Romania mare, nr 1372

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Politica mi-a adus avantajul cã orice aº scrie, în oricare gen, e studiat cu lupa: „Oare ce-a vrut sã zicã?“.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Ziua de dupã Motto: „Nu existã eliberatori. Oamenii se elibereazã singuri“.

CHE GUEVARA România este o þarã prosperã, iar românii o duc din ce în ce mai bine, sînt în topul cetãþenilor satisfãcuþi din Europa.

Economia înregistreazã cifre spectaculoase, depãºind cu mult venitul naþional din anii de vîrf ai epocii Ceauºescu.

Aceeaºi situaþie se înregistreazã la export, unde comparaþiile nici nu îºi au locul – România obþine de 5 ori mai mulþi bani din export decît acum 30 de ani! Asta se vede ºi în numãrul mare de locuinþe noi, mai ales vile ºi apartamente în complexe rezidenþiale. Bunãstarea românilor se reflectã ºi în bogãþia ºi varietatea ofertei alimentare, nu mai sînt cozile umilitoare la alimente, rafturile gem de produse din toatã lumea, iar firmele cele mai renumite lumineazã feeric fiecare strãduþã. De fapt, „strãduþã“ e impropriu spus, fiindcã România are bulevarde luminate, cu pasaje grandioase, autostrãzi, pieþe etc., etc., etc. Curãþenia ºi protecþia mediului fac din þara noastrã o grãdinã a Europei.

Pe plan social, ºomajul este la cote minime, românii sînt liberi, pot merge în orice þarã din lume, maºinile sînt o normalitate a familiei româneºti, oricît de modeste.

Sãnãtatea este asiguratã în cele mai bune condiþii, spitalele, clinicile private, mulþimea de farmacii – toate concurã la asigurarea unor servicii de maximã calitate ºi eficienþã, dar ºi o deplinã mulþumire a personalului medical, calificat ºi bine plãtit. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

„Fii curajos, voteazã pentru România!”

Carmen Ionicã: La un an de la trecerea la cele veºnice a tatãlui tãu, Corneliu Vadim Tudor, ai luat decizia grea de a te lansa în politica mare, luînd taurul de coarne, cum s-ar zice.

Crezi cã este greu sã urmezi calea pe care iubitul tãu tatã a deschis-o?

Lidia Vadim Tudor: Decizia de a mã lansa în politicã a fost atent gînditã, cîntãrind atît avantajele, cît ºi dezvantajele care sînt inerente în acest parcurs. Am ales, în cele din urmã, sã accept una dintre multiplele propuneri care mi-au fost adresate, ºi aceea a fost a echipei pe care, pe drept, o numesc cîºtigãtoare, actuala echipã, care se aflã în fruntea campaniei electorale a PRM. Orice lucru demn de sesizat necesitã timp ºi rãbdare pentru a fi dus la îndeplinire, aºa fiind ºi în cazul de faþã. Drumul este lung, anevoios, dar PRM, în actuala sa formulã, a reuºit, în numai trei luni de zile, sã aducã în faþa electoratului un mesaj nou, proaspãt, generat de oameni tineri în majoritate, dar ºi de personalitãþi marcante ale societãþii româneºti.

C.I.: Ai trãit toatã viaþa în sînul partidului, chiar ºi prin simplul fapt cã participai, încã de cînd erai de-o ºchioapã, la toate manifestãrile la care Corneliu Vadim Tudor participa, fie cã erau acþiuni umanitare, sau campanii electorale, ca sã nu mai vorbim de ajutorul pe care i-l dãdeai la revistã. Toate aceste lucruri îþi sînt astãzi de ajutor?

Lidia Vadim Tudor: Tot ceea ce am trãit alãturi de tatãl meu, de-a lungul celor 25 de ani petrecuþi împreunã, reprezintã temelia construcþiei mele actuale. Mi-am însuºit tot ceea ce pãrinþii mei au investit în mine, de la valori, credinþe, principii ºi pînã la bagajul de cunoºtinþe pe care le-am acumulat în toate domeniile de activitate.

C.I.: Acum eºti o domniºoarã în toatã puterea cuvîntului, cu aspiraþii ºi dorinþe de a face ceva pe altarul acestei þãri umilite ºi batjocorite de fostele guvernãri. Cum vezi tu lucrurile, ca exponentã a tinerei generaþii, ºi ce crezi cã poþi face pentru ca

„PRM trebuie sã aibã un singur obiectiv: ROMÂNIA MARE!“

Sindicatele ºi pensionarii sînt alãturi ºi sprijinã PRM

Pagina 15

Pagina 9

lucrurile sã meargã mai bine în PRM, dar ºi în þara asta, în cazul în care vei ajunge în Parlamentul României?

Lidia Vadim Tudor: Gloria PRM se numeºte România. Nu existã glorie de altãdatã. Aºa cum România este eternã, gloria ei este eternã. Din momentul în care am decis ca un nou Vadim Tudor sã fie în PRM, am fãcut-o cu scopul de a determina, de a construi ºi de a promova unitatea întregului partid, care sã se manifeste prin coerenþa de mesaj, ideologicã ºi doctrinarã. ªi, din acest punct de vedere, am reuºit. Creºterea din ultimele douã luni, de la 1 la 4,9% în sondaje ne aratã cã sîntem pe drumul cel bun. Vom readuce acest partid în viaþa României, pentru cã am ferma convingere cã este nevoie de un partid cu Istoria Românilor în sînge, partid cu identitate consacratã ºi confirmatã de atîtea ori prin alegeri libere ºi democratice.

C.I.: Spiritul lui Vadim îþi rãzbate din toþi porii, atitudinea ta fiind una de luptãtoare. Eºti studentã la a doua facultate, vrei sã îþi susþii ºi masteratul anul viitor, eºti preºedinte de onoare al PRM, participi la dezbateri televizate în campanie. De unde atîta vitalitate într-o fire atît de plãpîndã, în aparenþã?

Lidia Vadim Tudor: Cred cu tãrie în Dumnezeu ºi în lucrarea Lui minunatã în viaþa mea. Tot ceea ce am trãit, atît cele bune, cît ºi cele mai puþin bune, chiar tragice, au fost elemente fundamentale în procesul meu de maturizare. ªtiu cã El îmi poartã de grijã la fiecare pas ºi sub ocrotirea Lui mã bucur de viaþã ºi de toþi oamenii pe care îi iubesc. Mã hrãnesc cu dragostea familiei ºi a prietenilor, cu pasiunile mele, fãcînd ceea ce îmi place ºi fiind înconjuratã de persoane dragi. (continuare în pag. a 12-a)

„Vrem sã aducem Bunul-Simþ în politicã“ Pagina 11

NR. 1372 z ANUL XXVII z VINERI 9 DECEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Ardei umplut Ion Cristoiu – între Nicu Ceauºescu ºi Petre Roman Cum s-a zgîriat Mazilu pe faþã Zvasticã la Timiºoara Cînd tragedia de la Mayerling se mutã la Baricada O zi din viaþa lui Andrei Pleºu Taurul Dealului iar dã cu copita! Poetul Mãscãrici ºi Motanul Arpagic la Academie!

PARTEA A II-A Brrr, te scuturi ca de malarie ºi de þînþari anofeli, aºa ceva întrece orice imaginaþie! Tragedia de la Mayerling? Vax! Dubla sinucidere din „Romeo ºi Julieta”? Poveste de adormit parlamentarii ca Al. Piru ºi I.V. Sãndulescu! Aici pulseazã clocotul vieþii, aici se ridicã rapãnul de douã degete, la revista „Baricada”! Uite cine vorbeºte de istoria neamului, uite cine traseazã politica României ºi batjocoreºte tot ce are þara asta mai valoros! Exprimîndu-ne încã o datã regretul pentru moartea unui om, nu ne putem manifesta decît indignarea faþã de modul porcesc în care trãiesc, se îmbatã ºi se bat aºa-ziºii ziariºti ai acestui sifilis-mambo pe nume Cucui Edmond Richard Wilhelm º.a.m.d.

Niºte cititori inimoºi din Buºteni ne-au informat telefonic cã Marea Cruce de pe Caraiman iar s-a stins. Probabil cã o sã-l instalãm acolo pe Silviu Brucan, împãiat la meserie, cã tot lumineazã el naþia românã...

Un Muc Cel Mic pe nume Stanca Dan, despre care nimeni nu vrea sã ne spunã de-o fi fatã, de-o fi bãiat, a rupt o ºipcã din gardul crîºmei Hanul Prahova ºi acum stã dejurnã în pagina I a „Tineretului liber“, dirijeazã circulaþia, fluierã pe toatã lumea ºi, în general, dã din corpul lui miºcãri de sectorist. Provenind din garnitura de criticã literarã a ardeiului umplut cu sila, pe nume Ion Cristoiu, Muc cel Mic a stîrnit în urmã cu cîteva luni chiar un scandal cu Ambasada Cubei, din cauza unui articol stupid. Acum, mai nou, într-un fel de editorial pe care îl semneazã, dã de înþeles cã toþi cei care citesc „România Mare” sînt niºte imbecili ºi cã ar trebui culturalizaþi rapid. Poate cã l-am fi bãgat în seamã puþin, dacã nu ne-ar fi telefonat un fost ºef de-al lui, de pe la gloriosul U.T.C., care ne-a zis: „Domnule, nu vã uitaþi în gura lui, ãsta dupã ce cã e pitic ºi provine dintr-o mamã liliputanã, se mai ºi spalã o datã pe sãptãmînã!“.

La care noi l-am întrebat: „Bine, bine, dar de ce nu schimbã apa?”.

Va trebui sã-i dãm, totuºi, o arvunã lui Mituþoiu de la „Adevãrul“ (care semneazã cu numele fals Darie Novãceanu), promiþind cã în curînd ne vom ocupa de strãlucita lui biografie de securist ºi de traducãtor în spaniolã al operelor lui Ceauºescu. Ceea ce ne amuzã pe noi este cã acest Mituþoiu, instalat la fosta „Scînteia” de Militaru ºi Brucan (aºa se explicã prezenþa continuã a acestuia din urmã în paginile „Adevãrului”), îºi bagã mustaþa aia roºcovanã ºi flocãitã unde nu-i fierbe oala. În numãrul de vinerea trecutã, acest pretins intelectual subþire îºi pierde rãu controlul, mai rãu decît atunci cînd a aflat cã e cel mai ridicol „cornutto“ din Bucureºti, ºi ne numeºte de-a dreptul pãduchi laþi, care scriu la o latrinã. Se poate, domnule translator?

Haideþi sã mai parfumãm noi aerul, ca slujitorii domnitorului fanariot Al. Moruzzi (care, dupã cum scriu

C A R I C A T U R I

cronicarii, dãdeau cu cãþui de tãmîie ºi mirodenii, spre a alunga eºapãrile nesimþitului principe) ºi sã împrospãtãm memoria mituþoianã cu finalul poemului sãu „Rostirea Patriei” - poem închinat lui Nicolae Ceauºescu cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani ºi apãrut în volumul „Omagiu“ (Ed. Politicã, 1978): „Cînd rostiþi numele patriei/ Gîndiþi-vã, mai cu seamã azi,/ La Omul ales acum de istorie./ Rostiþi-i numele, odatã cu mine,/ Cu arborii, cu pãsãrile, cu rîurile”. ªi atunci, cum te-a mai persecutat dictatura, tovaraºe Novãceanu - Mituþoiu? Iar cînd te persecuta dictatura mai abitir, de ce-l înfierai, cu sfîntã mînie proletarã, nu mai departe de anul 1988, pe Mircea Iorgulescu, într-o ºedinþã de partid de la „România literarã”? Motivul? Þambalagiul fugise la „Europa liberã“, dar noroc cu vigilenþa comunistului Darie Novãceanu, care l-a fãcut oale ºi ulcele. Atît pentru azi, dar vom avea delicii secrete cu acest individ, pe care îl paºte un pamflet tot atît de suculent ca acela închinat favoritului sãu, Claudiu Iordache, cu care se aseamãnã la nulitate. O zi din viaþa lui Ivan Denisovici-Pleºu, cum ar fi zis Soljeniþîn: într-o zi de început de primãvarã, jovialul marþafoi s-a trezit cu faþa la cearºaf. S-a scãrpinat în urechea aia ca o gutapercã, apoi a cãscat cu un suav clipocit de urangutan în luna de miere, s-a dat jos din pat, dar s-a împiedicat de patinele cu rotile ale cadînei Coriolan Babeþi ºi s-a dus deamboulea pînã în baie, dupã care a fãcut un duº (deºi nu era sîmbãtã!), s-a mai uitat în trecere în oglindã, satisfãcut foarte mult ca seamãnã cu Demis Roussos pe oliþã, ºi, în sfîrºit, s-a deplasat în maºina sa albã „Peugeot” la Ministerul Culturii. Acolo a pus în aplicare visul pe care l-a avut peste noapte: desfiinþarea caselor de culturã din Bucureºti! ªi cum dl. Paul Caravia, de la Inspectoratul de Culturã al Capitalei, s-a opus, bineînþeles cã democraticul ºi creºtinul Pleºu i-a desfãcut imediat contractul de muncã. ªi acum începe nebuneala: la sugestia adjunctului sãu Horvath Andor, care e secretar de stat (care stat? Ungaria?), acest þigan turcesc pe nume Pleºu a desfiinþat secþia „Al. Donici”, pe care marea bibliotecã „Mihail Sadoveanu” o avea în clãdirea Casei de Culturã „Petöfi Sandor”! „N-avem nevoie de cãrþi româneºti într-un lãcaº de culturã maghiar!” - a rostit, cu obrãznicia caracteristicã rasei mongoloide, acest Horvath. ªi astfel, cîteva mii de volume ale clasicilor literaturii române au fost evacuate de furia pleºo-horvathicã. Ce vor cei doi miniºtri ai Guvernului Roman? Pur ºi simplu, sã punã spaþiul dezafectat la dispoziþia Asociaþiei cultural-politice maghiare, care se bucurã de sprijinul masiv al U.D.M.R. ºi al Ambasadei Ungariei la Bucureºti.

Nu-i nimic, daþi-vã voi în stambã în continuare, s-a notat ºi asta. În revista „Sãlajul” se publicã un

amplu articol, intitulat „Adevãrata faþã a pastorului Tökes”. El se referã la revoltãtoarea carte a satanicului agent unguresc, apãrutã la Londra, carte în care individul ºi-a permis sã afirme mãgãrii de genul ãsta: „Vatra Româneascã are un program comparabil cu cel al Gãrzii de Fier din anii 1940 ºi cu cel al Securitãþii lui Ceauºescu”; tot Vatra „îºi trage inspiraþia din ideologia daco-romanã, care pretinde (?!) cã românii sînt descendenþi direcþi ai romanilor ºi cã ei au deþinut teritoriul României Mari”; „Într-un sens mai larg, Transilvania n-a fost decît una dintre multele regiuni care au cãzut victimã (?!) tratatelor de dupã primul rãzboi mondial”. O ºtire de ultimã orã ne anunþã cã acest Tökes ne-a spurcat de nu ne mai spalã nici Tisa, la ultima Adunare Generalã a Congresului Mondial al Bisericilor, care a avut loc, în februarie, la Canberra, în Australia. În numerele noastre viitoare, vom reproduce cîteva fragmente din aceastã cuvîntare (rãspînditã apoi în mii de exemplare xeroxate de cãtre el însuºi), dar, pînã atunci, sã reþinem esenþialul: cererea acestui taur al dealului ca România sã fie boicotatã pe mai departe a eºuat!

Dacã n-am fi siguri cã bietul Nicolae Tãutu a murit demult, am fi crezut cã recenta întîmplare de la Academia Românã e una din farsele lui antologice.

Pentru cã, de fapt, ce s-a petrecut acolo? Francmasoneria pederaºtilor ºi agenþilor pãduchioºi a încercat sã impunã celui mai însemnat for culturalºtiinþific al þãrii alegerea ca membri ai Academiei þineþi-vã bine, luaþi un mentosan - a urmãtorilor mangosiþi: Mircea Dinescu, Ana Blandiana ºi Nicolae Manolescu-Apolzan! Hai cã-i tare, þipã Balcanii-n noi! Dar nici bãtrînii academicieni nu s-au lãsat: ca-n povestea sovieticã cu ridichea, s-au pus spate-n spate, Buºulenga trãgea de Drãgãnescu, Drãgãnescu de Cristofor Simionescu, acesta de ªtefan Pascu, care la rîndul lui trãgea de Iorgu Iordan (staþi aºa, cã ãsta-i mort!) - mã rog, una peste alta, s-au opintit bãtrînii ºi-au scos fumurile din capetele celor trei alienaþi civici, respingîndu-le cu vehemenþã candidatura. ªi, de parcã umilirea asta n-ar fi fost de ajuns, l-au primit în schimb, ca membru corespondent, pe Marin Sorescu, proaspãtul exilat ºi pedepsit de banda celor trei. Bandã la care, dacã o adãugãm ºi pe vãduva lui Mao Tse-dun, celebra Cean-Cin, avem o revoluþie culturalã de-þi vine sã cotcodãceºti marºul dezertorilor din „Aida”, de Voicu Enãchescu: „Am sãpat o varã-ntreagã/ la canalul care leagã/ Dunãrea de Marea Neagrã/ Hop ºa!”

Foarte simpaticul comentator Dumitru Graur a descoperit, în sfîrºit, miracolul hermafrodiþilor din atletism. E vorba, desigur, de acele femei-androide care sar sute de metri în lungime ºi în înãlþime, trecînd liniile de sosire ca fulgerul, cu pieptul lor, pe care excesul de hormoni a fabricat o mesadã deasã, ca peria. Ce zicea dumnealui, duminicã seara, la televizor? Asta zicea: „Asistãm la finala masculinã a probei de 800 de metri femei!”.

La Adunarea Generalã a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, poetul mãscãrici, care conduce ca un bulibaºã breasla, a fost tãvãlit bine prin pesmet ºi maionezã, dupã care participanþii i-au pus (în lipsã, desigur) cîteva întrebãri: De ce se ruineazã casa lui Lucian Blaga, din Lancrãm? De ce a refuzat sã sprijine apariþia, la Cluj, a unui almanah închinat zilei de 1 Decembrie? De ce prinde muºte cu miºcãri bruºte, ca submarinul Nautilus?

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 15 martie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Dosarul Microsoft, faza pe ºcoalã Noaptea generalilor penali Ultima dorinþã a lui Fidel Castro A început sezonul reducerilor cu drujba ªi Ponta se teme de fraudarea alegerilor! Tehnocraþii ne dau Despre concubinajul politic dintre Dragnea ºi pielea la întors Tãriceanu, în viziunea consumatorului Ludovic Orban Pãpica-fantomã Tontonel ºi Iohãnnel Ungurii e mãgari Condamnarea Alinei Mary cea cu vino-ncoa Simona Halep sub lupã Marea performanþã a Guvernului Prostocrat Preludiul formãrii poporului român Dosarul Microsoft, despre care tot vã povestesc în speranþa cã va avea un final fericit, în sensul cã toþi hoþii vor fi prinºi, a ajuns la faza pe ºcoalã. Fostul ministru al aºa-zisei Educaþii, Alexandru Athanasiu, e la un pas de cremenal, la fel ca Dan Nica ºi Adriana Þicãu, slãbiciunea, sau colaboratoarea, sau cum s-o mai fi spunînd în ziua de azi, fostului ministru al Informaþiilor de Budoar. În acest dosar, care cerceteazã o haºmanglealã de cel puþin 40 de milioane de dolari, ar trebui sã fie implicaþi ºi niºte reprezentanþi ai celebrei firme de jucãrii pentru copiii mari. Cã doar ei au distribuit mãlaiul, n-a zburat Cocoº peste gard, cu ºperaclul prins în portjartierul Elenei! Deºi l-ar duce mintea aia de gãinã sedusã ºi abandonatã ... Din 1990 ºi pînã în prezent, în România au fost avansaþi la gradul de general 1.691 de ofiþeri (1.284 la MApN, 315 la MAI, 92 la SIE, restul la SRI), în condiþiile în care efectivele armatei au scãzut de la aproximativ 400.000 de militari activi la 73.000 (plus 80.000 de rezerviºti).

Avem un general la 59 de soldaþi. Dintre generalii cu probleme penale, vii sau morþi, îi amintim pe V.A. Stãnculescu, G. Degeratu, V. Apostol, T. Costache, V. Bîrloiu, N. Pãºtinicã (afacerea ,,Case pentru generali” ºi alte ciubucuri), Gheorghe Bucºe (afacerile ,,Þigareta”, ,,Banca Religiilor” ºi altele), Mihail Popescu, Mircea Mureºan, Eugen Bãdãlan (afacerile ,,Danubiana-Tofan”, ,,Diplome ºi titluri universitare” etc.), M. Berechet (afacerile ,,Rompetrol”, ,,Terenuri la Vidraru”, ,,Transferuri ilegale la Dinamo” etc.), Dumitru Iliescu (afacerile ,,Uzi”, ,,Automobile blindate pentru SPP”, ,,Trafic cu combustibil în Iugoslavia”, ,,Mafia þigãneascã din Strehaia”), Mircea Chelaru ºi Niculae Spiroiu (au prejudiciat cercetarea ºi înzestrarea Armatei Române, dar ºi importul ºi exportul de tehnicã militarã), Emil Cico-Dumitrescu (trimis în judecatã pentru cã i-a cerut unui afacerist 100.000 de dolari ca sã-l scape de un dosar penal), M. Mãciucã ºi A. Tilincã (abuz în serviciu, finalizat cu 4 ani de aprofundare a cunoºtinþelor la ºcoala de bune maniere ºi dansuri din buric), Gabriel Oprea, Neculai Onþanu, Eugen Bejinariu (politruci cu bube dulci). Generalii Ilie Nãstase ºi Anghel Iordãnescu au fost avansaþi pentru bãtãliile cîºtigate pe teren. Cu racheta sau cu infanteria, dupã caz. Acum înþelegeþi de ce aratã Armata Românã ca dupã al III-lea rãzboi mondial?! Cred cã v-aþi prins cã termenul afaceri, folosit obsesiv între paranteze, trebuie citit hoþiile. Dacã nu v-aþi prins încã, o sã vã prindã DNA-ul.

Infidel Castro ar fi afirmat cã nu dã colþu' pînã cînd America nu va fi distrusã. Sã fie vreo legãturã între alegerea lui Trump ºi decesul lui?! Ultima dorinþã a lui Fidel a fost ca nici un loc din Cuba ºi nici un monument sã nu-i poarte numele. Îi ajunge legenda. În judeþul Iaºi a început sezonul reducerilor. Un moldovean de 53 de ani a rãmas fãrã instrumentul gîndirii dupã ce un vecin, care-i tãiase lemne, a vrut sã verifice dacã este filosof pe cît se laudã. Ar fi inutil, sfidãtor ºi pleonastic sã vã spunem cã urmaºii Aprodului Purice erau mangã. ªi lui Ponta îi e fricã de oamenii cu drujba: ,,E posibilã fraudarea alegerilor; tot ce þine de instituþii, MAI, STS, AEP, se aflã în mîinile lui Iohannis ºi Cioloº”. Mititelul, cum le ºtie el pe toate! Parcã îl ºi aud dupã alegeri: ai lor au furat mai mult decît ai noºtri! Cîtã ipocrizie, atîta dramã electoralã... La 1 decembrie 2016, a intrat în vigoare Legea 225/2016, prin care facturile la utilitãþi (gaze, curent electric ºi salubritate) devin executorii. Cu alte cuvinte, tehnocraþii vor sã ia cît mai repede ºapte piei de pe noi ºi nu vor sã ne mai dea nici una înapoi.

Ludovic Orban nu înþelege de ce Dragnea susþine familia tradiþionalã, în condiþiile în care concubineazã cu Tãriceanu. În primul rînd cã Dragnea e politician, ochi alunecoºi, inimã zburdalnicã, iar, în altã ordine de idei, nici noi nu înþelegem de ce mult prea cinstitul Orban s-a cuplat cu DNA, cînd lumea e plinã de cîrciumi.

Haideþi sã vã dezvãlui un secret, dar sã nu mai spuneþi la nimeni: nici unul dintre aºa-ziºii viitori prim-miniºtri nu va pupa funcþia respectivã. E doar un joc de glezne, o aburealã electoralã. ªi nu vor fi, nu pentru cã nu ºi-ar dori, ci pentru cã sînt niºte monumente de ipocrizie. Ba am putea sã zicem, parafrazînd un om de spirit, cã sînt de-o incompetenþã

enciclopedicã. Bãsescu, luat de aburii ameþitori ai puterii, i-a ºi invitat la dans, pe o stradã întunecoasã a istoriei: ,,Hai sã facem dezbateri de la premier-fantomã la premier-fantomã, sã vedem cine are cele mai corecte ºi viabile soluþii”. Aþi înþeles? Premier-fantomã, soluþiifantomã, pãpicã-fantomã. Adicã o sã vã cam hrãniþi cu fripturã de umbrã de iepure ºi cu miros de pîine caldã.

Bine-au zis latinii: în whisky se ascunde adevãrul!

Alina Bica, fosta ºefã a DIICOT, a încasat la prima strigare 4 ani cu executare, în timp ce Adriean Videanu a fost absolvit de orice vinã. Bãi, justiþio, iar ai luat-o pe ulei?

Tontonelul de la Chiºinãu se zburleºte la România, pe care o sfãtuieºte sã-ºi cam vadã de treabã, fiindcã, deh, om fi noi fraþi, dar brînza ruseascã-i pe bani.

Bine, aspectul ãsta nu l-a deranjat deloc pe Werner, pe care-l doare-n mînerul burþii de România Mare. ªi-n vremea asta, Basarabia ºi Bucovina curg ca douã lacrimi pe obrazul Europei...

Dar avem veºti triste ºi de la urmaºii lui Arpad, care i-au interzis ambasadorului lor sã participe la recepþia oferitã de Klaus Iohannis cu ocazia zilei noastre naþionale. Ministrul de Externe al consumatorilor de ºaormã-cu-de-toate direct de la sursã, adicã de sub ºaua calului, a precizat cã ungurii n-au un motiv de bucurie cînd aud de 1 Decembrie. Ce fraier! Bã, la 1 Decembrie 1918 aþi intrat ºi voi în rîndul lumii, aºa cum sînteþi. Eu ºtiu cã hungarismul e singura voastrã politicã, dar nu vã jucaþi cu Vodã, cã odatã se trezeºte din somnul raþiunii, ºi dã cu voi de pãmînt. Nu mai rîdeþi, voi nu ºtiþi cã mutu' are o relaþie specialã cu pãmîntul? E adevãrat, dureazã un pic pînã se scoalã, pînã-ºi ia papucii, consoarta ºi geanta de voiaj, dar ºi cînd se întoarce din concediu, aþi feºtelit-o! Vine ºi îºi face vacanþa la voi.

Fustele mini au fost inventate de designerul Mary Quant, care-l avea pe vino-ncoa' printre cele douã tropice. Sã-i dea Dumnezeu sãnãtate!

Accidentul aviatic din Columbia (71 de victime, dintre care 23 de jucãtori ai echipei braziliene Chapecoense, care se deplasa la Medellin pentru a disputa finala Cupei Sudamericane la fotbal), s-a produs pentru cã avionul a fãcut pana prostului, rãmînînd fãrã kerosen! Au supravieþuit miraculos 5 persoane, dintre care 3 fotbaliºti ºi o stewardesã. Unul dintre portarii echipei a murit la spital, dupã ce apucase sã vorbeascã la telefon cu logodnica. Sã pleci cu avionul fãrã sã-i faci plinul – e culmea prostiei! E ca ºi cum ai vrea sã ajungi parlamentar în România fãrã a avea dosar penal.

Chris Evert, legenda tenisului mondial, insinueazã într-un interviu acordat CNN cã Simona Halep are o problemã mentalã, adicã e cam îngîmfatã, ºi cã nu profitã pe deplin de avantajul cã are un antrenor de talia lui Darren Cahill.

Cînd vã spuneam cã nu-i mai ajunge nimeni cu prãjina la nas, vã supãraþi, vã revoltaþi, vã dãdeaþi de ceasul morþii.

Am avut dreptate pînã ºi atunci cînd am afirmat cã Simona nu progreseazã, a rãmas încremenitã în proiect, ceea ce nu o apropie de locul 1. Dimpotrivã. Acelaºi lucru l-a observat ºi Chris Evert. Pentru cine a deschis ochii mai tîrziu, americanca e deþinãtoarea a 18 titluri de Grand Slam. Unii nici nu ºtiu sã numere pînã la 18, dar fac legi în Parlamentul României.

Anca Dragu, de la Finanþe ºi alte Distracþii, ne lumineazã: ,,Pentru Cuminþenie nu avem bazã legalã”. Dar pentru obrãznicie aveþi?

Democraþia cu oameni care nu se informeazã, care nu ºtiu ce voteazã, care se lasã manipulaþi e un joc murdar, cu efecte ireparabile pentru naþiune, pe termen lung. Mai toþi tehnocraþii au fost atît de buni încît, imediat ce au arãtat mãsura valorii lor individuale, au fost daþi afarã din Guvernul Lui. Schimbarea atîtor miniºtri într-un timp atît de scurt este singura performanþã notabilã a domnului Cioloº.

O prostituatã din Zimbabwe i-a dat-o pe coajã unui client, pentru cã o rãsplãtise pentru serviciile prestate cu un ou fiert. Acum nu ºtiu dacã oul a fost moale, sau n-a fost de struþ, cert este cã nici asistentele TV din Zimbabwe nu mai pot fi pãcãlite aºa de uºor. Fãrã nici o legãturã cu subiectul de mai sus, presa de sub chiloþi ne anunþã cã Traian Bãsescu i-a mîncat sarmalele Elenei Udrea pe vremea cînd îl consilia ºi ea cum putea. Cu un piure, cu o ciorbã de potroace bine acritã cu zeamã de varzã, cu un bileþel roz... Sã nu credeþi cã informaþia a scãpat fãrã ºtiinþa Matrozului Chior! Nici pomenealã, era necesar ca acum, în campanie, electoratul sã fie informat cã Leana din capul satului este gospodinã, iar el este un

ºnapan care, pentru a fi popular, îmbaloteazã sarmale, fasole cu ciolan ºi rahat. Bãi, istoria asta contemporanã e din ce în ce mai naºpa. Ia sã ne aruncãm un ochi în trecut, cu ajutorul cronicarului Adi Sfinteº, ca sã aflãm odatã adevãrul despre noi, cã ne-am sãturat de minciuni.

Acest episod, intitulat ,,Preludiul formãrii poporului român”, îi va face pe surzi sã vadã, ºi pe orbi sã audã. E, totuºi, o performanþã. ,,Pentru cine încã nu ºtie, Decebal era un viitorolog mai cunoscut în acea vreme decît Alvin Toffler. Aºa cã i-a întîmpinat pe romani cu terapia de ºoc. Cu pîine otrãvitã, cu sãgeþi ascuþite, copaci doar aþînaþi ºi vipere din belºug. Locul randevu-ului: Tapae. Acum nu ºtiu ce n-a mers de data asta, cert este cã au luat-o pe coajã. Sã se scoatã, au încercat o diversiune în Dobrogea. Dar, spre ghinionul lor, fiind iarna lui 102 una deosebit de geroasã, le-a îngheþat dacilor vinul în vene, ºi au fost nevoiþi, sãracii, sã bea apã. Dezastrul a fost total: jumãtate dintre bãrbaþii înarmaþi care au consumat mult hulitul lichid s-au înecat. Dupã ghinionul ãsta colosal s-a încheiat «pacea romanã». Echitabilã.

Romanii au rãmas într-o jumãtate de Dacie, iar Decebal ºi gaºca lui, în cealaltã, pe care au transformat-o cu ajutorul inginerilor roxolani, de neam germanic, evident, în Trabant. «Bine ºi aºa, a silabisit regele, numai sã meargã»... Cum acesta dãdea semne cã este în formã, Decebal s-a hotãrît sã-ºi recupereze jumãtatea de þarã lipsã. Traian atît aºtepta. Investise capital serios în Dacia (numai Podul de la Drobeta îl costase o avere) ºi voia sã-l recupereze. Dar nu oricum, ci dupã un vechi obicei occidental, cu Dacia cu tot. Acum, sã vã povestim noi luptele, n-ar avea nici o noimã, au fãcut-o sculptorii lui Traian pe Columnã, dar cîteva chestiuni de culise tot o sã dãm pe goarnã. Dacia cãzuse, însã Decebal continua lupta împotriva capitalului strãin la Sarmizegetusa. Mai spera cã îi vor sãri în ajutor vecinii sãi, sarmaþii ºi roxolanii, dar, ca ºi altãdatã, ãºtia se dãduserã la fund. E drept cã nici nu trecuse prea multã vreme de cînd Decebal îi vizitase neprotocolar ºi nervos, ca-n vremurile bune. Cã, zicea regele dacilor dupã ce-i cuminþise, n-au reacþionat pozitiv în timpul primului conflict cu romanii. Fãrã nici o speranþã, Decebal l-a chemat pe aghiotantul sãu, Bicilis, cãruia i-a grãit dupã ce l-a lãsat sã-i pupe mîna: «Bãi, Bicilis, treaba-i proastã ºi s-ar putea s-o mierlesc. Ai grijã de averea mea, e sub apa Sargeþia ºi-i destul de mare. Þi-ajunge ºi þie. Nu apa, boule, averea... Poþi sã deschizi o afacere, þi-aº recomanda sã întemeiezi o bancã, fiindcã tot sînt la modã. Nu mã miºcã prea tare cã faci ºi tu ceva avere. Un singur lucru te rog: ai grijã de copii ! De copiii mei, nu de-ai tãi...». «Mãrite Decebal, n-ar fi mai bine sã-þi iau ºi fiica de nevastã, ca sã nu se risipeascã averea?!» «Bãi, moartea-n crãci, tu te-ai uitat vreodatã în oglindã sã vezi cum arãþi?! Vezi cã te cam întinzi, ºi acu' mã zburlesc la tine. Încã n-am murit. Ia tai-o de aici ºi zi mersi cã nu-þi iau glanda! Nu cã mi-ar fi milã, dar sînt în crizã de timp. Ticãlos ai fost, ticãlos ai rãmas, kaghebist nenorocit!». Bicilis se tupilã cu coada între picioare, cãci trebuie sã ºtiþi, oameni buni, cã de la daci încoace a rãmas expresia asta, pe care unii, mai dedaþi la prostii, ar cataloga-o ca fiind vulgarã.

Decebal îl urmãri cu privirea ºi-ºi zise: «Norocul lui a fost cã eu nu tai capul oamenilor cu piciorul în ghips, ci numai acoperiºuri de bãrbaþi adevãraþi, nu fleandure». Îl chemã pe Diegis, fratele sãu, asupra cãruia planau niºte îndoieli, dar n-avea încotro, era ultima soluþie. Îi încredinþã toate secretele ºi-o tãie prin munþi, cu gîndul sã punã de-o revanºã. În cale îi ieºi Sergiu Nicolaescu, dar omul i se pãru cam oscilant ºi cam gloabã. Din marele bãrbat care conducea armate glorioase, în filme de lung metraj, rãmãsese doar caroseria. Aºa cã regele îºi continuã drumul. Dar nu singur, ci însoþit de niºte cãlãreþi romani, conduºi de unul Tiberius Claudius Maximus, un fel de Fane Spoitoru al lumii antice, care se oferise, tam-nesam, sã-i ia ca amintire nici mai mult, nici mai puþin decît viaþa. «Sã ºtii cã tîmpitul ãsta e în stare...» - îºi zise regele, ºi ºi-o luã singur, cã d-aia aveau dacii sabia încovoiatã. Cînd se întoarse Spoitoru, romanii cotrobãiau prin cetate, cãci Bicilis nu-ºi pierduse vremea de pomanã. Le arãtase romanilor de unde se taie conductele de alimentare cu apã, ba, într-un moment de bunãvoinþã supremã, îi descrise cu lux de amãnunte lui Traian ºi locurile unde Decebal îºi ascundea averile. Dar hoþul, tot hoþ: despre conturile regelui n-a scos o vorbã. Mulþumit, împãratul voia sã fie ºi satisfãcut. Întrebã de fata lui Decebal, dar fecioara fu gãsitã moartã de rîs. Ea se întîlnise cu-n tip bine clãdit, roman sutã la sutã, cu care se grãbise sã înceapã formarea poporului român. Dupã unele surse credibile, ºi a limbii române. Scîrbit peste poate, împãratul o luã în cortul lui. Dupã vreo douã ceasuri, îi anunþã pe romani cã provincia se va numi Dacia Felix. Aºa a simþit el, în momentele alea, cã este bine”.

