Romania mare, nr 1366

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Sondajele de opinie mincinoase seamãnã cu fetele care rãmîn gravide: se ascund o vreme, se strîng în corsete, au grijã sã nu li se vadã burta din profil, dar, pînã la urmã, trebuie sã admitã adevãrul ºi sã nascã.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Pentru împrospãtarea memoriei

Cãþei tãvãliþi în noroiul prezentului

Învãþãmîntul la români

Motto: „Acest popor s-a nãscut din violul Imperiilor. Nu trebuie sã ajungi la Roma ca sã vezi cã toatã Columna lui Traian e o fugãrealã“.

RÃZVAN IOAN BOANCHIª – „România de combinaþie“ Ce vremuri frumoase trãim! Susþinerea unirii cu Basarabia te trimite din ciomegele jandarmilor direct în arest, în timp ce premierul compune prohodul alegerilor, iar beizadeaua îmbogãþitului din gunoaie ºi bani publici face nuntã de milioane, la care spun prezent toþi politicienii. Ce timpuri, ce moravuri – cred cã îl meritãm pe Marian Munteanu, aceastã proiecþie actualã a caragialescului Coriolan (Drãgãnescu), cel care, vai, este ceea ce este ºi va mai fi, un ipocrit - ca mulþi aºa-ziºi naþionaliºti, de fapt niºte versuri proaste ale unei manele, a unei þigãnii cu terminaþia în „ism“. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

„Învaþã dupã Homer ordinea evenimentelor din rãzboiul troian” - spune un hexametru incizat pe un fragment de cãrãmidã, descoperit pe teritoriul fostei cetãþi Romula Malva (actualmente Reºca, jud. Olt). Se pare cã este cea dintîi atestare a existenþei unui manual didactic pe vatra româneascã, iar faptul cã este invocat pãrintele poeziei epice este de bun augur pentru învãþãmîntul nostru. La scurtã vreme, în Secolul IV d.Chr., pornea în lume primul manual alcãtuit pe teritoriul de azi al României cu forþe proprii: „De psalmodiae bono”, scris de Niceta din Remesiana. (...) Tot dintr-o legendã, ºi anume cea a Sfîntului Gerard, aflãm de cea dintîi ºcoalã latinã înfiinþatã la noi, în Cenadul Banatului. ªcoala, în care se predau gramatica limbii latine ºi muzica, a funcþionat cam între anii 1030 ºi 1241, cînd, cu prilejul nefast al marii invazii tãtare, clãdirea i-a fost distrusã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 19 iulie 1991; reprodus, la rîndul lui, din volumul „Mîndria de a fi români”, tipãrit în 1986)

Cea mai gravã eroare politicã a Secolului al XX-lea (1) Cînd oamenii politici sînt orbiþi de orgoliu ºi acþioneazã emoþional în loc sã apeleze la raþiune, se pot întîmpla lucruri grave. Despre cea mai serioasã eroare politicã ºi alte greºeli ale oamenilor politici din Secolul al XX-lea, ne atrage atenþia jurnalistul american Patrick J. Buchanan, în cartea sa „Churchill, Hitler and «The Unnecessary War». How Britain lost its Empire and the West lost The World“ („Churchill, Hitler ºi «Rãzboiul Inutil». Cum a pierdut Marea Britanie propriul Imperiu ºi cum a pierdut Vestul lumea“), apãrutã, în 2008, la editura The Rivers Press, New York. Autorul este un politician cunoscut, fost

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Duminica Încoronãrii de la Alba Iulia (15 octombrie 1922) Pagina 5

consilier prezidenþial a trei dintre preºedinþii americani. Cartea este scrisã într-un stil atractiv ºi captivant. Deºi Patrick J. Buchanan analizeazã ambele rãzboaie mondiale, în acest articol ne vom referi doar la ultimul rãzboi mondial. Se pune întrebarea dacã, în 1938, Cehoslovacia putea fi salvatã. Fãcînd o analizã a raportului de forþe, se pare cã numai Rusia putea salva, în acel moment, Cehoslovacia, cu condiþia ca polonezii ºi românii sã-i permitã (Rusiei) sã-ºi treacã trupele prin teritoriul lor. (continuare în pag. a 7-a) IOAN ISPAS

Mîndri cã sîntem P.R.M.-iºti

Maºina timpului Pagina 21

Mînãstirea Dragomirna, construitã între anii 1602 ºi 1609 în satul Mitocu Dragomirnei, la o distanþã de 12 km nord de oraºul Suceava.

Funeralii pe mare În temniþele mãrii foºnitoare e libertatea fãrã de sfîrºit deasupra pace, dar în miez de mare e un rãzboi al peºtilor, cumplit Sã fie paradisul, sau infernul acest tãrîm de vechi cosmogonii? În glorietta soarelui, eternul se-aprind cãrbunii zorilor de zi Înmugureºte aerul de sare de alge ºi meduze putrezind un clavecin vivaldic, dinspre mare rostogoleºte misse de argint Ridicã vîntul fustele gitane ale acestei zile de coral ºi pînze albe trec în caravane pescarii trag nãvoadele la mal Înspumegate valuri de petardã se sparg de dig ca pescãruºii morþi – tu strînge-mã în braþe, mã dezmiardã femeie scumpã care mã suporþi Aceastã clipã n-o sã mai revinã ca mîine totul se va nãrui iubeºte-mã acum, ºi dã-mi luminã sã-mi tot ajungã pînã voi muri!

CORNELIU VADIM TUDOR, (Poezie preluatã din volumul „101 poezii * 101 bijuterii“)

Comoara templierilor Paginile 12-13

NR. 1366 zANUL XXVII zVINERI 28 OCTOMBRIE 2016 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Parlamentul României ºi obrãznicia ungureascã S-a suit mireasa-n prun Cine vrea sã punã gheara pe arhivele statului?

Uteciºtii de ieri, infractorii de azi Urechelniþa O transfuzie pentru prinþesa Margareta Ce miniºtri dorm noaptea cu cãciuliþã PARTEA A II-A Un remarcabil interviu publicã colaboratorul nostru Ion Lãncrãnjan, în revista „Gînd Românesc”, ce apare la Alba Iulia, sub egida Societãþii „Gens Latina”.

Nici nu vã imaginaþi ce furtunã a stîrnit anunþul nostru privitor la cei 5 puiºori fãtaþi de o cãþeluºã: au fost înregistrate peste 50 de cereri din toatã þara, mai ales din partea familiilor cu copii. În ziua fixatã, redactorul-ºef al revistei noastre le-a adus la redacþie într-un coº de rãchitã, cu fundiþã de culoare roºie la gît ºi parfumate nevoie mare, ca toate domniºoarele care se respectã. Dupã o foarte anevoioasã distribuire, cele cinci pãpuºi (corcituri de dalmaþian) se aflã acum, fiecare, în noua familie, unde auzim cã iau viraje prin casã ºi latrã la televizor, cînd apare Karoly Kiraly. În faþa atîtor dezamãgiri pe care ni le-au oferit cei mai apropiaþi oameni, e timpul sã ne gîndim cu mai multã dragoste la animale, care nu ne trãdeazã niciodatã. ªi mai e timpul sã ne amintim ce spunea Lordul Byron: „Cîinii au toate virtuþile oamenilor, mai puþin defectele lor”. Dl. ministru Eugen Dijmãrescu ne informeazã la televizor cã specialiºti români vor construi cartiere de locuit în Teheran. N-ar fi, totuºi, mai bine ca dumnealor sã le termine mai întîi pe-alea începute de Ceauºescu, dacã tot e crizã de locuinþe?

Dupã numeroase acte filantropice, donaþii ºi premii, Fundaþia ºi Revista „România Mare“ îºi propun ca, în vara acestui an, sã subvenþioneze o operã cultural-ºtiinþificã: un vast ºantier arheologic, eventual în perimetrul Transilvaniei. Cei interesaþi sînt rugaþi sã se adreseze redacþiei noastre, pentru a discuta detaliile acestui plan, la care sînt invitaþi sã participe arheologi, epigrafiºti, istorici de artã, folcloriºti ºi, nu în ultimul rînd, studenþi ai facultãþii de istorie. Fraþi români, bani sînt, iubire de þarã existã, ce ne mai lipseºte? Hai s-o facem ºi pe-asta, dacã cei care conduc oficial cultura românã o ruineazã ºi o tîlhãresc la drumul mare... Încet-încet, ºi în sportul românesc pãtrund bogaþii sponsori europeni. Recent am aflat cã puternicul consorþiu italian GESIT s-a ataºat sufleteºte (dar ºi financiar) de admirabila echipã de volei feminin Rapid Bucureºti, unde-s fete ca-n poveºti...

Dintr-o eroare tipograficã, suma cu care ne-a escrocat numitul Paul Ioan Cruceanã a apãrut 50.000 lei, în loc de 150.000 lei. Anunþãm din nou, pe aceastã cale, toate redacþiile, ca ºi Senatul României (unde este acreditat!) sã nu-l mai primeascã pe acolo, cã bãiatul fuge cu mocheta-n dinþi ºi va înfunda curînd puºcãria. Am fãcut o socotealã pentru dvs.: dacã, prin absurd, fostul rege Mihai va domni din nou în România, iar dupã un numãr de ani tronul îi va reveni fiicei sale mai mari, Margareta, ºtiþi ce înseamnã asta? Înseamnã cã pe tronul lui Mihai Viteazul va sta o muiere cu cel puþin 7 spiþe de sînge în vine; nemþesc, grecesc, rusesc, englezesc (dupã tatãl ei, Mihai) ºi francez, danez, austriac (dupã mama ei, Anna de Bourbon-Parma).

E o chestie, mai ales cã, dupã cum se vede, nu are nici o globulã de sînge românesc...

Primim la redacþie o telegramã fulger din partea domnului Sergiu

C A R I C A T U R I

Braunstein, din Israel: „Dragã domnule Alcibiade (Tudor), în cazul în care nu sînteþi un antisemit, un om de rea-credinþã, sînt dispus sã vã dau explicaþii la toate semnele de întrebare pe care le aveþi în legãturã cu dragostea mea subitã pentru români.

Telefonaþi la «Dona», 10.31.87 ºi 10.39.24. Semnat Braunstein”. De telefonat nu prea telefonãm noi, dar îi rãspundem expeditorului pe aceastã cale: nu, nu sîntem antisemiþi ºi, dacã sînteþi mînat de o dragoste adevãratã faþã de patria dvs. de origine, fiþi binevenit! În aºteptarea marii sale iubiri, d-na Margaret Thacher, dl. John Raþiu ºi-a pierdut uzul raþiunii ºi, pur ºi simplu, nu mai ºtie ce spune. De pildã, se plînge peste tot, ºi în Parlament, ºi la televiziune, cã minerii i-au vandalizat casa. Dar nici în românã, nici în altã limbã, nu existã acest verb. Dacã zicea invers, adicã vandalii i-au minat casa, era mai corect gramatical, dar tot nu-l credea nimeni, pentru cã niciodatã nu ºtii cînd vorbeºte el serios: e acuzat de tentativã de loviturã de stat în 13-15 iunie, el rîde, i se spune sã se cãrãbãneascã în Anglia lui prenatalã, rîde cu ºi mai multã poftã, i se dã de înþeles cã situaþia lui e cam de plîns, el închide ochii de plãcere, îºi îndreaptã laba gîºtii de la tîmple ºi rîde ca un cocoºat silit de istorie sã facã ºpagatul. I-au tãiat minerii cãmãºile albe? Nici o pagubã, i-a rãmas aia verde, adicã de ecologist...

Dl. ministru Anton Vãtãºescu ne-a lãmurit cum e cu frigul, ba chiar a vorbit despre unii miniºtri care dorm noaptea cu cãciuliþã în cap. Haideþi acum sã facem un raþionament: cine-ar putea sã poarte aºa ceva în cap? Domnul Ursu, de la Interne? Nu, cã în hibernarea lui are numai antene ºi cãºti pentru audiþie!

Domnul Pleºu, de la Culturã? Nicidecum, fiindcã el are bigudiuri ºi îºi stricã freza! Atunci cine? Vã spunem tot noi: e vorba de miniºtrii vechiului regim, aflaþi la malmezon.

Nu demult relatam despre feciorul lui Anton Uncu, cãruia marii noºtri revoluþionari de profesie i-au fãcut cadou revista „Observator”, unde e mare ºef, deºi nu se ºtie bine dacã ºi-a terminat mãcar liceul. Scriam, deci, cã tînãrul a cãpãtat o bursã în Anglia, nu se ºtie în ce scop ºi pe ce merite. Iatã cã acum avem ºi preþul: junele Uncu i-a luat un interviu fostului rege Bîlbîilã Întîiul, care a fost publicat imediat. În „Amintiri din copilãrie“, Ion Creangã vorbeºte de smotoceii pe care îi lega maicã-sa la uºã, de crãpau mîþele jucîndu-se cu ei. Vã mai amintiþi? Ei, bine, imaginaþi-vã cã aºa ne vom juca noi sãptãmîna viitoare cu „Baricada”, care nu e o revistã, cum s-ar crede, ci o fiºã clinicã, de 12 pagini, cãzute dintr-o Salvare a Balamucului. Cu singura diferenþã cã nu vom crãpa noi, ci smotocelul pe nume Edgar Cucui (?!) - un sony boy care a strîns atîta urã în el, încît s-ar putea sã se asfixieze ca bietul om care tocmai a trecut în lumea celor drepþi...

Cine sînt „ziariºtii“ buluciþi dupã Revoluþie, cu coatele, cu pumnii, cu înjurãtura ca un chiºtoc în colþul gurii, cu damful greoi în care nu ºtii ce te ameþeºte mai întîi - drojdia ordinarã de birt, amoniacul urinãrilor repetate de beþivani, sau foamea ieºind ca un abur gros din gurile lor ºtirbe ºi, vai, atît

de lacome? Pînã cînd vom analiza mai în profunzime împrejurãrile în care se zice cã s-a spînzurat nefericitul Giagim (Dumnezeu sã-l ierte), iatã un scurt fragment dintr-un document emis de organele de cercetare: „La 8 februarie, cei doi concubini au cumpãrat 3 sticle cu vin ºi s-au dus la domiciliul devenit, practic, comun, unde au consumat bãutura ºi, pe acest fond, au intervenit neînþelegeri, mergînd pînã la insulte ºi violenþe reciproce.

Incidentul s-a produs în urma comentãrii unei «lucrãri literare» pe care tocmai se apucase sã o scrie, bãtînd la maºinã, Giagim, de profesie asistent medical. Aplanat, incidentul a revigorat seara, dupã ce Paligora Margareta s-a dus ºi a mai cumpãrat 3 sticle cu vin, pe care le-au consumat împreunã. Al doilea incident a avut dimensiuni mai grave, combatanþii fiind în stare gravã de ebrietate. Ambii s-au ales cu leziuni corporale, dupã care femeia (aºa declarã) s-a culcat, în jurul orei 1,30 s-a trezit (de ce?) ºi, ducîndu-se în holul apartamentului, a constatat cã Giagim atîrna spînzurat de cuierul fixat în perete, împrejurare în care a tãiat sfoara, l-a tîrît pînã în camerã, l-a lãsat în starea în care se afla pe covor, l-a învelit cu o plapumã, dupã care s-a culcat (?!). Dimineaþa, cînd s-a trezit, mai exact pe la ora prînzului, realizeazã decesul ºi apeleazã la Salvare. Un element esenþial - în apartamentul respectiv locuia ºi mama Margaretei, femeie în vîrstã de 82 de ani, care afirmã cã n-a auzit ºi n-a vãzut nimic”. E ca-n filmele de groazã, fraþilor! ªi deºi sînt plini de zoaie din creºtet pînã-n tãlpi, tot „baricadaþii” ãºtia atacã, în stînga ºi-n dreapta, ameninþã cu judecata ºi ne numesc pe noi, de vreo 15 ori într-un singur articol, „ºobolani jegoºi” - desigur, acest limbaj este cea mai înaltã expresie a pregãtirii lor de bãtãuºi alcoolizaþi. Pentru cã într-o societate care nu are curajul sã-i ia de guler ºi sã-i dea cu capul de cutia poºtalã, aceste deºeuri umane îºi închipuie cã au toate drepturile: ºi dreptul de a se îmbãta porceºte, pînã la demenþã, ºi dreptul de a dezgropa cele mai infecte cuvinte ale limbii române, ºi dreptul de a înjura vîrtos instituþiile fundamentale Tonul ºi limbajul pe care le ale Statului Român. utilizeazã unii intelectuali cu ifose de oameni subþiri au devenit de netolerat. Asta denotã cã domniile lor ºiau pierdut rãbdarea ºi, în realitate, nu sînt niºte spirite nobile, ci niºte ipocriþi ariviºti, un fel de „afarã-i vopsit gardul, înãuntru-i leopardul”. Altfel nu se explicã violenþa (rarissimã în presa europeanã) pe care o aruncã din gura ei de piþigaie, aidoma unui jet de venin verde, madam Doina Cornea. În „România liberã” de marþi, doamna cu cãciuliþã tricotatã îl acuzã pe domnul Ion Iliescu de nelegiuiri ºi de alte multe ticãloºii, pãlmuindu-l, în final, ca o þoapã istericã: „Nu mai prezentaþi nici o garanþie în faþa poporului român. Încetaþi sã mai ruinaþi Þara! Demisionaþi!“.

Ce vorbeºti, matracuco? Poate vrei sã conduci tu Þara, cu capul tãu smochinit ºi scos de la naftalinã!

Tot violentã ºi încãrcatã e limba unui anume ªtirbu Viorel, care o injuriazã pe poeta Carolina Ilica în inumanul ziar „Dreptatea”: „ªomera purtãtoare de cuvînt a «Vetrei Româneºti»“... Vai de þara în care poeþii patrioþi sînt ºomeri sau condamnaþi, iar trãdãtorii de neam zburdã în libertate ºi otrãvesc fîntînile istoriei naþionale. Uite, de-aia vã bate lumea aia simplã ºi proastã (cum o credeþi voi), lumea aia fãrã nume, dar cu rãbdarea întinsã la limitã, ca un arc, care mult n-o sã vã mai înghitã... Frumoasa imagine de pe pagina I a revistei noastre de azi este o reproducere a unei picturi inedite, pe care marele nostru artist Sabin Bãlaºa ne-a încredinþat-o spre publicare…

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 22 februarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Eu cu cine votez?

Lãsaþi copiii sã refacã România Mare!

Cum fãcea amor Gigi Becali Alianþa Mafiei parlamentare împotriva DNA Bunicul-porno Rãzboiul chiloþilor „Poveºti nemuritoare”, de Dacian Julien Sörös Pielene, blana înapoi!

Iliescu nu se dã dus Pensie de 24.000 de lei Cu vaca-n portbagaj Culmea plagiatului Biroul Ovul E femeile mai ºucare decît bãrbaþii?

La ce vîrstã se maturizeazã bãrbaþii?

Elena Udrea se dã la alt mongol Marea viermuialã A devenit o modã, de la Caragiale încoace, sã întrebi ca prostu': eu cu cine votez? Mãcar cetãþeanul turmentat avea scuza cã nu-ºi luase jocul, dar contemporanii noºtri n-au nici una. O fac din laºitate, nu din ambiguitate. O fac cu bunã ºtiinþã, nu din neºtiinþã. O fac cu interes, nu din dezinteres. Sînt bine informaþi, dar în spatele întrebãrii pseudo-tragi-comice îºi ascund adevãratele intenþii. Au avut întotdeauna cu cine vota, dar au preferat ochelarii de cal, spiritul de turmã, satisfacþia primarã de a fi în tabãra învingãtorilor. A jefuitorilor. N-au votat niciodatã cu capul. Nici cu inima. Au votat întotdeauna cu burdihanul.

Cei mai parºivi sînt aceia care se considerã deasupra spectacolului public, care pretind cã sînt spirite superioare ce nu pun botul la vrãjealã, deºi, prin noncombat, gireazã, de fapt, marile fãrãdelegi care se comit în numele democraþiei. Au dreptate, parþial, doar aceia care sînt sinceri. Cu marile partide chiar nu meritã sã votezi. Sînt niºte gãºti de cartier formate din bagabonþi, curve politice ºi peºti, aspirante la statutul de mafii.

Chelneri de bacºiºuri mici, în spirit, mari ºpãgari, în fapte. Dar în cazanul electoral fierb întotdeauna ºi oameni de calitate, oneºti, demni, patrioþi, inteligenþe sclipitoare. Ei pot fi gãsiþi la partidele mici, fiindcã numai oamenii de mare caracter participã la rãzboaie inegale, cu scopul de a schimba în bine societatea mizerã în care trãim, pentru a nivela nedreptãþile înfiorãtoare. Nu mai veniþi cu scuza cã ,,n-am cu cine sã votez”, cã nu mai þine. Aveþi cu cine vota, ºi aþi avut întotdeauna, numai cã aþi fost nedrepþi ºi aþi cãutat pete în soare. Uite, eu critic nenorocirile din societatea mizerã în care trãim, vãd cã ne conduce o clasã politicã depravatã, chiar criminalã, dar am avut întotdeauna cu cine sã votez. ªi n-am regretat niciodatã votul meu. Nu-mi plec privirea cînd mã uit în oglindã. Am votat întotdeauna cu România Mare, în speranþa cã, într-o zi, acest partid se va desfiinþa ºi va deveni o patrie. Faceþi ca mine, ºi veþi redescoperi mersul biped!

Politicieni de doi bani manipuleazã miºcarea unionistã în scopuri electorale. Îi întreb ºi eu pe Popey Marinarul, pe Mickey Mouse ºi pe ceilalþi nevlegi, de ce n-au fãcut nimic pentru unire cînd au fost la putere? Pe Iohannis n-are rost sã-l întrebi ceva, pînã vine rãspunsul, îºi terminã mandatul. ªi altul nu mai pupã, mai ales dupã ce a pus jandarmii sã-i cotonogeascã pe tinerii unioniºti.

Bãi, aceºtia, voi nu sînteþi români? Lãsaþi copiii patriei sã înfãptuiascã România Mare! Lãsaþi istoria sã-ºi urmeze cursul! ,,Cine a îndrãgit strãinii, mînca-i-ar inima cîinii...”. Parcã aºa scria Eminescu, românul absolut. ,,Studenþii români sînt adevãraþi zei! Ei ºtiu totul despre orice domeniu, iar eu abia dacã ºtiu ceva”. Aºa i-a caracterizat o studentã britanicã pe tinerii români studioºi din Regatul Unit. Ce nu ºtie englezoaica e cã în România, þara cu cel mai mare surplus de materie cenuºie pe cap de locuitor, n-au dreptul sã conducã decît proºtii.

Nu vã mai spun cã ºefa de promoþie de la Sorbona este Andreea Grad, o bistriþeancã din Lunca Ilvei, cã iar v-o luaþi în cap!

Cardul de sãnãtate n-a funcþionat 3 zile! O eternitate pentru cei aflaþi la graniþa dintre viaþã ºi moarte. ªi ce face tehnocratul Voiculescu în vremea asta? Se hîrjoneºte cu liberala Alinuþa... carea cãzut ºi ºi-a rupt puþa.

Teodosie Petrescu, arhiepiscopul Tomisului, a fost pus sub control judiciar pe o perioadã de 60 de zile. Nu, nu pentru delictul de ,,ochi alunecoºi, inimã zburdalnicã”, ci pentru infracþiunile de fraudã cu fonduri europene ºi luare de mitã. Padre, n-ai ºtiut cã banu-i ochiul dracului, sau la voi e sarcinã de serviciu? Ce Dumnezeu furaþi aºa, ca în tîrgul lui Cremene?! Nu-mi mai amintesc exact, preasfinþiei tale i se spunea Teodosie ªpagoveanu?

Citim pe Net ºi ne îngrozim: ,,Gigi Becali fãcea amor cu lumina stinsã ºi cu ciorapii de lînã în picioare” (Bravo lui, aºa se apãrã scriitorii de rãcealã!); ,,Ejacularea femininã, cel mai mare mister al omenirii!” (Poate pentru Cãtãlin Botezatu). Bãi, aceºtia, ia mai terminaþi cu prostiile, cã vã aud copiii de la ºcoala ajutãtoare: Nicuºor, Dacian, Victoraº, Daniel, Bogdãnel, Alinuþa... Unii se mirã cã C.P. Moliceanu le-a cerut colegilor de bancã parlamentarã sã se alieze, indiferent de mafia din care fac parte, împotriva DNA. De ce vã miraþi, deontologilor? Astea sînt regulile jocului

,,hoþii ºi vardiºtii”, la care asistaþi impasibili.

Sã vedem, la alegeri, cîþi români voteazã împotriva justiþiei ºi, mai ales, a tragerii la rãspundere a derbedeilor politici. κi va mai permite electoratul lui Motocicleanu sã paraziteze sistemul politic? În mod normal, golanii ãºtia de la ALDE, PMP, PTRU ºi celelalte pãduchelniþe antinaþionale, nu vor intra în Parlamentul României.

Aceeaºi soartã ar avea-o ºi organizaþia fripturistoteroristã UDMR, dacã nu i-ar face respiraþie gurã la gurã ºi PNL, ºi PSD, în acelaºi timp...

Guristul Mihai Trãistariu este revoltat cã pozele sale în portjartier ºi cu chiloþii de tablã la purtãtor, postate pe Net, au un impact mult mai mare în raport cu cele 5 piese înregistrate anul acesta. Nu te mai revolta, prefãcutule! Îmbracã-te ºi cîntã! L-a vãzut cineva pe Dan Spãtaru în chiloþi (cu excepþia Sidei, soþia sa)? Nu-i nimeni vinovat cã-þi viziteazã profilul de cocotã masculinã mai mulþi obsedaþi sexual decît melomani Chinezul Wang Deshum a debutat în modã la 80 de ani, fiind supranumit buniculsexi. E un fel de Mircea Ionescu-Quintus, buniculporno al defilãrilor politice româneºti.

Dupã invazia bãrbaþilor mai vechi decît piramidele, au intrat în rãzboiul internautic ºi voluptoasele, care se considerã mult mai hot decît osoasele. Aceastã desfãºurare de forþe, acest rãzboi necruþãtor al chiloþilor, se desfãºoarã sub ochii bulbucaþi de curiozitate ai obsedaþilor de... frumos.

Bogdan Diaconu, prietenul electoral al lui Victor Ponta, susþine, în niºte înregistrãri publicate pe diferite site-uri, cã ,,Ponta e fricos ºi instabil, are probleme psihice.(...) Zici cã-i o femeie la ciclu”. Dacã-i aºa, de ce nu-l daþi jos de pe cort pe puradel? Mã, dar ce prieteni are ºi Ponta! Liviu Dragnea, Sebastian Ghiþã, Bogdan Diaconu! Unde i-o fi cunoscut? La ºcoala de corecþie? În Parlament?

Anunþ important: Editura ,,Profitorul oficial” a reluat colecþia de mare succes ,,Poveºti nemuritoare”. Primul volum se numeºte ,,Platforma România 100” ºi este semnat de Dacian Julien Sörös.

Soþia lui Marius Pieleanu, sociologul (ce glumã bunã!) de serviciu al PSD, a fost avansatã de Iohannis la gradul profesional de chestor de penitenciare. Evident cã doamna Maricica n-are nici o vinã cã soþul ei violeazã cu sãlbãticie sociologia. Nu ºtiu dacã Marius a întors deja armele ºi, de acum, Iohannis va apãrea cu procentul de 150% la capitolul încredere, cert este cã distinsul ciufulit are o datorie moralã faþã de PSD ºi compania de hoþomani. Ar trebui, pînã nu va avea soarta ursului de la Sibiu, sã le cam dea pielea înapoi.

Klaus Iohannis a declarat, de luni pînã sîmbãtã, cã n-are nimic împotriva cãsãtoriei persoanelor de acelaºi sex. Al dracu, Pieleanu!

Un fost sepepist, decorat de Cîrpa Kaghebistã, a fost arestat pentru cã întreþinea relaþii sexuale cu niºte copiliþe cu vîrste cuprinse între 13 ºi 16 ani, cu bomboane, ciungã ºi bani de-o citronadã. Nu vã mai spunem cã filmãrile se desfãºurau în judeþul Vaslui, iar fostul sepepist era angajat la bordelul autointitulat ,,România TV”.

Lucrurile astea se înþeleg de la sine. Radu Cîmpeanu, primul preºedinte al PNL dupã cacealmaua din 1989, a încetat din viaþã la vîrsta de 94 de ani. A fost un personaj interesant al anilor '90, obþinînd 10,64% la alegerile din Duminica Orbului, dupã bolºevicul travestit în om de bine. Dumnezeu sã-l ierte! Nu pe Iliescu, pe Cîmpeanu! În aceeaºi zi s-a stins ºi Elisabeth Raþiu, soþia celui de-al treilea clasat (din trei candidaþi) la alegerile din 20 mai 1990. Numai pe Iliescu-l doare-n basca proletarã.

Fostul procuror general Ilie Botoº s-a pensionat la vîrsta de 51 de ani. Generalul cu patru stele va avea de înfruntat greutãþile vieþii, dintr-o pensie de 240 de milioane de lei vechi! Pe lunã, nu pe an, cum ar putea crede oamenii cinstiþi. Bã, mînca-v-aº ochii, pe englezeºte, ce þarã e asta?! Niºte brãileni, veri buni cu Tîndalã, au fost surprinºi pe o ºosea din Buzãu cu o vacã în portbagajul Daciei 1310. Boii încã nu ieºiserã de la ºedinþa solemnã a celor douã Camere.

Titlul programului ,,România 100” al lui Cioloº este un plagiat dupã Victor Ponta. Asta-i culmea plagiatului! Totuºi, Victor Viorel are umor, susþinînd cã restul nu-i plagiat. Încã. ªi cã nici el nu s-a apucat de treabã, fiindcã are o problemã juridicã cu tasta Copy Paste. Al naibii cîrlan!

Orice ar spune detractorii lui, doctorul e doctor ºi-n

pielea politicã goalã... Întrebãri chinuitoare: Primarul din Voluntari este peste primarul Capitalei, sau invers?

Va deveni Bill Clinton primul domn al SUA, fiind soþul soþiei sale? Ar cam fi timpul, cãci pe vremea cînd era ºef la Casa Albã i-a bombardat pe toþi, din toate poziþiile; ºi pe sîrbi, ºi pe irakieni, ºi pe Monica Lewinski. În mod sigur, dupã alegeri, Biroul Oval se va numi Biroul Ovul.

E femeile mai deºtepte decît bãrbaþii, sau e mai ºucare? Hillary Clinton, Angela Merkel, Teresa May, Gabriela Vrânceanu Firea, Carmen Iohannis ºi alte gagici conduc mapamondul lumii. Ne-am întors în matriarhat ºi nici mãcar n-am avut nimic de obiectat. Femeile e ca pisicile: pîº, pîº, pîº, te adorm ºi, pe urmã, redecoreazã planeta. Colo o bombã, dincolo niscai refugiaþi, mai harcana un exit fãrã preaviz, pe televizor - un peºte de sticlã, la Cotroceni - o nouã cantinã... Nu vã mai spun cã-n matriarhat nu prea ºtie nimeni cine-i tatãl ºi cu ce se ocupã cînd nu procreeazã.

Cercetãtorii britanici au stabilit cã bãrbaþii se maturizeazã la 43 de ani! Fugiþi, bã, de acilea! I-aþi vãzut pe Bãsescu, Iohannis ºi gaºca de week-end? Par ãºtia cã ºtiu pe ce lume sînt? Dar Charles al vostru ce cusur are?

Singurul bãrbat care s-a maturizat la 43 de ani este Elton John. S-a cãsãtorit cu David Furnish, celãlalt bãrbat din Regatul Unit.

Cît despre noi, aflaþi cã sîntem bine, sãnãtoºi, ºi cã în România bãrbaþii preferã sã bea decît sã se maturizeze. Romantic incurabil, Traian Bãsescu îi sugereazã Elenei Udrea sã mai facã ºi ceva activ dupã refugierea în religie. Pãi tot ce ºtie sã facã blonda de la drept e imoral, e ilegal, sau e pãzit.

Andreea Paul Vass, nepoata Ghizelei Vass ºi veriºoara lui Bogdan Olteanu, e contrariatã cã existã persoane care ,,au rentã viagerã pe viaþã”. De aceea le recomandã sã facã un pas înapoi în spate. De-a dreptul criminal dispreþul cu care au fost tratate sãnãtatea ºi educaþia românilor dupã lovitura de stat din 1989. Dacã în 1990 îºi desfãºurau activitatea 59.000 de medici, acum mai sînt aproape 39.000, o scãdere de 42%! Din 27.327 de unitãþi ºcolare au mai rãmas 18.707, iar populaþia ºcolarã a scãzut de la 5.544.648 la aproximativ 3,5 milioane, în condiþiile unui abandon ºcolar de 17%! În schimb, avem veºti bune dinspre cei 245.000 de analfabeþi: s-au înscris în politicã ºi o duc bine. Peste 90% dintre ei au devenit (ºi) doctori.

Dar nu e periculoºi, nu face injecþii... În timp ce Benone Sinulescu crede cã n-are toatã þigla pe casã (,,Nu ºtiu însã dacã sînt sãnãtos la cap”), Ciprian Marica e convins cã toate cremele pe care le foloseºte pentru a-ºi hidrata tenul îl vor ajuta în cariera de linge pizza, pe care o practicã dupã ce a pãrãsit fotbalul. Adicã dupã ce a plecat de la ªahtiorul lui Lucescu.

Cercetãtorii în vagine de piatrã au descoperit cã virusul HPV a fost transmis pe cale sexualã (cum altcumva?) cãtre homo sapiens, dupã ce maimuþicile lor s-au dat în bãrci cu neanderthalienii, mai alaltãieri, acum abia 100.000 de ani. Nu te joci cu oamenii de ºtiinþã! Ceea ce nu au aflat liber cugetãtorii e cã neaderthalienii foloseau prezervative de piatrã cu care, în preludiu, îºi liniºteau partenera. Sau partenerul, cã Iohannis deja acceptase ideea de parteneriat civil. Pentru cine a deschis ochii mai tîrziu, pe atunci, prezervativul proteja mîna pãroasã (au trebuit tot 100.000 de ani ca un alt cercetãtor de obeliscuri sã coboare husa mai jos) cu care tovarãºa Nina era lovitã-n occipitalul capului. Dacã-ºi mai revenea, bine, dacã nu, intrau în scenã cercetãtorii obraznici.

Pardon, britanici.

Elena Udrea, cea care a vrut sã lichideze monarhia norvegianã, ea fiind o republicanã devotatã, a dat de pãmînt ºi cu Attila, conducãtorul hunilor, cel care-n anul 452 s-a oprit ca prostul la porþile Romei, numai pentru cã Papa Leon s-a îmbrãcat la þol festiv ºi i-a ieºit în întîmpinare cu niºte tovarãºi din subordine. Masteranda în teologie neortodoxã susþine cã n-a fost Attila, ci Ginghis Han, chit cã mai avea de aºteptat vreo ºapte secole ca sã vadã lumina de la capãtul tunelului intrauterin. Pe biata fatã o trage aþa cãtre asiatici; deºi ambii conducãtori au abuzat sexual o mulþime de consiliere planturoase, se zice cã Ginghis Han e number one, peste Traian Bãsescu, celãlalt mongol sadic. Aºa cã-i recomandãm junei, cu toatã consideraþia pentru jertfa-i intelectualã, sã urmeze ºi un master în istorie. S-o ia uºor, sã înceapã cu Fãrãmiþã Lambru, dupã care sã se bage cu toatã încrederea ºi în Vlad Þepeº. Pe urmã poate sã fumeze ºi o þigarã, fãrã a se simþi vinovatã cã l-a tras în piept pe Diavolul Chior.

Pînã la urmã, Elena a înþeles cã ea avea fantezii cu Ginghis Han, dar o satisfãcea Attila. Totuºi, se bucurã pînã la orgasm cã nu a confundat Dieta de la Augsburg cu vreo curã de slãbire în grup. Aici e psihanalizã curatã, pe biata fatã, aceastã martirã a mitei, o trãdeazã subconºtientul.

A început marea viermuialã. Care-i pupã moaºtele lui Dragnea, care se dã în bãrci cu Cioloº, care o trage de ºurubel pe Alinuþa... Toþi gîndacii de bucãtãrie ºi-au dat cu cremã de ghete ºi au ieºit la vînãtoare de furnici. ªi-n vremea asta, în România, în fiecare searã, 200.000 de copii se culcã flãmînzi.

Nenorociþilor, ce-aþi fãcut cu þara noastrã?

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Poem autumnal Ne-au pãrãsit rîndunelele ºi lãstunii, ultimul triunghi de cocori ºi berzele se-ndreaptã spre þãrile calde, iar în grãdina de la „Vila Hedy”, din Sinaia, mai vieþuieºte ultimul trandafir roºu, ca o mare de fosfor, ºi mi-aduc aminte de miºcãtoarea operã „Martha”, de Flotow, unde se tãlmãcesc versurile, pline de „melanholie”: „Trandafirule din urmã,/ Ce-ai rãmas aºa tîrziu,/ Ce mai cauþi prin grãdinã,/ Singuratec ºi pustiu?”.

Am trecut de 80 de ani ºi nu mã mai pot gîndi la viitor, ci doar la trecut, încît îmi vine a „melodia”, din nou, pe notele din cantata mea ,,În marea trecere”, înfãþiºatã, tulburãtor, la Londra, de Cornel Þãranu ºi formaþia clujeanã „Ars Nova”, cu dramaticele versuri ale ,,profetului” de la Lancrãm, divinul Lucian Blaga: „Opreºte, Doamne, ceasornicul cu care ne mãsori destrãmarea”...

TABLETÃ DE SCRIITOR

Parfum de cer albastru Oceane de stele albe se întind în zãri de codri cu pãsãri de iarbã ruginitã ºi, de jur-împrejur, vînt de mandoline scapãrã amurguri din vipia nopþilor prelungi, cu pãsãri veghetoare în cimitire ºi la rãscruci de drumuri. Cã aºa e toamna, cocoºi de munte se destrãbãleazã la margini de copaci cu frunza în adieri de mîini astrale ºi iubiri uitate de îndrãgostiþii veniþi dupã flori de cîmp ºi miresme de basme verzi, care aduc bucurii ºi liniºte în suflet. ªi scriu, cãci aºa am deprins de pe vremea cînd am fost elev ºi purtam pe mîneca hainei matricola cu numãr nou ºi numele ºcolii în care învãþam. De pe vremea aceea trãiesc taina clipei de toamnã pîcloasã, cu ploi de struguri din via noastrã, în care graurii erau cei dintîi degustãtori de arome bahice. Tot ei erau singurii care prevesteau cã negurile norilor din clipã în clipã urmau sã-ºi scoatã cepurile, eliberînd îngeri de ploi cu aripi de fluturi viºinii, întru definirea clipelor mele de bucurie. Eram bucuros pentru cã, de fiecare datã, natura mi-a oferit cîte un rozmarin de mister divin, încît, ºi azi, îmi este greu sã uit de calendarul programului de la internat. ªi acum mã gîndesc, cu aceeaºi ardoare, la anii copilãriei mele, de care, cu toate greutãþile prin care am trecut, nu mã voi dezice vreodatã. Chiar dacã lumea de azi e una a intriganþilor, a profitorilor ºi a mîncãtorilor de seminþe la margine de trotuar, cei care învîrt grãtarul în parcul comunal, sub privirile nepãsãtoare ale poliþiºtilor. Toþi sînt o apã ºi-un pãmînt, îmbrãþiºînd lenea la nepãsare ºi orgolii. Pe vremea copilãriei ºi a adolescenþei mele, erau parcã mai buni ºi mai înþelepþi, mai cu sufletul lipit de Biblie, pentru cã ei chiar credeau în ceea ce spuneau ºi fãceau.

CIOBURI DE GÎNDURI

ÞÃRÃNCUÞÃ... ÞÃRÃNCUÞÃ!... „Tãrãncuþã, þãrãncuþã... ai sã mã aduci în stare/ Sã te prind de cingãtoare/ Ziua în amiaza mare/ Sã-mi dai fraga buzelor!“... Aºa grãia amorezul din cãtunul uitat de lume ºi de Domnul... ªi þãrãncuþa l-a crezut. La auzul acestor cuvinte, þãrãncuþei i s-au aprins cãlcîiele mai ceva ca dinamita.

Aºadar, dupã îndelungi chibzuieli...

Chibzuieli?! Doamne, ce spun eu!

Fãrã pic de chibzuialã, þãrãncuþa îºi pãrãseºte familia ºi o ia la sãnãtoasa dupã amorezul sãu. Doar îi spusese cã are bujori în obrãjori... nu? Ba îi mai spusese cã o ia de cingãtoare...

