Romania mare, nr 1377

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Politicienii români s-au modernizat: au renunþat la coloana vertebralã pentru coloana oficialã. CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Cine scapã corabia nebunilor din oceanul furtunilor? Motto: „Cînd este contrazisã raþiunea, o stare de spirit poate constitui un pericol“. (Nicolae Titulescu)

Lumea româneascã Lumea româneascã e-un gunoi Biºniþari, ºi curve, ºi lichele. Poate doar un salvator rãzboi Ne-o scãpa de-aceste duhuri rele.

Poveste de iarnã, picturã realizatã de Anca Bulgaru

Fãceau asta Iorga ºi Brâncuºi, Eminescu ºi Caragiale? Am trãit mai demn sub turci ºi ruºi Decît sub þigani ºi haimanale.

Zi ºi noapte se maimuþãresc Defilînd pe micile ecrane. Ne-a ajuns blestemul þigãnesc Ce coºmar! Ce feþe mitocane!

Am spus-o ºi în alte scrieri: Dragnea nu e un personaj pe gustul meu. Probabil cã nici Ionel Brãtianu nu ar fi fost. Dragnea nu e strãlucitor ca un erou salvator al naþiunii, dar e real, pe cînd salvatorii naþiunii, cu o excepþie numitã Ceauºescu, nu au existat decît în poveºti. Altfel spus, Dragnea e pentru maturi, restul sînt pentru copii ºi pentru maturi frustraþi. E singurul lider actual care a învãþat cînd ºi la ce poartã sã batã, cînd ºi unde sã tacã sau sã vorbeascã - ºi, de ce nu, cînd ºi unde sã plãteascã. Problema e cã nu mai avem timp pentru frustrãri ºi copilãrii; penali, corupþie, America, Occident ºi multe altele sînt… cum sã vã spun?... Uitaþi-vã la Donald Trump – e „liderul lumii libere“! Al „celei mai mari democraþii din lume“, e liderul „lumii civilizate“! Trump a fãcut bani cu statul, a insultat principiile (mai bine zis, fumurile) libertãþilor extinse, e acuzat de intenþii dictatoriale, e naþionalist, a divorþat de douã ori, ce sã mai, e pe dos decît þipã copiii ºi frustraþii. De fapt, cred cã toþi cei care ne dau lecþii din vîrful piramidelor puterii sînt precum Trump, ba chiar mai rãu în multe privinþe, mai corupþi, mai veroºi, mai rapaci – Trump e mai onest, mai curajos. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Confesiunile lui Tennessee Williams Pagina 10

Asta-i þarã? Ãsta mai e Stat? Cum de nu v-a înghiþit pãmîntu’?

Zi de zi ne merge tot mai rãu Ne conduc niºte golani siniºtri. Puºcãriaºii ies de la bulãu ªi se fac, ei între ei, miniºtri.

Fauna pestriþã rîde gros Nãduºind în bãi de reflectoare. Un moderator bãºcãlios Face glume tîmpe ºi vulgare. La un semn, danseazã toþi cu foc! La alt semn, i-apucã ºi maneaua! ªi nici bine turma n-a luat loc C-o loveºte ºi mai rãu damblaua. ªleahta asta de handicapaþi Falsã e, din cap pînã-n picioare. Zãu cã-þi vine cap în cap sã-i baþi ªi sã-i bagi în ocnele de sare. Dacã-i scuturi, sar pãduchi din ei Care joacã, oriºicît, mai bine. Iar vedetele-astea de doi lei Zic cã-s „spuma“ þãrii. Ce ruºine! Lumea româneascã o vedeþi ªi la Atheneu, în pielea goalã. Zece pentru S.O.V.! Niºte ciumeþi ªi pe scenã, dar mai mulþi în salã. Nimeni, oare, nu s-a întrebat Ce hram poartã cel care-i adunã? De ce-a fost închis? Cît a furat? Prãbuºirea FNI e bunã? Ce escroc simpatic! Altul nu-i! Are post TV, face sondaje. Calcã pe cadavre? Bravo lui! Ce noroc cã n-o luãm noi pe coaje! Societatea noastrã de rahat A stat caprã la banditul Vântu.

Idiocraþia unei Democraþii ºchioape Pagina 7

Au ajuns stãpîni pe Parlament, Pe Guvern ºi pe Preºedinþie. Iar la cîrma Þãrii e-un dement Veºnic beat, ce hãhãie-n prostie. Totul s-a întors cu fundu-n sus Hoþii ne dau lecþii de moralã. Popii Îl trãdeazã pe Isus. Bunã Þarã – dar ce rea tocmealã! Ce alegeri? Jaf îngrozitor! Mascaradã nemaipomenitã! I-a lãsat sã fure-n legea lor Europa asta ipocritã. Îmi înãbuº voma tot mai greu N-am mai întîlnit aºa duhoare. Cît s-a degradat poporul meu! Nu-l mai recunosc. Se stinge. Moare. Eu îmi voi vedea de drumul meu, Nu capitulez. Înfrunt nãpasta. ªtiu cã ne încearcã Dumnezeu, Ne-a fost scris sã trecem ºi prin asta. Nu sînt singur. Luptãtori mai sînt, N-au murit curajul ºi mîndria. Pleava rea s-o risipi în vînt ªi-am sã-mpuºc drept între ochi Mafia. CORNELIU VADIM TUDOR 31 decembrie 2008, Bran (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“)

Un mit, o legendã, un geniu – Charlie Chaplin Paginile 12-13

NR. 1377 z ANUL XXVIII z VINERI 27 IANUARIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI


Pag. a 2-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E S C U R T Cine-i botezat cu briciu/ Ne înjurã din oficiu Încã o datã, cu toatã gravitatea: nu ne mai cereþi bani! Guguºtiucii lui Bãcanu Doina Cornea: Doctor Hormonis Pausa „Poeta” care furã din magazine Frumoasã ca o zambilã, prostuþã ca o ºindrilã PARTEA I La 1 aprilie am sãrbãtorit împlinirea a 110 ani de la naºterea marelui poet ºi patriot Octavian Goga. Nu-l vor uita nici românii, nici ungurii, deºi din cu totul alte motive. De data aceasta, ziarul „România liberã”, ca ºi patronul sãu, agentul C.I.A. pe nume Jordan, au mers prea departe. Reproducînd un articol de o rarã murdãrie, apãrut în „Revista mea” din Tel Aviv, monarhistul nostru ridicol Sorin Roºca Stãnescu publicã, în ziua de 2 aprilie, o suitã de calomnii greu de imaginat pentru mintea unui om normal. Reiese (zic cei din Tel Aviv, dar zice ºi javra din Bucureºti) cã tatãl poetului Corneliu Vadim Tudor a fost un... þigan, instructor legionar al sectorului bucureºtean Obor! De lãturile presei „româneºti” din Israel n-ai cum sã te aperi: nu l-au fãcut analfabeþii ãºtia sifilitic pe Eminescu, acum vreo 10 ani, nu l-au acuzat pe Mihai Viteazul cã a fost ucigaº de negustori evrei?! Probabil pentru gaºca lui Iosif Petran ºi a altor foºti staliniºti botezaþi cu briciul, tot ceea ce nu e evreiesc e fascist ºi trebuie pus la zid, dar a trecut vremea cînd au cam tãiat ºi spînzurat în România dupã bunul plac. Nu sîntem antisemiþi, dar cu nemernicii, de orice rasã ar fi, ne batem, pînã la ultima suflare; ce-or sã ne facã, or sã trimitã armatele a 35 de þãri sã ne piseze cu bombe? Cît despre acest neterminat S.R. Stãnescu, care a fost chinuit toatã viaþa de grave dereglãri sexuale (din cauza asta l-a ºi pãrãsit nevasta), nu putem zice decît atît: aruncînd mortul în curtea altuia, crede cã a scãpat basma curatã! Tatãl lui, þiganul Roºca, a fost efectiv LEGIONAR, care în timpul procesului, prin anii ’50, s-a aruncat de pe acoperiºul Tribunalului din Braºov ºi s-a fãcut chisãliþã. Maicã-sa s-a mãritat cu un inginer, Petre Stãnescu, care a luat-o cu plod cu tot, iar ca mulþumire, cînd a împlinit 15 ani, avortonul îl bãtea pe bietul om ºi-i fura banii! A transfera, cu sprijinul cîtorva „ziariºti” evrei, toate datele problemei în contul scriitorului Corneliu Vadim Tudor este, pur ºi simplu, o dovadã de infantilism ºi de ultraj huliganic, de gang. Tatãl poetului amintit este þãran român, de pe malul stîng al Oltului (comuna Teslui), sute de rude ale sale trãiesc ºi acum acolo ºi pot fi întrebate asupra tinereþii sale. A fost orfan de rãzboi (tatãl sãu murise la Mãrãºeºti), iar el însuºi a devenit erou de rãzboi, fiind rãnit grav la Odessa. Aºadar, pe vremea cînd unii ºmecheri de pe la „Revista mea“ puneau furtunul cu apã fiartã pe Armata Românã în Basarabia, pe vremea cînd tatãl acestui S.R. Stãnescu fugea de nebun ca sã scape de pedeapsa datã de Antonescu legionarilor bietul þãran român Ilie Tudor, om profund religios, lupta pentru þarã ºi se întorcea acasã cu pieptul plin de decoraþii, dar ºi cu vreo ºase schije în picior. Poate cã nu e lipsit de interes sã spunem cã i-a dispreþuit tot timpul pe legionari, ºi din cauza asta a fost dus din post în post, pînã aproape de Slatina, pentru a fi împuºcat numai o minune l-a salvat! I-a dat Dumnezeu viaþã ºi mai trãieºte ºi azi, ba chiar în aceste zile, cînd a devenit, fãrã voia lui, erou de presã internaþionalã, ani-

C A R I C A T U R I

verseazã 78 de ani de viaþã. Asemenea denigratori bolnavi nici nu pot fi daþi în judecatã: cum o sã ne tîrîm noi prin tribunale cu niºte lepre fãrã þarã, fie din Israel, fie din România? Întrebãm, însã, „România liberã”, pe tovarãºii Mihai Creangã, P.M. Bãcanu ºi Florica Ichim, progenituri de LEGIONARI notorii: aþi coborît oare atît de jos? Nu mai aveþi ce murdãri, vi s-au terminat subiectele, trebuie chiar sã umiliþi populaþia acestei þãri ºi sã trageþi în cocina voastrã ºi bãtrîni nevinovaþi? Nu vã e fricã de mînia lui Dumnezeu? Un rãsunãtor eºec al lui Ion Caramitru ºi al Alianþei Civice: încercînd sã-l convingã pe marele regizor Liviu Ciulei sã se alãture lor, acesta a refuzat, lãsîndu-i cu buza umflatã. Fãrã comentarii. Ungurii comit din nou mitocãnii de-ale lor, greu de egalat în lumea civilizatã. În aceeaºi revistã, intitulatã „A cincea roatã”, unde fusese publicatã caricatura lui Ion Iliescu, fãcut „idiot” de niºte canibali, iatã cã a apãrut ºi o caricaturã a liderului „Vetrei Româneºti” ºi al P.U.N.R., Radu Ceontea. Acesta e imaginat în chip de vierme, iar explicaþia e pe mãsurã: „Vierme ai fost, vierme ai rãmas” (foarte recent, în „Baricada” ºi în „Viitorul” liberalilor au apãrut texte care acuzã „Vatra Româneascã“ de ºovinism ºi fascism, afirmaþii care ni se par crime împotriva românitãþii!). ªi tot în România, pe hîrtie româneascã ºi în limba românã, apare ºi ticãloasa publicaþie „Gazeta de Nord-Vest” (adicã Satu-Mare), unde niºte cozi de topor publicã pe pagina I blasfemia intitulatã „A Kicsi Ro-Mînia Mare“. Prea multe n-am înþeles noi din acest aºa-zis pamflet, pentru cã n-are nici logicã, nici umor, dar ceva tot ne-a sãrit în ochi: se vorbeºte de „asociaþia Iliescu -junger”, care e o trimitere clarã la formaþiunile naziste „Hitler-jugend”, iar în final se scrie fãrã echivoc: „Feriþi-vã, cã hoardele geto-dacoromane nãvãlesc!“. Solicitãm Procuraturii Generale trimiterea imediatã în judecatã a acestor bolnavi mintal, fie ei maghiari, fie români. Cum adicã? Poporul Român înseamnã „hoarde geto-dacoromane”? Ruºine întregului Municipiu Satu-Mare pentru cã tolereazã apariþia unei asemenea publicaþii demenþiale! Dar, sã nu ne pierdem umorul ºi sã revenim la mai vechii noºtri clienþi cu care am polemizat în ultima vreme. Nu ºtiu cum se face, pe cine punem noi pleoapa, Fãcutu îl cheamã. Îl bate Dumnezeu, îi damblageºte o mînã ºi i se înfundã o ureche, îi curge pe-o narã apã si pe alta numai þuicã (vorba lui Topîrceanu), ce s-o mai lungim, avem mînã bunã! E cazul lui Gheorghe Robu, care a ticãloºit justiþia românã ºi a jignit grav acest popor, prin instrumentarea unui proces à la Nürnberg; e cazul lui Aghiuþã cu pistolul sub sutanã, Tökeº Laszlo, care a ajuns de rîsul lumii ºi se mai dã ºi de-a berbeleacul cu maºina; e cazul lui Claudiu Iordache, care plîngea mai zilele trecute la televizor, bîz-bîz-balegã de mînz, cum cã nu l-au apãrat colegii din F.S.N., ba chiar în Parlament s-a citit cu satisfacþie articolul nostru; apoi e cazul lui Aristide Buhoiu, care a fost bãlãcãrit pub-

lic de toþi ziariºtii din România, pentru instigãrile lui la omor deosebit de grav, ºi, mai nou, e cazul acestui Darie Novãceanu, care a redevenit, în sfîrºit, ceea ce era - tovarãºul Mituþoiu. Acest personaj comic, care ne duce cu gîndul la tovarãºul Mãcinoiu, interpretat de Marin Moraru, a fost dat afarã cu ºuturi bine plasate de cãtre cei 100 de membri ai redacþiei „Adevãrului”. Apoi, vine ºi se smiorcãie la televizor, cu mustaþa lui cãzutã pe oala cu zacuscã, cu limbuþa pelticã ºi tîtîitã ca ºi Cipolino din copilãrie - cum cã, vezi Doamne, el a vrut sã spele obrazul pãtat al „scînteiºtilor”. Dar cine l-a rugat? Cine l-a instalat în fruntea celui mai mare ziar al þãrii? Prin ce miracol a reuºit sã spulbere, ca pe fãina orbilor, cele 100.000.000 de lei pe care „Scînteia” le avusese în cont, de-au ajuns acum bieþii oameni sã nu mai poatã lua salariul? De ce a fost nevoie sã cumpere el niºte magazii ºi terenuri pe la Glucoza (?!), apoi niºte forturi fãcute de regele Ferdinand în timpul primului rãzboi mondial, de ce, pe urmã, a vrut sã ia cu japca toatã cota de hîrtie a Editurii Presa Liberã, pentru a sufoca în faºã celelalte publicaþii, de ce, în ultima vreme, a vrut sã-i tragã în piept pe toþi colegii de-acolo, încercînd o privatizare a ziarului, de unul singur, într-o gaºcã nedemnã, cu vreo 3 samsari?! În timpul furtunoasei ºedinþe care a hotãrît scoaterea lui în brînci, ziaristul Mircea Bunea s-a ridicat ºi a spus rãspicat: „Domnule Novãceanu, eºti o lichea! Atunci cînd ai pus laba pe ziarul acesta, ai declarat cã, dacã vreodatã va exista vreun vot împotriva dumitale, vei pleca. Ei, bine, votul meu e împotrivã!“. Sã vã mai argumentãm de ce e Novãceanu lichea? Pãi, întîi de toate, ºi-a schimbat numele de botez în Darie, dupã celebrul erou al lui Zaharia Stancu, pentru a-i face plãcere acestuia, care era preºedintele Uniunii Scriitorilor; vã daþi seama cã, imediat, conu’ Zaharia la adoptat pe isteþul cu cobiliþa, l-a trimis peste hotare, ia dat premii ºi i-a publicat toate inepþiile. Pe urmã, nãrodul ãsta (care punea sã i se fotografieze semnãtura pe pagina I, parcã ar fi fost Arghezi!) mai e lichea ºi pentru memoria lui infectã de individ pus pe cãpãtuialã, care scuipã unde a lins cîndva. ªi el a scris poezii despre Ceauºescu, la fel ca atîþia alþii, dar la „Adevãrul” teroriza lumea ca Torquemada, pozînd în mare dizident. Luni de zile dupã Revoluþie, a scris ºi a gãzduit articole de o barbarã duritate împotriva lui Dumitru Popescu, care, în „Adevãrul” sãu, era asemuit lui Goebbels. Dar în urmã cu cîþiva ani, ce credeþi cã-i scria Mituþoiu lui Dumitru Popescu? Reproducem douã închinãri ale sale, pe care le avem în original. Prima este o dedicaþie pe cartea „Ora Americii Latine”, ºi sunã aºa: ,,Tovarãºului Dumitru Popescu, întotdeauna cu dragoste ºi preþuire. Darie Novãceanu”. Cea de-a doua este o scrisoare de Crãciun, trimisã taman de peste mãri ºi þãri, din Madrid, ºi are urmãtorul text: „Cu toatã dragostea, cu toatã stima, preþuirea ºi consideraþia. La mulþi ani! Vã ureazã, cu dor de casã, Darie Novãceanu”. De remarcat cã felicitarea în sine era o micã bijuterie: reproducerea tabloului „Adoraþia pãstorilor”, de El Greco, aflat în Muzeul Prado din Madrid. Neicã Mituþoiule, nu te judecã nimeni pentru cã ai scris aºa ceva, era firesc ºi omenesc - dar de ce oare te-ai schimbat atît de repede, de ce ai devenit feroce, de ce guriþa ta, altãdatã mieroasã, acum scuipã foc, înghite sãbii? Joi, 28 martie, Corneliu Vadim Tudor a acordat, la sediul redacþiei noastre, un interviu Televiziunii din München. Echipa de reporteri ºi de operatori a prestigiosului post bavarez a fost formatã din: Karola Baier, Helga Höfer, Pierre Angerer ºi Klaus Röder. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Urgiile lui Hagi ANAF bagã concurenþa în sevraj Plagiat la Ministerul Injustiþiei Carul (TVR) cu boi Sex în timpul orei de ,,Prelucrarea lemnului” Hoþul de diamante Dosarele SRI Pe Dodon îl mãnîncã hîrºia Cele mai tari prostituate din lume Legea graþierii politicienilor corupþi Exclusivitate: adevãratul discurs al lui Donald Trump! Demnitari de Vaslui A fost un dobitoc Manipularea prin incendii ,,Lupta anticorupþie - farsã în cinci acte” Întinerirea vaginului la hartiºti Voievozii ºi vagabonzii Hagi, filosoful absolut, îi apreciazã pe fotbaliºtii care la ora 10 seara stau cu play-station-ul în mînã, spre deosebire de ceilalþi, care merg prin diverse locuri de pierzanie cu tot felul de coþofene ºi fac, pardon de expresie, ,,urgii”. Joacã tare Hagi, nu se lasã pînã nu-l dã jos pe Gigi Hegel-Becali de pe soclu. În magazinul ANAF din Tîrgu Jiu se vindeau droguri de mare risc, la preþuri care au bãgat concurenþa în sevraj: 0,25 lei plicul! Ca sã nu se prindã ceilalþi gabori, pe etichetã au scris ,,îngrãºãmînt”. De cîte ori nu v-am atenþionat cã oculta mondialã v-a pus ceva în aer, în apã, în prezervative, ca sã nu mai ºtiþi ce faceþi la urna de vot?! Dar voi, nu ºi nu, cã aºa e bine, aºa merg treburile în spaþiul carpato-danubiano-hipnotic. Culmea plagiatului: sã te cheme Florin Iordache ºi sã plagiezi din MRU într-o tezã de doctorat susþinutã la Chiºinãu! Faptul cã ai ajuns ministrul Injustiþiei din România e ceva firesc, în condiþiile în care pe aici strîmbii îi înghit pe cei drepþi. În carul cu boi al TVR s-au rãsturnat, de Ziua Culturii Naþionale, fiul colonelului de Securitate Patapievici ºi fiul ploii, Lucian Boia. Impresia generalã a fost cã Eminescu, mort, e de un milion de ori mai viu decît ei. Lumea nu se pune la mintea lor, nici nu-i bagã-n seamã. Îi bagã altundeva. Doi elevi din judeþul Neamþ au fãcut sex în timpul orei de prelucrare a lemnului. Un fel de lucru manual, dar cu partener(ã). Probabil li se va scãdea nota la purtare, fiindcã piesa a fost defectã. O fi fost dornul de vinã, o fi fost raºpila, naiba ºtie! Proful n-a fost la orã, a ajuns abia la þigara de dupã... ,,Dacia” a vîndut peste 580.000 de autovehicule în 2016, majoritatea în UE. Pãcat cã profitul se duce în Franþa... Un român a furat douã inele cu diamante, în valoare de 5,2 milioane de euro, printr-o simplã scamatorie tip ,,alba-neagra”. A înlocuit cutia cu o alta asemãnãtoare, în care erau tinichele. Din pãcate pentru acest hoþoman, care a încercat sã repatrieze o parte din ceea ce s-a furat de la noi, a fost prins, la Bucureºti, în timp ce negocia cu niºte evrei vînzarea unuia dintre inele. Acum poartã brãþãri. Dar, cine ºtie, poate le înlocuieºte ºi p-alea... Cicã lupta pentru putere, faza pe unitate, s-a încheiat. Domnul Coldea a fost trecut în rezervã. Staþi cuminþi, ãºtia nu trec în rezervã decît cu picioarele înainte! Chiar dacã Florian Coldea e agent american second-hand, nu se ºtie cînd va mai fi nevoie de serviciile sale. Pãi dacã deschide toate dulapurile pe care le are, vã îngroapã în bani. A pãþit-o colonelul Bãrbulescu, care era sã se sufoce cînd a gãsit în vestiarul de la serviciu al generalului 500.000 de dolari! Drept urmare, ca sã nu aibã eventuale probleme de sãnãtate, a fost mãtrãºit din sistem. Banii negri e ochiul dracului... Dodon militeazã pentru Moldova Mare, dupã ce Putin l-a scãrpinat în coarne. Mãi, drace, nu te astîmperi? Te mãnîncã hîrºia? Or sã te scarpine moldovenii cît de curînd. Cu furca. Putin susþine, cu argumente irefutabile, cã prostituatele rusoaice sînt cele mai tari din lume. Imediat, moldovencele l-au dat în judecatã la Tribunalul Internaþional de la Fãurei. Nu-l vedem bine pe Vladimir Vladimirovici. Mãrturia lui Trump nu-l va ajuta deloc fiindcã, deºi a luat tot estul Europei la ºtangã, n-a pãtruns ºi-n spaþiul carpato-danubiano-erotic. Cã dacã pãtrundea, nu mai avea parale pentru campania electoralã ºi ar fi trebuit sã apeleze la Dragnea ºi Grindeanu. Ba, ar fi luat ºi masa cu ei. Ion Besoiu ºi-a pus aripile de înger, a spart fereastra cerului ºi s-a strecurat dincolo. Legea graþierii vrea sã scoatã corupþia de la puºcãrie, ca sã umble liberã pe stradã ºi sã ne dea în cap. Bagabonþii care au intrat la mititica licenþiaþi în dreptul mafiotului vor ieºi doctori docenþi. Pe lîngã aceºtia, vor scãpa de lanþurile de la picioare ºi cîþiva gãinari, dar vor profita ca sã-ºi îmbunãtãþeascã CV-ul ºi golanii electorali, care au scos morþii la vot sub ameninþarea judecãþii de apoi, de la partid. Totuºi, sã-i scoþi din puºcãrie pe toþi hoþomanii fãrã adãpost, pe codul ãsta roºu de sãrãcie, mi se pare inuman. PSD-ul îºi trãdeazã electoratul. Un grup de generali patrioþi, care-ºi petrec viaþa între metafizicã ºi colecþionarea de case, ne-a pus la dispoziþie discursul integral al celui de-al 45-lea preºedinte american, soþul Melaniei Trump, distinsul domn Donald. ,,Mãi, mînca-v-aº gãinile, ºi voi mie cîinele, uite care-i barosãneala! Vreau sã le dãm de muncã la americani, chiar dacã nu prea le place, ca sã ne îmbogãþim ºi mai tare. ªi dacã punem ban pe ban, la viitorul baiaram, îl putem invita pe Florin Salam. E scump, dar e pe sistem, nu ca lãutarii ãºtia supraevaluaþi de la Hollywood ºi Las Vegas, colþ cu Clejani. Aºa cã o sã construim cãi ferate, poduri, ºosele cu centuri largi, o sã fie belea, n-o sã mai puteþi de bine. Dacã restul lumii se duce pe copcã, e problema ei, mi se rupe, America trebuie sã fie înainte de toante. Pardon, înainte de toate. Avem niºte alianþe, vom face ºi altele, cu Melanie sînt la a treia. Pe islamiºti o sã-i radem, cã prea ies în evidenþã cu bãrbile alea de

neam prost. Ãilalþi, aveþi grijã la graniþe, cã e unii care ar sãri pîrleazul dacã nu beliþi ochii cît sarmaua. De mîine omenirea se va schimba, mînca-v-aº ochii, o luãm în altã direcþie. Scapã cine poate! Vom reda Americii mãreþia ºi bogãþia. Restul mapamondului lumii, Dumnezeu cu mila! Îi mulþumesc lui Barack cã a asigurat o tranziþie uºoarã, dar, mai ales, Michellei Obama, cã e beton, panterã neagrã, nu alta! Le mulþumesc Clintonilor: fãrã ei, n-aº fi ajuns aici! Bill, nu fi supãrat, Biroul Ovul e pe mîini bune. Hai cã v-am pupat pe portofel ºi pe voi, copiii de pripas ai Europei, care aþi poftit la masa mea! Vi s-a tãiat bon fiscal? Bine, marº acasã! Ne mai auzim cu auzul urechii...”. Asta a fost tot. Emoþionant pînã la lacrimi de crocodil. ªi orice ar spune adversarii lui Trump, el are ºi un lucru frumos: pe Melanie. Chiar cã e prima damã a Americii! ªi, culmea, la festivitãþi a venit îmbrãcatã. A fost o mare surprizã pentru Donald. N-o mai vãzuse niciodatã aºa... Un derutat de Vaslui, nu i-am reþinut numele de filosof al trãdãrii, o face pe deºteptul: ,,De la Ana Pauker, din Vaslui n-a mai ajuns nimeni ministru”. Pãi n-a fost de ajuns? Nu e suficient cã aþi trimis în Camerã, printre atîtea amante nevinovate, un violator cu patalama? Nu e o acuzã, e firesc ca Vasluiul sã aibã un asemenea reprezentant. Dar sã vreþi ºi ministru? La ce portofoliu? La Afacerile Europene de pe Centura Politicii? Hai, cã prea vã-ntindeþi ca niºte coarde profesioniste! Odiosul personaj care se dã în bãrci cu puterea ºi pretinde cã e Avocat al Poporului susþine, cu argumente ciorbeºti, cã a atacat la Curtea Constituþionalã ºi Ordonanþa de Guvern din 1997 pe care, sã vezi chestie, o dãduse chiar el! A uitat sã ne spunã dacã a fost dobitoc de la început, sau a contactat boala recent... Clubul ,,Bamboo” a ars, pentru a doua oarã, din temelii. La mijloc, ca ºi în cazul ,,Colectiv”, este vorba de o mînã criminalã. Celelalte teorii - cã s-a fumat înãuntru, cã s-au aprins spiritele prea tare, cã inimile scãpãrau precum brichetele chinezeºti - sînt apã de ploaie. Aceste incendii sînt altceva decît par. Sînt scenarii de dãrîmare a guvernelor. Criminalii din spatele politicienilor, mãcinaþi de boala puterii ºi a banului public, în care nu se mai pot lãfãi oricînd au chef, n-au nici un scrupul. Pe fondul demonstraþiilor împotriva Legii graþierii, niºte victime la ,,Bamboo” ar fi declanºat o rãzmeriþã greu de controlat. Evident cã distinºii cheflii aflaþi în acest stabiliment de chiloþãrealã ºi distracþie sînt simpli cobai într-un laborator de experimente extreme la scarã micã. Pe uºa marelui laborator, în care se pun bazele definitivãrii dezastrului, scrie România. În troaca de tãrîþe a corupþiei a sãrit cu rîtul înainte ºi Alina Mungiu-Pippidi. Numai proºtii mai cred cã nu e un lucru absolut firesc. Vã întrebaþi, poate, de ce foarte mulþi ani anticorupþia a stat ca Lãbuº, cu botul pe labe, în timp ce vulpile politice jumuleau gãinile din coteþul statului, cu fulgi cu tot. Hai sã vã luminez tot eu, cã ºi-aºa n-am nici o treabã. În vremea aia, doamna Kövesi era o simplã guristã în ansamblul folcloric al Procuraturii, aflat în turneu pe Valea Prahovei, unde o concura cu succes pe Roxana, Prinþesa Ardealului. Dupã care se plimba romanticã prin vie, aºteptînd s-o smulgã din letargie vînturile de vest. Aºa cum am spus-o de atîtea ori, lupta anticorupþie e o farsã în cinci acte: Reþinerea, Plimbarea prin faþa camerelor de luat vederi, Arestul la domiciliu, Condamnarea simbolicã, Legea graþierii. Totul e atît de bine scris ºi regizat, încît ar trebui sã primim ºi Premiul Nobel pentru Literaturã de Consum ºi Premiul Oscar pentru cel mai bun film strãin de realitate. Alex Velea, un fel de manelist pe invers, n-a fãcut public numele puradelului sãu pînã n-a scos certificatul de naºtere, ca sã nu-l fure altcineva! Pe nevinovatul copil îl cheamã Akim. Nume rar, într-adevãr! Liviu Guþã se laudã cã le-a cîntat refugiaþilor. Minte, e încã în viaþã! Concomitent cu instalarea lui Trump în Biroul Ovul, Adriana Bahmuþeanu, aceastã Monica Lewinski cu gura cît o ºurã, ºi-a întinerit vaginul. Nu-nvie mortul, e-n zadar copilã! Bãi, aþi auzit de unguri? Ia sã vedem cum ne-am procopsit cu asemenea vecini, evident, tot cu ajutorul ultimului mare cronicar ºi-al istoriei sale necenzurate: ,,Prin Secolul IX , românii trãiau bine-mersi în obºti sãteºti. Muncã, distracþie, procreaþie. Nu tu campanie electoralã, nu tu alegeri. Impozite, ioc. Cãci românii, în copilãria lor, aveau cap ºi s-au lipsit de acele lighioane denumite generic finanþiºti, parlamentari, consilieri sau, pur ºi simplu, specialiºti. Voia bunã a þinut ºi dupã ce s-au organizat în cnezate ºi voievodate, fiindcã Gelu, Glad ºi Menumorut erau bãieþi faini, din topor, la ei vorba era vorbã, ºi ajunseserã ºefi prin merite în cîmpul muncii cu migratorii, nu prin redistribuire. ªi, lucru elocvent pentru morala acelor timpuri, nu se folosea

