Romania mare, nr 1368

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Un autor e valoros nu cînd îl citim noi pe el, ci cînd ne citeºte el pe noi, privindu-ne cu ochi sfredelitori, de fosfor, din codrii adînci ai paginilor...

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Destinul unei naþiuni Cînd te naºti ºi creºti cu gîndul cã eºti urmaºul lui Decebal ºi al lui Traian, cînd þi se ºopteºte la ureche cã provii din neam de luptãtor, cînd ºtii cã strãmoºii tãi au fost „cei mai viteji ºi mai drepþi dintre traci”, îþi creºte subit gradul legitim de mîndrie ºi dã în pîrg acel strop nativ de patriotism.

Pe mãsurã ce înaintezi în vîrstã ºi laºi în urmã copilãria ºi adolescenþa, începi sã te dai cu capul de pragurile vieþii, iar cei mari, de la vlãdicã la opincã, încep sã te contreze ºi sã-þi punã la îndoialã cunoºtinþele sedimentate în fragedã pruncie. Forþa cu care ai intrat în viaþa realã începe sã se loveascã de fel ºi fel de placaje, mai mult sau mai puþin ostile. Puterea tinereþii, voinþa de a schimba sistemul ºi a trãi într-o lume mai bunã, se lovesc brutal de inerþia celor care, între timp, s-au transformat în sãlcii plîngãtoare la marginea viselor cu care ei înºiºi au intrat în viaþã. Ei vin acum la tînãrul plin de viaþã, energie ºi dorinþã de luptã, sã îi demonstreze cã nu are nici o ºansã ºi cã cel mai bine (pentru ei) este sã stai cuminte în banca ta, alãturi de restul rataþilor naþiunii. Mai mult, atunci cînd vin sã-þi taie elanul, îþi transmit ºi mesajul ca nu cumva, Doamne fereºte, sã nu stai ascultãtor în rînd, pentru cã ei, plebea, nu îl acceptã pe cel care este altfel.

Rebel fãrã cauzã nu poþi fi, pentru cã nu-þi mai arde sã-i salvezi, precum nu-þi mai arde nici sã te sacrifici.

Sînt sigur cã Naþiunea Românã, aceastã masã de oameni care formeazã poporul, a vrut cîndva sã fie un neam puternic, vertical, doritor de pace, curajos ºi independent de orice Poartã Orientalã sau Occidentalã. Acest neam a pornit bine la drum, exact cum ne-a învãþat Istoria în clasele primare. (continuare în pag. a 7-a) DAN ALEXANDRU

Recviem pentru toate iubirile apuse

Partidul România Mare, tribunã de luptã a milioane de români patrioþi Paginile 12-13

România pitoreascã

Ajutã, Doamne, robul tãu sã spunã tot ce-a iubit, ºi ce frumos era imens convoi de lebede-n lagunã aºa-mi apare tinereþea mea iar eu m-am fost învrednicit cu toate fãrã prihanã ºi cu ochi pãgîni erau fierbinþi, ºi reci, ºi preacurate falern ºi opium le fierbeau în sîni Eu le-am þesut pãienjeniº de miere cu ochiuri largi, de aur ºi brocard le-am dat sfîrºealã ºi le-am dat putere de sãrutarea mea ºi-acum mai ard ºi ce frumos le mai minþeam, ce plinã era sixtina bolþii de pulsari! iar lacrime, þîºnind, dãdeau luminã ca prãvãlirea unor ape mari Psalmodiam oraþii vii, de mire eternitatea clipei m-a rãnit ºi-acum mai caut, Doamne, în neºtire femeile pe care le-am iubit prin jertfa lor sînt mai bogat sub soare dangaua li se simte-n tot ce fac nimic din ce e omenesc nu-mi pare strãin, sau de prisos, sau fãrã leac Ele s-au stins ca pescãruºii-n ceaþã precum petarda lui Saturn în zori sînt condamnat sã ispãºesc pe viaþã triumful meu, dar ºi blestemul lor am obosit, mã spovedesc la tine tu, iartã, Doamne, robul tãu cãzut ºi totuºi, ah, de mã gîndesc mai bine îngãduie-mi s-o iau de la-nceput.

CORNELIU VADIM TUDOR, (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Mîndri cã sîntem P.R.M.-iºti Jocul de glezne al unor politici falimentare Pagina 11

Cascada Pisoaia, din Munþii Apuseni, cu o înãlþime de peste 18 metri

Pentru împrospãtarea memoriei

Mulþumesc pentru reclamã! (2) La parastasul lui Ion Lãncrãnjan i-am spus bunului meu amic, minunatul poet Ioan Alexandru: „Frate dragã, voi nu vã daþi seama cît de mult rãu poate sã facã acest ziar chiar partidului vostru! Lumea nu vã cunoaºte, aflã despre voi din ziar, pentru cã el e oglinda partidului, ºi ce vede acolo? Vede un limbaj de o duritate extremã, aflã de ameninþãri, de rãfuieli fãgãduite, ceea ce oamenii nu mai vor, s-au sãturat pînã peste cap. Încercaþi voi, þãrãniºtii mai tineri ºi cu spirit cu adevãrat creºtin, sã scuturaþi povara asta crîncenã de pe umerii partidului, pentru cã altminteri nu veþi avea nici o ºansã la populaþie!”. Nu mai vreau sã intru în amãnunte, dar ziarul tot nu s-a schimbat, e tot bicisnic ºi înveninat. O remarcã, totuºi: a cãpãtat o dozã mai mare de umor involuntar. În numãrul de miercuri, 17 iulie, poate fi citit pe pagina I titlul pompieristic: „Þara întreagã îºi îndreaptã speranþele cãtre P.N.Þ.-C.D.“, ceea ce e de tot hazul, aºa ceva aratã cã þãrãniºtii ºi-au pierdut complet simþul realitãþii. Care þarã îºi îndreaptã speranþele cãtre ei? Þara de Foc sau Tristan Tzara? Intoleranþa crudã pe care au imprimat-o ziarului cîþiva nevropaþi a fãcut ca mari personalitãþi ale culturii naþionale, în frunte cu G. Cãlinescu, Zaharia Stancu ºi Marin Preda, sã fie terfeliþi de pe poziþiile þãrãniºtilor din 1946, ceea ce denotã caracterul rudimentar al gîndirii acestor executori. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 26 iulie 1991)

Interviu cu Valentin Vasilescu, directorul de campanie al P.R.M. Pagina 10

NR. 1368 z ANUL XXVII z VINERI 11 NOIEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T O iapã îl provoacã la duel pe Eugen Barbu Attila furã cheresteaua Petru Creþia: rãfuialã politicã, sau bãtaie între homosexuali?

Greva de la Iaºi ºi grenadele teroriºtilor ªliboviþa ºi cenzura Uniunea Scriitorilor – ruºinea neamului La Mulþi Ani, Iulian Vlad!

PARTEA A II-A Aflãm din ziarul ,,Azi” cã publicaþia „Magyar Szo”, care apare în þara noastrã, a reprodus cele douã scrisori, a lui Kiraly cãtre Roman ºi a lui Roman cãtre Horthy (cã-i tot un drac), deformînd grav, prin traducere, textul premierului român. ªi pentru cã tot am vorbit de poamele astea acre cu care ne-a pedepsit Dumnezeu acum 1.000 de ani, e bine sã tragem de pe acum un semnal de alarmã: vedeþi cã se apropie ziua de 15 martie, pe care triburile bete din Transilvania ºi din Ungaria vor s-o serbeze din nou cu puºcoace ºi urlete la Tg. Mureº, dar ºi în alte localitãþi româneºti. Pentru a preîntîmpina orice surprizã, propunem Guvernului României sã interzicã pãtrunderea celor cîtorva zeci de mii de unguri care s-au anunþat pînã acum. E sãrbãtoarea lor naþionalã?

N-au decît sã o serbeze în Ungaria. Ce, noi ne ducem de 1 Decembrie la ei acasã, sau la ruºi, sau la sîrbi? De unde moda asta? Ne aflãm în situaþia de a sufla ºi în iaurt, ºi sã vã spun ºi de ce: în lunile noiembrie-decembrie 1990, se pare cã au intrat în România nu mai puþin de 40.000 de turiºti sovietici ºi 25.000 de turiºti unguri. Intenþiile lor erau, în mod limpede, de a reedita performanþa din decembrie 1989. În paralel, ni se spune cã grupe de comando au atacat douã depozite de armament din zona judeþelor Braºov ºi Buzãu, pe timp de noapte, dar militarii români au stat la post. Cei care ne-au informat afirmã cã din aceste motive a declarat generalul Paul Cheler cã armata va trage în caz de forþã majorã. Nu se lasã liftele astea spurcate, dar acum sîntem pregãtiþi, numai sã îndrãzneascã!

A luat fiinþã Asociaþia românã de sclerozã. Proºti sã fim dacã nu-l alegem preºedinte pe fostul rege...

Uniunea Scriitorilor se îndreaptã cu o vitezã nebunã cãtre o binemeritatã desfiinþare. Dupã excluderea lui Eugen Barbu, dupã cãlcarea în picioare a Floricãi Mitroi de cãtre acest Dinescu cu creierul cît un biberon de la Budimex, dupã primirea abuzivã a cuplului de trãdãtori de þarã Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, dar ºi a beþivanului Gh. Robu ºi a soacrei aceluiaºi mãscãrici, cetãþeanca sovieticã Elena Loghinovski, în fine, dupã tocarea iresponsabilã a cîtorva sute de milioane de lei prin orgii ºi deplasãri în strãinãtate - iatã cã aceastã haitã de coioþi care conduce U.S. a fãcut ºi ultimul pas: Doinaº, Dinescu, Manolescu, Blandiana ºi ceilalþi ciumeþi l-au chemat pe Marin Sorescu în ziua în care poetul împlinea 55 de ani, dar nu ca sã-l felicite, ci sã-1 forþeze sã-ºi dea demisia de la revista craioveanã ,,Ramuri”. Cei care trebuiau sã-l înlocuiascã pe Sorescu la conducerea publicaþiei erau niºte slugi de casã ale tartorilor de la U.S., pe nume Chiflã, Lascu ºi Buzãverde - aþi auzit de ei, fireºte, au scris opere

C A R I C A T U R I

nemuritoare pe zidurile Craiovei, gen „Voi, ce staþi aici pe vine”... Acum, fie vorba între noi: de-a lungul anilor am avut polemici crîncene cu Sorescu, dar omul rãmîne un scriitor redutabil, cel puþin zece din poemele lui fiind apte sã figureze în orice antologie mondialã de poezie, iar despre piesa ,,Iona”, ce sã mai vorbim, e o capodoperã!

Felicitãri televiziunii, care i-a luat, duminicã, un interviu poetuluimãscãrici lãsîndu-l din nou sã se facã de baftã în vãzul þãrii: sã drãcuieºti judeþul Dolj, sã nu ºtii cã Editura ,,Scrisul Românesc” e la Craiova, sã faci iar pe nebunul preocupat de probleme planetare, sãrind de la una la alta, agitîndu-þi mîinile ºi ochii ca într-o crizã de epilepsie - iatã soarta tristã a acestui handicapat, cocoþat de cîþiva agenþi strãini pe postul lui Sadoveanu... ªi pentru cã am vorbit înainte ºi despre acest individ cu nume calofil, ªtefan Augustin Doinaº (pe care, în realitate, îl cheamã Popa ªtefan), haideþi sã ne ocupãm puþin ºi de el.

Singura poezie pe care a scris-o mai de Doamneajutã este ,,Mistreþul cu colþi de argint”, dar asta e, în realitate, o pastiºã ieftinã dupã fratele sãu geamãn, ªtefan Augustin Goethe. Acest traducãtor care a deprins, în grupul de la Sibiu, prin 1945, moravuri pidosnice, pe care le-a perpetuat ºi în închisoare, nu este nici pe departe atît de dizident pe cît lasã a se înþelege. Sã mai rãsfoim presa epocii ºi sã vedem ce mai debita buturuga plinã de negi a acestui socratic: ,,Acum cîteva zile, la entuziasta întîlnire a conducãtorilor de partid ºi de stat cu brigãzile tinereºti de pe ºantierele þãrii noastre, mi-am dat seama cã expresia cea mai concretã a verbului A FI – singura care dã faptului de a exista un conþinut ºi un titlu de nobleþe spiritualã, singura care pune în valoare calitãþile noastre umane – este aceea de a fi prezent. Zeci de mii de tineri din toatã þara au rãspuns Prezent! La chemarea U.T.C. de a se întrece pe ºantierele muncii voluntare, au fost prezenþi ºi au însufleþit cu patosul lor mãreaþa manifestaþie de la Teatrul de Varã 23 August din Capitalã, au demonstrat virtuþile lor active, afirmînd cã sînt gata sã-ºi închine întreaga lor viaþã cauzei Partidului Comunist Român, fremãtînd de înflãcãrat entuziasm pentru conducãtorul þãrii”. („Contemporanul”, septembrie 1968) º.a.m.d. Aici se aflã rãdãcinile cultului personalitãþii, în deºãnþatele poeme ºi articole ale unor ºmecheri ca Doinaº, Blandiana, Paul Cornea, ªora, Iorgulescu, Breban ºi ale altora care acum ºiau confecþionat o imagine falsã, de revoluþionari occidentali. Din pãcate, ne vedem siliþi sã îi informãm amical pe agenþii strãini hotãrîþi sã tulbure situaþia din România cã mizeazã pe niºte cai morþi ºi cã leprele astea nu au nici o autoritate în faþa Poporului

Român...

Marele patriot Iulian Vlad a împlinit în închisoare 60 de ani. La Mulþi Ani, domnule general, în mizeria moralã în care au tîrît agenþii strãini România, poate cã e mai nobil ºi mai cinstit sã fii în puºcãrie...

Pentru a treia oarã, televiziunea ne-a intoxicat cu turneul Teatrului Bulandra în Anglia. În realitate, tot acest reportaj reluat la infinit, ba integral, ba pe parcele, este un pretext ieftin de a-i construi statuie celui mai ridicol personaj pe care l-a dat teatrul românesc: Ion Caramitru. Totul s-a învîrtit în jurul lui, actori români infinit mai buni decît el fãceau figuraþie pe lîngã ,,marele revoluþionar”, despre care, iatã, aflãm de la mass-media englezã cã a jucat un rol de frunte în Revoluþia românã ºi a condus luptele de la Televiziune; desigur, e vorba de luptele pentru ciolan, ca ºi de luptele pentru bombardarea fãrã rost a Bibliotecii Universitare, pe care le-a condus nemijlocit. Acest cabotin sîsîit, cu un profil de hîrciog speriat pe cîmp de discul batozelor, nu se fãcuse remarcat pînã acum în viaþa Capitalei decît prin douã patimi: sexualã ºi petrecãreaþã. Ba nu, mai avea una, care aratã cît de mult l-a persecutat dictatura comunistã: a colecþionat peste 200 de icoane pe sticlã ºi pe lemn, vechi de sute de ani, care valoreazã cam 100.000 de dolari! Deci, gînsacul cu mari defecte de pronunþie s-a vãzut la Londra cu un gînsac mai bãtrîn, fostul rege Mihai, cãruia i-a spus textual, în vãzul milioanelor de telespectatori români: „Hamletul nostru a fost unul dintre spectacolele care au pãstrat intactã fiinþa naþionalã” (?!).

Incredibil tupeu, nu-i aºa? Adicã el, Buruianã ºi Tocilescu au fãcut ceea ce fãcuse timp de 2.000 de ani armata þãrii: au pãstrat intactã fiinþa naþionalã.

Alte perle ale acestui cabotin profund incult sînt acelea pe care le-a repetat pînã la obsesie, cînd într-o englezã scîlciatã, cînd într-o românã salivatã: ,,Teatrul românesc a trãit 25 de ani de pustiu ºi 11 ani de arest la domiciliui, acesta fiind primul turneu peste hotare”. Minte de la un cap la altul, turnee s-au fãcut cu nemiluita, iar succesele interne ºi externe ale teatrului nostru în ultimii 25 de ani au fost remarcabile, nu trebuia sã vinã lãcusta asta flãmîndã sã ne scoatã în lume. Am mai aflat din tãietura gurii lui, ca o betelie de pantaloni, cã Edinburgh este în Anglia ºi cã Eminescu împlinea 100 de ani de la moarte, precizãri de analfabet desãvîrºit. ªi am mai reþinut ceva, printre atîtea pahare ºi þigãri fumegînd: pe ministrul de tip nou, numai burtã ºi popou, Andrei Pleºu, care nu putea pierde ocazia de a vedea Londra, doar ºi el a fãcut Revoluþia, nu-i aºa? ªi pentru cã tot veni vorba de drumeþii ãºtia fãrã ruºine: cîte sute de revoluþionari autentici aºteaptã în zadar sã fie trimiºi peste hotare, la tratament, în cãrucioarele lor pe rotile, în cîrjele lor, în demna lor tragedie?

Tradiþia popularã ne spune cã Babele sînt foarte capricioase. Astfel, cea mai rea Babã este Doina Cornea, iar Baba cea mai bunã este Corneliu Baba. Combinaþia dintre un Moº ºi-o Babã o realizeazã ministrul Justiþiei, dl.

Babiuc.

Ar fi fost mai potrivit ca Tratatul de la Varºovia sã se desfiinþeze tot la Varºovia, nicidecum la Budapesta. Ce rol artificial atribuie cu forþa, unii magnaþi ai lumii, acestui fost paºalîc turcesc?

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 1 martie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Se strînge laþul în jurul Cîrpei Kaghebiste Reptilieni, mînca-þi-aº!

Boala românilor: insuficienþa cardiacã Mircea Cãrtãrescu despre Victor Ponta Sfîntul Arsenie Boca Preafericita Alina Gorghiu De la ,,Cucuveaua Mov” la ,,Steaua Polarã” Mita erectoralã Justiþia e oarbã, sau proastã?

65 de ani de ºpriþuialã ºi sperjur Cum s-a ars Andreea Submarin în incendiul dragostei Zãvoranca iubeºte, fireºte, la nebunie Jucãtorii Stelei, porumbeii pãcii Frumoasa ºi Bestia Interviu de angajare în þîþele goale Statul dac în tranziþie Lipsa de respect faþã de putori * Cioloº: ,,Uºcheala din România!”

Parchetul General a emis, în 2 noiembrie 2016, un Comunicat istoric, în care se confirmã ceea ce am scris de atîþia ani: emanaþii revoluþiei, mai precis Cîrpa Kaghebistã ºi ºatra lui de criminali, sînt vinovaþi de uciderea a 957 de oameni ºi rãnirea a peste 3.000, începînd cu 22 decembrie 1989, ora 12. Deci nu teroriºtii lui Ceauºescu au mãcelãrit populaþia nevinovatã, ci diversioniºtii lui Iliescu, care voiau sã justifice lovitura de stat ºi executarea fostului preºedinte. În curînd vine Crãciunul, ºi zidul de WC de la Tîrgoviºte îl cheamã pe Iliescu la apel. Moarte pentru moarte, parcã aºa se striga în decembrie 1989. Sã se facã dreptate pînã la capãt! România postdecembristã a fost clãditã pe minciunã ºi crimã. Atunci s-au pus bazele desfiinþãrii statului naþional, atunci s-a renunþat la independenþa României. Atunci ne-au condamnat pe toþi la moarte. Încã mai sînt ipocriþi care considerã cã þiganilor trebuie sã le spui romi, ca sã nu-i jigneºti. Nu-i nici o ofensã, mînca-v-aº portofelul, cei mai mulþi se dau mari cu asta (Bã, te fac, eu sînt þigan! - parcã sunã cunoscut...). Dacã ne punem la mintea voastrã, ar trebui sã le spunem reptilieni.

Boala care face ravagii printre români e insuficienþa cardiacã. Se manifestã ori de cîte ori n-ai suficienþi bani pe card. Mircea Cãrtãrescu dã semne cã îºi revine: ,,Ponta este simbolul a tot ce e mai corupt, mai mincinos ºi mai toxic în România de azi”. P-asta am înþeles-o, cã nu sîntem grei de cap. P-aia cu homosexualii trebuie s-o rumege mai mult scriitorul favorit al lui Bãsescu, pe care Matrozul Chior nu l-a citit, dar l-a cinstit... Totuºi, cînd scrie succint, Cãrtãrescu pare cã meritã sã stea în sala de aºteptare a Premiului Nobel.

Suprasaturat de musafirii care se rugau sã cîºtige la 6 din 49, sau mãcar la 5 din 40, Arsenie Boca se va retrage (ºi) oficial în rîndul sfinþilor. Actele au fost redactate, iar taxa de timbru a fost plãtitã în avans de valurile de credincioºi sãraci cu duhul, care ºi-au asigurat un loc în paradis.

Jupîn Titircã Inimã-Rea vrea înfiinþarea unei Gãrzi Naþionale aflate în subordinea Parlamentului Ruºinii Naþionale. Ce-i trebuia chelului de Nicolicea tichia de mãrgãritar?! De parcã nu fãcuse Parlamentul destule fãrãdelegi. Sau sperã sã se apere de asaltul DNA? ,,Eu mã simt foarte bine cu Dacian Cioloº. S-au aliniat astrele pentru PNL”, a declarat preafericita Alina Gorghiu. Dar cu cine nu se simte ea bine?! Tot Alinuþa: ,,Unde mã duc eu, niciodatã nu sînt probleme”. Cu modestia? Cu orgasmul politic? Cu accesoriul ãla cãruia i se spune coeficient de inteligenþã? Aºteptãm cu inima cît un purice precizãri suplimentare, mai ales cã de la capãtul lulelei o pîndeºte Marele Pleºcar Toader Paleologu, celãlalt vizionar al stabilimentului naþional-libertin, care afirmã, citînd din Florin Salam: ,,Salvarea PNL-ului de la mine vine”. E posibil, dacã a sunat cineva la 112 înaintea Alinuþei. Suprafaþa agricolã utilizatã a României este de 13,3 milioane de hectare (55,8% din suprafaþa þãrii), din care cea arabilã ocupã 8,3 milioane de hectare. Peste un milion de hectare au încãput pe mîna strãinilor. Dupã ce douã mii de ani ne-am bãtut pentru fiecare petic de pãmînt, acum îl dãm de bunãvoie ºi aproape gratuit. Ia spuneþi, oameni buni: mai vrem pãmînt, sau ne sperie munca?

Naþionala de handbal cu mîna a României a învins cu 26 la 23 Belarusul. A fost o victorie cu Cîntec, deoarece jucãtorul cu acest nume (sperãm cã nu este un pseudonim al lui Nicolae Guþã!) a marcat patru goluri.

23% dintre tinerii americani preferã sã fie izbiþi de un meteorit decît sã-i voteze pe Hillary Clinton sau Donald Trump. La fel ca restul omenirii.

Multe secrete din celebrul caz Black Cube vor rãmîne înmormîntate în cutia poºtalã a Cucuvelei Mov, deºi spionii i-au spart e-mail-ul cu un tîrnãcop, furat din magazia de scule a Barajului Bicaz. În aceste condiþii, nu-i de mirare cã sensibiloasa ºefã a DNA a primit distincþia ,,Steaua Polarã” din partea statului suedez, care apreciazã lupta tardivã împotriva corupþiei. Îl plîngem pe ambasadorul care a oferit distincþia, fiindcã nu ºtie cu cine s-a încurcat, ºi e foarte probabil sã fie chemat la sediul DNA Ploieºti pentru dare de mitã în formã continuatã.

O curiozitate bolnãvicioasã nu lasã lumea româneascã sã doarmã; sub ce formã se va da mita anul acesta: erectoralã sau elect/oralã ? În România, dacã eºti un mic afacerist ºi nu plãteºti un leu TVA, vine ANAF-ul, te dezbracã la nudul gol, te bate cu biciul în public, îþi violeaza nevasta ºi-þi vinde copiii pe piaþa de sclavi din Occident. Dar, dacã faci o evaziune de la 100 de milioane de euro în sus (cazul Murfatlar, peste 130 de milioane!), pe mînã cu politicienii ºi cu oamenii pe care aceºtia i-au plantat la conducerea

diverselor instituþii publice, premierul te invitã la cinã, iar preºedintele te decoreazã cu titlul de ,,Erou al Muncii Capitaliste”. Peste tot vei fi în capul mesei, lîngã naºul mare. Cu greu, într-un episod intermediar, te trezesc din somnul ne-raþiunii niºte mascaþi, te trec prin faþa camerelor mincinoase de luat vederi, te bagã prin faþã la cremenal ºi te scot prin spate. Dacã ai ghinion, primeºti 2-3 ani cu suspendarea executãrii pedepsei. Dupã care þi se returneazã restul de TVA, prin intermediari. Cã România nu mai e demult a noastrã. E a urmaºilor urmaºilor hoþilor noºtri.

La 4 noiembrie, cel mai odios preºedinte din istoria României, dupã Ion Iliescu, a împlinit 65 de ani de ºpriþuialã ºi sperjur. Contestaþiile unor dubioºi, certaþi cu legea bunului-simþ la adresa PRM, au fost atît de stupide, încît zeci de judecãtori s-au prãpãdit de rîs. Locuitorilor haznalei politice numite PTRU nu le convenea cine a semnat listele parlamentare ale PRM, deºi le putea semna orice membru al conducerii, desemnat de Consiliul Naþional. Dacã te luai dupã mintea lor, listele PNL ar fi trebuit semnate de I.C. Brãtianu, iar cele ale PSD, de I.V. Stalin. Într-un singur punct aveau dreptate: listele fuseserã semnate cu mîna, nu cu piciorul, ca ale lor. Oricum, cele mai multe dintre candidaturile PTRU vor fi contrasemnate de Laura Codruþa Kövesi... În telenovela ,,Tuncay o face pe Andreea de mãlai”, nepotul lui Soliman Prolificul dã o declaraþie care l-ar face gelos ºi pe Pavel Zãgãnescu (din cauza cavalerismului cãruia, pompierii îºi sãrbãtoresc ziua, în fiecare an, la 13 septembrie): ,,...focul (adicã dragostea - n.n.) a fost atît de puternic încît nu l-am putut þine sub control ºi ne-a ars”. Dupã care Tuncay a ars-o pe asistenta lui, o blondinã de 25 de primãveri. Degeaba a aruncat Andreea Submarin o gãleatã cu apã rece ca gheaþa peste ei, incendiul ãla era ºi mai mare. Totuºi, dacã simþiþi în aer un miros de cenuºã vulcanicã, sã nu vã speriaþi!

Vulcanul iubirii s-a stins, ºi la poalele lui s-a înãlþat un munte de vrãjealã.

Oana Zãvoranu are un nou soþ. Pe care-l iubeºte, fireºte, la nebunie. Dar nu singurã, ci împreunã cu Sfîntul Ban, Goofy, Sonny, Snoopy ºi ceilalþi membri ai familiei de evadaþi din realitate.

Steaua Bucureºti a reuºit contraperformanþa de a face de douã ori egal cu FC Zürich, echipã din liga a doua elveþianã.

Norocul jucãtorilor e cã Becali nu ºtie asta. El crede cã-n Liga Europa toate echipele sînt puternice ca FC Voluntari, Concordia Chiajna sau Gaz Metan Mediaº.

Rusofilul Igor Dodon ºi unionista Maia Sandu se vor confrunta pentru postul de prefect al Basarabiei. Pînã unaalta, Ucraina s-a supãrat pe Tontonel fiindcã a declarat cã Peninsula Crimeea aparþine Rusiei. Bine, în viziunea acestui gogoman, ºi Basarabia ar þine tot de Putin. Cu alte cuvinte, la alegerile din 13 noiembrie, se confruntã doi unioniºti; unul cu Rusia, celãlalt (de fapt, cealaltã) cu România. Niciodatã nu a fost ilustratã mai bine celebra expresie ,,Frumoasa ºi Bestia”.

Dacã eºti femeie, ai între 19 ºi 35 de ani, ºi vrei sã te angajezi la Poliþia de Frontierã Iaºi, e obligatorie experienþa eroticã, fiindcã va trebui sã defilezi în sînii goi prin faþa unei comisii medicale formatã din trei bãrbaþi: un ofiþer ºi doi labagii (pardon, tablagii). Nu, subofiþerii nu sînt doctori sau asistenþi, ei sînt obsedaþi sexual. ,,E un fel de videochat!”, a declarat o tînãrã umilitã în acest mod. Centrul Medical Judeþean al Ministerului de Interne a refuzat sã comenteze situaþia invocatã de tinerele candidate. Dar pe membrii comisiei nu i-a putut opri nimeni din bîrfit. Chiar atît de mult s-a degradat societatea, încît femeile au ajuns sã fie privite ca simple obiecte sexuale?! Dacã era vorba de angajare la un bordel (PSD, PNL, PMP etc.), înþelegeam, dar aºa?

Ia sã folosim noi ,,Istoria necenzuratã a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteº, ºi sã ne amintim cum s-a fãcut tranziþia de la Burebista la Decebal, deoarece, dupã cum o sã vedeþi, istoria e repetabilã ºi, de cele mai multe ori, e ºi bãºcãlioasã! ,,Dupã trecerea lui Burebista la domnul Zalmoxe (sau Zamolxe, cine mai ºtie dupã 2.000 de ani?), Deceneu s-a suit pe tron, mîndru nevoie mare.

Problema era cã nu prea mai avea pe cine sã conducã. Þara era vraiºte, se împãrþise în regiuni, cicã istorice, iar economia era un morman de fiare sãlbatice mari ºi înspãimîntãtoare. Marele noroc al lui Deceneu era cã producþia de vin se menþinea la cote acceptabile, datoritã dãrniciei naturii ºi nicidecum hãrniciei dacilor.

Consultat de urgenþã, Silvius Brucanus, un pseudonim de altfel, a pronosticat cã e nevoie de 150 de ani ca þara sã se trezeascã la realitate. Dacii au protestat, ei considerînd suficiente cîteva ulcele pline cu zeamã de

varzã roºie pentru a infirma vedeniile oracolului de la Dãmãroaia, fostã Sugidava. Acesta, iritat la culme, le-a aruncat printre ultimii 32 de dinþi un «stupid people», de s-au crucit bieþii oameni vreo douã ceasuri. Cã ei, sãracii, n-avuseserã cînd sã înveþe limbi strãine, fiindcã se culcau devreme ºi se trezeau, pardon de expresie, tîrziu. Dupã remarca lipsitã de tact, Brucanus ºi-a continuat prognozele. Potrivit acestora, lucrurile ar fi trebuit sã meargã bine, «n-aºa?», cã va apãrea capitalul roman. ªi aºa a fost. La 150 de ani dupã predicþii, capitalul roman a apãrut sub cele mai diverse forme: catapulte, berbeci de dãrîmat ziduri, sãbii, sãbioare ºi alte scule. Inclusiv Apollodor din Damasc, un fel de Traian Bãsescu, dar mult mai uman. Dupã ce l-a ascultat pe celebrul oracol, fiindcã se plictisea, Deceneu s-a hotãrît sã facã ºi el ceva pentru þarã. ªi a fãcut un cumul de funcþii. Mai întîi a cumulat funcþia trecãtoare de rege cu cea eternã de popã-ºef, motivînd cã nu-i ajunge leafa, el fiind suferind, dupã cum bine ºtiþi din capitolul doi, de cirozã. Dupã ce a analizat situaþia ºi a ajuns la concluzia cã vremurile sînt tulburi, compensaþiile la medicamente abia de se vãd, iar duºmanii atît aºteaptã, sã dai un semn de slãbiciune, s-a instalat ºi în jilþul de mare judecãtor. Rãmîne de apreciat cã a fãcut lucrurile pe faþã, nu s-a ascuns, ca alþii, în spatele principiului separãrii puterilor în stat. ªmecher fãrã pereche, Deceneu a dat o hotãrîre de guvern (cã el era ºi guvern, am uitat sã vã spun) prin care a abrogat pedeapsa cu moartea pentru regii în exerciþiu. În sfîrºit, Europa putea respira liniºtitã: în Dacia era mare ºtab unul care nu pãrea sã aibã vreo abilitate managerialã. Popa a rãmas mare sculã pe basculã la Sarmizegetusa, pînã cînd a dat colþu’ ºi i-a luat locul unul Comosicus. Tot un popã. «Tot un drac», murmura norodul, atît cît mai rãmãsese. Cã am uitat sã vã spun, dupã moartea lui Burebista, Dacia se împãrþise în patru, apoi în cinci euroregiuni, c-aºa-i învãþase cineva cã s-ar putea integra mai repede în lumea civilizatã. Astfel explicã analiºtii politici evenimentele, dar realitatea e cã dacii se sãturaserã pînã peste cap de conducãtorii lor, de prescurã ºi de apa sfinþitã pe care-o beau în lipsa cuvintelor tradiþionale - miel, brînzã, vin, chiar ºi viezure - pe care mai cã le uitaserã. Singura faptã mai acãtãrii a lui Comosicus a fost cã a murit ºi i-a lãsat locul lui Scorillo. Ãsta se þinea de filosof, de stãteau dacii zile-n ºir uitîndu-se-n gura lui, întrebîndu-se ca proºtii: «Mã, de unde le tot scoate, c-o are destul de micã?!». În sfîrºit, deºi nu prea agreau filosofii, dacii l-au pãstrat vreo 40 de ani la conducere, numai de fricã sã nu le vinã dracului în fruntea þãrii vreun nenorocit de popã. Cã nu puteau uita cît pãtimiserã sub cei de dinainte. Dar, pînã la urmã, ºi filosofii înghit gutuia, ceea ce fãcu ºi Scorillo, care, din acest motiv, destul de întemeiat, nu mai prinse scandalurile cu care a umplut fi-su lumea anticã. Diurpaneus îl botezase tac-su, care, ca orice dac, era precursor la orice a apãrut ulterior pe mapamondul lumii, dar dupã cum se va vedea, numele nu i s-a pãrut prea cool ºi îºi va lua un altul, devenit renume, în urma unor cafteli petrecute pe ambele maluri ale Dunãrii”. Dar astea le vei afla, iubite cititorule, de-abia în capitolul urmãtor. Deºi nouã ni se pare uºoarã, tranziþia a fost grea pentru daci. Dar ei nu bãgau de seamã, sãracii, cã trãiau din amintiri. E drept cã Brucanus le prezisese 150 de ani de tranziþie, dar amintirile din vremea lui Burebista le þineau de cald pe puþin 300 de ani. Cã nu se puteau uita aºa uºor chefurile de la plenarele ºi congresele de tot felul, nici cum îºi fãceau concediile la mare, unde, dupã douã-trei ulcele de vin, îi cãsãpeau pe turiºtii greci, pãtrunºi în spaþiul carpato-danubiano-pontic fãrã viza aferentã. Rugãciunile de tristã amintire din vremurile lui Deceneu ºi Comosicus îi iritaserã vizibil, ºi de-aia unii îºi luaserã cîmpii, cîte zece hectare, conform Legii 18. Codrii nu ºi-i luaserã, fiindcã aºteptau legea junglei, prin care prefecþii, parlamentarii ºi toþi ceilalþi tarabostes din aparatul de stat ºi-i vor însuºi, prin interpuºi, ca sã aibã DNA-ul de lucru mãcar vreo douã mii de ani.

Scãpaþi cu greu de talibani, ºurubul reformelor s-a mai lãrgit cu un deget, iar ajutoarele din Imperiul Roman începuserã sã le dea speranþa cã, odatã ºi-odatã, se vor integra în lumea bogatã ºi civilizatã, deºi civilizaþia nu-i interesa nici un pic.

Andreea Paul Vass îi îndemna pe români sã munceascã, dacã vor sã iasã din sãrãcie. Primul care i-a ascultat îndemnul a fost soþul ei, unul dintre cei trei acþionari ai firmei ,,Romcontrol” S.A., care s-a spetit cu dosarele de restituire a proprietãþilor, dosare care au fost, de regulã, supraevaluate. ªi, fiindcã nu-i place sã-ºi vadã bãrbatul trîndãvind, l-a încurajat sã aibã contracte fãrã numãr cu statul, pe care ea îl reprezenta (cu clanþa) la cel mai înalt nivel.

Elena Udrea s-a supãrat cã un aºa-zis ziarist a fãcut-o ,,paþachinã, adicã tîrfã, incultã ºi maimuþã care se suie în copac”. E incredibil pînã unde s-a ajuns, în þara asta, cu lipsa de respect faþã de putori.

Pardon, faþã de valori. Personajul hamletian (a fi sau a nu fi penelist, asta-i întrebarea întrebãtoare) Dacian Trabantian Cioloº, care încã-i plãtit de U.E. cu 8.333 de euro pe lunã pentru a nu face prostii (dar face!), ne îndeamnã pe noi, urmaºii lui Burebista, Decebal ºi compania de sunet ºi lumini, sã ,,colonizãm inteligent Occidentul”. În traducere liberã: uºcheala din România, cã sînt incapabil sã fac lucruri bune...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

N

Amintiri

u mã bucur de rãul nimãnui. Nu e felul meu sã bat din palme cînd vreun semen al meu se aflã la necaz. Niciodatã nu am fost altcumva decît aºa cum am învãþat de la pãrinþi. De la ei ºtiu cã nu e bine sã rîvneºti la bucatele vecinului sau ale altcuiva... ªi þin minte cã ogorul nostru de grîu se învecina cu acela al unui þãran din alt sat, care venea o datã sau de douã ori pe an, primãvara, la arat sau la prãºit ºi, toamna, la cules. Învãþasem de la mama cã nu e bine sã te lãcomeºti la bunuri care nu-þi aparþin. Chiar dacã ele îþi aduc îndestulare pentru un moment, mai devreme sau mai tîrziu vei da socotealã, dacã nu în faþa legilor de aici, de pe pãmînt, în faþa celor divine, de care nu ai cum scãpa.

Aºa erau oamenii în mijlocul cãrora am vãzut lumina zilei ºi între care am crescut. Fiecare în felul lui era milostiv, bun ºi blînd, culegînd cu braþele doar roadele muncii sale. Oamenii din vremea aceea nu se fereau unii de alþii, ca acum, cînd îºi pãzesc porþile cu nouã rînduri de lacãte ºi zeci de camere de luat vederi. Ei obiºnuiau sã punã de-a curmeziºul uºii coada de mãturã sau cobiliþa pe care o foloseau la cãratul gãleþilor cu apã, semn cã nu e nimeni acasã. ªi nu am auzit sã se fi plîns careva cã i s-a furat din gospodãrie sau cã i s-a cotrobãit prin locuinþã ori prin cuibare, dupã ouã. Altã lume, o lume de poveste...

Aºa au fost crescuþi sãtenii de la o generaþie la alta, numai cã obiceiul acesta avea sã disparã cu timpul. ªi lumea din satul meu avea sã se schimbe, odatã cu apariþia oamenilor din alte pãrþi, veniþi sã munceascã în balastierã, la plantarea puietului în pãdure sau la alte activitãþi. Þin minte cum, într-o primãvarã, pe cînd nici nu se luase bine mustul zãpezii, în grãdinile oamenilor ºi-au fãcut apariþia echipe mixte de muncitori, îmbrãcaþi în salopete, purtînd niºte pompe de stropit. Se opreau la fiecare copac ºi-l spãlau cu soluþie de piatrã vînãtã, de la rãdãcinã pînã în vîrful celei mai înalte crenguþe, cam aºa cum fãceau mamele cu pruncii lor, de nu le lãsau nici o pãrticicã de pe corp nesãpunitã. Nu era pom care sã nu fi fost stropit cu acea soluþie. Pe atunci nu prea înþelegeam de ce se stropeau pomii, care nici mãcar nu

Cu Tudor Gheorghe la Sala Palatului, de Sf. Dumitru

ª

i de aceastã datã, în spectacolul susþinut la 26 octombrie, maestrul rapsod, neîntrecut recitator al poeziilor de mare sensibilitate, ne-a oferit un veritabil regal de culturã, punctînd, ca întotdeauna, trãiri neaºteptate, dar dorite de spectatorii amatori de frumos.

Tudor Gheorghe, ,,olteanul universal”, ne-a fermecat cu poezii de autenticã simþire naþionalã ºi cîntece îndrãgite de români. Ne-a impresionat simbioza creatã între amfitrion, maestrul Tudor Gheorghe, Orchestra Naþionalã Radio ºi Corul Naþional de Camerã ,,Madrigal”, uniþi sub bagheta dirijorului ºi orchestratorului Marius Hristescu.

Tudor Gheorghe, care a împlinit 71 de ani de viaþã ºi 51 de ani de carierã, a fost rãsfãþat de ursitoare. A primit daruri alese: un simþ acut al melodiei ºi darul mãsurii. „Este inima acestui pãmînt troienit de toate lacrimile lumii”, aºa cum spunea Ioan Alexandru. Trubadurul de

Amintiri despre revista „FLACÃRA“ (2) GRIGORESCU DE VÎNZARE De vorbã cu Alexandru Vlahuþã (1)

A

þi citit, desigur, cu toþii, în ziare aceastã ºtire scurtã, precisã, brutalã: „Zilele acestea, dl.

Alexandru Vlahuþã va pune în vînzare colecþia sa de tablouri. Se ºtie cã în aceastã preþioasã colecþie sînt peste 60 de tablouri de Grigorescu, din cele mai bune epoce ºi înfãþiºînd aproape toatã gama de genuri ºi de subiecte în care s-a manifestat geniul marelui nostru pictor. ªi, desigur, ca ºi noi, trebue sã fi simþit, citind aceastã informaþie, o impresie de vagã pãrere de rãu, sentiment de nelãmurire ºi contrazicere. Vlahuþã vinde pe Grigorescu! Pioasa expoziþie a maestrului Vlahuþã este pe punctul de a se împrãºtia! Comoara aceea de artã, care forma, pînã acum, una dintre atracþiile artistice ale Bucureºtilor ºi pe care orice strãin þine sã le

Polemici

aveau flori, ci doar niºte muguraºi, ca niºte ochiºori de gãrgãriþã. Mai apoi m-am dumirit cã pomii se stropeau împotriva omizilor, a insectelor dãunãtoare. De îndatã ce înfrunzeau crengile, copacii se îmbrãcau într-un strai de un verde strãlucitor, iar printre frunzele lor mari, fructele artîrnau, pînã toamna tîrziu, ca niºte globuri de aur, de-þi era mai mare dragul sã le priveºti. ªi-am mai vãzut, în anii copilãriei mele, cum nunþile începeau de sîmbãtã seara ºi se terminau miercurea pe la amiazã, cu veselia rachiului miresii, atunci cînd femeile în costume populare jucau de credeai cã li se rupe pãmîntul sub tãlpi, în cîntecul þambalului, însoþit de vocea rãguºitã a lãutarului, care încerca sã-i þinã isonul.

