Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Doresc sã mulþumesc tuturor cititorilor ºi colaboratorilor revistei „România Mare“ care au fost ºi ne sînt alãturi în continuare. A fost un an greu, primul în care tatãl meu nu a fost alãturi de noi, iar pentru mine a fost o provocare sã pot duce mai departe munca lui. Vã urez tuturor Sãrbãtori Fericite alãturi de cei dragi ºi anul în care vom pãºi sã fie pentru toþi mai bun, un an al împlinirii ºi al fericirii. LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune În noaptea în care Pãmîntul va fi o imensã pãdure de Pomi de Crãciun, atunci va veni Isus a doua oarã. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
Manual de utilizare a maºinii de vise Motto: „Nu existã nici un nonsens care sã nu poatã fi transformat în credinþa majoritãþii prin acþiuni guvernamentale adecvate“. (Sir Bertrand Russell) Diferenþa între realitate ºi fantezie este cã fantezia trebuie sã aibã sens. Cînd am auzit aceastã reflecþie, m-am gîndit, brusc, la România, mai precis la fantezia conform cãreia e vorba de o þarã în care se fac paºi pe calea democraþiei pluripartite ºi a economiei de piaþã. Sã vedem care este situaþia din prezent, din realitate, cea care a rezultat în urma alegerilor. Concret, avem un partid majoritar, care se defineºte prin titulaturã ca fiind de stînga, dar prin mãsuri… tinde mult spre dreapta. Doctrinar, social-democraþii români nu se regãsesc într-o formulã clarã, nu sînt socialiºti, marxiºti, ci se aduce în discuþie o bîlbîialã nemþeascã numitã democraþia socialã, tot un fel de populism, salvat printr-o organizare superioarã. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Urmãtorul numãr al revistei noastre va apãrea vineri, 6 ianuarie 2017.
PASTORALà LA NAªTEREA DOMNULUI Stimaþi compatrioþi, cu fiecare an care trece ne îndepãrtãm tot mai mult de Naºterea Mîntuitorului nostru Isus Christos, dar ne apropiem, la fel de mult, de cea de-a doua venire a Sa. Întreaga noastrã existenþã se desfãºoarã între Crãciun ºi Paºte, care sînt coperþile de aur ale Cãrþii Vieþii, sînt stelele duble care cãlãuzesc umanitatea de 2.000 de ani. Încercaþi sã vã imaginaþi cum ar fi viaþa noastrã fãrã bucuria Crãciunului ºi a Paºtelui, fãrã parfumurile ºi culorile acestor Sãrbãtori dumnezeieºti. Ar fi ca un calvar, ca un drum în noapte, fãrã nici un popas, fãrã nici o luminã. Iubim atît de mult Crãciunul ºi Paºtele ºi pentru cã ele ne fac sã redevenim copiii care am fost, ºi pe ecranul memoriei defileazã, din nou, pãrinþii noºtri ºi alte fiinþe dragi, care ne-au fãcut sã fim ceea ce sîntem azi. Naºterea pruncului Isus ne impresioneazã pe toþi, pînã la lacrimi, fiindcã totul pãrea la început a fi împotriva Lui, aparent El n-avea nici o ºansã, fiind urmãrit de cãlãii lui Irod, ca sã fie ucis - pentru ca, pînã la urmã, totul sã participe la minunea dumnezeiascã a naºterii Lui: ºi refugiul Mariei într-un staul de vite, ºi rãsuflarea caldã a dobitoacelor firii, care l-au adoptat imediat ca pe stãpînul lor ºi al lumii întregi, ºi cei trei Magi cãlãuziþi de-o stea, care i-au depus la picioare Aur, Smirnã ºi Tãmîie, ºi jubilaþia pãmîntului ºi a cerului, care au dat de veste tuturor cã atunci S-a nãscut Mesia, Fiul lui Dumnezeu, din pricina cãruia Istoria Lumii se va scrie altfel ºi pãcatele noastre vor fi rãscumpãrate. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text citit la Radio România)
Anul Nou îºi face zestre Anul Nou îºi face zestre de colinde ºi poveºti la flori dalbe de ferestre vin coconi împãrãteºti ªi sãracul, ºi bogatul datina o þin, solemn ce frumos e-acum în satul mînãstirii dintr-un lemn Parcã-s îngeri prin poieni rumeniþi sub lunã nouã pruncii ãºtia de rîmleni Iar vãzduhul rupt în douã peste Munþii Apuseni cu florinþi de aur plouã. CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Lidia Vadim Tudor: „Vom reda românilor încrederea în forþa votului“ Mulþumesc tuturor celor care, pe 11 decembrie, ne-au acordat votul lor ºi îi asigurãm cã vom fi, ca ºi pînã acum, un partid care nu îºi va schimba doctrina ºi ideologia. Partidul România Mare (PRM) va rãmîne pe mai departe singurul partid autentic patriotic din România. Nu îi vom dezamãgi pe cei care ne-au votat ºi nici pe cei care nu ne-au votat. Viitorul va demonstra cã PRM va aduce României gloria pe care tot românul o doreºte pentru þara lui, precum ºi prosperitatea pe care alþii o tot promit de ani ºi ani, dar nimeni nu o doreºte cu adevãrat. (continuare în pag. a 7-a) BIROUL DE PRESà AL PRM
L a m u l t, i a n i ! NR. 1374 z ANUL XXVII z VINERI 23 DECEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S Sà P T à M Î N A P E S C U R T Cum a serbat Bulã ziua de 15 martie Cea mai scurtã poezie: Cine l-a omorît pe Claudiu Iordache are boala lui Calache Tovarãºul Ana Pauker-Brucan iar ne dã sarcini Mozart Deºliu – turnãtorul Securitãþii staliniste A bombardat Bogdan Piesa „Electra” se va juca la I.D.E.B. Baltazar þãrile din Golf? PARTEA A II-A Mi-am dat singur douã palme ºi-o castanã, pentru cã i-am uitat pe unguri. Ce mi-au auzit mie urechile la televizor, pe cînd se discutau în Parlament prevederile noii Constituþii? Deputatul U.D.M.R. Karoly Ferenez Szabo a ciripit pe româneºte, cu pãrerea de rãu cã n-a putut vorbi în minunata lui limbã cu 3 vocale ºi 97 de consoane: „S-a emis aici afirmaþia cã minoritãþile ar face parte din poporul român. (...) Dar minoritãþile n-au fost consultate” etc. Deci, acest Karoly Kiraly al II-lea crede cã minoritãþile fac parte din alte popoare, tezã primejdioasã, pe care ar trebui sã i-o reteze cineva din start, ca sã nu aibã ºocuri mai tîrziu. Foarte puþinã lume ºtie cã tînãrul ministru de Externe al României, Adrian Nãstase, a primit în familie o strãlucitã educaþie româneascã. Nici nu-i de mirare: tatãl sãu, venerabilul Marin Nãstase, nui altul decît cãpitanul care, în toamna anului 1944, a apãrat Braºovul în fruntea faimoasei Baterii Albastre, spulberînd trupele horthysto-hitleriste! Luni, 18 martie, Corneliu Vadim Tudor a acordat, la sediul redacþiei, un interviu postului de radio B.B.C., reprezentat de domnii Mike Pophan (producãtor executiv) ºi Mark Brayne (corespondent diplomatic). Amuzament mare în jurul aºa-zisei invitaþii pe care preºedintele Republicii Cehe ºi Slovace, scriitorul Vaclav Havel, i-ar fi fãcut-o cititorului Andrei Pleºu. Ziarul „România liberã” s-a ºi grãbit sã acuze unele foruri româneºti cã i-au ascuns invitaþia lui Barbã Igienicã, ori cã n-au vrut sã-i spunã de ea, numai cã ambasada þãrii respective a fãcut luminã ºi a declarat cam aºa: dl. Havel nu l-a invitat pe cetãþeanul tuciuriu, dacã ãsta vrea sã dea o raitã pe-acolo, n-are decît, dar cine e el, cu ce se ocupã, pe ce se bazeazã?! Dupã cum se ºtie, dl. Havel a scris trei poveºti cu ºi despre cãcãnari. Dacã îl va primi în audienþã pe acest Pleºu, cu certitudine o va scrie ºi pe a patra... Tot am vorbit de „România liberã” - ce ziceþi de campania disperatã pe care a declanºat-o în numãrul din 15 martie? O anonimã care semneazã Brumariu Stroe Raluca (Brumariu e numele ei de botez, desigur) publicã o ridicolã spumã la gurã, cu titlul „Este lovitã cultura”. Reiese cã actorii care au fost primiþi de preºedintele Iliescu n-aveau acordul caramitresc, aºa cã, de fapt, ei nici nu existã. Mai reiese cã scriitorii care au fost primiþi de acelaºi preºedinte n-aveau nici ei acordul mãscãriciului, deci e vai de capul lor, niºte nenorociþi! Observaþi intoleranþa? Simþiþi pofta dictatorialã a acestor abuzivi, care sînt democraþi cam în aceeaºi mãsurã în care sînt intelectuali, adicã deloc? Ce nu vã place, drãguþilor? Cã alþii vor sã trãiascã, în sfîrºit, pe picioarele lor, dupã ce tot voi i-aþi dat afarã de prin redacþii, de pe la teatre ºi muzee? Nu vedeþi ce ridicoli sînteþi? Dar sã mergem mai la vale, unde vedem articolul debitat de un alt Costãchel Gudurãu pe lîngã „Europa liberã”, adicã unul Pop Antonian Gabriel (de unde-i scoateþi, fraþilor?). Ãsta mãcar e sonat, vorbeºte de „clipa dezburuienirii Academiei” ºi de „pînã s-a copt buba abil întreþinutã interscriitoriceascã” - expresii de care n-am auzit pînã acum. Nevertebratul îl atacã, desigur, pe Marin Sorescu, asta-i cheia problemei. În fine, sã trecem
C A R I C A T U R I
la acel poet care poate cã ar fi fost rodul iubirii nebune dintre I.V. Stalin ºi Ana Pauker, dacã aceasta din urmã nu l-ar fi avortat la timp, pe ºanþ, în puºcãria de la Doftana. E vorba, aþi ghicit, despre piticul sovietic Dan Deºliu, care, în aceeaºi paginã din ziarul traficantului de maºini, îºi varsã fierea. Practic, în faþa unui asemenea om profund bolnav, nu ºtim cum sã ne comportãm: individul a terorizat vreo trei generaþii de români cu baladele lui stalinisto-dejisto-dimitroviste ºi a comis miºelii de neiertat, printre care ºi turnarea la Securitate, prin anii ’50, a poetului Vornic Basarabeanu - acesta publicase, în „Contemporanul”, un poem de 1 Mai, dar pe acrostih avea, de jos în sus, expresia sfîntã pentru creºtinii din toatã lumea „Hristos a înviat!”. Dar, baragladina e baragladinã ºi-n ziua de Paºti, aºa cã Beºliu l-a turnat la Securitate pe om, care a fãcut ani grei de temniþã. De altfel, vãduva poetului amintit ne-a adus la redacþie creaþia cu pricina, pe care o vom publica în preajma zilei de 1 Mai. Ãsta e Dan Deºliu, o tumoare malignã, o rãsuflare de mort, care a umplut de verminã cultura acestei þãri. Publicîndu-i pe el ºi pe alþii ca el, „România liberã” nu va mai putea fi niciodatã un ziar, ci pur ºi simplu o copie a fiecãrei chitanþe pe care Bãcanu o mãsluia cînd fãcea speculã de maºini. ªi e pãcat, e mare pãcat de atîþia ziariºti de valoare care lucreazã acolo ºi sînt terorizaþi de escrocul ãsta. „ªtiþi cum a intrat Mircea Dinescu în relaþie cu un ambasador occidental?” - m-a întrebat un binevoitor, deunãzi, la redacþie. „Vã voi spune eu: diplomatul cu pricina a agãþat-o pe stradã pe nevasta bufonului, care, vorba aia, ca orice coproducþie maghiaro-sovieticã, are ochi alunecoºi ºi inimã zburdalnicã. Idila lor a durat cîteva luni, dar prostul nu s-a prins”. Nu ºtim dacã o fi adevãrat, dar nu ne putem reþine o deducþie: poate cã aºa a devenit retardatul misogin, drept pentru care a cãlcat-o în picioare pe amãrîta de Florica Mitroi! Revista studenþilor repetenþi, „Cuvîntul”, condusã de un colivar cu numele imposibil Radu G. Þeposu, calomniazã într-un mod iresponsabil. Astfel, pe pagina I a ultimului numãr, þepoºii ãºtia dau poza purtãtorului de cuvînt al Guvernului, scriind dedesubt: „Dl. Bogdan Baltazar, un Saddam Hussein al Guvernului Român”. Acest Radu G. Þestosu e complet diliu: noi nu ne aducem aminte ca Bogdan Baltazar sã fi bombardat Israelul ºi Arabia Sauditã... Totodatã, în aceeaºi foaie, din care nici mãcar zugravii nu-ºi pot face tichie, cã le intrã varu-n ochi, a apãrut un articol intitulat „Parlamentul mincinoºilor” fireºte, un parlament mincinos nu poate fi ales decît de un popor mincinos... Popor care, pe deasupra, mai e ºi hoþ, dupã cum ne asigurã, în acelaºi numãr, Budulea Taichii, adicã Ion Buduca. Maimuþãreala ungureascã nu mai cunoaºte margini: elevii Colegiului „Szekely Miko“, din Sfîntu Gheorghe, au declarat grevã japonezã de protest, din douã motive: 1) îndepãrtarea din funcþie a abuzivei inspectoare Tulit Ilona; 2) reducerea spaþiului de emisie a televiziunii în limba mongolã. „útia trebuie stîrpiþi de mici” - zicea un banc cu Ivan Ivanîci Puturoºenko, dar noi nu pe ei vrem sã-i stîrpim, ci iredentismul bolnav, care li se inoculeazã odatã cu biberonul. Întrucît ce Apel cre-
deþi cã au difuzat la ºcoala cu pricina zece honvezi mititei? Iatã numai o frazã: „Atît dictaturii, cît ºi nedreptãþii trebuie sã le punem capãt!”. Tot un nichipercea unguresc, cu cap de celuloid ºi acnee ca un gulaº la conservã, este ºi „ziaristul” de la „România liberã” Simion Buja-junior. Am aflat, în sfirºit, cu ce se ocupa taicã-sãu, seniorul: era translator la redacþia în limba maghiarã a „Agerpresului”. Priviþi, însã, ºi cu ce se ocupã juniorul: iar dã tîrcoale pe la locuinþa venerabilului doctor ªtefan Piersic (în vîrstã de 92 de ani), fiindcã i-a cãzut cu tronc domniºoara care îl îngrijeºte pe tatãl marelui nostru actor. Din nenorocire pentru fazan, Mãrgelatu taman s-a întors din S.U.A. ºi îºi ungea pistoalele cu rachiu de anason - cînd l-a vãzut pe micul oagãr dînd buzna la el acasã. Florin l-a luat de revere, l-a ridicat de paiºpe ori pînã la lustrã, l-a jucat ca Maradona cînd pe bombeul stîng, cînd pe ãl drept, i-a fãcut mustaþa papillon ºi urechile gramofon, dupã care i-a zis, ca Pintea Viteazul: „Ai, cuþit, cuþit/ De trei ori te-am ascuþit! Mã, ghivole, ºezi blînd, ce tãt nãvãleºti peste taica, ce tãt bolunzeºti fãtuca aiasta de cap, ce tãt o siluieºti a zice de rãu pe Vadim, cã io mi-s frate cu Vadim, ºi cînd þioi trage o alianþã civicã peste mutra aia de castor, ai sã miroºi a hospital ca la Clinica Mayo, unde s-a operat Yul Brynner de tricofiþie, cã-i cãdea pãrul de pe cap pe piept!“. Un nou act tipic fascist în oraºul de sub Bega, pe care îl desprindem din cotidianul Societãþii Timiºoara. Acolo, pe pagina I a apãrut articolul „România Mare în flãcãri”, din care reproducem: „Un grup de timiºoreni, exasperaþi de avalanºa de calomnii la adresa oraºului nostru (?!) apãrutã în «România Mare», au dat foc ieri, în faþa Prefecturii, unui maldãr de exemplare din acest ziar, pe care le-au cumpãrat de la vînzãtorii ambulanþi”. Frumoasã democraþie practicã enoriaºii lui Tökeº, ca mîine or sã încerce sã dea foc ºi la milioanele de admiratori ai „României Mari”. De ce n-or fi incendiat ei ºi zvastica arboratã recent pe stadionul local? Moare teatrul? Nici vorbã, dacã e fãcut cu talent ºi probitate. Ca dovadã, fenomenul declanºat de Mihai Mãlaimare ºi trupa sa de la Teatrul Masca... Dl. Ion Coja ne-a scris o misivã destul de civilizatã, din care reies urmãtoarele chestiuni; 1) revista „România Mare” e un stindard naþional; 2) e mare pãcat de unele vulgaritãþi care se mai strecoarã pe ici, pe colo; 3) mama lui Marian Munteanu (colegã de facultate cu expeditorul misivei) ar fi o doamnã respectabilã; 4) revistei noastre îi trebuie de urgenþã un spirit academic. Mulþumim d-lui I.C. ºi pentru laude, ºi pentru critici. Aveam de gînd chiar în acest numãr sã-i publicãm epistola, fiindcã aºa e politicos ºi democratic. Numai cã domnia-sa, probabil din dorinþa de a-i oferi o mai grabnicã satisfacþie doamnei Munteanu, ºi-a pierdut rãbdarea ºi a publicat-o în revista „Naþiunea”, unde a devenit director. Este o chestiune care nu se face, mai ales între colegi. Cît despre spiritul academic cu care ni se tot dã în cap, îi vom rãspunde amabilului domn Coja doar atît: cu acest spirit, dumnealui a bãgat în pãmînt revista Vetrei Româneºti, pe nume „Þara Noastrã“, pe care a fãcut-o moartea muºtelor, n-o citeºte nimeni. Lasãne în plata noastrã, domnule filolog, aºa sîntem noi, mai balcanici, mai gurã de petice, dar uite cã lumea se bate pe revista pe care o facem. Tot un înalt spirit academic degajã ºi regizorul Andrei ªerban. Am aflat la televizor, de la dumnealui, o chestiune vitalã pentru interpretarea tragediei antice: piesa ,Medeea” e piesa întunericului, de-aia se ºi joacã la lumînãri, iar piesa „Electra” e piesa luminii, de unde ºi fenomenul Electricitãþii (?!). Pãi, în cazul acesta, sã lãsãm actorii Teatrului Naþional sã-ºi trãiascã viaþa, sã nu le mai fracturãm limba-n gurã, cu texte în greaca veche ºi în dialectul sparanghel, ºi sã montãm „Electra“ la I.D.E.B... Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 22 martie 1991)
C A R I C A T U R I
Pag. a 3-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Analiza finalã Felicitãri de mamã Delirul Plãcerea Alinei Deºertul roºu Minuni dumnezeieºti la secþiile de vot Gorghiu Dr. Mengele Paraºutãri la Camera Derutaþilor Minoritatea Ghiveciul USR Curãþarea clasei politice conduce România Guºã ºi Ghiþã - în pericol Ispite carnale Lista prin ea însãºi Americanii furã pe aici Pas cu neagrã a intrat în Parlament pas spre dezastru Succesul incontestabil al hoþiei Ia sã ne punem niºte comprese reci pe fruntea arzîndã ºi sã analizãm rezultatele alegerilor parlamentare. (Specific cã au fost parlamentare, întrucît 2/3 dintre cei care au votat n-au ºtiut ce fel de alegeri au fost!) Despre precampanie ºi campanie n-are rost sã reiau subiectul, l-am dezbãtut de i-a dat sîngele pe nas. Singura strategie folositã a fost minciuna fãrã scrupule, îmbrãcatã în glazurã de cacao, desertul preferat al politrucilor. Proxeneþilor politici le-a fost uºor, întrucît poporul adorã manipularea. Din toate poziþiile. Aºa au învãþat ãi bãtrîni la ºcoala de dansuri din buric ºi temenele a comunismului. Grijulii, le-au transmis obiceiurile urmaºilor. Oricum, în spaþiul carpato-danubiano-erotic aºchia n-a sãrit niciodatã departe de trunchi. A cîºtigat PSD-ul nu pentru cã românii sînt proºti, ci pentru cã le place s-o facã pe proºtii, din lene. Preferã sã li se dea murã-n gurã, decît sã facã efortul de a se informa, de a folosi votul ca pe o armã a schimbãrii în bine. Principalul artizan al victoriei zdrobitoare a stîngii este Traian Bãsescu, inspiratorul mãsurilor criminale de pe vremea cînd se distra cu Guvernul Boc, pe seama noastrã. Nesiguranþa faþã de ziua de mîine, inoculatã cu cinism în mintea oamenilor, prin permanenta ameninþare a tãierii pensiilor ºi salariilor, încã e prezentã ºi roade din conºtiinþa publicã. Iar fuziunea PDL cu PNL a creat certitudinea cã aºa ceva s-ar putea repeta. Dar, un aport substanþial la victoria PSD l-a avut ºi guvernarea Ponta, prin mãsurile cu adevãrat liberale pe care le-a luat (reducerea TVA este una dintre ele), ori prin cele aºa-zis reparatorii. Faptul cã intelectualii subþiri au vãzut în Ponta doar un doctor în drept n-a prea contat, în condiþiile în care marea massã nu opereazã cu sisteme filosofice, ci cu stomacul burþii. Tot în timpul acestei guvernãri a fost datã ºi o celebrã ordonanþã, prin care aleºii locali au putut sã se mute de la un partid la altul. Nu pe degeaba. Nu prea s-a fãcut mare caz, dar niºte procente, care acum mãresc diferenþa dintre învingãtor ºi restul partidelor, s-au mutat la PSD. O altã cauzã a triumfului stîngii a fost alungarea lui Ponta de la putere ºi înlocuirea cu Dacian Cioloº, un bãiat bun, din popor, mare specialist în altoiri politice contra naturii, ca mai toþi tehnocraþii. Fac o micã parantezã, ca sã citez din clasicul meu preferat, adicã din mãndel. Într-o emisiune realizatã imediat dupã învestirea Guvernului Cioloº, apreciam cã PSD-ului i s-a fãcut un mare bine, din perspectiva viitoarelor alegeri. A fost trecut în opoziþie cu un an înainte de scrutin, timp suficient sã i se uite toate greºelile ºi potlogãriile. PNL-ul va depinde de performanþa guvernului, care îi va fi atribuitã, deºi, la vremea respectivã, îl susþineau cu toþii. ªi cum realizãrile vor fi modeste, PSD-ul se va întoarce la putere, aceastã pauzã de haºmanglealã ajutîndu-l sã-ºi ºteargã urmele, întrucît Poporul Român are o slabã memorie a rãului. Asta e esenþa a ceea ce am spus ºi, ca de obicei (vã rog sã-mi apreciaþi modestia!), am avut dreptate. Cîtã luciditate, atîta dramã! O altã condiþie importantã a succesului electoral este modalitatea de modificare a legilor electorale, care favorizeazã oligarhia ruralã ºi urbanã. Primarii, ca principali ordonatori de credite, au devenit unicii vectori electorali, deºi, dacã DNA-ul s-ar apleca asupra activitãþii multora dintre ei, ar trebui sã decapiteze cel puþin 80% din administraþiile locale. De asemenea, rezultatele sînt oglinda fidelã a nivelului resurselor (financiare ºi umane) folosite în procesul electoral. Nu trebuie neglijat nici faptul cã pensionarii, asistaþii social, cadrele didactice ºi celelalte categorii defavorizate se simt mai în siguranþã cu PSD, decît cu PNL, mai ales dupã ce dreapta lui Bãsescu (formatã din PNL+PDL=LOVE/Alianþa DA) le-a bãgat frica-n oase pentru douã generaþii. Restul teoriilor, cã ãia au avut programe mai bune decît ãilalþi, sînt apã de ploaie. Vã asigur cã din cei 40% votanþi, cel mult 1% cunosc programele de campanie, iar dintre aceºtia, cel mult 0,1% le-au luat în serios. Din cei 40%, cam 10% au fost influenþaþi direct (fraudã electoralã produsã prin asigurarea interesatã a transportului la secþia de votare, diverse ajutoare, altele decît cele sociale, primite de la primari sau apropiaþi de-ai acestora, sume de bani etc.). Acum ar fi cazul sã-ºi bage picioarele în ligheanul cu apã rece ºi politicienii, pentru cã votul de blam pe care l-a dat societatea clasei politice poate fi fatal pentru aºa-zisa noastrã democraþie. 60% dintre alegãtori au stat acasã, considerînd cã democraþia nu-i priveºte, cã ar fi mai bunã o dictaturã, sau mãcar o revoluþie. Absenteismul nu trebuie privit ca o formã de indiferenþã, ci ca una de frondã. Se coace o bubã în societatea româneascã. ªi se va sparge, mai devreme sau mai tîrziu, în funcþie de evenimentele internaþionale. Deci, bãieþi, luaþi un matematician, sã zicem pe Nicuºor Dan, ºi puneþi-l sã facã niºte socoteli de clasa a IV-a. Atunci o sã vã mai
temperaþi entuziasmul ºi o sã constataþi cã PSD n-a fost votat de nici 20% dintre românii cu drept de vot. Cît despre celelalte partide, sã se uite în aceastã oglindã ºi sã vadã cu ochiul privirii cît de neimportante sînt pentru restul cetãþenilor. Dar, în ciuda acestui eºec al democraþiei de cumetrie ºi sperjur, trebuie sã respectãm rezultatul alegerilor, altminteri ne îndreptãm rapid spre anarhie, urmatã, inevitabil, de dictaturã, care, de altfel, îi vine mãnuºã Poporului Român, aflat permanent în cãutarea unui lider providenþial. Totuºi, deºi am înþeles de ce 60% dintre cetãþeni nu s-au prezentat la vot, ºi aproape cã sînt de acord cu ei, aceºtia nu au dreptul moral sã se plîngã de ceea ce se va întîmpla. Societatea româneascã va arãta cum va vrea Dumnezeu (ce bine ar fi!), fiindcã ei au lãsat-o în plata Sa. Sigur, unii dintre ei îºi vor lua revanºa la europarlamentare ºi prezidenþiale (pe care, ºi din cauza acestei victorii zdrobitoare, PSD-ul le va pierde din nou), dar nu e suficient: evoluþia României, în bine sau în rãu, pe urmãtorii 4 ani, depinde de ceea ce s-a întîmplat pe 11 decembrie 2016. Dacã, totuºi, Poporul Român va dori sã facã o revoluþie moralã, sã mã sune, ca de obicei, cu taxã inversã. Sau sã-mi dea un bip. Mã gãseºte la acelaºi numãr de telefon. P.S. De fapt, la vot s-au prezentat doar 39,4% dintre alegãtori. Dupã orice înfrîngere, urmeazã felicitãrile, masa ºi dansul din buric. Aºadar, felicitãm PSD-ul, pentru cã ºtie sã exploateze prostia ca nimeni altul! Felicitãm marele PNL, pentru cã în unele secþii de votare din þarã (jud. Buzãu) a avut ca reprezentanþi consilieri locali PSD! Aceleaºi felicitãri ºi PER, care apãrã pãdurile, folosindu-se de o mînã de vreascuri! Felicitãri electoratului PRM, care a stat acasã, pentru cã, ºi dacã mergea la vot, ,,tot aia era”! (Aþi avut perfectã dreptate!) Ne felicitãm pe noi, fiindcã, deºi ºtiam cã avem o conducere centralã catastrofalã, incapabilã sã managerieze o scarã de bloc, darãmite un partid, ºi cu toate cã eram convinºi de dezastrul care ne aºteaptã, tot am candidat, risipindu-ne timpul, sãnãtatea ºi paralele! Felicitãm electoratul care ne-a rãspuns prompt, pe invers, la apelul creºtinesc ,,Jos Mafia! Sus Patria!”. Adicã nu s-au lãsat manipulaþi! De asemenea, le mulþumim tuturor acelora care au mers la vot ºi ne-au transmis, cu eleganþa proverbialã a electoratului românesc: ,,Mãi bãieþi, poate voi aveþi treabã ºi noi vã reþinem în România!”. Le mulþumim, în primul rînd, pentru cã nu l-au trimis în Parlamentul Roºu pe Sebastian Ghiþã ºi cei 40 de acoliþi! Felicitãri organizaþiei teroristo-fripturiste UDMR fiindcã, deºi nu este partid politic, intrã permanent în forul legislativ al þãrii noastre ºi acoperã secþiile de votare cu tovarãºii lor de fãrãdelegi de pe vremea cînd rodeau ciolanul puterii (adicã dintotdeauna)! Alegerile s-au terminat (prost), felicitãrile continuã. Trãim într-un delir colectiv ºi nu-i nici o speranþã sã ne facem bine. Alina Gorghiu a plecat din fruntea PNL exact aºa cum îi place: cu coada între picioare. Iar un grup de generali patrioþi ne-a informat cã doctorul Ponta a operato fãrã anestezie, ºterpelindu-i ºi sandviºul, pe care ea, la rîndul ei, îl haºmanglise de la un copilaº credul, care-i dãduse drumul la uºã. Cercetat de pisãlogi, copilaºul a recunoscut cã îi fusese adusã la cunoºtinþã pãþania iezilor din povestea ,,Capra cu trei iezi”, dar a confundat-o pe Alinuþa cu aceea care, de regulã, aduce acasã frunze-n buze, lapte-n þîþe. La cererea lui Livache, Cioloº a fi trebuit sã amîne cu un an scãderea cu un punct procentual a TVA de la 1 ianuarie 2017, eliminarea taxei pe stîlp ºi a supra-accizei pe carburanþi. Cum, mãi, bãieþi, n-a început sã curgã lapte ºi miere prin deºertul roºu? Articolul 61 din Constituþie spune cã ,,Parlamentul este organul reprezentativ suprem al Poporului Român ºi unica autoritate legiuitoare a þãrii”. Este reprezentativ acest Parlament, ales doar de puþin peste 30% dintre cetãþenii cu drept de vot? Dacã dãm deoparte voturile nule ºi pe cele ale partidelor care nu au intrat în Parlament, vom constata cã abia 34% din populaþie se simte reprezentatã. Ce facem cu majoritatea populaþiei (66%): o cãlcãm pe gît, sau o aruncãm peste graniþe? Nu-mi rãspundeþi, întrebam ºi eu, aºa, ca sã mã aflu în treabã... În comuna Dobroeºti, din judeþul Timiº, prezenþa la vot a fost de 160%. O minune dumnezeiascã absolut fireascã, þinînd cont de faptul cã aici a vãzut, prima oarã, culoarea banilor Preafericitul Patriarh. Bineînþeles cã a cîºtigat tot PSD-ul. Deci pînã nu ºi-a bãgat dracul coada, nu s-a lãsat. Alinuþa a cãzut ºi ºi-a rupt puþa (n-am gãsit altã rimã). Pãcat, era fatã bunã. Din profil semãna leit cu I.C. Brãtianu, iar din faþã ziceai cã-i Prima Doamnã. Cel puþin asta a fost perspectiva lui La Spitalul ,,Marie Curie”, un oarecare Iohannis. doctor Gheorghe Burnei, elogiat, fãrã o minimã verificare, de diferite televiziuni, ºi-a bãtut joc cu cinism ºi sadism de mai mulþi copii, experimentînd, fãrã acordul
pãrinþilor, diferite procedee chirurgicale, ieºite din noaptea minþii sale. În frigiderul în care colegii îºi þineau sandviºurile, au fost descoperite oase de vitã, fierte, ºi oase de copil (!) pe care le folosea la experimentele sale. Pe lîngã el, Mengele a fost un biet amator. În Camera Derutaþilor a fost paraºutatã din avionul socialdemocraþiei ºi tînãra Alexandra Corina Bogaciu (27 de primãveri cu rîurile ieºite din matcã). Netoata, pardon, nepoata lui Florentin Pandele, soþul Gabrielei Vrînceanu-Firea, are ochi alunecoºi, inimã zburdalnicã, dar ºi airbaguri solide, care-o recomandã ca preºedintã a Comisiei pentru Petiþii ºi Abuzuri Sexuale Postelectorale. Dacã le-o aratã PSD-ul p-asta pensionarilor, uitã instant de promisiunile electorale neonorate. Surse demne de încredere dau ca sigurã implicarea acesteia în încãlzirea globalã. Topeºte orice gheþar dacã-i sare numai un nasture din zona crepuscularã. Concluzia alegerilor: o minoritate a ales o conducere cu majoritate absolutã. Un vasluian ºi-a violat fiica de 11 ani. ªi încã n-a fost executat? Ce þarã e asta, fraþilor? Asta înseamnã democraþia? Atunci nu e bunã. Doctorii în prostologie au primit o grea loviturã: Pandele Stagiritul ºi Tobã din Halicarnas au fost trimiºi sã cînte la altã masã, în ciuda faptului cã, pentru a-ºi dovedi activitatea ºtiinþificã prodigioasã, fostul ºef al Poliþiei ar fi folosit o contestaþie copy paste! Tragedia e alta: cine-i va mai face injecþii cu nesomn Gabrielei Vrînceanu-Firea, dacã Florentin ºi-a pierdut dreptul de liberã practicã? Vedeþi, d-aia-i bun un doctor la casa omului! Oamenii de ºtiinþã au stabilit: maimuþele pot articula sunete, dar nu pot fi înþelese. La fel ca politicienii. ,,Surpriza” alegerilor, USR, este un fel de ghiveci cãlugãresc, în care sînt amestecaþi oengiºti, onaniºti, sörösiºti, liber-schimbiºti, cioflingari, peºti, curve cu nume de scenã bizare, profesoraºi de socotealã, hipsteri ºi alþi consumatori de iarbã, lesbiene (sã fie sãnãtoase!) ºi alte pãsãri de noapte cu busola sexualã defectã. Se vor devora atît de repede, încît din Uniunea Salvaþi România va rãmîne doar iluzia unei alte pãcãleli electorale. Adicã vor salva România tot aºa cum au salvat Bucureºtii. Între timp, l-au exclus din partid pe soþul Clotildei, matematicianul Sergiu Moroianu, pentru cã a spus adevãrul despre amestecul stipendiaþilor de Sörös în organizarea ºi funcþionarea partidului. Sã te þii de acum încolo sãruturi franþuzeºti în direct ºi la ore de maximã audienþã. ,,Întinerirea” Parlamentului, ,,schimbarea clasei politice” s-au produs ca urmare a introducerii, prin efracþie electoralã, a fiicelor, nepoatelor, ori, în cel mai fericit caz, a amantelor unor cunoscuþi finanþatori ai partidelor, pe care poporul îi numeºte, cu Actriþa Cristina Cioran atîta gingãºie, bandiþi. mãrturiseºte, cu mîna pe schimbãtorul de viteze, cã, în post, mai mult decît oricînd, trag de corpul ei toate ispitele carnale. Parcã numai de-al ei! Mirabela Dauer a tãiat din guºã. Nu din Cozmin Guºã, fiindcã nu-i place muºchiul þigãnesc, ci din guºa proprietate personalã, care concura barba cãþelului ei. Pe care mi se pare cã-l chema Raul ºi lãtra numai la Marian Nistor. Ceilalþi români l-au tãiat pe Ghiþã. Nu pe acela din coteþul PRU, nu vã impacientaþi! Mulatra Laurette, care, la Mamaia, se asorta foarte bine cu bronzul natural al lui Haplea în Chiloþi, recunoaºte cã n-a votat în viaþa ei, dar sperã ca alþii sã voteze, ca sã-i meargã ºi ei bine. Zici cã-i româncã! Cel puþin gîndeºte româneºte. Acum nu ºtim dacã, dupã rezultatele alegerilor, i-a fost mai bine cu Þiriac, cert este cã ceilalþi alegãtori ai ei n-au ieºit la vot. ,,The Economist” scrie cã România a ales un partid condus de o persoanã condamnatã pentru fraudã electoralã. Se pare cã editorialiºtii de acolo n-au vãzut asemãnarea izbitoare dintre Livache ºi Ionel Brãtianu. Surprinzãtoare lipsã de profunzime. 172 de candidaþi aflaþi pe ,,Lista neagrã” a României Curate au intrat în Parlament. Sã credeþi voi cã sînt numai 172... Gigantul petrolier ,,Chevron”, care s-a jucat de-a hoþii ºi vardiºtii prin bãtãtura noastrã, înþepînd ici, fracturînd dincolo, s-a cãrat fãrã sã plãteascã Statului Român echivalentul a peste 1,4 miliarde de dolari. De fapt, asta nu-i o ºtire, e o obiºnuinþã. Americanii furã pe aici ºi plecarã, vorba oltenilor. Un alt grup de generali patrioþi ne-a informat cã Iohannis scrie deja la al doilea best-seller, intitulat ,,Pas cu pas spre dezastru”. În locul Alinei Gorghiu a venit Raluca Turcan. La PNL-ul ãsta, dacã nu mori de rîs, mori de plîns. Doar PRM-ul are o conducere mai proastã. Aceastã campanie electoralã, cu rezultatele aferente, a arãtat cã românilor nu prea le pasã de þara lor. Acesta-i durerosul adevãr. Nu numai cã patriotismul autentic a fost aruncat la tomberonul istoriei, dar românii ºi-au pierdut ºi instinctul de conservare. ªi încã un adevãr dureros: a avut mai mult succes electoral lupta împotriva luptei anticorupþie decît lupta anticorupþie. Nu ºtiu dacã aþi înþeles ce-am vrut sã vã spun cu atîta delicateþe, dar trebuia sã vã batã cineva obrazul feþei. Dacã nu înþelegeþi cã, în România, confruntarea electoralã se rezumã la o întrecere socialistã între profesioniºtii hoþiei, ºi vã resemnaþi, trãiþi degeaba pe mapamondul lumii... CONTELE DE MONTE-CRISTO Felicitãri domnului Conte de Monte-Cristo pentru faptul cã mã face sã zîmbesc cînd sînt trist. Crãciun fericit, viaþã lungã, putere de muncã ºi sãnãtate întregului colectiv al revistei „România Mare“. La Mulþi Ani! VASILE CERLINCÃ
Pag. a 4-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR
Decembrie îmi face cu ochiul
S
capãrã crivãþul scîntei galbene de ger aspru, dinspre bîrlogul ursului de pe dealuri cu stînci pleºuve, ºi împrãºtie fluturi de omãt în ferestrele gospodarilor. Oamenii se pregãtesc de zor, de sãrbãtoarea Naºterii Domnului, cu vechi cîntece de pomenire ºi vorbe de nãºit cozonacii în tãvi cu parfum de cetinã ºi mir de lapte dulce, cu fripturã, caltaboºi, sãrmãluþe ºi tochiturã, binecuvîntîndu-le cu luminã de cearã albastrã ºi vin roºu ca sîngele de bivol. Aºa e de sãrbãtori, dupã datini: omul sã se bucure ºi sã petreacã în familie cu toþi cei dragi, cu rudele ºi prietenii... În decembrie se fac declaraþii de scris plãcinte cu dovleac ºi se ia aminte la ciurul iernii, prin care trec cele mai frumoase ninsori. Acelea despre care se poate vorbi cu blîndeþea inimii, din calendarul cu sfinþi de pîine rumenitã în cuptoare cu parfum de flãcãri gureºe. ªi de peste tot rãsunã glasuri de prunci, cu zurgãlãi de hîrtie creponatã, pe care au scris rãvaºe de sãnãtate. Aºa este fãcutã plãmada istoriei credinþei noastre, de la care nu trebuie sã ne abatem vreodatã. Respectînd-o, ne respectãm þãrîna în care ne dorm strãbunii ºi din care rãsar cununi de ape curate ºi mãguri cu tril de cocoºi sãlbatici, în dimineþi cu soare de creasta zorilor de munte, cu nectar de mure negre, pentru toþi împãtimiþii de drumeþii montane. În decembrie, oamenii se miruiesc cu fripturã de porc ºi þuicã arsã la nouã plite de iubiri într-ale împãcãrii, cãci anul acesta, în vrednicia lui, le-a oferit prilejul sã fie în jurul Bradului, bãtînd din tobe tãierea porcului de Ignat, cinstind pahar dupã pahar din chihlimbarul aromelor din pivniþe vechi, în care îngeri de coarnã albã sau ananas îºi fac veacul, strecurîndu-ºi lacrimile divine în batiste de orizont de cer cu þurþuri de pãsãri zgribulite în podul gurii sale, privind printre
Nopþi cu ghiare Nopþi lungi de nesomn ce te-apasã pe suflet, sufocîndu-te cu perna, nopþi îmbrãcate-n rochii de mireasã bîjbîie prin tine cu lanterna Îþi fac socotelile numãrîndu-þi firele de pãr alb ce þi-au invadat visele, sentimentele, te latrã, izbindu-te cîineºte, pietrele Parcã e prea mult ºi ai vrea sã adormi vreun mileniu, sã vezi dacã þi-a simþit cineva lipsa, dacã în urma ta s-a declanºat apocalipsa Nopþi cu ghiare în loc de îmbrãþiºãri, nopþi cu colþi ascuþiþi muºcã din suflet flãmînde pînã nu mai rãmîne din vise nimic ºi tristeþea mai adînc se ascunde Parcã ai vrea sã se facã luminã, sã nu mai fi obligat sã adormi, sã-þi pierzi timpul îmbãtrînind în coºmaruri de unicorni Aºadar, sã tragã o dungã rãsãritul, sã-þi vezi umbra departe cum se tîrãºte mimînd fericirea dinspre moarte. ADI SFINTEª 11 decembrie 2016
degete cum Luna îºi îndeamnã stelele la un grandios carnaval de funigei de zãpadã virginã... Aºa e în decembrie, amintirile sînt toarse din borangic de voiebunã ºi pîrtii cu zmei de cai galopînd la sãnii, pe uliþele strãbune... ªi trec pe sub crengile copacilor îmbrãcaþi regeºte în straiele acestei ierni, cu steluþe de promoroacã, spre slava Domnului nostru: Trei crai de la rãsãrit... ªi e decembrie, ºi satul e plin de aroma preparatelor pentru masa de Crãciun, încît nu-þi vine a te mai dezlipi de la gura sobei. ªi e decembrie, ninsorile împletesc curcubeie care se rostogolesc, la pocnetul din bici al vîntului, peste argintãria cîmpiilor cu iepuri ce-ºi sapã culcuº în dunele de zãpadã cãzutã peste noapte, la rãdãcina tufelor de mãceº. ªi gerul de-afarã brãzdeazã pe sticla geamului flori, de toate felurile, care-mi aduc aminte de vremea copilãriei, atunci cînd mã dãdeam de-a derdeluºul pe spinãrile rîurilor cu albii de gheaþãntinsã în bãtaia crivãþului, scãpat din hãþuri, ducînd cu sine cascade de nori de iarnã bogatã... E decembrie, ºi mã rog ca noul an sã-mi poarte noroc de izbîndã de caiºi cu globuleþe de dulceaþã ºi pepeni cu pîntecele plin de faguri de miere, sub coaja cãrora natura respirã în splendoarea ei. ªi e decembrie, ah, dulce decembrie, nu vreau sã mã precipit în vorbe, elogiu-þi aduc întru farmecul tãu. Împãrtãºesc aceleaºi sentimente de fericire, alãturi de toþi creºtinii, gîndindu-mã cã pãdurea trebuie respectatã ºi ocrotitã. Chiar dacã este Crãciunul, brazii sã nu fie mãcelãriþi la voia întîmplãrii. Decembrie îmi face cu ochiul, îmbiindu-mã la o canã cu vorbã dulce, sã zic ºi eu, cum este în tradiþia noastrã, urarea strãmoºeascã: „La Mulþi Ani!”, iar anul care va veni sã fie mai bogat, oamenii, mai milostivi ºi înþelegãtori. Sã lase toþi orgoliile deoparte, ºi fiecare om, în trecerea sa pe aceastã Planetã Albastrã, sã trãiascã în pace. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”