termenul de algoritm. Dar vremurile fericite n-aveau sã dureze o veºnicie, cã pe la sfîrºitul secolului ºi-a bãgat Scaraoþchi coada ºi i-a adus prin pãrþile noastre pe unguri. Vagabonzii ãºtia, cu belciug în nas ºi blãnuri de vulpe pe umeri, se hrãneau numai cu carne frãgezitã sub ºeile cailor, modalitate folositã ºi de huni, care tot prin Panonia tãiaserã frunzã la cîini. Pînã sã ajungã aici, porniþi din regiunea Munþilor Altai (din Asia, evident), pe la anul 830 se jucau de-a mama ºi de-a tata între Don ºi Nipru, iar pe la 889 se aflau la Atelkuz. Aici, diferitele triburi de carnivori se unesc sub conducerea unui posesor de frînã de muci, numit Arpad, dupã care sînt bãtuþi la meserie de bulgari ºi de pecenegi. Lucru care nu i-a deranjat prea tare pe cei care au scãpat cu fuga, întrucît erau obiºnuiþi cu forma asta de terapie, singura care le pria, de altfel. Dupã ce au rãtãcit prin Carpaþii Rãsãriteni ºi Galiþieni cam vreun an de zile, au ajuns în Cîmpia Panoniei pe la 896, de unde organizau expediþii de pradã. Ulciorul le-a mers la apã pînã în 955, cînd neamþul Otto cel Mare i-a fript urît la Lech, potolindu-i pentru o vreme. Trebuie sã ºtii, iubite cetitorule, cã naºparliii ãºtia îndrãgeau munca precum dracu' tãmîia, ºi singura lor sursã sigurã de venit, neimpozabilã, era jaful. Aºa cã au nãvãlit în Transilvania, unde locuitorii erau blînzi ºi, mai ales, harnici, afront cumplit la adresa popoarelor migratoare, care nu-l vor trece cu vederea. Românii n-aveau decît arcuri, aºa cã au apelat la arma lor predilectã, dragostea de þarã, armã care n-avea cine ºtie ce preþ la occidentali, dar care pe noi ne face sã ne simþim din cînd în cînd mai aproape de inima lui Dumnezeu. Primele întîlniri de amor fierbinte dintre maghiari ºi ai noºtri s-au consumat cu intensitate maximã ºi au fost descrise cu lux de amãnunte de notarul anonim al regelui Bela al IV-lea, în «Gesta Hungarorum». Acolo se povesteºte cum au venit vecinii noºtri, conduºi de Zulta, sã-i ia þinutul lui Menumorut. Voievodul i-a transmis bozgorului cã nu-i va da nici cît un deget din pãmîntul þãrii sale, ºi cu asta s-a declanºat chilabaul. Treisprezece zile de lupte crîncene!... Mai crîncene decît în PNL. ªi ce coincidenþã: n-a biruit nimeni! Zulta pierdea din ostaºi, ºi aspectul ãsta nu-i convenea, cã ungurii nu erau atît de numeroºi pe cît erau de-ai dracului. Aºa cã a intrat în contact cu cel pe care nu-l putuse birui ºi i-a cerut, tam-nesam, fiica de soþie. Culmea e cã Menumorut a fost de acord fiindcã, privindu-l cu atenþie pe Zulta, a observat cã tipu' e de viitor: semãna bine cu Victor Ciorbea cînd îºi pierde ochelarii. Cã ºi atunci saºiii aveau cãutare, pentru inducerea în eroare a electoratului: semnalizau stînga ºi fãceau la dreapta, sau invers, dupã cum bãtea vîntul istoriei. Menumorut i-a dat fiicei þinutul sãu drept zestre, pãstrîndu-ºi pentru sine doar Cetatea Biharea, pe care, pînã la urmã, tot Zulta ºi nepoþii voievodului au stãpînit-o, dupã decesul acestuia, firesc ºi natural, survenit la momentul potrivit. De aceastã dragoste cu sila a vecinilor nedoriþi de la Apus nu vor scãpa prea curînd voievodatele româneºti din Transilvania, ºi nici cele din Moldova ºi Þara Româneascã nu vor avea liniºte, pînã în Secolul al XIV-lea, cînd le vor scãrpina bine pielea. Dar acele minunate evenimente le vom parcurge, cu inima plinã de bucurie, altãdatã, iubite cetitorule. Cel mai bogat voievodat transilvan din acea vreme era cel condus de Gelu Românul, care-ºi avea reºedinþa permanentã la Dãbîca, lîngã Cluj. Gelu avea în subordine ºi niºte slavi, care se dãduserã pe brazdã de nevoie ºi erau simpatici foc. Voievodul îi acceptase, fiindcã aveau un simþ politic de invidiat, ba chiar unul, mai de stînga, de-l chema Iliescu, reuºise, la un moment dat, sã aducã tot poporul la un consens. E drept cã, dupã consensul ãsta, bogata þarã a valahilor nu mai fãcea douã parale ºi stãtea agãþatã pe marginea prãpastiei, dar, oriºicît, experimentul a meritat, cã numai astfel a reuºit sã se afirme ºi unul mai de dreapta, de-l strigau tovarãºii de caterincã Emilicã, ºi care, analizînd situaþia, a avut inspiraþia de a o împinge în prãpastie, cã ameþise, sãraca patrie, de atîtea promisiuni. Dar cu Gelu nu era de glumit, i-a dat pe politruci pe scãrile istoriei ºi i-a indicat purtãtorului de palavre Rãzvan Ridiculescu: «Trece-i la rubrica <ºi alþii>»... Gelu ºi arcaºii lui l-au întîmpinat pe Tuhutum cu mult simþ de rãspundere, provocîndu-i un gol important în inventar. Însã, dupã cum adeseori spune cronicarul, «prost sã fii, noroc sã ai», aºa cã soarta luptei avea sã o decidã un eveniment neaºteptat, dar fericit pentru ºleahta lui Tuhutum. Gelu, care era un român desãvîrºit, adicã avea mania colecþiilor de sãgeþi, a luat de la unguri un snop. În spate, din nefericire. Vãzînd în ce hal l-a adus hobby-ul sãu, calul l-a retras pe malul Someºului, cu gîndul nerostit sã-i facã o moralã straºnicã, sã-l þinã minte toatã viaþa, adicã maximum douã-trei ceasuri, cã Gelu luase metroul spre lumea ailaltã din mers. «ªi - gîndea calul - poate o sã termine odatã cu chestiile astea, cã pare om serios»”. Promouºãn: Sãptãmîna viitoare o sã publicãm stenograma (strict secretã) ultimei convorbiri neprotocolare dintre Gelu ºi calul sãu, desfãºuratã pe malul Someºului, sub nasul lui Sorin Mitu, pe care cei doi palavragii l-au lãsat la pielea goalã. Cum s-au rostit adevãruri grele, nici nevasta istericului n-a scãpat netãvãlitã. Ba calul, pe care-l chema, paradoxal, Mãgãreanu, a dezbrãcat-o la pielea goalã ºi pe hoaºca a bãtrînã - de soacra lui Mitu vorbim... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Iarna a dat bãtãi de cap românilor rimele ninsori cu niscai fulguºori cam nãzdrãvani s-au aºternut ºi peste casele ºi gospodãriile românilor, cu livezile mai mult uscate. Pentru cã, de cînd cu democraþia asta de carton, sãtenii nu prea au mai avut vreme sã-ºi planteze alþi pomi fructiferi în locul celor secãtuiþi de bãtrîneþe. Dar asta e o altã poveste, care chiar meritã sã fie dezbãtutã, dar nu în rîndurile de faþã, în care iarna este subiectul principal. Iatã cã aceastã iarnã, cu fulguºorii sãi, avea sã provoace discuþii interminabile în rîndul edililor ºi multã pagubã în buzunarele statului. S-au constituit comandamente la toate nivelurile, au avut loc conferinþe ºi teleconferinþe, urmate de comentarii, în direct, la televizor, din partea tuturor partidelor politice, de parcã s-ar fi întîmplat cine ºtie ce minune. Vechile vorbe, pe care le-am auzit rostite mereu în aceastã epocã de capitalism primitiv, cum cã iarna ne-a luat, ºi de data aceasta, pe nepregãtite, ne-au cam plictisit. ªi cum sã nu ne plictisim, cînd ºtim cã sîntem aici de cînd lumea ºi cunoaºtem destul de bine clima þãrii, dar vorbim de parcã astãzi ne-am fi instalat corturile prima oarã pe aceste plaiuri ºi ne-am fi început viaþa în România? Oricît am vrut sã ocolim numele þãrii, iatã cã ne-a fost imposibil sã o facem. Pentru toate cîte se întîmplã, nu iarna este de vinã, ºi nici Dumnezeu, ci noi toþi, fiindcã nu ºtim sã o gestionãm ca niºte buni gospodari ºi sã ne bucurãm de frumuseþile ei, aºa cum au fãcut-o, cîndva, strãmoºii noºtri... Vorba unuia: degeaba ai copil frumos ºi deºtept, dacã nu te ocupi de el, oferindu-i o educaþie pe mãsurã... Pe mulþi

P

Eufoniile Basarabiei La amurgul unei vieþi Care a oscilat între „Sublim ºi hidos”... Am întîlnit o femeie blîndã, Suavã, de o tainicã muzicalitate, Încît, de cîte ori o revãd, Îmi vine a-i spune: „Niciodatã nu L-am vãzut Pe Dumnezeu mai mare”! O... Basarabia mea... Pe care am cîntat-o În hieraticul meu imn - „Limba noastrã” – Cu versurile create de tulburãtorul Mateevici... O... Basarabia mea... Dupã deportãrile în sinistra Siberie, Dupã dezastrul moral în succesiune, Pricinuit de atîta vãrsare de sînge De om nevinovat, Ai reînviat ca Lazãr din morþi, Avînd vitalitatea Unei naturi, în setea explozivã A înverzirii... Femeile tale, mirificã Basarabie, Au delicateþea freziilor, Distincþia magnoliilor ªi interiorizarea

Polemici

i-am auzit vorbind cã, pentru blocajele din locurile de parcare, din refugiile pietonale ale staþiilor de autobuz ºi de tramvai, de vinã este iarna. O fi, nu zicem ba, dar, din cîte ºtim, sînt instituþii plãtite anume pentru deszãpezirea drumurilor ºi a trotuarelor, inclusiv a aleilor dintre blocuri. Faptul cã ele nu-ºi fac treaba nu mai þine de cetãþeanul de rînd. ªi iatã cã Dumnezeu nu a stat legat la ochi ºi ne-a bucurat, cel puþin pe noi, cei care iubim albul imaculat al iernii, dãruindu-ne cîþiva nãmeþi, dar nu ca aceia din vremea copilãriei noastre, cînd ninsoarea începea în noiembrie ºi o þinea aºa pînã prin martie anul urmãtor. La þarã, nãmeþii ajungeau pînã la streºinile caselor, iar lupii nu conteneau cu urletul lor de foame, dînd tîrcoale gospodãriilor... Astãzi, dacã s-ar întoarce astfel de ierni, aºa cum s-a întors ºi capitalismul, oare ce ar mai fi zis domnii noºtri politicieni, care s-au speriat de un strat de zãpadã obiºnuit pentru un asemenea anotimp? S-ar mai lãuda cu firmele de deszãpezire, care aruncã în bãºcãlie, de ochii lumii, sare cu nisip din niºte utilaje învechite? Asta la oraº, cãci prin satele patriei, deszãpezirea se face doar pe uliþele principale, cu pluguri de lemn trase de cai, în rest, românii sã aºtepte sub nãmeþi pînã ce va cînta cucul, chiar dacã sînt la zi cu plata taxelor ºi a impozitelor cãtre stat. Deocamdatã e bine, nu e deloc rãu, chiar ºi în condiþiile acestea, de iarnã cu fulgi mari ºi deºi, dar, dupã cîte vedem, ea le-a cam dat bãtaie de cap românilor ºi chef de discuþii interminabile. Oare de ce? Din neputinþã? Din laºitate? Mai degrabã, credem noi, din cauza ignoranþei celor care au fost votaþi, cu surle ºi trîmbiþe, chiar în pofida faptului cã unii dintre ei se aflau în puºcãrii sau aveau dosare penale în curs de judecare. Toate acestea nu înseamnã lecþie de democraþie, ci prostie omeneascã. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Icoanelor byzantine, Din vremuri de demult, Cînd dragostea curatã ºi ardentã De Cel de Sus ne apropia. O... Basarabia mea... Cît aº dori sã revii La þara-mamã ªi, alãturi de Bucovina Lui Aron Pumnul, Sã se genereze o cetate puternicã ªi nemuritoare, Ca apele, Ca munþii, Ca soarele! În curînd voi fi „Pulbere sub turmele mãrunte”... Dar, înainte de inevitabilul sfîrºit, Cît aº mai dori Ca toþi românii sã fie uniþi Într-o singurã þarã, Nu asemenea unui pumn care apucã, Nu... Doamne Dumnezeule... Ci de rotunjimea unei inimi. Am visat cã am dezmierdat O femeie, parcã venitã Dintr-o lume de mit: Reþinutã, sobrã ºi profundã, Ca un imn hindus,

Implicarea lui Mihai Eminescu în evenimente istorice (2) Serbarea de la Putna - 1871 Încã de la vîrsta de 17 ani, Eminescu s-a implicat direct în istoria Neamului sãu, prin publicarea, în revista „Familia“ (2 aprilie 1867), a poemului „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie“, devenind principalul promotor al aplicãrii devizei „În unire e tãria“: „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,/ Tînãrã mireasã, mamã cu amor!/ Fiii tãi trãiascã numai în frãþie/ Ca a nopþii stele, ca a zilei zori/ Viaþa în vecie, glorii, bucurie/ Arme cu tãrie, suflet românesc/ Vis de vitejie, falã ºi mîndrie/ Dulce Românie, asta þi-o doresc!“. Ca student la Viena ºi membru al societãþii „România Junã“, Mihai Eminescu s-a numãrat printre organizatorii marii serbãri de la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la tîrnosirea mînãstirii de cãtre voievodul Moldovei, ªtefan cel Mare. Din pãcate, din cauza unor neînþelegeri între unii membri, societatea respectivã nu a mai acordat nici un fel de sprijin, astfel cã efortul organizatoric a rãmas pe umerii

ªi i-am spus, Încet, nespus de încet, Ca o eufonie a „dorului dor”: „Dacã iubirea ta e-adevãratã, Din adîncul codrilor inimii pornitã, Niciodatã nu trebuie sã te temi De Judecata de apoi”... Cãci iubirea e un teritoriu sfînt, În care Binele, frumosul ºi adevãrul Se-ngemãneazã Într-o „luminã torenþialã...” Mã tot gîndesc la Basarabia, - Cuvînt atît de muzical, O tulburãtoare îngemãnare de vocale... – ªi mã rog lui Dumnezeu Ca ea sã nu mai pãtimeascã Sub cãlcîiul unor oameni Pentru care crima E un scop al vieþii lor întunecate. Cît de mult au suferit Cei ce au simþit Cã sînt, pe vecie, ai Pãmîntului daco-roman... Si parcã-mi vine a spune cã... „În lugubrul Auschwitz, Parcã s-a suferit Mai puþin ªi s-a murit mai uºor”... DORU POPOVICI

entuziaºtilor Eminescu ºi Slavici. Aceºtia s-au adresat populaþiei ºi autoritãþilor româneºti pentru obþinerea de fonduri. La evenimentul respectiv (decalat din 1870, din cauza începerii rãzboiului franco-german), desfãºurat în zilele de 15-16 august 1871, au participat peste 3.000 de tineri români din toate provinciile þãri, printre care: Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Mihail Kogãlniceanu, A.D. Xenopol, G.Dem. Teodorescu, Ioan Brãtescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi ºi alþii. Luînd cuvîntul, Eminescu a spus, printre altele: „Sã deie Domnul ca sã ajungem asemine momente mai deseori, sã ne întîlnim la mormintele strãmoºilor noºtri plini de virtute, ºi sã ne legãm de suvenirea lor cu credinþa ºi aspiraþiile vieþii noastre. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem, numai cu chipul acesta Neamul Românesc poate spera slavã ºi pomenire în viitor!“. (va urma) Dr. ing. OVIDIU ÞUÞUIANU Cercul scriitorilor ingineri din AGIR (Asociaþia Generalã a Inginerilor din România) (Fragment din lucrarea „Mihai Eminescu ºi istoria“, Editura Daco-Românã, Bucureºti, 2015)

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Chipul fãrã seamãn al lui Grigore Vieru, marele poet basarabean, a cãrui existenþã a stat mereu sub semnul imensei lui iubiri pentru Þara-Mamã, România: ,,Dacã visul unora a fost sã ajungã în Cosmos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul”.

Remember Grigore Vieru ea mai înãlþãtoare clipã, pe care am trãit-o dupã Revoluþia din 1989, a fost în ziua de 6 mai 1990, cînd am participat la primul „POD DE FLORI” de la IaºiUngheni, alãturi de membrii „LIGII CULTURALE PENTRU UNITATEA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI“, al cãrei preºedinte era VICTOR CRÃCIUN. Atunci l-am întîlnit pe marele poet GRIGORE VIERU, patriot înflãcãrat, care a luptat, pînã la sfîrºitul vieþii, pentru unirea Moldovei cu ÞaraMamã, România. Cînd i-am prezentat un drag prieten, Petriºor Verne, care venise tocmai din Canada ca sã-i ducã bunului sãu tatã un pumn de þãrînã, sã i-l presare pe mormînt, a fost atît de impresionat, încît mi-a zis: „Marine, scrie o poezie despre dorul de þarã”. Bucuria lui Petriºor Verne a fost imensã... Îndeplinise o rugãminte sfîntã a celui care-i dãduse viaþã, iar cînd ºi-a luat rãmas bun de la ilustrul poet Grigore Vieru, a lãcrimat, a vrut sã-i sãrute mîna, dar maestrul l-a oprit, l-a sãrutat pe obraji ºi i-a spus: „Drum bun, drag frate!”.

C

DOR DE ÞARÃ Mã aplec smerit spre tine, Bun pãmînt al þãrii mele; Doamne, þine-mã pe lume, Dã-mi o micã mîngîiere! Cu puterea Ta sfinþeºte… Bruma asta de þãrînã, Pe-al meu tatã, pomeneºte! Spre odihna lui din urmã. Mirtul milei Tu-l presarã, Sã-l îmbie cînd i-o duc; Mult iubit-a Mamã-Þarã, Cã-ºi doreºte-acest pãmînt. ªi-a plecat strîngînd la sîn Un pumn umed de þãrînã; Of!... lacrima bunul creºtin Pe mormînt are s-o punã. Unde-aºteaptã-al lui pãrinte Peste þãri… ocean ºi mãri... Înviazã-l, Doamne sfinte, Sã-l primeascã, dã-i puteri. Sã-l priveascã doar odatã, ªi în mîna lui sã-l simtã, Sã-l sãrute… sfîntul tatã, Cã-i din ÞARA lui iubitã. MARIN VOICAN-GHIOROIU


Pag. a 5-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Retrospectivã intermitentã Nimic nu mi se pare mai urît, mai apãsãtor decît acele dimineþi buimace, urmate de zile lungi, încãrcate de treburi diferite ºi adeseori inutile. O maºinã banalã, care seamãnã cu un fel de sicriu umblãtor, vine sã mã ducã undeva, între alþi patru pereþi, cu telefoane care sunã tot timpul, cu oameni alãturaþi sau necunoscuþi, care, de cum s-a fãcut ziuã, înoatã într-o vorbãrie imensã. Apoi, încet, încet, intru în marele mecanism cotidian. Acte, corespondenþã în diferite limbi, dintre care unele total necunoscute, dosare de cãrþi manuscrise, explicaþii politicoase, minciuni convenþionale etc. Ore întregi se scurg astfel, în fiecare zi, între vorbire ºi lecturã. Unii ar putea crede cã o asemenea întrebuinþare a vremii l-ar putea face pe un om aproape fericit. Cine poate sã ºtie? Maniacii unor asemenea stãri s-ar putea declara, probabil, deplin satisfãcuþi, importanþi sau foarte utili. Dar cine nu-ºi are propriile lui manii, habitudini, stãri de reverie diurnã, atît de diferite de la un om la altul... Mie, bunãoarã, îmi plac acele dimineþi calme de toamnã, cînd o palidã razã de soare rãzbate pînã în camera mea, prin frunzele tîrzii ale unui copac uriaº. De afarã se aud doar zgomote înfundate de maºini, care duc atîþia oameni necunoscuþi ºi grãbiþi la treburile lor. În casã domneºte o stare de pace, de parcã totul s-ar fi transformat într-o naturã moartã. Doar o cãþeluºã bolnavã de tandreþe vine împreunã cu mama ei, bãtrînã, liniºtitã de trecerea vremii, sã-mi mai punã cîte-o întrebare cu ochii aceia calzi ºi mici ca douã mãrgele.

A murit actorul Ion Besoiu Lumea artisticã româneascã este din nou în doliu, dupã dispariþia marelui actor, la vîrsta de 85 de ani. S-a stins din viaþã miercuri, 18 ianuarie 2017, în urma unui infarct miocardic (al treilea pe care l-a suferit în ultimii ani), lãsînd în urma sa o carierã de succes în domeniul artei teatrale ºi cinematografice. Ion Besoiu s-a nãscut în data de 11 martie 1931, la Sibiu, ºi a debutat în lumea artisticã la 19 ani, în 1950. Consacrarea a cunoscut-o dupã apariþia, în 1978, a filmului ,,Toate pînzele sus!”, dupã romanul lui Radu Tudoran, în care i-a avut parteneri pe marii actori Ilarion Ciobanu ºi Jean Constantin. A jucat, timp de 16 ani, pe scena Teatrului ,,Radu Stanca”, din Sibiu, dupã care s-a mutat la Bucureºti, activînd în cadrul Teatrului ,,Lucia Sturza Bulandra”, al cãrui director a fost timp de 12 ani. Cele mai cunoscute roluri ale sale din teatru sînt: Cloºca, în ,,Procesul lui Horea” (1967), Serebreakov, în ,,Unchiul Vanea” (1983), Polonius, în ,,Hamlet” (1985), Oronte, în ,,Mizantropul” (1989), Corifeu, în ,,Antigona” (1993), Ferapont, în ,,Trei surori” (1995), Senecus, în ,,Caligula” (1996), ºi Muhoiarov Ivan Matveevici, în ,,Oblomov” (2003).

Mircea Eliade despre moartea absurdã a lui Mihail Sebastian Aflu acum, noaptea, de la Radio România, cã Mihail Sebastian a murit ieri, la 12,30, în urma unui accident de circulaþie. Vestea mã emoþioneazã prin absurdul ei. Mihai a trãit, fãrã îndoialã, o viaþã de cîine în aceºti ultimi 5 ani. A scãpat de masacrele rebeliunii din ianuarie 1941, de lagãrele antonesciene, de bombardamentele americane, de tot ceea ce a urmat dupã lovitura de stat din 23 august. A vãzut cãderea Germaniei hitleriste. ªi a murit întrun accident de circulaþie, la 38 de ani! Îmi amintesc prietenia noastrã. În visurile mele, era unul din cei 2-3 oameni care mi-ar fi fãcut Bucureºtiul suportabil. Chiar în climaxul meu legionar, l-am simþit aproape. Am cîºtigat enorm din prietenia lui. Contam pe aceastã prietenie, ca sã mã întorc în viaþa ºi cultura româneascã. ªi acum – s-a dus, cãlcat de o maºinã! Cu el se duce încã o bucatã bunã, ºi foarte frumoasã din tinereþea mea. Mã simt ºi mai singur. Majoritatea oamenilor pe care i-am iubit sînt acum dincolo... La revedere, Mihai! MIRCEA ELIADE (mai 1945)

Da, trebuie sã mãrturisesc cã sînt un mare iubitor de solitudine ºi, pe mãsurã ce anii trec, nevoia de meditaþie singuraticã, de repliere din locurile zgomotoase, devine tot mai acutã. Poate de aceea îmi place sã privesc cu atîta insistenþã paturile goale, fotoliile neocupate, mesele încãrcate doar de hîrtiile mele, rafturile bibliotecilor personale, unde cãrþile stau cuminþi ºi mã aºteaptã sã intrãm într-o conversaþie neîntreruptã. Poate de aceea, noaptea, dupã un somn bîntuit de coºmaruri ºi de erorile diurne, mã uit la cãrþi ca la niºte fãpturi vii, rare ºi nepreþuite, simþind de multã vreme nevoia sã le cer iertare pentru o prea îndelungatã abandonare. Fericit cel care se vorbeºte prin scris pe sine ºi care se citeºte, fãrã orgolii împãtimate, pe sine. Fericit, aºadar, mi se pare a fi scriitorul în ipostaza de creator veritabil, chiar dacã omul din el este incomod, sau de-a dreptul o canalie. De multã vreme m-am convins cã nici vieþuirea bezmeticã printre aceºti semeni foarte apropiaþi nu foloseºte la nimic. Un critic, un istoric literar, un profesor, aºa cum se cuvine sã îmi spun în diferite împrejurãri, este un spirit dependent de operele scriitorilor. Subþierea acestei stãri de dependenþã nu se poate împlini decît printr-o distanþare fizicã de confraþi, prin uitarea feþelor lor, de-atîtea ori foarte dragi, prin dezalterarea spiritualã de amintirea oricãror comportamente agasante. De fapt, trãim într-o aglomerare cotidianã a vieþii literare din ce în ce mai greu de suportat, din ce în ce mai lipsitã de avantaje pentru cunoaºterea operelor unor confraþi, dar foarte facilã pentru memorarea unor biografii încãrcate de mici amãnunte. Poate de aceea îmi doresc de atîta vreme ca, în ceasurile de fricã ºi fierbinþealã vestitoare de vreo boalã neºtiutã, sã am alãturi de mine doar cîþiva prieteni, a cãror mînã întinsã, în clipele de cãdere ºi abandon, îmi aduce, cu siguranþã, liniºte ºi sãnãtate. ROMUL MUNTEANU (1979) Dintre filmele în care a jucat, menþionãm: ,,Furtuna”, ,,Neamul ªoimãreºtilor”, ,,Haiducii”, ,,Rãscoala”, ,,Mihai Viteazul”, ,,Ciprian Porumbescu”, ,,Pãcalã”, ,,Ion, blestemul pãmîntului, blestemul iubirii”, ,,Ultima noapte de dragoste”, ,,Lumini ºi umbre” etc. În 2001, a fost declarat cetãþean de onoare al oraºului Sibiu, iar la 19 martie, acelaºi an, cu ocazia împlinirii vîrstei de 70 de ani, a fost decorat cu Ordinul Naþional „Steaua României”, în grad de cavaler, pentru contribuþia sa la „dezvoltarea artei teatrale româneºti, prin prestigioasa ºi remarcabila sa activitate de actor, director de teatru ºi pedagog”. În 2002, a primit Premiul de excelenþã al Cinematografiei Române. În 2016, a obþinut ultimul sãu premiu, pentru cel mai bun actor într-un rol principal masculin, din filmul ,,Bucureºti Non-Stop”, în regia lui Dan Chiºu, la Festivalul Internaþional ,,Love is Folly” (Varna, Bulgaria). Prin dispariþia sa, generaþia de mari actori ai þãrii, formaþi în spiritul respectului pentru artã, din care nu lipseau generozitatea ºi prietenia dintre artiºti, e pe sfîrºite. E de datoria societãþii sã readucã înapoi ºcoala de teatru la care au învãþat Ion Besoiu, Toma Caragiu, Radu Beligan, ªtefan Iordache ºi atîþia alþii dintre marii artiºti care au plecat dintre noi. Dumnezeul sã-l ierte!