Amintiri... Amintiri de care m-am bucurat din plin, pentru cã sãtenii nu erau ca aceia de acum, cu nasul pe sus. ªtiau sã iubeascã, sã petreacã, dar sã ºi munceascã, sã meargã la bisericã sã se roage ºi nu sã-ºi etaleze aurul de la gît... Pentru cã þãranul de altãdatã chiar credea în bunãtatea lui Dumnezeu... De aceea, el nu lãcomea la bunurile altora, chiar dacã ducea lipsã de multe din cele necesare vieþii. Apoi, nici nu se plîngea cã-l atacã lupii, urºii ori ºerpii, precum vedem cã se întîmplã în zilele noastre.

Nu ne vom bucura de rãul nimãnui, pentru cã la mama în casã am învãþat cã nu e frumos sã rîzi de cel de lîngã tine, mai ales dacã acesta se aflã la necaz. Pentru cã fiecare om este creaþia lui Dumnezeu ºi trebuie sã trãiascã aºa cum gãseºte el de cuviinþã. Eu nu am dreptul sã judec pe nimeni ºi chiar nu mã intereseazã deloc cînd aud, prin ,,tîrgul” de la televizor, cum încã un primar sau un demnitar a fost prins cu mîþa-n sac. E treaba lor, dar spun - ºi nu sînt lucruri noi – cã atunci cînd omul ºi-o face cu mîna lui, trebuie sã dea socotealã societãþii, oamenilor ºi, mai tîrziu, lui Dumnezeu. Cãci, vorba ceea, aici scapi, nu scapi, dar dincolo, în ceruri, nu va rãmîne nimic neplãtit de pe lumea asta. Oricum, eu nu mã voi mai întîlni cu lumea satului meu de odinioarã, cînd sunetul clopotului însemna cu adevãrat cinstirea Maicii Domnului ºi a fiinþei noastre strãmoºeºti, întru credinþã ºi iubire de OM, dar tare m-aº bucura sã aflu cã þãranii sînt milostivi unii cu alþii ºi la fel de cinstiþi precum cei din vremea copilãriei mele.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” la curþile dorului are o magie aparte: este exuberant ºi tulburãtor, emanã sensibilitate, detaºare ºi adevãruri.

Preocupat dintotdeauna de limpezimea problemelor, se amuzã serios de stupiditatea pe care o poate declanºa parada de virtute. Nu s-a risipit niciodatã, preþuind timpul sãu, care este, de fapt, timpul creaþiei ºi al dãruirii. A fãcut de cîteva ori ocolul þãrii ºi al lumii de dincolo de Ocean, ca mesager al poeziei ºi al cîntecului românesc.

Aºa cum ne-a mãrturisit artistul, a fost prezent ºi în Republica Moldova, unde a susþinut 30 de spectacole, în cele mai îndepãrtate localitãþi, întîlnind peste tot un public avid de culturã ºi de unitate spiritualã.

Spectatorii prezenþi la Sala Palatului au trãit la superlativ momentele de culturã autenticã ºi de simþire înãlþãtoare în chiar ziua de cinstire a Sfîntului Dumitru Basarabov, ocrotitor al Bucureºtilor. În spatele ,,olteanului absolut” s-a aflat, ca întotdeauna, poezia popularã ºi cultã româneascã, acþionînd ca un resort care îl înalþã mereu ºi care, prin el, ne înalþã ºi pe noi. Ne-am convins, la terminarea recitalului sãu, cã maestrul Tudor Gheorghe este produsul firesc al versului ºi al melosului românesc.

ANTON VOICU cunoascã, în curînd se va desface ca o marfã oarecare.

Pentru ce? Care e pricina care a putut hotãrî pe dl.

Vlahuþã sã scoatã în vînzare aceea ce prietenia ºi bunul sãu gust ºi înalta sa înþelegere de artã au ales ca fiind mai bun, ca fiind superior din superioarele creaþiuni ale marelui Grigorescu? ªi n-am putut înþelege. Atunci, ne-am hotãrît sã-l vizitãm.

- Adevãrat e cã vindeþi pe Grigorescu? - a fost prima mea întrebare.

- Adevãrat! - mi-a rãspuns dl. Vlahuþã, cu glasul sãu grav, tremurat. Sînt obosit. Nu mai pot. De 17 ani sînt paznicul acestor tablouri - zise maestrul, arãtînd, cu un gest larg, bogata colecþie care-i împodobeºte zidurile salonului. ªi schiþînd acest gest, marele poet îmi fãcu, o clipã, impresia unui corect custode de muzeu istoric, obiºnuit sã arate, cu-aceleaºi gesturi, aceleaºi tablouri, vizitatorilor curioºi. Apoi, continuã: - Îmi pare foarte rãu cã trebuie sã mã despart de aceste superioare creaþiuni de artã, în mijlocul cãrora am trãit atîta vreme, - dar... ce sã fac? Nu mai pot nici sã le port de grijã, nici sã cheltuiesc pentru ele. Fiindcã aceste

Tudor Gheorghe, un interpret de mare forþã emoþionalã, care nu ºi-a dezamãgit niciodatã publicul.

Omagiu republicilor!

Nu mi-au plãcut regii...

De ce sã fie ei peste oamenii valoroºi, Pretextînd al lor sînge albastru, Ne-nþelegînd pe pacifistul ªalom Alehem, Dupã care, Cine distinge om de om Acela nu e om...

Diabolicul ºi inteligentul Voltaire I-a blestemat, spunînd: „Conducãtorii sãlbaticilor, Care au pustiit Franþa, Italia, Spania ºi Anglia, Au devenit monarhii“...

Iar genialul Napoleon Bonaparte, Pe cînd avea încã un suflet iacobin, Nu s-a sfiit sã exclame: „Republica este ca ºi soarele Care strãluceºte prin el însuºi, Numai orbii nu vãd!”.

DORU POPOVICI

M I C R O S I O A N E

Destin De unde sã fi ºtiut ea, mama, cã fiul ei avea sã ajungã ministrul Agriculturii?

- Mamã, cînd se culege grîul?

Vis Fiecare cum e: scaietele rîvneºte la o excursie colosalã în lîna oii.

Intuiþie - Înþelegi?

- Sigur cã înþeleg. De altfel, nu-mi trebuie decît jumãtate din ceea ce mi-ai spus.

VASILE BÃRAN tablouri m-au costat multe parale. Crezi cã eu sînt stãpîn aici în casã? Aºi, ele sînt stãpîne. De cîte ori mã mut, grija mea cea dintîiu este sã gãsesc o casã în care sã poatã încãpea frumos tablourile lui Grigorescu. De mine nu mai e vorba. Eu stau unde-o da Dumnezeu.

Tablourile sã fie bine gãzduite. Ei, ºi asta costã... Mã transformasem mai mult într-un intendent al lui Grigorescu, într-un fel de«valet de pied», care primeºte lumea cu zîmbetul pe buze ºi îi explicã cu amabilitate opera genialului pictor. Orice strãin mai de seamã care venea prin Bucureºti trebuia sã treacã ºi prin casa mea, ca sã vadã tablourile lui Grigorescu. Eu am primit întotdeauna pe toatã lumea cu dragoste. Dar ºi aceastã dragoste, de la o vreme, cam oboseºte“. (va urma) I. HANGIU

Pag. a 5-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Românii, þinînd drumul lui Napoleon cel Mare Din istoria campaniei lui Napoleon în Italia (17961797) e cunoscut faptul cã rãzboinicul împãrat - pe atunci numai general, tînãr de 27 de ani - trei zile s-a zvîrcolit degeaba sã respingã un batalion de austrieci, pe care, dacã l-ar fi putut birui, ar fi nimicit întreaga armatã austriacã. În raportul pe care-l face însuºi Napoleon cãtre directorul Republicii, spune limpede cã singur acest batalion l-a adus în neputinþa de-a înconjura ºi de-a strivi cu totul armatele imperiale ale habsburgilor. El admirã statornicia ºi vitejia acestui batalion „îndrãcit” ºi n-are destule cuvinte sã laude îndãrãtnicia acestor nemþi, a cãror rezistenþã a fost, întradevãr, neînchipuit de eroicã. Cronicarii pun în gura lui Napoleon cuvintele cã, de-ar avea el un asemenea batalion, ar ajunge la Viena în trei zile.

Napoleon, însã, nu ºtia pe cine laudã. Acel batalion nu era de nemþi. În întreg batalionul era un singur neamþ, maiorul, ºi-l chema Voestenradt; toþi ofiþerii ºi soldaþii batalionului erau, pînã la unul, români. Ei, românii, au apãrat podul peste care n-a putut trece Napoleon trei zile de-a rîndul, cu toate cã el, vrednicul ºi norocosul general, s-a opintit în chipul cel mai disperat sã-l arunce îndãrãt de pe Rîul Apone ºi de pe mocirloasele lui maluri.

Era batalionul al doilea dintr-al doilea regiment de plãieºi români, din nordul Ardealului. Celelalte douã batalioane ale regimentului se luptau pe vremea aceasta, la Rin, cu oºtirile Republicii. Românii, pe atunci, formau în Austria o armatã separatã, un corp mic ºi compus din douã regimente de infanterie cu tunuri, ºi unul de cavalerie. Regimentul de cavalerie n-a avut prilejul sã se distingã în lupte; regimentele de infanterie însã - unul în Nord, la Nãsãud, altul în Sud, la Fãgãraº - au fost oaste de elitã, o dorobãnþime despre care un istoric austriac zice cã „era singura oaste pe ale cãrei urme puteau habsburgii sã alerge cu încredere vegheatã pe cîmpul de luptã”. Numele obiºnuit de „phalanx valachica prima, secunda, tertia” pentru batalioanele unui regiment ºi ale celuilalt se regãseºte prin mai toate Ordinele de Zi ale armatei austriece, pînã la 1866, date pe timpul luptelor cîte le-au purtat habsburgii de la 1796 încoace. Aceste „falange” au fost avangarda oºtilor imperiale, ºi de nenumãrate ori generalii îºi cereau onoarea de-a li se da cîte un batalion „transilvanico-valah” sub comanda lor. ªi iarãºi de multe ori, dupã lupte mari, cîte o „phalanx valachica” era scoasã ºi lãudatã în faþa întregii armate („in conspectu totius exercitus” e termenul întrebuinþat de generali, în rapoarte).

Dupã ce Napoleon veni în Italia ºi luã comanda supremã, oºtirile austriece au fost bãtute mereu. Împãratul Austriei, vãzîndu-se strîmtorat, a trimis în Italia alte douã corpuri de armatã. Într-unul din acestea se afla ºi batalionul românesc al doilea. Amîndouã cor-

ªtefan cel Mare, faþã cu impostura (2) Planul de a ataca Moldova din douã pãrþi a eºuat, a urmat bãtãlia de la Pîrîul Alb, la 26 iulie. Dupã trei zile de refacere, sultanul a înaintat spre cetatea Suceava.

Ajuns aproape de cetatea de scaun, sultanul a trimis o parte din armata sa spre cetatea Hotinului, în timp ce el asedia cetatea Sucevii. Turcii n-au putut cuceri nici una dintre cele douã cetãþi ºi, ca urmare, oastea otomanã a început retragerea spre Dunãre. În drum, turcii au atacat cetatea Neamþului, dar nici pe aceasta n-au putut-o cuceri. Între timp, cele douã cetãþi din sudul þãrii, Chilia ºi Cetatea Alba, au fost ºi ele asediate de trupe de pe uscat ºi de pe corãbii. La mijlocul lunii august, oastea otomanã trecea în sudul Dunãrii epuizatã fizic ºi psihic. O flotã care ar fi trebuit sã aducã provizii a fost împrãºtiatã de o furtunã în Marea Neagrã.

Anonimul, afirmînd cã ªtefan cel Mare a suferit o înfrîngere zdrobitoare la asediul Chiliei, în 1462, n-a ºtiut cã a cãlcat pe un teren minat ºi, inconºtient, dar ºi neinformat, a încercat sã scadã numãrul victoriilor domnului român, numai cã, potrivit înþelegerii sale militare, de fapt, domnul a mai cîºtigat alte cinci victorii. Aºadar, l-a informat greºit pe medicul veneþian, cînd a spus cã a obþinut 34 de victorii. Dacã, dupã concepþia Anonimului, un asediu al unei cetãþi nereuºit este echivalent cu o înfrîngere zdrobitoare, atunci sultanul neizbutind sã cucereascã cele cinci cetãþi moldoveneºti, înseamnã cã

purile aveau sã se uneascã, dar nu le-a dat rãgaz Napoleon. În cele dintîi zile, Napoleon a fost bãtut de primul corp la Piave, a fost respins, apoi, dupã cîteva zile la Verona, iar în a treia luptã, la Caldiero, unde Napoleon i-a atacat pe austrieci cu toatã puterea oºtirilor sale, a aflat atîta rezistenþã încît a trebuit sã se retragã, ºi a intrat la griji, cãci sosea celãlalt corp de armatã austriacã din Tirol ºi-i cãdea în spate. Atunci, Napoleon a atacat din nou corpul de oaste pe care-l avea în faþã, ca sã-l împingã ºi sã-ºi facã larg. Poziþia cea mai importantã pe care trebuia s-o ia Napoleon era tocmai Podul de la Arcole, la Areda Veneþiei. Dacã ar fi luat francezii podul, armata austriacã ar fi fost la rîndul ei înconjuratã ºi atacatã pe la spate, ºi ar fi fost, fãrã îndoialã, nimicitã.

Apãrarea podului a fost încredinþatã batalionului românesc. Se înþelege, malul era apãrat de altã oaste, dar podul însuºi era dat în seama românilor.

Chiar în capul podului stãtea cãpitanul Rotar, care a ºi fost ucis în ziua dintîi. Dupã datele oficiale, cei care s-au luptat în fruntea frunþii au fost stegarul Toader Rãul, sergentul Gavrilã ºi cãpitanul Herþa, cu cetele lor.

Nu e de comparat, bineînþeles, dar, cu toate acestea, pomenesc aici lupta de la Cãlugãreni, pentru cã amîndouã aceste lupte au puncte de asemãnare. Francezii izbirã pe români cu adevãratã furie. Generalul Augereau, cu steagul în mînã, mergea el însuºi în fruntea ostaºilor; neisprãvind nimic, a luat Napoleon steagul ºi a comandat atacul în persoanã. În învãlmãºealã, adjutantul sãu, Muinon, a cãzut lîngã el; Lannes, generalul, a fost rãnit, ºi însuºi Napoleon, luat de vîrtejul soldaþilor sãi care fugeau, a ajuns în mocirlã ºi a scãpat cu greutate din noroi. A doua zi, lupta la pod, cu românii, a þinut din zori pînã seara.

Napoleon însã, prin miºcãri dibace, a înconjurat poziþia ºi i-a determinat pe austrieci, a treia zi, pe la amiazã, sã se retragã din poziþia lor. Românii, însã, aflaþi la pod, au þinut lupta pînã în amurg ºi apoi s-au retras ºi ei. În acele zile au murit un cãpitan ºi 135 de ostaºi, 3 cãpitani ºi 2 locotenenþi, iar 654 de soldaþi au fost rãniþi.

Un cãpitan cu 45 de oameni a ajuns în captivitate. Dintre rãniþi au murit, în zilele ce au urmat, 260, aºa cã apãrarea podului au plãtit-o românii, cu viaþa a 395 de oameni. În mîinile românilor au încãput 350 de francezi, luaþi ca prizonieri. În aceste trei zile a fost o luptã mare, ceea ce se vede din numãrul morþilor, care se ridicã la 20.000, cam atîþia francezi cîþi ºi austrieci.

Acesta a fost „îndrãcitul” batalion pe care-l lãuda Napoleon cu aºa de mari cuvinte. O „falangã valahicã”.

Iar fapta ei, care i s-a pãrut aºa de eroicã ºi îndrãzneaþã celui mai îndrãzneþ general al timpurilor moderne, a fost ºi atunci recomandatã prin Ordin de Zi, ca exemplu de statornicie ºi vitejie, ºi este ºi astãzi preamãritã ºi neuitatã. ªi acum se mai dã ca exemplu, fie prin scrieri istorice, fie prin cãrþi de citire, tineretului, numai cît se înþelege - batalionul e numit „de nemþi”, sau cel puþin „batalion austriac”, dar nimeni nu-ºi mai aduce aminte cã el într-adevãr era „transilvanico-valah”.

GEORGE COªBUC (,,Universul literar”, 1 aprilie 1903) s-au luat zidurile cetãþilor respective dupã otomani ºi i-au zdrobit!! Aºa cã socoteala victoriilor lui ªtefan a greºit-o Anonimul, ºi nu domnul.

Dupã Anonim, ªtefan cel Mare a mai avut douã înfrîngeri zdrobitoare, în 1484, cînd a pierdut cele douã cetãþi din sudul þãrii, Chilia ºi Cetatea Albã. Numai cã ªtefan nu avea cum sã fie zdrobit, din moment ce el ºi oastea lui n-au întîmpinat oastea turcã. Firesc ar fi fost ca domnul sã coboare spre sud ºi sã încerce sã despresoare cele douã cetãþi, aºa cum a fãcut-o Iancu de Hunedoara, în 1456, cînd a venit în ajutorul cetãþii Belgradului ºi i-a bãtut pe turci lîngã zidurile cetãþii. De ce n-a fãcut ªtefan acelaºi lucru? Dacã ar fi fãcut-o, avînd în vedere disproporþia numericã dintre oastea Moldovei ºi cea a Imperiului otoman, înfrîngîndu-i pe turci în cîmp deschis, oastea sa risca sã fie nimicitã. Strategia românilor a fost aceea de a evita o bãtãlie în cîmp deschis, de a-l atrage pe inamic în locuri împãdurite ºi locuri grele prin conformaþia lor, de a-l hãrþui ºi de a-l ataca într-un loc în care acesta nu-ºi putea desfãºura toate forþele. Ioan Vodã cel Cumplit a fãcut imprudenþa de a-i aºtepta pe turci ºi de a primi lupta în cîmp deschis, la Roºcani, deºi boierii îl sfãtuiserã ºi-i ceruserã sã respecte strategia tradiþionalã. Rezultatul: oastea a fost înconjuratã de turci ºi silitã sã se predea, îngãduindu-le acestora sã mãcelãreascã cea mai mare parte a oastei moldoveneºti, sã-l lege pe imprudentul domn de patru cãmile ca sã fie sfîºiat. ªtefan cel Mare a fost un geniu militar, nu putea sã riºte pierderea armatei sale.

Pornind de la lecþia lui Boia, Anonimul afirmã iresponsabil cã „existã mai multe mituri ºi adevãruri istorice mai puþin cunoscute, chiar denaturate, despre faptele de vitejie,

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Anii '60. Geo Bogza dã sfaturi unei eleve de liceu, care, pe atunci, se numea Ileana Bradu, dupã care s-a fãcut cunoscutã sub numele de Ileana Mãlãncioiu. Fotografie realizatã de Ion Miclea.

Scrisoare cãtre tineri Nu plecaþi, copii, de lîngã noi, Nu plecaþi cu gîndul uitãrii de þarã Nu ne pãrãsiþi în lacrimi ºi-n nevoi Casa pãrinteascã n-o lãsaþi sã piarã. ªi zidiþi, copii, cinstea ºi dreptatea ªi zidiþi o þarã caldã ºi frumoasã ªi pãstraþi în suflet demnitatea, Vatra româneascã ºi cerul de acasã.

Bucuraþi-vã - e vînt de toamnã Bucuraþi-vã de tot ce este-n noi, Bucuraþi-vã de fiecare poamã, Aveþi grijã de cei în nevoi.

MIRCEA TUTILÃ

Mi s-a umplut inima de greieri Un greiere stã pe covor nemiºcat Nu ºtie încotro s-o apuce Altul în oglinda timpului s-a uitat Sã vadã toamna încotro-l duce Apoi, prin crãpãturile inimii s-a strecurat Îi place sã asculte viscolul dinãuntru Polul Nord peste el s-a rãsturnat ªi nu mã lasã ºi pe mine sã intru ªi sufletul mi s-a umplut de greieri muþi Abia aºtept sã vinã noaptea dintre nunþi Unul a intrat în chitarã ºi cîntã Ca ºi cînd mireasa ar fi fugit de la nuntã Sfîºiindu-ºi rochia-n stalactite Sub privirile mele îngãlbenite Pulberea-n vînt va porni sã ne cearnã E varã în cer, în greieri e iarnã.

ADI SFINTEª, 29 octombrie 2016 despre viaþa personalã ºi, mai ales, despre activitatea de ctitorire a unei cetãþi, biserici ºi mînãstiri”. Noroc cu Boia ºi alþi comilitoni de-ai sãi, ca acest Anonim, care îndreaptã greºelile, denaturãrile din manualele de istorie publicate pînã la ei. Dacã faci o analizã imparþialã a ceea ce s-a scris despre ªtefan, pornind la o cercetare ºi o analizã corectã a documentelor, se poate demonstra cît de penibile ºi idioate sînt aceste încercãri de o aºa-zisã demitizare. Realitatea e cã istoricii serioºi de pînã acum ºi-au bazat scrierile pe documente, pe o cercetare asiduã, ºi nu pe interpretãri stupide, care nu au nimic în comun cu realitatea istoricã.

Trebuie subliniat cã cercetãrile serioase ºi interpretãrile istoricilor noºtri care ºi-au respectat meseria s-au bazat pe documente pe care le-au descoperit în arhivele sau în cronicile strãine. Au trebuit sã ºtie latineºte, greceºte, italieneºte, turca, polona, germana ºi franceza. Deci nu au inventat nimic, n-au fãcut o istorie a românilor de felul unei Vulgate, cum credea Neagu Djuvara, adicã a unei scrieri în felul Bibliei, în care trebuia sã crezi ºi sã nu cercetezi. (va urma) MANOLE NEAGOE

Pag. a 6-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Între trecut ºi prezent (6) Anii 1950 – 1955 Într-o sîmbãtã dimineaþa, a venit la mine acasã primãriþa comunei Tiliºca, a cãrei sorã, plecatã definitiv în America, la tatãl sãu, a fost colegã de bancã cu mine. Din acest motiv, primãriþa mã simpatiza, vãzînd în mine pe „sora ei“.

Fãrã altã introducere, mi-a spus: „Lucreþia (numele meu de botez), te-am numit funcþionarã la Primãrie. De luni, începi programul“. Nu fãcusem nici o cerere, nici nu ºtiam cã existã un post ºi, apoi, nu puteam „visa“ la aºa ceva. Pe timpul acela, sã fii funcþionar la Primãrie era o mare cinste ºi erai considerat „cineva“, iar eu abia aveam 17 ani. Luni dimineaþa, foarte emoþionatã, m-am prezentat la Primãrie, care era la distanþã de 5 minute de casa mea. Cînd m-a vãzut notarul (în prag de pensionare), care nu mã cunoºtea, m-a întrebat, în glumã, dacã mã mai joc cu pãpuºile. Apoi a adãugat: „am sã scot din tine o funcþionarã de elitã, mã voi ocupa personal sã te introduc în «tainele» Primãriei“.

S-a þinut de cuvînt. Dupã o perioadã, printr-un decret dat de Marea Adunare Naþionalã, s-a votat legea prin care se înfiinþau Sfaturile Populare ca organe locale ale puterii de stat. Notarul a fost pensionat, primãriþa a fost transferatã la Sfatul Popular Raional Sibiu, iar eu devenisem „domniºoara noastrã de la Primãrie“, cum îmi spuneau sãtenii, care m-au îndrãgit ºi pe care i-am ajutat, dupã puterile mele, în foarte multe probleme. În locul notarului, a venit o SECRETARÃ, o tînãrã muncitoare care nu avea nici liceul, fãcuse doar un curs de pregãtire de douã luni pentru funcþia respectivã. În locul primarului, acum PREªEDINTE, a venit un fost muncitor; TOVARêUL era analfabet, citea silabisind. Era ursuz ºi bãnuitor. Clasa muncitoare îºi intrase în rol, devenise atotputernicã.

Preºedintele care, în calitatea sa, oficia ºi cãsãtoriile civile, dîndu-ºi seama cã e penibil în faþa mirilor cînd citeºte silabisind, a dat o decizie de numire a mea ca Ofiþer al Stãrii Civile, calitate în care am oficiat multe cãsãtorii ºi eram grozav de mîndrã cînd îmi puneam Tricolorul ºi îi întrebam dacã de „bunã voie...“. Eram invitatã la toate nunþile ºi ele se þineau lanþ din iarnã pînã-n primãvarã, cînd oierii urcau iar sus la munte, la izvor. La Sfatul Popular, au mai apãrut „bãgãtorii de seamã“, activistul de partid ºi securistul.

Prezenþa lor mã incomoda, mã apãsa. În acea perioadã, au avut loc transformãri pe plan politic, economic ºi cultural, cum ar fi: impunerea cotelor obligatorii de cereale, clasificarea þãranilor în categorii sociale - chiaburi, mijlocaºi ºi sãraci. Pentru chiaburi, se percepea o cotã în plus, iar copiii lor nu aveau dreptul sã urmeze o facultate. Se con-

Doamne, ce tragedie! (2) Nobelul are o secþie pentru limbaj de bordel ºi noi nu ºtim?!

Cel mai adesea cu ºliþul desfãcut ºi cu pantalonii în vine în scrierile sale, Cãrtãrescu se revoltã pe limba lui pornograficã, acuzînd chiar ºi Academia Românã cã este plinã de naþionaliºti ºi antioccidentali! Bate ºaua ca sã priceapã iapa, poate, poate, de milã, de silã, cineva se va îndura sã facã din el mãcar un membru corespondent al Academiei. Dacã n-ar exista naþionaliºti ºi patrioþi, limba noastrã cea românã, literatura ºi patria ar fi fost complet schingiuite de pornografi precum Cãrtãrescu, Patapievici ºi alþi vînzãtori de identitate naþionalã, care fac, astãzi, cãrþile Occidentului. De unde respect pentru valorile naþionale la Mircea Cãrtãrescu, cînd el deþine în palmares un premiu fraudulos „pentru o carte în care a plagiat pagina 194 a volumului «Viaþa ºi opiniile lui Tristram Shandy», scrisã de Lawrence Sterne? Nu numai atît! În cartea «Faruri, vitrine, fotografii», premiatã, cu fanfarã, de U.S.R., Cãrtãrescu a plagiat din cîntãrile slujbei de înmormîntare, din Heimito von Doderer - «Ferestre luminate», din «Scrisoarea lui Pliniu cel Tînãr cãtre Împãratul Traian», din John Locke - «Eseu asupra intelectului omenesc»“, scrie Ion Spînu. Cãrtãrescu ºi-a recunoscut plagiatul, însã, aºa trivial ºi obscen în scriiturã, cum îl ºtiu cititorii lucizi, Cãrtãrescu s-a bucurat, de-a lungul vremii, de mult zgomot opulent pentru nimic, publicitate peste bunul-simþ, linguºitori ºi lãtrãtori din aceeaºi spiþã, poetesele au salivat la

Polemici

struia CASA SCÎNTEII ºi, la 3 decembrie 1950, au avut loc primele alegeri de deputaþi în Sfaturile Populare. Începuse naþionalizarea unei pãrþi a fondului de locuinþe de la oraº.

La 2 iunie 1952, Marea Adunare Naþionalã l-a ales pe dr. Petru Groza preºedinte al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale ºi pe Gh. Gheorghiu-Dej preºedinte al Consiliului de Miniºtri. S-a adoptat ºi o nouã Constituþie.

Pe plan economic, în 1953 a început sã producã uzina „Autobuzul“, din Bucureºti, ºi s-a terminat construcþia Teatrului de Operã ºi Balet. De asemenea, s-a înfiinþat Institutul de Filozofie al Academiei.

Pe plan cultural, George Cãlinescu a scris „Bietul Ioanide“; Camil Petrescu - „Un om între oameni“; Miron Radu Paraschivescu - „Laude“, iar Corneliu Baba a pictat portretul lui Mihail Sadoveanu. Între 2 ºi 14 august 1955, s-a desfãurat, la Bucureºti, al IV-lea Festival Mondial al Tineretului ºi Studenþilor. La 20 iunie 1954, s-a inaugurat podul de peste Dunãre, dintre Giurgiu ºi Ruse – „Podul Prieteniei“, înlesnind legãtura dintre România ºi Bulgaria. Între 11 ºi 14 mai 1955, a avut loc, la Varºovia, Conferinþa Statelor Socialiste pentru Asigurarea Pãcii ºi Securitãþii în Europa. La 14 mai, s-a semnat Tratatul de Prietenie ºi Colaborare între Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germanã, Polonia, România, Ungaria ºi U.R.S.S. (Tratatul de la Varºovia). Primãria comunei Tiliºca este o clãdire frumoasã, iar prin faþa sa curge, lin, rîul Lunca, sã se scalde în Cibin. Biroul meu era spaþios, cu geamuri mari ºi luminoase ºi îl „împãrþeam“ doar cu contabilul. De douã ori pe lunã, împreunã cu medicul de circumscripþie ºi perceptorul, mergeam cu trãsura în satul Rod, care aparþinea de comuna Tiliºca, pentru a rezolva diferite probleme ale cetãþenilor.

Drumul pînã acolo „ºerpuia“ printr-o pãdure, urcînd spre munte, pe colinele cãreia turmele de mioare pãºteau iarba grasã, nepoluatã. Tropotul copitelor cailor, zgomotul roþilor trãsurii ºi tãlãngile oilor aºterneau în suflet o pace divinã. La prînz, dupã ce terminam treaba, cîte o gospodinã din Rod ne invita la o „zupã“ de gãinã grasã, tãiatã special pentru noi, ºi la scovergile cu brînzã. La plecare, în trãsurã gãseam coºuri cu fructe, ouã etc. „pentru a avea inima împãcatã cã i-am ajutat“, spuneau oamenii. Medicul fiind mare pescar, la întoarcere ne opream pe marginea rîului care strãjuia ºoseaua, pe care rar trecea cîte o maºinã, pentru a prinde peºte. Nu prindea, deºi pãstrãvii, fiind apa limpede, se vedeau cu ochiul liber. Acele zile liniºtite, odihnitoare, senine, nu le-am mai regãsit, dar s-au imprimat adînc în conºtiinþa mea, unde vor sta de-a pururea. (va urma) LILIANA TETELEA

gîndul unei nopþi destrãbãlate cu poetul pornograf ºi, iatã-l, plîngînd în pumni ºi zgîriindu-se pe ochi pentru alt Nobel ratat. Iatã cum se demitizeazã, singur, „inestimabilul“ premiant cu nepotrivitul, pentru el, „Nihil sine Deo“, în volumul „Ochiul cãprui al dragostei noastre“: „Eu am fost crescut fãrã Dumnezeu. N-am spus niciodatã «Înger, îngeraºul meu», îngenuncheat împreunã cu mama lîngã pat, n-am fost la bisericã, n-am cîntat colinde creºtine. Din primii ani de viaþã, am auzit cã Dumnezeu nu existã, cã sfinþii, îngerii ºi Isus însuºi sînt nãscociri bãbeºti, cã preoþii sînt niºte trîntori“. ªi alte mostre de toatã jena din scrierile sale: „Îmi bag pu** în regina Angliei“; „Mã fu* în ea de Casa Albã?“; „C.I.A. ce cã**t e!“; „Cãci sfînt era sã lingi cu devoþiune scrotul iubitului tãu“; „Am avut milioane de tîrfe, în massa lor colcãitoare de þîþe, cu**ri ºi vulve“; „Am exersat sodomia!“. Ca sã vedeþi cine dã din coate pentru Nobel! Sau poate cã Nobelul are o secþie pentru limbaj de bordel ºi noi nu ºtim?!

Premiile Nobel au dinamitat, în ultimii ani, opinia publicã Potrivit lui Alfred Nobel, Premiul Nobel pentru Literaturã se acordã scriitorului care „a produs în domeniul literaturii cea mai remarcabilã lucrare într-o tendinþã idealistã“, „lucrare“ însemnînd întreaga operã a unui scriitor. Iatã cã nici literatura n-a scãpat nemilitarizatã ºi neangajatã politic! Pentru comitetul

CIOBURI DE GÎNDURI

Scrisori celeste (Fratelui meu Virgil, plecat dintre noi la vîrsta de 55 de ani) Vã scriu acum, prieteni, din altã galaxie, Deºi sînt prea departe ºi greu de înþeles, Deºi miros ca sfinþii, suav, a veºnicie, ªi-mi ninge-n idealuri durerea tot mai des.

Vã scriu cu disperare, sperînd în tot mai bine, ªi-n tot ce are viaþa în sine grandios, Vã scriu cînd se loveºte abstract ºi crunt în mine Cum ai lovi din umbrã cu ºoapta un colos.

Vã scriu cu împãcare, lipsit total de urã, Dar plin mereu de vervã, de patos ºi avînt, Fiind convins ºi-n moarte cã orice lege-i durã Cît nu-i lipseºte focul ºi viaþa din cuvînt.

Cît încã ºi balanþa în lume este dreaptã, ªi-arginþii biblici tunã cu remuºcãri în mit, ªi cît bãtrînul nostru , eternul „sfînt aºteaptã“ Rãmîne stins pe-o clipã, ca orice prãpãdit.

Vã scriu cu fulgerare, înveºmîntat în ceaþã, ªi-n chiciurã curatã, cum nu s-a mai vãzut: O, Doamne al iertãrii, mi-e dor de-un început În adevãrul ultim, al unui fir de viaþã.

Dar, iatã, scriu cuminte, din altã galaxie, Cã m-am mutat de-o vreme, cu suflet ºi cu tot, Cã zborul printre stele la noi e-o utopie ªi-n colb de-ar fi de aur eu sã trãiesc nu pot.

Vã scriu la grea nevoie, cum scrii cînd eºti departe, Ca unei bune rude, de rang ºi har divin, Ce-n truda sa frumoasã s-a lepãdat de moarte ªi altor vieþi cu viaþa-i s-a dedicat din plin.

Aº vrea sã ºtiu, ca omul, ce lucruri vã frãmîntã, ªi de plecaþii voºtri cumva de vã mai pasã, Apoi... în val de lacrimi sã-ntreb: ce-i pe acasã? ªi noaptea-n sat cocoºii la fel de vã mai cîntã...

V-am scris, cum pot, prieteni, din altã galaxie, Iar pentru empatia ce poate fi rãspuns, Vreau zorii voºtri limpezi ºi plini de bucurie ªi de-mi veþi da atîta... voi spune cã-i de-ajuns.

ILARION BOCA, 1 octombrie 2016

nobelizator nu valoarea conteazã, ci oportunitãþile politice ºi de altã naturã, mai mult sau mai puþin absconse. Premiile Nobel pentru Pace ºi pentru Literaturã sînt compromise de cîteva decenii bune, funcþionînd la cotele oportunitãþilor politice sau de rubedenie protocolarã. Dacã s-ar fi respectat dorinþa lui Alfred Nobel, premianþilor ultimilor ani le-ar fi rãmas amãrîtele de scrieri în dulapurile istoriei personale. Nobelul pentru Literaturã urma sã fie înmînat, culmea, unui muzician, care a fãcut istorie cu muzica sa, dar n-a fãcut literaturã pentru istoria literarã.

Laureaþii pentru Literaturã ºi Pace sînt ori fãcãtori de rãzboaie, cazul lui Obama, vinovat pentru milioanele de victime ale rãzboaielor declanºate în numele unei false democraþii, sau autori mici, cu opere modeste, precum ucrainianca Svetlana Alexandrovna Alexievici, autoare a unei cãrþi pe placul marilor puteri ale lumii, sau Herta Müller, care ar trebui cercetatã pentru plagiat dupã prietenul sãu Oskar Pastior. Instituite dupã moartea lui Alfred Nobel (1833-1896, inginer sudez, inventatorul dinamitei), contrar voinþei sale din Testament, premiile Nobel au dinamitat, în ultimii ani, opinia publicã, intrigatã de decizia Comitetului de la Stockholm, acuzat de partizanate conjuncturale etno-geo-politice în defavoarea valorilor literare. La fel ca ºi „Eurovision“-ul, acest comitet ºi-a pus eticheta de Gogoºerie la comandã.

Sfîrºit MARIA DIANA POPESCU ALFRED NOBEL

Pag. a 7-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Centenarul unui mare patriot: poetul-erou Constantin T. Stoika (1) S-au împlinit 100 de ani de cînd, în primul rãzboi mondial, la 23 octombrie 1916, în urma unui devastator bombardament de artilerie german, pe una dintre crestele munþilor din nordul Vãii Oltului cãdea eroic, la datorie, la numai 24 de ani, poetul sublocotenent Constantin T. Stoika, nãscut la Buzãu. A fost înmormîntat pe o colinã, în apropierea satului Boiºoara. I s-a conferit, post mortem, titlul de erou. Reþinem din ultima scrisoare trimisã, de pe front, mamei sale: „Iubitã mamã… Eu sînt la 500 m de inamic, pînã acum am scãpat de 5 ori de la moarte sigurã. Tu nu fi îngrijoratã. Ce este un ins în massa naþiunii întregi?... Voi rãmîne, deci, pînã la altã ipostazã a sorþii, aici, lîngã tunuri ºi mitraliere ºi poezia ºi arta pentru care mi-am sacrificat tinereþea întreagã mã vor învãþa sã mor mai frumos ºi mai demn…“.

Patriotismul, curajul ºi entuziasmul ieºite din comun ale acestui tînãr atrãseserã atenþia profesorilor de la Facultatea de Litere ºi Filozofie, dar ºi a comandanþilor „ªcolii Militare de Artilerie, Geniu ºi Marinã“, ambele din Bucureºti, pe care le frecventase aproape în paralel.

Memorabile rãmîn cuvintele din scrisoarea adresatã profesorului ºi mentorului sãu, Ovid Densusianu, înaintea plecãrii spre garnizoana Cîineni, fiind mobilizat pe front, în cadrul Regimentului I - Grãniceri: „Plec fãrã nici o ºovãire (…). Dvs., care poate aþi gãsit ºi la mine un suflet tînãr ºi revãrsat spre viaþã, nu uitaþi cã îl duc cu mine ºi acolo, fãrã ca, la rîndu-mi, sã înstrãinez ceva din sentimentele mele.

Aici, în plin pitoresc de munþi, de jur împrejur (…), brazi înfipþi cu îndîrjire în stîncile înalte simbolizeazã, parcã, mîndria noastrã, a tuturor - neînvinsã… Soldaþii sînt mulþumiþi; nu se mai gîndesc la vetre, ca ºi cînd s-ar fi nãscut aici, în munþi! Ce bine întregesc cadrul aceºti soldaþi - grãniceri, poeþi ai munþilor ºi ai hotarelor! Acum încep sã prind din mãreþia misiunii noastre“. ªeban Cioculescu nota admirativ: „Reþineþi, vã rog, aceastã splendidã formulã liricã prin care poetul-erou definea una dintre armele glorioasei noastre armate – pe grãniceri, «poeþi ai munþilor ºi ai hotarelor»“. Iar Alexandru Macedonski sublinia entuziasmul ºi curajul în luptã ale fostului sãu colaborator: „Eroicul copil! ªefii lui încearcã

zadarnic sã-l cãlãuzeascã spre mai multã prudenþã. Unde rãpãie gloanþele mitralierelor ºi ale puºtilor mai puternic, acolo este ºi Constantin Stoika. Unde obuzele încep sã izbucneascã din orice parte ºi unde vitejii noºtri soldaþi cad seceraþi împrejuru-i, acolo se aflã ºi Constantin Stoika, acolo unde rînjeºte moartea ºi unde primejdia e mai mare…“. Cine era, însã, acest temerar care dorea sã intre, ca un fulger, pe toate porþile necunoscute ale vieþii, acest atît de înflãcãrat admirator ºi, apoi, apologet al poeziei simboliste în direcþia promovatã de Ovid Densusianu?

Constantin T. Stoika, s-a nãscut la 14 februarie 1892, la Buzãu, în familia ofiþerului ºi ziaristului Titus ªtefan Stoika, originar din Þara Moþilor. Nu e momentul sã pãtrundem amãnunþit în fascinantul arbore genealogic al familiei poetului. Ne vom limita doar la spicuirea unor momente semnificative, necesare unei mai juste înþelegeri a tumultuoasei sale vieþi, pe cît de scurtã, pe atît de plinã de evenimente. Strãbunii dinspre tatã ai poetului au fost moþi, coborîtori din Munþii Apuseni. La 20 aprilie 1628, Gabriel Bethlen acorda lui Solomon Stoika titlul de baron, iar la 3 februarie 1649, Gheorghe Rákóczi atribuia, în Cetatea Alba Iulia, diploma de nobil de necontestat al þãrii lui ªtefan Stoica de Also Venicze (Veneþia de Jos). Leopold I reînnoieºte, la 24 februarie 1700, diploma lui Solomon Stoika pentru fiii acestuia, Ioan ºi Nicolae. Strãbunul mai apropiat al lui Constantin T. Stoika se numea Theodor Stoika de Also Venicze, tatãl lui Cristofor (bunicul tatãlui poetului, deci strãbunicul sãu), al lui Iosif, Gheorghe ºi Dumitru.

Cristofor a avut doi fii: pe ªtefan, ajuns polcovnic ºi primar al Bucureºtilor, ºi Dumitru, fost profesor universitar pe vremea lui Gheorghe Asachi, la Iaºi. Semnalãm, ca pe o curiozitate, cã Lucreþia, fiica lui Dimitrie Stoika, profesor de limba latinã la Academia Mihãileanã din Iaºi, se cãsãtoreºte cu D.D. Pãtrãºcanu, iar fiul acesteia ºi nepotul lui Dimitrie este marele gînditor revoluþionar ºi conducãtor comunist, Lucreþiu Pãtrãºcanu, cãzut, ulterior victimã… comuniºtilor.

