Romania mare, nr 1365

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune În întreaga mea carierã politicã am cãutat sã ascund, cu grijã, copilul etern din mine – ºi asta nu pentru cã m-ar fi compromis în lumea simandicoasã în care mã miºcam, ci pentru a împiedica sã fie murdãrit ºi rãnit. Fiecare om matur este dator sã fie îngerul pãzitor al copilului care a fost.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Pentru împrospãtarea memoriei

Între oameni ºi viermi

STAREA NAÞIUNII (III)

Motto: „Nu pricep a mea fiinþã! Nu mã cunosc ce sînt eu?/ Sînt un împãrat pe lume, un vierme, un Dumnezeu!“.

BARBU PARIS MUMULEANU Viermuialã decerebratã – aceasta e cea mai frustã, dar fireascã explicaþie cu care aº însoþi imaginea suprastructurii societãþii, a politicii acum, la vremea alegerilor generale. Am descris în multe articole nefirescul aºa-ziselor activitãþi politice, exhibãri cu pretenþii doctrinare, dar demersul meu jurnalistic, oricît (ar fi) de radical, pãleºte în faþa tonurilor întunecate ale tabloului realitãþii.

Cum aratã realitatea, lumea de azi? O clipã retoricã din categoria „cîte adevãruri s-au spus“ (ºi se spun, în generalul istoric) provoacã dezamãgirea; individul realizeazã cã a fost ºi este înºelat, pentru a încerca apoi, la nivel de grup, senzaþia de înec în amãgirea totalã. Rezultatul final, consemnînd adevãrurile cunoscute, expuse ºi confirmate, tinde sã fie asimilabil cu zero. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

ªi pentru cã de la morþi pornisem, comparaþi, domnule Zvi Mazel, cifra de 400.000 de evrei uciºi (la grãmadã, aºa?), de nemþi, români ºi unguri, pe teritoriul României, cu ceea ce se scrie chiar în „Revista Cultului Mozaic” de acum cîteva sãptãmîni, pe pagina I, în chenar: „Pogromuri. Dorohoi: 1 iulie 1910 (70 victime).

Bucureºti: 21 - 23 ianuarie 1941 (130 victime)”.

Trecînd peste faptul cã numãrul victimelor sporeºte de la an la an (într-o mai veche carte a sa, Moses Rosen afirma cã la Bucureºti au pierit 120 evrei, probabil cã diferenþa pînã la 130 a murit între timp, pe parcursul celor 50 de ani!)

- un lucru se remarcã: de ce nu se suflã un cuvînt despre faptul cã la Bucureºti evreii au fost uciºi de agentura germanã (Garda de Fier), care a lichidat în timpul rebeliunii ºi numeroºi soldaþi români, crime pe care ARMATA le-a pedepsit cu cea mai mare asprime?! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 iulie 1991)

Filmul ,,Katia“ - un dublu succes al Marthei Bibescu ºi al lui Danielle Darrieux (1) La 1 octombrie 1938, revista bucureºteanã „Cinema” publica „ultima filã” din caietul de impresii hollywoodiene al celebrei actriþe franceze Danielle Darieux. Cititorii puteau astfel afla cã artista era nerãbdãtoare sã ajungã în Europa pentru a începe, împreunã cu partenerul ei, John Loder, filmãrile la „Katia”, un film pentru care producãtorul E.A. Algazy o zorea sã vinã cît mai repede la Paris. Regizor era Maurice Tournier, iar scenariul fusese semnat de Lucile Decaux, pseudonim adoptat din nou de Martha

Bibescu. Primul ei roman, ,,Les huit Paradis” (Cele opt paradisuri), premiat apoi de Academia francezã, fusese semnat cu acelaºi pseudonim. Motivul? Familia prinþesei se împotrivise categoric debutului ei literar. „Katia” însemna primul contact al scriitoarei noastre cu cinematografia vãzutã din însãºi bucãtãria ei, cu complicata ºi, cîteodatã, derutanta alchimie ce face sã intre în reacþie tot felul de elemente imprevizibile, dacã nu chiar aparent incompatibile. (continuare în pag. a 10-a)

RESTITUIRI

Mîndri cã sîntem P.R.M.-iºti

Gerontocraþia literarã

Dreptul de a fi ales ºi responsabilitatea de a vota

Pagina 5

Pagina 21

Castelul Hunedoarei, numit ºi Castelul Corvinilor, al Corvineºtilor sau al Huniazilor, este cetatea medievalã a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitecturã goticã din România.

Ardealul Fiii tãi îºi blestemarã ziua naºterii, amarã întuneric ºi ruºine, cazne grele ºi omor ºi ca turme fulgerate din senin se-nspãimîntarã prigoniþi de-un înger negru tocmai pe moºia lor s-au lipit de stînci ºi codri, ºi în mlaºtini se-adîncirã ºi-au durat colibe-n rîpe, tot prin peºteri au cinat se hrãneau cu rouruscã, mînãtãrci ºi calomfirã peºtele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vînat Fluvii tragice brãzdarã chipul tãu ca de icoanã ai trãit fãrã prihanã un mileniu greu, de iad te-au secãtuit de vlagã, þi-au supt sîngele din ranã þi-au smuls vintrele de aur, grîul, munþii verzi de brad tu aveai aici cutume, ei - doar acte mincinoase dreptul tãu era vecia, traiul demn ºi înþelept în adîncul tãu prinsese rãdãcini un cer de oase ei le-au profanat cu ura ºi cu lipsa lor de drept Aveai sanctuare dace, temple ºi mulþimi de castre mii de pietre funerare ºi inscripþii vechi de rit în întreg acest tezaur al eternitãþii noastre ei au rãsucit cu poftã plugul lor cel ruginit ºi-au împodobit coroana cu scîntei de piatrã rarã despuiate samavolnic de pe sceptrul tãu bogat þi-au bãtut cununi de flãcãri ºi de spini, ca sã te doarã fiere þi-au turnat pe buze, în urzici te-au îmbrãcat ªi þi-au pus cãluº în gurã, trupul tãu de pom în floare l-au împresurat cu lanþuri, ca pe un tîlhar de rînd în acest mileniu groaznic, fãrã lunã, fãrã soare podul lacrimilor tale lega cerul de pãmînt... ªi te-am liberat, de-a pururi, întregind a þãrii horã în vãzduhul jertfei noastre ca un astru viu rãsari tu, pãmînt al pãtimirii, eºti mãtasea Tricolorã ce-a încins, sãrbãtoreºte, brîul României Mari!

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 poezii * 101 bijuterii“)

Ce piatrã semipreþioasã îþi poartã noroc Pagina 9

NR. 1365z ANUL XXVII z VINERI 21 OCTOMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Parlamentul României ºi obrãznicia ungureascã S-a suit mireasa-n prun Cine vrea sã punã gheara pe arhivele statului?

Uteciºtii de ieri, infractorii de azi Urechelniþa O transfuzie pentru prinþesa Margareta Ce miniºtri dorm noaptea cu cãciuliþã PARTEA I Un zvon de primãvarã prin copaci ne spune cã destul de curînd va pãtrunde în economia româneascã marele capital japonez, iar turismul va fi împînzit cu masive investiþii ºi ajutoare din Republica sudafricanã. Se pare cã, datoritã rãzboiului din Golf, a fenomenului de maree neagrã, dar ºi a altor cauze, turismul din bazinul Mediteranei e pe cale de a fi compromis. Aºa cã se anunþã un mare aflux de vizitatori pe þãrmul Mãrii Negre. Oare le vor permite ungurii sã pãtrundã la noi, nu se vor simþi ei din nou împiedicaþi sã se dezvolte în graiul lor din cauza limbii sud-africane? À propos de unguri: ce ziceþi de incredibilul tupeu al parlamentarilor români Domokoº ºi Tokay, care, la dezbaterea proiectului de Constituþie, au cerut ca, din denumirea statului român ca stat naþional unitar, sã fie eliminat termenul naþional?! Desigur, dacã mai trãia Nicolae Iorga, s-ar fi ridicat ºi le-ar fi tras cîte douã perechi de palme, ca la boii plãvani loviþi de streche, care rãvãºesc brazda. Dar noi nu mai avem un Iorga, iar nepotu-sãu, Pippidi, e maghiarizat pe faþã. Pe cine ºi de ce deranjeazã cuvîntul naþional? Dacã statul nu e naþional, atunci mai are numai douã soluþii: sã fie multinaþional, sau internaþional, ceea ce n-a fost ºi nu poate fi cazul României. Oricum, aºa imperfect ºi peticit cum e, Parlamentul României s-a þinut tare în ºa ºi s-a uitat la cei doi zurbagii ca la niºte dulãi uzi, care se scuturau de zãpadã.

Ne permiteþi un mic joc de cuvinte? Dl. Andrei Pleºu este primul ministru care l-a sfidat pe primul-ministru... ªi, pentru cã vorbim de acest Pleºu, care mi se pare cea mai teribilã calamitate a României postbelice, mai teribilã chiar decît gripa chinezeascã de la sfîrºitul anilor ’50 - vom constata campania deºãnþatã de laude, gãzduitã de anumite publicaþii. Se vorbeºte despre acest nãvleg ca despre Dimitrie Cantemir, ori Haºdeu, ori Maiorescu, cîteva muieri isterice vor sã-l pipãie ca pe fãcãtorul de minuni care a damblagit tot vindecînd pe alþii, ce s-o mai lungim, dopul cu barbã nu poate fi extras aºa uºor.

Ceea ce ne-a surprins, însã, este poziþia ziarului „Adevãrul”, pînã acum destul de imparþial în asemenea chestiuni. Articolul poartã titlul „Infamia ºi complicitatea la infamie” ºi este semnat de o anume Speranþa Rãdulescu, care numeºte „România Mare” hazna.

Cine e aceastã necunoscutã ziaristã? De veþi vedea þopãind prin nãmeþii oraºului o arãtare cu cap de miel ºi cu picioare de vrabie, apãi sã ºtiþi cã, dacã nu e soacra sovieticã a lui Mircea Dinescu, atunci e sigur Speranþa Rãdulescu. Liberalista de azi, angajatã, zice-se chiar de Pleºu, la Muzeul Þãranului Român, a fost pînã la revoluþie una dintre cele mai stupide dogmatice ale festivalului „Cîntarea României”. A existat oare vreun juriu care sã-i scape, unde sã nu fie înscrisã din oficiu, ca angajatã la I.C.E.D.? A existat oare vreo deplasare prin Franþa, R.F.G., Italia, Elveþia la care ea sã nu aibã abonament obligatoriu?

Am aflat de la niºte lãutari din comuna Clejani (Giurgiu) cã, din toate deplasãrile, fata venea încãrcatã ca un pom de Crãciun, din munca tarafurilor, fireºte.

Iatã cã acum ciumãfaia asta a fãcut marele pas: de la

C A R I C A T U R I

celebrul cîntec deochiat al tarafului Stãnicã Bîrleazã, „S-a suit mireasa-n prun/ Sus, nune, sus!”, a trecut la aºa-zisa elitã a culturii, spre hazul tuturor acelora care ºtiu ce-i poate pielea.

Am pomenit cumva de Dinescu ºi nu ne-am dat seama? Hai sã dãm puþin în marºarier, la o paiºpe, voi, care cãscaþi gura pe strasse, ºi sã vã spunem cifra exactã a datoriilor pe care le are mãscãriciul la Fondul literar: nici mai mult, nici mai puþin decît 585.000 lei, dintre care 225.000 lei sînt încasaþi în 1990, deci, ºi i-a atribuit singur, ca preºedinte. Adãugaþi la toate astea leafa foarte mare, drepturile de autor, valuta pentru deplasãri în strãinãtate, fondurile de protocol ale ospeþelor pantagruelice, slugãreala cu platã de la stat care se face la vila lui, plus alte mici atenþii acordate soþiei sale ºi socrilor - ºi veþi avea un tablou aproape complet al micului ciocoi þigãnesc din mahalaua Crivaia a Sloboziei, ajuns, datoritã unor diplomaþi strãini, pe postul ocupat odinioarã de Rebreanu ºi Sadoveanu. ªi cînd te gîndeºti cã un muncitor a început sã cîºtige cam 2.000 de lei pe lunã, bani cu care îþi mai poþi cumpãra doar un adidas desperecheat...

Joi, 14 februarie, la Librãria ,,Mihail Sadoveanu” a avut loc lansarea valoroasei cãrþi „Yalta ºi Crucificarea României”, de Nicolae Baciu, prezent în þara noastrã pentru aceastã ceremonie. Poate cã nu este lipsit de interes sã ne informãm cititorii asupra unei întîmplãri de acum aproape 7 ani: ºefii revistei noastre au multiplicat la xerox, clandestin, aceastã carte ºi au dãruit-o mai multor personalitãþi din þarã, în special unor generali ai Armatei române, pentru a fi puºi la curent cu crima inimaginabilã pregãtitã de marile puteri la Yalta. În sfirºit, „România liberã” publicã un serial cinstit: „Memoria selectivã - scrisoare deschisã adresatã pastorului Tökes Laszlo”, de Gabriel Gafiþa. Desprindem din acest ironic ºi necruþãtor rechizitoriu: „O þarã care n-a ºtiut sã vã preþuiascã votîndu-vã senator de «Temesvar» nu meritã decît oprobriul lumii. Trîntiþi-i gãleata de noroi în cap, cum treceþi dincolo de vama Borº. Nu meritã altceva! Iar dacã cineva îndrãzneºte sã obiecteze în þarã, þipaþi tot dvs., cel mai jignit, ºi arãtaþi cu degetul acuzator: Securitate, naþionalism, primitivism, dezinformare... Toate declaraþiile dvs. împãciuitoare n-au nici o valoare, cît timp afiºaþi un chip pentru consumul intern ºi un altul pentru «cel extern»“.

Din pãcate, exact în acelaºi numãr de ziar, amicul Constantin Vrânceanu greºeºte faþã de generalulmaior Ion Alexandru Munteanu, directorul general al Arhivelor Statului. Modul în care conduce acest brav militar (care este ºi istoric, totodatã) instituþia amintitã ne oferã garanþia optimã cã actele de identitate ale Poporului Român sînt pe mîini bune ºi nu pot fi confiscate de borfaºi. Sã-i amintim colegului Vrânceanu cã, timp de un an de zile, Pleºu, Babeþi ºi alþi pleziriºti legaþi ombilical de „Europa liberã” au fãcut încercãri disperate de a pune mîna pe Arhivele Statului? Vã daþi seama ce jaf ar fi fost atunci?

Inimosul nostru compatriot Ion Þiriac a organizat, recent, o întîlnire cu unii ziariºti. Cine credeþi cã s-a înfipt în fruntea bucatelor?

Pãi, strãmoºul caprei, adicã distinsul oligofren Cornel Nistorescu, care n-a venit cu mîna goalã, a venit cu

consoarta, care consoartã a fãcut ºi ea pã ziarista, punînd chiar... întrebãri! Dar cum mutulicã de Nistorescu are, totuºi, douã mîini, cu cine credeþi cã a mai venit în braþe? Cu remarcabilul ardei umplut Ion Cristoiu, cã era masa gratis. Adevãrat boier, Þiriac n-a zis nimic, altul, însã, în locul lui le-ar fi fãcut un semn la obraz: mai lãsaþi zbengu, plozilor, cum ar fi zis pãrintele lui Moº Teacã, adicã Anton Bacalbaºa. Cred cã observaþi ce frumos vorbim... Dar, sã rãmînem în aceeaºi zonã ºi sã consemnãm rãsunãtorul proces pe care marele nostru sportiv l-a intentat trompetelor înfundate de la „Caþavencu” - de departe cea mai mizerabilã tumoare a presei noastre postrevoluþionare.

Reclamantul solicitã daune în valoare de 5 milioane de lei ºi ne asigurã (zice „Libertatea”) cã a avut procese pînã acum ºi cu mari publicaþii, ca „Paris Match“ ºi „Bild“, pe care nu le-a pierdut. Cît despre urdorile de la revista amintitã, nu le putem spune decît atît: tare ne temem cã va trebui sã vã schimbaþi denumirea din Caþavencu în Ghiþã Þîrcãdãu, moftangiul cuþitar din „O noapte furtunoasã“... Hai sã epuizãm problema ºi sã mai dãm puþin din aripi peste cuibuºorul de nebunii al familiei Cristoiu. Aºadar, brotãcelul ãsta umflat cu pompa pozeazã acum în mare anticomunist - desigur, dupã ce fusese mare activist prin C.C. al U.T.C. ºi redactor-ºef a douã publicaþii comuniste: Suplimentul literar-artistic al „Scînteii Tineretului“, precum ºi „Teatrul“. În biografia lui s-a mai aprins zilele trecute o feºtilã, prin informaþiile pe care ni le-au furnizat niºte cadre didactice: se pare cã una dintre soþiile polobocului, pe nume Cornelia Cristoiu, a fost ajutatã de Nicu Ceauºescu ºi Poliana Cristescu sã fie titularizatã ca profesoarã de francezã (fãrã concurs!), la o ºcoalã din Drumul Taberei, ilegalitate dupã care a lucrat la Casa Pionierilor ºi ªoimilor Patriei pînã în 1987, tot alãturi de tovarãºa Poliana, bineînþeles. Dupã asta, tot prin pile ºi relaþii, a fost promovatã la Liceul nr. 25 din Capitalã ºi titularizatã la Liceul nr. 31. Putea duduca sã nu profite din plin, mai ales cã fãcea parte dintre cei care ne þineau copiii prin frig pe la aeroporturi ºi prin pieþele oraºului, ca sã zicã „Pluguºorul“ ºi sã ofere flori? A profitat, fireºte, fiind nelipsitã timp de 10 ani din toate taberele organizate în Franþa, Italia, Spania ºi alte þãri, unde îºi lua ºi fetiþa, cum sã nu, cã n-avea cu cine sã o lase în casã. Care casã avea sã o ºi schimbe nu cu mult timp înainte de revoluþie, ducîndu-se madam în persoanã la Sibiu, punîndu-ºi toate farmecele la bãtaie pe lîngã Nicuºor... Ne-am fãcut datoria de a reproduce fidel informaþiile pe care ni le-au oferit mai multe cadre didactice, revoltate de schimbarea de macaz a pocitaniei de la „Expres-Magazin”, care ar mînca acum comuniºti la ceaun, dupã ce a supt bine de tot la ugerul Joianei uteciste... Cam de aceeaºi speþã sînt ºi foºtii glorioºi uteciºti R.G. Þeposu ºi I. Buduca, care (sic!) spurcã pe toatã lumea în fenomenalul tiraj de... 3.000 de exemplare, cît are revista „Cuvîntul”.

Aºa dupã cum apare aceastã publicaþie, cu chenare negre ameninþãtoare ºi cu un limbaj ultimativ, ne face impresia cã e seria nouã a organului legionar „Cuvîntul”, din sediul cãruia se trãgea cu mitraliera în Armata Românã, prin ianuarie 1941. Oricum, impresia pe care o lasã toþi aceºti faliþi ai presei de pe la „Luceafãrul”, „Contemporanul”, „România literarã“, „Dreptatea”, „Observator” ºi „Cuvîntul” este dezastruoasã: mãi, fraþilor, cînd cineva pierde o partidã în sport, obligatoriu pãrãseºte terenul, nu se mai încurcã printre picioarele învingãtorilor - ce, Doamne iartãmã, nu pricepeþi?! În timp ce toate spaþiile de emisie ale televiziunii s-au redus, Iosif Sava vorbeºte de dimineaþa ºi pînã noaptea atît pe micul ecran, cît ºi la radio. În curînd, vocea sa de joagãr va putea fi auzitã ºi la alte aparate: frigider, fier de cãlcat ºi rîºniþã de cafea. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 22 februarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Solidaritatea hoþilor udemeriºti Cea mai scumpã autostradã din lume La arme, cetãþeni!

Pedeapsa cu moartea Cucuveaua mov cîntã lugubru Stelkov, ºeful NATO Florin Salam n-a luat Nobelul nici anul acesta!

Unde se pupã ºeful?

Citate celebre: ,,Dacã n-ai ce linge, intri în sevraj” Cîte copite are mãgarul cînd trage frîna de mînã?

Love Story la Vaslui Clanul Scriitorilor erotici Topul cãzãturilor Deputatul violator De admirat consecvenþa organizaþiei fripturistoteroriste UDMR de a fi solidarã cu hoþia. Au declarat rãspicat cã nu se dezic de Ana Horvath, subalterna lui Boc de la Primãria Cluj-Napoca, pusã sub control judiciar, fiind suspectatã de trafic de influenþã.

Dimpotrivã, Kelemen Cap de Lemn a declarat rãspicat cã o susþin. E înduioºãtoare solidaritatea hoþilor. În orice caz, dacã se îngroaºã gluma, o ºterge în Ungaria, de unde autoritãþile româneºti vor uita sã o aducã înapoi, cã vãgãuna respectivã e departe, peste mãri ºi þãri. De aceea n-au reuºit sã-l aducã în faþa legii nici pe deputatul hoþoman care a intrat în Buda ºi nu s-a mai tras apa dupã el. Pe la sediile APM din þarã stau oamenii la coadã ca sã ciuguleascã niºte bani în cadrul programului electoralofantezist ,,Casa Verde”. Vã sfãtuiesc sã nu mai staþi, cã o asemenea instalaþie vã scoate pe pierdere în cîþiva ani, în primul rînd pentru cã întreþinerea este costisitoare. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus. Dosarul Bechtel a fost clasat.

România, prin conducãtorii ei incompetenþi ºi trãdãtori, a plãtit 1,4 miliarde de euro pentru 52 km de autostradã.

Oameni buni, cît îi mai suportãm pe nenorociþii ãºtia care ne batjocoresc de 27 de ani? Care ne sufocã prezentul ºi anuleazã viitorul copiilor noºtri? La arme, cetãþeni! Votul taie mai adînc decît sabia. N-am zis-o eu, deºi mi-ar fi plãcut, ci Abraham Lincoln.

Elie Wiesel, cel care a decretat cã ,,România a ucis, a ucis, a ucis...”, are o piaþã memorialã în Bucureºti. Eroii neamului românesc aºteaptã la rînd; întîi evreii...

Majoritatea maºinilor aduse din strãinãtate au fost buºite ºi au kilometrajul dat înapoi. Dar fraierii le cumpãrã cã, vorba aia, au mers pe drumuri europene, ºi au ãia niºte drumuri! ,,Iar kilometrajul e real, mînca-þi-aº lonjeronul!”

Un neisprãvit din Cluj, care se dãdea mare hartist, a agãþat pe Facebook mai multe minore sub 14 ani, care i-au pozat în speranþa cã vor fi fãcute vedete de dansuri din buric, dupã care întreþinea relaþii sexuale cu ele! La Oficiul Poºtal nr. 1, din Timiºoara, paznicul (63 de ani) a violat o copilã de 8 ani, care fusese lãsatã în grija lui de o colegã! În vremea asta, Tribunalul Timiº elibereazã condiþionat, dupã doar 3 ani, un pedofil, care batjocorise mai multe copile cu vîrste cuprinse între 13 ºi 16 ani, condamnat la doar 5 ani de închisoare! Nu e un scenariu de film horror, e realitatea unei lumi bolnave, care nu se mai face bine pînã nu este reintrodusã pedeapsa cu moartea.

Sebi Ghiþã susþine cã a avut o relaþie de întrajutorare reciprocã, pe Net ºi în vie, cu o oarecare cucuvea mov, care cîntã lugubru la ºefia DNA. Sînt multe fumigene în codrul politic, de cînd a dat Codruþa cu aspiratorul prin bîrlogul sconcºilor.

Norvegianul Jens Stoltenberg, secretar general al NATO, a fost sursa Stelkov a KGB, fapt recunoscut în cartea autobiograficã. Lucru care nu i-a dãunat în carierã. Dimpotrivã.

Dupã ce a picat Bacul de douã ori, un gãlãþean a devenit inventator. E o problemã cu Bacul, nu cu tînãrul inventator. ªi nu cu bacul de peste Dunãre...

La Astana, kazahii ne-au furat ºi în hotel, ºi pe teren. Obiceiuri vechi. Au fost pe mînã ºi cu arbitrul portughez, care nu a þinut cont cã i-am scãpat de niºte fiare vechi pe care scriseserã F16. Niºte cercetãtori, unii dintre ei laureaþi ai Premiului Nobel, au venit la Mãgurele sã se hlizeascã la cel mai mare laser de pe mapamondul lumii. Ei ar fi vrut sã ajute pe acolo, sã se implice, sã dea cu mãtura, sã facã o cafea, dar au fost refuzaþi pe loc, cã nu-ºi echivalaserã diploma de Bacalaureat. Sã zicã mersi cã n-au fost puºi sã dea Bacul din nou, cã mai luau Premiul Nobel la sulivarã. Cel mult fãceau o postlicealã de prelucrãtori prin aºchiere. Puneþi, derbedeilor, mîna pe carte ºi pe urmã luaþi rata de Mãgurele! Cã la noi legile e sacre. ªi dacã nu eºti absolvent de prostologie, n-ai altã ºansã decît sã emigrezi.

Bob Dylan a luat Premiul Nobel pentru Literaturã de Consum pe anul 2016. Marele favorit, Florin Salam, a depus contestaþie. În documentul înaintat Academiei Caþavencu de la Stockholm, bravul artist susþine cã ºi el este evreu, dupã un vecin.

Cît a fost profesor, Klaus a meditat. De cînd este preºedinte, leviteazã.

La maternitatea din Fãgãraº, o tanti a nãscut un bãiat (aºa spun documentele), dar i s-a adus sã alãpteze o fetiþã. La fel s-a întîmplat ºi acum cîteva decenii, cînd mamei deputatului Cernea i s-a adus sã sugã la pieptu-i de martirã, dupã cum urmeazã: un delfin, un ºarpe cu clopoþei, douã lesbiene ºi o sosie a lui Cãtãlin Botezatu...

Un urs care-l cãuta pe Iohannis pe la Sibiu, ca sã-l întrebe de ce i-a vîndut pielea din ºifonierul pãdurii la alegerile din 2014, a fost împuºcat ca sã nu mai mormãie.

În România, dacã nu plouã douã sãptãmîni, e secetã, dacã plouã trei zile, sînt inundaþii. Asta nu e o circumstanþã atenuantã pentru autoritãþile care nu fac absolut nimic ca sã previnã dezastrele. Prima mãsurã ar fi sã se prezinte la o secþie de poliþie ºi sã se autodenunþe.

La întoarcerea naþionalei de fotbal de la Astana, nutriþionistului i s-a fãcut rãu. Secretarul general adjunct al FRF, pe care-l cheamã Lãbãrescu, sau cam aºa ceva, le-a indicat martorilor sã îi dea o ,,lamuie” ca sã-ºi revinã, cã oricum la mondiale ia altul. Bãi, federalii lui Peºte, trageþi apa dupã rahatul ãsta pescuit de prin latrinele Buzãului!

România are cea mai restrictivã lege electoralã din Europa, menitã sã-i menþinã la putere pe cei care au promovat-o. Criterii aberante (poþi înfiinþa un partid cu 3 membri, dar nu poþi candida dacã nu strîngi aproape 200.000 de semnãturi, iar pragul este de 5 la sutã; sînt finanþate doar partidele parlamentare, tot ele controlînd ºi procesul electoral, prin reprezentanþii din secþiile de votare etc.) duc la alegerea unui Parlament aberant, care fabricã legi aberante.

Mucuºor Dan l-a jignit pe Fuego taman în perioada acordãrii Premiilor Nobel pentru Literaturã ºi Plictisealã. Iatã cã apãrãtorul scorburilor de copac cu bursuci înãuntru ºi-a intrat repede în pielea de politician de mahala.

Un afacerist chinez îºi obligã angajatele ca zilnic, între 9 ºi 9,30, sã-l sãrute pe gurã, pentru ,,a încuraja relaþiile bune între colegi”.

Pînã la urmã, e la fel ca în România, numai cã aici ºeful se pupã pe gurã cînd are capul bãgat în gîrlã.

Un producãtor de pãpuºi gonflabile vrea sã le încãlzeascã zonele crepusculare pentru a da senzaþia de real. Dacã le învaþã ºi sã spele, sã mãture, sã gãteascã ºi sã aibã amanþi, se va trece la producþia de serie.

Zvonuri credibile susþin cã MRU a fost demisionat fiindcã o luase într-o erecþie greºitã... ªi în aceastã campanie electoralã, politicienii sperã cã bãile de mulþime le vor spãla pãcatele.

Cum deschide gura Dragoº Pîslaru, cum se face curent! Deunãzi, ministrul (Ne)muncii ne-a anunþat cã n-are ambiþii personale legate de guvernare, dar cã ,,ar proiecta o agendã”. Dar asta e nimic faþã de adevãrurile cutremurãtoare ale lui Eugen Nicolicea, care susþine cã ,,dacã n-ai ce linge, intri în sevraj”. Nu s-a referit, bãnuim, la Traian Bãsescu, care se ghideazã dupã preceptul biblic: ,,Nu te poþi supãra pe Elena Udrea (...) decît dacã n-o cunoºti”. Aºa o fi, totul e sã nu intri în sevraj. Dar cred cã a intrat deja, întrucît nu mai poate face diferenþa între Boc ºi Bot. Amîndoi l-au lins, amîndoi i-au dat-o-n bot. ªi viceversa. Premiul ,,Hugo Chavez” pentru pace între douã dobitoace, acordat de Venezuela, l-a primit Vladimir Putin. Nu ºtiu dacã v-am spus, dar Premiul Nobel pentru Literaturã l-a luat Bob Dylan.

Sexosul Nicolae Guþã, omul fãrã puþã, cîrîie cã-n ziua de azi ,,fetele nu prea þin la igiena personalã”, d-aia le viziteazã încãrcat ca un mãgar, cu mîinile-n buzunar, unde îºi þine antiinflamatoarele, antibioticele ºi irigatorul. Aºa-i cînd te duci la curve.

Concursul pentru ocuparea funcþiilor de directori de ºcoalã a avut întrebãri profunde, de genul ,,ce-a îngropat pisica?”, ,,ce sînt ºosetele: prezervative sau obiecte de îmbrãcãminte?”, ori ,,ce cîntãreºte mai mult, un kilogram de creier sau un kilogram de prostie?”. Mai aveau sã întrebe: cîte copite are mãgarul cînd trage frîna de mînã? Dar parcã au pus-o ºi p-asta...

Pînã la o nouã escapadã a DNA, Alina Gorghiu-Dej a rãmas singurã acasã, în fruntea PNL. Fericiþi liberalii, cã a lor va fi împãrãþia cerului!

D-aia a zis Mircea Ionescu-Quintus cã Dumnezeu e creºtin ºi liberal! ªi epigramist. ªi-l cheamã Alina. Într-un accident de maºinã, viitoarea mireasã moare cu rochia de nuntã în braþe. Mirele n-are nici pe dracu’ ºi-ºi reface viaþa cu ºoferiþa maºinii, care fusese prietena decedatei. Dar sã vezi drãcie, ºoferiþa se cãsãtorise cu o lunã înainte de producerea accidentului, ceea ce n-a prea contat. Bine, ea mai avea ºi doi copii dintr-o relaþie anterioarã. E inutil sã precizãm cã telenovela, strict autenticã, se desfãºoarã în acel colþ de rai pe care poeþii l-au numit Vaslui. Probabil, în curînd, o sã aflãm cã tinerii însurãþei sînt fraþi gemeni, despãrþiþi la naºtere. Amîndoi au fost vînduþi pe un ciur de mãlai ºi doi litri de þuicã. La penitenciarul de la Poarta Albã, doi deþinuþi au sechestrat, în toaleta clubului de activitãþi educative, o tînãrã gardian, cu scopul nobil de a o viola. Þinînd cont cã pe acolo miºunã literaþii, e mare minune dacã violatorii n-or fi din Clanul Scriitorilor. Cã nu toþi ºi-au finalizat opera. Parcã Borcea ºi Victor Becali încã mai scriu de mînã. ªtiþi care-i principala realizare a politicienilor din ultimii 27 de ani? Pleacã din þarã 16

români pe orã. În afarã de ãia care pleacã pe jos.

Finul literat S.O. Vîntu face topul cãzãturilor politice: Bãsescu (,,prost”), Ponta (,,lacom ºi mincinos”), Ghiþã (,,alcoolic ºi drogat”). Un lucru e cert: ºmanglitorul i-a cunoscut foarte bine.

Mãi, strîmbã mai este oglinda zilelor de astãzi! Ia sã ne aruncãm ochii ºi în trecut, ºi cu ajutorul monumentalei ,,Istorii necenzurate a românilor” (autor Adi Sfinteº), sã vadã lumea cine sîntem ºi ce vrem: ,,Cam mahmure, sursele noastre istorice îºi dau cu pãrerea cã Burebista s-a suit pe tron sprijinit de Deceneu ºi de alþi tovarãºi de bardacã, prin 82 sau 80, înaintea anului 79. Nu sînt clare condiþiile ce trebuiau îndeplinite ca sã ajungi rege, cert este cã din cauza supraproducþiei de vin nu prea se bãga de seamã cine conduce þara. Lucrul ãsta l-a deranjat pe Burebista, aºa cã s-a consultat cu Deceneu. Ãsta era un fel de Teoctist, numai cã pe el dacii îl urau. Nu mai era agreat de cînd i se descoperise o cirozã apoasã, boalã, de altfel, popularã printre daci. Poporul s-a simþit ofensat în momentul în care Deceneu a început un tratament cu sunãtoare, pierzîndu-ºi tot hazul iniþial. El nu s-a mulþumit cu atît, a vrut sã trateze neamul dacilor cu ceai ºi, ca sã-ºi atingã scopul, i-a bãgat în cap regelui toate prostiile. Cum cã ar fi bine sã instituie prohibiþia ca la americani ºi alte lucruri ciudate, fie diavoleºti, fie occidentale. Cel mai tare i-a durut pe daci ideea cu scoaterea viilor. La început, Burebista i-a rîs în nas: «Vezi-þi, moºule, de treabã! Rade-o din faþa mea, cã acum mã zburlesc la tine! ªi fii cu bãgare de seamã, cã lumea vorbeºte vrute ºi nevrute, cicã te porþi cam ciudat în ultima vreme....» Dar... într-o dimineaþã, pe cînd regele se migãlea cu niºte gogonele ºi îºi stingea arºiþa cu niscaiva zeamã de varzã, Deceneu repuse cu delicateþe problema pe ordinea de zi. «Bine, popo - a încuviinþat Burebista - fã reforma, dar sã nu te atingi de rezervele strategice, adicã, noteazã: grasa, tãmîioasa, merlotul, o mie unu, cabernetul, muscatul... ºi nici de vulpiþã sã nu te atingi. Lucreazã cu grijã, sã nu faci vreo prostie, cã dai de dracu, sfinþia ta!». Ca tarabostesii, comati ºi, mai ales, pileati sã nu se prindã de figurã, regele se hotãrî sãi scoatã la o plimbare. Cînd soarele se ridicase cam deun deget deasupra zãrii, poporul era mangã, adicã numai bun de plecare, dupã aprecierea lui Burebista.

Aºa cã i-a încolonat, s-a pus în fruntea lor ºi au purces agale, la vale, spre Pontul Euxin. Pe drum, ca sã nu se plictiseascã, au organizat focuri de tabãrã pe la diverse triburi care, neavînd încotro, l-au urmat pe rege, cãruia îi trãsnise prin cap sã facã un stat dac cum n-a mai fost altul. Mare ºi tare. Unii daci, mai cãpãþînoºi - de-ºi ziceau boii - au luat-o pe coajã, nefiind de acord cu integrarea propusã de Burebista. Dar nu i-au purtat picã regelui, fiindcã au fost omorîþi cu toþii. Pe Litoral, treaba era proastã. Au ajuns în plin sezon ºi, ca de obicei, grecii îºi bãgaserã coada: ocupaserã toate staþiunile de la Olbia pînã la Apollonia. Gaºca regelui era cam mare, ce sã facã, unde sã-i cazeze? Sã stea pe blat, nu se fãcea la pretenþiile lui. Aºa cã uite ce ºi-a zis regele: «Ia sã-i cazez de la Olbia pînã la Apollonia, sã-i rãspîndesc pe la Histria, Tomis ºi Callatis, meritã ºi ei o vacanþã dupã cafteala cu celþii...» ªi aºa a fãcut. Grecii au fost înþelegãtori: cei mai iuþi de picior au fugit pe uscat, iar norocoºii care au scãpat de sabie s-au înecat în mare. Prin septembrie, Bure a fãcut calea întoarsã, dar cum prinsese gustul cãlãtoriilor, a trecut de Budapesta încolo, chit cã nu se inventase, oprindu-se tocmai în Boemia, adicã tot în þara lui, cã, poznaº din fire, considera cã toate teritoriile prin care trece cu armata personalã îi aparþin. ªi, sã fim sinceri pînã la capãt, avea ºi dreptate. Chiar ºi aici era rost de caftealã cu unul Ariovist, dar ce ºi-a zis regele, care era cam demultiºor plecat de acasã: «Ia sã mã întorc mai repede, cã acum vine anul 44 ºi mi se terminã domnia!». Dar anul 44 tocmai venise, ºi Burebista habar n-avea. În viziunea lui Deceneu, omul sãu de încredere, regele era depãºit de evenimente. Viile crescuserã între timp, aºa cã rãzboinicii n-au aflat adevãratul motiv al plecãrii de acasã. Viaþa reintrase în normal, aºa cã nu prea mai era nevoie de marele rege. Ocupat pînã peste cap cu unul Pompei, care le trãgea la mãsea mai abitir ca el, Bure nu observã mofturile popei. Deceneu, care-i þinuse locul cît fusese plecat, crezu cã funcþia i se potriveºte ºi începu sã-i poarte sîmbetele. Dar cum regele era mai mult în turnee, Deceneu n-avea cînd sã-i organizeze moartea, deºi adevãrul istoric impunea acest aspect. «Noroc cu romanii ãºtia, dar trebuie sã acþionez, cã dacã mai bea un pic, ãsta pleacã la Roma sã i-o tragã ºi lui Cezar, cã n-are stare». Bure însã nu plecã. Lui Cezar i-o trase fi-su vitreg, Brutus, ãla de fãcea reclamã la Connex. Dar nu din cauza publicitãþii n-a plecat regele dacilor. Nu mai putea sãracul, cã tocmai se rãcise. Comisia de anchetã n-a stabilit mare lucru, iar varianta lui Cãtãlin Radu Tãnase, cã regele a murit otrãvit cu otravã, a iscat ºi mai multe controverse”. Ultima orã: Deputatul Dan Bordeianu a fost condamnat, în 1985, la 5 ani cu executare la ªcoala de Corecþie, avînd doar 17 primãveri, pentru cã, împreunã cu alþi doi tovarãºi, a rãpit o tînãrã de pe stradã ºi a violat-o. Astãzi, demnitarul îºi mai aminteºte doar cã miliþienii l-au bãtut douã sãptãmîni ca sã recunoascã tot ceea ce el susþine cã nu a fãcut. E inutil sã vã mai spunem cã acest episod l-a ajutat enorm pe Bordeianu în cariera politicã, fiind ales deputat PSD de Vaslui...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Toamna a venit cu alai pe meleagurile noastre

T

oamna îºi trage la marginea satului coviltirele cu faguri de brumã ºi, pe fiecare zi care trece, vînturã dulci melancolii pe cãrãri de aduceri aminte ale clipelor trãite pe durata verii. ªi plouã cu seminþe de cer mãnos, ce cad într-o avalanºã de aripi de frunze galbene. Ah, ºi scriu cu vin de coarnã albã ºi lapte de prunã albastrã întru cununii ºi botezuri, tot mai multe, în acest anotimp de reverii aparte... Septembrie s-a dus deja, iar octombrie, dupã cum se vede, ºi-a deshãmat asinii, pe cîmpii cu fete bãlane ºi cîntec de cocoº de munte, pentru petreceri cu dobe ºi rîuri de vinuri de la cele mai vechi crame. Aºa e în tradiþia toamnelor noastre, vipia sã se stingã ºi mustul sã gîlgîie zi ºi noapte în pivniþe, iar oamenii sã tragã o duºcã, douã din parfumul liliachiu pînã sã uite de numãrul paºilor prin casã. Veveriþele nu au pic de odihnã, îºi pregãtesc cãmãrile cu cele necesare pentru atunci cînd va viscoli cu aripi de vulturi albi ºi colþi de lupi hãmesiþi de foame... ªi eu îmi caut în ghiocul pãlãriei de floarea-soarelui norocul iubirii de lunã nouã de odinioarã, cînd escaladam cu privirea, în tãcere marmoreeanã, muntele norilor singurãtãþii.

