Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Epoca modernã a fãcut saltul de la linguºirea electoratului la coruperea lui. Asta e realitatea: e scandalos un politician corupt, dar cu mult mai grav ºi mai revoltãtor e un electorat corupt.
CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL
Vin alegerile – speranþa moare ultima, dar sigur! „Ce-i de fãcut? Mai avem vreo speranþã? Mã-ntreabã românii cu care mã vãd. Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanþã Ce timp de ocarã! Ce jalnic prãpãd!“ CORNELIU VADIM TUDOR Întrebarea e pe cît de simplã, pe atît de fireascã – de ce sã mã duc la vot? Mai repede vin argumentele pentru a nu participa la formalitatea electoralã. În mare, de aproape 27 de ani ne consumãm timpul pentru a merge la secþia de vot ºi a introduce buletinul (de vot) în urnã, riscînd sã stãm la coadã sau sã dãm peste cine ºtie ce mitocan care-ºi exerseazã manierele în calitate de „oficial“ al secþiei – ºi, toate astea, pentru ce? La fiecare tur de scrutin au ieºit cîºtigãtori unii sau alþii… ºi totuºi aceiaºi! Aceiaºi distrugãtori de þarã, aceiaºi mincinoºi, aceiaºi corupþi, aceiaºi care s-au pricopsit pe seama promisiunilor. De fapt, dupã 27 de ani, nu s-ar putea constata decît un singur fenomen – scãderea nivelului de pregãtire a candidaþilor, de decenþã în exprimare ºi atitudine. Barometrul satisfacþiei populaþiei este chiar cota de nostalgie faþã de Nicolae Ceauºescu ºi perioada sa. Repet, este foarte greu sã aduci argumente suficient de motivante pentru a scoate cetãþeanul din casã în friguroasa zi de decembrie pentru a face un gest pe care nu-l simte nici în interesul sãu - ºi nici în concordanþã de conºtiinþã. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Florin Zamfirescu: „Schimbarea depinde doar de noi!“ Carmen Ionicã: Domnule Florin Zamfirescu, am deosebita onoare de a vã adresa cîteva întrebãri, avînd în vedere cã v-aþi lansat pe scena politicã ºi alegãtorii vor sã ºtie cît mai multe despre dvs. De ce aþi ales Partidul România Mare ºi ce aºteptãri aveþi de la electoratul peremist? Florin Zamfirescu: Este singurul partid în a cãrui doctrinã mã regãsesc, în situaþia disperatã în care se aflã acum România. C.I.: Domnule Zamfirescu, care credeþi cã ar trebui sã fie principala calitate a unui politician de marcã ºi vã rog sã definiþi termenul de politician în viziunea dvs.? Florin Zamfirescu: Un politician adevãrat trebuie sã apere cu orice preþ valorile þãrii sale - integritatea, dezvoltarea ºi drepturile cetãþenilor ei. Trebuie sã se defineascã prin patriotism, corectitudine ºi sã lupte pentru normalitate. Sã se punã în slujba þãrii sale ºi sã facã toate eforturile pentru ca þara lui sã intre în lumea civilizatã pe picior de egalitate.
Pentru împrospãtarea memoriei
Ajutã, Doamne, România Mare! Sãrbãtoreascã Adunare, Fraþi români de pretutindeni, Partidul România Mare vine la învierea Neamului Românesc, la 1 Decembrie, cu o neþãrmuritã dragoste pentru voi toþi, pentru patria noastrã fãrã de moarte, pentru idealurile de Libertate, Unitate ºi Belºug. Nici o vorbã nu va ieºi astãzi din gura mea, în stare sã sporeascã vrajba dintre fiii aceleiaºi þãri. Prea mult am aºteptat aceastã zi de 1 Decembrie, prea mult ne-am bucurat de sosirea Jubileului a trei sferturi de veac de la Unirea cea mare ºi Veºnicã, în aºa fel încît nici o patimã, trecãtoare, nici o deºertãciune a orgoliilor bolnave nu ne vor întuneca
Implicarea tinerilor este vitalã pentru orice partid politic Pagina 10
C.I.: Aþi declarat, într-un interviu, cã sînteþi mîndru cã sînteþi român. Ce pãrere aveþi despre doctrina naþionalistã a partidului pe care îl veþi reprezenta pe listele de senatori? Florin Zamfirescu: Naþionalismul bine înþeles este egal cu patriotismul, care nu are nici o legãtura cu xenofobia. Da, vreau sã fiu mîndru cã sînt român! C.I.: V-aþi nãscut în oraºul Cãlimãneºti ºi reprezentaþi judeþul Vîlcea. Cum vãd oamenii din judeþ aceste alegeri ºi cum simþiþi, din vizitele pe care le-aþi fãcut în teritoriu, în campanie electoralã, prezenþa acestora la urne? Sînt încrezãtori într-o schimbare, ºi credeþi cã Partidul România Mare poate aduce aceastã schimbare în bine a vieþii în România? (continuare în pag. a 13-a) soarele rãsãrit peste Carpaþi. Ce trecãtori sîntem, cît de mãrunþi ºi de pierduþi ne risipim în imensitatea Universului! Unde ne grãbim? Ce patimi ne mistuie? De ce n-avem oare înþelepciunea de a ne ierta nouã greºalele noastre ºi de a da acestui popor un exemplu de concordie, de bunã-învoire ºi de împreunã-lucrare pe ogorul patriei ºi al creºtinãtãþii? Oare nu sîntem toþi fii ai aceleiaºi patrii? Valoare supremã, despre care marele scriitor francez Romain Rolland spunea: „Patria sînt eu, eºti tu, e tot ceea ce iubim, e tot ceea ce visãm, e tot ceea ce va fi cînd nu vom mai fi noi!”. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Discursul a fost rostit marþi, 30 noiembrie 1993, în cadrul Sesiunii Solemne a Parlamentului României, consacratã Jubileului a 75 de ani de la 1 Decembrie 1918; textul a fost reprodus din revista „România Mare“, nr. din 10 decembrie 1993)
Partidul România Mare a fost dintotdeauna adeptul unei Românii puternice (1) Pagina 11
RESTITUIRI
Lucian Blaga ºi Marea Unire Pagina 5
NR. 1371 z ANUL XXVII z VINERI 2 DECEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S Sà P T à M Î N A P E S C U R T Ardei umplut Ion Cristoiu – între Nicu Ceauºescu ºi Petre Roman Cum s-a zgîriat Mazilu pe faþã Zvasticã la Timiºoara Cînd tragedia de la Mayerling se mutã la Baricada O zi din viaþa lui Andrei Pleºu Taurul Dealului iar dã cu copita! Poetul Mãscãrici ºi Motanul Arpagic la Academie! PARTEA I De o violenþã animalicã, aºa cum nici presa românã ºi nici cea mondialã nu au cunoscut, este articolul scris de Ion Cristoiu în revista sa „Expres Magazin”. Titlul este „Porcul” ºi are ca motto: „Eugen Barbu a împlinit 67 de ani”. Reproducem cîteva rînduri, cu promisiunea cã (avînd mãsele tari) vom reveni altãdatã pe larg: „I se spune Patronul. Dar tot atît de bine i s-ar spune Porcul. Un porc bãtrîn, cu fãlcile cãzute, cu ochii înnecaþi (sic!) în osînzã, pe care gospodarul ºovãie sã-l taie. Carnea lui, spurcatã de atîta umblat cu rîtul, pute ºi îmbolnãveºte. Nu se poate face din ea decît sãpun. Are prea multã grãsime. (...) E rãsplata pentru cã patroneazã, contra ocheadelor deºucheate ale puterii, cea mai puturoasã revistã din România postbelicã. Dumnezeu nu bate cu ciomagul! Îi urãm lui Eugen Barbu, la a 67-a aniversare, bãtrîneþe cît mai lungã. Pînã cînd va merge pe covor de-a buºilea!“. Iubiþi cititori, ne iertaþi cã v-am infectat respiraþia cu reproducerea asta. Dar am fãcut-o pentru a se vedea cine are violenþe de limbaj ºi trivialitãþi. E posibil sã aparã aºa ceva în presa românã, cînd un scriitor împlineºte o vîrstã venerabilã? Iatã cã e posibil. Aºa cum a fost posibil ca, în dimineaþa zilei în care a murit Ion Lãncrãnjan, patronii lui Cristoiu de la „Europa Liberã” sã-l facã albie de porci pe tribunul ardelean... Vorbea Ion Cristoiu despre „ocheadele deºucheate ale puterii”, care ni s-ar face nouã, celor de la „România Mare”. Dar el a fost lustruitorul ghetelor puterii tot timpul, ºi înainte, ºi dupã revoluþie. Acest individ nu a produs nici o lucrare în viaþa lui, decît o tezã de doctorat în filologie, în 1973, cu tema: „Politica ºi literatura în socialism”, pe care n-a mai reuºit s-o susþinã. Un distins universitar ne-a pus la dispoziþie ºi temele celor douã examene pe care „democratul” de azi le-a susþinut ca stagiu pentru tezã. I-auziþi aici ºi minunaþi-vã ce monºtri nãºtea U.T.C.-ul: „Activitãþile desfãºurate de P.C.R. pentru dezvoltarea literaturii socialiste” (susþinut la 1 februarie 1973) ºi „Teoriile burgheze privind fenomenul politic ºi literatura” (susþinut la 24 mai 1973). E limpede de ce Cristoiu a rãmas un veºnic activist U.T.C. Vom reproduce scurta sa biografie de larvã, pe care ne-au pus-o la dispoziþie foºtii sãi ºefi: în 1972 se transferã de la Cluj la revista C.C. al U.T.C. „Viaþa studenþeascã”, direct ca redactor-ºef adjunct, unde lucreazã pînã în 1979; dupã asta, tînãrul propagandist e uns ca redactor-ºef adjunct la organul central al forumului politic, adicã la „Scînteia tineretului”, iar în 1987 cade tot în picioare ºi ajunge redactor-ºef la revista... „Teatrul”, deºi nu avusese nici o tangenþã cu aceastã artã. Timp de peste 18 ani, mititelul ãsta pofticios la femei, ºantajist ºi turnãtor, a prins deplasãri senzaþionale, unele repetate de cîteva ori, în þãri ca: Franþa, R.F. Germania, Anglia, U.R.S.S., China, Grecia, Mongolia, Iugoslavia, Italia º.a. De remarcat cã la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova l-a însoþit pe ºeful sãu, Nicu Ceauºescu, cãruia i-a scris chiar unele discursuri. În aceastã calitate de þucãlar, a transferat-o pe soþia sa de la un liceu din Slobozia – unde credeþi? - chiar la Consiliul Naþional al Organizaþiei Pionierilor, loc în care femeia n-a dus-o prea rãu. Din pãcate, dupã tot felul de petreceri ºi scandaluri în pielea goalã, cu unele subalterne ºi aspirante
C A R I C A T U R I
la glorie, Ion Cristoiu a cãlcat rãu pe bec ºi, de la înãlþimea celor un metru ºi douãzeci ai sãi, a crezut cã-ºi poate permite luxul sã aducã muieri în casã. Nevastã-sa l-a prins, el iar i-a învineþit ochii cu pumnii sãi grãsulii, se pare cã a dat ºi ea dupã el cu ce i-a venit la îndemînã (chiftele, butelii, ºifoniere, trotinete, pisici), mã rog, a fost un caft ca în filmul „ªapte mirese pentru ºapte fraþi” - dupã care doamna a înaintat divorþul. Acum, aceastã pipotã vînãtã de urã face pe justiþiarul ºi pe imaculatul în presa românã, falsificîndu-ºi trecutul în mod diabolic, deºi, practic, nu intereseazã pe nimeni ce a fãcut o slugã ca el pe la grajdurile partinice. Mai nou, o stoarce de informaþii pe o biatã femeiuºcã, Magda, cu care concubineazã în locuinþa ei; ºi duduca are ce-i spune, doar lucreazã în cadrul Primãriei Capitalei, la Comisia pentru cercetarea abuzurilor! Sã ne mai mire cã acest psihopat, ros de invidie ºi complexat de un fizic ridicol, a fost singurul ziarist din presa de aºa-zisã opoziþie care l-a însoþit pe Petre Roman în turneul din America Latinã? Nu, nu ne mirãm: dupã Nicu Ceauºescu, sconcsul durduliu ºi-a schimbat stãpînul, desigur, nu înainte de a-i fi înjurat din gros, atît pe Petre Roman, cît ºi pe Ion Iliescu. ªi atunci cum rãmîne cu „ocheadele deºucheate ale puterii”? Domnule Roman, domnule Roman, nu merge cu proºtii la drum lung, cã dai de pagubã, ºi e pãcat de dumneata... Dar, sã nu ne stricãm buna dispoziþie cu o movilã de guano ca acest Ion Cristoiu. Lumea va judeca dacã e normalã propunerea lui (tipic fascistã) de a face sãpun din carnea lui Eugen Barbu. Noi vom trece cu voioºie mai departe - la cine credeþi? La o promoþie întreagã de absolvenþi ai Facultãþii de Electronicã, toþi aceºtia semnînd, in corpore, sã se angajeze la un mare trust canadian, chiar la terminarea studiilor, în aceastã varã. ªi uite-aºa se duc valorile pe apa sîmbetei, ºi uite-aºa ne furã Occidentul intelighenþia, dupã care ne face cu degetul la obraz: „De ce nu sînteþi voi, românii, civilizaþi?”. Cum este, de pildã, Csiki Aurel, fost secretar cu probleme agrare al Comitetului Judeþean Harghita al P.C.R., care acum a devenit mare udemerist, dar ºi comersant capitalist. ªtiþi ce face Csiki baci? Am primit informaþii (desigur, organele specializate le pot verifica, noi nu sîntem siguri) cã ar fi ridicat sãptãmînile trecute 1 milion de lei de la bancã, bani cu care a cumpãrat de la þãrani sute de tãuraºi, pe care vrea sã-i exporte în Italia. Noi ºi incredibile abuzuri ale comunisto-securiºtilor: domnii Al. Paleologu, Silviu Brucan ºi John Raþiu (care împreunã fac 230 de ani!) au fost amendaþi de Sanepid cu cîte 10.000 de lei. Motivul? Au fost vãzuþi plimbîndu-se pe stradã neîmbãlsãmaþi. Aaa, dar sã vedeþi ce-a fost cu neica Miticã Mazilu! Paranghelie mare, au trebuit sã vinã de urgenþã trupele aliate din Golf taman la Geneva, ca sã-l scape din ghiarele Securitãþii! Ce s-a întîmplat, concret? Doi indivizi mascaþi - care nu erau alþii decît generalii Iulian Vlad ºi Aristotel Stamatoiu - au sosit la locuinþa din Geneva a marelui nostru diplomat. Travestiþi în cãlugãriþe, ei evadaserã spectaculos din închisoarea în care îi bãgase chiar Mazilu, fostul lor profesor de la ªcoala de Securitate. Odatã sosiþi acolo, s-a-ncins un mare campionat de table între cei trei securiºti. ªi cum domnul Mazilu a pierdut, deºi a fost un mare tablagiu la viaþa lui, a început, de ofticã, sã se zgîrie pe faþã. Asta e tot. Lãsînd gluma
la o parte, vã daþi seama acum cine avea pretenþia sã conducã þara româneascã? Un farseur, un schizofrenic, care e în stare sã-ºi însceneze un atac cu ciorãpei pe cap (?!) numai ºi numai pentru a mai ieºi din anonimat, pentru a poza în victimã prin cele strãinãtãþi... Bun ºi la obiect rãspunsul pe care directorul publicaþiei vîlcene „Reporter” l-a dat în cadrul emisiunii televizate „Viaþa spiritualã” împotriva sacrilegiilor comise de aceeaºi, ºi mereu aceeaºi antiromâneascã publicaþie „Caþavencu”: „A pune pe acelaºi plan Biserica Ortodoxã cu hoþii de buzunare, cum a fãcut «Caþavencu», este ca ºi cum am lua Tricolorul þãrii ºi ne-am ºterge cu el la nas”. De remarcat cã un rãspuns aproape similar, înaintat de stareþul Mînãstirii Cozia, a fost împiedicat sã aparã de cãtre aceeaºi gaºcã de cerºetori bãtãuºi de la „Caþavencu”. Uite, de-aia le sparge lumea sediul, pentru cã insultã cel mai elementar bun-simþ românesc! În pregãtirea blestematei zile de 15 martie, boanghenii din Sf. Gheorghe ºi-au confecþionat ilegal 3.000 de steguleþe maghiare, iar alte cîteva mii de cocarde în aceleaºi culori alb-verde-roºu au fost trecute fraudulos graniþa în România. Ce pãzesc vameºii noºtri? Citim cu mirare, în „Gazeta Sporturilor”, articolul lui Stelian Trandafirescu, intitulat „De la «Comando Poli» la... zvasticã!”. Aflãm de aici cã, la meciul Politehnica – Farul, niºte fanatici au întins pe gardul de sîrmã o mare eºarfã pe care era zugrãvitã zvastica hitleristã! Transcriem din însemnãrile unui anchetator, referitoare la întîmplarea dramaticã de la „Baricada”: „În noaptea de 8/9 februarie 1991, la domiciliul lui Paligora Constantina Margareta, 42 ani, absolventã a Facultãþii de filologie, promoþia 1971, «a murit» un om - Giagim Augustin Corneliu, asistent radiologie. Ambele personaje îºi desfãºurau în ultimul timp activitatea la revista «Baricada», al cãrei personal de redacþie se considerã emanaþie a baricadelor revoluþiei. S-au cunoscut în anul 1980, la un simpozion al cenaclului Science-Fiction Helyon, ºi i-a unit pasiunea comunã pentru literatura de anticipaþie. Dupã anul 1980, Giagim întrerupe legãtura cu Paligora, atenþionînd-o cã va emigra în Germania, deºi aceasta nutrise speranþa cã se vor cãsãtori. Între anii 1983 ºi 1985, Paligora este internatã de douã ori la Spitalul Gh. Marinescu, ca urmare a unor tentative de sinucidere. Diagnosticul la internare: «depresie psihicã, cu tendinþe de sinucidere ºi cãdere în alcoolism». În anul 1989, Giagim, care este originar din Timiºoara, se angajeazã ca asistent radiolog la Spitalul Baloteºti ºi revine la Paligora, locuind împreunã cu aceasta în apartamentul ei de douã camere, unde locuieºte ºi mama ei, în vîrstã de circa 80 ani. În noaptea criticã, pe fond de gelozie ºi datoritã consumului de alcool (1 litru de vodcã ºi 6 litri de vin!), între cei 2 îndrãgostiþi izbucneºte cearta, care degenereazã. κi abandoneazã statutul de intelectuali, reprezentanþi ai presei scrise, coborîndu-se la un comportament cel puþin suburban (reproºuri, injurii, lovituri), toate pe fondul unor conºtiinþe tulburate ºi surescitate. Exemplificativ, viitoarea victimã îi aplicã lovituri de pumn peste faþã. Paligora însã reacþioneazã, îl apucã de pãr ºi-l izbeºte cu capul de tocul uºilor ºi al bufetelor de bucãtãrie. Întreaga încãpere se înfãþiºeazã apocaliptic: mobilier rãsturnat, sînge, sticle de bãuturã goale, resturi de þigãri ºi alimente... Scenele ating nuanþe dostoievskiene, întrucît îºi dau pe rînd seama de ticãloºia condiþiei atinse ºi încearcã sã se sinucidã, ca o dovadã de sacrificiu faþã de persoana iubitã. În timp ce Giagim reuºeºte sã-i smulgã Paligorei cuþitul ucigaº cu care voia sã-ºi curme viaþa, ea adoarme, dupã care el se spînzurã într-un laþ pe care îl improvizase ºi îl agãþase de canatul unei uºi. Dupã cîteva ore, ea se trezeºte, taie sfoara cu cuþitul, trage cadavrul lui Giagim în încãpere ºi îl acoperã cu o plapumã, apoi se culcã liniºtitã. Pe la prînz, se trezeºte, cheamã salvarea ºi încearcã sã redeºtepte prin masaj cordul îngheþat al cadavrului...”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 15 martie 1991)
C A R I C A T U R I
Pag. a 3-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Cenzurarea capodoperei „ªontîc, ºontîc” Politrucul Cioloº Elena Udrea recunoaºte cã s-a jucat de-a mama ºi de-a tata cu Traian Bãsescu Pocãirea lui Sile Cãmãtaru ºi a altor tovarãºi Liga Companionilor Nu mai luaþi plãmînii de la gura românilor! Unde s-a rãsturnat, de fapt, cãruþa cu pedeliºti? Guvernul zero Plagiatul doamnei Kövesi Pãgubiþii lui Brâncuºi Culmea fricii La telefon, Parchetul! Transplant de creier Cei mai bolnavi dintre pãmînteni Discriminarea þiganilor A dat colþu' ºi Fidel Castro Istoria necenzuratã a românilor Ca sã nu moarã de plictisealã, chinezii au cenzurat cartea „ªontîc, ºontîc”, a esteticianului Klaus Werner Iohannis, viitor laureat al Premiului Nobel pentru Tãcere Suspectã. Marele scriitor ºi filosof, pãrinte al þãrii fãrãdelegilor, n-a avut nimic de comentat, de adnotat sau de meditat, fiindcã ºi-a însuºit arta tãcerii de la Deng Sã Þi-o Mping, fostul lor conducãtor spre comunismul biruitor. În contrapartidã, arta rãzboiului a furat-o de la Alina Gorghiu-Dej. De aceea se învîrte pe scena lumii, precum Comitetul Olimpic Internaþional într-o cãldare. Românii s-au nãscut talente, dar vor muri speranþe. Nu toþi, numai ãia care ne conduc, ne promit, se apucã de treabã ºi, dupã douã-trei studii de fezabilitate ºi desfrîu financiar, se lasã pãgubaºi. De fapt, ne lasã pãgubaºi, fiindcã lor le-a intrat mãlaiul în conturi pentru proiecte care nu vor ieºi din sertare decît în caz de cutremur, cu epicentrul în zona DNA. Cioloº este un politruc ca oricare altul. E personaj principal în campanie. Ar fi fost mai cinstit sã-ºi asume orientarea liberalã, sã n-o mai lãbãreascã atît cu poveºti de adormit copiii proºti, trecuþi de prima tinereþe, cã e tehnocrat, cã nu se implicã deloc, cã boul bãlþii... Aceastã modalitate de a face politicã a ºters cu buretele falsa impresie cã e un bãiat de treabã, care adunã de pe islazul comunal brusturi ºi limba-vacii pentru puii de curcã. Zi, mãi, Juliene, cã eºti liberal, care-i problema? Ce, Relu Fenechiu, Vasile Blaga ºi compania de aurolaci nu sînt tot urmaºi de-ai lui Crin Antonescu ºi Vasile Blaga? ªi uite ce bine au ajuns! La Radio France International, candidata independentã la parlamentare, prea-cu-rata ºi prea terfelita Elena Udrea, a recunoscut cã s-a jucat de-a mama ºi de-a tata cu Traian Bãsescu ºi cã, din aceastã încruciºare între un bou ºi o... pardon, scuze, reiau: ...din aceastã încruciºare împotriva firii dintre un pirat ºi o petardã, a ieºit copilul handicapat PMP. Cît despre problemele cu justiþia, o doare-n paiºpe, toatã omenirea lumii ºtie cît e de nevinovatã, cã e o victimã inocentã a sistemului mafiot, tot aºa cum ºtie cã Matrozul Chior nu pune alcool pe limba aia de ºarpe cu clopoþei. Sile Cãmãtaru s-a pocãit, Traian Bãsescu nu mai bea, pesediºtii nu mai furã, peneliºtii s-au deºteptat! Cine credea cã ar fi posibil aºa ceva?! ªtiaþi cã în localitatea Ciurea, din judeþul Iaºi, existã un bulibaºã care rãspunde de ,,toatã galaxia”, baºca ºi de ,,toatã Iuropa”, mare specialist în economiile altora? El le-a bãtut obrazul (cel puþin aºa a crezut!) lui Bãsescu ºi Ponta, doi bulibaºi mai mici, cã n-au schimbat leul românesc cu euro iuropean, ,,ca sã mãnîncã toatã lumea”. Ceilalþi economiºti din ºatrã, întorºi de la studii postuniversitare fãcute pe la marile facultãþi aglomerate din Vest, e de acord cã una e sã furi sau sã cerºeºti în lei, ºi alta, în euro. Giovanni Becali (7,4 ani), Victor Becali (5,8) ºi Cristi Borcea (3,6) îºi vor prelungi cantonamentul la Poarta Albã, în urma hîrjonelii cu judecãtoarea Geanina, care s-a pricopsit (ºi ea) cu 5 ani de aprofundare practicã a codului penal, normal ºi oral. Cînd vor ieºi de la facultate, va începe ºi Dinamo pregãtirea pentru Liga Companionilor. Asta ar fi vestea bunã. Vestea rea ar fi cã mai e ºi recursul. ªi nu recursul etapei. G.V. Firea s-a revoltat cã Voiculescu, de la Nesãnãtate, ,,ia plãmînii românilor ºi-i duce la strãini, la Viena, unde a lucrat dl. ministru”. Vestea e incredibilã: dupã 26 de ani de terapie pesedistã, tot a mai rãmas ceva de furat în þara asta, ºi tot pe ruta Voiculescu-Viena! Sã te þii scandal cînd va începe exportul de ºtromeleaguri! Ce-o sã fie la gura Gabrielei, mi-e ºi fricã sã mã gîndesc cu memoria minþii din creierii capului! S-a fãcut mare tam-tam cã bugetarii au 5 zile libere. În realitate, nu vor avea nici una peste perioada legalã, întrucît 30 noiembrie ºi 1 decembrie erau reglementate, iar ziua de 2 decembrie va fi recuperatã pînã pe 17 decembrie. Cît despre zilele de weekend, mi se pare cã erau libere demultiºor. Tãriceanu, Ponta ºi Dragnea au fost interziºi de Ciolannis la parada de 1 Decembrie. Cicã-ºi dãdeau prea multe aere de stînga pe lîngã cazanele cu fasole, iar ãºtia de dreapta se temeau ca nu cumva cei trei sã fie mai iuþi de mînã ºi sã le ºterpeleascã ciolanul. Un ziarist polonez a fost pocnit la o televiziune din Rusia, deoarece a avut tupeul de a afirma cã ruºii o duc mai prost decît românii. De data asta, ruºii au avut dreptate,
noi sîntem români ºi ºtim bine care este adevãrul. Gurile rele clevetesc cã nu la Caracal s-a rãsturnat cãruþa cu pedeliºti, ci la PNL. Dupã cum aratã sondajele de opinie, procentul de infractori din aceastã gaºcã libertinã s-a triplat, ceea ce înseamnã cã nu toþi erau proºti. „Nu existã nimeni care sã spunã cã i-a dat ceva lui Traian Bãsescu”, susþine fosta consilierã prezidenþialã Elena Udrea. Cu excepþia vreunei disperate cu ugerul la vedere, ca sã citãm ºi din Monstrul cu Barbã, laureat al Premiului Nobel pentru Ciorbã de Burtã. Dacian Julien recunoaºte cã a condus ,,Guvernul Zero: zero corupþie, zero populism, zero minciuni”. Zero realizãri, ce s-o mai fîlfîim. Ce e mai important: cã L.C. Kövesi a plagiat 4,9% din lucrarea de doctorat, sau cã a devenit spaima corupþilor? Oricum, experienþa academicã i-a fost de folos, întrucît ºi lupta anticorupþie este un plagiat, dar unul care ne place. PNL a pus un neurochirurg pe listele de Bucureºti, ca sã le facã un transplant de creier, locul fiind viran de cînd s-au stins Brãtienii. Problema e cã, de cînd a cãlcat în PNL, doctorul Leon Dãnãilã a rãmas în pielea politicã goalã, fiindcã niºte liberali din tatã-n fiu i-au ciordit halatul. Dupã pãgubiþii de la Caritas, FNI ºi alte bordeluri cu matroane politice, avem ºi pãgubiþii de la Brâncuºi. Bine a zis cioplitorul de capodopere la întoarcerea în România: proºti v-am lãsat, proºti v-am gãsit. De fapt, ca sã respectãm adevãrul istoric, mai proºti. Vã daþi seama ce ºansã a ratat România de nu i-a pus prim-miniºtri pe tehnocraþii Ioan Stoica (Caritas) ºi S.O. Vântu (FNI)?! Nu ºtim sã ne preþuim valorile, mã ºi mir cum a ajuns Julien premier! La mitingul-omagiu închinat lui Cioloº s-au strîns 14 fani. ªi cu jandarmul zece, ºi nu-i era, zãu, nimãnui, în piept inima rece. Cred cã aþi observat cã PNL ºi-a schimbat sloganul. A renunþat la cel ciordit de la PSD, care, la rîndul sãu, îl subtilizase de la Poporul Român, ºi l-a tradus pe cel al lui Obama: Forward. Adicã ,,Înainte”. Au dreptate: înainte era mai bine. În schimb, apreciem sinceritatea Elenei Udrea: ,,O femeie cu zece bãrbaþi”! Dacã aºa-i place ei, sã fie sãnãtoasã! Culmea fricii: Dragnea se teme cã alegerile vor fi fraudate. De alþii. Cea mai nocivã cloacã politicã penalã - PTRU, boalã! - a anunþat cã toþi aceia care se vor înscrie în acel bordel pe 18 noiembrie vor primi telefoane gratuite de la infractorii mai înstãriþi, care au ceva vechime în partid. B.E.M.-Bucureºti s-a autosesizat, ºi primul telefon l-au primit tocmai ºmecherii care locuiesc în acel tomberon. La capãtul celãlalt al convorbirii, era Parchetul de pe lîngã Tribunalul Bucureºti. Românii sînt cei mai bolnavi oameni din Europa (ºi nu mã refer la bolnavii care ne conduc!), fiind pe locul întîi la boli cronice, mortalitate infantilã, obezitate ºi consum de alcool. Ne topim ca lumînãrile de cearã, fiindcã acceptãm sã ne conducã pe ultimul drum numai bandiþi. Tot pe primul loc sîntem ºi la numãrul de mame minore. O contribuþie însemnatã o are comunitatea romilor. Care îºi obligã copiii sã aibã copii, dar þipã ca din gurã de ºarpe cã sînt discriminaþi. De fapt, discriminarea o fac nemþii, francezii, englezii ºi alte triburi europene, cã nu-i lasã sã-ºi practice meseria tradiþionalã, bazatã pe iuþeala proprie de mînã ºi nebãgarea de seamã a celorlalþi. Dar parcã ei cer voie cuiva?! Realitatea e cã urmaºii lui Parpanghel ºi ai lui Mãdãlin Voicu ar trebui sã cearã azil politic fiindcã, în România, le este interzis dreptul constituþional de a ciordi mai mult decît politicienii udemeriºti, pesediºti, liber-schimbiºti, fripturiºti ºi, ultimii pe listã, cu voia dvs., onaniºti. A murit Lorin Fortuna, revoluþionar timiºorean care, cînd a înþeles cã reptilienii au dat o loviturã de stat, s-a închis în lumea sa. Întoarcere linã pe planeta visãtorilor! A dat colþu' ºi Fidel Castro, revoluþionar de profesie. Culmea e cã a murit în patul lui, deºi americanii s-au chinuit zeci de ani sã-l trimitã mai repede la tovarãºul Marx. În urma lui rãmîne legenda. ªi un pumn de cenuºã. A fost destul de tare cubanezul, dar nu se comparã cu alde Traian ºi Decebal. În urma lor a rãmas Poporul Român. Dar n-a fost simplu deloc, ia sã ne mai aruncãm un ochi în ,,Istoria necenzuratã a românilor”, cã n-are cum sã ne dãuneze la pitpalacul inimii: ,,Dupã pacea încheiatã cu Domiþian, veselia cuprinsese Dacia. Pãrea cã însuºi legendarul Burebista se întorsese, cã Decebal
conducea cam la fel. Numai cu viteza a cincea. Aºa cã nu durã prea mult ºi Dacia fu refãcutã. «De-acu', þin-te de petreceri», îºi ziceau dacii, mari amatori de chilabauri. Dar nu prea avurã parte de ele, cãci jocul preferat al lui Decebal, ca ºi al lui Bill Clinton, nu era «Ciuleandra», ci «hoþii ºi vardiºtii». Mereu gãsea cîte ceva de fãcut, fie în stînga, fie în dreapta Dunãrii. Era iute. ªi asta, în ciuda faptului cã avea mai multe neveste. Ale lui, ale curtenilor, nu prea dãdea importanþã amãnuntelor de genul acesta. Parangheliilor fãcute de daci nu li se gãsiserã antidotul în lumea anticã, iar Imperiul Roman, singurul în mãsurã sã facã ceva, le dãdea tranºã dupã tranºã. E drept cã sperau sã le ia înapoi cu Dacia cu tot, dar cum? Cã dacii le rîdeau în nas cînd nu li-l tãiau de-a dreptul. Lucrurile se precipitarã dupã anul 98, cînd la Roma ajunse mare mahãr Traian de la Betis Sevilla. ªugubãþ nevoie mare, merse de-a dreptul la Senat, îºi aranjã nodul de la cravatã cu sabia, lipi guma de mestecat pe microfon ºi cuvîntã despre proiectul sãu de Lege a Toleranþei. Spiciul i-a ridicat pe senatori în picioare. Unii au fãcut-o din curiozitate, alþii de indignare, iar cei mai mulþi fiindcã au fost treziþi din somn de vacarmul pe care-l creaserã ceilalþi. Ca orator, Traian nu fãcea douã parale, dar are circumstanþe atenuante, dacã ne gîndim cã nu se prea luptase cu cartea la viaþa lui. Citise, de fapt, o singurã carte: «Selfie Forever». E adevãrat cã i s-a pãrut cam lungã ºi nu a mai terminat-o, dar, oriºicît, omul s-a strãduit. O mare vinã are aici Cornelia Catanga, mama lui, care nu dãdea doi euro pe învãþãturã ºi nu s-a consumat deloc cã fiul ei riscã sã nu mai primeascã alocaþia de stat pentru neprezentare la cursuri: «Etete la ãºtia cu ce mã ameninþã pe mine! Pãi dacã Trãienel vrea de-asta de stat, o sã-ºi facã un stat numai al lui ºi-o sã-ºi dea alocaþii cîte-o vrea, ce mare scofalã....». Din cauza guristei ãsteia am rãmas noi, românii, fãrã un scenariu clar al rãzboaielor dintre strãmoºii noºtri. ªi ce mai film ar fi fãcut Sergiu Nicolaescu! Dar sã nu deraiem, vorba lui Traian Bãsescu... Dacã predecesorii lui Traian - de-alde Cezar Ouatu, Octavianus ºi alþii - îºi descriau, în opere complete, revãzute ºi adãugite, faptele de arme, înflorindu-le pe ici, pe colo ca sã se vîndã ca pîinea caldã, cuceritorul Daciei ne-a lãsat în ceaþã, nu pentru cã nu era talentat, era sãracu', ci fiindcã îndeletnicirea scrisului i se pãrea mai grea decît asedierea Sarmizegetusei. Dar, viclean ca o vulpe - nu voia sã se ºtie secretul ãsta, cã þinea la imaginea publicã -, le-a luat ochii tuturor, nu cu sabia, cum fãcea necioplitul de Decebal, ci construind o columnã. Pe care a botezat-o dupã numele sãu, ca sã se ºtie cine a construit ceva pentru þarã, nu de alta, dar în campanie trebuie sã ieºi în faþa cetãþenilor cu realizãri, nu cu vorbe. «Chiombaþi-vã aici ºi-o sã vedeþi cã n-a fost glumã în Dacia! Pipãiþi-o, e concretã! Cã dacã scriam o carte, cine afla? Unul, doi, maxim trei ºoareci de bibliotecã, iar ãºtia nici nu înþelegeau ce fãcusem eu acolo ºi interpretau evenimentele cum voiau ei. Îmi puteau scoate faptele din context, iar viitorimea înþelegea cã de capul meu n-a prea fost mare lucru. Ce, e un pãcat sã nu ºtii jongla cu metaforele? Asta ne trebuie nouã, la prestigiul pe care-l avem? Sã rîdã de noi toþi profesoraºii, toate bîzdîgãniile cu ochelari! Cã dacii, dacã au fost conduºi în Tranziþie de tot felul de popi, geologi ºi alþi oameni de ºtiinþã, ba chiar ºi de un filosof, ce mare scofalã au fãcut?! Le pieriserã cheful de viaþã, apetitul sexual, ºi se gãlbejiserã la faþã mai rãu decît chinejii. Ce s-o mai lungesc, rîdeau de ei ºi þiganii, de Europa nu mai zic, nimeni nu mai voia sã aibã de-a face cu dînºii, cu excepþia fraþilor Becali. ªi cine i-a scos din rahat, ºtiþi? Vedeþi cã nu ºtiþi? Un avatar de-al meu, Decebal, care - martor mi-e Trogus Pompeius, sinucis cu otravã de daci - ºtia carte pînã la genunchiul broaºtei. E drept, spre deosebire de mine, ºtia sã se semneze, dar are o scuzã, tac-su a fost filosof, nu ca mama...». Romanii au fost convinºi, dar pînã la zicerea acestor vorbe istorice va mai curge ceva apã pe Dunãre. De aceea, iubite cetitorule, ne vom întoarce pe brînci la scurtul, dar sugestivul discurs din Senat: «Tovarãºi, cã altfel ar fi nedrept sã vã zic, am venit sã vã întreb: cît mai aveþi de gînd sã dormiþi pe voi fãrã sã produceþi legile necesare reformei? Cît mai sugeþi bugetul de austeritate pe care Decebal l-a fãcut de rîsul Europei, în timp ce poporul viseazã cu ochii deschiºi la o schimbare, o aventurã, un loc unde sã-ºi defuleze înfrînãrile ºi sã-ºi împlineascã fanteziile? Cã s-au sãturat bãrbaþii înarmaþi pînã-n dinþi sã citeascã despre frumuseþile acestei þãri numai prin reviste deocheate. Deci, ca sã închei, c-am obosit sã vã tot explic: cît îi mai tolerãm pe daci?»”. Promouºãn: Plinã de suspans, intrigã ºi erotism, lecþia urmãtoare vã va lãsa paf. Veþi afla totul despre conturile lui Decebal ºi veþi cunoaºte principalele personaje implicate în preludiul formãrii Poporului Român. E groasã rãu... CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR
Scrisoare cu gust de cireºe amare cum, cînd anul este la un pas sã-ºi închidã porþile ºi zilele scurse vor rãmîne file prãfuite în calendar, ne gîndim ce am putea scrie. Sã facem un bilanþ al realizãrilor noastre, sau sã trecem în revistã amintiri despre prietenii noºtri care au plecat la cele veºnice? Sã scriem, oare, despre ceea ce nu am fãcut, deºi am fi putut realiza multe lucruri plãcute pentru sufletele noastre, dar nu am reuºit din cauza unora ºi a altora? Am gîndit sã scriem despre noi, dar s-ar fi interpretat cã ne lãudãm ºi, dupã cum se ºtie, lauda de sine nu miroase-a bine. Totuºi, ceva trebuie sã scriem, cã timpul ne preseazã, iar gazeta nu are vreme sã stea în pregãtire pentru teascurile tipografice. Am putea sã scriem ceva legat de aceastã lunã a sãrbãtorilor de iarnã, cu clopoþei de vînt în brazi ºi caiere pufoase, prelinse din cascade de nori ca niºte bivoli fioroºi. E noapte, ºi gîndurile nu ne dau pace, iar inspiraþia nu vine spre a le aºterne pe hîrtie; se pare cã aceasta ne-a pãrãsit, dupã o noapte de frãmîntãri prelungi, fãrã sã ºtim de ce. Dar, sîntem fermi ºi nu cedãm pînã ce nu ducem la capãt ceea ce ne-am propus. E decembrie, ºi oamenii trebuie sã citeascã despre lucruri frumoase care, mãcar în aceastã lunã, sã le aducã veselie pe pervazul inimii. Ce am putea scrie? Sã sunãm la prieteni ca sã le cerem un sfat, o pãrere - nu este o soluþie. Muza nu s-a înstrãinat de noi ºi ne ºopteºte la urechi sã
A
CIOBURI DE GÎNDURI
Beþia vanitãþii i se întîmplã în viaþã sã întîlnim oameni diferiþi de marea masã a semenilor noºtri. Unii se detaºeazã prin virtuþi incontestabile, alþii printr-o atitudine lipsitã de educaþie ºi de umanism. Dacã în faþa primei categorii ne plecãm cu recunoºtinþã fruntea, pentru cei din a doua categorie, putem spune: Dumnezeu sã-i ierte! De ce? Pentru cã aceºtia sînt cei care vor vedea întotdeauna firul de praf din ochiul cuiva, fãrã sã vadã bîrna din ochiul propriu. Ei vor pune monopol pe adevãr, susþinîndu-l, în mod hazliu, cu fel ºi fel de inepþii, deranjînd toatã buna rînduialã ºi toatã buna-cuviinþã, pentru care mulþi dintre semenii noºtri au trudit din greu o viaþã, ba mai mult, unii jertfindu-se, la modul propriu, pentru un plus de luminã ºi de adevãr. Vanitosul nu ºtie de bun-simþ! El nu are mãsurã. El crede cã ceea ce a fãcut el în viaþã este culmea devenirii. Ce dacã tu þi-ai sacrificat liniºtea ºi sãnãtatea pe bãncile unei facultãþi de 4, 5, sau 6 ani? Ce... el nu a fãcut o ºcoalã profesionalã de doi ani? Bine, a fost de trei
N
Polemici
scriem despre Revoluþia românilor din decembrie, de acum 27 de ani. ªi ne ºopteºte foarte serios, cu ton de comandã, de parcã ar fi ºeful nostru. Doamne, cum de se înfurie... Nu avem cuvinte pentru a o lãmuri cã nu e bine. Destule lacrimi au curs atunci. Nu vrem sã întristãm pe nimeni, mai ales cã, peste tot, lumea este într-o fierbere continuã cu aprovizionarea. Bucurie... veselie... muzicã, ºi noi sã vorbim taman despre semenii noºtri care au murit nevinovaþi, crezînd într-o Libertate adevãratã ºi nu în vorbele poleite ale politicienilor care au tras sforile pentru gheºeflurile lor, înfometînd þara ºi poporul. Nu e un subiect pe care sã-l dezbatem tocmai acum. Se pare cã patinãm pe loc, cã nu gãsim subiectul care sã ne mulþumeascã. Atunci, ne întrebãm ca oameni de bunã-credinþã: ce e de fãcut, astfel încît sã încheiem acest an mãcar cu un dram de liniºte ºi sã nu mai auzim de vreo nenorocire sau de vreo amintire care sã creeze indispoziþie? Cum sã facem sã scãpãm de aceastã luptã istovitoare? Cu glasul tãcut ºi cu îngrijorare, deschidem televizorul: poate vom auzi vreun colind strãmoºesc sau vom vedea imagini cu copii jucîndu-se prin nãmeþi, care sã ne insipire... Culmea, ºtire bombã: o familie de români a sfîrºit îngheþatã de frig în propria locuinþã sãrãcãcioasã, fãrã geamuri ºi uºi, cu pereþii gata sã se prãbuºeascã peste ei. Doamne, cît am vrut sã dezbatem un alt subiect mãcar acum, cînd, afarã, iarna îºi continuã mersul firesc. ªi cît am þinut sã scriem despre bucuria oamenilor! Dar micul ecran, cu ºtirile sale, ne-a dat peste cap bunele intenþii. Poate anul care vine va fi mai îngãduitor cu noi, iar poporul acesta va avea noroc de vremuri mai bune, care sã aducã zîmbet ºi veselie pe chipul românilor, iar noi sã fim mai concilianþi. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” ani, dar... parcã tot nu sînt 5 sau 6 ani. Ei, ºi dacã pe cel care a albit pe bãncile ºcolii nu o sã-l auziþi susþinînd vreodatã ceva pentru sine, absolventul de ceva ºcoalã... dacã mai are ºi ceva grade pe umãr, este cel mai vocal ºi cel mai înfocat susþinãtor de idei... trãsnite. El îþi va vorbi de sus: „ªi cum, chiar nu ai putut sã faci mai mult? O ºcoalã tehnicã de trei ani, de exemplu? Te lua lumea... cu respect: trãiþi, domn’ gradu“! Zadarnic sã-i spui cã tu ai ars de douã ori mai mult pe altarele ºcolii româneºti... Zadarnic dacã nu te ia vezeteul cu: „sã trãiþi, domn’ comandant!“. Zadarnic... Ba mai mult, cînd îþi va împãrtãºi cîte ceva din convingerile sale politice sau filosofice, el va adãuga, ºoptit ºi plin de emfazã: „Þi-am spus þie treaba asta, cã, vorba aia, tu ai oleacã de carte“... Iatã ce poate face din om beþia vanitãþii, lipsa educaþiei ºi lipsa de mãsurã. Evident, vanitosul poate rãsãri ºi din cele mai înalte straturi ale societãþii, dar... ca o excepþie ºi ca urmare a unor carenþe în educaþie. Iatã de ce, în ultima vreme, am cãutat sã mã lipsesc de orice fel de conversaþie cu asemenea oameni. ªi chiar nu mi-a lipsit nimic. O vreme voi lipsi pe pagina mea. Sper sã fie bine ºi sã revin acasã mai sãnãtos. Pînã atunci... aprindeþi în inima voastrã o candelã ºi pentru mine. Domnul sã ne ajute tuturor! ILARION BOCA
Amintiri despre revista „FLACÃRA“ (5)
MICROSIOANE
DIN GLUMELE LUI CARAGIALE (crîmpei de amintiri)
Minciuna
Amicul meu, ªt.O. Iosif, mã luase sã-mi arate pe maestrul Caragiale la Berãria „Bene Bibenti“, din strada ªelari. Aici, l-am auzit pentru întîia datã vorbind, ºi rãspunzînd, cu surîsul lui spiritual, unui consumator. - Da domnule, eu sînt patronul Berãriei. - Aha, d-ta eºti domnul Bibenti? Ia ºezi colea. Nu bei o bere? - Nu, mulþumesc, nu beau cã d-aia îmi zice „Bibenti“. Caragiale s-a aºezat la masã, rãspunzînd, afabil, la toate întrebãrile muºteriului. - ªi ai mulþi clienþi, domnule Bibenti? -Vreo treizeci, dar între ãºtia e unul care consumã singur cît toþi ceilalþi la un loc. - Ce spui? Bea straºnic, ºi cine e ãla, domnule? - Eu! Cã eu singur am nevoie de mai multã bere decît toþi ceilalþi! - Pãi bine, domnule Bibenti, ziceai cã nu bei... - Eu? Eu nu beau, domnule; eu „consum“! „Caragiale a murit în aceeaºi lunã ºi aproape în aceeaºi zi cu marele sãu prieten, Mihai Eminescu. În adevãr, Eminescu a închis ochii, pentru totdeauna, la 15 iunie 1889, iar Caragiale, la 9 iunie, 1912. În orice caz, Caragiale a fost înmormîntat cam în ziua în care Eminescu închidea ochii. Aceastã coincidenþã însemneazã cã ºi un decret al fatalitãþii pune alãturi, în Pantheonul naþional, pe aceºti doi uriaºi ai literilor româneºti. Bineînþeles, înmormîntarea de la Berlin e provizorie. La toamnã, rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Caragiale vor fi aduse în þarã ºi depuse în cavou propriu, cu pompã de funerarii naþionale“. („Flacãra“) (va urma) I. HANGIU
Spre primãvarã, vulpea a nãscut 4 purcei. Înmãrmurit, vulpoiul o izbi cu laba peste bot: - Ai decãzut pînã într-atîta încît sã mã înºeli cu un porc?