Revenind la ªtefan Stoika, de menþionat cã, dupã terminarea studiilor universitare la Viena (1830), acesta s-a stabilit la Bucureºti, unde, mai tîrziu, a luat parte la organizarea armatei române. A fost aghiotantul lui A.I. Cuza, apoi delegat al caimacamului Constantin Cantacuzino, în stingerea conflictului iscat cu turcii din Dealul Spirii. (va urma) IOAN STOICA

„Uniunea Europeanã scîrþîie din toate încheieturile“ (2) - interviu cu dl. prof. univ. dr. Corvin Lupu * M.A.M.: Domnule profesor, am vãzut cã Nagel Farage, principalul lider antieuropean de la Londra, a declarat, printre altele, cã „Grupuri de criminalitate organizatã þin în mîna lor þãri precum România”. Ce pãrere aveþi despre aceastã afirmaþie? * C.L.: Întrebarea dumneavoastrã ºi, în general, acest subiect ar necesita un rãspuns aplicat, de altã dimensiune decît aceastã întrebare din cadrul unei scurte discuþii. Pe scurt, vã spun doar pãrerea mea, cã Nagel Farage are dreptate. * M.A.M.: Ce este grupul miliardarului evreu George Sörös? Da, este un grup dovedit de criminalitate organizatã, care a întreprins atacuri împotriva monedelor naþionale ale unor state importante, care finanþeazã grupãri care sã preia control politic care sã fie folosit pentru acapararea resurselor unor popoare etc., etc. * C.L.: Da, este un grup de criminalitate economicofinanciarã indiscutabil, care ºi-a plasat oamenii ºi în administraþia centralã de la Bucureºti. G.D.S.-ul creat de Brucan, cu Liiceanu, Pleºu, A. Cornea, Renate Weber, Mariana Celac, Stelian Tãnase, Tismãneanu, Patapievici º.a. a jucat un rol foarte mare în influenþarea deciziilor ideologice în societatea din România ºi în manipularea opiniei publice de la noi. Nu este întîmplãtor faptul cã majoritatea membrilor sînt minoritari etnici, mai ales evrei, dar ºi þigani ºi unguri, cei folosiþi preponderent în supunerea ºi, adeseori în istorie, în îngenunchierea majoritãþii etnice româneºti. Între consilierii prezidenþiali ai lui Bãsescu ºi în actualul guvern sînt oameni stipendiaþi de Sörös. Ce sã mai vorbim de grupul criminal de conducere a României, care a generat o mie de morþi dupã ce l-au arestat pe Ceauºescu ºi au patronat o þarã a asasinatelor politice. În unele cãrþi ale mele am dat o lungã listã de persoane asasinate în România, dupã 22 decembrie 1989. * M.A.M.: Domnule profesor, nu cumva dãm prea mare importanþã rolului jucat de minoritarii etnici din România în ultimul sfert de veac? * C.L.: Nu, domnule director, de altfel, încã din ziua de 22 decembrie 1989, la conducerea României au fost aduºi minoritarii. Fãrã sã-i înºirãm aici pe toþi, este suficient sã reamintim cã primii doi preºedinti au fost etnici minoritari, Ion Ilici Iliescu (bunicul dinspre tatã, Vasili Ivanovici, evreu din Rusia, iar mama þigancã), Emil Constantinescu

(nume real Kazbich, evreu din Basarabia), sã mai reamintim cã cele mai antiromâneºti lichidãri economice ºi înstrãinãri, ca ºi decizii politice antiromâneºti le-au luat prim-miniºtrii minoritari etnici, evreul Petre Roman (mama îi spunea „Piotr”, dupã cum simþea ea, evreicã din Spania, iar tatãl se numea Ernst Neulander) ºi þiganul Adrian Nãstase. Guvernatorul Isãrescu (numele vechi de familie este Iser, evrei din Basarabia, stabiliþi la Drãgãºani) a avut un rol decisiv în înstrãinarea unei mari pãrþi din tezaurul de aur al României, în înstrãinarea bãncilor româneºti (C.E.C. a fost salvat de Parlament, în ultimul moment, ºi dintr-o neglijenþã a lui Isãrescu, care nu se aºtepta la blocarea vînzãrii C.E.C.-ului). Dupã toate mizeriile pe care le-a sãvîrºit, a promovat un act normativ prin care este scutit de rãspundere penalã, ceea ce este o mizerie fãrã seamãn, pe de o parte, dar care exprimã conºtiinþa acestor asasini economici cã locul lor este în fundul puºcãriei, sau, dupã caz, în faþa plutonului de execuþie, pe de altã parte. Apoi, sã nu-i uitãm pe alþii ºi alþii dintre minoritarii etnici care au contribuit decisiv la lichidarea a tot ceea ce este românesc ºi la transformarea acestei þãri într-o colonie jefuitã „la sînge”, atît de baza materialã, de resursele naturale, cît ºi de resursa umanã.

Astãzi, în punctele-cheie, preºedinte, prim-ministru, directorii SRI ºi SIE, guvernatorul B.N.R. sînt tot minoritari etnici, „la vedere”, sau deghizaþi în români. Oricum, aceºtia au demonstrat cã nu sînt români nu numai de sînge, dar nici de simþiri, promovînd sau acceptînd promovarea de mãsuri antiromâneºti de multiple feluri. Discursul lor, acþiunile lor, nu sînt cu nimic racordate la nucleul vital al naþiunii române, preocupãrile lor fiind acelea ca nu cumva interesele strãine din România sã fie afectate, nu cumva ca România sã calce pe urmele statelor care îºi apãrã interesele naþionale reale (Polonia ºi Ungaria, în primul rînd, dar ºi Grecia, Bulgaria, Cehia ºi Slovacia, în al doilea rînd) etc.

Poate v-am surprins cu discursul meu radical, dar situaþia României euro-atlantice ºi a românismului este una excepþionalã, în sens negativ ºi într-o atare situaþie, discursul nu poate fi nici neutru, nici domol, nici indiferent.

Eu nu sînt politician, nu sînt diplomat, nu sînt aservit puterii ticãloºite ºi de aceea vorbesc liber.

Destinul unei naþiuni (urmare din pag. 1) Chiar dacã Sarmizegetusa a fost trãdatã, iar romanii au nãvãlit în sufragerie, nu avem nici un motiv sã credem cã gena noastrã nu ar fi una bunã. Avem exemple de oameni mari ºi ne mîndrim cu un numãr de voievozi excepþionali.

Ne dãm urmaºii lui Decebal ºi ai lui Traian, dar avem rezerve cînd e vorba de simbolurile dacice. Ne dãm viteji, dar nu avem tãria de a rãmîne verticali. Ne dãm cinstiþi, dar în Europa actualã sîntem priviþi ca tîlhari, violatori, ciorditori ºi cerºetori. Ne dãm intelectuali ºi ne mîndrim cu valorile noastre culturale, dar în România începutului de mileniu, diploma de Bacalaureat este mai dificil de obþinut decît admiterea la facultate.

Naþiunea Românã nu a vrut ºi nu vrea sã fie aºa. Ideea de român nu trebuie sã fie confundatã cu altã etnie. Trebuie curãþatã ºi adusã la rangul pe care-l meritã. Noi, românii, avem un destin mãreþ, care nu implicã pierderea demnitãþii. Putem sã oferim mai mult decît ne putem imagina ºi ne putem regãsi drumul pe care l-am început în urmã cu mii de ani.

Nu trebuie sã plîngem cînd ne privim copiii cã nu ºtiu ce vor face în viaþã. Nouã ne trebuie puterea sã îi creºtem ºi sã îi educãm, în aºa fel încît, atunci cînd vor fi pe cont propriu, sã ducã mai departe dorinþa de schimbare, patriotismul nativ ºi dorinþa de a realiza ceva grandios. Noi, cei care acum avem destinul þãrii în mîini, avem datoria moralã de a-i educa în spiritul demnitãþii ºi onoarei.

Viitorul nostru trebuie sã fie unul bun ºi, pentru asta, cei care azi pot face ceva sã se gîndeascã dacã este cazul sã rãmînã pe marginea unui ºanþ ºi sã plîngã, sau sã se ridice ºi sã spunã cã e timpul unei schimbãri întru binele naþiunii. Nu vã mai întrebaþi „de ce?”. Întrebaþi-vã „de ce nu?”.

* M.A.M.: În noile condiþii create, de ieºire a Marii Britanii din U.E., cum vedeþi evoluþiile viitoare de pe continent? * C.L.: Uniunea Europeanã este o organizaþie supranaþionalã, care are un caracter istoric, trecãtor. Eu nu mã aventurez în predicþii privitoare la cît va mai dura U.E. Viitorologia nu este ºtiinþã, dupã pãrerea mea, chiar dacã se bazeazã uneori pe analiza unor realitãþi din trecut ºi din prezent, dovedite ºtiinþific. Dan Voiculescu, fost ofiþer la I.C.E. Dunãrea a fostei Securitãþi ºi fost director la „Crescent”, locuri de unde aveai acces la informaþii de primã mînã, spune din puºcãrie cã pentru þãrile din fostul „bloc” sovietic termenul de prezenþã în U.E., gîndit în 1989, se apropie de final. Oricum, cei care au prezentat integrarea europeanã ca pe un „proces ireversibil” ne-au manipulat.

Este cert cã întregul proces al globalizãrii nu este altceva decît lupta S.U.A. ºi a unor aliaþi ai sãi pentru dominaþie mondialã, restrînsã tot mai mult în ultimul deceniu ºi jumãtate. Lumea unipolarã din vremea lui Gorbaciov ºi a lui Elþîn, cînd S.U.A. rãmãsese singura supraputere, a luat sfîrºit! Rusia, alãturi de China, cu partenerii lor din Shanhai5 ºi B.R.I.C.S., îºi întinde influenþa asupra unor pãrþi tot mai întinse de pe Glob. Lumea a redevenit bipolarã, iar sfera de influenþã a S.U.A. se restrînge la teritoriile negociate la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Acele înþelegeri sînt foarte trainice. Ele au fost încheiate pentru eternitate. De aceea, la Malta, în 2-3 decembrie 1989, preºedinþii S.U.A. ºi U.R.S.S. nu au putut încheia decît un acord verbal, tratatele lor mai vechi interzicînd modificarea înþelegerilor. Ei pot face alte înþelegeri, dar nu le pot modifica pe cele vechi. Pe pagina sa de Facebook, preºedintele Putin a afirmat cã înþelegerile sovieto-americano-britanice au fost foarte bine fãcute, doar cã la Moscova au fost doi trãdãtori, sugerînd cã unul le-a stricat ºi altul a respectat stricãciunile, dar cã Federaþia Rusã actualã nu mai vrea sã recunoascã ce au fãcut trãdãtorii. Deci, lucrurile se complicã…

Savanþii sociologi ºi psihologi au arãtat cu claritate cã în era globalã conºtiinþa naþionalã nu dispare. Deci, Homo europeus, homo mondialus sînt niºte „fãcãturi” de etapã din acest efort eºuat de globalizare integralã. De altfel, comuniºtii leniniºti ºi staliniºti au iniþiat ºi ei „internaþionalismul proletar”, internaþionaliºtii sovietici acþionînd în aceeaºi direcþie de dominaþie mondialã, ca ºi iudeo-americanii de astãzi. Comuniºtii aspirau ºi ei la „omul nou”, tot un fel de homo europeus ºi la rãspîndirea puterii lor pe tot Globul. (va urma)

Pag. a 8-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (44) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE - NOU, LA VREMEA RESTAURÃRII, ÎNTRE ANII 1965 ºi 1987 (1) Cu toate eforturile financiare depuse pentru înlãturarea efectelor seismului din 10 noiembrie 1940, lucrãrile pãreau mici cîrpeli pe lîngã ceea ce trebuia întreprins în vederea refacerii ºi consolidãrii durabile a bisericii. Problemele de structurã ascunse în zidãria subteranã ºi, în general, în întregul sistem de rezistenþã ºi imaginea generalã a bisericii „decapitate” de turle o îndepãrtau de stilul arhitectonic brâncovenesc original. În interior, biserica amintea ceva mai mult de vechea ei înfãþiºare, fiind lipsitã, însã, de coloanele din pronaos.

Cu pictura deterioratã, ce fusese refãcutã la mijlocul Secolului al XlX-lea de cãtre artiºtii Miºu Pop ºi Constantin Lecca, ºi cu mormintele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu ºi al lui Ioan Vodã Mavrocordat, încãrcate de flori, biserica pãstra încã vie o parte din imaginea ei de odinioarã.

Dar, în ansamblu, biserica era diferitã de ceea ce realizase iniþial ctitorul ei. Pentru reconstituirea acesteia, erau necesare cercetarea monumentului, cunoaºterea structurii de rezistenþã, de la temelie ºi pînã la acoperiº, ºi multe alte aspecte tehnice. Pentru aceasta, un început al cercetãrii l-au constituit descoperirile arheologice, mai întîi cele din perioada 1932-1934, urmate de cele din 1956-1957 ºi 1966-1967, prilej de descoperire a vestigiilor dramei istorice prin care a trecut biserica de-a lungul veacurilor.

Rezultatele acestor cercetãri, prezentate în lucrarea de faþã, au dus la concluzia privind necesitatea unei restaurãri radicale a sfîntului lãcaº, prilej de a fi reconstituitã forma ei iniþialã, brâncoveneascã. Aceastã idee, a restaurãrii bisericii, a prins viaþã abia în anul 1965, cînd Direcþia Monumentelor Istorice ºi-a însuºit cererile mai vechi ale Parohiei Sfîntul Gheorghe - Nou, în vederea restaurãrii acestui important monument istoric ºi de artã.

Cercetãrile au fost executate de cãtre arheologii Dinu V.

Biserica Ortodoxã Românã pregãteºte canonizarea lui Arsenie Boca O comisie teologicã se ocupã de elaborarea dosarului de canonizare. Dacã fostul duhovnic va trece în rîndul sfinþilor, Biserica Ortodoxã Românã va decide ce se va întîmpla cu osemintele sale. Mînãstirea Prislop, în cimitirul cãreia a fost înmormîntat Arsenie Boca, a devenit loc de întîlnire a comisiei înfiinþate de reprezentanþii Bisericii Ortodoxe Române, care lucreazã la dosarul de canonizare a cãlugãrului Arsenie Boca. „Luni, 31 octombrie, la Sfînta Mînãstire Prislop, sub preºedinþia Înaltpreasfinþitului Pãrinte Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, s-au desfãºurat lucrãrile Comisiei speciale teologice mitropolitane, împuternicitã de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a cerceta viaþa, opera ºi activitatea misionarã ºi duhovniceascã a Pãrintelui Arsenie Boca, în vederea întocmirii dosarului pentru propunerea de canonizare”, a informat Episcopia Devei ºi Hunedoarei. A fost a doua întîlnire a comisiei teologice, înfiinþatã cu scopul de a cerceta documentele, mãrturiile ºi scrierile apãrute de-a lungul timpului, inclusiv cele ale cãlugãrului Arsenie Boca, documente care ar putea oferi dovezi sau contra-argumente pentru canonizarea fostului stareþ de la Mînãstirile Sîmbãta ºi Prislop.

Decizia finalã o va lua Sfîntul Sinod Preotul Gabriel Miricescu, purtãtorul de cuvînt al Episcopiei Devei ºi Hunedoarei, a luat parte la întîlnirea comisiei teologice mitropolitane ºi a explicat care este scopul demersurilor acesteia. „Ea are ca þintã finalã elaborarea unui studiu-document în vederea canonizãrii pãrintelui Arsenie Boca. Acest studiu-document întocmit de comisie, în urma cercetãrilor care se realizeazã, va fi înaintat spre analizã Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care are competenþa exclusivã a canonizãrii sfinþilor. O primã întîlnire a comisiei a avut loc în data de 16 aprilie, la Deva, ºi acum, în 31 octombrie, s-a reunit pentru a doua oarã, în ºedinþã de

Rosetti ºi Panait I. Panait, în cadrul ªantierului arheologic Bucureºti al Academiei Române.

Ideea restaurãrii bisericii era, însã, în consens ºi cu planuri urbanistic-edilitare mai vaste. Astfel, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, împreunã cu vestigiile vechii mînãstiri ºi ale hanului, vechi de secole, urma sã fie înglobatã, împreunã cu Bisericile Rãzvan ºi Sfîntul Gheorghe – Vechi, în zona istoricã Curtea Veche.

Desigur, lucrarea urma sã fie întocmitã prin grija parohiei, în baza mai multor cercetãri ºi documentaþii, conform dispoziþiei date de cãtre vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina. Într-adevãr, necesitatea restaurãrii Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti era evidentã. Erau vizibile deteriorãrile provocate de cutremurul de pãmînt din 1940 ºi modificãrile inadecvate ale stilului arhitectonic, aduse de cãtre arhitectul Villacrosse dupã marele incendiu din anul 1847. Prin urmare, preotul paroh din acea perioadã, Pãrintele Gheorghe Didicescu, ºi pãrintele co-slujitor, Traian Ghica, au supus aprobãrii Arhiepiscopiei Bucureºtilor, prin Consiliul Eparhial, un Proiect de restaurare a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, subintitulat, „Studiu tehnico-economic”, întocmit de cãtre un colectiv tehnic al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, cu colaborarea unor specialiºti, coordonaþi de cãtre renumitul arhitect ªtefan Balº, din partea Direcþiei Monumentelor Istorice, ºi de cãtre inginerul Dumitru Popescu, din partea colectivului de proiectanþi.

La întocmirea Proiectului (denumit Memoriu), s-a þinut seama nu numai de nevoia de sistematizare a zonei din cadrul urbanistic al oraºului, ci ºi de importanþa istoricã, artisticã ºi turisticã a sfîntului lãcaº. În conþinutul Memoriului, specialiºtii au avut în vedere descoperirea unor izvoare scrise ºi arheologice, care au scos la luminã existenþa unor vestigii ale bisericii din Secolele XV-XVIII, cît ºi ale întregului ansamblu ºi ale hanului Sfîntul Gheorghe - Nou. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Emil Nedelea Cãrãmizaru, împreunã cu Lidia ºi Jeni Vadim Tudor (fiicele lui Corneliu Vadim Tudor), Gheorghe Turda ºi Polina Manoilã, la susþinerea Tezei de Doctorat în Filologie a bunului nostru prieten ºi fiul meu duhovnicesc, Daniel Ionaºcu. (miercuri, 25 octombrie 2016)

Pildã creºtinã Dedicarea avocatului Edward McKendree Bounds (1835-1913), de meserie avocat, a început sã predice Evanghelia la vîrsta de 24 de ani. El era un om blînd ºi smerit, care nu rãspundea duºmanilor sãi. În schimb, plîngea ºi se ruga pentru ei. El nu-ºi pierdea timpul cu mãrturiile false de credinþã ale unora. Bounds a lucrat la revista „Sfãtuitorul creºtin“ timp de 12 ani. Era un om al rugãciunii. La vîrsta de 76 de ani, putea sã se roage de la 3 dimineaþa, cîte trei ore pe genunchi. Bounds a fost puþin cunoscut, dar a avut o viaþã de rugãciune intensã.

Iatã un om care a învãþat o lecþie de viaþã de la Mîntuitorul sãu! Rugãciunea nu doar caracteriza viaþa obiºnuitã a lui Christos, ci ea a precedat totul. Învãþãm astfel de la Mîntuitorul cã rugãciunea trebuie sã fie o deprindere zilnicã în viaþa noastrã.

Cum aratã viaþa ta de rugãciune, cititorule? Cine nu se roagã ºi nu cautã în Dumnezeu sursa ajutorului sãu, acela se bazeazã pe forþele proprii ºi pe înþelepciunea sa. Dar cine aduce înaintea lui Dumnezeu în rugãciunile sale toate situaþiile, va dispune de surse de ajutor divin nebãnuite.

lucru. Vor mai urma ºi alte astfel de întîlniri”, a precizat preotul Gabriel Miricescu. Acesta susþine cã nu se poate estima cît vor dura demersurile privind canonizarea lui Arsenie Boca, iar întîlniri ale comisiei teologice vor mai avea loc. Sînt mai multe condiþii necesare pentru canonizarea cãlugãrului, iar una dintre ele este îndeplinitã, în opinia reprezentantului Episcopiei Devei ºi Hunedoarei. „Printre condiþiile care se impun pentru a fi canonizat se aflã sfinþenia vieþii. Ea poate fi evidenþiatã din documentele de arhivã, din documentele vremii ºi din mãrturiile celor care l-au cunoscut. O altã condiþie este ortodoxia credinþei. Ea se probeazã prin analiza scrierilor pãrintelui Arsenie Boca. Iar o condiþie, cred eu, îndeplinitã de mult timp este evlavia popularã, ce se referã la modul în care oamenii îl percep pe pãrintele Arsenie Boca, el fiind considerat un ajutãtor în rugãciune. Lor li se adaugã mãrturiile despre anumite minuni atribuite pãrintelui”, a declarat Gabriel Miricescu.

din þarã unde vor fi celebraþi doi sfinþi ai Ortodoxiei, care au slujit în aºezarea monahalã. Mînãstirea din Þara Haþegului poartã ºi hramul Sfîntului Ioan de la Prislop, canonizat în anul 1992. Cei care viziteazã aceste locuri, pot vedea grota pe care pustnicul Ioan ºi-a sãpat-o în stîncã, în urmã cu 5 secole. Se spune cã el a locuit într-un sat din Þara Haþegului, în vecinãtatea aºezãrii religioase, ascunsã în pãdurile Silvaºului. A intrat în obºtea de la Prislop ºi, dorind sã ducã o viaþã ºi mai liniºtitã, retrasã cu totul de lume, a gãsit un loc, la 500 de metri de bisericã, pe malul prãpãstios al rîului Slivuþ, unde ºi-a sãpat singur o chilie de piatrã. Legenda spune cã Ioan de la Prislop a fost ucis de doi vînãtori, în timp ce dãltuia fereastra chiliei. Nu se cunosc informaþii despre cît a trãit Ioan ºi nici unde a fost înmormîntat, însã chlia sa, devenitã loc de rugãciune pentru vizitatorii mînãstirii, este socotitã una dintre dovezile existenþei sale, alãturi de scrierile vremurilor trecute.

Unde vor ajunge osemintele lui Arsenie Boca

Cine a fost Arsenie Boca

Reprezentantul Episcopiei Devei ºi Hunedoarei a negat speculaþiile care se referã la mutarea osemintelor cãlugãrului înmormîntat la Mînãstirea Prislop, la Catedrala Mîntuirii Neamului. „În principiu, el nu va fi mutat de la Mînãstirea Prislop. Existã în practica ortodoxã atît deshumarea osemintelor ºi cinstirea lor, cît ºi lãsarea intactã a mormîntului ºi cinstirea doar ca sfînt, fãrã oseminte. Nu este obligatoriu sã se cinsteascã ºi osemintele, deci sã fie dezgropat. În aceste privinþe, sfîntul Sinod va hotãrî”, a declarat preotul Gabriel Miricescu.

Mînãstirea cu doi sfinþi Biserica Ortodoxã Românã nu se opune canonizãrii duhovnicului, a afirmat recent mitropolitul Ardealului, Laurenþiu Streza, iar unii dintre preoþi, cum este episcopul Daniil, al Daciei Felix, fost apropiat al cãlugãrului, chiar o susþin cu tãrie. Dacã Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va decide canonizarea lui Arsenie Boca ºi pãstrarea rãmãºiþelor sale în locul unde acesta ºi-a dorit sã fie înmormîntat, atunci Mînãstirea Prislop se va afla într-o situaþie deosebitã. Va fi singura

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaþa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mînãstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalitãþi ale ortodoxiei româneºti. A fost pãrinte ieromonah, teolog ºi pictor de biserici, stareþ la Mînãstirea Brâncoveanu, din Sîmbãta de Sus, ºi apoi la Mînãstirea Prislop. Odatã cu instaurarea regimului comunist, în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenþia Securitãþii, ca opozant al regimului. Pînã la sfîrºitul anilor ’50, stareþul a trecut prin calvarul anchetelor ºi al arestãrilor. A fost închis la Securitatea din Braºov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisorile Jilava, Timiºoara ºi Oradea. Dupã eliberarea din temniþele comuniste, Arsenie Boca nu ºi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuºi, Securitatea l-a urmãrit aproape pînã în ultimele sãptãmîni dinaintea morþii sale, în 1989. Arsenie Boca a murit la 28 noiembrie 1989, la Sinaia, avînd vîrsta de 79 de ani, iar potrivit dorinþei sale, a fost înmormîntat la Mînãstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. Mormîntul lui a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România.

(Adevãrul.ro) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Pictura medievalã care spune povestea Huniazilor este în mare pericol (1) O frescã misterioasã, veche de peste 5 secole, potrivit unor istorici, ºi abia vizibilã în Castelul Corvinilor, înfãþiºeazã una dintre cele mai frumoase relatãri oferite de-a lungul timpului despre familia lui Ioan de Hunedoara.

Rãmãºiþele ei se aflã în loggia Matia ºi sînt în pericol de a dispãrea, din cauza degradãrii. Un proiect pe fonduri europene ar putea salva soarta operei de artã. Castelul Corvinilor ascunde poveºti impresionante, iar printre elementele cele mai importante care pot ajuta la cunoaºterea acestora se numãrã picturile care l-au împodobit vreme de secole. Turnul vechi de poartã a fost pictat în frescã în vremea regelui Matia, urme din aceasta încã fiind vizibile pe latura nordicã. Turnul Buzdugan ºi Turnul toboºarilor pãstreazã ºi ele urmele picturilor vechi, la fel ºi Sala Dietei, în timp ce fresca de pe peretele exterior al camerei de aur a Aripii Matia a cãzut la începutul Secolului XX. Una dintre cele mai impresionante picturi murale din Castelul Corvinilor este aproape ºtearsã din cauza degradãrii produse de timp. Fresca misterioasã dateazã de la sfîrºitul Secolului al XV-lea, potrivit unor istorici, iar rãmãºiþele ei pot fi vãzute astãzi pe arcada

de la etajul Aripii Matia a castelului. Istoricii au încercat sã explice însemnãtatea ei. „În jurul deschiderii logiei erau zugrãvite grupuri de figuri, dintre care se mai pãstreazã trei: primul grup reprezenta o femeie cu mãrul regatului în mînã, iar în faþã o figurã bãrbãteascã, þinînd un obiect rotund, nedefinit. Grupul al doilea era format dintr-un bãrbat care oferea femeii un inel cu sigiliu, asemãnãtor inelului cu blazonul Huniazilor, în timp ce femeia fãcea un gest de refuz. Al treilea grup înfãþiºa o femeie, de aceastã datã cu capul îmbrobodit, semn cã era mamã, reprezentatã, de altfel, ºi cu pîntecul proeminent, ºi þinînd în mînã un cerc cu douã verighete, iar în faþa ei bãrbatul, fãcînd de data asta un gest de refuz. Pe un stîlp alãturat se mai vede un copil, cu mãrul regatului în mînã, iar o filacterã se desfãºura deasupra capului, purtînd o inscripþie ºtearsã, pe care ªtefan Moller credea cã ar putea sã citeascã numele Iohannes”, explica specialistul Virgil Vãtãºianu, într-o lucrare despre castel.

Imaginile au fost interpretate de istoric ca reprezentarea legendei originii lui Ioan de Hunedoara, conform cãreia el ar fi fost fiul neligitim al regelui Sigismund de Luxembourg. (va urma) DANIEL GUÞÃ

Charles Cunnigham Boycott bãrbatul care a fost urît atît de mult…

40.386 de acri în Irlanda. Acesta i-a oferit lui Charles, pe lîngã agenþia sa, o fermã de 629 de acri în arendã, unde se afla ºi o casã impunãtoare, dar ºi un castel în ruinã, douã insule ºi un debarcader. Sarcina lui Boycott era aceea de a colecta renta de la alþi 35 de chiriaºi ºi de a supraveghea moºia. Însã, problemele au apãrut în anul 1879, atunci cînd o crizã economicã a provocat daune mari agriculturii irlandeze, iar foametea a devenit o realitate. Locuitorii din zona ruralã a Irlandei au început sã se mobilizeze în vederea cererii unor rente mai mici.

Conduºi de cãtre avocaþii Charles Stewart Parnell ºi Michael Davitt, aceºtia au creat Liga Irlandezã a Pãmîntului, în anul 1879, ºi i-au spus lui Boycott cã trebuie sã reducã renta cu 25%. El a refuzat, dar nu s-a gîndit nici un moment cã, de acum înainte, tot ceea ce a realizat se va spulbera. Mai mult, muncitorii care se aflau sub conducerea lui au refuzat sã îºi mai desfãºoare activitatea ºi au iniþiat chiar ºi o campanie de izolare socialã a lui Boycott, astfel cã, în acea comunitate, nimeni nu mai vorbea cu el ºi nici o persoanã nu voia sã stea în preajma lui, cînd se afla la bisericã. În aceste condiþii, multe dintre culturi au fost compromise. Boycott a pãrãsit Irlanda, iar numele sãu a devenit sinonim cu activitatea de izolare în defavoarea încercãrii de a schimba ceva.

THE VINTAGE NEWS

Boicotul reprezintã o activitate deliberatã, iniþiatã de cãtre consumatori, muncitori sau oameni de afaceri, care au drept scop stoparea unor activitãþi comerciale care ar putea avantaja alt grup, altã afacere sau altã þarã, cu ale cãror politici aceºtia nu sînt de acord. Probabil cã nu multã lume a auzit, însã, de Charles Cunnigham Boycott, omul de la numele cãruia a derivat denumirea acestei acþiuni.

S-a nãscut pe data de 12 martie 1832, în localitatea Burgh St. Peter, Norfolk, Marea Britanie. Educaþia a primit-o în Londra. Încã din copilãrie, a fost atras de cariera militarã ºi, în anul 1848, s-a înrolat în Academia Militarã Regalã. În anul 1849, din cauza unui examen nepromovat, a fost exclus din cadrul Academiei Militare, dar, un an mai tîrziu, pãrinþii sãi au reuºit, contracost, sã îl ajute sã ajungã la comanda Regimentului 39. Acest regiment a fost transferat în Belfast ºi, ulterior, în Dublin, acolo unde Boycott s-a ºi însurat. În 1852, din cauza unei boli, a fost nevoit sã ofere altcuiva funcþia sa, dar a rãmas în Irlanda. Dupã acest eveniment, a devenit agent imobiliar al lui John Crichton, un afacerist ce deþinea o suprafaþã de

LUMEA VIITOARE

Problemele oamenilor în vîrstã sînt adesea grave, dar rareori interesante (1) Bãtrîneþea este privitã, de obicei, ca vremea drepturilor. Dupã ani lungi de muncã, se presupune cã pensionarul are dreptul la timp liber, securitate socialã ºi reduceri de tarife. Însã toate aceste prerogative sînt o compensaþie slabã pentru statutul depreciat al oamenilor în vîrstã.

Bãtrînii sînt stigmatizaþi ca infirmi la minte ºi la trup. În afara continuãrii rolului lor de consumatori, rareori este susþinutã ideea cã bãtrînii ar aduce ceva folositor societãþii. Efortul de a-i izola pe bãtrîni în instituþii ºi comunitãþi destinate lor demonstreazã credinþa cã de la ei nu putem învãþa prea multe ºi reflectã dorinþa de a reduce interacþiunile cu ei. Faptul cã persoanele în vîrstã, la fel ca multe minoritãþi, coopereazã la aceastã segregare dovedeºte forþa stigmatului.

Capacitatea lor de a ºofa - cu alte cuvinte, de a-ºi pãstra independenþa - este subiectul multor bancuri ºi, uneori, al unei îngrijorãri oficiale. (ªtiaþi cã în Florida maºinile se vînd acum cu un dispozitiv

care, atunci cînd semnalizarea lateralã stã aprinsã mai mult de douãzeci de secunde, determinã maºina sã vireze în acea direcþie?) Lupta noastrã cu semnele înaintãrii în vîrstã alimenteazã o industrie cosmeticã de 150 de miliarde de dolari, care face sã parã pitice alte prioritãþi naþionale, cum ar fi educaþia, întreþinerea autostrãzilor sau apãrarea. Înflorirea chirurgiei plastice, a injecþiilor cu botulinã, care pot desfigura, ºi preocuparea la nivel naþional faþã de riduri ºi de cãderea pãrului, toate acestea sugereazã cã procesul normal de îmbãtrînire stîrneºte în cei mai mulþi oameni o teamã învecinatã cu panica.

Lucrul de care ne temem este propriul sfîrºit, iar semnele îmbãtrînirii constituie, pur ºi simplu, indicii nedorite ale faptului cã sîntem muritori. Prin respingerea bãtrînilor ºi a semnelor noastre de îmbãtrînire reacþionãm, de fapt, la teama naturalã de moarte, care a preocupat dintotdeauna omenirea. Aceasta este gluma cosmicã. Soarta, Dumnezeu, sau oricine conduce spectacolul acesta pare sã fi spus: „O sã te fac stãpîn peste toate celelalte forme de viaþã. DAR o sã fii singura specie capabilã sã-ºi contemple moartea“. ªi care este reacþia bãtrînilor la marginalizarea ºi desconsiderarea manifestate de societate? Sînt furioºi. Nu-i destul cã trebuie sã sufere pierderile care vin odatã

MOZAIC Sfatul medicului

Sindromul de tunel tarsian Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele DR. TAREK NAZER private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS. Sindromul de tunel tarsian, sau nevralgia tibialã posterioarã, reprezintã prezenþa durerii la nivelul gleznei, piciorului ºi degetelor de la picioare, cauzatã de comprimarea sau leziunile nervului care inerveazã cãlcîiul ºi talpa (nervul tibial posterior). Nervul tibial posterior are traiect de-a lungul pãrþii posterioare a gambei, trece printr-un canal fibros localizat în apropierea cãlcîiului ºi ajunge la nivelul tãlpii.

Atunci cînd þesuturile din jurul acestui nerv se inflameazã, presiunea creºte ºi apare durerea.

Care sînt cauzele?

Cauzele sindromului de tunel tarsian pot fi multiple. Putem enumera: traumatismele, suprasolicitarea, poliartrita reumatoidã, fibroza, diabetul zaharat ºi, nu în ultimul rînd, obezitatea sau alcoolismul.

Cum se manifestã?

Cel mai frecvent simptom al sindromului de tunel tarsian este durerea, care are caracter de arsurã sau furnicãturã. Aceasta poate sã aparã cînd persoana stã în picioare, cînd merge sau cînd poartã un anumit tip de încãlþãminte.

Durerea este localizatã în jurul gleznei ºi iradiazã cãtre degete. Se agraveazã, de obicei, în timpul mersului ºi se amelioreazã în repaus.

Cum se pune diagnosticul?

Pentru a putea stabili diagnosticul, medicul ortoped efectueazã un examen clinic atent, prin care manipuleazã piciorul afectat în diferite poziþii. Investigaþiile imagistice ºi testele electrodiagnostice confirmã diagnosticul clinic ºi ajutã la planificarea tratamentului.

Care este tratamentul?

Tratamentul sindromului de tunel tarsian cu vîrsta: scãderea atractivitãþii urmãreºte ameliorarea durerii ºi tratarea cauzei sexuale ºi a entuziasmului, declinul care l-a produs. Tratamentul poate fi medical, sãnãtãþii, moartea prietenilor vechi, conservator sau chirurgical. Tratamentul condispariþia treptatã a acuitãþii men- servator este alcãtuit din medicaþie antiinflatale. Mai trebuie sã facã faþã ºi dis- matorie ºi kinetoterapie sau fizioterapie. preþului pe care societatea îl rezervã Atunci cînd celelalte metode terapeutice nu celor fãrã putere sau fãrã un serviciu amelioreazã durerea, poate fi necesarã interbãnos. ªi aºa, vãicãreala devine o venþia chirurgicalã pentru eliberarea nervului sarcinã a bãtrînilor. În lumea noastrã de sub presiune. Intervenþia chirurgicalã se complexã, anumitor grupuri le sînt face sub anestezie localã sau rahidianã ºi atribuite anumite roluri. De exemplu, constã în efectuarea unei incizii mediale între treaba tinerilor este sã ne punã la grea maleola internã ºi tendonul lui Achile. încercare pe noi, ceilalþi, cu ºofatul www.artroscopiedegenunchi.ro rapid, comportamentul zgomotos ºi folosirea exageratã a cuvîntului „marfã“. Cetãþenii noºtri vîrstnici par une- punct de vedere al înþelepciunii ºi al ori sã existe doar ca sã sîcîie tot restul experienþei de viaþã. Motivul: cei mai lumii cu încetineala ºi cu vãicãrelile despre mulþi bãtrîni sînt preocupaþi de plîngerile egocentrice. problemele lor fizice.

Cînd persoanele de vîrstã medie Este o parte a simetriei vieþii faptul cã, vorbesc despre pãrinþii lor în vîrstã, o fac pe mãsurã ce înaintãm în vîrstã, ne adesea cu un sentiment de obligaþie, întoarcem încetiºor în copilãrie. Aceastã amestecat cu descurajare. Bãtrînii devin reasumare a unei stãri egocentrice ºi depen- mai vulnerabili la depresie. Persoanele dente, ca pregãtire pentru moarte, este des- deprimate tind sã fie egocentrice ºi iricurajantã pentru toþi cei vizaþi. Un motiv tabile, ºi sînt o companie neplãcutã. De pentru teama noastrã de îmbãtrînire este multe ori, vîrstnicilor li se refuzã tratamenfaptul cã aceia care au plecat înaintea noas- tul adecvat pentru depresie. Evaluarea trã au dat, în general, un exemplu prost. medicalã este înlocuitã cu pseudoexpliMajoritatea familiilor cu care vorbesc caþii: „ªi eu aº fi deprimat, dacã aº fi aºa îºi privesc rudele bãtrîne ca pe o povarã. de bãtrîn“.

Rareori este luatã în considerare ideea cã (va urma) vîrstnicii au ceva de oferit tinerilor, din Dr. GORDON LIVINGSTON

Pag. a 10-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

T Tr r ii b bu un na a v vã ã a ap pa ar rþ þ ii n ne e! !

Sîntem într-o perioadã delicatã din istoria zbuciumatã a României, alegerile parlamentare din anul 2016, iar cei care conduc destinele Partidului România Mare au astãzi cuvîntul. Îi avem ca interlocutori pe Valentin Vasilescu, directorul de campanie al Partidului România Mare ºi pe Raul Folea, preºedintele interimar al Organizaþiei de Tineret România Mare. * Reporter: Domnule Valentin Vasilescu, pentru dvs. aceastã campanie electoralã nu este o premierã, þinînd cont cã aþi mai coordonat ºi campania PRM pentru alegerile generale din anul 2000, cînd partidul a obþinut 22% ºi candidatul sãu, Corneliu Vadim Tudor, 37%, calificîndu-se în turul II al alegerilor prezidenþiale.

Cum a debutat PRM în campania electoralã pentru alegerea senatorilor ºi deputaþilor din acest an? * Valentin Vasilescu: În primul rînd, aceastã campanie este diferitã de cea din 2000, pentru cã ne lipseºte omul de suflet ºi factorul mobilizator, reprezentat de fondatorul PRM, Corneliu Vadim Tudor. Totuºi, PRM a reuºit sã depãºeascã norma legalã de 189.400 de semnãturi ale susþinãtorilor, înregistrînd, pe 27 octombrie 2016, la Biroul Electoral Central, un numãr de 193.038 de semnãturi valabile. * Reporter: Ce semnificaþie are acest numãr de semnãturi? * Valentin Vasilescu: Prin validarea, de cãtre BEC, a listelor de semnãturi, Birourile Electorale de Circumscripþie au permis organizaþiilor PRM sã depunã listele de candidaþi ai PRM pentru Senat ºi Camera Deputaþilor în toate judeþele ºi în Municipiul Bucureºti.

