Romania mare, nr 1370

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Am ajuns sã mã mîndresc mai mult cu ceea ce nu sînt decît cu ceea ce sînt: nu sînt hoþ, nu sînt imoral, nu sînt ateu... Probabil cã nu sînt din lumea asta.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Pentru împrospãtarea memoriei

Despre Vadim, în alb ºi negru

IUBIREA DE PATRIE (1)

Motto: „Acea parte din noi care se regãseºte în sufletul celorlalþi este cea mai adevãratã ºi cea mai profundã parte a sufletului nostru“. J.G. VON HERDER Am publicat, acum un an, pe profilul meu de Facebook o fotografie a lui Corneliu Vadim Tudor, o imagine albnegru, ºi am însoþit-o cu un gînd: „În singurãtate, ascunzi o întreagã lume, în efemer, cuprinzi eternitatea“, apoi am adãugat ºi „Aporie nãscutã pe 28 noiembrie… ºi aievea, cu fiecare dintre noi“. Am fost întrebat ce înseamnã ºi ce presupune acest dublu paradox sau „aporie“, termen drag lui Vadim, pentru care contradicþiile, aporiile, lui Zenon eleatul au fost pasiune ºi subiect de studiu. Rãspunsul începe cu fotografia în alb ºi negru.

Se spune despre un personaj spumos, expansiv, cã e pitoresc, „plin de culoare“. Deci, s-ar putea presupune cã a portretiza un asemenea caracter în alb ºi negru, ignorînd culorile, i-ar reduce din complexitate.

Subiectul s-ar identifica doar prin porþiunile de alb, pãrþile luminoase, ºi mai ales prin petele întunecate, tuºele de negru care dau conturul; definirea, expresia, ar fi determinatã de contraste. ªi, dacã reflectãm asupra felului în care ne referim la figurile istorice, sau chiar la personajele importante pe care le-am cunoscut, ne dãm seama cã asta este ceea ce reþinem despre ele - lumina, adicã albul, respectiv întunericul, negrul, ºi contrastele caracteristice, proprii acelei figuri. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Are limba aceasta a noastrã, poate în mai mare mãsurã decît alte graiuri, o proprietate rarã: aceea de a da la ivealã, pe solul sãu generos, o seamã de cuvinte asemãnãtoare pomilor plini de roade. Pentru cã limba românã este cea mai mare rezervaþie arheologicã a patriei, în castrele sale însufleþite stratificîndu-se milenii întregi de civilizaþie. Din nefericire, nu toþi înþelegem ce mare sursã de mîndrie ar trebui sã fie ea pentru noi; de pildã, printr-o veche ºi pãguboasã mentalitate, copiii noºtri studiazã la ºcoalã limba latinã (atunci cînd o studiazã!) la capitolul „limbi strãine”, cînd, normal, aceasta este limba noastrã maternã... Existã vorbe încãrcate de sensuri ºi parimii, ºlefuite pe lespezile întrebuinþãrii zilnice ºi datinilor, care-ºi apleacã uºor crengile adumbroase deasupra unor vaste teritorii spirituale. Nu îndrãznesc o interpretare semanticã, dar ele, prin marea forþã pe care o degajã, prin energiile aluvionare captate din inimile oamenilor ºi întoarse lor mai bogate, înapoi, par a avea printre celelalte cuvinte o nobleþe princiarã. Ele sînt înnãscute cu flori de crin, constituind, prin ele însele, poeme electrizante. Oare cine nu vede în vorbele cu alese rãdãcini latineºti - patrie, pãrinþi, libertate, pîine, pace etc. - nu numai semne ºi convenþii lingvistice, menite a ne facilita contactul verbal ºi viaþa de zi cu zi, ci ºi, mai presus de toate, simboluri vii, cu proprietãþi miraculoase, ale existenþei întregului popor?! Ele, aceste minee de litere ºi simþiri, sînt brodate în fir de aur pe brocartul purpuriu al inimii, odatã pentru totdeauna, ºi nimeni, în vecii vecilor, nu ni le va putea smulge de aici. Fãrã îndoialã, aºa cum existã o filozofie a istoriei, existã ºi o filozofie a cuvintelor. Îngãduit fie-i poetului sã le elogieze ca pe niºte testimonii de mare preþ, pe care ni le-au lãsat înaintaºii ºi harul lor creator, ca pe niºte stropi de miere denºi, de cea mai purã esenþã, încrustaþi în fagurele pieptului. (continuare în pag. a 19-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Idealuri“, 1981)

Interviu cu Radu Comãnici, preºedintele Filialei PRM Constanþa Pagina 10

Castelul Peleº, o comoarã a þãrii noastre

DOCTRINA NAÞIONALÃ DOCTRINA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE Paginile 12-13

Ai mai trãit o zi ºi înc-o noapte Ai mai trãit o zi ºi înc-o noapte nevãtãmat te-ai deºteptat în zori sã mulþumeºti acestor simple fapte eºti încã viu, deºi þi-e scris sã mori Au fost pierit atîtea generaþii în jurul tãu se-ntîmplã grozãvii cutremure, incendii, inundaþii rãzboaie fratricide, zi de zi Fii înþelept, trãieºte cu mãsurã ºi nu uita cã ierburi ºi livezi pe trupul stins al altora crescurã Tu mai respiri, mai guºti, mai poþi sã vezi eºti prinþ moºtenitor peste naturã ºi taina morþii încã o sfidezi!

CORNELIU VADIM TUDOR, (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Interviu cu Vasile Popa, preºedintele Filialei PRM Olt Pagina 10

NR. 1370 z ANUL XXVII z VINERI 25 NOIEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Animalul cu douã spinãri Pornografie ungureascã Primul elefant vorbitor Cãcîcea de Modorcea Militari din patrule, proºti sã fiþi de n-oþi trage! Nu ne mai cereþi bani! Cine vinde flota comercialã a României? Cum ºi-a adus preºedintele Uniunii Scriitorilor capace de W.C. din Germania…

PARTEA A II-a Pentru cei care se sufocã de dragostea ungureascã, acuzîndu-ne pe noi cã exagerãm ºi îi prigonim pe aceºti heruvimi, vom cita un comunicat ,,Rompres“: „Tineri cu capetele înfierbîntate de alcool continuã sã atace trenuri. Un astfel de act s-a petrecut cu cîteva zile în urmã în trenul personal 4.016 care circula de la Tîrgu Mureº la Braºov. Un grup de patru huligani l-a agresat pe controlorul de bilete ºi patrula de poliþie (?!). În staþia Izvorul Olt, grupului respectiv i s-au alãturat alþi tineri din comuna Sîndominic, care au aruncat cu pietre în tren ºi în subofiþerii de poliþie (?!). Liniºtea s-a instaurat numai dupã ce unul din militarii aflaþi în patrulã a tras un foc de avertisment. Din grupul de agresori au fost reþinuþi Biro Aron, de 24 de ani, ºi Barna Ilyes, de 23 de ani, ambii din comuna Sîndominic“. ªtiþi de ce am pus de fiecare datã semnele de mirare ºi exclamare? Pentru simplul motiv cã, în orice þarã din lume, patrulele de poliþie nu sînt formate din pãmpãlãi, atunci cînd sînt atacate rãspund nu cu focuri de avertisment, ci cu focuri în plin. Tovarãºe Kiraly ºi tovarãºe Domokoº, decît sã vã faceþi de rîs prin Parlamentul României, stîlcindu-ne limba, mai bine v-aþi duce prin localitãþile unde vi se îmbatã porceºte conaþionalii ºi aþi sta de vorbã cu ei, aþi încerca sã îi potoliþi. Pentru cã, în caz contrar, aºa o sã vã trîntim o Casã Comunã a Europei drept în moalele capului, de nu mai ºtiþi nici cum se cheamã ligheanul ãla de lac unde s-a botezat Horthy amiral! În ultima vreme, foarte mulþi cetãþeni s-au prezentat la redacþia noastrã pentru a solicita sume de bani, variind între 25.000 de lei ºi 4.000.000 de lei. Sub formã de împrumut, de ajutor sau de sponsorizare. Îi înþelegem cã au trebuinþã, dar îi rugãm sã ne înþeleagã ºi ei cã: 1) Nu sîntem Banca Angliei; 2) Nu sîntem nici mãcar clanul Rockefeller; 3) Toate ajutoarele ºi donaþiile date pînã acum de noi (leagãne de copii, aziluri, biserici, apariþii de cãrþi ale istoriei naþionale etc.) s-au fãcut în preajma Sãrbãtorilor de Iarnã ºi au depãºit cu mult permisiunile noastre contabile; 4) Ne aflãm în situaþia de a strînge leu cu leu pentru a cumpãra ºi noi o tipografie - dacã nu una sofisticatã, ca acelea aduse pe de-a moaca de Dinescu din Germania (care costã cam 800.000 de mãrci bucata), mãcar una veche, modestã, de pe timpul lui Gutenberg, numai sã fie în ograda noastrã ºi sã putem asigura supravieþuirea „României Mari“. Aºa cã rugãm, în mod public, pe toþi cei care cautã o vacã de muls, sã nu ne cearã nici un ban, ci mai bine s-ar duce la ministerele de care þin (în special cel al Culturii) ºi ar bate cu pumnul în masã: ce s-a fãcut cu banii statului? O faþã negricioasã, ca o legumã pe care beþivii ºi-au stins þigãrile în farfurie, ºi-a fãcut din nou apariþia la televizor. Ea aparþine filozofului (zice el) Gabriel Liiceanu, pogorît din nou din raiul Occidentului pentru a dojeni acest popor care nu e prost, ci numai ignorant, fiindcã îºi sacrificã „gene-

C A R I C A T U R I

ralii“ ºi „înþelepþii“ - cel puþin aºa ne-a zis-o pe ºleau duminicã seara. El pretinde cã unele publicaþii au boalã pe el, dar nu vã uitaþi în gura lui, cã nu ºtie ce vorbeºte: nu publicaþiile ºi nu scriitorii „compromiºi“ l-au alergat în ziua de 14 iunie 1990 prin toatã Casa Scînteii, de-a scãpat în final printre þevile ºi manometrele de la subsolul clãdirii, nãpustindu-se direct la aeroport ºi de acolo direct la Paris, unde a stat peste 8 luni pe banii ºtim noi cui. Nu, cei care s-au sesizat pe el au fost femeile ºi bãrbaþii de la tipografie, care n-au ochi sã-l vadã, cu vînãta tumefiatã a feþei lui de om rãu, cu aerele de mare gînditor care aratã primitivilor din junglã cum îºi aprinde el þigareta cu o lupã pusã la soare, ce s-o mai lungim, individul e impopular, pedant ºi practicã un troc inadmisibil: publicã inepþiile agramate ale cuplului comic-fantezist Monica ºi Virgil, hop! aterizeazã la Paris, ca sã-ºi pape drepturile... ªi mai e ceva: dacã l-a persecutat atît dictatura, cum se explicã ºederea lui, ani de zile, la Heidelberg? Cînd, sãptãmîna trecutã, am scris despre profitorii de azi, în comparaþie cu care foºtii lideri politici ai României erau niºte îngeri - au sãrit unele voci, chiar de amici, care mi-au reproºat verzi ºi uscate, punîndu-mã în gardã cã ºtirea a produs un efect neplãcut în anumite sfere ale puterii. Cum nu-mi place sã dau socotealã nimãnui - decît, fireºte, în faþa Marii Adunãri Naþionale, dupã cum zicea cel mai iubit dictator -, voi argumenta prin douã episoade ceea ce am afirmat.

Desigur, ele nu au putere de generalizare, dar sînt grãitoare ºi, la urma urmei, din aºa ceva se mozaicheazã o epocã. Iatã-l pe generalul Ion Dincã, pe care unii îl porecliserã „Ion Teleagã“, dar ce bun era un om ca el acum, sã mai dea de pãmînt cu hoþii ºi puturoºii! În urmã cu cîþiva ani, fiicã-sa a fãcut nunta ºi, deºi tatãl i-a interzis sã o facã cu dar, ea ºi ginericã n-au ascultat, au cîºtigat vreo 700.000 de lei. ªtiþi ce-a fãcut Dincã, acest foarte cinstit ºi auster militar? S-a înfuriat ºi a donat întreaga sumã la un fond de ajutorare a copiilor, pare-mi-se. Dar, ca în „Ciocoii vechi ºi noi“, iatã-l acum ºi pe unul dintre noii noºtri miniºtri - subsecretarul de stat Traian Bãsescu. ªtiþi ce-a fãcut dumnealui? Petrolierul „Criºana“ necesita 3,5 milioane de dolari pentru a fi reparat, aºa cã a luat drumul apelor pînã în portul unde fusese fabricat, Yokohama. Odatã ajunºi acolo, mateloþii noºtri dragi au dat peste cap calculul japonezilor ºi au dublat ei înºiºi suma, bãtînd depeºã la Bucureºti cã le trebuie... 7 milioane de dolari! Gurile rele spun cã o mare parte din diferenþã a intrat în buzunarele matrozilor, care ºi-au cumpãrat numeroase autoturisme japoneze, ºi acum petrolierul colindã pe mãrile lumii, încãrcat ca un Pom de Crãciun. Un amãnunt nu lipsit de interes: subsecretarul de stat Traian Bãsescu, care a aprobat fãrã sã clipeascã livrarea uriaºei sume, nu e altul decît fratele... comandantului navei, Mircea Bãsescu! În pornirea furibundã de a vinde totul, niºte aranjori meschini au

scos pe tarabã nu mai puþin de 7 nave româneºti, care ºi-au schimbat numele ºi circulã acum sub pavilioanele unor þãri ca Panama, Cipru, Bahamas º.a. Le era ruºine cu numele minunate pe care le-au purtat înainte: Mãrãºeºþi, Mãrãºti, Buziaº etc. Prin indiscreþia unui magistrat am aflat, în sfîrºit, cum s-a stabilit cifra de 64.000 de victime la acea ruºinoasã mascaradã de proces înscenat lui Nicolae Ceauºescu! ªtiþi cine e autorul acelui calcul de om nebun? Nimeni altul decît traficantul de cojoace ºi falsificatorul de deconturi Gelu Voican. „Am fãcut o socotealã elementarã mãrturisea el chiar în acele zile. Dacã la Timiºoara au fost 4.000 de morþi, iar în þarã au existat cam 16 judeþe unde s-a tras, 4.000 înmulþit cu 16 înseamnã cã face exact 64.000, ce s-o mai fredonãm, bine cã l-am împuºcat!“. Lãsînd gluma la o parte, adevãrul acesta e. ªi e dureros. ªi e de neºters. Ce ne facem dacã Geluþã repetentul înmulþea cifra fantasmagoricã de 4.000 cu 42 de judeþe, nu apãream în faþa lumii cu cca.

170.000 de morþi, cît am avut în rãzboiul antihitlerist? În ziua de vineri, 1 martie, Corneliu Vadim Tudor i-a acordat un interviu lui Mark Champion, de la ziarul britanic „The Independent“. Pentru cã tot vorbim de englezi, ia sã vedem cu ce se mai ocupã B.B.C.-ul: ia interviuri-fluviu celei mai urîte femele apãrute pe meleagurile româneºti de la joimãriþele mitologiei încoace. Aceastã ciumãfaie cu mustãþi, þigãnoasã ºi ciolãnoasã, de poþi sã faci ciocãnele de þambal din vertebrele ei, se numeºte Livia Dandara ºi a lucrat ani de zile ca lector al C.C. al P.C.R. ºi cercetãtor la Institutul de istorie a Partidului. Brusc, dinozaura a sãrit ºapte vãi ºi-o vale adîncã ºi a devenit cea mai feroce anticomunistã. Nu trebuie uitat cã acest schelet de mamut stãtea o zi la Muzeul Partidului ºi ºase zile alãturi, la Muzeul Antipa, unde echipe întregi de cercetãtori o þineau în viaþã. Ce a declarat ea, duminicã seara, la postul de radio englezesc? Iatã ideile: FSN, Vatra Româneascã ºi PUNR sînt organisme de extremã dreapta (?!), iar Societatea Timiºoara, PNÞ ºi Piaþa Universitãþii sînt cele mai luminoase, mai dulci, mai progresiste expresii ale stîngii politice. Fireºte, n-a pierdut prilejul sã dea o copitã ºi revistei noastre, pe care o considerã, aidoma stãpînului ei Pleºu, ºovinã ºi antiromâneascã! Dacã era bãiat deºtept, bibisiul ãsta ar fi pus mîna pe cartea „România în vîltoarea anului 1939“, apãrutã la Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, în 1935, sub semnãtura acestei dandanale de muieri. Dintre sutele de elogii pe care vietatea asta le-a comis acolo la adresa lui Ceauºescu, iatã numai unul, desprins de la pagina 222: „Prezenþa tovarãºului Nicolae Ceauºescu în primele rînduri ale manifestanþilor de la 1 Mai 1939 atestã preþuirea pe care Partidul Comunist a acordat-o meritelor sale geniale, discernãmîntului sãu politic, dîrzeniei ºi intransigenþei revoluþionare de care dãduse dovadã pînã atunci“.

Fraþi români, ºtiþi oare de ce a fost frig afarã? A apãrut peste România o izohipsã – zice, pe înþelesul tuturor, meteorologul de serviciu Romica Jurcã. O nouã revistã-pistol apare la Cluj, sub titlul înfiorãtor „Comunismul la zid“. Ea e condusã de un fost uasecerist comunist, care a lucrat înainte ca redactor la „Napoca universitarã“, apoi, dupã Revoluþie, a devenit un fel de ºef la revista „Atlas“, de unde a fost dat afarã pentru fraude financiare. Prospiþeazã ea pleava Revoluþiei, dar vine el mãturoiul!...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 8 martie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Moartea diplomaþiei româneºti Antiunioniºtii din fruntea þãrii Marile epave Moºtenirea lui Ceauºescu Premierus captivus Mîndria de a fi þigan Oltencele ºi încãlzirea globalã Acadeaua lui Dragnea Dispreþocraþia Sperietoarea rusã Brigitte schimbã strategia Israela, amanta lui Leonard Cohen! Andreea Marin face precizãri importante Valentina Pelinel s-a iubit ºi cu alþi scriitori Ce miracole a mai fãcut Cioloº Cel mai scump brad din lume Nãrozii pãmîntului Viruºii istoriei e mortali România a devenit o insulã de occidentalism într-o mare slavã. Bulgaria, Ungaria ºi aºa-zisa Republicã Moldova au guverne pro-sovietice, pardon, pro-ruseºti. Nici Ucraina nu se simte prea bine, iar Marea Neagrã e pe jumãtate lac rusesc. Despre prietenii noºtri sîrbi, nu prea mai avem ce sã zicem, întrucît, dupã ce jalnicul Emil Constantinescu a fost ventrilocul americanilor atunci cînd yankeii îi bombardau cu sîrg, chiar ºi în noaptea de Paºte, nu vor sã-ºi aminteascã de ipocrizia româneascã. Strategii valahi au dat chix introducînd România, pe post de vidanjã, într-un joc planetar bizar, de tip Caritas, care s-a prãbuºit odatã cu alegerea lui Donald Trump la Casa Albã. Experienþa istoricã ar fi trebuit sã îndemne la prudenþã ºi la mai multã înþelepciune. Întotdeauna e mai sãnãtos sã ai relaþii bune cu vecinii, fiindcã-i mai aproape de piele cãmaºa, decît haina.

Altfel, riºti sã rãmîi la pielea goalã, taman cînd dinspre Siberia bate viscolul. Rusia trebuia tratatã cu mult mai multã diplomaþie, ºi chiar cu mult mai mult interes economic, datã fiind poziþia ei de mare putere ºi apropierea geograficã. Zburlelile unui consumator de varzã acrã ca Bãsescu ºi pro-occidentalismul ipocrit al altor politruci de Dîmboviþa, care stau cu ochii numai dupã furat, ne aduc numai necazuri. Dupã marea mahmurealã a diplomaþiei externe, care nu este altceva decît oglinda societãþii postdecembriste, ar trebui revenit rapid la principiile simple, dar benefice, ale lui Ceauºescu: relaþii cordiale cu toate þãrile lumii, pe baza neamestecului în treburile interne ale celuilalt. Sã nu uitãm cã, la o vodcã micã, sau la vreun hotdog, oricare dintre mai-marii lumii ãsteia poate sã scoatã un ºerveþel, pe care sã traseze noua hartã politicã a Estului Europei. Marea problemã a României este cã scena politicã a fost invadatã de politruci, de diletanþi ºi de trãdãtori, în timp ce bãrbaþii de stat lipsesc cu desãvîrºire. Pe unii i-a surprins lipsa de sprijin a lui Werner ºi Julien pentru unioniºti ºi, implicit, pentru Maia Sandu. Pe mine, nu.

Faptul cã Tontonel a ajuns pîrcãlab între Prut ºi Nistru e ºi meritul cuplului germano-francez. Poate e singurul lucru notabil pe care l-au fãcut. Desigur, vor deconta acest lucru, dar cui foloseºte amînarea revenirii Basarabiei la PatriaMamã? Publicaþia ,,FourFourTwo” a stabilit, cu subiectivitate, cã primii zece decari din istoria fotbalului au fost, în ordine: Maradona, Puskas, Pele, Baggio, Platini, Hagi, Zico, Messi, Laudrup ºi Francescoli. Ei, dacã stabilea care ar fi fost primul filosof dintre decari, îi priveam de sus. De foarte sus. Dar cum lor le-a fost fricã de lup, n-au intrat în pãdure. A murit Daniel Prodan, unul dintre fundaºii centrali ai Generaþiei de Aur. Avea doar 44 de ani, vîrstã la care a dat colþul ºi Gérard Philipe (actorul principal din ,,Fanfan la Tulipe”). Mãcinat de un conflict cu Zburleanu, Didi a fãcut infarct. Dumnezeu sã-i ofere un post de titular în apãrarea porþii Raiului. Moartea lui Prodan a scos la ivealã cã Serviciul de Ambulanþã Bucureºti funcþioneazã cu personal înjumãtãþit. De ce?

Pentru cã nenorociþilor care au condus þara asta nu le pasã de sãnãtatea oamenilor. Au interzis angajãrile, prin subfinanþarea sistemului. Glonþul ar fi o pedeapsã prea uºoarã pentru ticãloºii ãºtia. În Marea Neagrã, o echipã bulgarobritanico-americanã de scufundaci miºto a descoperit 41 de epave în stare perfectã de conservare, datînd de acum 11 secole, din vremea cînd navele Imperiului Byzantin erau comandate de de-alde Bãsescu. O echipã de cîini vagabonzi, care fãcea duº unui imens coº de gunoi din Centrul Civic, a descoperit peste 500 de epave parlamentare în perfectã stare de putrefacþie moralã, vechi de cel mult 26 de ani. Rãutãcioºii de profesie susþin, cu argumente irefutabile (ce cuvînt înãlþãtor!), cã în ambele cazuri e mîna lui Bãsescu ºi a ºatrei politice din care se trage. Probabil din cauza blazonului: douã oase încruciºate, aºezate pe un craniu care se uitã cu un ochi la fãinã ºi cu altul la Elena Udrea. România încã mai are de recuperat aproape un miliard de dolari din activitatea de export ºi din alte acþiuni externe desfãºurate de regimul Ceauºescu, de la þãri precum Cuba, RPD Coreeanã, Zair, Congo, Sudan, Mozambic, Libia, Irak. ªi mai zic proºtii, de care România îmbogãþiþilor de rãzboi nu duce lipsã, cã Nicolae Ceauºescu n-a fost un mare preºedinte. A fost cel mai mare preºedinte pe care l-a avut România. Urmaºii lui, la un loc, nu-i ajung nici la degetul mic. Chelneri de bacºiºuri mici. Tehnocraþii au hotãrît, cu înþelepciunea caracteristicã habarniºtilor, ca ºi posesorii de cãruþe sã plãteascã RCA! Pentru cei cu tracþiune bãligoasã pe bazã de ovãz (posesorii de gloabe, altele decît Alina) e simplu, plãtesc în funcþie de caii putere. Mai nasol e pentru cei care posedã boi ºi care, de regulã, voteazã precum tovarãºii de cãlãtorie. Cît despre mãgari, nu-i o problemã, fiindcã, de cînd sînt demnitari, taxa e plãtitã de stat. Se aude cã, în curînd, vor trebui sã plãteascã RCA ºi posesorii de ºtromeleag, sã fie asiguraþi în caz de

premierus captivus. Nici posesoarele de pãsãricã nu vor fi iertate, ele trebuind sã-ºi lipeascã la vedere o diafragmã autocolantã, ca sã ºtie participantul la traficul de persoane dacã, atunci cînd va da în gropile din carosabil, mai poate recupera ceva. Ciprian Necula, un distins ciorditor, pardon, un distins þigan, fost secretar de stat degeaba pe la Ministerul Fondurilor Europene Haºmanglite, declara prin 2014 cã ar fi bine ca românii sã-ºi zicã valahi - ceea ce noi facem deja -, ca sã nu-i mai confunde lumea nebunã cu romii, ei folosind denumirea asta mai de demult, adicã sînt mai vechi. Asta e clar: se vede dupã ruginã. Acest nepot al lui Parpanghel candideazã din partea neamurilor sale de la PSD-ul lui Iliescu pentru un post de deputat în circumscripþia Bucureºti, judeþul Ferentari, cu oprirea pe buzunarul stîng.

De ce n-o fi el mîndru cã e þigan ºi e mîndru cã e pesedist, nimeni nu poate sã înþeleagã! O fi mai mult de furat în ºatra respectivã? O fi împãrþeala mai corectã? O fi mai puþin fum?

Fostul ministru de Externe (parlamentar, europarlamentar ºi alte ocupaþii ruºinoase) Adrian Severin a primit o condamnare de 4 ani de închisoare cu executare, pentru intenþia de a face trafic de influenþã ºi pentru alte glume proaste. Deputatul Titi Holban a încasat 3 ani cu suspendare pentru niscaiva ºpagã, iar Ana Maria Pãtru, ºefa AEP, a fost reþinutã cu ceva treburi la DNA pentru o presupusã mitã (circa 200.000 de euro, sub forma unui apartament ºi a unui autoturism de teren). Astea s-au întîmplat doar sãptãmîna asta. Aºa-i cã viaþa bate filmul cu mafioþi? Un italian de 80 de ani, însurat cu o þigancã de 30 de ani, din Podari (Dolj), a dispãrut fãrã urmã. Sã sperãm cã nu în vreun incendiu, dat fiind adevãrul biblic cã oltencele e fierbinþi.

Potrivit bulibaºei Donald Tramp de la Strehaia, ele sînt principalele vinovate de încãlzirea globalã. În România, 100 de indivizi dubioºi sînt de 4 ori mai bogaþi decît 50% din restul populaþiei! Sã nu uitaþi asta cînd mergeþi la vot! Sper sã nu mai funcþioneze atracþia victimei faþã de cãlãu. Presa de sub chiloþi susþine, cu fotografii ºi certificate de naºtere, cã Livache (54 de aniºori) ar avea o gagicã bãtrîioarã, care a depãºit infernala vîrstã de 24 de primãveri. Dupã ce a fost cãsãtorit cu Bombonica, femeia care i-a adus numai bucurii cu firmele ei, a trecut la acadele. Îl paºte diabetul DNA, dulciurile nu e bune. Putin a cîºtigat alegerile din SUA, Moldova ºi Bulgaria, zic apostolii (Doamne, iartã-mã!) aºazisei politici corecte. E, ca de obicei, o exagerare. Dacã rezultatele ar fi fost invers, învingãtorii de astãzi s-ar fi plîns cã a cîºtigat Sörös. Dacã vreuna dintre variante ar fi adevãratã, înseamnã cã democraþia nu e bunã. Sau nu existã.

De fapt, ãsta e adevãrul: democraþia a fost înlocuitã cu dispreþocraþia. ,,A fi tolerant nu înseamnã a fi tãntãlãu”, zice Klaus Werner Iohannis. Reciproca o fi valabilã?

Discursul anti-justiþie al lui Bãsescu atinge cote alarmante: ,,Dacã Trump ºi Clinton ar fi activat în România, îi aresta Kövesi de zece ori”. ªi ce-ar fi fost rãu în asta, mã, maestre? Pãi dacã au luat bani de la Bercea Mondial, pardon, Banca Mondialã, ºi nu i-au mai dat înapoi? Ce, ai fi vrut sã le facã vreo statuie? Traiane, trezeºte-te! (Scuze, am uitat cã e imposibil.) În lipsa unor proiecte viabile, care sã demonstreze cã UE e un factor de bunãstare dupã care se topesc popoarele din centrul ºi estul Europei, a fost reactualizatã sperietoarea rusã: ,,Dacã nu sînteþi cuminþi, vã papã ruºii!”. Se pare cã nu-i chiar aºa, cîtã vreme vecinii noºtri, fãrã sã-i ameninþe tancurile sovietice, au hotãrît cã o politicã normalã faþã de Rusia n-are cum sã le dãuneze la nivelul de trai. Ba, dimpotrivã. UE ar trebui sã ºtie cã dragostea faþã de un sistem sau altul trece prin stomacul burþii abdomenului. Vrãjeala perpetuã din interiorul Uniunii, precum ºi discrepanþele dintre membrii de categoria întîi, de categoria a doua, plus România, au dus la slãbirea ºi la prãbuºirea în derizoriu a acestei construcþii suprastatale, generoasã în teorie, dar pãguboasã în practicã.

Brigitte, nevasta lui Ilie Nãstase, s-a sãturat de cumpãrat maºini ºi e hotãrîtã sã dea de pãmînt cu orice curvã care atenteazã la virginitatea soþului. Mai ales dacã faptele se reproduc, pardon, se petrec, în patul conjugal. Parcã era mai haioasã cînd achiziþiona automobile, dar, probabil, i s-a umplut garajul. Personajul biblic Israela Vodovoz se laudã cu gura pînã la urechi cã a fost amanta lui Leonard Cohen. Cel care a iubit-o atît de mult pe Marianne habar n-are. Ba chiar îl lasã destul de rece dezvãluirile. Totuºi, pe viitor, n-ar fi exclus ca Israela sã aibã o aventurã cu Leo. Cu Leo de la Strehaia. Cãci fac parte din aceeaºi sectã a gîndacilor de televiziune ºi se pot împerechea în pauzele publicitare. Care vor fi, evident, filmate cu camera ascunsã în borcanul cu murãturi. Andreea Marin precizeazã cã nu a fost mãritatã cu un doctor, ci cu un chiropractician, un fel de fizioterapeut, care-i mai îndrepta oasele din cînd în cînd, dar nu dupã modelul ªtefan Bãnicã Junior. Nimeni

nu-i perfect! ªtiaþi cã Valentina Pelinel, înainte de a fi potcovitã cu 99 de ocale de marele scriitor pe pereþi Cristi Borcea, a fost îmbîrligatã 5 ani cu Victor Hugo? Nu ºtiaþi, aºa-i? Mai puneþi, mã, mîna pe carte, cã nu vã muºcã! Pentru cã a stat atît cu Hugo, cicã nu s-a simþit deloc o femeie ieftinã (aviz amatorilor!), ca pe vremea cînd mima orgasmul cu Boureanu. Realitatea e cã, dupã ce i-ai citit din card în card pe Victor Hugo ºi pe Cristi Borcea, ai un alt preþ de catalog. ªtire de presã: Cioloº a traversat strada! Mã, voi sînteþi nebuni? Pe cînd ºtirea cã Julien s-a scobit în nas ºi a dat de creierii capului?! Primãria Tg. Jiu a plãtit circa 100.000 de euro pentru un brad gigant (cu sclipiciul aferent).

Un singur copac! Attila Verestoy a crãpat de invidie.

Rafael Garay, un economist celebru din Chile, a anunþat, în luna septembrie, cã are cancer la creier, cã-ºi va lichida firma, iar cei 36 de investitori vor fi despãgubiþi. Din cei peste un milion de dolari n-a vãzut nimeni vreun cent, ba nu l-au mai vãzut nici pe el. Pînã la 18 noiembrie, cînd Rafael a fost reþinut la Braºov, tocmai cînd îºi bea cafeaua, la o terasã, cu viitoarea soþie, o blondinã platinatã din Harghita. Cu siguranþã, omul venise în România ºtiind cã în spaþiul carpato-danubiano-erotic escrocii nu sînt pedepsiþi. În cel mai rãu caz, ajung demnitari. Cioloº n-ar mai da bani pe ,,Cuminþenia pãmîntului”, fiindcã o notã secretã a SRI (Serviciul Român de Ipocrizie) l-a informat cã bagaboanta ar fi petrecut douã zile ºi douã nopþi la un club de bolovani, alãturi de Gînditorul de la Hamangia (fãrã consoartã) ºi Klaus Werner Iohannis...

Ia sã mai vedem noi care a fost treaba cu tipul ãla de pe columnã, de-i bãgase pe romani în boalã, aºa cum a fost descrisã situaþia în ,,Istoria necenzuratã a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteº. Nu vã speriaþi, nu vã povestim totul, restul îl gãsiþi în carte. ,,Cînd Scorillo a înghiþit gutuia, adevãrul istoric impunea apariþia cuiva care sã normalizeze situaþia. Domiþian, un tip care se credea buricul pãmîntului, l-a trimis pe Cornelius Fuscus sã cucereascã Dacia ºi sã rezolve criza economicã. Criza economicã a Imperiului Roman. Duras, regele dacilor, de-l strigau comati mai neduºi la bisericã «Moº Tãgîrþã», a uitat cã sînt în anul 87 ºi cã au rãzboi cu vecinii nepoftiþi de la sud, ºi nu s-a prezentat. Cã am uitat sã vã spun: romanii se învecinau cu cine vroiau ei, adicã cam (sic!) cu toatã lumea. Norocul dacilor a fost cã-n familia regelui era un nepot plecat de acasã de la naºtere. Unde era gîlceava mai mare, hop ºi el sã dea cîteva bucãþi, cã numai aºa îþi fãceai un renume printre tovarãºi.

Diurpaneus îl chema ºi, nervos peste mãsurã, s-a prezentat la Tapae, i-a bãtut pe romani de le-a sunat coifu-n cap, le-a luat þoalele, steagurile, tot, tot, tot. Ba, ca tacîmul sã fie complet, l-a mai ºi decedat pe Cornelius Fuscus. Dupã toatã trebuºoara asta, romanii, care au ajuns cu chiu, cu vai la Roma (deºi nu înþelegem de ce, cã-n mod normal toate drumurile duceau într-acolo), au povestit cu lux de amãnunte ºi cu lacrimi de crocodil brãzdîndu-le obrazul ce se întîmplase. Furia a cuprins Cetatea Eternã, mai ales cã era zi de meci (Lazio - AS Roma) ºi veºtile cutremurãtoare ar fi putut afecta moralul gazdelor, indiferent care ar fi fost alea.

Domiþian cãutã o soluþie. (...) Dar ce se întîmplase? Dupã bãtãlia de la Tapae, Duras a primit un picior bine plasat în sud ºi a renunþat de bunãvoie la tron, în favoarea nepotului Diurpaneus. Acesta a intrat în istorie fãrã sã se descalþe la uºã, a cãlcat-o bine în picioare, pe ambele maluri ale Dunãrii, dupã care s-a instalat la Sarmizegetusa ca un belfer. A fãcut ºi cîteva schimbãri nesemnificative, în sensul cã ºi-a luat un pseudonim, Decebalus, care s-ar traduce prin «cel puternic», fiindcã dãdea bine în societate, ºi ºi-a mai tras ºi trei neveste, ca sã nu se plictiseascã între douã rãzboaie. Cã, pentru el, între romani ºi cotoarbele sale nu era cine ºtie ce diferenþã, ºi-i (le) trîntea pe unde-i venea bine, de le sãreau ochii din orbite de plãcere. Numele, sau renumele, cum vreþi s-o luaþi, i s-a potrivit atît de bine, încît nimeni nu s-a încumetat sã i-l schimbe pînã la ora redactãrii acestui capitol. (...) Domiþian se înfurie peste mãsurã ºi trimise numaidecît la Sarmizegetusa soli cu multe daruri. Regele dacilor îi întîmpinã cu vorbe meºteºugite, de le merserã drept la inimã trimiºilor stãpînilor lumii, dupã cum se autointitulau cu emfazã: «Bã, voi, romanii, aþi început sã-mi fiþi simpatici...(...) În sfîrºit, sã nu credeþi cã sînt þigan, spuneþi-i împãratului cã sînt de acord cu pacea impusã de el, cu mici corecturi.

Adicã, primesc paralele voastre, dacã dublaþi suma, ºi nu vã mai atac, dacã-mi trimiteþi arme ºi cincisprezece mii de specialiºti, de preferinþã ingineri. De profesori n-am nevoie, cã la noi învãþãmîntul e la pãmînt, ºi acolo vreau sã rãmînã. De asemenea, primesc ºi celelalte daruri de preþ, dar cu o condiþie: doresc sã nu vã-nghesuiþi prea tare la Ramona Bãdescu, cã-i fatã curatã, geto-olteancã de-a noastrã din popor, ºi nu vreau s-o stricaþi. (...) ªi cu asta închei spiciul de astãzi, cã am de fãcut, dupãamiazã, cîteva expediþii de jaf, iar mai pe searã, vreo douã cuceriri la balul de la curte. Totuºi, sã nu uit: nu mi-l mai trimiteþi pe cap pe Tettius Iulianus, cã mi-e profund antipatic ºi n-are decît simþul omorului»”.

Promouºãn: Despre ce s-a întîmplat cu Decebal, ba ºi cu Dacia însãºi, o sã aflaþi în episodul urmãtor. E deranj mare, s-a lãsat cu vãrsare de sînge, cã la Roma a venit împãrat un tip din Sevilla, care avea boalã pe daci încã din 86, cînd, în cîrdãºie cu germanicii, reprezentaþi de unul Helmut Dukadam, le-au luat Cupa Campionilor Europeni. Îi avertizez pe cei sub 18 ani: nici sã nu deschideþi calculatorul, cã viruºii istoriei e mortali.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Patria ºi Eminescu

E

minescu nu poate fi analizat în afara cuvîntului Patrie. El s-a nãscut sub zodii de cer albastru ºi bolþi de stele luminoase pentru a nemuri datinile ºi obiceiurile Poporului Român, al cãrui nume exprimã Poezia Neamului nostru de la Decebal pînã în zilele de azi. Pentru cã el este poezia spaþiului cosmic. Poezia izvoarelor. Poezia tulnicelor la lãsarea serii peste dealuri... Poezia dezrobirii românilor din ghearele hulpave ale strãinilor, care i-au despuiat de haine, de grîne, de pãduri. Cu alte cuvinte, au încercat sã-i lase fãrã fibra naþionalã, tot îndepãrtîndu-i de brazda lor de pãmînt, de murmurul izvoarelor, de mãreþia munþilor acoperiþi, cîndva, de codri seculari, de foºnetul sacadat al holdelor ºi de cîntecul pãsãrilor, de tot ceea ce era menit sã împrospãteze ºi sã înnobileze stãrile noastre sufleteºti ºi spiritul, în general. ªi dacã nu ar fi fost Patria, Eminescu nu ar fi fost cu versul sãu duios, scris dintr-o simþire de mare român. Dacã nu era Eminescu, cu pana lui strãlucitã, Patria ar fi fost sãracã, iar lacri-

Polemici

mile suferinþei sale nu s-ar mai fi zvîntat vreodatã. ªi neamul acesta ar fi fost cel din urmã neam, iar din brazdele lui ar fi rãsãrit numai brusturi. De aceea, ori de cîte ori citesc versurile vreunui nou poet, nu pot sã nu mã gîndesc la Eminescu ºi la patria mea, care reprezintã ograda copilãriei mele, cu verile ºi lanurile aurii, cu toamnele cu struguri brumaþi, cu vuietul codrului mînînd din adîncurile sale ploi dãtãtoare de rod ºi de cîmpuri verzi cît nu poþi cuprinde. Nu pot sã nu mã gîndesc la Iaºii de altãdatã... Da, la Iaºii de odinioarã, pentru cã aud din pagini de istorii vechi vorbindu-se cum cã de aici a plecat Eminescu cu poezia sa pentru noi, pentru fiecare generaþie de români, încîntînd-o cu pilda scrierilor sale. ªi am citit cã aici este un Parc numit Copou, cu un Tei cãruia localnicii îi zic Teiul lui Mihai Eminescu...