Privire - Mi-a fost atîta necaz pe mine însumi, încît m-am întors cu spatele. - Nu înþeleg. - Nu voiam sã mã mai vãd. - Înþeleg. Dar sã ºtii: dacã vrei sã nu mai fii în starea asta, trebuie neapãrat sã te întorci nu cu spatele, ci cu faþa. Oglinda e la tine.
Perseverenþã Apa e peste tot. ªi în piatra seacã. Rãmîne numai s-o storci. VASILE BÃRAN
ALBUMUL CU POZE RARE
Sava Negrean Brudaºcu, interpreta plinã de har a multora din cîntecele de suflet ale românilor, creaþii care, în aceste zile de sãrbãtoare, capãtã semnificaþii deosebite. Puþini ºtiu cã artista nãscutã în inima Ardealului este ºi autoarea versurilor din excepþionala melodie ,,Doamne, ocroteºte-i pe români!”.
1 D ecembrie Pentru noi, românii, Popor daco-roman, Care ne-am nãscut creºtini, Întîi Decembrie E ziua cînd România Mare S-a proclamat, Unindu-se toate provinciile Din fosta „Dacie Felix”, Urmînd ca, de-a lungul veacurilor, Sã preluãm „înþelepciunea scrisã Din viaþa Sfinþilor”, Care-i în armonie, Pe deplin miºcãtoare, Cu voia Celui de Sus... A fi naþionalist înseamnã A te-ntoarce la ceea ce A fost luminã torenþialã-n trecut ªi a „redescoperi Misterul”... Totodatã, a crede în poruncile Dumnezeieºti, A socoti cã „Iubire-i tot, în rest, Singurãtãþi deºarte”... ªi a considera cã Dragostea pentru aproapele tãu ªi toleranþa christicã Au fost, sînt ªi trebuie sã fie Izvoarele tãmãduirii noastre sufleteºti, Sub cerul senin, Cu limpezimi de infinit, ªtiind cã viaþa moralã E temelia Bisericii ºi Mormîntul Mîntuitorului nostru... O... muzicieni ai Þãrii mele... Avînd, ca ºi Kant, Deasupra noastrã, Bolta-nstelatã, Ca într-o limpidã zi de august, ªi, în noi, legea moralã, Graniticã precum Carpaþii milenari, Putem sã slujim cu-adevãrat Lumea fascinantã A Euterpei ªi sã spunem asemenea „Pann-ului de la Bayreuth”: „Beethoven este artistul cel mai mare, Cel mai adevãrat, Pentru cã a ºtiut Sã cînte Fraternitatea“... DORU POPOVICI
Pag. a 5-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse RESTITUIRI
Lucian Blaga ºi Marea Unire Izbucnirea primului rãzboi mondial a trezit în tînãrul Lucian Blaga instinctul de conservare, care pînã atunci – declarã el – nu-ºi ridicase niciodatã capul în zona sa vegetativã. La 3/16 octombrie 1918, împãratul Carol I de Habsburg lansase un manifest (,,Cãtre popoarele mele credincioase”), privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o federaþie de 6 state, ,,independente” (austriac, unguresc, ceh, iugoslav, polonez ºi ucrainian), urmînd ca Transilvania sã rãmînã în componenþa Ungariei. În aceeaºi zi, ,,Corpul voluntarilor transilvãneni ºi bucovineni”, dînd rãspuns manifestului, exprimã voinþa românilor de a dezlipi þinuturile româneºti de la AustroUngaria ºi de a le uni cu România. În vremea aceea, Lucian Blaga, student la Facultatea de Filosofie ºi Litere a Universitãþii din Viena, unde se înscrisese în februarie 1918, îndurînd neajunsurile stîrnite de rãzboi, bãnuia destrãmarea imperiului cezaro-crãiesc ºi nutrea gînduri privind unirea Transilvaniei cu Patria-Mamã. ,,Întregirea naþiunii în hotarele sale politice fireºti – îºi aminteºte el în ,,Hronicul ºi cîntecul vîrstelor” – era o promisiune pe care încã din copilãrie mi-o fãceau frunza arinilor, murmurul apelor ºi bãtaia profeticã a aripilor din vãzduh. În aerul acestei promisiuni am crescut. Iar cînd s-a încins de-a binelea rãzboiul, pe care, pe de-o parte, îl cîntãream cu atîta oroare, gãseam, din alt punct de vedere, cã istoria ne ieºea prielnicã în întîmpinare. Cãutam, cu alte cuvinte, unui cataclism, declanºat din cauze neghioabe, o semnificaþie coborîtã din tãrii ºi o legitimare, ca preludiu al unei supreme împliniri! De cîte ori n-am disperat cã micul stat român, spre care inimile noastre se întorceau ca un imens lan de floarea-soarelui, a pierdut ocazia, ce nu se va mai repeta. Cîteodatã mi se pãrea chiar cã «Þara» s-a împotmolit în pragul destinului ei. Doi ani ºi-au picurat clipele în cupa nerãbdãrii, ºi hotarul din vîrful munþilor nu se punea în miºcare sã vinã asupra noastrã, sã se desfacã un moment, ºi-apoi sã se-nchidã iarãºi, îmbrãþiºîndu-ne! Numai zvonuri din om în om ºi prin vama cucului strãbãteau cîteodatã «de dincolo», ca sã mai sufle din spuza vetrelor de aci, ºi sã scoatã iarã la ivealã ochiul de jar nestins”. În toiul evenimentelor care anunþau sfîrºitul monarhiei austro-ungare, cînd românilor nu li se dãdea nici o nãdejde ºi nici ,,un fel de fiinþã în conºtiinþa imperiului”, Lucian Blaga hotãrãºte, împreunã cu
Mircea cel Mare, faþã cu impostura (2) Necunoscînd prea bine istoria Þãrii Româneºti, Anonimul comite o greºealã care aratã cît de superficial este. El a omis din domnia lui Mircea doi ani, 1395 ºi 1396. În 1394, Mircea se afla în scaun ºi avea sã organizeze o acþiune de o îndrãznealã extraordinarã în acel an. Cînd pleca într-o campanie, oastea otomanã era însoþitã de achingii, oaste care mergea în dobîndã, adicã îi venea ca rãsplatã ceea ce jefuia. Achingii mergeau înaintea oºtii prãdînd, arzînd ºi omorînd tot ce întîlneau în cale, pentru a-l bãga pe inamic în groazã, slãbindu-i, psihologic, puterea de rezistenþã. În 1394, sultanul avea de ales între doi adversari, cum spun cronicarii turci, între domnul român ºi emirul de la Kastamonu, din Asia Micã. ªi pentru cã acesta ataca posesiunile sultanului, Baiazid a hotãrît sã meargã întîi împotriva lui. Profitînd de faptul cã sultanul se afla în Anatolia, Mircea a organizat o incursiune ca sã-i atace pe achingii în locul în care se aflau. Este îndrãznealã, dar, mai mult decît atît, ea este cu atît mai mare, cu cît trebuia sã treacã un mare fluviu ca Dunãrea, sã treacã un lanþ muntos, ca Balcanii, ca sã ajungã la Karînovasi, unde se afla cuibul achingiilor. Dupã cum scria cronicarul turc Idris Builtisi, Mircea, „adunînd o oaste foarte mare, a devastat Kazanovasi (Karînovasi) ºi dintre musulmani unii au fost fãcuþi martiri”. („Cronici turceºti“, vol. I, p. 157). Dupã o asemenea provocare, era firesc ca Mircea sã se teamã de represalii din partea sultanului. Întors din Anatolia, Baiazid concentreazã la Adrianopol o mare oaste. Asta înseamnã cã va avea loc o campanie în Europa. Care erau planurile sultanului nu se ºtia exact. Aºa cum scria cronicarul francez Fraissart, aceste cuvinte ale sultanului care fãceau sã tremure Europa
D.D. Roºca, în ziua de 30 octombrie 1918, sã se întoarcã în Transilvania. Dupã o cãlãtorie greoaie, ascunºi într-un tren care transporta militari cãtre Budapesta, sub scutul beznei, fãrã bilete de tren, apoi în alt tren care mergea înspre Arad, au ajuns la 1 noiembrie la Vinþulde-Jos ºi, mai departe, pe jos, pînã la Sebeº. ,,În dupãamiaza înfriguratã de 3 noiembrie, populaþia româneascã din Sebeº-Alba, adunatã în preajma bisericii de lîngã rîu, s-a pornit în marº masiv spre centrul oraºului, spre piaþa mare, avînd în frunte o seamã de soldaþi sosiþi în cursul dimineþii de pe front ºi pe cei cîþiva intelectuali localnici. În piaþã s-au rostit discursuri, arãtîndu-se cã românii din Transilvania doresc alipirea lor la regatul României”. La 1 decembrie 1918, Lucian Blaga pleacã la Alba Iulia, împreunã cu o mie de sãteni din Lancrãm. ,,În dimineaþa zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea româneascã a purces spre Alba Iulia (spre Bãlgrad, cum îi spuneam noi, cu vechiul nume) – îºi aminteºte el – pe jos ºi cu cãruþele. A renunþat la cãlãtoria cu trenul, cãci pînã la Alba Iulia nu erau decît 16 km. Era o dimineaþã rece de iarnã. Respiraþia se întrupa în invizibile cristale. Pe de o parte a ºoselei se duceau spre Alba Iulia, scîrþîind prin fãgaºele zãpezii, cãruþele româneºti, buchete de chiote ºi bucurie, alcãtuind un singur ºir, iar pe cealaltã parte se retrãgea, în aceeaºi direcþie, armata germanã, ce venea din România, tun dupã tun, ca niºte pumni strînºi ai tãcerii. Soldaþii germani, fumegînd liniºtiþi din pipe, se uitau miraþi dupã cãruþele noastre mai grãbite”. La Alba Iulia, Lucian Blaga, strecurat în mijlocul mulþimii, întrucît nu-ºi putuse face loc în sala istoricei adunãri, a simþit, prin prezenþa lui fizicã, ce ,,înseamnã entuziasmul naþional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. (...) Era ceva ce te fãcea sã uiþi totul, chiar ºi stîngãcia, ºi totala lipsã de rutinã a oratorilor de la tribunã”. Seara, în timp ce se întorceau la Sebeº, Lucian Blaga ºi fratele sãu Lionel (primar temporar al Sebeºului) se simþeau purtaþi de conºtiinþa cã ,,puseserã temeiurile unui alt Timp”. Cînd au trecut prin Lancrãm, satul lor natal, ajungînd în dreptul cimitirului unde, lîngã bisericã, Isidor Blaga ,,îºi dormea somnul sub rãdãcinile plopilor”, Lucian Blaga, bãnuind cã zgomotul roþilor trãsurii în care se aflau pãtrundea în mormîntul tatãlui sãu ,,ºi-i cutremura oasele”, a exclamat, întorcînd capul spre crucea din cimitir: ,,Ah, dacã ar ºti Tata ce s-a întîmplat!”. La ieºirea din sat, au auzit dintr-o curte, în plinã noapte, un strigãt de copil: ,,TRÃIASCà ROMÂNIA DODOLOAÞÃ!” (Acest ,,dodoloþ” – explicã Lucian Blaga – era, în Lancrãm, cuvîntul curent pentru ,,rotund”.) ,,ROMÂNIA MARE” (1993) creºtinã: sultanul „se lãuda cã va veni sã se lupte cu regele Ungariei în mijlocul þãrii sale ºi va merge cãlare atît de departe încît va veni la Roma ºi-i va da calului sãu ovãz pe altarul Sfîntului Petru…”. „Mircea cel mare, scutul Europei“, (La Eminescu în Scrisoarea a III-a: „Din pristolul de la Roma sã dau calului ovãz”). De atunci se cunoºteau planurile ambiþioase ale sultanului ºi cei care se temeau erau românii ºi ungurii, vecinii turcilor, singurii care se împotriveau acestor planuri. Anonimul nostru ignorã momentul cel mai viguros din istoria Þãrii Româneºti, anul 1395, peste care sare, dar nu ne spune unde se afla domnul. În schimb, ne spun toþi cronicarii turci cã sultanul se pregãtea sã atace Þara Româneascã. Cel mai însemnat dintre aceºtia, Ibn Kemal, care-ºi scrie cronica în timpul domniei lui Soliman Magnificul, descrie aceste pregãtiri, apoi mersul oastei otomane, trecerea Dunãrii ºi lupta de la Rovine. Baiazid reuºise sã supunã despotatele sîrbeºti dupã victoria de la Kossove, din 1389, despoþii acestora erau acum în oastea otomanã ca vasali ai sultanului. Dacã sultanul reuºea sã iasã victorios din campania din 1395, atunci Þara Româneascã ar fi avut soarta despotatelor sîrbeºti ºi, în puþinã vreme, ar fi devenit un paºalîc turcesc. În felul acesta, Dunãrea n-ar mai fi fost un obstacol pentru înaintarea turcilor spre centrul Europei, pentru cã ar fi putut sã ocoleascã cetatea Belgradului, care le stãtea în cale. Era în joc, aºadar, nu numai soarta Þãrii Româneºti, ci ºi soarta regatului maghiar. Bãtãlia care s-a dat la Rovine, la 17 mai 1395, era importantã nu numai pentru Þara Româneascã, ci ºi pentru soarta Europei. Aºa cum o aratã scrisoarea lui Sigismund din 1399. Datoritã victoriei pe care a obþinut-o Mircea la Rovine, în 1395, turcii au fost opriþi pe linia Dunãrii, iar dupã opinia regelui Matei Corvin, exprimatã într-o scrisoare adresatã regelui polon, românii au rezistat 100 de ani pe aceastã linie, peste care turcii n-au putut sã treacã. Scrisoarea regelui Matei este de la sfîrºitul lunii ianuarie 1476. Din ea aflãm care era puterea militarã a þãrilor române care ar
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
Sergiu Nicolaescu, în rolul lui Mircea cel Bãtrîn, din filmul pe care marele regizor l-a dedicat figurii legendare a marelui voievod român.
E roata vieþii plinã de sclipici E roata vieþii plinã de sclipici se-nvîrte prin noroaie în neºtire trosnesc metempsihozele din bici ºi parcã-i bine uneori aici chiar dacã nu e rost de nemurire Sînt tîrguri cu carpete din Serai pe care dorm pierdutele lascive retina-i un fragment de rai în care nu ai timp sã stai rãpus de spaima unor recidive E-o negurã defectã printre gînduri de parcã ora s-a strivit de roci te strigã cuiele închise-n scînduri ºi ca-n atîtea alte rînduri se asambleazã sufletul cu scoci Zac înlãuntru razele solare supuse unui fantomatic test ºi printre întomnãrile amare cad frunzele pe pietre funerare ºi casierul uitã sã-þi dea rest Se-nvîrte roata vieþii ca-n manele danseazã valsuri stinse elefanþii deasupra cerul s-a-ncãlþat cu stele iar cîntãreþele de un mileniu chele ºi-aºteaptã în genunchi atlanþii ADI SFINTEª, 21 noiembrie 2016 fi putut sã participe la o campanie antiotomanã. Moldova putea sã ridice 20.000 de pedestraºi ºi 12.000 de cãlãreþi, iar Þara Româneascã 30.000 de pedestraºi ºi 8000 de cãlãreþi. Þãrile Române puteau ridica 70.000 de oameni. Cînd Ferdinand Lot, autorul unei istorii militare a Evului Mediu a întîlnit undeva cã ªtefan cel Mare avea o armatã de 50.000 de oameni i s-a pãrut cã o asemenea cifrã ar fi unicã în lume, dacã se are în vedere cã în bãtãliile din „Rãzboiul de o Sutã de Ani” efectivul unei oºti nu depãºea 10.000 de oameni. Din cîte se vede, nu numai Moldova avea o asemenea armatã, dar ºi Þara Româneascã. Sultanul putea sã ridice o armatã pînã la 80.000 de oameni, pentru cã, aºa cum arãta Fr. Babinger, autorul unei monografii despre Mahomed al II-lea, Imperiul Otoman era împãrþit în 70 de sangeacate iar fiecare sangeac venea cu o mie de oameni. Erau apoi ienicerii, spahiii ºi azapiii, încît nu este exagerat sã se afirme cã sultanul putea sã ridice o armatã al cãrei efectiv se putea ridica la 100.000 de oameni. Mircea cel Mare a îndrãznit sã-l provoace pe Baiazid, cînd acesta avea o oaste mai micã decît Mahomed al II-lea. Avea însã alãturi de el pe cei trei despoþi sîrbi, vasalii sãi, cu contingentele lor. Bãtãlia s-a dat la 17 mai 1395 ºi a însemnat o mare victorie. Într-o cronicã se scrie cã sãgeþile erau aºa de numeroase, încît întunecau lumina soarelui, iar sîngele vãrsat a umflat apa unui rîu. Dupã Ibn Kemal, lãsînd la o parte stilul încãrcat de metafore al cronicarului, rezultã cã bãtãlia a durat toatã ziua, Mircea dovedindu-se un om foarte curajos. (va urma) MANOLE NEAGOE
Pag. a 6-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Epistolã scrisã Atitudini Polemici cu cerneala ochilor Tîrgul internaþional Gaudeamus – între lumini ºi umbre Trebuie sã recunosc, în calitate de iubitor de culturã, care urmãreºte cu atenþie evenimentele de profil, cã a 23a ediþie a Tîrgului internaþional Gaudeamus – Carte de învãþãturã, desfãºuratã, în perioada 18-20 noiembrie a.c., la Bucureºti, a fost mai bine organizatã decît cea din varã. ªi acest lucru s-a vãzut dupã numãrul mare de vizitatori. Am remarcat cu bucurie prezenþa multor tineri care, în mod firesc, au fost atraºi de cele peste 800 de evenimente culturale organizate de gazde, Gaudeamus fiind, totodatã, prilejul ideal de a te întîlni cu prieteni pe care, altfel, reuºeºti mai greu sã-i vezi, de a schimba impresii la standuri, de a recomada ºi de a primi recomandãri despre titluri citite. Þara invitatã de onoare a acestei ediþii Gaudeamus a fost China, la standul cãreia cei pasionaþi de cultura ºi literatura chinezã au avut ocazia sã participe ºi la lansãri de carte chinezã, apãrutã în traducere la edituri
România TV ºi lupta sa îndîrjitã pe plan legislativ Cei mai hotãrîþi promotori, dar ºi cei mai neºtiutori ºi lipsiþi de experienþã juridicã sînt Victor Slav ºi numitul Sturzu, ambii de la PRU. Postul România TV a rãsunat rãspicat de ameninþãrile lor în ziua de 19 noiembrie. Ei vor sã facã o lege, ceva cu pãdurile, ei ºi numai ei, vãzînd recent în acel sector mari nenorociri. Lipseau legea ºi cei doi savanþi juridici care sã-i dea viaþa. Iniþiativa legislativã, o spunem de la bun început, aparþine, potrivit Constituþiei, senatorilor, deputaþilor ºi unui grup de 250.000 de cetãþeni cu semnãturi. Îi îndemnãm pe Sturzu ºi pe Victor Slav sã obþinã, în primul rind, semnãturi, dar le atragem atenþia cã semnãturile se obþin greu. De ce sã-i facã celebri tocmai pe ei, Sturzu ºi Victor Slav, vor gîndi cei vizaþi, ºi de ce sã nu dea semnãturile la partidele lor, sau la oamenii lor?!
BALSAMURI SPIRITUALE (1) Consider cã fiecare carte, bunã sau mai puþin bunã, este un Balsam spiritual, al cãrui parfum îþi deschide larg porþile vieþii spre grãdini imaginare. Stresatã de „cultura purã“, care inundã casele noastre prin intermediul micului ecran, m-am hotãrît - pentru un timp - sã revin la bunul obicei din trecut, cînd cartea era singurul loc de refugiu din viaþa de zi cu zi. Am scos, la întîmplare, din bibliotecã mai multe cãrþi pe care le-am citit mai demult, cu intenþia de a le rãsfoi. În timp ce reciteam titlurile, mi-am dat seama cã aceste cãrþi sînt demult epuizate din librãrii, unele chiar de 30 - 40 de ani, ºi mi-a venit ideea ca, pentru aceia care n-au avut posibilitatea sã le citeascã, sã le sintetizez într-o carte pe care s-o intitulez „Balsamuri spirituale“, pentru a deschide o „fereastrã“, prin care sã pãtrundã o picãturã din parfumul Planetei albastre. Oare ce altceva pot fi „Vioara lui Paganini“, „Frédéric Chopin - un Rafael al pianului“, „Giuseppe Verdi“, „Valsurile lui Johann Strauss“, vocea nemuritoare a lui Edith Piaf, pictura, muzica, poezia ºi iubirea, dacã nu Balsamuri spirituale? Muguri de luminã, adieri, dorinþa de viaþã, izbîndã a Soarelui peste lumea dezmorþitã. Nu ºtiu dacã am sã izbutesc sã duc la bun sfîrºit ceea ce mi-am propus, dar dorinþa de a învinge mã cuprinde pe nesimþite. Aºa, voi învãþa ce înseamnã setea de sete! Voi înmuia peniþa în cerneala vieþii, ºi sper sã-i dau culoare. ***
VIOARA, LILIACUL ªI CALUL Aveam 16 ani! Mã aflam în Ardeal, în þinutul pudrat cu aer ozonat ºi albastrul sidefat, unde brazii scriu în
româneºti, în prezenþa autorilor. Evenimente similare au fost organizate la standurile numeroaselor edituri din þara noastrã, care au pregãtit o ofertã bogatã de carte. În opinia mea, însã, faþã de abundenþa creaþiilor strãine, literatura naþionalã de valoare, o spun cu regret, s-a regãsit în mai micã mãsurã la standuri, ºi asta, nu pentru cã nu am avea aºa ceva, dar cred cã printre organizatori (Ministerul Culturii ºi edituri) se aflã mai mulþi gînditori globaliºti, ºi mai puþini naþionaliºti. Am vãzut reacþia deloc binevoitoare a unora, la adresa lui Paul Daian, nelipsitul poet excentric, care suna din trompeta sa atunci cînd, la prezentarea lucrãrii ,,Un joc fãrã reguli”, a istoricului Lucian Boia, atît autorul, cît ºi patronul Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, încercau sã explice publicului lipsa continuitãþii poporului român pe aceste meleaguri ºi cã Napoleon al III-lea, paºoptiºtii ºi alte momente istorice ar fi, chipurile, aspecte disparate ºi întîmplãtoare, nicidecum factori determinanþi în formarea statului român modern. De fapt, asemenea idei demolatoare nu sînt o noutate, domnul Boia fiind unul dintre detractorii lui Mihai Eminescu, pe care s-a strãduit sã-l demitizeze într-una din cãrþile sale, tot aºa cum bãtrînul Neagu Djuvara a încercat sã ne convingã cã primii voievozi ai neamului nostru ar fi fost cumani. Negînd dovezi ºi documente istorice (cronici româneºti ºi strãine), astfel de opinii sînt mai degrabã unele de literaturã fantezistã, nu de istorie a unui popor cu existenþã bimilenarã ºi care sa plãmãdit odatã cu creºtinismul. ANTON VOICU
Ameninþãrile lui Victor Slav ºi ale numitului Sturzu, ambii de la PRU, vor pãrea suspecte. Mai ales cã PRU a fãcut încercãri nereuºite de a lovi în PRM cu argumente infantile ºi cu procese prin instanþe. Viclenia PRU de a lovi în PRM este de notorietate ºi se izbeºte de o logicã elementarã în politica româneascã. De ce sã renunþe membrii PRM la partidul lor ºi sã treacã la PRU, adicã sã voteze cu aceºtia? Ce a fãcut partidul lui Sturzu ºi al Iui Victor Slav, ca sã merite aºa ceva? Absolut nimic! Chestia cu procesele prin instanþe, respinse toate, n-a dat rezultate. La alegerile precedente, PRM a pierdut fiindcã legea electoralã cu votul uninominal era extrem de ambiguã. Acum, adversarii PRM, cum este ºi PRU, nu au deloc experienþã în susþinerea interesului naþional. PRU îl are ca membru activ pe Bolcaº, la care PRM a renunþat cu mult timp în urmã, iar dacã patriotismul nu-l lasã sã doarmã, de ce nu revine în PRM?! Lozincile electorale la PRU sînt cam naive, nu satisfac cerinþele politice reale. Avocat NESTOR CÃLIN, Filiala PRM Galaþi CER visele oierilor. În grãdina noastrã, în panta „cocoþatã“ pe stînci de piatrã, satul pãrea „la picioarele noastre“. Întinsã pe iarba crudã, pictatã cu floricele, ascultam murmurul rîului care curgea lîngã gardul viu din tufe de salcîm, lin, lin, plutind spre Cibin. Þineam capul în poala mamei, iar din pomii în floare ningeau petale. De ceva vreme, mama tãcea. Nu i-am întrerupt tihna, bucurîndu-mã de mîngîierea degetelor sale catifelate, care umblau prin pãrul meu, rãsfirîndu-l. Clopotul bisericii a-nceput sã batã. Mama s-a trezit din visare, zicînd: „Ne cheamã la rugãciune“. Am întrebat-o unde fuseserã plecate gîndurile sale? Mi-a rãspuns: - Acolo unde merg de cîte ori întîlnesc o situaþie care îmi pare fãrã ieºire. - Unde, anume? - În grãdina imensã cu tufe de liliac, în care cîntã o vioarã, ºi un cal alb, superb, aleargã la trap. - Ai reuºit sã-l cãlãreºti? - Da! Atunci cînd te-am nãscut pe tine, þi-am vãzut ochii mari – o picãturã din cerul senin - privindu-mã cu mirare, ºi þi-am simþit degeþelele pe sînul meu, cãutînd cu guriþa sfîrcul pentru a suge viaþa. Atunci, pentru prima datã, am urcat în ºa ºi m-am avîntat pe potecile lumii, þinîndu-te în braþe. Dupã pãrerea mea, VIOARA, LILIACUL ºi CALUL întruchipeazã pacea ºi liniºtea pe pãmînt, a spus mama. Ea a plecat de mult în grãdina cu liliac. Ascultã, probabil, vioara, admirînd nobleþea calului alb, iar EU, în fiecare primãvarã, în parfumul de liliac, „îmi pun capul în poala mamei“ ºi în sufletul meu se aºterne PACEA lui ISUS!