Toamna aºa este de cînd s-a stabilit calendarul pe pãmînt, cu filele sale, dupã care natura se ghideazã întru existenþa sa. ªi plouã sã se spele urmele verii care, anul acesta, a fost prea secetoasã ºi care, cu

sabia scoasã din teacã, a pîrjolit pajiºti ºi a secat fîntîni... Cu toate acestea, toamna se bucurã de pãsãri, de rod bogat de fructe dulci ºi umblã, deosebit de mîndrã, cu toiagul în mînã, prin crengile copacilor seculari, spre a le da puritate veºnicã. ªi cîntã ploaia, cu fluierul pe buze, cele mai vechi cîntece, fiindcã ºtie pe de rost cãrãrile care duc la doinele noastre din toate timpurile - glas de izvor ºi murmure de ape care alinã spaima iepurilor ce dau iama în lanul de varzã al grãdinarului zgîrcit. Iar gospodarul îºi freacã palmele, bucuros cã anul acesta are holde atît de frumoase. Dar nu vrea sã afle lumea de hãrnicia lui, materializatã prin carele pline, pe care le va însoþi la tîrguri ºi pieþe. E o toamnã bogatã, cu fîntîni de miere virginã ºi nunþi pe nouã portative de versuri, întru mîngîierea soarelui cu joben de conopidã pe frunte.

Mie mi-e dor de acest anotimp, pentru cã el mã face sã am viaþa îndestulatã cu bucate, ºi inima, într-o continuã bucurie de ospeþie de sacîz, de uns paharul cu licori din cele mai tãmãduitoare poveºti, cu prinþi ºi prinþese la palatul furnicilor, unde greierii vin sã cearã îngãduinþa de a le fi naºi pentru un bob de grîu.

Toamna, mirii ºi miresele îºi deschid sufletul pentru primenirea uliþelor. Doamne, iatã cã, acum, mi-a oferit posibilitatea sã fiu beat de fericire ºi sã scriu cu cernealã din nouã cãlimãri de vise, la lumina cornului de lunã ce rãsunã de peste dealuri ºi depãrtãri de lanuri aurii, la unison cu nunþi ºi botezuri pe fiecare vîlcea, cu trãsuri de feciori ºi zîne de pepeni de felurite soiuri. ªi ploaia nu conteneºte cu chiuiturile ei printre arborii ascunºi în caierele norilor. Ea aduce rod pãmîntului de la un an la altul, de umple hambarele oamenilor cu belºug. E toamnã!

Sã ne bucurãm cu toþii, sã cîntãm cîntece de-ale noastre în jurul cazanului de þuicã ºi sã luãm aminte la cît de vrednicã este ea, acum, cu noi... ªi iatã cã plouã, iar ploaia îmi dã de veste cã am intrat într-o nouã formã de viaþã ºi întro stare de vis, pentru cã toamna a venit cu alai pc meleagurile noastre, iar lumea a aºteptat-o cu porþile deschise, în cîntec de þambal ºi voie bunã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Muzica ºi nimbul poeziei – Meraviglia dell’arte

L

a Editura Muzicalã a apãrut o capodoperã: ,,Theodor Grigoriu - Muzica ºi nimbul poeziei, Creuzetul creaþiei mele” (Bucureºti, 2015), un volum (îngrijit de Mihaela Marinescu) la care ne atrage atenþia, în special, Preludiul, cuvîntul profesorului doctor Grigore Constantinescu.

Una meraviglia dell'arte - cartea ne înfãþiºeazã creaþiile prietenului meu, Theodor Grigoriu, creaþii concepute cu o dãruire apostolicã, strãlucind prin timpii seculari. Citind ºi recitind acest volum, pot susþine cã ne sînt prezentate compoziþiile sale, într-o þarã în care toþi teii miros a Eminescu, toate doinele „doinesc” a Enescu, în timp ce opera de o grandoare austerã ºi hieraticã a lui Constantin Brâncuºi ni se înfãþiºeazã precum o statuie din marmurã, care nu se va nãrui niciodatã, ci, dimpotrivã, ea va strãluci, trecînd dincolo de spaþiu ºi timp, în eternitate.

Fãrã exagerare, pot „melodia” pe cuvintele: Theodor Grigoriu este creatorul cu o înzestrare emoþionantã, avînd acel ceva din existenþa fluviilor, munþilor ºi din îndepãrtatele stele, încît pot muzicaliza pe cuvintele: toate trec, numai Dumnezeu ºi Theodor Grigoriu vor supravieþui în cultura româneascã, într-un capitol de temelie, ducîndu-mã cu gîndurile la sensul eseului arghezian, în virtutea cãruia, prietenul meu, Theodor Grigoriu a înþeles cã inspiraþia vine de la Cel de Sus, constituind un mijloc de a cuprinde lumea Euterpei printr-o christicã iubire, încît pot susþine ca Theodor Grigoriu: „Muzica este respiraþia statuilor”, poate liniºtea tablourilor. ªi îmi vine a spune,

mai mult „melodiind” decît recitînd: „O, Theodor Grigoriu, eu atunci te voi uita,/ cînd nu se vor mai arãta,/ lîngã leagãn mamele,/ la mormînt icoanele...”.

Am avut, am ºi voi avea o admiraþie apostolicã pentru poezia artei sonore a lui Theodor Grigoriu, unul dintre sublimii artiºti lirici, identificat cu brâncuºiana bucurie curatã de a „narcotiza” pãdurile, precum Orfeul trac, într-o Dacie unde muzica ºi poezia se îngemãneazã ºi se pregãtesc pentru o christicã rugãciune...

Opera lui Theodor Grigoriu este un cîntec de dor, o melodie infinitã, într-o Românie unde Eminescu, Brâncuºi ºi Enescu ni se aratã creatori nemuritori, de o mãiestrie tulburãtoare, pentru care omul bun - cu cerul moral limpid, într-o þarã ºiroind de vise - este fãptura minunatã pentru care a crede în preceptele christice semnificã a fi fericit, ca Beethoven dupã ce a dat naºtere Simfoniei a IX-a, o compoziþie genialã, pe care, ascultînd-o, poþi muzicaliza pe cuvintele: Iubire-i tot, în rest, singurãtãþi deºarte!

Pornind de la aceste considerente, expuse de mine, un imnograf neobyzantin, pot susþine cu o dãruire orficã faptul cã ºi pentru Theodor Grigoriu Iubire-i tot, în rest, singurãtãþi deºarte!

Iatã de ce îl înscriu pe Theodor Grigoriu în suita compozitorilor fericiþi, religioºi ºi de o moralã pilduitoare, care poate spune: „Am deasupra mea cerul cu limpezimi de infinit ºi port în suflet principiile christice, eterne, precum lumea binelui, frumosului ºi adevãrului, cea fãrã vîrstã, strãlucitoare în eternitate...

DORU POPOVICI

,,Unirea Principatelor Române” (24 ianuarie 1859), de Theodor Aman

M I C R O S I O A N E

Zicalã - Dragul meu cleºte, te rog sã pleci, lasã-mã, sînt un cui nenorocit, am intrat în scîndurã pînã-n gît, dar mi-o va scoate tot un cui.

Vitezã A scos 6 lei ºi a cîºtigat o maºinã. ªi uite cã a dat atîta noroc peste el, cã dacã n-ar fi cãzut în prãpastia aia, ar fi trãit ºi astãzi fericit.

VASILE BÃRAN

CIOBURI DE GÎNDURI

ÎNTRE A FI ªI A NU FI...

D

iscutam, cu ceva timp în urmã, despre valoarea unei opere literare ºi valoarea criticii de artã. Evident, rãspunsurile date la problema în discuþie privesc arta în general. Spuneam atunci cã valoarea unei opere nu þine de critica literarã, ci de conþinutul acelei opere, de principiile de viaþã pe care este fundamentatã ºi, de ce nu, de scopurile cãrora ea slujeºte. Mai spuneam atunci, ºi nu fãrã un real suport, cã judecãtorul suprem al creatorului de artã este consumatorul de artã. În cazul literaturii, voi da întotdeauna credit cititorului. El este judecãtorul meu suprem. Criticul, ca orice om, este subiectiv ºi, cu tot respectul pentru munca ºi vocaþia sa, limitat prin esenþa fiinþei sale, la timpul ºi valorile care definesc perioada existenþei acestuia. ªi cititorul este afectat de aceastã realitate, dar ºi creatorul de artã, în egalã mãsurã. Cititorului îi rãmîne, însã, o plajã mai largã de conexiuni critice cu privire la artã, prin schimbul mai generos de idei cu semenii sãi. Apoi, de ce sã nu recunoaºtem, opinia publicã este cea care dã tonul în materie de sensuri... ºi în artã. Criticul, dacã este genial, va recunoaºte cã... într-un fel sau altul, rãmîne ºi el copilul acestei lumi, ca mine... ca tine, sau ca oricare dintre noi.

Vocaþia sa este un alt mod de a face artã. O artã supusã aceloraºi principii critice care guverneazã arta în general.

Pînã la urmã, important este sã avem o dreaptã mãsurã în toate ºi disponibilitatea de a sluji arta doar cu acel cuvînt... care zideºte. ªi dacã va fi aºa, cititorul îºi va ridica pãlãria în faþa noastrã, pentru cã ºi noi ne-am ridicat cu sufletul la înãlþimea aºteptãrilor sale. Iatã mãsura adevãrului în care am crezut întotdeauna! Dumnezeu sã rãmînã veºnic cu noi, cã prea sîntem însetaþi de viaþã ºi de adevãr. Între a fi ºi a nu fi, Domnul Slavei ne-a dat puterea de a alege. Acest lucru ne obligã la o eticã dreaptã. Pace vouã ºi pace lumii.

ILARION BOCA

Pag. a 5-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Gerontocraþia literarã Montherlant are o nuvelã sau un roman, cu un titlu nefericit: ,,Pitié pour les femmes”, milã pentru femei...

Asta pentru cã nu le-a cunoscut, a fost un celibatar.

Femeile n-au nevoie de milã, se descurcã singure. Într-o zi mi-a venit ºi mie în minte un titlu: Milã pentru bãtrîni. „Credeþi cã ne pasã cã sîntem bãtrîni?” - ne-ar rãspunde ei. Nici o grijã! Avem ºi noi mijloacele noastre, noi ãºtia, gerontocraþia literarã, sã vã amintim cã valorile noastre nu se comparã cu ale voastre ºi n-o sã vi le recunoaºtem niciodatã. Înclinãm votul la Academie în premii în favoarea nulitãþilor, din sadism, ca sã protestaþi zadarnic, ºi ne servim la vot tot de-ai voºtri. Dãm din cînd în cînd ºi la cîte unul, acolo, din cei buni, ca sã nu parã lucrurile prea de tot scandaloase.

Aºa ºi fac. Cei mai buni critici tineri, de pildã, sînt ignoraþi. Degeaba scriu ei studii strãlucite ºi urmãresc fenomenul literar cu pasiune. Ei, ºi? Da, critica e o „ºtiinþã”, ºi noi ãºtia, gerontocraþia, ºtim noi mai bine cine e critic bun ºi cine nu. De fapt, nu e nici unul bun, dacã vreþi sã ºtiþi. Dintre scriitori, ºtim noi, nu e nici printre ei unul bun. Ce mai încoace ºi încolo, nu cunosc limba. De la Sadoveanu n-a mai apãrut nici unul…

Da, lumea a încremenit prin anii ’20, cînd erau ºi ei tineri, de atunci nu s-a mai întîmplat nimic în literaturã.

Rebreanu, doamna Bengescu, Camil Petrescu, n-am auzit...

Fireºte, eu nu vorbesc aici de cei a cãror curiozitate e nesecatã ºi care iubesc cultura ºi literatura în totalitatea ei ºi pentru care creaþia artisticã ºi efortul cultural reprezintã un miracol totdeauna proaspãt. Ei nici nu sînt bãtrîni spiritual, ºi toate generaþiile îi iubesc pentru cã ne-au urmãrit la debutul nostru ºi fiindcã, pe lîngã marea lor creaþie, ne-au mai urmãrit ºi sprijinit în ezitãrile ºi îndoielile noastre. Însemnãrile mele îi privesc numai pe cei cîþiva care au renunþat sã facã toate acestea.

Cu mulþi ani în urmã, adicã vreo cincisprezece, am cunoscut o astfel de personalitate anchilozatã, care tocmai sãrbãtorea 70 de ani de la naºtere. Fãcuse sã aparã în cinstea lui un volum gros, de 700 de pagini, format mare.

Cum nu era iubit, nu ºtiu cine a lansat atunci despre el ceea ce urmeazã : ...,,cãdea-i-ar volumul omagial în cap de la etajul ºapte“. Îi fãcuse ceva probabil, ºi acela se rãzbunase. Am înþeles cã avea motiv: într-o ºedinþã de redacþie a „Vieþii Româneºti” unde, fiind membru în colegiu, a acaparat discuþia, n-a mai lãsat pe nici unul sã scoatã un cuvînt. Nimic nu-i plãcea, totul era demn de dispreþ, nimeni nu ºtia nimic, numai el ºtia. El era pentru dispariþia î-ului din a, pentru eliminarea unor forme lingvistice ale latinitãþii noastre. Viaþa lui spiritualã fusese oscilantã, dupã cum bãtuse vîntul, avînd un cap de gresie, savant timoleonpisanesc. Totuºi, i s-a sãrat inima cînd am publicat un articol critic despre ,,Scrinul negru”. Dacã ºtiam, nu-l mai publicam! Pentru mine, creaþia ºi eºecul sînt ceva dramatic, un motiv sã i se sãreze inima cuiva care mîrîie tot timpul împotriva efortului creator. În societate, alþii au un umor al lor, pe care-l resorb în sine printr-un he, he, he, care sugereazã cã ei înºiºi se

vãd cu o ironie detaºatã, pe care numai ei o gustã. Nu e rãu, chiar dacã nu se deosebesc de cei posomorîþi decît prin asta. Sînt rafinaþi, se salveazã prin umor, fiindcã descreþesc frunþile. Umorul ne salveazã pe toþi, spre deosebire de alþii, a cãror frunte n-a fost niciodatã descreþitã, necum s-o mai descreþeascã ºi pe-a altora.

Eram odatã la o aniversare. Gazdele, soþia ºi fiica unui mare scriitor serviserã pateuri minuscule, cafea în ceºti cît un degetar, tort... Cu tortul ãsta era o chestie! Era mai subþire decît lama cuþitului cu care fusese tãiat.

Toatã lumea, însã, se îneca mîncînd ºi exclama: „Vai, Ioana dragã, dar nu mai putem! Cum, dar e prea mult”.

Prefãcîndu-se cã înfulecã ºi cã a luat prea mult în gurã, cînd, în realitate, i-ar fi trebuit cel puþin trei felii din acelea ca sã aibã ce þine în linguriþa de argint, un astfel de fin a exclamat la un moment dat: - Ex-cºe-lent! Ex-cºe-lent! Ioana, dragã, ne-aþi rãsfãþat! He, he, he, he... ªi ironia întoarsã din afarã era treptat absorbitã înãuntru cu fiecare he, pînã se topea într-o ºoaptã spusã sieºi. Rîdea, deci, ºi de sine.

Altã datã, am rãspuns la o chemare de-a sa, fãcea muncã obºteascã: sã spun cîteva cuvinte, sã rãspund la cîteva întrebãri din public, la o universitate popularã, dupã care urma un film. Mi-am zis sã nu mã duc, dar miam amintit cã ºi el mã sprijinise odatã. Am gãsit semnãtura lui venerabilã într-un grupaj de proteste tinere caremi luau apãrarea împotriva unor injurii. Iatã, mi-am zis, cum generaþiile se pot înþelege cînd e vorba sã combatã moravurile rele care se mai instaleazã ici-colo. ªi mi-am amintit. Hai sã-l servesc ºi eu, are nevoie de un scriitor pentru programul lui popular, ºi m-am dus. M-a întîmpinat extrem de jovial, am schimbat cîteva cuvinte ºi am urcat pe podium. Dar am observat cã-ºi ducea mereu mîna la buzunarul hainei, cã avea pe chip o expresie nu de jovialitate de circumstanþã, ci de extremã încîntare.

Hotãrît cã i se întîmplase ceva: mã privea cu un ochi uimit, ca ºi cînd nu m-ar fi cunoscut, sau mã cunoscuse ºi mã uitase, ºi acum era bucuros cã venisem... Aºa-mi închipuiam... În sfîrºit, toatã lumea luã loc în bãnci, ºi se fãcu liniºte. Marele critic, cãci era mare critic ºi istoric literar, s-a ridicat în picioare ºi a rostit cîteva cuvinte. Cã avem în mijlocul nostru un scriitor care... ªi aici îl vãd cã scoate din buzunar o broºurã. Îl vãd cã începe s-o agite prin aer, s-o arate publicului.

- V-o recomand, zice, cu toatã cãldura! Este scrisã de oaspetele nostru, este intitulatã „Frigul”... Este ex-cºelentã... He, he, he...

Vasãzicã ãsta era misterul gestului cu dusul mîinii la buzunar. Era încîntat! Ar fi vrut sã mi-o spunã de la început, dar îmi rezervase surpriza în faþa publicului. Am început ºi eu sã rîd ca el: he, he, he...

Aveam ºi de ce. Scriam literaturã de 25 de ani, ºi marele critic nu citise nimic din ceea ce publicasem. ªi acum, pentru cã venisem sã-l servesc, gãsise ºi el o nuvelã de-a mea, cine ºtie de pe unde, ºi o citise; i se pãruse... ªi aproape cã nu-i venea sã-ºi creadã ochilor.

Am luat cuvîntul cu multã vervã, am rãspuns la întrebãri, pe urmã criticul m-a condus pînã la uºã ºi am plecat într-o ex-cºe-lentã stare de spirit, cum ar încheia marele Caragiale.

MARIN PREDA

Mari scriitori români ºi iubirile lor (3) Marin Preda ºi iubirea vieþii lui Marin Preda ºi Aurora Cornu s-au cunoscut în 1952, la cantina Uniunii Scriitorilor, dar prima întîlnire nu a anunþat marea iubire de mai tîrziu, pentru cã cei doi s-au ignorat reciproc. S-au revãzut, doi ani mai tîrziu, la mare, în aceeaºi staþiune ºi s-au certat pe o camerã de hotel, în care se cazase ea, deºi îi fusese repartizatã lui. Marin Preda avea 32 de ani, iar Aurora Cornu era o tînãrã poetã frumoasã de 20 de ani. A doua zi, Marin Preda i-a scris prima poveste de dragoste: „Dar iatã cã o adiere de durere, de pãrere de rãu, de mîhnire izvorãºte din inima mea. Te-am fãcut sã suferi (nu ºtiu unde, cînd ºi de ce), dar simt cã acest lucru s-a întîmplat ºi mi-e greu sã îndur asta acum, singur, cu gîndul la tine, scriindu-þi întîia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu pãrul tãu, cu hainele tale verzi, cu salopeta ºi sandalele tale ciudate. Iubesc cingãtoarea ta ascunsã, copcile, oasele trupului tãu… Totul, aspiraþiile tale, somnul tãu…

Vanitatea ºi cochetãria ta distilatã, neliniºtile tale pro-

funde, gîndul tãu puþin îngheþat, categoric ºi fãrã ascunziºuri, atît de temut de cãtre amatorii de compromisuri“.

Dupã prima scrisoare de dragoste, a venit ºi cererea în cãsãtorie. S-au cãsãtorit în 1954 ºi au divorþat patru ani mai tîrziu.

Nicolae Iorga i-a scris soþiei 129 de scrisori Cel mai prolific scriitor român, cãrturarul Nicolae Iorga, i-a scris Catincãi Bogdan 129 de scrisori pentru a o convinge de iubirea lui. Scriitorul a continuat sã-i scrie soþiei cuvinte de dor ºi în timpul celor aproape patru decenii de cãsnicie. Tot ce cãuta sentimentalul Iorga la o femeie avea sã gãseascã la tînãra blondã Catinca, din Braºov. În vara anului 1900, pe cînd se afla în acel oraº pentru studierea arhivelor, Iorga a locuit în casa prietenului sãu Ion Bogdan. Îi cunoaºte toatã familia ºi se spune cã, la început, s-a ataºat sentimental de Maria, fiica mai mare a familiei Bogdan. S-a îndrãgostit însã,

ALBUMUL CU POZE RARE

ªtefan Bãnicã, unul din monºtrii sacri ai cinematografiei ºi teatrului românesc

Catrene vesele ºi triste De ce nu vreau sã fiu clonat Admir ºtiinþa, dar mi-e greu Sã-i vãd pe unii, bunãoarã, Cã nu þin cont de Dumnezeu, Creînd pe om a doua oarã. ªi drept sã spun, cînd mã gîndesc La clona ce-o sã mã imite, Fãrã sã vreau, înnebunesc, Vã dau detalii explicite: Fiind mai tînãrã ca mine, În situaþii delicate, Spun sincer, chiar de nu-mi convine, M-ar pune în dificultate.

Nevastã-mea, profund uimitã, N-ar ºti sã ne deosebeascã ªi s-ar putea, nedumeritã, Pe amîndoi sã ne iubeascã. ªi de ce nu, cîteodatã, Asemãnîndu-ne perfect, Copiii mei i-ar spune tatã, Acestui „obiect“ abject.

Profit, cã nu mã doare gura, Ca sã întreb, dacã se poate: Cînd va fi gata „creatura“, Ce i-aº fi eu, tatã sau frate?!

Nu mai dau alte explicaþii, Cu toate cã mã duce gîndul, Cã, ºi în alte situaþii, M-aþi confunda cu „androidul“.

Dar, dacã va ieºi pe piaþã Acest produs sofisticat, Pe-aceia care i-au dat viaþã, Am sã-i acuz de plagiat.

PAUL CURIMAN brusc, de Catinca, mezina familiei. Iorga a cerut-o de nevastã prin intermediul unei epistole: „Vom trece, poate cîndva, amîndoi pe aici, cînd sufletele amîndurora vor fi senine ºi vom fi mulþãmiþi, iubindu-ne unul pe altul. Cît aºtept sã fii nevasta mea ºi cît de puþin mã împac, la Bucureºti ºi aici, cu cei mai mulþi, cari mi se par aºa de meschini, de ordinari, de urîþi în firea lor pe lîngã bunul ºi frumosul mieu copil de la Braºov, pe lîngã... (lasã-mã sã zic) pe lîngã tine, Catincã“, îi scria acesteia în septembrie 1900. ªapte copii, trei bãieþi ºi patru fete, i-a dãruit partenera de viaþã lui Iorga. Pe tot parcursul cãsniciei, Iorga a continuat sã îi scrie Catincãi din peregrinãri. „Þie nu-þi pot spune cît dor am de tine. Vorbele s-au învechit demult ºi nu se mai potrivesc cu un suflet care nu vrea sã împrumute de nicãiri ce ar vrea sã-þi spuie. De aº mai avea norocul sã te vãd, sãnãtoasã ºi - bagã bine de seamã - tînãrã ºi frumoasã, îngrijitã de tine, ca suflet ºi trup, cum þi-e datoria faþã de iubitorul tãu N. Iorga“, scria cãrturarul în septembrie 1917, la 16 ani de la cãsãtorie.

Sfîrºit ELISABETH BOULEANU

Pag. a 6-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

Între trecut ºi prezent (3) În seara zilei de 21 ianuarie 2010, emisiunea transmisã de un post TV mi-a lãsat un gust amar, întrucît generaþia de azi îºi condamnã pãrinþii ºi bunicii, acuzîndu-i cã, timp de 25 de ani, l-au suportat pe un tiran, un odios conducãtor, adicã pe acela care a fost „rãutatea pãmîntului“. Din pãcate, ei nu vãd bîrna din ochiul Prezentulul ºi scot paiul din ochiul Trecutului. Un lucru este, însã, cert: în condiþiile istorice de atunci, cînd colosul de la Rãsãrit avea toatã puterea din lume, „odiosul“ a avut curajul sã-l înfrunte pe Gorbaciov ºi sã nu permitã nimãnui sã se amestece în treburile interne ale Þãrii. În asemenea condiþii, ce putea face poporul? În finalul emisiunii, pentru „divertisment“, o aºa-zisã dansatoare, cu fundul gol, a prezentat o bîþîialã de prost gust ce se dorea a fi un dans. Tristeþea este cã „dansul“, în ritm drãcesc, a fost executat pe o melodie de muzicã popularã. Personal - poate sînt demodatã - consider o mare jignire la adresa valorilor Poporului Român, muzica popularã fiind sacrã, nu bãtaia de joc a unei oarecare.

Dacã am ajuns sã luãm în rîs ºi muzica popularã, ca de altfel toate valorile ºi realizãrile unei întregi generaþii, înseamnã cã ne-am pierdut reperele. „Tiranul“ n-ar fi permis aºa ceva. Decadenþa occidentalã, cum spunea Ceauºescu, n-a pãtruns pe scenele româneºti, unde i-am putut vedea ºi auzi pe Ileana Iliescu, Nicolae Herlea, Magda Ianculescu, David Ohanesian, Octav Enigãrescu; Filarmonica „George Enescu“, Radu Beligan, Toma Caragiu, Florin Piersic, Eugen Barbu; pe cei de la „Cenaclul Flacãra“, pe Corneliu Vadim Tudor, ºi mulþi, mulþi alþii. Epoca nu a fost „de aur“, dar generaþia ei a strãlucit. Acum, în prim-plan îl vedem pe Adrian „Minune“ , prostul gust fiind „la el acasã“.

Incredibil, dar adevãrat, atît de mult lãudata civilizaþie modernã este îngrozitor de urîtã, lipsitã de simþ estetic, de frumuseþe interioarã. Lumea este teribil de controversatã.

Posturile TV prezintã scene de coºmar: incendii, violuri, gunoaie, cîini vagabonzi, cerºetori, care ºi-au improvizat paturi pe trotuare, degajînd un „parfum“ care te ameþeºte, cînd treci pe lîngã ei. Aurolacii „trag aerosoli“ din pungã, ºi nu aº vrea sã mai amintesc de certurile din „înalta societate“, de corupþie, de baroni, de bãtrînii flãmînzi ºi de copiii violaþi, scene prezentate pe Internet pentru satisfa-

cerea poftelor bestiale ale dezaxaþilor, care plãtesc bani grei pentru asta.

Pe vremea lui Ceauºescu, aºa ceva era interzis cu desãvîrºire. Sã ne aducem aminte cã: - Nicolae Ceauºescu a mediat conflictul din Orientul Mijlociu, între Israel ºi Þãrile Arabe; conflictul chinosovietic ºi pe cel dintre americani ºi chinezi.

- Deºi se ºtia cã licenþele de studii ale soþilor Ceauºescu erau luate cu japca ºi cã nu aveau nici un fel de pregãtire ºtiinþificã, au fost onoraþi cu cele mai prestigioase titluri academice ºi universitare. Oare toþi aceºti înalþi demnitari din Occident au fost cretini? Ce moºtenire a lãsat TOVARêUL ºi ce moºtenire ne-a lãsat DOMNUL? Rãspundeþi, domniile-voastre, la întrebare.

- Nicolae Ceauºescu a fost apreciat, ani de zile, pentru cã plãtea dobînzi cãtre FMI ºi Banca Mondialã.

- Cînd, pentru sistematizarea Bucureºtiului, au fost dãrîmate unele cartiere „cu portiþã ºi ciºmea“, Ceauºescu a fost etichetat drept distrugãtor de istorie ºi lãcaºuri de cult, deºi, pe timpul lui, în þarã s-au construit sute de biserici.

Cînd baronul Eugène Haussmann a sistematizat Parisul ºi au fost dãrîmate zeci de biserici ºi mii de case monumente istorice, care stãteau în calea largilor bulevarde din zilele noastre, nimeni nu l-a acuzat pe celebrul prefect al departamentului Sena ca fiind distrugãtor de Istorie.

- Despre Ceauºescu s-au zvonit tot felul de lucruri stupide: cã îmbrãca un costum o singurã datã, apoi îl ardea.

Dupã 1989, s-a aflat cã, pentru a nu le arunca, schimba gulerele ºi manºetele cãmãºilor.

- În ceea ce-l priveºte pe Nicu Ceauºescu, se spunea cã era un beþiv, un prost, cã s-a bãtut cu Florin Piersic, fapt infirmat public de marele actor. Cã ar fi smuls unghiile Nadiei Comãneci, motiv pentru care aceasta ar fi fugit în S.U.A., minciunã desfiinþatã chiar de Nadia. Faptul cã sibienii l-au regretat demonstreazã contrariul. În decembrie 1989, s-a susþinut cã Ceauºescu avea conturi de miliarde de dolari în strãinãtate, lucru total neadevãrat. Era prea patriot ca sã depunã bani în bãnci strãine. Acum, în democraþie, bãncile strãine sînt „cãptuºite“ cu banii noºtri. (va urma) LILIANA TETELEA

Arcul de Triumf (2)

uriaºã, provizorie, au fost amplasate lucrãrile sculptorilor - artistic realizate, dar... din ghips, nu turnate în bronz, cum prevedea proiectul iniþial. „Poemul de piatrã al gloriei româneºti” s-a dovedit astfel a fi o construcþie meschinã, demnã sã reprezinte cel mult faþada unui tîrg sezonier de produse industriale.

Poemul de piatrã al gloriei româneºti

Un alt monument

Pe lista artiºtilor care au colaborat la înãlþarea controversatului monument mai gãsim ºi alte nume mari, de artiºti renumiþi, al cãror prestigiu punea în afara oricãror critici valoarea lucrãrilor realizate: C. Baraschi, Al. Cãlinescu, M. Constantinescu, M. Onofrei, A. Murnu ºi alþii. Cum se explicã atunci declanºarea ºi menþinerea polemicii care a fãcut din Arcul de Triumf „un caz naþional“? Mai întîi au sãrit pe baricade esteþii - cei de bunã credinþã - ºi apoi „esteþii diletanþi”, cum i-a numit Nicolae Iorga. Toþi la un loc au format corul protestatar împotriva procedeelor dictatoriale ale comisiei monumentului. Se denunþa o pripealã condamnabilã pentru realizarea unui obiectiv artistic de cea mai mare importanþã, aceasta „necesitînd, realmente, nu cîteva luni, ci cîþiva ani de pregãtire ºi de elaborare colectivã” - cum menþiona protestul. Vocile false ale corului alunecau pe partitura calomniei, dar oamenii cinstiþi semnalau un adevãr de necontestat: graba pusã în aceastã treabã avea un substrat politic evident. Guvernanþii doreau sã ofere regelui Ferdinand posibilitatea de a trece pe sub acel Arc al Victoriei, la întoarcerea de la Alba Iulia, dupã încoronare. În felul acesta nu mai încãpea nici o îndoialã cã se lucra de mîntuialã; timpul nu îngãduia nici o întîrziere. „Arcul de Triumf nu va fi altceva decît uriaºul din poveste, cu picioarele de lut” - spuneau ziarele.

Proiectul arhitectului Antonescu necesita o investiþie de aproape 20 de milioane de lei, dar finanþarea oferitã nu-i punea la dispoziþie decît 2 milioane. A fost nevoie, deci, sã se recurgã la o soluþie de provizorat, care evita lipsa de fonduri ºi, în acelaºi timp, fãcea posibilã execuþia monumentului în numai cîteva luni: s-a turnat scheletul dupã prevederile proiectului - trainic, din beton armat, deci definitiv; iar peste acest schelet s-a improvizat o faþadã de paiantã, sorocitã sã þinã mãcar pînã la satisfacerea orgoliului regal. ªi în jurul Arcului, finisat astfel ca o baracã

A doua fazã a polemicii - cea mai întinsã în timp - a început în anul 1923 ºi a þinut pînã în 1935. Ea a fost stîrnitã de indolenþa permanentã a autoritãþilor faþã de „Dosarul Arcului de Triumf”. La mai puþin de un an de la prezentarea lui în public, „monstrul” de la ªosea începuse sã se desfigureze, iar în 1923 era o ruinã: o patã urîtã pe obrazul Capitalei. Timp de 14 ani, Arcul de Triumf a antrenat în jurul cauzei sale sute de condeie: scriitori, publiciºti, ziariºti, critici, profesori, artiºti, cetãþeni simpli - toþi adãugînd picãtura lor de amãrãciune la „dosarul” împricinat. Guvernul din 1923, ruºinat, audiind protestul, a luat o hotãrîre eroicã: a înconjurat Arcul cu un gard de scînduri. Apoi, timp de 10 ani, urechile urmãtorilor miniºtri se pare cã n-au mai auzit nimic. În jurul monumentului creºteau bãlãrii, iar sub uriaºa lui arcadã se instalase o baracã, în care erau „garate”, seara, tãrãboanþele gunoierilor. Monumentul destinat omagierii mai cu seamã a ostaºilor care luptaserã la Oituz ºi la Mãrãºeºti devenise, pe drept cuvînt, marele monument al indolenþei politicianismului românesc. În vara anului 1928, aceastã dulce indolenþã are o scurtã tresãrire: se dã o decizie pentru dãrîmarea Arcului, ca mãsurã de prevedere împotriva unei eventuale prãbuºiri. Intervine însã constructorul, care-ºi asumã rãspunderea, declarînd cã scheletul lucrãrii va rezista oricãror intemperii ºi calamitãþi. Ce bine! Atunci nu mai trebuie dãrîmat; dar nici nu-l reparãm! ªi polemica îºi continuã mersul. Care ziar din Bucureºti n-a publicat mãcar un singur articol împotriva „ruºinii tencuite de la ªosea”? Dintr-o tabãrã se striga: „Sã fie dãrîmat!”, iar din alta: „Sã fie reparat!”. Între anii 1921 ºi 1935 s-au perindat la cîrma þãrii 19 (nouãsprezece) guverne. Nici unul dintre ele n-a putut gãsi fondurile necesare reparãrii monumentului. Pare de necrezut, dar acesta este adevãrul. A fost nevoie de iniþiativa particu-

MARI MONUMENTE ISTORICE ALE BUCUREªTILOR

Frica de toamnã Ceaþã blestematã ºi tãcere roata lumii se-nvîrte invers suspendate vise cautã himere toamna mã priveºte cu-n surîs pervers Strigã aºteptarea morþilor în oase nici un gînd nu curge-n albiile lui e-ntuneric ziua ºi se-aprind în oase frunzele cãzute pradã timpului Se-ncuie uitarea în copacul putred de unde în gînduri repede-au plecat nu mai are nimeni azi mustrãri de cuget e obiºnuinþa de-a cãdea-n pãcat Un bilet de-adio scris pe buza lunii a uitat sã scrie, de cãderi grãbitã se coboarã giulgiul peste spaima lumii lovitã de brumã tremur-o iubitã Vor veni la noapte lunile de sare se-aprind felinare triste prin copaci nu te teme iarãºi, sînt gutui amare pe care-n luminã poþi sã le prefaci Ceaþa din retinã poþi s-o ningi cu vise ºi prin ipoteze poþi fugi în rai umbrele-nserãrii strînse-n paraclise îþi vor fi probabil ultimul alai Cãci la nunta toamnei nu vine oricine invitaþii veºtezi s-or ascunde-n glugi vor cînta orchestre din zidiri strãine mai e timp, iubito, din tine sã fugi Sã mã iei de mînã, mi-e fricã de toamnã ºi prin dezacorduri sã mã scoþi din veac ºi sã-mi spui adio, dimineaþa, doamnã pentru boala noastrã nu existã leac Brumele sã cadã ca o desfãtare la tine în suflet n-o sã-mi fie frig sã rãmînã toamna doar o întîmplare în care ecoul n-am ºtiut sã-l strig Sã ridice ceaþa zorile din Marte coborînd prin mine dintr-un timp proscris zbaterile nopþii sînt scenarii moarte pe care tristeþea-n gîndul ei le-a scris O sã vinã seara sã ne cheme-n casã unde ard albastre lemnele pe foc o sã fii, desigur, tu cea mai frumoasã ºi în altã viaþã singurul noroc Sã nu uiþi adresa inimii amare ºi sã-mi spui adio, la plecare, doamnã cînd s-or stinge-n vaier lunile de sare sã mã iei de mînã, mi-e fricã de toamnã.

ADI SFINTEª, 9 octombrie 2016 larã în soluþionarea problemei. Un ofiþer - generalul Uicã a lansat un apel adresat bunãvoinþei publice, deschizînd în aprilie 1934 - o listã de subscripþie. Primii care au rãspuns apelului au fost ofiþerii din toate garnizoanele.

Inaugurarea din 1936 Fondurile s-au strîns, ºi constructorul - acelaºi arhitect Petre Antonescu - a reluat lucrãrile; dupã trecerea a 14 ani, rãstimp în care el fusese þinta principalã a calomniei, urii, admiraþiei, cinstitei aprecieri, sau relei credinþe, venite din cele douã tabere ale campaniei de presã. ªi iatã cã „pata de ruºine de pe obrazul Capitalei” este transformatã în mãreþul edificiu pe care-l vedem astãzi. Au fost folosite, pentru înlocuirea paiantei, o mie de metri cubi de blocuri de piatrã, dintre care unele au cîte cinci tone greutate. ªi din nou vedem nume mari pe lista artiºtilor chemaþi sã dea înfãþiºare de duratã lucrãrii: Medrea, Jalea, Onofrei, Baraschi, Cãlinescu, Muºat, Tureacã, Cuþescu-Storck, Verona, Costin Petrescu, Mac Constantinescu. În ziua de 1 decembrie 1936, cu ocazia sãrbãtoririi Unirii, sobrul ºi mãreþul ARC DE TRIUMF este reinaugurat, pe sub bolta lui trecînd cei care meritau, prin faptele lor de arme: foºtii combatanþi din cel de-al II-lea rãzboi mondial ºi marii mutilaþi. Semnatarii protestului din 1921, cei mai mulþi dintre ei - asistau la solemnitate, împãcaþi de ascultarea care li se dãduse; tîrziu, dar cu prisosinþã.

Sfîrºit ION MUNTEANU

Pag. a 7-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Între oameni ºi viermi (urmare din pag. 1) Înseamnã cã trãim într-o lume a minciunii, reconfirmînd astfel, în practicã ºi în prezent, spusele christice despre „stãpînul acestei lumi“, ce are rangul de „prinþ al înºelãciunii“. Prin cine lucreazã „stãpînul“? Simplu - prin noi, mai bine zis prin ce avem mai slab, mai accesibil stricãciunii, pervertirii – prin dorinþe ºi pofte, invidie, turpitudine, prin transformarea purtãtorilor de spirit în supuºi ai clipei. Cît de mîndri au devenit oamenii de statutul de efemeride, cu cîtã voluptate rostesc „îmi trãiesc viaþa“, din nefericire o voluptate a imbecilitãþii celui care nu vede mai departe de lungul nasului, la capãtul cãruia se aflã belciugul cu care este purtat ca o fiinþã din turmã, gregarã, neînsemnatã volitiv.

Recunosc, am tendinþa teoretizãrii, a trecerii temei într-o extensie analiticã, ce vreþi, am cunoscut ºi am admirat oameni care gîndeau, inclusiv pe fondatorul acestei reviste ºi al curentului naþionalist postdecembrist. Nu pot admira viermii. Viermii nu creeazã, în schimb se agitã ºi se adunã acolo unde gãsesc locul propice - obscurul muced, unde vor strica ºi împuþi… asta fac viermii. Asta fac ºi unii pe care-i numim oameni.

Ce sînt partidele, dacã nu ghemotoace îmbîrligate, fãrã alt scop decît acela de a gãsi ce sã devoreze, sã strice ºi sã împutã? Au demonstrat, oare, altceva în existenþa lor cunoscutã? Statul român, odinioarã o mare fiinþã vie la toate capitolele, a murit. De zeci de ani, se înfruptã din acest mare hoit viermii - partidele ºi alte organizaþii aºa-zis non-partinice, masse fãrã vreun sens

al construcþiei naþionale, pur ºi simplu grupãri în cãutare de sinecure, contracte, mã rog, orice fel de foloase.

Ce rost au alegerile? Nici unul, în sensul clamatului interes naþional. Din alegeri nu rezultã majoritãþi guvernamentale, guvernele sînt numite pe criterii imposibil de explicat, dar nu e o problemã, nimeni nu întreabã ceva. Fenomenul nu e singular - unele vieþuitoare cu destul de puþinã inteligenþã migreazã straniu, inexplicabil, pentru a se înmulþi; e ca un ritual fãrã sens clar, dar pe care nimeni nu-l pune la vreo îndoialã.

Alegerile politice sînt cam acelaºi fenomen – din patru în patru ani, se stîrneºte viermuiala, se mai rupe din marele hoit, apoi viermii se vîrã din nou în obscurul mandatat pentru a se hrãni ºi viermui în legea lor. Interesant este ºi cã transformarea individului-om, a purtãtorului de spirit, are aceeaºi cale; la nivelul general, prin inocularea sus-amintitului „carpe diem“ scutit de raþiune, „trãieºte-þi viaþa“, sau a „libertãþii extinse“, în fapt, o ridicare la nivel de normalitate a degenerãrii; în fapt, o promovare a fenomenului degenerãrii la nivelul elitelor, prin transformarea speculaþiei în cunoaºtere, marcînd graniþa unui gen involutiv, repetat în istoria societãþii – decadenþa. Pe scurt, trãim o etapã a gregarului ºi iraþionalului, o viermuialã umanã.