Douã simboluri perene: Patria ºi Eminescu. Cîte straie de slove pãstreazã ele în izvoarele veºnic vii, în zborul pãsãrilor, cu al lor tril înãlþãtor, peste brazdele acestui pãmînt. Sã le ºtii, omule, ºi sã fii demn a le descoperi ºi a te bucura în pace de ele, tu ºi ai tãi, nu înainte de a învãþa cine este Mihai Eminescu.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Lui Alexandru Tomescu Eºti violonistul tulburãtor Care, încã din adolescenþã, I-a „narcotizat“ pe melomani, Parcã spunîndu-le, Parafrazîndu-l pe Nicolae Iorga: „Este o singurã monarhie, În lumea Euterpei, A geniului.

Uneori, el bate cuie în talpã, Dar cîþi îl ºtiu Recunosc Cã el este Monarhul”!

În ambianþa artei tale, Care-i infinitã, Nu o datã de un tragism sfîºietor, Am înþeles sensul aforismului unui martir: „Ce frumos îi îngroapã, uneori, societatea Pe aceia, Pe care i-a Omorît“!

Dar în secþiunile muzicale, Pline de o nobilã vitalitate,

CIOBURI DE GÎNDURI

Bunã seara! Cît mã costã ca sã-mi faceþi un bine?!

A

sta este întrebarea de cãpãtîi în satul meu natal. Dacã în copilãria mea se ridicau case la lumina cîtorva pîini ºi pahare de vin, acum, cel cãruia i se face un bine, te întreabã, cu un zîmbet lipsit de fiinþã: ºi cît mã costã? Da... cît îl costã sã-i duci la moarã... cît îl costã sã-i tai lemne ºi, nu în ultimul rînd, cît îl costã sã-i porþi traista?! Important este sã-i spui cã nu îl costã nimic. Dacã îl costã ceva, te va costa pe tine

Amintiri despre revista „FLACÃRA“ (4) MOMENTE... din viaþa d-lui Caragiale (2) „Un nour de duioºie se lasã pe feþele noastre.

Caragiale împrãºtie, însã, repede nourul cu o glumã ºi veselia se restabileºte -, încheie dl. Vlahuþã miºcãtoarea sa povestire. Noua revistã românã deschisese o listã de subscripþie pentru alcãtuirea unui «fond Caragiale», care sã fie oferit marelui scriitor cu prilejul aniversãrii a 60 de ani. Imediat ce a luat cunoºtinþã de aceastã iniþiativã, Caragiale a telegrafiat d-lui Rãdulescu-Motru urmãtoarele: «Resping, categoric, subscripþia. Salutãri. Caragiale». În urma acestei telegrame, Caragiale poate fi exclus definitiv din rîndul umoriºtilor români. În adevãr, dacã maestrul ar fi fost umorist - cum au pretins unii - atunci nu numai cã n-ar fi respins subscripþia deschisã de Noua revistã românã, dar chiar ar fi nãscocit o necesitate naþionalã (o vie, o casã, alte asemenea obiecte indispensabile unui umorist) ºi ºi-ar fi deschis singur o listã de subscripþie“.

Ce este Caragiale Astã-varã, la Blaj. În timpul serbãrilor cincuentenarului „Astrei“. La o masã, discutã cu aprindere mai mulþi scriitori, printre care Goga, Ranetti, I. Scurtu º.a. La mijloc se afla Caragiale. Dl. Scurtu, în timpul unei replici, aruncã, în treacãt, lui Caragiale calificativul de „satiric“. Caragiale tresare, ca scuturat de-un fior puternic.

- Eu nu sînt satiric! - rãspunde maestrul, tremurînd tot de indignare.

Prin tãlmãcirile tale mãiestrite, Ai întãrit semnificaþia solarã A cuvintelor Rostite de orpheul moldav, Steaua noastrã polarã, Eternul George Enescu: „Chiar dacã într-un Colþ de Þarã Gãsesc un singur ascultãtor Care sã guste o Partitã de Bach, Atunci þelul pe care mi l-am Propus Este atins“...

DORU POPOVICI

de mai multe ori tot ceea ce i-ai fãcut cu bune intenþii.

Aºadar, nu vã costã nimic, dragilor! Totul este gratuit!

Totul este... cum este. Ba mai mult, aº putea spune cã sînt onorat sã plãtesc pentru voi. În plus, aº putea chiar sã prezint scuze dacã v-am supãrat cu ceva. Totuºi, îmi aduc aminte de un mare ºi drag actor, Grigore Vasiliu Birlic, care avea, undeva, o replicã monumentalã, care se potriveºte în contextul actual: „Cucoanã, ai grijã!...“.

Dar cucoana n-o sã aibã grijã. Iar coconu, ce griji sã mai aibã... dacã cucoana nu mai are griji?! ªi nici voi sã nu vã faceþi griji, cã în Moldova cocoana... sunã cucoanã.

Dar vorbeam despre cît te costã sã faci un bine, în zilele noastre. Ei, uneori, toatã liniºtea ta!

ILARION BOCA - Ba, eºti un scriitor satiric! - îi rãspunde dl.

Scurtu. ªi Eminescu a spus cã eºti un satiric!

- ªi dacã a spus Eminescu? Eu nu sînt satiric!

Apoi, schimbînd deodatã tonul, marele scriitor îºi ceru pãlãria: - Unde mi-e pãlãria? Plec! Nu pot sta la masã cu un om care mã insultã.

- Dar nu te-am insultat! - replicã dl. Scurtu.

- M-ai insultat! - zice Caragiale. Fiindcã e o insultã sã zici cã eu sînt un scriitor satiric. ªi-ºi ceru iar pãlãria.

- Rãmîi maestre - stãruiesc prietenii dinprejur.

- Cu neputinþã! – se-mpotriveºte Caragiale. Sau, dacã vreþi sã rãmîn, sã plece domnul care m-a insultat. ªi, adresîndu-se d-lui Scurtu, Caragiale îi strigã supãrat: - Pleacã, ori plec eu!

Atunci, dl. Scurtu, liniºtit, pe buze cu un zîmbet uºor, întreabã: - Dar dacã nu eºti satiric, ce fel de scriitor eºti dumneata, d-le Caragiale?

- Sentimental! - rãspunse maestrul, într-o izbucnire de-o spontaneitate atît de naivã, încît întreaga asistenþã izbucni în rîs nepotolit. ...Am rîs mult, la Blaj, de modul cum marele Caragiale s-a apãrat de acuzaþia cã ar fi un simplu satiric. Cu toate acestea, în cuvîntul care a stîrnit atîta ilaritate este mult adevãr. Aºa este: fondul sufletesc al scriitorului care a selecþionat spiritul, humorul românesc este adînc sentimental. (UN ADMIRATOR) (va urma) I. HANGIU

ALBUMUL CU POZE RARE

Alexandru Tomescu, cel mai cunoscut violonist român contemporan (nãscut în 1976). Un om cu o vocaþie ºi un destin artistic remarcabile, care, avînd ºansa de a cînta pe o vioarã Stradivarius, a dovedit cã poate crea un univers de sonoritãþi fascinante.

Evenimente editoriale

Scriitorul Ion Machidon, colaborator constant al revistei ,,România Mare”, a publicat de curînd, la Editura ,,Amurg sentimental”, o nouã carte, intitulatã ,,Adio, Geani!” (prozã scurtã, tablete literare, cugetãri, însemnãri).

Un exemplar al acestui volum a fost oferit redacþiei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,În curînd, românii patrioþi vor merge sã voteze cu gîndul la Corneliu Vadim Tudor... Ei ºtiu cã el nu se va mai gãsi vreodatã pe listele de candidaþi, cãci Dumnezeu a hotãrît sã-l ia la El, în ceruri, sã-l ocroteascã de ciuma politicii antiromâneºti, care s-a întins ca buba neagrã pe aceste plaiuri de flori ºi balade – pe care Tribunul le-a iubit cu mintea ºi le-a cîntat aºa cum o fac românii cu sînge de aprig voievod... În amintirea lui Vadim, vor rãmîne sã ia seamã pe cine aleg...

Tribunul, de acolo de unde este, se roagã pentru sãnãtatea românilor precum ºi a þãrii sale, pe care a iubit-o pînã în ultima clipã a vieþii lui. Ion Machidon, Bucureºti, 11 noiembrie 2016”.

La Editura pentru Sport, din Bucureºti, a apãrut cartea ,,Alergãm pentru Sãnãtate – din tainele eforturilor fizice” (Ediþia a IV-a revizuitã ºi adãugitã), semnatã de Silviu Dumitrescu, antrenor emerit, un fidel colaborator al revistei noastre ºi un apropiat al lui Corneliu Vadim Tudor timp de cîteva decenii. Dedicaþia autorului: ,,Domniºoarei Lidia Vadim Tudor, «os domnesc», care va duce România Mare la prosperitate ºi un trai mai bun... Astãzi, o admir pentru înþelepciunea ºi sensibilitatea sufleteascã de care dã dovadã.

Silviu Dumitrescu, 14 noiembrie 2016”.

Pag. a 5-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Oþet de furnici În copilãrie, demult, ne înturnam din cînd în cînd, ca într-o obsesie, la un joc ciudat, dupã ce ne plictiseam de celelalte jocuri.

Fãceam oþet de furnici, cã aºa îi ziceam noi jocului acestuia, ciudat ºi cam crud, ce-i drept. Luam o bîtã, pe care o introduceam într-un furnicar, nu în orice furnicar însã, alegeam furnicarele muºuroite pe care ºi le fãceau furnicile mari. În asta consta jocul: în introducerea bîtei în muºuroi ºi în rãsucirea ei continuã, spre disperarea ºi mînia bietelor furnici, care se agitau

Mircea cel Mare, faþã cu impostura (1) În „România mare” din 8 iulie 2016, pagina 21, gãsim pe frontispiciu îndemnul: Mîndri cã sîntem români! Poate sã fie de bine, dar poate sã fie de rãu, adicã n-ar trebui noi sã ne îndoim cã avem de ce sã fim mîndri? Pagina cu pricina din „România Mare” nu e semnatã, aºa cã-i vom spune autorului „Anonimul”. În pagina respectivã sînt prezentare cîteva personalitãþi din trecutul nostru, Mihai Viteazul, Kogãlniceanu, Bãlcescu, ªtefan cel Mare ºi Mircea cel Mare (Bãtrîn, dupã unii). Pentru ªtefan ºi Mircea, spaþiul acordat este prea mic, din care cauzã ar fi trebuit sã se punã în evidenþã meritele acestora, cele mai însemnate fapte din domnia lor. Ne vom ocupa puþin de Mircea, despre care aflãm cã ºi-a pus amprenta pe Tîrgoviºte, ca oraº-cetate de scaun, ºi a dezvoltat drumurile comerciale cu Braºovul ºi Brãila. Dupã care sînt menþionaþi anii de domnie. De aici începe marea surprizã. ªtiam cã a domnit între 1386 ºi 1418. Anonimul a fãcut însã o descoperire extraordinarã: Mircea a domnit de douã ori, odatã între septembrie 1386 ºi noiembrie 1394 ºi, o a douã domnie, între ianuarie 1397 ºi 1418. Fiind vorba de o premierã, Anonimul trebuia sã ne spunã pe ce se bazeazã, vorba lui Moromete. Era obligat sã producã dovezile documentare, dar n-o face. ªi vom vedea de ce trece sub tãcere anii 1396 ºi 1397. Dupã aceea, Anonimul ne informeazã cã Mircea a fost cunoscut dupã Secolul al XIX-lea datoritã lui Mihai Eminescu, cel care a scris „Scrisoarea a III-a”.

Aºadar timp de cinci secole românii habar n-au avut cã a existat un domn cu numele de Mircea. Cronicile din Secolul al XVII-lea nu au existat pentru Anonim ºi, dupã cum se vede, nici Cronica lui Gheorghe ªincai, scrisã la începutul Secolului al XIX-lea ºi tipãritã la mijlocul secolului, în care se cuprind informaþii despre Mircea, dar, mai cu seamã, tratatul dintre Mircea ºi Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, din 7 martie 1395.

Kogãlniceanu a editat „Cronicile României sau letopiseþile Moldovei ºi Valahiei în 1872“. Pînã sã citeascã românii „Scrisoarea a III-a“ au citit „Istoria românilor“ a lui A.D. Xenopol, vol. I-VI, publicatã la Iaºi, în 1888-1893. Dar foarte vrednic, Anonimul face apel la cronicarul byzantin Laonic Chalcocondil, pentru cã acest cronicar îi furniza Anonimului nostru date care-l incriminau pe Mircea.

Chalcocondil a înþeles foarte bine strategia folositã de români în confruntarea cu o putere mai mare: retragerea populaþiei spre munte (sau pãduri), hãrþuirea duºmanului ºi atragerea lui în locuri strîmte unde putea sã fie atacat cu succes. Cît priveºte succesiunea domnilor la sfîrºitul Secolului al XIV-lea, trebuie privite cu prudenþã afirmaþiile sale. În legãturã cu moartea lui Radu, fratele lui Mircea, în „Letopiseþul cantacuzinesc“, dar ºi într-un document bulgãresc, se afirmã cã pe Dan vodã „l’au ucis Suºman vodã”. Iatã-l, aºadar, pe Mircea un ucigaº ºi, evident, cã nu este frumos sã-þi omori fratele, dar în vremea aceea nu era chiar o ruºine, iar dacã Anonimul ar citi ce-au fãcut englezii în „Rãzboiul celor douã Roze” (1455-1484), cînd s-au cãsãpit cu mare entuziasm cele douã familii York ºi Lancaster, fapta lui Mircea s-ar înscrie în obiceiul acelor vremuri. Afirmã Anonimul cã Mircea a domnit cu ajutorul boierilor, „cei care puneau domnitorul cu ajutorul turcilor”.

Se vede din aceastã afirmaþie cã Anonimul nu prea ºtie istorie. În vremea respectivã, turcii nu ajunseserã bine de tot pe linia Dunãrii ca sã influenþeze numirile de domn în

înnebunite, suindu-se pe bîtã, adunîndu-se ciotcã la capãtul bîtei, încercînd în zadar sã muºte lemnul, întrebuinþînd propria lor ,,armã chimicã”, sã-l topeascã, nereuºind însã decît atîta: sã-l înnegreascã în fel ºi chip.

Scopul acesta era: sã se agite ele pe capãtul bîtei, care mirosea, pe urmã de tot, a oþet, mirosea de te trãznea...

M-am gîndit ºi m-am întrebat, amintindu-mi de joaca aceasta a noastrã: cine învîrteºte între noi bîta discordiei, fãcîndu-ne sã ne batem cap în cap sau sã ne sfîºiem, cu toate cã ºtim, ºtim sau simþim, cã nu e bine sã facem ceea ce facem, ne dãm seama cã decãdem ºi tot nu ne oprim?! Fireºte, un popor nu e un roi de furnici, dar nici bîta disensiunilor nu e mînuitã, acum, de o mînã de copil, mînuirea fãcîndu-se de cãtre stafia sinistrã a imperialismului bifurcat – ideologic, dar ºi economic –, imperialismul nevroind sã piarã, cu toate cã ºi-a trãit vremea, folosindu-se de orice procedee, ca sã-ºi perpetueze dãinuirea, jucîndu-se cu popoarele cum ne jucam noi cu bietele furnici, cãlcîndu-le în picioare, zdrobindu-le, la o adicã, exact ceea ce nu fãceam noi, deºi eram copii, sau poate tocmai de aceea?!

ION LÃNCRÃNJAN (1991) Þara Româneascã. Acest lucru se va întîmpla dupã moartea lui Mircea. ªi, ca sã ne arate ce caracter urît avea Mircea, Anonimul îi citeazã iar pe cronicarii byzantini, care afirmau cã Mircea a avut mulþi fii care s-au urcat pe scaunul þãrii, dar un amãnunt foarte preþios care defineºte domnia lui Mircea este faptul cã a avut ºi douã fiice. Aºadar, la ce se reduce domnia lui Mircea? A fost un uzurpator, a domnit cu ajutorul boierilor ºi al turcilor ºi a avut mulþi copii. Încolo? Nimic. ªi asta pentru cã Anonimul dã dovadã cã este ticãlos, minimalizeazã domnia unui domn pe care noi îl ºtiam cã a fost una dintre marile personalitãþi ale Evului Mediu românesc. Ca sã comitã o asemenea faptã, este un mitoman penibil care-ºi bate joc de meseria de istoric, dacã o fi istoric, ca sã nu îºi dea seama cã necinstea lui poate fi uºor doveditã. Cînd vorbeºte de domnia lui Mircea, Anonimul sare doi ani: 1395 ºi 1396. Ce s-a petrecut în aceºti doi ani Anonimul nu ne spune, pentru cã atunci n-ar mai fi putut sã-ºi batã joc de un mare domn ºi erou al creºtinãtãþii, cum a fost Mircea. În 1395, la 7 martie, domnul român s-a întîlnit la Braºov cu regele Ungariei, Sigismund. Acesta venea din Moldova, unde fusese bãtut de domnul român la Ghindãoani. Încercase sã punã domn în Moldova pe un om credincios lui, avea nevoie de aliaþi într-o eventualã confruntare cu regele Poloniei, datoritã faptului cã Sigismund ºi regele polon erau cãsãtoriþi cu cele douã surori, Maria ºi Hedviga, fiicele lui Ludovic cel Mare, ºi cum Maria, soþia lui Sigismund, era bolnavã, dacã murea, Hedwiga putea sã revendice tronul Ungariei, ca singura moºtenitoare a lui Ludovic. Întorcîndu-se învins, Sigismund avea nevoie de un aliat în Mircea nu numai într-o eventualã confruntare cu cumnatul sãu, dar ºi la hotarul de sud al regatului Ungariei, unde turcii pregãteau un atac asupra Ungariei sau a Þãrii Româneºti. Mircea ºi Sigismund încheie un tratat pe picior de deplinã egalitate, pe care ªincai l-a publicat în „Cronicã“, avînd astfel posibilitatea sã-l combatã pe Engel, care afirmase cã Mircea era vasalul lui Sigismund. În ciuda existenþei acestui document, Marius Diaconescu, de la catedra de istorie medie de la Facultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti, a susþinut cã Mircea n-a fost capabil de fapte mari deoarece era vasalul lui Sigismund. Dacã a fãcut-o din convingere, atunci Marius este un trãdãtor, dacã a fãcut-o pentru bani, ºi n-ar fi exclus, atunci tot trãdãtor rãmîne.

Aºadar, sîntem în faþa unui tratat care ne aratã cît de importantã era personalitatea lui Mircea ºi a Þãrii Româneºti pe plan internaþional la sfîrºitul Secolului al XIV-lea. Unii istorici au crezut cã dupã bãtãlia de la Rovine, din 1395, Mircea a fost constrîns sã facã o înþelegere cu sultanul, obligîndu-se sã plãteascã o dare anualã în bani (haraci). Dar, dupã lupta de la Nicopole, din 1396, potrivit felului în care turcii considerau lumea, Þara Româneascã se afla în „Casa Rãzboiului” (dar al-harb) ºi nu în „Casa pãcii” (dar al-ahd). Acest lucru este ilustrat de documente. În 1399, Mircea îl înºtiinþeazã pe rege cã sultanul strînge o mare oaste la Adrianopol de unde, în cinci zile, ar putea sã ajungã la Dunãre. Îi cere regelui sã se grãbeascã pentru a nu rãmîne singur în faþa armatei otomane. Prin acest document aflãm care era modalitatea în care se strîngea o oaste feudalã. Regele trimite scrisori marilor baroni, cerîndu-le sã vinã la oaste pentru a putea sã-i dea ajutorul domnului român la timpul potrivit. Pentru cã s-a mai întîmplat ca altãdatã sã nu se strîngã o oaste, mare, ungurii sã fie surprinºi ºi mãcelãriþi în Þara Româneascã, cînd au trecut sub comanda banului ªtefan de Losoncz. Regele arãta cã, ºi cu un an în urmã, deºi toþi baronii au fost chemaþi de rege la oaste „foarte puþini au urmat pe maiestatea noastrã”. Ca sã-i hotãrascã sã vinã,

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Marele poet ºi gînditor Lucian Blaga, într-o fotografie excepþionalã, intratã în posesia revistei noastre în urmã cu cîþiva ani. Ea a fost dãruitã, în 1964, de soþia scriitorului, Cornelia (Brediceanu) Blaga, unui cunoscut, pe nume Cornel Fischer.

M I C R O S I O A N E

Salvator Este sigur cã pe acea pasãre el a vrut s-o elibereze.

Dar, deschizînd uºa coliviei, n-a deschis ºi fereastra ºi, mai ales, n-a dat afarã din casã pisica.

Explicaþie Pãi uite cum a fost: fãcînd o copie dupã cheia casei de bani, el n-a ºtiut cã se potrivea ºi la uºa Procuraturii.

Excursie Fata umbla pe munþi cu doi bãieþi, dar, cum nu ºtia drumul, dupã douã zile ºi douã nopþi, i-a pierdut pe amîndoi.

VASILE BÃRAN

Ne-om mai vedea Ne-om mai vedea, nu îmi mai duceþi grija, chiar dacã drumul ãsta-i prea îngust, purtaþi la gîtul vostru schija, ca pe-un trofeu al unui veac vetust Ea s-a lovit de mine ca de-un zid, amprenta strînsã-n pleoape mã mai doare, un înger cu-n surîs perfid se-nvîrte-ntr-o spiralã-ntîmplãtoare Atîrnã spaima vremurilor tulburi, ca un pãianjen smuls din vraja sa, aduceþi lemne, sînt atîtea ruguri ascunse într-un timp de tinichea Pledaþi cum vreþi la ultima instanþã ªi noaptea latre ca un lup flãmînd, ne vom vedea, cu siguranþã, voi bea paharu-acesta pîn la fund.

ADI SFINTEª, 11 noiembrie 2016 regele le aratã cã trebuie sã lase toate treburile ºi grijile ºi sã grãbeascã sã vinã în ajutorul domnului român, pentru cã „ne temem foarte mult cã românii, vãzîndu-se lipsiþi de ajutorul nostru, nu vor mai rãmîne credincioºi ºi nu vor mai fi statornici, ci se vor supune jugului turcesc. Dacã s-ar întîmpla acest lucru, pe care bunul Dumnezeu sã-l îndepãrteze (de noi), ºtiþi foarte bine în ce primejdie ºi pericol ar ajunge apoi þara noastrã”. Aceastã mãrturie fãcutã de rege ne aratã cît de importantã era Þara Româneascã din punct de vedere strategic pentru vecinii ei creºtini. Aºa se explicã tratatul din 7 martie 1395, din care ªincai vedea cã Mircea nu-i era vasal regelui Sigismund, cum tendenþios a încercat sã demonstreze Marius Diaconescu, mistificînd ºi rãtãcind suflete tinere, de la catedrã, care credeau în profesorul lor, considerîndu-l serios ºi cinstit. (va urma) MANOLE NEAGOE

Pag. a 6-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

„Invazia spionilor“ la Tîrgul Internaþional Gaudeamus – Carte de învãþãturã Organizat de Radio România – singurul post de radio din lume care ºi-a asumat acest rol - Tîrgul Internaþional Gaudeamus – Carte de învãþãturã – este, de foarte mulþi ani, un reper, atît pentru specialiºtii din branºã, cît ºi pentru publicul larg. Cel mai important ºi mai longeviv eveniment expoziþional dedicat cãrþii, din România, are un loc bine definit în calendarul cultural ºi în conºtiinþa publicului, dovadã stînd cei peste 100.000 de vizitatori care îi trec pragul în fiecare an. Tîrgul se desfãºoarã anual în Pavilionul Central Romexpo, reunind, într-un spaþiu expoziþional de 14.000 mp, oferta a peste 300 de edituri româneºti ºi strãine, tipografii, instituþii de învãþãmînt, centre ºi institute culturale, instituþii mass-media, agenþii de difuzare de carte, firme multimedia, agenþii literare, organizaþii non-guvernamentale cu profil cultural ºi educaþional, asociaþii profesionale, librãrii, biblioteci etc. În acest an, 2016, la Editura RAO, Marius Marinescu, Adrian Eugen Cristea ºi Mihai Mitran au lansat o nouã carte, cu un titlu semnificativ – „Invazia spionilor“. Gãzduitã în pavilionul central, chiar la intrare, într-un spaþiu generos, Editura RAO le-a dat posibilitatea celor trei autori sã lanseze volumul în faþa a numeroºi invitaþi de marcã. Printre aceºtia, Florea Dumitrescu, ministru de finanþe al României în perioada

EVENIMENT CULTURAL

Colocviul Internaþional „125 de ani de la moartea primului romolog din România, Barbu Constantinescu“ Anul acesta, pe 30 noiembrie, se împlinesc 125 de ani de la trecerea în veºnicie a lui Barbu Constantinescu, al cãrui bust, ridicat de discipolii sãi (mai norocoºi, rãmaºi în memoria posteritãþii, între care Petre Grãdiºteanu), îl puteþi vedea vis-à-vis de Facultatea de

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MANIPULÃRII (5) Motto: „...dacã reþinem cele douã elemente, conºtiinþa naþionalã ca element psihologic ºi limba ca exteriorizare a sa, avem conceptul de naþiune”.

(Giorgio Del Vecchio – Lecþii de filozofie juridicã) ªi nu întîmplãtor, Mircea Geoanã, candidat la prezidenþiale în 2009, afirma cã populaþia României trebuie sã ajungã la... 15 milioane, cifrã avansatã, ulterior, ºi de Mugur Isãrescu; dacã ne gîndim cã ambele personaje au avut, ºi mai au încã, legãturi importante cu personalitãþi cu influenþã la Înalta Poartã Occidentalã, putem concluziona cã cifrele nu sînt deloc întîmplãtoare. Aºadar, afarã cu cît mai mulþi! Cu cei rãmaºi ne descurcãm „Noi”: cu deºeurile pline de „E”-uri, pe post de produse alimentare din import, cu medicamentele „minune”, tot de import, fiindcã industria farmaceuticã româneascã a fost distrusã, se rezolvã totul. Dacã ne gîndim cã natalitatea scade progresiv - în raport invers proporþional cu mortalitatea, reducerea numãrului de locuitori din România are mari ºanse de izbîndã. Ca sã nu mai vorbim de posibilitatea legalizãrii cãsãtoriilor gay-lor, o altã diversiune menitã a influenþa natalitatea. Fiindcã România este aceeaºi din vremurile ancestrale - Paradisul terestru sau Edenul biblic, Ardeal = Þara/ Grãdina Domnului (e ºi motivul pentru care unii se dau de ceasul morþii pentru a-l revendica!), unde Dumnezeu a creat primii oameni: Adam (=„cel roºcat”, în ebraicã; numai cã evreii erau negricioºi, nicidecum roºcaþi) ºi Eva (derivat din Deva = Divina, nume sub care era veneratã, de cãtre strãmoºii noºtri, Geea, Zeiþa Pãmîntului. Vedeþi cum se transmit diversiunile?

Indienii, cultivînd tradiþiile arienilor plecaþi din spaþiul carpatic cu 3.000 de ani î.Chr., o mai venereazã ºi acum, sub numele de Baba Ramdeva). Ei erau protopãrinþii omenirii, pe care, conform teogoniilor iudaice, Iahwe (zeul iudeilor, nicidecum adevãratul Dumnezeu) i-a izgonit din Eden, fiindcã au gustat din „pomul cunoaºterii” (sau poate pentru a face loc...

comunistã pentru o perioadã de 9 ani, iar între anii 1978 ºi 1983, ambasador al României în China. La o vîrstã venerabilã, de 89 de ani, a þinut sã fie prezent ºi a rostit un mesaj în deschiderea manifestãrii. ªi dl. Colonel (r) Mihail Bartoº a rostit cuvinte memorabile, extrase din istoria atît de zbuciumatã a Poporului Român. Au urmat autorii, Marius Marinescu, Adrian Eugen Cristea ºi Mihai Mitran, dupã care cîþiva prieteni au elogiat evenimentul ºi au adresat cuvinte pline de substanþã celor prezenþi, invitîndu-i la lectura cãrþii. Menþionãm cîteva nume ale celor care au luat cuvîntul: Mariana Lia, realizator TV la postul de televiziune Naþional TV, Horia Panã, Aneta Stan, cunoscutã interpretã de muzicã popularã, ºi Codrin ªtefãnescu, bun prieten al d-lui Marius Marinescu, împreunã cu care s-a luptat pentru salvarea Parcului Bordei, dar alãturi de care a dus ºi alte „lupte“, de multe ori încununate de succes. S-a trecut la secþiunea de autografe ºi dedi-

caþii, revista noastrã primind un exemplar, cu dedicaþie specialã, pentru Lidia Vadim Tudor, alãturi de care dl.

Marius Marinescu a stat în momente de grea cumpãnã, ajutînd-o de cîte ori a fost nevoie. Printre cei prezenþi i-am mai putut observa pe Laura Nicolau, Florian Bichir, ªtefan Mitroi, ºi pe Nicu Ceauºescu, un alt apropiat al dlui Marinescu. Invitãm cititorii sã lectureze aceastã carte, care, în mod sigur, le va capta atenþia ºi îi va face sã descopere secrete care au putut vedea lumina tiparului doar datoritã acestor oameni inimoºi ºi a celui care conduce Editura RAO, dl. Ovidiu Enculescu.

CARMEN IONICÃ

Teologie (al cãrei prim decan a fost). Barbu Constantinescu, prieten cu Bogdan Petriceicu Hasdeu, este primul savant român care a învãþat limba romani, la insistenþa slavistului ºi romologului Franz Miklosich, cu care a ºi colaborat, ºi care a colindat Principatele Române pentru a culege folclor în limba romani. Din aceastã preumblare, a rezultat ºi o foarte bunã cunoaºtere a geografiei României, fapt care l-a inclus pe Barbu Constantinescu în proiectul de redactare a Marelui Dicþionar Geografic, coordonat de George Lahovari, în baza unui chestionar care a circulat prin þarã, întocmit chiar de Barbu Constantinescu.

Curios din fire ºi pionier în mai multe domenii (sã menþionãm, în treacãt, cã, alãturi de prinþul Dimitrie Sturdza, punea bazele Clubului Alpin Carpatic, proiect

propus în cadrul Societãþii Geografice Române, care tocmai se înfiinþa ºi al cãrei membru fondator a fost ºi el), Barbu Constantinescu se stinge repede din aceastã viaþã, „de inimã rea“, cum spun discipolii sãi, lãsînd în manuscris opera nepublicatã. Manuscrisele rãmase cuprind culegeri de folclor ºi alte materiale adunate în vederea proiectatei sale lucrãri „Þiganii din România". Am editat, pentru prima oarã, unul dintre aceste materiale, o culegere de poezie popularã în limba romani, cu traducerea lui Barbu Constantinescu. Colocviul a avut loc, marþi, 22 noiembrie a.c., la Biblioteca Academiei Române. La finalul manifestãrii au fost lansate volumul amintit mai sus ºi un album al maestrului Daniel Drãghici JULIETA ROTARU

„poporului ales”!), astfel se confirmã cã, într-adevãr, cunoaºterea nu este de dorit pentru muritorii de rînd.

Cert este cã aceleaºi idei le gãsim ºi la propovãduitorii noii ordini mondiale, iar în ceea ce-l priveºte pe poporul ales, se pare cã încã mai jinduieºte dupã spaþiul mioritic!

Din nefericire, dupã 27 de ani de anti-românism ºi manipulare excesivã, în România conceptul de naþiune este deja perimat; auzim tot mai des expresia cã sîntem o populaþie ºi nu un popor, nimic nefiresc în contextul în care s-a cultivat cu cerbicie denigrarea naþionalismului - factor esenþial în procesul de afirmare a conºtiinþei naþionale. Un rol important în actul de denigrare ºi satanizare a naþionalismului - devenit peste noapte sinonim cu xenofobia, l-au avut minoritãþile, pe post de cal troian (a se vedea dezmembrarea fostei Iugoslavii); în România, o primã încercare a fost în martie 1990 (nereuºitã – nu ºtim dacã datoritã vigilenþei autoritãþilor sau schimbãrii de plan hotãrîtã de „stãpîni” (oricum se pare cã se pregãteºte un alt eveniment, tot la Tg. Mureº, pentru acest sfîrºit de an). Ulterior, avea sã se punã accent pe minoritatea þigãneascã, „etnie descremenatã”, care pãrãsea þara din cauza persecuþiei românilor, obligaþi sã practice tîlhãria, furtul ºi cerºetoria „ca sã mãnîncã ºi gura la copii noºtri”. Un adevãrat circ mediatic, menit a sensibiliza „firea simþitoare” a occidentalului, circ care avea sã atingã paroxismul penibilului în timpul turneului Madonei în România, cînd „regina” muzicii pop plîngea pe scenã pentru soarta copiilor de þigani defavorizaþi. De mila copiilor pãrãsiþi de pãrinþii obligaþi de acest sistem incapabil ºi iresponsabil sã-ºi pãrãseascã þara pentru a-ºi cîºtiga o pîine nu plînge nici un occidental. De ce? Fiindcã acesta e scenariul! Aºadar, naþionalismul trebuia tratat drept un sentiment toxic; o confirmare în acest sens venea ºi din partea premierului Adrian Nãstase, care clama în 2002: „E timpul sã întoarcem spatele trecutului; prea multã istorie duce la naþionalism”. Numai cã „inteligenta” afirmaþie þine de un cerc vicios: respectînd trecutul, eºti naþionalist, dar, doar un naþionalist îºi respectã trecutul; cam lipsit de logicã raþionamentul domnului premier, numai cã nu conteazã logica, nu conteazã fon-

dul, ci doar forma, ceea ce „dã bine”, adicã impactul, iar impactul asupra cetãþeanului este destul de puternic „dacã aºa a zis premierul, înseamnã cã ãsta e adevãrul, doar de asta are funcþie importantã în stat” (aiurea, e cel mai sigur mijloc de manipulare). „Tipul de român repudiat de toate puterile tutelare este naþionalistul cu convingeri imposibil de corupt ºi patriotul refractar la operaþii transacþionale. Aceste însuºiri de intelect ºi de caracter sînt considerate a fi periculoase ºi deci o vinovãþie cu care nu se colaboreazã ºi care se pedepseºte dacã iese din anonimat” (adicã pedeapsa capitalã, uºor de executat prin... moarte subitã... oricum, explicaþii pot fi gãsite destul de uºor ulterior – n.a.). (Mihai Eminescu) Cu un an în urmã, la cîteva zile de la trecerea în veºnicie a lui Corneliu Vadim Tudor, îmi exprimam suspiciunea în cazul morþii suspecte („subite”) a unor personalitãþi din sfera culturii române: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Densusianu, Mihai Eminescu, Paul Lazãr Tonciulescu, Corneliu Vadim Tudor... Ce aveau toate aceste personalitãþi în comun? Naþionalismul ºi patriotismul, „însuºiri... considerate a fi periculoase”.

Aºadar, promovînd naþionalismul prin scrierile sau faptele lor, erau incomozi ºi periculoºi... Aºadar, trebuiau eliminaþi, unii la propriu, alþii la figurat. * Bogdan Petriceicu Hasdeu. Un dacist convins, etichetat drept „diletant” (la etichetãri, „intelighenþia” românã se pricepe de minune), datoritã lucrãrilor sale de dacologie nu era pe placul „elitei”. Astfel, s-a afirmat cã moartea lui a fost pricinuitã de pierderea fiicei sale (?!); * Nicolae Densuºianu. Autorul impresionantei lucrãri „Dacia preistoricã”, adevãratã Enciclopedie a preistoriei româneºti, „protocronist” ºi „autor de fantasmagorii”; * Paul Lazãr Tonciulescu, se pare cu origini iudaice, dar mai român decît mulþi români, un cercetãtor pasionat în domeniul antichitãþii Poporului Român, autorul unor lucrãri-document de excepþie, ignorat complet de „elita” româneascã (nici nu mai e nevoie de etichete!), a decedat în urma unei injecþii stomatologice – infarct! (va urma) SINEL TUDOSIE

Pag. a 7-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Despre Vadim, în alb ºi negru (urmare din pag. 1) Culorile sînt trecãtoare, exact ca secvenþele stridente din realitate, se estompeazã cu timpul - ºi dispar, absorbite de alb sau negru.

Pe de altã parte, opera unei personalitãþi, universul creat prin aceastã operã, a pornit de la un embrion singuratic - ºi se întoarce, peste vreme, la acea sãmînþã generatoare ºi definitorie. Ca ºi Universul, un film, o operã de artã în general, pleacã de la o singularitate – o tuºã în cazul unei picturi, o propoziþie sau o sintagmã în cazul literaturii, un cliºeu sau o secvenþã în cazul filmului. Existã, deci, o secvenþãcheie, o imagine, o pozã chiar, care comprimã – sau reprezintã - întreaga desfãºurare, întreg filmul. La rîndul sãu, povestea unui om, aºa cum ne-o amintim sau imaginãm, ca pe un film, poate fi concentratã într-o fotografie. Iar dacã ne gîndim la viaþã ca la o poveste scrisã, atunci totul se reduce la o idee. „Clipã, opreºte-te“ defineºte cãutarea lui Faust, „A fi sau a nu fi“ conþine drama lui Hamlet, iar „Ce-þi pasã þie, chip de lut“ este antiteza care îl însoþeºte pe nemuritorul Luceafãr… De fapt, nici nu mai conteazã realitatea, cronologia ºi „poza color“ a subiectului, importantã este ideea, expresia, transpusã prin influenþa pe care o exercitã asupra lumii reale sau spirituale. Nu avem habar dacã Homer a existat, dar el este simbol ºi sinonim al marii spiritualitãþi a Greciei antice, nu ºtim nici dacã Shakespeare a scris celebrele piese, sau a fost doar un paravan pentru adevãratul autor, dar numele sãu reprezintã, ba chiar se confundã cu teatrul. Existenþa istoricã a lui Abraham, Moise, sau chiar a lui Isus nu este probatã, dar ºirul acesta divin ºi legendar a creat cea mai

Pe urmele lui Sadoveanu (1) A-l întîlni ºi a-i vorbi lui Mihail Sadoveanu înaintea celui de al II-lea rãzboi mondial nu constituia o problemã atît de dificilã ca în anii în care marele scriitor a fost solicitat sã contribuie, cu talentul ºi marele lui prestigiu, ºi la rezolvarea multor treburi obºteºti, cînd, deþinînd demnitãþi importante, era nevoit sã-ºi cîntãreascã timpul în ore ºi minute, spre a-i primi pe scriitorii ºi artiºtii care apelau la el pentru interese personale. Îmi amintesc cã în anii rãzboiului, cînd în Bucureºti un grup de scriitori, în frunte cu Ion Th. Ilea, începuse sã editeze revista „Transilvania noastrã”, am primit într-o zi sarcina sã obþin din partea maestrului Sadoveanu un articol festiv. Locuia, undeva, pe Strada Roma, într-o clãdire masivã, cu o intrare sobrã. Biroul era despãrþit de o salã de primire printr-o uºã glisantã ºi era mobilat adecvat, fãrã sã pãstreze vreun element din atmosfera tradiþionalã a odãilor de la Fãlticeni sau din Dealul Copoului, de la Iaºi, despre care îmi vorbiserã mulþi scriitori.

Mã aºteptam la o întrevedere scurtã, ceremonioasã.

Gazda m-a primit, însã, cu multã bunãvoinþã ºi chiar cu interes. Cu un an sau doi înainte, publicînd la Editura Fundaþiilor un nou volum din „Operele complete“, zãbovisem mai mult pe marginea lui, inserînd în ziarul „Evenimentul” un cursiv, în care încercam o trecere în revistã a cuprinsului volumului, cãutînd sã fixez, în limitele spaþiului de care dispuneam, importanþa romanelor ºi nuvelelor prezentate. Mulþumindu-mi, maestrul Sadoveanu îmi trimisese apoi acasã volumul respectiv, cu autograf. Acum, reamintindu-ºi, îmi adresã din nou cîteva vorbe calde, prieteneºti. În cursul convorbirii cu privire la þelurile revistei „Transilvania noastrã“ ºi lupta unor poeþi ºi prozatori, tineri pe atunci, pusã în slujba dezrãdãcinaþilor ardeleni, am surprins pe chipul sculptural al scriitorului o vãditã obosealã, parcã umbrele unor nopþi de veghe, ale unor îndelungi neliniºti. De la Mihail ªerban, pe care Mihail Sadoveanu îl cununase, am aflat mai tîrziu despre încercãrile prin care trecuse în acele vremuri tulburi cînd, dupã arderea cãrþilor pe strãzi, scriitorul fusese nu o datã ameninþat cu moartea de cãtre extremiºtii de dreapta. Întîia oarã cînd l-am cunoscut pe fratele maestrului, pe Vasile Sadoveanu, în ziua de 15 aprilie 1968, cu prilejul apariþiei cãrþii acestuia ,,Bãdia Mihai”, i-am reamintit cele de mai sus.