Ziua în amiaza mare! Auzi curaj! Pe la sate, lumea este ceva mai reþinutã, dar cînd ai bujori în obrãjori... înseamnã cã sînt motive serioase sã o iei razna (în anii secetoºi, ºi vinul are partea lui de vinã... iar þãrãncuþa noastrã se pricepe de minune la consumul elixirului pãcãtos, nu ºi la filozofii atît de subtile...). La asemenea chestiuni este foarte priceput amorezul, repetent în cîteva ocazii ºi corigent în toþi anii de ºcoalã. Unde mai pui cã înaintea erei voastre, dragi prieteni, amorezul s-a desãvîrºit douã

Polemici

În aceastã toamnã bacovianã, în þarã e multã sãrãcie, dar ºi o lugubrã deculturaþie, care mã duce cu gîndul la cinicul aforism al lui Stanislaw Lec: ,,Despre ce urlã lupii? Despre cruzimea oilor!’’.

Noaptea mã înseninez, în acest autumnal tablou, ºi privesc la ,,frumosul clar de lunã, trist ºi nins”... Cît adevãr în cuvintele aceluiaºi Lucian Blaga: ,,Inima, cu bãtãile ei regulate, aplaudã existenþa!”. De aceea, trec peste sinistra realitate, în care „unde te duci,/unde te’ntorci/ numai porci!”. Dar mã bucur cã mai sînt ºi oameni cu suflet înalt ºi drept, care au ajuns la concluzia cã Tribunul Corneliu Vadim Tudor are multã dreptate cînd „melodiazã”, într-un climat de grandoare austerã ºi hieraticã, pe cuvintele: „Existenþa omului e o avalanºã de suferinþe pînã cînd el ajunge, pe cãi proprii, la credinþa deplinã ºi de nezdruncinat în Dumnezeu - de atunci încolo, nimic nu mai conteazã, totul e bucurie!”.

DORU POPOVICI 1 octombrie 2012, Sinaia, Vila ,,Hedy”

,,Cele mai bune prietene”, tablou al pictorului francez Émile Vernon (1872-1919)

M I C R O S I O A N E

Nedumerire

O, ºi mã uit în grãdina mea, din Bãneasa veºniciei mele, cum pruniºorii aruncã priviri zemoase din fructele lor, la un pas de a deveni cîntec, joc ºi voie bunã la petreceri. Cã toamna se numãrã cirezile pentru prãsilã, cã toamna pãsãrile îºi fac bilanþul puilor de peste varã, pentru a pleca în þãri unde le aºteaptã vremea împerecherii. ªi aici, în Bãneasa veºniciei mele, cîntecul graurilor e la ordinea serilor, îngemãnate cu lingouri de amintiri ºi petreceri, chiar ºi de unul singur, la o stacanã de vin ºi fripturã de curcan, trecutã prin mujdei de usturoi, cãci toamna oferã momente de melancolie ºi de meditaþii poetice... ªi acum miroase a toamnã, cu cîntec golaº de pãsãri ce se prefirã de peste tot, dînd autografe de dulceþuri ºi porumb fiert.

Ceea ce scriu acum sînt revãrsãri de unde albastre de pe cerul pe care, cîndva, am vãzut chipul Maicii Domnului, sau aºa mi s-a pãrut, simþind fericirea dangãtului de clopot, seara, la vecernie. Azi, încã sînt copleºit de amintiri, începînd cu primii paºi pe care i-am fãcut în clasa întîi, la ºcoala din satul meu natal - care acum e o ruinã, cu gardurile rupte ºi þigla spartã pe acoperiº, de zici cã, atunci cînd plouã, e iadul -, pînã la cea dintîi noapte petrecutã în internat, cu un supraveghetor ºmecher la capãtul holului.

Toamna, pentru mine, a însemnat mare parte din amintirile care mã rãscolesc: numai ce mã gîndesc, ºi mã trec fiorii - nu cã aº fi prea conectat la naturã, la viaþã, dar nu pot fi altfel, cînd vãd spectacolul mãreþ al atîtor culori ce se cern din pomi ºi razele molcome strecurînduse printre ramuri. Toate acestea îmi insuflã trãiri deosebite într-ale visãrii. Toamna aceasta e în ton cu stãrile mele: sînt rîndunelele de pe firele de telegraf, turturelele care-ºi pregãtesc puii pentru balul soareluirãsare, de unde urmeazã sã vinã îndãrãt, odatã cu trecerea anotimpului alb în pãdurile noastre, spre bucu-

ria inimii, ca atunci cînd mergeam în cete de copii, pe uliþele satului, cu focul sumetrului, ºi oamenii ne aruncau nuci, mere, gutui, spre mulþumirea lor cã toamna le este bogatã. ªi iatã cum îmi petrec eu timpul acesta de toamnã blîndã, pe care Dumnezeu mi-a adus-o ca dar al credinþei ºi bucuriei... ªi iatã cã aceastã toamnã mã face sã vãd ºi sã duc în sufletul meu bucuria din obrajii bucãlaþi ai copilului, înfãºurat în roadele livezilor întru voioºie ºi sãnãtate, cã El a hotãrît ca pãmîntul sã aibã miere de apã curatã ºi rãcoarea parfumului de cer albastru.

ION MACHIDON, preºedintele cenaclului „Amurg sentimental”

luni în studii politice - mai bine erau politicoase despre cum se face sã devii un om nou sub soare. Douã luni? Ce studii ameþitoare! Aºa s-a îmbrãcat amorezul într-un costum nou-nouþ ºi, uitîndu-se în oglindã, a spus: iatã sînt un om nou! ªi cum amorezul era drãguþ din zidirea lui, s-a trezit cu ceva fani ºi ceva fain!

Cîteva drãguþe... Cîte? Pãi nici el nu le mai ºtie numãrul. Atunci a pus el la cale ºi pãrãsirea familiei, ºi pãrãsirea de sine. Dupã îndelungi popasuri din floare în floare, a dat de þãrãncuþa cu bujori în obrãjori... ºi vara, ºi toamna, ºi în toate celelalte anotimpuri, deºi ea se jura ºi lua foc cu gura precum calul lui Fãt-Frumos - cã nu se atinge de bahica licoare! ªi au trãit ei ºi bune, ºi rele, dar mai ales pe cele din urmã, cã spre cele rele aveau ei vocaþie, punînd la cale tot felul de fãrãdelegi. Eu, neavînd de treabã, vãzîndu-le pãcãtoasa întovãrãºire, i-am dat în vileag. Ce mi-a trebuit mie?! A!... Ce mi-a trebuit? Am vrut sã fiu de partea adevãrului ºi a unui vechi prieten, într-o lume strîmbã! Dar þãrãncuþa cu bujori în obrãjori mi-a declarat rãzboi. ªi, nici una, nici douã, s-a plîns pe unde a putut ºi pe unde au învãþat-o amorezii, cã mai avea ea ºi piese de rezervã. Dar pe unde s-a plîns a pierdut. ªi a cãutat ea adevãrul cum ºi-a cãutat „Mãicuþa

bãtrînã/ Cu brîul de lînã“ feciorul dispãrut cu oi cu tot, în balada „Mioriþa“. Dar adevãrul nu l-a mai gãsit. A gãsit, pînã la urmã, ceva care se cheamã minciunã, cãci drept se spune cã fiecare om culege ceea ce seamãnã. Iar þãrãncuþa... nu a fãcut excepþie de la acest mare adevãr. A zburdat ca o cãpriþã, dar vine iarna pe uliþã! Ei... acum este acum! Toate minciunile ei s-au scuturat ca frunzele ºi, odatã cu ele, opiniile tagmei pe care ea a reprezentat-o. Ruºinea vine din urma ei ca vremea cea rea, iar binele pe care alþii i l-au fãcut acuzã ºi mai grav un suflet bolnav de lãcomie ºi de rãutate. Þãrãncuþã, þãrãncuþã... cunosc oameni care au cîºtigat milioane, ca ºi tine, dar, din pãcate, nu numai cã ei nu au fost niciodatã de milioane, ci au rãmas doar ceea ce au fost, oameni de doi bani. Ce frumos spuneau bãtrînii din copilãria mea: „Viþa-de-vie tot învie, însã cea de boz... tot rogoz!“. Vezi, þãrãncuþã, cu bujori în obrãjori? Vezi cît de importante sînt rãdãcinile? ªi dacã nu le ai... nu ai nimic! Evident, cu excepþia bujorilor din obrãjori... sã ne exprimãm cu ceva milã faþã de crunta realitate. Dar mãcar în ultimul ceas, este bine sã-þi vezi de-ale tale, þãrãncuþã, fãrã sã-þi apleci antenele cãtre sursele tale strîmbe de informare ºi fãrã sã vezi în alþii jalea din sufletul tãu. Pentru binele tãu, trezeºte-te! Sfetnicul tãu este oaia neagrã a unui neam ºi un renegat în propria sa familie. Cu bujori în obrãjori! Sau, alfel spus, cu fuiorul. Orice asemãnare cu realitatea este pur întîmplãtoare. Eu nu am fãcut decît un mic exerciþiu... aproape literar.

ILARION BOCA

Nu înþeleg de ce sînt ocolit de prieteni?!, se mirã cactusul.

Am cei mai frumoºi þepi din lume.

Confirmare Am început sã scriu fãrã sã fi avut ceva deosebit sã spun – iatã o frazã pe care autorul a socotit-o drept momeala la o carte în care, într-adevãr, n-a avut nimic deosebit de spus.

Oglindã Intrînd în magazin ºi vãzîndu-l pe vînzãtor tremurînd, inspectorul s-a vãzut pe el cînd era vînzãtor.

VASILE BÃRAN

Pag. a 5-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Duminica Încoronãrii de la Alba Iulia (15 octombrie 1922) (1) Picurã de ploaie pe dealurile de la Alba Iulia, ºi negurile se scarmãnã de pãdurile depãrtaþilor Munþi Apuseni. Spre Alba Iulia, în care s-a frãmîntat praful a trei civilizaþii, dintre care douã, cea dacicã ºi cea romanã, sînt ale noastre, iar cea maghiarã, care s-a isprãvit, e fãcutã totdeauna cu sudorile ºi uneori cu sîngele nostru, din satele ardeleneºti vin pelerinii-þãrani ai încoronãrii.

Puteau veni ºi mai mulþi, cãci aceasta e o serbare a poporului, ºi ar putea fi, cu toate necesarele mãsuri de pazã, ºi o serbare popularã. Dar atît de puþin s-a vãzut mîndrul port al vãilor noastre, care ar fi trebuit sã fie înfãþiºate întregi, din fundul Bucovinei pînã la Dunãre, ºi de cãtre Tisa pînã la apele Nistrului, prin cei mai aleºi reprezentanþi ai naþiei, în cele mai pitoreºti dintre costume! Ici ºi colo, veºmîntul alb ºi negru al Sibiului: altfel, mai mult de primprejurul oraºului, cu cîteva steaguri. Brîul roºu, brîul albastru, cingãtorile de luptã ale românimii din Ardeal contra atîtor asupriri, se vedeau doar din cînd în cînd. ªi cît am aºteptat, peste zgomotosul „Ura!“ al soldaþilor, acel inimos „Trãiascã!” al ardelenilor, în care rãsunã toatã generozitatea ºi tot avîntul rasei!

De ce a fost aºa? De ce în locul unei naþiuni s-a vãzut numai o mulþime? De ce din toate satele românimii nu s-a revãrsat atîta lume, cîtã sã nu mai simþi caracterul strãin al acestui tîrg, aºa cum a dat Dumnezeu? Nu s-au luat de (cãtre) oficiali mãsurile care, desigur, se puteau lua? S-a dus, oare, din partea unor nemulþumiþi, care nu ºtiu unde sã se opreascã nemulþumirile, nici mãcar încotro sã se îndrepte, o campanie de îndepãrtare, asupra cãreia nu poate cãdea o destul de grea osîndã? Sau poate mijloacele de transport au lipsit? N-aº putea-o spune, dar e pãcat cã fiorul, pe care de atîtea ori l-am simþit noi în timpul serbãrilor, n-a trecut, pentru incalculabile urmãri, asupra acestei întregi lumi þãrãneºti.

Spre ceasurile nouã, invitaþii se adunã în bisericã, ale cãrei înalte bolþi sînt frumos luminate, cu o singurã excepþie, cea a catapetesmei, care a rãmas neagrã, pentru a se vãdi mai bine picturile, mi se spune, deºi s-ar fi putut ºi fãrã aceastã notã de durã tristeþe. Pe fondurile clare ori aurii, se desfac marile fresce pe care, cu un deosebit meºteºug, le-a înfãþiºat un pictor cu ºtiinþa tradiþiei, cãci e al treilea dintr-o dinastie de zugravi pentru biserici, dl. Costin Petrescu.

Lîngã feþele tinere ale ducelui de York ºi Infantelui spaniol, buna privire seninã a ducelui de Genova, alb, dar drept ºi plin de spirit ostãºesc. Dar cine atrage mai mult cãutãturile e mareºalul Foch. Acela a cãrui metodicã hotãrîre ºi îndrãznealã în a da marea loviturã decisivã a salvat Europa, pe mulþi ani, de robia ce i se pregãtea de cãtre coaliþia Centralilor, zdrobitorul fiarei germanice, pornitã în ultimul ei avînt turbat, este, cu toatã mustaþa-i albã, mai tînãr ºi mult mai vioi de cum pare în chipurile obiºnuite. În el, nimic din acea trufie care trezea pretutindeni revolta contra generalilor lui Wilhelm al II-lea: discret ºi simplu, fãrã nici o dorinþã de a se pune în evidenþã, mareºalul e tipul soldatului francez în ceea ce are mai vrednic de admiraþie ºi de simpatie, în acelaºi timp.

Lîngã dînsul, omul care a fost pentru noi o mare mîngîiere ºi un continuu îndemn, pãstrãtorul celor mai îndãrãtnice speranþe de victorie ºi prezicãtorul zilelor bune care trebuie sã vinã: generalul Berthelot. Ne amintim o clipã de vremurile acelea grele, cînd puþini au crezut, pentru ca sã se bucure, azi, atît de mulþi.

Sosesc domniþele, douã din ele, acum, Regine ale unor þãri prietene. Aceea care era odatã, între noi, fericita prinþesã Elisabeta apare, în rochia ei de fir de aur, mai slãbuþã ºi palidã, dupã nespusele ei suferinþe fizice, tot aºa de frumoasã ºi de blîndã cum am cunoscut-o cînd era o podoabã a acestei þãri, pe care ºi acum o iubeºte.

Alãturi, mai sprintenã decît acum cîteva luni cînd pleca, mireasã cu ochii plînºi, la Belgrad, Regina Maria a iugoslavilor, odatã, fiica de rege român, Mãrioara. Ochii le urmãresc îndelung pe cele douã surori care, aºezînduse pentru a cruþa sãnãtatea celei mai mari, îºi amintesc poate, în convorbirea lor, zilele bune gustate pe acest pãmînt românesc, al naºterii lor. Lîngã ele, prinþesa Ileana, care, oriunde se va muta, va duce cu dînsa ceva

din neamul nostru, în însuºi numele de poezie pe care-l poartã. În tot timpul serviciului divin, gingaºa soþie a Principelui Moºtenitor dã un exemplu de evlavie ºi de rezervã.

Urale anunþã intrarea Regelui, Reginei ºi a fiilor lor.

Ele par a nu veni numai din rîndurile ostaºilor, ci, adînci, cu îndelung rãsunet, din fundul veacurilor care s-au zbuciumat ºi au pãtimit ca sã ajungem noi aici.

Ferdinand al României e stãpînit de gînduri, ºi licãrirea obiºnuitã de vioiciune ºi iniþiativã a dispãrut un moment din ochii Reginei. Ceremonia misticã prin care trebuie sã treacã pentru a fi regi încoronaþi, purtînd ºi altfel decît în titlu „mila lui Dumnezeu“, îi impresioneazã vãdit.

Mitropoliþi ai patru þinuturi româneºti - Vladimir al Bucovinei fiind oprit de boalã – îndeplinesc serviciul divin. În toatã istoria neamului nostru nu s-au vãzut vreodatã ierarhii Þãrii Româneºti ºi ai Moldovei, ai Ardealului ºi Basarabiei liturgisind împreunã. Vlãdicii de Roman, de Huºi, de Rãdãuþi, de Argeº, de Rîmnic, locþiitorii Dunãrii-de-Jos ºi Buzãului îi înconjoarã.

Puternicul cor rãspunde rugãciunilor, în care dulceaþa tradiþionalelor noastre armonii se uneºte cu dicþia mai asprã a ºcolii ardelene. În noile ectenii, pline de un frumos sentiment patriotic, lipsesc poate prea mult adînc emoþionantele accente arhaice, în care-þi pare cã vorbeºte glasul înãbuºit al secolelor, ºi se gãsesc prea des calificative ºi formule literare curente: stilul nostru bisericesc nu s-a format încã destul, n-a cãpãtat rostirile sale definitive.

Episcopul sãsesc Teutsch, încins cu cordonul albastru al „Coroanei României”, e la dreapta, lîngã Rege. Tot acolo, un delegat al Patriarhiei constantinopolitane ºi, cu gluga-i neagrã ascuþitã, cu aspru-i costum de schivnic, un episcop armean. Rabinul Niemirower e lîngã cei doi hogi, dintre care unul, cu pronunþatul tip mongolic, poartã la turbanul alb dunga de fier ºi la gît, gulerul înflorit în aur, care-l aratã ºef religios al soldaþilor noºtri musulmani. ªi Biserica unitã? Biserica blãjeanã care, timp de douã veacuri întregi, a luptat pentru izbãvirea neamului din robia a cãrei sfãrîmãri se serbeazã astãzi? Ea, care prin scriitorii ei profeþi a þinut înaintea naþiei stîlpul de foc prin care s-a îndreptat în cursul lungii ei rãtãciri prin pustie? Aceastã Bisericã, a cãrei legãturã însãºi cu vechea Romã a avut o singurã îndreptãþire: învierea amintirilor romane ºi întãrirea noastrã naþionalã prin aceste amintiri? Biserica lui Ioan Inochentie Micu, martir pentru neam, a lui Samuil Clain, a lui Gheorghe ªincai ºi Petru Maior, chiar a lui ªuluþ, frate, în 1848, cu ortodoxul ªaguna, stã dupã uºã, înþelegeþi: dupã uºã, alãturi cu nunþiul, un prieten, desigur, dar cãruia n-avem nimic a-i cere în numele ideii noastre naþionale, ºi alãturi ºi cu episcopul maghiar Majláth, ºi cu clericii lui. Afarã, în pridvor, ca sã nu se spurce prin contactul cu ortodoxia, care, religia atîtor milioane în România Unitã, cuteazã a fi ºi a voi sã rãmînã Bisericã de Stat. Un ordin de la Roma, o telegramã... Dar de cînd Papa porunceºte în afaceri naþionale unei Biserici care întîi e a noastrã ºi apoi a lui, întrucît este afarã de recunoaºterea dogmei ºi de dreptul numirilor, ºi încã numai cu voia acestui Rege, ofensat astfel? ªi, cum? Nu s-a gãsit unul, care sã frîngã de genunchi o cîrjã ce nu s-ar putea pãstra, fãrã a jigni un Rege ºi un Popor, în momentul supremei concentrãri naþionale? Mult timp va apãsa asupra Bisericii unite amintirea acestei neiertate greºeli, ce tinde a o izola de inima neamului nostru, care este una singurã. O astfel de atitudine, cînd nu era vorba de nimic confesional, ar fi putut atrage ºi sancþiuni. Cãci nici un Stat n-are datoria de a susþine o Bisericã în stare sã-ºi ia, în asemenea chestiuni, directiva de aiurea.

Se scot din altar coroanele: coroana de oþel a Regelui, simplã ºi asprã ca o zi de luptã, coroana de aur cu pietre scumpe a Reginei, croitã dupã foarte vechi forme tradiþionale, culese de pe pereþii bisericilor. Se desfãºoarã mantiile strãlucitoare de aurãrii. Pe mîni de înalþi demnitari ºi de generali, ele vor fi duse afarã, sub baldachinul care, pentru a mulþumi mai multã curiozitate, dar nu ºi pentru a înãlþa prin decor ceremonia punerii coroanelor - cãci, dupã binecuvîntarea podoabelor ºi a celor care le vor purta, atîta a mai rãmas -, va acoperi ultima ceremonie. În sunetul clopotelor noi, dulce ca argintul, în bubuitul tunurilor, în strigãtul vesel al mulþimilor, alaiul înainteazã cãtre acest coviltir, care desigur putea sã consiste, cu cît a costat, din altceva decît din pînzã zugrãvitã, care se sprijinã pe beþigaºe subþiri, vopsite tricolor. (va urma) N. IORGA

ALBUMUL CU POZE RARE

Alba Iulia - 15 octombrie 1922, ziua în care Ferdinand ºi Maria au devenit regii României Mari

O cãlãtorie spre centrul lumii În prima zi ploua. Copacii se-ndoiau izbiþi de furtuni violente La casa de nebuni redecorau pereþii pictoriþe demente Una a desenat un curcubeu deasupra capului meu „ªtii, tu lipseºti din peisaj, eºti un fel de Dumnezeu...”

A doua zi s-au aprins în zãpadã rugurile ªi-au cãzut nopþile în extaz. Trupurile Au început sã miroasã a carne arsã Mi se pare cã era o noapte de toamnã ploioasã A treia zi au început sã latre fantomatic cîinii ªi-a fugit speriatã în trecut ziua de mine Pe scara de fum coborau þinîndu-se-n braþe ucigaºii de îngeri ªi-n centrul inimii ardeau Magellanii striviþi de înfrîngeri Demonii treceau pe o punte de gînduri pregãtindu-ºi dezastrul ªi-n secvenþa de film tavanul redevenise albastru Îngerii scãpãtaþi au luat liftul prin aortã rãpuºi de iluzii Întunericul s-a scuturat de nisip ºi confuzii Mi se pare cã era o zi de toamnã ploioasã ªi-n centrul inimii se adãpostise o femeie frumoasã Evadase pe o sîrmã de rufe din visele second hand. the end ADI SFINTEª, 17 octombrie 2016

Catrene vesele ºi triste Rataþilor care ºi-au dezamãgit pãrinþii Durerea ce le-aþi cauzat Va justifica motivul, Sã folosiþi, neapãrat...

Prezervativul.

Dupã incinerare, preotul n-o sã-mi facã slujbã De mã considerã ateu, Preotului n-o sã-i fac reproº, C-o sã mã-nalþ la Dumnezeu, Pe coº.

PAUL CURIMAN

Pag. a 6-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Între trecut ºi prezent (4) Fantezie? Într-o noapte cu lunã plinã, cînd vîrcolacii-ºi fac de cap, am visat cã Pãmîntul s-a cutremurat, cînd „Dictatorul“ ºi consoarta sa au fost împuºcaþi.

Sufletul meu înspãimîntat, evadînd din trup (în vis), cu aripi de pasãre mãiastrã, a „zburat“ spre Poarta Albastrã, care deschide veºnicia-n sine. Dormeam... Visam... Trãiam?

Fugeam de întunericul vieþii, gustam visul în afara lui!... Nu e vis. E lumea... lumea mea! La prima Vamã, un paracliser cu barba albã, avînd în mîini cheile Planetei Pãmînt, m-a „mãsurat“ din picioare pînã-n cap, apoi m-a întrebat dacã am adus un „ort“, ca sã pot sã trec. L-am arãtat, ºi el a descuiat o uºã care ne despãrþea de zgomotul Pãmîntului. Am intrat într-o lume ciudatã, în care Liniºtea putea fi auzitã ºi Întunericul simþit. A pus „ortul“ într-un cufãr poleit cu aur ºi argint, în care se pãstrau toþi „orþii“ aduºi de pe Pãmînt. Cufãrul era pãzit de un ºarpe încolãcit. Am urcat, apoi, niºte scãri de fier, spre cele 9 Vãmi care duceau spre CER. Cînd, în sfîrºit, am ajuns sus, prin ferestrele cu zãbrele intrau ºi ieºeau porumbei în zbor, pãrînd o cruce pe care s-a rãstignit sufletul meu deºirat. O muzicã de vrajã se auzea din depãrtare. Venea de pe Pãmînt sau cîntau îngerii în Cer? Iatã un mister.

Fiecare vamã avea o altã scarã.

Cînd s-au sfîrºit scãrile de lemn - cam ºubrede, roase de veacuri - am urcat alte trepte, de astã datã, din marmurã. Pe fiecare scarã urcau bogaþi ºi sãraci. La capãtul lor, ceasul Pãmîntului bãtea în inima Timpului. Auzeam pulsarea ritmicã a secundelor grãbite ºi fiecare minut era rãpit de eternitate în dangãtul marelui CLOPOT negru, care, în mãreþia lui, dãdea, cu demnitate, Timpul la o parte. Meditam asupra vieþii de pe PÃMÎNT ºi asupra marelui mister din CER. Lîngã CEAS, timid, suna un clopoþel de argint, chemînd, rînd pe rînd, cîte o viaþã de pe PÃMÎNT; fiindcã l-am auzit, însemna cã încã n-am murit. Am urcat ºi-am tot urcat, vamã dupã vamã, cînd, deodatã, scãrile s-au terminat ºi o „VOCE“ m-a întrebat cine sînt. Am rãspuns: - EU sînt EU, fãcutã de Dumnezeu, pentru cã EU L-am fãcut pe Dumnezeu. SÎNT nici mai bunã, nici mai rea. SÎNT, pur ºi simplu. EU SÎNT trupul absurd al lui SÎNT ºi literele lui. EU SÎNT locul în care existã SÎNT. Nu te grãbi sã mã judeci. Aºteaptã!

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MANIPULÃRII (3) Motto: „Nu existã adevãr absolut. Nu încetaþi sã gîndiþi. Fiþi voci în afara corului. Un om care nu este niciodatã în opoziþie este o sãmînþã care nu va creºte niciodatã”. (Bertrand Russell)

Argument E posibil ca articolele pe care le scriu sã deranjeze, sã fie... incomode, dar, tot ceea ce scriu nu este decît o reacþie la afirmaþii publice fãcute de persoane oficiale (ignorînd funcþii, studii, diplome sau titlurile persoanelor care se simt vizate), cu alte cuvinte, nu fac altceva decît sã lucrez cu... „materialul clientului”, prin prisma dreptului constituþional la liberã exprimare (Constituþia României, art. 30.1), drept consfinþit de altfel ºi în Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului (art.19).

Cã unii le percep drept atac la persoanã – e problema lor. Cã manipularea, distorsionarea ºi promovarea mistificãrilor au un impact dezastruos asupra mentalului colectiv – e problema noastrã, a tuturor. În faþa tuturor orgoliilor trebuie sã primeze ideea trezirii spirituale, morale ºi raþionale a poporului. De mii de ani, acest popor pare cã retrãieºte ciclic blestemul Meºterului Manole, existenþa sa oscilînd de la agonie la extaz, de la supunere oarbã la libertate, de la blazare la minuni de vitejie, iar acum are nevoie, mai mult decît oricînd, de raþiune. Fiindcã un popor care-ºi uitã ºi reneagã trecutul, valorile morale ºi tradiþionale, devine un paria planetar, riscînd sã-ºi piardã identitatea, condamnat în ultimã instanþã la pieire.

Dacã principiile lui Sun Tzu din „Arta rãzboiului“, o adevãratã capodoperã în materie de distrugere a unui popor, aplicatã cu succes în România post-decembristã, nu au dar rezultatele scontate, românii încãpãþînîndu-se sã reziste (aºa cum o fac de milenii, fiind… greu de ucis), asta nu înseamnã cã elita ocultã s-a resemnat, epuizîndu-ºi forþa ºi mijloacele, din contrã, „inteligenþii planetei” demonstreazã nu doar resurse inepuizabile de manipulare, dar ºi o inteligenþã diabolicã, gãsind alte cãi de distrugere: * „modelarea (convertirea) conºtiinþei” prin crearea stãrii de nesiguranþã, inocularea sentimentelor de teamã în faþa viitorului, blazarea ºi senzaþia inutilitãþii; * alterarea memoriei cu scopul ºtergerii identitãþii naþionale. Desigur, se pune întrebarea - nu era mai simplu cu un rãzboi clasic? Într-

Polemici

- Ce sã aºtept ?

- Pe Nichita, sã-ºi termine opera. A lãsat-o neterminatã, cînd a trecut Poarta Albastrã!

A tãcut. Ridicînd bagheta fermecatã, am ajuns, repede, la Poarta Albastrã. Dupã ce am aºteptat un minut, sau un veac, Poarta a fost descuiatã cu cheile de la Împãrãþie, pe care, cu strãºnicie, le pãstreazã Sfîntul Petru. Prin Poarta Albastrã, drumurile lumii intrã, cu teamã, în labirintul Eternitãþii, care te îndeamnã sã urci în enigmaticele culori ale Curcubeului, din care este alcãtuit chipul Divinitãþii. O chemare, un Mit al perfecþiunii, pentru a rãsplãti goana omenirii de la o lume la alta, respirînd aerul pur al imaginaþiei Creatorului. Ochii se închid ca pentru rugãciune, dar printre gene pãtrunde speranþa lumii - Eternitatea – care, fiind un mister - ascunde în ea perspectiva Indefinitului. O chemare. Moartea, însã, produsul unui joc subtil a ceea ce am fost ºi vom fi, doar în Eternitate ne vom defini. O chemare... Un Mit? *** Din somnul adînc, m-a trezit o sonerie. Într-o secundã a lui Dumnezeu, care este cît un veac pentru OM, am visat întîmplãri din vremuri vechi. Buimacã de somn, am ridicat receptorul.

- Bunã ziua, a spus o voce.

- Bunã ziua, am rãspuns.

- Vã rog sã mã scuzaþi, fac parte din staff-ul de campanie electoralã a domnului BÃSESCU. Aþi votat, cumva, pentru unicameralã?

- Am votat.

- Îl veþi vota ca preºedinte pe dl. BÃSESCU? - Îl voi vota.

N-am închis bine telefonul ºi cineva a sunat la uºã.

Deschid. Doi tineri frumoºi, o fatã ºi un bãiat. Fata mã întreabã: - VEÞI vota cu CRIN? I-am rãspuns: - CRINUL imaculat vrea sã înflorim în albul de crin, dar albul e atît de crud, iar dorinþele din noi sînt amestec de culori: ROªU, PORTOCALIU, VERDE sau CENUªIU. În petalele CRINULUI a înflorit un VOT. Asta-i tot.

S-au uitat lung la mine, s-au crucit, nedumeriþi ºi… au plecat. (va urma) LILIANA TETELEA adevãr, planul iniþial era de a declanºa un rãzboi, România urmînd sã fie împãrþitã în patru provincii, conform mãrturiei fãcute publice într-un cotidian central, în primãvara anului 1990, de cãtre un ofiþer de contrainformaþii care i-a spionat pe mahãrii lumii, Bush ºi Gorbaciov, în timpul întîlnirii de la Malta (ofiþer care avea sã-ºi gãseascã sfîrºitul în accidentul aviatic de la Baloteºti!; interesantã coincidenþã, nu?). Ulterior, însã, nepoþii unchiului Sam au abandonat ideea; un rãzboi ducea în mod inevitabil ºi la distrugerea obiectivului aflat în disputã – România, iar ei aveau interes ca þara sã rãmînã intactã pentru a recupera toate profiturile pe care Ceauºescu le obþinuse în calitate de investitor, fiindcã datoritã inteligenþei „analfabetului” din Carpaþi, România deþinea în SUA (ºi nu numai), numeroase fabrici, mine de cãrbune ºi alte obiective industriale.

Totodatã, erau conºtienþi de poziþia geograficã a României, poziþie care oferea un imens avantaj americanilor, în tendinþa lor de a se impune în Europa. Sã nu uitãm cã spaþiul carpatic, în special Gurile Dunãrii, devenise obiectul disputei între marile imperii medievale: otoman, habsburgic ºi þarist tocmai datoritã acestui fapt; cine controla voievodatele româneºti, controla poarta de intrare spre Europa. Astfel, s-a renunþat la un rãzboi intern, în favoarea unei revoluþii („cozi de topor” se gãsesc întotdeauna din belºug!), revoluþie garnisitã cu tot tacîmul (pentru creditibilitate), un scenariu perfect: teroriºti pe care nu i-a vãzut nimeni, nefiind prins vreunul (nici nu s-a dorit!); revoluþionari bine recompensaþi ulterior, deºi ca revoluþionar lupþi pentru þara ta, sub impulsul unui ideal, nicidecum pentru a fi plãtit, fiindcã atunci se cheamã cã eºti mercenar; ºi, nu în ultimul rînd, victime (adevãraþii eroi despre care nu mai vorbeºte nimeni – „despre morþi numai de bine”), aproximativ 1.200, „ideologul revoluþiei” Silviu Brucan (alias Saul Brukner) lansase cifra de 60.000 (probabil atît era prevãzut în plan!), veºnica obsesie iudaicã pentru cifra ºase (ºase milioane de evrei gazaþi de naziºti… în timp ce milioanele de soldaþi ºi civili morþi în al II-lea rãzboi mondial sînt ignorate… pierderi colaterale, nu?). Astfel, România pãºea pe scena europeanã, graþie tributului de sînge, pe uºa principalã, jertfa Poporului Român stîrnind valuri de admiraþie, în timp ce atacurile la adresa lui Nicolae Ceauºescu atinseserã paroxismul, devenind, din zi în zi, cel mai monstruos personaj din istorie; pînã ºi crimele lui Hitler sau Stalin erau niºte glumiþe pe lîngã atrocitãþile comise de „vampirul din Carpaþi”. (va urma) SINEL TUDOSIE

Un portret subiectiv: Titu Maiorescu Fizicul lui Maiorescu nu era atrãgãtor, fãrã sã fie antipatic. Banalitatea siluetei lui se topea îndatã ce începea sã vorbeascã. Claritatea gîndirii, elegant conturatã în preciziunea expresiei, punea imediat stãpînire pe mintea interlocutorului, dar nu izbutea sã cucereascã de la început ºi sufletul. Între ce spunea ºi ce simþea în realitate el, nu era o concordanþã perfectã. ªi aceastã disonanþã pe care, cu toatã meºteºugita lui dialecticã, nu parvenea sã o ascundã, crea în jurul lui o atmosferã de nedumerire ºi pînã la un punct, de neîncredere, care se limpezea numai încetul cu încetul.

Fãrã sã fie vulgar, nu avea nimic subþire în înfãþiºare: cu þãcãlia americanã potrivitã ºi tunsã la zi ºi cu mustãþile atîrnate de ea, amintea capul lui Phileas Fog, din primele ediþii ilustrate ale lui Jules Verne – iar trupul lui era un trup oarecare, neînsemnat, nici prea mare, nici prea mic, nici prea gras ºi nici prea slab. Îmbrãcat fãrã îngrijire, dar ºi fãrã neglijenþã, în haine de culoare închisã, cu jiletca albã, încãlþat pe moda veche, cu carîmbi scurþi la ghete, cravatat ieftin ºi fãrã gust, cu mãnuºi de aþã, cu o pãlãrie fãrã pretenþii pe cap ºi mai totdeauna cu o umbrelã – de ploaie sau de soare – în mînã, Maiorescu se confunda pe stradã cu toþi trecãtorii. În casã însã, la biroul sãu, totul se schimba.

Banala siluetã de pe stradã se estompa pe cînd vorbea ºi, încetul cu încetul, cel ce sta în faþa lui nu mai vedea decît o frunte, o frunte boltitã ºi nesfîrºitã, care cotropea tot creºtetul pleºuv al capului, ºi se prindea din ce în ce în farmecul unui verb mãsurat ºi armonios, în vraja unor cuvinte cumpãnite cu o neîntrecutã artã ºi însoþite de gesturile cele mai sugestive. Maiorescu exprima prin gesturi jumãtate din gîndirea lui; un ,,înþelegi d-ta”, însoþit de o serie de semne tãiate în aer, un ,,ei, Filipescu…”, urmat de o spiralã desenatã cu degetul arãtãtor, în sus sau în jos, dupã împrejurãri, exprimau – însoþite ºi de anumite intonaþiuni ºi pauze – mai mult decît fraze întregi. Gestul lui Maiorescu nu era gestul exuberanþei unui impulsiv (impulsiv nu s-a arãtat în viaþa lui decît faþã de femei), era gestul studiat ºi mãsurat al omului stãpîn pe dînsul, care recurgea la acest mijloc de comunicare fiindcã îi oferea o gamã mai subtilã de nuanþe ºi îi permitea sã spunã tot ce voia sã se ºtie, fãrã sã o fi zis.

Maiorescu nu a fost, desigur, un om de geniu ºi poate chiar nici un om de talent. A fost însã, în România, omul cel mai inteligent ºi cel mai înþelegãtor din generaþia lui ºi din cele care l-au precedat. Ajunsese în 1913 la o plenitudine de dezvoltare intelectualã ºi moralã care îl aºeza foarte sus în ierarhia noastrã socialã. (…)

Ceea ce m-a dezamãgit mai mult la Maiorescu a fost superficialitatea lui. La dînsul nimic nu mergea în adîncime, totul era la suprafaþã – sentimente, idei, erudiþie. Totul era vorbã, ºi chiar mai puþin decît vorbã: gesturi.

Ca ºi cînd cuvintele l-ar fi angajat prea mult, prefera sã recurgã la degetele mîinilor.

Citise mult, dar numai într-o direcþie ºi, afarã de cîþiva autori clasici germani, mai mult lucrãri de mîna a doua. Erudiþia lui în materie filosoficã se mãrginise la gînditorii germani, de la Leibniz încoace – ºi nu trecea de treapta manualelor, pentru cei englezi sau francezi.

Citise mult, dar nu mai citea, în sensul cã nu se mai adãpa de la izvoare ºi se mulþumea cu pãhãruþele de „ºpriþ” pe care i le ofereau revistele de specialitate. În materie de istorie avea numai o spoialã, ºi cultura lui în acest domeniu avea lipsuri regretabile. O inteligenþã limpede ºi vie, ajutatã de o memorie remarcabilã, i-a permis sã foloseascã tot materialul cu care venise în contact, dar din care nu ºtiuse sã extragã nimic nou. Lucrãrile lui scrise, chiar ºi „Logica” (nu conþine nimic original), sînt lamentabile.

Darul lui de expunere era, însã, incomparabil, cu condiþia sã nu fie întrerupt. În Parlament a rostit discursuri, dar n-a luat niciodatã parte la o luptã de tribunã…

CONSTANTIN ARGETOIANU (Fragment din volumul ,,Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri”, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991)

Pag. a 7-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Cãþei tãvãliþi în noroiul prezentului (urmare din pag. 1) Da, naþionalismul de astãzi este doar o bãtaie de joc a nobilei idei, a conceptului care ar trebui sã uneascã, nu sã dezbine, sã gãseascã ºi sã adune bunul pentru naþiune din fiecare rãsuflare, nu halene „comuniste“, „jidãneºti“, „securiste“, „masonice“…

Cazul numitului bãrbos e exemplificator, e cel al unei cãzãturi… în propria groapã. „Ismul“ care încearcã sã elimine, nu þine cu naþiunea; „ismul“ care îºi uitã personalitãþile, valorile fondatoare, devine bãtaia de joc a prefãcuþilor, impostorilor, scursuri ale cîtor partide?... Nu spun cã e ceva rãu sã treci de la un partid la altul, este o cãutare; descoperirea simbiozei ideatice poate veni dupã multe tentative. Ruºine e sã fii o scursurã, un ins care, peste tot, ai fost un nimic, un fãrã-de-caracter care scuipã acolo unde îºi expunea bezelele, ori un scormonitor în lada de gunoi a afacerilor pe bani publici devenit, peste noaptea minþii, exponent antimafia ºi mare patriot. Ruºine e sã pactizezi cu asemenea inºi.

M-au flatat propunerile pentru candidaturã, mai ales cã au venit din partea unor oameni sinceri, pe care îi respect. Am refuzat, pentru cã îmi ajunge sã-i vãd pe ei cum sînt folosiþi, exploataþi „în orb“ de multe ori, de acest sistem sinistru numit pluripartidism. A da curs unei propuneri de candidaturã înseamnã a rîni în culcuºul monstrului care înghite, de zeci de ani, spiritul naþional, ba chiar ºi þara.

Sistemul actual este o garanþie a distrugerii generale, sau, pentru tot mai mulþi români, un motiv de renunþare la cetãþenie.

