Romania mare, nr 1369

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Deºi se spune cã am o memorie fenomenalã, nu pot sã vorbesc foarte bine decît o singurã limbã strãinã. Orice scriitor care se respectã nu-ºi poate trãda limba maternã decît, cel mult, o singurã datã.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Pentru împrospãtarea memoriei

Cum s-a transformat naþionalismul în þigãnie Motto: „Strigaþi „La Familia“ dacã sînteþi cu mine/ Duºmanii mor, cînd ne descurcãm mai bine“. „La Familia“ – „Tupeu de borfaº“. România este o þarã atipicã ºi din punct de vedere politic; pe lîngã absenþa unui partid de stînga realã, situaþie datoratã interzicerii partidelor comuniste, prin interpretarea absurd-politicã a legii siguranþei naþionale, în ultimii 10 ani s-a constatat ºi prãbuºirea segmentului naþionalist. Astfel, din 2008, suprastructura României este formatã dintr-o imensã majoritate centristã ºi populistã, formatã din douã jumãtãþi de dimensiuni relativ apropiate ºi cu componente care se mutã dintr-o tabãrã în alta. Prima componentã este un aºa-zis partid social-democrat, condus ºi susþinut de personaje cu averi mari, fãrã legãturã cu miºcãrile sindicale pe care, conform politologiei, ar trebui sã dezvolte social-democraþia ºi socialismul. (continuare în pag. 23-a) DRAGOª DUMITRIU

Confiscarea Senatului de cãtre Cãlin Popescu-Talibanu Neinvitarea lui Traian Bãsescu la ºedinþa solemnã prilejuitã de Jubileul a 150 de ani de la înfiinþarea Senatului a fost o mitocãnie. Un abuz, care nu poate fi justificat în nici un fel. Indiferent ce ar fi spus sau ce ar fi fãcut Bãsescu, aici era vorba de funcþia de ºef al Statului. Pretextul invocat de efemerul preºedinte al Senatului, C.P. Tãriceanu (ce oroare!), poate cã e adevãrat, însã, vorba lui Titu Maiorescu, nu e în chestie. Dar fostul manechin cu moravuri pidosnice a fost grosolan ºi idiot de douã ori: nu m-a invitat nici pe mine! Care n-am propus desfiinþarea Senatului, ci, dimpotrivã, m-am luptat pentru apãrarea lui, aducînd argumente istorice imbatabile. Reamintesc cã am fost secretar al Senatului (1992-1996) ºi vicepreºedinte al sãu (2004-2008). În numeroase rînduri, am reprezentat preºedinþia Senatului la întîlnirile ºefilor Camerei Superioare din Europa ºi din bazinul Mãrii Mediterane, la Berlin, Sankt Petersburg, Muntenegru, Atena, Rabat etc. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 18 iunie 2014

Sindromul Stockholm

România a devenit, prin bunãvoinþa unor regimuri totalitar-presudo-democratice, ostatica celor care o conduc. Naþiunea românã trãieºte captivã în propria fricã, impusã, de-a lungul timpului, de cãtre cei care au tot interesul sã-i distrugã puterea de a reacþiona în faþa provocãrilor. Nu mai existã o disecare realã a informaþiei de cãtre cei care trebuie sã distingã adevãrul de minciunã. Totul se trece prin prisma unor cliºee, a unor false valori bine inoculate, de-a lungul ultimilor ani, în judecata colectivã a acestei naþiuni. Dacã gîndeºti altfel, eºti blamat chiar de cãtre cei cãrora le vrei binele. Dacã simþi nevoia sã faci altceva decît gloata, eºti privit, în cel mai

Proiecte umanitare realizate de Corneliu Vadim Tudor Paginile 12-13

Delta Dunãrii, un mirific colþ de Rai al României

Inscripþie de tainã pe scutecele fiilor mei

bun caz, ca un aventurier. Dacã la televizor se spune cã aºa trebuie, atunci sã ºtii cã aºa ºi trebuie sã faci. Cam asta este schema gîndirii românului într-o erã în care TV-ul ºi pseudovedeta tind sã înlocuiascã chiar ºi cea mai elementarã dozã de bun-simþ. Încearcã sã spui cã poþi sã fii un politician mai bun decît toþi cei care au fost pînã acum la Guvernare, ºi ai sã fii legat la stîlpul infamiei, sau delegat part-time în zona „oamenilor veseli“. Încearcã sã demonstrezi cã pentru a vrea binele unei þãri nu este neapãratã nevoie sã fii vedetã TV ºi nici sã fii un politician corupt. Vei primi, din partea ostaticilor propriilor temeri, un vot de blam. (continuare în pag. a 7-a) DAN ALEXANDRU

Listele de candidaþi ale P.R.M., þinta unui atac banditesc, pus la cale de Sebastian Ghiþã Pagina 10

ªi dacã totuºi, totuºi, vã veþi naºte vã las diatã scrisã, fiii mei: fiþi buni precum fãcliile de Paºte ajungã zilei rãutatea ei Iar trupurile voastre sã le spele esenþe tari de maci ºi stînjenei frumoase parce vã vegheze-n stele ajungã zilei rãutatea ei Absurdul umple lumea, fiecare e lapidat de semeni sau de zei tragismul vieþii nu-l sporiþi mai tare ajungã zilei rãutatea ei Avem cu toþii cîte-o cruce-n spate ea trebuie purtatã, vrei nu vrei fie-vã dar pãcatele iertate ajungã zilei rãutatea ei E dulce taina florii ce rãsare iar firii ce detunã-n pomii grei voi închinare daþi-i, închinare ajungã zilei rãutatea ei ªi viaþa preacinstiþi-o cum se cade nu întrebaþi de unde vine, ce-i ea þine crinul între douã spade ajungã zilei rãutatea ei. CORNELIU VADIM TUDOR, (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.! Pagina 20

NR. 1369 z ANUL XXVII z VINERI 18 NOIEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI


Pag. a 2-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E S C U R T Animalul cu douã spinãri Pornografie ungureascã Primul elefant vorbitor Cãcîcea de Modorcea Militari din patrule, proºti sã fiþi de n-oþi trage! Nu ne mai cereþi bani! Cine vinde flota comercialã a României? Cum ºi-a adus preºedintele Uniunii Scriitorilor capace de W.C. din Germania… PARTEA I Am comemorat, la 4 martie, 14 ani de la nãpraznicul cutremur care ne-a îndoliat þara. Atunci au murit oameni de valoare ai României, ca Toma Caragiu, Alexandru Bocãneþ, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiþa, Tudor Stavru, Doina Badea, Tudor Dumitrescu, dar ºi numeroºi alþi oameni nevinovaþi ºi atît de utili familiilor, þãrii. O lumînare ºi un strop de vin pentru toþi, ºi sã ne rugãm lui Dumnezeu ca poporul acesta sã nu mai primeascã niciodatã o asemenea loviturã. Dar nu stã în firea noastrã sã fim triºti, aºa cã de pe portativul recviemului sã sãrim puþin în pizzicatto, unde anume? Tocmai la Ana Blandiana, cãreia cutremurul i-a ucis cu sînge rece, ce credeþi? Poate sticleþii din cap? Poate pe motãnelul Arpagic? Ori poate încrederea în Partid? Nu, nici vorbã, i-a ucis iubirea pentru bãrbãtuº, care nu i-a fost fidel, deºi ea foarte fidea i-a fost lui, dupã cum reiese ºi din biografiile lui Dan Deºliu, George Ivaºcu, Gogu Rãdulescu, Andrei ªerban º.a.m.d. Nu bîrfa ieftinã, ci istoria literarã ne împinge de la spate, pentru a preciza ce s-a întîmplat: în acea searã tragicã, juna copilã era în spital, dar soþul ei necredincios, Anus Blandianus, concubina cu o altã tovarãºã, departe de lumea dezlãnþuitã, pe la etajul 8 al unui bloc vechi. ªi pe cînd „se jucau ei de-a animalul cu douã spinãri“ (Shakespeare, „Othello“), a început drama, s-a dãrîmat blocul, noroc cã soþul adulter a rãmas, pur ºi simplu, în vîrful patului ºi, cu pat cu tot, a luat-o la vale pe dãrîmãturi, ca pe un derdeluº, ºi a aterizat în stradã fãrã nici o zgîrieturã. Întîmplarea este cît se poate de realã ºi ar trebui trecutã în „Guinness Book“... Distinºii noºtri conaþionali evrei au celebrat, sãptãmîna trecutã, marea sãrbãtoare de Purim. Le dorim, din inimã, multã fericire ºi sãnãtate! Asta nu înseamnã, desigur, cã n-am fost mîhniþi de afirmaþiile iresponsabile pe care doamna Tamar Samash, consilier la Ambasada Israelului din Bucureºti, le-a fãcut în cadrul unui interviu publicat de revista ieºeanã „Cronica“. Domnia-sa a acuzat „România Mare“ de ºovinism ºi rasism, aºa cã solicitãm Ministerului român de Externe sã-i cearã unele explicaþii: Cu ce treabã se aflã domnia-sa în România? Este, oare, acesta un limbaj de diplomat? Ar putea face dovada „rasismului“ nostru? Nu mergi oare prea departe, doamnã consilier? Bineînþeles cã noi sîntem ºovini ºi rasiºti, pentru cã nu îngãduim ungurilor sã terfeleascã þara asta! Iatã o nouã boacãnã a acestor indivizi care, pe lîngã obsesia Ungariei Mari, o au ºi pe aceea sexualã. Citãm dintr-un raport al poliþiei: „Raportãm cã în urma unor controale realizate pe reþeaua de difuzare a presei din Municipiul Sf. Gheorghe, au fost identificate la unitãþile particulare numerele 1 ºi 2 din revista pornograficã «Cats», editatã în limba maghiarã. Trecîndu-se la efectuarea de verificãri, s-a constatat cã, în cursul lunii februarie 1991, unitatea de difuzare a presei, de pe lîngã redacþia ziarului local de limbã maghiarã «Haromszek», a primit din Ungaria, sub formã de cadou, 27.000 de exemplare din numerele 1 ºi 2 ale acestei reviste. Precizãm cã

C A R I C A T U R I

revista se vindea cu 110 lei bucata“. Dupã cum se vede, Ungaria ne-a trimis, pe lîngã butoaie cu varzã acrã, haine vechi de la zlãtarii pustei, arme sofisticate ºi alte ajutoare umanitare. Dar vameºii noºtri ce-or fi pãzit? ªtiþi oare cînd a început dizidenþa capsomanului armean Vartan Arachelian? Unii afirmã cã atunci cînd s-a dus la aprozarul de lîngã Televiziune ca sã cumpere 50 kg de cartofi, dar, neavînd sacoºã, le-a pus în ºapcã. Adevãrul este însã altul: aºa dupã cum ne-a spus un bãtrîn ºef de cadre, primul armean al þãrii a fost dat afarã de la „Scînteia tineretului“, unde lucra acum vreo 20 de ani, pentru cã s-a îmbãtat într-o crîºmã ºi a cîntat marºuri le-gio-na-re. Asta e, Vartane, de la bolºevici ai trecut la legionari, de la legionari la Epoca de Aur, de la Epoca de Aur la monarhie, de la monarhie înapoi la legionari cu Dan Lãzãrescu ºi, în funcþie de ce se întîmplã acum în U.R.S.S., s-ar putea sã închizi cercul ºi sã te întorci la bolºevici. Niet haractir... La Televiziunea Românã s-a produs recent un miracol uluitor, care i-a alertat pe toþi ºefii grãdinilor zoologice din lume: a apãrut primul elefant vorbitor! El chiar a stat cuminte pe scaun, cu ºuncile lui revãrsate doldora, a dat din cei patru bulumaci care îi þin loc de lãbuþe ºi s-a pieptãnat cu breton. Numele acestei gigantice vietãþi cu tegument kaki ºi gros este Alex. ªtefãnescu ºi el a vorbit nu despre filmul „Hatari“, nici despre negoþul cu fildeº, ci despre o „Istorie“ literarã publicatã de propriul sãu ºef de la „România literarã“, Nicolae ManolescuApolzan. Alãturi de elefãnþelul curios se afla ºi un bursucel slinos pe nume Mihai Zamfir, ambii fiind programaþi ºi teleghidaþi printr-o minusculã cheiþã de la spate sã laude copios cartea, care, nu-i aºa, e mult mai bunã decît „Istoria“ lui Cãlinescu. Noi n-am avut încã plãcerea sã frunzãrim aceastã lucrare, dar am ciulit urechea atunci cînd cei doi au spus cã „cronicarul Ion Neculce e plicticos“ - extras din cartea manolescianã ceea ce ne-a fãcut sã devenim preocupaþi, dat fiind faptul cã ºtim metehnele bandei de a demola cultura naþionalã. În acelaºi cor dogit al criticii de cumetrie, în revista „Cuvîntul“, micuþul pederast pe nume Dan Ciachir îl unge cu sãpun Catifelin ºi cremã Strugurel pe mai-marele lui într-ale ghiduºiilor: „Domnul Pleºu, prin atitudinea sa, a arãtat cã este un adevãrat om politic, cã aparþine, adicã, nu tipului Iorga sau Goga, ci aceluia ilustrat de Maiorescu, de Ion Ghica“. Noi avem suficiente motive sã credem cã dl. Pleºu aparþine tipului Cromagnon. Cît despre barba sa, ehei, va veni o zi cînd, ºtiþi bine ce vã spuneam noi, îi vom reda întrebuinþarea de cãpãtîi... Deºi nu ne face nici o plãcere, sã mai planãm puþin deasupra zonei scatologice a culturii române, ilustratã de oameni cu totul minunaþi, care stau în patru labe nu pentru cã aºa vor ei, ci ca sã ilustreze prima întrebare pe care Sfinxul i-a pus-o lui Oedip. Ce credeþi dvs. cã citim noi în ziarul þãrãnist „Dreptatea“? Un articol semnat de Grid Modorcea, cu titlul incredibil «CÃCART», adicã arta fecalelor, ca sã vorbesc mãcar eu ceva mai eufemistic. Adevãrat manifest al dictaturii homosexualilor, care tinde sã conducã

cultura românã, dacã nu cumva ºi þara, acest articol de diliman zice cam aºa: „Atunci l-am descoperit pe Alfred Jarry ºi al lui «cãcart». ªi mereu mi-am imaginat ziua cînd acest «cãcart» va fi eliberator de prejudecãþi, cînd va fi pe buzele tuturor (?!) ca un fel de sãrbãtoare a expresiei libere, cînd va fi la el acasã chiar «pe prima scenã a þãrii». (...) Teatrul românesc îºi ridicã poalele, aflîndu-se acum în faza miraculosului «cãcart». Tonul a fost dat de Andrei ªerban. El a adus pe «prima scenã a þãrii» pofta pentru «cãcart». El a scandalizat aºa-zisul bun-simþ osificat ºi principial. Întoarcerea la originea limbajului a fost, este ca o întoarcere la om, la noi înºine, la esenþa noastrã primarã, la copilãria lumii, la starea permanentã de joc, la puritate. Pe urmele lui au încercat, ºovãielnic, sã meargã ºi alþii. «Cãcãnarii» lui Havel - Giurchescu, de pildã. (...) Trupa craioveanã a materializat remarcabil, în frunte cu Ilie Gheorghe, acest «cãcart» de zile mari!”. Poftã bunã, dragi golani... N-aþi vrea voi, totuºi, sã lãsaþi Teatrul Naþional în pace ºi sã vã montaþi piesele în closetul public de la Piaþa Obor? O, tempora! O mores! Unde sînteþi voi, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Delavrancea?! Avînd gura plinã de atît cãcart, dl. Cãcîcea n-a mai putut vorbi ºi de perechea sa, piºartul, dar va veni o vreme cînd ºi acesta va fi instalat pe tron. Încet ºi sigur, centrul mondial al homosexualilor se va muta la Bucureºti - cu cît vor fi mai mulþi, cu atît va fi mai bine, pentru cã ne vor rãmîne nouã femeile, ha, ha! Credeþi-mã, vrem sã ne desprindem de zona asta under-ground, a canalelor ºi murdãriilor, dar încã nu putem. Ne trage de mînecã Mircea al lui Dinescu ot Slobozia, care ce credeþi cã a adus din Germania? Masive tratate de istorie, veþi rãspunde, enciclopedii, lexicoane, dicþionare, retortele lui Paracelsus, atlasurile lui Tycho Brahe ºi multe alte bijuterii cãrturãreºti, aºa cum stã bine preºedintelui unei mari uniuni de creaþie! Cel puþin asemenea lucruri minunate, mai cu seamã cãrþi pentru iluminarea norodului, aduceau tribunii ºi cãrturarii noºtri, în frunte cu corifeii ªcolii Ardelene ºi continuînd cu Kogãlniceanu, Iorga, Pârvan, Cãlinescu. Aº, þi-ai gãsit! Cum poþi sã-i ceri lui Bibilicã Bilã Micã sã îºi rupã spinarea cu legãturi de cãrþi, ca Badea Cîrþan?! Nooo, el a adus din Germania ceva mult mai folositor, pentru capul lui, în orice caz: douã capace ºi douã vase de closet din ebonitã neagrã! Sã cumperi din inima Europei aºa ceva, sã le pui pe avion, sã vii cu ele acasã, ca sã-þi mobilezi closetele splendidei vile - iatã o faptã demnã de Poetul Naþional ºi Genial al Românilor, care ne-a fãcut Revoluþia, dupã cum îl prezenta un alt gigant al cãcartului, Ion Caramitru! Mãscãriciului din mahalaua þigãneascã a Sloboziei nu-i mai pria closetul turcesc unde copilãrise ºi cãzuse de cîteva ori (dupã cum zic bãtrînii locului), acum are alte pretenþii, se plimbã cu Mercedesul, îºi aude puradeii ciripind ungureºte ºi ruseºte prin casã, ce s-o mai lungim, trãiascã capacele (sic!) de closet! Netrebnic ºi meschin mai sînt, cum pot, oare, sã persecut un om care poate cã nici n-a ºtiut ce reprezintã acele capace, o fi crezut cã ele sînt statuete din arta neagrã africanã ºi le þine în bibliotecã acum, alãturi de cele ºapte broºurele pe care le-a scris el însuºi. Oricum, ca sã fiu drept pînã la capãt, voi spune cã, din Germania, Mirciulicã-frunte micã a adus ºi 3 tipografii, care i-au fost fãcute cadou de cãtre agenþii strãini pentru care a tot lucrat ºi mai lucreazã. O tipografie se aflã acum la aºa-zisul Muzeu al Þãranului Român, condus de amicul lui ºi-al lui Pleºu, pe nume Horia Bernea (fiul marelui ideolog legionar Ernest Bernea), iar celelalte douã zac în ploaie în curtea noului sediu al Uniunii Scriitorilor, Casa Vernescu. Asta, deºi atîtea ºi atîtea publicaþii ºi edituri au nevoie de ele! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 8 martie 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Strigoiul care bîntuie þara pe trei cãrãri Jos Mafia! Sus Patria! Dragnea recunoaºte hoþiile alor sãi Desenele animate nu e ce Madonna a rãmas necîntatã Campania electoralã s-a pare Distanþa dintre viaþã ºi moarte Dacã Florin Piersic încheiat candida... Megaescrocheria tarifelor RCA Culmea deturnãrii de Pe Kelemen Cap de Lemn îl mãnîncã pielea de mãgar fonduri Pe Ilie Nãstase îl mãnîncã Brigitte Ce spunea Blaga despre Cioloº Domnul Diavol Naþionala de petarde „În aceastã campanie voi bîntui þara”, ne-a ameninþat Matrozul Chior. N-a precizat pe cîte cãrãri. Totuºi, sã se fereascã de usturoi ºi de rãscruci fiindcã, din cîte îmi amintesc de la lecþiile de materialism dialectic ºi istoric, pe acolo li se înfige un þãruº nu unde-ºi doresc ei, ci în inimã. ªi cum chefliul n-are corazon, e posibil ca alegãtorii sã-l tragã în clasica þeapã, taman în Piaþa Victoriei. Va fi o bucurie de scurtã duratã. La aceeaºi adunãturã de cheflii a pronunþat de mai multe ori numele þãrii (România, pentru cititorii udemeriºti), fãrã sã-i crape pingeaua obrazului. Ministrul Nemuncii, Dragoº Pîslaru, celebrul producãtor de curent, a deschis iarãºi gura, pornind instantaneu reactorul doi de la Cernavodã: ,,Statul Român dã bani unor oameni care stau, lîncezesc ºi sînt trîntori!”. ªi voteazã PSD-ul sau PNL-ul, în funcþie de culoarea bandiþilor care-ºi zic primari, ºi care sînt principalii vectori de corupþie electoralã. P-asta n-a mai zis-o bãiatul ãsta, care, în ciuda aparenþelor, nu-i prost, doar se preface. Atîta doar cã-i pare rãu cã majoritatea beneficiarilor de ajutor social voteazã cu ceilalþi. În rest, are dreptate sã-l confirme pe Cioloº: cel puþin 20% dintre asistaþii sociali primesc bani degeaba. În frunte cu membrii guvernului prostocrat. Liviu Dragnea recunoaºte cã banii destinaþi autostrãzilor au fost furaþi. Pentru colaborare cu Justiþia, ar trebui sã primeascã o pedeapsã cu suspendare din viaþa publicã. Dar nu vã povestesc cum i-a izbit patriotismul pe hoþomanii care s-au înscris în competiþia electoralã cu scopul nobil de a-ºi continua cariera bazatã pe îndemînare ºi nebãgarea de seamã a celorlalþi! Ia fiþi atenþi ce sloganuri ºi-au tras iubitorii de arginþi: ,,Îndrãzneºte sã crezi în România!” (PSD), ,,Îndrãzneºte sã crezi în România condusã de oameni cinstiþi!” (PNL), ,,Redãm România românilor!” (ALDE), ,,Luptãm pentru România!” (PMP). Mucuºor Dan s-a trezit ºi el cã ,,... în sfîrºit, ai cu cine!” (dar, evident cã n-ai cu ce), iar udemeriºtii sînt corecþi faþã de Ungaria pînã la capãt: ,,Salvaþi Transilvania de Bucureºti!”. Mãi, bãieþi, ce-aþi zice voi de ,,Jos Mafia! Sus Patria!”. Ho, de ce-aþi zbughit-o ca puii de potîrniche?! Nu vã place prima parte? Cã de-a doua ºtiu cã nu vã pasã. Mitingurile electorale ale PNL, PMP ºi ale celorlalþi trampalii par întîlniri ale alcoolicilor anonimi. Anul 2016 va rãmîne anul Brexit ºi al alegerii lui Trump, se plîng sörösiºtii. ªi care-i problema? Am observat cã românii se dau cu capul de pereþi mai abitir decît americanii. Staþi cuminþi la locurile voastre, nu s-a schimbat nimic. Doar stãpînul e altul. Aºa cum v-aþi prins deja, ºi dacã nu v-aþi prins nu-i timpul trecut, al 45-lea preºedinte al imperiului american este Donald Trump. Alegerea lui a fost prezisã într-un episod (,,Bart în viitor”) din celebrul desen animat ,,Familia Clinton”, pardon, ,,Familia Simpson”, difuzat în anul 2000. Miliardarul Trump va fi înlocuit, dupã un mandat dezastruos, de cãtre Lisa Simpson, ,,prima femeie heterosexualã” (te-ai prins, Remus Cernea?) preºedinte al SUA. Ia sã ne uitãm cu mai multã atenþie la desenele animate, cã nu mai sînt demult ce par a fi. Oare ºi în America sînt apanajul Serviciilor? Vã mai amintiþi cît am tras noi cu Popeye Marinarul? Dar alegerile americane au stîrnit mai multã patimã în România decît peste Ocean. Marii gînditori muioritici, dedulciþi la banii unor mari bandiþi contemporani, mascaþi în filantropi universali, s-au dat de ceasul morþii în campania electoralã (în campania lor), cã Donald este pentru ei ceea ce a fost Vadim pentru România în 2000. Au uitat, însã, sã spunã cã la ei nu se schimbã rezultatele din pix sau din soft. Atît îi duce pe ei trotineta, între Vadim ºi Trump sînt miliarde de ani de culturã, tot aºa cum, în sens invers, sînt miliarde de dolari. Singura asemãnare este sprijinul popular de care s-au bucurat amîndoi, numai cã în SUA regulile jocului sînt respectate. În România, regulile sînt fãcute ca sã fie încãlcate, ºi nu conteazã cum se voteazã, ci doar cine numãrã voturile. Aºa s-a instalat Mafia la butoanele oficiale ale puterii, de unde supravegheazã distrugerea metodicã a naþiunii române. Jaful instituþionalizat, corupþia înfiorãtoare, dispreþul absolut faþã de valorile acestui neam sînt caracteristicile definitorii ale regimului politic românesc. Doar mãºtile s-au schimbat, piesa s-a jucat cu aceiaºi actori, dirijaþi de acelaºi regizor de filme de groazã. Spre deosebire de România, americanii respectã cutumele, chiar dacã nouã ni se par bizare. Hillary a cîºtigat la votul popular, dar a pierdut la numãrul de electori (la fel ca Al Gore în confruntarea cu George Bush jr., în 2000). ªi-a

recunoscut înfrîngerea (probabil va primi ºi ea, în compensaþie, Premiul Nobel pentru Pace între douã dobitoace), þara trebuie sã meargã mai departe pe drumul pe care poporul american l-a hotãrît, dupã propriile reguli. Fanii ei vor mai demonstra douã-trei zile, dupã care se vor lua cu altele (sex, drug and rock and roll) ºi vor uita de meandrele concretului. Poate ãsta-i secretul succesului americanilor: respectul faþã de dorinþa majoritãþii, dar ºi faþã de învinºi. Imediat, noul preºedinte, care a dezbinat societatea americanã într-atît încît sã cîºtige, ºi-a asumat rolul de unificator al ,,mãreþului popor american” (aºa a zis în primul discurs). Toatã manipularea electoralã, toate teoriile absurde au fost aruncate la coºul de gunoi al istoriei încã din momentul începerii votului. Preocuparea noului lider este pentru ca poporul american sã continue sã viseze la o viaþã ºi mai bunã, indiferent ce se va întîmpla cu restul lumii. La noi, a doua zi dupã alegeri, învingãtorii frauduloºi sînt preocupaþi sã le dea la cap învinºilor ºi susþinãtorilor lor. Pentru ei, poporul nu existã, existã numai interesele de grup. Cuvinte ca ,,visul românesc”, ,,fericire”, ,,naþiune mãreaþã”, ,,bunãstare” nu se aud nici mãcar în campaniile electorale mizere ºi absurde. Noi nu sîntem SUA, noi nu mai sîntem nici mãcar România. ªi dacã nu cîºtigã la vot cine vor structurile mafiote transpartinice care ne sufocã, existã instituþii specializate care schimbã rezultatul din condei. Dumnezeu sã binecuvînteze America! Dumnezeu sã binecuvînteze România! De la oameni nu-i nici o speranþã. Cea mai dezamãgitã de alegerea lui Trump e Madonna, care a vrut sã profite de ocazie ºi sã facã o turã cu toþi aceia care-o voteazã pe Hillary. Aºa a rãmas coarda bãtrînã, ºi necîntatã, ºi cu banii luaþi, ca sã-l citãm pe Herodot de la Medgidia. În condiþiile în care votul identitar din Marea Britanie ºi din SUA întoarce civilizaþia din drumul ei cãtre nicãieri, conducãtorii aflaþi la cîrma României, ascunºi sub un strat gros de propagandã libidinoasã, vor izbi foarte curînd corabia þãrii de stîncile realitãþii. Are poporul puterea de a discerne binele de rãu ºi de a se întoarce în istorie, sau aºteaptã sã-i facã alþii revoluþiile electorale? Asta-i întrebarea. O þarã ca a noastrã, aflatã la o aruncãturã de bãþ de Rusia, ar trebui sã aibã relaþii bilaterale strînse (ºi) cu aceasta. Numai cacealmiºtii mizeazã pe o singurã carte. Liderii României au pus þara pe o pantã periculoasã. Preþul nu va fi plãtit de ei, cu dobînzile ºi penalizãrile aferente, ci de Poporul Român. Care nu e vinovat cã e condus de ticãloºi impuºi din afara þãrii. Deºi, uneori, pare complice. Prea acceptã orice i se dã, prea doarme-n opinci. Cioloº penelistul a cãzut ºi ºi-a rupt pliscul. Din bãiatul simpatic, care se bãtea pe chimir cu pãstorii, pe la tîrguri agricole, n-au mai rãmas decît mãtreaþa ºi gropile din obraz. Care, de cînd cu înrolarea pe frontul alegerilor, au devenit mai adînci decît Groapa Marianelor, de nici nu mai zici cã are obraz. Unii zic, în necunoºtinþã de cauzã, cã a început campania electoralã. Eroare în falº, vorba celebrei academiciene din Petreºti. La 11 noiembrie, campania electoralã s-a încheiat. Bine, ºmecherii o numesc precampanie. Sîntem singura democraþie (v-aþi prins de glumã?) unde se întîmplã aºa ceva. În aºa-zisa campanie se fac doar ultimele reglaje. Îmbogãþiþii din furt cumpãrã spaþiile de emisie, îºi revarsã burdihanele pe canapelele din studiouri ºi stabilesc viitoarele direcþii ale jafului. ªi pentru cã România este þara tuturor imposibilitãþilor, jefuitorii îºi vor face campanie tot pe banii statului, adicã ai noºtri. Ipocrizie, batjocurã ºi sperjur, asta caracterizeazã viaþa politicã din România. Totuºi, o veste bunã pentru DNA. Aruncînd un ochi pe listele de candidaþi, îmi dau seama cã au mult de lucru ºi pe viitor. Întrebare întrebãtoare: Se mai îndoieºte cineva cã bursierii Sörös au pãtruns în toate instituþiile Statului Român, pe care-l torpileazã zilnic cu substanþa mucilaginoasã care le þine loc de creier? Dacã mai existã o singurã persoanã care nu s-a lãmurit cum stã treaba cu onaniºtii, oengiºtii, prostocraþii ºi alþi viruºi de sistem, sã se suie pe scaun ca sã-i trag o pereche de palme. ,,Pe o capodoperã nu te aºezi cu fundul, chiar dacã este de piatrã”, a bîiguit Matrozul Chior de Beat, bãtînd ºaua sã priceapã gloaba prezidenþialã. A uitat cum a tratat el România! Poate dupã o stacanã de varzã muratã îi va reveni memoria minþii. Dacã nu, sã þinã cont de sfatul din textul de mai sus ºi sã mã caute. Pe mine mã gãseºte treaz. Bine, el a zis ºi cã ºtie ,,ce ºtiu toþi” ºi ºtie ºi ce ºtie el! Iar noi ºtim ce ºtim noi despre acest strigoi, care bîntuie pe trei cãrãri posturile de tembeleviziune. Faptul cã dispare

presa scrisã româneascã nu este neapãrat o consecinþã a avîntului presei virtuale (în general, de foarte proastã calitate), ci rezultatul afundãrii în prostie ºi analfabetism funcþional a societãþii româneºti. Moartea educaþiei serioase echivaleazã cu moartea spiritului. Rezultatul celui mai mare accident de pe Autostrada Soarelui (A2), produs la 5 noiembrie: 4 morþi, 56 de rãniþi ºi 30 de maºini bulite. Cauza? Prostia ºoferilor care îi dau talpã ºi pe ceaþã, fãrã sã respecte distanþa dintre viaþã ºi moarte. Þinînd cont de urmãrile tragice ale acestui accident, au dreptate ºi autoritãþile româneºti sã nu se strofoace prea tare în ceea ce se numeºte, la miºto, programul construcþiei de autostrãzi. În sfîrºit a fost arestat luptãtorul pedelist împotriva corupþiei, Sorin Blejnar, bãnuit cã între apropiaþi i s-ar spune ,,Regina”. Poate ne spune ceva ºi de Codruþ Marta, cã prea a dispãrut ca mãgarul în ceaþã. Gurile rele zic cã a plecat, doar cu bilet dus, într-o lume unde nu-i nici întristare, nici suspin, nici taxe de protecþie la partid. O fi în Cuba? Presa de sub chiloþi a descoperit cã Florin Piersic s-a apucat de stand-up comedy, la 81 de primãveri. Mãi copii, mãi ciocoflenderilor, stand-up-ul încã n-a ajuns la nivelul lui Florin. El e un personaj unic, care poate sã facã umor pînã la sfîrºitul lumii, cînd o sã constate cã nici extratereºtrii n-au toatã þigla pe casã, din care cauzã pot sã-i giugiuleascã bîrzoiul, ca Ion Iliescu. Dacã se nãºtea în SUA, acum nu mai era Trump preºedinte. În orice caz, alegerea lui Trump au fãcut-o Serviciile Secrete americane, care vegheazã ca alternanþa la putere sã nu fie vorbã în vînt. ªi, în general, preºedinþii republicani au fost oamenii CIA. Lucrurile au fost clare din momentul în care s-au deschis tot felul de proceduri împotriva Killãriþei Clinton, doamna respectivã fiind conducãtoarea de facto a SUA ºi pe vremea în care Monica Lewinski era o simplã stagiarã. ªi nici Barack nu-i punea la îndoialã calitãþile organizatorice ºi setea de putere. Dacã punea gura la pãmînt, ea scotea petrol din Orientul Mijlociu. Noile tarife RCA ne scot din buzunare ºi ultimii gologani. Nu se mai terminã cu hoþia din þara asta! Culmea deturnãrii de fonduri nu a fost atinsã în România, cum ar fi fost normal, ci în Statul Islamic. Dacã ºi teroriºtii au început sã se fure între ei, detonînd valizele cu dolari prin cazinouri, planeta a devenit o bagabonþealã generalã. Brigitte Sfãt, nevasta lui Ilie Nãstase, nu divorþeazã, deoarece este penticostalã ºi nu-i permite religia. Dar, de cîte ori Ilie face cîte un tie-break, ea atacã insistent cu reverul ºi îºi cumpãrã cîte o maºinã. Deci, dacã vreþi sã vã lãmuriþi cîte seturi a cîºtigat Nãstase în ultima vreme prin neprezentarea în patul conjugal, deschideþi uºa garajului Brigittei. Dacã e plin, înseamnã cã marele cuceritor încã mai cîºtigã turnee de Grand Slam, iar Brigitte demonstreazã cîtã dragoste sãlãºluieºte sub siliconul inimii. Cam pe mulþi bani, dar meritã, mai ales cã ilustrul ei soþ a luat-o la ciocane ºi pe Iulia Albu, nu cum ar fi vrut ea, dar oriºicît. A stricat-o la fizionomia obrazului, fiindcã ªmecherita, care se dã mare modistã, n-ar fi ºtiind sã facã o ciorbã bunã. Vã daþi seama ce-a fost pe gãina aia care-i þinea loc de pãlãrie! Cred c-a mîncat-o cãþelul-poºetã ºi s-a îmbolnãvit de buba mînzului. Kelemen Cap de Lemn nu poate trece peste durerea provocatã de Unirea Veºnicã a Transilvaniei cu România, aºa cã, de durere, mãnîncã rãdãcinã de gard (un fel de muºtar bio, consumat în pragul alegerilor de udemeriºti). Dupã ospãþ, sperã sã continue petrecerea scabroasã în Parlament. La cît de dezbinaþi sînt românii, acest lucru se va întîmpla cu siguranþã. Peste durerea asta nu se poate trece decît agãþînd o opincã pe clãdirea Parlamentului maghiar. Cunoaºtem drumul... Bãiatul cumsecade care pãrea Cioloº, cu faþa aia a lui de þopîrlan crescut printre limba vacii ºi pilda þigãncii, a dispãrut de parcã n-ar fi fost. În locul lui a rãsãrit un vulpoi avid de putere, care s-a împodobit cu penele altcuiva, în dorinþa de a ateriza pe scaunul de premier. ,,Cu penele altcuiva te poþi împodobi, dar nu poþi zbura!”, spunea Blaga. Lucian Blaga. Cît despre penele PNL-ului, cu ele nu mai pot zbura nici mãcar urmaºii lui Blaga. Vasile Blaga. Marþianul Nebun, cãruia unii îi zic CTP, vrea sã interzicã sãrutul! În plus, are pretenþia sã i se spunã Domnul Diavol, fiind, citez, ,,nonreligios”. Numai el ºtie ce înseamnã asta, cert este cã omul, e un fel de-a spune, nu e de pe lumea asta. Vine de pe planeta Guzganilor Rozalii. Pe Arena Naþionalã, polonezii ne-au tratat ca la Auschwitz. N-a fost greu sã ajungem acolo, întrucît neamþul Daum avea harta lipitã de stomacul burþii, furajat cu 600.000 de euro anual, cel mai mare contract din istoria Naþionalei. 3 la 0, fãrã drept de apel. Polonezii au aliniat o echipã de fotbal, românii au trimis pe teren niºte cioflingari. Cum ar spune gînditorul de la Hamangia: petarde în tribune, petarde pe teren... Senatorul PTRU (licenþiat la ºcoala de hoþomãneli a PSD-ului, ºi cu studii postuniversitare la academia din fundul curþii lui Oprea), Marius Isãilã, a fost condamnat definitiv la 5 ani ºi 4 luni de închisoare cu executare. Nu mai departe de sãptãmîna trecutã, vã spuneam cã multe candidaturi ale acestui bordel politic vor fi contrasemnate de Laura Codruþa Kövesi. Vã þinem la curent continuu ºi alternativ cu ce se mai întîmplã în acest stabiliment, din care fac parte, printre alte monumente de moralitate, Avocatul Arpacaº ºi Ghiþã din coteþ... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Minciuna este la ordinea zilei e cunoaºte faptul cã tot mai mulþi oameni sãraci sînt cei care trãiesc în mediul rural. Adicã la sat. Dacã pînã mai ieri fiecare avea un loc de muncã al sãu, acum, deodatã, s-a trezit cã nu mai are nici serviciu, ºi nici cele necesare pentru traiul zilnic. Mulþi oameni fãceau naveta la oraº ºi lucrau în fabrici, mai ales ca muncitori. Important era cã, seara, veneau acasã cu o pîine în traistã. Spre disperarea tuturor, acum tot mai mulþi români din generaþia tînãrã se gîndesc cum sã plece în lume, chiar ºi pentru a cerºi. Am vãzut cîteva cazuri, în care rudele unor asemenea personaje se lãudau cu sumele mari de bani, provenite din cerºit, cu care vin ai lor în România, vorbind de ei cu admiraþie, de parcã ar fi fãcut cine ºtie ce invenþie sau inovaþie. Cei plecaþi în nici un caz nu o duc bine, mai ales cã dorul pentru ceea ce au lãsat în urmã îi însoþeºte peste tot. Dar viaþa îºi are cursul sãu, cu bune ºi rele, cu bogaþi ºi sãraci. Credem cã numãrul celor sãraci îl depãºeºte cu mult pe cel al îmbuibaþilor, care profitã de munca muritorilor de rînd, dispuºi sã facã orice pentru a nu rãbda de foame. Dar cum oamenii se schimbã, la fel ca ºi orînduirile sociale,

S

CIOBURI DE GÎNDURI

Locul pe care am uitat sã-l sfinþim untele este locul pe care am uitat sã-l sfinþim prin munca noastrã. Asociat mereu cu tot ceea ce poate fi mai greu ºi cu sãlbãticia, muntele a rãmas dincolo de grijile noastre zilnice. ªi ce pãcat! Vechile mituri spun cã atunci cînd potopul a lovit pãmîntul, fiii luminii s-au salvat agãþîndu-se de munþii lor. Dar fiii luminii erau strãmoºii noºtri. Aºa erau ei cunoscuþi de alte popoare. Cum a fost posibilã înstrãinarea noastrã de salvatorii noºtri, munþii? Faptul cã noi încã existãm, îl datorãm munþilor. Eu am ales exprimarea la singular, pentru cã ceea ce se întîmplã, sau nu se întîmplã într-un munte, este specific pentru toþi munþii noºtri. Avem o þarã absolut minunatã, care, dacã ar avea drumuri civilizate, ne-ar putea aduce bani grei din turism. Nu toþi avem dorinþa de a pleca în aventuri pe munþi... Nu toþi ne dorim senzaþii tari, ci, mai

M

Amintiri despre revista „FLACÃRA“ (3) GRIGORESCU DE VÎNZARE De vorbã cu Alexandru Vlahuþã (2) Iatã cîteva articole din aceastã revistã. M-am despãrþit de marele poet, obþinînd de la domnia-sa promisiunea „de a da cititorilor noºtri buna veste cã, de la numãrul viitor, va începe sã colaboreze în revista «Flacãra» (Al. ªerban)“. „Întîlnind pe un redactor al nostru pe care-l onoreazã cu prietenia sa, dl. Nicolae Iorga i-a spus: - Mã simt bine azi. Asearã, n-am lucrat nimic! Redactorul nostru a izbucnit în rîs. - De ce rîzi? - îl întrebã dl. Iorga. - Cum sã nu rîd? Nu e de rîs cînd, în þara noastrã, întîlneºti un om care anunþã, ca un rar eveniment, cã într-o searã i s-a întîmplat sã nu lucreze nimic?... Din nefericire, cea mai mare parte dintre intelectualii noºtri nu pot spune cã sînt rare decît serile cînd li se întîmplã sã lucreze“. Directorul „Flacãrei“, în dorinþa de a da numãrului festiv închinat lui I.L. Caragiale o strãlucire cît mai mare, a adresat maestrului urmãtoarea telegramã, la Berlin: „Vã felicit ºi vã urez ani mulþi ºi noroc cu prilejul jubileului. «Flacãra» apare numãr festiv. Rog colaborare sau împuterniciþi pe Vlahuþã sã ne dea concursul pentru rãuºitã bunã“. La aceastã telegramã, Caragiale a rãspuns telegrafic: „Regret. Imposibil amîndouã. Mulþumesc atenþie. Caragiale“. ªi, din acest moment, dl. Vlahuþã, care fãgãduise cã va da revistei preþioase documente pen-

Polemici

ºi tehnologia cunoaºte schimbãri radicale... Sã luãm un singur exemplu, telecomunicaþiile: azi, lumea internetului îþi oferã posibilitatea sã comunici, în timp real, în orice colþ de lume. ªtiinþa, aºadar, a evoluat, lumea a progresat. Cu toate acestea, încã se moare de foame. Privind la ceea ce se întîmplã în þara noastrã, vedem cã, în pofida unei firave mãriri de pensie, din cauza scumpirii tuturor celor necesare traiului zilnic, pensionarul dispune de bani mai puþini ca înainte de aºa-zisa majorare. Aºa este la noi: þi se dã cu o mînã ºi þi se ia, pe alte cãi, înzecit... Aici este problema. Ce-i de fãcut? Din pãcate, nimic... Mergem înainte pe drumul pe care ni l-am ales, suportînd cu stoicism efectele acestui capitalism cinic, care îºi face mendrele pe seama celor care nu au nici un cuvînt de zis, pentru cã nimeni nu-i ascultã. Þara în care trãiesc nu le oferã o existenþã demnã. ªi-atunci ne întrebãm: la ce mai intonãm un imn care nu mai corespunde deloc cu ceea ce se spune în versuri, cum cã aici sîntem pe veci stãpîni? În realitate, nu mai sîntem stãpîni pe nimic de o vreme încoace! Totul este vîndut strãinilor: pãduri, fabrici, pãmînt, vlaga poporului... Poate cã avem nevoie, acum, de un imn care sã exprime un deziderat ºi o necesitate, ºi anume dezrobirea românilor din ghearele celor care îºi clãdesc averi în detrimentul ºi pe spinarea oamenilor simpli din aceastã þarã. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ curînd, cred cã cei mai mulþi ar opta pentru o cunoaºtere plinã de pace ºi armonie sufleteascã. Nu vreau ca înainte de o excursie prin munþii þãrii mele sã-mi pregãtesc cu grijã parastasul. Din pãcate, am întîlnit oameni fericiþi... cã au mãcar ºi atît cît au. Dar acest lucru nu ar trebui acceptat sub nici o formã. Domnilor, care aveþi rãspunderi pe acest segment de realitate, cum puteþi tolera o asemenea nenorocire în munþii noºtri ºi în aria domniilor voastre de preocupãri? Muntele rãmîne locul pe care românii au uitat sã-l sfinþeascã prin munca lor. Ce pãcat! Ce urît ºi ce umilitor pentru un popor care are, totuºi, o strãlucire a lui. Pe mulþi versanþi din munþii noºtri rãmîne, însã, vizibilã, pentru foarte mulþi ani de acum înainte, preocuparea unora pentru un profit cît mai mare ºi lipsit de orice grijã sau mãsurã. Pe munþi, apocalipsa a început demult! În sufletele noastre nu a mai rãmas loc decît pentru plãceri banale. ªi totuºi... încã ne putem salva, de data aceasta, agãþînd munþii de idealurile ºi preocupãrile noastre civilizate. ªi încã o datã zic: aºa cum alþii au putut, trebuie sã putem ºi noi! Altfel... nu mai putem emite nici un fel de pretenþii, nici mãcar în istoria clipei. ILARION BOCA tru desãvîrºirea sãrbãtoririi proiectate, a refuzat sã ne mai acorde sprijinul promis. „Dl. I.L. Caragiale a binevoit sã trimitã directorului nostru o amabilã scrisoare, prin care mulþumeºte cãlduros scriitorilor care au colaborat la numãrul festiv al «Flacãrei». (Este vorba de „Flacãra“ nr. 16 din 4 februarie 1912, unde au apãrut articolele: „Caragiale orator“, de Take Ionescu; „Cum scrie Caragiale (amintire)“, de ªt.O. Iosif; „Scriitorii tineri ºi Caragiale“ (cuvîntarea d-lui Emil Gîrleanu la Festivalul de la Teatrul Comaedia); „Caragiale profesor“, de Radu D. Rosetti; „Momente... (inedite din viaþa lui Caragiale)“ - aflate de la dl. Al. Vlahuþã, consemnate de Al. ªerban; „Stilul lui Caragiale“, de C.C. Arion; „Caragiale - artistul ºi opera lui“, de P. Locusteanu“. (Numãrul 27, - pe un tablou al „Junimei“, de D. Anghel – n.n.)