Starea nu e caracteristicã doar României; întreaga „lume civilizatã“ trece prin aceastã decadenþã. Explicaþia poate veni ºi pe altã cale – din moment ce democraþia pluripartitã, fundamentul „lumii civilizate“, este consideratã atît un

Regele dac care i-a fãcut sã tremure pe romani Cotiso a fost unul dintre cei mai temuþi regi daci. Acesta s-a implicat în politica Romei ºi a refuzat mîna unei fiice de împãrat roman.

Cotiso, aºa cum aratã unele izvoare, i-a fãcut sã tremure pe romani. În anul 44 î.Chr., în acelaºi an în care Caesar sfîrºea la Roma sub loviturile de cuþit ale conspiratorilor, marele rege al dacilor, Burebista, murea ucis tot în urma unui complot. Uriaºa stãpînire a cãpeteniei dacice s-a destrãmat, iar romanii scãpaserã de un posibil adversar redutabil. Regatul sãu a fost împãrþit în patru ºi apoi în 5 stãpîniri. La Sarmizegetusa, nucleul fostului stat dacic era condus de regi-preoþi, primul fiind Deceneu, chiar sfetnicul defunctului rege. În timp ce Roma era sfîºiatã de rãzboiul civil dintre Octavian, cel care va deveni, începînd din anul 27 î.Chr., împãrat al Romei, ºi Marc Antonius, în Dacia se ridica o cãpetenie care va da din nou fiori Romei.

Dacul care dãdea fiori Romei Aceastã mare cãpetenie se numea Cotiso. Nu se ºtie mai nimic despre evoluþia sa anterioarã anului 44 î.Chr. Nu se ºtie dacã a fost unul dintre acei tarabostes care au vrut independenþã ºi au complotat împotriva regelui Burebista. Se ºtie doar cã în jurul anul 30 î.Chr., era la apogeul puterii sale ºi nu depindea în nici un fel de fostul centru politic, administrativ ºi spiritual de la Sarmizegetusa ºi nici de regii-preoþi de acolo. Istoricii spun cã el stãpînea în munþi, peste o regiune întinsã. „Cotiso, contemporanul lui Octavian August, pare sã fi stãpînit în sud-vestul Daciei”, scria Constantin C. Giurescu în cartea sa „Istoria Românilor”. Mai precis, este vorba de munþii dintre Banat ºi Oltenia. Despre Cotiso aflãm ºi de la autorii latini, care-l considerau o adevãratã ameninþare la adresa romanilor. Rãzboinicul dac trecea în repetate rînduri Dunãrea ºi fãcea ravagii în provinciile sudice ale stãpînirii romane. Mai mult decît atît, sãtui de expediþiile de pradã ale dacilor, romanii au hotãrît sã-i atace. Fãrã prea mari rezultate, însã. „Dacii trãiesc nedezlipiþi de munþi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obiºnuiau sã se coboare ºi sã pustiascã

rãu, cît ºi un suprem bine detectabil, este clar cã ne aflãm în faþa unei aporii, a unui paradox – nicidecum a unui model de urmat cãtre dezvoltare. Fizicienii ar numi situaþia „singularitate“, modelul fizic fiind gaura neagrã, un loc în care legile universal valabile nu se respectã, raþiunea nu funcþioneazã. Asta este ºi democraþia noastrã – iar gaura neagrã a absorbit economia, statul, societatea, individul zis, de exemplu, român, la final – naþiunea.

Alegerile politice fac parte din transformarea omului – el acceptã aceastã formã de minciunã, de înºelãciune, precum necuvîntãtoarele ritualul pentru împerechere. Poporul este pe calea trecerii la turmã, o turmã care se bucurã de iarba din faþã, nebãgînd de seamã cã pãºunea e, de fapt, clinul unei vãi abrupte, o prãpastie.

Se spune cã toþi ajungem hranã pentru viermi, chiar ºi oamenii mari. La fel de bine ºi de fals s-ar putea completa cã toþi ajungem viermi, chiar ºi aºa-ziºii oameni mari; greºeala este sã-i confunzi pe aceºtia cu oamenii (de) spirit; or, viermii nu se pot atinge de spirit. Ei au legãturã doar cu omul lipsit de spirit, cu omul care trãieºte doar pentru a mînca, ºi, logic, moare pentru a fi mîncat. Alegerile îndepãrteazã oamenii de spirit, chiar ºi din rîndul modelelor. Alegerile, aºa cum expuneam, sînt asociabile viermilor ºi au nevoie de viermi; iatã o probã urîtã - partidele de azi, din România ºi din „lumea civilizatã“, din Franþa, SUA, Germania, Italia etc. Mulþi oameni mari, dar inexistenþi ca spirit, ca ºi lumea lor.

Asta este alegerea „civilizatã“. Oamenii de spirit nu mai aleg ºi nu mai sînt aleºi; dar, dupã ce viermii vor distruge cu totul lumea aceasta, aºa cum au mai fãcut-o în trecut, vor dispãrea, uitaþi, pulbere nimicitã. Nici mãcar nu se va spune cã a fost sorta lor, fiindcã „lor“ nu le va mai fi asociabil nici ca pronume impersonal. Pe cînd un singur spirit, un singur cuvînt, face sã înceapã totul. geþilor. Tot atunci a cerut, în schimb, în cãsãtorie, chiar pentru el pe fiica regelui”, scria Suetonius, în „Vieþile Cezarilor”. Zvonul a fost lansat de Marcus Antonius. De altfel, pentru Dio Cassius acest lucru este puþin credibil.

Istoricul latin spune cã Marc Antonius ar fi inventat acest lucru pentru a-l discreditat pe viitorul împãrat, dispus pentru putere sã facã alianþã cu un barbar. Cu toate acestea, nimeni nu poate contesta faptul cã regele dac a fost disputat de ambii protagoniºti ai rãzboiului civil.

Totodatã, se precizeazã cã acest Cotiso a refuzat mîna Iuliei ºi a ales o alianþã cu Octavian. Cotiso era al doilea rege dac care se implica în politica internã a Romei, dupã Burebista. Vestea cã dacii s-au aliat cu unul dintre triumviri ºi cã ar putea invada Roma a stîrnit un val de teroare în Italia. „În timpul luptelor dintre Antoniu ºi Octavian, o invazie a dacilor era o teroare constantã asupra Italiei“, se aratã în „Monumentum Ancyranum: The Deeds of Augustus”, editatã de Departamentul de Istorie a Universitãþii din Pennsylvania.

O alegere nefericitã þinuturile vecine, ori de cîte ori Dunãrea, îngheþatã de ger, îºi unea malurile. Augustus a hotãrît sã îndepãrteze aceastã populaþie, de care era foarte greu sã te apropii.

Astfel, l-a trimis pe Lentulus ºi i-a alungat pe malul de dincolo, iar dincoace au fost aºezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi înfrînþi, ci doar respinºi ºi împrãºtiaþi”, scria Annaeus Florus. Raidurile cãpeteniei dace îl fãceau pe renumitul scriitor latin Horatius sã se gîndeascã în „Satire” cu teamã cã „n-a lipsit mult ca Roma sã fie nimicitã de dacii cei meºteri în azvîrlirea sãgeþilor”. Despre înfãþiºarea lui Cotiso nu existã nici o informaþie. Alte date biografice privind cãpetenia dacã nu existã. Cert este cã era numit rege al dacilor de cãtre Annaeus Florus, Suetonius sau Horaþius.

Era sã ajungã ginerele unui împãrat roman Regele dac ºi-a creat un mare renume odatã ce atît Octavian, cît ºi Marc Antoniu, protagoniºtii ultimului mare rãzboi civil al Romei Republicane, ºi-au disputat alianþa cu acesta. Ambii pretendenþi la puterea supremã în Roma au încercat sã-i atragã de partea lor pe regele dac ºi pe rãzboinicii sãi. Octavian ar fi fost dispus, spun unii autori latini, sã ofere mîna propriei fiice acestui rege barbar, în schimbul ajutorului militar. Mai mult decît atît, ar fi fost dispus sã se cãsãtoreascã, la rîndul sãu, cu fiica lui Cotiso, realizînd o alianþã cu lumea barbarã pe care romanii o gãseau de neconceput. „A fãgãduit-o pe Iulia mai întîi fiului sãu Antonius, apoi lui Cotiso, regele

Se pare, însã, cã regele Cotiso a ales la fel de prost ca Burebista. Mai precis, Marc Antoniu a împãrtãºit parþial soarta lui Pompeius. A fost învins de Octavian ºi, în cele din urmã, a murit. Au urmat represalii inclusiv asupra dacilor. Nu se ºtie exact deznodãmîntul. Despre Cotiso nu se mai aude. Horaþiu dã însã un indiciu, romanii rãsuflînd parcã uºuraþi la auzul veºtii. „Lasã grijile obºteºti despre cetatea noastrã. Armata dacului Cotiso a pierit”, scria poetul latin. Poemul dateazã din anul 29 î.Chr., acesta fiind poate momentul în care Cotiso îºi gãseºte sfîrºitul în luptele cu armatele romane.

Cotiso sau Koson? În general, aceste douã nume de regi apar în aproximativ aceeaºi perioadã în Dacia ºi în legãturã cu personaje din Roman Anticã. Koson, la rîndul sãu, se aliase cu Brutus în acest rãzboi civil. Brutus este însã înfrînt la 42 î.Chr. ºi se sinucide. Koson ar fi primit sume importante de la romani pentru a trimite rãzboinici. Mai mult decît atît, apar ºi monede cu chipul sãu, renumiþii kosoni.

Pentru unii, Cotiso ºi Koson este unul ºi acelaºi rege.

Pentru alþii, însã, ei sînt doi regi diferiþi, cu douã stãpîniri diferite. „Este mai adecvat sã credem cã era (n.r. Cotiso) un dinast diferit, care a domnit ulterior lui Koson. Koson a avut legãturi cu Brutus, oferindu-i trupe plãtite cu stateri ce-i purtau numele”, scrie ºi Ioana A. Oltean în lucrarea „Dacia: Landscape, Colonization and Romanization”.

COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE

Pag. a 8-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (41) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Despre lucrarea lui Villacrosse s-a exprimat, în termeni critici, la timpul sãu, Nicolae Iorga, spunînd cã Villacrosse: „a schimbat acest strãlucit monument al arhitecturii muntene”, printr-o „restaurare stigmatizatã de prea mult dispreþ cu denumirea de pastiºã [...] distonatã, denaturînd echilibrul monumental ºi sortitã sã se demoleze la rîndul ei dupã un scurt numãr de ani”. Desigur, alþi autori au etichetat aceastã construcþie ca avînd o înfãþiºare neoclasicã”, „improprie ctitoriei brâncoveneºti“.

Astfel, Biserica Sfîntul Gheorghe Nou a renãscut din propria cenuºã, dar cu o înfãþiºare strãinã de cea pe care a dorit-o ºi a realizat-o ctitorul ei, Domnitorul Constantin Brâncoveanu.

A fost nevoie, mai tîrziu, de noi ºi mari eforturi din partea Parohiei Sfîntul Gheorghe - Nou ºi a Arhiepiscopiei Bucureºtilor pentru a o readuce la forma consacratã de cãtre ctitorul ei. ªi sub noua înfãþiºare, datã de arhitectul Villacrosse, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou a continuat sã funcþioneze ca nucleu important de spiritualitate creºtinã ºi ortodoxã, vãzutã aºa nu numai de români, ci ºi de strãini. În contextul situaþiei internaþionale tensionate, cînd Rusia intrase în rãzboi cu Turcia, în noiembrie 1853, þinta marilor puteri era expansiunea austro-ungarã ºi rusã în Principatele Române. În acest context, opinia publicã britanicã a dorit sã cunoascã mai multe amãnunte despre Biserica Ortodoxã Românã în general, prin comparaþie cu cea rusã, ºi despre Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou în special, ca un nucleu reprezentativ al creºtinãtãþii ortodoxe sud-est europene. Astfel, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou era comentatã ºi ilustratã foto, în revista de largã circulaþie internaþionalã „London News“, ediþia din 26 noiembrie 1853, subliniindu-se „înfãþiºarea ei impunãtoare”, detaliile ornamentale ºi arhitectura ei. Autorul articolului vorbeºte despre pridvorul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou ca despre un element caracteristic arhitecturii brâncoveneºti, ce este o podoabã, „plinã de picturi în stil byzantin”. În aceastã revistã erau semnalate pentru prima datã unele „clãdiri extinse, care au format în trecut o parte a unei mãnãstiri, dar care acum sînt folosite ca ateliere de lucru în diferite meserii”.

Alegerea Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou ca model emblematic pentru Ortodoxia româneascã de la acea vreme s-a datorat consideraþiei pe care o aveau autorul articolului, precum ºi societatea britanicã faþã de Biserica Ortodoxã Românã, în comparaþie cu cea Rusã, aºa cum subliniazã acest articol. Aratã, de asemenea, cã vieþuitorii din mînãstire se strãduiau sã înlãture urmele incendiului, sã schimbe imaginea dezolantã de maidan a curþii. Ei au reuºit aceasta în anul 1860, cînd au însãmînþat iarbã, au rãsãdit flori ºi au sãdit arbori ornamentali, totul dupã planurile arhitectului Ulrich Hofmann. Împodobirea terenului din jurul bisericii cu spaþii verzi ºi ronduri de flori a continuat ºi dupã anul 1860, pînã în anul 1872, cu implicarea arhitectului horticultor Louis Leyvraz. În acest fel, curtea bisericii, lipsitã de vechile ziduri ºi prãvãlii, care arseserã ºi se prãbuºiserã, devenise o grãdinã imensã, întinsã la nord pînã la strada Pãtraºcu-Vodã de astãzi, la sud pînã la strada Lipscani, la est cuprinzînd Cavafii Vechi de astãzi, iar la vest ajungînd pînã la bordura dinspre actualul bulevard I.C. Brãtianu.

Prin farmecul peisajului creat datoritã strãdaniei slujitorilor bisericii, curtea acestui lãcaº a devenit, în Secolul al XlX-lea, o înfloritoare grãdinã verde, o adevãratã oazã de frumuseþe a naturii, cunoscutã în limbajul familiar al locuitorilor Bucureºtilor sub numele de „Grãdina de la Tiriplic”. Aºa cum am mai arãtat, aici veneau credincioºii pentru odihnã ºi recreere, dupã ce asistau la oficierea slujbelor religioase. Dupã cum scria Ulyse de Marsillac despre acest loc minunat: „Un grilaj elegant pune în evidenþã incinta, alei ºerpuitoare, mãrginite de copaci înalþi, îºi oferã meandrele iubitorilor de plimbare“. În acest peisaj pitoresc, oamenii se adunau cu sentimentul cã locul se aflã sub ocrotirea sfîntã a bisericii ctitorite de cãtre un Sfînt Martir al Ortodoxiei, simþindu-se

liberi ºi în largul lor sã-ºi exprime opiniile, ca într-o anticã ºi ocrotitoare Agora. Grãdina bisericii devenise ºi loc de adunare al membrilor asociaþiilor meºteºugãreºti, pentru a discuta probleme de interes profesional ºi social. Într-o altã împrejurare, cînd Mihail Kogãlniceanu a propus spre aprobare Legiuirea ruralã în Camera Deputaþilor, la data de 13 aprilie 1864, o mulþime de oameni s-a adunat în grãdina bisericii, aprinzînd torþe ºi îndreptîndu-se spre Palatul Domnitorului Alexandru loan Cuza.

Tot în grãdina Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou s-au petrecut ºi alte evenimente istorice: peste patru sute de români, sosiþi din Þara Fãgãraºului, pentru a participa la Expoziþia Jubiliarã din anul 1906, conduºi de cãtre Vicarul Macovei, au fost întîmpinaþi la sosirea în Bucureºti de cãtre arhiereul Calist Botoºãneanu. Cu toþii au strãbãtut Calea Griviþei ºi Calea Victoriei, cu bucuria ºi entuziasmul exprimãrii nestingherite ºi fãrã teamã de represalii a sentimentului lor naþional-patriotic. În cele din urmã, au ajuns la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, prilej de pioasã cinstire a Domnului Martir Constantin Brâncoveanu.

Restaurarea bisericii a fost finalizatã în anul 1855, extinzîndu-se ºi asupra anexelor care mai rãmãseserã dupã incendiul din 1847. În afarã de atelierele menþionate în articolul din revista britanicã, atenþia s-a îndreptat ºi asupra clopotniþei. Pe acelaºi loc, în faþa bisericii, Domnitorul Constantin Vodã Brâncoveanu construise în anul 1699, aºa cum am mai arãtat, un clopot masiv care reproducea numele domnitorului «Bran-co-van”. Aceastã construcþie fusese distrusã de marele cutremur din luna octombrie a anului 1802. Dar, dupã incendiul din martie 1847, clopotniþa a fost restauratã de cãtre arhitectul Villacrosse în stilul caracteristic. Aceastã clopotniþã a fost înzestratã cu douã clopote de mãrimi ºi dotãri diferite, ambele inscripþionate. Aceste clopote au fost turnate în anul 1856 la Viena, unul dintre ele pãstrîndu-se ºi astãzi în inventarul parohiei. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Ce este genunchiul alergãtorului?

Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Genunchiul alergãtorului sau sindromul de suprasolicitare patelofemuralã este o afecþiune în care DR. TAREK NAZER rotula se freacã de capãtul distal al osului coapsei de fiecare datã cînd genunchiul se miºcã.

Genunchiul este alcãtuit din trei oase principale: femurul (osul coapsei), tibia ºi fibula (oasele gambei).

Acestea sînt legate între ele de ligamente formînd articulaþia genunchiului. Peste aceastã articulaþie se aflã al patrulea os, numit rotulã (patelã). Rotula este un os circular ataºat de ligamentele ºi tendoanele din jurul genunchiului. În mod normal, aceasta se deplaseazã în timpul alergãrii puþin în sus ºi în jos, fãrã a veni în contact cu femurul.

Care sînt cauzele?

Poate fi cauzat de un defect structural, cum ar fi localizarea prea înaltã sau prea joasã a rotulei în raport cu articulaþia genunchiului, de suprasolicitarea bruscã a genunchiului, de greutatea corporalã excesivã ºi de practicarea unor sporturi în care genunchiul este solicitat în mod direct, precum fotbalul, halterele, ciclis-

Iarnã de poveste Paloarea frunzelor de toamnã Ce ostenite dorm în tainã, Se-ascunde biniºor sã doarmã Sub plapuma nãmeþilor din iarnã... ªi toamna doarme sub zãpadã, Iar iarna parcã-i o baladã, Dintre troiene sã ne vadã Ca o bãtrînã serenadã...

Cãci iarna asta-i de poveste Ce stã miratã, mutã ºi priveºte Cum ninge peste case haiduceºte ªi pe la hornuri ce frumos doineºte... ªi ninge peste uliþe pufos, Iar cerul nopþii este albicios De-atîta nea ce se prãvale-n jos Peste tãrîmuri de poveste... ce frumos!

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)

Pildã creºtinã Pace pe pãmînt În nici o altã perioadã nu au apãsat asupra oamenilor mai mult ca astãzi rãzboaie, violenþã, distrugere, necaz ºi moarte. Oamenii sînt nedumeriþi ºi neajutoraþi în faþa tuturor valurilor de nenorociri care se revarsã.

Niciodatã nu a existat o dorinþã atît de mare pentru pace. Un apel urmeazã altuia.

Ce ne mai poate salva de la autodistrugere? Sînt armele ºi convenþiile din ce în ce mai bune? Nu - adevãrata pace o poate aduce numai Isus Christos, Domnul. Timpul minunat al pãcii, pe care l-au vestit îngerii la naºterea lui Isus Christos: „Slavã lui Dumnezeu... ºi pace pe pãmînt va veni“. Dumnezeu spune despre aceasta în Cuvîntul Sãu (Luca 2.14; Isaia 9.6, 7).

Fãrã pãcat, fãrã rãzvrãtire împotriva voii lui Dumnezeu, lumea ar fi eliberatã de lãcomie, urã, duºmãnie ºi rãzboi. De aceea, îngerul Domnului le-a spus în aceeaºi noapte pãstorilor din cîmpia Betleemului: „Nu vã temeþi, cãci vã aduc o veste bunã, care va fi o mare bucurie, ... astãzi ... vi S-a nãscut un Mîntuitor, care este Christos, Domnul“. (Luca 2.10, 11). mul. O altã cauzã frecventã este pãºirea cu piciorul în pronaþie excesivã (pe partea exterioarã a piciorului) în timpul mersului sau alergãrii.

Care sînt simptomele?

Durerea ºi uneori tumefacþia apar, de obicei, în timpul alergãrii ºi sînt localizate în regiunea anterioarã a genunchiului, în jurul rotulei, dar ºi sub aceasta.

Durerea apare cu precãdere atunci cînd persoana aleargã la vale, însã ulterior apare la orice tip de alergare ºi, în final, ºi la alte tipuri de miºcãri ale membrului inferior afectat, în special la coborîrea ºi urcarea treptelor.

Cum se pune diagnosticul?

Se poate diagnostica prin efectuarea unei anamneze ºi a unui examen clinic detaliat, completat cu un examen imagistic de tipul rezonanþei magnetice, pentru a putea depista leziunile structurilor articulare sau ale þesuturilor care au legãturã cu aceasta.

Care este tratamentul?

Pentru a se putea ameliora afecþiunea, se recomandã evitarea activitãþilor fizice, care pot declanºa apariþia simptomelor. Se pot administra tratamente cu antiinflamatoare locale ºi orale, care au rolul de a reduce durerea ºi rigiditatea articularã. Sînt recomandate efectuarea unor exerciþii fizice de întindere a muºchilor din partea posterioarã ºi anterioarã a coapsei ºi exerciþii de creºtere a forþei musculare. Uneori, intervenþia chirurgicalã poate fi necesarã pentru netezirea suprafeþelor rugoase ale pãrþii posterioare a rotulei. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Ce piatrã semipreþioasã îþi poartã noroc Vechii astrologi au descoperit cã existã o anume rezonanþã între diferite pietre semipreþioase ºi semnele zodiacale. Descoperã ce piatrã îþi poartã noroc, în funcþie de zodia sub care te-ai nãscut.

Berbec. Rubinele au fost descrise ca fiind „de foc“ ºi „captivante“, ceea ce se spune ºi despre Berbec. Inocent, naiv, fãrã teamã, Berbecul strãluceºte exact precum rubinul. Aceastã piatrã te ajutã sã fii mai rezistent, te protejeazã împotriva atacurilor psihice - mai ales dacã eºti puþin mai sensibil.

Taur. Malahitul, frumoasa piatrã verde, este liniºtitor, dar ºi captivant, la fel ca personalitatea Taurului. Acesta va absorbi energiile negative din jurul tãu. Malahitul te ajutã sã gãseºti pacea în mijlocul haosului. Poartã-l zi de zi, ºi vei descoperi calea spre succes.

Gemeni. Gemenii sînt destul de stresaþi de obicei, iar agatele sînt benefice pentru scãderea nivelului de stres ºi ajutã la menþinerea unei stãri de calm. Agatele colorate au proprietãþi uºor diferite; de exemplu, cele albastre îmbunãtãþesc suportul emoþional, în timp ce agata maro-roºcatã este adecvatã atunci cînd ai nevoie de agilitate mentalã. Poartã agate cînd trebuie sã faci faþã unui program încãrcat.

Rac. Nu este surprinzãtor faptul cã piatra lunii este asociatã cu semnul zodiacal. Racul este guvernat de Lunã. Piatra lunii vine în culori întunecate sau luminoase, unele opalescente, dar toate par sã aibã o adîncime ºi o stare de spirit profunde - la fel ca Racii. Piatra lunii îþi aminteºte sã fii blînd cu tine însuþi.

Leu. Soarele este planeta guvernatoare a Leilor, iar smaraldul este doar una dintre pietrele care rezoneazã cu mîndria ºi farmecul Leului.

Cuvintele-cheie pentru nativ sînt puterea personalã ºi dorinþa de a triumfa, acestea fiind, de altfel, ºi calitãþile pe care smaraldul le reflectã. Poartã piatra pentru a creºte vitalitatea ºi independenþa.

Aceasta te ajutã ºi sã creºti ºansele de promovare.

Fecioarã. Topazul este o piatrã excelentã, dacã vrei sã intensifici partea pozitivã a personalitãþii unei Fecioarei. Aceasta este recunoscutã pentru atenþia la detalii, dar poate, de asemenea, sã fie caracterizatã ca fiind nervoasã ºi criticã.

Poartã topazul cînd ai mare nevoie de concentrare.

Balanþã. Lapis lazuli a fost mult timp consideratã a fi o piatrã a corectitudinii - cuvînt care descrie, de asemenea, ºi nativii în Balanþã.

Lapis poate îmbunãtãþi abilitãþile de comunicare ºi te ajutã sã gãseºti calea spre adevãr.

Scorpion. Moldavit este asociat cu semnul Soare al Scorpionului. Intens ºi capricios, moldavitul lucreazã cu tine cînd trebuie sã te bazezi pe intuiþie sau cînd ai nevoie sã explorezi alte domenii. El sporeºte sensibilitatea.

Sãgetãtor. Un Sãgetãtor este de obicei lipsit de griji, vesel, ºi, uneori, chiar norocos, toate aceste caracteristici putînd fi aplicate ºi turcoazului. Cele mai frumoase nuanþe de albastru eliminã energiile negative. Aceasta este piatra norocului, a protecþiei ºi a optimismului.

Capricorn. Turmalina are rãdãcini puternice, este practicã ºi protectoare - exact ca un Capricorn. Nu ai putea avea un aliat mai bun decît turmalina cînd ai nevoie de rãbdare, cînd trebuie sã te concentrezi sau ai nevoie de determinare.

Vãrsãtor. Cei nãscuþi sub semnul Vãrsãtorului sînt cunoscuþi pentru perspectiva lor originalã, iar acest lucru se reflectã în culorile strãlucitoare ale pietrei labradorit. Aceastã piatrã are diverse nuanþe, de la albastru la auriu. Calmeazã mintea ºi stimuleazã creativitatea. Dacã ai nevoie de inspiraþie, nu uita sã porþi o bijuterie cu labradorit.

Peºti. Peºtii sînt cunoscuþi ca fiind visãtori ºi creativi, iar acestea sînt calitãþi care pot fi gãsite în multe tipuri diferite de jasp din toate pãrþile lumii. Jasp se gãseºte în aproape orice culoare, ºi în mod tradiþional a fost purtatã de mari lideri spirituali ca o piatrã sacrã. Te scapã de stres, aduce pacea ºi liniºtea ºi ajutã la auto-disciplinã.

ALEXANDRA TUDOR

MOZAIC Poveºti cu sfinþi ºi animale (1) În Gherontikon (o culegere de naraþiuni ºi maxime ale vieþilor cãlugãrilor orientali) se gãsesc numeroase povestiri despre asceþi care plîngeau moartea unor pãsãri sau care trãiau în pace cu animalele sãlbatice. Aceºtia întîlneau animalele, le vorbeau ºi le domesticeau. Lui Macarie Egipteanul (cca. 301-390), solitar ºi autor mistic, într-o zi, o hienã i-a cerut sã-i vindece puiul, ceea ce el nu a ezitat sã facã. Antonie cel Mare (m. 357), pãrintele monasticismului, a avut de-a face ºi el cu hienele ºi le-a impus autoritatea. Se spune cã, într-o zi, într-un deºert, toate hienele au ieºit din vizuinile lor ºi l-au înconjurat. Sfîntul era prins la mijloc... fiecare hienã ameninþa sã-l muºte. Intuind strategia duºmanului, le-a spus: „Dacã aþi primit putere asupra mea, sînt gata sã mã las devorat; dacã, în schimb, sînteþi împinse de demoni, nu mai staþi ºi plecaþi de-aici, pentru cã eu sînt robul lui Christos“. Dupã ce Antonie le-a vorbit astfel hienelor, acestea s-au îndepãrtat, ca ºi cum, prin cuvintele lui, le-ar fi lovit cineva cu un bici.

Teodor Sicheotul (m. 613), episcop de Anastasiopolis, este cunoscut pentru puterea lui de a potoli animalele ºi de a le face sã coopereze la diferite munci. O femeie avea o mãgãriþã care nu accepta nici hamuri, nici ºa, ºi fãcea stricãciuni. Din cauza animalului neascultãtor, femeia nu reuºea sã vîndã nimic... Sfîntul a însemnat animalul cu semnul crucii, spunînd: „Binecuvîntat fie Domnul, din acest moment nu vei mai fi neascultãtoare, ci vei primi cu supunere hamurile ºi ºaua stãpînei tale. Într-adevãr, ai primit de la Dumnezeu

Regenerarea vieþii (2) Sfînta Thereza din Avila (1515-1582) a intrat la Mînãstirea Carmelitã a Încarnãrii, din Avila (Spania), la vîrsta de 20 de ani. Ea suferea de o boalã gravã; a intrat chiar în comã timp de mai multe zile ºi a rãmas cu o paralizie a picioarelor timp de trei ani. La vîrsta de 39 de ani, a început sã aibã experienþe mistice, trãind inclusiv fenomenul cunoscut sub numele de transverberaþie (strãpungerea misticã a inimii). A scris mai multe cãrþi, printre care: „Viaþa scrisã de ea însãºi“, „Meditaþii asupra Cîntãrii Cîntãrilor“, „Calea cãtre perfecþiune“, „Cartea fundamentelor“ ºi „Castelul din interior“. Viziunile sale mistice au determinat-o sã reformeze ordinul din care fãcea parte, începînd cu propria transformare. Autobiografia ei vorbeºte de patru etape ale ascensiunii sufletului, care culmineazã cu „devoþiunea extazului“. Thereza a fost observatã, de mai multe ori, levitînd pe deasupra mulþimilor. La vîrsta de 47 de ani, a fondat Ordinul Carmelitelor cu Picioarele Goale (Desculþe), care propovãduia un mod de viaþã foarte ascetic ºi strict. A murit la vîrsta de 67 de ani. La nouã luni de la moartea ei, surorile au observat un miros de trandafiri care ieºea din mormîntul sfintei. Ele l-au deshumat ºi au gãsit sicriul complet degradat ºi putred. Hainele Therezei se dezintegraserã, iar corpul îi era acoperit cu pãmînt, pentru cã nu mai era protejat de sicriu, dar altminteri era intact, ca ºi cum ar fi murit cu o zi înainte. Cãlugãriþele au îmbrãcat-o ºi au înmormîntat-o din nou, iar mirosul de trandafiri a învãluit întreaga mînãstire. La trei ani dupã moartea sfintei, incoruptibilitatea ei a fost declaratã un miracol. Deºi nu a fost îmbãlsãmat, corpul Therezei a rãmas perfect pãstrat, emanînd un miros de trandafiri. Vînãtorii de relicve i-au amputat diferite membre ºi le-au distribuit în întreaga lume.

Inima sfintei este pãstratã la mînãstirea carmelitã din Alba de Tormes, Spania.

Sfînta Zita (1218-1278) a început sã slujeascã la o familie bogatã, la vîrsta de 12 ani. Se trezea dis de dimineaþã pentru a se ruga. Deºi a fost abuzatã în fel ºi chip de stãpîni, nu s-a plîns niciodatã. Cînd a murit, la vîrsta de 60 de ani, întreaga familie o venera deja.

Biserica a verificat ºi a confirmat 150 de miracole petrecute la intervenþia ei. Corpul i-a fost descoperit intact în anul 1580, la 300 de ani de la dispariþia sa.

Chiar ºi astãzi, la aproape 750 de ani de la moarte, trupul ei este remarcabil de bine pãstrat. Este þinut într-un sarcofag de sticlã la Basilica di San Frediano, în Lucca, Italia, cu faþa ºi mîinile expuse prin sticlã.

MOZAIC aceastã misiune... ºi o vei duce la îndeplinire cu seninãtate“... În sursele hagiografice din cîmpia padanã a Secolelor IV ºi XII, sfinþii erau înconjuraþi de diferite animale: insecte, cai, boi, capre, oi, gãini, cîini, peºti ºi tot felul de animale sãlbatice.

Columban (540-615), celebru cãlugãr irlandez, este cunoscut ºi pentru cã a reuºit sã domoleascã ferocitatea lupilor. Se povesteºte cã, în timp ce se plimba în singurãtatea unei pãduri, sfîntului „i-au tãiat calea 12 lupi. Atunci, el ºi-a înãlþat mîinile ºi a rãmas imobil, invocînd ajutorul divin. Animalele s-au apropiat, i-au adulmecat veºtmintele cu prudenþã ºi... apoi, s-au îndepãrtat, dispãrînd în negura pãdurii“. Dar el nu s-a mãrginit la a domestici lupii, ci putea sã dea porunci ºi altor animale (urºi, pãsãri). „Sfîntul avea, în mod clar, puteri asupra naturii ºi nu doar asupra unui singur animal“.

Walfard este un sfînt eremit care a trãit pe lîngã malurile rîului Adige, în Secolul al Xll-lea. Ca toþi sihaºtrii, pare sã fi avut puterea de a instaura o comuniune profundã cu creaþia. Astfel, cînd a coborît la malul rîului ca sã se spele pe mîini ºi sã ia un pic de apã, o mulþime de peºti îi sãreau în vas, îi lingeau mîinile... Creaþia ºi animalele care o populau nu se mai temeau de el, dimpotrivã, îl cãutau ºi i se dãdeau în grijã fãrã fricã, refuzînd chiar sã se îndepãrteze de el. Walfard, noul Adam, a restaurat armonia care domnea în lume înainte de pãcatul originar. Cãlugãrul care trãieºte în armonie cu creaþia stabileºte o relaþie de prietenie cu toate creaturile pînã la punctul în care, pentru mentalitatea noastrã, anumite relatãri pot pãrea incredibile.

Moling (Secolul al VII-lea), al doilea episcop din Fems, în Irlanda, ne oferã un astfel de exemplu: el se bucura de prietenia unei muºte, a unei pãsãri ºi a unei pisici. Musca urmãrea, rînd cu rînd, ceea ce scria sfîntul ºi se oprea cînd atenþia acestuia scãdea, protejîndu-1 astfel de pericolul somnolenþei. (va urma) ENZO BIANCHI, ANNE-LAETITIA MICHON, PIETRO CHIARANZ

Nectarul care curge din trupuri sfinte Sfinþii decedaþi nu numai cã lasã în urma lor corpuri intacte, dar unii dintre ei emanã chiar un ulei plãcut mirositor ºi cu proprietãþi vindecãtoare, care poate fi asociat cu soma (plantã de culoare galbenã, al cãrei suc este extras pentru ceremonii sacre). Iatã cîteva exemple: Charbel Makhlouf (1828-1898), un cãlugãr de la mînãstirea St. Maroun din Annaya, Liban, a fost îngropat în anul 1898. Deasupra mormîntului lui au apãrut lumini strãlucitoare, care au persistat timp de 45 de zile. Ulterior, corpul a fost deshumat, spãlat ºi pus întrun sicriu din lemn aflat în Capela mînãstirii. Corpul îi era nealterat; la scurt timp, din trupul sãu a început sã iasã un lichid uleios de culoarea sîngelui, atît de abundent, încît giulgiul a trebuit sã fie schimbat de douã ori pe sãptãmînã. S-a dovedit cã uleiul avea proprietãþi vindecãtoare miraculoase. În anul 1927, la 29 de ani dupã moartea sa, medicii au reexaminat corpul sfîntului ºi l-au declarat perfect intact. Trupul a fost pus într-un sicriu cãptuºit cu zinc ºi plasat în zidul mînãstirii. În anul 1950, lichidul uleios a început sã iasã de sub cãrãmizile zidului care înconjura sicriul. Corpul a fost deshumat din nou, iar sfîntul pãrea cã doarme. Substanþa uleioasã a continuat sã fie scoasã, periodic, din sicriu, fiind folositã în scopuri curative.

Sfîntul Nicolae din Bari (280-342), episcop catolic de Myra (la ora actualã, Lycia, o localitate aflatã în Turcia) a rãmas cunoscut ca Apãrãtor al Ortodoxiei, sub numele de Nicholas Fãcãtorul de Minuni. Îi plãcea sã facã daruri generoase, fãrã sã precizeze din partea cui erau ºi folosind în acest scop moºtenirea primitã de la familia sa. A devenit astfel un model pentru Moº Crãciun, sau pentru Moº Nicolae. Existã o legendã care spune cã a înviat trei corpuri ucise de un mãcelar. Într-o altã legendã, se spune cã Sfîntul Nicolae a aruncat pe fereastrã sau pe coº niºte sãculeþi cu monede din aur pentru un tatã care nu-ºi putea permite nici o zestre pentru cele trei fete ale sale nemãritate. Una dintre fete tocmai cosea un ciorap lîngã ºemineu, iar unul dintre sãculeþii cu bani a aterizat chiar în ciorapul ei.

Corpul nealterat al Sfîntului Nicolae a fost pãstrat în biserica din Myra. Din el a început sã curgã un mir plãcut mirositor ºi cu proprietãþi curative. Mulþi oameni care au folosit acest mir s-au vindecat. În anul 1087, rãmãºiþele sale au fost transportate la Bari, în Italia, unde continuã sã se afle ºi astãzi, emanînd acelaºi lichid vindecãtor preþios, deºi au trecut aproape 1.700 de ani de la moartea sa! Sticluþe cu acest mir pot fi procurate de la Biserica Sfîntului, din Bari.

Sfîrºit SUSAN SHUMSKY

Pag. a 10-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Pagini cenzurate de Istorie 1. ,,Regele Carol al II-lea ºi Lupeasca au repetat destinul regelui persan Xerxes I ºi al Estherei. Dintre toate virginele care îi populau haremul, Xerxes, un beþiv ºi un afemeiat, a ales-o pe Esther. Ea fusese plasatã în harem de vãrul ei, Mordecai, ca o momealã, ºi instruitã sã-ºi ascundã originea iudaicã. Xerxes a fãcut o pasiune turbatã pentru ea ºi, din slãbiciune, a oferit mai multe drepturi evreilor din Babylon, aduºi ca sclavi, acolo, de regele Nabucodonosor. În cele din urmã, Esther a devenit chiar soþia lui Xerxes ºi le-a dat evreilor din imperiu drepturi egale cu perºii, iar Mordecai a ajuns sfetnicul regelui. Dar Haman, primulministru persan, deranjat de aroganþa lui Mordecai, a cerut regelui sã-l ucidã ºi sã-i extermine pe toþi evreii din Babylon.

Esther a aflat ºi, recunoscînd cã ºi ea este evreicã, l-a rugat pe rege sã nu-i extermine pe evrei. Mai mult, vãzîndu-i slãbiciunea, a prins curaj ºi i-a mai cerut sã-i spînzure pe Haman ºi pe cei 10 fii ai sãi, iar averea sã-i fie datã lui Mordecai. Ajungînd comandantul armatei regale, Mordecai a mãcelãrit 75.000 de perºi, ºi averile lor le-a dat evreilor. De bucurie, evreii din Persia au dansat ºi au chiuit, iar puþinii persani care mai scãpaserã cu viaþã au trecut la iudaism, ca sã nu fie ºi ei uciºi. Acestea sînt originile «Purimului», sãrbãtoarea evreiascã din luna martie, prin care se celebreazã marea victorie evreiascã împotriva duºmanilor”.

(Joana Damaskin - ,,Pasiuni ºi crime regale. Viaþa aventuroasã a regelui Carol al II-lea ºi crimele sale”) 2. Leagãnul comunismului a fost în Franþa, nu în Rusia.

Aceasta o spune trecutul glorios al Franþei, inspirat din ideile iluminismului, care punea la baza existenþei umane raþionalismul ºi discredita religia. Au urmat sîngeroasele revoluþii proletare: asaltul Bastiliei din 17 iunie 1789, cei 40.000 de preoþi uciºi, rãzboiul civil din 1792 ºi regimul terorii patronat de Robespierre, ghilotinele care nu mai conteneau cu tãierea capetelor de aristocraþi ºi de burghezi.

Dupã aceea, revoluþiile din 1830 ºi 1848 (Comuna din Paris), ultima, organizatã de Karl Marx, Claserets ºi bancherul Rotschild, care au agitat gloata francezã sã dea foc Parisului, sã rãstoarne monarhia ºi sã facã republicã. Istoria s-a repetat în 1968, cînd Alain Cohn-Bendit, astãzi europarlamentar, a scos studenþimea pe strãzile Parisului, a ridicat baricade ºi l-a silit pe legendarul preºedinte Charles de Gaulle sã demisioneze. Cu un astfel de trecut, nu e de mirare cã francezii erau comuniºti încã din 1940, cînd îi conduceau Léon Blum ºi Maurice Thorez. Sau poate, în anul de graþie 2016, nu mai avem voie sã rãsfoim paginile de istorie adevãratã, nu cumva sã supãrãm pe te-miri-cine?