- Eu mã aflam atunci încã la Iaºi, mi-a spus Vasile Sadoveanu, dar, ca ºi în vremea sumbrã din preajma anu-

Revin acasã Revin acasã, munþii mei, acum, Dar sufletul nu l-am lãsat pe drum, El e aici cu verdele din brazi Care mã cheamã înapoi, nomazi, ªi îmi îmbatã inima ºi azi.

puternicã formã de spiritualitate din istoria lumii, monoteismul iudeo-creºtino-islamic. Ce frumos spune Herder cã ideea sau expresia pe care creatorul a introdus-o în sufletul nostru este „cea mai adevãratã ºi cea mai profundã parte“ a sufletului sãu!

Herder nu foloseºte sintagma „adevãrata parte“, ci sintagma „cea mai adevãratã“, fiindcã în sens pur, absolut, „adevãrul“ sau „adevãratul“ nu existã ºi nu poate exista, ca ºi infinitul, ci doar ca tentaþie sau intenþie - o cãutare.

De aceea se pune întrebarea „Cine l-a cunoscut“ - în cazul de faþã, pe Vadim? Fiecare respondent a rãmas cu o simplã ºi singuraticã imagine a lui, o secvenþã care l-a impresionat. De la asocierea cu ideea de pamflet, la duioasa sintagmã cantabilã „iubitã mamã“, de la vreo schimã furioasã dintr-unul din nenumãratele sale scandaluri, la simbolul naþionalismului. Fiecare l-a cunoscut într-un fel pe Vadim - dar, revenind la logica lui Herder - nu pe adevãratul Vadim. Însã, dacã într-o clipã de cãutare, scoatem din rafturile sufletului sau memoriei acea pozã alb-negru, se dezlãnþuie un fel de explozie - un fel de Big Bang, iar un univers întreg ne apare din acea sãmînþã, din acea secvenþã singuraticã. Asta e ºi povestea fotografiei - poza color este plinã de detalii… „colorate“, trecãtoare, deci prea puþin semnificative; fotografia alb-negru restrînge totul la binarul originar, la contrastul creator, pentru ca, peste vreme, sã permitã minþii ºi sufletului celui care o priveºte sã exploreze fãrã limite universul concentrat în acea esenþã.

Nici mãcar cei care au împãrþit decenii cu un asemenea univers precum Vadim, nu aveau cum sã-l cunoascã decît într-o oarecare mãsurã. Mulþi au în faþã atîtea imagini colorate cu el, în atitudini teribile, picante, majoritatea fiind pline de ce nu era el, în esenþã. Aceasta, deoarece colorul, în toatã opulenþa nuanþelor sale, este pe cît de interpretabil, pe

atît de specific efemeridelor comerciale – pe cînd alb-negrul este esenþã, expresie, artã. Important este sã ai - sau sã cauþi - ºi sã pãstrezi în sufletul tãu acea imagine alb-negru, pentru cã este cheia unui univers, fiind „cea mai adevãratã ºi cea mai profundã parte a sufletului“ sãu.

Corneliu Vadim Tudor s-a nãscut pe 28 noiembrie, a fost un fiu, tatã ºi soþ excepþional, un mare gazetar, un scriitor ºi poet cu pasaje de geniu, un om politic vizionar ºi dedicat, conducãtor de partid patriot, un orator magnific, un prieten loial - dar toate acestea sînt imagini color care poartã, începînd cu un regretabil 14 septembrie, marca trecãtorului, doliul. Vadim este pictat în sufletul meu în esenþele pure ale contrastului, nu are clipã de început ºi de sfîrºit, este singulara secvenþã alb-negru care exprimã o întreagã lume, acel efemer care cuprinde eternitatea.

lui 1907 ºi dupã aceea, ºtiu cît de mult trãia Bãdia suferinþele celor mulþi ºi nãpãstuiþi. Cum se cunoaºte, nu-i plãcea sã vorbeascã mult. κi dãruia, în schimb, scrisului forþa-i uriaºã. Acolo devenea tumultuos, exploziv.

Tristeþile ºi indignãrile faþã de tot ce era nedrept, urît, meschin, în filele scrise îºi gãseau desfãºurarea largã.

- Aþi scris, în primul rînd, o suitã de amintiri despre Mihail Sadoveanu, care se citesc cu mult interes, aº zice „pe nerãsuflate”. Cum se explicã faptul cã pînã acum, în 1968, n-aþi pus mîna pe condei?

- Am fost mulþi ani profesor de horticulturã. Am trãit, cum se zice, în umbra uriaºã a fratelui meu. Dar am scris, totuºi, ºi am publicat în cîteva anuare biografii de mari personalitãþi culturale, în perioada în care am funcþionat la o instituþie ºcolarã din Iaºi, un seminar. Viitorilor preoþi li se predau pe atunci ºi foarte serioase cunoºtinþe de horticulturã. Uneori, îmi încercam pana ºi în schiþe ºi povestiri. Numai cã nu le pãstram. Faþã de operele Bãdiei, încercãrile mele mi se pãreau fleacuri. Tîrziu, cînd Mihai n-a mai putut scrie, mi-a spus, într-o zi, cu multã convingere: „Eh, eu acum am încheiat. E rîndul tãu sã spui ce ai de spus. ªtiu cã talent ai. Aºa încît de alt îndemn nu cred sã ai nevoie”. De fapt, cele relatate, în amintirile grupate sub capitolele: „Focºani, Fãlticeni, Iaºi ºi Bucureºti”, din volumul ,,Bãdia”, sînt scrise nu de curînd, ci de multã vreme, îmi pare rãu cã nu le-am datat.

M-am hotãrît sã le public abia spre bãtrîneþe, în primul rînd, pentru cã am considerat cã pot întregi, pentru istoricii literari, portretul lui Mihail Sadoveanu, al omului. Fiindcã despre scriitor s-a scris ºi se va mai scrie, fãrã îndoialã. Multe din cele ºtiute, însã, de mine despre viaþa lui Mihai nu se cunoºteau. ªi ar fi fost pãcat sã se piardã. Dupã ce lucrarea a apãrut în luna aprilie 1968, Editura pentru literaturã mi-a propus un contract, pentru un volum de nuvele. Am de pe acum un mare numãr de pagini scrise. ªi scriu mereu. Nu sînt însã mulþumit decît rareori. Refac bucãþi întregi, revin asupra întîmplãrilor ºi personajelor. Mãrturisesc cã scriu fiindcã am fost încurajat. În primul rînd de ªerban Cioculescu, care, în ,,Prefaþa” volumului, a spus despre mine cã sînt „un povestitor înnãscut, cu un timbru personal, în care rãsunã cu discreþie ecourile scumpe ale glasului stins pentru totdeauna, dar pe veci prezent în conºtiinþa noastrã literarã”. El, de altfel, mi-a recomandat sã nu mã opresc aici. ªi-i mulþumesc din inimã.

Mã aflam în dimineaþa aceea, de acum 11 ani, într-un birou mic, de la etajul al patrulea, al unui bloc din

Bulevardul General Magheru. Un birou modest, mobilat doar cu o bibliotecã ºi un ºifonier vechi, ce nu trãdau nici pe departe urmele vreunei avuþii. Aºa încît mi-am exprimat deschis gîndul în faþa fratelui maestrului.

- Pãi nu m-am lãfãit niciodatã, mi-a replicat el. Multpuþinul pe care-l aveam îl investeam în experienþe agricole. Dar iatã, pe scurt, drumul meu: în 1901, în primãvarã, am venit ºi eu la învãþãturã la Bucureºti, dar m-am încãpãþînat, n-am vrut sã urmez liceul, eram pe deplin convins cã-mi pot fãuri o culturã destul de temeinicã ºi ca autodidact. Am rãmas însã cu Mihai în Capitalã ºi pot spune cã în privinþa treburilor mãrunte, de fiecare zi, eram mîna lui dreaptã. Asistam, în odãiþa lui, la numeroase convorbiri literare cu scriitorii vremii. Îi duceam manuscrisele la tipografia „Minerva”, unde se tipãrea „Semãnãtorul“. Totuºi, împlinisem cincisprezece ani ºi jumãtate, ºi mã gîndeam sã trec în „particular” clasele liceului. Într-o zi, Neculai Dunãreanu, care era prieten bun cu Bãdia, m-a îndemnat sã vin la Alexandria, unde el funcþiona ca profesor. M-am dus acolo, am „dat” clasa întîi în varã, iar în toamnã am mai „trecut” douã clase. Dupã 1907, cînd problema þãrãneascã se ivise pe primul plan, m-am gîndit sã concurez la ªcoala superioarã de agronomie de la Herãstrãu, unde nu se punea condiþia de a avea în prealabil studii liceale. În acel an, fuseserã repartizate 10 burse ºi 15 locuri de solvenþi (elevi plãtitori – n.red.). Dar se prezentaserã peste 100 de candidaþi, dintre care mulþi aveau chiar Bacalaureatul.

Mi-am luat, însã, inima în dinþi. M-am pregãtit extrem de bine, aveam un oarecare talent chiar la matematicã ºi-mi amintesc cã, la lucrarea scrisã, am terminat cel dintîi problema datã, în vreme ce elevi cu serioasã pregãtire în ale geometriei ºi algebrei au zãbovit mult. Am reuºit, ºi am urmat ºcoala respectivã timp de 4 ani. Trebuie sã subliniez cã programul ºcolii era extrem de complex, pretinzînd elevilor o muncã stãruitoare, teoreticã ºi practicã. În 4 ani trebuia sã-þi însuºeºti nu numai cunoºtinþe la nivel universitar, ci ºi deprinderi practice de mare folos în munca agricolã, zilnicã. Cine nu ºtia, de exemplu, sã punã ºaua pe cal cum trebuie, sã mulgã extrem de uºor o vacã, sã cunoascã la perfecþie utilajele mecanice cîte erau, nu trecea examenul. Cei care, la încheierea studiilor, obþineau nota minimã 8, dobîndeau titlul de inginer agronom. (va urma) AL. RAICU (1979)

Revin acasã, în tãcutul ºes Pe care Dumnezeu mi l-a ales Sã-mi bîntuie iubirile mereu Cu þepii miriºtii pe drumul greu, Pe care-i duc cu mine-n Empireu.

Revin acasã, e cîmpia mea, E casa veche, e grãdina, cea Cu merii ei, cu fructe amar-dulci, Pe prispa de luminã sã mã culci, O, Doamne, ºi iubire sã-mi aduci.

GEORGE MILITARU

Pag. a 8-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (46) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE - NOU, LA VREMEA RESTAURÃRII, ÎNTRE ANII 1965 ºi 1987 (3) În cele din urmã, pridvorul a fost restaurat, fiind readus la înfãþiºarea din anul 1707, restabilind imaginea caracteristicã a bisericii de stil brâncovenesc.

De la pridvor s-a trecut la executarea lucrãrilor de restaurare a pronaosului ºi naosului. Arheologii au deschis trei secþiuni arheologice în pronaos, care indicau fundaþiile vechilor coloane afectate de incendiu.

Arhitecþii ºi constructorii au aflat, astfel, cauzele care au provocat prãbuºirea turlelor în anul 1940. Ei au observat fisuri pronunþate la baza turlei, pe toate laturile, continuate spre corniºã ºi la bolþi. De la aceste zone, cercetarea s-a extins ºi asupra fundaþiilor din exterior. Au fost constatate aceleaºi fisuri, din cauza presiunii exercitate, în timp, asupra fundaþiilor mai recente, ridicate peste cele mai vechi, cum este cea fãcutã din bolovani de rîu, „în casete”, descoperitã arheologic ºi atribuitã unei biserici datînd din Secolul al XV-lea.

Concluzia cercetãrilor a fost, aºadar, cã din cauza neamplasãrii fundaþiei pe terenul viu, nederanjat, s-au produs tasãri progresive, care, în final, au avut ca efect atît fisurarea zidurilor, cît ºi prãbuºirea turlelor de pe naos ºi pronaos.

Cunoscîndu-se cauzele deteriorãrilor, s-a propus, încã din anul 1969, ca în punctele unde existã sarcini importante sã se facã subzidiri parþiale. În prealabil, însã, au fost luate mãsuri ca serviciul religios sã nu fie între-

rupt, ci sã se desfãºoare, pentru moment, în naos ºi în sfîntul altar. Pentru aceasta, a fost construit un paravan între naos ºi pronaos bine etanºat, accesul în naos asigurîndu-se printr-o intrare lateralã (provizorie), dinspre Strada Lipscani (latura de sud).

Imediat dupã aceea, muncitorii au trecut la demolarea învelitorii, a ºarpantei, a bolþilor, a arcelor ºi a zidurilor interioare care le susþin. Subzidirea fundaþiilor existente în anul 1969 a coborît nivelul bazei fundaþiilor cu circa doi metri, adicã de la minus 3 metri la minus 5 metri. De asemenea, a fost lãþitã fundaþia cu cel puþin un metru, ajungîndu-se la circa 2,5 metri. Pentru ca încãrcãrile pe teren la baza fundaþiilor sã nu depãºeascã 1,5 kg/cm2, toate zidurile bisericii au fost legate cu centuri de beton armat, iar arcele care susþin turlele, împreunã cu bazele lor, au fost cãmãºuite cu beton armat, pentru a le mãri capacitatea portantã. Tot din beton armat au fost realizate bolþile ºi arcele din pronaos ºi pridvor; absidele ºi bolta din altar au fost parþial suprabetonate sau cãptuºite cu cãrãmidã. De asemenea, au fost consolidate arcele ºi baza turlei pronaosului, pentru a asigura rezistenþa necesarã ridicãrii turlei pe pronaos.

A urmat montarea coloanelor mari ºi mici, zidirea turlei de pe pronaos ºi a unei noi învelitori. Alþi muncitori au executat lucrãri interioare: completarea zidãriei, a tencuielii, instalaþii, pardoseli, finisaje etc. Începînd cu anul 1972, s-a trecut la repararea naosului ºi altarului, fãrã a se întrerupe serviciul religios. De data aceasta, slujbele religioase s-au desfãºurat în pronaos, iar pentru spaþiul consacrat altarului s-a folosit

Pãrintele Ilie Cleopa, predicã la Duminica a XXIV-a dupã Rusalii despre cei adormiþi în Hristos (2) „Vino, dar, acum, trupul meu, ºi sã luãm plãþile deplin. Fiindcã ºi tu ai fost împreunã cãlãtor ºi ajutãtor la ostenelile mele, tu ai rãbdat ocãrile ºi necinstea împreunã cu mine pentru Hristos, aspra vieþuire a postului ºi a privegherii, crucea pocãinþei, lipsa hranei, lipsirea de cele spre trebuinþã, toate cu osîrdie împreunã cu mine le-ai rãbdat. De cîte ori ai scos pîinea din gura ta ca sã hrãneºti pe cei sãraci! De cîte ori te-ai golit pe tine, ca sã îmbraci pe cei goi! De cîte ori ai lãsat pãmînturile ºi moºiile tale, averile, bogãþia ºi cinstea ta, ca sã nu strici pacea cu vecinii tãi! Cu dreptate dar este, cîte lacrimi împreunã cu mine ai semãnat, iarãºi împreunã cu mine bucurii sã seceri. ªi la cîte ai fost împreunã cu mine pãrtaº la osteneli ºi ajutor, la acestea sã te faci împreunã cu mine pãrtaº al slavei mele.

Deci, scoalã-te fratele meu din praf ºi te uneºte cu mine, ca sã umblãm împreunã ºi sã ne împãrtãºim împreunã de rãsplata ostenelilor noastre”.

Iubiþi credincioºi, Am vorbit pînã aici despre cei adormiþi în Hristos, despre darurile ºi însuºirile pe care le vor avea trupurile celor adormiþi în Hristos la judecata viitoare ºi despre convorbirea ce vor avea sufletele drepþilor cu trupurile lor înviate la judecata cea de obºte în vremea de apoi.

Acum voi adãuga din Vieþile Sfinþilor o istorioarã sfîntã ºi adevãratã prin care Dumnezeu ne-a arãtat în chip minunat învierea cu trup a celor adormiþi în Hristos.

Pe vremea împãratului Teodosie cel Tînãr, care a luat împãrãþia Byzanþului în anul 408 dupã venirea Domnului, s-a ivit un eres blestemat, care zicea cã nu vor învia morþii. Iar Preabunul nostru Mîntuitor, care pururea poartã grijã de Biserica Sa, pe care a rãscumpãrat-o cu Preascump sîngele Sãu, a arãtat o mare ºi preaslãvitã minune despre învierea celor adormiþi întru El în acest chip: ªapte tineri creºtini ostaºi cu rînduiala, din oraºul Efes, ale cãror nume erau: Maximilian, Ianvlih, Exacusodian, Martinian, Ioan, Dionisie ºi Antonie, pe vremea marilor prigoane din partea pãgînului împãrat Decie, au fugit din faþa muncitorilor ºi s-au ascuns în peºtera muntelui care se chema Ohon.

Stînd ei acolo la rugãciune cãtre Dumnezeu, au adormit în aceastã peºterã ºi au dormit 192 de ani, pînã pe vremea împãratului Teodosie cel Tînãr.

Deci, cu puterea lui Dumnezeu trezindu-se ca dintrun somn preadulce, li s-a fãcut foame ºi au trimis în oraºul Efes pe Ianvlih, cel mai tînãr dintre ei, sã le cumpere ceva de hranã. Acela luînd niºte bani de argint, s-a dus în cetatea Efesului cu mare grijã ca sã nu fie cunoscut de cineva spre a fi prins de cei care chinuiau

pe creºtini… ºi mergînd la un vînzãtor de pîine, a scos un ban de argint ºi i l-a dat vînzãtorului. Dar banul acela avea pe el chipul lui Deciu, cel care împãrãþise de demult. Vãzînd acest lucru vînzãtorul de pine, a prins pe Sfîntul Ianvlih ºi i-a zis: „De unde ai gãsit aceastã comoarã sã ne spui ºi nouã, iar de nu, te vom da pe mîna judecãtorului”. Apoi a dus pe Sfîntul Ianvlih la antipatul ºi la episcopul cetãþii.

Auzind Sfîntul Ianvlih cã împãratul Deciu a fost de demult, a cãzut cu faþa la pãmînt ºi a zis: „Tot Deciu este împãrat în cetatea aceasta?”. Iar episcopul i-a zis: „Nu, fiule. Acest împãrat pãgîn a fost de demult. Acum împãrãþeºte peste noi drept credinciosul împãrat Teodosie”. Atunci Sfîntul Ianvlih a zis: „Mã rog vouã sã mergeþi dupã mine sã vã arãt peºtera muntelui Ohon ºi pe prietenii mei, ca sã ºtiþi de la dînºii adevãrul. Cãci noi, fugind din faþa pãgînului împãrat Deciu, mai înainte cu cîteva zile, ne-am ascuns în peºtera aceea, iar pe el l-am vãzut intrînd în cetatea Efesului”.

Apoi episcopul ºi antipatul cu mai-marii cetãþii au mers cu tînãrul ºi cu mulþime de popor la peºterã. Iar la gura peºterii au gãsit între douã pietre douã tãbliþe de plumb pe care erau scrise aceste cuvinte: „Aceºti ºapte tineri sfinþi au fugit din faþa muncitorului Deciu ºi s-au ascuns în peºtera aceasta, iar Deciu a poruncit de s-a astupat peºtera ºi aºa s-au sfîrºit într-însa aceºti tineri care au murit pentru Hristos” (a se vedea pe larg Vieþile Sfinþilor, la 4 august). Citind acestea, toþi s-au umplut de mirare ºi au preaslãvit pe Dumnezeu. Apoi, intrînd în peºterã, au gãsit pe sfinþii tineri ºezînd plini de bucurie, cu feþele strãlucind ca lumina, de harul lui Dumnezeu.

Deci, vãzîndu-i pe ei antipatul ºi episcopul ºi cei mai mari ai cetãþii, au cãzut ºi s-au închinat pînã la pãmînt la picioarele lor, ºi au dat mare slavã lui Dumnezeu, cã i-a învrednicit sã vadã o minune preaslãvitã ca aceasta.

Auzind împãratul Teodosie aceasta, a venit la peºterã ºi, intrînd, a vãzut pe sfinþi ca pe niºte îngeri ai lui Dumnezeu ºi, cãzînd în genunchi, li s-a închinat lor.

Vorbind împãratul Teodosie cu ei ºapte zile, i-a vãzut plecîndu-ºi capetele lor ºi adormind somnul morþii, dupã porunca lui Dumnezeu. Apoi a poruncit sã se facã ºapte sicrie de aur, în care purtînd sfintele trupuri ale sfinþilor tineri, i-a îngropat acolo în peºterã.

Iubiþi credincioºi, Ce datorii avem noi faþã de cei adormiþi, mai ales faþã de morþii noºtri?

Sã ne rugãm lui Dumnezeu pentru iertarea ºi odihna sufletelor lor. ªi cum nu ºtim care dintre cei adormiþi au fost mîntuiþi sau nu, sîntem datori sã ne rugãm lui

Neruºinarea Se-aºterne noaptea hîdã peste lume Neruºinarea nu mai are nume, Pãcate grele sînt luate drept virtuþi ªi suflete se vînd pe bani mãrunþi...

Credinþa este azi batjocoritã, Iar depravarea e sãrbãtoritã, Scãlîmbãiala-i socotitã artã ªi pacea e consideratã ceartã...

Ni se impune o altã erã Unde pierzarea e prosperã, Bezna se prezintã a fi luminã, Furtuna groaznicã - o zi seninã...

Iar patrioþii sînt numiþi barbari ªi trãdãtorii acuma-s oameni mari, Vor pe Hristos sã-L dea afar' din þarã, Cãci gheara lor se-ntinde ca o fiarã...

Se-ntorc azi voievozii prin morminte, Ei nu mai rabdã insulta celor sfinte, Strãmoºii strigã tare cãtre noi: Treziþi-vã! Cãci sîntem lîngã voi...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU zona dintre naos ºi pronaos, unde a fost amenajat un altar provizoriu, din cauza condiþiilor impuse de lucrãrile ºantierului.

Pentru protejarea catapetesmei, aceasta a fost îmbrãcatã cu pereþi din lemn bine etanºaþi. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU Dumnezeu pentru toþi morþii noºtri, pomenindu-i regulat la Sfînta Liturghie ºi la parastase cu dezlegãri. Iar în familie sîntem datori sã facem milostenie la sãraci în numele lor. Milostenia ºi slujbele cu dezlegãri la bisericã sînt singurele cãi de ajutorare a celor rãposaþi. Prin acestea Biserica a scos multe suflete din osîndã ºi le-a mîntuit. ªi dacã cei adormiþi au fost în viaþã credincioºi, iubitori de Dumnezeu ºi de bisericã, milostivi, smeriþi ºi apoi spovediþi ºi împãrtãºiþi înainte de moarte, slujbele ºi dezlegãrile îi mîntuiesc sigur ºi îi scot din osîndã la odihnã.

Iar dacã, dimpotrivã, au trãit în viaþã indiferenþi ºi departe de Dumnezeu ºi de bisericã ºi au murit nespovediþi, slujbele ºi milostenia nu le mai uºureazã osînda sufletului, cãci nimeni din cei care mor nedezlegaþi prin spovedanie nu pot intra în odihna Raiului, cãci zice Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie: ce veþi dezlega – prin spovedanie – pe pãmînt, va fi dezlegat ºi în cer…

Aºadar, foarte mult putem ajuta la mîntuirea rãposaþilor noºtri prin slujbe ºi milostenie în numele lor.

Cã fiii Bisericii lui Hristos prin moarte nu mor, adicã nu sînt aruncaþi în osînda veºnicã a iadului, ci dorm, adicã se odihnesc cu drepþii în sînul lui Avraam, adicã în rai, pînã la Judecata de apoi. De aceea este pãcat ca noi, creºtinii, sã plîngem ca niºte deznãdãjduiþi pe cei morþi, ci numai sã ne întristãm pentru plecarea lor dintre noi, ca aceia care au nãdejde.

Vã spun ºi aceasta, cã este pãcat ºi oprit de Bisericã sã pomeniþi la sfintele slujbe pe cei care au fost necredincioºi, adicã lepãdaþi de Dumnezeu, sau sectanþi, adicã lepãdaþi de Ortodoxie, care au murit atei sau în vreo sectã. La fel, nu puteþi pomeni la bisericã pe cei care s-au sinucis ºi pe copiii avortaþi, pentru cã primii ºi-au pierdut nãdejdea de mîntuire, iar ceilalþi nu au fost botezaþi. Nu pot fi pomeniþi la slujbe nici creºtinii care au refuzat preotul ºi Sfînta Împãrtãºanie înainte de moarte, sau care n-au vrut sã se împace ºi sã ierte pe duºmanii lor nici mãcar în ceasul morþii. Pe toþi aceºtia nu-i puteþi pomeni.

O mare datorie avem ºi faþã de noi înºine ºi de fiii noºtri. Aceea de a duce pe pãmînt o viaþã curatã, creºtineascã, legatã permanent de Hristos, ºtiind cã nu cunoaºtem ceasul morþii fiecãruia dintre noi ºi cã fiecare în ce va fi gãsit, în aceea va fi judecat!

Deci sã ne pocãim fiecare de pãcatele noastre, acum, cînd mai avem putinþã ºi puþinã vreme. Sã ne spovedim ºi sã ne împãrtãºim cît mai des cu Prea Cinstitele Taine; sã ne rugãm neîncetat lui Dumnezeu cu credinþã ºi cu nãdejde; sã îndemnãm ºi pe fiii ºi fraþii noºtri la pocãinþã ºi sfinþenie, iar pentru cei rãposaþi sã ne rugãm aºa cum ne învaþã Sfînta Bisericã: „Cu sfinþii odihneºte, Hristoase, sufletele adormiþilor robilor Tãi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaþã fãrã de sfîrºit”. Amin.

Sfîrºit

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC FENOMENE BIZARE

Eram doar o luminã Patul de spital îi era acum o amintire dragã, ceea ce se întîmplase atunci, cu 11 ani în urmã, îi schimbase viaþa complet în bine, deºi, aparent, totul începuse mai degrabã ca o posibilã tragedie. „Mã numesc Maria Craiu ºi sînt din Iaºi, dar nu mai locuiesc de 10 ani în România, m-am stabilit în Suedia. Însã, înainte de a pleca din þarã, am avut o perioadã de cîteva sãptãmîni în care am stat în Bucureºti. Venisem la fratele meu, aveam mai multe lucruri de rezolvat acolo, înainte de plecarea mea definitivã din þarã. Într-una din zile, pe cînd eram cu el prin oraº, umblînd pe la diverse instituþii pentru obþinerea unor acte legate de plecare, am fost implicaþi într-un accident de maºinã, în urma cãruia amîndoi aveam sã fim spitalizaþi, eu, aproape o lunã întreagã, el, doar 14 zile. Dacã fratele meu se alesese cu doar cîteva fracturi, la umãrul ºi ºoldul stîng, la mine lucrurile aveau sã fie mult mai complicate, suferind ºi un grav traumatism cerebral, în urma cãruia aveam sã stau în comã 10 zile. Nimeni nu mai credea cã o sã scap. Nu dãdeam nici un semn de revenire, eram inertã, starea de sãnãtate pãrea sã se complice de la o zi la alta, dupã cum mi s-a povestit, uimirea tuturor intervenind atunci cînd, în a 10-a zi de comã, aveam sã deschid ochii, sã mã trezesc ºi sã vorbesc normal, ca ºi cînd nimic nu se întîmplase, sau, oricum, nu ceva atît de grav, precum o comã. Aproape toate simptomele pãreau sã fi dispãrut în mod incredibil, voiam sã mã ridic din pat, am cerut mîncare, vorbeam clar, inteligibil, eram perfect conºtientã, puneam întrebãri despre ce se întîmplase, aveam amintiri despre accident, am cerut sã îl vãd pe fratele meu.

Comunicam normal, vorbeam normal, toate funcþiile vitale, dupã cum se exprimaserã medicii, erau, în mod incredibil, restabilite perfect, ca ºi cînd nimic important, nimic atît de grav nu mi se întîmplase. Dar, dincolo de primele reacþii ale revenirii din comã, dincolo de incredibilul stãrii mele de bine, mai mult decît orice, îmi doream sã vorbesc cu mama. Era la cãpãtîiul meu, acolo unde fusese tot timpul, se rugase cu lacrimi în ochi pentru mine, neîncetat, iar eu ºtiam acest lucru. O vãzusem în tot acest timp, o auzisem, deºi, în mod normal, veþi spune cã nu aº fi avut cum. Dacã nu am dat dovezi de conºtienþã, dacã nu îmi putusem folosi în vreun fel corpul, ºtiam, totuºi, totul. În tot acest rãstimp, mã puteam miºca în voie, auzeam ºi vedeam totul! Eu, dar un altfel de eu, care nu mã mai manifestasem prin corp ºi care vegheasem, ºi eu, la starea corpului meu!

Nu ºtiu cum sã explic mai bine starea în care fusesem, dar atunci aveam sã înþeleg, pentru prima datã în viaþã, cã nu existã moarte, cã ceva dincolo de ceea ce numim viaþã existã ºi cã ceva ca o forþã de nedescris a sufletului, dar ºi a minþii - pentru cã gîndeºti ºi simþi în permanenþã ceea ce trãieºti! - continuau sã existe în afara trupului, care putea fi în comã, sau chiar mort...

V-am spus cã, mai mult decît orice, îmi doream sã vorbesc cu mama. Voiam sã îi spun cã... de la un moment dat, din a patra zi de cînd se ruga neîntrerupt ºi cu lacrimi în ochi pentru mine, lîngã trupul meu a apãrut o luminã pe care nimeni (rude, medici, prieteni) nu o vãzuse. Eu o vedeam din afara trupului, o luminã intensã ºi albã, aproape lãptoasã, care învãluise tot timpul patul în care mi se aflase trupul. În a 9-a zi de cînd eram în comã, lumina a pãrut cã se restrînge în ea însãºi, luînd conturul unei fiinþe umane, a unei femei, a unei cãlugãriþe. Stãtea în picioare lîngã patul meu! Era o fiinþã umanã, cu chip angelic, radiind o bunãtate ºi o încredere în sine, pe care nu le întîlnisem la nimeni, niciodatã! «Îþi vei reveni complet, totul va fi bine!», mi-a spus privindu-mã, în timp ce vorbea cu mine, eu, care acum stãteam în picioare, în faþa ei, dar avînd, ºi eu, un corp de luminã. Era senzaþional ceea ce trãiam ºi nu puteam sã spun nimãnui, eram doar o luminã, ºi nimeni nu mã vedea!

Am vrut sã îi mulþumesc, sã o strîng în braþe, dar în clipa în care am avut intenþia sã mã apropii de minunata cãlugãriþã din luminã, am simþit cum îmi pierd toate puterile fenomenale pe care le aveam - de a mã deplasa oriunde îmi doream, aproape cu viteza gîndului, de a auzi prin pereþi, de a auzi gîndurile oamenilor ºi nu numai! - în doar o clipã, cum mã restrîng în mine însãmi, redevenind o sferã de luminã care, cu o vitezã foarte mare, intra în corpul inert care zãcea pe pat, în corpul meu. Este primul lucru pe care mi l-am amintit la trezirea din comã, în a zecea zi, cã eu mã reîntorsesem în trupul în afara cãruia fusesem. ªi voiam sã îi vorbesc mamei. Sã îi povestesc toate acestea. Sã îi spun cã ºtiam ºi cã simþisem, cã totul s-a datorat rugãciunilor ei, rostite din tot sufletul, cu lacrimi în ochi ºi cu durerea infinitã pe care, eu, atunci doar o sferã de luminã, o simþisem tot timpul.

Aceasta este incredibila întîmplare a vieþii mele, care m-a schimbat profund ºi care m-a determinat, ca de atunci sã îmi trãiesc altfel viaþa, cu un nespus respect pentru tot ce înseamnã existenþa oricãrei fiinþe, pur ºi simplu!“ INGRID BACIU

Evoluþia tehnologiei poate provoca distrugerea omenirii? (2) Roboþii pot evolua?

Cercetãtorii, precum Stephen Hawking, se tem cã evoluþia roboþilor este un fapt real. De exemplu, sistemele neuronale în reþea învaþã sã facã anumite trucuri singure, precum „DeepMind“, de la Google, care a învãþat, recent, sã vorbeascã.

Ce este liberul arbitru?

Ford considerã cã roboþii ,,nu simt decît ce vrem noi sã simtã“. Însã, în prezent, cercetãtorii nu ºtiu dacã omul deþine liberul arbitru. Deoarece cercetãtorii nu ºtiu dacã oamenii decid acþiunile viitoare în funcþie de modul în care sîntem programaþi genetic.

Cum trãim, atunci cînd nu avem limite?

Parcul tematic din „Westworld“ este precum un joc pe calculator, în care jucãtorul poate participa la anumite misiuni sau poate provoca haos în lumea irealã. Serialul dezvãluie faptul cã atunci cînd oamenilor li se oferã posibilitatea de a face tot ceea ce îºi doresc, aceºtia au, în general, un comportament distructiv.

Vor abuza oamenii de inteligenþa artificialã? În „Westworld“, roboþii sînt abuzaþi, uciºi sau violaþi de cãtre vizitatori. În cadrul unui studiu, din 2015, cercetãtorii au observat cum un copil lovea ºi arunca obiecte într-un robot dintr-un mall. Aceºtia au transformat informaþiile în algoritmi proiectaþi pentru a evita degradarea roboþilor.

Sfîrºit BUSINESS INSIDER

„STEAUA“- ECHIPA CARE NU MOARE! (1) Dupã ce, vreme de peste un deceniu, M.Ap.N. a rãmas surd ºi mut la problemele legate de existenþa echipei F.C. Steaua Bucureºti, care activase sub oblãduirea sa în perioada comunistã, iatã cã, de la un timp, emisari ai acestui for militar scot, tot mai frecvent, capul la ivealã spre a-ºi exprima unele pretenþii cu privire la statutul cunoscutei grupãri fotbalistice. De la început, o precizare: nu e important cît de dezirabil sau de indezirabil e Gigi Becali în faþa publicului larg, fiindcã nu despre asta este vorba. Ar fi, mai curînd, vorba despre încercarea de a fi sinceri ºi de a evalua, cu obiectivitate, contribuþia acestuia la pãstrarea integritãþii echipei, de la preluarea ei ºi pînã în prezent. Cum se ºtie, dupã evenimentele din decembrie ’89, scoasã de sub tutela ministerului mai sus amintit, care renunþase, cu uºurinþã, la ea, echipa a fost preluatã de cîþiva întreprinzãtori particulari, care, atunci, încercau o experienþã nouã în domeniu. Pînã la urmã, acþionarii principali au convenit ca echipa sã fie încredinþatã lui Becali, care ºi-a asumat obligaþia de a o finanþa în totalitate. Dintre ceilalþi asociaþi, George Pãunescu a fost numit preºedinte de onoare al Consiliului de Conducere, funcþie menþinutã ºi în prezent, iar Victor Piþurcã a antrenat formaþia un timp, pînã cînd a devenit, dacã ne amintim bine, antrenorul Naþionalei de Fotbal. În aceeaºi configuraþie organizatoricã, echipa s-a situat, mai tot timpul, printre formaþiile fruntaºe, iar prin rezultatele obþinute, atît pe plan intern, cît ºi internaþional, a reuºit sã facã fericiþi, nu o datã, mii de fani ai fotbalului. Prin urmare, vrem nu vrem, Steaua a rãmas cea mai iubitã echipã de fotbal din România! Subliniem, totodatã, cã, în acest rãstimp, faþã de majoritatea celorlalte formaþii similare din þarã, echipa nu a avut probleme majore, jucãtorii ºi-au primit salariile la timp ºi, cînd au dorit ºi au avut valoare, au putut sã se transfere, în condiþii avantajoase, la alte echipe din afarã. Steaua a fost ºi a rãmas una din principalele platforme de lansare a fotbaliºtilor români. Nu ºtim cît s-a îmbogãþit, sau cît a sãrãcit dl. Becali din aceastã afacere, pentru cã faptul în

Sfatul medicului

Sindromul de tunel radial Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã.

Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS.

DR. TAREK NAZER

Sindromul de tunel radial este o boalã cauzatã de comprimarea unei ramuri a nervului radial, localizatã la nivelul antebraþului, braþului sau cotului. Cauzele comprimãrii nervului radial la nivelul cotului include miºcãrile repetitive, îndoirea încheieturii mîinii, traumatismele, chisturile sinoviale, lipoamele, tumorile osoase ºi inflamaþia burselor din jurul muºchilor. Comprimarea nervului radial conduce la apariþia unei dureri cu caracter de tãieturã sau înþepãturã, localizatã în partea superioarã a antebraþului ºi faþa posterioarã a mîinii. Durerea apare atunci cînd pacientul încearcã sã îºi îndrepte mîna ºi degetele. Se poate asocia scãderea forþei musculare la nivelul antebraþului. Nu se produce scãderea sensibilitãþii, deoarece nervul radial are în principal funcþie motorie. Boala este uneori confundatã cu epicondilita lateralã.

Diagnosticul se stabileºte în urma examenului clinic, completat cu un examen de electromiogramã ºi de testul vitezei de conducere nervoasã.

Tratamentul iniþial constã în evitarea activitãþilor solicitante cotului. Pentru a reduce presiunea asupra nervului ºi pentru a grãbi vindecarea, persoana ar trebui sã evite rotaþia încheieturii ºi flexia cotului. Tratamentul conservator poate include purtarea unei atele speciale ºi kinetoterapie. Dacã forþa în încheieturã scade ºi aceasta are tendinþa sã cadã, atunci pentru îndepãrtarea presiunii care comprimã nervul poate fi necesarã intervenþia chirurgicalã. Dacã vã prezentaþi la medic din stadiile incipiente, rezultatul tratamentului va fi mult mai rapid ºi eficient. www.artroscopiedegenunchi.ro sine nu mai conteazã. Important e cã echipa a avut continuitate, cã, în general, ºi-a pãstrat stilul de exprimare ºi nici o altã formaþie – nici mãcar Dinamo, ca sã ne referim la o echipã cu o situaþie asemãnãtoare - nu a reuºit sã treacã mai bine peste o etapã grea, pe care ne-am obiºnuit sã o numim „de tranziþie“. Cînd se credea cã au fost depãºite momentele dificile, cînd totul pãrea cã va intra pe un fãgaº normal, iatã cã M.Ap.N. iese la rampã, dupã atîta amar de vreme, cu o cerinþã, la prima vedere, cel puþin bizarã: pur ºi simplu, vrea echipa înapoi! Tupeu mare, sau o aspiraþie îndreptãþitã?

Credem cã, într-o astfel de situaþie care implicã emoþional mii de suporteri, se impunea aducerea unor argumente solide, prezentate public, pe înþelesul tuturor! Din pãcate, nu prea s-au auzit asemenea explicaþii, nu s-au invocat dovezi concrete, indubitabile, care sã susþinã pretenþiile M.Ap.N..

Mai mult, Armata ºi-a schimbat registrul tactic iniþial, pe parcurs temporizîndu-ºi atitudinea: nu mai vrea echipa înapoi, ci doar palmaresul acesteia, altfel spus - brandul Steaua! De parcã atunci cînd vinzi o echipã, aceasta se poate vinde fãrã trecutul ei – pentru cã era al ei, realizat de ea, nu de M.Ap.N.! Faptul, fãrã precedent ºi de mare sensibilitate publicã, incumbã totalã transparenþã de ambele pãrþi! Nu bîiguiala care a avut loc pînã în prezent! Edificator este, în acest sens, exemplul personajului de la Armatã, cu nume ºi înfãþiºare de rãu augur, un fel de lider în scandalul iscat, care ºi-a tot nuanþat discursul. Bunãoarã: nu mai vrea brandul înapoi, ci contravaloarea lui, estimatã la vreo 37 de milioane de euro! (va urma) IOAN STOICA

Pag. a 10-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

Sîntem în pragul alegerilor parlamentare din anul 2016, iar cei care conduc destinele Partidului România Mare au astãzi cuvîntul. Îi avem ca interlocutori pe Vasile Popa, preºedintele Filialei PRM Olt, ºi pe Radu Comãnici, preºedintele Filialei PRM Constanþa.