MOMENTE... din viaþa d-lui Caragiale (1) Într-o searã de iarnã, spunea dl. Vlahuþã, Caragiale vine la mine. Sosea din strãinãtate. Afarã ningea, aºa cã intrã repede. Se opreºte, brusc, ºi, cu glasul înduioºat, cu privirile pierdute în depãrtãrile trecutului, începe o poveste: „Parcã vãd... Searã. Frig. Ninge, viscoleºte. La Ploieºti. Acum cincizeci ºi atîþia de ani... O femeie sãracã, într-o odaie fãrã foc, se chinuieºte, nemîncatã, pe o saltea de paie... Vîntul vîjîie afarã, nenorocita femeie se svîrcoleºte din cauza unori dureri grozave... ªi toatã noaptea o duce aºa... De-abia cãtre ziuã se uºureazã. Naºte un copil fãrã noroc... Ei bine, copilul ãla sînt eu!“... (va urma) I. HANGIU

A L B U M U L C U P O Z E R A R E Corina Chiriac, una din interpretele de mare succes ale muzicii uºoare româneºti din anii '70'80, a împlinit, la 26 octombrie 2016, 67 de ani de viaþã ºi 50 de carierã. Ea îºi pãstreazã statutul de vedetã incontestabilã, continuînd sã fie extrem de activã pe tãrîmul artistic, în calitate de realizator, producãtor ºi artist-solist al unei emisiuni televizate cu mare prizã la public.

Nu ºtiu prea multe despre români... (Prelucrare dupã Dan Botta) Compozitorul Luigi Dallapiccola, Tulburãtorul creator din Italia lui Dante, Michelangelo, Verdi ºi Puccini, Mi-a spus în „Citta dei fiori“: „Nu ºtiu prea multe despre români... ªtiu cã Eminescu, poetul lor naþional, – Cum consemna un poet parnasian – Este «fãuritor de armonii, Lirã ce luceºte printre stelele patriei, Profet al neamului sãu», ªtiu cã Brâncuºi A generat o sculpturã, «Un oval perfect», Iar «melodia acestei arcuiri, Incomparabile, Era imaginea unui cult preistoric, Simbolul fecunditãþii, Forma ritualã a lumii» ªi Enescu – «orpheul moldav» – A compus o artã sonorã, Care este pentru mine «Ca trestia de unde legendarul Pann A extras nespus de Frumoasa cîntare»... Româncele îºi alintã copiii Spunîndu-le intraductibilul cuvînt «Puiu»... În timp ce soþii lor «doinesc» Pe cuvintele: «Pace între împãraþi»... Umplînd parcã tot spaþiul dintre Pãmînt ºi cer. România e o þarã paradisiacã, ªi «Cerul ei, transfigurat de Aphrodita, E de un palid albastru», Munþii ei semnificã Un «templu magic, Un sediu al iluminaþiei», Iar cîmpiile sub soare Relevã «limpezimea peruzei, Strãbãtutã de fiorul Unei supraterestre frumuseþi»... Nu ºtiu prea multe despre români... ªtiu doar cã România e o ultimã þarã latinã La porþile Orientului, Iar sufletul oamenilor din Fosta «Dacie Felix» E inundat de o luminã «Ca o mare de fosfor»”... DORU POPOVICI


Pag. a 5-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Dimitrie Stelaru, un profet în deznãdejdea secolului douãzeci L-am cunoscut în cîrciumi defãimate doar de cei cãrora gerul din uliþele lumii nu le-a supt niciodatã mãduva, ºi ne-am legat fraþi de cruce cu sîngele pe care îl ridicã viscolul în cãrãrile strãbãtute de Prinþul Nenoroc. Secãricã uleioasã ºi izmã desfrînatã scãpãrau în geamuri. El tocmai se întorcea din eternitatea astrului cãzînd mereu, din cerul Regelui-Fãrã-Timp, plin de basm, de opium ºi de ceaþã, unde bate mãtãnii tuberculoza, ºi stafiile leproºilor se spalã pe mîini cu aºchii de sodã. Vorbea ca un elev premiant la orele de bufet de garã, de nesomn ºi de ruºine, ºi care promitea sã rãmînã repetent - ºi a rãmas! - la toate obiectele de smalþ, de fîntînã strãinã ºi de osanale. Lîngã el ºi sub coatele lui, mesele încolþeau legendã - tînãr, îºi vînduse moartea în ziare, ca sã vadã cîte lichele vor triumfa, dezgolise în cenaclul lui Lovinescu statuia foamei, sau tabloul votiv al acestuia, care era chiar trupul sãu, dormise o mie de nopþi într-o gurã de canal ºi alte o mie pe sub podurile Dîmboviþei, alãturi de ºeherezadele haznalelor - ºi era, fãrã sã ºtie, profetul deznãdejdii, fãrãdechipul sfîrºitului, turnul ºi terasa de brumã de la Elsinor, pe care un înger sur, cu aripile orbecãind dupã un colþ de pîine, cioplise jigania, masca Himerei, Arca lui Noe plutind învinsã în gunoaiele maidanelor, foamea din blidele Septentrionului, argonauþi cu oasele pieptului schimbate-n cenuºã de prea multã sete de vin, de amurg, de sclave tinere: Eumene, Maria-Maria, Olivia ºi þiganca Asena. Era totdeauna altfel, ºi totdeauna singur, el ºi cîinele lui, Stelaru, ursit sã mãture circul, sã cureþe de pãianjeni toate prãpãstiile pe verticalã, ºi generalii sã-l treacã dincolo de negru ºi alb, prin botul fiarei. (...) Prieten de suflet, de primãvarã ºi de toamnã cu toate brînduºele din Ciºmigiu - cîte nopþi n-am împãrþit împreunã pe sub bãncile de lemn! - dar mai ales cu cei pe fruntea cãrora legea a scris: „Vagabonzi, hoþi,

ªtefan cel Mare, faþã cu impostura (3) Dupã 1990, cînd orice impostor a vrut sã-ºi batã joc de istoria naþionalã, s-a luat dupã Lucian Boia, care a considerat cã ceea ce s-a spus pînã la el sînt niºte mituri, ignorînd ceea ce înseamnã un mit, aºa cum l-a definit Mircea Eliade, ºi, comod, ºi cu concursul unei mari edituri, a adunat parale multe, dar ºi aprecierea celor care vor sã ne desfiinþeze trecutul pentru a nu ºti de unde venim, ºi, transformîndu-ne într-o masã amorfã, sã se poatã afirma, cum au fãcut-o deja, cã românii n-au fost în stare sã creeze nimic în istoria lor, ºi, neºtiind de unde vii, sã nu-þi pese ce te fac unii sã crezi despre prezentul tãu. Historia magistra vitae, ziceau strãmoºii, ea îþi aratã de unde vii, cine eºti ºi ce-ai putea sã faci. Aºa cã unul din caii de bãtaie ai nãimiþilor recrutaþi de duºmanii neamului atacã trecutul, îl minimalizeazã sau, ºi mai rãu, îl acoperã cu dispreþul imbecilului care nu poate avea un sentiment înalt. Cã Anonimul este un ignorant o aratã afirmaþia potrivit cãreia lui ªtefan i s-au fãcut portrete în epoca modernã, din vremea lui nerãmînînd decît un portret de pe un Evangheliar. Dar sînt portretele votive precum cel de la Voroneþ, care aratã minunat, acum, dupã restaurare, sau portretul de la biserica de la Pãtrãuþi, prima ctitorie a lui ªtefan din 1487, an în care este ridicatã ºi biserica de la Miliºãuþi. Mai sînt portretele domnului pe tabloul votiv de la Sf. Nicolae, din Dorohoi, ca ºi cel de la Sf. Ilie, din Suceava, sau portretele de pe douã Epitrahile ºi altul pe o Dverã. Este adevãrat cã în unele manuale personalitatea domnului este prezentatã denaturat ºi este posibil sã fie aºa, dar atunci cînd cineva vrea sã discute despre domn, trebuie sã citeascã monografiile închinate domnului, ºi dacã vrea sã adînceascã cunoºtinþele, existã un volum cu bibliografia despre ªtefan cel Mare.

nebuni. Lepãdaþii noroadelor./ Casa lor e temniþa. Puneþi lacãte bune fiarelor!“. Stelaru a trecut prin toate odãile Deºertãciunii, cu tinichele legate de genunchi, cu tãlpile goale ºi scãldate-n ploaia sîrmelor ghimpate, cãutînd golfuri de mare, cãni de sidef pline cu foc visãtor, cu boboci de portocal, cu nãvalã de sîn rotund, cu muzicã blîndã ºi întrebînd cu inima: zei bãtrîni, ºtiu cã prindeþi ºoareci, dar pe ce cîmpuri o faceþi, lua-v-ar mama dracului!? Izbit de urletul gîndurilor sale, pustiul s-a umplut de cucuie, dar nu i-a rãspuns nimeni, nici ecoul. Fiindcã îngerii vagabonzi n-au dreptul la rãspuns, ei merg numai prin cearcãne ºi orizonturi vinete, ascunºi, lipsiþi de naºtere, spectrali, neanunþaþi de pasãrea paradisului, neprefiguraþi, lipsiþi de rai, plini de istorie hulitã ºi încercînd arabescuri misterioase printre corbi hulpavi. Alandala mi-e inima: parcã duce un Mort frumos de mult iubit, adormit în Noaptea cu draci ºi fãrã sandale prin subsolurile Orionului ºi mã furã Acolo... Stelaru a stat în faþa lumii ca în uºa unei cafenele albastre - înãuntru nu-ndrãznea sã intre, vinul se vindea numai unºilor lui Dumnezeu (ºi nu era!) sau celor cu ochii netrebnici (ºi nu-i avea!), afarã-ºi pierduse locul, cãci ºi-amanetase toate zilele, pe cele bolnave de libertate tîlhãritã, pe cele pline de febrã, pe cele dãruite lui Hamlet, pe cele închinate lui Homer, pe cele jertfite iubirii, arborilor, creionului, izoldelor violete. Rãmãsese doar cu bãtrînul Verlaine: ...Bunã dimineaþa, Verlaine, Ciudatul meu zeu ºi prieten – Bunã dimineaþa. Vor mai trece, Pînã ni s-or usca versurile, milenii treisprezece... Profet golit de Dumnezeu, plin de vuietul adîncurilor, înviforat ºi înalt visãtor, el a urcat în munþii galbeni ai Lunii, de unde zicea: o sã trimit, mã, niºte batoane de sulf din care sã-ºi facã o statuie fiecare secretar al Uniunii Scriitorilor care m-a þinut îndãrãtul uºilor, ca sã le putã mutra-n toate hotarele. Profet în deznãdejdea secolului douãzeci, el ºi-a rostit prin vreme amãgirile: Al meu e Arborele, a mea e legenda. FÃNUª NEAGU (fragment din volumul ,,Cartea cu prieteni”) A fost ctitor al multor biserici, zice Anonimul, ele au fost ridicate pe locul unor construcþii mai vechi „sau în continuarea unor lãcaºe existente”. Toate au fost ridicate din temelii de ªtefan pe locul unde a fost altãdatã o bisericã mai veche, cum este la Putna, dar n-a ridicat o construcþie „în continuarea unor lãcaºe existente”. În continuare, în nici un caz, fiind vorba de clãdiri care nu sînt exagerat de înalte. Dar, important nu este faptul cã ªtefan a ridicat bisericile sale pe locul altor construcþii, ci faptul cã prin arhitectura ctitoriilor lui, s-a creat un stil arhitectonic original, moldovenesc, pornind de la tradiþia localã ºi de la influenþele stilului gotic din Transilvania. Mai zice Anonimul cã aceste lãcaºuri i-au fost atribuite lui ªtefan, corect este sã se spunã cã ele sînt ale domnului, aºa cum o aratã pisaniile ºi tablourile votive în unele cazuri. În Anglia, de exemplu, s-a pãstrat ceva într-o catedralã goticã din vechea catedralã romanicã, cel mai ilustru exemplu fiind acela de la catedrala din Durham. Se pleca de la o construcþie foarte solidã, din care se puteau pãstra unele elemente de arhitecturã care erau foarte ingenioase. Dupã 1990, pe lîngã distrugerea industriei româneºti, obligînd astfel 3,5 milioane de români sã pãrãseascã þara, pentru a cîºtiga o pîine, paralel au fost atacate ºi minimalizate personalitãþile cele mai mari ale istoriei noastre. Þinta au reprezentat-o cele mai ilustre: Mircea cel Mare ºi ªtefan cel Mare. Înfrîngerea oºtilor formate din cavaleri occidentali de cãtre turci aratã cã Europa nu avea forþa necesarã, ca unitate de acþiune ºi ca organizare militarã, ca sã opreascã înaintarea otomanilor spre centrul Europei. Pe plan militar, Europa depãºeºte Imperiul otoman datoritã descoperirii, folosirii ºi perfecþionãrii armelor de foc abia în Secolul al XVI-lea. Datoritã unui armament mai bun, pe care turcii nu-l aveau, au putut europenii sã-l opreascã, în 1529 ºi în 1532, pe Soliman Magnificul sub zidurile Vienei. Pînã atunci, contribuþia româneascã a fost decisivã în a-i opri pe turci. N-o spun eu, ca sã mã mîndresc cã sînt român, urmaºul marilor

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Scriitorul Fãnuº Neagu, împreunã cu jurnalistul sportiv Ioan Chirilã, în tribuna unui stadion. Ce bine se simþea maestrul în lumea sportului, pe care a înnobilat-o prin cronici nepereche vreme de 40 de ani!

Sã batã clopotele de-nviere Sã batã clopotele de-nviere, Pãmîntul þãrii nu mai e pustiu, Noi, condamnaþii veºnici la tãcere, Carpaþilor le-aducem mîngîiere, Risipa noastrã este focul viu Incendii nesfîrºite or sã fie, Avem de ars întregul putregai, La tine-n bãtãturã, Românie, E prea mult viscol ºi-n acea stihie Au putrezit ºi gurile de rai Noroc cã mai existã sus, în munþi, Miracole ce-abia aºteaptã Sã treacã pragul altor nunþi... Tinerii lupi ºi urºii cei cãrunþi Vor sã sugrume zodia nedreaptã, Ce te-a þinut în gheare ca pe-o pradã, ªi-a subjugat tot globul pãmîntesc, E timpul deºteptãrii ºi-or sã vadã Intruºii cinici din ogradã De ce e-n stare neamul românesc Nu vã mai temeþi, se întorc strãmoºii! Ne curg ca untdelemnul prin artere, Sã aruncãm în focul viu leproºii, Sã cînte-n zori de zi cocoºii, Sã batã clopotele de-nviere... ADI SFINTEª, 7 noiembrie 2016

M I C R O S I O A N E

Caracterizare - Icar avea aripi, de s-a ridicat atît de sus? - Nu. Era, pur ºi simplu, om.

Cu sînge rece De trei ori i-a ieºit pisica neagrã în cale, pe cînd mergea spre magazin sã-l spargã. Dar el, nefiind superstiþios, a þinut drumul drept, pînã la puºcãrie.

Patrulater Împlinind 20 de ani, fata s-a cãsãtorit cu un bãrbat de 50 de ani. Sigur cã i s-a spus cã diferenþa e cam mare, dar, dupã un timp, tînãra femeie a împãrþit vîrsta soþului în 2 bãrbaþi a cîte 30 de ani. VASILE BÃRAN voievozi, au spus-o contemporanii. Dacã Mircea nu obþinea victoria de la Rovine, în 1395, turcii puteau înainta, ocolind cetatea Belgradului, care le stãtea în cale, ºi din Þara Româneascã puteau foarte uºor sã atace Ungaria, trupele lor putînd sã treacã prin Transilvania. În 1399, regele Sigismund al Ungariei îi chema pe nobilii unguri ca sã vinã ºi, împreunã, sã-l ajute pe Mircea, care era ameninþat de un atac turcesc, cãci dacã turcii ieºeau victorioºi, ar fi devenit o mare primejdie pentru regat. Sfîrºit MANOLE NEAGOE


Pag. a 6-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Lansare Atmosferã apãsãtoare, dar plinã de bucurii nebãnuite, pe care doar un paraºutist le poate percepe, le poate da viaþã, pentru a se bucura de ele, cînd va fi din nou cu picioarele pe pãmînt. În avion, liniºte deplinã. Nu se mai aude decît torsul liniºtit ºi regulat al motoarelor avionului, care transformã emoþiile paraºuriºtilor în adevãrate oaze de speranþã cã totul se va termina cu bine. Paraºutiºtii urmãresc cu atenþie fiecare miºcare a instructorului, pentru cã, din acel moment, se vor înþelege numai din semne. Fiecare aºteaptã ceva, ei ºtiu cã va aveni ordinul de la conducãtorul zborului pentru a pãrãsi avionul, ºi astfel începe adevãrata activitate a paraºutiºtilor, adicã lansarea în sine. Se aude în casca radio emisie-recepþie comanda: „Pregãtiþi pentru lansare!“. Toþi paraºutiºtii se ridicã în picioare, prind cu mîna stîngã cablul care va asigura deschiderea automatã a paraºutei ºi-l dau instructorului. Urmeazã comanda: „Lansaþi!“, care se lasã aºteptatã, lucru ce încordeazã nervii paraºutiºtilor. În sfîrºit, se aude comanda mult aºteptatã ºi pornesc spre uºa avionului, pentru a-l pãrãsi, ºi o fac cu uºurinþã, avînd încredere

Între trecut ºi prezent (7) Anii 1950 – 1955 Dupã foarte mulþi ani, cînd locuiam deja în Bucureºti, l-am dus pe soþul meu în comuna mea ca sã-mi cunoascã „rãdãcinile“. Ne-am întîlnit cu un om în vîrstã, care s-a bucurat foarte tare cînd m-a vãzut. Acesta i-a zis soþului meu: „Apãi domnule dragã, cã am auzit cã eºti domn mare, nu ºtiu cum se poartã cu dumneata domniºoara noastrã de la Primãrie, dar cît o fost în sat, tare mult ne-o ajutat. Pe mine m-o scãpat de la o concentrare de trei luni. Nu ºtiu cum o fãcut. S-a dus la Comisariatul Militar ºi m-o ºters de pe listã. I-am oferit niºte cercei de aur ºi m-o refuzat. N-o vrut sã-i ia“. ªi i-au dat cîteva lacrimi. Soþul meu era vizibil emoþionat, iar eu mã gîndeam: oare unde ar fi fost obrazul meu dacã luam cerceii, deºi în urechi aveam unii „de doi bani“. Regretatul poet Adrian Pãunescu venea des la noi, la Tiliºca, unde avea un unchi. Îi plãcea comuna ºi spunea: „Tiliºca e un sat românesc, atît de specific românesc, încît este un sat universal. Aºezat între munþi, într-o vale a lor, în aºa fel încît satul întreg pare o curte a munþilor dimprejur. Pãduri de brad dumnezeieºti înconjoarã, ca o coroanã, limitele satului ºi se aude parcã nu numai scurgerea rîului, ci ºi felul cum bate cîte un val care rostogoleºte cîte o piatrã stranie, care-ºi pierde echilibrul în apã. Aici respiri universul. Tiliºcanii muncesc din greu, dar trãiesc bine. Ei sînt ciobani ºi oile lor merg asupra þãrii ca norii. Dacã mergi în Tiliºca, parcã mergi într-un sat etern, pentru cã ei au crescut mereu aici. Valorile sale sînt universale. Un sat în care nu e nevoie de cuvinte“.

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MANIPULÃRII (4) Motto: „Arta supremã a rãzboiului este înfrîngerea inamicului, prin viclenie, fãrã luptã...”. (Sun Tzu) ªi cum orice minune nu þine decît trei zile, în scurt timp avea sã se iþeascã ºi reversul medaliei, partea nevãzutã a scenariului; românii, fericiþi cã au scãpat de „tiran”, încã savurau „cîºtigarea libertãþii”, pe ritmuri de „Lambada”, melodie sud-americanã transmisã cu ostentaþie de postul de radio ºi TV (pentru a confirma unul din principiile strategului chinez Sun Tzu: „slãbiþi voinþa luptãtorilor inamici prin cîntece ºi melodii senzuale” – Arta rãzboiului). ªi tot în ritm de „Lambada” începea distrugerea sistematicã a României. Primul pas consta în stigmatizarea Poporului Român, iar ocazia a venit foarte repede, prin comportamentul þiganilor români, care, odatã cu deschiderea graniþelor, în scurt timp aveau sã uimeascã Europa. Dar nu era suficient: una e sã vorbeºti despre þiganii români, ºi alta despre români, astfel cã s-a gãsit foarte repede soluþia: sã schimbe numele etnic din þigan în… rrom! Un atac mizerabil la identitatea Poporului Român ºi, totodatã, o crasã încãlcare a Constituþiei: „Statul recunoaºte ºi garanteazã persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea ºi la expri-

Polemici

în paraºutã, care a fost pregãtitã pentru lansare cu o grijã deosebitã ºi, totodatã, sînt încrezãtori în pregãtirea teoreticã ºi practicã fãcutã cu înalt profesionalism de cãtre ofiþerii comandanþi. Militarii paraºutiºti sînt mîndri cã de data aceasta comanda „Lansaþi!“ a venit direct de la comandantul unitãþii, colonel Grigore Boºtan, pe care-l respectã ºi îl iubesc totodatã, sentiment profund reciproc. Pesemne cã acesta este momentul psihologic, momentul sufletelor sincere, care creeazã acel climat de viaþã plãcutã, depãºind graniþele cazonului. Afarã e un spectacol mirific: pe bolta cereascã au înflorit ca niºte lalele uriaºe paraºutele militarilor, care, conform pregãtirii teoretice, îºi verificã materialul volant ºi se pregãtesc de aterizare, pe care o fac cu succes, datoritã miilor de exerciþii la sol cu aparate care au darul sã imite fazele lansãrii cu paraºuta. Dupã toate astea, militarii, sub comanda instructorilor, se pregãtesc de începerea misiunii de luptã. Pentru toate aceste lucruri minunate, mulþumim celor care au dat viaþã, pentru prima datã, paraºutismului militar, generalului Grigore Baºtan. Noi toþi, paraºutiºtii, înãlþãm o rugã cãtre Dumnezeu: Doamne, odihneºte-l în pace.

În noapte Mi-e greu cînd ºtiu cã eºti departe Atunci sufletul mi-e nins Gîndind mereu la tale ºoapte În noapte candela s-a stins. Sînt singur, plîng ºi pãtimesc De dor nestins, a mea mireasã În noapte nu te regãsesc Tu nu mai vrei sã-mi fi aleasã. De dor nebun, un foc s-aprinde Ferice sorþi în jurul sãu Speranþa sufletu-mi aprinde Mãreaþã, pleci cu-alesul tãu. Eºti fericitã ºi-mi zîmbeºti De fericire pari nebunã La mine nu te mai gîndeºti ªi-atunci, de ce mã þii de mînã? Mã vezi cã sînt nefericit De mila-mi jalea te cuprinde Dar, totul are un sfîrºit În noapte, candela se-aprinde. EMILIAN ªANDRU, ofiþer paraºutist

Pentru memoria lui Adrian Pãunescu, reamintesc poezia sa, ÎN PRISPA CASEI PÃRINTEªTI: „Oricît de mare ar fi lumea/ pe care zilnic o slujeºti,/ din cînd în cînd, ceva te-ntoarce/ în prispa casei pãrinteºti. Sînt toate cum le-a pus natura/ pe uliþi pruncii strigã veºti/ te-ntorci sã-þi regãseºti fiinþa/ în prispa casei pãrinteºti.// Pe-aici cãlca odatã mama/ cu pasul blînd, ca din poveºti/ acum doar umbra ei tresare/ în prispa casei pãrinteºti./ Puþine sînt acele clipe/ în care poþi sã te-odihneºti,/ în care poþi sa pui piciorul/ în prispa casei pãrinteºti.// Acum copil mi te închipui,/ de un deal te-nsufleþeºti, deodatã neamul tot încape/ în prispa casei pãrinteºti“. În acest sat, pudrat cu aer ozonat de un albastru sidefat, tradiþiile se respectã din moºi-strãmoºi. Sãliºte, Tiliºca, Rod, Poiana, Jina sînt comune de oieri. Curãþenia aici este „la ea acasã“. Nu gunoaie, nu cerºetori, nu cîini vagabonzi, iar noaptea, pe cerul înstelat, nepoluat se contureazã clar stelele strãlucitoare. De Sfînta Maria, pregãtirea pentru Sãrbãtoarea Oierilor era în toi. M-am dus la Primãrie, unde mi-am început activitatea profesionalã ºi unde am lucrat 5 ani. Am intrat cu emoþie în biroul meu, iar în minte s-au derulat zilele petrecute acolo, nunþile ciobãneºti la care am participat, mai ales pentru cã eram ofiþer al Stãrii Civile, oficiind cãsãtoriile. Mesele erau îmbelºugate. Pentru aceste ocazii, se tãiau doi porci, un viþel, 40 de gãini grase. Sarmalele se fierbeau în oale de lut foarte mari. Se coceau un cuptor de cozonaci cu nucã ºi sute de prãjituri. Nu lipseau brînza de burduf în coajã de brad, slãnina, ceapa ºi palinca bãtrînã. Se petrecea pînã dimineaþa, cînd se servea ciorba de potroace, acrã, pentru a trece mahmureala. ªi azi e la fel. Soþul meu a rãmas profund impresionat de Sãrbãtoarea Oierilor, la care ne-a invitat primarul, care ºtia cã am lucrat acolo. Cu amabilitate, ne-a invitat la

Conferinþa „Proiectele Judeþului Sibiu în dezbatere la Tiliºca“, unde au participat oficialitãþi sibiene, specializate în creºterea oilor ºi în integrarea europeanã. Era prezent ºi un primar din Franþa, ºi primarii din comunele din Mãrginimea Sibiului. A urmat parada portului popular. Invitaþi la prînz la Cãminul Cultural, mesele îmbelºugate te îmbiau sã iei loc. Palinca a dezlegat toate limbile. Platourile încãrcate au rãmas, curînd, „curate“. Bulzul cu brînzã învelit în staniol pentru a se pãstra fierbinte, alãturi de balmoºul ciobãnesc ºi tocãniþa de oaie, vinul busuioc ºi cozonacul cu nucã au înveselit ºi împrietenit pe toatã lumea. Ne cunoºteam „de cînd lumea“. Înainte de a ne aºeza la masã, preotul comunei a zis „Tatãl Nostru“, însoþit de toþi participanþii. Din moºistrãmoºi, tiliºcanii nu se aºazã la masã înainte de a spune „Tatãl Nostru“ ºi de a face semnul Sfintei Cruci pe pita coaptã în cuptorul cu lemne, pe vatrã. La orele 15, ne-am dus la petrecerea oierilor. La capãtul satului, pe o pajiºte verde, mesele de lemn de brad, cu bãnci, erau aproape toate ocupate de mesenii care aduceau de la grãtarele încinse fripturi, mici, cîrnaþi, copane de pui. Berea curgea „gîrlã“, iar pe o scenã improvizatã se desfãºurau spectacole artistice susþinute de Ansamblul „Junii Sibiului“, „Fluieraºii din Jina“ etc. Fetele - „Ilene Cosînzene“ în frumoase costume naþionale - dansau cu junii pãrînd cã plutesc. Aceste fete, pentru tot aurul din lume n-ar dansa în costum de baie, þinutã în care unele „domniºoare“, aflate pe litoral, au mers la VOT. Lumi diferite. Bunul-simþ are, ºi el, o limitã. Pe acest picior de plai, colþiºor pierdut de Rai, troneazã în ruine Cetatea Dacã, pentru a nu putea fi contestatã originea noastrã. (va urma) LILIANA TETELEA

marea identitãþii lor etnice, culturale, lingvistice ºi religioase”. (Constituþia României, art. 6.1). Deºi veche de 2.500 de ani, arta rãzboiului este valabilã ºi acum, numai cã e mult mai perfecþionatã, ºi chiar a atins sublimul. De peste un sfert de secol, România este þinta unui rãzboi imagologic, ale cãrui atacuri constau în acþiuni de denigrare, denaturare a realitãþii ºi intoxicare sistematicã, prin mesaje subliminale, în doze mici, aparent inofensive, uneori banale - pentru a putea fi asimilate cît mai uºor, dar cu efect de picãturã chinezeascã, avînd drept scop pervertirea conºtiinþei. Mesaje transmise de „oameni de bine ºi de bunãcredinþã”, slugi ale noului sistem, care se înghesuiau la televiziune pentru a da lecþii de democraþie românilor, adicã urmaºilor acelora care, cu zece mii de ani în urmã, puneau bazele primei civilizaþii, ºi, implicit, primei democraþii din istoria umanitãþii. Dar românul trebuia denigrat, umilit, stigmatizat. Prin tributul de sînge vãrsat în timpul evenimentelor din decembrie ’89 (regizate de oculta mondialã), România intrase pe scena europeanã prin uºa din faþã, iar acest fapt nu convenea liderilor planetari. Românului trebuia sã i se inoculeze sentimentul de culpabilitate - vinovat de a fi rãbdat cu stoicism „comunismul” („somnul raþiunii naºte monºtri”) - în realitate, un sistem elaborat tot în Occident, comunismul nefiind altceva decît o testare a viitoarei globalizãri. De asemenea, trebuia sã i se cultive sentimentul de inferioritate, servilismul, cãciulirea în faþa Occidentalului, care (din dragoste pentru el!)

venea sã investeascã în România (orice strãin cu 50 de dolari în buzunar putea sã-ºi deschidã o afacere - rezultatele se vãd!). „Românul nu are mentalitatea occidentalului” (acum o au majoritatea... din nefericire!); „românul nu are cultul muncii, aºa cum îl are muncitorul occidental” (nu întîmplãtor, în iarna lui ’90, la mitingurile din Piaþa Victoriei se striga „noi muncim, nu gîndim” (pãi, dacã tot nu gîndeam, ce rost mai avea industria care, oricum, era un „morman de fiare?); „românul este hoþ” - o demonstrau etnicii noºtri deveniþi „rromi”, motiv pentru care francezii, „fraþii noºtri de ginte latinã”, nu scãpau nici o ocazie de a ne numi „þiganii Europei”, confirmarea intoxicãrii venind din partea cîntãreþei americane de muzicã pop Cyndi Lauper, care, venind în România ºi coborînd din avion, se arãta entuziasmatã de a fi ajuns în „þara þiganilor”. Circula în acea perioadã ºi o... „glumã”, pe care unii mult prea „inteligenþi” o considerau „foarte tare”: „Frumoasã-i România, pãcat cã e locuitã de români”! „Tare” sau nu, cert este cã exprimã o realitate, de fapt douã: prima ar fi cã, într-adevãr, România este frumoasã, dar ºi bogatã (de douã mii de ani, odatã cu „civilizarea” romanã, este furatã încontinuu, ºi încã mai are resurse); cealaltã realitate este cã românii sînt incomozi în spaþiul carpatic, adicã sînt în plus! Nu întîmplãtor, ne confruntãm cu un exod de proporþii, milioane de români plecînd, din disperare, pentru a-ºi gãsi un loc de muncã în strãinãtate. (va urma) SINEL TUDOSIE


Pag. a 7-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Centenarul unui mare patriot: poetul-erou Constantin T. Stoika (2) ªtefan Stoika a fost primul ofiþer român care a tradus din opera lui Shakespeare (1844) ºi a colaborat cu creaþii originale ºi traduceri la „Curierul de ambe sexe“, al lui Heliade Rãdulescu. Fost paºoptist, ia parte activã la mãreþul eveniment al Unirii din 1859. Fiind în vîrstã, nu participã direct la Rãzboiul pentru Cucerirea Independenþei Neamului, dar familia sa este reprezentatã de cei 2 feciori mai mari – Nicolae ºi ªtefan - care adaugã noi lauri cununii de glorie ºi vitejie moºtenitã de la strãbuni. Prin tot ceea ce a fãcut, ªtefan Stoika, bunicul poetului erou Constantin Stoika, rãmîne o figurã luminoasã în istoria României moderne. Celuilalt bunic, dinspre mamã, al poetului-erou, Constantin Canella Ciorogîrleanu (1820-1886), i se atribuie, în viaþa culturalã a Buzãului, merite mai mari decît tatãlui sãu, pitarul Costache Canella. A fost învãþãtor la una dintre ºcolile oraºului, în perioada 1851-1857, de unde demisioneazã, ca semn de protest la adresa autoritãþilor pentru lipsa de interes faþã de condiþiile materiale precare existente în ºcoli. A înfiinþat un pension în care se predau ºi limbile francezã, italianã ºi elenã, o veritabilã ºcoalã de culturã generalã, prima de acest fel din oraº. Este ºi autorul primului „Dicþionar de sinonime“ ºi întemeietorul, la Buzãu, al publicaþiei „Independinþa românã“, prima gazetã politico-culturalã a Buzãului (o gazetã bisericeascã realizase, însã, în 1839, ºi episcopul cãrturar Dionisie Romano) A fost paºoptist ºi prieten cu Heliade Rãdulescu. Se pare cã impetuoasa aspiraþie spre culturã a lui Constantin Canella Ciorogîrleanu s-a transmis ºi nepotului, Constantin T. Stoika, prin intermediul fiicei sale, Irene, care s-a cãsãtorit cu Titus ªtefan Stoika, unul dintre numeroºii fii ai polcovnicului ªtefan Stoika. Din cãsãtoria lui Titus cu Irene au rezultat 6 bãieþi, din care 2 au decedat de la vîrste fragede, rãmînînd în viaþã 4: Cezar, Costel (Constantin), Titus, Nicolae, care s-au iubit ºi s-au ajutat reciproc cu o perseverenþã rar întîlnitã. Dupã terminarea Liceului Sf. Sava, tatãl poetului, Titus ªtefan Stoika, mîndru de nobleþea spiþei, pleacã la Paris ºi se înscrie la ªcoala Naþionalã de Poduri ºi ªosele. În paralel, se angajeazã ca ziarist la cotidianul „L’intransigent“, unde þine rubrica „Viaþa muncitoreascã“. În 1888, se angajeazã ca voluntar în Regimentul I colonial francez, care lupta împotriva berberilor insurgenþi, dar se îmbolnãveºte de febrã tifoidã, dupã care se întoarce în þarã, unde conduce mai multe publicaþii în diferite localitãþi. Este unul dintre spiritele progresiste ºi deschise spre ideile noi, un promotor ºi vajnic apãrãtor al democraþiei. Familia Stoika, prin tot ceea ce a fãcut, s-a situat pe linia tradiþiilor celor mai progresiste ale Poporului Român. Constantin T. Stoika a manifestat, încã de foarte tînãr, afinitãþi speciale cãtre literaturã, mama sa, Irene, fiind cea care i-a cãlãuzit paºii în acest domeniu. Încã din timpul studiilor liceale, începute la Buzãu, continuate la Braºov ºi apoi la Piteºti

(localitãþi legate de locul de muncã al tatãlui ), s-a remarcat ca un poet original, traducãtor înnãscut, excelent portretist, prolific critic literar, cu fler ºi multã fineþe în observaþii, alternate cu judecãþi de profundã analizã estetico-psihologicã. Dovedeºte reale calitãþi de director de revistã, dar mai ales de harnic colaborator al publicaþiilor importante ale timpului: „Noua revistã românã“, „Neamul românesc literar“, „Viaþa nouã“, conduse (în ordine) de Constantin Rãdulescu-Motru, Nicolae Iorga ºi Ovid Densusianu. Constantin T. Stoika a debutat cu versuri (1909) la revista „Curierul Liceului“, din Ploieºti, unde a colaborat pînã în 1912. La Piteºti, înfiinþeazã revista „Tinerimea literarã ºi artisticã“ (1909-1910), unde redacteazã ºi publicã - împreunã cu fratele sãu Cezar - poezii, articole literare, prozã, semnate cu pseudonimul Delaziliºte (dupã numele moºiei Ziliºteanca a bunicului dinspre mamã), folosit ºi la placheta de debut, „Licãriri“, apãrutã la Buzãu, în 1910. Dedicate mamei sale, versurile sînt strãbãtute de o nostalgie prematurã, de voluptatea singurãtãþii ºi a visãrii. Ulterior, poetul va considera aceste versuri ca pe „niºte fructe care mai trebuiau lãsate sã se coacã“. Notãm, din perioada studenþiei, alte reviste la care a colaborat: „Vãpaia“, „Rampa“, „Versuri ºi prozã“, „Flacãra“ etc. La 22 de ani, publica, în revista „Poezia“, versuri proprii ºi analize de texte dupã scrierile lui Gala Galaction, Mihai Codreanu, Panait Cerna, Dimitrie Anghel. Scrie ºi despre Ovid Densusianu, care i-a fost profesor, l-a remarcat, sprijinit ºi încurajat; l-a fãcut membru al cenaclului literar de pe lîngã revista „Viaþa nouã“, unde era director. Aici ºi-a publicat Constantin T. Stoika cea mai mare parte a operei sale. Promotor al modernismului, crezul sãu era cã poezia nouã, influenþatã de simbolism, dã, prin disecarea lirismului, o mai mare energie ºi un plus de cunoaºtere a creativitãþii, fapt ce o determinã sã fie aptã de a face din vers „o apoteozã a vieþii“. Traduce din marii poeþi latini, publicînd tragedia în 3 acte „Oedip ºi Sfinxul“, în revista „Viaþa nouã“, în anul 1914. Alexandru Macedonski nota cã poetul Constantin T. Stoika „a deºirat, unele dupã altele, mãrgãritarele ºi pietrele scumpe ale propriei tinereþi, îmbãtatã de armonii ºi de tot ce este mai înãlþãtor“. În 1914, împreunã cu Perpessicius, primeºte „Premiul Hillel“. Pe lîngã volumul „Licãriri“ ºi „Un profil feminin: Carmen Sylva“, Piteºti,1912, sã amintim excelentul jurnal de campanie „Însemnãri din zilele de luptã“, ediþie îngrijitã de Titus T. Stoika, prefaþã de Ovid Densusianu, Bucureºti, 1977; douã volume de „Poezii“, recuperate prin bunãvoinþa fraþilor Cezar ºi Titus, unul apãrut la Chiºinãu, în 1928, celãlalt, la Bucureºti, sub îngrijirea ºi prefaþa lui D. Murãraºu, în 1973. La acestea se adaugã numeroase traduceri, studii despre poezia nouã, alte creaþii rãmase în manuscris sau risipite prin diverse reviste. O activitate febrilã ºi rodnicã frîntã brutal de aripa nemiloasã a morþii dictatã de primului rãzboi mondial. Ca ºi pe cea a colegului sãu de generaþie, poetul de aceeaºi facturã spiritualã, Mihai Saulescu (1888-1916). Sfîrºit IOAN STOICA

„Uniunea Europeanã scîrþîie din toate încheieturile“ (3) - interviu cu dl. prof. univ. dr. Corvin Lupu * M.A.M.: Vedeþi o legãturã între eforturile de globalizare ºi criza refugiaþilor ºi imigranþilor? * C.L.: Este clar cã frîna principalã în calea globalizãrii (dominaþiei mondiale iudeo-americane), þinta prioritarã a distrugerii naþiunilor este Europa, cea asupra cãreia se exercitã autoritatea iudeo-americanã în cea mai mare mãsurã. Chiar ºi aceastã aducere a milioane de musulmani peste popoarele europene, cu forþa, prin abuz, face parte tot din proiectul de distrugere a naþiunilor europene, nucleele naþionale ºi naþionaliste fiind cele care salveazã naþiunile ºi etniile majoritare. Pe mãsurã ce Franþa, învinsã total în al II-lea rãzboi mondial, a fost refãcutã de americani, a fost datã pe mîini evreieºti ºi iatã cã astãzi poporul francez a fost invadat de milioane de tot felul de negri, galbeni, musulmani etc., al cãror loc ar trebui sã fie în þãrile lor, nu în Europa. Desigur, situaþia aceasta este ºi un revers al unei medalii vechi: ºase dintre statele vesteuropene au stãpînit imperii coloniale, care acopereau cea mai mare parte din Globul pãmîntesc. Sute de ani, colonialiºtii europeni au jefuit coloniile, lãsîndu-le sãrace ºi înapoiate, cu mici elite slugarnice ºi profitoare, cu ajutorul cãrora au perpetuat transferul de prosperitate spre Europa. De aici sînt ºi decalajele. Unii au muncit sã-ºi asigure cele necesare, iar alþii au jefuit coloniile. Acum, aceºtia, într-adevãr, ar avea obligaþia moralã sã-i primeascã la ei pe cetãþenii fostelor colonii pe care le-au jefuit ºi sãrãcit. Revenind la întrebarea dumneavoastrã, eu sînt de acord cu Donald Trump, care a spus cã britanicii „ºi-au luat þara înapoi”. Cred cã în viitor acest proces de destrãmare a U.E. va continua ºi vor ieºi ºi alte þãri din Uniune. Problema recunoaºterii largi a eºecului proiectului U.E. este doar o chestiune de timp.