3. Sã nu se uite cã liberalii (conduºi de Ionel Brãtianu) i-au împuºcat pe þãrani în 1907, iar þãrãniºtii lui Alexandru VaidaVoievod, pe muncitorii de la Griviþa, în 1933, chiar dacã fuseserã instigaþi la grevã de comuniºti. Sã nu se uite nici cã Monstruoasa Coaliþie (formatã din liberali ºi conservatori) îºi dãduse mîna în 1866 ºi îl rãsturnase pe domnitorul Al.I. Cuza. ªtiau ei ce ºtiau Eminescu ºi Caragiale cînd puseserã tunurile pe liberali ºi nu le mai dãdeau pace. Încai C.A. Rosetti îi luase frica lui Eminescu ºi era dispus sã-i dea chiar ºi bani, numai sã-l lase în pace ºi sã nu se mai vadã încondeiat în ziarul ,,Timpul”.

4. Zizi Lambrino, prima soþie a lui Carol al II-lea, a murit la 25 martie 1953, într-un spital de sãraci din Paris. Ea avea doar 55

de ani. Fiul ei, Carol-Mircea, l-a sunat pe Carol la telefon ºi i-a cerut bani de înmormîntare. Dar Carol a trîntit telefonul fãrã sã-i spunã un cuvînt. La numai o sãptãmînã dupã Zizi, fostul rege avea sã moarã, ºi el, de inimã. Avea 60 de ani. A fost depus la Mînãstirea Sao Vincente, din Lisabona, aparþinînd dinastiei portugheze de Braganza, cu care se înrudea bunica sa, infanta Antonia, mama lui Ferdinand, tatãl sãu.

5. Magda Wolff (zisã ºi Elena Lupescu) a murit în 1977, la vîrsta de 81 de ani. Prin mijlocirea slugoiului Ernest Urdãreanu, fostul mareºal al Curþii Regale de la Bucureºti, plecat ºi el în exil cu stãpînul sãu, trupul ei neînsufleþit a fost depus la Mînãstirea Sao Vicente, alãturi de Carol, dar cu o treaptã mai jos pe catafalc, fiindcã era doar o soþie morganaticã. În anul 2003, premierul Adrian Nãstase le-a adus osemintele celor doi în þarã ºi le-a înmormîntat în cavoul familiei de Hohenzollern, de la Curtea de Argeº. Cine ºi cu cît l-o fi plãtit sã facã acest demers sau de unde o fi venit ordinul – nu se ºtie, cãci, de capul lui, n-ar fi fãcut asta! În plus, nici patriot n-a prea fost Bombo, ºi nici de dragul monarhiei nu s-a prãpãdit vreodatã. Nu i-ar fi dat voie libercugetãtorul Ilici.

6. Oficial, primul copil al lui Carol al II-lea a fost CarolMircea, fãcut cu soþia sa, Zizi Lambrino. (Aºa-zisul prinþ Paul de România este fiul lui Mircea.) Dar Carol nu ºi-a recunoscut niciodatã fiul, cãci, la data naºterii acestuia (8 ianuarie 1920), el intenþiona sã divorþeze de Zizi, iar mai tîrziu, nici atît, fiindcã ar fi împiedicat dreptul lui Mihai (nãscut în 1921) de a fi recunoscut urmaº la tronul României. În perioada 1920-1924, Carol a trãit o dragoste intensã cu actriþa Mirella Marcovici, o evreicã bogatã, deºi era încã însurat cu Regina Elena ºi îl avea pe Mihãiþã. Din aceastã legãturã a rezultat un bãieþel, Mirel, nãscut în 1923, pe care însã Carol nu l-a recunoscut. La fel cum se pare cã s-ar fi întîmplat ºi cu presupusul Andrei, conceput cu arhitecta Smaranda Creangã, soþia arhitectului Horia Creangã, nepotul marelui povestitor. Carol nu l-a recunoscut nici pe acest fiu, nãscut în 1930, dar a vegheat asupra creºterii ºi educaþiei sale. Mai mult chiar, dupã 1950, el ar fi intervenit pe lîngã autoritãþile comuniste de la Bucureºti pentru ca Andrei ºi mama sa sã emigreze în SUA. În afara celor 3 situaþii, istoricii se întreabã cîþi alþi copii o mai fi fãcut Carol al II-lea, care, în sacralitatea ºi, mai ales, prin zvonurile puse pe seama potenþei sale, ieºitã din comun, atrãgea multe femei, reeditînd, în felul acesta, destinul predecesorului sãu, mãritul ªtefan.

7. Aveau evreii o vorbã: ,,Românii sînt proºti pentru comerþ!

Ei sînt buni de popi, soldaþi ºi muncitori cu sapa. Noi, însã, i-am civilizat. Dacã nu veneam noi aici, umblau ºi acum cu purcelul dupã ei. Þara asta rãmînea ºi acum înapoiatã…”. Dar Nicolae Iorga ºi A.C. Cuza le-au rãspuns: ,,Fãcînd comerþ, românii îi vor duce pe evrei la faliment, cãci sînt cinstiþi ºi curaþi, ºi îi vor face sã plece din România”. Magda Wolff avea ºi ea o vorbã: ,,Fãrã dictaturã, nu se poate conduce România!”. Cuvinte asemãnãtoare, dar rostite într-un context zeflemitor, le gãsim ºi într-o schiþã de Caragiale: ,,Ne trebuie o tiranie, ca în Rusia, domnule!”.

Situaþia aceasta, controversatã, am trãit-o odinioarã, cînd, fãrã sã facem vreo aluzie, România a progresat pe toate planurile. Dar acum, de cînd cu democraþia, vedem cu toþii ce se întîmplã.

Numai Dumnezeu ºtie cum e mai bine pentru un popor atipic…

PAUL SUDITU

Filmul ,,Katia“ - un dublu succes al Marthei Bibescu ºi al lui Danielle Darrieux (1) (urmare din pag. 1) ªi, de aceea, o asemenea experienþã pasionantã a þinut treazã atenþia scriitoarei ºi a femeii cu variate preocupãri care era Martha Bibescu, timp de aproape un an.

Corespondenþa ei, rãmasã ineditã, ne relevã, printre altele, atît locul pe care turnarea acestui film l-a jucat în viaþa scriitoarei, cît ºi o sumã de aspecte colaterale - dar interesante, mai ales pentru intuirea unei anume atmosfere antebelice. Sã rãsfoim, dar, aceastã corespondenþã. Un scris feminin elegant, aerat, vãdeºte de la prima privire o personalitate puternicã.

Cea dintîi menþiune despre film o gãsim într-o scrisoare din 11 februarie 1938 cãtre soþul ei, o scrisoare foarte scurtã. Spune doar: „«Katia» mã aºteaptã”. Apoi încep sã abunde detaliile: „Am terminat decupajul. Exterioarele sînt filmate la Saint-Moritz... Sînt foarte mulþumitã de munca pe care tocmai am terminat-o. Încercînd niºte pãlãrii la Rebrieux, am descoperit o fetiþã fermecãtoare, care o sã interpreteze rolul prietenei de pension. Fata e încîntatã sã fie angajatã. O sã-ºi cîºtige pîinea”.

La 13 februarie 1938, scriitoarea îºi întreabã soþul: „Îþi aminteºti de un anume Paul Pléneau, aviator ºi fotograf, care te-a purtat pe deasupra liniilor inamice în 1914-1915? Ei bine, graþie «Katiei» þi-am regãsit prietenul. Anul trecut, citind «Paris-Soir», un domn a scris Lucilei Decaux, exprimîndu-ºi entuziasmul. Apoi i-am

rãtãcit scrisoarea - ºi i-am uitat numele.

Acum, însã, cînd «Katia» urmeazã sã aparã în librãrii, acelaºi domn i-a scris editorului pentru a-i propune sã alcãtuiascã o vitrinã cu obiectele care au aparþinut Katiei - inelul pe care i l-a dãruit împãratul Alexandru, micile cadouri pe care ea i le-a fãcut: un tampon, un porthart ºi un portþigaret. Or, colecþionarul îndrãgostit de Katia, care a cumpãrat obiecte la licitaþie, nu e altul decît vechiul tãu prieten Pléneau. I-am telefonat ca sã-i mulþumesc. Am sã mã duc sã-i vãd relicvele”.

Cine fusese, totuºi, aceastã Katia, de fapt, diminutivul numelui Ekaterina Dolgoruki? O fatã foarte tînãrã, aproape un copil, de care þarul Alexandru al II-lea al Rusiei se îndrãgostise nebuneºte ºi fusese chiar gata, dupã moartea þarinei, s-o înalþe pe tronul Romanovilor, dar autocratul a cãzut, se ºtie, victimã unui atentat. Pe canavaua acestui fapt real sau þesut curînd tot felul de legende dulcege, care o prezentau pe Katia ca pe un fel de zînã blîndã ºi neprihãnitã ce voise, ºi aproape izbutise, sã-l înduplece pe þar sã adopte o seamã de importante reforme în favoarea pãturilor sociale dezmoºtenite. Dar, vai, un destin crud dejucase aceste planuri generoase ºi, dupã moartea iubitului ei încoronat, îndurerata Katia, împreunã cu cei doi copii, trebuise sã-ºi pãrãseascã þara ºi sã plece într-un exil fãrã întoarcere, în Occidentul Europei... Martha Bibescu, cãzutã ºi ea prizonierã acestei imagistici de cir-

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Elena Lupescu ºi Carol al II-lea, în anul 1950, la Estoril (Portugalia)

EPIGRAME Viitor de aur... Europa are Cei din gintea cea latinã, Amãgiþi de noi baremuri, Încã sperã sã mai vinã Niºte timpuri... ca pe vremuri.

Unui primar A furat, în mod concret, Pentru vilã ºi piscinã: Jumãtate - din Buget...

Jumãtate - din rutinã.

Ocaua lui Cuza ºi U.E. Cei din U. E. cu propteaua, Respectînd blazoanele, Nu se-ncurcã cu ocaua, Cã le cad... galoanele.

Tranziþia Nu ºtiu cît o sã dureze, Dar de-un lucru tot mã prind: Unii vor s-o mai scurteze ...ªi o-ntind!

NAE BUNDURI

cumstanþã, încercase, totuºi, ceva mai mult, ºi anume sã facã din drama de amor a Katiei ºi un tablou de epocã, o incizie în psihologia personajelor. Mãsura în care a izbutit sau nu þine de critica ºi istoria literarã. De relevat, acum ºi aici, este prestigioasa intrare a scenaristei noastre în marea cinematografie a epocii antebelice.

Sã revenim la corespondenþa ei - ºi anume la scrisoarea din 18 februarie 1938: „Îþi trimit cartea de vizitã a lui Paul Pléneau, la care am petrecut o orã minunatã privind suvenirurile care au aparþinut Katiei. Pléneau posedã inelul ei, anume portrete, desene ale ei fãcute de Alexandru al II-lea, butonii de manºetã pe care dînsa i-a dãruit cu iniþialele lor ºi pe care el îi purta atunci cînd a fost ucis. Pentru mine, care am reînviat aceastã istorie din imaginaþie, este pur ºi simplu extraordinar sã vãd ºi sã ating obiectele care i-au fost martore”. Dar filmãrile care în februarie pãreau sã meargã strunã, în miezul verii au început sã se loveascã de tot felul de piedici. ,,Din cauza ploii, «Katia» trebuie sã aºtepte. Au mai rãmas de filmat doar douã zile în exterior. Vãicãrerile lui Algazy la telefon le întrec pe cele ale lui Iov pe grãmada lui de gunoi... fiecare zi de întîrziere îl costã - cicã - 32.000 de franci; se jurã cã el nu mai iese din povestea asta etc.... Scrisoare liniºtitoare din partea lui Decoin, care afirmã cã filmul e un lucru foarte frumos, acum, cînd montajul e gata, ºi cã ei sînt siguri de succes”.

Tot aºteptînd, însã, terminarea exterioarelor ºi locuind într-un apartament la „Grand Hôtel”, din Batignoles-sur-l'Orne, la un moment dat, scriitoarea începu sã simtã nevoia de oxigen - cum numea ea eufemistic banii - „din cauza ploii ºi a acestui Algazy care nu plãteºte - sau care-i plãteºte mai întîi pe ceilalþi, dat fiind cã, din pãcate, eu sînt prea politicoasã”. (va urma)

Pag. a 11-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (4) 26 februarie 1990 Compoziþiile inimii de lemn vor deveni compoziþii de aur.

Vai, Andrei, ce simplu-þi pot vorbi...

Ce cuvinte „nealese” îþi pot gãsi! Cum sã mã înþeleagã o inimã distinsã ca a ta?! Oare sufletul tãu are „cancer”? Nu vreau sã cred acest lucru, în ruptul capului. Inima ta e din lemn, din lemn de trandafir. Am nevoie de acest „bibelou”, de aceastã inimã de lemn, aº pune-o cu faþa spre Rãsãrit, ca Soarele s-o lumineze ºi s-o încãlzeascã.

Joi, 1 martie 1990 E Primãvarã! O altã primãvarã tristã! Prima zi de Primãvarã! Eu m-am ivit în lume în ultima zi a ei, cînd îºi dã sfîrºitul – 31 mai.

Nu ºtiu ce mã face sã repet întruna: „Ce va voii sã fie?!”... ... Andrei ... ªi azi te strig ca o nebunã, ca o dementã, da, eu, „Apelia”, cum m-ai numit tu (ofilitã Ofelia!). Ce mult timp a trecut. Acum, Andrei, ºtii, am „fugit” de acasã!

De marþi... Marþi, miercuri, joi... ªtii, Andrei, ce dor m-a cuprins acum? N-ai vrut sã ºtii niciodatã, niciodatã, în cei 7 ani care au trecut.

Acum învãþ!

Andrei, de ce trebuie sã mã chinui atît? De ce? Oare ai mei pãrinþi ce-or face acum? Mã cautã, bineînþeles!

Este ora 12,00. Oare cine „mã iubeºte”? Aaa, ºtiu.

Gabi... Of, Dragoste, sentiment de Aur neîmpãrtãºit?

Gabi mã iubeºte cum te-am iubit, cum te iubesc eu pe tine. Nu, nu suport, cum sã fac sã nu-i zdrobesc inima, cum tu ai ºtiut s-o zdobeºti pe a mea?!... Sufletul nu mã lasã sã distrug, sã strivesc... De ce, Andrei, de ce?!...

Spune-mi, Doamne, ce îmi mai pregãteºti, ce mi-ai mai rezervat sã-mi dãrui? Dar, spune-mi ºi ce sã fac?! Ieri, am plîns în trei rînduri pentru tine. Ziua a trecut în plîns... rîuri, rîuri, rîuri. Ce dor m-a cuprins. Mi-e dor, mi-e tare dor, mi-e foarte dor de tine! Parcã te ºi aud ironizîndu-mã fãrã milã, orbit, nevãzîndu-mi Iubirea, dar, chemîndu-te întruna!

Of, of, Doamne, fereºte-mã de tot rãul ºi dã sãnãtate ºi fericire tuturor!

Sã ºtii, Andrei, cã mi-am pãstrat un obicei de cînd te cunosc: de ziua onomasticei tale, de Sfîntul Andrei, mã duc la Bisericuþã, mã rog ºi plîng, plîng ºi mã rog, pentru binele ºi fericirea ta. Þie îþi va fi bine. Am credinþa

Cel din urmã junimist (2) Iacob Negruzzi stãtu o clipã pe gînduri, privind departe, înaintea lui. Am ghicit cã, în clipa aceea, l-a vãzut pe Eminescu aievea!

- Pãi, nu-l ºtii din fotografii? Era plãcut, tare plãcut era!

- Vã rog, dacã nu vã supãraþi, sã-mi spuneþi o amintire, ceva, în legãturã cu Eminescu.

- Hai sã-þi spun cum l-am cunoscut!

M-am fãcut tot numai urechi. Bãtrînul junimist respirã adînc ºi începu sã-mi povesteascã, cu glasul cald ºi înfiorat de amintiri: - Era cam prin 1870, cînd la „Convorbiri“ am primit o scrisoare de la Eminescu în legãturã cu poezia pe care mi-o trimisese sã i-o public în revistã. Atunci eu nu-l cunoºteam personal pe Eminescu. Scrisoarea mi-o trimisese de la Viena, unde era student. Poezia m-a impresionat mult, ºi scrisoarea la fel. Tot cam prin aceastã vreme m-am dus ºi eu la Viena, cã fãceam o curã de bãi prin împrejurimi. La Viena trebuie sã ºtii dumneata cã erau mulþi români, care formau un cerc intim la o cafenea-restaurant, dintr-un cartier oarecare. Discutau acolo fel de fel. Eu, cum þi-am mai spus, nu-l cunoºteam pe Eminescu. Închipuindu-mi cã are sã vinã ºi el pe la cafeneaua românilor, m-am dus aºa, la voia întîmplãrii, ca sã-l aºtept.

Se putea ºi sã nu vinã cã, ºtiþi, dînsul avea de multe ori un fel de a fi foarte ciudat. Da, da, ca ºi Pogor, ºi dînsul era tare ciudat! Aºa, de multe ori, se închidea în casã ºi citea sau scria o sãptãmînã ºi mai bine în ºir!

- Da, ºtiu din „Amintirile“ lui Slavici despre Eminescu.

- Aºa, din Slavici, da, ºi Slavici mi se pare cã era acolo, la Viena; îºi fãcea armata, sau plecase acasã? Nu-mi amintesc bine... Deh, timpuri trecute!... ªi m-am dus sã-l aºtept pe Eminescu la cafeneaua despre care þi-am vorbit!

Acolo, fel de fel de chipuri comune, fãrã pic de distincþie... ºtii, fãrã nimic deosebit... „Ei, mi-am zis eu, nu cred cã Eminescu se aflã printre aceºtia, sã mai aºtept!“. ªi m-am aºezat la o masã. Am stat eu cît am stat, pînã cînd, deodatã, se deschide uºa cafenelei ºi în pragul ei apare un tînãr înalt,

asta. Doamne, de ce fac toate astea?

Pentru cã te iubesc, Andrei, dar e mai mult decît o simplã Iubire. Apãrã-mã, Doamne, de nebunie. Te strig în gînd ca sã-þi aud numele. Îmi face bine. Îmi mai liniºtesc sufletul zbuciumat. Nu, nu ai reuºit sã mã cunoºti. Ai rãmas doar cu impresia, prima impresie de cînd ne-am cunoscut, din copilãria noastrã. Dar, am crescut ºi tu, ºi eu...

Mã trec fiorii reci, ca în faþa morþii, ºtiind cã niciodatã, niciodatã nu vom fi împreunã...

Ooo, Andrei! „Gînd rãu, ce iute intri în mintea celor disperaþi!”

2, 3, 4, 5 martie 1990 Nu fi crud cu o inimã sincerã, cã nu iubesc pe altcineva decît pe tine. Chiar nu vezi cît de mult te iubesc? Te rog, nu-mi frînge inima, pentru cã nu-s creatã din lemn ºi nici inima mea nu-i din piatrã.

Sã fie inima ta din lemn? Pentru totdeauna, dragostea mea va fi sincerã. Eºti Iubirea mea. Acum. Poate mereu, etern. Poate te voi iubi toatã viaþa doar pe tine!

Inima mea îþi aparþine, sufletul meu se închinã cu dãruire þie!

Mai exist ºi eu pe lume, ia gîndeºte-te?! M-ai uitat?

Cui m-ai lãsat? Eternitãþii?!!! ªi mîine e concert... concert de PIAN: Beethoven, Chopin, poate ºi Liszt... Da, la 7 martie 1990, la Atheneul Român. ªi azi, azi, mã cuprinde disperarea, vai, o mare disperare, un ocean cît Iubirea mea pentru tine. Trãiesc Zodia ta, Zodia Peºtilor, a oamenilor celor mai sensibili.

Dar, tu, Peºtiºor de Aur, unde þi-ai ascuns sensibilitatea?

Unde? Cum de nu te miºcã inima zdrobitã de prea multã simþire pentru tine? Mîndru ºi mereu ironic, cum ai putea sã te cobori spre cel îngenuncheat? Vai, þi-ar umili orgoliul.

Ei, Shakespeare, Shakespeare, ce tot îmi spui, la ce mã îndemni? „Gînd rãu, ce iute intri în mintea celor disperaþi!”

Da, cu siguranþã, în dragoste e mai bine sã iubeºti decît sã fii iubit. E mai sigur!

Sã fie oare adevãrat? Cînd luna e din ce în ce mai mare, dragostea devine din ce în ce... mai micã ?!

O idee, pentru care n-ai suferit, nu-þi aparþine.

Hai cã se poate, Adevãrul despre... Adevãr! bine fãcut, distins, cu pãrul negru, frumos, lung, aºa cum ºtii cã-l purta. Cînd l-am vãzut, am bãtut cu palma în masã ºi mi-am zis, deºi nu-l cunoºteam: „Acesta este Eminescu!”. M-am ridicat numaidecît ºi m-am dus la el cu mîna întinsã: ,,Bunã ziua, domnule Eminescu!”. Eminescu s-a oprit, m-a privit o clipã scrutãtor, a zîmbit ºi mi-a zis ºi el: ,,Bunã ziua, domnule Negruzzi!”. Iacã, aºa l-am cunoscut eu pe Eminescu, fãrã sã ne prezinte nimeni pe unul, celuilalt!

- Dar Creangã?

Iacob Negruzzi întîi zîmbi - probabil la amintirea vreunei ºotii a ºugubãþului povestitor de la Humuleºti.

- Pe Creangã l-am cunoscut într-o împrejurare curioasã!, ºi zîmbi din nou. Pe atunci, eram tînãr ºi fãceam pe avocatul! Într-o zi a venit la mine un om care avea un proces greu. Am fost cu el la judecãtorie, am pledat, mã rog, i-am cîºtigat procesul. A trecut de la aceasta cîtva timp ºi a venit împrejurarea ca, sfãtuit ºi mai mult silit de unii ºi de alþii, sã-mi pun ºi eu candidatura pentru Parlament... Dar acum trebuia sã-mi fac propagandã printre alegãtori, ca sã mã voteze. În ziua de votare chiar, îl vãd eu în salã ºi pe omul cãruia îi cîºtigasem procesul. Puþin mai încolo, dar aproape de el, era un preot voinic ºi cam gras. Eu credeam cã, dacã i-am cîºtigat procesul omului acela, o sã mã voteze, ºi m-am dus sã-i vorbesc. Cînd, vãd cu surprindere cã se codeºte ºi cã-mi rãspunde cam în doi peri. ªi, deodatã, fãrã sã-l pofteascã nimeni, intrã în vorbã ºi preotul de acolo ºi-mi spune cu multã îndrãznealã, de am rãmas uimit: ,,Hehei, ce credeþi, domnule Negruzzi, cã dacã i-aþi cîºtigat procesul, acum o sã vã voteze?! N-are a face una cu alta; procesul e proces, ºi votul e vot!”. N-am mai zis nimic.

M-am îndepãrtat ºi l-am întrebat pe un cunoscut: ,,Dar cine e preotul acesta?”. Am primit rãspunsul urmãtor: ,,E un diacon, unul Ion Creangã... aºa este el... cam original!”.

Nu mult timp dupã întîmplarea cu votul, mã trezesc cu Creangã cã vine la mine, mã roagã sã nu-i iau în seamã cele spuse atunci, ºi ne aºezãm la vorbã. Aºa ne-am împrietenit. A început sã vinã la ºedinþele „Junimii”, împreunã cu Eminescu, sã publice la „Convorbiri“. Ei, dar sã ºtii, dragul meu, cã Ion Creangã, pe care domnul Iorga l-a apre-

Sã nu iei niciodatã Minciuna drept Adevãr, dar nici invers, Adevãrul drept Minciunã! Chiar dacã se spune cã Adevãrul (Dreptatea!) umblã uneori cu capul spart!

Vai, dar bãrbaþii sînt niºte creaturi neajutorate!

Luni, 26 martie 1990 Azi, e ziua din lunã cînd tu te-ai nãscut. Ai împlinit anii ºi ai mai adãugat o lunã. Ooo, sfîrºit de!... Unii au putut sã moarã. Alþii pot muri. Alþii vor muri.

28 martie 1990 Omul cînd iubeºte...

Omul cînd iubeºte e atît de fericit, e atît de creator, atît de bun, dar ºi „nefericit”, egoist ºi rãu pentru cel care nu mai încape în inima lui. E ºi rãu, e ºi bun omul cînd iubeºte. E puternic, e ºi slab totodatã. Da, omul cînd iubeºte e atît de sãnãtos, dar ºi bolnav, totodatã. ...e ºi vesel, e ºi trist...

Ehe, omul cînd iubeºte e atît de viu, ºi atît de mort, în acelaºi timp!

Atît...

Omul cînd iubeºte... cînd iubeºte, e-atît de fericit ºi atît de nefericit totodatã.

E atît de creator, e atît de bun, ºi atît de rãu, omul, cînd iubeºte, e atît de puternic ºi atît de slab... totodatã; Da, el – omul, omul cînd iubeºte, e atît de sãnãtos ºi atît de bolnav, totodatã ºi, în sfîrºit, omul cînd iubeºte ehe… e atît de viu ºi atît de mort totodatã…

P.S. Da, da! Omul cînd iubeºte... Nu-i mai pasã de nimic, dar îi pasã, dacã nu-i iubit! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) ciat, spunînd despre el cã e „minunea de povestitor care a scris în cea mai frumoasã limbã româneascã“, n-a avut bucuria sã-ºi vadã scrierile tipãrite în volum. El n-a apucat sã le vadã decît în „Convorbiri literare” ºi în cãrþile de ºcoalã, lucrate împreunã cu diferiþi colaboratori. În volum le-a strîns, mai tîrziu, dupã moartea lui Creangã, fiul sãu, cãpitanul Constantin Creangã.

- Am auzit cã la ceaiurile literare ale „Junimii”, Creangã spunea multe snoave ºi se þinea de ghiduºii; dar cînd lua parte la ºedinþe ºi Alecsandri, pentru care toþi aveau un cult deosebit, Creangã înceta cu glumele ºi pãstra o tãcere care dovedea profundul respect pe care îl avea pentru personalitatea bardului de la Mirceºti.

- Nu mai þin bine minte, dar ºtiu cã era frumos, foarte frumos, la ºedinþele „Junimii“. Sã ºtii, însã, cã „Junimea“ n-ar fi putut sã ia fiinþã ºi sã trãiascã decît la Iaºi. În alt oraº al României, bunãoarã la Bucureºti, erau mari frãmîntãri politice, ºi altfel de oameni se gãseau aici, pe atunci!

Bãtrînul junimist oftã cu nostalgie. Mi-am dat seama cã se simþea obosit. M-am ridicat de pe scaun; s-a ridicat ºi dînsul.

- Vã salut cu respect, domnule Negruzzi, ºi vã rog sã fiþi încredinþat cã sînt foarte fericit cã v-am cunoscut ºi cã am avut aceastã convorbire literarã cu dvs.!, insistai eu asupra penultimelor cuvinte, zîmbind.

- ªi mie mi-a fãcut multã, multã plãcere, domnule dragã. Vizita dumitale mi-a prilejuit evocãri care parcã m-au întinerit ºi m-au mai întremat oleacã!, spuse el ºi-mi întinse mîna cu blîndeþe.

I-am prins mîna ºi nu m-am putut stãpîni, m-am aplecat ºi i-am sãrutat-o cu evlavie, întocmai ca bunicului meu.

- Ce faci?, spuse el jenat! Nu trebuia!...

- Mîna aceasta au strîns-o fãuritorii literaturii noastre, ºi pentru mine e ca ºi sfinþitã prin atingerea lor! Sã trãiþi sãnãtos ºi sã vã sãrbãtorim ºi la o sutã de ani! Întîlnirea mea cu Iacob Negruzzi luase sfîrºit, dar amintirea acestei vizite istorice, care mi-a înfrumuseþat existenþa, m-a însoþit toatã viaþa, ca o luminã cãlãuzitoare.

Sfîrºit

GRIGORE BÃJENARU

Prin Bucureºtii veacului al XIX-lea (1) Constantin Kiriþescu (1876 – 1965) ocupã un loc la minister, doi cãpitani de Intendenþã, un antre- ci; în timpul iernii, purtau pe deasupra hainelor o distinct în rîndurile celor care au contribuit la dez- prenor de clãdiri, parohul bisericii, doi-trei negus- scurteicã lungã, cãptuºitã, de obicei, cu blanã de voltarea culturii româneºti în prima jumãtate a toraºi ºi cîteva familii de meseriaºi, ale cãror neveste miel, cu vulpe la gît. Negreºit cã, atît la bãrbaþi, cît Secolului al XX-lea. Biolog de formaþie, îmbogãþind se ocupau cu gospodãria casei, sau cu spãlatul ome- ºi la femei, acest costum nu-ºi pãstra puritatea patrimoniul acestei ºtiinþe cu studii privind fauna nesc. Ca o pecingine, altoitã pe o piele pretinsã ancestralã, astfel cã se puteau observa diferite faze herpetologicã din România (1901 – 1905), conside- curatã, se întindea, începînd de la un maidan din de tranziþie spre îmbrãcãmintea nemþeascã a rate de specialiºtii din þarã ºi din strãinãtate drept faþa casei noastre, Strada Lacului (astãzi, Domniþa burgheziei locale. lucrãri fundamentale, Constantin Cei care locuiau în mahala erau oameni cu Ruxandra), amintire de la balta Kiriþescu a lãsat peste 250 de lucrãri în meserii manuale, meseriaºi pe seama lor, sau lucrînd care stãpînise, nu de mult, peste cele mai diferite domenii: istorie, pedala stãpîn (neologismul patron nu se încetãþenise încã) aceste meleaguri. Strada era o gogie, literaturã, criticã socialã, memocu ziua, mulþi fãrã vreo specialitate definitã, fãcînd adunãturã de cocioabe locuite de rialisticã, unele dintre ele traduse ºi de toate ºi angajîndu-se la orice, atunci cînd sãrãcime... Era nealiniatã, nepapublicate în alte þãri. cerinþele existenþei îi obligau sã pãrãseascã viaþa vatã, fãrã trotuare, mocirloasã - în Numeroase lucrãri ale lui Conscontemplativã în care, unii, se complãceau. sezonul rãu, prãfoasã - pe timp tantin Kiriþescu s-au bucurat de tiraje Cei harnici, cu o anumitã meserie, pãrãseau casa uscat ºi aºa de rãu famatã, încît excepþionale pentru vremea lor. Astfel, dis-de-dimineaþã, ca sã meargã la lucru, ºi se n-aveam voie sã trecem prin ea, chiar lucrarea „Istoria rãzboiului pentru întorceau tocmai seara, tîrziu... Duminica ieºeau la dacã eram nevoiþi sã facem un ocol. întregirea României (1916 – 1919)“, în plimbare în haine curate, cu cãmaºa cu guler scroPe crîmpeiul nostru de stradã, 3 volume, despre a cãrei apariþie Liviu bit cu, sau fãrã cravatã dar cu ghetele cu scîrþîierau ºi cîteva case mai arãtoase sisRebreanu scria cã „a luat proporþiile tori, vãxuite cu lustru «sã se umfle curcanul cînd tem vagon, adicã cu douã, trei unui eveniment cultural“, a fost edis-o vedea în ele ca-n oglindã» -, bãrbieriþi proaspãt... camere în ºir, cu ogrãzi îngrãdite, tatã în douã rînduri, însumînd zeci de În dupã-amiaza de duminicã, tinerii mergeau la cu zãbrele de lemn, printre care se mii de exemplare, la care s-au adãugat vreo nuntã de prin apropiere, care era prilej de joc zãrea grãdiniþa cu crãiþe, gura leuvolumele unei ediþii prescurtate ºi ale CONSTANTIN KIRIÞESCU lui, mixandre ºi verbine în timpul ºi de puþinã curte, în timp ce vîrstnicii, împãcaþi cu traducerii în limba francezã, apãrutã la verii, iar toamna, cu ochiul boului ºi muierea dupã o masã bunã, se puneau la cãmaºã cunoscuta editurã „Payot“, din Paris. „Palestrica“, tufãnicã. Era semn de gospodãrie chivernisitã sã ai cusutã cu arnici roºu ºi trãgeau un pui de somn istoria universalã a Educaþiei Fizice, a apãrut, de o grãdiniþã, cãci stropitul florilor se fãcea cu greu- pînã seara, cînd ieºeau la taifas cu vecinii pe laviþa asemenea, în douã ediþii, ultima datînd din 1964, cînd, tate, apa trebuind sã fie cãratã cu doniþa de la de la uliþã. cu prilejul Jocurilor Olimpice, a fost primitã cu mult puþurile mahalalei; cel mai important era un puþ Existau în mahala cîþiva aºi ai bãtãilor, adeinteres la Tokyo. vãraþi cavaleri ai ciomagului, cu reputaþie bine stacãptuºit cu piatrã, aºezat la colþul strãzii noastre cu Martor, în viaþa-i îndelungatã ºi activã, al mul- Strada Leonida, adãpostit de un fel de chioºc al bilitã de scandalagii ºi bãtãuºi. În timpul perioadetor evenimente cruciale, cunoscînd numeroºi cãrui tavan era zugrãvit cu scene religioase - danie lor electorale, ciomãgaºii deveneau agenþi electorali, oameni de seamã, spirit independent, veºnic iscodi- a unui om înstãrit ºi evlavios; celelalte puþuri aveau fiind angajaþi de ºefii locali ai partidelor în luptã, tor, avînd un real talent de sesizare a esenþialului ºi ghizduri de lemn ºi erau descoperite. pentru a face propagandã politicã. În timpul de redare a lui într-o formã literarã, Constantin Idealul confortului unei locuinþe gospodãreºti lungilor antracte dintre douã alegeri, pentru ca Kiriþescu a fost atras ºi de memorialisticã. era sã aibã un nuc în rugina sã nu roadã arma, bãtãuºii aveau grijã sã se Memoriile sale, inedite, înfãþiºeazã caleidoscopul curte, la umbra cãruia menþinã în formã pe societãþii în mijlocul cãreia a trãit de-a lungul a se putea întinde o cont propriu ºi pe peste 8 decenii. spinarea vecinilor... masã pentru dejun ºi Primul volum – din care reproducem fragmente – o rogojinã pentru odiEra uºor de închieste consacrat copilãriei ºi adolescenþei. Fiu de hna de dupã-masã puit ce însufleþire oameni nevoiaºi, nãscut ºi crescut în mahalaua în verile cãlduroase, cãpãta Secþia a 6-a de bucureºteanã a Icoanei, autorul redã tabloul acestei chiar pentru cea nocPoliþie, devenitã, mai mahalale aºa cum se înfãþiºa ea în ultimul pãtrar al turnã. Bãrbaþii care tîrziu, a 11-a, în timsecolului al XIX-lea, cu geografia, cu galeria pito- locuiau în aceste case pul alegerilor. Secþia reascã a figurilor, cu obiceiurile ºi pasiunile ei. simandicoase purtau era marele cartier al „Suburbia Dichiu, numitã, oficial, dupã lãcaºul care haine nemþeºti ºi pãoperaþiunilor de culise se îngrijea de trebuinþele sufleteºti, era mai cunos- lãrie tare, iar cucoaale partidului care, cutã sub numele popular de mahalaua Tirchileºti. nele lor - pãlãrie, fiind la Guvern, dispuEra destul de întinsã ºi avea forma unui patrulater rochie cu turnal (turnea de aparatul polineregulat cuprins, de la nord spre sud, între nurã) ºi ghete cu þienesc. Aici se preMahalaua Tirchileºti ªoseaua ªtefan cel Mare ºi Strada Romanã, iar de la tocuri luchenz (Louis gãtea spectacolul care rãsãrit spre apus, între strãzile Viitorului ºi Tunari. Quinze). Era ciocoimea mahalalei, invidiatã ºi avea sã se desfãºoare în public la ªcoala primarã de Acest patrulater era strãbãtut de douã strãzi prin- ironizatã de mahalagiii propriu-ziºi, bãºtinaºii locu- la Tunari, din apropiere. Deoarece casa noastrã era cipale: Strada Teilor (azi, Vasile Lascãr) ºi Strada lui. Aceºtia din urmã locuiau în case scunde, cum da megieºã cu localul Secþiei, avînd o curte comunã în Icoanei (General Lahovari). Dar mahalaua trecea ºi Dumnezeu, unele tencuite, altele rãmase de roºu, ori care rãspundeau, pe de o parte, atenánsele (parte dincolo de ªoseaua ªtefan cel Mare – care fãcea chiar din paiantã, învelite cu tablã ori cu ºindrilã, secundarã a unei case) noastre, iar pe de altã parte, parte, pe atunci, din primitivul bulevard de centurã cu cerdace ori cu prispe dinaintea ferestrelor, cu camera gardiºtilor ºi arestul, dispuneam de un exceal Bucureºtilor - revãrsîndu-se anarhic, la fel ca o ogrãzi neîngrijite ºi dezgrãdite, dar cu nelipsita lent post de observaþie pentru a fi la curent cu ce se apã nestãvilitã, pe cîmp, în direcþia Lacului Tei. laviþã la stradã, lîngã portiþã. Era mitocãnimea petrecea dincolo. Copil fiind, prezenþa mea la orice Partea mãrginaºã cu Strada Romanã era, oarecum, mahalalei. Bãrbaþii din aceastã categorie, mai ales scandal era toleratã de aparatul poliþienesc. Acolo, o anticamerã a Tirchileºtilor. cei vîrstnici, purtau costumul mãrginaºilor - ilic ºi am asistat la bucãtãria electoralã; am vãzut agenþii Pãmîntul mahalalei era neatins. Nici o canali- pantaloni largi sus, cu creþuri, încinºi cu brîu de partidului de la putere recrutînd oamenii necesari zare de apã, de scurgere, sau de gaz aerian nu zgîri- curea sau de bete, pe cap cãciula de oaie sau operaþiilor de la Tunari; vardiºti îmbrãcîndu-se ase, încã, stratul gros de lut, rãmas aºa cum fusese pãlãrioara moale, rotundã ca formã, aºezatã cam pe civil ca sã meargã sã voteze; oameni schimbîndu-ºi aºternut de vînturi cu vreun milion de ani în urmã, o ureche, lãsînd sã iasã de sub ea freza, colþul de între ei paltoanele ºi cãciulile, ca sã voteze de mai peste pietriºul ºi nisipul pãr, pe frunte. Femeile multe ori, întrebuinþînd buletinele de vot ale viiturilor de apã dilulor, leliþele, îºi strîn- morþilor sau ale celor reþinuþi acasã. Acolo, am viale. geau pãrul cu un tul- ascultat explicaþii asupra tehnicii votului, arãtînduNoi stãteam în casepan subþire, tras pe se agiamiilor cum trebuiau sã aºeze buletinele de le lui Niculae Macarie, frunte, peste care se vot în plicuri, pentru ca votul sã fie bun, ori sã fie zis ºi Nicula Grecul - de legau, vara, cu o basma, nul, dupã cum cerea tactica momentului, sau cum fapt, macedonean cuþoºi cu o broboadã de sã funcþioneze suveica. Acolo, se întocmeau listele vlah din Meþovo - situlînã, iarna; basmaua alegãtorilor care trebuiau terorizaþi sau scãrmãnaþi ate în porþiunea din era înlocuitã cu un puþintel. Acolo, i-am vãzut pe Fleva, pe G.D. Strada Icoanei, cuprinbariº (broboadã de lînã Pallade, pe Manolache Culoglu, dintre liberali; pe sã între Strada Leofoarte subþire) sau cu cneazul Moruzi, pe Deºliu, pe Iancu Brãtescunida ºi Strada Dogari. un testemel (bucatã de Decalitru, dintre conservatori, veniþi sã protesteze, Drept vecini, aveam pînzã pãtratã) în culori sã încurajeze, sã se informeze. Dar, mai ales, am cîþiva amploaiaþi de la vii ºi cu ciucuri; picioa- vãzut, intrînd sau ieºind, ca la ei acasã, pe poarta rele erau vîrîte în papu- din dos, tehnicienii bãtãliei electorale, cavalerii Poºtã, Primãrie sau de Casã veche de mahala

bîtei, teroarea alegãtorilor de treabã, nume devenite artisticã cu care cînta de inimã albastrã la restau- ursul - de obicei bãtrîn ºi cu vreun beteºug - se istorice: fraþii Olangii, Nae Jumãrea, Ghiþã din rantul Continental, autorul compoziþiei atît de punea pe labele dinapoi ºi dansa ritmic, ridicînd, alternativ, picioarele, dupã bãtaia în dairea (tamDoispce, Nastrapelea, Niþã Friptu, Gogîrã º.a., unii, reuºite în stil naþional Hora Staccato.