Sînt un om dedicat ideilor naþionale ºi socialiste, marxismului ceauºist. Socialismul, miºcãrile de stînga, era caracterizat de curaj. Adicã exact invers decît felul de-a fi al aºa-ziºilor socialiºti actuali, puºi la colþ de atîþia ani, dependenþi nu de propriile iniþiative, ci doar de dorinþa pãstrãrii unor funcþii (privilegii), iar mai nou, a libertãþii. Cît de caraghios de aproape este actuala atitudine socialistã de celebra replicã a lui Gheorghiu - Dej (datã lui Nikita Hruºciov) – „Eu, cînd am intrat în PCR, aveam doar ºansa puºcãriei“. Între temeritatea originalului ºi caracterul meschin, de multe ori penal, al demersului epigonic actual

existã o asemãnare semanticã, dar înecatã în ridicol ºi penibil; ºi socialistul de azi cautã drumul puºcãriei, însã cu adaptarea parcursului prin cãmara cu bani a statului. Ca ºi cealaltã componentã a guvernãrii „democratice“, liberalismul. Ideile liberale mã fascinau în adolescenþã, cînd amintirile bunicilor aveau valoare de cunoaºtere; imediat dupã schimbarea din 1989, sau înºelãciunea din 1989, aºa cum o numesc acum, am achiesat cu toatã dãruirea tinereþii la ideile construirii economiei de piaþã, pentru a vedea, destul de repede, cã legea de bazã a acestui sistem este escrocheria, iar doctrina - ºarlatania.

Mi-am dat seama cã acesta este, de fapt, liberalismul, iar experienþa generaþiei mele este susþinutã ºi de istorie, de cea adevãratã, nu de amintirile cu adaos de poveste, fireºti doar pentru adormirea nepoþilor.

Concret, liberalismul real se declarã susþinãtorul economiei private, dar este condus de personaje fãrã legãturã între munca asiduã ºi riscurile iniþiativei particulare, pentru cã „marii liberali“ sînt abonaþi la funcþii bine plãtite la stat – de la recent rãposatul Radu Câmpeanu, la urmaºul sãu întru oratorie, Crin Antonescu, de la turnãtorul matusalemic Quintus, la turnãtorul de pahare Ludovic Orban, nici unul nu a avut treabã decît cu banii publici. Tãriceanu, Olteanu, Vlasov etc. etc. – au acelaºi numitor cu Patriciu, marele tîlhar, „liberalism“ pe averea statului ºi pe banul public! Nu am pomenit-o pe Alina Gorghiu, pentru cã e subînþeleasã în sintagma prin care definesc liberalismul (de azi) – o ruºine a istoriei.

Alina e moþul de pe liberalism!

Premierul Dacian Cioloº nu ia parte la coþãiala cãþeilor noroiþi, corciþi ºi autohtoni; el e dulãul trimis de stãpînul moºiei; cu coada jos, cãþeii se gudurã pe lîngã dulãul cu euro-pedigriu, un tablou idilic, pe care iubitorii de asemenea animale se vor grãbi sã-l admire ºi sã-l cumpere/voteze la tîrgul alegerilor. „Platforma România 100“ trebuie cititã în aceastã cheie: pe scurt, dl. Cioloº expune teza unei guvernãri-parteneriat cu cetãþenii, „altfel, cu onestitate, corectitudine, integritate“, deci în antitezã cu «unele partide», care nu par sã fi mers pe aceastã cale“. Autoanaliza, „acest an de guvernare excepþionalã, independentã politic“, este susþinutã ºi

Cea mai gravã eroare politicã a Secolului al XX-lea (1) (urmare din pag. 1) Dar, apreciazã corect autorul, nici Polonia ºi nici România nu puteau accepta aºa ceva, pentru cã exista riscul enorm ca trupele ruseºti sã rãmînã pe teritoriul celor douã þãri, aºa cum s-a mai întîmplat de cîteva ori. Þãrile vecine cu Rusia, începînd cu Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia ºi terminînd cu România, aveau de ales între Hitler ºi Stalin. Pînã la München, victimele lui Hitler erau de ordinul sutelor, în timp ce victimele lui Stalin numãrau cîteva milioane. Aºa cã þãrile ameninþate ºi-au zis „Mai bine cu Hitler, decît cu Stalin“. Foarte bine a caracterizat aceastã opþiune mareºalul polonez EdwardRydz Œmigly - care a declarat ambasadorului francez din acea perioadã: „Cu germanii, riscãm sã ne pierdem libertatea, cu ruºi, ne pierdem sufletul“.

Iatã etapele care i-au condus pe politicienii englezi pe drumul celei mai grave greºeli politice a Secolului trecut. În 16 martie 1939, Viorel Tilea, ambasadorul României la Londra, a fãcut o vizitã la Foreign Office, unde a declarat cã a aflat de la Serviciile Secrete (ºi din alte surse) cã Germania intenþioneazã sã sprijine Ungaria pentru dezintegrarea României ºi sã stabileascã un protectorat peste toatã þara. Þinta lui Hitler o reprezentau cîmpurile petroliere de la Ploieºti. Pentru a cumpãra armament din Marea Britanie ºi a întãri capacitatea de apãrare a României, Tilea a cerut un împrumut de 10 milioane de lire sterline. Întrebat despre aceastã cerere, Bucureºtii au respins ideea existenþei unui ultimatum ºi au spus cã au negociat un tratat comercial cu Germania, care urma sã fie semnat într-o sãptãmînã. În 17 martie, Tilea s-a întîlnit cu Lordul Halifax, a cerut din nou împrumutul ºi a întrebat dacã, în cazul unui atac al Germaniei, România va fi sprijinitã de Marea Britanie sau nu. Guvernul britanic a luat act de îngrijorarea lui Tilea. În 24 martie, este semnat Tratatul comercial româno-german. O directivã

secretã a lui Hitler cãtre comandantul ºef al armatei germane, din 25 martie 1939, aratã cã problema Danzing-ului nu se putea rezolva prin forþã. Motivul era cã nemþii nu voiau sã arunce Polonia în braþele Angliei. Polonia era privitã ca un aliat potenþial în lupta împotriva ruºilor. Discuþiile germano-poloneze privind Danzig-ul au eºuat, însã, în 26 martie. Primuluiministru englez Neville Chamberlain îi era mai mult teamã cã polonezii ºi germanii vor ajunge la o înþelegere, decît cã vor declara rãzboi. Chamberlain s-a simþit umilit pentru cã Hitler n-a respectat înþelegerea de la München ºi a invadat Cehoslovacia, dezmembrînd-o. De acest lucru a profitat atît Germania, cît ºi Ungaria ºi Polonia. Dacã atitudinea Ungariei nu ne surprinde, ea stînd mereu la pîndã cu ochii pe teritoriile vecine, în schimb Polonia a surprins foarte tare, deoarece n-a rezistat ofertei ºi a înhãþat ºi ea o bucãþicã din Cehoslovacia. Spre onoarea ei, România, pe atunci ºi ea vecinã cu Cehoslovacia, n-a participat la jaf, deºi erau comunitãþi româneºti în zonã. Creºterea influenþei Germaniei în Europa, pe lîngã orgoliul de mare putere al Marii Britanii, rãnit în urma Münchenului, l-a determinat pe Chamberlain ca, în 30 martie, sã-l trimitã pe ambasadorul britanic la colonelul Józef Beck, ministrul de Externe polonez, cu oferta de garantare a independenþei Poloniei în cazul unui atac al Germaniei. Beck a acceptat oferta. În 31 martie, în Camera Comunelor a fost prezentatã o declaraþie, prin care se acorda tot sprijinul polonezilor în cazul unui atac german. P.J. Buchanan a considerat-o drept “the most fateful“ (cea mai funestã) declaraþie britanicã din Secolul al XX-lea.

Garanþiile acordate polonezilor au fost nesãbuite, zadarnice ºi provocatoare, plasînd destinele britanice în mîinile conducãtorilor polonezi. În schimb, Winston Churchill, pe atunci Prim Lord al Amiralitãþii, a gãsit ideea foarte bunã. Peste patru zile, entuziasmul a cam

de mãrturisirea „acum am aceastã experienþã“, iar concluzia devine logicã: „Cred cã schimbarea poate sã continue“. Dulãul Cioloº contureazã pericolul – „Dupã alegerile din 11 Decembrie 2016, România riscã sã fie condusã de oameni politici cercetaþi penal, cu condamnãri penale, care nu mai pot reprezenta viitorul“. Alternativa este evident, el. Reacþia preºedintelui Iohannis este în acelaºi sens – „Dupã 11 decembrie, vom avea premier politic, adicã premier propus de partide“, dar, atenþie, continuã preºedintele, „domnul Cioloº este independent, fiindcã a fost propus de mine“. Cu alte cuvinte, dacã dl. Cioloº este propus de partide, el îndeplineºte criteriul cerut, de premier politic. Iar Cioloº este propus de PNL ºi USR, fãrã a intra în vreun partid. Cioloº nu va face campanie pentru PNL, PNL, cãþeluºa murdarã, va face campanie pentru dulãul Cioloº. În acest timp, PSD pare a compune mesajul de acceptare a unei victorii inutile în alegeri, care îi va aduce doritele sinecuri parlamentare, pãstrarea unor funcþii bãnoase prin ministere, regii ºi direcþii, dar nu ºi guvernul.

Premierul, indiferent de rezultat, va fi Dacian Cioloº, iar schimbarea, vorba premierului, „poate continua“.

Alegerile din 2016 sînt un lux al democraþiei, ceea ce dl. Cioloº ºi susþinãtorii sãi declarã, aproape textual, prin „Platforma România 100“. În acest context, cum poate fi analizat fenomenul care, iatã, a înviorat strãzile Capitalei – unionismul basarabean? În primul rînd, orice ONG care activeazã de atîþia este suþinutã financiar de un centru de putere interesat. Al doilea aspect este cã incidentele de la Bucureºti, arestarea ºi bãtaia basarabenilor de cãtre jandarmii români, vor mai adãuga cîteva puncte la zestrea candidatului pro-rus, a cãrui victorie la preºedinþia Moldovei era oricum anticipatã de toate sondajele. În schimb, cristalizarea ideii cã ruºii sînt stãpîni în Basarabia este, deocamdatã, în avantajul NATO, care, transformînd aceastã prezumpþie într-un pericol fundamental, vor obþine, fãrã nici un fel de obiecþie, orice vor dori în România. Manifestaþia pro-Basarabia era un eveniment cu repetiþie, previzibil, controlabil informativ ºi organizatoric, - cum îºi imagineazã cineva cã o atare situaþie a scãpat de sub control aºa, doar pentru cã au luat-o razna doi-trei gurã cascã ºi cîþiva militari? Dar, sã ne bucurãm, fiul lui Prigoanã, miliardarul îmbogãþit din gunoaie ºi bani publici, pe care îl ocolesc anchetele celebrei noastre Justiþii, s-a însurat, fast mare, sume colosale adunate ca dar, semnãturi pentru naºa Elena Udrea… Hai, vã rog, cine vrea sã candideze? E o þarã veselã, are nevoie de cît mai mulþi carghioºi!

început sã-i scadã, declarînd cã o înþelegere între polonezi ºi germani în privinþa coridorului ºi Danzig-ul era binevenitã. Dar cu garanþiile în buzunar, polonezii nu au mai acceptat concesii. La trei zile dupã anunþul privind aceste garanþii, Hitler a cerut generalului Wilhelm Keitel sã întocmeascã planul invadãrii Poloniei. În 3 aprilie, ministul polonez de Externe Józef Beck ajunge la Londra, unde Chamberlain ºi lordul Halifax îl preseazã sã li se alãture pentru obþinerea unor garanþii pentru România. În urma rapoartelor lui Tilea, aceºtia credeau cã urmãtoarea þintã era România. Beck s-a opus, motivînd cã orice garanþie pentru România va precipita o alianþã germano-ungarã contra Poloniei, iar polonezii nu se grãbeau sã moarã pentru Transilvania sau pentru cîmpurile petroliere de la Ploieºti. Brusc, Chamberlain ºi-a dat seama ce decizie imprudentã ºi nechibzuitã a luat. Într-adevãr, garanþiile date Poloniei au fost cele mai dezastruoase acþiuni diplomatice din perioada interbelicã. Britanicii nu aveau interese în Europa de Est. Hitler nu voia sã lupte cu Imperiul lui Chamberlain, ci cu cel a lui Stalin. El afirmase, în „Mein Kampf“, cã voia sã înainteze în Rusia. Britanicii ºtiau cã Polonia va pierde rãzboiul, pentru cã nu o puteau ajuta.

Aveau numai douã divizii gata de luptã. A fost cel mai cinic act din istoria britanicã. În numele vigilenþei pentru marea moralitate, au preferat sã-i împingã pe polonezi la sinucidere. Hitler ºi-a dat seama care era situaþia, aºa cã, în 28 aprilie, a fãcut o nouã ofertã Poloniei pentru a rezolva pe cale paºnicã problema Danzig-ului. Polonezii nu au vrut sã mai discute.

Germania a creat o mare surprizã, anunþînd semnarea Pactului Ribbentrop – Molotov, la 23 august 1939.

Negocierea pactului a durat 24 de ore, Ribbentrop fiind de acord cu tot ceea ce a vrut Stalin. A avut o singurã ezitare, cînd i s-au pretins douã porturi din Letonia: Libau ºi Windau. L-a sunat la telefon pe Hitler. Acesta a cerut un atlas, a vãzut cã erau foarte aproape de Prusia Orientalã, dar i-a dat încuviinþarea lui Ribbentrop sã le cedeze. (va urma)

Pag. a 8-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (42) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Incendiul de la mijlocul Secolului al XlX-lea a determinat Parohia Sfîntul Gheorghe - Nou sã solicite, în anul 1915, protecþia ºi sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, prin includerea bisericii în categoria monumentelor istorice. Aceastã calitate i-a fost acordatã prin Decretul Regal nr. 1719 din 2 iulie 1915, care trecea în categoria monumentelor istorice toate edificiile mai vechi de anul 1834. În acelaºi an, 1915, Parohia Sfîntul Gheorghe - Nou a cerut aprobarea în vederea întocmirii unui proiect pentru restaurarea bisericii. Cererea a fost pusã în discuþia Comisiei Monumentelor Istorice, dar primul rãzboi mondial, cu rãvãºirea instituþiilor guvernamentale ºi cu ocuparea Capitalei României de cãtre trupele invadatoare, a determinat amînarea rezolvãrii acestei cereri.

MONUMENTUL KILOMETRUL ZERO În perioada interbelicã a fost reluatã strãdania finalizãrii peisajului exterior al bisericii. Un prim aspect a fost înfiinþarea ºi instalarea monumentului „Kilometrul Zero” din curtea bisericii. În acest scop, topografii au efectuat mãsurãtori, în cursul anilor 1936-1937, ºi au constatat cã biserica se aflã în centrul geometric al oraºului, stabilind cã acest loc este kilometrul zero în raport cu toate localitãþile þãrii. Pentru marcarea acestui punct, Consiliul General al Municipiului Bucureºti a hotãrît sã fie executat un monument, numit iniþial „Piatra Militarã”. Ansamblul monumental, al cãrui autor a fost arhitectul Horia Creangã, a fost conceput ca un bazin circular, pe peretele cãruia sã fie reprezentate, în mozaic, vechile steme ale provinciilor româneºti, cu localitãþile mai importante de pe întreg cuprinsul României Mari. În centrul acestui ansamblu a fost amplasatã o sferã îmbrãcatã în mozaic, pe care se afla statuia ecvestrã a Sfîntului Gheorghe omorînd balaurul, lucrare efectuatã de cãtre sculptorul Constantin Baraschi. Termenul efectuãrii acestei lucrãri a fost 9 mai 1937, dar el a fost amînat din cauza unor considerente de ordin religios, statuia ecvestrã a Sfîntului Gheorghe fiind vãzutã ca neadecvatã într-un spaþiu ortodox. Nici înlocuirea cu o statuie care sã-l reprezinte pe Fãt-Frumos nu a fost acceptatã de cãtre Arhiepiscopia Bucureºtilor.

Astfel, din amînãri în amînãri, a început al II-lea rãzboi

Sfatul medicului

Sindromul umãr-mînã Dr Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS.

mondial, situaþie în care finalizarea construcþiei monumentului „Kilometrul Zero” a fost pusã, pentru mult timp, într-un orizont de aºteptare.

Dupã rãzboi, în anii 1945-1947, a fost reluatã discuþia pe tema acestui monument. De data aceasta, întregul ansamblu a fost interzis de cãtre autoritãþile comuniste, pentru cã monumentul conþinea stemele ºi localitãþile reprezentative ale Basarabiei ºi ale Bucovinei de Nord, ce fuseserã desprinse din trupul României. Pînã ºi globul central al monumentului a fost demontat, iar dupã anul 1950 întregul monument a fost acoperit cu pãmînt.

De atunci ºi pînã în anul 1989, aceastã operã de artã a fost ascunsã sub o brazdã de pãmînt, ca o navã scufundatã sub valurile mãrii.

Ideea readucerii la luminã a acestui monument, considerat încã de ordin militar, a fost reformulatã dupã anul 1989. Dupã aceastã datã, sub egida Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureºti, arhitectul Alexandra Chiliman-Juvara a restaurat bazinul ºi sfera metalicã cu zodiac. În cele din urmã, ansamblul denumit de data aceasta „Kilometrul Zero al României“ a fost inaugurat la data de 9 iunie 1998.

STATUIA DOMNITORULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

Sindromul umãr-mînã este un tip de distrofie simpaticã reflexã, ºi face parte din categoria algodistrofiilor (durere ºi tulburãri vasomotorii trofice). Se caracterizeazã prin apariþia durerii ºi limitarea miºcãrilor la nivelul umãrului ºi mîinii corespunzãtoare braþului afectat.

Adie vînt de toamnã cu nostalgii vechi în priviri, Adie vînt de toamnã, mireasmã în struguri aromaþi, Mi se-ntîlnesc în minte deja uitate amurguri, Auzi cum cîntã codrii de dorul tinereþii?

Adie vînt de toamnã pe frunze ca de cearã, Adie vînt de toamnã pe piscuri de strejar, Pe uliþi bate vîntul cîrtind a cîta oarã?

Se scurg cocorii-n valuri plîngînd iar cu amar...

Adie vînt de toamnã pe ruguri obosite, Adie vînt de toamnã ºi sufletu-mi dã-n clocot, Acum se-mperecheazã stelele pe cruguri nesfîrºite, Acum se tînguie ploile cu glasuri ca de clopot...

Adie vînt de toamnã pe frunze desfrunzite, Adie vînt de toamnã ºi ochi-mi dau pe jar, κi fac de cap bursucii peste bostane sparte ªi rîu-ºi þese dorul cîntînd ca un hoinar...

Adie vînt de toamnã pe tîmple de gutui, Adie vînt de toamnã pe dealuri pastelate, Îmi spãl privirea tristã în ochi-mi lini cãprui, Ca frunzele întomnate pe drumuri neumblate...

Adie vînt de toamnã...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã O vreme pentru toate

Tot în perioada interbelicã, avînd un parcurs istoric asemãnãtor cu monumentul „Kilometrul Zero”, a fost realizatã ºi instalatã statuia Sfîntului Martir Constantin Vodã Brâncoveanu. Autorul ei, sculptorul Oscar Han, a finalizat executarea statuii la data de 2 iulie 1938, ca expresie a recunoºtinþei ºi preþuirii românilor faþã de domnitorul martir. Spre deosebire de monumentul „Kilometrul Zero”, instalarea statuii a fost fãcutã în anul 1939. Locul de amplasare ales a fost în faþa bisericii, urmînd sã fie dezvelitã într-un cadru solemn, în luna noiembrie a aceluiaºi an, sub patronajul autoritãþilor, în frunte cu regele Carol al II-lea. Însã, din motive necunoscute, regele a amînat de mai multe ori festivitatea plãnuitã, astfel cã statuia a rãmas învelitã într-o pînzã, pe care a rupt-o, cu timpul, vîntul. Pînã în toamna anului 1940, aceastã pînzã a rãmas neatinsã, pînã cînd, înnegrindu-se de la ploi ºi soare ºi putrezind, s-a rupt, iar în primãvara anului 1941, a fost înlocuitã a treia oarã. ªi de data aceasta, autoritãþile nu ºi-au gãsit timp sã inaugureze, în mod festiv, statuia Marelui Domn Sfînt ºi Martir Constantin Brâncoveanu: „A plecat ºi primarul Dombrowski de la Primãrie, a plecat ºi regele Carol de la domnie, rãmînînd în aceeaºi stare, pînã cînd Crivãþul i-a smuls din nou pînza ºi monumentul Martirului aºa a rãmas, dezvelit de vînt”. În prezent, statuia face parte din peisajul emblematic al monumentalei biserici pe care a ctitorit-o Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu. În Anul comemorativ al Sfinþilor Martiri Brâncoveni (2014), statuia restauratã va rãmîne în continuare un punct de atracþie pentru vizitatorii ansamblului monumental de la Sfîntul Gheorghe - Nou.

Un aspect notabil din istoria încãrcatã cu atît de multe evenimente a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou este ºi popasul de suflet, din data de 17 iunie 1889, al marelui poet naþional român în aceastã sfîntã bisericã, pentru care am dorit sã-l pomenim în aceastã lucrare. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Care sînt cauzele?

Care este tratamentul?

Cauzele acestui sindrom include traumatismele precum cãderea pe mînã sau fracturarea încheieturii mîinii, infarctul miocardic ºi accidentul vascular cerebral. Studiile au arãtat o frecvenþã mai mare la persoanele cu diabet.

Tratamentul trebuie iniþiat cît mai devreme pentru a preveni agravarea afecþiunii. În primul rind, cauzele sindromului ar trebui sã fie tratate sau eliminate.

Tratamentul include repaus, fizioterapie, kinetoterapie, tratament medicamentos cu antiinflamatoare pentru reducerea edemului ºi durerii, infiltraþii locale ºi tratament chirurgical.

Curbarea permanentã a degetelor poate fi prevenitã prin efectuarea unor exerciþii cu mîna afectatã, însã numai dacã boala este diagnosticatã ºi tratatã din stadii incipiente. Prognosticul este bun atît timp cît diagnosticul ºi tratamentul se fac corect ºi din stadii incipiente.

Este important sã nu neglijaþi simptomele ºi sã nu amînaþi prezentarea la medic, deoarece poate avea consecinþe grave; uneori, niºte simple afecþiuni pot deveni majore. www.artroscopiedegenunchi.ro

Care sînt simptomele?

DR. TAREK NAZER

Adie vînt de toamnã

Simptomele evolueazã în trei stadii.

Stadiul 1 - începe cu debutul brusc al tumefacþiei întinse (edem) ºi al durerii în partea superioarã a mîinii ºi cu paloare a mîinii din cauza îngustãrii vaselor sangvine locale. Apar dureri la nivelul umãrului ºi mîinii, în special în timpul execuþiei miºcãrilor.

Stadiul 2 - se caracterizeazã prin reducerea durerii ºi sensibilitãþii.

Stadiul 3 – în acest stadiu dispar edemul ºi sensibilitatea, însã apare rigiditatea, iar miºcãrile mîinii sînt limitate sau fixate în formã de ghearã. Pe radiografia acestui stadiu se observã frecvent scãderea densitãþii osoase pe arii extinse.

În zadar cauþi soarele cînd s-a fãcut noapte. În zadar cauþi pîine dupã ce s-a închis brutãria, în zadar cauþi ghiocei dupã ce a trecut primãvara. În zadar cauþi anii copilãriei dupã ce au trecut. În zadar ceri iertare dupã ce omul a murit. Toate lucrurile îºi au vremea lor. Naºterea îºi are vremea ei, ºi moartea pe a ei. Semãnatul îºi are vremea lui ºi culegerea roadelor pe a ei. Dãrîmarea îºi are vremea sa ºi construitul asemenea. Plînsul îºi are vremea sa ºi rîsul de asemenea. Tãcerea îºi are vremea sa ºi vorbitul pe a sa. Important este sã cunoaºtem vremea potrivitã pentru orice lucru. Cetatea Ierusalimului nu a cunoscut vremea cînd a fost cercetatã. Cînd uºa corabiei lui Noe a fost închisã de cãtre Dumnezeu, orice încercare de a mai bate la ea a fost zadarnicã. Bogatul în locuinþa morþilor a cãutat zadarnic o cale de ieºire; era prea tîrziu. Vremea potrivitã a mîntuirii a trecut pe lîngã el fãrã ca lui sã-i pese. Probabil, spera sã mai aibã timp; acum însã era prea tîrziu.

Sfînta Scripturã ne îndeamnã: „Cãutaþi pe Domnul cîtã vreme se poate gãsi“ (Isaia 55.6). Aceastã vreme potrivitã de a primi mîntuirea lui Dumnezeu este astãzi.

Orice amînare ne poate duce la o cãutare zadarnicã sau la un veºnic prea tîrziu.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Secretul afecþiunii dintre cîine ºi om ar putea avea rãdãcini genetice Conform unor noi cercetãri, prietenia dintre om ºi cîine ar putea avea rãdãcini genetice. Cercetãtorii au afirmat cã au descoperit un mãnunchi de gene care sînt legate de tendinþa cîinilor de a cãuta sprijin ºi ajutor uman. ,,Încercãm sã înþelegem bazele genetice ale domesticirii, ce l-a provocat pe lup sã se transforme într-un animal sociabil, precum cîinele?“, a declarat Per Jensen, coautor al cercetãrii desfãºurate în cadrul Universitãþii Linkoping, din Suedia. ,,Considerãm cã am descoperit genele care stau la baza procesului“, a adãugat el. Oamenii de ºtiinþã au detectat genele din spatele comportamentului canin prin intermediul a 437 de cîini din rasa beagle, crescuþi în laborator.

Fiecare cîine a fost amplasat într-o camerã în care se afla un cercetãtor pe care nu-l cunoºtea, fiindu-le prezentatã aceeaºi sarcinã. În faþa fiecãrui cîine au fost puse 3 capace din plastic transparent. Unul dintre capace era fixat, neputînd fi miºcat din loc. ,,ªtim cã lupii nu au nevoie de ajutor; aceºtia ar fi încercat sã rezolve problema singuri; unii cîini chiar au fãcut acest lucru, însã cea mai obiºnuitã reacþie a fost aceea în care cîinele a cerut ajutorul omului“.

Fiecare cîine a avut la dispoziþie 3 minute pentru a obþine recompensa. Comportamentul lor a fost înregistrat video, fiind punctaþi pentru frecvenþa ºi durata fiecãrui comportament, cum ar fi faptul cã patrupedul aleargã spre cercetãtor sau contactul vizual.

Din grupul de subiecþi, 95 au obþinut scoruri mari, în timp ce alþi 95 au obþinut scoruri mici pentru interacþiunea socialã. Rezultatele au dezvãluit variaþiile dintre douã regiuni genomice care pãreau legate de afecþiunea cîinelui pentru om. Cercetãtorii au descoperit 5 gene asociate comportamentului. ,,Probabil sînt multe alte gene care interacþioneazã cu acestea, însã nu ºtim exact cum influenþeazã comportamentul cîinilor“, a concluzionat Per Jensen.

Sursã: The Guardian

Romanii au inundat Colosseumul pentru a reproduce bãtãliile navale Scriitorii antici au relatat în lucrãrile lor faptul cã marele monument roman, Colosseumul, era utilizat pentru reproducerea bãtãliilor de pe mare.

Aceºtia au folosit cuvîntul naumachiae, care reflecta punerea în scenã a bãtãliilor navale pentru divertismentul publicului. Prima bãtãlie navalã a fost realizatã de Iulius Caesar, în Roma anului 46 î.Chr. Dupã ce a sãpat un bazin lîngã Tibru capabil sã susþinã bireme, tireme ºi quinquereme (nave antice de rãzboi cu douã, trei ºi cinci rînduri de vîsle suprapuse), a realizat ºi echipaje din 2.000 de combatanþi ºi 4.000 de vîslaºi, toþi fiind prizonieri capturaþi în timpul rãzboiului. În anul 2 î.Chr., cu ocazia inaugurãrii Templului lui Marte, învingãtorul, Augustus, a realizat o naumachiae, bazîndu-se pe modelul creat de Caesar. Dupã cum este citat pe Res Gestae (inscripþie funerarã), împãratul a creat, pe malul stîng al Tibrului, un bazin unde 3.000 de oameni fãrã vîslaºi s-au luptat în 30 de nave ºi cîteva bãrci mai mici. Pentru a inaugura Colosseumul, în anul 80 d.Chr., Titus a organizat douã naumachiae, una în bazinul augustian ºi a doua în noul amfiteatru. Conform istoricului Suetonius, împãratul Domiþian a organizat o luptã navalã în interiorul Colosseumului în 85 d.Chr., iar a doua a avut loc în 89 d.Chr. Probabil cã în timpul dintre cele douã bãtãlii navale, Domiþian a reuºit sã construiascã camerele de sub Colosseum, care sînt vizibile ºi astãzi. Arena Colosseumului mãsura 79,35 pe 47,20 metri. Aºadar, naumachiae din interiorul arenei probabil cã nu au fost atît de mari precum cele precedente.

Evenimentul a creat conflicte între istorici, deoarece apa nu era chiar atît de greu de gãsit. Încã este neclar cum de era arena rezistentã la apã. În cazul uneia dintre ipoteze este sugerat faptul cã locul descris de scriitori ar fi fost greºit, la fel ºi faptul cã arena ar fi avut un canal navigabil pe axul central. Utilizarea unei cantitãþi de apã necesarã pentru plutirea navelor ridicã probleme tehnice. Amfiteatrele nu erau utilizate exclusiv pentru naumachiae, acestea erau umplute cu apã ºi apoi secate rapid, pentru luptele de gladiatori. Schimbarea rapidã de la luptele pe apã la cele pe uscat ar fi fost una dintre atracþiile principale.

Sursa: Vintage News

MOZAIC

MOZAIC sfîntul Gherasim a avut ca prieten un leu, Serafim s-a

cu un urs“. Atitudinea de înþelegere, de grijã ºi Poveºti cu sfinþi ºi animale (2) împrietenit de compasiune pentru animale, pe care am întîlnit-o în

Am vãzut cum sfinþii pot sã primeascã uºor ascultare din partea animalelor. Un alt episod elocvent este cel din viaþa lui Marino din Rimini, care poate fi datatã între Secolele IX ºi XI. Sfîntul trãia în solitudine pe lîngã muntele Titan ºi avea un mãgar, care îl ajuta la muncã. Într-o zi, a descoperit cã, în absenþa lui, un urs a mîncat mãgarul. I-a poruncit atunci ursului sã continue el munca pe care o fãcea, cu supuºenie, mãgarul. Sfîntul a luat hamurile cu care îl conducea, de obicei, pe mãgar, l-a legat strîns pe urs ºi l-a dus la moara la care mãgarul învîrtise piatra. În mod miraculos, înlocuind mãgarul, ursul ºi-a arãtat natura docilã ºi liniºtitã: nu numai cã s-a apucat sã care greutãþile ºi sã învîrtã piatra de moarã, dar a devenit chiar ierbivor, mulþumindu-se sã se hrãneascã cu fînul cu care se hrãnise mãgarul.

Aceastã povestire ne aminteºte de o alta, din viaþa lui Corbinian, episcop din Freising (m. 730): în timp ce mergea la Roma pe calul sãu, a fost atacat de un urs, care i-a devorat calul. Corbinian a reuºit nu numai sã domesticeascã ursul, dar l-a ºi încãrcat cu bagajele sale ºi l-a pus sã le transporte pînã la jumãtatea drumului.

Analele din Nikon consemneazã cã, într-o zi, Sergiu din Radonezh, sfîntul eremit rus din Secolul al XlV-lea, s-a întîlnit, în mijlocul pãdurii, cu un urs enorm, slãbit de foame; i-a fost milã de el ºi, amintindu-ºi de obiceiurile din casa pãrinteascã, i-a dat o coajã zdravãnã de pîine, ca unui cerºetor. Ursul a mîncat ce a primit ºi l-a mai cãutat pe sfînt ºi altã datã. Sergiu a continuat sã-ºi împartã mîncarea cu el ºi s-au împrietenit.

Patru secole mai tîrziu, aflãm o povestire asemãnãtoare din viaþa lui Serafim din Sarov (1759-1839), cel mai renumit sfînt vindecãtor al Rusiei: Într-o zi, o cãlugãriþã, care venise în vizitã, l-a gãsit pe sfîntul Serafim în chilia sa faþã în faþã cu un urs, scenã la care femeia a reacþionat cu un strigãt de groazã; Serafim l-a rugat pe urs sã plece. ªi, pentru cã aceasta exclamase „Eu mor!“, Serafim i-a spus: „Nu, mãicuþã, nu trebuie sã mori, ci sã te bucuri“. A rugat-o sã se aºeze lîngã el, a chemat ursul înapoi ºi i-a dat sã mãnînce pîine din cãuºul palmei. „Chipul pãrintelui mi s-a pãrut minunat - a mãrturisit cãlugãriþa - era luminos ca acela al unui înger ºi era voios. Cînd m-am liniºtit cu totul, pãrintele mi-a dat ultima bucatã de pîine ºi mi-a spus sã i-o dau ursului sã o mãnînce. Dar eu i-am rãspuns: «Mie mi-e fricã, pãrinte, o sã mã înºface cu mînã cu tot». «Nu, mãicuþa mea, nu cred cã se va întîmpla aºa ceva». Atunci, am luat pîinea ºi i-am dat-o ursului, care a luat-o cu atîta bucurie, încît i-aº mai fi dat, pentru cã, mulþumitã rugãciunilor pãrintelui Serafim, animalul era blînd cu mine, pãcãtoasa. Pãrintele, vãzîndu-mã, mi-a spus: «Dupã cum vezi, mãicuþã, dacã

doar cîteva exemple ale unor sfinþi, se regãseºte în vieþile unor asceþi ortodocºi contemporani. Iatã alte cîteva pilde, convins fiind cã s-ar putea adãuga mult mai multe: Stareþul Silvan de la Muntele Athos (1886-1938), cãlugãr rus, considerat unul dintre cei mai mari sfinþi ortodocºi ai Secolului al XX-lea, foarte asemãnãtor cu cei doi Pãrinþi, Simeon Noul Teolog ºi Isaac din Ninive. Cu cel de-al doilea împãrtãºeºte compasiunea imensã pentru orice om ºi orice creaturã. Acesta scrie: „Duhul lui Dumnezeu ne învaþã dragostea pe care trebuie sã o avem pentru orice vieþuitoare ºi mila pe care sufletul trebuie sã o simtã pentru orice fiinþã“.

Silvan nu face decît sã reactualizeze ceea ce a spus Isaac din Ninive, cînd descrie compasiunea omului spiritual pentru toate fiinþele Creaþiei: „La amintirea ºi la vederea lor, ochii [unui astfel de om] varsã lacrimi de tãria milei care [îi] strînge inima ºi din cauza puternicei compasiuni. Inima se topeºte ºi nu suportã sã audã sau sã vadã rãnirea sau chiar ºi o micã suferinþã a oricãrei creaturi“.

Iar Silvan scrie: „Dacã ai milã pentru orice fiinþã ºi îþi iubeºti duºmanii, dacã te consideri mai nedemn decît oricare alt om, asta înseamnã cã harul cel puternic al lui Dumnezeu este cu tine“.

Dragostea pentru toate creaturile este un dar de la Dumnezeu datorat acþiunii Duhului Sfînt. Aceasta este cuprinsã în contextul mai larg al drumului omului spre îndumnezeire: „Fiþi, dar, milostivi, cum ºi Tatãl vostru este milostiv“ (Luca 6,36). La Patmos era un sihastru care trãia într-o peºterã aflatã lîngã mare. Vorbea cu viperele, aplicînd literal cuvintele din Evanghelia dupã Marcu: „Vor lua în mînã ºerpi ºi ... nu-i va vãtãma“ (Marcu 16,18). În peºterã, aºeza vase cu lapte din care sã bea viperele. Într-o zi, niºte copii din satul vecin, care veniserã în vizitã la el, au descoperit ºerpii ºi erau gata sã-i omoare cu pietre. „Lãsaþi-i în pace, spuse acesta, ºi ei sînt creaturile Domnului“. (va urma) ENZO BIANCHI, ANNE-LAETITIA MICHON, PIETRO CHIARANZ

Dupã moarte, oamenii pleacã într-un loc neaºteptat În anii ’80, Andrei Linde, cercetãtor în cadrul Institutului de fizicã „P.N. Lebedev“ (Moscova), a dezvoltat teoria mai multor Universuri. El este, actualmente, profesor la Universitatea Stanford (SUA). Linde explicã: „Spaþiul este format din mai multe sfere crescãtoare, care dau naºtere la sfere similare, iar ele, la rîndul lor, produc un numãr ºi mai mare de sfere, ºi aºa mai departe“. În Univers, acestea sînt distanþate; nefiind conºtiente de existenþa celorlalte. Dar sînt pãrþi din acelaºi macrounivers fizic. Faptul cã Universul nostru nu este singular este susþinut de datele primite de la telescopul spaþial „Planck“.

Folosind aceste date, oamenii de ºtiinþã au creat harta cea mai exactã a radiaþiilor de microunde, aºa-numita radiaþie cosmicã de fond iniþialã. Este cea mai concludentã dovadã pentru modelul Big Bang al apariþiei Universului. În acest fel, cercetãtorii au descoperit cã Universul are o mulþime de „lipsuri“ extinse, care se pot explica prin existenþa altor Universuri.

Fizicianul Laura Mersini-Houghton, de la Universitatea Carolina de Nord, ºi colegii ei susþin cã anomaliile de fond ale radiaþiilor de microunde existã datorita faptului cã Universul nostru este influenþat de alte Universuri existente în apropiere. De ce-am vorbit de toate aceste lucruri pînã acum?

Pentru cã existã o teorie conform cãreia sufletul uman, dupã moarte, s-ar duce într-un alt Univers paralel. ªi acest lucru nu e susþinut numai de filozofi, ci chiar de unii oameni de ºtiinþã. Conform dr. Stuart Hameroff ºi fizicianul britanic Sir Roger Penrose, conºtiinþa are reºedinþa în microtubulii din celulele creierului, care sînt locurile primare ale prelucrãrii cuantice. Dupã moarte, informaþia este eliberatã din organism, ceea ce înseamnã cã aceastã conºtiinþã „pleacã“. Cercetãtorii considerã cã

experienþa noastrã reprezentatã de conºtiinþã este rezultatul efectelor gravitaþiei cuantice în aceºti microtubuli.

Conºtiinþa, sau cel puþin proto-conºtiinþa, este teoretizatã ca fiind o proprietate fundamentalã a Universului, fiind prezentã chiar din perioada Big Bang-ului.

Sufletele noastre sînt, de fapt, construite din „þesãtura“ profundã a Universului ºi se poate sã fi existat încã de la începutul timpului. Creierele noastre sînt doar receptoare ºi amplificatoare pentru proto-conºtiinþã; oare existã întradevãr o parte din conºtiinþa noastrã, care este nonmaterialã ºi care va supravieþui dupã moartea corpului fizic?

Iatã cum explicã dr. Hameroff existenþa conºtiinþei non-materiale: „Sã presupunem cã inima nu mai bate; atunci, sîngele se opreºte, iar microtubulii îºi pierd starea cuanticã. Informaþia cuanticã din interiorul microtubulilor nu este distrusã; ea nu poate fi distrusã, ci se împrãºtie ºi se rãspîndeºte în acest Univers sau în altul“. În cazul în care o persoanã este resuscitatã, informaþia cuanticã poate reveni în microtubuli, iar pacientul poate afirma cã: „Am avut o experienþã în apropierea morþii“.

Dar, dacã pacientul nu este „reînviat“, ci moare, este posibil ca respectiva informaþie sã existe în afara corpului, probabil, pe termen nelimitat, aceasta fiind ceea ce numim „suflet“.

Aceastã stare a conºtiinþei cuantice explicã multe lucruri, cum ar fi experienþele din apropierea morþii, proiecþiile astrale, experienþele din afara corpului ºi chiar reîncarnarea, fãrã a fi nevoie sã se apeleze la ideologia religioasã. Energia conºtiinþei noastre poate pãtrunde întrun corp diferit, la un moment dat, ºi, în acelaºi timp, poate exista în afara corpului fizic, la un alt nivel de realitate, ºi, eventual, într-un alt Univers.