Promouºãn: Episodul VIII, intitulat nici mai mult, nici mai puþin decît „Dedesupturile formãrii poporului român ºi a limbii aferente”, nu trebuie ratat de nimeni, indiferent cã e cu þîþa-n gurã sau cã are barba surã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini ,,Inima mea vã aparþine!“

M

arieta Bratu nu ne mai surprinde de foarte mult timp. Ultimul sãu C.D., apãrut la Electrecord, constituie nu numai dovada cã inspirata ºi talentata cîntãreaþã, deºi trãieºte în oraºul lui Aznavour ºi al lui Piaf, este legatã de o amprentã de neºters. Prezentarea discului este elocventã: „Sãrbãtorim, în aceastã varã 2016, un sfert de secol de existenþã ºi activitate a Scenei de Variété ºi a Asociaþiei Culturale «Les Chants Valaques», create de mine la Paris, un excelent prilej de a aduce omagiul meu profesional genului francez de Variété, în toatã diversitatea ºi specificitatea lui. Aduc, în acelaºi timp, un omagiu soþului meu, dispãrut acum 30 de ani, compozitorul Artist Emerit, laureat al Premiului de Stat, Nicolae Kirculescu, cel ce semneazã muzica piesei «MON COEUR VOUS APPARTIENT», compusã în 1941, înregistratã pe acest C.D. ºi

TABLETÃ DE SCRIITOR

Imitatorii nu-l pot egala pe Tribun

M

-am gîndit cã, publicînd povestirile pe care i le-am dedicat cãþelului meu, în cartea „Adio, Geani!”, voi reuºi sã-i sensibilizez cumva pe oamenii care nu iubesc animalele ºi, mai ales, pe cei care le lovesc, le lasã înfometate ºi însetate, sau le abandoneazã pe unde apucã, doar sã nu le mai vadã în bãtãtura casei lor. Ori de cîte ori vãd vreun cãþel alergînd speriat pe marginea ºoselei, cu un picior beteag ori cu blana îmbîcsitã de scaieþi ºi de purici, de îndatã îmi vine în minte marea dragoste pentru animale a lui Corneliu Vadim Tudor... El a însemnat, însã, cu mult mai mult decît atît, valoarea lui umanã punîndu-ºi amprenta asupra celor mai importante domenii ale vieþii publice (culturã, politicã, jurnalism), toate stînd sub semnul dragostei de þarã ºi de oameni. Acum, cînd el nu mai este printre noi, sînt uimit sã vãd cum fel ºi fel de inºi se erijeazã în patrioþi, rostind discursuri sforãitoare, în încercarea de a-i atrage de partea lor pe alegãtorii tradiþionali ai Tribunului. Fãþãrnicia, însã, îi dã de gol! În nici un caz nu se zãreºte la ei o cît de micã urmã de sinceritate. Sau nu o vãd eu, sau nu reuºesc ei sã mã convingã cã sînt ceea ce spun: românii de care poporul nostru are nevoie. ªi am vãzut la televizor destui politicieni care se strãduiau sã imite discursul lui Vadim Tudor, dar nu le ieºea. Fiindcã ei nu aveau ºarmul lui Vadim, al acestui om, nãscut pentru polemicã, artã ºi culturã, cu discursuri fulminante, ºi care reuºea sã electrizeze asistenþa cu vocea sa, fãcîndu-te sã fii patriot chiar dacã nu erai, fãcîndu-te sã-þi pãstrezi dragostea pentru Naþiunea

Amintiri despre revista „FLACÃRA“ (6) Acum mai bine de un veac a 20 octombrie 1911, a apãrut la Bucureºti primul numãr al revistei „Flacãra“, avînd subtitlul „literarã, artisticã, socialã“. Pe coperta exterioarã a primului numãr se afla fotografia lui Barbu ªtefãnescu Delavrancea, iar sumarul anunþa colaborarea lui George Coºbuc, care trimisese poezia „Poetul“ („Sînt suflet în sufletul neamului meu/ ªi-i cînt bucuria ºi-amarul“), a lui ªt.O. Iosif, cu poezia „Toamna“ („Se-ntoarce iarna iar/ Cu aiureli de vînt pe la fereºti./ Tu, suflet plin de chinuri ºi-ndoieli,/ Te-nviorezi cu tristele-þi poveºti“), a lui Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Ion Scurtu ºi Petre Locusteanu. Pe pagina interioarã, figura ca director al revistei Constantin Banu, care semna, pe ultima paginã, „Un cuvînt... care putea lipsi“. Articolul de fond, „Un vis“, aparþinînd lui I.G. Duca, începea astfel: „La noi, apariþia unei reviste literare ºi artistice este un act politic în cel mai înalt înþeles al cuvîntului. Aceastã credinþã nu-mi izvorãºte din plãcerea morbidã de a formula un nou paradox, ci din convingerea adîncã pe care o am cã menirea neamului nostru este o menire culturalã“. Viitorul ministru al Educaþiei, ca ºi Spiru Haret, sprijinitor al revistei „Sãmãnãtorul“, înfiinþatã de G. Coºbuc ºi Al. Vlahuþã ºi condus de N. Iorga, ªt.O. Iosif ºi M. Sadoveanu, îºi încheia articolul cu urmãtoarele cuvinte: „Un popor nu poate rîvni cãtre un ideal mai curat ºi mai înalt, iar aceia care, în întunericul vremurilor mici de astãzi, se gîndesc sã aprindã cîte o flacãrã, lucreazã la gloria adevãratã ºi eternã a acestui Neam, ºi lor li se cuvine, întreagã, slava ºi recunoºtinþa noastrã“. C. Banu informa cã revista

L

Polemici

ALBUMUL CU POZE RARE

interpretatã de mine în dublã versiune!”. Orchestra Asociaþiei ,,Les Chants Valaques” - compusã din Ioan Streba, Gilles Kusmerück, Sosso Shamel, Dominique Legrix, Nicolas Casanova ºi Pierre Ditroy - este partenerul sonor ideal, iar intervenþiile solistice sînt excepþionale. Un dialog minunat.

Interpretãrile Marietei Bratu exprimã nostalgia unei mari generaþii de cîntãreþi, care ne-a fermecat pentru totdeauna ºi care ne-a înfrumuseþat viaþa. Versiunea în limba francezã a piesei-generic a C.D.-ului, „Mon Coeur vous appartient” - compoziþie a neuitatului Nicolae Kirculescu -, aparþine poetului Florentin Palaghia.

De-a lungul anilor, Marieta Bratu ne-a mai dãruit albume muzicale de excepþie: ,,Cînd se crãpa de ziuã altãdatã”, ,,Concert de Crãciun”, ambele realizate într-o impecabilã limbã francezã, cu un timbru mîngîietor ºi o interpretare ce te poartã cu gîndul la versurile celebre: „Unde sînt zãpezile de altãdatã?”.

ALINA MUªAT POPOVICI Românã, chiar dacã înãuntrul sufletului te mãcina gîndul sã pleci cît mai repede de pe aceste meleaguri.

Vadim Tudor era unic în demnitatea ºi în cultura sa naþionalã... Am remarcat la el acest lucru de cînd i-am citit primele poezii, prin anii '80. Azi, uitîndu-mã la televizor, atît cît îmi permite timpul, observ, plin de dezamãgire, discursul searbãd al multor politicieni de-ai noºtri, unii dintre aceºtia fiind chiar reprezentanþi ai partidelor cu pretenþii naþionale ºi ultranaþionale, care zic cã slujesc Poporul Român. Dar ei nu vor ajunge sã se ridice nicicînd la valoarea lui Vadim, iar de egalat Partidul România Mare, pe care Tribunul l-a fondat împreunã cu mentorul sãu, scriitorul Eugen Barbu, nici nu poate fi vorba...

Revenind la ultimul meu volum, „Adio, Geani!”, mãrturisesc cã am încercat, atît cît mi-a permis inspiraþia, sã scriu despre oameni ºi cîini, pornind de la premiza cã, dacã în lume existã iubire, grijile ºi greutãþile vieþii sînt mai uºor de suportat. În starea aceasta de nervozitate ºi de stress în care trãim, dacã fiecare dintre noi va cãuta sã ofere ºi unui biet animãluþ mãcar o mîngîiere, înseamnã cã Dumnezeu este cu noi ºi cã rugãciunea noastrã va fi ascultatã. Geani mi-a fost un bun prieten ºi mi-a fãcut numeroase bucurii, prin felul lui duios de a se juca în preajma mea ºi de a mã însoþi în parc, scoþîndu-mã de multe ori din frãmîntãrile mele sufleteºti. Era doar un cãþeluº sãrman, care avea în el blîndeþea unui suflet nobil. „Adio, Geani!” este cartea lacrimilor mele, la despãrþirea de el.

Acum, mai mult ca oricînd, îl înþeleg pe Vadim. Înþeleg ce anume au însemnat cîinii pentru el: „Îngerii lui Dumnezeu”, cum zicea adesea. Iatã încã un motiv pentru care respect memoria acestui Mare Om, plecat prea devreme dintre noi, în lumea Marelui Tot. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ „Flacãra“ se tipãrea în 35.000 de exemplare, fiind una dintre cele mai rãspîndite ºi mai citite reviste din þarã: o adevãratã performanþã pentru acele vremuri, cînd sute de reviste apãreau ºi dispãreau dupã cîteva numere.

Directorul era convins cã, într-o zi, ne va fi dat sã vedem „marea minune“ a trezirii la „viaþa întreagã ºi creatoare a acelei mari mulþimi care, de veacuri, stã aplecatã deasupra brazdelor pãmîntului, primindu-ºi, din contactul cu el, seva care nu a lãsat-o sã piarã. ªi recolta va fi bogatã, dacã sãmãnãtorii vor fi prevãzãtori“. Dintre aceºti „sãmãnãtori“, afirma Banu, printre cei dintîi „sînt scriitorii noºtri, în scrisul cãrora vibreazã simþirea Neamului, cu toate durerile ºi speranþele noastre“. Am caracterizat „Noua revistã românã“, a lui C. Rãdulescu-Motru ºi „Flacãra“, lui C. Banu, drept reviste eclectice, ultima vehiculînd idei liberale, în sensul bun al cuvîntului. „Flacãra“ n-a fost un organ al partidului liberal, subvenþionat de acest partid, ca în cazul „Vieþii româneºti“. În articolul „Dupã un an“, se afirmã categoric: „Vrem sã fim un organ unde sã se întîlneascã tot ceea ce este preocupare de arte, de frumos ºi de bine moral în sufletul oamenilor superiori ai Neamului nostru... prin impulsul artelor ºi sub imperiul celei mai desãvîrºite unitãþi, sã se creeze ºi sã se dezvolte o conºtiinþã naþionalã unitarã“ (p. 410). Menþionãm cîþiva dintre colaboratorii revistei „Flacãra“: George Bacovia, Demostene Botez, Mihail Sadoveanu, Aron Cotruº, Mihai Cruceanu, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu, Alexandru Brãtescu-Voineºti, Gala Galaction, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu (cu revizuiri critice), Liviu Rebreanu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Duiliu Zamfirescu, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu ºi alþii.

Sfîrºit I. HANGIU

Cîntãreaþa Marieta Bratu, o sensibilã interpretã a muzicii aparþinînd generaþiei de compozitori care alcãtuiesc un front valoric incontestabil, ,,nucleul dur” al muzicii uºoare româneºti, din care a fãcut parte ºi soþul artistei, Nicolae Kirculescu.

Ea este, totodatã, ºi o promotoare activã a culturii româneºti în ,,Patria ºansonetei”, acolo unde trãieºte ºi activeazã pe tãrîm artistic de mai mulþi ani.

MICROSIOANE

Greºealã - Cum de ºi-a rupt piciorul?

- A cãzut.

- Unde? Cînd? În ce fel?

- A sãrit peste mãsura pasului sãu.

Sfat colegial Dacã tatãl tãu e scriitor, sã nu te faci critic.

Profesii Unul aduce la mal balene, altul, pe un scãunel, cu undiþa întinsã, trage din þigarã. ªi amîndoi se numesc pescari.

VASILE BÃRAN

CIOBURI DE GÎNDURI

Cîntec pentru þara mea Batã clopote de rouã Cadã stele peste geanã Þarã, sfînt safir în inimi, Dulcea visului meu ranã.

Sub o stea ce îþi mîngîie Tainic mitica grãdinã Gîndu-mi candelã se face, În grea jertfã de luminã. ªi cînd inima-þi tresaltã Mult prea mult îngrijoratã, Sînt cu tot ce-nseamnã neamul Într-o veºnicã armatã.

Batã clopote de rouã Stele fulgere pe geanã, Eu voi fi mereu cu tine, Dulcea visului meu ranã.

ILARION BOCA

Pag. a 5-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Manuscrise Cu toate protestãrile formulate în tot felul de rãspunsuri faþã de cei ce-mi trimit manuscrise, a cãror lecturã cere timp ºi, de cele mai multe ori, nerecompensat de mulþumirea cã þi l-ai pierdut cu un lucru izbutit, manuscrisele nu înceteazã sã soseascã. Sînt stingherit ca în cîntecul la modã acum vreo 50 de ani: ,,S-o rup mi-e fricã,/ S-o las se stricã”.

Sã refuz, nu mã lasã inima ºi buna creºtere.

Manuscrisele vin însoþite de scrisori pe atît de gingaºe, pe cît ºi de obraznice, ºi unele aduc în ele un oftat, de care nu te poþi apãra.

Mai tînãr, gãseam fãrã greutate brutalitatea potrivitã în asemenea cazuri, dat fiind cã nimeni nu trebuie sã trimitã nimãnui propunerile geniului personal. Delicatul autor de manuscrise ºi de scrisori e nedelicat. El nu dispune de un depozit de scrupule de felul scrupulelor tale.

Apoi, tinere camarad de iluzii, nu trebuie nici sã te umileºti: îndrãzneºte pe strictã socoteala ta, indiferent de prudenþa primejdiei, un sentiment care aratã cã nu te prea îndoieºti ºi cã, înainte de a fi judecat de un al doilea, ai despre sineþi o pãrere suficientã. Am epuizat toate nuanþele de pledoarie zadarnic. Manuscriitorul e din specia tenace, ºi fiecare este sigur cã argumentele în beneficiul unei atitudini de rezervã nu-l privesc, el fiind întotdeauna un altul ºi o excepþie.

Am ajuns mai reticent. Nu doar cã aº voi sã induc în eroare despre valoarea proprie pe un începãtor, indus mai dinainte în eroarea necesarã de propria lui amãgire, dar afarã de cazul impertinenþei de inspiraþie a unui spirit nul ºi þanþoº prin mimetism, sau al unui accent

Mircea cel Mare, faþã cu impostura (3) Finalul însã reprezintã o încercare de a masca înfrîngerea sultanului. Acesta, la învãþãtura unui slujbaº de al sãu, a aruncat noaptea cadavrele turcilor în apa rîului, încît a doua zi, cînd Mircea s-a prezentat pe cîmpul de luptã ºi a vãzut cã numai dintre oamenii sãi au fost uciºi, s-a speriat ºi a rupt-o la fugã. Într-o scrisoare a sultanului al cãrei conþinut era cunoscut la Buda, în toamna anului 1395, Baiazid îl ameninþa pe regele Sigismund cã, dacã se mai laudã cã, din pricina lui, a pãrãsit Þara Româneascã, sã se aºtepte cã în primãvara anului urmãtor va veni cu oastea sa ºi-l va cãuta pe rege oriunde s-ar fi ascuns. Fiind scrisoarea sultanului, ea aduce o precizare preþioasã, bãtãlia de la Rovine a avut loc în primãvara anului 1395, sultanul pãrãsind nordul Dunãrii înainte de apariþia regelui la sud de Carpaþi în primele zile ale lunii iulie. Pentru victoria de la Rovine au bãtut clopote în catedralele din vestul Europei în cinstea, însã, a regelui Sigismund, care avusese grijã sã anunþe Apusul cã victoria i-a aparþinut lui.

Aºadar, Mircea era în þarã, obþinea una dintre cele mai glorioase victorii asupra turcilor. Sigismund cucerea cetatea Turnul, pe care o luaserã turcii, dar, în loc sã i-o redea lui Mircea, cum era firesc, regele a aºezat în ea o garnizoanã ungureascã. Domnul român a înþeles gîndurile „imperialiste” ale regelui, ºi, atunci, cînd acesta se retrãgea pe culoarul Orºova-Caransebeº, a fost lovit de oastea lui Mircea, aºa cum o mãrturiseºte el însuºi.

Anul 1395 este unul dintre anii cei mai importanþi din istoria noastrã medievalã. Domnul obþinea numai cu oastea þãrii una dintre cele mai strãlucitoare victorii din istoria militarã a românilor. Anonimul s-a ferit sã menþioneze aceste fapte, pentru a putea sã afirme cã Mircea n-a însemnat nimic pentru soarta þãrii sale. Dupã Anonimul, Mircea nu a existat nici în anul 1396. Este anul în care regele Ungariei a reuºit sã strîngã la Buda o oaste de cavaleri occidentali cu care voia sã-l înfrunte pe Baiazid.

Cînd oastea creºtinã a ajuns aproape de Nicopole, Baiazid i-a ieºit în întîmpinare ºi, la 28 septembrie 1496, s-a dat bãtãlia care s-a încheiat cu înfrîngerea creºtinilor.

Mircea s-a aflat ºi el în tabãra creºtinã alãturi de Sigismund, regele Ungariei. În momentul în care s-a aflat cã turcii se apropie, Mircea i-a cerut regelui sã facã o recunoaºtere a armatei otomane. Johann Schiltberger, care a luat parte la bãtãlia de la Nicopole, aratã cã Mircea „a luat cu sine o mie de oameni din oastea sa”, a fãcut recunoaºterea ºi i-a spus regelui care sînt forþele lui Baiazid. Dupã aceasta, Schiltberger spune cã „domnul

„mufle”, cum l-a numit Baudelaire - afarã de cazul inteligentei lichele -, fericitul sau nefericitul se sileºte sã-ºi cheltuiascã odihna, pentru o derivaþie superioarã a frumoasei detestabile vieþi.

Mi se pune întrebarea, la care corespondentul a rãspuns de mai-nainte, scriind cîteva sute de pagini sau de poeme: ,,Sã continui, ori sã mã las?”.

Cum aº putea sã-l întrerup? Întîi, cã el tot nu se întrerupe ºi, în definitiv, nu-i nici un rãu sã persevereze. El ºi-a gãsit narcoticul trebuincios ºi poate cã ºi cel mai inofensiv. Orice om trebuie sã umble oleacã beat în zigzagul unei existenþe, beat de avuþie, beat de trufie, beat de putere, exaltat de excesele la care ajunge puterea trecãtoare, sau beat de þuicã. Literatura e cea mai nobilã ºi cea mai ieftinã beþie. Edgar Poe, Paul Verlaine, Charles Baudelaire erau ºi unici, ºi beþivi; nu le ajungea viciul literaturii. Cutezare-aº eu sã-i rãspund autorului unui manuscris, nici prea stupid, nici prea împlinit, sã se lase, cînd poate cã într-altã împrejurare s-ar putea sã fie în stare sã dea ceva mai bun, ºi poate cã foarte bun?

Corespondenþii mei luaþi de un curent, care n-am înþeles cum s-a iscat, au credinþa cã aº fi parvenit la un nivel de fãcãturi ºi certitudini, din apogeul cãruia m-aº lãfãi magistral sã dau sentinþe ºi judecãþi fãrã apel. Fereascã Dumnezeu ºi pe toatã întinderea frazei precedente, nimic mai puþin adevãrat.

Dupã 50 ºi ceva de ani de creion, am cãpãtat, poate, o înlesnire în a þine bãþul de grafit între deºte, dar în cealaltã privinþã sînt tot atît de începãtor ca ºi începãtorii care mi se adreseazã. Mi se acordã o încredere exageratã.

Te mai împiedicã ºi altceva sã loveºti cristalul sonor: respectul mistic faþã de jertfa fãcutã ºi repetatã a omului care soarbe din el.

TUDOR ARGHEZI (1947) Þãrii Româneºti a cerut sã i se îngãduie sã dea primul atac; ceea ce regele încuviinþã foarte bucuros”. Dar, s-a opus fiul ducelui Burgundiei, arãtînd cã lui i se cuvine aceastã cinste, din moment ce a reuºit sã aducã atîþia oameni ºi a fãcut cheltuieli atît de mari. Rezultatul a fost un dezastru. Cavalerii occidentali n-au respectat nici un principiu de tacticã militarã, mulþi au fost uciºi, o altã parte s-a rãscumpãrat pe mari sume de bani. Istoria se va repeta în 1444, la Varna, cînd o oaste a cavalerilor occidentali ºi oastea regelui Ungariei au fost zdrobite. În faþa celor douã înfrîngeri ale cavalerilor din Apus, se dovedeºte cît de importantã a fost victoria lui Mircea de la Rovine, din 1395. Occidentalii recunosc importanþa sacrificiilor fãcute de români în a opri ofensiva otomanilor pe linia Dunãrii. O recunoaºte însuºi regele Matei Corvin, care afirma cã românii au rezistat timp de o sutã de ani pe linia Dunãrii, turcii neputînd sã treacã la nord de fluviu.

De la înãlþimea incompetenþei sale, Anonimul a încercat sã umileascã o mare personalitate a trecutului nostru despre care un strãin ca Ibn Kemal afirma cã Mircea este „cel mai vestit dintre principii din þãrile ghiaurilor ce erau în vremea sa”. Leunclavius, autorul unei istorii a Imperiului otoman, prima pe care o scrie un european, spunea despre Mircea cã este „vir inter Christianos fortissimus et accerrimus”, adicã „principe între creºtini cel mai puternic ºi cel mai ager”.

Anonimul afirmã cã Mircea a fost nevoit sã plãteascã haraci turcilor. Al. Diþã, în cartea sa „Mircea cel Mare, între realitate medievalã ºi ficþiunea istoriograficã modernã“, a demonstrat cã Mircea n-a plãtit nici un haraci.

Dupã dispariþia lui Baiazid, în 1402, Mircea s-a implicat în luptele pentru tron dintre urmaºii lui Baiazid.

Niciodatã dupã aceea nici un domn român sau strãin nu sa amestecat în luptele pentru tron din Imperiul Otoman. În istoriografia româneascã i s-a spus cel Mare, pentru cã niciodatã Þara Româneascã n-a cunoscut o întindere atît de mare, pentru victoriile lui, pentru rolul jucat de el pe plan internaþional. Au fost ºi istorici strãini care i-au spus „cel Mare” („the great” în englezeºte ºi „le Grand” în franþuzeºte).

Mistificarea ºi minimalizarea unui mare erou pe care o face Anonimul se înscrie în acþiunile celor care vor sã demonstreze cã istoria noastrã medievalã este una minorã, pentru ca, ignorînd-o, noi sã ne pierdem identitatea naþionalã, din moment ce tot n-am fost în stare sã facem ceva de ispravã.

Mircea Eliade spunea cã românii au trecut prin momente foarte grele în istoria lor, dar au reuºit sã iasã la suprafaþã. Credea cã sub ocupaþia rusã va fi foarte greu sã mai reuºeascã sã se afirme ca naþiune, avînd în vedere uriaºul aparat de propagandã ºi mijloacele materiale de care dispuneau ruºii. Am reuºit sã ne salvãm ºi de data aceasta

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Tudor Arghezi, în redacþia ,,Informaþia Zilei”, în anul 1943.

ziarului

ERATÃ Întrucît în data de 11 noiembrie, în revista cu nr.

1368, s-au strecurat niºte modificãri, fãcute fãrã rele intenþii, ºi pentru cã autorul doreºte sã aparã poezia exact aºa cum ne-a trimis-o, o reluãm, pentru liniºtea sa sufleteascã:

SCRISOARE CÃTRE TINERI Nu plecaþi, copii, de lîngã noi, Nu plecaþi cu gîndul uitãrii de þarã Nu ne pãrãsiþi în lacrimi ºi-n nevoi Casa pãrinteascã n-o lãsaþi sã piarã. ªi zidiþi, copii, cinstea ºi dreptatea ªi zidiþi o þarã caldã ºi frumoasã ªi pãstraþi în suflet demnitatea, Vatra româneascã ºi cerul de acasã.

Bucuraþi-vã de tot ce este-n þarã, Bucuraþi-vã de toate cîte sînt, Bucuraþi-vã - e vînt de primãvarã Pe al României minunat pãmînt.

MIRCEA TUTILÃ

Catrene vesele ºi triste Ce a fost întîi?

De mult am bãnuiala, Cu care vã dau gata, Cã-ntîi a fost greºeala... ª-apoi a fost erata.

Atmosfera din Parlament Se-aud insulte ªi privind bine, Observi „mãºti“ multe...

Chipuri puþine.

Ultimul „retuº“ Tot mai greu este efortu’ Sã-mi duc anii bãtrîneþii, Da-nainte sã dau ortu’ Vreau sã-mi scriu erata vieþii.

PAUL CURIMAN datoritã spiritului de rezistenþã faþã de ocupant ºi datoritã identitãþii forþei spirituale pe care ni le-a oferit cultura.

Dupã 1990, nu mai este vorba de strãini care þin sã ne deznaþionalizeze ci este vorba de români, de o anumitã elitã, de inºi care se vor europeni, mameluci care nu ºtiu cã noi am fost primii europeni în mentalitatea greceascã.

Grecii numeau Europa tot ce se întindea dincolo de hotarele lor la nord de Byzanþ. De altfel, partea aceea s-a numit Romania devenitã în turceºte Rumelia. Va fi foarte greu sã ne luptãm cu proprii noºtri adversari, cu oameni nãscuþi pe acest pãmînt, dar care dispreþuiesc tot ce este românesc ºi se uitã cu admiraþia neþãrmuritã a snobului stipendiat de neprietenii noºtri la tot ce vine din altã parte. Vom mai reuºi sã ne izbãvim ºi acum cînd duºmanul se aflã între noi?

Sfîrºit MANOLE NEAGOE

Pag. a 6-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

O picãturã englezeascã în gulaºul falsificãrii Istoriei românilor Rãsfoind revista de istorie “All about History Book of World War II“ („Totul despre istorie – Despre cel de-al II-lea rãzboi mondial“), am dat, la pag. 62, peste fotografia amiralului Miklós Horthy de Nagybánya (1868 - 1957), care era însoþitã de o scurtã explicaþie, totul încadrat într-un chenar. Cînd am citit textul respectiv, am rãmas stupefiat de ceea ce scrie în el: “An Admiral in the Austro-Hungarian navy, Horthy led the Hungarian and Romanian forces in 1919 that toppled the brief Communist regime in Hungary of Béla Kun“ („Amiral în forþele navale ale AustroUngariei, în 1919, Horthy a condus forþele maghiare ºi româneºti care au rãsturnat scurtul regim comunist instalat în Ungaria de Béla Kun“).

Dupã ºocul indignãrii iniþiale, m-am gîndit cã poate, totuºi, amiralul Horthy a condus trupele române în Ungaria în calitate de ghid local, iar istoricii noºtri au omis sã consemneze acest lucru. Informaþiile despre Horthy de pe Internet trateazã în special perioada cînd a fost regent, adicã începînd cu anul 1920. Aºa cã m-am hotãrît sã mã documentez, apelînd la catalogul biblotecilor din NCC (New Castle County), din statul Delaware.

Am intrat pe Internet ºi mi-a apãrut o singurã lucrare, cu specificaþia numelui bibliotecii în care se aflã.

Cartea în care este prezentat amiralul Horthy se numeºte “Eminent Europeans. Studies in Continental Reality“ („Europeni renumiþi: Studii în Realitatea Continentalã“), de Eugene S. Bagger, editura G.P. Putnam’ Sons, New York ºi Londra, 1922. În carte sînt înfãþiºate 10 personalitãþi europene, dintre care 3 sînt români: Regina Maria, Regele Ferdinand ºi Ion Brãtianu jr. Cele 3 personalitãþi româneºti sînt prezentate cu simpatie ºi admiraþie de cãtre un autor care a trãit la Budapesta pînã la vîrsta de 21 ani. Din aceastã scriere, voiam sã aflu unde se gãsea amiralul Horthy în perioada 15 aprilie 1919, cînd trupele Republicii Sovietice Ungare au atacat trupele româneºti aflate pe aliniamentul stabilit de Aliaþi (la Nord de Mureº), pînã în seara zilei de 3 august 1919, cînd brigada condusã de generalul Gheorghe Rusescu a intrat în Budapesta.

Rãspunsul l-am gãsit la pag. 268: “It was in the days of the Soviet regime at Budapest that a few hundred officers of the old Austro-Hungarian army formed at Szeged a counter-revolutionary government. Szeged was beyond the reach of Béla Kun’s power, in the zone assigned by the terms of the armistice to the JugoSlavs, and garrisoned by French colonial troops. A cabinet was appointed, or rather appointed itself, but this cabinet had no real attribute of power except a small volunteer army consisting exclusively of officers, on the Russian counter-revolutionary pattern. It had no

constructive policy, no programme, no working plan beyond the engineering of anti-Communist intrigue at Budapest. It was financed by French subsidies and by «voluntary» contributions of wealthy Szeged Jews, whose patriotic zeal was stimulated by visits of grimlooking officers carrying, rather obviously, big Mauser pistols in their holsters“ („În perioada regimului bolºevic instalat la Budapesta, cîteva sute de ofiþeri din fosta armatã austro-ungarã au format un guvern contrarevoluþionar la Szeged. Oraºul Szeged se afla în afara zonei de putere a lui Béla Kun, fiind alocat conform armistiþiului cu Iugoslavia, avînd ºi o garnizoanã formatã din trupe coloniale franceze. A fost ales un guvern, sau, mai degrabã, s-a autoales, dar acest guvern nu avea atributele reale ale puterii, cu excepþia unei mici armate de voluntari constînd exclusiv din ofiþerii proveniþi din gãrzile albe din Rusia. Guvernul nu avea o politicã realistã, nu avea programe de dezvoltare, nu avea nici un plan de rãsturnare a regimului comunist de la Budapesta. Guvernul a fost finanþat din subsidiile franceze ºi contribuþiile «voluntare» ale evreilor bogaþi din Szeged, al cãror zel patriotic era stimulat de vizitele fioroºilor ofiþeri înarmaþi cu pistoale Mauser“).

Dar, oare, cum a ajuns Béla Kun la putere? În octombrie 1918, imperiul Austro-Ungar intrã în colaps. Ungaria se „desparte“ de Austria ºi se declarã republicã, sub preºedinþia contelui Károlyi. La 20 martie 1919, generalul francez Vyx îi predã preºedintelui Károlyi o notã în care sînt trecute noile linii de demarcaþie stabilite de Aliaþi. Noile graniþe reprezentau un dezastru din punctul de vedere al ungurilor, care erau revoltaþi. Politicienii cautã disperaþi o soluþie. Era clar cã, prin forþe proprii, nu puteau sã cucereascã teritoriile cuvenite sîrbilor, cehilor ºi românilor. Singurul aliat posibil era Rusia Sovieticã. Socialiºtii se unesc rapid cu comuniºtii ºi preºedintele Károlyi demisioneazã pe 21 martie. Este eliberat din închisoare Béla Kun, despre care se ºtia cã este prieten cu Lenin, în ideea de a obþine sprijinul Rusiei Sovietice. Béla Kun pune condiþia instalãrii regimului bolºevic, cu tot ceea ce includea acesta (naþionalizarea economiei ºi a pãmîntului, printre altele) ºi declararea înfiinþãrii Republicii Sovietice Ungare. Planul lui Béla Kun, care i-a fãcut pe unguri sã accepte orice, era ca, odatã cu atacarea României, în Transilvania, Rusia Sovieticã sã atace în Basarabia. Deºi Béla Kun deþinea toatã puterea în guvern, oficial, el avea funcþia de Comisar pentru Afacerile Strãine. Avînd în perspectivã mãreþul obiectiv al extinderii teritoriale, Béla Kun reuºeºte sã alcãtuiascã o armatã în mai puþin de o lunã de zile ºi sã atace,

BALSAMURI SPIRITUALE (2)

pasiune necondiþionatã a celui iubit, fiind, în acelaºi timp, profund carnalã ºi, totuºi, de o stranie castitate.

Cînd iubirea este sincerã, iubita devine mamã, iar iubitul - soþ, tatã. Copiii devin adevãratul þel al iubirii.

Cînd între doi parteneri nu existã afecþiune, iar fiorul pe care îl dã iubirea adevãratã lipseºte cu desãvîrºire, actul în sine lasã în suflet un vid. „În sensul larg al cuvîntului, iubirea poate avea diverse manifestãri. Pentru o fiinþã omeneascã, iubirea poate reprezenta patriotismul, religia, raportatã la fiinþa divinã. Prima nevoie a spiritului este sã o înþelegem.

Noi nu-o putem înþelege din imaginile pe care le vedem, pentru cã sîntem sensibili la ceea ce este tranzitoriu în ele: vrem sã o înþelegem din ritmicitatea ei. A cunoaºte iubirea nu înseamnã a o analiza. Înseamnã a cãpãta conºtiinþa intensã a lumii. Noi gîndim pentru a simþi“. Nu simþim doar lucrurile palpabile, ci mai ales pe cele spirituale: rugãciunea, artele frumoase, între care poezia - „îngropatã“, în acest secol, de manele, cãrþile „zãcînd“ pe rafturi, iar preþul lor nu egaleazã nici mãcar preþul unei manichiuri, care ia doar cîteva minute. Ce tristeþe! Însã, în mozaicul vieþii noastre, fiecare am colecþionat imagini ºi clipe de neuitat, din Soare, Lunã, stele împletind curcubeie, izvoare de viaþã într-o lume cu concepþii diferite - pînze de pãianjen minuþios þesute.

Credem cã sîntem sãraci, dar sîntem atît de bogaþi!

Sub bolta cereascã, avem casa noastrã - Planeta Albastrã – grãdina fermecatã din Univers, suspendatã, plinã cu pomi viscoliþi în floare, dangãt de mioare, parfum de fîn, evantaiul cozii de pãun, izvoare rapsodii,

Balsamuri - visul pe pãmînt, o neasemuitã rivalitate doritã de veacuri, cu lacãte ferecate ºi, totuºi, descuiate de dorinþe adunate de peste tot, cu certitudini ºi incertitudini reflectate în oglinzile sufletului, spectacol care se desfãºoarã firesc, fãrã sã-i pese de uimirea noastrã.

S-o luãm sistematic.

Iatã, zorile se revarsã la ivirea Soarelui, - lacrima Domnului - Taina vieþii pe pãmînt, care se roteºte la nesfîrºit, de la Rãsãrit la Asfinþit, în leagãnul stelelor ºi în botezul zorilor.

Viaþa noastrã a-nceput prin botezul lui ISUS, Izvorul Sfinþeniei - ADEVÃR, LUMINÃ ºi CUVÎNT; prin slava Treimii, a primit botezul întregul Pãmînt. În tainiþa inimii, sã deschidem larg porþile ca sã intre zorile. Noaptea e încã departe.

Dar ºi noaptea este, uneori, un balsam cînd, din noapte pînã în zori, gãsim speranþa în multiple culori.

Dacã noaptea ne-a modelat în fãclie de pãcat, ºi-n focul iubirii noastre - ispitã strãlucitoare - ne purificãm, ca Albã ca Zãpada, în zori de zi. Dis-de-dimineaþã, cocoºii cîntã de 3 ori. Cîntecul lor e cîntecul vînzãrii. E prea dureros. Însã, ca simbol francez, cocoºul este o pasãre „iubãreaþã“, un fel de paºã în ogradã, aºa cum se considerã francezul în materie de sex, de care nu este obsedat, tratîndu-l ca pe un subiect oarecare.

Iubirea îºi are rãdãcinile în sex, dar seva sa se trage din lumina purã a spiritului. Iubirea nu acceptã sã fie tîrîtã în mocirlã, ea fiind consideratã o pasiune absolutã, integralã, în armonie cu trãsãturile individuale, o

în noaptea de 15 aprilie 1919, prin surprindere, trupele româneºti. Lenin, cãruia i-a plãcut denumirea de Republica Sovieticã Ungarã, a încercat sã se þinã de cuvînt, dar n-a reuºit.

Armata românã opreºte ofensiva maghiarã, trece la contraofensivã ºi, în seara zilei de 3 august 1919, intrã în Budapesta brigada generalului Gheorghe Rusescu.

Cu 3 zile mai devreme, la 1 august, Béla Kun fuge la Viena, unde este arestat, dar, în urma unui schimb de prizonieri, ajunge, pînã la urmã, în Rusia Sovieticã. În cele 5 luni de regim bolºevic, Horthy, la adãpostul garnizoanei franceze, n-a întreprins nimic împotriva lui Béla Kun, pentru cã obiectivul extinderii teritoriale era comun, chiar dacã bolºevicii nu erau agreaþi.

Dar dacã prin ei se putea realiza idealul ungurilor, atunci erau buni ºi bolºevicii, mãcar pînã la atingerea lui.

Dupã cãderea regimului bolºevic, Horthy ºi-a mutat cartierul general în staþiunea balnearã Siófok, de pe malul Lacului Balaton, ca sã fie mai aproape de Capitalã, pentru cã nu mai exista nici un risc.

La cererea aliaþilor, trupele româneºti pãrãsesc Budapesta, la 18 noiembrie 1919. A doua zi, Horthy intrã triumfal în Budapesta. Iatã cum prezintã Eugene S. Bagger acest eveniment: “He rode this white horse when, in November, 1919, he entered Budapest as conquerer, at the head of his National Army, with the Banner of the Virgin waving above his (alas!

Heretical) head. That ride was one of climaxes of Admiral Horthy’s career. Official Hungary celebrated the event as a great victory over the Roumanians who had evacuated the city one day before. Official Hungary disregarded the trifling detail that there were no causal connection between the Roumanian whithdrawal and Horthy’s entry. The National Army had never had a chance to fire a shot at King Ferdinand’s troops. They left because the Allies at Paris ordered them to“. (pag. 262) (…„În noiembrie 1919, el intrã în Budapesta ca un cuceritor în fruntea armatei sale naþionale, cu stindardul Fecioarei fluturînd deasupra capului sãu (vai! eretic). Aceastã plimbare a fost unul dintre punctele culminante ale carierei sale. Oficial, Ungaria a sãrbãtorit evenimentul ca o mare victorie asupra românilor, care pãrãsiserã oraºul cu o zi înainte.

Oficial, Ungaria a ignorat detaliul cã nu exista nici o legãturã de cauzalitate între retragerea românilor ºi intrarea lui Horthy. Armata Naþionalã n-a tras nici un foc asupra trupelor Regelui Ferdinand. Ei au plecat, pentru cã Aliaþii de la Paris le ceruserã acest lucru“) . În concluzie, amiralul Horthy n-a avut nici o contribuþie la rãsturnarea regimului comunist al lui Béla Kun. El nu numai cã n-a condus trupele române în aceste lupte, dar nici pe mica sa armatã albã (de mãrimea unui batalion) n-a condus-o în vreo luptã cu armata bolºevicã a lui Béla Kun. Cîþiva cititori de limbã englezã au fost însã manipulaþi sã „afle“ contrariul.

IOAN ISPAS pãsãri mii, fluturi argintii, zîmbetul de copil cu puritate de crin zburdînd în mijlocul grãdinii, simbol al poeziei, Doamne, binecuvîntate în Biblie. Pe toate,TU ni le-ai dat, iar noi le-am adunat. Totul este plin de luminã ºi culoare, iar valoarea LUI este imposibil de a o estima.

Inima îºi alege culoarea alb, negru, gri, roºu, verde, galben, albastru, portocaliu, din fiecare cîte un pic, în ele amestecîndu-se însãºi istoria lumii în drumul veºniciei.

MANIFESTÃRILE IUBIRII Avînd marele noroc sã citesc, în traducerea lui Modest Morariu, despre „Ispita Occidentului“, a lui Andre Malraux, apoi, impresiile scriitorului japonez Okakura Kakuzo despre spiritul european, am simþit cã, de la un popor la altul, IUBIREA se manifestã cu totul ºi cu totul diferit. De exemplu, francezul nu-ºi „pierde capul“, fiind stãpîn pe pasiunile lui. Scopul este plãcerea amoroasã ºi nu un „cuptor“ în care se „topesc“ douã fiinþe într-una singurã. Un loc important îl ocupã stãpînirea pasiunilor. Inteligenþa, care cuprinde totul, admite ca legitime toate acþiunile, în afara celor care se opun adevãrului, care este resortul sufletului francez, atitudinea sincerã ºi deschisã în materie sexualã, neexistînd un „cenzor“, totul fiind evident. Franþa, care i-a învãþat pe oameni rafinamentul în plãceri, nu ºi-a neglijat îndatoririle privind cultivarea „grãdinilor“ iubirii, acestea fiind libere de orice tendinþã de gelozie. (va urma) LILIANA TETELEA

Pag. a 7-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Ziua de dupã (urmare din pag. 1) Românul nu mai suferã sub teroarea Securitãþii, libertatea de exprimare, dreptul la viaþã privatã, secretul corespondenþei – toate astea sînt chestiuni de la sine înþelese în societatea de azi. Libertatea politicã este garantatã, lipsa oricãror constrîngeri politice, a numirilor ºi avansãrilor pe baza carnetului de partid, oferta politicã este variatã, dar toatã în limitele constituþionale ºi ale principiilor europene, au dispãrut manipularea, populismul ºi extremismul demersului politic. Lupta împotriva corupþiei, dar mai ales rezultatul acestui demers drastic este un model pentru întreaga lume, iar românii simt cã trãiesc într-o societate curatã; siguranþa cetãþeanului pe stradã, în casã, pe ºosea, este incomparabil mai mare decît în oricare altã perioadã istoricã. În privinþa educaþiei, moralitãþii ºi culturii, românii medii de azi sînt la nivelul savanþilor de altãdatã, asta datoritã Internetului ºi televizorului, fiindcã ºcoala ºi cartea aparþin epocilor apuse. În fine, sportul se situeazã la cele mai înalte cote, sportivii ºi echipele româneºti fãcînd furori în întreaga lume. Iar atributele favorabile vremurilor pe care le trãim pot continua dincolo de DEX. De fapt, DEX-ul este depãºit, ca ºi limba românã pe care prezentul a îmbunãtãþit-o cu o majoritate lexicalã ºi sintacticã yankeo-romanes. Într-o paradigmã concisã, România de azi este Raiul pe pãmînt – sau cel puþin o clãdire anexã de-a Raiului.