Din pãcate, deocamdatã nu vãd decît mesaje unidirecþionale la diriguitorii politici ai României ºi la propagandiºtii regimului de la Bruxelles, din România. Cea mai arogantã ºi evident nedemocraticã, ce aratã adevãrata faþã a lui Mugur Isãrescu, este declaraþia B.N.R. care îºi exprimã speranþa cã Parlamentul Marii Britanii va ignora referendumul! Din punct de vedere politic, din perspectiva acestui regim politic, declaraþia ar trebui sã atragã destituirea imediatã a lui Isãrescu ca duºman al democraþiei. Cum sã ignori voinþa unui popor? În fine, eu vorbesc teoretic, pentru cã, practic, voinþa Poporului Român este manipulatã ºi ignoratã permanent, ceea ce Isãrescu ºi ºtie, ºi face. Printre rînduri ºi din informaþiile mele, constat cã existã o preocupare ca România sã fie menþinutã în chingile care o fixeazã la cheremul corporaþiilor internaþionale, care îi sug resursele naturale ºi umane, o menþin în sãrãcie, exportã ilegal profitul, plãtesc Statului Român un minimum de taxe ºi impozite ºi obþin facilitãþi maxime de la administraþia României. * M.A.M.: Cum vedeþi dumneavoastrã ieºirea Marii Britanii din U.E. din perspectiva României? * C.L.: Nu cred cã România va fi afectatã în bine sau în rãu de ieºirea Marii Britanii din U.E. Cît despre cetãþenii români de acolo, nici ei nu vor fi afectaþi. Ei sînt fie specialiºti de valoare, fie muncitori care se vînd ieftin. O forþã de muncã ieftinã ºi calificatã vrea oricine. La aºa ceva nu renunþã nimeni. Copii români minunaþi au plecat în Anglia. Nu se vor mai întoarce. Este o pierdere geneticã colosalã! Pleacã valorile ºi tinerii capabili ºi rãmîn sã procreeze mediocrii ºi slabii. Aceasta este cea mai mare problemã a etniei române pe care opinia publicã, mereu neatentã, nu

Sindromul Stockholm (urmare din pag. 1) Ei nu vor schimbare, pentru cã au ajuns sã creadã cã cei care-i conduc acum, chiar spre un dezastru, reprezintã singura lor speranþã spre singuranþã. Ei simt cã nevolile lor sînt mai puþin importante decît nevoile celor care-i mint de ani de zile ºi îºi dedicã timpul ºi votul celor care, de fapt, i-au luat ostatici încã de la mijlocul secolului trecut. Încearcã sã participi la alegeri, încearcã sã fii independent, ºi vei fi întrebat de toþi: cine eºti mata ºi cu ce te fãleºti? Uite, îl avem pe Ponta, avem un Ungureanu, ei bãieþi deºtepþi, aduºi la noi în casã prin televizorul atotcunoscãtor, cine eºti tu sã ne tulburi liniºtea? Nu vei capta atenþia nimãnui, pentru ei nu exiºti. Ca sã fii onorat de mulþime, trebuie sã fi furat ceva, sã fii puþin corupt, sau sã fi fost mãcar într-un Serviciu. Ca sã te bucuri de atenþie, ai nevoie de un dosar penal, de un viol fãcut prin tinereþe, sau mãcar sã fii intrat mãcar o datã în patul unei persoane de acelaºi sex cu tine. Ca sã poþi sã ajungi sã faci un bine unei naþiuni aflate în mrejele televizorului, ai nevoie de mult tupeu, ceva nesimþire ºi eventual un implant de silicon. România, cu sau fãrã voia ei, a devenit ostatica unui grup de oameni, a unei clase sociale, a unui aliniament doi al vechiului regim, ºi nu are sã fie lãsatã prea curînd liberã. Românul, ca individ, priveºte la cei care-i vorbesc din televizor ºi a renunþat sã mai gîndeascã pentru el sau pentru comunitatea lui. E paralizat în propria fricã, îi este teamã de necunoscut ºi gîndeºte cã e mai bine cu hoþii pe care-i cunoaºte decît sã vinã un altul, care cine ºtie ce poate sã-i facã. Sîntem o naþiune ostaticã, aºa cum am spus, propriei frici sau, mai degrabã, unei comoditãþi generate de frica de schimbare. „Îi avem pe ei, ºtim cã furã, dar mãcar sînt ai noºtri”, cam asta a devenit lozinca multor români alãturi de care mergem în aceste zile. Înainte de a respinge din start orice inþiativã a unui grup sau a unei persoane sã îºi asume responsabilitatea politicã, trebuie sã ne gîndim la ce mari fapte de eroism ºi vitejie au fãcut cei care, de zeci de ani, stau la cîrma þãrii. Puneþi numele lor pe o foaie de hîrtie ºi, în dreptul fiecãruia, scrieþi ce au fãcut pentru naþiune, ce au fãcut pentru tine ºi ce au fãcut pentru ei. La final, trageþi o linie ºi vedeþi care, de fapt, este adevãrul.

o percepe la adevãrata ei valoare. Ar fi bine ca mulþi dintre tinerii de etnie românã care se aflã în Marea Britanie, rãmaºi fãrã burse de la guvernul britanic, sã se întoarcã în România. Cred cã este nevoie de urgenþã sã se ia mãsuri, chiar împotriva voinþei Comisiei Europene, în favoarea încurajãrii cu mãsuri importante a revenirii românilor de valoare în România, fie ei muncitori sau intelectuali. Dar guvernanþii de la Bucureºti, aserviþi strãinilor, poartã grija românilor plecaþi în lumea largã ºi îi neglijeazã grav pe cei rãmaºi în þarã, determinînd continuarea exodului, sau încurajîndu-l direct, cum a fãcut Bãsescu, care le-a spus sã plece. Cît despre þiganii cerºetori ºi infractori, pe aceia, posibil ºi probabil, ni-i vor trimite nouã înapoi, ne vor certa pentru ei, cerîndu-ne sã îi integrãm, cum a fãcut Sarkozy cînd trimitea la Bucureºti avioane întregi pline numai cu þigani. Ulterior, mulþi dintre ei s-au întors în Franþa, unde spuneau cã „sãrãcia-i mai bogatã”. Pe de altã parte, România are alte probleme. Ea trebuie sã aibã proiecte alternative de multiple feluri ºi nu prea are cine sã le facã. Astfel, consilierii români ºi strãini de la Cotroceni, SRI, SIE ºi de la guvern sînt aserviþi unor forþe strãine. România trebuie sã se elibereze de stãpînirea strãinã ºi sã ajungã sã ia cea mai mare parte din decizii singurã, în conformitate cu propriile interese. Are modele foarte bune, în primul rînd vecinele noastre, Ungaria ºi Polonia, state-model în ceea ce priveºte promovarea intereselor naþionale. Dar, desigur, minoritarii care conduc la Bucureºti nu vor face treaba aceasta. Deci, ne rãmîne sã aºteptãm, sau sã acþionãm pentru vremuri mai bune, cînd românii vor decide ei, nu minoritarii sau români jidoviþi. * M.A.M.: Domnule profesor, vã mulþumesc pentru amabilitatea cu care mi-aþi rãspuns ºi sper ca prin acest interviu sã deschidem calea pentru dialoguri periodice, cu subiecte cît mai interesante pentru cititorii noºtri. Sfîrºit (Interviu realizat de Marius Albin MARINESCU)


Pag. a 8-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (45) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE - NOU, LA VREMEA RESTAURÃRII, ÎNTRE ANII 1965 ºi 1987 (2) Proiectul propriu-zis a fost întocmit în trei variante ºi a fost supus atenþiei Consiliului Eparhial, care l-a avizat favorabil la data de 31 iulie 1969, dupã care a fost trimis Direcþiei de Arhitecturã ºi Sistematizare, menþionîndu-se ca loc de organizare a ºantierului „spaþiul din jurul bisericii”, întrucît „terenul din jurul bisericii (actuala curte a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou) este proprietatea necontestatã a bisericii”, lucrãrile efectuîndu-se „în regie proprie a instituþiei, prin beneficiarul lucrãrii Parohia Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti”. În cele din urmã, Comitetul Executiv al Fostului Stat Popular al oraºului Bucureºti a emis Autorizaþia nr. 76 B, din 23 septembrie 1969, pentru executarea lucrãrii la biserica monument istoric, în varianta II S.T.E. În actul respectiv s-a subliniat grija pentru monument de care trebuiau sã dea dovadã „beneficiarul, proiectantul ºi executantul”, sub îndrumarea Comisiei Monumentelor Istorice, totalul valorii de deviz fiind de 4.871.000 lei. Lucrarea de restaurare a bisericii s-a dovedit a fi o operã dificilã, din cauza existenþei unor defecþiuni de construcþie ascunse de la temelie pînã la acoperiº, turlele fiind cãzute încã de la cutremurul de pãmînt din noiembrie 1940. De la acea datã, arhitectura bisericii, ca urmare a reparaþiilor succesive, mai pãstra, în anul 1969, numai o parte din elementele originale ale arhitecturii brâncoveneºti. Spre exemplu, a fost redatã cota iniþialã a monumentului, prin identificarea corniºei meºterilor brâncoveni, ce fusese ridicatã ulterior de cãtre Villacrosse, cu 0,60 -1,00 m, iar la exterior a fost îndepãrtatã depunerea din jurul bisericii a unui strat de umpluturã, variind între 1,35 metri (pe latura de nord) ºi

circa 1,55 metri (pe cea de sud), care înãlþase nivelul de cãlcare a terenului din jurul bisericii. Erau modificate atît înfãþiºarea exterioarã, cît ºi cea interioarã a lãcaºului. Astfel, din podoabele arhitectonice vechi se mai pãstrau brîul ºi ancadramentele ferestrelor lãcaºului, care, în timpul reparaþiilor fãcute de cãtre arhitectul Villacrosse, fuseserã lãrgite ºi încheiate cu arce semicirculare, iar în interiorul bisericii mai erau vizibile consolele, menite sã susþinã naºterile arcelor pe care se reazemã bolþile. Pentru înlãturarea acestor deficienþe, echipe de lucrãtori, conduºi de cãtre specialiºti, au început lucrarea de la subteran pînã la acoperiº. Se dorea aflarea mai întîi a cauzelor distrugerii turlelor ºi fisurãrii zidurilor, iar pentru refacerea pridvorului - fragmente din coloanele sale, pentru a ºti cum sã le reproducã pe cele originale. Mai întîi, lucrãtorii au înlãturat pãmîntul de umpluturã din jurul bisericii, provenit de la dãrîmãturile provocate de incendiul din 1847 ºi alte cataclisme, aºa cum s-a constatat arheologic. Apoi, pentru a lucra la refacerea pridvorului, ei au asigurat accesul în bisericã printr-o uºã provizorie, modificînd golul unei ferestre laterale. Dimensiunile ºi poziþia pridvorului au fost stabilite în baza constatãrilor fãcute prin sondajele arheologice din anul 1966, ca ºi prin valorificarea imaginilor bisericii din gravurile lui M. Buchner, Michele Bouquet ºi Auguste Raffet. Dupã amplasarea celor cinci trepte ale scãrilor, ce permit accesul spre interiorul pridvorului, a fost realizatã podeaua placatã cu travertin, la acelaºi nivel de cãlcare cu cel din interiorul bisericii. Pridvorul ºi-a recãpãtat, astfel, forma iniþialã, brâncoveneascã, de dreptunghi larg, dispus transversal pe axul longitudinal al bisericii, mãrginit pe trei laturi ale construcþiei de un parapet din piatrã traforatã, bogat ornamentat cu motive vegetale, iar la distanþe egale fiind amplasatã acvila Þãrii Româneºti, cu crucea în plisc.

Pãrintele Ilie Cleopa, predicã la Duminica a XXIV-a dupã Rusalii despre cei adormiþi în Hristos (1) Iubiþi credincioºi, În Sfînta Evanghelie de astãzi aþi auzit despre douã minuni mari ºi preaslãvite, pe care le-a fãcut Domnul Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Una cu vindecarea femeii care era în curgerea sîngelui de doisprezece ani, iar alta cu învierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum. În predica de azi vom vorbi despre cei adormiþi în Domnul. Dar mai întîi sã ne punem o întrebare. Pentru care pricinã a zis Mîntuitorul cãtre cei care erau de faþã ºi plîngeau dupã fiica lui Iair, care murise: Nu plîngeþi; nu a murit, ci doarme (Luca 8, 52). Iatã rãspunsul: Acest cuvînt l-a zis Mîntuitorul ca sã ne arate cã, dupã venirea Sa cu trupul în lume, toþi cei care vor crede în El ºi vor face poruncile Lui nu vor mai muri cu sufletul. Chiar de mor cu trupul, ei sînt vii înaintea Lui, dupã cum ºi în alt loc al Sfintei Evanghelii ne-a spus Hristos: Cel ce va crede întru Mine, chiar de ar muri, viu va fi (Ioan 11, 25). Adicã, unii ca aceºtia numai cu trupul sînt adormiþi, iar nu ºi cu sufletul. Acest adevãr ni-l aratã pe larg ºi marele Apostol Pavel, care zice: Fraþilor, despre cei care au adormit, nu voiesc sã fiþi în neºtiinþã ca sã nu vã întristaþi ca de ceilalþi, care nu au nãdejde (I Tesaloniceni 4, 13). Care sînt cei ce nu au nãdejde? Sînt cei care cred cã odatã cu moartea trupului, moare ºi sufletul ºi cã niciodatã nu vor mai învia cei morþi ai lor, precum au fost ºi sînt pãgînii închinãtorii de idoli ºi toate popoarele care nu cred în Hristos ºi în învierea Lui din morþi. Noi, însã, credem cã Iisus a murit ºi a înviat. ªi, la fel credem cã Dumnezeu pe cei adormiþi întru Iisus îi va aduce la învierea cea de apoi, împreunã cu El (I Tesaloniceni 4, 14). Cãci dacã am murit împreunã cu Hristos, credem cã vom vieþui împreunã cu El (Romani 6, 8; I Corinteni 15, 49). Cît despre cei morþi în credinþa în Iisus Hristos, ei nu sînt morþi, ci adormiþi, aºa cum adevereºte Sfînta ºi dumnezeiasca Scripturã, care zice: Hristos a înviat din morþi, fiind începãtura învierii celor adormiþi (I Corinteni 15, 20). Vedeþi cã nu zice: începãtura învierii celor morþi, ci a acelor adormiþi? Aºadar, prealuminat ne aratã aceste mãrturii ale Sfintei Scripturi cã cei care mor cu credinþa în Iisus Hristos nu sînt „morþi”, cãci dupã cum nu putem zice

unui om ce doarme cã este mort, tot aºa ºi celor ce au adormit în Hristos nu le putem spune cã sînt morþi, ci adormiþi. Aceºtia, la judecata de apoi, se vor scula ºi vor avea mãrturie de la Hristos înaintea Tatãlui, despre credinþa lor cea dreaptã ºi despre faptele lor cele bune (Matei 10, 32; 25, 34; Luca 12, 8; Apocalipsa 3, 5). Aºa a adormit în Hristos Sfîntul întîiul mucenic ºi arhidiacon ªtefan, fiind ucis cu pietre de cãtre iudei pentru mãrturisirea lui Iisus Hristos, care se ruga ºi zicea: „Doamne Iisuse, primeºte duhul meu!”. ªi îngenunchind a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pãcatul acesta! ªi zicînd acestea a adormit (Fapte 7, 59-60). Aºa au adormit milioane de sfinþi ºi martiri care au crezut ºi au mãrturisit pe Hristos ºi care nu sînt morþi, ci adormiþi în Hristos pînã la obºteasca înviere. Iubiþi credincioºi, Dupã ce aþi auzit cã toþi cei care mor cu credinþã statornicã în numele lui Iisus Hristos nu sînt morþi, ci adormiþi, este bine sã arãtãm ºi în ce fel vor învia cei adormiþi în Hristos. Trebuie sã ºtiþi ºi sã înþelegeþi cã toþi cei adormiþi în Hristos nu se vor scula la judecata viitoare, tot aºa cum au fost cînd au murit cu trupul. Nu, cu adevãrat nu. Avem atîtea mãrturii în Sfînta Scripturã despre acest lucru cã la judecata de apoi, cu mare prefacere se vor schimba trupurile celor adormiþi în Hristos ºi cu însuºiri ºi daruri preaminunate se vor îmbrãca atunci. Pe aceste însuºiri ºi daruri ale trupurilor celor adormiþi în Hristos ni le aratã Marele Apostol Pavel, zicînd: Seamãnã-se întru stricãciune, scula-se-va întru slavã; seamãnã-se întru slãbiciune, scula-se-va întru putere; seamãnã-se trup firesc, scula-se-va trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 42-44). Apoi, arãtînd cã este trup firesc ºi trup duhovnicesc, zice: Este trup firesc, este ºi trup duhovnicesc. De aici înþelegem cã trupurile drepþilor la judecata cea viitoare vor strãluci ca soarele, dupã cum a zis Domnul Însuºi: Atunci drepþii vor strãluci ca soarele întru împãrãþia Tatãlui lor (Matei 13, 43). Mai trebuie sã ºtim cã preaminunatã va fi atunci acea uºurime ºi lesne miºcare a trupurilor drepþilor. Atunci ei se vor purta cu iuþeala fulgerelor în orice parte a lumii ºi ca gîndul vor zbura din cer ºi vor veni la mormintele ºi la trupurile lor (Uºa pocãinþei, Braºov, 1812, Cartea a II-a, p. 85 ºi Cartea a IV-a, p. 254).

Pildã creºtinã „Am gãsit comoara!“ Familia era foarte sãracã. Cearta dintre cei doi soþi era o practicã la ordinea zilei. În afarã de ceartã, copiii nu auzeau altceva. Într-o zi, un creºtin din sat a intrat în casa lor ºi a fost martorul unei mari neînþelegeri. Soþul s-a scuzat ºi a zis: „Problema la noi este banul; orice lipsã este un prilej de ceartã”. Vizitatorul a vãzut pe raft o Biblie mare ºi a spus pe un ton convingãtor: „Prietenii mei, voi aveþi o comoarã! Voi puteþi deveni cea mai fericitã familie din sat”. Cu aceste cuvinte tainice, ºi-a luat rãmas bun de la cei doi soþi. Întrebîndu-se ce puteau însemna acele cuvinte, au început sã caute prin casã, dar nu au gãsit nici o comoarã. Cei doi au gîndit cã vizitatorul a fãcut o glumã cu ei. Dar, într-o dimineaþã, privirea femeii a cãzut pe Biblia de pe raft, a ºters-o de praf ºi a deschis-o. Deodatã privirea i-a fost atrasã de versetul: „Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur ºi argint“ (Psalm 119.72), pe care mama ei îl repeta mereu. Cînd soþul a venit acasã, i-a spus: „Am gãsit comoara; este aici, în aceastã Carte. Sã începem sã o citim!”. Dupã un timp, cei doi au gãsit pacea cu Dumnezeu prin acceptarea Mîntuitorului în viaþa lor. Ordinea ºi cumpãtarea în cheltuirea banilor a fãcut ca liniºtea sã se aºtearnã în cãminul lor. Din aceastã structurã se înalþã 14 coloane (8 frontale) sculptate în torsadã, ce susþin 7 arcade; accesul se face printre cele douã coloane centrale. Pãrþile laterale au cîte trei coloane identice cu cele frontale ºi cîte o intrare. Boltirea pridvorului a fost realizatã cu o semicalotã centralã din beton armat, situatã în axul bisericii ºi sprijinitã pe douã arce laterale, care ºi ele se descarcã pe zidurile pridvorului, la fel ca la biserica palatului brâncovenesc de la Mogoºoaia, Biserica Sfîntul Nicolae din Fãgãraº, ori biserica fostei mînãstiri din Rîmnicul-Sãrat. Acoperiºul pridvorului a fost realizat la acelaºi nivel cu restul acoperiºului bisericii, iar podeaua acestuia este realizatã din piatrã travertin. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU Nici o întîrziere nu li se va pricinui lor din greutatea duhovniceºtilor trupuri. De aceea înþeleptul Solomon cu scînteile focului a asemãnat pe drepþi, zicînd: Ca scînteile prin foc vor fugi (Înþelepciunea lui Solomon 3, 7); cãci scînteile focului cînd se împrãºtie de vînt, pretutindenea cu mare lesnire se risipesc. Încã vor avea în vremea aceea trupurile drepþilor mare ºi covîrºitoare subþirãtate, încît vor trece prin celelalte trupuri ºi prin orice fel de materie, asemenea cu trupul Domnului dupã înviere, care a trecut prin piatra mormîntului ºi prin uºile încuiate ale ucenicilor cu mare lesnire ºi fãrã de nici o oprire. Dar, fraþii mei, cine poate spune cîtã bucurie ºi cîtã mirare va fi atunci cînd aceste suflete duhovniceºti ºi slãvite vor veni din cer la judecata viitoare, cu ochii lor plini de luminã ºi de bucurie, ºi vor cãuta pe pãmînt trupurile lor. Ce fel de vorbire se va face împreunã atunci între sufletele ºi trupurile lor? Cîte dulci ºi sfinte sãrutãri, cîte duhovniceºti îmbrãþiºãri vor face atunci sufletele cãtre trupurile lor cu care au vieþuit pe pãmînt? Atunci va zice sufletul cãtre trupul sãu, cuvîntul cel din Sfînta Scripturã: Cît de frumos eºti dragul meu, ºi cît de drãgãstos eºti tu (Cîntarea Cîntãrilor 1, 15). Iubitul meu este alb ºi rumen ºi întru zeci de mii este întîiul. Trandafirii mirositori sînt obrajii lui, strat de ierburi aromate, iar buzele lui la fel cu crinii roºii (Cîntarea Cîntãrilor 5, 10-13). Dupã aceste convorbiri va zice sufletul cãtre trupul sãu: „Vino, trupule, prietenul meu din mãruntaie sã ne unim unul cu altul împreunã, ca un mire cu mireasa sa, cã iatã iarna a trecut ºi s-a sfîrºit, iar grindinile, furtunile ºi tulburãrile lumii nu mai sînt. Bunãtãþile cerurilor se gãtesc, bucurã-te, dar, fratele meu, împreunã locuitorule. Acum Dumnezeu a dat sfîrºit dorului meu celui de mult pe care îl aveam de a mã întîlni ºi de a mã uni cu tine. Cîte osteneli am suferit noi împreunã pe pãmînt, cîte scîrbe, cîte suferinþe, cîte lacrimi am vãrsat împreunã, cîte privegheri, cîte dureri am rãbdat împreunã cînd eram în viaþa cea de pe pãmînt ºi suspinam dupã viaþa cea veºnicã? Dar acum, moartea s-a pierdut, patimile s-au prãpãdit, a sosit viaþa ºi învierea, nestricãciunea ºi odihna. Unde ai fost atîþia ani, unde atîta vreme ai locuit? Ci, o Dumnezeule, cum trupul acesta al meu zãcea în groapa oaselor celor fãrã de suflare, iar eu umblam plimbîndu-mã prin rai, îndulcindu-mã din parte din frumuseþile lui pentru puþina mea dare de platã!“. (va urma)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 9-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Pictura medievalã care spune povestea Huniazilor este în mare pericol (2) Legenda Corvinilor Legenda înrudirii lui Ioan de Hunedoara cu regele Sigismund dateazã din vremea sa, însã cel care ar fi contribuit cel mai mult la rãspîndirea legendei a fost cronicarul ºi tipograful Gaspar Heltai, în 1574. Heltai afirma cã ar fi auzit povestea de la un fost curtean al familiei Huniazilor ºi o prezenta în felul urmãtor: „Regele Sigismund, care era ºi împãratul Germaniei, se desfãta în aventuri amoroase. Într-un timp, petrecînd în Ardeal, ca sã-i treacã de urît, face cunoºtinþã cu o fatã de valah, amãgind-o. Înainte de sosirea noului musafir, regele era silit sã plece, însã mai înainte se îngriji de fatã ºi de reputaþia ei ºi o mãritã dupã un nobil valah, dîndu-i totodatã un inel de recunoaºtere, cu care sã-l trimitã pe noul-nãscut la dînsul. Cu sosirea în lume a micului Ioan, mama descoperã totul bãrbatului sãu, care, fiind bun la inimã, se liniºteºte în toate, iar cei doi soþi aºteaptã cu nerãbdare acel moment cînd vor trimite copilul la monarhul-tatã, în palatul imperial plin de strãlucire. O întîmplare curioasã era cît pe-aici sã punã capãt frumoaselor nãdejdi. Într-o zi, copilul, jucîndu-se în braþele mamei cu inelul strãlucitor, acela fu rãpit de un hoþ de corb, care zbura pe acolo ºi dispãru cu el. La rugãminþile repetate ale mamei, bãrbatul pleacã dupã pasãrea hrãpãreaþã ºi sãgetînd-o aduce obiectul furat. Mai tîrziu, Ioan, cu inelul mîntuit în mod miraculos, se prezintã Monarhului-pãrinte, care-l primeºte cu amabilitate ºi-i dãruieºte cetãþi ºi sate”, scria profesorul Teodor Popa, citîndul pe Gaºpar Heltai, în volumul Iancu Corvin de Hunedoara (1928).

Proiectul de restaurare, singura ºansã a picturilor Proiectul de restaurare a Castelului Corvinilor, depus de Primãria Hunedoara la Agenþia de Dezvoltare Regionalã Vest, prevedea ºi restaurarea picturilor ºi zugrãvelilor interioare ale monumentului, însã iniþial a fost respins de ADR Vest. „Am primit o adresã de la Agenþia de Dezvoltare Regionalã Vest, în care am fost înºtiinþaþi cã a fost respinsã cererea de finanþare, pentru încãlcarea a cel puþin zece criterii privind elaborarea acestuia”, informa recent Dan Bobouþanu, primarul Hunedoarei. Conducerea primãriei sperã, însã, cã, într-un final, în urma contestaþiei depuse la Autoritatea de Management pentru Programul Operaþional Regional, cererea de finanþare a investiþiei în restaurarea castelului, estimatã la 5 milioane de euro, sã fie declaratã eligibilã. Dacã proiectul nu va fi aprobat, soarta picturilor care împodobeau sãlile ºi turnurile castelului se anunþã sumbrã. Potrivit proiectului, urmau, printre altele, sã aibã loc lucrãri de eliminare a igrasiei din pereþii Castelului Corvinilor, adiacenþi curþilor interioare, lucrãri de igienizare, curãþire, plombare, rostuire, de desfacere a tencuielilor de ciment ºi de refacere a acestora cu tencuieli ºi zugrãveli respirante pe bazã de var, restaurãri ale picturilor ºi recondiþionãri ale elementelor de tîmplãrie, lucrãri de restaurare a tavanelor de lemn, precum ºi de revizuire totalã a instalaþiilor. În 2014, administraþia localã din Hunedoara a reuºit, din fonduri proprii, sã înlocuiascã doar o parte a þiglãriei de pe Castelul Corvinilor, Palatul Bethlen ºi Turnul Toboºarilor, costurile pentru continuarea lucãrilor fiind dificil de acoperit de la bugetul local. Sfîrºit DANIEL GUÞÃ

LUMEA VIITOARE

Problemele oamenilor în vîrstã sînt adesea grave, dar rareori interesante (2) Aceste aºteptãri reduse de ambele pãrþi au ca rezultat un soi de impas, în care vîrstnicii îºi joacã rolul de sursã de nesfîrºite bombãneli, în vreme ce tinerii ascultã în silã ºi încearcã sã-ºi îndeplineascã obligaþiile faþã de pãrinþi ºi de bunici, avînd cu ei un contact minim. Traiul separat ºi mult temuta mutare într-o instituþie pentru îngrijirea bãtrînilor sînt douã semne obiºnuite ale excluderii ºi marginalizãrii care însoþesc frecvent bãtrîneþea. De fapt, stratificarea societãþii pe liniile de vîrstã este una dintre împãrþirile cele mai rigide, depãºind adesea separãrile produse de educaþie, avere ºi clasã socialã. Cînd vîrstnicii sînt încã rezonabil de activi, apare un soi de migraþie voluntarã cãtre locuri cu climã mai caldã, unde se adunã în „comunitãþi de pensionari“. Florida ºi sud-vestul sînt cele mai frecvente destinaþii. Adesea bãtrînii preferã sã trãiascã în locuri care exclud persoanele sub o anumitã vîrstã, de obicei 50 de ani. Efectul acestei autosegregãri este sã le permitã vîrstnicilor sã participe la ocupaþiile stupide pe care le asociem cu îmbãtrînirea: bingo, golf ºi „orele de exerciþii fizice“, care constau în miºcãri atît de lente, încît sfideazã scopul lor. Ceea ce, practic, lipseºte este contactul cu tinerii, în afara vizitelor obligatorii ale familiei, precum ºi orice urmã de stimulare intelectualã, despre care s-a dovedit cã, uneori, întîrzie instalarea demenþei.

MOZAIC

Evoluþia tehnologiei poate provoca distrugerea omenirii? (1) Noul serial ,,Westworld“ prezintã povestea unei lumi tematice din Vestul Sãlbatic, în care oamenii pot interacþiona cu roboþii. În afarã de firul narativ din serial, acesta aduce în discuþie anumite întrebãri despre interacþiunea omului cu tehnologia.

Oamenii trãiesc într-un simulator? Toate personajele din simulator îºi trãiesc fiecare zi fãrã sã ºtie cã, de fapt, se aflã într-un simulator realizat de designerii parcului tematic. Filozofii ºi fizicienii afirmã cã, în lumea noastrã, se poate dovedi cã nu ne aflãm într-un simulator. Însã, persoanele care cred în aceastã afirmaþie susþin cã, dacã ar descoperi o eroare din sistem, oamenii ar putea evada din simulator.

Putem controla inteligenþa artificialã? În serial, personajele din simulator se trezesc de fiecare datã cînd acesta este restartat ºi îºi reiau activitãþile zilnice, pînã cînd un om real interacþioneazã cu el. Eroarea descoperitã în simulatorul din film este redatã de faptul cã personajele încep sã-ºi reaminteascã momentele dureroase din trecut, cum ar fi violurile, uciderile sau bãtãile. Eroarea ar fi provenit din îmbunãtãþirea unui program creat de fondatorul parcului, dr. Robert Ford. Cercetãtorii din prezent considerã cã inteligenþa artificialã nu ar putea scãpa de sub control. De asemenea, sînt foarte puþine maºinãrii care s-ar putea comporta sau ar putea vorbi precum oamenii.

Cît de departe ne aflãm de realitatea din serialul „Westworld?“ În serial, corpul roboþilor este creat cu ajutorul unei imprimante 3D, dintr-o soluþie gelatinoasã albã. În acel material s-ar putea afla nanoboþi sau ar putea fi un tip de þesut modificat genetic. În lumea realã, însã, nu existã astfel de materiale, dar inginerii ºi cercetãtorii lucreazã din greu la crearea roboþilor care sã parã oameni reali.

Ce este conºtiinþa? Cofondatorul parcului, Arnold, este obsedat de crearea conºtiinþei. Acesta a îmbunãtãþit ,,gazdele“ cu trãsãturi precum memoria sau interesul personal. Crearea conºtiinþei este complicatã, deoarece cercetãtorii încã nu ºtiu ce zonã din corp este responsabilã pentru conºtiinþa de sine. (va urma) BUSINESS INSIDER

Relaþia dintre generaþii este grav afectatã de plîngerile (însoþite adesea de ideea cã sînt neglijaþi) care alcãtuiesc conversaþia multor vîrstnici. Cunosc mulþi oameni care au ajuns sã urascã apelurile telefonice de la pãrinþi, mai ales rãspunsul acestora la întrebarea „Ce mai faci?“. Ce poate fi mai puþin interesant ºi mai descurajant decît un pomelnic de junghiuri, dureri ºi probleme intestinale, oferit pe tonul morocãnos al celor care îºi dau seama cã suferinþele lor nu pot fi vindecate ºi se tot agraveazã? Consider cã statutul de pãrinte, un angajament voluntar, nu implicã o obligaþie reciprocã a celor tineri - fie sã-ºi trãiascã viaþa dupã placul pãrinþilor, fie sã ne asculte la nesfîrºit protestele despre ravagiile produse de timp. De fapt, sînt de pãrere cã bãtrînii au datoria sã sufere pierderile aduse de bãtrîneþe cu maximum de bunãvoinþã ºi de hotãrîre, ºi sã nu impunã propriile neplãceri celor care îi iubesc. Una din principalele sarcini ale pãrinþilor este ca pe tot parcursul vieþii lor sã le transmitã tinerilor optimism. Orice alte obligaþii am avea faþã de copiii noºtri, convingerea cã putem obþine fericirea, în ciuda tuturor pierderilor ºi stãrilor de nesiguranþã pe care le conþine viaþa, este cel mai mare dar care poate trece de la o generaþie la alta. La fel ca toate valorile pe care dorim sã le transmitem copiilor noºtri onestitate, dãruire, empatie, respect, sîrguinþã – importanþa supremã a speranþei se învaþã din exemple. Mulþi bãtrîni pomenesc de senzaþia de invizibilitate, resimþitã ºi de alte minoritãþi. Aceasta se concretizeazã în faptul cã sînt ignoraþi de vînzãtorii din magazine, cã observã puþine reflectãri favorabile ale lor în cultura

Sfatul medicului

Ce este Boala Kienbock? Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele DR. TAREK NAZER private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS. Boala Kienbock este o afecþiune care se caracterizeazã prin necroza þesutului osos de la nivelul osului semilunar al mîinii, din cauza scãderii aportului de sînge. Acesta este unul dintre cele 8 oase care formeazã „carpul mîinii”. Oasele sînt dispuse pe douã rînduri, unul proximal ºi celãlalt distal, iar osul semilunar este situat în partea centralã a bazei încheieturii mîinii.

Care sînt cauzele? Cauzele acestei boli sînt încã necunoscute, însã se pot menþiona anumiþi factori care ar predispune la apariþia bolii. Aceºtia sînt modificãrile aportului de sînge, modificãrile scheletului osos, traumatismele ºi scurtarea ulnei (unul din oasele antebraþului).

Cum se manifestã? Simptomele debuteazã, în general, cu durere, care creºte treptat în intensitate, fiind localizatã în zona osului semilunar. În final, se produce edem în partea de sus a încheieturii mîinii, care poate deveni rigidã.

Cum se pune diagnosticul? În stadiile incipiente, diagnosticul poate fi stabilit în urma istoricului medical, examenului clinic ºi a examenului radiologic. Sînt necesare examene imagistice complementare, de tipul rezonanþei magnetice pentru evaluarea aportului de sînge la nivelul osului semilunar ºi stabilirea diagnosticului.