Datoria de a avea o memorie afectivã
U
n mare om de culturã, academicianul George Pãun, a trimis colaboratorilor revistelor de culturã din þarã ºi de peste hotare, în zi de iarnã proaspãtã, o frumoasã urare „La Mulþi Ani Þãrii. Sã ne pãstrãm glia ºi simþirea româneascã; atîta datorie avem faþã de strãmoºii noºtri ºi de urmaºii noºtri. Cu recunoºtinþã pentru cei care gîndesc la fel“. De astfel de îndemnuri avem nevoie întotdeauna, ºi în pragul primãverii ogoarelor, ºi în arºiþa verii dogoritoare pe nisipul de la Mamaia, ºi în pîrgul toamnelor darnice, ºi iatã - ºi în iarna cea aducãtoare de fulgi cu poveºti, dar cu geruri nãprasnice. Nu ºtiu cum se face, dar mai ales în ultimii ani, în zilele de sãrbãtoare este senin, de parcã Firea întreagã ne-ar împãrtãºi dorinþa de a spera. A fost sãrbãtoare cînd s-a reinaugurat Arcul de Triumf din Bucureºti. Atunci, am simþit nevoia ca ochii minþii sã urmãreascã prima paradã de pe Podul Mogoºoaei, sau, mai înainte, cînd se întorceau trupele noastre din bãtãliile de dincolo de Dunãre. Este o emblemã a istoriei noastre din vremurile în care strãmoºii ne apãrau glia. Mîndria de a fi din viþa acelor viteji trebuie plãtitã cu datoria de a ne apãra viitorul. Nici un copac nu poate rãmîne în picioare, dacã îi sînt smulse rãdãcinile, nici o naþiune nu înfruntã vicisitudinile evenimentelor viitoare, dacã nu pãstreazã amintirea sacrificiilor fãcute numai ca ea sã existe. Monumentul maiestuos al Arcului de Triumf din Bucureºti este replica Arcului de Triumf din Paris – proporþiile sînt identice, doar dimensiunile sînt diferite. Cum dintotdeauna s-a considerat cã Franþa este sora mai mare a României, cele douã monumente sînt expresia fidelã a raporturile reciproce - îndeosebi culturale - stabilite de secole. S-au împlinit 200 de ani de cînd Napoleon I a dat ordin sã se construiascã un arc de triumf spre slava Marii Armate ºi sã se punã piatra de fundaþie, iar 30 de ani mai tîrziu a fost inaugurat monumentul. Acolo, Istoria vorbeºte. Acolo, parizienii se opresc sã o asculte. Se întîmpla în ceas de amurg cînd am avut ºansa sã mã aflu în preajma acelui monument. Se adunase lume chiar sub Arcul de Triumf, de o parte ºi de alta a Mormîntului Soldatului Necunoscut. Erau orele 6,30 ºi reprezentanþi ai Asociaþiilor Foºtilor Combatanþi reaprindeau, în mod simbolic, torþa. Spun simbolic, pentru cã, din ziua de 11 noiembrie 1923, flacãra nu s-a stins niciodatã. Atunci, jurnalistul Gabriel Boissy a sugerat ca la mormîntul ostaºului necunoscut sã ardã „Flamme de souvenir“ („Flacãra amintirii“), sau poate mai potrivit s-ar numi „Flacãra Memorialã“, iar opinia publicã a îmbrãþiºat ideea. Se depun coroane de flori, drapelele Asociaþiilor Foºtilor Combatanþi din toate regiunile Franþei sînt în bernã, se pãstreazã un moment de reculegere, dupã care rãsunã La Marseillaise. Pe acest fundal sonor, autoritãþile prezente semneazã în Cartea de Aur ºi salutã asistenþa. Ceremonialul transmite un mesaj emoþionant, purtãtor de recunoºtinþã ºi de speranþã. În el se regãsesc nu numai tradiþia ºi istoria Franþei, ci ºi a Europei. Arcul de Triumf din Bucureºti este mai tînãr, însã pentru noi are pecetea istoriei. În luna mai, cînd evenimentele naþionale ºi cele ale Europei se suprapun, gîndul ne poartã cu recunoºtinþã la soldatul român necunoscut, cu speranþa într-un viitor meritat. Prof. univ. dr. CRINA BOCªAN
A L B U M U L C U P O Z E R A ªtefan Hruºcã, unul dintre cei mai iubiþi R artiºti români, interpret inegalabil al E tradiþionalelor Colinde de Crãciun
Lui Paul Everac Cînd maestrul Paul Everac A creat „Cartea lui Ioviþã” ªi multe alte scrieri rãscolitoare ªi purificatoare de inimi, El a reliefat în acele opere Nu numai tragedia neamului nostru De poeþi ºi de cîntãreþi Dupã vînzãrile de la Yalta ºi Malta, Ci ºi tragedia unei întregi Istorii A Românilor, Îngrozitor de nedreaptã, Pe care „poetul pãtimirii noastre” - Sublimul Octavian Goga A legat-o de sensul dureros Al aforismului sãu: „Munþii noºtri aur poartã, Noi cerºim din poartã-n poartã”... Stimate Maestre... în aceastã lume de urîciuni, Condusã de un satanism criminal, Singura salvare e adîncirea-n culturã ªi-n a noastrã civilizaþie A legii iubirii, pe care Mîntuitorul nostru A adus-o în lume, Salvîndu-ne de lupta zadarnicã ªi dezastruoasã Cu morile de Vînt! Reascultaþi „Tristan-ul wagnerian”, Sincer „întristîndu-vã... Oedip-ul enescian, Recitiþi „Luceafãrul eminescian“ ªi cugetãrile, cu rezonanþe De mãri ºi de oceane în lumea binelui - Cugetãri generate de înþeleptul Brâncuºi – ªi vã veþi potoli zbuciumãrile, ca apoi Sã priviþi o noapte-nstelatã, - O noapte transfiguratã de dor... – „O noapte de limpezimea peruzelei, O noapte strãbãtutã De fiorul unei supraterestre Frumuseþi”... Ascultaþi cu smerenie Imnuri byzantine, Din vremuri de demult, ªi veþi spune, Asemenea lui Dan Botta, cã... „Prin transparenþa suprafireascã A cîntãrilor Pe care le relevã emoþionant, Aceastã constelaþie a Euterpei Ne evocã o viziune de rai, Pe care cruciaþii din cronica Lui Villehardouin au avut-o În faþa celor o mie de cupole de aur Ale Constantinopolei”... Sã ne întoarcem la ortodoxism, La ortodoxismul care „înflorea în divin, Sã ne întoarcem la Byzanþ, ªi vom cunoaºte Cel mai înalt suflet, Al evlaviei”... DORU POPOVICI
Pag. a 5-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse RESTITUIRI
Archibald, un mare ziarist român, pe nedrept uitat Sub pseudonimul Archibald, gazetarul de mare talent Ghiþã Rãdulescu s-a fãcut cunoscut în presa româneascã. Nãscut în 1854, el a fost coleg de redacþie la ziarul „Timpul” cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici, I.L. Caragiale. În 1890 a fost redactor la „Epoca”, împreunã cu Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Al. Antemireanu. În lungul carierei lui de gazetar, Archibald a rãmas fidel convingerilor lui conservatoare. Articolele lui de o vervã îndrãcitã, satirice, muºcãtoare, totdeauna de o corectã formã literarã, i-au dat un prestigiu în presa timpului. În 1913, dupã campania din Bulgaria, Archibald a publicat o serie de impresii, depãºind impresiile grãbite de gazetar, care relevau un autentic talent de scriitor. Critica din acea epocã a remarcat, sub forma satiricã, sub ironia corozivã, un poet rãtãcit în gazetãrie. Cariera lui de gazetar s-a încheiat în 1916. Rãmas la Bucureºti, a asistat la intrarea trupelor germane, fiind martor îndurerat al ocupaþiei. În 1922, a publicat „Porcii”, carte în care a concentrat atît impresiile, cît ºi revolta înãbuºitã din acei 2 ani de ocupaþie. Este una dintre cele mai dureroase mãrturisiri, a unei violente reacþii contra abdicãrilor demnitãþii, fãcute de un scriitor de talent. Mã gîndesc adeseori la viitorul Archibald, care îi va denunþa pe Porcii ocupaþiei ruseºti, la paginile scrise cu durere ºi revoltã de cine ºtie ce scriitor care, astãzi, stã ascuns, din demnitate, în massa anonimã a celor care îndurã consecinþele tragice ale dementului act din 23 august 1944. Dupã 1919, Archibald nu a mai colaborat la nici un ziar. Trãia retras, gãsind consolare izolãrii în care se complãcea, în evocarea anilor de intensã activitate desfãºuratã în presa României. L-am cunoscut în 1924, cu prilejul unei adunãri a Sindicatului ziariºtilor. Avea 70 de ani, era de o vervã tinereascã, nu se resimþea de povara anilor, cu o înfãþiºare de podgorean chiabur. Pãstra încã sprinteneala inteligenþei, vioiciunea replicii ºi verbul muºcãtor din vremurile lui de glorie. În 1926, a publicat ,,Ce am vãzut în România Micã”, scriere care a trecut neobservatã, deºi merita o atentã preþuire. Nu era numai o simplã povestire a unor întîmplãri pline de pitoresc, verva autorului reîmprospãtînd nu numai climatul unei epoci, ci ºi redarea unor aspecte necunoscute din viaþa intimã a cîtorva scriitori ºi oameni politici. Pitorescul unei întîmplãri servea doar ca pretext spre a destãinui aspecte neºtiute sau insuficient cunoscute din mecanismul intim al creaþiei unui scriitor. Se ºtia cã pentru I.L. Caragiale scrisul era o mare caznã. Pe cît îi era de mare inventivitatea în vorbã, risipindu-se în nesfîrºite povestiri la o masã cu prieteni, gãsind cu uºurinþã cuvîntul potrivit, imaginea care dã viaþã, culoare, tonalitate unei întîmplãri, pe atît de anevoios înjgheba o frazã cînd trebuia sã o aºtearnã pe hîrtie. Mi-a povestit poetul D. Karnabatt, nelipsit client la berãria lui Caragiale „Bene bibendi”, ce însemna verva spumoasã a patronului, care se preocupa prea puþin de buna administraþie a consumului
APARIÞIA ªI EVOLUÞIA DOCTRINEI NAÞIONALE ROMÂNEªTI (2) Acest vizionar, Nicolae Bãlcescu, a fixat nespus de bine, în timp ºi spaþiu, dimensiunile valorii noastre de neam unic, statornicit de Dumnezeu, nu întîmplãtor, la Gurile Dunãrii. „Aºa, domnilor! Românii nu vor pieri! Românii nu pot pieri! Ei sînt cea mai veche naþie din Europa, care ºi-a pãstrat neclintit naþionalitatea, ci ºi o existenþã politicã”. Revoluþiile de la 1848 din Principatele Române au o importantã componentã naþionalã. Acum se face auzitã vocea tribunului Simion Bãrnuþiu, care, pe prispa Catedralei din Blaj, rosteºte în faþa mulþimilor de români însetaþi de adevãr ºi dreptate un discurs epocal. În urma Rãzboiului Crimeii (1853-1856), Principatele fac un nou mare pas spre Unire, iar ideea naþionalã cîºtigã teren. Dacã ideea unitãþii neamului nu era noua - ea apãrînd la cronicari, la ªcoala Ardeleanã, iar dezideratul unitãþii politice revenise în forþã la începutul Secolului al XIX-lea - acum se contura ºi posibilitatea practicã a Unirii. Unirea de la 1859 a constituit o mare victorie a Partidei Naþionale, în lupta sa cu inerþia, cu elementele retrograde. A fost, în acelaºi timp, o strãlucitã biruinþã a Doctrinei Naþionale, care considera Unirea românilor un Ideal vital. Unirea de la 1859 a fost înfãptuitã datoritã
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
„patricienilor”, „mititeilor“, fleicilor. Ore întregi îºi rãsfãþa prietenii cu care golea pahare de vin ºi bere, povestindu-le tot ce neastîmpãrul imaginaþiei lui crease din faptele diverse ale zilei. Un stenograf, notînd nãscocirile patronului berãriei „Bene bibendi” numai dintr-o zi ºi o noapte, ar fi putut alcãtui un volum de prozã capricioasã, în care satira alterna cu lirismul, humorul ºi zeflemeaua, cu seriozitatea aproape dramaticã. Într-o noapte, D. Karnabatt, ascultîndu-l pe Caragiale, a avut buna inspiraþie sã noteze tot ceea ce spunea. Cu coada ochiului, patronul berãriei îl spiona ºi, la urmã, îl întrebã: „Ce faci mã, Karnabattule? Tot mîzgãleºti rãbdãtoarea foaie de hîrtie ca ºi cînd ai nota ce povestesc. Sînt taclale ca sã ne trecem de urît. Sã nu te împingã pãcatul sã faci pe spionul, cã praful se alege de tine. - Îmi scriu articolul, maestre... - Fericit eºti de poþi scrie în hãrmãlaia berãriei“. ªi, asigurat cã nu-l „spioneazã“ nimeni, ºi-a reluat firul povestirii, care se termina, pe la trei dimineaþa, cu „va urma“. Întors acasã, D. Karnabatt a recitit notele, a pus rînduialã ºi legãturã între frînturile de povestirii, iar a doua zi, la „ºedinþã”, a dat manuscrisul maestrului. Dupã ce l-a citit cu atenþie, l-a privit uimit: „Mã, bulgarule (Karnabatt era, de origine, turc de la Karinabat), ºtii cã ai talent de mare povestitor?! Aº jura cã e scrisã de mine. Numai cã nu-i fraza pieptãnatã. Ai stofã de scriitor ºi nu te-ai stricat la ºcoala aiurelii lui Macabronski (adicã Macedonski, cu care Caragiale era în mare vrãjmãºie). Vã stricã, învãþîndu-vã cum nu trebuie sã se scrie. Bravo, îmi place povestirea ta“. D. Karnabatt îi povesti lui Caragiale felul cum notase, cu o searã înainte, tot ce auzise. Mirat, Caragiale nu voia sã creadã. „Este o pastiºã izbutitã, dar nu e de mine povestirea“. Uitase tot ce nãscocise cu neostenita lui fantezie, „spre a-ºi satisface muºteriii“. În fine, cînd Karnabatt a izbutit sã-l convingã, Caragiale i s-a adresat foarte serios: „Deci mã asiguri cã este de mine. Atunci, dã-mi manuscrisul, ºi þie, ca platã pentru osteneala de caligraf, bãuturã ºi mîncare la discreþie”. Cît se va fi trudit Caragiale sã transforme povestirea, sã ºlefuiascã frazele, sã cumpãneascã îndelung fiecare cuvînt, nu ºtiu; la sfîrºit, a renunþat la povestire. În evocarea fãcutã de Archibald, cu titlul ,,Budalele ºi Caradalele”, ne redã, cu acea sobrietate mult preþuitã de Caragiale, toatã truda creaþiei literare a autorului ,,Scrisorii pierdute”. Idealul de perfecþie stilisticã - amintind pe Flaubert - îl fãcea timid în faþa paginii albe. Se oprea la anumite cuvinte, le înlocuia cu altele, ca, adesea, sã revinã la cele ºterse, dar încadrîndu-le într-o nouã arhitecturã a frazei. El singur îºi spunea „moº virgulã”, ironizîndu-ºi mania perfecþiei stilului. În capitolul amintit, Archibald, nedespãrþit tovarãº, îl evocã, dînd portretului o bogatã intensitate de viaþã. (...) Archibald avea darul evocãrilor; gazetarul aducea materialul anecdotic, iar scriitorul aºternea literar pe hîrtie ceea ce era demn sã fie reþinut de posteritate, spre a da imaginea unei lumi dispãrute. O notã apãrutã în ziare anunþa, în 1929, moartea lui Archibald. Cu el dispãrea martorul evenimentelor care s-au succedat în România Micã, între 1875 ºi 1914. Un mare gazetar acoperit de uitare! PAMFIL ªEICARU
sentimentului ancestral al apartenenþei la acelaºi neam a românilor din Þãrile Româneºti, dar ºi prin abnegaþia unui grup de intelectuali patrioþi, animaþi de puternice sentimente naþionale, beneficiind de importante virtuþi diplomatice pentru sensibilizarea ºi corecta informare a Cancelariilor Europei cu privire la justeþea cauzei românilor. Alexandru loan Cuza, beneficiind de sprijinul unor mari personalitãþi, dominate de aureola lui Mihail Kogãlniceanu, a domnit cu destule frãmîntãri, 7 ani, dar a reuºit sã rãmînã de-a pururi în Istoria României ºi în sufletul poporului de rînd, pentru care a sacrificat totul, inclusiv tronul. Dupã cum afirma tot istoricul Constantin C. Giurescu, „Cuza a fost un mare patriot, punînd întotdeauna interesele ºi nevoile Þãrii mai presus de ale sale, fãcînd întotdeauna abstracþie de persoana sa. Tot ce era naþional, tot ce privea neamul a gãsit la el înþelegerea cea mai deplinã, de aceea e natural ca el sã se fi gîndit ºi la românii din Ardeal, ºi la aceia din Basarabia, ºi la aceia din Macedonia. Complet dezinteresat, ca mulþi de altfel din generaþia lui, Cuza n-a cãutat sã facã avere cît a fost Domn”. În timpul lui Cuza a început sã aparã pe documentele interne numele Þãrii România. Dar, sã nu uitãm, acest nume se revendica de la „Româniile Populare” de care sînt pline actele ºi hãrþile Evului Mediu timpuriu încã din Secolul VII dupã Christos. O dimensiune programaticã a Doctrinei Naþionale pe vremea colonelului intrat în istorie ca „Prinþul Unirii” a
Pamfil ªeicaru, cel mai mare gazetar român al perioadei interbelice. Condamnat la moarte, în 1945, în parodia de proces al ,,lotului ziariºtilor”, la care acuzator public a fost soþia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, el a fost graþiat, în 1966, de Nicolae Ceauºescu. S-a stins din viaþã în 1980, la München, fiind reînhumat, dupã 1989, la Mînãstirea Sf. Ana, din Orºova, ctitorie a sa, pe care a ridicat-o ,,în memoria tuturor eroilor care au cãzut pentru o Românie Mare”.
MICROSIOANE
Bãtrîna calomnie Nemaifiind flacãra de ieri ce te-ar fi putut arde pînã la cenuºã, tãciunele de azi ar vrea, cel puþin, sã te înnegreascã.
Eºecul Ajuns în faþa acelei mori de demult, învãluitã în sãlcii, romancierul a fost atît de impresionat, încît, descriind apa învolburatã pe sute de pagini, a prefãcut-o-n fluviu ºi a înecat chiar ºi moara.
Marele Anonimus Sîntem absolut siguri cã privighetoarea este, între pãsãri, o mare cîntãreaþã, numai pe compozitorii sãi nu-i vom cunoaºte niciodatã. VASILE BÃRAN
reprezentat-o preocuparea pentru românii de peste hotare. Printr-o diplomaþie curajoasã, în mare parte secretã. Cuza a fãcut încercãri de a readuce la trupul Þãrii atît Ardealul, cît ºi Basarabia ºi Bucovina, ºi de a reface, la dimensiuni adecvate istoriei ºi marginilor noastre etnice, harta vechii Dacii ºi harta întîiului unificator de Þarã, Mihai Viteazul. Dupã abdicarea forþatã a lui Cuza, o datã cu instalarea lui Carol de Hohenzollern pe tronul României, în mod firesc, au apãrut o serie de conflicte între apãrãtorii Doctrinei Naþionale ºi susþinãtorii noii dinastii. Pentru a fi drepþi pînã la capãt, trebuie sã recunoaºtem cã, oricît de dureros a fost regretatã îndepãrtarea lui Cuza de cãtre liberalii ºi conservatorii care ºi-au dat mîinile în „monstruoasa coaliþie” (atunci s-a folosit aceastã sintagmã pentru prima oarã), România ar fi putut sã aibã parte de o alegere mai nefericitã decît s-a dovedit a fi cea a lui Carol I. Partida Naþionalã, marile interese ale României au fost, în general, servite onorabil de Domnitorul ºi, ulterior, Regele Carol I, care a respectat promisiunea ºi legãmîntul fãcute la 10 mai 1866: „Punînd piciorul pe acest pãmînt sfînt, am devenit Român... Cetãþean astãzi, mîine, dacã va trebui, soldat, voi împãrþi cu voi soarta cea bunã, ca ºi pe cea rea”. În bunã mãsurã propãºirea ºi modernizarea României s-au datorat acestui prusac integru ºi disciplinat. (va urma) (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 21 iunie 1991)
Pag. a 6-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Balsamuri spirituale (4) Natura instinctivã ºi lipsitã de imaginaþie a acestui patriotism este revelatã de absenþa unui cuvînt autohton ºi exact pentru a desemna ceea ce limba francezã denumeºte „Patrie“, iar limba germanã „Vaterland“. Englezul exprimã aceste idei prin perifraza „Regele ºi þara“. Patriotismul unui popor este îndreptat spre acþiune ºi eficacitate. Cît priveºte patriotismul românesc, înainte de 1989 se fãcea mult caz de el, iar în prezent mulþi români „se ruºineazã“ cã sînt români. Este uimitoare dorinþa arzãtoare a unora de a se prosterna în faþa strãinilor. Nu existã domeniu care sã nu fie încercat de invazia cosmopolitã ºi ploconirea servilã în faþa „stãpînilor“, inclusiv limba strãmoºeascã. În ziarul „România Liberã“, din 21 noiembrie l997, cunoscutul scriitor Octavian Paler a publicat articolul „Zeii ºi limba“, din care redau urmãtoarul fragment: „Izmeniþii ºi franþuziþii din veacul trecut sau pretenþiile pitoresc aberante ale latinizaþilor au fost floare la ureche pe lîngã ceea ce se petrece azi. Din ziare, reviste, din reclame, de la posturile de radio ºi televiziune se revarsã asupra noastrã un torent pestriþ de limbã caraghioasã, scîlcitã, coruptã de „stilul postdecembrist“ (gen „antamãm“, „anvizajãm“. „implementãm“ etc. aduse pe scena politicã ºi ajunse repede în limbajul financiar care ar vrea sã dea naivilor impresia de lustru intelectual, ºi la anglicismele prin care emiþãtorii doresc sã parã informaþi, puºi la curent cu ceea ce se aude în Occident, drept care spun, plini de importanþã: „middle-class“, nu ca orice þopîrlan, „clasa de mijloc“. Dupã 1989, televiziunea ne prezintã „24 de ore din 24“, evenimente cu tot ceea ce poate fi mai hidos într-o societate, inclusiv filme cu crime în stil mafiot, sex „în grup“ etc. Dacã doreºte cineva sã execute o crimã perfectã, e suficient sã urmãreascã filme americane. Mã întreb: cum sã mai fii patriot cînd oamenii au emigrat „pe capete“ în lumea largã pentru o bucatã de pîine pe care þara nu le-o mai poate asigura? Multe ar fi de spus despre patriotismul românesc, dar nu mi-am propus sã vorbesc despre lucruri triste, aºa cã revin la scopul iniþial, acela de a scrie doar despre „balsamuri spirituale“. De pildã, despre
NU VI SE PARE CÃ A FOST SCRIS PENTRU VREMURILE ACESTEA?
Piloþii orbi (1) Imoralitatea clasei conducãtoare româneºti, care deþine „puterea“ politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia naþionalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit þãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administraþie ºi învãþãmînt, cã s-au deznaþionalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva siguranþei statului ºi toate aceste atentate contra fiinþei Neamului nostru ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generaþiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile ºi eroismul anilor cumpliþi 19161918 – lãsînd sã se aºtearnã uitarea asupra întunecatei perioade care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: aceºti aproape 20 de ani care s-au scurs de la Unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (ºi cînd vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atît de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frînele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în faþa contemporanilor ºi în faþa Istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de corupþie, bacºiºuri, demagogie ºi ºantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãºi existenþa istoricã a Neamului Românesc: oamenii care ne-au condus ºi ne conduc nu mai vãd. Într-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase ºi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult-încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de
Polemici
FLORI, stropi de lacrimi din stele, care, în grãdinã, sînt sãrutate de albine, din a cãror miere ne înfruptãm. Pentru fiecare floare, risipa este înfricoºãtoare. Poate aºa le-a fost „ursita“, sã fie „întemniþate“ în vase fãrã apã. Tãiate zilnic pentru „împodobirea“ noastrã, la botez, la nuntã, la înmormîntare, la zile festive º.a. Nu putem trãi fãrã flori. Le admirãm, le dãruim, le primim, iar a doua zi, ofilite, zac pe mormane de gunoaie. Atît de frumoase ºi atît de nefericite. Gîngãniile pot sã înþepe, pãsãrile prin zbor se apãrã de urmãritorii lor, dar florile n-au nici o armã decît gingãºia, care nu le foloseºte la nimic. Florile ar trebui sã fie oferite doar în ghiveci aºa ar fi protejate. „Arta creºterii florilor“ e în Rãsãrit foarte veche ºi iubirea dintre un poet ºi floarea lui dragã a fost deseori amintitã în poveºti ºi cîntece. Odatã cu dezvoltarea ceramicii în timpul dinastiilor Tang ºi Sung, supuºii aveau minunate recipiente ca sã þinã flori, nu ulcele, ci vaze cu nestemate. Un slujitor anume era însãrcinat sã vegheze asupra fiecãrei flori ºi sã-i spele petalele cu perii moi din pãr de iepure. S-a scris cã bujorul trebuia sã fie scãldat de o mîndrã fatã îmbrãcatã în port de sãrbãtoare, iar floarea de prun de iarnã trebuia sã fie udatã de un cãlugãr galben ºi subþire. În Japonia, No, unul dintre cele mai populare dansuri, care a apãrut în epoca Ashikaga, se bazeazã pe povestea unui cavaler sãrãcit, care, pe o noapte geroasã, în lipsã de lemne de foc, îºi taie florile iubite ca sã gãzduiascã un monah cãlãtor. Monahul nu e altul decît regele Hojo-Tokiyori, iar jertfa nu rãmîne fãrã rãsplatã. Aceastã poveste stoarce ºi în prezent lacrimi japonezilor. Cãlugãrul budist Huen Sung, din dinastia Tang, atîrna clopoþei micuþi de aur de crãcile grãdinii ca sã alunge pãsãrile. El a fost cel care, într-o primãvarã, a pornit, împreunã cu muzicanþii curþii, sã cînte ca sã bucure florile cu muzicã dulce. „Cine taie, fie ºi o cracã, din pomul acesta, va da, drept ispaºã, un deget“, scria cãlugãrul. Florile sînt jertfa faþã de frumos, luate din Grãdina de Luminã. Acolo, Crãiasa Florilor a poposit lîngã o floare albastrã care, tandru, ºi-a risipit mireasma în petale. S-a tot gîndit: „În acest Paradis, care floare sã fie MISS?“. Pe toate le-a privit, le-a admirat, le-a binecuvîntat ºi a hotãrît: „Aici, în Paradis, vã declar, pe toate, MISS“. (va urma) LILIANA TETELEA niºte piloþi orbi. Acum, cînd se pregãteºte marea luptã dupã care se va ºti cine meritã sã supravieþuiascã ºi cine îºi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îºi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai gãseºti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, ameninþarea – toate acestea sînt zadarnice. Oamenii aceºtia sînt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal s-a stins. Istoria cunoaºte unele exemple tragice de state înfloritoare ºi puternice care au pierit în mai puþin de 100 de ani, fãrã ca nimeni sã înþeleagã de ce. Oamenii erau tot atît de cumsecade, soldaþii tot atît de viteji, femeile tot atît de roditoare, holdele tot atît de bogate. Nu s-a întîmplat nici un cataclism între timp. ªi, deodatã, statele acestea pier, dispar din Istorie. În cîteva sute de ani dupã aceea, cetãþenii fostelor state glorioase îºi pierd limba, credinþele, obiceiurile – ºi sînt înghiþiþi de popoare vecine. Luntrea condusã de piloþii orbi se lovise de stînca finalã. Nimeni n-a înþeles ce se întîmplã, dregãtorii fãceau politicã, neguþãtorii îºi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste ºi þãranii de ogorul lor. Numai Istoria ºtia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stîrv în descompunere, neamul acesta care are toate însuºirile, în afarã de cea capitalã: instinctul statal. Crima elitelor conducãtoare româneºti constã în pierderea acestui instinct ºi în înfiorãtoarea lor inconºtientã, în încãpãþînarea cu care îºi apãrã „puterea“. Au fost elite româneºti care s-au sacrificat de bunãvoie, ºi-au semnat cu mîna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi Istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. (va urma) MIRCEA ELIADE (Articol publicat în ziarul „Vremea“, 1937)
CIOBURI DE GÎNDURI
Imposibila colindã Moº Ioane, moº Ioane, Ieºi bãtrîne la fereastrã ªi cu lacrimile-n flãcãri Sã asculþi colinda noastrã!
Moº Ioane, moº Ioane, Iatã, ninge peste sat, ªi din piscul vieþii mele Mã întorc la colindat.
Sã te doarã iar cuvîntul Ce din cer parcã se lasã, Cã nãscîndu-se Mesia Moº Adam se-ntoarce-acasã.
Trec pe uliþa bãtrînã ªi nimic nu-mi iese-n cale, Doar salcîmii mai îngînã Un colind celest de jale.
Tremurã sub streºini vîntul Îngînînd un axion Cînd smerit ca-n rugãciune Plînge bietul moº Ion. De un an ne tot aºteaptã, De un an e frãmîntat: Oare vin colindãtorii? Doamne, dacã ne-au uitat!... Iar acum cînd stãm în faþa-i Cît mai bine sã ne vadã, Simt lumina cum se frînge Printre fulgii de zãpadã. ªi colinda lin rãsunã Cu ecoul stins departe, Ca o miticã rãsplatã ªi o pace fãrã moarte.
Te-ai mutat demult, bãtrîne Într-un loc unde þi-e bine, ªi toþi moºii ca zãpada Au plecat la fel ca tine. Cui sã mai colind azi, oare, Dacã nu vã am pe voi? Plîng salcîmii triºti pe dealuri: Doamne, spune ce-i cu noi!... Am umblat de-a lungul satul ªi de-a latul am umblat, Dar luminile sînt stinse, Nici un OM n-am colindat. M-am întors umil acasã, Vîntul tremurã sub grindã ªi ascult plîngînd salcîmii Cea mai tragicã colindã. ILARION BOCA
Cum au fost asasinaþi Burebista, Bogdan al II-lea, Vlad Þepeº sau Radu de la Afumaþi (1) Unii dintre conducãtorii din spaþiul carpato-danubiano-pontic au avut un sfîrºit tragic, fiind asasinaþi în urma unor trãdãri puse la cale de cãtre persoane de încredere. Mihai Viteazul ºi Vlad Þepeº sînt cei mai cunoscuþi voievozi care au fost omorîþi, dupã ce au fost trãdaþi de apropiaþi. Burebista (82 î.Chr. – 44 î.Chr.) a condus statul dac în Secolul I î.Chr., perioadã în care Dacia reprezenta una dintre cele mai mari puteri din Europa, teritoriul sãu întinzîndu-se între Alpii nordici, Munþii Balcani, Marea Neagrã ºi Nistru. „Ajuns în fruntea neamului sãu, care era istovit de rãzboaie dese, getul Burebista l-a înãlþat atît de mult prin exerciþii, abþinere de la vin ºi ascultare faþã de porunci, încît în cîþiva ani a fãurit un stat puternic ºi a supus geþilor cea mai mare parte din populaþiile vecine, ajungînd sã fie temut chiar ºi de romani”, a arãtat istoricul grec Strabon. De puterea statului dac condus de Burebista a ajuns sã se teamã pînã ºi împãratul roman Cezar, care, la jumãtatea Secolului I î.Chr., pregãtea un rãzboi împotriva regelui dac. Acest rãzboi nu a mai avut loc, deoarece împãratul Cezar a murit asasinat, în urma unui complot, iar la scurt timp distanþã ºi-a pierdut viaþa ºi Burebista, fiind omorît tot în urma unui complot, pus la cale de nobilii daci. „Burebista a fost rãsturnat în urma unui complot pus la cale împotriva lui de o mînã de oameni, mai înainte ca romanii sã trimitã împotrivã-i o expediþie. Urmaºii lui s-au dezbinat, dezmembrînd þara în mai multe regiuni. Chiar ºi acum, cînd Caesar Augustus a trimis oºtire împotriva lor, ei se aflau împãrþiþi în cinci regiuni, mai înainte erau în patru. Negreºit, aceste diviziuni teritoriale se fac dupã împrejurãri ºi apar cînd într-un fel, cînd într-altul”, a mai consemnat Strabon. Bogdan al II-lea (1449 – 1451) a fost domnitor al Moldovei între 1449 ºi 1451, fiind cunoscut ca ºi fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun, însã el va rãmîne o persoanã marcatã în Istoria României, dar mai ales a Moldovei, nu prin acest fapt, ci pentru cã este tatãl marelui voievod ªtefan cel Mare. Bogdan al II-lea a ajuns pe tronul Moldovei dupã ce a reuºit sã-l alunge pe Alexandru al II-lea. Sfîrºitul domniei lui Bogdan al II-lea este unul tragic, el fiind decapitat chiar de fratele sãu vitreg, Petru Aron. Omorîrea lui Bogdan al II-lea, tatãl lui ªtefan cel Mare, a avut loc în toamna anului 1451, în satul Reuseni, din judeþul Suceava, unde domnitorul participa la nunta fiicei uni boier. Bogdan al II-lea l-a luat cu el pe fiul sãu, ªtefan, care era în vîrstã de doar 14 ani, la acea vreme. „Vodã încercã sã se apere, ridicînd un scaun cu mîna stîngã ºi apucînd jungherul de la brîu cu dreapta. Dar se pomeni în cîrcã lovit de o greutate uriaºã – un buzdugan venit prin fereastra deschisã din spate. Bogdan-vodã ameþi, o tulburare îi împãienjeni vederea, iar scaunul ºi paloºul îi scãparã din mîini. Cãzu în genunchi. Un val de sînge îl podidi pe nas ºi pe gurã. Spãtãriþa slobozi un þipãt ºi se apucã fãrã ºtire cu mîinile de pãr”, povesteºte scriitorul Mihail Drumeº, în cartea sa, „Povestea neamului românesc de la început ºi pînã în zilele noastre. Pagini din Trecut“, scena în care Bogdan al II-lea este atacat de fratele sãu Petru Aron la nunta de la Reuseni. (va urma) DÃNUÞ ZUZEAC
Pag. a 7-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
P Po o ll e em m ii c c ii
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Manual de utilizare a maºinii de vise
Lidia Vadim Tudor: „Vom reda românilor încrederea în forþa votului“
(urmare din pag. 1) Pe locul secund regãsim un partid liberal, tot doar cu numele, dar compus - ºi mai ales condus - de personaje care nu au legãturã cu esenþa liberalismului, iniþiativa privatã. Pe locul trei a urcat o emanaþie a unor manifestãri stradale abulice; nici mãcar ei, cei din USR, nu pot rãspunde care e axa gîndirii lor, care e orientarea, au gãsit o soluþie simplã – ei sînt… de opoziþie. Urmeazã un alt nonsens politic periculos, UDMR, o uniune culturalã, care, conform Constituþiei, conform tuturor legilor care reglementeazã existenþa partidelor ºi procesele electorale, nu avea dreptul sã fie luatã în considerare ca formaþiune politicã, darãmite sã participe la alegeri. ALDE, o formaþiune micã, dar care a cîºtigat rolul de partid-balama, are o conducere bicefalã, iar componenþa este formatã din transfugi din toate zonele politice; aliniindu-se în urma lui Cãlin Popescu-Tãriceanu, s-au transformat, peste noapte, în liberali. În fine, surpriza, pentru mine, cel puþin, este pãtrunderea în Parlament a grupãrii lui Bãsescu, cu aºa-zisa orientare popularã, un nonsens de esenþã europeanã, fãrã doctrinã, fãrã linii directoare, pur ºi simplu populism. Cam asta e structura instituþiei fundamentale a democraþiei române, Parlamentul – care demonstreazã un nonsens, în parte ºi întreg. Care este situaþia celuilalt segment important – economia? În statistici, economia noastrã de piaþã funcþioneazã, doboarã toate recordurile europene, „Tigrul Europei“ îi pãrea unui fost premier o sintagmã creatã pentru România! Cred cã am mai scris despre revelaþia pe care am avut-o asistînd la demonstraþia managerului unei renumite platforme industriale ceauºiste; uzina era în faliment, muncitorii – 95% în ºomaj, dar el a împãrþit uzina în „centre de profit“, a luat gaura dintr-un buzunar ºi a pus-o invers, chipurile, ca sã intre ºi nu sã iasã, apoi a luat alt buzunar ºi l-a cusut, ca sã nu mai existe posibilitatea de a cãuta bani acolo unde nu sînt, iar în final, pe hîrtie, el demonstra foarte profesionist cã acel sãlaº al fantomelor aduce un profit de milioane de dolari! Apoi s-a întors cãtre uimitul de mine – „Mergem cu maºina ta, cã eu am o micã problemã ºi nu am bani de benzinã“… Revenind, asta e situaþia ºi cu economia naþionalã – e tigru doar pe hîrtie! Cum altfel se poate explica acoperirea deficitului imens al sistemului de pensii prin împrumuturi? Cum se poate înþelege lipsa de bani pe care o regãseºti la fiecare pas, la cetãþeni, ca ºi la firme? Salariu minim? Angajãri? Lumea are un singur scop – angajarea la stat, fie ca persoanã fizicã, fie ca firmã. Sigur, în nebunia fericitã a tinereþii mai existã speranþa cã, uite, îmi cîºtig singur banii, pe Internet, vînzînd idei, fiind plãtit pentru „accesãri“, reclamã YouTube sau Google – dar ce sînt aceºti bani? Nonsensul nonvalorilor pentru nonvalori! În teorie, de fapt, în fantezie, capitalismul e ofertant – libertate individualã cvasitotalã, democraþie ºi drepturile omului, prosperitate indi-
vidualã ºi generalã… Însã realitatea capitalistã e departe de fantezie ºomajul, ratele imposibil de plãtit, sclavagismul modern, falimentul personal, învãþãmîntul ºi sãnãtatea pe bani grei, toate astea sînt experienþe cu care se confruntã, mai devreme sau mai tîrziu, cetãþenii acestei orînduiri. În plus, infracþionalitatea specificã este enormã, la fel invadarea spaþiului privat prin interceptãri, imixtiuni politice, sau din partea unor grupãri în viaþa personalã ºi profesionalã… La rîndul lor, þãrile ºi naþiunile au parte, la rîndu-le, de crize economice ºi financiare, de pierderea atributelor independenþã, autodeterminare, suveranitatea deciziei, iar ca o apoteozã a realului apar, chiar în Secolul XXI, rãzboaiele, crimele contra umanitãþii… Un nonsens total, asta e ceea ce iese la ivealã în fiecare secþiune temporalã a democraþiei capitaliste! Care este soluþia? Tot capitalismul a gãsit-o! Este maºina de vise, cea care te desprinde de realitate ºi te izoleazã într-o fantezie, populatã cu filme ºi staruri de cinema, cu sportivi ºi viaþa lor de luxoasã, cu miliardari excentrici ale cãror infracþiuni capãtã un lirism absurd, cu legende urbane, cu o lume interlopã cosmetizatã într-un eroism ridicol… De fapt, dacã e sã ne amintim de copilãrie, cu toþii sufeream de un fel de bovarism nevinovat, ne visam unul dintre cei trei muschetari, Pistruiatul sau matelotul pe „Speranþa“, dar asta se întîmpla în copilãrie! Ei bine, capitalismul extinde lumea poveºtilor la întreaga duratã a trecerii prin lumea realã. Dar de ce a gãsit capitalismul aceastã soluþie? Simplu – pentru cã nu are alta, pentru cã nu existã alta! Va evolua aceastã lume? Tot în fantezie, da, va evolua. De exemplu, în cel mai celebru film de ficþiune, „Star Trek“, lumea scãpase de crize, diferende, partide – exista doar un guvern planetar…, dar aceea e ficþiune! Se spune cã cea mai importantã lucrare a diavolului, prinþul iluziilor, este aceea de a te convinge cã… el nu existã. Formulînd un corolar, cea mai importantã lucrare a diavolului este ideea cã neexistînd el, nu pot exista nici alternative. Capitalismul, prin susnumita maºinã de vise, ne induce ºi o altã idee – ceea ce vedem nu ne este accesibil decît prin aceastã lume a iluziilor, nimic nu are valabilitate în afara ei. Justiþia socialã a socialismului estic, omul de tip nou, rezultat al spiritului raþional, pozitivist, erau idei stupide, falimentare, ale unei lumi a sãrãciei, a îndoctrinãrii obtuze, a îngrãdirii libertãþilor… În plus, maºina de vise ne mai induce un mesaj – nu ne putem întoarce în timp! Oare aºa sã fie? Þinînd cont de unde vine aceastã idee, am toate motivele sã mã îndoiesc, sau sã mã gîndesc dacã nu cumva maºinii de vise îi este teamã ca lumea sã nu se trezeascã. Întreb din nou – va evolua aceastã lume? Poate evolua o þarã, România, fãrã ca lumea sã evolueze? În lumea fanteziei naþionale, da, fiindcã ar avea sens, dar în lumea realã euroatlanto-capitalisto-democraticã, nu, hotãrît nu, fiindcã, iatã, simþim zi de zi, este o lume fãrã sens. Soluþia în care cred este trezirea, descoperirea sensului!