Meritã sã fie amintit cazul lãutarului notist burinã) a ursarului. Apariþia ºi tropãiala animalului vechi ºi statornici stîlpi de partid, alþii, angajaþi ca Nicolae Buicã, de o virtuozi- erau foarte populare. La zornãitul dairelei, strada mercenari temporari ai ciotate rarã. Cînta, cu taraful se umplea imediat: alerga lumea ca la urs! Cîinii, magului, vrednici emuli ai lui, la restaurantul Iordache, înºtiinþaþi prin miros de apropierea sãlbãticiunii, celebritãþilor din alte gener- Sacagiu din Covaci; calul lui de lãtrau ºi urlau fioros. Ursarul aduna cîþiva gologani aþii, ca Popa Tache, din bãtaie erau niºte variaþiuni în tamburina întinsã ºi pornea mai departe, cu hãrCãrãmidari, Ilie Geambaºu pe tema lui God Save the mãlaia dupã el. Adeseori, ursul era întrebuinþat ºi în ºi Nae Temelie, care au lãsat King, prelucrare personalã, scopuri terapeutice: cîte un mahalagiu punea sã-l urme adînci în perioadele unde lãutarul desfãºura o calce ursul, aceastã mecano-terapie fiind socotitã electorale ºi pe spinãrile vervã îndrãcitã, cu acrobaþii salutarã pentru redresarea ºalelor; alþii cãutau sã-i adversarilor politici. violonistice fantastice. Ma- smulgã, pe furiº, un smoc din blanã, care, ars, era În zilele de alegeri, sosea rele pianist ºi profesor fran- bun pentru tãmãduirea nu ºtiu cãror boli; metodele la Secþie, din cînd în cînd, cez Raoul Pugno, venit în s-ar fi putut numi, în ansamblu, ursoterapie. vestea cã la centrul de vot de Bucureºti spre a da un conSe mai întîmpla ca ursul domesticit ºi dresat la Tunari s-a produs o cert la Atheneu, a rãmas sã-ºi încheie cariera ºi viaþa într-un gest eroic, încãierare spontanã între înmãrmurit ascultîndu-l pe aducãtor de glorie vreunui vînãtor ageamiu, dar propagandiºtii partidelor Buicã - aºa cum, altãdatã, ambiþios. Se povestea, pe vremuri, o întîmplare adverse. Þignale peste þignale, dupã care, un roi de gardiºti, jandarmi ºi civili suspecþi, ieºiþi ca din Liszt îl ascultase pe Barbu Lãutaru -, l-a invitat la hazlie, al cãrei erou fusese fostul rege Ferdinand, pe pãmînt, se nãpustea afarã din Secþie, grãbind spre Hotel Capºa, în camera lui, unde l-a pus la probã ºi, cînd era numai tînãr prinþ moºtenitor, proaspãt teatrul de luptã. Era prologul. Dinspre Tunari, se entuziasmat, l-a chemat la Paris, ca sã-l lanseze pe debarcat din Germania. Amator de vînãtoare în stil ivea apoi cortegiul beligeranþilor, cu hainele mînjite scena consacrãrilor mondiale. Buicã a plecat la mare, auzind cã pãdurile carpatice miºunau de urºi ori sfîºiate, cu pãlãriile sparte ori pierdute, cîteo- Paris cu cãþel, cu purcel - avea nu mai puþin de cinci (poate cã citise, la sugestia profesorului sãu de datã plini de sînge, înconjuraþi de agenþii forþei puradei - ºi, cu tot patronajul lui Pugno, nu s-a limba românã, V. Pãun, sau numai auzise de Petrea publice, escortaþi de partizani, de adversari ºi de putut adapta noilor condiþii de viaþã, aºa cã s-a Dascãlul, al lui Nicolae Gane), a cerut sã i se orgapublicul de gurã cascã, mai ales de copii. Era reedi- întors în þarã. L-am mai auzit, prin 1910, cîntînd în nizeze o astfel de vînãtoare. La Bahna-Rusului, în tarea obiºnuitelor bãtãi din fundul mahalalei, dar, grãdina unui restaurant din Craiova, dupã care munþii pãduroºi ai Muscelului, ispravnicul, zapciul de astã datã, proporþiile creºteau, apãrea aureola n-am mai ºtiut nimic despre el; se pare cã s-a stins (agent de poliþie) ºi cãpitanul de jandarmi i-au conmobilului care le provocase: lupta politicã! Gloata de ftizie, în mizerie. Cazul lui Buicã, amintind de vocat pe þiganii rudari ºi cãrbunari din vecinãtãþi, rãmînea afarã, continuînd vociferãrile ºi ame- acela al frumosului cimpoier Valmajour din care se îndeletniceau ºi cu ursãria. Mai bun de gurã, ninþãrile reciproce, pe cînd, înãuntrul Secþiei, ai Provenþa, descris de Alphonse Daudet în Nouma þiganul Rãscrãcea a convins autoritãþile sã-i noºtri erau, bineînþeles, eliberaþi din oficiu, iar Roumestan (1881), ilustreazã nesiguranþa ºi riscurile cumpere ursoaica.

«Luaþi-o, boierule, pe Catrina, cã-i bãtrînã ºi relocãrilor dintr-un mediu într-altul, oricare ar fi oamenii opoziþiei erau popriþi la beci. beteagã ºi chioarã d-un Serviciul de ºtafetã îºi începea însã prompt acþi- valoarea ºi vitalitatea ochi. V-o las ieftin, cã unea. În lipsa telefonului, inexistent la acea epocã, vlãstarului transplantat. tot moare ea pînã în În mahalaua Sfinþi, birje porneau în goana cailor ca sã-i aducã pe ºefi. primãvarã!». am cunoscut, în anii Aceºtia soseau, urmaþi de locotenenþii lor mai ªi tîrgul s-a fãcut cu tinereþii, pe Marin Bumãrunþi, ca sã salveze victimele teroarei guvernachitanþã în regulã, pe zatu, sau Chitaristul, mentale. «Protestez - exclama Fleva în picioare, din care boierii au pus, trãsura lui - în numele libertãþilor cetãþeneºti, vio- dupã vechea lui specialidupã datinã, «picãtura late; protestez contra teroarei bandelor ºi amestecu- tate, poreclit, într-o franlîngã iscãliturã, sã nu lui Poliþiei în exerciþiul drepturilor constituþionale þuzeascã de parodie, se facã încurcãturã...». ale poporului!». Iar Pallade, intrînd în local, lovea, Marin le Buze. Era un Transportatã în pãdure, þigan bãtrîn, europenizat cu putere, cu pumnul în biroul comisarului: Catrina a cãpãtat o ca aspect fizic ºi vesti«Aceasta nu mai este neruºinare; este cinism!» libertate precarã, supramentar, care frecventase Telegrame se expediau imediat regelui - care, în vegheatã de ursar, în strãinãtatea ºi, în spezilele de alegeri, pleca, prudent, la Sinaia - aducînd preajma locului de unde la cunoºtinþa suveranului, respectuos, dar rãspicat, cial, Parisul. Þinea în pornea princiara bãtaie cã teroarea domneºte în Capitalã, cã bucureºtenii Sfinþi, într-o casã veche, vînãtoreascã. ªi în calea, sînt prada bandelor asmuþite ºi cã regimul se îneacã un fel de cafenea cu sepmeºteºugit condusã, a în sîngele poporului. În Secþie, comisarii încercau sã areuri, unde cînta clienprinþului emoþionat se þilor sãi din voce, acomaplaneze lucrurile, ascultînd pe stãpînii de azi ºi Negustoreasã de lapte bãtut ivi, deodatã, mãtãhãpaniindu-se singur la cãutînd sã-i menajeze pe cei de mîine, ºi: coane în loasã namilã care, aupian, o ºansonetã franþusus, coane în jos, pacea se restabilea, de bine, de rãu, zind lãlãiala cîinilor ºi crezîndu-se, probabil, pe zeascã, în genul în care s-au ilustrat, mai tîrziu, cîncaptivii erau repuºi în libertate ºi toatã lumea pornea în convoi, întîi la fotograf, ca sã fixeze, pen- tãreþul de music-hall Harry Fragson ºi alþi aºtri ai uliþa oraºului, se ridicã pe labele dinapoi. O rãpãialã de arme ºi vînatul a fost doborît. Vînãtorii se reped tru ziarele care apãreau a doua zi ºi pentru Istorie, acestei arte specifice pariziene. Þiganii lãutari din mahalaua noastrã, fãrã sã fi voioºi sã-ºi admire trofeul, dar, vai, fãrã mare greucrimele guvernului de asasini, apoi la farmacie, unde victimele erau pansate, pe urmã la cîrciumã, ajuns la reputaþia celor din Sfinþi, furnizau tarafu- tate descoperã cã nasul ursoaicei era perforat, semn ca sã se remonteze, acasã, ca sã se primeneascã, la rilor un mare numãr de instrumentiºti: violoniºti, cã i se scosese belciugul, indiciu trãdãtor al sclavaclub, ca sã fie ovaþionaþi, decernîndu-li-se cununa cobzari, þambalagii, muscalagii (naiºti) ºi guriºti. jului. Se mai spune cã, drept urmare, prefectul a de martiri. La urma urmelor, eroii reapãreau la Era o meserie rentabilã în vremea cînd muzica fost primit cu rãcealã la banchetul vînãtoresc; Tunari ca sã continue lupta cetãþeneascã în vederea mecanicã - gramofonul ºi aparatul de radio - nu Rãscrãcea se tot îndesa sã-ºi reclame bacºiºul, dar a asaltului final, care se va da la noapte, la înlocuiserã melodiile produse direct de artist ºi nu fost luat la goanã, iar blana roasã ºi jupuitã a se putea concepe un chef, o cumetrie, o nuntã fãrã Catrinei n-a avut cinstea sã supravieþuiascã prefãdeschiderea urnelor ºi numãrãtoarea voturilor...

Olimpul lãutãrimii bucureºtene se afla în maha- taraful de lãutari, în cazurile cele mai simple redus cutã în sandulie (covoraº), la picioarele patului princiar. laua Sfinþilor, din centrul Capitalei. De acolo, au la o pereche: vioristul ºi cobzarul...

Pitorescul strãzii de mahala Aproape toate gospodãriile se aprovizionau de la plecat mulþi lãutari vestiþi, care au dus apãrea mai ales din spectacolele pe negustorii ambulanþi. Aceºtia îºi anunþau trecerea peste hotare faima cîntecului româcare le oferea ºi din zgomotele prin strigãte, în care marfa era prezentatã cu defornesc. Îl citez pe compozitorul de diverse care rãsunau, de dimineaþa mãri de pronunþare ºi intonaþii specifice; uneori, romanþe ºi violonistul Ochi-albi, care pînã seara. dacã nu erai obiºnuit, era greu sã ghiceºti ce anume a cîntat în marile restaurante din Rareori de seara pînã dimineaþa striga vînzãtorul.

Petersburg ºi chiar la curtea þarilor; - contopindu-se într-o vastã ºi origiAproape fiecare ceas al zilei, în tot cazul fiecare pe Cristache Ciolac, al cãrui arcuº a nalã simfonie de stridenþe. parte a zilei, îºi avea, din acest punct de vedere, spefermecat pe parizieni în timpul marii Uneori, pe stradã, se iveau cialitãþile ei, variind dupã sezon.

Expoziþii universale, din 1889; pe þiganii ursari, ducînd ursul legat de Iarna, dis-de-dimineaþã, ca un fel de ceasornic membrii familiei Dinicu, dintre care bot printr-un belciug de fier, la deºteptãtor, rãsuna strigãtul salepgiului - albanez, cei mai cunoscuþi au fost: violonistul capãtul unui lanþ. Ursarii erau sau, în tot cazul, balcanic - care trecea prin întuneGheorghe Dinicu, autorul „Sîrbei þigani rudari care, în orele lor libere, ricul dimineþii, oferindu-ºi ceaiul fierbinte de salep Popilor“ ºi al altor compoziþii popuse ocupau cu dresura de urºi. Ei (tubercul uscat al unei specii de orhidee), îndulcit cu lare; violoncelistul, profesor la coborau de pe plaiurile muntoase, miere ori cu zahãr, rarilor trecãtori pe care îndeletConservator ºi ºef de orchestrã, Dimizdrenþãroºi, murdari ºi hîrºiþi, cu nicirile meseriei îi scoteau din casã ori îi aduceau trie Dinicu, un mare artist; Grigoraº plete ºi bãrbi încîlcite, care pãreau acasã la aceste ore matinale“.

Dinicu, care, în vremea din urmã, intersã nu fi cunoscut niciodatã contacpreta pe Bach ºi pe Beethoven la con(va urma) tul pieptãnatului. La comandã, certele simfonice cu aceeaºi autoritate CONSTANTIN KIRIÞESCU Nicolae Fleva

Pag. a 14-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Otrava din politica româneascã Precampania electoralã a candidaþilor la forumul legislativ al României a creat o atmosferã de naturã sã bulverseze orice om de bunã-credinþã. S-a ajuns aici din cauza acelor actori politico-economici interesaþi în pãstrarea privilegiilor ºi a afacerilor profitabile cu statul. Asistãm în prezent la un spectacol ieftin, în care se vorbeºte despre periclitarea statului de drept ºi demascarea binomului. Iar cei care o

Aþi fost, de facto, premier.

Ajunge!

Motto: „România nu are un politician care sã poatã fi premier mai bun ca mine...“. Traian Bãsescu Cîtã modestie la fostul preºedinte (douã mandate = un deceniu, poate cea mai neagrã perioadã post-decembristã)! În loc sã tacã, aºa cum face Klaus Iohannis, fostul marinar se tot laudã cu performanþele sale. În loc ca, dupã atîta ,,trudã”, sã se odihneascã, undeva, într-un loc fãrã prea mult soare, adicã mai pe la rãcoare - cum cred mulþi cã ar trebui, dupã cît ne-a tot ,,reformat” -, acum se umflã-n pene ºi declarã, ritos, cã el continuã sã fie cel

Prejudiciul din Dosarul Microsoft nu poate fi recuperat (1) Prejudiciul din Dosarul Microsoft nu poate fi recuperat. Condamnaþii din unul dintre cele mai cunoscute dosare de corupþie, cel al licenþelor Microsoft, au fãcut tot ce a fost posibil pentru a-ºi proteja averile.

S-au folosit de familie pentru a se prezenta cu statutul de sãraci care nu pot plãti prejudiciul stabilit de judecãtori la 16 milioane de euro ºi douã milioane de dolari.

Gheorghe ªtefan, fostul primar din Piatra Neamþ, ºi Gabriel Sandu, fost ministrul al Comunicaþiilor, nu deþin sume de bani sau proprietãþi pentru a achita întreg prejudiciul de 6 milioane de euro stabilit de judecãtori în dreptul lor. Mai mult, Dorin Cocoº, fostul soþ al Elenei Udrea, cel care are de plãtit 9 milioane de euro, îºi va pierde toate proprietãþile ºi acþiunile deþinute pe nume propriu. Problema va fi dacã statul va reuºi sã recupereze restul daunei de la familia sa. În schimb, Dumitru Nicolae, cunoscut ca „Niro”, dupã numele grupul de firme pe care îl controleazã, pare sã nu ai aibã nici o problemã sã achite prejudiciul de douã milioane de dolari ºi un milion de euro.

Agenþia Naþionalã de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate se va ocupa, împreunã cu ANAF, de recuperarea prejudiciilor care pentru cei patru con-

ªmecheri de oraº (22) CAMPIONUL ÎN LANÞURI Judecînd dupã mãsurile de securitate care se iau în jurul sãu, este considerat cel mai periculos deþinut aflat în penitenciarele româneºti. De exemplu, la una dintre audierile sale, a fost însoþit la Tribunalul Braºov de un dispozitiv de pazã care nu poate fi vãzut nici la vizitele demnitarilor strãini. Zeci de „mascaþi” înarmaþi pînã în dinþi cu macete, pistoale ºi grenade lacrimogene au stat în jurul deþinutului încãtuºat ºi cu lanþuri groase la picioare.

Nu este vorba de Passaris, ci de Anatolie Ciumac, zis Tolea. Cel despre care toatã lumea ºtie cã a fost implicat într-o ciocnire sîngeroasã cu capii lumii interlope braºovene. Deþinutul a ajuns celebru în urma incidentului de pe Aeroportul Madrid, cînd „i-a împachetat” pe ofiþerii de la Intervenþii veniþi sã-l escorteze în þarã pe uriaºul de 2,05 metri ºi 135 de kilograme.

Ceea ce nu se ºtie este cã acesta nu este nimeni altul decît Tolea, campionul de lupte greco-romane la categoria grea. Considerat marea speranþã a României pentru un aur olimpic ºi urmaºul legendarului Karenin, sportivul a ajuns acum, dupã cum el însuºi spune, sã fie tratat „mai rãu ca un cîine, þinut în lanþuri ºi pe cimentul gol, de atîtea luni”.

Cu ceva vreme în urmã, într-un local de noapte din Braºov, a avut loc o bãtaie ca în filme. Poliþia a identificat peste 40 de participanþi la aceastã altercaþie. Dar, în prezent, doar fostul multiplu campion la lupte, la categoria grea, Anatolie Ciumac, a fost judecat în stare de

fac sînt indivizi care, de fapt, au contribuit cu brio la apariþia acestor elemente, stimulîndu-le pe timpul cînd România era guvernatã de Traian Bãsescu.

Aºadar, constatãm cã, de circa douã sãptãmîni, climatul public este sufocat de intervenþiile pline de otravã ale regelui bãsist ºi ale acoliþilor sãi, care se luptã pe viaþã ºi pe moarte sã nu-ºi piardã avantajele obþinute prin hoþii, în detrimentul banului public. Ei duc o campanie de propagandã neruºinatã ºi de diversiune, prin intermediul mass-media, aruncînd vina pe alþii.

Politica bãsistã ºi-a injectat veninul ºi în partidul aºa-zis liberal, care are, în primele sale eºaloane, destui urmaºi ai clanului Bãsescu, personaje care au dominat viaþa politicã în ultimii 10-15 ani ºi care au creat o încrengãturã de tip mafiot, ce o întrece cu mult pe cea din Italia.

Dacã plecãm de la principiul cã orice început are un sfîrºit, cred cã a sosit momentul ca, la votul din 11 decembrie, alegãtorul român sã reflecteze mai atent la opþiunea pe care o va face, în deplinã cunoºtinþã de cauzã, pentru a contribui la asanarea clasei politice, prin alegerea unor reprezentanþi oneºti, devotaþi binelui public, capabili sã reaºeze România pe drumul corect, al progresului ºi bunãstãrii.

ANTON VOICU

mai bun politician al þãrii, demn sã deþinã funcþia de premier. Dar uitã dom’ Traian, cãlare pe buzdugan, cã, de fapt, a fost un mic/mare dictator, cã n-a þinut seama de nici un prim-ministru, cã ºi-a cam fãcut de cap, ºi a fãcut de toate, vreme de 10 ani. S-a contrat, ca la uºa cortului, cu Tãriceanu ºi Ponta, cît despre sãrmanul Boc, ce sã mai zicem? El a fost doar o marionetã, cãci premierul, de facto, a fost Bãsescu, cel care ne-a anunþat tãierea salariilor ºi a pensiilor, cea mai mare realizare a regimului condus de domnia-sa. S-a tot lãudat c-a reformat Justiþia ºi Serviciile, punîndu-ºi oameni credincioºi acolo, ca sã-l slujeascã pe ’mnealui, iar ambele instituþii de forþã sã aibã grijã nu cumva sã i se clinteascã vreun fir de pãr de pe cap (mã rog, aºa este expresia…). Dar oare nu sînt oamenii lui la butoane, ºi astãzi? Cei care

alcãtuiesc faimosul binom îl apãrã, acum, ºi pe urmaºul Bãsescului de la Cotroceni. Dom’ ex-prezident pare sã nu aibã habar cã mai tot rãul care s-a abãtut peste þarã ºi popor vine chiar de la el. N-aþi putut reforma statul? Pãi aproape cã l-aþi distrus, dom' Bãsescu, ºi l-aþi îndreptat pe o cale cu totul greºitã. Aºa cã puþin, da’ mãcar puþin bun-simþ n-ar strica.

Vreþi sã fiþi premier? Nu vã ajunge cît aþi cãlãrit þara asta? Ce vã mai trebuie? Bani aveþi, vodchi este, tabacioc, asemenea, moºie la Nana, aºijderea. Ajunge! Neajunge. ªi sã nu v-ajungã vreodatã mînia poporului ºi-a Celui de Sus. Zadarnic vã-nchinaþi pe la icoane ºi citiþi psalmi, cum am auzit cã procedaþi în ultima vreme.

Atîtea pãcate nu se pot ierta nicicînd.

GEORGE MILITARU

damnaþi ajung la 16 milioane de euro ºi douã milioane de dolari. Reamintim cã personajele implicate în Dosarul Microsoft vor sta ºi în închisoare: Dumitru Nicolae a fost condamnat la 2 ani ºi patru luni (poate ieºi pe bunã purtare în noiembrie 2017), Dorin Cocoº – 2 ani ºi patru luni (poate ieºi pe bunã purtare în noiembrie 2017), Gabriel Sandu – 3 ani (poate ieºi pe bunã purtare în aprilie 2018) ºi Gheorghe ªtefan – 6 ani (poate ieºi pe bunã purtare în august 2019).

Conform ultimelor declaraþii de avere ale fostului ministru de la Comunicaþii între decembrie 2008 ºi septembrie 2010, acesta a renunþat la toatã agoniseala.

Asta pentru cã, în urma divorþului de fosta soþie, Ana Sandu, terenul de 3 hectare, apartamentul ºi casa de 500 metri pãtraþi au rãmas în posesia soþiei. ªi afacerile, Gabriel Sandu avînd firme de construcþii, au fost trecute pe numele celei de-a doua soþii ºi al primului bãiat. Ba chiar acesta susþine cã are un credit de 80.000 de euro la bancã, pe care trebuie sã-l achite pînã în 2033.

Firma Albert THS (denumitã dupã prenumele primului copil) a fost bãgatã în insolvenþã, iar Braegen (fosta Maximus Grup) a fost trecutã pe numele actualei

soþii, Andreea Iulia Stoiciu, ºi al lui Albert Theodor Sandu. Actuala partenerã de viaþã i-a fost secretarã ºi consilierã la Ministerul Comunicaþiilor. Estimare: suma care poate fi recuperatã din bunurile lui Gabriel Sandu: zero. Fostul ministru are de platã daune de aproximativ 2,1 milioane de euro.

Gheorghe ªtefan, primarul din Piatra Neamþ, deþinea în momentul în care fost arestat de DNA, octombrie 2014, conform declaraþiei de avere, doar douã terenuri intravilane în Piatra Neamþ ºi unul în Bucureºti. Suprafaþa lor totalã este de 1.700 mp.

Pinalti mai deþine o casã de aproape 600 mp în Piatra Neamþ ºi un apartament de 75 mp în Bucureºti.

Bijuteriile ºi tablourile aflate în posesia lui Pinalti valoreazã 9.000 de euro. În conturi are 23.000 de dolari, 2.700 de euro ºi aproape 28.000 de lei. Totodatã, acesta a fãcut ºi un credit de 27.000 de euro la bancã. El menþioneazã în ultima declaraþie de avere cã nu mai are acþiuni în nume propriu în firme. Reamintim cã acesta a devenit cunoscut publicului prin faptul cã era preºedintele ºi finanþatorul echipei de fotbal Ceahlãul Piatra Neamþ, activitatea clubului fiind asiguratã de firmele sale, care acum sînt deþinute de familie sau apropiaþi.

Estimare: Se poate recupera un milion de euro de la fostul primar din Piatra Neamþ. Pinalti are de plãtit un prejudiciu de 4 milioane de euro. (va urma)

arest preventiv, toþi ceilalþi fiind cercetaþi în libertate.

Basarabeanul a fost þinut de la extrãdarea sa din Spania la izolare în Penitenciarul Codlea. Completul de judecatã a dispus ca, pentru cîteva minute, sã fie scoase lanþurile de la mîinile ºi picioarele celui pe care avocatul sãu, Ioan Claudiu Prunaru, îl considera „o victimã a propriului fizic. El este singurul judecat în arest ºi cu mãsuri de securitate de-a dreptul halucinante pentru Europa mileniului III. Au trecut cinci ani. Ce pericol public mai poate reprezenta el, ce probe mai poate ºterge? Dupã jurisdicþia CEDO, nu mai reprezintã pericol public nici mãcar criminalii, dacã au trecut mai multe luni de la comiterea faptei. Dupã cinci ani, el este þinut în lanþuri. Se tem de el doar pentru cã este foarte mare. Este vorba de un mare sportiv al României, un campion pentru care a venit sã dea caracterizare în faþa instanþei pînã ºi antrenorul secund al naþionalei de lupte a SUA. Tolea va rãspunde pentru faptele sale, dar trebuie tratat ca un om, nu ca un monstru”. Într-adevãr, la ultimul termen de judecatã a fost prezent ºi „maestrul Stroe”, care este antrenorul secund al naþionalei SUA de lupte. „Tolea sigur lua aurul olimpic dacã nu era atras în acest pocinog. Este cel mai bun sportiv pe care l-am vãzut în ultimele decenii, o forþã a naturii. Este de o seriozitate ºi disciplinã exemplare. La ultimul concurs la care a participat l-a mîncat de viu pe campionul Rusiei, iar la Mondiale a fost considerat de toþi antrenorii lumii drept urmaºul legendarului Karenin, de 15 ori la rînd campion mondial. Un sportiv ºi un om de excepþie. Un basarabean blajin, un bãiat sãrac crescut de o bunicã bisericoasã. A venit singur în România ºi a intrat primul la ANEFS! Un uriaº dupã care se þineau toþi copiii din salã, pentru cã se juca

mereu cu ei, deºi era cel mai bun luptãtor al României.

E prima oarã cînd am plîns în viaþã: cînd l-am vãzut în lanþuri pe acest «Stradivarius» al luptelor. El e un mare campion, nu o fiarã!”.

La rîndul sãu, fostul campion al României la categoria grea, Gabi Petrescu, în prezent jurist, nu ºi-a putut stãpîni lacrimile cînd ºi-a vãzut fostul coleg ºi adversar în lanþuri. „Nu se poate aºa ceva! Am fost colegi din ’93, la Steaua. Este cel mai bun produs al luptelor româneºti, nemþii ºi americanii se bãteau sã-i dea cetãþenie ºi sã-l ia în naþionalele lor. O statuie de om, cu o constituþie atleticã peste orice imaginaþie. La peste o sutã de kile urca vîrful Cristianul în nici 40 de minute, cînd telegondola face un sfert de orã! Ambiþios, disciplinat, un camarad desãvîrºit ºi un om corect. Dar, din cauza fizicului sãu, mereu a fost provocat, a avut probleme cu tot felul de membri ai lumii interlope care voiau sã-l transforme într-o uriaºã mascotã. Este un campion care are dreptul la un tratament omenesc”.

Aflat de peste un an în arest preventiv, fostul multiplu campion spunea, arãtîndu-ºi lanþurile de la mîini ºi picioare: „Sînt þinut zi ºi noapte pe cimentul gol. Din zeci de persoane implicate, eu sînt singurul arestat. Rãspund pentru faptele mele, aºa este corect. Dar toþi îmi spun cã, dacã n-aº fi aºa mare, aº fi ºi eu judecat în libertate. De ce sã fiu batjocorit în halul ãsta? Am adus atîtea medalii pentru România, de-aia sînt þinut în lanþuri! Fac un apel disperat sã nu mai fiu supus unui asemenea tratament. Sã fiu judecat corect, omeneºte, la fel ca toþi ceilalþi”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Fostul ministru al Comunicaþiilor, Gabriel Sandu, condamnat la închisoare

Pag. a 15-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cutremur în lumea medicalã din Vaslui 17 medici ºi asistente medicale din Vaslui ºi Bacãu au fost trimiºi în judecatã de procurorii Parchetului de pe lîngã Tribunalul Vaslui, alãturi de patroana unei clinici medicale ºi administratorul unei ºcoli de ºoferi, fiind acuzaþi cã au organizat o veritabilã „fabricã” de fiºe auto false pentru viitorii ºoferi. Procurorii Parchetului de pe lîngã Tribunalul Vaslui au dispus trimiterea în judecatã a celor 17 inculpaþi sub acuzaþia de constituire de grup infracþional organizat, fals intelectual, instigare la fals etc., dosarul fiind înaintat spre soluþionare Tribunalului Vaslui. Pe lista inculpaþilor se aflã mai mulþi medici ºi asistente medicale din Vaslui, în frunte cu patroana unei clinici medicale din Bacãu, care, în urmã cu cîþiva ani, ºi-a deschis un punct de lucru la Vaslui. Medicii trimiºi în judecatã sînt acuzaþi cã îºi puneau avizele pe fiºele medicale ale candidaþilor la examenul pentru obþinerea permiselor de conducere, fãrã a examina pacienþii, fiind eliberate fiºe medicale cu menþiunea „apt pentru condus” unor persoane cu afecþiuni grave, incompatibile cu calitatea de conducãtor auto.

Lista inculpaþilor Alãturi de Elena Duþã Niþescu, patroana New Central Med, au mai fost trimiºi în judecatã: Pîrlog Gabriela, medic medicinã internã Bacãu, Abu Gamea Naeif, medic ORL în cadrul Spitalului Judeþean de Urgenþã Vaslui, Strîmbeanu Elena Gabriela, medic Vaslui, Covrig Carmen, medic psihiatru Bacãu, Dominte Gabriela, medic ORL Bacãu, Negru Constantin, medic Bacãu, Zaharia Oana Cristina, medic psihiatru Vaslui, Monica

Drama victimei dintr-un dosar cu autor necunoscut (1) Victimele dintr-un dosar cu autor necunoscut trãiesc adevãrate drame, spun specialiºtii, iar lipsa unui ajutor specializat poate duce, în unele cazuri, inclusiv la situaþii extreme, în care oamenii ajung „sã-ºi facã singuri dreptate“ dacã nu primesc ajutor.

Alin Leº, psiholog expert criminolog ºi preºedintele Societãþii Române de Criminologie ºi Criminalisticã, Filiala Sibiu, explicã prin ce trece victima unui dosar rãmas cu autor necunoscut, drama pe care o trãieºte gîndindu-se cã persoana care i-a provocat traumele este încã în libertate. Specialistul explicã faptul cã nu e nimic forþat în a vorbi despre o adevãratã dramã în cazul celor care sînt victime ale unor infracþiuni în care nu se cunoaºte autorul. „În acel moment este doliul vieþii ei, este un doliu faþã de propria ei persoanã, faþã de pãrinþi, de copii, de soþ, este un doliu faþã de societate, faþã de oamenii de la muncã, faþã de vecini ºi de anturaj, cu alte cuvinte, în momentul în care ai fost pusã la zid de actul infracþional ºi de actul criminal, în speþã de violator, care te-a înjosit, luîndu-þi intimitatea, ºi în acelaºi timp tu nu

Cruceanu, asistentã medicalã, Ciubotaru Gianina Elena, asistentã medicalã, Cataramã Silviu, administrator ªcoala de ªoferi Uniprev Auto SRL Vaslui. Lista inculpaþilor este completatã de: Simona Botezatu, Bianca Elena Mardare (fostã Sofronea), Mihaela Vasilica Ancuþei, Lenuþa Matei, Lenuþa ªmuc.

Cum a izbucnit scandalul fiºelor auto false Ancheta în acest caz a izbucnit dupã ce fostul preºedintele al Colegiului Medicilor Vaslui a depus o plîngere la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Vaslui, reclamînd mãsluirea fiºelor medicale pentru viitorii ºoferi. Medicul Mioara Daºcãu acuza atunci cã sînt foarte multe cazuri în care medicii nici nu-i vãd pe cei cãrora le elibereazã documente medicale din care reiese cã sînt apþi pentru a conduce vehicule, deºi persoanele respective suferã de afecþiuni grave, incompatibile cu ºofatul. În plîngerea înaintatã la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Vaslui, pe lîngã sesizarea stãrii de fapt, preºedintele Colegiului Medicilor Vaslui a indicat ºi numele unei clinici, unde mai mulþi pacienþi cu boli grave ar fi primit avizul pentru conducere: este vorba de Clinica New Central Med. Potrivit legii, fiºa medicalã trebuie completatã ºi parafatã prima datã de cãtre medicul de familie ºi abia apoi de medicii specialiºti. ªi asta pentru cã medicul de familie este cel care cunoaºte istoricul medical al pacientului. „Mersul în clinicã pentru întocmirea dosarului în cazul persoanelor care urmeazã sã dea examen pentru permisul auto a ajuns sã fie o formalitate. Nu se respectã traseul corect al fiºei candidatului. Primul care ºtie istoricul medical al pacientului ºi care ar trebui sã punã viza pe fiºa medicalã este medicul de familie“, afirma atunci preºedintele Colegiului Medicilor Vaslui. mai eºti tu, acest lucru nu-l înþelege nici ajutorul din poliþie, nici mama, nici tata, pentru cã ei nu au mai trãit aºa ceva, ca sã poatã sã te înþeleagã pe tine“, îºi începe specialistul pledoaria. Psihologul vorbeºte despre drama victimei de a fi neînþeleasã. „Se creeazã o mare prãpastie între tine ºi ceilalþi, o prãpastie afectivã, emoþionalã, socialã, cred cã ºi o prãpastie legal-juridicã. Cu unele dintre victime este foarte greu sã ajungi sã declare la poliþie, sã se facã un raport, sã explice poliþistului, pentru cã ºtie cine este poliþistul, poate vãrul, poate cineva din familie, ºi ºtie cum se pune problema, cum se vede ºi cum se lucreazã ºi atunci spune: «Pentru ce sã intru în aceste furci caudine de unde nu am sã ºtiu care va fi rezultatul»“, explicã specialistul.

O nouã întîlnire cu agresorul (1) Gîndul cã te-ai putea întîlni pe stradã cu cel care te-a violat, spre exemplu, sau cã acesta ar putea recidiva, duce la multe posibile reacþii din partea victimei. „Pentru fiecare victimã în parte conteazã semnificaþia pe care el o dã actului delincvenþial, din perspectivã criminologicã este un act criminal, cã e furt, cã e tîlhãrie, cã este omor. În funcþie de valorile pe care le are victima ºi de context, conjucturã, trãsãturã de personalitate, ea poate avea un

Halil Bulut, reþinut pentru evaziune fiscalã ºi spãlare de bani Patronul firmei Ro Star, Halil Bulut, ºi alte cinci persoane au fost reþinuþi de procurorii DIICOT pentru evaziune fiscalã ºi spãlare de bani, fiind acuzaþi cã au înregistrat în contabilitatea societãþii achiziþii fictive de bunuri ºi servicii de la 22 firme de tip „fantomã”, prejudiciul produs fiind estimat la peste 13,6 milioane de euro. Procurorii au cerut Tribunalului Bucureºti arestarea preventivã a acestora.

Halil Bulut, Raluca Anamaria Blaj, Ioan Todoran, Mihai Gheorghe, Cornel Costea ºi Imad Ali au fost reþinuþi de procurorii Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor de Criminalitate Organizatã ºi Terorism, care îi acuzã de constituire a unui grup infracþional organizat, evaziune fiscalã în formã continuatã ºi spãlare de bani. Tribunalul Bucureºti urmeazã sã decidã dacã aceºtia vor fi arestaþi preventiv, pentru 30 de zile, la solicitarea procurorilor. „În cauzã existã suspiciunea rezonabilã cã în perioada 2011 – 2015, inculpatul Bulut Halil, avînd calitatea de administrator la SC Ro Star SA, a constituit un grup infracþional organizat împreunã cu inculpaþii Blaj Raluca Anamaria, referent contabil al SC Ro Star SA, ºi Todoran Ioan, director tehnic, grup care a acþionat în sensul sustragerii SC Ro Star SA de la îndeplinirea obligaþiilor fiscale, prin evidenþierea în actele contabile ale acestei societãþi sau în alte documente legale a unor cheltuieli care nu au la bazã operaþiuni reale”, potrivit DIICOT. În acest sens, în contabilitatea firmei Ro Star au fost înregistrate achiziþii fictive de bunuri ºi servicii provenind de la 22 de societãþi comerciale cu comportament specific celor de tip „fantomã”. În urma cercetãrilor efectuate în cauzã a rezultat cã membrii grupului infracþional întocmeau, în înþelegere cu Halil Bulut ºi din dispoziþiile acestuia, facturi fiscale fictive ce atestau în

mod nereal achiziþionarea de cãtre firma Ro Star de bunuri ºi servicii (materii prime, materiale auxiliare, produse de curãþenie, consumabile, materiale publicitare ºi promoþionale, servicii de reparaþii, amenajãri, reparaþii þi transporturi produse finite) de la furnizori de tip „fantomã”, pe care le introducea sau dispunea introducerea lor în contabilitatea societãþii beneficiare, în scopul diminuãrii obligaþiilor fiscale ale acesteia cãtre bugetul de stat. „Cei în cauzã prezentau angajaþilor SC Ro Star SA documente justificative (facturi de achiziþii bunuri ºi servicii, proceseverbale de recepþie a lucrãrilor, note de intrare recepþie etc.) ºi alte documente (anexe contracte, devize de transport, foi de parcurs etc.), determinîndu-i sã le semneze în mod formal, în scopul de a crea aparenþa realitãþii achiziþiilor fictive de bunuri ºi servicii. De asemenea, inculpata Blaj Raluca Anamaria a dispus efectuarea sau, dupã caz, a efectuat plãþi cãtre societãþile de tip fantomã anterior enumerate în baza documentelor justificative fictive înregistrate în contabilitate”, au precizat procurorii. În baza facturilor fiscale ce atestau în mod nereal achiziþia de servicii de la furnizorii „fantomã”, erau întocmite procese-verbale de recepþie a lucrãrilor, dar ºi procese-verbale de recepþie a unor mijloace fixe achiziþionate, de regulã utilaje, care au fost semnate în perioada 2011-2015 exclusiv de cãtre inculpaþii Ioan Todoran, director tehnic, Cornel Costea, inginer-ºef, ºi Gheorghe Mihai, ºef secþie transporturi. „În mod similar, în baza facturilor fictive de achiziþie materii prime erau înregistrate în contabilitatea SC Ro Star SA note de intrare-recepþie, întocmite ºi semnate exclusiv de cãtre alte persoane”, susþin procurorii. Din probele administrate de anchetatori a mai rezultat cã, prin dispoziþii ale

Epileptici care conduc Potrivit medicului Mioara Daºcãu, cei mai mulþi dintre absolvenþii ºcolilor de ºoferi mergeau la clinica privatã, achitau o taxã ºi primeau fiºa auto cu toate parafele necesare, fãrã a fi examinaþi de medicii specialiºti. „M-am confruntat cu pacienþi cu afecþiuni grave care au obþinut parafele pe fiºele medicale, deºi boala lor este un pericol pentru condus. Pacient cu sindrom Sprengel, cu vertebre sudate, care nici nu se poate miºca, dar avea avizele celorlalþi specialiºti cã este apt pentru conducere sau cu tumori cerebrale, cu metastaze, cu epilepsie“, a precizat medicul Daºcãu.

Reacþia clinicii: „Sîntem hãrþuiþi“ Reprezentanþii clinicii New Central Med neagã acuzaþiile. „Aceastã doamnã ne hãrþuieºte de trei sãptãmîni. Ne-a sunat sã ne întrebe cu ce drept i-am dat aviz unui bolnav de cancer. Noi nu putem sã discriminãm pe nimeni. Medicul specialist hotãrãºte dacã este apt pentru condus, nu preºedintele Colegiului Medicilor, care nu are nici o competenþã în acest proces. Medicii noºtri sînt responsabili ºi rãspund pentru ceea ce fac. Ca medic de familie, ea trebuie sã elibereze aceste adeverinþe gratis, nu contra cost, aºa cum procedeazã cu pacienþii“, a declarat, dupã izbucnirea scandalului, Elena Nitescu Duþã, reprezentant New Central Med. Patroana clinicii medicale a mai fost trimisã în judecatã într-un alt dosar, aflat pe rolul Tribunalului Vaslui, fiind acuzatã cã a încercat sã cumpere influenþa conducerii Direcþiei de Sãnãtate Publicã Vaslui, cu un parfum ºi o sumã de bani, pentru eliberarea avizelor necesare funcþionãrii clinicii.