Vasile Popa, preºedintele Filialei PRM Olt * Carmen Ionicã: Domnule Vasile Popa, în primul rînd, bunã-ziua, ºi vã invit sã intraþi în dialog cu noi, pentru a afla mai multe lucruri despre activitatea dvs. de preºedinte al Filialei PRM Olt. De cînd activaþi, domnule Vasile Popa, în PRM, ºi de cînd aþi devenit preºedintele filialei oltene? * Vasile Popa: Bunã-ziua, tuturor cititorilor revistei „România Mare“ ºi, în acelaºi timp, membrilor ºi simpatizanþilor PRM. La întrebarea dvs., pot sã vã spun cã sînt preºedintele Filialei PRM Olt din anul 2010, iar membru de partid sînt din anul 2000, cînd am simþit cã naþionalismul este salvatorul þãrii, este în sprijinul tuturor celor nãpãstuiþi ºi nedreptãþiþi de toate guvernele de dupã 1989. * C.I.: Aþi construit, împreunã cu membrii PRM din judeþul dvs., o filialã puternicã, un adevãrat etalon în partid. Cum reuºiþi sã faceþi acest lucru ºi ce a stat la fundamentul unei asemenea determinãri? * Vasile Popa: Judeþul Olt este un judeþ cu un grad ridicat de sãrãcie a populaþiei. A fost o vreme cînd electoratul era „pãcãlit“ cu o gãleatã, un kilogram de zahãr sau ulei, un pui de cãtre „salvatorii“ patriei, însã istoria lumii noastre a demonstrat cã cei aleºi au uitat cu totul de nevoile populaþiei, n-au ºtiut decît sã acumuleze averi uriaºe, prin fraude ºi înºelãciuni, iar oamenii s-au zbãtut ºi se zbat în continuare într-o sãrãcie cum n-a fost niciodatã. Avem o filialã puternicã datoritã faptului cã am gãsit în localitãþile judeþului oameni realiºti, iubitori de Neam ºi Þarã, care s-au implicat ºi se implicã în aceastã activitate de promovare ºi cunoaºtere a principiilor PRM, partid care n-a fost niciodatã la guvernare, dar a luptat ºi va lupta pentru Poporul Român. * C.I.: Încã de pe vremea cînd trãia Corneliu Vadim Tudor, trecut la cele veºnice în anul 2015, aþi susþinut aceastã organizaþie politicã, folosind toate resursele de care dispuneþi. ªtim cã sînteþi om de afaceri, iar întrebarea pe care v-o pun este urmãtoarea: cît de importanþi sînt banii pentru a menþine la cote înalte un partid? * Vasile Popa: Bineînþeles, resursele financiare sînt limitate, membrii noºtri nu dispun de favorurile necesare pentru o activitate cît de cît la nivelul cerinþelor. Totuºi, acest lucru este compensat de munca membrilor ºi activiºtilor noºtri, care, acolo unde îºi desfãºoarã activitatea lor profesionalã, o împletesc ºi cu munca de partid. Fãrã bani nu se poate face nimic

în activitatea politicã, dar noi, aici la Olt, cu bani puþini, însã cu dragoste deosebitã, reuºim sã ne menþinem pe o linie bunã. * C.I.: Aþi investit atît suflet, emoþie, dragoste, dar ºi bani pentru ca acest „mecanism“, numit Partidul România Mare, sã funcþioneze. O veþi face ºi în continuare, ºi în ce va consta ajutorul dvs.? * Vasile Popa: Sigur am investit emoþie, dragoste, dar ºi importante resurse financiare pentru PRM, atît la Olt, cît ºi la nivel naþional, pentru ca acest unic reprezentant politic al poporului, cu o vechime de peste 20 de ani, sã poatã funcþiona aºa cum trebuie.

Bineînþeles voi face acelaºi lucru ºi în continuare, ºi mã gîndesc la o nouã strategie de promovare a partidului, prin atragerea de noi membri, în special tineri, ºi prin constituirea de organizaþii puternice pe tot teritoriul judeþului Olt. Va veni vremea cînd noi, cei din PRM „vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît“, aºa cum spunea marele patriot român Petru Rareº. * C.I.: Aþi candidat la aºa-zisul ultim Congres pentru postura de preºedinte al partidului. Ce credeþi cã vã reprezintã pentru a ocupa aceastã funcþie? * Vasile Popa: Da, am candidat la preºedinþia PRM, pentru cã dupã moartea Tribunului am considerat cã trebuie sã continuãm activitatea pentru ca partidul sã nu îºi piardã identitatea ºi sã-ºi menþinã doctrina naþionalã pe scena politicã din România. Mã reprezintã activitatea politicã din ultimii 16 ani, avînd o experienþã de peste 30 de ani în management ºi convingerile mele politice. * C.I.: Vin alegerile. Electoratul e împãrþit, debusolat, fãrã cea mai vagã idee de viitor. Ce le puteþi oferi dvs., ca partid, ºi ca preºedinte al unei filiale puternice? * Vasile Popa: Ce le putem oferi? Un program coerent de dezvoltare a þãrii ºi, desigur, mãsuri drastice de eliminare a corupþiei, care, de ceva vreme, este ca o plagã pe societatea româneascã. Aºteptãm ca electoratul sã ne acorde votul de încredere pentru Parlament ºi apoi vom demonstra cã noi nu-l vom uita.

Totul trebuie sã vinã din partea alegãtorilor, care cred cã s-au sãturat de promisiunile deºarte ale partidelor aflate în luptã pentru accederea în Parlament. Îi aºteptãm pe toþi la vot, iar în cabinã sã se gîndeascã la viitorul lor ºi al copiilor lor, nu la ceva care nu se va rezolva niciodatã.

Radu Comãnici, preºedintele Filialei PRM Constanþa * Carmen Ionicã: Bunã-ziua, domnule Radu Comãnici. Am plãcerea sã stau de vorbã cu dvs., întregind rubrica pe care o consacrãm celor care se declarã „Mîndri cã sînt PRM-iºti“. Cînd spun Partidul România Mare, ce semnificaþie au aceste trei cuvinte pentru dvs.? * Radu Comãnici: E o stare de a fi. Mi se pare normal, firesc. Cuprinde tot ce þine de România, munþii, cîmpiile, apele, fauna, flora, bogãþiile ºi oamenii de toate neamurile. * C.I.: Faceþi parte din elita partidului, cu o „vechime în muncã“ demnã de admirat. ªtim cã dintre toate filialele PRM din þarã, a dvs., ca preºedinte al acesteia, este cea mai puternicã, oferind sprijin ori de cîte ori a fost nevoie. Sînteþi un om puternic, determinat. Întrebarea pe care v-o pun este: care sînt resorturile care vã animã ºi ce sfaturi le daþi ºi celorlalþi preºedinþi de filiale din þarã pentru a ajunge la rezultatele pe care dvs. le-aþi obþinut? * Radu Comãnici: Puternic, te face creativ în ceva.

Eu cred în România Mare. Sfaturi? Sã creadã ºi sã fie loiali României Mari pînã la capãt. * C.I.: Veniþi de la malul Mãrii Negre, de la Constanþa, „patria în exil“ a lui Ovidiu. Oamenii, acolo, fiind vecini cu întinderea fãrã margini a apelor, par mult mai serioºi ºi gata sã facã lucruri

care sã dureze în timp. Cum reuºiþi sã-i motivaþi sã rãspundã prezent la chemãrile dvs. ªi cine sînt cei care vã ajutã cel mai mult? * Radu Comãnici: Se lucreazã în echipã. D-na Georgeta Popescu este animatoarea principalã.

Lucreazã profesional ºi cu responsabilitate. Avem o echipã preponderent femininã. Cu femeile se lucreazã mai bine, sînt mai responsabile decît bãrbaþii. * C.I.: Acum, cã alegerile se apropie, sîntem convinºi cã v-aþi fãcut multe planuri de viitor ºi vã aºteptaþi la un rezultat mulþumitor, care sã ducã PRM din nou în Parlamentul României. Cum priviþi lucrurile din aceastã perspectivã ºi care sînt aºteptãrile dvs.? * Radu Comãnici: Obiectivul este depãºirea pragului de 5%. Odatã ajunºi în Parlament, situaþia se schimbã. PRM va fi salvat. Se putea face mai mult în pregãtirea alegerilor, dar ne-am ocupat de cai verzi pe pereþi. Lipsa unui lider puternic se cunoaºte. Avem nevoie de o mînã fermã ºi viziune clarã în acþiune. * C.I.: Anul viitor, 2017, va aduce un nou Congres al PRM, unde se va decide noul „format“ al partidului ºi va fi ales noul preºedinte. Aþi fãcut niºte propuneri pertinente la Consiliul Naþional al PRM, printre care ºi modalitatea de alegere a noului preºedinte, trimiþînd din timp un CV al

* C.I.: Aþi muncit din greu pentru a aduna semnãturi, în vederea depunerii listelor de candidaþi.

Au fost contestaþii, mult stress, dar lucrurile au intrat deja pe un fãgaº normal ºi aºteptãm cu nerãbdare ziua de 11 decembrie. Dvs. ce pronosticuri daþi ºi cum vedeþi reorganizarea ºi revigorarea Partidului România Mare? * Vasile Popa: Sigur, munca de partid este o muncã grea ºi migãloasã. Am strîns semnãturi de sprijin pentru candidaþii noºtri la parlamentare. Chiar dacã au fost multe contestaþii, unele aberante, noi am reuºit sã intrãm pe fãgaºul normal ºi sã fim acceptaþi în lupta electoralã. Avem mare încredere cã 11 decembrie 2016 va fi o nouã piatrã de hotar în evoluþia viitoare a PRM ºi credem cã dupã aceastã datã PRM va fi reprezentat în Parlamentul þãrii, pentru cã acolo îi este locul. Aºa-ziºii naþionaliºti de azi sînt doar niºte profitori ai guvernãrilor anterioare, ºi care azi ºi-au schimbat pãrul, dar „nãravul“ nu ºi-l vor schimba niciodatã. * C.I.: Sînteþi oltean, iar cei din neamul dvs. ºtim cã sînt harnici, foarte hotãrîþi, dar ºi revoluþionari. Nu degeaba din rîndurile dvs. s-au ridicat atîþia oameni de seamã, atîþia patrioþi. Aceste atribute ar trebui sã fie cheia succesului. Ce motivaþie le aduceþi românilor patrioþi ºi naþionaliºti pentru a vota Partidul România Mare ºi, implicit, pe dvs. ºi pe ceilalþi candidaþi ai PRM? * Vasile Popa: Oltenia este ºi patria lui Vadim Tudor. Sîntem foarte hotãrîþi pentru ca imaginea fostului nostru lider sã fie cheia succesului. El a luptat, iar lupta o vom continua noi, împotriva tuturor mãsurilor aberante luate de-a lungul timpului: distrugerea economiei, agriculturii, starea precarã a sãnãtãþii ºi educaþiei, infrastructura þãrii, care este la nivel de Secol XV, ºi toate lucrurile rele care s-au petrecut de-a lungul celor 27 de ani de la Revoluþie. A venit vremea ca PRM sã aibã cheia succesului, pentru cã oamenii au dreptul la o viaþã demnã ºi aºteptãm sã ne voteze, pentru cã luptãm pentru ei. Dacã nu vor vota ºi nu vom ajunge în Parlament, totul va fi în zadar, iar cei care au distrus pînã acum þara, o vor face ºi în continuare. * C.I.: Vã mulþumesc cã aþi avut rãbdare sã-mi rãspundeþi la aceste întrebãri ºi vã urez succes pe toate planurile. * Vasile Popa: Vã mulþumesc ºi eu, ºi sper sã ne întîlnim dupã 11 decembrie 2016 cu un PRM intrat în Parlament, dornic de a pune umãrul la construirea unei noi societãþi româneºti democratice, demne, puternice ºi independente „VOTAÞI PARTIDUL ROMÂNIA MARE SÃ SCÃPAÞI ÞARA DE JALE!“ fiecãrui candidat cãtre toate filialele PRM, pentru a fi cunoscuþi, astfel ca la Congres sã se ºtie exact cine vor fi cei propuºi pentru aceastã funcþie. Veþi fi ºi dvs. printre cei care doresc sã aspire la acest loc de frunte al PRM? * Radu Comãnici: La Congres, alegerea PREªEDINTELUI trebuie sã se facã transparent. Fiecare candidat trebuie sã-ºi facã MOÞIUNEA ºi CV-ul, pe care sã le trimitã la filiale. Numai aºa alegerea se face în cunoºtinþã de cauzã. Am ratat odatã alegerea preºedintelui. S-a constatat cã nu-i omul potrivit. Acum nu vãd cine poate fi PREªEDINTE. Intrarea în Parlament va schimba datele problemei.

Dacã nu, atunci nu vom avea nici mãcar de unde alege. * C.I.: Pentru cã mai apropiate sînt alegerile, dvs. pe ce liste v-aþi depus candidatura, la Camera Deputaþilor sau la Senat? * Radu Comãnici: Candidez la Camera Deputaþilor, cu un program clar. Avem nevoie de viziune, care sã clarifice obiectivele de fond. Interesele ROMÂNIEI sã fie puse înaintea intereselor UE, FMI, NATO. Trebuie eliminat servilismul. Avem nevoie de MARI BÃRBAÞI DE STAT, aºa cum am avut în istoria þãrii. * C.I. Vã mulþumesc pentru amabilitatea de a-mi rãspunde la aceste întrebãri ºi vã doresc din toatã inima sã „fiþi ce-aþi fost ºi mai mult decît atît“. * Radu Comãnici: ªi eu vã mulþumesc. Sînt alegerile ultimei ºanse.

Pag. a 11-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

Am citit cu mare bucurie Comunicatul de Presã din 4 noiembrie, publicat în revista „România Mare“, revista mea de suflet, care le-a dat o veste minunatã românilor patrioþi. „P.R.M. intrã în cursa electoralã pentru PARLAMENTUL ROMÂNIEI“.

Felicitãri tuturor Filialelor P.R.M. din þarã, felicitãri conducerii de la Centru, a fost o muncã titanicã, dar am învins!

Sînt sigur cã de acolo, de Sus, dintr-o stea, VADIM e mîndru cã P.R.M. existã, trãieºte, iar un vlãstar de-al lui duce mai departe PARTIDUL ºi revista „ROMÂNIA MARE“. P.R.M. trãieºte! Revista „ROMÂNIA MARE“ trãieºte!

Felicitãri, domniºoarã LIDIA! Sã nu uiþi cã porþi numele VADIM, un nume iubit de foarte mulþi români, un nume care va intra în Istorie, cînd se va scrie ISTORIA adevãratã a României. Aici, la Suceava, ºi filiala noastrã P.R.M. a reuºit sã strîngã semnãturi pentru a depune lista cu candidaþii pentru Parlamentul României. Am avut piedici mari, contestaþii la adresa partidului, dar vrednica noastrã preºedintã nu s-a lãsat intimidatã, s-a luptat, în instanþã, ºi am cîºtigat. Avem deja oameni numiþi la toate secþiile de votare, sîntem invitaþi la posturile TV locale, în sfîrºit, ºi sucevenii au aflat cã P.R.M. trãieºte, luptã în continuare, iar d-na preºedintã Savetuca Ionesi, o luptãtoare adevãratã, este foarte cunoscutã în Suceava. Mã bucur mult pentru lovitura pe care au primit-o duºmanii Partidului România Mare, ei, care ºi-au dorit sã distrugã acest partid, dupã ce au vãzut cã nu l-au putut fura. Ei, care cîndva erau în fruntea partidului ºi se bãteau în piept cã sînt mari „naþionaliºti“. RUªINE! Cine sînt ei? Foºti peremiºti, care, datoritã lui Vadim ºi P.R.M. au ajuns senatori, deputaþi, primari, consilieri. S-au fãcut cunoscuþi datoritã acestui partid, iar de-a lungul anilor unii au fost daþi afarã chiar de preºedintele PRM, deoarece nu suferea lîngã el hoþii, mincinoºii, afaceriºtii ºi trãdãtorii. Normal, ei au devenit duºmanii lui Vadim ºi ai partidului. Unii au plecat la alte formaþiuni politice, alþii au dispãrut din politicã, iar unii dintre ei au început sã lupte pentru distrugerea P.R.M. Nu au reuºit sã fure acest partid, dar acum, plecaþi în alte „zãri“, au furat mesajul naþionalist. Spun ºi ei cã sînt naþionaliºti, luptã pentru þarã ºi popor, dar ei sînt un fel de cópii - originalul a fost VADIM, iar acum P.R.M. Atît timp cît ai demonstrat cã eºti hoþ, mincinos, profitor ºi trãdãtor nu poþi fi naþionalist. Lumea te ºtie, n-o poþi pãcãli. Ca sã fii PATRIOT adevãrat, trebuie sã te naºti PATRIOT, trebuie sã dovedeºti cã eºti patriot, sã demonstrezi cã

lupþi pentru dreptate ºi adevãr, pentru þarã, pentru popor, nu pentru interesele tale. E greu sã fii patriot, cînd inima ta urãºte, cînd inima ta e de vînzare, cînd îl urãºi pe aproapele tãu.

Nici Bunul Dumnezeu nu îi ajutã pe impostori, iar acesta-i motivul pentru care P.R.M. vieþuieºte, iar duºmanii s-au fãcut de rîs. Cine sînt eu sã-mi permit sã-i judec pe asemenea oameni? Din anul 1993, sînt membru P.R.M. ºi mã mîndresc cu asta. Îi cunosc pe toþi cei care au avut funcþii importante în partid, care au stat lîngã VADIM, îi cunosc pe cei buni ºi pe cei rãi. Îi cunosc pe adevãraþii naþionaliºti, ºi pe falºii naþionaliºti. Am dreptul sã le reamintesc cine au fost ºi cine sînt astãzi. Atunci cînd Partidul România Mare era pe val, era partid parlamentar (4 mandate), toþi erau alãturi de Vadim, le era bine, repet, erau deputaþi, senatori, unii chiar europarlamentari, erau mîndri cã fac parte din acest partid. Dupã ani de zile, cînd partidul nu mai avea forþa ºi puterea de altãdatã (datoritã unor trãdãtori din interiorul partidului), s-au supãrat pe Tribun.

El era vinovatul, el, care i-a fãcut oameni. Au dorit sã-l schimbe din funcþia de preºedinte, mulþi dintre ei se vedeau ºefi de partid. N-au reuºit, pentru cã un OM ca VADIM, un PATRIOT ca VADIM era greu de doborît. N-au reuºit pentru cã a fi ºef, a fi conducãtor e la fel cu a fi naþionalist: trebuie sã te naºti conducãtor, nu oricine poate fi astfel. Acest partid, P.R.M., nu ºi-a schimbat denumirea niciodatã, cum au fãcut alte partide (pentru a-ºi pierde urma). Pînã în anul 2015, a avut doar un singur preºedinte, pe vrednicul de pomenire CORNELIU VADIM TUDOR. P.R.M. este singurul partid naþionalist din þarã care luptã pentru dreptate ºi adevãr, demonstrînd prin fapte, de-a lungul anilor, de pe vremea cînd era partid parlamentar. Mã doare sufletul cînd scriu aceste rînduri despre acei oameni care reprezentau P.R.M., iar astãzi unii dintre ei luptã, prin tot felul de mijloace, sã distrugã acest partid. Ruºine sã le fie! Astãzi scriu despre un fost membru P.R.M., care era lîngã Vadim, avînd o funcþie importantã. El a devenit, între timp, duºmanul P.R.M. Dupã moartea lui VADIM, a încercat multe împreunã cu alþi colegi de-ai lui plecaþi din partid. Cine e omul? Rãspunde la numele de Ovidiu Danteº, locuieºte în Bucureºti, dar acum candideazã la Suceava, pe listele P.R.U. – Partidul România Umilitã. El se ocupã personal de alegerile de la Suceava, ºi a contactat mai mulþi membri P.R.M., reuºind sã-i pãcãleascã pe vreo doi dintre ei, minþind cã P.R.M. nu mai existã. La Bucureºti nu a avut loc

pe liste, a venit la Suceava, s-a pus pe primul loc la Camera Deputaþilor, supãrînd o serie de candidaþi din partid. Am fost ºi eu sunat la telefon de cãtre el ºi rugat sã vin alãturi de PRU. M-a îngrozit ce am aflat.

Vorbeam cu un fost membru P.R.M., pe care-l cunoºteam de ani de zile. Mi-a spus cum a dat el Partidul România Mare în judecatã, cum luptã el ca partidul sã disparã. L-am lãsat sã spunã totul, ca sã aflu cît mai multe, de la un fost „naþionalist“, care mi-a demonstrat ce caracter urît are. Ce ruºine! Un asemenea om sã ajungã în Parlamentul României?! Un cerºetor de voturi se umilea ºi îmi cerea ajutor. RUªINE!!!

I-am închis telefonul, eram cu ochii în lacrimi, ºi mi-am pus întrebarea: Oare cîþi Danteº mai existã în ÞARA mea? Aici, la Suceava, acest Danteº a depus contestaþie la BEJ împotriva P.R.M., cazul s-a judecat la TRIBUNAL, contestaþia fiind anulatã.

Mã întreb ºi îl întreb pe contestatarul Danteº de ce atîta urã, de ce atîta luptã pentru Putere, tocmai tu, „naþionalistule“?

Au mai plecat de-a lungul anilor oameni din P.R.M., dar ºi-au vãzut de treaba lor, de partidul lor, unii chiar vorbesc frumos la adresa P.R.M. Mulþi suceveni care au aflat cã aici, la Suceava, P.R.M. a fost contestat de un oarecare Danteº de la un alt partid, doresc sã-l cunoascã cînd va veni la Suceava în campanie sã-l urecheascã ºi sã-i spunã: „ªi tu, Danteº? (Brutus)“. De ce nu-þi vezi de partidul tãu ºi ai mereu grija P.R.M.? Te rog sã mergi la mormîntul lui VADIM, sã aprinzi o lumînare, ºi sã-i ceri iertare pentru tot rãul pe care l-ai fãcut. El te va ierta, a iertat pe mulþi ticãloºi din partid cînd trãia.

Poate din cauza unor asemenea oameni el astãzi e în mormînt. Danteº, Danteº, ai stat mulþi ani lîngã VADIM, dar nu ai învãþat nimic de la el, pentru cã nu ai avut un suflet curat. Sã þii minte aceste vorbe rostite de un român adevãrat: P.R.M. a fost fondat de doi mari patrioþi ºi oameni de culturã, CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU! P.R.M. are o vechime de peste 25 de ani ºi este singurul PARTID NAÞIONALIST din ROMÂNIA! Se va prezenta la alegeri cu candidaþi din rîndul românilor adevãraþi, cinstiþi ºi patrioþi.

Românii adevãraþi din toatã þara vor vota P.R.M., partid care luptã pentru oamenii necãjiþi, umiliþi ºi batjocoriþi de celelalte partide care au fost la Putere. Þara nu are nevoie de fel de fel de partide fãcute la comandã ºi pentru interese, þara are nevoie de români ºi patrioþi adevãraþi.

Dumneata, fostule „naþionalist“ Danteº, poþi spune asemenea vorbe despre partidul din care faci parte acum, partid ce are o vechime de cîteva luni?

Te salutã suceveanul Vasile Cerlincã, cel cu care ai vorbit la telefon, OMUL care a învãþat de la VADIM sã fie cinstit ºi drept, omul care nu este de vînzare.

Sînt membru P.R.M. de 23 de ani ºi mã mîndresc cu asta, ºi voi fi membru P.R.M. atît timp cît inima va bate în pieptul meu.

Sînt invidios pe dumneata, domnule Danteº, cã nu am pregãtirea ºi ºcoala dumitale, dar eu sînt sigur cã ºi dumneata eºti invidios pe mine cã nu ai inima mea.

Cu stimã ºi respect, VASILE CERLINCÃ, vicepreºedintele Organizaþiei judeþene P.R.M. Suceava

Popor Român, dragi moldoveni, vã aºtept la vot!

picure în suflet sentimentul cã noi sîntem înapoiaþi, cã nu putem evolua decît dacã cedãm acestei agresiuni propagandistice ºi uitãm de neam, de þarã ºi de sufletul românesc.

Este dureros sã vezi cum alte popoare îºi afirmã mîndria naþionalã, cum alcãtuiesc corul european ºi mondial de voci, cum stau la masa deciziilor ºi cum privesc spre þara noastrã cu urã ºi dispreþ.

De ce noi, românii, care avem o istorie mãreaþã, care avem confraþi inteligenþi ºi sclipitori, care am contribuit, de-a lungul secolelor, la arta ºi cultura mondialã, care am scris pagini de istorie în confruntãrile cu inamicii noºtri ºi ai Europei, sã nu putem spune, în acest moment, AJUNGE! AJUNGE! Ajunge sã fim transformaþi dintr-o þarã industrialã într-o piaþã de consum, ajunge cu imigraþia oamenilor tineri ºi valoroºi în þãrile bogate, ajunge cu falimentarea agriculturii, ajunge cu asistenþa medicalã precarã, ajunge cu scãderea calitãþii învãþãmîntului, ajunge cu promovarea intereselor strãine în vieþile ºi casele noastre.

A sosit timpul ca toþi cetãþenii acestei þãri sã îºi afirme propria identitate, sã aibã conºtiinþa cã nu sînt mai prejos ca alþii, sã-ºi aducã aminte de figurile mãreþe din istoria lor ºi sã-ºi ia soarta în propriile mîini. A sosit timpul ca Partidul România Mare, ca exponent al filonului românesc, sã ia în mîini guvernarea þãrii pentru a o încredinþa propriului popor cu demnitate, onoare ºi cinste!

A sosit timpul sã arãtãm lumii întregi cã România meritã un loc la masa învingãtorilor, cã România nu poate fi cãlcatã în picioare de oricine, cã România trebuie sã se afirme în rîndul naþiunilor mîndre ºi independente!

Nu vã cer decît un singur lucru: pe 11 decembrie, împreunã cu familiile dvs., sã mergeþi la urne ºi sã votaþi Partidul România Mare, singura forþã politicã cu adevãrat româneascã, dedicatã intereselor românilor, singura forþã care va aduce demnitatea ºi mîndria Poporului Român în atenþia lumii ºi singura forþã care va conduce România spre prosperitate ºi progres!

Vã mulþumesc ºi vã aºtept la vot!

OVIDIU CIOPRAGA

Partidul ºi revista „România Mare“ trãiesc!

- pentru cei care cred, sau au fost informaþi greºit cã PRM nu mai existã -

A venit timpul pentru România ca toþi acei care þin la pãmîntul strãmoºesc, la sufletul românesc, cei cu iubire de þarã ºi de neam, sã aibã, în sfîrºit, un cuvînt de spus în guvernarea þãrii. Mult prea multã vreme, interesele strãine au redus la tãcere opinia publicã cu ajutorul canalelor de propagandã agresive, care au transformat omul cu bun-simþ într-o masã amorfã de manevrã, gata oricînd sã spuna da celor mai fanteziste experimente sociale ºi economice, care au creat o atmosferã de nesuportat în scumpa noastrã þarã.

Prea des auzim cã sîntem victime ale globalizãrii, cã sîntem în satul planetar, cã datoria noastrã este sã muncim la transnaþionale, sã privim filmele strãine, sã consumãm mîncare contrafãcutã, adusã de aiurea, în timp ce copiii noºtri învaþã în frig, în ºcoli proaste, în timp ce pãrinþii ne mor fãrã asistenþã medicalã, în timp ce propaganda deºãnþatã privind societatea consumieristã ne intrã cu neruºinare în case, vrînd sã ne

Partidul România Mare, tribunã de DOCTRINA NAÞIONALÃ DOCTRINA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE Partidul România Mare este un partid care are toate atributele partidelor politice, în conformitate cu Constituþia României ºi legislaþia specificã, acþionînd cu mijloace democratice pentru atingerea obiectivelor cuprinse în programul sãu. Nici partidul nostru nu poate face abstracþie de adevãrul istoric, cã scopul politicii e preluarea puterii, iar scopul puterii e realizarea binelui cetãþeanului ºi al obºtii.

Documentele de bazã ale activitãþii Partidului România Mare sînt Statutul ºi Programul. Statutul ºi Programul Partidului România Mare reprezintã cadrul organizatoric, normele interne ºi, respectiv, obiectivele concrete ale partidului, obiective ce decurg din DOCTRINA NAÞIONALÃ - doctrina Partidului România Mare. În acord cu importanta tradiþie sociopoliticã a României, Partidul România Mare a fost conceput ºi acþioneazã ca o asociaþie liberã de cetãþeni, uniþi prin interese ºi idei comune, cu caracter creºtin, democratic ºi umanist.

Partidul România Mare are rãdãcini adînci în viaþa socialã a Þãrii, atît în planul economic, cît ºi în planul ideatic. Ceea ce particularizeazã Partidul România Mare în peisajul politic românesc este prezenþa primordialã a INTERESULUI NAÞIONAL în toate obiectivele, luãrile de poziþie ºi acþiunile partidului.

Doctrina Partidului România Mare are în vedere, concomitent, studierea, cunoaºterea ºi popularizarea marilor valori naþionale româneºti, a poziþiei Naþiunii Române în lume, identificare a relaþiilor ºi interdependenþelor în care este implicatã.

Doctrina Naþionalã este baza teoreticã ºi ideologicã a partidului nostru, fiind expresia sinteticã a existenþei multimilenare a românilor, avîndu-ºi izvoarele atît în religia creºtin-ortodoxã în care s-a format Poporul Român, cît ºi în ideile de libertate, dreptate ºi neatîrnare ale marilor figuri ale Neamului. Doctrina Naþionalã înmãnuncheazã credinþa, sentimentul de libertate ºi dreptate, dragostea pentru glia strãbunã ºi tradiþiile strãmoºeºti. Principiile ºi idealurile Doctrinei Naþionale se constituie într-un concept doctrinar modern, rezultat din altoirea pe tulpina naþionalã a unor valori ale doctrinelor social-democratã ºi creºtin-democratã.

BAZELE DOCTRINEI NAÞIONALE A PARTIDULUI ROMÂNIA MARE În conformitate cu obiectivele pe care ºi le-a propus încã de la înfiinþarea sa, în anul 1991, ºi pe care le-a urmãrit permanent, Partidul România Mare intenþioneazã sã cucereascã, pe cãile oferite de democraþie, puterea politicã necesarã pentru a guverna Þara. Caracteristicile esenþiale ale acþiunii politice a Partidului România Mare decurg din dragostea neþãrmuritã faþã de Patrie ºi Naþiunea Românã a întemeietorilor partidului, a tuturor membrilor ºi simpatizanþilor sãi. În consecinþã, acþiunea politicã a Partidului România Mare va fi destinatã permanent reconstrucþiei naþionale ºi sociale, descurajãrii tendinþelor - considerate de noi extrem de primejdioase de slãbire a autoritãþii statului democratic, de subminare a bazelor economice, sociale, morale, educaþionale ale Naþiunii Române, prin proliferarea dispreþului fãrã limite faþã de iniþiativa ºi munca cinstitã, faþã de talentul ºi spiritul creativ, care, singure, trebuie sã poatã justifica bunãstarea într-o societate bine rînduitã ºi bine condusã. Noi credem cu fermitate în comentariul marelui sociolog român Dimitrie Gusti, care, în 1922, afirma cã „Un partid de ordine ºi de autoritate poate fi ºi un partid de libertate“.

Partidul România Mare concepe „reconstrucþia naþionalã“ ca un proces care trebuie sã vizeze, în mod ideal, refacerea României Mari, respectiv readucerea la sînul Patriei a tuturor teritoriilor istorice româneºti rãpite în mod samavolnic. Adevãrul cã România are

de recãpãtat teritorii etern româneºti, care au fost rãpite în urma Pactului Ribbentrop - Molotov, între naziºti ºi bolºevici, este unul dintre motivele pentru care Naþionalismul Luminat trebuie sã mai aibã, încã vreme îndelungatã, dreptul de cetãþenie la poporul nostru. Pentru apropierea de acest ideal, Partidul România Mare are în vedere folosirea exclusivã a procedeelor democratice, a normelor de drept internaþional, a acþiunii politico-diplomatice sistematice, perseverente, documentate, fundamentate pe o perfectã cunoaºtere a istoriei Patriei ºi a umanitãþii. În acþiunea sa pentru atingerea idealului României Mari, partidul nostru va proceda pornind de la realitatea evidentã cã unirea tuturor românilor se va putea realiza numai în condiþiile unei evoluþii social-economice interne favorabile, la care situaþia României, marile calitãþi ale Neamului nostru ne dau dreptul sã aspirãm.

Deviza Partidului România Mare - „Unire în Belºug“ - este mult mai mult decît o simplã lozincã, este conºtiinþa fermã a datoriei unui partid, este expresia sinteticã a unui program politic. Preconizatã de Partidul România Mare sã se materializeze odatã pentru totdeauna, „Unirea cea Mare“ trebuie, în concepþia noastrã, pregãtitã cu asiduitate ºi în plan cultural, nu numai în plan economic, cu înþelepciune ºi tact, cu profunda înþelegere a mutaþiilor pe care decenii de asuprire, de deznaþionalizare, le-au produs asupra comunitãþilor de etnici români aflate în prezent în afara graniþelor Þãrii.

Partidul România Mare a identificat importanþa forþei de atracþie pe care o viaþã normalã, ordonatã, corectã, sub protecþia legii, o viaþã seninã, într-o ambianþã politico-economicã ºi culturalã destinsã, o poate avea pentru românii din afara graniþelor, în care dãinuie dragostea de Neam ºi care au nostalgia vetrei strãbune.

DOCTRINA NAÞIONALà DIRECÞIILE PRACTICE DE MANIFESTARE Pornind de la însuºirea concepþiei conform cãreia între realitatea socialã prezentã (înfãptuitã) ºi realitatea socialã viitoare (idealã) se desfãºoarã procesul de transformare a societãþii în acord cu idealul etic, Partidul România Mare ºi-a proiectat acþiunea politicã pentru realizarea unui progres multilateral, a unei democraþii avansate, care sã se armonizeze cu ansamblul celorlalte þãri ale lumii, toate acestea în interesul Þãrii ºi al Naþiunii. Avînd în vedere faptul cã doctrina politicã este, în fond, ansamblul de noþiuni care serveºte drept îndrumar pentru organizarea forþelor ºi stabilirea programelor partidelor, ºi doctrina Partidului România Mare va conduce la transpunerea corectã a ideilor ºi concepþiilor noastre politice, în politica internã ºi în politica externã, pe care le vom promova în procesul de guvernare.

Astfel, în conceperea Programului nostru, care conþine un mic sistem sociologic ºi un mare tratat etic, se are în vedere complexul de factori care defineºte societatea româneascã, pentru cã societatea se exprimã fenomenologic printr-o mulþime de activitãþi economice, juridice, politice, religioase, artistice.

Partidul România Mare îºi propune ca prin Doctrina Naþionalã sã acþioneze ca un catalizator pentru derularea unui program activ de solidaritatea naþionalã.

Acest program trebuie sã fie expresia voinþei naþionale.

POLITICA INTERNÃ Vizînd transformarea societãþii într-o societate a prosperitãþii ºi a echilibrului social, într-un stat de drept, Partidul România Mare evidenþiazã situaþia particularã a Naþiunii Române, formatã pe una dintre vetrele imemoriale ale civilizaþiei europene.

Recunoscînd necesitatea de a se respecta toate preceptele statului de drept în legãturã cu protecþia tuturor cetãþenilor, Partidul România Mare subliniazã necesitatea de a se recunoaºte ºi combate nocivitatea oricãror discriminãri. Noi susþinem cã toþi cetãþenii români trebuie sã fie egali în faþa legii ºi nimic nu trebuie sã confere privilegii unor minoritãþi. În concepþia noastrã, toþi cetãþenii Þãrii sînt datori sã o apere, sã o respecte ºi sã contribuie la propãºirea sa. Loialitatea faþã de România trebuie sã fie sacrã.

Pentru obþinerea unei adevãrate justiþii sociale, în concepþia noastrã, guvernanþii Þãrii trebuie sã trateze cu mare atenþie realizarea unui contract social care sã asigure o justã distribuire a bogãþiei Naþiunii, o efectivã protecþie socialã. Respectînd principiul proprietãþii ºi legile economiei de piaþã, Partidul România Mare are în vedere promovarea unor mãsuri eficiente de protecþie a producþiei naþionale, atît pe piaþa internã, cît ºi în confruntarea produselor româneºti în competiþia internaþionalã. Protecþia producþiei naþionale va avea în vedere baza materialã, forþa de muncã ºi producþia însãºi, dar ºi ocrotirea mãrfurilor româneºti în raport cu cele strãine, prin utilizarea tuturor pîrghiilor care stau la dispoziþia statului.

Partidul România Mare îºi propune sã determine o concepþie corectã despre corelaþia dintre munca ºi statutul social al cetãþeanului, repunînd munca, talentul ºi iniþiativa pe primul loc în preocuparea Naþiunii Române, ca determinante ale bunãstãrii membrilor societãþii. „Boala de care suferã societatea româneascã este lipsa de caractere“ - afirma, cu mîhnire, Nicolae lorga, dar o asemenea anomalie trebuie sã ia sfîrºit.

Nemunca, mijloacele ilicite de acumulare a valorilor, corupþia, criminalitatea economicã trebuie sã fie pedepsite ºi discreditate ferm în faþa societãþii, prin metode educative adecvate, de reinstaurare a unei moralitãþi asumate în mod unanim.

Partidul România Mare acordã, totodatã, o mare atenþie fãuririi civilizaþiei sãteºti moderne - dat fiind faptul, printre altele, cã satul este leagãnul Naþiunii Române ºi cã peste 50% dintre cetãþenii României trãiesc la þarã. Civilizaþia sãteascã are în Þara noastrã cel mai profund caracter naþional. În civilizaþia sãteascã se regãsesc cele mai mari realizãri ale geniului românesc, creaþii muzicale, literare, de artã plasticã, creaþii tehnice ingenioase, care nu înceteazã sã surprindã ºi sã entuziasmeze omenirea. Din civilizaþia satului românesc ºi-au tras izvoarele artiºti ºi savanþi cu care astãzi se mîndresc ºi alte culturi, ca fiind ai lor.

Partidul România Mare apreciazã cã strategia pentru înflorirea civilizaþiei sãteºti trebuie sã constituie o prioritate incontestabilã a Doctrinei Naþionale. Mai ales în condiþiile acestui sfîrºit de Secol ºi Mileniu, în care grija pentru ridicarea culturalã a mediului rural a încetat sã mai preocupe majoritatea forþelor politice ale Þãrii, iar dominanta pentru satele României este, din pãcate, pe toate planurile, cuvîntul „mizerie“.

Atîta vreme cît pentru români muzica naþionalã se identificã, în mare mãsurã, cu muzica þãrãneascã, portul naþional cu cel þãrãnesc, creaþia literarã naþionalã cu Balada Mioriþa, nici o forþã care se pretinde a fi naþionalã nu are dreptul sã neglijeze civilizaþia sãteascã. Partidul România Mare îºi propune ca, în procesul de guvernare a Þãrii, sã determine o judicioasã angrenare a satului în circuitul de valori materiale ºi spirituale din Þarã, pornind de la ideea cã trebuie sã se evite involuþia þãrãnimii române, cã trebuie sã se aloce mai mult din resursele naþionale pentru protecþia socialã ºi culturalã a satului. ªcoala sãteascã ºi Cãminul cultural trebuie sã fie, ºi pe viitor, alãturi de Biserica strãbunã, focare de culturã, de iradiere a spiritului patriotic naþional, izvoare de valori umane. În pofida convingerilor unor spirite elitiste, strãine de neamul nostru, de durerile ºi aspiraþiile sale, vigoarea

luptã a milioane de români patrioþi Naþiei rezidã încã, în mare mãsurã, în filonul curat, nealterat, al þãrãnimii româneºti.

Modern ºi pragmatic, Partidul România Mare nu se va cantona niciodatã într-un paseism idealist, dimpotrivã, el susþine necesitatea introducerii tehnologiilor de producþie agricolã avansate, a acordãrii de sprijin concret, în primul rînd financiar, pentru consolidarea gospodãriei agricole þãrãneºti, a fermei rentabile, a folosirii integrale ºi intensive a fondului funciar al Þãrii. Partidul va acþiona, totodatã, pentru pãstrarea tehnologiilor tradiþionale ale gospodãriei þãrãneºti, pentru organizarea ºi menþinerea unor muzee locale, pentru înregistrarea în sisteme multimedia a creaþiilor artistice þãrãneºti, a arhitecturii specifice.