(urmare din pag. 1) Alegerile recente au demonstrat cã România se aflã într-o profundã crizã democraticã. Se tot întîmplã, ºi foarte puþini sînt cei care sesizeazã cã, în realitate, minoritatea dicteazã majoritãþii. Dacã din punct de vedere legal nu mã pronunþ, din punct de vedere moral aceastã realitate este un vot de blam dat actualei clase politice, care a tot guvernat în ultimii 26 de ani. Cînd la vot se prezintã mai puþin de 40% din români, cei care au de cîºtigat sînt exact cei care au fãcut ca acest lucru sã se întîmple, ca românii sã nu mai aibã încredere în clasa politicã ºi, implicit, în propriul lor vot. În acest sens, PRM are ca obiectiv, pe termen mediu ºi lung, redarea încrederii românilor în forþa votului. Nu am reuºit sã intrãm în Parlamentul Românei. Partidul România Mare merge, însã, mai departe. Procesul de reconstrucþie început acum cîteva luni continuã, ºi ne pregãtim pentru alegerile europarla-
(Pro)Testul unei naþiuni Înainte de a acuza cã ne este fricã sã ieºim în stradã, vã rog sã vã întrebaþi dacã, la rîndul vostru, o sã o faceþi. Înainte de a spune cã sîntem laºi, sã vã gîndiþi de ce noi nu sîntem ca alþii, de ce nu avem curajul sã protestãm cînd, de fapt, undeva, în suflet, asta ne dorim. Sã strigãm în gura mare cã nu ne este bine, sã facem ceva sã fim auziþi. De ce multe naþiuni o fac ºi noi nu? Prin presã ºi prin diverse alte locuri se vechiculeazã cuvinte grele: opinia publicã, conºtiinþa civicã, glasul poporului etc. Fel ºi fel de nulitãþi folosesc aceste cuvinte ca sã-ºi evoce capacitatea de eliminare a vreunui duºman politic. Ei spun astfel de prostii, se folosesc de glasul unei naþiuni adormite, ºi calcã ferm pe grumazul þãrii ºtiind cã tu, Popor Român, eºti imobilizat în faþa televizorului ºi injectat cu doza zilnicã de fricã. Noi nu ieºim în stradã pentru cã vom fi decãzuþi la nivel de nebuni. Noi nu ieºim în stradã pentru cã mulþi nu o vor face ºi vor rîde cu gura pînã la urechi de mãscãrici. Noi nu ieºim în stradã de fricã. Dar nu de fricã de „organele” de opresiune ale Puterii, nu! Nouã ne este teamã cã imaginea noastrã va fi terfelitã de cãtre cei altfel decît noi. Cei laºi nu vor face decît sã rîdã de tine, chiar dacã undeva, în acel suflet mic, au o micã îndoialã în ceea ce priveºte corectitudinea gestului lor. Spiritul românesc pare a fi mort. Noi, ca naþiune, sîntem compromiºi, ºi asta nu din cauza comunismului. Dezbinarea este cauza! Sîntem morþi ca naþiune, doar cã încã nu ºtim asta. Sîntem morþi ca societate, doar cã încã nu înþelegem acest lucru. Poate sã vinã o mie de triburi sã ne facã rãu, noi ne ascundem dupã frustrãrile noastre ºi plîngem pe la colþuri. Cine nu plînge va avea grijã sã meargã ºi sã se vîndã ieftin la noii stãpîni. De fapt, noi rîdem de noi, dar sîntem prea orgolioºi sã recunoaºtem asta. Se ºtie cã un om cu cît este mai prost, cu atît orgoliul lui este mai mare. Nu-l duce capul la mai mult, nu-l ajutã mintea sã înþeleagã. Am ajuns sã cred cã noi, ca naþiune, sîntem un neam de orgolioºi. Leoparzi dupã gard, dar mieluºei afarã. Noi, ca naþiune, aºa cum am tot spus, am început în ’90 prin „nu ne vindem þara” ºi am sfîrºit prin a da totul pe degeaba. Noi, românii,
mentare ºi prezidenþiale din 2019. Este timpul sã mulþumim celor care participã activ la acest proces ºi celor care au condus partidul pînã acum. Sînt sigurã cã o schimbare la nivelul conducerii interimare a PRM este pe cît de necesarã, pe atît de urgentã. Îi mulþumesc domnului profesor Adrian Popescu, cel care a reuºit sã conducã interimar partidul de la moartea tatãlui meu, Corneliu Vadim Tudor, ºi aºteptãm sã predea ºtafeta unei alte conduceri, ca un exemplu al dorinþei sale de a participa, în mod activ, la reconstrucþia, reformarea ºi întinerirea Partidului România Mare. PRM are nevoie urgentã de un lider, de o conducere aleasã de un Congres ºi de o echipã al cãrei obiectiv principal sã fie ridicarea PRM la nivel de forþã politicã dominantã în urmãtorii ani. Sîntem un partid puternic, am depãºit momentul 11 decembrie 2016 ºi anunþãm membrii ºi simpatizanþii PRM cã partidul merge mai departe ºi îºi va recãpãta gloria de altãdatã. de fapt nu avem nici cea mai micã încredere în noi, românii. Cu execepþia anului 1990, cînd în fiecare week-end lumea venea la minting, România nu a fost niciodatã o zonã în care poporul sã protesteze. Interesele niciodatã nu converg spre acelaºi punct ºi din acest motiv, printr-o „aleasã” educaþie a celor care ne pãstoresc destinele, încrederea oamenilor unii în alþii a fost ºi este aprig erodatã de cãtre mentalitãþile unei naþiuni aflate într-o adîncã recesiune spiritualã. În prezent, toþi vor doar sã supravieþuiascã ºi nimeni nu mai are încredere în nimeni, cu atît mai mult în sistem. Serviciile fac legea în România, ºi tot Serviciile dicteazã cine ºi cît guverneazã. Nu mai cred de multã vreme în inocenþa SRI, ºi nici în puterea de seducþie a SIE. Noi sîntem doar baterii care trebuie sã alimenteze gaºca de la conducere. Noi nu avem verticalitatea pe care o naþiune o cere. Sîntem o þarã fadã, condusã de hoþi, hãituitã de capitalul strãin ºi îndatoratã pentru 200 de ani de azi înainte. Pozãm în mari patrioþi. Nu, nu sîntem. Ne bucurãm cînd moare capra vecinului, ºi tot noi mergem ºi îi transmitem condoleanþele. Încercãm sã ne pãcãlim zilnic ºi ne dãm exemplu cu ’89. Cine mai crede sau cine a crezut, în ’89, cã noi am fãcut revoluþie, ori este ignorant, ori este bîtã la nivelul materiei cenuºii. Ne este comod sã ne dãm eroi, atît timp cît sîntem acasã, în fotoliu. Ne este comod sã facem bãºcãlie ºi sã strigãm cã sîntem laºi. Da, sîntem laºi, sîntem comozi ºi avem un instinct de conservare peste medie. Nu sîntem luptãtori decît dacã ne intrã cineva în curte ºi ne pune familia în primejdie. Mai luptãm zonal doar dacã facem parte din gaºca de interlopi, sau cine ºtie ce clasã socialã – taximetriºti, de exemplu – pentru vreo decizie imbecilã a Guvernului. Mor români în spitale din cauza sistemului ticãlos. Mor oameni pe strãzi cã marcajele sînt proaste, tot din cauza sistemului ticãlos. Mor oameni nevinovaþi cãlcaþi de beizadele, mor oameni pentru cã sistemul nu-i ajutã. Noi ne bucurãm cã nu ni s-a întîmplat nouã ºi mergem mai departe. Nu ne pasã de ei, aºa cum nu ne pasã de nimeni altcineva, ne pasã doar de noi ºi de cei din cercul apropiat. Pe cine vrem sã minþim? Pe cine vrem sã pãcãlim? Nu, nu sîntem eroi, nu sîntem decît un neam de orgolioºi, atît! Vorbim mult ºi ne plîngem la fel de mult. TANO
Pag. a 8-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , tinã
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (50) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞà A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (2) SFÎNTUL LÃCAª, O BIBLIE ÎN IMAGINI În anii 1950-1951, ce a mai rãmas din pictura interioarã a fost restauratã de cãtre pictorul Teodorescu Romanaþi. În prezent, din pictura originalã se mai pãstreazã douã fragmente de frescã restaurate, aºezate la cele douã ferestre din partea superioarã a absidelor din naosului bisericii. Astãzi, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou se gãseºte la vreme de înnoire, numeroase lucrãri de restaurare si repunere în valoare a sfîntului locaº fiind în derulare. În anul 1988, Preacuviosul Pãrinte Sofian Boghiu a întocmit un deviz de picturã bisericeascã, iar în anul 1998, prin demersurile fãcute de cãtre Pãrintele Gheorghe Bogdan, au început lucrãrile de repictare a bisericii. Lucrãrile de picturã monumentalã, în tehnica fresco, au fost executate la altar ºi la turla din naos de cãtre pictorul bisericesc Grigore Popescu ºi echipa sa. însã ºantierul de picturã a fost închis timp de zece ani, respectiv pînã în anul 2008. ªantierul de picturã monumentalã a fost redeschis cu înalta binecuvîntare a Preafericitului Pãrinte Daniel ºi sub coordonarea Pãrintelui Paroh Emil Nedelea Cãrãmizaru, aici reîncepînd lucrul echipa pictorului bisericesc Ioan Moldoveanu. Totodatã, s-au achitat integral restanþele financiare rãmase în urma lucrãrilor de picturã efectuate anterior la altar ºi turla principalã a bisericii. Astãzi, în anul 2014, sfîntul lãcaº este în întregime pictat, întregul ansamblu pictural fiind un veritabil tezaur de artã byzantinã. Pe o suprafaþã de peste 2.000 de metri pãtraþi de picturã, au fost reflectate, într-un mod maiestuos, scene impresionante ºi personaje sfinte, ce exprimã frumuseþea ºi evlavia generate de arta muralã byzantinã. Pe bolta sfîntului altar sînt pictaþi Maica Domnului cu pruncul în braþe, stînd pe tron, iar de o parte ºi de alta, Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil. În registrele urmãtoare ale sfîntului altar se disting reprezentãri precum: înãlþarea Domnului ºi alte scene din Vechiul ºi Noul Testament. De asemenea, sînt înfãþiºaþi regii David ºi Solomon, aducînd daruri ºi binecuvîntînd Sfînta Masã. Urmeazã scena intitulatã „Sfînta împãrtãºanie a Apostolilor” (Liturghia Cereascã). Ceea ce atrage atenþia la aceste personaje este ipostaza caracteristicã a fiecãrui sfînt, dinamismul miºcãrii ºi evlavia lor. Aceleaºi trãsãturi se observã ºi la Sfinþii Ierarhi zugrãviþi pe peretele semirotund al absidei, de la stînga la dreapta (din nord cãtre est): Sfîntul Teotim I (de la Tomis), Sfîntul Irineu de Sirmium, Sfîntul Haralambie, Sfîntul Metodie, Sfîntul Dionisie Areopagitul, Sfîntul Leon Papã al Romei, Sfîntul Nichifor, Sfîntul Grigorie Palama, Sfîntul Andrei Criteanul, Sfîntul Clement al Romei, Sfîntul Gherman, Sfîntul Sofronie, Sfîntul Ghelasie de la Rîmeþ ºi Sfîntul Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Proeminente sînt scena cu Maica Domnului - Orantã ºi Apostolul Toma care pipãie rãnile Mîntuitorului. Deasupra arcului de intrare în diaconar sînt pictaþi Sfinþii Diaconi Roman ºi Veniamin. Pe partea stîngã a intrãrii în diaconar sînt zugrãviþi, în mãrime naturalã, Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu ºi Maica Domnului. În interiorul diaconarului, pe calota arcuitã, este pictat „Cel vechi de zile”, în medalion, binecuvîntînd cu mînã dreaptã ºi þinînd cu stînga Sfînta Carte cu textul: „Gavriile, tîlcuieºte celui de acolo vedenia!” Pe peretele nordic al diaconarului, în registrul de sus este înfãþiºat un grup de heruvimi, iar pe urmãtorul registru sînt zugrãvite trei momente din viaþa Sfîntului Ierarh Nicolae, anume: Sfîntul Ierarh Nicolae hirotonit diacon; Sfîntul Ierarh Nicolae hirotonit arhiereu; Sfîntul Ierarh Nicolae binecuvîntînd (bust). Pe peretele sudic al diaconarului: un întreg registru cu heruvimi, imaginea Mîntuitorului lisus Hristos în mãrime naturalã, avînd în partea dreaptã un înger, iar în
stînga Sfîntul Ierarh Grigorie de Nazianz, cu textul: „Astãzi este mîntuirea lumii, a celor vãzute ºi nevãzute” (Omilia de Paºte). Mai jos, Prorocul Avacum. Tot aici este zugrãvitã imaginea, în ipostazã duioasã, a Maicii Domnului veghind, stînd pe scaun, alãturi de Fiul Sãu, Domnul Iisus Hristos, în stare de somn, fiind culcat pe un pat. În stînga imaginii este scris textul: „Pui de leu eºti, ludo, Fiul Meu! [...] El a îndoit genunchii ºi S-a culcat ca un leu, ca o leoaicã; cine-L va scula pe El ?”. în dreapta, textul pe aceeaºi idee: „Plecatu-S-a ºi S-a culcat ca un leu ºi ca o leoaicã; cine-L va scula?” În mijlocul Sfîntului Altar, deasupra Sfintei Mese, se aflã ridicat, pe stîlpi rãsuciþi în torsadã, baldachinul aurit. Acesta este ornamentat cu motive vegetale, iar pe toate cele patru laturi se aflã imaginea porumbelului ce prefigureazã Sfîntul Duh. Patru ramuri sînt arcuite victorios deasupra celor patru laturi ale baldachinului. În intradosul baldachinului boltit, sugerînd bolta Cerului, se aflã zugrãvit lisus Pantocrator, în Sfîntul Altar mai sînt pictaþi: Prorocul David, Sfînta Elisabeta ºi Sfînta Ana (pe stîlpul nordic); înþeleptul Solomon, Prorocul Zaharia ºi Dreptul loachim (pe stîlpul sudic). Turla principalã, aºezatã deasupra naosului, are pictatã pe calotã, într-un medalion rotund, icoana cu Iisus Pantocrator, chipul Mîntuitorului Hristos privind scrutãtor ºi grav, binecuvîntînd cu mîna dreaptã ºi þinînd în mîna stîngã Sfînta Evanghelie deschisã, pe care stau scrise literele A ºi Q (începutul ºi sfîrºitul). În jurul medalionului sînt zugrãviþi 22 de îngeri în picioare. Mai jos, pe peretele circular al turlei, sînt douã registre orizontale cu sfinþi proroci. În partea de jos a turlei, pe un registru mai lat, sînt zugrãviþi cei 12 Sfinþi Apostoli. La îmbinarea turlei cu cele patru arce, unde se aflã cei patru pandantivi cu aspect triunghiular, sînt zugrãviþi cei patru Sfinþi Evangheliºti. La baza turlei principale se aflã patru arce ornamentale, cu cîte nouã medalioane. De la baza turlei începe opera pictorilor Ioan ºi Daniela Moldoveanu, împreunã cu echipa lor. Pe bolta absidei drepte este zugrãvitã scena Naºterii Domnului Iisus Hristos. Dinamica diferitelor aspecte ale evenimentului este calmã, personajele au înfãþiºare blîndã, evlavioasã, totul fiind prezentat într-o luminã divinã. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Ninge
Ninge cu fulgi albaºtri Ninge cu arome din cer, Se-aºtern pe pãmînt coroane de îngeri, Ninge cu suflete din eter... Ninge cu zîne din fulgi de cristal, Vãzduhul ºopteºte cu ºuier de val, Auzi ºi cum geme pãmîntul de dor? Ninge cu stele, cu stele ce mor... Susurã cerul de-atîta ninsoare În sobã focul arde de zor, Norii sfioºi se duc la culcare, Cã iarna asta-i bolnavã de dor! EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie reprodusã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)
Pildã creºtinã
ÎNÃLÞAÞI CÎNTÃRI DE LAUDà Exprimaþi-vã lauda ºi recunoºtinþa prin cîntãri. Cînd sîntem ispitiþi, în loc sã dãm glas simþãmintelor noastre, sã înãlþãm prin credinþã o cîntare de recunoºtinþã cãtre Dumnezeu. Te lãudãm, Dumnezeule, pentru Fiul dragostei Tale, Pentru Isus care a murit, iar acum S-a înãlþat. Te lãudãm, Dumnezeule, pentru Duhul luminãrii Tale Care ne-a descoperit pe Mîntuitorul ºi ne-a risipit întunericul. Toatã slava ºi lauda pentru Dumnezeul întregului har Care ne-a rãscumpãrat, cãutat ºi cãlãuzit cãile. Ridicã-ne iarãºi ºi umple fiecare inimã cu dragostea Ta ªi fiecare suflet sã fie din nou aprins cu foc de sus. Aleluia! A Ta sã fie slava, aleluia! Amin. Aleluia! A Ta sã fie slava. Ridicã-ne iarãºi! Cîntecul este o armã care poate fi întotdeauna folositã împotriva descurajãrii. Cînd ne deschidem astfel inima înaintea razelor de luminã ale prezenþei Mîntuitorului, vom avea sãnãtate ºi binecuvîntarea Sa. E.G. WHITE
MINUNILE EXISTÃ, SÃ NU VÃ ÎNDOIÞI!
O mare minune a Sfîntului ierarh Nicolae (4) A „zburat” cu racla moaºtelor Sfîntului Nicolae Dupã botez, Nicolae s-a întors la muncã ºi s-a mai cãptuºit cu o hernie de disc. Tot naºul sãu l-a dus la doctor. Alt RMN, altã cheltuialã, dar dacã ºi l-a ales ca fiu spiritual, pãrintele Cãrãmizaru nu mai avea de ales. „Doctorul i-a spus cã n-are voie sã ridice mai mult de 5 kilograme. Da’ el, nu ºi nu! Se ambiþiona sã munceascã cot la cot cu ceilalþi”, povesteºte preotul. Explicaþia o dã emoþionat, dar pe un ton egal, tot Nicolae. La un an dupã botez, fix în noaptea de Sfîntu’ Nicolae, dupã miezul nopþii, rãmãsese singur cu naºul sãu în faþa bisericii. Racla cu moaºtele mîinii drepte a Sfîntului Nicolae – scoasã afarã pentru credincioºi – trebuia dusã la locul ei, în bisericã. Cîntãreºte peste 30 de kilograme. Abed a luat-o în braþe, de unul singur, ºi a pornit cu ea pe trepte. Asta dupã ce s-a închinat ºi a sãrutat-o. „Încet, Nicolae, încet!”, a strigat preotul la el. Arabul n-a þinut cont: „ªtia cã-s bolnav ºi stãtusem toatã ziua în frig, afarã... Da‘ io mã rugasem la Dumnezeu sã mã mai lase durerea de ºale. Am luat racla ºi parcã am zburat pe trepte! Parcã era un fulg. L-am auzit pe pãrinte, da’ io nu mergeam, io zburam!”.
S-a vindecat definitiv Cînd s-a culcat, a adormit greu, cu junghiuri cumplite la spate, dar de dimineaþã s-a trezit fãrã sã mai simtã nici
o durere. „De atunci m-a mai durut cîteodatã, dar dupã o zi îmi trecea. ªi muncesc non-stop la orice. Am ridicat ºi saci de 50 de kilograme!”, îºi face cruce Nicolae Abed. Viaþa a fãcut astfel încît drumurile lui sã ajungã tot înapoi în biserica unde a fost botezat ortodox: „Dumnezeu vrea sã fiu aproape de moaºtele Sfîntului Nicolae!”. O dovadã a caracterului deosebit al libanezului nostru e povestea unui cadou deosebit primit de la pãrintele Cãrãmizaru.
Statul român i-a dat cu flit Abed e de 14 ani stabilit în România ºi n-a primit nici un ajutor de la Statul Român, în afarã de alocaþiile pentru cei 8 copii, toþi cetãþeni români. Pînã ºi refugiaþii au mai multe beneficii ca el. Nevastã-sa e casnicã ºi e singurul care munceºte. De la Primãria din Costeºti i s-a spus cã nu poate primi ajutor social, cã e strãin ºi cã soþia a moºtenit douã hectare de pãmînt. „Mi-au zis sã divorþez ºi o sã primeascã soþia. Or, io nu vreu sã divorþez”, e amãrît arabul. „Nu e corect! Sînt unii care au tot ce le trebuie ºi primesc ajutoare... Pe mine numai pãrintele Cãrãmizaru m-a ajutat! El e samariteanul meu, precum în Evanghelie...”. Sfîrºit Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU A consemnat Mihnea-Petru Pîrvu („Evenimentul zilei“)
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC Nedescifratele taine de pe Columna lui Traian (3) O scenã dureroasã ºtearsã misterios de pe Columnã (2) Aceastã scenã, în care sînt redaþi doi soldaþi romani care prezintã mulþimii, pe un scut, capul sîngerînd al regelui Decebal, a fost ºtearsã prin cioplire. Despre autenticitatea evenimentului imortalizat în piatrã depune mãrturie, însã, un monument funerar închinat lui Tiberius Claudius Maximus, cel care i-a dus împãratului Traian capul lui Decebal. Monumentul a fost descoperit de profesorul american Michael P. Speidel, de la Universitatea din Honolulu, în 1965, în satul Grammeni, din apropierea anticului oraº Philippi, de pe teritoriul fostei provincii romane Macedonia. Mormîntul conþine o inscripþie în care se spune, printre altele: „Tiberius Claudius Maximus, veteran, fiind în viaþã s-a îngrijit sã se facã acest monument… fost fãcut cercetaº… de douã ori decorat în rãzboiul dacic… de cãtre acelaºi împãrat fãcut decurion… fiindcã prinsese pe Decebal ºi îi dusese capul la Ranisstorum…“. Deºi cetatea sau castrul, sau oraºul cu acest nume din Dacia, unde se afla Traian dupã înfrîngerea dacilor în al doilea rãzboi, din 105-106, nu a fost identificat cu certitudine, cercetãtori precum istoricul ªtefan Grecianu sînt de pãrere cã ar fi vorba despre Deva. Oricum, fapta soldatului Tiberius Claudius Maximus este confirmatã ºi de relieful de pe monumentul funerar care îl înfãþiºeazã cãlare, repezindu-se la un dac prãbuºit la pãmînt, din mîinile cãruia cade un pumnal încovoiat, adicã Decebal, care tocmai se sinucisese. Scena acestui suicid apare ºi pe vase din Gallia ºi Spania, dovadã cã evenimentul a avut un larg ecou în epocã.
Creºtinii, acuzaþi pe nedrept de mutilarea Columnei „Ciudat este faptul cã relieful în care capul lui Decebal este prezentat pe scut (sau pe o tavã) a fost distrus prin ciocãnire minuþioasã. Nu se mai vãd decît contururile care sugereazã despre ce este vorba: un castru, în interiorul cãruia se vede un cort militar, în faþa cãruia doi soldaþi romani prezintã unei mulþimi un scut pe care este aºezat un cap uman. Cine a distrus aceastã scenã ºi de ce? Cine putea ajunge la vîrful Columnei cu un ciocan ºi ce l-a determinat sã ºteargã aceastã scenã? Pentru cã nu este vorba despre o distrugere accidentalã, nici produsã de eroziune, din cauza intemperi-
Reginele desfrîurilor din lumea anticã (2) Sex oral cu 100 de nobili Cleopatra a devenit regina Egiptului în Secolul I î.Chr. ºi a rãmas în istorie datoritã miturilor despre relaþiile amoroase pe care le-ar fi avut cu conducãtorii Imperiului Roman Iulius Cezar ºi Marc Antoniu ºi cu regele iudeu Irod. Alte legende i-au adus în atenþie senzualitatea, însã unele dintre ele au prezentat-o în ipostaze defãimãtoare. Potrivit unuia dintre mituri, Cleopatra a fost înfãþiºatã ca fãcînd sex oral într-o noapte unui numãr de 100 de nobili ºi militari romani. Într-o altã relatare despre regina Egiptului se spune cã ar fi primit de la Iuliu Cezar, în dar, un falus din aur. Iar o legendã care a circulat pe seama Cleopatrei o prezenta ca fiind atît de atrasã de plãcerile sexuale, încît, fiind nesatisfãcutã de jucãriile sale sexuale, ar fi cerut sã i se confecþioneze un vibrator, dintr-o tãrtãcuþã în care au fost introduse albine vii. Cleopatra ar fi fost cãsãtoritã cu doi dintre fraþii sãi, aratã alte mãrturii ale vremii sale.
Agrippina, împãrãteasa care ºi-a sedus fiul Iulia Agrippina, mama adoptivã a împãratului roman Nero, a trãit în primul secol al erei noastre ºi a devenit celebrã ºi pentru relaþia incestuoasã pe care a avut-o cu fiul sãu, în dorinþa de a acapara puterea asupra Imperiul Roman. Potrivit unor istorici, relaþiile sexuale dintre cei doi erau cunoscute de cetãþenii Romei. Mama ºi fiul ei nu se ascundeau nici atunci cînd erau plimbaþi cu lectica pe strãzile oraºului. Agrippina a sfîrºit, însã, în urma unui complot pus la cale de Nero, cînd ea s-a opus uneia din aventurile lui. Împãratul a ordo-
MOZAIC ilor. Este mîna cuiva care a vrut sã disparã din Istorie acest cumplit episod. Unii specialiºti au oferit o interpretare total necredibilã: creºtinii ar fi ºters scena! În 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începînd cu 1558. Între 1589 ºi 1590, în locul statuii lui Traian din vîrful Columnei, dispãrutã încã din Antichitate, a fost pusã statuia Sfîntului Petru. Se presupune cã scena despre care vorbim a dispãrut atunci, deoarece atingea sensibilitatea creºtinilor. Însã pe Columnã apar reprezentãri cel puþin la fel de macabre: soldaþi romani prezentînd împãratului capete de daci, capete de daci înfipte în pari în faþa unui castru, un soldat þinînd în dinþi un cap de dac desprins de corp etc. Dar, pentru Secolul al XVI-lea, astfel de reprezentãri nu erau macabre. Mai mult, creºtinii erau familiarizaþi din Noul Testament cu imaginea Salomeei purtînd tava cu capul Sfîntului Ioan Botezãtorul. Sã fie vorba de apãrarea memoriei lui Traian, prezentat ca un ucigaº, cum au sugerat alþi cercetãtori?“, se întreabã dr. Aurora Peþan, care a studiat aceastã problemã. Unii specialiºti cred cã creºtinii ar fi ºters scena mai tîrziu, deoarece, la începutul Secolului al XVII-lea, cînd Ludovic al XVI-lea a comandat o copie a Columnei, artistul Pietro Santi Bartoli (1635-1700) a executat copii de detaliu de pe scenele Columnei, iar secvenþa despre care vorbim apare în lucrarea sa. De altfel, un album cu reproducerile lui Bartoli a fost dãruit Bibliotecii „Astra“, din Sibiu, de cãtre Badea Cîrþan, care a adus în desaga sa, de la Roma, acest nepreþuit document pe care, ca ºi în alte cazuri, cercetãtorii continuã sã-l ignore. „Aceia care au atribuit gestul distrugerii creºtinilor din Secolul al XVI-lea nu au cunoscut suficient istoria Columnei. Între ei se numãrã ºi cel mai mare expert al Columnei, Conrad Cichorius (sfîrºitul Secolului al XIX-lea). Poate vreunul dintre împãraþii Romei de origine dacicã, despre care istoria noastrã nu pomeneºte niciodatã, a vrut sã rãzbune într-un fel soarta tragicã a dacilor. Sau poate altcineva, mult mai tîrziu, cãci unele scrieri despre daci încã erau citate în Secolul al VI-lea. Sau poate e doar o simplã rãzbunare a sorþii… Oricum ar fi, important este cã, de-a lungul vremii, durerea ºi revolta pentru înrobirea Daciei au dãinuit, iar gestul ºtergerii de pe Columnã a scenei celei mai umilitoare pentru daci este o dovadã limpede în acest sens“, a afirmat Aurora Peþan. Despre tainele documentului în piatrã de la Roma, care constituie actul nostru de naºtere ca popor, se pot scrie pagini întregi. Rãmîne doar ca istoricii sã doreascã sã se aplece mai mult asupra lor. Sfîrºit DUMITRU MANOLACHE nat uciderea mamei sale vitrege, iar potrivit mãrturiilor unor autori antici, a fost cel care, gãsindu-i trupul fãrã suflare, ºi-a luat adio de la ea sãrutîndu-i sînii. Ca sã fie sigur de moartea Agrippinei, Nero s-ar fi dus sã-i vadã cadavrul - „ºi dezvelind-o, o privi peste tot ºi cercetîndu-i rãnile, pronunþã în fine o vorbã mult mai nelegiuitã decît însuºi omorul, cãci zise «nu ºtiam cã am o mamã aºa de frumoasã»”, informa istoricul roman Dio Cassius.
Cele trei surori ale împãratului Caligula Unul dintre cele mai controversate personaje ale Romei Antice a fost împãratul Caligula, cel care ar fi transformat Capitoliul într-un imens bordel ocupat cu dame de companie, multe din acestea fiind soþiile ºi fiicele nobililor uciºi în mod barbar de împãrat. Cruzimea lui Caligula avea proporþii nebãnuite, acesta violîndu-ºi în public chiar ºi surorile, pe Iulia Agrippina, Iulia Drusilla ºi Iulia Livilla, uneori chiar pe mesele pline cu mîncare, în faþa invitaþilor. Alþi autori antici susþin, însã, cã surorile împãratului erau cele care îi permiteau acestuia sã le foloseascã drept prostituate ºi sã aibã relaþii sexuale cu ele.
Viaþa amoroasã a regelui Matia Corvin Douã dintre soþiile lui Matia Corvin i-au murit la 15 ani, iar amanta i-a adus singurul fiu. Matia Corvin a fost cãsãtorit de trei ori, însã nici una dintre soþii nu i-a adus un moºtenitor. În schimb, a fãcut-o amanta Barbara. Douã dintre consoartele lui au murit în jurul vîrstei de 15 ani, Elisabeta de Cilli, din cauza unei boli, iar Ecaterina de Podebrady, în urma unor complicaþii din timpul naºterii. Beatrice de Aragon, ultima soþie a regelui, a intrat în conflict cu acesta, refuzînd ca fiului sãu nelegitim sã-l urmeze la tron. (va urma) DANIEL GUÞÃ
MOZAIC Sfatul medicului Cum sã previi cãzãturile pe gheaþã? Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare DR. TAREK NAZER în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS. Sezonul rece aduce dupã sine apariþia unui strat de gheaþã ºi de zãpadã, iar mersul pe jos devine o adevãratã aventurã. Cãzãturile pe gheaþã sînt foarte frecvente în aceastã perioadã a anului, de aceea este important sã ºtiþi cum sã vã protejaþi sau sã reduceþi riscurile. Cele mai frecvente probleme care apar în timpul cãzãturilor sînt entorsele, luxaþiile, leziuni ale cartilajelor, muºchilor ºi tendoanelor, iar în cazuri mai grave traumatisme cranio-cerebrale sau fracturi. * Entorsa este o afecþiune traumaticã, produsã prin rãsucirea ligamentelor unei articulaþii în urma unui traumatism sau a unei miºcãri greºite. Reprezintã o leziune de þesut moale, tendoane ºi ligamente, care suferã o întindere sau chiar o rupturã. * Luxaþia: reprezintã întinderea sau ruperea ligamentelor asociate cu deplasarea capetelor osoase afarã din cavitatea articularã. * Fractura reprezintã ruptura unui os sau a unui cartilaj osos. Sistemul osos susþine forma corpului ºi ajutã la buna desfãºurare a activitãþilor zilnice. Oasele trebuie sã fie puternice, astfel încît sã suporte loviturile uºoare, însã cînd un os este supus unui traumatism mai puternic, el cedeazã ºi se fractureazã. Sfaturi care vã pot proteja împotriva cãzãturilor: * Purtaþi încãlþãminte adecvatã timpului de afarã; sã fie cu talpã de cauciuc, care nu alunecã, sã fie deasupra gleznei ºi confortabilã, pentru a vã proteja, în acelaºi timp, ºi de degerãturi. * Lãsaþi mîinile libere, protejate de o pereche de mãnuºi, deoarece, în cazul în care vã dezechilibraþi în timpul mersului, mîinile vã ajutã sã vã recãpãtaþi echilibrul ºi, în acelaºi timp, au ºi rol de amortizor într-o eventualã cãzãturã. Dar nu trebuie sã vã sprijiniþi direct în mîini, deoarece se poate produce fractura de radius. * Nu mergeþi prea repede cînd e zãpadã, deoarece mersul alert scade concentraþia asupra paºilor. * Evitaþi sã cãraþi obiecte sau lucruri grele în timpul mersului. * Puteþi sã folosiþi un baston pentru sprijin cînd este multã gheaþã pe jos. Dacã nu reuºiþi sã evitaþi o cãzãturã, mãcar puteþi încerca sã vã protejaþi capul ºi spatele; puteþi sã vã folosiþi de mîini sau de obiecte din jurul vostru pentru a vã amortiza cãderea. Dupã o cãzãturã este recomandat sã nu vã mai sprijiniþi pe membrul afectat, sã îl imobilizaþi printr-o atelã provizorie; puteþi pune comprese reci ºi sã vã prezentaþi la medic. www.artroscopiedegenunchi.ro
Pag. a 10-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Lecturi la gura sobei (1) * N. Steinhardt – comentarii literare (în ,,Jurnalul fericirii”) I. ,,Cãlãtorului îi ºade bine cu drumul” – de Alexandru Brãtescu-Voineºti ,,Nuvela – îºi începe N. Steinhardt comentariul – are un iz caragialesc (titlul, lipsa de conþinut reflexiv a personajelor, schematismul lor redus la o frazã asiduu repetatã: «Aici, la han, în drum, la rãspîntie, trebuie un bãiat iute, spirt»); dar e un caragialism din care s-au dus orice acid ºi orice venin. Acum, aerul românesc e cu totul limpede. Sfaturile politicãriei, cu totul speciale, au dispãrut; ambiþiile deºarte, intrigile, neastîmpãrul s-au oprit. Apare numai fondul, arhetipal, al sufletului românesc, aºa cum este: voios, ahtiat dupã prietenie, doritor sã vadã mulþumirea altuia («Mã, Nãiþã, dacã mã iubeºti, ia de aici bucãþica asta grasã...»). El este incapabil sã se bucure de unul singur ºi arde de nerãbdare sã împartã cu altul orice noroc. (Beþia solitarã ºi neagrã, atît de frecventã la popoarele nordice ºi anglo-saxone, nu existã la noi. La noi, petrecerea îi implicã pe comeseni ºi voiabunã generalã.) În nuvela lui Brãtescu-Voineºti, seria matematicã a însuºirilor descrise de Caragiale ºi-a atins limita ºi se integreazã într-o sumã desãvîrºitã a seninãtãþii nevinovate. Cãci personajele întîlnite sînt de o perceptibilã neîntinare, foarte aproape de vîrsta copilãriei individuale sau comune. Conºtientul dispare ºi – cu toate cã nu se urmãreºte o psihanalizã – se dezlãnþuie inconºtientul. Dar, ce surprizã! De unde psihanaliza ne învaþã cã, înapoia conºtientului aparent, clar, demn ºi curat, clocoteºte inconºtientul cel sublim, mocirlos, complexat ºi abject, iatã cã, în privinþa sufletului românesc, lucrurile stau anapoda. Stratul conºtient, prins de Caragiale, nu mai cuprinde ºiretenii, ambiþii, umbre... Straturile mai adînci ale nuvelei lui Brãtescu-Voineºti ne dezvãluie straturile unui lac de o mare limpezime, ca ºi balada «Mioriþa», unde palpitã aceeaºi putere de transfigurare ºi aceeaºi pace, principala moºtenire lãsatã omenirii de Mîntuitor”.