Stimatã redacþie, Cu ani în urmã, ziua de 28 noiembrie era un prilej de mare bucurie ºi fericire pentru mine. Era o onoare ºi o mare cinste pentru cã, în acea zi, mesajul meu de felicitare, izvorît din inima mea, ajungea în revista „România Mare“ ºi era dedicat mentorului meu drag – PATRIOTUL ROMÂN CORNELIU VADIM TUDOR, pentru care, repet, eram în stare sã-mi dau viaþa. În fiecare an, urarea mea sincerã, din inimã, era: „LA MULÞI ANI, DOMNULE PREªEDINTE!“. Ce fericit eram atunci! Astãzi, pentru mine, ziua de 28 noiembrie este o zi tristã. Am o mare durere în suflet ºi scriu aceste rînduri cu lacrimi în ochi, aºa sã-mi ajute Bunul Dumnezeu. Sînt trist, pentru cã, astãzi, la fel ca anul trecut (2015), în loc de „LA MULÞI ANI, DOMNULE PREªEDINTE!“, urarea mea de ani de zile, nu pot sã spun decît vorbe dureroase: „Dumnezeu sã te ierte ºi sã te odihneascã în pace! Vei rãmîne mereu în sufletul meu, în sufletul tuturor românilor adevãraþi, care te plîng azi, ºi te vor plînge mereu. NU TE VOM UITA NICIODATÃ!“. Pentru un astfel de OM, sînt prea puþine aceste cuvinte, aºa cã voi continua cu vorbele care îmi vin, mereu, în minte: De ce ai plecat, VADIME, Acolo sus, într-altã lume? ªi ai lãsat acest POPOR Fãrã un mare LUPTÃTOR? Sîntem o colonie, nu mai sîntem POPOR. Astãzi, noi am ajuns batjocura tuturor. Tu ai rãmas de neînlocuit, Nici un VADIM, astãzi, nu s-a gãsit. Cîþiva se dau români ºi patrioþi, Au pãrãsit partidul ºi-au mers alãturi de alþi hoþi. Tu vei rãmîne mereu NEMURITOR, VADIM – iubit de patrioþii din POPOR. Tu ai lãsat urmaº un mic VADIM. Noi, patrioþii, toþi o-ndrãgim ºi o iubim! Pe Lidia în Parlament noi ne-o dorim, Ea are inima tatãlui sãu – VADIM! E tînãrã, dar foarte bãtãioasã, La fel ca tatãl ei, ea nu se lasã! E ºi deºteaptã, ºi e ºi frumoasã! Ea este o româncã adevãratã! Veþi auzi de ea odatã! Ea luptã, cum lupta dragul ei tatã! Locul ei este acum în Parlament, Unde este nevoie de un om cinstit ºi drept. Iar eu, vã rog pe voi, români adevãraþi, Pe 11 decembrie, P.R.M. ca sã votaþi! Cu stimã ºi respect, VASILE CERLINCÃ, Suceava
PRIVIREA MAMEI Din adînc, pe mormînt au rãsãrit viorele. Sînt privirea mamei mele. Îmi zîmbesc ºi par a spune, fãrã amãrãciune, cã liliacul înflorit este dragostea care ne-a unit în viaþa fugarã - din lacrima amarã, care devine, prea curînd, dansul morþii pe pãmînt. Liniºtea în cimitir e deplinã, doar o harnicã albinã culege din viorele nectarul vieþii mamei mele. Albina a zburat fericitã Cã, din lumînarea care ardea, ceara era opera sa. Albastrul violet ºi-a ºters ochii, discret, cu regret cã eu trebuie sã plec, ºi doar de la un pas, atît de aproape, ne desparte o eternitate. Îmi cer iertare, mama mea, Cã te-am supãrat cîndva. (va urma) LILIANA TETELEA
Pag. a 7-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse
Vin alegerile – speranþa moare ultima, dar sigur! (urmare din pag. 1) Conºtiinþã… Am scris, în repetate rînduri, împotriva abuzurilor comise de acuzatorii publici prin reþineri ºi arestãri, sau de cei care utilizeazã noþiunea „penal“; cu toate astea, conºtiinþa cetãþeanului face apel la bunul-simþ - deci, cu toatã dorinþa respectãrii prezumþiei de nevinovãþie, este revoltãtoare obrãznicia unor personaje care îndrãznesc sã aparã în postura de candidaþi! ªi nu vorbesc de o minoritate, ci chiar de o majoritate. În plus, dacã privim cu atenþie listele de candidaþi, descoperim o mulþime de rubedenii ºi paravane puse în faþã de personaje pe cît de influente în partide, pe atît de detestabile prin fapte ºi atitudine. Întinerirea Parlamentului? Aiurea, îmbãtrînitul în rele rãmîne acasã, dar îºi trimite progenitura, crescutã ºi educatã în spiritul clanului! Partidele mari se „înnoiesc“ cu cîteva figuri marcante ale societãþii, personalitãþi care admit ca, în schimbul unor avantaje, sã gireze (mai bine zis, sã camufleze) cu imaginea lor nepãtatã diverse figuri sinistre, de profitori locali sau naþionali, iar aceºtia vor avea, de fapt, loc la masa puterii. Acest lucru a fost demonstrat suficient în cei 27 de ani de nenorocire naþionalã! La rîndul lor, partidele mici, în cãutare oarbã de acoperire a propriei neputinþe, iau în braþe, pun pe liste tot felul de þepari ºi escroci, ba chiar ºi indivizi care ar trebui sã treacã pe la psihiatru - ºi sã rãmînã, o perioadã, sub tratament. De fapt, ce spun cifrele, cine se prezintã la alegerile generale? În primul rînd, vorbim de o participare masivã a membrilor partidelor mari, atît în zonele rurale, cît ºi în cele urbane, oamenii fiind aduºi la vot pe bazã de listã, conform unor scheme destul de bine puse la punct. În al doilea rînd, în zonele rurale participã la vot membrii familiilor celor din administraþia localã sau ale liderilor par-
tidelor locale. Nesemnificative sînt contribuþiile partidelor mici, dar ºi prezenþa alegãtorilor independenþi, fãrã interes partinic. În trecut, în cîteva situaþii, s-a constatat prezenþa masivã la vot în condiþiile declanºãrii unui sentiment vindicativ sau punitiv – dar acest fenomen s-a datorat, cu precãdere, confruntãrii prezidenþiale - în 2000, rolul principal avîndu-l fenomenul Corneliu Vadim Tudor – „Jos Mafia, sus Patria“, ºi în 2004, atunci beneficiari fiind Traian Bãsescu ºi Alianþa DA, victimã fiind Adrian Nãstase. Problema actualã este cã aceste episoade aparþin istoriei - ºi cred cã nu sînt repetabile. A dispãrut Vadim, ultimul conducãtor cu imaginea mesianicã a celui cãruia, dacã vrea ceva, nimeni ºi nimic nu-i poate sta împotrivã, iar Bãsescu… s-a dezumflat, o pãpuºã gonflabilã uzatã de prea multã perversiune. Concluzia este cã alegerile parlamentare, în ultima vreme, nu au dat naºtere unor titani, capabili sã susþinã pe umerii lor dorinþa ºi speranþa naþionalã, ci unor avortoni, pe care, în maximum o lunã, poporul îi vrea expulzaþi, daþi jos. În ultimii 8 ani, rezultatele alegerilor parlamentare au rãmas doar o simplã statisticã, fiind nesustenabile în plan real, adicã din punct de vedere al sprijinului popular real. În susþinerea teoriei inutilitãþii alegerilor vin ºi ciudatele schimbãri ale normelor electorale; avem campanii… fãrã campanii. În oraºele noastre împodobite cu afiºe de tip „De vînzare“, „De închiriat“, „Închis“, într-o lume deprimant de cenuºie, du-te „din om în om“ ºi spune-le cã mîine va fi bine, cã vei veni tu, „catindatul“, ºi vei aduce bunãstarea ºi culoarea… Hai sã fim serioºi! De fapt, aceastã impotenþã a partidelor se vede ºi din felul în care se exprimã partidele – „alegeþi-ne pe noi, nu doar pentru cã putem face (sanchi!), dar dacã nu venim noi, vin ceilalþi, ºi e mai rãu“! Vechea vorbã a poporului de pe
Pe urmele lui Sadoveanu (2) Am terminat, deci, cu bine ºcoala superioarã agricolã în 1912 ºi am fost repartizat sã lucrez în Dobrogea, unde era mare nevoie de specialiºti în pomiculturã. Un an am lucrat în satul Parachioi. Apoi, în alt an, la Silistra, ca inginer ºef al ocolului. Dupã care am fost transferat la Fãlticeni, la noi - în aceeaºi funcþie -, unde am lucrat pînã în 1916, cînd m-am cãsãtorit. Dupã terminarea primului rãzboi mondial, în 1918, Bãdia a hotãrît sã lichideze gospodãria de la Fãlticeni ºi sã se mute la Iaºi, în toamnã. Ne-am gîndit sã cumpãrãm împreunã o proprietate ºi ne-am fixat asupra uneia din Dealul Copoului. Pe vremuri, aceasta fusese în stãpînirea familiei Kogãlniceanu, dar acum aparþinea unui profesor, I. Pereþ, care locuia la Bucureºti. Acolo existau trei clãdiri - o vilã principalã cu un parc de conifere, un pavilion, cu cerdac spaþios în faþã, cuprinzînd douã camere ºi un antreu, ridicate pe o pivniþã adîncã. A treia locuinþã - formatã din 6 camere - dispunea ºi de o remizã spaþioasã. Alãturi se mai aflau încã un grajd ºi o remizã. Terenul se întindea pe 10 hectare, din care douã erau ocupate de un parc pãrãginit. Nouã ne-au plãcut, însã, poienile ºi dumbrava de stejari, livada ºi viiºoara de un pogon, ca ºi sera din spatele pavilionului. Am plãtit în parte proprietatea, am reparat clãdirile ºi, în 3 ani, Bãdia ºi-a fãcut o gospodãrie-model. Era tare bucuros, fiindcã la Iaºi îºi regãsise vechii lui prieteni G. Ibrãileanu, Mihai Codreanu, G. Topîrceanu, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez ºi alþii. Am locuit ºi eu o vreme în Dealul Copoului. Dar, cum tînjeam dupã un loc unde sã-mi pot dezvolta experienþele agricole, prin 1930 am gãsit un teren ceva mai departe de Copou, la Repedea, unde am descoperit ºi o clãdire bunã, cu patru camere. La marginea terenului, erau o mulþime de izvoare, o vegetaþie diversã, o pãdure întinsã ºi circa ºapte hectare, bune pentru livadã ºi apiculturã. Avea ºi Bãdia, de altfel, niºte stupi, pe care curînd ºi i-a mutat la mine. Acolo venea el deseori ºi scria ceasuri de-a rîndul, în tihnã. Iar cînd se întîmpla una ca asta, pînã ºi cîinii mei ciobãneºti, Ursu ºi Lupu, ca ºi griveiul Zorilã, îºi încetau lãtrãturile de bucurie, cu care obiºnuiau sã-l întîmpine la sosire. Cînd lui Mihai i s-a propus sã preia conducerea ziarelor „Adevãrul” ºi „Dimineaþa”, nici unul din copiii lui n-a vrut sã mai rãmînã la Iaºi, la Copou. ªi atunci, Bãdia - care nu considera mutarea în capitalã decît ca un provizorat - a apelat la mine. Eu ºi aºa þineam o garsonierã în Iaºi, astfel încît am primit sã mã mut cu soþia mea, Valentina, în vila de la Copou. Am venit ºi eu la Bucureºti, dar mult mai tîrziu, dupã rãzboi, cînd am ºi ieºit la pensie, activînd o vreme ca inginer-ºef la Centrul de material didactic agricol. ...Îl priveam ºi-l ascultam cu luare-aminte pe Vasile Sadoveanu. Dacã ar fi fost ceva mai înalt, n-ai fi zis cã nu mã aflu exact în faþa celebrului sãu frate. Aceeaºi privire blîndã, aceiaºi ochi limpezi, acelaºi glas învãluitor, cu strãvechi accent moldovenesc. De obicei, arãta sãnãtos ºi voinic, ca un om cu cel puþin 20 de ani mai tînãr. - Am fãcut mult sport în viaþa mea. Am practicat ºi înotul. Dunãrea am trecut-o de vreo cîteva ori, la Zimnicea, în timpul primului rãzboi mondial – apoi, popicãritul ºi altele. ªi azi fac gimnasticã, umblu mult pe jos. În ultimii ani am redus pîinea ºi grãsimile, iar o datã pe lunã þin o zi... post negru. În plus, folosesc un foarte bun ceai curãþitor al sîngelui, seara ºi dimineaþa... Toate astea mã ajutã sã-mi menþin sãnãtatea ºi, dupã cum þi-am arãtat, sã ºi scriu, fiindcã editura mã grãbeºte... I-am urat lui Vasile Sadoveanu, despre care Bãdia scrisese în „Anii de ucenicie“ cã-i este „bun prieten“, spor la lucru ºi ani mulþi de activitate spornicã. (va urma) AL. RAICU (1979)
vremea cînd se ascundea prin pãduri de frica tãtarilor, „Fereºte-ne, Doamne, de mai rãu!“, ºi-a gãsit o tristã ºi penibilã actualizare în „Hai la vot“. Parantezã - istoric ºi cifric analizînd, tãtarii, în cele 3 secole de invazii ºi atacuri, au fãcut mai puþine pagube materiale decît partidele politice în nici 3 decenii! Am scris acest articol chiar de ziua lui Vadim, 28 noiembrie. În timp ce lucram, aud la televizor: „Bãsescu s-a comportat ca o potaie mãruntã“ - era vocea lui Decebal Traian Remeº, ministru în mai multe rînduri, condamnat pentru corupþie, care-l caracteriza în acest fel pe fostul preºedinte, actual lider de partid, cel care, acum, se declarã cea mai bunã variantã de premier. Pe alt post, Cãlin Popescu Tãriceanu, de la altitudinea baritonalã a milioanelor adunate în paralel cu politica, vorbeºte de ipoteticul miliardar Sörös, ca problemã realã a românilor. Candidaþii PSD au fost prezentaþi de Gabriela Firea, care pînã mai ieri prezenta… ºtirile profesorului Dan Voiculescu. Sigur, e o evoluþie de imagine de la „garantat Vanghelie“, dar existã, oare, ºi o evoluþie în plan real? Tot în aceastã zi de luni, ca sã înceapã bine sãptãmîna, televiziunile au transmis cã liberalii au inventat ziua naþionalã segregatã politic, în tribuna oficialã neavînd loc decît cei înclinaþi cum se cuvine, susþinãtori ai preºedintelui care nu sãrbãtorea, pînã de curînd, 1 Decembrie. Citesc pe Facebook o postare a apreciatului regizor Contantin Vaeni – „Sper sã iasã Florin“, referindu-se la o altã mare figurã a culturii, Florin Zamfirescu. Am pus la urmã aceastã referire, fiindcã, aºa cum spune zicala, „speranþa moare ultima“; dar, pînã atunci, pe noi ne omoarã celelalte. Acesta este contextul în care ar trebui sã-i cer cuiva, care nu are vreun interes direct, sã se prezinte la vot. E ziua lui Vadim, aºa cã trebuie sã-l citez „România e o þarã de preºedinþi – fiecare neisprãvit e preºedinte pe undeva“, ºi sã-l parafrazez, „fiecare neisprãvit e ales pe undeva“. Aºa cã singurul meu îndemn logic pentru (participare la) alegeri provine dintr-un recurs la copilãrie: mergeþi la vot, ca la tiribombã – vã veþi distra… ameþindu-vã încã o datã! DRAGOª DUMITRIU
ISTORIE INCOMODÃ
ARTA MANIPULÃRII (6) Motto: „...dacã reþinem cele douã elemente, conºtiinþa naþionalã ca element psihologic, ºi limba ca exteriorizare a sa, avem conceptul de naþiune”. (Giorgio Del Vecchio – Lecþii de filozofie juridicã) * Mihai Eminescu, nu doar poetul de geniu al literaturii române, ci ºi un gazetar de excepþie; prin articolele sale incomode, a reuºit sã-ºi atragã ura potentaþilor vremii (dar ºi a actualilor). S-a afirmat cã era sifilitic, alcoolic, nebun; despre „nebunia” lui se vorbea (în epoca socialistã) în ºoaptã, fiindcã „adevãrurile” se spun doar în ºoaptã, confidenþial, nu? Înrãutãþirea sãnãtãþii lui s-a datorat, în primul rînd, tratamentului cu mercur (doze enorme), efectuat de dr. Fr. Iszac (de origine iudaicã! – nota autorului), „care l-a transformat pe Eminescu în cobai”, dar, fiind „greu de ucis”, s-a mers pe ideea de nebunie. Nici asta nu a dat rezultate, astfel cã s-a recurs la ultima gãselniþã: un bolnav mintal care l-a lovit cu praºtia, Petre Poenaru, fostul soþ al Cleopatrei Poenaru, cãreia poetul îi dedicase „Pe lîngã plopii fãrã soþ”. Din gelozie, s-a spus - total fals! Eminescu nu era prototipul amantului ideal, veneraþia liricã era singurul sãu mod prin care îºi manifesta iubirea. Adevãrul e altul, ºi ni-l oferã Paul ªtefãnescu, în „Enigme ale istoriei române”: „Este incontestabil cã la momentul «îmbolnãvirii», Eminescu se afla la apogeul carierei sale poetice ºi ziaristice... Transformase ziarul «Timpul», dintr-o publicaþie modestã, de partid, într-un ziar de audienþã naþionalã... Eminescu nu fãcea politica unui partid, ci impusese un punct de vedere naþional, purtînd amprenta excepþionalei sale gîndiri. Iatã, dacã vreþi, o dovadã de nebunie”. La aproximativ un secol ºi jumãtate distanþã, scenariul se repetã, deºi altã scenã, alþi actori... dar aceeaºi concluzie - naþionalismul e toxic! Corneliu Vadim Tudor ºi-a fãcut intrarea pe scena politicã în fruntea
unui partid naþionalist, într-un moment în care în România se dãdea startul marii distrugeri naþionale. În scurt timp, ºi-a atras simpatia a milioane de români, dar ºi multã antipatie, dacã nu chiar urã. S-a afirmat cã „îi înjura pe toþi cum îi venea la gurã” (pe nedrept!), cã „la el toþi erau infractori ºi curve” (nu toþi, dar majoritatea da... dintre politicieni vreau sã spun), cã „a fost omul lui Iliescu”. Nici pe departe! Nu l-am cunoscut personal, nu am avut nici o legãturã cu partidul lui, dar nu trebuie ignoratã abilitatea politicã a lui Iliescu, preºedintele „sãrac ºi cinstit”, care a înþeles importanþa de a avea în preajmã un lider ºi un partid naþionalist, fiind astfel exclusã orice bãnuialã cã puterea fesenistã ar dori rãul þãrii, pe de-o parte; pe de altã parte, a aplicat principiul conform cãruia „duºmanul trebuie þinut cît mai aproape, pentru a-i cunoaºte toate miºcãrile”. Surpriza avea sã vinã în 2002, în urma succesului în alegeri, cînd, potrivit unor informaþii, Tribunul cîºtigase din primul tur, dar, prea încrezãtor în victorie, a neglijat „sistemul de fraudare”, ignorînd, totodatã, faptul cã se luptã nu cu un om, nu cu un partid, ci... cu un sistem. Atunci au înþeles cã obþinuserã o victorie „a la Pirrus” în faþa naþionalismului, ºi, probabil, pentru prima datã în istoria post-decembristã, s-a constatat pericolul naþionalismului, iar Corneliu Vadim Tudor, dupã douã sãptãmîni de atacuri fulminante, din care nu au lipsit epitete gen „paranoic”, „xenofob” (parcã am mai auzit asta ºi la adresa lui M. Eminescu), putea reînvia oricînd, asemeni pãsãrii Phoenix, din propria cenuºã. Desigur, poate sã parã prea tendenþioasã, prea îndrãzneaþã afirmaþia, dar, am spus dintotdeauna cã în istorie nu existã coincidenþe, iar politica este istoria la prezent ºi aºa cum afirma Mihail Drumeº, „Drumul învingãtorului este înainte, chiar dacã ar cãlca peste cadavre”. La figurat, desigur... alþii o aplicã la propriu. Fiindcã politica este un joc murdar, sau, cel puþin asta vedem în filmele produse în Occident. Adicã în þãrile civilizate. Iar România a intrat deja în lumea civilizatã! (va urma) SINEL TUDOSIE
Pag. a 8-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , tinã
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (47) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE - NOU, LA VREMEA RESTAURÃRII, ÎNTRE ANII 1965 ºi 1987 (4) Spre deosebire de arhitectura interioarã, realizatã de Villacrosse la jumãtatea Secolului al XlX-lea, separarea naosului de pronaos a fost fãcutã în noile condiþii, printr-un zid cu trei arcade, nu printr-un perete plin, aºa cum a fost realizat de cãtre restauratorul anterior. La exterior au fost degajate punctele de sprijin ale turlei naosului pe înãlþimea de 4,30 metri, pînã la prima consolã, iar la interior altarul ºi naosul au rãmas neschimbate, cu excepþia zonei mormintelor, unde pereþii exteriori au fost readuºi la poziþia lor iniþialã, fiind retraºi cãtre interior, cu circa 1,00 m. Dupã realizarea acestor lucrãri de restaurare, ar fi trebuit sã urmeze refacerea pardoselilor readuse la vechiul nivel de cãlcare, restaurarea ferestrelor, refacerea picturii în întreaga bisericã, repararea ºi completarea mobilierului ºi a obiectelor ornamentale de cult etc. Toate acestea au trebuit sã fie amînate, pentru cã un nou seism, cel din 1977, a readus monumentul într-o stare de degradare avansatã, fiind necesar un nou proiect de consolidare ºi restaurare. Ca urmare, pentru ca Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou sã fie readusã cît mai aproape de ipostaza iniþialã, brâncoveneascã, au fost necesari mulþi ani, pentru realizarea de noi sondaje arheologice ºi apoi pentru studiile care sã conducã la planurile de reînnoire. În acest sens, s-au purtat discuþii îndelungate cu restauratorii de monumente istorice, printre care: arhitect Henrietta Delavrancea-Gibory, arhitect ªtefan Balº, prof.dr. Vasile Drãguþ, arhitect Nicolae Stoian, arhitect dr. Cristian Moisescu, Marcu Anghel º.a. Grupul de cercetãtori a realizat un album de fotografii ºi planuri ale diferitelor ctitorii pre-brâncoveneºti ºi brâncoveneºti, înrudite cu biserica Mînãstirii Hurezi, pentru a distinge amãnuntele arhitecturale ale stilului monumentului în cauzã. S-a apelat, în acelaºi timp, la bogatele fonduri de documente din Arhivele Statului, cît ºi la catagrafii ºi albume din colecþia de stampe a Academiei Române.
MINUNILE EXISTÃ, SÃ NU VÃ ÎNDOIÞI!
O mare minune a Sfîntului ierarh Nicolae (1) Dragii noºtri prieteni, mulþi dintre voi m-aþi întrebat cum se simte finul meu ºi fiul meu duhovnicesc Nicolae Abed, libanezul care, în urmã cu cîþiva ani, l-a primit pe Hristos ºi cãruia am avut bucuria de a-i fi naº de Botez... Dupã cum v-am anunþat, Nicolae a suportat în urmã cu 10 zile un cumplit accident de circulaþie... Vã spuneam atunci cã medicii îi dãdeau puþine ºanse de supravieþuire, spunîndu-ne cã numai Dumnezeu îl mai poate salva... Împreunã cu colegii preoþi, am sãvîrºit atunci Taina Sfîntului Maslu, rugîndu-l pe Sfîntul Nicolae (la mîna sa cea dreaptã din biserica Sfîntul Gheorghe-Nou) sã-i cruþe viaþa. Ne gîndeam cu toþii ºi la cei 8 copilaºi pe care îi are Nicolae, împreunã cu soþia lui, Gabriela, toþi botezaþi în rit ortodox. El este singurul întreþinãtor al familiei, iar mama care îi ajutã pe toþi este biserica. La numai o jumãtate de orã dupã sfînta slujbã, fata lui mai mare, Sara, stri-
Biserica Ortodoxã îl prãznuieºte pe Sfîntul Apostol Andrei în fiecare an, pe 30 noiembrie Andrei s-a nãscut la Betsaida, un mic orãºel de pe malul Lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trãgea din Galileea, ºi frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mîntuitorului nostru Isus Christos. Înainte de a sluji pentru a propovãdui Cuvîntul Domnului ºi de a deveni Apostol, Andrei a fost ucenic al Sfîntului Ioan Botezãtorul. La o zi distanþã
Astfel, pentru înlãturarea deteriorãrilor pricinuite de seismul din 4 martie 1977, Direcþia Patrimoniului Cultural Naþional a întocmit un nou deviz de restaurare a monumentului, începînd cu pridvorul ºi pronaosul. Lucrãrile au continuat pînã la 1 ianuarie 1978, cînd acestea au fost preluate de cãtre Arhiepiscopia Bucureºtilor, care a asigurat finanþarea ºi execuþia lor, cu purtarea de grijã ºi stãruinþele vrednicului de pomenire Iustin Moisescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române de atunci (1977-1986). În continuarea celor consemnate mai sus, precizãm cã pentru necesitãþile ºantierului de restaurare a bisericii (început încã din 1969), cercetarea arheologicã în interiorul bisericii a fost realizatã la solicitarea ºefului de proiect, arhitectul ªtefan Balº. Secþiunile arheologice s-au limitat la cîteva porþiuni din interiorul bisericii actuale (mai ales în pronaos ºi ante-naos), din cauza adîncimii relativ mari (peste 3,00 m de la cota pardoselii), cît ºi din cauza friabilitãþii fundaþiilor vechi ºi a pericolului de prãbuºire a acestora. Cercetãrile aveau în vedere lãmurirea urmãtoarelor probleme: - cota iniþialã de cãlcare din interior ºi exterior; - cît se mai pãstreazã din fresca originalã în registrul inferior (al draperiei); - cît de autentic este pridvorul ºi care erau dimensiunile lui reale; - dimensiunile exacte ale treptelor de pe faþada vesticã (la pridvor); - întinderea vechii biserici; - cîte turle avea biserica: douã, trei sau patru; - cum se prezenta, volumetric, biserica la origine; - plastica faþadelor (panouri, ciubuce, tipul acestora, mãrimea lor); - cum erau finisate faþadele (tencuite integral, aparente, cu similii); - dacã a existat un brîu, ce mãrime avea ºi din ce material era confecþionat. Rãspunsurile ori ipotezele la aceste provocãri au condus la actuala înfãþiºare a bisericii. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU ga de bucurie, spunîndu-ne cã tatãl ei a ieºit dupã 3 zile din comã ºi este perfect lucid. Între timp, am fost de mai multe ori în vizitã la Spitalul Sfîntul Pantelimon, secþia reanimare, unde se afla Nicolae. Astãzi, l-am vizitat la salonul unde a fost mutat, la secþia ortopedie, urmînd ca luni sã suporte o intervenþie chirurgicalã la piciorul drept. Cu lacrimi în ochi, plîngînd în hohote, Nicolae mi-a spus cine i-a salvat viaþa. „Naºule, mi-a spus el, în timp ce eram în comã, mi s-a arãtat Sfîntul Nicolae îmbrãcat în veºminte strãlucitoare, aºa cum este el în icoanã, m-a luat de mînã, m-a binecuvîntat ºi mi-a spus cã trebuie sã revin, cãci preoþii, prin rugãciuni, mã vor ajuta... ªi atunci m-am trezit din comã“. Nicolae Abed mi-a mãrturisit cã nu va uita niciodatã aceastã minune a Sfîntului Nicolae ºi cã el, care a fost musulman, îi va mãrturisi pe Domnul Hristos ºi pe Sfîntul Nicolae cîte zile va mai avea de trãit pe acest pãmînt... În numãrul viitor, am sã vã prezint povestea lui Nicolae Abed referitoare la convertirea lui la creºtinism... (va urma) Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU dupã Botezul Domnului în Iordan, îl vede pe Ioan cum aratã cu degetul spre Christos ºi zice: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii”. Astfel, îl convinge ºi pe Petru sã îi ofere toatã dragostea lui Christos. Din acest motiv, Sfîntului Andrei i se mai spune „cel dintîi chemat al Domnului”. Alãturi de ceilalþi Apostoli, Îl urmeazã ºi Îl însoþeºte pe Mîntuitor pe drumurile Þãrii Sfinte, bucurîndu-se de toate cunoºtinþele ºi de iubirea nemãrginitã a Mîntuitorului nostru Isus Christos. Asistã ºi la foarte multe minuni pe care Christos le-a fãcut atît timp cît El a fost în forma trupeascã pe Pãmînt. S-a împãrtãºit din cuvîntul dumnezeiesc, cel dãtãtor de viaþã. De asemenea, Andrei a vãzut ºi Patimile Domnului, plîngînd nespus de mult la moartea Mîntuitorului. Totuºi, credinþa sa a rãmas de neclintit, iar Domnul nostru i se arãtã atît lui, cît ºi celorlalþi apostoli în ziua Învierii. Conform scrierilor bisericeºti, Andrei merge în Bizanþia, Tracia, Macedonia ºi Bitinia ºi toate þinuturile de lîngã Marea Neagrã, de la Dunãre ºi Scitia ºi pînã în Crimeea, sã
În trecerea grãbitã
În trecerea grãbitã, prin lume, cãtre veci, Fã-þi timp, mãcar o clipã, sã vezi pe unde treci! Fã-þi timp sã vezi durerea ºi lacrima arzînd, Fã-þi timp sã poþi, cu mila, sã le alini, trecînd.
Fã-þi timp pentru-adevãruri ºi adînciri în vis, Fã-þi timp pentru cîntare cu sufletul deschis, Fã-þi timp sã vezi pãdurea, s-asculþi lîng-un izvor, Fã-þi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor. Fã-þi timp s-aºtepþi din urmã cînd mergi cu slãbãnogi, Fã-þi timp pe-un munte, seara, stînd singur sã te rogi, Fã-þi timp sã stai cu mama ºi tatãl tãu bãtrîni, Fã-þi timp de-o vorbã bunã ºi-o coajã pentru cîini. Fã-þi timp sã stai aproape de cei iubiþi, voios, Fã-þi timp sã fii ºi-al casei în slujba lui Christos, Fã-þi timp sã guºti frumseþea din tot ce e curat, Fã-þi timp, cãci eºti de taine ºi lumi înconjurat. Fã-þi timp de rugãciune, de post ºi meditãri, Fã-þi timp de cercetarea de fraþi ºi de-adunãri, Fã-þi timp ºi-adunã-þi zilnic din toate cîte-un pic, Fã-þi timp, cãci viaþa trece ºi cînd nu faci nimic. Fã-þi timp lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu sã stai, Fã-þi timp, cãci toate-acestea au pentru tine-un grai, Fã-þi timp s-asculþi la toate, din toate sã înveþi, Fã-þi timp sã-i dai vieþii ºi morþii tale preþ. Fã-þi timp acum, cã-n urmã zadarnic ai sã plîngi; Comoara risipitã a vieþii n-o mai strîngi. TRAIAN DORZ
Pildã creºtinã Impactul cuvintelor Cuvintele au o putere incredibilã. Ele pot rãni sau vindeca. Rareori, tãcerea face rãu, însã vorbirea este de multe ori o urgie, mai ales cînd este o flecãrie (pãlãvrãgealã). Tãcerea este înþelepciune; apele liniºtite sînt adînci. Cei care ne aud sînt mult influenþaþi de cuvintele noastre. Avem o mare responsabilitate; de aceea sã avem grijã ce iese din gura noastrã! Cuvintele pot rãni. Ele sînt caracterizate ca sãgeþi, suliþe, cuþite ºi sãbii. Dacã aceste instrumente puternice sînt mînuite greºit, pot tãia, rãni sau chiar ucide. Ele pot diviza familii ºi nãrui reputaþii. Se spune despre Penina cã o înþepa deseori pe Ana prin vorbirea ei (1 Samuel 1.6). Cuvintele, care criticã, judecã, înjosesc, sînt unelte ale lui Satan, care este numit „acuzatorul fraþilor noºtri“. În ciuda potenþialului distructiv al cuvintelor, adevãrul minunat este cã, de asemenea, cuvintele pot vindeca. Ele pot fi ca un leac alinãtor, sau ca raza soarelui strãlucitor. Totul depinde de starea inimii celui care vorbeºte: „Cãci din prisosul inimii vorbeºte gura“ (Matei 12.34). În ºcoala Domnului ºi Mîntuitorului nostru putem învãþa sã vorbim în mod constructiv. propovãduiascã Cuvîntul ºi iubirea Domnului nostru. Zãboveºte multã vreme în fiecare lãcaº pentru a-i învãþa pe toþi oamenii despre credinþa cea dreaptã ºi despre iubirea lui Christos. Pãgînii încearcã sã îl alunge, însã Andrei biruie toate împotrivirile cu ajutorul Mielului lui Dumnezeu. Dupã ce se sfîrºesc pelerinajele sale în toate aceste þinuturi, se întoarce la Bizanþia, unde îl hironeºte ca ºi episcop pe Stahie. Andrei sfîrºeºte ca ºi mucenic, fiind rãstignit lîngã Corint, la Patras, unde este aºezat cu capul în jos pe o cruce în forma de X. Aceastã cruce avea sã devinã cunoscutã drept „Crucea Sfîntului Andrei”. În România, Sfîntul Apostol Andrei este cunoscut drept ocrotitorul þãrii, deoarece a propovãduit Evanghelia ºi cuvîntul Domnului pe aceste meleaguri. Drept dovadã, avem toponimele din zona Dobrogei, precum Peºtera Sfîntului Andrei, Paraiasul Sfîntului Andrei.
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Inelul cu rubin al împãrãtesei Sissi a Austriei (1) O poveste incredibilã, susþinutã ºi de istorici, aratã cã un cioban din zona Bãilor Herculane a primit, în 1887, un inel din aur cu piatrã de rubin de la împãrãteasa Sissi a Austriei, în semn de recunoºtinþã cã o salvase de atacul unui cîine de la stînã. Bijuteria este pãstratã ºi astãzi de urmaºii oierului Mihail Feneºan. Elisabeta, soþia rebelã a împãratului Franz Joseph, mai cunoscutã sub numele de Sissi, a venit de mai multe ori la Herculane, unde avea ºi o vilã, care îi poartã numele. Împãrãteasa era îndrãgostitã de aceastã zonã ºi avea obiceiul sã facã plimbãri lungi pe colinele împãdurite din împrejurimi. Despre Sissi, locuitorii din Herculane ºtiu nenumãrate legende, însã una dintre ele este cît se poate de adevãratã. Este vorba despre momentul în care împãrãteasa i-ar fi dãruit inelul sãu cu rubin unui cioban din pãrþile locului. Dorin Bãlteanu, cercetãtor al istoriei ºi evenimentelor care au avut loc la Bãile Herculane, a inclus legenda în cartea „Herculane - arc peste timp. Turism ºi istorie la Bãile Herculane“. Acesta relateazã cum a aflat povestea inelului cu rubin. „(…) Fostul director al Casei de Culturã, profesorul Pavel Ciobanu, care a murit, îmi spunea despre existenþa acestui inel, dar nu ºtia exact unde s-ar putea gãsi. Era doar o legendã care circu-
la, de multã vreme, pe la noi. Cum aici, la Herculane, sîntem o comunitate micã, am întrebat din om în om“.
Sfatul medicului
A salvat-o de un cîine de la stînã
Simptomele artrozei
Aºa a reuºit sã ajungã la profesorul Iancu Feneºan, care a confirmat cã totul este adevãrat. „Mi-a explicat cã este vorba despre strãbunicul sãu, Mihail Feneºan, care avea o stînã în zonã ºi cã acolo s-a întîmplat totul. Mi-a spus toatã povestea, care s-a transmis din tatã în fiu. Se pare cã era în anul 1887, atunci cînd Sissi ar fi stat 6 sãptãmîni la Bãile Herculane ºi a avut destul timp sã cutreiere munþii. Mihail Feneºan ar fi fost avertizat de cãtre tatãl sãu, care era pãdurar, cã împãrãteasa se afla pe acele meleaguri ºi cã s-ar putea sã ajungã ºi la el. Ceea ce s-a ºi întîmplat. În timp ce era la stînã, Mihail a auzit cîinii care lãtrau ºi a vãzut cã au pornit sã atace pe cineva. Era împãrãteasa, însoþitã de una dintre fetele de la Curte. Însã unul dintre cîini nu l-a ascultat ºi a lãtrat încontinuu, fãrã sã se retragã. Mihail Feneºan l-a trîntit la pãmînt ºi s-a culcat peste el, doar ca sã o salveze pe împãrãteasã. Pentru fapta lui, recunoscãtoare, Sissi i-a dãruit unul dintre inelele pe care le avea pe degete. Un inel de aur, cu piatrã de rubin, care se mai aflã ºi astãzi în posesia familiei Feneºan“. (va urma) DANIEL GROZA
„STEAUA“ - ECHIPA CARE NU MOARE! (2) De fapt, suma perceputã – 37 de milioane de euro – ar reprezenta ºi un fel de amendã – stabilitã de ei – pentru Gigi Becali, fiindcã ar fi folosit atîta timp brandul „Steaua“ fãrã aprobarea lor?! În faþa unei atitudini atît de dezinvolte, nu poþi sã nu te întrebi: oare dupã ce criterii vor fi calculat oamenii aceia suma respectivã? Iniþial, ceruserã mai mult, dar, pe parcurs, au mai bãtut în retragere. Ei, tot e ceva... Sã vii cu asemenea revendicãri! Nu poþi sã nu te gîndeºti: de ce, oare, n-or fi aºteptat încã vreo 10 ani, pentru a cîºtiga o sumã ºi mai mare? Lucrurile nu se opresc însã aici, fiindcã Armata cheamã în judecatã pe actualul patron al Stelei! De parcã el le-ar fi furat-o sau le-ar fi luat echipa cu forþa... Cã ei, cei de la Armatã, erau niºte copii ºi nu ºtiau ce fac! Precum în povestea cealaltã, ºtiu ei care – ºi tot cu Becali... Da, putem fi de acord ºi cu existenþa unor amãnunte pe care nu le cunoaºtem în aceastã cauzã – e posibil, dar nu le-au invocat timp de circa 15 ani ºi vin abia acum cu asemenea pretenþii! Asta ni se pare, nu vã fie cu supãrare, o atitudine ºmechereascã, demnã de o cauzã mai bunã! Echipei i s-a interzis Stadionul Ghencea, atît pentru jocurile oficiale, cît ºi pentru antrenamente, deºi Becali investise în el, inclusiv pentru instalaþia de nocturnã. Formaþia se antreneazã ºi joacã pe unde apucã, inclusiv pe la Piteºti, în timp ce pe Ghencea se întinde paragina!... Ce sã mai vorbim de condiþii de recuperare... Fosta mare grupare fotbalisticã
din Ghencea, singura echipã din România care a cîºtigat Cupa Campionilor Europeni, numai cu jucãtori de cetãþenie românã, nu are o bazã sportivã proprie! Noroc cã s-a redat circuitului public Naþional Arena, dar aceasta nu e o rezolvare. Aºadar, Steaua are o viaþã grea, fãcutã, în primul rînd, de M.Ap.N., fostul for tutelar, care a abandonat-o cîndva, ºi care, acum, vrea sã cîºtige ºi ceva bani de pe urma ei! Un asemenea fapt nu s-a întîmplat niciodatã în cazul echipei Dinamo - ca sã ne referim la o formaþie cu situaþie similarã - Ministerul de Interne, spre cinstea lui, nu a avut niciodatã asemenea pretenþii. Aºadar, dupã tot ceea ce se petrece în preajma grupãrii sportive „Steaua“, ni se pare fireascã întrebarea: vrea cineva sã distrugã cea mai iubitã echipã de fotbal din România? Oare cui ar folosi? Nu putem crede cã e cu putinþã ºi aºa ceva! Sperãm cã se va gãsi înþelepciunea necesarã împiedicãrii acestui dezastru… Sfîrºit IOAN STOICA P.S. O ºtire de ultimã orã e de naturã sã umple de bucurie inimile miilor de suporteri ai echipei Steaua: patronul Becali anunþã construirea, în Cartierul Berceni, a unui stadion modern, dotat ºi cu o bazã de antrenament ºi recuperare aflate la standarde de eficienþã dintre cele mai ridicate. Pînã la urmã, indiferent de luptele de culise, Steaua trebuie sã rãmînã unul dintre simbolurile fotbalului românesc!