Care este tratamentul? În stadiile incipiente ale afecþiunii, tratamentul constã în imobilizare. În cazurile avansate este necesarã intervenþia chirurgicalã pentru reducerea presiunii asupra osului semilunar sau pentru revascularizarea acestuia. www.artroscopiedegenunchi.ro

popularã, cã devin obiectul unor vizite ºi apeluri telefonice fãcute din obligaþie de membrii familiei ºi, mai presus de toate, cã nu mai sînt trataþi ca ºi cum ar avea de spus ceva folositor. Aceastã ultimã percepþie, cã nimeni nu-i mai ascultã, este cea mai exasperantã pentru vîrstnici. Conversaþia insuportabil de plictisitoare pe care le-o impun, de obicei, bãtrînii celor tineri este un fel de rãzbunare pentru senzaþia de desconsiderare ºi lipsã de importanþã încercatã de mulþi bãtrîni. „Îmbãtrînirea nu e o treabã pentru fandosiþi“ este o atestare corectã a situaþiei grele cu care se confruntã bãtrînii, într-o societate obsedatã de tinereþe. Poate cã obligaþia noastrã supremã este sã suportãm loviturile fizice ºi psihice care însoþesc îmbãtrînirea cu o demnitate care exclude autocompãtimirea. Îþi poþi pãstra speranþa în faþa insultelor la adresa individualitãþii noastre pe care ni le aduce timpul? Întrucît curajul nu este o virtute distribuitã în mod egal la tineri, nu ne putem aºtepta sã se manifeste în mod uniform la vîrstnici. Însã îl recunoaºtem ºi îl preþuim atunci cînd îl vedem. Capacitatea de a ne contempla netulburaþi dispariþia iminentã ne dã ºansa de a fi, în cele din urmã, viteji. Dacã ne putem pãstra buna dispoziþie ºi interesul faþã de alþii chiar ºi cînd se trage cortina, le oferim un lucru de o valoare inestimabilã celor care rãmîn în viaþã. Prin aceasta ne îndeplinim obligaþia finalã faþã de ei ºi ne exprimãm recunoºtinþa pentru darul vieþii pe care, fãrã sã-l meritãm, l-am primit ºi de care ne-am bucurat atîta vreme. Sfîrºit Dr. GORDON LIVINGSTON


Pag. a 10-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.! COMUNICAT DE PRESÃ

Florin Zamfirescu candideazã pe listele PRM Vîlcea

tice naþionalist-patriotice, care a fost întotdeauna coloana vertebralã a acestei organizaþii politice. „Campania PRM se doreºte a fi neconflictualã. Dorim ca toþi cei care ne vor vota sã fie conºtienþi cã naþionalismul autentic, iubirea de þarã ºi patriotismul promovate de noi vor fi însoþite ºi de lupta împotriva corupþiei ºi a sãrãciei”, a mai declarat Valentin Vasilescu, adãugînd cã „naþiunea românã a avut enorm de mult de suferit în ulimii 35 de ani ºi este timpul ca vremea sacrificiilor sã apunã. Tinerele generaþii nu mai trebuie sacrificate pe altarul unor interese obscure”. Partidul România Mare se prezintã în alegeri cu o echipã tînãrã, cu un mesaj modern, precum ºi cu dorinþa de a impune patriotismul ca paradigmã în viaþa politicã din România. Patriotismul, lupta împotriva corupþiei ºi a sãrãciei, precum ºi readucerea bunului-simþ în politica dîmboviþeanã se aflã printre principalele obiective ale PRM. Recentele alegeri din Statele Unite ale Americii au demonstrat cã nici o estimare fãcutã în birouri nu poate învinge realitatea ºi nemulþumirile acumulate în timp, faþã de ierarhizãri artificiale ºi reguli amorfe ale unor aºa-zise dinastii politice. „Sîntem siguri, însã, cã de aceastã datã românii vor lua un exemplu de la americani, iar la alegerile din 11 decembrie, vor vota inteligent, trimiþînd acasã clanurile politice din România”, a încheiat Valentin Vasilescu. Biroul de Presã al PRM

Morile de Vînt ale Înfrîngerii

Se vede cã nenumãratele dosare penale fãcute pe numele sãu de DNA ºi trimiterea în judecatã pentru fapte de corupþie l-au fãcut pe Sebastian Ghiþã sã se agaþe cu dinþii de cîºtigarea unui nou mandat de parlamentar, de data asta pe listele Partidului România Unitã, o formaþiune politicã fãrã ideologie, cu membri teleportaþi de la PSD, cu alte cuvinte, nãscutã moartã ºi þinutã puþin în agonie prin perfuziile financiare ale patronului RTV. Aºadar, naþionalismul PRU este unul comercial, iar þinta manevrelor de culise puse la cale de mogulul Sebastian Ghiþã, vicepreºedinte al ca ºi inexistentului Partid România Unitã, nu putea fi decît PRM, singurul partid naþionalist autentic, cu electorat, tradiþie parlamentarã ºi doctrinã. Ghiþã a fost ºcolit în rele de Viorel Hrebenciuc la PSD ºi lipsa sa elementarã de culturã politicã este compensatã de milioanele cu care vinde ºi cumpãrã pe oricine. Cum în competiþia directã pe culoarul naþionalist, PRM obþine de 5-7 ori scorul de maximum 1%, cu care este cotat PRU, Ghiþã ºi-a propus sã elimine din cursã PRM, înainte de începerea competiþiei propriu-zise. Trãdãtorul, cu care a bãtut palma Sebastian Ghiþã, a fost Gicã Agrigoroaie, preºedintele organizaþiei PRM Covasna, momit, probabil, cu bani ºi un loc de muncã la firmele mogulului, pentru a elimina PRM de pe buletinul de vot în judeþul Covasna. Gicã Agrigoroaie a refuzat sã depunã listele de candidaþi PRM la Biroul Electoral de

Circumscripþie, minþîndu-l cu neruºinare pe Emil Cãpîlnaº, vicepreºedinte al PRM, cã acestea, dupã ce au fost trimise de la Bucureºti cu poºta rapidã, n-au ajuns la el. L-au contrazis angajaþii Fan Curier din Sfîntu Gheorghe, care au notificat cãtre sediul PRM faptul cã, ajunºi la domiciliul lui Gicã Agrigoroaie, acesta a returnat plicul cu listele de candidaþi ºi împuternicirea de depunere a listelor la Biroul Electoral de Circumscripþie. Agrigoroaie, ca un ticãlos, n-a avut nici mãcar bunul-simþ sã-ºi dea demisia din PRM, sau sã anunþe conducerea PRM cã joacã de multã vreme pentru un alt partid. Lipsa de caracter la lipsã de caracter trage, ºi cum trãdarea pentru Sebastian Ghiþã reprezintã o virtute, Gicã Agrigoroaie a fost pus pe primul loc la Camera Deputaþilor pe listele PRU Covasna. Sub bagheta aceluiaºi sforar, Sebastian Ghiþã, preºedinþii de filiale PRU au fost puºi sã conteste, pe bandã rulantã, listele de candidaþi ale PRM în toatã þara. Ca sã ºtie toatã lumea, cîntãciosul imberb Mihai Sturzu, un posibil fan al Conchitei Wurst, femeia cu barbã de la Eurovision, paraºutat de la PSD la PRU, în calitate de preºedinte al PRU Braºov, pur ºi simplu l-a hãituit în instanþe pe colegul nostru Vasea Carchelean, preºedintele PRM Braºov, cu contestaþii, care de care mai absurde. Numai cã PRM-ului i se potriveºte mãnuºã o vorbã veche româneascã: Nu mor caii cînd vor cîinii! VALENTIN VASILESCU

Lumea se transformã. Valorile sînt în schimbare ºi economia „duduie” pe loc, alimentatã doar de propria noastrã lãcomie. Consumul ia locul cititului, iar Google înlocuieºte creierul. Nu mai dorim sã acumulãm, nu mai dorim sã dezbatem. Vrem doar sã arãtãm bine ºi sã devenim furnizori de frunte ai firmelor de salubritate. Pe mãsurã ce pe alte meleaguri se cultivã dragostea de culturã ºi fiecare tînãr devine un avanpost intelectual al viitorului, noi defilãm cu un tineret poziþionat pe marginea prãpastiei. Sîntem o naþiune aflatã în derivã. Valorile, ºi aºa firave, au fost decimate. Pe mãsurã ce trec anii, nu mai ºtim clar cine sîntem ºi cum am ajuns sã trãim pe aceste meleaguri. Asistãm nepãsãtori la distrugerea propriei culturi ºi, mai rãu, adesea chiar contribuim la asta, cu sau fãrã intenþie. Cei care vin sã spunã cã nu e bine, sînt puºi la zid ºi împroºcaþi cu noroi. În timp ce alte naþiuni îºi strîng rîndurile, conducãtorii noºtri ne vînd pe nimic, doar pentru ca ei sã rãmînã în funcþii. Merg din Poartã în Poartã, promit, cã nu dau de la ei, ºi se întorc acasã ca mari eliberatori. Noi am devenit din naþiune - colonie. Poate cã am fi acceptat acest lucru, dar parcã e trist sã fii ºi sãrac, ºi fãrã demnitate. Devenim rãi fãrã sã ne fi nãscut aºa, devenim violenþi fãrã sã dorim asta. Noi, ca neam, genetic, sîntem oameni buni. Cum am ajuns sã fim atît de nepoliticoºi? Naþiunea este rãguºitã. România traverseazã o perioadã tristã a istoriei, o zonã gri, a cãrei evoluþie în viitor nimeni nu o poate prezice. Cum are sã se vorbeascã peste 100 de ani despre acest mileniu? Cum vor fi împãrþite civilizaþiile atunci? Va mai exista România, sau vom fi supermarketul Europei, locul unde ni se va oferi posibilitatea de a fi „modele”: sã arãtãm bine, sã consumãm bine, sã muncim bine ºi sã zîmbim tîmp atunci cînd sîntem întrebaþi cine sîntem, de fapt. Problema realã pe care o vãd – ºi în a cãrei existenþã cred în totalitate – este cã noi, acum, nu mai avem un sistem corect de referinþã la care sã ne raportãm. Zilnic, în tot ceea ce facem, ne raportãm la diverse repere, le ºtim mereu cã sînt acolo ºi, în fiecare zi, drumul spre casã este în siguranþã. Extrapolînd, în 1989, România ºi-a schimbat atît ºoferul, cît ºi motorizarea. Am schimbat traseul, drumul este nemarcat ºi bîjbîim pe culoarele unei Europe pe zi trece mai pretenþioase. Reperele noastre, ca naþiune, s-au schimbat, dar cele care trebuiau sã le înlocuiascã pe cele vechi încã se lasã aºteptate. Profitînd de somnul naþiunii, Sistemul care þine zãbala îºi pune la adãpost membrii ºi ne îndobitoceºte îndeajuns viitorul, în speranþa cã, într-o zi, vom deveni legume perfect manevrabile. Omul de rînd, cel care duce pe umeri greul, nu ºtie la ce sã se mai raporteze. Am spus mereu cã naþiunea care acum investeºte în Educaþie va conduce lumea peste 100 de ani. Nu este cazul nostru. Sistemul instalat la putere nu a investit în ultimii 26 de ani decît în blazare, frustrare, acumulare de stres ºi îngrijorare. Speranþa cã o sã vinã iar vremea cînd o sã putem face ceva a murit de multã vreme. Cînd cei care pot face deosebirea dintre ce am fost ºi ce am ajuns vor fi morþi, naþiunea românã va fi condamnatã la mulþi ani de întuneric. TANO

UN PUNCT DE VEDERE

Gabriel Firea, la postul de televiziune România TV, cum cã „PRM nu participã la alegerile parlamentare“, afirmaþie formulatã în mod repetat, justificã aplicarea art. 1381/1385 Cod Civil. Vom cere obligarea doamnei Gabriela Firea la plata prejudiciului. De asemenea, vom pretinde ca, din fonduri proprii, sã plãteascã difuzarea pe postul de televiziune România TV a afirmaþiei: „PRM participã la alegerile parlamentare. Afirmaþia mea a fost, iniþial, eronatã ºi contrarã adevãrului“. Postul de televiziune România TV trebuie sã publice, zilnic, un text de dezminþire a faptelor ilicite îndreptate împotriva PRM. În temeiul aceloraºi legi civile, vom chema în judecatã organizaþiile PRU, prin reprezentanþii legali, alãturi de susþinãtorii din postul de televiziune România TV, respectiv aceia care

au formulat, cu rea-credinþã, contestaþii împotriva organizaþiilor PRM ºi a reprezentanþilor lor legali ºi care au fost, toate, respinse de cãtre instanþe. Dovada se va face cu sentinþele pronunþate, fiind vorba de cel puþin 200 de ore de participare la procese de contestare, respectiv o ºicanã evidentã. În procesele amintite, PRM va prezenta ºi cazurile Agrigoroaie, dar ºi cazurile de la Neamþ, Mureº ºi de la alte Curþi de Apel, ca dovadã certã de ticluire a unor pretexte mincinoase împotriva organizaþiilor PRM. Vom cere publicarea în presã, pe cheltuiala învinuiþilor, a unor anunþuri care sã sublinieze încãlcarea legii civile de cãtre pîrîþi. Prezentul articol þine loc de notificare pentru punere în întîrziere. Avocat NESTOR CÃLIN, Filiala PRM Galaþi

Bucureºti, 9 noiembrie 2016: Partidul România Mare (PRM) s-a lansat în cursa electoralã pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Cu toatã opoziþia unor partide, a cãror moralitate, dar ºi naþionalism comercial nu mai pãcãlesc pe nimeni, Partidul România Mare va candida în 38 de circumscripþii electorale, dintr-un total de 42. „Ultimul proces a fost cîºtigat, repectiv cel în care se contestã chiar dreptul de candidat al maestrului Florin Zamfirescu, care, aºa cum se ºtie, deschide lista pentru Senat în judeþul Vîlcea”, a declarat Valentin Vasilescu, directorul de campanie electoralã a PRM, precizînd cã „în ciuda unui atac concertat din partea unor partide-balama, PRM a cîºtigat pe un front larg, dovedind cã este un partid puternic, cu organizaþii ºi membri dedicaþi, dar ºi cã îndeplineºte absolut toate criteriile legale ºi morale pentru a accede în Parlamentul României”. Partidul România Mare a fost, este ºi va fi singurul partid autentic naþionalist din România. În ciuda dezinformãrilor premeditate pe care partidele aºazis naþionaliste le propagã în spaþiul public, PRM rãmîne foarte bine poziþionat, datoritã forþei structurilor sale din teritoriu, cît ºi doctrinei sale auten-

Listele de candidaþi ale Partidului România Mare, þinta unui atac banditesc, pus la cale de Sebastian Ghiþã

Încercãri nedemne de zãdãrnicire a participãrii PRM la alegerile parlamentare 2016 PRM cere, în mod ferm, repararea prejudiciului conform art. 1381 Cod Civil. Conform legii enunþate: „orice prejudiciu dã dreptul la reparaþie. Dreptul la reparaþie se naºte din ziua cauzãrii prejudiciului, chiar dacã acest drept nu poate fi valorificat imediat. Cauzele ºi împrejurãrile care au adus certe prejudicii PRM în legãturã cu alegerile au fost cîteva, iar acestea s-au încadrat la art. 1381/1385 Cod Civil. Afirmaþia publicã a doamnei primar


Pag. a 11-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Partidul România Mare, tribunã de luptã a milioane de români patrioþi Începe campania electoralã pentru alegerile parlamentare ale anului 2016. Revista „România Mare“ îºi propune sã reproducã materiale de la începuturile partidului, dar ºi despre acþiunile umanitare ale Fundaþiei România Mare, patronatã de Corneliu Vadim Tudor

PROIECT DE STATUT DEFINIREA ªI COMPONENÞA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

Art. 1 - Partidul România Mare este exponentul idealurilor naþionale ºi al intereselor social-economice ale celor mai largi categorii de cetãþeni ai României. Art. 2 - Partidul România Mare este un partid de centru-stînga, legal constituit, organizat la scara întregii þãri. Sediul central al Partidului România Mare este în Municipiul Bucureºti. Organul de presã al partidului este suplimentul politic ale revistei „România Mare“. Art. 3 - Însemnul Partidului România Mare este vulturul cruciat brâncovenesc, sigiliu unic pentru ºtampilã, antet, carnete de membru ºi alte documente oficiale. Art. 4 - Membru al Partidului România Mare poate deveni orice cetãþean al României, care a împlinit vîrsta de 16 ani: - fãrã deosebire de naþionalitate, sex, confesiune religioasã, de fosta apartenenþã politicã; - este de acord cu Statutul ºi Programul partidului; - participã efectiv la realizarea lor, potrivit dispoziþiilor statutare ºi programatice ale partidului. Pot fi membri colectivi ai partidului ºi acele formaþiuni politice sau organizaþii care fac dovada constituirii în mod legal ºi recunosc Programul ºi Statutul Partidului România Mare. Membrii individuali ai Partidului România Mare trebuie sã plãteascã o cotizaþie lunarã. Membrii colectivi vor plãti o taxã de afiliere care se stabileºte, dupã caz, de cãtre Consiliul Coordonator al partidului. Art. 5 - Partidul România Mare are douã categorii de membri: a) activi; b) simpatizanþi. Membrii activi sînt cei care împlinesc toate condiþiile art. 4 al Statutului Partidului România Mare. Membrii simpatizanþi sînt cei care aderã numai la declaraþia de principii a Partidului România Mare. Art. 6 - Partidul România Mare nu primeºte în rîndurile sale pe cei care au desfãºurat activitãþi dovedite împotriva statului român ºi a idealurilor sale naþionale, precum ºi pe cei care au comis acte antisociale ºi au fost privaþi, prin hotãrîre judecãtoreascã, de drepturi civile. Art. 7 - Calitatea de membru al Partidului România Mare se pierde prin: a) cerere de retragere; b) excludere; c) radiere. Excluderea se hotãrãºte în Adunarea Generalã a organizaþiei teritoriale cu majoritate simplã de voturi. Excluderea se opereazã în cazurile în care se produc sau se dovedesc fapte ºi activitãþi care nu concordã cu prevederile art. 4. Radierea se hotãrãºte în cazul inactivitãþilor prelungite ºi nemotivate, de cãtre conducerea organizaþiei teritoriale, ºi se aduce la cunoºtinþa Adunãrii Generale. Atît radierile, cît ºi excluderile sînt comunicate ierarhic organizaþiilor centrale pentru informare ºi ratificare. Art. 8 - Înscrierea membrilor de partid se face în organizaþiile locale ºi se valideazã (ca ºi retragerile, excluderile ºi radierile) de cãtre organizaþia judeþeanã. Art. 9 - Partidul România Mare acceptã în cadrul sãu ºi organizaþii ale partidului constituite în diaspora românã, dacã acestea recunosc statutul, programul, strategia ºi tactica partidului ºi participã efectiv la realizarea lor. Art. 10 - Membrii individuali ai partidului au dreptul sã-ºi exprime liber opiniile, sã fie informaþi asupra activitãþilor primordiale ale partidului, sã participe la

acestea, sã propunã ºi sã fie propuºi candidaþi pentru Parlament ºi organele locale ale puterii de stat, sã aleagã ºi sã fie aleºi în organele de conducere ale partidului. Toþi membrii partidului au obligaþia sã întãreascã partidul ºi sã participe, cu bunã-credinþã, la activitatea acestuia. Art. 11 - Partidul constituie organizaþii teritoriale comunale, orãºeneºti sau municipale. O organizaþie este formatã din persoane care au domiciliul în localitãþile respective sau în acelaºi judeþ. În Capitalã, se vor constitui organizaþii la nivelul Municipiului ºi al Sectoarelor. Art. 12 - Organizaþia localã a Partidului România Mare se constituie din cel puþin 10 membri. Organul suprem de conducere este Adunarea Generalã a organizaþiei locale, care desemneazã, cu majoritate simplã, un preºedinte ºi un casier. În cazul unor organizaþii cu un numãr mai mare de 20 de membri, Adunarea Generalã stabileºte un numãr corespunzãtor de funcþiuni ºi de membri ai conducerii. Art. 13 - Organul conducãtor la nivel judeþean este Conferinþa judeþeanã a Partidului România Mare, la care participã delegaþii organizaþiilor locale din judeþ, care aleg un Consiliu judeþean, un preºedinte al Consiliului judeþean, un vicepreºedinte ºi celelalte funcþii ale Consiliului, în raport cu numãrul membrilor organizaþiilor locale din judeþ. Art. 14 - Consiliul judeþean coordoneazã activitatea organizaþiilor locale judeþene, participã la Congresul pe þarã al partidului ºi la alegerea Consiliul Coordonator ºi rãspunde pentru activitatea desfãºuratã faþã de acesta. Art. 15 - Consiliul Coordonator al Partidului România Mare este organul de îndrumare al organizaþiilor judeþene ºi de aplicare a mãsurilor hotãrîte de Comitetul Director. Art. 16 - Comitetul Director este organul decizional ºi operativ al partidului ºi se compune din: preºedintele partidului, un prim-vicepreºedinte, doi vicepreºedinþi ºi un secretar executiv.

ORGANELE CONDUCÃTOARE ALE PARTIDULUI ROMÂNIA MARE Art. 17 - Organele conducãtoare ale Partidului România Mare la nivel central sînt: a) Congresul Naþional al Partidului; b) Comitetul Director; c) Consiliul Coordonator; d) Comisia de cenzori. Art. 18 - Congresul Naþional este organul de conducere al tuturor organizaþiilor Partidului România Mare. Congresul Partidului România Mare se convoacã din 4 în 4 ani, de cãtre Comitetul Director. Între congrese, în cazul unor probleme excepþionale, se pot convoca Conferinþe Naþionale. Convocarea delegaþilor pentru Conferinþa Naþionalã se face de cãtre Consiliul Coordonator sau, la cerere, de cãtre cel puþin jumãtate din organizaþiile judeþene (Municipiul Bucureºti). Art. 19 - Congresul Naþional al Partidului România Mare discutã, ratificã, modificã sau rectificã, conform voinþei majoritãþii exprimatã prin vot, programul, statutul ºi proiectele de lucru ale partidului: a) analizeazã activitatea organelor judeþene ºi organelor centrale ºi felul cum s-au folosit fondurile; b) aprobã modalitãþile de constituire a fondurilor ºi mijloacelor lucrative ale partidului; c) alege Consiliul Coordonator, Comisia de cenzori; d) stabileºte modalitãþile de lucru ale organizaþiilor de tineret ºi femei. Art. 20 - Consiliul Coordonator al Partidului România Mare – alcãtuit din 17 membri - se alege la Congres ºi are urmãtoarele atribuþiuni: a) stabileºte strategia ºi tactica partidului, cãile imediate de realizare, pe care le prezintã spre aprobare Congresului Naþional; b) aplicã programul partidului în toate domeniile de activitate; c) aprobã constituirea sau dezvoltarea de organizaþii teritoriale; d) coordoneazã

activitatea Consiliilor judeþene; e) este subordonat direct Comitetului Director al Partidului România Mare ale cãrui hotãrîri le aplicã; În activitatea sa, Consiliul Coordonator va fi sprijinit de un comitet consultativ format din preºedinþii organizaþiilor judeþene (Municipiul Bucureºti), care va fi convocat de cãtre Comitetul Director atunci cînd se apreciazã cã este necesar. Art. 21 - Comitetul Director are urmãtoarele atribuþii: a) stabileºte ºi aprobã bugetul anual de venituri ºi cheltuieli; b) stabileºte ºi aprobã funcþiile, retribuþiile, drepturile ºi obligaþiile, regulamentele de ordine interioarã pentru întregul aparat politic, administrativ ºi tehnic al partidului; c) urmãreºte cum se constituie fondurile partidului ºi cum se aplicã bugetul de venituri ºi cheltuieli; d) reprezintã partidul la nivel naþional ºi internaþional, încheie acorduri, alianþe, uniuni cu alte partide, ligi sau alte formaþiuni politice, social-obºteºti, culturale, din þarã ºi din strãinãtate ºi carteluri electorale. Art. 22 - Comisia de cenzori se compune din 9 membri, aleºi de cãtre Congres pe o duratã de 4 ani. Comisia de cenzori alege un preºedinte ºi doi vicepreºedinþi. Comisia de cenzori urmãreºte modul în care se respectã Statutul ºi se înfãptuieºte programul partidului, precum ºi modul de utilizare a fondurilor ºi a bunurilor partidului. Comisia de cenzori face analiza cazurilor de nerespectare a normelor statutare ale partidului ºi a normelor legale financiare ºi propune Comitetului Director mãsurile de rigoare.

ORGANIZAÞIILE DE TINERET ªI FEMEI ALE PARTIDULUI ROMÂNIA MARE Art. 23 - Partidul România Mare considerã tineretul ca un factor de o deosebitã importanþã în viaþa social-politicã a naþiunii ºi acordã o mare atenþie propriilor sale organizaþii de tineret. Art. 24 - Organizaþiile de tineret ale Partidului România Mare se constituie din membri între 16 ºi 25 ani, dupã aceleaºi norme organizatorice prevãzute pentru întregul partid. Art. 25 - Organizaþia de tineret are o largã autonomie în direcþia organizãrii de cluburi sportive ºi turistice, cenacluri ºi asociaþii cultural-artistice, formaþiuni: folclorice, discoteci, ateliere tehnice, cinecluburi, forme eficiente de pregãtire a elevilor pentru susþinerea examenului de admitere în facultãþi ºi abordarea marilor probleme ale vieþii. Organizaþia de tineret poate constitui microîntreprinderi productive, baze sportive în administraþie proprie - prin care sã-ºi creeze fonduri pentru excursii în þarã ºi în strãinãtate, întrajutorare, plasarea absolvenþilor din formele de învãþãmînt specifice. Art. 26 - Partidul România Mare militeazã pentru a crea femeilor condiþii normale de muncã în domenii specifice, pentru a le uºura viaþa ºi a le înlesni îndeplinirea obligaþiilor familiale, considerînd cã, în întreaga istorie a românilor, femeile au jucat un rol important în pãstrarea fiinþei naþionale ºi a specificului românesc. Art. 27 - Organizaþiile de femei ale Partidului România Mare se constituie dupã aceleaºi principii ºi norme statutare ca ºi cele ale partidului

MIJLOACELE MATERIALE ALE PARTIDULUI Art. 28 - Mijloacele bãneºti ale Partidului România Mare provin din cotizaþiile individuale ale membrilor partidului, din donaþii interne sau externe, din roadele unor activitãþi economice, comerciale ºi turistice proprii. (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 21 iunie 1991)


Partidul România Mare, tribunã de Proiecte umanitare realizate de Corneliu Vadim Tudor, sub egida Fundaþiei România Mare

* * *

Proiectul umanitar „Cina Creºtinã“

Cu o cadenþã lunarã, un alt proiect umanitar care Remus Bogdan; Ion Grosu; Rãzvan Dragu; Gabriela marca Fundaþia România Mare a fost „Cina Creºtinã“. Motto: „Cine pe sãrac ajutã, pe Dumnezeu împruSzabo; Zsolt Gyöngyossy; Sabin Bãlaºa; general Dumitru Programul a fost iniþiat de senatorul Corneliu Vadim mutã” - (proverb românesc) Prunaru; general dr. Ion Þintoiu; Sava Negrean Brudaºcu; Tudor ºi de Fundaþia România Mare ºi a beneficiat de parÎncepînd din anul 1990, fiecare zi de 6 decembrie - de Constanþa Cârstea; prof.univ.dr. Mircea Ifrim; Petru ticiparea doamnelor Mitzura Arghezi ºi Mihaela Ionescu, Moº Nicolae – a fost marcatã de acþiunea „Orfanii Vintilã; Ion Þugui; Pavel Coruþ; Dan Bittman; Laza foste deputate PRM, a doamnelor Ana ºi Marcelina Revoluþiei“. Cnejevici; Ilie Balaci; Adrian Porumboiu; Ilie Dobre; Pãtraºcu, membre în Consiliul Naþional al PRM, a domPentru a nu simþi lipsa pãrinþilor dispãruþi în zilele Florin Condurãþeanu; Nedic Lemnaru; Cornel Radu nului dr. Ioan Marinescu, consilier general PRM al Revoluþiei din decembrie 1989, preºedintele PRM, sena- Constantinescu; Mircea Mitrea; Ion Laurenþiu Vedinaº, Municipiului Bucureºti. torul Corneliu Vadim Tudor, oferea daruri copiilor orfani Georgiana Panã; Tatiana ºi Olga Ilaºcu; Chen Delai – Un numãr de peste 100 de bãtrîni fãrã posibilitãþi minori din Bucureºti, ai cãror pãrinþi au cãzut victime în ambasadorul Chinei la Bucureºti; Emanuel Elenescu; materiale din Bucureºti primeau lunar pachete cu aliacele zile sîngeroase. Nadia Pandrea; Monica Dinu Gyr; Maria mente ºi medicamente. Programul s-a extins ºi la nivel Muºat; Sofia Vicoveanca; Viorica Moisuc; naþional, astfel încît, la filialele PRM din þarã, unde exisTudor Petrov-Popa; Andrei Ivanþoc; tau posibilitãþi, cîte o sutã de bãtrîni nevoiaºi beneficiau Alexandru Leºco; Mihai Cimpoi; Ioan de acest program. Senatorul PRM Corneliu Vadim Tudor a înfiinþat Sãlãjan; Felix Copelman; Dan Hãulicã; Ion revistele „România Mare“ ºi „Politica“, astfel creînd cca. Dodu Bãlan; Marian Popa; Mircea Chelaru; 200 de locuri de muncã pentru redactori, corectori ºi difuLidia ªimon; Leontina Pop; G.D. Iscru; Ion zori. Din fondurile obþinute din vînzarea acestor reviste Pavelescu; Ion Ioan Diaconu; George sãptãmînale, dar ºi cu ajutorul altor membri inimoºi din Mihalache; Viorel Nica; Raluca Moise; aceeaºi formaþiune politicã, a sponsorizat medicamentele Constantin Daniel Pavel; Laurenþiu Gabriel ºi alimentele pentru programul umanitar „Cina Puiu; Kazimiercz Imielinski, preºedinte al Creºtinã“, pe care l-a iniþiat în ideea dragostei de pãrinþi. Academiei Mondiale de Medicinã „Albert „I-am iubit foarte mult pe pãrinþii mei, am avut un cult Schweitzer“; Ion Irimescu; Mihãilã pentru ei, i-am divinizat; i-a luat bunul Dumnezeu la El, Cofaru; Ioana Postelnicu; Alexandra dar uite cã existã un transfer de dragoste - îi iubesc pe Cernov; Aurel ªeitan; Elisabeta Bostan; aceºti bãtrîni necunoscuþi“. (...) „Dar mai am o sursã de Nicolae Paul Mihail; Ion Coja; Stela venit pentru a alimenta acest program umanitar - salariul Cheptea; Dorel Viºan; Georgeta Mun- meu de senator. Eu, de 4 ani de zile, nu mi-am folosit Unul dintre numeroasele programe umanitare iniþiate ºi teanu; Octavian Ursulescu; Gheorghe salariul niciodatã. Martore sînt secretarele de la Senat ºi finanþate de preºedintele PRM: „Orfanii Revoluþiei“. Început în Þopa; Dumitru Avram; Nicolae Linca; Departamentul financiar“. decembrie 1990, acesta i-a reunit pe cei cca. 170 de copii orfani Bogdan Argeº Vintilã; Gabriela Stroilescu; Toþi aceºti bani au fost direcþionaþi în alte scopuri: rãmaºi în urma pãrinþilor uciºi, oferindu-le daruri de Moº Laurenþiu Popa; Radu Tora; acad. Mircea * ca burse - pentru 10 studenþi din Valea Jiului, în Nicolae. Programul a durat mai bine de 10 ani, pînã cînd toþi Maliþa; Geo Saizescu; Margareta Labiº; minerit; aceºti copii au ajuns la vîrsta majoratului. La acea primã ediþie Maria Ciobanu; Achim Nica; Ilarion * orfanii revoluþiei din Bucureºti - 167 de orfani a participat ºi mama tînãrului Bogdan ªerban Stan (rugbyst la Ciobanu; Cristian Þopescu; Marin Traian; care, de fiecare Moº Nicolae, la 6 decembrie, la sfîrºitul Rapid, ucis la Televiziune) ºi omul de afaceri Al. Feig, un evreu Florina Luican; Ovidiu Bojor; colonel dr. fiecãrui an, dar ºi cu alte prilejuri, au primit cadouri conde omenie, stabilit la Berlin. Mircea Dogaru; colonel dr. Emil Strãinu; stînd în ghetuþe, hãinuþe, jucãrii. * „Cina Creºtinã“; Rãzvan Lucescu; Horvath Dezideriu; Tot din anul 1990, sub egida „Premiile Naþionale ale Viorel ªtirbu; Luaba Buhoiu; Alexandra Cristea, Andrei * „Premiile muzicale Eugen Barbu“; Fundaþiei România Mare“, au fost decernate numeroase Iucinu; Radu Câmpeanu; Madeleine Voicu; Cleopatra * Premiile Naþionale România Mare“; distincþii unor nume marcante ale culturii, ºtiinþei, Melidoneanu; Mihai Fotino; Paul Niculescu-Mizil; Pavel * Donaþii cãtre biserici; economiei, politicii din þara noastrã, precum ºi unor pri- Þugui; David Kahan; ªerban Brãdiºteanu; Florin Rotaru; * Donaþii cãtre sinistraþi în urma unor calamitãþi eteni de peste hotare ai Poporului Român. S-au acordat, naturale; Cornel Udrea; Nicu Alifantis, Gh. Berceanu; Daniela de asemenea, menþiuni unor tineri români sau strãini care * Donaþii pentru oameni sãrmani, care aveau Ioana Tudor; Ioan Andrei Gapºa; Valentin Daniel s-au afirmat prin munca lor în diverse domenii. nevoie sã-ºi construiascã un acoperiº deasupra capuTãnase º.a. Iatã cîteva dintre numele celor care au fost premiaþi lui; Lista poate continua, au fost mult mai mulþi, dar spaþide-a lungul vremii: * Salariile atîtor angajaþi ai revistelor patronate de Edgar Papu; Raoul ªorban; Ion Lãncrãnjan; Radu ul nu ne permite sã publicãm toate numele celor care au Corneliu Vadim Tudor; beneficiat de aceste premii. Theodoru; Radu Ceontea; Romulus Vulpescu; Mircea * Bani oferiþi colaboratorilor pentru ajutorul acorMuºat; Florica Mitroi; Dina Cocea; Paul Everac; Gh. * * * dat în realizarea revistelor. În fiecare an, din 1993, la data de 20 februarie (ziua de Funar; George Sbârcea; Michael Titus; Dan Piþa; George ªi lista poate continua cu atîtea lucruri de bine pe Pãunescu; Dumitru Matcovski; Nicolae Florei; Alexandru naºtere a marelui scriitor ºi patriot Eugen Barbu), care le-a realizat poetul, prozatorul, pamfletarul ºi Mica; Gheorghe Turda; Marian Nistor; Antonie Iorgovan; Fundaþia România Mare decerna ºi „Premiile Muzicale preºedintele Partidului România Mare, Corneliu Daniela Buruianã-Aprodu; Gheorghiþã Lupãu; Nicolae Eugen Barbu“. Vadim Tudor. „Mentorul meu spiritual, spunea Corneliu Vadim Evanghelia spune - cine îl ajutã pe sãrac, îl împrumutã Negoescu; Gicã Hagi; Ilie Ilaºcu; Marga Barbu; Anghel Ruginã; Leonida Lari; Nicolae Dabija; Vasile Tãrãþeanu; Tudor, a fost nu numai un mare scriitor, patriot, ci ºi un pe Dumnezeu, în sensul cã atunci cînd vom trece vãmile Elisabeth Spencer; Ovidiu Trãsnea; Carmen Stãnescu; iubitor al muzicii”. Domnia-sa considera cã România, vãzduhului, Dumnezeu ne va da însutit înapoi. CARMEN DENISA ION Damian Crîºmaru; Eugen Mihãescu; Viorel Roman; departe de a fi o þarã a copiilor handicapaþi, este una a copiilor superdotaþi, astfel cã, anual, cei 10 Sergiu Nicolaescu; Adam Erzsebeth; Hajdu Gyozo; Valentin Pãunescu; Mircea Micu; Ion Honcescu; Ilie elevi de la Liceele „George Enescu“ ºi Neacºu; Dumitru Fãrcaº; Tudor Gheorghe; Francisc „Dinu Lipatti“ promit, asemenea colegilor Vaºtag; Marius Lãcãtuº; Lucia Mureºan; Ion Miclea; lor, sã devinã artiºti consacraþi pe marile Andrei A. Pãunescu; Traian Furnea; Miron Dinulescu; scene lirice ale lumii, adevãraþi „doctori de Mihai Matei; ªtefan Sucitu; Manea Mãnescu; Ioan Pop de suflete“, cum sînt cunoscuþi muzicienii. Preºedintele Fundaþiei România Mare Popa; Marina Voica; Sorin Oprescu; Constantin Vlad; înmîna laureaþilor frumoase diplome cu Florea Spirea; Mirabela Dauer; Thury ªtefan; Ion Tricolor ºi sume de bani neimpozabile, care Andreiþã; Mircea M. Ionescu; ªtefania Rareº; Carmen sã-i ajute sã-ºi procure cîte ceva din Procopeþ; Darie Duncan; Claudia ªuteu; Corul „Divina lucrurile care le sînt necesare pentru Armonie“; Ion Horea; Tamara Buciuceanu Botez; Colea prezenþa lor pe scenã. Pe lîngã acestea, de Rãutu; Înalt Prea Sfinþia sa Petru Pãduraru, Mitropolit de fiecare datã, preºedintele PRM le dãruia ºi Bãlþi; Tudor Opriº; Jean Constantin; Titus Spânu; Horia volume din proza sau poezia sa cu autoMoculescu; Laura Lavric; ªerban Marinescu; Dan grafe, ºi îºi aducea aminte de copilãrie ºi de Spãtaru; Valeriu Florin Dobrinescu; Ion Calafeteanu; momentele de neuitat petrecute odinioarã. Matei Gavril-Albastru; Alexandru Ciocâlteu; George Preºedintele Fundaþiei România Mare, Corneliu Vadim La finalul fiecãrei ceremonii anuale, Pruteanu; Stelian Filip; Vlad Hogea; Vladimir Fârºirotu; elevii premiaþi rãsplãteau asistenþa, în rîndul Tudor, a oferit în fiecare an, începînd din 1993, la data de 20 Marian Tonciu; Cornel Dinu; Alexandru Boc; Mircea cãreia se aflau ºi dascãlii lor, cu cîte un mic, februarie (ziua de naºtere a lui Eugen Barbu), premii multor elevi de la liceele de muzicã „George Enescu“ ºi „Dinu Lipatti“. Rednic; Alina Sorescu; Efim Tarlapan; Valeriu Calancea; dar reuºit recital artistic.


luptã a milioane de români patrioþi P.R.M. – un partid mereu aproape de semeni Motto: „Cine are milã de sãrac împrumutã pe Domnul ºi El îi va rãsplãti binefacerea” (Proverbele lui Solomon 19:17) Acþiunile umanitare ale Partidului România Mare sînt de notorietate. Ele au fost iniþiate ºi susþinute de fondatorul ºi liderul sãu, dr. Corneliu Vadim Tudor. În anul 1990, el a întîlnit o femeie în vîrstã, care cãuta pîine în tomberoane. A întrebat-o dacã voia sã facã rost de mîncare pentru pãsãri de curte. Rãspunsul femeii a fost extrem de trist ºi surprinzãtor: ea cãuta de mîncare pentru sine, mãcar o bucatã de pîine pe care s-o dea prin flacãrã ºi s-o mãnînce. Vadim a fost impresionat pînã la lacrimi ºi nu este o exagerare aceastã relatare. Cum s-a ajuns pînã aici? Liderul partidului a luat hotãrîrea de a iniþia, imediat, un program umanitar denumit „Cina creºtinã“, care sã fie organizat de Fundaþia Umanistã „România Mare“ ºi finanþat din propriul salariu de senator. Lunar, s-au fãcut pachete cu alimente de bazã pentru 130 de bãtrîni din cele 6 sectoare ale Capitalei. Acestea constau în: ulei, vin, zahãr, fãinã, mãlai, orez, margarinã, paté de ficat, brînzã topitã, paste fãinoase, dulciuri, salam uscat, lapte praf. Cu ocazia sãrbãtorilor de Crãciun ºi de Paºte, la toate acestea s-au mai adãugat cozonaci, respectiv, ouã roºii. La fiecare ediþie, se organiza un scurt program artistic, alcãtuit din arii din opere ºi melodii de muzicã uºoarã îndrãgite ºi interpretate de artiºti de frunte. Aceastã acþiune a avut loc, în mod sistematic, începînd din 1991, an de an ºi lunã de lunã. Din iarna anului 1991, liderul P.R.M. a demarat un alt program umanitar de ajutorare a 165 de copii orfani ai cãror pãrinþi au decedat la aºa-zisa revoluþie din decembrie 1989. Acþiunea a constat în oferirea unor daruri, pre-

cum: îmbrãcãminte, încãlþãminte, rechizite ºcolare, cãrþi de poveºti, jucãrii, aparate de radio cu tranzistori, dulciuri dintre cele mai diverse, precum ºi cîte un exemplar din primul volum de versuri, apãrut dupã revoluþie, al senatorului Corneliu Vadim Tudor, „Carte româneascã de învãþãturã“. Cu acest prilej, au fost invitaþi artiºti consacraþi, care au interpretat colinde de Crãciun. Aceastã activitate s-a desfãºurat anual, în ajunul sãrbãtorii de Sfîntul Nicolae, copiii avînd vîrsta cuprinsã între 1 ºi 18 ani. De asemenea, în memoria unui alt fondator al partidului, scriitorul Eugen Barbu, Vadim Tudor a iniþiat Premiile muzicale „Eugen Barbu“, acordate, anual, la data de 20 februarie (data naºterii celebrului autor). Distincþiile au fost acordate elevilor eminenþi ai liceelor de muzicã „George Enescu“ ºi „Dinu Lipatti“, din Capitalã, ºi au constat în bani, diplome ºi cîte un exemplar din cãrþile senatorului Vadim, recent apãrute la acea datã. Alãturi de dînsul, la prezidiu, au fost prezente regretatele actriþe Marga Barbu ºi Mitzura Arghezi. Copiii premiaþi au interpretat, la diferite instrumente muzicale, binecunoscute piese clasice. Preºedintele P.R.M. a acordat o deosebitã atenþie ºi personalitãþilor din diverse domenii care ne-au fãcut cinste în þarã ºi dincolo de graniþele ei. Cei premiaþi au fost oameni de ºtiinþã, artiºti, regizori, scriitori, jurnaliºti, sportivi. Aceºtia au beneficiat de „Premiile Fundaþiei România Mare“ acordate în ajunul Sãrbãtorilor de Iarnã. Preºedintele P.R.M. a înmînat diplome, bani, precum ºi cîte un exemplar din volumele nou-apãrute aparþinînd senatorului. Într-o atmosferã mirificã, cei prezenþi au ascultat colinde de Crãciun interpretate de corul „Divina Armonie”, de la Biserica Sf. Gheorghe - Nou, din Bucureºti.