SIMONA VOICU anumit model de rãspuns. În momentul în care se întîmplã un act de viol, diferite femei vor putea reacþiona în diferite feluri. Unele femei pot sã resimtã mînie, altele fricã, altele pot mai departe sã resimtã o identificare cu agresorul, altele culpabilitate, cã din cauza lor s-a întîmplat actul de viol, pot sã simtã iritabilitate pentru simplul fapt cã nu s-a prins autorul, pentru cã autoritãþile nu gãsesc soluþia potrivitã, pentru cã autoritãþile mai mult sau mai puþin prioritizeazã cazul. Remuºcarea este un alt rãspuns emoþional, pentru faptul cã am fost împinsã sã mã duc acolo, trebuia sã nu mã duc, sã-mi ascult instinctul. Izolarea este un alt rãspuns comportamental, pentru faptul cã îmi este ruºine. Existã o relaþie între ele, o relaþie sau o corelaþie negativã, una o dã pe cealaltã“, spune Alin Lex. Expertul vorbeºte despre mecanismele defensive. „Faptul cã ºtiu cã nu se face mare lucru sau am în vizorul meu de experienþe faptul cã ºtiu cã, dacã mã duc la Poliþie, nu se rezolvã mare lucru nici nu mã împinge mai departe, sã ies în public. Din cauza stimei prefer sã mã izolez pentru cã am speranþa, în mintea mea, cã obstacolul este mult mai uºor, mult mai facil de trecut decît în realitate“. (va urma) RAMONA GÃINÃ membrilor grupãrii infracþionale, firma Ro Star a înregistrat în actele contabile ºi alte cheltuieli totale de 72.598.598,95 lei (echivalentul a peste 16 milioane de euro), constînd în achiziþii fictive de bunuri ºi servicii provenind de la cele 22 de firme de tip „fantomã”, cauzînd un prejudiciu de 14.292.881,11 lei (echivalentul a peste 3 milioane de euro), reprezentînd TVA dedus în mod nelegal. „Facturile fiscale ce atestau operaþiuni comerciale nereale au servit ca justificare pentru dispunerea ºi efectuarea a 372 de plãþi din conturile SC Ro Star SA cãtre furnizorii de tip fantomã anterior enumeraþi, totalizînd 65.405.177 lei (echivalentul a 14.534.483,77 euro).

Sumele de bani rezultate din sãvîrºirea infracþiunii de evaziune fiscalã au fost supuse astfel unui proces de spãlare, fiind retrase în numerar sau, dupã caz, transferate succesiv în conturile unor societãþi comerciale româneºti ºi din spaþiul asiatic”, potrivit procurorilor. Din totalul sumei spãlate, 58.660.987,53 lei (echivalentul a peste 13 milioane de euro) au fost reintegraþi în circuitul financiar legal prin creditarea societãþii Ro Star. Astfel, în perioada 20112015, au fost înregistrate în documentele contabile ale societãþii 262 de contracte de creditare semnate de cãtre administratorul Halil Bulut, „cu scopul creãrii aparenþei de legalitate a provenienþei sumelor de bani ºi a disimulãrii originii ilicite a acestora”, au mai arãtat procurorii Anchetatorii au instituit mãsuri asigurãtorii în valoare de 61.340.732 de lei, echivalentul a peste 13,6 milioane de euro. Acþiunea a fost efectuatã împreunã cu ofiþeri de poliþie judiciarã din cadrul Direcþiei de Combatere a Criminalitãþii Organizate - Serviciul de Combatere a Macrocriminalitãþii Economico-Financiare, cu sprijinul Brigãzii Speciale a Jandarmeriei ºi cu suportul de specialitate al Direcþiei Operaþiuni Speciale.

News.ro

Pag. a 16-a – 21 octombrie 2016

Marile erori judiciare din România (2) „Cînd am auzit sentinþa, mi s-au înmuiat picioarele“ Dupã ºase ani de la crimã, jurnaliºtii „Adevãrul” au mers în satul Rugetu pentru a constata care este atmosfera în localitatea în care a avut loc un omor ºi nimeni nu a fost gãsit vinovat. Am stat de vorbã cu personajele principale ale acestei întîmplãri - Constantin Igeanu, acum în vîrstã de 24 de ani, ºi unchiul sãu, Gheorghe Albeanu (75 de ani). Igeanu susþine cã nu l-a omorît pe vecinul sãu, care era mai tot timpul beat, ºi cã mereu ºi-a susþinut nevinovãþia în faþa anchetatorilor: „Nu a fost prins nimeni pentru fapta respectivã. Am stat în arest timp de nouã luni ºi jumãtate. Eu le-am spus mereu adevãrul, dar nu m-a crezut nimeni. Am fost trimis în judecatã pentru omor. La Tribunalul Gorj am primit o condamnare de 20 de ani.

Cînd am auzit sentinþa, mi s-au înmuiat picioarele. Am fãcut recurs la Curtea de Apel Craiova, acelaºi lucru fãcîndu-l ºi Parchetul. Am fost achitat de instanþa din Craiova ºi, apoi, la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.

Victima consuma mereu alcool. S-a mai tãiat cu Albeanu.

Nu era primul conflict între ei. S-au mai tãiat ºi în trecut. Înainte l-a tãiat Albeanu pe Ciuteanu la mînã“. Igeanu spune cã a contat în trimiterea lui în judecatã ºi mãrturia unui localnic cu care a avut un mic conflict: „În ziua respectivã, eu eram la cosit. Un martor, Nicolae Goºa, a spus mereu cã eu sînt criminalul ºi de asta am fost arestat.

Cu cîteva zile înainte, i-am spus sã o înveþe pe fata lui sã vorbeascã, pentru cã mã suna ºi îmi vorbea urît“. Tînãrul ne vorbeºte ºi despre probele de la dosar, care au demonstrat nevinovãþia sa: „Cred cã cel mai mult a contat proba ADN. Au fost gãsite anumite probe sub unghiile victimei, care ar proveni de la posibilul criminal. Acolo s-a gãsit ºi un fir de pãr. S-au luat depunerile subunghiulare de la persoana decedatã ºi s-a vãzut cã nu coincid cu tipul meu de

ROMÂNIA MARE“

ADN. În plus, în timp ce am fost reþinut timp de 24 de ore, împreunã cu alþi trei suspecþi, am fost înregistraþi mereu. Înregistrãrile cred cã sînt ºi acum la dosar. Eu nu am recunoscut niciodatã aceastã faptã“.

„În sat spuneau cã a scãpat criminalul” În timpul detenþiei, Igeanu a fost ars cu þigara pe mînã de cãtre ceilalþi deþinuþi. Dupã ce a fost eliberat, era privit cu alþi ochi de cãtre localnici. „Eram marginalizat, dupã ce m-am eliberat, ºi toþi mã priveau cu alþi ochi.

Mulþi din sat spuneau cã a scãpat puºcãriaºul sau criminalul“, ne declarã tînãrul. Acesta s-a judecat cu statul ºi a reuºit sã cîºtige despãgubiri de 67.000 de lei.

„Criminalul e liber ºi este în sat“ Pe Gheorghe Albeanu, care ºi-a asumat fapta imediat dupã producerea sa, l-am gãsit acasã. El spune, acum, cã a fost învãþat de nepoþii lui ºi cã nu ºi-a ucis vecinul: „Recunoscusem, pentru cã aºa mã învãþaserã nepoþii, sã nu-i bag pe ei, cã eu sînt în vîrstã. Eu am fost scos de sub urmãrirea penalã. Nu am fãcut eu fapta aceea. Am stat doar o noapte în arest. A doua zi, mi-au dat drumul acasã.

Igeanu ºi cu nepotul celãlalt, Ciobanu, m-au învãþat sã spun. Eu am fost declarat nevinovat. I-am spus domnului Moþa (procurorul care s-a ocupat de caz – n.r.) cã am fãcut o greºealã“. Albeanu povesteºte cã a fost bãtut de Ciuteanu cu o zi înainte ca acesta sã fie omorît. Bãtrînul spune cã agresorul, care puþin mai tîrziu a ajuns victimã, era beat. Albeanu ne mai relateazã cã era plin de sînge ºi cã a apelat la ajutorul nepotului sãu, pe care l-a gãsit în cîrciumã, iar tînãrul s-ar fi dus sã-i cearã socotealã: „Ciuteanu m-a bãtut cînd m-am dus la el, pentru cã eu cumpãram de la el iarbã de pe douã pogoane. I-am avut pe toþi la muncã, la mine, dar Ciuteanu s-a îmbãtat ºi i-am spus sã se ducã acasã. L-am gãsit în cîrciumã pe Igeanu, care era cu Ciobanu. Dupã ce m-a bãtut Ciuteanu, eu eram singur acasã ºi l-am chemat pe Igeanu, cã era un bãiat bun. Venea, mã ajuta, îi dãdeam bani împrumut ºi mi-i

Cum se fac bani negri în campania electoralã (2) Nelu Iordache a cîºtigat cele mai bãnoase contracte de la CNADNR ºi Ministerul Dezvoltãrii pentru modernizarea drumurilor locale din Prahova, Bistriþa, Giurgiu ºi Ilfov. Tehnologica Radion este a doua firmã care s-a abonat la contracte în Giurgiu. Theodor Berna, ºeful firmei, cunoscut ca unul dintre „regii asfaltului“, a fost arestat pentru evaziune. În presã au apãrut declaraþii conform cãrora Vasile Blaga ar fi fãcut presiuni asupra lui Darius Vâlcov, fost primar PDL al Slatinei, ca Tehnologica Radion sã cîºtige contracte în judeþul Olt. Cazicom ºi Strabag par a fi campionii contractelor în Vîlcea. Cazicom este condusã de Ion Cazan, membru PSD ºi tatãl lui Laurenþiu Cazan, membru în CA al CET Govora ºi lider al tinerilor liberali din Vîlcea. Presa localã a scris despre firma lui Cazan cã ar fi abonatã la contracte locale, fiind apropiatã de preºedintele CJ Ion Cîlea (PSD), dar ºi de Cristian Buican, deputat PNL de Vîlcea.

De altfel, firma lui Buican, Lovapi SRL, are sediul chiar în cabinetul de avocaturã al lui Laurenþiu Cazan. În Teleorman, din 11 contracte scoase la licitaþie, celebra firmã Teldrum, controlatã din umbrã de liderul PSD

ªefii care au necinstit Poliþia Românã (3) OLT. Unul dintre interlopii notorii din România, Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, „a crescut“ sub aripa mai multor ºefi ai IPJ Olt. În urma scandalului naþional cu implicarea familiei preºedintelui Traian Bãsescu, ºeful SRI de atunci, George Maior, a precizat cã interlopul s-a aflat sub supraveghere încã din 2001. În 2009, ºi-a înjunghiat un nepot ºi a ajuns în sfîrºit dupã gratii. În cei opt ani în care ºi-a vãzut de afacerile necurate l-au „vegheat“ mai mulþi ºefi ai IPJ Olt. PRAHOVA. În martie 2016, procurorii DNA Ploieºti îl acuzau pe Viorel Dosaru, fost secretar de stat în cadrul MAI, de cîteva fapte penale extrem de grave, care i-au adus, pînã în luna iulie, ºi arestul preventiv.

Infracþiunile de luare de mitã, trafic de influenþã, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaþii care nu sînt destinate publicitãþii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii, precum ºi favorizarea fãptuitorului fuseserã comise în timp ce Viorel Dosaru era ºef al IPJ Prahova.

SÃLAJ. În noiembrie 2003, ministrul de Interne Ioan Rus a dispus demiterea întregii conduceri a IPJ Sãlaj pentru cã folosea arestaþii la muncã în interes propriu. Au fost destituiþi comisarul-ºef Alexandru Mastan, ºeful IPJ, ºi comisarul-ºef Iosif Þîrlea, primul-adjunct al

Liviu Dragnea, a cîºtigat, fie singurã, fie în asociere, nu mai puþin de 10. Firma WFA, condusã de Ion Florian, unul dintre oamenii de încredere ai lui Dragnea, a cîºtigat un contract pentru construcþia a 16 km de drum, însã la un preþ de 2,2 milioane de lei pe kilometru, în condiþiile în care preþul normal este de sub 1 milion de lei.

aducea. L-am gãsit în cîrciumã ºi i-am povestit ce s-a întîmplat. Eu eram plin de sînge. I-am spus sã dea telefon la Salvare. Mi-a spus cã se duc ei ºi stau de vorbã cu el.

Eu nu am putut sã merg cu ei ºi sã vãd ce au stat de vorbã.

Eu am auzit de la Goºa, cã i-a vãzut ºi cã i-a îndepãrtat de acolo. Nu ºtiu cum s-a desfãºurat totul, cã nu am putut sã plec de acasã. Dimineaþa, am vrut sã scot certificat medico-legal. Pe urmã m-a sunat Igeanu ºi mi-a spus: «Tataie, pe Dan (n.r. - Ciuteanu) l-a omorît azi-noapte.

Vezi ce declari, sã nu mã bagi pe mine la încurcãturi». (...)

Am fost ºi eu cu ei în arest, într-o camerã, dar mie mi-au dat drumul acasã ºi l-au oprit pe el. Lui Igeanu i-a pãrut rãu de mine cînd a vãzut cã sînt plin de sînge ºi s-a dus peste Ciuteanu, la vale, dar nu i-a lãsat Goºa sã se batã.

Toatã treaba s-a întîmplat noaptea. Eu nu am vãzut.

Cineva l-a omorît. Criminalul e liber ºi este în sat, cã nu venea altul sã-l omoare. Eu nu sînt autorul“.

„Dacã nu spui cum vrem noi, te ducem la Galaþi ºi te terminãm” (1) Gheorghe Hogaº (52 de ani) a trãit ani la rînd un adevãrat coºmar, dupã ce a fost bãtut ºi torturat psihic de poliþiºti pentru a mãrturisi un omor pe care nu l-a fãcut.

Coºmarul lui Hogaº a început în 1999, cînd a devenit suspectul principal în cazul uciderii Tasiþei Vîrgolici (80 de ani), la care muncea ca zilier. Scenariul imaginat de anchetatori era acela cã bãrbatul ar fi sustras 30 de lei din poºeta bãtrînei pentru a-i juca la Pronosport, iar cînd victima a încercat sã-l opreascã, ar fi înjunghiat-o cu un cuþit.

Mai mulþi localnici ne-au declarat, însã, cã Gheorghe Hogaº a fost gãsit þap ispãºitor pentru cã poliþiºtii nu au reuºit sã îl identifice pe adevãratul ucigaº. „Au vãzut cã sînt mai slab din fire, mai necãjit ºi m-au luat pe mine.

M-au torturat sã spun cã eu am omorît-o pe bãtrînã.

Mi-au spus: «Dacã nu spui cum vrem noi, te ducem la Galaþi ºi te terminãm»”, ne-a declarat Gheorghe Hogaº. (va urma) VALENTIN TRUFAªU cã omul de afaceri aduce geanta cu bani, o pune pe masã, contabila face documente fictive cã a primit bani de la mai multe persoane fizice, apoi face plãþi la negru“, a explicat Laura Codruþa Kövesi.

„Nici un partid nu va deconta toþi banii cheltuiþi la locale“

„Unii doneazã pentru toþi, nu conteazã neapãrat partidul în sine, ci reþeaua de politicieni cu care pot sã interacþioneze“, spune Septimius Pârvu. Spre exemplu, Victor Mihalachi, patronul firmei Victor Construct, înregistratã în Botoºani, a donat 15.000 de lei pentru PSD în 2013, ºi tot în acel an a finanþat PNL cu 30.000 de lei. Un comportament similar l-a avut ºi firma Conrec, abonatã la contractele din Botoºani. Potrivit presei locale, Cãtãlin Flutur, fost primar PNl al municipiului, ar fi naºul lui Mihai Vrãjitoru, patronul firmei. Pe lîngã sumele înregistrate în Monitorul Oficial, mai existã ºi donaþiile la negru. „Am constatat cã donaþia înseamnã

Toma Costreie, directorul echipei de control al Autoritãþii Electorale Permanente (AEP), a dezvãluit cã unele cheltuieli din campania pentru alegerile locale vor ajunge pe masa procurorilor. „Am terminat controlul, iar acum sîntem la simple corecturi. Verificãm dacã o tranzacþie este realã sau nu. Avem situaþii în care, din facturi, rezultã cã 10 plus 20 dã 40. Existã cazuri în care ne vom adresa organelor de cercetare penalã. Sînt unii care forþeazã legea la limitã“, a spus Costreie. Întrebat dacã existã vreun partid care îºi va recupera integral banii cheltuiþi în campania de la locale, Costreie a rãspuns: „Nu, nu existã un astfel de caz“. Semn cã legea nu a fost respectatã. Cuantumul total al partidelor care au cerut rambursarea se ridicã la 47 de milioane de lei, potrivit estimãrilor AEP. Sfîrºit SEBASTIAN ZACHMANN

IPJ Sãlaj. Odatã cu ei a fost eliberat din funcþie ºi ºeful Serviciului Cercetãri Penale al Inspectoratului, în timp ce doi agenþi-ºefi adjuncþi ºi un agent principal au fost sancþionaþi „pentru încãlcarea regulilor referitoare la organizarea ºi funcþionarea arestului“.

SIBIU. Subcomisarul Alexandru Tancou, fost ofiþer în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalitãþii organizate Sibiu, a fãcut închisoare cu executare dupã ce a fost acuzat de procurori cã ar fi sprijinit gruparea de traficanþi de etnobotanice a lui „Adi Foto“, cea mai mare de acest gen destructuratã la Sibiu. Tancou îi furniza capului grupãrii, Adrian Negru, informaþii cu privire la eventualele controale pe care le-ar putea primi.

SATU MARE. Chestorul de poliþie Liviu Tãut, fost adjunct în IPJ Satu Mare, are dosar penal de luare de mitã ºi favorizarea infractorului. Faptele i se mai imputã ºi unui alt subordonat, Ioan ªaitoº. Cei doi l-ar fi ajutat pe omul de afaceri sãtmãrean Tarr Attila sã scape de un dosar de evaziune fiscalã care privea douã firme, iar faptele s-au petrecut în perioada 2013-2014. Omul de afaceri ar fi plãtit renovarea casei socrului lui Liviu Tãut, valoarea lucrãrilor ridicîndu-se la peste 17.000 de lei.

SUCEAVA. Fostul ºef al IPJ Suceava, comisarul-ºef Ioan Nicuºor Todiruþ, a fost condamnat în primãvara lui 2016 la 3 ani ºi 10 luni de închisoare pentru abuz în serviciu. Todiruþ este acuzat cã, pentru cumpãrarea noului sediu al Poliþiei Suceava, estimat la 5,8 milioane de lei, a dispus plata din bugetul MAI a 12 milioane de lei. În

acelaºi dosar, comisarul-ºef Alexa Teodorovici, fostul ºef al Serviciului Logistic din cadrul IPJ Suceava, ºi totodatã naºul lui Todiruþ, a primit ºi el 3 ani ºi 10 luni de închisoare. Sentinþele nu sînt definitive.

TIMIª. La începutul anului 2015, procurorii DNA au descins cu mascaþii la sediul Poliþiei Timiº. ªeful IPJ Timiº, comisarul-ºef Sorin Munteanu, adjunctul acestuia, Florin Bolbos, ºeful Poliþiei Rutiere, Marcel Crãciunescu, ºeful Poliþiei Recaº, Marian Temu, ºi ºeful Poliþiei Locale Recaº, Adrian Doru Berzescu, au fost puºi sub acuzare pentru abuz în serviciu. Munteanu ºi Bolbos au fost acuzaþi cã ar fi intervenit pentru mutarea din Recaº a unui poliþist incomod ºi cã ar fi intermediat muºamalizarea unui incident rutier comis de Titu Bojin, fost preºedinte al CJ Timiº. Cercetarea DNA nu s-a încheiat în acest caz.

VASLUI. Comisarul Gabriel Anton, fostul ºef al Serviciului Arme Muniþii ºi Substanþe Periculoase din cadrul IPJ Vaslui, a fost condamnat în 2013 la doi ani de închisoare pentru trafic de influenþã. În toamna anului 2010, comisarul Anton a fost acuzat cã a pretins bani de la un cetãþean din Murgeni, pentru a facilita obþinerea unor permise de vînãtor. În acea perioadã, conducerea Asociaþiei Judeþene a Vînãtorilor ºi Pescarilor Sportivi (AJVPS) organiza concurs în vedere obþinerii permiselor de vînãtor.

Sfîrºit („Adevãrul“)

Reþeta cîºtigãtoare: împrumuþi pe toatã lumea

Pag. a 17-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Justiþia românã: un elogiu adus minciunii Doamna Raluca Prunã a gãsit de cuviinþã sã fie ea însãºi oriunde s-ar gãsi: aºa cã a minþit la CEDO, precum o face ºi la Bucureºti. Crezînd cã dacã pe români îi poate prosti fãrã consecinþe (pentru dînsa), la fel de imunã va fi ºi în faþa oficialitãþilor europene, îndrugîndu-le braºoave pe post de decizii reparatorii ale Statului Român. Ne pîndeºte o penalizare din partea CEDO, de 80 milioane de euro pe an, pentru suprapopularea închisorilor din România ºi condiþiile de lagãr de exterminare din aceste închisori. În tentativa cinico-frauduloasã de a amîna aplicarea acestei penalizãri fãrã a face nimic pentru deþinuþii oropsiþi (care, în ultimã instanþã, sînt, ºi ei, români, totuºi, de care Uniunea Europeanã pare a se îngriji mai mult decît conaþionalii noºtri tehnocraþi), doamna Prunã a decis sã recurgã la o înºelãtorie „patrioticã“ în faþa comisiei CEDO: le-a spus membrilor comisiei cã guvernul României a aprobat finanþarea construirii a 7 închisori noi ºi moderne, care ar urma sã rezolve neajunsul semnalat. Prin urmare, a cerut înþelegere ºi clemenþã. Doar cã, ajunsã acasã ºi interogatã, în cadrul CSM, asupra rezultatelor întîlnirii de la Bruxelles, doamna Prunã a recunoscut, cu tupeul ºi aroganþa binecunoscute, cã a fost nevoitã, spre binele þãriºoarei, sã-ºi mintã interlocutorii de la CEDO. Pentru cã nici vorbã ca guvernul sã fi inclus în noul buget vreun leu pentru mãreþul proiect invocat de dînsa. Acum, dupã izbucnirea publicã a scandalului, ce

credeþi? Ne va ierta CEDO de groaznica amendã sau ne-o va aplica în condiþii chiar mai aspre decît cele anunþate iniþial? ªi toate acestea pentru cã în minþile bolnave de plãcerea de a chinui, de a dezumaniza, de a îndobitoci ale celor care rãspund de sistemul penitenciar din România, singura soluþie care putea rezolva, pe moment, impasul a fost respinsã cu brutalitate. O amnistie bine gînditã, care sã þinã cont de criterii acceptabile de cãtre societate, scãpa România ºi de uriaºa amendã ºi de imaginea de stat barbar.

Doamna Prunã, însã, dimpreunã cu haita sa securistoidã de sadici lipsiþi de sentimentul compasiunii, a spus NU. „Lasã-i sã putrezeascã acolo, fir-ar mama lor a dracului de infractori“. Ce poate fi mai deprimant decît o Justiþie construitã pe minciunã ºi rãzbunare, de cãtre mincinoºi ºi rãzbunãtori? Mãcar dacã lucrurile s-ar opri la deviaþiile Ralucãi Prunã! Dar nu, mai avem un exemplu scandalos: Laura Kövesi! Mi se va reproºa cã mã pripesc.

Cã ºefa DNA nu a fost încã doveditã de toate relele care i se pun în cîrcã în ultima vreme. Dar, întreb, în replicã: cei pe care DNA îi pune sub acuzare pe bazã de „suspiciuni rezonabile“, fãrã nici un fel de probe directe, ci doar pe bazã de denunþuri, ºi îi poartã în cãtuºe prin faþa camerelor de luat vederi, ºi îi bagã la arest preventiv, au fost dovediþi? De ce sã folosim dubla mãsurã? În cazul doamnei Kövesi, se adunã, pe zi ce trece, informaþii ºi fapte care sînt mai mult decît „suspiciuni rezonabile“. Sînt probe aproape inatacabile, dacã ne gîndim cã softul iThenticate (considerat cel mai performant software în domeniul depistãrii plagiatelor,

De profundis: Noi, tracii, sîntem Europa! (3) Sîngele european, al legendarilor hyperborei, care vã curge în vine la toþi europenii, indiferent cum îl numiþi: sînge grec, sînge spaniol, sînge rus, ori danez... ªi sîngele nostru este azi în mare primejdie, pentru prima oarã în istorie. ªi fãrã sîngele nostru Europa nu va mai fi Europa.

N-avem încotro ºi vom recurge la esenþe, la temelii, la fundamente. E timpul sã ne luãm în serios ca traci ºi sã nu mai ieºim din aceastã definiþie. Sîntem numitorul comun al popoarelor europene. E timpul sã conºtientizãm aceastã realitate, s-o enunþãm fãrã nici o reþinere ºi s-o punem la temelia Europei de mîine. O Europã a credinþei regãsite în Isus, în Dumnezeu Tatãl ºi în Sfîntul Duh, treimea statorniciei noastre creºtine, în care ne regãsim toþi europenii. Toþi tracii. O Europã fãrã hotare, fãrã graniþe între state ºi popoare, nu poate fi decît Tracia însãºi, împlinitã, dupã milenii de aºteptare. Descendenþa din traci a majoritãþii europenilor fiind cel mai solid argument pentru a pricepe

Revizionismul ungar un monstruos angrenaj destabilizator în Europa (3) Dezintegrarea monarhiei austro-ungare a condus, desigur, ºi la sfîrºitul dominaþiei Ungariei asupra popoarelor supuse, fãrã voia lor, între graniþele regatului maghiar, denumit „stat naþional“! Fiindcã ºi Ungaria, la rîndul ei, „nu a fost decît un conglomerat artificial de neamuri diferite ºi, în unele cazuri, ostile“. Procesul de descompunere al Ungariei, ca ºi cel al Imperiului Habsburgic, a început înainte de debutul lucrãrilor Conferinþei de Pace de la Paris, prin voinþa popoarelor. Acest proces nu a putut fi acceptat cu nici un preþ de grofii ºi baronii unguri. Ei s-au opus cu toate puterile ºi prin toate mijloacele pierderii privilegiilor, motiv pentru care au pus la cale cele mai oribile crime ºi pogromuri asupra românilor, sîrbilor, croaþilor, slovenilor, slovacilor ºi polonezilor. De aceea, imediat dupã semnarea Tratatului de Pace cu Ungaria, la Trianon, în 4 iunie 1920, s-a pus în miºcare angrenajul uriaº al reacþiunii ungureºti, prin „martirajul revanºard“, pentru anularea „nedreptãþii istorice“ fãcutã Ungariei.

folosit de Departamentul de Justiþie al SUA, Parlamentul European, Comisia Europeanã, Banca Mondialã, ONU ºi unele dintre cele mai cunoscute universitãþi din lume), aproape exclude factorul uman, ºi, în consecinþã, doza de subiectivism a acestuia. Nu numai prin declaraþii doamna Kövesi ne-a minþit (cã nu ar fi fost prietenã cu Ghiþã, cã nu a fãcut niciodatã ceva reprobabil etc.); dînsa ne minte ºi prin tãceri. A fost la podgoria lui Ghiþã, cînd dumnealui era inculpat, dar nu are tãria sã recunoascã public acest lucru (în ciuda fotografiilor deja publicate ºi a multiplelor declaraþii apãrute în acest sens). Apar dovezi tot mai multe cã nu doar cã a ºtiut de raportul falsificat despre teza sa de doctorat dar, ºi mai grav, chiar a fãcut adnotãri pe ultimul draft al acestuia. Victor Ponta nu a negat (dimpotrivã!) cã ar deþine acel draft. Pe 12 octombrie a.c., Ghiþã a publicat mailul primit de la Kövesi (alias „cucuveauamov“), din care rezultã interesul acesteia pentru problema raportului tehnic. Doamna Kövesi tace, în continuare, mîlc. În loc sã nege vehement (dacã e de negat) autenticitatea documentului ºi alegaþiile lui Sebastian Ghiþã pe marginea acestuia, domnia-sa tace. Ne minte, tãcînd! O astfel de Justiþie, cu cariatide precum doamnele Prunã ºi Kövesi (la care aº adãuga, din raþiuni de echilibru arhitectural, ºi pe artizanele din umbrã: Macovei ºi Stanciu), a ajuns sã reprezinte aproape un elogiu adus minciunii. Iar cînd spui „Justiþia, ca un elogiu adus minciunii“, defineºti, de fapt, o culme a imposturii.

Asistãm la evoluþii nu doar spectaculoase,

Europa cît este ea de unitarã rasial, unitarã stilistic, spiritual, dar ºi genetic, biologic. Nimeni nu poate gãsi acestei Europe o altã temelie geneticã mai consistentã, mai realã, mai adevãratã decît prezenþa tracilor, cel mai numeros popor din Europa, în formula geneticã a europenilor de azi.

Unde sã fi dispãrut tracii, de vreme ce nici o menþiune istoricã, nici un eveniment istoric nu înregistreazã strãmutarea sau pieirea lor? Ci tracii au continuat sã existe ºi sã participe majoritar la demografia Europei, la istoria ºi devenirea Europei. Iar acum, în zilele noastre, cînd guvernanþi europeni iresponsabili sau ticãloºi, mulþi dintre ei fãrã picãturã de sînge trac în vinele lor, ºi-au dat acordul la decreºtinarea Europei, la metisarea rasialã pînã la dispariþie a europenilor ºi a europenismului, cei mai vizaþi, cei mai expuºi acestui cataclism istoric sîntem noi, tracii. E timpul sã reacþionãm ºi vom reacþiona. Pentru prima oarã noi, tracii, sîntem în cumpãnã cu pieirea. Nu vom sta cu braþele încruciºate. Pãºim în arenã! Faceþi loc! (...) Am acceptat sã ni se piardã numele ºi graiul, ºtiind prea bine cã cea mai definitorie ºi cea mai preþioasã este zestrea noastrã geneticã, imposibil de falsificat, de mãsluit.

Întreaga aristocraþie ungarã ºi-a exprimat voinþa de a lupta „pînã la ultima suflare“ pentru ca prevederile Tratatului sã nu devinã niciodatã o realitate. Deviza lansatã de Parlamentul din Budapesta: „Nem, nem, soha“! („Nu, nu, niciodatã“) a devenit deviza simbolicã a revizionismului unguresc, un fel de catehism revizionist. Era, astfel, spulberatã dorinþa exprimatã la Conferinþa de Pace de la Paris, anume cã „Ungaria viitoare va fi în Europa un element de stabilitate ºi pace“. Nici nu putea fi vorba de stabilitate ºi pace, din moment ce revizioniºtii unguri au început o aprigã campanie pentru reînvierea Ungariei „milenare“: „Pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munþii ce au încojurat patria ungarã! Vom muri, dacã va trebui, dar nu vom avea liniºte pînã cînd nu vom recîºtiga þara“! Aristocraþia ungarã, generaþiile de politicieni care s-au perindat pe la Budapesta, din 1920 ºi pînã astãzi, au reuºit, cu dibãcie, sã infiltreze în sufletul poporului ungar ideea cã Ungaria nu poate exista fãrã redobîndirea vechilor hotare, instigînd astfel la urã împotriva popoarelor vecine, care le-au „furat“ þara. Aceasta nu a încetat nici o clipã, din 1920, ºi pînã în prezent. (va urma) ILIE ªANDRU

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Anul acesta, Academia Suedezã i-a decernat Premiul Nobel pentru Literaturã poetului ºi cantautorului Bob Dylan (75 de ani), în semn de recunoaºtere a meritelor sale în ,,crearea unor noi maniere de expresie poeticã în cadrul marii tradiþii a muzicii americane”. Fotografia dateazã din anii '60, perioadã în care artistul a compus muzica ºi versurile unor piese celebre, precum ,,Blowin' in the Wind”, devenite embleme ale miºcãrilor anti-rãzboi ºi de susþinere a drepturilor civile la scarã mondialã. ci de-a dreptul suprarealiste. Trama are un crescendo de Oscar pentru cel mai bun scenariu. Deznodãmîntul este imprevizibil. Vizionare plãcutã!

CONTELE DE SAINT GERMAIN

Pentru prima oarã, însã, Europa este azi ameninþatã la baza ei geneticã, este ameninþatã sã-ºi piardã cheagul trac ºi sã disparã propriu zis într-o amestecãturã multi-rasialã de feþe fãrã chip. Nu mai putem tolera minciuna: lozinca anti-rasismului cu care ne abureºte Bruxellesul ascunde un rasism primitiv împotriva tuturor raselor, a tuturor religiilor. ªi mai ales împotriva „rasei” creºtine. Resurecþia Europei, a spiritului european fãuritor de istorie, resurecþia creºtinã a Europei nu mai poate întîrzia. Sînt semne cã ea va porni din acea parte a Europei în care gena tracã ºi spiritul tracic s-au pãstrat cel mai bine. De aici a pornit, în urmã cu douã milenii, ºi creºtinarea Europei. De aici vom porni ºi noi recreºtinarea Europei. Re-europenizarea bãtrînului continent.

Popoarele ºi statele din Rãsãritul Europei, care se ºtiu ºi se simt principalele moºtenitoare ale Traciei de odinioarã, au obligaþia de a declanºa opoziþia la barbaria modernã care deja a îngenuncheat Occidentul. Avem nevoie de o opoziþie metodicã, judicios gînditã, organizatã inteligent, întemeiatã pe speranþã ºi pe imperativul datoriei. (va urma) ION COJA

România, pe locul doi în topul statelor cu cea mai mare migraþie a populaþiei Noul raport al Organizaþiei Naþiunilor Unite (ONU) asupra migraþiei aratã cã numãrul românilor plecaþi peste hotare la muncã a crescut anual cu peste 7%, din 2000 pînã în 2015, þara noastrã fiind prima dupã Siria (13%) în topul migraþiei. În prezent, România a ajuns sã aibã cea mai mare diasporã din Uniunea Europeanã. Dupã România, în acest clasament se aflã Polonia (5,1%) ºi India (4,5%).

Datele ONU aratã cã 3,4 milioane de cetãþeni români locuiesc peste hotare. Dacã în Siria motivul migraþiei este rãzboiul, pentru România este vorba de o migraþie economicã, oamenii plecînd pentru un trai mai bun. În 2000, þara noastrã nici nu figura în topul ONU, dar în 2015 a urcat pe locul 17, din 20 de þãri. Cea mai mare diasporã din lume o are India, urmatã de Mexic, Rusia, China ºi Bangladesh. Þara europeanã cu cei mai mulþi emigranþi este Ucraina, de unde au plecat 6 milioane de persoane.

Populaþia României a scãzut constant în ultimii ani, ajungînd ca în anul 2014 sã se înregistreze mai puþin de 20 de milioane de locuitori, ceea ce face ca populaþia rezidentã a þãrii sã fie la nivelul anului 1966, potrivit Institutului Naþional de Statisticã (INS). („Gîndul“)

Pag. a 18-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

cît se poate de raþionali. Multã lume a rãmas, însã, uluitã de sentinþa atît de durã, dictatã împotriva unuia dintre cei mai mari fotbaliºti ai þãrii, Gicã Popescu, fost cãpitan al echipei naþionale ºi al Barcelonei. Gicã Popescu a greºit, dar ºi-a recunoscut greºeala ºi a reparat prejudiciul adus statului.

Cîþi magistraþi nu greºesc, dar se aleg doar cu o mustrare scrisã, sau nici mãcar atît? Cîþi politicieni n-au prejudiciat statul cu zeci, cu sute de milioane de euro, însã nu le cere nimeni vreo explicaþie. Se pare cã sentinþa dictatã împotriva lui Gicã Popescu urmãrea sã-l împiedice sã ajungã în fruntea FRF, unde scaunul era rezervat pentru un bãsist intrigant ºi fãrã glagore pentru o asemenea funcþie.

Spre deosebire de alte þãri, în România, nici patronii, nici Justiþia, nici celelalte autoritãþi nu înþeleg cã fotbalul de mare performanþã se face cu bani foarte mulþi. Nu puþini sînt jucãtorii de fotbal din România care cîºtigã între 10.000 ºi 30.000 de euro pe lunã, în timp ce un profesor universitar sau un medic de excepþie primeºte un salariu de 5-6 ori mai mic.

Dar cîºtigurile fotbaliºtilor noºtri din prima ligã sînt de-a dreptul ridicole în comparaþie cu cele realizate

de jucãtorii marilor cluburi occidentale. Brazilianul Neymar primeºte de la Barcelona 19 milioane de euro pe sezon, argentinianul Messi încaseazã de la acelaºi club 20 de milioane de euro, iar portughezul Ronaldo este plãtit de Real Madrid cu 21 de milioane pe sezon.

Ca ºi starurile de la Hollywood, vedetele din fotbal sînt recompensate regeºte. ªi în baschet, în box, automobilism ºi în alte sporturi, marile talente sînt onorate pe mãsura performanþelor obþinute. Este cît se poate de normal. Un Pele, un Maradona, un Di Stefano nu se nasc în fiecare sãptãmînã ºi la orice colþ de stradã. Un tînãr cu har, depistat pe la 14-15 ani de vreun antrenor, are de parcurs un drum extrem de lung ºi de greu cãtre glorie. Renunþã la farmecul copilãriei, adesea se smulge din sînul familiei, i se impun reguli foarte stricte în privinþa alimentaþiei, a somnului ºi multe alte sacrificii. Suportã antrenamente dure, susþine meciuri pe cãlduri caniculare, pe ploaie ºi ger, ca sã nu mai vorbim cã la fiecare apariþie pe teren îl paºte pericolul unui accident. De o asemenea neºansã a avut parte fostul jucãtor stelist Mihãiþã Neºu care, dupã o coliziune cu un coechipier, intervenitã în timpul unui antrenament al echipei olandeze Utrecht, la care se transferase de la Steaua, trãieºte de 5 ani într-un scaun cu rotile, deºi a cheltuit enorm (probabil tot ce cîºtigase din fotbal) ca sã-ºi recapete sãnãtatea. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

aceºtia pentru comerþul ilicit. ªi nu vã miraþi cã bandiþii se omoarã între ei. Cînd au cîte un diferend „comercial“, nu se pot adresa tribunalului, aºa cã-ºi fac dreptate cum pot. ªi v-aþi convins cã nu prea pierd timpul. Poate nu cunoaºteþi o vorbã de-a lor: „Smith and Wesson make all men equal“ („Revolverele Smith ºi Wesson fac oamenii egali“). Dar mi se pare cã nu v-am spus noutatea zilei: Al Capone s-a întors la Chicago!

Capone la Chicago!... Drace! De cînd fusese eliberat, trãia la Miami, în Florida, fãcînd unele cãlãtorii cu avionul, spre Havana, de exemplu.

- Eºti sigur? Prietenul meu arborã surîsul pe care Conan Doyle îl împrumuta lui Sherlock Holmes.

- Puteþi nota cu titlu de sigur cã Al Capone, ºi nimeni altcineva, s-a întors în Chicago, vineri, 1 august 1930. De altfel, de la aceastã datã, l-am tot cãutat la Poliþie. Ni s-a comunicat cã s-a mutat în Cicero, adicã la ieºirea din Chicago, ºi cã, la Western Hotel, compatrioþii sãi italieni au organizat un banchet.

- Urmeazã sã-l arestaþi?, l-am întrebat pe poliþist.

- Asta-i mai puþin sigur. ªi, dacã-l arestãm, putem sã-l reþinem? America este o þarã în care libertatea individualã este garantatã într-o proporþie care asigurã impunitatea criminalilor într-adevãr abili. Sub ce inculpare îl putem înfunda pe puternicul Al Capone?

Eu, personal, am dubii mari. Cînd a auzit de înapoierea lui Capone, ºeriful Comitatului Cook, John Treager, supranumit „cinstitul John“, a spus: «Deºi figureazã în capul listei celor 28 de inamici publici denunþaþi de Comisia pentru Crime din Chicago, nimic nu ne permite sã-l arestãm». ªi totuºi...

- Totuºi ce?

- Ei bine, nu v-a frapat faptul cã Al Capone s-a întors din Miami chiar în ziua în care Zuta a fost

omorît? Nu vã frapeazã faptul cã cei cinci oameni care i-au fãcut de petrecanie într-un hotel de pe malul lacului North, ca ºi cei cinci bãrbaþi care l-au atacat acum o lunã, pãreau sã fie italieni? Cea mai mare parte dintre trãgãtorii lui Capone sînt compatrioþi de-ai sãi... Cînd merge la Civic Opera, pentru cã adorã muzica de operã, este întotdeauna pãzit de gorile italiene plasate în loja sa ºi în fotoliile din jur.

De altfel, unul dintre compatrioþii lui, John Torino, l-a adus pe Capone de la Brooklyn la Chicago. El este locotenentul sãu personal. Un dur, ce mai... A fost amestecat într-o mulþime de evenimente, dar, în 1925, banda lui Bugs Moran l-a rãnit grav. Sa speriat, ºi s-a retras în Italia... Cel puþin, aºa se crede... În orice caz, dupã ce ºi-a fãcut plinul, pentru cã averea lui se ridicã la mai multe milioane de dolari.

Din ziua aceea, Capone a devenit „regele bandiþilor“.