Pe de altã parte, a fost ºi un instrument de cuantificare a gradului de reformare al PRM. Spre deosebire de aceste alegeri, la alegerile locale din 5 iunie 2016, PRM a reuºit sã adune numãrul necesar de semnãturi în mai puþin de 10 judeþe, unde a ºi participat în competiþie. Privind din aceastã perspectivã, putem avea încredere cã PRM va fi una dintre surprizele plãcute ale acestor alegeri. * Reporter: Cu toate acestea, în ultimele zile, o anumitã parte a presei a afirmat cã partidul a fost eliminat din aceste alegeri. * Valentin Vasilescu: Vã pot asigura cã e vorba de o dezinformare, cu 2-3 excepþii, PRM are liste de candidaþi validate de birourile electorale judeþene, în toatã þara. * Reporter: La ce vã referiþi cînd amintiþi acele excepþii? * Valentin Vasilescu: În primul rînd la trãdare. Este cazul preºedintelui organizaþiei PRM - Covasna, Gicã Agrigoroaie, care a refuzat sã depunã listele cu candidaþii PRM la Biroul Electoral de Circumscripþie. Liste pe care tot el le-a întocmit, dupã care au fost semnate, ºtampilate ºi transmise de la centru, împreunã cu împuternicirea de a le depune la BEJ - Covasna. Din acest motiv, în judeþul Covasna, PRM nu apare pe buletinul de vot, ºi cetãþenii din acest judeþ nu pot vota cu PRM. Ulterior, am constatat cã Gicã Agrigoroaie candideazã, pe locul 1, la Camera Deputaþilor, din partea Partidului România Unitã, fãrã sã-ºi fi dat demisia din PRM, sau sã anunþe pe cineva din conducerea PRM despre intenþia sa. În al doilea rînd, dupã ce listele de

candidaþi ai PRM au fost afiºate la Birourile Electorale de Circumscripþie, asupra acestora s-a declanºat un atac masiv, dinainte plãnuit, de contestare a lor. Scopul acestei avalanºe de contestaþii a fost eliminarea listelor de candidaþi ai PRM din competiþia electoralã, judeþ cu judeþ, înainte de declanºarea campaniei electorale. Prin aceasta, bazinul electoral naþionalist al PRM putea fi adjudecat de PRU, partid format dintr-un grup de oportuniºti, care utilizeazã naþionalismul ca pe o marfã, în vederea satisfacerii intereselor materiale ºi de imagine ale mogulului Sebastian Ghiþã, patronul canalului România TV. De aceea, contestatarii listelor PRM au fost, în aproape toate cazurile, preºedinþii de filiale PRU, candidaþii de pe listele PRU ºi membrii PRU - în nume propriu. La care s-a adãugat, în ultima clipã, o altã anexã a PSD (ca ºi PRU), cvasi-inexistentul Partid ACASA. * Reporter: Cum s-a resimþit în PRM acest val de contestaþii la scarã naþionalã? * Valentin Vasilescu: Preºedinþii organizaþiilor judeþene PRM au fost obligaþi sã se prezinte de peste 200 de ori la Tribunale ºi la Curþile de Apel pentru a demonta fine chichiþe avocãþeºti, cea mai simplã ºi mai absurdã dintre ele fiind de ce listele de candidaþi ale PRM la aceste alegeri nu sînt semnate de Corneliu Vadim Tudor? PRM, fiind un partid sãrac, nu are decît în cîteva filiale oameni cu pregãtire juridicã, apþi sã reacþioneze prompt într-o asemenea situaþie. În timp ce milionarul Sebastian Ghiþã, finanþatorul PRU ºi artizan al acestui atac la adresa PRM (alãturi de avocatul diavolului - Lucian Bolcaº), are angajatã, la multele procese de corupþie în care este judecat, o armatã de avocaþi de top, plãtitã cu sute de mii de euro. * Reporter: Cum a reuºit PRM sã gestioneze aceastã situaþie ineditã, apãrutã simultan în toate judeþele? * Valentin Vasilescu: Claudiu Barbãlatã, preºedintele organizaþiei PRM Bucureºti, a decis preluarea de cãtre PRM central a sarcinilor majoritãþii filialelor PRM, în întocmirea documentelor adresate instanþelor. Trebuie sã menþionez, în acest sens, sprijinul de-a dreptul providenþial al unui jurist competent, care a binevoit sã activeze non-stop, timp de o sãptãmînã, la sediul central al PRM, dl. Victor Cornoiu-Jitãraºu, fost judecãtor al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie ºi membru al PRM Bucureºti. Acesta a redactat aproape toate documentele necesare în instanþã pentru filialele PRM, în acest fel reuºindu-se, în multe situaþii, întoarcerea în favoarea PRM, la Curþile de Apel, a multor decizii iniþiale de respingere a listelor de candidaþi. A mai contribuit la reuºitã ºi avocatul Doru Giugula, membru al Biroului Permanent al PRM, care a reprezentat la Curtea de Apel Bucureºti Filialele PRM Teleorman, Giurgiu, Bucureºti, Ilfov, Ialomiþa ºi Cãlãraºi, precum ºi avocatul

Constantin Asofronie, membru al PRM Galaþi, care a reprezentat, la Curtea de Apel Galaþi, Filialele PRM Vrancea, Galaþi, Brãila, iar la Curtea de Apel Iaºi, Filiala PRM Vaslui. * Reporter: Aºadar, a fost o bãtãlie feritã de ochii opiniei publice, dusã contra-cronometru ºi de-a dreptul infernalã pentru PRM, în general. * Valentin Vasilescu: A fost o hãrþuire ºi o modalitate de împiedicare a filialelor sã se pregãteascã pentru campanie. Din fericire, organizaþiile judeþene ale PRM au trecut cu succes ºi aceastã probã de foc, dovedind cã procesul de reformare care a început imediat dupã alegerile locale din acest an îºi aratã roadele. * Reporter: Aþi vorbit de procesul de reformare a filialelor ºi de efectul benefic al acestuia. Puteþi sã exemplificaþi cu cîteva filiale? * Valentin Vasilescu: Primul nume este cel al lui Cristian Dorobanþu, în vîrstã de 38 de ani, numit preºedinte al organizaþiei PRM Mureº, cu douã sãptãmîni înainte de precampanie, fãrã nici un membru PRM rãmas în filialã (membrii filialei PRM, în frunte cu preºedintele ei, au trecut la PRU), care n-are pregãtire juridicã ºi care s-a luptat de unul singur cu o avalanºã de contestãri. Inginerul Dorobanþu a parcurs cu meticulozitate întregul algoritm juridic transmis de dl. fost judecãtor Victor CornoiuJitãraºu, reuºind sã întoarcã sentinþele negative de la Tribunalul Mureº în favoarea sa ºi sã obþinã cele douã decizii favorabile, în Apelul pentru listele de Senat ºi în Apelul pentru listele de Camera Deputaþilor, la Curtea de Apel Mureº, salvînd, astfel, listele de candidaþi ale PRM în judeþul Mureº. Un alt exemplu este cel al lui Stejãrel Nistor, în vîrstã de 40 de ani, fostul preºedinte al Filialei PRM Neamþ, care ºi-a dat demisia în martie, înaintea alegerilor locale, ca urmare a ocupãrii unei funcþii în administraþia publicã, ºi care pe 1 octombrie a hotãrît sã revinã la conducerea filialei. Acesta a reuºit sã refacã, în timp record, filiala PRM, sã gãseascã candidaþi, sã depunã liste complete, care au fost validate deja, ºi sã aibã reprezentant al PRM în Biroul Electoral de Circumscripþie Neamþ. * Reporter: Ce vreþi sã le transmiteþi, pe aceastã cale, membrilor PRM? * Valentin Vasilescu: Vreau sã le mulþumesc tuturor preºedinþilor de filiale judeþene PRM ºi membrilor de partid pentru modul exemplar de mobilizare ºi efortul supraomenesc depus pentru a apãra dreptul PRM de a participa la aceste alegeri, mai ales în instanþele de judecatã. Sper, totodatã, cã aceastã luptã deja cîºtigatã sã-i îndîrjeascã, sã-i motiveze ºi mai mult pe membrii PRM pentru a duce la îndeplinire scopul propus la Consiliul Naþional al PRM, din 1 octombrie 2016, acela de a depãºi, la nivel naþional, pragul electoral care permite reintrarea membrilor PRM în Parlament.

* Carmen Ionicã: Mã bucur sã stau de vorbã cu dvs., domnule Raul Folea, pentru cã, în primul rînd, faceþi parte din generaþia tînãrã, care are un cuvînt de spus în tot ceea ce se va întîmpla, de acum încolo, în România. Aº dori sã ne spuneþi care a fost primul „contact“ cu Partidul România Mare, ºi ce v-a fãcut sã rãmîneþi? * Raul Folea: Stimata doamnã, în primul rînd, vreau sã vã mulþumesc tuturor celor care aþi dus PRM mai departe, de la ieºirea acestuia din Parlamentul þãrii ºi pînã astãzi. Este binecunoscut faptul cã în momentul în care un partid politic nu mai are acces la poziþiile oferite de statutul parlamentar, acestuia i se slãbeºte structura de rezistenþã. PRM nu a fãcut excepþie de la acest proces firesc al politicii, dar, spre bucuria mea, a rãmas cu o bazã extraordinarã de membri. Cînd a avut loc primul meu contact cu PRM? Practic, am devenit membru PRM la începutul verii acestui an, la invitaþia d-lui prof. Ion Coja, cu care mã cunosc de mai mulþi ani ºi cãruia vreau sã îi mulþumesc pe aceastã cale. În acest timp, am încercat sã înþeleg cît mai bine situaþia din partid, sã cunosc reprezentanþii la nivel de judeþe ºi am lucrat cu directorul de comunicare ºi echipa de conducere la nivel central în vederea pregãtirii partidului pentru cursa parlamentarã, din acest an. * C.I.: Aþi devenit, prin forþa lucrurilor, ºi datoritã activitãþii asidue pe care aþi depus-o, dar ºi a seriozitãþii, un exponent de frunte al PRM, fiind numit preºedinte interimar al Organizaþiei de Tineret a Partidului România Mare. Este o rãspundere mare ºi vã supune la eforturi neobiºnuite. Cum

percepeþi ceea ce se întîmplã în Capitalã vizavi de activitatea din þarã a partidului? * Raul Folea: Lucrurile sînt desul de complexe.

Putem spune cã Bucureºtiul este centrul de comandã, iar filialele judeþene sînt trupele operative. Dar avînd în vedere cã nu sîntem o instituþie militarã, îmi doresc ºi sper ca ºi colegii din conducerea partidului sã fie de acord cã ºi la nivel de judeþe, preºedinþii trebuie sã aibã iniþiative, sã ia calul de frîie, cum spune românul, ºi sã se treacã la fapte, ceea ce am observant cã este posibil în cursul ultimelor sãptãmîni, cînd am trecut prin momente tensionate. Trebuie sã se înþeleagã cã, dacã nu vom lucra în echipã, nu vom putea deveni forþa de care þara are atîta nevoie în aceste momente. * C.I.: ªtim cã aþi pus tot sufletul la bãtaie pentru ca partidul sã aibã rezultate bune pe toate planurile.

Ce veþi face în continuare pentru ca rezultatele sã fie pe mãsura aºteptãrilor? * Raul Folea: Dupã depãºirea momentului electoral, misiunea mea va fi aceea de a aduce în atenþia opiniei publice problemele cu care se confruntã Europa în acest moment, cum ne afecteazã pe noi ca români ºi, în acelaºi timp, mãsurile pe care noi le puteam lua concret. Trebuie sã avem în vedere contextul geopolitic prin care omenirea trece, sã nu ignorãm evenimente din trecut (vezi planul Kalergi), care ne pot deschide ochii asupra acþiunilor din prezent. În urmãtorii ani, omenirea se va confrunta, cel mai probabil, cu o crizã alimentarã, ºi nu cu una a petrolului. În acest context, România poate avea poate cel mai important cuvînt datoritã extraordinarului potenþial agrar. Trebuie sã creãm politici favorabile acestei industrii, sã dezvoltãm ºi sã încurajãm producã-

torii autohtoni, sã devenim un lider european în industria producãtoare de alimente.Toate acestea vor fi posibile doar prin legi care sã protejeze ºi sã favorizeze economia naþionalã. Nu în ultimul rînd, ar trebui interzisã vînzarea terenurilor cãtre strãini - lucru posibil dacã românii vor fi corect informaþi. Sper ca românii sã fie receptivi la o astfel de politicã, mai ales cã acþiunile noastre, care vor viza probleme sensibile de interes naþional, vor avea la bazã voinþa poporului, exprimatã prin referendum. * C.I.: La ultima ºedinþã a Consiliului Naþional al PRM, Lidia Vadim Tudor, fiica regretatului preºedinte al PRM, Corneliu Vadim Tudor, a transmis un mesaj puternic tuturor membrilor PRM, în special tinerilor, dar ºi tuturor naþionaliºtilor, sã strîngã rîndurile ºi sã aducã în þarã liniºtea, bogãþia ºi toate lucrurile pierdute de-a lungul acestor ani de pribegie. Fãcînd parte din acest segment de vîrstã, cum vedeþi lucrurile în continuare, atît pentru România, cît ºi pentru Partidul România Mare? * Raul Folea: Dupã cum am spus ºi mai devreme, consider cã dacã vom fi uniþi ºi vom reprezenta, cu adevãrat, românii, ºi în mod special tinerii, aceºtia vor înþelege cã PRM este formaþiunea care poate contribui, în mare mãsurã, la formarea unor generaþii de succes, ºi nu de sacrifiu, cum au fost pînã în prezent. * C.I.: Vã mulþumesc pentru amabilitatea de a rãspunde la aceste întrebãri ºi vã doresc mult succes în activitatea viitoare alãturi de PRM. * Raul Folea: ªi eu vã mulþumesc ºi vã rog sã-mi permiteþi sã terminãm acest interviu cu un mesaj cãtre colegii PRM-iºti ºi cãtre toþi cei care gîndesc româneºte: Români, vremea sacrificiilor a apus!!!

Pag. a 11-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem PRM-iºti!

Jocul de glezne al unor politici falimentare Se spune cã o construcþie este solid fãcutã în funcþie de cît de puternicã îi este temelia. Orice construieºti, în orice domeniu, baza de la care se porneºte trebuie sã fie puternicã, solidã, realã ºi chiar de bunã-credinþã. În politica româneascã post-comunistã, baza a fost FSN-ul. Acei luptãtori, acei revoluþionari, acei oportuniºti, acei emanaþi, în mare majoritate linia a doua a PCR-ului. Cu mici excepþii, cam asta este baza de la care politica româneascã democratã a pornit la drum în 1990. O bazã solidã, zic unii, o bazã compromisã, zic alþii.

Eu merg pe a doua variantã ºi în sprijinul meu aduc realitatea politicã, economicã ºi socialã a

României anului 2016. Aceastã bazã, pe care se tot construieºte, are din start înclinaþii de stînga, cînd e vorba de societate, ºi de dreapta mult, cînd este vorba de interesul propriu. Cam asta este aºa-zisa orientare a politicianului român. El nu ºtie capitalismul, cã nimeni nu l-a învãþat. La el e simplu, nu iubeºte socialismul, nu iubeºte economia de piaþã.

El nu concepe sã ofere altora bunãstare, dar nici nu acceptã concurenþa în planul în care activeazã. La nivel macro, concurenþa între bãieþii deºtepþi nu existã. La nivel micro, este acceptatã, mai ales cã sînt domenii în care mintea îngustã a politicianului nu rãzbate. El ºtie sã practice foarte bine politica profitului propriu ºi al grupului sãu de interese, dar este incapabil sã gestioneze o þarã. Baza, talpa politicii, cam asta e. Au emanat din FSN, s-au transformat în PSD, ºi tot PSD-ul conduce, doar cã acum au alte culori. Din start, totul a pornit înclinat, un

Manonalita-Radiana Neamþu Mottoul care mi-a cãlãuzit viaþa: „Învingãtorii nu renunþã niciodatã, pentru cã cei care renunþã nu ajung niciodatã învingãtori. (proverb oriental) * Data naºterii: 27 decembrie 1957 * Studii: Universitatea Vasile Goldiº Arad: Facultatea de ªtiinþe Umaniste ºi Politice-Administrative; Administraþie Publicã; Istorie; * Universita degli Studi di Padova: Facultatea de ªtiinte Politice; Politici Europene * Limba maternã: Româna; * Limbi strãine: Francezã, Italianã, Englezã; * Activitate: - C.T.C.E. ARAD; B.I.R. ARAD; * Abilitãþi personale: Bune abilitãþi de comunicare, ordonatã, bunã organizatoare ºi expeditivã; * Abilitãþi profesionale: Contabilitate ºi cunoºtinþe de calculator; * Membru al P.R.M. Arad din anul 2000; * Preºedinte P.R.M. - Filiala ARAD; * Date personale: cãsãtoritã, 2 copii.

Da, mã mîndresc Aderarea mea la PRM s-a înfãptuit odatã cu pregãtirile de plãmãdire a sa, pe cînd activam la o fundaþie a pensionarilor, imediat dupã anii ’90. În acea perioadã, luptele politice pentru putere nu erau atît de asidue cum sînt astãzi, ºi nu se dorea încã înavuþirea gãºtilor care, ulterior au pus mîna pe ciolan.

Sînt român, patriot ºi am vãzut lumina zilei pe meleaguri teleormãnene.

Zaharia Stancu era mîndru de aceste meleaguri ºi a scris cu sîrguinþã despre ele în opera nemuritoare „Desculþ“. Referindu-se la perimetrul teleormãnean, Zaharia Stancu spunea, inspirîndu-se din folclorul popular: „Sînt prea bãtrîn ca sã mai am timp sã ne împãcãm“, replicã realã, datã unor indivizi care se manifestau ca „Gicã contra“. Sînt nãscut în comuna Crevenicu, jud. Teleorman, în perimetrul dintre Videle, fostul oraº al petroliºtilor, Drãgãneºti Vlaºca, Roºiori de Vede ºi Alexandria, în prezent reºedinþa jud.

Teleorman. Am terminat ªcoala Generalã, din care 4 clase în Crevenicu, ºi 3 clase în satul Rãduleºti, perioadã în care am fost ocrotit de familie, care a sãdit în mine „cei 7 ani de acasã“, adicã respect, muncã ºi bun-simþ.

Dupã gimnaziu, am urmat 4 ani la Grupul ªcolar IOR. Aici am înþeles ceea ce înseamnã spiritul muncitoresc, datoritã practicii pe care am

efectuat-o în fabricã, unde am ºi fost selecþionat sã rãmîn.

Dupã 1954, am activat, ca membru de partid, pînã în 1968, la fostul raion Slobozia, Regiunea Bucureºti ºi în jud. Ialomiþa. În perioada 19681972, am urmat cursurile Facutãþii de Filozofie, dupã care am continuat sã lucrez în jud.

Ialomiþa. În cei 42 de ani de activitate, am mai avut diverse responsabilitãþi la Ministerul Construcþiilor, Ministerul Agriculturii, Silviculturii ºi Industriei Alimentare pe probleme sindicale.

Sînt cãsãtorit cu Elena Voicu, avem 3 copii ºi, în cei 56 de ani de cãsnicie, am avut o viaþã frumoasã. În prezent, ne ocupãm de cei 3 nepoþi, cãrora încercãm, alãturi de pãrinþii lor, sã le oferim un exemplu de reuºitã în viaþã.

Sînt vicepreºedintele organizaþiei PRM din Sectorul 3, cea mai mare din Capitalã. Menþionez cã, anterior, tot aici m-am ocupat de pensionari ºi, împreunã cu Mitzura Arghezi, pe atunci preºedinta PRM pe Bucureºti, ne aduceam contribuþia la ajutorarea unor familii de pensionari sãraci.

Cu voia celor în drept, am încercat sã contribui, în calitate de corespondent voluntar, la publicarea unor articole: „Cine sîntem ºi de unde venim?“; „300 de ani de la moartea Brâncovenilor“; materiale despre Brâncuºi, Tudor Gheorghe, Mircea Albulescu etc.

ANTON VOICU, vicepreºedintele Filialei PRM Sector 3

adevãrat turn din Pisa al politicii. Cum poþi combate atunci? Cînd toþi cei care încã mai au speranþe pleacã de la ideea cã nimic nu se poate face în România, cînd blazarea a ajuns la nivelul cel mai ridicat din ultimii ani, cum poþi atunci sã mai speri la o razã de speranþã? Cum poþi lupta cu ei, cînd de fapt ei sînt aceiaºi, indiferent de culoare? Cînd totul pleacã din start greºit, singura soluþie este îndepãrtarea tumorii ºi repornirea pe un alt drum, de data asta drept. Putem sã scriem mii de articole, putem sã punem la zid o sumã de fapte, putem sã înfierãm toþi politicienii, putem sã ne facem de cap în mass-media ºi pe Internet, ºansele sã ai rezultate reale sînt zero. Aºteptãm o miºcare, aºteptãm un om, aºteptãm o idee, ca lucrurile sã fie puse în miºcare ºi lumea sã migreze spre mai bine. Ne trebuie un OM, generat de o ELITÃ. Avem aºa ceva?

TANO

Marius Ciupa * Data naºterii: 17 februarie 1971 * Profesie: Profesor * Studii: Licenþiat în Educaþie Fizicã ºi Sport, Kinetoterapie ºi Informaticã; * Masterat în specializarea Management educaþional, aprofundate în specializarea Antrenamentul Sportiv de Înaltã Performanþã; * Publicaþii: Studiul comparativ al modelului expus de postul libero în fotbalul românesc ºi fotbalul occidental avansat; * Studii de specialitate: Sãnãtate ºi frumuseþe fizicã prin sport; Modificãri fiziologice imediate ºi tardive induse de efortul sportiv la nivelul aparatului cardiovascular; Olimpismul; Concepþia despre sport.

Acest manifest ne-a fost trimis de membrii Filialei PRM Arad, fiind distribuit la nivelul întregului judeþ

Partidul România Mare, tribunã de Începe campania electoralã pentru alegerile parlamentare ale anului 2016. Revista „România Mare“ îºi propune sã reproducã materiale de la începuturile partidului, dar ºi despre acþiunile umanitare ale Fundaþiei România Mare, patronatã de Corneliu Vadim Tudor

Jubileul de Aur al ultimei redute naþionale revista „România Mare“, la 25 de ani Primul tiraj al revistei „România Mare“ a fost de 50.000 de exemplare. În cîteva sãptãmîni, s-a ajuns la 800.000 de exemplare pe fiecare numãr. Un record absolut pentru presa românã.

Eugen Barbu mi-a spus ceva care mi-a dat de gîndit: „Vadime, prevãd cã aceastã revistã va naºte un partid!”. ªi aºa s-a întîmplat, dupã numai 1 an. Dupã ºtiinþa mea, a fost întîiul ºi singurul caz în care o publicaþie nãºtea un partid politic - pînã atunci, partidele fãceau publicaþii.

Fenomenul era de-a dreptul tulburãtor. Lumea era însetatã de informaþii ºi de atitudini curajoase, fiindcã se sãturase de minciunile ºi tupeul aºa-ziºilor dizidenþi. Cu fiecare zi în care Ceauºescu putrezea în groapã, românii îl regretau.

Astãzi, procentul celor care au nostalgia unei anumite siguranþe ºi echitãþi sociale este devastator. Istoria mi-a dat mie dreptate. Iatã de ce mã consider un învingãtor.

Au murit atîþia prieteni ai mei ºi colaboratori ai revistei „România Mare” în aceºti 25 de ani. Mã gîndesc, cu duioºie, la Eugen Barbu, Mircea Muºat, Romulus Vulpescu, generalii Valeriu Buzea, Theodor Paraschiv ºi Ioan Alexandru Munteanu, Ion Lãncrãnjan, Ioan Alexandru, Mihai Ungheanu, Mircea Micu, Sabin Bãlaºa, Constantin Piliuþã, Constantin Galeriu, ªtefan Iordache, Cella Delavrancea, Petre David, Viorel Sãlãgean, Fãnuº Neagu, Adrian Pãunescu, Ion Dolãnescu, Toma Nãstase, Edgar Papu, Marin Sorescu, Nicolae Paul Mihail, George Pruteanu, Ioan Marinescu, Paul Grigoriu, Aristide Buhoiu, Valentin Dinescu, Eugen Florescu, Gore Popescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, Ion Voicu, Iosif Conta, Ionel Budiºteanu, Iosif Constantin Drãgan, ªtefan Guºã, Iosif Socaciu, Dan Mutaºcu, Valentin Pãunescu, Leonida Lari, Nicolae Negoescu, Dan Cristian Popovici, Ioan Duþu ºi atîþia alþii.

Locurile lor, din pãcate, au rãmas goale. Mã bucur cã în paginile „României Mari” au debutat tineri de talent, pe care i-am promovat: Vlad Hogea, Florian Bichir, Floriana Jucan, Bogdan Suceavã º.a.

Acum, la Jubileul celor 25 de ani de existenþã a „României Mari”, vã rog sã faceþi un efort de imaginaþie: încercaþi sã vedeþi, cu ochii minþii, cum ar fi arãtat societatea româneascã dacã n-ar fi existat aceastã publicaþie.

Era jale mare. Poate cã am fi intrat azi, în Transilvania, cu paºaport. A fost, ºi a rãmas, „România Mare” acea tribunã de luptã cãtre care s-au îndreptat, cu speranþã, ochii a milioane de români, atît din þarã, cît ºi din Basarabia ºi Bucovina, dar ºi din diaspora. Privesc la „munþii” colecþiei celor 25 de ani: încap într-un camion. Timp de aproape 1.300 de sãptãmîni, noi am dat ora exactã a societãþii româneºti. Am fost farul cãlãuzitor, pe o mare în permanentã furtunã. Mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a dat putere sã þin sus drapelul deºteptãrii naþionale. Iar revista a fãcut ºi un pui: ziarul „Tricolorul”. Motto-ul pe care l-am pus pe frontispiciul „României Mari”, alãturi de Vulturul Cruciat Brâncovenesc, s-a împlinit, cu prisosinþã: „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!”

CORNELIU VADIM TUDOR, 8 iunie 2015

PLATFORMA – PROGRAM A PARTIDULUI ROMÂNIA MARE România, la mai puþin de doi ani de la evenimentele din decembrie 1989, parcurge o situaþie dramaticã, de profundã crizã pe toate planurile: politic, economic, social ºi spiritual. În contextul general european, contradictoriu, tensionat, de accentuare a dezechilibrelor, de destrãmare a sistemului comunist totalitar, în þara noastrã existã forþe oculte, extremiste, antidemocratice care, susþinute ºi manevrate din exterior, provoacã o stare de haos, de dezorganizare continuã a economiei naþionale, a învãþãmîntului, ºtiinþei ºi culturii. De asemenea, se deterioreazã ºi se înstrãineazã valori ale patrimoniului naþional, ale avuþiei þãrii în general, fãurite cu multã trudã ºi sacrificiu de Poporul Român. Asistãm la diminuarea incredibilã a capacitãþii de apãrare a þãrii, pe fondul unei culpabilizãri regizate de alþii a purtãtorilor de hainã militarã.

Deliberat, voalat sau uneori fãþiº, se provoacã conflicte interetnice, confesionale, între diferite categorii sociale ºi profesionale, între generaþii, se scot la suprafaþã teze duºmãnoase cu pretenþii teritoriale, urmãrindu-se pas cu pas, printr-un întreg arsenal de mijloace, dezmembrarea României.

Faþã de aceastã situaþie, crearea Partidului România Mare – continuator declarat al tradiþiilor de luptã ale Partidei Naþionale din secolul trecut – devine o necesitate imediatã ºi reprezintã rãspunsul ºi angajarea patrioticã a tuturor acelora care se considerã cetãþeni români prin gînd ºi faptã, cu dragoste faþã de gloriosul trecut istoric ºi pãmîntul strãmoºesc, faþã de progresul întregii societãþi româneºti, a tuturor acelora care doresc ca românii sã se simtã stãpîni la ei acasã.

Partidul România Mare, ca partid de centru-stînga, îºi asumã sarcina reconcilierii naþionale, a unirii tuturor forþelor democratice ºi progresiste ale þãrii, pentru realizarea unui sistem politic deschis, pluralist ºi democratic, pentru separarea realã a puterilor în statul de drept. Militãm pentru respectarea convingerilor ºi opþiunilor politice, filozofice, religioase garantate prin lege, pentru asigurarea unei vieþi demne, civilizate prin realizarea unui sistem de protecþie socialã eficient ºi valabil pentru toate categoriile socio-profesionale din România. Se va urmãri perseverent aplicarea unor norme morale ºi etice în promovarea întregii ierarhii în viaþa de stat ºi politicã, cu respectarea libertãþilor de organizare ºi asociere.

Partidul România Mare îºi propune, prin programul ºi statutul sãu, apãrarea cu orice preþ a integritãþii ºi suveranitãþii þãrii, a caracterului naþional ºi unitar al statului român, restituirea demnitãþii poporului nostru, unul din cele mai vechi ºi mai nobile popoare din Europa.

Toate acestea vor fi realizate prin vitalizarea întregului Popor Român, izvorîtã din douã realitãþi covîrºitoare: în primul rînd, prin credinþa creºtinã, care prin ºuvoiul de patimi ale istoriei a coagulat neamul nostru, iar, în al doilea rînd, prin geniul, energia ºi rezistenþa fãrã pereche a etniei noastre, care a supravieþuit în mod miraculos tuturor vitregiilor vremii. Iatã de ce deviza noastrã este faimosul adagiu al voievodului Petru Rareº: „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!“.

1) În domeniul economic. Partidul România Mare îºi fixeazã ca obiectiv principal aºezarea economiei pe principiile economiei de piaþã, retehnologizarea la parametri internaþionali, cointeresarea directã a tuturor celor care desfãºoarã o activitate productivã. În concepþia Partidului România Mare, dezvoltarea economiei naþionale va avea la bazã efortul propriu al Poporului Român, corelat cu potenþialul material ºi uman existent, atragerea capitalului strãin fãrã a leza interesele naþionale, independenþa ºi suveranitatea României.

2) Afirmînd ºi protejînd existenþa diferitelor forme de proprietate în întreaga economie, Partidul România Mare considerã cã raportul dintre proprietatea de stat ºi proprietatea particularã trebuie determinat de strategia de dezvoltare a economiei naþionale ºi de interesele pe care statul trebuie sã le aibã în sectoarele de bazã.

3) Tranziþia la economia de piaþã se va asigura cu costuri sociale cît mai mici, fãrã ºocurile care afecteazã în prezent categoriile productive ale societãþii. Deplasarea competenþelor de la guvern ºi ministere cãtre regiile autonome ºi societãþile comerciale se va realiza dupã crearea cadrului legislativ adecvat, care sã permitã punerea în funcþiune a noilor pîrghii economice, eliminîndu-se diletantismul ºi incompetenþa care se manifestã în economia româneascã.

Statul îºi rezervã dreptul de a folosi strategia planificãrii macroeconomice pentru a asigura perspectivele dezvoltãrii armonioase ºi ale apãrãrii naþionale.

4) Partidul România Mare militeazã pentru redimensionarea raporturilor la nivel macroeconomic prin dezvoltarea

mai rapidã a acelor ramuri ale industriei care au baze tehnicomateriale puternice, au tradiþii, asigurã o mai bunã folosire a resurselor de materii prime indigene ºi o ratã a rentabilitãþii corespunzãtoare. În prima etapã, se impune stimularea unitãþilor economice purtãtoare ale progresului tehnic, a instituþiilor de cercetare ºtiinþificã, a producþiei de bunuri de larg consum ºi a turismului. Trecerea parþialã sau integralã a unor unitãþi economice în proprietatea particularã se va subordona intereselor vitale ale Poporului Român, ale salariaþilor unitãþilor respective, pe baza unor studii de rentabilitate care sã asigure creºterea producþiei ºi protecþia socialã.

5) Ca ºi în alte þãri dezvoltate, statul trebuie sã-ºi asigure un rol important în mecanismul de alcãtuire a preþurilor, sã restabileascã echilibrul între cerere ºi ofertã, în condiþiile dezvoltãrii unei pieþe concurenþiale. Dezechilibrul grav între cerere ºi ofertã care s-a creat constituie un fenomen prielnic speculei, corupþiei ºi îmbogãþirilor spectaculoase pe seama masselor largi de consumatori. Goana de îmbogãþire ilegalã trebuie eradicatã neîntîrziat, prin instituirea unui sistem eficient de control al averilor. Ne propunem, totodatã, instituirea unui impozit pe sporul de venit - aºa cum a mai fost în România interbelicã - pentru a limita discrepanþa inumanã dintre cei foarte bogaþi ºi cei foarte sãraci, iar sumele de bani rezultate vor fi folosite de stat exclusiv pentru transpunerea în viaþã a programelor sale de asistenþã socialã.

6) Unul dintre obiectivele de mare urgenþã ale Partidului România Mare îl constituie stoparea inflaþiei galopante ºi a ºomajului prin asigurarea ocupãrii forþei de muncã, a recalificãrii ºi respecializãrii personalului, acþiuni care sã fie întreprinse atît de cãtre stat, cît ºi de toþi factorii economici, apreciind cã în actuala situaþie în care se aflã þara, tehnicienii ºi ceilalþi specialiºti trebuie sã aibã un rol determinant în redresarea economiei naþionale. Nu în ultimul rînd, avem în vedere identificarea soluþiilor optime pentru întãrirea ºi respectarea monedei naþionale – leul.

7) Partidul România Mare considerã agricultura ca un sector vital al societãþii româneºti, iar pe þãran ca una dintre permanenþele care au definit istoria noastrã milenarã. Cu bunul sãu simþ înnãscut, cu experienþa sa, acest fãuritor de pîine, civilizaþie ºi istorie româneascã trebuie sã fie ajutat sã îºi recapete demnitatea, sã se instruiascã, sã aibã toate datoriile ºi drepturile unui cetãþean adevãrat. El trebuie sã redevinã stãpîn pe sine ºi pe ogorul sãu în condiþiile unei agriculturi moderne, de mare eficienþã. Indiferent de forma de proprietate - privatã, obºteascã ºi de stat - Partidul România Mare va sprijini prin toate mijloacele agricultura în totalitatea ei ºi, în special, refacerea gospodãriilor þãrãneºti ºi îmbunãtãþirea condiþiilor de trai din mediul rural.

8) Partidul România Mare considerã de cea mai mare importanþã, în perioada actualã, normalizarea activitãþii din unitãþile agricole de stat. Acestea vor trebui sã producã la nivel competitiv ºi sã asigure ritmic piaþa cu produse de larg consum.

9) Partidul România Mare considerã cã trebuie fãcute toate eforturile pentru a asigura agriculturii o largã sistemã de maºini ºi utilaje agricole, mijloace de transport, seminþe ºi material sãditor de înaltã calitate, insecto-fungicide, îngrãºãminte, carburanþi ºi cã, totodatã, trebuie acordatã in permanenþã o asistenþã tehnicã super-calificatã, cu înlesniri pentru mica gospodãrie þãrãneascã. Zootehnia, acest tradiþional ºi imens filon de hranã al þãrii, trebuie sã-ºi recîºtige rolul important în strategia dezvoltãrii. Investiþiile din agriculturã vor trebui sã funcþioneze la capacitãþile proiectate, asigurîn-du-se pentru aceasta baza tehnico-materialã necesarã ºi stimularea prin credite ºi subvenþii de la stat.

10) Partidul România Mare acordã o deosebitã atenþie pãstrãrii echilibrului ecologic, combaterii poluãrii mediului ºi apelor de cãtre marile ºi micile combinate industriale ºi zootehnice, refacerii fertilitãþii terenurilor degradate. Aceastã þarã binecuvîntatã de Dumnezeu cu toate formele de relief ºi cu peisaje de o frumuseþe inegalabilã trebuie sã fie din nou ceea ce a fost odinioarã: o gurã de rai, cum spune balada noastrã naþionalã.

11) Agricultura a încetat de a mai fi o simplã îndeletnicire, ea devenind de multã vreme o ºtiinþã.

De aceea, Partidul România Mare susþine dezvoltarea învãþãmîntului agricol de toate gradele, a cercetãrii ºtiinþifice, a pregãtirii complexe a cadrelor din agriculturã ºi asigurãrii locurilor de muncã.

12) Partidul România Mare considerã de mare importanþã pentru agriculturã întãrirea ºi extinderea laboratoarelor de

luptã a milioane de români patrioþi specialitate din teritorii ºi creºterea exigenþei inspecþiilor de stat, fitosanitare ale poliþiei sanitar-veterinare, precum ºi instituirea unui sever control al alimentelor cu destinaþie umanã.

13) Partidul România Mare considerã de stringentã actualitate ºi sprijinã orice acþiune pentru realizarea multiplelor probleme sociale din mediul rural. Ca probleme aparte, notãm îngrijorarea noastrã pentru: - exodul tineretului de la sate; - ºomajul rural de iarnã; - asigurãrile sociale ºi pensiile pentru þãrani (boalã, maternitate, accidente, incapacitate de muncã, bãtrîneþe); - asigurãri agricole pentru epizootii, incendii, secetã, grindinã.

Totodatã, vom sprijini dezvoltarea industriei casnice ºi a meºteºugurilor la sate.

Partidul România Mare considerã cã nu trebuie neglijatã înfiinþarea unui sistem operativ ºi eficient de valorificare a produselor agricole în toatã varietatea lor, pentru ca drumul de la producãtor la consumator sã devinã cît mai scurt.

14) Partidul România Mare considerã cã populaþia din mediul rural trebuie sã-ºi aducã o mai mare contribuþie la viaþa politicã a þãrii ºi în administraþia de stat. Întreaga opinie publicã româneascã, de pildã, constatã acum cu durere cã în Parlamentul þãrii nu existã nici mãcar un singur þãran autentic.

15) Prin dezvoltarea serviciilor, se vor crea spaþii largi pentru plasarea forþei de muncã, pentru atragerea capitalului strãin ºi afirmarea iniþiativei particulare. Folosirea resurselor naturale, construirea de noi obiective turistice, dezvoltarea unei reþele turistice la nivelul þãrilor avansate constituie, de asemenea, obiective ale politicii Partidului România Mare. Ar fi o greºealã de proporþii istorice ca, în condiþiile frumuseþilor fãrã pereche ale peisajului românesc, sã nu prindã viaþã la noi o veritabilã Industrie de Turism. Exploatînd în chip demn ºi raþional atracþiile oferite de Delta Dunãrii, de munþii, dealurile, litoralul Mãrii Negre, defileele rîurilor, podiºurile ºi celelalte comori-unicat ale reliefului nostru, dar, în acelaºi timp, asigurînd servicii de o calitate ireproºabilã, în care sã primeze cinstea absolutã a întregului personal - o asemenea industrie ar putea deveni, în scurtã vreme, unul dintre cele mai bogate filoane aurifere ale venitului naþional.

16) Conºtient de marile investiþii fãcute de poporul român în edificarea unor obiective economice ºi sociale de mare importanþã naþionalã, care au fost în ultimul timp abandonate, devastate, degradate, Partidul România Mare îºi propune finalizarea construcþiei cartierelor de locuinþe din Capitalã ºi din þarã, a obiectivelor social-culturale, inclusiv prin atragerea întreprinzãtorilor din þarã ºi strãinãtate.

17) Este necesar ca statul sã protejeze ºtiinþa ºi cercetarea în domeniile de vîrf ale tehnicii contemporane, prin aportul specialiºtilor români, astfel încît sã existe un raport favorabil acestora faþã de importul de licenþe ºi tehnologii.

18) Stimulînd iniþiativa particularã prioritar în domeniul producþiei de bunuri ºi servicii, Partidul România Mare va institui un sistem eficient de protecþie socialã a consumatorilor, propunîndu-ºi ca prim obiectiv ameliorarea calitãþii vieþii tuturor categoriilor de cetãþeni.

19) Partidul România Mare va acþiona pentru îmbunãtãþirea structurilor socio-economice, astfel încît sã absoarbã forþa de muncã ºi, obligatoriu, sã asigure locuri de muncã pentru toþi cetãþenii.

20) Partidul România Mare acþioneazã pentru menþinerea în structurile productive ºi administrative a elementelor capabile, muncitoare ºi conºtiincioase, pentru încadrarea în posturi de conducere ºi execuþie a personalului numai pe criterii de competenþã, indiferent de apartenenþa politicã.

21) Partidul România Mare va milita pentru stîrpirea din rãdãcinã a speculei, corupþiei ºi pentru asanarea vieþii politice, pentru anihilarea totalã a forþelor care au dus la haos ºi la degradarea gravã a vieþii sociale din România.

22) Partidul România Mare militeazã pentru o politicã vamalã fermã, care sã curme scurgerea frauduloasã a avuþiei naþionale peste hotare. De asemenea, va acþiona pentru instituirea unui control riguros al traficului de persoane fizice, pentru a preveni pãtrunderea în þarã a elementelor ostile intereselor statului român.

II. 23) În domeniul protecþiei sociale. Partidul România Mare va milita pentru asigurarea gratuitãþii învãþãmîntului de toate gradele ºi a asistenþei medicale, de asemenea, gratuite pentru toþi salariaþii ºi pensionarii, precum ºi pentru îmbunãtãþirea condiþiilor de muncã în toate sectoarele de activitate. În spiritul tradiþiei de omenie a românilor, se va asigura protecþia socialã a handicapaþilor fizic ºi mental, a orfanilor, bãtrînilor, familiilor cu mulþi copii ºi ºomerilor, prin ajutoare, reduceri de impozite, adãpostirea în orfelinate, case de bãtrîni ºi alte forme de asistenþã socialã. În colaborare cu o serie de colective de specialiºti - sociologi, psihologi, medici, economiºti - partidul nostru va elabora ºi va transpune în viaþã, încã din acest an, 1991, trei Programe Naþionale de ajutorare a celor mai sãraci compatrioþi: familiile cu mulþi copii, cu preponderenþã din rîndurile muncitorilor ºi þãranilor; bãtrînii fãrã nici o sursã de venit sau cu pensii mici; ºomerii.

24) Recunoscãtor pentru jertfa de sînge fãcutã de veteranii de rãzboi în lupta pentru reîntregirea patriei, Partidul România Mare

va acþiona pentru restituirea tuturor drepturilor conferite de statul român dupã rãzboiul Independenþei, dupã ambele rãzboaie mondiale, reactualizînd ordinele militare de rãzboi ºi drepturile aferente: cãlãtorii gratuite cu mijloacele de transport ale statului, reduceri de impozite ºi de chirii, facilitãþi la spitalizare ºi dreptul de a participa la ceremoniile militare ca invitaþi de onoare.

25) Se va da atenþie relaþiei patron-angajaþi, care va fi legiferatã pe baza conlucrãrii ºi colaborãrii eficiente, sindicatelor revenindu-le rolul hotãrîtor de protejare a intereselor legitime ale salariaþilor.

III. 26) În domeniul ºtiinþei ºi culturii. Partidul România Mare acordã creaþiei ºtiinþifice româneºti o importanþã fundamentalã.

Cercetarea ºtiinþificã ºi îmbunãtãþirea tehnologicã vor fi puternic stimulate, fiind antrenate permanent spre sectoarele de vîrf ale progresului tehnico-ºtiinþific modernizarea economiei, îmbunãtãþirea structurilor de conducere. Va fi revigorat întregul potenþial de specialiºti, se vor elabora programe de largã perspectivã ºi maximã eficienþã, se va îmbunãtãþi substanþial baza materialã a institutelor de cercetare. Ne propunem sã creãm condiþiile optime pentru ca specialiºtii noºtri de valoare sã rãmînã în þarã, nu sã fie victime ale exodului de inteligenþã.