Interviu cu Ovidiu Ciopraga, candidat pe listele PRM pentru judeþul Iaºi * Carmen Ionicã: Bunã-ziua, domnule Ovidiu Ciopraga. Am deosebita plãcere sã vã pun cîteva întrebãri în debutul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2016. Voi începe cu primii paºi pe care i-aþi fãcut în arena politicã. Spuneþi-mi ce v-a determinat sã alegeþi aceastã cale, ºi de ce alãturi de Partidul România Mare? * Ovidiu Ciopraga: De foarte multã vreme sînt preocupat de evoluþiile politice ºi sociale din România ºi am socotit cã cel mai bine este sã mã implic personal în transformãrile care au loc în þara mea. Avînd convingerea cã interesele legitime ale României nu pot fi promovate decît de patrioþi cu dragoste de þara ºi de neam, consider cã pot da o mînã de ajutor pentru prosperitatea acesteia. De prea multe ori, dupã revoluþie, am auzit vorbe goale legate de patriotism, în schimb, pentru oamenii din aceastã þarã, s-a fãcut foarte puþin. România, dintr-o þarã industrializatã, a devenit o piaþã de consum, iar elita intelectualã ºi tehnicã a luat drumul pribegiei. Iatã de ce am hotãrît sã fac pasul de a intra în politica activã ca, împreunã cu colegii mei din Partidul România Mare, sã contribui la stoparea acestor neajunsuri ºi la prosperitatea ºi fericirea României Mari. * C.I.: V-aþi nãscut la Paºcani, patria lui Sadoveanu, ºi nu departe de Mirceºti, locul de naºtere al unui alt mare scriitor al nostru, Vasile Alecsandri. Moldova, ºi îndeosebi judeþul Iaºi, a dat þãrii, dar ºi lumii, nume ilustre. Naþionalismul aici a fost la el acasã. Dvs. cum priviþi aceastã sintagmã de naþionalism, de patriotism? * Ovidiu Ciopraga: Moldova trãieºte ºi acum drama divizãrii sale, dictatã de Pactul Ribentropp-Molotov. Prin acest pact criminal, Moldovei i-a fost furatã partea din stînga Prutului, familiile au fost despãrþite, ºi averile oamenilor confiscate. Am aºteptat prea mult pînã acum ca aceastã reunificare sã aducã în graniþele ei fireºti þara noastrã. De fiecare datã, oculte bariere diplomatice, ridicate întotdeauna de þãri strãine, au fãcut ca acest vis al nostru sã

nu fie încã posibil. Nimeni nu a întrebat oamenii dacã vor ca þara lor sã fie reîntregitã, nimeni nu s-a gîndit la dramele pe care acest tratat criminal le-a produs românilor ºi, în acest caz, nu ne rãmîne decît propria noastrã acþiune ºi propriul nostru efort pentru a restabili dreptatea. * C.I.: Aveþi în familie, din punct de vedere politic, un istoric bogat, ºi mã refer la fratele dvs., Mircea Ciopraga, care a reprezentat România cu cinste, fiind ales secretar general al Secretariatului Permanent al Conferinþei Interguvernamentale TRACECA. O asemenea funcþie, de o mare responsabilitate, apasã greu pe umerii unui om. Aþi avut ceva de învãþat din experienþa fratelui dvs., ºi credeþi cã exemplul lui este demn de urmat ºi de domnia-voastrã? * Ovidiu Ciopraga: Întotdeauna fratele meu mai mare a constituit un exemplu pentru mine ºi succesele sale în cariera politicã au fost un imbold care m-a fãcut sã fiu atent tot timpul la cei din jurul meu, la direcþia în care merge þara ºi, mai ales, la ce aº putea sã fac eu pentru binele ei. Aºa cum numele Ciopraga reprezintã o referinþã în Moldova, prin activitatea ºi convingerile mele, doresc sã duc mai departe acest renume. * C.I.: Aþi pãºit în aceastã lume a controverselor, a rãsturnãrilor de situaþii, cum a fost ºi cazul alegerilor din SUA. Cum vedeþi viitorul României: cu PRM în Parlamentul þãrii? ªi mai ales cum credeþi cã vor evolua lucrurile la nivel social, cultural, în domeniul învãþãmîntului, al sãnãtãþii? * Ovidiu Ciopraga: Odatã ajunºi în Parlament, prin alianþele pe care le vom face, dorim sã accedem la noua guvernare ºi sã promovãm cu hotãrîre ºi patriotism interesele legitime ale Poporului Român. În ultimul timp, din pãcate, interesele strãine au acaparat viaþa publicã, economicã ºi socialã a României ºi este nevoie de o mînã de fier care sã aminteascã tuturor cã aceastã þarã e locuitã de români, cã bunãstarea românilor înseamnã bunãstarea României. În domeniul social, vizãm o reformã privind

Liderul P.R.M. a avut în atenþie situaþiile dramatice prin care au trecut ºi alte state, cum ar fi fosta Iugoslavie, în 1994, ºi Basarabia, în 2001. În acest sens, amintim ajutoarele oferite, constînd în: îmbrãcãminte, încãlþãminte, pãturi, medicamente, articole de uz casnic, cãrþi, manuale ºcolare, rechizite, dulciuri. Toate acestea au fost trimise printr-un convoi umanitar, coordonat de Organizaþia de Tineret România Mare, condus de ing. Nicolae Vasilescu, care s-a deplasat în aceste þãri. Avînd o culturã ºi o memorie inegalabile, precum ºi un spirit naþionalist fãrã egal, dr. Corneliu Vadim Tudor a avut puterea de a promova ºi alte persoane în Legislativul României ºi chiar în Parlamentul Europei. Cu un gust amar, pot afirma cã cei lansaþi, prin el, în dregãtorie, au mîncat o pîine albã, pentru ca, apoi, sã-l pãrãseascã, treptat-treptat. De aceea, vã reamintesc o binecunoscutã vorbã din popor: „Din bucata mea de pîine, Am hrãnit un om ºi-un cîine. Cîinele mã recunoaºte. Omul nu mã mai cunoaºte. Vin ºi te-ntreb pe tine: Care-i om ºi care-i cîine?“ Toate aceste acþiuni umanitare, desfãºurate pe o perioadã de un sfert de secol, au fost strãbãtute, ca un fir roºu, de dragostea faþã de semeni, de empatia ºi spiritul de sacrificiu ale celui care a fost fondatorul ºi liderul P.R.M. Din ea rãzbate latura eticã ºi educaþional-creºtinã moºtenitã de la pãrinþii sãi credincioºi. Autoarea acestor rînduri, împreunã cu mama sa, Ana Pãtraºcu, a activat în toate aceste ipostaze, onorific, cu TOATà dragostea, mîndria ºi respectul pentru prietenul Vadim, pe care nu-l vor uita niciodatã. ANA ºi MARCELINA PÃTRAªCU, membre fondatoare ale PRM eliminarea sãrãciei din mediul rural cu ajutorul creditãrii tinerilor fermieri ºi revizuirea sistemului de pensii pentru locuitorii de la sate cu venituri mici. Avem un program de reabilitare a reþelei de apã ºi canal din zonele rurale, avînd în vedere cã România este pe ultimul loc în Europa în acest domeniu. Prin simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene, dorim direcþionarea acestora cãtre înflorirea satului românesc, ºtergerea diferenþei între sat ºi oraº ºi stoparea migraþiei cãtre oraºele mari sau cãtre strãinãtate. O atenþie aparte o vom acorda celor peste 300.000 de copii ale cãror familii s-au dezmembrat prin fenomenul migraþiei ºi vom acorda facilitãþi sporite profesorilor ºi medicilor care îºi vor exercita profesiile în mediul rural. În domeniul sãnãtãþii, vom simplifica procedurile de acordare de asistenþã medicalã ºi vom oferi carduri de sãnãtate cãtre toatã populaþia þãrii, fãrã nici o restricþie. Tragedia migraþiei medicilor ºi cadrelor medicale spre Europa trebuie sã înceteze, de aceea vom acorda, din primele luni de guvernare, salarii ºi facilitãþi la nivel european pentru toate cadrele medicale din România. * C.I.: Vã rog sã-mi spuneþi, ca un novice în ale politicii, dar ca un cunoscãtor, dat fiind funcþiile pe care le-aþi deþinut ºi le deþineþi, care este pronosticul acestor alegeri parlamentare ºi cine credeþi cã va ajunge la guvernare pentru urmãtorii 4 ani? * Ovidiu Ciopraga: Din punctul meu de vedere, situaþia este foarte clarã: PSD va cîºtiga alegerile, va face alianþã cu Partidul România Mare pentru obþinerea majoritãþii în Parlament, apoi coaliþia va propune preºedintelui un prim-ministru care îºi va forma guvernul ºi apoi va fi votat în Parlament. Partidul nostru intenþioneazã ocuparea portofoliilor din guvern legate de muncã, sãnãtate ºi agriculturã. * C.I.: În speranþa cã ºi Iaºii, ca ºi toate judeþele þãrii în care avem candidaþi sã fie „fruncia“, vã doresc succes ºi un scor care sã aducã din nou Partidul România Mare în Parlamentul României. Vã mulþumesc. * Ovidiu Ciopraga: Vã mulþumesc frumos ºi aºtept toatã suflarea judeþului Iaºi cu drept de vot sã vinã la urne ºi sã voteze pentru o Românie a românilor, pentru o Românie în graniþele ei fireºti, pentru aducerea României în rîndul statelor civilizate ºi pentru afirmarea demnitãþii ºi mîndriei de a fi român!


Pag. a 14-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Oameni sub ape, ºi conducãtorii... Motto: „Nu cerceta aceste legi, Cã eºti nebun cînd le-nþelegi!...“ (G. Coºbuc) În luna octombrie au venit, intempestiv, cîteva zile cu ploi crîncene. Au fost afectate mai multe regiuni din þara asta, ºi aºa tristã, dar îndeosebi Moldova, în speþã, douã judeþe: Galaþi ºi Bacãu. În astfel de situaþii, conducãtorii þãrii, prin organele abilitate, trebuie sã se miºte rapid, sã ia mãsurile de rigoare. Dar se vede cã puþin le pasã domnului preºedinte Iohannis ºi premierului Cioloº de ceea ce se întîmplã cu populaþia lovitã de furia apelor. Hai sã admitem cã preºedintele a avut un motiv plauzibil: tocmai îi murise soacra. Dar sã spui cã ai vãzut la televizor ce se întîmplã ºi cã atunci þi-ai sunat niºte colegi (care colegi, preºedintele Bulgariei, al Ucrainei etc.?), în loc sã iei primul elicopter ºi sã mergi la faþa locului ca sã vezi ce se petrece - e o reacþie de neînþeles, care nu poate stîrni decît o mare mirare. La fel au stat lucrurile ºi cu primul-ministru, pe care l-a durut în cot de sinistraþi, aºa

cum îl doare de amãrîþii de români, încã de cînd s-a instalat la Palatul Victoria. ªi cînd te gîndeºti cã preºedintele, liberalii ºi partidul de doi lei al lui Nicuºor Dan îl vor pe acest Cioloº, în continuare, ºef de guvern! Ce-aveþi, fraþilor, vreþi sã prostiþi poporul? Chiar v-aþi propus sã ruinaþi þara asta? Cînd ai performanþe zero, cînd n-ai obþinut pentru România nici mãcar un euro din fonduri europene ºi n-ai fãcut nimic bun, în nici un domeniu - n-ai dat drumul la Legea Salarizãrii, n-ai dat subvenþii în agriculturã etc. -, cum poþi sã spui cã actualul prim-ministru e bun, cã el este unica soluþie? Pãi parcã susþineaþi cã la liberali se gãsesc destule ,,competenþe” ºi capete luminate. Cum ar fi Buºoi, M. Voicu, ba chiar doamna Gorghiu însãºi. Dar oare dumneata, domnule Nicuºor Dan, nu te simþi capabil sã îndeplineºti funcþia de premier? Sau eºti prea modest ºi nu te încumeþi la o aºa rãspundere? Atunci, las-o pe doamna Clotilde sã conducã noul Executiv, desigur, în eventualitatea în care USR-ul va intra în Parlament. Ce dacã nu prea ºtie româneºte, important e cã se pricepe la afaceri. Sînt ºi alte variante: domnul Predoiu, soluþia universalã

a liberalilor – fie ea de ºef al Guvernului, fie de primar general -, chiar dacã s-a dovedit perdant în ambele situaþii, ori inepuizabilul domn Falcã. Nu conteazã cã ambii au fost oamenii lui Bãsescu... Dar sã ne întoarcem la domnul Cioloº. Nu cumva e ordin de sus, de la mai-marii Europei, ca el sã continue opera de privatizare a cîtorva obiective economice, încã viabile ºi destul de performante, printre care se numãrã ºi Hidroelectrica, ori sã apeleze la un nou împrumut la FMI, B.M. etc., ca sã ajungem tot mai aproape de un colaps economic? Sigur cã, într-o atare situaþie, ne vom trezi din nou cu o mãsurã absolut ,,necesarã”, cum susþin ºi astãzi, cu aceeaºi neobrãzare, iluºtrii „democraþi-patrioþi“ Bãsescu ºi Boc: tãierea salariilor ºi a pensiilor. Dacã Dacian Cioloº reprezintã singura opþiune a dreptei româneºti, atunci degeaba ne mai spargem capul (vorba lui Marin Preda) sã înþelegem ce zace în mintea liberalilor ºi a celor ce vor – zic ei – sã salveze România. Lucrul pare cusut, într-adevãr, cu aþã albã, potrivit unei vechi zicale a acestui popor înþelept, nicidecum prost, aºa cum cred unii. Iar, dacã vreþi, totuºi, o pãrere sincerã, v-o oferim noi: dintre tehnocraþi, persoana cea mai capabilã este, de departe, doamna Prunã! GEORGE MILITARU

Pe mãsura apropierii parlamentarelor, se înteþesc presiunile politice ºi manipulãrile mediatice în direcþia unei continuãri post-scrutin a prezenþei în fruntea guvernului a domnului Cioloº, etichetat deocamdatã tehnocrat ºi nu se ºtie cum botezat dupã alegeri. Pentru fraieri, dl. Cioloº se þine tare în faþa invitaþiilor de tot felul ºi se pare chiar cã nu va intra în vreun partid. De fapt, în ruptul capului nu vrea sã se supunã (sau mai bine zis sã se expunã) votului popular, spre a nu ridiculiza cumva, prin ceea ce ar obþine, propaganda care i se face. Aparent, dorinþa de a-l avea pe mai departe premier aparþine preºedintelui Iohannis, care, pe de o parte, pentru a acomoda cît de cît situaþia cu Constituþia, spune cã un premier nu trebuie sã fie membru de partid, ci doar sã aibã în spate susþinerea unor partide din Parlament, iar, pe de altã parte, i-a ºi gãsit domnului Cioloº douã partide care sã-i acorde susþinerea. Problema este cã nu se ºtie dacã voturile acestor partide vor fi suficiente pentru a forma o majoritate în viitorul Parlament, dacã acest lucru mai are vreo importanþã în România. Pentru a învolbura tensiunea, dl. Cioloº, deºi în mod aproape clar nu va participa la alegeri, este pus sã lanseze în spaþiul public un fel de platformã de guvernare. ªi, cu toate cã platforma nu depãºeºte, conceptual ºi programatic, nivelul unei compuneri de ºcoalã primarã, este nu numai însuºitã de partidele susþinãtoare, dar propaganda de suport o asemuieºte cu un fel de ,,program prezidenþial”, sugerînd cã dl. Cioloº ar fi capabil de mai mult, probabil în ideea diversionistã ca adversarii domniei-sale sã fie mulþumiþi cînd îl vor vedea pe mai departe tot la Palatul Victoria, ºi nu la Palatul Cotroceni! Acesta este, în linii sumare, tabloul în legãturã cu aparent misterioasa propulsare a domnului Cioloº în funcþia de premier al României ºi dupã alegeri, dar fãrã

a participa la alegeri. Misterioasã, pentru cã oameni serioºi din România – în frunte cu cei din structurile de putere (Preºedinþia, Serviciile de Informaþii, unele partide politice) ºi din aproape toate mijloacele de presã ºi TV, nemaivorbind de ramificaþiile lor de pe internet – au ajuns, practic, sã se ocupe de nimic altceva decît de acest lucru. De parcã a pogorît Isus Christos pe pãmînt, ºi cei avizaþi n-ar vrea sã scape ocazia de a-L pune Împãrat! S-ar putea ca dl. Cioloº, ca persoanã fizicã, sã se simtã depãºit de misiunea asta de Isus Christos revenit pe pãmînt, dar nu se poate constata cã nu ,,marcheazã” – pentru a folosi un termen din parohia domniei-sale, cãci n-a venit pe pãmînturi româneºti cumva din Rai, ci din Franþa/Bruxelles! În primãvara anului acesta, deci cu numai cîteva luni în urmã, dar – important de subliniat – cînd dl. Cioloº nu ajunsese încã Christos pe pãmînt, am scris desluºit despre misiunea domnului Cioloº, chiar ºi despre persoana domnului Cioloº, în noul context economic ºi politic din România actualã. Toate, în cartea ,,România, o colonie la periferia Europei” (Ilie ªerbãnescu, Ed. Roza Vînturilor, 2016). Titlul cãrþii exprimã explicit contextul economic ºi politic din România actualã ºi, fãrã ezitare, se aratã, în aceastã carte, cã dl. Cioloº este un produs inevitabil al acestui context. Dînsul a fost selectat de noul proprietar al României - care este strãin - ºi nominalizat a conduce Guvernul României (sau al þãrii numite încã România), proprietarul, în legitimitate capitalistã deplinã, trasînd administratorilor români, de toate nivelurile ºi de toate gradele, sarcina sã ducã la îndeplinire porunca stãpînului. Restul constituie detalii, de pildã cum aceºtia îºi realizeazã sarcina trasatã. Vã las în continuare, dincolo de vacarmul zilelor acestea de toamnã, în compania cãrþii, reproducînd, pur

ºi simplu, cãci vai, este atît de instructiv!, subcapitolul 8.1 Guvernul Cioloº - veriga lipsã dintr-o preluare în gestiune directã?: ,,Tentaþia celor mai mulþi a fost de a considera cabinetul de tehnocraþi «guvernul meu», cerut de preºedintele Iohannis... Mai degrabã, însã, Guvernul Cioloº este guvernul capitalului strãin. Este ºi logic, ºi firesc. ªi, se poate spune, chiar ºi legitim, cãci proprietarul actual al României este capitalul strãin. Acesta a ajuns sã deþinã cam 60% din activele þãrii, peste jumãtate din cifra de afaceri ºi – extrem de important de precizat – în ambele cazuri este vorba de activele de control ºi de jumãtatea de control din cifra de afaceri, respectiv poziþiile strategice ºi pîrghiile de decizie. Nu este oare ºi firesc sã-ºi punã ºi administratorul dorit?! Acesta este Guvernul Cioloº! Niºte persoane – în frunte cu premierul însuºi – probate cã aºazã mai presus de interesele României interesele zise «europene», adicã ale corifeilor UE, proprietarii actuali ai României. Pare firesc, logic ºi legitim! Poate cã este vorba chiar de mai mult: de un experiment de scoatere din joc a partidelor ºi a Parlamentului, în ideea ca aceste piese ale democraþiei sã fie înlocuite de structuri-farsã, numite ºi nu alese. În orice caz, un pas în direcþia potrivitã situaþiei. Ar fi veriga lipsã din ecuaþia statutului colonial al României. Sã fie vorba de administraþia strãinã, reclamatã obiectiv de proprietatea strãinã, ºi decizia strãinã?! Dacian Cioloº este alegerea potrivitã. Nu din punctul de vedere al Poporului Român, cãci nu este vorba de vreun vot la care sã fi participat cineva din partea acestuia, ci din punctul de vedere al proprietarului strãin al þãrii. Este dreptul proprietarului sã-ºi aleagã administratorul ºi, din punctul de vedere al proprietarului, care este strãin, desemnarea lui Dacian Cioloº este pur ºi simplu punct ochit-punct lovit. Nu ºtim cu cîþi alþii a concurat Dacian Cioloº pentru aceastã desemnare, dar alegerea proprietarului a fost nimeritã“. (va urma) ILIE ªERBÃNESCU (,,cotidianul.ro”)

ªmecheri de oraº (26)

anilor am avut cîteva sute de fete care au urmat cursurile noastre, în ultimul timp însã, numãrul celor care vor sã înveþe cum sã se descurce singure dacã sînt atacate a crescut considerabil. Fetele practicã jiu-jitsu, pentru cã acesta este stilul cel mai eficient în cazul unei posibile lupte de stradã. Poate mulþi bãrbaþi rîd cînd aud cã fetele se apucã în numãr din ce în ce mai mare de jiu-jitsu, dar nu le-aº dori sã încerce sã se ia de o fatã antrenatã de mine. Noi le învãþãm cum sã se descurce, cel puþin pe moment, în situaþii practice. Sã presupunem cã un hoþ încearcã sã-i smulgã unei fete poºeta pe stradã. În funcþie de poziþia agresorului, ea are la îndemînã trei poziþii de a riposta imediat. Shutu o ke este o loviturã în zona gîtului, iar cel lovit îºi va duce din instinct mîinile la gît din cauza durerii simþite. Yoko gheri este o loviturã în plinã faþã, care-l liniºteºte instantaneu pe agresor. Dar cea mai sigurã este Maie gheri, cãci toatã lumea ºtie cã o loviturã în testicule este sfîntã atunci cînd vrei sã scapi de un nenorocit. Mai ales cînd ºtii cum trebuie sã o aplici! Sînt lucruri pe care orice fatã le poate învãþa dupã cîteva ºedinþe de antrenament serios. Desigur, asta nu înseamnã cã femeia îl va bate mãr pe agresor. Dar, cu siguranþã, va reuºi sã îl neutralizeze pentru douã-trei minute, suficient cît sã scape de el”. Bucureºtencele mai comode din fire, sau care nu au timpul necesar pentru a practica jiu-jitsu, preferã o altã modalitate care sã le ofere protecþie.

Mãdãlina Ghiduº, directoarea de vînzãri a unui magazin de arme spune: „aproximativ trei sferturi dintre cumpãrãtori sînt femei. Iar cele mai multe dintre ele achiziþioneazã spray-uri paralizante, acestea costînd între 8 lei ºi 50 de lei, în funcþie de mãrime ºi eficienþã. Cele mai cãutate sînt cele mici, care pot încãpea ºi într-un banal portofel ºi care sînt pe bazã de piper, fiind foarte puternice. În vogã sînt ºi bastoanele cu gaz, chiar dacã acestea costã de la 100 de lei în sus. Bastonul are încorporat în mîner un spray. Cînd sînt atacate, doamnele scot bastonul din poºetã ºi apasã pe un buton, neutralizîndu-l pe agresor cu un jet de gaz paralizant. Apoi îºi pot descãrca nervii pe el cu ajutorul aceluiaºi baston. Pe locul al treilea în topul armelor preferate de femei se aflã aparatele cu electroºocuri. Acestea costã 80 de lei, sînt mici ºi eficienþa lor constã în faptul cã prin acþionarea butonului, ele provoacã paralizarea pentru cîteva minute a musculaturii agresorului.” Fiecare doamnã are în acest moment cel puþin o opþiune pentru siguranþa personalã, de la antrenorul personal de arte marþiale ºi pînã la integrarea într-un club de profil sau de la cele mai ieftine spray-uri paralizante pînã la cele mai sofisticate ºi scumpe arme „de poºetã”. Vom afla în timp în ce fel datele statistice privitoare la tîlhãrii se vor diminua. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

O fi pogorît Christos pe pãmînt, ºi noi, cei de rînd, nu ne dãm seama?! (1)

AUTOAPÃRAREA, ÎNTRE MODà ªI NECESITATE Fie cã ne luãm dupã rezultatele statisticilor oficiale sau dupã „pulsul strãzii”, în privinþa tîlhãriilor un lucru este clar: femeile reprezintã „þinta” predilectã a infractorilor. ªuþii preferã sã le „opereze” pe reprezentantele sexului frumos, ºtiind cã ºansele ca acestea sã opunã rezistenþã sînt minime. Cum atacurile asupra femeilor nu mai sînt o raritate, iar poliþiºtii nu pot fi peste tot, cea mai bunã soluþie pentru doamne pare a fi sã încerce sã-ºi poarte singure de grijã. Mai ales cã pe reacþia celor din jur, a „oamenilor de bine”, nu te prea poþi baza. Aºa cã multe dintre reprezentantele sexului frumos au început sã-ºi punã la punct strategii de autoapãrare. Fiecare cum se pricepe mai bine. În ultimii ani, artele marþiale – o disciplinã sportivã interzisã de autoritãþile comuniste – au început sã cîºtige tot mai mulþi adepþi. Iar aproximativ jumãtate dintre practicanþii de performanþã ai acestui sport sînt de sex feminin. Aceastã proporþie o regãsim ºi la Clubul Român al Sporturilor Marþiale „SIG”, din cadrul Complexului Sportiv Naþional „Lia Manoliu”. Sen-sei Gabriel Petrescu declarã cã „de-a lungul


Pag. a 15-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Ministerul Pensiei Speciale înghite anual 1,5 miliarde euro Peste 8.185 de persoane beneficiazã de pensii civile speciale de peste 3.500 de lei. Sînt foºti parlamentari, diplomaþi, magistraþi, grefieri, personal aeronautic sau de la Curtea de Conturi. Bugetul de stat a alocat în acest an 655 de milioane de lei pentru plata acestor privilegii. Alþi 150.000 de foºti militari beneficiazã ºi ei de pensii speciale, care costã bugetul alte 5,4 miliarde de lei. În total, statul dã peste 6 miliarde de lei, anual, pentru a suplini pensiile a 158.185 de oameni. În medie, 37.930 de lei pentru fiecare pensionar special. Guvernanþii ne spun de ani de zile cã nu sînt bani pentru majorarea pensiilor, însã bagã mîna pînã la cot în punga comunã care este bugetul de stat, din care scot bani doar pentru unii. Cei mai norocoºi sînt pensionarii civili, adicã foºtii procurori, judecãtori, parlamentari, diplomaþi, angajaþi ai Curþii de Conturi ºi aviatori, care beneficiazã de pensii de serviciu sau speciale, cum li se mai spune. Fiecare astfel de pensionar „special” ne costã, în medie, 80.023 de lei, anual, adicã circa 17.783 de euro. Deºi au fost civili ºi pensiile lor ar trebui calculate la fel ca ºi celelalte din sistemul public, ei au parte de reguli speciale, care-i favorizeazã sã ridice teancuri de bani.

Plãtim noi pentru ei Bugetul de stat a cheltuit 491,24 milioane de lei, în primele 9 luni ale anului, cu plata pensiilor speciale civile, potrivit datelor oferite de Casa Naþionalã de Pensii. Adicã, pe tot anul, va cheltui aproape 655 de milioane de lei, circa 145 de milioane de euro, pentru cei 8.185 de pensionari speciali. Pensiile lor sînt plãtite atît de la Bugetul de Asigurãri Sociale, cît ºi de la Bugetul de Stat. Pentru pensia aferentã sistemului public, calculatã ca la ceilalþi români pe baza punctajului anual, plata se realizeazã din Bugetul Asigurãrilor Sociale de Stat, iar diferenþa dintre pensia specialã de serviciu ºi pensia din sis-

Avarie la centrala nuclearã de la Cernavodã SN Nuclearelectrica SA anunþã cã Unitatea 1 a CNE Cernavodã a fost deconectatã, din cauze externe, de la Sistemul Energetic Naþional în dupã-amiazã zilei de 8 noiembrie 2016, ora 15,37, din cauza avarierii liniei de evacuare putere de 400KV în SEN. Aceastã avarie, apãrutã din cauza vremii nefavorabile din zonã, a produs deconectarea automatã a turbogeneratorului Unitãþii 1 de la SEN. „Ca urmare a reducerii puterii pe fondul deconectãrii turbogeneratorului de la reþea, specialiºtii CNE Cernavodã au constatat necesitatea efectuãrii unor lucrãri suplimentare, care, conform procedurilor centralei, se pot realiza numai cu reactorul în stare opritã. Dupã finalizarea acestor lucrãri, Unitatea 1 va fi

temul public se realizeazã de la Bugetul de Stat. Practic, dacã aceste pensii ar fi calculate dupã aceleaºi reguli cu ale celor mai mulþi români, statul ar economisi 655 de milioane de lei, circa 145 de milioane de euro.

Reguli draconice pentru muritorii de rînd Peste 5 milioane de pensionari se zbat într-o sãrãcie lucie ºi nu li se mãresc pensiile pentru cã nu sînt bani. Pensia medie în sistemul public de stat era de 886 de lei, la sfîrºitul lunii septembrie, iar 2.182.356 de români aveau pensii sub acest nivel mediu. Mai mult, peste jumãtate de milion de români trãiesc cu pensia minimã de 400 de lei. Nici cei care au avut salarii mari ºi au contribuit toatã viaþa cu bani buni la pensii nu se aleg cu cît ar trebui, conform sumelor plãtite. În sistemul public, numai 26.000 de români au pensii peste 3.000 de lei, pentru cã regulile sînt foarte dure. Pensia în sistemul public se calculeazã prin înmulþirea punctajului mediu anual realizat cu valorea punctului de pensie. Problema este cã punctajul mediu anual se determinã prin adunarea numãrului de puncte din fiecare an împãrþite la stadiul complet de cotizare, care este de 35 de ani. Prin urmare, ca sã ai o pensie de peste 886 de lei (pensia medie), trebuie sã fi lucrat mai mult de 35 de ani ºi sã fi avut an de an salariul mai mare decît salariul mediu brut, care acum este de 2.681 de lei.

Relaxare pentru semizei Pensiile medii ale celor 8.185 de pensionari speciali civili diferã în funcþie de breasla din care provin seniorii. Cei mai tari sînt pensionarii aviatori, care au o pensie medie cît 12 din sistemul public, urmaþi de procurori ºi judecãtori, care au 11 pensii din sistemul public, ºi angajaþii Curþii de Conturi, care ridicã o pensie medie cît 8 din sistemul public. Regulile pentru ieºirea la pensie a celor reconectatã la SEN. Sistemele centralei funcþioneazã conform proiectului ºi nu existã nici un impact asupra securitãþii nucleare a reactorului, personalului de exploatare, populaþiei ºi mediului înconjurãtor. SN Nuclearelectrica SA va transmite o informare de presã privind resincronizarea Unitãþii 1 la SEN“, se aratã într-un comunicat al Nuclearelectrica.

Plîngere penalã împotriva lui Bãnicioiu, Arafat ºi Ponta Pãrinþii a doi dintre tinerii care au murit în urma incendiului din Colectiv au depus, la Parchetul General, o plîngere penalã împotriva celor care au gestionat situaþia dupã incidentul de la clubul bucureºtean. Principalii vizaþi de plîngerea penalã sînt: fostul ministru al Sãnãtãþii, Nicolae Bãnicioiu, ºeful Departa-

Aberaþii legale: bunicii, obligaþi sã încaseze chirie de la nepoþi (2) O portiþã legalã Spre deosebire de contractul de închiriere, contractul de comodat nu presupune plata unui preþ (chirie). Comodatul este un act cu titlu gratuit, ca ºi donaþia sau testamentul. Cu alte cuvinte, dreptul de folosinþã este cedat cu titlu gratuit, fãrã plata unei chirii. Nu necesitã obþinerea certificatului energetic (legea prevede aceastã obligaþie doar pentru contractul de închiriere ºi vînzare). Nu se înregistreazã la Fisc/ANAF în vederea perceperii unui impozit, deoarece este un act cu titlu gratuit. Mai exact, comodatarul nu realizeazã un venit din comodarea imobilului. În cazul în care comodantul ar

PROTECÞIE CU EPOLEÞI (4) Ceaþã groasã peste interceptãri În ciuda solicitãrii RL de a primi lãmuriri de la Ministerul de Interne, nu este deloc clar în baza cãrui mandat judecãtoresc ar putea viitoarea Unitate de Protecþie Internã realiza aceste interceptãri de comunicaþii. Cum Curtea Constituþionalã, însã, a decis cã doar procurorii pot intercepta comunicaþii în dosare penale, rezultã cu certitudine cã viitoarea UPI nu va realiza interceptãri în dosare penale. Pe de altã parte, tot conform deciziei CCR invocate, SRI poate intercepta comunicaþii doar în baza unui mandat judecãtoresc pe Siguranþã Naþionalã pentru lucrãri strict referitoare la investigaþiile SRI, nu la cele penale. Se poate bãnui cã la fel se va întîmpla ºi la UPI, care va trebui sã cearã mandat judecãtoresc pentru a realiza interceptãri. Dar faptul cã, în acest moment, chestiunea nu este

solicita comodatarului o sumã de bani, pentru a-i ceda folosinþa, contractul respectiv nu s-ar mai putea numi de comodat, ci de închiriere, iar contractul de închiriere se înregistreazã în mod obligatoriu la ANAF. Fiind un act cu titlu gratuit, contractul de comodat poate înceta mult mai uºor decît contractul de închiriere. Astfel, contractul de comodat poate fi desfiinþat, de exemplu, cînd proprietarul (comodantul) cere restituirea bunului înainte de momentul prevãzut în contract (dacã este prevãzut), atunci cînd are el însuºi o nevoie urgentã ºi neprevãzutã de bun (art. 2156 noul Cod Civil). Dacã termenul nu este prevãzut în contract, comodantul poate solicita oricînd eliberarea spaþiului ºi predarea tranºatã legislativ nici mãcar în intenþie este de naturã sã ridice suspiciuni majore asupra controlului civil democratic al metodelor de lucru ale Unitãþii de Protecþie Internã.

Nãstase, tatãl interceptãrilor Guvernul Adrian Nãstase a emis, în iunie 2001, o ordonanþã controversatã prin care Ministerul de Interne - prin UM 0962, direcþia de informaþii a ministerului - primea dreptul „sã deþinã ºi sã utilizeze mijloace tehnice specifice pentru obþinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea ºi valorificarea de informaþii” ºi „sã desfãºoare activitãþi de culegere de informaþii, deschis ºi/sau acoperit, în condiþiile legii”. Practic, Internele au primit dreptul de a deþine propria aparaturã de interceptare a telefoanelor. În 2002, „Adevãrul“ susþinea cã MAI organiza licitaþia pentru aparatura de interceptare. Presa a scris atunci cã Ministerul de Interne – condus de Ioan Rus, un apropiat al lui Adrian Nãstase – dorea sã îºi obþinã independenþa faþã de SRI, condus de omul lui

ºase categorii de salariaþi privilegiaþi sînt cu totul altele. Pensia acestora reprezintã 80% din media veniturilor totale brute, adicã ºi sporuri, prime etc., realizate în ultimele 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea. Nu e nici un stres cã punctajul în ceilalþi ani a fost sub nivelul mediu, sau cã numãrul de ani munciþi nu a fost 35.

Pensiile de serviciu între 3,5 ºi 12 pensii medii din sistemul public * Sistem public: Numãr beneficiari - 5.085.603; Pensia medie (lei) – 886; Nr. pensii medii sistem public – 1; * Corpul diplomatic ºi consular: Numãr beneficiari – 726; Pensia medie (lei) – 5.316; Nr. pensii medii sistem public – 6; * Parlamentari: Numãr beneficiari – 562; Pensia medie (lei) – 3.053; Nr. pensii medii sistem public – 3,5; * Personal aeronautic civil: Numãr beneficiari 1.370; Pensia medie (lei) – 10.801; Nr. pensii medii sistem public – 12; * Procurori ºi judecãtori: Numãr beneficiari - 3.350; Pensia medie (lei) – 9.918; Nr. pensii medii sistem public – 11; * Personal auxiliar Parchete ºi Judecãtorii: Numãr beneficiari - 1.676; Pensia medie (lei) – 3.615; Nr. pensii medii sistem public – 4; * Angajaþi Curtea de Conturi: Numãr beneficiari – 504; Pensia medie (lei) – 7.444; Nr. pensii medii sistem public – 8,5. Sursa: Casa de Pensii

Pensia medie pentru militari: 3.200 de lei Pe lîngã pensiile speciale ale civililor, Bugetul de Stat va mai aloca în acest an alte 5,4 miliarde de lei pentru plata pensiilor militarilor. Este vorba despre peste 150.000 de foºti militari, din care 75.458 provin de la MApN, 69.180 de la Ministerul de Interne ºi 9.414 de la SRI. Ministerul de Finanþe a fãcut publice aceste date la solicitarea deputatei PNL Andreea Paul. Din aceste date rezultã cã pensia medie pentru militari este un pic peste 3.200 de lei. DANIEL IVAN mentului pentru Situaþii de Urgenþã, secretarul de Stat Raed Arafat, ºi fostul premier Victor Ponta. Cei doi pãrinþi, Eugen Iancu ºi Jean Chelba, ai cãror copii au supravieþuit iniþial incendiului, dar au decedat dupã mai multe zile, infectaþi cu bacterii intraspitaliceºti, sînt susþinuþi de alte 50 de rude ale victimelor, care au semnat un document prin care solicitã Parchetului de pe lîngã ÎCCJ sã continue ºi sã extindã cercetãrile. „Ne aflãm într-o þarã democraticã, în care oricine poate depune o plîngere penalã, iar reclamatul are dreptul sã îºi susþinã nevinovãþia. Proba vinovãþiei aparþine reclamantului ºi organelor de anchetã. Sînt convins cã pînã mîine voi fi judecat ºi condamnat de unii reprezentanþi ai presei ºi de «activiºtii» de pe Facebook”, a scris Raed Arafat pe pagina sa de socializare, dupã ce a aflat de plîngere, precizînd cã este vorba „doar despre o plîngere penalã la acest moment”. (Jurnalul.ro) bunului imobil. Contractul de comodat se poate încheia la notariat sau, pur ºi simplu, printr-un document semnat în particular de cãtre pãrþi, fãrã a mai fi înregistrat la notar. Un astfel de contract apãrã interesele ambelor pãrþi, chiar dacã cei care insistã asupra necesitãþii încheierii unor contracte de închiriere obligatoriu susþin cã proprietarii pot fi abuzivi. Singurul avantaj pe care l-ar putea aduce acþiunea ANAF de a impune existenþa unor contracte de închiriere ar fi pentru chiriaºi, în cazul în care proprietarii comit abuzuri. Chiar ºi aºa, orice contract de închiriere poate conþine clauze care sã-l ajute pe proprietar sã-ºi dea afarã chiriaºii înainte de termenul prevãzut. Sfîrºit DIANA SCARLAT Ion Iliescu, Radu Timofte. Direcþia de Informaþii a Internelor era condusã la acel moment de generalul Virgil Ardelean. Totuºi, surse din actualul DIPI susþin cã serviciul nu ar fi interceptat telefoane, ci ar fi apelat la sprijinul SRI în acest sens. (Mircea Marian) Anual sau la cererea Parlamentului, ministrul Afacerilor Interne prezintã rapoarte cu privire la activitatea Unitãþii de Protecþie Internã în domeniul securitãþii naþionale“.

PROIECTUL OUG DE REORGANIZARE A DIPI Nu doar cã viitoarea Unitate de Protecþie Internã va putea sã fileze ºi sã supravegheze pe oricine, oricînd, dar va putea pãtrunde în incinte, subtiliza obiecte, fura date etc. Mai grav, însã, Serviciul Secret al Internelor va putea asculta telefoane ºi intercepta orice fel de comunicare electronicã. Sfîrºit PETRU ZOLTAN


Pag. a 16-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mafia transpartinicã iese la suprafaþã Traian Bãsescu, Elena Udrea, Victor Ponta, Sebastian Ghiþã ºi Gabriel Oprea. În aparenþã rivali, în realitate prieteni. O prietenie scoasã la suprafaþã de sunetul cãtuºelor. În ultimii ani, lupta politicã s-a dat, cel puþin la nivel de discurs, între douã mari tabere: Traian Bãsescu ºi Elena Udrea, pe de o parte, Victor Ponta ºi Sebastian Ghiþã, de cealaltã parte. Balanþa era înclinatã de Gabriel Oprea, fie spre Cotroceni, în timpul guvernelor Boc ºi M.R.U., fie înspre Palatul Victoria - în timpul Guvernelor Ponta. Însã, realitatea a fost cu totul alta: cele douã tabere doar mimau rãzboiul, de ochii oamenilor, în timp ce pe sub masã îºi strîngeau mîinile, pentru bunul mers al afacerilor, dupã cum aratã rechizitoriile DNA. Cîrdãºia transpartinicã ar fi fost þinutã ºi azi în subteran, dar aºa-ziºii rivali ºi-au gãsit un scop comun, care i-a scos, de mînã, la suprafaþã: lupta împotriva procurorilor. Aºa am ajuns sã-l vedem azi pe Traian Bãsescu la televiziunea lui Sebastian Ghiþã, pe care îl numea „al doilea Vîntu“, luîndu-i partea lui Gabriel Oprea, dupã votul scandalos din plenul Senatului, care a blocat anchetarea morþii poliþistului Bogdan Giginã. „Gabriel Oprea e primul pasager dintr-un accident auto care este acuzat de omor din culpã. Era pe bancheta din spate. Este de remarcat la doamna Kövesi mesajul politic. A fost o mare capcanã ºi o mare prostie. În capcanã a picat Gabriel Oprea“, a spus Traian Bãsescu, miercuri, 9 noiembrie, la RTV. Exact cuvintele pe care le-a folosit ºi Gabriel Oprea în Senat. „Niciodatã în România sau în lume nu am auzit de aceastã încadrare de ucidere din culpa stînd pe bancheta din spate“, s-a apãrat fostul vicepremier.

Oprea negociazã o nouã imunitate Potrivit unor surse politice, cu cîtvea ore înainte sã-i ia apãrarea lui Oprea la RTV, Traian Bãsescu a fost chiar

acasã la fostul vicepremier. Întrebat dacã s-a întîlnit cu Gabriel Oprea, preºedintele PMP nici n-a confirmat, nici n-a infirmat. „Sursele dumneavostrã vã spun niºte bîrfe“, a comentat Traian Bãsescu. De asemenea, surse parlamentare au declarat pentru „Adevãrul“ cã Oprea, deºi susþine cã se va retrage din politicã, negociazã cu Traian Bãsescu un loc pe liste la alegerile parlamentare, tocmai pentru a-ºi pãstra imunitatea ºi dupã decembrie 2016. Întrebat de „Adevãrul“, Bãsescu n-a respins ipoteza. „Gabriel Oprea a demisionat de cîteva luni din UNPR. La revedere!“, a spus Bãsescu. Fostul preºedinte l-a mai apãrat la televizor ºi pe Victor Ponta, în dosarul în care fostul premier este acuzat de conflict de interese, dupã ce l-a pus pe Dan ªova ministru, primind, în schimb, foloase necuvenite. „Nu sînt de acord cu abordarea procurorilor referitor la conflictul de interese. Sã spui cã în baza acelor afaceri a fost numit domnul ªova ministru, mi se pare o exagerare. În dosarul acesta, cel puþin în diagnosticul penal pus, nu mi se pare cã se poate forþa atît de mult conflictul de interese, încît sã ceri ridicarea imunitãtii unui premier“, spunea Traian Bãsescu, în vara lui 2015, înainte ca Parlamentul sã voteze solicitarea procurorilor de începere a urmãrii penale.