Nedescifratele taine de pe Columna lui Traian (1) O descoperire senzaþionalã la Turnu-Severin reitereazã necesitatea studierii cu mai multã aplecare a celebrei Columne a lui Traian, de la Roma. În timpul unor lucrãri de construire a unui pavilion în curtea Muzeului „Porþile de Fier“, a fost identificat un amfiteatru care fusese sculptat pe Columna lui Traian. Potrivit unui basorelief de pe monument, amfiteatrul se afla la piciorul podului construit peste Dunãre de Apolodor din Damasc, adicã exact în locul în care a fost gãsit în 2010. Dupã mai bine de un secol de cãutãri zadarnice, iatã cum aceastã nouã descoperire arheologicã vine sã confirme, încã o datã, cã scenele sculptate pe monumentul din Capitala imperiului nu sînt fantezii ale celebrului arhitect Apolodor din Damasc, ci o adevãratã cronicã în piatrã a unor evenimente reale, despre care istoria vorbeºte cu probe.
Italienii au reconstituit culorile Columnei Deºi la noi relativ puþinã lume cunoaºte faptul cã italienii au reuºit sã reconstituie cu tehnici ultramoderne culorile originale care dãdeau strãlucire acum aproape 19 secole Columnei lui Traian, acest lucru era o realitate încã din penultimul deceniu al secolului trecut. În anii '80, un colectiv de specialiºti în studii nucleare, folosind reflectoscopia computerizatã în infraroºu, captarea radioactivitãþii, analizarea semnalelor dinamice pînã la o frecvenþã de 1.000 Hz, analiza elementarã care includea spectometria de fluorescenþã X ºi sematometria, a scos din „tegumentele“ marmurei culo-
rile autentice în care fusese pictatã iniþial Columna, ducînd la „identificarea absolutã, în perfecþiunea individualizatã a celor 2.500 de figuri pãstrate în frînturi de cronicã“, cum spunea prof. Ion Dumitriu Snagov, în 1996, în „Monumenta Romaniae Vaticana“. Astfel, a fost reconstituitã fotografic întreaga Columnã, iar imaginile au fost expuse la cea de-a 42-a Bienalã a Academiei de Artã din Veneþia, vernisatã sub titlul „ªtiinþa pentru artã“, în 1986. Aºa s-a putut vedea clar fiecare expresie de pe faþa personajelor, fiecare gest, fiecare trãsãturã, fiecare detaliu al îmbrãcãmintei, al evenimentelor redate, fiecare armã (multe dintre ele inserate în marmurã, din cauza dificultãþii reprezentãrii lor în piatrã), un uriaº tezaur de informaþii care ar putea completa cunoºtinþele despre strãmoºii noºtri, un adevãrat document multidisciplinar care, din nefericire, a rãmas, cel puþin la noi, necercetat, nevalorificat încã.
Icoanele creºtine de pe monumentul lui Traian (1) În aceeaºi idee se înscriu ºi icoanele ºi simbolistica creºtinã de pe Columna lui Traian, despre care a vorbit, pentru prima datã la noi, celebrul arhitect Christofi P. Cerchez. În 1928, acesta publica o broºurã ilustratã intitulatã „Cea deîntãi Icoanã Creºtinã“. Conform pãrerii arhitectului, cea dintîi icoanã creºtinã s-ar afla pe unul din registrele Columnei lui Traian, numerotat XVII de
Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS.
DR. TAREK NAZER
Artroza este o formã de reumatism degenerativ care determinã deteriorarea progresivã ºi ireversibilã a cartilajului. Principalul simptom al artrozei este durerea, care variazã în funcþie de articulaþia afectatã. Durerea specificã artrozei are cîteva particularitãþi: * este declanºatã ºi amplificatã de miºcare; * înceteazã sau se diminueazã în repaus; * este de intensitate micã dimineaþa, dar intensitatea ei creºte pe parcursul zilei ºi se accentueazã seara; * pe parcursul nopþii, poate fi atît de puternicã, încît pacientul se trezeºte; * reapare de fiecare datã cînd articulaþia este supusã unui efort, spre exemplu, mersul provoacã dureri puternice în cazul pacienþilor cu coxartrozã, urcatul scãrilor determinã apariþia durerii în cazul celor afectaþi de gonartrozã, iar ridicarea braþului este dureroasã atunci cînd pacientul suferã de artrozã la nivelul umãrului. Într-un stadiu mai avansat al artrozei, se dezvoltã excrescenþe osoase (osteofite), în principal la nivelul degetelor de la mîini ºi al degetelor mari de la picioare. Pe termen lung, osteofitele determinã deformarea articulaþiei, care, cu timpul, devine rigidã. Tratamentul artrozei se desfãºoarã pe mai multe direcþii: Purtarea ortezelor permite diminuarea durerii prin susþinerea articulaþiei ºi împiedicã mãrirea gradului de deformare. Ortezele se folosesc, cu precãdere, în cazul artrozei localizate la nivelul degetelor. Kinetoterapia este indispensabilã, întrucît previne anchilozarea articulaþiei. În plus, kinetoterapia favorizeazã mobilitatea articulaþiei ºi tonifiazã muºchii din vecinãtate. Intervenþia chirurgicalã preventivã permite restabilirea condiþiilor mecanice corecte în caz de anomalie a articulaþiei: luxaþie congenitalã de ºold, genu varum, scoliozã etc. Chirurgia conservatoare este, uneori, utilã la nivelul ºoldului ºi genunchiului. www.artroscopiedegenunchi.ro cãtre istoricul german Conrad Cichorius, în monumentala sa lucrare despre opera lui Apolodor din Damasc. Iatã cum redã Cerchez scena respectivã: „Ceva mai sãltat decît acei trei daci, un frumos bãrbat, în costum de dac ºi el, pare cã ar patrona totul. Flãcãrile care închid Marea Figurã cît se poate de discret, ºi cu ea pe aceea a unuia dintre cei trei daci martiri în adoraþie, cu mîna dreaptã a Marei Figuri pe umãrul ei, ºi cu cea stîngã pe coarnele berbecului, încep sã ridice vãlul. ªi atunci, o serie de semne cunoscute veacului de persecuþie, de pe vremuri dezvãluite, clarificã totul: sub capul berbecului, pe haina Marei Figuri a Marelui Pãstor, „X“ – Isus Christos, Marele Mîntuitor; Berbecul însuºi - pasiunea lui Christ; între pietrele de sus ale cordonului de separaþie dintre scene, din pietre, „I.S.“. Isus urmat de începutul unei alte litere, „H“, sfîrºitul nu se mai cunoaºte, halca de piatrã fiind ruptã de vremuri; pe umãrul Lui stîng, „X-Isus Christos Nika, adicã „Isus Christos învinge“. ªi totul închis în trei aureole concentrice, începînd cu nimbul vertical din jurul capului, dovedind ortodoxismul înaintea catolicismului, care are nimbul orizontal. Pe umerii apostolului în adoraþie, douã litere: un „E“, cu caracter grecesc, ºi un „L“, cu caracter latin; astfel cã nu ar fi surprinzãtor ca sã fie vorba despre Evanghelistul Luca. Un porumb – dacã nu va fi semnificînd altceva – încheie scena“. ªi apoi arhitectul concluzioneazã: „Este Marea Figurã a Mîntuitorului nostru Isus Christos, pe cît de frumos executatã, pe atît de meºteºugit învãluitã“. (va urma) DUMITRU MANOLACHE
Pag. a 10-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
PATRIOÞII VOTEAZà P.R.M.! Implicarea tinerilor este vitalã pentru orice partid politic Interviu cu Claudiu Barbãlatã, candidatul PRM pentru Camera Deputaþilor în judeþul Prahova Carmen Ionicã: Bunã-ziua, domnule Claudiu Barbãlatã, mã bucur cã am posibilitatea sã stau de vorbã cu dvs. Vã rog sã spuneþi cititorilor revistei „România Mare“, dar ºi tuturor celor care vor merge la vot, cîteva cuvinte despre dvs. ºi despre activitatea pe care o desfãºuraþi în rîndurile Partidului România Mare. Claudiu Barbãlatã: Vã mulþumesc pentru ocazia pe care mi-o oferiþi, prin care pot sã mã adresez cititorilor revistei „România Mare“. Nici în cele mai frumoase vise nu îmi imaginam cã va veni vremea în care sã fiu solicitat pentru un interviu în revista pe care o apreciez ºi o citesc de mai bine de 20 de ani, din perioada cînd eram liceean. Asemeni majoritãþii cetãþenilor acestei þãri, consider cã, în proporþie covîrºitoare, politicienii sînt vinovaþi de situaþia în care se aflã acum România, indiferent cã au fost incompetenþi sau cã au fãcut acest lucru conºtient. Pe de altã parte, am vãzut cã existã ºi oameni politici, oameni cu verticalitate, care pot fi sursã de inspiraþie ºi factori de stabilitate. Unul dintre aceºti oameni, care mi-a captat atenþia, a fost Corneliu Vadim Tudor. Din acel moment, am fost atras de Doctrina Naþionalã a Partidului România Mare, urmînd ca, dupã o lungã perioadã de timp, în care doar am fost spectator la ceea ce se întîmpla în politica româneascã, în urmã cu 3 ani, sã mã hotãrãsc ºi sã iau decizia de a mã implica ºi a pune umãrul în a ajuta Partidul România Mare ºi pe cel care era conducãtorul acestuia, Corneliu Vadim Tudor. Din pãcate, în septembrie 2015, România a pierdut acest reper al patriotismul, iar Partidul România Mare a trebuit sã gãseascã modalitatea de a sluji interesele României, chiar dacã a suferit aceastã grea pierdere. Alegerile din 11 decembrie 2016, mã gãsesc în funcþia de preºedintele Filialei PRM a Municipiului Bucureºti, dar în acelaºi timp, încerc sã ajut toate filialele judeþene din þarã, sprijinind activitatea acestora. C.I.: Sînteþi din generaþia tînãrã, aveþi multe de spus ºi de fãcut pentu ca aceastã þarã sã-ºi obþinã statutul de stat civilizat. Cum vedeþi lucrurile pentru viitorul României ºi care sînt paºii care trebuie fãcuþi pentru ca noi, românii, sã trãim într-o þarã europeanã, cu drepturi egale? Claudiu Barbãlatã: În primul rînd, România trebuie sã intre într-o stare de normalitate. Observãm cum se întîmplã lucruri total anapoda, pe care cu toþii le dezaprobãm, dar, totuºi, ele se întîmplã sub ochii noºtri. Lucrurile acestea nu s-ar putea petrece dacã fiecare dintre noi ar lua deciziile fãrã sã-ºi calce pe conºtiinþã, fãrã a face acele mici compromisuri, pe care conºtiinþa ne avertizeazã cã nu ar trebui sã le facem. În momentul în care vom pune lucrurile pe calea normalitãþii, atunci
întreaga lume, inclusiv Europa, ne va privi cu respect ºi vom discuta cu ei de la egal la egal. C.I.: Aþi fost repartizat pe listele de deputaþi pentru judeþul Prahova. Care sînt obiectivele strategice pe care le veþi implementa, ca partid, pentru acest judeþ, ºi care sînt obiectivele comune ale partidului în cazul în care veþi trece pragul electoral? Claudiu Barbãlatã: Partidul România Mare a apãrut ca o necesitate. Încã din anii ’90, Vadim Tudor a observat cã þara noastrã începe sã fie furatã. Iniþial, a fost înfiinþatã revista, ca o tribunã de unde se putea spune adevãrul, apoi a apãrut ºi partidul. Obiectivul Partidului România Mare a fost ºi va rãmîne acela de a prezenta adevãrul ºi de a susþine interesele Neamului Românesc. Deºi au tot apãrut puzderie de partide în ultimii zeci de ani, în zilele noastre luînd fiinþã altele noi, toate au fost doar fumigene prin care se încerca acoperirea realitãþii. Partidul România Mare a fost, este ºi va rãmîne singurul partid care susþine interesele acestei naþiuni. Fãrã a fi demagogie, vã spun cã Vadim Tudor a dat naºtere acestui partid, care are rolul de a purifica politica din România. C.I.: La Consiliul Naþional al PRM, desfãºurat la 1 octombrie a.c., aþi fost ariegarda Lidiei Vadim Tudor, care, la rîndul ei, s-a lansat în politicã, fiind convinsã cã astfel va ajuta aceastã formaþiune politicã sã se reformeze. Ca membru al generaþiei „în blugi“, credeþi cã aportul de tineri în partid va da un plus de vitalitate ºi va conduce la schimbãri majore în structura de rezistenþã a PRM? Claudiu Barbãlatã: Implicarea tinerilor este vitalã pentru orice partid politic. Fãrã acest aport, orice partid politic se stinge dupã maximum douã sau trei cicluri electorale, pentru cã inclusiv partidele politice trebuie sã fie în pas cu schimbãrile care au loc în lume. Sînt foarte bucuros cã Lidia Vadim Tudor a luat aceastã decizie, pentru cã reprezintã o garanþie cã tot ceea ce a clãdit Corneliu Vadim Tudor nu este abandonat de Partidul România Mare ºi cã, dimpotrivã, noi nu ne abatem de la obiectivele principale care au stat la baza activitãþii acestui partid. C.I.: Partidul a avut momente grele, mai ales prin trecerea la cele veºnice a fondatorului ºi preºedintelui acestuia, Corneliu Vadim Tudor. Dvs. l-aþi cunoscut într-un moment în care avea nevoie de asemenea prieteni în jurul lui. Puteþi sã ne spuneþi cum a decurs prima întîlnire ºi ce v-a fãcut sã rãmîneþi alãturi de PRM? Claudiu Barbãlatã: A fost o zi în care am avut maaari emoþii. Urma sã mã întîlnesc cu omul pe care îl apreciam foarte mult ºi de la care ºtiam cã pot învãþa
Judeþul Prahova
este Valea Cãlugãreascã. Sonda reprezintã vechile tradiþii ale industriei petroliere. Cartea simbolizeazã dezvoltarea învãþãmîntului, tradiþiile de culturã spiritualã ºi legãtura cu amintirea vie a lui Nicolae Iorga, creatorul centrului cultural de la Vãlenii de Munte. Judeþul are un relief deosebit de variat, începînd de la culmile Carpaþilor Meridionali (Munþii Bucegi) ºi Orientali (grupa Carpaþilor de Curburã – Munþii Baiului, Grohotiº ºi Ciucaº) în nord, urmate de dealurile subcarpatice în centru, ºi Cîmpia Piemontanã a Ploieºtilor (parte a Cîmpiei Române) în partea de sud. Munþii din nord pot fi trecuþi pe valea
Prahova este un judeþ aflat în regiunea istoricã Muntenia, din România. Este al treilea cel mai populat judeþ din România, dupã Bucureºti (oraº aflat în vecinãtatea sa) ºi judeþul Iaºi, deºi este doar al 33-lea din þarã ca suprafaþã. De asemenea, este unul dintre cele mai urbanizate judeþe ale þãrii, cu douã municipii ºi alte 12 oraºe. Principalul centru urban este Municipiul Ploieºti, reºedinþa judeþului, oraº cunoscut pentru industria de prelucrare a petrolului, care se extrage în zonele deluroase ale judeþului, în preajma oraºelor Boldeºti-Scãeni ºi Urlaþi. Judeþul este cunoscut ºi pentru regiunea turisticã Valea Prahovei, aflatã în partea de nord-vest, ºi pentru zona viticolã Dealul Mare, cu podgoriile de la Tohani ºi Valea Cãlugãreascã. Vechea emblemã a judeþului este Capra neagrã. Coarda de viþã-de-vie (provenind din stema fostului judeþ Sãcuieni, desfiinþat în anul 1845) este o aluzie la marile podgorii din aceastã regiune, dintre care cea mai renumitã
foarte mult. Am dat mîna cu Vadim Tudor pentru prima oara în biroul de la sediul central al Partidului România Mare, unde mã invitase pentru a-l sprijini în rezolvarea unor probleme. În zilele care au urmat, am rãmas în legãturã, apoi, pentru cã discuþiile au ajuns ºi la ceea ce reprezintã Partidul România Mare, am fost întrebat dacã nu vreau chiar sã mã implic în viaþa acestui partid. Am acceptat ºi iatã cã de atunci timpul meu este dedicat Partidului România Mare. C.I.: Ati muncit mult în precampanie, fiind solicitat la maximum în unele momente. Rezultatele s-au vãzut, cu prisosinþã. Aºadar, puteþi fi considerat un lider, atîta vreme cît aþi reuºit sã descurcaþi iþele atîtor probleme ºi sã le ºi rezolvaþi. Vã felicit pentru asta ºi vã întreb: cît de greu a fost ºi de ce ar fi nevoie în continuare pentru ca lucrurile sã decurgã mai uºor? Claudiu Barbãlatã: Cu pãrere de rãu trebuie sã spun cã legea electoralã avantajeazã foarte mult partidele care sînt deja în Parlament. Sînt multe chichiþe la care trebuie sã fii atent, dupã pãrerea mea acestea fiind puse intenþionat în lege, pentru a-i descuraja sau a-i încurca pe cei care vor sã acceadã în Parlament. Primul hop major a fost completarea listelor de susþinãtori. A fost greu, pentru cã oamenii au avut reticenþe în a-ºi da acceptul semnînd pe aceste liste, deoarece legea solicitã inclusiv CNP-ul susþinãtorului. Apoi, a venit momentul în care a trebuit sã facem completarea listelor de candidaþi ºi întocmirea dosarelor de candidaþi, adicã o birocraþie pe care eu o consider inutilã. Nu îi mai plictisim pe cititori cu aceste detalii tehnice, doar le spunem cã toate aceste cerinþe birocratice, din pãcate, fac doar sã avantajeze partidele parlamentare. Apoi, dupã ce am reuºit sã depunem listele de candidaþi în toatã þara, a urmat o încercare de linºaj de la un partid aºa-zis naþionalist, ai cãrui lideri, disperaþi cã Partidul România Mare a intrat în alegeri, a contestat în toatã þara candidaturile noastre. A fost o acþiune dezonorantã, deºi legalã, prin care au arãtat cît de mici sînt, speranþa lor în aceste alegeri fiind doar aceea cã Partidul România Mare nu va participa. A trebuit sã gestionãm zeci de procese în Tribunale ºi la Curþile de Apel ºi, din pãcate, am pierdut candidaturile de la 5 judeþe. În cele din urmã, am ieºit onorabil ºi iatã cã Partidul România Mare participã la alegeri, cu ºanse reale de a intra în Parlament. C.I.: Aºteptãrile sînt mari, pe mãsura muncii depuse. Eu vã doresc sã fiþi optimist ºi sã credeþi cã acolo, sus, cineva vã iubeºte ºi are grijã de toþi cei care simt ºi gîndesc româneºte, pentru cã þara asta are nevoie de patrioþi, care sã se lupte cu toþi netrebnicii care au pus mîna pe ciolan. Vã doresc suces ºi deputãþie uºoarã. Claudiu Barbãlatã: Vã mulþumesc pentru aceste gînduri ºi vã asigur cã tot ceea ce fac în Partidul România Mare are ca scop curãþarea clasei politice ºi intrarea în acea normalitate atît de aºteptatã de cetãþeni. Cititorilor revistei le transmit sã aibã încredere cã Partidul România Mare „va fi iarãºi ce-a fost ºi mai mult decît atît“. Aºa sã ne ajute Dumnezeu.
Prahovei cãtre pasul Predeal, de pe teritoriul judeþului vecin Braºov, sau prin Pasul Bratocea, pe Teleajen, ambele drumuri ducînd cãtre Braºov. Unul dintre cele mai industrializate judeþe din þarã, Prahova, avea, înainte de Revoluþie, uzine ºi fabrici în care se produceau de la detergenþi, stofe, geamuri, îngrãºãminte chimice ºi mobilã pînã la cele mai performante instalaþii de foraj petrolier din lume. Privatizate, închise sau prãdate, au „produs“, în ultimii 20 de ani, cîteva sute de mii de ºomeri. Pe lista fabricilor ºi uzinelor din România abandonate sau vîndute dupã Revoluþie, din Prahova figureazã 54 de întreprinderi, uzine, combinate ºi centrale care fie nu mai au deloc activitate, fie merg la capacitate de subzistenþã. Cîteva zeci sau, în rare cazuri, sute de angajaþi mai lucreazã în fostele uzine comuniste care au dat de muncã la sute de mii de prahoveni înainte de 1989, pe cînd altele au fost închise definitiv. O estimare grosierã aratã cã, dupã abandonarea producþiei sau vînzarea fabricilor, peste 200.000 de salariaþi din Prahova au devenit ºomeri.
Pag. a 11-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.! Partidul România Mare a fost dintotdeauna adeptul unei Românii puternice (1) Interviu cu dl. Judecãtor Victor Cornoiu Jitãraºu candidat PRM pentru Senat în Municipiul Bucureºti * Carmen Ionicã: O sã vã rog, domnule Victor Cornoiu Jitãraºu, sã prezentaþi cititorilor revistei „România Mare“, pe scurt, activitatea dvs. profesionalã. * Victor Cornoiu Jitãraºu: Este dificil sã vorbeºti despre tine, dar parafrazîndu-l pe povestitorul neamului, Ion Creangã, „Ce mai atîta vorbã pentru nimica toatã? Ia, am fost ºi eu în lumea asta un boþ cu ochi, o bucatã de humã însufleþitã (din Creþeºtii Gorjului – nota autorului), care nici frumos pînã la 20 de ani, nici cu minte pînã la 30 ºi nici bogat pînã la 40 nu m-am fãcut“ („Convorbiri Literare“, 1 aprilie 1881). Sînt fiul unei familii de þãrani individuali ºi am vãzut lumina zilei într-o searã, la 21 noiembrie 1949. Am crescut în dragostea de muncã, de cinste, de preþuire a unor valori bine definite, cu un drag aparte faþã de carte „cãci nu este altã mai frumoasã ºi mai de folos zãbavã decît cetitul cãrþilor“ (Miron Costin). Societatea româneascã ne-a oferit din plin ºansa ºi facilitãþile aferente de a mã realiza potrivit cu înclinaþiile mele, chiar ºi atunci cînd am schimbat orientarea iniþialã, indiferent de regimul politic. În studenþie, am audiat cursuri þinute de academicianul Grigore Moisil, la Facultatea de Filozofie, ºi de la aceastã personalitate marcantã a vieþii spirituale, precum ºi din alte surse, am realizat cã omul competent este liber în opinie ºi manifestare, societatea nu-l subordoneazã, ba dimpotrivã, îl respectã ºi i se supune. Cu dragostea de carte, de frumos, de culturã ºi adevãr, copilul care participa la mai toate treburile într-o gospodãrie ruralã dupã vîrsta ºi puterea lui – bine drãmuite de pãrinþi – fãrã sã aibã nici atunci, nici acum reprezentarea cã este un minor exploatat, a ajuns magistrat-procuror la toate nivelurile, cu funcþii de conducere de la 35 de ani, doctor în drept, lector universitar cu 15 serii de studenþi, ºi, în finalul carierei, judecãtor la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia Penalã. * C.I.: În iulie 2016, aþi devenit membru al Partidului România Mare. De ce aþi optat pentru aceastã formaþiune politicã, ºi cum se împacã profesiunea dvs. cu lumea politicii? * Victor Cornoiu Jitãraºu: Cel puþin douã considerente au determinat aceastã decizie. O relaþie aparte cu preºedintele partidului – regretatul poet, pamfletar ºi om politic vizionar Corneliu Vadim Tudor, pe care l-am cunoscut personal cu mulþi ani în urmã, ºi m-am strãduit sã-i fiu aproape moral, ºi nu numai, în momentele grele ale începutului, evident, fãrã sã mã implic în politicã. La care se adaugã aprecierea pe care o accord Doctrinei Naþionale a
acestui partid ºi Platformei sale. Ofer politicii cunoºtinþele ºi experienþa unui magistrat împlinit, care a studiat, a aplicat ºi a predat dreptul timp de 40 de ani, spre folos în adoptarea unor acte normative limpezi, coerente, concordante cu cele existente, fãrã multiple interpretãri, lãsate pe seama celor care le aplicã, ºi, desigur, în spiritul ºi litera Constituþiei. * C.I.: Sînteþi procuror de 36 de ani, aþi desfãºurat activitãþi la toate nivelurile Parchetelor, dar ºi la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. De ce aþi ales o carierã politicã tocmai acum? * Victor Cornoiu Jitãraºu: Douã sînt motivele acestei decizii. Cel dintîi, din recunoºtinþã faþã de societatea care mi-a oferit ºansã ºi gratuitãþi de-a mã realiza pe deplin în profesie pînã la vîrful acesteia, societate pe care cred cã nu am rãsplãtit-o destul cu munca mea de 38 de ani, iar cel de-al doilea motiv este acela cã simt primejdia în care se aflã societatea, apropiatã de marginea prãpastiei, în iminenþã de disoluþia statului ºi de rescriere a frontierelor de cãtre marile imperii. * C.I.: În activitatea laborioasã pe care aþi desfãºurat-o, de-a lungul anilor, aþi avut tangenþe cu oameni politici sau cu politica? * Victor Cornoiu Jitãraºu: Evident cã da, întrucît un magistrat realizeazã politica statului în aplicarea legii. Aceste tangenþe au avut loc fie prin adresarea nemijlocitã a unor lideri politici, care se interesau de cauzele penale aflate în instrumentarea mea, adresare fãcutã cu deferenþã, eleganþã ºi respect faþã de lege ºi de profesionist, iar dupã întrevedere liderii respectivi plecau cu opinia mea. Asta se întîmpla în socialism. În capitalism, am transmis eu mesaje profesionale liderilor politici prin intermediari, atunci cînd am sesizat alunecãri cu consecinþe juridice grave, în calitatea mea de Om al Cetãþii, cu drepturi ºi obligaþii. * C.I.: Care este diagnosticul pe care aþi putea sã-l puneþi, din punct de vedere juridic, politicii româneºti, ºi ce credeþi cã se poate face pentru a reforma, din temelii, viaþa din România, care se leagã, indisolubil, de deciziile politicienilor? * Victor Cornoiu Jitãraºu: În toamna anului 1992, am avut onoarea de a purta un dialog cu George Uscãtescu, consãtean – membru de onoare al Academiei Române, profesor de esteticã la Universitatea Complutense, din Madrid, ºi autor al studiului „România sub trei dictaturi“, întîlnirea noastrã avînd loc dupã o alta, la Ion Iliescu, preºedintele României din acea vreme. De la distinsul interlocutor am aflat cã, în opinia sa, în România este haos ºi nu democraþie, comunicatã ºi preºedintelui. În cei 26 de
COMUNICAT DE PRESÃ
Corneliu Vadim Tudor ar fi împlinit astãzi 67 de ani Bucureºti, 28 noiembrie 2016. Partidul România Mare (PRM) îl comemoreazã, astãzi, pe fostul preºedinte al partidului, Corneliu Vadim Tudor. Plecat mult prea devreme dintre noi, cel supranumit Tribunul a lãsat în urma sa un gol care va fi greu de acoperit. Pentru partidul pe care l-a fondat în anul 1991, moartea lui Corneliu Vadim Tudor a însemnat o foarte grea pierdere, iar la mai bine de un an de la moartea sa, se dovedeºte cã naþiunea românã a pierdut un mare patriot, un om care ºi-a iubit þara cu disperare. „Sînt mulþi cei care repetã acum cuvintele pe care Vadim Tudor le-a spus în ultimii 25 de ani, de la tribuna Parlamentului ºi în faþa naþiunii. Totul s-a adeverit. România este o þarã furatã, o naþiune transformatã în colonie, o naþiune aflatã în derivã”, a declarat prof. Adrian Popescu, preºedintele interimar al PRM, adãugînd cã „cei care spun acum exact aceleaºi cuvinte sînt «patrioþi», pe cînd Vadim era «xenofob» ºi «antisemit», doar pentru cã ºi-a iubit cu adevãrat þara”. Chiar dacã, prin dispariþia sa, Corneliu Vadim Tudor a plecat fizic dintre noi, el a rãmas ºi va rãmîne veºnic în conºtiinþa Naþiunii Române ca fiind cel care s-a opus energic furtului
ani, din interese electorale, politicienii au cultivat teoria drepturilor care se cuvin cetãþenilor, depãºind cu mult atitudinea asemãnãtoare la instalarea socialismului, fãrã a alãtura acestor drepturi ºi obligaþiile corelative. În ultima vreme, chiar ºi Cardinalul Ratzinger a invocat necesitatea adoptãrii unui cod al obligaþiilor alãturat drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului. * C.I.: Care credeþi cã va fi, din punctul dvs. de vedere, marea surprizã a alegerilor din 11 decembrie 2016? * Victor Cornoiu Jitãraºu: Alegãtorii români sînt inteligenþi, citiþi, au bãtut drumurile Europei, au ochii larg deschiºi ºi au realizat cã tot naþiunile sînt leagãnul civilizaþiei, bunãstãrii materiale ºi spirituale, ºi doar în cadrul Naþiunii se pot împlini profesional, asemenea mie, pînã la orice nivel, oricît ar fi de sus. În condiþiile în care ºi poporul American a ajuns la vorba lui Donald Trump, „America first“ (America pe primul loc), ºi noi trebuie sã gîndim ºi sã decidem „România pe primul loc“ – ideal cultivat de Corneliu Vadim Tudor în toatã viaþa lui literarã ºi apoi politicã. Curentul naþionalist, prezent în viaþa noastrã spiritualã cu mai multe secole în urmã, a cuprins puternic Europa ºi America, iar Partidul România Mare a fost dintotdeauna adeptul unei Românii puternice în interior ºi cu o participare activã în viaþa Europei ºi a lumii. La alegerile din 11 decembrie 2016, partidul va obþine un scor cu mult peste aºteptãrile adversarilor noºtri, deveniþi temporar mai naþionaliºti decît Marie le Pen, evident de conjuncturã, chiar ºi în condiþiile în care sondajele ºi massmedia îl ignorã sau chiar mint cã ar fi dispãrut. Donald Trump a fost tratat la fel de presã ºi mass-media, ºi a cîºtigat graþie alegãtorilor, cãrora le-a oferit proiectul unei Americi a lor, ºi nu a lumii globalizate. * C.I.: Socotind cã electoratul se împarte în alegãtori disciplinaþi faþã de partidul favorit, alegãtori care voteazã pentru a nu cîºtiga cineva ºi alegãtori care se abþin de la vot - cãrei categorii vã adresaþi? * Victor Cornoiu Jitãraºu: Am condus o Secþie de Votare, la 20 mai 1990. Tabloul cu alegãtori veseli, bine dispuºi, mulþi, aºezaþi civilizat la cozi imense, încîntaþi cã se pot exprima liber, prezenþi în majoritate - mi-a rãmas în memorie, îmi este dor de ei ºi îi doresc din nou la urne, la fel de mulþi ºi de hotãrîþi. Politicianismul manifestat în cei 27 de ani, dramele la care au fost supuºi – dezrãdãcinarea de þarã a circa 3,5 milioane de locuitori, chiar dacã „fie pîinea cît de rea tot mai bunã-i în þara mea“ („Rãzvan ºi Vidra“, B.P. Hasdeu), un numãr impresionant de copii s-au sinucis de dorul pãrinþilor, pãrinþi în vîrstã abandonaþi pentru a îngriji pãrinþii altora din afara þãrii, salariaþi cu remuneraþie adusã la nivelul anului 1957 – i-a alungat de la urne, lipsindu-i de acest drept fundamental. Mã adresez, aºadar, celor care au renunþat în procent majoritar sã exercite dreptul la vot, cu rugãmintea de a se ajuta pe ei prin vot ºi de a nu uita cã în ei este „numãr ºi putere“ (Mihai Eminescu, „Împãrat ºi proletar“, 1 decembrie 1874). (va urma)
organizat al clasei politice care a guvernat România din 1990, a fost cel care a transformat lupta sa politicã într-o adevãratã cruciadã împotriva vînzãtorilor de neam ºi þarã. Istoria adevãratã nu poate sã fie scrisã altfel decît în sensul ei cel mai autentic, mai pur. Corneliu Vadim Tudor a fost, este ºi va rãmîne un patriot adevãrat, un om care ºi-a iubit cu adevãrat þara ºi pentru care a luptat. Istoria o scriu românii, ºi în inimile lor Vadim va rãmîne acel patriot cu care ne mîndrim. Partidul România Mare a traversat deºertul ºi va duce mai departe moºtenirea pe care el, Vadim Tudor, a lãsat-o. Alãturarea Lidiei Vadim Tudor partidului fondat de tatãl ei dovedeºte cã formaþiunea politicã doreºte sã ducã mai departe moºtenirea Tribunului. „M-am alãturat PRM pentru cã eu consider cã am datoria moralã faþã de tatãl meu de a duce mai departe ceea ce el a creat în urmã cu 26 de ani. Sînt aici ca sã îi continui munca ºi pentru ca vocea lui în politica româneascã sã se audã acum prin mine”, a declarat Lidia Vadim Tudor, precizînd cã „pentru alegerile din 11 decembrie, PRM are ca obiectiv intrarea în Parlamentul României ºi continuarea luptei începute de tatãl meu încã din zorii democraþiei româneºti postdecembriste. Voi duce mai departe fãgãduiala tatãlui meu, ca Naþiunea Românã sã fie Partidul România Mare a depus o apãratã. Dorim ca sacrificarea naþiunii pe altarul intereselor obscure sã se termine. Vremea sacrificiilor trebuie sã apunã”. coroanã de flori cu panglicã Tricolorã BIROUL DE PRESÃ AL PRM la mormîntul Tribunului.
PATRIOÞII VOTEAZà P.R.M.! Interviu cu dl. Gheorghe Rãdescu, candidatul PRM pentru Camera Deputaþilor în judeþul Vîlcea Carmen Ionicã: Bunã-ziua, domnule Gheorghe Rãdescu, vã invit la dialog cu cititorii revistei „România Mare“, care doresc sã vã cunoascã în calitate de membru PRM desemnat de partid pentru a reprezenta judeþul Vîlcea pe listele de la Camera Deputaþilor. Cum a fost drumul pînã aici, acum, cînd partidul este în plinã reformare ºi cînd este atacat din toate direcþiile? Gheorghe Rãdescu: În varã mi s-a propus de cãtre un grup de oameni patrioþi, foºti ºi actuali membri PRM Vîlcea, sã preiau conducerea Filialei locale a partidului. M-am simþit onorat de aceastã propunere ºi am acceptat sã duc mai departe idealurile PRM, luînd de la temelii reconstrucþia partidului, deoarece mã regãsesc în doctrina lui, înaintaºii familiei mele fiind oameni cunoscuþi în Istoria României. Am ºtiut de la început cã nu va fi uºor ºi cã va trebui sã depunem eforturi susþinute pentru depãºirea tuturor obstacolelor. C.I.: V-aþi nãscut în comuna Dãeºti, din judeþul Vîlcea, atestatã documentar de acum 300-400 de ani. Este o zonã frumoasã a României, cu oameni gospodari, dar ºi dornici de a trãi în liniºte ºi armonie. Îi veþi reprezenta cu cinste, ca fiu al satului, în alegerile din 11 decembrie. Care este mesajul dvs. cãtre ei ºi cãtre ceilalþi vîlceni? Gheorghe Rãdescu: Mai precis, satul în care m-am nãscut, Dãeºti, este atestat documentar din 1574, iar satul vecin, Popeºti, din 2 iulie 1620. Eu îi îndemn pe toþi vîlcenii cunoscuþi sau necunoscuþi
sã ni se alãture, în încercarea de a schimba tot ceea ce mai poate fi schimbat în politica româneascã. PRM se prezintã în aceste alegeri cu oameni noi, demni, cunoscãtori ai scãrii valorilor, hotãrîþi sã schimbe în bine faþa României. C.I.: Aveþi studii tehnice juridice, faceþi parte din Corpul Profesional al Mediatorilor Juridici din Vîlcea, ca vicepreºedinte. Aceste studii ºi aceastã funcþie vã sînt de ajutor în sfera politicã ºi în ce mod? Gheorghe Rãdescu: Da, toate aceste studii mã îndreptãþesc sã cred cã voi face faþã tuturor provocãrilor ºi tuturor presiunilor, indiferent din ce direcþie vin. De asemenea, aceste studii mã vor ajuta, în cazul în care voi ajunge în forul legislativ, sã propun sau sã aprob mãsuri legislative în interesul Poporului Român. C.I.: Judeþul Vîlcea are o bogatã istorie: în sudul judeþului, la Bugiuleºti, s-au gãsit cele mai vechi urme de hominizi din Europa, cunoscute sub numele de „australauthropous olteniens“; în Munþii Orãºtie se aflã vestita reºedinþã a regilor daci, Sarmizegetusa Regia; aveþi numeroase mînãstiri cu nume sonore, incluse în patrimoniul naþional, dar ºi turistic, ca Horezu, Cozia, Govora; aveþi þuica de Horezu ºi vinurile de la Drãgãºani; resurse minerale ca micã, pegmatit de cuarþ, felspat, calcar etc. Cu alte cuvinte, aveþi un judeþ foarte bogat. Sînteþi mîndru de realizãrile din aceastã parte a þãrii, dar ce le promiteþi tuturor românilor cã veþi face dacã veþi ajunge în Parlamentul României?