Ei bine, în toatã aceastã feerie numitã România, existã o singurã problemã – ziua de dupã, ziua în care te trezeºti din beþie ºi vezi cã nici nu ai cîºtigat la Loto, nici nu ai avut o aventurã galantã, ci ai un ochi vînãt ºi îþi lipsesc haina ºi portofelul. Mai exact, atunci cînd începi sã înþelegi fie cã toate minunãþiile descrise mai sus sînt halucinaþii, fie cã prezentul tangibil, cel care te necãjeºte în fiecare clipã de trezire, îþi demonstreazã cã eºti inca-

Pe urmele lui Sadoveanu (3) La începutul lunii aprilie a anului 1970, Vasile Sadoveanu se þinuse de cuvînt, tipãrind la „Editura pentru literaturã” un nou volum, intitulat ,,Marea aventurã ºi alte povestiri”, pe care l-am semnalat, imediat, într-o notã compactã, în pagina cu titlul „Ochiul magic“, a „României literare“. Vasile Sadoveanu mi-a spus la telefon cã i-am produs o mare bucurie (critica nu luase în serios volumul) ºi cã i-ar face plãcere sã-l vizitez din nou. Am dat curs invitaþiei, ºi iatã-mã încã o datã în micul birou al lui Vasile Sadoveanu, birou care servea ºi ca dormitor.

- Între timp, m-a informat el, stînd la o tacla îndelungatã în faþa unui alt pãhãruþ de vin bun, am mai scris 3 nuvele mari. Toate sînt inspirate din întîmplãri reale. Prima, care o sã dea ºi titlul celui de-al treilea volum de prozã al meu, se cheamã „Ultimul haiduc“. E vorba de unul, Ion Florea, despre care aminteam încã din volumul „Bãdia“: fiindcã îl bãtuse zdravãn pe beizadeaua Grigore chiar la moºia acestuia de la Oglinzi, lîngã Paºcani întrucît boierul îi necinstise fata -, ca sã nu fie prins, ajutat de cãlugãri, a luat pe vremea aceea drumul haiduciei. A doua nuvelã, intitulatã „Neculai Honcu”, este, de fapt, portretul unui proprietar înrãit, care îl mutilase pe un ostaº întors din armatã, care-ºi apãrase iubita de intenþiile nemernice ale bogãtaºului. În final, Honcu, pîndindu-l la un banchet pe boier, îl împuºcã. A treia nuvelã, în sfîrºit, se cheamã „Sandu Stranacher”, personajul fiind un neamþ dinspre pãrþile Bucovinei...

La ceva timp dupã aceastã întîlnire, Vasile Sadoveanu a fãcut schimb de locuinþã, ºi l-am gãsit într-un bloc din spatele vechiului Tribunal. Dar sãnãtatea de fier cu care îi plãcea sã se laude suferise, într-o zi, o loviturã gravã. O paralizie parþialã, care nu-i mai îngãduia sã vorbeascã decît foarte puþin, îl imobilizase în pat. De cîteva ori, totuºi, cred cã am fost singurul scriitor care l-a mai vizitat. Îngrijitoarea lui, o rudã, îl îmbrãca elegant, ºi maestrul mã aºtepta întotdeauna cu ochii plini de febrã. Vorbeam mai mult eu, el abia de mai îngãima cîteva cuvinte. Într-o zi, pe neaºteptate, liniºtit – aºa dupã cum am aflat –, a plecat dintre noi ºi cel care-i semãna atît de mult „Bãdiei”, faptul nefiind menþionat decît în rubrica de decese a „României libere”. Dispãrea încã o figurã care-l amintea pe marele lui frate, cu care, pe bunã dreptate, se mîndrea atît de mult.

Sfîrºit AL. RAICU (1979)

pabil sã faci faþã realitãþii. Iar alternativele sînt clare – ori accepþi sã trãieºti visînd, delirînd, ori îþi recunoºti propria înfrîngere în faþa vieþii. Este exact sentimentul pe care îl încearcã narcomanii în momentele lor de neputincioasã tentativã de renunþare la drog.

Propaganda eficientã creeazã, ca ºi drogurile, ca ºi alcoolul, o stare euforicã, în care visele devin nu doar realitãþi, ci necesitãþi stringente pentru cel afectat. La fel ca drogatul, omul supus efectului devastator al propagandei are nevoie sã nu simtã realitatea, este dependent de virtualul propagandei. Altfel spus, el se aflã în situaþia cuplului care, în timpul clipelor de dragoste, se gîndeºte la ipostazele frumoase, idealizate, ale partenerului, chiar dacã anii au trecut, realitatea fizicã devenind un factor inhibitor. Freud a realizat ºi cîteva studii politice interesante, iar unul dintre aceia care le-au cercetat cu interes a fost preºedintele american Woodrow Wilson, în multe feluri, creator al lumii de azi.

Pe vremuri, Lenin a transformat politic afirmaþia lui Marx „Religia este opium al poporului“ („Opium das Volks“), traducînd-o în „Religia este opium pentru popor“, indicînd formula de adormire a simþurilor, a raþiunii societãþii prin intermediul politicii de atunci, religia. Societatea de consum de azi se bazeazã pe iraþional – dar afirmaþia aceasta necesitã o expunere vastã. Acum avem de-a face cu alegeri, ºi mã mãrginesc doar la a spune cã discursul politic (al zilelor noastre) se bazeazã pe iraþional; este firesc, dacã s-ar analiza raþional CE ºi mai ales CINE îl rosteºte, partidele nu ar avea nici o ºansã de a exista. De fapt, firesc ar fi ca dreptul lor la existenþã sã fie judecat într-o instanþã, într-un tribunal. În acuzarea lor stau faptele - un istoric de distrugeri ºi fãrãdelegi, asocierile infracþionale, combinaþiile mafiote etc., etc., toate documentate cu probe indubitabile, ba chiar recunoscute cel puþin parþial – ºi martorii, miliarde de nemulþumiþi de mizeria sistemului politic al societãþii de consum pluripartite. În dreptul apãrãrii nu stã nimeni ºi nimic – în afara unei pancarte,

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MANIPULÃRII (7) Motto: „Dacã Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi posibil” (Dostoievski) Manipularea este modalitatea prin care, uneia sau mai multor persoane, li se inoculeazã - prin acþiuni ºi mesaje subliminale, diversiuni ºi distorsionãri ale realitãþii, cu titlu de adevãruri absolute, exprimîndu-se prin rãzboi imagologic, rãzboi psihologic ºi mistificare istoricã, cu scopul de a stigmatiza, demoraliza, de a crea psihoze, sentimente de teamã ºi neîncredere faþã de viitor, de inhibare a speranþelor ºi de ºtergere a identitãþii naþionale fiindcã, astfel, cetãþeanul confuz, demoralizat, lipsit de viziune viitoare, fãrã identitate, inhibat ºi preocupat doar de propria-i existenþã: „grija zilei de azi înlãturã grija zilei de mîine”, nu trebuie sã gîndeascã. Aºadar „demain, n’existe pas”, iar cetãþeanul trebuie „ajutat” sã nu se mai gîndeascã decît la ziua de azi (trãieºte clipa! dupã cum ne îndeamnã o reclamã!), doar aºa devine mai docil ºi uºor de þinut sub ascultare. Din nefericire, românii nu sesiseazã toate aceste mesaje subliminale, tot rãul care s-a abãtut asupra þãrii fiind privit prin prisma blestemului determinat ori de execuþia familiei Ceauºescu în ziua de Crãciun (deloc întîmplãtor, asta s-a ºi dorit demonizarea poporului), sau vina o poartã, conform filozofiei simple a românului, Dumnezeu, „vinovatul de serviciu”: „aºa a vrut Dumnezeu !”. În realitate, aºa au vrut scenariºtii ocultei, în ceea ce-l priveºte pe Dumnezeu, cred cã are altceva mai bun de fãcut decît sã stea „dupã colþ” pentru a-l sancþiona pe român! ªi totuºi, în România totul e posibil, o demonstreazã realitatea celor 27 de ani de „democraþie”, „stat de drept” ºi „civilizaþie occidentalã”, definiþii folosite pentru a-l impresiona pe „fraierul” român. Am mai spus-o ºi o repet (ºi nu sînt singurul): Cînd în spaþiul carpatic se puneau bazele primei civilizaþii din istoria umanitãþii, strãmoºii celor care azi - cu pretenþii de „popoare alese”, „primordiale”, „civilizaþi pînã-n mãduva oaselor”, ne dau lecþii de democraþie încã mai hãlãduiau prin pãduri, îmbrãcaþi în piei de animale, hrãnindu-se cu fructe ºi rãdãcini, cãutîndu-ºi adãpost prin grote ºi peºteri. Din nefericire, românul nu mai are nici timpul, nici informaþiile necesare pentru a medita la aceste aspecte. Cu industria distrusã - privat de posibilitatea de a avea un trai decent, unii preferînd sã-ºi încerce (din disperare) ºansa peste hotare (fiindcã, nu-i aºa, „cine nu e mulþumit cu salariul din þarã, e liber sã plece în strãinãtate”), alþii rãmînînd la mila statului („sîntem þarã de asistaþi social”, ambele citate aparþinînd lui Traian Bãsescu, din postura de preºedinte al statului, deºi Constituþia României prevede cu

roasã de vreme, pe care cu greu se mai poate citi: „E rãu, dar altceva mai bun nu existã“. ªi, culmea iraþionalului, de fapt a antiraþionalului, este cã apãrarea cîºtigã!

Greºesc dacã afirm cã aºa ceva nu se poate întîmpla decît într-o lume drogatã?

De fapt, credeþi cã pentru un dependent conteazã ce fel de drog inhaleazã? Importantã este frecvenþa administrãrii, din ce în ce mai ridicatã, pentru cã în privinþa tãriei… de multe ori corpul sãu, distrus deja, nu mai simte clar. În cazul drogului propagandei sistemului, situaþia este asemãnãtoare – nu mai conteazã care partid cîºtigã, cum se numeºte, orientarea, alcãtuirea; important este ca formula pluripartitã sã provoace lumea cît mai des, cu mesaje cît mai radicale, cu personaje cît mai vehemente, cu schimburi de acuzaþii frenetice – dar care servesc doar scopului unic, anume adormirea raþiunii. Stînd strîmb ºi judecînd drept, cum poate cineva raþional sã priveascã o emisiune de „dezbateri“, de fapt o bãlãcãrealã mizerã, în care moderatorul angajat de unul sau mai mulþi condamnaþi îi are ca invitaþi pe niºte semidocþi pãrtaºi la devalizãri ºi distrugeri? Ei bine, cotele de rating ale acestor emisiuni sînt depãºite doar de cele în care promiscuitatea fizicã, moralã ºi intelectualã tind cãtre sevraj. Lumea româneascã – ºi nu numai – este drogatã, ea viseazã, halucineazã, cã mîine va fi bine. De fapt, numai în atare stare poþi crede cã mîine va fi bine, cã ducîndu-te la vot ajuþi þara ºi te ajuþi pe tine. În realitate, prin votul de duminicã vei înfige acul mai adînc în venã.

Se va comenta cã este un articol împotriva participãrii la alegeri; am dorit sã scriu un îndemn pentru români sã se trezeascã, sã nu se mai lase drogaþi. Singura cale de a opri halucinaþia distrugãtoare ar fi ca nimeni sã nu mai participe la vot, sã refuze calea sistemului. Ieºind de sub imperiul drogurilor politice, am putea sã regãsim ziua de dupã. ªtiu, va fi dureroasã, ne vom simþi rãu, dar aceea e realitatea în care trãim, în care mai putem salva ceva. Zilele frumoase pe care le promit partidele, prin alegeri, sînt halucinaþii cu efecte distrugãtoare. Urna de vot (a demonstrat cã) este, prin consecinþele cele din urmã, urna funerarã a ta ºi a naþiunii. totul altceva), singura grijã a cetãþeanului este pentru ziua de mîine, iar informaþiile le primeºte prin intermediul televiziunilor aservite. Informaþii cît mai variate, ºi pline de negativism, bine „rumegate” pentru a fi mai uºor de asimilat, toate conþinînd o supradozã de ameninþãri, o adevãratã „cutie a Pandorei” deºertatã asupra României: a) epidemii – le avem încã în memorie, au fost o mulþime, parcã „ploua” cu epidemii ºi pandemii; puþini au înþeles scopul mediatizãrii lor: pe de-o parte, nevoia de a experimenta noi vaccinuri pe cobaiul român, fiindcã planeta e supra-populatã (!); pe de altã parte, trebuia distrus ºi puþinul din bãtãtura gospodarului, pentru ca românul sã fie dependent de produsele occidentale; b) crize economice majore, responsabile pentru toate relele; sã fim serioºi, România se aflã în crizã din 1990, ºi nu doar economicã: politicã, socialã, moralã, de identitate... o mulþime de crize, guvernanþii le ignorã, conteazã doar criza economicã, deºi nu înþeleg cum poþi avea crizã economicã, fãrã sã ai economie? Adevãrul este cã România nu are economie ºi tot ce ne îndrugã „inteligenþii” în domeniu e o mare aiurealã; veniturile care se strîng la buget vin din taxe ºi impozite; economia este rezultatul producþiei, asta o ºtiau ºi neanderthalienii. Omul preistoric, atunci cînd a constatat cã a consumat toate fructele din pom, a coborît ºi a început sã culeagã ierburi ºi rãdãcini (dacã ar fi ºtiut cã le dã idei tehnocraþilor, sigur renunþa!), apoi a început sã-ºi cultive peticul de pãmînt pe care îºi avea lãcaºul, devenind producãtor. Repet, nu existã economie fãrã producþie, guvernanþii încã nu au aflat acest lucru, dar în fiecare campanie electoralã promit creºterea numãrului de locuri de muncã!

Unde? Industrie nu este, resursele naturale au fost „donate” strãinilor, aºadar, românul este în continuare condamnat la un salariu sau o pensie de mizerie, fiindcã, nu-i aºa, „existã deficit bugetar”. Iar cei care suferã cel mai mult sînt pensionarii, adicã tot un fel de „asistaþi social”, o „plagã socialã”, cum îi numea un parlamentar sau „generaþia expiratã”... (mã întreb dacã ãºtia au pãrinþi sau au venit cu pluta, chestia cu barza a cãzut, nu cred cã vreo barzã s-ar încumeta sã aducã pe lume astfel de specimene!). ªi uite aºa, an de an, ºi de la o campanie la alta auzim aceleaºi sloganuri, aceleaºi promisiuni, urmate apoi de ameninþãri cu „tãieri de pensii ºi salarii”; pensionarului român trebuie sã i se inoculeze idee cã statul face sacrifii (inclusiv împrumuturi externe, care au altã destinaþie) pentru a-i onora pensia, fiindcã „pensia este un drept”! Ce vorbeºti, prietene? De unde ideea asta tembelã? Pensia este o obligaþie contractualã – asta n-o ºtie românul! La angajare, fiecare salariat încheia un contract de muncã cu statul, prin care, în schimbul prestaþiei, statul se obliga sã-i ofere cetãþeanului un salariu ºi, ulterior, o pensie.

Este adevãrat, vorbim despre o instituþie, nu despre o marionetã, aºa cum este statul acum. (va urma) SINEL TUDOSIE

Pag. a 8-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã O noapte în miez de iarnã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (48)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE - NOU, LA VREMEA RESTAURÃRII, ÎNTRE ANII 1965 ºi 1987 (5) Un rol crucial l-a avut arhitect Henrietta Delavrancea, care, avînd propria interpretare în privinþa volumetriei bisericii ºi, mai ales, a pridvorului ºi a celor douã turle de pe pridvor - pe alocuri în contradictoriu cu arh. ªtefan Balº - a adresat memorii la toate instituþiile statului, în care îºi prezenta argumentele ºtiinþifice. În final, principalele ei observaþii - prezentate Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Naþional - au fost supuse votãrii, majoritatea participanþilor aprobînd soluþiile arhitectei Delavrancea.

Cele douã opinii contradictorii cuprindeau urmãtoarele: Arhitectul ªtefan Balº considera cã, tipologic - þinînd cont de informaþiile cunoscute pînã la deschiderea ºantierului de restaurare, în 1969, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou ar fi fost aparent înruditã cu Biserica Mînãstirii Hurezi: bisericã de tip triconc, cu pastoforii puternic decroºate, cu pronaos supralãrgit ºi pridvor pe latura vesticã, avînd douã turle (una pe pronaos, iar cealaltã pe naos); spaþiul pronaosului era de tip central, „cruce greacã”, cu patru coloane, ca la Vãcãreºti, nu cu douã, ca la Hurezi; între pronaos ºi naos erau douã coloane, precum la Vãcãreºti; corniºa pridvorului era intuitã ca fiind de tipul „cu dinþi de fierãstrãu”, cu trei rînduri de zimþi, ca ºi la Hurezi. Reputatul arhitect Balº mai presupunea cã accesul în bisericã se realiza prin intermediul unor trepte, dispuse pe centrul faþadei vestice ºi, poate, pe laturile sudicã ºi nordicã.

Arhitectul Henrietta Delavrancea, pornind de la gravurile din Secolul al XlX-lea, care înfãþiºau biserica în diferite ipostaze (cu patru turle, aparent cu trei turle, ori cu douã turle) ºi de la existenþa unor monumente de arhitecturã contemporane Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou, a ajuns la o concluzie mult nuanþatã faþã de cea expusã de arhitectul ªtefan Balº. Realizînd analiza comparatã între Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou ºi bisericile din Curtea de Argeº, Radu Vodã, Cãldãruºani, Catedrala Patriarhalã din Bucureºti, Cotroceni, Hurezi, Vãcãreºti, precum ºi cu alte biserici munteneºti, Delavrancea a sintetizat cercetãrile sale astfel: pentru a restaura Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, studiul trebuie pornit de la Biserica Mînãstirii Vãcãreºti, ce a reprodus-o identic pe cea dintîi; ca o consecinþã a primului enunþ, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou este de tip triconc, cu pastoforii

MINUNILE EXISTÃ, SÃ NU VÃ ÎNDOIÞI!

O mare minune a Sfîntului ierarh Nicolae (2) „Povestea arabului creºtinat în biserica voievodalã ctitoritã de Constantin Brâncoveanu“ Arabul Nicolae se spovedeºte naºului sãu ori de cîte ori poate ºi simte nevoia. Iar acesta îl ascultã ºi îl binecuvînteazã. Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu se bucurã, din Rai, dupã trei veacuri de la martiriul sãu de pe malul Bosforului. Un musulman a fost creºtinat în Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, de la Kilometrul Zero al României. Naº i-a fost preotul care l-a botezat, parohul ctitoriei brâncoveneºti, dr. Emil Cãrãmizaru. Pe libanezul Abdul Nasser îl cheamã, de patru ani, Nicolae.

Abed, cum îi zic prietenii lui Alwan Abdul Nasser, are 45 de ani ºi s-a nãscut la Beirut. Destinul sãu, pînã la un punct, nu diferã cu mult de al altor arabi care s-au însurat cu românce. Atît doar cã nu ea s-a convertit la Islam ºi s-a dus dupã el în Liban, ci el s-a botezat ortodox ºi s-a stabilit în România, într-un sat de lîngã Buzãu. „Am cunoscut-o pe Gabriela în Liban. Ea era ospãtãriþã ºi eu bodyguard la un parlamentar libanez”, se emoþioneazã uriaºul cu alurã de luptãtor. S-au plãcut ºi s-au luat. Abed provenea dintr- o familie cu 5 bãieþi ºi 3 fete. Acum e ºi el tatã de 8 copii, dar invers.

Gabriela i-a fãcut 5 fete ºi 3 bãieþi! În 1994, cei doi au venit prima oarã, împreunã, în România. Au stat la noi un an ºi ceva, dar s-au întors în Liban. Acolo, el cîºtiga mai mult. „În 2002, Gabi s-a întors acasã cu primii

puternic decroºate, cu pronaos supralãrgit ºi pridvor pe latura vesticã, avînd patru turle, dintre care una pe naos, alta pe pronaos, iar celelalte douã pe pridvor (model preluat identic la Vãcãreºti); spaþiul pronaosului era de tipul pronaosului Bisericii Sfînta Troiþã a Mînãstirii Vãcãreºti, iar între pronaos ºi naos erau douã coloane ce sprijineau trei arcade, exact ca la Vãcãreºti; modelul cu douã coloane se întîlneºte anterior la Biserica Mînãstirii Plumbuita, rectitoritã de cãtre Domnitorul Matei Basarab; avînd în vedere faptul cã la Vãcãreºti coloanele din piatrã erau monolite, rezultã cã ºi cele patru coloane de la Sfîntul Gheorghe - Nou erau astfel; cota corniºei pridvorului trebuia readusã la cota corniºei pronaosului; corniºa bisericii (de tip „cu dinþi de ferãstrãu”) avea numai douã rînduri de zimþi; coloanele din piatrã sculptatã ale pridvorului puteau fi reconstituite dupã fragmentele conservate în cadrul colecþiei de la Muzeul Bellu din Urlaþi.

Avizul favorabil al Comisiei Centrale de Stat pentru varianta expusã de arh. H. Delavrancea s-a concretizat astfel: - s-a reconstituit corniºa pridvorului la cota corniºei pronaosului, s-au refãcut tamburii ºi semicalotele turlelor de pe naos ºi pronaos, s-au executat douã baze pentru viitoarele douã turle de pe pridvor, s-au restaurat coloanele din piatrã ale pronaosului dupã modelul celor de la Biserica SfîntaTreimea, MînãstiriiVãcãreºti ºi s-au restaurat coloanele pridvorului, dupã modelul a douã coloane descoperite de cãtre arh. Henrietta Delavrancea în parcul conacului Bellu de la Urlaþi. S-au refãcut ciubucele care încadreazã panourile dupã urmele cozilor cãrãmizilor rãmase în zid dupã tãierea acestora de cãtre arhitectul Villacrosse, apoi s-a retencuit întreaga bisericã, dar în mare grabã, fiind ameninþatã cu demolarea.

Aºadar, un aspect care meritã atenþia noastrã este aceea a asemãnãrii dintre Biserica Sfîntul Gheorghe Nou ºi Biserica Mînãstirii Vãcãreºti, care a fost luatã ca model în perioada restaurãrii Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou. Mai întîi, zidirea Bisericii Vãcãreºti (1716-1722) a fost realizatã dupã modelul Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, datoritã faptului cã acesta era cel mai reprezentativ lãcaº de cult din Bucureºti de la acea vreme. Toate acestea explicã asemãnãrile evidente dintre biserica Vãcãreºti ºi modelul sãu, biserica „Sfîntul Gheorghe Nou”. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU noºtri doi copii. Se îmbolnãvise soacrã-mea...”, ofteazã Nicolae, fost Abdul. O perioadã a fãcut naveta, dar naveta Beirut-Buzãu era prea scumpã: „Soacrã-mea s-a rugat la Dumnezeu sã nu moarã pînã nu vin de tot aici...”. A venit ºi a devenit creºtin ortodox.

8 copii, cu toþii botezaþi creºtin-ortodox „La început, soacrã-mea nu mã «halea deloc»! Abia dupã 5 ani, cînd a vãzut ce grijã am de soþie, ca de o prinþesã, s-a schimbat toatã relaþia între noi. Pînã atunci, eram ca doi cocoºi...”, îºi aminteºte Nicolae, hazliu, de rãzboiul domestic cu soacrã-sa, care nu concepea ca fiica sa sã se mãrite cu un musulman. „La sfîrºit, m-a iubit foarte mult! Îmi zicea: «Bãiatul meu»...

Dumnezeu s-o ierte!”, îºi face creºtinul o cruce largã.

Acum, are cu Gabi 8 copii. La început, au venit fetele, 5 la numãr, de parcã nu se mai terminau: „Bãieþii au sosit la urmã!”, e fericit Abed. Îi cheamã, de la cea mai mare, la cel mai mititel, astfel: Maria – de 20 de ani, ºi Sara – de 18 ani, ambele nãscute la Beirut; Florentina – de 14 ani; Rania – de 11 ani; Diana, de 9 ani ºi bãieþii: Ahmed Vasile – de 7 ani; Emil Issa – de 6 ani, ºi mezinul, Mustafa Mihai Gabriel, de numai 9 luni. Toþi sînt botezaþi ortodox!

Vrea sã-ºi treacã numele de botez în acte De botez s-a bucurat ºi el. „Pãrintele Cãrãmizaru m-a creºtinat ºi pe mine!”, se emoþioneazã uriaºul libanez. Amîndoi rîd cînd îºi amintesc cum s-au cunoscut. „Era aici, la bisericã, într-o echipã de muncitori.

Fãcea de toate: zidea, zugrãvea, vopsea, lucra la electrice... Se pricepea la toate!”, îl laudã parohul bisericii

E noapte ºi ninge în ºoapte, Voci în cascade se preling peste case ªi-mi dau veºti despre ierni de departe ªi-mi dau gînduri din zãpezile albastre...

Mã ninge pe frunte cu flori de zãpadã, Prin gene vãd stafii dansînd, Colinde de îngeri la ceasuri de tainã Colindã mînare de vînt...

Mã ninge pe creºtet cu buchete de nea, Din neaua ce vine din ierni prea bãtrîne, Omãtul sclipeºte – oglindã de stea E steaua ce naºte doar basme cu zîne...

Se-nhoresc în cadenþe nebune Oceane de alb pe pãmînt pîn’ la cer...

Icoane de sfinþi mã privesc din eter Prin iarna aprinsã de ger...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)

Pildã creºtinã Sfaturi

Dacã nu ai cu cine vorbi despre problemele tale, vorbeºte cu Dumnezeu, care este tot timpul prezent ºi disponibil.

Dacã necazurile te copleºesc, încredinþeazã-þi viaþa ºi viitorul tãu lui Dumnezeu. Nici o problemã nu este prea micã pentru El ºi nici prea mare ca sã-i facã faþã.

Vino cu sinceritate la Mîntuitorul ºi vei gãsi odihnã pentru sufletul tãu. Înainte sã arãþi cu degetul ºi sã condamni pe altul, adu-þi aminte cã nimeni dintre noi nu este fãrã pãcat ºi noi toþi sîntem rãspunzãtori în faþa Creatorului nostru. Înainte sã te plîngi de greutãþile vieþii, gîndeºtete la cineva care a murit de tînãr.

Cînd eºti obosit de sarcinile de serviciu, gîndeºte-te cã mulþi doresc un loc de muncã. Încearcã sã trãieºti în aºa fel încît sã nu te faci remarcat acolo unde eºti, însã sã þi se simtã lipsa imediat ce nu mai eºti acolo.

Nu te ruga numai sã scapi de necazuri. Nu te ruga numai sã dobîndeºti mîngîiere în suflet. Roagã-te sã þi se dea putere sã faci voia lui Dumnezeu în toate situaþiile. brâncoveneºti. Abed rîde, cu gura pînã la urechi: „«Handy Man»! Aºa zic americanii la ãla de reparã orice”. La început s-au tatonat. Pãrintele era autoritatea în persoanã, ºi el un simplu muncitor. S-au cunoscut.

Acum, dupã 14 ani de cînd s-a stabilit în România, unde a intrat cu vizã, legal, are permis de ºedere ºi drept de muncã. Atîta doar cã nu prea îl angajeazã lumea, cu contract. Mai tot timpul a muncit ca zilier. Cerere de cetãþenie n-a fãcut, încã, deºi are dreptul: „Costã mult formalitãþile: traducerile actelor, legalizãrile... E birocraþie! O s-o fac, cu ajutorul pãrintelui, într-o bunã zi”, e încrezãtor Alwan Abdul Nasser cã îºi va trece în acte ºi numele de Nicolae, primit la botez.

A rãmas în România la dorinþa soacrei Abed vorbeºte bine româneºte, chit cã mai stîlceºte cuvintele mai complicate ºi o mai dã pe argoul de ºantier. Pãrintele Cãrãmizaru se amuzã: „Îl sun odatã ºi-l întreb: «Unde eºti, Nicolae?». ªi el zice: «Sînt în tîrlã, pãrinte». Sãracu’, era pe turla bisericii unde vopsea o balustradã”... ªi, totuºi, nu-i e greu, aici, departe de þara unde s-a nãscut ºi de rudele ºi prietenii sãi de acolo? „A fost greu.

Cînd era soacra pe patu’ de moarte, ne-a rugat pe mine ºi pe Gabi sã nu pãrãsim casa pãrinteascã, de la Costeºti, judeþul Buzãu. Socrã-miu era ºi e semi-paralizat. Io aveam bilet de întoarcere la Beirut la unºpe noapte, dupã ce am înmormîntat-o...”. Au fãcut un consiliu de familie ºi au decis: rãmîn pe loc! De atunci, de peste 11 ani, a mai fost în Liban doar o singurã datã, anul trecut. (va urma) Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SI IN ND DI IC CA AT TE EL LE Eª ªI IP PE EN NS SI IO ON NA AR RI II I S ÎN NT TA AL LÃ ÃT TU UR RI Iª ªI IS SP PR RI IJ JI IN NÃ ÃP PR RM M SÎ

SCRISOARE DESCHISÃ În atenþia membrilor componenþi ai: Uniunii Generale a Sindicatelor din România – UGSR Federaþiei Naþionale Solidaritatea a Pensionarilor din România - FNSPR Doamnelor ºi domnilor colegi, Pentru cei care, din diverse motive, nu au intrat în posesia email-ului din 20 noiembrie 2016, vã aduc la cunoºtinþã cã, contrar forþelor potrivnice UGSR ºi dintre acestea mai cu seamã cele din interior, în data de 17 noiembrie 2016, a fost confirmatã Decizia Definitivã privind validarea Congresului UGSR din 19 iulie 2014. Cu douã sentinþe favorabile pronunþate de instanþa de fond, Tribunalul Bucureºti, ºi una pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti în cel de-al doilea ciclu procesual, în urma apelului în anulare a Deciziei definitive a CAB nr. 399 A/ 27.05.2016, introdus de un grup de persoane în numele UGSR, instanþa a respins apelul ºi Decizia a rãmas definitivã.

Dragi colegi, În ultimii 4 ani, atît în UGSR, dar ºi în Federaþia Naþionalã Solidaritatea a Pensionarilor din România, neam confruntat cu situaþii grele, deosebit de grele. A trebuit sã facem faþã ameninþãrilor, dar ºi acþiunilor, de-a dreptul duºmãnoase, îndreptate împotriva UGSR ºi a noilor organe de conducere validate de Congresul din iulie 2014, prin voinþa tuturor structurilor sindicale din componenþa UGSR, exprimatã de cei peste 100 de delegaþi participanþi la invocatul forum suprem de conducere - CONGRESUL. Acelaºi grup de persoane, exclus din structura UGSR, a acþionat ºi a obþinut chiar o sentinþã la Tribunalul Ilfov privind persoana juridicã CONFEDERAÞIA GENERALÃ A MUNCII - UNIUNEA GENERALÃ A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA - CGMUGSR. Aceasta reprezintã cea mai grãitoare dovadã de sfidare a întregii miºcãri sindicale din România, dar ºi a celor peste 3,7 milioane de pensionari proveniþi din Asigurãrile Sociale de Stat, adevãraþii fãuritori ai imensului patrimoniu al UGSR, clãdit în generaþii de salariaþi prin cotizaþia sindicalã. Împotriva acestei nedrepte sentinþe judecãtoreºti, Uniunea Generalã a Sindicatelor din România - UGSR, dar ºi celelalte confederaþii sindicale, au fãcut apel pentru anularea Sentinþei nr. 1.450 pronunþatã ºi redactatã cu celeritate de Tribunalul Ilfov, iar la termenul din 23 noiembrie a.c., s-a amînat pentru 15 februarie 2016, dosarul respectiv, la data judecãrii cauzei fiind la alte instanþe. Oricum, Sentinþa Tribunalului Ilfov cu privire la CGM-UGSR ºi aplicarea ei este suspendatã, ca urmare a unor decizii de instanþã definitive pînã la judecarea apelurilor.

Pentru Federaþia Naþionalã Solidaritatea a Pensionarilor din România, principala problemã cu care ne-am confruntat, de la înfiinþare ºi pînã în prezent, este legatã de refuzul nejustificat al Consiliului Naþional al Persoanelor Vîrstnice ca aceastã federaþie a pensionarilor, reprezentativã la nivel naþional, sã nu fie primitã în organismul vîrstnicilor (Consiliul Naþional al Persoanelor Vîrstnice - CNPV). Astfel, s-a furat dreptul celor mai sãraci dintre pensionari sã primeascã sumele acordate de Guvernul României cu prilejul Zilei de 1 octombrie, Ziua

Mîndru cã sînt PRM-ist

Am fost, sînt ºi voi fi PRM-ist pînã la moarte!

Mã numesc Neculae Popescu, din comuna Motãeni, judeþul Dîmboviþa, nãscut la data de 8 ianuarie 1944 în aceeaºi comunã, Motãeni. Am lucrat 8 ani în funcþia de contabil, 30 de ani secretar al Primãriei Motãeni ºi 4 ani ca viceprimar. La început, am fost un simplu simpatizant al PRM, pentru cã funcþia pe care o aveam în cadrul primãriei nu-mi permitea sã fac politicã. Din anul 2001, cînd m-am pensionat, am devenit membru PRM ºi preºedinte al Organizaþiei PRM Motãeni. În perioada 2008-2012, am fost consilier local, iar la alegerile din

Internaþionalã a Pensionarilor ºi Persoanelor Vîrstnice.

Prin neacceptarea în CNPV se urmãreºte destrãmarea acestei federaþii de pensionari, ºtiut fiind faptul cã, prin tot ceea ce întreprinde conducerea ei, militeazã pentru drepturile pensionarilor.

Numai în acest an, conducerea FNSPR a avut 3 întîlniri cu cei doi miniºtri, Claudia Ana COSTEA ºi Dragoº PÎSLARU, s-a pichetat Ministerul Muncii, Familiei, Protecþiei Sociale ºi Persoanelor Vîrstnice, precum ºi Guvernul României, unde, de asemenea, s-au purtat discuþii de cãtre conducerea federaþiei cu ministrul pentru Consultare Publicã ºi Dialog Civic, d-na Violeta Alexandru. Din pãcate, toate aceste demersuri nu s-au finalizat cu rezultatele pe care, justificat, contam.

Rãu este cã, asemenea greutãþilor cu care noi ne-am confruntat în UGSR ºi FNSPR, þara însãºi, în cei 26 de ani de „democraþie“, cu accente notabile în ultimii ani, a fost teatrul unor acþiuni vizibile, înteprinse cu intenþie ºi bunã-ºtiinþã, soldate cu degradarea vizibilã a vieþii Poporului Român.

Spune mult sau aproape totul faptul cã astãzi: * Nu a mai rãmas aproape nimic din potenþialul economic autohton; * Au fost încurajate ºi sprijinite întreprinderile multinaþionale, în defavoarea clarã a întreprinderilor româneºti, fie ele mari, unele de importanþã naþionalã, strategicã chiar, întreprinderi mijlocii sau mici, care sînt pe cale de dispariþie; * Este de-a dreptul revoltãtoare informaþia care penetreazã în aceastã perioadã în spaþiul public, cã în cei 27 de ani de democraþie în România, Statul Român, prin diverse forme ºi mijloace, a pierdut peste 1.000 de miliarde de euro; * Milioane de români au luat calea pribegiei, în cãutarea mijloacelor de subzistenþã, cu toate consecinþele, unele dintre cele mai dramatice; * Bãncile nu mai aparþin românilor; * Baza de materii prime ºi industria prelucrãtoare este în mîna concernelor ºi corporaþiilor strãinilor; * Foarte grav, 40% din suprafaþa arabilã a þãrii este VÎNDUTÃ strãinilor; * Românilor aproape cã le este fricã sã vorbeascã de sentimentele înãlþãtoare care i-au animat veacuri de-a rîndul, cum sînt dragostea de þarã, apãrarea pãmîntului strãmoºesc, patriotismul ºi unitatea Poporului Român; Iatã de ce, la propunerea unor structuri sindicale din componenþa UGSR, dar ºi din partea organizaþiilor de pensionari din cadrul Federaþiei Naþionale Solidaritatea, cel pe care dvs. l-aþi ales preºedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România - UGSR ºi preºedinte al Federaþiei Naþionale Solidaritatea a Pensionarilor din România – FNSPR, a acceptat sã candideze pentru SENATUL ROMÂNIEI la actualele alegeri parlamentare.

Astfel, am fost validat în fruntea listei pentru Senat în judeþul Mehedinþi ºi am optat pentru un partid apãrut pe eºichierul politic dupã evenimentele din anul 1989, ºi acesta este partidul care: * nu a avut contribuþii de nici un fel la acþiunea de distrugere voitã a tot ceea ce s-a construit, cu bune ºi cu rele, în þara noastrã, dar s-a construit; 2012, am fost ales viceprimar, aceastã funcþie deþinînd-o pînã în iunie 2016. Nu am mai candidat în continuare din cauza unor probleme de sãnãtate, dar ºi pentru cã am plecat în Spania la copii, care s-au stabilit aici. Vã scriu aceste rînduri de departe, din Castellon, unde sufletul meu a rãmas tot aproape de PRM. Pentru cã presa la noi ajunge cam greu, am primit cu întîrziere ultimele numere din revista „România Mare“, dar cînd am vãzut anunþul lansat pentru rubrica „Mîndri cã sîntem PRM-iºti“, m-am gîndit: de ce nu ºi eu? ªi astfel v-am trimis aceste rînduri. În încheiere, vreau sã vã spun cã eu chiar dacã am plecat din satul meu natal, nu am lãsat lucrurile la voia întîmplãrii în cadrul Organizaþiei PRM Motãeni. Am desemnat un cadru mai tînãr, pe care l-am instruit cum sã ducã mai departe munca mea, ºi mai ales l-am rugat sã se preocupe în mod conºtiincios de alegerile

* a militat constant pentru creºterea nivelului de trai în Româna ºi s-a situat în fruntea luptei împotriva degradãrii vieþii românilor; * s-a opus, cu vehemenþã, acþiunilor care vizau fragmentarea României, acþionînd, de fiecare datã, pentru menþinerea unitãþii ºi stabilitãþii þãrii noastre; * s-a opus ºi a luat poziþie împotriva desfiinþãrii industriei, a ramurilor producãtoare de materii prime ºi energetice; * s-a opus exodului de forþã de muncã, în cele mai multe cazuri înalt calificatã, a specialiºtilor ºi, în general, a persoanelor cu studii superioare, pentru care Statul Român a fãcut cheltuieli imense.