MARI LEGENDE ALE HOLLYWOODULUI
Elizabeth Taylor (2) - Momente din cariera ºi din viaþa sa alãturi de Richard Burton Filmãrile au durat din iulie pînã în decembrie 1965. Aruncîndu-ºi toatã ziua invective, dupã cum o cerea filmul, soþii Burton continuau sã se înfrunte mai tot timpul ºi dupã terminarea filmãrilor. Personajul Martha trebuia sã asalteze cu pumnii pieptul soþului ei, sfîrºind prin a-i þinti ochii. El reacþiona, încercînd s-o sugrume ºi s-o omoare, izbind-o cu capul de caroseria unei maºini. Cu timpul, toate aceste violenþe s-au repercutat asupra vieþii lor conjugale. Extenuaþi de munca lor la filmãri, cei doi ieºeau puþin în lume. Prin luna noiembrie au fãcut o excepþie, asistînd la o seratã organizatã în localul „Bistrot”, din Los Angeles, în onoarea prinþesei Margaret ºi a Lordului Snowden. Richard venise într-o stare avansatã de beþie ºi s-a simþit jignit cînd a constatat ca masa lor era lîngã bucãtãrie ºi nu la loc de cinste. Mai tîrziu, Judy Garland, urcînd pe scenã, s-a împiedicat de firul microfonului. „Iarãºi e beatã” - a comentat Richard cu voce tare. Puþin dupã aceea, el ºi Elizabeth au plecat. A doua zi, Richard Burton a prezentat scuze prinþesei pentru plecarea precipitatã. A pretextat regimul draconic al orarului de filmare. În realitate, personajele Martha ºi George ºi-au pus o amprentã puternicã ºi nefastã asupra interpreþilor lor. La cea mai micã iritare, Elizabeth se purta ca o bãtrînã arþãgoasã, proferînd injurii ºi insultîndu-ºi soþul. „Tot jucînd în Virginia Woolf, am ajuns sã mã îmbolnãvesc, eram epuizatã” – avea sã declare Elizabeth dupã mulþi ani, încercînd sã explice unui prieten motivele divorþului de Richard Burton. Elizabeth era celebrã prin generozitatea ei, uneori spectaculoasã: a strîns mii de dolari în beneficiul Israelului, oferea mantouri de vizon unor simple cunoºtinþe ºi plãtea pentru alþii intervenþii chirurgicale costisitoare. Dar tot ea aºtepta invariabil sã primeascã de la regizori ºi de la producãtori cadouri somptuoase, în virtutea prerogativelor ei de femeie ºi actriþã.
II. ,,Douã loturi”, de I.L. Caragiale Mai, 1961. În celula întunecoasã de la Aiud, s-a iscat o discuþie legatã de vechea societate româneascã de dinainte de 23 August 1944 ºi cea de dupã. Cei mai mulþi deþinuþi au condamnat vechea societate, aºa cum se întîmplã ºi în piesa ,,Citadela sfãrîmatã”, de Horia Lovinescu. Însã, înfruntînd riscul de a fi numit reacþionar, duºman al poporului sau chiar spion, N. Steinhardt a combãtut aceastã atitudine, cu filmul ,,Douã loturi”, realizat de Gheorghe Nagy, dupã nuvela cu acelaºi nume, de I.L. Caragiale. ,,În acest film – ne spune N. Steinhardt -, «Turbatul», ºeful de serviciu al lui Lefter Popescu, îl întîlneºte pe acesta într-o cîrciumã. Subalternul lipsea de la slujbã de 8 zile, fãrã sã anunþe. ªi ce face «Turbatul»? Îi spune cã, dacã nu vine la serviciu a doua zi, sau cel puþin nu va trimite cheile de la sertare, va cere... sã fie dat afarã... Grozãvie: omul, care lipsea fãrã sã anunþe cã e bolnav, este ameninþat cu darea afarã! Asta însemna severitatea ºi neîndurarea în vechea societate. Prin comparaþie, în vremurile noi, pentru o întîrziere de 2-3 minute, bietul funcþionar (cãruia nu-i mai ardea sã mai frecventeze cîrciumile), ar fi fost chemat la Cadre, beºtelit ca ultimul trãdãtor de neam, interogat precum cel mai periculos spion ºi avertizat cã, la prima abatere, va fi aruncat pe drumuri. Asta, în cazul cel mai fericit, cãci, de obicei, neisprãviþi ca el erau concediaþi pe loc...”. Am vãzut cît de permisiv era capitalismul incipient, de la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, cu indivizi de factura lui Lefter Popescu. Oameni umili, sfîrºiþi ºi fãrã nici un orizont, care aveau un singur ideal: un cîºtig salvator – la jocurile de noroc. Români absoluþi, vorba lui Petre Þuþea. Rareori, cîte un chiulãu era pus în situaþia sã dea muºtele afarã din Ciºmigiu. Am vãzut ºi cum a fost în comunism, ºi nu era nimic de condamnat, cãci munca e muncã, nu-þi baþi joc. Dar oare, astãzi, în era capitalismului sãlbatic de la noi, cînd escrocheriile, fãcute la scarã naþionalã, au cuprins pînã ºi Loteria, ce ºanse de supravieþuire ar mai avea un nou Lefter Popescu?
ALBUMUL CU POZE RARE
Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, a cãrui poveste de viaþã este ,,o dublã îndrãgostire: de Neamul Românesc ºi de Biserica Ortodoxã”.
,,Odatã, am avut curajul ºi am intrat în interiorul unei frunze. Era bine acolo. Multã luminã ºi un aer foarte plãcut.
Am pãtruns în labirintul ei, prin lemnoase, liberiene ºi capilare, apoi prin nervuri, ºi m-am lãsat condusã de sevã, mai departe în ani, pînã cînd m-am oprit în trunchiul unui copac. I-am citit anii, uitîndu-mã la cercuri, ºi am aflat cã are un secol. L-am întrebat multe ºi, printre altele, cum aº putea sã fiu ca el. Mi-a spus cã e obositor sã fii veºnic; plictisitor sã faci mereu aceeaºi experienþã a anotimpurilor; sã ºtii precis cã vine amãgitoarea primãvarã, iar la sfîrºit de an, înfrigurata iarnã. Am încercat sã mã apãr, sã-i explic cã vreau sã fiu falnic, ca el. Atunci, a trosnit din trunchi, ºi m-am pomenit prãvãlindu-mã într-o scorburã adîncã ºi neagrã. În aceeaºi clipã l-am auzit spunîndu-mi: - Ei, bine, am crescut într-atîta, încît am cîºtigat invidia celor ce m-au privit. Dar, pentru ceea ce am pierdut din mine, plînge-mã tu”. (Un poem în prozã, publicat în ,,Almanahul literar” 1971) (va urma) PAUL SUDITU
Timp de 20 de ani, Elizabeth a fost declaratã cea mai frumoasã femeie din lume, interpretînd pentru Metro Goldwin-Mayer numai roluri de tînãrã frumoasã ºi bogatã. Dupã „Virginia Woolf“, apariþiile ei artistice au suferit o metamorfozã. Ea a jucat mai ales roluri de femei rele, abuzive ºi violente, în filme mediocre, iar în 1968 nu mai figura printre primele zece nume ale boxoffice-ului. Elizabeth nu a înþeles imediat motivul scãderii cotei ei comerciale. S-a alarmat abia în ziua în care Hal Wallis, invitat la dejun de cuplul Burton, a discutat cu Richard despre rolul Henric al VIIl-lea, pe care actorul urma sã-l interpreteze în ,,Anna celor o mie de zile”. La 36 de ani, Elizabeth a trebuit sã accepte ca în rolul extraordinar al Annei Boleyn, la care ea visa, sã fie distribuitã o actriþã necunoscutã, Geneviève Bujold, a cãrei frumuseþe îl fascina pe Richard Burton. „A fost îngrozitor, spunea un prieten al cuplului. Elizabeth era obsedatã de aceastã tînãrã, îºi pierduse capul de gelozie”. Simþindu-se datã deoparte, ameninþatã, Elizabeth îºi petrecea timpul telefonînd la studio, pentru a-l urmãri pas cu pas pe Richard. Descumpãnitã, ea îl ameninþa în public de fiecare datã cînd acesta pleca sã-ºi întîlneascã partenera. În ultima zi de filmare, Elizabeth a aterizat pe platou cu întreaga sa suitã. „Mã temeam cã prezenþa ei o s-o timoreze pe tînãra mea actriþã” - povesteºte producãtorul. Dar Geneviève Bujold, furioasã din cauza apariþiei Elizabethei, s-a întrecut pe sine. „O sã-i dau acestei ticãloase o lecþie de actorie pe care n-o s-o uite niciodatã!” - a spus ea. În rolul Annei Boleyn, Geneviève Bujold, care avea atunci 27 de ani, a jucat atît de remarcabil încît a obþinut, la Hollywood, premiul ,,Globul de Aur”, pentru cea mai bunã actriþã dramaticã a anului. Primindu-ºi recompensa, ea i-a oferit Elizabethei ocazia unei noi crize de furie: „Îi datorez totul lui Richard Burton, a spus ea. S-a arãtat cu mine drãguþ, înþelegãtor, amuzant. Generozitatea lui a fost fãrã limite!”. Dupã ce a asistat la aceastã scenã, unul dintre prietenii lui Burton a fãcut urmãtoarea remarcã ironicã: „Asta o sã-l coste scump pe Richard. Dacã vrea sã fie iertat, Liz aºteaptã nu un diamant mare, ci unul enorm”.
În 1968, Burton a cumpãrat senzaþionalul diamant „Krupp”, de 33,19 carate. Era anul în care începuse declinul Elizabethei Taylor în box-office. O undã de umilinþã se degaja din maniera în care artista nega realitãþile meseriei, oferindu-ºi, de fapt, o bijuterie de 305.000 de dolari, care-i garanta o publicitate irezistibilã. Dupã ce a adãugat la fabuloasa ei colecþie diamantul „Cartier-Burton”, de 69,42 de carate, ziarul „New York Times” scria: „Nãtãfleþii au fãcut coadã sãptãmîna aceasta în faþã la «Cartier», pentru a admira diamantul mare cît Hotelul Ritz, care a costat peste un milion de dolari. El este destinat sã atîrne la gîtul d-nei Richard Burton. Aºa cum a spus cineva, acest gît ar fi produs un efect mai puternic într-o cãruþã îndreptîndu-se spre ghilotinã. Sã recunoaºtem cã diamantul în chestiune, lung cît un deget, este o achiziþie judicioasã, pentru cã se potriveºte cu toatã ambianþa. În aceastã epocã, marcatã de rãzboi ºi de sãrãcie – aspecte care par sã nu stîrneascã prea mult interes – e din ce în ce mai greu sã atingi culmile vulgaritãþii. Dar acest lucru este posibil dacã dispui de milioane ºi, ceea ce e mai rãu, eºti chiar admirat pentru asta“. Iar replica lui Elizabeth a fost urmãtoarea: „ªtiu cã sînt vulgarã, dar aºa am fost iubitã întotdeauna”. Vãzînd-o acoperitã cu diamante din cap pînã în picioare, în orice împrejurãri, revista „Look” a comparat-o cu „o reginã a ecranului pe drumul de întoarcere, atinsã de bulimia luminii ºi a gloriei”, iar Sheile Graham nota cã Liz semãna cu „o parvenitã care-ºi poartã toatã averea în spinare”. Scãldîndu-se în lux, afiºat peste tot cu ostentaþie, cei doi Burton continuau sã se înfrunte în scene de o asemenea violenþã, încît se cutremurau zidurile, iar oamenii ºi animalele fugeau sã se punã la adãpost. „În realitate – declara Richard Burton în „Daily Mirror” – servim oamenilor idioþiile pe care le aºteaptã. Scenele noastre nu sînt, de cele mai multe ori, decît niºte simple exerciþii”. Dar, cu timpul, competiþia dintre cei doi monºtrisacri ºi-a pierdut tot mai mult caracterul de joc, devenind o confruntare aprigã ºi detestabilã. Sfîrºit KITTY KELLEY (Traducere de COLETTE CORBU)
* Simona Kiselevski (1945-2010) – ,,Odatã...”
Pag. a 11-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (11) Ora 20,00 Am dormit 6 ore. L-am visat pe Emil. Era cu o fatã. În vis am suferit cumplit, cã nu-mi dãdea nici o atenþie. ªi a trecut aproape 1 an de la despãrþire. Mai am de aºteptat încã 9 sau 6 ani, dupã cum spunea el cã va reveni la mine. De Sf. Nicolae, Patricia, colega mea de facultate, care stã la noi în gazdã, jos, la demisol, mi-a dãruit douã lozuri. Le-am desfãcut cu nerãbdare, cu gîndul la Emil. Dacã nici unul nu e cîºtigãtor, nu se mai întoarce la mine. Unul n-a fost, altul a fost cîºtigãtor. Dar eu simt, cu premoniþia mea, cã nu se va mai întoarce niciodatã. Mi-e milã de mine, de halul în care am ajuns! Unde sînt eu, unde am plecat? Nu mã regãsesc. M-am pierdut. Unde eºti, Emilule, mîine e Sf. Nicolae? Aº vrea sã-þi dãruiesc ceva. Vin Sãrbãtorile, atît de multe Sãrbãtori, ºi eu sînt singurã. Mai exiºti pe pãmînt?! Amores (II Elegia XIX) Ovidius, „...fii adesea surdã la rugãminþile mele: lasã-mã în suferinþã, întins pe pragul uºii tale; suferind de frig în noaptea de iarnã; dragostea mea nu are duratã ºi putere decît cu acest preþ; iatã lucrul de care am nevoie, iatã ceea ce îmi întreþine flacãra! Iubirile calme ºi facile sînt, pentru mine, fãrã de interes; sînt ca o mîncare prea dulce...”. Mi-a zîmbit trecutul, visul m-a zdrobit.
Vineri, 6 decembrie 1991 – Sf. Nicolae Nu-mi mai încap în piele de bucurie! Am cizme ºi ghete noi, cadou de la pãrinþi. Cizme italieneºti negre pînã la genunchi, fãrã toc, cu talpã solidã. Ghete din piele mov, cãptuºite cu blanã. Mare-i împãrãþia Ta, Doamne!
AªA VÃ PLACE ISTORIA?
Baluri mascate în Bucureºti (1) Înainte de a ajunge în epoca marilor prefaceri naþionale dintre 1857 ºi 1877, graþie curajului, vervei ºi combativitãþii sale, una din figurile cele mai originale ale presei bucureºtene, N.T. Orãºanu, îºi cãutase alt drum în publicisticã. Era tînãr ºi influenþat de modele strãine. ,,Tableau de Paris” al lui Mercier a fost opera pe care viitorul pamfletar a vrut sã o transpunã pe malurile Dîmboviþei. ªi astfel, încã înainte de faimoasa sa publicaþie satiricã „Nichipercea” ºi de „Tînþarul” lui C.A. Rosetti (1859), Orãºanu a tipãrit, în 1857, o serie de 9 broºurele, numite de el volume, sub titlul ,,Misterele mahalalelor, sau cronica scandaloasa a oraºului”. Elementul de senzaþie, de scandal se opreºte, de obicei, la titlu, aluziile, cu sau fãrã cheie, din text fiind, în general, lipsite de primejdie pentru eventualii vizaþi. În schimb, scrierea lui N.T. Orãºanu abundã în informaþii deosebit de interesante pentru cunoaºterea oraºului nostru ºi a vieþii predecesorilor noºtri din acea epocã. N. Iorga a dat o apreciere exactã a ,,Misterelor” lui Orãºanu cînd a arãtat cã scrierea lui cuprinde „mult adevãr în culori tari, mai cu gust ºi mai fãrã gust; semãnînd versuri frumoase în tablouri foarte folositoare pentru istoric, înfãþiºeazã toate temele, în toate atitudinile”. Am lãsat deoparte aluziile cu cheie ºi am reþinut numai partea de „reportaj”, cum am spune astãzi, pentru a vedea cum petreceau la baluri bunicii ºi strãbunicii noºtri de acum mai bine de un secol. Sã vedem! În iarna anului 1858, erau în Bucureºti un ºir de baluri mascate. Cele de clasa întîi se dãdeau în Sala Slãtineanu, peste drum de Sãrindar, ºi alãturi, la ,,Bossel”, peste drum de Terasa Oteteleºanu, azi Palatul Telefoanelor. De clasa a doua erau balurile de la ,,Pomul Verde”, cel de la ,,Hagi Tamis” sau ,,Hanul Roºu” de pe Uliþa Moºilor, cel de la ,,Herasca”, de lîngã Sf. Gheorghe Vechi, ºi balul din Dudescu, Uliþa Sfinþii Apostoli, cu firma „La Drumul de fier”. Un bal pentru lumea mai aleasã era ºi cel de la ,,Vilcek”, peste drum de ºcoala militarã, unde era Cafeneaua de Pesta. În sfîrºit, baluri de clasa a treia erau cele de la ,,Ianoº” ºi de la ,,Lucas”, ambele în Ciºmigiu, cel de la „Salcia pletoasã”, de pe Uliþa Flãmînda, în „vãpseaua de albastru” (Sectorul albastru). Asupra balurilor de clasa întîi, cel de la ,,Slãtineanu”, unde orchestra era condusã de vestitul Wiest, ºi cel de la ,,Bossel”, Orãºanu nu insistã; aveau o anumitã þinutã ºi nu-i ofereau destul pitoresc. Balul de la Vilcek era un bal de societate; se þinea într-un local din capãtul curþii lui Villacros. Acolo se dansau „valþuri“ ca „O, du lieber Augustin”, însoþite de clinchetul sticlelor de bere, cãrate de cei 5-6 bãieþi ai birtaºului. Balul era frecventat de modiste, de negustori de pe Podul Mogoºoaiei, mai toþi strãini, de „gentilomi”
prezenta public profesorului scuzele mele. Mi-am cumpãrat douã cãrþi: „Dincolo de bine ºi de rãu”, de Friedrich Nietzsche, ºi o alta de suflet, despre genialul Enescu, mult adorat de mine.
Am fost cu tata în oraº. Am dormit 6 ore. Am terminat de citit „Confesiunile” lui Jean-Jaques Rousseau. Am încãlþãminte. Sînt fericitã! Voi începe sã citesc ºi „Noua Heloizã”, „Emil sau despre educaþie” ºi „Discurs asupra inegalitãþii dintre oameni”. Am de scris douã cursuri la Anomie ºi la Francezã. Am stare bunã, de împlinire. Nu mai vreau s-o pierd! Ajutã-mã, Doamne !
9 decembrie 1991, ora 7,30
19 decembrie 1991, ora 9,58 Strãnut. Mi-e dor de liniºte. Mi-e dor de normalitate. Mi-e dor de mine, cea de altãdatã! Plîng!
24 decembrie 1991, ora 5,15 Am fãcut bradul! E trist. Am primit vizita Marianei ºi a lui Francesco. La anul m-au invitat în Italia, la ei. Facã-se Voia Ta, Doamne! Ieri, am scris douã poeme. Am scris ºi expediat felicitãri în Italia, Germania ºi în O dragoste neîmpãrtãºitã, o sufe- þarã. Dorul încearcã sã se furiºeze.
Ninge sfînt ºi pãgîn, numai ochii rãmîn despãrþirea s-o mai vadã... Pãmîntul s-a îmbrãcat în veºmînt alb imaculat. Strig în van un nume care nu-mi rãspunde. ªi fulgii cad nepãsãtori pe fruntea mea crispatã de amar. În rinþã numai de Amelia ºtiutã. Andrei, 24 decembrie 1991, rest, un pesimism mecanic. Ninge. erou de roman, fãrã sã fi ºtiut cît de mult a contat în viaþa ei. În fotografie, ora 20,00 Ninge. Fulgii par artificiali. În depãrîn anul 1999, de Crãciun. tare, se aud acorduri de pian. Ninge ca Plîng. Amintirile se revarsã pe la moartea unui an... Mi-e dor de ferisufletul meu. Îmi este insuportabil de greu! L-am sunat pe cire, mi-e dor de tine, Viaþã! Ninge cu fãrîme albe, ninge Tudor ºi l-am felicitat pentru Sãrbãtori. Doamne, nu-þi cer cu tristeþe ºi acorduri de vioarã! altceva decît sã nu mã mai doarã atît de tare! Vreau sã uit.
Marþi, 10 decembrie 1991, ora 24,22
26 decembrie 1991, seara
Sînt total marcatã pentru rãspunsul nepregãtit pe care l-am dat la Anomie, astãzi, la seminar. Întrebarea a fost: Cîte picioare are un zulus? 2, 4, 6 sau 8? Habar nu aveam cine e zulusul, dacã am lipsit de la cursuri. Am rãspuns: 6! Zuluºii sînt o populaþie din Africa! Nu am curaj sã-i cer profesorului iertare nici sã mã oamoare cineva! Dacã îmi voi scrie ºi eu Confesiunile, îi voi
Am primit telefon de la Bacãu. Emanoil. Mi-a înseninat Crãciunul. Am aprins lumînãrele în pom. Am cîntat colinde. A fost divin. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
care, dupã moda parizianã, preferau amorul cusãtoreselor ºi treceau în birje pe la magazinele unde micile „grizete”, cu pãrul tãiat, coseau bonete, pãlãrii, rochii, panglici, mãnuºi ºi mitenuri. Lumea de la bal era amestecatã: aici o damicelã simþibilã, care primea amorul propus de un june, cu condiþia de a nu o vedea decît o orã pe zi (o orã fix!), în rest, el neavînd asuprã-i
Balul de la Pomul Verde avea intrarea tot printr-un gang; în faþã era o frizerie, care în timpul balului þinea loc de garderobã. Acolo se depuneau, în mila Domnului, haine, paltoane, galoºi, scurteici ºi mantale, dintre care se pierdeau destule. Afarã era o piatrã mare, unde, pe vreme noroioasã, dansatoarele îºi spãlau picioarele goale, ca sã se încalþe. Aceasta, fiindcã damele nu veneau cu birja la bal la ,,Pomul Verde” decît dacã gãseau, în cursul sãptãmînii, vreun tînãr complezant care sã arvuneascã trãsura. Altfel, cucoanele veneau cu pantofii ºi cu ciorapii în legãturicã ºi cu slujnica dupã ele, þinînd felinarele într-o mînã ºi urciorul de apã în cealaltã. Alãturi, pe o laviþã de lemn, „mãºtile” se încãlþau ºi apoi intrau în bal de parcã nici usturoi n-ar fi mîncat, nici gura nu le-ar fi mirosit! Sala de bal era luminatã de un „policandel”, în care ardeau „doi funþi de lumînãri de stearinã”. Orchestra era compusã din 12 muzicanþi din formaþia StatuluiMajor militar; dar mai cîntau ºi vestiþii lãutari din ,,Scaune”. Din cînd în cînd, peste zgomotul balului þîºneau un chiot, o înjurãturã ºi scãpãra o palmã: cutare ºi-a pleznit amanta, fiindcã a îndrãznit sã vorbeascã cu altul. Dar iatã cã izbucneºte ºi o ceartã mai mare: balul se împarte, curg ameninþãrile, ocãrile - ºi apoi toþi se împacã. Într-un tîrziu se dã marºul: unii se trag pe acasã, alþii intrã alãturi, la birt, unde petrec pînã la ziuã. (va urma) N. VÃTÃMANU (1973)
nici un drept de control. Dincolo, un german gînditor ºi flegmatic, cu pipa în gurã ºi cu berea dinainte, pe care o termina la fiecare pãtrar de orã, reînnoitã la porunca „Halbe Bier”; mai departe, un singur trufaº îºi rãsucea mustãþile ºi bãtea în tocuri. La o masã, un ceasornicar vorbea despre ale meseriei cu un confrate, în timp ce junii ocoleau sala în vîrtejuri, pe muzica danþului... Balul de la Drumul de fier era peste drum de Biserica Sfinþii Apostoli, într-o clãdire netencuitã, cu un aspect neatrãgãtor, avînd douã faþade pe aceeaºi uliþã. Intrarea principalã, ca ºi cea micã, purtau firma cu numele „Gast und Balhaus zur Eisenbahn”, în mijlocul cãreia era zugrãvitã ºi o locomotivã. Curtea îngustã nu îngãduia intrarea trãsurilor, care, de altfel, nici n-ar fi avut ce sã caute la acest bal vestit, cãci damele veneau în galoºi sau cizme, dacã nu chiar desculþe. În capul scãrii era un hîrdãu plin cu apã, care le scutea pe dansatoare de a-ºi mai aduce de acasã apa de spãlat pe picioare. În gangurile ca niºte beciuri, unde începeau scãrile spre sala de bal, damele care nu-ºi putuserã cumpãra bilete de intrare, adunate în stoluri, aºteptau sosirea cîte unui june complezant. Dacã nu venea nimeni, „tremurau pe lîngã scarã pînã la ora cînd se ridica plata”. Atunci intrau ºi ele în bal ºi jucau sã-ºi scoatã paguba aºteptãrii. Bãtãile ºi înjurãturile erau nelipsite. Jucãtorii încãlziþi lepãdau gherocul, iar muzica urla drãceºte. Printre lumea de rînd se mai rãtãcea ºi cîte un „scriitor” (adicã funcþionar!) care îºi luase de curînd lefºoara sau, pentru a-ºi îngãdui aceastã plãcere, o luase înainte de la vreo persoanã îndatoritoare, cu procentul obiºnuit prin canþelarii, de un galben pe lunã.
EPIGRAME Tema „Românii ºi tichia de mãrgãritar“
Ce ne mai lipsea... Purtãm, acum, prin România, Mãrgãritar cum poartã chelu’, Cã noi ne-am pus pe cap tichia …ºi scutu’ de la Deveselu.
Tichii de mãrgãritar, la nivel înalt Cu-acel mãrgãritar - decent, Tichii frumos ornamentate S-ar potrivi ºi-n Parlament... Dar n-am vãzut tichii pãtrate.
Românul ºi tichia de mãrgãritar Paradoxal, dar oportun, Deºi am o splendidã chelie, De cînd aºtept un trai mai bun, Îmi iese pãrul prin tichie. NAE BUNDURI
„Colind. E vremea colindelor“ Poveste de Crãciun pentru suflet Cu cîteva zile înainte de Crãciun, un musafir neobiºnuit mi-a cãlcat pragul casei. Iatã cum s-a întîmplat. Tocmai îmi terminasem treburile gospodãreºti specifice pregãtirilor de Crãciun ºi mã pregãteam sã mã duc la culcare, cînd am auzit un zgomot venind din faþa casei. Am deschis uºa de la intrare ºi, spre uriaºa mea surprindere, era Moº Crãciun în persoanã; stãtea în spatele unui brad foarte frumos. ªi-a pus degetul la gurã, semn sã nu strig. „Ce faci aici?“, mã pregãteam sã îl întreb. Cuvintele mi s-au oprit pe buze cînd am vãzut cã avea lacrimi în ochi. Alura veselã cu care sîntem obiºnuiþi sã îl vedem pe Moº Crãciun dispãruse. Apoi, mi-a spus simplu ºi convingãtor: „Învaþã-i pe copii“. Eram contrariatã. Ce voia sã spunã cu aceste cuvinte? Dar Moº Crãciun mi-a anticipat întrebarea ºi, cu o miºcare rapidã, a scos un sac mic de jucãrii din spatele bradului adus de el. În timp ce stãteam acolo complet uluitã, Moº Crãciun mi-a repetat: „Învaþã-i pe copii! Învaþã-i, învãþaþi-i adevãrata semnificaþie a Crãciunului, cea veche, care acum s-a uitat cu desãvîrºire! Prea puþini copii din ziua de azi ºtiu cu adevãrat ce înseamnã Crãciunul…“. Moº Crãciun s-a întins spre sac ºi a scos de acolo o coroanã verde de brad. „Învãþaþi-i pe copii cã verdele proaspãt al bradului de Crãciun rãmîne aºa, verde, tot anul, simbolizînd speranþa care nu piere niciodatã. Toate acele bradului sînt îndreptate spre exterior, adicã spre Cer, ceea ce simbolozeazã faptul cã gîndurile omului se îndreaptã, cu speranþã, spre divinitate“. A scos apoi din sac o stea strãlucitoare pe care a pus-o în vîrful bradului adus de el. „Învãþaþi-i pe copii cã Steaua se pune în vîrf de brad ca simbol al promisiunilor pe care noi, oamenii, le-am fãcut – cãtre noi înºine ºi cãtre semenii noºtri – ºi pe care ni le reamintim privind Steaua de Crãciun, exact aºa cum Dumnezeu a promis sã salveze lumea, iar Steaua e un simbol cã El s-a þinut de cuvînt“. Apoi, a scos din sac o lumînare frumoasã, din acelea pe care le cumpãrãm ca sã ornãm frumos casa în seara de Ajun. „Învãþaþi-i pe copii cã lumînãrile simbolizeazã faptul cã Isus a luminat lumea prin naºterea Sa pe acest pãmînt ºi cînd vedem o flacãrã arzînd de Crãciun sã ne reamintim cã este un simbol al luminii prin care El ne
A venit iarna! Frig, zloatã, nasuri îngheþate ºi haine groase. Dar, dincolo de toate neplãcerile acestea, iarna este un timp magic. Este timpul Sãrbãtorilor de Iarnã, al colindelor ºi al mirosului de brad, al cadourilor, al lemnului care trosneºte în foc ºi al bucuriei. aratã drumul prin întuneric“. Încã o datã s-a aplecat spre sacul lui ºi a scos cîteva globuri roºii. „Învãþaþi-i pe copii cã globurile roºii care orneazã bradul simbolizeazã natura eternã a iubirii. Adevãrata iubire supravieþuieºte mereu. Iubirea este ca un glob de afecþiune, iar ea strãluceºte de Crãciun precum globurile în bradul frumos împodobit“. ªi Moºul a mai scos din sac un ornament decorativ care îl
înfãþiºa chiar pe el. „Învãþaþi-i pe copii cã Moº Crãciun simbolizeazã generozitatea ºi dorinþa de a face bine pe întreaga duratã a lunii decembrie (ºi nu numai), atunci cînd dãruim ºi sîntem buni cu oamenii“. A scos, apoi, o frunzã din planta sfîntã a Crãciunului - Isopul. „Învãþaþi-i pe copii cã planta aceasta sfîntã semnificã nemurirea. Ea reprezintã coroana de spini purtatã de Isus, iar bobiþele roºii reprezintã picãturile de sînge vãrsate de El“. ªi a scos din sac un cadou împachetat frumos. „Învãþaþi-i pe copii cã Dumnezeu a iubit aºa de mult oamenii ºi lumea, încît ne-a dãruit pe singurul Sãu Fiu exact în
ziua de Crãciun, atunci cînd s-a nãscut Isus. Sã îi mulþumim în fiecare an, de Crãciun, lui Dumnezeu pentru acest dar nepreþuit. Învãþaþi-i pe copii cã Magii cei înþelepþi s-au închinat în faþa Pruncului Sfînt ºi i-au dãruit aur ºi mir. ªi noi trebuie sã facem cadouri în acelaºi spirit cu Magii cei înþelepþi“. Cînd a scos din sacul sãu un îngeraº - simbol care se pune în brad – a spus, oftînd:„Învãþaþi-i pe copii cã îngerii au fost aceia care au adus, cu trompetele lor, vestea glorioasã a naºterii Mîntuitorului“. Deodatã, am auzit sunetul cristalin ºi curat al unui clopoþel, iar Moº Crãciun a scos din sac ultimul simbol. ªi anume, un clopoþel auriu. „Învãþaþi-i pe copii cã precum oaia rãtãcitã care a fost gãsitã cu ajutorul sunetului de clopoþel, la fel acest sunet îi va reuni pe oameni în jurul bradului. Clopoþelul simbolizeazã îndrumarea, ghidarea ºi reîntoarcerea acasã, la matcã, la suflet“. Moº Crãciun s-a uitat la bradul împodobit ºi chipul i s-a mai luminat. S-a uitat spre mine ºi i-am întrezãrit din nou sclipirea hîtrã din ochi. Mi-a spus: „Þine minte ºi transmite tuturor pãrinþilor sã îi înveþe pe copiii lor adevãrata semnificaþie a sãrbãtorii Crãciunului ºi sã nu mai fiu eu pus mereu în centrul atenþiei, pentru cã eu am fost creat ca un simbol pentru a le reaminti, an de an, oamenilor, prin tot ceea ce aduce atmosfera acestei luni, sã îl purtãm în inimã, în gînd, în vorbe ºi în fapte pe Cel de la care totul a început cîndva. Fãceþi-vã puþin timp departe de agitaþia sãrbãtorilor ca sã îi mulþumiþi pentru toate binecuvîntãrile pe care vi le-a dãruit. Unii dintre voi sînt norocoºi cã pot sãrbãtori încã un Crãciun frumos alãturi de familie ºi prieteni, în timp ce alþii, care s-au bucurat anul trecut de Crãciun, nu au reuºit sã ajungã ºi la acesta. Fiþi recunoscãtori, mulþumiþi ºi numãraþi-vã motivele de bucurie din viaþa voastrã în seara sfîntã de Crãciun. Dãruiþi ºi nu vã mai enervaþi pentru toate motivele care vã solicitã în aceste zile. Bucuraþi-vã cã aveþi pentru cine pregãti, alerga, împãrþi“. În timp ce Moºul vorbea cu o voce blîndã ºi ºoptitã, eu mã uitam la bradul împodobit ºi la lumînare, iar cînd am întors capul sã îl mai vãd o datã… dispãruse. Mulþumesc, Moº Crãciun… Nu voi uita niciodatã ºi îþi promit cã îi voi învãþa pe copii. „SFATUL PÃRINÞILOR“
Poporul Român a ºtiut ca nimeni altul sã-ºi „împodobeascã” iarna cu datini ºi sãrbãtori speciale. Toþi cunoaºtem sãrbãtorile creºtine, însã cele „pãgîne“ nu sînt aºa de cunoscute, cu toate ca sînt la fel de importante pentru Neamul Românesc. ªi asta deoarece ele sînt de o mare însemnãtate pentru literatura ºi mitologia românã. Iatã douã dintre aceste datini strãmoºeºti, care s-au pãstrat de-a lungul timpului ºi pe care românii încã le celebreazã.
anumite situaþii. Astfel, se spune cã galbenul este semn de bani, iar roºul poate aduce noroc în dragoste. În Puerto Rico, la miezul nopþii, copiii arunca gãleþi cu apã pe geam pentru a goni spiritele rele din casã. Ruºii obiºnuiesc sã bea ºampanie la miezul nopþii ºi, dupã orele 12, sã deschidã uºile ºi ferestrele pentru ca Noul An sã intre în casã. În ebraicã, Anul Nou se traduce prin „Rosh Hashanah“. Este un moment sacru, cînd oamenii se gîndesc la ceea ce au fãcut rãu în trecut ºi promit cã vor fi mai buni în viitor. În calendarul islamic, care se bazeazã pe miºcãrile Lunii, data noului an este devansatã cu 11 zile. În Iran, Anul Nou se sãrbãtoreºte pe 21 martie. Cu cîteva sãptãmîni înainte de aceastã datã, oamenii pun seminþe de grîu la încolþit, în vase speciale. Pînã la sosirea anului nou, grîul creºte ºi simbolizeazã primãvara ºi viaþa nouã care începe. Nu toþi hinduºii sãrbãtoresc noul an în acelaºi timp sau în acelaºi fel. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le coloreazã în roºu, roz, violet sau alb. Femeile poartã haine galbene, culoarea primãverii. În schimb, în sudul Indiei, mamele pun mîncare, flori ºi daruri într-o cutie specialã, pentru copii. În dimineaþa Anului Nou, copiii trebuie sã þinã ochii închiºi, pînã cînd sînt conduºi de mînã la cutia cu daruri. În India Centralã, steagurile portocalii împodobesc toate clãdirile în ziua de Anul Nou. În aprilie, cînd Soarele se miºcã din Casa Peºtilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep sã sãrbãtoreascã Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie. În Vietnam, Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan“ sau, mai simplu, „Tet“. Acesta începe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcþie de an. Vietnamezii cred cã un zeu stã în fiecare casã, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cît de bun sau cît de rãu a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul cãlãtoreºte pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obiºnuiesc ca de Anul Nou sã cumpere un crap viu, cãruia îi dau drumul în apele unui rîu. Anul Noul chinezesc este celebrat între 17 ianuarie ºi 19 februarie, cînd este Lunã Nouã – „Yuan Tan“. El este sãrbãtorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradã, unde sînt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred cã spiritele rele sînt peste tot în acea perioadã, aºa cã aprind artificii pentru a le îndepãrta. Pentru japonezi, Anul Nou, numit „Oshogatsu“, este una dintre cele mai importante sãrbãtori ºi un simbol al înnoirii. În decembrie, sînt organizate „petreceri de uitat anul“ sau „Bonenkai“, prin care oamenii lasã în urmã problemele ºi grijile anului pe cale sã se încheie ºi se pregãtesc pentru un nou început. Pe 31 decembrie, la miezul nopþii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împãrþi saké (bãuturã tradiþionalã, n.r.) ºi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunþã trecerea în noul an (aceastã cifrã reprezintã numãrul pãcatelor acumulate de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizeazã alungarea pãcatelor, unul cîte unul, ºi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înãuntru. În SUA, ca ºi în Canada, Anul Nou este aºteptat pe strãzile oraºelor. Toatã lumea sãrbãtoreºte intrarea în Noul An la petreceri tradiþionale, uneori la baluri mascate, cînd toatã lumea vine costumatã tematic ºi poartã mãºti (conform tradiþiei, oaspeþii trebuie sã îºi dea jos mãºtile la miezul nopþii). Tot la miezul nopþii, sunã clopotele ºi sirenele, cerul este inundat de artificii ºi toatã lumea strigã într-un glas ''Happy New Year!''. MARINA BÃDULESCU
Cum se sãrbãtoreºte Anul Nou în lume
Pluguºorul (31 decembrie) Este poate sãrbãtoarea-emblemã a românilor. Numele este diferit în funcþie de zonã: Urat în Muntenia, Buhai în Moldova, Plug sau Plugul Mare în Ardeal. Primele cete de colindãtori sînt ale copiilor (numai bãieþii). Cel mai important instrument este buhaiul, confecþionat dintr-o putinicã de lemn, cãreia i se înlocuieºte fundul cu o piele de oaie, prin care se trece o ºuviþã de pãr de cal. Odatã cu lãsarea întunericului, pe 31 decembrie, îºi fac apariþia cetele Plugului Mare, formate din tineret ºi oameni maturi.
Sorcova (1 ianuarie) În dimineaþa zilei de Sfîntul Vasile, grupuri de trei – cinci copii merg la rude ºi vecini cu sorcova, pentru a ura de spor ºi belºug. Doar în Muntenia se foloseºte termenul sorcovã, în restul þãrii obiceiul fiind cunoscut sub numele de semãnat. Sorcova este o rãmuricã de mãr sau de pãr, împodobitã cu hîrtii de diferite culori, cu poleialã, betealã ºi flori artificiale. În timpuri mai vechi, mamele se duceau de Sf. Andrei (30 noiembrie) ºi rupeau mai multe rãmurele din fiecare arbore roditor. Apoi, le puneau în apã pînã la Crãciun. Micile rãmurele înmugurite, sau chiar înflorite, se foloseau apoi la împodobirea sorcovei. În Scoþia, Anul Nou este numit „Hogmanay“, ºi, cu aceastã ocazie, în unele sate sînt aprinse suluri de smoalã, care sînt lãsate apoi sã se rostogoleascã pe strãzi. Astfel, anul vechi este ars ºi celui nou îi este permis sã vinã. Scoþienii cred cã prima persoanã care va intra în casã de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel Nou va fi norocos dacã aceastã persoanã este un bãrbat brunet, care va oferi un dar. Un obicei spaniol de Anul Nou este sã mãnînci cîte o boabã de strugure la fiecare dintre cele 12 bãtãi ale ceasului care vestesc trecerea în Noul An, acestea reprezentînd dorinþe pentru fiecare lunã a anului urmãtor. Un obicei similar existã ºi în Portugalia, cu diferenþa cã aici sînt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiþite 12 smochine, care simbolizeazã 12 dorinþe pentru anul care vine. La Liège, în Belgia, pe 1 ianuarie existã obiceiul de a servi la masã choucroute (un fel de varzã muratã cu cîrnaþi), avînd sub farfurie, în mînã sau în buzunar o monedã, pentru a avea bani tot anul. La Napoli, în Italia, Anul Nou este întîmpinat printr-un obicei special, care constã în a arunca pe fereastrã obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradã, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie sã treacã în timpul nopþii pentru a face curãþenie. În noaptea de Anul Nou, numitã „Capodanno“, italienii obiºnuiesc sã punã pe masã mîncãruri speciale, despre care se spune cã aduc bogãþie ºi abundenþã.