Pînã la urmã, majoritatea PSD din Camera Deputaþilor a respins solicitarea Din corul avocaþilor lui Ponta n-a lipsit nici Elena Udrea. Fostul lider al PMP a criticat faptul cã Victor Ponta a fost pus sub control judiciar în noul dosar, în care fostul premier este acuzat cã i-a oferit un loc eligibil prietenului sãu, Sebastian Ghiþã, dupã ce acesta a plãtit vizita lui Tony Blair la Bucureºti, în timpul cãreia s-a întîlnit cu Victor Ponta, ca vector de imagine. Elena Udrea spune cã acuzaþia procurorilor la adresa lui Victor Ponta reprezintã o „exagerare” ºi nu crede cã Sebastian

Ghiþã i-ar fi dat bani fostului premier pentru a obþine un loc eligibil în Parlament. „Nu cred cã între domnul Ponta ºi domnul Ghiþã relaþiile sînt de naturã încît noi sã suspicionãm cã a fost pus pe listã pentru aºa ceva. Cred cã este o exagerare ºi mi s-ar pãrea interesant dacã domnului Blair i se va pune control judiciar, eventual pentru cã a acceptat, este o complicitate la aceastã faptã. Cred cã este prea mult ºi nu cred numai eu“, a comentat Elena Udrea, care, la rîndul ei, are probleme cu legea.

Iohannis cere reformã parlamentarã Preºedintele Klaus Iohannis a criticat, din nou, Parlamentul pentru votul dat în cazul Gabriel Oprea. ªeful statului susþine cã aleºii ar trebui sã voteze favorabil toate solicitãrile Justiþiei, pentru cã vinovãþia se stabileºte în faþa judecãtorilor. De asemenea, ºeful statului le cere politicienilor cu probleme penale sã facã un pas în spate pînã primesc o sentinþã definitivã. „Eu cred cã acest vot, care, în sine, din pãcate, nu este singular, aratã foarte clar cã este nevoie de o curãþire a clasei politice, de o reformã parlamentarã. Pînã nu vom reuºi sã avem oameni curaþi, dedicaþi, în Parlament, nu vom reuºi sã miºcãm lucrurile. Nu am nimic cu nimeni, tuturor le doresc numai bine, sãnãtate ºi viaþa lungã, dar, în politicã, cine are o problemã (penalã - n.r.) trebuie sã înþeleagã cã nu poate sã meargã mai departe pînã nu se clarificã acea chestiune. Cum sã aºteptãm de la un cetãþean sã aibã încredere în Parlament, dacã acolo sînt mulþi urmãriþi penal, iar alþii sînt condamnaþi penal? Pînã nu vom reuºi sã avem în Parlament oameni care nu merg acolo sã facã avere, ci sã reprezinte comunitatea, vom avea probleme. Lupta anticorupþie nu e o marotã a mea, este o necesitate. Fãrã aceastã curãþenie, primenire a clasei politice, nu vom putea sã construim România aºa cum îºi doresc românii“, a declarat preºedintele Klaus Iohannis. SEBASTIAN ZACHMANN

Schimbarea calculului întreþinerii loveºte în locatarii sãraci

nu s-a luat în calcul imposibilitatea de platã a celor care deja sînt foarte sãraci.

Calculul plãþilor pentru pãrþile comune, la bloc, ar putea fi schimbat, dacã se va vota în Parlament o propunere prin care nu se va mai lua în considerare suprafaþa, ci numãrul de persoane. În aceastã situaþie, oamenii ar trebui sã ºtie cã datoriile acumulate, în caz de neplatã a unora dintre proprietari, vor putea afecta întreaga asociaþie, devenind comune. Propunerea de a se schimba calculul întreþinerii pentru pãrþile comune – holuri, lifturi, terasã etc. – pare a veni în sprijinul celor care acum sînt discriminaþi, pentru cã plãtesc mai mulþi bani în funcþie de suprafaþa apartamentului pe care îl deþin, ºi nu în funcþie de numãrul de persoane care locuiesc în apartament. Deºi aparent este o propunere care ar elimina discriminarea, aceastã schimbare ar putea avea, de fapt, efecte devastatoare, pentru cã

Datoriile acumulate de la cei care nu vor mai putea plãti o întreþinere mult mai mare decît în prezent vor deveni datorii ale asociaþiilor de proprietari ºi se va putea ajunge pînã la debranºarea unor blocuri de la utilitãþi. „Nu se poate vota aºa ceva. Este absurd. Ar ieºi rãzboi civil. Cred cã în sistemul juridic al þãrii încã mai existã oameni normali, care sã împiedice o astfel de anomalie”, spune Radu Opaina, preºedintele Asociaþiilor de Proprietari din România. În acest moment, în Capitalã sînt aproape 1.000 de blocuri debranºate de RADET, din cauza datoriilor, conform lui Opaina. În cele mai multe cazuri, la datoriile proprietarilor s-au adãugat ºi furturile din casieria administraþiei. La nivelul întregii þãri, peste un milion de

locuinþe au rãmas fãrã furnizor de cãldurã, tot din cauza datoriilor acumulate. „Peste un milion de apartamente din þarã au rãmas fãrã alimentarea cu apã caldã ºi cãldurã, pentru cã furnizorii s-au închis. Din 315 sisteme, mai sînt doar 60 astãzi. Toate oraºele cu mai puþin de 50.000 de locuitori sînt în aceeaºi situaþie. Problemele au apãrut încã din anul 2000. S-a ajuns la falimentul furnizorilor în multe localitãþi, iar Bucureºtii au rezistat pînã acum, dar fenomenul este acelaºi”, mai spune Radu Opaina. Mai mult, datornicii îºi vor pierde locuinþele. Cei mai mulþi oameni care ºi-au pierdut apartamentele din cauza datoriilor acumulate au ajuns oameni ai strãzii. Cei mai sãraci oameni locuiesc în cele mai aglomerate apartamente, iar în prezent îºi plãtesc greu întreþinerea. O majorare a costurilor chiar pentru aceastã categorie de populaþie nu ar afecta doar oamenii sãraci, ci ºi pe ceilalþi proprietari din asociaþii. DIANA SCARLAT

Copiii României, operaþi din mila publicului (1)

trateze din cauza sumelor mici decontate pentru aceste operaþii de Casa de Sãnãtate. Bogdan Tatu are 9 ani ºi de cîteva luni învaþã sã se bucure de viaþã ca orice copil sãnãtos de vîrsta lui. Timid, dar cu un zîmbet ºtrengar, ne spune hotãrît cã ºtie ce vrea sã se facã atunci cînd va fi mare: „Doctor, la fel ca domnul Costache” (n.r. - medicul cardiolog Victor Costache). Pentru Bogdan, viaþa nu a fost deloc uºoarã. Provine dintr-o familie cu 7 copii, dintr-un sat de pe Valea Hîrtibaciului, la 60 km de Sibiu, ºi este crescut de un bunic cioban, mult prea sãrac ca sã îºi poatã permite sã achite costurile operaþiei pe care copilul a aºteptat-o ani de zile. La 3 ani ºi 6 luni, este diagnosticat cu hipotrofie ponderalã, epistaxis, stenozã aorticã ºi

stenoza valvei pulmonare. Aceºti termeni medicali au însemnat un chin pentru Bogdan. Sîngerãri nazale, hipertensiune ºi imposibilitatea de a face efort fizic, adicã nu avea voie sã se joace, ca orice copil de vîrsta lui. Trei ani mai tîrziu, boala se agraveazã: stenozã aorticã cu gradient semnificativ pe fond de valvã aorticã malformatã, cardiomiopatie hipertroficã ºi epistaxis recidivant. Afecþiuni care îl puteau omorî în orice clipã, necesitînd intervenþie chirurgicalã de urgenþã. Dar Statul Român decide cã bãiatul poate sã mai aºtepte, astfel cã îi amînã ºansa la operaþia de care viaþa lui depindea. (va urma) GEORGIANA IONIÞÃ

Bogdan ºi Andra fac parte dintre copiii cãrora Statul Român le-a refuzat ºansa la viaþã. Au aºteptat ani la rînd ca CNAS sã le accepte dosarele ºi sã le deconteze operaþiile de cord de care vieþile lor fragile depindeau. Nu s-au gãsit fonduri. Pentru amîndoi, salvarea a venit din mila publicului. Cei doi au fost operaþi, cu succes, la o clinicã privatã, cu bani din donaþii. Aproape jumãtate dintre copiii cu malformaþii cardiace din România nu ajung sã se

Acumularea datoriilor

Un alt apropiat al lui Blejnar a dispãrut în mod misterios

Sorin Blejnar ºi-a luat în arest un trusou Hugo Boss

Dupã Codruþ Marta, un alt apropiat al lui Sorin Blejnar, fost ºef al Fiscului, a dispãrut. Este vorba de numãrul doi din dosarul lui Blejnar, directorul de achiziþii din ANAF. Dan Stroe, ºef la Fisc, cel care a semnat contractele în urma cãrora un comision important s-a întors la Sorin Blejnar, nu a fost gãsit de procurori pentru a fi adus la audieri. El nu a fost de gãsit de instituþiile statului nici luni, nici marþi, 8 noiembrie. „Evaporarea e cam ciudatã ºi nu cred sã fie recentã”, a comentat jurnalistul Adina Anghelescu, marþi, la Antena 3. Dan Stroe, directorul de achiziþii din ANAF, a mai fost reþinut o datã, în dosarul clanului Butoane. (Jurnalul.ro)

Sorin Blejnar, fostul preºedinte ANAF, nu a renunþat la capriciile impuse de înalta funcþie pe care a ocupat-o ani de zile nici mãcar atunci cînd a intrat în arest. Blejnar ºi-a luat, totuºi, cu el ºi un costum de haine de soi, cel mai probabil pentru zilele în care va trebui sã meargã în instanþã sau la udieri. Marþi, 8 noiembrie, cînd a fost adus la Cîmpina, acolo unde se aflã Centrul de reþinere ºi arestare preventivã al IJP Prahova, fostul ºef ANAF avea în braþe o husã specialã pentru protecþia sacourilor, pe care se vedea clar emblema unei prestigioase case de modã specializatã în haine pentru bãrbaþi, Hugo Boss. Blejnar va rãmîne în Centrul de reþinere de la Cîmpina cel puþin pînã la sfîrºitul acestei sãptãmîni, atunci cînd Curtea de Apel Ploieºti va lua în discuþie contestaþia depusã de fostul ºef ANAF la decizia de arestare preventivã. Ridicat din trafic ºi dus în arest, Sorin Blejnar a fost reþinut pentru 24 de ore de cãtre procurorii DNA Ploieºti, care îl acuzã de trafic de influ-

enþã ºi luare de mitã, o sumã care depãºeºte 13 milioane de lei. Marþi, 8 noiembrie, Tribunalul Prahova a decis sã admitã cererea de arestare preventivã pe numele fostului ºef ANAF. Pentru cã instanþa s-a pronunþat mult dupã ora 16,00, atunci cînd a expirat ordonanþa de reþinere, Blejnar a preferat sã plece acasã la Bucureºti ºi sã aºtepte acolo decizia judecãtorului de drepturi ºi libertãþi. Surse apropiate anchetei au precizat cã, în momentul în care a aflat cã va fi arestat preventiv, Sorin Blejnar a luat legãtura telefonic cu poliþiºtii din Prahova ºi a anunþat cã se va preda de bunãvoie. Totuºi, pentru a fi siguri cã nu-l vor pierde ºi pe el, aºa cum s-a întîmpat cu Dan Stroe, cel de-al doilea suspect din acest dosar, care nu a fost gãsit acasã în ziua audierilor de la DNA Ploieºti, poliþiºtii au decis sã-ºi ia mãsuri de precauþie. Astfel, Blejnar a fost ridicat din trafic, undeva în dreptul localitãþii Tîncãbeºti, ºi dus cu maºina Poliþiei, mai întîi la sediul IJP Prahova, pentru formalitãþi, ºi apoi la Cîmpina, în arest. Aici a ajuns marþi, puþin dupã ora 22,00. Era aºteptat în curtea Poliþiei de soþia sa, care l-a însoþit pînã la uºa Centrului de detenþie. DIANA FRÎNCU


Pag. a 17-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Alegerile din SUA, România ºi Germania Patriarhatul a cîºtigat alegerile din SUA. Main Street a învins Wall Street-ul. Establishment-ul, plutocraþia, voiau sã impunã cu orice preþ - cu o presã agresivã, mincinoasã, politic corectã - dupã un bãrbat de culoare, o femeie. Dar fondatorii Americii, heterosexualii albi, 2/3 din bãrbaþi ºi peste 50% dintre femei, a cãror expectativã de viaþã e în scãdere, s-au opus: au votat pentru Donald Trump. Anglia nu vrea sã renunþe la graniþe ºi la tratate care forþeazã o invazie afro-asiaticã islamicã, idolatrã în UE, ºi finanþeazã falimentul Greciei, aºa cã a pãrãsit UE Brexit. Pentru a frîna renaºterea Europei Centrale, a Germaniei, ocupanþii anglo-saxoni au impus, în cadrul reeducãrii, ideologia dupã care femeia, handicapatul, lesbiana, homosexualul, omul de culoare, imigrantul º.a.m.d. trebuie favorizaþi, discriminaþi pozitiv. Aºa a apãrut matriarhatul doamnei cancelar Angela Merkel. Cu Trump's movement, pe linia Brexit, marginalizaþii matriarhatului nu se vor mai bucura de privilegii.

Dezmembrarea României – o þintã a Mafiei internaþionale! (2) Astfel ºi acum, dupã un secol, vocile Berlinului ºi Moscovei zboarã ca douã pãsãri de pradã, care îºi fîlfîie aripile ameninþãtoare deasupra Europei, încercînd, din rãsputeri, sã rãmînã neschimbate iarmaroacele în care s-au vîndut ºi s-au cumpãrat destinele unor popoare. În ultima vreme, cînd dincolo ºi dincoace de Prut voci tot mai multe ºi mai puternice se aud rostind, clar ºi rãspicat, dorinþa ca Basarabia româneascã sã revinã la sînul mamei sale, România, Berlinul ºi Moscova ºi-au gãsit un aliat neaºteptat: SUA! Prin vocea ambasadorului de la Chiºinãu, James D. Pettit. „Moldova nu este România“! Sã fi vorbit gura fãrã el?, cum se spune. În nici un caz. El a afirmat un punct de vedere al guvernului pe care îl reprezintã la Chiºinãu. Aºa cã iatã care este adevãrata valoare a acelor „relaþii privilegiate“ pe care România le are cu SUA! ªi-atunci nu mã pot abþine sã nu repet, încã o datã, spusele lui Watts: „Fereºte-ne, Doamne, de prieteni“! Cu adevãrat dureros este, însã,

Iniþiaþi cu forþa în ritualuri oculte (1) N-aº avea nimic cu Occidentul „binevoitor“, nici cu argaþii autohtoni, dacã ne-ar lãsa în pace valorile religioase, morale, istorice ºi culturale. Oculta mondialã a considerat cã România este rãmasã în urmã ºi trebuie civilizatã cu forþa. ªi-a luat ca aliat statul român, massmedia, a pus stãpînire pe sistemul de învãþãmînt (grãdiniþe, ºcoli, licee, universitãþi) ºi ne obligã sã iniþiem copiii în ritualuri oculte ºi sãrbãtori pãgîne. Ne obligã sã înghiþim mizerii de o vulgaritate excesivã, iar presa mercenarã, care fals îºi zice presã naþionalã, ea fiind aservitã unor patroni din acelaºi aluat, modeleazã, la comandã, generaþii de viitori pierduþi mintal. Subliniez infantilismul celor extaziaþi în faþa gunoaielor strãine ce-ºi fac loc, tot mai agresiv, mai insistent ºi mai revoltãtor, în spaþiul public românesc, dar ºi mîrlãnismul maimuþelor autohtone, ca metodã de copiere ºi imitare. Nu vã grãbiþi sã mã judecaþi. Cred doar cã am bun-simþ, dragoste pen-

Naþionalism ºi globalizare în Secolul XXI (1) Cu siguranþã, Secolul XXI va fi al statelor naþionale, înainte de a fi religios. Aº putea afirma cã, în anumite pãrþi ale planetei noastre, va fi ºi destul de rasist, dar, înainte de orice, va fi naþionalist. Iar în zonele unde triburile nu au evoluat spre naþiune, acest Secol va fi, mai întîi, xenofob, iar religia va fi una dintre cauzele sale. Este adevãrat cã majoritatea naþiunilor se definesc ºi cu ajutorul religiei, ceea ce permite sã întrezãrim un tablou cu perspective sumbre pentru noi ºi viitorime, dar naþiunea va trece înaintea religiei. În cele mai multe state, doctrina naþionalã subliniazã legãtura dintre etnie ºi religie, dar ideea etniei este mai puternicã decît credinþa. Astfel, aceeaºi zeitate supremã poate fi împãrtãºitã de mai multe state, însã aspectele lingvistice, demografice, istorice, economice comune creeazã o conºtiinþã localã, în raport cu un teritoriu anume, care separã oamenii, dar nu îi uneºte. Islamul este credinþa majoritarã a statelor din

Alegerile din România sînt, de asemenea, influenþate de Brexit, de Trump's movement, de o nouã abordare a NATO/UE, dar mai ales de înþelegerea cu Rusia, similarã cu aceea de dupã rãzboiul mondial, care a garantat o lungã perioadã de bunãstare ºi pace în Europa. Acum, ruso-pravoslavnicii ºi anglo-mozaicii vor trata Chestiunea Orientalã, din care ortodocºii moldo-valahi fac parte din 1774 ºi România Mare din 1918, fãrã handicapul noii ideologii toxice, politic corecte. Brexit-ul ºi Trump's movement schimbã paradigmele politicii internaþionale în sensul dorit de preºedintele rus Vladimir Putin, care este iritat de ideologia politic corectã a maginalizaþilor lumii occidentale, situaþie care seamãnã, din ce în ce mai mult, cu ultima fazã a Imperiului Roman de Apus. Rusia are nevoie de parteneri realiºti, ca Anglia lui May ºi SUA lui Trump, ceea ce o marginalizeazã pe Angela Merkel, a cãrei erã, indiferent dacã va candida sau nu pentru un nou mandat, s-a încheiat. Prof. univ. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

faptul cã nu se putea ca ºi acum, ca în atîtea alte situaþii, sã nu-ºi scoatã capul trãdãtorii de neam ºi de þarã, precum Lucian Boia, care îºi permite sã ignore dorinþa unui întreg popor. „Problema unirii nu se mai pune azi, fiindcã cei mai mulþi dintre moldoveni doresc sã trãiascã într-o þarã independentã“! O fi fãcut, el, vreun referendum, sau mãcar vreo cercetare sociologicã în acest sens? Nu, desigur! Însã vorbeºte pentru cã este un sîmbriaº care s-a vîndut strãinilor, ale cãror interese le serveºte prin tot ceea ce a scris. ªi nu mã pot abþine sã nu amintesc versurile marelui Eminescu în celebra sa „Doinã“: „Cine-au îndrãgit strãinii,/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ ªi neamul nemernicia“! Sigur, este regretabil cã aceastã Mafie internaþionalã, de care vorbeam, ne poartã sîmbetele. Însã ceea ce este cu adevãrat dureros e cã ea ºi-a gãsit susþinãtori ºi sprijinitori în rîndul românilor, aºa cum s-a întîmplat mereu. Trãdarea ne-a însoþit mereu de-a lungul istoriei. Trãdãtori au fost ºi vor fi. Aceºtia însã nu au fost ºi nu sînt români, ci mai degrabã „sãmînþã strãinã pripãºitã prin România pe vremea cînd o bãteau vînturile din toate direcþiile“ (Nicolae Titulescu). Unii, preum Boia tru valorile spirituale ºi culturale ale Neamului, dar ºi sensibilitatea care nu trebuie sã-i lipseascã nici unui cetãþean al þãrii, indiferent de profesie. Bietului Popor Român, þinut în sãrãcie ºi tensiune permanentã, i se organizeazã tot felul de petreceri pãgîne! Plini de obidã, românii „abia aºteaptã" Halloween ºi alte „sãrbãtori" sataniste, oferite, cu teatralã cumsecãdenie, de preafericitul Occident, chitit sã arunce peste bord credinþa milenarã, cultura ºi tradiþia poporului nostru. (Aici, parafrazîndu-l cu durere pe cronicarul Ion Neculce, putem spune ºi noi: „O sãraca þarã România, ce nenorocire de stãpîni ca aceºtia a avut“).

Vor sã pãgînizeze România! Dezgustãtoare ºi înfricoºãtoare sînt imaginile cu mãºti însîngerate ºi vampiri gata de atac, dar ºi mai oripilanþi sînt cei care le poartã ºi savureazã inconºtienþi un astfel de circ macabru. Horror, farse deplasate, costume de spiriduºi, fantome, schelete umane, diavoli, vrãjitoare, Nordul Africii ºi a unei mari pãrþi a Orientului Mijlociu, dar acest lucru nu înseamnã cã nu existã diferenþieri clare între zone, iar rivalitãþile regionale sînt de lungã duratã, bazate inclusiv pe dialecte diferite ale limbii arabe, dar, mai ales, pe o istorie diferitã, cu conºtiinþã specificã fiecãrei zone. Nu poate fi confundatã filozofia de viaþã a populaþiilor de lîngã rîul Iordan cu specificul celor care trãiesc între fluviile Tigru ºi Eufrat, cum nu poate fi acceptatã identitatea dintre istoria Egiptului ºi aceea a Marocului, deºi ambele state sînt situate la þãrmul mãrii.

Ce este naþionalismul? (1) Sînt mai multe definiþii în Dicþionarul Explicativ, iar Enciclopedia Britanicã subliniazã cã naþionalismul presupune loialitatea faþã de naþiune mai presus de orice ataºament faþã de indivizi sau de grupuri - sociale, de interese etc. - mai restrînse din punct de vedere numeric. Patriotismul este o formã pozitivã a naþionalismului, care, sub nici o formã, nu poate fi consideratã negativã. Naþionalismul are ca deviaþie negativã de manifestare ºi

Donald Trump, omul pe care mulþi îl considerau doar un clown pe scena politicã, a cîºtigat alegerile din SUA, devenind al 45-lea preºedinte al Americii. sau Gherman, latrã singuratici, ca sã fie auziþi de stãpînii lor, cã doar de aceea îºi primesc simbria. Alþii încearcã, ºi chiar reuºesc, sã adune în jurul lor gãºti, formate din indivizi care, în numele „libertãþii de conºtiinþã“, acceptã sã se punã în slujba celor care trudesc din greu la dezmembrarea þãrii. Cu adevãrat periculoºi sînt însã aceia care, ajunºi, prin votul nostru, sã conducã þara, în loc sã militeze pentru bunãstarea ºi prosperitatea ei ºi a Poporului Român, o îndreaptã spre dezastru. Sînt guvernanþii ºi politicienii României de dupã 1989. Aceºtia sînt urmaºii celor pe care marele Nicolae Iorga îi numea „hîzii politicieni mîncaþi de pofte ºi nevolnicii“. Motiv pentru care nu pot sã nu le doresc acelaºi lucru: „Sã nu-i ierte Dumnezeu pe cîrmuitorii neghiobi sau vînduþi (…)! În vecii vecilor, cît va mai dãinui suflare româneascã pe acest pãmînt, sã nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii ºi fãcãtorii de rele“! Sfîrºit ILIE ªANDRU zombie, vampiri, monºtri, sperietori de ciori, toate au îngrozit ºi pãgînizat România. Cei mai mulþi nu ºtiu cã Halloweenul - o „ceremonie“ a întunericului - este noaptea invocãrii morþilor, a duhurilor rele, vrãjitoriei, necromanþiei, magiei, a sacrificiului ritualic al unor vieþuitoare ºi a altor practici pãgîne (pe care creºtinii nu trebuie sã le imite nici mãcar în glumã), cînd demonicul capãtã potenþial. La originea Halloweenului stã zeul morþii Samhain, celebrat de celþi, care credeau cã la baza vieþii se aflã moartea. „Pentru celþi existau doar douã anotimpuri, vara ºi iarna, iar 1 noiembrie coincidea cu începutul sezonului rece, mai exact, cu întunericul. Astfel, în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie, celþii celebrau Noul An, o sãrbãtoare închinatã Zeului Morþii, Samhain. Pe un deal era aprins un foc care trebuia sã primeascã ofrandele aduse zeului morþii - nu numai roade ale pãmîntului, ci ºi sacrificii de animale ºi chiar oameni“. (Familia Ortodoxã) (va urma) MARIA DIANA POPESCU înþelegere xenofobia – ura faþã de strãini – care se manifestã în diferite forme, de la sublinierea diferenþelor de rasã la accentuarea separaþiei lingvistice etc. În nici o situaþie, însã, naþionalismul sau patriotismul nu exclud apãrarea intereselor unui stat împotriva altor state, cum, de asemenea, nu se exprimã strict la un nivel politic ºi de propagandã, el fiind întîlnit ºi în materia economiccomercialã, educaþionalã etc. Fãrã a uita rolul nociv al xenofobiei, sã nu uitãm cã, uneori, aceasta are la bazã faptele unui stat împotriva altuia, iar nu o simplã opinie despre ceea ce crede cetãþeanul unui stat despre cetãþeanul altui stat; iar patriotismul se transformã în xenofobie sub influenþa unui conflict continuu. Sîrbo-fobia ºi albanezofobia, doar ca exemplu singular aici, au temei în fapte întîmplate în istorie, mai ales cea recentã, fiind dificil a fi stopate: aici, xenofobia a zdrobit patriotismul ºi naþionalismul, depãºindu-le esenþa. Exemple sînt nenumãrate, iar lectura diferitelor cãrþi de istorie din þara X sau Y subliniazã cã naþiunea titularã s-a luptat ani întregi cu statul Z sau W. (va urma) MARIUS VÃCÃRELU


Pag. a 18-a – 18 noiembrie 2016

Comoara templierilor (4) O loviturã de teatru salveazã o importantã tainã (2) Dar, de Sède remarcã faptul cã, din lucrarea savantului german, lipsesc cîteva din cele 72 de procese – verbale ale anchetãrii inculpaþilor audiaþi de însuºi Clement al V-lea. ªi a regãsit, într-adevãr, unul dintre ele, al cãrui conþinut confirmã legenda la care se referã Albert Ollivier. „Este vorba - afirmã de Sède - despre depoziþia fãcutã, la sfîrºitul lui iunie 1308, în faþa Papei, de cãtre cel de-al 46-lea acuzat, templierul Jean de Chalon, aparþinînd Templului din Nemours, dioceza Troyes. Acesta a declarat cã, în ajunul descinderii, la 12 octombrie 1307, a vãzut 3 care încãrcate cu paie ieºind, la cãderea nopþii, din Templul parizian, sub conducerea lui Gérard de Villers, care luase cu sine 50 de cai, ºi a lui Hugues de Châlons. În aceste care se aflau cuferele cu tezaurul lui Hugues de Payraud (care avea gradul de «Grand Visiteur de France»); ele au pornit spre Canalul Mînecii, pentru a fi îmbarcate pe 18 corãbii ale Ordinului ºi trimise peste hotare. Documentul figureazã în arhivele secrete ale Vaticanului“. La acest document, de Sède a mai adãugat încã unul,

Civilizaþiile precolumbiene (3) Universul Maya (2) Dorinþa cãrturarilor Maya de a învãþa limba ºi scrierea acelora care i-au cucerit în Secolul al XVI-lea, poate fi interpretatã într-un dublu sens: acela cã ea nu putea veni decît din partea reprezentanþilor de elitã ai unei culturi puternice; în al doilea rînd, cã nu putea aparþine decît unor personalitãþi cu un puternic sentiment al timpului. Transpunerea febrilã în texte, cum ar fi Naºterea Uinalului, Chilam Balam ºi Popol Vuh, a ceea ce se mai pãstrase dintr-o imensã tradiþie, trãdeazã, totodatã, ºi un acut sentiment de superioritate: cãrturarii Maya ºi-au evaluat corect partenerii, înþelegînd cã structura mentalã a acestora, total diferitã de a lor, va întîrzia enorm descifrarea scrierii lor conceptualizate.

Un popor misterios ºi prodigios Zonele stranii ale civilizaþiilor precolumbiene sînt încã ºi mai numeroase, pe mãsurã ce straturile de civilizaþie se suprapun, iar despre autorii acestora se ºtie foarte puþin. Monte Albán a fost, de pildã, leagãnul a 5 civilizaþii: olmecã, maya, zapotecã, mixtecã ºi aztecã. Dintre oraºele precolumbiene cunoscute, Monte Alban, construit la 700 m altitu-

Declasificat

Secrete de rãzboi (9) Livrarea specialã a unei telegrame (2) Iatã mesajul decriptat ºi tradus: „Intenþionãm sã demarãm operaþiuni de rãzboi submarine nerestricþionate, în prima zi a lunii februarie. Vom încerca, totuºi, sã pãstrãm Statele Unite în stare de neutralitate. În eventualitatea în care nu reuºim sã facem acest lucru, propunem Mexicului o alianþã pe urmãtoarele baze: ducem rãzboiul împreunã, facem pacea împreunã, sprijin financiar generos ºi o înþelegere din partea noastrã în privinþa faptului cã Mexicul ar urma sã recucereascã teritoriile pierdute din Texas, New Mexico ºi Arizona. Detaliile aranjamentului sînt lãsate la latitudinea dvs. Vã rog sã supuneþi atenþiei preºedintelui [mexican] faptul cã utilizarea submarinelor noastre creeazã ºansa de a constrînge Anglia sã facã pace în decurs de cîteva luni“. Atunci cînd criptanaliºtii britanici au început sã decodifice mesajul, ei ºi-au dat seama cã telegrama era un mesaj exploziv, care avea potenþialul de a arunca America în rãzboi. Datoritã reuºitei agenþilor britanici în obþinerea cãrþilor de coduri ºi a altor

ROMÂNIA MARE“

gãsit la Biblioteca Naþionalã din Paris printre scrisorile Papei Clement al V-lea ºi trecut, de asemenea, cu vederea, pînã acum, de cercetãtori. Este vorba de o filã, care are drept motto urmãtoarele cuvinte: „Acestea sînt numele fraþilor care au plecat“, sub care urmeazã o listã cu 12 nume de demnitari ai Ordinului ºi indicarea direcþiei cãtre care au pornit cîþiva dintre ei. Printre aceºtia, figureazã cele douã nume citate de acuzatul nr. 46, adicã Hugues de Châlons ºi Gérard de Villers, despre care se spune cã „au înarmat XL (40) de fraþi“. Aºadar, în total 52 de cãlãreþi, întocmai ca în depoziþia amintitã. De aici înainte, pe firul unui raþionament logic, de Sède a ajuns la concluzia cã, de vreme ce cunoºteau cu atîta precizie data descinderii, Templierii nu-ºi puteau face iluzia cã, în plinã operaþiune de capturare a membrilor Ordinului din întreaga þarã, cele 18 corãbii ar fi putut încãrca tezaurul, pãrãsind nestingherite þãrmul. De altfel, însuºi acuzatul spusese cã „a auzit vorbindu-se“ despre aceastã îmbarcare, fãrã sã fi asistat la ea. Cel mai apropiat punct de îmbarcare se afla în dreptul actualei localitãþi Le Tréport, pînã la care, pe vremea aceea, nu se putea ajunge decît pe vechiul drum roman care traversa þinutul Vexin, trecînd prin Gisors. Acesta pare sã fi fost traseul, cu menþiunea cã cele 3 care n-aveau cum sã ajungã într-o singurã noapte pînã la þãrm ºi cã nici nu s-a aflat vreodatã de capturarea unui convoi transportînd un asemenea tezaur; în rãstimpul de cîteva ore pe care l-a avut la dispoziþie, convoiul nu

ar fi putut strãbate mai mult de circa 60 kilometri. În consecinþã, singura ipotezã plauzibilã rãmîne cã, undeva pe acest traseu, nu mai departe de 60 kilometri depãrtare de Paris, misterioasele cãruþe trebuie sã-ºi fi depus încãrcãtura într-un loc sigur, ferit de vigilenþa oamenilor lui Filip, care pãzeau toate drumurile mari ºi evitînd reºedinþele oficiale ale Templierilor, pasibile de a fi percheziþionate. Aºadar, afirmã de Séde „logica circumscrie, în limite destul de restrînse, perimetrul în care trebuie sã-ºi fi gãsit refugiul tezaurul marelui ºi puternicului demnitar al Ordinului Templului, Hugues de Payraud“. Cu alte cuvinte, urma lui trebuie cãutatã în þinutul Vexin. Dar, înainte de a vedea mai amãnunþit ce s-a putut întîmpla în acest perimetru, se impune întrebarea: cum ar fi putut transporta 3 atelaje niºte cufere ce aveau nevoie de 18 corãbii? Nu cumva e vorba de altceva, de o comunicare transmisã într-un limbaj cifrat? Tezaurul a existat, ca ºi arhiva. Soarta Ordinului fusese pecetluitã. ªi poate cã, în ultimul ceas, puþinii iniþiaþi în marile taine ale acestuia au încercat sã transmitã un mesaj eventualilor supravieþuitori, folosind un cod cunoscut numai de cei în drept. Astfel, depoziþia acuzatului nr. 46 se transformã într-un cod a cãrui cheie trebuie cãutatã în simbolul celor 3 cãruþe ºi al celor 18 corãbii. Secretul, care pãruse o clipã gata sã iasã la luminã, se învãluie acum în tenebrele ezoterismului, atît de mult cultivat în tot Evul Mediu. (va urma) H. DUMITRU, OANA BUSUIOCEANU

dine, izolat de platoul mexican printr-un lanþ de munþi sãlbatici, a funcþionat neîntrerupt, între 500 î.Chr. ºi 1500 d.Chr. Între culturile dispãrute în mod nedrept, aceea a toltecilor mi se pare cea mai fecundã, sub raport spiritual. Ei apar pe platoul central mexican în valea Anahuac începînd cu Secolul al II-lea d.Chr., timp în care încep sã construiascã celebrul Teotihuacan toltec supranumit „reºedinþa zeilor“, la aproximativ 50 km Nord-Est de Mexic. Prin dimensiuni ºi splendoare, el rivalizeazã numai cu oraºul Tikal. Milioane de oameni au lucrat, timp de secole, la ridicarea templelor ºi a piramidelor. Constructori renumiþi, ei rãmîn în istoria civilizaþiilor prin celebrul Templu al Soarelui ºi Templul Lunii, piramide enorme, care rivalizeazã cu piramidele egiptene, amîndouã dominînd 15 kmp de edificii. În jurul anului 900, în urma unor invazii, toltecii pleacã spre Nord-Est conduºi de preoþi astrologi, pentru a întemeia Tuia. La începutul Secolului al X-lea, îi gãsim invadînd peninsula Yucatan. În Secolul al XII-lea, se instaleazã definitiv la Chichen Itza, unde stilul Maya va suporta decoraþii toltece. Influenþa suferitã de Chichen Itza de la o civilizaþie aflatã la 1.200 km depãrtare (este vorba de Tuia, noua Capitalã a toltecilor, construitã dupã abandonarea Teotihuacanului) poate stupefia. Oricum, celebrul ºarpe înaripat, enormele statui susþinînd plafoanele, jaguarii, grinzile sculptate, oribilul Chac Mool, pe ale cãrui palme de piatrã se depuneau inimile omeneºti încã palpitînd, vorbesc de uriaºul transport cultural operat în zonã. Toltecii au fost inven-

tatorii unui alfabet hieroglific asemãnãtor celui Maya, posedau, conform unor informaþii, un gen de enciclopedie sacrã, compusã în anul 660 ºi distrusã de cuceritori. Soldatul Bernal Diaz consemneazã cã, aproape de Tuia, la Cempola, oraº locuit de 30.000 de locuitori, dupã declaraþiile lui Cortés, ºi avînd o piaþã de 225.000 mp pavatã cu dale, în care se ridicau 15 temple mari ºi mici, a vãzut grãmezi de cãrþi: „Am ajuns în multe locuri unde am gãsit temple locuite de idoli ºi numeroase cãrþi din hîrtie plisatã, aºa cum sînt þesãturile în Spania“... Toltecii au fost inventatorii, se pare, sau au preluat de la olmeci ciclul de 52 de ani, bazat pe perioade de 260 de zile (calendarul venusian) ºi un alt calendar de uz larg. Cunoºtinþele lor vor fi preluate, fãrã sfialã, de azteci, care apar în scenã pe la sfîrºitul Secolului al XV-lea, ocupînd un loc deja pãrãsit.

Despre azteci, s-a afirmat cã sînt, poate, singura lume cunoscutã în istoria civilizaþiilor care ºi-a întemeiat existenþa pe cultivarea unei unice plante: porumbul. Agricultori legaþi de destinul singurei cereale cunoscute, ei nu au inventat modalitãþi mai lesnicioase de a folosi creºterea intensivã a acesteia, nu cunoºteau roata, ºi-ºi liniºteau conºtiinþa prin implorarea zeilor, ceea ce echivala cu jertfe, sistematice. Pentru a îmbuna forþele misterioase ale naturii, aztecii aveau nevoie de sînge ºi de inimi omeneºti, singura hranã a zeilor. (va urma) MIRELA ROZNOVEANU

documente secrete care se refereau la sistemele de încifrare, spãrgãtorii de coduri citeau de ceva vreme mesajele germane. Ministrul german de Externe a înmînat textul codificat ambasadei americane la Berlin, pentru a fi transmis la Washington. Acesta i-a spus ambasadorului american cã textul conþinea instrucþiuni pentru ambasadorul german Johann Heinrich von Bernstorff, referitoare la negocierile de pace. Americanii, amabili, i-au trimis telegrama lui Berstorff. Ambasadorul german a trimis mai departe telegrama corespondentului sãu din Mexic, folosindu-se de serviciile companiei Western Union, care a trimis-o la Mexico City prin Galveston, Texas. Spãrgãtorii britanici de coduri, care interceptau ºi decodificau cu regularitate atît comunicaþiile americane, cît ºi pe cele germane, au conºtientizat imediat importanþa telegramei. Însã, pentru a ascunde guvernului american faptul cã Marea Britanie putea sparge codurile americane, serviciile de spionaj britanice au trebuit sã creeze o diversiune. Atunci cînd le-au arãtat oficialilor americani o decriptare a telegramei, britanicii au susþinut cã germanii trimiseserã telegrama pe mai multe canale, inclusiv prin Buenos Aires ºi Stockholm. Britanicii i-au asigurat pe americani cã obþinuserã telegrama prin intermediul unuia dintre aceste canale, ºi nu din reþeaua de comunicaþii americanã. Diversiunea încã nu fusese descoperitã în 1958, cînd a fost publicatã cartea istoricului Barbara W. Tuchman, intitulatã

„The Zimmermann Telegram“. Spãrgãtorii britanici de coduri s-au protejat prin faptul cã i-au determinat pe oficialii americani sã le dea reporterilor impresia cã un agent american a fost cel care fãcuse isprava. Dupã care, spãrgãtorii de coduri au interceptat investigaþiile germane cu privire la „scurgerea informaþiilor“ ºi au rãsuflat uºuraþi cînd au vãzut cã germanii nu ºi-au dat seama cã mesajele lor erau interceptate cu regularitate. Woodrow Wilson a dat telegrama presei, care a publicat senzaþionala ºtire pe 1 martie 1917. Dupã cum s-a aºteptat guvernul britanic, vestea despre telegramã a intensificat ostilitatea americanã împotriva Germaniei. Isteria antigermanã s-a amplificat cîteva zile mai tîrziu, cînd un submarin german a scufundat un vas britanic de pasageri, ucigînd 12 civili, inclusiv doi americani. Pe 2 aprilie, într-un mesaj de rãzboi adresat Congresului, preºedintele Wilson a citat telegrama Zimmermann ca pe o „dovadã elocventã“ care demonstreazã cã „direcþia recentã a Guvernului Imperial German“ n-a fost „altceva decît una de rãzboi împotriva Guvernului ºi a poporului Statelor Unite“. Patru zile mai tîrziu, Congresul a votat în proporþie copleºitoare implicarea în rãzboi împotriva Germaniei, lansînd Statele Unite pe scena lumii. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Arta prelucrãrii metalelor (1)


Pag. a 19-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (131) *** XERXE I Rege al Persiei Data morþii: anul 465 î.Chr. (nu se ºtie la ce vîrstã) Cauza: asasinat Locul: Susa (Iran) Înhumat: Susa Dupã mai multe înfrîngeri, Xerxe a încercat sã-ºi înece amarul în orgii ºi dezmãþuri. Cãpitanul gãrzilor sale, Artaban, a folosit prilejul pentru a pune la cale un complot împotriva lui. Cu complicitatea eunucului Mitridate, în care Xerxe avea deplinã încredere, Artaban a pãtruns, într-o noapte, în odaia regelui ºi l-a ucis. Dupã care, fãrã sã piardã o clipã, a fugie la Artaxerxe, fiul regelui, ca sã-i spunã cã fratele sãu, Darius, îi ucisese tatãl ºi sã-l îndemne sã rãzbune paricidul. Artaxerxe l-a crezut ºi s-a dus, pe loc, sã-l omoare pe Darius, astfel cã Artaban a scãpat de el. Dar mai rãmînea Artaxerxe. Artaban a vrut sãl înlãture ºi pe el, dar în lupta care a urmat, prinþul a fost doar rãnit, în timp ce Artaban a murit. *** YVETEAUX (Nicolas Vauquelin des)

Oameni aleºi (23) RICHARD WAGNER (1813-1883) (1) Astãzi, toatã lumea, nu numai cea muzicalã, îl preþuieºte pe Wagner, chiar dacã nu-l înþelege în întregime. La început, muzica sa era greu asimilatã. Wagner este la modã, mai mult decît oricare alt mare artist, în afarã de Beethoven. Wagner avea o fire de luptãtor. L-a dominat fanatismul pentru arta pe care dorea sã o desãvîrºeascã. Muzica lui trebuie sã îmbrace acþiunea faptelor eroicelor, pentru ca armonia sunetelor sã corespundã stãrilor sufleteºti. κi ia drept cãlãuzã în muzicã pe Beethoven, dar ºi pe Shakespeare, în partea dramaticã. Wagner nu e numai artistul care pune pe note ceea ce simte, ci ºi autorul libretelor, scriindu-le în întregime. Avea o personalitate belicoasã, creîndu-ºi mulþi duºmani. Avea mereu probleme cu banii. De altfel, avea nevoie de bani, pentru a-ºi satisface (dupã unii) o bolnãvicioasã înclinare spre lux. De fapt, inspiraþia lui nu se mulþumea cu sãrãcia lui Beethoven. Nu putea scrie decît într-un apartament plin cu mãtãsuri colorate intens, cu covoare persane în care sã se înfunde piciorul, ca sã nu se audã paºii. Trebuia sã se înconjoare de un decor bogat în efecte de luminã, de culori, cu o atmosfera parfumatã, pentru cã, deºi a revoluþionat muzica, era, de fapt, un romantic. „La fel cu romanticii, Wagner ocoleºte lumea realã, în faþa cãreia stã rece ºi nepãsãtor; se izoleazã în lumea visurilor ºi a fanteziei, cu poveºtile ºi miturile din tre-

Eleganþa artiºtilor (7) ªicul dîmboviþean (4) De obicei, George Demetrescu era vãzut, pe stradã, cu o pãlãrie cu boruri mari ºi moi, ori þilindru ºi învãluit într-un macferlan foarte arãtos, cu o capã amplã – costumaþie ce se potrivea bine cu aerul de prosperitate pe care o degaja figura sa seninã, surîzãtoare, obrazul rotund, împodobit cu mustãþi în furculiþã ºi o minusculã muscã sub buza de jos. Un extravagant al ultimei decade a secolului a fost ªtefan Luchian. Primind o moºtenire substanþialã – pe care a tocat-o extrem de repede - el se prezenta ca unul dintre cei mai eleganþi bãrbaþi din Bucureºti: avea, totdeauna, joben sau melon, redingotã cu reveruri de mãtase, guler tare la cãmaºã, cravate griperl ºi ace de diamant, pardesiu „Chesterfield“, cu guler de catifea, mãnuºi glace ºi baston. Avea propria-i trãsurã pe care - culmea excentricitãþii - ºi-o mîna singur atunci cînd ieºea la plimbare, la ªosea. Altã plãcere sportivã a sa era velocipedia, participînd la diverse concursuri de fond unde se remarca întotdeauna. Cine ºi-ar fi putut imagina, peste ani, cã bãrbatul osos ºi hirsut, þintuit în pat de paralizie, fusese cîndva un dandy ºi un sportsman de renume?!