PARTIDUL ROMÂNIA MARE este cel care a fost, existã ºi va dãinui în viaþa politicã româneascã ºi care: * a fost ºi a rãmas un partid autentic naþionalist, dar care este reformat, întinerit ºi militeazã pentru promovarea principiilor democratice europene, dar în folosul României ºi al românilor; * nu a fost ºi nu este un partid xenofob, aºa cum intenþionat ºi cu rea-credinþã uneori a fost catalogat, ºi aceasta cu intenþia clarã de a-i scãdea din popularitate ºi anvergurã, atît în interior, cît ºi pe plan extern; * nu a cultivat ºi nu cultivã ura între oameni, indiferent din ce clase sociale ºi religii fac parte, indiferent cãrei etnii sau naþionalitãþi aparþin; dintotdeauna, PRM a respins ºi respinge, cu fermitate, falsa etichetare cã este împotriva maghiarilor. Realitatea rãmîne aceeaºi, Partidul România Mare stimeazã, în egalã mãsurã, pe cetãþenii români de naþionalitate maghiarã, pe ceilalþi cetãþeni din România care aparþin altor naþionalitãþi, ca ºi pe cetãþenii români; * Partidul România Mare, prin doctrina sa, prin programele stabilite doreºte, cu adevãrat, stoparea declinului economic, revigorarea vieþii economice, în general, prin promovarea, cu prioritate, a potenþialului economic autohton ºi nu se opune pãtrunderii capitalului ºi investiþiilor strãine în România, dacã acestea sînt ºi în folosul Statului Român ºi, implicit, al Poporului Român; * PRM doreºte ºi militeazã neîncetat pentru revenirea în þarã a românilor, ca aceastã forþã de muncã sã fie folositã pentru consolidarea potenþialului economic al României, dar cu plata la nivel european a acestei forþe de muncã; * PRM doreºte, cu adevãrat, stabilitatea economicofinanciarã a României, militeazã pentru salarii decente pentru munca prestatã în România; * PRM va lupta continuu pentru înlãturarea tuturor erorilor, greºelilor grave din învãþãmîntul românesc, cît ºi din sistemul sanitar, care, pe termen lung ºi mediu, au generat mari neajunsuri dezvoltãrii în condiþii normale a societãþii româneºti; * PRM va milita pentru pensionari ca punctul de pensie sã devinã neîntîrziat la 45% din salariul mediu brut pe economie, ºtiut fiind faptul cã pensionarii au fost furaþi, pur ºi simplu, prin neaplicarea prevederilor legale privind valoarea de 45% a punctului de pensie din salariul mediu brut pe economie. Astãzi, conform cuponului de pensie, valoarea punctului de pensie este de 871 de lei, ceea ce reprezintã 32,64% din salariul mediu brut pe economie, care, în prezent, este de 2.670 de lei. Dacã valoarea punctului de pensie ar fi fost, conform legii, de 45%, azi ar reprezenta 1.294 lei, deci cu 423 de lei mai mare.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

IANCU MARIN, Preºedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România Preºedintele Federaþiei Naþionale „Solidaritatea“ a Pensionarilor din România parlamentare din 11 decembrie 2016. Sper cã s-a dovedit o bunã alegere, dar rezultatele le vom vedea dupã. Consider cã prezenþa Lidiei Vadim Tudor la aceste alegeri, pe listele de deputaþi, cooptarea lui Raul Folea, ca preºedinte interimar al Organizaþiei de Tineret a PRM, vor aduce un aer proaspãt în partid, ºi este ceea ce are nevoie în momentul actual, iar rezultatele vor fi pe mãsura aºteptãrilor, astfel încît PRM sã ajungã din nou acolo unde îi este locul, în Parlamentul României. Aºa sã ne ajute Dumnezeu.

NECULAE POPESCU P.S. În luna februarie 2017, mã întorc în România ºi voi acþiona, în calitate de membru al Biroului Judeþean PRM Dîmboviþa, pentru a avea o cît mai bunã activitate pe linie de partid.

Pag. a 10-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

Carmen Ionicã: Bunã-ziua, domnule Gavril Emil Cãpâlnaº. Mã bucur sã vã am ca interlocutor, mai ales pentru cã ne cunoaºtem de foarte multã vreme ºi am împãrþit ºi bune, ºi mai puþin bune împreunã. Vã pot numi, dacã îmi daþi voie, „Omul Cetãþii“ la sediul central al Partidului România Mare. Cum a fost ºi cum este în prezent aceastã nobilã sarcinã?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Vã mulþumesc cã m-aþi numit „Omul Cetãþii“ la sediul central al Partidului România Mare. Aceastã nobilã sarcinã nu a fost una uºoarã, nici înainte de trecerea la cele veºnice a preºedintelui Corneliu Vadim Tudor, ºi mai ales dupã, cînd s-a urmãrit ºi se urmãreºte scoaterea de pe arena politicã a Partidului România Mare, a se vedea numeroasele procese, emisiuni la posturile TV, care cîntau „prohodul“ partidului, mai ales în preajma alegerilor locale, sau generale. Nu puteam sã fiu „Omul Cetãþii“ fãrã ajutorul celor care au rãmas fideli (puþini, la Sediul Central) preºedintelui Corneliu Vadim Tudor ºi fãrã eforturile preºedinþilor de filiale judeþene, de a duce mai departe idealurile nobile ale INTERESULUI NAÞIONAL, promovat de PRM ºi de preºedintele sãu, Corneliu Vadim Tudor.

C.I.: Aþi stat, de-a lungul anilor, în preajma lui Corneliu Vadim Tudor, ca un modest „slujitor“, dar de care avea nevoie în mod permanent. Aþi trãit alãturi de el multe momente, pentru cã eraþi, zi de zi, prezent la sediu, necondiþionat. Avea nevoie de dumneavoastrã ca de aer, pentru cã rãmãseseþi printre puþinii care mai apãreau prin zonã. Aþi avut o misiune foarte importantã, aceea de a vã îngriji de „micuþii“ pe care Vadim îi aduna de pe strãzi, ºi mã refer la „pãpuºile cu patru lãbuþe“ care i-au bucurat atît de mult viaþa. Cît de greu, sau cît de uºor v-a fost sã vã aflaþi în preajma unui om precum Corneliu Vadim Tudor?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Nu a fost uºor sã lucrezi cu MARELE OM, GENIUL CARE A FOST CORNELIU VADIM TUDOR. A trebuit sã trec multe teste pentru a-i cîºtiga încrederea, sã fac multe eforturi fizice ºi psihice pentru a-i fi alãturi, mai ales în clipele grele.

Un lucru important, care m-a apropiat de MARELE SUFLETIST care a fost CORNELIU VADIM TUDOR, a fost dragostea faþã de micile necuvîntãtoare, ºi mai ales faþã de oamenii simpli, oamenii oropsiþi de „democraþia româneascã“.

C.I.: Aþi fost, din punctul meu de vedere, vioara întîi în orchestra numitã Partidul România Mare, ºi dirijatã de maestrul Corneliu Vadim Tudor, dar, din modestie, aþi stat mereu în umbrã.

Acum, a venit momentul sã arãtaþi tuturor ce mult contaþi. Sînteþi înscris pe listele de senatori în Municipiul Bucureºti, pe a doua poziþie, ceea ce înseamnã foarte mult. Cum priviþi aceastã nominalizare ºi ce implicaþii are asupra dvs.?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Nominalizarea mea pe poziþia a doua pe listele de senatori ai PRM în Municipiul Bucureºti o privesc ca pe o recunoaºtere a activitãþii mele în cadrul Sediului Central al partidului (din anul 2008), unde am încercat sã fiu o punte de legãturã între centru ºi filialele judeþene, între preºedintele Corneliu Vadim Tudor ºi cetãþenii care i se adresau pentru a fi ajutaþi în rezolvarea problemelor dificile cu care se confruntau. Pe aceastã cale, mulþumesc celor care m-au nominalizat.

C.I.: Aþi venit în Partidul România Mare din anul 2003, ºi aþi avut funcþii de rãspundere, asta însemnînd cã eraþi un om de încredere. Enumãr, cronologic, cîteva: vicepreºedinte în Biroul Executiv al Sectorului 6, secretar executiv în Biroul Permanent, consilierul personal al lui Corneliu Vadim Tudor, ºef de cabinet, iar acum, sînteþi vicepreºedintele partidului. Toate acestea sînt dovada faptului cã vã meritaþi locul în ierarhia partidului. Ce înseamnã, la ora actualã, sã deþii o asemenea funcþie?

Gavril Emil Cãpâlnaº: A deþine aceastã funcþie este o mare onoare, dar ºi o foarte mare rãspundere, avînd în vedere condiþiile foarte grele în care partidul îºi desfãºoarã activitatea – lipsa fondurilor bãneºti, atacurile în justiþie din partea unor foºti „prieteni ºi apropiaþi“ ai preºedintelui Corneliu Vadim Tudor, acþiunile în justiþie lansate de P.R.U., care se autointituleazã „singurul partid naþionalist, urmaºul lui Corneliu Vadim Tudor“, dar, de fapt, partid-satelit al PSD (unii dintre membri avînd probleme cu justiþia, alþii neavînd loc pe listele PSD). Menþionez cã toate procesele care au contestat listele de candidaþi ai PRM au fost cîºtigate de noi. Aºadar, PRM existã, acþioneazã ºi candideazã la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, ºi va intra în Parlament, cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Am fost ºi sîntem singurul partid cu adevãrat naþionalist. Nu sîntem xenofobi ºi rasiºti, sîntem pentru o bunã convieþuire cu toþi cetãþenii români de alte naþionalitãþi.

C.I.: ªtiu cã aþi muncit de dimineaþã pînã dimineaþã, în toate campaniile la care aþi participat pînã acum, pentru ca lucrurile sã iasã aºa cum trebuie. La vîrsta onorabilã pe care o aveþi, cît de greu sau cît de uºor a fost?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Nu mi-a fost ºi nu-mi este uºor. Mã animã ataºamentul faþã de partid, faþã de ideile de libertate, dreptate ºi neatîrnare ale marilor figuri ale neamului, care m-au însoþit mereu. Am renunþat la o viaþã liniºtitã, de pensionar, am neglijat, de multe ori, problemele de familie (am multe reproºuri din partea copiilor mei pe aceastã temã, ºi pe bunã dreptate).

C.I.: Fiindu-i atît de aproape lui Corneliu Vadim Tudor, cu siguranþã aveþi numeroase amintiri cu el. Puteþi sã ne depãnaþi mãcar unul din momentele care v-a impresionat în mod deosebit?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Au fost multe ºi frumoase momente (dar ºi grele) petrecute alãturi de Corneliu Vadim Tudor. Unul este momentul cînd dupã festivitatea de inaugurare a actualului sediu central – 23 decembrie 2011 – preºedintele Corneliu Vadim Tudor, la protocolul organizat, mi-a înmînat cheile sediului, spunîndu-mi cã rãspund de „tot ce miºcã în acest sediu“. A fost momentul în care am simþit recunoaºterea a tot ceea ce am fãcut pînã atunci în partid ºi a încrederii de care mã bucuram din partea preºedintelui.

C.I.: Aþi rãmas, ºi acum, la fel de conºtiincios, ºi sînteþi prezent, zi de zi, la sediul partidului. ªtiu cã va confruntaþi cu multe probleme, iar speranþa cea mai mare este sã intraþi în Parlamentul României, pentru ca astfel lucrurile sã intre pe un fãgaº normal. Asta ºi-a dorit foarte mult ºi Tribunul, ºi dacã ar fi fost acum, aici, cu siguranþã partidul trecea de pragul electoral. Cum vedeþi lucrurile fãrã Vadim la butoane?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Cu siguranþã cã PRM, în condiþiile actuale, cu Corneliu Vadim Tudor în frunte, ar fi intrat, fãrã probleme, în Parlament, pentru cã el ar fi fost cel care strîngea în jurul sãu toate forþele cu adevãrat naþionaliste. Corneliu Vadim Tudor a fost „locomotiva partidului“, liderul sãu incontestabil. La ora actualã, partidul, condus de o echipã unitã, cu încercãri de destabilizare din afarã, se preocupã de realizarea unei campanii electorale active, iar dacã alegerile se vor desfãºura în condiþii normale, fãrã fraude, vom intra, cu siguranþã, în Parlament. Am credinþa cã visul Tribunului, de a readuce Partidul România Mare în Parlament, se va îndeplini. Este necesar ca toþi cei care trãiesc ºi simt româneºte sã se trezeascã ºi sã aducã Partidul România Mare acolo unde îi este locul, prin votul lor, garanþie a existenþei României ca Stat Naþional, Unitar ºi Independent.

C.I.: Aþi avut o echipã tînãrã alãturi în precampanie, Lidia Vadim Tudor s-a înscris ºi ea pe orbitã, ridicînd, prin simpla ei prezenþã, partidul, ce credeþi cã va urma?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Prezenþa Lidiei Vadim Tudor în precampanie ºi în actuala campanie electoralã este o garanþie a activitãþii conducerii partidului, de atragere a tinerei generaþii alãturi de noi pentru apãrarea INTERESULUI NAÞIONAL. Acest lucru este o condiþie esenþialã pentru ca PRM sã fie „ce-a fost ºi mai mult decît atît!“. Înscrierea Lidiei Vadim Tudor pe lista deputaþilor la aceste alegeri parlamentare, în Municipiul Bucureºti, este garanþia faptului cã Partidul România Mare existã, va exista ºi va avea un rol important în atragerea tinerilor în partid.

C.I.: Generaþia tînãrã vine din urmã ºi este firesc sã se întîmple aºa, pentru cã, fãrã tineri, un partid îmbãtrînit nu poate rezista mult timp. Ce le spuneþi tinerilor, ce sfaturi le puteþi da din punct de vedere al politicii?

Gavril Emil Cãpâlnaº: Tinerilor care ne vor lua locul le cerem sã aibã responsabilitate civicã, respect faþã de semenii lor, solidaritate umanã, iubire ºi loialitate faþã de Þarã ºi Neam, sã punã mai presus de orice cultul pentru slãvirea eroilor acestei þãri, iar religia creºtinã sã aibã un loc de frunte în existenþa lor.

C.I.: Aþi fost ºi sînteþi trup ºi suflet pentru acest partid. Eu vã admir ºi vã doresc sã vã împliniþi visele, de a ajunge din nou în forul legislativ al þãrii. Vã mulþumesc ºi „Alegeri uºoare!“.

Gavril Emil Cãpâlnaº: ªi eu vã mulþumesc ºi îi aºteptãm pe români la vot, în ziua de 11 decembrie.

Avem încredere în ei ºi în steaua noastrã cãlãuzitoare.

Aniversarea Zilei Naþionale a României

Petriºor Ivanovici, Mihaela Ivanovici, Dorina Ciora, Gabriela-Ramona Ciora, Andreea Carmen Zaicu, Mihaela Pãunescu, Tudor Mite, Andreea-Maria Mic, AuroraCristina ªchiopîrlan, Mariana Pîrvuleþu, Rozeta Mariana Mãceºeanu, Clara-Lorena Roºu, Gabriela-Tatiana ªiºu, Antoanela Vodã, Ioana Nedelea, Emilian Tãiatu, Alexandru Ivanovici, Catrinel-Elena Stoian, a depus coroane de flori. În mod special, delegaþia de la Gorj a fost prezentã în Piaþa Alexandru Ioan Cuza, aducînd un pios omagiu celor care au realizat marele act istoric de la 1 Decembrie 1918. Eroii ºi înaintaºii noºtri, care s-au jertfit pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat, pentru un nou viitor al României ºi pentru binele tuturor fiilor patriei noastre, au fost, de asemenea, omagiaþi, prin depuneri de coroane.

ION DÃBULEANU, Preºedintele Filialei PRM Dolj

Ziua Naþionalã a României, sãrbãtoritã ºi la Sibiu

„M-a apropiat de marele sufletist Corneliu Vadim Tudor dragostea pentru necuvîntãtoare“ Interviu cu Gavril Emil Cãpâlnaº, candidatul PRM pentru Senat în Municipiul Bucureºti

Cu ocazia manifestãrilor organizate la Craiova, dar ºi în alte judeþe ale þãrii, precum Gorj, Sibiu ºi Bucureºti, ºi dedicate împlinirii a 98 de ani de la crearea Statului Naþional Unitar Român, precum ºi sãrbãtorirea Zilei Naþionale a României, în ziua de 1 Decembrie 2016, numeroase delegaþii, printre care ºi delegaþia Filialei Judeþene PRM Dolj, condusã de preºedintele acesteia, economist Ion Dãbuleanu, ºi formatã din membrii ªtefania-Daniela Brãbiescu, Dumitru Stoian, Gheorghe Barbu, Daniel Stoian, Mihai Scîrlete, Adrian-Marius Dãbuleanu, Monica Maria Elas-Luchian, Iuliana Nicoleta Elas-Luchian, Dragoº Ghiþã, Gabriel Sîrbu, Constantin Jianu, Daniela Pîrciu, Mihaela Dãbuleanu,

Pag. a 11-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

„Vrem sã aducem Bunul-Simþ în politicã“ Interviu cu Dan Alexandru, candidat PRM pentru Camera Deputaþilor în Municipiul Bucureºti Carmen Ionicã: Domnule Dan Alexandru, bun venit la rubrica noastrã de interviuri dedicate celor care vor candida la alegerile din 11 decembrie pe listele de senatori sau deputaþi.

Bineînþeles, nu putem sã-i cuprindem pe toþi, nu ne permite spaþiul, dar am ales cîteva persoane care s-au implicat, în mod activ, în aceastã campanie. Printre ei vã numãraþi ºi dvs. Aþi venit de curînd în Partidul România Mare, ce v-a determinat sã faceþi acest pas ºi de ce?

Dan Alexandru: Determinarea a venit în primul rînd din dorinþa de a-mi pune la dispoziþie expertiza profesionalã, pentru a aduce Partidului România Mare gloria de altãdatã. Am venit pentru a construi. Am venit pentru a aduce speranþã României. Pentru cã am convingerea cã numai un partid patriotic, cu dragoste de þarã, poate sã demareze un program real de reconstrucþie a României, de refacere a capitalului naþional ºi de a readuce românilor nu speranþa, ci certitudinea unui trai decent. Îmi doresc sã fiu parte activã a acestui proces de revigorare a Naþiunii Române, de readucere a iubirii de þara la valorile fireºti ale fiecãrui român.

C.I.: V-aþi ocupat, în trecut, de un site politic, intitulat „pagina politicã“, dovadã cã acest segment v-a interesat dintotdeauna. Cum vedeþi politica româneascã, avînd în vedere cã aþi urmãrit îndeaproape tot ceea ce se întîmplã la acest nivel?

Dan Alexandru: Politica româneascã este o glumã proastã, care se tot repetã din patru în patru ani, ºi asta începînd cu 1990. În calitate de jurnalist, am avut tangenþã cu politica de la începutul anilor ’90. Am avut posibilitãþi reale, încã din 1994, sã intru în politicã. Dar nu am fãcut acest pas. Nu rezonam, nu mã interesa, încã de atunci vedeam mocirla în care politicienii îºi desfãºurau jocul grotesc de devalizare a þãrii ºi nu îmi doream, sub nici o formã, sã iau parte la aºa ceva. În 2010, însã, la doi ani de cînd am devenit tatã, a realizat cã fiul meu nu trebuie sã trãiascã într-o þarã a corupþiei, a jafului ºi a sãrãciei. Din acest motiv, am început sã cochetez cu zona politicã. Nu am sã accept niciodatã ca fiul meu sã-mi reproºeze cã am fost martor la furtul unei naþiuni ºi nu am fãcut nimic ca sã împiedic acest lucru. Sînt naþionalist, un om care îºi iubeºte þara ºi rezonez cu valorile ºi doctrina PRM. Am un regret din faptul cã nu l-am cunoscut, personal, pe fondatorul partidului ºi preºedintele sãu, Corneliu Vadim Tudor, mai ales cînd observ cã, de-a lungul timpului, tot ceea ce el a spus ºi ce a încercat sã ne avertizeze s-a întîmplat.

C.I.: Aþi venit cu un suflu nou, preluînd, din mers, multe sarcini. Acum, în campania electoralã, vã ocupaþi de imaginea partidului, ºi pentru asta trebuie sã fiþi bine informat, ca, la rîndul dvs., sã daþi informaþiile mai departe, în mod corect. Este o misune grea, avînd în vedere cã, la ora actualã, partidul se reformeazã ºi lucrurile încã se reaºazã?

Dan Alexandru: Misiune mea este deosbit de simplã, în realitate. Este ceea ce eu ºtiu, ceea ce mã pricep sã fac: comunicare ºi relaþionare cu oamenii. Îmi place ceea ce fac ºi am convingerea cã o fac bine. Fac parte dintr-o echipã tînãrã, flexibilã ºi adaptatã la realitatea de zi cu zi a politicii. Am reuºit sã implementãm la nivelul partidului o strategie de comunicare atît internã, cît ºi externã. Am reuºit sã responsabilizãm factorii decidenþi din partid ºi sã-i convingem cã un partid disciplinat va avea mereu de cîºtigat în lupta politicã, decît un partid mãcinat de orgolii. PRM renaºte ºi mã bucur sã ºtiu cã fac parte din acest proiect.

C.I.: Odatã cu venirea dvs., printr-o coincidenþã, ºi Lidia Vadim Tudor s-a lansat în

politicã. Cum vedeþi aceastã schimbare de polaritate, luînd în considerare cã doriþi sã mergeþi pe segmentul de tineret, care este vital în reconstrucþia acestui partid?

Dan Alexandru: Întinerirea partidului este prioritarã, iar venirea fiicei Tribunului, Lidia Vadim Tudor, a avut un rol de stabilizare ºi de coeziune în rîndul membrilor partidului. Mesajul Lidiei Vadim Tudor la Conferinþa Naþionalã a fost unul extrem de clar ºi care a condus la obþinerea unor rezultate concrete ale partidului în drumul sãu cãtre Parlamentul României. PRM are nevoie de tineri, iar în acest sens, pe listele de candidaþi la alegerile din decembrie se regãsesc foarte mulþi tineri, care nu au mai fãcut politicã, dar care doresc sã participe activ la schimbarea în bine a modului de a face politicã în România.

C.I.: V-aþi implicat foarte mult în acest proiect, vã luptaþi cu mulþi coloºi din politica româneascã. Întrebarea mea este: care vedeþi dvs. cã sînt ºansele PRM de a ajunge în eºalonul superior al puterii? Aveþi pîrghiile necesare pentru a face acest lucru?

Dan Alexandru: PRM are puterea de a guverna aceastã þarã. Aºa cum Lidia Vadim Tudor a spus, va veni ziua în care preºedintele PRM va depune jurãmîntul în calitate de preºedinte al României. Reforma profundã a partidului, coroboratã cu direcþia clarã de a reintra în zona activã a politicii, sînt elementele care compun reþeta spre succes a PRM. Românul este patriot. Românul îºi iubeºte þara. Sîntem convinºi cã acel moment al conºtientizãrii de cãtre naþiune a acestui fapt este aproape ºi cã reacþia românilor, de apãrare împotriva minciunilor ºi manipulãrilor la care este supus de zeci de ani, se va resimþi din plin încã de la aceste alegeri. Românul a început sã înþeleagã faptul cã, cu cît politicienii furã mai mult, cu atît viaþa lui este mai sãracã, fãrã perspective. FSN-ul nãscut în decembrie 1989 a distrus România, ºi pentru a-ºi duce la îndeplinire acest obiectiv, ºi-a tot schimbat numele la fiecare decadã electoralã. Fie cã au fost FSN, PD, PNL, PNÞCD, PDSR, PDL, UNPR sau UDRM, la baza acestor iniþiale se aflã, de fapt, o clasã politicã intens coruptã, care a transformat România din stat unitar în colonie.

C.I.: Au apãrut ºi alte nume noi pe listele de candidaþi, ce pot aduce un plus de vitalitate partidului, care, dupã dispariþia prematurã a preºedintelui sãu, Corneliu Vadim Tudor, era aproape de colaps. Sînt oameni cunoscuþi, care pot atrage noi membri, dar ºi multe voturi. Vã bazaþi pe acest lucru pentru reuºita în alegeri?

Dan Alexandru: Fãrã acest element de noutate, fãrã infuzia de oameni tineri, cu idei ºi deciºi, PRM nu ajungea sã traverseze deºertul. Plecarea prematurã dintre noi a preºedintelui Corneliu Vadim Tudor a bulversat partidul ºi, din acest motiv, a fost o perioadã destul de dificilã, ca urmare a unor lupte interne pentru putere. Acum, însã, aceste neînþelegeri þin de trecut ºi PRM merge înainte ºi cu încredere cã pe 11 decembrie are sã fie acolo unde îi este locul, în Parlamentul României.

C.I.: Ce nu aþi face niciodatã, luînd în seamã faptul cã oamenii trebuie judecaþi doar pentru ceea ce fac, dar mai ales pentru ceea ce nu fac?

Dan Alexandru: Se spune cã în timp ne pare rãu de ceea ce nu am fãcut ºi mai puþin de ceea ce am fãcut. În politicã, ºansele sã dezamãgeºti sînt foarte mari, mai ales dacã ai ajuns acolo prin minciunã, prin înºelarea electoratului. Privind din acest unghi, eu sînt foarte liniºtit, pentru cã îmi doresc sã fac parte din forul legislativ al þãrii, astfel contribuind la schimbarea în bine a modului în care se face politica în România ºi de a promova un pachet de legi care sã revitalizeze economia României, sã

ajute dezvoltarea capitalului naþional, sã ducã la eradicarea sãrãciei ºi sã redea românului demnitatea.

Sã se simtã român în þara lui, sã se simtã român în Europa ºi oriunde în lume. Îmi doresc sã nu dezamãgesc ºi îmi doresc foarte mult ca dupã 4 ani de mandat sã fiu capabil sã spun cã am reuºit sã aplic ceea ce mi-am propus.

C.I.: Dacã dvs. consideraþi cã PRM are cîºtig de cauzã în aceste alegeri, spuneþi-ne care sînt proiectele de viitor ale partidului ºi ce oferiþi electoratului care va veni sã vã voteze?

Dan Alexandru: Aici sînt douã paliere. Unul al partidului, programul sãu de guvernare, ºi unul al meu, personal. În primã fazã, PRM doreºte sã stopeze tãierea pãdurilor, sã interzicã vînzare terenurilor agricole cãtre strãini, sã recupereze resursele naturale fãcute cadou companiilor strãine.

România are nevoie de o lege a Educaþiei, care chiar sã educe. România are nevoie de un sistem medical, care chiar sã vindece. România are nevoie de PRM, un partid care iubeºte România, dar ºi pe românii de pretutindeni. În plan personal, îmi doresc sã particip, în mod activ, la optimizarea legilor care reglementeazã circulaþia rutierã, în sensul cã doresc o mai mare protecþie a motocicliºtilor ºi bicicliºtilor în traficul rutier. Doresc sã fiu foarte prezent în zona comunitãþii motocicliºtilor ºi sã îi sprijin acolo unde au nevoie. Un alt proiect este cel al îmbunãtãþirii legilor care au ca subiect viaþa copiilor cu nevoi speciale. România nu acordã atenþie acestor copii, în condiþiile în care, cu o lege bunã ºi o atenþie sporitã, aceºti copii pot fi recuperaþi. Am sã fiu un sprijin real în Parlamentul României pentru orice iniþiativã care va avea ca obiect îmbunãtãþirea ºi aducerea la un nivel înalt a condiþiei copiilor cu nevoi speciale din România.

C.I.: Mai este foarte puþin pînã la 11 decembrie, acum se face o analizã pertinentã a ceea ce aþi realizat, viitorul poate suna bine pentru PRM, dar mai sînt încã multe de înfãptuit.

Cum vedeþi ceea ce va veni, urmãtorii ani?

Dan Alexandru: Indiferent de rezultatul din 11 decembrie, PRM merge pe drumul reformelor ºi al modernizãrii. Ne aºteaptã un Congres ºi avem multe de fãcut. Urmãtorii ani vor fi decisivi pentru Naþiunea Românã. Dacã nu vom avea pe cineva sã ne apere în Parlamentul României, îmi este teamã cã poziþia de Colonie, pe care, din pãcate, o avem acum, se va transforma în ceva mult mai rãu. Îmi doresc enorm ca în 2018, aniversarea Centenarului Unirii sã se realizeze cu PRM în Parlamentul þãrii, aºa cum îmi doresc ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut ºi ca Pactul Stalin-Hitler, sã fie anulat de cãtre instanþele internaþionale, ºi România sã revinã în graniþele sale de la 1939. Nu am înþeles niciodatã de ce România nu a cerut la Haga, sau la un alt organism de justiþie abilitat pentru astfel de probleme, sã se anuleze acest act criminal semnat de doi dintre cei mai sîngeroºi dictatori ai Secolului XX. Dar sînt convins cã viitorul va rezolva ºi aceastã problemã.

C.I.: Dacã viitorul sunã bine, ºi dacã locul 2 pe care îl ocupaþi pe listele de deputaþi la Municipiul Bucureºti vã va duce în Parlament, cu ce mesaj concis veniþi în faþa alegãtorilor?

Dan Alexandru: Mesajul meu cãtre alegãtori este sã voteze ºi sã aibã încredere în PRM. Noi nu promitem mii de kilometri de autostradã ºi sã nu o facem. Noi nu promitem zeci de spitale ºi sã nu le facem. Noi nu promitem doar de dragul de a fi aleºi.

Nu! Noi dorim sã mergem în Parlament ºi sã aducem Bunul-Simþ în politicã. Sã facem cumva ca atunci cînd se promite ceva, sã se ºi facã. Ãsta este, de fapt, mesajul nostru cãtre români: noi vrem ca tot ceea ce se promite sã se facã ºi, mai mult, patriotismul ºi iubirea de þarã sã fie mereu puse înainte oricãror interese obscure, care au dominat ºi au distrus Naþiunea Românã în ultimii 27 de ani.

C.I.: Vã mulþumesc pentru amabilitatea de a-mi rãspunde la aceste întrebãri ºi vã doresc sã „Fiþi România Mare!“.

Dan Alexandru: Vã mulþumesc ºi vã invit sã votaþi cu PRM, în mod sigur nu are sã vã dezamãgeascã. Fiþi curajoºi, votaþi PRM!

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

„Fii curajos, voteazã pentru România!”

Interviu cu Lidia Vadim Tudor, candidatul PRM pentru Camera Deputaþilor în Municipiul Bucureºti (urmare din pag. 1) C.I.: Care este sloganul pe care l-ai adoptat în campanie ºi de ce ai ales acest slogan?

Lidia Vadim Tudor: Sloganul partidului, cel care acum se propagã cu rapiditate în societatea româneascã, este „Fii Curajos, voteazã pentru România”. Dar am avut ºi o adaptare a mesajului, astfel încît sã ne adresãm ºi tinerilor, printr-un slogan atipic pentru un partid autentic naþionalist, precum PRM, ºi mã refer aici la „Fii smart, iubeºte România”. Am încercat sã conºtientizãm electoratul cã PRM se reformeazã, cã sîntem un partid modern, dar care nu îºi va schimba niciodatã doctrina patrioticã. Iubim România, îi iubim pe români.

C.I.: Doreºti sã construieºti o Românie curatã, în care oamenii sã trãiascã fericiþi ºi mulþumiþi. Cum crezi cã se poate realiza acest lucru ºi care sînt resorturile care ar trebui sã fie puse în funcþiune pentru ca asemenea deziderate sã se poatã realiza?

Lidia Vadim Tudor: Pentru ca România sã fie curatã, avem neovie de schimbarea paradigmei în ceea ce priveºte modul de a face politicã. PRM doreºte sã impunã patriotismul ca principalul mod de a face politicã în România.

Ca politician, dacã nu îþi iubeºti þara, nu ai ce cãuta în Parlamentului României, nu ai ce cãuta sã decizi pentru poporul tãu. Aþi iubi þara nu este o ruºine. A fi mîndru cã eºti român nu însemnã a trãda idelurile democratice, respectul faþã de religie, înþelegerea minoritãþilor sau desacralizarea Istoriei. Alãturi de lipsa de patriotism este lipsa totalã de responsabilitate a politicienilor. Lipsa totalã de respect faþã de alegãtori. Nu îi intereseazã ce se întîmplã cu România. Ipocrizia cu care ne vorbesc în timpul campaniei electorale este dureroasã ºi nu înþeleg cum electoratul nu-i sancþioneazã pentru asta. Nu mai spun de fenomenul corupþiei, flagel care, efectiv, a ucis Naþiunea Românã. Noi, PRM, ne dorim sã schimbãm aceastã paradigmã a nesimþirii.

C.I.: În anul 2008, în urma unor fraude imense, PRM nu a mai putut intra în Parlamentul României. A fost un moment greu, dar mai era Parlamentul European, unde Corneliu Vadim Tudor a rãms pînã în 2014, cînd a fost eliminat ºi de acolo, pentru cã era incomod. Cu toate acestea, prin intermediul revistei „România Mare“ ºi al ziarului cotidian „Tricolorul“ a putut sã lupte în continuare, de data asta doar cu penelul, împotriva Mafiei care sugrumã, ºi la ora actualã, România. Tu ai reuºit sã continui sã scoþi pe piaþã doar revista „România Mare“, care gãzduieºte în paginile ei materiale interesante. Cît de greu este sã treci de la stagiul de executant la postura de ºef al unei redacþii, care implicã foarte multe lucruri, începînd cu alcãtuirea revistei ºi terminînd cu plata tuturor facturilor ºi a salariilor?

Lidia Vadim Tudor: Este o responsabilitate imensã. De-a lungul anilor, am fost alãturi de tatãl meu, observîndu-i activitatea ºi modalitatea prin care fãcea faþã tuturor responsabilitãþilor. Încerc sã aplic ceea ce am vãzut la el, dar nu îmi este uºor, þinînd cont de faptul cã pe umerii mei, o femeie de 26 de ani, stã greutatea unei reviste cu o tradiþie de tot atîþia ani ºi a singurului partid autentic naþionalist din România, Partidul România Mare.

C.I.: Dispariþia tatãlui tãu a lãsat un gol pe scena politicã. Crezi cã e nevoie, în România, de cineva care sã îl înlocuiascã pe Corneliu Vadim Tudor (mã refer la un lider naþionalist)?

Lidia Vadim Tudor: Consider cã orice om care luptã pentru o cauzã bunã este un erou. Cred cã în fiecare om, în fiecare român care îºi iubeºte cu adevãrat patria, se aflã cîte o pãrticicã din Corneliu Vadim Tudor. Golul

lãsat în urmã de tatãl meu este imposibil de acoperit de cãtre o singurã persoanã, dar acele mici fãrîme de naþionalism pe care, de a lungul vremi, Partidul România Mare le-a cultivat în România, aceastã iubire de þarã, care va face posibilã ducerea pe mai departe a idealurilor românilor ºi, implicit, ale tatãlui meu. El nu a murit, el

este prezent în fiecare gînd al românilor, al celor care îºi iubesc din tot sufletul þara în care s-au nãscut.

C.I.: Care crezi cã sînt ºansele reale ca PRM sã intre din nou în Parlamentul României ºi care sînt cei mai bine vãzuþi candidaþi din punctul tãu de vedere?

Lidia Vadim Tudor: ªansele sînt reale! Vom intra în Parlament pentru cã am convingerea cã electoratul român s-a maturizat. Românul a început sã înþeleagã cã þara sa este vîndutã, cã nu mai existã în Forul Legislativ o formaþiune politicã în stare sã-l apere. PRM a evoluat foarte mult în ultimele luni, am renãscut.

Existã la nivelul conducerii PRM o echipã tînãrã, pe care o caracterizez ca fiind „o combinaþie perfectã de materie cenuºie, caracter, culturã ºi spirit liber”. Aceastã echipã a fost cea care m-a convins sã revin ºi sã am încredere cã reprezint noul mesaj naþionalist. Vã pot spune cã reformarea PRM este un proces viu, contemporan cu nãzuinþele generaþiei mele. Spre deosebire de restul partidelor, noi sîntem autentic naþionaliºti. Avem candidaþi curaþi, cu iubire de România. Noi nu ne putem compara cu cei care au distrus þara în ultimii 27 de ani.

Noi sîntem români, noi reprezentãm România. Noi nu vrem sã fim ca ei, noi vrem sã reprezentãm, cu adevãrat, schimbarea în bine a clasei politice româneºti, sã arãtãm Naþiunii Române cã se poate face ºi o altfel de politicã, una naþionalistã, una patrioticã. Intenþionãm sã fim extrem de activi în Parlament, sã iniþiem pachete de legi ºi sã luptãm real pentru adoptare lor.

C.I.: Cu ce soluþii vii în noua formulã ºi cum crezi cã vei putea sã redresezi partidul, astfel încît sã obþinã gloria de altãdatã?

Lidia Vadim Tudor: Este o întrebare al cãrei rãspuns nu este simplu. Nu existã o soluþie miraculoasã care sã schimbe peste noapte realitatea. Încã de la venirea mea în PRM, reforma a fost începutã. Dorim sã fim un partid modern, dorim ca în timp sã fim o forþã realã pe scena politicã din România. Avem ca prim obiectiv aducerea prosperitãþii în casele românilor, ºi asta o vom face cu un program economic favorabil.

Problema realã a fost ºi este cã România nu a dus lipsã de programe economice. Problema a fost mereu cu aplicarea lor. Nu a existat voinþã politicã sã se aplice, ºi asta din cauza corupþiei ºi a intereselor obscure care au dominat ºi dominã real clasa politicã dîmboviþeanã.

C.I.: Eºti conºtientã de valoarea pe care o ai ºi trebuie sã înþelegi cã numele pe care îl porþi aduce dupã sine atît împliniri, cît ºi nerealizãri. Ai trecut deja prin proba de foc, în precampanie, cînd a trebuit sã contribui, cot la cot cu ceilalþi membri din staff, la realizarea listelor cu simpatizanþi, la redactarea listelor cu cei care candideazã, la rezolvarea contestaþiilor. Lucrurile nu sînt uºoare în politicã, mai ales pentru femei, care trebuie sã lupte de douã ori mai mult într-o lume a bãrbaþilor. Cum vezi lucrurile din aceastã perspectivã, a femeii tinere, care va ajunge sã se lupte de pe bãncile Parlamentului pentru crezul sãu?