MICROSIOANE Grad de rudenie La tribunal apãru o fatã cu genele colorate peste ochii vicleni, cu nas de vulpe argintie, cu picioarele de gazelã, într-un cuvînt, ademenitoare pentru oricare om. - Cum te cheamã?, o întrebã judecãtorul. Alãturi stãtea inculpatul, care o privea chiorîº: - Nu spune! Dar fata nu-l ascultã: - Sînt veriºoara lui primarã. - Cum te cheamã? – fu, iarãºi, întrebatã, ºi fata rãspunse: - Mita.

Fuga Chiar dacã-þi astupi urechile, clopotul tot bate. Dar niciodatã n-ai sã-l auzi pe-al tãu.

Premierã Cel mai dramatic rîs e cel al curcilor. VASILE BÃRAN

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Ion Besoiu, în rolul care l-a consacrat ca actor ºi care i-a adus o mare popularitate în rîndul publicului românesc: Anton Lupan, cãpitanul navei ,,Speranþa”, din filmul ,,Toate pînzele sus!”, dupã romanul lui Radu Tudoran.

Amintirile mele despre scriitorul Vasile Bãran Pe la mijlocul anilor '50, cînd am primit un premiu în calitate de corespondent voluntar la ziarul ,,Scînteia tineretului”, am aflat de tînãrul jurnalist Vasile Bãran, care, alãturi de alþi colegi ai sãi, se ocupa de rubrica, în mare vogã pe atunci, intitulatã ,,Tinereþe, educaþie, rãspunderi”. Mi s-a spus cã punea mult suflet în cadrul redacþiei, dar ºi pe teren, în deplasãrile pe care le efectua în þarã, pentru a cunoaºte nemijlocit viaþa tinerilor, activitatea de zi cu zi, preocupãrile ºi felul lor de a privi munca, dragostea, familia. Dupã aproximativ 3 ani, mai exact în 1957, l-am cunoscut personal, la Cluj, în cadrul unei consfãtuiri a tineretului, dumnealui în calitate de trimis al ziarului ,,Scînteia tineretului”, iar eu, pe atunci militar în termen, în calitate de corespondent voluntar al publicaþiei ,,Scutul Patriei”. În cele 2 zile cît a durat acel eveniment, am simþit cã sîntem uniþi de acelaºi crez, cã împãrtãºim aceleaºi valori, ºi anume: dragostea pentru adevãr, cinste, muncã ºi dãruire. ªi acum, dupã atîta amar de vreme, la cei 83 de ani ai mei, îmi aduc aminte cu plãcere de efervescenþa discuþiilor ºi de activitatea noastrã în slujba societãþii, de acea atmosferã plinã de entuziasm ºi de voie-bunã. Apoi, fiecare ºi-a urmat drumul în viaþã. Eu am terminat stagiul militar ºi am revenit la fabrica IOR, din Bucureºti, apoi am desfãºurat ºi alte activitãþi, pînã ce am ieºit la pensie, în anul 1990. Domnia-sa ºi-a continuat munca la ,,Scînteia tineretului” ºi la diverse reviste literare, perioadã în care a publicat mii de articole ºi reportaje, iar activitatea sa de scriitor s-a concretizat în peste 60 de romane, nuvele ºi povestiri. ªi, iatã cum, dupã 40 de ani, viaþa a fãcut sã ne reîntîlnim, ca ,,tineri” pensionari, la îndrãgita revistã ,,România Mare”, animaþi de aceleaºi idealuri: domnia-sa, ca semnatar al rubricii permanente ,,Microsioane” (gen literar al cãrui inventator este, potrivit Istoriei Literaturii Române), iar eu, ca modest colaborator, cu articole pe teme sociale, culturale etc. În opinia mea, ,,Sãptãmîna pe scurt”, semnatã de Alcibiade, pamfletele Tribunului ºi ,,Microsioanele” lui Vasile Bãran au fost ,,sarea ºi piperul” revistei noastre de suflet, fondatã ºi condusã de marele om de culturã ºi politician patriot, Corneliu Vadim Tudor. Am convingerea cã ºi acum, dupã ce a plecat la ceruri, ,,Nea Vasile”, cum îl numeam noi cu dragoste, ne priveºte dintre stele, alãturi de Vadim, cu gîndul cã spiritul care i-a animat de-a lungul vieþii va dãinui în sufletul nostru, iar opera lor va fi prezentã ºi în continuare în paginile revistei ,,România Mare”. Sînt sigur cã ambiþiosul colectiv redacþional al curajoasei publicaþii va reuºi sã o menþinã, astfel, printre cele mai bune reviste sãptãmînale româneºti. ANTON VOICU


Pag. a 6-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Balsamuri spirituale (7) Rãmasã singurã dupã plecarea invitatelor mele (PRIMÃVARA, VARA, TOAMNA ºi IARNA), am fost fericitã cînd mi-am amintit cã, pentru o orã, pot evada din lumea „realã“, vizionînd „Secretele de la Palat“ (serial coreean) în care - în raport cu Europa - totul diferã. Peisaje, oameni – toate lucrurile decurg de la sine. Nu sînt necesare explicaþii. Doar din privire sau un semn din cap, fiecare ºtia ce avea de fãcut. În viaþa mea am vãzut sute de filme, acesta însã m-a marcat sufleteºte. Mi-am dat seama cît de „micã“ este lumea în care trãiesc ºi, la finalul filmului, lacrimile îmi curgeau pe obraji cu pãrere de rãu cã nu voi mai avea unde sã „evadez“. Personajele: Mi-Sil, Yu-Siu, Debak-Mon, Bi-Dam au dispãrut de pe ecran, dar în conºtiinþa mea au rãmas vraja ºi adevãrul, esenþã a tuturor timpurilor, încrîncenarea dupã acel ceva dorit ºi rîvnit, de acel ceva pe care nu-l ºtie nimeni, pornind în rãzboiul de cãutare a adevãrului cu sabia speranþei în inimã, unde se sting luminile vieþilor uitate, cînd Eternitatea scoate un oftat care înseamnã regret. Visul meu de totdeauna a fost sã vizitez China sau Japonia. Imposibil de îndeplinit, m-am mulþumit sã cunosc cîte ceva despre ASIA din filme ºi sã citesc (în traducerea lui Modest Morariu) în „ISPITA OCCIDENTULUI“, de André Malraux, scrisorile francezului A.D. (care a dorit sã-ºi pãstreze anonimatul) ºi ale chinezului Ling W.Y. Acestea alcãtuiesc un fel de eseu dialogat în care sînt comparate douã lumi deosebite, o comparaþie care exclude referinþele materialiste sau anecdotice ale unui Robinson, cantonîndu-se pe mai multe planuri. Observarea directã a unei realitãþi, nouã pentru fiecare dintre ei, declanºeazã în observator reacþii revelatoare ºi consideraþii privind spaþiul sãu originar, astfel încît cunoaºterea altei tipologii culturale adînceºte, prin contrast, cunoaºterea celei cãreia îi aparþine acum. În paralel, se aratã imaginea unei Europe istovite de propriul individualism exasperant, o Europã care, spre deosebire de China tradiþionalã, a pierdut legãtura cu Cosmosul. Ling W.Y. cãtre A.D.: „Vãd în Europa o barbarie atent organizatã, în care ideea de civilizaþie ºi cea de ordine sînt confundate zilnic. Civilizaþia nu-i deloc un fenomen social, ci psihologic. ªi doar una singurã este autenticã: cea a sen-

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MISTIFICÃRII (3) Motto: „Pentru a lichida popoare, se începe prin a le altera, a le ºterge memoria. Le distrugi cãrþile, cultura, istoria ºi altcineva le scrie alte cãrþi, le dã o altã culturã, le inventeazã o altã istorie. Între timp, poporul începe sã uite ceea ce este ºi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita ºi mai repede; limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor, care, mai devreme sau mai tîrziu, va muri de moarte naturalã”. (Milan Huble)

Scrierile antice „Zeii au creat omul ºi Lumea. Eroii civilizatori au desãvîrºit Creaþia...”, aºa a spus Mircea Eliade. Numai cã zeii nu prea erau încîntaþi ca omul sã aibã acces la cunoaºtere, cel puþin aºa aflãm atît din mitul biblic unde Iahwe, zeul iudeilor (nicidecum adevãratul Dumnezeu, aºa cum vor alþii sã credem!), îi pedepseºte pe primii oameni, Adam ºi Eva, „fiindcã s-au înfruptat din «pomul cunoaºterii binelui ºi rãului» (cam rãzbunãtor zeul iudaic, nu?), dar ºi din miturile olimpice, unde Zeus îl pedepseºte (alt zeu nervos!) pe Prometheus, fiindcã le-a adus oamenilor «focul cunoaºterii»“. Cunoaºterea fiind determinatã (aºa cum am mai afirmat) de curiozitatea omului de a explora ºi înþelege microuniversul existenþial, iar rezultatele obþinute a încercat sã le împãrtãºeascã semenilor sãi. În acest fel, a apãrut nevoia de comunicare, realizatã pe douã cãi: oralã - transmisã de-a lungul timpului sub formã de legende ºi tradiþii (din nefericire, catalogate drept manifestãri etnografice ºi ignorate de specialiºti) ºi scrisã - texte ºi manuscrise antice, ele constituind un important izvor de informaþii istorice. Conform istoriei oficiale, primele texte scrise în spaþiul european apar începînd cu Secolul IX î.Chr. ºi aparþin autorilor greci; atenþie, a nu se confunda cu primele forme de scriere, atestate în Mileniul VIII î.Chr. în spaþiul carpatic, ca de altfel ºi primele scrieri - înformaþii ignorate, de altfel, de istoria oficialã, fiindcã românului trebuie sã i se cultive ideea cã aparþine unui popor necivilizat ºi barbar, care nu cunoºtea scrierea, iar toate beneficiile civilizaþiei au venit din exterior, prin bunãvoinþa grecilor ºi, ulterior, a romanilor.

Polemici

timentelor. Ce sã spun despre cele ale oamenilor din rasa noastrã? Le studiez: caut sã mã eliberez de cãrþi. ªtiu cã traducãtorii noºtri, oprindu-se la Balzac, la Flaubert, la naturaliºtii francezi, la primele romane ale lui Goethe, Tolstoi, Dostoievski ºi analizînd talentul lui Baudelaire, în dorinþa de-a face cunoscute moravurile Europei odatã cu literatura ei, au dovedit înþelepciune ºi multã grijã, dar aceºtia sînt niºte creºtini de excepþie, aproape nebuni, ca ºi aceia care strigã ºi plîng de durere, de la Emma Bovary la fraþii Karamazov. ªi totuºi, ce impresie de durere se înalþã din spectacolele voastre, din toate bietele fãpturi pe care le vãd pe strãzile voastre. Activitatea voastrã mã uimeºte mai puþin decît aceste chipuri mizerabile care mã obsedeazã. Suferinþa pare sã lupte cu fiecare în parte: cîte suferinþe personale! Pe vremuri, credinþa voastrã rînduia lumea cu dibãcie ºi, oricîtã ostilitate ar trezi în mine, nu pot privi fãrã respect figurile aproape barbare în care s-a pietrificat, datoritã ei, o mare ºi armonioasã suferinþã. Dar n-aº putea imagina netulburat meditaþii în care toatã intensitatea iubirii se concentreazã asupra unui trup schingiuit. Iar Creºtinismul mi se pare a fi ºcoala de unde purced toate senzaþiile graþie cãrora s-a format conºtiinþa de sine a individului. Am strãbãtut sãlile muzeelor voastre: geniul vostru m-a umplut de spaimã. Chiar ºi zeii voºtri, ºi mãreþia lor pãtatã, ca ºi imaginea lor, de lacrimi ºi de sînge, sînt însufleþiþi de-o putere sãlbaticã. Un destin tragic apasã pleoapele coborîte ale rarelor chipuri împãcate pe care aº vrea sã le îndrãgesc: leaþi ales anume, ºtiindu-le sortite morþii“. „Dar existã ºi imaginile noastre despre viaþã, care sînt o laudã voluptuoasã. Acestea mã apasã mai mult decît celelalte. Chiar nu simþi deloc cã trebuie sã aparþii unei rase împovãrate de-o grea coroanã de putere ºi de suferinþã, pentru a te mîndri cã ai descoperit un trup de femeie? O operã conceputã asemenea celor pe care le admiraþi voi, o operã menitã sã emoþioneze pe cei care o pot gusta pentru acelaºi stil, acelaºi farmec sau aceeaºi putere este o operã minorã. Importanþa celor mai preþioase dintre sulurile noastre de mãtase stã în putinþa lor de-a naºte în noi infinita diversitate a lumii. Altminteri, artele în sine sînt destul de lipsite de nobleþe. Le înnobileazã însuºirea de a fi elementele unei puritãþi desãvîrºite la moduri infinit de variate“. (va urma) LILIANA TETELEA Demn de subliniat este faptul cã se ignorã, cu bunã-ºtiinþã, faptul cã înaintea autorilor greci a fost poetul Orpheu, get de origine, dupã cum ne informeazã Seneca. În versurile acestuia îl întîlnim pe Orpheu, care, la poalele munþilor Rodoppi, „cîntã pentru geþi”. Orpheu, participant la expediþia argonauþilor (1350 î.Chr.), va scrie poemul „Argonauticele”, din care se vor inspira, printre alþii, Apollonius, din Rhodos, ºi Vallerius Fllacus; ignorat este ºi poetul Olen din Lycia (cetate întemeiatã de ionieni – geþii carpatici, în sud-vestul Asiei Mici dupã rãzboiul troian), care la sfîrºitul Mileniului II î.Chr. scria despre cele douã fecioare hiperboreene (Arge ºi Ilytia), care au introdus în spaþiul grec cultul lui Apollo ºi al Arthemisei, lucrãri dispãrute între timp. Deloc întîmplãtor, dacã luãm în calcul cã totul a fost canalizat de aºa manierã încît aportul geþilor în cultura anticã sã fie minimalizat complet, sau chiar ºters, ºi asta în folosul grecilor, autorii primelor mistificãri din istoria umanitãþii, care ºi-au preluat cunoºtinþele fie direct, prin contactul cu ionienii, aheenii, dorienii ºi eolienii migraþi din spaþiul carpatic începînd cu Secolul XV î.Chr., sau pe filiera sumeriano-babilonianã ºi, ulterior, egipteanã (prin intermediul lui Solon). Concludentã în acest sens este afirmaþia lui Eugen Delcea: „Grecia anticã este perceputã ca o mare civilizaþie a Umanitãþii. Dacã am extrage, însã, din ea contribuþia ionienilor ºi traco-macedonenilor (toþi de origine geticã – n.a.), ca ºi influenþele primite de la egipteni, sumerieni (prin intermediul hittiþilor migraþi din Dobrogea), cretani (existenþi cu mult înainte de apariþia grecilor) ºi chiar persani (erani, iranieni - arieni migraþi din Carpaþi – n.a.), din marea civilizaþie greacã n-ar mai rãmîne mare lucru”. Tot grecii sînt cei care vor „muta” Olympul getic (Bucegi) în spaþiul grecesc, Caucazul (lanþul carpatic meridional, numit în Antichitate Cãuca, sau Bãcãuca) ºi Colchida (Þara colchilor = colþilor, conform lui N. Densuºianu), odatã cu lãrgirea ariei de explorare, în estul european; totodatã, grecii vor prelua atît zeii geþilor, dar ºi tradiþiile lor ancestrale, pe care le vor transforma în mituri olympice pe unele, sau le vor satiriza ºi sataniza pe altele (ca de altfel iudeii, alþi mari plagiatori ai Antichitãþii; vom aborda subiectul în articolele viitoare – n.a.). De altfel, istoricul grec Philos din Byblus (Secolul II d.Chr.) este destul de categoric: „Grecii ºi-au atribuit lor înºiºi mai multe fapte istorice din aceastã epocã ºi fiindcã autorii lor voiau sã desfete urechile ºi inimile oamenilor

CIOBURI DE GÎNDURI

Lacrimi în amurg Dupã cutremurul din martie 1977, am abandonat poezia. Am revenit cu greu asupra ei, dupã mulþi ani de ezitãri...

O, da! Acum e poate-a doua oarã Cînd aripile mele Pe-o floare ca zãpada uimite s-au oprit; Eºti vinovatã, oare, De zborul meu albastru? Sînt vinovat de vise Cît focul n-a murit? M-a aºteptat pãdurea În tremuru-i subþire ªi urma mea a plîns-o În clopote de foc; Eterna mea comoarã M-a aºteptat acasã Iar rugul meu sub stele Prin ea îºi are loc. Eu n-am plecat în beznã Grãdinã preacuratã, Ci te-am luat, reginã, În depãrtate zãri, ªi-n mine plînge cerul Cu versul tãu de aur, ªi ne-nþelesul plînge Ca valul tristei mãri. Sînt lacrima curatã În care universul κi oglindeºte noaptea Jãraticul celest; Luminã port în suflet Drept candelã iubirii ªi crinii tãi de aur Mi-au înflorit în gest. Nu-mi spune nici o ºoaptã... Atît m-ai aºteptat, ªi mi-ai iertat plecarea Sub ne-nþelesul cer! Dar astãzi mi-e aripa Cum o visai odatã, Etern descãtuºatã De tot cei efemer. O, sã urcãm în mituri Ca fluturi de luminã, Îmbrãþiºaþi de-a pururi Sub clopotele serii Ce la vecernii cheamã Toþi îngerii luminii Prin care-aduc azi jertfã Comorile tãcerii! Iar de-or mai fi Golgote Pe cerul vieþii mele, Cã Iuda încã vinde La colþuri umbra-mi tristã, Sînt fericit cã totuºi În amfora-mi de ceaþã Ca dar doar pentru tine Lumina mai existã. Sã trecem idealul În zbor tot mai departe: În noi sînt doar etape, Dar nu existã moarte. ILARION BOCA P.S. Din fericire, Domnul m-a redat scrisului ºi, la 29 de ani, aveam terminat cel mai important poem al meu, pe care apoi l-am finisat, dupã alþi 28 de ani. A venit ºi vremea editãrii lui… Existã un timp pentru fiecare vis al nostru... prin dulceaþa fabulelor, astfel dînºii au exagerat peste mãsurã lucrurile printr-o mulþime de ficþiuni ºi înfrumuseþãri”. Dar, aºa cum afirma Roberto Pinotti: „Povestea pe care ne-o prezintã istoriografia nu este nici adevãratã, nici obiectivã...”, ºi asta fiindcã... aproape întotdeauna alþii ne-au scris istoria! Sã pãrãsim, însã, pentru moment, subiectul mistificãrilor istorice, pentru a urmãri un scurt istoric al evoluþiei acestei arte a scrierilor antice, fiindcã a fost cu adevãrat o artã care a necesitat multã muncã, dãruire, sacrificiu, ºi a cãrei evoluþie s-a desfãºurat sub imperiul rigorilor vremii (timpului) ºi vremurilor (oamenilor). (va urma) SINEL TUDOSIE


Pag. a 7-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

(urmare din pag 1) Dar mai e ºi o altã problemã – Trump e prieten cu Viktor Orban, care e prieten ºi cu Putin, care e prieten cu Igor Dodon, care, cum necum, a spus ceva ce ne-a lãsat bouche–bee, cã „România are teritorii ale Moldovei ºi Ungariei“. ªi apare, logic, reacþia interogativã – România, cu cine e prietenã? Dragnea a vorbit puþin, dar se pare cã a înþeles mult. A fãcut cum a fãcut ºi a ajuns la temperamentalul Trump în chiar prima zi a mandatului acestuia. A stat la masã cu el; Trump s-a ridicat sã-l salute ºi sã-l întîmpine… ºi nu l-am vãzut tîrîndu-se pe liderul politic român. Poate cã Dragnea a dat ºi bani, aºa se speculeazã, foarte bine dacã a dat, zic eu, fiindcã în lumea asta, în capitalism, cele mai solide relaþii sînt cele care au la bazã banii. Din pãcate… Ca un corolar, îmi vine în minte un principiu de-al lui Vladimir Putin – acolo unde existã profit existã ºi parteneri. Or, în condiþiile în care Trump este un om al profitului, este foarte posibil sã aparã un parteneriat între cele douã superputeri militare ºi energetice. Prin vocile copiilor ºi frustraþilor care se zbenguie, de ani prea mulþi, pe la conducerea statului, România spune cã e un partener al SUA, dar se comportã ca o slugã, ºi ºi-a fãcut o profesiune de credinþã din a-l ataca ºi insulta pe Putin, dar ºi Rusia. În ce context istoric ar putea fi asta o atitudine maturã? Îmi aduce aminte de perioada de dupã Marea Revoluþie sovieticã, atunci cînd, la fel, România era avanpostul atacurilor contra URSS, atunci exista ºi o justificare, supãrarea Reginei Maria pentru uciderea Þarului, vãrul sãu; dar ºi atunci avea sã înceapã o politicã de slugãrnicie faþã de Germania, care avea sã ducã la nenorocirea ruperii Transilvaniei, a Basarabiei ºi Bucovinei, ulterior epuizarea rezervelor de petrol ºi uraniu, la implicarea în rãzboi, milioane de victime, dar ºi diverse sechele acuzatorii, care ne-au secãtuit zeci de ani ºi ne umilesc ºi astãzi. ªi atunci au existat voci raþionale, mature – Titulescu, Madgearu –, dar, ca ºi azi, au fost acuzaþi de interese financiare, de corupþie, în final îndepãrtaþi, chiar ºi mai rãu… Întrebarea care trebuie sã ºi-o punã cei care pleacã urechea la ideile copiilor ºi frustraþilor este dacã nu cumva sîntem azi în pragul unui conflict? Nu, din pãcate, am ºi intrat. Mai concret, la Davos, la actuala ediþie a Forumului Economic Mondial (17 ºi 20 ianuarie), a fost semnalul declanºãrii unui adevãrat rãzboi mondial economic. Motivul rãzboiului – globalizarea. Suprapunerea finalului Forumului, a concluziilor, cu preluarea mandatului de cãtre Donald Trump, inamicul globalizãrii, pare a întãri ideea intrãrii în noua confruntare globalã. Marcatã de prezenþa excepþionalã a preºedintelui R.P. China, Xi Jinping, reuniunea s-a

desfãºurat sub imperiul pretenþiilor Chinei, pe de-o parte, iar de partea cealaltã, declaraþiile noului preºedinte american, Donald Trump, un promotor al antiglobalismului, susþinut de idei politice naþionaliste, ai cãrui reprezentanþi nici nu au participat la Forum. În fine, la Davos s-a manifestat ºi o Europã Unitã, hotãrîtã sã joace un rol important în continuare, în ciuda problemelor create de Brexit ºi alte tendinþe centrifuge ºi separatiste. În acest context, Davos a fost o veritabilã reacþie împotriva trendului lansat de noul „lider al lumii libere“. Îmi argumentez teoria cu trei momente pe care le consider definitorii. Primul moment, sau argument, a fost discursul preºedintelui R.P. China, Xi Jinping, în esenþã un avertisment clar, dur, la adresa comunitãþii internaþionale: nu vã jucaþi de-a lichidarea globalizãrii! „Multe dintre problemele care neliniºtesc lumea nu sînt cauzate de globalizare”, a declarat preºedintele chinez. Altfel spus, demersul chinez la cel mai înalt nivel s-ar putea explica astfel: China actualã este un produs al globalizãrii; deci, o schimbare a sistemului, care ar scãdea cota de creºtere economicã a Chinei, cea care dã de lucru ºi asigurã supravieþuirea cîtorva sute de milioane de chinezi, ar arunca în aer „miracolul chinez“. Aceasta ar duce la bulversarea economiei mondiale, plasamentele chineze fiind vitale sau controlînd ramuri economice întregi, chiar din state puternice; în al doilea rînd, ar putea genera o crizã a migraþiei, pe lîngã care fenomenul migraþiei islamice ar pãrea o glumã. Mai în glumã, mai în serios, s-ar itera bancul cu arma secretã a Chinei contra URSS, ºi anume deschiderea graniþei… Al doilea moment a fost cînd FMI a þinut deschis partea Chinei, chiar prin vocea directorului general Christine Lagarde: „În lume sînt 3,6 miliarde de oameni care aspirã la un venit mai bun, la mîncare pe masã. A întoarce spatele globalizãrii, a întoarce spatele susþinerii dezvoltãrii, este cea mai greºitã abordare“, a declarat ºefa FMI. În acest fel, s-a expus ºi o alianþã care ar putea duce la împlinirea unui deziderat chinez – pe care China nu îl ascunde – acela de a deveni liderul comunitãþii economice internaþionale. Or, o alianþã între finanþatorii mondiali ºi China, aplaudatã la scenã deschisã de toþi cei prezenþi, defineºte un megacompetitor pentru America lui Trump. În fine, un alt moment remarcabil a fost intervenþia controversatului miliardar George Sörös, un „oracol“ al economiei mondiale, dar ºi erijat într-un apãrãtor al intereselor UE, care a folosit tribuna forumului pentru a-l ataca pe Donald Trump, identificîndu-l cu însãºi ideea de incertitudine - ºi încercînd sã prezinte, în acest context, un tablou sumbru al pieþelor financiare ºi al

economiilor din lumea întreagã. Sörös, care considerã cã relaþia SUA – China este acum un „rãzboi comercial declanºat de Trump“, „ar putea apropia Europa de Asia“. Miliardarul a vorbit ºi de interesele Chinei ºi Rusiei, care ar fi interesate de supravieþuirea UE, definind mai clar alianþa. Dar UE nu funcþioneazã (acum), spune Sörös, „mulþi dintre cei de la Bruxelles ºtiu asta, dar nu pot sã recunoascã public“. Comerþul în UE a devenit nefuncþional, pentru cã „este guvernat de legi nepotrivite cu actualul context“, considerã acesta. Uniunea Europeanã a început sã se dezintegreze dupã Brexit ºi dupã referendumul din Italia, „iatã un curs care trebuie schimbat“. Dacã Europa se prãbuºeºte, „consecinþele vor fi grave“, dar existã o cale de a o salva, ºi aceasta „e cunoscutã ºi de multã lume de la Bruxelles“, crede Sörös. În concluzie, douã superputeri ajunse la limita stãrii de echilibru intern ºi extern au nevoie de o reconfigurare urgentã; SUA, de protecþionism nonglobalist ºi o relocare a resurselor ºi investiþiilor, pentru a nu mai mãri deficitul uriaº datorat politicii predecesorilor lui Trump, pe de altã parte China, ajunsã în poziþia de a fi dependentã de globalism, dar ºi susþinutã de actanþi financiar-bancari mondiali care, la rîndul lor, nu pot supravieþui fãrã globalism. Europa (UE), aflatã la mijloc, dar ºi obligatã sã-ºi pãstreze locul pe podium dacã vrea sã nu se dezintegreze, pare a se delimita, prin liderii ei politici, de un pilon al politicii lui Trump, naþionalismul. Iar problema mare a celor douã superputeri (împreunã cu aliaþii lor) este cã nu îºi vor putea impune politica dacã nu vor deveni lider ai comunitãþii economice internaþionale. Pentru acest deziderat a început o luptã de tip „Aut vincere, aut mori“ – „Învingi, ori mori“ – adicã rãzboi. În fine, ce este acum România? În mare, este exponentul unor interese de peste Oceane, o þarã de mîna a doua în relaþia intercomunitarã, expusã la graniþa de vest ºi la cea de est unor atitudini – posibil planuri – nefavorabile, avînd la graniþa de nord un stat destabilizat ºi tradiþional nu-prea-prieten, ºi aflatã în raza de acþiune a unei superputeri militar-energetice faþã de care manifestãm o ostilitate imaturã. Ah, sã nu uitãm, ospiciul intern, care mã face sã parafrazez titlul Katherinei Anne Porter – corabia nebunilor pe oceanul furtunilor. Ce ºanse are sã ajungã la mal? De aceea am început articolul cu Dragnea. Singura ºansã este un om matur, cu o gîndire adecvatã. Doar nu crede cineva cã Iohannis, care scoate lumea în stradã ºi insultã guvernul la învestire, atacã majoritatea parlamentarã, i-a susþinut pe Alina Gorghiu ºi Nicuºor Dan în politicã – repet, crede cineva cã unul ca acesta e capabil sã conducã o corabie ca România prin furtunã? Sau poate ne gîndim la altcineva, la cine oare, ah da, strada mai strigã un nume – De-ne-a, adicã doamna Kövesi. Înþelegeþi alternativa? Frustrarea salveazã România. Repet, Dragnea nu e idealul de conducãtor pentru mine, dar mi se pare singurul care a înþeles cã România trebuie sã trãiascã printre imperii, nu prin rãzboaiele acestora, ca ºi carne de tun, nici bãgînd bãþul prin gardul altora, ºi nici organizînd, în propria sufragerie, cîte un meci de rugby în fiecare zi.