EFEMERIDE

Pag. a 10-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Îndemnuri pentru viitorul Neamului Românesc (1) Influenþatã de metehnele Occidentului, societatea româneascã din ultimul sfert de veac, din pãcate, a pornit-o pe un drum greºit. Iar aºa-zisa culturã, venitã din acele locuri – droguri, sexualitate, violenþã, mercantilism -, dupã ce cã e nocivã ºi necreºtinã, mai costã ºi o groazã de bani. De aceea, înalte feþe bisericeºti, ca niºte adevãraþi pãstori de noroade, s-au simþit obligate sã ia cuvîntul, ca sã înveþe de bine ºi sã þinã aproape turma, pentru a nu se rãtãci iremediabil. Ca, de exemplu, înaltpreasfinþitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei ºi al Rãdãuþilor, care, în lucrarea ,,Preafericitul Pãrinte Galeriu”, semnatã de dr. Elis Râpeanu, prezintã un adevãrat Decalog, spre luarea aminte a tinerilor din zilele de azi.

1. Sã nu mintã. Sã-ºi apere demnitatea personalã ºi naþionalã ºi sã-ºi pãstreze conºtiinþa curatã.

2. Sã înveþe istoria þãrii ºi a poporului ºi sã-ºi aducã aminte de eroii neamului, care s-au jertfit pe cîmpurile de luptã, pentru apãrarea þãrii ºi a credinþei strãmoºeºti.

3. Sã-ºi îmbogãþeascã cunoºtinþele despre ºtiinþa ºi arta strãmoºilor ºi sã contrbuie la pãstrarea lor, prin cuvînt ºi faptã.

4. Sã preþuiascã tot ce înseamnã valoare netrecãtoare – moralã, religioasã, artisticã ºi culturalã.

5. Sã contribuie la întocmirea ºi respectarea legilor de protejare a naturii, ameninþatã de poluare ºi defriºare, cu referire specialã la apele, terenurile agricole ºi silvice ale þãrii.

6. Sã cultive în sufletul lor un comportament moral, care promoveazã demnitatea persoanei umane, a omului – chip al lui Dumnezeu.

7. Sã se fereascã a spune binelui rãu ºi rãului bine.

8. Sã iubeascã munca, adevãratul izvor al bunãstãrii ºi mijloc de cultivare a sãnãtãþii trupeºti ºi mentale, nu escrocheriile ºi afacerile oneroase.

9. Sã frecventeze biserica – lãcaºul de închinare –, rugîndu-se cu rugãciunile care se rostesc la Sfîntul Altar.

10. Sã ne înnoim sufleteºte prin spovedanie ºi împãrtãºanie.

Aceasta vrea Christos de la noi. Nu ne cere mult! Ne cere doar sã renunþãm la urã, la duºmãnie, la egoism, la grãirea de rãu.

Mai departe, înaltpreasfinþitul pãrinte Pimen emite judecãþi despre starea actualã a societãþii româneºti, deosebit de îngri-

jorãtoare, atrãgîndu-ne atenþia cã numai de noi, ºi nu de alþii, depinde schimbarea rãului în bine. Cu condiþia sã ne trezim din starea de toropealã ºi de îndãrãtnicie care ne-a cuprins. ,,Astãzi, îºi începe sfinþia sa argumentaþia, sîntem victimele unei politici viclene, diabolice, de umilire a demnitãþii naþionale, politicã asemãnãtoare cu aceea exercitatã, pînã nu demult ºi la un înalt nivel, de Uniunea Sovieticã. Cei care practicã aceastã politicã sînt SUA ºi Occidentul Europei, sub pretextul cã luptã împotriva terorismului universal ºi aplicã normele democraþiei. (Avea dreptate scriitorul Paul Goma cînd spunea cã, astãzi, SUA sînt URSS cu mai multe stele pe drapel – n.m.). În realitate, aceste forþe nu urmãresc decît exploatarea popoarelor ºi jefuirea resurselor naturale din þãrile mai slab dezvoltate economic ºi militar. Aceasta este politica imperialistã despre care ni s-a tot vorbit o jumãtate de secol ºi pe care noi nu o înþelegeam, pînã cînd, iatã, o simþim pe pielea noastrã. Ni s-au distrus fabricile, produsele agricole ne-au fost scoase de pe piaþã ºi înlocuite cu cele din Occident, toate chimizate, otrãvite; familiile sînt dezmembrate ºi copiii rãmaºi sînt ai nimãnui prin plecarea pãrinþilor la muncã, la furat ºi la cerºit prin Occident; ca sã nu mai vorbim despre educaþia tinerilor – un dezastru moral”. ªi pe vremea lui Ceauºescu tinerii vizitau mînãstirile, individual sau în grupuri de elevi sau de studenþi. Ba chiar ºi Ceauºescu mai cãlca prin sfintele lãcaºuri. La o asemenea vizitã a fostului preºedinte se referã pãrintele arhiepiscop Pimen: ,,Tinerii noºtri au nevoie de o trezire la realitate. În orice loc existã Dumnezeu, în orice loc ne putem înãlþa sufleteºte. Sã mi se îngãduie sã fac o mãrturisire: în perioada regimului comunist, am fost de 4 ori stareþ la Mînãstirea Putna, apoi, timp de 10 ani, ghid. Elevii ºi studenþii veneau în numãr mare, mai ales dupã vizita lui Ceauºescu la Putna – prima sa vizitã la o mînãstire – prilejuitã de aniversarea a 500 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii Mînãstirea Putna (1466), ctitoritã de slãvitul voievod ªtefan cel Mare. Am observat cã, în urma celor vãzute ºi auzite în timpul explicaþiilor date de ghizi, toþi aceºti tineri se aprindeau sufleteºte, îºi luminau minþile ºi mãrturiseau: «Acum înþelegem cã religia nu este opiu pentru sufletul omului; ea înseamnã culturã, înseamnã cãlãuzã moralã în trãirea vieþii». În concluzie, pentru mine personal, Putna rãmîne cel mai bun exemplu, model, dascãl care sã ne ajute în trãirea vieþii, aºa cum au trãit-o moºii ºi strãmoºii noºtri, oameni de rugãciune ºi de credinþã…”. (va urma) PAUL SUDITU

Filmul ,,Katia“ - un dublu succes al Marthei Bibescu ºi al lui Danielle Darrieux (2) La 21 iulie 1938, ziarul „Paris Soir”, unul dintre cele mai rãspîndite cotidiene franceze ale vremii, acorda aproape o întreagã paginã unui amplu reportaj despre „Katia” în studio. Lucruri vãzute ºi auzite. Reportajul era semnat „Lucile Decaux” - autoarea ,,Katiei”. Iatã cîteva pasaje, scrise într-un stil cam lacrimogen, ºi mirosind a apã de trandafiri, probabil pe placul publicului cãruia i se adresa: „Sînt martorã la primul bal al anului, în Palatul de Iarnã, la faimosul bal de prezentare a Katiei, la vîrsta de ºaisprezece ani; la acest bal, unde, pentru prima oarã, la un semn imperativ al þarului, orchestra atacã un vals (dansul interzis de etichetã), în locul polonezei permise, valsul care-i va îngãdui s-o cuprindã în braþe pe micuþa-i iubitã în faþa întregii curþi... Alexandru (John Loder) o cautã pe Katia (Danielle Darrieux) ºi iatã, Katia se iveºte din mulþime, uimitoare, precum cea dintîi floare a primãverii. Cum de izbuteºte actriþa sã se desprindã atît de izbitor, sã þîºneascã atît de limpede, atît de mîndrã între toate femeile acelea gãtite care, în jurul prezenþei ei strãlucitoare, se preschimbã doar într-o massã indistinctã?”. În sfîrºit, concluzia: „Dar s-a lãsat noaptea, trebuie sã plec, sã mã smulg din aceste vedenii. Crezusem cã am sã vin la studio pentru o orã ºi am rãmas ºapte, fãrã întrerupere, fãrã sã bag de seamã cã era cald ºi cã peste Curtea Rusiei se lasã praful. Din toate pãrþile aud exclamaþii: «Katia» e un film mare. Sînteþi mulþumitã? – Dacã sînt? Aº vrea sã-i sãrut pe toþi”.

Premiera parizianã a avut loc la 19 octombrie 1938; Martha Bibescu sosise la Paris încã de la 15 ale lunii, întrucît „aceºti domni” n-au anunþat-o decît în garã cã amînaserã cu cîteva zile premiera, pentru a o avea acolo, ca sã dea interviuri ºi sã pregãteascã „atmosfera”.

Supãrarea scriitoarei s-a topit, totuºi, repede cînd a aflat cã, între timp, filmul fusese cumpãrat în Anglia. „Fapt care se grãbea ea sã-ºi informeze soþul - n-o sã-l îmbogãþeascã decît pe producãtor, însã e foarte bine ca o introducere pentru America; ea ne-ar putea îmbogãþi ºi pe noi” (iluzie ce avea sã se spulbere curînd). Deocamdatã, scria Martha Bibescu, „presa e excelentã - ºi cred cã oamenii nu mint cînd scriu cã e cel mai mare film al anului. Dar, în sfîrºit, o sã vedem”. Dupã cîteva zile, într-adevãr, mult aºteptatul succes se adeverea, ºi tonul scrisorii din 21 octombrie e ºi el pe mãsurã, entuziast, surescitat: „«Katia» e un succes imens din toate punctele de vedere! Lîngã mine, în loja mea, soþii de Windsor (au solicitat locuri!), soþii Charles de Chambrun, Jean de Castellane. L-am prezentat ºi pe John Loder ducelui de Windsor. Dupã care am plecat sã supãm. A fost foarte elegant, ºi atmosfera, impregnatã de multã simpatie pentru «Katia» ºi autoarea ei. Imagineazã-þi cã numai în dupã-amiaza zilei urmãtoare cinematograful «Marivaux» a avut încasãri de 86.000 franci! ªi se nimerise o zi însoritã. De obicei lumea vine la cinema cînd plouã. În sfîrºit sînt încîntatã ºi cred cã ºi tu ai fi fost, dacã împrejurãrile ar fi fost mai favorabile, adicã dacã ai fi putut sã fii aici ºi nu la Ankara, unde te cheamã îndatoririle tale... În seara premierei, un emoþionant incident; Pléneau, domnul care posedã toate suvenirurile Katiei, mi-a dãruit medalionul ei de aur cu inscripþia: «Sã te ocroteascã de toate pericolele!». L-am purtat la cinã, ºi fostul rege al Angliei l-a privit ºi a citit înduioºat inscripþia. Era realmente admirabil cã Windsorii au asistat la

«Katia» - care e, într-o mãsurã, ºi povestea lor, dar în mai bine”.

Dupã aceste zile de exaltare, Martha Bibescu s-a vãzut, însã, brusc silitã sã-i semnaleze soþului nu un incident, ci un accident. ªi anume, unul care s-ar fi putut solda cu urmãri tragice. Avionul care o purta spre premiera londonezã a „Katiei” avusese o avarie gravã ºi fusese nevoit sã aterizeze forþat, pe o aripã, în plin oraº. Din fericire, toþi ocupanþii aparatului scãpaserã teferi, iar pilotul, galant, îi oferise Marthei Bibescu, ca amintire, o frînturã de elice. Dar - nu-i aºa? - totul e bine cînd se sfîrºeºte cu bine, încît a doua zi dupã relatarea accidentului, instalatã la Ritz-Hotel, în Picadilly, scenarista îºi ruga soþul: „Gîndeºte-te la mine, te rog, la 2 noiembrie o sã fie faimoasa searã. Aici totul se face cu ºi mai multã strãlucire decît la Paris. Sînt destul de emoþionatã la gîndul cã filmul o sã înfrunte publicul pe aceastã parte a Canalului”.

Se pare, însã, cã totul a decurs foarte bine. Nu existã scrisori care sã descrie cum s-a desfãºurat premiera londonezã, dar la 16 decembrie, deci dupã ºase sãptãmîni, Martha Bibescu scria: „«Katia» ruleazã în continuare ºi o sã rãmînã pe afiº pînã dupã Crãciun - un succes uriaº”. Iar la 20 decembrie, dupã ce vestea cã filmul se bucura mai departe de acelaºi succes, scriitoarea remarca: „E o senzaþie ciudatã sã auzi cum în spatele tãu oamenii îºi suflã nasul în batiste, iar lîngã tine sã-i vezi pe alþii cum îºi scot batistele ca sã-ºi ºteargã lacrimile... În sfîrºit, e gloria, amuzantã sub aceastã formã nouã”.

De altfel, ºi în þarã filmul a fost considerat ca un mare succes al cinematografului francez ºi s-a bucurat de cele mai entuziaste aprecieri. Un articol din ziarul „Lumea Româneascã”, condus de Zaharia Stancu, remarca, de pildã, la 13 octombrie 1938: ,,...filmul

ALBUMUL CU POZE RARE

Marina ªtirbey-Brâncoveanu, prima româncã posesoare a brevetului de pilot militar. În aceastã calitate, a luat parte la manevrele militare de aviaþie din 1938. Prin survolarea unei mari porþiuni din Marea Balticã, ea a realizat prima legãturã aviaticã încercatã de o femeie între Bucureºti ºi Stockholm.

EPIGRAME Procese de conºtiinþã O duc mai greu cu leafa mea Decît persoanele private, Cã-n loc sã-nvãþ ºi eu ceva, Am terminat o facultate.

Vicii Privind colegii de serviciu, Gãsesc la fiecare-un viciu.

Pe ºeful doar l-aº excepta ... prostia este altceva.

„Epurare politicã“ În camerele noastre reunite, Cu cei mai onorabili deputaþi, S-a terminat cu „ciorile vopsite“...

Acum, sînt papagali adevãraþi.

NAE BUNDURI «Katia» nu e «marele film» al anului, filmul «Katia» nu poate fi clasat! Atît de bogatã ºi de mãreaþã e înscenarea ºi atît de dumnezeiascã e Danielle Darieux în rolul «Katiei»”.

Mai mult, tot atunci Martha Bibescu a fãcut ºi o altã experienþã ineditã. A fost prezentatã... la televiziunea britanicã.

Aceastã invenþie, care astãzi ni se pare cã e absolut inseparabilã de viaþa noastrã, era pe vremea aceea abia la primii paºi, iar un televizor costa foarte scump, ºi în toatã Londra, cu ºapte milioane de locuitori, nu existau decît 6.000 de aparate. Aºa se face cã singura dintre cunoºtinþele Marthei Bibescu care a vãzut-o a fost Anne Chamberlaine, soþia primului-ministru al Marii Britanii, care a doua zi i-a ºi trimis o scrisoare plinã de elogii. În martie 1939, Algazy s-a înapoiat din Statele Unite, unde izbutise sã plaseze filmul „Katia” în condiþii avantajoase, dar numai pentru el. Cãci iatã ce se întîmplase, pentru a o cita din nou pe Martha Bibescu, respectiv scrisoarea ei din 15 martie: „Cel mai mare «mamamuºiu» al cinematografelor americane socoteºte «Katia» o asemenea capodoperã, încît nu vrea sã schimbe nimic! Ca atare, a cumpãrat drepturile pentru versiunea francezã, cu subtitluri englezeºti.

Premiera o sã aibã loc la New York, în septembrie 1939, cu mare tam-tam”.

Sfîrºit

Pag. a 11-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (5) Orele...

Orele zilei sînt erele nopþii.

Erele nopþii... sînt aripile care fac fîl-fîl deasupra dragostei noastre, deasupra murmurului nostru, deasupra zîmbetului nostru etern, deasupra luminii astrale, deasupra respiraþiei noastre erotice!

Orele mele nu trec uºor, Simt cã afarã florile mor ªi cîte-un poet mai aºterne grãbit Ultime gînduri de îndrãgostit...

Gînd de fatã îndrãgostitã Eu am plecat... departe Într-o lume nouã Alunec pe-un vis Sã te stropesc cu rouã...

Iubitul meu, Mai scrii ºi tu Poeme?

Maestre!

Oh! Vis al veºnicei plãceri, Maestre, iubeºti cumva pe alta?

Iubeºti o altã fatã?! ªi, ca un spin te-nþeapã Iubirea ce o simþi?!

Un vierme nu te lasã Se-nvîrte-n jurul tãu?

Sã nu mai fii tu liber, Maestre, de azi eºti lipitoare!

Copilãrie veºnicã Mi-ai dãruit copilãrie veºnicã, Un zîmbet ascuns în masca tristeþii.

5 coincidenþe pe minut un car de iluzii înflorite, cîþiva trandafiri uscaþi, fãrã miros...

Copilãrie veºnicã în curtea ºcolii... mai înfloresc cireºii japonezi ºi-acum...

Forþa miturilor în istoria românilor (1) Cum se ºtie, manualele de „Istoria românilor“ au dispãrut din ºcoli, ceea ce înseamnã cã politicienii considerã cã n-au fãcut destule fãrãdelegi pînã acum ºi cã a sosit vremea sã ne ºteargã dintre popoarele lumii.

Desigur, acesta este unul dintre cele mai grave atentate la orgoliul nostru naþional, care, oricum, nu s-a mai manifestat în ultimii ani. Au cîrtit cîþiva profesori de istorie ºi jurnaliºti, ºi… cam atît. Academia Românã nu a insistat pe aceastã temã. Strãzile nu s-au umplut de români care sã protesteze faþã de aceste infamii. ªi-atunci, de ce sã ne mai mirãm cã penibilul ambasador al SUA s-a pozat cu steagul secuilor? Pãi, aceºtia chiar îºi studiazã istoria ºi sînt mîndri cã sînt secui... Istoria românilor nu se bucurã de prea multã simpatie din partea celor care ar trebui s-o studieze ºi s-o prezinte în adevãrata ei luminã.

Luminã! Da, acesta este ºi unul dintre supranumele primului rege al Valahiei, cel care a eliberat þara, izgonindu-i pe romani la Sud de Dunãre, care a unificat moºia strãbunã, a ridicat sau a întãrit cetãþi ºi poduri, a bãtut monede ºi a rãmas în legendele ºi datinile românilor. În presã, pentru verificarea unei informaþii, trebuie sã ai cel puþin douã surse. În privinþa conducãtorului Valahiei, despre care este vorba aici, una dintre surse este celebrul poem eroic german „Das Nibelungenlied“ („Cîntecul Nibelungilor“), care dateazã din veacul al XIII-lea, unde, în rîndul 13 al manuscrisului C.: „Aventura 22. Cãsãtoria Krimhildei cu Atilla“, este menþionat ºi „Der herzoge Ramunch uzer Vlachen lant“, care, în germana medievalã, înseamnã „principele Ramunch din Þara Vlahilor“. A doua sursã este un alt poem eroic, „Bitterolf und Dietleib“ - „Bitterolf ºi Dietlieb“, scris, de asemenea, în germana medievalã la jumãtatea Secolului XIII, unde Ramunch este pomenit din nou. El provine tot din „Vlachen lant, „Þara Vlahilor“. Amîndouã poemele se referã la întîmplãri petrecute pe la începutul Evului Mediu. Pentru cã în veacul al XIII-lea titlul suprem în teritoriile locuite de

Era o tainã mare, ascunsã sub un dor, un dor, spre-a prinde dorul iubirii nenãscute. ªi azi, aceleaºi personaje din copilãria crudã, neºtiutoare, poartã lacrimi sterpe de anii înnouraþi!

Mai înfloresc cireºii ºi acum, Dar nu mai au mirosul lor dulceag.

Mã-nãbuº...

Miroase-a timp uscat!

Ame Flacãra nestinsei iubiri, În care mai ard amintiri...

Prezentul nu mai este important!

Mi s-a uscat dorinþa pe buze, mai are puþin ºi moare, n-ai vrea tu s-o readuci la viaþã? „Dragostea e un sentiment puternic, doar ea poate înlãtura toate obstacolele!“ „Plenitudinea de astãzi este rãmurica înfloritã de... mine“.

Te-am cunoscut, Cãci privind urma lãsatã de tine pe cãrare, m-a durut inima peste care cãlcai.

Fiecare clipã nouã sã judece tot restul!

Dar stinge-þi farurile privirii Îndreptate cãtre mine, Cã mã prea tulbur.

Orice evoluþie e o combinare de fapte ºi un rezultat.

Totul anunþã invenþia, renovarea ºi creaþia.

Jocul transformãrilor noastre interioare este prea ascuns, ca sã-l sesizãm întotdeauna. Dupã cum ºtim cu toþii, îmbãtrînim, dar numai la o anumitã distanþã observãm schimbarea ºi nu vom sesiza aceasta clipã de clipã, cum noi ne metamorfozãm. Din ce am fost, în ce sîntem, în ce vom putea ajunge.

Viaþa este prea scurtã ºi este prea greu sã faci numai ºi numai sacrificii. români era acela de voievod, rangul lui Ramunch este echivalat cu cel de „principe“ sau „duce“. Cel ce lumineazã aceastã istorie este un opaiþ ºtampilat, descoperit în ruinele castrului de la Drobeta. O ºtampilã presupune imprimarea ei pe mai multe obiecte, nu doar pe unul. Aºadar, prin pãrþile locului trebuie sã fi existat multe opaiþe de acest gen. Autorul textului dovedeºte o înaltã ºtiinþã de carte, scriind, concomitent, ºi în alfabetul latin ºi în cel grecesc, permiþînd mai multe lecturi. Una dintre ele este aceasta: ROMANCH S-IS. O posibilã traducere - „Romanch sã aparã!“ (cf. rom. sã; a ieºi; a sosi) - presupune cã eroul aºteptat începuse luptele pentru alungarea romanilor din Dacia, dar nu ajunsese încã la Drobeta. Alte lecturi, în grafie eleno-latinã: LOMANE SIS „Sã fie luminã!“ (cf. rom. luminã; sã; îs); LOMANESIS „Luminatul; Curatul; Tãmãduire; Salvare; Eliberare“ (cf. rom. luminiº; liman); ROMANESIS „Vindecãtorul; Salvatorul“ (cf. rom. romaniþã „muºeþel“). În fine, tot într-un alfabet amestecat: ROMAN E SIS „Roman este conducãtorul; Roman este superior; Roman este mãrinimos“ (cf. rom. român; e; sus; alban. sasi „cantitate“; sesa „de preferinþã“). Aºadar, am avea aici a treia sursã pentru Romanch, ajuns la germanici sub forma Ramunch, ºi încã un nume al acestui conducãtor, amîndouã atributele fiind de o importanþã deosebitã pentru etnonimul nostru, de la ele fiind moºtenite ºi denumirile de româncã ºi român! Sã nu uitãm cã, în vechile texte româneºti, foºtii cotropitori ai Daciei nu erau numiþi romani, ci „rîmleni“!

Termenul este atestat chiar din Antichitate, sub forma ROMULIANUM, denumire a unui castru de pe malul drept al Dunãrii, din Moesia Superior. Spre a preîntîmpina acuzaþia de „protocronism“, de obicei atribuitã ca nuca în perete, precizez cã, pînã la descoperirea altor documente, unele afirmaþii de pînã acum sînt, deocamdatã, doar ipoteze. Tot ipotetice sînt ºi lecturile inscripþiilor de pe celebrele monede denumite „kosoni“. Precum inscripþia de pe opaiþul de la Drobeta, ºi acestea sugereazã un alfabet amestecat. Astfel, în cheie greceascã, inscripþia se citeºte chiar KOSON. Numai cã acel S, sigma, este ºi un M latinesc rãsturnat. În acelaºi timp, pe mai multe astfel de monede, K este astfel înscris,

A cãuta mereu perfecþiunea, a cãuta întotdeauna s-o atingi este un gest nebunesc. Tu nu eºti Dumnezeu. ªi nu vei reuºi.

Trebuie sã-mi schimb firea ºi sã trãiesc în prezent, fãrã sã mai fiu victima nostalgiilor pentru trecutul meu sau a panicilor pentru viitor. Viitor?!

Trãiesc goliciunea zilei prezente. Mã doare goliciunea ei necãjitã. Degeaba doresc sã fiu optimistã. Sã-mi iau viaþa în propriile mîini ºi sã privesc viitorul în faþã.

Cîteodatã cred cã vindecarea prin schimbare nu este posibilã. Caut sã mã gîndesc mai puþin la evenimentele petrecute între ºi prin noi, sau le dau o altã interpretare, ca sã mã doarã mai puþin. Îmi spun: toate au trecut ºi nimic n-a fost. ªi, pentru cã nimic n-a fost, nici nu am la ce sã renunþ. Doar cã între acele evenimente nevinovate ºi persoana mea s-a interpus moartea!

Da. Trebuie sã renunþ la amintirile pe care le-am trãit, ca fapte reale cîndva, cu nesfîrºite emoþii. Dar, ce sã fac, cã mã apucã dorul de ceea ce a fost, de ceea ce ar fi putut fi ºi n-a fost, ºi retrãiesc acelaºi ºi acelaºi trecut al copilãriei mele.

Fiecare om are atîrnat de buze un surîs, dupã cum sãlbaticii din triburile incaºe îºi pun în nas cîte un inel, cîte o bijuterie. Surîsul uman e ºi el o bijuterie, dar nu e din metal sau din alt material. ªi, totuºi, el existã în diferite forme. Poate fi prelung ºi preeelungit, sau e de scurtã duratã, uneori, nesesizabil. Uneori, pregãtit din timp, alteori, brusc, negîndit, adicã, natural, sau involuntar. Uneori, graþios sau abia schiþat, reþinut.

Depãrtãrile, înstrãinãrile de cei care odatã ne-au fost dragi sînt oribile. Mã mir cum avem tãria sã le trãim. ªi, uneori, pentru totdeauna! Este ca o moarte. Chiar mai impresionant decît moartea, cãci dupã despãrþire, atît celãlalt, cît ºi tu, mãnîncã ºi doarme, are ocupaþii, trãieºte. Îl poþi întîlni, oricît de mare ar fi lumea, indiferent de locul ºi drumul care te desparte, sau doar crezi cãl poþi întîlni. ªi, dacã nu se produce în realitate întîlnirea, ea se poate petrece în imaginaþia ta. În oricare situaþie, totul este o iluzie.

Am mers prin ploaie ºi am fost fericitã! Am simþit balsamul sãrutãrii lui Dumnezeu.

Existã cuvinte care calmeazã spiritul rãzvrãtit. Care sã fie miracolul lor de rãmîn atît de obsedant unite de fiinþa întreagã, de fiinþa mea? ªi, de ce doar pe un timp ºi nu pentru totdeauna?

De ce mã simt mereu în dificultate ºi nu mã pot face înþeleasã? (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) încît poate fi citit ºi R. De altminteri, pe alte monede, separat de inscripþia KOSON, întîlnim iarãºi R sau/ºi ligatura RK, care ar putea fi o cheie pentru dubla citire ROMON ºi KOSON. Iatã încã o lecturã a celor scrise pe monedele respective, de data aceasta în versuri. Pare a fi un strigãt de luptã:

ROMON /KOSON/ ROMON/KOSON O traducere a stihurilor este aceasta: „Romon cu fiii înving duºmanii“; cf. rom. român; cãsan „om din casã, de-al casei”; cu; sin (arhaic) „fiu; fiul lui”; germ. Sohn, engl. son, slav. syn(u) „fiu“; rom. a rãmîne „a lãsa în urmã pe cineva, a-l întrece, a-l bate, a-l învinge“; a cãºuna; guzan „guzgan, ºobolan“. Toate cuvintele au corespondenþe în românã, acest strigãt de luptã putînd fi considerat ca una dintre primele atestãri ale limbii noastre! Ca ºi inscripþiile de pe opaiþul de la Drobeta. Aºadar, mai trece timpul pînã la „Scrisoarea lui Neacºu din Cîmpulung“... În aparenþã, SON ºi KOSON sînt forme de singular. Totuºi, în strãromânã, acestea erau ºi de plural, cum sînt ºi astãzi în dialecte. Astfel, în cel meglenoromân, apar mai multe exemple în acest sens: scîndur – „scînduri“, limb – „limbi“, ficior – „ficiori“, coz – „cozi“, vãþ – „vaci“, surãr – „surori“ etc. Iatã ºi cîteva exemple din dialectul istroromân: feþor – „feciori“, gras – „graºi“, pinez – „bani“, sor – „surori“, mul’er – „muieri“, lup – „lupi“ º.a. Însemnã cã ºi SON ºi KOSON puteau fi, în strãromânã, ºi forme de plural.

Dacã pe aºa-ziºii „kosoni“ apar întotdeauna trei conducãtori, traducerea de „Romon cu (ºi) fiii“ poate fi acceptatã, nu-i aºa? Sonuri apropiate de ROMAN, cu varianta ROMON, se regãsesc în toponimia ºi hidronimia Moldovei, de unde pare a fi provenit acest mare conducãtor al daco-românilor. Poate cã el a ridicat oraºul Roman, poate cã faptele lui ºi ale fiilor sãi sã fi dat numele rîului Români ºi ale localitãþii omonime, din judeþul Neamþ. Pe vremea aºa-zisei „retrageri aureliene“ din Dacia, cele mai puternice neamuri de daci liberi din Moldova erau cele ale carpilor ºi costobocilor. (va urma) ADRIAN BUCURESCU

Comoara templierilor

(1)

În seara de luni, 18 martie 1314, regele Franþei, de alþi cîþiva cavaleri francezi. La început, a Þãrii Sfinte Creºtine, care era stãpînitã, în acel Filip al IV-lea – zis cel Frumos (1268-1314), rezemat Templierii ºi-au spus „Pauvres chevaliers du moment, de musulmani), cavalerilor francezi le-a de fereastra unei încãperi din Luvru, aºtepta, calm, Christ“ („Sãrmanii cavaleri ai lui Christos“) ºi fost repartizat Muntele Moria sau Muntele epilogul celei mai mari operaþiuni politice din tim- aveau drept scop exclusiv apãrarea ordinii în „Þara Templului, aflat în partea de Est a Oraºului vechi al pul domniei sale. În faþa palatului, pe Sena, în Sfîntã“, proaspãt cuceritã. Balduin al II-lea (1060- Ierusalimului. Ca tuturor locurilor din Þara Sfîntã, Insula Bouvier - astãzi, scuarul Vert-Galant - 1131), regele Ierusalimului, i-a instalat într-un palat Biblia îi atribuise ºi acestuia un rol: pe vîrful lui, vecin cu Templul lui Solomon; de legendarul meºter zidar Hiram Abiff, venit din oºtenii ridicau un rug. Acesta era aici le-a venit, ulterior, numele de Liban, construise renumitul Templu din Ierusalim, destinat unor personaje de „Templieri“. În 1128, Ordinul a ridicat la porunca regelui Solomon. Între timp, seamã: Jacques Bernard de fost confirmat ºi a avut un regu- peste acele locuri se abãtuse, vreme de 20 de Molay, al 22-lea mare magistru lament foarte sever. Acesta veacuri, furia stihiilor cereºti, dar mai ales aceea a al Ordinului Templierilor, impunea Templierilor sã se con- ambiþiilor omeneºti. Regii care le cuceriserã, rînd Geoffroy de Charnay, comansidere, pînã la moarte, într-un pe rînd, le prãdaserã, le pîngãriserã, le prefãcuserã dorul Ordinului în Normandia, ºi exil perpetuu ºi într-un rãzboi în ruine, le reconstruiserã, le jefuiserã, ºi iar le unui al treilea demnitar al sfînt. De aceea, ei trebuiau sã reconstruiserã, pînã cînd, în anul 70 d.Chr., Ordinului. În aceeaºi searã, intre în luptã în orice condiþii ºi Templul a fost ars. Totuºi, ceva a mai dãinuit, în aceºtia erau arºi pe rug. sã nu cearã, sub nici un motiv, ciuda tuturor vicisitudinilor: o rãmãºiþã din „Zidul O lunã mai tîrziu, murea ºi ajutor de la nimeni. Erau Plîngerii“ ºi un superb pavaj mozaicat, ca o tablã de Papa Clement al V-lea (1264împãrþiþi în cavaleri (nobili), ºah. Noii stãpîni ai muntelui au preluat legenda 1314), iar în cursul aceluiaºi an, fraþi, servanþi, capelani ºi preoþi. meºterului Hiram ºi au transformat precarele Filip cel Frumos era ucis în timO parte dintre membrii Ordi- rãmãºiþe arheologice într-un simbol, devenind pul unui accident de vînãtoare. nului se bucurau de privilegiul de Cavalerii Templului. În 1118, erau numai 9, dar, Într-un timp extrem de scurt, a se putea cãsãtori, însã cu obli- dupã 10 ani, au ajuns la 300, comandînd o armatã ieºeau, astfel, din arenã princigaþia ca, dupã moarte, cea mai de 3.000 de oameni, ºi au fost recunoscuþi, oficial, ca palii protagoniºti ai unui complimare parte a averii lor sã intre în Ordin, de Papalitate. De aici înainte, numãrul lor a cat proces judiciar, început cu 7 patrimoniul Templierilor. În crescut mereu, fiind recrutaþi din cele mai nobile ani înainte, dar al cãrui dosar a Regele Filip al IV-lea 1140, Papa a decis ca Ordinul sã familii ale Europei. Statutul Ordinului prevedea un rãmas deschis pînã astãzi, la aibã o uniformã specialã - o mantie albã, pe care era triplu jurãmînt: de sãrãcie, castitate ºi supunere, peste jumãtate de veac. Acum cîteva decenii, un erudit, pe nume Dessubre, a alcãtuit un tom volu- cusutã o cruce roºie. La acea datã, Ordinul nu mai cãci Templierii erau monahi. Dar portul zalelor în minos, cuprinzînd un amplu inventar al cãrþilor era, de mult, ceea ce fusese la întemeiere; între timp, locul rasei cãlugãreºti a conferit, probabil, un sens consacrate „Templierilor“, cãrþi care ar putea sã foarte mulþi cavaleri deveniserã Templieri ºi se neobiºnuit acestor noþiuni de austeritate, de vreme umple cu vîrf un vagon de marfã - dupã cum afirmã îmbogãþiserã enorm datoritã donaþiilor. Treptat, ce, pînã azi, a rãmas vorba „a bea ca un Templier“ Gérard de Sède, autorul uneia dintre cele mai com- bogãþia pe care au acumulat-o a fãcut ca sã devinã sau „a înjura ca un Templier“. În focul luptelor, acestea erau, totuºi, amãnunte plete ºi mai interesante lucrãri despre acest inepui- bancherii pelerinilor, cu atît mai mult cu cît reprezentau o bancã fãrã importanþã, cãci oºteanul zabil subiect. Nãscut în 1921, dintr-o familie gastrebuia sã-ºi refacã puterile ºi sînconã înruditã cu Papa Clement al V-lea, de Sède a adevãratã, care se bucura de gele ºi sã-ºi menþinã „entuziasajuns, printr-o întîmplare, sã reia pasionantul nenumãrate privilegii. Stãpîni ai mul“ rãzboinic. Mai semnificaepisod în care îndepãrtatul sãu strãmoº a fost unul unor vaste domenii, aceºtia au tive sînt, se pare, celelalte preveddintre protagoniºti. Retras, în 1956, la o fermã din început sã se amestece ºi în diseri ale statutului, care asigurau Nord, l-a cunoscut acolo pe Roger Lhomoy, fost putele stãpînilor feudali, ceea ce le-a atras, din partea duºmanilor Ordinului un codex de privilegii, paznic al castelului din Gisors, care i-a destãinuit care fãceau din el, chiar de la cã, în urma unor îndelungate ºi dificile sãpãturi lor, suspiciunea cã ar fi prea început, un stat în stat, oriunde ssubterane, descoperise în labirintul castelului- binevoitori faþã de Islam ºi cã ar ar fi aflat. Într-adevãr, nu plãtea fortãreaþã tezaurul mult cãutat – 30 de cufere din acþiona numai în funcþie de impozite ºi taxe, ba, mai mult, metal preþios, pline cu aur. Cei cãrora Roger interesele pe care le aveau de putea sã le perceapã, iar socotealã Lhomoy le-a vorbit despre aceastã descoperire nu apãrat. Cu toate acestea, trezoreria Ordinului a rãmas solidã, n-avea de dat nici Justiþiei laice, l-au crezut, mai ales cã, fiind vorba de un loc puþin îngãduindu-i sã-i împrumute pe nici celei ecleziastice, singurul accesibil, nimeni n-a putut sã vadã vreodatã arbitru admis fiind Papa. Vor faimoasa capelã romanicã în care se gãseºte presu- regii Europei chiar ºi atunci cînd trece aproape 200 de ani pînã la pusul tezaur. Stîrnit de revelaþiile fanaticului cãutã- au început eºecurile militare ale prima intervenþie a Sfîntului tor de comori, ziaristul a pornit la o minuþioasã Cruciaþilor în Palestina, iar bãnScaun, care a fost, însã, ºi ultima. cercetare prin arhive publice ºi particulare, iar cile italiene au fost împinse în Cruciadele se dovedeau o întrerezultatul a fost volumul „Les Templlers sont parmi pragul falimentului. Dupã evacuPapa Clement al V-lea area Palestinei, Templierii s-au prindere uriaºã ºi complicatã, nous“ („Templierii sînt printre noi“). Create iniþial repliat în Cipru. Între timp, îºi susceptibilã sã aducã beneficii spre a întãri puterea de ºoc a forþelor armate ale Cruciaþilor, care nu strãluceau deloc prin disci- creaserã, în Vestul Europei, un mare numãr de substanþiale. Dacã în primii 4 ani, cuvîntul hotãrîtor plinã, spirit de organizare ºi erau, mai ales, insufi- aºezãri ºi de temple. La sfîrºitul Secolului al XII-lea, îl avuseserã tãria spadei, curajul ºi fanatismul, în ciente spre a apãra teritoriile cucerite, Ordinele Templul din Paris devenise o bancã atît de puter- scurtã vreme, pentru minþile perspicace se deschid militare cãlugãreºti au fost pentru papalitate - nicã, încît regele Franþei fãcea, deseori, apel la ea. perspective nebãnuite pe tãrîmul diplomaþiei ºi al De aceea, pînã în 1307, Tem- afacerilor. În 1099, creºtinii întemeiau regatul cãreia îi erau direct subordonate plierii au fost menajaþi ºi ocrotiþi Ierusalimului, care se arãta a fi o adevãratã manã - un puternic instrument de de monarhia francezã, cu toate cereascã. „Pe cei care erau sãraci în þara lor, expansiune a catolicismului. Dar, cã aceasta nutrea faþã de Ordin o Dumnezeu i-a fãcut bogaþi; cei care aveau doar cîþifoarte curînd, toate cele 3 Ordine invidie adesea abia ascunsã. Iar va gologani stãpînesc nenumãraþi bani de aur; cei importante – „Templierii“, „Ospiatunci cînd regele a început sã fie care n-aveau decît un petic de pãmînt, Dumnezeu talierii“ (sau „Ioaniþii“) ºi serios stînjenit de prezenþa aces- le-a dat, aici, un oraº. De ce s-ar mai întoarce acela „Cavalerii Teutoni“ - au abdicat tuia ºi a socotit cã monarhia avea cãruia Rãsãritul îi este atît de prielnic?“, exclama de la jurãmîntul de castitate, nevoie de averile cavalerilor spre un martor al timpului, Foucher de Chartres, sãrãcie ºi supunere ºi de la prina-ºi consolida puterea, Filip cel capelanul Cruciatului Balduin de Boulogne. ªi, întrcipala lor misiune, aceea de a Frumos ºi-a schimbat atitudinea adevãr, mulþi nu se mai întorceau, întemeindu-ºi lupta „împotriva necredincioºi a trecut la un atac fãþiº. acolo o nouã patrie, un nou cãmin, în clima aceea ºilor“, transformîndu-se în orgacaldã, desfãtaþi de rafinata moliciune orientalã, care nisme politice ºi economice cu De la Ierusalim la Paris le pãtrundea în case odatã cu nevestele cu ochi ambiþii ºi þeluri proprii. În felul acesta, au intrat în conflict cu Poate cã apariþia Ordinului migdalaþi ºi o cruce nouã la gît. Templierii erau monarhiile europene, ale cãror Templierilor, sau mãcar a unora rodul cel mai desãvîrºit al acestei epopei. Veniþi tendinþe centralizatoare nu se dintre caracteristicile sale, s-a printre cei dintîi ºi rãmaºi printre ultimii în puteau obiºnui cu existenþa acesdatorat hazardului: la împãr- Palestina, ei au înþeles mai repede ºi mai bine decît tor adevãrate state în stat, cum þeala fãcutã între biruitorii ceilalþi întreaga complexitate a noii situaþii. deveniserã Ordinele cãlugãreºti. primei Cruciade (iniþiatã, în Cunoscînd bine terenul ºi adversarul, realitatea ºi „Ordinul Templierilor“ a fost 1095, de Papa Urban al II-lea aparenþele, aveau mult de furcã cu proaspeþii fondat la Ierusalim, în anul 1118, pentru a recîºtiga controlul Cruciaþi, care debarcau, valuri-valuri, gata „sã-i de cavalerul Hugues de Payens ºi asupra oraºului sfînt Ierusalim ºi mãnînce pe necredincioºi“. Dar aceºti „necredin-

cînd Bonifaciu al VIII-lea i-a cioºi“ - care cunoºteau algebra rãspuns prin excomunicare, ºi medicina, îl comentau pe regele l-a arestat ºi a poruncit sã Aristotel ºi scriau poeme rafifie pãlmuit cu mãnuºa de fier. nate - erau tot mai greu de Sufocat de indignare, supremul înfrînt. Iar Templierii înþelepontif a murit, lãsînd locul unui geau tot mai bine cã tratativele urmaº mai abil, Clement al erau mult mai fructuoase decît V-lea. Angajaþi într-o înfruntare bãtãliile, cã mai utilã era „o spectaculoasã, Filip cel Frumos pace înarmatã, decît o hãrþuialã ºi Clement al V-lea au fost istovitoare“. În tabãra creºtinã, adversari de talie egalã, pentru însã, erau puþini aceia care gîncã amîndoi au sesizat un element deau la fel cu ei, ºi, pe mãsurã ce esenþial în evoluþia istoricã a Cruciaþii pierdeau teren, anitimpului: Papa a înþeles cã mozitatea împotriva acestor monarhia era o putere în plinã oºteni ai Crucii, care propovãascensiune, iar regele a intuit cã duiau compromisul cu necredinaceastã ascensiune trebuia sã se cioºii, sporea. În anul 1187, bizuie pe proaspãta vigoare a turcii recucereau Ierusalimul, burgheziei, pe arma populadecapitînd regatul creºtin, iar ritãþii. Nimic nu rezumã mai conflictul izbucnea pe faþã. bine aceastã nouã orientare Ordinul adera la politica engledecît atitudinea celor doi faþã de zilor de a împãrþi cu Saladin, problema Templierilor. Cãci sultanul Egiptului ºi al Siriei, un aceºtia deveniserã o problemã. condominium asupra Þãrii În 1137, Ordinul nu stãpînea Sfinte, supãrîndu-1 pe regele Jacques Bernard de Molay decît aºa-numitul „Templu“, Franþei, Filip al II-lea, care dorea, cu orice preþ, începerea unei Cruciade. construit în inima Parisului, pe un loc dãruit de Victime ale propriei lor diplomaþii, Templierii erau Ludovic al VI-lea (1081-1137); în 1247, însã, propriastfel constrînºi sã-ºi distrugã poziþia tocmai în þara etãþile Templierilor ocupau o treime din oraº, care era leagãnul ºi, totodatã, reºedinþa lor în cuprinzînd, spre Nord, o fortãreaþã redutabilã.