Lidia Vadim Tudor: Politica este o provocare pentru mine. Pentru fiecare tînãr care alege acest drum este o provocare. Voi aduce în Parlament, alãturi de colegii mei, un suflu nou, o altfel de politicã, ºi, ceea ce ne dorim, vom aduce patriotismul ca principal reper în deciziile politice.

C.I.: Cum i-ai caracteriza pe politicienii români, mai ales cã acum faci ºi tu parte din grupul lor? Ce crezi cã ai putea schimba, pentru ca politica sã se facã în spiritul legii ºi al dreptãþii?

Lidia Vadim Tudor: Iresponsabili! Fricoºi! Fug de responsabilitate ºi nu au nici cea mai micã ideee de ceea ce vor românii. Nu urmãresc altceva decît propriile interese sau de partid. κi asumã, însã, riscuri cînd e vorba de acumularea de avere. Dosarele DNA sînt pline de astfel de exemple. Zilnic aflãm cum procurorii aresteazã, ancheteazã, trimit în judecatã. Politicenii ºi extensiilor lor în lumea afacerilor nu vor sã înþeleagã cã Naþiunea Românã s-a sãturat, efectiv, de acest etern sacrificiu, de minciuni ºi hoþie!

Nu mai vrem sã trãim în þara în care sã auzim de generaþii de sacrificiu! O tot auzim de 27 de ani. Sînt un om tînãr, îmi doresc ca generaþia mea ºi generaþiile care vin sã aibã dreptul la fericire! Nu vom cere nimãnui sã strîngã cureaua. Timpul este cea mai importantã resursã a vieþii noastre! Timpul! Nu trebuie sã-l irosim la fiecare patru ani! Avem dreptul la fericire, generaþiile prezente ºi viitoare!

C.I.: Partidul România Mare a fost, de la începuturi ºi pînã în prezent, un partid naþionalist, cu o Doctrinã Naþionalã foarte bine pusã la punct.

Au mai apãrut ºi alte partiduleþe, care vor sã fure noþiunea de naþionalism ºi sã o transforme în cu totul altceva, numai pentru a capta electoratul de partea lor. Ce le transmiþi acestor „travestiþi“ în ale Doctrinei Naþionale?

Lidia Vadim Tudor: Naþionalismul nu se vinde la tarabã. Patriotismul nu se negociazã la DNA. Partidul România Mare nu poate fi înlocuit. PRM a fost, este ºi va fi singurul partid naþionalist autentic din România!

Ne vom pãstra doctrina, care a fost dintotdeauna coloana vertebralã a acestui partid, vom apãra dreptatea ºi vom sprijini lupta împotriva corupþiei, care, aºa cum s-a dovedit, este poate principala cauzã pentru care noi, românii, sîntem sãraci. Nu cred cã mai existã în România vreun partid care sã aibã valorile autentic româneºti pe care PRM a demostrat cã le poartã cu demnitate ºi onoare.

C.I.: Tu ºi familia ta sînteþi „vînate“ pe oriunde vã aflaþi, iar dacã se întîmplã ceva care este legat de voi, imediat presa se înghesuie sã scoatã ºtiri pe bandã rulantã, nu întotdeauna în concordanþã cu realitatea. Cum este sã fii o persoanã publicã, tot timpul în lumina reflectoarelor?

Lidia Vadim Tudor: Într-un fel, am trãit aceastã experienþã toatã viaþa. Tata era mereu în centrul atenþiei, vînat de presã ºi þinta multor ºtiri, de foarte multe ori neadevãrate. Sã treci, însã, în linia întîi a acestei expuneri mediatice constituie o presiune. Atît timp cît nu sîntem subiectul unor ºtiri negative sau neadevãrate, iar realitatea este prezentatã obiectiv, nu ne deranjeazã.

Sîntem naturale în comportament ºi în faþa, ºi în spatele camerelor de luat vederi. Cu toate acestea, nu ne considerãm vedete, ci doar persoane publice, prin prisma numelui pe care îl purtãm.

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.!

C.I.: Crezi cã numele pe care cu cinste îl porþi, Vadim Tudor, este un atu pentru alegãtori în a te vota, ºi ce le transmiþi celor care vor veni la urne pentru a-ºi exercita votul?

Lidia Vadim Tudor: Bineînþeles cã atunci cînd rosteºti Vadim Tudor, în primul rînd te gîndeºti la tatãl meu. Sînt mîndrã cã port acest nume, sînt mîndrã cã sînt româncã ºi cred cã eu, prin puterile mele ºi ajutatã de toþi cei care îmi sînt în preajmã, voi reuºi sã ajung acolo unde îmi doresc. Numele meu e strîns legat de Partidul România Mare ºi consider cã atunci cînd vor vota, oamenii se vor gîndi ºi la tatãl meu, dar vreau sã ia în calcul faptul cã eu sînt eu ºi vreau sã fiu privitã ca atare.

Aºadar, îi aºtept pe românii mei la vot ºi îi rog doar sã gîndeascã cu inima, ºi sã voteze cu discernãmînt, pentru a avea o viaþã demnã de acum încolo.

C.I.: Am vãzut din apariþiile tale la posturile de televiziune cã eºti foarte combativã, nu ai trac, ºi poþi susþine un dialog cu un discurs cursiv, nuanþat, ºi, în acelaºi timp, plãcut. De unde aceste însuºiri ºi cît de mult te ajutã tot ceea ce ai învãþat stînd în preajma tatãlui tãu?

Lidia Vadim Tudor: Nevoia te învaþã. Este foarte important sã nu te pierzi cu firea în orice situaþie care îþi creeazã un anumit disconfort, fie cã este vorba despre emoþii sau despre ceva neplãcut pentru tine. Sînt licenþiatã în Jurnalism ºi am un master în Comunicare, iar aceastã pregãtire teoreticã este o bazã solidã în dobîndirea acestor calitãþi, alãturi de experienþa dobînditã de-a lungul anilor ca invitatã, alãturi de tatãl meu, la zeci de emisiuni TV. C.I.: Dacã ar fi sã þii un discurs în faþa unei mari adunãri, aºa cum fãcea ºi tatãl tãu, ce le-ai spune oamenilor, cum ar fi dialogul pe care l-ai avea cu cei pe care trebuie sã-i convingi sã te aleagã?

Lidia Vadim Tudor: Imaginaþia nu are loc în politicã. Imaginaþia este atributul dragostei, al speranþei.

Eu le voi vorbi oamenilor direct, indiferent de vîrstã, indiferent de credinþe religioase, indiferent de apartenenþa ideologicã. Eu le voi spune cã a fi român înseamnã a respecta valorile ºi istoria acestui pãmînt.

C.I.: Corneliu Vadim Tudor a fost un lider charismatic. Se pare cã ai moºtenit de la el aceastã abilitate de a-i face pe oameni sã se simtã bine în preajma ta. Ai un zîmbet seducãtor ºi degaji în jurul tãu luminã. Sînt atributele unui învingãtor, aºa cã poþi fi mîndrã cã te afli în tabãra acestora. Care ar fi primul proiect de lege pe care ai vrea sã îl depui în calitate de parlamentar?

Lidia Vadim Tudor: Legea privind interzicerea totalã a despãduririlor pe teritoriul României. Aceastã lege, simplã prin numãrul de articole, va impune un moratoriu de cel puþin o generaþie privind exploatarea, criminalã, nesãbuitã a resurselor forestiere româneºti.

Pentru mine, pãdurea înseamnã viaþã, libertate, aer curat, frumuseþe ºi, nu în ultimul rînd, istoria neamului meu.

C.I.: Anul viitor se va organiza un nou Congres al PRM, unde se va alege noul lider al acestei formaþiuni politice. La aceastã datã, preºedinte interimar este dl. Adrian Popescu. Pe cine vezi, din cei pe care îi cunoºti, ca fiind cel mai capabil sã ducã mai departe acest partid ºi Doctrina Naþionalã?

Lidia Vadim Tudor: Îmi doresc ca echipa actualã, care a dus în alegeri PRM ºi pe care eu o consider cîºtigãtoare, sã ducã mai departe proiectul început. Îmi doresc ca toþi cei care acum sînt activi în partid, cei care au reuºit sã aducã liniºte ºi coerenþã în PRM, sã conducã pe mai departe linia patrioticã ºi doctrinarã a partidului. În ceea ce mã priveºte, am sã mã implic, în mod activ, în viaþa partidului ºi îmi doresc ca PRM sã fie nu a treia, nu a doua, ci prima forþã politicã din România.

C.I.: Ai primit multe lecþii de la viaþã, dar poate cea mai tristã a fost cînd l-ai pierdut pe tatãl tãu. Ce ai simþit în acele momente ºi ce simþi acum, dupã un an de zbucium ºi luptã?

Lidia Vadim Tudor: Moartea tatãlui meu a fost cea mai grea ºi cea mai tristã experienþã din viaþa mea.

Dacã atunci am simþit, atît eu, cît ºi mama ºi sora mea, cã nu vom putea merge mai departe fãrã el, acum ºtim cã aceasta a fost voia lui Dumnezeu, cã tata este acum fericit ºi liniºtit în Cer, veghindu-ne în fiecare ceas ºi

privindu-ne cu ochii veºniciei. Procesul de vindecare continuã, acestã ranã fiind una care nu se va închide niciodatã, dar sperãm cã se va atenua.

C.I.: Revista „România Mare“ merge bine, partidul se aºazã din nou în matca lui, problemele par cã se rezolvã încet, dar sigur. Existã acolo, sus, un înger care vegheazã asupra voastrã, pentru a vã fi bine ºi cãlduþ. Crezi cã acesta este tatãl tãu?

Lidia Vadim Tudor: Cred cã tata este acum la dreapta lui Dumnezeu ºi ne vegheazã din Cer. Dumnezeu ne-a purtat întotdeauna de grijã, nu am dus niciodatã lipsã de nimic, oricît ne-ar fi fost de greu, ºi asta pentru cã ne încredinþãm zilele Lui. Tata ne priveºte din cer, cu sufletul.

C.I.: Aveþi o devizã cu un substrat interesant, poþi sã ne spui cum þi-a venit ideea de a folosi un asemenea slogan ºi care este, de fapt, mesajul?

Lidia Vadim Tudor: Sloganul a fost creat de cãtre echipa care se ocupã acum de campania electoralã. ªtiu cã s-a avut în vedere electoratul PRM, dar ºi încurajarea celor care gîndesc patriotic, îºi iubesc þara, dar nu vor sã spunã acest lucru din lipsã de curaj civic.

Pentru cã mass-media a reuºit, în ultimii ani, sã ne determine sã ne fie fricã sã ne declarãm naþionaliºti, sã ne facã sã ne fie ruºine cã ne iubim þara, cã ne iubim tradiþiile, cã ne iubim istoria. Eu am convingerea cã acest slogan, „Fii curajos, voteazã pentru România!” este un prim pas în direcþia bunã, cã patriotismul va fi recunoscut ca fiind important ºi benefic pentru Naþiunea Românã. Sã fii naþionalist în România însemnã sã fii, de fapt, român în Europa.

C.I.: Dupã toatã susþinerea de care te bucuri, ar fi pãcat sã nu þi se împlineascã visul. Eu îþi doresc ca tot ceea ce þi-ai propus sã devinã realitate ºi sã duci pînã la capãt idealurile pentru care a luptat Tribunul tuturor românilor adevãraþi, iubitori de þarã ºi de glia strãmoºeascã. Succes ºi Dumnezeu sã-þi dea credinþã ºi luminã în suflet.

Lidia Vadim Tudor: Mulþumesc, Dumnezeu sã ocroteascã România!

Partidul România Mare, singurul partid care a þinut ºi va þine partea Neamului Românesc

Pag. a 14-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.! „Partidul România Mare a fost dintotdeauna adeptul unei Românii puternice“ (2) Interviu cu Victor Cornoiu-Jitãraºu, candidat PRM pentru Senat în Municipiul Bucureºti Carmen Ionicã: Continuãm în numãrul de astãzi interviul cu dvs., domnule Victor Cornoiu-Jitãraºu. Vã rog sã ne spuneþi, în cîteva cuvinte, cu ce credeþi cã puteþi ajuta, implicînduvã în politicã?

Victor Cornoiu-Jitãraºu: Gãsesc firesc sã fac menþiunea cã subtitlul din numãrul precedent conþine o micã eroare, în sensul cã la data de 4 martie 2011, prin decret prezidenþial, a încetat calitatea mea de judecãtor la Înalta Curte, ca urmare a pensionãrii. Aºadar, în prezent, nu mai ocup aceastã funcþie, dar acumulãrile profesionale au rãmas la purtãtor.

Revenind la întrebare, cred cã experienþa dobînditã în profesie va fi de mare folos în activitatea legislativã, prin plusul de calitate al reglementãrilor, la care voi contribui cu toatã priceperea.

C.I.: Vã rog sã numiþi cel puþin trei lucruri pe care aþi dori sã le schimbaþi în politica româneasca ºi de ce?

Victor Cornoiu-Jitãraºu: Un prim demers va fi acela de a determina oprirea traseismului politic în viaþa parlamentarã, conduitã care a adus grave prejudicii de imagine forului reprezentativ suprem al democraþiei. În actuala legislaturã, 150 de parlamentari, aleºi în 2012, au trecut la alt partid, cauzã din care 9 din 10 alegãtori nu mai au încredere în autoritatea legislativã, cea dintîi autoritate a statului. Aceastã meteahnã, care s-a instalat chiar dupã primele alegeri postdecembriste, a împiedicat formarea unei clase de politicieni de înaltã þinutã ºi a îndepãrtat electoratul majoritar de la urne. Un al doilea demers, cu aceeaºi menire, va urmãri împiedicarea apariþiei unor partide constituite în Parlament din „oaste de strînsurã“, fenomen care, ºi el, trebuie înlãturat printr-o reglementare adecvatã. În ambele situaþii, parlamentarilor traseiºti trebuie sã li se anuleze mandatul ºi sã fie înlocuiþi de supleanþii de pe listele partidelor. În sfîrºit, un alt demers va avea ca þintã deconectarea partidelor

DRAGÃ ALEGÃTORULE Dacã ai în piept o inimã de român adevãrat, dacã l-ai îndrãgit pe marele patriot Vadim ºi îl regreþi, dacã ai credinþã în Bunul Dumnezeu, mergi la VOT ºi VOTEAZÃ P.R.M., partid pe care tu, poate, nu l-ai votat niciodatã!

Nu o sã regreþi, nu o sã te acuze nimeni, pentru cã ºi tu te poþi considera acum un PATRIOT ROMÂN, un adevãrat NAÞIO-

de la numiri în funcþii din administraþia publicã, justiþie ºi Servicii Secrete, astfel de numiri fiind sursa unor fapte grave de corupþie.

C.I.: Sînteþi un cunoscut judecãtor, v-aþi dedicat viaþa acestei profesiuni, dar care consideraþi cã sînt lucrurile care vã irosesc timpul, sau chiar viaþa? * Victor Cornoiu-Jitãraºu: Despre irosirea vieþii nu poate fi vorba, dar admit cã nu citesc atît cît aº dori, n-am mai jucat un meci de tenis de cîmp de multã vreme ºi parcã nici la spectacole de teatru, operã sau concerte nu merg atît cît ar trebui, fiind cumva mulþumit de ceea ce oferã televizorul, cu selecþia de rigoare.

C.I.: Care consideraþi cã este, în opinia dvs., cel mai performant sistem politic ºi de ce?

Victor Cornoiu-Jitãraºu: Fãrã îndoialã, pluripartidismul, deoarece asigurã manifestarea democraþiei.

Evident, cu condiþia existenþei unei clase politice dedicate interesului public, ºi nu unor interese de grup, de cumetrie, sau cu înclinaþii puternice „de absorbþie a banilor din fondurile publice“, adicã infractori.

C.I.: Domnule Victor Cornoiu-Jitãraºu, vã consideraþi un român adevãrat, care a îmbrãþiºat Doctrina Naþionalã, mergînd alãturi de Partidul România Mare. Spuneþi-ne cîteva lucruri de care sînteþi mîndru.

Victor Cornoiu-Jitãraºu: În sens religios, mîndria este un pãcat, dar nu poate sã nu mã bucure faptul cã în casa pãrinþilor mei, din „sãtucul de departe“, se adunã adesea doctori în ºtiinþe, cadre universitare, doctoriþe, avocaþi ºi o elevã de liceu. Ce capacitate au avut pãrinþii, dragii de ei! Sigur este ceva, dar nu atît de mult cît în familia matematicianului Moisil, unde se regãseau, la un moment dat, 5 academicieni. Sau cã, fiind procuror-ºef la Oraviþa, deºi tînãr ºi fãrã prea multã experienþã de conducere, am reuºit sã mã fac iubit atît de colegii de serviciu, cît ºi de oamenii cu care

NALIST! Nu lãsa buletinul de vot alb, sã voteze ei în locul tãu. Fã-þi datoria de cetãþean adevãrat, de cetãþean cinstit al þãrii tale. Numai tu poþi face o schimbare adevãratã, prin votul tãu. Ei ºi-au bãtut joc de tine ani de zile, acum, bate-þi tu joc de ei, votînd P.R.M.!

Voi toþi, cei necãjiþi, batjocoriþi ºi umiliþi, voi, sucevenii adevãraþi, veniþi alãturi de P.R.M.!

VASILE CERLINCÃ

veneam în contact, indiferent de calitatea lor, lucru pe care aveam sã-l observ dupã plecare, graþie relaþiilor pãstrate de-a lungul multor ani.

C.I.: Pentru cã încã mai sîntem în campanie electoralã, dar mai este puþin pînã la alegerile din 11 decembrie, împãrtãºiþi-ne care este deviza dupã care vã ghidaþi ºi cum credeþi cã aceastã devizã vã va aduce un plus de popularitate, astfel încît oamenii sã vã voteze?

Victor Cornoiu-Jitãraºu: Nu poate fi o alta decît „Victor – Victorie!“. Cu diminutivul Victorie mã alinta mãmica mea, mai ales cînd mã trimitea la treabã.

Acesta a influenþat tot parcursul devenirii mele, astfel cã am obþinut tot ceea ce mi-am propus, chiar dacã a fost nevoie de multã muncã. Poate cã nu-i o simplã coincidenþã împrejurarea cã pentru cele 438 de locuri în Parlament candideazã 6.505 persoane, adicã 14 pe un loc. Aceeaºi concurenþã am avut-o ºi la admiterea la Facultatea de Drept ºi am reuºit pe locul 4, pe care sînt înscris pe lista Partidului România Mare pentru Senat.

Coincidenþa þine de destin, iar el este decis de alegãtori.

C.I.: La încheierea acestui interviu, vã rog sã faceþi un „recurs“ ºi sã ne spuneþi nouã ºi alegãtorilor de ce trebuie sã meargã la vot ºi care va fi, în opinia dvs., rezultatul acestor alegeri?

Victor Cornoiu-Jitãraºu: Singura ºansã pentru a aduce în scenã o clasã politicã aptã sã „conducã þara pe drumul progresului, ºi nu progresul pe ultimul drum“ este ca alegãtorii sã vinã într-un numãr cît mai apropiat de 18.275.109, cît sînt înscriºi pe listele electorale.

C.I.: Vã mulþumesc pentru amabilitatea pe care mi-aþi arãtat-o, rãspunzînd acestor întrebãri, ºi vã doresc un sfîrºit de an bun, în care sã se împleteascã ºi o nouã experienþã, aceea de a fi în Parlamentul României.

Victor Cornoiu-Jitãraºu: Mulþumesc. Doresc sã închei invocîndu-l pe geniul tutelar Mihai Eminescu: „Spunã lumii large steaguri tricolore/ Spunã ce-i poporul mare românesc“, precum ºi spusele unei femei inteligente ºi frumoase, pe numele ei evident de Victoria, ºi Alexandra Maria: „Iubitã Românie… frumoasã þarã pe care am vãzut-o întregitã… fii tu veºnic îmbelºugatã, fii tu mare ºi plinã de cinste, sã stai falnicã printre naþiuni, sã fii cinstitã, iubitã ºi priceputã“. Sînt un republican care o preþuieºte pe principesa de Marea Britanie, în memoria colectivã Regina Maria, pentru aportul la fãurirea României Mari.

Sfîrºit

Eu nu vreau sã vã huidui…

Cãtre minunaþii noºtri tineri Vineri, 30 octombrie 2015, Clubul Colectiv. Mai trebuie spus ceva în plus?

Noi credem cã nu, pentru cã „Restul (care nu) e tãcere”, pentru cã, dupã „Îngrozitoarea Catastrofã“, s-a vorbit atît de mult!

La trecerea unui an, iar s-a vorbit!

Despre ceilalþi! Sã dea socotealã alþii, pentru cã noi sîntem oameni, creºtini, români cel puþin PERFECÞI! Dar scrîºnim mai departe din dinþi, deoarece „caprele” vecinilor sînt tot acolo! Elevii mei vin, deacasã la ºcoalã, cu aceleaºi întristãtoare egoisme, rãutãþi ºi mofturi. Ne omorîm mai departe copiii, fizic, prin spitale, ºi psihic, prin ºcoli sau pãrãsindu-i, pentru ca noi, pãrinþii sã murim, eventual, în cutremure prin þãri strãine.

Cum aºa? Dar am ieºit în stradã!? În vreo cîteva seri?! Nu s-au rezolvat toate?!

Dar ne-au mai omorît ºi în Decembrie 1989! Nu s-au schimbat toate? Ba da! Spre exemplu, nu i-am lãsat sã schimbe ªcoala

Româneascã într-o închisoare, într-un abator al personalitãþii umane în formare, în loc sã o prefacem, noi, într-un Loc al Bucuriei?!

Nu i-am lãsat sã înþeleagã cã tinerii români sînt incomod ºi periculos de inteligenþi, iar odata cu aceasta, au acþionat ºi au schimbat: manuale ºi predare Imposibile, ca sã le disparã interesul pentru Limba Românã, pentru Istoria României, pentru Credinþã, pentru... pentru a trãi în România ºi pentru... Fizicã, de exemplu, deoarece noul laser de la Mãgurele nu e pentru tinerii români!

Pentru cã nu mai sînteþi în clasã, astãzi nu strig catalogul, astãzi vã chem sã ne împotrivim acestor nemernicii, pentru cã „Cine curge cu apã este mort, cine se împotriveºte este viu”, iar unde ºcoalã nu e nimic nu e... Aºadar, tineri români, ”...Back to...” România Mare!

CODINA PLATON

Nu vreau sã þip la voi, vreau doar sã mã ascultaþi. Nu vreau sã ies în stradã ca voi sã mã priviþi, eu vreau ca voi sã veniþi spre mine ºi sã mã ajutaþi. Nu þin musai sã vin la voi la partid, la Guvern sau pe Dealul Cotrocenilor. Nu vreau sã transform strada în teren de luptã ºi nu vreau sã vã alerg cu furci ºi torþe aprinse pe culoarele istoriei. Eu nu vreau sã devin violent. Vreau doar sã îmi cresc copiii în liniºte.

Nu vreau sã alerg toatã viaþa dupã mîncare ºi un acoperiº stabil. Vreau sã citesc o carte ºi sã-mi împãrtãºesc experienþa unei vieþi frumos trãite cu urmaºii mei.

Eu nu vreau sã vã huidui. Vreau sã aveþi grijã de mine, pentru cã eu nu v-am ales sã aveþi grijã numai de voi. Nu vreau sã vã înjur ºi nu þin musai sã vã urãsc. Eu vreau sã vã faceþi treaba, sau sã-i lãsaþi pe alþii sã o facã. Nu-mi doresc violenþã, nici proteste. Nu vreau sã vã blochez aleea ºi nici în piaþã nu vreau sã-mi pun cortul. Nu vreau sã intru în grevã ºi nu vreau sã devin martir. Sper cã înþelegeþi cã nu vreau din nou sînge pe stradã. Treziþi-vã ºi realizaþi cã voi sînteþi, de fapt, în slujba mea, iar eu NU sînt sclavul vostru.

E timpul sã mergeþi spre o luminã, dar nu spre capãtul tunelului, pentru cã eu nu trãiesc în întuneric, aºa cum credeþi voi. Eu trãiesc în lumina cunoaºterii ºi, oricît de mult v-aþi dori sã închid ochii, eu ºtiu cã voi m-aþi furat, cã mã minþiþi ºi cã nu vã veþi opri pînã nu mã voi ridica.

Eu, Poporul Român, nu vreau sã vã huidui. Vreau sã plecaþi!

TANO

Pag. a 15-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

PATRIOÞII VOTEAZÃ P.R.M.! „PRM trebuie sã aibã un singur obiectiv: ROMÂNIA MARE!“ Interviu cu Edmond Buga-Sfinteº, candidat PRM pentru Camera Deputaþilor în judeþul Buzãu Carmen Ionicã: Partidul România Mare, din judeþul Buzãu, are în dvs., domnule Edmond Buga-Sfinteº, un lider de necontestat. Vã rog sã ne spuneþi de cînd activaþi în politicã ºi de ce aþi ales sã vã înscrieþi în partidul lui Corneliu Vadim Tudor?

Edmond Buga-Sfinteº: Sînt membru al PRM de la înfiinþarea partidului. E singura formaþiune politicã în care am activat. Cînd un partid se numeºte ROMÂNIA MARE, e un mare pãcat sã nu faci parte din el. Idealul naþional a fost þinut viu de aceastã mare adunare a patrioþilor români. Dacã nu ar fi existat PRM, nu m-aº fi înscris niciodatã în aceastã cursã mãsluitã cu obstacole, care este politica româneascã.

C.I.: Faceþi parte din generaþia tînãrã, v-am cunoscut la Congresul PRM de anul trecut, la care v-aþi depus ºi dvs. candidatura pentru funcþia de preºedinte al partidului. Aþi avut un discurs fulminant, care a creat rumoare în salã, dar pe care eu l-am asemuit celor pe care le avea Tribunul.

Sînteþi, la vîrsta pe care o aveþi, asemeni lui, pe vremea cînd a înfiinþat partidul. Ce veþi face dvs. în cazul în care veþi ajunge în Parlamentul României?

Edmond Buga-Sfinteº: Voi continua bãtãlia pentru Neamul Românesc, pe care înaintaºii noºtri n-au mai apucat s-o ducã la bun sfîrºit. Voi da þãrii, împreunã cu ceilalþi fraþi ai noºtri întru credinþã, acele legi clare ºi simple, care sã redea demnitatea unui popor rãtãcit în pustia tranziþiei de niciunde cãtre nicãieri. Un popor pus cu capul pe butuc. Cît despre aºa-zisul Congres, am o pãrere foarte proastã, aranjamentele nefericite de atunci au fãcut sã pierdem timp preþios în reorganizarea partidului. Puterea a fost preluatã ºi exercitatã de indivizi care în PRM Buzãu n-ar fi trecut de poarta de intrare, deºi uºa e permanent deschisã. Am vrut sã pãrãsesc definitiv politica atunci, însã oamenii din organizaþia mea, precum ºi rugãminþile altor lideri din þarã, absolut dezinteresate, m-au fãcut sã merg mai departe. Cu un gust amar, însã. Pe viitor, va trebui sã separãm apele, fiecare sã se ocupe cu ceea ce se pricepe mai bine, iar noii lideri ai PRM trebuie sã aibã un singur obiectiv: ROMÂNIA MARE! Asta înseamnã sã unificãm miºcarea naþionalã, ca împreunã, toþi patrioþii români,

indiferent unde s-ar afla acum, sã întoarcem Basarabia ºi Bucovina acasã.

C.I.: Aveþi o activitate prodigioasã, nu numai politicã, dar ºi literarã. Aveþi lansate numeroase volume, atît de prozã, cît ºi de versuri.

Semnaþi poezii în revista „România Mare“, aveþi apariþii la televiziunile din zona judeþului Buzãu.

Cum puteþi sã faceþi toate aceste lucruri fãrã sã obosiþi? De unde vã trageþi seva petru a realiza atîtea proiecte, încãrcate, toate, emoþional?

Edmond Buga-Sfinteº: Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. De multe ori, m-am întrebat ce plan are cu mine. Ca sã aflu rãspunsul, trebuie sã merg pînã la capãt. Oare nu ar fi pãcat, atunci cînd Dumnezeu ne-a înzestrat cu un talent, atît cît este, sã nu-l folosim? Obosesc cîteodatã, viaþa are multe poveri pe care trebuie sã le ducem în spate, dar atunci mã recuperez scriind poezie. Poezia e locul în care mã întîlnesc cu sufletul. Proza, în schimb, e o poveste nefardatã despre România.

C.I.: Desfãºuraþi o activitate asiduã în judeþul pe care îl reprezentaþi, lumea vã cunoaºte ºi vã apreciazã. Care credeþi cã va fi verdictul în urma alegerilor din 11 decembrie: cu sau fãrã PRM în Parlament?

Edmond Buga-Sfinteº: Cu toþii cunoaºtem rãspunsul la aceastã întrebare.

C.I.: Anul viitor va avea loc un nou Congres al PRM, în care se va alege noul preºedinte, avînd în vedere cã acum existã doar un preºedinte interimar. Veþi candida din nou, de data asta cu ºanse egale, ºi ce speranþe aveþi?

Edmond Buga-Sfinteº: Bunicul meu avea o vorbã: sã trãim pînã atunci!

C.I.: Cum au decurs precampania ºi campania electoralã ºi de ce probleme v-aþi lovit?

Edmond Buga-Sfinteº: Au fost probleme multe ºi grele, ca întotdeauna. Dar n-am sã mã plîng.

Am trecut peste ele cu cerbicia care ne caracterizeazã.

Cu sacrificii, cu devotament, cu durere, cu bucurie, ºi, în final, cu speranþã.

C.I.: Sînteþi un patriot desãvîrºit, o demonstraþi ºi prin ceea ce scrieþi. Cum vedeþi lucrurile în România în urmãtorii ani ºi ce program doriþi dvs. sã implementaþi în cazul în care veþi fi ales?

Edmond Buga-Sfinteº: În România, lucrurile merg prost. ªi vor merge ºi mai prost dacã þara nu va fi condusã de patrioþi. Iatã programul meu electoral: 1-35 (vezi foto stînga jos).

C.I.: Ce aºteptãri aveþi de la alegãtori ºi ce mesaj le adresaþi, folosindu-vã de revista noastrã?

Edmond Buga-Sfinteº: Oameni buni, e vremea sã fiþi demni. Eu pentru asta mã risipesc de 25 de ani. Pentru credinþa în destinul nostru naþional.

Credinþa înseamnã sã faci primul pas, chiar dacã nu vezi toatã scara. Eu cred în valorile Neamului Românesc ºi sînt convins cã singura ºansã de a schimba radical societatea mizerabilã în care trãim este o miºcare naþionalã puternicã. Astãzi, doar PRM este un partid autentic naþionalist. Mîine, sînt convins, vor veni alãturi de noi milioane de oameni, uniþi într-un mare Partid Naþional Român. Eu sînt un simplu patriot român, ca ºi voi, dar mi-a ajuns cuþitul la os.

Haideþi sã schimbãm statul mafiot, care ia de la sãraci ºi dã la bogaþi, cu statul social, care sã aibã grijã de toþi cetãþenii lui ºi, în primul rînd, de aceia pentru care toþi conducãtorii de dupã 1989 au fost nepãsãtori ºi rãi. Eu sînt reprezentantul desculþilor, al oamenilor necãjiþi, cu datorii la bãnci, la întreþinere ºi la magazinul din colþul strãzii, care nu au nici un reprezentant în Parlament, pentru cã deja s-au fãcut legi pentru sãraci ºi legi pentru bogaþi. De aceea, veniþi la vot pe 11 decembrie ºi votaþi PRM. ªtiu cã PRM are un deficit de imagine, creat de-a lungul timpului de lichelele din interiorul ºi din exteriorul formaþiunii noastre politice, însã, dacã mã veþi trimite în cel mai înalt for legislative al þãrii, veþi vedea adevãrata faþã a acestui partid patriotic ºi justiþiar. Voi face legi care sã limpezeascã societatea, nu s-o tulbure. Voi face alte legi, pentru cã vreau sã construim o altã Românie. Una în care democraþia sã nu mai fie înlocuitã cu dispreþocraþia. Mã voi purta cu cetãþenii aºa cum aº vrea sã se poarte demnitarii statului cu mine. Nu-i mai credeþi pe aceia care vã mint cã nu sînt soluþii, cã asta-i situaþia. E fals, lor le convine aceastã stare de lucruri. Existã soluþii. Putem merge mai departe prin noi înºine, prin descãtuºarea energiilor naþionale. Putem construi România noastrã. Cum? Prin credinþa în Dumnezeu ºi în Poporul Român. Cu cine? Cu voi, dragii mei! Voi aveþi puterea, chiar dacã toate scursurile politice v-au deposedat, sistematic, de ea. Vom reda, împreunã, mãreþia acestui popor care, de 27 de ani, a exersat doar umilinþa. Pentru a reclãdi naþiunea noastrã, trebuie ca noi toþi sã ne depãºim propriile aºteptãri. Hai sã o facem împreunã, pentru cã o naþiune este un suflet!

C.I.: Vã mulþumesc ºi sã auzim numai de bine.

Edmond Buga-Sfinteº: ªi eu vã mulþumesc ºi o sã auzim numai de bine!

Pag. a 16-a – 9 decembrie 2016

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Templul lui Garuda (2) Doctorul a gãsit un scaun ºi s-a aºezat, invitîndu-mã sã iau, de asemenea, loc pe un scaun din faþa lui. M-a cãlãuzit apoi în meditaþia pe care o predau la ora actualã. M-a „condus“ astfel cãtre un spaþiu deschis în care se afla o plajã frumoasã ºi o cascadã. Am vizualizat apoi o cãrare care m-a îndreptat cãtre un templu alb. Dupã ce am urcat cele 7 trepte ale templului, am fost întîmpinat de un mare maestru spiritual. În timpul acestei prime experienþe, maestrul a luat, în imaginaþia mea, „forma“ lui Rinpoche Lopsang Thundun.

Cînd poarta de aur s-a deschis, am intrat în acest templu fabulos. La capãtul opus, se afla o cortinã neagrã. Am rãmas în picioare în faþa ei. Doctorul mi-a cerut sã îmi focalizez atenþia asupra cortinei ºi sã îi spun ce vãd. Atunci, cortina a pãrut sã prindã viaþã. Din ea au ieºit toate lucrurile de care mã temeam, toate îndoielile mele, frustrãrile, ura ºi mînia pe care le acumulasem întreaga viaþã. Am bãtut apoi din palme, dupã care

Civilizaþiile precolumbiene (6) Boala fricii în Anzi (2) Lumea Chimu a renunþat la tipul construcþiilor piramidale, ceea ce reprezintã o noutate absolutã.

Experþi în arta þesutului, ei se îmbrãcau în veºminte somptuoase, acoperite cu bijuterii. Nobilii îºi modelau faþa ca ºi aristocraþii Maya. Serviciile de masã din argint aurit, recipientele încrustate cu turcoaze, casele împodobite cu zei sculptaþi în lemn, dovedesc cã civilizaþia Chimu iubea fastul ºi rafinamentul. Întemeiat odatã cu Secolul al Xl-lea, prin legendarii Manco Capac ºi Mama Odlo, imperiul Inca a fiinþat pînã la 16 noiembrie 1532, cînd regele Atahualpa a fost ucis în piaþa oraºului Cajamarca de cãtre oamenii lui Claudio Pizarro. Atahualpa venise într-o impunãtoare caretã din aur, escortat de 6.000 de oameni neînarmaþi, pentru a negocia cu Pizarro.

Acesta îºi ascunsese cei 167 de soldaþi spanioli în spatele zidurilor pieþei centrale. La un singur semn, masacrul a decis soarta fabulosului imperiu. Între civilizaþiile precolumbiene, lumea Inca a excelat prin geniul administrativ ºi forþa teribilã de a-

Declasificat

Secrete de rãzboi (12) Trãgînd cu urechea la Roosevelt ºi Churchill (2) Ofiþerii de spionaj britanici l-au identificat repede pe Kent ca suspect. De mai multã vreme, acesta fusese vãzut împreunã cu Anna Wolkoff, care, alãturi de asociaþii ei, se aflase sub supravegherea MI5, Serviciul de Securitate Britanic responsabil de operaþiunile de contraspionaj. Pe 20 mai, un agent MI5, împreunã cu detectivi de la Scotland Yard ºi un ofiþer din cadrul Serviciului Extern de la ambasada Statelor Unite au pãtruns, cu forþa, în apartamentul lui Tyler Kent. Detectivii l-au arestat (MI5 nu avea dreptul de a aresta). În urma percheziþiei, s-au descoperit un numãr de 1.929 de documente ale ambasadei Statelor Unite, inclusiv mai multe mesaje care circulaserã între Roosevelt ºi Churchill. Totodatã, a fost gãsitã o carte care conþinea numele persoanelor aflate sub supraveghere de cãtre MI5.

Ambasadorul american, Joseph Kennedy, a solicitat imunitate diplomaticã pentru Kent, un cetãþean american ºi fiul unui diplomat. Kent a fost þinut 11 zile în arest secret ºi apoi acuzat de violarea Actului pentru Secrete Oficiale, ca ºi Anna Wolkoff, arestatã pe 20 mai. Într-o evaluare confidenþialã a daunelor, un oficial al Departamentului de Stat a raportat cã documentele furate indicau „o istorie completã a corespondenþei noastre diplomatice din 1938... Acest lucru înseamnã nu doar cã sistemele

ROMÂNIA MARE“

mi-am pus mîinile pe frunte, cu degetele mari în jos, cãtre centrul corpului meu. Mi-am deschis apoi inima ºi am tras cortina. Doctorul mi-a spus: - Dincolo de cortinã se aflã Dumnezeu.

M-am dizolvat apoi în acea experienþã. Am cãlãtorit cãtre centrul Universului cu o vitezã de o mie de ori mai mare decît viteza luminii ºi am trãit experienþa comuniunii cu Dumnezeu. Mã aflam pe Insula Paradisului, în centrul timpului ºi al spaþiului, ºi mã simþeam la unison cu puterea care a dat naºtere Universului. Corpul a început sã îmi tremure, intrînd aproape în transã, din cauza acestei forþe uriaºe care trecea prin mine.

Am înþeles cã aceastã esenþã reprezintã centrul tuturor religiilor, dar ºi al inimii umane, al timpului ºi al spaþiului, fiind însãºi holograma existenþei noastre ºi singura cale care ne poate conduce cãtre fericire. În cele din urmã, meditaþia s-a încheiat. Cortina s-a lãsat la loc, fãrã intervenþia mea. Dupã ce am ieºit din templu ºi l-am regãsit pe maestru la poarta acestuia, Rinpoche m-a întrebat: - Acum ai înþeles?