În Olanda, Oudejaarsdag sau „ziua anului trecut“ (31 decembrie) este sãrbãtoritã prin multe focuri de artificii, care încep în zori ºi þin pînã tîrziu în noapte. În noaptea de Anul Nou, danezii au obiceiul de a sparge farfurii de uºile prietenilor. Mai multe farfurii sparte, mai mulþi prieteni. ªi tot danezii intrã în noul an sãrind de pe scaun la miezul nopþii, pentru a alunga spiritele rele ºi pentru a aduce noroc. În unele pãrþi din Elveþia ºi din Austria localnicii se costumeazã pentru a sãrbãtori ajunul zilei de Sfîntul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut cã suveranul pontif din acea perioadã, care se numea Silvestru, a capturat un monstru din mare, care urma sã distrugã lumea în anul 1.000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracã în costume neobiºnuite. În Germania, plumbul este considerat norocos. În noaptea de Anul Nou, existã obiceiul sã se toarne metalul topit într-un vas cu apã. Formele ciudate care se formeazã pot prezice viitorul. De exemplu, o minge înseamnã noroc în anul care vine, inima simbolizeazã
cãsnicie, o ancorã indicã nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintã moartea cuiva drag. Porcul, simbol al bunãstãrii ºi abundenþei, ia formã de desert, porcuºorii de marþipan fiind la mare cãutare. În regiunea Westfalia, la orele 12 noaptea toatã familia bea, pe rînd, din acelaºi pahar de ºampanie, iar ultimul aruncã paharul peste umãr, pentru a sparge ghinionul. În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicatã Sfîntului Vasile, celebru pentru bunãtatea sa. În noaptea dintre ani, copiii îºi lasã încãlþãrile lîngã ºemineu, pentru a primi daruri de la sfîntul cel bun. Un desert tradiþional pentru aceastã sãrbãtoare este „vassilopitta“, o prãjiturã în care este pusã o monedã din argint sau din aur. Cel care gãseºte moneda va avea noroc în anul respectiv. În Ungaria, oamenii fac din hîrtie ºi paie o sperietoare de ciori, simbol al ghinionului din anul care se încheie. Sperietoarea este purtatã prin sate ºi arsã la miez de noapte. De la francezi provine termenul „reveion“. În noaptea dintre ani se organizeazã ospeþe numite „Reveillon de Saint Sylvestre“. Cu aceastã ocazie, tinerii merg la petreceri somptuoase ºi beau multã ºampanie. Irlandezii bat cu un colþ de pîine în pereþi ºi pe la uºi pentru a alunga ghinionul ºi a chema spiritele bune în casã, iar la masa de Revelion se aºazã scaune în plus, pentru membrii familiei care au decedat. Tot aici, fetele singure cred cã noaptea dintre ani este un prilej sã-ºi gãseascã adevãrata dragoste. Ele aºazã vîsc sub pernã, visînd la momentul magic cînd îºi vor cunoaºte alesul. De asemenea, vîscul alungã ºi spiritele rele. În Ecuador sau Peru, cu puþin timp înainte de Anul Nou, oamenii fac pãpuºi de cîrpã sau din hîrtie creponatã („muñecos“), care reprezintã anul care s-a terminat. Pãpuºile sînt expuse apoi în faþa caselor pînã pe 31 decembrie, la miezul nopþii, cînd sînt arse în stradã. Existã, de asemenea, credinþa conform cãreia dacã porþi o anumitã culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc în
Pag. a 14-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
„Colinde. E vremea colindelor!“ Legendele bradului de Crãciun - simbolul bucuriei ºi al speranþei Despre originea bradului de Crãciun circulã mai multe legende, care mai de care mai frumoase prin mesajul plin de speranþã ºi bucurie. În urmã cu mulþi ani, în seara de Crãciun a venit pe lume Isus Christos. În acele vremuri, pe acele meleaguri era împãrat Irod, un om foarte rãu, care, auzind cã s-a nãscut Mesia, Împãratul lumii, le-a poruncit oamenilor sãi sã fie uciºi toþi copiii de la doi ani în jos. Auzind acestea, mama lui Isus s-a înspãimîntat, ºi-a luat fiul în braþe ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a pãrãsit Bethleemul. Pe drum, Fecioara Maria a auzit tropotul cailor care veneau în urma ei. Atunci, vãzînd un stejar, l-a rugat sã-ºi coboare crengile ºi s-o fereascã de oamenii lui Irod. Dar stejarului i s-a fãcut fricã ºi a refuzat-o pe Fecioara Maria. Deodatã, ea ºi-a auzit numele rostit de un brad micuþ, care, pe datã, a înfãºurat-o cu crengile sale exact în clipa în care oamenii lui Irod treceau cãlare prin acel loc. Dupã un timp, cînd cãlãreþii s-au îndepãrtat, Fecioara i-a mulþumi bradului ºi i-a urat: „Cît vei trãi, bradule, sã nu te veºtejeºti niciodatã! Sã fii mereu verde ºi iubit de toþi copiii“. Iar stejarului i-a prorocit ca „toatã viaþa lui sã tremure, fie iarnã, fie varã“. Aºa se explicã faptul cã iarna, de Crãciun, bradul ajunge în casele oamenilor, fiind iubit de toþi, mai ales de copii. O altã legendã povesteºte cã atunci cînd S-a nãscut Pruncul Isus, îngerii s-au strîns în jurul Sãu. Au mai venit ºi pãstorii care se aflau în apropiere. Dar drumul cel mai anevoios l-au fãcut Cei Trei Magi, care soseau de departe tocmai pentru a se închina Împãratului lumii. Aceºtia erau foarte învãþaþi ºi ºtiau cã Mîntuitorul Se va naºte, aºa cã au pornit la drum, cãlãuziþi de Steaua Sfîntã, care le lumina calea ºi le arãta drumul pe care sã-l urmeze. ªi bineînþeles cã nu puteau sã se închine Fiului lui Dumnezeu fãrã un dar, care sã arate dragostea ºi bucuria lor. Aºa se face cã au luat cu ei aur, smirnã ºi tãmîie, dar ajungînd aproape de Bethleem, oraºul unde S-a nãscut Mîntuitorul, au vrut sã punã alãturi de darurile lor ºi o floare sau mãcar o crenguþã de copac înverzit, fiindcã nu doar oamenii, ci întreaga naturã se bucura de venirea lui Isus. Dar, cãutînd ei încoace ºi încolo, nu au gãsit nici un copac înverzit, cãci era iarnã ºi pomii îºi pierduserã veºmîntul de frunze ºi flori. Însã, pe vîrful unui deal au vãzut un brãduþ. Bucuroºi, l-au luat cu ei ºi atunci cînd au ajuns lîngã Maica Domnului ºi Pruncul Isus, au aºezat bradul alãturi ºi au aninat darurile lor pe crengile cele verzi. De atunci, bradul mai este numit ºi Pomul de Crãciun. În amintirea minunatei veniri pe lume a Mîntuitorului s-a pãstrat obiceiul ca în timpul Sãrbãtorilor de Iarnã sã avem în casã un brad pe crengile cãruia sã aºezãm globuri colorate, betealã strãlucitoare, fructe ºi lumînãrele. Iar sub brad, copiii cuminþi gãsesc
Sãrbãtorile la români – obiceiuri strãvechi Multe din sãrbãtorile creºtine s-au suprapus cu sãrbãtori mult mai vechi. De pildã, Moº Crãciun, personaj legendar al mitologiei româneºti, sãrbãtorit la 25 decembrie, a fost asimilat naºterii Domnului, odatã cu apariþia Creºtinismului. Vom încerca, în cele ce urmeazã, o scurtã trecere în revistã a celor mai importante sãrbãtori româneºti de iarnã pînã la trecerea în Noul An. Ignatul (20 decembrie). Primul exemplu de sãrbãtoare pãgînã este tãierea porcului. Deºi numele ei vine de la Sfîntul Mucenic Ignatie Teoforul, originile ei sînt mult mai vechi. Legenda spune cã Ignat a fost un simplu om necãjit, care, voind sã îºi taie porcul, a scãpat securea în capul tatãlui sãu, omorîndu-l pe loc. Apoi, cãindu-se toatã viaþã, a primit iertare de la Dumnezeu ºi Sf. Petre, care aveau obiceiul sã meargã pe pãmînt, întocmai ca în vechile poveºti românesti. În Moldova, se spune cã sacrificiul pentru porc trebuie fãcut numai de persoane cãrora nu le este milã, pentru cã, astfel, „carnea va fierbe bine”. Dupã tãiere, în satele din Ardeal se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sã fie sãnãtoºi peste an. Dar ºi animalul sacrificat are parte de un asemenea ritual. Chiar înainte de sacrificiu, i se face semnul crucii în creºtet. Tot în Moldova, înainte de a fi tãiat, porcul este ameþit bine cu þuica fiartã. Dupã tãiere, femeile pregãtesc „pomana porcului”, adicã tochiturã ºi mãmãligã pentru toþi cei care au participat la tãiere.
darurile mult aºteptate. Prin prezenþa sa în fiecare casã mirosind a cetinã, bradul este simbolul bucuriei ºi al speranþei, cãci rãmîne veºnic verde, aducîndu-ne în suflete mulþumire ºi luminã. Într-o bunã zi, sfîntul Bonifaciu, cãlugãrul anglican care a rînduit Biserica Creºtinã în Franþa ºi Germania, a dat peste un grup de pãgîni adunaþi în jurul unui stejar falnic, pregãtindu-se sã aducã drept jertfã zeului Thor un copil. Pentru a salva viaþa acestuia, Bonifaciu a prãvãlit stejarul la pãmînt cu o loviturã nãprasnicã de pumn. În locul lui a rãsãrit un brãduþ. Sfîntul a grãit cãtre pãgîni, spunîndu-le cã brãduþul este Pomul Vieþii, închipuind viaþa veºnicã a lui Isus Christos. Sã ne amintim ºi despre povestea unui pãdurar sãrman care, în ajunul Crãciunului, a dat peste un copil pierdut ºi înfometat. Cu toate cã era foarte sãrac, pãdurarul i-a potolit foamea ºi i-a oferit adãpost peste noapte. A doua zi cînd s-a trezit, pãdurarul a gãsit în uºa colibei un pom minunat, cu ramurile scînteietoare. Bãieþaºul înfometat era, în realitate, copilul Isus, iar bradul era rãsplata datã pãdurarului pentru fapta sa bunã. Alþii susþin cã bradul de Crãciun ºi-ar avea originea într-o piesã medievalã de teatru care evocã Paradisul. În Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu ºtiau sã citeascã, ºi scenetele de teatru erau mijlocul de propovãduire a învãþãturilor Bibliei. Piesa, care evoca Paradisul ºi care înfãþiºa crearea omului ºi alungarea lui Adam ºi a Evei din Rai, se juca în fiecare an pe 24 decembrie, adicã în plinã iarnã, ceea ce ridica o micã problemã. Era nevoie de un pom cu mere, dar iarna merii nu rodesc, aºa încît se recurgea la o soluþie de schimb. În locul lor, se foloseau brazi, de crengile cãrora se atîrnau mere. În Secolul al VII-lea, un cãlugãr din Devonshire (Anglia) a venit în Germania pentru a rãspîndi cuvîntul Domnului. Se zice cã acesta s-a folosit de forma triunghiularã a bradului pentru a simboliza Sfînta Treime. În Europa, în Secolul al XII-lea, de Crãciun, bradul era atîrnat de tavan cu vîrful în jos.
Colindînd... copilãrie Leru i-ler ISUS din cer Printre îngeri se coboarã Ieslea luminînd mister Naºterea ce ne-nfioarã. Steaua strãluceºte sus Lerui-ler, Lumina Lumii Magii daruri i-au adus Colindînd, pe-atunci strãbunii. Vestea naºterii s-a dus Lerui-ler, spre Omenire Moºul renii ºi i-a pus Ducînd daruri cu iubire. Iar ca Noul An sã fie Lerui-ler, bogat în roade La Mulþi Ani, cu bucurie Celor dragi ºi þie, Bade. Pluguºor, suflet, tãrie Sorcovind copilãrie! LIVIU ZANFIRESCU
Cea mai frumoasã dintre legende este o poveste popularã româneascã. Se spune cã „demult, tare demult, cînd picioarele sfinte ale Domnului Isus mai pãºeau pe acest pãmînt, s-a iscat din senin o furtunã, cum nu se mai pomenise. Grindina era cît oul de porumbel, vîntul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopþii, mãcar cã era miez de zi. Isus Christos ºi Sfîntul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei pãduri, ºi au cerut adãpost copacilor, care, însã, se ascundeau, care mai de care mai zgribuliþi ºi mai înfricoºaþi.
Mîndrii stejari ºi fagi nu au vrut sã-i primeascã la adãpostul lor, pentru cã abia îºi puteau pãzi frunziºul bogat de urgia cerurilor - unde sã-i mai adãposteascã ºi pe cei doi cãlãtori? Merii ºi perii au spus cã trebuie sã-ºi apere fructele, sãlciile ºi plopii s-au fãcut cã nu-i bagã în seamã ºi au tãcut. Dintre toþi, doar bradul s-a învoit sã le ofere adãpost. El a spus: «Fructe mîndre pe care sã le apãr nu am, frunziºul meu e fãcut din ace ascuþite care nu se tem de grindinã, oamenii mã ocolesc ºi mã socotesc nefolositor, dar dacã vreþi sã-mi cinstiþi acoperãmîntul cu prezenþa voastrã, eu vã voi primi cum voi ºti mai bine ºi am sã învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese». Zis ºi fãcut. Domnul Isus ºi sfîntul Petru au fost pãziþi cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rãsãrit din nou, mîndru, pe cer. Atunci, ieºind din adãpostul cetinei, Isus a cuvîntat astfel cãtre brad: «Dintre toþi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatãlui Meu, te voi rãsplãti. Fie ca, de azi înainte, iarna, tu sã nu-þi mai lepezi frunziºul, ci sã-l pãstrezi veºnic. Apoi, fie ca acele tale înþepãtoare sã capete o mireasmã care sã-i bucure pe oameni, sã le dea putere ºi sã le vindece bolile, astfel încît ei sã te preþuiascã cum se cuvine. Cît despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnã, cînd toate fructele pãmîntului se vor fi terminat, oamenii sã te împodobeascã ºi sã punã pe ramurile tale toate bunãtãþile, iar atunci cînd se vor strînge în jurul tãu, sã se gîndeascã la Mine, pentru cã tu eºti copacul cel mai drag Mie». Numai ce a zis acestea, ºi Isus a dispãrut, împreunã cu Petre, într-o geanã de luminã. În pãdure a rãmas însã bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum ºi aceastã poveste murmuratã de frunziºul copacilor, înfioraþi de minunea dumnezeiascã“. Monitorul Expres
Colindul (24 decembrie). Colindatul pe la case este, cu siguranþã, un obicei strãvechi ºi precreºtin, care, însã, s-a suprapus sãrbãtorilor creºtine. ªi Moº Ajun, personificat în chipul unui moº cumsecade, frate mai mic al lui Moº Crãciun, este tot o divinitate precreºtinã autohtonã, spre deosebire de Moº Crãciunul actual, vãdit de import. De altfel, toate personajele care apar în colinde, Moº Ajun, Maica Precistã, Ion sant Ion, sînt divinitãþi precreºtine, care au fost asimilate apoi cu figurile noului cult, Maica Domnului, Ioan Botezatorul º.a. În Moldova, colindul este deschis de copii cu „Bolindeþul”, pe 24 decembrie, pînã la apusul soarelui. Noaptea, apoi, flãcãii, conduºi de un personaj mascat, colindã pînã spre dimineaþã. În Muntenia, se împart colindãtorilor turte de post, þinute în zeamã cu mieji de nucã ºi mirodenii dulci. Aceste turte simbolizeazã „scutecele pruncului Isus”, zise în Moldova ºi „pelincile Domnului”. În Ardeal, se împart colãcei, numiþi „pizerei”. Tot o formã de colind este ºi steaua, amintind de steaua care i-a cãlãuzit pe cei trei Magi, cu care se umbla de la Crãciun la Boboteazã. Crãciunul (25 decembrie). Sãrbãtoarea Naºterii Domnului a fost stabilitã de cãtre Biserica creºtinã drept sãrbãtoare aparte, la 25 decembrie. Pe aceastã datã, lumea veche serba naºterea zeului Mithra, ca zeu al luminii. Legendele româneºti din Moldova îl identificã pe Crãciun cu proprietarul staulului unde a nãscut Fecioara Maria. Alte legende din Muntenia spun cã Moº Crãciun s-ar fi opus adãpostirii Fecioarei, însã soþia lui, Crãciuneasa,
a dat adãpost Maicii Domnului, fãrã ºtirea lui. Furios, Crãciun i-a tãiat mîinile, dar Maica Domnului i le-a pus la loc, minune datoritã cãreia Crãciun s-a creºtinat. În satele din Moldova ºi Ardeal, se fac hore în toate zilele Crãciunului, la care joacã doar cei necãsãtoriþi. Astãzi, ni se pare de neconceput o casã fãrã brad, însã prezenþa bradului în tradiþia româneascã este o influenþã apuseanã relativ recentã. Bradul simboliza în tradiþia popularã „stîlpul lumii”, legãtura dintre pãmînt ºi cer. Jocurile de anul nou. În noaptea de 31 decembrie, în satele româneºti au loc numeroase jocuri cu mãºti. Capra. Întruchiparea fantasticã a unor zeitãþi arhaice ale vegetaþiei, jocul cu Capra (Brezaia în Muntenia, Cerbul în Bucovina ºi Turca în Ardeal) este un strãvechi simbol al fertilitãþii. Capul Caprei, cioplit din lemn, este acoperit cu blanã, iar coarnele sînt împodobite cu mãrgelele ºi basmale. Ursul. La origine joc dacic, simbolizeazã moartea ºi reînvierea naturii. Jocul propriu-zis este condus de un Ursar care îi îndeamnã pe ceilalþi participanþi sã danseze în ritmul tobelor. Jocul Cãiuþilor. Un obicei practicat de Anul Nou în Moldova, Muntenia ºi Nordul Dobrogei este un dans efectuat de o ceatã de feciori – „Cãiuþii”, fiecare purtînd mãºti. Capul ºi gîtul cãluþului sînt sculptate în lemn, fiind apoi acoperite cu pînzã roºie sau neagrã ºi cu nenumãrate elemente de podoabã: mãrgele, oglinzi, betealã, ciucuri din lînã, panglici etc. (Revista „Avantaje“)
Povestea româneascã a bradului de Crãciun
Pag. a 15-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Eºti capul României, mãria ta! Nu ºtim precis, dar mãcar putem bãnui care trebuie sã fie calitãþile unui om pentru a deveni preºedintele unei þãri. În afarã de o anumitã capacitate intelectualã, de însuºiri de conducãtor, de cinste, probitate, altruism (iubirea aproapelui, cum ne povãþuieºte Biblia cea sfîntã), ar trebui sã-ºi iubeascã þara ºi poporul pe care le reprezintã. Ar trebui sã fie imparþial. Ar trebui sã fie integru ºi, mai ales, sã nu fie ,,penal”. Cum vi se pare, însã, un ºef de stat care, înainte de a ocupa aceastã înaltã demnitate, timp de 14 ani, cît a fost primar de Sibiu, n-a sãrbãtorit niciodatã Ziua Naþionalã a României? Acest lucru, aproape inimaginabil, l-a spus rãspicat primãriþa Craiovei, Olguþa Vasilescu (tîrîtã prin arest de DNA), o femeie inteligentã, cultã, destoinicã ºi temerarã, care ºtie ce afirmã; nu dã drumul la vorbe, aºa, pe negîndite. Noi parcã auzisem de o astfel de practicã a fostului edil-ºef al Sibiului, dar tot nu ne venea a crede. Faptul cã, la emisiunea lui Mihai Gâdea, din seara de joi, 24 noiembrie 2016, nimeni din platou nu a contrazis-o pe apriga primãriþã – existînd, deci, acordul tacit al colegilor ei de discuþii, inclusiv al ,,ridicolului liberal” Buºoi (astfel ,,mîngîiat” de Mugur Ciuvicã) -, a confirmat supoziþia noastrã. Vasãzicã, domnul cãruia îi place lucrul bine fãcut aºa a înþeles sã-ºi arate respectul faþã de cea mai importantã sãrbãtoare a românilor. Mai avem sã sperãm cã nu a socotit 1 Decembrie ca fiind ,,zi de doliu naþional”, precum un cunoscut etnic maghiar, care ne iubeºte tare mult... Ne amintim ºi cã domnul preºedinte a refuzat, în 2015, sã mai dea o recepþie în aceastã
A cîºtigat stînga româneascã De ce a cîºtigat? Este lesne de înþeles, dacã avem în vedere cã PSD, partid-fanion al celor mulþi, a elaborat un program clar, menit sã rãspundã doleanþelor clasei de mijloc, cerinþelor investitorilor români ºi, nu în ultimul rînd, sã asigure un trai decent celor care au nevoie de protecþie socialã. La polul opus, se aflã dreapta, împãrþitã în cinsprezece, cum spunea un fan liberal, care, din acest motiv, pãrea tentat sã migreze la un alt partid. Trãiascã traseismul! Deci, aceasta dreaptã, avîndu-i ca exponenþi
Generaþia decreþeilor riscã sã munceascã pînã la moarte (2) Lipsa de carte se moºteneºte Sãrãcia educaþionalã – adicã pãrãsirea ºcolii la vîrste foarte fragede, din cauza lipsei banilor - tinde sã se perpetueze de la o generaþie la alta, aratã specialiºtii. În total, peste 26 de milioane de copii din Europa (numãr care ar putea constitui populaþia celui de-al 7-lea stat al Uniunii Europene) sînt expuºi riscului de sãrãcie sau excluziune socialã, potrivit raportului Salvaþi Copiii, intitulat „Eradicarea sãrãciei educaþionale ºi materiale în rîndul copiilor din Europa”. „Ne aflãm în faþa unui cerc vicios, pentru cã lipsurile materiale provoacã sãrãcia educaþionalã, iar aceasta din urmã întreþine ºi perpetueazã lipsurile materiale. Decalajul se transmite de la
Fiþe de ºmecheri (31) NIKITA DIN DRUMUL TABEREI, SPAIMA FEMEILOR PROASTE (1) Mihaelei Ispas toþi prietenii îi spun Nikita. ªi are o droaie de prieteni. Timpurile cînd singurii ei amici erau cîinii Urs ºi Ben, cu care dormea iarna în coteþul lor, au trecut de mult. Acum se descurcã singurã în viaþã, are bani, un motor Honda, o gaºcã proprie - „Cai putere, bere ºi femei” - ºi pînã ºi ºmecherii de oraº importanþi de pe malurile Dîmboviþei o respectã, fiind recunoscutã drept una dintre bãtãuºele de temut ale Bucureºtilor. Amintirile unei copilãrii nenorocite, o viaþã de sclavã într-o familie de þigani recidiviºti, bãtãi cu lanþurile ºi crestãturi cu cuþitul, ºase încercãri de sinucidere, fuga din þigãnie, experienþa durã a strãzilor din mahalalele bucureºtene, toate acestea nu aveau cum sã nu lase urme. Dupã toate prin cîte a trecut, dupã doi ani de practicare a unor sporturi dure, fullcontact ºi culturism, Nikita pare un om puternic, un adevãrat ºmecher de oraº, cãruia nu-i pasã de nimeni ºi de nimic. „Cînd vãd vreo gîsculiþã d’asta proastã de oraº, mi se pune pata ºi-mi vine sã o iau la caftealã. ªi, de cele mai multe ori, nu mã pot abþine”.
mãreaþã zi, chipurile, în semn de respect faþã de tinerii care au murit, în condiþii tragice, la Clubul „Colectiv“. Deh, oare nu profitase, din plin, mãria-sa de emoþia provocatã de acea dramã ca sã-l dea jos pe Victor Ponta? Atunci l-a adus la guvernare pe Dacian Julien Cioloº, cu Cabinetul lui de tehnocraþi, ca sã strice tot ceea ce se realizase bun înainte! Acum, dupã scrutinul din 11 decembrie, continuã sã-ºi doreascã, în ciuda celei mai clare evidenþe, sã-l aibã tot pe Cioloº ca ºef al Executivului. Înainte de alegerile parlamentare, le-a sugerat liberalilor, în majoritatea lor foºti bãsiºti, cã trebuie sã defileze în campania electoralã, neapãrat, cu Dacian Cioloº. Aceeaºi opþiune o are ºi formaþiunea politicã a ONG-iºtilor lui Nicuºor Dan. Ehei! Am vãzut cît de tare eram îndemnaþi sã perpetuãm o situaþie uluitoare, în care incompetenþa ºi reaua-voinþã primeazã. Ne-am uitat la aceºti neaveniþi cum ne minþeau într-o stricatã limbã româneascã ºi cum se chinuie, ºi acum, sã ne împuie capul cu vorbe goale ºi proiecte fanteziste. N-au fãcut altceva decît sã-ºi susþinã aberantele pãreri, cãci de vreun program economic nu poate fi vorba. Ne uitam la discuþia din emisiunea amintitã, cum acest Buºoi îºi apãra stãpînul de la Cotroceni, la fel cum se strãduia sã o facã ºi o penibilã fãtucã - vorba lui Ion Cristoiu - de la USR. Noroc cu ceilalþi oameni de bunsimþ, precum generalul Paul Abraham (foarte nemulþumit de atitudinea preopinenþilor lingãtori), Mugur Ciuvicã ºi Olguþa-drãguþa, politician care se vede cã a crescut la ºcoala inegalabilului patriot Corneliu Vadim Tudor. Toþi trei au fost indignaþi de faptul cã dom’ preºedinte ºi-a permis sã nu-i invite la parada din 1
Decembrie pe Liviu Dragnea, ºeful PSD, C.P. Tãriceanu, preºedintele Senatului, al doilea om în stat, precum ºi pe Victor Ponta, vechi adversar politic. „De ce?, a întrebat domnul Paul Abraham. Doar e Ziua Naþionalã“. „Este vorba de un principiu“, a rãspuns, privind suav, prin sticlele ochelarilor sãi, domnul Buºoi. Ce principiu invocaþi, stimate lider liberal? Dom’ doctor, dacã v-aþi gîndit la insinuarea cã acei trei oameni ar fi ,,penali”, sã ºtiþi cã mulþi îl cred penal ºi pe domnul Klaus Werder. Ba chiar mai penal decît adversarii lui politici. Treaba cu vestitele lui case frumoase ºi cam multe este o dovadã. ªi nu trebuie sã trecem peste un lucru, care mi se pare cel mai grav, ºi anume – aºa cum constata, plin de indignare, domnul Paul Abraham – cã preºedintele a preluat metoda lui Bãsescu, de a diviza societatea. La o asemenea observaþie pertinentã, tînãra din partidul lui Nicuºor Dan a dat o replicã mortalã: „Este bunã divizia!“. Bravos, madame/mademoiselle, eºti tare! Nu vrem sã acuzãm pe nimeni. Numai constatãm. ªi ne doare sufletul cã un preºedinte nu ºtie decît sã-ºi execute rivalii, în loc sã vibreze mereu în numele celui mai nobil sentiment, iubirea de patrie ºi de neam. E cazul ca, mai ales la 1 Decembrie, în fiecare an, sã lase ranchiuna deoparte. Mãcar în aceastã sacrã zi a tuturor românilor. În acelaºi timp, sperãm ca domnul Iohannis sã-ºi revizuiascã ideile, sentimentele ºi faþã de eroii noºtri, unul dintre aceºtia fiind Avram Iancu. Cã doar eºti capul României, mãria ta! GEORGE MILITARU P.S. Aflãm cã pe reprezentanta USR, despre care am amintit, o cheamã Oana Bîzgan ºi este „abonatã la 3 consilii de administraþie“, de unde încaseazã sume substanþiale. Iatã cine ne dã lecþii de democraþie, de corectitudine ºi de luptã împotriva practicilor de spoliere a bugetului public. Aferim!
pe Alinuþa ºi pe mult doritul ei premier, Dacian Julien, a prestat o politicã de tip „Gicã contra“ în legãturã cu tot ceea ce presupunea o ameliorare a condiþiilor de viaþã ale populaþiei. Atitudinea celor doi, precum ºi cea a lui Nicuºor Dan (a cãrui formaþiune cicã luptã contra sistemului, dar a reuºit sã facã parte din el) ºi Traian Bãsescu, care, dupã ce a nenorocit o þarã, are tupeul sã pretindã cã poate fi cel mai bun premier (atitudine pe care ziarul ,,Naþional” o numeºte ,,golãnie politicã”), a fost taxatã aspru de alegãtori. S-ar putea chiar ca acest vot de blam al populaþiei la adresa celor care au susþinut o guvernare ºi o politicã dezastruoasã, sã aibã un efect catastrofal asupra PNL, formaþiune ce ar putea s-o ia pe
urmele PNÞCD, dispãrînd treptat de pe scena politicã. Rezultatul alegerilor din 11 decembrie creeazã premisa instaurãrii unui climat de pace socialã, precum ºi a unui cadru favorabil valorificãrii resurselor economice interne, adicã exact ceea ce, de mult timp, are nevoie societatea româneascã. Rãmîne de vãzut dacã proiectele enunþate de PSD, prin vocea preºedintelui Liviu Dragnea, vor fi puse în practicã, astfel încît România sã iasã din starea de stagnare actualã ºi sã devinã o þarã demnã ºi prosperã. Vom împlini, astfel, visul domnitorului Petru Rareº: ,,Vom fi iarãºi ce-am fost, ºi mai mult decît atît”. ANTON VOICU
pãrinþi la copii ºi din aceastã perspectivã vorbim despre un fenomen social costisitor, care afecteazã întreaga societate”, a explicat Gabriela Alexandrescu, preºedinte executiv Salvaþi Copiii România. Conform studiului realizat de Organizaþia Salvaþi Copiii, cei care trãiesc în familii cu o intensitate foarte scãzutã a muncii - adicã în familii cu un venit disponibil mai mic de 60% din media naþionalã a veniturilor - au un risc de sãrãcie ºi excluziune socialã cu 54% mai ridicat decît cei din familiile cu o intensitate ridicatã a muncii. Statutul ocupaþional al pãrinþilor depinde, la rîndul lui, de nivelul de educaþie al acestora. „În toate þãrile europene (cu excepþia Islandei), diferenþa în ceea ce priveºte ponderea copiilor în risc de sãrãcie sau excluziune socialã între cei cu pãrinþi cu nivel scãzut de educaþie ºi cei cu pãrinþi cu nivel mediu de educaþie este de 30 de puncte procentuale, depãºind 40% în 25 de þãri europene”, mai aratã studiul.
Organizaþia Salvaþi Copiii solicitã tuturor statelor membre ale UE, Islandei, Norvegiei ºi Elveþiei, printre alte mãsuri, sã îºi îndeplineascã angajamentele asumate prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilã. Mãsurile care se pot lua pe plan intern presupun elaborarea unor planuri naþionale pentru a combate sãrãcia copiilor, excluziunea socialã ºi lipsa de oportunitãþi educaþionale, cu stabilirea de þinte clare. Un copil vulnerabilizat din cauze care privesc statutul socio-economic are îngrãdit accesul la educaþie de calitate, iar acest fapt se transformã în sãrãcia educaþionalã. Educaþia nu se face doar pentru copiii de astãzi, ci mai ales pentru economia ºi societatea din viitor. Copiii care abandoneazã ºcoala timpuriu ar putea deveni asistaþi social sau infractori. Sfîrºit DIANA SCARLAT
Dar, la urma urmei, dacã reuºeºti sã surprinzi unul dintre rarele ei zîmbete, îþi dai seama cã Nikita nu este decît o femeie singurã, într-o lume tot mai înrãitã. O durã care-ºi poartã crucea destinului cu pumnii încleºtaþi în permanenþã. O cruce deloc uºoarã, un destin care a fãcut ca, la vîrsta de trei ani, micuþa Mihaela sã-ºi piardã ambii pãrinþi în timpul cutremurului din ‘77. ªi, de parcã nu era de ajuns, a nimerit, nu se ºtie cum, în coteþul unei familii de þigani din Bucureºtii Noi. S-a nãscut la 28 septembrie 1974, întro familie obiºnuitã, de muncitori bucureºteni. Primele amintiri ale fiecãruia dintre noi sînt, de obicei, o minge, o jucãrie, chipul mamei sau o nãzbîtie. ªi, atunci cînd aceste frînturi de amintiri ies pentru puþin din ascunzãtorile memoriei noastre, zîmbim. Nikita nu are, însã, cum sã zîmbeascã. De-abia îºi poate stãpîni lacrimile: „Primul lucru pe care mi-l amintesc este un furtun de pompã ºi bãtaia sorã cu moartea pe care am luat-o atunci de la cel care spunea cã este tatãl meu. Cred cã aveam vreo ºase ani, dar eram deja obiºnuitã cu chelfãneala. M-au bãtut cu pumnii, cu picioarele, cu funia, cu fãcãleþul, cu furtunul, rupeau cozile mãturilor pe mine, m-au bãgat în comã cu lanþurile. Cînd venea iarna, mã rãdeau în cap ºi îmi spuneau cã mã trimit în tabãrã. ªi aºa ajungeam în coteþul cîinilor. Ursu ºi Ben, ei mã încãlzeau, cu ei am împãrþit cîte o bucatã de pîine mucegãitã, cu ei am dormit ani de zile. Munceam
toatã ziua, fãceam toate treburile, eu i-am crescut pe cei 6 copii ai þiganilor, ºi-n schimb ei m-au nenorocit. Eram un copil singur, blestemat sã creascã într-o familie de oameni fãrã inimã. În toatã copilãria, singurii mei prieteni au fost porcii, cîinii ºi Dumnezeu. Atît, doar cu ei m-am înþeles”. La zece ani, aflã de la o vecinã de stradã din Strãuleºti, doamna Sanda, cã pãrinþii ei au murit la cutremur ºi pe urmã, nu se mai ºtie cum, a adus-o Rangã, un recidivist înrãit, acasã la el. Pe mãsurã ce anii treceau, Miki începea sã fie tot mai simpatizatã în cartier. Toþi bãieþii o admirau ºi o respectau pentru felul ei de-a fi: „Jucam fotbal cot la cot cu ei, mergeam cu ei la furat de fructe, îi ajutam cînd aveau de fãcut cîte o treabã mai grea. Cînd unul dintre ei era bãgat în vreun scandal, eu eram prima care sãrea la bãtaie, indiferent de numãrul ºi puterea celorlalþi. Oricîþi pumni aº fi luat, oricum era o joacã faþã de ce primeam acasã”. ªmecherii de cartier au început s-o protejeze ºi s-o mai ajute c-un ban, cu cîte ceva de mîncare. „De cîteva ori, bãieþii au îndrãznit chiar sã sarã pentru mine ºi sã mã scoatã din pumnii lu’ Rangã. Aproape toþi þiganii din cartier s-au purtat frumos cu mine, puteam sã trãiesc fericitã ºi în þigãnie, dacã nu nimeream în familia aia de nenorociþi”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)
Pag. a 16-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
SCRISOAREA NR. 10 DESPRE „PROIECTUL DE ÞARÓ (2)
VII. DEZECHILIBRELE ÎN SISTEMUL BANCAR ªI MONETAR Vom prezenta într-un viitor material dezechilibrele în sistemul bancar ºi monetar care sînt de o importanþã deosebitã ºi necesitã o atenþie specialã din partea autoritãþilor ºi a societãþii civile.
V. DEZECHILIBRUL FINANCIAR INTERN * DATORIA PUBLICA, SUVERANÃ a ajuns la 31 august 2016 la 69,4 miliarde de euro (312,2 miliarde de lei). NOTÃ SPECIALÃ. ªi aici avem o moºtenire de la regimul bãsist, în care datoria publicã a sporit de la 14,07 miliarde de euro în 2004 la 55,7 miliarde de euro în 2012. Datoria publicã suveranã a Statului Român, sub „Guvernul meu”, a crescut cu 5,8 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro) în cursul anului 2016. Aceasta înseamnã o creºtere de la 306,4 miliarde de lei (68,1 miliarde de euro), cît era în decembrie 2015, la 312,2 miliarde de lei (69,4 miliarde de euro) în august 2016. În felul acesta, datoria publicã a ajuns sã reprezinte 41,8% din PIB. Prin urmare, sub „Guvernul meu” s-a realizat o sporire a datoriei publice, ºi nu o reducere. A avut loc în continuare o accentuare a dezechilibrului financiar. Din datoria publicã totalã, 166,2 miliarde de lei sau 45% reprezintã sume împrumutate de la bãncile locale, iar diferenþa este împrumutatã de pe pieþele externe. * DEFICITUL BUGETAR în perioada ianuarie-septembrie 2016 a fost de 3,7 miliarde de lei. Aici avem o înrãutãþire faþã de situaþia din ianuarie-septembrie 2015 – cînd a existat un excedent de 6,1 miliarde de lei. * ÎNCASÃRILE BUGETARE. Veniturile totale pe 9 luni din 2016 au fost de 165,7 miliarde de lei, în scãdere faþã de perioada similarã din 2015, cînd au fost de 169,0 miliarde de lei. Deci, avem o scãdere a veniturilor bugetare de 3,3 miliarde de lei ºi nu o creºtere (în condiþiile în care creºterea economicã a fost de 4,9%). În mod deosebit, atrage atenþia cã la fondurile europene – primite – în cele 9 luni din 2016 a avut loc o absorbþie mai redusã cu suma de 5,4 miliarde de lei (2,1 miliarde de lei în 2016, faþã de 7,5 miliarde de lei în 2015). Funcþionarul bruxellez Dacian Cioloº ºi ceilalþi funcþionari europeni aduºi în guvernul „tehnocrat” nu au sprijinit cu nimic procesul de absorbþie a fondurilor europene. * CHELTUIELILE BUGETARE în perioada ianuarieseptembrie 2016 au sporit la 169,5 miliarde de lei, faþã de 162,5 miliarde de lei în aceeaºi perioadã din 2015. Deci, la cheltuieli avem o creºtere de 6,6 miliarde de lei sau 4,0%.
Sporirea cheltuielilor a avut loc la personal ºi la asigurãri sociale. La dobînzi a avut loc, în cele 9 luni 2016, o creºtere de 0,5 miliarde de lei (de la 8,0 miliarde de lei în 2015 la 8,5 miliarde de lei în 2016). La cheltuielile privind investiþiile programate cu finanþare de la UE s-a înregistrat o scãdere de 3,7 miliarde de lei (de la 10,8 miliarde de lei în 2015 la 7,1 miliarde de lei în 2016). Deci, s-a produs o înrãutãþire a situaþiei.
Cel mai groaznic dezechilibru macroeconomic moºtenit de la cei 10 ani de bãsism îl avem în piaþa muncii. Prin desfiinþarea de milioane de locuri de muncã în anii tranziþiei, s-a ajuns în situaþia nefericitã ca 3-4 milioane de cetãþeni (30-40% din populaþia activã a þãrii) sã fie aruncaþi de guvernanþi pe drumurile strãinãtãþii, în cãutarea unui loc de muncã pentru o bucatã de pîine. Despre aceastã nenorocire a Poporului Român în anii tranziþiei, guvernanþii de toate culorile au vorbit ºi vorbesc în modul necuvenit. În acest domeniu, cifrele aratã urmãtoarea evoluþie. În acest an, numãrul salariaþilor a sporit în septembrie 2016 faþã de 31 decembrie 2015 cu circa 170 mii de persoane. ªomerii înregistraþi au fost de 418.000 de persoane, cu precizarea cã numai 81.000 din aceºtia mai primeau indemnizaþia de ºomaj. Salariul mediu net pe economie a fost de 2.094 lei în luna septembrie 2016, faþã de 2.116 lei în luna decembrie 2015. Nemulþumirile, convulsiile sociale, presiunile au fost mari, mai ales în domeniul sãnãtãþii ºi al învãþãmîntului. Este pozitiv faptul cã s-au decis anumite majorãri în domeniul sãnãtãþii ºi învãþãmîntului. Este regretabil faptul cã pe aceste modificãri nu a existat un consens. Îmbogãþiþii de tranziþie, jefuitorii de bani publici ºi de avuþie naþionalã din FALSUL PNL învenineazã atmosfera cu acuzaþiile cã s-ar fi fãcut „pomeni” de cãtre Parlament. Desigur, este criticabil faptul cã „Guvernul meu” nu a elaborat ºi nu a prezentat în Parlament un proiect de lege privind salarizarea unitarã a bugetarilor – pentru a se înlãtura dezechilibrele, necorelãrile ºi inechitãþile din sistemul de salarizare acumulatã în cursul mai multor ani.