Dar duºmanul sãu, Bugs Moran, are, de asemenea, italieni în solda sa, mã gîndesc în special la faimoasa „Unione Siciliana“, de tristã amintire. Aceste lupte fratricide i-au îndurerat pe italienii cinstiþi. În cartierul „Mica Sicilie“ se aflã Biserica San-FilippoBenizzi. Preotul, abatele Louis Giambastini, a pus deasupra porticului care se arcuieºte peste drapelele italian ºi american o pancartã cu urmãtoarele cuvinte: „Fraþilor, din respect pentru Dumnezeul în care credeþi, pentru onoarea patriei ºi a umanitãþii, rugaþi-vã ca sã înceteze masacrele care dezonoreazã numele de italian în faþa lumii civilizate“.

Dacã-l întîlneºti pe Capone, întreabã-l ce crede despre asta...

Sfîrºit Traducere de ELISA MADOLCIU

tante referitoare la miºcãrile forþelor unioniste“.

Timp de cinci luni, Rose ºi cîteva prietene au fost reþinute în închisoare. Pentru cã tot încerca sã trimitã pe furiº mesaje în afarã, a fost transferatã la închisoarea Old Capitol (unde, în prezent, se aflã sediul Curþii Supreme a Statelor Unite). În iunie 1862, a fost eliberatã ºi trimisã, printre liniile federale ºi confederate, la Richmond. Consideratã o eroinã, însã demascatã ca spioanã, i s-a dat o nouã misiune: sã cãlãtoreascã în Marea Britanie ºi în Franþa pentru a face propagandã sub forma discursurilor ºi a scrierilor. Memoriile ei au devenit un bestseller în Anglia. Dupã un an petrecut peste hotare, s-a întors acasã la bordul unei nave britanice eºuatã în apropiere de Wilmington. S-a urcat într-o barcã de salvare, care s-a rãsturnat. Legenda spune cã s-a înecat pentru cã a fost trasã la fund de greutatea aurului pe care îl avea asupra ei. Conform unei alte versiuni, aurul provenea din drepturile de autor pentru carte; într-o altã versiune, Rose transporta aur destinat Serviciului Secret al Confederaþiei. A fost îngropatã cu onoruri militare în Cimitirul Oakdale, din Wilmington. O cruce de marmurã îi marcheazã mormîntul ºi poartã urmãtorul epitaf: „Doamna Rose. Greenhow, o purtãtoare a depeºelor [sic] cãtre Guvernul Confederat“. În primele luni ale Rãzboiului Civil, confederaþii au organizat, în Washington, un cerc foarte eficient

de spionaj. În afarã de Rose Greenhow, a existat, de pildã, un bãrbat - activînd ca spion confederat angajat al unei societãþi care se ocupa de furnizarea proviziilor pentru trupele Departamentului de Rãzboi al Statelor Unite. O mare parte din informaþiile furnizate de agenþi „cãlãtoreau“ de la Washington la Richmond, de-a lungul a ceea ce confederaþii au numit „Linia Secretã“. Era o reþea formatã din bãrbaþi ºi femei care au folosit bãrci pentru a trece documente peste rîul Potomac, de la Washington sau Maryland cãtre Virginia, ºi înapoi, la spionii din Richmond. Pe mãsurã ce rãzboiul se înteþea, Confederaþia ºi-a extins activitãþile de spionaj, formînd un Birou al Serviciilor Secrete, o unitate clandestinã în cadrul corpului confederat „Signal Corps“. Aici erau organizate reþele de spionaj ºi misiuni sub acoperire în afara oraºului Richmond, în Canada, Marea Britanie ºi Europa Continentalã. Pentru a finanþa operaþiunile secrete canadiene, Jefferson Davis, preºedintele Statelor Confederate ale Americii, a semnat un „mandat“, prin care cerea un milion de dolari de la Secretarul Trezoreriei, sumã destinatã „Serviciului Secret“.

Thompson, numele care apare în partea stîngã de sus a mandatului, se referã la Jacob Thompson, care urma sã ducã banii, în aur, în Canada. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Bilanþ mohorît – perspective sumbre (4) Premierul Cioloº a participat la deschiderea campionatului european (Franþa – România) ºi a vãzut nemijlocit neputinþa tricolorilor (tricolorilor cu galben la mijloc, nu cu alb), dar nu cred cã s-a gîndit mãcar o clipã cã Guvernul pe care-l pãstoreºte ar putea sã contribuie în vreun fel la redresarea fotbalului nostru. Cu asemenea prezenþe protocolare, nimic nu se va îndrepta în România. Fotbalul rãmîne mai departe la discreþia unor afaceriºti, în mare parte penali, care, de pe urma unor investiþii de tarabã, vor sã cîºtige saci de bani. Capitaliºti de ocazie, care vor sã fenteze legile economiei de piaþã de la primul fluier al arbitrului, mai toþi sar, dupã cel dintîi eºec financiar, în barca ilegalitãþilor (evaziune fiscalã, trucarea sumelor de transfer, nerespectarea contractelor încheiate cu jucãtorii ºi alte nereguli).

La rîndul sãu, strãduindu-se sã apere legalitatea, Justiþia taie în carne vie, fãrã anestezie, aruncînd dupã gratii, unul dupã altul, proprietari de cluburi, impresari, jucãtori ºi diverºi trepãduºi care vor sã se pricopseascã, învîrtindu-se pe la marginea gazonului sau prin vestiare. Nimeni nu le cere judecãtorilor sã fie sentimentali cu cei din fotbal, ci, dimpotrivã, sã fie

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (10) DOLARUL - STÃPÎNUL TÃCERII (2) În ciuda legilor draconice, lumea bea, participã, la jocuri de noroc ºi practicã amorul venal. Ei bine, acest comerþ ilicit nu poate fi realizat decît de indivizi care sînt dispuºi sã facã orice.

Dacã nu ar exista legi, bandiþii nu ar avea un cîmp de acþiune atît de fertil. Dar, în pofida lor, ei s-au apucat de acest comerþ murdar ºi au devenit foarte bogaþi. Asta îi face sã-ºi poatã permite sã-i plãteascã pe poliþiºti, care preferã dolarii riscurilor de a face „raiduri“ prin braseriile clandestine ºi în lupanarele fortificate precum cetãþile de altãdatã. Dacã mã veþi întreba de ce existã gangsteri, în special la Chicago, vã voi rãspunde: mai ales aici, pentru cã sîntem într-un oraº nou, care este într-un proces de creºtere continuã a populaþiei ºi a bogãþiei. Iatã, aveþi aici o minimã statisticã edificatoare. Chicago numãra, în iunie 1930, 3.373.753 locuitori, adicã cu 672.048 mai mulþi decît în 1920. Nu uitaþi, de asemenea, cã Chicago este, în cea mai mare mãsurã, ceea ce scriitorul Israel Zangwill a numit „Melting Pot“, un „amalgam al naþiilor“ din SUA, ceea ce face ca aici sã locuiascã toate rasele de indivizi veniþi din toatã lumea, cu obiceiurile, cu pasiunile lor. În Chicago, numai 23 la sutã din populaþie este yankee autenticã, adicã americani sutã la sutã. Restul sînt polonezi, suedezi, germani, italieni, irlandezi, negri... Dar ce clientelã grozavã sînt

Declasificat

Secrete de rãzboi (5) Doamna e spioanã (2) Pinkerton ºi detectivii sãi, percheziþionînd casa lui Greenhow, au gãsit, printre alte documente incriminatoare, un plan de ºapte pagini al Departamentului de Rãzboi cu privire la structura ºi extinderea armatei americane. Rose a încercat sã distrugã documentele, arzîndu-le, rupîndu-le sau tãindu-le în bucãþi. Însã detectivii au pus mîna pe fragmentele ºi pe hîrtiile parþial arse, inclusiv pagina 32 - ciorna unui raport pe care aceasta l-a pregãtit în august 1861, dupã bãtãlia de la Bull Run, cînd, temîndu-se de o invazie confederatã, Capitala îºi construia apãrarea. „În aceastã sãptãmînã, miºcarea trupelor, pieselor de artilerie ºi a muniþiilor a fost foarte activã...“. Documentele recuperate au arãtat cã ea fãcuse o greºealã gravã pentru un spion: a pãstrat ciorne ºi cópii ale rapoartelor, dupã ce le-a trimis. ªi a pãstrat, de asemenea, însemnãrile despre încifrarea rapoartelor, uºurînd astfel descifrarea lor.

Greenhow a fost arestatã pe 23 august 1861 ºi acuzatã de „a fi spion în interesul rebelilor ºi de a furniza generalilor insurgenþi informaþii impor-

Pag. a 19-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (127) *** WAGNER (Richard) Compozitor german Data morþii: 13 februarie 1883 (la 70 de ani) Cauza: hemoragie cerebralã Locul: Palatul Vendramin, Veneþia (Italia) Înhumat: Grãdina vilei Wahnfried, Bayreuth (Germania) La prînz, Wagner i-a cerut valetului sãu sã spunã tuturor sã nu fie aºteptat la masã. Tocmai avusese o violentã ceartã cu soþia sa, Cosima. A lucrat mai

Oameni aleºi (19) PETER PAUL RUBENS (1577–1640) (4) Îndurerat, se retrage la o mînãstire, unde trãieºte în reculegere mai multe luni.

Dorinþa de a se întoarce în Italia nu o mai poate îndeplini, cãci Arhiducele Albrecht ºi Infanta Isabella nu-i îngãduie sã pãrãseascã þara, dîndu-i titlul de pictor al curþii. În 1609, se însoarã cu Isabella Brandt, de o frumuseþe gingaºã. Începe perioada de glorie. Primeºte comenzi din partea oraºului Anvers, a diferiþilor duci ºi prinþi, sau din partea unor biserici foarte bogate. Din vre-

Cazuri celebre din Istoria criminalisticii

O problemã de conºtiinþã... (3) Era ora 17. Izolatã într-o camerã modestã, de lîngã sala de audienþe, Mary aºtepta reluarea ºedinþei. Se dovedise a fi extrem de precisã în privinþa acuzaþiilor aduse soþului ei. Nu se contrazisese nici mãcar o datã. Avea un aer foarte sigur pe ea.

Cît priveºte pe mama ei, aceasta, dimpotrivã, a produs o impresie foarte proastã asupra asistenþei.

Interogatã cu abilitate de Meagher, ea nu a putut nega mai multe detalii privind trecutul sãu, care nu pleda cîtuºi de puþin în favoarea bunei sale credinþe: furt, prostituþie ºi frecventarea unor gangsteri. În plus, pãrea evident cã îºi urãºte enorm ginerele.

Maestrul Meagher, tînãr avocat ambiþios, jubila: avea în mîinile sale afacerea secolului. În realitate, dacã o avea, era pentru un scop rãu. Ambiþios, dar prudent, Meagher a decis sã-i solicite sfatul lui Crick, patronul sãu, un vulpoi al baroului, în perspectiva apãrãrii viitoare a clientului:

Eleganþa artiºtilor (3) Eleganþã ºi boemã artisticã (2) Impresioniºtii, care o duceau greu ºi aveau sã fie recunoscuþi mult mai tîrziu, nu-ºi puneau probleme de cochetãrie. De altfel, în zonele de þarã unde se retrãgeau pentru a picta, acest lucru nici nu era important; ba ar fi pãrut chiar deplasat dacã, în loc de bluzã largã, þãrãneascã, din pînzã albastrã, cizme ºi pãlãrie de pai, cum umblau toþi, ar fi apãrut cu redingotã ºi þilindru, ca atît de formalii pictori oficiali.

Totuºi, printre ei erau ºi unii care aveau o îmbrãcãminte dichisitã. Pictorul Édouard Manet era recunoscut pentru cochetãria sa. Cei care nu îl cunoºteau ºi doar auziserã de el se luau dupã zvonuri ºi-l socoteau chiar un excentric, de genul romanticilor, cu barbã încîlcitã ºi plete lungi, ce-ºi punea pe cap o pãlãrie ascuþitã, demodatã. Dar el, ºtiindu-se un bãrbat frumos, înalt, atins de calviþie din tinereþe, cu o admirabilã barbã roºie, tunsã perfect, pieptãnatã ºi parfumatã, afecta o eleganþã rece, englezeascã: redingotã sau sacou în tonuri închise, pantaloni gri, joben

departe, în cabinetul sãu, la eseul „Elementul feminin uman“, dar nu a mai terminat ultima frazã: „Cu toate acestea, emanciparea femeii nu se produce ºi nu progreseazã decît prin convulsiuni extatice. Dragoste tragicã...“. Simþind cã nu e în apele lui, s-a îndreptat spre divanul din cabinet, dar, fulgerãtor, a cãzut.

Cameristei, venitã în fugã, i-a spus, abia articulînd: „Soþia mea ºi doctorul“. Într-o clipã, toþi ai casei erau lîngã el. Buzele îi tremurau. A fãcut un gest brusc de apãrare faþã de ceva nevãzut, ºi, în acel moment, i-a cãzut ceasul din buzunarul de la vestã. „Ceasul meu“, a murmurat. Ceasul s-a oprit la orele 15,30… *** WASHINGTON (George) General ºi primul preºedinte al S.U.A. Data morþii: 14 decembrie 1799 (la 67 de ani) Cauza: pneumonie Locul: Mount Vernon, Virginia (S.U.A.) Înhumat: Mount Vernon

În ziua de 12 decembrie, fiind vreme rea, Washington nu s-a îndurat sã-ºi trimitã servitorul la poºtã cu corespondenþa, dar, mai puþin grijuliu cu sine, a ieºit în ninsoare ca sã însemneze copacii care trebuiau tãiaþi. A doua zi, s-a trezit cu o puternicã durere în gît. Pneumonia i-a fost tratatã în toate felurile practicate la vremea aceea: luãri de sînge dupã ventuze, cataplasme, gargarã cu salvie, poþiuni din melasã, oþet ºi unt, ºi… cîte ºi mai cîte.

Christopher, valetul negru, nu l-a pãrãsit nici o clipã, stînd în picioare într-un colþ ºi refuzînd sã se aºeze, în ciuda stãruinþelor stãpînului sãu. „Agonia numai plãcutã nu e, dar nu mã tem de moarte“. În schimb, era oripilat de gîndul de a nu fi îngropat de viu, din care cauzã a insistat sã nu fie înmormîntat decît la trei zile de la constatarea morþii. Dupã ce a primit din partea secretarului sãu promisiunea cã aºa va face, a spus, regãsindu-ºi calmul: „E bine“. (va urma) ISABELLE BRICARD

mea aceasta dateazã tripticul unui altar care îl are în mijloc pe Sf. Ilderfon. Este neîntrecut în amalgamarea tonului întunecat cu culorile cele mai strãlucitoare. Cînd mînãstirea în altarul cãreia se afla tripticul a ars, tabloul a fost cumpãrat, pentru pinacoteca din Viena, unde se gãseºte ºi astãzi, de Maria Tereza, cu 40.000 guldeni. În aceastã vreme a pictat „Coborîrea de pe cruce“ (tablou aflat în muzeul din Anvers), „Madona cu alaiul îngerilor“ (Paris), precum ºi multe tablouri cu subiecte mitologice (Samson, Meleagru ºi Atalante).

Ca sã cîºtige timp, uneori lucra împreunã cu Fr. Synders („Vînãtoarea de mistreþi“) sau cu Breugel.

Era neîntrecut în pictarea cîinilor, a cailor, iar ca sã picteze o vînãtoare de lei, se pare cã a adus în atelierul sãu chiar un leu.

În 1625, se încheie perioada de liniºte, în care timpul era folosit doar pentru picturã. Între 1623 ºi 1625, este negociator în conflictul dintre Olanda ºi Spania ºi este extrem de preocupat de încheierea pãcii între cele douã þãri. Este mereu pe drumuri, cînd în Spania, cînd în Anglia. E atît de preþuit ºi stimat încît Filip IV al Spaniei îi conferã titlul de nobil.

Locuieºte în Madrid 8 luni, bucurîndu-se ºi de prietenia lui Velazquez. În Anglia, Regele Carol I îl considerã prieten. În 1629, Universitatea din Cambridge îl proclamã „Magister in artibus“. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

- Cred cã cel mai nimerit, dupã mine, ar fi sã le discreditez pe soþie ºi pe soacrã în ochii juriului.

Am descoperit unele aspecte privind trecutul soacrei, ceea ce, în mod sigur, va avea efect. Ce spuneþi, domnule Crick?

Acesta i-a replicat: - Ai convingerea intimã cã Dean nu e vinovat?

- Aºa cred, cel puþin. De altfel, nu a fost gãsit farmacistul care sã-i fi vîndut otrava.

- Ascultã, Meagher, în aceastã afacere, în calitate de asociat, port aceeaºi rãspundere ca ºi tine.

Mergi ºi vezi-l pe Dean în celula sa ºi discutã cu el... Ne lansãm în aceastã strategie de apãrare ca ºi cum el n-ar fi cîtuºi de puþin vinovat. Afacerea a fãcut prea multã vîlvã pentru ca noi sã nu ne luãm mãsuri, sã evitãm riscurile...

Meagher i-a urmat sfatul maestrului sãu ºi s-a dus sã-ºi viziteze clientul. Poate, gîndea el, cã existã un mijloc de a-l face sã vorbeascã, luîndu-l prin surprindere. În orice caz, era singura modalitate de a-ºi putea face, totuºi, o pãrere. Abia intrat în celulã, Meagher, fãrã sã-ºi punã jos servieta sau sã se aºeze, l-a anunþat rece: „S-a terminat, Dean, poliþia a gãsit omul care þi-a vîndut otrava!”.

Faþa lui George Dean s-a lungit de uimire. S-a aºternut un lung moment de tãcere. Temãtor, Meagher ºi-a privit clientul, forþîndu-se sã fie

calm. George Dean s-a prãbuºit. A mãrturisit totul: nu-ºi mai suporta soþia, care în permanenþã îºi bãtea joc de el ºi nu vroia cu nici un chip sã divorþeze... Mai mult, era aproape convins cã bãiatul nu era al lui! Atunci, cum nu avea o fire violentã, s-a gîndit la otravã, pe care a cumpãrat-o ºi a strecurat-o într-o sticlã cu sirop. Dar a pus prea multã, ºi Mary ºi-a dat seama repede. Aceasta a fost mãrturia pe care George Dean a fãcut-o avocatului sãu.

Ce va face Meagher? Dacã îi spune asociatului sãu, adio caz celebru, adio achitarea, atît de aºteptatã. În acest timp, maestrul Crick s-a dezlãnþuit, zbãtîndu-se sã adune comisia de anchetã. ªi juriul, sensibilizat de presa favorabilã lui Dean, a declarat public, prin intermediul purtãtorului de cuvînt, încãlcînd secretul de deliberare: „Noi toþi am fost convinºi de culpabilitatea lui Dean. Doar unul dintre noi a ezitat sã-l trimitã la eºafod pe un om cu o onestitate ºi o reputaþie incontestabile. El s-a raliat la opinia generalã abia în momentul în care judecãtorul a declarat cã o cerere de graþiere avea toate ºansele sã fie aprobatã în favoarea condamnatului”. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

de mãtase lucitoare, mãnuºi glacé ºi baston. Toate acestea stîrneau invidia, ironia sau agresivitatea confraþilor mai puþin avuþi sau, pur ºi simplu, neglijenþi din fire. Morocãnosul Paul Cezanne (considerat drept cel mai mare novator al picturii Secolului al XIX-lea) era unul dintre ei. Evident, se simþea lezat de aceastã alãturare, din care exala succesul (la femei ºi în picturã), în vreme ce el umbla murdar de vopsele, cu o pãlãrie obositã, tuflitã peste pãrul vîlvoi. Cu accentul sãu provensal (pe care-l mai ºi exagera, în chip voit) îl îndepãrta pe prietenosul ºi volubilul Manet: „Nu vã dau mîna, domnu' Manet, fiindcã nu m-am spãlat de o sãptãmînã“. Dar aceste grosolãnii nu-l afectau pe veselul autor al pînzei „Dejun pe iarbã“. El avea casã deschisã, unde veneau prieteni din lumea bunã ºi se purtau veºminte dupã ultimul jurnal; multe dintre frumoasele doamne care-i cãlcau pragul îºi croiau rochiile la celebrul Worth. Viitoarea sa cumnatã, Berthe Morisot, venea sã ia lecþii de picturã sau sã-i pozeze îmbrãcatã foarte ºic, fie în rochie albã, impecabil tãiatã, fie într-una neagrã, cu pãlãrie la fel, ce-i evidenþia de minune carnaþia de fildeº ºi ochii mari cu priviri înfocate. Între cei doi se înfiripase chiar o idilã, care avea sã rãmînã, însã, nemãrturisitã.

Din cercul de prieteni ai lui Manet fãcea parte ºi pictorul James Abbott McNeil Whistler, americanul

sudist, rafinat ºi fercheº, care era un adevãrat dandy.

Deºi slab ºi mic de staturã, reuºea sã compenseze acest neajuns printr-o prezenþã care umplea sparþiul cu rîsul sãu diabolic, ironiile ºi vorbele de spirit cu care îºi presãra apariþia, pe lîngã claia de pãr cîrlionþat, negru, ºi mustãþile de muschetar care-i accentuau aspectul de eleganþã insolitã. Purta redingotã cafenie, pãlãrie joasã, cu boruri largi, pantofi pentru dans, cu funde galbene, monoclu ºi baston de bambus, cu care bãtea, ritmic, pavajul, în timpul mersului, marcînduºi trecerea.

Alþi eleganþi erau: James Jacques-Joseph Tissot, Alfred Émile Léopold Stevens ºi John Singer Sargent, toþi pictori ai protipendadei, mondeni din fire ºi din obligaþie, cu ateliere-salon în care actul creaþiei era o adevãratã oficiere în faþa unor admiratori striviþi de privilegiul de a se afla în prezenþa maestrului. Cînd lucrau de faþã cu fanii, îmbrãcau frac, jachetã sau haine speciale de lucru, foarte curate ºi pretenþioase. Pictorul Edgar Degas, un mizantrop mulþumit numai în singurãtatea concentrãrii creatoare, trebuia, totuºi, sã facã ºi pe mondenul ºi sã se îmbrace de rigoare, pentru a participa la spectacolele de operã, balet sau revistã, care-l preocupau atîta ºi-i furnizau tematica lucrãrilor. (va urma) ADRIAN-SILVAN IONESCU

Pag. a 20-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

8 Dragi români, porþile Partidului România Mare vã sînt deschise. Veniþi alãturi de cel mai naþionalist partid!

8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 1 Preºedinte: Maria Victoria Vasilatii Email: Bucureºti.s1@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 2 Preºedinte: Maria Pasc Adresa: Bucureºti, ªos. Pantelimon nr. 352 Email: Bucureºti.s2@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 3 Preºedinte: Mihai Edu Email: Bucureºti.s3@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 4 Preºedinte: Abel Dudaº Adresa: Bucureºti, ªos. Olteniþei nr. 39-41 Email: Bucureºti.s4@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 5 Preºedinte: Florin Bãdinici Email: Bucureºti.s5@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 6 Preºedinte: Eugen Anghel Adresa: Bucureºti, Bd. Timiºoara nr. 27A Email: Bucureºti.s6@romaniamare.org 8 FILIALA ILFOV Preºedinte: Niculae Iuruc Email: ilfov@romaniamare.org 8 FILIALA ARGEª Preºedinte: Elena Pascu Adresa: Piteºti, Str. Sf. Vineri, bl. D26, parter Email: arges@romaniamare.org 8 FILIALA ARAD Preºedinte: Manonalita Neamþu Adresa: Arad, Str. Tribunu Dobra nr. 18 Email: arad@romaniamare.org 8 FILIALA ALBA Preºedinte: Monica Sima Adresa: Alba Iulia, Str. Livezi nr. 35A, CP 510170 Email: alba@romaniamare.org 8 FILIALA BIHOR Preºedinte: Catarig Ion Mircea Adresa: Oradea, Str. Patrioþilor nr. 4 Email: bihor@romaniamare.org 8 FILIALA BISTRIÞA NÃSÃUD Preºedinte: Emil Flaviu Turdean Email: bistritanasaud@romaniamare.org 8 FILIALA BOTOªANI Preºedinte: Apetrei Valeriu Adresa: Botoºani, Str. Bucovina nr. 11 Email: botosani@romaniamare.org 8 FILIALA BACÃU Preºedinte: Marinel Herciu Adresa: Bacãu, Str. Mãrãºeºti nr. 88, Parter Email: bacau@romaniamare.org 8 FILIALA BUZÃU Preºedinte: Sfinteº Buga

Sondaj de opinie PRM a efectuat un sondaj pentru uz intern cu privire la intenþia de vot. Întrebarea pusã a fost: cu cine aþi vota dacã duminicã ar avea loc alegerile? Sondajul a fost efectuat prin telefon, pe un eºantion de 2.031 de cetãþeni români din toatã þara, în perioada 12-16 octombrie 2016. Marja de eroare a fost de 2,3%. 45% din respondenþi nu ar vota sau nu ºtiu încã pe cine ar vota.

Din lotul celor care ºi-au exprimat opþiunea de vot au fost centralizate urmãtoarele rezultate: Adresa: Buzãu, Str. Ostrovului nr. 21 Email: buzau@romaniamare.org 8 FILIALA BRÃILA Preºedinte: Aurelian Tudose Adresa: Brãila, Str. Goleºti nr. 2-4 Email: braila@romaniamare.org 8 FILIALA BRAªOV Preºedinte: Vasea Carchelean Adresa: Braºov, Str. Castelului nr. 73 Email: brasov@romaniamare.org 8 FILIALA CLUJ Preºedinte: Dan Brudaºcu Adresa: Cluj-Napoca, Str. 21 Decembrie 1989 nr. 3 Email: cluj@romaniamare.org 8 FILIALA COVASNA Preºedinte: Gica Agrigoroaie Adresa: Sf. Gheorge, Str. 1 Dec. 1918, bl. 3, sc. A, ap. 14 Email: covasna@romaniamare.org 8 FILIALA CARAª-SEVERIN Preºedinte: Viorel Bosnea Adresa: Reºita, Str. George Enescu nr. 6 Email: carasseverin@romaniamare.org 8 FILIALA CÃLÃRAªI Preºedinte: ªtefan Novac Adresa: Cãlãraºi, Str. Cuza Vodã Nr. 20 B Email: calarasi@romaniamare.org 8 FILIALA CONSTANÞA Preºedinte: Radu Comãnici Adresa: Constanta, Str. Mercur nr. 12 Email: constanta@romaniamare.org 8 FILIALA DOLJ Preºedinte: Ion Dãbuleanu Adresa: Craiova, Str. Brazda lui Novac, bl. 39, ap. 1 Email: dolj@romaniamare.org 8 FILIALA DÎMBOVIÞA Preºedinte: Catinca Dinu Adresa: Tîrgoviºte, Str. I.C. Brãtianu nr. 34, bl. D1, ap. 3 Email: dambovita@romaniamare.org 8 FILIALA GORJ Preºedinte: Mutafela Gheorghe Daniel Adresa: Tg. Jiu, Str. Traian Nr. 27 Email: gorj@romaniamare.org 8 FILIALA GIURGIU Preºedinte: Dan Alexandru Email: giurgiu@romaniamare.org

8 FILIALA GALAÞI Preºedinte: Lupu Nistor Adresa: Tecuci, Str. 1 Decembrie 1913 nr. 33 Email: galati@romaniamare.org

8 FILIALA SUCEAVA Preºedinte: Luchian Samoilã Adresa: Suceava, Str. 6 Noiembrie nr. 13 Email: suceava@romaniamare.org

8 FILIALA HUNEDOARA Preºedinte: Emanoel Andronache Adresa: Deva, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 15 Email: hunedoara@romaniamare.org

8 FILIALA SIBIU Preºedinte: Constantin Amza Adresa: Sibiu, Str. Victoriei nr. 14 Email: sibiu@romaniamare.org

8 FILIALA HARGHITA Preºedinte: Ioan Vlad Email: harghita@romaniamare.org

8 FILIALA TIMIª Preºedinte: Ioniþã Gheorghe Adresa: Timiºoara, Str. Eugeniu de Savoya nr. 18 Email: timis@romaniamare.org

8 FILIALA IAªI Preºedinte: Constantin Tãtaru Email: iasi@romaniamare.org 8 FILIALA IALOMIÞA Preºedinte: Doru Giugula Email: ialomita@romaniamare.org 8 FILIALA MARAMUREª Preºedinte: Ion Babiciu Adresa: Baia Mare, Str. Unirii Nr. 11/J Email: maramures@romaniamare.org 8 FILIALA MUREª Preºedinte: Cristian Dorobanþu Adresa: Tg. Mureº, Str. Gheorghe Doja nr. 9 Email: mures@romaniamare.org 8 FILIALA MEHEDINÞI Preºedinte: Irinel Marinescu Adresa: Dr. Tr. Severin, Str. Traian nr. 157 Email: mehedinti@romaniamare.org 8 FILIALA NEAMÞ Preºedinte: Valentin Vasilescu Adresa: Piatra Neamþ, Str. George Cosbuc bl. A7, parter Email: mures@romaniamare.org 8 FILIALA OLT Preºedinte: Vasile Popa Adresa: Slatina, Str. Al. Florilor nr. 1 Email: olt@romaniamare.org 8 FILIALA PRAHOVA Preºedinte: Alexandru Neacºu Adresa: Ploieºti, Str. Emi Zola nr. 4 Email: prahova@romaniamare.org 8 FILIALA SATU MARE Preºedinte: Cornel Sergiu Matoºan Email: satumare@romaniamare.org 8 FILIALA SÃLAJ Preºedinte: Felician Creþ Adresa: Jibou, Str. Libertãþii nr. 12 Email: salaj@romaniamare.org

8 FILIALA TELEORMAN Preºedinte: Nicolae Marzan Adresa: Alexandria, Str. Ion Creangã nr. 54 Email: teleorman@romaniamare.org 8 FILIALA TULCEA Preºedinte: Gheorghe Bunduc Adresa: Tulcea, Str. Frumoasã, nr. 6 Email: tulcea@romaniamare.org 8 FILIALA VASLUI Preºedinte: Ioan Ilaºcu Email: vaslui@romaniamare.org 8 FILIALA VÎLCEA Preºedinte: Gheorghe Rãdescu Email: valcea@romaniamare.org 8 FILIALA VRANCEA Preºedinte: Camelia Hristea Email: vrancea@romaniamare.org (Toate datele de contact, inclusiv numere de telefon, formulare tip pentru adeziuni ºi alte informaþii le gãsiþi pe site-ul romaniamare.org)

Anunþ Dragi simpatizanþi ºi membri PRM, am iniþiat o nouã paginã, cu genericul „Mîndri cã sîntem PRMiºti“. Pentru a ne veni în ajutor, toþi cei care doresc sã aparã în revista noastrã sînt rugaþi sã ne trimitã pe adresa de email prm2002ro@yahoo.com sau pe adresa redacþiei, prin poºtã (Str. Casa Presei Libere Nr. 1, Corp C, et. 1, camera 126) o fotografie tip buletin ºi un CV foarte scurt (de jumãtate de paginã) cu datele personale cele mai importante (data ºi locul naºterii, ocupaþia, filiala din care faceþi parte ºi funcþia pe care o aveþi în PRM, menþiuni speciale care vã caracterizeazã). Dacã vã consideraþi mîndri de a fi PRM-iºti, aºteptãm mailurile sau scrisorile dvs.

Pag. a 21-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem PRM-iºti! „Poetul Diasporei“ candideazã pe listele PRM Poetul Viorel Boldiº va candida la alegerile generale din 11 decembrie pe listele Partidului România Mare (PRM), pentru un mandat de senator, în circumscripþia nr. 2 – judeþul Arad. Supranumit „Poetul Diasporei“, Viorel Boldiº s-a remarcat prin poeziile sale, citite ºi ascultate de milioane de români, precum ºi prin publicarea unor cãrþi ilustrate pentru copii. „Mã bucur cã mi s-a dat aceastã ocazie, cu atît mai mult cu cît acest partid s-a oferit sã sprijine, dacã va exista ocazia, orice iniþiativã legislativã propusã de mine în favoarea Diasporei”, a declarat Viorel Boldiº, precizînd cã „atunci cînd am decis sã intru în politicã am vrut sã o fac pe listele unui partid patriotic, iar PRM a fost, este ºi va rãmîne singurul partid autentic naþionalist din România. Nu aº fi acceptat niciodatã sã candidez pe listele vreunui partid care de 26 de ani a distrus România”.

Partidul România Mare considerã cã, prin actuala lege electoralã, românii care trãiesc în afara graniþelor þãrii sînt dezavantajaþi, în contextul în care, în ultimii 10 ani, Diaspora a jucat un rol important în alegerile parlamentare sau prezidenþiale din România. „Cerîndu-le celor din Diaspora sã se înscrie obligatoriu în Registrul electoral pentru a putea vota prin corespondenþã, în realitate, se descurajeazã total votul. Asta ºi voiau, de fapt. Au creat cu bunã ºtiinþã o stare de confuzie, deoarece în acest moment o mare parte dintre românii care trãiesc în afara þãrii cred

cã, dacã nu s-au înscris în Registrul electoral, nu pot vota”, a afirmat Viorel Boldiº, adãugînd cã „graba cu care cei 600.000 de români au fost înscriºi în registrul electoral, de pe o zi pe alta, este suspectã ºi am convingerea cã la o analizã mai atentã se vor gãsi grave nereguli, dacã nu chiar încãlcãri ale legii”.

Actuala Lege electoralã creeazã confuzie ºi este ºi greu de aplicat în ceea ce priveºte strîngerea de semnãturi pentru cei care doresc sã candideze în Diaspora. A aduna semnãturi în Diaspora nu este echivalent cu a aduna semnãturi în România. „Oricare circumscripþie din România este, de fapt, un judeþ, adicã o realitate concentratã în cîteva mari oraºe ºi alte localitãþi apropiate între ele, pe cînd circumscripþia 43, adicã cea a Diasporei, este împrãºtiatã în toatã lumea. Ar fi fost nu logic, ci obligatoriu sã se gãseascã o soluþie alternativã a strîngerii semnãturilor în strãinãtate”, a încheiat Viorel Boldiº.

Despre Viorel Boldiº: S-a nãscut pe 16 martie 1966 în Oradea, România.

A lucrat ca jurnalist la un ziar local, unde a fost redactor-ºef. Din anul 1996, trãieºte în Italia, la Brescia. * În 2000 ºi în 2003, a cîºtigat Premiul „Culture a confront”, organizat de oraºul Brescia.

Dreptul de a fi ales ºi responsabilitatea de a te realiza Zilnic trebuie sã luãm decizii, fie cã mergem spre dreapta, fie spre stînga. În fiecare moment apar întrebãri la care trebuie sã rãspundem. Deciziile noastre ne pot afecta pe noi, pe cei din jurul nostru, sau pe toþi membrii unei comunitãþi. Atunci cînd o hotãrîre afecteazã o þarã întreagã, responsabilitatea apasã foarte greu pe umerii celui care o ia. Sã ai în vîrful stiloului cu care semnezi atîta putere este mare lucru ºi nu sînt mulþi cei care pot face aºa ceva. În România anilor noºtri, în ochii majoritãþii românilor, Puterea – sau a fi în politicã, în general – se traduce prin drepturi cu duiumul ºi responsabilitãþi cît mai puþine. Indiferent ce ai semnat cu acel stilou, ce vieþi ai distrus ºi ce nepoþi þi-ai îmbogãþit, tu, ca politician responsabil, nu ai nici o remuºcare ºi nici nu vei avea vreodatã de suferit. Poate doar noaptea, cînd visezi cã ai poliþia la uºã. Însã trãieºti în România, iar acest lucru se poate întîmpla doar dacã ai uitat de nepoþii altora.

MARCELINA PÃTRAªCU * Locul ºi data naºterii: 8 august 1955, Bucureºti; * Studii: Liceu teoretic, Facultatea de ªtiinþe Politice (1984-1988), cursuri de jurnalism, Facultatea de Drept a Universitãþii „Bioterra” din Bucureºti (1999-2003), masterat în cadrul Academiei de Poliþie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureºti – Catedra Poliþie de Frontierã (2005-2006), doctorat la Universitatea din Craiova – Catedra de Istorie (2008-2011); * Activitate profesionalã: cadru civil al Ministerului de Interne în perioada 1978-1999 ºi, ulterior, cadru militar (poliþist) la aceeaºi unitate, pînã în anul 2008 - data trecerii în rezervã pentru limitã de vîrstã; actualmente lector în cadrul Institutului Teologic din Bucureºti – Facultatea de Teologie Pastoralã; * Autoare a douã cãrþi: „Biserica în cadrul societãþii româneºti în perioada 19201938“ (teza de doctorat) ºi „Curs selectiv de Drept bisericesc“, ambele apãrute la Editura „Artemis”, Bucureºti; * Activitate politicã: membru fondator al P.R.M. (iunie 1991). În intervalul 1993-1999, a îndeplinit funcþia de preºedinte al Filialei

Politica în România este perceputã ca fiind singurul mod de a te realiza în viaþã, într-un timp relativ scurt. Cu puþin tupeu ºi un cîmp relaþional optim, nu vei avea nici un fel de probleme, iar cariera ta de politician ºi om de bine al þãrii va fi mereu presãratã de provocãri interesante. În mod real, nu ai responsabilitãþi, ci doar drepturi. Fie cã eºti deputat, senator, fie ministru sau prim-ministru, fie cã eºti preºedinte, sau doar un primar în indiferent care localitate, tu eºti un mic Dumnezeu în arealul în care te desfãºori. Pînã ºi ºoferul capãtã putere, numai prin simplul fapt cã se aflã în anturaj.

Ai dreptul la o viaþã tihnitã ºi numai cei care îþi sînt superiori în piramidã îþi pot cere socotealã. Însã ºi acolo este discutabil, mai ales dacã ai cotizat la cine ºi cît trebuie. Nu am vãzut nici un exemplu de politician stresat cã deciziile sale nu au fost întotdeauna cele mai bune. Este adevãrat cã din cauza unor proaste administrãri au fost partide ºi oameni

sector 1 ºi secretar al Consiliului Municipal P.R.M. Bucureºti. În perioada 1997-1999 a fost aleasã membrã în Consiliul Naþional la cel de-al II-lea Congres al partidului. Începînd cu anul 1999 ºi pînã în anul 2008, datoritã incompatibilitãþii funcþiilor politice cu cea de militar activ, a fost nevoitã sã-ºi prezinte demisia, activînd doar în cadrul Fundaþiei Umaniste România Mare, contribuind la programul „Cina creºtinã” ºi „Orfanii revoluþiei din decembrie 1989”. Pentru întreaga activitate politicã ºi socialã desfãºuratã, Corneliu Vadim Tudor i-a decernat d-nei Marcelina Pãtraºcu douã medalii cu diplome cu ocazia împlinirii a 10 ani (2001) ºi, respectiv, 15 ani (2006) de la crearea P.R.M. Ca urmare a trecerii în rezervã, d-na Marcelina Pãtraºcu ºi-a reluat activitatea politicã în cadrul Organizaþiei Centrale a P.R.M. în 2008, fiind aleasã în organul de conducere. În acelaºi an, a candidat pe listele electorale la alegerile parlamentare pentru funcþia de senator de Bucureºti la Colegiul 5. De asemenea, în cadrul Plenarei Consiliului Naþional desfãºurat în 2009, d-na Marcelina Pãtraºcu a fost cooptatã pentru funcþia de membru al Biroului Permanent. În prezent, este preºedinte interimar O.F.R.M.

* În 2005, a cîºtigat Premiul Naþional de poezie „Eks & Tra”. * În 2009 a obþinut premiul pentru literaturã pentru copii „Sono partito dall’altra parte del libro per incontrarti”. * În 2009, 2010 ºi 2012 a primit menþiune extraordinarã la Premiul mondial de poezie Nosside. * În 2010, a obþinut premiul „Trieste Iternational Poetry Slam”. * Tot în 2010, el a fost invitat la „Interazional Slam” din Paris. * În 2011, a cîºtigat Premiul „Scrivere altrove”. * Tot în 2011, i-a fost atribuitã, de cãtre Departamentul românilor de pretutindeni, al Parlamentului României, Diploma de excelenþã pentru merite culturale. * În 2012, i-a fost atribuitã, de cãtre Asociaþia România – Lombardia, diploma „Un român de excepþie”. * Tot în 2012, i-a fost atribuitã, de cãtre Consulatul onorific al României de la Brescia, diploma de excelenþã pentru merite culturale ºi promovarea culturii româneºti în Italia. * În 2016, i-a fost atribuit, la Iaºi, premiul „Grigore Vieru” pentru poezie. A publicat poezii în publicaþii precum: „El Ghibli“, „Sagarana“, „Voci dal Silenzio“, „Il Brescia“, „Cronica Reggia“, „Combate Magazine“ (Franþa), „Convorbiri literare“ (România), „Poezia“ (România), „Familia“ (România), „Feed Back“ (România) etc. A fost inclus în mai multe antologii de poezie italianã.