- Da, acum am înþeles!, i-am rãspuns. În final, am deschis ochii. Am rãmas uluit sã constat cã întregul terminal se umpluse cu sute de hinduºi. Aceºtia trecuserã, la rîndul lor, de perdeaua

din plastic ºi stãteau cu picioarele încruciºate, meditînd în faþa mea cu mîinile ridicate în aer ºi fãcînd miºcãri lente din cap, ca ºi cum s-ar fi scãldat în energia beatificã ieºitã din mine. Eram consternat. Îmbrãcat cu pantalonii mei kaki, cu bocancii de munte, cu pardesiul ºi pãlãria de pe cap, am trecut, împiedicîndu-mã, printre aceºti oameni, care s-au prãbuºit la pãmînt, atingîndu-mi picioarele în adoraþie, nu din cauza mea, ci din cauza energiei care ieºea din mine.

Dupã ce am reuºit sã îmi croiesc o cãrare printre ei, m-am întors ameþit la terminalul meu. L-am cãutat pretutindeni pe doctorul din Bombay, dar nu l-am gãsit nicãieri, în pofida faptului cã ar fi trebuit sã fie uºor sã depistez un bãrbat îmbrãcat ca Superman ºi cu ochelari cu lentile groase.

Avionul a decolat o jumãtate de orã mai tîrziu.

Doctorul din Bombay nu se afla în el. Se pãrea cã dispãruse de tot. De altfel, nu l-am mai vãzut niciodatã de atunci, ºi probabil cã aºa era mai bine.

Aproape toþi participanþii care au urmat cursurile Revelaþiei Divine au mãrturisit cã au avut astfel de experienþe misterioase în care s-au întîlnit cu maeºtri înãlþaþi la cer. (va uma) SUSAN SHUMSKY

i domina pe toþi cei cuceriþi, printr-o teroare greu explicabilã lumii moderne. Imperiul era un imens lagãr de muncã, vegheat de o armatã numeroasã ºi disciplinatã, de funcþionari vigilenþi, care pedepseau cu o cruzime teribilã cea mai micã nesupunere. Aurul ºi argintul - metale sacre, care i se cuveneau numai Marelui Inca, fiul Soarelui - se scurgeau necontenit spre Capitala imperiului. Moartea regelui - ca ºi la egipteni, unde faraonul era însuºi Ra - echivala cu moartea lumii. Mumificat, Inca trebuia sã vegheze ca zeu, pe tron, la scurgerea timpului, împreunã cu soþiile sale îngropate de vii. Solul umed, care a distrus totul, nu a permis lumii moderne sã aibã acces la aceste „diorame magnifice“, aºa cum s-a întîmplat, de pildã, cu impunãtorul mormînt sumerian al reginei ªtubad, vechi de 5.500 de ani, unde o suitã întreagã împodobitã fastuos a putut fi admiratã de arheologii conduºi de Sir Leonard Woolley. Avînd sute de concubine, regele putea avea mii de fii, fiecare devenind un administrator vigilent al imperiului. Din cîte s-a putut afla, viaþa regalã se desfãºura într-un fast incredibil: sute de femei vegheau la veºmintele ºi toaleta regelui, care, fiind zeu, nu parcurgea pe jos decît distanþe foarte mici. ,,Inca - scria conchistadorul spaniol Pedro de Cieza de León - se deplasa într-o lecticã somptuoasã, ornatã cu plãci de aur ºi argint ºi pietre preþioase“, purta cercei imenºi din aur, încrustaþi cu pietre preþioase, fiind, de fapt, acoperit de aur din cap pînã în picioare. Tapiserii superbe, þesãturi din pene,

grãdini de un rafinament care ne aminteºte de decadenþã fuseserã construite parcã anume pentru a concura natura. Martorii oculari din anturajul lui Pizarro vorbeau de grãdini cu animale, flori ºi copaci din aur în mãrime naturalã, pe care se odihneau pãsãri ºi fluturi cu aripi grele, obosite, din metalul strãlucitor.

Ridicat la 3.700 de metri, Cuzco era „un mare ºi superb oraº - dupã un cronicar al vremii - construit de un popor foarte inteligent. Strãzile sînt frumoase, chiar dacã prea strîmte, casele construite din pietre admirabil ajustate. Dupã cunoºtinþa noastrã, este oraºul cel mai bogat, datoritã vastelor comori acumulate pentru a mãri opulenþa nobililor“. Casele cele mai modeste aveau un etaj, cele bogate, douã-trei etaje.

Piaþa centralã era ocupatã de imensul Templu al Soarelui. Apa potabilã curgea, pentru a nu fi poluatã, prin conducte. Dupã scrierile spaniolilor, oraºul ar fi avut 100.000 de case, dar cercetãtori moderni afirmã cã cifra s-ar fi referit la numãrul locuitorilor. Cele mai importante faþade ale monumentelor nu erau decorate, ci, pur ºi simplu, acoperite cu aur. La fel ca ºi despre Teba faraonicã, primii vizitatori au afirmat cã oraºul pãrea înconjurat de o strãlucire aurie, de parcã ar fi luat foc, acest lucru putîndu-se vedea de la o mare distanþã. Un monument mãsurînd 350 de paºi de la un colþ la altul, scrie Hoyle, era acoperit în întregime cu plãci de aur. (va urma) MIRELA ROZNOVEANU

noastre de codificare sînt sparte... ci ºi cã manevrele noastre diplomatice au fost dezvãluite Rusiei ºi Germaniei“. Cu toate acestea, investigaþii ulterioare au stabilit cã Tyler Kent nu compromisese grav codurile Departamentului de Stat. Procesul secret al acestuia a început la Old Bailey, pe 23 octombrie 1940. Ferestrele au fost acoperite cu hîrtie maro.

Singurii spectatori au fost observatorii oficiali. Kent a fost acuzat de procurarea de documente care „ar putea fi utile duºmanului, în mod direct sau indirect“ ºi de trecerea lor în posesia lui Wolkoff. De asemenea, a mai fost acuzat de furtul unor documente, care reprezentau proprietatea ambasadorului american. Kent a recunoscut cã, în anii anteriori ai carierei sale, luase documente de la Ambasada Statelor Unite la Moscova ºi le ascunsese, gîndindu-se cã, într-o zi, le-ar putea arãta senatorilor americani care îi împãrtãºeau vederile izolaþioniste ºi antisemite. Predecesorul sãu de la Moscova transmisese ºi el informaþii sovieticilor. Kent a fost gãsit vinovat ºi a fost condamnat la 7 ani de închisoare, dupã cum s-a întîmplat ºi cu Anna. Cînd ziarele au dezvãluit arestarea ºi condamnarea lui Kent, oficialii americani ºi britanici au minimalizat importanþa spionajului. De-a lungul întregii veri, Roosevelt a lucrat, în secret, împreunã cu lideri ai Congresului, pentru a primi aprobarea pentru ceea ce constituia cel mai important aspect al corespondenþei sale cu Churchill: oferta, fãrã precedent, de cedare a 50 de distrugãtoare, în schimbul închirierii de baze navale ºi aeriene britanice în emisfera vesticã. Deºi a întîmpinat opoziþie din partea multor membri ai Congresului, ca ºi din partea unor oficiali ai Marinei Statelor Unite, Roosevelt a perseverat. În principiu, înþelegerea a fost acceptatã pe 24 iulie 1940. Primele 8 distrugãtoare au fost predate

echipajelor britanice de la Halifax pe 9 septembrie la 3 zile dupã ce Germania a început atacurile aeriene asupra Londrei, în cadrul a ceea ce a devenit cunoscut drept Bãtãlia Angliei. Celelalte nave au urmat rapid. Toate erau pline, pînã la refuz, de provizii pentru marinarii englezi care primiserã, pînã atunci, doar raþii de austeritate. Iar marinarii au aflat cã vor dormi în cuºete, în loc de hamace. Kent, eliberat în septembrie 1945 ºi deportat în Statele Unite, nu ºi-a schimbat niciodatã opiniile. El a publicat un ziar sãptãmînal în care ataca negrii, evreii, activitatea preºedintelui Roosevelt din ultima perioadã a conducerii sale, ºi îl condamna pe preºedintele John F. Kennedy cã ar fi fost comunist. Kent a murit în 1988.

Dupã vestea arestãrii lui Kent, s-au rãspîndit zvonuri anti-Roosevelt, care afirmau cã Tyler Kent fusese întemniþat pentru a fi redus la tãcere, deoarece gãsise dovezile unei conspiraþii ChurchillRoosevelt de a arunca Statele Unite în rãzboi. Dacã documentele respective ar fi fost fãcute publice în 1940, ele ar fi devenit o problemã pentru candidatura lui Roosevelt la un al treilea mandat prezidenþial controversat. El a cîºtigat în mod atît de spectaculos (449 de voturi electorale faþã de cele 82 ale oponentului sãu republican Wendell Wilkie), încît e greu de crezut cã o astfel de ºtire ar fi ajutat la înfrîngerea lui. Însã o reacþie substanþialã împotriva comunicaþiilor secrete i-ar fi putut încetini eforturile de a ajuta Marea Britanie, ca ºi decizia, pe durata campaniei, de a îndemna Congresul sã aprobe prima lege a naþiunii de încorporare a soldaþilor pe timp de pace, care a ajutat Statele Unite sã se pregãteascã pentru rãzboiul care a început pe 7 decembrie 1941. (va urma) THOMAS B. ALLEN

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (2) ELENA LUPESCU (2) În exil cu amanta (2) „Duduia“ se ocupa cu întreþinerea ºi înfrumuseþarea casei, fãcea pe gazda, fãcea dragoste cu Carol ºi se îngrijea ca acesta sã nu îºi petreacã prea mult timp în compania altor femei. Pentru ea, era o slujbã permanentã sã-ºi pãstreze bãrbatul care tocmai renunþase la dreptul sãu de moºtenitor la tron.

Se baza pe faptul cã acesta nu va putea scãpa de sub forþa seducãtoare a iubirii ei. Mai presus de toate, el nu trebuia atras, din nou, în mrejele otrãvite ale familiei sale, mai ales ale reginei Maria, care o ura, descriind-o drept „o evreicuþã roºcatã ºi atrãgãtoare, cu o reputaþie scandaloasã“. Fericitul echilibru din viaþa lui Carol ºi a Elenei a fost rupt dupã vreo 2 ani, odatã cu moartea regelui Ferdinand. În numai cîteva ore, fiul, în vîrstã de numai 6 ani al lui Carol ºi al Elenei, a urcat pe tron. Înainte de moarte, Ferdinand se asigurase cã succesiunea lui Mihai avea sã decurgã fãrã dificultãþi. „Fiul meu, Carol, sã respecte întru totul situaþia juridicã iscatã odatã cu renunþarea sa la tron, precum ºi datoria sfîntã a

Oameni aleºi (26) DANTE ALIGHERI (1265—1321) (1) Cugetarea, munca adevãratã de orice fel, virtutea cea mai înaltã, nu sînt, oare, fiicele durerii? – Thomas Carlyle. În Secolul al XIII-lea, Italia era ca un vulcan în erupþie. Peste tot, numai stãtuleþe care se luptau între ele. Duºmãnia cuprindea partidele, familiile. Exilul, pribegia, confiscarea averilor, nesiguranþa personalã erau ceva obiºnuit. În Florenþa bogatã, dezbinãrile dintre Guelfi ºi Ghibelini, care au reprezentat pentru Shakespeare adevãrate subiecte pentru piesele sale de teatru, nu se mai isprãveau. În acea lume în care se desfãºurau cele mai violente ºi brutale patimi omeneºti, rãtãcea un sublim pribeag, o umbrã din alte vremuri, cu privirea pironitã în zarea îndepãrtatã, cu o tristeþe mutã întipãritã pe faþa brãzdatã de urmele durerii tãinu-

Pag. a 17-a – 9 decembrie 2016

Carol trebuia sã aleagã între tron ºi amanta sa.

Elena a intervenit, afirmînd cã, în cazul în care Carol se întorcea în România pentru a fi rege, ar fi fost „cea mai fericitã persoanã din lume“. Astfel, la 8 iunie 1930, prin schingiuirea Constituþiei, Carol ºi-a depus jurãmintele ºi l-a detronat pe Mihai. În Franþa, Elena Lupescu era speriatã. Oare Carol avea sã cedeze presiunilor mamei sale ºi sã se recãsãtoreascã cu regina Elena? Oare presiunile politice fãcute asupra lui aveau sã-l determine sã îºi

abandoneze amanta evreicã ºi divorþatã? Oare el o va mai iubi în continuare? Distrusã, îngrozitã cã îl poate pierde, Elena slãbise vreo 8 kilograme ºi avea migrene cumplite. Se jura cã intrã la mînãstire.

Ameninþa cã se sinucide. „Dacã m-ai mai iubi, nu ai face asta. Fii cuminte! Nu mã înºela!“, se ruga ea.

Dupã douã luni chinuitoare, Elena s-a întors, pe furiº, în România. Carol era plictisit – doar pînã a vãzut-o din nou. A fost la fel de fermecat, ca întotdeauna. La început, a locuit la un hotel, apoi chiar la palat, în Bucureºti. În 1932, i-a cumpãrat o casã cu douã etaje din cãrãmidã roºie, pe Bulevardul Vulpache, în cel mai bun cartier al Bucureºtilor.

Deºi Carol era orbit de farmecele ei, casa pe care i-a dãruit-o era, aºa cum spunea un observator sarcastic, ºtearsã ºi „plinã de mobilã oarecare, de nimicuri… ceea ce nu putea dovedi decît faptul cã pãcatul nu renta. Doamna de Pompadour s-ar fi rãsucit în groapã, dacã ar fi vãzut unde ajunsese profesia ei“. În afarã de bideul de marmurã verde, baia era mobilatã la fel ca în oricare altã reºedinþã. Însã Carol plãtea pentru rochiile superbe, aproape toate negre, fãcute la Paris, care puneau în evidenþã atît de bine tenul de porþelan ºi pãrul ca focul al Elenei. De asemenea, regele se îngrijea ca ea sã aibã bijuterii pe mãsura statutului. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

ite, cu buza de jos rãsfrîntã, la colþul gurii avînd acele trãsãturi de dispreþ veºnic, exprimat în vestitul vers: „Non ragioniam di lor, ma guarda e passa“ („Nu vorbi de ele, doar uitã-te – ºi treci [mai departe]“).

Aºa l-a zugrãvit, însã cu fruntea încinsã de o cununã de laur, un contemporan, se pare cã Giotto, cel care picta sufletele oamenilor în trãsãturi simple.

Toate suferinþele lui ºi ale celor din jur sînt închegate în „Divina Commedia“, versuri lapidare, care exprimã durerea, speranþa, credinþa, cele 3 sfinte trepte ale înãlþãrii omului. Suferinþa pãcatului fãptuit e cuprinsã în „Infern“, groaznic tablou al pedepsei tuturor patimilor nestãpînite. Apoi – „Purgatoriul“, nãdejdea iertãrii, scãparea prin pocãire, rãsplata virtuþii, a stãpînirii de sine, a credinþei. În „Paradis“ este apoteoza fericirii, în Empyreum, sãlaºul lui Dumnezeu.

Fiecare vers este un sunet care îþi rãscoleºte inima, te opreºte în loc ºi te face sã te gîndeºti la largul înþeles al unui cuvînt. Nimic de prisos, totul te învãluie, te pãtrunde, te înfioarã, ori te înalþã. În acest poem, Dante a cîntat zbuciumul lumii, nãzuinþa ei spre zãri senine, împletindu-ºi propriile

frãmîntãri în mãiastra þesãturã a totului. Dante s-a nãscut în 1265, la Florenþa, într-o familie nobilã aparþinînd Guelfilor. Se cunoaºte puþin despre educaþia primitã, dar creaþiile sale scot în evidenþã o erudiþie deosebitã pentru timpurile sale. Observarea, mai mult decît învãþãtura, l-a condus la cunoaºterea multor fapte ºtiinþifice, care nu erau nici mãcar bãnuite pe vremea lui. Din copilãrie, a cunoscut-o pe Beatrice, fetiþa cu privirea serioasã, care-l va urmãri toatã viaþa. Beatrice devine simbolul angelic al graþiei divine, pe care o va cînta exaltat în „La Vita Nuova” ºi, mai tîrziu, în „Divina Commedia“. Însã moartea prematurã, în 1290, a rãpit-o dragostei lui adînci. Durerea pierderii îi întipãreºte pe faþã o resemnare tristã, care nu-l va pãrãsi pînã la moarte.

Dante se cãsãtoreºte, în 1295, cu Gemma dei Donati, fãrã sã cunoascã fericirea dragostei. Dupã ce a fost militar, se înscrie în corporaþia medicilor, farmaciºtilor ºi în cea a bibliotecarilor, cu menþiunea - „poet“. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

unui fiu ºi tatã român de a se supune demersurilor pe care le-a întreprins de bunãvoie“, avertiza Ferdinand într-o scrisoare oficialã.

Cu toate acestea, Carol, regretînd dramaticul sacrificiu care l-a adus iubirii, a început sã îi ponegreascã pe cei care i-au luat acest lucru în nume de rãu, acuzînd, în mod public, cã fusese obligat sã abdice. În România atît de instabilã politic, liderii opoziþiei au sprijinit reinstalarea lui ca monarh, pentru a bãga pumnul în gura personalitãþilor autoritare care guvernau în numele lui Mihai. Însã, pînã ºi partizanii lui i-au cerut lui Carol „sã renunþe la o anume relaþie“ cu detestabila Elena Lupescu. De asemenea, aceºtia au împînzit România de fluturaºi în care se scria cã el nu îºi pãrãsise niciodatã þara din cauza Elenei.

Avea tot ce îºi dorea (1)

Super-spionul alsacian al lui Napoleon Este vorba de Charles Schulmeister (1770-1853), considerat unul din cei mai mari spioni ai lumii. Nãscut la Baden, el a cãpãtat o educaþie foarte îngrijitã. S-a cãsãtorit la 20 ianuarie 1792, iar din acest an pînã în 1827, figureazã în registrele oraºului Strasbourg ca vînzãtor de fier ºi, în perioada 1798-1805, ca posesor al unui debit de tutun. S-a ocupat, în acelaºi timp, ºi de contrabandã pe Rin. Legãturile sale cu armata francezã ºi, în special, cu Savary dateazã de pe la anul 1797, cînd acesta a trecut Rinul în fruntea unui batalion de Infanterie, ajutat fiind de Schulmeister, care i-a procurat toate informaþiile de care avea nevoie.

Adevãrata loviturã de maestru a acestui spion a fost, însã, capitularea de la Ulm, în 1805, a mareºalului Mack.

Se ºtie cã Napoleon a trecut Rinul ºi a efectuat o manevrã strategicã debordantã, înconjurîndu-l astfel pe mareºalul austriac, care se afla la Ulm. Charles Schulmeister a avut dibãcia sã-l inducã în eroare pe Mack, fãcîndu-l sã creadã cã miºcarea armatei franceze cãtre Iller este o retragere spre Rin, cã revoluþia a izbucnit la Paris ºi cã englezii au debarcat la Boulogne.

Mareºalul, convins de toate acestea, emite un ordin de zi, la 14 octombrie 1805, pentru urmãrirea armatei franceze, cînd, în realitate, el era pe punctul de a fi încercuit, manevrã care s-a înfãptuit la 20 octombrie.

La Ulm au cãzut prizonieri 8 generali ºi 25.000 oameni, cu 50 de tunuri, 3.000 de cai ºi 40 de drapele. În acþiunile sale de spionaj, Schulmeister era ajutat de doi trãdãtori: cãpitanul Wend, ºeful Serviciului de Informaþii ale armatei austriece, ºi cãpitanul Rulzki, adjutantul generalului austriac Kienmayer.

Pentru a arãta cititorilor îndrãzneala acestui spion, vom cita cererea sa adresatã generalului Savary pe cînd

se afla la Ulm: „Îmi veþi ierta întîmpinarea mea, domnule general, dacã îmi permit sã vã rog sã-mi daþi o misiune mai importantã decît aceea de a vedea rãmãºiþele unei armate învinse.

Cred ºi sper sã fiu de mare folos Majestãþii Sale Imperiale ºi Regale dacã m-aþi trimite în rîndurile armatei ruse ºi, de acolo, la Viena”.

Savary i-a aprobat cererea ºi i-a dat ordin sã supravegheze armata lui Kutuzov.

De la 23 la 26 octombrie, acelaºi an, el trece prin Augsburg - Mühldorf Braunau, se reîntoarce la Mühldorf, apoi îºi continuã drumul, prin Landshuth, la München, de unde trimite rapoarte, de ordin politic ºi militar, cît se poate de interesante. În 4 zile a parcurs, astfel, 240 km, fãcînd un mare efort fizic.

Dupã aceasta, a urmãrit armata lui Kutuzov, în retragere, pînã la Viena, unde a fost arestat ca spion. A reuºit, însã, sã scape ºi, dupã intrarea francezilor în capitala Austriei, a fost numit comisar general de Poliþie al oraºului.

Dar Schulmeister era mai mult decît un spion obiºnuit, el a dat dovadã ºi de eroism. Astfel, în campania din anul 1806, printr-un act de o rarã cutezanþã, a cucerit oraºul Wismar în fruntea unui grup de 13 cãlãreþi, determinînd circa 600 de soldaþi inamici sã se predea. În bãtãlia de la Friedland (1807) a fost rãnit la frunte de un glonte. La 9 iunie 1807, a fost numit prefect de poliþie la Königsberg, dovedind aceleaºi calitãþi de poliþist ºi om de ordine ca ºi la Viena, lucru ce i-a atras lauda ºi recunoºtinþa populaþiei. În timpul întrevederii dintre Napoleon ºi Þarul Alexandru de la Erfurt, este însãrcinat cu conducerea Poliþiei ºi se achitã, ca de obicei, cu multã destoinicie ºi de aceastã misiune. În anul 1809, Schulmeister a cucerit Podul de la Landshuth, în fruntea unui grup de soldaþi

îndrãzneþi, împiedecîndu-l pe inamic sã-i dea foc. În acelaºi an, dupã ce francezii au ocupat iarãºi Viena, Schulmeister a fost numit din nou comisar general al Poliþiei capitalei, unde s-a distins prin investigaþiile sale politice ºi militare.

Datoritã lui, s-au descoperit foarte multe tunuri ºi mari cantitãþi de muniþie ascunse de populaþie.

Odatã cu încheierea campaniei, Schulmeister s-a retras din Serviciul de Spionaj, bucurîndu-se de o avere însemnatã ºi locuind fie la domeniul sãu din Meinau, fie în Castelul Piple, în împrejurimile Parisului. În anul 1814, aliaþii i-au jefuit ambele proprietãþi ºi au încercat sã-l captureze. În cele din urmã, s-a reuºit arestarea lui ºi, în 1815, a fost pus în libertate în schimbul unei cauþiuni însemnate. Schulmeister a încercat sã-ºi refacã averea, cultivînd pãmîntul dupã metode noi ºi înfiinþînd o fabricã de bere ºi o alta de zahãr. Toate investiþiile sale n-au avut, însã, succes, astfel cã a fost silit sã-ºi vîndã proprietãþile ºi sã trãiascã modest, ca mic rentier, la Strasbourg. În anul 1848, cînd principele Ludovic Napoleon, nepotul marelui Napoleon, a efectuat o deplasare în Alsacia, n-a uitat sã-l viziteze pe bãtrînul Schulmeister la locuinþa sa.

Pe seama acestui maestru al spionajului, care i-a adus imense servicii lui Napoleon I, se povestesc multe întîmplãri, care ilustreazã îndrãzneala sa ºi priceperea în a se deghiza. Astfel, pentru a ieºi dintr-un oraº asediat, a fãcut pe mortul într-un cosciug. Apoi, într-o zi, vãzînd casa înconjuratã de austrieci, s-a deghizat atît de bine, încît el singur a deschis uºa casei ºi, fãrã a fi recunoscut, a reuºit sã treacã prin cordonul de jandarmi ºi de soldaþi.

Altã datã, travestit în general austriac de intendenþã, a asistat la un consiliu de rãzboi prezidat de Frederic al II-lea. El i-a dat adevãratului general austriac un milion de franci pentru a-i lua numele ºi locul.

Marele spion Schulmeister a murit la 8 martie 1853, la vîrsta de 83 de ani.

Sursã: Lovendal.ro

Pag. a 18-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Unde sã fie domnul preºedinte?

Motto: „Sînt bucuros sã fiu dupã încheierea mandatului“.

Se pune întrebarea: unde e bucuros sã fie domnul preºedinte, ales în noiembrie 2014? Iatã, s-au împlinit 2 ani de atunci. S-ar putea face un bilanþ al realizãrilor din acest mandat, bilanþ care este departe de a fi unul pozitiv.

Practic, principalul ,,merit” al domnului Klaus Iohannis, fost primar de Sibiu, ar fi acela cã l-a dat jos pe Victor Ponta ºi cã a adus la Palatul Victoria un guvern tehnocrat, ca sã stopeze tot ceea ce se fãcuse bun pînã atunci. Un alt ,,merit” ar fi cã s-a manifestat din plin ca un ºef de stat voiajor. Împreunã cu doamna sa.

Mai descoperim acum cã dumnealui a acceptat sã facã parte dintr-o organizaþie patronatã de magnatul american de origine maghiarã George Sörös. Ba chiar a declarat cã e bucuros sã fie membru al acesteia, ,,dupã încheierea mandatului”. Vasãzicã, preºedintele nostru este adeptul ideilor sörösiste ºi susþinãtor al ,,binefacerilor” cu care vrea sã ne potopeascã miliardarul respectiv, care nu mai poate de

Nu ne-am vîndut þara, am donat-o Supãrare mare în campanie, scandal electoral, jumãtate din terenurile agricole au fost vîndute la strãini.

Unde au fost politicienii români care se dau în aceste zile de ceasul morþii cã ne-am vîndut þara pînã acum? Au fost plecaþi în afarã în ultimii ani, sau tocmai s-au vindecat de autism? La începutul anilor ’90, un slogan electoral era foarte bine primit de majoritatea covîrºitoare a populaþiei României ºi suna aºa: „Nu ne vindem þara!“. Orice ar fi însemnat în mintea votanþilor feseniºti de atunci, acest slogan este clar cã nu a avut decît scopul de a excita electoral populaþia mai sãracã intelectual. Pentru cã, apoi, conducãtorii au început donarea, en-gross ºi en-detail, a þãrii, contra unor „atenþii“ modice, raportate la valoarea donaþiilor. Resursele, industria, infrastructura, agricultura, dar ºi populaþia au ajuns asset-uri importante ale multinaþionalelor.

Bineînþeles, nici celelalte partide care au avut parte de guvernare nu s-au lãsat mai prejos. Politicieni,

Exercitarea profesiei de medic, pusã în pericol (1) Asociaþia Decanilor Facultãþilor de Medicinã din România (ADFMR) reclamã adoptarea OUG pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 95/ 2006 privind reforma în domeniul sãnãtãþii. Potrivit membrilor ADFMR, prin adoptarea acestei OUG se încalcã grav principiile democratice, deontologice ºi academice care stau la baza învãþãmîntului universitar ºi postuniversitar, dar ºi a activitãþii medicale din România, conducînd astfel la separarea formãrii ºi exercitãrii profesionale, periclitînd, totodatã, dreptul la recunoaºtere automatã a statutului profesiei de medic.

Fiþe de ºmecheri (29) BAZE DE DATE CU SITUAÞIA ÞIGÃNCUªELOR AFLATE LA VÎRSTA MÃRITIªULUI În ultimii ani, comunitatea þigãneascã a fost zdruncinatã de nenumãrate scandaluri soldate cu victime. Mai ales în locurile unde rromii sînt extrem de înstãriþi, au avut loc conflicte sîngeroase între diverse familii care se bãteau - la propriu - pe mîna cîte unei þigãncuºe. Asta se întîmpla cînd pãrinþii fetei promiteau mai multor pretendenþi cã le vor da odrasla de nevastã.

Tocmai pentru a preîntîmpina asemenea situaþii, cîþiva dintre cei mai respectaþi lideri bucureºteni ai etniei au hotãrît, în urma unui stabor, sã alcãtuiascã o ineditã bazã de date privind situaþia fetelor aflate la vîrsta mãritiºului.

Astfel, pãrinþii acestora nu vor mai putea încasa avansuri de la mai mulþi peþitori. Doar în ultimele sãptãmîni, buletinele de ºtiri au gãzduit mai multe reportaje despre conflictele extrem de violente izbucnite între familiile unor tineri care arvuniserã aceeaºi mireasã. Iar „mascaþii” au avut de fiecare datã de lucru pentru a calma situaþia.

Tot necazul porneºte, bineînþeles, de la strãvechiul obicei þigãnesc, respectat însã ºi astãzi, ca tinerii membri ai etniei sã îºi cumpere nevestele plãtind sume considerabile.

dragul Poporului Român. Interesant este faptul cã domnul Klaus Iohannis a încheiat acest ,,pact cu diavolul”, aºa cum îl socotesc unii români autentici, dupã ce a fost ales preºedinte al României. Ceea ce ar cam trebui sã ne dea de gîndit. S-a observat cã Herr Klaus Werder este un iubitoriu al urmaºilor lui Arpad, dovadã cã s-a grãbit sã decreteze Ziua Limbii Maghiare, la cererea UDMR. Numai cã, în acelaºi timp, ne-a sfidat pe noi, românii, ºi istoria neamului, refuzînd acordarea titlului de Erou Naþional lui Avram Iancu. Ce dovadã poate fi mai semnificativã, decît acest gest, aproape neverosimil pentru un preºedinte? Din fericire, ulterior s-a fãcut dreptate, legea, prin care marele luptãtor pentru drepturile românilor din Transilvania e declarat Erou al Naþiunii fiind promulgatã de ºeful statului, dupã ce acesta o returnase Parlamentului, ,,spre re-examinare”. ªi, Doamne, iarãºi uitãm ceva important. De la un timp, domnul preºedinte, cãlcînd pe urmele Bãsescului, s-a transformat în preºedinte-jucãtor. Nu în totalitate, dar îndeajuns cît sã devinã evident... Îl vedem cum se implicã în campania electoralã, susþinînd pe faþã PNL-ul ºi USR-ul.

Dumnealui se luptã straºnic, sfidînd Constituþia, cu PSD ºi ALDE. Adicã, dupã expresia domniei-sale, cu... ,,penalii”!

Avînd de partea sa DNA-ul Codruþei Kövesi, nu este exclus sã reuºeascã sã treacã peste voinþa poporului ºi sã-ºi asigure sprijinul partidului care l-a susþinut ºi al celui care se laudã cã ,,va salva” România, ca sã aibã „guvernul meu“. Adicã un guvern condus de ,,mesianicul” Dacian Julien Cioloº. Care, pare-mi-se, este ºi dînsul un adept al lui Sörös (ba chiar membru al organizaþiei ,,Friends of Europe”, finanþatã de acelaºi magnat), alãturi de tehnocraþii lui de 2 lei, gen Prunã, Pîslaru ºi Ghenea. Mai ales acesta din urmã. Ce european, dom’le! Ce specialist de vazã! ªi apolitic, ca ºi Julien, ºeful sãu! Dovadã c-a trecut direct la USR-ul gingaºului Nicuºor Dan ºi-al Clotildei, frumoasa din pãdurea adormitã.

Dar sã nu trecem peste iubirea neþãrmuritã manifestatã de domnul prezident faþã de Sibiul natal, dovadã cã nu trece sãptãmînã fãrã sã-ºi viziteze oraºul ºi pe doamna sa, spre ,,bucuria” celor din trafic. Nu putem trece cu vederea nici dragostea nemãrginitã a preºedintelui nostru faþã de marii artiºti ai neamului ºi operele lor. Am vãzut cu toþii sublimul sãu gest de a se reculege cu fundul pe unul din scaunele sculpturii monumentale „Masa Tãcerii“, a lui Constantin Brâncuºi.

Cu un astfel de ,,român verde”, vorba lui Caragiale, n-ar trebui sã ne fie teamã de eventualii duºmani dinlãuntru ºi din afarã, chiar dacã se pare cã trãim vremuri tulburi.

GEORGE MILITARU

securiºti ºi alþi þepari ºi-au rotunjit averile din þarã, dar mai ales cele ascunse prin paradisuri fiscale. Unii dintre ei îndrãznesc, azi, sã acuze aceste realitãþi, de care au profitat din plin, pe principiul „nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu-mi miroase!“. E adevãrat, nu miroase. Pute!

De ce nu vom trãi niciodatã ca în Occident, în aceastã þarã bogatã ºi pe nedrept blamatã? România ºi-a dorit sã facã parte din douã mari organizaþii, NATO ºi UE. Ideea era sã fim apãraþi militar ºi sã ne aºezãm ºi noi la masa bogaþilor, sã nu mai stãm dupã oscioarele aruncate, nouã, pe jos, de cãtre aceºtia. ªi, totuºi, tot cu resturi ne hrãnim, iar protecþia militarã este din ce în ce mai fragilã.

Deci, de ce nu trãim bine, deºi ne-am donat þara, am acceptat globalizarea ºi am renunþat la suveranitate?

Rãspunsul este simplu: ne-am „omorît“ propria economie, susþinutã de capitaliºtii români, în favoarea strãinãtãþii. Multinaþionalele vor aici mînã de lucru mai ieftinã, dacã nu, pur ºi simplu, nu vin, sau vin ºi pleacã rapid. Un exemplu cunoscut este Dacia-Renault. Acest concern a deschis fabrici Dacia în þãri arabe, unde produce modele mai ieftine plãtind salarii mici. Românii,

dacã vor venituri mai mari, sînt ameninþaþi cu concedierea, închiderea fabricii ºi mutarea producþiei în þãrile calde. Asta, deºi, de-a lungul timpului, compania a primit avantaje ºi ajutoare bãneºti importante de la statul român. De la noi toþi, adicã. În schimb, angajaþii aceleiaºi multinaþionale din Franþa au salarii occidentale.

Asta aratã faptul cã, deºi sîntem în UE, facem parte din lumea a doua unionalã. ªi aºa vom ºi rãmîne, pentru cã nu avem multe companii de succes cu capital românesc, unde patronii ºi-ar plãti bine muncitorii, aºa cum cei din Franþa îºi plãtesc angajaþii proprii. ªi nici o ºansã sã aparã antreprenori români de anvergurã. Dacã vor avea tupeul sã o facã, avem instituþii specializate ale statului care sã-i bage la puºcãrie pentru tupeu. Indiferent cine va cîºtiga alegerile, sã nu vã faceþi iluzii: mai sînt multe lucruri de luat românilor ºi de donat bogaþilor lumii. Mãcar sã nu ne donãm identitatea naþionalã ºi puþina demnitate.

Mãcar cu ele sã rãmînem…

SIMONA POPESCU

„Prin aceastã OUG se ignorã total faptul cã profesorii universitari ºi celelalte cadre universitare nu se ocupã doar de actul educaþional, aceºtia avînd un dublu rol, fiind, totodatã, formatori de opinii medicale pentru formarea unor principii terapeutice care îi vizeazã direct pe pacienþi” a declarat, prof.dr. Cãtãlin Cîrstoiu, vicepreºedinte al ADFMR, Decanul Facultãþii de Medicinã a Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie „Carol Davila” din Bucureºti. Potrivit acestuia, „învãþãmîntul medical nu poate fi separat de practica medicalã curentã, deoarece ºeful secþiei medicale este ºi formator de ºcoalã medicalã, dar ºi, în egalã mãsurã, cel care asigurã ºi supervizeazã un tratament medical corect”. Prof.dr. Cãtãlin Cîrstoiu a þinut sã precizeze faptul cã „din nefericire pentru întreg mediul academic

românesc, o rezoluþie adoptatã în unanimitate, la sfîrºitul lunii octombrie, de Asociaþia Decanilor Facultãþilor de Medicinã din România, în consens cu Rezoluþia Consiliului Naþional al Rectorilor, a fost ignoratã în totalitate de cãtre autoritãþi“.

Prof.dr. Anca Dana Buzoianu, decanul Facultãþii de Medicinã a Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu Haþieganu” din Cluj-Napoca, preºedintele Asociaþiei Decanilor Facultãþilor de Medicinã din România a declarat: „Actualul pachet de mãsuri legislative creeazã riscul unei necorelãri între activitatea didacticã aplicativ formativã ºi funcþionarea sistemului de sãnãtate“. (va urma) (Jurnalul.ro)

Preþul unei þigãncuºe este stabilit în funcþie de frumuseþea ºi reputaþia ei de fatã cuminte, dar mai ales dupã poziþia socialã a familiei din care provine. Dacã pãrinþii ei sînt extrem de înstãriþi ºi se bucurã de respect în sînul comunitãþii, mireasa poate valora cîteva zeci de mii de euro. Pînã la nunta propriu-zisã, familia bãiatului trebuie sã plãteascã o arvunã de logodnã de ordinul miilor de euro. Iar unii rromi au transformat acest obicei într-o afacere profitabilã, promiþînd cã-ºi dau fetele de neveste tuturor celor dispuºi sã le plãteascã aceste sume deloc neglijabile.

Numai cã aceste „afaceri” pot lua o turnurã periculoasã, povesteºte unul dintre cei mai respectaþi lideri ai rromilor din Ilfov: „Din cauza ãstora care au fete de mãritat ºi iau avansuri de peste tot, am ajuns sã nu mai avem pic de liniºte în þigãnie. Pãi, numai în ultima lunã era sã iasã de douã ori mãceluri, cã s-au prins pãrinþii bãieþilor cã au fost prostiþi pe faþã de alþi þigani care luaserã de la ei arvunã pentru aceeaºi fatã. Am potolit oamenii ºi i-am pus p-ãia sã dea banii înapoi, asta pentru cã am aflat la timp. În alte judeþe s-au tãiat þiganii cu sãbiile între ei. Înºelãciunea asta e ceva ce nu mai trebuie sã existe, cã altfel se ajunge la «mortãciuni», ºi e pãcat de Dumnezeu sã ne rãzboim între noi”. Îngrijoraþi cã, dacã se va continua în acelaºi ritm, lucrurile vor scãpa cît de curînd de sub control, de curînd s-au întîlnit mai mulþi membri de vazã ai comunitãþilor din jurul Bucureºtilor. La acest stabor extraordinar s-a luat o

hotãrîre revoluþionarã: bulibaºa fiecãrei comunitãþi va întocmi o situaþie la zi privitoare la fetele care se apropie de vîrsta mãritiºului. Cãci, dupã cum afirmã sub protecþia anonimatului chiar unul dintre participanþi, „doar aºa putem sã ne bãgãm ca sã nu se mai lase cu rãzboaie între þiganii noºtri. Cã vom ºti imediat cînd s-a dat arvunã ºi n-o sã dãm voie sã se mai ia ºi alt avans pentru aceleaºi fete. Am vorbit între noi ca fiecare bulibaºã sã-ºi anunþe oamenii de la el din þigãnie ca, atunci cînd plãtesc arvunã pentru vreo þigancã, sã vinã sã-l anunþe. Se trec numele, suma ºi data pe o listã. La fel, dacã familia unui þigan vrea sã plãteascã arvunã de mãritiº, vine la bulibaºã ºi verificã pe listã dacã fata e liberã sau deja s-a plãtit avans pentru ea. ªi aºa se aflã imediat orice înºelãciune, nu se mai plãtesc banii ºi nu se mai ajunge la rãzboi. Acum, la început, va fi ceva mai greu sã se afle avansurile deja plãtite, dar, pe urmã, totul va merge bine. Mai ales cã vrem sã vorbim ºi cu liderii þiganilor din alte judeþe, sã putem sã ne cerem listele unii altora, sã mergem la siguranþã mie la sutã cã nu s-a dat arvunã ºi din altã parte a þãrii. Atunci chiar cã nu mai are cum sã se ajungã la înºelãciuni, chiar dacã pãrinþii de fete nu au cinste ºi vor încerca sã le dea þeapã altor þigani”.