Idiocraþia unei Democraþii ºchioape

achite datoria. Ei sînt cei care au votat în favoarea unui partid sau altul, nu în funcþie de cum le-a dictat conºtiinþa, ci de grosimea feliei cu care au fost cumpãraþi. Pentru ei, oameni prea sãraci material sau doar cu duhul, nu conteazã cine se aflã la Putere, nici cine cu cine se aliazã ºi împotriva cui. Ei vor ca mãcar o datã la 4 ani sã aibã ceva în frigider. A fura un pachet de la un „barosan”, este singura lor consolare, pentru cã în restul celor 4 ani nici mãcar nu îl vor vedea pe stradã. Ar mai trebui adãugaþi pe listã antreprenorii, acei oameni de bine ai partidelor, care au cotizat ºi, într-un fel sau altul, vor sã îºi recupereze investiþia. Apoi, într-o ultimã instanþã, îi avem pe idealiºti, oamenii care cred sincer cã votul lor a contat. Din pãcate, sînt mult prea puþini, astfel încît într-adevãr sã conteze la numãrãtoare. În mare, cu aceste clase alegãtoare defilãm. Nu mai existã nebunia de la începutul anilor ‘90 de a merge la alegeri ºi a vota acea Democraþie pentru care ne-am luptat pe strãzi în ‘89. Acum, în România anului de graþie 2017, minoritatea dicteazã majoritãþii. Minoritatea merge la vot sã îºi exercite puterea cu care în decembrie 1989 a fost învestitã, în timp ce majoritatea ºi-a pierdut încrederea în sistem ºi preferã sã nu voteze. Cei care gîndesc, cei care au ajuns sã intuiascã ºtiu cã, indiferent de vot, vor fi conduºi de aceeaºi gaºcã. Indiferent ce culoare ar avea Puterea, ei ºtiu cã nimic, absolut nimic nu se va întîmpla. Atunci, în virtutea dreptului de a protesta, oamenii, care pe umeri posedã

un cap, au stat acasã ºi au privit circul lipsit de noimã la care, din 4 în 4 ani, fac alergie. Aceasta fiind ipoteza, ce concluzii am putea trage în legãturã cu Democraþia carpato-danubiano-ponticã? Cu ce mã încãlzeºte pe mine, ca român, sã ºtiu cã trãiesc într-o democraþie, atît timp cît altul dicteazã pentru mine? Cînd ºtiu cã votul meu nu conteazã ºi nici cel al cîtorva milioane de români nemulþumiþi, cum pot eu sã aduc laude sistemului? Cu ce mã ajutã sã ºtiu cã pot sã înjur Puterea? Cu ce mã ajutã sã ºtiu cã pot merge în vizitã la Casa Poporului ºi sã spun bancuri cu parlamentari? Pentru asta am fugit de acasã pe 22 decembrie 1989, am luat un ZB de la Primãrie ºi am mers sã fac Revoluþia? Conceptul de Democraþie a fost, de multã vreme, tîlhãrit de cei aflaþi la conducere ani ºi ani. Democraþia a fost crucificatã, în nici un caz ridicatã la nivelul la care credeam cã trebuie sã fie, ºi a ajuns sã fie compromisã chiar de cei care trebuiau sã moarã pentru ea. Nici tinerii, nici nostalgicii, nimeni din acest spaþiu nu mai crede cã în România existã Democraþie. În România existã doar voinþa de a fi la Putere, de a-þi îmbogãþi neamul ºi pe tine odatã cu el ºi, dacã mai e timp ºi loc, sã mai faci un pod peste o cale feratã, sau sã reabilitezi un drum plin de gropi, pe care, eventual, mergi din 4 în 4 ani la colegiul de care aparþii. Cam asta este democraþia noastrã ºi nimeni ºi nimic nu are cum sã ne convingã pe noi, ca naþiune, cã este un lucru bun. Pe plaiurile mioritice, Democraþia a fost transformatã în Idiocraþie. TANO

Cine scapã corabia nebunilor din oceanul furtunilor?

Pe zi ce trece, profeþi mediatici bine plasaþi încearcã sã ne convingã cît de avantajos este sã fii democrat în România. Aºa sã fie? Ziceþi cã ne conduce poporul? Care popor? Cel înfometat atît la nivel social, cît ºi intelectual? Cine stabileºte care partid va guverna aceastã þarã? Cei care voteazã, aºa scrie în manual. Pãi cine voteazã? Cine s-a dus, de fapt, la vot în România? În primul rînd, sînt cei care au avut interes direct ca un anumit partid sã ajungã în Parlament. Aici vorbim de clanuri întregi de politicieni, cu neamuri, amante ºi angajaþi direct sau indirect. În al doilea rînd, îi avem pe cei care lucreazã în administraþia de stat sau cea localã, cu interes maxim ca nimic sã nu se schimbe. Sã nu-i uitãm nici pe cei din mediul rural, cei care în ziua de votare s-au trezit dimineaþa ºi, proaspãt raºi, precum Moromete în Poiana lui Iocan, ºi-au luat jumãtatea mai bunã la braþ, ºi au mers sã îºi facã datoria civicã. Într-o mãsurã din ce în ce mai covîrºitoare, au mers la votare ºi tinerii, care nu au mai mult de 18 ani, acea generaþie viitoare care þine pentru prima oarã în mînã o ºtampilã. Sînt tinerii entuziaºti, care îºi fac poze ºi le pun pe Facebook sau Hi5, iar vara picã la Bacalaureat. Apoi, sînt cei care au fost cumpãraþi, într-un fel sau altul, de vreun partid. Ei sînt acei oameni de cuvînt care, odatã ce au primit o pîine de mîncat, merg sã-ºi


Pag. a 8-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (53) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (5) În concluzie, ansamblul arhitectural, tematica ermineuticã ºi realizarea artisticã a acestui sector al bisericii constituie o unitate distinctã, dar ºi parte componentã ºi complementarã a întregului ansamblu; mai precis, acesta este o unitate în diversitate. Atît arhitectura turlei, cît ºi pictura de pe suprafaþa ei se armonizeazã unitar cu textul ºi contextul biblic reprezentate pictural, încadrîndu-se, de asemenea, în universul cromatic din celelalte zone ale bisericii. Prima scenã pictatã care îl întîmpinã pe credinciosul ce intrã în bisericã este aceea a Rãstignirii Mîntuitorului Iisus Hristos. Este o frescã monumentalã, expresiv redatã de cãtre pictor. În centrul tabloului se aflã Mîntuitorul Iisus Hristos cu torsul uºor mlãdiat, cu braþele întinse ºi cu palmele strãpunse de piroane, pe Cruce. Pe chipul Sãu nu se citesc frica sau durerea schingiuirii din momentul strãpungerii coastei Sale cu suliþa de cãtre sutaº, ci blîndeþea, evlavia ºi compãtimirea pentru cãlãii Sãi, adicã pentru cei care „nu ºtiu ce fac”. Într-o altã ipostazã, luminatã ºi uºor resemnatã, sînt înfãþiºate celelalte personaje, în special Maica Domnului, care exprimã o neþãrmuritã durere, imprimînd dramatism întregii scene. La acestea se adaugã amãnuntul sfãrîmãrii picioarelor celor doi tîlhari, rãstigniþi de o parte ºi de alta a Domnului Iisus Hristos. Ca ºi în cazul celorlalte zone pictate din bisericã, ºi aceastã scenã exceleazã prin armonie cromaticã. Spre deosebire de trupul Mîntuitorului, mai luminat, celelalte personaje au veºminte pictate în roºu de diverse nuanþe, albastru, verde, galben etc. Rãstignirea este precedatã de alte douã scene, pictate pe partea sudicã, dar ºi pe cea nordicã a arcului. Pe axul arcului sînt pictate douã medalioane cu portretele sfinþilor Ilie ºi Ioan Botezãtorul. Pe partea sudicã a acestui arc este pictatã Rugãciunea din Grãdina Ghetsimani, iar pe cea nordicã este pictatã scena Spãlãrii picioarelor ucenicilor de cãtre Iisus Hristos. Peretele estic al acestui grup de scene picturale este împãrþit în douã registre orizontale:

în cel de deasupra este pictatã Cina cea de Tainã. Ceea ce impresioneazã la aceste scene este expresivitatea personajelor înfãþiºate. De pildã, la Rugãciunea din Grãdina Ghetsimani se vede starea de încredinþare a Domnului Iisus, ca om, în mîinile Tatãlui Ceresc. Acest moment, impresionant prin încãrcãtura sa emoþionalã, stã în contrast cu starea ucenicilor lui Hristos, înfãþiºaþi ca personaje cufundate în somnul neputinþei lor omeneºti. În scena Spãlãrii picioarelor ucenicilor Domnului, înfãþiºatã ca un pandant la scena Rãstignirii Domnului, pictorul a reuºit sã redea atît smerenia Mîntuitorului Iisus, cît ºi nedumerirea ºi uºoara tendinþã de refuz a Apostolului Petru. ªi în celelalte zone ale pronaosului gãsim aceeaºi strãdanie a pictorului de a particulariza imaginea Domnului Iisus Hristos, în funcþie de momentul ilustrat din viaþa Lui. De exemplu, pe arcada boltitã dinspre miazãzi, în registrele superioare (unde sînt pictate minuni înfãptuite de cãtre Mîntuitorul Iisus, cum ar fi Vindecarea soacrei lui Petru), Domnul Iisus, însoþit de ucenicii Sãi ºi de alte personaje uimite de minunea ce se înfãptuia, întinde mîna tãmãduitoare spre femeia slãbitã de suferinþã, ajutînd-o sã se ridice din patul în care zãcuse. În contrast cu aceastã scenã calmã ºi blîndã, se aflã tabloul intitulat Hristos alungînd vînzãtorii din Templu. Dinamismul acestei scene este dat, pe de o parte, de severitatea justificabilã a Mîntuitorului, care rãstoarnã mãrfurile negustorilor, iar pe de altã parte, de protestele, înfricoºarea ºi ura de pe chipurile negustorilor puºi pe fugã, cu tot cu animalele aduse spre vînzare. Între aceste douã scene, sus, pe bolta arcului, se aflã douã medalioane, reprezentînd personaje ale Vechiului Testament, cum ar fi Noe sau Melchisedec. La sud, peretele acestei zone este împãrþit în douã registre orizontale. Cel de sus, intitulat Vindecarea slãbãnogului din Capernaum, reflectã marea bucurie ºi, în acelaºi timp, uimirea personajelor, dispuse în douã grupe, faþã de minunea înfãptuitã de cãtre Domnul Iisus Hristos. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

CEI MAI IMPORTANÞI SFINÞI AI RELIGIEI ORTODOXE

25 ianuarie. Sfîntul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului Patria Sfîntului Grigorie, Cuvîntãtorul de Dumnezeu (Teologul), era a doua parte a Capadociei, cetatea Nazianz, de unde se numeºte ºi Nazianz. Pãrinþii lui erau de bun neam ºi cinstiþi, tatãl sãu avea acelaºi nume de Grigorie, iar maica lui se numea Nona. Însã tatãl sãu era mai înainte în necredinþã, fiind nãscut de pãrinþi necredincioºi, din tatã elin ºi din maicã evreicã, ºi amîndurora le urmã în parte, atît cu rãtãcirea elineascã, cît ºi cu necredinþa iudeilor, precum este credinþa cea rea a ipsistarilor. Iar maica Sfîntului Grigorie, fericitã Nona, era creºtinã drept-credincioasã, nãscutã din pãrinþi creºtini, crescutã din scutece întru dreapta credinþã ºi în frica de Dumnezeu, care este începutul înþelepciunii; ea era bine învãþatã, iar prin judecãþile lui Dumnezeu a fost însoþitã cu bãrbat necredincios, ca sã-l aducã ºi pe acela la sfînta credinþã ºi sã se sfinþeascã bãrbatul necredincios, dupã cuvîntul apostolului, prin femeia credincioasã, care lucru s-a fãcut. Într-acea vreme, s-a întîmplat cã Sfîntul Leontie, episcopul Cezareei Capadociei, care mergea la sfîntul sobor a toatã lumea, cel din Niceea, sã vinã în cetatea Nazianz; la acela a dus Sfînta Nona pe bãrbatul ei. Deci, a fost botezat Grigorie chiar de mîinile arhiereului. Iar dupã primirea Sfîntului Botez, a început viaþa cea curatã ºi plãcutã lui Dumnezeu, precum se cade creºtinului celui adevãrat ºi desãvîrºit. Nona, în cinstitã însoþire ºi dorind ca sã aibã copii de parte bãrbãteascã, înãlþa rugãciuni cu dinadinsul Dãtãtorului tuturor bunãtãþilor, ca sã-i dãruiascã mãcar un fiu. Iar Domnul, care face voia celor ce se tem de El

ºi ascultã rugãciunile lor, a împlinit cererea dreptcredincioasei femei ºi în vis, prin descoperire dumnezeiascã, înainte i-a arãtat pe pruncul ce avea sã se nascã dintr-însa. Deci, dupã o vreme, a nãscut un copil parte bãrbãteascã, ºi l-a numit dupã numele tatãlui sãu, Grigorie. Apoi a dat mare mulþumire lui Dumnezeu ºi purtãrii Lui de grijã a încredinþat pe pruncul cel nãscut, dãruindu-l lui Dumnezeu. Deci, pruncul cel nãscut, adicã Sfîntul Grigorie, nu a fost botezat îndatã; ci dupã obiceiul cel vechi, ce era între creºtini, s-a amînat botezul lui pînã la vîrsta anilor Domnului nostru Christos. Crescînd pruncul în casa pãrinþilor, cînd a venit la vîrsta de copil, îndatã a învãþat carte ºi crescînd cu anii, creºtea ºi cu înþelepciunea, pentru cã era, dupã numele sãu: isteþ la minte, deºtept ºi sîrguitor în învãþãturi, încît întrecea pe cei mai vîrstnici decît el; cãci nu îi erau împiedicare anii cei copilãreºti la înþelegerea lucrurilor pe care le învãþau cei în vîrstã. Dupã naºterea Sfîntului Grigorie, fericitã Nona a mai nãscut ºi alt fiu, anume Chesarie, ºi o fiicã, Gorgonia, pe care i-a crescut tot în dreapta credinþã ºi învãþãtura cãrþii. Iar fericitul Grigorie, vrînd sã se deprindã desãvîrºit cu frumoasa vorbire retoriceascã, filosofia scolasticeascã, ºi cu toatã înþelepciunea elineascã cea din afarã, s-a dus mai întîi în Cezareea Capadociei, ºi acolo petrecînd cu cei mai aleºi ºi mai învãþaþi dascãli, s-a deprins în puþinã vreme la învãþãturi. Iar dupã ce a stat destulã vreme în Cezareea Capadociei, a plecat în Palestina, unde erau într-acea vreme vestite învãþãturi ºi avea acolo dascãl pe Fespesie

Botezul Domnului – Epifania Astãzi Însuºi Duhul Sfînt Se pogoarã pe pãmînt, În apa Iordanului Unde-i Fiul Domnului.

Iarã Tatãl cel Ceresc Întru graiul Pãrintesc, Binecuvînteazã acum Pe Fiul Sãu cel Preabun... ªi prin crucea lui Iisus Botezul vine de Sus, Întru Fiul cel iubit În care-a binevoit! Epifania-n Treime Dumnezeu întru Unime! Binecuvîntare-aleasã De toatã lumea-nþeleasã... Cu Ioan Botezãtorul Înaintemergãtorul, Mielul Sfînt ne mîntuieºte Prin Botez - dumnezeieºte! Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã Farmacia Bisericii Un preot din America, vãzînd cã ai sãi credincioºi folosesc unele lucruri proaste pentru aºa-zisa înfrumuseþare a trupului, s-a apucat ºi a pus la uºa bisericii o bucatã mare de carton, pe care era scris aºa: * Singura spiþerie adevãratã este biserica. Ea are cele mai bune dresuri ºi vopsele - precum ºi cele mai folositoare unsori pentru înfrumuseþare. Cea mai bunã vopsea de buze este surîsul plin de bunãvoinþã. Unsorile cele mai potrivite pentru înfrumuseþarea feþei sînt gingãºia, devotamentul ºi statornicia, amestecate în pãrþi egale. * Bãutura de viaþã lungã cea mai potrivitã este credinþa. * Crema de migdale dulci care face sã disparã arsurile dragostei de sine ºi altele asemenea este o faptã bunã în fiecare zi. * Cel mai bun suliman pentru orice femeie este nevinovãþia ºi pacea sufletului. * Cea mai bunã vopsea de unghii este milostenia. Balsamul care îndulceºte necazurile vieþii ºi-i mãreºte bucuriile este prietenia. * Hapurile cele mai potrivite pentru gonirea urîtului ºi-a bîrfirii sînt munca ºi alergãturile. Iar leacul care vindecã toate bolile trupului ºi-ale sufletului numai aici le veþi gãsi: este sfînta împãrtãºanie. Veniþi, fraþilor, la aceastã spiþerie!... Ea vã dã tot ce vreþi - ºi nu vã cere nimic. Toate aceste dresuri ºi balsamuri vi le dãm degeaba. retorul. Apoi s-a dus în Alexandria, adunînd de la mulþi bãrbaþi comoara înþelepciunii ºi cu înþelepciunea îmbogãþindu-se. ªi era Sfîntul Grigorie hrãnitorul sãracilor, sprijinitorul bolnavilor ºi odihnitorul strãinilor. Cu lupta cea mare cu ereticii, strãlucind Sfîntul Grigorie, s-a fãcut cunoscut tuturor; dar înþelepciunea lui era slãvitã pretutindeni, ºi a fost chemat de toatã Sfînta Bisericã cu un nume nou „Teologul“, adicã „Cuvîntãtorul de Dumnezeu“, asemenea celui mai vechi cuvîntãtor, adicã Sfîntului ºi iubitului Ioan, ucenic al lui Christos. Sfîntul Grigorie Cuvîntãtorul de Dumnezeu, mergînd în þara Capadociei, s-a sãlãºluit în satul pãrintesc, care se numea Arianz. El se liniºtea în satul Arianz, unde vieþuind cîtva vreme, ºi multe scrieri folositoare lãsînd, întru adînci bãtrîneþe a trecut la viaþa cea neîmbãtrînitã, în 25 de zile ale lunii ianuarie, ºi a fost îngropat cu cinste în cetatea Nazianz. Dupã mulþi ani, cinstitele lui moaºte le-a mutat dreptcredinciosul împãrat Constantin VII Porfirogenetul (913-959) din Nazianz în Constantinopol ºi le-a pus în biserica Sfinþilor Apostoli, spre ajutorul ºi apãrarea cetãþii ºi spre mãrirea lui Christos Dumnezeu, Celui împreunã cu Tatãl ºi cu Sfîntul Duh slãvit, în veci.

(doxologia.ro) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 9-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Despre Horoscop (2) Cum ne ajutã horoscopul? Horoscopul este acela care ne permite sã aflãm cîteva lucruri despre noi înºine, sau despre cei din jur, dar nu trebuie sã ne controleze deciziile. Acesta vine doar cu cîteva repere, care ne pot fi de folos pentru a depãºi anumite momente din viaþã, poate mai dificile, ºi care pot fi ezoteric explicate prin studiul nodurilor lunare. Existã douã noduri lunare, diametral opuse în astrogramã, ºi anume nodul nord ºi nodul sud. Axa descrisã de cele douã se mai numeºte ºi axa dragonului, ºi face obiectul unui studiu separat în tãlmãcirea unui horoscop complet. Nodul nord ne vorbeºte despre sensul vieþii. El nu este o planetã, ci un simbol virtual pe astrogramã. Se calculeazã dupã data completã de naºtere ºi, în funcþie de casa în care sã aflã, el dã indicaþii despre ce avem de rezolvat în aceastã viaþã, obligaþii karmice, talente ºi domenii pentru care sîntem înzestraþi în aceastã încarnare. Descrie misiunea noastrã în aceastã viaþã. Nodul sud este cel legat de vieþile anterioare ºi, tot în funcþie de casa în care picã, el dã indicaþii despre ce am fost în alte vieþi ºi cu ce probleme karmice nerezolvate venim în aceastã viaþã. Cumva explicã cauzalitatea ºi efectul din viaþa noastrã. Este bine de ºtiut cã aceste noduri lunare revin în poziþia de la naºtere la fiecare ciclu de 18 ani. Astfel, vîrstele de 18, 36, 54, 72 de ani pot veni cu întîmplãri care sã ne punã faþã în faþã cu mesajele transmise de aceste noduri. Pentru cei care au copii, studiul nodurilor lunare poate da informaþii utile despre aptitudinile ºi meseriile spre care ar trebui îndrumaþi micuþii, pentru a-ºi atinge menirea în aceastã viaþã.

MOZAIC Limitãrile zodiacului Aºa cum deja am menþionat, horoscopul ne poate fi de folos, dar el nu trebuie sã ne controleze deciziile. Este cît se poate de util pentru a înþelege evenimentele din viaþa noastrã, comportamentul ºi felul de a fi al celor din jur, calitãþile ºi defectele pe care le avem, dar, în tot ceea ce facem, intervine ºi liberul arbitru, dar ºi necesitatea de a fi prezenþi, activi ºi deschiºi pentru experienþe noi, menite sã contribuie la evoluþia noastrã spiritualã. Da, horoscopul este cartea noastrã de vizitã, spune despre noi dacã sîntem sau nu încãpãþînaþi, dacã avem sau nu talent artistic, dacã sîntem vizionari sau nu, dar nimic nu este bãtut în cuie atunci cînd e vorba de om, de spirit ºi evoluþie! Un lucru mai puþin cunoscut este acela cã, dupã o anumitã vîrstã – se spune cã e vîrsta maturizãrii spirituale ºi diferã de la femei la bãrbaþi ºi de la om la om – ascendentul capãtã greutate. Mai exact, dacã sîntem un taur cu ascendent în vãrsãtor, va veni o vîrstã – în genere dupã 35 de ani – cînd nu vom mai fi taurul acela uºor îngrãdit în material ºi vom deveni mai deschiºi ºi mai receptivi cãtre spiritualitate ºi umanitate, vom dori sã ne implicãm mai mult în problemele planetare ºi sã fim de ajutor, vom fi mai vizionari ºi mai intuitivi – adicã vom deveni un vãrsãtor veritabil! Deci, sã nu vã mire cã sînt lei care se comportã ca niºte balanþe, sau sãgetãtori care se apucã de agriculturã, pentru cã au un ascendent în taur! Oricum, toate aceste indicii nu trebuie sã ne îngrãdeascã experienþa, dimpotrivã! Viaþa este un ºir de întîmplãri menite sã ne ºlefuiascã din punct de vedere spiritual, sã ne transforme în ceva mai bun, mai sincer ºi mai onest, cu cei din jur, dar ºi cu noi înºine! Va veni ziua în care, deºi am studiat îndeaproape toate horoscoapele noastre ºi ale celor din jur, vom uita cu totul de astre ºi predicþii ºi doar vom trãi plenitudinea experienþei acestui dar minunat – care este viaþa. (va urma)

Cele mai lungi datorii din istorie (2) Misterul puþului de pe Insula Oak (1) Datoriile navale ale olandezilor Unele dintre cele mai vechi datorii dateazã din Secolul XVII ºi au fost realizate de Hoogheemraadschap Lekdijk Bovendams, o autoritate navalã olandezã responsabilã pentru menþinerea nivelului apei. Prima facturã a fost emisã pentru strîngerea de fonduri care ar fi ajutat la repararea digurilor. O altã facturã, din 1648, este tipãritã pe piele de caprã ºi a fost emisã pentru a ajuta la construirea pilonilor de pe rîul Lek. Universitatea Yale a oferit suma de 25.000 de dolari pentru a cumpãra cele 1.648 de facturi, care valorau, la început, peste 500 de dolari. Universitatea a cumpãrat facturile vechi de 368 de ani pentru valoarea lor istoricã. Deoarece nu a fost stabilitã o datã a scadenþei, datoria este plãtitã ºi în prezent.

Datoria independenþei þãrii Haiti În 1791, sclavii africani de pe o insulã din Caraibe, Saint Domingue, au început o rãscoalã sîngeroasã împotriva stãpînilor lor. Rebeliunea a culminat în 1804 prin fondarea Republicii Haiti, dar preþul acestei acþiuni a fost foarte ridicat. Statele Unite ale Americii ºi toatã þãrile din Europa au refuzat sã recunoascã oficial Haiti, iar în 1825, francezii au trimis nave de luptã cãtre aceastã þarã. Guvernul din Haiti a fost de acord sã plãteascã Franþei o indemnizaþie de 90 de milioane de franci de aur. Suma era de 5 ori mai mare decît veniturile anuale ale þãrii, iar locuitorii nu au reuºit sã o plãteascã integral pînã în 1947, la aproximatov 120 de ani de la emiterea acesteia. Activiºtii ºi politicienii au militat pentru ca Franþa sã dea înapoi banii primiþi de la guvernul haitian. Conform economiºtilor, suma din prezent ar ajunge la 20 de miliarde de dolari.

Anuitatea francezã din 1738 De aproape 280 de ani, guvernul francez a încercat sã plãteascã o anuitate deþinutã de familia unui avocat care a trãit în Secolul XVIII. Datoria dateazã din 1738, cînd Claude Linotte era sfãtuitorul financiar al ducelui de Boillon ºi a copiilor lui. Ca rãsplatã pentru serviciile fãcute, Linotte i-a cerut ducelui sã-i ofere, pe viaþã, o sumã de 1.000 de livre franceze, anual. Suma trebuia plãtitã pînã ,,în ziua morþii ultimului supravieþuitor descendent al lui Linotte ºi al soþiei lui“. Pensia este activã ºi astãzi, însã, din cauza schimbãrilor economice, în 2009, suma a ajuns la un dolar ºi 25 de cenþi. Sfîrºit Sursa: HISTORY

Oak este o micã insulã din Golful Manhoe, în largul coastelor Noii Scoþii (Canada). La mijlocul Secolului al XIX-lea, au apãrut mai multe poveºti despre un puþ de pe insulã care ar conþine o misterioasã comoarã îngropatã. Pornind de la aceste legende, în ultimele douã secole s-au cheltuit sume imense ºi s-a depus un efort uriaº pentru a descoperi comoara, iar 6 oameni ºi-au pierdut viaþa în încercarea de a da de urma acesteia. Povestea puþului de pe insula Oak s-a nãscut în 1795, cînd un tînãr pe nume Daniel McGinnis a dat peste o micã denivelare pe cînd cerceta insula. Bãrbatul ºi-a adus doi prieteni ºi au început sã sape în acel loc, ce s-a dovedit a fi un puþ umplut cu pãmînt, scrie Joel Levy în cartea „Istorii pierdute”. La cîþiva metri adîncime au dat peste niºte lespezi, iar dupã alþi trei metri au gãsit un pat de grinzi sau bîrne de stejar. Tinerii erau convinºi cã vor da peste o comoarã îngropatã de piraþi, iar imaginaþia le-a luat-o razna. Ei au reuºit sã convingã ºi alte persoane sã li se alãture în ceea ce ei credeau cã va fi scoaterea la ivealã a unei comori, înfiinþînd chiar ºi o asociaþie de afaceri în acest sens. Aceºtia au revenit în locul unde descoperiserã puþul ºi au continuat sã sape, scoþînd straturi de argilã, mangal, fibre de nucã de cocos ºi alte platforme de bîrne de stejar. În interiorul puþului au descoperit mai multe semne ciudate pe pereþi, iar la 24 de metri adîncime au crezut cã au dat peste o ladã, dar cînd au revenit a doua zi, puþul era inundat ºi nu au reuºit sã îl sece, se menþioneazã în lucrarea „Istorii pierdute”. Aventurierii nu s-au lãsat pãgubaºi cu una cu douã ºi, nu dupã mult timp, au revenit la puþ dotaþi cu tehnologie avansatã de forare, pentru a constata, însã, cã scenariul se repetã. Ei au sãpat pentru o perioadã, iar apoi puþul s-a surpat sau a fost inundat. S-a încercat atunci sãparea unor puþuri paralele cu cel original, dar ºi acestea au fost inundate, iar un om a murit dupã ce un cazan folosit la sãpãturi a explodat. Minerii au crezut, la un moment dat, cã au ajuns la fundul puþului, dar acesta se termina într-un soi de cavernã subteranã, care, din nou, s-a inundat, consemneazã Joel Levy în cartea sa.