Europa. Dar nu mai erau liberi sã-ºi aleagã politica. Printr-una din ironiile sorþii, în care Istoria este atît Prietenia cu Orientul le era dictatã nu numai de o de darnicã, de acolo avea sã iasã, în 1314, ultimul inteligenþã lucidã, ci ºi de propriile interese. Fiindcã conducãtor al Templierilor, pentru a muri pe rug ca dincolo de faþada lor religioasã, Cruciadele se victimã a monarhiei în ascensiune. ªi, tot de-acolo, vãdeau tot mai mult o vastã întreprindere comer- va ieºi ºi ultimul reprezentant al monarhiei, cialã, iar Templierii se aflau în fruntea ei. Puterea Ludovic al XVI-lea, pornind, în 1793, pe drumul lor economicã în continuã creºtere se alimenta, în cãtre eºafod. Proprietãþile pe care Ordinul le avea cea mai mare parte, de pe piaþa levantinã; ei erau în Paris erau, totuºi, numai o modestã mostrã a cei mai de seamã armatori, iar flota lor impunã- bogãþiilor adunate vreme de douã secole. Încã de la toare trãia de pe urma porturilor orientale. înfiinþare, Ordinului îi fuseserã dãruite mari sume Corãbiile puteau lua la bord cîte 1.500 de cãlãtori - de bani de cãtre diverºi suverani ºi pontifi, la care se respectiv Cruciaþi - dar ei preferau sã transporte adãugau nu puþinele averi rãmase la moartea unora marfã decît trupe, mizînd, de cîte ori era cu putinþã, din membrii sãi aristocraþi. Dar aceste lucruri nu erau suficiente pentru a explica mai degrabã pe contracte fructuoase uriaºa avere a Templierilor, care decît pe un rãzboi care mergea prost. îngloba - în 1300 - zece mii de castele Cãci rãzboiul decurgea cu adevãrat rãspîndite prin toatã Europa, din execrabil, iar Cruciada a opta debuPortugalia pînã în Ungaria ºi Anglia, ta sub semnul nefast al ciumei, care-i ºi alte bunuri, echivalente cu 112 decima pe creºtini. Abia debarcat în miliarde de franci de astãzi. Pentru Tunisia, Ludovic al IX-lea al Franþei, contemporani, averea fabuloasã a cunoscut drept Sfîntul Ludovic, a Ordinului era un mister, cu atît mai fost rãpus de epidemie. De atunci mare, cu cît aceºtia se fereau sã o înainte, Cruciaþii au mers din eºec în iroseascã, suscitînd o invidie putereºec, pînã la catastrofa finalã. În nic nuanþatã de admiraþie. Expli1291, ei au pierdut ultimele posesiuni caþia îndeobºte admisã se baza pe levantine ºi au fost nevoiþi sã se retragã spre Europa. Templierii au Sigiliul Cavalerilor Templieri spiritul acelei epoci: se spunea cã Templierii practicau alchimia ºi avut, ºi ei, multe victime în bãtãliile pe care în zadar au încercat sã le împiedice. Totul a descoperiserã piatra filosofalã, adicã secretul transfost inutil: în ochii tuturor, ei erau cei care au boico- formãrii plumbului în aur. La drept vorbind, tat Cruciada. Or, amintirile dureroase se uitã greu zvonul cuprindea un sîmbure de adevãr, dar piatra ºi reînvie în cele mai neaºteptate momente. Odatã filosofalã pe care o gãsiserã cavalerii nu ieºea dintr-o cu Cruciaþii, Templierii au adus, în Franþa, pe pro- retortã, ci dintr-o tehnicã financiarã, care este utipriile lor corãbii, gustul amar al unei asemenea lizatã ºi în zilele noastre ºi care, la vremea respectivã, constituia o inovaþie uimitoare. Cãci Temamintiri... În 1307, regele a dat lovitura de începere a cam- plierii erau, aºa cum s-a arãtat mai sus, bancheri. paniei împotriva Templierilor: 150 de cavaleri, în De fapt, instituþia bancarã nu era chiar o noutate frunte cu însuºi marele magistru al Ordinului, au absolutã: Antichitatea îºi avusese bãncile ei, iar în fost arestaþi la Paris. În acelaºi timp, au fost cap- oraºele comerciale ale Italiei ele începeau sã renascã. Totuºi, aceste instituþii n-aveau nimic turaþi aproape toþi Templierii din þarã. În timpul procesului care a urmat, o mare comun cu bãncile moderne, în afarã de nume: erau nedumerire ºi-a fãcut loc: fabuloasa comoarã simple depozite unde se atribuitã Templierilor dispãruse, înghiþitã parcã de pãstrau banii. ªi nici nu s-ar fi putut altfel, într-o pãmînt. Unde fusese ascunsã? Oare existase vreovreme care nu depãºise datã? O tainã perpetuatã, sporitã din secol în secol, stadiul producþiei artiodatã cu legendele urzite de mirajul acestei comori zanale ºi în care Bisepe care nimeni n-o vãzuse vreodatã. ªi totuºi... rica interzicea, cu 112 miliarde de franci ºi 10.000 de castele stricteþe, orice împrumut cu dobîndã, consiÎn ciuda numelui sãu, Filip cel Frumos avea, în derîndu-l drept camãtã. primul rînd, o voinþã de fier. Ajuns adolescent pe Dar sistemul bancar al tron, în 1285, îºi propusese de la început douã þeluri: Templierilor era de o sã unifice Franþa ºi sã construiascã un stat centra- ingeniozitate fãrã precelizat. E adevãrat cã avea un precursor în Ludovic dent, cuprinzînd toate cel Sfînt, dar, spre deosebire de acesta, era dispus sã operaþiunile moderne: se batã ºi cu cerul, nu numai cu pãmîntul, pentru deschideri de conturi a-ºi impune voinþa. De aceea, i-a scris Papei: „Aflaþi curente, constituiri de cã, pe lumea asta, nu sîntem supuºi nimãnui“. Iar rente ºi pensii, avansuri,

cauþiuni, consignaþii, împrumuturi pe garanþie, încasãri, administrãri de depozite particulare, transferuri internaþionale de fonduri, operaþii de schimb.

Graþie acestui ansamblu de tehnici bancare, Ordinul se fãcuse indispensabil într-o epocã în care nesiguranþa drumurilor ºi frecvenþa naufragiilor periclitau transportul de bani. O scrisoare de credit emisã de o comanderie a Ordinului permitea negustorilor bogaþi sã se deplaseze fãrã cufere ºi fãrã escortã, intrînd, la destinaþie, în posesia fondurilor lor. O parte dintre aceste scrisori au fost regãsite ºi stîrnesc, astãzi, admiraþia economiºtilor. Scrisorile acestea includ 10 coloane: datã, loc de origine, destinaþie, valoarea sumei, natura devizelor, scadenþa, numele emiþãtorilor, numele beneficiarilor, observaþii ºi curs.

Aceastã ultimã coloanã este ºi cea mai interesantã, întrucît ne aratã cum au ocolit Templierii interdicþia Bisericii de a împrumuta cu dobîndã, speculînd diferenþele de curs de la o þarã la alta. Interdicþia mai era evitatã ºi prin perceperea spezelor de agio (diferenþa cu care preþul pe piaþã al unei monede sau al unei hîrtii de valoare depãºeºte valoarea nominalã a acesteia) ºi de comision. Datoritã acestei duble invenþii, capitalurile lor fãceau pui...

O mînã de fier ºi un secret cu lacãte de oþel Timp de 20 de ani, regele Franþei ºi Ordinul Templierilor au fost în cele mai bune raporturi.

Ordinul proclama cã va apãra regatul chiar ºi împotriva Papei, iar regele îi arãta „favoarea specialã ºi sincera predilecþie“, acordîndu-i noi privilegii. Însã aceste complimente reciproce exprimau numai o bunãvoinþã aparentã, marcînd, de fapt, o încordare crescîndã. Vechea animozitate nãscutã peste mãri, pe vremea Cruciadelor, gãsea, la tot pasul, motive de a se reînnoi. Deºi naº al fiului lui Filip, marele magistru Jacques de Molay (1245-1314) l-a alungat, în 1298, pe nepriceputul vistiernic al Ordinului, care se lãsase convins sã împrumute regelui 200.000 de florini; în 1300, însã, aveau sã iasã, pentru familia regalã, din acelaºi tezaur încã 500.000 de franci. Pe de altã parte, lui Filip i s-a refuzat cererea de a fi primit în Ordin; în 1306, a fost nevoit sã se refugieze însã în fortãreaþa Templului, din pricina unei rãscoale populare declanºate de un nou val de scumpete, în care Templierii jucaserã, de altfel, un dublu rol, contribuind la devalorizare prin rarefierea circulaþiei monetare ºi favorizînd, pe ascuns, declanºarea rãzmeriþei. Atît numai ºi ar fi fost de ajuns pentru ca un monarh cu vistieria secãtuitã sã recurgã la o loviturã de graþie împotriva creditorilor sãi. La confiscãri de averi mai recursese: în 1291, împotriva bancherilor lombarzi, ºi, în 1306, împotriva evreilor. Acum, însã, era vorba de ceva mai mult: Ordinul ajunsese la o putere mai mare decît o putea îngãdui echilibrul de forþe. Devenise o piedicã. ªi dacã ne gîndim la þelurile lui Filip cel Frumos, putem înþelege cã înverºunarea lui împotriva Templierilor nu era dictatã numai de motive financiare. Voinþa sa de fier izbutise sã micºoreze puterea bãneascã a nobilimii, înfiinþînd Camera de Conturi, dar se lovea de scutirea de impozite de care se bucurau Templierii. Aºadar, regele izbutise sã îngrãdeascã privilegiile judiciare ale clerului, dar se ciocnea de cele ale Ordinului. Filip era în conflict cu Anglia pentru teritoriile din Nordul Franþei, dar Templierii nu-ºi ascundeau vechea simpatie pentru englezi. (va urma) H. DUMITRU, OANA BUSUIOCEANU

Pag. a 14-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Ponta trebuie sã fie mulþumit Am aflat de la posturile de televiziune, în urmã cu aproximativ o lunã, cã ,,magistraþii i-au dat voie” fostului premier Victor Ponta sã facã declaraþii în spaþiul public, dupã ce, iniþial, i s-a interzis sã comenteze în vreun fel faptele pentru care era cercetat. Ceea ce, în opinia mea, era o mãsurã aberantã. Cum sã interzici tu, DNA, printr-un procuror de la Ploieºti, unui om, fie el ºi politic, sã vorbeascã? Cum sã-i iei cel mai elementar drept, acela de a se exprima public?

Va sã zicã, procurorul îl poate acuza de orice pe Victor Ponta, dar acesta n-are voie sã se apere, sã-ºi expunã punctul de vedere, dupã ce numele i-a fost terfelit cu acuze absurde! Refuz sã cred cã trãim într-o þarã în care un magistrat poate sã atace demnitatea unui om, sã-l elimine din viaþa publicã, ba chiar sã-l vîre, nevinovat, la puºcãrie.

Da’ de ce nu vã uitaþi ºi-n dreapta, la dom’ Bãsescu, de pildã? Sau la Videanu, la Berceanu ºi la alþii, care au încãlcat legea în vãzul lumii... Scopul este evident. Se doreºte eliminarea liderilor de stînga, pentru a slãbi forþele reprezentînd aceastã parte a eºichierului politic, mai precis PSD ºi ALDE. De ce?

Pe marinarul-(ex)pirat îl vedem tot mai des pe la posturile TV, strãduindu-se sã se dea drept ãl mai onest ºi nepãtat politician, cu toate cã îl aºteaptã niºte dosare grele, care, deocamdatã, sînt acoperite de cine trebuie.

Cu ce este mai vinovat Victor Ponta decît Traian Bãsescu? Ne-a tãiat cumva salariile ºi pensiile fostul

Bãse, dã-te arestat! În apariþiile sale zilnice la posturile TV, Traian Bãsescu, fostul „guvernator“ al României, cel care, de cum a deschis ochii în lume, a simþit nevoia sã mintã ºi sã trãdeze, se manifestã ca o fiarã încolþitã din toate pãrþile ºi încearcã, precum înecatul, sã se agaþe de un fir de pai, deºi ºtie cã acesta nu-l poate salva. Laþul se tot strînge în jurul gîtului sãu, dar el continuã sã ne abu-

Prejudiciul din Dosarul Microsoft nu poate fi recuperat (2) Dumitru Nicolae a vrut sã-ºi doneze imperiul copiilor Omul de afaceri care deþine grupul de firme Niro ºi complexul comercial denumit Dragonul Roºu are o avere estimatã la peste 100 de milioane de euro, conform revistelor de specialitate. Cu toate acestea, în baza unor interceptãri prezente chiar în Dosarul Microsoft, Dumitru Nicolae a vrut sã-ºi paseze averea cãtre copii printr-un act de donaþie. Acum apare ºi o posibilã estimare a averii sale. În timpul interceptãrilor, o persoanã rãmasã neidentificatã îi spune lui Niro cã valoarea acþiunilor – estimatã în interceptãri la 1,7 miliarde de lei (aproximativ 400 milioane de euro) – ar putea fi executate de stat. Compania Dragonul Roºu SA, membrã a Niro Group, a fost înfiinþatã în anul 2003 ºi se ocupã cu

ªmecheri de oraº (23) PRIMA NUNTÃ ÞIGÃNEASCÃ LA STANDARDE EUROPENE Un strãvechi obicei al etniei rromilor, cel de a-ºi cãsãtori copiii înainte ca aceºtia sã împlineascã 14 ani, a stîrnit, nu cu mult timp în urmã, un cumplit scandal la nivel internaþional. Iatã, însã, cã lucrurile au început sã evolueze ºi în sînul comunitãþii rrome.

La Palatul Mogoºoaia, a avut loc prima nuntã þigãneascã la standardele Uniunii Europene, cel puþin în ceea ce priveºte vîrsta miresei. Cãsãtoria dintre Expertiza ºi Alberto reprezintã ºi o alianþã între douã familii extrem de respectate printre þigani, una fiind din Dîmboviþa ºi cealaltã din Ilfov. Culmea este cã tinerii se plac de doi ani, de cînd s-au vãzut la o nuntã, la Ploieºti, dar orgoliile rudelor aproape cã fãcuserã imposibil un happy-end pentru povestea lor de dragoste. Doar negocierile purtate aproape un an de vrãjitoarea Maria, o apropiatã a miresei, au condus la o nuntã ca-n poveºti.

Pentru cã aºa este tradiþia, familiile þigãneºti obiºnuiesc sã uneascã destinele copiilor lor în funcþie de diversele interese ale adulþilor. De multe ori, însurãþeii

prim-ministru? Nu. Ba din contrã, îmi zice amicul meu X. El, ex-premierul, a avut o guvernare destul de bunã, care s-a simþit ºi-n buzunarul sãrmanului român. O fi vinovat c-a vrut sã redreseze economia, or asta nu e voie, staþi, proºtilor, în banca voastrã. Rãmîneþi sãraci ºi datori, ºi continuaþi sã fiþi slugi la strãini! D’aia l-a dat jos Klaus Iohannis, preºedintele taciturn ºi mare plimbãreþ, care ºi-a pus ,,guvernul sãu”, sã-ºi batã joc de þarã ºi de popor. Dar asta n-a fost de ajuns. Ponta trebuie eliminat, alungat din viaþa politicã. Nu avem nevoie de conducãtori care sã se gîndeascã ºi la ,,bobor”. Dacian Cioloº e bun. Deºi are rezultate catastrofale, el trebuie sã continue opera de distrugere. Ca sã nu ne mai revenim niciodatã.

Ne-a ajuns la urechi cã Ponta a încãput pe mîna aceluiaºi procuror care s-a ocupat ºi de un dosar al lui Crin Antonescu. Ce coincidenþã! Marele cuplu din vîrful USL, cercetat de acelaºi magistrat. În ceea ce-l priveºte pe Antonescu, nu credem cã se va rãscoli prea mult jarul. Doar a fost ºi el liberal. Ce dacã a fãcut miºcarea aceea tembelã, de a pãrãsi USL-ul ºi de a trece PNL-ul la PPE, organizaþie politicã europeanã ce nu mai are nici o legãturã cu liberalismul? Ce mai conteazã?

Lui Crin îi ajunge. De la marele aspirant la Preºedinþia României, cu ºanse reale de a accede în cea mai înaltã funcþie, a ajuns un jalnic fost ºef al PNL. Înlãturat, brusc ºi brutal, de amicul Klaus, pe care el însuºi îl scosese din umbra vaporoasã a Sibiului, Crin Antonescu a fost redus la tãcere. De cine? Chiar de tãcutul Iohannis, un neicanimeni aruncat în vîrful bucatelor, ca sã încurce ºi mai

rãu iþele politice, într-un moment în care lucrurile începuserã, cît de cît, sã se miºte.

Oare cei ce-ºi bat joc de þarã ºi de popor ne cred chiar atît de proºti? κi închipuie cã nu vedem ce se întîmplã la ora actualã cu România ºi anume cã nu avem nici un cuvînt de spus, cã strãinii ne dicteazã ca unei colonii de la periferia Europei? Sîntem - s-a reuºit acest lucru - mai dezbinaþi ca oricînd. Am ajuns sã ne urîm unii pe alþii, sã nu mai ºtim deloc ce vrem sã facem. Lãsãm secãturile sã ne domine, canaliile sã ne rîdã în nas. Escrocii sã facã pe eroii, iar hoþii sã prade în continuare. Cãci de toþi ãºtia, domnii procurori nu prea se leagã. Spoliatorii de tot felul zburdã în libertate, n-au nici o grijã, se distreazã de minune pe plaiurile noastre mioritice ori peste hotare. ªi asta, în timp ce oamenii oneºti, adicã majoritatea românilor, nuºi permit, sau îºi permit cu greu, din lipsa banilor, sã meargã într-o staþiune turisticã din þarã. Iar mahãrii ,,sparg” la o aniversare zeci de mii de euroi. Cã doar au ,,muncit” din greu sã-ºi facã asemenea averi. ªi-au învãþat, mamã, mamã! Unii au fost nu corigenþi în facultate, ci chiar repetenþi. ªi-au ajuns deputaþi, senatori, miniºtri, ba chiar ºi preºedinþi. Hã! Hã! Hã! Aºa-i cã nu v-a plãcut cartea? Nici mie! Hã! Hã! ªi uite ce-am ajuns.

Da, dragi tovarãºi! Cine trebuie eliminat, dat jos, sã plece. Sã rãmînem noi. ªi, dacã îndrãzneºte vreunul sã se ºi apere, e vai de capul lui. Trebuie sã tacã!

Nu aºa scrie în Constituþie? Nu asta e democraþia?

Ciocu’ mic, cã altfel ajungeþi la mititica! Numai unii au voie sã glãsuiascã: „Aceastã hotãrîre judecãtoreascã mã nemulþumeºte”. Vã amintiþi? L-am citat pe domnul preºedinte Iohannis. Ponta, însã, trebuie sã fie mulþumit. Cã aºa vrea un domn procuror de la instituþia care – o spun niºte oameni deºtepþi ºi integri – vrea sã devinã un fel de stat în stat. Taie ºi spînzurã. Doar dintr-o parte, din cealaltã…

GEORGE MILITARU

reascã, susþinînd cã este hãrþuit cu nenumãrate dosare ºi cu acuzaþii (dispariþia flotei, moºia de la Nana, casa din Str. Mihãileanu etc.), despre care pretinde cã sînt nefondate. Zi de zi ne oferã un circ mediatic, negînd cã ar fi sãvîrºit vreo faptã penalã, ºi îi tot dã înainte cu lupta împotriva sistemului, pe care el însuºi l-a creat ºi care, acum, o hãrþuieºte pe fiica sa mai mare, Ioana, pentru implicarea în finanþãri ilicite ale campaniei lui electorale, pentru achiziþionarea, în mod ilegal, a apartamentului de 1 milion euro din Bãneasa etc.

Domnule Bãsescu, dã-te arestat, fii bãrbat, aºa cum pretinzi cã eºti, ºi lasã justiþia sã-ºi facã datoria. Acolo, la rãcoare, vei avea timp sã meditezi la fãrãdelegile pe care le-ai sãvîrºit, la suferinþele românilor de rînd, pe care i-ai batjocorit vreme de un deceniu, la intrigile pe care le-ai þesut, ca ,,preºedinte-jucãtor”, fãcînd praf aceastã þarã.

Pleacã, ºi lasã Poporul Român sã rãsufle uºurat, sã-ºi urmeze calea fireascã, spre progres ºi bunãstare. Ajunge cît ne-ai bulversat vieþile ºi ne-ai distrus speranþele.

ANTON VOICU

dezvoltarea ºi administrarea zonei comerciale cu acelaºi nume. În prezent, în zona comercialã Dragonul Roºu existã peste 5.000 de magazine, 4.000 de locuri de parcare, restaurante, cafenele, o terasã ºi o spãlãtorie auto.

Estimare: De la Niro se poate recupera întreg prejudiciul de douã milioane de dolari ºi un milion de euro.

Conform partajului dintre Cocoº ºi Udrea, omul de afaceri condamnat în Dosarul Microsoft la doi ani ºi patru luni de închisoare i-a lãsat o mare parte din proprietãþi fostei soþii. Astfel, Elena Udrea a primit un teren intravilan de 4.412,51 mp, o jumãtate dintr-un teren de 596 de mp, în Bucureºti, un teren de 5.000 mp, tot în Bucureºti, o suprafaþã de 239 mp, pe ªoseaua PiperaTunari, aferentã unei construcþii de 169 mp, o suprafaþã de 81,66 mp, în Bucureºti, o pãtrime dintr-un teren de 697 mp ºi un teren intravilan de 115,94 mp în Bucureºti.

Recãsãtorit în 2013 cu Diana Robu, o basarabeancã mai tînãrã cu 26 de ani decît omul de afaceri de 52 de ani,

Cocoº era creditat cu o avere de maximum 11 milioane de euro de revistele de specialitate dupã divorþul de Udrea. Asta dacã ne referim doar la afacerile care sînt controlate direct de influentul om de afaceri. Ba chiar, acesta era vãzut în ultima vreme la volanul unui Mercedes vechi, care nu ar costa mai mult de 5.000 de euro. Dorin Cocoº este implicat în grupul de firme EuroHotels, care deþine mai multe hoteluri ºi restaurante situate în Bucureºti, aceste bunuri putînd fi valorificate pentru recuperarea prejudiciului.

Estimare: Se pot recupera 5-7 milioane de euro de la Dorin Cocoº. Prejudiciul pe care acesta trebuie sã-l achite se ridicã la 9 milioane de euro.

Pentru a recupera întreaga sumã, instituþiile statului vor trebui sã execute afacerile ºi bunurile deþinute de fiul Alin Cocoº, Adina Dinu – sora ºi alþi presupuºi interpuºi. Doar afacerile din sistemul medical, controlate de sorã, au adunat contracte de zeci de milioane de euro în ultimii ani.

Sfîrºit

ajung sã se cunoascã de-abia dupã ce înþelegerea între pãrinþi a ºi fost fãcutã. Lucrurile stau, însã, cu totul altfel în cazul Expertizei ºi al lui Alberto. Prietenii tinerilor susþin cã aceºtia s-au vãzut la o nuntã la Ploieºti ºi a fost dragoste la prima vedere. Cei doi pãreau sã nu aibã prea mari ºanse sã-ºi uneascã destinele din cauza familiilor.

Mai ales cã Expertiza era singura fatã la pãrinþi ºi tatãl acesteia, Stazian, a hotãrît de la bun început sã amîne cît mai mult momentul despãrþirii: „Doar la majorat sã aud de mãritiº! Gata, am intrat în Europa!”. Timpul a trecut, Expertiza a împlinit 18 ani ºi atunci, dupã cum singurã recunoaºte, a cerut sprijinul unei vechi prietene: „M-am dus la Bucureºti, în cartierul 1 Mai, ºi i-am cerut sprijinul Mariei. Ea este o vrãjitoare cunoscutã ºi face parte dintr-o familie respectatã de toþi ceilalþi. A început sã facã vorbele, dar pãrinþii ºi ai mei, ºi ai lui se lãsau greu, aºa cã a durat aproape un an pînã cînd, în sfîrºit, vrãjitoarea Maria ne-a dat vestea cea mare, cã a convins familiile sã ne facã o nuntã ca în poveºti”.

Totuºi, a mai durat ceva pînã la nunta propriu-zisã, cãci fiecare familie a dorit sã fie cît mai bine pregãtitã ºi sã-i impresioneze pe ceilalþi. Astfel, costumele însurãþeilor au fost cumpãrate de la Milano, iar la Palatul Mogoºoaia, unde a avut loc cununia religioasã, fiecare familie a venit cu propriul convoi de limuzine.

Iar cum cele din Bucureºti, care se închiriazã pe bani grei pentru astfel de ocazii, nu au fost de ajuns pentru toþi invitaþii care au dorit sã-ºi facã o intrare cît mai fãloasã, la ceremonie au putut fi vãzute ºi cîteva limuzine cu numere de Prahova ºi chiar de Braºov.

Cei aproximativ 600 de invitaþi au petrecut pînã dimineaþa într-un select restaurant bucureºtean, bombardîndu-i cu dedicaþii muzicale ºi bancnote de cel puþin 100 de euro pe Florin Salam, ªtefan de la Bãrbuleºti, Sorinel ºi Liviu (ambii „puºti”).

Iar pentru ca aspiraþiile europene ale mirilor ºi familiilor lor sã fie cît mai bine reprezentate, ginericã a purtat prinsã la butonierã o hîrtie de 500 de euro.

Vrãjitoarea Maria le-a garantat cã în noaptea de Sînziene le va da un talisman deosebit, pentru „rod în cãsnicie, sã facã prunci sãnãtoºi ºi frumoºi”.

La aceastã nuntã, darurile au constat în plicuri groase cu bani, dar fãrã strigare, cum se obiºnuieºte chiar ºi la români, ci cu maximã discreþie. Nu s-a dat nici tradiþionala salbã cu „cocoºei” - semn cã nunta s-a vrut un prim pas în modernizarea mentalitãþii rromilor în privinþa cãsãtoriei. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Dorin Cocoº a fost sãrãcit de Udrea

Pag. a 15-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Comisarii Antifraudã au prezentat schema evaziunii fiscale de la Murfatlar (1) Ofiþerii Direcþiei Generale Antifraudã Fiscalã (DGAF) spun cã au descoperit, încã din septembrie 2014, nereguli la „grupul Euroavipo”. Este vorba de cazul în care „Regele Vinului”, George Ivãnescu, unul dintre patronii Murfatlar, a fost arestat. Ancheta vizeazã o evaziune fiscalã prin firme de producere ºi comercializare a bãuturilor alcoolice, iar prejudiciul este de aproape 600 de milioane de lei.

Direcþiei Generalã Antifraudã Fiscalã (DGAF) a realizat, în septembrie 2014, verificãri simultane la 38 de societãþi comerciale care au ca obiect de activitate producþia ºi/sau comercializarea de alcool sau bãuturi alcoolice. În data de 10.09.2014, structura centralã a DNA a fost sesizatã cu privire la fapte ce sînt susceptibile a întruni elementele constitutive ale unor fapte sancþionate de legea penalã în cazul dosarului „grupul Euroavipo”, în urma analizelor de risc ºi a acþiunilor operative desfãºurate de inspectorii antifraudã. Curtea de Apel Bucureºti (CAB) a decis arestarea preventivã pentru 30 de zile a lui George Ivãnescu, unul dintre patronii Murfatlar, în dosarul în care se fac cercetãri pentru eva-

ziune fiscalã prin firme de producere ºi comercializare a bãuturilor alcoolice, în care prejudiciul este de aproape 600 de milioane de lei. În aceeaºi cauzã a fost arestat ºi Constantin Cîrciumaru, iar CAB a decis, pentru alþi trei inculpaþi - Cristian George Lascu, Irina Tãnase ºi Ioana Toma - plasarea în arest la domiciliu. Un alt judecãtor al CAB a decis, tot marþi, în acelaºi dosar, arestarea altor cinci inculpaþi: Cãtãlin Bucura, Gheorghe Zlotea, Cãtãlin Vasilescu, Cosmin Popescu ºi Sorin Sãvoiu. Peste 180 de inspectori antifraudã au fost implicaþi în acþiunile de control derulate la antrepozitele fiscale din cadrul „grupului Euroavipo”, beneficiind de sprijinul Jandarmeriei Române. În urma investigaþiilor fiscale, inspectorii antifraudã au identificat o schemã complexã de fraudare a bugetului general consolidat, prin intermediul cãreia s-a cauzat un prejudiciu total de 613,48 milioane de lei.

Funcþionarii de la ANAF „De asemenea, în cadrul sesizãrii penale înaintate cãtre DNA, au fost incluse ºi indicii consemnate în raportul Direcþiei Generale de Integritate din cadrul ANAF, care au relevat faptul cã funcþionari din cadrul ANAF au favorizat activitatea infracþionalã prin neîndeplinirea atribuþiilor de serviciu”, mai aratã comunicatul DGAF. În dosarul DNA sînt implicaþi: Cristian George Lascu, la data faptelor director al Direcþiei de politici ºi legislaþie în domeniile vamal ºi nefiscal din

PROTECÞIE CU EPOLEÞI (1)

Premierul pierde numirea ºefului la noul DIPI

Reorganizarea Serviciului Secret al Internelor amorseazã douã bombe cu potenþial mare de distrugere. Una are legãturã cu transferul unei pãrþi a arhivei DIPI la SRI, cealaltã, cu posibilitatea ca fosta „Doi ºi-un sfert” sã facã interceptãri, cel mai probabil pe mandat de Siguranþã Naþionalã.

Conform proiectului de ordonanþã de urgenþã fãcut public de cãtre Ministerul de Interne, Departamentul de Informaþii ºi Protecþie Internã (DIPI) se va numi Unitatea de Protecþie Internã (UPI) a Ministerului Afacerilor Interne. În atribuþiile noului Serviciu Secret nu se mai regãsesc competenþele pe domeniul crimei organizate, deºi sînt de notorietate cazurile referitoare la ºefi ai Poliþiei care aveau strînse legãturi cu mafiile locale.

Proiectul de reorganizare a DIPI prevede ºi cã ministrului de Interne îi revine obligaþia de a prezenta anual în Parlament rapoarte cu privire la activitatea UPI. „Anual sau la cererea Parlamentului, ministrul Afacerilor Interne prezintã rapoarte cu privire la activitatea Unitãþii de Protecþie Internã în domeniul Securitãþii Naþionale“, aratã proiectul OUG. Nicãieri, însã, în textul viitoarei ordonanþe de urgenþã nu se definesc acele situaþii de „securitate naþionalã” care ar fi de competenþa DIPI/UPI.

ªeful noului Serviciu Secret al Internelor va fi cadru militar în activitate, numit de ministrul de Interne, cu avizul Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, se aratã în proiectul OUG. Tot ministrul de Interne va numi, la propunerea ºefului UPI, un prim-adjunct ºi un adjunct, „numiþi ºi eliberaþi din funcþie de cãtre ministrul Afacerilor Interne, la propunerea comandantului Unitãþii de Protecþie Internã”. În prezent, ºeful serviciului de informaþii al Ministerului de Interne este numit de cãtre premier, la propunerea ministrului de Interne, ºi are rang de secretar de stat. Adjuncþii acestuia au rang de subsecretar de stat. În ciuda numeroaselor dosare penale care au ca obiect infracþiuni de corupþie din DIPI, pare cã ministrul Tudorache nu a considerat necesar sã creeze un mecanism extern de control al viitorului UPI. Astfel, se precizeazã în OUG, „Regulamentul de ordine interioarã al Unitãþii de Protecþie Internã se aprobã prin ordin al comandantului ºi este obligatoriu pentru întreg personalul unitãþii”.

La prima vedere, pare logic sã fie aºa. Dar, cîtã vreme ºeful UPI va avea drept de viaþã ºi de moarte asupra funcþionãrii Unitãþii, apare o întrebare legitimã: vor mai

Drama victimei dintr-un dosar cu autor necunoscut (2) O nouã întîlnire cu agresorul (2) „Reproºuri, autoreproºuri, criticã, autocriticã, sînt slabã, nu sînt precum celelalte care, uite, în caz de viol au mers la psiholog, la terapeut, au avut curajul sã înfrunte problema, eu sînt slabã. Te autoînvinuieºti ºi practic intri într-un cerc vicios“, explicã specialistul.

Potrivit acestuia, „un rãspuns comportamental ar mai fi apatia, o indiferenþã extremã faþã de realitate, nu mã mai intereseazã nimic, parcã totul este blurat. Ar mai fi fantezie sau reverie, un obstacol este mult mai uºor de trecut în imaginar decît într-un plan real ºi atunci prefer sã rãmîn într-o zonã a simbolicului. ªi mai sînt niºe cum ar fi ostilitate, nimic din ceea ce spui nu este bine, indiferent cã eºti procuror, mamã, tatã. De ce? Legea trebuia sã mã protejeze, trebuia sã fie de partea mea“.

Cum reacþioneazã victimele În cazul unor victime ale unei infracþiuni rãmase cu autor necunoscut, reacþiile sînt diferite la femei comparativ cu bãrbaþii, explicã specialistul. Asta ºi pentru cã, spune Leº, creierele bãrbaþilor ºi ale femeilor sînt structurate anatomic altfel. O femeie este înclinatã mai mult cãtre simþul matern, cãtre emoþie. În momentul în care un bãrbat este agresat, în primul rînd nu-i vine sã creadã cã el este agresat ºi cã poate sã fie o victimã. În acel moment, mobilul lui nu este atît de mult a se expune autoritãþilor, cît rãzbunarea. Pe cînd femeia, din perspectivã emoþionalã, este mult mai mult vulnerabilizatã ºi vulnerabilitãþile ei sînt mult mai mult expuse. Faptul cã existã cîteva asociaþii de ajutorare a victimelor sau de pro-feminism este insuficient pentru ele. „Am avut un caz de victimã violatã de cãtre propriul soþ. Aceastã femeie a îndurat ani de zile, pînã cînd a spus cã, dacã nu îl va pãrãsi, va lua cuþitul ºi i-l va înfige în gît. Au ajuns sã se batã. Copiii lor, unul dintre bãieþi, a sãrit cu cuþitul la gîtul tatãlui, tatãl i-a dat una, i-a crãpat capul. Du-te tu, ca

mamã, ºi umblã prin spitale cu el, o jumãtate de faþã desfiguratã, complicaþii, pînã cînd femeia a defulat totul într-o relaþie extraconjugalã. La un moment dat, dacã nu ºtii sã manageriezi foarte bine aceste aspecte, ele pot degenera, iar tu, ca organ de cercetare, poþi contribui inconºtient, indirect ºi deloc voluntar, la exacerbarea problemei. În loc sã o rezolvi, în loc sã o aplanezi, în loc sã aduci victima într-un sector de proximitate ºi de siguranþã, tu practic o îndepãrtezi ºi contribui în mod indirect la cifra criminalitãþii în societate, într-un fel sau altul. Dacã nu contribui, mãcar înlesneºti. Dacã nu înlesneºti, îþi rãmîne amprenta de organ care nu prea ajutã ºi care este cam ineficient, de unde, din pãcate, mai mult sau mai puþin, ajungi sã-þi ºi meriþi adjectivele peiorative pe care þi le aduce societatea ºi nerespectul din partea întregii societãþi. Tu spui acolo foarte bine, „Siguranþã ºi încredere“, asta este deviza. „Pãi de unde siguranþã ºi de unde încredere?“, spune Alin Leº.

Din victimã, agresor În cadrul actualului sistem de ordine ºi siguranþã, fie cã vorbim de Poliþii sau de Parchete, existã prea puþin personal specializat pentru aceastã categorie de victime. „Ca sã poþi sã dai rãspunsuri victimelor trebuie sã fii specializat în mai multe direcþii – în psihologie clinicã, sã ai competenþã pe psihoterapie, cã trebuie sã ai cunoºtinþe de criminologie, de victimologie, de drept penal, plus cã trebuie sã ai cunoºtinþe despre bunul mers al instituþiei din care faci parte ºi în special al biroului din care faci parte.

Cel puþin la ora actualã în România eu unul încerc sã spun acest lucru: cã sîntem destul de deficitari. Îþi trebuie niºte abilitãþi, cineva care a lucrat, la rîndul lui, în strãinãtate sau în România cu astfel de cazuri“, adaugã Leº.

Cît de eficiente sînt campaniile de prevenire în astfel de cazuri? În foarte multe situaþii, acestea includ recomandãri extrem de simple, banale, lipsite de profunzime - unele dintre ele, trecute pe cîteva pliante, lucruri pe care le gãseºti ºi la o cãutare simplã pe Internet. „Încearcã sã fie foarte eficienþi raportat la numãrul de oameni care sînt, la cazurile care vin unele peste altele, la specializãrile lor, la directivele de sus ºi la prioritãþile care sînt

cadrul Ministerului Finanþelor Publice, Irina Tãnase, la data faptelor ºef al Direcþiei de Autorizãri din cadrul Autoritãþii Naþionale a Vãmilor (ANV), ºi Ioana Toma, la data faptelor director general al Direcþiei generale juridice din cadrul Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã, care sînt acuzaþi de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

„Practicile ilegale” (1) Principalele practici ilegale identificate de inspectorii DGAF în timpul investigãrii dosarului „grupul Euroavipo”: Firme din cadrul grupului emit, pentru alte societãþi din acelaºi grup, facturi de valori substanþiale, care sînt fãrã suport economic real, cel mai adesea acestea fiind facturi de avans, pentru care se emit bilete la ordin care au termene de încasare foarte îndepãrtate (spre exemplu: anii 2020, 2021). Biletele la ordin sînt girate cãtre societãþi din cadrul grupului, iar unele dintre ele ajung sã fie, în final, girate cãtre emitent. În baza acestor facturi supraevaluate, se calculeazã ºi se declarã taxele ºi impozitele, urmãrindu-se obþinerea unor sume de bani cu titlu de rambursãri, compensãri sau restituiri de la bugetul general consolidat. (va urma) IONEL STOICA exista ofiþeri dispuºi sã vorbeascã despre afacerile de corupþie din noua DIPI?