Cu alte cuvinte, rromii se vor putea lãuda în curînd cu cea mai eficientã agenþie matrimonialã din România. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Pag. a 19-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei HAI LA ÞARÃ DE VÎNZARE! Praful s-a ales de þarã E-un blocaj îngrozitor Anarhia ne omoarã Neamul prost e dictator.

Ce sinistrã fundãturã!

Ce rãzboi nedeclarat!

Totul, în delir, se furã E politicã de Stat.

Drojdie fanariotã Þigani, unguri ºi evrei Ne-au împins, pe toþi, în grotã Am ajuns sclavi la yankei. útia numesc ºpaga - lobby Nu plãtesc un leu la fisc Iar românii tac, sãracii Nu se-aude nici un plisc.

Avem aur ºi uraniu Petrol ºi gaze de ºist

Douã oase pe un craniu E steagul capitalist.

Au companii ºi fundaþii Mari ventuze, ce ne storc ªi duc vlaga ãstei naþii La Tel Aviv ºi New York.

Se cumpãrã, ca la piaþã Locurile-n Parlament Avem un tandem-paiaþã: Premier ºi Prezident.

Ne pradã de ne usucã Dar ne mai ºi otrãvesc Þara asta e pe ducã Nici buruieni nu mai cresc.

Jaf pe faþã, fãrã jenã Ne-au pus pielea la proþap Ne ia ºleahta alogenã Pînã ºi ochii din cap.

Dar, paradoxal, e bine!

Mai sînt ºi români eroi Nu dau cinstea pe ruºine ªi vor sparge-acest buboi.

Zoaie radioactive Iazul de cianuri e plin Ce Sodoma ºi Ninive?

La noi e prãpãd. Amin.

Iar românii - ce fac oare?

Cer o bere ºi doi mici ªi se bat pe ajutoare Chelneri de bacºiºuri mici.

E exclus mai rãu de-atîta Funia s-a strîns la par Pe aceºti ciocoi doar bîta Îi înmoaie, asta-i clar.

Nu prea îºi aratã mecla Teroriºtii venetici, Stau ascunºi, roºesc ca sfecla Au ºi zãhãrel, ºi bici.

Mai avem oameni politici?

Sau doar un talcioc minor...

Gloabe proaste, boi rahitici Mîine-i vezi la vorbitor.

Ne þin predici democrate Ca la plozi ai nimãnui Cine nu cade pe spate Va fi vai de steaua lui!

Haita strigã-n gura mare Trezind morþii-n cimitir: Hai la Þarã de vînzare!

O dãm ieftin, chilipir!

TREZEªTE-TE, ROMÂNIE, NU E VREME PENTRU MOARTE! Unii zic de þara noastrã c-ar fi stînã fãrã cîini Cã am fi doar biete umbre, nu sãmînþã de stãpîni Cã ne-am þigãnit cu toþii, ni s-a dus în lume buhul Cã am fi doar cerºetori ºi sãraci de tot cu duhul

Unde sînt eroii mitici: Mircea, Vlad, ªtefan, Mihai?

Cine sã-ºi mai punã viaþa zãlog ãstei guri de rai?

Cine sã conducã þara prin deºertul de amar?

Sã ridicãm Sfînta Cruce-n calea neamului barbar

Cã la porþi în calea noastrã mai-marii dispreþ au pus Cã am fi chiar oaia neagrã imigrantã în Apus ªi nu ne mai crede nimeni c-am fi harnici, c-am fi buni Ne-au ºtanþat: sîntem o ºleahtã de bandiþi ºi de nebuni

Sã se-arunce cu aghiazmã-n iubitorii de arginþi Sã ne apere de demoni – azi în îngeri travestiþi E-o Siberie în cuget, e o jale în simþiri Toatã þara e o ranã de dureri ºi ne-mpliniri

Cã le-am vînzolit himera de a fi în toate regi Pentru Occident noi sîntem doar eczeme, gîlme, negi Sîntem sclavi doar buni de muncã ºi de umilinþe crunte Ce cãrãm în cîrcã zilnic viaþa noastrã cît un munte

ªi nu s-o-ntîmpla minunea de-a ieºi din veac pe brînci Dacã nu gãsim puterea de-a fi iar acele stînci Care-au stat zid în furtunã înfruntînd poftele morþii Douã mii de ani de lupte în slujba Creºtinãtãþii

ªi ne pun pe coji de nucã, ºi ne dau teme acasã Toatã batjocura lumii grumazul în jug ne-apasã ªi nu le e ruºine, nu le pasã de copii Pentru fiarele acestea sîntem doar cadavre vii

Aºadar, nu sîntem singuri îngropaþi în dor ºi jale Sîntem copiii dreptãþii în Grãdina Maicii Sale Nu eºti singur ºi, desigur, singur nu mai sînt nici eu România are-o mamã, mama are-un Dumnezeu

Cã aºa le raporteazã cohorta de trãdãtori Ce blestem pe-aceastã þarã sã n-aibã conducãtori Sã o apere de pegra ce ne creºte pe obraz De unde atîta scursurã ºi-aºa lipsã de curaj?

Haideþi sã fim demni de soarta ce ne-a fost înscrisã-n sînge Auziþi cum pe afarã vlaga noastrã scursã plînge Suflete de daci zvîrlite în neagra strãinãtate Întoarceþi-vã acasã sã ne facem noi dreptate

Cine soarta s-o întoarcã azi din nou în vechiul curs?

Unde mai sînt dacii liberi îmbrãcaþi în piei de urs?

Unde sînt Burebista, Decebal cel necuprins Care nici mãcar în moarte nu s-a dat altora prins?

Sã ne recroim destinul înghiþit de vîntul stepei Sã n-aibã copiii noºtri soarta cruntã a otrepei Încã nu-i tîrziu, se poate sã ieºim din ãst noroi N-o sã ne ajute nimeni dacã nu ne ajutãm noi

O analizã pertinentã a profesorului Corvin Lupu asupra viitorului României odatã cu „era Trump“ (3) * M.A.M.: Dar, domnule profesor, dacã s-ar fiscaliza corect activitãþile economico-financiare ale companiilor multinaþionale, nu ar fi pericol ca ele sã plece din România ºi sã rãmînã mulþi români fãrã locuri de muncã? * C.L.: Dar, domnule director, dvs. chiar credeþi cã dacã ar pleca aceste companii multinaþionale, activitãþile economico-financiare pe care le desfãºoarã ele ar dispãrea în România? Nu, absolut sigur, aceste activitãþi ar fi imediat preluate de alte societãþi, poate chiar de români, dispuºi sã-ºi achite corect taxele ºi impozitele. Ceea ce face astãzi ANAF-ul, la ordin, este o crimã împotriva etnicilor români ºi o favorizare evidentã a infractorilor evazioniºti strãini. Poate ar fi bine sã reluãm în viitor aceastã discuþie despre „monstrul” care a devenit ANAF ºi (in)justiþia din România, în acþiunea lor directã împotriva etnicilor români ºi pentru protejarea investitorilor strãini. * M.A.M.: Cred cã ºi eu sînt de aceeaºi pãrere, dar am pus întrebarea ca sã ofer cititorilor noºtri pãrerea

dvs. Credeþi cã urmãrile alegerii lui Donald Trump asupra societãþii româneºti vor fi imediate? * C.L.: Nu cred cã imediat. Depinde ºi ce înþelegem prin „imediat”. Deocamdatã, mai sînt niºte paºi de fãcut. Electorii trebuie sã se pronunþe ºi ei prin vot. Au fost vreo douã cazuri în istoria SUA cînd electorii nu au votat conform mandatelor primite de la alegãtori. Apoi, timp de douã luni ºi jumãtate, SUA vor fi conduse tot de fostul preºedinte Obama, în prezenþa lui Donald Trump. În aceastã perioadã, noul preºedinte va lua contact cu marile secrete ale SUA ºi ale Lumii. Dupã ce Donald Trump va lua act de marile adevãruri ascunse ale SUA, niciodatã nu va mai vedea Lumea cu aceiaºi ochi, pentru cã va afla lucruri care îi frapeazã pe toþi. De aceea este fãcut acest sistem de intrare treptatã a noilor preºedinþi în actul de conducere. Va fi foarte important de vãzut cum va fi el influenþat de ceea ce va afla, pentru a-ºi corela propriile proiecte cu linia generalã politicã a SUA, cu care pleacã la drum. De la John

Jos Mafia! Luptã, frate!

Pune-i pe bandiþi la zid!

Pentru Pîine ºi Dreptate E-un Tribun ºi un Partid!

CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Pamflete explozive“, 17 octombrie 2013)

Haideþi, fraþii mei, acasã, întoarceþi-vã curînd Patria vã este mamã, mama vã este în gînd Capul sus! Inima-n piept sã vã are ca un plug Sã rupem lanþul ce leagã viaþa noastrã de un jug Sã ne scuturãm de frica ce ne-au tot bãgat-o-n oase Sã renascã-n România iarãºi zilele frumoase Cã aici nu sîntem robii, noi de fapt sîntem stãpînii Sã cunoascã omenirea cine-au fost ºi sînt românii Fiii cerului ºi-ai Crucii de Dunãre legãnaþi Cerbii ce strãbat vãzduhul îngropat între Carpaþi Pescãruºii ce se-afundã în strãfundurile mãrii Curcubee ce se-agaþã de perdelele visãrii Sîntem doina legãnatã de bãtrîni cuminþi în plete Sîntem dorul care aleargã prin ochi albaºtri de fete Sîntem ce-a ivit pe lume Creatorul mai frumos Noi sîntem blîndeþea lumii de pe chipul lui Christos Unii zic de þara noastrã c-ar fi stînã fãrã cîini Cã am fi doar biete umbre într-o casã de nebuni Se înºealã ºi-or sã vadã negreºit pe pielea lor Cîtã mãreþie ascunde, ce sublim e-acest popor Care astãzi se trezeºte dintr-un somn nepãmîntesc Pînã ºi îngerii nopþii, Românie, te iubesc ªi-ar dori sã-þi vinã-acasã toþii copiii de departe Trezeºte-te, Românie, nu e vreme pentru moarte!

ADI SFINTEª, 26 noiembrie 2014 Kennedy nu a mai fost nici un preºedinte care sã promitã reforme atît de radicale ca Donald Trump.

Apoi, dupã învestitura din ultima decadã a lunii ianuarie 2017, cînd Obama se va retrage de tot, echipa lui Trump îºi va aduce în „funcþiile-cheie” proprii oameni.

La Casa Albã se vor schimba ºi portarii, ºi telefoniºtii, care sînt toþi ofiþeri de Informaþii. Apoi, vor începe sã curgã noile dispoziþii ºi vom putea afla ºi noi cîte ceva din ceea ce se concepe în laboratoarele noii puteri. * M.A.M.: V-aþi referit la posibile efecte asupra economiei, fãcînd aprecieri despre companiile multinaþionale. Ce alte posibile efecte ale alegerilor din SUA asupra vieþii din România mai vedeþi? * C.L.: Aici rãspunsul poate glisa între ceea ce este posibil ºi ceea ce cred eu, un profesor universitar de istoria relaþiilor internaþionale contemporane ºi recente, cã ar fi bine sã se întîmple. Fiind atît de „caldã” alegerea lui Donald Trump, eu am sã mã refer la ceea ce cred eu cã ar fi bine, ºi mai puþin la ceea ce este posibil sã se întîmple. Despre ceea ce este posibil sã se întîmple, haideþi sã vorbim dupã învestitura lui Trump, de la sfîrºitul lunii ianuarie 2017. (va urma)

Pag. a 20-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Ajutã, Doamne, România Mare! (2) Ce tulburãtoare este stampa votivã existentã ºi azi la Bisericuþa Colþei, unde Brâncoveanu e înfãþiºat întins pe divan, cu o mînã îndreptatã spre pãmînt, lãsînd sã-i curgã sînge, pentru primenirea de primãvarã, dupã o veche practicã medievalã; poate cã aici, în aceastã icoanã tragicã, a zugravilor de supþire, se aflã însãºi esenþa istoriei noastre, pentru cã fiecare generaþie de români e sortitã sã lase sînge. Dar Unirea a mai fãcut-o ºi Horea, cel arestuit prin trãdare în preajma Crãciunului anului 1784, pe cînd frigea în strãmurare ceva de-ale gurii, sub un brad falnic, pentru a fi purtat în sudãlmi ºi ocarã din sat în sat, el, care fusese un Rege al Daciei, cu coroanã de spini, petrecînd apoi noaptea de Anul Nou 1785 în temniþa strîmtã de sub poarta Cetãþii Alba Iulia, pentru ca în „ziua cea amarã a vieþii lui”, la 1 februarie, sã fie frînt cu roata de cãlãul Grancsa Rakoczi, nu înainte de a striga istoricele cuvinte: „Mor pentru naþiune!”. Unirea a fãcut-o ºi slugerul Tudor din Vladimiri, acel Crãiºor Todoruþ, pe care îl aºteptau ardelenii ca, dupã isprãvirea lucrãrii în Þara Româneascã, sã vinã ºi la ei; ºi astfel intra falnicul comandir de panduri, în Cetatea fanariotã a lui Bucur, cu o pîine caldã-n mînã ºi cu Proclamaþia plinã de nãduf, cãtre toþi românii, cum cã „Pînã nu vine iarna, primãvarã nu se face”, precum ºi „Patria se cheamã norodul, iarã nu tagma jefuitorilor!”.

Unirea au fãcut-o Nicolae Bãlcescu ºi Avram Iancu, Vasile Alecsandri ºi Alexandru Ioan Cuza, cei 4 fraþi Goleºti ºi generalul Gheorghe Magheru, Ion C. Brãtianu ºi Timotei Cipariu, Pan Halipa ºi IsopescuGrecul, Aurel Vlaicu ºi George Enescu, Nicolae Grigorescu ºi Badea Cîrþan, Carol I ºi Ferdinand cel Loial, precum ºi, printre mulþi alþii, acel orator de geniu care a fost Simion Bãrnuþiu, cel care rostea în mai 1848, de pe prispa Catedralei din Blaj, poate cel mai important discurs din istoria politicii româneºti.

De bunã seamã, dacã toþi aceºti tribuni ar fi trãit astãzi, s-ar fi gãsit destule cozi de topor care sã-i acuze de extremism. Din fericire, istoria unei þãri s-a scris întotdeauna cu condeiul, cu plugul ºi cu spada, dar cu o coadã de topor niciodatã! (Aplauze prelungite) Fireºte, cuvine-se a aduce omagiul nostru ºi neînfricaþilor luptãtori, preoþi ºi cãrturari din Basarabia ºi din Bucovina, care au cunoscut cizma strãinã, dar n-au deznãdãjduit, ci ºi-au însemnat mersul stelelor ºi al lumii pe scoarþa bucoavnelor ºi a cãlindarelor, iar atunci cînd erau îngenuncheaþi ºtiau cã cine cade pentru dreptate, repede se ridicã.

Vorba cîntecului: „Nu ne înspãimîntã moartea/ Noi sîntem nemuritori/ Moartea-i dulce dacã soartea/ Ne va-ncununa cu flori!”. Unirea au fãcut-o pãstorii Transhumanþei, care au cutreierat þara în lung ºi-n lat, cu ochii dupã Steaua Ciobanului. În sfîrºit, Unirea a fãcut-o Armata noastrã eternã, cu care nu aº sfãtui pe nimeni sã încerce sã glumeascã vreodatã. ªi ce poate fi mai minunat decît sã avem astãzi în mijlocul nostru pe marele oºtean Titus Gârbea, general al Armatei Române, care cu

numele lui de împãrat roman a luptat la Mãrãºeºti, a fost la Alba Iulia, a luptat ºi în cel de-al II-lea rãzboi mondial, iar astãzi, la 100 de ani ºi 4 luni, a luat cu bãrbãþie iarna în piept ca sã urce în Dealul Mitropoliei?! Sã-l aplaudãm pe acest om sfînt, care este mai bãtrîn ca veacul! (Aplauze ºi urale, asistenþa ovaþioneazã în picioare) ªi încã ceva: Unirea a mai urzit-o din negura veacurilor pînã azi femeia româncã, fãptura aceasta fãrã prihanã, care ºi-a învãþat pruncii româneºte, i-a crescut în cultul patriei ºi-al colindelor de Crãciun, ºi-al picurãrilor de cearã pe ouã încondeiate de Paºti, ºi-al portului popular, ºi-al doinelor noastre fãrã pereche în lume.

Iubiþi compatrioþi, Jubileul a 75 de ani de la Unire gãseºte patria noastrã într-un moment de rãscruce. Parcã un demon al dezbinãrii trece cu aripile negre peste crestele munþilor, peste clopotniþele aºezãrilor, peste frunþile noastre. Ce se întîmplã oare cu noi? Am pierdut cãrarea cea dreaptã?

Ce blestem ispãºeºte generaþia noastrã de nu poate fi unitã nici mãcar acum, la 75 de ani de la cea mai înaltã culme a existenþei naþionale? Noi sîntem pe deplin conºtienþi cã, dacã ar exista o brumã de bunãstare în rîndurile populaþiei, toate celelalte necazuri ºi disensiuni ar trece pe planul doi. Platon spunea, cu 2.300 de ani în urmã, cã în fiecare Cetate existã un rãzboi civil între cei ce au ºi cei ce n-au. În principiu, aºa este, pentru cã sufletul omului se revoltã atunci cînd vede cã nimic nu s-a schimbat sub soare, cã sãtulul nu crede celui flãmînd ºi cel cãlare nu se uitã la cel care merge pe jos.

Nu îmi propun acum sã dezvolt opinia noastrã despre toate dramele ºi necazurile pe care, din pãcate, le trãiesc fiii acestui popor atît de blînd, atît de rãbdãtor, atît de nobil ºi de greu încercat. România n-are voie sã fie o þarã sãracã, fiindcã rar mai poate fi întîlnitã în lume o vatrã atît de înzestratã de Cel de Sus cu bogãþii încã neexplorate, cu o climã bunã ºi cu un popor de geniu. Dar, nu noi conducem! Papa Grigore cel Mare spunea cã „dacã un om moare de foame în Roma, atunci Papa nu meritã sã spunã liturghia” ceea ce, pãstrînd proporþiile, ni se poate aplica ºi nouã astãzi, fiindcã toatã moara noastrã de mãcinat vorbe, toate alianþele noastre, care se fac ºi se desfac ca burduful unei armonici nebune, nu valoreazã nimic în faþa unui copil sãrman, cu încãlþãrile rupte, prin care ºuierã plumbii viscolului, ori în faþa unui bãtrîn care-ºi socoteºte cu mîini tremurînde pensia tot mai micã. Apreciez cã principalele cauze ale impasului în care ne aflãm sînt criza de autoritate la nivelul statului ºi al instituþiilor fundamentale, alunecarea democraþiei spre anarhie ºi o prea mare ºi prea umilitoare ploconealã la unele instanþe strãine, care ar trebui sã priceapã cã România este ºi va rãmîne Republicã, prin voinþa uriaºei majoritãþi a populaþiei, cã ea nu e poligonul de încercare al nimãnui ºi cã þara aceasta, cu o istorie de patru ori milenarã, mai are ºi altceva în afarã de handicapaþi, de infractori ºi de mortalitate infantilã. Nici chiar aºa, totul are o

UN PUNCT DE VEDERE

Naþionalism ºi creºtinism ortodox la români (1) Oare naþionalismul nu e un pãcat? Creºtineºte, trebuie sã iubim pe toþi oamenii, toatã umanitatea! Fãrã îndoialã aºa este. Dar iubirea, iubirea profundã, cu spirit de sacrificiu, poate avea intensitãþi diferite. Iubirea de oameni cred cã poate fi conceputã ca un ansamblu de sfere concentrice. Centrul ansamblului sînt eu, eºti tu, el, sau oricare dintre noi. O primã sferã, cea mai micã, cea mai apropiatã de centru este cea a micii familii: soþia, soþul, pãrinþii, fraþii, surorile. Urmeazã sfera mai mare a rudelor mai îndepãrtate, a prietenilor dragi, a fraþilor duhovniceºti º.a.m.d. Existã însã o sferã esenþialã, exclusiv omeneascã, definitorie pentru condiþia umanã, aceea a marii familii, a NEAMULUI. O primã observaþie. Sfera cea micã, a micii familii, nu e exclusiv umanã. O gãsim în multe specii ale regnului animal. La mamifere ºi la pãsãri. Care îºi îngrijesc, îºi hrãnesc ºi îºi apãrã puii chiar cu preþul vieþii. Puii cei neajutoraþi, care nu ar putea supravieþui fãrã aceastã grijã a genitorilor. Ea este condiþia perpetuãrii multor specii din regnul animal.

O a doua observaþie. Cuvîntul românesc NEAM e mult mai profund decît ne dãm seama la o primã vedere.

Neamuri: fraþi, surori, veri etc. Oameni cu strãmoºi comuni, legaþi cu o legãturã de sînge. ªi cu o ereditate comunã privind caracterul, temperamentul ºi chiar fizionomia. Dar aceste caracteristici le întîlnim ºi la NEAMUL cel mare, al comunitãþii naþionale; strãmoºi comuni, o legãturã de sînge, trãsãturi comune de temperament, fire, caracter ºi chiar fizionomie. Acestea sînt lucruri fireºti, incontestabile, de care nu trebuie sã ne ferim cu laºitate, de frica de a NU fi „corecþi politic”. „Corecþi politic”! Limba de lemn a acestei perioade istorice. „Limba de lemn” foarte asemãnãtoare celei a anilor ‘50, în plinã teroare bolºevicã. „Corecþi politicoideologic” se spunea atunci. Simptomele mici, sau aparent mici indicã de multe ori boli grave. Aceastã (aproape) identitate de retoricã, de „limbã de lemn” nu dovedeºte cumva o revenire a „marii boli”? În forme noi, mai subtile, mai viclene decît primitiva ºi brutala teroare bolºevicã.

Sferele acestea de iubire, de intensitãþi diferite, sînt o realitate. Sã nu îmi spunã cineva cã iubeºte la fel de mult copilul unui eschimos, al unui boºiman, ca pe propriul sãu copil. Cã ar suferi la fel de mult la moartea unui

limitã, haideþi sã nu ne facem viaþa mai grea decît este. În situaþia de astãzi a României, rãzboiul informaþional ne poate costa foarte scump!

Poetul profund care a fost Lucian Blaga, el însuºi participant la actul istoric de la Alba Iulia, spunea, citez: „Îþi iert pesimismul, dar într-un singur caz nu: cînd e vorba de viitorul neamului tãu. Cãci a fi pesimist în ceea ce priveºte viitorul neamului tãu, înseamnã a fi trãdãtor de neam”. Pe timpul Romei republicane, toate partidele, în momente de cumpãnã, serveau statul! ªtim cã se trãieºte greu, dar asta nu înseamnã cã vom îngãdui ca haosul ºi fãrãdelegea sã domneascã în þarã. Datoria vieþii noastre, cum spunea Vasile Pârvan, este sã facem distincþie între preoþii hranei ºi preoþii jertfei. Dacã nu putem face încã România Mare, mãcar sã nu fim atît de blestemaþi încît sã pierdem ºi ceea ce avem ºi sã facem o Românie Micã! Dar, mãcar azi, în aceastã zi cu miros de cetinã ºi omãt, sã ne avem ca fraþii! Mîntuitorul nostru, al tuturor, împãrat al Pãcii ºi Tainelor Supreme, Isus Christos spunea: „Oricare Cetate dezbinatã împotriva ei însãºi este pustiitã ºi oricare casã dezbinatã împotriva ei însãºi nu poate dãinui!”. Îi asigurãm, totodatã, pe minoritarii cinstiþi ºi loiali faþã de Statul Naþional Unitar Român cã îi preþuim sincer ºi aici este casa noastrã comunã, a tuturor!

Onoratã Adunare, Fraþi Români, Partidul România Mare vesteºte tuturor cã încã nu-i timpul pierdut sã mergem cu toþii la Alba Iulia! Înmuiaþi-vã inimile ºi primiþi solia noastrã de dragoste ºi o cocardã Tricolorã la rever!

Acolo va fi mîine, la 1 Decembrie, locul tuturor acelora care au inima românã! ªi îi mai chemãm acolo ºi pe românii din Basarabia ºi pe cei din Nordul Bucovinei, pe care îi asigurãm cã PatriaMamã nu i-a uitat. Basarabia ºi Bucovina sînt strãvechi pãmînturi româneºti ºi dacã vremelnicele armate de ocupaþie ale Rusiei ºi ale Ucrainei cred cã adevãrul poate fi falsificat la nesfîrºit ºi cã umanitatea poate fi minþitã - atunci se înºalã amarnic!

Marea ºi anacronica temniþã a popoarelor, U.R.S.S.ul, s-a prãbuºit, ducã-se pe pustii, iar noi ne vom urma destinul mesianic fãrã a da socotealã nimãnui!

Români, nu vã pierdeþi speranþa! Existã forþe naþionale sãnãtoase ºi de neclintit, care vor scoate þara la luminã! Acvila romanã din stema þãrii nu va scãpa niciodatã crucea din plisc! „Ajutã, Doamne, România Mare/ Sã-ºi regãseascã vechile hotare/ Adunã, Tatã, neamul tãu la cinã/ Redã-ne demnitatea din bãtrîni/ La trîmbiþele Tale or sã vinã/ Treizeci de milioane de români.

(Aplauze ºi urale, participanþii scandeazã în picioare „Unitate! Unitate!“) Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Discursul a fost rostit marþi, 30 noiembrie 1993, în cadrul Sesiunii Solemne a Parlamentului României, consacratã Jubileului a 75 de ani de la 1 Decembrie 1918; textul a fost reprodus din revista „România Mare“, nr. din 10 decembrie 1993) patagonez ca la moartea propriei sale mame. Cã ar suferi la fel de mult la moartea unui copil patagonez ca la moartea propriului sãu copil. Nu am încredere în cei care pornesc cu iubirea de la margini spre centru. Cred cã aceºtia nici nu ºtiu ceea ce e o iubire autenticã. Ei practicã - ºi nu trãiesc - o retoricã falsã, la modã. În fapt se iubesc pe ei înºiºi, ºi atît.

Sã ne întoarcem la Biblie. Mîntuitorul - nu ne îndoim de aceasta - iubeºte toatã omenirea. Dar, din aceastã omenire, poporul ales e cel al iudeilor. Cînd κi trimite ucenicii sã propovãduiascã Adevãrul, El le spune ca în cetãþile samarinenilor sã nu intre, ci mai degrabã în cele ale turmei lui Israel. Chiar ºi din „turma lui Israel” El alege 12 Apostoli ºi ucenici fideli. ªi chiar ºi dintre aceºti 12, EXISTà CEL MAI IUBIT UCENIC al Sãu: Sfîntul Apostol ºi Evanghelist Ioan. Ceilalþi unsprezece ucenici îi cer Sf. Ap. ºi Ev. Ioan sã Îl întrebe pe Mîntuitorul unele lucruri. Nu ºtiu dacã observaþia este corectã, dar Evanghelia dupã Ioan are unele din cele mai radicale ºi mai severe pericope.

Dacã Mîntuitorul, Dumnezeu ºi om desãvîrºit fiind, iubeºte diferenþiat umanitatea ºi chiar pe cei mai apropiaþi ºi fideli ucenici ai Sãi, cred cã nu e un pãcat faptul cã ºi noi iubim cu intensitãþi diferite diverse comunitãþi omeneºti. Sã recunoaºtem cinstit acest lucru. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Pag. a 21-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (54) Ajungînd el pe la vîrsta de 40 de ani ºi vãzînd cã n-a produs absolut nimic, puradelul ce ºi-a zis? „Ia sã mã aciuez eu pe lîngã un clasic, sã-l storc de snagã, sã adopt tactica slugii, sau a ucenicului ascultãtor, iar dupã aia sã public o cãrþulie, fiindcã automat o parte a gloriei lui se va rãsfrînge ºi asupra mea, necunoscutul ºi netrebnicul de mine!”.

Raþionamentul parazitului s-a dovedit a fi, pînã la un punct, corect. ªi uite-aºa s-a cocoþat în spinarea lui Constantin Noica, pe care pur ºi simplu l-a confiscat, la Pãltiniº, hãrþuindu-l cu dileme nãroade, pe care el, învãþãcelul bãtrîior, le citise cu o noapte înainte, dar nu le putea digera. De ce? Pentru cã acest mic profitor e uscat ca o iascã, n-are nici cea mai vagã urmã de talent. Astãzi, Liiceanu apare la televizor, în hainele lui de cioclu, cu niºte mînuþe scurte ºi cu un cap de croncan de pradã, anunþînd Naþiunea Românã: „Îmi produce un imens disconfort sã apar la Televiziune, mã streseazã, mã sperie, îmi pierd identitatea”. Ce ºmecher! De-aia a stat ºapte ore la poarta Televiziunii, în decembrie 1989, fiindcã avea disconfort, îl stresa ºi se pierdea. Dar, unde vrea sã ajungã gîndacul negru al lui Kafka? „Am acceptat sã preiau conducerea unei edituri, fosta Editurã Politicã, acum Humanitas”. Sãrmanul om! El e o victimã, se sacrificã pe altarul umanismului ºi al civilizaþiei planetare! Îmi imaginez cîte zile în ºir s-or fi rugat de el ceilalþi Cavaleri de Kurlanda, picanþi ca ºi el, pe nume Andrei Pleºu, Coriolan Babeþi ºi Dan Petrescu, adicã „Hai, mã, Gabi, sîntem la Putere, apucã ºi tu de-un ciolan, sau mãcar de un zgîrci, numai aºa vom impune direcþia noastrã!”. Anunþã cã va colabora tot cu români sadea, unul ºi-unul: Igor Lemnisch, Ion Ianoºi („care va da un mare ajutor”), Andrei Pippidi ºi alþi minoritari. útia nu mai au nici o ruºine, s-au înhãitat, pe faþã, împotriva Culturii Naþionale. Tot de la televizor aflu cã P.N.Þ. „doreºte sã speculeze capitalul de tradiþie ca pe un instrument al Puterii” - asta o zice venerabilul N. Carandino. ªi mai zice cã, dupã moartea lui Maniu ºi a lui Mihalache, ar fi fost legitim ca miºcarea sã o conducã el. În ultimele zile a tot apãrut pe micul ecran un oarecare Costel, cu fular galben þipãtor, care zice cã e ºeful Partidului Democrat - ei bine, astãzi primesc un telefon de la o persoanã extrem de autorizatã, care mã informeazã cã individul nu e altceva decît „peºte” la Hotelul Intercontinental! La asemenea riscuri expui societatea, cînd rupi zãgazurile ºi arunci totul în aer.

Acum, se miºcã toatã Þara. Nici Armata nu mai e în matca ei, se revarsã, spumegã. Dupã-amiazã au trecut pe Bd. Titulescu vreo douã regimente de soldaþi, care mãrºãluiau cîntînd, pe aceeaºi imposibilã melodie lansatã de Naþionala de Fotbal a Germaniei, dupã ce a cîºtigat Campionatul Mondial: „Ole, ole, ole, ole/ Dreptul nostru unde e?”.

19 august 2015. Aflat la Braºov, cu familia, preºedintele PRM a depus un frumos buchet de flori la statuia fostului premier al Israelului, Yitzhak Rabin, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Menþionãm cã acesta a fost asasinat în anul 1995 de cãtre un fanatic evreu. De asemenea, reamintim cã frumoasa statuie a fost realizatã din iniþiativa ºi pe cheltuiala Tribunului, fiind dezvelitã la 15 ianuarie 2004.

21 iulie 2015. Receptiv ºi atent la noile talente ivite în muzica româneascã, Corneliu Vadim Tudor a avut grijã ca Daiana Popa, de nici 12 ani, la acea vreme, care este ceea ce s-ar putea numi un „copil-minune”, cu o voce puternicã ºi clarã ºi un auz absolut, sã fie ajutatã sã se afirme. Fotografia a fost realizatã la sediul partidului, unde Tribunul a primit-o ºi i-a oferit daruri.

la cîteva pahare de vorbã, ºi puneam Þara la cale, ºi fãceam listele cu premiile de sfîrºit de an, ºi ne luptam cu trãdãtorii de Þarã de la „Europa liberã”.

Afarã e zãpadã. Atmosfera e destul de mohorîtã, mai ales din punct de vedere sufletesc. Prin faþa restaurantului trec douã pîlcuri de tineri zgomotoºi, rîd, se simt bine, ce le pasã? Coborîm la subsol, unde gazdele ne-au pregãtit o masã destul de retrasã.

Emil Loteanu e foarte vesel - ne povesteºte, vreo douã ore, scenele comice de la Televiziunea Sovieticã, are vervã, se vede treaba cã îi merg toate în plin. Între timp, mi-au luat urma doi prieteni, astãzi gradaþi: Ion Alexandru Munteanu (îmbrãcat în uniforma de colonel de... pompieri!) ºi Viorel Harossa, care îmi spune cã e tot colonel, deºi umblã civil. Probabil datoritã telefonului care îmi este pus sub urmãrire, au aflat despre discuþia cu privire la casetele porno ale lui Gelu Voican, aºa cã nu mi-e greu sã deduc cã ãsta i-a trimis sã mã descoasã.

Numai cã ei, fiind bãieþi de caracter, se aflã în cea mai stranie situaþie: nu vor sã-l supere nici pe psihopat, dar nu pot nici sã mã interogheze pe mine. Ne retragem la o masã alãturatã, stãm de vorbã cam o jumãtate de orã. N-am ce sã le spun, decît ceea ce ºtiu ºi ei, ºi anume discuþia telefonicã dintre colonelul Vasile Burulean ºi aceastã caricaturã de Voican, care a ajuns viceprim-ministru al Guvernului României! Cei doi pleacã. Între timp, Emil Loteanu a luat-o tare de tot pe ulei, vorbeºte numai el ºi îºi cam dã arama pe faþã cu ruºii lui. Nu vrea, cu nici un chip, sã înþeleagã ce probleme grave avem noi, în aceastã perioadã, cu ungurii cuþitari din Ardeal ºi cu evreii care au pus stãpînire pe toate pîrghiile de comandã. Îi dã zor cu filmuleþul ãla ocazional, în care Ceauºescu era prezentat cu o cãciulã brumãrie, cu urechi, pe lîngã niºte mormane de leºuri de animale vînate.

- Nu-þi dai seama, Vadim, ce odios era ãsta, ce crime a fãcut? Eu cînd am vãzut filmul la Televiziunea Românã, fiindcã eram la Bucureºti, m-am scandalizat, mi-a venit sã vãrs!

Nici mie nu mi-a plãcut obiceiul lui Ceauºescu de a împuºca animale, dar n-a fost singurul pe lumea asta care a practicat barbarul sport.

Mã pomenesc la uºã cu rudele mele de la þarã, dinspre partea tatei. Tînãrul preot Mirel, care o þine pe fiica unei veriºoare de-a mea, a comandat un clopot de bronz, de vreo 50 de kilograme, la atelierele Mînãstirii Plumbuita, dar nu mai are parte de el.

Nu ºtiu cu cine sã vorbesc, încerc sã le explic cã nu mai am nici o putere, sînt pe linie moartã. Oaspeþii nu pot pricepe de ce oare, ei þin minte cã am ajutat pe toatã lumea, de ce aº fi acum interzis? Dau, totuºi, niºte telefoane pe la Patriarhie. În rãstimpuri, aud cã toatã lumea din judeþul Olt e cu F.S.N.ul, iar þãranii au devastat sediile partidelor aºa-zis „istorice” - þãrãniºtii chiar s-au ascuns, de frica mulþimii înfuriate.

Spre searã, Eugen Barbu mã invitã sã luãm masa la Restaurantul Mignon, împreunã cu regizorul basarabean Emil Loteanu. Îmi permit sã-l invit ºi pe Soby Cseh, doar ºi el e cineast. Pe Emil îl cunosc de prin 1976, cînd venise în vizitã la „Sãptãmîna”. Era aureolat de succesul filmului „ªatra” ºi ne povestea cum are de gînd sã închine cîte o peliculã lui Mihai Eminescu ºi balerinei Ana Pavlova.