Puþul, un complex sistem de aducþiune O analizã mai aprofundatã a unor specialiºti a condus la concluzia cã puþul era, de fapt, un complex sistem de aducþiune, creat ca o veritabilã capcanã cu apã. Aºa se face cã orice încercare de a pãtrunde în puþ se sfîrºea prin inundarea acestuia, scufundînd ºi mai adînc miste-

MOZAIC Sfatul medicului Cum se pot preveni durerile articulare? Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt DR. TAREK NAZER decontate, în mare parte, de CNAS.

Problemele articulare reprezintã una dintre cele mai frecvente probleme de sãnãtate întîlnite atît la tineri, cît ºi la vîrstinici. Oasele sînt cele care suportã toatã greutatea corpului uman, iar articulaþiile sînt acele structuri ale corpului care unesc oasele între ele ºi au rolul de a asigura mobilitatea ºi abilitatea miºcãrilor. Durerile articulare sînt motivul cel mai frecvent pentru care un pacient se prezintã pentru o evaluare la un medic specialist. Acestea induc o stare de disconfort, atît fizic, cît ºi psihic dificil de suportat, o senzaþie de iritare ºi de durere, care poate apãrea la oricare dintre articulaþiile corpului uman, ajungînd, uneori, sã limiteze activitãþiile zilnice obiºnuite. De asemenea, durerile articulare pot fi însoþite de sensibilitate la atingere, edem, temperaturã crescutã a articulaþiei afectate, roºeaþã ºi limitarea miºcãrilor articulare. Cea mai frecventã cauzã a durerilor articulare este artrita, dar participã mai mulþi factori la instalarea acestor dureri, precum osteoporoza, traumatismele, afecþiuni ale ligamentelor sau tendoanelor, degenerarea cartilajelor, suprasolicitarea articulaþiei ºi, inclusive, obezitatea. Cum se poate preveni instalarea acestor dureri? Odatã ce cauzele au fost diagnosticate ºi stabilite, existã mai multe metode de tratament ºi de prevenþie. Cîteva sfaturi de prevenþie sînt utile pentru a vã ajuta sã vã protejaþi articulaþiile ºi sã preveniþi deteriorarea acestora sau instalarea artrozei: * Miºcarea – exerciþiile fizice regulate ajutã la prevenirea durerilor articulare, ajutînd la refacerea tonusului muscular ºi la întreþinerea unei bune mobilitãþi a articulaþiilor. Protejaþi-vã împotriva factorilor de mediu, a schimbãrilor bruºte de temperaturã, evitaþi sã vã expuneþi la frig sau în zone cu umiditate crescutã. Adoptaþi o alimentaþie cît mai echilibratã. * Renuntaþi la fumat. Acesta dãuneaza nu numai articulaþiilor, ci ºi întregului organism. * Trebuie sã vã odihniþi suficient, sã diminuaþi stresul ºi sã luaþi pauze în timpul programului de lucru, mai ales dacã menþineþi aceeaºi poziþie o perioadã lungã de timp. * Masajul, fizioterapia ºi kinetoterapia ajutã la refacerea tonusului muscular, reduc inflamaþia la nivel articular ºi ajutã la relaxarea musculaturii. * Mergeþi la înot. Acest sport este o activitate beneficã pentru articulaþii, deoarece acestea sînt susþinute de apã ºi nu se exercitã presiune asupra lor. Dacã o durere persistã mai mult timp ºi nu cedeazã nici dupã administrarea de medicaþie antialgicã sau antiinflamatoare, este recomandat sã vã prezentaþi la un consult de specialitate, deoarece o durere articularã reprezintã începutul unei probleme, iar diagnosticatã corect ºi tratatã din timp previne progresia afecþiunii. www.artroscopiedegenunchi.ro rioasele cufere, despre care se crede cã ar conþine o imensã comoarã. Febra aurului a atras organizarea a numeroase expediþii la Oak Island în Secolul XX, iar printre protagoniºtii acestora se numãrã Franklin D. Roosevelt, preºedinte al Statelor Unite ale Americii între 1933 ºi 1945, care a petrecut ceva timp pe insulã, ajutînd la excavaþii, ºi celebrul actor John Wayne, se consemneazã în lucrarea „Istorii pierdute”. O a doua persoanã a murit în 1897, cînd un troliu s-a rupt, iar alte patru ºi-au gãsit sfîrºitul în 1965, sufocaþi cu gaz. Cãutãtorii de comori au construit un dig provizoriu în 1960, pentru a aduce o forezã mecanicã pe insulã, care sã sape întreaga arie a puþului original. (va urma) VALENTIN TRUFAªU


Pag. a 10-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Cum a fost ignorat un portret al lui Eminescu (2) ALBUMUL CU POZE RARE Mai departe, vã supunem atenþiei un eveniment pe care revista ,,Manuscriptum” l-a dat publicitãþii în nr. 25, din anul 1976, pagina 180, sub titlul ,,Acesta este Eminescu! (expertizã antropologicã)”. Fotografia, presupusã a-l reprezenta pe poet, fusese comunicatã de Maria Polojinþev, documentarist la Biblioteca Centralã de Stat, din Bucureºti. Firesc, s-au iscat vii discuþii pe marginea acestei descoperiri. Unii, precum criticii Nicolae Manolescu ºi Dan Zamfirescu, au susþinut cã ne aflãm în faþa unui portret al poetului. La fel susþinea ºi Elena Vãcãrescu în confesiunile sale. Alþii, dimpotrivã. Fotografia, de tip ,,cabinet” , ne aratã un bãrbat de vîrstã medie, într-un studiou foto, aºezat în picioare ºi rezemat cu cotul stîng de o comodã. În mîna dreaptã îºi þine pãlãria. Poartã cizme înalte ºi un fel de veston închis la nasturi pînã sus. Bãrbatul este tuns scurt ºi etaleazã o mustaþã bogatã. Deºi þinuta lui vestimentarã, cît ºi poziþia adoptatã sînt surprinzãtoare, gestul de a poza cu pãlãria în mînã, într-o manierã europeanã, pare a fi tipic eminescian. Se ºtie cã poetul era foarte ceremonios, pedant chiar, ºi ori de cîte ori Veronica îºi fãcea apariþia în Bucureºti, el îºi comanda pãlãrie tare. La fel apare ºi în fotografia lui Octav Minar. De aceea, pentru a înlãtura dubiile ºi semnele de întrebare ivite într-o astfel de operaþie de identificare a originalului, s-a recurs la o expertizã antropologicã. Iar cel chemat sã lãmureascã lucrurile a fost cunoscutul antropolog Cantemir Riºcuþia (1926-2003), care a procedat la compararea acestei fotografii cu celelalte patru cunoscute. Examenul antropologic a urmãrit 3 direcþii: 1) O confruntare a configuraþiei dimensionale a capetelor. Pentru aceasta, s-a mãrit capul personajului

Aceasta sã fie a cincea fotografie cu Eminescu?

Iatã fotografia mãritã

din cea de-a cincea fotografie, pînã s-a ajuns la dimensiunile din celelalte 4 imagini. 2) O comparare a unor minuþii morfologice din zona capului ºi a feþei, a modului de inserþie privind sprîncenele ºi pãrul, dar ºi localizarea unor detalii fizionomice etc. 3) Un studiu de expresie al celor 5 fotografii, pentru fundamentarea impresiilor senzorial-subiective produse. Dupã examinãri ºi comparaþii atente ale celor 5 fotografii, cînd s-au avut în vedere mai multe aspecte (precum modificãri ale þesuturilor în funcþie de vîrstã, cãderea luminii sau orientarea capului în faþa aparatului foto pe axa verticalã), s-a ajuns la mult doritele concluzii. În primul rînd, s-a reþinut cã portretul al cincilea seamãnã cu celelalte patru. Apoi, dacã, în mod cert, cele patru seamãnã între ele, ºi portretul al cincilea (fotografiat din dreapta, la fel ca portretele 3 ºi 4) seamãnã cu acesta din urmã, mai ales la forma nasului, a gurii, bãrbia, pavilionul urechii. Dupã cum se vede, din compararea portretului în cauzã (cel din 1884), cu care se aseamãnã (vezi liniile trase cu creionul de regretatul savant Riºcuþia, pentru a releva concordanþa între elementele constitutive ale capului, asemãnãrile sînt prea numeroase ºi prea substanþiale. În schimb, deosebirile sînt mai mult de naturã morfologicã ºi de minuþie, ºi par a fi cauzate mai mult de efectul produs de orientarea portretelor. Concluzia generalã a studiului, publicatã în revista ,,Manuscriptum”, este cã ºi fotografia a cincea prezintã numeroase asemãnãri cu celelalte fotografii, ºi ele nu pot fi întîmplãtoare. Din cele expuse mai sus, s-a tras concluzia cã în portretul necunoscut aflat în discuþie s-ar fi putut afla, cu multã probabilitate, Mihai Eminescu. Atunci de ce fotografia a rãmas necunoscutã pînã astãzi? O explicaþie ar putea fi aceea cã lipsa unor amãnunte morfologice individuale sau existenþa unui material comparativ mult mai bogat în informaþie sã-i fi determinat pe istoricii literari sã fie mai reþinuþi în aprecierile lor. Sau poate cã falsurile puse în circulaþie pe seama poetului sã nu se fi uitat prea curînd? Tot ce se poate. Comparaþia cu Sfîrºit fotografia din 1884 PAUL SUDITU

Confesiunile lui Tennessee Williams (1) Dramaturgul american (1911-1983) este autorul unor celebre piese de teatru care au fost transpuse ºi pe marele ecran: ,,Menajeria de sticlã” (1944); ,,Un tramvai numit dorinþã” (1947); ,,Varã ºi fum” (1948); ,,Trandafirul tatuat” (1950); ,,Pisica pe acoperiºul fierbinte” (1955); ,,Orfeu în infern” (1957); ,,Dulcea pasãre a tinereþii” (1959); ,,Noaptea iguanei” (1962) etc. PIESELE mele s-au nãscut, în cea mai mare parte, în dupã-amiezi frumoase ºi luminoase, petrecute în camera mea de lucru din New York, dar ºi în toate celelalte dimineþi ºi dupã-amiezi, oriunde m-aº fi aflat, pînã ºi în colþiºorul new-yorkez, în „apartamentul victorian” (la fel ca acela din hotelul „Colon”, din Barcelona); ºi cu toate cã în diferitele mele locuinþe de la Roma nu am avut niciodatã sentimentul cã aº putea scrie bine, existã dovezi cã ºi acolo am scris, din cînd în cînd, bine: aº aminti doar piesa ,,Trandafirul tatuat” ºi nuvela ,,Primãvara romanã a doamnei Stone”. Cu toate acestea, fãrã îndoialã, cel mai bine am reuºit sã scriu în camera mea de lucru din Kay West, ºi sper cã acolo mã voi întoarce anul acesta, în toamnã sau la începutul iernii, pentru a lucra la cea de-a doua variantã a noii mele piese. În anul 1959, a intervenit insuccesul piesei ,,Orfeu în infern” - urmaºul legitim al ,,Luptei îngerilor”, prima mea piesã care, fiind prezentatã la New York, a constituit pentru mine o loviturã zdrobitoare. Din pãcate, pe ,,Orfeu” nu numai cã l-am rescris; pe lîngã aceasta, a fost pus în scenã într-o regie necorespunzãtoare, de un bãrbat simpatic ºi un critic remarcabil: Harold Charman. Rolul lui Val a fost, pur ºi simplu, distribuit într-un mod nepotrivit. Urma sã-l joace un tînãr care, pe scenã, apãrea ca un ucigaº plãtit de Mafia, ceea ce nu se potrivea deloc personajului Val. Pentru rolul Filadelfia, am ezitat sã-mi exprim vreo pãrere, spunîndu-i, însã, lui Charman cã trebuie sã hotãrascã singur.

Sãrmanul tînãr m-a vizitat apoi, plîngînd, în apartamentul meu de la hotelul „Warwick”. Nu era supãrat pe mine, dar s-a jurat cã tocmai aceasta este piesa care i-a mers direct la inimã. L-am ascultat compãtimitor ºi, în cele din urmã, adînc emoþionat, dar am rãmas ferm pe poziþie: „Tu nu eºti fãcut pentru omul acesta adevãrat, bãiete. Tu ai în faþã un mare viitor, dar, din pãcate, rolul acesta nu este pentru tine”. Nu s-a supãrat nici atunci cînd a înþeles cã, din partea mea, nu se poate aºtepta la nimic în aceastã privinþã, ºi, mai ales, cã rolul din ,,Orfeu” nu-i pentru el. Dupã aceea, a fost angajat Cliff Robertson, iar eu îmi amintesc prima lui apariþie, într-o dimineaþã... Dupã reprezentaþie, a venit la mine Robert Withehead, un gentleman al lumii teatrului. S-a apropiat de locul în care mã gãseam ºi mi-a spus, profund miºcat: „Ah, el este, el este! Slavã domnului, el este!”. Din pãcate, Bob Withehead s-a înºelat profund. Cliff Robertson n-a fost adevãratul Val. În aceastã piesã am înghesuit prea multe, ea a fost supraîncãrcatã, iar exigenþele puse în faþa actorilor au fost enorme. Criticii ar fi putut da acestei piese o ºansã. N-au fãcut-o. Dacã ne-am lua dupã aprecierile lor, este mai mult decît meritoriu faptul cã ,,Orfeu” a rezistat pe scenã douã sau trei luni... Aº vrea ca aici - dar mult mai pe scurt decît ar merita conþinutul ei dramatic - sã adaug cîteva date despre cãlãtoria mea spre Bangkok, din anul 1970. M-a condus la aceastã cãlãtorie o neînþelegere bizarã. La Bangkok voiam sã mã operez de cancer la sîn, dar la nimeni altul decît la doctorul personal al regelui Thailandei. Cu ocazia unuia dintre periplurile mele pe Mediterana, am descoperit în partea stîngã a pieptului un nodul mic. Nu simþeam nici o durere, de aceea nu i-am acordat nici o atenþie. La scurt timp dupã aceea, m-am arãtat unui cunoscut, specialist în boli de inimã. Mi-a spus: „Cancerul de sîn la bãrbaþi este nu numai neînchipuit de rar, dar reprezintã unul dintre lucrurile cele mai neobiºnuite”. L-am asigurat cã aº fi în stare sã iau ºi otravã, numai sã-mi spunã adevãrul.

Ana Magnani ºi Marlon Brando, într-o scenã din filmul ,,Orfeu în infern”, realizat dupã piesa lui Tennessee Williams, scrisã în 1957.

EPIGRAME Inocenþa unei fiice minore Venind acasã necãjit, Fetiþa mi-a curmat ideea ªi inocent m-a liniºtit: - Sã ºtii cã-s doar în luna-a treia!

În familie Avem în casã ambientul ªi ne-nþelegem omeneºte Cã ºtiu s-o fac pe inocentul… Sã cred cã soacra mã iubeºte.

Soþia, la nunta de argint Mi-a spus, cîndva, cã-i fatã mare, (Eram la început de drum). Eu – inocent - precum se pare O cred de-mi spune cã-i ºi-acum. NAE BUNDURI M-a sfãtuit sã fac plãnuitul drum pînã la Bangkok ºi sã mã operez cît mai repede... În drumul sãu, vaporul „President Cleveland” ancorã în diferite porturi, printre care ºi Honolulu, unde am povestit unor oameni, cu ocazia unei plimbãri de searã pe chei (dupã cîteva pahare de mao tai), cã este posibil ca, la capãtul drumului, sã mã aºtepte o operaþie de cancer la sîn. Am fost uimit de emoþia pe care a trezit-o vestea despre posibila operaþie printre ziariºtii din Yokohama, cu prilejul unei noi escale. Îndatã dupã ce am aruncat ancora, m-am trezit înconjurat de fotografi, reporteri ºi traducãtori. M-au orbit cu blitzurile lor, iar traducãtorii strigau tot timpul: - Este adevãrat cã aveþi cancer la sîn, domnule Williams? Dupã Yokohama, am aruncat ancora la Hongkong, de unde ne-am continuat drumul pînã la Bangkok. Am tras la hotelul „Orient”, unde am fost cazat în apartamentul oficial în care, înaintea mea, locuiserã Noel Coward ºi Somerset Maugham. Vestea despre presupusul cancer la sîn mã însoþea peste tot. Abia am fost cazat, cã m-am ºi trezit sunat de proprietãreasa, deosebit de amabilã, a hotelului, care mã anunþa cã sînt aºteptat în restaurant de oameni din presã. Chiar aºa era. În jurul unei mese largi, aºteptau, înfriguraþi, reporteri, translatori ºi fotografi. Prima întrebare pe care mi-au pus-o m-a ºocat teribil. - Este adevãrat, domnule Williams, cã aþi venit la Bangkok pentru a muri? ªi, pentru cã venisem la Bangkok pentru cu totul alte motive, am rîs din toatã inima. - Dacã aº putea alege, atunci singurul oraº în care m-aº duce pentru a muri este Roma, am rãspuns. ªi nu pentru cã de Roma þine ºi Vaticanul, ci pentru cã Roma a fost dintotdeauna oraºul meu iubit. Le-am mai spus cã am sã-i informez pe scurt ºi o sã mã þin de cuvînt. (va urma) (Text reprodus din Almanahul ,,România literarã”, 1985)


Pag. a 11-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (14) 18 martie 1992 Rãtãcesc pe drum de primãvarã. Fac injecþii, iau tablete. Am mai cãzut ºi pe scãri. Port vînãtãi. Sînt singurã. Pesimismul îmi dã tîrcoale. Parcã eu nu aº fi eu, ci o strãinã cuibãritã în persoana mea. Puterea de concentrare mi-a scãzut. Puterea de lãcrimare creºte. Mã pierd din zi în zi tot mai mult. Am intrat într-un blocaj.

Aprilie...? „...dragostea e tot ceea ce poate da o femeie. E singura bogãþie de pe acest pãmînt pe care Dumnezeu ne îngãduie s-o luãm cu noi dincolo de mormînt”.

Vineri, 7 august 1992 (noaptea) Astãzi am venit din Italia! Mama a plecat ieri în Germania! De ce-am venit? De ce-aº mai fi rãmas? Ut fata trahunt!

20 august 1992 Mã simt bolnavã, bolnavã de obsesie. Împotriva voinþei mele. Mã analizez lucid, ca pe un subiect oarecare, cuprins de anxietate. Starea emoþionalã afectivã mã dominã. Pune stãpînire pe mine sindromul de nevrozã. Am momente cînd mã îndepãrtez de comportamentul

Anul 1995, noiembrie. Amelia Popescu, o tînãrã educatoare la Grãdiniþa nr. 235, din Bucureºti, cu copiii de la grupa mijlocie. Au fost momente frumoase din viaþa ei...

APARIÞIA ªI EVOLUÞIA DOCTRINEI NAÞIONALE ROMÂNEªTI (5) Politica naþionalã în a doua jumãtate a Secolului XX Jocul intereselor politice din preajma celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi rãzboiul însuºi au dat lovituri nãprasnice realizãrilor Direcþiei Naþionale. Rînd pe rînd, sînt smulse din trupul Þãrii teritorii aflate în aproape toate punctele cardinale - Ardealul de Nord-Vest, Basarabia ºi Cadrilaterul. Sentimentul naþional, ca întotdeauna în perioade de restriºte, renaºte în forma sa cea mai purã, exprimîndu-se îndeosebi prin devotamentul ºi spiritul de sacrificiu al soldaþilor români în lupta lor, sub comanda bravului oºtean Ion Antonescu (participant activ ºi la Rãzboiul pentru întregirea Neamului, 1916-1918), împotriva colosului comunist de la rãsãrit - U.R.S.S. Ulterior, aceiaºi soldaþi, sub altã comandã, luptã pentru dezrobirea Ardealului de Nord-Vest, a Ungariei ºi Austriei. Jocul politic al marilor puteri funcþioneazã din nou în detrimentul României, care nu este admisã, la masa învingãtorilor, cu drepturile depline pe care i le-ar fi conferit calitatea de cobeligerant, justificatã de marile sacrificii ale Armatei Române ºi ale Þãrii. Trãdatã în cîteva întîlniri majore ale marilor puteri, România se vede, practic, ocupatã de U.R.S.S., pierzînd din nou Basarabia ºi, pentru prima datã, Bucovina de Nord. În aceste condiþii extrem de grele, supuºi unei ideologii strãine spiritului lor, românii au þinut sus flamura sentimentului naþional. Acþionînd în conformitate cu Doctrina Naþionalã, unii oameni politici, chiar tributari, prin vocaþie, ideologiei comuniste, nu au uitat, asemenea lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, cã ei sînt „mai întîi români ºi apoi comuniºti”. În sufletul Neamului Românesc dãinuie, aidoma unor rãni dureroase, care se vor cicatriza foarte greu de-a lungul deceniilor, crimele comise împotriva a sute de mii de oameni de valoare, care au suferit sau au murit în temniþele regimului stalinist de ocupaþie, în pofida directivelor Kominternului, cu riscuri considerabile, un nucleu de politicieni ºi militari români au acþionat efec-

normal. Dovedesc perturbaþii de personalitate. Am vãzut la televizor serialul „Dallas“. Parcã, parcã starea mea de „nestare” s-a mai pierdut. Nu am voie sã rãmîn în izolare. Altfel, clachez.

21 august 1992, ora 22,00 „Nu te supãra pe mine, tu cel mai cuminte dintre oameni, cã Zeii au vrut sã ºtim ce-i necazul ºi prea neam pizmuit norocul de a rãmîne unul lîngã altul, ca sã ne bucurãm de tinereþe ºi sã ajungem împreunã în pragul bãtrîneþii”. (Odiseea)

Duminicã, 23 august 1992, seara tîrziu

Pînã evadãm din stalagmite

Poate pînã mîine-ai sã mã uiþi, noaptea asta e atît de lungã! poate-ai sã fugi atît de repede cã sufletul meu nu va mai putea sã te ajungã.

Poate pînã îngheaþã apele ce ne leagãnã acum n-o sã-þi mai aminteºti cine sînt ºi-o sã-mi risipeºti cenuºa în vînt.

Ascult Sonata Lunii ºi plîng. De la prînz o þin tot aºa, într-un urlet! Este urletul singurãtãþii mele. E puternic ºi nu are cuvînt! Nu vorbesc la figurat despre urletul meu. E real! Am citit „Acatistul ºi Paraclistul Maicii Domnului”, dar plînsul nu înceteazã. Vreau sã mã abþin ºi-l înãbuº. Trebuie sã urlu! Nu mai suport viaþa fãrã nici un semn de la Emilicul meu! Doar în el vãd salvarea mea. Numai el mã poate scãpa de la o moarte sigurã, violentã! Doamne, unde este puterea Ta miraculoasã? Ce vrei sã faci cu mine? Îmi pierd minþile! Nu mã lãsa pradã Satanei! Doamne, mai dã-mi o ºansã, nu vreau sã mor! Cu sufletul plin de dor pentru Emil, strig ca o nebunã: Întoarce-te, clipã! Este absurd. E ca ºi cum aº striga: Aº vrea sã se întoarcã o zi din copilãria mea fericitã, o oarecare zi. Cum ea nu se va întoarce, ºtiu cã nici Emil nu va veni nici pentru o clipã. Trec prin lume ca un om normal. Poate unii îmi invidiazã fericirea ºi echilibrul. Dar numai eu ºi ai mei ºtiu prin ce stãri trec. Am nevoie de ajutooor! Singurã nu pot sã mã ajut! Am cerut ajutorul Bisericii. Mã las total la sfatul ei. Sînt sincerã, cinstitã. Spun tot adevãrul. Vreau sã trãiesc ºi sã fiu sãnãtoasã lîngã pãrinþii mei. Doar eu le sînt sprijin. Am fãcut tot ce mi s-a spus cã e bine sã fac: rugãciuni, acatiste, pomeni, spovedanii ºi împãrtãºanii. Mi-am lãsat studiul ºi citesc cãrþi sfinte. Învãþ sã-L iubesc pe Dumnezeu ºi sã ajut pe toþi oamenii necãjiþi ce-mi ies în cale. Pentru salvarea mea îi sacrific pe ai mei. Îi las fãrã pîine. Aº fi în stare sã-mi dau ºi inima din piept pentru a fi salvatã de tenebrele trecute, vindecatã de Emil! Pãrinþii m-au trimis în Italia. Au fãcut eforturi ºi eu m-am reîntors mai rãu decît atunci cînd plecasem. Am psiholog, pe Dana. Am fost ºi la un psihanalist. Am încercat telepatia ºi hipnoza. Oh, hipnoza nu se prinde de mine. Nu mai ºtiu ce sã mã fac. Aº vrea sã mã bucur de tinereþe, de zilele cu mama ºi tata ºi, ca un fãcut, nu

se poate! Vreau bucuria de a fi liniºtitã. Nu vreau sã înnebunesc! Mã simt pustiitã! Gîndurile sinucigaºe nu-mi dau pace. Petrec cît mai mult timp cu putinþã în Bisericã. Deºi nu vãd nici o îmbunãtãþire în starea mea, continui cu ºi mai mare strãduinþã sã mã rog pentru vindecare. Parcã am luat toatã durerea ºi neliniºtea lumii în braþe, în suflet! Vreau sã trãiesc fãrã obsesii tulburãtoare! Vindecã-mã, Doamne! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

tiv pentru degajarea României din strînsoarea U.R.S.S. Rînd pe rînd, se obþin realizãri practice, care au entuziasmat omenirea - cum a fost retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Þãrii în 1958, dar ºi schisme ideologice, prin care se aºeza Interesul Naþional înaintea unor abordãri „internaþionaliste”. Mai întîi sub oblãduirea lui Gheorghiu-Dej, mai apoi sub conducerea lui Nicolae Ceauºescu, se creeazã premisele pentru renaºterea Doctrinei Naþionale, România fiind, dupã Iugoslavia, prima Þarã din lagãrul socialist care s-a eliberat de jugul sovietic ºi ºi-a recucerit Independenþa politicã, diplomaticã, economicã ºi de acþiune pe multiple planuri. Noi considerãm cã respingerea planului sovietic Valev, stabilirea de legãturi diplomatice cu R.F. a Germaniei, pãstrarea relaþiilor diplomatice cu Israelul, în 1967, refuzul de a participa la invadarea Cehoslovaciei, în august 1968, ºi denunþarea internaþionalã a acestei samavolnicii, menþinerea ºi amplificarea legãturilor cu Occidentul, angrenarea în procesul de pace din Orientul Apropiat, Camp David, participarea la Olimpiada de la Los Angeles, sfidîndu-se restricþiile ºi ameninþãrile imperiului sovietic aflat la apogeu, reprezintã decizii politice juste, în spiritul Doctrinei Naþionale ºi cã, pentru aceste decizii, conducãtorii României din perioadele respective trebuie sã aibã, chiar postum, un „bene-merenti” de la naþie, însãºi „dictatura de dezvoltare” va rãmîne în anale ca o etapã cu mai multe dimensiuni pozitive, decît reprobabile. În condiþiile interne ºi externe nou-create dupã „anul de foc” 1989, ale schimbãrilor geo-politice, în general, dar mai ales ca urmare a dezintegrãrii U.R.S.S., forþele naþionale sãnãtoase ale României au cunoscut un cadru de manifestare deosebit de spectaculos. Pe de o parte, spiritul nou, descãtuºat, al vremurilor actuale a oferit posibilitãþile ºi pîrghiile legislative de afirmare a unor partide, organizaþii, fundaþii ºi publicaþii naþionale. Pe de altã parte, s-a cristalizat rapid o Reacþiune agresivã ºi eterogenã, formatã din foºti dogmatici staliniºti, foºti promotori ai fascismului sau urmaºii acestora, alianþa extranaturã, în care au intrat ºi rãmãºiþe anacronice ale monarhiei - un amalgam confuz ºi cosmopolit, bine orchestrat din umbrã, de unele Servicii strãine. Nu-i de mirare cã, în loc sã asistãm la o adevãratã descãtuºare a