Controlul civil al Justiþiei, anulat Noul Serviciu Secret va deveni o unitate militarizatã, conform proiectului de ordonanþã de urgenþã: „Personalul Unitãþii de Protecþie Internã se compune din cadre militare ºi personal contractual, care îndeplinesc atribuþii operative sau administrative”. Personalul contractual va desfãºura exclusiv activitãþi administrative. În schimb, ofiþerii de informaþii vor depune jurãmîntul militar prevãzut pentru militarii forþelor armate ale României. Public, ministrul de Interne, Dragoº Tudorache, nu a explicat convingãtor de ce e nevoie de remilitarizarea fostei „Doi ºi-un sfert”. Cert este, însã, cã orice potenþialã faptã de corupþie în noua UPI nu va mai putea fi investigatã de cãtre Parchete civile, ci doar de cãtre Parchete militare. Mai multe rapoarte recente ale Consiliului Superior al Magistraturii, însã, au scos la ivealã o situaþie îngrijorãtoare: numirile judecãtorilor la Curtea Militarã de Apel au fost manipulate de cãtre generali MApN ºi SRI. Practic, militarizarea viitoarei UPI va transforma potenþialele ilegalitãþi din Serviciul Secret al Internelor în afacere gestionatã exclusiv prin pîrghii necontrolate civil. (va urma) PETRU ZOLTAN impuse practic de sus, încearcã sã fie cît mai eficienþi la numãrul de reprezentanþi pe care îl au în sistem. De ce aº fi profund cu dumneavoastrã reporterul, cu dumneavoastrã victima, dacã eu nu sînt profund? Ca sã fiu profund înseamnã cã trebuie sã fiu pasionat, sã mã mîne ceva, motivaþiile mele interne ºi externe. Ca sã ajung undeva ºi sã fiu profund trebuie sã am o þintã ºi asta înseamnã cã în fiecare zi fac cîte ceva sã ajung acolo, construiesc. Dar dacã nu am þinte, nici la nivel personal, nici la nivel instituþional, cum sã ajung acolo? Þintele le fac cît mai sus, ca sã mã provoc pe mine cît mai mult. Dacã am þinte joase, ºi randamentul va fi ca atare“, spune Alin Leº. „ªi dacã aº fi foarte dedicat ca ºi subaltern, dacã omul de deasupra mea nu este suficient de dedicat, cum aº putea sã ajung mai departe la excelenþã? Cã pînã la urmã de ce nu vorbim de excelenþã? Vorbim de exemplu de cazul New York sau Chicago, acum cîþiva ani, cînd au avut ratã de criminalitate 0, Chicago cred, unde cifra criminalitãþii este fantastic de mare, ºi au ajuns cu ea la 0. De ce?

Pentru cã þi-ai propus asta, ai tras spre asta ºi ai dovedit cã se poate asta. Practic, ai vrut excelenþã, nu la nivel atît statistic, cît ºi la nivel de intervenþii. Cã, de exemplu, la nivel de victimã, dacã tu nu ajungi la un consens cu viziunea victimei ºi nu ajungi cumva sã o faci sã înþeleagã niºte aspecte, s-ar putea ca ea, la rîndul ei, sã devinã agresor. Este un alt aspect al femeii care din victimã devine agresor. Azi, tu, ca organ de cercetare, mã trimiþi acasã cã n-ai ce face cu mine. Mîine, cînd vin sã depun plîngere sau vin sã-þi spun, iarãºi nu mã bagi în seamã. Lasã cã îmi rezolv eu singurã problema. ªi o rezolvi, cã e o înjunghiere, cã e un omor, cã e un dat cu maºina peste ºi o rãnire, pentru cã, dacã societatea nu e cu mine, dacã viziunea societãþii nu e cu mine, dacã legea nu mã ajutã, încerc cumva sã ies la suprafaþã. Toate aceste lucruri pe care vi le-am spus eu sînt efectiv criminologie ºi psihologie criminologicã curatã. Din pãcate, aceste lucruri nu le avem la nivel de curriculã de facultate de psihologie, de drept, de asistenþã socialã“, încheie specialistul.

Sfîrºit RAMONA GÃINÃ

Pag. a 16-a – 28 octombrie 2016

Finalul stupefiant al dosarului penal care ancheta dispariþia contractului Bechtel (1) Final stupefiant în ancheta care urma sã ducã la gãsirea contractului original încheiat de cãtre România cu compania americanã: documentul nu a fost gãsit, dar dosarul penal a fost închis, fãrã ca vreun vinovat de pierderea ºi/sau distrugerea lui sã fi fost identificat.

Motivul: faptele penale, dacã au existat, s-au prescris.

Un document clasificat ca secret de stat nu doar cã a dispãrut din instituþii ale statului, dar nu a fost niciodatã recuperat. Poate mai grav, acelaºi stat nici mãcar nu ºtie dacã documentul a fost sustras, distrus ºi nici cine e responsabil fie de aceste fapte, fie de orice alte fapte care ar fi dus la dispariþia contractului original. Pentru autostrada numitã în presã „Bechtel“, precum compania americanã contractoare, România a plãtit peste 1,4 miliarde de euro. Nu, nu pentru un drum adevãrat, ci doar pentru 52 de kilometri. La semnarea sa, în 2003, suma pe care România ar fi urmat s-o plãteascã se ridica la 2,2 miliarde de dolari. Renegocieri ulterioare, însã, ºi apoi chiar o reziliere au fãcut ca totul sã se opreascã la „doar“ douã treimi din suma iniþialã. Tocmai cu ocazia negocierilor pentru rezilierea contractului, în august 2013, ministrul Dan ªova a anunþat cã s-a pierdut contractul original semnat cu compania Bechtel. Poate cã ªova nu ar fi admis pierderea, dar avea nevoie de un motiv suficient de bun pentru care nu se putea desecretiza documentul, aºa cum se cerea public. Pe 26 august 2013, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructurã ºi Investiþii Strãine (DPIIS), condus la acea datã de ministrul ªova, a anunþat cã a depus la Direcþia Naþionalã Anticorupþie plîngere penalã pentru lipsa exemplarului original al contractului cu Bechtel. Acum trei ani, DPIIS preluase de la Ministerul Transporturilor activitatea de construire de infrastructurã rutierã, în urma unei reorganizãri a Guvernului.

Infecþiile intraspitaliceºti fac 90.000 de victime pe an în Europa Milioane de infecþii contractate în spital sînt înregistrate în Europa pe durata unui an, ele provocînd moartea a mii de oameni, scrie „New Scientist“. Aceastã problemã a fost dezbãtutã aprig în România, recent, dupã ce mai mulþi rãniþi în incendiul din Colectiv, precum ºi mai mulþi bebeluºi bolnavi au murit din cauza infecþiilor intraspitaliceºti. Primul studiu realizat vreodatã care analizeazã infecþiile dobîndite în spital, în clinicile europene, a constatat cã impactul combinat asupra sãnãtãþii al acestor infecþii este de douã ori mai mare decît impactul combinat a 32 de infecþii capturate în afara spitalelor, inclusiv gripa, HIV ºi tuberculoza. Studiul a analizat datele de la 1.149 de spitale, din 30 de þãri europene. Acesta estimeazã cã între 2011 ºi 2012, mai mult de 2,5 milioane de infecþii dobîndite în spital au fost înregistrate în toatã Europa. Acest lucru înseamnã cã unul din fiecare 20 de pacienþi a prins o infecþie pe durata ºederii sale în spital. Se estimeazã cã aproximativ 90.000 de oameni au murit din aceastã cauzã. „Cele mai frecvente au fost infecþii ale tractului urinar, infecþii chirurgicale ºi pneumonie, fiecare reprezentînd 20

Marile erori judiciare din România (3) Parchetul l-a scos iniþial de sub urmãrire penalã, întrucît nu erau suficiente probe, dar ancheta a continuat timp de 8 ani, perioadã în care Hogaº era chemat la Poliþie aproape zilnic ºi ameninþat pentru a lua crima asupra sa.

Fiind suspectul de serviciu, Parchetul a luat decizia de a-l trimite în judecatã. În urma unui proces de peste doi ani, Tribunalul Galaþi, Curtea de Apel ºi Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie l-au declarat nevinovat. Cei responsabili de umilirea ºi torturarea bãrbatului nu au fost traºi niciodatã la rãspundere. Nici dupã 17 ani de la uciderea Tasiþei Vîrgolici, criminal nu a fost gãsit. Prim-procurorul Parchetului de pe lîngã Tribunalul Galaþi, Florin Oancea, ne-a precizat cã poliþiºtii continuã cercetãrile ºi în prezent pentru a-l identifica pe adevãratul autor al omorului.

Condamnat pe nedrept pentru un jaf pe care nu l-a comis Una dintre cele mai mari nedreptãþi din justiþia gãlãþeanã a fost comisã împotriva lui Lucian Mocãnel (20 de ani), un tînãr acuzat ºi condamnat pentru comiterea unui jaf pe care nu-l fãcuse. În 5 octombrie 2009, o filialã a BRD din Galaþi a fost jefuitã de doi bãrbaþi cu cagule.

Indivizii au intrat în sediul bãncii ºi i-au ameninþat cu arma pe agentul de pazã ºi pe casierul unitãþii. Cristian Dobre, directorul sucursalei, a declarat cã în momentul

ROMÂNIA MARE“

„Departamentul pentru Proiecte de Infrastructurã ºi Investiþii Strãine a depus la DNA plîngere penalã pentru sãvîrºirea infracþiunii de neglijenþã în serviciu privind protecþia informaþiilor clasificate, constînd în lipsa exemplarului original al contractului de proiectare, construire ºi finanþare a autostrãzii Braºov-Cluj-Borº, încheiat între Statul Român, prin Compania Naþionalã de Autostrãzi ºi Drumuri Naþionale din România, ºi compania americanã Bechtel International Inc., precum ºi a tuturor documentelor subsecvente acestui contract“, se menþiona într-un comunicat de presã emis de instituþia condusã de ªova.

Lungul drum al dosarului pînã la clasare Pe 10 octombrie 2013, DNA ºi-a declinat competenþa în soluþionarea dosarului cãtre Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia de Urmãrire Penalã ºi Criminalisticã. Dupã numai opt zile, aceastã instanþã a trimis ancheta la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 1. Dupã ce a stat aproape un an la procurorii PJS 1, pe 24 iulie 2014, dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 5. Iar magistraþii de aici i-au delegat pe poliþiºtii de la Secþia 17 din Bucureºti sã se ocupe de anchetã. Dupã încã un an, dosarul a fost îngropat definitiv pe 30 septembrie 2015, pentru cã faptele s-ar fi prescris. „Vã comunicãm cã, la data de 30.09.2015, Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 5 Bucureºti a dispus clasarea cauzei privind plîngerea penalã formulatã de Dan Coman ªova, în calitate de ministru delegat, reprezentant al Departamentului de Proiecte de Infrastructurã ºi Investiþii Strãine, sub aspectul infracþiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 C.Pen., cu aplicarea art.

5 C.Pen., întrucît din cercetãri nu a rezultat comiterea unei fapte prevãzute de legea penalã ºi sub aspectul infracþiunilor de distrugere (...), neglijenþã în serviciu (...) ºi abuz în serviciu contra intereselor publice (...), întrucît în cauzã s-a împlinit termenul de prescripþie a rãspunderii penale“, a precizat Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 5, la solicitarea „României libere“.

la sutã din numãrul total de cazuri“, a declarat liderul studiului, Alessandro Cassini, de la Centrul European de Prevenire ºi Control al Bolilor din Solna, Suedia. „O parte semnificativã a infecþiilor a fost legatã de proceduri ºi dispozitive care sînt elemente esenþiale ale medicinei moderne, cum ar fi ventilaþia mecanicã sau catetere în vene sau în tractul urinar“, spune Cassini. „Aceste proceduri pot fi salvatoare, dar, de asemenea, ocolesc barierele de apãrare importante ale organismului ºi predispun pacienþii la infecþii“, a precizat el. Pe lîngã faptul cã ele au cauzat 90.000 de decese, infecþiile au condus, de asemenea, la apariþia unor probleme sau a unor handicapuri pe termen lung, inclusiv tulburãri cognitive ºi fizice ºi stres post-traumatic. Cassini estimeazã cã aproximativ o treime dintre infecþii pot fi prevenite printr-o mai bunã igienã, detecþie ºi control îmbunãtãþit al infecþiilor. „Este necesar sã fie intensificate eforturile de prevenire ºi control al infecþiilor capturate în spitale europene, pentru a face aceste locuri mai sigure“, spune el.

Iadul infecþiilor intraspitaliceºti 13 tineri care au murit în urma tragediei Colectiv în spitalele din Capitalã au decedat din cauza unor bacterii incidentului, în sediul bãncii se aflau agentul de pazã ºi douã funcþionare, iar sub ameninþarea armei una dintre angajate a deschis seiful. Cei doi bãrbaþi au luat 155.000 de lei, dupã care au ieºit din bancã ºi au dispãrut. Oamenii legii au avut iniþial mai mulþi suspecþi. Cel care a ajuns în spatele gratiilor a fost Lucian Mocãnel, iar bãrbatul a susþinut, de la început, cã nu e vinovat. Nimeni nu l-a crezut, iar tînãrul a stat în arest preventiv aproape un an.

Picãtura care a umplut paharul a fost condamnarea acestuia, în 2012, la ºapte ani de închisoare pentru tîlhãrie ºi obligarea la restituirea celor 155.000 de lei furaþi de la sediul BRD. Abia dupã o analizã ADN s-a stabilit cã sîngele descoperit pe o geacã gãsitã în apropierea sediului BRD unde a avut loc jaful nu este al lui Mocãnel, iar judecãtorii Curþii de Apel Galaþi l-au achitat. Tînãrul a dat Statul Român în judecatã, iar instanþa a stabilit cã Lucian Mocãnel trebuie sã primeascã 300.000 de lei drept daune morale pentru suferinþele ºi umilinþele îndurate pe perioada anchetei, dar ºi pentru cã a fost încarcerat pe nedrept.

Nici pînã astãzi oamenii legii nu au descoperit cine sînt adevãraþii autori ai jafului de la filiala BRD din Galaþi, iar cauza a fost înregistratã la Poliþie ºi Parchet ca dosar cu autor necunoscut.

Pãrinþi umiliþi de autoritãþi, dupã ce fiica le-a dispãrut „ca-n filme” De trei ani, o familie din Vaslui se luptã sã afle ce s-a întîmplat cu fiica lor, dispãrutã în martie 2013, în timpul unei pauze, fiind luatã de la ºcoalã cu maºina de medicul Octavian Marcu, chirurg la Spitalului din Bîrlad, despre

Tunul Bechtel: semnat în 2003, reziliat în 2013 (1) Saga contractului cu compania americanã Bechtel a început pe 18 noiembrie 2003, cînd Guvernul României condus de Adrian Nãstase a emis o ordonanþã de urgenþã.

Conform acesteia, Compania Naþionalã de Autostrãzi ºi Drumuri Naþionale din România (CNADNR) demara procedura de negociere cu firma americanã Bechtel International Inc. pentru proiectarea ºi construirea autostrãzii Braºov-Cluj-Borº. Încredinþarea contractului de proiectare ºi construire a autostrãzii s-a fãcut prin derogare de la prevederile privind achiziþiile publice, care priveau exclusiv procedura de încredinþare a contractului. Modalitatea de atribuire a contractului a generat o serie de critici la adresa Guvernului Nãstase din partea unor actori internaþionali cum ar fi UE, Banca Europeanã de Reconstrucþie ºi Dezvoltare ºi Fondul Monetar Internaþional. O lunã mai tîrziu, CNADNR a fost mandatatã sã semneze contractul cu americanii de la Bechtel. În urma negocierilor, s-a stabilit ca preþul pe kilometru de autostradã sã fie de 5,4 milioane de euro.

Avocaþii angajaþi de Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului pentru negocierile cu Bechtel declarau cã este un preþ bun, pentru cã americanii ceruserã iniþial 6 milioane de euro pe kilometru.

Pentru redactarea contractului, CNADNR a plãtit nu mai puþin de 6 milioane de euro avocatei Simona Neagu, rudã cu Ion Neagu. La vremea respectivã, Ion Neagu era ºeful Comisiei juridice din Camera Deputaþilor. Întîmplãtor sau nu, proiectul de lege privind aprobarea ordonanþei prin care s-au demarat negocierile cu Bechtel a trecut fãrã probleme prin Parlament. Ulterior, avocata Simona Neagu a ajuns sã lucreze pentru casa de avocaturã Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, care reprezenta compania Bechtel. (va urma) CÃTÃLIN PRISÃCARIU

foarte agresive pe care le-au contractat în spital.

Dosarele lor au fost fãcute publice de medicii din patru spitale, ele fiind obþinute de site-ul tolo.ro. De asemenea, spitalul Judeþean Suceava a fost în centrul unui scandal, dupã ce trei nou-nãscuþi au decedat în urma unor infecþii intraspitaliceºti. În primãvara acestui an, Direcþia de Sãnãtate Publicã (DSP) Suceava a descoperit bacteria Pseudomonas spp în 60% dintre probele recoltate din secþiile neonatologie ºi obstetricãginecologie ale Spitalului Judeþean Suceava. Probele au fost prelevate dupã ce un copil a murit la 29 de ore de la naºtere, iar al doilea a murit la ºapte zile, dupã ce starea lui s-a agravat ºi a fost transferat la Spitalul de Copii din Iaºi. În august, un al treilea bebeluº nãscut la spitalul sucevean a decedat în condiþii suspecte, dupã ce a contractat o infecþie intraspitaliceascã. Multe alte persoane au raportat, de asemenea, pe parcursul acestui an, cã acum duc o viaþã de chin dupã ce, de multe ori, simple proceduri medicale le-au „oferit” ºi o bacterie care le-a afectat sistemul imunitar ºi de care nu mai pot scãpa. În România, medicii nu raporteazã numãrul real al infecþiilor intraspitaliceºti, pentru a menþine performanþa spitalelor.

GEORGE ANDREI CRISTESCU care s-a aflat, ulterior, cã avea o idilã cu minora. Adriana Motaº avea 17 ani ºi era elevã în clasa a X-a la Liceul „Al.I. Cuza” din Bîrlad la momentul dispariþiei. Zeci de memorii, plîngeri au fost formulate de familie cãtre autoritãþile statului, Parchete locale, Parchetul General, Consiliul Superior al Magistraturi. Totul, însã, a fost în zadar, familia fiind nevoitã sã se mulþumeascã cu rãspunsul: „Se fac cercetãri”.

La începutul lunii mai 2016, Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel (PCA) Iaºi a dispus preluarea dosarului de la Vaslui. Disperaþi cã nu mai primesc nici o veste, pãrinþii au înaintat un nou memoriu la PCA Iaºi, în august, fãrã a primi vreun rãspuns. Aflatã la muncã în Italia, mama Adrianei a încercat sã afle telefonic care este situaþia dosarului: „Am sunat pe telefonul fix al Parchetului ºi mi s-a fãcut legãtura cu domnul procuror general. Mi-a comunicat cã dacã este vorba despre un dosar de omor, atunci nu se aflã la ei ºi sã mã adresez Parchetului de pe lîngã Tribunalul Iaºi. Am încercat sã explic cã am primit acasã o înºtiinþare prin care am fost informaþi cã dosarul a ajuns la PCA Iaºi, iar atunci domnul procuror general mi-a spus cã, ºi dacã ar ºti, nu mi-ar spune nimic, pentru cã nu comunicã nimic prin telefon”.

„Ni s-a reproºat cã am ºti cã fata trãieºte” (1) Contactaþi de „Adevãrul”, reprezentanþii PCA Iaºi au transmis cã dosarul privind dispariþia Adrianei Motaº a fost restituit Parchetului de pe lîngã Tribunalul Vaslui încã de acum douã luni. (va urma) VALENTIN TRUFAªU

Pag. a 17-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Cum a ajuns România sã-ºi cumpere de la alþii propriile resurse! (1)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

În zgomotul asurzitor al evenimentelor mai mult pseudopolitice decît politice ºi mai mult pseudojuridice decît juridice care se deruleazã în România – dintre care, vai, atîtea sînt diversiuni în toatã regula! – a trecut pur ºi simplu neobservatã, dupã cum probabil s-a ºi urmãrit, vizita la Bucureºti a d-lui Rainer Seele. Este ºeful celui mai mare proprietar din România, OMV, deþinãtorul tuturor resurselor de petrol ºi a jumãtate din cele de gaze naturale exploatate în þarã, al celei mai extinse ºi importante reþele de distribuþie de carburanþi, Dumnezeul preþurilor din benzinãrii, dar ºi al tuturor celor vãzute ºi nevãzute de pe aceastã vastã piaþã, de departe cel mai important segment al afacerilor ºi consumului din România. A trecut, practic, neobservatã, în ciuda faptului cã era a treia vizitã în decurs de numai un an, respectiv de la preluarea funcþiei supreme în OMV de cãtre dl. Seele, un executiv de frunte adus din Germania în compania austriacã.

Vizita s-a desfãºurat, de altfel, în mare secret. Singurul lucru care s-a aflat este cã, în discuþia cu preºedintele Iohannis, s-a menþionat, potrivit unui comunicat al Administraþiei Prezidenþiale, „nevoia de predictibilitate fiscalã ºi legislativã care sã menþinã interesul pentru dezvoltare“. Despre ce o fi oare, concret, vorba în aceastã alambicatã formulare?!

Preluarea de cãtre OMV a petrolului, pe de-a-ntregul, ºi, în parte, a gazelor româneºti, precum ºi a unei puternice reþele de distribuþie de carburanþi a inaugurat o epocã tragicã în istoria postcomunistã a României. Epoca, fãrã înconjur spus, colonialã. Preluarea sub control de cãtre strãini a exploatãrii bogãþiilor subsolului este faza primitivã, dar de bazã, a sistemului colonial. Aºa-zisa „privatizare“ a Petrom (aºa-zisã, pentru cã OMV este o companie în bunã mãsurã controlatã de statul austriac) a fost impusã de la Bruxelles drept o condiþionalitate sine qua non a aderãrii României la UE. Astfel cã preluarea Petrom de cãtre OMV este emblemã atît pentru apartenenþa României la UE, cît ºi pentru implicarea ei dramaticã într-un sistem centruperiferie de tip colonial. Din momentul preluãrii, care a avut loc în formula redevenþelor, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol ºi a jumãtate din resursele de gaze naturale lãsate de Dumnezeu

românilor, dar ºi posesia asupra unei vaste reþele de distribuþie de carburanþi. România a devenit, dintr-un foc, singura þarã din regiune fãrã o companie sub control naþional de distribuþie de carburanþi, cu toate cã era unicul stat care deþinea resurse de petrol. Colonialism sadea, acceptat, în aplauzele parlamentarilor, practic de întreaga clasã politicã româneascã. Legãtura dintre preluarea Petrom ºi apartenenþa României la UE, existentã încã de la început, a cãpãtat, cu trecerea anilor, aspecte tragice. În România, au fost schimbate legea petrolului ºi legea minelor pentru a permite consolidarea juridicã a încãlcãrilor constituþionale de la preluarea Petrom de cãtre o companie strãinã. Potrivit Constituþiei postdecembriste, resursele subsolului nu puteau fi înstrãinate, ceea ce împiedica, de fapt, folosirea sistemului redevenþelor, pe care îl vizau spre utilizare, în legãturã cu alte resurse, ºi alþi corifei din UE sau din afara UE. Schimbãrile respective de legi au înlesnit preluarea în concesiune de cãtre companii strãine a unor perimetre petroliere sau gazeifere din largul coastelor româneºti ale Mãrii Negre, nu numai pentru prospecþiuni ºi explorãri, ci ºi pentru exploatare.

Apartenenþa la UE a obligat România la asumarea reglementãrilor UE din domeniul energetic, inclusiv cele ale aºa-numitelor liberalizãri de pe piaþa energiei (extinse de la carburanþi la electricitate ºi gaze). Resursele din spaþiul UE sînt considerate într-un fel ale UE, ºi nu ale þãrilor pe teritoriul sau în subsolul cãrora se gãsesc. Regulã inventatã, evident, de cei din UE care nu au resurse, pe seama celor cãrora le-a lãsat Dumnezeu resurse; din nefericire, în UE, marii corifei, care dicteazã ºi impun regulile, sînt, toþi, neposesori de resurse! Astfel, a deþine resurse devine în UE nu un avantaj, ci un handicap. Utilizarea lor în interesul dezvoltãrii proprii este baratã. Preþurile sînt stabilite la Bruxelles tot de marii corifei neposesori de resurse. ªi destinaþiile resurselor exploatate sînt fixate tot la Bruxelles, putînd chiar sã ocoleascã sau sã nu vizeze þara posesoare de resurse. Baºca faptul cã, în sistemul de redevenþe, adevãratul (dar fost) posesor trebuie, în schimbul a ceva mãrunþiº pe care îl primeºte, sã-ºi cumpere propriile resurse, ca sã poatã avea acces la ele. Impunerea de la Bruxelles a unor asemenea reglementãri României a

întãrit, sistematic ºi progresiv, poziþiile OMV ºi le-a slãbit pe cele ale pãrþii române, OMV ieºind mereu în cîºtig din diferite dispute pe probleme concrete. În ciuda înfruptãrii masive ºi extrem de bãnoase din petrolul ºi gazele româneºti, OMV a acþionat deschis pentru ca, în spiritul cerinþelor UE, gazele exploatate intern sã fie decontate la preþul gazelor din import (de 2-3 ori mai scumpe), bineînþeles pe seama consumatorilor români. Pentru a o lãsa mai moale cu presiunile pentru asemenea preþuri, OMV a primit din partea Guvernului român facilitatea de a deconta aprovizionarea cu gaze a propriei termocentrale la preþul gazelor interne, spre deosebire de toate celelalte termocentrale (aparþinînd statului), care sînt obligate sã facã decontul la preþul mult mai mare al „coºului“ de gaze (interne ºi importate). Pentru acordarea unei facilitãþi asemãnãtoare cãtre un producãtor român de îngrãºãminte, miniºtrii de resort au dosar penal! În cazul facilitãþii acordate OMV - nu existã un asemenea dosar. (va urma) ILIE ªERBÃNESCU

De profundis: Noi, tracii, sîntem Europa! (4)

reuºeascã. Occidentul are nevoie de noi, est-europenii, ca de aer. Sînt fraþii noºtri care s-au lãsat amãgiþi de sloganuri mincinoase, au fost trãdaþi de elita lor politicã ºi intelectualã ºi au acceptat discreditarea necondiþionatã a valorilor care definesc dintotdeauna condiþia umanã. Ce se întîmplã acum în Europa, în Europa Occidentalã în primul rînd, nu poate fi înþeles decît ca o nouã încercare a aceluiaºi marxism diabolic de a subjuga întrega planetã. N-au reuºit sub lozinca dictaturii proletariatului în Europa de Est, ºi se lanseazã acum într-o nouã încercare, cu alte sloganuri mincinoase, cu alte tertipuri ideologice, mizînd pe credulitatea fireascã a oamenilor normali, cinstiþi. Strategii acestei politici criminale au înþeles foarte bine cît de mult conteazã pentru noi, oamenii normali, Familia, Patria ºi Dumnezeu.

Au înþeles cã aceste entitãþi sfinte, intangibile: Familia, Patria ºi Dumnezeu, le stau în cale ºi le zãdãrnicesc toate eforturile. Atacul concertat asupra acestor valori demascã esenþa diabolicã a Noii (Dez-) Ordini Mondiale. Credinþa noastrã în Dumnezeu nu este completã, autenticã, dacã nu pricepem cît de real este nu numai bunul Dumnezeu, ci ºi Diavolul la care se închinã stãpînii de azi ai Planetei, stãpînii vremelnici, trecãtori, pasageri ai Europei. Depinde de noi sã le împuþinãm zilele, sã le curmãm dictatura, dictatura banului mãsluit, a egoismului devastator, a imoralitãþii ºi corupþiei generalizate, a ateismului agresiv, instituþionalizat ca politicã de stat. Fraþii noºtri din Apus au fost

îngenuncheaþi, au fost zdruncinaþi la minte de „religia drepturilor omului” ºi ºi-au pierdut simþul datoriei, al obligaþiilor cu care te încarcã condiþia de om, de european, de creºtin. Au cãzut tragic de uºor în capcanele diavoleºti ale „corectitudinii politice”, ale feluritelor ISM-E cu care ºi-au pervertit viziunea asupra lumii, asupra lui Dumnezeu.

Asupra lor înºiºi. Este rîndul Europei Orientale sã intervinã salvator pentru întreaga Europã. Se împlineºte astfel profeþia lui Mircea Eliade, care, în diverse ocazii, a vorbit despre resurecþia normalitãþii în Europa graþie valorilor pe care Europa de Rãsãrit a reuºit sã le pãstreze, sã le salveze, în confruntarea directã pe care a avut-o cu marxismul real, cu dictatura ateismului de stat, a lepãdãrii de familie ºi Patrie. Nãvala recentã a sute de mii de afro-asiatici, bine coordonatã de la Berlin ºi Bruxelles, a fost momentul cînd apele s-au ales ºi a devenit evidentã existenþa a douã Europe, una muribundã, pe cale de a-ºi pierde definitiv identitatea geneticã ºi pofta de viaþã, o Europã trãdatã, vîndutã, ºi alta, Europa rãsãriteanã, de care se leagã ultimele speranþe ale oricãrui voitor de bine pentru lumea creºtinã, pentru ideea europeanã. Am ajuns la o rãscruce, probabil ultima, iar alegerea noastrã este decisivã pentru reuºita planului divin pe care Dumnezeu îl are cu noi, oamenii, fãpturi zãmislite „dupã chipul ºi asemãnarea Lui”. (va urma) ION COJA

tate ºi perseverenþã politica paºilor mãrunþi, folosindu-se cu iscusinþã de toate drepturile ºi privilegiile acordate de toate guvernele care s-au perindat la conducerea României dupã decembrie 1989; plasîndu-ºi oamenii în cele mai înalte funcþii politice, economice ºi administrative, extremismul ºi revizionismul unguresc din România s-a transformat într-o adevãratã „coloanã a V-a“, care lucreazã, încet ºi cu grijã, dar ºi cu destul spor, la dezmembrarea teritorialã a þãrii. Ei sînt convinºi cã „fraþii noºtri din Ungaria ºi amicii noºtri din strãinãtate submineazã statul român – aceia pe dinafarã, iar noi pe dinãuntru“. Fiindcã ,,o înþelegere paºnicã cu tîlharii – adicã cu românii! – este exclusã. Trebuie sã vindecãm rana Trianonului prin unirea celor 15 milioane de unguri ºi sã eliberãm pãmîntul secular al maghiarimii“!

Acesta a fost ºi a rãmas visul dintotdeauna al revizionismului ungar: „dreptul indiscutabil de a-ºi recãpãta patria

jefuitã“. Iar din aceastã „patrie jefuitã“ face parte, în primul rînd, Transilvania. Într-o astfel de situaþie, nu-mi rãmîne altceva decît sã mã rog: Doamne, ocroteºte-i pe români! Nu faþã de duºmanii ºtiuþi, ci de cei neºtiuþi. Nu faþã de revizioniºtii ºi extremiºtii unguri, rãi ºi ticãloºi - cum bine ºtim cu toþii! - ci împotriva miopiei ºi prostiei politice de care dau dovadã cei care au guvernat ºi guverneazã România. Nu e vorba de greºeli, care se mai pot îndrepta, ci de prostia în care se persistã. Blestemata sete de putere a politrucilor de dupã 1989 i-a orbit pe toþi, încît au fost ºi sînt incapabili sã priceapã jocul perfid al revizionismului unguresc, al cãrui slogan a rãmas acelaºi: „România este un stat artificial, creat de Trianon, stãpînind teritorii ungureºti ocupate“.

Sfîrºit ILIE ªANDRU

Popoarele ºi statele din Rãsãritul Europei au un ascendent istoric asupra Occidentului naiv ºi generos pînã la sinucidere: noi am... cunoscut pe pielea noastrã fiara apocalipticã numitã marxism, avem experienþa deceniilor de ateism instituþionalizat, experienþa luptei de clasã, aceastã invenþie criminalã care a decimat elitele din Estul Europei!

Ceea ce s-a numit în 1989 „cãderea comunismului” a fost de fapt o diversiune, o înºelãtorie de mare anvergurã, o manevrã de regrupare a forþelor anti-creºtine, anti-naþionaliste, bolºevice, cominterniste, al cãror plan s-a nãruit dinaintea rezistenþei noastre, a est-europenilor. Am rezistat dupã 1945 la încercãrile ºi presiunile cominterniste de a discredita valorile de bazã ale omenirii, ale Europei: familia, Patria ºi credinþa în Dumnezeu! Valori pe care fraþii noºtri din Apus sînt azi pe cale sã le abandoneze, cedînd „fãrã luptã” în faþa noilor marxiºti, a noilor cominterniºti, a noilor bolºevici, reciclaþi în campioni ai statului de drept, ai drepturilor omului ºi ai altor drepturi, într-o încercare disperatã de a scoate din mintea omului sentimentul datoriei, al datoriilor cu care te încarcã condiþia de om. Ce n-au reuºit sã facã în Europa de Rãsãrit, încearcã neo-marxiºtii sã facã acum în Europa de Apus. ªi reuºesc. Sînt pe cale sã

Revizionismul ungar un monstruos angrenaj destabilizator în Europa (4) În prezent, cînd s-au organizat manifestãri prilejuite de împlinirea unui secol de la intrarea României în primul rãzboi mondial, care a fost rãzboiul nostru pentru întregirea neamului, revizionismul unguresc s-a lansat într-o amplã campanie pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, în care sînt antrenate toate societãþile aºa-zis „culturale“, partidele politice mai mult sau mai puþin extremiste, din Ungaria, dar ºi din România, organizaþiile extremiste, de esenþã paramilitarã, unele „interzise“ la Budapesta, dar cu largã libertate de acþiune în România, „pentru ca acest ceas al reînvierii Ungariei sã ne afle înmulþiþi ºi întãriþi“! Aplicînd cu tenaci-

Preºedintele Columbiei, Juan Manuel Santos, este cîºtigãtorul Premiului Nobel pentru Pace 2016. Distincþia i-a fost acordatã pentru eforturile sale de pacificare a þãrii, dupã mai bine de 50 de ani de rãzboi civil.

Pag. a 18-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

pierdut un mare jucãtor, iar milioanele de spectatori ºi telespectatori ar fi fost vãduviþi de spectacole încîntãtoare. Prin actuala sentinþã, care poate fi atacatã cu recurs, statul ºi-a recuperat prejudiciul, lucru esenþial, iar Messi cu siguranþã cã nu va mai încerca sã eludeze legea. Într-un alt caz, referitor la un schimb de terenuri între marele club de fotbal Real ºi Primãria Madridului, considerat ,,ajutor ilegal”, Justiþia a decis ca madrilenii sã plãteascã municipalitãþii 18,2 milioane de euro drept despãgubire. Nu-i o sentinþã uºoarã nici chiar pentru Real Madrid, dar este una justã. Dacã procesul s-ar fi judecat la Bucureºti, probabil cã edilul Madridului ºi vreun conducãtor al clubului Real ar fi fost trimiºi dupã zãbrele. Cred, oare, reprezentanþii Justiþiei noastre cã, zãngãnind la tot pasul cãtuºele, vor eradica marea pecingine a corupþiei? Printre mãsurile adoptate în ultimii ani de autoritãþi pentru stîrpirea acesteia ar fi trebuit sã se afle ºi unele mai puþin sau deloc represive. Nimeni nu se întreabã de ce corupþia ºi evaziunea fiscalã se menþin permanent la un nivel atît de înalt. De ce oare autoritãþile nu examineazã nivelul extrem de ridicat al impozitelor care se percep în þara noastrã? Potrivit unui studiu realizat

de Institutul Economic Molinari, România se aflã pe locul 8 în topul þãrilor UE cu cele mai mari poveri fiscale asupra muncii. Un angajat trebuie sã munceascã 174 de zile pe an pentru a-ºi plãti taxele ºi impozitele cãtre stat. Încet, încet, uitãm de eºecurile ºi umilinþele din aceastã varã. În sufletele noastre încolþesc noi speranþe, cele legate de Campionatul Mondial de fotbal, unde avem ca adversare echipele din Polonia, Muntenegru, Armenia ºi Kazahstan. O grupã care ne dã speranþe. Polonia este mult peste noi, dar dacã se vor califica douã echipe din grupã, atunci avem ºanse sã mergem la mondial. Chiar dacã ne vom califica, prezenþa noastrã la un asemenea eveniment va fi nesemnificativã. Minunile nu se produc peste noapte.

Pînã cînd nu vom clãdi ceva trainic, la nivelul întregii þãri, nu vom putea aºtepta prestaþii mai de soi decît cele de la Euro 2016. Ca sã redresãm fotbalul românesc, trebuie sã începem de jos. Dacã am avea cîteva echipe gen Viitorul (în Moldova, Oltenia, Banat ºi Ardeal), susþinute material de Ministerul Sporturilor, selecþionate care sã activeze în eºalonul secund ºi care sã poatã promova în prima ligã, cu siguranþã cã în 2-3 ani am putea sã depãºim impasul în care ne zbatem astãzi. Hagi a fãcut un lucru foarte bun. De ce nu putem sã-l extindem?

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

capetele cobiliþei, alþii, mai ales lãptãresele, ducîndu-le în faetonul (trãsurã înaltã, uºoarã) pe douã roþi, tras de un cãluþ. Aerul dimineþii rãsuna de strigãtul lor, pe voci ascuþite de femei sau aspre de bãrbaþi: «Laptile dulce, lapti, laptii!» Comerþul cu lapte era în sarcina satelor din jurul Bucureºtilor: Fundeni, Dobroeºti, Cioplea, Dudeºti, Pantelimon, Ghencea etc. Laptele se vindea ºi la clienþi întîmplãtori, dar se distribuia, de obicei, la casa clientului permanent. Fiecare casã îºi avea lãptarul ei; laptele se lãsa «pe datorie», contabilizîndu-se cu tibiºirul pe pervazul uºii, cu semne convenþionale: un cerc pentru o oca, o linie pentru litrã, un cerc mai mare cu o cruce înscrisã în golul lui, pentru o vadrã. Duminica dimineaþa se fãcea rãfuiala sãptãmînalã, adeseori prilej de cîrcoteli ºi controverse.

Fraþi buni cu laptagiul erau vînzãtorii de lapte bãtut ºi unt: «lapte, bãtu' lapte, unt proaspããt...», þinut în cofiþe late de brad, mai rar în oale de pãmînt, purtate în coºniþe: în lapte înotau gîgîlicele sferice de unt; sorã bunã era precupeaþa de ouã, care striga ascuþit: «Ouã proaspete, ouã; de gãinã ºi de raþã, ouãã...».

Sãpunarul: «Sãp, sãp, sãp, sãpunuuuu!» trecea tot dimineaþa, cu calupul mare de sãpun pe umãrul înscorþoºat de unsoarea mãrfii. Îl oferea cumpãrãtorilor tãindu-l cu ajutorul unei sîrmuliþe de alamã, prinsã la cãpãtîie de douã bucãþi de frînghiuþã de care trãgea, apucîndu-le cu amîndouã mîinile, þinînd calupul proptit pe piept, sau între genunchi, aºa încît sîrma reteza calupul moale, debitîndu-l întîi în tranºe lungi, apoi pe acestea în bucãþi cubice.

Colaborator cu sãpunarul la dichisirea rufelor, cãrbunarul nu se lãsa mai prejos în arta de a meta-

morfoza, profesional, numele mãrfii: «Cherb, cherb, cherb, cãrbunii! Cãrbunarul, cherb, cherb, cãrbunii!». Telalul ambulant, evreu, cumpãrãtor de haine vechi se anunþa prin strigãtul deformat ºi simplificat: «ai-vechi, ai-vechi!».

Tot în corul dimineþii, rãsuna ºi cîntecul porumbarului: «porrumbu, rrumbu, rrumbu,.

Porrumbuu», care furniza nutreþul pentru orãtãnii ºi pentru porcul din cocina aflatã în fundul curþii; marfa era transportatã cu coºurile, cu cãruciorul sau cu cãruþa cu un cal; uneori, pe lîngã grãunþele de porumb, într-o despãrþiturã mai micã, era ºi mei, pentru puii de orãtãnii.