27) Partidul România Mare susþine protejarea instituþiilor culturale de cãtre stat, pentru a asigura pãstrarea ºi valorificarea tradiþiilor spirituale ale poporului nostru. Activitatea culturalã de interes public ºi naþional, creaþia pe tãrîm umanistic, artistic (teatre, muzee, monumente, case memoriale, edituri) sã fie feritã de ºocurile economiei de piaþã, pentru a nu permite degradarea prin mercantilizare ºi vulgarizare a actului cultural ºi de creaþie. Totodatã, se vor încuraja prin mijloace specifice literaturã, arta ºi creaþia cu specific naþional, în tradiþia culturii militante româneºti. Nu facem un secret din a anunþa cã vom sprijini cu preponderenþã opera de valorificare superioarã a moºtenirii lãsate de înaintaºi, precum ºi cercetarea arheologicã.

O atenþie deosebitã se va acorda disciplinelor umaniste, care au suportat cele mai mari pierderi în anii de dupã rãzboi ºi pentru redresarea cãrora, îmbinînd armonios tradiþia cu modernitatea, Partidul România Mare va cãuta soluþiile cele mai eficiente.

28) Partidul România Mare militeazã pentru a feri atît presa, cît ºi producþia de carte de salturile ºi surprizele economiei de piaþã, asigurînd acestor relee culturale o existenþã normalã. De asemenea, îºi propune sã stopeze invazia subproduselor artistice ºi literare, care îndeamnã la violenþã, anarhie, crimã ºi degradare umanã, a supraproducþiei pornografice, atît de dãunãtoare procesului educaþional. Totodatã, vom intensifica propagarea valorilor culturii universale, participînd activ la schimbul mondial de valori.

IV. 29) În domeniul politicii de stat. Partidul România Mare va acþiona consecvent pentru sprijinirea ºi consolidarea organelor puterii de stat reprezentatã de Preºedinþie, Parlament, puterea executivi ºi judecãtoreascã, precum ºi de celelalte instituþii vitale: armata, poliþia, jandarmeria ºi siguranþa statului.

Consolidarea statului de drept, a unei societãþi româneºti bazate pe separarea puterilor – legislativã, executivã, judecãtoreascã –, respectarea Constituþiei þãrii, a drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti, se impun Partidului România Mare ca obiective esenþiale ale politicii sale constructive. Întreaga activitate în stat se va desfãºura în temeiul ºi pe respectul legii. Partidul opteazã pentru forma de stat Republicã Prezidenþialã, cu douã camere ale Parlamentului, iar stema þãrii sã fie stema þãrilor române, adoptatã de Mihai Viteazul în anul 1600.

Partidul România Mare va acþiona ca, în perspectivã, centrul politico-administrativ al þãrii sã fie plasat într-o zonã din inima României, pentru cã Puterea a fost ºi mai este încã, din pãcate, prea departe de problemele dureroase ale Transilvaniei.

Municipiul Bucureºti îºi va pãstra, pe mai departe, virtuþile sale de cetate legendarã a istoriei naþionale, rãmînînd în continuare Capitala de suflet a þãrii, locul de unde soarele a rãsãrit ºi va mai rãsãri vreme îndelungatã pentru toþi românii.

Considerînd Biserica ortodoxã românã ca pe un factor istoric de unitate, culturã ºi stabilitate, de coagulare a conºtiinþei de neam, Partidul România Mare acordã acesteia importanþa cuvenitã în stat. De asemenea, va acorda deplinã libertate de manifestare a tuturor celorlalte culte.

Partidul România Mare va dezvolta relaþii ample cu românii din întreaga lume, cu asociaþiile, ligile, forurile culturale ale acestora.

30) Partidul România Mare apreciazã cã în actualele condiþii de instabilitate internã, de joc al intereselor marilor puteri ºi superputeri, de exacerbare a revizionismului, Armata Românã se constituie într-un factor esenþial de stabilitate, echilibru social ºi garant al integritãþii teritoriale. În acest scop, partidul va întreprinde toate mãsurile pentru asigurarea unei înalte capacitãþi combative a armatei, modernizarea structurilor sale, îmbunãtãþirea înzestrãrii cu echipamente militare ºi a bazei sale materiale în pas cu realizãrile ºtiinþei ºi tehnologiilor moderne, astfel încît armata sã fie operativã în orice moment, sã apere valorile

supreme ale României: Independenþa, Suveranitatea ºi Integritatea Statului Român.

31) Partidul România Mare militeazã pentru înfiinþarea ºi întãrirea Gãrzilor Naþionale, pentru instruirea ºi dotarea lor cu tehnicã de luptã, astfel încît acestea sã îndeplineascã misiunile care le vor reveni prin lege.

32) Partidul România Mare acþioneazã pentru crearea cadrului juridic ferm ºi precis, care sã fixeze atribuþiile armatei în toate situaþiile posibile de destabilizare sau atac la existenþa statului; pentru crearea statutului social corespunzãtor cadrelor active, în rezervã ºi retragere ale Armatei, pentru impunerea respectului faþã de uniforma militarã, drapelul de luptã ºi instituþiile militare.

33) Aºa dupã cum ne învaþã realitãþile din unele þãri avansate pe calea democraþiei, vom stãrui sã ia fiinþã la noi în þarã un Comitet Naþional pentru Cercetarea Activitãþilor Antiromâneºti, care sã sancþioneze cu severitate, în perimetrul legii, toate actele de trãdare de þarã, destabilizare ºi sabotaj, practicate de cetãþeni români sau strãini.

V. 34) ªcoala trebuie astfel organizatã ºi condusã încît sã favorizeze dezvoltarea uneia din cele mai valoroase bogãþii naþionale – inteligenþa Poporului Român. Preluînd creator întreaga experienþã ºtiinþificã din alte þãri ºi, în mod deosebit, cea dobînditã de învãþãmîntul românesc, ºcoala are menirea sã ofere tuturor tinerilor ºansa afirmãrii egale ºi nestingherite a personalitãþii lor, a capacitãþii ºi talentului lor. Tineretul va fi educat în cultul patriei, al respectului faþã de pãrinþi, al dragostei faþã de valorile eterne ale creºtinismului.

35) Sistemul de învãþãmînt reprezintã forma instituþionalizatã prin care þara îºi pregãteºte propriul viitor uman. De aceea, întregul învãþãmînt de stat este gratuit, finanþarea lui fãcîndu-se de la buget. Taxele vor fi suprimate din învãþãmîntul preuniversitar ºi universitar. Totuºi, pentru a contracara atitudinea de indiferenþã faþã de ºcoalã, se pot stabili taxe în caz de corijenþã, repetarea anului ºi nefrecventarea învãþãmîntulul obligatoriu.

36) În vederea sprijinirii celor mai buni elevi ºi studenþi se vor acorda burse, în þarã ºi peste hotare; în acelaºi scop, pentru a facilita accesul în toate formele de învãþãmînt al fiilor de þãrani ºi muncitori, se vor organiza burse speciale, substanþiale, reþele de internate, cãmine, cantine în toate institutele de învãþãmînt.

37) Învãþãmîntul se desfãºoarã în limba oficialã a þãrii - limba românã. Pînã la nivel universitar, pot fi organizate grãdiniþe, ºcoli, licee, în care limba de predare sã fie cea a unor minoritãþi conlocuitoare sau o limbã de circulaþie internaþionalã. În acest caz se vor preda un numãr suficient de ore de limba românã pentru a se asigura elevilor posibilitãþi de comunicare nestingheritã cu populaþia majoritarã a þãrii. Învãþãmîntul superior se va desfãºura numai în limba românã, ca limbã oficialã a statului român.

38) Se va urmãri modernizarea, atît la nivel de programã, cît ºi de dotare tehnicã, a învãþãmîntului tehnico-ºtiinþific. O atenþie specialã se va acorda redresãrii învãþãmîntulul umanist, prin refacerea programelor analitice în linia bunei tradiþii a învãþãmîntului nostru elementar, liceal ºi superior de dinaintea celui de-al II-lea rãzboi mondial. De asemenea, se va acorda importanþa cuvenitã învãþãtorilor, profesorilor, medicilor - categorii sociale cu totul nejustificat marginalizate - urmãrindu-se stimularea lor materialã ºi moralã la nivelul roiului pe care îl au în societatea contemporanã.

39) Partidul nostru va sprijini cu fermitate realizarea unei autentice Politici Naþionale în domeniul sportului. Nu întîmplãtor, acest punct al Platformei-Program figureazã în vecinãtatea segmentelor care s-au preocupat de învãþãmînt, pentru cã sportul ºi ºcoala sînt inseparabile, iar marile performanþe trebuie sã fie pregãtite de la cele mai fragede vîrste. Avînd în vedere tradiþia României de a fi o mare putere culturalã ºi sportivã (aceasta fiind, de altfel, una dintre puþinele ºanse ale þãrilor mici), ne pronunþãm pentru valorificarea ºi îmbogãþirea acestei tradiþii, fiindcã nimic nu este mai emoþionant decît ca Tricolorul patriei sã fie înãlþat pe cel mai înalt catarg în timp ce pe meridianele lumii se intoneazã Imnul de Stat al þãrii tale. Pe lîngã pregãtirea ºi ºlefuirea marilor performeri, care pot fi adevãraþi ambasadori ai þãrii ºi ai pãcii, aceastã politicã naþionalã în domeniul sportului îºi propune dezvoltarea calitãþilor fizice ºi moral-volitive ale unor mari masse de cetãþeni, conform principiului latin: „Minte sãnãtoasã în corp sãnãtos“.

VI. 40) Pe plan extern, Partidul România Mare va milita consecvent pentru principiile tradiþionale ale politicii româneºti, de prietenie, înþelegere ºi largã colaborare în diverse domenii cu toate þãrile, pentru realizarea unui climat de destindere ºi pace.

Partidul nostru va acþiona cu toatã rãspunderea pentru a fi la înãlþimea pildei înaintaºilor, pentru a face din România un factor de echilibru ºi un focar de umanism în aceastã zonã a lumii.

Vom acþiona ca, în toate relaþiile, schimburile ºi înþelegerile cu alte state, României sã nu-i fie lezate interesele, independenþa, integritatea, suveranitatea ºi demnitatea naþionalã Prezentul Program se va definitiva la primul Congres Naþional al Partidului România Mare.

(Text preluat din revista „România Mare, nr. din 21 iunie 1991)

Pag. a 14-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Consideraþii despre unii artiºti ºi vorbirea lor Am revãzut-o, recent, la televizior, pe longeviva actriþã Eugenia Bosînceanu (n. 1925). Apãrea într-un episod din serialul de mare succes ,,Las Fierbinþi”. Era bãtrînica aceea, isteaþã ºi cumsecade, care-i vrea numai binele nãtîngului de Giani. Dar el, nu ºi nu! Un rol mic ºi o partiturã sãracã, din care, însã, marea actriþã a ºtiut sã facã un rol memorabil. Ea, Carmen Stãnescu ºi regretaþii Mitzura Arghezi ºi Radu Beligan sînt urmaºii nonagenari ai legendarei Silvia Dumitrescu-Timicã, aceea care, tot aºa, a jucat pînã la adînci bãtrîneþi. (A rãmas de pominã rolul soacrei, din comedia ,,Micul infern”, de Mircea ªtefãnescu, jucat de Silvia Dumitrescu-Timicã, prin anii ’80, la Teatrul ,,Nottara”, din Bucureºti, în regia lui Mihai Berechet. Marea actriþã avusese un accident ºi jucase, mai multe spectacole, într-un scaun cu rotile, cãci nu acceptase sã fie înlocuitã.) Eugenia Bosînceanu aproape cã se specializase în roluri secundare. În filmul ,,Singurãtatea florilor”, realizat de Mihai Constantinescu în 1975, era soþia tãcutã a lui Colea Rãutu, un muncitor cu o moralitate de granit, dintr-o uzinã bucureºteanã, care îºi sacrificase cariera de posibil inginer ca sã-ºi þinã în facultate fratele mai mic, pe Radu Beligan, ºi ãla, ajuns medic în Capitalã, se dovedise un om de nimic, fiindcã îºi pãrãsise nevasta ºi copiii pentru o paraºutã. Mai departe, în ,,Crucea de Piatrã”, film regizat de Andrei Blaier în 1993, Eugenia Bosînceanu juca rolul mãrunt al unei activiste decrepite, cãruntã ºi tunsã scurt, aducînd cu Ana Pauker. În capodopera ,,Întoarcerea lui Vodã Lãpuºneanu”, regizat de Malvina Urºianu, era vãduva lui Petru Rareº, care îl înfruntã periculos pe teribilul nepot al marelui ªtefan, în legãturã cu cine are dreptul sã dea porunci în Moldova, ºi, într-un final previzibil, se trezeºte asasinatã.

Dupã pãrerea noastrã, Eugenia Bosînceanu ºi-a jucat rolul vieþii în filmul ,,Baltagul” (1969, în regia lui Mircea Mureºan), cînd a dublat-o pe actriþa Margherita Lozano, interpreta Vitoriei Lipan. Normal ar fi fost ca bucovineanca Eugenia Bosînceanu sã fie Vitoria Lipan, însã moda acelor ani, cînd filmele în coproducþie internaþionalã se succedau într-o vitezã ameþitoare, dar mai ales aspectul mai comercial al actriþei hispano-italiene au fost elementele care au îndepãrtat-o pe actriþa noastrã de la acest rol. (Tot în acel film l-am remarcat ºi pe interpretul italian Fosco Lulli, în rolul lui Bogza. Dar mult mai convingãtor a fost Nucu Pãunescu, care l-a dublat în româneºte: ,,Dar ce, femeie, ai trãit cu mine, sã mã tot împungi cu vorbele tale?!...”) ªi, luîndu-ne cu vorba, am ajuns la un punct de cotiturã: firescul, naturaleþea ºi modul cum se realizeazã atmosfera localã în artã (adicã limbajul, costumele, decorurile etc.). De cele mai multe ori, se þine cont de aceste aspecte, cãutîndu-se ca epoca ºi moravurile ei sã fie reconstituite în cele mai mici amãnunte. Însã, nu întotdeauna. Sã luãm, de exemplu, filmul ,,Moromeþii”, realizat de Stere Gulea (1986). Victor Rebengiuc, cu talentul sãu uriaº, se vede cã s-a cãznit. Dar, în opinia unora, el n-a fost un Moromete autentic, nu pãrea a fi, decît foarte

puþin, un þãran din Teleorman. Din felul cum îºi susþinea replicile, se simþeau originea lui bucureºteanã ºi celelalte elemente caracteristice unui intelectual subþire. Ce mai, Victor Rebengiuc îl juca pe Ilie Moromete, nu era Ilie Moromete. Sau, ca sã facem un calambur, el era doar Victor Moromete! Pãrea mai degrabã cã face reclamã la ceva, aºa cum avea sã evolueze el mai tîrziu. Chiar aºa de greu i-a fost regizorului sã gãseascã un actor þãran, un oltean get-beget? Se pare cã ºi în acest caz a prevalat dimensiunea comercialã a afacerii, aducãtoare de succes la public ºi la încasãri. Aceeaºi chestiune a ridicat-o, recent, ºi Draga Olteanu-Matei, interpreta principalã în filmul ,,Coana Chiriþa”, regizat de Mircea Drãgan, în anul 1986. În opinia marii actriþe, moldoveancã de felul ei, în acest film se simte artificialul, se vede cusãtura falsã, chiar dacã distribuþia, cu actori de prim-rang, ºi-a dat silinþa. ªi pe primul plan stã limbajul actorilor, care, cu cîteva excepþii – Teofil Vâlcu ºi Dionisie Vitcu, reprezentanþi de frunte ai Teatrului Naþional din Iaºi -, erau orice, dar nu ºi moldoveni. Coana Chiriþa a lui Alecsandri e un rol greu, e adevãrat, ºi succesul poate fi asigurat numai prin omogenitatea trupei. De aceea, respectiva comedie a obþinut cele mai mari succese numai pe scena Naþionalului ieºean, care a scos în prim-plan actori moldoveni ºi basarabeni: Miluþã Gheorghiu ºi Arcadie Donos (în travesti), Tamara Buciuceanu-Botez, Dionisie Vitcu ºi mulþi alþii.

De-a lungul timpului, în teatrul ºi în filmul românesc au strãlucit generaþii întregi de actori moldoveni. Unii au fãcut eforturi ºi s-au dezbãrat de accentul lor: Lucia Sturza-Bulandra, Florina Cercel, Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Ion Finteºteanu, fraþii Petre ºi Virgil Gheorghiu, Dan Condurache, Mihai Mãlaimare, Colea Rãutu (era polonez din Basarabia). Totuºi, pentru o ureche mai finã, se mai simþea cîte o firavã adiere din dulcea limbã moldoveneascã. Aceeaºi chestiune este valabilã ºi în cazul unor defecte de pronunþie, cum ar fi graseierea.

Rarele excepþii (artistul emerit Nicolae Gãrdescu) þinînd doar de talentul uriaº al împricinaþilor. Alþii, însã, n-au fãcut o dramã din asta, ºi poate de aceea ºi-au cîºtigat celebritatea: Miluþã Gheorghiu ºi Arcadie Donos, Grigore Vasiliu-Birlic, Costache Antoniu, Constantin Tãnase, Cosma Braºoveanu, Nicolae Neamþu-Ottonel, Costache Babii, Ernest Maftei, Tamara Buciuceanu-Botez, Eugenia Bosînceanu ºi alþii. Ce nostim era ªtefan Ciubotãraºu, artist al poporului, în rolul bãtrînului dac din filmul ,,Columna”, regizat de Sergiu Nicolaescu, cînd vorbea cu romanii cuceritori pi moldovineºti... Se cuvine sã zãbovim o clipã ºi asupra artistului emerit Costache Babii, pensionar al Teatrului ,,Sicã Alexandrescu” din Braºov ºi interpret principal în comedia ,,Birlic”. Acþiunea piesei se petrece în Bucureºti, dar unele personaje sînt din Moldova ºi din Basarabia. El este singurul moldovean autentic din trupã, în timp ce colegii sãi fac eforturi sã parã moldoveni.

De cele mai multe ori, reuºesc, dar sînt momente cînd trec nonºalant de la expresii neaoºe, precum ,,Pituliºea mé”, ,,Oleacã” ori ,,Iaca”, la ,,No!” sau alte fonetisme ardeleneºti. Dupã 1990, aceeaºi problemã au creat-o actorii basarabeni ajunºi în România. Unii s-au adaptat foneticii româneºti (Tania Popa), alþii încã mai fac eforturi, dar sînt ºi cazuri, nu puþine, cînd, resemnaþi, s-au întors acasã.

MARI LEGENDE ALE HOLLYWOODULUI

GARBO

(2)

Gilbert s-a cãsãtorit apoi de douã ori, dar ambele mariaje nu au durat mult ºi, cum cariera îi era distrusã, avea mare nevoie de prietenie. Garbo, în apogeul popularitãþii sale, se pregãtea sã filmeze ,,Regina Cristina”, pentru care fusese adus din Anglia, cu surle ºi trîmbiþe, Laurence Olivier, ca partener al ei. Dar studioul, pentru un motiv care n-a fost niciodatã complet lãmurit, a hotãrît cã britanicul nu era potrivit pentru rol ºi l-a expediat acasã. Era o mare loviturã pentru un tînãr actor, cunoscut pe atunci doar în propria sa þarã, dar Olivier, înzestrat cu un talent enorm, avea sã revinã mai tîrziu la Hollywood, alegîndu-ºi cele mai bune roluri. Între timp, compania M.G.M. a primit o grea loviturã atunci cînd Garbo o înºtiinþã cã nu va juca în ,,Regina Cristina” decît alãturi de John Gilbert. Filmul a fost un triumf pentru Garbo, dar Gilbert n-a reuºit sã-ºi recucereascã admiratorii, astfel cã a recãzut în cea mai profundã dezamãgire. Pe vremea aceea (1935), Ronald Colman, care se împrietenise cu mine, mã lua adeseori cu el sã jucãm tenis la Gilbert. Casa lui John (care mai tîrziu a fost cumpãratã de David Selznick, cînd s-a cãsãtorit cu Jennifer Jones) era o construcþie în stil spaniol, aflatã la capãtul unui drum foarte periculos de munte, în serpentinã, avînd la fiecare viraj doar o barierã, foarte puþin rezistentã, care sã împiedice prãbuºirea unui autovehicul în gol.

Decorul reºedinþei lui Gilbert avea un aer sumbru, ºi tristeþea locurilor era accentuatã de faptul cã perdelele din casã erau totdeauna trase ºi nu lãsau sã pãtrundã lumina zilei. Gilbert, care la

ALBUMUL CU POZE RARE

Actriþa Eugenia Bosînceanu, în rolul vãduvei lui Petru Rareº, din filmul ,,Întoarcerea lui Vodã Lãpuºneanu”, regizat de Malvina Urºianu. În aceeaºi ipostazã de artiºti cãrora nu le-a fost ruºine cu obîrºia lor, de departe strãluceºte Mihail Sadoveanu, memorabil pe discurile ,,Electrecord”, din anii '50, cînd citea ,,Sara pe deal”, sau fragmente din ,,Amintirile” lui Creangã. Cu ani în urmã, la o seratã muzical-literarã, þinutã la Casa Memorialã ,,George Bacovia”, fiul poetului a surprins asistenþa cu douã discuri în care tatãl sãu, originar din Bacãu, citea din creaþiile sale, ,,Plumb”, ,,Lacustrã”, ,,Amurg de toamnã”, cu un subtil accent.

Nu este prea greu sã ni-l închipuim pe Ion Creangã vorbind ca la Humuleºti, cãci el scria aºa cum vorbea.

Aceastã particularitate a lui a respectat-o ºi regizorul Nicolae Mãrgineanu, în filmul sãu ,,Un bulgãre de humã” (1989), cînd l-a pus pe actorul Dorel Viºan (ardelean de felul sãu) sã vorbeascã impecabil moldoveneºte. Tot la fel vorbeau ºi Mihail Kogãlniceanu, Alexandru Ioan Cuza ºi George Enescu. Mai greu este cu Eminescu.

Contemporanii sãi afirmau cã avea o voce baritonalã, îndulcitã cu regionalisme ºi fonetisme moldoveneºti. Pe de altã parte, însã, nici un exeget de-al sãu nu face vreo referire la acest aspect.

Nu putem încheia consideraþiile noastre despre artiºtii moldoveni fãrã sã le amintim pe încîntãtoarele doamne de altãdatã: Aglae Drogli (sora lui Eminescu), Maria Obrenovici (nãscutã Catargiu), Aglae Pruteanu (o mare actriþã a Naþionalului ieºean), sau contemporana noastrã Daniela Condurache (cîntãreaþã de muzicã popularã), moldovence remarcabile, care ne-au lãsat nepieritoare amintiri. (Era gata-gata sã o includem aici ºi pe poeta Veronica Micle, dar, în ultima clipã, ne-am adus aminte cã era ardeleancã de la Bistriþa, aºa cã...)

PAUL SUDITU

vremea aceea avea vreo 35 de ani, era un bãrbat de o frumuseþe strãlucitoare, dar buna lui dispoziþie ºi rîsul lui pãreau întotdeauna forþate. Se întîmpla deseori sã nu aparã deloc, iar eu ºi Colman înotam în piscina lui pãrãsitã ºi plinã de frunze. O datã sau de douã ori am zãrit un chip frumos care ne privea de la fereastra casei, iar altãdatã, în clipa cînd ne urcam în maºina lui Colman, o siluetã îmbrãcatã într-o cãmaºã bãrbãteascã, pantaloni ºi cu pãlãrie pleoºtitã pe cap, a trecut pe lîngã noi cu un pas grãbit ºi a intrat în casã.

- Cînd John începe sã bea, ea se duce sã se plimbe, îmi spuse Colman, pe un ton flegmatic.

John Gilbert nu a mai turnat decît un singur film, ,,Cãpitanul urãºte marea”, înainte ca inima lui sã înceteze sã mai batã.

Am avut prilejul s-o întrezãresc pe celebra pustnicã, atunci cînd regizorul Edmund Goulding m-a invitat sã petrec weekend-ul în refugiul sãu din deºert, situat deasupra oraºului Palm Springs. Cînd am sosit, asudat ºi plin de praf, dupã un drum lung cu maºina Goulding mi-a arãtat cu degetul piscina sa, în mijlocul palmierilor, ºi mi-a spus: - Du-te ºi te rãcoreºte. În momentul în care m-am apropiat, am zãrit silueta unei femei goale în bazin. Cum aceastã întîmplare se petrecea în anii ’30, cititorul o sã înþeleagã de ce am intrat fuga-fuguþa în casã.

I-am cerut gazdei mele explicaþii.

- Oh!, îmi spuse el. Nu-i decît Garbo. Locuieºte prin apropiere ºi foloseºte piscina ori de cîte ori are chef.

M-am grãbit sã mã întorc la piscinã, dar era prea tîrziu: nu mai rãmãsese decît apa învolburatã. (va urma) DAVID NIVEN (Fragment din cartea de memorii ,,Bring on the Empty Horses”, Editura Hamisch Hamilton Ltd., Londra, 1975)

EPIGRAME Speranþa de viaþã, la români Românilor le ºtim virtutea, C-aºa e viaþa pe la noi: La ei se gatã senectutea, Cînd împlinesc o sutã… doi!

Optimism în þara Bucovinei Sus, în þara mea românã, Cea mai hîtrã de pe lume, Un bãtrîn ºi o bãtrînã Merg þinîndu-se… de glume.

Senectutea (definiþie) E-un timp anost, ce, prin destin, În zile reci ºi numãrate, Þi se anunþã, din senin…

Cod roºu de… senilitate.

Octogenarul Acum - de Dumnezeu uitat Mã mir ºi mã cuprind bufeuri, Cã moartea încã n-a sunat…

Dar îmi trimite… „SeMeSe-uri“.

NAE BUNDURI

Pag. a 15-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (7) Sentimentul...

Nimic mai mult decît sentimentul adînc, profund, pur. Încerc sã uit. Încep sã plîng sentimentul de Iubire.

Lacrimi mi se preling pe obraz.

Lãcrimînd, sã uit de Iubirea mea.

Fãrã rost ar fi fost sã nu te fi întîlnit.

Ce ar fi fost Iubirea fãrã

sentimentul cã nu te-aº fi pierdut?

un sac plin de critici dure!

Încã n-am apucat Sã beau din cupa Vieþii.

Mi-e sete.

Dau sã beau ªi, Doar amar gãsesc!

Acum, cînd stai într-un colþ de oraº ...lîngã mine, sã ne „salutãm” de aproape zîmbind.

Acum, nu „pe urmã” Acum...

Mîine pleci ca un laº.

„Necazurile umflã ºi buhãiesc omul, ca o bãºicã, fi-ar sã fie!“

Ai vrea...

Ai vrea sã pleci ªi, totuºi, nu te-nduri. mai stai, mai spui o ironie, dar nu te saturi îndeajuns, stãpîne, ºi-mi verºi în faþã

Acum

Dintr-o lunã de 30 de zile ºi 30 de nopþi...

Se aude departe Un Beethoven trist Atît.

Doar atît a rãmas Dintr-o LUNÃ, Cu 30 de zile ªi 30 de nopþi !

Pe mine sã nu contaþi (1) De Tase mã leagã o prietenie de multe decenii. Doar un gard mãrunt despãrþea casele în care ne-am nãscut, în acelaºi an. Am copilãrit pe lîngã Parcul Carol, cocoþîndune mai în fiecare zi pe scara marfarului care circula între Gara Filaret ºi Abator. Am fost colegi de bancã la Liceul ,,Gheorghe ªincai”, din Bucureºti. Nu ne-am despãrþit decît la facultate ºi în timpul serviciului militar, dar ºi atunci ne vedeam deseori. Am traversat împreunã vremuri grele. Primii ani de ºcoalã, sub apãsarea sãrãciei groaznice, provocatã de marea crizã economicã din 1933, au fost chinul de pe lume. Au urmat dictatura regalã, rebeliunea legionarã ºi rãzboiul - de care am scãpat ca prin urechile acului, fiind cît pe ce sã ne încalþe -, cutremure dezastruoase, secete ºi inundaþii catastrofale, regimul totalitarist ºi multe alte neajunsuri, urgii ºi nãpaste. Avem multe puncte comune: de la profesiune la dragostea pentru naturã, dar mai ales pentru þarã, de la literaturã ºi muzicã la fotbal, de la supa cu gãluºti la crema de zahãr ars. Cînd ne-ntîlnim, ne îmbrãþiºãm de parcã nu ne-am fi vãzut de ani ºi ani. Dar cum deschidem dialogul, parcã fiecare vine de pe altã planetã. Nici nu ºtiu cînd ºi cum apare controversa. Nici unul nu cedeazã. Eu îl consider catîr ºi i-o spun în faþã. Tot aºa mã taxeazã ºi el. Azi ne-am încãierat verbal pe seama votului.

- Vin alegerile, Tãsicã. Mîine, poimîine, cînd o sã te zgîieºti spre ciubote, ca sã vezi ce þi-a mai luat Moº Niculae-Cioloº din ele, vei merge la urne.

- Pot sã vinã cînd or vrea ºi pentru cine le doreºte. Eu nu le mai aºtept.

- Cum adicã, nu mergi la vot?

- Nu! - Pãi nu-mi spuneai tu, mie, mai anul trecut, cã fiecare vot conteazã, cã prin votul nostru, al tuturor, putem schimba destinul þãrii?

- ªi taicã-meu spunea aºa ceva la vremea lui. Dar uite cã nu s-a urnit nimic din loc.

- Poate cã de data asta va fi altfel, încerc eu sã-l înduplec sã-ºi schimbe decizia.

- Va fi aceeaºi chermezã electoralã, cu aceiaºi demagogi. Bine zicea un poet interbelic: ,,Te duci la urnealegãtor,/ Dar ia bine aminte,/ Cã domnul candidat te minte/ ªi furã ca un scamator”.

- A trecut de atunci un veac, Tase.

- Ei, dacã Nenea Iancu ar fi ºi el printre noi, ºi-ar procura materie primã nu doar pentru o a doua ,,Scrisoare pierdutã”, ci pentru zece misive cu parfum politicoamoros ºi mafiot. I-am revedea în carne ºi oase pe noii Caþavenci ºi noile Caþavence, pe Tipãteºtii, Farfurizii, Dandanachii ºi Brînzoveneºtii de azi, aceiaºi cu cei de ieri, care ne vor promite cu gura pînã la urechi cã ne vor mãri pensiile ºi salariile, cã ne vor reduce taxele ºi impozitele, cã ne vor construi autostrãzi pînã ºi printre ogoare, trombonind iarãºi lumea, ca sã nu rãmînã fãrã ,,coledzi”, tocmai ei, care de la '90 încoace s-au buhãit de somn în Parlament.

- Omule, dacã la 11 decembrie toþi vom sta în casã, ce se va alege de Parlament?

- Ce s-a ales ºi pînã acum, cînd am votat ca turma.

Adicã praful. Dacã anume cele 7,3 milioane de buletine prin care un neica-nimeni ca Traian Bãsescu fusese mãturat de la Cotroceni - n-au contat deloc pentru satrapii de

Sfîrºit de aprilie Telefonul mai sunã...

Ridic receptorul ca pe o halterã la stilul „smuls”.

Un iz de durere.

Mã mîngîie-ncet.

O clipã doar...

Sã nu fim O clipã doar ceva mai temerari, sã nu uitãm puþin de raþiune?

O clipã doar... În locul Durerii, sã punem Iubirea.

Hai sã uitãm „cã vieþuim urît!”

I like...

I like Chopin...

Chopin... mai strigã, mai vrea un acord. ªi Motzzart zîmbeºte.

De pe la colþul strãzii, Un Schubert

ºi-un Schumann mai cîntã tîrziu...

Cineva împleteºte Lanþul Durerii !

Jocul Vieþii Am evadat în amintiri Fug de mine însãmi ªi nu reuºesc sã mã prind (sic!).

Am evadat În evoluþia timpului?

Trãiesc jocul gol fãrã atingeri.

Jocul de a fi fãrã Iubire!

Un joc de-a fi Joc!

Ca o cãþea flãmîndã Uneori, Iubirea este ca o cãþea înfometatã, cãci, dacã te muºcã de infectezi ºi trebuie sã mergi la doctor, ºi trebuie sã faci tratament. ªi suferi

la Bruxelles ºi nici pentru cei de peste Ocean, atunci e logic cã votul meu de mîine va fi apreciat la fel: tot cît o ceapã degeratã. Întotdeauna ne-am ciondãnit, dar niciodatã nu ne-am supãrat.

- Haide, redeschid eu dialogul, sã eliminãm geambaºii din Parlament ºi sã-i trimitem la oborul de vite, acolo unde le este locul.

- Chiar crezi în iluzia asta? În decembrie vor fi schimbaþi niºte demagogi cu niºte fanfaroni, niºte corupþi cu niºte mafioþi. Politica nu se mai face azi de amorul artei.

Acum 10-15 ani, mulþi dintre parlamentarii de azi împuºcau francul prin cine ºtie ce slujbuºoare mãrunte.

Astãzi, te-ngroapã-n bani. ªi, de cînd lumea, banul a sfãrîmat toate lacãtele ºi a închis gura celor mai duri paznici.

- Dacã Justiþia ºi autoritãþile statului nu le-au venit de hac, haide sã-i punem noi pe fugã, plesnindu-i cu votul în moalele capului.

- Eºti naiv. Pãi dupã ce ai introdus buletinul în urnã, mai ºtii ceva de votul tãu? Ai habar cine sorteazã, cine numãrã voturile ºi cine face din alb negru ºi viceversa? Îþi aminteºti de scamatoria de la ultimele alegeri prezidenþiale? Dupã primul tur, Iohannis era în deficit cu un milion de voturi, dar în final l-a depãºit pe contracandidat, cu 1,5 milioane de buletine. Din ce strãfunduri de urne au ieºit, în turul doi, 2,5 milioane de voturi în favoarea actualului preºedinte, un fost primar, care candida împotriva unui premier? Încerc sã-l conving cã istoria nu se poate repeta la infinit, cã frauda electoralã s-a diminuat, cã miºcotelile cu ºtampilele pierdute prin secþiile de votare s-au rãrit.

- Frauda n-a scãzut, s-a perfecþionat, mi-a replicat amicul Tase. Ea uzeazã de calculatorul intern, aflat în mîini murdare, ºi de factori din afarã, la fel de nocivi. Vin voturi cu duiumul de prin þãri ca Rwanda, Congo, Insulele Capului Verde, unde nu întîlneºti picior de român. Ambasadorii noºtri participã vîrtos la alegeri. Îþi aminteºti de Teodor Baconschi, ambasadorul României la Paris, care a intrat în Cartea Recordurilor cu acel vot la 10 secunde, în urma cãruia Bãsescu s-a procopsit cu un al doilea mandat prezidenþial, iar diplomatul ºarlatan a ajuns ministru de Externe, funcþie în care nu l-a dus capul sã facã purici mulþi? În absenþa unui sistem electoral cu adevãrat democratic, derobat de orice posibilitate de fraudare, în condiþiile în care autoritãþile comunitare pervertesc brutal opþiunile noastre electorale, eu nu mai calc prin secþia de votare.

Cu ce sã-l mai combat? Argumentele lui mi-au strivit toate ideile. Ba mai mult, în adîncul sufletului îi dau dreptate, dar nu pot sã i-o spun în faþã. N-am fãcut-o niciodatã ºi cu atît mai puþin aº putea sã mã-nclin astãzi, cînd ne ciocnim într-o problemã atît de importantã.

- Dacã vom alege un Parlament cu autoritate politicã ºi moralã, capabil sã desemneze un guvern cu capul pe umeri, care sã nu mai tolereze nici un amestec din afarã în treburile noastre interne, atunci vom scãpa ºi de dictat, ºi de umilinþã, ºi de multe alte neajunsuri, încerc eu sã mai temperez pornirile furtunoase ale lui Tase.

- Este greu sã schimbãm astãzi ceva, în haosul electoral care domneºte în România. Marea majoritate a votanþilor nu posedã carte de alegãtor. Voteazã fiecare cu ce are prin buzunar: Buletin de Identitate, Paºaport, Livret Militar, ori cu diverse adeverinþe, existînd posibi-

pentru cã te doare. ªi þi se fac injecþii în burtã. ªi trebuie sã suporþi ºi sã rabzi.

Dar, pînã la urmã, tot mori, dacã nu din asta, de altceva, de ceea ce þi-e scris cã trebuie sã mori!

Sã dorm, sã dorm...

Vreau sã dorm, Iubire, De ce nu mã laºi?

Mi-e atît de somn...

Pleoapele îmi cad grele.

Dacã le închid, mi se par pietricele mici, dar grele, cristale, ºlefuite de Iluzii.

Ca sã...

Ca sã nu-mi mai plîng de milã,

voi încerca sã adorm.

Ca sã pot sã adorm, îmi voi plînge... de milã!

N-aº vrea sã plîng, dar ºtiu cã voi plînge.

N-aº vrea sã mai simt, dar ºtiu cã existã Cineva, undeva, care-mi forþeazã Gîndul, Simþirea, Existenþa! ªi-mi naºte Iubirea ºi Suferinþa. (va urma) AMELIAIOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

litatea ca unii sã voteze de douã-trei ori. Oamenii s-au cam sãturat sã-ºi exercite dreptul la vot. Din cei 60.000 de conaþionali cu drept de vot, care lucreazã peste hotare, doar 12.000 se înscriseserã în Registrul electoral, pînã la 15 septembrie. ªi ce scandal infernal fãceau liberalii, în frunte cu Iohannis, la alegerile prezidenþiale din 2014, acuzînd cu mînie proletaro-mafiotã Guvernul Ponta, pentru cã n-a înfiinþat suficiente secþii de votare. Numai cã întreagã aceastã mascaradã avea sã transpire în vara anului urmãtor, cînd unii dintre românii care muncesc în Spania, veniþi sã-ºi petreacã vacanþa pe plaiuri natale, mãrturiseau cã fermierii la care lucreazã i-au obligat sã meargã la vot, ameninþîndu-i cu desfacerea contractelor.

Pe de altã parte, agitatorii portocalii ºi de alte nuanþe politice, aceia care îºi fac veacul prin Occident pe spezele partidelor pentru care realizeazã treburi murdare, plãteau biletele de tren ºi de autobuz celor care se vãitau cã nu au bani ca sã ajungã la secþiile de votare. Iatã unele dintre misterele afluenþei la urne a românilor din diaspora. Dar cîte alte asemenea inginerii electorale nu vor fi fost organizate prin alte þãri comunitare?

Mãrturisesc disperat cã nu ºtiu cum sã-l mai contracarez pe Tase, cum sã-l pun în dificultate ori sã-l determin sã facã un pas cît de mic înspre mine. Nu cedeazã. Mã întorc la discuþia despre Parlament, spunîndu-i cã viitorul for legislativ va fi mai redus, dar va fi unul ,,muc ºi sfîrc”.

- Multã vreme, îºi reîncepe amicul pledoaria, mi-am legat speranþa, ca ºi tine, de Parlament, aºteptînd ca senatorii ºi deputaþii sã elaboreze legi care sã asigure normalizarea vieþii politice, economice ºi sociale, sã stopeze evaziunea fiscalã, sã diminueze corupþia ºi sãrãcia.

Departe de speranþele mele, aleºii noºtri ºi-au vãzut de ale lor. S-au implicat trup ºi suflet în traficul de influenþã, în diverse licitaþii cu cîntec, ºi-au mãrit singuri indemnizaþiile ºi pensiile, ºi-au angajat nevestele, odraselele ºi alte rubedenii în propriile birouri parlamentare. Cît despre iniþiativele legislative, ce sã mai vorbim? De ani ºi ani ne chinuim cu legi ale cãror efecte sînt nesemnificative, cu acte normative de care nu þine nimeni seama, ori cu altele, de-a dreptul ridicole. Nu ºtiu dacã ai aflat de proiectul de lege propus de fostul senator liberal, Andrei Volosevici, în temeiul cãruia numirea directorilor din administraþiile centrale ºi locale urma sã se facã pe baza ,,încrederii personale”, de parcã am fi o þarã de sfinþi, ºi nicidecum raiul corupþiei pe pãmînt ºi al nepotismului excesiv. Un alt parlamentar liberal, Dorin Dobre, a venit cu o iniþiativã legislativã trãznitã, care viza introducerea unei taxe de 50 de bani pentru fiecare preparat inclus în meniul servit la nuntã.

Ce sã mai spunem de iniþiativa liderului social-democrat, Liviu Dragnea, care a propus un proiect de lege menit sã interzicã defãimarea politicienilor ºi bancurile la adresa lor.

Cu siguranþã cã, în faþa unui asemenea act normativ, regretatul Bulã, regele neîncoronat al bancurilor din vremea totalitarismului, s-ar rãsuci în mormînt, iar Radio Erevan ºi-ar închide postul. Bagatelizînd rolul sãu legislativ, Parlamentul s-a discreditat în ochii cetãþenilor. Sondajele din luna septembrie a.c. arãtau cã doar 9% dintre români mai au încredere în aceastã instituþie fundamentalã a statului. ªi-au pierdut mandatul de parlamentar 84 de senatori ºi deputaþi, cei mai mulþi din cauza unor probleme în Justiþie, alþii optînd, dupã alegerile locale, pentru funcþii de primar, consilier sau de preºedinþi de consilii judeþene. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Pag. a 16-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Trãdare sã fie?!

Motto: „Femeia asta are un tupeu incredibil“.

(Traian Bãsescu) Am trãit s-o vedem ºi pe-asta: fostul preºedinte-jucãtor, în rãzboi deschis, declarat, cu ºefa DNA, care taie ºi spînzurã dupã voia dumneaei ºi care, sub masca luptei anticorupþie, a bãgat spaima în oasele mai tuturor politicienilor de vîrf. Chiar ºi în cele ale ex-prezidentului care, dupã cum sincer a mãrturisit, el a inventat-o pe Codruþa, punînd-o, la doar 33 de ani, staroste al procurorilor. Apoi, se ºtie cît s-a luptat dom’ Traian cu Ponta, ca s-o menþinã pe Codruþa-drãguþa în înalta funcþie de ºefã a DNA, organism instituþional mai mare ºi chiar mai tare decît Ministerul Justiþiei. Cît de mult suferã doamna Prunã, zeiþa cea bunã (?!), cã nu prea poate trece peste doamna Kövesi! Mai ales cã, de cînd a fost miruitã ministresã -

Fenechiu – ºpagã de aproape 1 milion de euro Procurorii Direcþiei Naþionale Anticorupþie (DNA) Ploieºti au dispus, înainte de a încheia acordul de recunoaºtere a vinovãþiei cu Relu Fenechiu, punerea sub sechestru a mai multor bunuri ce aparþin acestuia.