„energiilor naþionale”, pe care o visa Vasile Pârvan la începutul Secolului XX, astãzi, la sfîrºitul acestui secol, societatea româneascã e zguduitã de convulsii riscante ºi de tentativele unora de a culpabiliza ºi atrofia sentimentul mîndriei naþionale, ba chiar, mai mult decît atît, de încercãrile unor forþe stihinice de a dezmembra teritoriul României. Asemenea perioade au mai existat de-a lungul istoriei noastre, dar astãzi este pentru prima oarã cînd încercãrile de anihilare a Naþionalismului sînt patronate ºi plãtite pe faþã de unele centre de presiune internaþionale. Într-o asemenea încleºtare, Doctrina Naþionalã îºi poate proba vitalitatea ºi, cu siguranþã, ea va ieºi învingãtoare. Cu spiritul sãu profetic, Dascãlul Naþional Nicolae lorga a trasat jaloanele Naþionalismului luminat, care e menit sã coordoneze viaþa ºi munca generaþiilor de români: „Eu cred cã a venit timpul sã ne emancipãm de controlul ºi frica Europei. Eu cred cã a venit timpul sã facem aici, la noi, politica noastrã naþionalã, sã întrebuinþãm în viaþa noastrã numai elemente naþionale”. Noi avem convingerea cã naþionalismul luminat nu e incompatibil cu democraþia. Dimpotrivã, ele se pot sprijini ºi se pot pune în valoare reciproc. Marele ziarist transilvãnean George Bariþ, care mãrturisea cã scrie cu cãlimara în dreapta ºi cu Codul Penal în stînga, dãdea, acum mai bine de 100 de ani, o definiþie Naþionalismului, valabilã ºi astãzi, ºi întotdeauna: „Naþionalismul înseamnã îngrijirea în prezent ca viitorul naþiunii tale sã nu fie primejduit”. Sau, vorba lui Eminescu: „Sîntem români ºi punctum!”. Pentru aceia care vîneazã pete în soare ºi strîmbã din nas la tot ceea ce e românesc, vom apela, în mod natural, la orice dicþionar al limbii: dacã Patriotism înseamnã a-þi iubi Patria, Naþionalism înseamnã a-þi iubi Naþia. Nu altfel au trãit, trãiesc ºi vor mai trãi, în spaþiile lor strãvechi, ºi alte popoare mîndre, ca francezii, englezii, irlandezii, italienii, spaniolii, nemþii, chinezii, japonezii, naþii cãrora nu mai îndrãzneºte nimeni sã le rãscroiascã Istoria ºi sã le mai dicteze cum sã-ºi ducã existenþa. Sfîrºit (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 21 iunie 1991)

S-ar putea sã te uit, aºteptînd o ninsoare de îngeri plecaþi în voiaj de plãcere, doar o umbrã înºelãtoare se va scurge cu spaimã prin frig ºi tãcere. ªi poate îºi va întinde braþele iarna printre înfrigurãrile risipite, privindu-ne-n ochii schimbãtori pînã evadãm din stalagmite. Vor veni îngeri ºi vor bea din paharul de lut picãturile noastre de inimã rece, ne vor creºte aripi ºi vom zbura chiar dacã un tren peste suflet va trece. Nici nu mai conteazã dacã pînã mîine ai sã mã uiþi, noaptea asta e atît de lungã! Cît ai fugi prin viaþa înºelãtoare de fiecare datã are sã te-ajungã... ADI SFINTEª, 13 ianuarie 2017


Un mit, o legendã, un geniu – Charlie Chaplin „Într-un orãºel din Elveþia, Vevey, a încetat din viaþã, la vîrsta de 88 de ani, marele actor de cinema Charlie Chaplin“. Concisã, seacã, rece, aceastã ºtire fãcea, în urmã cu mulþi ani, înconjurul pãmîntului prin toate mijloacele de informare ale epocii modene: presã, radio, televiziune, Internet. Lumea afla, astfel, cã genialul mim, primul mare comic al ecranului, unul dintre pionierii cinematografului, pãrintele legendarului personaj Charlot. inimitabilul, incomparabilul, în sfîrºit, actorul pentru care superlativele cele mai neobiºnuite prin care i se preamãrea, la un moment dat, talentul se demonetizaserã, îºi pierduserã strãlucirea ºi forþa prin uzurã, a plecat dintre noi. Aºa sã fie? Este adevãrat cã un distins ºi venerabil personaj care trãia de mulþi ani retras, care avusese parte de multe satisfacþii, dar ºi de multã amãrãciune, a pãrãsit lumea celor vii. Dar asta nu înseamnã cã Charlot a murit. De altfel, Charlot nici nu putea sã moarã. El devenise demult nemuritor. Iar creatorul lui, cel care-i dãduse viaþã, îºi pierduse, cu mai bine de jumãtate de secol în urmã, puterea de a influenþa destinul micului vagabond pornit sã cutreiere lumea, sã înveseleascã oamenii ºi sã încerce sã-i facã mai buni... Charlot devenise un mit, o legendã, încã de cînd cinematograful se înþelegea cu credincioºii sãi prin semne, deoarece nu învãþase încã sã rosteascã vreun cuvînt. Or, legendele nu mor niciodatã. Ele se transmit din generaþie în generaþie. Mitul Chaplin a fost preluat de alþi tineri pasionaþi ai artei cinematografice ºi transmis, odatã cu mesajul sãu umanist, mereu proaspãt, mereu revigorat, mereu actual, ca toate ideile generoase perene. Astfel, de-a lungul anilor, oameni de toate vîrstele, înfrãþiþi într-o singurã generaþie, ºi-au descreþit frunþile urmãrind peripeþiile, giumbuºlucurile, ºotiile lui Charlot, fãrã sã-ºi dea seama pe moment cã li se puneau, în acelaºi timp, întrebãri despre viaþã, despre omenie. Cu tact, cu delicateþe, cu cãldurã, cu multã cãldurã. Desigur, în cinematografie, cazul lui Chaplin n-a fost unic. Dar se poate spune cã puþini actori au avut satisfacþia sã-ºi vadã operele trãind mai multe vieþi,

Secvenþã din filmul „Dictatorul“

mai multe tinereþi. Mai ales tinereþi. Asemenea cãrþilor bune care sînt recitite, filmele lui Chaplin se revãd mereu cu plãcere, de cãtre aceiaºi sau de cãtre alþi ochi, împlinind astfel, la superlativ, visul nemãrturisit al fiecãrui creator. Oamenii de specialitate au încercat, în nenumãrate rînduri, sã analizeze ºi sã concretizeze esenþa durabilitãþii operei lui Chaplin. Fãrã doar ºi poate, fantezia, umorul, imaginaþia, inventivitatea au jucat rolurile lor la, metaforic vorbind, înãlþarea edificiului. Dar poate cã gãselniþa cea mai mare, hotãrîtoare, a fost ideea de a alege drumul cel mai scurt spre inima oamenilor. O privire aruncatã asupra întregii serii Charlot duce, în mod indubitabil, la concluzia cã actorul a mizat foarte mult pe acest dialog - de la inimã la inimã - dintre creator ºi spectator, pe poveºtile despre mizerie, suferinþã ºi tristeþe pe care le împãrtãºea privitorilor sãi, fiind foarte autorizat sã vorbeascã despre toate acestea, deoarece avea un imens bagaj de experienþe tragice personale. Este, poate, un fapt paradoxal, dar Charlie Chaplin, care a cunoscut satisfacþia sub toate formele oferite muritorilor pe acest pãmînt - o deplinã realizare pe plan profesional, succesul ameþitor, opulenþa, contacte mãgulitoare cu cele mai mari personalitãþi ale epocii - nu s-a putut socoti, totuºi, un om fericit în adîncul sufletului, din pricina unui trecut care îl marcase în copilãrie ºi continua sã-l urmãreascã tot timpul cu amintirile sale dureroase... S-a nãscut ca al doilea copil al unei familii sãrace de comedianþi, la 16 aprilie 1889, pe Kensington Road, la numãrul 287, în periferia sudicã a Londrei... Sydney era fratele sãu mai mare cu doi ani. Charles Spencer a trebuit sã-i însoþeascã pe pãrinþi în toate turneele pe care aceºtia le efectuau în teatrele de la mahala ºi din provincie. Tatãl a închis ochii curînd, rãpus de alcool ºi mizerie. Aºa cã mama s-a trezit singurã ºi cu doi copii pe cap. Avînd ea însãºi o sãnãtate precarã, a trebuit sã abandoneze music-hall-ul. Nemaiputînd sã iasã din casã, a început sã se ocupe de croitorie. Slabã resursã pentru a creºte doi bãieþi. Pentru ei, nici nu se punea problema sã frecventeze ºcoala. κi ajutau mama fãcînd cumpãrãturile trebuincioase casei. „Trãiam într-o camerã mizerabilã, povestea mai tîrziu Sydney Chaplin. De cele mai multe ori, nu aveam ce mînca. Nici Charlie, nici eu nu aveam pantofi. Îmi amintesc ºi acum cum mama ºi-i scotea pe ai ei spre a le da unuia dintre noi, care alerga atunci la cantina pentru sãraci ca sã aducã singura noastrã mîncare zilnicã. Viaþa ne era urmãritã de coºmaruri catastrofale, care pãreau sã revinã la intervale regulate. Ca, de pildã, atunci cînd perceptorul ne-a pus poprire pentru neplata datoriilor pe puþinul mobilier pe care-1 aveam…“. Doamna Chaplin n-a rezistat frãmîntãrilor cotidiene. O tulburare cerebralã a impus internarea ei în spital. Astfel, cei doi copii, lãsaþi de capul lor, au început sã ducã o existenþã care semãna în mod ciudat cu cea a micilor personaje de neuitat din romanele lui Dickens. Mama lor avea sã nu-ºi mai regãseascã niciodatã pe deplin echilibrul mental. Charlie a rãmas singur cu ea, legat de o afecþiune cãreia i se adãuga o admiraþie nemãrginitã. Datoritã ei a învãþat primele noþiuni ale meseriei, ºi tot prin ea a obþinut primul angajament, la vîrsta de 7 ani ºi jumãtate, pentru a dansa pe scenã. Ea l-a învãþat arta pantomimei, în care avea sã se exprime în mod atît de subtil. Între douã angajamente, era frizer. Dar, mai cu seamã, lua contact cu viaþa. Viaþa cea mai durã a marii metropole a mizeriei, viaþa cea mai strãbãtutã de emoþii ºi de visuri...

„În 1923, la unsprezece ani dupã plecarea din Liverpool, Chaplin - povestea criticul Pierre Leprohon în «L’Ecran français» - s-a reîntors pentru prima oarã în Anglia. Terminase «The Kid». Prin operele sale admirabile, care se eºaloneazã de la «Boxeru’», pînã la «Idilã la þarã», oferise cel mai emoþionant mesaj ºi cucerise un renume universal. Oraºul sãu natal l-a primit aºa cum sînt întîmpinaþi eroii. Mulþimea îl aclama ca pe un rege. Munþi de scrisori ºi invitaþii îl aºteptau la sosire. Dar o asemenea glorie este mai puþin ameþitoare decît amintirea. Încã din prima searã, se eschiveazã de la obligaþiile oficiale. O porneºte, de unul singur, la întîlnirea pe care i-a dat-o copilãria lui, în acel cartier, Whitechapel, unde, cu treizeci de ani înainte, începea sã trãiascã. Întoarcerea în Europa este un pelerinaj spre fiinþele ºi lucrurile care-i tulburã amintirile. N-a uitat nimic despre copilãrie. Povara de vis ºi de mizerie pe care a purtat-o ani îndelungaþi este încã în sufletul lui ºi, în seara aceea, ºi-a dat bine seama cã va fi marcat de ea întotdeauna...“. (...) „În cursul celui deal doilea voiaj, în 1931, Chaplin - povesteºte mai departe acelaºi critic cinematografic - va merge din nou în pelerinaj în vechea Londrã. Pe mãsurã ce destinul îl poartã spre succesele cele mai extraordinare, pe mãsurã ce va cãpãta tot ce ºi-a putut dori, devine din ce în ce mai conºtient de anii aceia de mizerie. Se pare cã numai atunci, în mijlocul bogãþiei ºi al gloriei, simte amãrãciunea ºi, totodatã, vraja copilãriei sale. Primii ani ai unei vieþi sînt adesea cheia întregii existenþe. Omul nu poate scãpa de copilãria sa, oricît s-ar revolta împotriva ei. Amprenta pe care o lasã este cu

Chaplin ºi Virginia Cherrill în filmul „Luminile oraºului“

atît mai puternicã, cu cît te îndrepþi mai mult spre declin, iar Chaplin are dintotdeauna ochii aþintiþi asupra anilor sãi de tinereþe. Ei i-au dat personajul ºi figuranþii, temele ºi decorul. N-a contenit sã priveascã spre acel geam, dincolo de care trecutul pãrea intact“. Am amintit în „Mituri ºi legende din lumea filmului“ despre un articol pe care Robert Florey, cunoscutul regizor, istoric cinematografic ºi actor de origine francezã, stabilit la Hollywood, i l-a consacrat lui Charlie cu prilejul împlinirii vîrstei de 50 de ani. Nu credeam atunci cã vom avea prilejul - un trist prilej! sã revenim asupra acestui capitol din „Istoria cinematografului american“, publicat într-un „Cinemonde“ din 1939. Intitulat „Charlie are 50 de ani! Dar Charlot n-are vîrstã“, articolul începea cu un cursiv în care se putea citi printre altele : „El va trãi veºnic, chiar dacã, încetul cu încetul, copiile filmelor sale trebuie sã disparã, cãci a creat un «tip» prin care omul ºi-a recunoscut durerile, bucuriile, dar mai cu seamã aspiraþiile cele mai frumoase, speranþele adeseori înºelate..“. El îl descria pe Charlie ca pe un om puþin comunicativ, care avea un cerc foarte restrîns de prieteni intimi. Era vãzut adesea plimbîndu-se singur pe drumurile care duceau la proprietatea sa, cum mersese odinioarã pe strãzile Los Angelesului, gînditor ºi solitar. „Charlie - continua Florey - era amabilitatea însãºi


ºi rezerva întotdeauna cea mai bunã întreg“ - „Charlot, acest mit de ieri, care a fost pe nedrept uitat“. Vizitînd stuprimire nenumãraþilor musafiri aduºi dioul de mult pãrãsit al lui Chaplin, de de prietenii sãi. Prefera sã cineze, pe La Brea Avenue, însoþit de fostul întotdeauna destul de tîrziu, la Brown clovn Arthur Reeves, care-i spusese cã Derby de la Beverly Hills, unde putea ,,Charlie a plecat la Carmel, unde s-a fi vãzut, de mai multe ori pe sãptãmînã, închis în casã, scrie, cîntã, danseazã ºicu prietenul sãu nedespãrþit, regizorul ºi rupe manuscrisele“, Bessy era frapat King Vidor“. Un alt prieten era docde o serie de amãnunte care-1 duceau torul Cecil Reynold, un chirurg englez inevitabil la concluzia cã economia care-l frecventa pe Charlie de peste 20 încãpãþînatã a lui Chaplin putea fi luatã de ani. Acest medic era, de asemenea, drept avariþie. Decorurile mizerabile un autor dramatic cunoscut, ca ºi un folosite pentru „Timpuri noi“ fãceau actor talentat. Putea fi vãzut în toate impresia cã au fost pictate spre a sluji filmele lui Chaplin. Cînd era bine disunui teatru de amatori fãrã posibilitãþi pus, lui Charlie îi plãcea sã povesteascã materiale. Piscina aceluiaºi film, o anecdote, dar ºi sã abordeze probleme groapã minusculã. Iatã strada, aceeaºi grave, ca de pildã situaþia internaþionpentru toate filmele, unde prãvãlioara alã. Vorbea atît de frumos ºi curgãtor, din colþ a servit ca florãrie în „Luminile încît puteai sã-l asculþi ore întregi, fãrã oraºului“ ºi ca drugstore în „Timpuri sã te gîndeºti sã-l întrerupi. Avea idei noi“. Panourile de lemn erau crãpate, clare, precise ºi logice. Sobrietatea lui vopseaua scorojitã. Peste tot, un aer de Chaplin era recunoscutã. Aproape cã nu Charlie Chaplin alãturi pãrãsire ºi chiar de mizerie. Peste tot bea deloc ºi nu-i plãceau decît de Jackie Coogan s-a fãcut economie. Iatã cabina lui mîncãrurile cele mai simple. Puiul la în filmul „Piciul“ Charlot. Prãpãditã, cu o baie fãrã confrigare, raþa ºi muºchiul în sînge erau fort ºi un dulap-bucãtãrie. În jurul unei mîncãrurile lui favorite. Avea pasiunea pãpuºilor: avea sticle goale, cîteva pahare, toate desperecheate. Pe o colecþie de pãpuºi japoneze ºi soldaþi de porþelan. La masã, tuburi ºi cutii cu farduri, aceleaºi de ani de zile. el acasã, în salon, se afla o orgã; odinioarã, cînd filmele Cîteva rãmãºiþe în cutii. Tuburile, arhipresate. Într-un încã nu vorbeau, îi plãcea sã cînte. În timp ce bobinele ºifonier, cîteva costume ale lui „Charlot“, redingota mute se succedau pe ecran, Charlie obiºnuia sã uzatã pînã la cãptuºealã, salopeta din „Timpuri noi“ improvizeze la orgã melodii de o tristeþe infinitã; îi era mirosind a ulei, un singur melon, fãrã formã sau mai uºor sã se exprime astfel decît la vioarã. culoare... Cabinele teatrelor de provincie aveau oglinzi Adesea, seara, juca tenis pe terenurile luminate de mai bune decît acel fragment de oglindã în care se reflectoare puternice. Charlie adora tenisul, ºi îi grima Charlot. „Dar, spunea ziaristul, pe aceastã tristeþe plãcea, de asemenea, sã plonjeze leneº în piscina din fundul grãdinii. Florey afirma cã, în astfel de momente de liniºte, Charlie îi povestise episoade din viaþa sa. Marea mizerie pe care a cunoscut-o pînã în perioada adolescenþei i-a inspirat o asemenea groazã de sãrãcie, încît chiar ºi dupã aceea nu-ºi cheltuia banii în chip exagerat. Instinctiv, fãcea economie ºi efectua numai investiþii sigure; îºi pãstra banii nu numai în Statele Unite, ci ºi în diverse þãri din Europa. Copilãria marcatã de privaþiuni care-l chinuia, încã, în ciuda bogãþiei, îl fãcea sã se arate prevãzãtor în privinþa viitorului. Totuºi, era generos, avînd întotdeauna buzunarul deschis pentru prietenii nefericiþi. Ajuta numeroºi artiºti ºi continua sã plãteascã, sãptãmînal, persoane care nu mai lucrau în studioul lui de mai mulþi ani. Una dintre cele mai mari dureri ale sale i-a fost pricinuitã de moartea pictorului surdo-mut Redmont, pe care-l adãAlbert Einstein ºi Charlie Chaplin postea ºi întreþinea de 15 ani. Cînd se certa cu vreunul dintre prietenii sãi cei mai buni, îl ura atît de puternic, goalã se grefeazã o emoþie puternicã, foarte frumoasã, încît nu voia sã mai audã pronunþîndu-i-se numele în strãlucitoare. Nu se poate uita cã Chaplin a fost primul prezenþa lui. (...) În altã ordine de idei, Florey era de care a înþeles ºi a iubit cinematograful. L-a iubit cu o pãrere cã o analizã a filmelor lui Charlie ar fi arãtat cã fervoare minunatã. A trebuit sã facã mari eforturi, sã n-a cãutat niciodatã sã îmbunãtãþeascã însuºirile poarte numeroase bãtãlii pentru ca lumea sã-i iubeascã fotografice sau valoarea artisticã a decorurilor ºi com- eroul, care nu era decît un om slab, un sentimental. poziþiilor producþiilor sale. În „Timpuri noi“, a repetat Numai pentru aceastã îndrãznealã ºi ar trebui lãudat, toate gag-urile din ultimii sãi 20 de ani. Cadrul pla- admirat. Dar triumfãtorul n-a uitat zilele de mizerie. Nu tourilor în care juca era extrem de simplu, decorurile se va putea descotorosi niciodatã de ele“. aveau un aer aproape sãrãcãcios. Se folosea de pînza de Sãrãcia era prezentã în studio pretutindeni, în fiecare fundal fãrã relief, fotografia obþinutã de operatorii sãi loc. În biroul unde îºi scrisese ultimul scenariu cu un toc era în general platã ºi fãrã idei noi. Aceia care jucau cu de cea mai proastã calitate În sala aceea de montaj, unde el erau aproape întotdeauna niºte necunoscuþi. Charlie obiºnuia sã se închidã luni întregi. ªi totuºi, îi retribuia gîndea, fãrã îndoialã, cã spectatorii veneau sã-l vadã pe în mod regulat pe cei cîþiva colaboratori fideli pe care-i el, ceea ce era adevãrat, ºi cã nimeni ºi nimic altceva nu pãstrase ºi, în fiecare sãptãmînã, de cincisprezece ani, conteazã, decoruri, actori sau progrese tehnice. El era Edna Purviance primea un cec analog celui pe care-l tot filmul ºi ºtia cã, de îndatã ce va apãrea pe ecran, primise de la Charlie Chaplin Corporation. lumea nu se va uita decît la el; nu voia ca atenþia specUn singur lux exista în studio: cabina vedetei femitatorilor sã poatã fi distrasã de la personajul Charlot nine, care fusese construitã pentru Edna Purviance ºi prin amãnunte evident secundare. Vorbea întotdeauna adãpostise numeroasele iubiri ale lui Charlie, care i-au despre „Charlie vagabondul“ (Charlie the tramp), ca fost ºi partenere. Charlie Chaplin a avut întotdeauna despre o a treia persoanã, ºi nu ca despre el însuºi. parte de numeroase dovezi de afecþiune ºi preþuire, ca Pentru el, Charlot era un personaj existent. Charlot era un fel de antidot pentru momentele de cumpãnã, din mizeria copilãriei sale. Era bietul vagabond care primea partea unor personalitãþi uriaºe. picioare în spate. Se pare cã, în mod aproape invariabil, Unul din cei mai fervenþi admiratori ai sãi a fost toþi aceia care veneau în contact cu Chaplin, deºi îi Winston Churchill, premierul Angliei în timpul celui cunoºteau povestea, îl rugau sã le spunã cum a ajuns în de-al II-lea rãzboi mondial. Cunoscutul om de stat cinema. (…) Excelentul ziarist francez Maurice Bessy manifesta o vie prietenie pentru „reprezentantul cel mai avea cuvinte foarte frumoase la adresa artistului: calificat ºi mai ilustru al cinematografului, Charlie „Primul om-sandviº al Hollywoodului, al cãrui geniu Chaplin“. El spunea despre Charlot: „Seamãnã cu (sîntem acuzaþi de nerozie cînd susþinem asta) a permis pãpuºile acelea mari care au lest în picioare. Cu cît le cinematografului sã treacã bariera artelor minore“, faci sã cadã mai jos, cu atît se ridicã mai sus“. Într-un „Chaplin, care a ºtiut sã creeze un personaj, sã lung articol consacrat lui Chaplin ºi publicat în emoþioneze ºi, în acelaºi timp, sã facã sã rîdã universul „Sunday Chronicle“', Churchill îºi exprima numeroase

pãreri interesante. Mai întîi, aceea cã Charlie Chaplin avea perfectã dreptate sã rãmînã fidel filmului mut ºi sã refuze, cu toate protestele unora ºi solicitãrile altora, orice incursiune în domeniul concurentului sãu victorios: filmul sonor. Se afirma foarte des cã Charlot refuza sã facã filme sonore de teamã sã nu i se audã vocea, care era departe de a fi fonogenicã. Winston Churchill s-a ridicat cu vehemenþã împotriva acestei aserþiuni, complet false, dupã pãrerea sa. El considera cã esenþa filmului nu e cuvîntul. Sursa marii ºi puternicei sale acþiuni asupra publicului este în gest sau, dacã vreþi, în mimicã. Adevãrata vocaþie a lui Chaplin, mai susþinea Churchill, nu e comedia, ci, contrar aparenþelor, tragismul. Iar despre glumele care se fãceau pe seama actorului, cînd s-a zvonit cã ar avea de gînd sã-l încarneze pe Napoleon, Churchill îi lua apãrarea în felul urmãtor: „Aceste glume nu sînt numai deplasate, dar ºi lipsite de bun-simþ. Chaplin e perfect capabil sã joace acest rol. ªi totul pare sã-arate cã acest rol ar putea fi interpretat la un nivel foarte înalt“. Cu riscul de a fi consideraþi sceptici, nu putem subscrie la o asemenea opinie! De asmenea, Albert Einstein îl preþuia foarte mult pe marele actor. Astfel, cu prilejul unui dineu la care au participat atît marele savant, cît ºi Charlie Chaplin, a avut loc un dialog incredibil: – Ceea ce admir cel mai mult la arta dumitale este faptul cã este universalã. Nu trebuie sã spui nici mãcar un cuvînt, dar, totuºi, lumea te înþelege. (Einstein) – Este adevãrat, dar faima ta este ºi mai mare: lumea te admirã, chiar dacã nu înþelege nimic din ceea ce spui, a fost replica memorabilã a legendarului actor. Un vibrant omagiu i-a adus lui Charlie Chaplin scriitorul rus Ilya Ehrenburg, într-un articol intitulat „Apãrãtorul omului“. Iatã cîteva fragmente: „L-am vãzut pe Chaplin, pentru prima oarã, în timpul celuilalt rãzboi, cel cãruia, odinioarã, i se spunea «ultimul» ºi care, astãzi, e numit cu modestie: «primul rãzboi mondial». Pe ecran, o ciosvîrtã de om îºi agita comic picioarele, fãcîndu-ne sã înþelegem cã o sfidare era aruncatã forþei ºi vanitãþii. Între cele douã rãzboaie, Chaplin - «Charlot» - nu s-a mãrginit numai sã amuze oamenii, dar i-a ºi susþinut. Într-adevãr, nici înaltele instituþii, nici filosofii, nici înþelepþii nu apãrau omul. Un comedian fãcea asta. Trecea drept un clovn. Era un erou. Sã fie ultimul dintre poeþi? El are încã visuri, acum, cînd oamenii au uitat visul. El crede încã în dragoste, acum, cînd oamenii nu mai cred decît în bani, în tancuri. El n-a luat arta drept tehnicã, nici tehnica drept artã. Cînd marele mut a devenit un mare limbut, Chaplin n-a imitat teatrul. El a rãmas un comediant al ecranului. Înþelesese stilul particular al cinematografului. Nu s-a înclinat în faþa maºinii. ªtia cã destinul omului nu se mãsoarã cu viteza unui automobil, nici cu magia prin care un excelent porc se transformã într-un salam de proastã calitate. Voia sã apere omul de vasul de escortã al morþii. Cine s-ar putea mira cã ºi-a dat inima luptei împotriva fascismului? Pentru el nu era, ca pentru atîþia alþii, un simplu episod, ci o chestiune vitalã. Concepuse «Dictatorul» sãu cu mult înainte ca anumiþi oameni politici sã fi condamnat fascismul. Nu era un comentator care þinea isonul celorlalþi, ci un precursor. De altfel, fasciºtii înþeleseserã de mult primejdia pe care o prezentau pãlãria melon ºi bastonaºul: odatã cu libertatea, ei izgoniserã din Germania umbra lui Chaplin“. Recapitulînd, Charlie Chaplin a fost recunoscut de mari personalitãþi ca pionier al cinematografiei, ca mim genial, ca slujitor al umanitãþii. Încã o datã, sã nu dãm crezare veºtii cã Charlot a murit! LAZÃR CASSVAN