Gheorghe Rãdescu: Promovarea turismului local. PRM va promova mãsuri legislative de protejare a patrimoniului istoric ºi cultural al judeþului Vîlcea. C.I.: Se apropie ziua de 1 decembrie, Zi Naþionalã a românilor. Dar din judeþul Vîlcea s-a ridicat nemuritorul Mihai Viteazul, domnul primei Uniri, care s-a nãscut la Drãgoeºti. Cu asemenea oameni de stat, care au contribuit la dezvoltarea României, aveþi o sarcinã grea. Credeþi cã veþi putea onora cu succes de un asemenea legãmînt? Gheorghe Rãdescu: Noi, PRM, sîntem datori sã continuãm marile idealuri ale înaintaºilor noºtri, care au luptat ºi s-au jertfit pentru neatîrnarea neamului ºi unirea tuturor românilor din provinciile istorice. C.I.: Aþi venit în Partidul România Mare în acest an, preluînd o organizaþie care nu mai funcþiona la parametri normali. Astãzi, puteþi sã vã mîndriþi cu un nucleu puternic, care se poate poziþiona pe locuri fruntaºe, dînd astfel posibilitatea ca PRM sã treacã de pragul electoral de 5% ºi sã intre în Parlament. Aþi muncit cu sîrguinþã, ºi rezultatele se vor vedea. La nivel naþional, care credeþi cã sînt cele mai bine cotate judeþe, care pot aduce votanþi ºi, implicit, procente? Gheorghe Rãdescu: Eu sînt convins cã toate judeþele în care avem liste complete vor obþine rezultate neaºteptat de frumoase. C.I.: Judeþul Vîlcea, prin oameni ca dvs., meritã un loc în Parlamentul României, ºi eu vã doresc ca acest lucru sã se întîmple. Vã mulþumesc. Gheorghe Rãdescu: Sã dea Domnul!
PATRIOÞII VOTEAZà P.R.M.! Florin Zamfirescu: „Schimbarea depinde doar de noi!“ (urmare din pag. 1) Florin Zamfirescu: Schimbarea depinde doar de noi. Pînã acum, s-a reuºit schimbarea în rãu... asta înseamnã degradare! Mã întîlnesc cu diferiþi oameni ºi comportarea lor faþã de mine mã obligã sã merg mai departe. Întîlnesc numai disperare, probleme nerezolvate ºi niºte speranþe puse în mine, care uneori mã fac sã mã simt „prea mic, pentru un rãzboi aºa de mare“. Voi face tot ceea ce pot, cu speranþa cã, alãturi de mine, vor fi din ce în ce mai mulþi... C.I.: Sînteþi o figurã proeminentã a vieþii culturale româneºti, cunoscut din filmele, piesele de teatru în care aþi jucat. Poate fi acesta un atu pentru a atrage cît mai multe voturi de partea dvs.? Florin Zamfirescu: Da, poate fi un atu! Cu condiþia sã nu se rãmînã aici. Un actor este ºi el un cetãþean, iar un cetãþean adevãrat depãºeºte graniþele notorietãþii, prin ideile pe care le susþine ºi le propagã. În cazul meu, vreau sã trãiesc într-o þarã unde toþi conlucreazã la creºtere ºi bunãstare, la pãstrarea tradiþiilor, a culturii ºi a dreptului la libera exprimare. C.I.: Cu ce credeþi cã aþi putea contribui lansîndu-vã pe scena politicã alãturi de Partidul România Mare ºi care sînt obiectivele cele mai importante pe care doriþi sã le realizaþi odatã ajunºi în Parlamentul României?
Florin Zamfirescu: Trebuie umblat la rãdãcina rãului. Voi jura pe Constituþia actualã, dar voi face tot ceea ce pot pentru schimbarea ei cu una corectã, care nu va mai permite trãdarea, furtul, vînzarea de þarã, distrugerea. Acesta este cel mai important obiectiv al meu. Avem un proiect numit „Constituþia cetãþenilor“. C.I.: România este o þarã bogatã, cu oameni sãraci, care aºteaptã de la guvernanþi sã-i scoatã la liman, pentru a trãi o viaþã decentã. Populaþia este bolnavã, o demonstreazã puzderia de farmacii, care apar precum ciupercile dupã ploaie. Cîteodatã avem impresia cã se doreºte reducerea noastrã ca naþie, prin niºte „mãsuri“ draconice. Salarii de mizerie, spitale în care se moare pe capete, bãtrîni care nu mai pot trãi din pensiile de doi lei pe care le au, copii lãsaþi de pãrinþi, care pleacã pentru a cîºtiga niºte bãnuþi în plus pentru a le face o viaþã mai bunã urmaºilor lor. Cum priviþi toate aceste grozãvii în care se zbate Poporul Român? Florin Zamfirescu: Ca pe niºte grozãvii, aºa cum le numiþi. Prin întrebare îmi uºuraþi rãspunsul. Sînteþi, deci, alãturi de noi... C.I.: Sînteþi conºtient cã formaþiunea pe care aþi ales-o este la un nou început de drum. Credeþi cã prin prezenþa dvs. veþi aduce un plus de vitalitate reformãrii partidului?
Florin Zamfirescu: Poate cã da. Eu nu mi-am propus asta. Ne aºteaptã un viitor teribil de greu. Se alege foarte greu grîul de neghinã. C.I.: Mai este puþin pînã pe 11 decembrie, data alegerilor parlamentare din acest an. Care sînt aºteptãrile dvs. ºi ce le transmiteþi celor care ar trebui sã vã voteze? Florin Zamfirescu: În aceastã scurtã campanie electoralã, facem tot ceea ce este omeneºte posibil sã trezim imensul bazin electoral al PRMului. Pe cei care, de ani buni, nu mai ies la vot. Din cauza asta nu cred în sondaje. Exemplul american îmi spune cã am dreptate. Lucrãturile de azi ne aratã cã guvernanþilor actuali le este fricã de noi! Ei ºtiu ce va urma, dacã oamenii vor ieºi masiv la vot! Aceºtia nu mai vor acum nici stînga, nici dreapta, vor normalitate ºi sã fie stãpîni în þara lor. Dar mai întîi vor sã-ºi apere aceastã þarã frumoasã, spre care se întind toate ghiarele! C.I.: Vã mulþumesc pentru amabilitatea de a ne oferi acest interviu, vã doresc mult succes ºi sã obþineþi un post de senator în Parlamentul României. Florin Zamfirescu: Dacã nu voi fi eu, vor fi alþii. Þara se trezeºte! Cam tîrziu, dar mai sînt speranþe. Sînt convins cã în toate formaþiunile politice sînt patrioþi. Acestora le adresez acum un mesaj avem nevoie de familie, de o casã ºi de o þarã, cu limba ei, avem nevoie de un loc unde sã putem munci, unde sã putem trãi ºi sã ne creºtem copiii, nepoþii. Avem nevoie sã fim respectaþi de vecini, ºi ei respectaþi de noi. Dumnezeu a creat limbile pãmîntului, ca sã anuleze trufia de a deveni dumnezei. Sîntem oameni ºi putem fi fericiþi cu toþii!
Pag. a 14-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
PATRIOÞII VOTEAZà P.R.M.! Frustrãri de român De cînd am început sã percep lumea, de cînd am reuºit sã disting naþiile prin prisma presei, am constatat cã existã un mic decalaj al valorilor în ceea ce priveºte calitatea de român ºi identitatea de strãin de aceste meleaguri. Presa post-comunistã, cea cunoscutã drept serioasã, a început sã cultive în subconºtientul românului de rînd ideea cã orice occidental, indiferent dacã este sudor sau profesor, este superior oricãrui român, de orice rang ar fi el. Citind presa din ultimii 27 de ani, în proporþie covîrºitoare, mesajul este acelaºi: ei sînt deºtepþi, noi proºti! Mãi sã fie! Dupã inocularea forþatã a unor valori supradimensionate ale calitãþii de occidental, a urmat, desigur, penetrarea retinei cu violenþa românilor de peste hotare, coroboratã cu cea de aici. Deja s-a instituþionalizat violenþa, prin abordarea separatã în emisiuni de genul „ªtirilor de la ora 5”. În timp ce Vestul devine proiecþia divinã pe pãmînt, noi devenim barbarii europei. Cum o dai, cum o întorci, noi sîntem rãi ºi ei sînt buni. Patriotismul românesc este ucis în faºã, prin abordarea riguroasã cã ei sînt superiori. Ei sînt civilizaþi, în timp ce noi sîntem niºte est-europeni rãtãciþi, sãraci, inculþi ºi plini de bube. Aºa sã fie? Iniþierea ºi propagarea unui asemenea mesaj, timp de zeci de ani, în subconºtientul colectiv, la care adãugãm ºi politica de doi
bani aplicatã de guvernãrile ultimelor decenii, va duce, inevitabil, la credinþa cã asta este realitatea. Mergem pe un drum al pierzaniei, al mesajelor clare de pãrãsire a corabiei, al dizolvãrii acestui Neam în viitorul imperiu numit Europa. În marea familie, numitã Statele Unite ale Europei, noi vom fi codaºi, vînduþi integral credinþei cã nu contãm mai mult decît o simplã comunitate de periferie. Este un drum închis ºi trebuie sã ºtim clar unde ne este locul. România, ca Stat, ca Naþiune, a plecat pe un drum al disoluþiei naþionale, prin compromiterea totalã a conceptului de patriot, prin distrugerea valorilor noastre, prin vinderea de neam, prin trãdãri controlate ºi mesaje antinaþionale. Nu mai existã valori, iar tradiþia este pe cale de dispariþie. Ne vom autodistruge prin non-combat ºi prin plecarea capului. Înseºi reacþiile exagerate ale unei prese aflate în colaps nu fac decît sã accentueze ideea cã noi ne aflãm într-o mare crizã de identitate ºi mã îndoiesc cã existã vreun psiholog care sã punã România într-un fotoliu ºi sã o consilieze. Ca sã fii respectat de alþii, trebuie sã te respecþi pe tine însuþi. Nu e cazul nostru. Nu ne respectãm pe noi ca români, cum sã avem aºteptãri de la alþii sã ne respecte? Demnitarii noºtri, de la micul primar la marele preºedinte, se pleacã în faþa strãinilor. Ei niciodatã nu se vor pleca spãºiþi în faþa neamului care i-a ales, sã-i cearã iertare. Oare de ce, le este ruºine? TANO
Mîndru cã sînt PRM-ist
EMANOEL ANDRONACHE
Adresã: Petrila, Str. 8 Martie, Bl. 37, Ap. 17, Jud. Hunedoara; Data naºterii: 5 ianuarie 1973, Petroºani. EXPERIENÞÃ PROFESIONALÃ: * 1998-2014 - inginer la S.C. Termoprest, Spitalul Petrila, S.C. Termoficare Petroºani. EDUCAÞIE ªI FORMARE: Perioada: 1992-1997 - Universitatea Petroºani, absolvent al Facultãþii de ªtiinþe, promoþia 1997; absolvent de studii aprofundate la Universitatea din Petroºani, promoþia 1998; absolvent de masterat al SNSPA Bucureºti, promoþia 2008, în domeniul administraþiei publice locale; EXPERIENÞA POLITICÃ: membru PRM din 2002. * Funcþii în OTRM: preºedinte OTRM Petrila în 2002, apoi vicepreºedinte OTRM Hunedoara ºi membru în Comitetul Director OTRM. * Funcþii în PRM: vicepreºedinte organizatoric PRM Petrila, membru al BEJ Hunedoara ºi, începînd din 20 septembrie 2014, preºedinte interimar Filiala Judeþeanã PRM Hunedoara. Ales în februarie 2015 preºedinte al Filialei Judeþene PRM Hunedoara, funcþie pe care o ocup ºi în prezent. EXPERIENÞÃ ADMINISTRATIVÃ: consilier local PRM în Petrila în perioada 2004-2012.
SENAT $ Bucureºti ADRIAN POPESCU $ Alba SÂRB VALER IOAN $ Arad BOLDIª VIOREL $ Argeº JINGA Gheorghe $ Bacãu SÎRBU ALEX-IULIA $ Bihor PARASCHIV DUMITRU $ Bistriþa-Nãsãud ZARà LUCIAN-VALERIAN $ Botoºani BOLEA MARIA $ Braºov VASILESCU VALENTIN $ Brãila ILIE MARIAN $ Buzãu POPOIU FÃNEL $ Caraº-Severin ALMêAN NICOLAE $ Cluj ROMAN NICOLAE $ Constanþa STAN MARIOARA $ Dîmboviþa MITITELU MARIA $ Dolj DÃBULEANU ION $ Galaþi IFRIM VANGHELE $ Giurgiu PITULICE VIORELA $ Gorj ÞIGÃREANU ION DANIEL $ Harghita OÞOI CORNEL $ Hunedoara MINCEA MIRCEA-NICOLAE $ Iaºi CIOPRAGA OVIDIU $ Mehedinþi IANCU MARIN $ Mureº NICOARà IOAN $ Neamþ NISTOR STEJÃREL DUMITRU $ Olt BURDA PETRE $ Prahova GIUGULA MIHAI DORU $ Satu Mare BUMB DANIEL-IOAN $ Sibiu MATEA ILIE DAN $ Suceava BÃDÃLUÞà VASILE $ Teleorman CONSTANTIN COJOCARU $ Timiº MORARIU DANIEL $ Tulcea BUNDUC GHEORGHE $ Vaslui COTOC VASILE $ Vîlcea FLORIN ZAMFIRESCU $ Vrancea ANTON STAN
CAMERA DEPUTAÞILOR $ Bucureºti LIDIA VADIM TUDOR $ Alba SIMA DOMNINCA MONICA $ Arad FOLEA CORNELIU RAUL $ Argeº PASCU ELENA $ Bacãu HERCIU MARINEL $ Bihor AVRAMESCU NICUªOR $ Bistriþa-Nãsãud ZARÃ IOAN-ªTEFAN $ Botoºani APETREI VALERIU $ Braºov CARCHELAN VASEA $ Brãila RÃUREANU ADRIAN CORNELIU $ Buzãu BUGA-SFINTEª VASILICÃEDMOND $ Caraº Severin ONESCU ELENA DELIA $ Cãlãraºi NOVAC ªTEFAN $ Cluj BRUDAªCU DAN $ Constanþa COMÃNICI RADU $ Dîmboviþa VOICU CONSTANTIN $ Dolj BRÃBIESCU ªTEFANIA DANIELA $ Galaþi ASOFRONIE CONSTANTIN $ Giurgiu MUªETOIU DAN $ Gorj MUTAFELA GHEORGHEDANIEL $ Harghita VLAD CORNELA DIANA $ Hunedoara ANDRONACHE EMANOEL $ Iaºi TÃTARU CONSTANTIN $ Mehedinþi BODEA NECULINA $ Mureº DOROBANÞU CRISTIAN IOAN $ Neamþ COBÃLEANU MARIUS NICOLAE $ Olt POPA VASILE $ Prahova BARBÃLATÃ CLAUDIU GABRIEL $ Satu Mare POP DENIS-IONEL $ Sibiu AMZA CONSTANTIN $ Suceava IONESI SAVETA $ Teleorman AVRÃMUÞÃ CEZAR-CÃTÃLIN $ Timiº PAVEL NICU $ Tulcea FLORIN BÃDINICI $ Vaslui BOTEZATU VASILE $ Vîlcea RÃDESCU GHEORGHE $ Vrancea HRISTEA CAMELIA
Pag. a 15-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Oameni noi, valoroºi. Salvarea naþiei În satul lui Mihai Eminescu a fost primar unul Gireadã Verginel. Deºi condamnat pentru corupþie, aºa cum am aflat din ziarul „Click“ (numãrul din 5 noiembrie a.c.), el a ajuns deputat. Acum vrea iarãºi în Parlament, desigur, pe listele liberalilor. Pentru merite deosebite, nu? Ce ironie! Un aºa om cult, bine pregãtit! Precis c-a fost ºi comunist. La vremuri noi, oameni noi, dupã cum spunea Mihail Kogãlniceanu. Individul e de apreciat. Are mare voinþã. A muncit, ºi-a luat Bacalaureatul la vîrsta de 40 de ani, a fãcut ºi facultate. Cã bani avea, din atîta trudã onestã. Ne întrebãm: oare ce-ar fi zis Eminescu, din eternitatea lui amarã? Cã Gireadã ãsta e chiar demnul urmaº al liberalilor de odinioarã, pe care multu îi iubea inegalabilul poet ºi ziarist. De’aia tuna ºi fulgera în vitriolantele sale pamflete din „Timpul“ ºi în inegalabila sa poezie „Scrisoarea III“! Sã ne reamintim înãlþãtoarele versuri: „Au de patrie, virtute, nu vorbeºte liberalul,/ De ai crede cã viaþa-i e curatã ca cristalul?“...
Nu ne-am fi oprit deloc la aceastã ºtire, dacã nu ne-am fi adus aminte de o cerinþã/ dorinþã a preºedintelui Klaus Iohannis, care tot clameazã înnoirea clasei politice. ªi cine sã dea curs dorinþei sale, dacã nu PNL-ul Alinei Gorghiu, al lui Buºoi, Voicu, Atanasiu, care se revendicã drept urmaºii liberalilor de altãdatã? Cicã ei se înnoiesc cu astfel de oameni, precum Gireadã Verginel: ºi oneºti, ºi culþi la cap. Nu mai vorbim cã partidul s-a ,,împrospãtat” cu ceata lui Bãsescu (asta da înnoire!): Blaga, Anastase, Anca Boagiu, Sulfina Barbu, Flutur, Oltean, Berceanu, Videanu – toþi, ,,liberali” de soi, unul ºi unul. Numai figuri încîntãtoare! Cine-a zis cã ar fi ºi niþel sinistre? ªi poate ºi puþin penale? Doar cã, pînã acum, Codruþa-finuþa n-a dat semn de nici o chemare/ strigare! Pe unii i-a chemat aºa, de formã, ca martori, iar pe alþii pare cã i-a fãcut uitaþi. A! Sincere scuze. Îl omiteam pe ãl mai mare ºi mai tare nou liberal, pe nume Emil Maximus Boc. Ãsta da vînã de liberal. Conduce cu mînã forte Primãria Clujului, mai dihai de cum a condus guvernul lui Traian Bãsescu, cînd a luat ,,necesara” mãsurã de tãiere a salariilor ºi a pensiilor. Ca sã ne scape de crizã, n-aºa?
Copiii României, operaþi din mila publicului (3) Ne pleacã medicii, iar pe cei strãini nu îi primim Pentru a-ºi putea practica meseria în România, un medic strãin trebuie sã îºi echivaleze diplomele din strãinãtate ºi sã obþinã dreptul de liberã practicã, lucru care poate dura pînã la un an, deºi este vorba despre specialiºti cu renume internaþional. Dr. Sune Johansson, un medic suedez care a iniþiat un program de chirurgie cardiovascularã pentru copii la Sarajevo ºi care a fost un real succes, a venit în România pentru a opera copiii cu malformaþii cardiace grave. În condiþiile în care titlurile universitare ºi experienþa internaþionalã de peste 25 de ani în domeniul chirurgiei cardiovasculare pediatrice îl recomandã pentru a-ºi practica meseria oriunde în Uniunea Europeanã, autoritãþile române
îl þin pe tuºã. De peste 6 luni, medicul încearcã sã îºi ia dreptul de liberã practicã în România, lovindu-se de birocraþie. „Nu înþeleg ce mi se întîmplã. Mi s-a spus cã nu pot sã efectuez operaþii chirurgicale în România cu titlurile pe care le am din Suedia. E ridicol, ºi asta mã înfurie aºa de tare, cãci România e membrã a Uniunii Europene. Prin urmare, trebuie sã respecte niºte reguli europene de recunoaºtere a certificãrilor. Impresia mea este cã cei de care depind eu acum încearcã sã protejeze aceastã þarã într-un mod incorect, împotriva intereselor pacienþilor. Nu e corect, cãci sînt oameni care vor sã vã ajute, dar cum pot sã o facã dacã nu-i lãsaþi?”, spune dr. Johansson. CNAS deconteazã între 1.500 ºi 2.000 de euro pentru o operaþie pe cord deschis realizatã în spitalele de la noi, deºi costul real al unei operaþii este între 6.000 ºi 7.000 de euro.
Încolo, sîntem sincer miºcaþi de faptul cã noul PNL l-a chemat sã conducã noul guvern, dupã alegeri, pe ,,mesianicul” Dacian Julien Cioloº, cel mai tare om al liberalilor, care, la capãtul unui an de guvernare, a obþinut marea performanþã de a absorbi fonduri europene zero! Toþi îl laudã, care mai de care, cã e cel mai dotat, cã e blînd ºi bun. Dar, în practicã, s-a vãzut clar ce realizãri a avut ºi de ce este în stare. Interesant apare faptul cã domnul prezident ºi liberalii îl vor neapãrat pe Cioloº. Altul nu se poate. Au uitat de Predoiu... Sãrmanul, a fost sacrificat, fiindcã, iatã, s-a ivit acest Dacian, os de ardelean, care s-a vãzut cît îi iubeºte el pe români. A declarat limpede cã ne aºteaptã o perioadã de austeritate; mãrirea pensiilor – ioc!, a salariilor, aºijderea. Ce-þi pasã þie, chip de lut, cînd ºefii de la Bruxelles mã umplu de euro ca sã-mi fac cu cinste datoria?! Întrebarea este: faþã de cine, oare? Faþã de ei, ori faþã de noi? ªi mai interesant este cã domnul Dacian Julien nu prea miroase a liberal. ªi totuºi, fãrã el nu se poate. Guvern liberal, cu ºef neliberal. Adicã tehnocrat, nevotat. Cum vine asta? Surprinzãtor e ºi faptul cã acest Nicuºor Dan ºi ONG-iºtii lui (evident, toþi niºte ,,capete luminate”), care sug vîrtos din mana bietei þãri ºi care se pretind ,,salvatorii” naþiei, îl vor tot pe Cioloº premier. Concluzia: Oameni noi, valoroºi. Salvarea naþiei. GEORGE MILITARU În cazul pacienþilor trimiºi în strãinãtate, statul e nevoit sã deconteze între 45.000 ºi 50.000 de euro pentru o singurã intervenþie. „În Franþa, lucrînd într-un spital privat, în 14 ani am operat zeci de români pe formularele E11 ºi E12. Întors în România, nu am mai putut sã operez la privat”, spune prof.dr. Victor S. Costache, preºedintele Comisiei de chirurgie cardiovascularã a Ministerului Sãnãtãþii. Deºi afecþiunile cardiovasculare ocupã primul loc la mortalitate în România, finanþarea în acest domeniu este pe locul 11 în topul programelor gestionate de stat.
Loteria operaþiilor „În fiecare an, în România, sute de copii care suferã de boli de inimã mor în absenþa centrelor de intervenþie ºi a specialiºtilor. Deºi beneficiazã de formularul E12, multe familii nu au bani sã îºi asigure finanþarea pînã ajung în strãinãtate”, atrag atenþia medicii Spitalului Polisano din Sibiu. Sfîrºit GEORGIANA IONIÞÃ
„Ca bilanþ din aceastã combinaþie a rãmas faptul concret cã România a ieºit ºi mai nãpãstuitã din mandatul de comisar al lui Dacian Cioloº: cele mai mici subvenþii agricole din UE au fost de la început ºi au rãmas ºi astãzi pentru agricultorii români! Principiul a fost cã ineficienþilor agricultori nou-veniþi în UE sã nu li se acorde decît o pãtrime din cuantumul acordat agricultorilor cu vechi state în UE (ca de pildã francezi sau germani) ºi diferenþierea sã se micºoreze treptat. Nu a fost recuperatã nici dupã 10 ani de la intrarea României în UE. Contribuþia cea mai dramaticã a lui Dacian Cioloº constã, însã, în agrearea (poate ºi conceperea) ºi implementarea prevederii stipulate ºi în Tratatul de aderare a
României la UE, referitoare la dreptul neîngrãdit al cetãþenilor UE de a cumpãra pãmînturi agricole în România. Exact în perioada în care s-a bãtut în cuie aceastã posibilitate, Dacian Cioloº a fost fie ministru al Agriculturii în România, fie ministru al Agriculturii în UE. Este greu de a considera aceastã prevedere altceva decît o deposedare de pãmînturi a românilor, în mãsura în care românii au fost ºi rãmîn sãracii Europei, ºi alþii de prin UE au fost ºi sînt bogaþii Europei, condiþii în care ceea ce pare natural sau în spiritul economiei de piaþã este, de fapt, o jalnicã trecere a pãmînturilor românilor în mîna strãinilor. Prin toate acestea, Dacian Cioloº se califica de departe ca principal actor strãin de origine românã, chemat sã inter-
preteze rolul unui prim-ministru român chiar în România. Acest rol nu-i prea «iese», dar acest lucru nu-i intereseazã cîtuºi de puþin pe regizorii strãini ai acestei nominalizãri. În schimb, noua sa misiune îl propulsezã în panoplia factorilor români cu cea mai articulatã contribuþie la dispariþia economicã a þãrii ºi colonializarea României. Departe de contribuþia diversificatã a unui Nãstase sau Bãsescu, ºi mai departe de contribuþia aproape halucinantã a eternului guvernator Isãrescu, aportul lui Dacian Cioloº rãmîne inestimabil în domeniu, pur ºi simplu, pentru cã s-a concentrat asupra þãranului român – talpa þãrii – care, în ignoranþa, dar ºi înþelepciunea lui, a salvat-o de veacuri de la pieire. Fãrã þãrani, buni sau rãi cum sînt, România, bunã sau rea cum este, va pieri!”. ªi va pieri ºi cu Cioloº premier, ºi fãrã Cioloº premier! Rãul a fost deja fãcut! Punct. Sfîrºit ILIE ªERBÃNESCU (,,cotidianul.ro”)
Fiþe de ºmecheri (28)
doritorii trebuie sã aibã cel puþin „Bac”-ul, sã ºtie engleza ºi, bineînþeles, sã fie cît mai rãbdãtori cu putinþã. Daniela M. a renunþat greu la banii primiþi ca menajerã la niºte vecini de etnie rromã: „Soþul este în ºomaj ºi eu n-am reuºit sã-mi gãsesc de lucru în altã parte. Dar n-am stat decît trei luni, pentru cã mã simþeam prea umilitã. Vorbeau urît ºi nu-þi respectau deloc munca. Tu te speteai sã speli pe jos, nici nu se usca bine ºi ei intrau din nou în casã, plini de noroi pe pantofi. Aºa cã trebuia sã o iei de la început”. Unul dintre cei mai respectaþi lideri ai rromilor din localitãþile aflate la nord de Bucureºti susþine cã lucrurile s-au mai schimbat acum: „La noi în cartier lucreazã zeci de români ºi sînt cu toþii mulþumiþi. Sã nu scrii locul exact unde stãm, cã vin ãºtia cu taxele peste noi. Eu îi plãtesc pe oameni corect, cu banu-n mînã, dar nu sînt nebun sã dau ºi la stat! Oricum, la mine, un ºofer sau o menajerã cîºtigã 400 de euro pe lunã. Plus respectul nostru, cã ne-am fãcut politicoºi ºi noi!”. Mai mult, vorbele bulibaºei sînt întãrite ºi de cei pe care i-a angajat „la negru”. Astfel, ºoferul uneia dintre beizadele susþine: „Nici prin gînd nu îmi trecea cã o sã îmi meargã atît de bine ca ºofer la þigani. Eu am lucrat doi ani la departamentul de vînzãri al unei
firme de electrocasnice. Umblam prin toatã þara ca sã semnez contracte, dar concurenþa a tot crescut ºi, cum eram plãtit la vînzãri, nu prea mã mai ajungeam cu banii. Un vecin mi-a spus de posibilitatea asta. La început, nici nu am vrut sã aud, pentru cã pe tipul la care sînt ºofer acum îl ºtiam din cartier, era mereu cu sabia în mînã, mai rãu decît ªtefan cel Mare. Dar am vorbit cu ãla bãtrînul, am vãzut cã este foarte serios ºi am zis sã încerc, barem o lunã. Au trecut trei luni ºi sînt mulþumit. I-am dus diploma de Bac în original ºi ne-am înþeles la un salariu de 400 de euro. Plus cã, sincer sã fiu, îmi mai rãmîn o grãmadã de bani de la benzinã. Mã ia pe la restaurante ºi plãteºte tot el. Atîta doar cã mã cicãle la cap ca un copil mic. Mã întreabã toate alea, ca la grãdiniþã. Îl învãþ englezã, îi vorbesc despre politicã, despre istorie, despre cum sã se poarte în lume... Ne înþelegem bine. ªi am vãzut cã ºi fetele care lucreazã la ei în casã o duc de senzaþie. Multe nu fac nici o treabã, toatã ziua stau ºi le citesc ce spun personajele din telenovele. Timpul trece, leafa merge, cum sã nu-þi convinã?” (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)
O fi pogorît Christos pe pãmînt, ºi noi, cei de rînd, nu ne dãm seama?! (3)
RROMII ANGAJEAZà DOAR ªOFERI ªI MENAJERE CARE AU BACALAUREATUL ªI VORBESC ENGLEZA Dupã ce au fost „ºmecheri” ºi „producãtori”, membrii unora dintre comunitãþile de rromi din jurul Capitalei vor sã fie catalogaþi de acum înainte drept „emancipaþi”. Dupã ani în ºir în care au fãcut bani prin orice mijloace, ei sînt acum posesori de palate fastuoase, în faþa cãrora îºi etaleazã autoturismele luxoase. Sînt, totodatã, manageri ai unor afaceri cît se poate de profitabile. Renunþînd treptat la apucãturile specifice lumii interlope, unii dintre capii clanurilor þigãneºti nu mai viseazã sã împrãºtie teroarea în jurul lor. Cu „plinul” fãcut, ei vor acum sã se integreze în „lumea bunã” ºi, cu ajutorul banilor cîºtigaþi în trecut, sã urce treptele ierarhiei sociale. Astfel, printre rromii înstãriþi din mahalalele bucureºtene este la mare modã sã-þi angajezi ºoferi ºi menajere. Salariul oferit este de 400 de euro, dar
Pag. a 16-a – 2 decembrie 2016
ÎNTÎMPLÃRI BIZARE
Templul lui Garuda (1) În anul 1985, mã aflam în drum spre India. M-am oprit, mai întîi, în Anglia pentru a-mi vizita niºte prieteni ºi am folosit, împreunã cu aceºtia, niºte pietre cu proprietãþi mistice ºi o planºetã pentru a contacta entitãþile angelice. Personal, am pus o întrebare destul de naivã: „Unde, în India, îl voi putea gãsi pe Dumnezeu?“. Profeþia pe care am primit-o suna astfel: „Vei gãsi ceea ce cauþi la Templul lui Garuda. Va fi în ultimul loc în care vei cãuta ºi un orb îþi va arãta calea“. Am cãutat într-un dicþionar ºi am aflat cã Garuda era o zeitate pe jumãtate om, pe jumãtate vultur, pe care o cãlãreºte Vishnu. În India, nu existã decît douã temple consacrate lui Garuda ºi nici unul nu se afla pe ruta cãlãtoriei mele. Dupã ce am ajuns în India, m-am dus la festivalul Kumbh Mela, din Haridwar. M-am cazat la Dharamsala, în complexul lui Dalai Lama, ºi am lucrat la orfelinatul de acolo. Dalai Lama m-a sfãtuit sã merg în Nepal, unde am fost acceptat sã stau la mînãstirea din Tengboche. Am locuit acolo timp de 8 luni ºi am lucrat sub îndrumarea maestrului Rinpoche Lopsang Thundun. În tot acest timp, m-am întrebat dacã profeþia primitã în Anglia se va îndeplini. În cele din urmã, în luna decembrie 1986, am pãrãsit Nepalul ºi m-am îndreptat cãtre aeroportul din Delhi, unde m-am îmbarcat la bordul avionului PanAmerican, care urma sã mã ducã acasã. Fãrã sã vreau, m-am gîndit: „Se pare cã profeþia nu era adevãratã. Cu toate meditaþiile mele, am trãit nenumãrate experienþe ºi am vizitat nenumãrate temple ºi altare, dar nu mi-a ieºit în cale nici un templu al lui Garuda ºi nici un om orb. ªi nici nu l-am gãsit pe Dumnezeu“.
Civilizaþiile precolumbiene (5) Boala fricii în Anzi (1) Dupã ce a ºtiut sã-ºi aserveascã ºi sã-ºi anuleze, cu abilitate, predecesorii, lumea Inca a întemeiat un imperiu pe un teritoriu uriaº, acela al coastei Americii de Sud, învecinate cu Oceanul Pacific, pe trei benzi paralele, deºertul coastei, înãlþimile ameþitoare ale Anzilor ºi platoul acoperit de jungla care se deruleazã de la Nord la Sud, pe aproape 5.000 km. Cine au fost, însã, aceia care ºi-au lãsat urmele vechi, vestigii presãrate pe platourile înalte, în junglã, sau în deºert? Deoarece incaºii practicau modelarea memoriei celor învinºi, fiind, dupã o afirmaþie a lui von Bargen, „aºi în manipularea selectivã a memoriei istoriei popoarelor cucerite“, istoricii Inca excelau în funcþia de „gardieni ai amintirilor oficiale“. Absenþa datelor despre cei care au întemeiat civilizaþii în vãile Cordilierilor, pe pantele pãdurilor Amazonului, ne pune în faþa aceleiaºi discontinuitãþi care pare sã fie matricea stilisticã a civilizaþiilor precolumbiene. Vom trece, astfel, în revistã, citîndu-l pe Fred Hoyle, civilizaþia Vicus, cu rãdãcini atestate de la 1250
Declasificat
Secrete de rãzboi (11) Trãgînd cu urechea la Roosevelt ºi Churchill (1) Europa a fiert timp de 8 luni de zile relativ tãcute, în atmosfera aºa-numitului „rãzboi fals“. Apoi, pe 8 mai 1940, Hitler a anunþat cã „a venit ora decisivã“, iar Blitzkrieg-ul german s-a abãtut asupra Europei, pentru cucerirea rapidã a Olandei, Luxemburgului, Belgiei ºi Franþei. A doua zi, Winston Churchill a devenit prim-ministrul Marii Britanii, înlocuindu-l pe Neville Chamberlain, care, în 1938, negociase cu Hitler ºi crezuse cã obþinuse „pacea vremurilor noastre“. În dupã-amiaza zilei de 15 mai 1940, un curier al Marinei Regale engleze a transportat un document de la biroul noului prim-ministru la ambasada Statelor Unite. În biroul de codificare al ambasadei, documentul a fost încriptat ºi transmis prin cablu
ROMÂNIA MARE“
În timp ce mã gîndeam astfel, avionul a început sã ruleze pe pistã. Pe neaºteptate, unul dintre motoare a luat foc, aºa cã avionul s-a oprit. Era ultimul zbor cãtre America din acea sãptãmînã, iar aparatul de zbor trebuia înlocuit. De aceea, am fost nevoit sã mã întorc la Delhi. În timp ce mã plimbam prin oraº, încã mai speram cã îl voi întîlni pe orbul acela care trebuia sã mã cãlãuzeascã. Dupã 4 zile, compania Pan Am a înlocuit avionul avariat, dar s-a produs o altã întîrziere. Am aºteptat pe aeroportul din Delhi timp de 8 ore, dupã care m-am îmbarcat în avion. Stãteam la fereastrã ºi priveam celelalte avioane decolînd sau aterizînd. Pe unul dintre ele scria Garuda Airlines. Avionul era decorat cu imaginea unui bãrbat cu aripi ºi cu cap de vultur. Însã, nu m-am uitat cu atenþie la el, întrucît la acea vreme renunþasem deja sã mai cred în profeþia fãcutã, considerînd-o o simplã prostie. Chiar lîngã mine s-a aºezat o femeie cu 2 copii mici, care þipau de mama focului. Unul dintre ei a vomat. Femeia a sãrit în picioare, ºi-a luat copiii ºi a dispãrut, lãsînd scaunul liber. În locul ei, s-a aºezat un bãrbat. Nu ºtiu de unde a apãrut, întrucît pînã atunci nu l-am vãzut în avion. Necunoscutul avea ochelari cu lentile foarte groase, la fel ca în celebrul film cu Jerry Lewis. Purta un costum albastru, o cãmaºã albã ºi o cravatã roºie cu dungi, la fel ca personajul Clark Kent, din seria de benzi desenate cu Superman. M-am gîndit: „Ce-i cu tipul ãsta? Oare lucreazã la Daily Planet?“. Bãrbatul m-a salutat, dupã care a scos o batistã mare din buzunar ºi a început sã îºi ºteargã ochelarii. A adãugat imediat: „Doamne! Fãrã ochelarii aceºtia sînt complet orb!“. În timp ce avionul cu însemnul lui Garuda defila în faþa mea, lîngã mine se aºezase un ins care a nu vedea fãrã ochelarii aceia cu lentile groase! Iar eu eram complet orb la aceste indicii. În realitate, eu eram orbul!