A. Neelaborarea ºi neprezentarea Proiectului de buget de stat pe anul 2017, pînã la 15 octombrie 2016 probeazã lipsa de respect faþã lege ºi faþã de Parlament, organul reprezentativ suprem al poporului. Aceasta este o problemã de fond fundamentalã în orice stat civilizat ºi a fost neglijatã de guvernarea iohannist-cioloºistã. Þara a fost lãsatã fãrã buget la timp; întîrzierea nu are nici o justificare, decît poate reprezintã dispreþul faþã de lege al falºilor tehnocraþi. B. Neelaborarea ºi neprezentarea în Parlament a Proiectului de lege privind salarizarea unitarã a bugetarilor a provocat confruntãri ºi dispute, neglijînd o problemã de fond a þãrii, deºi guvernul anterior a lãsat un proiect de lege (acceptabil sau nu, perfectibil). Prin urmare, nu s-a fãcut ceea ce era absolut necesar pentru înlãturarea unor dezechilibre, necorelãri ºi inechitãþi în salarizare. S-a mai pierdut un an, din cauza falºilor tehnocraþi, a non-specialiºtilor, a iresponsabililor. * * * ACÞIUNEA ANTICONSTITUÞIONALÃ a dictatorului Klaus Iohannis, de impunere a „Guvernului meu”, a Guvernului de falºi tehnocraþi, prin înlãturarea de la guvernare a partidelor politice ºi a aleºilor acestora prin votul democratic al cetãþenilor a dat þãrii o proastã guvernare. Cifrele examinate în acest material probeazã aceastã apreciere extrem de negativã din partea societãþii civile. Am mai pierdut un an din cauza regimului dictatorial iohannist ºi a guvernului de falºi tehnocraþi, incompetenþi ºi iresponsabili. Democraþia constituþionalã a fost cãlcatã în picioare de Klaus Iohannis ºi de Dacian Cioloº. Sfîrºit FLOREA DUMITRESCU, GHEORGHE STROE, CRISTIAN APOSTOL Grupul de iniþiativã „Reînnoirea”, 8 decembrie 2016
Mi-e fricã!
*** Prea mulþi iresponsabili la butoane. Prea multe interese personale ºi de gaºcã în jur. Un sistem de putere care, pînã ieri, se considera inexpugnabil, îºi vede pilonii ameninþaþi. Florian Coldea este deja, anunþat pe surse, rezervist; Laura Kövesi mai are puþin ºi primeºte brevetul de „mamã eroinã a dreptului oricui din România de a fura 4% din orice, fãrã a fi pedepsit“. Nimeni nu pune piciorul pe frînã. Toþi accelereazã, într-o bravadã dementã. Þara a devenit poligon de încercare ºi, în curînd, muniþia de manevrã va fi înlocuitã cu muniþie de rãzboi. Aº cere, dac-aº putea, un timeout. Un rãgaz pentru decidenþi, sã-ºi revinã în fire, sã-ºi regãseascã luciditatea. Sã iasã din aceastã frenezie sinucigaºã ºi sã conºtientizeze cã în spatele ambiþiilor, al orgoliilor lor nemãsurate stau milioane de români care le-au dat, cu bunã-credinþã, þara pe mînã. *** Preºedintele Iohannis, în loc sã fie pãstorul lucid care-ºi apãrã, mai presus de orice, turma, pare a fi devenit un hãitaº fanatic, posedat de structuri centrifuge ºi de lozinci
neasimilate, care îl împing spre prãpastie. Preºedintele Dragnea - în loc sã preia din suflul popular care l-a propulsat în stratosferã, cu partid cu tot, aspiraþia spre reconciliere, nevoia de calm ºi normalitate, dorinþa imperativã de stingere a conflictelor ºi de instaurare a pãcii sociale - întîrzie nepermis de mult nominalizarea unui candidat de prim-ministru, altul decît el, care sã elimine, brusc, toate focarele de explozie socialã. Da, mi-e fricã! ªi pentru mine (pentru cã am copii ºi nepoþi), dar nu neapãrat pentru mine. Nu am de gînd sã folosesc cliºeul ultratocit ºi lãudãros „mie nu mi-e fricã decît de Dumnezeu“. Cãci nu ar fi adevãrat. Mi-e fricã ºi de inconºtienþii noºtri lideri, care ajung sã se creadã dumnezei ºi-ºi pierd astfel nu numai sufletul, dar ºi mãsura, mi-e fricã ºi de prostia agresivã, dar ºi de inteligenþa egoistã. Mi-e fricã, dar asta nu înseamnã cã încetez sã lupt. Dimpotrivã! Cu cît mi-e mai fricã, cu atît devin mai curajos! CONTELE DE SAINT GERMAIN
asemenea, va creºte producþia de energie nuclearã, în perspectiva construirii reactoarelor 3 ºi 4 de la Cernavodã, în timp ce sectorul hidroenergetic se va menþine la acelaºi nivel. Producþia de cãrbune ar urma sã scadã de la 55 TWh (18%), în prezent, la numai 12 TWh (4%), în 2050, trendul internaþional fiind tot mai puþin favorabil lignitului ºi huilei, pe fondul creºterii preþului pentru certificatele de emisii.
la timp“, se aratã în document. Strategia face referire directã la proiectul BRUA, prin care va realiza un gazoduct care uneºte Bulgaria, România, Ungaria ºi Austria. Proiectul BRUA este favorabil grupului OMV, care doreºte sã exporte gaze din România, în contextul preþurilor mici la gaze din þara noastrã. „Pentru integrarea în piaþa regionalã de gaz natural, cel mai important proiect este interconectorul BulgariaRomânia-Ungaria-Austria (BRUA), inclus în lista proiectelor de interes comun (PCI) a UE. O altã prioritate este asigurarea capacitãþii de transport spre Republica Moldova“, se aratã în proiectul Strategiei Energetice. Expertul energetic Dumitru Chisãliþã, numit membru în Consiliul de Administraþie al Romgaz, a arãtat recent cã România ar trebui sã îºi protejeze rezervele strategice. „Olanda are o lege specialã prin care companiile nu au voie sã extragã din zãcãmîntul Groeningen, cel mai mare din Europa, mai mult de 20% din consumul intern. Ar trebui sã existe o lege specialã privind resursele strategice“, susþinea Chisãliþã. De asemenea, Ionuþ Purica, consultant pe probleme de energie al Comisiei Europene, a declarat, recent, pentru „Adevãrul“, cã România ar trebui sã impunã limite exporturilor de gaze, ca nu cumva sã fie afectatã securitatea energeticã. „Poate sã creascã preþul de 100 de ori în Bulgaria, dar asta nu înseamnã sã exporþi tot“, a spus Purica. Rãzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, în prezent Lead Energy Adviser în cadrul Deloitte România, considerã cã este bine ca România sã fie predictibilã cu privire la interconectãri, dar cã prioritãþile ar trebui sã fie producþia internã ºi depozitele de gaze. Sfîrºit ADINA VLAD
Societatea româneascã pare a sta sub semnul podurilor minate ºi al fîntînilor otrãvite. Alegerile, în loc sã fi dezamorsat tensiunea, incitã taberele la intoleranþã ºi escaladare. Cei care au cîºtigat îºi savureazã ostentativ triumful, prin declaraþii sibilinice ºi turnarea lui Liviu Dragnea în bronz. Învinºii sînt ocupaþi cu autodestrãmarea, dar ºi cu planuri de pîrjolire generalizatã în jur. Deºi strivit de rezultatul voinþei populare, preºedintele Iohannis atacã microfoanele ºi camerele de luat vederi cu tonus de învingãtor. Este zîmbitor, sigur pe el ºi cu un calm prevestitor de multã, multã dezordine. Într-un colþ de þarã, un proaspãt ales USR anunþã miºcãri de stradã. Se vorbeºte, deja, prin presa mai slobodã la gurã, de o loviturã de stat pînã la sfîrºitul anului. Alegerile anticipate ºi suspendarea preºedintelui reprezintã, ºi ele, eventualitãþi, pe agenda imediatã a þãrii.
România va ajunge la fundul sacului cu þiþei ºi gaze (2) Vîrf al gazelor în 2025 În ceea ce priveºte producþia de gaze naturale din urmãtorii 35 de ani, aceasta va înregistra o evoluþie oscilantã. În 2015, producþia de gaze naturale se ridica la 108 TWh ºi reprezenta 34% în total. Aceasta ar urma sã atingã un vîrf de 132 TWh în 2025, pe fondul producþiei din Marea Neagrã, unde compania româneascã OMV Petrom ºi americanii de la ExxonMobil exploreazã o zonã de mare adîncime ºi pentru care au anunþat o acumulare de gaze naturale estimatã la 42 pînã la 84 de miliarde de metri cubi. Totodatã, Lukoil a confirmat, pentru un perimetru apropiat, un zãcãmînt de 30 de miliarde de metri cubi. Ulterior, producþia de gaze naturale ar urma sã scadã la 96 TWh (31%) în 2030 ºi la 65 TWh (22%) în 2050. „Ca ºi în cazul þiþeiului, scenariile de preþ mic prevãd o scãdere cãtre zero a producþiei de gaze începînd cu 2045“, se aratã în proiectul Strategiei Energetice.
Creºte producþia de energie regenerabilã Pe de altã parte, producþia de energie din surse regenerabile va creºte susþinut, de la 86 TWh, în 2030, la 129 TWh, în 2050. Producþia totalã de energie pe bazã de biomasã ºi deºeuri prezintã, în toate scenariile, o creºtere consistentã în perioada analizatã: de la 45 TWh (14%), în 2015, la 48 TWh (16%), în 2030, ºi la 68 TWh (24%), în 2050. Creºteri vor consemna, pînã în 2050, ºi energia eolianã, solarã ºi geotermalã (în prezent, aproape inexistentã). De
VI. DEZECHILIBRUL ÎN PIAÞA MUNCII
Þiþeiul, principalul import energetic Evoluþia dependenþei de importuri de energie prezintã diferenþe de la scenariu la scenariu (optim, de referinþã ºi ambiþios de decarbonare). Potrivit Scenariului Optim, de la nivelul de 23% în 2030, dependenþa de importuri va creºte la 29%, în 2035, pentru a scãdea apoi pînã la 21%, în 2050. „Þiþeiul rãmîne principala formã de energie importatã în România în toatã perioada analizatã ºi în toate scenariile analizate. Valorile maxime ale dependenþei de importuri ar fi atinse în Scenariul de Referinþã cu preþuri scãzute ale combustibililor, cu 42%, în 2030, ºi 62%, în 2050; cele minime, pe de altã parte, ar fi atinse în scenariul ambiþios de decarbonare: 17%, în 2030, 28%, în 2035, pentru a coborî la doar 2%, în 2050“.
Se impune protejarea resurselor strategice Experþii în domeniu mai aratã cã securitatea energeticã presupune diminuarea riscului de dependenþã de un singur furnizor extern, adicã gigantul rus Gazprom în cazul gazelor naturale, sau de o unicã rutã de tranzit, prin diversificarea surselor de energie ºi a cãilor de transport. „Transformãrile profunde pe plan global ºi tranziþia energeticã din Uniunea Europeanã pot deveni riscuri dacã România nu se adapteazã
VIII. AVERTISMENT GUVERNANÞILOR
Pag. a 17-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Voiculescu fãcea globuleþe de Crãciun în celula de la Rahova, în timp ce scria lucrãrile ºtiinþifice (1) Dan Voiculescu a scris prea multe cãrþi în scurt timp ºi a executat efectiv prea puþine zile de puºcãrie, este concluzia Comisiei de la Rahova, care i-a respins cererea de liberare condiþionatã. În paralel cu opera academicã, mogulul a lucrat pe brînci la curãþenia penitenciarului, fãcînd ºi ornamente de Crãciun. „Scopul pedepsei în cazul lui Dan Voiculescu, condamnat la 10 ani cu executare pentru spãlare de bani, nu a fost atins”, au stabilit, în unanimitate, pe 25 noiembrie, cei 6 membri ai Comisiei de eliberãri condiþionate de la Penitenciarul Rahova. Comisia a decis amînarea eliberãrii condiþionate a mogulului cu 10 luni, pînã la data de 24 septembrie 2017. Potrivit unor surse judiciare, Comisia a atras atenþia cã Voiculescu (70 de ani) a executat efectiv o perioadã foarte micã, de doar 841 de zile, din condamnarea totalã de 3.653 de zile. Concret, mogulul nu a executat nici mãcar un sfert din pedeapsa de 10 ani. Deoarece are peste 60 de ani, Voiculescu se poate elibera condiþionat dupã ce a executat o treime din pedeapsã, adicã 1.217 zile. Pe hîrtie, el ºi-a fãcut fracþia necesarã, dupã ce a adunat, la cele 841 de zile executate efectiv, mai multe zile cîºtigate prin diverse activitãþi. Este vorba de 330 de zile cîºtigate ca urmare a publicãrii a 11 lucrãri ºtiinþifice ºi 49 de zile cîºtigate deoarece a muncit la curãþenie în interiorul penitenciarului Rahova. „Faptul cã o parte însemnatã din fracþia minimã legalã este reprezentatã nu din zile efectiv executate, ci de zilele cîºtigate ca urmare a publicãrii unor lucrãri ºtiinþifice ºi a muncii prestate (379 de zile din fracþia de 1.217 de zile)”, este unul dintre motivele pentru care Comisia a amînat eliberarea condiþionatã, potrivit unor surse judiciare.
Cînd expirã, de fapt, condamnarea: 7 august 2024 Un alt motiv pentru care Comisia a respins eliberarea condiþionatã a fost „perioada mare rãmasã de executat, pedeapsa expirã la data de 7 august 2024”. De asemenea, a contat faptul cã fondatorul trustului Intact se aflã la prima analizã a Comisie ºi cã prin sentinþa de condamnare datã de Curtea de Apel Bucureºti are stabilit un regim închis de executare a pedepsei. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sînt, în ordinea descrescãtoare a gradului de severitate: maximã siguranþã, închis, semideschis ºi deschis.
A scris ºi a muncit în acelaºi timp Voiculescu a fost închis la Rahova chiar în ziua în care a fost condamnat, pe 8 august 2014. Prejudiciul de 60 de milioane de euro în acest caz nu a fost recuperat de Statul Român de la cei implicaþi în devalizarea Institutului de Cercetare Alimentarã. Surse judiciare au explicat cã fondatorul trustului Intact a fost selecþionat, pe 3 decembrie 2014, sã munceascã la punctul de lucru „Curãþenie interioarã”. De altfel, el lucreazã acolo ºi în prezent. Potrivit surselor citate, Voiculescu a scris cele 11 cãrþi, lucrãri ºtiinþifice pe teme economice, în timp ce fãcea curãþenie. Voiculescu a atins apogeul activitãþii în decembrie 2015, atunci cînd a publicat trei cãrþi – care i-au adus un beneficiu de 90 de zile, dar a cîºtigat ºi alte 1,92 de zile prin muncã. O altã lunã productivã a fost decembrie 2014, cînd Voiculescu a publicat douã cãrþi -
Chirurgul Burnei primea ºpagã de la pãrinþii copiilor pe care îi opera
în 2005. În privinþa conturilor bancare, chirurgul a declarat economii de doar 35.000 de euro.
Medicul Gheorghe Burnei, de la Spitalul Marie Curie, acuzat de corupþie, are venituri lunare legale de peste 7.000 de euro. Cu toate acestea, ortopedul nu refuza ºpaga de la pãrinþii copiilor pe care îi opera. ªeful Clinicii de Ortopedie a Spitalului Marie Curie din Capitalã, profesorul Gheorghe Burnei, a recunoscut în faþa instanþei care a decis plasarea acestuia în arest la domiciliu cã a primit mitã de la pãrinþii unora dintre copiii pe care i-a operat. Procurorii au gãsit la percheziþiile fãcute în biroul ºi la locuinþele doctorului peste 13.000 de lei, 5.000 de euro ºi 750 de dolari. Atitudinea celebrului doctor este inexplicabilã, în condiþiile în care veniturile sale lunare din activitatea de medic ºi profesor universitar depãºesc 7.000 de euro. Potrivit ultimei Declaraþii de avere, din iunie 2016, Gheorghe Burnei a avut, anul trecut, venituri totale de 382.954 lei (85.100 euro). Astfel, de la Spitalul „Marie Curie” a cîºtigat 126.271 lei, de la Universitatea de Medicinã ºi Farmacie (UMF) „Carol Davila” a încasat 60.064 lei, iar de la Spitalul „Regina Maria”, 196.619 lei – considerate „venituri din activitãþi independente”. Un calcul simplu aratã cã Burnei cîºtiga lunar 7.091 de euro. La aceºti bani se adaugã ºi veniturile soþiei, Doina Burnei, medic primar oftalmolog la Spitalul Clinic de Urgenþã „Sf. Ioan”, care a avut venituri salariale, anul trecut, de aproape 30.000 lei. Soþii Burnei deþin douã apartamente – unul la Bucureºti ºi altul la Mangalia, precum ºi o casã. Gheorghe Burnei nu este un împãtimit al volanului, maºina pe care o conduce fiind una modestã: Skoda Octavia 1, fabricatã
Gheorghe Burnei a fost plasat în arest la domiciliu. El este acuzat cã a luat mitã în schimbul unor intervenþii chirurgicale ºi cã a fãcut experimente pe pacienþii sãi. Anchetatorii ºi-au bazat acuzaþiile pe înregistrãri video în care se vede cum pãrinþii îi dau bani chirurgului Gheorghe Burnei. În imaginile surprinse de procurori se vede cum Gheorghe Burnei a luat numai într-o lunã de 15 ori mitã. Întrebat, însã, de instanþã dacã ºtie de cîte ori a primit bani de la pãrinþi, doctorul a spus cã nu-ºi aminteºte, lãsînd de înþeles cã este o obiºnuinþã, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni chirurgi ortopezi. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care judecãtorii de la Tribunalul Bucureºti au decis plasarea profesorului în arest la domiciliu. Un alt motiv a fost acela cã „prin activitatea sa, Gheorghe Burnei prezintã un pericol concret pentru starea de sãnãtate, sau chiar pentru viaþa pacienþilor sãi minori”. Mai exact, procurorii Parchetului Capitalei care instrumenteazã acest caz susþin cã medicul ortoped ar fi fãcut experimente pe micii pacienþi, fãrã ca pãrinþii sã ºtie acest lucru. Zeci de astfel de cazuri sînt cercetate acum de anchetatori.
Doctorul Secureanu, de la Malaxa (1)
ambele în formã continuatã. „Omul poartã în sine un nucleu de substanþã sufleteascã aparþinînd unei lumi spirituale. Acest nucleu este fiinþa omeneascã permanentã, care parcurge încarnãrile succesive. În fiecare încarnare el se dezvoltã, reuºind sã-ºi formeze o fiinþã autonomã în cadrul conºtienþei obiºnuite. Dupã fiecare moarte fizicã, el ia cunoºtinþã de sine însuºi într-o lume pur spiritualã ºi, dupã un timp convenabil, reapare într-o nouã viaþã, îmbogãþit cu rezultatele încarnãrilor precedente”, a sintetizat, pe scurt, Secureanu teoria sa despre reîncarnare, în cartea „Mecanismele reîncarnãrii”. Lucrarea are aproape 600 de pagini ºi trateazã subiecte de spiritualitate, natura sufletului gînditor ºi corpul omului ºi lumea. Un alt capitol este dedicat manifestãrilor karmei, importanþa acesteia pentru om ºi omenire, dar ºi pentru regnul animal. Cel mai interesant capitol este despre „reîncarnarea spiritului ºi destinului”. Alte teme tratate: cele trei lumi - sufletul în lumea sufletelor dupã moarte, þara spiritelor, lumea fizicã ºi legãtura sa cu þara sufletelor ºi cu cea a spiritelor, polaritãþile planetelor ºi lumea care urmezã sã vinã.
În lume au apãrut deja cazuri de copii purtãtori ai celei de-a treia spirale ADN - evoluþii genetice atent monitorizate de Serviciile Secrete. Asta este una dintre teoriile publicate de fostul manager de la Malaxa, Florin Secureanu. Medicul susþine cã în momentul cuceririi romane, dacii se închinau deja la Sfînta Treime, iar din acest motiv ar fi fost distrusã Sarmizegetusa. Braºovul va fi Noul Ierusalim, a prevestit Secureanu. Fostul manager al spitalului bucureºtean Nicolae Malaxa, Florin-Adrian Secureanu (52 de ani), a scris douã cãrþi „Mecanismele reîncarnãrii” (2010) ºi „Universurile paralele ºi ierarhiile superioare” (2011), ambele sub egida Academiei Eliade - ªcoala de doctrinã hermeneuticã. Pasiunea pentru reîncarnare ºi universuri paralele s-a dezvoltat în acelaºi timp cu pasiunea pentru bani, potrivit procurorilor DNA. Secãreanu sustrãgea repetat, aproape zilnic, bani din casieria unitãþii medicale. Medicul a ajuns sîmbãtã, 9 decembrie 2016, dupã gratii, fiind acuzat de luare de mitã ºi delapidare,
Filmat în timp ce primea ºpagã
Noi acuzaþii din partea pãrinþilor Pãrinþii unui copil în vîrstã de 11 ani susþin cã bãiatul lor ar fi fost la un pas sã rãmînã fãrã un picior, dupã ce medicul i-a montat un dispozitiv improvizat din ciment ºi sîrmã. Totul a început în 2013, cînd copilului i s-a fãcut rãu la ºcoalã. De la Spitalul Judeþean din Constanþa, a fost trimis la spitalul Marie Curie. Acolo a fost diagnos-
beneficiu de 60 de zile, dar tot atunci a mai cîºtigat prin muncã alte 1,05 zile. Similar, ºi în lunile în care a publicat cîte o carte - un beneficiu de 30 de zile, a mai cîºtigat zile ºi prin muncã: februarie 2015 - 2,10 zile, martie 2015 - 2,30 zile, iunie 2015 - 2,07 zile, iulie 2015 - 2,44 zile, august 2015 - 2,12 zile ºi septembrie - 2,06 zile. „Voiculescu a executat, efectiv, o perioadã micã raportatã la totalul pedepsei/ 841 de zile din 3.653 de zile”, conform Comisiei eliberãri condiþionate.
Mogulul ºi „Bucuria de a fi propriul stãpîn” (1) Rapoartele penitenciarului consemneazã cã, în perioada 8 august 2014 - 25 noiembrie 2016, Dan Voiculescu a fost un deþinut-model. El nu a fost sancþionat disciplinar, nu a avut certuri cu colegii din celulã ºi „a manifestat o atitudine decentã ºi respectuoasã faþã de personalul unitãþii”. A fost recompensat de 10 ori cu suplimentarea drepturilor la pachet ºi vizitã. Fondatorul trustului Intact a participat „activ ºi constant” la activitãþile educaþionale derulate de penitenciarul Rahova: redactarea de reviste, dezbateri, recenzii de carte, conferinþe, expoziþii, emisiuni locale radio-tv, concursuri tematice, manifestãri artistice, activitãþi sportive sau religioase. Comisia a arãtat cã Voiculescu „a participat cu deosebit interes ºi implicare”, ca deþinut de sprijin - lector, la concursul proiectelor de afaceri „Bucuria de a fi propriul stãpîn”. Prima activitate la care s-a înscris mogulul dupã încarcerare, în august 2014, a fost una sportivã, cea de forþã-culturism, potrivit surselor citate. El a scris ºi cîteva articole în acel an la revista „Sport ºi sãnãtate”. (va urma) IONEL STOICA ticat cu cancer osos. A ajuns în grija chirurgului Gheorghe Burnei, care i-ar fi montat la femur un dispozitiv creat de el. Dupã un an, acesta ar fi crãpat, existînd pericolul sã îi secþioneze piciorul. Pãrinþii spun cã au dus copilul la o clinicã din Italia, unde medicii i-au montat o protezã. Copilul s-a reîntors la ºcoalã, dar merge doar cu ajutorul cîrjelor. Alt caz tratat de Gheorghe Burnei s-a terminat tragic. Mama unei fetiþe care suferea de scoliozã ºi care a murit în timpul unei intervenþii chirurgicale la coloanã susþine cã medicul Gheorghe Burnei i-ar fi spus cã fiica ei „oricum murea“ ºi cã este tînãrã ºi cã poate avea un alt copil. Burnei anunþase deja presa cã va face o operaþie în premierã, însã implantul pe care l-a utilizat nu era recomandat în cazul bolii asociate pe care o avea fetiþa, amiotrofie spinalã, iar doctorul a bãgat un ºurub în mãduva spinãrii, ceea ce ar fi distrus nervii spinali ºi ar fi dus la paralizie. Cauza decesului a fost, însã, embolia pulmonarã, produsã dupã ce particule de grãsime din zona operatã s-au desprins ºi au ajuns în sînge ºi apoi în plãmîni, scrie „Casa Jurnalistului“, care precizeazã cã, în acest caz, este deschis deja un dosar penal. „Implantul pe care l-a folosit nu era recomandat pentru scolioza asociatã bolii de care suferea Andreea. Intervenþia i-ar fi lãsat bazinul la fel de strîmb, spun doctori care au avut acces la documentele medicale. Din cauza operaþiei, particule de grãsime din mãduvã au migrat în sînge ºi fata a murit. În plus, Burnei i-a bãgat din greºealã ºi un ºurub în mãduva spinãrii. «Oricum murea», i-a spus doctorul mamei. În ciuda bolii neuromusculare grave, fata putea sã mai trãiascã ani sau zeci de ani, spun doctorii. «Astai viaþa», i-a spus Burnei. «Eºti tînãrã, poþi sã faci altul»“. SORIN GHICA
„Lumea care urmeazã sã vinã” Cele mai interesante idei, mai ales cã privesc România, sînt însã în ultimul capitol: „Noua paradigmã ºi Era Vãrsãtorului - Lumea care urmeazã sã vinã”. Secureanu susþine cã cei care au prevestit lumea care urmeazã sã vinã au fost Dacii ºi Mayaºii (Secureanu foloseºte majuscule cînd aminteºte de daci ºi mayaºi n.r), în celebrele lor calendare. „Cele douã calendare Geto-Dace ºi Mayaºe au puncte comune pentru cã dacã Zalmoxis avea o sorã bunã, pe Artemis, în mitologia Mayaºã - Quetzalcoatl avea un frate geamãn, Tezcatlipoca”. Fostul manager al spitalului Malaxa aratã cã sînt mai multe argumente care vin în sprijinul conexiunii Maya - Geto Daci. „În faza de descompunere a imperiului, atlantizii practicau intens sacrificiile umane, obicei crud preluat de mayaºi ºi azteci. Geto-dacii aveau acelaºi obicei ºi aceeaºi credinþã, sacrificînd pe cei mai buni dintre ei - spiritul acestora plecînd în a cinci-a dimensiune pentru a îmbuna zeii. Spiritul lor - duhul sfînt ajungea la soare”. (va urma) („Adevãrul“)
Pag. a 18-a – 23 decembrie 2016
ÎNTÎMPLÃRI BIZARE
Elixirul nemuririi (2) Piatra filozofalã Marile scrieri ale lui Hermes Trismegistus au apãrut în Imperiul Roman în Secolul II î.Chr. Tradiþia hermeneuticã a devenit extrem de popularã printre alchimiºti în Evul Mediu ºi în perioada Renaºterii. „Tableta de Smarald“, cunoscutã ºi sub numele de „Tableta Smaragdinã“ sau „Secretul lui Hermes“, a fost Biblia alchimiºtilor, care credeau cã reveleazã secretul Pietrei filozofale. Cuvîntul alchimie derivã din cuvîntul arabic alkimia (arta transformãrii). Prin definiþie, alchimiºtii încearcã sã transmute un material în altul, cum ar fi un metal obiºnuit în aur. În India ºi în China, alchimiºtii au cãutat Piatra Filozofalã sau Piatra de Apã a înþelepciunii încã din Secolul IV î.Chr. La rîndul lor, alchimiºtii din Europa au încercat sã descopere aceastã piatrã timp de 5 secole la rînd. Se credea cã miraculoasa tincturã sau pulbere poate vindeca orice
Civilizaþiile precolumbiene (8) Curiozitãþi din viaþa incaºilor Mîncãruri alese Pentru mesele lor, care aveau loc de 3 ori pe zi, suveranului ºi familiei sale li se pregãteau mîncãruri rafinate, care erau aduse din diferite provincii ale imperiului: raþe sãlbatice, prepeliþe, ciuperci, broaºte din lacul Chinchaycocha, melci, peºti, crustacee din Pacific, iar toate, cu toatã depãrtarea, ajungeau foarte proaspete. „Mîncãrurile, scrie Louis Baudin, erau aºezate pe o rogojinã din papurã împletitã întinsã pe sol, împãratul lua loc pe un scaun de lemn acoperit cu o þesãturã de lînã finã ºi indica felul care-i plãcea. Una dintre femeile care se aflau în preajma lui îi prezenta felul ales, servit într-un vas din metal preþios sau din pãmînt ars ºi rãmînea în picioare þinîndu-l în mîini, în timp ce suveranul mînca. Tot ce atinsese monarhul ºi toate resturile erau pãstrate într-un cufãr pentru a fi
Declasificat
Secrete de rãzboi (14) Planificarea „Soluþiei Finale“ (1) La scurtã vreme dupã ce Partidul Nazist condus de Adolf Hitler a venit la putere, în 1933, Guvernul a luat mãsuri împotriva evreilor prin acþiuni legislative, sociale ºi economice. Antisemitismul s-a manifestat într-o manierã deschisã ºi violentã pe data de 910 noiembrie 1938 — Reichskristallnacht (Noaptea de cristal) — cînd trupele „storm“ au îndemnat mulþimea sã atace sinagogile, magazinele deþinute de evrei ºi casele acestora. Aproape un an mai tîrziu, cînd invadarea Poloniei a aruncat Europa în cel de-al II-lea rãzboi mondial, a început genocidul evreilor. În timpul invadãrii Uniunii Sovietice de cãtre Germania, în iunie 1941, unitãþi speciale au însoþit
Dreptate, onoare ºi dramã
Duelurile (2) Prejudecãþi, orgolii ºi pasiuni (1) În ciuda schimbãrii jurisprudenþei, a moravurilor ºi a mentalitãþilor, duelul era o practicã prea înrãdãcinatã pentru a dispãrea dintr-o datã. Treptat, codul de luptã devine mai sofisticat, iar întrebuinþarea armelor de foc face sã creascã numãrul victimelor, urmãrindu-se uciderea adversarului. Pe la începutul Secolului XX, un anume Bazancourt propune rivalului sãu urmãtoarele condiþii: „Ne îndreptãm unul spre celãlalt cu cîte un pistol în mînã ºi spada sub braþ. Ne servim de spadã, dacã e nevoie. Cel care va cãdea rãnit poate fi strangulat sau ars de celãlalt, fãrã prejudecãþi“. Bazancourt porneºte spre adversarul sãu, trage un foc, nu-l nimereºte, trage al doilea, la fel. Cu sabia în mînã, se apropie de el.
ROMÂNIA MARE“
boalã, poate inversa procesul de îmbãtrînire ºi poate conferi viaþa eternã ºi realizarea spiritualã. Printre sutele de nume date pietrei se numãrã ºi „rasa“ (sucul „soma“), „maha rasa“ (marele suc), „amrit rasa“ (sucul nectarului nemuririi) ºi „amrita“ (nectarul nemuririi), precum ºi expresiile arabe „aab-ihayat/ab-i-haiwan“ (apa vieþii) ºi „chashma-i-kausar“ (izvorul frumuseþii, aflat în Paradis). „ªi iatã, a doua zi o voce mi-a vorbit spunîndu-mi: «Esdras, deschide gura ºi bea ceea ce îþi dau eu». ªi iatã, mi-am deschis gura ºi el mi-a dat sã beau dintr-o cupã umplutã cu apã de culoarea focului. ªi am luat cupa ºi am bãut din ea. Iar dupã ce am bãut, inima mea s-a trezit, umplîndu-se cu înþelegere ºi cu înþelepciune, cãci spiritul mi-a întãrit memoria“. (Text apocrif: 2 Esdras 14:38-40)
Maeºtrii înãlþaþi la cer din mijlocul nostru (1) „Nemurirea este marea lume de luminã care se ascunde dincolo de toate destinele oamenilor“. (Henry W. Longfellow) Vreau sã vã prezint cîþiva oameni ieºiþi din comun care merg pe calea Ascensiunii, sau care au avut expe-
rienþe directe ºi întîlniri fizice cu maeºtrii înãlþaþi la cer ºi cu alte fiinþe divine. Puþini sînt aceia care încearcã sã treacã dincolo de moarte ºi sã realizeze starea de nemurire fizicã. Personal, am avut ºansa rarã de a cunoaºte cîteva astfel de fiinþe. De aceea, vã propun sã explorãm împreunã o parte dintre experienþele acestora.
Joanna Cherry (1) Primul meu mentor în ceea ce priveºte Ascensiunea a fost o fiinþã minunatã de luminã: dr. Joanna Cherry, fondatoarea organizaþiei Ascension Mastery International, care promoveazã învãþãturile Ascensiunii. Personal, o consider pe Joanna una dintre cele mai mari autoritãþi care existã la ora actualã pe Pãmînt în domeniul Ascensiunii. Iatã cum descrie prima ei experienþã de acest fel: „În anul 1983, am vizitat Muntele Shasta ºi am citit despre maeºtrii înãlþaþi la cer în cartea lui Guy Ballard (sub pseudonimul Godfre Ray King), «Misterele dezvãluite». Dupã vizita la Muntele Shasta, m-am întors acasã, la San Francisco, într-o stare de mare exaltare ºi am început sã mã gîndesc la posibilitatea Ascensiunii întregii umanitãþi“. (va uma) SUSAN SHUMSKY
Cãsãtorii dupã rang (1)
arse; cenuºa era apoi împrãºtiatã. Servirea lui Inca suprem era asiguratã de soþiile sale, care locuiau în palat ºi dispuneau, la rîndul lor, de un mare numãr de servitoare. Poate cã un bufon îl înveselea uneori pe omul-zeu, care pãstra, totuºi, în prezenþa poporului sãu, o impasibilitate absolutã. Un cuvînt special, canichu, indicã în limba quichua acest personaj însãrcinat sã provoace rîsul ºi noi ºtim cã indienii nu erau insensibili la glume, chiar la farse. Una dintre activitãþile preferate ale incaºilor era vînãtoarea. Vînatul se gãsea din abundenþã, deoarece numai membrii elitei aveau dreptul sã vîneze în unele regiuni, care fuseserã transformate în rezervaþii; în acelaºi sector, vînãtorile trebuiau sã aibã loc la intervale de minimum 4 ani. Sute de indieni, folosiþi ca hãitaºi, înconjurau teritoriul ales ºi înaintau spre centru, unde erau grupaþi vînãtorii. Animalele periculoase erau ucise, vigoniile (lama sãlbaticã) ºi guanacii (lame cameleon) erau tunºi, iar femelele repuse în libertate. Totul era înregistrat în statistici. Apoi, funcþionarii distribuiau animalele ucise. Era, pentru indienii din popor, una dintre rarele ocazii care li se oferea de a consuma carne. În regiunea Nazca, nobilii practicau vînãtoarea cu ºoimi“.
Regulile cãsãtoriei, în sînul aristocraþiei, erau foarte precise. În principiu, cãsãtoria era monogamã, dar morala socialã îi autoriza pe nobilii ºi pe ºefii locali sã aibã concubine pentru plãcerea sau pentru serviciul lor personal. Prima femeie care se afla în anturajul împãratului era soþia legalã ºi cãsãtoria cu ea era singura la care se organizau ceremonii oficiale. Însã împãratul Tupac Yupanqui a modificat legislaþia ºi s-a procedat în aºa fel încît numãrul de femei pe care le putea avea un singur bãrbat a fost fixat în funcþie de rangul social. Pentru Sapa-lnca (împãratul) nu exista, desigur, nici o limitã. De unde numãrul impresionant de „bastarzi“ care au fost deosebit de întreprinzãtori, pentru cã au încercat uneori, fie prin intrigã, fie prin violenþã, sã dobîndeascã drepturi identice cu cele ale fraþilor vitregi legitimi. Tradiþia, cu toate cã era riguroasã, nu era întotdeauna în mãsurã sã neutralizeze aceste ambiþii, cu atît mai mult cu cît relaþiile suveranului cu unele dintre concubine au fost, uneori, confirmate printr-un fel de cãsãtorie. (va urma) Graduo.ro
armata, asasinînd presupuºi „duºmani ai statului“, în special evrei. La un anumit moment al campaniei, liderii naziºti au început sã foloseascã expresia de „soluþie finalã“, ca o referire la procesul de exterminare a evreilor. Însã nu exista un sistem centralizat, eficient pentru înfãptuirea genocidului. Pentru a crea acel sistem, 15 oficiali naziºti de rang înalt s-au adunat, pe 20 ianuarie 1942, într-o vilã de pe malul lacului Wannsee, într-un cartier select al Berlinului. Dupã întrevedere, prezidatã de SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich, ºeful Securitãþii ºi al Biroului Principal de Securitate al Reichului, a fost finalizat un document cunoscut sub denumirea de Protocolul Wannsee, un plan rece ºi metodic de exterminare a evreilor — fãrã a oferi soluþii exacte despre modul în care urmau sã fie puse în practicã omuciderile în massã. Documentul a primit ºtampila Strict Secret ºi nu au fost imprimate decît 30 de cópii. Astãzi nu l-am avea dacã aliaþii nu ar fi cîºtigat rãzboiul, nu ar fi gãsit protocolul ºi nu l-ar fi introdus în Procesul Crimelor de
Rãzboi de la Nürnberg. Iatã cîteva extrase, traduse din Copia cu nr. 16: „Sub o îndrumare atentã, în cadrul soluþiei finale, evreii vor fi distribuiþi cãtre Est pentru executarea unor sarcini de muncã adecvate. Evreii capabili din punct de vedere fizic, separaþi în funcþie de sex, vor fi preluaþi în coloane de muncã spre aceste zone pentru a lucra la drumuri, proces prin care, fãrã îndoialã, o mare parte dintre ei vor fi eliminaþi prin cauze naturale. Grupul rãmas în final, care va consta, fãrã îndoialã, din segmentul cel mai rezistent al populaþiei, va trebui sã fie tratat în mod adecvat, de vreme ce este produsul selecþiei naturale ºi ar putea acþiona, dacã este eliberat, ca mobil al noii recrudescenþe evreieºti (vezi experienþa istoriei)“. Documentul enumerã apoi numãrul evreilor ºi naþiunile de care aparþin aceºtia. Lista este precedatã de aceastã propoziþie: „Aproximativ 11 milioane de evrei vor fi implicaþi în soluþia finalã a problemei evreieºti europene...“. (va urma) THOMAS B. ALLEN
Adversarul îl aºteaptã ferm ºi îi trage un glonte în ochi… Se pot observa ºi cazuri de fraudã. În înfruntarea Olivier - Feuilhade, primul, duelgiu notoriu, la al zecelea duel e ucis, întîmplãtor, de rivalul sãu. Martorii constatã cã avea pe el o cãmaºã de zale. Alteori, onorabilitatea orgolioasã predominã. Contele Armand Carrel, cunoscut duelgiu, care, pînã la urmã, îºi va gãsi sfîrºitul tot într-un duel, supãrat pe un vizitiu care îi aþinea calea, sare la bãtaie. Mult mai solid, vizitiul l-a bãtut mãr. Totuºi, contele nu ºi-a permis sã-l provoace la duel, nesocotindu-l de demnitatea lui. În statele germane exista tradiþia ca studenþii sã aibã la activ mãcar un duel. Cum lupta se purta cu „spade nemþeºti“, lungi, dar boante, iar pãrþile vulnerabile erau protejate, cu excepþia feþei, mai toþi erau însemnaþi cu impunãtoare cicatrici, acest lucru constituind un titlu de glorie. La Universitatea din Göttingen, într-o singurã zi, au avut loc 30 de întîlniri. Peste Ocean, duelul nu are nici pe departe frecvenþa ºi desfãºurarea pe care le vedem în filmele western. Pistolul cu repetiþie apare
la sfîrºitul Secolului al XIX-lea ºi nu este folosit în duel, iar înfruntarea cowboy-ilor pe strada principalã era o raritate. Este adevãrat cã aici exista o lume violentã, dar lichidarea adversarului prin duel nu prea se practica. Un caz mai puþin obiºnuit de duel se petrece la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, între doi comercianþi dintr-un oraº californian. Nereuºind sã înfrîngã concurenþa celuilalt, ei hotãrãsc sã se batã cu pumnalele. La sfîrºitul luptei, se constatã decesul rivalilor, în urma unui numãr incredibil de rãni. În Europa, lumea civilizatã continuã sã se batã, ºi nume sonore sînt angrenate în asemenea acþiuni. Poetul Alphone de Lamartine, pentru versuri defãimãtoare la adresa italienilor, este provocat de generalul Pepe. Se alege doar cu o ranã la braþ. Puºkin însã, care se înfruntã cu cumnatul sãu, baronul d’Anthés, nu va scãpa viu. Aceeaºi soartã tragicã o are un alt mare poet rus, Lermontov, a cãrui aventurã aminteºte straniu de unul dintre personajele sale. (va urma) IULIAN COSTANDACHE
Pag. a 19-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Amante regale (4) ELENA LUPESCU (4) Evreicã? Elena Lupescu era perfect conºtientã de acest fapt. Vorbea fãþiº împotriva lui Hitler ºi complota împotriva lui Codreanu, deºi, în tot acest timp, îºi nega provenienþa evreiascã. În memoriile pe care ºi le publicã într-o ediþie a ziarului londonez „Sunday News“, ea scria: „Tatãl meu era român. Mama era rusoaicã. Nu sîntem evrei, deºi aºa s-a spus despre noi… Am cîþiva prieteni evrei la care þin ºi, dacã aº fi evreicã, aº fi mîndrã sã o recunosc“. Însã, într-o companie mai de încredere, ea recunoºtea cã are o zecime sînge evreiesc (procentaj genetic imposibil). Dar, în ciuda disimulãrii ei, românii, ca ºi ceilalþi, inclusiv Hitler, o identificau drept evreicã.