Winston Churchill împrunã cu Charlie Chaplin


Pag. a 14-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DIN ISTORIA ROMÂNIEI BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Omagiu lui Vasile Pârvan (1882-1927) Sãptãmîna trecutã, cotropitã de evenimentele ei neaºteptate, atenþia publicului ºi a informatorilor lui a fost mobilizatã departe de alt eveniment sufletesc, petrecut la Cluj, duminica trecutã, cînd tineretul studenþesc a dezvelit bustul lui Vasile Pârvan. Vasile Pârvan nu are asemãnare ºi comparaþie în veacul de intensã activitate culturalã

româneascã, ºi în nici un timp pînã la el. Þãran adevãrat ºi român adevãrat, despicat din pãmîntul ºi din codrul românesc, Vasile Pârvan demonstreazã, prin geniul individualitãþii lui, puterea latentã a poporului din care a ieºit ºi înãlþimea pînã unde biruinþele lui pot zbura. S-a scris despre scriitorul francez Remy de Gourmont, decedat acum cîþiva ani ºi considerat, din punctul de vedere fiziologic, din care nu fusese încã examinat nici un gînditor, cã el a reprezentat o nouã fazã a inteligenþei, o epocã viitoare nouã a unei civilizaþii îndreptate spre ceea ce Friedrich Nietzsche numea supraom, un om indicat de dezvoltarea intelectualã ºi neprevãzut, poate, de regulile naturii, care îl aservesc datoriilor minore ºi îndatoririlor morþii. Vasile Pârvan a fost un om din aceºtia, care pentru noi a fãcut un pas mai mult spre emanciparea animalului în folosul minþii – ºi un mare pas înainte. Profundã personalitate, izolatã în studiu ºi în cercetãrile neîncer-

Martha Bibescu: ,,Cu dragoste ºi cãldurã pentru þara mea“ (2) Memorialul Marthei Bibescu, scris la persoana a III-a, continuã astfel: „Cîteva zile mai tîrziu, colonelul Bronzart s-a prezentat la spital ºi a informat-o pe prinþesã, din partea guvernului imperial, cã ar putea sã plece fãrã nici o dificultate, în conformitate cu cele stabilite de Viena, dar cã pentru aceasta trebuie sã indice data plecãrii cu cel puþin trei sãptãmîni mai înainte, ca sã poatã fi luate mãsurile necesare. Prinþesa Bibescu i-a rãspuns colonelului cã nu este nici o urgenþã, spitalul ei, dupã indicaþia medicilor, neputînd fi închis mai înainte de primele zile ale lunii aprilie, dar cã ea va avea grijã sã anunþe guvernul imperial, cu cea mai mare exactitate ºi din timp, despre data pe care o va fixa atît pentru plecarea sa, cît ºi pentru cea a cãlugãriþelor care sînt infirmierele sale. Colonelul Bronzart nu a fãcut nici o obiecþie ºi chiar a declarat cã, într-un timp mai îndepãrtat, condiþiile de cãlãtorie vor fi mult mai bune. Contele Czernin i-a scris prinþesei cã permisul cerut de el fusese acordat de cãtre guvernul imperial, dar cã ea va trebui sã-l anunþe despre data plecãrii din vreme, deoarece el voia sã trimitã un ofiþer austro-ungar la Bucureºti ca s-o însoþeascã ºi ca sã evite orice neplãcere ce s-ar ivi pe drum. Rãspunsul prinþesei a fost acelaºi, fixînd data plecãrii, cu aproximaþie, în primele zile ale lunii aprilie. Între timp, cãpitanul de cavalerie von Rudzinski, care se afla la prinþesã din partea Comandamentului militar, în cursul unei vizite pe care a fãcut-o la trei dintre proprietãþile prinþesei din judeþul Ilfov, i-a spus cã mai are ºi sarcina de a-i confirma comunicarea cã poate sã pãrãseascã România oricînd doreºte. Preocupatã sã descopere motivele care-l fãceau sã doreascã plecarea ei, prinþesa i-a explicat cã nu rãmãsese în Bucureºti decît pentru a îngriji rãniþii cu care spitalul sãu era încã plin în momentul intrãrii trupelor germane în Capitalã ºi cã, avînd în grijã acest spital ºi pe

România pitoreascã (3) – fragmente – Þara. Poporul (2) Din hotar în hotar, în lung ºi-n lat, o prind acum, ca-ntr-o reþea, ºosele netede, pietruite, ºi linii ferate, înºirînd pe firele lor oraºele-nfloritoare ºi sutele de fabrici scoþînd la luminã bogãþiile þãrii. Astãzi, Capitala noastrã, care-a stat pititã prin munþi atîtea veacuri, sporeºte - sigurã ºi puternicã - în mijlocul cîmpiei dunãrene, ridicînd palat lîngã palat, pe unde-ºi pãºtea odinioarã turmele legendarul Bucur. ªi largi îºi deschid acum porþile altarele luminii treptat poporul se învioreazã, se deºteaptã, la o viaþã de pace ºi de muncã roditoare. În faþa scundelor ºi sãrãcãcioaselor chilii, unde-acum 80 de ani dascãlul Lazãr punea în mîna copiilor cea dintîi carte româneascã, se-nalþã falnic Palatul Universitãþii, iar pe locul acela sfînt s-au aºezat 3 statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazãr - poetul, eroul si apostolul. Douã mari bulevarde taie-n cruciº oraºul.

toþi cei care se aflau acolo, ea nu considerã cã ar putea avea dreptul sã plece, dupã cum un cãpitan, în caz de naufragiu, nu are dreptul de a-ºi pãrãsi nava înaintea pasagerilor. Imediat, însã, ce rãniþii sãi vor fi vindecaþi, prinþesa nemaiavînd pe nimeni din familie în România - soþul sãu fiind pe front, iar mama, fiica ºi surorile sale aflîndu-se în Elveþia - n-ar mai avea nici un motiv sã-ºi prelungeascã ºederea în Bucureºti, unde numai datoria a reþinut-o pînã în acel moment. Problema pãrea, aºadar, reglementatã - ºi ea chiar era, de fapt - existînd promisiunile formale atît ale contelui Czernin, cît ºi ale guvernului imperial. Dar, duminicã, 5 martie, la orele 5 seara, prinþesa a primit o adresã, de la Direcþia generalã a Poliþiei, purtînd nr. 2.700, prin care se aducea la cunoºtinþã cã dorinþa sa de a pleca în Elveþia a fost luatã în considerare ºi cã se potrivea cu intenþiile Comandamentului militar. În consecinþã, ea trebuia sã fixeze data acestei plecãri în termen de 8 zile. Miercuri, 14 martie, la prînz, prinþesa a rãspuns Direcþiei generale a Poliþiei cã, dacã aceastã datã convenea Comandamentului militar, ea ºi-ar fixa plecarea la 15 aprilie 1917, spitalul sãu trebuind sã se închidã între 1 ºi 10 ale aceleiaºi luni. Plicul confirmînd primirea la Direcþia generalã a Poliþiei i-a fost remis în aceeaºi zi. A doua zi, joi, 15 martie, la orele 9 ºi jumãtate dimineaþa, cãpitanul de cavalerie prinþul Reuss s-a prezentat la Spitalul nr. 118 pentru a-i transmite oficial prinþesei Bibescu ordinul verbal de a se stabili în cel mai scurt timp la una dintre proprietãþile sale, oricare ar dori sã ºi-o aleagã. Întrebat despre motivele acestei mãsuri, în totalã contradicþie cu hîrtia oficialã primitã cu trei zile mai înainte, prinþul Reuss a rãspuns cã aceastã mãsurã a fost luatã ca urmare a unui ordin venit de la Berlin ºi în chip de represalii împotriva mãsurilor analoge luate de cãtre Dîmboviþa se minuneazã de strãlucirea ºi mîndreþea-n care se desfac malurile ei, ascunse, pînã mai dãunãzi, sub rãdiuri (pãdurice) de sãlcii. De-aici, din mijlocul Capitalei zgomotoase, îmi întorn gîndurile pe unde am umblat. Multe dintre locurile frumoase pe care le-am vãzut îmi revin acum, învãluite în farmecul depãrtãrii, ºi parcã mã dojenesc, unele cã n-am spus destul, altele cã n-am spus nimic de ele. Multe vor fi iarãºi pe care nu le-am vãzut încã. Dar ceea ce se ridicã mai luminos ºi mai sfînt în mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleasã ºi mai mîndrã-ntre podoabele þãrii, este Poporul Românesc. În sufletu-i larg, nespus de duios, lãmurit în focul atîtor suferinþe, am gãsit izvorul curat al frumoaselor lui cîntece ºi înþelesul istoric al trãiniciei ºi stãruinþei noastre pe acest pãmînt. În marea lui putere de muncã, de luptã ºi de rãbdare, în mintea lui treazã ºi-n inima lui caldã am gãsit sprijinul speranþelor noastre ºi dezlegarea înaltei chemãri a Neamului nostru. Îl urmãresc cu gîndul de-a lungul veacurilor, îl vãd cu pieptul dezvelit în zloatã ºi-n bãtãlii, muncind ca sã plãteascã dãrile þãrii, luptînd ca sã-ºi apere pãmîntul, cãzînd ºi ridicîndu-se iar, murind în ºes ºi renãscînd în munþi, pururea tînãr, pururea mîndru, cu toate nevoile ce-au dat sã-l rãpunã, ºi mã-ntreb:

cate pînã la el, cãlugãr sfios ºi delicat al unei misiuni miraculoase, îl vedem ºi azi în aducerea-aminte, cum l-am zãrit strãcurîndu-se între Universitate ºi odaia lui, cu capul plecat ºi împovãrat de mistere, prin faþa galantarelor ºtiinþifice, gãtite pentru arãtare. Prezenþa acestui fenomen în viaþa ambiþiilor, trufiilor ºi cruzimilor noastre era o binefacere ºi o îmbãrbãtare. Asaltat de fiarele tuturor resentimentelor ºi pãcatelor noastre, ele nu s-au încumetat, totuºi, sã-ºi ridice unghiile mai sus de marginile pelerinei lui de dominican. Vasile Pârvan justificã toate atitudinile de închinãciune ºi toate accentele de lirism, ºi moartea lui de prea tînãr îl alãturã de acei trimiºi ai Spiritului sfînt, care au trecut pe lîngã epoca lor numai ca sã le dea celor rãmaºi cu ochii în pãmînt consolarea cã viaþa marii aristocraþii a gîndirii nu s-a stins ºi cã rîndul profeþilor nu s-a întrerupt. TUDOR ARGHEZI (1936) Guvernul Român de la Iaºi. Prinþesa, neputînd nici sã se sustragã ordinelor guvernului imperial, nici sã refuze onoarea de a servi drept zãlog pentru þara sa, s-a adresat în scris Comandamentului militar, ca rãspuns la ordinul verbal adus de prinþul Reuss, anunþînd cã va merge la proprietatea sa de la Mogoºoaia, peste douã zile, adicã în 17 martie, dar cã ea îºi rezervã dreptul sã protesteze prin Crucea Roºie Internaþionalã faþã de o mãsurã cãreia guvernul imperial, poate imperfect informat, nu-i calculase consecinþele. De fapt, prinþesa Bibescu, în calitate de directoare a spitalului, nu era numai în posesia unui titlu onorific; alãturi de funcþiile sale de directoare, ca infirmierã a Crucii Roºii, ea dãdea militarilor rãniþi îngrijiri efective (în spital au fost îngrijiþi ºi 20 de soldaþi, ºi 2 ofiþeri germani), luînd parte la toate operaþiile chirurgicale, în calitate de cloroformizatoare (anestezistã), post pe care l-a ocupat timp de ºapte luni de zile, dupã cum probeazã brevetul pe care-l posedã, legal, semnat de chirurgul ºi de medicul care au folosit-o în tot acest timp ca asistentã, în sala de chirurgie. Un act de acest fel nu s-ar putea concepe decît dacã ar fi urmat de o punere sub acuzaþie, fiindcã este de necontestat faptul cã nu se aresteazã o infirmierã a Crucii Roºii dintr-un spital în funcþiune, decît dacã aceasta se face pentru a o trimite înaintea unui Consiliu de Rãzboi. Dar, cînd prinþesa Bibescu s-a informat la reprezentantul guvernului imperial, întrebîndu-l dacã are probe împotriva ei care sã motiveze arestarea, el a rãspuns negativ, iar guvernul imperial a dorit internarea ei în simpla calitate de ostatic”. *** Prin multiple moduri, Martha Bibescu a ilustrat o dragoste fierbinte ºi recunoscutã de întreaga lume pentru România, dragoste de patrie devenitã cu atît mai activã cînd þara se afla sub blestemul ocupaþiei cotropitorilor, nu numai în primul rãzboi mondial, ci ºi în anii cînd fascismul aruncase lumea în cel de-al II-lea rãzboi mondial. Sfîrºit Dr. ION DUMITRIU-SNAGOV ce popor a avut pe lume o soartã mai aprigã ºi mai zbuciumatã, ce neam de oameni a stat mai viteaz si mai întreg în faþa atîtor dureri? Unde-ar fi ajuns el, astãzi, dac-ar fi fost lãsat în pace!... „O lacrimã-i tremurã-n glas, ºi graiul lui e un suspin“, zice Jules Michelet vorbind despre Poporul Român. În adevãr, suferinþele acestea au pus o blîndeþe divinã pe figura þãranului nostru. Inima lui e plinã de milã pentru cei nenorociþi, ºi limba lui e dulce ºi plinã de mîngîieri. Cîtã gingãºie e în cîntecul cu care-ºi adorm þãrãncile copiii: „Nani, nani, puiºor“, ºi cu ce vorbe sfîºietoare, adînci ca ºi durerea din care-au izvorît, îºi petrec morþii la groapã: „Dragele mamei sprîncene, Cum o sã fiþi buruiene! Dragii mamei ochiºori, Cum o sã vã faceþi flori!...“. Într-o þarã aºa de frumoasã, c-un trecut aºa de glorios, în mijlocul unui popor atît de deºtept, cum sã nu fie o adevãratã religie iubirea de patrie, ºi cum sã nu-þi ridici fruntea, ca falnicii strãmoºi de odinioarã, mîndru cã poþi spune: „Sînt român!“. Sfîrºit ALEXANDRU VLAHUÞà (1901) Scriptorium.ro


Pag. a 15-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Vorbe grele Motto: „Doamna este puþin însãrcinatã“. (Traian Bãsescu) Iatã cuvinte înþelepte, adînci, ieºite din gura pãcãtoasã a celui care a avut (ne)cinstea de a fi 10 ani preºedintele þãrii. Orice s-ar spune, încã, despre matrozul iscusit ºi cu gurã mare, oricîte i s-ar imputa, nimeni nu-i poate pune la îndoialã inteligenþa. Traian Bãsescu are ºi o anume spontaneitate de limbaj ºi, uneori, aruncã vorbe grele (ca sã-l citãm pe simpaticul gazetar Victor Ciutacu), precum cele de mai sus. Dar oare la cine se referea el? Ei bine, chiar la stimabila doamnã Laura Codruþa Kövesi. ªi cu ce ocazie a rostit nea Trãienicã aceastã for-

Ghiþã e mort, sã-l îngropãm româneºte Avem o þarã, mã rog, ce ne-a mai rãmas din ea. Nu prea mult, dar încã suficient încît sã ne mai pese cît de cît de ea. Nu mã refer aici la cei mai tineri, care abia aºteaptã sã-ºi termine ºcoala pentru a emigra, mai ceva decît sirienii sau afganii. Se plîng cã nu-ºi vor putea lua bemveul ºi viloiul cu piscinã din primele salarii, pentru ca din urmãtoarele sã-ºi poatã petrece vacanþe lungi ºi dese prin diverse paradisuri tropicale. ªi mai ºi auzi pe cîte unul dintre ei cã spune cã „pe vremea lui Ceauºescu era mai bine, mi-au spus mie mama ºi bunica“, probabil foste lucrãtoare la APACA ºi care, în anii '90, nu voiau nici Kent ºi nici valutã, ci pe Roman sã le… fericeascã. Revenind, însã, în actualitate, cei care nu trãiesc în pseudo-realitatea feisbuc pot observa cu uºurinþã cã se întîmplã lucruri interesante. Klaus s-a sucit brusc ºi a devenit preºedinte-jucãtor. ªi ce jucãtor… de liga a patra. Faulteazã, înjurã ºi scuipã orice adversar care îi stã în cale. Dragnea a devenit un dur politic ºi atacã serios viitorul mandat prezidenþial. Un serviciu extrem de important se lãfãie fãcîndu-ºi de cap în lipsa oricãrui control. Nu la SRI mã refeream, oricum, în ultima vreme

mulare memorabilã? Pãi, atunci cînd ºi-a dat cu pãrerea în legãturã cu acuzaþia de plagiat pe care i-au adus-o ºefei DNA oameni rãi din lumea rea, ca sã-l citãm pe G. Coºbuc. Cicã apriga luptãtoare anti-corupþie ar fi furat ceva din alþi autori, întocmindu-ºi savanta lucrare de doctorat. Severul analist Mugur Ciuvicã a demonstrat cã a fost un plagiat barosan, 45% din lucrare. Dupã care, comisia instituitã legal a fãcut luminã (e clar ca noaptea!) ºi ne spune cã furtul ar fi cam de 10 ori mai mic, adicã de vreo 4,5%. E ca ºi cum un elev a copiat - sã zicem, la teza de matematicã - doar una din cele 5 probleme pe care le avea de rezolvat. Cu toate acestea, deºi a fost prins copiind, profesorul i-a dat nota maximã, ba l-a mai ºi trimis sã-ºi reprezinte ºcoala la olimpiada pe þarã. Va sã zicã, doamna zee… (Dumnezeu zile sã-i deie) n-a plagiat prea mult. A copiat, fãrã sã menþioneze autorul, lucruri neesenþiale, a spus un domn din comisie. Tot

acela, sau altul, nu mai ºtim, a afirmat cã respectiva lucrare ar fi, în realitate, foarte slabã. ªi totuºi, sentinþa a fost cã doamna Kövesi rãmîne în posesia înaltului titlu de doctor. D’aia spuneam, la început, cã Traian Bãsescu ne blagosloveºte, uneori, cu vorbe mari. Doamna Codruþa ar fi numai puþin însãrcinatã, nu borþoasã integral. Dar dacã ºefa DNA a fost gãsitã nevinovatã, de ce domnii Ponta, Tobã ºi Oprea sînt blamaþi ca plagiatori, ºi fãcuþi cu ou ºi cu oþet? Or fi furat ei mai mult? Posibil. Problema e cã domnul preºedinte Iohannis a afirmat, cu onestitatea-i proverbialã, cã plagiat se cheamã ºi dacã ai copiat 3 rînduri. Cu toate acestea, de Ziua Anticorupþiei, domnul Klaus Werder a lãudat activitatea prodigioasã a DNA, inclusiv pe aceea a procuroarei-ºefe, care conduce, ,,ca o leoaicã tînãrã, iubirea mea”, vorba lui Nichita Stãnescu, aceastã instituþie de forþã. Faþã de toate acestea, ce am putea spune? Curat murdar, coane Fãnicã! GEORGE MILITARU

am aflat ce ºtiam mai de mult, dar nu conºtientizam atît de clar, anume cã acesta nu este sub control civil, ci, de fapt, noi, toþi civilii, sîntem sub controlul SRI. În acest timp, SIE îºi face jocurile, nederanjat de nimeni ºi de nimic. De o prea lungã perioadã, nu mai are director civil. În schimb, umblã vorba cã ar avea partid ºi grup parlamentar. Cin' sã fie, cin' sã fie? Eu nu cred acel zvon, însã dacã existã mãcar o urmã de adevãr… Emisari ai unui mogul mass-media au contactat membri ai familiei Trump în scopul schimbãrii atitudinii americanilor faþã de Codruþa Kövesi. Nu ºtiu dacã au reuºit sau nu ºi dacã SIE a acþionat ferm pentru a împiedica acest atac la interesele României. Cei orbiþi de manipulare vor zice cã iau apãrarea ºefei DNA. De fapt, ce vreau sã punctez este cã Donald Trump trebuia abordat profesionist, de cãtre diplomaþi abilitaþi sã-i trezeascã interesul într-un sens pozitiv pentru þara noastrã, nu pentru rãzbunãrile personale ale unora. Crearea unei impresii deplorabile în ochii preºedintelui SUA poate avea consecinþe nefaste pentru noi toþi. Între timp, în þarã bulibãºeala e în toi. Iohannis faulteazã noul Parlament ºi noul Executiv. Iarna blocheazã iar România, iar cei care au pierdut alegerile, în loc sã stea frumuºel sã-ºi lingã rãnile ºi sã se vindece politic, au pornit, tîrîndu-se, ºontîc-ºontîc, la atac împotriva

învingãtorilor. Riscul cel mai mare pentru peneliºti este ca, pînã sã ajungã la gîtul învingãtorilor ºi sã-ºi înfigã colþii, sã moarã din cauza rãnilor cangrenate care au nevoie urgentã de toaletare ºi a masivei pierderi de sînge electoral. Învingãtorii încep sã descopere cã socoteala de acasã nu se potriveºte cu cea din tîrg ºi deja regretã generoasele promisiuni electorale. Pe un ger de crapã pietrele, atmosfera se încinge din ce în ce mai mult. Din acest haos impecabil organizat, cineva trage serioase foloase. Însã este prea mult zgomot de fond, pentru a se putea desluºi partitura ºi dirijorul. Vedem doar interpreþii. ªi atunci cînd se va lãsa liniºtea, va fi prea tîrziu. Soluþia foarte simplã ar fi ca noi, indiferent de convingeri ºi orientãri politice, sã oprim rãfuiala zgomotoasã. ªi atunci maeºtrii haosului vor ieºi în evidenþã. În plus, ne vom da seama cã, de fapt, pentru noi, subiectul Ghiþã e mort. Sã-l îngropãm în uitare, justiþia sã-ºi facã datoria, sã-i demascãm ºi sã-i înlãturãm din funcþii pe creatorii ºi manipulanþii lui. Aºa le vom neutraliza jocurile murdare ºi, în sfîrºit, va începe sã fie bine ºi la noi. ªi poate copiii noºtri nu se vor mai grãbi sã ne pãrãseascã în scopul gãsirii unei iluzorii prosperitãþi departe, tot mai departe de acasã. SIMONA POPESCU

Cum a tocat România 80 de milioane de euro pentru ghetoul din mijlocul cîmpului Peste 1.000 de oameni trãiesc în condiþii mizere în blocuri construite de oraºul Galaþi pe teritoriul judeþului Brãila. Nu au acces la o unitate de învãþãmînt, nu au acces la medic, iar canalizarea este deservitã de o fosã septicã improvizatã, care polueazã pînza freaticã. Extinderea marilor oraºe ale României, mereu în cãutarea de noi spaþii pentru locuit, s-a fãcut, în ultimele decenii, în cele mai ciudate moduri. Dincolo de aberaþiile urbanistice care au sluþit faþa multor oraºe ºi de distrugerea fãrã milã a clãdirilor istorice, pentru a face faþã unor uriaºi din beton ºi din sticlã, fenomenul migrãrii orãºenilor cãtre suburbii a luat ºi el amploare. Aºa s-a ajuns ca multe localitãþi urbane sã furnizeze comunitãþi prospere pentru comunele învecinate, în complexuri imobiliare construite de dezvoltatorii aflaþi la vînãtoare de terenuri ieftine (deci cu profit bun la vînzarea locuinþelor), dar ºi la situaþii aberante, în care noile cartiere seamãnã, de fapt, cu niºte ghetouri lipsite de facilitãþi sociale elementare. Un caz cu totul aparte – dat fiind cã la mijloc sînt o mulþime de bani publici - poate fi întîlnit la Galaþi, unde autoritãþile locale au reuºit performanþa unicã de a construi un nou cartier al oraºului pe teritoriul altui judeþ, într-o tentativã megalomanã de a uni Galaþiul cu Brãila, prin construirea unei aºezãri noi, care sã includã investiþii spectaculoase, de tipul stadion de 40.000 de locuri, pod peste Dunãre, aeroport, hoteluri, un megaparc de distracþii, mall-uri, spital regional º.a.m.d.

„Copilul” lui Durbacã, adoptat de Miron Mitrea „Pãrintele” proiectului a fost actualul deputat ALDE, Eugen Durbacã, cel care a ºi cîºtigat alegerile pentru Primãria Galaþi, în 1994, marºînd pe proiectul „Europolis 2000”, care presupunea construirea, între Galaþi ºi Brãila, a unui cartier cu 7.500 de locuinþe, 30.000 de locuitori, cu aeroport, stadion cu 40.000 de locuri, mall-uri, pod peste Dunãre, un uriaº parc de distracþii ºi un imens cartier de case (terenurile urmînd sã fie concesionate la preþuri modice), întins pe vreo 500 de hectare. Chiar dacã proiectul lansat de Durbacã s-a dovedit doar o promisiune electoralã deºartã, ideea a fost preluatã din zbor de PSD, în 2002, atunci cînd primarul

Dumitru Nicolae, sprijinit de Miron Mitrea (pe atunci ministrul Lucrãrilor publice, transporturilor ºi locuinþei) ºi de Dan Nica (ministrul al Tehnologiei informaþiei), o repune pe tapet. Mai mult decît atît, printr-o hotãrîre datã de Guvernul Adrian Nãstase în 2002 (H.G. nr. 512), oraºului Galaþi i se atribuie 1.000 de hectare de teren aflat peste rîul Siret, pe teritoriul judeþului Brãila (mai exact, al comunei Vãdeni), pentru a se construi acolo un cartier cu finanþare de la Agenþia Naþionalã pentru Locuinþe (ANL), dar ºi de la bugetul local (pentru partea de infrastructurã). Lucrãrile încep în primãvara lui 2003, concomitent cu o avalanºã de scandaluri ºi de procese. Licitaþia pentru construcþie (cîºtigatã de firmele Vega 93 ºi Citadina – ambele din cercul de interese PSD) este organizatã la circa o lunã dupã începerea lucrãrilor, iar autoritãþile brãilene deschid mai multe procese prin care cer anularea transferului terenului, pe motiv cã se încalcã legea privind organizarea administrativã a României. Un proces deschide ºi societatea agricolã care avea în exploatare terenul, care cere despãgubiri pentru rezilierea contractului de concesiune înainte de expirarea termenului stabilit.

Gãlãþeni, doar pe hîrtie Tocmai ca urmare a acestor procese (care s-au întins pe mai bine de un deceniu) avea sã se ajungã la o situaþie aberantã: toþi cei 1.000 de locuitori ai cartierului nou apãrut (denumit iniþial „Siret”, iar apoi botezat, cu pompã, „Dimitrie Cantemir”) sînt gãlãþeni doar de formã. Ei îºi plãtesc impozitele la Primãria Galaþi, însã orice autorizaþie de lucrãri din zonã se obþine de la primãria comunei brãilene Vãdeni. Ba chiar, pînã acum patru ani, reºedinþa oficialã din cãrþile de identitate era pe comuna Vãdeni, nu pe Galaþi. ªi mai ciudat este cã amintitul cartier (în care sînt 348 de apartamente de bloc ºi douã strãzi: Berlin ºi Dimitrie Cantemir nu existã, deºi au trecut 10 ani de la darea lui în folosinþã (locuinþele au fost repartizate, cu chirie, de cãtre Primãria Galaþi); nu existã nici mãcar o grãdiniþã, un cabinet medical sau un magazin. Locuitorii cartierului trebuie sã meargã la Galaþi (cale de 3 kilometri dus ºi 3 întors), la muncã, la ºcoalã, sau la medic. O pot face pe jos, cu transportul public (care are cîteva curse pe zi), sau cu maºina per-

sonalã, însã, în acest din urmã caz, au nevoie de rovignetã, dat fiind cã trebuie sã meargã circa un kilometru pe un drum naþional.

Bani cu toptanul pentru un ghetou în cîmp Construirea celor 348 de apartamente, precum ºi a reþelelor de utilitãþi ºi a strãzilor, a consumat de la bugetul public (naþional ºi local) peste 80 de milioane de euro, ceea ce duce costurile undeva la 230.000 de euro pentru fiecare apartament (modest) de bloc în parte. Însã cheltuielile nu s-au încheiat. O verificare fãcutã de Curtea de Conturi în 2015 a scos la ivealã cã amintitul cartier nu are staþie de epurare, toatã mizeria fiind colectatã într-un soi de fosã septicã improvizatã, care polueazã pînza freaticã din zonã. ªi mai grav este cã municipalitatea gãlãþeanã a plãtit unei firme private (Unicom SA), aflatã acum în faliment, suma de 2,2 milioane de lei pentru realizarea investiþiei, însã banii s-au „topit” pe nu se ºtie ce, aºa cã situaþia a intrat în vizorul procurorilor. Pînã cînd se va desluºi, însã, cine-i vinovat, Primãria Galaþi a demarat noi lucrãri pentru realizarea staþiei de epurare, care ar putea fi gata la jumãtatea anului 2017. Asta dacã nu dispar din nou banii fãrã urmã.