Bãrbatul ºi-a pus din nou ochelarii, dupã care mi-a spus pe un ton de conversaþie: - Pari un tînãr foarte interesant. Ce faci în India? Am oftat ºi i-am rãspuns: - Nu ºtiu dacã doriþi într-adevãr sã ascultaþi aceastã poveste. Ar dura foarte mult timp, cãci am trecut prin numeroase experienþe. Mi-a spus: - Se pare cã mai avem destul de aºteptat. De altfel, ador poveºtile lungi, aºa cã începe sã povesteºti. - Probabil cã o sã rîdeþi de mine. Nu sînt convins cã o sã mã credeþi, i-am rãspuns. - O, nici nu ºtii cîte lucruri sînt dispus sã accept. - Ei bine, am început eu, am venit în India pentru a-l cãuta pe Dumnezeu. Mi-a rãspuns în ºoaptã, pierzîndu-ºi, subit, accentul indian: - ªi, l-ai gãsit? - Ca sã fiu sincer, nu, deºi am trecut prin foarte multe experienþe ºi am învãþat foarte multe lucruri. Nu am trãit, însã, acea stare sacrã de comuniune cu esenþa Universului, care sã îmi transmitã cine este Creatorul ºi ce înseamnã creaþia Lui. Am continuat sã vorbim despre experienþele mele. La un moment dat, bãrbatul ºi-a dus mîna la buzunar ºi mi-a înmînat o carte de vizitã, spunîndu-mi cã este doctor ºi cã locuieºte în Bombay. Nu mai ºtiu ce scria pe cartea de vizitã. Deodatã, s-a ridicat ºi mi-a spus: - Vino cu mine. Mi-am dat seama cã mai aveam mult de aºteptat pînã la plecarea avionului, aºa cã l-am urmat. O întreagã aripã a aeroportului se afla în construcþie, fiind un fel de ºantier. Ca ºi cum ar fi fost proprietarul locului, bãrbatul a dat la o parte cortina din plastic care separa ºantierul de restul aeroportului ºi m-a condus de-a lungul unui culoar lung. (va uma) SUSAN SHUMSKY
î. Chr., ºi, ceva mai spre Sud, cultura Lambayeque. Mormîntul de la Batan Grande a demonstrat cã aceºtia cunoºteau tehnica de a turna un lingou bimetalic în aºa fel încît fiecare jumãtate sã fie riguros delimitatã de cealaltã, separînd aurul de argint printr-o linie exactã, ceea ce lumea noastrã nu a reuºit, încã, sã realizeze. Cultura Mocihica s-a distins prin sculptori de elitã. Huaca del Sol, construcþie care se întinde pe mai mult de 7.000 de metri pãtraþi, reþelele de irigaþii elaborate, cu un talent deosebit, pe sute de kilometri, neegalate, prin ingeniozitate ºi geniu, de epoca noastrã, sistemul de scriere îi apropie, prin rolul jucat în zonã, de tolteci. Cultura Chavin deþinea, la rîndul ei, templul care a jucat rolul celui mai important centru religios al Anzilor. La Chavin de Huantar, o construcþie uluitoare din pietre cubice ºlefuite, cu scãri, coloane, sculpturi, ziduri ornate, galerii ca în piramidele egiptene, emoþioneazã ºi azi pe vizitator printr-o artã de un cert rafinament artistic. La Sud de Paracas, în Cîmpia Nazca se mai pot vedea semnele enigmatice, misterioasele desene din cîmpia Pampa del Ingenio: pãsãri gigantice sau personaje stranii de dimensiuni kilometrice, pãstrate perfect timp de 15 secole ºi despre care s-a spus cã încifreazã observaþii astronomice sau cã sînt arbori genealogici. „Ansamblul, scrie Christine Dequerlor într-un studiu, are o lungime de 50 de km ºi pare cã nu putea fi, în mod logic, construit decît de cineva care ar fi putut îmbrãþiºa întreaga panoramã“.
Nicãieri în lume omul nu a executat lucrãri pe care sã fie incapabil sã le contemple. Unele motive, ca ºi tehnologia incizãrii, par sã afirme legãturi cu civilizaþia misterioasã de la Tiahuanaco. Nu vom întîlni aici construcþii gigantice, precum în Egipt, biblioteci, temple, ca la Ninive, sau tezaure fabuloase. Ceea ce i-a fascinat, în aceste locuri, pe oameni a fost senzaþia unor concepte sãpate prin simboluri, a unor ideograme, la fel de enigmatice ca hieroglifele olmecilor. Construit din blocuri de piatrã, unite prin legãturi de aramã, oraºul pãstreazã, încã, ziduri în picioare, coloºi de mai multe tone în forme geometrice perfecte, stilizãri de motive care par, dupã atîtea secole, opera unor civilizaþii foarte avansate. Ne vom mai opri asupra lumii Chimu, care se întindea de la Ecuator pînã la Parainonga, în apropiere de centrul imperial Inca. Învinºi, aceºtia, îºi incendiazã capitala Chan-Chan (lîngã oraºul Trujillo de azi), unul dintre cele mai importante oraºe ale Antichitãþii peruviene, a cãrui urbanisticã aminteºte de Teotihuacanul toltec ºi Tenochtitlanul aztec. Cartiere pãtrate, autonome, fiecare cu rezervoarele lui de apã, ziduri mai înalte de 6 metri, aproape de necucerit, palate cu mai multe etaje, semãnînd surprinzãtor cu ceea ce realizeazã arhitecþii moderni, pereþi ornaþi cu arabescuri splendide au mai putut fi dezgropate dintre ruine. (va urma) MIRELA ROZNOVEANU
cãtre biroul de codificare al Casei Albe, unde a fost decriptat ºi înmînat preºedintelui Franklin D. Roosevelt. Roosevelt ºi Churchill comunicau în secret de luni de zile. În calitate de Prim Lord al Amiralitãþii, Churchill l-a rugat pe Roosevelt sã-i transmitã informaþii despre submarinele germane detectate de navele Marinei Statelor Unite în patrulãrile lor din Oceanul Atlantic. Roosevelt a fost imediat de acord. Directorul Serviciului de Spionaj al Marinei Britanice i-a spus lui Churchill cã navele americane „fuseserã cu totul lipsite de neutralitate” în rãzboiul Angliei împotriva submarinelor germane. Atît Roosevelt, cît ºi Churchill ºtiau cã dezvãluirea publicã a complicitãþii lor legate de violarea legilor de neutralitate a Statelor Unite va ruina relaþiile americano-britanice ºi i-ar dãuna politic lui Roosevelt, care urma sã candideze, în curînd, pentru un al treilea mandat prezidenþial. Nici unul dintre ei nu ºi-a dat seama cã discuþiile lor secrete erau cunoscute Germaniei. În biroul de coduri al ambasadei Statelor Unite lucra un funcþionar pe nume Tyler G. Kent, care credea cã Roosevelt „complota, împreunã cu Churchill, pentru a
arunca Statele Unite în rãzboi“. Kent, un antisemit declarat, considera, totodatã, cã Churchill era un instrument al evreilor, dupã cum credea atît amanta lui Kent, de origine rusã, cît ºi prietena pronazistã a acesteia, Anna Wolkoff, care fusese domniºoara de onoare a ultimei þarine a Rusiei. Kent i-a dat Annei documente pe care le fotocopiase. Aceasta le-a transmis mai departe unei persoane de contact din ambasada Italiei de la Londra. Ambasadorul italian a trimis informaþiile la Roma, iar ambasadorul german din Italia a trimis mai departe informaþiile Ministerului german de Externe din Berlin. La Bletchley Park, centrul operaþiunilor de spargere a codurilor, comunicaþiile Ministerului german de Externe erau constant interceptate ºi decriptate. Într-o zi de mai, spãrgãtorii de coduri au fost uimiþi sã vadã, transmisã de la Roma la Berlin, o telegramã a lui Roosevelt adresatã lui Churchill: „Ar fi posibil transferul a 40 sau 50 de distrugãtoare de tip vechi, însã aceastã operaþiune are nevoie de aprobare din partea Congresului, ceea ce este dificil de obþinut în momentul prezent“. (va urma) THOMAS B. ALLEN
Pag. a 17-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Amante regale (1) ELENA LUPESCU (1) Germania a lansat Holocaustul, dar, prin anii '20 ai Secolului XX, antisemitismul deja bîntuia prin Europa. A fost, în mod special, mai virulent în România, cu toate cã, aici, evreii constituiau mai puþin de 5% din totalul populaþiei ºi nu se bucurau de multe dintre drepturile care le reveneau românilor de altã etnie. Unii evrei mai ambiþioºi ºi-au schimbat afiliaþia religioasã printr-o convertire publicã la creºtinism, ceea ce le-a permis sã evite restricþiile severe care îi împovãrau pe coreligionarii lor care îºi pãstrau credinþa proprie. Însã, orice ar fi fãcut, nu puteau scãpa, cu totul, de „memoria“ oficialã a originii lor evreieºti.
verzi, puºi în evidenþã de pãrul ei roºu. Avea o siluetã seducãtoare, un mers falnic ºi - în ciuda faptului cã fusese crescutã la mînãstire - o reputaþie de femeie promiscuã. Dupã un scurt mariaj cu un ofiþer de carierã, care a divorþat repede de ea pe motiv de adulter, Elena ºi-a reluat viaþa de plãceri, care o ispitea atît de mult.
Întîlnirea
stigmatizatã, de un divorþ ºi de originea ei evreiascã. Tatãl lui Carol, regele Ferdinand, a fost atît de furios de obsesia fiului sãu, încît, la un moment dat, chiar a vrut sã o exileze pe Elena Lupescu. În 1935, situaþia a ajuns la apogeu, cînd Carol a cãlãtorit la Londra pentru a-ºi reprezenta familia la înmormîntarea veriºoarei lor, regina Alexandra, vãduva lui Eduard al VII-lea. Dupã aceea, el a plecat direct la Paris, unde îl aºtepta Elena. În încercarea de a evita publicitatea care i-a marcat sejurul londonez, cei doi au dormit (sau cel puþin s-au înregistrat) în camere de hotel separate.
Unul dintre aceºtia a fost românul de origine evreiascã Nicolae Grünberg, care ºi-a schimbat numele mai întîi în Wolff, apoi în românescul Lupescu. Pentru ca sã poatã obþine cetãþenie româneascã ºi sã-ºi dezvolte afacerile, Lupescu s-a botezat ºi în ritul Creºtin Ortodox. Soþia sa, Elizei, tot evreicã, s-a convertit la Romano-Catolicism. În 1899, s-a nãscut fiica lor, Elena, care a fost crescutã, ca ºi fratele ei, Costicã, în credinþa creºtinã. În adolescenþã, Elena a stat la internat, într-o ºcoalã administratã de cãlugãriþe germane, care au învãþat-o manierele în societate, ceva francezã ºi germanã.
Un prieten, care îºi dorea cu ardoare sã intre în legãturã cu prinþul moºtenitor, despre care credea cã îl poate ajuta în carierã, i-a înlesnit Elenei întîlnirea cu acesta. Prietenul miza pe posibilitatea ca aspectul ei senzual sã îl atragã pe prinþ, despre care se ºtia cã o înºealã pe soþia sa grecoaicã, Prinþesa Elena. Complotul a reuºit. Carol, fermecat de frumuseþea Elenei ºi de plãcerea cu care aceasta ºtia sã îºi trãiascã viaþa, s-a îndrãgostit curînd de ea, la fel de nebuneºte ca ºi atunci cînd se cãsãtorise cu Ioana „Zizi“ Lambrino, o femeie din popor pe care a fãcut-o prima lui soþie, ºi de care a fost nevoit sã divorþeze, la insistenþele familiei, pentru a se recãsãtori cu Prinþesa Elena. Carol ºi Elena au avut un mariaj tensionat, plin de venin, în urma cãruia, în 1921, a rezultat Mihai, unicul lor copil. Prin 1924, cînd Mihai avea doar vreo 3 ani, Carol ºi „Duduia“, cum o alinta el pe Elena Lupescu, erau foarte strîns legaþi unul de celãlalt, atît pe plan sexual, cît ºi emoþional. În scurt timp, Carol i-a cumpãrat Elenei o casã pe care, din motive de discreþie ºi precauþie, a înregistrat-o pe numele fratelui ei. De acum încolo, prinþul regent îºi putea întîlni amanta în siguranþã totalã, acasã la ea, pe strada Mihail Ghica.
Reputaþie de femeie promiscuã
O femeie de douã ori stigmatizatã
„Desãvîrºita“ Elena era o tînãrã fermecãtoare, inteligentã ºi cochetã, care fãcea capetele sã se întoarcã în urma ei, cu un ten alb ca laptele, ochi
Prinþii regenþi aveau, adesea, amante, dar e straniu ca un moºtenitor la tron sã fie atît de îndrãgostit precum Carol - ºi încã de o femeie de douã ori
Parizienii erau curioºi, iar Parisul era prea aproape de Londra. Amanþii au fugit cu maºina în Italia. Din Veneþia, Carol s-a plîns mamei sale într-o misivã plinã de amãrãciune, spunîndu-i cã nu mai putea sã îºi suporte viaþa ºi cã se hotãrîse, cu riscul de a produce mari suferinþe familiei, sã nu se mai întoarcã în România. „Sînt destul de tînãr“, scria el, „Nu mi-a fost niciodatã teamã sã muncesc, aºa cã voi reuºi sã îmi croiesc o viaþã proprie“. Cu alte cuvinte, prinþul moºtenitor prefera sã trãiascã într-un exil paºnic cu amanta lui, decît sã se lupte cu întreaga familie, cu soþia (care, ulterior, a divorþat de el) ºi cu duºmanii politici. Desigur, conta faptul cã se putea baza pe fonduri substanþiale pentru a-ºi întreþine stilul de viaþã confortabil ºi cã nu ºi-a echivalat niciodatã rebeliunea impetuoasã cu o abdicare. Dupã aceastã declaraþie de independenþã, Carol ºi iubita lui „Duduie“ s-au întors în Franþa. La Neuilly, au închiriat o cãsuþã modestã, iar Carol s-a cufundat în pasiunea pe care o avea pentru maºini, jocul de cãrþi, muzicã, pentru colecþia de timbre ºi pentru Elena. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“
oraºe ale Germaniei. La München, are loc (1868) cea dintîi reprezentare a operei „Maeºtrii Cîntãreþi din Nüremberg“, conceputã la sfîrºitul anului 1861. Dupã 20 de ani de muncã, Wagner considerã cã opera „Inelul Nibelungilor“ este, în sfîrºit, terminatã. Continuã sã compunã: „Aurul Rinului“ (1869), „Walkiria“ (1870), apoi „Siegfrid“ (1876). Scrierea operei „Amurgul Zeilor“ dureazã mai mult: e gata abia în 1876. Cu aceastã capodoperã a încheiat - dupã 26 de ani - teatrologia „Inelul Nibelungilor“. Abia în ultimii ani, Wagner se bucurã de recunoaºterea generalã a geniului sãu creator... Cu sprijinul financiar al regelui Ludwig al II-lea, va construi Teatrul de la Bayreuth, pentru punerea în scenã a operelor sale, unde - pînã în zilele noastre - în fiecare varã (iulie-august), au loc renumitele festivaluri muzicale „Richard Wagner“. La 22 mai 1872, ziua lui de naºtere, se pune piatra de temelie a clãdirii, în mijlocul unor grandioase manifestãri
muzicale, culminînd cu Simfonia a IX-a de Beethoven, sub magistrala conducere a Iui Wagner. Aceasta a reprezentat o pioasã recunoaºtere a genialitãþii lui Beethoven, dar ºi influenþa acestuia asupra lui Wagner. Clãdirea teatrului nu merge însã atît de uºor, iar greutãþile materiale devin tot mai mari. Între timp, Wagner lucreazã la „Parsifal“ (1882), ultima lui operã grandioasã, cu care dorea sã deschidã noul teatru... Suferinþele îndelungate, precum ºi activitatea intensã încep sã se resimtã în sãnãtatea artistului. Se odihneºte vreme îndelungatã la Palermo, unde terminã „Parsifal“. La 2 iulie 1882, încep repetiþiile, iar la 26 iulie are loc prima reprezentaþie. Emoþiile, lupta de o viaþã ºi-au lãsat urmele. Pleacã la Veneþia, dar, la 13 februarie 1883, se stinge în urma unei afecþiuni cardiace. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)
va face plãcere vanitosului ºi egotistului pictor), cum îºi întreþine mustaþa, acesta a rãspuns scurt: „Curmale!“, iar la nedumerirea interlocutoarei, i-a explicat cã, dupã ce mãnîncã dulcile fructe mediteraneene, cu degetele încã lipicioase îºi rãsuceºte mustaþa... Subþiri ºi ascuþite cum erau, ele deveneau antenele de receptare a mesajelor ºi inspiraþiei din alte tãrîmuri pentru marele maestru al „paranoiei critice“. Mustãþile se potriveau de minune cu mînerele din aur cizelat, contorsionate ºi organice, ale bastoanelor sale, care, prin felul în care erau manevrate ºi-i ajutau gestica, deveneau adevãrate cîrji sacerdotale. Romantismul instituise modele istorice în coafurile creatorilor din toate domeniile artistice. Burgundia medievalã, rãzboaiele de 100 ºi de 30 de ani, regii Franþei dãdeau sugestii de urmat pentru tãierea pãrului ºi a bãrbilor. Chiar mai tîrziu, în deceniul al optulea al Secolului XlX, unii dintre pictorii de succes arborau, cu mîndrie, stilurile apuse: de exemplu, pictorul Carolus Durand purta barbã à la Henric al II-lea. Doar peisagiºtii ºcolii realiste erau indiferenþi la aceste aspecte. „Barbizoniºtii“ erau recunoscuþi pentru bãrbile mari ºi oarecum neglijente, lãsate sã creascã în voie, fãrã a fi tuºinate. Circula chiar un refren în acest sens, candid, dar ºi uºor ironic, la adresa bãrbilor lor: „Les maitres de Barbizon, Ont des barbes de bison“. („Maeºtii de la Barbizon, Au bãrbi ca de bizon“). Exemplul lor a fost urmat ºi de unii impresioniºti: Auguste Renoir, Claude Monet ºi Camille Pissaro aveau bãrbi uriaºe, care le acopereau tot pieptul.
Auguste Rodin îºi intimida vizitatorii (ºi mai ales vizitatoarele...) cu pãrul sãu roºu, tuns perie, ºi barba rãsfiratã pe toracele-i herculean. Cîteva secvenþe dintr-un film de epocã, realizat de un admirator cinefil, ni-l aratã pe marele sculptor la bãtrîneþe, cu redingotã ºi canotierã, plimbîndu-se prin curtea casei scãldatã în soare. Datoritã aparatului – desigur, un pionier al seriei camerelor de luat vederi - Rodin umblã exagerat de repede pe picioarele sale strîmbe ºi disproporþionat de scurte în comparaþie cu trupul masiv. Pictorii „ºcolii de la Paris“ umblau, de obicei, raºi – sau aproape raºi, cãci boema nu era compatibilã cu o toaletã zilnicã. Doar pictorul olandez Kees van Dongen era unul dintre cei care mai aveau o barbã mare, din alte timpuri, pe care rafalele de vînt i-o fluturau într-un mod foarte decorativ. Generaþia „beat“ ºi „hippy“ a anilor 60-70 ai veacului trecut îºi fãcuse o marotã din cultivarea pletelor, bãrbilor ºi mustãþilor foarte lungi ºi fantezist aranjate. Pictorii psihedelici erau în fruntea acestei avangarde a podoabei capilare. Deloc nereceptivi la modele de moment - ba, unii chiar foarte atenþi la fenomenul vestimentar pentru a se înscrie cu totul lui (ºi chiar a participa direct la realizarea de prototipuri) sau, dimpotrivã, pentru a se detaºa de uniformitatea lui – plasticienii au adus întotdeauna o notã aparte în aspectul exterior al timpului lor, fie cã se încadrau între eleganþi sau între boemi, cu acel aer de cãutatã indiferenþã a acordurilor cromatice ºi formale ale îmbrãcãminþii, din care nu lipsea un dram de fantezie ºi geniu creator, care le conferea marca de Artiºti. Sfîrºit ADRIAN-SILVAN IONESCU
Origini
Oameni aleºi (25) RICHARD WAGNER (1813-1883) (3) Partidele reacþionare nu vãd cu ochi buni apropierea dintre rege ºi fostul exilat... Opera „Tristan ºi Isolda“ are, în sfîrºit, premiera la 10 iunie 1865, sub conducerea marelui dirijor Hans von Bülow. Reprezentarea grandioasã are un succes deosebit. Ca sã potoleascã furtuna politicã întreþinutã de duºmanii lui, dupã sfatul regelui, Wagner se retrage din nou (1866-1872) din viaþa publicã, într-o localitate liniºtitã, Tribschen, lîngã lacul Lucerna, Elveþia. Dupã moartea primei soþii, se recãsãtoreºte cu fiica lui Liszt, Cosima, fosta soþie a lui Hans von Bülow. Genialul dirijor Hans Richter, un vienez, se îngrijeºte de reprezentaþiile operelor sale, în diferite
Eleganþa artiºtilor (9) Podoaba capilarã Portul pãrului ºi al bãrbii a fost, ºi el, supus modelor ºi extravaganþelor personale. Sînt binecunoscute autoportretele lui Albrecht Dürer, fiecare prezentînd alt fel de aranjare a bogatelor lui plete blonde. În cel din anul 1500, accentul nu mai este pus pe veºmintele alese (cãci, în acest portret, are o hainã de nuanþã ternã), ci pe frumoasele-i bucle, care se revarsã pe umeri, contopindu-se cu blana gulerului ºi dîndu-i un aspect monumental. Leonardo da Vinci impresiona cu barba ºi pletele sale respectabile, care îi dãdeau un aer de venerabilitate, deºi nu era atît de avansat în vîrstã. Secolul al XVII-lea era dominat de figurile ascuþite date de barbiºoane triunghiulare ºi mustãþi în vînt. Pletele erau tunse în scarã, pentru a da chipului acelaºi aspect rebel ºi energic - aºa apar Peter Paul Rubens, Antonius van Dyck, Adriaen Brouwer, Jan Steen, David Teniers. Acestã alurã a fost împrumutatã, mai tîrziu, de pictorul belgian James Ensor (1860-1949), care, deºi era un om blînd, îºi crease un aspect belicos prin mustaþa ºi ciocul zbîrlit. Autoportretul sãu îl înfãþiºeazã cu o largã pãlãrie cu pene, de tip muschetar, fãcînd astfel, în compoziþiile sale expresioniste, o legãturã între trecut ºi viitor. Deºi în prima jumãtate a Secolului XX portul mustãþilor în furculiþã, pomãdate ºi þepene, era un atribut al burgheziei îmbãtrînite ºi marginalizate, mustaþa lui Salvador Dali a intrat în legendã. Maestrul a reuºit sã oripileze o admiratoare care, întrebîndu-l cu nedisimulat interes (sigurã fiind cã-i
În exil cu amanta (1)
Pag. a 18-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Rãzboiul lui Donald Trump cu giganþii auto ºi IT Industriile auto ºi IT din Statele Unite ar putea fi afectate de protecþionismul anunþat de Donald Trump în campania electoralã. Una se bazeazã pe mîna de lucru ieftinã din Mexic, cealaltã, pe imigranþi talentaþi. Ambele trec prin transformãri tehnologice: automatizare, maºini care se conduc singure - care, cu siguranþã, vor însemna pierderi de locuri de muncã. Adicã, exact opusul promisiunii lui Trump, de a înmulþi joburile din producþie. Între noul preºedinte ºi giganþii auto se deschide un rãzboi, dupã ce, în campanie, Trump a declarat cã preconizeazã blocarea investiþiilor Ford ºi General Motors în Mexic. Ford anunþase cã-ºi va extinde capacitãþile de producþie din zonã cu 1,6 miliarde de dolari, iar GM, cu 5 miliarde. În baza acordului comercial NAFTA, ambii constructori s-au bucurat pînã acum de un schimb relativ liber între SUA ºi Mexic. Acum, Donald Trump promite renegocierea acordurilor ºi taxe de import usturãtoare pentru maºinile aduse în Statele Unite. Analiºtii citaþi de Reuters calculeazã cã preþul per maºinã importatã va creºte în medie cu 5.000 de dolari, ceea ce ar anula, practic, economiile de pe urma forþei de muncã ieftine din Mexic. Dupã atacuri repetate ale magnatului pe parcursul campaniei prezidenþiale, directorul Ford a cerut o întîlnire cu Trump, întrevedere pe care apoi a descris-o ca fiind supãrãtoare ºi frustrantã. Compania anunþase cã va da afarã 2.000 de oameni de la o uzinã din Ohio ºi cã va transfera o parte însemnatã a producþiei din Statele Unite în Mexic. Calculele economice de la Ford se lovesc, însã, de calculele politice fãcute de Trump. Între 1994 ºi 2013, locurile de muncã din industria auto americanã au scãzut cu o treime, în vreme ce în
Iniþiaþi cu forþa în ritualuri oculte (2) Sã ne amintim de Halloween-ul tragic de la Colectiv Parada înfricoºãtoare a veºmintelor ºi mãºtilor macabre de Haloween, într-o inconºtienþã cu totul ºi cu totul condamnabilã, îi extaziazã la culme pe iubitorii morþii, ai întunericului ºi dezmãþului, aducînd profituri substanþiale comercianþilor lipsiþi de scrupule ºi fãcînd gãuri mari în buzunarele „prostimii“, adusã premeditat la o stare de ignoranþã periculoasã. Aceste spectacole groteºti nu-i fac pe români sã uite de foame, nici de corupþia care a cangrenat Puterea de la Bucureºti! Sã ne amintim de Halloween-ul tragic de la Colectiv, unde tinerii, aduºi ºi seduºi într-un iad al groazei, ispitiþi cu ierburile diavolului, în acompaniamentul unor sunete stridente care depãºesc pragul admis al decibelilor, specifice muzicii metal-rock, au murit ca niºte prizonieri ai iluziilor satanice, moarte prevestitã de piesa „The Day We Die“ (Ziua în care murim). Dumnezeu sã-i ierte pe toþi tinerii care au murit în numele multiculturalismului impus de „licuricii“ N.W.O.! Tinerii sacrificaþi de Halloween, la ritualul unei petreceri pãgîne!
Naþionalism ºi globalizare în Secolul XXI (2) Ce este naþionalismul? (2) Naþionalismul este doar una dintre expresiile separaþiei geografice a rasei umane, care nu locuieºte pe o planetã idealã, unde toate resursele sînt împãrþite identic, astfel încît sã nu existe deosebiri în raportul cantitãþilor, ci doar cu privire la calitatea exploatãrii acestora. Unele state sînt mai dezvoltate sub acest aspect, ceea ce ar conduce la o mai mare aºezare a oamenilor în acele zone. Dupã sute de ani, aceºti oameni, oricît de diferiþi, ajung sã constituie o naþiune, trecînd împreunã prin diferite conflicte, care îi opun altor oameni care le doresc resursele. Apãrarea comunã consolideazã simþul comunitar, iar, în timp, se dezvoltã ideea de naþiune ºi naþionalism, deoarece, în lipsa acestuia, forma statalã pe care o organizeazã nu ar avea „motorul psihologic de funcþionare“. Pentru a da o explicaþie a naþionalismului, trebuie sã organizãm o dezbatere cu unii oameni care nu sînt întotdeauna conºtienþi de complexitatea lumii. Concret, naþionalismul se relevã astãzi prin opoziþie cu douã concepte: unul foarte vechi, celãlalt, mai nou. Primul concept este acela al limbii primordiale. Existã
Mexic au crescut de 5 ori. Pierzãtorii sînt printre cei care l-au mandatat pe Trump sã-i readucã Americii statutul de putere industrialã.
Incertitudinea, cel mai mare pericol Sectoarele de tehnologie sînt privite, ºi ele, ca frînã în acest plan de dezvoltare. Limitarea imigraþiei ºi regîndirea liberului schimb nu dau bine în cãrþile industriei IT, care se bazeazã pe profesioniºti strãini ºi care îºi încaseazã grosul banilor peste graniþã. În campanie, IBM a fost criticat pentru cã transferã locuri de muncã în strãinãtate. Trump a cerut ºi boicotarea produselor Apple ºi l-a acuzat pe ºeful Amazon cã se foloseºte de ,,Washington Post”, publicaþie pe care acesta o controleazã, pentru a-ºi promova interesele de afaceri. Pentru un miliardar care ºi-a fãcut averea în imobiliare, business-ul din tehnologie pare ceva mai degrabã abstract. Companiile spre care aruncã sãgeþi produc profituri uriaºe ºi sînt vîrfuri pe bursã, însã locurile de muncã pe care le produc nu sînt direct proporþionale. Lipsa de admiraþie este reciprocã. ªefii de la HP ºi Cisco, deºi îi susþineau, în mod tradiþional, pe republicani, de aceastã datã au fost în tabãra Clinton. Sînt decizii care pot avea repercusiuni, þinînd cont de memoria bunã pe care Trump o are vis-a-vis de critici. Sectorul de tehnologie este vizat de noi pachete legislative pentru criptare, pentru softurile maºinilor autonome, inteligenþã artificialã ºi acces la date personale, iar preºedintele ales pare sã nu fie de partea IT-iºtilor. Existã, însã, ºi optimiºti. Unii analiºti citaþi de ,,Wall Street Journal” se aºteaptã ca „regîndirea Codului Fiscal sã le permitã marilor companii sã-ºi aducã acasã munþii de cash adãpostiþi în strãinãtate“. Aceºtia cred cã IT-ul se va bucura de mai multã libertate. Alþii spun cã, din contrã, Trump va afecta unul dintre cele mai mari motoare de creºtere economicã din America. Tocmai incertitudinea, însã, poate fi cel mai mare pericol.
Fidel Castro, liderul istoric al Cubei, a murit la vîrsta de 90 de ani. Dispariþia lui a fost primitã cu tristeþe în þara sa ºi cu bucurie în rîndul comunitãþii cubaneze din exil.
Ameninþãri cu moartea Profund nemulþumit de rezultatele înregistrate în alegerile recente pentru Casa Albã, Matt Harrigan, fondatorul ºi directorul firmei de securitate ciberneticã PacketSled, cu sediul în San Diego, a postat pe Facebook un comentariu în care îºi anunþa intenþia de a-l asasina pe preºedintele nou ales al Statelor Unite, Donald Trump. ,,Gãseºte-þi un dormitor în Casa Albã care sã þi se potriveascã, nenorocitule. O sã te gãsesc oricum”, a scris el, sugerînd, într-o postare ulterioarã, cã îºi va cumpãra o armã cu lunetã ºi se va posta lîngã reºedinþa prezidenþialã. Dupã stupoarea produsã în mediile online de anunþul sãu, Matt Harigan a fost demis de la conducerea companiei, iar Serviciile Secrete americane au intrat imediat în alertã maximã. Surse: digi24.ro; ziare.com
Feriþi-vã de Halloween! E o marfã macabrã, sositã în sicriul integrãrii europene, împreunã cu decibelii lui Christian Death, Killing Joke, Necrophagia sau metalrock. Încetaþi sã mai luaþi pe gratis, dar cu urmãri care vã pot costa viaþa, marfã ispititoare ºi letalã din afarã! Halloween, Valentine's Day, Thanksgiving Day ne înghiontesc cu demonismul lor, ne ucid tinerii ºi ne aruncã
peste bord de la credinþã, hore pînã la filosofie ºi costume naþionale, iar noi mergem ºchiopãtînd la noi, acasã, subjugaþi de globalismul agresiv ºi controlaþi total de un Big Brother! Hallowenul e un dezmãþ macabru, o fotocopie imbecilã a unui obicei strãin, instalat în calendarul laic românesc, cu tot comandamentul de marcheting ºi publicitate, de cãtre strategii hedoniºti ai globalizãrii, care nu ne vor binele! Turmele existã din cele mai vechi timpuri, afacerea a prins ºi la noi! Copiind imoralitatea din afarã, am cãzut în mrejele unei periculoase maimuþãreli de consum. Maimuþele imitã oamenii, dar tot maimuþe rãmîn. Acceptarea iluziilor este ºi nocivã, ºi degradantã! „Civilizatorii“ au trecut la falsificarea identitãþii româneºti, la distrugerea statului religios, istoric, economic ºi tradiþional. Vedeþi demonica tehnicã a alienãrii? Au pornit de jos, de la sufletele tinere, sensibile ºi uºor influenþabile. Au invadat grãdiniþele ºi ºcolile româneºti, iar „lecþiile“ oferite tinerilor þin de falsificarea identitãþii de neam. Cum sã înveþe generaþiile tinere despre bun-simþ, moralã ºi cunoaºtere, dacã mass-media ºi Ministerul Educaþiei le servesc „Halloween“ pe pîine?! (va urma) MARIA DIANA POPESCU
oare aºa ceva? Ce limbã ar fi putut fi? Ce urme a lãsat în vocabularul limbilor de astãzi? Aceastã întrebare este cu totul logicã, doar cã rãspunsul corect este imposibil de dat, chiar dacã el se va formula în structura binarã – „da, a fost/nu, nu a fost“. Evident, dacã un om va crede cã a existat o limbã unicã, încep cãutãrile de rãspunsuri faþã de ceea ce am precizat mai sus. Rezultatul este un protocronism, întîlnit în foarte multe þãri, în urma cãruia se ajunge la un singur rezultat: întãrirea naþionalismului ºi, de multe ori, chiar a mesianismului, într-o þarã sau în cadrul unei etnii care începe sã îºi considere prezenþa pe Terra drept voinþa lui Dumnezeu ºi, de aici, apare conºtientizarea existenþei unei misiuni divine ºi universale pentru naþiunea respectivã. Ce poþi face în aceastã situaþie? Fãrã îndoialã, sã începi sã cunoºti mai bine lingvistica, arheologia ºi istoria, ceea ce este foarte folositor. De asemenea, trebuie sã rãmîi raþional, deoarece existã o limitã a cunoaºterii asupra acestui subiect. Cum s-a format prima limbã sau limbile acum mii de ani este imposibil de aflat, ºi ar trebui sã nu încercãm prea multe speculaþii asupra acestei probleme, deoarece ajungem la concluzii care nu pot fi validate într-un sens sau altul. Cum cercetarea limbilor foarte vechi este însoþitã, de multe ori, ºi de cãutarea adevãrului privind „primul popor de pe Terra“, rezultatul este previzibil: în multe creiere puþin înfierbîntate
se realizeazã acele conexiuni care, la final, contureazã o concluzie: poporul X este primul de pe Planetã, iar limba lui este cea dintîi apãrutã. De aici, începe altceva ºi mai periculos: pretenþia teritorialã asupra diferitelor zone. Legende, hãrþi mai mult sau mai puþin inventate, izvoare antice - toate conduc la aceeaºi concluzie: existã un stat primordial universal sau mãcar continental - ºi care „trebuie sã revinã la locul sãu de mare conducãtor al sutelor de mii de kilometri pãtraþi“. De fapt, toate aceste cercetãri sînt rezultatul unui naþionalism deviat de la sensul sãu. Vedem astãzi cum Zamolxe devine, într-o interpretare cu certe probleme, aproape întocmai apostolilor, ºi nu este surprinzãtor cã au apãrut ºi cursuri de iniþiere zamolxianã. Realitatea, însã, este ºi mai complexã, ºi mai cuprinzãtoare. Astfel, judecînd dupã numãrul, în continuã creºtere, al celor care poartã barbã în þara noastrã, este clar cã geto-dacii i-au învins pe romanii care erau adepþii bãrbieritului; putem spune cã marele rege Burebista a învins încã o datã; alianþa sa cu marele preot Deceneu a fost binecuvîntatã de Zamolxe pentru vecie asupra trãitorilor de pe acest pãmînt, iar Acornion ar trebui sã mai adauge cîteva rînduri în documentul sãu. (va urma) MARIUS VÃCÃRELU
Ca sã se nascã „guvernul meu“, la acel Halloween, sacrificiile umane nu s-au fãcut prin sabie sau cuþit, ca în ritualurile celtice, ci modern, prin incinerare de vii...! Vã rog, nu-mi judecaþi cu asprime cuvintele! Regret nespus moartea lor, dar aceste sacrificii umane sînt consecinþã ºi ofrandã pe altarul satanic importat din Occident. Rãmîne sã trageþi învãþãmintele necesare din tragedia de Halloween, de la Colectiv, ºi sã înþelegeþi cã, în mîinile unor astfel de practici satanice sînteþi doar o marfã pe care se fac bani frumoºi! Asta se va întîmpla întotdeauna cu cei care îl vor schimba pe Dumnezeu cu Talpa Iadului! Asta se va întîmpla întotdeauna cînd pãrinþii îºi vor lãsa copiii sã se joace fãrã Dumnezeu, printre coarnele lui Scaraoþchi.
„Civilizatorii“ au invadat grãdiniþele ºi ºcolile româneºti
Pag. a 19-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
IUBIREA DE PATRIE (2)
Priviþi cît de patetic glãsuia Nicolae Iorga întruna din conferinþele publice þinute în anii întîiului rãzboi mondial, despre aceastã entitate a fiinþei româneºti : „Nimeni nu va putea aºeza în mormînt Idealul nostru“ ºi, mai încolo: „Puterea unui popor o formeazã douã lucruri: sau o sublimã conºtiinþã de ideal, de datoria sacrificiului, cuprinzînd pe toþi, sau o tradiþie unitarã, atît de adînc înrãdãcinatã în mulþime, încît orice s-ar petrece la suprafaþã, orice slãbiciune ar fi, nimic nu-i poate înlãtura puterea”. Noi, românii, le-am avut ºi le-am trãit pe amîndouã, la confluenþa lor luînd naºtere cele mai frumoase pagini de eroism. Este o cinste pentru noi, oamenii de culturã ºi artã, cã dascãlii noºtri întru înnobilarea þãrii, anonimi sau celebri, au servit în majoritatea lor copleºitoare tocmai aceste aspiraþii. Exponenþii cei mai de seamã ai spiritualitãþii noastre s-au aflat întotdeauna în avanpostul luptei pentru izbînda nãzuinþelor populare. Altfel, cum am putea concepe o serie dintre marile momente din constelaþia istoriei româneºti, fãrã aportul imens al acestora?! Este un adevãr limpede cã artiºtii-cetãþeni ai neamului au sorbit lacom din izvoarele vii ale Cetãþii ºi, la rîndul lor, le-au îmbogãþit ºi ei, cu umanismul, curãþenia moralã ºi forþa a tot ceea ce au întreprins. Ei toþi aveau o disciplinã a spiritului ºi a trupului, o forþã emulativã ºi catalizatoare care îi fãceau sã punã mai presus de orice deºertãciune a plãcerilor ºi intereselor imediate slujirea cu evlavie a României. Astãzi, cînd ne gîndim la elanul lor ºi îi cuprindem pe toþi pe ecranul încãpãtor al memoriei, ni se pare cã
exista un acord tacit între ei, un spirit pozitiv de castã, chiar dacã trãiau în provincii despãrþite vremelnic, sau în exil, sau la zeci ºi sute de ani distanþã unul de altul, acord conform cãruia conlucrau toþi, fiecare dupã puterile ºi specificul muncii sale, la aceeaºi operã majestuoasã, umplînd golurile rãmase într-un domeniu sau altul, sprijinindu-se ºi completîndu-se reciproc, oferind maselor cele mai bune arme spirituale în momentecheie, trudind cu migalã ºi umilinþã de apostoli la emanciparea unui popor avid de culturã. Principiul meschin al lui „vitam vivere” era scuturat ca un gînd rãu de fãpturile jertfelnice ale lui Varlaam ºi Dosoftei, Costin ºi Neculce, ªincai ºi Maior, Cipariu ºi Murgu, Bariþ ºi Bãrnuþiu, Lazãr ºi Asachi, Mureºan ºi Coºbuc, Goga ºi Pârvan în memoria noastrã, ei vor fi veºnic doripurtaþi, cum ar fi spus episcopul Dunãrii de Jos, Melchisedec, adicã purtaþi în triumf în mod firesc, cu o asemenea zestre moºtenitã, noua culturã românã a þîºnit vertiginos, s-a afirmat cu o forþã vegetativã de-a dreptul miraculoasã. Era în logica lucrurilor sã se întîmple aºa, de vreme ce pe trunchiul strãvechi al patriei s-a altoit, printr-o opþiune istoricã, un vlãstar nou, de o prospeþime avutã numai de marile adevãruri: programul construirii unei noi societãþi, mai umane, mai bune, mai drepte. ªi pentru cã tot am vorbit despre Pârvan, deopotrivã de mare ºi ca istoric, ºi ca scriitor, îmi voi permite sã-i reproduc o interogaþie, de fapt o profesiune de credinþã, care proiecteazã lumini vii pînã în contemporaneitate: „Cine va lãmuri pe viitor care-i sensul existenþei naþi-
ROMÂNII S-AU RADICALIZAT Lumea îmi pune o-ntrebare grea: „Cum sã votãm, sã n-o dãm iar în barã?” Indiferent cu cine aþi vota E tot mai rãu pentru aceastã þarã.