Conºtient de rolul politicii financiare ºi fiscale în dezvoltarea întregii societãþii bazate pe economia socialã de piaþã, Partidul România Mare va lua în consideraþie, cu toatã atenþia, acumulãrile de date specifice provenind din Þãrile cu mare experienþã în domeniul financiar-bancar, procedînd, însã, cu discernãmînt în angajarea de credite, respingînd îndatorarea inutilã a Þãrii. Este o datorie patrioticã, de primã urgenþã, ca populaþia sã fie informatã sistematic cu privire la gestionarea ºi utilizarea împrumuturilor externe. În cadrul Doctrinei Naþionale, Partidul România Mare pune înaintea oricãrei raþiuni politicianiste sau oportuniste adevãratul Interes Naþional, cel care aduce beneficii Þãrii în perspectivã, evitîndu-se ipotecarea resurselor materiale ºi umane pe termen lung ºi transferarea responsabilitãþilor ºi eforturilor cãtre generaþiile viitoare. În Doctrina Naþionalã a Partidul România Mare, un loc important îl deþine grija pentru o protecþie socialã eficientã, fãrã de care populaþia Þãrii este atacatã în însãºi fibra sa biologicã. Prin toate mijloacele care îi vor sta la dispoziþie, în timpul guvernãrii sau pe care ºi le va crea, Partidul va rezolva, în mod optim, în temeiul moralei creºtine, problema copiilor strãzii, a cerºetorilor, a semenilor fãrã adãpost, pentru cã aceastã problemã este o patã pe obrazul Naþiunii, ºi o guvernare va fi veºnic condamnatã de Istorie dacã nu se va apleca asupra dezmoºteniþilor sorþii. Þinînd cont de faptul cã demnitatea naþionalã a fost afectatã, în cea mai mare mãsurã, de popularizarea, cu obstinaþie, în exterior, a imaginii dezolante a sãracilor noºtri, Partidul România Mare va utiliza toate fondurile disponibilizate sau realizate prin confiscarea marilor averi obþinute fraudulos, pentru crearea bazei materiale de susþinere a copiilor ºi bãtrînilor nevoiaºi, a tuturor cetãþenilor lipsiþi de resurse. În paralel cu mãsurile de urgenþã, se vor pune în aplicare mãsurile strategice capabile sã lichideze, într-o manierã civilizatã ºi umanã, problema pînã la sfîrºitul acestui Secol. Îngrijindu-ne de bãtrîni - ne respectãm trecutul. Îngrijindu-ne de copii - ne asigurãm viitorul.

POLITICA EXTERNà În problematica deosebit de complexã a relaþiilor internaþionale ale Þãrii, Doctrina Naþionalã a Partidului România Mare porneºte de la realitatea incontestabilã cã Þara noastrã este o componentã a lumii contemporane, în care trebuie sã joace un rol pozitiv ºi activ. În acelaºi timp, noi concepem totalitatea raporturilor noastre prin prisma aceluiaºi etern Interes Naþional. Aceastã chestiune reprezintã Steaua Polarã a Doctrinei Naþionale. Datã fiind concepþia noastrã conform cãreia Naþiunea, departe de a-ºi fi epuizat resursele de progres ºi de a-ºi fi terminat rolul istoric, îºi va pune ºi în viitor amprenta asupra configuraþiei politico-geografice a Umanitãþii, Partidul România Mare va susþine ºi în continuare necesitatea existenþei statelor naþionale, opunîndu-se argumentat unor teorii ireale despre „spiritualizarea“ sau „transparenþa“ graniþelor, sau despre „Europa regiunilor“.

Faþã de procesul de integrare a României în structurile Euro-Atlantice, Doctrina Naþionalã a Partidului România Mare se pronunþã favorabil. Vom milita activ împotriva tuturor forþelor care încearcã sã izoleze România de concertul mondial de valori, în

care i-a fost locul dintotdeauna. Pentru eficienþa acestei integrãri, care se cere a fi înþeleasã ºi asumatã de milioane de români, solicitãm respectarea de cãtre organismele internaþionale a demnitãþii ºi tradiþiilor poporului nostru, deziderat fãrã de care chiar fundamentele democraþiei moderne pot fi periclitate. Pe deplin conºtienþi de costurile unei asemenea integrãri, ne exprimãm convingerea cã aceasta nu va afecta negativ unitatea naþionalã ºi nivelul de trai al populaþiei României, dimpotrivã, va reprezenta un factor de progres. Noi pornim de la premisa absolut realistã cã în aceeaºi mãsurã în care România are nevoie de structurile euroatlantice pentru garantarea securitãþii sale, ºi aceste structuri au nevoie de România, datoritã poziþiei geo-strategice exemplare ºi a puternicului potenþial, uman ºi material. În spiritul acestor adevãruri, conducerea Partidului România Mare a semnat Documentul de la Snagov, în iunie 1995, pe care ºi-l asumã în continuare. Aºadar, nu vom accepta sã fim trataþi ca o Þarã de categoria a doua, ci ca o Þarã cu drepturi ºi îndatoriri egale.

ÎNVÃÞÃMÎNTUL ªI POLITICA CULTURAL-ªTIINÞIFICÃ Partidul România Mare concepe domeniile învãþãmîntului ºi culturii ca fiind de cea mai mare importanþã pentru viitorul unei naþiuni. Considerãm cã educaþia patrioticã, în spirit naþional, trebuie sã înceapã de la cele mai fragede vîrste, cã aceastã educaþie trebuie sã cuprindã, necondiþionat, Cultul Patriei, promovarea valorilor naþionale, cunoaºterea istoriei, formarea caracterelor ºi a personalitãþilor în spiritul cinstei ºi al muncii. Partidul România Mare apreciazã cã educaþia în conformitate cu respectul pentru valorile universale, pentru creaþiile altor popoare, trebuie sã completeze educaþia de bazã, în spirit naþional. Mîndria de a fi român, de a face parte dintr-un popor atît de talentat ºi plin de calitãþi, conºtiinþa necesitãþii de a se edifica un viitor fericit ºi prosper Naþiunii Române, trebuie sã fie induse tinerei generaþii ºi ocrotite ca niºte plante rare.

Partidul România Mare înþelege cultura ca pe un domeniu extrem de important de manifestare a personalitãþii umane, o activitate care pune în valoare cele mai reuºite exemplare ale umanitãþii, pentru înfrumuseþarea vieþii în familie ºi în colectivitate. În ceea ce-i priveºte pe români, calitãþile native trebuie sã gãseascã condiþii materiale pe mãsura geniului poporului, iar condiþiile materiale ºi organizatorice asigurate trebuie sã preîntîmpine, pe de o parte, emigrarea marilor valori, pe de alta, degradarea artei ºi culturii autentic româneºti, prin manifestãri decadente ºi poluarea folclorului.

Strîns legatã de rezultatele procesului educaþional, activitatea ºtiinþificã, în optica Partidului România Mare, trebuia sã se bucure de o atenþie majorã, pornindu-se de la realitatea cã naþiunile - deci ºi Naþiunea Românã - progreseazã în special datoritã descoperirilor ºtiinþifice ºi a noilor tehnologii. În epoca actualã, dacã nu vom participa cu fruntea sus, cu aplomb ºi cu drepturi egale la „rãzboiul informaþional“, riscãm sã rãmînem în urmã faþã de imperativele progresului.

Partidul România Mare, prin Doctrina Naþionalã, va acþiona ca, pe viitor, sã fie exclusã apariþia unor situaþii în care prioritãþi mondiale româneºti în domeniul ºtiinþific sã fie batjocorite sau ignorate la noi în Þarã, ori însuºite de sistemele posesive ale altor þãri, cum s-a întîmplat în trecut cu ªtefan Odobleja, care a formulat principiile Ciberneticii, cu dr. Nicolae Paulescu, descoperitorul Insulinei, sau cu fizicianul ªtefan Procopiu, descoperitorul Magnetronului, invenþii ºi descoperiri pentru care alþi cercetãtori au primit Premiul Nobel.

A venit timpul ca geniul nativ al Poporului Român sã lucreze plenar, cu maximã eficienþã, pentru propãºirea Þãrii noastre - numai astfel vom fi respectaþi în lumea largã. Pentru cã „migraþia popoarelor“, încheiatã ca proces istoric acum aproape 1.000 de ani, nu trebuie sã fie înlocuitã cu „migraþia valorilor“.

ARMATA ªI SIGURANÞA NAÞIONALÃ Partidul România Mare concepe Armata ºi structurile speciale de apãrare naþionalã drept domenii esenþiale pentru existenþa României ca stat suveran ºi independent. Doctrina Naþionalã a partidului nostru susþine cã Armata Þãrii ºi structurile speciale de apãrare naþionalã sînt formaþiuni care aparþin Naþiunii, cã ele sînt în serviciul Þãrii, cã au datoria sfîntã sã protejeze necondiþionat, la ordin, teritoriul, patrimoniul naþional, viaþa ºi liniºtea locuitorilor întregii Þãri. Pentru aceste structuri nu poate exista raþiune externã superioarã care sã le opreascã din executarea ordinelor. Doctrina Militarã a României trebuie sã exprime pe mai departe dragostea de Þarã, devotamentul neþãrmurit faþã de popor ºi cultul glorioaselor fapte ale Armatei de-a lungul istoriei. Nici o raþiune politicã sau diplomaticã nu poate transforma glorioasa noastrã Oºtire într-o armatã de mercenari.

CONCLUZII Doctrina Naþionalã vine din Istorie ºi merge în Istorie. Ea reprezintã cu mult mai mult decît fiecare doctrinã consideratã clasicã: liberalã, conservatoare, creºtin-democratã, social-democratã, corporatistã ºi altele. Doctrina Naþionalã poate trãi ºi fãrã ele, dar acestea nu pot fi viabile în rîndul populaþiei, dacã nu au ºi elemente ale Doctrinei Naþionale.

Spre deosebire de toate celelalte doctrine, Doctrina Naþionalã e inconfundabilã ºi poate fi recunoscutã cu uºurinþã. Ea nu poate trece drept altceva, decît ceea ce este cu adevãrat. Într-o lume în continuã prefacere, de la începutul Secolului XX ºi pînã acum - o perioadã zbuciumatã în care s-au confruntat, s-au compromis, s-au nãruit ºi au fost uitate atîtea programe ºi ideologii - Doctrina Naþionalã nu numai cã a supravieþuit, dar a ieºit întãritã ºi proaspãtã, aºa cum sînt înseºi popoarele care au o misiune pe Pãmînt. Pentru cã ea este, vorba lui Nicolae lorga, „mîntuitoare“, în materie de teorie politicã, Doctrina Naþionalã e Alfa ºi Omega, e refugiul tuturor mulþimilor care cred cu tãrie cã Patriile nu pot ºi nu trebuie sã fie ºterse de pe hartã. Vom fi universali, exact în mãsura în care sîntem români.

Aproape în mod involuntar, fãuritorii ºi votanþii Constituþiei României, din 1991, au inclus în legea Fundamentalã a Þãrii însãºi esenþa sau rãdãcina Doctrinei Naþionale - e vorba despre Articolul 1: „România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil“. Doctrina Naþionalã este fundamentatã pe principiile moralei creºtine, ale Decalogului biblic ºi, ca atare, respinge orice expresie sau manifestare de intoleranþã, xenofobie, ºovinism, segregaþionism, izolaþionism ºi extremism. Fiind o oglindã teoreticã a Naþiunii, ea nu poate fi altfel decît e Naþiunea însãºi: generoasã, creativã, vitalã.

Cine se teme de Doctrina Naþionalã? Numai acea Reacþiune veche de cînd lumea, care unelteºte la jefuirea, vlãguirea ºi dispariþia neamurilor. „Þineþi cu poporul, toþi, ca sã nu vã rãtãciþi!“ - grãia Tribunul Simion Bãrnuþiu, în anul crucial 1848, din mãnunchiul cãruia se desfac razele României Mari. Prin însãºi longevitatea sa multisecularã, Doctrina Naþionalã veºtejeºte ipocrizia ºi spiritul îngust, limitat, al atîtor aventurieri politici, care pun interesul personal sau de grup mai presus de Interesul Obºtesc.

Eroarea cea mai mare a majoritãþii politicienilor, de la noi, ºi de aiurea, este aceea cã ei cred cã sînt predestinaþi sã lumineze poporul, cînd, în realitate, toþi sîntem datori sã învãþãm de la popor, zi de zi, bunul-simþ, mãsura în lucruri, înþelepciunea, cinstea primordialã, devotamentul total faþã de tot ce e nobil ºi frumos. Are Poporul Român o misiune pe lume, ori el a fost creat de Dumnezeu întîmplãtor? Rãspunsul îl poate da numai Doctrina Naþionalã: da, sîntem un Popor Mesianic (însãrcinat cu o menire), iar misiunea noastrã este aceea de a reprezenta o punte vie la marea rãspîntie a drumurilor Nord-Sud, Est-Vest, pentru edificarea unei lumi a Pãcii, Concordiei ºi Bucuriei de a trãi.

Pag. a 14-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

Frica – factorul de stabilitate Criza economicã revine, zona euro este în pericol. Priveºti la TV, asculþi la radio, mai citeºti un ziar. E clar – vine sfîrºitul economic al lumii. Trebuie sã ne pregãtim, sã ne strîngem toþi boii acasã ºi sã aºteptãm miºcãrile, revoltele ºi foametea. Salariile celor care vor mai fi se vor reduce, companiile se duc în cap, banii se epuizeazã, statele se pregãtesc de rãzboi. Tot economic. Ba nu, o voce importantã, de la FMI sau BNR, vine sã ne liniºteascã de tot: o sã fie chiar armat, pentru cã în ultimii 200 de ani, dezechilibrele economiei mondiale s-au rezolvat prin rãzboi armat. Deci, mergeþi sã vã puneþi ºi mãºtile de gaze, se vor arunca noi fumigene, iar mintea, ºi aºa destul de încordatã a omului, va fi din nou aspiratã în vîrtejul fricii. Sã ne pregãtim, aºadar, de un mic cataclism în urmãtorii 10 ani.

Toþi privesc chiorîº la China, pentru cã a devenit cel mai mare creditor al SUA, iar cei aproape 1,4 miliarde de oameni au salvat, sau doresc sã salveze, omenirea, cel puþin din punct de vedere economic. SUA, singura supraputere a lumii, nu este foarte fericitã de ceea ce se întîmplã, mai ales pentru cã, pe lîngã a credita, China a început sã se înarmeze. Poate nu o face în aceeaºi manierã precum SUA sau Rusia, dar nu stã rãu la capitolul dotare militarã.

Are ºi arme nucleare, ºi, dacã stai sã te gîndeºti bine, orice om normal la cap ar rãmîne mai curînd dator o perioadã, decît sã apese pe butonul roºu. Este adevãrat cã acest mic amãnunt a scãpat analiºtilor economici ºi militari, care tot apar pe sticlã. Ei vor sînge ºi sã bage frica în oase celor care le aspirã, fãrã sã gîndeascã, cuvintele.

Analiºtii economici vor fi, în curînd, eclipsaþi de analiºtii militari ºi de corespondenþii de rãzboi. Ei vor povesti live noile conflicte ºi ne vor arãta, în fiecare clipã, situaþia banilor ºi cum se plimbã ei prin conturile þãrilor combatante. Este o pîine de mîncat, iar cei care au ºomat vor sã recupereze terenul pierdut. Ei vor rãzboi!

Datul cu pãrerea este foarte miºto într-o lume în care mass-media este la putere.

Tuºeºti în Australia ºi eschimosul este bãtut pe spate. Te împiedici în Piaþa Roºie

ºi riºti sã fii vedetã la Buenos Aires.

Lumea a devenit un organism viu, reþeaua informaþiilor trece prin noi în fiecare zi ºi ascultãm cum fel ºi fel de guru economici vin sã ne lumineze sau, dimpotrivã, sã ne adînceascã ºi mai mult în ceaþã. Vorbesc cu largheþe de rãzboaie armate, vor musai sînge pe stradã ºi, privind important în ochiul camerei, ne anunþã cã apocalipsa euro este la uºã, imediat în spatele tornadei dolar.

Ca om normal ºi cu copii acasã, te întrebi încotro sã o iei ca sã nu fii ajuns de alte probleme. Poate cã pleci la þarã, sã trãieºti din mica gospodãrie lãsatã de izbeliºte acum 40 de ani, cînd ai plecat la oraº.

Poate cã nu ai unde sã fugi, ºi vei merge la slujbã în continuare, gîndind cã totul este efemer în viaþã. Gîndeºti cã din atîta lume pe acest pãmînt nu o sã cadã bomba financiarã, sau cu napalm, chiar la tine în curte.

Chiar poþi sã zîmbeºti ºi sã te încurajezi cã nu ai tu norocul ãsta. Nu ai cîºtigat niciodatã la Loto, de ce sã-þi pice þie acum pleaºca? ªi ca om de rînd, ca om cinstit, ca om care îºi ocupã timpul cu viaþa, simþi cã o stare nefireascã de fricã a pus stãpînire pe tine, însã o þii bine camuflatã. Ba chiar poþi sã ºi bravezi cu ea, sã o terfeleºti prin bãºcãlie, sã te prefaci cã nu þi-ar fi teamã.

Dar, de fapt, îþi este. Te gîndeºti cã mîine o sã fii concediat, sau, mai rãu, afacerea ta se duce. Priveºti la cei din Guvern, acei politicieni lacomi care te-au adus în starea asta ºi undeva, în adîncul sufletului, ºtii cã ei sînt de vinã pentru cã þara s-a dus de rîpã. Undeva în sufletul tãu ºtii cã, fie la Bucureºti, fie la Bruxellles, fie la Moscova sau la Atena, undeva, niºte politicieni au decis ca þie sã-þi fie rãu, s-au lãcomit ºi acum dau vina pe tine sau pe crizã, pentru cã vine cînd nu te aºtepþi. Ei au vaporaº pe lac ºi elicopter în curte, ei au ghiuluri ºi amante noi. Tu ai multe griji ºi o foarte frumoasã lipsã de perspectivã. Dar pleci capul ºi spui cã nimic nu se mai poate schimba, iar ei exact asta îºi doresc sã ºtie de la tine.

Ei ºtiu cã deja frica ta este prea mare ºi, la adãpostul ei, îºi vor bea dimineaþa liniºtiþi cafeaua.

TANO

Mîndru cã sînt PRM-ist

* 1982-2001 – profesor militar la Centrul de Instruire pentru Infanterie ºi Vînãtori de Munte „Constantin Brâncoveanu“, Fãgãraº; * Cursuri efectuate: - de pregãtire psihiopedagogicã; post universitar de limba rusã; post universitar de informaþii; * În anul 2001, am fost trecut în rezervã cu gradul de colonel; * Cititor pasionat al revistelor „România Mare“ ºi „Politica“, precum ºi al ziarului „Tricolorul“, încã de la apariþia acestora; * Simpatizant al PRM din 1991; * Activitãþi de partid: * 2003, am devenit membru PRM; * 2003-2005 – secretar de partid; * 2005-2008 – vicepreºedinte; * 2008 ºi pînã în prezent – preºedinte al Filialei Municipale Fãgãraº a PRM; * 2005 – participant la al IV-lea Congres; * Cu prilejul a 15 ani de la fondarea PRM, la data de 17 iunie 2006, am primit din partea lui Corneliu Vadim Tudor „Diploma Jubiliarã PRM“, cu semnãtura acestuia, de care sînt foarte mîndru.

Colonel (r) Gheorghe Serendac * Data ºi locul naºterii: 1 septembrie 1946, Municipiul Vaslui, jud. Vaslui; * Studii ºi funcþii: * 1960-1964 - elev al Colegiului Naþional „ªtefan cel Mare“, Cîmpulung Moldovenesc, jud. Suceava; * 1964-1968 – student militar al Academiei Forþelor Terestre „Nicolae Bãlcescu“, Sibiu; * 1968 – ofiþer cu gradul de locotenent, promoþia august 1968; * 1968-1969 – comandant de pluton militari în termen, Caransebeº; * 1969-1976 – comandant de pluton ºi de companie studenþi militari în Academia Forþelor Terestre „N. Bãlcescu“, Sibiu; * 1976-1978 - student la Universitatea Naþionalã de Apãrare „Carol I“; * 1978-1982 – comandant de batalion elevi ai C.N.M. „ªtefan cel Mare“, Cîmpulung Moldovenesc;

SENAT $ Bucureºti ADRIAN POPESCU $ Alba SÂRB VALER IOAN $ Arad BOLDIª VIOREL $ Argeº JINGA Gheorghe $ Bacãu SÎRBU ALEX-IULIA $ Bihor PARASCHIV DUMITRU $ Bistriþa-Nãsãud ZARà LUCIAN-VALERIAN $ Botoºani BOLEA MARIA $ Braºov VASILESCU VALENTIN $ Brãila ILIE MARIAN $ Buzãu POPOIU FÃNEL $ Caraº-Severin ALMêAN NICOLAE $ Cluj ROMAN NICOLAE $ Constanþa STAN MARIOARA $ Dîmboviþa MITITELU MARIA $ Dolj DÃBULEANU ION $ Galaþi IFRIM VANGHELE $ Giurgiu PITULICE VIORELA $ Gorj ÞIGÃREANU ION DANIEL $ Harghita OÞOI CORNEL $ Hunedoara MINCEA MIRCEA-NICOLAE $ Iaºi CIOPRAGA OVIDIU $ Mehedinþi IANCU MARIN $ Mureº NICOARà IOAN $ Neamþ NISTOR STEJÃREL DUMITRU $ Olt BURDA PETRE $ Prahova GIUGULA MIHAI DORU $ Satu Mare BUMB DANIEL-IOAN $ Sibiu MATEA ILIE DAN $ Suceava BÃDÃLUÞà VASILE $ Teleorman CONSTANTIN COJOCARU $ Timiº MORARIU DANIEL $ Tulcea BUNDUC GHEORGHE $ Vaslui COTOC VASILE $ Vîlcea FLORIN ZAMFIRESCU $ Vrancea ANTON STAN

CAMERA DEPUTAÞILOR $ Bucureºti LIDIA VADIM TUDOR $ Alba SIMA DOMNINCA MONICA $ Arad FOLEA CORNELIU RAUL $ Argeº PASCU ELENA $ Bacãu HERCIU MARINEL $ Bihor AVRAMESCU NICUªOR $ Bistriþa-Nãsãud ZARÃ IOAN-ªTEFAN $ Botoºani APETREI VALERIU $ Braºov CARCHELAN VASEA $ Brãila RÃUREANU ADRIAN CORNELIU $ Buzãu BUGA-SFINTEª VASILICÃEDMOND $ Caraº Severin ONESCU ELENA DELIA $ Cãlãraºi NOVAC ªTEFAN $ Cluj BRUDAªCU DAN $ Constanþa COMÃNICI RADU $ Dîmboviþa VOICU CONSTANTIN $ Dolj BRÃBIESCU ªTEFANIA DANIELA $ Galaþi ASOFRONIE CONSTANTIN $ Giurgiu MUªETOIU DAN $ Gorj MUTAFELA GHEORGHEDANIEL $ Harghita VLAD CORNELA DIANA $ Hunedoara ANDRONACHE EMANOEL $ Iaºi TÃTARU CONSTANTIN $ Mehedinþi BODEA NECULINA $ Mureº DOROBANÞU CRISTIAN IOAN $ Neamþ COBÃLEANU MARIUS NICOLAE $ Olt POPA VASILE $ Prahova BARBÃLATÃ CLAUDIU GABRIEL $ Satu Mare POP DENIS-IONEL $ Sibiu AMZA CONSTANTIN $ Suceava IONESI SAVETA $ Teleorman AVRÃMUÞÃ CEZAR-CÃTÃLIN $ Timiº PAVEL NICU $ Tulcea FLORIN BÃDINICI $ Vaslui BOTEZATU VASILE $ Vîlcea RÃDESCU GHEORGHE $ Vrancea HRISTEA CAMELIA

Pag. a 15-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Copiii României, operaþi din mila publicului (2) ªansa la viaþã a lui Bogdan a venit de la asistentul social Dana Prescurea, care s-a zbãtut ca bãiatul sã fie operat, ajungînd într-un final la Cãtãlina Costache, directorul executiv al Fundaþiei Polisano, care a reuºit, cu ajutorul unor sponsori inimoºi, sã-i vindece inima micuþului, într-o clinicã privatã. „Am cerut sprijin peste tot.

Starea lui era gravã, foarte gravã, nimeni nu ne-a bãgat în seamã. I-am scris doamnei Costache ºi, în douã ore, mi-a rãspuns. Nu mi-a venit sã cred cînd am vãzut ce repede s-au miºcat lucrurile”, spune asistentul social.

Bogdan a fost operat la începutul acestui an, într-o clinicã privatã, iar în prezent este complet vindecat.

Operatã la ºapte ani de la diagnosticarea bolii Andra Ioana Drumaº are 8 ani, din care ºapte a aºteptat intervenþia chirurgicalã care sã-i facã inima bine. A fost operatã la un an, însã afecþiunea ei necesita o nouã intervenþie. Inima s-a „lipit” de stern, astfel cã reintervenþia presupunea multe riscuri. Nici pentru ea Statul Român nu a gãsit fonduri pentru a-i deconta operaþia pe inimã. Aºteptarea Andrei a însemnat imobilizarea într-un scaun cu rotile, pentru cã nu avea voie sub nici o formã sã facã efort. Provenitã dintr-o familie aflatã în imposibilitatea de a plãti intervenþia, ºansa la viaþa a micuþei a venit tot din mediul privat, din mila sponsorilor. „Înainte

mergeam la ºcoalã în scaun cu rotile. Dacã nu era doamna Cãtãlina, eu nu mai stãteam în faþa voastrã acum.

Vreau sã cresc sãnãtoasã ºi sã mã fac poliþistã, ca sã ajut alþi oameni. Cînd eram bolnavã, nu puteam nici sã mã joc. Acum, viaþa mea e foarte frumoasã ºi am mulþi prieteni la ºcoalã”, povesteºte bucuroasã Andra Ioana Drumaº.

Nici jumãtate din copiii cu malformaþii cardiace nu ajung sã se trateze Anual, în România se nasc aproximativ 1.500 de copii cu boli grave de inimã, iar din cauza sumelor mici decontate pentru aceste operaþii de Casa de Sãnãtate, a lipsei resursei umane, a lipsei unor medicamente necesare unor astfel de intervenþii, aproape jumãtate din cazuri sînt refuzate pentru intervenþiile chirurgicale.

Doar 300 dintre aceºti copii ajung sã fie operaþi în centrele specializate din Tîrgu Mureº sau Cluj-Napoca. Alþi 200 reuºesc sã ajungã în clinici ori spitale din strãinãtate, iar operaþiile sînt decontate de stat în baza formularului E12. Încã 100 din aceºti copii au ºansa de a se opera pe banii pãrinþilor sau din donaþii. „Într-un an operãm circa 60 de copii nou-nãscuþi cu malformaþii grave. Avem bani doar pentru acest numãr. Încã pe atîþia sîntem nevoiþi sã-i refuzãm în fiecare an, din cauza lipsei fondurilor asigurate. Sînt copii care sînt trimiºi prin transfer de la alte unitãþi medicale, dar pe care nu-i putem opera. În România s-ar putea rezolva toate cazurile de afecþiuni cardiace, atît la adulþi, cît ºi la copii, cu condiþia ca statul sã se implice în sprijinirea financia-

rã a acestor intervenþii”, spune dr. Horaþiu Suciu, ºeful Clinicii de Chirurgie Cardiovascularã de la Tîrgu Mureº.

Clincile private româneºti - zero bani de la Casã Prof.dr. Victor S. Costache, preºedintele Comisiei de chirurgie cardiovascularã a Ministerului Sãnãtãþii, spune despre formularul E12 cã ar fi unul abuziv, fiind prevãzut pentru intervenþii care nu se pot realiza în þara de origine. Casa de Sãnãtate din România preferã sã deconteze operaþiile, mult mai scumpe, efectuate la spitale private din strãinãtate, la care nu toþi au acces din cauza fondurilor limitate, în timp ce multe dintre aceste intervenþii s-ar putea realiza la clinicile private din þarã, la costuri mult mai mici. „Datoriile pe care le înregistreazã România sînt cauzate de modul abuziv în care e folosit acest formular”, spune prof.dr. Victor Costache. „Din punctul de vedere al numãrului de intervenþii, la o populaþie ca aceea a României, ar trebui sã se efecteze aproximativ 15.000 de intervenþii chirurgicale, dar se efectueazã undeva în jur de 4.500, este în continuare nevoie de un numãr mare de intervenþii pentru a ajunge la nivelul dorit. Acest numãr de 10.000 de pacienþi nu este doar o cifrã, care poate sã parã mare sau micã, este vorba de niºte pacienþi care nu au acces la aceste tratamente. Este vorba de pacienþi care decedeazã prin insuficienþã cardiacã, sau alte afecþiuni cardiace, într-un an.

Pentru asta trebuie sã existe o strategie naþionalã, care sã rezulte în urma unei analize foarte serioase”, spune prof.dr. Horaþiu Suciu, ºeful Clinicii de Chirurgie Cardiovascularã din Institutul pentru Boli Cardiovasculare ºi Transplant Tîrgu Mureº. (va urma) GEORGIANA IONIÞÃ

„Dacian Cioloº fusese verificat ºi rãsverificat, ºi trecuse cu brio toate examenele. Se dovedise un vajnic internaþionalist, adicã o persoanã care pune deasupra intereselor þãrii sale, cu scrupulozitate ºi întotdeauna, interesele impuse de cãtre cei ce conduc UE, ca reprezentînd „interesele europene”.

Proba de foc a fost datã în calitate de comisar al CE pentru agriculturã. În aceastã calitate, nu a venit din neant.

Fusese ministru al Agriculturii în România, în cea mai înneguratã perioadã din istoria postdecembristã a þãrii pentru acest sector nãpãstuit. A fost perioada depopulãrii maxime a satului românesc. A fost perioada apogeului pîrlogirii pãmînturilor agricole. A fost perioada în care, cu contribuþia ministrului de resort, prin lipsa de mãsuri sau prin mãsuri greºite, au luat-o razna importurile agroalimentare, consolidîndu-se poziþia României de importator net alimentar, anomalie pentru o þarã ce trecea drept agricolã. ªi, în sfîrºit, a fost, poate înainte de toate, perioada în care victima – respectiv þãranul român – a fost propulsatã în postura de vinovat de serviciu, ca neplãtitor de taxe, dar beneficiar de ajutoare sociale, pentru situarea þãrii în coada cozilor la productivitatea muncii ºi în fruntea frunþilor la capitolul sãrãcie ºi necivilizaþie. Era o carte de vizitã aiuritoare pentru un „ministru al Agriculturii“ CE.

Dar corifeii de la Berlin-Paris-Bruxelles vedeau mai departe decît vedeam noi, gînditorii de rînd. Tocmai vulnerabilitãþile puteau constitui atu-ul decisiv, ºi personajul în cauzã a devenit cel cãutat, întrucît putea face exact ceea ce i se spunea, fãrã sã întrebe ºi sã aibã pãreri. ªi, în contextul specific al schimbãrii echipei Comisiei de la Bruxelles ºi al noii politici agricole ce trebuia inevitabil promovatã ºi derulatã faþã de trecut, în urma valului de intrãri de agricultori din Est, Dacian Cioloº a fost de atunci alegerea potrivitã. Tocmai un „ales“ din Est avea sã ducã la îndeplinire sarcina reformãrii politicii agricole a UE, care sã prezerve interesele Vestului, punînd cãluº intereselor Estului.

Subvenþionarea nesustenabilã a producãtorilor ºi exportatorilor agricoli din UE nu mai putea continua cu noul aport masiv de producãtori ºi exportatori din Est. România avea o poziþionare aproape nesperat de nimeritã pentru Vest: era singura din Est care importa apocaliptic mai mult decît exporta produse agroalimentare, ºi era de ajuns de a se subþia importanþa factorului uman ºi de a se întãri importanþa factorului producþie în noua politicã agricolã comunitarã, pentru ca România sã nu prezinte nici un pericol.

Franþa, beneficiarul principal al politicii agricole comunitare, a gãsit în Cioloº instrumentul ideal de a-ºi promova

în continuare propriile interese, de data aceasta, cu mîna altcuiva. A devenit susþinãtorul cu greutate al candidatului Cioloº pentru funcþia de comisar agricol european. De la Bucureºti l-a susþinut fãrã ezitare preºedintele Traian Bãsescu, susþinere în care nu ºtim cît a cîntãrit aprecierea faþã de profesionismul lui Dacian Cioloº, dar în care existã ºi o notã extraprofesionalã. În lupta sa cu rivalii politici de la Bucureºti, Traian Bãsescu a primit un sprijin substanþial din partea lui Dacian Cioloº. Acesta a acceptat sã implice Ministerul Agriculturii, pe care îl conducea, ca parte civilã într-un dosar de privatizare care îl viza pe Dan Voiculescu (adversar declarat al lui Traian Bãsescu ºi artizan al tentativei eºuate a suspendãrii acestuia din funcþia de preºedinte). Problema este cã nu Ministerul Agriculturii fusese entitatea care sã fi deþinut, în numele Statului Român, bunul privatizat ºi, deci, de la care sã se fi fãcut privatizarea (în acest dosar, privatizarea respectivã a fost consideratã de cãtre justiþie frauduloasã, ºi Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare). În calitate de comisar european pentru agriculturã, Dacian Cioloº a dat rezultatele scontate de cãtre cei care l-au uns, ducînd la îndeplinire deloc simpla misiune a reformãrii politicii agricole a UE, cu obiectivele greu comestibile pentru Est. O grijã specialã a marcat în plus prestaþia lui Dacian Cioloº: aceea ca nu cumva sã facã vreun lucru care sã fie interpretat ca reprezentînd un avantaj pentru România, deºi aceasta era cea mai sãracã ºi mai nãpãstuitã din UE“. (va urma) ILIE ªERBÃNESCU (,,cotidianul.ro”)

ªmecheri de oraº (27)

chinez care activeazã în capitalã a realizat, din acest punct de vedere, o performanþã. Membru al unei cunoscute familii din lumea interlopã, bãiatul spune cã el se gîndise de mult la combinaþia asta, dar nu reuºise sã-ºi gãseascã nici un partener pe mãsurã. „Eu am vrut chiar sã cumpãr niºte chinezoaice, dar nu am avut de unde, cã peºtii lor nici n-au vrut sã audã ºi mi-au zis cã femeile presteazã doar pentru ai lor, ºi cã nu vor sã aibã de-a face cu strãini. Într-o noapte, m-am întîlnit într-o cîrciumã cu vreo patru «chinezauri», printre care ºi un combinator tare de tot. Erau beþi mangã ºi se luaserã cu niºte þigani d-ãia de întîi dau cu ºuriul ºi de-abia pe urmã se uitã pe cine au dilit. M-am bãgat la mijloc, i-am scãpat pe gãlbejiþi de la omor ºi aºa au cãpãtat încredere în mine. M-am mai þinut vreo douã luni dupã ei, pînã ce am pornit afacerea. Dar a meritat! Toþi ºmecherii din oraº se plîng cã nu mai au clientelã, ºi fetele noastre trag la greu zi ºi noapte. Merge combinaþia în regim non-stop, nu au timp sãracele nici mãcar de pauzã de masã. Dar îºi iau banii angro: cîºtigã într-o lunã cît altele într-un an”.

Afacerea a demarat într-un apartament aflat la parterul unui bloc cît se poate de obiºnuit. Acum „afaceriºtii” au cumpãrat deja ºi celelalte trei locuinþe aflate la acelaºi nivel, în douã apartamente sînt cazate chinezoaicele, iar în celelalte moldovencele. „Capitalul” pãrþii române a fost reprezentat de cele 6 basarabence alese pe sprîn-

ceanã: adicã blonde cu sîni de-a dreptul uriaºi. „Asta e cea mai tare chichiþã: a fost ideea partenerului meu. Aºa cum românii viseazã sã aibã o chinezoaicã ºi ai lor ar fi vrut sã aibã de-a face cu ale noastre, dar le era tîrºã, se temeau. Acum sînt toate la un loc. Atîta doar cã românii noºtri intrã la chinezoaice ºi ai lor bat la uºile unde ºtiu cã sînt, cum le zic ei, «þîþoaþe». Preþul este la fel peste tot, 100 de lei noi pentru o partidã. Deja totul merge ca pe roate ºi putem sã ridicãm tariful pentru chinezoaice la 50 de euro, cã le-au prins românii gustul.

Sînt de belea, ce mai încolo ºi încoace! Nu cã îmi laud eu marfa, dar asta au zis-o toþi clienþii! ªi cînd le vezi, nu dai nici doi bani pe ele, douã la buletin, nici nu zici cã sînt femei, dar ºtiu meserie ºi nici nu sînt fiþoase, nu fac mofturi, nu se plîng, de multe ori mi se face mie milã ºi le pun sã se mai odihneascã ºi ele, cã altfel ar produce non-stop. Parcã-s furnicuþe.

Toatã lumea este mulþumitã. Pînã ºi moldovencele zic «bogdaproste» de aºa clienþi. Ele spun cã pe «chinezauri» nici nu-i simþi ºi, oricum, dacã ºtii cum sã-i iei, în douã secunde i-ai ºi pupat pe portofel”.

Cam aceasta este reþeta succesului celei mai cunoscute „multinaþionale” interlope de la noi din domeniul prostituþiei: talentul chinezoaicelor ºi patima basarabencelor. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

O fi pogorît Christos pe pãmînt, ºi noi, cei de rînd, nu ne dãm seama?! (2)

PRIMUL BORDEL MIXT ROMÂNO-CHINEZ Dupã cum se ºtie, existã douã categorii de bãrbaþi: cei care calcã strîmb ºi cei care nu recunosc asta. Iar printre cele mai rãspîndite fantasme erotice se numãrã, fãrã îndoialã, aceea de a face sex cu o asiaticã. Mãcar o datã în viaþã. ªi cum, în economia de piaþã, atunci cînd existã cerere, apare imediat ºi oferta, în cartierul bucureºtean Colentina s-a deschis primul bordel unde cîteva prostituate chinezoaice le fac pe plac românilor dispuºi sã plãteascã pentru o partidã de sex.

De-a lungul anilor, „mascaþii” au mai „cãlcat” cîteva astfel de stabilimente, dar, de fiecare datã, s-a descoperit cã afacerea era strict una „de familie”, atît fetele, cît ºi clienþii fiind asiatici. Acum, noutatea este cã, sub acelaºi acoperiº, românii sînt „rezolvaþi” de chinezoaice, în timp ce cîteva moldovence au grijã de comercianþii asiatici stabiliþi în România.

Printre „stranierii” care în ultima vreme s-au aciuat pe plaiurile mioritice, chinezii formeazã cea mai izolatã comunitate. Ei îºi rezolvã problemele doar între ei, amestecîndu-se foarte puþin cu românii. Proxenetul bucureºtean care a avut ideea ºi a reuºit sã se asocieze cu cel mai productiv „peºte”

Pag. a 16-a – 25 noiembrie 2016

Comoara templierilor (5) Învinuiþi de apostazie Mãrturisirile unora dintre aceia care fuseserã anchetaþi ºi mai ales faptul cã, dupã ce i-a audiat pe cei 72 de martori, Papa Clement al V-lea ºi-a schimbat brusc atitudinea ºi a desfiinþat Ordinul, ocolind astfel cu o maximã abilitate dezbaterea publicã a acuzaþiilor aduse, par sã indice existenþa unei activitãþi tainice, în care erau iniþiaþi numai o parte dintre cavaleri, dupã o scrupuloasã verificare. Ipoteza este confirmatã chiar de unele depoziþii. Templierul Gaucerand de Montpezat, de pildã, a declarat: „Avem 3 articole pe care nimeni nu le va cunoaºte vreodatã, în afarã de Dumnezeu, de Diavol ºi de Magiºtri“, iar alþi 3 cavaleri au afirmat cã: „Ordinul avea un regulament atît de neobiºnuit ºi asupra cãruia trebuia pãstratã o tainã absolutã, încît oricine ar fi preferat sã-ºi piardã viaþa, decît sã o dezvãluie“. Dar cea mai elocventã confirmare este cuprinsã în declaraþiile unor Templieri francezi, Guillaume de Pocklington, Etienne de Stapple Brugge ºi Jean de Stoke, care n-au fost supuºi niciodatã la torturi, nefiind nici mãcar arestaþi. Aceºtia au afirmat urmãtoarele: „În realitate, existã douã feluri de primiri în Ordin: una - rezervatã primirii propriu-zise, care se desfãºoarã dupã un ceremonial deloc blamabil; a doua, care are loc abia dupã cîþiva ani, este acordatã numai unora dintre membri ºi este strict secretã“. În aceastã privinþã, unul dintre conducãtorii Ordinului, Geoffroy de Gonneville, preceptorul Aquitaniei ºi Poitou-ului, a adãugat: „Sînt unii care pretind cã acesta a fost un adaos rãu ºi pervers, introdus în statutul Ordinului de magistrul Roscellinus“. O seamã de cercetãtori au socotit cã acest Roscellinus nu a figurat

Civilizaþiile precolumbiene (4) Arta prelucrãrii metalelor (2) Legenda consemneazã cã, la inaugurarea principalului templu-piramidã, în anul 1487, preoþii azteci au ucis în cadrul serbãrilor peste 20.000 de prizonieri. Arta lor pare sã fi excelat în aceea a þesãturilor din fire de bumbac, împodobite cu frumoase motive geometrice, în ceramicã, ce atingeau, uneori, o fineþe care o apropia de gingãºia porþelanului.