Duºmanii Charismaticul lider al Gãrzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu, a declarat cã nu a ordonat asasinarea Elenei doar pentru cã se temea ca nu cumva Carol sã cedeze nervos fãrã ea. Cînd Carol a realizat, în cele din urmã, cît de periculoasã devenise
Oameni aleºi (28) ROBERT BURNS (1759-1796) (2) Cel dintîi merit al poeziei, ca ºi al întregii lui vieþi, este adevãrul – Thomas Carlyle. Robert Burns rãmîne, însã, „poetul-plugar“. „Poemele“ sale sînt compuse la „coarnele plugului“. Simþãmintele exprimate în ele sînt cele ale þãranilor în rîndul cãrora trãieºte. Pînã ºi limba în care sînt scrise este cea dialectalã, vorbitã de cei care muncesc pãmîntul. E manifestarea geniului þãrãnesc; e sãnãtatea, veselia, nãdejdea ºi îndîrjirea, care se întîlnesc la omul care trãieºte în mijlocul naturii; îi cunoaºte atît farmecul, dar ºi asprimea. Este prietena lui nedespãrþitã, care îl mîngîie, dar îl ºi dojeneºte; este capricioasã, dar ºi credincioasã, aºteaptã ca toatã lumea sã i se închine, deºi nu rãspunde decît prin
Marele clarvãzãtor Wolf Messing ºi enigmele sale (2) Copilul-minune (2) Avînd în buzunar doar cîteva monede, Wolf s-a îndreptat cãtre staþia de cale feratã ºi s-a urcat în primul tren care i-a ieºit în cale. Nu voia decît sã doarmã puþin, dupã drumul lung ºi obositor pe carel parcursese pînã la garã. S-a ascuns sub o banchetã ºi a adormit imediat. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenþã. Aici, în vagonul trenului care se îndrepta spre Berlin, i-a fost dat sã descopere, pentru prima datã, puterea sa incredibilã de sugestie, capacitatea de a induce anumite gînduri oamenilor. Controlorul de bilete l-a vãzut ghemuit sub banchetã ºi i-a cerut biletul. Speriat, bãiatul s-a uitat în jurul sãu ºi, zãrind o hîrtie aruncatã pe jos, i-o întinse controlorului, spunînd în gînd: „Acesta este biletul meu!“. Conductorul a luat hîrtiuþa, a sucit-o între palme, a compostat-o ºi i-a înapoiat-o ca pe un adevãrat bilet: „Ce cauþi sub banchetã, dacã ai tichet? Sînt locuri destule. În douã ore, vom fi la Berlin!”. Aºa a ajuns Wolf în Capitala Germaniei, singur ºi fãrã nici un ajutor. Au urmat zile grele, de foame cumplitã. Singura modalitate de a scoate cîþiva bãnuþi era sã vãcsuiascã pantofii trecãtorilor, însã cîºtigul era atît de mic, încît Wolf era mereu lihnit de foame. Pînã într-o zi, cînd trupul sãu firav a cedat ºi puºtiul s-a prãbuºit pe caldarîm. Gãsit de un poliþist ºi considerat mort, a fost dus la morgã. Dupã 3 zile, din întîmplare, un student descoperã cã bãiatului încã îi bate inima. Readus în simþiri, a început sã strige: „De ce sã mã duceþi la Poliþie sau la casa de copii?“. Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenþã pentru a vedea ciudatul
Garda de Fier a ordonat asasinarea lui Codreanu. Nici o dovadã concretã nu o implicã pe Elena în acest asasinat, dar imensa ei influenþã de culise sugereazã cã trebuie sã îl fi îndemnat pe Carol sã scape România de unul dintre cei mai populari ºi rãi antisemiþi. Dar Codreanu era doar unul dintre nenumãraþii duºmani, aºa cã s-au gãsit alþi antisemiþi sã o vîneze pe Elena Lupescu. Studenþii organizau marºuri de protest, cerînd moartea ei. ªoferul care o ducea la Palat pentru partida nocturnã de sex cu regele Carol a fost concediat, cînd nevasta lui a scãpat prin vecini vorba cã el o numea „evreicã împuþitã“. Dr. Neubacher, ºeful misiunii economice germane la Bucureºti, i-a spus reginei Elena cã Germania nu vedea cu ochi buni alianþa cu un rege a cãrui amantã era evreicã. El a încercat sã o convingã sã pãrãseascã România, pentru a se refugia în neutra Elveþie, dar ea a refuzat.
Viaþa ei, în postura de cea mai puternicã femeie din România, nu era nici confortabilã, nici lipsitã de complicaþii. Deºi menþinea un control draconic asupra camarilei conducãtoare, Elena era persona non grata la Palatul Regal. Bîrfa bucureºteanã spunea cã mergea acolo numai la ceas de noapte ºi se auzeau tot felul de poveºti neverosimil de incitante ºi oripilante, conform cãrora Mihai, tînãrul prinþ, se trezise la un moment dat din somn, vãzîndu-ºi tatãl alergînd gol pe
coridorul palatului, în timp ce Elena îl urmãrea, cu un pistol în mînã ºi îmbrãcatã numai cu un neglijeu strãveziu. ªi încã un zvon ºocant, care era, probabil, adevãrat: se pare cã Elena întreþinea relaþii sexuale ºi cu noul ei ºofer, care devenise confidentul ei. Deºi Elena se culca, din cînd în cînd, ºi cu alþi bãrbaþi, interesul ei pentru aceºtia era doar pur erotic ºi temporar. De Carol o lega o dragoste profundã ºi vibrantã. Aceasta a trecut testul timpului, s-a cãlit prin focul ºi para alambicatei ºi periculoasei politici antisemite româneºti, ºi – în cele din urmã – a supravieþuit unei conflagraþii mondiale. O linie telefonicã directã lega palatul lui Carol de budoarul Elenei. „Îmi aduce o bucurie infinitã“, mãrturisea Carol în jurnalul lui. „Am o nevoie imperioasã de ea. E carne din carnea mea“, mai scria el. ªi, un an mai tîrziu: „Dragostea mea pentru ea este la fel de profundã ca întotdeauna. Nu îmi pot imagina viaþa fãrã ea“. Carol voia sã împartã cu Elena Lupescu fiecare aspect al vieþii sale, inclusiv relaþia cu fiul sãu. Îngrijorat cã regina Elena ar putea sã îl întoarcã pe Mihai împotriva amantei, el s-a luptat sã o trimitã pe consoarta sa într-un exil virtual. Între timp, îl încuraja pe Mihai sã o accepte pe Elena Lupescu, iar aceasta fãcea tot ce îi stãtea în putinþã sã îl vrãjeascã pe bãiat la fel ca ºi pe tatã, referindu-se la el ºi la Carol drept „bãieþii mei“. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“
darurile pe care le face. Duhul naturii pãtrunde în sufletul þãranului, se identificã cu ea. „Poemele“ lui Burns sînt expresia vieþii necãjite a plugarului ºi au fost primite cu bucurie de þãranii care-ºi ascultau, astfel, zbuciumul sufletului. De asemenea, erau ºi o prezentare a frumoaselor locuri care alcãtuiau Patria. „Sufletul cel mai mare din toate þãrile britanice venea sub înfãþiºarea unui þãran scoþian cu mîinile aspre“. „Prin geniul sãu, limba strãmoºeascã este glorificatã ºi cunoscutã de lumea întreagã“. (Thomas Carlyle). A avut o copilãrie fericitã. S-a nãscut în 1759, într-o micã fermã din Alloway, Scoþia. Robert învaþã la ºcoala din sat, dar cel care se preocupã în mod direct de educaþia celor 7 copii este William Burnes, tatãl lor, care îi învaþã sã scrie ºi sã citeascã, dar ºi matematica, istoria ºi geografia. „Se spune cã aºa de mare era dorinþa lor de a se instrui, încît, o datã, un vecin, venind la ei la vremea mesei, i-a gãsit pe fiecare cu lingura într-o mînã ºi cu o carte în cealaltã“ (William Sharp). „Aceasta era Vademecum-ul meu“, spunea Burns despre colecþia de
cîntece scoþiene pe care o purta peste tot. „Le citeam conducînd carul, mergînd în urma plugului, cîntec cu cîntec, strofã cu strofã, cãutînd adevãrul, duios sau sublim“. Scînteia care a deºteptat în Burns manifestarea geniului a fost veºnicul îndemn spre poezie: dragostea. Cel dintîi poem a fost adresat unei copile de 15 ani, care locuia în acelaºi sat. Mîndria, care l-a caracterizat toatã viaþa, i-a deºteptat ambiþia ca ,,draga lui“ sã cînte numai cîntecele compuse de el. Fãcea versuri pentru cã nu putea rezista îndemnului lãuntric. Nu avea de gînd sã le publice... La 24 de ani, din cauza sãrãciei ºi a neajunsurilor, s-a hotãrît sã plece în Indii, dar nu avea bani pentru a-ºi plãti biletul. Un prieten ia dat ideea sã-ºi publice versurile. ªi astfel au apãrut, în 1786, poemele “Poems, chiefly in the Scottish dialect“, care i-au adus vreo 3 ºilingi. Biletul a fost cumpãrat, dar cãlãtoria proiectatã nu a mai avut loc… Poeziile sale au fost o adevãratã revelaþie; numele autorului fiind, dintr-odatã, pe toate buzele. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)
caz, l-a privit stupefiat ºi l-a întrebat: „De ce ai spus asta?“. „Pentru cã asta aþi gîndit chiar acum cîteva minute“, a replicat bãiatul. Dupã cîteva zile, profesorul Abel a constatat, cu ºi mai multã uluire, cã Wolf, în ciuda faptului cã suferise de o anemie foarte puternicã, era capabil sã-ºi regenereze singur organismul, prin propria voinþã. Neurologul german a realizat rapid cã bãiatul deþine capacitãþi extrasenzoriale fantastice. ªi astfel, Wolf a ajuns sã fie cunoscut în spital sub numele de „copilul-minune“.
la ceva anume, celulele nervoase din creier transmit impulsuri cãtre toþi muºchii din organism. Aceastã acþiune nu este vizibilã ochiului neiniþiat, eu însã o captez imediat ºi o preiau sub control ºi, astfel, transmit cu uºurinþã subiectului comenzi la nivel subconºtient, fãrã sã avem un contact direct“, afirma, cîþiva ani mai tîrziu, Wolf Messing. Experimentele sale psihologice neobiºnuite deveniserã atît de cunoscute, încît mii de oameni se buluceau sã prindã un loc la reprezentaþiile care se desfãºurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tînãrul era cap de afiº cu reprezentaþia sa intitulatã „Experienþele psihologice ale lui Wolf Messing“. Curînd, faima lui s-a rãspîndit în întreaga Europã, ºi însuºi Albert Einstein ºi-a exprimat dorinþa arzãtoare de a-l cunoaºte pe tînãrul medium. Aflînd cã este în turneu în Austria, celebrul fizician l-a invitat pe Messing sã-l viziteze. În casa acestuia, Wolf l-a întîlnit ºi pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru, care îi propune sã realizeze împreunã un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugereazã tînãrului Wolf sã se ducã în cealaltã camerã, sã aducã de pe birou o vioara, sã i-o înmîneze fizicianului ºi, la nivel mental, sã-i transmitã acestuia rugãmintea de a interpreta o melodie. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încîntat peste mãsurã, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia sã ia de pe masa de toaletã o pensetã ºi sã-i smulgã fizicianului 3 fire de pãr din faimoasã mustaþã luxuriantã. Uºor stînjenit, Wolf a luat penseta, s-a îndreptat cãtre savant ºi, scuzîndu-se, i-a explicat ce trebuia sã facã. Einstein a zîmbit ºi a acceptat jocul. Astfel s-a ales tînãrul Messing cu 2 prieteni celebri în întreaga lume. Se pare cã tînãrul telepat a locuit timp de cîteva luni în casa lui Freud, unde pãrintele psihanalizei l-a ajutat sã îºi lãrgeascã ºi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei ºi auto-hipnozei. (va urma) MIXDECULTURA.RO
Bîrfa
În vizita la Albert Einstein ºi Sigmund Freud (1) Sub îndrumarea ºi atenta supraveghere a profesorului Abel ºi a altor specialiºti neurologi ºi psihiatri, Wolf a început sã-ºi descopere ºi apoi sã-ºi exerseze abilitãþile unice. Treptat, ºi-a conºtientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental ºi a învãþat sã desluºeascã din „corul de glasuri“ care-i rãsuna în subconºtient exact acea voce pe care trebuia sã o capteze ºi sã o individualizeze. Dupã cîþiva ani de experimente ºi exerciþii, bãiatul reuºea sã intre în stare de catalepsie (rigiditate bruscã a muºchilor ºi tulburarea funcþiilor cerebrale – dex online) ºi îºi putea suprima complet orice durere. Atunci, s-a hotãrît, împreunã cu profesorul Abel, cã era pregãtit sã fie cunoscut de marele public. ªi astfel, tînãrul Wolf, în vîrstã de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea propriul numãr de iluzionism. În prima parte a reprezentaþiei, el îi uluia pe spectatori mergînd desculþ pe sãbii ºi înfigîndu-ºi ace în trup, fãrã ca mãcar sã-i curgã o picãturã de sînge, iar în a doua parte, realiza demonstraþii de hipnozã ºi telepatie: citea gîndurile celor aflaþi în salã, „ºterpelea“ din buzunarele spectatorilor diverse obiecte, fãrã sã pãrãseascã scena, sau transmitea, la nivel mental, diverse comenzi subiecþilor. „Nu este vorba despre citirea gîndurilor ci, mai corect spus, despre citirea muºchilor. Cînd o persoanã se gîndeºte intens
Pag. a 20-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
PASTORALà LA NAªTEREA DOMNULUI (urmare din pag. 1) Gloria in excelsis Deo - ceea ce în traducere înseamnã Slavã lui Dumnezeu în locurile prea înalte! A mai clipit Dumnezeu din ochi ºi au mai trecut un an, un veac, un mileniu din existenþa noastrã. Dumnezeu existã, cu adevãrat, ºi fiecare fiinþã umanã, oricît de umilã ar fi, are semnele sale, care îi spun cã Demiurgul e Tatãl nostru, cã trebuie sã fim adepþii Teoriei Creaþioniste, nu ai aberaþiei Evoluþioniste, cã morþii noºtri, scumpii noºtri morþi, sînt bine acolo unde sînt, în lumea de dincolo, ºi cã noi, cu toþii, facem parte dintr-un plan divin. Istoria a demonstrat cã Umanitatea nu face nimic întîmplãtor, rînd pe rînd a renunþat la idoli ºi zei creaþi artificial, la teorii ºi simboluri inutile, abandonînd în ruinã atîtea ºi atîtea civilizaþii ºi imperii depãºite. Numai Biserica Creºtinã rezistã, de 2.000 de ani,
intrînd acum în Mileniul III, fiindcã Isus e Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Milioane de oameni nu ºi-ar fi vãrsat sîngele, de-a lungul a zeci de generaþii, uneori în chinuri groaznice, dacã nu aveau credinþa cã Isus a existat, cu adevãrat, ºi cã El meritã totul, inclusiv jertfa supremã. Astãzi, sînt chemat sã vã spun un mesaj. Dar cu mult mai de preþ e mesajul pe care mi-l spuneþi voi mie, ºi eu pun urechea pe inima voastrã, pentru a-l auzi mai desluºit. Frînturi din comorile noastre intime, care ne fac sã ne simþim bine, îmi vin în minte acum, cînd vã vorbesc: „Afarã ninge liniºtit/ ªi-n casã arde focul”... „Moº Crãciun cu plete dalbe”... „Bunã dimineaþa la Moº Ajun”... „Astãzi s-a nãscut Christos/ Mesia, chip luminos/ Lãudaþi ºi cîntaþi/ ªi vã bucuraþi”... sau celebra Rugãciune a inimii, fiindcã se rosteºte în ritmul bãtãilor inimii, fãu-
PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (2) Aceasta mi se pare dimensiunea fundamentalã a Istoriei: ea este mai puþin o ºtiinþã despre trecut ºi mai mult o moralã pentru viitor. Numai cã studiul Istoriei fãrã studiul Religiei n-are nici o valoare. În toate, dar absolut toate evenimentele veacurilor sînt prezenþi îngerii lui Dumnezeu. Atunci cînd un conducãtor a fãcut ceea ce era plãcut înaintea Domnului, el a fost ajutat ºi o forþã miraculoasã l-a purtat spre biruinþã. Dimpotrivã, atunci cînd n-a mai fãcut ceea ce era pe placul Domnului - cum se spune în Biblie despre David ºi fiul sãu, Solomon -, indiferent cît de mare ºi cît de iubit era acel conducãtor de supuºii sãi ºi de capete încoronate din alte zone ale lumii, el a pierdut ºi a fost lãsat din braþe de Tatãl Ceresc. Repet, Istoria fãrã Religie poate reprezenta un coºmar permanent. În studenþia noastrã, am învãþat un aforism al lui Karl Marx, care, referindu-se la imitarea lui Napoleon I de cãtre nepotul sãu de frate, Napoleon al III-lea, care a dat ºi el o loviturã de stat, a scris: ,,Istoria, cînd se repetã, devine ironicã”. Dacã ar fi putut bãnui Marx ce se va întîmpla, în Germania lui, dupã numai 50 de ani de la moartea sa, cu evreii, ar fi scris altceva, ºi anume: ,,Istoria, cînd se repetã, devine tragicã”. ªi mã refer, de pildã, la un îndemn al lui Platon, în ,,Republica”: ,,Sã i se dea fiecãruia ceea ce i se cuvine!”. Numai cã acest adagiu a fost preluat de naziºti ºi înscris, cu litere
traforate, de fier, pe poarta lagãrului de la Buchenwald: ,,Jedem das Seine!” – adicã ,,Fiecãruia ceea ce i se cuvine!”, îndemn ºi justificare de un cinism foarte crud. În ceea ce mã priveºte, deºi n-am dorit-o, am fost nevoit sã le dau unora ceea ce li se cuvenea. ªi nu m-aº fi referit la asta, dacã dintr-o Informare care mi s-a înaintat ieri n-aº fi aflat cã, în perioada aprilie-iunie 2005, partidul nostru ºi-a micºorat efectivele cu 1.375 de membri. Cine erau aceºtia? Nimeni alþii decît rãtãciþii care l-au urmat pe Cornel Ciontu! Cei 40.000 de membri cu care se lãuda acesta au fost, în realitate, cu mici variaþiuni, doar 1.375! Restul, persoane semnate în fals ºi morþi de prin cimitire. Numai niºte capete bolnave s-au putut gîndi la asemenea tertipuri macabre. ªi ce presiuni infernale s-au fãcut pentru racolarea puþinilor membri adevãraþi! Astãzi, privind în urmã ºi judecînd la rece, îmi dau seama ce frînã a reprezentat pentru mecanismele formaþiunii noastre gaºca lui Ciontu. Speculînd, cu viclenie, bugetul meu de timp limitat, volumul meu foarte mare de muncã, faptul cã timp de 2 ani am pregãtit ºi am susþinut un doctorat greu, cã am scris ºi am tipãrit mai multe cãrþi, inclusiv în limbi strãine, dar ºi multitudinea de activitãþi pe care le desfãºor pe mai multe planuri, inclusiv cele filantropice – acest Ciontu a cãpãtat o putere incredibil de mare ºi, practic, începuse sã controleze
DEªTEPTAREA, FATA MEA! E sfîrºitul! Totul crapã! Motto: „Indignarea face versuri”. (JUVENAL) E cutremur? E potop? Apar, din foc ºi din apã Lumea s-a-nrãit, mi-e fricã Zodii noi în Horoscop. E atîta urã-n jur Florile parcã urzicã Prea L-am mîniat pe Domnul! Aerul e mai impur. Prea trãirãm în pãcat! Demoni rãi ne furã somnul Telefonul dã veºti proaste Hiroºima la pãtrat. La televizor, prãpãd! Îmi bag singur sula-n coaste Lumea e în aºteptare Ca sã cred ceea ce vãd. Inimile sar din piept Stãm în marja de eroare N-avem loc unul de altul Nu ºtim care-i drumul drept. Ne pîndim, ne sfîºiem Turmele muºcã bazaltul Presa minte ca o scroafã Ispãºim un vechi blestem. Statul parcã-i impotent Toþi fac gafã dupã gafã Miroase-a Apocalipsã Nu-i Guvern, nici Parlament. N-a mai fost aºa ceva Îngerul cel bun e lipsã Ce Lege se mai respectã? Lucifer saltã în ºa. Legea Junglei, asta-i clar! Biserica e suspectã Ziua Domnului, ca hoþul ªcoala este un coºmar. Vine noaptea, pe furiº Femeia-ºi înºalã soþul Ce sinistrã colonie! Prunci se leapãdã-n tufiº. Ce plantaþie de sclavi!
ritã de cãlugãrii de la Muntele Athos acum mai mult de 1.000 de ani, ºi pe care e bine s-o rostim în gînd ori de cîte ori avem prilejul: „Doamne Isuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºtemã pe mine, pãcãtosul!”. Fie binecuvîntatã Naºterea Mîntuitorului! Fie binecuvîntat Pomul de Crãciun, cu globurile lui scînteietoare ºi beteala sa argintie, cu jucãriile ºi cãrþile colorate ale copilãriei! Fie binecuvîntatã zãpada viscolitã de afarã, care ne face sã preþuim mai mult renaºterea primãverii! Fiþi binecuvîntaþi voi, fraþii ºi surorile mele, care suferiþi acum pe un pat de spital, sau într-o încãpere sãrãcãcioasã, dar cu toþii trãiþi în speranþa cã ziua mult aºteptatã a izbãvirii este aproape! Fie binecuvîntatã întreaga Naþiune Românã, creºtinatã încã din Secolul I, de cãtre întîiul chemat de învãþãtorul Isus, Apostolul Andrei! În numele Partidului România Mare, care luptã ca un martir pentru biruinþa idealurilor creºtine ºi naþionale, vã urez, tuturor, un Crãciun Fericit! La Mulþi Ani! partidul, de la actele financiare pînã la politica de cadre. Mi-am dat seama de acest derapaj periculos, eram, în permanenþã, la curent cu ceea ce fãcea aºazisa mea ,,mînã dreaptã”, dar nu aº fi crezut, în ruptul capului, cã va îndrãzni sã-ºi depãºeascã modesta condiþie intelectualã ºi omeneascã, sã sarã peste umbra lui ºi sã vrea sã devinã ºeful partidului! Din vîrful stîlpului, fostul electrician a fãcut un salt mortal tocmai în vîrful Crucii de pe Caraiman – caz unic de cascadorie politicã! Dacã cineva mi-ar fi spus cã va ninge în luna mai - aº fi crezut. Dacã altcineva m-ar fi informat cã pe acoperiºul Cãminului Cultural din Cherleºtii de Olt, ai tatãlui meu, ar fi aterizat un OZN ºi din el ar fi ieºit niºte umanoizi, cu niºte capete lustruite, ca ale lui Traian Bãsescu ºi Sebastian Bodu - poate cã aº fi crezut ºi asta. Minuni s-au mai întîmplat pe lume ºi, cu siguranþã, se vor mai întîmpla. Dar niciodatã n-aº fi crezut cã mã sapã ºi cã nutreºte vise de mãrire atît de maladive individul care pretindea cã îmi e prieten, de 25 de ani, ºi pe care l-am scos din groapa anonimatului, dupã un oprobriu public de cîþiva ani, la care fusese supus, împreunã cu alþi foºti nomenclaturiºti, ajutîndu-l sã devinã deputat ºi, mai apoi, vicepreºedinte al Parlamentului. Aºa ceva era de domeniul teatrului absurd! (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005)
Românie, Românie Far Latin pe mãri de Slavi.
Un rîu de cianuri fierbinte Trist îþi curge pe obraz.
Te tîrãºti de azi, pe mine Trãieºti doar din împrumut Ieri - rotundã ca o pine Astãzi - ºvaiþer cu scorbut.
Aur, aur ºi iar aur Ca-n Vestul Sãlbatic vin Paznic la acest tezaur E noul Idi Amin.
Zi ºi noapte cozi la moaºte Tu crezi fãrã-a cerceta De-ar ploua din cer cu broaºte Ai deschide gura, da?
Ce sinistrã cîrdãºie! ªi ce monstru bicefal: Mafie – Masonerie Unchiul Sam e ºef de bal.
Ai pierdut de tot busola Mergi ca orbul, prin pustiu Falsa Erã Coca-Cola Îþi bate cuie-n sicriu.
Ne ruinãm sãnãtatea Zi de zi e tot mai rãu Groaznic s-a surpat Cetatea Haideþi sã privim în hãu.
N-am vãzut aºa dezastru De la „Zorba“, din final Cînd în ritm de dans mãiastru Totul cade, magistral. Ah, te-au nãpãdit ºacalii Mulþi sînt tãiaþi împrejur Ce bogaþi sînt criminalii Deºi erau rupþi în cur. Þi-au scos morþii din morminte Biserici îngroapã-n iaz
Dar ºi hãul ne priveºte Ne absoarbe-n groapa sa. Aferim, Þara lu' Peºte! Totuºi, nu capitula! Freacã-þi ochii cu zãpadã! Dã-þi o palmã, bea cafea! Ia o bîtã, sau o spadã Deºteptarea, fata mea! CORNELIU VADIM TUDOR 24-27 octombrie 2013 (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“)
Pag. a 21-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (56) Dacã s-ar creºtina, nu numai cã nu ºi-ar pierde identitatea, dar ar redeveni Poporul acela biblic, de care umanitatea are o realã nevoie. Înainte de a trage obloanele zilei, citesc din cartea lui Nichifor Crainic „Þara de peste Veac“, tipãritã la „Cugetarea“, în 1940. Totul e frumos la acest volum, de la titlu pînã la simplitatea dezarmantã a hîrtiei, care e veche ºi îngãlbenitã de soare ca franjurii pe care îi punea mama la uºã, vara. Am o revelaþie: poezia „Isus prin grîu“. E mai mult decît genialã. E sfîntã. Îmi aduce aminte de un tablou reprezentîndu-L pe Mîntuitor într-un lan de grîu, însoþit de ucenici, picturã popularã, ieftinã, pe care o þineau pe perete niºte veriºoare ale mamei, de pe Strada Lungã din Braºov; în vacanþele de varã, mergeam adeseori pe la ele, pãtrundeam prin poarta înaltã ºi grea, ca de cetate medievalã, apoi urcam o scarã interioarã, ºi în rãcoarea întunecoasã a zidurilor pîlpîiau macii unor holde de aur, prin care un bãrbat înalt ºi frumos plutea ca pe ape, în vreme ce o lingurã cu ºerbet liliachiu într-un pahar cu apã rece mã fãcea sã uit cã sîntem atît de sãraci... 10 FEBRUARIE 1990. Azi-noapte, pe la ora 3, treceau militarii din Topraisar înapoi, spre Gara de Nord. M-au trezit din somn cu cîntecul lor trist: „Jertfa noastrã unde e?!“. Or fi obþinut cei 1.000 de soldaþi ceea ce doreau? Greu de crezut. Înclin sã cred cã niciodatã ºi nicãieri în lume o Armatã n-o sã fie fericitã. De ce? Pentru simplul motiv cã Armata înseamnã privare de libertate, ºi depersonalizare, ºi reducere la tãcere a propriei identitãþi, ºi umilinþã, ca sã poþi fi modelat pentru alte scopuri. Am trãit toate aceste sentimente. Îmi venea sã urlu de neputinþã. Dar, ce miraculos, pînã la urmã a fost mai frumos decît îmi puteam imagina. Pentru cã, prin ascezã ºi smerenie, intrasem într-un alt ciclu al existenþei, într-o fazã a dãruirii dezinteresate, a generozitãþii, a convingerii ferme cã, dacã eu nu sînt liber, îi pot face pe alþii liberi, dacã eu nu dorm, atunci în mod sigur ceilalþi dorm liniºtiþi. Pãstrez amintiri minunate din Armatã, aceea a fost cea mai bunã ºcoalã a vieþii mele. Nu exagereazã cel care a zis cã un bãrbat se naºte de douã ori - o datã din propria mamã, iar a doua oarã din Armatã. Adorm la loc, cu mare greutate. Undeva, în „micul nostru colþ de Asie“, cum numea Nicolae Iorga þinutul calcaros al Dobrogei, într-o localitate cu rezonanþã turceascã, alte mii de militari aºteaptã sã le vinã camarazii acasã ºi sã le rãspundã la întrebarea existenþialã: mai e mult pînã departe? Ziarele de dimineaþã iarãºi scriu cã eu ºi cu Barbu ne-am înscris la þãrãniºti. Diletanþii ãºtia care fojgãie prin presã ca melcii dupã ploaia de varã nu pot înþelege un lucru simplu: Barbu ºi cu mine valorãm cît toate partidele lor la un loc, unde punem noi piciorul se face crater de vulcan. Azi e zi de vizitã la cimitir. Soarele sfîrºitului de iarnã zvîntã ºi ultimele petice de zãpadã. Cumpãr din piaþã ghiocei ºi imortele, pentru sufletul mamei. Tare mult i-au plãcut florile. Erau zile cînd n-avea bani de pîine, dar lalele galbene ºi stînjenei tot îmi punea pe masa de lucru a studenþiei, într-o glastrã cu apã proaspãtã, viorie, ca sã încep ziua cu spor ºi sã mã gîndesc la Cel care a creat asemenea minuni, bunul Dumnezeu. Þine, mamã, de la mine, imortele colorate stîngaci ºi ghiocei cu petalele ca dinþii de iepuraºi, cã n-am fost vrednic de tine, mereu ºi
Decembrie 1998. Marele artist Gh. Zamfir primeºte Premiul Fundaþiei România Mare. La prezidiu, senatorul Vadim ºi generalul Valeriu Buzea. O pozã antologicã!