Biroul de Presã al PRM politici care nu au mai reuºit sã ajungã la borcanul cu miere, dar respectivii doar au luat o pauzã. La viitoarea loterie electoralã vor avea din nou ºansa sã intre în horã ºi sã meargã mai departe. Nimeni nu i-a deranjat nici mãcar cu o întrebare, cu toate cã nu existã unul despre care sã nu umble vorbã pe culoarele Justiþiei cã ar avea cel puþin un dosar. Ori a avea un dosar în România este echivalentul succesului. Numai aºa poþi fi urcat în trãsura Puterii ºi plimbat prin Grãdina Aleºilor Neamului.

Pînã la urmã, de ce avem noi nevoie acum? De manipulare ºi minciunã? De reforma care nu se mai terminã niciodatã? De circ politic? De televiziuni isterice?

Pe cine dorim noi sã minþim, atunci cînd de peste 25 de ani ne minþim pe noi înºine? Ei sînt mult prea sus ca sã mai audã murmurul poporului care i-a ales. Interesul lor suprem este sã rãmînã la borcan. Nu se obosesc sã vadã cã, într-o zi, acel popor se va disipa, fiecare român va fi România lui proprie, care îºi va cere dreptul la o viaþã mai bunã. Ce se va întîmpla atunci?

TANO

ANA PÃTRAªCU * Locul ºi data naºterii: 28 august 1932, Braºov; * Studii: Liceul Pedagogic din Bucureºti ºi cursuri de stenografie în cadrul Centrului Cultural al Ministerului de Interne; * Activitate profesionalã: educatoare la grãdiniþa de copii a Întreprinderii „Electromagnetica” din Bucureºti, în perioada 1967-1989; * Activitate politicã: d-na Ana Pãtraºcu este membru fondator al Partidului România Mare (iunie 1991). Deºi i s-a oferit un post în cadrul Fundaþiei Umaniste România Mare, dînsa a refuzat, preferînd sã lucreze onorific la programele umanitare „Cina creºtinã”, „Orfanii revoluþiei din decembrie 1989” ºi, în mod special, la gestionarea tuturor cãrþilor editate de Corneliu Vadim Tudor la Fundaþia Editurii România Mare. În perioada 1994-2001, d-na Pãtraºcu a îndeplinit funcþia de preºedintã a Organizaþiei de Femei-Filiala Sector 1, iar în perioada 20002011 a avut aceeaºi funcþie în cadrul Organizaþiei Centrale a partidului. A fost aleasã membrã a Consiliului Naþional din 1997 la cel de-al II-lea Congres al P.R.M. În semn de apreciere pentru întreaga activitate politicã ºi socialã desfãºuratã, Corneliu Vadim Tudor a oferit douã medalii cu diplome (în anul 2001, cu prilejul împlinirii a 10 ani de existenþã a partidului ºi, respectiv, 2006, cînd s-au împlinit 15 ani de la fondarea acestuia). Ulterior, în anul 2009, la Plenara Consiliului Naþional, preºedintele partidului a fost de acord cu propunerea ca d-na Ana Pãtraºcu sã rãmînã în conducerea P.R.M. cu funcþia de membru al Biroului Permanent.

Pag. a 22-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (47) protestaserã în faþa Ambasadei Sovietice: „Au Indiferent ce pretinde complexatul critic, cîntat colinde, da? ªi ce-i rãu în asta? Sîntem un actul lui de trãdare a culturii naþionale existã, e Popor creºtin!“. A fost vorba atunci ca eu ºi un palpabil, nu poate fi contestat. Poate sã scrie el coleg, micuþul Sebastian Reichmann, sã fim de acum încolo capodopere inegalabile, stigmaexmatriculaþi ºi arestaþi, dar în ultimã instanþã tul ciumei tot îi mai arde fruntea: între Mihai ne-a apãrat profesorul nostru, Miron Eminescu ºi Moses Rosen el a optat, zgomotos, Constantinescu. Îl mai vãd, cu ochii minþii, ºi ba chiar ºi cu bravurã, pentru abuzivul ºi inculacum pe Sebi Reichmann, delicat poet tul rabin. Ce cuib de ºerpi a colcãit tot timpul în suprarealist, cum plîngea pe holul facultãþii. Pe scorbura asta cu ifose de altar, „România literala începutul anilor ‘80, cînd avea sã plece în rã“! Sub aparenþa cã face culturã clasicã ºi Israel definitiv ºi m-am întîlnit cu el pe lîngã restaureazã niºte statui biografice, aceastã foaie Biserica Enei, am plîns eu... Voi putea sã-mi vãd a fost tot timpul pe dos, împotriva Spiritului vreodatã împlinit visul de a citi „dosarele” acelor Naþional. Iar orientarea i-a fost trasatã de zile capitale din viaþa mea? Adicã ºedinþa de George Ivaºcu - un mãrunt epigon al lui George Cãlinescu. Am bãnuiala cã Ivaºcu nu i-a iertat 23 decembrie 2011. La inaugurarea noului sediu central demascare de la Filosofie, cînd, din vreo 200 de „divinului critic“ cã îl cam umilea ºi cã îl trimi- al PRM au participat: Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, studenþi (unii aflaþi azi în prim-planul vieþii tea, cãlare pe bicicletã, cu manºetele pan- general ing. Marcu Tudor, general dr. Ioan Cârciumaru, politice, ca dizidenþi), numai 2 poeþi au avut bãrbãþia sã se opunã represaliilor? Sau raportul talonilor prinse-n clame, sã-i aducã ziarele, de colonel Dan Zamfirescu, Mihai Coandã º.a. celor doi ofiþeri de Securitate care m-au la Bucureºti la Mãgurele, sub ploaia de bombe anchetat, în februarie 1969? Atunci, în acea zi a celui de-al II-lea rãzboi mondial. Desigur, o pot ierta pe acest nãrod? În primãvara lui 1984, cînd contribuþie de seamã la deraierea kominternistã a a luat amploare scandalul „Saturnaliilor“, iar rabinul grea a vieþii mele, fratele meu mai mare, care era acestui Ivaºcu a reprezentat-o ºi apartenenþa sa la ceruse la Tribunalul Militar condamnarea mea la cãpitan M.F.A., a venit sã mã consoleze: „Fii foarte gruparea stîngistã din jurul ziarului „Curentul“, de moarte (?!), Buduca mi-a înjurat volumul într-una atent de acum încolo, tot ce vei spune sau vei face tu se cînd îl lega o prietenie trainicã cu Gogu Rãdulescu. din revistele C.C. al U.T.C., pe motiv cã e prea... va consemna mai ceva decît acþiunile ºi vorbele lui La procesul politic al acestui mãrunt agitator creºtin! Din pãcate, nu mai am denunþul acela ateist, Napoleon!”. Aºa mi-a zis bietul Marcu, care a avut ºi bolºevic, s-a produs o loviturã de teatru: un martor aºa cã, dacã paginile acestui Jurnal vor vedea vreo- el de „tras“ atît de pe urma gurii mele slobode, cît ºi neanunþat a apãrut ºi a fluturat în faþa instanþei docu- datã lumina tiparului, rog pe cineva care are din pricina vieþii profund religioase a pãrinþilor mentul de apartenenþã a lui Ivaºcu la P.C.R.-ul din „Amfiteatrul” sau „Viaþa Studenþeascã“ din martie ori noºtri. Mai consemnez cã pe acel Georgescu aveam ilegalitate ºi la acþiunile Komintern. Martorul nu era aprilie 1984 (nu mai þin minte exact), sã-mi trimitã sã-l mai vãd ulterior, dupã 1976, cînd scriam reporaltul decît Grigore Preoteasa, ministrul de Externe al un exemplar, sau o copie xerox. Tot în aceeaºi taje „Agerpres“ pe la manifestãrile oficiale, el era lui Gheorghiu-Dej. ªi aºa a fost salvat Ivaºcu de la a perioadã mi-a „ars“ cartea în public, într-un deja colonel la celebra Direcþie a V-a. Dar, cum se doua puºcãrie. Pe prima o fãcuse deja, ca orice scrib autodafe utecist comandat, Constantin Sorescu, în întîmplã de obicei, tot eu sînt acuzat de colaborare cu mãrunt ºi pãgubos, de teapa lui Ion Caraion. De ce „Suplimentul literar-artistic al Scînteii Tineretului”. Securitatea! Asta-i Þara în care trãim! Dacã aº pune n-au produs oamenii Moscovei dovada asta înainte Ce canalii! Cum se confirmã, pas cu pas, micul meu cap la cap toate infamiile care s-au scris, în timpul de prima lui arestare? E greu de spus. Dar, nu numai aforism, conform cãruia „U.T.C.-ul naºte monºtri“. vieþii lor, despre Eminescu, Caragiale, Brâncuºi, Valeriu Cristea mã atacã pentru „Saturnalii“, ci ºi Dar, sã revin la ziua de azi. Am intrat într-o nouã Iorga ºi Arghezi - aº umple un volum cît Biblia de la insignifiantul Buduca Ion. În revista „Cuvîntul“ (nu lunã. Dacã în decembrie romanii sãrbãtoreau „satur- Bucureºti. Din pãcate, nu sîntem o Þarã prea civiseria veche, stalinistã, ci cea nouã, fascistã), acest naliile“, în februarie e vremea „lupercaliilor“, cere- lizatã: cum putem pretinde omului mediu sã fie Buduca îºi face azi o scurtã autobiografie model, din monie popularã care vine, pesemne, de la omagierea foarte moral, cînd chiar vîrfurile intelectualitãþii sînt care reiese cã el e „critic literar cu o singurã cronicã lupoaicei ce alãptase doi pui de om, Lupa Capitolina. niºte abjecþii ale naturii? Ce ticãlos, acest Valeriu de care îi este ruºine“. Se referã la elogiile adresate Majoritatea oamenilor se rãtãcesc prin P.C.R. ºi lui Nicolae Ceauºescu, dar ele nu s-au pro- propria lor viaþã. Ce-am fãcut eu, în fedus într-o singurã cronicã, ci în zeci de articole ºi edi- bruarie, anii precedenþi? O lunã neutrã ºi toriale publicate în revistele C.C. al U.T.C., cenuºie, ca o zi de marþi. Þiganii îi zic „Amfiteatrul“ ºi „Viaþa Studenþeascã“. De altfel, acest femartie, adicã de-ar trece mai repede.

Buduca - un individ spãlãcit, ca un balonaº de sãpun Februarie nu poate fi decît „Luna suflat printr-un pai putrezit - a fãcut carierã utecistã zãpezilor murdare”. În februarie 1969, am pe bazã de nevastã: femeiuºcã, nostimã ºi cu vino- fost vizitat, pentru prima oarã, de ncoace, ba chiar ºi cu vino-peste-mine, a fost transla- Securitate. Erau doi ofiþeri: un maior toarea intimã de limbi scandinave a Elenei gras ºi roºcat, pe nume Georgescu, ºi un Ceauºescu, calitate în care a pus ochii pe ea bãiatul locotenent tînãr. I-am vãzut prin geam, care gîndea cu „scîrbavnicul mãdular”, Nicu, aºa cã încã de pe cînd bãteau în poartã. Mama s-au cam jucat de-a mama ºi de-a tata, ºi de-a limbile s-a speriat rãu, a apucat-o criza de astm. (tot scandinave, fireºte!), timp în care Buduca nu-ºi Fiindcã n-aveam decît o camerã de explica de ce-l copleºesc deplasãrile peste hotare ºi de paiantã, o bucãtãrie ºi un antreu minusce începe el sã fie tot mai departe de casã. De ce nu-l cul ºi îngheþat, care dãdeau din una în alta, mamei nu i s-a permis sã stea în În cabinetul sãu de vicepreºedinte al Senatului României, casã, la interogatoriu. Aºa cã - afarã fiind Corneliu Vadim Tudor primeºte o delegaþie din China. un ger înþepãtor - s-a refugiat în magazia Participã: senatorul Viorel Dumitrescu, economistul Florea cu lemne, unde a tremurat, pentru soarta mea, timp de vreo douã ore. Nu mai Dumitrescu, omul de afaceri Iosif Armaº (ginerele proferelatez fazele anchetei, care, de altfel, a sorului Iulian Mincu) ºi Gh. Funar. fost destul de civilizatã. Ideea de bazã era: „Ce legãturi ai d-ta cu Miºcarea Legionarã din Cristea! Ce crede el cã-l vor unge evreii redactor-ºef, România?“ Iar rãspunsul meu, ironic, a fost: „Dar director, ambasador, ministru, împãrat-ºef, vorba existã o asemenea Miºcare în Þara noastrã?“. Am vor- eroinei din piesa „Scaunele“ a lui Eugen Ionescu? Cu bit mult ºi fãrã teamã. Le-am arãtat celor doi ofiþeri ce drept moral mai poate el sã scrie sau sã rosteascã, Biblia, Operele Complete ale lui Shakespeare, în vreodatã, numele lui Eminescu? Ia te uitã ce zãcea ºioriginal, cãrþile lui Goethe, Voltaire, Lessing, Balzac n popîndãul ãsta, critic cu ºapte sute de cititori, speaflate pe rafturile unui dulap albastru, care þinea loc riat de bombe, transpirat, ciugulit de ambiþii ca de ºi de bibliotecã: „priviþi cãrþile mele de cãpãtîi. Poate fi vãrsat de vînt! Sã-i reamintesc eu textele lui libidilegionar un tînãr student în filosofie, care citeºte cãrþi noase despre marxism-leninism ºi marea culturã creºtine, umaniste ºi iluministe?”. Iniþial, era vorba sã sovieticã? „Nu fii supãrat, Vadime, pe care-l cauþi ai sã fiu dus la sediul Securitãþii, pentru a da o Declaraþie vezi cã ba are o nevastã jidoafcã-n pat, ba e plãtit de - asta ar fi însemnat, în mod sigur, arestarea mea. «Europa liberã». Ai rãbdare, ne vine ºi nouã rîndul, ªtiu de la ce mi s-a tras: 1) în mai multe rînduri, încã cînd le-oi arãta eu ºtremeleagul...“, aºa mã liniºteºte din august 1967, am cerut public, la Cenaclul Eugen Barbu, ºi n-am motive sã nu-l cred.

Pe plan politic, se pare cã Frontul Salvãrii Naþionale Bacovia, retrocedarea Basarabiei ºi Bucovinei, ºi m-a a început sã cedeze: s-a realizat Consiliul Provizoriu de turnat un nemernic cu nume unguresc; 2) în august Uniune Naþionalã, care cuprinde reprezentanþii celor 30 1968, am fost ºi eu în Piaþa Palatului, iar la seminariile din octombrie ºi noiembrie am criticat aspru de partide existente. Culmea e cã avem 30 de partide, U.R.S.S.-ul, martori fiind asistenþii universitari dar nici mãcar o singurã personalitate!

Un discipol îndepãrtat, în timp ºi spaþiu, al Virgil Constantinescu ºi Septimiu Chelcea; 3) în (va urma) titanului german a strãbãtut mii de kilometri decembrie 1968, am luat apãrarea - în cadrul unei (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la pentru a depune un buchet de flori pe sicriul sãu, furtunoase dezbateri desfãºurate în Amfiteatrul Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) aflat în Capela din Weimar: Corneliu Vadim Dimitrie Cantemir, de la Facultatea de Filosofie Tudor. Fotografia a fost realizatã, în iunie 2002. colegilor noºtri care demonstraserã de Crãciun ºi Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 21 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

STAREA NAÞIUNII (urmare din pag. 1) Dar, de la 130 de victime ºi pînã la 400.000 e o mare diferenþã, iar rabinul se face cã uitã a preciza cã morþii aceºtia (Dumnezeu sã-i odihneascã ºi sã-i primeascã în poienile raiului!) au cãzut victime în teritorii care nu aparþineau la acea datã României, ci erau sub control politic ºi militar unguresc ºi german!

Sã mai amintim de afirmaþiile satanice ale rabinului, cum cã holocaustul evreilor a început în România! În felul acesta, ajunge sã te întrebi dacã nu cumva au dreptate cei care afirmã cã însuºi holocaustul a fost „umflat” artificial, pentru stoarcere de profituri (mai ales din partea Germaniei) - noi nu zicem cã aºa este, dar începem sã devenim ceva mai circumspecþi, pentru cã se minte cu neruºinare chiar sub ochii noºtri, se falsificã, se denatureazã.

Ce-ar fi, dupã cum aprecia Dan Zamfirescu în revista „ªansa”, sã facã ºi românii niºte cercetãri temeinice împotriva torþionarilor evrei care au pe conºtiinþã sute de mii de români de valoare, care au putrezit pe la Aiud, Piteºti, Canal? Ingratitudinea rabinului faþã de generosul Popor Român, care ºi-a apãrat evreii de furia hitleristo-horthystã, este strigãtoare la cer ºi noi nu vom îngãdui niciodatã falsificarea la nesfîrºit a istoriei, cel puþin pe pãmîntul Statului Român suveran ºi independent. ªi faptul cã actualii guvernanþi ai þãrii au ratificat, prin prezenþa lor sau prin îngãduirea ridicãrii acelui

(III)

monument cu placã mincinoasã, toate aceste grave ofense aduse Poporului Român aratã cã au fãcut o cotiturã primejdioasã cãtre închinarea þãrii la picioarele Moloch-ului universal. Noi înþelegem cã se ruineazã þara pe zi ce trece, dar sã mai fim fãcuþi ºi criminali, la noi acasã, asta e prea mult ºi îl rugãm pe dl. Ion Iliescu sã îºi precizeze public poziþia faþã de aceastã lezare gravã a demnitãþii naþionale. A propos de poporul ales: cînd or fi avut loc alegerile astea divine, pe care le-au cîºtigat ei ºi le-am pierdut noi, restul lumii? Aþi ascultat vreodatã, domnule Zvi Mazel, ce vorbeºte lumea pe la cozi, prin marile oraºe, prin aglomeraþiile muncitoreºti ale Bucureºtilor, Braºovului, Craiovei? Nu vreau sã vã spun eu ce se vorbeºte, pentru cã mã veþi acuza imediat de fascism, într-o þarã, nu-i aºa, fascistã ºi ea, unde atmosfera e asemãnãtoare cu aceea care domnea pe timpul lui Hitler în Germania. Pentru asemenea afirmaþii necugetate ºi vexatorii, Ceauºescu v-ar fi expulzat în 24 de ore. Dar, pentru cã Ceauºescu a murit, dvs. vreþi sã ne expulzaþi pe noi, din þara noastrã, în 24 de ore! Vã asigurãm cã nu veþi avea nici o ºansã.

Aºadar, întregul Popor Român e pîndit. Trebuie sã vorbim în ºoaptã, în þara noastrã, pe Eminescu nu-l putem citi decît pe întuneric, cã se supãrã rabinul, la statuia Crãiºorului Munþilor nu putem intona Imnul de Stat, cã tulburãm sonoritãþile de

PENTRU O NOUÃ LEGE A ÎNVÃÞÃMÎNTULUI De 26 de ani, Învãþãmîntul românesc suferã noi modificãri, datorate celor 20 de miniºtri perindaþi, pe criterii politice, la conducerea Ministerului Învãþãmîntului.

La deschiderea anului universitar 2016-2017, la Timiºoara, preºedintele României, Klaus Iohannis, a recunoscut cã elevii ºi pãrinþii sînt pãcãliþi de actualul sistem de învãþãmînt, care nu le asigurã cunoºtinþele ºi educaþia necesare pentru a înfrunta piaþa muncii din România ºi din Uniunea Europeanã. Iatã de ce, stimatã redacþie a revistei „România Mare“, vã propun în paginile revistei o dezbatere la nivel naþional pentru o nouã Lege a Învãþãmîntului. Pentru început, doresc sãmi exprim opiniile privitoare la acest subiect, avînd o experienþã de 42 de ani în sistemul de învãþãmînt românesc, pe care am desfãºurat-o la Catedra de Chimie Organicã a Universitãþii Politehnice Bucureºti ºi unde am avut-o conducãtoare de doctorat pe academician profesor doctor docent Ecaterina Ciorãnescu Neniþescu, soþia celebrului savant de talie mondialã, Costin D. Neniþescu. Fiind vorba de o dezbatere publicã, o voi face punctual, neavînd pretenþia de a avea ultimul cuvînt.

1. Începînd cu bugetul de stat pe anul 2017, sã se aloce, obligatoriu, conform Legii deja existente, 6% din PIB pentru sistemul de învãþãmînt. Aceastã cerinþã sã fie trecutã ºi în Programul de guvernare al PRM pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2017, din România. Þinînd cont cã aºa-zisele partide mari, PNL ºi PSD, se acuzã reciproc de hoþii ºi fãrãdelegi, PRM, ca partid naþional, social ºi justiþiar, are toate ºansele sã obþinã un scor foarte bun la aceste alegeri, care vor fi cruciale pentru România!

2. Sã se revinã la trecuta titulaturã de Minister al Învãþãmîntului, iar cercetarea ºtiinþificã din România sã fie centralizatã de un Consiliu Naþional al Cercetãrii, condus de un director cu rang de ministru. În prezent, cercetarea se desfãºoarã haotic în Institute ale Academiei Române, Universitãþi ºi Institute de cercetare de stat sau private. Acest Consiliu Naþional al Cercetãrii sã aibã în sarcinã ºi verificarea originalitãþii Tezelor de doctorat, responsabilitatea în acest caz fiind în întregime a conducãtorului de doctorat, conform legii. În acest fel, s-ar rezolva ºi problema „plagiatelor“, devenitã armã politicã, spre ruºinea trecutului ºtiinþei româneºti.

3. Generalizarea învãþãmîntului preuniversitar, gratuit ºi obligatoriu, la 12 clase. Acest învãþãmînt are menirea de a ridica gradul de culturã ºi educaþie, astfel încît infracþiunile de drept comun sã tindã spre zero. Un popor civilizat este cu mult mai respectat decît unul în rîndurile cãruia predominã mentalitatea interlopilor. Învãþãmîntul preuniversitar se va desfãºura, ca ºi în prezent, în grãdiniþe, ºcoli generale, licee de stat ºi particulare ºi forma de învãþãmînt seral, care va fi deschisã absolvenþilor de ºcoli profesionale ºi adulþilor, care, în ultimii 26 de ani, au abandonat ºcoala. Învãþãmîntul particular va fi subvenþionat de stat în procent de 25% ºi va

fi supus controlului Inspectoratelor ªcolare judeþene ºi Inspectoratului Municipiului Bucureºti. Se va trece ºi la forma de învãþãmînt „acasã“ pentru copiii cu handicap locomotor ºi pentru a veni în întîmpinarea pãrinþilor care vor, în acest fel, sã-ºi protejeze copii de violenþa din ºcoli. ªcoala „acasã“ se adreseazã, pe lîngã cazurile speciale, elevilor cu un coeficient de inteligenþã peste medie, capabili sã înveþe singuri. Aºa s-a întîmplat cu elevul C.D. Neniþescu, în anii 1918-1920, cînd a absolvit 2 ani într-un an ºcolar ºi a susþinut Bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Lazãr“, din Bucureºti. Dupã acest moment, viitorul savant a plecat la studii în Germania, unde ºi-a luat licenþa în ºtiinþe chimice ºi doctoratul la vîrsta de 25 de ani, cu renumitul savant Hanz Fischer.

4. În legãturã cu violenþa din ºcoli, pe lîngã paza cu jandarmi a instituþiilor ºcolare, o mãsurã binevenitã ar fi reintroducerea uniformei ºcolare cu numãr matricol.

Elevii violenþi ºi care sãvîrºesc infracþiuni grave sã fie internaþi în centre de reeducare subordonate Ministerului Justiþiei. Un rol important în domeniul educaþiei naþionale trebuie sã-l aibã Agenþia Naþionalã pentru Protecþia Copilului, care, împreunã cu primãriile, M.A.I. ºi Ministerul Învãþãmîntului, vor depista cazurile de abandon ºcolar ºi vor lua mãsuri de internare a copilului la o casã de copii, dacã acesta este lipsit de ºansa de a-ºi continua studiile ºi educaþia. Trebuie fãcut tot ce este posibil pentru ca, în România, sã disparã copiii strãzii, viitori boschetari.

5. Se vor reînfiinþa, acolo unde au fost, liceele industriale de profil, liceele de artã ºi sportive, ºcolile profesionale ºi ºcolile liceale ºi de maiºtri, cerute de piaþa muncii. Liceele teoretice cu structurile real ºi uman vor avea în program ore de practicã în unitãþi productive pentru ca, la finalul studiilor liceale, absolvenþii sã primeascã un certificat de calificare într-o meserie cerutã de piaþa muncii. Materiile de examen la Bacalaureat se vor reduce la un numãr de 3 teze: limba ºi literatura românã, matematica, pentru profilul real ºi liceele industriale, fizica, pentru liceele industriale cu profil mecanoelectric, chimia, pentru liceele cu profil de chimie industrialã ºi biologia, pentru liceele cu profil biochimic ºi sanitar. La profilul uman ºi la liceele de artã ºi sportive, în loc de matematicã la examenul de Bacalaureat se va da lucrare scrisã la Istoria naþionalã. Aºadar, la Examenul de Bacalaureat se vor da trei lucrãri scrise cu subiecte formulate de Ministerul Învãþãmîntului prin Institutul de ªtiinþa Educaþiei. O problemã de rezolvat este aceea a elevilor navetiºti, o invenþie nereuºitã a celor 26 de ani de bramburealã în sistemul de învãþãmînt! Pentru a nu mai avea elevi navetiºti, vor trebui redeschise internatele din licee, iar fiecare comunã din România sã deþinã, prin grija Ministerului Învãþãmîntului, o grãdiniþã ºi o ºcoalã. De asemenea, pentru o mai bunã coordonare, Ministerul Învãþãmîntului sã preia de la primãrii bugetul afectat procesului de

ceardaº militãros ale Imnului de Stat al Ungariei, ce Dumnezeu, nu înþelegeþi cã am devenit strãini la noi acasã?! Probabil se aºteaptã sã dãm viaþã nefericitului strigãt al lui Octavian Goga, sã ne mutãm în altã þarã! Rãu am mai ajuns, fraþilor, ºi mãcar deam trãi mai bine. Înclin sã cred cã se încearcã o dublã loviturã: 1) culpabilizarea, cu orice preþ, a Poporului Român, care e prea primitiv ºi bestial ca sã poatã fi lãsat de capul lui, ca sã se poatã conduce singur, aºa cã trebuie luminat brusc de sfeºnicul cu ºapte braþe al sionismului; 2) refacerea AustroUngariei, ca tampon americãnesc împotriva Rusiei, iar scenariul iugoslav asta urmãreºte, dupã care ar putea veni rîndul Transilvaniei ºi Banatului. Nu ºtiu cum vor evolua lucrurile în þara vecinã, dar ºtiu cã ungurii sînt implicaþi (materialul publicat de noi în urmã cu douã sãptãmîni, referitor la armele livrate de ei, a fost convingãtor, sperãm) ºi mai ºtiu cã S.U.A. ºi-au schimbat într-un mod extrem de ciudat poziþia. Cum adicã? Americanii declarã acum cã pentru a se evita vãrsarea de sînge sînt dispuºi sã recunoascã separarea Sloveniei ºi Croaþiei? Adicã îºi încalcã principiile afirmate iniþial, numai de dragul de a se evita vãrsarea de sînge a unor cetãþeni strãini, aflaþi la marginea lumii? Falsul e grosolan: pentru aceleaºi principii, americanii au cãlcat în picioare Irakul, au antrenat în rãzboi încã 30 de state ºi, ceea ce e mai grav din punct de vedere etic, au vãrsat sîngele nevinovat ºi al propriilor soldaþi, ºi al cetãþenilor irakieni, cu miile! I-a apucat, acum, brusc, dragostea faþã de sîngele iugoslavilor!... (va urma) învãþãmînt ºi de care sã rãspundã, ca ordonatori de credite, directorii de ºcoli numiþi prin concurs, ºi nu politic.

6. La înscrierea elevilor în clasa a IX-a, sã se ia în considerare numai notele obþinute la Evaluarea naþionalã, iar la examenele de admitere în facultãþi sã se renunþe la media de la Bacalaureat. Meritã sã fie luat în seamã, pentru înscrierea la facultate, anul de probã, care ar elimina examenul de admitere ºi ar da posibilitate viitorilor studenþi sã-ºi aleagã domeniul de activitate pentru care au înclinaþie. În sistemul de învãþãmînt sã se reintroducã, peste tot, repetarea anului de studii ºi sã nu mai existe studenþi cu examene restante din anul I la sfîrºitul ciclului de studii. Pentru absolvenþii care au dat examenul de licenþã la facultãþile de stat, sã se asigure, pentru 3 ani de activitate, repartiþii obligatorii în cîmpul muncii.

7. O ultimã chestiune: cum se poate face o carierã în învãþãmîntul românesc? În învãþãmîntul superior, foaia de parcurs ar putea fi: examen de licenþã luat cu media peste nota 9; masterat luat cu media peste nota 9; asistent universitar - cu repartiþie guvernamentalã ºi cu obligaþia de a se înscrie la doctorat fãrã frecvenþã ºi obþinerea titlului de doctor în jurul vîrstei de 30 de ani, cînd postul de asistent se transformã în lector universitar. Pentru gradele de conferenþiar universitar ºi profesor universitar se dã concurs de dosare, în care primeazã numãrul de lucrãri ºtiinþifice. Doctoranzii cu frecvenþã ºi fãrã frecvenþã, dupã ce au obþinut titlul de doctor, pot fi angajaþi ca lectori universitar. În Învãþãmîntul preuniversitar, absolvenþii cu examen de licenþã ºi masterat urmat la stat, vor putea fi angajaþi ca profesori prin repartiþie guvernamentalã. Dupã 3 ani, aceºtia vor da examenul de definitivat, care va consta din lecþie deschisã la clasã ºi un colocviu pe teme pedagogice. Comisia de definitivat va fi compusã din 3 profesori universitari. Se renunþã la manualele alternative Dupã ce vor urma o serie de cursuri de calificare, profesorii cu definitivat vor da examenul de gradul II ºi se va studia dupã tipul de manual unic. Acesta va fi schimbat, la fiecare 5 ani, de cãtre Institutul de ªtiinþa Educaþiei, aflat în subordinea Ministerului Învãþãmîntului. Examenul de gradul II va consta în lecþie deschisã la clasã ºi un colocviu pe teme pedagogice. Comisia de examinare va fi alcãtuitã din 3 profesori universitari.

Pentru obþinerea gradului I, profesorii cu gradul II vor susþine o lecþie deschisã la clasã, un colocviu pe teme pedagogice ºi un referat de literaturã din domeniul de specialitate, cu citarea corectã a bibliografiei. Comisia de examinare va fi alcãtuitã din 3 profesori universitari. Prin acceptarea acestor propuneri, se va renunþa la actualul Examen de titularizare cu candidaþi mulþi ºi puþine locuri la catedre. Mobilitatea cadrelor didactice din învãþãmîntul preuniversitar va fi asiguratã, în fiecare an ºcolar, de Inspectoratele ºcolare judeþene ºi Inspectoratul ºcolar al Municipiului Bucureºti.

Conºtient cã subsemnatul nu am epuizat toatã problematica din învãþãmîntul românesc actual, aºtept observaþii ºi propuneri din partea cititorilor revistei „România Mare“.

Conf. dr. ing. FLORIN IORDACHE Secretar executiv al PRM

Pag. a 24-a – 21 octombrie 2016

MICÃ

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE

Cãlcîiul lui Ahile

TOT DESPRE MINUNEA DIN PIAÞA CONSTITUÞIEI (1) Un cititor al revistei noastre ne-a atras atenþia cã, în materialul apãrut în cadrul rubricii „Cãlcîiul lui Ahile“, intitulat „Minunea din Piaþa Constituþiei“, apãrut pe data de 12 octombrie, nu a vãzut prea multe „minuni“ în ceea ce scrisesem. Pe bunã dreptate, spaþiul nu ne-a permis sã vã prezentãm acei oameni minunaþi, prezenþi acolo, adevãraþi eroi anonimi, pe care îi întîlneºti din ce în ce mai rar astãzi.

A alergat, din nou, colonelul în rezervã Ilie Roºu, care a terminat al 150-lea Maraton, cu douã sau mai multe steaguri în mînã, dintre care unul a fost, întotdeauna, Tricolorul românesc. Încercaþi sã alergaþi, cu douã steaguri în mînã, doar o sutã de metri, cînd adie puþin vîntul, ºi doar atunci veþi înþelege ce efort a fost capabil sã facã acest om. Sau închipuiþi-vã bucuria pe care a simþit-o Ilie cînd a alergat un Maraton în Statele Unite ºi vedea cum ofiþerii spectatori de pe traseu luau poziþia de „drepþi“ ºi salutau drapelul american pe care îl purta alãturi de Tricolor, de-a lungul întregului traseu. Forþa a gãsit-o în sentimentele patriotice care îl animã ºi care l-au determinat sã organizeze Maratoane cu teme istorice, cum sînt cele de la Mãrãºeºti sau din alte oraºe.

La standul organizaþiei Pachamama, din cadrul expoziþiei sportive a Maratonului, care luptã pentru drepturile naturii, organizaþie condusã cu mult suflet de doctorul în psihologie Alexandra Postelnicu, doctorat luat în America, nu la noi, unde plouã cu doctorate plagiate (se cunosc doar cele din politicã, fiindcã nu s-a interesat nimeni de

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (3) Constructori în piatrã (3) Banii conduc lumea; barca marilor interese financiare nu e uºor de zdruncinat. Numãrul oamenilor de ºtiinþã, dedicaþi sau de altã naturã, care au îndrãznit sã rupã tãcerea, sfidînd cercurile financiare aflate la putere, este extrem de mic. Soluþia acestei probleme este educaþia - puntea care va acoperi distanþa dintre profani ºi savanþi. În timp, aceastã punte va fi construitã.

Pînã atunci, sînt sigur cã existã oameni de ºtiinþã care trec prin chinurile iadului pentru cã au pus la dispoziþia politicienilor ºi conducãtorilor militari mijloacele de a distruge mari pãrþi din umanitate. Fac apel la aceºti intelectuali, dacã mai au un dram de onoare, sã spunã adevãrul despre bomba atomicã, despre pregãtirile pentru un rãzboi bacteriologic, despre toate minunile ºtiinþifice de care lumea ar putea sã se bucure astãzi dacã aceste cunoºtinþe care le aparþin ar fi plasate sub un control sãnãtos ºi rezonabil. (...)

Aº vrea sã citez un pasaj dintr-un reportaj publicat de ziarul „Auckland Star“ la data de 23 septembrie 1969. Fusese trimis de la sediul din Londra al NZPA-Reuter („New Zeeland Press Association“) ºi era intitulat: „CENTRALÃ ELECTRICÃ ÎN EPOCA DE PIATRÃ?“.

Un grup de arheologi amatori a venit cu un rãspuns surprinzãtor la unul dintre cele mai vechi ºi mai încîlcite mistere ale lumii - originea ºi scopul monumentelor din epoca de piatrã, aºa cum este Stonehenge. Dovezile strînse în decursul a 17 ani ar putea sã modifice gîndirea curentã legatã de misterioasele cercuri de piatrã. Ipoteza lor este cã pietrele formeazã o reþea energeticã

tezele de doctorat din alte domenii) despre care am mai scris, se aflau o mulþime de produse apicole, aduse în Capitalã de Decebal ªtefan Achim.

Decebal este un cetãþean între douã vîrste, moþ de prin pãrþile Sarmizegetusei, îmbrãcat în costum de dac, care s-a ataºat ideii de sport ºi a evocãrii strãmoºilor noºtri, devenind un valoros voluntar în organizarea Maratoanelor Dacilor. Cu acest prilej, sînt nevoit sã mã autodenunþ. Cu toatã opoziþia mea, am fost nevoit sã primesc un borcãnel cu polen, producþie proprie, de la Decebal, care s-ar fi simþit jignit dacã îl refuzam.

Acelaºi stand al asociaþiei Pachamama a fost gazdã ospitalierã pentru un alt om de o valoare deosebitã. Acesta, printre multe alte activitãþi, este ºi organizatorul Maratoanelor dacice menite sã trezeascã în mintea românilor mîndria cã dacii au fost poporul, alãturi de romani, din care s-au nãscut românii de astãzi. Mîndri, deoarece, cu cît trece timpul, se fac noi descoperiri în care se aflã cã dacii erau un popor dezvoltat în multe privinþe, chiar înaintea romanilor, cum ar fi, de pildã, prelucrarea metalelor. Acel om de valoare este inginerul Daniel Lixandru, care a reuºit sã desþeleneascã apatia activitãþilor ºcolare în privinþa sportului în cartierul lui, organizînd festivaluri sportivculturale anuale, transformînd strada Amintirii într-un adevãrat teren polisportiv, iar în ºcoala unde învaþã ºi copiii lui a reuºit sã nu existe nici un elev cu scutire medicalã pentru orele de educaþie fizicã. El este iniþiatorul campaniei care va fi discutatã ºi în Parlament, numitã „Porþi deschise pentru sportul în ºcoli“, sau cum îi spun alþii: „Liber în curtea ºcolii“, acþiune necesarã pentru ca sportul sã poatã fi accesibil tuturor ºi de a lua atitudine faþã de lipsa sau distrugerea atîtor terenuri sportive. (va urma) SILVIU DUMITRRESCU giganticã. Domnul John Williams, din Abergavenny, Monmouthshire, crede cã toate monumentele de acest fel din Marea Britanie pot fi aliniate într-un singur tipar geometric.

De profesie avocat, acesta a comparat poziþiile pe hãrþile cu ridicare topograficã pentru mai mult de 3.000 de cromlehuri preistorice, dar ºi pentru menhire. El afirmã cã fiecare este aliniat cu structurile aflate pe o razã de 20 de mile întrun unghi de 23% grade sau un multiplu al acestuia. În decursul anilor, domnul Williams a fãcut mii de fotografii cu menhire ºi crede cã a gãsit un indiciu semnificativ legat de scopul pentru care au fost construite. Surprinzãtor de multe fotografii au ieºit prost, ca prin ceaþã. „Ani de zile, nu mi-a atras deloc atenþia, am considerat cã era din cauza aparatului neperformant, însã, în 1959, un prieten de-al meu ºi cu mine am fotografiat aceeaºi piatrã în Brecon. Ambele imagini au ieºit cu o bandã înceþoºatã în exact acelaºi loc. Fotografia fãcutã de mine era color, iar zona neclarã era de un albastru închis.

Acest lucru m-a fãcut sã bãnuiesc cã ceva din compoziþia pietrei îmi strica fotografiile, un fel de luminã ultravioletã. De atunci, am dat peste multe alte exemple ale aceluiaºi fenomen“, a continuat domnul Williams. „Majoritatea menhirelor, dacã nu chiar toate, conþin cuarþ, un cristal similar cu cel folosit pentru sîrmele de contact punctiform la primele aparate de radiorecepþie. Cred cã majoritatea pietrelor ar face sã aparã efectul de ceaþã dacã ar fi fotografiate sistematic. Acum sînt de pãrere cã pietrele formeazã o reþea energeticã giganticã, deºi nu pot sã-mi dau seama la ce era folositã“. (va urma) BRUCE.L. CATHIE TRADUCERE: NICOLETA RADU ªI ANDRA PETRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Unitãþi de mãsurã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Unitãþi de mãsurã pentru timp – Dus cu vorba; 2) Mãsurate în ari ºi hectare – Unitãþi de intensitate electricã; 3) Unitãþi de mãsurã pentru tensiune electricã – Suit; 4) Indoeuropeni – Stau în port; 5) Nicolae Iorga – Insensibili (fig.) – Înlocuit cu euro; 6) Servit cu bere – Bloc militar; 7) Centru în Asia! – Prefix de împotrivire – Din Cuba! 8) Firiºori la ochi – A fasona; 9) Prezente la cursuri – Mamifer omnivor cu blanã scumpã; 10) Joacã un rol pe scenã (dim.)

– Acum, prin Maramureº! 11) Puii de la stînã – Cît un strop – Þigãrile Sofiei.

VERTICAL: 1) Om de mare culturã – Unitate de mãsurã pentru massã; 2) Greºeli – ªefi religioºi la musulmani; 3) Firiºoare la bacterii – Unitãþi de timp; 4) Pierderi de memorie – Vitejii neamului; 5) A pieri în valuri – Crema satului; 6) Acordul mirilor – 99 la romani – Nume avocalic – La sapã! 7) Struþ australian – Suciþi; 8) Votul favorabil – Capodoperã a lui Verdi; 9) E o tainã – Literã greceascã; 10) Unitate de timp – Unitate pentru sarcinã electricã; 11) Unitate de capacitate – Pui de leu.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „PRELIMINARII ALE C.M. DE FOTBAL 2018 - GRUPA E“ ORIZONTAL: 1) DANEMARCA; 2) ROMANIA – DU; 3) POLONIA – KUN; 4) OM – TE – LIANT; 5) DACIAN – UZEE; 6) GRAI – EATA – N; 7) OII – VALAHIE; 8) R – ARAMA – SNG; 9) IG – AG – HOTAR; 10) TERMOS – TARU; 11) ARMENIA – NI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.