Anchetatorii au indisponibilizat mai multe terenuri ºi case, dar ºi o maºinã, pentru a acoperi cei 901.526,38 de euro, sumã calculatã ca prejudiciu în dosarul în care Fenechiu a recunoscut cã este vinovat de trafic de influenþã ºi spãlare de bani. Potrivit acordului de recunoaºtere a vinovãþiei, încheiat între procurori ºi Fenechiu, unele dintre bunurile pe care s-a pus

Hibele sistemului de reacþie în caz de dezastru (1) Peste 30 de ore a durat exerciþiul de alertare în caz de cutremur, la care au participat peste 6.000 de salvatori.

Faþã de anul trecut, cînd a avut loc tragedia Colectiv, la nivel de comandã lucrurile s-au îmbunãtãþit, dar stãm în continuare prost la timpii de reacþie ºi comunicarea cu cetãþenii ºi presa. „E bine ca autoritãþile sã simuleze, sã caute deficienþele”, este de pãrere medicul Ioanel Sinescu. Cel mai amplu exerciþiu de mobilizare ºi rãspuns la dezastru din ultimii 25 de ani, care s-a desfãºurat de marþi dimineaþã pînã miercuri la ora 14,30, ºi la care au participat peste 6.000 de oameni, a scos la ivealã ºi problemele cu care ne-am putea confrunta în caz de calamitate. ªi nu sînt puþine. Concret, exerciþiul „Seism 2016“, care a simulat intervenþia autoritãþilor în urma unui cutremur de peste 7 grade pe Richter, cu impact major la Bucureºti ºi Iaºi, a arãtat cã este nevoie de o mai bunã coordonare între acþiunile de cãutare-salvare ºi acþiunile care vizeazã ajutorarea persoanelor sinistrate. Totodatã, autoritãþile au înþeles cã este nevoie de identificarea unor mecanisme optime pentru alocarea imediatã a resurselor necesare ajutorãrii sinistraþilor (medicamente, hranã ºi alte materiale necesare primului ajutor). Cum era de aºteptat, avem o problemã ºi cu birocraþia, subliniazã conducerea Ministerului de Interne, care atrage atenþia cã trebuie simplificate procedurile de luare a deciziilor în cazul calamitãþilor majore, în ceea ce

ªmecheri de oraº (25) BOTEZ PRIN VIDEO-CHAT Pentru mulþi români, nunþile ºi botezurile sînt unele dintre puþinele momente de bucurie cînd uitã de grijile zilnice.

Chiar ºi aºa, o astfel de petrecere presupune cheltuieli mari, astfel încît pentru foarte mulþi sãrbãtorirea unui botez, de exemplu, presupune un efort financiar considerabil. ªi totuºi, sînt ºi români pentru care nu banii constituie problema esenþialã în astfel de ocazii. Este ºi cazul unei cumetrii a cãrei organizare a fost pusã sub semnul întrebãrii pînã în ultima clipã. Petrecerea propriu-zisã urma sã aibã loc la Bucureºti, iar naºul se afla la Madrid. Din cauza unor probleme cu autoritãþile din România, acesta nu-ºi putea permite sã riºte o deplasare pînã în þarã. Tehnologia modernã este cea care a fãcut, pînã la urmã, ca botezul sã poatã fi sãrbãtorit cum se cuvine. Cum anume? Prin video-chat.

Nu mai este deja un secret pentru nimeni cã în lumea interlopã cumetriile reprezintã un important sistem de alianþe, chiar vital pentru a putea rezista în tumultuoasa viaþã de oraº. Dacã vrei sã fii respectat, ai nevoie de cumetrii puternici, trebuie sã botezi copiii celor cu care vrei

dintr-o fostã ziaristã translatoare, se pare - a cãutat sã îndrepte multe racile ale (in)justiþiei din România, cu toate cã, dupã cum chiar dînsa a mãrturisit, i-ar cam fi minþit pe cei de la CEDO, în privinþa finanþãrii construcþiei de penitenciare, ºi pe membrii CSM, referitor la pensiile exorbitante ale unor magistraþi. Dar ca sã-ºi scrie, frumuºel, demisia, lui madam Prunã nici prin gînd nu-i trece! ªi nici omului providenþial, dorit de preºedinte, de liberali ºi de USR-iºtii lui Nicuºor, dragul taichii puiºor - nu-i trece prin cap s-o demitã. Cum sã scape premierul Cioloº de un aºa cadru (era sã zic cadrã) de nãdejde?!

Interesante, palpitante sînt rãbufnirile Bãsescului.

Regele se simte trãdat ºi nu-ºi poate explica deloc ceea ce i se întîmplã. Cum e posibil ca tu, Laura Codruþa – pe care eu, Traian Bãsescu te-am fãcut mare, dintr-o ilustrã anonimã -, s-o hãrþuieºti pe cea mai valoroasã pupilã a mea, sfãtuitoarea mea de tainã, cea care-mi oferea informaþii preþioase despre politicienii rãi ºi neascultãtori din jurul meu? Cum sã te iei de Elena Udrea, acest simbol al

onestitãþii, prietena care nu m-a trãdat, nu mã trãdeazã ºi nu mã va trãda niciodatã? Ba, mai mult, cum sã te legi, fãrã argumente solide, de familia mea? De fratele meu, om cinstit, care a devenit cumãtru cu Bercea doar ca sãi ajute neamul ºi, cu toate cã n-a luat nici un euro de la ei, a fost acuzat pe nedrept? Cum sã-l chemi prin tribunale pe onestul meu ginere Pricop, pe fiicã-mea Ioana? E posibil aºa ceva? Mai ai s-o chemi în instanþã ºi pe gogoºica lu’ tata, frumoasa Elena, care-a rupt gura tîrgului în Parlamentul European. Acum, dragã Codruþa, vãd cã mã ameninþi, mai mult sau mai puþin voalat, ºi pe mine. E prea de tot. Ai trecut, carevasãzicã, cu arme ºi bagaje, în barca urmaºului meu voiajor, Klaus Iohannis.

Observ cã pe el nu-l iei la-ntrebãri, ceva mai serios, despre acele case dobîndite pe bazã de falsuri, aºa dupã cum s-a dovedit. A! Ai fãcut un pact cu el, cã tot sînteþi sibieni amîndoi: el sã te pãstreze ºefã la DNA, ca sã-þi desãvîrºeºti opera de luptã împotriva corupþiei, ºi tu sã nu-l deranjezi cu dosarele grele.

Bietul Traian Bãsescu, iatã prin ce frãmîntãri trece acum. La urma urmei, noi chiar îl înþelegem. Vorba aceluiaºi Nenea Iancu: Trãdare sã fie, dar sã ºtim ºi noi!

GEORGE MILITARU

sechestru aparþin pe jumãtate fostei soþii a ex-ministrului, Mariana, de care a divorþat dupã condamnarea din dosarul „Transformatorul”. Un sechestru a fost pus pe jumãtate dintr-un teren de 1.567 de metri pãtraþi, dar ºi pe jumãtate dintr-o vilã de 343 de metri pãtraþi, a cãrei valoare de inventar este de 815.755 de lei, potrivit DNA. De asemenea, un teren de 1.101 metri pãtraþi care era deþinut exclusiv de Fenechiu ºi pe care sînt construite o vilã, un garaj ºi un foiºor a fost indisponibilizat. Procurorii DNA Ploieºti au mai identificat un alt teren, situat tot în Municipiul Iaºi, de 2.000 de metri pãtraþi, pe care Fenechiu era singurul proprietar ºi care a fost, de asemenea, pus sub sechestru. O construcþie cu spaþii de loisir, împrejmuitã, a fost ºi ea indisponibilizatã, la fel ca ºi un vehicul marca BMW X6. Toate aceste bunuri vor putea fi

valorificate efectiv de cãtre stat dupã ce acordul de recunoaºtere a vinovãþiei va fi validat de cãtre instanþã ºi va fi emisã o decizie definitivã de condamnare. Prin recunoaºterea sa, Relu Fenechiu a fost de acord sã primeascã o pedeapsã de 3 ani ºi 10 luni de închisoare cu executare, din care se vor scãdea cele 4 luni de arest preventiv. Pedeapsa primitã este concurentã cu cei 5 ani de închisoare primiþi ºi aproape executaþi în dosarul „Transformatorul”. Astfel, ambele condamnãri vor fi contopite în baza vechiul Cod de Procedurã Penalã, iar pedeapsa rezultantã va fi de 5 ani, la care se poate adãuga un eventual spor de pedeapsã. Cu alte cuvinte, condamnarea de 3 ani ºi 10 luni primitã acum ar putea sã nu afecteze în nici un fel libertatea lui Fenechiu.

IONUÞ BENEA

priveºte aspectele legate de rechiziþii, accesarea unor resurse materiale ºi financiare suplimentare ºi reducerea nivelului deciziei. „Multe dintre deciziile necesare alocãrii resurselor trebuie validate de primul-ministru ºi, ulterior, introduse într-o Hotãrîre de Guvern”, aratã un comunicat MAI emis la finalul exerciþiului.

pentru personalul propriu ºi pentru sinistraþi, la standarde ridicate”, au explicat oficialii MAI.

Avem nevoie de instrucþie, oamenii se panicheazã

Nici intervenþia medicilor nu a fost de nota 10. „Pe parte medicalã, comunicarea cu Serviciile de ambulanþã judeþene ºi spitalele s-a dovedit deficitarã în unele situaþii.

Scopul exerciþiului, prevederile de plan roºu ºi plan alb nu sînt cunoscute în totalitate de cãtre toþi cei implicaþi. Nu s-a putut verifica punerea în aplicare a planului alb la nivelul spitalelor, chiar dacã acestea, în mare parte, le-au activat conform procedurilor prevãzute”, mai aratã concluziile trase dupã exerciþiul care a durat mai bine de 30 de ore. Cît priveºte tehnica de intervenþie, conducerea Ministerului de Interne spune cã trebuie continuatã dotarea unitãþilor cu tehnicã performantã de intervenþie (achiziþia de maºini pentru transportul personalului, echipamente de cãutaresalvare) ºi dezvoltatã ºi modernizatã reþeaua de comunicaþii ºi tehnologia informaþiilor. Cei care au supravegheat exerciþiul au mai constatat cã în 90% din cazuri, echipele de intervenþie dizlocate în teren nu ar avea unde sã-ºi prepare hrana sau sã se spele. „Capacitatea de cazare în corturi încãlzite, de îmbãiere ºi asigurare a posibilitãþii schimbãrii echipamentului nu existã, sau este foarte redusã; pe viitor, vor fi achiziþionate tabere cu capacitate de cazare

În total, în cele 30 de ore de exerciþiu au fost scoºi în teren 6.170 de salvatori (pompieri, medici, poliþiºti, jandarmi º.a.), care s-au ajutat de 679 de mijloace tehnice, 4 elicoptere de mare capacitate ºi 7 tip SMURD aparþinînd Inspectoratului General de Aviaþie al MAI. În plus, salvatorilor li s-au alãturat ºi angajaþii Primãriei Capitalei, care au pus la dispoziþia sinistraþilor 12 ºcoli dotate cu echipamente necesare situaþiilor de urgenþã, 20.000 de paturi de campanie ºi au arãtat cã se poate asigura masã caldã completã pentru 4.261 de persoane. „E o idee excelentã, care trebuie pusã în aplicare mai des. E bine ca autoritãþile sã simuleze, sã caute deficienþele, sã controleze ceea ce existã, sã vadã unde sînt lipsurile, astfel încît într-o situaþie realã de cutremur sã poatã limita pagubele. Iar aici mã refer în special la pierderi de vieþi omeneºti, nu neapãrat la clãdiri. Cutremurul din ’77 ne-a învãþat o lecþie, ºi anume cã avem nevoie de instrucþie, oamenii se panicheazã, au fugit pe scãri, în speranþa cã se vor salva, ºi s-au prãpãdit.

Sîntem zonã seismicã, nu putem sã omitem faptul cã oricînd putem avea un cutremur”, a explicat, pentru „Adevãrul”, academicianul Ioanel Sinescu, ºeful Clinicii de Uronefrologie ºi Transplant Renal de la Institutul Fundeni, unitate medicalã în care s-a aplicat planul alb de îndatã ce s-a dat alarma. (va urma) CLAUDIU SPIRIDON

sã te înrudeºti, sau sã gãseºti naºi care sã fie sprijin pentru propriile tale odrasle. Iar astea se obþin prin derularea unor negocieri extrem de complicate. Aºa se face cã, mai ales în sînul comunitãþii þigãneºti, unele cumetrii ajung sã fie stabilite cu cîþiva ani buni în avans, ºi uneori chiar înainte de naºterea copilului al cãrui botez este negociat. Este ºi cazul acestui inedit botez concretizat printr-un duplex BucureºtiMadrid, stabilit încã de acum patru ani.

Deºi nescrisã, înþelegerea a fost mai puternicã decît orice document oficial, dupã cum a acceptat sã declare, sub protecþia anonimatului, chiar tatãl copilului: „Pãi, decît sã nu fie cumãtrul pe care l-am stabilit ºi cu care m-am înþeles ºmechereºte, mai bine lãsam bãiatul nebotezat! Cã noi, þiganii, avem cuvînt! Ne-am înþeles cînd nevastã-mea nici nu era gravidã, iar, între timp, naºul care m-a ajutat cu multe de-a lungul anilor a rãmas în Spania, pentru cã avea probleme aici. Aºa cã nu-i puteam cere eu sã riºte totul ºi sã vinã în þarã pentru botez. Dar nici nu puteam sã nu-l pun de naº ºi sã ne þinem de cumetri. Iar cum botez fãrã petrecere mare nu s-a auzit la þigani, am gãsit soluþia asta, cã sîntem ºi noi bãieþi umblaþi, ne-am mai deºteptat. Am fãcut douã chefuri separate, unul la Madrid ºi altul la Bucureºti.

Fiecare a fost cu invitaþii lui, dar, prin camerele de la cal-

culatoare, am fost cu toþii la grãmadã, lucrul cel mai important pentru þiganii care se respectã”. Tatãl bãieþelului botezat a ales ca locul acestei petreceri fastuoase sã nu fie cine ºtie ce restaurant de fiþe, ci vila impunãtoare a unui foarte bun prieten. „Am avut vreo 150 de invitaþi, dar mai aveau loc încã atîþia, pentru cã tovarãºul meu de combinaþii are palat, nu casã, plus un parc în toatã regula. La rîndul lui, naºul a fãcut cheful de la Madrid tot într-o vilã, pe o proprietate privatã, ºi a avut 60 de invitaþi ai lui. Cu toþii ne-au transmis darurile în ziua aia, on-line. Cum s-au fãcut ºmecheriile astea cu trimiterea banilor nu ºtiu exact, cã am plãtit niºte calculatoriºti d-ãºtia cu facultate care s-au ocupat de calculatoare ºi de camerele de filmat. ªi la fel a fãcut ºi naºul. La început a fost cam naºpa, dar pe urmã, dupã ce ne-am abþiguit, totul a fost în regulã, ne-am simþit de parcã eram împreunã. Cînd voiam sã beau cu vreun tovar㺠care era la Madrid, mã apropiam de camerã, îl strigam, venea ºi ãla la o camerã ºi, privindu-ne în ochi unul pe altul, goleam paharele pînã la fund ºi pe urmã le spãrgeam. Uite aºa neam îmbãtat unii pe alþii, de la distanþã”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Probleme ºi pe partea medicalã

Pag. a 17-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Campania ruinãrii naþionale Parlamentul adoptã, pe bandã rulantã, legi prin care se taie veniturile la bugetul de stat ºi se mãresc dramatic cheltuielile. În febra campaniei electorale, partidele ºi-au pierdut minþile ºi voteazã umãr la umãr, fãrã nici o deosebire de culoare politicã, ruinarea þãrii în 2017.

Fãrã atractivitate pentru electorat din cauza sãrãciei de idei ºi de personaje valoroase, campania pentru parlamentarele din decembrie a alunecat în cel mai derizoriu populism de pînã acum. Ne-am obiºnuit ca, înaintea alegerilor, parlamentarii sã devinã brusc generoºi. Am avut cazul dublãrii cu plînsete în Parlament a salariilor profesorilor în campania din 2008, ca, mai tîrziu, nu numai sã nu se mãreascã, dar sã se taie cu 25%! Dar ce se întîmplã acum este cu mult mai periculos. Se legifereazã împotriva bazelor economice ale bugetului pe anul viitor. Pe baza acestor legi, ar trebui ca nici o persoanã cu scaun la cap sã nu-ºi doreascã sã ajungã premier, pentru cã nu are cum sã ducã la îndeplinire toate

majorãrile de cheltuieli însoþite de tãierile de taxe care le însoþesc. La rîndul lor, sindicatele au prins de veste cã este momentul pentru a obþine rezolvarea revendicãrilor puse în aºteptare ºi organizeazã, de zor, proteste ºi greve. E tot ceea ce aºteaptã parlamentarii ca sã mai dea o lege cu gîndul la voturile din decembrie.

Acum se rezolvã toate problemele þãrii. Inechitãþile salariale din sistemul de Sãnãtate, pensii speciale, conversia datoriilor la cursul istoric, dublarea salariilor medicilor, plafonarea poliþelor RCA, indemnizaþii sporite. Pe de altã parte, se taie dintr-un foc 102 taxe.

Nici una dintre aceste legi nu este însoþitã de un studiu de impact. Cînd se mai aude o voce rãzleatã întrebînd timid de unde se vor acoperi aceste cheltuieli, rãspunsul este invariabil: de la bugetul anului viitor. Dar bugetul de la anul de unde va avea resursele necesare? Aici nu mai rãspunde nimeni. Pentru cã bugetul pentru anul viitor nu îl mai face actualul Parlament. Este simplu.

Acum poþi sã votezi orice, nu vei da socotealã nimãnui.

Ce va face guvernul care va fi învestit? Asta nu îi mai priveºte pe actualii politicieni. Legea de eliminare a 102

Aberaþii legale: bunicii, obligaþi sã încaseze chirie de la nepoþi (1) În România sãracã, unde zeci de mii de oameni au rãmas fãrã casele pe care le-au pierdut, din cauza creditelor la bãnci pe care nu au mai putut sã le plãteascã, statul cere bani obligatoriu de la cei care ar putea sã le dea o mînã de ajutor prietenilor sau rudelor care nu mai au unde sã locuiascã. Acþiunea în forþã anunþatã de ANAF, pentru obligarea tuturor românilor de a încheia contracte de închiriere, dacã nu locuiesc în casele lor, pare logicã pînã la punctul în care se poate observa cã statul impune, practic, ºi celor care nu plãtesc o chirie sã dea bani la buget, iar sumele nu sînt mici. Chiar ºi membrii aceleiaºi familii sînt taxaþi, dacã nu sînt rude de gradul I cu proprietarul locuinþei. Astfel, dacã bunicii doresc sã-ºi gãzduiascã nepoþii, fiind rude de gradul II, vor fi obligaþi sã încheie contracte de închiriere ºi sã plãteascã statului o sumã stabilitã de ANAF. Contractele pe doi lei, invocate de specialiºti ca fiind cele prin care Statul Român este pãcãlit de cei care închiriazã locuinþe, sînt, în cea mai mare parte, astfel de contracte aberante între rude ºi prieteni, încheiate în situaþia în care statul nu a acceptat stabilirea domiciliului unei persoane într-un anumit loc decît în baza unui contract de închiriere, indiferent dacã proprietarul primeºte sau nu primeºte bani. În aceastã situaþie, nimeni nu s-a gîndit la cazurile sociale, la acei oameni care ar ajunge sã doarmã în stradã sau în canale, dacã nu ar fi ajutaþi de prieteni binevoitori care sã-i adãposteascã. Un astfel de ajutor este taxat de Statul Român cu cel puþin 5,5% din salariul minim pe economie, taxã obligatorie care merge în bugetul CASS, chiar dacã proprietarul nu percepe chirie, indiferent de valoarea chiriei ºi chiar dacã respectivul proprietar mai are contracte din care plãteºte, pentru fiecare în parte, acelaºi procent de 5,5% pentru CASS.

Birul obligatoriu pe bani neîncasaþi Lista de aberaþii nu se opreºte aici, pentru cã o proprietate deþinutã de douã persoane, soþ ºi soþie, va aduce în bugetul CASS de douã ori impozitul de 5,5%. „Dacã pe actul de proprietate apar doi proprietari, soþ ºi soþie, ambii vor deveni semnatari ai actului de închiriere. Nu se poate face actul de închiriere doar cu un singur propri-

PROTECÞIE CU EPOLEÞI (3) TRANSFER Arhiva „Doi ºi-un sfert“ se duce la SRI (2) Toate aceste dosare urmeazã sã fie predate cãtre Serviciul Român de Informaþii pentru cã, în urma reorganizãrii, noua unitate de informaþii nu va mai avea competenþe extinse, ci se va ocupa strict de Ministerul de Interne. În parantezã fie spus, însã, textul proiectului OUG este contradictoriu: pe de o parte, viitoarea UPI ar trebui sã se ocupe exclusiv de Interne; pe de altã parte, Serviciul Secret de la Interne ar putea cerceta ºi teme care þin de Securitatea Naþionalã, un domeniu vast ºi vag definit. Cert, însã, este cã surse foarte apropiate ministrului de Interne au precizat pentru RL cã toate documentele ºi dosarele DIPI au fost inventariate ºi sigilate pentru a putea fi predate atît cãtre SRI, dar ºi cãtre alte structuri. Dosarele de crimã organizatã, de exemplu, vor fi predate cãtre structurile specializate din Poliþie. Ce se va întîmpla cu aceste informaþii ulterior nimeni nu ºtie.

La fel cum nu se ºtie nici ce se întîmplã cu arhiva SIPA, fostul Serviciu Secret al Ministerului Justiþiei. În 2006, ministrul Justiþiei de atunci, Monica Macovei, a desfiinþat SIPA. Arhiva acestui fost Serviciu se aflã în prezent în custodia Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor. În iulie a.c., ministrul Justiþiei, Raluca Prunã, a iniþiat un proiect de Hotãrîre de Guvern prin care propunea inven-

etar, conform legii. Astfel, chiria va fi divizatã nedrept, ca venit în mod egal al ambilor soþi, deºi aceeaºi sumã de bani intrã în bugetul aceleiaºi familii. Legea nu cumuleazã veniturile din chirii, astfel încît cei care închiriazã sã poatã spune cã obþin venituri din chirii cumulat, dar aceste chirii nici mãcar nu pot fi stabilite la preþuri mai mici decît salariul minim pe economie.

Astfel, fiecare proprietar va plãti cãtre CASS, obligatoriu, 5,5% din suma minim acceptatã prin lege, egalã cu salariul minim pe economie, chiar dacã este o chirie de 100 de euro perceputã prin contract, de la chiriaºi”, explicã profesor universitar doctor Loredana Pãdure, specialist în Drept Civil. Taxarea nu se opreºte aici, pentru cã ºi ANAF încaseazã bani pe care proprietarii ar putea chiar sã nu-i obþinã de la chiriaºi. „Conform ghidului oficial al ANAF, contribuabilii au obligaþia de a depune declaraþia privind venitul realizat din chirii la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, pînã la data de 25 mai, inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. Corect ar fi ca termenul sã curgã de la momentul semnãrii contractului. Astfel, proprietarul este obligat sã declare anticipat sume pe care nu le-a încasat ºi sã plãteascã anticipat 16% din valoarea contractului cãtre ANAF ºi 5,5% din salariul minim pe economie cãtre CASS”, mai explicã dr. Loredana Pãdure.

Grilele notariale nu þin cont de realitate Deºi aceste taxe sînt stabilite la sume minime prevãzute de stat, care par a reprezenta valori reale de pe piaþa imobiliarã, atît statul, cît ºi bãncile oferã spre vînzare sau spre închiriere imobile evaluate la preþuri mult mai mici decît cele pentru care se cer taxele obligatorii.

Astfel, o casã evaluatã iniþial la 200.000 de euro, pierdutã de cineva care nu a mai putut plãti creditele bancare, a fost vîndutã cu circa 10% din valoarea iniþialã, deºi bãncile percep în continuare suma totalã de la perdanþi. Mai mult, acelaºi imobil poate fi cotat la 80.000 de euro, în grilele notariale conform cãrora se stabilesc taxele ºi impozitele. Astfel, chiar dacã un imobil se vinde la un preþ mult mai mic decît cel stabilit în grila notarialã ofitarierea ºi desecretizarea arhivei SIPA. Iniþiativa a fost respinsã de asociaþiile magistraþilor, care i-au cerut premierului Dacian Cioloº sã-i solicite ministrului Justiþiei sã facã public „în mod transparent, complet ºi exact” ce au fãcut comisiile anterioare cu privire la aceastã arhivã.

Preºedintele Uniunii Naþionale a Judecãtorilor din România, judecãtorul Dana Gîrbovan, a susþinut într-o emisiune TV cã o parte din arhiva SIPA se aflã la SRI ºi deþinerea ei reprezintã un abuz la adresa independenþei magistraþilor. Conform WikiLeaks, magistratul Cristi Danileþ le-ar fi spus consilierilor politici ai Ambasadei SUA de la Bucureºti cã SIPA era în esenþã Serviciul de Informaþii al Ministerului Justiþiei ºi cã a vãzut dosare cu detalii despre relaþiile sexuale ilicite ale magistraþilor ºi avorturi fãcute de cãtre judecãtoare.

UPI va putea fila pe oricine O prevedere extrem de periculoasã apare la alineatul 2 al articolului 13 din proiectul de OUG ºi sunã astfel: „În situaþiile care constituie ameninþãri la adresa Securitãþii Naþionale care vizeazã tulburarea gravã a ordinii ºi siguranþei publice sau informaþiile, patrimoniul, personalul, misiunile, procesul decizional ori capacitatea operaþionalã ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, Unitatea de Protecþie Internã desfãºoarã activitãþile prevãzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 (...)”.

Despre ce activitãþi este vorba „la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1991”? Iatã-le: „a) interceptarea ºi înregis-

taxe, inclusiv taxele pentru posturile publice de radio ºi televiziune, a fost votatã la unison ºi de PSD, ºi de PNL. Dupã care, liberalii au ieºit sã declare cã sînt niºte „scãpãri” în lege legate tocmai de taxa radio-tv, cu eliminarea cãreia nu ar fi de acord. Dar cînd au votat, de ce nu au spus nimic despre„scãpãri”? Evident, le-a convenit sã voteze pentru a nu lãsa caºcavalul electoral numai în ciocul PSD. Mai rãu este cã, pe mãsurã ce se apropie data alegerilor, se înteþeºte ºi cursa populismelor greþoase în Parlament. Ce s-a votat pînã acum implicã unele cheltuieli de 9 miliarde de euro, declarã premierul Cioloº. Banii nu existã, ºi pentru ca toate plãþile sã fie fãcute, trebuie tãiat de undeva. De unde?

De la investiþii, ca de obicei. Ceea ce înseamnã lipsã de infrastructurã ºi subdezvoltare. Iresponsabilitatea generalã deschide larg drumul spre faliment anul viitor. Sau legile prin care se cumpãrã electorat pe bani publici nu mai intrã în vigoare dupã încheierea alegerilor. Se pun la loc în sertar ºi se scot la viitoarea campanie.

ION M. IONIÞÃ cialã ºi decît a fost evaluat iniþial, taxele ºi impozitele se plãtesc pentru sumele din grile, nu pentru cele reale, fiind, de multe ori, mult mai mari decît ar fi fost pentru valorile reale ale vînzãrii de la cei care le-au pierdut.

Acelaºi lucru se întîmplã ºi în cazul chiriilor. „În anul 2012, am vrut sã închiriem una dintre vilele oferite de o anumitã bancã. Am fost surprinºi sã vedem adevãrate palate, în zona Pipera, pierdute de proprietari, pe care banca le oferea spre închiriere cu 400 de euro pe lunã. Nu am închiriat, pentru cã ne-ar fi costat foarte mult încãlzirea, în timpul iernii”, spune o chiriaºã din Bucureºti. În momentul în care pe piaþa realã existã astfel de oferte, nu se poate considera cã o garsonierã dintr-o zonã mãrginaºã ar trebui sã fie închiriatã obligatoriu cu o sumã apropiatã de cea pe care bãncile o percep pentru un palat cu 22 de camere, care mai are ºi o grãdinã de 1.500 de metri, în acelaºi preþ de 400 de euro pe lunã. Dar Statul Român poate face asta, fãrã a putea fi contrazis.

Doar statul poate închiria pe bani puþini În aceeaºi categorie intrã chiriile pe care ANL le percepe pentru cei care obþin locuinþe sociale. Dincolo de problema lipsei totale de transparenþã a contractelor de închiriere, din care s-ar putea observa cîte dintre aceste locuinþe nu au ajuns la persoane care chiar aveau nevoie de ajutorul statului, se mai poate observa cã valoarea chiriilor la stat este mult mai micã decît cea pentru care tot statul stabileºte taxe ºi impozite. În timp ce statul percepe taxe pentru o valoare cel puþin egalã cu salariul minim pe economie, tot statul percepe chirii care reprezintã o treime din salariul minim.

De la 1 ianuarie 2014, plata CASS a devenit obligatorie ºi pentru persoanele care obþin venituri din închirierea imobilelor, acest lucru fiind stabilit prin OUG nr.

88/2013, care a schimbat, în 2013, Codul Fiscal. „Astfel, persoanele care obþin venituri din chirii nu datoreazã contribuþie de asigurãri sociale (CAS), adicã nu contribuie la sistemul public de pensii, în schimb, trebuie sã plãteascã o contribuþie de asigurãri sociale de sãnãtate (CASS)”, explicã dr. Loredana Pãdure. (va urma) DIANA SCARLAT trarea comunicaþiilor electronice, efectuate sub orice formã; b) cãutarea unor informaþii, documente sau înscrisuri pentru a cãror obþinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect; c) ridicarea ºi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaþiilor pe care acesta le conþine, precum ºi înregistrarea, copierea sau obþinerea de extrase prin orice procedee; d) instalarea de obiecte, întreþinerea ºi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatãri personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; e) localizarea, urmãrirea ºi obþinerea de informaþii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; f) interceptarea trimiterilor poºtale, ridicarea ºi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaþiilor pe care acestea le conþin, precum ºi înregistrarea, copierea sau obþinerea de extrase prin orice procedee; g) obþinerea de informaþii privind tranzacþiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiþiile legii“.

Pe scurt, nu doar cã viitoarea UPI va putea sã fileze ºi sã supravegheze pe oricine, oricînd, dar va putea pãtrunde în incinte, subtiliza obiecte, fura date etc. Mai grav, însã, Serviciul Secret al Internelor va putea asculta telefoane ºi intercepta orice fel de comunicare electronicã. (va urma) PETRU ZOLTAN

Pag. a 18-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

DNA face reþinerea zilei: Un important lider politic a fost încãtuºat Procurorii din cadrul Direcþiei Naþionale Anticorupþie – Serviciul Teritorial Braºov au dispus punerea în miºcare a acþiunii penale ºi reþinerea pentru 24 de ore, începînd cu data de 26 octombrie 2016, a inculpatului CÃNCESCU ARISTOTEL ADRIAN, la data faptelor preºedinte al Consiliului Judeþean Braºov ºi preºedinte al filialei judeþene a unui partid politic, cu privire la sãvîrºirea infracþiunilor de: - luare de mitã (3 fapte); - abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formã continuatã.

Inculpatul Cãncescu Aristotel Adrian a fost prezentat la data de 27 octombrie 2016 Tribunalului Braºov, cu propunere de arestare preventivã pentru 30 de zile.

De asemenea, procurorii anticorupþie au mai dispus punerea în miºcare a acþiunii penale ºi mãsura controlului judiciar pentru 60 de zile, începînd cu data de 26 octombrie 2016, faþã de inculpatul COMAN CLAUDIU, la data faptelor consilier judeþean, cu privire la sãvîrºirea infracþiunilor de: - complicitate la luare de mitã; - instigare la abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formã continuatã.

Totodatã, procurorii anticorupþie au mai dispus efectuarea în continuare a urmãririi penale faþã de suspecþii: CIRICÃ CRISTIAN EMIL, la data faptei director al Direcþiei investiþii, urbanism ºi amenajarea teritoriului, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formã continuatã, ISPAS RADU PETRU, la data faptei administrator public al judeþului Braºov, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formã continuatã, POPESCU AURELIA, la data faptei director economic executiv în cadrul Consiliului Judeþean Braºov, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formã continuatã, IOSIF RÃZVAN, la data faptei administrator al unei societãþi comerciale, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de complicitate la abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formã continuatã.

În ordonanþele procurorilor se aratã cã, în cauzã, existã date ºi probe care contureazã urmãtoarea stare de fapt: 1. În contextul campaniei electorale din anul 2012, inculpatul Cãncescu Aristotel Adrian, în calitate de preºedinte al filialei judeþene a unui partid politic, a pretins de la trei persoane bani ºi alte foloase, constînd în suma totalã de 105.000 lei ºi angajarea unor anumite persoane în cadrul Agenþiei Judeþene de Dezvoltare Durabilã, pentru ca în schimb sã îi punã pe cei trei pe poziþii sigur eligibile pe lista de candidaþi pentru Consiliul Judeþean Braºov.

Una dintre cele trei persoane este ºi inculpatul Coman Claudiu, care, la acea vreme, era ºef de campanie electoralã ºi consilier judeþean. În aceastã calitate, inculpatul Coman Claudiu a primit de la una dintre viitoarele candidate la funcþia de consilier judeþean, în biroul sãu din cadrul CJ Braºov, suma de 50.000 lei.

Banii respectivi au fost predaþi casieriei partidului, fãrã documente, fiind utilizaþi pentru materiale electorale, consecinþa fiind alegerea celor trei persoane în funcþia de consilier judeþean.

2. În aceleaºi circumstanþe, în perioada 2012-2013, inculpatul Cãncescu Aristotel Adrian, în calitate de preºedinte al Consiliului Judeþean Braºov, cu încãlcarea prevederilor legale ºi la cererea inculpatului Coman Claudiu, a dat dispoziþii pentru întocmirea formalã a cinci referate pe care ulterior le-a aprobat. Referatele respective au fost semnate în prealabil ºi de suspecþii Ciricã Cristian Emil, Popescu Aurelia ºi Ispas Radu Petru.

Prin intermediul acestor documente, inculpatul a justificat trei dispoziþii pe care le-a dat ulterior ºi iniþierea ºi adoptarea unor hotãrîri pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervã al consiliului.

Prin aceste demersuri, sub pretextul achiziþiei de softuri educaþionale/ servicii, a fost aprobatã suma de 675.000 lei. În continuare, avînd acceptul ºi promisiunea preºedintelui Consiliului Judeþean Braºov cã va aloca banii respectivi, dar ºi pentru a realiza o aparenþã de legalitate, inculpatul Coman Claudiu ºi-a folosit influenþa ce decurgea din calitãþile menþionate mai sus ºi a cerut unui numãr de 15 primari din judeþ (de aceeaºi orientare politicã) sã formuleze cereri prin care sã solicite alocarea de sume de bani din fondul de rezervã pentru

Aristotel Cãncescu ºi George Scripcaru, trimiºi în judecatã în noi dosare de corupþie Procurorii DNA i-au trimis în judecatã pe fostul preºedinte al CJ Braºov, Aristotel Cãncescu, ºi pe primarul oraºului Braºov, George Scripcaru, într-un nou dosar de corupþie. Fiecare dintre cei doi politicieni a mai fost trimis în instanþã cu cîte un dosar. Aristotel Cãncescu ºi George Scripcaru sînt acuzaþi de abuz în serviciu dacã funcþionarul a urmãrit obþinerea unui folos pentru sine sau pentru altul, în formã continuatã. Fostul preºedinte al CJ Braºov este arestat preventiv într-un alt dosar de corupþie. Procurorii DNA i-au mai trimis în judecatã, în acest caz, pentru abuz în serviciu pe: consilierul judeþean Gabriel Matei, Tudor Sfarghiu - consilier în cadrul Serviciului urbanism din cadrul Primãriei Braºov, Nicolae Paraschiv - secretar al Municipiului Braºov, Emese Rad - consilier în cadrul Serviciului urbanism din cadrul Primãriei Braºov, Maria Dumitrescu - ºef serviciu autorizãri construcþii în cadrul Primãriei Municipiului Braºov. Totodatã, Lucia Cristina Grama, administratorul Licofrig SRL ºi societatea Licofrig SRL au fost trimiºi în judecatã pentru complicitate la abuz în serviciu.

Acuzaþiile procurorilor DNA Potrivit procurorilor, în perioada mai 2013 octombrie 2014, Gavril ºi Grama, în baza unei înþelegeri cu Aristotel Cãncescu, ar fi fãcut demersuri pentru obþinerea nelegalã a unei suprafeþe de 110 mp teren în incinta Spitalului Clinic Judeþean de Urgenþã Braºov. „De fapt, inculpatul Matei Gavril, identificase anterior oportunitatea deschiderii unei farmacii în curtea spitalului judeþean, loc care asigura cel mai bun vad comercial pentru o astfel de activitate, cu atît mai mult cu cît conducerea spitalului refuzase, pînã la acel moment, sã permitã amplasarea unei astfel de unitãþi. Refuzul fusese motivat prin faptul cã, astfel, ar fi fost avantajatã o singurã firmã, care ar fi fãcut concurenþã neloialã celorlalte”, aratã DNA. Concret, Cãncescu ºi-ar fi îndeplinit, în mod necorespunzãtor, atribuþiile de serviciu, dar ºi cu

încãlcarea prevederilor legale, ar fi fãcut demersuri pentru adoptarea ºi, ulterior, semnarea unei hotãrîri prin care s-a aprobat închirierea terenului respectiv, „fãrã existenþa unei justificãri de necesitate ºi oportunitate în interes public ºi chiar în lipsa unei solicitãri din partea conducerii spitalului”. Cãncescu ar fi urmãrit obþinerea de foloase necuvenite de cãtre Matei, care controla, în fapt, mai multe societãþi comerciale, printre care ºi SC Licofrig SRL, constînd în edificarea unei construcþii pe domeniul public, în care ultimul sã desfãºoare activitãþi comerciale în interesul sãu privat.

Cum s-a cîºtigat licitaþia Dupã adoptarea hotãrîrii, Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Braºov a organizat, în data de 6 septembrie 2013, licitaþia publicã cu strigare, dupã ce anterior Caietul de sarcini fusese cumpãrat de 3 firme, care ar fi fost controlate de Matei. „Licitaþia a fost adjudecatã de societatea administratã de inculpata Grama Lucia Cristina, în condiþiile în care a mai existat o singurã ofertã concurentã, care, însã, a licitat pentru un preþ mai mic decît cel de pornire a licitaþiei. În aceeaºi zi, inculpata Grama Lucia Cristina a adus la cunoºtinþa conducerii Spitalului Clinic Judeþean de Urgenþã Braºov faptul cã suprafaþa de 110 mp astfel închiriatã urma sã fie destinatã construcþiei unei clãdiri pentru desfãºurarea de activitãþi comerciale”, mai aratã DNA. Procurorii DNA aratã cã întrucît societatea respectivã nu îndeplinea condiþiile pentru obþinerea autorizaþiei de construire (nu era titularul dreptului real ºi bunul fãcea parte din domeniul public al judeþului Braºov), profitînd de calitatea de consilier judeþean ºi membru al unui partid politic, dar ºi de susþinerea din partea lui Cãncescu, Matei ºi-ar fi exercitat influenþa la nivelul funcþionarilor Primãriei Municipiului Braºov în vederea obþinerii autorizaþiei de construire, chiar dacã nu erau îndeplinite condiþiile legale. „Ca urmare a acestor demersuri, la data de 7 noiembrie 2013, a fost eliberatã o autorizaþie de constru-

achiziþia de softuri educaþionale, lucru pe care aceºtia din urmã l-au ºi fãcut.

Dupã formularea acestor cereri, între societatea administratã în fapt de suspectul Iosif Razvan ºi primãriile respective sau direct cu ºcolile din aceste localitãþi au fost încheiate contracte pentru furnizarea de cursuri, în speþã tutoriale Windows, Word, Excel, Power Point, navigare internet, sub forma unor pachete cu CD-uri, a cãror valoare a totalizat suma de 675.000 de lei. În unele cazuri au fost încheiate contracte fãrã ca unitãþile de învãþãmînt sau primãriile sã deþinã calculatoare ºi, în plus, softurile vîndute nu erau licenþiate sau avizate de Ministerul Educaþiei ca fiind corespunzãtoare programei de învãþãmînt pentru ciclul gimnazial.

Ulterior, societatea furnizoare a softurilor, dupã scãderea cheltuielilor fãcute (aproximativ 10.000 lei pentru fiecare contract, plus diverse comisioane), a retras restul de bani în numerar, în mai multe tranºe.

Banii au fost apoi remiºi inculpatului Coman Claudiu, din care acesta a folosit suma de 86.000 de lei pentru a-ºi asigura locul pe o poziþie sigur eligibilã pe lista candidaþilor pentru Consiliul Judeþean Braºov.

Pe timpul cît se aflã sub control judiciar, inculpatul Coman Claudiu trebuie sã respecte urmãtoarele obligaþii: - sã se prezinte la organul de urmãrire penalã, la judecãtorul de camerã preliminarã sau la instanþa de judecatã ori de cîte ori este chemat; - sã informeze de îndatã Direcþia Naþionalã Anticorupþie – Structura Centralã ºi organul de poliþie desemnat cu supravegherea cu privire la schimbarea locuinþei; - sã se prezinte la organul de poliþie desemnat cu supravegherea lor conform programului de supraveghere întocmit sau ori de cîte ori este chemat; - sã nu depãºeascã limita teritorialã a României, decît cu încuviinþarea prealabilã a procurorului din cadrul Direcþiei Naþionale Anticorupþie – Serviciul Teritorial Braºov; - sã nu comunice direct sau indirect, pe nici o cale, cu persoanele menþionate în ordonanþele de dispunere a controlului judiciar; - sã nu deþinã, sã nu foloseascã ºi sã nu poarte arme.