Artizanii protejaþi de rege erau autorii unui comerþ atît de înfloritor, încît piaþa unde se desfãºura tîrgul din Tenochtitlan era, dupã martorii oculari, de douã ori mai mare decît aceea a oraºului Salamanca. Cortés spunea cã, în aceastã piaþã, ar fi intrat 70.000 de oameni. Strãzi speciale erau destinate vinderii unor produse variate, de la pãsãri cu penaj strãlucitor ºi plante medicinale, pînã la argint ºi pietre preþioase. Numeroase controverse au avut loc referitor la populaþia Capitalei aztece. De la cîteva sute de mii, cît se presupunea, calculele mai realiste au estimat-o la aproximativ 90.000 de oameni într-o perioadã cînd Londra, nota cu ironie un exeget, se mîndrea cu 40.000 de locuitori, iar Parisul -

Declasificat

Secrete de rãzboi (10) Omul care a declanºat un rãzboi Alfred Helmut Naujocks s-a alãturat SS-ului, „Eºalonul Protector“, sau mîna de fier a Partidului Nazist, în 1931. Mai tîrziu, a devenit membru al SD, Serviciul de Securitate, care servea pe post de serviciu de spionaj al SS-ului. În 1939, a primit, pe gulerul uniformei sale SD, cele 4 butoane de argint ale unui Sturmbannführer, liderul unei unitãþi „storm“ („furtunã“, în lb. germanã) - echivalentul unui maior din armatã. La începutul lunii august 1939, Reinhard Heydrich, ºeful SD-ului, i-a dat personal lui Naujocks un ordin care urma sã rãmînã secret pînã la 12 septembrie 1945 - ziua în care acesta a vorbit, în cadrul proceselor de la Nürnberg, Germania, cu un judecãtor care ancheta crimele de rãzboi. Naujocks, sub jurãmînt, în decembrie 1945, a spus cum a conceput

ROMÂNIA MARE“

niciodatã în lista marilor magiºtri ºi demnitari ai Ordinului. Ei au ignorat însã faptul cã, în anul 1780, episcopul de Copenhaga, Frederich Münter, a fãcut o descoperire importantã în arhivele Vaticanului. El a gãsit un pergament, marcat cu crucea Ordinului ºi datat în 1240, care cuprindea, în afarã de regulamentul oficial, alte 35 de articole, grupate sub titlul „Aici începe cartea «Botezul Focului» sau statutul secret întocmit pentru fraþi de cãtre magistrul Roscellinus“.

Pe de o parte, documentul confirmã supoziþia cã, aºa cum în sînul Ordinului exista o grupare secretã, exista ºi o ierarhie paralelã, care-ºi avea demnitarii ei. Pe de altã parte, el explicã multe dintre ciudãþeniile procesului, lãmureºte atitudinea lui Clement al V-lea ºi graba cu care acesta a închis dezbaterile ºi, în ultimã analizã, furnizeazã poate ºi o cheie pentru taina tezaurului dispãrut. Iatã cîteva dintre prevederile statutului lui Roscellinus, publicat, integral, în 1877, de savantul german Mertzdorff: „Sã ºtiþi cã Dumnezeu nu face deosebire între oameni, fie ei creºtini, sarazini, evrei, greci, romani, franci sau bulgari. Nimeni nu va fi admis printre Aleºi, dacã nu cunoaºte cel puþin artele din Trivium (primul ciclu de învãþãmînt în ºcolile medievale, cuprinzînd gramatica, retorica ºi dialectica) ºi Quadrivium (aritmetica, muzica, geometria ºi astronomia, care, împreunã cu cele incluse în Trivium, alcãtuiau cele 7 arte liberale care constituiau materia de învãþãmînt a ºcolilor medievale)“.

Magistrul Roscellinus mai porunceºte: „Dacã vreunul dintre fraþi îºi uitã îndatoririle ºi trãdeazã, din uºurãtate sau nebãgare de seamã, cît de puþin din statutul secret sau din ceea ce se face în adunãrile nocturne, sã fie pedepsit dupã mãrimea greºelii sale. Dacã veþi fi întrebaþi în Justiþie despre datinile, legile, regulamentul ºi faptele secrete ale Ordinului, rezistaþi la aceastã tiranie, negînd totul ºi jurînd cã nu ºtiþi nimic“.

Articolele din statutul secret relevã, în primul rînd, o toleranþã religioasã, suficientã în acea epocã, pentru a obliga la tãcere ºi disimulare. Aceastã toleranþã îºi

gãsea justificarea în însãºi istoria Ordinului. Deºi produs al Cruciadelor creºtine, acesta se nãscuse pe un pãmînt care era, prin excelenþã, o rãspîntie a celor mai diverse rase ºi credinþe. Arta construcþiilor militare - cu ciudãþeniile lor arhitectonice - o învãþaserã Templierii în Levant. În statutul lor secret se recomanda: „Acolo unde veþi construi zidiri mari, puneþi semne de recunoaºtere“. Care sã fi fost aceste semne?

Ultima parte a statutului lui Roscellinus, care anunþa: „Aici începe lista semnelor secrete pe care le-a adunat magistrul Roscellinus“, este incompletã. Sînt cuprinse numai cîteva indicaþii, din care aflãm de existenþa unui alfabet secret, înscris în desenul emblemei pe care o purtau Templierii. Dar atît este prea puþin, iar restul zace îngropat în misteriosul tezaur. Din cele de mai sus, putem, totuºi, înþelege grija cu care îºi puneau Templierii la adãpost nu numai averea, ci ºi arhiva. Înþelegem astfel ºi revirimentul Papei, care aflase, probabil, de la cei audiaþi cã acest Ordin cãlugãresc risca sã clatine, în prãbuºirea lui, ºi reputaþia Sfîntului Scaun, care îl tutelase. ªi, mai ales, înþelegem cã deþinãtorii tainei aveau o dublã obligaþie: pe de o parte, sã o pãstreze, iar pe de alta, sã o transmitã, ceea ce nu se putea realiza dupã recomandarea magistrului Roscellinus, decît recurgînd la limbajul ascuns al simbolurilor ºi legendelor. Conform raþionamentului lui de Sède, atelajele care transportau în tainã tezaurul Ordinului, probabil cã ºi-au depus încãrcãtura, în noaptea de 12 spre 13 octombrie 1307, undeva pe drumul care strãbãtea þinutul Vexin cãtre coastã. Undeva, nu mai departe de 60 de kilometri ºi, mai ales, într-un loc sigur, care sã nu fie percheziþionat în ziua urmãtoare. De-a lungul vechiului drum roman, la Gisors, se aflã, într-adevãr, ruinele unui impunãtor castel fortificat, despre care se ºtie doar cã s-a aflat, pentru scurtã vreme, în custodia Templierilor.

Sfîrºit H. DUMITRU, OANA BUSUIOCEANU

cu 65.000. Dacã urbanistic se poate face comparaþie, în planul culturii ºi al ideilor, lucrurile nu stau tocmai aºa. Superbele obiecte din aur, argint, pietre preþioase, pene, lucrate cu o extraordinarã artã, templele ºi piramidele uriaºe, de dimensiuni ciclopice, erau, în fapt, contemporane nu cu istoria europeanã a Secolului al XVI-lea, ci cu timpul în care se ridicau piramidele Egiptului, ziguratele sumeriene sau palatele regilor Asiriei. Lumea aztecã înflorise cu aproximativ 2.500 de ani mai tîrziu, iar dacã trebuie comparat Tenochtitlan, nu poate fi comparat decît cu Teba faraonicã sau Babilonul. Stupoarea spaniolilor veniþi în Lumea Nouã este aceea a unei cãlãtorii în timpul trecut. Fiind un popor rãzboinic, aztecii ºi-au construit Capitala gîndindu-se la posibilitatea cã ar putea fi invadatã. Astfel cã au ridicat-o pe o insulã în mijlocul lacului Texcoco, la o atitudine de 3.000 de metri. Diguri, apeducte, poduri, 4 ºosele late de cîte 4 metri ºi lungi de cîte 4 kilometri legau oraºul cu malurile lacului. Unii au comparat Tenochtitlanul cu Veneþia. Palatul lui Moctezuma era atît de somptuos ºi uriaº, ridicîndu-se pe mai multe nivele ºi fiind gata oricînd sã adãposteascã mai multe sute de persoane, încît Bernal Diaz a lãsat mãrturii incredibile despre uriaºele depozite de alimente ºi arme, apartamente somptuoase, tezaure de aur. Mai întîi, au uimit instalaþiile sanitare ale aztecilor, mai avansate decît ceea ce exista în Europa acelui timp, gîndite de urbaniºtii azteci pentru a evita poluarea lacului Texcoco. Cînd aztecii au

descoperit uriaºul complex arhitectonic de la Teotihuacan, acesta era demult o ruinã. Impresionaþi, au imitat, în oraºul pe care l-au ridicat, tot ceea ce vãzuserã acolo, preluînd ºi în sculpturã realismul, împins pînã la cruzime, al predecesorilor, combinat, adeseori, cu o admirabilã fineþe a cizelãrii. Astfel, vom întîlni pe spatele unei mãºti gingaºe o reprezentare îngrozitoare: mama zeilor nu are nimic cu frumuseþea Geei greco-latine. Ea este, în acest caz, o statuie uriaºã, în care amestecul baroc de elemente convoacã laolaltã coliere de mîini ºi inimi, cranii, o fustã de ºerpi, picioare din gheare oribile, un cap de gorgonã. Celebrul craniu sculptat într-un cristal de stîncã, considerat o capodoperã a artei aztece, ne apare drept o îngemãnare fãrã egal a frumuseþii ºi a morþii, emblemã stranie a acestei lumi. Ceea ce s-a întîmplat în acest spaþiu de civilizaþie acum cîteva sute de ani, mai precis la 13 august 1521, ne obligã la o comparaþie. Sã ne reamintim cã, izolatã ca ºi lumile precolumbiene, lumea chinezã îºi elaborase forme culturale proprii ºi coerente într-o civilizaþie neîntreruptã de cîteva milenii, pe care contactul cu lumile europene nu a putut sã le tulbure. Fãrã aceastã forþã, minatã de discontinuitate, lumile precolumbiene au fost flori tîrzii înflorite în plinã iarnã, distruse, din nefericire, sãlbatic: complex de vinovãþie pe care cerneala exegeþilor europeni n-a reuºit, încã, sã-l ºteargã. (va urma) MIRELA ROZNOVEANU

un incident fals, pe care Adolf Hitler l-a utilizat pentru a-ºi justifica atacul împotriva Poloniei - actul de agresiune care a aruncat Europa în rãzboi. Conform lui Naujocks, Heydrich „mi-a ordonat personal sã simulez un atac asupra staþiei radio (germane) din apropiere de Gleiwitz, lîngã frontiera polonezã, ºi sã dau impresia cã atacul a aparþinut polonezilor“.

Naujocks l-a citat pe Heydrich: „Dovezi concludente ale acestor atacuri ale polonezilor sînt necesare pentru presa strãinã, ca ºi pentru scopurile propagandei germane“.

Atunci cînd investigatorul crimelor de rãzboi l-a interogat pe Naujocks, acesta a spus cã Heinrich Müller, ºeful Geheime Staatpolizei (Poliþia Secretã de Stat, abreviatã „Gestapo“), a furnizat „12 sau 13 criminali condamnaþi“, îmbrãcaþi in uniforme poloneze, uciºi ºi lãsaþi în locul în care s-a petrecut incidentul, pentru a arãta cã aceºtia au fost omorîþi în timp ce atacau. Numele de cod al Operaþiunii a fost „Bunuri Conservate“, o expresie atribuitã, în glumã, celor morþi.

Naujocks a afirmat cã Operaþiunea „Bunuri Conservate“ a fost un succes: „Am ocupat staþia

radio, dupã cum se ordonase, am emis un discurs de 3 sau 4 minute prin intermediul unui transmiþãtor de urgenþã, am tras cîteva focuri de armã ºi am plecat“.

Discursul - o chemare la arme a Poloniei împotriva Germaniei - a fost rostit de un german care vorbea limba polonezã. Germania a folosit atacul fals ºi un numãr de alte „incidente“ care au avut loc de-a lungul graniþei, pentru a justifica invazia Poloniei în zorii zilei de 1 septembrie 1939. La orele 10 dimineaþa, Hitler s-a adresat Reichstagului, Parlamentul german: „Sînt judecat greºit în cazul în care dragostea mea pentru pace ºi rãbdarea mea sînt confundate cu slãbiciunea sau chiar laºitatea... În aceastã noapte, soldaþii polonezi au tras pentru prima datã asupra propriului nostru teritoriu. De la orele 5:45 dimineaþa am rãspuns cu forþa armatã, iar de acum înainte, bombele vor fi întîmpinate cu bombe“. Marea Britanie ºi Franþa, angajate prin alianþã sã vinã în ajutorul Poloniei în cazul în care Hitler ataca, au declarat rãzboi Germaniei. Cel de-al II-lea rãzboi mondial al Europei începuse. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Pag. a 17-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (132) *** ZOLA (Émile) Scriitor francez Data morþii: 29 septembrie 1902 (la 62 de ani) Cauza: intoxicare cu bioxid de carbon Locul: Strada Bruxelles nr. 21 bis, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montmartre, Paris Duminicã, 28 septembrie, domnul ºi doamna Zola se întorceau de la Medan, la Paris. Fiind frig ºi umezealã, servitorul le-a fãcut focul în camerã cu brichete de cãrbuni. Dar cum soba nu trãgea, Zola a trimis dupã un coºar. Dupã masã, soþii Zola se duserã la culcare în patul lor încãpãtor, stil Renaissance... La ora 3 noaptea, doamna Zola s-a trezit cu o stare de vomã.

- Dacã am suna dupã servitori?, sugerã ea.

- Nu-i nevoie, uite, ºi cîinelui i-e rãu. Probabil am mîncat ceva care n-a fost bun.

Puþin mai tîrziu, Zola se sculã sã deschidã fereastra. „Poate aerul ne face bine...“. A deschis-o ºi a

Oameni aleºi (24) RICHARD WAGNER (1813-1883) (2) Opera „Rienzi“ nu este, însã, bine primitã de public. Din acel moment, speranþele sale sînt spulberate, iar sãrãcia îl înconjoarã. „De 8 luni, n-am avut decît cu ce sã plãtesc pîinea zilnicã. Dacã-mi întorci spatele, scria unui prieten, rugîndu-l sã-l împrumute cu niºte bani, ºtiu ce-mi rãmîne de fãcut“. Prietenul nu-i poate trimite banii necesari, iar Wagner aflã ce înseamnã închisoarea datornicilor. Dar speranþa învinge. Retras într-un sat din apropierea Parisului, în 7 sãptãmîni terminã opera romanticã „Olandezul Zburãtor“, scrisã cu gîndul cã Opera din Paris o va reprezenta, ceea ce nu s-a întîmplat. „Ajunsesem sã mã îndoiesc de mine însumi! Am început cu «Corul Marinarilor» ºi «Cîntecul Vîrtelniþii», ºi totul a mers atît de repede ºi de bine, încît am sãrit în sus de bucurie, convingîndu-mã cã, totuºi, sînt un compozitor bun“. Pe manuscrisul abia terminat, a scris: „Întuneric ºi sãrãcie. Per aspera ad astra („pe cãi dificile, pînã la stele“). Dumnezeu sã mã ajute. R. W.“. O razã de luminã se iveºte în momentul în care i se aduce la cunoºtinþã cã „Rienzi“ se cîntã la Dresda, iar „Olandezul Zburãtor“, prin mijlocirea lui Giacomo Meyerbeer, e reprezentatã la Berlin. Parisul nu i-a oferit nici o satisfacþie, dar i-a creat frãmîntãri cu urmãri însemnate mai tîrziu. „Trãiascã suferinþele din Paris, scria el, cãci au adus roade minunate“.

Reprezentarea operei „Rienzi“, în 1842, la Dresda, îl

Eleganþa artiºtilor (8) Retardatarii (2) Un alt excentric a fost gravorul Theodor Nicolescu, despre care se spune cã „îi lipsea o doagã“, ce se autointitulase „Magnificentius, Imperator Artis“ (Magnificentius, Împãratul Artelor). Fiindcã studiase artele grafice în Statele Unite ale Americii, adoptase pãlãria cu boruri largi, care era purtatã de oamenii din Far West ºi pe care o consacraserã în lumea artisticã spectacolele de circ ale lui Buffalo Bill. O acorda cu o redingotã gri, chiar ºi în anii ’40 ai veacului trecut, cînd ambele erau demult demodate, dînd purtãtorului un aer de retardatarism emfatic, ca unui om coborît din alt timp, întors într-o lume schimbatã brusc ºi strãinã lui. Era o figurã pitoreascã a Bucureºtilor, purtîndu-ºi statura înaltã (care atrãgea atenþia prin vestimentaþia ciudatã ºi prin mustãþile în furculiþã) din redacþie în redacþie, cu un impozant sul de hîrtie sub braþ - care conþinea proiectul sãu pentru un utopic pod peste Oceanul Atlantic (lucrat în cele mai mici detalii ºi cu o impresionantã fineþe a desenului care releva nu numai construcþia, ci ºi beneficiarii, trecînd cu uºurinþã de pe malul franþuzesc pe cel american - între ei, la mijloc, se schiþase pe el însuºi, cu inconfundabila pãlãrie ºi redingotã). Pentru aceastã mãreaþã realizare cãuta fonduri ºi un mece-

leºinat. Doamna Zola a încercat sã se ridice, dar a simþit cã se clatinã pe picioare; a încercat sã sune, dar ºi-a pierdut cunoºtinþa. Dimineaþa, la ora 8, au venit coºarii. Cum soþii Zola dormeau încã, portarul i-a rugat sã mai aºtepte. Dar cînd s-a fãcut ora 10, servitorii au intrat în panicã ºi au chemat un lãcãtuº ca sã deschidã uºa: doamna Zola horcãia pe pat; cãzut în faþa ferestrei, Zola mai era cald, încã... La vederea hornului înfundat cu zgurã, comisarul de Poliþie nu a avut nici o îndoialã cã era vorba de o intoxicare cu bioxid de carbon. Prin urmare, cauza era precizatã.

Numai cã se putea ca hornul sã se fi înfundat din întîmplare sau sã fi fost înfundat. Dîndu-se curs unei plîngeri, se procedã la mai multe reconstituiri.

Hornul, care fusese curãþat în octombrie 1901, a fost examinat de experþi ºi s-a gãsit un dop de funingine în dreptul unui cot, dar o breºã latã de ºapte centimetri permitea, totuºi, tirajul, chiar dacã mai lent. În cele din urmã, judecãtorul de instrucþie a clasat dosarul. În 1953, jurnalistul Jean Bedel, care fãcea o anchetã asupra morþii lui Zola, a primit, în urma articolelor pe care le publicase în „Liberation“ (1-7 octombrie 1953), mãrturia domnului Hacquin, din Tessy-sur-Vire. Acesta afirma cã l-a cunoscut, la Sarcelles, înainte de 1914, pe domnul X..., care avea o firmã de coºerit ºi cã acesta i-ar fi spus: „Zola a fost asfixiat cu intenþie. Noi i-am înfundat hornul

locuinþei, ºi vã spun ºi cum: la casa de alãturi, se fãceau lucrãri de reparaþii la acoperiº ºi la coºurile de fum. Noi am profitat de faptul cã, în imobilul acela, era un continuu du-te-vino. Aºa cã am început sã reperãm coºul lui Zola ºi sã-l înfundãm. A doua zi, dis-de-dimineaþã, l-am desfundat“. Ipoteza asasinatului politic nu e deloc surprinzãtoare, dacã ne gîndim la scrisorile de ameninþare, care nu mai conteneau în Rue de Bruxelles. De altfel, pe 2 august 1901, s-a descoperit, sub poarta mare a imobilului, o bombã artizanalã, fãcutã din praf de puºcã ºi alice. Înhumarea a avut loc la 5 octombrie, la Cimitirul Montmartre. Alfred Dreyfus nu a asistat, din dorinþa doamnei Zola, care se temea sã nu izbucneascã tulburãri. Contrar oricãrei aºteptãri, ceremonia s-a desfãºurat relativ calm. Doar cãpitanul Olivier, care, la ordinul guvernatorului militar al Parisului, dãduse onorul pentru Zola cu o companie a regimentului 28, la întoarcerea la cazarmã a fost pãlmuit de un camarad. Dreyfus a fost, însã, de faþã la strãmutarea rãmãºiþelor pãmînteºti ale lui Zola la Panteon, în iunie 1908. Afarã, asmuþitã de Maurice Barrés ºi Léon Daudet, extrema dreaptã protesta, fãcînd mare scandal; s-au tras ºi focuri de armã, Dreyfus fiind rãnit la un braþ.

Sfîrºit ISABELLE BRICARD

face, peste noapte, cunoscut ºi vestit, la 30 ani. Deºi, la Berlin, „Olandezul Zburãtor“, dupã 4 reprezentaþii, e scoasã din repertoriu, opera nefiind înþeleasã, succesele îi dau curaj. Astfel, îi încolþeºte ideea de a compune opera „Tannhäuser“, care înseamnã ºi o întorsãturã în alegerea subiectelor, din istoria naþionalã.

Tot în perioada cît a locuit la Paris, îºi propune sã compunã o operã bazatã pe legenda lui Lohengrin.

Schiþa libretului o începe în 1841, dar opera e gata abia în 1848. Prima reprezentaþie, în Weimar, are loc sub mãiastra conducere a lui Franz Liszt. Wagner nu poate asista la premierã. Abia dupã 11 ani, o va asculta, la Viena, la o punere în scenã închinatã compozitorului. Repurteazã un mare triumf.

Dar artistul nu poate rãmîne indiferent faþã de frãmîntãrile politice din preajma revoluþiei din 1848. În fond, este ºi el un revoluþionar, nu numai în muzicã.

Din cauza ideilor sale politice, este obligat sã pãrãseascã þara. Urmeazã perioada cea mai frãmîntatã din viaþa lui, timp de 10 ani (1849 -1859), cît þine exilul din Elveþia. Au fost ani de zbucium, dar ºi de creaþie fecundã. Este peste tot - ºi nicãieri; trebuie sã fugã, sã se ascundã din cauza creditorilor necruþãtori.

Parisul îl obsedeazã. Vrea sã-l cucereascã, dar, dupã o scurtã ºedere în Capitala Franþei, se întoarce în Elveþia mai deziluzionat, dar mai îndîrjit sã revoluþioneze arta muzicalã. „Soarta mã face sã rãmîn revoluþionar, oriunde mã aflu“. „Sã mor, or sã compun, e totul pentru mine“. În 1848, scrie „Die Kunst und die Revolution“ („Arta ºi Revoluþia“). Înflãcãratul artist crede, încã, într-o rãsturnare a ordinei sociale, cu toate cã revoluþia n-a reuºit. În aceastã vreme, se dezlãnþuie ºi ura lui Wagner împotriva evreilor. ,,Evreul este

stãpîn prin banii sãi“, scrie în „Das Judentum in der Musik“ („Iudaismul în muzicã“). Îndrãzneaþa ieºire a lui Wagner împotriva lui Felix Mendelssohn Bartholdy ºi Meyerbeer stîrneºte mari controverse, dar înãspreºte ºi mai mult duºmãnia împotriva lui.

Tot în aceastã perioadã compune „Inelul Niebelungilor“, consideratã o operã de o importanþã uriaºã, ºi „Tristan ºi Isolda“. Boala îl obligã sã stea în pat cîteva sãptãmîni. „Adesea, stau, cît e ziua de lungã, cu caietul în faþã ºi nu-mi vine în minte nimic, nici o amintire; n-am nici o tragere de inimã pentru lucru“.

Nevoia de bani îi mãreºte neliniºtea; îºi amaneteazã ceasornicul ºi alte obiecte personale. Întors în Franþa, în 13 martie 1861, prin intervenþia directã a împãratului Napoleon al III-lea, opera „Tannhäsuer“ este prezentatã pentru prima oarã la Opera din Paris. Se fac peste 160 repetiþii; i se cere sã introducã un moment de dans, fãrã de care parizienii nu puteau concepe o operã, deprinºi cu cele italiene. Premiera este întreruptã de vociferãri ºi fluierãturi.

Wagner primeºte permisiunea de a se întoarce oriunde în Germania, dar nu în Saxonia. La 4 mai 1864, Ludwig al II-lea, regele Bavariei, îl întlneºte pe compozitor, pe care îl aprecia foarte mult. Regele l-a sprijinit, cu toatã puterea, în activitãþile sale culturale, pînã la sfîrºitul lui 1865, cînd, din cauza cheltuielilor mari, a fost silit de cãtre guvern, familie ºi cetãþeni sãl expulzeze pe Wagner din Bavaria. Prietenia lor a continuat, totuºi, cîtãva vreme. Astfel, regele îi acordã o pensie, care îl va scãpã de grija banilor. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

na înþelegãtor care sã susþinã un plan atit de aberant (dar frumos, ca tot ce este imposibil).

pãrului, evidenþiindu-i frumuseþea. Cei mai nãstruºnici erau însã nedespãrþiþii prieteni André Derain ºi Maurice de Vlaminck. Cel dintîi îºi adusese, tocmai de la Londra, niºte haine foarte þipãtoare: costum verde cu vestã roºie, pantofi galbeni ºi pardesiu alb cu carouri cafenii. Voluminosul sãu amic avea pasiunea jiletcilor multicolore, din diverse materiale (tweed, piele întoarsã, catifea, pînzã de saltea). ªi el avea cãmaºã în carouri, la care îºi prindea, în cuie, o cravatã pe care ºi-o cioplise din lemn ºi ºi-o vopsise în nuanþe tari.

Cîºtigîndu-ºi existenþa ca violoncelist într-o orchestrã de jazz care cînta în diverse cîrciumi, în caz de scandal, Vlaminck îºi folosea cravata drept mãciucã. Dacã era nevoie de acorduri mai diafane în anumite piese muzicale, folosea cravata drept vioarã cãci pe spatele ei întinsese niºte corzi. Pe cap îºi potrivea un melon care era împodobit cu o panã de gaiþã: îl mai schimba cu o ºapcã englezeascã, în carouri. Unii, însã, erau mai conformiºti, cãzînd chiar în tradiþionalism, precum artistul bulgar Jules Pascin – „Prinþul din Montparnasse“ care umbla tot timpul în costum bleumarin, pantofi de lac, pardesiu elegant ºi melon (pe care nu ºi-l scotea nici chiar în casã, cînd stãtea în halat). Melonul era o amintire a familiei ºi a prosperitãþii (care nici chiar în Parisul marilor tentaþii nu-l pãrãsiserã, primind un important subsidiu de la fratele sãu, care deþinea firma Pinkas, de la Bucureºti). De aceea, îºi putea permite sã dea petreceri excentrice, la care umplea cada de baie cu sardele ºi un lighean, cu cidru. (va urma) ADRIAN-SILVAN IONESCU

Îmbrãcãmintea fauve Primii ani ai Secolului XX au adus în întreaga lume o înnoire în vestimentaþie, renunþîndu-se la culorile cernite ale fracului ºi jachetei ºi la pãlãriile rigide.

Afluxul de tineri veniþi la Paris, mînaþi de mirajul artei, a creat o modã specificã boemei, în care fiecare propunea un tip vestimentar care i se potrivea (sau nu), dictat de posibilitãþile pecuniare ºi de fantezie. Pictorul francez Kees van Dongen umbla în salopetã ºi cu sandale; Pablo Picasso adopta, ºi el, salopeta, dar rãmînea fidel espadrilelor specifice Spaniei natale. Se încingea cu un brîu roºu la fel ca ºi cãmaºa, care era înveselitã de buline albe. Kogoeru Fujita avea mare succes la femei - pur ºi simplu le fascina prin misterul ºi tãcerea lui niponã ºi prin îmbrãcãmintea ce-l distanþa de ceilalþi colegi. ªtia sã treacã degajat, fãrã a distona, de la haine bune ºi scumpe la unele pe care ºi le fãcea chiar el: ori avea un costum de stofã englezeascã ºi cãmaºã cadrilatã roºu cu alb, ori tunicã greceascã, mãrgele albastre la gît ºi cãciulã de leopard, ori, de nevoie, îºi croia singur îmbrãcãmintea dintr-o perdea, dar întotdeauna era la fel de fermecãtor. Amedeo Modigliani, deºi avea doar un singur costum de catifea bej ºi o cãmaºã albastrã, cu pãtrãþele, ºi deºi ducea o viaþã dezordonatã, era cel mai curat dintre toþi boemii Parisului, pentru cã îºi spãla hainele foarte des. La gît purta un ºal roºu, înnodat neglijent, care accentua paloarea obrazului sãu de ftizic ºi negreala de abanos a

Pag. a 18-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (52) Sincer sã fiu, mi-a fost milã de ei. Fireºte cã vagabondul ãla de copil, capul rãutãþilor, nu era acasã, ºtia cã a fãcut rãu ºi se ascunsese, probabil, prin vreun cotlon al Politehnicii. Dar n-am sã pot uita degradarea inimaginabilã a unui apartament zidit ºi vãruit cu trudã de niºte constructori, pe care o ºatrã þigãneascã l-a transformat într-un fel de cãruþã cu coviltir, în care se urca, miraculos, cu liftul. Am plecat abãtut. Miliþia s-a lãsat ºi ea pãgubaºã. Pînã la urmã, dupã cîteva sãptãmîni, a venit un cãpitan tînãr la mine, parcã Dumitrescu îl chema, sã mã roage sã-mi retrag plîngerea, fiindcã ei sînt la ora bilanþului de sfîrºit de an ºi un asemenea caz nerezolvat, sesizat de un ziarist cunoscut din presa centralã, îi trage pe ei la cîntar. Mi-am retras-o, nu atît de grija Miliþiei, cît din mila þiganilor. ªi totuºi, nici acum nu pot uita gura însîngeratã, cu dinþii scuipaþi în zãpadã, a acelui român cu pãrul alb, care venea ºi el seara acasã, frînt de obosealã, ºi a fost tîlhãrit ºi umilit de niºte fiare sãlbatice. Ce facem cu þiganii? - asta e întrebarea. Dacã nu punem ºaua pe ei ºi nu-i obligãm sã munceascã, sã se teamã de legi ºi sã se creºtineze, atunci cîteva sute de mii de vipere vor fi, zi ºi noapte, slobode printre picioarele românilor, punîndu-le viaþa în pericol.

Dar, nici cu ungurii nu mi-e ruºine. E o vijelie ameninþãtoare în Ardeal. Astãzi aud cã niºte unguri care au înfipt steagul Ungariei pe Primãria din Tîrgu Mureº în urmã cu cîþiva ani, ºi-au fost închiºi, pe bunã dreptate - acum se bat cu sticla de palinkã-n piept, pe motiv cã sînt dizidenþi ºi luptãtori împotriva lui Ceauºescu. Cine ºtie, poate cã aºa trebuia sã se întîmple. Citeam nu demult o pildã biblicã foarte interesantã: un om naufragiazã pe o insulã pustie, cu mare greutate îºi încropeºte o colibã din vreascuri, ierburi ºi frunze, trãieºte aºa cîþiva ani, ca vai de lume, mai deprimat ºi mai chinuit decît Robinson Crusoe, la un moment dat se afundã spre interiorul insulei, dupã hranã, dar la întoarcere constatã înnebunit cã i-a luat foc coliba; plînge, îºi smulge hainele de durere, îºi blesteamã ziua cînd sa nãscut, numai cã, spre searã, aºa cum ºedea el ca prostit printre ruinele fumegînde, se pomeneºte cu marinarii unui vapor, care vin sã-l salveze: „Am vãzut focul pe insulã ºi ne-am dat seama cã cineva semnalizeazã dupã ajutor”.

Astãzi e ziua telefoanelor. Vorbesc cu Dan Zamfirescu. Îmi spune cã vrea sã-ºi facã o editurã.

Se oferã chiar sã-mi publice cartea de elegii „Recviem pentru mama”, masacratã în manuscris la Editura Eminescu. Popa Zamfirescu, cum îi zice Patronul, face o remarcã pe cît de ºocantã (e specialitatea casei), pe atît de inteligentã: „Ceauºescu a pierdut în 1989, pentru cã s-a crezut în 1968, iar evreii vor pierde în 1990, pentru cã se cred în 1948”. Îmi piere umorul cînd aud cã ar vrea sã-l voteze ca preºedinte al României pe... Octavian Paler. Aºa e Dan Zamfirescu: genial ºi imprevizibil, hahalerã ºi anahoret. În urmã cu cîþiva ani, m-am oferit sã-l ajut sã se mute cu casa, fiindcã locuia (ºi mai locuieºte încã!) într-un fel de pod ca o hulubãrie, chiar pe strada care se cheamã Columb. Ce-i la el, te iei cu mîinile de cap! „Nu vreau, domnule Vadim, pentru cã podul ãsta e dovada cã am fost persecutat de comuniºti!” - aºa mi-a zis marele rãspopit ºi, din-

Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu un fost coleg de Parlament ºi secretar de Stat în Ministerul Mediului, Petre Lificiu.

un post de Televiziune ºi o mare Tipografie, pentru toate partidele, dar Ion Iliescu ar fi refuzat. Aºa de filantrop o fi acest Raþiu?

Sînt îngrijorat de degradarea moravurilor, de lipsa de autoritate. Profesorii dau note mari studenþilor, de fricã sã nu fie bãtuþi (?!). La Facultatea de Medicinã din Craiova, studenþii sînt în grevã de aproape 3 sãptãmîni. „Nu vã vrem!” - scandau 200 de studenþi mediciniºti, scoþîndu-l pe un profesor bãtrîn afarã, iar hãituitul dascãl, în halat alb, a ieºit umil din amfiteatru. Scena asta, transmisã la televizor, mã revoltã. ªi cînd te gîndeºti cã aceºti studenþi, în loc sã punã mîna pe carte, peroreazã despre drepturile omului, dar, în acelaºi timp, fac victime cu o cruzime inimaginabilã. Ce-i mai rãmîne unui astfel de profesor, dupã o asemenea scenã? Sã-ºi punã juvãþul de gît, pesemne! În fine, parcurg ºi presa zilei. Fostul organ C.C. al P.C.R., temuta „Scînteia”, s-a dat peste cap, a ºterpelit o firmã secularã ºi a devenit... „Adevãrul”, fondat, chipurile, la 1888! Astãzi a apãrut, în traducere, o notã publicatã în cotidianul francez „Le Monde” în 27 ianuarie 1990, sub titlul „Masacrul de la Timiºoara nu a existat, imaginile cadavrelor mutilate, arãtate de televiziunile întregii lumi dupã masacrele de la Timiºoara, rezultã dintr-o înscenare pusã la cale pentru a incrimina Securitatea - poliþia secretã a lui Ceauºescu - au afirmat trei medici din oraº, citaþi de Canalul de Televiziune privat RTL-Plus. Dupã aceºti medici, cadavre ale unor persoane decedate de moarte naturalã au fost aduse de la Institutul Medico-Legal ºi de la spitalele oraºului de cãtre «revoluþionari» ºi prezentate camerelor TV ca victime ale Securitãþii. O femeie arãtatã împreunã cu cadavrul unui copil deasupra ei - imagine care a ºocat în mod deosebit sensibilitãþile - era, de fapt, o româncã decedatã în urma unei intoxicaþii alcoolice.

Copilul nu-i aparþinea, dupã cum au declarat medicii.

Cît despre cicatricile gãsite pe toracele anumitor cadavre, ele nu proveneau, cum s-a crezut, de la torturi, ci de la autopsiile practicate dupã deces”.

colo de uºoara contradicþie a datelor problemei (doar el, ºi nu altul, publicase volumul de studii „Un om pentru Istorie”, închinat în totalitate lui Ceauºescu), i-am admirat foarte mult coloana vertebralã. Întotdeauna l-am iubit pe Dan, deºi mi-a fãcut ºi mie, ºi Patronului, ºi lui Dorin Popovici, o mie ºi una de figuri, dar nimeni nu se poate supãra definitiv pe el, fiindcã are un suflu vital, de încredere în Steaua Poporului Român, ºi este un cãrturar patriot de-a dreptul copleºitor. Þin minte cum m-am împrietenit cu el: publicasem prin 1976, în „România literarã”, o poezie în stil vechi, intitulatã „Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre noi toþi la trecerea lui din viaþã”, iar dupã cîteva sãptãmîni eram cu Dan Mutaºcu în curtea strãjuitã de brazi ºi îngropatã în promoroacã a Casei Oamenilor de ªtiinþã, cînd ne-am întîlnit cu Zamfirescu. „Domnule, carevasãzicã dumneata eºti Vadim?

Atunci cînd þi-am citit poezia cu Neagoe Basarab, am scris în Jurnalul meu: «Astãzi s-a nãscut fiul meu!»“. Îmi face bine, sufleteºte, convorbirea de astãzi cu Dan Zamfirescu. Deci, nu sînt chiar aºa ciumat. Deci, încã n-am murit. „Domnule Vadim, sã ºtii cã voi scrie cît de curînd de articolul acela al lui Barbu, unde afirma cã o Þarã nu se conduce ºi nu se hrãneºte prin cuvîntãri, eu n-am uitat ce rãu s-a supãrat Ceauºescu pe chestia asta, mai ales cã aluzia a fost reluatã de presa internaþionalã. Sã ºtii cã Eugen Barbu a fost primul dizident român, înaintea lui Geo Bogza!”. Seria convorbirilor telefonice continuã cu Mircea Muºat. Eu l-am sunat, acasã. Nu mai are serviciu. Se simte ºi el pãrãsit, ca ºi mine, deºi a fãcut atît de mult bine, tuturor. Îmi povesteºte de arheologul Preºedintele Partidului România Mare, dl. Corneliu Radu Popa, un alcoolic irecuperabil, cãsãtorit cu o evreicã unguroaicã, pe care a Vadim Tudor, s-a aflat, joi, 22 mai 2014, în judeþul Olt. La pãrãsit-o, lãsînd-o cu 3 copii. Sãraca femeie! orele amiezii, el a efectuat o vizitã la ALRO Slatina, unde a Ce þi-e ºi cu dizidenþii ãºtia, parcã a intrat purtat discuþii fructuoase atît cu salariaþii (care l-au diavolul în ei! Tot Muºat mã informeazã cã întîmpinat pe Tribun cu multã simpatie), cît ºi cu conduceAurel Dragoº Munteanu se pregãtea, în rea Combinatului (directorul general George Dobra ºi mai 1989, sã predea limba ebraicã în S.U.A.! mulþi directori adjuncþi).