Eu ºtiu mai multe ºi, de fapt, ºtiu tot La noi gãsirã slugile perfecte O închisoare CIA, un robot Cea mai sinucigaºã dintre secte.
„Veþi candida din nou? Mai rezistaþi?” Mã iau românii la-ntrebãri pe stradã „Nu vã e scîrbã de aceºti spurcaþi Care vîneazã þara ca pe-o pradã?”
Românii aºteptarã zeci de ani Priveau pe cer, cã vin americanii Mîncau urzici cu cozi de ºobolani Trãdaþi precum Isus în Ghetsimani.
Mai toþi mã roagã sã conducã, ei, Plutonul execuþiei sumare I-ar împuºca, pe loc, românii mei Pe cei ce i-au adus la disperare.
Americanii ne-au vîndut la ruºi Ca sã le fie bine, lor, la Yalta I-au fost lui Stalin simpli trepãduºi Pînã ce-am fost rãscumpãraþi la Malta.
Iubiþii mei, n-am cum sã vã ajut Parcã veniþi din altã galaxie Nici astãzi, Doamne, nu aþi priceput Cã þara noastrã este colonie?
ªi au venit yankeii, în sfîrºit Atunci cînd nimeni nu îi mai dorise Ne-au mãsurat din ochi, ne-au cîntãrit ªi ne-au dat pumni în cap, sã scoatem fise.
Cã oriºice am face, e-n zadar Iese tot cine vor americanii Tot cine le dã bani de buzunar ªi mor de proºti, luptînd cu talibanii.
Ne-au dat cu praf în ochi ºi au þipat Despre o Nouã Ordine, mai bunã Iar „coada de topor” s-a reciclat ªi-un cor de javre latrã azi la Lunã.
O analizã pertinentã a profesorului Corvin Lupu asupra viitorului României odatã cu „era Trump“ (2) * M.A.M.: Ce ar putea spera în bine românii, dupã schimbarea administraþiei prezidenþiale la Washington? * C.L.: La aceastã întrebare, rãspunzînd repede, acum, „la cald”, poate cã este greu sã fac cea mai bunã ierarhie a posibilelor urmãri. Dvs. m-aþi întrebat explicit despre posibile urmãri pozitive ale alegerii noului preºedinte. În primul rînd, ar fi de sperat ca rolul companiilor multinaþionale în viaþa social-economicã a þãrii noastre sã scadã semnificativ, pentru cã ele sînt efectiv rãul în societatea româneascã. Multe dintre ele se aflã sub control evreiesc. Ele fac un jaf colosal al resurselor naturale ale României, exportã profitul ilegal din România, sînt cei mai mari evazioniºti, influenþeazã în rãu, dupã pãrerea mea, cursul politic al României. Corporaþiile multinaþionale sînt cele care deþin cea mai mare parte a procentului de 88%, cît deþineau strãinii din capitalul total al României, la sfîrºitul anului 2015.
Or, cititorii noºtri trebuie sã ºtie cã de pe urma activitãþii economice a celor 12% companii româneºti, statul a încasat mult mai multe taxe ºi impozite decît de pe urma companiilor strãine, care deþin 88% din capital. Ce sã mai vorbim cã strãinii vor sã punã mîna ºi pe cele 12% societãþi economice româneºti… Acest lucru nu ar fi fost posibil fãrã ca iudeo-capitaliºtii din România (strãini ºi din România) sã fie sprijiniþi de la Washington, prin diplomaþii ºi prin consilierii americani de pe lîngã diverse instituþii politice, informative, juridice ºi administrative din România. Or, Donald Trump nu agreeazã companiile multinaþionale create prin politica de globalizare. El însuºi are companii mari, pe care a reuºit sã le pãstreze cu capital majoritar propriu, adicã american. Dar multe mari companii americane ºi-au pierdut capitalul majoritar ºi au devenit multinaþionale. În acest fel, capitalul american a devenit
unii noastre? Cine va feri naþiunea noastrã de tragedia eroului dus pe cãi greºite, tot mai departe de biruinþã? Cine va creºte naþiunea noastrã întru eroismul activ, creator ºi sigur de rostul jertfei sale, naþiunea noastrã, care de douã mii de ani nu cunoaºte decît suferinþa martirului, rãbdarea infinitã sub loviturile sorþii...? Cine va învãþa naþiunea noastrã ce e ideea în viaþa popoarelor, ce e întruchiparea spre veºnicie a gîndului în formã vie ºi în putere renãscãtoare? Cine va da naþiunii noastre suprema sanctificare a scopului vieþii spirituale, acordarea întru sublim a scopurilor individuale cu cele sociale ºi universale?”. La toate aceste întrebãri dramatice, la toate problemele cardinale care au frãmîntat ºi frãmîntã acest popor, încercãm astãzi, cu toþii, sã dãm rãspuns. Înãlþatã pe o treaptã superioarã, iubirea de þarã a gãsit în cei mai mulþi dintre slujitorii de astãzi ai culturii partizani înflãcãraþi, veritabili rezoneuri ºi menestreli ai noii noastre ere. Indiferent de forma artisticã de exprimare, pe o largã paletã de genuri ºi stiluri, trebuie sã întoarcem societãþii tot ceea ce ne-a dat, sã contribuim la ridicarea poporului pe o simbolicã scalã a educaþiei ºi frumuseþii, fie numai ºi cu cîteva gradaþii. Nu este deloc o misiune uºoarã, travaliul în sine e greu, gustul estetic al fiecãruia ºi al tuturor la un loc trebuie satisfãcut tot mai bine, iar comenzile vremii sînt în continuã creºtere. Ne apropiem cu paºi repezi de sfîrºitul unui mileniu. Numai de noi, de întregul Popor Român, depinde sã încheiem acest mileniu în cinste ºi mîndrie, aºa cum au nãzuit în stãrile lor de veghe, cu tîmpla lîngã inima patriei, toþi înaintemergãtorii. Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Idealuri“, 1981)
Ei peste tot au fost niºte mojici Dar nicãieri nu au gãsit lichele ªi-atîþia chelneri de bacºiºuri mici Aºa cum sînt la sînul maicii mele. Te uiþi la ei ºi-þi vine sã vomiþi Cum scot din burþi sondaje mincinoase Emisiuni TV pentru tîmpiþi Pomeni electorale-n pungi soioase. Ce preºedinte vrea acest popor? Farsa aceasta nu se mai terminã? Totul se furã! E îngrozitor! Mafia ne-a uscat la rãdãcinã. ªi totuºi, vã anunþ: voi candida! Numai sã vãd de ce-or mai fi în stare Cît vor minþi ºi vor falsifica Lichelele acestea ordinare. Mergeþi la urne, dragi compatrioþi! N-avem o altã armã decît votul Sfidaþi-i, curajoºi, pe mafioþi Ei nu ne pot îngenunchia pe toþi Poate, cîndva, se vor cãra cu totul. CORNELIU VADIM TUDOR Noaptea de 15 spre 16 septembrie 2014 minoritar, s-a diluat în marea economie a Lumii ºi, odatã cu acest fenomen tipic al globalizãrii, influenþa economicã internaþionalã a SUA a scãzut. În schimb, evreii de pretutindeni au preluat/ pãstrat cea mai mare parte a influenþei în aceste companii, printr-un sistem de iþe nevãzute, foarte laborios construite, cum evreii se pricep „de minune”. Noi am putea spera ca, în viitor, guvernul american sã nu mai sprijine aceste companii multinaþionale. Acest fapt, dacã ar fi coroborat cu mãsuri serioase ale Statului Român de fiscalizare a acestor companii, ar tripla uºor venitul naþional ºi ar putea scoate România din înapoiere. Dar, pentru aceasta ar fi necesarã o conducere naþionalã româneascã, nevîndutã strãinilor, patrioatã, care sã iubeascã, în mod real, România. Minoritarii etnici care au condus ºi conduc România astãzi, împreunã cu puterea evreiascã acoperitã, nu au iubit ºi nu iubesc România. Ei vor o Românie slabã, în care minoritarii ºi strãinii sã-ºi promoveze interesele ºi sã þinã majoritatea etnicã româneascã sub papuc. (va urma)
Pag. a 20-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei Ajutã, Doamne, România Mare! (1) (urmare din pag. 1) Iar învãþatul german Albert Wirth spunea cã „românii sînt cea mai rezistentã rasã a Europei”. Atunci cînd am pledat, de la acest microfon, pentru ca Sesiunea Solemnã a Parlamentului sã aibã loc aici, în Dealul Mitropoliei, am avut în vedere încãrcãtura istoricã a acestei Agore; unde au rãsunat vocile unor mari tribuni ai Unitãþii Naþionale, de la Nicolae Iorga ºi Take Ionescu, pînã la Ionel I.C. Brãtianu, Iuliu Maniu, Nicu Filipescu, Delavrancea, Octavian Goga, Nicolae Titulescu ºi mulþi alþii. Un asemenea Prytaneu cu flacãrã sacrã ne obligã ºi ne îndatoreazã a nu fi mai prejos. ªi am mai avut în vedere cã aici, la doi paºi de noi, bate inima vie a ortodoxiei româneºti, sfînta Catedralã Patriarhalã, iar în templul lui Dumnezeu cel Atotputernic se cuvine sã fim smeriþi ºi sã ne gîndim cã la umbra crucii strãbune, a schiturilor ºi a bisericuþelor risipite prin mii de ani de istorie - a înflorit civilizaþia româneascã. Destinul face ca, nu departe de-aici, la o azvîrliturã de suliþã, la o ºerpuire de apã, sã înfloreascã sub ploile primãverii ori sã îngheþe sub argintul iernii un Pantheon unic pe pãmînt. Este aleea marilor noºtri scriitori, din Cimitirul ªerban Vodã, oameni care au pregãtit, au fãurit ori au consolidat
Unirea. Lor, acestor mãreþe umbre, care ne dau puterea lor de dincolo de mormînt, vreau astãzi sã le mîngîi gheþiºoara, ºi vîscul, ºi candela de pe mormînt. ªi mã gîndesc la Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, George Coºbuc, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Eminescu, Augustin Z.N. Pop, George Cãlinescu, Eugen Barbu, Marin Preda, Nicolae Labiº, Nichita Stãnescu. Sic transit gloria mundi. Aºa trece gloria lumii, dar ce Parlament straºnic am mai face noi cu aceºti oameni minunaþi! Adeseori, îmi iau fetiþa de mînã, un prichindel de 3 ani, ºi „presãrãm pe-a lor morminte” flori, cu evlavie ºi cu bucurie, ºtiind bine cã moartea nu existã, cã omul nu-i creat întîmplãtor ºi cã Dumnezeu îºi recupereazã baia de luminã revãrsatã în noi. Acolo s-au stins toate patimile lumeºti, ei sînt dincolo de bine ºi de rãu, doar uneori mai strãluceºte-n soare cîte o panglicã de mãtase Tricolorã ºi procesiuni de tineri îndrãgostiþi murmurã „Mai am un singur dor...”. De ce spun toate astea, acum? Pentru simplul ºi binecuvîntatul motiv cã la început a fost Cuvîntul. ªi pentru cã martirii cuvîntului, cei care au înaintat în nopþi chinuitoare prin tranºeele ninse ale hîrtiei de scris încã n-au fost omagiaþi de nimeni în noul Parlament al României. Unirea n-au fãcut-o partidele, n-au
1 Decembrie - Sãrbãtoarea Naþionalã a României Întreaga Naþiune Românã din Þarã ºi din diaspora aniverseazã, la 1 Decembrie 2016, cu cele mai alese ºi înãlþãtoare sentimente, 98 de ani de la întemeierea României Mari, dorinþã secularã ºi cel mai mare eveniment din istoria Poporului Român. Acest moment reprezintã cea mai convingãtoare dovadã cã, în 1918, în contextul politic atît de dificil pe plan intern ºi extern, prin grelele jertfe aduse de românii din Transilvania, Basarabia, Bucovina ºi România unitã la 1859, s-a putut înfãptui idealul pentru care au luptat, de-a lungul secolelor, multe generaþii, în speranþa realizãrii sale. Totodatã, actul sãvîrºirii Marii Uniri a constituit rodul unei fireºti dezvoltãri a României Moderne ºi a Neamului Românesc, dar ºi al unor complexe ºi îndelungate demersuri cu caracter juridic, politico-diplomatic ºi militar. Referindu-se la rolul covîrºitor al oºtirii noastre, inegalabilul istoric Nicolae Iorga remarca, în acele zile: „Dacã Armata Românã n-ar fi realizat un cordon de baionete în jurul reprezentanþilor îndrituiþi ai Naþiunii, duºmanii nu le-ar fi îngãduit sã se pronunþe asupra unitãþii naþionale“. Preþul plãtit de noi, românii, în rãzboiul pentru Reîntregirea Neamului a fost de 339.200 de morþi, aproximativ 300.000 de rãniþi ºi peste 160.000 de prizonieri. În plan european, odatã cu distrugerea unor imense bunuri materiale, din care numai cele necesare întreþinerii armatei s-au ridicat la 208 miliarde de dolari, rãzboiul a suprimat viaþa unui numãr de 20 de milioane de oameni, dintre care 10 milioane au pierit pe front, iar alte peste 10 milioane au murit din cauza epidemiilor ºi a foametei. Dupã dezmembrarea Imperiului bicefal austroungar, prin încheierea tratatelor de pace în cadrul sistemului de alianþe de la Versailles ºi trasarea graniþelor noilor þãri pe principiul menþinerii statu quo-ului, au fost reconstituite noile state europene. România a semnat, la 27 noiembrie 1919, Tratatul de Pace, de la Neuilly, cu Bulgaria, cu Austria, în ziua de 9 decembrie 1919, la Saint-Germain, în data de 4 iunie 1920, cu Ungaria, la Trianon ºi, apoi, în ziua de 10 august 1920, cu Turcia, la Sèvres. De asemenea, în 1921, România a semnat un Tratat bilateral de Alianþã cu state precum Iugoslavia ºi Cehoslovacia, constituind un organism politic internaþional denumit Mica Înþelegere. În scopuri defensive, în acelaºi an, România a încheiat un Tratat de Alianþã cu Polonia. Faþã de Rusia sovieticã, guvernul român a adoptat o poziþie de nebeligeranþã, Þara noastrã fiind unul dintre puþinele state care nu au manifestat imixtiuni în problemele interne ale primului stat comunist din lume. La 28 iunie 1919, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Ligii Naþiunilor (Societãþii Naþiunilor), organism internaþional menit sã apere independenþa naþionalã ºi integritatea teritorialã a membrilor sãi. Diplomaþia româneascã a militat activ pentru convocarea Conferinþei Generale a dezarmãrii, desfãºuratã la Geneva, în 1932. Cu prilejul adunãrilor generale din 1930 ºi 1931 ale Ligii Naþiunilor, care ºi-au desfãºurat lucrãrile sub preºedinþia ministrului român de Externe Nicolae Titulescu, dezbaterile au înregistrat un vãdit
succes. În perioada 1934-1937, Statul Român ºi-a focalizat eforturile pentru crearea securitãþii colective, încheind, alãturi de Iugoslavia, Grecia ºi Turcia, Pactul Balcanic menit sã transforme Sud-Estul Europei într-o zonã a pãcii. În privinþa vieþii politice interne din perioada interbelicã, menþionãm adîncirea contradicþiilor dintre proletariat ºi burghezie, dintre pãtura þãrãnimii ºi cea a moºierimii. Prin crearea de noi partide politice (Liga Poporului, Partidul Þãrãnesc, Partidul Muncii, Partidul maghiar, Partidul german, Partidul evreiesc), alãturi de cele istorice, precum Partidul Naþional din Transilvania ºi Partidul Naþional Liberal, clasele sociale dominante urmãreau sã-ºi asigure supremaþia. În acest context, România Mare s-a întemeiat pe principii profund democratice, pe fundamentul dreptului la autodeterminare, toleranþã ºi respect reciproc în relaþiile cu etniile minoritare. Putem afirma, cu profundã mîndrie, cã Patria noastrã a cunoscut cea mai frumoasã perioadã din istoria sa post-modernã, fapt ce a determinat naþiunile Bãtrînului Continent sã o aprecieze drept Bujorul Europei de Sud-Est. Ea a reuºit sã se redreseze economic în anii imediat urmãtori primului rãzboi mondial. Sub semnul Marii Uniri, România post-modernã a rodit precum pomii ºi florile primãvara, sub puterea miraculoasã ºi binecuvîntãtoare a lui Dumnezeu. Totuºi, în ciuda creºterii însemnate a puterii sale economice, ea a rãmas, în bunã mãsurã, dependentã de marile puteri occidentale. Dar, cea mai mare dezvoltare pe care Þara noastrã a cunoscut-o dupã Marea Unire a constituit-o viaþa spiritualã a Poporului Român. Organizarea Bisericii Naþionale, dupã anul 1920, înfiinþarea Patriarhiei Române ºi întronizarea primului patriarh român, în persoana lui Elie-Miron Cristea, în 1925, au reprezentat momente cruciale în aprofundarea identitãþii spirituale a Neamului Românesc. Desãvîrºirea unitãþii noastre naþionale a constituit o sursã dãtãtoare de viaþã, o forþã de a rezista ºi de a visa spre viitor, deschizînd o nouã perspectivã în plan cultural, tehnico-ºtiinþific, social-politic, economic pentru toate provinciile în aceeaºi mãsurã. Oameni de ºtiinþã din cele mai diverse domenii, precum Gheorghe Þiþeica, Grigore Antipa, Emil Racoviþã, Victor Babeº, Gheorghe Marinescu, Ion Cantacuzino, Dumitru Bagdasar, Virgil Madgearu, Dimitrie Gusti, Eugen Lovinescu, Mihail Ralea, Tudor Vianu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Alexandru Lapedatu, Henri Coandã, au dominat viaþa culturalºtiinþificã a perioadei interbelice. Realizarea unitãþii naþionale depline a contribuit, în mãsurã deosebitã, la dezvoltarea învãþãmîntului ºi a instituþiilor culturale, la o descãtuºare a creaþiei literar-artistice prin eliberarea unor energii spirituale fãrã precedent. Presa româneascã s-a diferenþiat mult în funcþie de apartenenþa ei la partidele politice de guvernãmînt sau din opoziþie. Literatura a atins o adevãratã culme, ea militînd consecvent pentru principiile democratice, ale progresului ºi pãcii. Autori precum Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Gala
fãcut-o diplomaþii. Unirea a fãcut-o Doctrina Naþionalã, acea stare de Spirit care îl face pe român unic ºi inconfundabil. Unirea a fãcut-o ªtefan Cel Mare, care a lãsat urmaºilor sãi, cu limbã de moarte, sã nu încheie cu duºmanii tratate înrobitoare, ci mai degrabã sã moarã de sabia lor, ca sã se poatã ridica alþii mai apoi ºi sã-i biruiascã. Unirea a fãcut-o Mihai Vodã Viteazul, care, în august 1601, cînd a vãzut cã vin vrãjmaºii puhoi, cum zice cronicarul, nu s-a prilejit sã tragã sabia, a strigat numai „Ba!”, ºi-apoi cãzu trupul lui frumos ca un copac. Unirea a fãcut-o voievodul Gheorghe ªtefan, care în urmã cu mai bine de trei veacuri, atunci cînd nãvãleau turcii, a fost sfãtuit sã lase totul de izbeliºte ºi sã fugã peste graniþã, dar el a rãspuns: „Decît sã las eu Þara mea, mai bine sã mã mãnînce cîinii pãmîntului acestuia!”. Unirea a fãcut-o dumnealui Iordache Golescu, care în urmã cu douã veacuri, cînd nãvãleau ruºii în cea dintîi ocupaþie, a rostit versurile: „Cine-aduce oaste-n þarã/ Sub blãstemul Þãrii piarã!”. Unirea a fãcut-o marele mãrturisitor ºi mucenic Constantin Brâncoveanu, care, vãzîndu-l pe cel de-al patrulea fiu al sãu, de-o ºchioapã, cã se teme de securea cãlãului otoman, la 15 august 1714, de Sfîntã Mãria Mare, l-a îmbãrbãtat dupã cum zice folclorul: „Nu te, fiule, speria/ Mori mai bine-n legea ta!”. (va urma)
Galaction, Ion Minulescu ºi critici literari, între care amintim pe George Cãlinescu, s-au ridicat la un înalt nivel de exprimare artisticã. În condiþii destul de grele, s-au dezvoltat artele. În domeniul teatrului, actori de frunte ai scenei româneºti au interpretat magistral roluri principale în piese din creaþiile autohtone ºi universale. În aceastã direcþie, amintim pe cîþiva dintre monºtrii sacri care au dãruit strãlucirea ºi gloria teatrului acestei epoci: Lucia Sturdza–Bulandra, Ion Manolescu, Maria Filotti, C. I. Nottara, George Vraca. Arhitectura, pictura ºi sculptura s-au caracterizat prin continuarea tradiþiilor clasice din perioada antebelicã ºi prin cãutarea de noi surse de inspiraþie prin artiºti precum Constantin Brâncuºi, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Dimitrie Paciurea, Iosif Iser, Ion Jalea ºi alþii. În domeniul artei muzicale componistice, interpretative ºi dirijorale s-au remarcat în mod deosebit George Enescu, Dinu Lipatti, Tiberiu Brediceanu, Sabin Drãgoi ºi Ionel Perlea. Astãzi, Poporul Român trãieºte o perioadã plinã de dramatism, avînd în vedere curentele obscure, interesele geopolitice ºi dezordinea moralã care afecteazã, în special, tînãra generaþie. Mai tristã este chiar scoaterea studiului Istoriei din programa ºcolarã, ceea ce noi credem cã reprezintã o crimã cu premeditare sãvîrºitã în cadrul sistemului de învãþãmînt din România. În acest context, avem datoria sacrã nu doar de a evoca faptele eroilor, dar ºi de a ne asuma rãspunderea de consolidare ºi apãrare a valorilor pe care le-am moºtenit de-a lungul vremii. Astãzi, la 98 de ani de la momentul 1 Decembrie 1918, aducem un adînc omagiu marilor bãrbaþi care au dat strãlucire acelei zile de sãrbãtoare, cea mai tulburãtoare rãscruce în devenirea României post-moderne. S-ar putea ca fiecare dintre noi sã avem printre rudele noastre asemenea personalitãþi care, desigur, au trecut demult în lumea umbrelor. Personal, recunosc sentimentul de mîndrie care-mi strãbate inima la gîndul cã bunicul meu din partea mamei (Dumitru Neamþu) a fost un mare erou ardelean din Braºov. Dînsul a participat activ pe front în primul rãzboi mondial, apoi a fost prezent în faþa Catedralei Reîntregirii, de la Alba Iulia, în data de 1 decembrie 1918 ºi, ulterior, a luptat pe front în Crimeea, pentru recîºtigarea teritoriului Basarabiei, în 1941. Întorcîndu-se grav rãnit de la Odessa, ºi-a pierdut viaþa la vîrsta de 51 de ani, lãsînd în urmã o familie îndureratã cu 6 copii; bunica mea, în vîrstã de 45 de ani, nu s-a mai recãsãtorit, conºtientã fiind de marea responsabilitate pe care o avea faþã de un bãiat ºi 5 fete. De aceea, se cuvine ca, la acest ceas aniversar, în aceste tulburãtoare evocãri, sã lãsãm sã ne cadã o lacrimã pe obraz în cinstea memoriei bravilor fii ai Poporului Român, care au contribuit la desãvîrºirea Statului Naþional Unitar Român. Doar pãstrînd unitatea de voinþã ºi acþiune, aºa cum au înfãptuit-o eroii noºtri, ne vom bucura de apreciere ºi respect pe plan internaþional, în aceastã anevoioasã ºi complexã perioadã istoricã în care trãim. Noi, membrii Partidului România Mare, avem mãreaþa misiune de a sta de strajã Þãrii ºi în memoria celui care a fost mentorul nostru, fondatorul Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. MARCELINA PÃTRAªCU Doctor în Istorie
Pag. a 21-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (53) Nici n-am coborît bine din tramvaiul 2, care mã adusese din mahalaua Rahovei, pe Uranus (zona unde a localizat Caragiale „O noapte furtunoasã”), pînã la Ciºmigiu - cã, în dreptul Restaurantului Cireºica, m-am întîlnit cu fostul meu coleg de la Sf. Sava, Marcel Negreanu, la braþ cu viitoarea lui soþie, ºi ea tot fostã colegã, o femeie superbã: „Griºenka, vin de-acolo, ai intrat cu 7,39!”. O nebunie curatã! Atunci s-a deschis cerul! (De ce-mi spunea Griºenka? Aºa îmi zicea mama, dupã eroul din filmul „Pe Donul liniºtit”, fiindcã atunci cînd eram mic aveam pãrul cam bronzuliu, dar bine, mama îi alinta aºa ºi pe pisoii ei, noroc cã dupã asasinarea lui Kennedy, copiii cartierului mã strigau Lyndon Johnson, fiindcã purtam ochelari de soare dreptunghiulari, cu rame negre). Am alergat într-un suflet la facultate. Era omor de lume. Mi-am gãsit numele destul de greu. Media mi-o crescuse nota 9 de la Bacalaureat, pe atunci se aduna ºi ea. Pentru cine nu ºtie ce teribil de greu era un examen complex la Filozofie, cu profesori severi ºi dogmatici, ºi cîþi candidaþi dãdeau de vreo 5 ori la rînd examen - nota mea de intrare pare destul de modestã. Dar sã nu uitãm cine eram eu, din ce sãrãcie lucie veneam, nu avusesem nici un meditator, de altfel nici o hainã de pe mine nu era a mea, totul, dar absolut totul (cãmaºã, pantaloni, pantofi) provenea de la fraþii mei mai mari. M-am întors acasã fericit. Eram student! Primul student din familia noastrã de muncitori ºi þãrani români. Am venit nu prin Rahova, ci pe partea cealaltã, prin 13 Septembrie. Strada copilãriei, Sebastian, pãrea mai înaltã, arborii seculari de pe o parte ºi de pe alta îºi uneau coroanele, închipuind bolta unui templu verde. Cînd am ajuns în dreptul Uzinei Vulcan, am vãzut o fatã frumoasã. Peste drum, într-o rochie uºoarã ca aburul dimineþii. Am fluierat-o vesel nevoie mare, adicã „Ce faci? Unde te grãbeºti? Tu nu-þi dai seama ce zi e asta în viaþa mea?”. Toanta aia nici nu m-a bãgat în seamã, îºi vedea de drumul ei, care ducea spre anonimat, ºi cratiþã, ºi cîrlige de rufe pe frînghie. Atunci mi-am dat seama cã mama era în poartã ºi mã aºtepta. Intuiþia ei, care n-a dat niciodatã greº, i-a ºoptit atunci cã am reuºit, de vreme ce pot fi atît de inconºtient încît sã mã iau de fete. „Corneluº, ai intrat, nu-i aºa? Ce bine-mi pare! Hai la mama sã te pupe!”. Mama izbucnise în plîns. Munca ºi sacrificiile ei, de ani de zile, erau încununate de cea mai mare înfãptuire a familiei noastre de oameni sãraci ºi cu frica lui Dumnezeu. Deci nu trudise degeaba! Deci nu spãlase de pomanã, de sute de ori, singura mea cãmãºuþã albã, cu care mergeam la liceu, ºi nu degeaba stãtuse de mii de ori pe la cozi, sã care gheaþã vara ºi gaz iarna, ºi nu de prisos mergea în vîrful picioarelor cînd învãþam pînã la înroºirea filamentelor în antreiaºul de 2 metri pãtraþi, din paiantã, unde mi-am petrecut copilãria ºi adolescenþa! ªi nu se rugaserã inutil la Dumnezeu, nici ea, nici tata. Toate au avut un sens. Astãzi, mama ºi-a luat cu ea legãturica de vise, speranþe, lacrimi, dureri ºi stînjenei - ºi s-a pierdut pe drumeagul de fum al altor tãrîmuri. La fel, s-a stins între timp ºi Marcel Negreanu, care ajunsese coleg cu mine în presa centralã, la „Lumea”, dar o gravã decepþie
familialã, precum ºi o înlãnþuire de boli l-au ºubrezit în asemenea hal, încît s-a sinucis. În galeria de tablouri vii ale tinereþii, ziua aceea înaltã, de iulie, va rãmîne înrãmatã în bronz. Mã voi mai întîlni oare cu acea stampã tulburãtoare, dincolo de curcubeu? Tot am vorbit de o sinucidere. Iatã ºi alta, cu mult mai recentã: colonelul Petre Moraru, fost locþiitor al lui Constantin Nuþã. útia chiar ne cred proºti. Moraru nu era omul în stare sã se sinucidã, bag mîna în foc cã a fost lichidat cu sînge rece. ªtia prea multe. Ca ºi „victimele aviatice”, generalii Nuþã ºi Mihalea. Nu l-am cunoscut pe Moraru, dar nu pot uita o scenã: prin 1986 sau 1987, la cãsuþele „Cãlþunul” din Staþiunea Venus, unde trãgeam ºi eu vara cu familia mea, cu ajutorul marelui om de turism care a fost Vasile Trandafir, ne-am pomenit într-o bunã zi cu o pazã în 3 schimburi, efectuatã de elevi ai ªcolii de Miliþie de la Cîmpina. Nu ºtiam ce i-a apucat. Pînã în clipa în care m-a lãmurit colonelul Gigi Bîlgãr, care era „gura tîrgului” ºi le ºtia pe toate: „Astãzi soseºte în vacanþã fiul colonelului Moraru, cu nevasta ºi copilul”. ªi, într-adevãr, dupã-amiazã a avut loc instalarea familiei respective, în prezenþa directorului general al Centralei Litoral (?!), pe nume Ariton, ºi a ºefului Miliþiei Constanþa. Cam multã vîlvã pentru fiul unui colonel de Miliþie. Îmi închipui ce dispozitive se creau atunci cînd sosea undeva chiar Nuþã, sau Ion Stãnescu. Cel mai mult m-a amuzat cã tinerii miliþieni îmi spuneau, atunci cînd plecam ºi noi, seara, de acasã, la vreo cherhana, ori la Terasa Jupiter, gospodãritã de ardeleanul Moise: „Dom’ Vadim, noi ne prefacem cã-i pãzim pe ãºtia, noi pe dvs. vrem sã vã servim, sã nu vã calce hoþii în lipsã”. Dar, sã rãsfoim presa. În ziarul „Cuvîntul” de astãzi apare anunþul cã Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor ºi Mihai Ungheanu s-au înscris la... þãrãniºti! De unde ºi pînã unde? Cum se poate publica o asemenea informaþie de importanþã majorã, fãrã cea mai elementarã verificare? Tot din presa zilei aflu cã, în continuare, se exportã alimente în U.R.S.S. - au filmat unii niºte vagoane la graniþã. Parcã era vorba sã nu mai dãm nimãnui de la gura acestui Popor. Sã fie oare adevãrat cã Ion Iliescu e K.G.B.-ist? Zvonurile sînt tot mai insistente. De pildã, cineva se jurã cã, în august 1989, Iliescu ºi-a fãcut concediul, împreunã cu nevasta, în U.R.S.S. Dar cîþi oare nu ºi-au petrecut concediile acolo? ªi surorile mele s-au dus pînã la Samarkand, cã prin Vest nu apucau, era teribil de scump. La F.S.N. lucreazã, într-un birou, Ion Traian ªtefãnescu. A fost recuperat. Mã bucur pentru el, a fost de un real ajutor culturii române ºi, pretutindeni pe unde a trecut, a lãsat amintiri frumoase: ºi la U.T.C., ºi la Sãlaj, ºi la Dolj, ca sã nu mai vorbesc de Consiliul Culturii. Ce lucru curios! Cum au demisionat din Front, Mazilu ºi Brucan au fost lãsaþi în pace de presa de dreapta, nu le mai zice nimeni nimic, au devenit chiar simpatici. Abuzurile
noilor cãpãtuiþi se þin lanþ. Noul ministru al Turismului, cãpitanul Mihai Lupoi, vrea sã facã din Casa Oamenilor de ªtiinþã restaurantul lui de protocol (?!). Dacã nu confiscã ºi Atheneul Român, sã facã popotã, nu-i nici o scofalã! Petre Roman s-a mutat în vila lui Manea Mãnescu, cu piscinã ºi 16 camere. Vorbesc la telefon cu Titus Popovici. Îl întreb ce are de gînd, mai stã mult în aºteptare? - Nu pot, Vadime, sã fac nimic. Fiecare pas în faþã înseamnã sã te mînjeascã cu rahat orice imbecil. „Tu vorbeºti, care...“. Aº vrea ca fiecare luare de cuvînt sã înceapã cu vorbele: „Stimaþi prieteni, mama mea a fost curvã“. Abia de aici încolo putem vorbi... Titus are umor. Dar se simte lipsa unei personalitãþi de talia lui. El nu se bagã, altul nu se bagã, ºi uite-aºa a rãmas cultura naþionalã pe mîna cimpanzeilor. La urma urmei, important este sã nu ne lãsãm pradã faptului cotidian, ci sã privim în perspectivã. Cine ºi ce gesturi de curaj a fãcut pînã acum? Mã gîndesc, bunãoarã, numai la manuscrisul lucrãrii „1848 la români” de dr. Cornelia Bodea, asistenta marelui Gheorghe Brãtianu. A fost boicotat, la Editura Politicã, vreme de 5 ani, de Valter Roman, pentru ca, apoi, plumbul tipografic sã fie dat la topit. Atunci, la cererea profesoarei care îmi e tizã, m-am implicat, am vorbit cu Ilie Rãdulescu (inutil), dar ºi cu Petru Enache ºi Ion Traian ªtefãnescu, care au rezolvat cazul ºi au tipãrit monumentala lucrare. Fãrã a elimina „Dorinþele Partidei Naþionale din Moldova”, documentul scris de tînãrul Mihail Kogãlniceanu, ºi nici scrisoarea generalului Magheru adresatã lui Kossuth, în pofida protestelor U.R.S.S. ºi ale Ungariei. Aºa e, d-ºoarã Bodea? Cine s-a bãtut pentru cartea d-tale? ªi cine a publicat, rapid, o amplã cronicã în „Sãptãmînau, atacatã de... Octavian Paler, de gaºca de la „România literarã” ºi de bolºevica Uniune a Scriitorilor, plinã ochi de trepãduºi unguri, ruºi ºi evrei?