Poet francez. Preceptor al lui Ludovic al XIII-lea Data morþii: 9 martie 1649 (la 90 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: Brianvai, lîngã Germiny (Franþa) Înhumat: Biserica din Saint-Arnould de Varedes (Franþa) Cu o orã înainte de a se sfîrºi, poetul i-a cerut soaþei sã-i punã o batistã pe chip, ca sã nu-l vadã sluþit de agonie. Apoi, a rugat-o sã se aºeze la clavecin: „Iubito, cîntã-mi la clavecinul tãu o allemandã frumoasã, sã-mi fie sfîrºitul plãcut“. *** ZENON (Flavius Tarasicodissa) Împãrat al Imperiului Roman de Rãsãrit Data morþii: aprilie 491 (la circa 45 de ani) Cauza: inaniþie Locul: Constantinopole (Turcia) Înhumat: Constantinopole La capãtul unei orgii în care împãratul îºi pierduse cunoºtinþa de atîta bãuturã, soþia sa, Ariadne, a dat poruncã sã fie pus într-un mormînt cu o lespede mare deasupra ºi pãzit de gãrzi, care n-aveau voie sã lase pe nimeni nici sã se apropie, necum sã deschidã mormîntul, sub cuvînt cã împãratul turbase. Gãrzile se supuserã poruncii ºi nu au þinut seama de urletele ºi ameninþãrile proferate de nefericit, cînd ºi-a revenit din beþie. Cînd, o sãptãmînã mai tîrziu, mormîntul a fost deschis, s-a constatat cã Zenon, mort de foame, îºi mîncase carnea de pe braþe. Ariadne a avut grijã ca sã fie proclamat împãrat amantul sãu, Anastase, cu care s-a mãritat 40 de zile mai tîrziu.

*** ZENON (din Kition) Filozof grec Pãrintele stoicismului Data morþii: anul 264 î.Chr. (la circa 71 de ani) Cauza: sinucidere Locul: Atena (Grecia) Înhumat: Cimitirul Ceramica, Atena Într-o zi, filozoful a cãzut ºi ºi-a rupt un deget. Vãzînd în aceastã întîmplare un semn prevestitor de moarte, a lovit pãmîntul cu mîna ºi spuse: „De ce mã chemi, o, moarte? Vin eu singur la tine...“, dupã care îºi curmã singur zilele, þinîndu-ºi respiraþia, dacã e sã-i dãm crezare lui Diogene Laerþiu. *** ZISKA (Jan de Trocnov) Conducãtorul miºcãrii husite Data morþii: 11 octombrie 1424 (la 49 de ani) Cauza: ciumã Locul: Pribyslav, Moravia (Cehia) Înhumat: Catedrala din Czaslaw (Cehia) Jan Ziska, succesorul lui Jan Hus ºi conducãtorul revoltei din Praga, a cerut prin testament ca, dupã moarte, sã fie jupuit, iar din pielea lui sã se facã o tobã. „Numai rãpãitul ei, ºi va fi de-ajuns ca sã-i punã pe duºmanii voºtri pe fugã, iar pe voi vã va face sã nu lãsaþi sã se piardã ce aþi dobîndit prin curajul meu“, se spune cã le-a lãsat scris tovarãºilor sãi. Dar cei mai mulþi istorici contestã autenticitatea acestui testament. (va urma) ISABELLE BRICARD

cut“. (Julius Kapp, dramaturg). Vremea în care trãieºte era tulbure din punct de vedere politic. Se anunþã prefaceri; apar noi curente sociale, care ameninþã viaþa liniºtitã din trecut. Deºi era preocupat sã revoluþioneze muzica, era interesat ºi de viaþa politicã. Era un naþionalist înfocat, ceea ce se poate observa ºi din subiectele operelor sale. În „Inelul Nibelungilor“, asemenea lui Grundtvig, invocã figurile legendare ale poporului german, ca îndemn spre progres ºi libertate. Rasa curatã, purã, arianã, cunoaºte apoteoza în operele sale, iar în politicã devine un înfocat antisemit. Strãmoºii lui Wagner fãceau parte din categoria modestã a învãþãtorilor, cîntãreþi ºi organiºti în bisericile din sat. Tatãl sãu va ajunge funcþionar poliþienesc în Leipzig. Richard Wagner s-a nãscut la 22 mai 1813. Abia împlinise un an cînd îi moare tatãl. La scurt timp, însã, mama sa se recãsãtoreºte cu actorul Geyer, care a fost adevãratul pãrinte sufletesc al lui Wagner. Astfel, creºte, ca ºi Goethe, în atmosfera teatrului, ceea ce, mai tîrziu, îi foloseºte atît de mult în tehnica operelor sale. Cît a învãþat la ºcoalã, copilul nu pãrea înzestrat cu cine ºtie ce aptitudini deosebite. Tatãl sãu adoptiv dorea sã-l facã pictor; dar Wagner ar fi dorit sã devinã poet. Încã din ºcoalã încearcã sã traducã Odiseea, încumetîn-du-se sã scrie tragedii în prozã sau versuri. Nu prea avea timp de ºcoalã. Mintea îi era numai la poezii ºi drame, mai ales dupã ce începuse sã-l citeascã pe Shakespeare. Avînd ocazia sã asiste la un concert simfonic, în care s-a executat Uvertura „Egmont“, de Beethoven, simte, pentru prima datã, dorinþa de a deveni compozitor.

Fãrã prea multã pregãtire muzicalã, se încumetã sã compunã un cîntec, „Jocul Ciobanului“, sub influenþa Simfoniei a VI-a („Pastorala“) a lui Beethoven. Gîndul la poezie ºi la muzicã nu aveau nici o legãturã cu învãþãtura. Pãrãseºte liceul ºi se înscrie la Universitatea din Leipzig, ca student la Conservator. Deºi era puþin pregãtit, a încercat, totuºi, sã scrie o Uverturã, reprezentatã la Teatrul din localitate. ªi astfel se dezlãnþuie talentul unui mare compozitor. A avut noroc de un profesor bun, Theodor Weinling, cantor la biserica Sf. Toma, de la care a învãþat mai ales ce înseamnã Contrapunctul. Dupã o jumãtate de an stãpîneºte, deja, regulile compoziþiei. Cãlãtoreºte la Viena, apoi la Praga, unde compune o operã. Cînd sorã-sa lui îi spune cã lucrarea nu cuprinde nimic de seamã, o aruncã în foc. La 20 de ani, sub influenþa fratelui sãu, actor, devine dirijorul corului de la Teatrul din Würzburg. De la Würzburg, pleacã la Magdeburg. Aici, se îndrãgosteºte de actriþa Minna Planer, care devine (1836-1866) prima soþie. Cei doi nu se înþeleg însã, fiind personalitãþi total diferite. Este angajat ca dirijor la opera din Riga. Aici, a început sã compunã prima operã importantã: „Rienzi“, pe care o terminã abia dubã un an, la Paris. Prima reprezentaþie are loc în anul 1842, la Dresda. Parisul îl atrage. Acolo putea sã asculte operele lui Giacomo Meyerbeer, sau ale compozitorilor italieni. Dar Parisul, cu viaþa-i zbuciumatã, cu intrigile numeroase, îl decepþioneazã, cu toate cã Meyerbeer îl ia sub aripa sa ocrotitoare. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

Retardatarii (1)

de viaþã, cînd trãia retras ºi singur, ascendenþa de veche obîrºie boiereascã. Pentru a-l ajuta, fãrã ca irascibilul maestru sã se simtã cumva lezat în amorul propriu cã e tratat cu milã, cîþiva prieteni devotaþi veneau, chipurile, sã mãnînce împreunã cu el, aducînd ºi mîncarea luatã de la cantinã (de obicei, iahnie de fasole sau de cartofi). La aceasta se adãuga o mãmãligã, fãcutã pe loc, în casa gazdei - de menþionat cã pictorul era un vegetarian convins. Cu neºtirbit spirit elitar, Pallady aranja masa ca pentru un adevãrat festin, dupã toate regulile restauratorilor diplomaþi de pe vremuri (deºi modestele bucate nu erau nici pe departe demne de atîta cinste): aºternea o faþã de masã curatã, pregãtea serviciul de porþelan, lîngã care aºeza tacîmuri de argint ºi ºervete de olandã prinse în inele de metal cizelat ºi cu monograma familiei. Mãmãliga era rãsturnatã pe un platou de argint. Aceastã regie anacronicã þinea tot de spiritul sãu de frondã ºi de inadaptabilitate la realitãþile vremii, care-l caracterizase întreaga-i viaþã. Poate din simpatie pentru toþi eleganþii din lume între care, desigur se socotea ºi pe el însuºi - Pallady i-a fãcut un portret „regelui modei“, Paul Poiret, de obicei, el nefiind tentat sã lucreze chipuri de personalitãþi, ci, mai degrabã, trãsãturile aproape stereotipe ale modelelor anonime. (va urma) ADRIAN-SILVAN IONESCU

Deºi în prima jumãtate a Secolului al XX-lea trecuse epoca epatantei eleganþe masculine, totuºi pictorul Theodor Pallady a fost ultimul dandy în toatã puterea cuvîntului. Obiºnuit de tinãr cu eleganþa din mediul familial bogat în care trãise, el se purta ºi mai tîrziu cu aceeaºi dezinvolturã, chiar dacã toate accesoriile sale vestimentare erau vetuste ºi-i dãdeau un aer prãfuit, ca lucrurile scoase de la naftalinã dupã o lungã uitare acolo. Purta o pãlãrie bej, destul de joasã, cu bor mare ºi panglicã latã, guler tare „à la Take lonescu“, papillon galben în carouri, care fãcea pandánt cu pantalonii, aºijderea în carouri, pardesiu de ºiac gros (cu buzunarele pline de notiþe, desene lucrate în fugã, într-un moment de inspiraþie, frunze uscate culese din parcuri ºi tot felul de lucruri folositoare), iar peste încãlþãminte îºi punea întotdeauna ghetre, ceea ce denota o precauþie aproape englezeascã în privinþa surprizelor vieþii, pãrînd oricînd gata sã plece în vreo cãlãtorie în jurul Pãmîntului. Umbrela sau bastonul cu mîner de fildeº erau nelipsite; cu ele bãtea nervos caldarîmul atunci cînd destinul îi scotea în cale vreun personaj dezagreabil. Dacã se întîmpla sã mai aibã ºi vreun schimb de cuvinte în contradictoriu, bastonul se ridica ameninþãtor, luînd poziþie de luptã. Pallady a ºtiut sã-ºi pãstreze, cu demnitate, statutul ºi sã-ºi clameze, tacit, chiar ºi în momentele grele, de mizerie, ale ultimilor ani


Pag. a 20-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Confiscarea Senatului de cãtre Cãlin Popescu-Talibanu (urmare din pag. 1) Am condus, în noiembrie 2007, delegaþia Senatului României la întîlnirea cu Papa Benedict al XVI-lea, prilej cu care Sanctitatea Sa mi-a decernat Medalia de Bronz a Pontificatului sãu. Am prezidat numeroase manifestãri ºi parãzi, trecînd în revistã garda de onoare, ca un veritabil ºef de Stat. Am fost gazda mai multor delegaþii ale Senatelor din lumea întreagã, aºa cum s-a întîmplat cu preºedintele Senatului Franþei, pe care l-am condus la mormîntul lui Vlad Þepeº, de la Snagov, oferindu-i, apoi, un dineu la Hotelul Lido. Am primit – ca vicepreºedinte al Senatului, dar ºi ca scriitor, tradus în 12 limbi – Mesaje de felicitare, pentru cãrþile mele, din partea tuturor capetelor încoronate ale Europei. Ar fi multe de spus. Dar, ca o concluzie: am fãcut cinste acestei funcþii. ªi vine acum deþinãtorul a 5 neveste (?!) ºi se preface a uita cã am fost unul dintre liderii cei mai proeminenþi ai Senatului, timp de 4 legislaturi, adicã nu mai puþin de 16 ani!!! Trebuie sã fii bolnav mintal sã comiþi o asemenea mîrºãvie. ªi Tãriceanu e un astfel de bolnav. Uitaþi-vã la el ce þeapãn e, ce importanþã îºi dã,

de nu-i ajunge nimeni, nici cu prãjina, la nas. Rodul muncii sale fiind care? Ce lasã în urma lui fostul manechin, prins, de prima nevastã, în pat, cu nepotul dirijorului Sergiu Celibidache? Cine ºtie, poate cã atunci s-a zdruncinat el prima oarã. A doua oarã s-o fi ºocat cînd l-a înºelat a patra nevastã cu una din gãrzile de la SPP. Sau cînd prostul s-a rãsturnat cu motocicleta ºi a avut piciorul (cu care scrie) în ghips. Pentru mine, Tãriceanu e un zero barat. N-am dat, niciodatã, nici doi muci pe un impostor ca ãsta. Dar el nu putea sã confiºte Senatul dacã nu-l ajuta un alt zero barat: Victor Viorel Ponta. ªi ãsta are trei nume, ca Cãlin (sic!) Popescu-Tãriceanu. ªi ca Johann Wolfgang Goethe, sau Wolfgang Amadeus Mozart. Împreunã au mãcelãrit Lista de invitaþi. Ca sã nu dea ochii cu oameni a cãror simplã prezenþã i-ar ruºina. Mai bine sã stea, ei, în cocina curvelor ºi a biºniþarilor care ºi-au cumpãrat fotoliile de parlamentari. Precum ºi la curul, imens, al Margaretei Dudã – ce legãturã o avea sora gãinãresei Irina cu Jubileul Senatului? În ultimã instanþã, am aflat cã Tãriceanu ºi Ponta n-au invitat nici un fost vicepreºedinte al Senatului – asta ca justificare a interzicerii mele, fiindcã eu sînt obsesia vieþii lor de pigmei.

Îmi aduc aminte cã, în 2006, cîþiva pretinºi senatori nu i-au permis Mitropolitului Ardealului, Laurenþiu Streza, sã rosteascã niºte cuvinte, la microfon, despre Moºtenirea Gojdu. Atunci, eu, Adrian Pãunescu ºi Radu Câmpeanu am protestat, indignaþi, aºa încît, de gura noastrã, pãstorul a 6.000.000 de români ortodocºi a putut lua cuvîntul. Talibanii erau învinºi. Azi, nici eu, nici cei doi amici ai mei nu mai sîntem în Senat – poetul fiind chiar în pãmînt. Talibanii au pus stãpînire pe tot Parlamentul. Ei fac legea sau, mai degrabã, fãrãdelegea. Ei taie ºi spînzurã. Ei ºi-au trimis nevestele ºi curvele ºi în Parlamentul European. Evident, cine mã cunoaºte ºtie cã eu nu sufãr cîtuºi de puþin cã doi puºcãriabili, ca Tãriceanu ºi Ponta, nu m-au invitat la plictisitoarea lor frecare pe burtã. Nici nu m-aº fi dus, asta e sigur. Dar gestul lor de bãdãrani e revoltãtor. Cum e posibil sã privatizeze boschetarii ãºtia politici întîia instituþie a unei democraþii? Uite cã e posibil. Mai vorbim noi: veþi vedea unde vor fi cele douã muhaiele pînã la Anul Nou… Nota Redacþiei. În 2015, cînd Corneliu Vadim Tudor a murit, liftele bãtrîne din Parlametul României, în frunte cu acelaºi Cãlin PopescuTãriceanu, secondat de ungurul Verstoy Attila, nu au permis accesul trupului neînsufleþit al fostului senator în foaierul Parlamentului, gest incalificabil ºi fãrã precedent în istoria postdecembristã a României.

Oricum, cele douã scrisori distractive se adaugã piesei de teatru dogmatice pe care Robu a scris-o acum cîþiva ani pentru TV, îmbogãþind substanþial Dosarul sãu de la Uniunea Scriitorilor, unde a fost primit ostentativ, cam în acceaºi vreme în care era dat afarã cel mai mare prozator român în viaþã. Am lãsat la urmã, special, un matador de ultimã orã, pe care ºleahta de puºlamale l-a scos de la naftalinã ca sã aducã, chipurile, o autoritate doctã. Este vorba de vechiul nostru client, plagiator strãlucit dupã G. Cãlinescu ºi N. Cartojan, pe nume Al. Piru. Ca sã fiu sincer, Pirule, gibon bãtrîn, eu te credeam mort demult, nu mai dãdeai nici un semn de viaþã, ce-i drept, te mai vãzusem pe la televizor, dar mi-am zis cã te-au împãiat parlamentarii ca sã nu fie nevoit F.S.N.-ul sã mai scoatã la mezat un post de deputat, cine ºtie ce fripturist mai intra în marele forum! Uite cã tu trãiai, batã-te sã te batã norocul ºi cãlca-te-ar pantoful Gregorio Rizo care alungã monotonia! Ce face Al. Piru, directorul ziarului „Dimineaþa“, care are comun cu acea publicaþie cam ce am eu cu nevasta lui Tökeº, care trãia cu cumnatul sãu? Pãi uite ce face: publicã la comanda Uniunii Scriitorilor ºi-a Alianþei Civice un fel de eseu despre pamflet, de unde se deduce cã eu nu pot invoca în nici un caz pamfletul, ca gen literar, aºa cã tot ceea ce am scris e calomnie ºi trebuie sã fiu condamnat! Merci, bãtrîn gibon, cã-mi porþi de grijã, dar vezi cã pînã o sã intru eu la puºcãrie, în þara mea, din cauza unor neisprãviþi ca Robu, ca Pleºu ºi ca tine, o sã mai curgã multã vodcã pe gîtlejul lui Petre Stoica ºi s-ar putea ca tu sã nu mai apuci sã te bucuri de victorie, cã te cautã coana mare cu unealta agricolã pe umãr ca sã te ia, tuuu-tuuu, tai-tai, în marea cãlãtorie. Nu dori rãul altuia, cã nu te þin balamalele ºi-ai sã ajungi ca Gogu Rãdulescu. Una peste alta, dacã las deoparte mîhnirea personalã produsã de injuriile practicate în anumite pu-

blicaþii faþã de miile de cetãþeni prezenþi la Ploieºti eu mã declar mulþumit. Nici dacã îi plãteam pe toþi bãieþii ãºtia de mingi nu îmi fãceau o asemenea reclamã: zeci de fotografii în toatã presa, un mare numãr de articole, o permanentã spaimã printre toate coropiºniþele. Aceasta este cea mai bunã dovadã cã revista noastrã ºi-a atins scopul ºi i-a lovit la linguricã pe toþi imbecilii ºi trãdãtorii de þarã. Daþi-i înainte, bãieþi, nu faceþi altceva decît sã-mi ridicaþi statuie! Dacã aº putea sã vã fac sã pricepeþi cît de mult mã amuzã istericalele voastre, cãutarea febrilã a celor mai nefireºti încurcãri de maþe din limba românã, pe scurt, toatã vînzoleala asta a voastrã de piticanii la picioarele lui Gulliver! Treceþi pe la casierie sã luaþi bãnuþii, pentru cã osteneala voastrã nu poate rãmîne neplãtitã. Ce m-aº fi fãcut eu fãrã voi?! Cînd ºi cu ce ocazie m-ar mai fi aclamat mii de oameni, sau mi s-ar fi trimis buchete de ginericã sau ar mai fi apãrut în „Opinia” din Buzãu, pe pagina I, cu litere mari cît þoiul, alarmantul titlu „ROMÂNIA SUB VADIM”, sau aº fi primit scrisori sãrutate de zeci de buze rujate, ori o tînãrã ar fi declarat cã îºi dã foc la Palatul de Justiþie? Vouã vã datorez toate astea, simpaticele mele gloabe rãpciugoase, care mi-aþi mîncat jãratec din palmã: I. Cristoiu, C. Nistorescu, Rãzvan Popescu, George Arion, Marius Tupan, G. Pruteanu, Al. Piru, I.F., Matica-Caþavencu, Vasile Bãlan, ªt. Mitroi. Buja-U.D.M.R., Aurelia Boriga, Petre Barbu, M. Manega, Sergiu Andon, R.G. Þeposu, Dan Ciachir, Gh. Robu ºi, fireºte, Tãnþica Vivandiera! Cîþi sînteþi? Numai 20? Nu-i nimic, mai aºtept pînã vã strîngeþi 100, apoi vã încolonaþi frumuºel ºi vã duceþi sã mã aºteptaþi la Baia Armeneascã: acolo va urma despãducherea de rigoare, spãlat, cãlcat, degresat, si pe urmã vã dã tata niºte uniforme nou-nouþe, o tavã cu colivã ºi un staroste de milogi care sã vã înveþe cum sã cerºiþi în mod civilizat, în conformitate cu

Drepturile Omului. Pînã una-alta, sînteþi prea mici pentru mine, pentru simplul motiv cã eu am în spate un popor întreg. Poporul acesta mare, ºi cuminte, ºi înþelept, care v-a ghicit cît de vînduþi sînteþi, cît de nemernici ºi otrãviþi. Poporul acesta mã va apãra. Pe cine apãraþi voi ºi pe cine apãr eu? Voi îl apãraþi pe un rãvãºit mintal, instalat de Dumitru Mazilu ca procuror general (dupã cum mãrturiseºte însuºi Tudor Postelnicu în „Adevãrul” de sãptãmîna trecutã), voi apãraþi ungurimea printr-o tãcere laºã, prin sancþionarea tuturor acelora care au curajul sã demaºte crimele ei. Eu apãr valorile acestei þãri, demnitatea ei, jubileele ei naþionale (care prin publicaþiile voastre nu existã!), apãr copiii de români alungaþi de unguri de prin ºcoli, apãr monumentele istorice ale þãrii, pentru care am dãruit ºi eu cîþi bani am putut (în timp ce voi n-aþi miºcat un deget!), apãr memoria lui Eminescu de furia demolatoare a unui rabin dezechilibrat, ºi asta o fac de ani îndelungaþi, cu toate riscurile, ºi mã apucã o silã infinitã cînd vã vãd cã aþi început ºi voi, timid, sã-l criticaþi acum pe rabin, dupã ce m-aþi acuzat pe mine timp îndelungat de antisemitism ºi fascism. În ceea ce priveºte procesul meu cu cei doi scaieþi agãþãtori, soþii Robu, aflu cã s-a amînat douã luni, pînã pe 13 septembrie. În mod scandalos, nu s-a acceptat cererea noastrã legitimã de restituire a cauzei la Procuratura Generalã, ceea ce aratã cã judecata se va face pe mai departe avînd ca bazã de plecare Rechizitoriul mincinos ºi fals scris de însuºi Gh. Robu, pe cînd era procuror general. Stranie hotãrîre a justiþiei, care atestã cã familia Robu are încrengãturi puternice, metastazice, în structurile procuraturii române. Nu-i nimic, ne vom judeca ºi aºa, dar tare mi-e teamã cã se vor întîmpla multe minuni, pînã la toamnã... Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 26 iulie 1991)

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

harnici, pe cei gospodari, care trebãluiesc fãrã astîmpãr, de dimineaþã pînã noaptea. Ei sînt cei care, mergînd la vecernie sau la utrenie, pot privi cãtre sfinþii pãrinþi prin Vitralii Tricolore. Aceºtia, ca ºi mine, sînt acasã în biserica lor, aºa cum sînt acasã în þara lor. Restul se pot duce, de bunã seamã, ºi ei, la slujbã, dar ochii lor tulburi, zgîiþi cãtre înãlþimi pe care nu le pricep (ºi care, în fond, le sînt strãine!), vor avea parte doar de sticlã coloratã. Sufletele sfinþilor Neamului Românesc nu pleacã la plimbare în jurul lumii cu avioane lowcost sau cu yahturi second-hand, ci rãmîn aici, cu noi ºi printre noi, sã ne privegheze existenþa pãmînteascã ºi sã ne fereascã de cele rele. Pe cei dintre noi care meritã. Pe aceia care, într-o lume bezmeticã ºi, aparent, lipsitã de repere, au puterea sã creadã în Dumnezeu, în Naþiune, în Familie, în tot ceea ce e valoros ºi durabil. În Antichitate, romanii pãstrau la loc de cinste mãºtile de cearã ale

înaintaºilor. Noi, cei de azi, ne-am cam uitat strãbunii în colb de cronici, iar mucegaiul arhivelor ºi bibliotecilor igrasioase se aºazã peste operele de cãpãtîi ale Corifeilor Românismului. ªi, din pãcate, sînt destui care strîmbã din nas cînd le vorbeºti despre Pantheonul Naþional, pe care, pentru mai multã siguranþã, l-ar prefera demolat. Bine spunea Mircea Eliade: „A renunþa la românism înseamnã pentru noi, românii, a renunþa la viaþã, a te refugia în moarte. Sînt oameni care au fãcut asta. Dumnezeu sã-i ierte! Românitatea, adicã organismul acesta viu la care participãm cu toþii, îi eliminã de la sine“. Partidul România Mare este ocheanul miraculos cu care noi, românii creºtini ai unei þãri bogate (dar cu un popor sãrac!) – nici prea mare, nici prea micã, de la rãscrucea marilor furtuni – privim restul lumii de la egal la egal. Iatã de ce, la alegeri, patrioþii voteazã PRM. VLAD HOGEA, 6 mai 2014

Mulþumesc pentru reclamã! (3)

Eu cred, pînã la capãt, în valorile tradiþionale, în naþionalismul curat al Poporului Român ºi în ortodoxia lui creºtinã. Nu pot rîde ºi nu pot plînge la comandã, dar, de cînd am fãcut ochi ºi pînã îi voi închide - voi rîde ºi voi plînge împreunã cu poporul meu. Nu pot aplauda instituþii ºi contexte, de aici sau de aiurea, pe care nu le apreciez ºi nu le înþeleg, dar oriunde mã duc ºi orice întreprind, las în sufletul meu un locºor pentru ai mei - vii, morþi sau încã nenãscuþi. Nu port frica pãcãtosului împovãrat de vini nenumãrate, pe care le-ar vrea iertate una-douã (cît ai pocni din deget, sau ai aprinde o lumînare, cu ipocrizie pioasã!), ci dorul fiului risipitor, care a rãtãcit prin lume ºi prin viaþã, iar acum se întoarce, în sfîrºit, acasã. Eu am crezut ºi cred cã norocul îi ajutã pe cei îndrãzneþi, pe cei


Pag. a 21-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (51) Eram, deja, obiºnuit cu istericalele strãzii. I-am rãspuns individului, calm, cã am toate drepturile, din moment ce sînt invitat de cîþiva fruntaºi þãrãniºti, iar unui oaspete, care nu þi-a fãcut nimic, nu i te poþi adresa astfel. Dar, întrucît omuleþul spumega pe mai departe, l-am întrebat, tot calm, pe Pop Iftene, dacã ei au mãturat în dimineaþa aceea pe jos. Ardeleanul, ºugubãþ, m-a întrebat, la rîndul sãu, de ce vreau sã ºtiu chestia asta: - Pentru cã vreau sã mãtur eu cu nebunul ãsta pe jos, lua-l-ar dracu' de paranoic, cã dacã-i trag una acum zboarã pînã pe scaunul statuii lui C.A. Rosetti! Aºa s-a potolit limbricul. Am aflat ºi numele lui: Ticu Dumitrescu. Plec scîrbit de la þãrãniºti. Sînt niºte oameni dificili ºi inadaptabili. Mã conduce Pop Iftene pînã la stradã. A ieºit soarele, dar gheaþa umedã de pe jos e înºelãtoare. Afarã mã aºteaptã Marcu lîngã Dacia lui, prãfuitã ºi ruginitã, veche de prin 1975. N-a reuºit bãiatul ãsta sã strîngã un ban, niciodatã. Dacã toþi ofiþerii Armatei Române sînt aºa de sãraci ºi poartã hainele fraþilor lor, atunci e vai ºi-amar de noi. Profit de absenþa unor martori incomozi ºi îl întreb pe amicul meu diplomat: - Ascultã, Pop, am aflat cã P.N.Þ.-ul urmeazã sã primeascã 100 de milioane de dolari pentru campania electoralã, în schimbul a 3 întreprinderi mari, vîndute în viitor. Ce zici de chestia asta? Interlocutorul meu nici nu clipeºte. Tace. Este vizibil cã ºtie ceva, dar este ºi mai clarã uimirea lui cã am aflat ºi eu! Încep sã mã lãmuresc. Pornim spre casã. Mã simt eliberat. Am nutrit speranþa, pentru cîteva zile, cã bãtrînii politicieni care au zãcut prin puºcãrii vor putea reînnoda o tradiþie glorioasã a societãþii româneºti. Dar e o simplã iluzie. Sînt rãi ºi intoleranþi. Dar, ca sã fiu sincer, nici cu ceilalþi nu mi-e ruºine. Impresia de ansamblu este cã toatã lumea urmãreºte pe toatã lumea, toatã lumea demascã pe toatã lumea. Frontul strînge informaþii despre partide, acestea strîng despre Front, ca dovadã chiar rugãmintea pe care mi-a adresat-o azi Pop Iftene, sã-l dau legat pe Petre Roman, fiindcã asta-i prioritatea lor acum. Frumoasa mea fostã colegã Speranþa Scãrlãtescu îmi spune cã cineva a pus mîna pe fototeca specialã a Agerpres-ului, unde existã atîtea poze compromiþãtoare. Mai aflu cã o echipã din Canada a filmat niºte bãtãi declanºate de F.S.N., dar nu le popularizeazã acum, ci la alegeri, pentru a avea efectul scontat. Din nefericire, tineretul, care nu poate fi ºantajat ºi compromis cu nimic, fiindcã n-a avut timp sã se murdãreascã, e folosit de unii ºi de alþii el, acest tineret, deschide ochii asupra democraþiei pe o imagine strîmbã, hidoasã, care ne va asigura perpetuarea blestematului balcanism pentru încã o generaþie, cel puþin. Am vrea noi sã fim Elveþia sau Suedia, dar nu se poate. Cine ne trage în jos? În primul rînd, þiganii ºi ungurii. La televizor, spre searã, se difuzeazã un interviu cu procurorul-ºef al judeþului Harghita, Maria Rus. Femeia ne spune cã în ziua de 22 decembrie 1989, s-au înregistrat 6 crime în Odorheiul Secuiesc: 5 cadre ale Ministerului de Interne ºi 1 preºedinte de C.A.P. Tot la televizor se mai relateazã ºi alte isprãvi ale beþivanilor unguri: în ziua de 23 ianuarie 1990, vreo

Festivitate la sediul central al PRM. Tribunul e înconjurat de familie, dar ºi de cîþiva slujitori de frunte ai culturii române: Irina Loghin, Gh. Zamfir, Constantin Gãucan.

care s-a înmulþit în neºtire, primejduind fibra biologicã a mult prea tolerantului Popor Român. Nu contest cã din rîndul þiganilor s-au ridicat ºi oameni de valoare - muzicieni, sportivi, chiar profesori ºi generali -, dar asta s-a datorat asimilãrii lor, faptului cã au renunþat la apucãturile hoardei ºi au intrat de bunã voie în matricea modelatoare a civilizaþiei altor popoare. ªi ce deziluzie crîncenã, sã vezi cã în satele locuite pînã nu demult de nemþi, în Ardeal, s-au statornicit pîlcuri de þigani, îmbîcsind ºi umplînd de o funingine puturoasã niºte edificii care fuseserã strãlucitoare! Prin iarna dinspre 1981 spre 1982, am vizitat, fãrã voia mea, un apartament de bloc, locuit de þigani. Locuiam pe atunci într-o garsonierã la etajul 8 al unui bloc din Parcul Institutului Politehnic (în Cartierul Militari), mi-o atribuise primarul de la Sectorul 1, Dumitru Gherghiºan, la stãruinþele colegului meu de la Agerpres, Iosif Socaciu, care vedea cît mã chinuiam dormind pe la fraþi. Aºadar, mã întorceam seara, pe la 7, de la redacþie. Traversînd un scuar care despãrþea staþia de autobuz de blocul meu, aud deodatã niºte strigãte disperate: „Sãriþi, mã omoarã þiganii! Ajutooor!”. Întotdeauna m-am amestecat în incidente de-astea, cu succes, împotriva tuturor sfaturilor, fiindcã am o naturã justiþiarã, care nu suportã nedreptatea, orice s-ar întîmpla. Am alergat în direcþia zgomotelor, am mai apucat sã vãd vreo 3 mogîldeþe dispãrînd în noaptea de iarnã ºi, în cîteva clipe, am descoperit în zãpadã un bãtrîn cu gura ca o purpurã putredã, plinã de sînge. L-am ajutat sã se ridice, apoi am fugit dupã agresori. Inutil. Parcã intraserã în pãmînt. M-am întors la bãtrîn. Plîngea. Hoþii erau niºte puºti þigani, unul de vreo 16 ani, care îl atacaserã din senin ºi îi furaserã servieta cu acte. L-am condus pe bietul om pînã acasã. Apoi m-am dus la mine, sus. Am telefonat la Miliþie. Nu m-am lãsat pînã nu l-am gãsit pe ºeful Miliþiei Capitalei, generalul Gheorghe Vasile. Om sãritor de felul lui. Au venit douã maºini, cu vreo 10 miliþieni. Am început cãutãrile prin împrejurimi. Niºte vecini ne-au pus pe o pistã: puºlamalele nu puteau fi decît dintr-o familie de þigani, care locuia

7-8 nemernici, cu palinka-n nas, au bãtut lumea la Borsec ºi au atacat cu bîte ºi cuþite chiar o patrulã a Poliþiei, care, normal, a tras. Dar de ce oare se aflã toate astea atît de tîrziu? E tot mai limpede cã nu putem rãmîne deoparte. Mã sfãtuiesc cu Eugen Barbu ºi, copãcel, se contureazã publicaþia noastrã: o sã-i zicem „Fapta“, dupã titlul ziarului condus de Mircea Damian, unde a debutat Patronul prin 1946. Noua publicaþie va avea 16 pagini ºi va fi sãptãmînalã. Eugen Barbu va fi director, eu voi fi secretar general de redacþie, vom angaja 1 secretar tehnic, 2 reporteri, 2 dactilografe, 2 corectori ºi 1 fotograf, în total 10 oameni, cu noi cu tot. Ne facem ºi noi planuri. Dar cine va da primul impuls? Cu ce bani vom deschide „prãvãlia“! Patronul îmi mãrturiseºte cã are 1.200.000 de lei la CEC, dar sînt singurii lui bani ºi e înspãimîntat de spectrul falimentului. - Vadime, fã ceva, descurcã-te, fiindcã eu nu vreau sã mor cu portãrelul la cap, falit, cum l-am vãzut pe Mircea Damian... Descurcã-te, da, uºor de zis, dar de unde sã fac rost de bani? ªi cine ne va apãra de provocãrile sistematice, de capcanele tipografiei ºi ale difuzãrii, care te pot purta pe talazurile incertitudinii ca pe o coajã de nucã? 6 FEBRUARIE 1990. „Se risipeºte Þara, Doamne” - spuneau boierii la vreme de restriºte, dar voievozii rareori ascultau. Puterea e un drog foarte ciudat ºi, în orice caz, a fãcut mai multe victime decît haºiºul, opiumul sau marijuana. Unde or fi plantaþiile de canabis ale Puterii? Pe ce Planetã? N-au trecut nici douã luni de la cumplita glaciaþiune din decembrie ºi în România se resimte o acutã lipsã de autoritate. Sînt tot mai îngrijorãtoare informaþiile despre þigani. Am auzit cã în acele zile fierbinþi, din preajma Crãciunului, niºte gãinari tuciurii ºi-au fãcut loc pe postul de Televiziune, mituindu-l pe Ion Caramitru cu 5 kilograme Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu Marcel Pavel ºi de aur. Acum au prins curaj, pretind cã au Violeta, frumoasa lui soþie. fost persecutaþi de Ceauºescu. Nimeni nu le zice nimic. În Pasaj, la Universitate, niºte într-un bloc vecin, ãºtia fiind renumiþi ºi pentru alte haite nespãlate joacã barbut pe zeci de mii de lei, în acte de vandalism ºi furtiºaguri. Urcãm pînã la vãzul poliþiºtilor neputincioºi. Prin alte zone ale apartamentul cu pricina. Nu era încã 9 seara, Capitalei, fac un trafic ordinar de icoane ºi aur (de Miliþia încã mai putea sã sune la uºã. Dar aici cele mai multe ori fals) - au îndrãznit niºte poliþiºti n-avea la ce sã sune, firele erau smulse. Un plutonier sã-i întrebe de autorizaþie, dar baragladinele tînãr bate în uºã. Cu mare greutate ne deschide cinei-au înjurat, ameninþîndu-i cã Ion Caramitru e va. Intrãm. de-al lor (?!). Nu sînt rasist, n-am cum sã fiu, Doamne, ce-am vãzut acolo voi povesti ºi la organic, pentru simplul motiv cã am crescut cu Judecata de Apoi! În 2 camere de bloc, destul de Biblia în casã ºi mã consider un creºtin practi- spaþioase ºi, odinioarã, nou-nouþe, se amenajase cea cant. Dar nu pot sã nu mã gîndesc cît de mult mai murdarã cocinã de pe raza Bucureºtilor. Vreo ne trag în jos þiganii, cît rãu pot face acestei 12-13 þigani, cu puradeii lor cu tot, stãteau claie Þãri. Nu mã credeþi? Luaþi, spre comparaþie, peste grãmadã ºi fãceau focul într-o groapã scobitã douã comunitãþi: o obºte þãrãneascã curatã, direct în podea, unde strînseserã niºte cãrbuni ºi din Maramureº, sau Moldova, sau Oltenia - ºi pietre, peste care era pus la fiert un ceaun de tuci, periferia unui oraº cu sãlaºe de þigani, care obicei care dura probabil de ani de zile, fiindcã atacã mai rãu ca lupii, o datã îi vezi în vîjîialã pereþii ºi tavanul erau plini de negru de fum. N-aº prin pieþe, cu mersul ãla al lor imposibil, de putea descrie mirosul greoi, tipic unor rase orienanimale decerebrate, cu ochii tot dupã furat, tale sau africane, care se degaja din trupurile ºi cu înjurãturile cele mai bestiale în gurã, cu bulendrele acelor pãduchioºi. pornirea atavicã de a lovi, de a îngrozi, de a (va urma) face rãu. De o parte sînt românii, cu frica lui (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Dumnezeu în sîn, cu datinile ºi obiceiurile lor Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Corneliu Vadim Tudor a depus o jerbã de flori cu milenare. De cealaltã parte sînt þiganii, o rasã ciudatã, cu care ne-a blestemat Dumnezeu ºi panglicã Tricolorã la mormîntul lui Dobrin. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... DOLIU ÎN LUMEA MUZICII Dragoste ruralã Ca sã ne iasã treaba ca lumea, propunem sã începem cu începutul. ªi, potrivit tuturor dicþionarelor din lume, vã informãm cã monografia, în general, este studiul amplu asupra unui subiect anumit, tratat exhaustiv. Dupã obiectivele pe care ºi le propune, monografia poate fi de naturã ºtiinþificã (vezi atlasul lingvistic sau folcloric) sau adiacentã unei opere beletristice. Aºa cum, de exemplu, este cazul cu romanul ,,Ion”. Acolo, pe lîngã drama personajului central, încã nedecis între dragostea pentru o fatã frumoasã, dar sãracã, ºi interesul pentru averea alteia, mai urîte, Liviu Rebreanu ne mai oferã, în acelaºi preþ, un supliment. Adicã monografia satului ardelenesc de la începutul Secolului al XX-lea, cu tot ce îl compune: limbaj, obiceiuri ºi tradiþii (vezi nunta, înmormîntarea, tãierea porcului), probleme generate de asuprirea naþionalã a românilor, moravuri etc. Aºa se face cã, de-a lungul diferitelor epoci literare, numeroase localitãþi, cu precãdere cele natale – cum ar fi Humuleºti, Hordou, Tîrliºua, Siliºtea-Gumeºti sau Bulzeºti – s-au constituit în tot atîtea monografii celebre, pentru simplul motiv cã au fost alese de unii scriitori fundalul unde personajele lor s-au dedat la atîtea fapte, întîmplãri ºi dialoguri. Iar acestea au exercitat asupra cititorului trãiri artistice variate ºi intense. Nevrînd ca distinºii noºtri cititori sã ne creadã mai prejos ca atîþia iubitori ai plaiurilor mioritice, iatã, le oferim ºi noi o modestã încercare de monografie ruralã, pe care am alcãtuit-o cum ne-a dus pe noi mintea, cã ,,nimic nu se comparã cu o dragoste ruralã”, vorba unui personaj din serialul TV ,,Las Fierbinþi”, cea mai recentã monografie artisticã a unui sat românesc. Prin urmare ºi intrînd în subiect, satul Mãlãieni este aºezat chiar în mijlocul Cîmpiei Române, pe coordonatele 45° ºi 15' latitudine nordicã ºi 24° ºi 52' longitudine esticã. O consecinþã neplãcutã a acestei situaþii este aceea cã bieþii mãlãieni sînt arºi de soare ºi bãtuþi de ploi ºi de viscole din toate pãrþile, cãci, fãrã pic de deal sau de munte, e vraiºte pe la ei, curent din toate pãrþile (cum spunea coana Chiriachiþa, din ,,Titanic-Vals”, cînd se referea la Marea Neagrã). Poate de aceea ei sînt în stare sã facã tot ce fac, dupã cum vom arãta mai la vale, fiindcã þãranul cumsecade, harnic ºi cu fricã de Dumnezeu nu-l mai gãseºti decît în literatura sãmãnãtoristã. În realitate, cu tot regretul, ar cam avea dreptate un personaj din acelaºi Rebreanu, cînd mai spune ºi altceva despre þãranul român. Unii îºi bat capul cum sã-ºi facã viaþa mai uºoarã, iar alþii, cum sã rãmînã în amintirea posteritãþii prin fapte înãlþãtoare. Iar pe toþi îi leagã respectul faþã de tradiþiile ancestrale. Cum ar fi, ca sã începem de undeva, drãcuitul, care la Mãlãieni este la fel de comun ca bunã-ziua. Acasã, pe drum sau în maºinã, toatã lumea drãcuie pe toatã lumea, ºi nimeni nu se supãrã. Bãrbatul îºi drãcuie oile. Femeia îºi drãcuie copiii, care se drãcuie între ei, ºi tot aºa. Un alt exemplu: autobuzul care pleacã din Roºiori în direcþia Dideºti-Balaci-Costeºti-Piteºti opreºte ºi la Mãlãieni. E cald în maºinã, ºi cãlãtorii pentru Piteºti stau cu geamul deschis. - Ce faci, mã, fir-ai al dracului de bou?, întreabã unul din autobuz pe un localnic pe care se vede cã îl cunoaºte. - Bine, mã, fir-ar mã-ta a dracu!, mã duc pînã colea, la Zîrbavã, sã ling o bere, rãspunde ãla, bucuros cã, iatã, este cunoscut în tot judeþul.