Inculpatului Coman Claudiu i s-a atras atenþia cã, în caz de încãlcare cu rea-credinþã a obligaþiilor care îi revin, mãsura controlului judiciar se poate înlocui cu mãsura arestului la domiciliu sau mãsura arestãrii preventive.

CRISTI ªELARU ire, care a fost semnatã de primarul Scripcaru George ºi inculpaþii Dumitrescu Maria, Paraschiv Nicolae, Rad Emese ºi Sfarghiu Tudor Octavian, care cunoºteau faptul cã aceasta fusese emisã fãrã sã fie îndeplinite condiþiile impuse de lege”, aratã procurorii DNA.

Presiuni asupra funcþionarilor Dupã obþinerea autorizaþiei de construire, societatea respectivã a edificat pe terenul respectiv o construcþie pe o suprafaþã mai mare decît cea închiriatã, ocupînd abuziv 40,29 mp din domeniul public. Aceastã situaþie a fost semnalatã de conducerea Spitalului Clinic Judeþean de Urgenþã Braºov, care a solicitat Consiliului Judeþean Braºov un punct de vedere raportat la neregulile semnalate. „Deºi i s-au adus la cunoºtinþã aceste aspecte, inculpatul Cãncescu Aristotel Adrian a fãcut presiuni asupra funcþionarilor din aparatul administrativ al Consiliului Judeþean pentru modificarea contractului iniþial în favoarea societãþii controlate de inculpatul Matei Gavril, atît prin mãrirea suprafeþei, cît ºi pentru acordarea dreptului firmei private de a subînchiria spaþiul menþionat, dar aceasta sã se realizeze fãrã adoptarea unei noi hotãrîri de Consiliu Judeþean”, se mai aratã în rechizitoriul DNA. De asemenea, Cãncescu ar fi tergiversat ºi întocmirea unui rãspuns cãtre Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Braºov, permiþînd astfel folosirea terenului închiriat, precum ºi subînchirierea clãdirii edificate, cu încãlcarea prevederilor legale ºi contractuale, peste limita de spaþiu atribuit iniþial.

Care ar fi prejudiciul În cauzã, s-au constituit pãrþi civile Primãria Braºov, cu suma de 71.148 lei, reprezentînd contravaloarea lipsei de folosinþã a terenului, ºi Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã, cu suma de 34.716 lei, reprezentînd contravaloarea chiriei neachitate. În cauzã, a fost dispusã mãsura asigurãtorie a popririi asupra conturilor care aparþin lui Cãncescu, Matei, Grama ºi SC Licofrig SRL. Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Braºov, cu propunere de a se menþine mãsurile preventive ºi asigurãtorii dispuse în cauzã.

IONEL STOICA

Pag. a 19-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Dezmembrarea României – o þintã a Mafiei internaþionale! (1) Ne întrebãm cu toþii, derutaþi ºi dezorientaþi, pentru ce, de aproape 3 decenii de „democraþie“ ºi de „stat de drept“, continuãm sã batem pasul pe loc, jucãm „tropoþica“, hopa-tropa, cum se spune, ca niºte nãtîngi ce sîntem. Sau numai alþii ne caracterizeazã aºa? Nu cred, chiar sîntem niºte nãtîngi, niºte nãuci. Însã nu chiar toþi. Aºa sîntem noi, cei mulþi, „boborul“, din moment ce nu ne-am putut dumiri, dupã atîþia ani, cã aceia pe care i-am ales ºi îi alegem în fruntea þãrii sã conducã destinele unui popor, nu au fost ºi nu sînt decît niºte nemernici, niºte vînduþi strãinilor! ªi, fiind ei vînduþi, nu vor altceva decît sã ne vîndã ºi pe noi. Sã vîndã ºi þara!

Din cauza acestor nelegiuiþi, România a ajuns o þintã directã a Mafiei internaþionale. Una constituitã la cel mai înalt nivel mafiotic, cu încrengãturi în toate punctele cardinale ale globului, de la Washington la Londra ºi de la Berlin la Moscova. De peste tot se trag sfori, se pun la cale planuri oculte, toate vizînd soarta viitoare a României. Abia acum pricepem cã, de fapt, aºa-zisa Europã unitã nu este decît o fãcãturã a acestei uriaºe caracatiþe internaþionale, care îºi întinde braþele hrãpãreþe peste popoarele lumii, în primul rînd ale Europei. De abia acum pricepem cã România, devenind „membru cu drepturi depline în Uniunea Europeanã“, a devenit o colonie a capitalului imperialismului mondial!

Nu trebuie sã ne fie teamã de un al treilea rãboi mondial, fiindcã el nu va avea loc, probabil, niciodatã.

Existã acum altfel de „rãzboaie paºnice“, cu mult mai perfide, fiindcã nimeni nu ºtie cine sînt duºmanii cei adevãraþi ºi unde se aflã ei. Ar putea fi tocmai cei pe care îi considerãm prieteni. ªi-atunci, nu are dreptate Larry L. Watts, cînd lanseazã lozinca-avertisment „Fereºte-mã, Doamne, de prieteni…“? Care sînt, oare, prietenii adevãraþi ai României în actualul context internaþional? La cine ar putea ea apela la nevoie? Greu de spus, din moment ce, atît la Washington, cît ºi la Londra, la Berlin ºi la Moscova, se pun la cale planuri care au drept þintã dezmembrarea Þãrii. Încã din 1986, la Washington, cu sprijinul direct al lui Sörös Gyorgy ºi a miliardelor lui de dolari, se punea la cale aºa-numita „regionalizare a Europei“, care se

preocupa în special de România, prin crearea acelor „regiuni transfrontaliere“, unde statul român îºi pierde autoritatea ºi atributele statale, acestea devenind astfel „embrionul“ viitoarei dezmembrãri a României. Prin ele, ca ºi prin societãþile economice internaþionale, se urmãreºte ca sã nu mai avem nimic, totul sã fie sub controlul ºi stãpînirea capitalului imperialist mondial. În acelaºi timp, se urmãreºte, cu multã tenacitate, ca românii sã fie ºi sã rãmînã sãracii Europei, astfel încît tineretul sã plece care pe unde poate, natalitatea sã scadã, populaþia sã se reducã, iar România sã disparã de pe harta politicã a Europei.

La Londra se afirmã, fãrã ruºine, cã românii sînt „rãii patologici ai Europei“! De ce, nu se ºtie. Se ºtie, însã, cã aceia care ne catalogheazã astfel sînt tocmai mizerabilii care ne-au vîndut ruºilor, prin înþelegerea miºeleascã dintre Churchill ºi Stalin, de la Moscova, din 9 octombrie 1944, la ora 22, pe care Churchill o socotea tocmai „momentul prielnic pentru tranzacþii“ (!), cu privire la împãrþirea zonelor de influenþã, de dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial.

Cei care guverneazã lumea, marii magnaþi ai capitalului mondial, marile ºi puternicele grupãri mafiote internaþionale, care doresc sã traseze hotare dupã propriile lor interese, nu au, desigur, nevoie de o Românie puternicã aici, la gurile Dunãrii. Cum sã vadã cu ochi buni tendinþele unioniste din România ºi Republica Moldova? Germania ne acuzã pe faþã: „Tendinþa din România de a se relaxa regulile de acordare a cetãþeniei pentru persoane din Republica Moldova stîrneºte furie în statele occidentale care se confruntã cu valuri de emigranþi“. De parcã, la Berlin, nu s-ar cunoaºte cã acele „persoane din Republica Moldova“ nu sînt nici indieni, nici pakistanezi, nici chinezi, nici afgani etc., ci români! Exact aºa cum nemþii din fosta RDG erau nemþi ca ºi cei din fosta RFG! Atunci, în 1990, RFG a înghiþit RDG. Nici o voce nu s-a ridicat împotriva „anexãrii“!

Nimeni nu a strigat cã s-au modificat graniþele europene, stabilite prin tratatele semnate dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial. Nu, fiindcã toatã lumea a fost de acord cã s-a realizat astfel idealul suprem al poporului german: acela de a trãi într-o singurã þarã. Guvernanþii de azi ai þãrii, Guvernul României, importat de la Bruxelles, s-a executat imediat, ca sã nu mai supere Occidentul, ºi a lichidat obþinerea vizelor de cãtre moldoveni. Dar, dupã ce s-a vãzut cu sacii în cãruþã,

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Prof. dr. Bogdan Aurescu, expert în domeniul dreptului internaþional ºi fost ministru de Externe al României (2014-2015), a fost ales, la 3 noiembrie a.c., membru al prestigioasei Comisii de Drept Internaþional a Organizaþiei Naþiunilor Unite, cu votul a 158 din cele 193 de state membre ale Organizaþiei. cum se spune, Germania nu mai acceptã ca ºi alte popoare sã aibã acelaºi ideal. Numai cã nu sîntem chiar atît de naivi ºi neºtiutori, încît sã nu pricepem cã, prin acea voce a Berlinului, se aude ºi vocea Moscovei. Iar acestea nu sînt altceva decît un rãsunet tîrziu al altei înþelegeri miºeleºti fãcute pentru îngenunchierea României: Pactul Ribbentrop-Molotov, din 1939, de fapt, dintre Hitler ºi Stalin, marii cãlãi ai omenirii.

Cãlãii au dispãrut de mult, omenirea de azi îºi mai aminteºte de ei ca de niºte stafii care au bîntuit cîndva prin Europa, îngrozind lumea. Iatã, însã, cã se menþin consecinþele nefaste ale faptelor lor ticãloase, care despart fraþii de fraþi, aºa cum este cazul românilor de peste Prut, cei care trãiesc pe pãmîntul românesc al Basarabiei, rupt din trupul Þãrii ºi ajuns sub stãpînirea imperialismului moscovit. (va urma) ILIE ªANDRU

De ce „dezîncãpuºarea“ eliberatoare n-a fost fãcutã chiar de proprietarul iniþial al Petrom, adicã de statul român, nu este deloc un mister. Înstrãinarea Petrom a inaugurat nu doar o etapã colonialã în istoria României, dar ºi un alt proces nefast, poate cel mai nefast dintre toate: în loc sã fie distruºi hoþii, s-a ales sã fie distrus statul! Dacã nu era distrus statul, România poate nici nu ajungea o colonie, care sã trebuiascã sã-ºi cumpere de la alþii propriile resurse pentru a avea acces la ele. Ar fi interesant un studiu în legãturã cu ce s-a ales România din aºa-numita „privatizare“ a Petrom. Redevenþele stabilite la preluare aveau valabilitate zece ani. Dupã

aceea, puteau fi schimbate. Le-a schimbat cineva?! Nu! A încercat mãcar cineva sã le schimbe?! Nu! Cînd a preluat ºefia guvernului, în 2012, dl. Ponta ºi-a inaugurat mandatul - stupoare! - cu o vizitã la Viena. Nu s-a ºtiut de ce! Dupã numai cîteva luni, cînd s-a intrat în 2013, s-a aflat de ce. Nu a mai fost pregãtitã, dupã cum se spusese, nici o nouã redevenþã pentru anul urmãtor, 2014, cînd expirau cei zece ani! Acum, ne aflãm în 2016 ºi, nu peste mult timp, vom intra ºi în 2017! Noul ºef al OMV vine la Bucureºti în vizite succesive ºi cere „stabilitate fiscalã“. Adicã, sãrãntoaca Românie, pe cheltuiala ei ºi pe seama resurselor poporului ei, sã nu cumva

sã procedeze la vreo suplimentare a redevenþelor.

Probabil se invocã vremurile grele, preþurile scãzute, deocamdatã, la petrol pe plan mondial. Nu conteazã cã Petrom a fost factorul care a propulsat, de fapt, OMV de ani ºi ani, ajungînd sã cîntãreascã în companie mai mult decît restul companiei înseºi. De altminteri, cine sã mãreascã redevenþa ºi cu cît?! N-a fãcut-o neastîmpãratul Ponta care, de cînd nu mai este prim-ministru, se dã mare apãrãtor al intereselor naþionale, mãcar mai mare decît a fost mentorul sãu politic Adrian Nãstase, cel care a înstrãinat Petrom cãtre OMV! De la cine sã aºteptãm miracolul? De la neamþul Iohannis? Sau de la bruxellezul Cioloº? Ajutã-ne, Doamne!

Sfîrºit ILIE ªERBÃNESCU

De profundis: Noi, tracii, sîntem Europa! (6)

europeni, pe „albi”, pe creºtini, a cãror demografie a fost deja sever afectatã în ultimul secol prin rãzboaie mondiale fratricide, minuþios planificate, prin politici de descurajare a natalitãþii, a creºterii demografice. În final, însã, demenþii care au acaparat puterea economicã ºi militarã viseazã la o omenire uniformizatã, fãrã elite, fãrã idealuri, incapabilã sã se opunã dictaturii diavolului. Cine sînt nebunii care nu iubesc polifonia ºi policromia lumii create de bunul Dumnezeu?! Cine sînt monºtrii aflaþi „la butoane”, care împing omenirea spre pierderea propriei identitãþi, a fiecãrui individ ºi a fiecãrui popor?!... Identificarea în persoanã a acestor demenþi nu este uºor de fãcut. Dar ºi fãrã sã ºtim exact cine sînt aceºti mizerabili, noi putem ºi trebuie sã organizãm opoziþia noastrã la genocidul planetar declanºat ºi tolerat de guvernanþii noºtri. Guvernanþi pe care s-ar zice cã noi i-am ales, într-un sistem deplin democratic de organizare socialã. Oare e chiar democratic acest sistem?! E chiar sistemul de care avem nevoie?! Cum este posibil ca acest sistem politic, inventat cîndva de europeni, sã aducã la guvernarea statelor europene asemenea duºmani de moarte ai Europei?! Avem nevoie urgentã de un rãspuns lãmuritor la aceste între-

bãri, ca sã putem salva Europa. Ca sã ne salvãm pe noi înºine, ca traci, ca europeni, ca oameni.

Sfîrºit ION COJA Nota autorului: Acesta ar putea fi primul text, primul mesaj, dintr-o suitã de texte ºi acþiuni a cãror þintã ar fi constituirea unei miºcãri, sau mãcar a unei preocupãri pentru gãsirea unei alternative la actualul mers al lucrurilor în Europa. Ar fi o acþiune în care sã se implice societatea civilã, dar ºi acele partide care s-ar putea arãta sensibile la acest Apel, la ideea de a nu miza totul pe cartea bruxellezã! Sînt convins cã acest Apel va gãsi înþelegerea în primul rînd a colegilor mei din Partidul România Mare, a cãrui doctrinã se potriveºte întocmai mesajului prezentat pe parcursul acestui serial. Sper ca textul sã ajungã la cît mai multe persoane care ar putea avea un punct de vedere avizat asupra ideilor prezentate, asupra iniþiativei înseºi! Persoane care sã se implice în declanºarea propriu-zisã a resurecþiei fondului tracic ancestral. Invocarea substratului tracic, real în plãmada etnicã a multor popoare europene poate fi luatã atît în sens propriu, cît ºi în sens figurat, sau în amîndouã sensurile, cum aº face-o eu! Doamne ajutã!

Cum a ajuns România sã-ºi cumpere de la alþii propriile resurse! (3)

Omenirea nu poate exista mai departe decît ca un spaþiu în care fiecare rasã, fiecare neam, fiecare popor, îºi poate desãvîrºi ºi împlini personalitatea sa distinctã, chipul în ideal inconfundabil cu care Dumnezeu ne-a slobozit în lumina Soarelui ca sã-i purtãm chipul, ca sã existãm, sã facem istorie, nu unii împotriva altora, ci într-o concordie ºi armonie universalã, atotpãmînteanã, a popoarelor, a etniilor, aceste unicate stilistice, spirituale, cu care istoria a încununat milenii de acumulãri lente ºi trainice, irepetabile. Este inadmisibil ca oamenii sã se îngrijeascã de salvarea de la pieire a feluritelor specii de plante ºi de animale, iar în acelaºi timp sã asiste nepãsãtori la dispariþia unor culturi, a unor graiuri, a unor etnii. Nu este logic admisibil sã fim preocupaþi de puritatea raselor la cîini ºi cai, iar raselor ºi etniilor umane sã le pregãtim ori sã le acceptãm dispariþia, disoluþia într-un mixtum compositum indistinct al neamurilor, al raselor. Este evident cã acest proiect criminal, diabolic, îi vizeazã în primul rînd pe

Pag. a 20-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei fosta oaie neagrã devine, peste noapte, direct mãgar ºi îmi consacrã mai multe spaþii în decedata lui revistã fãrã cititori, cu titlul „Vadim în boxã”. El se simte dator sã-i ia apãrarea fostului cumnat, uitînd cîþi pumni în cap ºi cîte înjurãturi a primit sorã-sa, Anca Arion, de la beþivanul fruntaº Gh. Robu! Nu el le-a scris, desigur, ci doi „ziariºti” de genul acelora care au ieºit ca mînãtãrcile dupã o ploaie cu bulbuci, pe nume Boriga Aurica ºi Barbu Petre. Limbajul este iarãºi sordid, ºi nu mã refer la acela utilizat împotriva mea (sînt tãbãcit, nu mã deranjeazã), ci la injuriile groase, de tavernã ordinarã, pe care cei doi le-au scuipat în direcþia miilor de români prezenþi la Ploieºti. „Pe holuri, pe scãri, în faþa clãdirii, C.V. Tudor este aºteptat de aproape 500 de fanatici, provocatori, babe atinse de sclerozã, analfabeþi violenþi în limbaj, grosolani, ticãloºi miºunînd la umbra aberaþiilor, numai oameni nu se pot numi. (...)

Porcii grohãie, se agitã, idolul nu apare. Niciodatã n-am vãzut o asemenea dezlãnþuire a urii, a intoleranþei, a dobitoceniei ridicate la rang de politicã. (...)

Douã pancarte uriaºe «Vadim românii nevînduþi sînt cu tine» (fãrã virgula necesarã), «Dreptate pentru Vadim», þinute de maimuþe care urlau, dominau sala paºilor pierduþi”. Cine erau maimuþele, dobitocii, porcii grohãitori, istericii, fasciºtii, naziºtii ºi ºobolanii incriminaþi de „România liberã“, „Dreptatea“, „Caþavencu“, „Expres“, „Scînteia tineretului“ ºi, mai nou, „Flacãra“? Cine sã fie: oameni simpli ºi muncitori ai Ploieºtilor, membri sau nemembri ai „Vetrei Româneºti“, din mai multe aºezãri ale þãrii, copii, tineri, maturi ºi bãtrîni, unii veterani de rãzboi, mai erau ºi ofiþeri activi, ºi preoþi, ºi femei casnice, ºi rude ale oamenilor uciºi în Revoluþie, cãrora fanfaronul Gh. Robu nu le-a dat nici o satisfacþie moralã, fãcîndu-i „scãpaþi” pe cei 800 de teroriºti, înmormîntînd dosarele, þinîndu-i închiºi în schimb pe nevinovaþi etc. Din paginile ultimului numãr al revistei noastre se poate vedea cine erau ºobolanii, maimuþele, porcii ºi naziºtii prezenþi la Ploieºti în sprijinul nostru: maior Ion Ciobanu (U.M. 01239 Topraisar), preot Gheorghe M. Ionescu, parohul bisericii „Sfîntul Dumitru” din

Ploieºti, Constantin Miron din Galaþi, Anca Prelipceanu, de la „Vatra Româneascã” din Suceava, precum ºi numeroºi alþi semnatari, din oraº, între care îi menþionãm pe Ioan Argatu, Ecaterina Dumitrache, Gh. Buzilã, Aurel Munteanu º.a. Aici, ticãloºita noastrã presã de opoziþie a depãºit pragul delirului, al demenþei, pierzîndu-ºi total controlul. Eu înþeleg cã aceºti huligani ºi piraþi de presã vor sã se rãfuiascã cu mine, le-am dovedit cã în faþa mea n-au nici un spor, pun pe pîine zece ca ei la micul dejun -, dar ce au cu cetãþenii simpli ai þãrii, de ce îi împroaºcã cu pestilenþialul furtun al decolmatãrii canalelor, cum îºi permit sã insulte atît de murdar, atît de scelerat oameni care nu le-au fãcut nimic? Aici începe drama presei noastre: în absenþa unor mari personalitãþi ale scrisului, ca Titus Popovici, Ion Brad, Vasile Rebreanu, Dinu Sãraru, Ion Dodu Bãlan, D.R. Popescu ºi a altora de bun-simþ - ºi-au fãcut apariþia toate tarantulele veninoase, toþi pungaºii fãrã ºcoalã, fãrã talent ºi, vai, fãrã cea mai elementarã ruºine!

Din pãcate pentru el, Gheorghe Robu face o gafã de proporþii, publicînd în „România liberã” douã scrisori: una cãtre domnii Ion Iliescu ºi Petre Roman ºi alta cãtre cetãþenii care l-au huiduit. În prima, minte iar cu nesimþire, ca un caz patologic ce este, afirmînd cã ºi-a dat demisia din funcþia de procuror general ca sã poatã fi pe acelaºi picior de egalitate cu mine, dar asta e o ºmecherie ieftinã - el ºi-a dat demisia pentru cã i s-a cerut sã ºi-o dea, pentru cã majoritatea salariaþilor Procuraturii Generale i-au sãrit în cap, iar unii dintre foºtii subalterni, pe care îi umilise, îi rãspundeau la salut cu înjurãturi þepene, aºa cum se cuvine lichelelor care au cãlcat pe cadavre. ªi a mai scris în acea epistolã meºterul Robu cã noi avem douã... Românii: una a lui Ceauºescu ºi alta de azi, post-revoluþionarã, distincþie care aratã cã omul nu-i sãnãtos. Cum vine asta, douã Românii?

Existã o singurã Românie, de cîteva milenii. Sau poate Gh. Robu, aflîndu-se într-o eternã euforie bahicã, o vede dublu, tot ce-i posibil. În scrisoarea cãtre cetãþeni, fostul procuror general adoptã un stil fals-ironic, paternalist, jignindu-i pe cei care i-au rãsplãtit cu huiduieli marile trãdãri. Adicã îmi e o milã nesfîrºitã de voi, proºtilor, pare a spune (ºi chiar o spune într-un fel) acest lãudãros incurabil. (va urma)

începuturi, o atitudine demnã ºi cutezãtoare întru apãrarea unor principii de libertate ºi justiþie. Pînã în clipa de faþã, aceste principii au fost ºi calea aleasã de Alianþa Civicã. E o poziþie pe care n-o poate nega. ªi pe care trebuie s-o onoreze cu orice risc. Altfel, se va gãsi în contradicþie cu propria-i decizie fundamentalã. (...) Luarea unei poziþii de recunoaºtere a drepturilor politice în favoarea Miºcãrii Legionare, de reintegrare a acesteia în sînul comunitãþii naþionale româneºti, devine azi O ACÞIUNE DE ÎNALTà JUSTIÞIE prin care Alianþa Civicã îºi va onora principiile afirmate ºi poziþia prin care vrea sã se impunã. (...) Intervenþia Alianþei Civice ar putea fi decisivã prin voinþa de a interveni, de a pune problema în adevãrata ei luminã, de a susþine o tezã care corespunde întocmai cu tãria propriei sale substanþe. (...) De aceea, Alianþa Civicã are o rãspundere moralã faþã de Miºcarea Legionarã ºi de orice altã formaþie ce s-ar gãsi la un momeat dat în aceeaºi situaþie. (...) De aceea, principiile ce vã conduc vã obligã Ia reflecþii ºt atitudini de rãspundere naþionalã. În aceastã ordine de idei, îndatorirea primordialã a Alianþei Civice este, fãrã-ndoialã, SUSÞINEREA PUBLICà A DREPTURILOR LA LIBERTATE POLITICà ªI PREZENTARE ÎN ALEGERI A MIªCÃRII LEGIONARE. În fond, nu este vorba decît de punerea în aplicare a principiilor ce definesc lupta ºi demnitatea organizaþiei pe care o reprezentaþi. Desigur, veþi fi atacati prin presa guvernamentalã ºi acuzaþi de relaþii cu fasciºtii. (...)

Deschizînd în presã, în Parlament, ºi discuþiile publice, problema drepturilor politice ºi a libertãþii de manifestare a Miºcãrii Legionare, purtãtorii de cuvînt ai Alianþei Civice, trãgînd la rãspundere Guvernul arbitrar al momentului, vor pune în miºcare întreaga opinie publicã româneascã. Vor deschide o nouã epocã de dreptate în nimicnicia care s-a abãtut peste neam“ º.a.m.d.

Ce ziceþi, fraþilor? Vedeþi de unde sare iepurele?

Destinul a fãcut ca nenorocirea Alianþei Civice sã nu vinã nici de la mineri, nici de la tipografi, care îl alergau pe Liiceanu, nici de la Liga Antonescu, care nici nu vrea sã audã de legionari, ci sã vinã din

Cetatea Luminã, spre care se închinã ei, ca musulmanii de 5 ori pe zi, cu fundul în sus, adicã de la Paris, mai exact de la membrii Gãrzii de Fier.

Legionarii, bãieþi deºtepþi ºi pãþiþi, i-au mirosit imediat pe copiii foºtilor camarazi de arme Apolzan (tatãl lui Manolescu), preotul Coman (tatãl Blandianei), Moruju (tatãl Deliei Budeanu), Rebengiuc, Andreescu, Bãcanu º.a. Asta e drama cea mare a alianþo-civiºtilor: îi trage aþa la doctrina pãrinþilor lor, cã sîngele apã nu se face, dar nu se pot afiºa pe faþã ca legionari, fiindcã ºi-ar tãia craca în faþa francmasoneriei ºi a sionismului mondial. ªi atunci, de neputinþã, dau vina pe noi, inventeazã ºi întreþin un climat de fals antisemitism. Iar în vremea aceasta, nonagenarul Horia Sima îi trimite bezele Anei Blandiana, iar Faust Brãdescu îºi pune nãdejdea în recuperarea întregii Miºcãri Legionare de cãtre Alianþa Civicã! Sã facem un raþionament elementar: de ce legionarii de la Paris nu ne-au scris nouã, celor de la „România Mare”, sau „Vetrei Româneºti”? Uite cã nu ne-au scris, pentru cã principiile noastre nu corespund cu ale lor! Complicate chestii, brrr, þi se face pielea gãinii. Vã daþi seama ce ar însemna venirea legalã a legionarilor în þarã, ce rãzbunãri ar fi, ce execuþii sumare la adrese dinainte bifate? L-au omorît ei pe Nicolae Iorga, ºi n-or sã-i tragã prin pãduri, de barbã, pe un Romulus Vulpescu, ori Gh. Dumitraºcu, haida-de, ãºtia sînt profesioniºti, n-au greþuri de-astea!

Spune-mi cine te laudã ca sã-þi spun cine eºti - afirmã o zicalã adaptatã. Alianþa Civicã este o ciorbã cu ceva resturi de dolari ºi iah- nie de urzici, totul amestecat într-un ceaun þigãnesc ºi reîncãlzit dupã ani ºi ani. Ei zic cã sînt intelectuali subþiri ºi cã poporul e prost, elita fiind cea care scrie istoria.

Poate cã o va scrie, nu zic nu, dar pe zidurile maidanelor, pentru cã la alegeri nu vor avea nici o ºansã. Nici dacã vor veni de braþ cu Miºcarea Legionarã, mama lor, de altfel. Mama lor!...

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 iulie 1991)

Mulþumesc pentru reclamã! (2) (urmare din pag. 1)

Bineînþeles, în ceea ce mã priveºte, mã simt flatat cã sînt sistematic atacat în aceastã fiºã clinicã a Institutului de Geriatrie, iar dacã trece o zi fãrã sã mã vãd pus la zid, parcã nu mã simt bine, îmi vine sã le dau telefon ºi sã mã autodenunþ. Am ºi aici un biograf, sîrguincios, care are curajul de a semna numai cu iniþialele I.F. - nu voi ºti niciodatã cine este, iar dacã voi ºti am sã uit imediat, fiind eu fidel sfaturilor medicale care recomandã sã nu ne încãrcãm memoria cu toate resturile menajere, înjurãturile auzite prin staþie sau etichetele de ºoricioaicã. La fel ca ºi Buja-junior, ca ºi Matica-Caþavencu, ca ºi Cristoiu, Nistorescu, Popescu Rãzvan, Pruteanu, Gheorghe ºi alþi bãrzãuni care se bulbucã numai cînd aud de mine, ºi acest I.F. rãguºeºte ºi îºi sparge bojocii, urlînd la justiþie cã acum e momentul sã fiu închis! În zadar le explic cã aºa ceva mi-ar face un uriaº serviciu, ºi cã dacã voi intra în închisoare tare mã tem cã vor veni prea mulþi sã mã elibereze - nu ei nu pricep, ei au învãþat una ºi bunã, sã cearã încãtuºarea mea, astuparea gurii cu pãmînt, paralizarea mîinii cu care scriu. Maniera în care înþeleg ei sã se foloseascã de libertatea presei este impardonabilã: cei peste 2.000 de cetãþeni care ne-au fãcut la Ploieºti o primire triumfalã au devenit, sub condeiul ca o clismã al lui Matica, „ºobolani”, iar honvedul Buja îi numeºte bande de legionari ºi trupe de asalt hitleriste! Nimeni n-a mai jignit în România, cu asemenea diatribe josnice, o întreagã colectivitate de cîteva mii de oameni! Dar ºtacheta a fost brusc ridicatã de... fostul cumnat al lui Gh. Robu, fratele celei de-a doua soþii a procurorului, tînãrul George Arion. Fost secretar de partid la „Flacãra”, bãiat de legionar ºi el (se putea altfel?!) acest fost coleg a beneficiat de bunãvoinþa noastrã, adicã l-am lãsat în plata Domnului timp îndelungat, deºi a ucis definitiv aceastã revistã prin dureroasa lui lipsã de talent.

Nici mãcar n-am speculat ceea ce se grãbiserã unii sã speculeze, adicã descoperirea numelui sãu printre informatorii plãtiþi ai Securitãþii. Dar uite cã

STAREA NAÞIUNII (VI) Aºa dupã cum ºi P.N.Þ.-ul nostru atît de ramolit reînnoadã alianþa din 1937 dintre Maniu ºi Codreanu. Pe scurt, am primit la redacþie, în plic închis sosit tocmai de la Paris, o copie a unei scrisori pe care dl. Faust Brãdescu a trimis-o în ziua de 10 mai 1991 (ziua regelui!) pe adresa Alianþei Civice nu a ºtiut-o prea exact, a scris Calea Victoriei 120, adicã acolo unde e G.D.S.-ul, dar e de fapt acelaºi lucru. Personal, auzisem de dl. Brãdescu, dar nu ºtiam mai nimic despre el, decît cã este un mare naþionalist (ceea ce nu e rãu) ºi un înfocat legionar (pãrerile mele despre pãcatele Legiunii le-am tot formulat, nu mai insist asupra lor). Dar, sã reproducem cîteva pasaje din aceastã scrisoare incredibilã, din care rezultã un adevãr zdrobitor: ºefii miºcãrii legionare se regãsesc în Alianþa Civicã!!!

Atenþie, motor, filmãm: „Domnilor, cu o anumitã întîrziere ne-a parvenit Carta Alianþei Civice, apãrutã la Bucureºti în Decembrie 1990, încãrcatã de o seamã de bune intenþii pentru viaþa ºi viitorul neamului nostru. (...) E dreptul ei sã biciuiascã guvernul care nu respectã principiile pe care le-a acceptat. Dar cum rãmîne cu drepturile legitime ale Organizaþiilor legionare ale cãror principii corespund întocmai cu cele admise ºi de Alianþa Civicã? (...) Analizînd concepþia pe care se bazeazã componenþa Alianþei Civice, þinem sã vã aducem la cunoºtinþã - dacã pînã acum nu aþi avut prilejul sã constataþi - cã minunatele Dv. puncte de vedere asupra viziunei unui Stat Românesc corespund în mare mãsurã liniei de conduitã a Miºcãrii Legionare, aºa cum o prevãzuse Corneliu Codreanu ºi o susþine în clipa de faþã Horia Sima, actualul ºef al acestei Organizaþii naþionaliste, creºtine ºi anticomuniste. (...) Credem cã a venit momentul ca Dv membri ai Alianþei Civice - sã luaþi o atitudine de înaltã rãspundere patrioticã, creºtinã ºi democraticã cu privire la MIªCAREA LEGIONARÃ. Nu poate fi opritã o doctrinã ºi o organizaþie care ºi-au fixat, din

Pag. a 21-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (50) Pentru cine nu ºtie ce fel de om era colonelul, o efigie a vechii noastre aristocraþii þãrãneºti, voi istorisi o micã întîmplare. Prin 1987, i-am propus sã fac demersurile necesare pentru ca Armata sã-l avanseze la gradul de general. În ideea asta vorbisem deja cu Ilie Ceauºescu: „Ar prinde bine Armatei Române ca în rîndurile sale sã fie ºi un general cu numele Eminescu!“. Nea Ilie nu putea sã refuze, pentru cã ºi el îl iubea pe bãtrîn, ºtia bine ce fapte de arme sãvîrºise în primul ºi în cel de-al IIlea rãzboi mondial, ca sã nu mai vorbim de strãlucita monografie închinatã lui Napoleon Bonaparte. ªi totuºi, Gheorghe Eminescu n-a fost de acord.

Mi-a dat telefon într-o zi ºi mi-a spus, cu glasul sãu dulce, molcom, cu un uºor accent moldovenesc: „Dragã Cornel, iartã-mã, dar nu pot primi aceastã onoare. Nu cred cã o merit. ªi apoi, la vîrsta mea de peste 90 de ani, n-ar mai avea nici un rost! Eu am plecat supãrat din Armatã“. Bine cã am mai apucat mãcar, în ianuarie 1988, sã realizez un interviu cu el, filmat pe videocasetã de operatorul Nicolae Girardi. Începe sã se ducã lumea aceea! Ni se risipesc bãtrînii, ne trezim într-o dimineaþã ºi aflãm cã a mai dispãrut unul, ºi apoi altul, ºi uiteaºa se spulberã ºi trece spre tãrîmul umbrelor falanga unei generaþii care fusese odinioarã fala acestei Þãri...

Dar, sã revenim la oile noastre. Care sînt ditamai berbecii, de mãrimea unui mãgãruº ca Silviu Brucan. A demisionat puºlamaua din Front!

Cunoscutul maur (tãiat împrejur) ºi-a fãcut datoria: l-a lichidat pe Ceauºescu, a desfiinþat „Sãptãmîna“, a bãgat cîteva sute de oameni la puºcãrie, s-a cãpãtuit cu o vilã ºi mai somptuoasã, a plãtit cu vîrf ºi îndesat tot felul de poliþe, aºa cã acum s-a retras la pensie, ca sã-ºi consume parnosa trãdãrii. La Televiziune, P.M. Bãcanu se înfiinþeazã cu o listã de semnãturi ca Octavian Paler sã fie preºedinte al RTV, dar acesta a refuzat. La ce bun sã mai fie, nu mai fusese o datã, prin anii ’60-’70, vicepreºedinte? A fost mahãr mare timp de 5 ani la RTV ºi timp de 13 ani la „România liberã“, ziar unde a lansat ºi impus formula „Epoca de Aur“. Vorbesc cu Pop Iftene la telefon, ca þãrãniºtii sã nu se lase manevraþi de „Europa liberã“, pentru cã, a doua zi, patrioþii români ar fi arestaþi cu toþii. „Nu faceþi cartel electoral cu ãºtia“ - îi mai spun. „Pãi ce, am fãcut“ - îmi rãspunde ardeleanul. Mã viziteazã Soby Cseh, care vine direct de la Petre Roman. E impresionat de siguranþa de sine a acestuia. Au vorbit ºi despre situaþia mea. „Ai salutãri de la Petre Roman - îmi spune Soby - ºtie cã eºti o victimã, dar sã nu-þi faci probleme, fiindcã eºti un superprofesionist“. E bine ºi atît. Se mai aude de o demisie rãsunãtoare din F.S.N.: cea a Doinei Cornea. Gura tîrgului turuie cã femeia s-a supãrat pentru cã statul ar fi refuzat

Anul 2000. La Palatul Regal din Varºovia, preºedintele PRM este ales membru al Academiei Mondiale „Albert Schweitzer“, primind Medalia de Aur a acestei celebre instituþii internaþionale.

Alãturi se aflã prof.univ.dr. Mircea Ifrim, devenit, printre altele, ºi preºedintele Academiei de ªtiinþe Medicale din România.

Începutul anilor 2000. La o Conferinþã de Presã, o serie de persoane vin sã-ºi arate ataºamentul faþã de PRM ºi de Tribun: Irina Loghin, Dumitru Dragomir, Dumitru Puzdrea, Lucian Bolcaº. În imagine mai apar ºi doi oameni de caracter: generalul Ioan Cîrciumaru ºi profesorul Gh. Buzatu.

Astãzi, Lucian Bolcaº contestã PRM pentru alegerile parlamentare. De ce? A uitat cã de aici i sau deschis cãile cãtre cariera politicã?

un ziar. Extrem de aferat ºi agitat e Liviu Petrina, cãruia i-a dispãrut umilinþa onctuoasã pe care o avea pe cînd fãcea cîte 2-3 ore de anticamerã la Eugen Barbu ºi la mine, acum e ºi el dizident, þãrãnist ºi manist, din tatã-n fiu! Nici nu deschid bine gura ca sã întreb de situaþia casei, cã Liviu Petrina mã ºi repede: „Ai început sã faci presiuni asupra noastrã, lasã-ne sã lucrãm!“. I-am pus cruce ºi ãstuia, ar fi foarte bun în piesa lui Aurel Baranga, „Mielul turbat“. Intru la Coposu. E îmbrãcat complet în negru, avînd ºi o helancã pe gît, tot neagrã. Fumeazã cu nesaþ. Abordez o temã: cea referitoare la „dictatura democraþiei“. Nu-i de acord, zice cã aºa ceva nu existã. Eu îi argumentez nu numai cã existã, ci ºi cã ne izbim de ea la tot pasul, fiind vorba de anarhie. Ne despãrþim cordial. Sincer sã fiu, nu auzisem niciodatã de Coposu, pînã la sfîrºitul anului 1989. ªtiam de alþi fruntaºi þãrãniºti, cum era N. Carandino, care îl priveghease pe Iuliu Maniu ºi, ulterior, pusese pe hîrtie niºte amintiri. Auzind el, prin 1987, de intenþia mea de a scrie biografia lui Maniu (reprimatã scurt de generalul Constantin Nuþã), Mihai Pelin mi-a fãcut rost de cele cîteva pagini din Memoriile nepublicate ale grecului, de unde reieºea cã ultimele cuvinte ale ilustrului bãrbat fuseserã: „Ce femeie frumoasã a fost Clara!“ - nu ºtiu dacã se referea la preaiubita-i mamã, care se numea Clara, sau la o ibovnicã din tinereþe, o unguroaicã ce purta acelaºi nume. Eugen Barbu crede cã Maniu a fost homosexual, fiindcã purta ciorapi de mãtase ºi nu s-a însurat niciodatã zadarnic susþin contrariul, cînd pune Patronul pleoapa pe unul... Mã întorc în biroul de lucru al „staff“-ului þãrãnist. Mi-am luat adio de la casã.

Pop Iftene vorbeºte la telefon cu generalul Victor Stãnculescu, mi se pare cã e ministru pe la Economia Naþionalã. Îi fac semn sã mi-1 dea ºi mie. Apuc sã dialoghez cu cel care l-a lichidat pe Ceauºescu. E jovial, dar destul de distant. „Dã-mi un telefon, treci pe la mine, da, da, mai vorbim, la revedere“. Nu acestea fuseserã relaþiile dintre noi.

Dar, nu pot sã mã plîng. Stãnculescu a fost un om

sã-i permitã fiicei sale sã cumpere, împreunã cu niºte belgieni ºi francezi, Uzina „23 August“.

Instantaneu, niºte echipe de zgomote lanseazã aberaþia cã respectiva gospodinã va cîºtiga Premiul Nobel pentru Pace. E ridicol! Dar am învãþat sã nu mã mai mir de nimic. „Nimic nu-i contra aºteptãrii, trebuie sã ne aºteptãm la orice“ zicea un antic grec. Noaptea, pe micul ecran, vedem un film despre vînãtorile lui Nicolae Ceauºescu prin munþii Þãrii, cu mii de leºuri ºi cranii de urºi, de cerbi... Ca un iubitor de animale ce sînt, nu pot decît sã mã revolt de masacrul ãsta.

Cine ºtie cum l-or mai judeca acum pe Nea Nicu acolo, sus, toate vietãþile astea ciuruite de gloanþe.

Na, cã l-au vînat ºi l-au ciuruit ºi alþii pe el...

5 FEBRUARIE 1990. Încep sãptãmîna, de luni dimineaþa, pus pe fapte mari. Am o mistuitoare dorinþã sã mã mut cu casa lîngã bietul tata. Îl simt cum se stinge, încet-încet, dupã mutarea mamei la Domnul, tata nu mai are nici un rost, nici poftã de viaþã. Am acum o ilustrare vie a elegiei „Amãrîtã turturea“, ori a legendei antice Philemon ºi Baucis, turnatã în bronzul unor versuri atît de frumoase de Goethe, chiar în „Faust“. Cum sã-l împac pe tata?