Muzica de fond a simfoniei matinale a strãzii o executa, de necontestat, cortegiul oltenilor. Ei alergau cocîrjaþi sub greutatea coºurilor încãrcate care atîrnau la capetele cobiliþei, sprijinite pe umerii, uneori vînjoºi, de om matur, cele mai deseori fragezi, de flãcãiaº sau chiar de copilandru. Marfa oltenilor varia dupã sezon: primãvara, trufandale, vara, tot felul de zarzavaturi; toamna, mai ales pometuri. Glasul oltenaºului înºira, neobosit ºi la repezealã, pe ton cîntãtor ºi, adeseori, cu nuanþã plîngãreaþã, varietatea încãrcãturii: «Hai la ceapã, mãraru’, pãtrunjelu’, morcovu’, pãstîrnacu’, þelina!». Ori: «Hai la mere ºi la pere, drãgãnele de Piteºti! Struguri!». Erau, de cele mai multe ori, olteni autentici «di pi Jii, ori di pi Motru, di pi Amãradia»... κi începeau cariera prin a fi nãimiþi de cu iarna de vãtafi care, aducîndu-i în Bucureºti, îi exploatau crunt, adãpostindu-i în cãmine supraîncãrcate ºi insalubre, hrãnindu-i cu te-miri-ce. (va urma) CONSTANTIN KIRIÞESCU

tru prizonierii de rãzboi confederaþi. Unul dintre acestea era situat pe Johnson’s Island, dincolo de Sandusky, Ohio, pe lacul Erie, iar celãlalt era la Fort Douglas, în Chicago. Complotiºtii canadieni au plãnuit sã preia controlul asupra vapoarelor de pasageri de pe lacul Erie, urmînd sã captureze Michigan, o navã de rãzboi care patrula pe lac pentru Uniune.

Dupã capturarea navei, conspiratorii urmau sã atace tabãra militarã de pe Johnson’s Island ºi sã elibereze mii de prizonieri. Într-o altã operaþiune, reuniþi cu prizonierii eliberaþi din Fort Douglas, foºtii prizonieri de rãzboi, alãturi de militanþii anti-Lincoln, urmau sã obþinã controlul asupra regiunii ºi sã forþeze Uniunea sã punã capãt rãzboiului. Cole, cãruia i se dãduserã aproximativ 4.000 de dolari în aur pentru aceastã misiune, trebuia sã-i pãcãleascã pe ofiþerii de pe Michigan, sã le înºele vigilenþa (poate, punîndu-le droguri în bãuturi) ºi sã dea semnalul, atunci cînd nava era pregãtitã pentru urcarea la bord. Semnalul urma sã-i fie dat lui John Yates Beall, liderul unei trupe de gherilã de aproximativ 20 de oameni. Aceºtia capturaserã un mic vas de pasageri, care naviga între Detroit ºi Sandusky. Beall a aºteptat în van semnalul, neºtiind cã ofiþerii de pe Michigan fuseserã informaþi de un prizonier confederat despre complot. Acesta, presupunînd în mod corect cã Charles Cole eºuase, a plecat în vitezã spre

þãrmul canadian, a abandonat nava ºi i-a dat foc.

Cãtre sfîrºitul rãzboiului, milionul de dolari în aur a finanþat alte operaþiuni bizare. În jur de 20 de oameni au trecut frontiera pentru un raid în St. Albans, Vermont. Ei au jefuit 3 bãnci de aproximativ 200.000 de dolari ºi, încercînd sã incendieze oraºul, au dat foc doar unei magazii de lemne. Un plan mai amplu de incendiere a fost conceput pentru New York City, în noiembrie 1864. Opt agenþi au intrat în oraº ºi au obþinut de la un chimist sticle care conþineau un amestec de fosfor ºi carbon, urmînd ca acesta sã ia foc atunci cînd era expus la aer. Agenþii au lãsat sticle desfãcute în camere de hotel, într-un teatru ºi au spart o sticlã pe o scarã a Muzeului organizat în onoarea omului de afaceri Phineas Taylor Barnum.

Incendiile au fost stinse repede ºi nimeni nu a intrat în panicã. În decembrie 1864, John Beall a încercat, în apropiere de Buffalo, sã deraieze cîteva garnituri de tren. Agenþii de contraspionaj ai Uniunii i-au luat urma pînã la o staþie unde acesta aºtepta un tren care se îndrepta spre Canada. A fost prins, judecat, condamnat ca spion ºi luptãtor de gherilã ºi spînzurat.

Agenþii Uniunii l-au prins ºi pe Robert Cobb Kennedy, unul dintre incendiatorii oraºului New York. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Bilanþ mohorît – perspective sumbre (5) Mai dramaticã este situaþia atunci cînd unii fotbaliºti, precum Hâldan ºi Ekeng, rapidistul Vrãbioru ºi atîþia alþii, îºi pierd viaþa pe teren. În urma lor rãmîn familii care suferã enorm ºi moral, ºi material. În general, viaþa activã a unui fotbalist dureazã cam 12-15 ani. Cu excepþia vîrfurilor, cîþi bani pot sã cîºtige ceilalþi jucãtori, într-o perioadã de timp atît de scurtã, astfel încît sã-ºi asigure un trai decent pentru restul vieþii? Foarte puþini fotbaliºti ajung antrenori sau se angajeazã într-un alt loc de muncã, unde pregãtirea lor corespunde cerinþelor postului. Ca atare, în multe þãri ale lumii, autoritãþile dovedesc mai multã înþelegere faþã de fotbal, faþã de jucãtori ºi de cei implicaþi în acest fenomen.

Pentru un prejudiciu adus fiscului, de zeci de ori mai mare decît cel imputat lui Gicã Popescu, argentinianul Messi ºi tatãl sãu au fost condamnaþi la 21 de luni de închisoare, de cãtre Justiþia spaniolã. Fiind vorba de o condamnare mai micã de 2 ani, pedeapsa a rãmas fãrã executare. Cu siguranþã cã judecãtorii puteau sã dicteze o sentinþã de 25-30 de luni. Starul argentinian ar fi intrat dupã gratii, iar cînd ar fi ieºit, probabil cã n-ar mai fi apãrut pe gazon. Fotbalul ar fi

Prin Bucureºtii veacului al XIX-lea (2) „Apariþia salepgiului trecuse în vorbire ca indiciul unei ore foarte timpurii: «era cam pe la ceasul al cincilea, al salepgiilor». «Salep, salep!», rãsuna din întunericul nopþii strigãtul, alternînd cu þignalul vardistului de noapte ºi cu lãtratul vreunui cîine, tulburat din veghea lui. Ca un ecou, parcã îi rãspundea din altã direcþie: «Varnavicii calzi, varnavicii!».

Era negustorul de cîrnaþi (varnavici - deformare din nemþescul: Warme Wurstchen), purtîndu-ºi în mînã sobiþa, din al cãrei cãzãnel scotea, cu ajutorul unei furculiþe cu coadã lungã, cîrnãciorii fierbinþi, tot atît de bineveniþi ca ºi salepul.

Cînd începea sã se crape de ziuã, salepgiul ºi varnaviciul dispãreau ca bufniþele gonite de luminã ºi, în locul lor, începeau sã se iveascã alþi breslaºi ori negustoraºi. Printre cei dintîi, trecea, tãcut, ca o apariþie fantomaticã, neagrã, coºarul cu sculele atîrnîndu-i de brîu sau încolãcite pe dupã gît, înscriind cu paºii sãi pe zãpada albã o pîrtie cu semne negre, pe care o vor lãrgi ºi bãtãtori apoi copiii mergînd la ºcoalã, ºi gospodinele - la tîrguialã. Mai zgomotos era cornarul, purtînd în spinare coºul împletit, plin cu chifle ºi cornuri ºi strigînd: «Trei cornuri la un ban, franzeelaa!».

Zorile zilei erau, mai cu seamã, vremea tipicã a laptagiilor – sau lãptãreselor - unii, purtîndu-ºi borcociurile (gãleþi de zinc) cu lapte, atîrnate de

Declasificat

Secrete de rãzboi (6) Un transport de aur cãtre Canada (1) La Washington, Thompson activase în Congres ºi fusese secretar al Afacerilor Interne în timpul mandatului prezidenþial al lui James Buchanan (17911868). Nu avea experienþã în domeniul spionajului sau al sabotajului - care urma sã fie una dintre misiunile sale. În februarie 1864, Congresul Confederat a aprobat, în secret, o lege prin care autoriza sabotajul împotriva „proprietãþilor inamice, pe uscat ºi pe mare“. Banii pe care trebuia sã-i aducã Thompson proveneau din fondul de 5 milioane de dolari garantat de Congresul Confederat pentru Serviciul Secret.

Totodatã, legea le-a permis sabotorilor sã primeascã recompense bazate pe importanþa daunelor pe care le provocau. Agentul operativ de bazã al lui Thompson a fost cãpitanul confederat Charles H. Cole, un veteran de rãzboi, însãrcinat cu misiuni ale Serviciului Secret desfãºurate în afara Canadei. Cole s-a strecurat în Statele Unite ºi, preluînd identitatea unui bancher din Philadelphia, a devenit activ în cadrul unei conspiraþii complexe. Aproape de frontiera dintre Statele Unite ºi Canada se aflau douã lagãre pen-

Pag. a 19-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (128) *** WlLDE (Oscar) Scriitor ºi dramaturg englez de origine irlandezã Data morþii: 30 noiembrie 1900 (la 46 de ani) Cauza: abces la creier Locul: Rue des Beaux-Arts, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pére-Lachaise, Paris Fugind din Anglia, unde ispãºise 2 ani de închisoare pentru ultraj la bunele moravuri, Oscar Wilde s-a instalat la Paris, într-un modest hotel din

Oameni aleºi (20) PETER PAUL RUBENS (1577–1640) (5) Îndurerat, se retrage într-o mînãstire, unde trãieºte în reculegere mai multe luni. Nu se mai poate întoarce în Italia, cãci Arhiducele Albrecht ºi Infanta Isabella nu-i îngãduie sã pãrãseascã þara, numindu-l pictorul curþii. Astfel, va rãmîne tot restul vieþii în Olanda. O altã legãturã îl fixeazã în þarã. În 1609, se însoarã cu Isabella Brandt, de o frumuseþe gingaºã. De aici înainte începe ampla lui activitate, de pe urma comenzilor cãpãtate fie din partea oraºului Anvers, a diferiþilor duci ºi prinþi, ori a bisericilor bogate. E în apogeul producþiei artistice. Din vremea aceasta dateazã tripticul altarului cu Sf. Ilderfon în mijloc, care, prin împletitura tonului întunecat cu culorile cele mai strãlucitoare, rãmîne o capodoperã inegalabilã.

Cînd mînãstirea a ars, tabloul a fost cumpãrat de

Cazuri celebre din Istoria criminalisticii

O problemã de conºtiinþã... (4) Strategia de apãrare adoptatã de Meagher, care consta în a le discredita pe cele douã femei în ochii opiniei publice, îºi fãcuse deja efectul scontat. Hãrþuite de toatã lumea, considerate drept niºte mincinoase vulgare care urmãreau sã-l distrugã pe un om cinstit, cele douã femei nu mai îndrãzneau sã iasã din casã. Meagher nu a spus nimic asociatului sãu ºi nici altcuiva, sfãtuindu-ºi clientul sã continue sã se considere nevinovat ºi ia arãtat dosarul de denigrare pe care-l întocmise cu privire la Mary Seymour ºi la mama acesteia.

Comisia de anchetã ºi-a început lucrãrile la 15 mai 1895 ºi le-a terminat la 15 iunie, dupã o ultimã

Eleganþa artiºtilor (4) Eleganþã ºi boemã artisticã (3) Provenind dintr-o familie nobilã, unde portul fracului era ceva banal la supeuri ori mese cu invitaþi, aceasta era haina obiºnuitã a marelui pictor. La bãtrîneþe, nu mai þinea atîta la etichetã; totuºi, în jurnalul sãu noteazã cã, pentru o cinã simandicoasã, ºi-ar fi pus iar fracul.

Cînd ieºea, pe deasupra îºi punea un macferlan. ªi Henri de Toulouse-Lautrec, tot de viþã aleasã (de neam comital, care-ºi avea rãdãcinile în strãfundurile istoriei Franþei), deºi îºi ducea viaþa prin cabarete ºi cîrciumi rãu famate, nu-ºi uita rangul ºi purta cu demnitate ºi dezinvolturã melonul ori jobenul, cãmaºa albã cu plastron ºi guler tare ºi legãtura de gît neagrã. Pînã a se dedica total picturii, funcþionarul de bancã Paul Gauguin, prin natura ocupaþiei sale, trebuia sã arate bine, sã inspire încredere ºi prosperitate, aºa cã folosea o îmbrãcãminte formalã, sobrã, cu redingotã neagrã, guler înalt ºi cravate în tonuri asortate, pastelate.

Rue des Beaux-Arts, þinut de un anume domn Dupoirier. Începuse sã aibã migrene cumplite. Se impunea o operaþie pe creier, dar intervenþia costa mult, iar scriitorul era dator vîndut. „Ar fi, deci, sã mor peste posibilitãþile mele!“, se lua singur în derîdere. Operaþia, care a avut loc la începutul lui octombrie 1900, nu numai cã nu i-a uºurat suferinþa, dar l-a slãbit ºi mai tare. Vãzînd cã era pierdut, Wilde îºi exprimã dorinþa de a se converti la catolicism, cãci - spunea el - „Biserica Catolicã este singura în care se cade sã mori“. Pe 29 noiembrie, nu mai putea vorbi ºi nu se mai putea face înþeles decît prin semne. Prietenul sãu, Ross, a adus un cãlugãr franciscan care l-a împãrtãºit. A murit a doua zi, avîndul alãturi doar pe proprietarul casei, domnul Dupoirier. Andre Gide povesteºte, din auzite, ce a urmat: „ªapte persoane au fost de faþã la plecarea dricului, dar nici acestea nu l-au însoþit pînã la capãt. Pe sicriu - flori, coroane; una singurã purta o

Mormîntul lui Oscar Wilde de la Pére-Lachaise este strãjuit de un monument creat de Sir Jacob Epstein, reprezentînd un înger al cãrui chip evocã trãsãturile scriitorului. Acest înger, care avea sex, iar sexul nu doar cã era bãrbãtesc, dar era ºi respectabil, a trebuit sã aºtepte 6 ani pînã sã-ºi afle locul pe mormîntul lui Wilde, din pricina deciziei prefectului de Sena, care îl considera indecent. Ceea ce nu s-ar mai putea spune astãzi, cãci douã englezoaice care se plimbau prin cimitir i-au spart testiculele cu pietre de la marginea aleii. Gardienii au dus preþioasele fragmente conservatorului cimitirului, cãruia i-au servit ani buni drept presse-papiers. (va urma) ISABELLE BRICARD

Maria Tereza, cu 40.000 de guldeni, pentru pinacoteca din Viena, unde se gãseºte azi. În aceastã vreme, a pictat „Coborîrea de pe cruce“ (Anvers), „Madona cu alaiul îngerilor“ (Paris), precum ºi multe tablouri cu subiecte mitologice (Samson, Meleagru ºi Atalante). (…) Ca sã cîºtige timp, uneori lucra în tovãrãºie, fie cu Fr. Synders, cînd era vorba de completat tablouri cu animale („Vînãtoarea de mistreþi“) sau cele florale, în care Breugel era maistru. Era neîntrecut în pictarea cînilor, a cailor, iar ca sã picteze o vînãtoare de lei, se pare cã a adus în atelier chiar ºi un leu. În 1625, se încheie perioada de liniºte, în care timpul era întrebuinþat numai pentru lucru. Încã din 1623, se intereseazã de politicã, în sensul de a se ajunge la o pace între Olanda ºi Spania. Începînd din 1625, este numit negociator, iar în 1626, anul morþii soþiei sale, este preocupat de încheierea pãcii dintre cele douã þãri. E mereu pe drumuri, cînd în Spania, cînd în Anglia. E atît de bine vãzut ºi stimat, încît Filip IV al Spaniei îi conferã titlul de nobil. Stã în Madrid vreo 8 luni, este tratat princiar, bucurîndu-se ºi de

prietenia lui Velazquez. În Anglia, Regele Carol I îl considerã prieten. În 1629, Universitatea din Cambridge îl onoreazã cu titlul „Magister in artibus“. În 1630, se cãsãtoreºte cu Helena Fourment, fiica unui comerciant. chipul acesteia, atît cel din tinereþe – s-a cãsãtorit la numai 16 ani – cît ºi cel de la maturitate devine celebru datoritã numeroaselor portrete sau scene alegorice pictate de soþul ei. Încetul cu încetul, puterile îl pãrãsesc, dar Rubens a pictat pînã în ultimele clipe. La 30 mai 1640, la vîrsta de 63 de ani, Peter Paul Rubens se stinge. Înmormîntarea a fost aceea a unui rege, atît de iubit ºi stimat era de toatã lumea. Activitatea lui reprezintã faza de glorie a picturii belgiene, iar dintre elevii lui, mulþi au fost strãluciþi (Van Dyck, fraþii Teniers). (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

audiere, care le-a adus lui Meagher ºi clientului sãu mari emoþii ºi în care tactica avocatului s-a dovedit a fi extrem de eficace.

Cu prilejul unui contra-interogatoriu ceva mai strîns, Meagher a reuºit s-o prezinte pe soacra lui George Dean într-o luminã mai nefavorabilã decît cu ocazia primului proces. Ea a recunoscut cã a fost condamnatã pentru furt, cã a fost patroana unei case de toleranþã ºi chiar cã s-a prostituat. Un martor, lucrãtor la o drogherie, s-a prezentat la audieri ºi a declarat cã o femeie care semãna mult cu Mary a venit la el ºi a cumpãrat arsenic în urmã cu cîteva luni. În fine, o loviturã de teatru va înclina definitiv balanþa în favoarea lui George Dean ºi a avocatului sãu. Un vagabond s-a prezentat la intrarea în Palatul de Justiþie ºi a solicitat sã fie audiat de completul de judecatã, cãci are de fãcut o declaraþie importantã. I s-a dat voie sã intre. Dar abia ºia declinat identitatea ºi a depus jurãmîntul, cã doamna Seymour, mama lui Mary, a leºinat. Din cauza vacarmului produs în salã, ºedinþa a fost

suspendatã. Dupã reluare, martorul ºi-a început depoziþia, arãtînd-o pe soacrã cu degetul: „Mi-am petrecut 3 ani în închisoare din cauza acestei femei! Acum 10 ani, eram cãsãtoriþi, ºi ea a încercat mai întîi sã mã otrãveascã cu arsenic, apoi, sã mã ucidã cu lovituri de cuþit! În cele din urmã, nu s-a lãsat ºi a reuºit sã facã în aºa fel încît sã fiu condamnat pentru un furt pe care nu l-am comis niciodatã! Am fãcut 3 ani de închisoare în locul ei!”.

Adevãr? Minciunã? Rãzbunare? Puþin importã, dar este lesne de imaginat ce efect a avut aceastã declaraþie.

La 18 zile dupã aceastã audiere neobiºnuitã, Comisia de recurs a pronunþat verdictul definitiv.

Deºi acesta era contrar convingerii intime a preºedintelui comisiei, doi doctori care fãceau parte din componenþa ei au reuºit sã-ºi convingã colegii cã probele erau insuficiente. George Dean a fost achitat, regãsindu-ºi imediat libertatea. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

ªicul dîmboviþean (1)

fel, iar pe cap un melon bej, cu boruri mici ºi calotã scundã. Dupã aceste veºminte i se poate identifica silueta în marile peisaje în ulei, pictate pentru palat, sau în acuarelele lui Amedeo Preziosi, care ia fost tovar㺠de lucru în 1868 ºi 1869, cînd maltezul venise în þara noastrã. În portretele fotografice, fãcute de el însuºi sau de soþia sa, Szathmári lua însã o pozã cãutatã, uºor pedantã, ºi recurgea la þinuta formalã. El compunea un fel de alegorie a atelierului în mijlocul cãruia se aºeza pentru a avea alãturi atributele care-i atestau meseria ºi statutul ei, aplicaþia spre clasic ºi modern, eleganþa ºi gusturile sale selecte, aristocratice: îmbrãcãmintea aleasã, pielea de leopard întinsã pe jos, faldurile ample ale draperiei din dreapta, mobilierul sculptat, cîinele adormit la picioarele sale, tomuri deschise pe suporturi speciale de lecturã, copii dupã maeºtri renascentiºti; pe un scaun, un portret de femeie, în acuarelã; pe ºevalet, o scenã de tîrg, în ulei, paleta în mînã, iar cutia de culori, cît mai aproape. Theodor Aman era un dandy în toatã puterea cuvîntului, cultivîndu-ºi un chip de Renaºtere (de care era foarte mîndru) ºi plãcîndu-i sã pozeze în atitudini studiate, care-i scoteau în evidenþã pletele ºi barba îngrijitã, trãsãturile fine ºi întreaga-i înfãþiºare graþioasã. (va urma) ADRIAN-SILVAN IONESCU

România mijlocului de Secol XIX nu rãmîne cu nimic mai prejos în privinþa eleganþei lumii artistice. Cum europenizarea Principatelor Danubiene începuse încã dupã revoluþia lui Tudor Vladimirescu, odatã cu dispariþia fanarioþilor, iar procesul de asimilare în concertul de gusturi ºi mode apusene se fãcuse cu destulã greutate, cu un sentiment de nesiguranþã ºi cu teamã de penibil, abia dupã Unirea din 1859 se putea vorbi de o adoptare a acestora în mediul central-urban (cãci periferia rãmînea încã legatã de portul vechi, þãrãnesc ori oriental, într-o variantã localã).

Cei cîþiva pictori care activau cu dãruire ºi abnegaþie pentru formarea unui public ºi a unei vieþi artistice locale, erau toþi oameni foarte cochet îmbrãcaþi. Carol Popp de Szathmári era obiºnuit atît cu redingota ºi fracul, cît ºi cu hainele mai puþin pretenþioase, dar nelipsite de o tãieturã modernã, pe care le folosea în lungile sale cãlãtorii de documentare prin þarã ºi prin colþurile cele mai îndepãrtate ale lumii. Astfel, în drumeþiile sale din sat în sat, fie însoþindu-l pe domnitor (al cãrui pictor de curte era), fie în peregrinãri individuale, în cãutare de tipuri umane ºi costume frumoase, purta un sacou maro din postav gros ºi pantaloni la

panglicã, cea a proprietarului hotelului. Pe ea era scris: «Locatarului meu»“. ***

Sexul îngerului

Pag. a 20-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

8 Dragi români, porþile Partidului România Mare vã sînt deschise. Veniþi alãturi de cel mai naþionalist partid!

8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 1 Preºedinte: Maria Victoria Vasilatii Email: Bucureºti.s1@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 2 Preºedinte: Maria Pasc Adresa: Bucureºti, ªos. Pantelimon nr. 352 Email: Bucureºti.s2@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 3 Preºedinte: Mihai Edu Email: Bucureºti.s3@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 4 Preºedinte: Abel Dudaº Adresa: Bucureºti, ªos. Olteniþei nr. 39-41 Email: Bucureºti.s4@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 5 Preºedinte: Florin Bãdinici Email: Bucureºti.s5@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 6 Preºedinte: Eugen Anghel Adresa: Bucureºti, Bd. Timiºoara nr. 27A Email: Bucureºti.s6@romaniamare.org 8 FILIALA ILFOV Preºedinte: Niculae Iuruc Email: ilfov@romaniamare.org 8 FILIALA ARGEª Preºedinte: Elena Pascu Adresa: Piteºti, Str. Sf. Vineri, bl. D26, parter Email: arges@romaniamare.org 8 FILIALA ARAD Preºedinte: Manonalita Neamþu Adresa: Arad, Str. Tribunu Dobra nr. 18 Email: arad@romaniamare.org 8 FILIALA ALBA Preºedinte: Monica Sima Adresa: Alba Iulia, Str. Livezii nr. 35A, CP 510170 Email: alba@romaniamare.org 8 FILIALA BIHOR Preºedinte: Nicu Avramescu Adresa: Oradea, Str. Patrioþilor nr. 4 Email: bihor@romaniamare.org 8 FILIALA BISTRIÞA NÃSÃUD Preºedinte: Emil Flaviu Turdean Email: bistritanasaud@romaniamare.org 8 FILIALA BOTOªANI Preºedinte: Apetrei Valeriu Adresa: Botoºani, Str. Bucovina nr. 11 Email: botosani@romaniamare.org 8 FILIALA BACÃU Preºedinte: Marinel Herciu Adresa: Bacãu, Str. Mãrãºeºti nr. 88, Parter Email: bacau@romaniamare.org

8 FILIALA CLUJ Preºedinte: Dan Brudaºcu Adresa: Cluj-Napoca, Str. 21 Decembrie 1989 nr. 3 Email: cluj@romaniamare.org 8 FILIALA COVASNA Preºedinte: Gica Agrigoroaie Adresa: Sf. Gheorge, Str. 1 Dec. 1918, bl. 3, sc. A, ap. 14 Email: covasna@romaniamare.org 8 FILIALA CARAª-SEVERIN Preºedinte: Viorel Bosnea Adresa: Reºita, Str. George Enescu nr. 6 Email: carasseverin@romaniamare.org

8 FILIALA NEAMÞ Preºedinte: Valentin Vasilescu Adresa: Piatra Neamþ, Str. George Cosbuc bl. A7, parter Email: mures@romaniamare.org 8 FILIALA OLT Preºedinte: Vasile Popa Adresa: Slatina, Str. Al. Florilor nr. 1 Email: olt@romaniamare.org 8 FILIALA PRAHOVA Preºedinte: Alexandru Neacºu Adresa: Ploieºti, Str. Emi Zola nr. 4 Email: prahova@romaniamare.org

8 FILIALA CÃLÃRAªI Preºedinte: ªtefan Novac Adresa: Cãlãraºi, Str. Cuza Vodã Nr. 20 B Email: calarasi@romaniamare.org

8 FILIALA SATU MARE Preºedinte: Cornel Sergiu Matoºan Email: satumare@romaniamare.org

8 FILIALA CONSTANÞA Preºedinte: Radu Comãnici Adresa: Constanta, Str. Mercur nr. 12 Email: constanta@romaniamare.org

8 FILIALA SÃLAJ Preºedinte: Felician Creþ Adresa: Jibou, Str. Libertãþii nr. 12 Email: salaj@romaniamare.org

8 FILIALA DOLJ Preºedinte: Ion Dãbuleanu Adresa: Craiova, Str. Brazda lui Novac, bl. 39, ap. 1 Email: dolj@romaniamare.org

8 FILIALA SUCEAVA Preºedinte: Luchian Samoilã Adresa: Suceava, Str. 6 Noiembrie nr. 13 Email: suceava@romaniamare.org

8 FILIALA DÎMBOVIÞA Preºedinte: Catinca Dinu Adresa: Tîrgoviºte, Str. I.C. Brãtianu nr. 34, bl.

D1, ap. 3 Email: dambovita@romaniamare.org 8 FILIALA GORJ Preºedinte: Mutafela Gheorghe Daniel Adresa: Tg. Jiu, Str. Traian Nr. 27 Email: gorj@romaniamare.org

8 FILIALA SIBIU Preºedinte: Constantin Amza Adresa: Sibiu, Str. Victoriei nr. 14 Email: sibiu@romaniamare.org 8 FILIALA TIMIª Preºedinte: Aboultef Ghassan Adresa: Timiºoara, Str. Eugeniu de Savoya nr. 18 Email: timis@romaniamare.org

8 FILIALA GIURGIU Preºedinte: Dan Alexandru Email: giurgiu@romaniamare.org

8 FILIALA TELEORMAN Preºedinte: Nicolae Marzan Adresa: Alexandria, Str. Ion Creangã nr. 54 Email: teleorman@romaniamare.org

8 FILIALA GALAÞI Preºedinte: Lupu Nistor Adresa: Tecuci, Str. 1 Decembrie 1913 nr. 33 Email: galati@romaniamare.org

8 FILIALA TULCEA Preºedinte: Gheorghe Bunduc Adresa: Tulcea, Str. Frumoasã, nr. 6 Email: tulcea@romaniamare.org

8 FILIALA HUNEDOARA Preºedinte: Emanoel Andronache Adresa: Deva, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 15 Email: hunedoara@romaniamare.org

8 FILIALA VASLUI Preºedinte: Ioan Ilaºcu Email: vaslui@romaniamare.org

8 FILIALA HARGHITA Preºedinte: Ioan Vlad Email: harghita@romaniamare.org 8 FILIALA IAªI Preºedinte: Constantin Tãtaru Email: iasi@romaniamare.org 8 FILIALA IALOMIÞA Preºedinte: Doru Giugula Email: ialomita@romaniamare.org

8 FILIALA BUZÃU Preºedinte: Sfinteº Buga Adresa: Buzãu, Str. Ostrovului nr. 21 Email: buzau@romaniamare.org

8 FILIALA MARAMUREª Preºedinte: Ion Babiciu Adresa: Baia Mare, Str. Unirii Nr. 11/J Email: maramures@romaniamare.org

8 FILIALA BRÃILA Preºedinte: Aurelian Tudose Adresa: Brãila, Str. Goleºti nr. 2-4 Email: braila@romaniamare.org

8 FILIALA MUREª Preºedinte: Cristian Dorobanþu Adresa: Tg. Mureº, Str. Gheorghe Doja nr. 9 Email: mures@romaniamare.org

8 FILIALA BRAªOV Preºedinte: Vasea Carchelean Adresa: Braºov, Str. Castelului nr. 73 Email: brasov@romaniamare.org

8 FILIALA MEHEDINÞI Preºedinte: Irinel Marinescu Adresa: Dr. Tr. Severin, Str. Traian nr. 157 Email: mehedinti@romaniamare.org

8 FILIALA VÎLCEA Preºedinte: Gheorghe Rãdescu Email: valcea@romaniamare.org 8 FILIALA VRANCEA Preºedinte: Camelia Hristea Email: vrancea@romaniamare.org (Toate datele de contact, inclusiv numere de telefon, formulare tip pentru adeziuni ºi alte informaþii le gãsiþi pe site-ul romaniamare.org)

Anunþ Dragi simpatizanþi ºi membri PRM, am iniþiat o nouã paginã, cu genericul „Mîndri cã sîntem PRMiºti“. Pentru a ne veni în ajutor, toþi cei care doresc sã aparã în revista noastrã sînt rugaþi sã ne trimitã pe adresa de email prm2002ro@yahoo.com sau pe adresa redacþiei, prin poºtã (Str. Casa Presei Libere Nr. 1, Corp C, et. 1, camera 126) o fotografie tip buletin ºi un CV foarte scurt (de jumãtate de paginã) cu datele personale cele mai importante (data ºi locul naºterii, ocupaþia, filiala din care faceþi parte ºi funcþia pe care o aveþi în PRM, menþiuni speciale care vã caracterizeazã). Dacã vã consideraþi mîndri de a fi PRM-iºti, aºteptãm mailurile sau scrisorile dvs.

Pag. a 21-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem PRM-iºti!

Maºina timpului Au mai trecut patru ani ºi vor mai trece încã patru. Au mai trecut niºte promisiuni, aºa cum promisiuni vor ºi rãmîne. Au mai trecut niºte minciuni, aºa cum minciuni vor renaºte cînd va fi nevoie de ele. În timp ce ei au rãsuflat uºuraþi, ca urmare a unei legi gonflabile, aºa tu vei rãmîne neschimbat ºi din ce în ce mai secãtuit de puteri.

Eºti viitorul alegãtor, actuala victimã ºi perpetua sursã de venit pentru ei. Dar, chiar dacã ºti asta, tu nu te vei schimba, pentru cã nu ºti nici mãcar în ce sã te transformi. Chiar dacã undeva, în suflet, ai capacitatea de a vedea cã eºti minþit, nu o vei recunoaºte ºi vei face acelaºi lucru ca ºi pînã acum. Îþi vei vãrsa frustrãrile în familie, pe Facebook, pe stradã ºi oriunde simþi cã poþi, dar nu vei recunoaºte niciodatã cã trãieºti într-o minciunã. ªi vor mai trece patru ani, ºi vei mai pierde încã patru. Pentru

cã, dragã alegãtorule, chiar dacã pînã acum nu ai votat, pentru cã nu ai avut cu cine, chiar dacã mai ai în cãmarã ultimele picãturi de fãinã ºi mãlai primite în cea mai recentã campanie, chiar dacã ai votat cu „rãul cel mai mic”, sau cu cine ai considerat cã meritã, ai pierdut pentru a „n“-a oarã. Nu vei trãi mai bine, iar cei pe care i-ai ales nu vor trãi mai prost. Nu vei fi fericit, pentru cã fericirea ta ar însemna nefericirea lor. Chipul tãu tot cenuºiu are sã rãmînã, zîmbetul va fi tot forþat ºi politeþea nu te va întîmpina pe stradã. Cu sau fãrã participarea ta directã, Sistemul a învins. Din nou. ªi vor mai trece patru ani, ºi încã patru vei mai pierde. Lumea ta de acum are sã fie din ce în ce mai îngustã. Speranþele tale ca individ se vor spulbera, iar copiii tãi nu vor avea parte de ele dacã tu nu te implici. Noi, românii, apreciem aproape orice nu ne aparþine. Apreciem valorile altora ºi le ucidem pe ale noastre. Apreciem ce ni se spune din altã parte ºi închidem gura repede oricãrui român care ne

Dan Brudaºcu

Florin Iordache * Data naºterii: 5 februarie 1944; * Data intrãrii în PRM: 4 august 1992; * Cadru didactic la Universitatea Politehnicã Bucureºti: 1967-2009; * Conducãtor de doctorat: Academician profesor dr. docent Ecaterina Ciorãnescu Neniþescu. * Preºedinte de Comisii de Bacalaureat în 13 sesiuni. * Participant la Congrese internaþionale de chimie: Chiºinãu (1993), Halkidiki (1998-2000), Belgrad (2004), Budapesta (2006), Ohrid (2006), Sofia (2008). * Autor a 7 manuale universitare în domeniul Chimiei organice. Autor a 25 de lucrãri ºtinþifice în domeniul Chimiei organice. * Colaborator la revistele conduse de regretatul Corneliu Vadim Tudor: „România Mare“, „Politica“ ºi ziarul „Tricolorul“. * Funcþii în PRM: Vicepreºedinte la Filiala PRM Sector 6 - Bucureºti. În prezent, secretar executiv al PRM. * Moderator al Cenaclului Eugen Barbu (1994-2002). * Autor a 5 volume de versuri: „Remember“, „Poeme decapitate“, „Tiparele iubirii“, „Arderea de tot“, „Vesuri de adio“. * Autor a 5 volume de teatru: „Teatru politic“, „Teatru politic între viaþã ºi moarte“, „Unora le place sexy“, „Vipuºcã SRL“, „Criminalii“. * Autor al volumului de proze scurte dramatice „O lume nebunã, Nebunã...“.

Gheorghe Bunduc * Data ºi locul naºterii – 4 aprilie 1943, oraºul Darabani, judeþul Botoºani; * Studii: Liceul Grigore Ghica – Dorohoi; * Universitatea Alexandru Ioan Cuza – Iaºi 1961 – 1966; * Facultatea de Istorie – Filozofie; La terminarea facultãþii am fost repartizat ca profesor de istorie la Liceul nr. 2 Tulcea. * Funcþii deþinute: 1968 – 1969 – inspector cu muzee ºi monumente – Comitetul Judeþean pentru Culturã ºi Artã; * 1969 – 1978 – director – Liceul Pedagogic Tulcea; * 1980 – 1983 – director - ªcoala nr. 4 Tulcea;

Trãiascã România Mare!

Dragi arãdeni cu suflet de români adevãraþi, dorim ca monumentul Marii Uniri din Arad sã fie amplasat acolo unde îi este locul, cu cinste, demnitate ºi onoare, avînd harta României sculptatã pe el.

Dragi compatrioþi bãtrîni ºi tineri din judeþul Arad, pe 1 Decembrie 2016, veniþi alãturi de Partidul România Mare pentru a sãrbãtori 98 de ani de la Marea Unire pe vecie a Transilvaniei cu România.

Marele erou al Ardealului, Vasile Goldiº, ºi episcopul de Arad, Ignatie Pap, în discursul lor au spus: „Numai împreunã putem fi puternici contra duºmanilor ºi asupritorilor tot mai numeroºi. Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, din 1918, hotãrãºte unirea pe vecie a Transilvaniei cu România“. Peste 100.000 de români au strigat într-un singur glas dupã discursul marelui patriot Vasile Goldiº: „Trãiascã România Mare!“. Episcopul de Arad, Ignatie Pap, a spus în timpul slujbei cã „Isus Christos care a înviat din

vorbeºte. Apreciem banditismul ºi trãdarea politicã, îi apreciem pe cei care ne seduc valorile ºi ne violeazã speranþele, apreciem tot ceea ce nu putem învinge. Apreciem forþa altora ºi ne distrugem propria noastrã viziune. Apreciem faptele bune ºi devenim patrioþi doar cînd ni se spune la televizor. Apreciem multe lucruri în viaþa asta, aºa cum respingem din start ce nu înþelegem. Ce rãmîne, însã, în urma aprecierii noastre este ceva ce nu mai putem recupera niciodatã: timpul nostru, clepsidra care ne este oferitã cînd venim ºi ne este luatã cînd plecãm.

Ne lãsãm prinºi în vrãjeala ieftinã a unor politicieni corupþi ºi nu ºtim sã apreciem timpul nostru ºi dreptul nostru, al fiecãruia, la fericire. Se spune cã ne-am nãscut egali, dar, privind în jurul nostru ºi dincolo de el, vedem cã viaþa ne aratã în fiecare zi cã nu este chiar aºa. ªi vor mai trece patru ani, urmaþi de încã patru.

TANO

* Data ºi locul naºterii: 27 martie 1951, Ciucea, jud.

Cluj; * Studii: Facultatea de Filologie a Universitãþii BabeºBolyai, secþia englezã-românã; * Cursuri postuniversitare de comerþ exterior ºi cooperare economicã internaþionalã; Cursuri postuniversitare de manegement ºi marketing; Specializare în Marea Britanie ºi Danemarca; Doctor în ºtiinþe filologice. * Limbi strãine cunoscute: engleza, franceza, rusa; * Membru onorific al Consiliului naþional pentru afaceri externe ºi relaþii diplomatice internaþionale, Coreea de Sud (martie 2004); * Deputat, în legislatura 2000-2004 din partea Partidului România Mare; * Secretar al Comisiei de politicã externã a Camerei Deputaþilor (2000-2004); * Membru al Comisiei pentru integrare europeanã (2001-2004); * Membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România (1992); * Membru al Societãþii „Lucian Blaga” (1992); * Membru al Societãþii Naþionale „Avram Iancu” (1997); Activitatea parlamentarã: * Din partea Partidului România Mare a fost secretar al Comisiei de politicã externã; membru al Comisiei pentru integrare europeanã; preºedinte al Grupului parlamentar de prietenie România – Republica Islamicã Iran; membru în Grupul parlamentar de prietenie România – India. * La ora aceasta este preºedintele Filialei Cluj a Partidului România Mare.

* 1984 – 1993 – inspector ºcolar – Istorie ºi ªtiinþe Sociale; *,1992 – 1996 – consilier judeþean al P.R.M.; * 1993 – 1996 – director Liceul Pedagogic Tulcea; * 1996 – 2000 – senator – Partidul România Mare; * 2000 – 2004 – senator – Partidul România Mare; * 2004 – 2008 – preºedinte al Consiliului Judeþean Tulcea; * 2003 – 2008 – preºedinte P.R.M. Judeþul Tulcea; * 2012 – 2016 – peºedinte P.R.M. Judeþul Tulcea. morþi a înviat ºi Neamul Românesc“. Sã luãm exemplul înaintaºilor noºtri, care au luptat pentru apãrarea gliei strãmoºeºti. Sã cinstim memoria acelor revoluþionari care în 1989 au cãzut sub gloanþe pentru cel mai frumos cuvînt: „Libertate“. Dragi tineri, citind acest mesaj al nostru, scris din suflete de români adevãraþi în care mai curge un dram de sînge românesc, puneþi brasarda Tricolorã pe mînã ºi transmiteþi tuturor locuitorilor acestei þãri cã dvs. sînteþi viitorul Patriei Române de mîine. Dragi cetãþeni din toatã þara, cei care aþi plecat peste hotare pentru o coajã de pîine amarã, cînd intraþi în cabinele de vot, vã rugãm sã vã amintiþi cã sînteþi români ºi sã nu uitaþi niciodatã cîntecele „Noi sîntem români“ ºi „Treceþi batalioane române, Carpaþii!“. Puneþi ºtampila de vot în pãtrãþica unde scrie România Mare, cele mai frumoase douã cuvinte rostite la 1 Decembrie 1918 ºi care trebuie reamintite ºi în acest an 2016, la 1 Decembrie.

Sã ne unim într-un singur glas ºi sã strigãm: TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE ªI „LA MULÞI ANI“, ROMÂNIA!”.