MARI LEGENDE ALE HOLLYWOODULUI

GARBO

(3)

Garbo a fost, în cele din urmã, detronatã ca actriþã, dar rãmãsese personalitatea cea mai misterioasã din istoria Hollywoodului. Sfîrºitul domniei ei a fost brusc ºi ieºit din comun, pentru cã, dupã cîte se pare, ea s-a prãbuºit fãrã a opune rezistenþã. Asta i s-ar fi putut întîmpla oricui - e un lucru frecvent: s-a înºelat în alegerea unui film. E indiscutabil cã din perspectiva poziþiei pe care o avea, ea l-ar fi putut refuza, dar cum era în timpul rãzboiului, a acceptat sã joace într-un film menit sã ridice moralul oamenilor: o farsã. Dar cînd e vorba de farsã, nimic nu-i mai groaznic decît una care nu-i deloc amuzantã: filmul ,,Femeia cu douã feþe” era un dezastru garantat. În plus, mai conþinea ºi destule dialoguri porcoase, motiv pentru care „Liga Decenþei” l-a pus la index. De asemenea, presa a fost necruþãtoare, un eminent critic scriind cã prezenþa Gretei Garbo într-un

Un alt obicei este ,,datul banilor cu lumînarea”. Adicã, dacã i-ai împrumutat unuia o sumã, pînã poimîine sau pînã la Crãciun, cînd vinde porcii, ia-þi adio de la bani. Dacã eºti nesimþit ºi insiºti sã-i vezi înapoi, în cel mai bun caz te alegi cu niºte drãcuieli, cãci, de regulã, o iei pe coajã. De aceea, cînd faci prostia sã dai banul din mînã, considerã cã ai fãcut pomanã celor dragi ºi aprinde o lumînare. Rãmînînd în aceeaºi arie largã a tradiþiilor, sã consemnãm cã tot la fel þi-o furi ºi dacã ai împrumutat un obiect casnic, sã zicem o oalã mai mare, pentru fiert coliva, unelte de muncã sau vreun aparat electrocasnic, pentru bunã impresie, cînd vin peþitorii. Cãci, pe lîngã devotament faþã de moravuri, mãlãienii sînt ºi buni psihologi. În primul rînd ºtiu cã, dacã dai, înseamnã cã ai, ºi cine are - este dator sã-i dea ãluia care n-are. Aºa ne învaþã popa în bisericã – cicã dar din dar se face Raiul. Apoi, cel care a dat ceva cu împrumut, dupã cîteva încercãri sã-ºi ia unealta înapoi, de regulã, i se face lehamite ºi renunþã la tot, zicînd ca þiganul cînd i-a cãzut cãciula în gîrlã: ,,Fie de sufletul lui tetea!”. ªi eu, care abia m-am mutat în satul acesta, am pãþit-o. Dincã al lui Makenzen vine, tocmai din capul uliþei, dupã fierãstrãul meu electric ºi uitã sã mi-l mai aducã înapoi. Normal, mã þigãnesc ºi mã duc dupã fierãstrãu. Dincã se supãrã, cãci tocmai îl împrumutase unui vecin, ºi ,,ce zice ãla acuma?”, astfel cã, dupã o orã, mi-l trînteºte pe masã. Dar fãrã pînza de oþel. Dacã îi zic de pînzã, se face cã n-aude ºi, cînd iese pe poartã, mã drãcuie… ,,Cu cine m-a îmbrãcat de dimineaþã!”… Toþi meºterii de pe aici se dau mari specialiºti, dar, în realitate, nu se pricep la nimic. Îl chem pe Neluþu, care a lucrat prin Spania, sã-mi repare uºa la o magazie. Discuþia cu el este o adevãratã epopee. Abia se miºcã, abia vorbeºte, de parcã am negocia o chestiune legatã de pacea lumii, ºi pretinde cã, acum, e bolnav. Se apucã de treabã, dar nu astãzi. Poate mîine, dar, cel mai sigur, sãptãmîna viitoare. Cînd, totuºi, începe lucrul, vine cu nevasta, sã-l ajute. Dar se încurcã ºi se drãcuie unul pe altul, cã mi-e ruºine cã i-am chemat. Dacã aºa stau lucrurile, ºi þi-a intrat de vreo cîteva ori în curte, mãlãianul se face stãpîn pe gospodãria ta. Þi se aºazã nepoftit la masã, ba chiar þi se lungeºte ºi în pat, cã l-a ajuns oboseala din cauza ta. Numai cu un par în mînã mai scapi de el. Sau cu o prietenie strînsã cu miliþianul. Dar sã fii atent cã, bãgat în seamã, cu ºpriþuri ºi fripturi, nici miliþianul nu-þi mai pleacã din bãtãturã ºi te întreabã, aºa, într-o doarã, cam cîþi ani sã aibã fie-ta, care este elevã de liceu ºi o ajutã pe mã-sa în bucãtãrie. Trasul de limbã e mai mult preocuparea muierilor ºi se completeazã cu disimularea, schimbatul vorbei, minþitul, bîrfa ºi blestemul. Ieºind pe uliþã, baba Oþetoaia, zisã ºi Strigoaica, a auzit cã vecina Marghioala, soacra dirigintei de la Poºtã, ar fi dat ºpagã la doctor ºi ºi-ar fi scos certificat de oarbã, cu care o sã primeascã ajutor social, de la Primãrie, cîteva sute de lei pe lunã. Drept urmare, Oþetoaia a pîndit-o pe Marghioala cînd a rãmas singurã acasã, ºi a intrat peste ea, sã-i spunã cum a fãcut cu doctorul, cã e ºi ea interesatã, întrucît chiar e oarbã de un ochi. Dar aia n-a recunoscut nimic. Aºa cã baba i-a aplicat metoda ,,bãgatului în draci”… Peste o orã, cînd a venit Salvarea, doctoriþa i-a spus dirigintei sã zicã mersi cã ,,oarba” a rãmas cu gura strîmbã, fiindcã, de obicei, atacul cerebral nu prea iartã. Nici culesul porumbului, calul de bãtaie al literaturii pãºuniste, nu mai e ce era odatã. Fiecare creºtin, vãzînd cã nu mai are ce culege, din pricina hoþilor, furã ºi el de

la alþii. Un fel de întrecere. Sînt cazuri cînd, de regulã, noaptea, ducîndu-te pe lotul tãu, sã-l pãzeºti, dai peste altul care tocmai te furã. Mai bine du-te ºi furã ºi tu de la el. Bineînþeles cã, în atare situaþie, nimeni nu face vreo plîngere scrisã, ºi nici miliþianul nu-ºi mai miºcã burdihanul la vreo constatare. Pentru exemplificare, sã vã spunem ce-a pãþit Bilã, un þãran fioros, de care tot satul se cam teme. Astã-iarnã, un vecin l-a prins în pivniþa lui, furîndu-i vinul. Dar Bilã l-a bãtut pe ãla, pînã l-a lãsat lat printre butoaie. De atunci, oamenii s-au învãþat minte ºi, dacã-l vãd pe golan în pivniþa sau în podul lor, întorc capul în altã parte. Nici cîinii nu mai îndrãznesc sã-l latre. Dar, toamna trecutã, ºi Bilã ºi-a gãsit naºul: cînd s-a dus pe lotul lui, n-a mai gãsit nici un bob. Atunci se zice cã ar fi stat în loc ºi ar fi zis: domnule, cu hoþii ãºtia de mãlãieni n-are rost sã te mai pui! Oamenii din satul nostru sînt de toate felurile. ªi din cei cu pãmînt mai mult, dar ºi din cei sãraci, care muncesc cu ziua la primii. Aºa se face cã nimeni nu moare de foame la noi. Toatã lumea are cîte un solar în curte, sau mãcar o grãdiniþã, cît o palmã, unde muierile stau cu fundul în sus ºi smulg buruienile dintre straturi. În rest, pîinea se gãseºte la magazin sau, dacã nu ai bani, un ciurel de mãlai sau de fãinã tot mai capeþi de ici, de colo. La fel, o gãinã sau mãcar un ou le poþi fura chiar ºi ziua în amiaza mare, cînd toatã lumea doarme. Dacã îl chemi pe unul sã-þi sape grãdina sau sã þi-o ude, fii sigur cã, la noapte, îþi mai face o vizitã. Degeaba þii cîine în bãtãturã cã, al naibii, latrã numai dupã vrãbii ºi pisici. Nu putem încheia fãrã sã amintim ºi de oficialitãþile satului – primarul, cei 4 popi ºi miliþianul – sau de dom' Ciovînã, ºeful asociaþiei proprietarilor de pãmînt. Toþi – niºte hoþi ºi niºte ordinari! Nimic nu se întîmplã în sat fãrã ºtirea lor, inclusiv spargerile, escrocheriile ºi violurile. Nimic nu poþi sã-þi faci în bãtãturã fãrã sã le faci ºi lor parte. Asta, pe lîngã ce-ºi opresc singuri, pe bazã de acte. Cã noi, proºtii, ce sã ºtim?!… PAUL SUDITU

asemenea film e supãrãtoare ºi nedemnã: ,,E ca ºi cum Sarah Bernhardt s-ar fi lãsat bãtutã cu un ciomag, într-o piesã de Guignol”. Actorii sînt întotdeauna fãcuþi rãspunzãtori pentru eºecul unui spectacol - e unul din riscurile meseriei -, rareori fiind traºi la rãspundere producãtorii. În loc sã ascundã într-un dulap al amintirilor filmul ,,Femeia cu douã feþe” ºi sã gãseascã o consolare în glorioasa ei listã de succese-record, Garbo a încetat, pur ºi simplu, sã mai turneze. Era, desigur, excesiv de timidã ºi tot atît de sensibilã ca un seismograf, dar aceastã abdicare fãrã precedent a zguduit Hollywoodul pînã în temelie. Nimeni n-a cunoscut vreodatã motivul plecãrii ei. Garbo nu sa dus departe: pur ºi simplu, s-a retras în New York. Revenea, uneori, la Hollywood, ca o fantomã încîntãtoare, refuzînd cu nepãsare sute de oferte. La un moment dat, s-a lãsat ispititã de o ofertã a producãtorului Walter Wanger, care a cunoscut ora lui de glorie, acesta prezentînd un contract care purta semnãtura ei. Însã, pînã la urmã, Garbo nu a apãrut în faþa camerelor de filmat. Nimãnui nu-i venea sã creadã cã

ea nu va reveni. De aceea, cu cît Garbo stãruia în hotãrîrea ei de a nu se mai întoarce la Hollywood, cu atît ,,mitul Garbo” cãpãta mai multã importanþã ºi un mai mare mister. Dupã aproximativ 5 ani de la „retragerea” Gretei Garbo, am cumpãrat o casã veche la Pacific Palisades, care fusese construitã de Vicki Baum, autoarea bestseller-ului ,,Grand Hotel”. Textul romanului fusese adaptat pentru ecran, iar Garbo urma sã fie vedeta filmului. Aveam un vecin: un eremit hollywoodian. Îl chema Richard Haydn ºi îºi crease un renume imitînd... peºtii. Devenise o celebritate a Hollywoodului ºi un producãtor foarte cãutat, dar marea bucurie a vieþii lui era sã trãiascã singur, sã cultive flori ºi plante din toate grãdinile Californiei. Am impresia cã nu se apropia de studiouri decît pentru a cîºtiga destui bani cît sã-ºi cumpere seminþe ºi îngrãºãminte. Au trecut multe sãptãmîni pînã sã accepte sã vinã la noi. (va urma) DAVID NIVEN (Fragment din cartea de memorii ,,Bring on the Empty Horses”, Editura Hamisch Hamilton Ltd., Londra, 1975)

Leonard Cohen, celebrul artist, cîntãreþ ºi scriitor, a murit la vîrsta de 82 de ani. Ca orice spirit înalt, el ºi-a presimþit sfîrºitul. Într-un tulburãtor mesaj adresat, în luna iulie a acestui an, Mariannei, muza ºi iubita sa, care se afla pe moarte, el a scris: ,,Cred cã mã voi alãtura þie foarte curînd”. Patru luni mai tîrziu, la 11 noiembrie, legendarul artist a pãrãsit aceastã lume.


Pag. a 23-a – 18 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cum s-a transformat naþionalismul în þigãnie (urmare din pag. 1) A doua jumãtate este un aºa-zis partid liberal, de fapt o grupare populistã fãrã legãturã cu interesele capitalului privat românesc, aºa cum era (teoretic) normal pentru liberalismul naþional. De fapt, substanþa celor douã jumãtãþi este cam aceeaºi, PNL fiind compus, în proporþie de 40%, dintr-un partid, PD, mult timp membru al Internaþionalei Socialiste, în timp ce PSD este condus de personaje care au militat pentru alte partide, unele chiar de dreapta. Însuºi preºedintele PSD, Liviu Dragnea, este un fost lider PD, ce-i drept, în perioada stîngistã a PD; la nivelele urmãtoare, îi regãsim pe alþi „oameni de dreapta“ – de exemplu, primarii Sectoarelor 5 ºi 6, pînã de curînd foºti demnitari „de dreapta“, dar chiar ºi primarul Capitalei, cel mai popular lider „socialist“ al momentului, precum ºi cel mai vocal PSD-ist, secretarul general adjunct Codrin ªtefãnescu, au parcurs un itinerar „de dreapta“, prin guvernul þãrãnist, respectiv pe la conservatori. În plus, pe actualele liste electorale ale PSD întîlnim, la Bucureºti, de exemplu, personaje care au atacat PSD din toate poziþiile, cum ar fi liberala Tuºa sau, pînã de curînd, popular-bãsistul Gherasim. Nici simbolul bunei guvernãri social-democrate, fostul premier Ponta, nu s-a sfiit în a povesti lupta sa împotriva lui Ion Iliescu prin Piaþa Universitãþii ºi aiurea, precum ºi faptul cã a votat candidatul liberal la alegerile din 2009, atunci cînd el, Ponta, era ºeful campaniei candidatului PSD! Harababura e totalã… iar exemplele pot continua. Restul suprastructurii româneºti este alcãtuit dintr-un partid antinaþional, UDMR, în sensul cã aceastã uniune etnicã are ca obiectiv redefinirea constituþionalã – România, stat multinaþional ºi, ulterior, federal. În Parlament au mai existat ºi mai subzistã grupãri temporare, cum a fost PC, Partidul Conservator, o grupare creatã ºi destinatã intereselor magnatului mass-media Dan Voiculescu, dar acum existã ALDE (Alianþa Democraþilor ºi Liberalilor Europeni), format din fostul PC, care, aparent, l-a pãrãsit pe profesorul Voiculescu, încarcerat pentru cîþiva ani, ºi din transfugi de la alte partide, cei mai cunoscuþi dintre ei fiind urmãriþi sau condamnaþi penal. Unele cazuri sînt de-a dreptul ridicole, cum ar fi

listele de candidaþi ALDE din Constanþa, deschise de douã personaje „democrate“, asociate, pînã de curînd, cu familia Bãsescu! Deci asta e structura politicã a unui membru al Uniunii Europene, þarã despre care se spune cã e un „factor de stabilitate“ în zonã! Aºa cum se observã, lipseºte de pe prima scenã naþionalismul; totuºi el subzistã într-o anumitã formã, atît prin partiduleþe de dimensiuni ºi atitudini jenante, dar ºi prin tot felul de manifestãri, care proiecteazã nobilul sentiment în zona penibilului. Astfel, cuvîntul „naþionalism“ apare în româna stîlcitã vorbitã pe posturi TV de diverse personaje a cãror inculturã este depãºitã doar de promiscuitatea pe care o reprezintã, dar ºi printre vorbele goale de conþinut moral, în schimb pline de intenþii infracþionale ale liderilor principalelor partide. Pe vremuri, Eminescu persifla „toatã greco-bulgãrimea“ care îºi aroga filiaþia traianã; astãzi, filmãm reprezentanþi ai partidelor (care, de aproape 30 de ani, distrug ºi jefuiesc þara), uzurpînd calitatea de „naþionaliºti“; auzim declaraþii de „patriotism“ de la siniºtrii maneliºti sau printre golãniile primitive ale aºa-ziºilor cîntãreþi de rap. Sigur, a vorbi despre naþiune ºi naþionalism ar trebui sã fie o chestiune de bunsimþ, în sensul în care, în primul rînd, ar trebui sã te speli pe mîini ºi pe faþã, la propriu ºi la figurat, înainte de a te referi la aceste noþiuni sacre. Altfel, e un fel de blasfemie, un pseudo verset de felul „îl iubesc al dracului de tare pe Christos“. Dar, în fine, problema nu e neapãrat tupeul sau inconºtienþa personajelor de joasã calitate, ci promovarea ieºirilor lor în decorul declaraþiilor patriotarde, ca ºi cum acestea ar reprezenta speranþa naþionalã – iatã, poporul, tineretul îºi iubeºte þara! Nu, în opinia mea, aceºti energumeni ai involuþiei îºi bat joc de þarã. Naþionalismul ºi iubirea de þarã sînt reprezentate de Kogãlniceanu ºi Heliade, voci din contemporaneitate sînt Pãunescu ºi Vadim, iar urmarea nu poate aluneca pînã la nivelul lui Salam ori „Paraziþii“! Ar însemna sã ridicãm þigãnia (nu în sens etnic) ºi golãnia la rangul de virtuþi naþionale. De fapt, nemernicia asta pare a fi ceea ce doresc cu tot dinadinsul mass-media, dar ºi mediile de referinþã – politic ºi juridic. Da, am menþionat ºi mediul juridic, cel care, prin transformarea actului de justiþie în circ al

Pe mine sã nu contaþi (2) Îl întrerup pe amicul Tase, exprimîndu-mi din nou pãrerea cã noul Parlament va fi mult mai eficient. - Nu cred într-o asemenea ipotezã, se grãbi el sã-mi replice. De vreme ce atîþia candidaþi provin din rîndul actualilor senatori ºi deputaþi, care þin morþiº sã-ºi înnoiascã mandatul sau, mai degrabã, imunitatea. Printre ei, Elena Udrea ºi Traian Bãsescu, care se prezintã în faþa alegãtorilor cu o bogatã zestre de dosare penale, Mihai Rãzvan Ungureanu, rãmas ºomer dupã demisia de la ºefia SIE, Alina Gorghiu, locomotiva liberalilor, cu frîna de gurã mult prea slobodã, Augustin Zegrean, jurisconsultul care a condus ilegal, vreme de 9 ani, Curtea Constituþionalã, transformînd-o într-o tarabã bãsistã, ºi atîþia alþii, pentru care nicãieri somnul nu-i mai dulce decît în Parlament. - Chiar nu accepþi deloc ideea cã Parlamentul se poate primeni? - Sã spunem cã noii candidaþi sînt, toþi, curaþi ca lacrima. Ai putea sã garantezi pentru vreunul din aceºti neprihãniþi ai politicii? Oare de ce, pe afiºele electorale, lîngã poza candidatului, nu apare CV-ul sãu, semnat cu propria mînã ºi contrasemnat de liderul partidului care l-a propus? Alegãtorii ar fi putut afla, astfel, ce pregãtire are persoana care solicitã votul de parlamentar, cu ce prestaþii profesionale vine la urne, cum stã cu moralitatea, cu comportamentul în familie ºi în societate, în ce raporturi se aflã cu Justiþia ºi ce îºi propune sã facã dacã ar obþine mandatul de senator ori de deputat. Amicul meu are perfectã dreptate. Votãm mereu, orbeºte, niºte nume oxidate de corupþie, sau cu incompetenþa înscrisã pe frunte ºi în grai. Dar îi cer

amicului meu sã mai încercãm, în ideea cã, în cazul unui Parlament nou, am putea avea ºi un guvern mai bun. - Nici Executivul nu-mi mai inspirã, de multã vreme, vreun dram de încredere, îºi reafirmã Tase nemulþumirea. Prin prestaþia lor, tot în contratimp cu interesele noastre, mai toate Cabinetele post-decembriste, îndeosebi cele conduse de Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile ºi Emil Boc, au guvernat þara dupã un program al dezastrului naþional. Actuala echipã de la Palatul Victoria, avîndu-l în frunte pe agronomul Cioloº, depãºeºte, însã, toate carenþele guvernelor anterioare. Alcãtuit din aºa-ziºi tehnocraþi, de fapt, niºte mãrunþi funcþionari incompetenþi, dar mai ales iresponsabili faþã de cei pe care îi guverneazã, Cabinetul Cioloº ºi-a dovedit, de la bun început, neputinþa ºi dezinteresul faþã de marile probleme cu care se confruntã România. În schimb, toþi aceºti „tehnocraþi“ ºi-au probat întreaga slugãrnicie faþã de mahãrii de la Bruxelles, care i-au plantat la Bucureºti împotriva voinþei noastre. În curînd va veni sorocul guvernãrii Cioloº. Cu ce bilanþ se vor prezenta tehnocraþii în faþa Poporului Român? Bilanþul îl ºtim de pe acum. Învãþãmîntul se aflã într-o stare deplorabilã. În 27 de ani ºi-au închis porþile aproape 9.000 de ºcoli. Din pricina acestui fapt, dar ºi a abandonului ºcolar, extrem de ridicat, numãrul elevilor a scãzut cu circa douã milioane. Analfabetismul este în floare (avem, astãzi, 245.000 de neºtiutori de carte), România situîndu-se, în privinþa învãþãmîntului, pe ultimul loc în Europa. La capitolul sãrãcie nu stãm atît de rãu. Ocupãm locul penultim, mai pauperi

rãzbunãrii ºi desfiinþãrii publice, a transformat atribute ca „penal“ ºi „suspect“ în sufixe ºi prefixe specifice rãdãcinii „român“; sistemul juridic a alungat spiritul justiþiei, ideea recuperãrii individului, cu o interpretare proprie ºi condamnabilã a literei legii, uitînd cã, de fapt, respectiva literã a fost pusã acolo chiar de celãlalt sistem al puterii, pe care l-a condamnat pentru corupþie ºi rea intenþie, politicul. Spuneam în titlu cã România s-a transformat într-o þigãnie. Nu mã refer la aspectul etnic, nici nu am cum, deoarece eu consider o greºealã în a asocia naþionalismul cu etnia. Naþionalistul este cel care iubeºte naþiunea, definitã prin idealurile ºi stabilitatea comunitãþii, teritoriu comun, culturã naþionalã, dar mai ales prin conºtiinþã ºi devotament comune, nu entice! Cine poate vorbi cu siguranþã despre originea etnicã a basarabilor, a rosettiºtilor, cantacuzinilor, sturzeºtilor etc.? Unii naþionaliºti de stil nou l-au adoptat ca simbol pe Vlad Þepeº - ei bine, mîndra lui linie succesoralã are, la origine, o unguroaicã, a treia soþie a voievodului, o Ilona din familia Szilágyi. Poate cineva sã spunã cã marii medici, cãrturari, editori evrei nu au contribuit la dezvoltarea naþiunii? Sau cã þiganii mari compozitori, artiºti dar ºi doctori, oameni de ºtiinþã, sportivi, nu sunt la fel de buni precum cei care se cred români puri? Le recomand acestora „Kinsblood, urmaºul regilor“, romanul de Nobel al americanului Sinclair Lewis, dar ºi sã se uite bine la culoarea pielii marelui naþionalist Nichifor Crainic, la adevãratul nume al lui Ciprian Porumbescu, la scoþiana pe care o cunoaºtem ca Maria Rosetti ºi care a pozat pentru primul tablou al României – pictat de un erou naþional român, evreul budapestan C. Daniel Rosenthal, care avea sã-ºi jertfeascã viaþa la numai 31 de ani, sinucigîndu-se pentru a nu divulga sub torturã secretele Revoluþiei române. Nu, þigãnia la care mã refer nu e etnicã, ci reprezintã, conform DEX, fapte sau maniere condamnabile, comportare urîtã, tîrguialã excesivã, gãlãgie, hãrmãlaie, scandal – adicã e chiar spectacolul oferit de România de azi. „Mîndru cã sînt român“ era, acum cîþiva ani, sloganul unui partid aflat la originea þigãniei de azi. Azi, acest partid, ca ºi pãrtaºul sãu de distrugere naþionalã, foloseºte ca motivaþie electoralã cuvîntul „îndrãzneºte“, scos parcã din versurile tembele ale altora care mutileazã ideea naþionalã – „Tupeu de borfaº“.

decît noi, pe continent, fiind bulgarii. Sãnãtatea este pe dric. În vremea regimului Bãsescu-Boc, spitalele se închideau, mulþi oameni sfîrºind în faþa porþilor zãvorîte, ori în salvãrile care nu ºtiau încotro s-o mai apuce. Sub oblãduirea tandemului Iohannis-Cioloº, spitalele au devenit focare de infecþii, în care îºi pierd viaþa zilnic zeci ºi zeci de bolnavi. Numãrul medicilor este, astãzi, mai redus cu 20.000 decît în 1989. N-avem medici, n-avem medicamente, n-avem aparaturã, n-avem nimic. Nici mãcar zile nu mai avem. Drumurile aratã ca dupã rãzboi, întrucît accesarea fondurilor europene este zero. Probabil cã Dacian Cioloº a primit o sarcinã precisã de la Bruxelles: sã nu atragã prea mulþi euro pentru România, întrucît sînt de acoperit cu totul alte prioritãþi. Sub tehnocraþi, România a fost guvernatã prin ordonanþe de urgenþã, fapt care a declanºat atîtea proteste stradale, la care participã medici, profesori, angajaþi din administraþia publicã, din transporturile rutiere ºi din alte domenii de activitate. Dar nici preºedintele Iohannis ºi nici premierul Cioloº nu se sinchisesc de necazurile oamenilor. În schimb, protestele din Piaþa Universitãþii, împotriva Guvernului Ponta, au fost susþinute ºi încurajate de autoritãþi, însuºi preºedintele Iohannis poposind în mijlocul ,,demonstranþilor”, ca sã-i incite ºi mai mult. Ponta îi stãtea în gît, ca un dumicat pe care nu putea sã-l înghitã, la fel cum le stãtea ºi supraveghetorilor noºtri de la Bruxelles, atunci cînd se gîndeau cã premierul României nu este un slugoi liberalo-popular, care sã aplice legile polticii lor la Bucureºti. Singura „realizare“ a tehnocraþilor, de care Dacian Julien Cioloº se fereºte sã vorbeascã, întocmai ca dracul de tãmîie, o constituie stoparea majorãrii salariilor, directivã trasatã de cerberii comunitari,

care vor sã asigure investitorilor occidentali mînã de lucru ieftinã în România ºi profituri cît mai mari. Cu excepþia liberalilor, a preºedintelui Iohannis ºi a noii fãcãturi sörösiste, condusã de ,,salvatorul” Dan, nimeni nu acordã tehnocraþilor nici cel mai mic credit. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

EPIGRAME Tema: „(H)umor în Bucovina“

(H)umoriºtilor din Bucovina La schituri sfinte - fascinante, Cînd scrieþi versuri cu (H)umor, Stau ºi mãicuþele pe „poante“... ªi Mînãstirea-ntr-un „picior“!

Paradox S-a cultivat, spre nemurire, În Bucovina - plai integru Umorul alb la Mînãstire… ªi-n Parlament... umorul negru.

La venirea unei Doamne în Bucovina ªi oile (v-o spun pe ºleau!) Deþin (H)umoru’- batã-l vina. E drept cã brînzã nu prea dau Dar ºtiu sã scrie… Bucovina.

Brand-uri bucovinene Spre Bucovina cînd te sui ªi poposeºti în dreptul bornei, Umorul pare bun, dar nu-i... Ca brînza de la Vatra Dornei! NAE BUNDURI


Pag. a 24-a – 18 noiembrie 2016

MICÃ Cãlcîiul lui Ahile

SENZAÞIONALA DIETà CU GRÃSIMI Dupã ultimele Jocuri Olimpice desfãºurate în aceastã varã la Rio de Janeiro, o mulþime de „specialiºti“ vin cu tot felul de propuneri pentru îmbunãtãþirea performanþelor sportive, dar toate cerînd bani în plus. Cu toate cã am trãit o viaþã întreagã în lumea sportului, spun cu fermitate: nu daþi bani pentru sport, atît timp cît se pot face multe îmbunãtãþiri în activitatea sportivã cu banii repartizaþi în prezent Sportului! Nu daþi bani pentru sport, atît timp cît mor oameni fiindcã nu au bani pentru medicamente ºi nu avem spitale curate ºi performante! Nu daþi bani pentru sport, atît timp cît mor oameni în închisori, care trãiesc mai prost decît în Evul Mediu! Un domeniu în care cu aceiaºi bani se pot îmbunãtãþi condiþiile pentru obþinerea rezultatelor înalte este cel al alimentaþiei sportivilor. În general, la noi, sportivilor li se oferã meniuri stabilite pentru tot grupul, indiferent de necesitãþile lor. Astfel, este ca ºi cînd am pune aceeaºi benzinã la motociclete, automobile, tractoare sau avioane. Afirmaþia pare exageratã, dar, din pãcate, este realã. În orice þarã unde se pregãtesc performeri, alimentaþia acestora se individualizeazã în funcþie de greutatea corporalã, de efortul fãcut în ziua respectivã, de carenþele fiecãruia în minerale sau aminoacizi, ºi, nu în ultimul rînd, dupã gustul ºi apetitul fiecãruia. Cum se poate realiza acest lucru? Foarte simplu: în loc de meniuri, chiar dacã sînt alcãtuite de nutriþioniºti, fiecare sportiv sã mãnînce dupã sistemul „a la carte“, sau dupã sistemul de Bufet Suedez. O noutate apãrutã de cîþiva ani ºi care a produs mare senzaþie în domeniul nutriþiei este dieta cu grãsimi (ºtiinþific, se numeºte Dieta Ketogenicã), folositã deja de mulþi sportivi, ºi nu numai de sportivi, în strãinãtate. Noi am aflat despre aceastã dietã alimentarã de la un prieten deosebit, arhitectul Adrian Sârbu. Deosebit, spunem, prin gîndurile ºi preocupãrile pe care le

ENCICLOPEDIE are, el însuºi hrãnindu-se dupã aceastã dietã revoluþionarã de mai bine de 2 ani. Astãzi, vã vom oferi cîteva informaþii în legãturã cu dieta Ketogenicã, urmînd ca, în viitor, sã revenim cu mai multe detalii utile, eventual ºi pentru cei care s-ar încumeta sã o încerce... Dieta Ketogenicã constã dintr-o scãdere drasticã a cantitãþii ingerate de carbohidraþi (5–10 % din totalul caloric sau 50 g), creºterea cantitãþii de grãsimi (70–80% din totalul caloriilor) ºi menþinerea proteinelor la un nivel scãzut, spre moderat (15%-20% din totalul caloric). Astfel, cînd corpul ºi-a epuizat rezervele de glicogen, el „arde“ grãsimi (acizii graºi din sînge) pentru a genera energie printr-un proces numit „lipolizã“. Adepþii acestei diete justificã foarte frumos, prin evoluþia omului, credibilitatea ei, afirmînd cã omul nu a fost supus decît de cîteva milenii „agresiunii“ carbohidraþilor. Astfel, agricultura a apãrut doar în urmã cu 10 milenii; vinul ºi berea, în ultimele 7 milenii; zahãrul este accesibil populaþiei doar de 220 de ani; cerealele, uleiurile rafinate ºi hidrogenate, vinovaþi de pandemia de alergii ºi boli autoimune, doar de la începutul Secolului al XX-lea. Specia umanã nu a avut timp suficient sã se adapteze la aceste „noutãþi“, care reprezintã un adevãrat asalt chimic asupra organismului oamenilor. O dovadã în plus sînt triburile care mai existã ºi astãzi în locuri îndepãrtate de pe glob, uitate de civilizaþie, care au o alimentaþie în care grãsimile au rol preponderent (între 55–85%, în defavoarea carbohidraþilor, care sînt în cantitate de doar 5–20%), ca, de pildã, triburile Maasai ºi Rendille din Kenia ºi Tanzania, eschimoºii din zona Arcticã, triburile din insulele Tokelau, din Pacificul de Sud, indienii din Osage, din America de Nord, triburile din stepele Mongoliei etc. SILVIU DUMITRERSCU P.S. De teamã sã nu fiu descoperit cã... m-am plagiat pe mine, precizez cã pasaje din acest material au fost extrase din cartea „Alergãm pentru sãnãtate“, de Silviu Dumitrescu, în care puteþi afla mai multe amãnunte ºi pe care o puteþi gãsi la Librãria „Eminescu“, din Capitalã.

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (6) Constructori în piatrã (7) Un alt tip de echipament electronic modern este dispozitivul pentru navigaþie folosit de aeronave, care se numeºte VOR, de la Very High Frequency Omni-directional Range Station (Radiofar omnidirecþional VHF). Echipamentul este alcãtuit dintr-o staþie terestrã ºi un aparat special amplasat în aeronavã, care analizeazã semnalele transmise de staþie. Prin variaþia constantã a duratei semnalelor emise de staþia terestrã, dispozitivul din aeronavã poate capta de la staþia terestrã semnale individuale de un grad. În felul acesta, aeronava poate sã zboare dinspre sau înspre staþia de la sol pe traiectorii magnetice precise. Este perfect posibil ca Stonehenge sã fi fost un echivalent antic al staþiei VOR moderne. Cele 30 de pietre verticale din cuarþ din Cercul Sarsen pot fi comparate cu 30 de emiþãtoare radiale de înaltã frecvenþã. Cele 56 de gropi Aubrey au produs, probabil, anumite tipare de interferenþã cu semnalele emise de cristalele acordate aflate în pietrele Sarsen. Ar rezulta multe permutãri, dacã tiparele radiante ale semnalelor din gãurile Aubrey s-ar combina cu semnalele celor 30 de pietre Sarsen, ceea ce ar fi putut crea un numãr foarte mare de raze electromagnetice pentru navigaþie. Astfel de semnale s-ar deplasa departe

ROMÂNIA MARE“

în spaþiu, întrucît ar fi acordate cu armonica luminii. În cartea lui Hawkins am descoperit un alt lucru important pentru mine. El se referã la o anumitã aliniere a pietrelor la apusul soarelui în momentul echinocþiului, descoperitã printr-o analizã computerizatã. Cînd poziþiile desemnate de Hawkins drept „94“ ºi „C“ sînt aliniate cu soarele, deplasarea dupã azimut în direcþia Nord ºi în sens orar, exprimatã în grade, este 269,5! Iatã cã armonica de 2695 apare din nou; mai mult decît atît, este rezultatul unui program computerizat. Sã fie doar o întîmplare, aºa cum insistã oamenii de ºtiinþã? Prin cîte „întîmplãri“ trebuie sã trec pentru ca o persoanã autorizatã sã recunoascã, public, cã poate - dar un „poate“ competent am descoperit ceva, ceva care s-ar dovedi extrem de important pentru omenire? E posibil ca Stonehenge sã fi fost ºi un ceas cosmic, dar ºi o staþie terestrã pentru navigaþie. Pentru a produce rezonanþa armonicã necesarã ca pietrele sã emitã radiaþii, tiparul geometric trebuie sã fie aliniat astronomic cu anumite poziþiicheie asociate cu soarele ºi luna; prin urmare, sistemul Stonehenge ar fi putut avea un rol dublu. (va urma) BRUCE L. CATHIE TRADUCERE: NICOLETA RADU ªI ANDRA PETRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

DE TOAMNÃ 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11 12

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 12

ORIZONTAL: 1) De toamnã (fem.) – Ion Stan; 2) A scris poezia „Toamna“ (Nicolae) – Cu temperatura scãzutã (masc. pl.); 3) κi numãrã bobocii – Poliþã; 4) Lei! – În baltã! – Monedã; 5) Plantã medicinalã – Seceri! – Transportã roadele toamnei; 6) Fructe de sezon; 7) Merge cu mãmãliguþã ºi must; 8) Nu-i aceasta – Rãmas la centru! – Clar; 9) Careu! – Face sã scîrþîie cãruþa – În plan! 10) Agricole – Combinaþie chimicã; 11) Roºii de cîmp (sing.) – Varietate de Riesling (fem.); 12) La þarã! – Conservant pentru gogoºari – Cãrãuº mult solicitat în aceastã perioadã. VERTICAL: 1) Ansamblu de transport pe drumuri de þarã – Împrumutã culoarea sa decorului autumnal; 2) Luat la mijloc! – Ilie Luca – Lucrãtor cu plugul; 3) Trenul ardeleanului – Zãpadã – Rece! 4) Folositoare – Unealtã agricolã; 5) Se obþine din struguri – Sete! – Vechi popor indian; 6) Se pune toamna la murat; 7) Verb agricol de toamnã – Localul tulburelului – Recoltat în cele din urmã! 8) Lenuþa Andrei – Lunã de toamnã (pop.); 9) Varza dupã ce s-a murat – Începe gãlãgia! – Continent; 10) Erou al Naþiunii Române – Taler; 11) International Tennis Federation – Specialiºti în conservarea pãrãdãicilor (roºii); 12) Pãsãri cãlãtoare – În centrul activitãþii agricole de toamnã. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut „Case“: ORIZONTAL: 1) COMUNA – SATE; 2) ARADENI – VID; 3) TARAGANA – GI; 4) USA – AN – RIAL; 5) N – MA – AS – ANI; 6) ECU – ISPITI; 7) ARIN – REA – T; 8) ASEZATE – CRA; 9) INS – LA – P – OT; 10) DI – STUDIATI; 11) ACOPERI – MIC.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.