Patronului i-ar fi plãcut sã facã „Groapa”, dar regizorul era angajat pînã peste cap cu proiectele respective. Atunci, la „Sãptãmîna”, de faþã Finalul anului 1998. În Piaþa Avram Iancu, din Cluj-Napoca, se fiind ºi Dan Mutaºcu, Emil Loteanu desfãºoarã o Mare Adunare Popularã, cu participarea preºedinne-a spus cã are un frate medic ºi o telui PRM ºi a primarului Municipiului, Gh. Funar. Acolo s-a invimamã bãtrînã aici, în Bucureºti, dacã tat ºi Miron Cozma. Între timp, lucrurile au luat întorsãturi þin minte, prin zona Bisericii Elefterie. De cîte ori au apelat aceºtia neaºteptate, Gh. Funar trãdînd, precum Iuda, pe cel care l-a fãcut la mine, ulterior, i-am ajutat. Din senator, iar Miron Cozma ajungînd la închisoare, în urma pãcate, n-am vãzut nici un film al sãu, masacrului de la Stoeneºti. La înmormîntarea Tribunului, Miron nici mãcar „ªatra”. Dar mã bucur sin- Cozma s-a bãtut cu pumnii-n piept cã va ajuta familia, dat totul a cer cã un român a cucerit U.R.S.S.-ul rãmas la stagiul de vorbe aruncate-n vînt… ºi o mare parte din meridianele internaþionale ale filmului. Nici mãcar nu sînt deranjat Chestiunea este dacã i se pot anula toate meritele în de tot felul de informaþii, colportate de-a lungul funcþie de apucãturile kinegetice, vechi de cînd anilor, ba cã e evreu, ba cã e K.G.B.-ist, ba cã s-a lumea ºi pãmîntul?! În continuare, aferat ºi stãpîn mutat la Moscova ºi a fãcut doi copii (coproducþie pe situaþie (doar venea din Þara... Perestroikãi), româno-sovieticã) cu o rusoaicã, vînzîndu-ºi sufle- oaspetele nostru ne þine tuturor o lecþie despre tul, ba cã e homosexual etc. Chiar dacã ar fi aºa, familiile mixte ºi înfrãþirea dintre minoritãþi, ºi cît mai importantã decît orice este arta lui, care a de bine e sã ne cam lãsãm dominaþi de alþii. Nu-1 sporit renumele culturii române. Aºa cã mã duc cu mai suport. Ne certãm violent. Îi trîntesc verde în drag la întîlnirea cu Loteanu. Soby vine pe la ora 7 obraz cã lui îi vine foarte uºor sã dea lecþii de interseara, cu Dacia lui ferfeniþã, trecutã prin mii de cas- naþionalism, cînd a fãcut douã progenituri românocade - i se zice „Mangia Fuocco”, adicã „Mãnîncã moscovite, sã-i trãiascã, dar chiar nu pricepe deloc Foc”, cînd ea e o gloabã deºelatã. Dacã stau bine sã tragedia acestei Þãri? Nu, n-o pricepe. (va urma) mã gîndesc, e prima mea ieºire în public, la un (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la restaurant, dupã 22 decembrie 1989. Cum mã vor Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) primi oare oamenii care m-au servit la masã, în zeci ºi zeci de seri de iarnã, cînd zãboveam cu Patronul Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Perle din gîndirea lui Petre Þuþea (2) BÃTRÎNEÞE - ,,Cînd mã gîndesc la suferinþele bãtrîneþii, îmi dau seama cã în natura asta oarbã cel mai mare geniu este moartea. Faptul cã unii dintre noi mor la timp, este o dovadã a dragostei lui Dumnezeu”.

BISERICÃ - ,,Singura scarã la cer sînt slujbele. În bisericã afli cã exiºti. Ce pustiu ar fi spaþiul dacã n-ar fi punctat de biserici! Dacã Biserica ar dispãrea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispãrea ºi omul”.

CARTE - ,,În afarã de cãrþi nu trãiesc decît dobitoacele ºi sfinþii; unele pentru cã nu au raþiune, ceilalþi pentru cã o au într-o prea mare mãsurã ca sã mai aibã nevoie de mijloace auxiliare de conºtiinþã”.

CREAÞIE - ,,De creat, doar zeii creeazã, omul imitã, reflectînd în muzicã, în litere sau în filozofie petice de transcendenþã. Doar Dumnezeu creeazã. Omul este creaturã”.

DUMNEZEU - ,,Moise: - Ce sã le spun ãlora de jos despre tine? – Spune-le cã sînt ceea ce sînt”. Sau: ,,În faþa lui Dumnezeu, geniul este vãr primar cu idiotul”.

Sau: ,,Binele ºi rãul sînt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu faþã de oameni”.

EGALITATE - ,,În celebra Declaraþie a drepturilor omului ºi a cetãþenilor, prima propoziþie este de o idioþenie absolutã sau, în cel mai bun caz, un sofism. Oamenii sînt egali de la naturã? Asta e ca ºi cînd Kant este egal cu Iliescu. Oamenii sînt inegali de la naturã. Sînt inegali chiar ºi membrii aceleiaºi familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru ºi altul imbecil. ªi substanþa ereditarã este un mister. Egalitatea este cel mai mare duºman al libertãþii. Principiul egalitãþii funcþioneazã doar în religie, cãci numai religia creºtinã considerã oamenii egali în faþa lui Dumnezeu ºi a morþii”.

EMINESCU - ,,Iorga spune cã este expresia integralã a Naþiunii Române, iar Blaga, cã reprezintã ideea platonicã de român, românul absolut. ªi îl definesc ºi eu: o sumã liricã de voievozi”.

GENERAÞIE - ,,Generaþia mea a debutat în euforia realizãrii României Mari ºi a murit în închisorile comuniste. Voi, care nu aþi trecut prin închisoare, ºtiþi cum aratã ºi cei care închid, ºi cei închiºi. Aveþi o perspectivã totalã... Generaþia de azi e net superioarã generaþiei noastre. E grea de glorie. Cum sã te scuturi de bolºevism în plin bolºevism? Pãi, cum se cheamã asta? Noi, care am trãit sub regalitate, scriam pe Palatul Regal «De închiriat», ºi nu pãþeam nimic...”.

IDIOTUL - ,,Funcþia idiotului este pozitivã, pentru cã, fãrã el, n-am înþelege nici geniul, nici normalitatea”.

LEGIONARI - ,,Li s-a tras sfîrºitul de la excesul de naþionalism. Extremismele sînt greu de suportat. De

MARI LEGENDE ALE HOLLYWOODULUI

Mae West (2) Spuneam cã Mae West avea darul scrisului. Întrun numãr din 1938, revista „Pour Vous“ anunþa pe copertã, cu litere mari: „În acest numãr: Mae West, critic de cinema“.

Iar în cuprinsul revistei, pe o paginã întreagã, sub titlul „Ce muscã a înþepat-o pe Mae West?“, erau publicate 4 recenzii scrise de celebra... cronicarã. Erau analizate douã filme americane: „Too hot to handle“, cu Spencer Tracy ºi Myrna Loy, ºi „Hold that co-ed“, cu John Barrymore. Apoi, douã filme franþuzeºti: „Iluzia cea mare“, clasicul lui Jean Renoir, ºi „Romanul unui triºor“, al lui Sacha Guitry. Un desencaricaturã, semnat Pavil, o înfãþiºa pe Mae West la birou, reflectînd înainte de a scrie, în timp ce o muscã o înþeapã la spate, imitîndu-i atitudinea meditativã.

Iatã cîteva din gîndurile exprimate în douã dintre cele 4 cronici.

Din recenzia privitoare la filmul lui Spencer Tracy: „În curînd, vom avea mai multe filme de rãzboi, decît rãzboaie... Nu-i puþin lucru. Aceastã realizare a fost dirijatã de «sprinterul» regizorilor: Jack Conway, zis «nebunul». La fiecare dintre producþiile sale, lui Conway i se întîmplã mereu cîte ceva în studiou. De data aceasta, era cît pe-aci s-o ardã de vie pe Myrna Loy. Din fericire, Clark Gable a reuºit sã deschidã la timp uºile cabinei avionului în care biata Myrna ar fi ars ca un pui la rotisor. Aceastã scenã neprevãzutã merita sã fie filmatã mãcar pentru jurnalul de actualitãþi. Din fericire, n-a fost… În «Too hot to handle», Clark Gable o obligã pe Myrna Loy sã rãstoarne avionul plin cu un ser

aceea n-au durat nici fascismul italian ºi nici socialismul german... Legionarii n-au avut în dicþionar cuvîntul glumã, ºi cînd îi prindeau pe comuniºti era vai de cozonacul lor”. (Aºa e, aveau principii clare. De-aia liberalii, þãrãniºtii, evreii ºi regaliºtii le-au dorit moartea.

Fiindcã, una-douã, conduºi de o moralitate fãrã cusur, puneau mîna pe pistol... – n.m.)

LIMBA ROMÂNÃ - ,,Are toate premisele oratorice pentru a deveni o limbã universalã. Dar nu e posibil, cãci n-am fost un popor cuceritor. Noi, românii, nu punctãm universalitatea nicãieri. ªi asta ne face sceptici. Ne lipseºte îndrãzneala. În plus, e greu de mînuit. Prin ea, putem deveni vultur, sau cîntãreþ în stranã”.

MACHEDONII - ,,Machedonii nu sînt români. Sînt super-români, românii absoluþi. Au instinctul naþional de fiarã bãtutã. Pe lîngã ei, noi, românii, avem forþã domesticã de raþe. Mãcãim. Am stat cu ei în temniþã. Îi bãteau pînã îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bãrbãþie perfectã”.

MILIARDARI - ,,În planul meu din anii '40, inclusesem 14 miliardari români. Ãia fãceau cît 14 state române de azi. O linie feratã dublã Bucureºti-Episcopia Bihorului, ãia o fac în douã veri, iar statul român, în 9 ani. E un viciu de sistem, de structurã. Noi a trebuit sã copiem haosul muscãlesc”.

POPORUL ROMÂN - ,,Aºa cum a fãcut Unirea Principatelor împotriva a 3 puteri – otomanã, austriacã ºi rusã – ºi a fãcut unitatea împotriva Italiei... E atît de viguros neamul ãsta al nostru, cã mã îndoiesc cã vînturile îl vor da înapoi. Dumnezeu e român sau, dacã nu, sînt împotriva lui”.

RELIGIA - ,,Religia transformã oamenii într-o massã de oameni culþi”.

RUGÃCIUNEA - ,,Poarta spre Dumnezeu este credinþa, iar forma prin care se intrã la Dumnezeu este rugãciunea. Gînditã creºtin, rugãciunea ne aratã cã umilinþa înalþã, iar nu coboarã pe om”.

SFÎNTUL - ,,Un sfînt poate fi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcã ideea de sfinþenie este legatã de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face isprãvi, nu minuni”. ÞÃRAN - ,,Cînd va dispãrea ultimul þãran din lume, va dispãrea ºi ultimul om din specia om. ªi atunci or sã aparã maimuþe cu haine... Þãranul este omul absolut”.

VLAD ÞEPEª – ,,Are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe ªtefan cel Mare! Cu armele! Are meritul cã l-a ºi bãtut. ªi mai ales are meritul cã a coborît morala absolutã, prin þepele puse în cur, la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap ºi-þi era fricã sã nu þi-o furi singur. Ãsta-i voievod absolut, Vlad Þepeº. Pãi, fãrã ãsta, istoria românilor este o pajiºte cu miei”.

Sfîrºit PAUL SUDITU împotriva holerei ºi cu filme. În scenariu, Gable este un reporter cinematografic. Existã tensiune, fricþiune între el ºi patronul sãu. Myrna aranjeazã lucrurile. Ultimatum nr. 1... apoi nr. 2... Loy îl ajutã pe Gable sã-ºi regãseascã fratele într-o junglã din America de Sud. Ea se întoarce ºi vede pe un ecran din New York filmele pe care Gable a vrut sã le distrugã... În ciuda piedicilor, totul se aranjeazã. Dar nu înþelegi de ce nu s-a aranjat mai devreme.

Nu ºtiu dacã aventura te face sã simþi o strînsoare la gît sau dacã îþi dilatã pleoapele, dar, în mod cert, te face sã-þi pierzi rãsuflarea. Astmaticii sã evite filmul“.

Cu privire la „Iluzia cea mare“, Mae West scria: „Am vãzut «Iluzia cea mare», film francez realizat de Jean Renoir. Filmele franceze se prezintã, în Manhattan, într-o cadenþã regulatã. Ultimul sosit, un film de rãzboi. Este, într-adevãr ,«epoca fierului» pentru cinema. Existã, în acest film, douã vedete bãrbaþi: unul francez, celãlalt plicticos. Se poate ghici numaidecît numele celui de-al doilea: Herr Erich von Stroheim, bine-cunoscut pentru monoclurile sale ºi craniul luminos. Interpreteazã rolul cu atîta siguranþã ºi cu atîta self-confidence, încît eºti convins cã nimic

ALBUMUL CU POZE RARE

Petre Pandrea, un intelectual de rarã distincþie, scriitor charismatic, slujitor al justiþiei ºi un luptãtor de un curaj aproape sinucigaº pentru drepturile omului, într-o vreme cînd nici în Occidentul (mai) liber nu se fãcea (încã) atîta caz de acest concept.

Romeo ºi Julieta la ocnã...

Romancierul naturalist, cu o viziune de bolgie dantescã asupra existenþei umane, compatriotul meu Ion Iovescu, poreclit de criticul E. Lovinescu ,,un Creangã al Olteniei”, ne-a povestit un amor à la Romeo ºi Julieta, între un vãcar ºi o cerºetoare vagabondã ºi cam nãucã. Julieta era de trei zile nemîncatã. Romeo a tratat-o cu dovleac copt în balegã uscatã de vitã.

Episodul avea suavitãþi. Am citit ieri manuscrisul.

La puºcãrie, la Ocnele Mari, Mihail Manoilescu, dupã ce a ascultat referatul meu, oral, introductiv ºi ditirambic asupra operelor anterioare ale romancierului (,,Nuntã cu bucluc”, ,,O daravelã de proces”, ,,Oameni degeaba”), dupã ce a ascultat expunerea cam tãpãlãgoasã a autorului, cu aparenþã incultã ºi brutalã, ºi-a smuls pãrul din capul cu o pronunþatã calviþie, exclamînd: - Mais, mon cher président, c'est une horreur!

Romeo et Juliette avec du ,,dovleac” et du ,,baliga”?

C'est monstrueux!

L-am potolit cu glume tandre. Nu era uºoarã povara onorificã de preºedinte al Academiei de sub pãmînt, de la Ocnele Mari!

PETRE PANDREA nu i se poate întîmpla. Dar i se întîmplã tot felul de lucruri. Însã nimic nu-l clinteºte. E copleºit cu o spadã, cu Crucea de Fier, cu o crimã, ºi cu o privire dispreþuitoare. Prea puþin, pentru a-l face simpatic. Filmul este interesant, în unele momente, pastoral, în altele, ridicol - uneori; pentru cã, personal, gãsesc ridicol ca niºte oameni pe jumãtate îngropaþi în zãpadã sã încerce sã se salveze, cu preþul unor mari eforturi, pentru a se duce sã împuºte niºte bieþi prizonieri aflaþi într-o situaþie ºi mai nenorocitã decît a lor. Asta e, zice-se, «rãzboiul»... Nu l-am vãzut niciodatã ºi sper sã nu-mi îmbogãþesc cunoºtinþele în aceastã privinþã; dar, realmente, existã episoade groteºti. Travaliul regizorului pare minuþios.

Aº prefera, totuºi, sã vãd o precizie asemãnãtoare aplicatã altei teme. Singurul beneficiar al poveºtii este «eu, Herr Erich von Stroheim»“.

Din orice unghi ar fi privitã, Mae West, în ciuda adversitãþilor care au încercat sã-i minimalizeze însuºirile, n-a fost o simplã „vampã“ cu forme pline...

Sfîrºit LAZÃR CASSVAN

Pag. a 23-a – 9 decembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (10) Duminicã, 1 decembrie 1991, ora 6,40 M-am trezit plîngînd. Mi-e ciudã pe ziua în care m-am nãscut. ªi încã prematur. Nu e ziua în care eu ar fi trebuit sã apar pe lume. S-ar putea sã fie o legãturã aici cu nefericirea pe care urmeazã sã o duc în aceastã viaþã. Ocup cumva locul altei fiinþe, dacã nu m-am nãscut la timpul meu? Pe cine, Doamne, am deranjat, grãbindu-mã sã vin în aceastã lume ostilã ºi sã fiu atît de nefericitã?

Cred cã dacã mã nãºteam la termen aº fi fost calmã, liniºtitã, rãbdãtoare, îmi þineam promisiunile ºi... eram iubitã!

Aºa, nerãbdarea mea, care mã paºte din pîntecele mamei, din zãmislirea durerii ei, continuã sã-mi joace feste ºi sãºi batã joc de viaþa mea.

Am venit în viaþã în ultima zi de Primãvarã (la 31 mai 1971), cînd anotimpul începutului de viaþã îºi pleacã genunchii, rugîndu-se. În ultima zi, fãcîndu-ºi bilanþul celor 3 luni de viaþã, dupã ce au înmugurit Natura ºi sufletele noastre.

Poate, sperã ea, Primãvara, pentru un an mai bun, pentru o liniºte mai adîncã, sau, cine ºtie, ce gînduri o animã „plîngînd”.

Am venit, închizînd fereastra Primãverii. Cînd voi pleca? Cît voi fi trãit?!... Doamne, dacã ar fi sã trãiesc, tot de atîtea ori de cît am vrut sã mor! ªi mã trezesc urlîng. ªi strig din rãsputeri: unde eºti, copilãrie???!!! Acolo e sufletul meu, într-un zîmbet stingher din amintirea mea.

Muzeul copilãriei Copilãria mã doare Cã a trecut.

Acolo, acolo trãiesc, În trecutul copilãriei mele. Încã trãiesc, Ca într-un templu sfînt.

Acolo sînt clipele Ce n-au murit ªi nu vor sã moarã!?

Acolo e Teama, Acolo e Rîsul, Acolo e Puritatea, Acolo e Bucuria, Acolo e Liniºtea Acolo e Greºeala iertatã.

Acolo e Respiraþia mea, Fãrã perna pe gurã, Sã nu-mi audã pãrinþii Plînsul De Risipire

Pe mine sã nu contaþi (5) Prin acelaºi tip de nechibzuitã orientare spre o idelogie occidentalã creºtindemocratã, strãinã percepþiei ºi aºteptãrilor þãrãnimii noastre, celãlalt partid istoric românesc, PNÞ, ºi-a pierdut cu totul identitatea, ajungînd astãzi un nimic politic. Despre celelalte partide, ce sã mai vorbim? Pleavã politicã. Toate aºteaptã sã tragã din urne lozul cîºtigãtor al pragului parlamentar. ALDE este o formaþiune modestã. Nu cred cã va depãºi 6-7% la apropiatele alegeri parlamentare. Despre PNÞCD nu putem vorbi decît ca despre morþi (sit tibi terra levis), lucru valabil ºi despre PMP ºi M10.

Mari speranþe în alegeri îºi pune Uniunea Salvaþi România, constituitã pe suportul financiar al gangsterului George Sörös, miliardarul care se zbate din rãsputeri sã distrugã statele naþionale ºi independente, sã globalizeze lumea ºi sã instituie Guvernul Mondial, alcãtuit din bancheri-rechini. Aºa cum apreciazã mulþi analiºti, acest terorist politic ºi financiar nu vede cã, pe zi ce trece, globalizarea, pe care o divinizeazã pentru aºa-zisul ei caracter tehnocratic ºi tehnologic ºi pentru cultul pieþelor, pierde vizibil teren, neputînd sã se impunã în faþa statelor care apãrã valorile naþionale. Cu toate acestea, destui români au fost prinºi în nãvodul rechinului de peste Ocean.

Printre ei, ºi noul ,,salvator” al României, profesorul Nicuºor Dan, care de ani de zile se zbate pe lîngã gard, ca sã gãseascã o breºã prin care sã pãtrundã în arena politicã, acolo unde se dã marea bãtãlie pentru putere ºi avere. Ceea ce nu ºtie beneficiarul ,,donaþiei” sörösiste este faptul cã soluþiile politice sînt cu mult mai dificile decît valorile atribuite necunoscutelor pentru rezolvarea ecuaþiilor. Dar, mai ales, nu intuieºte cît de necunoscutã ºi de grea este dobînda ,,mãrinimiei” unui individ care ºi-a clãdit imperiul de capital prin knock-out-uri financiare. Cu o infatuare specificã celor care trec prin politicã precum gîsca prin apã, liderii noii fãcãturi (USR) afiºeazã ritos, pe corturile stradale, un slogan electoral de-a dreptul arogant: ,,În sfîrºit, ai cu cine! Semnezi, votezi ºi salvezi”. De parcã, pînã acum, am trãit pe sub pãmînt.

Politica naþionalã, curatã ºi sfîntã, izvorîtã din sufletul poporului nostru,

promovatã cu atîta tãrie ºi consecvenþã de Partidul România Mare, era blamatã ºi boicotatã nu numai de lideri strãini, ci ºi de patriotarzii ºi ,,salvatorii” de azi ai þãrii. Sînt destui concetãþeni, o spunem cu multã durere, care, neputînd sã ajungã în vîrfuri politice, economice sau de altã naturã, prin propriile forþe, nu se dau în lãturi sã-ºi vîndã casa, sã-ºi destrame familia sau þara. Ca ºi alþi politicieni autohtoni, liderii USR nu înþeleg, nici astãzi, cã partidele constituite pe doctrine ºi strategii strãine nu au viaþã lungã. Aºa s-a întîmplat cu Miºcarea legionarã, de inspiraþie nazistã, ºi cu PCR, clãdit pe marxism-leninism. Simion Bãrnuþiu, unul din conducãtorii Revoluþiei de la 1848, spunea, pe drept cuvînt: ,,Þineþi cu poporul, ca sã nu rãtãciþi, pentru cã poporul nu se abate de la naturã, nici nu-l trag strãinii aºa de uºor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase care urlã împreunã cu lupii ºi sfîºie pe popor dimpreunã cu aceºtia; nu vã abateþi de la cauza naþionalã de frica luptei”. Probabil cã N. Dan a uitat de marii noºtri înaintaºi, care nu au ezitat sã-ºi punã viaþa zãlog ca sã salveze þara.

Pentru dînsul, Bãrnuþiu este doar o umbrã a istoriei, iar Sörös, cel care mînuieºte sabia marelui capital, este simbolul prezentului ºi al viitorului.

Dupã trei ore de dialog, Tãsicã mã avertizeazã iarãºi, cu mai multã fermitate: - Pe mine sã nu conteze nimeni, fiindcã nici eu nu contez pe nimeni în þara asta. Nici pe Parlament, nici pe Preºedinþie, nici pe Guvern, ºi nici pe partide.

Se ridicã, mã îmbrãþiºeazã, apasã pe clanþã ºi coboarã spre parter. Îl petrec cu privirea prin fereastrã, vãzîndu-l cum se îndreaptã alene spre staþia de autobuz.

Nici nu-mi vine sã cred cîþi ani a înºirat pe mosorelul vieþii. Data viitoare ne vedem la el. Sînt convins cã ºi atunci vor sta faþã-n faþã doi ,,catîri”. Crede, probabil, cã astãzi m-a convins cu pledoaria sa. În multe privinþe, îi dau dreptate. În altele, rãmîn pe poziþia mea. Voi merge la urne. Ca sã-l liniºtesc, îi spun de pe acum cã nu voi vota nici cu social-democraþii, nici cu liberalii, ºi nici cu ALDE sau USR. Voi pune ºtampila pe fila de buletin în care sînt înscrise numele candidaþilor

ªi Dorinþi deºarte.

Acolo e Viaþa mea toatã!

Acum ºi aici e Tristeþe E Moartea ce vine.

Acolo sînt Eu! Aici e Povoara mea!

Pendulez între dorinþa de Viaþã ºi Moarte. „Sîntem atît de puþin fãcuþi sã fim fericiþi, încît e absolutã nevoie ca sufletul ºi trupul sã sufere deodatã, pentru ca buna stare a unuia sã nu facã rãu celuilalt”. „Ura, ca ºi Iubirea, te fac sã crezi orice!

Cãci chiar atunci cînd au în faþã adevãrul, oamenii sînt înclinaþi sã dea crezare pãrerilor înºelãtoare...”. (J.J. Rousseau) Cît semãn cu tine în îndãrãtnicie!

Luni, 2 decembrie 1991, ora 16,47 Acelaºi program. Nu am ieºit nicãieri. „Cît veþi dura aºteptãri? ªi dupã ce vã veþi sfîrºi, vom mai avea motiv sã trãim?

Aºteptãri! Ce fel de aºteptãri? Am strigat.

Ce putea sã vinã care sã nu sã se fi nãscut din noi înºine? ªi ce anume din noi pe care sã nu-l fi ºtiut dinainte?”. „Poþi sã cauþi mult ºi bine fericirea imposibilã a sufletelor. (...) A înþelege înseamnã a te simþi în stare sã o faci! (...)

Melancolia nu este decît un entuziasm decãzut. Fãptuieºte fãrã sã judeci, dacã fapta e bunã sau rea. Iubeºte fãrã sã-þi pese, dacã e bine sau rãu”.

Partidului România Mare, în memoria fondatorilor acestei formaþiuni – Eugen Barbu ºi Corneliu Vadim Tudor. Îmi voi da votul pentru PRM, fiindcã acest partid n-a fost ºi nu este atins de filoxera corupþiei, nu este implicat în scandaluri politice. PRM este singurul partid cinstit, drept, imparþial ºi cu dragoste de þarã, este singura formaþiune politicã în care milioanele de români sãraci, umiliþi ºi ignoraþi de mafioþii interni ºi externi, pot avea deplinã încredere. Punînd la temelia întregii sale activitãþi doctrina naþionalismului luminat - acel sistem închegat de gîndire filozoficã, politicã, economicã, juridicã, eticã ºi religioasã, care sintetizeazã trecutul nostru de luptã pentru o existenþã liberã, pentru tradiþiile strãmoºeºti, frumuseþea ºi armonia limbii strãbune, precum ºi pentru credinþa creºtinã sub egida cãreia ne-am nãscut ca popor -, PRM are toate ºansele sã se reafirme puternic în viaþa politicã a þãrii noastre. ªi asta, pentru cã este cãlãuzit permanent de aceastã învãþãturã veºnic vie, capabilã sã contureze structura unei societãþi viitoare sãnãtoase ºi prospere, pe care toþi o dorim. Rãsfoind frecvent ziarele ºi vizionînd emisiunile posturilor de televiziune, care dau în vileag, mai în fiecare zi, mari ºi scandaloase acte de corupþie, urmãrindu-i pe cei care mãrºãluiesc spre DNA, ori cercetînd lista puºcãriaºilor politici, alegãtorii nu vor gãsi, printre cei certaþi cu legea ºi moralitatea, vreun membru al PRM. O asemenea constatare, care stã la îndemîna oricui, aratã limpede cã votul de la 11 decembrie trebuie sã meargã cãtre candidaþii forþelor politice devotate, trup ºi suflet, acestei þãri, ºi nu cãtre cei care au jecmãnit-o ºi au înfeudat-o strãinilor. De aceea, nu cred cã alegãtorii vor avea dubii în a respinge din prima clipã candidatura marelui mafiot Traian Bãsescu, cel care minte cu neruºinare, în vãzul lumii, cã n-a fost implicat în nici un proces. Lumea ºtie bine cã ºarlatanul a scãpat basma curatã, fiindcã slugile înscãunate de el în fruntea unor înalte instanþe se tem sã-ºi aducã binefãcãtorul pe banca acuzãrii. O primã sentinþã o va primi la urne, din partea cetãþenilor pe care i-a înfometat, i-a umilit ºi batjocorit, mai bine de 10 ani. În ultimul sfert de veac, au dispãrut peste 200 de formaþiuni politice, inclusiv unele care pozau în partide naþionaliste: Partidul Unitãþii

„Fiecare fãpturã ne îndepãrteazã de Dumnezeu, de îndatã ce privirea ni se îndreaptã asupra ei”. „Toropeala vine din însãºi complexitatea gîndurilor mele ºi din nehotãrîrile voinþei mele”. „Fiecare aºteptare sã nu fie nici mãcar dorinþã, ci numai o închinare de a primi.

Aºteaptã tot ce îþi iese în întîmpinare, dar nu dori altceva decît ceea ce vine spre tine! Nu dori decît cele ce ai... Înþeleg cã în orice clipã a zilei îl poþi avea pe Dumnezeu în totalitatea Lui. Dorinþa ta sã fie Iubire, iar posesiunea ta sã fie plinã de Iubire... cãci ce înseamnã o dorinþã care nu se realizeazã?”. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) Naþionale Române, Partidul Noua Românie, Partidul pentru Patrie ºi altele.

PRM a supravieþuit tuturor furtunilor dezlãnþuite de bãsiºti, liberali, þãrãniºti, udemeriºti ºi de forþe oculte de pretutindeni, care încercau sã distrugã partidul lui Vadim, pentru a destrãma þara.

Citind, de curînd, un interviu-mesaj al Lidiei Vadim Tudor, care promite, în mod ferm ºi sincer, sã ducã mai departe spiritul naþional al Partidului România Mare, am rãmas profund impresionat de maturitatea acestei tinere, aflate la primii paºi în viaþa politicã. Dar, mai presus de toate, în aceste cuvinte pline de curaj ºi de optimism, am simþit filonul gîndirii fascinante a strãlucitului cãrturar, a inegalabilului om politic ºi distins orator care a fost Corneliu Vadim Tudor.

Mesajul acesta, încãrcat de profundã nobleþe sufleteascã, de adînc spirit românesc ºi de o vie conºtiinþã naþionalã, constituie avuþia cea mai de preþ pe care Vadim o lasã moºtenire urmaºilor sãi.

Sînt pe deplin convins cã bravii sãi urmaºi vor valorifica, în cel mai înalt grad, aceastã strãlucitã moºtenire politicã ºi spiritualã, astfel ca PRM sã fie iarãºi ce-a fost, ºi mai mult decît atît. Este de datoria noastrã, a alegãtorilor, a românilor adevãraþi, ca prin votul pe care îl vom introduce în urnã, la 11 decembrie, sã-i trimitem în Parlamentul þãrii pe urmaºa lui Corneliu Vadim Tudor ºi pe ceilalþi candidaþi ai PRM, contribuind direct la renaºterea patriei noastre, aflatã, astãzi, în faþa unor noi ºi grele vicisitudini.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

EPIGRAME Tema: „Nodul gordian“

Rezolvarea nodului gordian La nod, Al. Macedon, titanul, Vãzînd cã se întrece ºaga, L-a rezolvat cu iataganul…

Cã nu se inventase ºpaga!

Încurcãturi Vedem acuma, an de an, Cã-n Parlament ºi primãrii Se taie „nodul gordian“...

Dar nu ºi alte… sforãrii.

NAE BUNDURI

Pag. a 24-a – 9 decembrie 2016

MICÃ Cãlcîiul lui Ahile

OARE V-AÞI GÎNDIT? Prima zi de iarnã a fost ºi prilej sã sãrbãtorim ziua de 1 Decembrie, ziua cînd, prin lupte ºi jertfe, s-a înfãptuit Marea Unire, s-a zãmislit România Mare de astãzi. Zi sãrbãtoritã, din pãcate, ºi cu umbre lãsate de politicieni, cu rãfuieli la cel mai înalt nivel, cînd al doilea om în Stat, preºedintele Senatului, ºi alþi demnitari de vazã nu au fost invitaþi la parada militarã ºi nici la recepþia festivã de la Palatul Cotroceni. Acþiuni nesãbuite, care nu ne fac cinste, mai ales în ochii strãinilor. Dar aniversarea Marii Uniri a fost ºi prilej de redeºteptare a sentimentelor patriotice, sentimente care, din ce în ce mai slab, îºi fac cunoscutã prezenþa.

Doar pe la întîlniri sportive, internaþionale sau de altã naturã, se mai trezeºte acest simþãmînt. Dar nu despre patriotism vrem sã vorbim acum, ci doar despre sacrilegiul care se petrece în aceste zile cu limba noastrã, cu limba românã.

Sacrilegiu cu atît mai periculos, cu cît el se infiltreazã sinuos, fãrã sã-þi dai uneori seama, ºi atacã perfid ceea ce avem noi mai scump, ceea ce ne defineºte ca popor, limba românã.

Oare v-aþi gîndit cã, în ultimul timp, limba noastrã a fost nãpãditã de o mulþime de cuvinte – barbarisme – mai ales din englezã, care sînt folosite fãrã nici o justificare?

Oare v-aþi gîndit cã folosind aceste cuvinte, pe lîngã lipsa de mîndrie naþionalã, loviþi în limba pãstratã cu greu de strãmoºii noºtri?

ENCICLOPEDIE Cuvinte cum ar fi (le redau, pe cît posibil, fonetic) trend, cul, ol, forever sau, în sport, golkiper, tai brek, staf, care au corespondenþe clare ºi în limba românã, dovedesc naivitatea condamnabilã a celor care le folosesc.

Oare v-aþi gîndit cã sîntem o insulã de latinitate într-o mare slavã ºi hunã? Cã am reuºit cu greu, uneori cu sacrificii mari, sã ne pãstrãm identitatea de români de-a lungul secolelor? Limba noastrã este o avere agonisitã cu trudã de strãmoºi ºi lãsatã nouã moºtenire ºi trebuie apãratã cu strãºnicie de toate invaziile ºi barbarismele din afarã.

Italienii, germanii ºi alte popoare îºi apãrã cu hotãrîre limba lor. Pînã ºi celui mai popular sport din þara lor, fotbalul, i-au spus „calcio“ sau „fussbal“.

De multe ori am auzit la posturile de televiziune folosindu-se cuvîntul „miºto“.

Ca sã nu mai vorbim de oamenii care denatureazã înþelesul cuvintelor. A fost un cetãþean destul de cunoscut, care, într-un discurs, a folosit cuvîntul „expertizã“, în loc de „experienþã“. De atunci, se gãsesc adesea cetãþeni care fac o mare confuzie între aceste cuvinte, cu toate cã a fost ºi o emisiune denumitã „Sã vorbim corect româneºte“, în care erau date asemenea exemple, cu corecturile de rigoare. Îmi amintesc de o poezie învãþatã cu multe decenii în urmã a unui poet astãzi uitat. Nu o mai ºtiu pe toatã, dar o strofã am reþinut-o: „Limba noastrã-i limbã sfîntã, Limba vechilor cazanii, Care-o plîng ºi care-o cîntã Pe la vatra lor þãranii“.

Poetul este Alexei Mateevici ºi este moldovean.

SILVIU DUMITRESCU

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICà A PÃMÎNTULUI (8) Organizarea unui miracol (2) Cînd au fost aduºi cu avionul primii misionari, bãºtinaºii, cuprinºi de admiraþie au tãiat drumuri grosolane prin junglã, au agãþat zdrenþe ca manºe de vînt ºi au început sã îngîne incantaþii religioase, sperînd sã-i ispiteascã pe zei sã mai vinã la ei. Fãrã îndoialã, triburile rivale au adoptat credinþe religioase distincte. Un trib afirma, sus ºi tare, cã zeul era înalt de 2 metri, avea pãrul roºu ºi o barbã lungã; pentru rivalii lor de pe celãlalt mal al rîului, zeul era o fiinþã micã ºi durdulie, îmbrãcatã în pantaloni largi de culoare kaki ºi cu ochelari la ochi. Nimeni nu ar fi acceptat, de bunãvoie, cã zeul este intangibil, cã e o forþã avînd caracteristici care se manifestã identic pentru toate formele de viaþã din univers, cã este forþa creatoare omniprezentã care se aflã în toate lucrurile materiale ºi cã toate fiinþele sînt niºte celule din giganticul corp al zeului. „Voi sînteþi zei!“, a spus Christos. Sîntem cu toþii manifestãri ale Creatorului. La rîndul nostru, ºi noi putem crea, într-o anumitã mãsurã.

Cînd vom înþelege întru totul forþa creatoare ºi cînd vom învãþa sã o aplicãm, vom putea sã înfãptuim ceea ce acum numim miracole. Isus Christos a insistat asupra faptului cã oamenii vor putea sã imite, într-o bunã zi, miracolele fãcute de El. Fiecare dintre noi îl are pe Dumnezeu înlãuntrul lui - un Dumnezeu care încearcã, din rãsputeri, sã iasã la ivealã. Înainte de a putea face miracole, va trebui sã respectãm învãþãturile marilor lideri religioºi care au trãit de-a lungul timpului - Dumnezeu este Luminã, acesta este adevãrul fundamental. Pentru cã

ROMÂNIA MARE“

fiecare fãrîmã de substanþã materialã din Univers este construitã pornind de la o anume combinaþie de lungimi de undã ale forþei creatoare, pe care noi o numim Luminã. Dumnezeu este Luminã - Lumina este Dumnezeu. Sper sã demonstrez acest adevãr cu ajutorul ecuaþiilor cîmpului unificat, ecuaþii derivate din studiul reþelei OZN care înconjoarã Terra…

Am încercat sã prezint unele dintre posibilele relaþii care existã între fenomenele OZN ºi anumite pasaje din Biblie. Aceste asocieri nu au fost ignorate de alþi cercetãtori în domeniul OZN-urilor; similitudinile dintre anumite descrieri biblice ºi semnalãrile moderne ale apariþiei OZN-urilor sînt prea evidente pentru a fi trecute cu vederea. Repet, alþi scriitori au arãtat cã susþin teoria conform cãreia multe aspecte din religiile moderne îºi au originea în vizitele pe aceastã planetã ale unor fiinþe superioare care au venit din spaþiu, în timpurile strãvechi. Oare Creºtinismul, de exemplu, a evoluat din religii mai vechi care, la rîndul lor, au fost rezultatul cultelor cargo? Existã foarte multe dovezi care sugereazã cã aceastã ipotezã ar putea fi validã - fãrã a denigra, în vreun fel, fundamentul credinþelor religioase la care aderãm. Dimpotrivã, o analizã a dovezilor, departe de a eroda principiile religioase de bazã, ar putea sã le susþinã, sã ne mãreascã încrederea în adevãrul lor fundamental. În continuare, voi prezenta unele dintre aceste dovezi ºi unele dintre teoriile care au fost emise în ultima vreme. (va urma) BRUCE L. CATHIE

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

VOTAÞI PARTIDUL ROMÂNIA MARE! 1

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

D A C A V R E T I

2 3

U N

4

T R A I

5

D E C E N T

6 7 8

P

R

M

Î N

9

10

P A R L AM E N T

ORIZONTAL: 1) De la capãt (muz.) – Stradã (presc.); 2) Ceas – Raniþã (reg.); 3) Pãrinte (dim.) – Ultimul model de Lamborghini, planificat sã fie pus pe piaþã în 2017; 4) ...

– Faptul de a trãi; 5) Taler – Tei! – Se încurcã des; 6) Cuviincioase, pudice; 7) Mioare – Ambarcaþiune legendarã – În þarã! 8) Funie marinãreascã – La stînã! 9) Pe cal – Nu mai este gol; 10) ...

VERTICAL: 1) Înzestrat cu calitãþi deosebite – Cifrã; 2) A lucra pãmîntul – A sufla uºor; 3) „Brãþãrile“ care se potrivesc multora dintre guvernanþii noºtri – Republicã Sud Africanã; 4) Plantã textilã – Mãnunchi de lînã, de cînepã etc. care se pune în furcã pentru a fi tors; 5) Tip de material plastic – Izvor de apã caldã; 6) În port! – Curs de apã, afluent al rîului Jijia; 7) Jumãtate din Europa! – În atac! – Petru Marin; 8) Veºminte - ...-de-France, una dintre cele 22 de regiuni ale Franþei; 9) Sunet prelung ºi ascuþit – Specie de arbore; 10) Local.

DICÞIONAR: URUS. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut „DE ZIUA NAÞIONALÃ – ROMÂNIA MARE 1918“: ORIZONTAL: 1) ROMANIA MARE; 2) ORASE – GI – RM; 3) SADOVEANU – I; 4) CS – CARPATIN; 5) ATEI – OI – ATE; 6) ILARIAN – AS; 7) CEI – IN – IA – C; 8) O – BANAT – VIU; 9) STEAG – AVIS; 10) TARA – ALIAÞI; 11) ISA – CIPARIU; 12) NATIONALA – L.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.