Ce sã-i spun? Mã duc uneori pe la el ºi, cînd îl vãd cu cojocelul alb al mamei, sã-i þinã ºi lui oasele ºi plãmînii bolnavi, cînd îl zãresc cum se miºcã gîrbovit prin odãiþã, printre fotografiile ºi lucrurile ei, îmi vine sã urlu ºi sã mã pulverizez în neant, sã dispar, sã dispar... Zilele trecute, am aruncat o privire din stradã, prin gardul de sîrmã al casei din Str. Dr. Staicovici nr. 25. Þãrãniºtii au angajat un grãdinar, au aºezat niºte bãnci ºi scaune, vor sã facã sediu pentru tineretul lor. Slabã speranþã sã mai capãt eu Dezvelirea, la Bucureºti, a unei statui a fostului locuinþa, pe ce-au pus mîna bãtrînii ãºtia preºedinte al Azerbaidjanului, Haidar Aliev, a prilejuit stãtuþi... Îmi iau, totuºi, inima în dinþi ºi, însoþit de frate-meu, Marcu, mã duc din întîlnirea preºedintelui PRM cu actualul preºedinte, fiul nou la sediul central al þãrãniºtilor. Marcu celui dispãrut. Dar, în imagine, Vadim apare alãturi de rãmîne afarã, la maºinã, e militar ºi nu ambasadorul acestei þãri. vrea sã fie bãnuit cã face curte vreunui partid. Intru numai eu. Am la gît un fular de extrem de civilizat - de cîte ori îl vizitam la mohair verde, l-am cumpãrat la Viena prin 1978, M.Ap.N., înainte de decembrie 1989, îmi fãcea acum a început sã fie ros ºi mîncat de molii. O cadou cîte o sticlã de coniac grecesc, Metaxa, ceea bãgãtoare de seamã de la uºa lui Coposu mã inter- ce aratã cã omul are stil. Toate astea iau sfîrºit peleazã: „Aaaa, aveþi fular verde, sînteþi legionar!“ brusc în clipa în care în birou nãvãleºte un pitic Cu numai cîteva zile înainte, aceeaºi zuzã se luase înfuriat, cu pãrul nãclãit de briantinã: - Cine e Corneliu Vadim Tudor aici? Am aflat de fularul meu roºu: „Aaaa, aveþi fular roºu, sînteþi comunist!“. Rãzboiul Fularelor în citadela þãrã- cã e aici, înãuntru!

Concomitent, prin uºa întredeschisã, cîþiva nistã poate fi foarte interesant, întrucît, de pe unde tineri þãrãniºti îl instigau la investigaþii, la modul m-am tot dus cu echipele de fotbal, mi-am „ºtim noi cã e aici, a fost identificat, hai sã-l cumpãrat mai multe accesorii de-astea vestimentavînãm!“.

Am crezut, iniþial, cã a trimis vorbã re: unul galben (musai sînt chinez!), unul negru Marcu dupã mine, sã ies o datã, cã are treabã. Am (sînt adeptul lui Mandela, nu se discutã!), unul mov (de bunã seamã cã l-am furat de la mormîn- rãspuns, senin, cã eu sînt. ªi atunci, arãtarea aia tul Reginei Maria!) etc., etc. La þãrãniºti e vîn- s-a învineþit de furie ºi a început sã urle: - D-ta n-ai autoritate moralã sã vii aici! N-ai zolealã mare. Dau nas în nas cu doi fotoreporteri dreptul, dupã cîte ai scris ºi-ai dres! º.a.m.d.

Agerpres, Vasile Moldovan ºi Corneliu Mocanu, (va urma) care au venit sã-ºi ofere serviciile. Pop Iftene mã prezintã venerabilului Gabriel Þepelea, care mã (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la salutã cu multã cãldurã. Apare ºi fratele doctoru- Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) lui Radu Rey, pe care Iftene îl acuzã cã i-a ºterpelit Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 11 noiembrie 2016

Comoara templierilor (3) Arestarea tuturor templierilor din Europa a fost o stratagemã abilã, care nu a înºelat pe nimeni. Nici pe Templierii din celelalte þãri, care ºi-au vãzut nestingheriþi de treabã, nici pe Filip al IV-lea, care ar fi trebuit sã-i predea Papei pe singurii cavaleri ameninþaþi: adicã pe cei arestaþi ilegal de el, în Franþa. Ca atare, regele a refuzat sã cedeze, invocînd un argument ridicol, dar de necontestat: inculpaþii erau atît de numeroºi, încît Papa n-avea suficiente închisori pentru ei. Numai la Paris se aflau, într-adevãr, 666 de Templieri anchetaþi! Papa a fost obligat sã accepte ca prizonierii Bisericii sã rãmînã în paza regelui, dar, în ciuda presiunilor acestuia, a hotãrît sã audieze el însuºi 72 de acuzaþi, în timp ce capii Ordinului, care nu puteau fi transportaþi la reºedinþa Papei „din pricina stãrii proaste a sãnãtãþii“, urmau sã fie interogaþi de cardinalii trimiºi anume de suveranul pontif. Din acest moment - vara lui 1308 - atît atitudinea Papei, cît ºi cea a Templierilor devin de neînþeles. Dupã ce au alternat, în diverse rînduri, mãrturisirile ºi retractãrile, cavalerii au ales tocmai prilejul venirii cardinalilor pentru a se declara - de

Civilizaþiile precolumbiene (2) Universul Maya (1) Situat ceva mai la nord de teritoriul imperiului olmec, în fîºia de pãmînt de la baza peninsulei Yucatan. teritoriul pe care s-au înãlþat oraºele perioadei clasice Maya se afla în regiunea teritoriilor Tafoaseo, Guatemalei, Hondurasului de azi, avînd, deci, acces la Marea Caraibelor ºi Golful Mexic. Alãturi de Tikal - Copán, Palenque, Bonampak ajung la o înflorire extraordinarã.

Abandonate junglei, dupã aproximativ 6 secole, ele vor fi „regãsite“ în peninsula Yucatan. Aceastã migraþie are loc cu sentimentul cã istoria Maya a intrat în declin, ceea ce pare o stranie anticipare a agresiunii conchistadorilor de la începutul Secolului al XVI-lea. La extremitatea de nord a peninsulei, lumea Maya întemeiazã, odatã cu Secolul al X-lea, oraºe celebre, cum ar fi Chichen Itza, Coba, Uxmal pe care legendele le descriu ca fiind legate între ele de poduri aeriene. Cucerit de cãtre tolteci, o parte a populaþiei Maya pãrãseºte oraºul Chichen Itza, pentru a reveni în fosta Lagunã Pelten, pãrãsitã de strãmoºi. Aici, ei au trãit în liniºte pînã la sfîrºitul Secolului al XVII-lea, cînd, ca ultim bastion al lumii Maya, vor fi masacraþi de spanioli ºi, dupã cum spunea exploratorul american Victor Wolfgang von Hegen în „Les Royaumes du Soleil“, sînt definitiv împinºi în neant.

Monumentele arhitectonice descoperite întîmplãtor de cãlãtori în cãutare de aventurã sau de

Declasificat

Secrete de rãzboi (8) Teodore Roosevelt îºi aminteºte de Maine (2) Pe 25 februarie, a trimis prin telegraf un mesaj codificat amiralului George Dewey (1837-1917), în Hong Kong, ordonîndu-i sã pregãteascã pentru luptã Escadra Asiaticã. Roosevelt ºtia cã rãzboiul din Cuba putea deveni un rãzboi împotriva celorlaltor teritorii ale Spaniei. El se pregãtea de rãzboi, în timp ce preºedintele William McKinley încerca sã menþinã pacea. Nu a existat niciodatã vreo dovadã evidentã cã Spania ar fi aruncat în aer vasul Maine. Însã McKinley nu putea sã reziste presiunii Congresului ºi celei publice – „Amintiþi-vã de Maine!“ a devenit un strigãt de luptã. Pe 20 aprilie, McKinley a semnat o rezoluþie comunã a Camerei Reprezentanþilor ºi a Senatului, prin care se cerea ca Spania sã cedeze Cuba sau va fi nevoitã sã se confrunte cu acþiunea militarã din partea „forþelor terestre ºi navale ale Statelor Unite“. Spania a rãspuns printr-o declaraþie de rãzboi. Roosevelt, dornic sã

ROMÂNIA MARE“

O loviturã de teatru salveazã o importantã tainã (1)

astã datã, fãrã torturi - vinovaþi de crimele imputate ºi au semnat depoziþiile cu propria lor mînã. Apoi, tot atît de inexplicabil, un numãr tot mai mare de anchetaþi ºi-au retractat declaraþiile, susþinînd nevinovãþia Ordinului, drept care, în virtutea legii amintite mai sus, 54 de Templieri au fost arºi de vii la Paris, în 13 mai 1310. Pe de altã parte, Clement al Vlea - care fãcuse, pînã atunci, apel la toate subterfugiile posibile pentru a-i apãra, declarînd ilegale acuzaþiile - dupã ce i-a audiat pe cei 72 de Templieri ºi-a schimbat, brusc, atitudinea. Mai mult, a recunoscut inchizitorilor francezi puterea pe care le-o contestase ºi a hotãrît întrunirea unui Consiliu care sã judece Ordinul. Ce-i vor fi spus acuzaþii audiaþi nu se ºtie; procesele-verbale ale interogatoriilor luate de Papã au rãmas zãvorîte în arhivele secrete ale Vaticanului. Oricum, în luna iunie 1311, ancheta a fost declaratã încheiatã, iar la 10 octombrie s-a deschis Consiliul, ale cãrui dezbateri trebuiau sã facã luminã în acest misterios proces. Lovitura de teatru a fost datã de Papã, care a declarat Ordinul Templierilor desfiinþat, dar nu printr-o hotãrîre judecãtoreascã, ci printr-o ordonanþã apostolicã.

Prin aceastã decizie, Clement al V-lea evita dezbaterea publicã. Neputînd sã salveze Ordinul în urma mãrturisirilor auzite cu propriile urechi, acesta i-a salvat doar taina, care ar fi putut constitui, probabil, o ameninþare nu numai pentru cei osîndiþi.

Cînd Napoleon a cucerit Roma, el a confiscat, din arhivele Vaticanului, toate documentele referitoare la aceastã pasionantã enigmã istoricã. Nu mult timp dupã aceea, în virtutea Concordatului cu Papalitatea, dosarul a fost restituit. Acesta fusese consultat însã de mai mulþi savanþi, care au alcãtuit ºi un catalog al pieselor respective. Astfel, s-a putut constata cã, la Vatican, nu exista nici urmã de arhivã a cavalerilor Templieri. Diversele reºedinþe ale acestora au fost percheziþionate în mai multe rînduri, fãrã nici un rezultat. Cu toate acestea, oamenii de ºtiinþã care s-au dedicat studierii misterului Ordinului au ajuns la concluzia existenþei incontestabile a unui tezaur la fel de bogat în documente, ca ºi în metal preþios. Istoricul ºi ziaristul Albert Ollivier a amintit într-o lucrare, cã, potrivit unei legende, departe de a fi fost luat prin surprindere, Jacques de Molay cunoºtea data arestãrii, stabilitã cu o lunã înainte de loviturã, ºi cã îºi luase, desigur, pe ascuns, mãsuri de prevedere. Cum a putut lua naºtere o asemenea legendã? Documentele Vaticanului, care au fãcut naveta între Roma ºi Paris, au fost publicate, in extenso, de istoricul german Schottmüller, în 1887; nici o depoziþie a Templierilor nu cuprindea o referire de acest gen. (va urma) H. DUMITRU, OANA BUSUIOCEANU

antichitãþi în Sudul ºi Nord-Estul peninsulei Yucatan denotã, la prima vedere, o spiritualitate comunã, prea puþin receptivã la înnoiri radicale ºi înclinatã sã exteriorizeze în edificii monumentale ideile ca ºi concepþia sa despre frumos. Un anumit conservatorism latent bine dirijat a þinut în frîu inventivitatea creatoare, obligindu-l pe artistul Maya sã execute aceleaºi teme obsedante ale ideilor religioase. Culminînd, ca ºi ziguratul sumerian, cu un mic templu, piramidele Mayaºe, templele, edificiile oferã, totuºi, o compensaþie a greoiului, sobrului, gigantescului prin graþios - îngemãnare pe care am întîlnit-o, parþial, în arta hindusã.

Sculptura în piatrã, mozaicul, pictura, motivele complicate proliferînd în dantelãrii enorme, în care rigoarea arhitectonicã se îmbinã cu densitatea somptuoasã a decoraþiilor, vorbesc despre un spirit baroc nutrind oroarea de gol, care marcheazã nu numai obiectele, ci ºi pe individul însuºi. Nu este vorba de o artã diletantã ºi nici de construcþii diforme, sufocante sub aspectul aglomerãrii detaliilor, ci de un anumit stil al armoniei, specific civilizaþiilor precolumbiene. Nobilul Maya mergea, de altfel, cu arta împodobirii atît de departe, încît nici o pãrticicã a fiinþei sale nu se putea sustrage prelucrãrii „întru frumos“: de la încrustarea dinþilor, ca ºi a nãrilor, cu pietre semi-preþioase, deformarea nasului ºi a privirii, în copilãrie, pînã la savantele coafuri, tatuajele migãloase ºi podoabele din pietre semi-preþioase, care-l împovãrau cu un fast incredibil. Eleganþa, proporþiile pieþelor civice din ansamblurile arhitecturale, cum ar fi acelea de la Palenque, din vechiul teritoriu abandonat amintesc, pe alocuri prin contrast, de stilizarea arhitecturii hinduse sãvîrºite în edificiile din Indochina. Alteori, animalele fabuloase, strãjuind uriaºe faþade din

blocuri masive acoperite de inscripþii hieroglifice, pînã azi nedescifrate, apropie, de pildã, un templu din Chichen Itza de edificiile faraonice, ca sã nu mai vorbim de frumoasele capete din stuc de la Palenque sau picturile de la Bonampak, purtînd, halucinant, aerul frescelor minoice, aºa cum vase de ceramicã superb pictate ºi de o graþie fãrã seamãn, gãsite la Tikal, se armonizeazã, în mod tulburãtor, cu ceramica rafinatã a epocii Han, în China. Cum se împacã, însã, toate aceste date ale unei civilizaþii solide care se ghida, dupã cum scria Henry Beuchat în „Manuel d’archéologie americaine“, dupã 31 de calendare ºi cicluri temporale sacre, adevãrate exerciþii spirituale de o rigoare aritmeticã extraordinarã, cu sîngeroasele ritualuri de o cruzime care a rãmas, pînã azi, inexplicabilã? Cruzimea, nepãsarea cu care se vãrsa sîngele nu au fost specifice numai lumii Maya; întreg teritoriul american precolumbian pare cã nu ajunge sã înlocuiascã sacrificiul uman printr-un substitut simbolic. Un gînditor al culturii care fãcea o comparaþie între cruzimea acestor ritualuri ºi vitalismul, duritatea imaginii artistice din arta americanã modernã, îmi vorbea despre o stranie modelare a omului venit din Europa de cãtre geografia acestor pãmînturi, persoanã care ajunge, în final, sã se integreze unor forme stilistice depãrtate de eleganþa ºi rafinamentul imaginarului european. Oricum ar fi, dacã acceptãm sau nu aceastã aserþiune, o enigmã persistã: se pare cã lumile precolumbiene, împinse în uitare, au infuzat, lent, acelora care au venit sã le locuiascã teritoriile o dimensiune stilisticã specificã fiinþelor de pe pãmîntul locuit, timp de milenii, de strãmoºii lor. (va urma) MIRELA ROZNOVEANU

ajungã în prima linie a frontului, a demisionat din postul de secretar adjunct ºi a fost numit locotenentcolonel al unui regiment de cavalerie voluntar, numit „Rough Riders“. Pe 1 mai, Dewey a distrus flota spaniolã din Manila Bay. Roosevelt s-a temut cã rãzboiul se va termina înainte ca el sã ajungã în Cuba. Dar a ajuns acolo încã pe timp de rãzboi ºi, în bãtãlia de la San Juan Hill, pe 1 iulie 1898, el ºi-a condus oamenii, „cãlãrind semeþi în ºa ºi descãrcîndu-ºi carabinele din galop“, dupã descrierea admirativã a unui corespondent de rãzboi. Navele de rãzboi ale Marinei militare a Statelor Unite au scufundat sau au trimis la þãrm flota spaniolã cubanezã, iar soldaþii americani au þinut oraºul Santiago sub asediu. Ofiþerii spanioli nu au avut altã ºansã decît sã se predea, punînd capãt rãzboiului pe 17 iulie.

obligaþiile incluse în tratate. Germania, dupã ce a declarat rãzboi Rusiei ºi Franþei, a invadat Belgia.

Marea Britanie a declarat rãzboi Germaniei.

Bulgaria ºi Turcia s-au aliat cu Germania. Trupele germane au intrat în Franþa ºi au ameninþat Parisul.

Pînã la sfîrºitul rãzboiului, ambele tabere luptau în tranºee de-a lungul Frontului de Vest, lung de 350 de mile, care se întindea din Elveþia pînã la Canalul Mînecii. Americanii au sperat cã Statele Unite vor putea rãmîne în afara rãzboiului. Preºedintele Woodrow Wilson a declarat neutralitatea Statelor Unite ºi, încercînd sã explice evenimentele care avuseserã loc în Europa, a dat vina pe dezordinea istoricã a þãrilor din Balcani. Cauzele rãzboiului, a spus el, „se aflã în adîncimea obscurã a pãmînturilor Europei“. În 1916, Wilson a candidat cu succes pentru cel de-al doilea mandat, cu sloganul „El ne-a ferit de rãzboi“. La douã luni dupã alegeri, ministrul german de Externe, Arthur Zimmermann, i-a trimis o telegramã „cît se poate de secretã“ lui Johann Heinrich von Bernstorff, ambasadorul german în Statele Unite. Telegrama urma sã fie transmisã lui Heinrich von Eckhardt, agentul diplomatic al Germaniei în Mexic. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Livrarea specialã a unei telegrame (1) În timp ce trecea, însoþit de o coloanã de maºini, pe strãzile din Sarajevo, Serbia, pe 28 iulie 1918, arhiducele Franz Ferdinand, moºtenitor al tronului austro-ungar, ºi soþia sa însãrcinatã, Sophie, au fost împuºcaþi mortal de Gavrilo Princip, membru al „Mîinii Negre“, un grup terorist sîrb. Cînd AustroUngaria a declarat rãzboi Serbiei, naþiunile europene au început, rapid, sã-ºi îndeplineascã

Pag. a 23-a – 11 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (130) *** WlLLIAM (zis Cuceritorul) Duce de Normandia ºi rege al Angliei Data morþii: 9 septembrie 1087 (la 60 de ani) Cauza: cãdere de pe cal Locul: Castelul Hermentruville, în apropiere de Rouen (Franþa)

Oameni aleºi (22) LUDWIG VAN BEETHOVEN (1770-1827) (2) Motto: „Qu’ils ne se plaignent donc pas trop ceux qui sont malheureux: les meilleurs de l’humanité sont avec eux.“ (Sã nu se plîngã prea mult cei nefericiþi: oamenii cei mai însemnaþi ai umanitãþii sînt alãturi de ei) – Romain Rolland Avea 17 ani ºi era nevoit sã aibã grijã de tatãl aproape inconºtient ºi de alþi doi fraþi mai mici. A trebuit sã dea lecþii de muzicã, sã cînte în orchestra regalã, pentru ca sã poatã sã-i hrãneascã pe cei trei. În Bonn, nu putea sã capete cultura muzicalã de care avea nevoie. Pleacã la Viena, pe atunci un însemnat centru muzical. Cu mici întreruperi, a rãmas acolo aproape întreaga viaþã, unde a cunoscut ºi boala, dar ºi fiorul succesului deplin. Încã din Bonn, îi þiuiau urechile. Nici nu împlinise 30 de ani ºi era surd. Pentru un compozitor, nu poate

Cazuri celebre din Istoria criminalisticii

O problemã de conºtiinþã... (6) A fost prima loviturã de teatru, dintr-o lungã serie. Trei zile dupã aceea, a doua loviturã. George Dean a declarat sub jurãmînt cã „nu a fãcut niciodatã vreo recunoaºtere a vinovãþiei sale avocatului Meagher”. A doua zi, avocatul a dat ºi el, la rîndul sãu, o declaraþie în Parlament ºi a afirmat cã toate apropourile fãcute de preºedintele comisiei de anchetã sînt o purã invenþie a acestuia.

A fost semnalul de începere a bãtãliei, conflict în care loviturile cele mai josnice ºi insinuãrile total false erau preluate ºi publicate de presã, care se dovedea tot mai încîntatã de scandalul stîrnit în plinã perioadã electoralã. Într-un jurnal de stînga, se afirma: „Preºedintele Julian Salomon e evreu. Aceastã afacere e un complot pus la cale împotriva lui Meagher”. Într-un ziar de dreapta se insinua: „Preºedintele Julian Salomon a avut o depresie nervoasã cu cîtva timp înainte. Aceastã afacere este produsul unui creier bolnav”. Pe scurt, fie cã era vorba de dreapta, fie de stînga, afacerea Dean a devenit una politicã, fiind strecuratã în injuriile parlamentare ºi în pamfletele ziarelor.

Eleganþa artiºtilor (6) ªicul dîmboviþean (3) În vara aceluiaºi an, Aman aflat la Sinaia, în vilegiaturã, încerca sã-ºi omoare timpul jucînd rolul de fante (deºi avea 59 de ani), aºa cum îi destãinuia, mai în glumã, mai în serios, tot Zinei: „(...) plictiseala în care trãiesc ºi lumea tótã de aici se vaitã tot de acéstã bólã însã eu, ca sã nu mor de urît, tot fac puþinã curte (subl. n.), cînd ocazia se prezintã, cu toate cã destul de rar“, pentru ca, peste aproape o lunã, sã revinã, scîrbit de atmosfera stãtutã, lipsitã de evenimente artistice marcante din staþiune. „(...) Jacques Lahovari a dat o seratã unde au jucat ºi piesa din Bucuresci. (...)

Trupa (...) a cîntat înaintea publicului indiferent. ªi aceasta sã numeºte societatea pedantã - un scandal! fin de siècle (...)“.

Avea ºi de ce sã se simtã atît de agasat ºi de strãin de modestele distracþii pe care i le oferea Sinaia, cînd la el în casã aveau loc concerte pe care le invidia chiar ºi Curtea Domneascã. Într-o scrisoare din 27 ianuarie 1879, Theodor Vãcãrescu, mareºalul Curþii, solicita

Înhumat: Abbaye aux Hommes, Caen (Franþa) Luînd parte la o campanie împotriva regelui Franþei, în Vexin, regele William atacã oraºul Mantes, pe care îl cuceri, numai cã, sãrind peste un ºanþ, cãzu de pe cal ºi se lovi mortal. Încã nici nu-ºi dãduse sufletul, cã fiii lui se ºi grãbirã sã-ºi ia moºtenirea în stãpînire, iar slugile îl jefuirã, lãsîndu-ºi regele sã zacã, gol, pe lespezi.

Cînd se sfîrºi, trupul îi fu dus la Caen, pentru a fi înmormîntat la mînãstirea Saint-Etienne, ctitoritã de el. În clipa cînd urma sã fie pus în groapã, un tîrgoveþ, pe nume Ascelin, se împotrivi. „Locul în care vreþi sã îngropaþi leºul ãsta îmi aparþine - dãdu el explicaþie.

Regele, pe cînd era duce, i l-a luat cu sila tatãlui meu, ca sã ridice aceastã mînãstire. Nu îngãdui ca uzurpatorul sã fie îngropat aici!“. Dovedindu-se cã spunea adevãrul,

i se dãdurã 60 de soli drept despãgubire ºi se purcese, în sfîrºit, la înhumare, dar groapa fiind prea micã ºi trebuind sã-l îndese cu forþa, coºciugul se rupse, iar pîntecele leºului plesni! Cu tot fumul de tãmîie, duhoarea îi puse pe fugã pe cei veniþi la funeralii, ceea ce-l fãcu pe un cronicar sã spunã: „Astfel, un monarh atît de temut de atîtea popoare din atîtea provincii a rãmas gol pe lespezi, pãrãsit de copiii sãi ºi de cei pe care îi hrãnise. A fost nevoie de banii altora pentru funeraliile sale, ºi nu s-a gãsit nici mãcar un loc liber ca sã-i primeascã mormîntul; trupul, care a cunoscut atîtea desfãtãri, i-a plesnit bicisnic, învãþîndu-i, ºi pe înþelepþi ºi pe smintiþi ce deºartã este slava pãmînteascã“. (va urma) ISABELLE BRICARD

fi durere mai sfîºietoare, decît sã nu poatã auzi cîntecul pãsãrilor, vorba oamenilor, ori armonia muzicii proprii. A devenit ursuz, singuratic, închis în sine. Cu prietenii nu putea vorbi decît cu ajutorul unui carneþel. Nu ºi-a pierdut însã nici curajul, nici rãbdarea. De mare ajutor i-a fost scrierea lui Plutarh „Viaþa oamenilor mari“. „Adesea, îmi blestemam viaþa. Însã, Plutarh m-a învãþat ce e resemnarea. Vreau, dacã ar fi cu putinþã, sã lupt împotriva sorþii; nu va ajunge sã mã doboare!“… „Recomandã copiilor tãi ce e virtutea“, scria el unui prieten, „cãci numai ea te poate face fericit ºi nu averea. Ea m-a sprijinit în mizeria pe care o îndur“.

Tot zbuciumul sufletesc, întreaga frãmîntare a unei firi homerice le dezvãluie prin muzicã. Din mijlocul valurilor de sunete care exprimã suferinþa, dintr-odatã, ca un fulger, strãbat note pãtrunzãtoare de trompete care vestesc mîntuirea. Bucuria se naºte din suferinþã. Urmeazã imnul de slavã adus vieþii, naturii, idealului spre care trebuie sã nãzuiascã oricine, atîta vreme cît inima nu-ºi opreºte bãtãile.

Cînd, la 7 mai 1824, s-a cîntat, pentru întîia oarã,

Simfonia a noua - Odã Bucuriei - cea mai completã creaþie muzicalã din cîte au fost compuse vreodatã, sala de concerte a Theatre am Karntnertor, din Viena, a fost cuprinsã de un adevãrat delir.

Beethoven, care se afla pe scenã cu faþa la orchestrã, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în salã, unde lumea, ridicatã în picioare, striga ºi îºi agita pãlãriile. Una dintre soliste l-a întors pe compozitor cu faþa la public, putînd astfel sã-ºi trãiascã triumful.

A trebuit sã intervinã Poliþia ca sã potoleascã chemãrile, cãci Beethoven fusese aplaudat mai mult decît împãratul, ceea ce protocolul nu permitea.

Tot mai bolnav, fiind þintuit la pat încã din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormîntare, în cimitirul Währinger, au luat parte mii de locuitori ai Vienei. Cuvîntul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. „Comedia s-a sfîrºit“, au fost ultimele cuvinte pe care Beethoven le-a rostit înainte de a închide, pentru totdeauna, ochii. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

S-a uitat aproape cã George Dean, absolvit de orice vinã - ºi ultima judecatã e irevocabilã -, se pregãtea din nou sã treacã peste adevãrul pe care toatã lumea ºi-l dorea, cu încãpãþînare, sã-l cunoascã.

Dar, mai întotdeauna existã ºi un grãunte de nisip care sã strice mecanismele cele mai bine puse la punct. ,,Grãuntele de nisip” a fost, în acest caz, un bãrbat mic de staturã, slab ºi ºters, al cãrui nume nu s-a pãstrat, fapt ce demonstreazã cît de mãrunt a fost acest personaj. Locuia de cealaltã parte a Golfului Sidney, într-un cartier sãrãcãcios, în care zvonurile din metropolã parveneau rareori, sau în care certurilor politice le trebuiau mult timp ca sã ajungã.

Micul personaj trãia singur în anexa unei dughene, în care vindea tot felul de produse ciudate. La 5 octombrie, cu paºi lenþi ºi ºovãielnici, s-a îndreptat spre Comisariatul de poliþie ºi, în cele din urmã, i-a relatat ofiþerului de serviciu: „Sînt vînzãtor într-o drogherie. Îl cunosc pe George Dean, omul de care toatã lumea vorbeºte. În primãvara trecutã, a venit sã cumpere de la mine arsenic ºi stricninã. A cumpãrat mult din ambele. Nu mi-a spus nimic, dar am crezut cã-i erau necesare pentru a omorî ºobolanii de pe vasul sãu”.

Cînd a aflat de declaraþia bãrbatului, avocatul Meagher a înþeles cã va pierde partida, dacã se încãpãþîneazã. S-a gîndit timp de 24 de ore. Era vremea sã pregãteascã o ultimã intervenþie în Parlament, cuvîntare care începea astfel: „M-am decis sã pun

capãt torturilor mele morale”. A urmat o lungã relatare, al cãrei final arunca o luminã foarte clarã asupra personajului. „Demisia mea din Parlament însoþeºte aceastã scrisoare, ºi sînt sigur cã voi putea duce într-o altã parte a globului o viaþã în întregime consacratã adevãrului, cãci sînt încã tînãr”.

Imediat dupã publicarea acestei declaraþii, George Dean a fost arestat. A fãcut mãrturisiri complete, evident, grãbindu-se sã precizeze cã nu a persistat în declaraþiile sale decît în urma sfatului avocatului sãu. Scandalul a atins apogeul, ºi noul proces a devenit, în Australia, o afacere de Stat. În orice caz, George Dean a scãpat definitiv de pedeapsa capitalã. Cãci, dupã legea britanicã, nu putea fi judecat decît pentru declaraþii false ºi sperjur, dupã ce îºi negase vinovãþia sub jurãmînt. Condamnat la 14 ani de detenþie, el îºi va regãsi libertatea în 1907, beneficiind de o reducere de 2 ani pentru bunã purtare.

Radiat din barou, Meagher a cerut, dupã o perioadã de mai bine de 20 de ani, sã fie readmis. În 1920, a redevenit avocat la Baroul din Sidney. Pe linie politicã, a avut o carierã fulminantã: în 1910 a fost vicepreºedinte al Parlamentului, preºedinte al acestuia în 1913, ºeful Partidului Laburist în 1915 ºi, în 1916, lord-primar al oraºului Sidney.

Fãrã comentarii...

Sfîrºit PAUL ªTEFÃNESCU

ca un sculptor german sã fie primit la o astfel de audiþie muzicalã: „Domnul meu, Am onoarea a vã informa cã A.S.R. Dòmna ar vedea ca o deosebitã plãcere dacã aþi binevoi a invita la concertul ce va fi mîine în casele DomnieiVòstre ºi pe Domnul (Carol) Cauer, renumitul sculptor ce esecutã acum busturile Alteþelor Lor Regale. În cas de aþi deferã la acèstã dorinþã, Vã rogu a trimite invitaþiunea D-lui Cauer prin aducãtorul (acestei epistole, n.n.) la Palat (...)“.

Tot astfel, descrierea unui bal din 1873, pe care o face jurnalistul francez Ulysse de Marsillac, în paginile ziarului sãu „Le Journal de Bucarest“, este elocventã pentru eleganþa societãþii ºi antrenul care se puteau realiza în receptacolul artistic reprezentat de atelierul-salon al lui Aman: „Serata... mã înºel... matineul dat duminicã... nu, luni... de Dl. ºi D-na Aman, a fost minunat. Invitaþiile erau pentru duminicã, dar, cum se obiºnuieºte azi, s-a venit la miezul nopþii ºi s-a dansat pînã la 5 dimineaþa. A fost multã lume, poate puþin prea multã, dar, în general, fiecare a reuºit sã-ºi gãseascã locul; doamnele au aflat secretul de a-ºi etala pe parchet lungile lor trene, fãrã a ºi le mototoli prea mult, iar domnii - pe

cel de a naviga în acest ocean de vãluri de mãtase, de tul, de satin ºi dantelã, fãrã a lua prea multe epave pe tocurile ghetelor. O veselie fireascã anima petrecerea. Se dansa într-un atelier de artist, care este, în acelaºi timp, un salon. Eleganþã ºi poezie, vis ºi realitate, totul s-a reunit pentru a încînta... ºi a lãsa regrete“.

Urmaºul lui Theodor Aman la conducerea ªcolii de Belle Arte este Constantin I. Stãncescu, ºi el unul dintre eleganþii epocii. Animozitatea caricaturistului Nicolae Petrescu-Gãinã faþã de el era atit de mare, încît þinta ironiilor sale grafice era, în mod constant, chipul pedantului director, desenator ºi profesor de Istoria Artei, cu barbiºonul lui ascuþit ºi jobenul enorm, purtat pe ceafã, sprijinit în urechile clãpãuge. Un portret în ulei fãcut aceluiaºi personaj de George Demetrescu Mirea ni-l aratã, însã, într-o þinutã de o exemplarã corectitudine, aferentã poziþiei sale oficiale, cu redingotã neagrã la a cãrei butonierã scînteia rozeta unei decoraþii. Chiar autorul acestei pînze, portretist en vogue al protipendadei, era foarte atent cu îmbrãcãmintea sa. (va urma) ADRIAN-SILVAN IONESCU

Pag. a 24-a – 11 noiembrie 2016

MICÃ Cãlcîiul lui Ahile

GABI TAMAª S-A-MBÃTAT! Gabi Tamaº s-a-mbãtat! Iarãºi. A fost recunoscut într-o dimineaþa, într-un local din Bucureºtii de altãdatã, clãtinîndu-se, luptînd din greu, pe o adevãratã ceaþã tabacicã, sã-ºi menþinã poziþia pe care primii oameni au reuºit sã o obþinã cu sute de mii de ani în urmã, adicã, în douã picioare. Are 32 de ani, deci se apropie de sfîrºitul carierei, iar nãravul acesta, de care nu s-a putut dezbãra, îl are din tinereþe, din cauzã cã este... foarte bun fotbalist. Da, da! Nu glumesc. Aºa este la noi. Cu cît eºti mai bun, cu atît þi se iartã mai mult. Gigi Becali, cînd a aflat de deraierea lui Tamaº, i-a transmis lui Reghecampf sã nu-l mai bage în echipã, dar acesta nu l-a ascultat, ºi... l-a bãgat.

Iar Gabi a jucat atît de bine, a marcat ºi un gol, în meciul cu Iaºii, încît Becali a uitat de sancþiune. Ba, mai mult, i-a gãsit ºi o scuzã. Vezi, Doamne, omul era în timpul lui liber ºi atunci putea sã facã ce vrea! Scuzã care nu a fost valabilã ºi pe vremea cînd era antrenor Mirel Rãdoi, care, atunci cînd s-a petrecut o „ieºire“ de genul acesta, l-a scos pe Tamaº din echipã pentru mai mult timp. Clemenþa lui Becali s-a datorat ºi faptului cã Tamaº este ºi un bun creºtin.

Lipsã de educaþie, fãrã doar ºi poate, încã din timpul cînd lui Gabi începuse sã-i mijeascã mustaþa. Îmi amintesc cum, cu 6-7 decenii în urmã, antrenor fiind ºi lucrînd cu o grupã de tineri atleþi performeri, nu aveam o preocupare specialã pentru educaþia lor. Aceasta se realiza prin forþa colectivului. Cînd apãrea un sportiv nou, el era nevoit sã respecte obiceiurile ºi deprinderile morale ale celorlalþi. Se simþea rãu sã fumeze sau sã bea, dacã ceilalþi reprobau aceste apucãturi. Atunci, era nevoit ºi el sã ducã o viaþã sportivã, sau, dacã nu, se excludea singur din grup. Este drept cã la fotbal situaþia este puþin diferitã. Aici intervine ºi

ENCICLOPEDIE forþa banului, ºi acþiunea de educaþie prin suspendare, pentru cã un fotbalist bun poate costa bani, iar unui investitor poate sã nu-i convinã sã piardã bani pentru educarea unui fotbalist. Însã, nu trebuie uitat cã un tînãr primeºte educaþia de bazã în familie ºi în ºcoalã, hotãrîtor fiind nivelul de educaþie al pãrinþilor ºi mai ales al educatorilor. ªi acum, un banc cu care delegaþia României a cîºtigat un concurs de bancuri desfãºurat la încheierea primului Congres Mondial al Antrenorilor de Atletism, desfãºurat la Atena, în 1959. Gluma poate fi un prilej de reflecþie pentru Gabriel Tamaº, privitor la viaþa sportivã.

O delegaþie de gazetari strãini, care auzise de succesele obþinute de ºcoala româneascã de geriatrie ºi de medicamentul miraculos „Gerovital“, a venit în România sã vadã rezultatele la faþa locului. Au vizitat un azil de bãtrîni. La intrare, dau de un om foarte în vîrstã: - Cîþi ani ai, moºule?

- Eu, taicã, am 102 ani.

- ªi ce ai fãcut toatã viaþa?

- Dimineaþa am mîncat legume, la prînz legume ºi seara - legume.

- Bravo, moºule!

Apoi, delegaþia se întîlneºte cu un alt bãtrîn: - Cîþi ani ai, moºule?

- Eu, taicã, am 105 ani.

- ªi ce ai fãcut toatã viaþa?

- Dimineaþa am bãut lapte, la prînz lapte ºi seara lapte.

- Bravo, moºule!

Membrii delegaþiei vãd într-un colþ un om ºi mai bãtrîn, ºi mai gîrbovit.

- Ce ai fãcut toatã viaþa, moºule?

- Eu am avut dimineaþa femei, la prînz femei ºi seara femei!

- Ce spui moºule?! ªi cîþi ani ai?

- Treizeci ºi trei de ani!

SILVIU DUMITRESCU

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (5) Constructori în piatrã (6) Se pare cã ansamblul de la Stonehenge a fost construit pe baza armonicelor geometrice universale ale luminii înseºi. Raza Cercului Aubrey corespunde cu valoarea vitezei luminii, iar raza Cercului Sarsen corespunde cu pãtratul reciprocei vitezei luminii. ªi ce am putea spune despre faptul cã blocurile de piatrã par sã aibã o structurã cristalinã ºi sã emitã o formã de radiaþie, aºa cum demonstreazã efectul de ceaþã care apare în fotografiile lui Williams? El sugereazã cã acel cristal de cuarþ este similar cu cel folosit la primele radiouri cu galenã, radiouri adorate de bãieþi, inclusiv de mine, cu multã vreme în urmã. Cred cã Williams este foarte aproape de adevãr. E posibil ca ºi micile fragmente de piatrã albastrã gãsite în gropile Y ºi Z sã aibã o astfel de structurã cristalinã ºi sã fie capabile sã rezoneze cu cîmpurile armonice create de cercurile interioare ºi exterioare pe baza armonicelor vitezei unghiulare a luminii. Sã fie monumentul de la Stonehenge construit ca un radio cu galenã de proporþii gigantice? Un uriaº dispozitiv geometric construit în vremurile antice pentru a servi drept emiþãtor ºi receptor al semnalelor din spaþiul cosmic? Cred cã este o probabilitate, nu doar o posibilitate.

ROMÂNIA MARE“

Mai existã ºi alte dovezi care indicã acest lucru. Cînd oamenii construiesc o staþie radar modernã pe un teren plat, este necesar ca staþia de radiolocaþie sã fie încercuitã cu un zid de pãmînt pentru a crea un orizont artificial.

Aceastã barierã joasã eliminã toate ecourile parazite de pe ecranul radarului ºi-i oferã operatorului un orizont pozitiv de la care sã calculeze altitudinea unghiularã. ªi Stonehenge este împrejmuit de un zid similar, deºi este format din bucãþi de calcar care se gãsesc din abundenþã în aceastã parte a Angliei. Zidul de calcar formeazã linia unui cerc cu diametrul de aproximativ 320 de picioare (97 m). Cînd a fost construit, acest zid alb trebuie sã fi avut, potrivit mãsurãtorilor fãcute ruinelor, în jur de 20 de picioare lãþime (6 m) ºi 6 picioare înãlþime (1,8 m). Cele 56 de gãuri Aubrey erau, ºi ele, umplute cu calcar sfãrîmat, aºa cã e posibil sã existe un bol de afinitate electromagneticã între moleculele de calcar ºi cristalul de cuarþ din pietrele care alcãtuiesc Cercul Sarsen, pe de o parte, ºi fragmentele de piatrã gãsite în gãurile Y ºi Z, pe de altã parte. (va urma) BRUCE L. CATHIE TRADUCERE: NICOLETA RADU ªI ANDRA PETRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Case 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Grup mai mare de case, la þarã – Intrã în componenþa comunelor; 2) Au casele pe malurile Mureºului – Golul absolut; 3) A amîna de pe o zi pe alta – Garabet Ibrãileanu; 4) Pusã la intrare în casã – Le ai la mînã! – Ban în Iran; 5) În cãmarã! – Le ai în casã! – Ne dau vîrsta; 6) Înlocuit cu euro – A ademeni; 7) Aplecat pe mal – Nu e a bunã; 8) Femei liniºtite – Glasul corbului; 9) Faþã de masã – Notã pe sol – Olga Tudorache; 10) Hai, murgule! – Cercetaþi; 11) A pune þiglã pe casã – Servit cu bere.

VERTICAL: 1) Localitãþi cu un restrîns numãr de case – Capodoperã a lui Giuseppe Verdi; 2) Case care compun o urbe – Gospodãresc; 3) Nordul þãrii noastre care are un stil de case deosebite, specifice; 4) A intra la apã – Miros specific – Sulf ºi Fosfor; 5) Excreºcenþã a pielii (pl.) – Mari la stat (fem.); 6) Strugure parfumat – Mascul în cireadã; 7) Plantã topitã – Cãtre – Mînã calul; 8) Mãsurã la þarã – Purtate de femei la þarã – 3,14; 9) Puse la tavã! – Dormitorul de la þarã – Acum!

10) Nomazii care au casele în corturi – A se învîrti; 11) Gospodari la oraº – Conduce treburile casei (dim.).

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „LIGA EUROPEANÃ DE FOTBAL; GRUPELE E ªI L“ 1) ROMA – AUSTRIA; 2) ASTRA GIURGIU; 3) MOURINHO – ES; 4) VA – BC – A – CA – T; 5) INZAIR – ZAHAR; 6) LLO – PLZEN – UA; 7) LIRA – TUR – SRL; 8) ASINI – RONTAI; 9) RP – AOLI – SERA; 10) EOL – RICA – AIN; 11) ARAC – CHIVU – C; 12) L – TAVA – AFARA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.