Tocmai „Vocea Americii” l-a compromis azi, 7 FEBRUARIE 1990. Abia acum înþeleg de ce citindu-i articolul „Un preþios conducãtor”, publicat l-au urît atîta studenþii pe Lenin. Fiindcã le-a zis: în 1973 ºi închinat lui Nicolae Ceauºescu, aºa cã din toatã „dizidenþa” lui s-a ales praful. Pe „Învãþaþi! Învãþaþi! Învãþaþi!”. Ce, ei altã treabã urmã, vorbesc cu Soby Cseh. Îmi spune de n-au? Normal cã ei viseazã la un lider modern, care colaboratorul lui, cascadorul Nelu Caragea, sã le spunã: „Demonstraþi! Contestaþi! ªantajaþi!”. care a fost bãtut asearã, cu ciomegele (?!), Observ cu o realã îngrijorare alunecarea stuchiar în faþa casei sale, de 4 beþivi, fãrã nici un denþimii române pe o orbitã a prãpastiei. Poate motiv. Mai aflu de la Soby cã tînãrul care a exista o „orbitã a prãpastiei”? Cred cã da, fiindcã pãtruns primul în C.C. al P.C.R., în 22 decem- duce în jos, spre tenebrele rãului, spre lava fierbinte brie, se numeºte Vasile Neacºa. Eu nu ascult a intoleranþei. ªi eu am fost student, dar nu ieºeam „Europa liberã”, în primul rînd fiindcã n-am din vorba profesorului - iar asta, culmea, nu mã avut niciodatã un radio ca lumea, ºi, în al împiedicã sã fiu nonconformist, sã ascult Beatles ºi doilea rînd, pentru cã e un post criminal, care Rolling Stones, sã devorez cartea monumentalã timp de 30 de ani a instigat la rãscoalã ºi a „Avangarda artisticã a secolului XX”. Þin minte otrãvit fîntînile sufletului românesc. Dar azi acea zi de iulie a anului 1967, cînd, cu inima cît un mã bucur sã aud cã postul cu pricina îl face purice, m-am dus la Facultatea de Filozofie sã vãd þãndãri pe Ion Bãieºu. De ce mã bucur? Cum dacã eram pe listele de admiºi. (va urma) 12 iunie 2015. La recepþia prilejuitã de Ziua Naþionalã de ce mã bucur? Fiindcã, indirect, mã rãzbunã (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la a Federaþiei Ruse, Corneliu Vadim Tudor a þinut sã se chiar inamicii mei, pentru infamul denunþ Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) public, intitulat „ªobolanii”.

Se mai zvoneºte fotografieze cu Kiki Munshi, fostã directoare a cã Ion Raþiu, de la Londra, ar fi oferit statului Bibliotecii Americane din Bucureºti.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 19-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

IUBIREA DE PATRIE (1)

elor ºi alaelor romane împãmîntenite aici, ºi pînã la porþile de rai, din lemn sculptat, ale nordului maramureºan, de la „Mioriþa”, oraþiile de nuntã, colindele ºi celelalte monumente de limbã, pînã la cocoºii stilizaþi ºi coloana infinitã a marelui oltean care a revoluþionat gîndirea spaþialã a sculpturii, de la tratatul de înþelepciune sãpat de Neagoe Basarab în stînca limbii române, în imediata vecinãtate a zãganilor, florilor de colþ ºi caprelor de munte din Carpaþi, pînã la eternitatea plãsmuirilor lui Cantemir ºi Hasdeu, Eminescu ºi Caragiale, Iorga ºi Sadoveanu, Enescu ºi Blaga, Grigorescu ºi Arghezi º.a.m.d. Avem cu ce sã ne mîndrim. Ele, toate aceste minþi, de o excepþionalã înzestrare ºi toate aceste zidiri perene se aflã la loc de cinste în patrimoniul naþiei, nu numai din punct de vedere axiologic, al carurii lor valorice, ci ºi pentru cã poartã un numitor comun, un cod de tainã prin care ni le facem accesibile ºi le purtãm mai departe. Ei, toþi cei dinaintea noastrã, cãrora le datorãm astãzi existenþa demnã ºi liberã a României pe harta lumii, au crezut cu tãrie în ceva numai al lor, în luceafãrul de ziuã care avea sã rãpunã odatã, cu suliþele razelor sale, toate cortegiile de nori. Zi ºi noapte, an de an, secol de secol, nãdejdea comunã de a trãi în libertate, frãþie ºi belºug a lucrat pentru binele patriei, aidoma unei ape mai mult subterane decît la suprafaþã, cu meandre, sorburi ºi cataracte prãvãlite în adîncuri.

Pînã într-o bunã zi, cînd va ieºi pentru totdeauna la luminã, biruitoare, cu o personalitate ºi forþã revendicative mai puternice decît Dunãrea dezlãnþuitã, rupînd ºi ultimele sloiuri de gheaþã, intrînd pe sub Arcul de Triumf al libertãþii în matca de glorie care i se cuvine. (va urma)

O analizã pertinentã a profesorului Corvin Lupu asupra viitorului României odatã cu „era Trump“ (1)

liarde de dolari, care a condus multe zeci de mii de oameni de toate nivelurile, a fost în contact profund nu numai cu poporul american, ci ºi cu mediul politic de la vîrf ºi de la bazã, cu întreaga administraþie americanã ºi un asemenea om nu are nevoie sã stea mulþi ani în poziþie de parlamentar, eventual sã doarmã în bãnci (!), ca sã ºtie politicã.

Trump va avea o armatã de consilieri, care ºtiu ºi politicã, ºi administraþie, ºi securitate, ºi militãrie. El are nevoie sã fie o locomotivã a ideilor sale foarte generoase pentru care l-au votat americanii. Cã evreilor, minoritarilor de toate felurile, inamicilor naþiunilor istorice din zona americanã de influenþã nu le convine, este pentru mine o certitudine.

Dar lumea se schimbã. Evreii nu mai au toatã puterea în mîna lor. Asia este cea mai puternicã. Statele BRICS la un loc compun o organizaþie economicã cu mult mai puternicã decît SUA ºi decît Uniunea Europeanã controlate de evrei .Shanhai-5 este o organizaþie militarã deosebit de puternicã. Întrebat de un ziarist „Ce înseamnã «Shanhai-5»?”, preºedintele Vladimir Putin a rãspuns: „Shanhai-5 este un fel de NATO ºi UE luate la un loc”. Cele mai mari rezerve de bani ºi de aur de pe Glob sînt în China comunistã. Dupã pãrerea mea, politica iudeo-americanã din perioada postMalta (2-3 decembrie 1989) a dat faliment! „Cocostîrcul”, lumea într-un picior, construitã în perioada decãderii Uniunii Sovietice/ Rusiei, sub conducerile lui Gorbaciov, Elþîn ºi ale mogulilor economico-financiari evrei care au acaparat-o, este de domeniul trecutului. De aceea au pierdut Hillary Clinton ºi echipa evreiascã din spatele ei. Cu evreii în frunte, SUA ar fi fost pãrãsitã, pe rînd, de majoritatea þãrilor Globului. Lumea s-a deºteptat. Va fi tot mai greu de manipulat. Internetul ºi Facebookul, dar ºi toate comunicaþiile moderne, de astãzi, au ajutat Serviciile de Informaþii de pretutindeni sã controleze popoarele, dar acum îngreuneazã misiunea manipulatorilor popoarelor. Pe internet circulã ºi faptele, ºi ideile cenzurate decenii la rînd.

Una din modalitãþile care au fost declanºate pentru a compensa aceastã situaþie este politica de slãbire a sistemelor de învãþãmînt, în multe þãri dominate de evrei, inclusiv în România. Cu popoare inculte, „îndobitocite”, manipulatorii mai pot avea o speranþã. Dar ºi în acest caz, cînd popoarele constatã cã au fost înºelate, ele se ridicã cu vitalitate împotriva manipulatorilor. Minciuna evreiascã are ºi ea limitele ei. Dupã pãrerea mea, lupta va continua ºi în SUA, ºi în alte state din zona lor de influenþã. Alegerea lui Trump nu a pus punct disputelor din campania electoralã, aºa cum s-a întîmplat în trecut, în situaþiile cînd noul venit la Casa Albã se suia pe scaun ca sã continue fãrã sã aducã schimbãri sistemului, fãrã reforme de fond. Evreii vor cãuta soluþii sã nu-ºi piardã puterea, în timp ce Trump va trebui sã încerce sã-ºi proiecteze programul electoral, în caz contrar, el se va compromite imediat ºi va ieºi pe uºa din dos din politicã, ceea ce este incompatibil cu un preºedinte care are orgoliul ºi ambiþia lui Donald Trump. (va urma)

(urmare din pag. 1) Ele sînt materia primã a muncii scriitoriceºti ºi, aºa dupã cum sculptorul îºi cautã bine marmura în care vrea sã lucreze, lutierul - lemnul de rezonanþã al pãdurii, iar pictorul - culorile zograficeºti, tot astfel creatorul de versuri îºi aflã în asemenea cuvinte un minereu sacru. Ele sînt vorbe în jurul cãrora experienþa istoriei ºi psihologia socialã comunã milioanelor de anonimi din popor au fãcut sã graviteze, ca roiurile de fluturi fosforescenþi, pleiade întregi de cuvinte ºi idiomuri. Ele sînt fascinante prin plurivalenþa virtuþilor ºi pasiunilor pe care le descãtuºeazã în oameni, în numele lor se fac jurãminte ºi se sãvîrºesc fapte legendare, cu ele pe buze ne naºtem ºi murim, ele polarizeazã ºi conduc spre izbîndã stãri de lucruri care la prima vedere transcend ºi scapã de sub controlul cuvintelor, existînd independent de ele, în sfîrºit, pe umerii lor hieratici, ca o rãsuflare imaterialã a larvei de stea, se aflã în echilibru, ca pe niºte cariatide antice, însãºi Planeta spiritualã a þãrii. Ele au fost nucleii vitali, revenind pînã la obsesie, ai marilor texte însufleþitoare ale cugetului românitãþii: hrisoavele, pravilele ºi daniile iluminaþilor voievozi, proclamaþiile revoluþionare, biblioteca vie a „ªcolii ardelene“, imnurile incendiare de tipul lui „Deºteaptã-te, române!” ºi al „Puilor de lei”, care puneau pe tot ce miºcã în þara asta o cocardã Tricolorã.

Luaþi aminte la poveþele frumoase ale preacinstitului boier cãrturar, dumnealui Iordache Golescu, la începutul secolului trecut, apud Aurel C. Popovici, text pe care am dori sã-l repunem în circulaþie (deºi fragmentat, din motive de spaþiu), mai cu seamã în folosul tinerei generaþii, datã fiind grandoarea ºi

* Marius Albin Marinescu: Domnule profesor Corvin Lupu, v-aº ruga sã spuneþi cititorilor noºtri pãrerea dvs. despre alegerile prezidenþiale din S.U.A. Întreaga Planetã a urmãrit, cu sufletul la gurã, aceastã luptã pentru cucerirea Casei Albe, care a cunoscut cea mai mare îndîrjire din întreaga istorie a S.U.A. De ce credeþi cã a fost lupta atît de aprigã? * Corvin Lupu: ªi acest eveniment îºi trage seva tot din istorie. Evoluþiile îºi au rãdãcina în adîncuri, în nucleul vital al istoriei S.U.A. Votul antisistem a fost evident. În viziunea întregului electorat, sistemul cãruia i se împotriveºte majoritatea poporului american este reprezentat de Hillary Clinton (nãscutã Rodham), fostã soþie de preºedinte ºi mulþi ani secretar de Stat ºi, nu trebuie neglijat, este cunoscutã de opinia publicã drept evreicã ºi reprezentantã a intereselor Comunitãþii Mondiale Evreieºti, care, începînd de cu multe decenii în urmã, sînt tot mai puþin agreate de cetãþenii vechi ai þãrii, cei care sînt de mai multe generaþii americani. Urmaºii coloniºtilor ºi generaþiile imediat urmãtoare nu sînt consideraþi în SUA „venetici”, cum sînt vãzuþi latino-americanii, afro-americanii, musulmanii ºi ploaia de alergãtori dupã „visul american”.

Eu cred, sînt chiar convins, cã acest vot protestatar antisistem are ºi o conotaþie puternicã antievreiascã. Aceste realitãþi ale problematicii evreieºti sînt cele pe care massmedia le ocoleºte mereu, de frica poliþiei politice evreieºti, care funcþioneazã în întregul imperiu occidental, controlat de SUA. În campanie, Trump a accentuat o idee pe cît de scurtã, pe atît de fermã: „America first!”, care a zgîriat timpanele evreilor obiºnuiþi sã fie mereu ei primii în promovarea intereselor de cãtre Casa Albã. Globalizarea a fost promovatã din iniþiativã ºi cu susþinere evreiascã ºi ea a urmãrit distrugerea naþiunilor, în scopul controlãrii lor cu uºurinþã de cãtre evreimea internaþionalã. În majoritatea lui, poporul american a sancþionat aceastã linie politicã, dupã pãrerea mea, evident dãunãtoare popoarelor, inclusiv americanilor autentici, adicã a celor care sînt stabiliþi de la început, sau, oricum, de mai multe generaþii în S.U.A. În efortul de control asupra popoarelor, conducerea evreiascã a Lumii Occidentale se bazeazã pe minoritãþi etnice, religioase, sexuale, pe emigranþi ºi pe cei întreþinuþi cu ajutoare sociale. În SUA, toþi aceºtia au votat-o pe Hillary Clinton. Americanii autentici, cei vechi, nu au mai vrut acest lucru, au vrut o Americã a celor care muncesc în SUA, nu o supraaglomerare în continuare a SUA cu latinoamericani, musulmani ºi negri, care primesc imediat drepturi, inclusiv electorale, ajutoare sociale ºi dreptul de a-ºi aduce familiile extinse în SUA. ªi de aici a venit îndîrjirea din aceastã campanie electoralã. Donald Trump le-a promis

pãrinteasca sa înþelepciune pilduitoare: „Iubirea de patrie e patima cea mai cinstitã, ca o datorie fireascã ce-þi aduce cinstea cea mai mare. Unde vorbã multã pentru þara noastrã este, acolo nimic spre folosul ei.

Ca în þara ta, nicãieri nu poþi gãsi nici tatã, nici mamã, nici frate, nici sorã, nici mãcar un prieten. Cu credinþã sã slujeºti puterea þãrii tale, ºi pentru ea sã te jertfeºti, la orice întîmplare. Nimic alt în lume nu-i mai dulce ºi mai dorit decît þara ta... Toþi deopotrivã sã pãtimim pentru ea, cã toþi noi împreunã sîntem o þarã. Þara noastrã este muma noastrã“. Sînt fraze scrise acum aproape douã secole, în tiparul lingvistic cu parfum de epocã ºi afumãturã de sfeºnic, turnate în acel „ºirag de piatrã rarã, pe moºie revãrsatã”, dupã cum glãsuieºte binecunoscuta poemã a lui Al. Mateevici.

Este numai unul dintre exemplele modului în care cãrturarii noºtri patrioþi, din toate timpurile, au înþeles sã sublimeze în cuvinte torþa de-a pururi vie ºi fãrã prihanã a iubirii de þarã. Poate tocmai de aceea, mai mult decît cultura altor neamuri, spiritualitatea româneascã, prin ceea ce are ea mai durabil, este eminamente politicã. Permanenþa ideii de patrie, slujirea tenace a idealurilor de independenþã, unitate ºi propãºire naþionalã, credinþa neasfinþitã în triumful înalt ºi în drepturile imprescriptibile ale suflãrii româneºti - iatã magma fierbinte, iatã soarele la lumina cãruia s-au pîrguit roadele geniului românesc. Tot ceea ce s-a creat mai valoros în istoria noastrã a servit, implicit, la înãlþarea statuii patriei. De la întîile incizii ceramice, unelte ºi sanctuare dacice, pînã la dverele, lavrele ºi evangheliarele ferecate în aur ºi argint ale Evului Mediu, de la epitafurile dantelate în stelã funerarã ale cohort-

americanilor autentici, nu veneticilor de ultimã orã, cã þara va fi a lor! A fost uºor de constatat cã Hillary Clinton va menþine „sistemul ticãloºit”, ca sã-l citez pe fostul preºedinte Bãsescu. Eu cred cã lupta din spatele cortinei a fost una deosebit de durã ºi a fost tranºatã de sistemul de Apãrare ºi Siguranþã Naþionalã, care nu a permis componentei evreieºti a sistemului american sã influenþeze rezultatul votului. Eu cred cã echipa Hillary Clinton a fost pregãtitã pentru manevre cîºtigãtoare, în spatele cortinei, acolo unde a cîºtigat Bush alegerile, în noiembrie 2000.

Singura „dovadã” vizibilã a intenþiei iudeo-democrate de a acþiona incorect în aceste alegeri este, dupã pãrerea mea, faptul cã majoritatea sondajelor finale au dat-o pe Clinton cîºtigãtoare cu aproximativ 5 procente, ceea ce este mult.

Cînd un candidat cîºtigã cu 53% contra 48%, este o diferenþã mare. Cînd colo, a cîºtigat Donald Trump cu diferenþã mai mare decît cea pe care au prognozat-o institutele de sondare a opiniei publice pentru Hillary Clinton. Or, casele de sondare a opiniei publice, ca ºi presa, sînt dominate autoritar de evrei ºi în SUA, sau mai ales în SUA. Aºa cred eu cã se justificã falsitatea sondajelor. Aceiaºi pãpuºari care intoxicã opinia publicã cu sondaje false au acþionat ºi în Marea Britanie, cu ocazia Brexitului. Rezultatele alegerilor din SUA ºi Brexitul au aceleaºi cauze profunde ºi sînt opera popoarelor american ºi britanic, care, de data aceasta, au fost protejate de cãtre Serviciile de Securitate naþionalã ºi nu au fost lãsate la cheremul falsificatorilor de alegeri, care nu se gãsesc numai în România, ci peste tot în lume. Voinþa celor puternici nu se impune numai cu pumnul, ci ºi cu mijloace rafinate de influenþare ºi manipulare.

Spun „falsitate” referitor la comunicatele institutelor de sondare a opiniei publice, pentru cã eu nu cred cã s-au dat prognoze atît de greºite din incompetenþã. Eu ºtiu, sînt sigur, cã atît institutele evreieºti din SUA de sondare a opiniei publice, cît ºi presa americanã sînt unele dintre cele mai performante din lume. * M.A.M.: Imaginea publicã fãcutã lui Donald Trump, în S.U.A., ca ºi în restul Lumii Occidentale, a fost una majoritar negativã. Mã refer la faptul cã s-a spus cã Donald J. Trump nu are nici o experienþã politicã, nu agreeazã musulmanii, nu agreeazã latinoamericani, nu agreeazã femeile, cã este vulgar, cã a fost afemeiat ºi a agresat sexual diverse femei, cã nu-i iubeºte pe negri, cã nu-i iubeºte pe homosexuali ºi pe lesbiene, cã nu iubeºte Europa etc. Credeþi cã aceastã imagine este una realã? * C.L.: Eu nu i-am urmãrit atent cariera ºi personalitatea lui Donald J. Trump, dar cred cã un om care ºi-a construit un imperiu economic magnific, care a adunat 4 mi-

Pag. a 20-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Omagiu postum adus preºedintelui PRM – pe 28 noiembrie 2016, Corneliu Vadim Tudor ar fi împlinit 67 de ani –

Vadim, prietenul nostru drag care ne-a rãmas în suflet UNDE-I TRIBUNUL? Motto: „…cei neprihãniþi vor merge în viaþa veºnicã“ (Matei 25:46).

Pentru cei rãmaºi pe Pãmînt, este incredibil cît de repede trece timpul dupã pierderea celor dragi.

Parcã mai ieri am fost sã depunem flori la mormîntul celui care a fost marele patriot ºi veritabilul creºtin Corneliu Vadim Tudor. Data de 28 noiembrie ar fi fost aniversarea zilei sale de naºtere, moment în care întreaga sa familie ºi prietenii cei mai apropiaþi i-ar fi fost alãturi la un pahar de ºampanie. Cred cã nu existã zi în care sã nu-l pomenim atunci cînd citim revista cãreia publicistul nostru iubit ºi respectat i-a dat viaþã, sau în momentele în care vizionãm, pe micile ecrane, comentarii privind tristele evenimente la care sîntem martori ºi cãrora nu le mai putem face faþã, pentru cã nu-l mai avem pe Tribun printre noi. ªtim cã familia este, ºi astãzi, îndureratã pentru cã cel plecat dintre noi era încã tînãr. Dar, indiferent de vîrstã, rudele, copiii ºi soþia nu pot trece niciodatã peste aceastã grea cumpãnã. Superlativul nu poate fi exprimat în cuvinte, deoarece un real patriot animat de idei progresiste, aºa cum a fost el, a depãºit toate barierele posibile ale unei persoane cu atîtea virtuþi de supraom. Nu cred cã Europa a zãmislit vreodatã o personalitate mai puternicã ºi mai complexã, un vizionar desãvîrºit, precum poetul, istoricul, sociologul, teologul ºi politicianul Vadim Tudor. Prin alese discursuri, rostite cu o forþã impresionantã, a venit în întîmpinarea noastrã, cu o remarcabilã persuasiune. Dacã ne gîndim mai bine, prin formaþia sa de profund umanist, el nici nu fusese atras de viaþa politicã a societãþii româneºti ºi nici nu avea nevoie de participarea sa în acest domeniu. Activitatea sa creativã era suficientã pentru a rãmîne la înalta poziþie a unui om de o vastã ºi solidã culturã. Faptul cã a creat un partid politic a reprezentat o absolutã necesitate ºi o obligaþie moralã a unui veritabil patriot, care nu putea asista nepãsãtor la problemele majore, de un

Între trecut ºi prezent (8) TRIBUNUL ESTE ABSENT Legendã nemuritoare pentru ROMÂNIA MARE, VADIM a fost pîinea ºi sarea ce veneau în întîmpinarea pãcii pe Pãmînt. Înger cu aripile frînte în nemãrginirea unei clipe este Timpul care curge în Piatra de Hotar, legãturã între un tãrîm ºi celãlalt, care pune punct între albastrul din înãlþimi ºi incolorul din adînc.

VADIM a fost o flacãrã arzînd în versurile pe care le-a scris, cu speranþa în margine de timp cã Istoria va puncta un Destin Sfînt: rãdãcinile Patriei sã fie bine înfipte în pãmînt. „Implantate“ în vînt, prin tulpinile lor pulsînd seva irealã, provoacã frunzelor ranã, fremãtînd uºor în cãderea lor.

Inima ritmic sã batã: Dreptate, Pace, Pîine, Libertate, iar pentru azi ºi mîine - vinul sfînt amestecat în pîine, ca pacea sã vinã din CER, Icoana lui Dumnezeu la care ne închinãm. „O, Doamne Sfinte!“ - scria VADIM – „transformã Lumina în cuvinte ºi atunci cînd rostim un cuvînt, Lumina sã strãluceascã pe Pãmînt“. Inima ºi conºtiinþa noastrã - bucãþi de Soare - sã fie pentru Luminã, ALTARE! Din pãcate, viermele roade, roade din Þarã ºi nu e de mirare cã, în varza deasã, deasã ca o pînzã de mãtasã, viermele ºi-a fãcut casã. Greu de aflat

dramatism debordant, prin care trecea Naþiunea Românã dupã lovitura de stat din 1989. Latura cultural-umanistã a rãmas puternic ancoratã în structura Partidului România Mare prin atitudinea ºi limbajul discursurilor magistrale, fãrã egal, rostite de la tribuna Parlamentului. Profilul sãu de sociolog a intuit situaþia grea în care Þara noastrã ajunsese, deja. Personal, sîntem convinse cã, de multe ori, poziþia lui Vadim în sfera politicã - pe bunã dreptate, intransigentã - i-a adus multe momente de deznãdejde, dezgust, totalã dezaprobare ºi repudiere. În acest violent an electoral, el ar fi reprezentat salvarea ºi oportunitatea noastrã de a cîºtiga în alegeri, un binemeritat loc în Dregãtoria Þãrii.

Reamintim cã D.N.A. nu l-a „vizitat“ niciodatã pe Tribun, pentru cã era de notorietate poziþia sa de unic lider politic incoruptibil. În ciuda temperamentului vulcanic, formaþia sa de sociolog i-ar fi oferit oportunitatea de a-ºi etala calitãþile unui bun diplomat, care îºi apãrã Þara de orice încercare de destabilizare economicã sau politicã. În calitatea sa de creºtin cu vechi tradiþii în familie ºi în poziþia de senator ales de popor, a susþinut, în mod sistematic, în Parlamentul României, instituþia Bisericii aflatã în pericol, încã din primii ani de dupã evenimentele din 1989. Sã nu uitãm nici de dragostea ºi de spiritul sãu de sacrificiu pentru semeni ºi necuvîntãtoare.

Noi, membrii ºi simpatizanþii Partidului România Mare, realizãm lipsa unui lider ca Vadim ºi sîntem conºtienþi de valorile naþionalistcreºtine moºtenite pe care ni le-a lãsat. Sîntem datori sã ne asumãm rãspunderea pentru reconsolidarea ºi apãrarea identitãþii noastre culturale, naþionale ºi spirituale. Cu siguranþã, analele de Istorie a României vor aminti ºi-l vor evoca pe dr.

Corneliu Vadim Tudor, aºa cum a fost. Prietenul nostru drag, sîntem siguri cã ne vezi ºi ne auzi de acolo, de SUS, unde te afli acum!

ANA ºi MARCELINA PÃTRAªCU Membre fondatoare P.R.M.

cum de s-a încuibat viermele în varza deasã, fin coloratã în vernil de pana lui Heruvim, care este atinsã doar de rouã. Viermele are un nume CORUPÞIE! - devenitã o inevitabilã lege pentru toþi ºi pentru toate; ºi viermele roade, roade, ROADE! Polul istoric va fi însã luminat de Steaua cãlãuzitoare ROMÂNIA MARE! Avînd contur de Soare, va fi nemuritoare, rãspîndind în triunghiul în zbor parfum de alb cocor trasînd pe cale memoria vieþii viitoare.

Un gînd pios pentru VADIM! Tiptil, tiptil, în mireasma de toamnã, TRIBUNUL „a poposit“ de un an în Grãdina stelarã, unde, searã de searã, se aprind mirifice contururi de peisaj lunar. Ce tristeþe!

Oare de ce Destinul i-a îndreptat paºii pe aceastã cãrare? Nici un rãspuns!

ARATÃ-I, DOAMNE, DRUMUL ÎNAPOI Ne cutremurãm cã, în Eternitate, Cerescul Frate faptele noastre le scrie într-o carte.

Din pãcatele adunate în ciorchine stoarce, DOAMNE, vinul negru în potire.

Sorbind cîte o picãturã, cu palmele rugãciune sã Te slãvim pe TINE. Îngãduie, Pãrinte, sã-þi amintim

Dispar corifeii, pe rînd, cîte unul Stau scaune goale, triste, mirate, Ne-ntrebãm, necãjiþi, unde-i Tribunul? ªtia cam prea multe, ºtia cam de toate.

Cunoscîndu-l mai bine, la icoanã l-am pus, ªi-am sã-i chem pe mulþi la-nchinare, Acum, ºtiu bine cam pe unde s-a dus: Sã cearã la „Domnul”, România mai mare.

Simþea viitorul cã merge la vale, Cã þara iubitã la un pas e de moarte, Cã haite flãmînde mereu dau tîrcoale, Recunoaºtem, tardiv, avusese dreptate.

Plecarea-i la ceruri zîmbind, fruntea sus, Privindu-ºi cãlãul, privind ºi securea, N-a vrut sã accepte regim de supus, Nici vorbe goale, aruncate aiurea. Încheiase cu moartea un contract la cafea Sã-i mai lase pe cer, încã, steaua Dar cruda, nimic, n-a vrut sã-i mai dea De frica otrãvii, n-a bãut nici cafeaua.

Puþina-i avere, raritãþi, elevatã, De mulþi ne-nþeleasã, privind cu dispreþ Urmaºii o vînd acum la bucatã…

Cãci nu are cine sã þinã la preþ.

Plecat Tribunu-i înspre nemurire, Iar ce-a fãcut, sînt mãrturii în carte, ªi-i vom pãstra o vie amintire…

S-avem de România Mare parte!

GAUC FLORENTIN ºi SORIN COTLARCIUC, ambii din Cenaclul Literar „Nectarie”, Vama, jud. Suceava, 13 noiembrie 2016 ***

EPITAF Ne este pentru oriºicare Doar moartea un duºman sublim, În viaþa asta trecãtoare Ea l-a rãpus ºi pe Vadim.

DUPÃ DISPARIÞIA POETULUI VADIM S-a dus poetu-n depãrtare, Sfîrºitul neputînd s-amîne, Dar n-o sã poþi sã spui cã moare…

Prin tot ce-a scris, el viu rãmîne!

Dr. SORIN COTLARCIUC, preºedintele Organizaþiei PRM, Vama, judeþul Suceava, 13 noiembrie 2016

cã din strãfund de veac sã Te urmãm ne-ai învãþat. ªi, dacã ne-am rãtãcit pe cale, iartã-ne, DOAMNE! În zadar încercãm chipul TÃU sã-l zugrãvim, în Soare, strãlucirea-i orbitoare, iar în marea de luminã ni se îneacã EUL, ca o lumînare în vãpaia zilei se topeºte zelul.

Aratã-te, DOAMNE, din mister în largul lumii urzitã-n chipul TÃU ªi, pentru o clipã, noi sã-þi fim clepsidrã. În Eternitate, VADIM cum sã Te gãseascã?

Pentru cã sîntem fraþii TÃI, aratã-i, DOAMNE, drumul înapoi.

Fãrã VADIM, în þarã-i pustiu, Aleºii, prea împovãraþi doar promisiuni ne-au dat.

Viaþa, moartea, scumpe toate le plãtim cu libertate de vot.

STOP! LILIANA TETELEA

Pag. a 21-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Omagiu postum adus preºedintelui PRM – pe 28 noiembrie 2016, Corneliu Vadim Tudor ar fi împlinit 67 de ani –

Atlasul pentru Istoria României A scrie istoria aºa cum a fost - fireºte, nu de la Leopold von Ranke aveau sã deprindã românii aceastã învãþãturã pe care, într-o formã sau alta, s-au învrednicit s-o respecte ºi cronicarii, ºi Dimitrie Cantemir, ºi Gheorghe ªincai. Învãþatul german a avut, însã, meritul de a formula, pentru prima oarã, imperativul, într-o epocã în care rapacitatea imperiilor cãpãta dimensiuni paroxistice ºi se simþea nevoia unui prag hotãrît, peste care nu se poate trece în interpretarea ºi comentarea evenimentelor istorice. Era epoca dominatã de rãzboiul Crimeii, de marele carnagiu franco-german, de rãzboiul româno-ruso-turc, era epoca în care marile puteri reprezentate la Congresul de la Berlin puteau rãpi, în mod samavolnic, teritorii ale foºtilor aliaþi sau ale unor state care n-aveau nici un fel de datorie faþã de ele, în virtutea unor justificãri mãsluite. Poate în nici un alt domeniu al civilizaþiei omeneºti greºeala nu se plãteºte atît de scump ca în ºtiinþa istoricã. Iar atunci cînd ea se produce în mod deliberat, pagubele pot fi incalculabile, inducînd în eroare generaþii întregi de urmaºi ale cãror acþiuni reale, pe plan politic, social ºi militar, vor fi guvernate de fals ºi confuzie. Numai prin prisma unui mizantropism de amurg al vieþii poate fi înþeleasã regretabila butadã a lui Jean Jacques Rousseau: „Nu existã învãþat care sã nu prefere minciuna inventatã de el însuºi unui adevãr descoperit de altul”.

Istoriografia românã (ca ºi cea mondialã) oferã exemple suficiente care îl infirmã pe iluministul francez: un Iorga, un Hasdeu, un Pârvan n-au fãcut altceva decît sã-ºi altoiascã patriotismul pe trunchiul viguros al adevãrului. Partizanatul cu orice preþ nu are ce cãuta aici, iar dacã ºeful incontestabil al ºcolii româneºti de istorie era considerat de profesorul John L. Giering, de la Columbia University, drept „cea mai de seamã personalitate a lumii moderne”, acesta e un calificativ grãitor nu numai pentru valoarea istoriografiei noastre, ci ºi pentru probitatea ei totalã. În spiritul acestei deontologii s-a tipãrit, nu demult, o lucrare pe care nu mã sfiesc sã o numesc excepþionalã: „Atlas pentru istoria României”. Era nevoie de o asemenea operã, care umple un gol în biblioteca de istorie a þãrii, venind ca o întregire mult aºteptatã a celor care ne mai sînt trebuincioase. Uneori, o hartã realã, bine întocmitã, poate echivala cu un întreg tratat ºtiinþific. „Geografia e mama istoriei”, obiºnuia sã spunã Napoleon Bonaparte. ªi cine altul putea ºti mai bine relaþia dintre cele douã discipline decît acela care le-a fãcut ºi le-a desfãcut pe amîndouã, dupã bunul sãu plac, accelerînd ivirea timpurilor moderne, fiind supranumit de Marx „chirurgul istoriei”? Apãrutã sub teascurile filigranate ale Editurii didactice ºi pedagogice, aºadar în zodia generoasã a învãþãmîntului, lucrarea este o continuare logicã a „Atlasului de istorie universalã”, publicat în urmã cu un deceniu. Ele pot fi înþelese mai cu folos împreunã, întrucît Istoria României este parte integrantã a istoriei umanitãþii, iar un eveniment sau un fenomen petrecut pe teritoriul românesc proiecteazã uneori lumini decisive asupra înþelegerii evoluþiei planetare în ansamblul ei. În cuvîntul înainte elaborat de acad. ªtefan Pascu, coordonatorul lucrãrii, se fac pãtrunzãtoare reflecþii asupra rostului, structurii ºi utilitãþii acestui îndreptar: „Atlasul pentru Istoria României, în cele circa 80 de hãrþi, pe epoci ºi perioade istorice, cuprinde Istoria Poporului Român ºi a strãmoºilor sãi din spaþiul carpato-danubiano-pontic, din Antichitatea îndepãrtatã (paleoliticul inferior) pînã în contemporaneitatea zilelor noastre, iar din Evul Mediu ºi momentele din istoria populaþiilor conlocuitoare, care se leagã de Istoria Poporului Român; activitatea creatoare a poporului nostru în toate domeniile esenþiale (economic, politic, cultural), strãduinþele ºi lupta sa pentru progres, libertate ºi dreptate, miºcãri, rãscoale, revoluþii.

Acest atlas cuprinde, asemenea celui care l-a precedat, planuri de aºezãri ºi cetãþi, medalioane ale marilor bãtãlii din istoria românilor pentru apãrarea fiinþei naþionale. Nu lipsesc, fireºte, nici documentele cartografice (hãrþi de epocã), opere ale învãþaþilor români ºi strãini. În toate cazurile

La Þebea, locul de pelerinaj al Tribunului – interviu-fulger, la care au participat numeroºi oameni veniþi din toate colþurile României ºi care a fost urmãrit de milioane de telespectatori. s-a realizat sinteza istoricã a tuturor teritoriilor locuite de români ºi strãmoºii lor. Totodatã, hãrþile înfãþiºeazã rezultatele ultimelor cercetãri”.

Nu existã perioadã majorã sau eveniment important care sã nu îºi aibã oglinda în paginile acestei tipãrituri. Dominanta sa este o Hartã - rotundã, unicã ºi indivizibilã - a etniei române, care se repetã, într-o formã sau alta, în toate perioadele.

Ea reprezintã matca noastrã originarã, sau ceea ce dupã vremuri înaintaºii au numit: „patria dulce ºi vrutã în care sîntem nãscuþi ºi crescuþi ºi unde oasele pãrinþilor ºi moºilor rãposaþi se odihnesc” (Petru Maior); „pãmîntul este o maicã ce îºi iubeºte toþi fiii sãi” (Dinicu Golescu); „þara românilor este þara românilor, pe toatã întinderea sa ºi cu tot dreptul sacru care se cuprinde în ea” (Nicolae Iorga); „spaþiul mioritic” (Lucian Blaga) etc. Aceastã hartã naturalã este permanenþa Atlasului ºi ea strãluceºte cu toatã puterea integritãþii sale în cele trei momente de vîrf ale unitãþii naþionale: Statul geto-dac întemeiat de Burebista (Secolul I. î.Chr.), Unirea înfãptuitã de Mihai Viteazul (1600) ºi Unirea cea Mare ºi Veºnicã a tuturor românilor (1918).

Extrem de bine realizatã, din punct de vedere grafic, este priveliºtea României dupã primul rãzboi mondial, operã a maturitãþii depline a poporului nostru, coroana supremã a pomului vieþii româneºti, triumf al principiului de autodeterminare între hotarele limbii naþionale. Departe de a fi o suitã de hãrþi statice, surprinse în încremenirea de o clipã a timpului, Atlasul are o dinamicã proprie, care îl face sã prezinte reale virtuþi epice. O hartã se poate lectura ca un roman palpitant. Astfel, toate marile frãmîntãri naþionale ºi sociale, toate traseele oºtirii române la diferite intervale de timp, precum ºi valurile migratoare ºi campaniile antiotomane configureazã o miºcare perpetuã, în timp ºi spaþiu, care închide în ea cîteva milenii de eroism, de rãbdare ºi de speranþã româneascã. O seamã de hãrþi sînt consacrate înfloririi civilizaþiei pe teritoriul patriei, de la cultura de prund a paleoliticului ºi epoca bronzului tracic, pînã la belºugul de mãrturii dacice, romane, protoromâne, byzantine, medievale ºi moderne. Sub genericul „Direcþiile de migrare ale bulgarilor, ungurilor, pecenegilor ºi cumanilor; marea invazie tãtarã”, poate fi vãzutã o panoramã a spaþiului carpato-danubiano-pontic de o mare densitate a aºezãrilor orãºeneºti ºi rurale, constituite de mult în voievodate, þãri, cnezate ºi formaþiuni. Ele existau la acea orã atît în Transilvania, cît ºi în Þara Româneascã, Banat, Dobrogea ºi toatã Moldova, avînd organizarea ºi viaþa lor proprie, precum ºi o civilizaþie superioarã din toate punctele de vedere acelora cu

care erau silite de destin sã intre în contact. Din pãcate, aºa dupã cum grãia un învãþat, nu existã barbar care sã nu doreascã sã civilizeze pe alþii ºi sã-ºi impunã rudimentele sale de culturã. În perioada Secolelor IX-XIII, pe lîngã numeroase cetãþi, mine, ocne ºi alte repere de culturã materialã, dãinuia o salbã întreagã de monumente ºi lãcaºuri, unele de reputaþie europeanã: Cenad, Oradea, Hodoº-Bodrog, Caransebeº, Vodiþa, Severin, Densuº, Strei, Gurasada, Alba Iulia, Cîrþa, Cisnãdioara, Rîºnov, Civitas Moldoviae (lîngã Dragosloveni), Cãpriana, Chiºinãu, Niculiþel, Cernãuþi º.a. Iar la cumpãna veacurilor XVIII-XIX, puzderia de ºcoli, tipografii, biblioteci, biserici, mînãstiri, castele ºi palate domneºti era atît de mare, de la Ineu pînã la Cãuºani, de la Toporãuþi pînã la Mogoºoaia, de la Bistriþa pînã la Bogdãneºti, Slatina, Putna, Dîrstor, Avrig, Snagov, Mangalia, Roman, Ieud ºi Bucureºti, încît aproape nu poate fi descifratã cu ochiul liber, lãcaºurile acestui iluminism panromânesc fiind de ordinul cîtorva mii.

De o aleasã consideraþie se bucurã reprezentarea cartograficã a principalelor momente ale României moderne: Revoluþia condusã de Tudor Vladimirescu, la 1821, Revoluþia de la 1848-1849 din cele trei Þãri Române, Unirea Principatelor sub Vodã Cuza, la 1859, Rãzboiul pentru Independenþã de la 1877-1878, Miºcarea muncitoreascã ºi socialistã, Rãzboiul de întregire a neamului din 1916-1918, fãurirea Partidului Comunist Român, în 1921, Revoluþia de la 23 August 1944 ºi participarea Armatei Române la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei ºi Austriei. În final, pot fi admirate cîteva splendide reproduceri în sepia verde ºi cafeniu, cu mãri de plumb ºi munþi de ocru, realizate de pionieri ai cartografiei mondiale, care privesc teritoriile locuite de români: harta transilvanã a lui Honterus, din 1532, cea a lui Ortelius Abraham, din Anversul anului 1580, bijuteriile migãlite de Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino, Riga Velestinul, Rãducanu Golescu, Dimitrie Philippide ºi Cezar Bolliac.