Ospãþul e în toi! Pe lîngã pîine proaspãtã, vietãþile primesc mere ºi morcovi, pe sãturate. Scena se petrecea în urmã cu foarte mulþi ani, cind Lidioara era de-o ºchioapã. Oare cine le-o hrãni acum, cînd Vadim nu mai este, iar mãtuºa Magdalena a fost evacuatã în mod samavolnic de sora ei, fãrã Dumnezeu?! mereu te-am necãjit ºi tot pe furiº te-am iubit, cu jumãtate de gurã ºi de mãsurã, fiindcã aºa a fost întotdeauna o rãcealã în familia noastrã, niciodatã nu ne-am spus unul altuia cît ne iubim, niciodatã nu ne-am urat „Noapte bunã“, dar în gîndul nostru ne rugam la Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, în parte. Acolo, la capãtul Cimitirului Ghencea, sub tufele de liliac ºi mãcieº unde se odihneºte mama, lîngã gardul dãrãpãnat care dã înspre Ghencea Militar, astãzi am vãzut un bãtrîn. Parcã era Cuminþenia Pãmîntului. A intrat în vorbã cu mine, firesc. Mi-a spus cã are 80 de ani ºi cã i-au furat unii o jumãtate de metru de pãmînt din groapa nevestei lui. „Nu mai poþi gãsi un om sã facã bine. Numai rãu!“ - filosofeazã el pe marginea gropii, ca Hamlet cu craniul lui Yorick în mînã. Mã furã gîndul la Shakespeare, cînd redactez aceste note rãzleþe, pentru cã nespus de adevãrate ºi de eterne sînt strãfulgerãrile lui: „Nu voi mustra nici o fãpturã din lume, decît pe mine însumi, la care ºtiu multe greºeli“. N-am reuºit sã strãmut osemintele mamei din acest colþ noroios ºi pãrãginit. E atîta înghesuialã aici, în locul acesta unde sînt îngropaþi ºi pãrinþii mamei, ºi fratele mai mic al ei (care s-a stins în 1984, de inimã, pe o bãncuþã din curtea Uzinei Vulcan), încît nu pot amenaja nici un monument. Întregul an 1989 m-am rugat de politrucii de la Capitalã sã mã ajute sã obþin un alt loc de veci, undeva, mai în interiorul cimitirului. Gãsisem chiar un petic de pãmînt, care nu mai era al nimãnui din 1929, deci de exact 60 de ani. I-am scris lui Emil Bobu sã mã ajute, omul m-a înþeles, i-a dat sarcina lui Dumitru Necºoiu de la Capitalã, dar de pomanã. Þiganul tot þigan, ºi-n ziua de Paºti. M-a urît de moarte ãsta, tot timpul, deºi nu-i fãcusem niciodatã nimic. Îl mai vizitam din cînd în cînd pe Nicolae Croitoru, care îi amintea ºi el lui Necºoiu, dar de-a surda. Încãpãþînarea asta a lui Necºoiu, dar ºi a lui Bîrceri, de a refuza sã-mi atribuie 2 metri pãtraþi de pãmînt spre a face o zidire pentru osemintele iubitei mele mame, a fost unul dintre motivele pentru care, la 5 iunie 1989, am depus carnetul P.C.R. pe adresa lui Ceauºescu. Era prea mult pentru mine. Totul pînã la mama! Sfînta Perpetua a fost aruncatã în groapa cu lei a unui circ, de cãtre împãratul de la Roma; în cãdere, i s-au dezvelit coapsele, dar ea ºi le-a acoperit imediat, din pudoare ºi modestie, deºi mai avea numai cîteva clipe de viaþã. Tot astfel a fost ºi mama, în cochetãria ei de femeie simplã, care îºi împletea mereu pãrul într-un coc, aºa cum poartã femeile creºtine. Dar, viaþa merge înainte. Deocamdatã. S-ar putea ca într-un alt ciclu solar, ea sã meargã ºi înapoi, sã ne pomenim cã ni se deruleazã întreaga existenþã invers, de la groapã la leagãn. Tînãra noastrã colaboratoare Anca Romeci - un copil foarte inteligent ºi cultivat, fiicã a procurorului Virgil Romeci - îmi spune la telefon cã, dupã terminarea Conservatorului, a fost repartizatã la Videle, dar acolo fostul preºedinte al Comitetului de Culturã ºi Educaþie Socialistã a fãcut-o pur ºi simplu... teroristã! Motivul? A scris la „Sãptãmîna“. Acestea sînt roadele otrãvite ale tuturor murdãriilor risipite prin presã, împotriva noastrã, de descreieraþi ca Ion
Bãieºu, Florica Ichim, Bogdan Ficeac, Sorin Preda, I.M. ªtefan, Ileana Lucaciu, Valeriu Cristea ºi alþi cîþiva ca ºi ei. De ce-om fi fost noi teroriºti? Cã am publicat materiale despre Basarabia ºi Bucovina, pe vremea cînd nu îndrãznea nimeni? Cã am tipãrit seriale despre Pârvan, Iorga, Blaga, Cãlinescu, Haºdeu? Cã i-am luat apãrarea lui Eminescu, împotriva furiei paranoice a rabinului Moses Rosen? Cã ne-am luptat pentru tipãrirea unor cãrþi impresionante, ca „Marea Neagrã“, de Gh. Brãtianu, ºi „Dacia preistoricã“, de N. Densuºianu? A fi român, în România, e sinonim cu a fi terorist? Da, atunci am fost, sîntem ºi vom rãmîne teroriºti, pînã trece urgia antiromâneascã! ªi, de la sine înþeles, pînã o sã treacã moda asta schizofrenicã a lozincilor în versuri. „ªi noi sîntem cu voi! ªi noi sîntem cu voi!“, se scandeazã azi la televizor. Ceea ce mã duce cu gîndul la o conjugare complexã a verbelor: „ªi voi sînteþi cu noi! ªi ei, ele, dumnealor sînt cu noi, care sîntem cu voi, care sînteþi cu noi“ etc. A venit prostia la Putere! „Este îngrozitor cînd proºtii îºi bat joc de un om superior“ - scrie Goethe în „Maximele“ sale. Iar Sofocle zice: „Prostia e sora cea mai apropiatã a rãutãþii“. Unul dintre aceºti proºti rãi e Brucan. Crede el cã dacã ne-a lãsat pe drumuri ºi a gîtuit revista naþionalã „Sãptãmîna“, noi n-o sã devenim, în scurtã vreme, ºi mai puternici decît am fost? Ce va pãþi ºoriciul lui atunci? 11 FEBRUARIE 1990. Aniversare tristã a detronãrii lui Alexandru Ioan Cuza. Acea scenã, din noaptea de 11 februarie a anului 1866, nu este altceva decît o verigã în nesfîrºitul lanþ al trãdãrilor la români. Ca ºi în cazul vînzãrii lui Tudor
Crãciunul anului 1994. Aºa arãta un Pom de Crãciun în casa din Cotroceni a familiei Vadim Tudor. Pãcat cã nu se aud cãluºeii muzicali aninaþi de crengile bradului. Dar clinchetul lor sigur sunã în Ceruri, acolo de unde vegheazã „tati“, pentru ca prinþesele lui sã fie fericite... Vladimirescu, cu numai 45 de ani înainte, ºi sacrificarea lui Cuza poate fi pusã, în bunã parte, pe seama românilor. Cu singura diferenþã cã pe bietul Sluger l-au cãsãpit grecii - iar Prinþul Unirii a fost cruþat, i s-a permis chiar sã ia drumul Vienei. În urmã cu vreo 10 ani, mi-a picat în mînã o broºurã de epocã, scrisã de un participant direct la evenimentele de la 1866, un ploieºtean pe nume ªimandan. Acesta istoriseºte cã, atunci cînd conspiratorii au pãtruns în dormitorul Domnitorului, prin actul de trãdare al Gãrzii Palatului, Cuza se afla în pat cu amanta lui, frumoasa sîrboaicã Maria Obrenovici, cu care avea doi copii; trezit brusc din somn, el a încercat sã se apere, a deschis sertarul noptierei, a dat sã scoatã pistolul, dar, ce ironie a soartei, n-a nimerit decît... periuþa de dinþi, cu care i-a ameninþat pe zavergii! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
UN PUNCT DE VEDERE
Naþionalism ºi creºtinism ortodox la români (3) Într-un alt spectacol teatral, „Recviem” (dedicat eroilor români cãzuþi pe cîmpurile de luptã pentru libertatea ºi demnitatea neamului), personajele spun: „...Mãi bãieþi, vi s-a dat luminã de sus!...”. Un trio (Lenin, Stalin Troþki) rãspunde: „Vi s-a dat un c...t!”. La un moment dat vor sã treacã pe sub Arcul de Triumf ºi ...,,cei morþi în stare de erecþie...”! În final, eroii defileazã pe sub Arcul de Triumf scandînd: „...Cît am trãit ne-am c...t pe noi...”, apoi „...Cînd am fost la rãzboi ne-am c...t pe noi...”. Trioul confirmã: ,,- Da! V-aþi c...t pe voi...”. Dupã cum se vede, e vorba de „trenuri” de expresii ºi vorbe „tip” (vulgare ºi scîrboase) repetate la toate colþurile strãzilor. Repetarea ºi identitatea acestora e ciudatã. Sînt ele produse într-un ,,laborator central”? Dacã e aºa, „laboratorul” funcþioneazã de multã vreme. Dovadã, iatã opiniile marxiste (Secolul XIX) despre Neamul Românesc: „Românii sînt un popor fãrã istorie, destinat sã PIARÃ în furtuna revoluþiei mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluþiei ºi vor rãmîne astfel pînã la EXTIRPAREA sau PIERDEREA CARACTERULUI lor NAÞIONAL, la fel cum chiar existenþa lor, în general, reprezintã un obstacol, contra unei mãreþe revoluþii istorice. DISPARIÞIA lor de pe faþa pãmîntului va fi un pas înainte” - K. Marx, Fr. Engels ,,Opere Complete” vol. 8, pg. 229 (Text preluat din publicaþia „Credinþa ortodoxã”). „Dispariþia lor de pe faþa pãmîntului!” – Recunoaºtem uºor aici „soluþia finalã” împotriva evreilor, a ideologiei naziste. ªi aceastã retoricã a precedat ºi pregãtit holocaustul anti-evreiesc ºi, în fond, ºi pe cel anti-românesc (Transilvania de Nord, Basarabia ºi Bucovina ºi, apoi, toatã România). Constatãm cã retorica marxistã ºi cea a slugilor marxiste de astãzi (chiar drapate în veºminte democratice ºi gãlãgios anticomuniste) nu au nimic de invidiat retoricii naziste. Ba chiar o surclaseazã prin vulgaritate ºi trivialitate! Cel puþin în ceea ce ne priveºte pe noi, pe români. Legea nr. 217/2015 are ca scop (art. 1) „...prevenirea ºi combaterea incitãrii la URÃ NAÞIONALÃ, rasialã sau religioasã, la discriminare...”. Dar cele expuse mai sus sînt tocmai expresia unei uri naþionale, manifestate prin calomnierea, denigrarea, con-
damnarea Poporului Român, prezentarea lui ca o „rasã” inferioarã. Logic ºi fatal, urmeazã concluzia: „...dispariþia lor (a românilor) de pe faþa pãmîntului va fi un pas înainte...” (Marx, Engels Op. cit.). Ostilitatea gãlãgioasã, denigrarea, calomnierea Neamului Românesc, iatã, nu intrã sub incidenþa Legii! Dimpotrivã. Pare o atitudine foarte corectã politic. Propagatorii acestor dejecþii morale sînt chiar rãsplãtiþi cu funcþii înalte (ºi bine remunerate!) în mass-media, în politicã etc. ªi cu o penibil de nemeritatã notorietate publicã. Sînt „corecþi politic”. Exact ca în „proletcultismul” anilor ‘50. Tot soiul de nulitãþi, veleitare, dar... „corecte politic”. Acesta e marele „pas înainte”? Exemple de naþionalism creºtin binecuvîntat la mult huliþii români („...cum poate, frate, fi ceva bun la români?” º.a.m.d.). În 1918, la retragerea din Ardeal, trupele ungureºti, ajutate de localnicii de aceeaºi naþie, au comis crime oribile. De care, cu laºitate ºi indiferenþã (faþã de propriul neam!), nu amintim nimic. Totuºi, se ºtie de gropile comune cu valahii omorîþi (femei, copii, bãtrîni) de pe valea superioarã a Jiurilor. Fãrã televiziune ºi radio, informaþiile circulau eficient ºi pe vremea aceea. Soldaþii români eliberatori ºtiau de ele. Mai ºtiau, de la bunici ºi pãrinþi, ºi de masacrarea celor 40.000 de români cu ocazia revoluþiei de la 1848. Nu a existat nici un fel de revanºã, de rãzbunare colectivã împotriva minoritãþii maghiare rãmase în graniþele României. Nu a existat pornirea primitivã: „...aha, a venit ºi vremea noastrã, ia sã vã cãsãpim ºi noi pe voi...!”. În 1919, cu ocazia reprimãrii republicii sovietice ungare a lui Bela Kuhn, la solicitarea Europei occidentale, trupe româneºti au ajuns în Budapesta. Nici un fel de rãzbunãri colective împotriva ungurilor. Dimpotrivã, soldaþii românii dãdeau o parte din sãrãcãcioasa lor raþie cazonã de hranã budapestanilor înfometaþi. Dar aici, ºi partea ruºinoasã pentru noi. Trupele române au fost întîmpinate cu flori, pîine ºi sare de bieþii români (400.000) rãmaºi în afara graniþelor þãrii prin Pacea de la Versailles, între graniþa de vest ºi Tisa, ºi chiar în zona Balatonului. La sporul natural al populaþiei rurale româneºti de atunci ºi pînã dupã al II-lea rãzboi mondial, astãzi ar trebui ca în aceastã zonã sã fie cam 1,2
O analizã pertinentã a profesorului Corvin Lupu asupra viitorului României odatã cu „era Trump“ (3) * M.A.M.: Revenim cu întrebarea: ce pãrere aveþi despre influenþa alegerilor din SUA asupra relaþiilor internaþionale ºi a securitãþii naþionale ale României? * C.L.: Ceea ce ºtiu exact este cã aceste greºeli se contorizeazã ºi produc efecte grave, exact în momentele în care ne va durea mai tare. Avem experienþa sigurã a istoriei, cea pe care duºmanii românismului din fruntea þãrii noastre a scos-o din ºcoli. În 2004-2005, cînd ambasador al României la Moscova era generalul Dumitru Prunariu, celebrul nostru cosmonaut, preºedintele Putin a propus României sã nu intrãm în NATO, cu promisiunea asigurãrii securitãþii þãrii ºi cu precizarea tuturor tipurilor de arme care vor fi oferite României, pentru descurajarea vecinilor ºi asigurarea securitãþii militare a þãrii. De asemenea, preºedintele Putin a transmis prin Dumitru Prunariu oferta de a se constitui o comisie mixtã româno-rusã, care sã analizeze perspectiva restituirii tezaurului României, trimis spre pãstrare în Rusia, în timpul primului rãzboi mondial. Eu cred cã preºedintele României, Traian Bãsescu, ar fi avut obligaþia faþã de Poporul Român sã-i spunã acest adevãr. El a reacþionat prin retragerea de la post a lui Dumitru Prunariu ºi apoi prin ofense, despre care am mai pomenit. Asta nu este politicã externã, mai ales în faþa unei supraputeri… Pe de altã parte, din alt punct de vedere, eu sînt de pãrere cã aderarea României la NATO ºi la UE a fost foarte importantã în perspectiva psihologicã a istoriei României. Dacã România nu ar fi aderat la NATO ºi la UE, poate cã pe durata mai multor generaþii, Poporul Român ar fi fost absolut sigur cã i s-ar fi refuzat intrarea în Sfîntul Rai. În mare majoritate, pe care eu nu o pot cuantifica în procente, pentru cã nu am pîrghiile sociologice necesare, Poporul Român a fost sigur cã, intrînd în NATO ºi în UE, va avea asiguratã toatã istoria viitoare a þãrii ºi prosperitate certã. Dacã nu am fi aderat, Poporul Român nu ºi-ar mai fi gãsit liniºtea ºi echilibrul, pentru multã vreme. Astãzi, o mare parte a românilor este dezamãgitã, unii într-o mãsurã foarte mare, alþii mare, alþii mai micã, dar orizontul de aºteptare a fost atins de foarte puþini români, cu deosebire de cãtre profitorii „sistemului ticãloºit”. Dupã pãrerea mea, eºecul politicii euro-atlantice româneºti este evident, doar cã factorii politici nu doresc sã-l recunoascã,
analiºtilor le este teamã sã-l recunoascã în ansamblul sãu, aºa cã ni se aratã doar secvenþe disparate de eºec euro-atlantic, care, adunate toate la un loc, formeazã eºecul de ansamblu al euro-atlantismului românesc. Vecinii noºtri, mai ales þãrile din Grupul de la Viºegrad, au gãsit soluþii de promovare a suveranitãþii naþionale, au dat FMI afarã din þarã, dupã modelul Ceauºescu, îºi promoveazã propriile interese, apoi le promoveazã pe cele ale restului UE, iar reglementãrile legiferate de UE care nu sînt conforme cu interesele lor naþionale sînt respinse ºi nu se aplicã. În vara acestui an, Grupul de la Viºegrad a invitat România sã se ralieze grupului ºi sã coopereze la luarea unor decizii, dar preºedintele antiromân (?!) Iohannis a refuzat. A fost o mare greºealã politicã. Prin aceasta, România a ratat ºansa sã coopereze ºi sã-ºi îmbunãtãþeascã relaþiile cu vecini foarte importanþi. Cu unii dintre ei a cooperat cu mare succes, în perioada contemporanã, în cadrul Micii Înþelegeri ºi în perioada dictaturii socialiste de dezvoltare. Vã reamintesc cã tot în vara asta, acelaºi Iohannis a bãtut calea Bulgariei, sã-i convingã pe vecinii noºtri de la sudul Dunãrii sã se ralieze la proiectul constituirii unei flote antiruseºti în Marea Neagrã. O altã prostie fãrã seamãn. Bulgarii l-au refuzat pe Iohannis, pe un ton apãsat. Vãd cã am lungit discuþia ºi nu am ridicat o problemã deosebit de importantã, dupã care vã propun sã întrerupem discuþia de astãzi. Privitor la necesitatea unei relaþii normale cu Federaþia Rusã, care este, dupã pãrerea mea, repet, cea mai importantã relaþie de securitate internaþionalã a României, cred cã decidenþii noºtri ar trebui influenþaþi de analiºtii Departamentului Securitãþii Naþionale, de pe lîngã Preºedinþia României, în sensul de a þine cont de aspectul pe care îl menþionez în continuare. Este evident cã Rãzboiul Rece nu s-a încheiat în 1989, cum ni s-a spus în mod repetat de cãtre puterile din zona euroatlanticã de influenþã. El a fost doar întrerupt pînã cînd forþele naþionaliste din Rusia s-au regrupat, ºi-au reaºezat modul de promovare a propriilor interese, s-au consolidat organizatoric, militar, informativ ºi economicofinanciar ºi acuma sînt în contra-ofensivã, pe multiple planuri. În anul 2014, pe pagina sa de Facebook, Vladimir Putin a postat un filmuleþ, care a fost titrat în limba românã de foarte buni cunoscãtori ai limbii ruse,
milioane de români. Bucureºtiul (cel post-fanariot) a fost total insensibil la soarta acestora. Astãzi mai sînt circa 30.000-40.000. Existã sate de cult greco-catolic în zonã. Foºti români. Nu a existat impulsul „aha, a venit ºi vremea noastrã”. ªi aceºti români care au trecut Carpaþii erau NAÞIONALIªTI. ªtiau cã luptã cu riscul vieþii pentru eliberarea fraþilor români. „Ne cheamã Ardealul!” era cîntecul ostãºesc al vremii. Un naþionalism firesc, supt odatã cu laptele mamei, de aceºti feciori de þãrani analfabeþi, conºtienþi de fraternitatea lor cu cei de peste Carpaþi. Naþionalismul, ca ºi limba maternã, ca ºi creºtinismul, nu se învaþã la ºcoalã. Acolo poate fi cel mult cultivat, ºcolit, sau... depreciat ºi calomniat. În 1945, cu ocazia eliberãrii de sub jugul unguresc a Ardealului de Nord, militarii români eliberatori ºtiau de ororile ºi crimele comise de ocupantul ungar în mai toate localitãþile ardelene (vezi, între altele, Ip, Trãznea, Moisei, Bistriþa). În gropile comune pline de femei ºi copii valahi, trupurile acestora nu apucaserã încã sã se descompunã complet. Nu au existat nici un fel de rãzbunãri colective, nediferenþiate, faþã de minoritarii unguri. Reflexul „aha, a venit ºi vremea noastrã!” a lipsit, din nou, cu desãvîrºire. Imediat dupã 1918, un fruntaº politic român din Ardeal a precizat: „...noi nu vom deveni din asupriþi asupritori...”. Într-adevãr, nu e în firea românilor aºa ceva. Minoritatea maghiarã (ca ºi celelalte minoritãþi) s-a bucurat de toate drepturile posibile: învãþãmînt de toate gradele în limba maternã, libertatea deplinã a cultelor religioase, mass-media în limba maternã, organizaþii ºi partide cu caracter etnic. Pentru comparaþie, dupã al II-lea rãzboi mondial, polonezii (în Silezia ºi Pomerania) ºi cehii (regiunea Sudetã) au expulzat MILIOANE de etnici germani, sub motivul ostilitãþii acestora de-a lungul secolelor, faþã de Polonia ºi (fosta) Cehoslovacia. Aceºti germani, stabiliþi acolo de secole, nu au venit în calitate de cotropitori ºi exterminatori. Cel puþin în Polonia, ei au fost chemaþi de regalitatea polonezã pentru a construi cetãþi-oraºe ºi a practica diverse meserii (vezi „þesãtorii” din Silezia, vezi minerii etc.) aducãtoare de profit (ºi prin impozite) pentru regalitatea polonezã veºnic în crizã de bani (ca toate monarhiile medievale). Cã existau fricþiuni între aceste consistente ºi compacte minoritãþi germane ºi localnicii polonezi ºi cehi, nu e nici o îndoialã, dar ele nu au atins niciodatã ferocitatea exterminatoare exercitatã asupra românilor din Transilvania. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU cuprinzînd un interviu în care el afirmã explicit cã, la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial, Stalin s-a înþeles foarte bine cu SUA ºi cu Marea Britanie ºi a încheiat înþelegerile privitoare la sferele de influenþã „pentru eternitate”, nu doar pentru cîteva decenii. De aceea, accentua preºedintele Putin, la Malta, în decembrie 1989, s-a încheiat doar un acord verbal între URSS ºi SUA ºi nu s-a semnat nici un document. Înþelegerile de dupã al II-lea rãzboi mondial nu pot fi modificate, ci pot doar sã fie completate. Preºedintele Putin afirma explicit cã doi trãdãtori ai Rusiei, Gorbaciov ºi Elþîn, au încãlcat înþelegerile, dar cã acum Rusia nu mai acceptã sã recunoascã acordul fãcut de trãdãtori. În finalul filmuleþului, preºedintele Putin spune apãsat: „Noi vrem înapoi ce este al nostru!”. Analizînd poziþia lui Putin în cadrul acestui interviu, se poate înþelege lesne cã Federaþia Rusã este angajatã într-un efort de recucerire a sferei de influenþã pe care a avut-o fosta Uniune Sovieticã. Evenimentele din Georgia (2008), Ucraina (2014, pînã în prezent), Siria (2015, pînã în prezent), agresiunea ciberneticã asupra Estoniei (2014), salvarea Iranului de la o agresiune iudeo-americanã (2015) sînt semne evidente ale acestei linii politice. Nu se poate ca decidenþii din România sã nu þinã cont de acest lucru ºi de foarte numeroasele exemple din istorie în care statele mici au fost abandonate de cãtre marile puteri, care le promiteau garanþii de securitate, în schimbul promovãrii propriilor interese. România a primit aceste garanþii occidentale ºi în perioada interbelicã, iar în 1940, România Mare s-a prãbuºit fãrã sã o apere nimeni! Românii i-au aºteptat pe americani 50 de ani, iar în perioada ocupaþiei militare sovietice, SUA ºi statele din Occident îi îndemnau pe români sã lupte împotriva regimului sovietic de la Bucureºti, cînd þara fusese deja arondatã sferei de influenþã a lui Stalin, ºi o generaþie întreagã de elite româneºti s-a sacrificat degeaba. Astãzi, în caz de agresiune externã din partea Rusiei, dupã pãrerea mea, Occidentul nu ne va apãra, la fel cum au pãþit Ucraina ºi Georgia, iar situaþia ar fi realmente dramaticã. Dacã ne atacã alte state decît Rusia, ceea ce nu ar fi exclus, situaþia ar fi tot foarte grea, pentru cã nu mai avem armatã ºi coeziune naþionalã, tot ca rezultat al politicii euro-atlantice. Ca urmare, speranþa noastrã rãmîne în primul rînd în Dumnezeu. * M.A.M.: Vã mulþumesc ºi vã mai aºtept! Sfîrºit (Interviu realizat de Marius Albin MARINESCU)
Pag. a 23-a – 23 decembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Naþionalism sau internaþionalism? Statele Unite au ales „Make America Great Again“, a d-lui Donald Trump, nu „Together“, a d-nei Hillary Clinton. Naþionalismul socialist masculin, de dreapta, la ordinea zilei, l-a învins, împotriva tuturor prognozelor presei mincinoase, pe cel de stînga, feminist, multicultural, internaþionalist, intelectualist, globalist. Asta se va repeta ºi în Franþa, unde candidatul la Preºedinþie, François Fillon, promite rigoare împotriva islamismului, cote la strãini, promovarea hãrniciei, a respectului ºi restabilirea autoritãþii. Tot aºa cum Trump a avut succes cu „Great Again“, Fillon e pentru suveranitate ºi din nou „Grandeur“. Europenii, dupã falimentul Greciei, în est ºi, în vest, Brexit, vor, cautã un echilibru:
Cine este ,,presa internaþionalã“ din România? (1) Ceea ce am numit cîndva „Condicuþa cu agenþi“ rãmîne valabil, ca de fiecare datã atunci cînd interesele internaþionaliste vor sã-ºi facã simþitã prezenþa. Evident, nici alegerile din acest an nu puteau sã scape de tirul acestor agenþi de influenþã. Din pãcate, a nu ºtiu cîta oarã, presa din România preia fãrã nici un fel de discernãmînt articolele lor, sub acoperirea „Presa internaþionalã zice cã...“! În realitate, sub aceastã sintagmã „se ascund” niºte anonimi aciuaþi pe lîngã unele publicaþii de prestigiu sau pe lîngã unele site-uri finanþate destul de misterios de organismele europene, deºi nici unul dintre aceºtia nu s-a remarcat în presa din România ca fiind jurnalist, în adevãratul sens al cuvîntului. Vom face o nouã demonstraþie care sã arate cine este, de fapt, „presa internaþionalã“, cine sînt cei care ar reprezenta-o, luînd în discuþie articolele citate de presa din România ca aparþinînd „presei internaþionale“, în care se vorbea despre alegerile parlamentare din 11 decembrie.
Bloomberg, adicã Andra Timu ºi Irina Vilcu Chiar în ziua alegerilor, pe „Bloomberg“, mai întîi la ora 9,41, apoi cu un update la ora 12,00, a apãrut articolul „Romanians Vote as Old Guard Looks to Supplant Technocrats“. Autoarele textului sînt mai vechea noastrã clientã Andra Timu ºi, un new entry, Irina Vilcu. Articolul celor douã româncuþe a fost preluat de siteul News.ro ºi apoi de mai multe televiziuni. Iatã ce scria News.ro: „Bloomberg titreazã: «Românii voteazã, ºi se anunþã cã vechea gardã va înlocui tehnocraþii». «O combatere fãrã precedent a corupþiei nu a reuºit sã rãstoarne scena politicã din România (…). Pentru a atrage alegãtori, membrii partidelor afectate de scandaluri au impus reduceri de taxe ºi creºterea salariilor bugetarilor, ceea ce a generat îngrijorãri privind bugetul, din partea bãncii centrale», scrie agenþia, precizînd însã cã «populismul nu a ajuns la extremele vãzute în alte pãrþi din Europa». Bloomberg noteazã cã întoarcerea vechii gãrzi la putere riscã sã îi descurajeze pe mulþi de la a merge la vot.
Naþionalism ºi globalizare în Secolul XXI (3) Ce este naþionalismul? (4) Naþionalismul este un sentiment foarte vechi, chiar dacã pentru mulþi intelectuali moderni sursa lui apare doar în Secolul al XVIII-lea, cînd se afirma Iluminismul. El este, de fapt, etern, deoarece apariþia unei forme statale, oricît de slabã ar fi fost, aducea cu sine crearea unei identitãþi naþionale sau doar statal-politice, precum ºi afirmarea mai puternicã a unei etnii, care, din acel moment, începea sã îºi revendice un loc ºi un teritoriu pentru vecie. Este adevãrat faptul cã, pînã în Secolul al XVIII-lea, naþionalismul era mai puþin vizibil, deoarece asuprirea monarhilor ºi a nobililor era foarte puternicã: socialul ºi asuprirea vin, cu prioritate, ca imagine împotriva altor concepte în explicaþia Istoriei, deºi este evident cã aceste douã aspecte sînt supraevaluate. Doar cînd puterea puternicilor cu sînge albastru a început sã fie limitatã, cetãþenii au început sã îºi afirme forþa ºi prin sublinierea loialitãþii faþã de statul lor, aducînd în prim-plan ceea ce îi unea, iar acest lucru era, în primul rînd, conºtiinþa etnicã ºi lingvisticã. De fapt, adevãrul este întãrit de istoria aproape a fiecãrei þãri, în care, în diferite perioade, aceia care pãrãseau teritoriile din motive de refugiu politi-
naþionalism sau internaþionalism, protecþionism sau globalism, provincialism sau universalism? În fond, asistãm la lupta dintre protestantism ºi catolicism, din primul rãzboi de 30 de ani, 1618-1648, din vremea lui Bismarck, ºi din cel de-al doilea rãzboi de 30 de ani, 1914-1945. În acest rãzboi religios, România ortodoxã este într-o situaþie dificilã, pentru cã, în afara schimbãrii paradigmelor politice, SUA, Anglia, Franþa vor colabora cu Rusia în Chestiunea Orientalã, fãrã inhibiþii. ªi pentru cã Germania lui Merkel, cu oamenii ei din UE, Schulz ºi Junker, a eºuat, ºi Klaus Iohannis cautã o alternativã. Ea se va concretiza în urma apropiatei vizite a Papei Francisc în România. Prof. Univ. VIOREL ROMAN, consilier academic al universitãþii din Bremen «Dezamãgirea popularã profundã faþã de clasa politicã este ilustratã prin proporþia mare de alegãtori indeciºi, ceea ce va duce, probabil, la o ratã micã de participare», a explicat un analist al «The Economist» pentru agenþie, adãugînd cã aceastã situaþie este în favoarea socialdemocraþilor“. Cine citeºte aceastã preluare are impresia cã ,,Bloomberg” scrie aceste lucruri, cãci News.ro nu face precizãri privind autorii articolului, astfel încît cititorii sã înþeleagã cã este vorba despre douã românce partizane, care mint cu bunã-ºtiinþã! Andra Timu, dupã cum îºi amintesc cititorii ziarului ,,Cotidianul”, a mai fost clienta noastrã începînd cu anul 2012, cînd, tot pe ,,Bloomberg”, era susþinãtorul deºãnþat al lui Traian Bãsescu ºi vorbea despre deprecierea leului din cauza suspendãrii acestuia, deºi moneda naþionalã tocmai se apreciase! Scriam atunci cã aceastã Andra Timu a ajuns în preajma presei internaþionale printr-o bursã ciudatã, sub forma unor „excursii de studii la Bruxelles“, primitã din partea asociaþiei „Freedom House“, a Cristinei Guseth, ONG finanþat de George Sörös! În þarã, Andra Timu nu a lucrat efectiv în presã, ci a intrat la niºte cursuri de redactare de ºtiri la Centrul pentru Jurnalism Independent, o adevãratã ºcoalã de presã aservitã PDL, dupã care a fost o vreme la Money Channel, patronat de Sorin Ovidiu Vântu.
ALBUMUL CU POZE RARE
Nicolas Sarkozy ºi Vladimir Putin, într-o discuþie animatã, desfãºuratã cu prilejul reuniunii G8, din 7 iunie 2007. Atunci, presa francezã a scris despre faptul cã, la finalul unei întîlniri între cei doi, ºeful statului francez de la acea vreme avea un mers ezitant ºi nesigur, pãrînd marcat de ceea ce jurnaliºtii au numit ,,o întrevedere stropitã un pic prea mult cu vodcã”. auzisem de aceastã Luiza Ilie, singura informaþie pe care am gãsit-o este de pe propriul ei blog, unde apare alãturi de douã sticle de bere. Cine citeºte articolul Luizei Ilie va observa cã, la fel ca ºi Andra Timu, are un fix: corupþia este doar în curtea PSD, mesaj care pare dictat de acelaºi stãpîn deontologic!
,,La Libre Belgique” este, în realitate, Maria Udrescu (1)
Pe site-ul celebrei agenþii de ºtiri Reuters a apãrut, în ziua de 9 decembrie, articolul „Stagnation, resignation reign ahead of Romanian parliamentary vote“, care este semnat de... Luiza Ilie, din Bucureºti. Iatã însã cum preia site-ul News.ro acest articol scris de Luiza Ilie: „«Românii voteazã duminicã în alegeri parlamentare în urma cãrora puterea va fi încredinþatã, probabil, din nou social-democraþilor (PSD), care pledeazã pentru o politicã fiscalã relaxatã, dar care sînt percepuþi ca permisivi în privinþa corupþiei endemice», scrie Reuters. Jurnaliºtii strãini apreciazã cã, spre deosebire de majoritatea europenilor, românii nu au fost foarte nemulþumiþi de mãsurile de austeritate ºi sînt în continuare eurofili“. Care „jurnaliºti strãini“ sînt cei de la „Reuters“, cînd chiar pe site-ul agenþiei scrie clar cã autoarea este Luiza Ilie, din ,,Bucharest”? Mãrturisesc cã pînã acum nici nu
Pe site-ul cotidianului belgian „La Libre Belgique“, a fost postat articolul „Législative en Roumanie, la tentation des extrêmes“, semnat de Maria Udrescu. Dupã cum se vede din titlu, autoarea nu are nici cea mai micã rezervã în a constata cã þara sa natalã are „tentaþia extremelor“, deºi, dupã cum s-a vãzut, nici mãcar partidele moderat-naþionaliste nu au obþinut voturile necesare intrãrii în Parlament! Cine este jurnalista Maria Udrescu – aflãm chiar de la ea, mai exact, de pe site-ul „journalistefreelance“, unde are postatã o biografie amãnunþitã: are 25 de ani ºi locuieºte în Belgia de cînd avea doar 14. Maria Udrescu spune cã a fãcut un stagiu la Radio Free Europe (Europa liberã), însã cunosc, din propria experienþã, cã, din 1995, cînd postul s-a mutat la Praga, operaþiile europene s-au redus treptat ºi s-au axat pe alte coordonate: în Irak, Afganistan etc., astfel încît, atunci cînd Maria avea 14 ani, postul nici nu mai exista! (...) Maria Udrescu susþine cã este jurnalist freelance, adicã unul care are statut de colaborator al ziarului „La Libre Belgique“. În articolul la care facem referire, jurnalista ridicã în slãvi USR-ul lui Nicuºor Dan, prezentîndu-l, nici mai mult, nici mai puþin, drept un partid anticorupþie! (va urma) ION SPÂNU (,,Cotidianul.ro”)
co-economic - dacã nu erau aristocraþi cu bani care sã îºi permitã deplasãri de mii de kilometri - se refugiau foarte aproape de graniþa teritoriului pãrãsit, ºi fugeau ori de cîte ori era posibil într-o zonã unde se vorbea aceeaºi limbã sau cel puþin una asemãnãtoare, pentru cã aºa li se facilita integrarea mai rapidã în noua societate. Astfel, cîþi îºi mai amintesc cã, sute de ani, o bunã parte a judeþului Prahova sa numit Saac sau Sãcuieni, fiind populat de mulþi români fugiþi din Ardeal ºi din secuime? Toponimia zonei subliniazã direct acest aspect, existînd sate numite „Pãmînteni“, iar alãturi de ele apare numele „Ungureni“. Unificãrile ºi cuceririle urmau aceeaºi logicã, pentru cã, dupã stabilirea noilor graniþe, urma integrarea în sistemul vechiului stat a teritoriului dobîndit, iar problemele etnice ºi lingvistice deveneau sursa revoltelor, aproape inevitabile. Orice slãbire a puterii celor care cuceriserã sau unificaserã un teritoriu aducea, de cele mai mult ori, o revoltã a celor cuceriþi sau a foºtilor lor lideri, iar Dacia nu a fãcut excepþie - anul 117, cînd a murit împãratul Traian, marcheazã o revoltã dacicã de amploare, potolitã dupã un an. Exemplele sînt nenumãrate, pe fiecare continent. De aceea, scãderea puterii autocraþilor a permis impunerea decisivã a naþiunii, ca formã supremã de organizare a unei etnii, devenitã expresia supremã a unui stat. De aici, statul-naþiune, precum ºi raportarea pe primul plan
a cetãþeanului la el, iar nu la rege/preºedinte. Ca sã nu fie nici o îndoialã, subliniem cã toate imnurile naþionale glorificã oamenii organizaþi sub comunitatea statalã respectivã. Simbolistica naþiune - monarh, rãmasã în cîteva state, o vedem exprimatã sub forma menþionãrii în versurile imnului a poziþiei superioare a unuia sau a altuia dintre actori. Astfel, imnurile imperiilor erau, de fapt, cîntece dedicate dinastiilor imperiale, iar acum regatele rãmase încearcã sã se refere ºi la monarh în cuprinsul imnurilor naþionale, fãrã ca regula sã fie, însã, obligatorie. De exemplu, imnul britanic este dedicat reginei, imnul olandez este imnul Casei de Orania, dar þãrile scandinave nu îºi accentueazã regalitatea. Imnurile statelor naþionale, sau cîntecele care joacã acest rol - unele þãri nu au neapãrat un imn oficial, desemnat prin Constituþie - subliniazã naþiunea ca esenþã a statului. Astfel, germanii au ca imn „Germania mai presus de orice“, polonezii „Polonia nu a murit, cîtã vreme sîntem vii“, iar lista este extrem de lungã. Toate subliniazã naþionalismul, prin precizarea faptului cã etnia majoritarã a creat cumva un stat, i-a dat un nume ºi fixeazã loialitãþile în funcþie de aceastã construcþie politicã supremã a organizãrii oamenilor. (va urma) MARIUS VÃCÃRELU
Reuters este, de fapt, Luiza Ilie
Pag. a 24-a – 23 decembrie 2016
MICÃ Cãlcîiul lui Ahile
În anonimat Un lucru sau o acþiune au valoare doar în mãsura în care sînt cunoscute de ceilalþi oameni. Un diamant are valoare doar în clipa în care este descoperit. Dar, destul cu cugetãrile pseudo-filozofice. Direct la subiect. Încercãm sã scoatem la luminã acþiuni sau oameni mai puþin cunoscuþi pentru a fi exemple, pentru a ne încãrca pozitiv în aceastã lume mediaticã plinã de ºtiri ºi fapte negative: jafuri, accidente, crime, nelegiuiri, ºi cîte ºi mai cîte, de þi se face, cîteodatã, pãrul mãciucã în cap. Astãzi, ne vom opri la ultima acþiune a unei doamne, cum rar mai poþi întîlni în viaþã sau poate nici nu ai prilejul sã întîlneºti. Se numeºte Valeria Rãcilã Groningen ºi este multiplã campioanã olimpicã ºi mondialã la canotaj. Este cãsãtoritã cu Steven van Groningen, preºedintele Raiffeisen Bank. S-au cunoscut la Jocurile Olimpice, unde el era reprezentantul Olandei la canotaj. Au doi copii minunaþi, înalþi ca brazii, cu calitãþi deosebite ca ºi pãrinþii lor. Sãptãmîna trecutã am fost invitat la Clubul „Cortina“, din Corbeanca, alãturi de alþi sportivii ºi antrenori cunoscuþi. O parantezã: nu ne vom feri sã pomenim în acest material numele sau organizaþiile care au contribuit la realizarea acestui proiect, care pot fi socotite drept sponsorizãri, deoarece avem o lege a sponsorizãrilor care, de mulþi ani, aºteaptã sã fie modificatã, ea fiind, astãzi, socotitã ca o lege împotriva sponsorizãrilor, adevãratã frînã în activitatea ºi dezvoltarea culturii ºi a sportului. Nu am primit aceastã invitaþie pentru prima oarã. Este a 15-a ediþie cînd au fost invitate vechi glorii ale sportului românesc – campioni ºi antrenori - urmare a unui proiect iniþiat de Valeria Rãcilã ºi adoptat de Fundaþia Olimpicã Românã. S-a adresat oamenilor care, prin faptele lor, au scris istoria sportului românesc ºi care, astãzi, cei mai
ROMÂNIA MARE“
ENCICLOPEDIE mulþi au fost uitaþi. Valeria a reuºit sã obþinã o sponsorizare de la Mega Image, astfel cã fiecare participant a plecat de la aceastã întîlnire cu o sacoºã plinã de alimente ºi delicatese, încît cei mai în vîrstã (au fost ºi participanþi de 85 - 90 ani) nu au putut singuri sã o ducã. A fost o întîlnire de suflet în care s-au depãnat amintiri, glorii trãite, însoþite uneori ºi de cîte o pîrdalnicã lacrimã ascunsã grabnic de povestitor. Deseori am fost treziþi din lumea amintirilor de atenþia cu care am fost tot timpul trataþi de Valeria alãturi de reprezentantele COSR (Comitetul Olimpic ºi Sportiv Român) medaliatele olimpice Laura Badea, Violeta Beclea, Ionela Tîrlea ºi de Vivien Vasile, „fac totum“ la fundaþia unde Andreea Rãducanu este preºedinte, iar Valeria Rãcilã, printre multe alte titluri, este vicepreºedinte. Dintre campionii olimpici prezenþi i-am mai reþinut pe Doina Ignat ºi Leon Rotman. Prima, socotitã printre cele mai bune canotoare ale lumii, iar al doilea povesteºte ºi astãzi cu nãduf cã a ajuns canotor din cauza unei decizii incorecte a arbitrilor de la lupte, unde a fost un junior foarte talentat. Surpriza acestei întîlnirii a fost însã împãrþirea pentru prima oarã a unor premii în bani venite din partea COSR. Noua conducere a acestui for sportiv, mult mai competentã, dupã pãrerea noastrã, în ale sportului, nu a fost solicitatã sã facã aceste premieri de recunoaºtere a meritelor celor care au adus faimã sportului românesc. Din proprie iniþiativã, cînd au aflat de acþiunea Valeriei ºi a Fundaþiei Olimpice Române, au hotãrît sã ofere aceste premii, ceea ce dovedeºte mult mai multã înþelegere ºi dragoste pentru fenomenul sportiv. SILVIU DUMITRESCU P.S. Ar fi nedrept dacã în acest material nu am pomeni ºi de Ivana Iancu, care nu a fãcut sport, dar îl iubeºte mult ºi are calitatea de a fi... cea mai bunã prietenã a Valeriei ºi deci... o ajutã mult!
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
SÃRBÃTORI FERICITE! 1
2
3
4
5
6
7
8
9
10 11
1
2 3
4 5 6 7 8
9
10 11
INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICà A PÃMÎNTULUI (10) Organizarea unui miracol (4) Am fost asigurat cã unii cititori s-ar simþi ofensaþi ºi, prin urmare, cartea mea va fi pusã la zid. Nu neg cã existã riscul de a ofensa, dar cu siguranþã nu aceasta este intenþia mea. Ce sper eu sã realizez este acelaºi lucru pe care încearcã sã-l facã un prieten care vrea sã-ºi trezeascã tovarãºul cãzut în amorþealã. Dacã voi reuºi sã scot din amorþealã cîþiva oameni, chiar dacã acest lucru ar însemna sã provoc dispute ºi controverse, atunci îmi voi fi atins scopul. Barry Downing este un preot ºi teolog care are ºi diplomã în domeniul fizicii. Cînd am dat peste cartea lui intitulatã “The Bible and Flying Saucers“ („Biblia ºi OZN-urile“), am fost surprins pe bunã dreptate. Lucrarea, destul de condescendentã în ciuda nemulþumirilor pe care le-ar putea stîrni titlul, pune sub semnul întrebãrii însuºi fundamentul învãþãturilor religioase formale ºi reinterpreteazã Biblia prin prisma ºtiinþei moderne. Aceastã carte a fost aceea care mi-a reaprins interesul de a studia posibilele legãturi dintre fenomenele OZN ºi anumite secþiuni din Biblie. Consideram cã avusesem un ton oarecum polemic, atunci cînd am scris despre acest
subiect. Barry Downing este mult mai direct ºi utilizeazã argumente ºtiinþifice pentru a demonstra cã majoritatea întîmplãrilor miraculoase relatate în Biblie au legãturã cu vizitele pe aceastã Planetã ale unor fiinþe din spaþiu - o rasã superioarã, care a fost trimisã aici pentru a încerca sã-i înveþe pe pãmînteni cum sã trãiascã în armonie cu Universul, în loc sã-ºi ducã existenþa în condiþii care provocau haos ºi distrugere. Dacã unele aspecte prezentate de mine au stîrnit mici adieri în vîntul schimbãrii, Downing a produs o adevãratã tornadã. În scrierea sa, el discutã despre majoritatea miracolelor clasice din Biblie despre care alþi cercetãtori din domeniul OZN-urilor considerã cã ar avea legãturã cu intervenþia unor fiinþe din spaþiu. Printre aceste evenimente se numãrã: înãlþarea la Cer, scara lui Iacob, ridicarea, într-un vîrtej de vînt, la cer a profetului Ilie ºi experienþele lui Ezechiel. Pasajul biblic care descrie roþile de foc dintr-o viziune a lui Ezechiel este poate cel mai interesant; relatarea prezintã asemãnãri cu multe descrieri moderne ale OZN-urilor, inclusiv cu pasageri la bord… (va urma) BRUCE L. CATHIE
ORIZONTAL: 1) Moºul cu barbã albã, mare, cu o mantie lungã roºie, care vine sã împartã copiilor jucãrii ºi dulciuri – „Deschide... creºtine“, cunoscut colind interpretat de ªtefan Hruºcã; 2) Tradiþiile sãrbãtorilor de Crãciun ºi de An Nou – Pe unde a trecut Pluguºorul; 3) Alungã pisica (interj.) – Precum ramurile împodobite ale pomului de Crãciun; 4) Alãturi de tineri, merg pe uliþele satelor pentru a ura toate cele bune cu ocazia sfintelor sãrbãtori de Crãciun – La o stea! 5) În haitã! – Începe Pluguºorul; 6) Crãciun Ioana – Cîºtig pe jumãtate! – Desparte fraþii români; 7) A face un lucru nou – Urme de patine! 8) Gicã Ioniþã – Personaje de basm – Început de iarnã! 9) Instrument muzical de colind – Dans popular, precum „Ursul“ ori „Capra“; 10) Persoanã mascatã (avînd cap de animal) care joacã pe la casele sãtenilor în preajma Crãciunului – Crenguþã de brad; 11) Usturoi (reg.) – Respectarea prescripþiilor bisericeºti. VERTICAL: 1) Început ºi final de colind! – Din „arsenalul“ colindãtorilor – Campionatele Balcanice de Atletism (abr.): 2) „... Soarelui“, frumos colind cîntat de ªtefan Hruºcã ºi Cristina Rus – „... ºoptesc“, cîntec din albumul „Colinde magice“, aparþinînd Cleopatrei Stratan (neart.); 3) Nici mai mult, nici mai puþin – Cornute; 4) Fructe bogate în vitamine – Eugen Zaharia Costea; 5) La cinã! – Rutã; 6) Unu înaintea lui Ion! – Haine de sãrbãtoare; 7) La triaj! – Ana Oprea – Elena Dima; 8) 2016 – Horia Pascu – Ileana Jianu; 9) Colindãtori – Ornament (presc.); 10) Cãtune – Exemplar unic; 11) Fire – Obiect de colind – Maria Anghel. DICÞIONAR: UION. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „ÎNTRE SCOÞIENI“: ORIZONTAL: 1) MASINA – DAC; 2) SILING – LIRA; 3) NAE – T – LESIN; 4) RASELA – C – I; 5) SESCRIECUUN; 6) O – AO – T – MIM; 7) LA – RARA – ROD; 8) SINGURZERO; 9) TALII – SI – IL; 10) I – ARTA – LESA; 11) VARIANTE – TR.
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.