Ziua o închei în registrul cel mai comic cu putinþã. La televizor se transmite emisiunea „Limba Noastrã”. Iatã un instantaneu realizat de o reporteriþã pe stradã, cu un trecãtor: „Care e pluralul de la staþie?: Noi toþi stãm în staþie!; Care e pluralul de la fabricã?: I.P.L. (?!); Care e pluralul de la remarcã?: Indiferent de marcã, numai sã fie bunã!”. Aºa cã voi termina pagina de azi a Jurnalului, aºa cum am început-o: „Învãþaþi! Învãþaþi! Învãþaþi!”. 8 FEBRUARIE 1990. E vremea impostorilor! Un oarecare Gabriel Liiceanu, care minte lumea cã ar fi filozof (ce filozof e acela, fãrã sistem?), învîrteºte periodic o þigaretã de þigancã dependentã de ghioc ºi debiteazã niºte banalitãþi ridicole, dar cu un aer solemn, apodictic, de gînditor subþire ºi universal, care, dacã ne purtãm frumos, ºi rîdem la timp, ºi aplaudãm cît trebuie, ne va face favoarea de a ne lua cu el în Eternitate. Pe ºmecheraºul ãsta cu suflu scurt l-a smotocit Barbu în serialul lui din „Sãptãmîna”, de au rîs ºi curcile plouate. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Perle din gîndirea lui Petre Þuþea (1) Simþind nevoia unei prezentãri mai speciale a lui Petre Þuþea, de la a cãrui moarte (3 decembrie 1991) se împlinesc 25 de ani, ne-am gîndit cã am obþine un profit bunicel dacã am rãsfoi monumentala lucrare ,,Istoria literaturii române de azi pe mîine” (2 vol.), apãrutã, în anul 2009, sub semnãtura prestigiosului critic ºi istoric literar Marian Popa. Acolo, fermecãtorul nostru personaj apare în ipostaza bãtrînului tobã de carte ºi cu o memorie prodigioasã, care îºi lasã interziºi mai tinerii ascultãtori, nu foarte ºcoliþi, dar bucuroºi cã, ascultîndu-l, nu mai erau obligaþi ei înºiºi sã parcurgã o bibliografie mãcar sumarã. Nãscut, în 1902, la BoteniArgeº, unde a ºi fost înmormîntat, Petre Þuþea a rãmas orfan de tatã, preot în sat. În atare situaþie, a ajuns copil de trupã la Cîmpulung-Muscel. Dar, surprinzînd pe toatã lumea cu inteligenþa sa, regimentul l-a ajutat sã facã liceul ºi Facultatea de Drept, la Cluj. ,,Petre Þuþea a pãtruns în viaþã – ne spune Marian Popa – ca un copilminune ºi a sfîrºit ca o legendã”. Prieten cu Petre Pandrea, alt rebel de geniu, s-a apropiat de miºcarea de stînga. Apoi, cunoscîndu-l pe Nae Ionescu, s-a declarat naþionalist. Natural, a intrat în Miºcare: ,,Un român absolut trebuie sã fie legionar. Corneliu Codreanu a fost o personalitate, pentru cã a avut o forþã charismaticã ºi a avut har. A fãcut o Miºcare puternicã”. Spre bãtrîneþe, s-a declarat liberal ºi a considerat liberalismul cea mai bunã formã de guvernare, cu excepþia celorlalte, ca sã-l parafrazãm pe Churchill, care se referea la democraþie. Zãbovind o clipã asupra celor 13 ani de puºcãrie politicã, ,,pe care – spunea Petre Þuþea – i-am fãcut, ca un prost, pentru poporul ãsta de imbecili, care s-au grãbit sã-l voteze pe Iliescu”, nu atît apartenenþa la Miºcare, ci mai mult gura lui slobodã l-a plimbat pe la Jilava, Aiud ºi în alte locuri de penitenþã. ,,D-aia am stat 13 ani în temniþã, nu-i aºa? – avea el sã mãrturiseascã într-un interviu. Gura bate curul. ªtii, eu sînt foarte vorbãreþ, ºi am plãtit de mi-au sãrit ochii...”. Chiar ºi eliberat din puºcãrie (1964), Securitatea l-a supravegheat pînã în 1990 ºi i-a interzis sã publice vreun rînd. ,,De
MARI LEGENDE ALE HOLLYWOODULUI
Mae West (1) Una dintre cele mai interesante ºi mai pitoreºti figuri ale Hollywoodului interbelic a fost, fãrã îndoialã, Mae West, autoarea „scandaloasei“ invitaþii adresate bãrbaþilor, „come up and see me sometimes“ („vino sã mã vezi, uneori“), formulã care a avut un aport la transformarea vedetei într-un mit, într-o legendã. Deºi adusese pe ecran un tip nou - femeia cu forme pline - ºi publicitatea bãtea monedã pe acest amãnunt, Mae West nu putea fi, în nici un caz, socotitã un simplu tip inedit, produs al laboratoarelor de fabricat staruri. Era, în primul rînd, o artistã adevãratã, o artistã cu personalitate. Femeie inteligentã, cultivatã, ºi-a produs, scris ºi interpretat unele filme. În autobiografie, scrisã cu atîta cãldurã, pasiune, inteligenþã ºi sensibilitate, „Lupta cu îngerul“, Anthony Quinn are cîteva pagini savuroase în legãturã cu întîlnirea ºi „ciocnirile“ pe care le-a avut cu Mae West: „M-a privit, fix, preþ de o clipã ºi mi-a spus: «Ia vino încoace, bãiete». M-am îndreptat spre ea. Avea ceva provocator ºi vulgar în felul de a fi. «Cu ce te ocupi?», m-a întrebat pe 4 tonuri diferite. «Încerc sã fiu actor». «A, unul din ãia? Poate peste cîþiva ani te voi putea folosi. Pentru moment, eºti cam prea tînãr pentru mine». N-am vrut sã întind coarda. «Bine, voi reveni cînd voi socoti cã sînt destul de copt»“. Mai departe, povesteºte cum, în timp ce-ºi interpreta rolul pe scenã, a auzit aplauze. S-a oprit. Era Mae West, care ºedea în fundul sãlii. A strãbãtut intervalul dintre scaune ºi i-a spus: „Joci foarte bine; Poate cã am trecut cu vederea peste ceva bun“. ªi, întorcîndu-se spre regizor: „Cred cã bãiatul are stofã. În locul dumitale, i-aº da rolul“. „Bine, ripostã el, dar rolul e al unui bãrbat de 65
aceea a evoluat ca filozof, de la ipostaza de salon la aceea de stîlp de cafenea” (Marian Popa). Înalt, masiv, chel ºi fãrã dinþi, viaþa i s-a consumat peregrinînd prin cafenele ºi prin berãrii, sau invitat la masã, unde, fãrã excepþie, îºi lãsa asistenþa cu ochii holbaþi. În general. Lesne de înþeles, în atare situaþie, omul era simpatic ºi avea geniu. De aceea, peste tot era bine primit. L-au îndrãgit Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Radu Gyr ºi alte vîrfuri ale intelighenþiei româneºti din epocã. Unii (ca, de exemplu, Gabriel Liiceanu, Vartan Arachelian sau Mircea Popa) ºi-au realizat opera pe seama lui, înregistrîndu-i discursurile ºi apoi furîndu-le. ,,Nimeni nu a intrat în contact cu mine fãrã sã ia ceva în traistã”, avea sã afirme, oarecum lipsit de modestie, aºa cum îi stã bine oricãrui om conºtient de valoarea sa. A fost numit ,,Geniu vagabond”, sau chiar ,,Socrate român”, datoritã preocupãrilor sale filozofice ºi rolului educativ asumat în închisoare ºi Marele intelectual Petre Þuþea, cel care, vorbind în libertate. Dupã 1989, Petre Þuþea a devenit vede- despre românismul generaþiei interbelice, l-a definit tã de televiziune. A dat interviuri ºi, cum avea o simplu: ,,A însemnat sã fim noi înºine...”. pensie de mizerie, la care se adãuga un mic ajutor din partea Uniunii Scriitorilor, a solicitat drepturi de economii de muniþie, dã socotealã în faþa Senatului”. ªi autor. Aproape toate aceste lungi ºedinþe colocviale au tot el: ,,Americanii n-au vocaþie teologicã. Îl invocã pe vãzut lumina tiparului, aºa cum este ºi cazul lucrãrii Dumnezeu doar ca sã le binecuvînteze prãvãliile. Ei ,,321 de vorbe memorabile ale lui Petre Þuþea”, gîndesc negustoreºte. Exercitã stãpînirea lumii doar la apãrutã, în 1993, la Editura ,,Humanitas”, cu o prefaþã casele de bani”. de Gabriel Liiceanu. Cartea nu conþine simple vorbe de ATEISM - ,,O babã murdarã pe picioare, care stã în spirit, aforisme sau formulãri paradoxale, ci niºte aºchii faþa icoanei Maicii Domnului în bisericã, faþã de un lausãrite din coerenþa unui geniu. Cum se va vedea ºi cu reat al Premiului Nobel ateu. Baba este om, iar laureataceastã ocazie, Petre Þuþea este cel mai lapidar gînditor român. Un þãran din Cîmpulung-Muscel, trecut prin ul este dihor. Iar ca ateu, moare aºa, dihor”. Încã o cugetare: ,,Între un credincios ºi un necredincios nu Universitatea din Berlin. ANTISEMITISM - ,,Antisemitismul este provocat existã nici o legãturã. Ateiºtii ºi materialiºtii se de evrei, prin exces. Ca o spaimã, crezînd cã-l previn. deosebesc de animale cã nu au coadã. Ateii s-au nãscut, Antisemitismul funcþioneazã dupã principiul acþiunii ºi dar s-au nãscut degeaba”. BANI - ,,Circulã o vorbã, cã banul este ochiul dracului. reacþiunii. Pãi, dacã rabinul Moses Rosen, care e doctor ºi face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, îl înjurã pe Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o Eminescu... Ce-ar zice dacã l-aº lua pe fãraº pe Moise, scarã dublã. Dacã-l ai, indiferent în ce cantitãþi, ºi te miºti pe motiv cã era gîngav?... Nu am fost ºi nu sînt anti- în sus binefãcãtor, pe o scarã, nu mai e ochiul dracului. Iar semit, pentru cã ar însemna sã fiu anticreºtin. ªi apoi, sã dacã o iei în jos, prin viciu, prin lãcomie, prin orgoliu ºi fim cinstiþi, Christos nu S-a nãscut la Fãlticeni”. prin pofta de stãpîn, atunci te duci cu el în infern”. AMERICANI - ,,Americanii nu mor în rãzboi. Sînt (va urma) supraînarmaþi. Dau lovituri zdrobitoare. La ei, cine face PAUL SUDITU
ALBUMUL CU POZE RARE
de ani“... „N-ai decît sã-l machiezi pe puºti; va fi senzaþional“. Cuvîntul ei a fost hotãrîtor. Quinn a primit rolul, a început repetiþiile ºi a avut succes. Mae West a venit în cabina lui, l-a îmbrãþiºat ºi i-a spus: „Ai împlinit aºteptãrile mele, tinere. Sper cã, într-o zi, vei putea împlini ºi celelalte aºteptãri ale mele“. Quinn îºi mai amintea cã: „Mae West era, într-adevãr, foarte drãguþã cu mine, dar nu s-a sfiit sã se tîrguiascã sîngeros. În mod normal, rolul meu ar fi trebuit sã fie plãtit cu 25 de dolari pe sãptãmînã, dar ea mi-a spus: «Copile, asta-i o experienþã valoroasã pentru tine ºi eu nu vreau sã te stric. De fapt, tu ar trebui sã-mi plãteºti mie cã interpretezi acest rol, totuºi, poftim, eu îþi dau 10 dolari pe sãptãmîn㻓. Cîteva pagini mai departe, Quinn revine asupra problemei materiale. „Atîta timp cît am jucat în „Paturi curate“, am avut unele greutãþi cu Mae West în privinþa salariului meu. Speram sã devin un membru permanent al trupei ºi i-am spus cã, pentru 25 de dolari pe sãptãmînã, eram dispus sã semnez un contract pe 7 ani. Din fericire, m-a refuzat. Mai tîrziu, cînd am întîlnito într-o zi, mi-a spus : «Dupã cum vãd, te descurci foarte bine, micuþule. Mi se raporteazã fel de fel de lucruri despre tine». «Asta v-o datorez dumneavoastrã, domniºoarã West, ºi faptului cã mi-aþi permis sã joc în piesã». «O, micuþule, nu mi-eºti dator cu nimic». ªi apoi, urmã celebra ei frazã : «De ce nu urci o datã la mine, sã mã vezi?»“. „Nu ºtiam niciodatã cînd glumeºte, cãci tot ceea ce spunea ea avea douã înþelesuri. Din purã politeþe, am rãspuns cã ºi mie mi-ar fãcea plãcere, dar ea m-a invitat chiar în seara aceea“. Povestea care a urmat - delicioasã ca descriere ºi amãnunte - este prea lungã spre a o reproduce. Pe scurt, Anthony Quinn pretinde cã, vorbindu-i despre un rol pe care i-l fãgãduia ºi punîndu-l sã interpreteze unele scene, Mae West ar fi încercat sã-l seducã, dar el a opus o rezis-
tenþã neînduplecatã... În sfîrºit, sã-i lãsãm aceastã satisfacþie a orgoliului sãu de cuceritor ºi sã trecem mai departe... „Cînd am venit pe lume, spunea Mae West în cadrul unui ciclu de confesiuni «Amintiri vesele ºi triste din copilãria mea»..., în Lamont (Minnesota) - la 17 august 1892, adãugãm noi - nici o gazetã n-a anunþat evenimentul. Am avut originalitatea sã mã nasc într-o duminicã oarecare, ceea ce, veþi recunoaºte, nu e nimic extraordinar. Pãrinþii mei locuiau într-o cãscioarã modestã, construitã chiar de tata. A doua zi dupã naºterea mea - o nenorocire nu vine niciodatã singurã! acoperiºul casei noastre s-a prãbuºit. Dupã aceea, tatãl meu s-a îmbolnãvit... E tot ce-mi amintesc din vremea sosirii mele pe acest pãmînt... Cîteva luni mai tîrziu, un incendiu a devastat cele 3 cartiere ale oraºului. În vremea aceea, majoritatea construcþiilor erau din lemn. Acoperiºul nostru a ars ca o pãlãrie de paie. Din fericire, datoritã priceperii tatãlui ºi unchiului meu, parterul ºi primul etaj au putut fi ferite de sinistru. Ca fetiþã, se pare c-am fost insuportabilã. Pînã la vîrsta de 5 ani, aveam urîtul obicei de a... spiona. La mîncare, eram foarte capricioasã. Nu mã îndoiesc cã educaþia mea a fost un supliciu pentru mama“. Tatãl, Jack West, era boxer, mama ei spãlãtoreasã. Micuþa Mae organiza în ºcoala din Brooklyn spectacole în care le imita pe profesoare. Cîntãreaþã excentricã într-un circ, la 20 de ani se cãsãtoreºte. Dar rãmîne, foarte curînd, vãduvã. E cãlãreaþã, trapezistã, comedianã... Timp de cîþiva ani, joacã roluri dramatice, în orãºele de provincie. E inteligentã, are darul scrisului. Elaboreazã un scenariu pe care-l propune unei case de producþie din Hollywood. Un producãtor avizat îi oferã o ºansã. Mae turneazã „Lady Lou“. Cu o privire languroasã, cu o frazã fericit aleasã face sã spumege de mînie toate femeile Americii ºi cucereºte toþi bãrbaþii. „În aceastã þarã de fanatic puritanism - avea sã scrie, mai tîrziu, un gazetar - în aceastã citadelã a filmului unde ligile burgheze nu iartã nimic, o femeie se bucurã de o curioasã indulgenþã. Nici o asociaþie a decenþei nu poate, sau, mai bine spus, nu vrea sã lupte împotriva ei. Aceastã femeie este Mae West“. (va urma) LAZÃR CASSVAN
Pag. a 23-a – 2 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (9) Vineri, 22 noiembrie 1991, ora 21,35 Concertul a fost divin. Ce pãcat cã nu am un casetofon. Aº fi înregistat minunile ascultate. Sînt prea timidã. M-am întîlnit cu Tudor, prietenul lui Emil. Soarta mã tîrîie prin durere. Ascultînd muzica, ce fericire, mi-a spãlat obrazul uscat cu lacrimile curse de durere ºi atîta frumuseþe! Pentru referat mi-am ales tema „Animism ºi magie în cultura societãþii primitive (viziune psihologicã)”. Straºnic! Dar, de ce trupul mi-e mãcinat de o durere? Ai mei nici nu ºtiu. Sînt lîngã mine ºi îi iubesc aºa neºtiutori cum sînt.
25 noiembrie 1991, ora 14,35 Sînt acasã. Nu am fost la facultate. Am dormit 12 ore. Treazã dacã stau îmi vine sã plîng. Nu o duc bine cu voinþa de a nu mã mai lãsa copleºitã de plîns. Am o stare proastã. Sau poate sînt plinã de pãcate? Da. Mã rog lui Dumnezeu sã mã ajute sã nu mai ridic tonul în faþa pãrinþilor, sã nu mai þip. E o nebunie ce fac. Merit sã fiu pedepsitã! A fost Laura pe la mine. Eu voiam sã citesc. Vreau sã citesc cît mai mult. Aº vrea împreunã cu mama ºi tata sã ne mutãm în altã þarã. Cred cã ei nu doresc aºa ceva. Pãcat!
Astãzi mi-am amintit de Emil ºi plecarea noastrã la Praga. Am urlat! Trebuie sã mã pun la punct cu franceza ºi cu voinþa mea, sã termin cu plînsul! Sînt visãtoare. Visez multe lucruri sã le fac, dar, în acelaºi timp, trãiesc presentimentul cã nu voi realiza nimic. Dumnezeu sã ne aibã în pazã pe toþi. Sã ne opunem rãului.
26 noiembrie 1991, ora 23,58 Zi plinã de amintiri ºi stropitã cu lacrimi. Am inima zdrobitã. Toatã noaptea am urlat. Am adormit pe la ora 3,00. Ziua mi-o pierdusem fãrã sã pot face ceva constructiv. „Bunãtatea cu care un om ne trateazã ne leagã de el”. („Confesiuni”, J.J. Rousseau)
27 noiembrie 1991, ora 23,58 Trecutul vieþuieºte în mine. Tata mi-a adus 3 mandarine. Ce durere mi-a produs! Nu mai existã Emil în viaþa mea ca sã i le dãruiesc lui. E cumplit sã nu ai cui sã dãruieºti ºi nici tu sã nu poþi sã te bucuri cã ai primit. Unde-i liniºtea sufletului meu?
Mama mi-a dãruit o carte: „Arta de a reuºi în viaþã”. M-am enervat foarte tare. E o porcãrie comercialã, ce psihologie socialã?! De ce ºi de unde atîta rãutate la mine pentru mama, o femeie care a vrut sã-mi facã o bucurie? Iartã-mã, Doamne; mamã, îþi mulþumesc din suflet cã te-ai gîndit sã-mi faci un dar. Iartã-mã, nu ºtiu ce-i cu mine. Am mult de lucru ºi nu dovedesc. Vreau sã-i citesc pe Freud, pe Jean-Jaques Rousseau, sã fac referatul, sã învãþ franceza, ºi nu mã lasã plînsul de ore întregi, ºi nervii nu mi-i pot stãpînii. Mã gîndesc la Emil ºi cît de urît s-a sfîrºit totul din cauza pãrinþilor lui. Unde sã fug, în ce colþ de lume sã mã cuibãresc?
Tihnã Caut ceva/ o liniºte pe care/ poate (n-) o merit.../ caut.../ sînt epuizatã! Nu ºtiu ce-i cu mine. Am minþit-o pe Dana, psiholoaga mea, cã nu mã pot duce la ea din cauza orelor. Nu m-am dus nicãieri. Mi-am rezervat timpul pentru suferinþã ºi plîns. De ce nu putem sã plãtim greºelile noastre cu bani?! Încep sã cred cã sînt bolnavã de iubire. Asta e o boalã grea! Inima nu mã lasã. Mã risipesc. Fir-ar sã fie de obsesie emiliticã, de dor, de boalã, de tot!
Vineri, 29 noiembrie 1991
Sîmbãtã, 30 noiembrie 1991, ora 14,55
Binecuvîntate sã fie orele în care nu m-am enervat.
Sf. Andrei m-a gãsit în dezordine. Pierd nopþile. Ziua dorm. E un fel de a-mi
Pe mine sã nu contaþi (4)
mai greu. O vreme, le-am acordat sprijin la urne social-democraþilor, curent politic avînd o tradiþie de mai bine de o sutã de ani. Pe deasupra, social-democraþii afirmau la tot pasul cã raþiunea lor de a fi, ca organizaþie politicã, o constituie apãrarea drepturilor ºi libertãþii oamenilor, a egalitãþii de ºanse, asigurarea protecþiei sociale, eradicarea sãrãciei ºi reconstrucþia þãrii. Cum sã nu fii atras de asemnea idei? Dupã ani de zile, aveam sã mã conving cã ºi în Kiseleff era vopsit gardul. (În Modrogan nu mai e nici leopardul-buldog.) Evoluþia din utimele douã decenii a social-democraþilor n-a mers în direcþia unei stîngi autentice, de apãrare a intereselor celor mulþi ºi necãjiþi. Sub impulsul ,,capitalismului de cumetrie” (stadiu pe care nici Marx ºi nici Lenin nu l-au prevãzut în teoriile lor despre capitalism), PSD ºi-a abandonat în bunã mãsurã principiile doctrinare, lãsîndu-se sedus de metehnele partidelor de dreapta. Corupþia, care în perioada interbelicã bîntuia de la un capãt la altul al þãrii - ºi sub liberali, ºi sub þãrãniºti -, a reizbucnit virulent în ultimul sfert de veac, afecînd mai toate partidele, dar ºi instituþiile statului. PSD n-a putut sã reziste prea mult la adãpostul preceptului ,,mai bine sãrac, dar cinstit”, lansat de primul sãu preºedinte. De la Bivolaru ºi Mischie, pionierii social-democraþi ai corupþiei, pecinginea aceasta s-a întins repede peste partid, astfel cã, azi, PSD figureazã ca unul dintre protagoniºtii acestei maladii, alãturi de fostul PDL, de PNL, UDMR etc. La fel de nefastã în evoluþia social-democraþilor s-a dovedit a fi lupta intestinã pentru putere. Adrian Nãstase abia aºtepta ca mentorul sãu politic sã se mute la Cotroceni, pentru a-i lua locul în fruntea partidului, iar de pe o asemenea trambulinã sã se lanseze în fotoliul de premier. La rîndu-i, avea sã fie înlãturat de Mircea Goanã, politicianul cu limba înhãmatã la moriºca demagogiei ºi cu mintea galopînd permanent dupã funcþii înalte. Dupã un timp i-a fãcut, ºi lui, vînt Victor Ponta, un tînãr exaltat, dar necopt politiceºte, detronat mai apoi de Liviu Dragnea, un bãsist care a prosperat sub steag portocaliu. Aºa cum era ºi firesc, lupta pentru putere a incitat la dizidenþe, la apariþia unor grupãri separatiste, ca APR (Theodor Meleºcanu), UNPR (Gabriel Oprea), PSR (Micea
O asemenea parascovenie a fost reluatã ºi de Cabinetul Cioloº, sub o viziune mai largã, dar tot atît de utopicã. Prin ce mijloace vrea Klaus Iohannis sã transforme România, din colonia de azi, în þara prosperã de mîine, cînd sectoarele de bazã ale dezvoltãrii economice – industria, energia, resursele naturale – au fost preluate de capitalul strãin? Cum sã ne mai redresãm, Herr Präsident, cînd guvernul dvs. de tehnocraþi vrea sã vîndã o parte a acþiunilor aparþinînd unor companii strategice, precum Hidroelectrica, Portul Constanþa, Compania Naþionalã Aeroporturi Bucureºti, Complexul Energetic Oltenia ºi alþi mari piloni industriali? Pe ce vã bazaþi cînd lansaþi un asemenea proiect? Cumva pe ideile leºinate ale unor neaveniþi, care macinã vorbe pe la Cotroceni sau prin diverse ONG-uri, contra plictiselii? Un asemenea proiect ambiþios impune reunirea celor mai autorizaþi specialiºti din domeniul economiei, finanþelor, ingineriei, a celor mai redutabili profesori, medici, sociologi, dar ºi fonduri bãneºti, pe care nu prea avem de unde sã le luãm. Pe deasupra, avem nevoie de o puternicã unitate a forþelor interne, dar ºi de o altã orientare în materie de politicã externã, una similarã cu aceea a Marii Britanii, care, în urma referendumului de astã varã, a pãrãsit Uniunea Europeanã. Dacã vom rãmîne mai departe preº la picioarele liderilor de la Bruxelles, care ne-au dat peste mînã ori de cîte ori am vrut sã întreprindem ceva, nu vom miºca din loc nici mãcar un bãþ de chibrit. Dupã un asemenea pelerinaj prin labirinturile tenebroase ale instituþiilor politice, iatã-ne ajunºi la partide, actorii principali ai oricãror alegeri. Se spune, ºi nu fãrã temei, cã partidele sînt sarea ºi piperul vieþii politice în orice stat democratic. Fãrã ele, lumea ar pãrea o mare moartã sau, dimpotrivã, una învolburatã, lovitã de furtunile anarhiei. Nu credeam cã, dupã dispariþia partidului unic - cel care ºtia tot despre mine, despre tine, despre pãrinþii ºi bunicii noºtri, iniþiatorul tuturor realizãrilor, acela care gîndea pentru noi toþi ºi ne cerea sã facem totul
pentru el -, se va ajunge la o asemenea explozie pluripartidistã. La alegerile din 1992, Tribunalul Bucureºti înscria în Registrul partidelor nu mai puþin de 250 de formaþiuni politice, care mai de care mai istorice, mai democrate, mai populare, ori mai naþionaliste. Printre ele figurau grupãri precum Partidul Conservator al Femeilor din România, Partidul Pensionarilor, cu program de pe o zi pe alta, Partidul Automobiliºtilor, Partidul Reîntregirii Opþiunea Daco-Latinã, mai multe formaþiuni democrat-creºtine, liberale ºi social-democrate. Toatã aceastã efervescenþã politicã semãna leit cu Tîrgul Moºilor, de la Bariera Vergului, unde, dupã instalarea circului, într-o margine a bîlciului, patronul - dresor ºi scamator – striga cît îl þinea gura: ,,Afarã-i vopsit gardul, înãuntru-i leopardul!”, în speranþa cã va convinge cît mai mulþi gurã-cascã sã pãºeascã în marele cort peticit, pentru cîþiva lei. La fel procedau ºi liderii partidelor post-decembriste, în dorinþa de a atrage cît mai mulþi aderenþi, deºi unele formaþiuni nu aveau nici leoparzi, nici suport doctrinar, nici program, ori vreo strategie care sã ne ducã pe scurtãturã, de la economia centralizatã, cu ofera-i limitatã de tacîmuri de pasãre, la economia de piaþã, care ne îmbie ºi astãzi cu rãbdãri prãjite. Dacã dupã 2-3 zile circul pãrãsea bîlciul, în cãutarea unui vad mai bun, nici partidele nu fãceau purici mulþi pe scena politicã. Unele nu dansau decît pe parcursul unei campanii electorale, dispãrînd fãrã urmã, dupã eºecul la urne sau ratarea vreunei alianþe. Cine îºi mai aminteºte de PAC (Partidul Alianþei Civice), de PUR (Partidul Umanist Român) ori de PPS (Partidul Protecþiei Sociale)? Niºte meteoriþi. Aºa se întîmplã ºi azi cu unele partide efemere, ca PMP (Partidul Miºcãrii Penale), condus de Bãsescu, ori M10 (de fapt, 9 necunoscuþi ºi cu patroana Macovei – 10). - În acei ani, preia Tase firul dialogului, era greu sã-þi legi simpatiile ori credinþele politice de vreun partid, cînd nu ºtiai ce orientare ideologicã are ºi ce anume îºi propune în politicã. Azi este ºi
risipi timpul preþios. Sînt sau nu criminalã a timpului pierdut?! Persoana mea mã îngrozeºte. Nu ºtiu cum sã-mi revin la normalitate. Voi mai ajunge vreodatã?! Voinþã, unde ai fugit de mine? De o sãptãmînã stau ºi lenevesc în casã, suferind. Nu mai suport ºi mi-am pierdut încrederea în mine, în ceea ce aº mai putea face. Cu cît trece timpul, simt cã Emil nu se va mai întoarce. κi gãseºte el fericirea pe unde îl duc paºii ºi-i va face fericiþi ºi pe pãrinþii lui. Nu pot crede în reîntoarcerea lui peste 10 sau 7 ani, cum a promis. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) Geoanã), iar, de curînd, PRU, un miºmaº de social-democraþie ºi naþionalism. În pofida unui parcurs atît de sinuos, PSD se bate astãzi cu cãrãmida-n piept, afirmînd cã va cîºtiga alegerile ºi va forma guvernul, împreunã cu ALDE ºi alþi aliaþi. - Crezi cã vor cîºtiga liberalii lui Gorghiu, care tot elaboreazã planuri guvernamentale ºi care, dupã ce au tot cãutat cu lumînarea un prim-ministru, nu l-au gãsit decît pe Cioloº? - PNL se aflã într-o situaþie mult mai precarã decît PSD. În urma fuziunii cu PDL, un partid agresiv, obraznic ºi corupt de jos ºi pînã sus, ºi dupã ce s-a aruncat orbeºte în braþele Partidului Popular European, noul PNL a simþit primul mare frison. Unii liberali, în frunte cu Cãlin Popescu Tãriceanu, s-au desprins din PNL ºi s-au constituit în gruparea ALDE. Decizia pripitã de a se înregimenta sub viziunea politicã occidentalã a PPE, un conglomerat de curente, unele dintre ele neavînd nici o tangenþã cu dreapta, a privat PNL de tradiþionala doctrinã a liberalismului, nervul sãu vital, care, în trecut, cãpãtase o dimensiune naþionalã, transformîndu-se într-un promotor al statuluinaþiune ºi care astãzi, mai ales astãzi, ar fi putut sã joace un rol important în viaþa politicã româneascã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
EPIGRAME Tema: „Furcile caudine“
Umiliþi, romanii au fost dezarmaþi ºi dezbrãcaþi sub furcile caudine Sub furci - romanii puºi la þinte De-acei duºmani mai rãi ca dracii Rãmas-au fãrã de veºminte (Erau, prin preajmã, geto-dacii).
Parlamentarii, sub „furcile caudine“ De marii ºefi, vã spun pe ºleau Cã nici sub furci, chiar caudine, Nu-i înjosiþi, cã dînºii au Imunitate… la ruºine. NAE BUNDURI
Pag. a 24-a – 2 decembrie 2016
MICÃ
ROMÂNIA MARE“
ENCICLOPEDIE
Cãlcîiul
lui
Ahile
TOT DESPRE ELECTORALE În materialul precedent, în ultima parte, rãmãsese sã vã prezint o candidatã pentru Camera Deputaþilor. Era vorba despre o domniºoarã care candideazã pe lista partidului înfiinþat de cunoscutul ei tatã, mare patriot, om de stat ºi poet. ªi spuneam atunci cã nu-i dau numele, pentru ca rubrica mea, intitulatã „Cãlcîiul lui Ahile“, sã nu fie socotitã un afiº electoral. Aºadar, m-am prezentat cu soþia mea la sediul unde domniºoara noastrã este redactor-ºef al revistei înfiinþate de tatãl ei, plecat prematur ºi neaºteptat dintre noi. Ne-a întîmpinat o doamnã deosebitã, pe care o cunoºteam de pe cînd scriam la ziarul „Tricolorul“, care a ºi stat cu noi mare parte din timp. Adicã, pînã am reuºit sã o convingem sã intre în birou. Între timp, o altã doamnã, la fel de amabilã, ne-a informat cã a vorbit cu domniºoara redactor-ºef ºi cã aceasta va veni imediat. Ne-am simþit oarecum stingheriþi, pentru faptul cã aceste drãguþe doamne ne acordau atîta timp. ªtiam cã întreaga redacþie a acestei reviste de 24 de pagini mari de ziar lucreazã doar în douã cãmãruþe, care comunicã între ele. Dar surpriza cea mai mare a fost cînd am aflat cã nici redactorul-ºef nu are camera lui ºi nici mãcar biroul lui. Aceasta este de necrezut. Demn de Cartea Recordurilor. Aici te poate duce lipsa de bani, fireascã, totuºi, astãzi, cînd, în general, au bani mai ales cei care ºtiu sã cîºtige licitaþii... Cu Statul... În scurta, dar consistenta discuþie cu candidatul nostru, am descoperit omul modest din fire, modestia oamenilor mari. De asemenea, de o înþelepciune surprinzãtoare pentru vîrsta ei, bunã cunoscãtoare a mediului, a societãþii în care trãieºte. Am felicitat-o pentru faptul cã Partidul România Mare a renãscut. I-am arãtat surprinderea cã, în Comunicatele de Presã ale partidului, nu am vãzut numele ei. Mi-am exprimat pãrerea cã alegãtorul român mai curînd a auzit de tatãl ei, decît de un Popescu, Ionescu sau Vasilescu, ºi cã partidul renaºte mult mai repede prin prezenþa ºi participarea ei. Nu am
primit nici un rãspuns, decît, parcã, o slabã încuviinþare. Vreau sã fiu bine înþeles. Adrian Popescu poate fi numele unui om excepþional, sau doar numele unui om de rînd. Viitorul o va arãta. Dar, pînã cînd partidul se va consolida, este nevoie mai ales de fiica aceluia care l-a înfiinþat. În finalul întîlnirii, am plecat încîntat cã am cunoscut un asemenea candidat. Cît adevãr în zicala: „Aºchia nu sare departe de trunchi!“. ªi acum, despre alegerile care m-au fãcut sã nu mai cred în politicã. Eram student. Se programaserã alegeri pentru conducerea „Tineretului Liberal“, din anul I al Facultãþii de Drept. Eram vreo 50 de studenþi, dintre care vreo 30 cunoscuþi între noi. Votarea s-a fãcut la sediul Partidului Naþional Liberal. Am votat pe niºte hîrtiuþe pe care am scris numele celui votat. Voturile s-au strîns într-o pãlãrie, din care ºeful de an scotea cîte un bileþel ºi citea numele scris. S-au numãrat voturile ºi a cîºtigat Racliº, spre uimirea noastrã, care îl votaserãm cu toþii pe Paleologu. La alegeri participase ºi Radu Câmpeanu, care era, atunci, preºedintele „Tineretului Liberal“. Am protestat cã numãrãtoarea nu a fost corectã ºi am cerut sã mai votãm o datã. Radu Câmpeanu, care prezida ºedinþa, a luat cuvîntul, admiþînd cã, probabil, s-au fãcut unele „omisiuni“ la numãrãtoare ºi a stabilit noi alegeri pentru sãptãmîna urmãtoare cînd, într-adevãr, Paleologu a avut 30 de voturi, dar în salã au venit... 200 de studenþi pe care nu-i mai vãzusem pînã atunci. ªi bineînþeles cã necunoscuþii au votat cu Racliº...! Toate acestea s-au petrecut acum vreo 70 de ani. Sã sperãm cã nãravurile oamenilor politici de atunci au dispãrut ºi cã alegerile noastre parlamentare, care se vor desfãºura sãptãmîna viitoare, vor fi corecte. SILVIU DUMITRESCU P.S. Deºi avem convingerea cã ai noºtri cititori au descoperit cu uºurinþã despre care candidat la Camera Deputaþilor am povestit, îi dãm numele, dupã cum am promis: este Lidia Vadim Tudor, fiica mai mare a regretatului Corneliu Vadim Tudor.
DE ZIUA NAÞIONALÃ – ROMÂNIA MARE 1918 1
1
2 3
4 5 6 7 8
9
10 11 12
2
3
4
5
6
7
8
9 10 11
A N T O L O G I A
C U P A T R U
P Ã P U ª I L O R
L Ã B U Þ E
INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICà A PÃMÎNTULUI (7) Organizarea unui miracol (1) Cînd civilizaþia modernã, din lipsa unei alte sintagme mai bune, ºi-a pus pentru prima datã amprenta asupra junglelor încîlcite din Noua Guinee, a dat naºtere, în mod necugetat, unor noi religii. Oamenii triburilor primitive i-au întîlnit pe primii reprezentanþi ai lumii din afarã, de multe ori, graþie avionului. Pentru nivelul de înþelegere al bãºtinaºilor, aceºtia erau fiinþe superioare care coborau din nori cu niºte vehicule, se dãdeau jos din ele ºi împãrþeau daruri ºi leacuri. Aceste fiinþe albe ciudate, cu puterile lor superioare, cu hainele lor neobiºnuite, cu beneficiile lor materiale, erau ca niºte zei. Aºa au luat naºtere credinþele care au ajuns sã fie cunoscute sub numele de „cult cargo“. (va urma) BRUCE L. CATHIE
ORIZONTAL: 1) Þara noastrã, dupã mãreþul act istoric de la 1 Decembrie 1918 (2 cuv.); 2) Alba Iulia, Arad, Orãºtie etc., acolo unde au avut loc decisive adunãri populare, care au favorizat înfãptuirea supremului þel: Marea Unire – La intrarea în Giurgiu! – România Mare (abr.); 3) Mare scriitor român, al cãrui ziar de front, „România“, apare la Iaºi, în 1917 (1880 – 1961); 4) Caraº-Severin (abr.) – Referitor la Carpaþi, aceastã minunatã cingãtoare a României, care niciodatã în istorie nu a despãrþit pe fraþii din cele trei Þãri Române; 5) Liber cugetãtori – Mioare – Fire; 6) Mare istoric unionist român (Papiu; 1828 – 1878) – Campion; 7) „Dacii, ... mai drepþi ºi mai viteji dintre traci“ (Herodot) – Plantã textilã – Început de iarnã! 8) Unirea acestui þinut istoric românesc a fost proclamatã la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918 – În viaþã; 9) „Glorie þie, Patrie bunã/ atît la bine, cît ºi la rãu/ Iubire, pace ºi sãnãtate/ la toþi de faþã ºi viitori/ Trãiascã Þara în libertate/ ºi... sacru în Trei culori!“ (neart.; versuri care aparþin regretatului om politic, scriitor ºi patriot român Corneliu Vadim Tudor) – Înºtiinþare, anunþ (lat.); 10) România Mare – Aºa cum au fost adevãraþii români în lupta lor pentru dreptate socialã ºi politicã în cadrul unui Stat Român Unitar; 11) Pisat la mijloc! – „Spiritul naþiunii ºi geniul român vor întinde aripile sale peste toþi fiii lui Traian ºi-i vor þine legaþi întru legãturile pãcii, frãþiei ºi Unitãþii
Naþionale“ (Timotei); 12) „Marea Adunarea... de la Alba Iulia“, lucrare istoricã semnatã de ªtefan Pascu. VERTICAL: 1) Filozof român, participant activ la Marea Unire (Dumitru) – Mare cronicar român, promotor al ideii de unitate naþionalã între toþi românii (Miron; 1633 – 1691); 2) Localitate din Transilvania, unde apare un important ziar pro Unire: „Libertatea“ – A bãtãtori; 3) „... Max“, film de George Miller – Scãpat de asuprire ºi exploatare; 4) A se uni, a se grupa cu cineva – Istria! 5) Localitate în SUA – Spaþiul pugiliºtilor – Într-un ocol! 6) Titlul acordat Ecaterinei Teodoroiu, luptãtoare pentru apãrarea Tricolorului românesc – La o hainã! 7) Cunoscutã mînãstire în jud. Neamþ – Partea inferioarã a labei piciorului; 8) Loc de muncã în subteran – Nicolae Iorga – Sticluþã de doctorie (eng.); 9) Echipa din Arad – Referitor la pãsãri (fem.); 10) Bir! – Se încurcã des – Aceºti (reg.); 11) „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie, (...) fiii tãi trãiascã numai în frãþie“, dorinþa patrioticã a marelui nostru Poet Naþional – Iulie (presc.). DICÞIONAR: AVIS, MAD, NEVA, VIAL. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „Scarã muzicalã“: ORIZONTAL: 1) DOG – ITALIC; 2) REALITATE; 3) C – MIARE – IR; 4) HA – ORALE – E; 5) EPIR – NANAS; 6) FAD – TA – OZ; 7) SOLO – ARIN; 8) CALARASI – U; 9) AT – SIRIENI; 10) SARIDON – IA.
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.