Este aceasta o operã patrioticã? Eu zic cã da, în cel mai înalt înþeles al cuvîntului ºi, dincolo de utilitatea ei pentru specialiºti, profesori, studenþi ºi elevi, pentru marele public avid de adevãrul istoric, trebuie sã remarc cã ea mai are un merit: marcheazã un loc ºi un timp, o epocã ºi un spaþiu în care o generaþie a gãsit vîntul prielnic de a desfãºura în libertate pînza Tricolorului ºi de a adãuga noi piese la dosarul Epopeii naþionale. E o datorie fireascã, aceea de a înºirui numele tuturor acelora care au trudit ani de zile pentru a ne dãrui o comoarã de hîrtie muiatã în aur, care întregeºte pentru prezent ºi viitorime imaginea unei þãri rãnite la hotare de atîtea ori, dar mîndrã în îndîrjirea cu care ºi-a cucerit ºi apãrat Independenþa ºi Unitatea, fiinþa etnicã, datinile ºi graiul latinesc. Aceºti cãrturari (dintre care unii n-au mai apucat, din nefericire, sã-ºi vadã rodul muncii, trecînd vãmile eternitãþii) sînt alãturi de acad. ªtefan Pascu: Ion Ardeleanu, Dumitru Berciu, Ion Cupºa, Gheorghe Matei, Camil Mureºan, ªtefan ªtefãnescu, Dumitru Tudor, precum ºi consultantul ºtiinþific Mircea Muºat ºi directorul de resort din fostul Minister al Educaþiei ºi Învãþãmîntului, Constantin Floricel. ªi cum am putea încheia mai convingãtor omagiul nostru faþã de aceastã „carte româneascã de învãþãturã”, cum poate cã i-ar fi spus Varlaam, decît reproducînd gîndurile despre patrie ale unuia dintre acei împãtimiþi care ar fi fost fericit sã vadã o asemenea operã?

Astfel grãia Mihai Eminescu de la înãlþimea staturii sale etice: „Inimã foarte caldã ºi minte foarte rece se cer de la un patriot, chemat sã îndrepteze poporul sãu, ºi fanatismul iubirii de patrie, cel mai aprig fanatism, nu opreºte de fel ca creierul sã rãmîie rece ºi sã-ºi îndrepte activitatea cu siguranþã, sã nimiceascã adevãrata cauzã a rãului ºi sã o stîrpeascã cu o statornicie de fier. Fãrã cultul trecutului nu existã iubire de þarã”.

CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi români“)

Pag. a 22-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Un material didactic obligatoriu: serialul ,,Las Fierbinþi“ Ajungînd în clasa a XI-a, liceenii noºtri învaþã la Literatura Românã despre specia în prozã numitã Povestire. Definiþie, caracteristici, varietãþi etc. ªi, încet-încet, se ajunge la Povestirea în ramã, care îºi are rãdãcinile în ,,1001 de nopþi”, ,,Halima” ºi, mai departe, în Boccaccio (,,Decameronul”), Chaucer (,,Povestirile din Canterbury”) ºi Margareta de Navarra (,,Heptameronul”). Iarãºi definiþie, caracteristici º.a.m.d. ªi din tot ceea ce s-a scris la noi în domeniu, autorii manualului au ales ,,Fîntîna dintre plopi”, a treia povestire din volumul ,,Hanul Ancuþei”, de Mihail Sadoveanu. Croitã dupã tiparul ,,Decameronului”, cartea conþine 9 povestiri. Dar unde e cea de-a 10-a povestire? Ei bine, dragi copii, ea este cartea însãºi, rama, care le adãposteºte pe celelalte 9. Sau chiar hanul, gazda celor 9 povestitori.

Sau, dupã alte opinii, Moldova ancestralã, unde s-au petrecut toate întîmplãrile relatate la hanul crîºmãriþei Ancuþa – ºi cea bãtrînã, care nu mai este, ºi cea tînãrã, contemporanã cu autorul, martor ºi narator la rîndu-i.

Cerîndu-ne iertare pentru maniera voit didacticistã în care am expus, pînã acum, faptele, cît ºi pentru ocoliºul poate supãrãtor, ajungem ºi la miezul problemei noastre. Adicã la satul (oraºul?) Fierbinþi, din judeþul Ialomiþa, unde se petrec întîmplãrile din serialul TV ,,Las Fierbinþi” ºi pe care este structurat tot ºasiul ,,Povestirii în ramã”. Sat populat cu hoþi, escroci, beþivi, leneºi, analfabeþi ºi curviºtine de toate vîrstele. Nimeni nu munceºte la Fierbinþi, toatã lumea escrocheazã pe toatã lumea. Nici popii, care ar trebui sã fie model de hãrnicie ºi de moralitate, nu ies din tipologia comunã, de indivizi aflaþi la marginea societãþii. Aºa cum este cazul popii Necuratu, traficant de curve, care îmbogãþeºte galeria nelegiuiþilor din literatura noastrã anticlericalã, cum ar fi popa Decalitru, popa Þuicã, popa Curvitu, popa Metru sau popa Iancu Georgescu, cãpetenia de hoþi zãmislitã de Caragiale.

Nu existã nicãieri în Europa aºa ceva, aþi mers prea departe cu ficþiunea!, ar exclama, oripilat, un strãin care ar vedea mãcar un singur episod din acest serial-ramã. Totul este o dovadã cã, difuzîndu-l, s-au urmãrit interese obscure, poate electorale – ar completa, cu o jumãtate de gurã, alþii, mai documentaþi...

Ba da, localitatea Fierbinþi este însãºi Românica zilelor noastre, la scarã redusã! Iar personajele – primarul Vasile (,,care furã numai pentru el, ºi pentru noi nu furã!”), Ardiles, Celentano, Giani ºi Aspirina – sînt românaºii noºtri, surprinºi în strãdania lor de a supravieþui, dupã legile lor, în aceastã þarã. Dar sîntem ºi noi, care scriem aceste rînduri, ºi voi, cititorii, cãci nici unii nu sîntem mai breji...

Toate episoadele au la bazã scenariile semnate de Mimi Brãescu, unele inspirate, iar altele cam trase de pãr ºi copiind niºte anecdote rãsuflate. Cît despre actori, ce sã zicem? Sînt fãrã cusur! Tineri, talentaþi ºi cu un umor debordant, ei asigurã succesul la public ºi la încasãri. De departe, cel mai izbutit episod este acela cînd prefectul judeþului vine la Fierbinþi, sã-l muºtruluiascã pe primar, dar nu cã ar fi hoþ ºi ticãlos, ci pentru cã, nenorocitul..., furã prea puþin. ,,Furã, mã, tot!, îi bate el cu pumnul în masã.

Furã ºi dã-mi ºi mie, cã ºi eu trebuie sã dau mai departe miniºtrilor!... Iar felia cea mai groasã o ia nenea preºedintele... Jupoaie carnea pînã la os, tîmpitule!... Carnea dã-mi-o mie, ºi osul opreºte-l tu. De ce crezi cã te-am pus aici? Ca sã furi!... Cã dacã nu furi tu, vin ãilalþi ºi furã ei...”.

Dacã tot se vorbeºte despre funcþia educativã a artei, ar trebui ca aceastã scenã – jucatã magistral de actorii Rãzvan Vasilescu ºi Gheorghe Ifrim – sã fie Firicel, Ardiles ºi Celentano, trei dintre personadatã permanent la Televiziunea Naþionalã, la jele îndrãgitului serial de comedie ,,Las Fierbinþi”, deschiderea emisiunii de dimineaþã, în locul Imnului interpretate de actorii Toma Cuzin, Mihai de Stat, cã tot nu ne mai reprezintã, ºi, seara, la culcare, ca sã ne fie învãþãturã de minte! ªi în ºcoli ar Mãrgineanu ºi Adrian Vãncicã. trebui difuzatã, mãcar la ora de Dirigenþie, sã înveþe ªi tot cãutîndu-mã la pagina 10, cu ochiul ei de vulºi copiii noºtri cum sã supravieþuiascã în România tur (cu care a scris peste 35 de cãrþi), recent, m-a prins Secolului XXI, þãriºoara lor de glorii, þãriºoara lor de cu o greºealã de neiertat ºi m-a somat sã revin cu o eratã dor. Decît bazaconiile cu codrii verzi de brad ºi cîm- de bun-simþ. Mai precis, în articolul meu, ,,Îndemnuri purile de mãtase, care tot nu mai sînt, mai bine scena cu: pentru viitorul Neamului Românesc (2)”, publicat în ,,Furã, mã, sã nu mai lãsãm nimic dupã noi!...”. Hai, cã numãrul din 4 noiembrie 2016, am comis-o, ºi acum nu e prea greu. Începutul a fost fãcut deja: deputatul arestat ºi apoi eliberat de eroica noastrã Justiþie, iatã-mã în situaþia de a-mi pune cenuºã în cap de faþã cu Mãdãlin Voicu, a umblat cu pixul pe un cîntec popular martori. Desigur, cu promisiunea fermã de a fi mai atent mai vechi ºi a ajuns la o formã realistã: ,,M-am nãscut pe viitor. Concret, reproducînd cîteva opinii ale regretatei profesoare Zoe Dumitrescu-Buºulenga, am afirmat lîngã Carpaþi, în gunoaie ºi rahaþi...”. cã a murit în anul 2006 (corect) ºi cã a fost înmormîn*** tatã la Mînãstirea Vãratec, lîngã Veronica Micle Cronicã (greºit), ºi nu la Putna (cum ºtie toatã lumea). ªi cã în În ultimii sãi ani de viaþã, regretatul Constantin ultimii ei ani de viaþã se cãlugãrise (iarãºi greºit).

Popescu-Cadem, fost profesor de greacã ºi de latinã, dar De fapt, chestiunea mai are un aspect. Dr. Elis ºi critic, istoric literar ºi rondelist, mã invita sãptãmînal la Râpeanu îmi oferise, mai înainte, o carte a ei, cu dediel acasã ºi mã punea sã-i citesc ceea ce pregãtisem sã caþie, cum sînt uzanþele, închinatã pãrintelui Constantin public în revista ,,România Mare”. Cãci, vorba aia, patru Galeriu, ºi mã rugase cã poate mã cãzneam ºi îi fãceam ochi vãd mai bine inerentele greºeli de stil sau de informare. Încet-încet, mi se crease o interesantã abitudine ºi o recenzie în revista ,,România Mare”. Am fãcut-o ºi abia aºteptam sã-i trec pragul, ca sã-mi descopãr ieºirile am publicat-o. În acea carte era vorba ºi de Zoe în decor. Dupã ce a murit, acest rol l-a preluat, într-o Dumitrescu-Buºulenga, marea doamnã a culturii oarecare mãsurã, distinsa doamnã Elis Râpeanu, fostã româneºti. Prin urmare, comiþînd acea greºealã, sublimiprofesoarã universitarã ºi, deocamdatã, singurul nostru nal, cititorii ar fi fost împinºi sã considere cã doamna doctor în epigramisticã. Nici doamna Râpeanu nu publicã Râpeanu ar fi greºit prima, iar eu aº fi preluat ºi difuzat în ,,România Mare”, dar cumpãrã revista, sãptãmînã-de- greºeala. Ceea ce nu se cade, þinînd cont cã distinsa mea sãptãmînã, ºi o citeºte de la un capãt la altul. Natural, mã prietenã cumpãrã revista, ca sã mã citeascã ºi pe mine.

Drept pentru care am scris aceste rînduri, cu specicãleºte ºi pe mine ºi, uneori, mã sunã, ca sã mã laude sau sã mã tragã de urechi. Ce pot sã zic? Bogdaproste ºi ranþa cã tînãra conducere a revistei mã va înþelege ºi va sã fie primit, dar nu prea e cazul, fiindcã eu mã cunosc publica necesara îndreptare. mai bine ºi ºtiu cã nu merit prea multã atenþie.

PAUL SUDITU

ALBUMUL CU POZE RARE

MARI LEGENDE ALE HOLLYWOODULUI

GARBO

(4)

Într-o searã, cînd ºedeam pe terasã cu soþia mea, Hjordis, privind un minunat apus de soare peste Pacific, Richard Haydn îºi fãcu apariþia.

- Am adus pe cineva care a petrecut clipe minunate în aceastã casã, spuse el, ºi ar vrea s-o revadã, dacã nu vã deranjeazã. „Cine se aseamãnã se adunã”, spune dictonul, care nu minte, cãci în spatele lui Haydn apãru Garbo. Nu-mi amintesc cum era îmbrãcatã în ziua aceea, dar am rãmas uluit de frumuseþea chipului ei. Nu era deloc afectatã ºi avea un rîs foarte comunicativ. Soþia mea, care era suedezã, ca ºi ea, a poftit-o sã vadã casa ºi, la întoarcere, ambele sporovãiau ca douã coþofene scandinave. Garbo ne-a vorbit despre felul cum arãta casa noastrã pe vremea lui Vicki Baum. Trebuie sã fi fost un loc fascinant, unde se întîlneau Leopold Stokowski ºi o grãmadã de scriitori ºi artiºti europeni. În cursul anilor urmãtori, Garbo ne-a vizitat în numeroase rînduri. Veºnic aceeaºi, de o mare frumuseþe ºi de o fermecãtoare spontaneitate, dar rãmînînd tot timpul rezervatã. Mã fãcea sã mã gîndesc la un copil trãind într-o lume a lui, secretã: de altfel, cu o sinceritate copilãreascã, mergea încolo ºi încoace, dupã bunul ei plac, înota de cîte ori avea chef. Totuºi, bucãtãreasa noastrã suedezã, deºi a încercat, în fel ºi chip, sã-i cearã un autograf, nu a reuºit sã-l obþinã niciodatã. Garbo îºi mãrturisise un principiu pe care îl respecta cu stricteþe: „Eu nu dau niciodatã autografe ºi nu rãspund niciodatã la scrisori”.

Vizitele Gretei Garbo în California se rãriserã din ce în ce mai mult, dar mitul ei era mai viu ca oricînd.

Ziarele publicau imagini în care era vãzutã fugind de fotografi, în oraºe europene, precum ºi numeroase reportaje, potrivit cãrora Garbo s-ar plimba singurã ºi fãrã nici o þintã pe strãzile New Yorkului; alte articole de presã pretindeau cã a fost surprinsã tocmindu-se pentru o legãturã de morcovi sau cumpãrînd bibelouri vechi; se spunea cã în apartamentul ei s-ar afla o colecþie nepreþuitã de tablouri impresioniste, zãcînd grãmadã pe jos ºi întoarse cu faþa la perete.

La un moment dat, am locuit cu soþia mea într-o casã din sudul Franþei. Am descoperit cu bucurie cã, de fapt, Garbo era instalatã într-o casã situatã pe un promontoriu vecin, unde era invitata unui new-yorkez de origine rusã, pe care îl chema George Schlee. Proprietatea respectivã, izolatã de privirile indiscrete ºi cocoþatã pe creasta unor stînci abrupte, era, pentru ea, idealã. Cînd

era vreme frumoasã, era suficient sã coboare o scarã pentru a se duce sã înoate în apa albastrã a Mediteranei, iar cînd vîntul bãtea prea tare, putea sã înoate în piscinã.

Schlee era tovarãºul ideal pentru Garbo: cosmopolit ºi extrem de cultivat, acest bãrbat avea un farmec deosebit, multã bunãtate ºi o mare capacitate de înþelegere. Ea pãrea foarte fericitã în tovãrãºia lui ºi era mai frumoasã ca oricînd. Într-o zi, cînd ei se aflau la noi, tocmai în clipa cînd ne aºezaserãm sã luãm masa în grãdinã, în mijlocul mãslinilor, s-a stîrnit, din senin, o furtunã. Am spus imediat: - Ajutaþi-mã sã duc mîncarea în casã.

- E ridicol, a spus Garbo, hotãrîtã. O sã punem totul sub masã ºi o sã mîncãm acolo.

Se ºtie cã, uneori, cei care au ajuns în vîrful unei coline ºi se odihnesc pe culmile ei, dupã ce au urcat-o cu greu, îºi aruncã întîmplãtor privirile în gol ºi descoperã cu groazã cã suferã de ameþealã. Cu inima ticãind, ei coboarã centimetru cu centimetru, hotãrîþi sã nu mai urce niciodatã. M-am întrebat deseori dacã nu cumva ºi Garbo fusese victima unui fenomen de acest gen, atunci cînd a ajuns în culmea gloriei. De aceea, vãzînd-o cum mãnîncã, veselã ºi fericitã, sub masa pe care ploaia stîrnitã din senin cãdea în ropote grele, mi-am spus cã poate a sosit clipa s-o întreb, pentru a mã simþi cu inima împãcatã: - Care-i motivul adevãrat pentru care ai pãrãsit cariera cinematograficã?

A urmat o pauzã îndelungatã. Crezusem chiar cã se preface a nu-mi fi auzit întrebarea. În sfîrºit, ca ºi cînd s-ar fi gîndit cu glas tare, Garbo spuse: - M-am sãturat de atîtea strîmbãturi.

Sfîrºit DAVID NIVEN (Fragment din cartea de memorii ,,Bring on the Empty Horses”, Editura Hamisch Hamilton Ltd., Londra, 1975)

Pag. a 23-a – 25 noiembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (8) Lacrimi Curgeþi, lacrimi!/ Udaþi Pãmîntul sterp,/ Înecat zi de zi,/ noapte de noapte,/ de surorile voastre./ În oceanul de lacrimi,/ veºnic, Iubire,/ te strig/ doar pe tine./ Toate lacrimile/ mele/ s-au adunat/ în Cristalul/ Durerii.

El ºi Ea El: Întotdeauna trebuie sã fim tineri, ca acum!/ Ea: Trebuie sã fim împreunã o eternitate!

De ziua naºterii tale...

Te mistuie dorul de mine?! Þi-e tare dor, nu mai reziºti. Parcã, parcã nu mai ai rãbdare, nu mai ai stare. Ce sã faci sã-þi fie mai uºor?! Îmi spui cã n-ai putea face mare lucru, care te-ar putea liniºti, care þi-ar alina mãcar tulburarea venitã din dor.

Eu, eu trebuie sã-þi fiu „acolo”, aproape, la tine, lîngã tine?! Voi fi „acolo”, cu tine, de cîte ori îþi va fi dor, dor, dor de mine! De cîte ori inima ta mã va chema, sufletul tãu, trezit la viaþã, mã va striga.

De cîte ori... da. Voi fi „acolo”, trebuie

sã vin, sã fiu „acolo”, pentru a nu te lãsa sã suferi cum am suferit eu! Mã doare atît de tare inima ta înmuguritã de viaþã, plãpîndã rãsuflare, suflet mort ºi reînviat. Nu, nu te voi lãsa sã suferi, tu nu trebuie sã cunoºti suferinþa pe care a trãit-o „sora” ta. Pe tine te doare mai tare ºi þi-e fricã de durere.

Ah, sãrmane inimi frînte! Ce gust amar îmi invadeazã gura. O, Cerule, nu fi atît de crud cu sinceritatea unei inimi zdrobite a tînãrului cel critic, dulce ºi atît, atît de ironic. Dacã inima mea de atunci, de demult, nu s-a stins de tot, n-a murit, ºi e încã vie, ºi treazã, ºi vibreazã, ºi încã ar vrea sã cînte, totul e salvat. Tu, inimã, suflã în candela care e gata-gata sã se stingã ºi, în sfîrºit, sufletele noastre sã zîmbeascã curat ºi etern. ªi, chiar dacã Sufletul tãu care n-a ºtiut ºi n-a vrut sã iubeascã o inimã strivitã ca a mea de Iubire, Soarele trebuie sã rãsarã mai strãlucitor ºi mai minunat ca pînã acum. Speranþa Iubirii poate sã ni se iveascã oricînd. Eu aºtept mereu, mereu, mereu...

AMELIA

Pe mine sã nu contaþi (3) Premierul Dacian Cioloº, ca funcþionar activînd mult timp în strãinãtate, priveºte cu mult mai mult interes peste hotarele þãrii, decît la vatra naþionalã.

Refuzã sã se înscrie într-un partid ºi nu vrea sã participe la alegeri, temîndu-se de insucces. Cabinetul sãu a fost cel mai stufos ºi cel mai neavenit. În 9 luni a schimbat 10 miniºtri, iar dacã ar fi examinat cu exigenþa unui premier responsabil activitatea întregului Executiv, ar fi trebuit sã se dispenseze ºi de mincinoasa ºi incompetenta de la Justiþie, ºi de aroganþii de la Sãnãtate, Agriculturã, Finanþe, Muncã, Fonduri Europene, adicã de întregul Cabinet. Iar apoi, spre binele þãrii, sã-ºi prezinte demisia. Dacian Cioloº a prins, însã, gustul puterii ºi nu vrea sã plece.

Nici Iohannis ºi nici amfitrionii sãi occidentali nu vor sã-l piardã. O asemenea unealtã nu gãseºti pe toate drumurile. Încurajat de asemenea sponsori politici, Dacian Cioloº a nãscocit un Plan de guvernare, iar în baza acestei plãsmuiri, pretinde sã rãmînã mai departe la Palatul Victoria.

Ascultînd opiniile prietenului meu despre actualul Executiv, mã întreb cum ar putea sã arate viitorul guvern. Dupã cum declara ºefa PNL, care mãnîncã politichie pe pîine, dimineaþa, la prînz ºi seara, ºi care o þine ca gaia maþu' cã liberalii ºi aliaþii lor ar putea constitui o majoritate parlamentarã, atunci viitoarea formulã guvernamentalã ar fi cea de astãzi, cu Cioloº în frunte. Dacã PSD ºi alþi asociaþi vor predomina în Parlament, atunci ei vor propune premierul, ciocnindu-se dur cu preºedintele Iohannis, care de pe acum îi pune la colþ, numindu-i ,,penali” pe Dragnea, Ponta ºi Tãriceanu.

Lupta s-ar încinge la baionetã, în plinã iarnã, spre disperarea populaþiei. Ce soluþie ar mai fi în acest caz?, îl întreb eu pe Tase.

- Una singurã. Noul Parlament sã-l suspende pe preºedintele Iohannis, cã tot nu ne este de cine ºtie ce folos. Prezenþa sa în fruntea þãrii reaminteºte, în multe privinþe, de Carol I, primul neamþ la cîrma României. Cînd depunea jurãmîntul în Adunarea Þãrii, Carol I de Hohenzollern declara: ,,Punînd piciorul pe acest pãmînt sacru, am ºi devenit român”. Cît de român a fost Carol I, ca prinþ ºi ca rege, au dovedit-o faptele sale.

S-a împroprietãrit cu moºii ºi pãduri imense, a cîºtigat enorm ca acþionar al unor societãþi autohtone ºi strãine, ajungînd unul dintre cei mai bogaþi monarhi europeni. Aºa cum semnalau ziarul ,,Adevãrul” ºi alte publicaþii ale vremii, ,,de la 1866 ºi pînã la 1888, n-a fost concesiune ori întreprindere mai însemnatã, sau rãscumpãrare în care glasul public sã nu-l acuze pe rege cã ºi-a bãgat mîna pretutindeni ºi a scos-o întotdeauna plinã cu acþiuni ºi cu aur, pentru el ºi pentru protejaþii sãi”. Cît de român sa dovedit Carol I, care s-a opus intrãrii României în primul rãzboi mondial, alãturi de puterile Antantei, ºi inclusiv reîntregirii þãrii, livrînd, pînã în ajunul conflagraþiei, imense cantitãþi de cereale Austro-Ungariei ºi Germaniei? Cît de român a fost primul nostru rege, care a semnat în ascuns Tratatul dintre România ºi Austro-Ungaria, la care a aderat ºi Germania, ºi pe care l-a þinut strict secret vreme de 30 de ani? Toþi marii scriitori ai acelor timpuri, precum Haºdeu, Caragiale, G. Coºbuc, Al. Vlahuþã, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Bacalbaºa, Mille, Cocea ºi mulþi alþii, l-au biciuit, prin scrierile lor, pentru avariþia sa ºi lipsa de interes faþã de þarã ºi popor.

Neamþul care se aflã azi în fruntea României a pãºit, ºi el, la Cotroceni cu un slogan german, cel al ,,lucrului bine fãcut” (Bãsescu îºi avea, ºi el, sloganul sãu comunist - ,,Sã trãiþi bine!”). Din pãcate, ,,lucrul bine fãcut” nu se vede nici cu lupa. În aparenþã calm, ignorînd zgomotul politic ºi bîrfele din jurul sãu, în ultima vreme, actualul preºedinte a devenit extrem de belicos, dezvãluindu-ºi adevãrata fire, una marcatã de perfidie ºi ranchiunã, aºa cum o dovedesc mesajele sale dure la adresa unor oponenþi politici. Întocmai ca regele Carol I, Klaus Iohannis suferã de meteahna îmbogãþirii.

A achiziþionat 6 case, chipurile, din meditaþii ºi chirii. (Am dat ºi eu meditaþii, dar nu m-am ales nici mãcar cu o garsonierã confort doi.) Ca primar, a cedat multe ºcoli Bisericii Evanghelice, o serie de clãdiri care adãposteau instituþii de interes public, precum ºi numeroase imobile, în detrimentul locatarilor. Dupã cum semnalau unele ziare, la începutul anilor '90, familia Iohannis a mijlocit adopþia unor copii sibieni de cãtre un canadian,

P.S. Pentru mine, Andrei C., ziua de 26 februarie, zi în care tu te-ai nãscut, este o zi crucialã. Cînd tu te-ai nãscut, îþi repet, alþii au putut sã moarã ºi, de fiecare datã, cînd îþi serbezi ziua, alþii pot muri ºi alþii chiar mor!

ANUL 1991 Luni, 18 noiembrie 1991, ora 23,47 Motto-ul meu: „Sã te oferi judecãtorului cu ochii închiºi, din toatã inima, aºa cum te-ai oferi medicului spre a suferi arsurile ºi inciziile, fãrã a þine seama de durere, astfel încît, dacã greºeala pe care ai fãcut-o meritã loviturile de bici, sã te prezinþi spre a le primi; dacã e vorba de amendã, sã o plãteºti; dacã e vorba de exil, sã te condamni la el; de moarte, sã o suferi.

Trebuie sã fii primul care sã mãrturiseºti împotriva ta, sã nu te reþii, ci sã pui totul în miºcare, spre a ajunge, prin mãrturisirea greºelii tale, sã te eliberezi de cea mai mare dintre toate relele, de nedreptate!”.

Plouã. De cel puþin 12 ore plouã continuu. ...ªi mai existã ploaie pentru amintire,/ ªi mai existã urã pentru amãgire,/ ªi mai existã DOR.../ ªi va exista dor atîta timp cît.../ Atîta timp... (?!?)// Viaþa este o Divina Comedie. Ca în fapt pe care actualul preºedinte l-a recunoscut în anul 2000. Klaus Iohannis tace ºi face. Ca ºi Carol I, face bani. Nu pentru þarã. Departe de a fi un catalizator al forþelor politice, al instituþiilor fundamentale ale statului, actualul nostru preºedinte iese tot mai des la atac, mai ales acum, în campania electoralã. κi varsã veninul pe fostul contracandidat, Victor Ponta, chiar ºi dupã ce l-a ,,învins” atît de categoric în alegeri. De ce asistãm la o vendetã fãrã sfîrºit? Într-o asemenea gîlceavã nu este vorba doar despre o rãzbunare personalã, ci mai degrabã de atitudinea ºi interesele unor lideri de la Bruxelles, care nu suportã un socialdemocrat la Palatul Victoria, aºa cum nu l-au vrut nici la Cotroceni. Cu aceeaºi furie se aruncã preºedintele þãrii ºi asupra lui Cãlin Popescu Tãriceanu, preºedintele Senatului, pe care îl apostrofeazã în limbaj jignitor, dar ºi asupra liderului PSD, Liviu Dragnea, condamnat, în locul lui Bãsescu, în cazul referendumului. Pentru Klaus Iohannis, cei trei lideri, potenþiali candidaþi la funcþia de premier, sînt niºte ,,penali”. Numai domnia-sa este uºã de bisericã (evanghelicã). Preºedintele Iohannis s-a dovedit la fel de ,,bun român” ca ºi regele Carol I. În anul 2000 i-a conferit titlul de ,,cetãþean de onoare al Municipiului Sibiu” lui Paul Philippi, un individ care, în 1942, s-a înrolat în structurile Wehrmachtului (Waffen-SS) ºi a luptat pe frontul de Rãsãrit. Dupã 1944, cînd s-a refugiat în Germania, a devenit prizonier de rãzboi al americanilor, care l-au internat, timp de 2 ani ºi jumãtate, într-un lagãr pentru ,,denazificare”. Întorcîndu-se la Sibiu, a fost înconjurat cu onoruri, între altele, nazistul aflîndu-se printre fondatorii Forumului Democrat al Germanilor din România.

Actualul preºedinte n-a reacþionat deloc împotriva demersurilor antiromâneºti întreprinse de ambasadorii americani de la Bucureºti ºi Chiºinãu, prin care sprijineau fãþiº pretenþiile revizioniste ale iredentiºtilor maghiari din Transilvania ºi ale rusofonilor din Basarabia. În ceea ce priveºte recenta mîrºãvie a udemeriºtilor, de a separa Clujul ºi Oradea de Bucureºti, în fond, Transilvania de România, ea a fost taxatã cu jumãtate de gurã, printr-un singur cuvînt: ,,provincialism”. Asemenea atitudine aratã clar cã, pentru Klaus Iohannis, cãmaºa ungureascã este mult mai aproape de pieptul sãu decît sumanul românesc.

Dante./ Salvarea depinde de fiecare din noi... Salvarea?/ O, Doamne! Cum suferi Tu pentru pãcatele mele./ Mi-e inima plinã de pãcat ºi sufletu-mi la fel...

Am griji cu facultatea. Ajutorul meu este în Tine, Doamne. Astãzi am fost irascibilã. Deºi mã spovedesc Þie, vreau sã mã pedepseºti dupã cum merit. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) Pe preºedintele Iohannis îl lasã rece soarta României, ignorînd cu bunã ºtiinþã ameninþãrile care vin de la partenerii de peste Ocean, de la cei de la Bruxelles ºi de la foºtii fraþi de comunism, de la Kremlin. Din acest punct de vedere, ca ºi din multe altele, Klaus Iohannis este o clonã a predecesorului sãu, Traian Bãsescu, patriotul-bufon, care dã spectacole groteºti ºi azi, pe la fiecare colþ de stradã. Simþind cît de mult i-a scãzut credibilitatea în rîndul românilor, preºedintele Iohannis îºi aranjeazã cravata în faþa camerelor de luat vederi, strãduindu-se sã pozeze în salvatorul României, cu acel ,,Proiect de þarã”, prin care ar urma sã renaºtem din propria cenuºã, dupã cum declara domnia-sa: ,,Acest proiect de þarã trebuie sã fie o viziune pentru România, o viziune pentru prosperitatea cetãþenilor României.

Cetãþeanul este, cu siguranþã, cel care trebuie sã fie în centrul preocupãrilor noastre. Este foarte important ca sã avem un Program de þarã care realizeazã acest lucru”. Important poate fi, în primul rînd, pentru cetãþeanul de la Cotroceni, care, printr-o asemenea scamatorie, vrea sã-ºi ducã mandatul pînã la capãt. Astfel de perspective fãrã orizont ni se serveau ºi înainte de 1989, prin acel program atemporal de edificare a comunismului, dar ºi în ultimul deceniu, cînd marele Boc, înãlþîndu-se în vîrful picioarelor, ca sã poatã scruta mai bine viitorul, nãscocea ,,Strategia Naþionalã de Dezvoltare Durabilã a României”. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

EPIGRAME Tema: „POLITEÞE“

Politeþe… la intrarea în puºcãrie Gardianul - plin de viaþã M-a-ntrebat politicos: Vreþi un pat aici, în faþã, Sau doriþi mai pe la dos?

Politeþea ginerelui Politicos - fãcînd bravadã Voiam ca soacrei cea divinã Sã-i spun cînd poate trece strada...

Dar nu venea nici o maºinã.

NAE BUNDURI

Pag. a 24-a – 25 noiembrie 2016

MICÃ Cãlcîiul lui Ahile

ELECTORALE Întodeauna mi-a plãcut sã spun cã nu fac politicã. Dovadã cã atunci cînd mi s-a propus ca rubrica intitulatã „Cãlcîiul lui Ahile” sã fie gãzduitã de „Tricolorul“, ziarul neuitatului Corneliu Vadim Tudor, am fost de acord doar dupã ce am primit asigurarea cã nu sînt obligat sã scriu ideile ºefului, deºi eram de acord cu majoritatea dintre ele. Pãstrez ºi acum exemplarul în care directorul scria, în pagina întîi, cîteva pãreri despre Hagi, iar „Cãlcîiul...”, în pagina ultimã, susþinea ideea contrarã. Încã din facultate, m-am convins cã sinceritatea nu prea are ce cãuta în politicã. De atunci, de cînd am asistat la niºte alegeri mãsluite, din cadrul Tineretului Liberal, despre care vã voi povesti mai tîrziu. Socrul meu, Dumnezeu sã-l ierte, spunea adesea: „Politica este o femeie uºoarã”. ªi totuºi, cît de mult facem politicã zi de zi!

Facem politicã atunci cînd protestãm pentru cã nu ne ajunge salariul, cã la ºcoalã nu se învaþã ce trebuie, astãzi, în aceastã lume ultramodernã, sau cînd spunem cã spitalizarea de urgenþã ar trebui sã fie gratuitã pentru toatã lumea. ªi mai ales facem politicã atunci cînd spunem cã nu vrem sã mergem la vot. Toate aceste gînduri ne-au venit acum, în perioada alegerilor. La C.O.S.R. (Comitetul Olimpic ºi Sportiv Român), alegerile s-au ºi comis... A cîºtigat Mihai Covaliu, campionul nostru de la scrimã, întrecînd-o cu mare diferenþã pe campioana de la atletism, Gabriela Szabo. Argumentul hotãrîtor pentru aceastã alegere, credem noi, a fost cã Mihai a anunþat cã va desemna Secretar General al .C.O.S.R. pe George Boroi, cunoscut ºi apreciat om de sport, Comandantul Clubului Steaua, în timp ce Gabi a anunþat cã va desemna un nume mult mai puþin cunoscut. Urãm noii conduceri a Comitetului Olimpic mult succes, de care are atîta nevoie miºcarea noastrã sportivã. Iar pen-

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE tru Gabi, care este la a doua înfrîngeresurprizã, prima fiind la alegerile pentru preºedinþia Federaþiei Române de Atletism, în faþa lui Sandu Ion, îi dorim o ascensiune ºi mai mare în cadrul organizaþiilor sportive interne, ºi mai ales internaþionale. Cît despre alegerile parlamentare de la începutul iernii, ne-am decis sã vã prezentãm un portret de candidat pentru Senat. ªi pentru ca rîndurile noastre sã nu fie considerate drept un afiº electoral, nu vom da în acest material nici un nume propriu. Candidatul ales sã vi-l prezentãm este o femeie tînãrã, o domniºoarã, ºi figureazã pe primul loc al listei unui partid înfiinþat de tatãl ei, care a fost un mare patriot, un om de o vastã culturã, ºi renumit poet, plecat prea repede din aceastã lume. În aceastã situaþie, interlocutoarea noastrã este obligatã sã care o grea povarã de care se achitã excepþional. Ea conduce, în prezent, revista pe care a întemeiat-o tatãl ei, ºi care acum nu mai are tonul, uneori dur, din trecut.

Dar acest stil este mai accesibil pentru mulþi cititori. Se poate ajunge la acelaºi punct folosind drumuri diferite. Am rugat-o sã fim primiþi pentru un minut, rugãminte acceptatã cu amabilitate. În discuþia care a urmat, s-a petrecut ºi un moment delicat. Subsemnatul, am rãmas cu defectul de cînd eram mic de doi-trei aniºori, îmi povestea mama, de a spune ce gîndesc („ce-i în guºe ºi-n cãpuºe”), cînd am întrebat-o pe mama în faþa surorii sale: „Mama, di þe-i asa ulîtã sola ta?”. Acum, m-am trezit spunîndu-i candidatei: Sînteþi mai drãguþã în realitate decît arãtaþi la televizor! Moment în care domniºoara parcã a roºit uºor, iar soþia mea, de lîngã mine, a amuþit.

SILVIU DUMITRESCU P.S. Despre discuþie ºi alte... „electorale”, într-un numãr viitor, cînd poate vom da ºi numele„candidatei”, dacã nu l-aþi ghicit pînã atunci. Cerem iertare cititorului dacã procedãm la fel ca un post TV care anunþã pe banda de jos a ecranului cã va transmite ceva important, cu toate cã nu spune nimic. Noi chiar avem ceva de spus!

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (7) Constructori în piatrã (6) În viitor, sînt sigur cã vor ieºi la luminã mai multe dovezi care sã susþinã ceea ce am sugerat eu aici, însã cred cã au fost prezentate suficiente aspecte care aratã cã o analizã mai detaliatã a corelaþiilor matematice de la Stonehenge va revela un adevãrat tezaur de informaþii. Admit posibilitatea ca oamenii de ºtiinþã sã fi fãcut deja acest lucru; nu mi se pare deloc neobiºnuit cã noi, publicul, nu am aflat nimic despre asta.

O altã direcþie de cercetare din care, la fel, s-ar putea afla multe este o analizã matematicã a Marii Piramide, efectuatã - evident - folosind mãsurãtorile armonice din reþeaua OZN. Îmi permiteþi sã remarc cã sensul literal al cuvîntului „piramidã“ este „mãsurã a luminii“? Într-o bunã zi, pe care sper sã o apuc, se va înfiinþa o academie de oameni de ºtiinþã a cãror activitate va fi dedicatã exclusiv adevãrului ºi datoriei de a aduce la cunoºtinþa publicului toate realitãþile ºi a cãror funcþie principalã va fi sã efectueze cercetãri asupra monumentelor antice ale cãror secrete nu am reuºit încã sã le descifrãm. Orice om de ºtiinþã adevãrat ar fi recunoscut, deja, datele ºi cifrele pe care le-am prezentat. Ar fi întreprins, deja, cercetãri în aceste direcþii captivante. Monumentele din Antichitate au dimensiuni impunãtoare, ne sar

în ochi, ne sfideazã cu secretele lor. Prima reacþie a omului este sã ridice din umeri. „Simple temple ºi lãcaºuri de venerare, ridicate prin munca sclavilor“, este „explicaþia“ pe care o primim în general. Pe undeva, prin lume, s-ar putea sã mai existe maeºtri supravieþuitori ai lumii antice, care rîd pe înfundate vãzînd cît sîntem de orbi ºi de încãpãþînaþi.

Notã: De la publicarea acestei cãrþi, am efectuat, cu ajutorul unui computer, o serie de analize privind structura matematicã a monumentului de la Stonehenge. Am descoperit cã valorile pe care le-am prezentat deja, deºi doar cu o exactitate de 4 zecimale, sînt, într-adevãr, integrate în acest ansamblu. S-a reuºit o descompunere matematicã a tiparelor circulare concentrice, a spaþierii dintre menhire ºi a gãurilor Aubrey, iar rezultatele obþinute aratã cã valorile sînt în concordanþã cu cele demonstrate în ecuaþiile armonice unificate. Nu existã nici un dubiu în mintea mea cã aceastã structurã este de o importanþã ºtiinþificã imensã ºi cã înþelegerea mesajului matematic integrat în tiparul geometric al pietrelor îi va permite omului ca, într-o bunã zi, sã cucereascã Universul.

Sfîrºit BRUCE L. CATHIE TRADUCERE: NICOLETA RADU ªI ANDRA PETRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Scarã muzicalã 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Cîine de talie mare – Scris cursiv; 2) Adevãr; 3) Hîrtia de 1.000 de lei (pl.) – Caiere din fire! 4) Silabã de rîs – Bucale; 5) Regiune muntoasã în Nord-Vestul Greciei – Nun; 6) Insipid – Taman în frunte! – Într-o pozã! 7) Cîntã singur pe scenã – Arbore pe mal; 8) Ostaºi de cavalerie; 9) Început de atac! – Locuitori din Damasc; 10) Pastile de dureri de cap – Invitaþie la pian!

VERTICAL: 1) Mare petrecere – Brînzã dulce; 2) Intrare în oraº! – Supusã la presiuni; 3) Pastã de fructe – Chip cioplit; 4) Plantã erbacee cu flori galbene – Lipsiþi de onoare; 5) Se face de rîs – Dogoritor; 6) Capitala Albaniei – Jeep-ul nostru; 7) Scînduricã la fracturi – E tot un mãgar; 8) Notã muzicalã – Condusã de un paroh; 9) A se arãta puþin – Data curentã – Nicolae Iorga; 10) Zeiþa recoltelor la romani – Vergea.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „DE TOAMNÓ: 1) AUTUMNALA – IS; 2) TAUTU – RACITI; 3) E – GISCA – RAFT; 4) LI – LTA – BAN – A; 5) ALOE – SCR – CAR; 6) J – M – STRUGURI; 7) PASTRAMA – D; 8) ALTA – AMA – NET; 9) RU – POVARA – LA; 10) AGRARE – ESTER; 11) MAC – ITALIANA; 12) AR – OTET – ASIN.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.