Ioan Ilaºcu Nãscut în oraºul Podul Iloaiei, jud. Iaºi, la data de 2 noiembrie 1949; Studii: Liceul teoretic, Vaslui; ªcoala postlicealã de 2 ani de topografie, cadastru ºi organizarea teritoriului – Iaºi; * Angajat la OCOT Vaslui; * Angajat prin transfer în interesul serviciului la SC Hidrotehnica Vaslui; * ªcoala tehnicã de maiºtri de 3 ani (echivalat cu subingineri) – Drãgãneºti-Vlaºca, TR; * Membru PRM – 1994 (simpatizant din iunie 1992); * 2000-2004 – ªef cabinet senatorial – senator Corneliu Bichineþ; * 2004 – Angajat la Consiliul judeþean Vaslui; * 2006 – A primit ,,Diploma jubiliarã cu prilejul împlinirii a 15 ani de la fondarea PRM”(semnatã de Corneliu Vadim Tudor); * 2007 – Managementul resurselor umane în funcþia publicã - Bucureºti; * 2008 - Cursuri de evaluarea a riscurilor la locul de muncã – Vaslui; * 2013 – Cursuri de pregãtire lingvisticã la limba englezã – Asociaþia Culturalã Europea; * 2013 – 2014 – Organizator ºi coordonator al Festivalului ,,Eminescu prin mileniul III”; * 2014 – Participant la concursul de literaturã satirico-umoristicã, secþiunea „CARTE”, în cadrul Festivalului Umorului ,,Constantin Tãnase”. În prezent, preºedinte interimar al Filialei Vaslui a Partidului România Mare.

Pag. a 22-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (48) A declarat! Îi vom afla oare vreodatã? Mã îndoLa televizor, apare, zi ºi noapte, Alexandru iesc. Încet-încet, ies la luminã mici detalii de Stark. Acum e trimis la Paris, ca recompensã, viaþã: în seara zilei de 21 decembrie 1989, pe la fireºte, doar a suferit atît de mult sub dictaturã, ora 21, Ceauºescu, care se pregãtea sã doarmã în care i-a tãiat macaroana corespondenþelor de la sediul C.C. al P.C.R., a vrut sã-ºi vadã cei doi Congresele P.C.U.S. În spatele lui, se agitã în cîini labrador, Corbu ºi Sharona, aºa cã ofiþerul cadru, tot la Paris, Valentin Hossu-Longin.

Matei Nicolae a fost trimis de la Palatul Politruc ºi el, din tatã-n mãtuºã, dar dizident!

Primãverii, sã-i aducã cele douã vietãþi, pe care Neapãrat dizident! Nici nu s-a sfîrºit bine emisiatîta le iubea! Unde or fi cîinii aceºtia acum? Un unea ºi primesc mai multe telefoane acasã, „nepot“ al lui Corbu trãia prin 1987 la împotriva acestor neruºinaþi. Pe la miezul nopþii, Ambasada României de la Varºovia, m-am hîrîncepe distracþia. Sau circul. Adicã procesul jonit cu el cînd mã aflam acolo cu Naþionala de acelora acuzaþi de „complicitate la genocid“: Fotbal, exemplarul aparþinea ambasadorului Ion Bobu, Dincã, Mãnescu, Postelnicu. Tragicã disTeºu, fost ministru al Agriculturii. Numai cã, aºa tracþie. Inuman circ. Aºa cum stau toþi 4 în boxã, dupã cum mi-a mãrturisit medicul veterinar le mai lipseºte un drapel în spate, pentru a crea Viorel Chiriþã, adevãratul nepot al lui Corbu îi Corneliu Vadim Tudor ºi Gicã Hagi, doi îndrãgostiþi ai impresia cã reprezintã Partidul Deþinuþilor. Se fusese dat lui în grijã, la Crevedia, de cãtre fosClubului Steaua. duce pe Apa Sîmbetei ºi ziua asta. Ce singur mã tul sãu ministru, Teºu, dar un îngrijitor cu suflet simt! Ce nemiloasã e ºenila Istoriei! „Zeii îi înalþã hain l-a otrãvit. În disperare de cauzã, de teamã pe muritori, ca sã-i poatã trînti cît mai de sus“ - spune turna pe studenþii de la Politehnicã, în 1945-1948 ca Nicolae Ceauºescu sã nu afle cum s-a purtat el cu înþelepciunea anticã. Trãim, pe viu, o glaciaþiune (ceea ce atunci însemna puºcãrie fãrã întoarcere!); patrupedul, Teºu a fãcut rost de un alt labrador, cu apoi, prin 1953, a luptat în Coreea, dupã care a intrat socialã ºi politicã. Un cutremur de gradul 9 pe scara care l-a substituit pe cel cu „sînge albastru“. Pe mine în diplomaþie, la Agenþia Comercialã Românã din Gorbaciov. Iar eu, extravertitul de mine, n-am unde chestia asta m-a distrat cel mai mult: din cîte mi-am sã-mi vãrs adrenalina. Decît în paginile acestui Jurnal Japonia, a mai fãcut ceva cheag ºi pe la C.S.P., iar în dat seama, foºtii activiºti C.C. al P.C.R. nu numai cã maliþios. Sînt ca Vlad Þepeº în temniþã la Buda, care, final s-a pensionat. Dar, bineînþeles, a fost adus din îºi fãcuserã o lume a lor, închisã, încuscrindu-se între dupã cum scria Iorga, trãgea în þeapã guzgani, ca sã nou în fruntea bucatelor, deºi are aproape 70 de ani! ei, dar prin cãpãtarea unor pui de-ai perechii preziDacã Eminescu scria „Colinde, colinde / E vremea conu-ºi iasã din mînã. Sau, mai potrivit, mã simt ca denþiale de labradori erau convinºi cã intrã în familia Dimitrie Cantemir, „croind la planuri din cuþite ºi lindelor“, pot astãzi sã-l parafrazez: „Partide, partide/ lui Ceauºescu!

Mai þin minte cã la meciul acela amipaharit“. Asta, ºi nu alta, e moartea civilã. Dar existã o E vremea partidelor“. cal, în care Polonia ne învinsese cu 3-1 ºi cînd Hagi ºi Fãnuº Neagu anunþã la televizor cã s-a înscris în înviere ºi din aºa ceva, mai mult ca sigur.

Bölöni s-au certat la pauzã, în vestiare (Hagi ºi-a scos 2 FEBRUARIE 1990. Primesc telefon, la o orã Partidul Democrat Agrar din România. Apar partricoul ºi l-a aruncat, refuzînd sã mai intre pe teren, matinalã, de la Ion Lãncrãnjan. Îmi spune cã a fost tidele precum ciupercile, dar nimeni nu ºtie încã de ca reacþie la criticile aduse de Bölöni), eu mi-am persunat de cineva de la Budapesta, ca sã dea un inter- existenþa celui mai puternic, care are numai doi mis sã fac niºte glume, în surdinã, faþã de toatã geneviu la radio. „Bãidia” i-a „pasat” receptorul nevestei membri ºi nu e înscris nicãieri: e partidul C.V.T. + rãlimea aia sovieticã venitã la meci, pentru a-i vedea sale, care ºtie ungureºte, dupã care legãtura s-a între- E.B., o sã ne vinã ºi nouã vremea. Dumnezeu îi ajutã pe marii fotbaliºti români, dar Teºu s-a supãrat foarte rupt. Ungurii au mai sunat toatã noaptea, dar el n-a pe cei ce suferã ºi plîng. Deocamdatã, pe prima scenã rãu ºi m-a admonestat: „Cît sînt eu aici, nu vorbi aºa mai rãspuns. Îmi mai suflã o chestie despre „diziden- miºunã toþi nebunii ºi infractorii. De pildã, preºedin- de ruºi!”. Poate cã el avea dreptate, deºi pe un stadion tul¡± Dan Petrescu, despre care se face acum atîta tele F.S.N. din Trustul Agricol al Municipiului se mai ºi rîde, cã doar nu-i cimitir. caz: mai mult ca sigur cã avem de-a face cu un infrac- Bucureºti e un fost condamnat pentru furt. Dar este el Fac ce fac ºi tot la fotbal ajung! Azi e o zi importor de drept comun, Mircea Radu Iacoban (care îl revoluþionar? Este! Nu mã pot dezlipi de televizor, tantã: s-a efectuat tragerea la sorþi pentru cunoaºte bine, de la Iaºi) a scris acum un an în revista abia acum îºi meritã numele de „cutie magicã”. Campionatul European din Suedia, 1992 (grupa a 2„Contemporanul“ un articol despre un viol în grup, Marele Caragiale era un mic copil faþã de ãºtia! Iatã- a, de la Stockholm). Echipa României a cãzut cu cu numãr de dosar cu tot. ªi Lãncrãnjan, ca ºi alte l, bunãoarã, pe distinsul profesor Piºcoci, cunoºtinþe, mã întreabã despre ziar, cînd îl scoatem. care încearcã sã-i lumineze pe doi studenþi Nu ºtiu ce sã zic. Care ziar? N-am bani. Acum e vre- tenebroºi, cu barbã, dar cum o face? Are mea lui „cine þipã mai tare“. O vãd la televizor, þipînd ticuri didactice, de Marius Chicoº strident, pe Doina Cornea, mãtuºica asta cu cãciuliþã Rostogan, adicã el întreabã, el rãspunde: - Democraþia presupune ce? Comtricotatã ºi mutrã de ºoarece afumat. Ea þine un fel de orã de dirigenþie cu muncitorii, cu întregul Popor promisul! ªi compromisul duce unde? La Român, dar dacã asta e ºtiinþa ei de carte, m-am consens. ªi consensul ce vrea el? Imporlãmurit. Pentru cã face o gafã incredibilã: vorbeºte tant este însã ce? Regula comportamentude Unirea Principatelor la 1918! Adulîndu-i pe lui democratic! Dar aceastã regulã înseamOctavian Paler, Mircea Dinescu ºi Dan Petrescu, nã ce? A respecta reguli etc., etc.

La televizor continuã mascarada profemeia asta cu o voce imposibilã, care îmi zgîrie norii timpanului, se adreseazã proletariatului: „Ei trebuie ceselor. Este chemat un martor, care, sã fie maeºtrii noºtri morali! Ei trebuie sã fie etalonul dacã am înþeles bine, ar fi ºeful Gãrzilor nostru moral, dragi muncitori”. Deci, un fost membru Patriotice de la Combinatul de Prelucraal C.C. al P.C.R., un þigan infractor din Slobozia ºi un re a Lemnului din Rm. Vîlcea. Subiectul: violator cu dosar penal, din Iaºi, trebuie sã fie idolii bîtele alea cu care s-ar fi încercat suprimuncitorimii! E musai, aºa a hotãrît muierea asta din marea revoltei de la Timiºoara, ele au Anul 1992. La Barul Melody, din Capitalã, lumea sãrfundul cratiþei. ªi mai e ºi vremea lui Radu Comºa, fost încãrcate în trenul respectiv, dar în bãtoreºte publicaþia naþionalã „România Mare“. În imagiloc sã ajungã în oraºul de pe malurile de pildã, evreu bãtrîn ºi plin de bube-n cap, care îi Begãi s-au rãtãcit pe la ne, patronul ºi fondatorul revistei, Corneliu Vadim Tudor, Radna ºi, dupã numai generalul George Ioan Dãnescu (ministru de Interne) ºi cîteva ore, s-au înapoiat cîntãreþul Gil Dobricã. la Rm. Vîlcea. Dar nu asta ar fi problema, ci faptul cã la echipele Scoþiei, Bulgariei, Elveþiei ºi micului stat San proces se filosofeazã cam o jumãtate Marino. Dar, pînã atunci, mai e Campionatul de orã despre... esenþa lemnului de Mondial, din aceastã varã, gãzduit de Italia. În ciomag! Asta e important? Ieri, de noiembrie 1989, dupã victoria noastrã cu 3-1 asupra pildã, s-a discutat vreo 2 ore despre Danemarcei, Valentin Ceauºescu, înfuriat de artiprezenþa lui Tudor Postelnicu în faþa colele în care îl fãcusem zob, îi spunea lui Cornel Cofetãriei Athenee Palace, dacã a Dinu, cu care juca tenis: „Vadim ãsta n-o sã meargã în lovit o femeie sau un bãrbat, dacã a Italia!”. Cornel i-a spus soþiei sale. Silvia, aceasta mi-a plecat cu maºina sau pe jos etc. Bine, spus mie, la telefon, iar eu i-am replicat: „Fã sã bine, dar unde e genocidul? Cunosc ajungã la urechea lui Valentin cã, pînã în vara lui astãzi, din presã, ºi numele preºedin- 1990, se vor întîmpla atîtea schimbãri în România, telui completului de judecatã: Adrian încît o sã merg eu ºi n-o sã meargã el în Italia!“.

Niþoiu. Ce pãcat cã acest magistrat Martor îmi este Horia Alexandrescu, care tocmai militar îi intimideazã atît pe incul- atunci se gãsea la mine. paþi, cît ºi pe martori, nu le permite ªi uite cîte s-au întîmplat, cu mult mai multe decît Sfîrºitul anilor ’90. La sediul central al PRM, de pe Str. sã facã nici un comentariu. Cînd ar fi anticipat oricine, rãzbunãtorul Valentin e la Georges Clemenceau, face o vizitã antrenorul echipei ziceam ºi noi cã mai aflãm cîte ceva puºcãrie, iar pãrinþii lui cei atotputernici zac în naþionale de fotbal, Anghel Iordãnescu. Dar el n-a venit singur despre ºedinþa C.P.Ex. din 17 decem- pãmînt, ciuruiþi de gloanþe. la Tribun, ci l-a rugat pe acesta sã-l primeascã ºi pe un fin al brie (de la martorul Paul Niculescu(va urma) lui, Gabriel Oprea. Acum, fostul ofiþer de jambiere ºi frapiere, Mizil), judecãtorul reprimã orice (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la de la Cãminul Haiducul, al MApN, a devenit general cu 4 stele mãrturie. Nu declarase oare Nicolae Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Ceauºescu cã printre membrii (?!), prof. univ. dr. (?!), ºef de doctorate (?!), º.a.m.d. Prin ce C.P.Ex. se aflã ºi unii agenþi strãini? merite? Zero!

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 28 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei (urmare din pag. 1) Refãcutã ulterior, ea a mai funcþionat un veac, la disciplinele iniþiale adãugîndu-se limba greacã, retorica, logica, matematica, istoria, astronomia, medicina. Ceea ce mi se pare cu totul remarcabil. În afara caracterului de pionierat al ºcolii, este constituirea sa într-un veritabil focar de iradiere spiritualã pentru tineretul european. În afarã de români, aici mai studiau germani, boemi, polonezi º.a.

Sînt parametri de civilizaþie româneascã timpurie care atestã o vocaþie ºi o permanenþã. Vocaþie spiritualã nestinsã, permanenþã a latinitãþii. La ora cînd norii de pulbere nici nu se risipiserã bine în urma cãlãreþilor nãvãlirii, dascãli ºi elevi ai vechilor „Romanii populare” scandau la pîlpîirea lumînãrilor, deprindeau tainele logicii de la Aristotel, sau, aºa cum se întîmpla în cele dintîi biblioteci atestate de noi, acelea de la Igriº - Timiº ºi Cîrþa - Fãgãraº (anii 1200), sorbeau lumina din operele unor Cicero, Suetoniu, Seneca, Quintilian.

Sînt oare, toate acestea, prioritãþi româneºti? Eu cred cã da. Ar fi incompletã imaginea acestei febrilitãþi spirituale dacã n-am aminti ºi de învãþãceii români trimiºi prin Europa. În Secolele XIII-XIV îi gãsim la Universitatea din Viena pe Latislaus Woloehus ºi Johannes dictus Walachus (adicã Ion zis Românul), pentru ca pe timpul lui Martin Luther sã studieze la Universitatea din Wittenberg românii Costea, Grãniceriu, Copaciu, Cane, Ceapã, Vulpeanu ºi Ion Vodã Basarabul.

Evoluþia învãþãmîntului românesc urmeazã traseele bogate ale înseºi existenþei naþionale. Un numãr însemnat de documente, laice sau culturale care sporeºte pe mãsura atragerii românitãþii în orbita spiritualã a noii Rome, prin urmare a Byzanþului - ne confirmã credinþa în caracterul neîntrerupt al predãrii ºi însuºirii ºtiinþei de carte pe teritoriul patriei. Odatã cu întîia ºcoalã în limba românã, cea de la ªcheii Braºovului - pe care istoricii o dateazã înainte de anul 1399 -, se poate vorbi despre intrarea treptatã a învãþãmîntului nostru pe fãgaºul specificului naþional, adîncit de la un veac la altul. O seamã de momente trebuie totuºi marcate, pentru cã ele au reprezentat acte de naºtere ºi de renaºtere continuã a unei spiritualitãþi autohtone în lupta pentru autodeterminare, pentru delimitarea faþã de caracterul tot mai expansiv al slavismului. În primãvara lui 1562, ia fiinþã ªcoala Latinã de la

Cotnari, întemeiatã de Despot Vodã. Pentru aceia care mai fac eroarea de a se extazia necondiþionat în faþa tradiþiilor culturale ale altor þãri, dintr-un cosmopolitism snob ºi plin de o reprobabilã neîncredere în valorile româneºti, voi spune cã, cel puþin în privinþa ºcolilor, am fost întotdeauna în avangarda luptei pentru progres. ªi cu nimic mai prejos decît alþii. Sã ne gîndim numai la Academia Domneascã de la Sf. Sava (altarul mînãstirii sale aflîndu-se, dupã informaþiile mele, chiar pe locul unde s-a plãsmuit ulterior inima Bucureºtilor, adicã statuia lui Mihai Viteazul), precum ºi la Academia Domneascã de la Iaºi. Aceste „ºcoli de obºte”, deschise, deci, pentru toatã lumea, inclusiv pentru copiii nevoiaºi, erau focare magnifice de culturã. Întemeiate la cumpãna anilor 1600 ºi 1700, aici predîndu-se un mare numãr de discipline umaniste care atrãgeau ºi numeroºi tineri strãini. Pe bunã dreptate, autorii volumului „învãþãmîntul la români” (coordonat de acad. ªtefan Pascu) scriu: „În comparaþie cu ºcolile din centrul, sud-estul Europei ºi Asia Micã, Academiile din Bucureºti ºi Iaºi sînt mai vechi. Astfel, universitate exista la Atena numai din 1837, la Belgrad abia din 1863, universitate la Sofia din 1905, la Istanbul din 1908, la Cairo tot din 1908”. Înaintea dascãlilor strãini, ºcolile noastre au fost slujite de mari cãrturari români, unii dintre ei fãcînd o frumoasã figurã ºi pe alte meridiane.

Memorabile sînt contribuþiile pedagogice, directe sau indirecte, ale unor erudiþi ca Nicolaus Olahus, Dosoftei, Miron ºi Nicolae Costin, Udriºte Nãsturel, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu, Constantin Cantacuzino, Gavril Ivul, Varlaam, cei doi Mihai Halici, tatã ºi fiu, Veniamin Costache, Petru Movilã º.a. Despre acesta din urmã, ajuns prin merite remarcabile într-o înaltã funcþie de demnitar, ºi anume în aceea de mitropolit al Kievului, învãþatul rus Venelin se întreba: „Care din cei doi bãrbaþi cu numele Petru este reformatorul îndrãzneþ al imperiului rusesc. ªi cãruia, prin urmare, i se cuvine titlul istoric de mare: Petru I, împãratul Rusiei, sau Petru Movilã?”. Atît înainte, cît ºi dupã anul 1812, învãþãmîntul în întreaga Moldovã a fost perfect unitar în spiritul sãu românesc, de o parte ºi de alta, oameni de spirit, precum Amfilohie Hotiniul, Gavriil Bãnulescu, Gheorghe Popovici, Dimitrie Sullma º.a., persistînd în efortul de a propaga ºi menþine neºtirbite valorile

naþionale, împotriva tuturor samavolniciilor.

Imperativ care se cerea îndeplinit, ca sã aplicãm o frumoasã indicaþie anterioarã scrisã de muzicianul curþii lui Constantin Brâncoveanu, Filotei, „pre glasul românesc cã iaste mai dulce ºi mai frumos”.

Un moment crucial l-a constituit anul 1754, cînd, pe bazele puse de Inocenþiu Micu-Klein, au fost deschise ºcolile Blajului. ªi vine apoi momentul Gheorghe ªincai, vine contribuþia fenomenalã a acestui om la deºteptarea prin ºcoli a românilor!

Privind astãzi în urmã, analizînd ºi comparînd diversele epoci ale culturii naþionale, avem îndreptãþirea sã spunem cã ªincai a fost cel mai de seamã dintre întemeietorii învãþãmîntului românesc.

Vreme de 12 ani, cît a funcþionat ca director peste toate ºcolile sãteºti din Transilvania, el a înfiinþat (dupã propriile mãrturisiri, din autobiografia de la 1804) nu mai puþin de 376 de ºcoli! Performanþa este uluitoare ºi ar trebui sã reflectãm mai mult la roadele acestor nuclee de civilizaþie româneascã, diseminate pe toatã cuprinderea Ardealului.

Nu trebuie sã uitãm, de asemenea, celelalte momente de seamã din istoria ºcolii noastre de pînã la 1321. În rîndul acestora se disting, la începutul secolului trecut, personalitãþile înzestrate cu supramãsurã ale lui Gheorghe Asachi ºi, mai ales, Gheorghe Lazãr, considerat a fi ctitorul învãþãmîntului românesc modern.

Ne facem un titlu de întemeiatã mîndrie afirmînd cã, pe lîngã sutele de generaþii de tineri români, la noi s-au adãpat de la izvorul ºtiinþei ºi culturii numeroase vlãstare ale altor popoare din Peninsula Balcanicã ºi Orientul Apropiat: greci, bulgari, sîrbi, albanezi, muntenegreni, evrei º.a.m.d.

Referindu-se la greci, un fost profesor de la Bucureºti, ªtefan Comitã, aprecia cã „tot neamul grecesc trebuie sã pãstreze o recunoºtinþã veºnicã Þãrilor Române”, întrucît Bucureºtii ºi Iaºii au fost „refugiul elenismului”, iar Nicolae Iorga scria cã „timp de mai multe veacuri o þarã de sãraci muncitori ai pãmîntului a sprijinit, pe lîngã adãpostirea învãþãturii ortodoxe, ºi întreaga acea viaþã mînãstireascã a grecilor, din care apoi a rãsãrit idealul lor de regenerare în vremurile contemporane”.

Istoria învãþãmîntului la români este, în fond, o biografie spectaculoasã a înseºi existenþei poporului nostru. Ea nu a avut fastul ºi bogãþia tradiþiilor apusene, dar a avut ceva mai presus de orice: credinþa neºtirbitã în biruinþa drepturilor româneºti. În înãlþarea prin spirit a milioanelor ele truditori ai pãmîntului nostru. În pofida tuturor vitregiilor istorice.

STAREA NAÞIUNII (IV)

externe în mocnitele noastre lupte interne ºi sã relatãm ceea ce ne-a spus recent la redacþie generalul Ioan Scrieciu, din Tg. Mureº: „De cînd cu rãzboiul din Iugoslavia, ungurii din Ardeal au devenit tot mai arþãgoºi, cautã prilej de harþã din orice, sînt de un tupeu greu de imaginat, tot sperã cã ºi la noi se va repeta înscenarea sîngeroasã din þara vecinã...”. ªi sã vã mai spun ceva: ºi rabinii, ºi ungurii, ºi toþi ceilalþi care ne umilesc îºi urmeazã politica lor, tenace, diabolicã, pe undeva eu nutresc în secret o admiraþie realã pentru sagacitatea cu care încearcã sã facã din alb negru ºi sã rãstigneascã un întreg popor prost de bun. Ce ne facem însã cu cozile de topor, cu românaºii noºtri vînduþi? Acum, în aceste momente grele, cînd apele par liniºtite la suprafaþã, dar în adîncuri miºunã rechinii ºi anghilele ºi se urzeºte destrãmarea României - ar fi trebuit sã fim uniþi, la nenorocire, cum am fost în 1918, cum am fost în 1940. Din pãcate, nu e aºa, trãdarea de þarã a atins proporþii îngrijorãtoare, parcã îþi este ºi ruºine sã ieºi în public ca patriot român, elitiºtii au ocupat teatrele, sãlile de expoziþii, cinematografele, nu mai vorbesc de televiziune ºi numeroase publicaþii.

Cum îndrãzneºti sã le zici ceva, te reclamã la Amnesty International (aºa dupã cum a fãcut un prãpãdit de pe la revista „Cuvîntul”, pe nume R.G. Þeposu, care a reclamat deunãzi la înaltul for... moartea misterioasã a pisicii unui redactor de-al sãu!!!). Aceºti piraþi ai presei ºi ai culturii nu-ºi dau seama cã între ei ºi masele dezlãnþuite sîntem noi, cu toate pãcatele noastre, iar în situaþii de forþã majorã n-are cine sã-i mai fereascã de furia populaþiei. Sistematic sînt împroºcate cu noroi, în anumite publicaþii, atît „Vatra Româneascã“ ºi P.U.N.R., cît ºi Partidul ºi Revista „România Mare” - pînã una, alta, cele mai curate forþe naþionale, care nu cer nimic altceva decît ceva mai mult respect pentru poporul acesta. Mereu ni se dã de înþeles cã sîntem de modã veche, cã patriotismul nu se mai poartã, de parcã aºa ceva n-ar fi o dimensiune fundamentalã a omului, ci o pãlãrie de damã. Aºa dupã cum declara ºi

bunul nostru amic, senatorul Radu Ceontea, la televizor, mereu are cineva interes sã scormoneascã ceva anti în România: ba antimaghiar, ba antiþigan, ba antisemit. Cineva ne tot forþeazã sã intrãm într-un scenariu odios, pe care îl respingem, sau într-o cãmaºã înveninatã ca Hercule în pragul morþii, ºi se mirã cã nu stãm cuminþi ca sã le iasã lor pasienþele. În sfîrºit, ca sã termin cu acest excurs trist ºi sã nu vã stric ziua de muncã, voi mai face cîteva referiri la pepiniera principalã a trãdãrii de þarã: Alianþa Civicã. Într-un document tulburãtor, pe care l-am publicat sãptãmîna trecutã, se arãta cu cîtã minuþiozitate au pregãtit americanii închegarea într-o singurã formaþiune politicã a forþelor opoziþioniste din Nicaragua.

Alimentîndu-le cu saci grei de bani, pompînd nu mai puþin de 800.000 de dolari în ziarul „La Prensa” condus de d-na Violeta Chamorro, americanii au reuºit în final sã aducã la putere pe cine au vrut ei. Mã aºteptam ca, în ceea ce priveºte România, intervenþioniºtii de peste Ocean sã aibã ceva mai multã imaginaþie. Da’ de unde, ca orice mare putere, America nu are timp de nuanþe, dã cu barda, cine îndrãzneºte sã-i spunã ceva?

Ridicola piesã de teatru din Nicaragua e trasã la indigo ºi pentru România; banii îi dã acelaºi organism ilegal numit National Endowment for Democracy, roiala cea mare e tot în jurul unui ziar ca „La Prensa”, în speþã „România liberã”, d-na Violeta Chamorro n-a putut fi înlocuitã cu Doina Cornea, cã asta prea s-a fãcut de rîsul þãrii, aºa cã a fost scos de la naftalinã fostul rege Mihai, cu promisiuni ferme cã fiica lui ar putea deveni o marionetã pe viitor, în fine, oponenþii regimului au zburat cu miile spre S.U.A., pentru instrucþiuni, de unde s-au întors mai cãliþi, mai insolenþi, mai hotãrîþi sã ne arate ei cã au în spate o superputere care ne va pune cu botul pe labe. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 iulie 1991)

Învãþãmîntul la români

Impresia mea este cã S.U.A. fac greºealã dupã greºealã ºi în lume creºte anti-americanismul. Nimeni n-are nevoie de stãpîni, nimeni nu suportã aroganþa ºi directivele unei þãri prea suspect implicate în mai toate rãsturnãrile de guverne ºi vãrsãrile de sînge de pe Planeta ultimei jumãtãþi de veac. În 1976, am luat un interviu, la Casa Titulescu, unui strãlucit politolog american, dl. Seyom Brown. Printre multe altele, el mi-a mãrturisit: „În Statele Unite existã un institut care studiazã, de decenii întregi, fiecare miºcare a Japoniei. Adevãrul este cã ne temem de o reacþie a acestei þãri, dupã bombardamentele nucleare de la Hiroshima ºi Nagasaki”. Tot astfel, în alt registru politic ºi militar, chiar dacã echilibrul puterii în lume s-a rupt, chiar dacã U.R.S.S. nu mai reprezintã aparent un gigant militar - americanii vor studia miºcãrile ruºilor decenii de-a rîndul, iar în acest studiu prelungit cred cã se înscrie ºi intenþia de a crea „tampoane” între U.R.S.S. ºi Europa Occidentalã. Cam peaici cred eu cã bate adevãrul, cam pe-aici se aflã sursa de inflamare glandularã a Ungariei, dar ºi de comportare dubioasã a Austriei faþã de rãzboiul civil din Iugoslavia. Probabil cã, dîndu-ºi seama cã o Europã Unitã este nerealizabilã pentru cîteva decenii bune, pãpuºarii marilor sfori planetare vor sã repete experienþa mai lesnicioasã a Austro-Ungariei, desigur, sub o altã formã, mai evoluatã în aparenþã, dar tot atît de inacceptabilã în fond. Asta ºi explicã faptul cã cea dintîi personalitate cu adevãrat marcantã a lumii vestice care ºi-a exprimat dorinþa de a vizita Slovenia ºi Croaþia, chiar în aceste zile, este bãtrînul Otto von Habsburg, fiul ultimului împãrat austro-ungar, Carol al IV-lea, cunoscut totodatã ºi pentru politica sa deºãnþat pro-maghiarã ºi anti-românã. ªi poate cã nu-i lipsit de interes sã revenim din focarul conflictelor

Pag. a 24-a – 28 octombrie 2016

MICÃ Cãlcîiul

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE lui

Ahile

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

TOT DESPRE MINUNEA DIN PIAÞA CONSTITUÞIEI (2) Pentru cititorii noºtri care nu au avut posibilitatea sã vadã prima parte a acestui material, îi informãm cã a cuprins prezentarea mai multor oameni minunaþi care au participat la Bucharest Marathon, iar astãzi continuãm cu prezentarea ºi a altora care, ºi ei, meritã sã fie cunoscuþi de dvs.

La standul Raiffeisen Bank, o tînãrã, o voluntarã dintre cele peste 1.000 de persoane care au participat benevol la aceste acþiuni, s-a oferit sã ajute ºi la difuzarea cãrþii „Alergãm pentru sãnãtate“, autor Silviu Dumitrescu. Se numeºte Sorina Cernãianu, conferenþiar doctor la Facultatea de Educaþie Fizicã ºi Sport din Craiova, vicepreºedinta unei asociaþii internaþionale de cercetãri, cu sediul la Lille – Franþa. Dînsa a obþinut ºi alte titluri cu prilejul mai multor burse internaþionale de care a beneficiat ºi care, la aceastã competiþie, efectua o cercetare pe Internet, în domeniul Turismului. Un lucru de-a dreptul extraordinar a fost cã bunicul acestei tinere a fost profesorul meu de educaþie fizicã de la liceul militar din Tîrgu Mureº, un om excepþional, care a contribuit mult la decizia mea de a activa în domeniul sporturilor.

Spre sfîrºitul competiþiei, o doamnã discuta, cu multã înþelegere, cu un concurent nemulþumit de felul în care fusese alcãtuit clasamentul la Maraton. Era Oana Nãstase, ºi ea cu diplome ºi studii universitare, directoare a Bucharest Running Club, organizatorul competiþiei. Dînsa este, cum spuneau cei care o cunosc, mîna dreaptã a Valeriei Rãcilã ºi „creierul“ activitãþii de organizare a marii competiþii. Cu o rãbdare demnã de invidiat de cãtre cei mai calmi oameni din lume, se

strãduia sã explice raþiunea clasamentului alcãtuit dupã timpul cursei ºi timpul real stabilit, datoritã cipului purtat de fiecare participant.

Nemulþumitul era Victor Ilie, din Brãila, ºi el o personalitate, cu peste 250 de Maratoane alergate pe toate continentele. În acest timp, cînd concurenþii de la Maraton încã soseau, au atras atenþia aplauzele spectatorilor. Termina Ciprian Lupan, care conducea, cu o mînã, un cãrucior în care se afla un prunc, Rareº, iar cu cealaltã mînã îl þinea pe cel de-al doilea copil, Andrei. Lui Ciprian i-am spus cã este „os domnesc“, deoarece este fiul unui fost campion ºi recordman al României la 1.500 m plat, Petre Lupan, astãzi, general al armatei române.

Ar mai fi multe de spus. De exemplu, despre cortul Asociaþiei pentru îngrijirea bolnavilor incurabili „HOSPICE - Casa speranþei“, unde Ana Maria Jelescu întîmpina vizitatorii cu cãldurã, pentru a-i face pãrtaºi la acþiunile umanitare ale acestei asociaþii; sau despre Asociaþia „SAMAS Sãnãtate pentru Mame ºi Sugari“; despre viceprimarul Capitalei, Tomniþa Florescu, prezentã la acþiuni, care ne-a amintit de ministrul Mihail Florescu, fost preºedinte al Federaþiei Române de Atletism, printre singurii oameni ai regimului comunist pe care l-am admirat ºi preþuit pentru mãrinimia ºi înþelepciunea lui.

Lipsa de spaþiu ºi vai (!) de memorie ne sînt obstacole pentru a vã putea prezenta ºi alþi oameni minunaþi care au participat la ediþia Raiffeisen Bank Bucharest 2016 Marathon.

Sfîrºit SILVIU DUMITRESCU

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (4) Constructori în piatrã (4) Williams a mai oferit douã indicii. Peste 200 dintre monumentele megalitice sînt aliniate nordsud ºi au fost numite dupã regele Arthur. „Însã Arthur“, a precizat el, „nu simbolizeazã un rege rãzboinic al celþilor. În galezã, numele înseamnã Marele Urs, ceea ce poate fi un indiciu cã sistemul energetic se baza pe magnetismul polar. Undele radio ºi razele X au fost dintotdeauna acolo, chiar dacã omul modern le-a descoperit relativ recent.

Este posibil ca omul preistoric sã fi descoperit ceva asemãnãtor, ceva care nouã nu ne este cunoscut încã?“.

Se crede cã dolmenele, formate dintr-o lespede de piatrã aºezatã orizontal pe altele dispuse vertical, aflate, adesea, într-un echilibru fragil, sînt monumente funerare. Însã Williams susþine cã rãmãºiþe umane au fost gãsite doar în 2% dintre aceste dolmene. În opinia lui, lespezile aflate deasupra fuseserã intenþionat amplasate în echilibru instabil ºi aveau rolul de a pune în funcþiune sistemul energetic. Evident, am fost foarte interesat de acest raport, întrucît confirma multe dintre propriile mele teorii. Faptul cã pietrele sînt aliniate în unghiuri de 23 ½ grade sau multipli ai acestei valori este foarte important, întrucît acesta este unghiul de înclinaþie a axei Pãmîntului. Sînt convins cã Williams ºtia acest lucru atunci cînd a fost intervievat, deºi nu se menþioneazã în articol. Sã facem acum o scurtã vizitã la Stonehenge. Monumentul preistoric cuprinde douã cercuri formate din blocuri de piatrã dispuse vertical, în interiorul cercurilor aflîndu-se alte douã serii de menhire, fiecare dintre ele avînd forma unei potcoave de cal. Cercul dinspre exterior conþinea, iniþial, 30 de pietre, fiecare cu o înãlþime de 13,5 picioare (4,11 metri); acest aranjament este cunoscut sub numele de Cercul Sarsen. Diametrul acestui cerc este de 97 de picioare ºi patru inchi (29,6 m), conform

mãsurãtorilor publicate în cartea „Stonehenge Decoded“, scrisã de astronomul american Gerald S. Hawkins. Autorul a efectuat un studiu ºtiinþific asupra ansamblului de la Stonehenge ºi a tuturor datelor ºi referinþelor legate de el; apoi, cu ajutorul unui computer, a reuºit sã demonstreze cã aranjamentul geometric al blocurilor de piatrã forma un ceas astronomic extrem de precis.

Acest studiu demonstra ºi cã arhitecþii din acea vreme aveau cunoºtinþe extrem de avansate de astronomie ºi matematicã. Mãsurãtorile pe care le menþionez aici sînt cele publicate de Hawkins în fascinanta sa carte.

Dintre cele 30 de menhire care formau, odinioarã, Cercul Sarsen, doar 24 se mai aflã astãzi în poziþia lor iniþialã. Cele 30 de pietre verticale erau, cîndva, acoperite de 30 de lintouri (elemente de construcþie monolit, dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidãriei de deasupra) decupate la fiecare capãt; astãzi, mai existã doar cinci astfel de lintouri. Pietrele nu au fost extrase din cariere locale; ele au fost aduse dintr-un loc de lîngã Newbury, aflat la aproximativ 65 de kilometri depãrtare.

La exteriorul Cercului Sarsen a existat un al doilea cerc, Cercul Aubrey, numit astfel dupã cel care l-a descoperit. Ce a mai rãmas din acest cerc este o serie de 56 de gãuri egal spaþiate unele de celelalte, cu adîncimi care variazã între douã ºi patru picioare (0,6 - 1,2 m). Diametrul acestui cerc destul de exact era de 288 de picioare (88 m), cu o distanþã de 16 picioare (4,9 m) de la o gaurã la alta. Cercul nu era însã perfect, cea mai mare eroare în ceea ce priveºte raza fiind de 19 inchi (48 cm); în jurul circumferinþei, la spaþierea gropilor, eroarea era de 21 de inchi (53 cm). (va urma) BRUCE L. CATHIE TRADUCERE: NICOLETA RADU ªI ANDRA PETRESCU

OLIMPICE 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10

ORIZONTAL: 1) Sport în care Henri Rang a cîºtigat prima medalie de argint româneascã, la J.O. de varã de la Berlin (1936) – Final de ºtafetã! 2) Sport olimpic în care americanul Michael Phelps a cucerit opt medalii de aur, la J.O. de la Beijing (2008) – Sport pe plaja de la Rio (Arena Copacabana); 3) Cete! – În plan!

– Holdã; 4) Luptele care l-au consacrat pe sportivul român Ivan Guidea, de la care aºteptãm o medalie olimpicã – „El... “, film (1961), cu Sophia Loren ºi Charlton Heston; 5) Licit, dar fãrã cap! – Primele la maraton! – Sandra Izbaºa (campioanã olimpicã la J.O. de la Beijing ºi Londra)...; 6) ... ºi proba olimpicã de gimnasticã ce i-a adus medaliile de aur; 7) Divinitate etruscã – Corãbier legendar; 8) Vãzul ori auzul – Cinci pentru simbolul olimpic (sing.); 9) Sport în care trãgãtorul român Sorin Babii a cîºtigat, în 1992 (Barcelona), douã medalii: una de aur ºi alta de bronz – Fãcut sã devinã egal; 10) ... salt, probã atleticã în care piteºteanul Marian Oprea a cucerit argintul la J.O. de la Atena (2004) – Presatã la mijloc!

VERTICAL: 1) Sport care s-a desfãºurat pe Velodromul Olimpic din Rio – Tãnase Tudor; 2) Strãveche, aºa cum este ºi competiþia olimpicã – Rînd; 3) Laura Oprea (bronz la canotaj – Rio, 2016) – Biruinþe; 4) Ramurã sportivã în care România a cucerit numeroase medalii olimpice prin Iolanda Balaº, Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Aniºoara Cuºmir, Mihaela Peneº, Gabriela Szabo º.a.; 5) 2-3 la maraton! – Antrenor român de handbal (... Rãduþã); 6) Ion Viorel – Rival – Gelu Ungur; 7) Zeu al vîntului – La mare, la soare! – Corina Anghel; 8) Cel de la Snagov, acolo unde se antreneazã canotorii români – „Bijuteriile“ care i-au adus bronzul olimpic, la Montreal (1976), lui Dan Grecu; 9) Horia Tecãu ºi Florin Mergea, primii sportivi români care au cucerit medalii olimpice (argint) în istoria acestui sport – Urbe; 10) În baie! – Loviturã în box.

DICÞIONAR: ICIT, USIL. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „Unitãþi de mãsurã“: ORIZONTAL: 1) SECUNDE – SOL; 2) ARII – AMPERI; 3) VOLTI – URCAT; 4) ARIANI – OR – R; 5) NI – RECI – ECU; 6) T – MIC – NATO; 7) SI – ANTI – UB; 8) GENE – MODELA; 9) RIURI – RATON: 10) ACTORAS – AMU; 11) MIEI – PIC – BT.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.