Locuitor: „E mai rãu ca la þarã” Cît priveºte confortul din cartierul „Dimitrie Cantemir”, locuitorii acestuia nu au deloc motive de încîntare. „Unii ne-ar putea invidia cã locuim într-o oazã de liniºte, lîngã pãdure ºi aproape de Siret ºi de Dunãre. Însã nu-i nici o afacere. E mai rãu ca la þarã. Vara sîntem invadaþi de þînþari, de furnici, de pãienjeni ºi de toate gîngãniile posibile, iar viaþa fãrã ºcoalã, fãrã medic, fãrã magazin, fãrã nici o utilitatea urbanã, este foarte stresantã”, ne-a povestit Liviu Popa, unul dintre locuitorii cartierului. Uneori, din ceea ce spun oamenii, printre blocuri se aventureazã ºi cîte un mistreþ, cîte o vulpe sau cîte o cãprioarã, care revendicã, oarecum firesc, teritoriul urbanizat peste noapte. Edilii Galaþilor spun cã extinderea cartierului la dimensiunea gînditã iniþial nu mai este posibilã în actualele condiþii, însã cã niºte blocuri în plus ºi ceva utilitãþi sociale s-ar mai putea face. Pînã una-alta, singurii care par interesaþi de cei 1.000 de oameni de la marginea lumii par a fi doar cei de la Arhiepiscopia ortodoxã a Dunãrii de Jos, care au început construirea unei capele în zonã. COSTEL CRÎNGAN


Pag. a 16-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Scrisoare Deschisã cãtre Klaus Iohannis. „Foarte greºit, foarte periculos ºi grav anticonstituþional“ Avocatul Sergiu Andon atrage atenþia asupra unei pãrþi a discursului preºedintelui Klaus Iohannis, trecutã neobservatã, dar extrem de gravã. Iatã Scrisoarea Deschisã adresatã de cãtre avocatul Sergiu Andon preºedintelui Klaus Iohannis: „Scrisoare Deschisã adresatã Domniei Sale Domnului KLAU S WERNER IOHANNIS, Preºedintele României Excelenþã, Profesez, de 56 de ani, dreptul, fiind succesiv procuror, publicist în tematica justiþiei, avocat, deputat. Cu aceastã experienþã, cunoscutã public, vã adresez scrisoarea de faþã. Mã mai îndreptãþeºte faptul cã v-am votat. M-aþi dezamãgit, însã, datã fiind alternativa din 2014, nu-mi reneg opþiunea. Sînt foarte, foarte îngrijorat de abordarea temei deosebit de importante a independenþei justiþiei în cuvîntarea domniei voastre la recenta ºedinþã a Consiliului Superior al Magistraturii. Probabil cã membrii Consiliului nu au reacþionat politicos, dar ferm, fiind sideraþi de cele auzite. Probabil cã asociaþiile profesionale ale magistraþilor nu au reacþionat tocmai pentru cã nu se simt independente faþã de preºedinte. Probabil cã acea parte din societatea civilã care vã criticã de obicei a reþinut numai referirile prea ostentative la anumiþi lideri politici, precum ºi incitarea magistraþilor sã intre în gîlceava publicã. În opinia mea, nu acele pasaje meritã atenþie. Partea periculoasã, cu adevãrat nocivã, s-a strecurat drapatã în frazele aparent bine intenþionate de la începutul discursului. Chintesenþa mesajului rezidã în douã propoziþii, din care se ramificã întreaga retoricã: „Sistemul judiciar singur nu are cum sã-ºi pãstreze independenþa”; „Sistemul judiciar nu se poate izola”. Foarte greºit, foarte periculos ºi grav anticonstituþional, domnule preºedinte! Organizarea statului de drept de la revoluþia englezã ºi de la Jean Jacques Rousseau încoace se bazeazã tocmai pe ideile cã sistemul judiciar trebuie

Cum ºi-a bãgat dracul coada în mînãstirea preotului Iustin Pîrvu (2) Sînt enumerate tot felul de abateri disciplinare pe care Tihon le-ar fi comis de-a lungul anilor, dupã venirea la mînãstirea din Neamþ. Stareþul de la Petru Vodã susþine cã a primit, în timp, tot felul de reclamaþii de la membrii obºtii monahale faþã de „supãrãrile ºi jignirile pe care le aduceþi lor, direct (în faþã), sau indirect (prin grãire de rãu), folosind cuvinte injurioase, în chip necuvenit nici cetãþenilor de rînd, cu atît mai puþin unui creºtin, ºi inacceptabil pentru un slujitor al Altarului (de exemplu, aþi rostit cuvintele: sau «îþi crãp capul»)“. Stareþul aminteºte concret de certurile lui Tihon din ultimii trei ani cu un ieromonah, care au ajuns ºi la cunoºtinþa Mitropoliei, sau de un conflict cu un frate de mînãstire în urma cãruia acesta a suferit o fracturã pentru care a fost operat la spitalele din Tîrgu Neamþ ºi Cîmpulung Moldovenesc. „Aþi avut scandaluri ºi bãtãi, cu pumnii ºi cu trîntiri pe jos, aþi forþat uºa cu piciorul ºi aþi agresat pe pãrintele ierodiacon H., dar ºi acesta, ca ºi ceilalþi, v-au iertat ºi n-au fãcut plîngere scrisã, nãdãjduind cã vã veþi pocãi“, mai spune stareþul Hariton. O altã acuzã adusã preotului Tihon este cã în ultimii ani s-ar fi folosit de banii din pomelnice, fapte sesizate stareþului în ultimii ani de mai multe ori. ªi mai gravã este acuzaþia cã ar fi furat bani din cutia din altar, conform unui autodenunþ fãcut de un rasofor, martor ºi pãrtaº la aceastã nelegiuire.

„Atitudine necreºtinã“ faþã de un minor: „L-aþi tras de sîni, i-aþi forþat dantura cu cleºti de stomatologie“ O grozãvie ºi mai mare adusã la cunoºtinþa opiniei publice este aceea cã Tihon ar fi agresat un minor într-o chilie a mînãstirii, fapt confirmat ºi de Poliþia chematã sã intervinã. „Dupã Sfînta Naºtere a Domnului, în decembrie 2016, s-a primit la Poliþia localã, la miezul nopþii, reclamaþie din partea lui R.A., minor de 14 ani, ºi a tatãlui sãu, fratele E,. pentru faptul cã aþi avut atitudine necreºtinã faþã de minor cînd aþi mers la camera lui în repetate rînduri, v-aþi urcat cu forþa peste minor, l-aþi tras de sîni, aþi folosit cleºti de stomatologie de diferite mãrimi, forþînd dantura copilului. În urma acestui moment nefericit, Poliþia v-a întocmit dosar penal pentru molestare de minori ºi

etanºeizat faþã de celelalte puteri ºi instituþii, cã îºi pãstreazã singur independenþa. Le regãsiþi în Legea fundamentalã a statului nostru. Constituþia are o redactare simplã, foarte accesibilã. Unii preiau cuvintele ei ca pe vorbe oarecare pentru retorica politicianistã. Dar fiecare vocabulã a legii fundamentale are sens exact, care trebuie înþeles ºi respectat. Independenþa justiþiei este consacratã în Constituþia României prin douã texte fundamentale, pe care le-aþi nesocotit prin tezele domniei voastre. Articolul 124 alineatul (3) consacrã: „Judecãtorii sînt independenþi ºi se supun numai legii”. Iatã cheia independenþei! Nu aþi rostit nimic care sã aminteascã de principiul fundamental cã judecãtorii se supun numai legii. În schimb, aþi recurs la fraze remanente din tenebrele gîndirii bolºevice. Vã spun ca unul care a trãit sub 5 dictaturi. Teze ca „întregul aparat de stat, toate instituþiile statului (...) sã se implice activ pentru a sprijini sistemul judiciar în a rãmîne independent” decurg din gîndirea lui Andrei Ianuarevici Vîºinschi, impusã cu tancurile. El asemãna aparatul de stat cu o maºinãrie în care justiþia era ºi ea o „pîrghie”. Într-un stat de drept, independenþa justiþiei nu presupune ca instituþiile celelalte „sã se implice” în treburile instanþelor, ci sã nu se implice. Obligã la aceastã abþinere un alt principiu fundamental, consacrat prin Articolul 1 alineatul (4) din Constituþia României, pe care, de asemenea, l-aþi ignorat: „Statul se organizeazã potrivit principiului separaþiei ºi echilibrului puterilor – legislativã, executivã ºi judecãtoreascã – în cadrul democraþiei constituþionale”. Separaþie ºi echilibru, atît prevede Constituþia, domnule preºedinte! Nu „o colaborare loialã cu toate instituþiile ºi autoritãþile statului”! Sintagma „colaborare loialã” e uzitatã mai mult de Serviciile Secrete (S.I.E. a avut-o o perioadã ca devizã: Semper fidelis). Serviciile Secrete sînt

vãtãmare corporalã (conform certificatului medico-legal)“, aratã stareþul în scrisoare. Stareþul povesteºte cã dupã acest episod, preotul Tihon nu numai cã nu s-a potolit, ci în seara urmãtoare l-a ameninþat pe minor ºi pe tatãl sãu, fiind necesarã o nouã intervenþie a Poliþiei, care i-a transmis verbal un ordin de restricþie de apropiere, altfel urmînd sã fie arestat. „A fost într-adevãr o sesizare fãcutã de un minor, al cãrui tatã este frate de mînãstire, pentru o situaþie conflictualã în care a fost reclamat un cãlugãr. Colegii de la Postul de Poliþie Poiana Teiului au înregistrat un dosar penal pentru lovire sau alte violenþe, iar conflictul a fost aplanat la faþa locului“, a precizat Elena Bulgãrea, purtãtor de cuvînt în cadrul IPJ Neamþ. Nu în ultimul rînd, stareþul Hariton face cunoscut cã, mai bine de 10 ani, Tihon l-a calomniat în public pe pãrintele Iustin Pîrvu, pe care îl numea „pîrnãiaº“, „senil“, „înºelat“, „moº“ sau „desfrînat“. „Dupã moartea Pãrintelui Iustin, fãrã sã faceþi pocãinþã pentru neascultãrile ºi jignirile pe care le-aþi fãcut acestuia, aþi început sã pozaþi în apologet al lui, schimbîndu-vã obiectul calomniilor, din persoana Pãrintelui Iustin, în persoana mea“, mai aratã stareþul Hariton Negrea.

Sinodul din Creta, „pretext de schismã“ În ceea ce priveºte atitudinea lui Tihon, de condamnare a deciziilor sinodale din Creta, stareþul de la Petru Vodã susþine cã aceasta nu este decît un „pretext de schismã“. „Începînd cu 18 luni înainte de sinodul din Creta, veneaþi extrem de rar la sfînta bisericã, de foarte multã vreme nu mai slujeaþi de sãptãmînã, iar cînd intraþi în Sfîntul Altar purtaþi dialoguri tensionate cu pãrinþii slujitori. Aþi transformat, aºadar, un obicei de a nu sluji într-un pretext de schismã“. În final, stareþul îi transmite ieromonahului Tihon cã nu are cum sã pomeneascã, sau sã nu pomeneascã numele mitropolitului, cîtã vreme nu vine la slujbe cu lunile ºi îi atrage atenþia cã problemele Bisericii Ortodoxe ridicate la ultimul sinod nu l-au împiedicat sã fie hirotonit chiar de ierarhii pe care acesta nu mai vrea sã-i pomeneascã dupã ce, vreme de 15 ani, a slujit alãturi de ei. „Vã alãturaþi glasurilor care ne acuzã de ecumenism, pe noi, care cerem anatema ecumenismului, ºi ne acuzaþi de necanonicitate, pe noi, care pãzim canoanele, nu doar pe unele ca frãþia voastrã, ci toate canoanele referitoare la procedura cu privire la activitatea apologeticã“, îºi încheie stareþul Hariton scrisoarea.

Sfîrºit FLORIN JBANCA

necesare, trebuie întãrite, atît prin colaborare loialã, cît ºi prin responsabilitate loialã, însã justiþia are o altã devizã: Fiat iustitia pereat mundus! Pentru aceasta, judecãtorii aplicã legea, „colaborînd” numai cu propria ºtiinþã ºi conºtiinþã, supuºi „numai legii”, cum spune Constituþia. Anii trecuþi a fost o persoanã dintre judecãtori care, într-un moment de exaltare, s-a declarat de aceeaºi parte a baricadei cu procurorii. Urmãrile erorii s-au vãzut în starea generalã a actului de judecatã, în scãderea încrederii populaþiei în dreptate ºi în criza de dependenþã a justiþiei pe care o abordaþi acum. Problema imixtiunilor e o înºelãtorie lansatã de omul politic care a subminat cît a putut independenþa justiþiei. Nimeni nu are cum sã influenþeze actul de justiþie decît preºedintele - care numeºte judecãtorii - ºi instituþiile care îi pot ºantaja „legal”. Pentru ceilalþi e imposibil. Oricît s-ar vitupera în cadrul liberei exprimãri, de asemenea garantatã de Constituþie, magistratul are condiþii sã rãmînã impasibil. Independenþa îi e asiguratã de statutul de inamovabilitate, care este real, dar ºi de obligaþia de a se conforma numai legii, nu „colaborãrilor loiale”. Vorbele frumoase pot fi fruct otrãvit pe tipsie de argint. Adevãrul stã în principii, iar principiile trebuie sã fie sacre. Suveranitatea naþionalã, ordinea de drept sînt deziderate supreme. Dar ele trebuie asigurate numai în cadrul constituþional strict, nu prin retoricã lejerã, urmatã de perturbãri în echilibrul puterilor. Anticorupþia nu justificã încãlcarea Constituþiei, dupã cum – la vremea ei – lupta de clasã nu a justificat dictatura. Sper cã ideile combãtute prin prezenta scrisoare nu vã aparþin. Pesemne cã v-au fost induse de sfãtuitori incompetenþi sau de rea-intenþie. Feriþi-vã de ei! Fiþi independent ºi supuneþi-vã numai legii, ca judecãtorii. Metaforic se ºi spune cã funcþia de preºedinte al României este ºi cea mai înaltã magistraturã a þãrii. Dar nu peste justiþie, care este ºi trebuie sã rãmînã putere separatã. Cu bune intenþii, Av. SERGIU ANDON Fost preºedinte al Comisiei Juridice, de Disciplinã ºi Imunitãþi a Camerei Deputaþilor”

Imagini sinistre la Spitalul Judeþean Argeº Numãrul mare de decese survenite în judeþul Argeº dupã Sãrbãtorile de Iarnã a condus la apariþia unei situaþii cutremurãtoare la Spitalul Judeþean Argeº. Unii vizitatori ai bolnavilor susþin cã au vãzut cadavre þinute în ultimele zile în saloane, alãturi de pacienþi, fiindcã nu mai sînt locuri libere la morgã. Cîþiva oameni care ºi-au vizitat rudele la Spitalul Judeþean Argeº din Piteºti au semnalat faptul cã morþii sînt þinuþi laolaltã cu pacienþii vii, în saloane. Conducerea spitalului confirmã cã decedaþii au fost þinuþi pe secþie, dar precizeazã cã nu în saloane ºi cã mirosul pestilenþial care s-ar fi simþit ar fi venit de la Terapie Intensivã ºi de la secþiile Medicalã I ºi Medicalã II. ªefii spitalului spun cã 17 cadavre au rãmas pe holuri, unde au fost þinute mai puþin de 24 de ore.

„Douã ore rãmîne pe secþie“ O anchetã a DSP Argeº urmeazã sã stabileascã dacã, într-adevãr, pacienþii morþi au fost þinuþi laolaltã cu cei vii în saloane. Conducerea CJ Argeº, instituþie în subordinea cãreia se aflã Spitalul Judeþean, spune cã o astfel de situaþie n-ar fi tocmai anormalã. „Eu nu iau apãrarea nimãnui. (...) Fiecare ºef de secþie a procedat cum a putut mai bine. A separat pacienþii prin niºte panouri de un alt salon, unde nu au stat mai mult de douã ore cei decedaþi pe secþie. (...) Legea spune cã douã ore trebuie sã-l þii (n.r. - pe pacientul mort) acolo, lîngã vii. Douã ore rãmîne pe secþie...”, a explicat, miercuri, preºedintele CJ Argeº, Dan Manu, de profesie medic legist. Conducerea Consiliului Juþean Argeº ºi reprezentanþii spitalului pun situaþia apãrutã pe fondul temperaturilor scãzute care au agravat problemele pacienþilor cu boli cronice, mai ales ale celor cu afecþiuni cardiovasculare, iar coroborat cu faptul cã în ultimele zile au existat mai multe decese în rîndul persoanelor sãrmane, cu pacienþi care au murit singuri, fãrã familie alãturi, ºi pe care nu i-a revendicat nici un aparþinãtor, morga spitalului n-a mai fãcut faþã. „Capacitatea a fost depãºitã în perioada Sãrbãtorilor de numãrul persoanelor decedate ºi am fost obligaþi ca o parte dintre decedaþi sã îi þinem în secþie, într-un loc special amenajat, izolat, pe o perioadã mai mare de douã ore cît îi depozitãm în mod curent. Problemele au apãrut din cauza faptului cã în aceastã perioadã aparþinãtorii nu s-au mai prezentat sã îºi ridice rudele în timp util. Uneori s-a ajuns chiar ºi la 72 de ore”, a declarat Luminiþa Galbenu, ºefa secþiei ATI. Spitalul are o salã de pãstrare de 5 - 6 locuri. Persoanele decedate au fost þinute chiar ºi în sala de disecþie, dar cu toate acestea n-ar fi fost suficiente locuri. „Pînã acum nu ne-am mai confruntat cu o astfel de situaþie. Decedaþii au rãmas în secþii, dar au fost izolaþi cu paravane în capetele holurilor, evitîndu-se sã stea laolaltã cu pacienþii vii. Au fost þinuþi de pe o zi pe alta, 24 de ore, nu mai mult, pînã au fost duºi la morgã. Nu aveam unde sã-i punem în intervalul acesta”, a declarat Adrian Stoiculescu, directorul medical al Spitalului Judeþean Argeº.

„Este posibil ca morþii sã fi fost þinuþi mai mult de douã ore în saloane” Iatã ce urmãreºte ancheta DSP Argeº, demaratã în urma acestui scandal. „Este vorba de 17 bolnavi care au fost transferaþi în Terapie Intensivã, acolo unde s-au înregistrat decesele, iar rudele au venit mai tîrziu sã-i ridice. Urmeazã sã vedem unde au fost duºi. Este posibil ca morþii sã fi fost þinuþi mai mult de douã ore în saloane, dar mai mult de 24 de ore în nici un caz”, a explicat Sorina Honþaru, directorul DSP Argeº. CRISTINA STANCU


Pag. a 17-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Locomotiva din tezaurul naþional, furatã de hoþii de fier vechi O locomotivã blindatã, fabricatã de germani în anul 1944 ºi inclusã în tezaurul naþional al României, a fost abandonatã în depoul staþiei Gãrii Iþcani. Abia dupã ce hoþii de fier vechi au distrus-o, furînd aproape tot ce se putea vinde la fier vechi, autoritãþile s-au gîndit sã o înconjoare cu un gard din plasã, ce poate fi pus la pãmînt fãrã prea mare efort. O locomotivã blindatã, ce a fost fabricatã de cãtre nemþi în anul 1944, zace în paraginã pe un cîmp din apropierea Gãrii Iþcani, din Municipiul Suceava. Colac peste pupãzã, aceastã locomotivã este inclusã în tezaurul naþional al României. Locomotiva a cãzut pradã hoþilor, care au dezmembrat-o, bucatã cu bucatã, ºi au vîndut-o la centrele de colectare a fierului vechi. Dupã ce nu a mai rãmas decît scheletul din ea, locomotiva a fost înconjuratã cu un gard din sîrmã, iar într-un colþ a fost montatã o camerã video. În anul 2000, fostul preºedinte al României, Traian Bãsescu, la acea vreme ministru al Transporturilor, a semnat un ordin cu privire la protecþia ºi conservarea locomotivelor cu abur în patrimoniul Companiei Naþionale de Cãi Ferate CFR SA. „Dupã reorganizarea SNCFR, 71 de locomotive au fost declarate Piese de Muzeu ºi trecute în patrimoniul Cãilor Ferate Române, fãrã individualizarea Companiei care urmeazã sã preia ºi sã gestioneze acest tezaur tehnic naþional. Considerãm cã aceste locomotive nu pot face obiectul casãrii sau înstrãinãrii lor. Toate cele 71 de

Fiþe de ºmecheri (34) DONA DIALLO, ANIMATOAREA MULATRÃ Majoritatea fetiþelor, atunci cînd sînt întrebate de adulþi ce vor sã se facã atunci cînd vor fi mari, rãspund prompt: „doctoriþã”. Numai cã, de cînd se ºtie, Dona a vrut sã ajungã dansatoare. ªi a ajuns. De-abia întoarsã din Spania, superba mulatrã de 22 de ani este animatoare într-unul dintre cele mai selecte cluburi frecventate asiduu de „high-life”-ul bucureºtean. Este sexi, se îmbracã ºi danseazã provocator. Asta îi e meseria. Numai cã bãrbaþii care rãmîn cu gura cãscatã atunci cînd o vãd dezlãnþuindu-se pe o boxã din care duduie muzica house rãmîn doar cu privitul. Dona Mirei Diallo are un bãieþel de 2 ani ºi un þel în viaþã, pe care este sigurã cã îl va realiza: „Sã mã ridic doar prin propriile mele forþe”. Are 22 de ani ºi este nãscutã în zodia Capricornului. Spune despre sine cã este extrem de ambiþioasã: „Cînd îmi pun ceva în cap, reuºesc. De exemplu, de micã am vrut sã mã fac dansatoare. ªi sînt animatoare într-un club de lux, aºa cum mi-am dorit. Acum, nu mã las pînã nu o sã îmi fac propria mea casã de modã. Oricum, costumaþia mi-o fac singurã”. De asemenea, o altã ambiþie a Donei este sã schimbe numãrul de la sutien de la doi la „trei ºi-un pic”. Pentru asta, este decisã sã-ºi punã silicoane, cît mai repede cu putinþã: „Îmi place sã arãt provocator, sã fiu deosebitã. Pentru o femeie este important sã ºtie cã atrage privirile

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (2) 2. Ansamblul feroviar ºi rutier de poduri Cernavodã Creºterea traficului rutier spre Marea Neagrã, odatã cu dezvoltarea ºi sistematizarea Litoralului, a impus construirea unor noi cãi de circulaþie peste Dunãre. Prima s-a realizat în 1971, cînd a fost dat în folosinþã podul de ºosea între Giurgeni ºi Vadul Oii, pe ªoseaua BucureºtiConstanþa. Acest pod, proiectat cu 4 benzi de circulaþie, este metalic, are deschiderea maximã de 160 m ºi se desfãºoarã ca o panglicã finã care încorseteazã Dunãrea pe 1.456 m. A doua cale de comunicaþie importantã s-a realizat la Cernavodã, unde a fost construit cel mai mare pod dunãrean cu cale mixtã (rutierã ºi feroviarã), inaugurat la 21 noiembrie 1987. Podul principal, cu douã linii de cale feratã ºi o ºosea cu 4 benzi de circulaþie, este alcãtuit dintr-un viaduct de acces pentru cale feratã dublã (1.050 m lungime), podul pentru cale feratã dublã ºi ºosea (470 m lungime) ºi o deschidere independentã de 68,50 m pe malul drept. Structura metalicã a podului continuã pe 3 deschideri, este formatã din grinzi ºi zãbrele cu tãlpi paralele, susþinînd calea feratã dublã ºi ºoseaua juxtapusã pe console laterale, de o parte ºi de alta a grinzilor

locomotive au fost trecute în patrimoniul CFR pentru tratarea unitarã a conservãrii, pãstrãrii ºi menþinerii lor în circuitul muzeistic naþional”, se aratã în ordinul emis de Traian Bãsescu. La data de 31 iulie 2000, Ion Caramitru, ministrul Culturii de la acea vreme, a dat ºi el un ordin prin care a clasat cele 71 de locomotive în patrimoniul cultural naþional, în categoria „Tezaur”. Aºa cum am menþionat mai sus, o astfel de locomotivã a fost abandonatã ºi lãsatã pradã hoþilor de fier vechi la Suceava, în preajma depoului staþiei CFR Suceava Nord. Conform site-ului Institutului Naþional de Patrimoniu, locomotiva blindatã din Gara Iþcani a fost pusã în funcþiune în anul 1944 ºi a fost descoperitã în apropierea Punctului de Trecere a Frontierei Vicºani, de pe raza comunei sucevene Muºeniþa. „Locomotivã cu abur cu tender, cu cinci osii motoare precedatã de o osie alergãtoare sistem Bissel. Tenderul este construit într-un sistem ºi tehnologie revoluþionarã pentru anii ’40, din table dintr-un aliaj de titan ºi oþel, asamblate în unghi antiglonþ (aºa-zisul tender-barcã), iar cabina este construitã din aceleaºi table ºi asamblatã în aºa fel ca sã existe cît mai puþine spaþii pentru geamuri ºi cu sistem de camuflare a luminii. De asemenea, cabina are o instalaþie specialã de ventilaþie ºi aerisire la trecerea sau staþionarea în tunele sau spaþii închise”, aºa este prezentatã locomotiva din Gara Iþcani pe site-ul Institutului Naþional de Patrimoniu. La începutul anilor 2000, cei de la Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Naþional Suceava au dorit sã vadã în ce stare se aflã locomotiva din tezaurul naþional. În acte, aceasta se afla în depoul Cîmpulung Moldovenesc Est, însã, spre surprinderea tuturor, loco-

motiva dispãruse de acolo. A fost demaratã o anchetã, poliþiºtii suceveni desfãºurînd ºi ei investigaþii pentru a gãsi locomotiva, a cãrei valoare pe piaþa neagrã putea ajunge, la acea vreme, ºi la 3 milioane de euro. Locomotiva a fost gãsitã zãcînd pe un cîmp din apropierea Gãrii Iþcani, la îndemîna hoþilor, fãrã pic de pazã. Aceasta a fost practic dezmembratã ºi vîndutã, nit cu nit, la fier vechi. Pînã ºi plãcuþele cu numerele de înmatriculare au fost sustrase, din locomotivã rãmînînd doar scheletul. „Locomotiva este o capodoperã a tehnicii anilor 1942-1944. A fost construitã într-unul dintre marile depouri de locomotive germane, în zona Ruhr. Era blindatã, zona focarului era bine cãptuºitã cu metal pentru a fi protejatã de loviturile proiectilelor. Acum este un maldãr de fier vechi. A rezistat pînã acum doar pentru cã oþelul din care a fost fabricatã a fost foarte bine tratat. Cei de la CFR vor sã o lase sã moarã, sã rugineascã sau sã o ofere pe tavã hoþilor de fier vechi”, a explicat Viorel Blãnaru, consilier la Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Naþional Suceava. Locomotiva din Gara Iþcani a fost livratã României de cãtre Germania, în urma acordului semnat în anul 1943 între Mareºalul Ion Antonescu ºi Adolf Hitler. Aceastã locomotivã face parte din lotul de 23 de locomotive care au fost utilizate în tractarea trenurilor ce duceau în Uniunea Sovieticã compensaþiile de rãzboi ale României. La mijlocul anilor '90, locomotiva se afla într-o stare bunã ºi chiar putea fi expusã într-un muzeu, putînd fi valorificatã într-un fel sau altul. Nepãsarea a fãcut ca aceasta sã fie în prezent un monument al fierului vechi. DÃNUÞ ZUZEAC

bãrbaþilor, îi dã mai multã încredere în sine”. În afarã de dans, cealaltã mare pasiune a tinerei animatoare este matematica: „Am absolvit Liceul «George Cãlinescu» ºi acum mã pregãtesc ca la anul sã dau la facultate, la contabilitate-finanþe. Sincerã sã fiu, în ºcoalã mi-a plãcut mai mult matematica, la celelalte materii mã mulþumeam sã copiez. Eram o maestrã în domeniu”. S-a nãscut ºi a copilãrit în cartierul bucureºtean Colentina. Tatãl sãu este originar din Guineea Francezã, dar Dona se considerã o „româncã pur-sînge”. Foarte credincioasã din fire, Dona regretã cã nu mai are timp acum sã se ducã atît de des la bisericã: „Atunci cînd eram micã, mã duceam la biserica din cartier de fiecare datã cînd cineva mã jignea pe stradã din cauza culorii. Mai ales pe timpul comunismului, viaþa unei micuþe negrese într-un cartier cum e Colentina nu era prea plãcutã, oamenii îmi spuneau tot felul de rãutãþi. Mã durea foarte mult, puneam la inimã orice jignire. Dar timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat ºi acum am ajuns chiar sã fiu invidiatã de alte prietene pentru cã sînt mulatrã. ªtiu cã, dacã voi dori sã urmez o carierã artisticã, nuanþa pielii mele poate fi acum un atu”. Este conºtientã cã atrage atenþia bãrbaþilor ca un veritabil magnet sexi, dar dã asigurãri cã aceºtia rãmîn doar cu privitul: „Pe stradã, nimeni nu se uitã la mine, pentru cã mã îmbrac sport, port hanorace, pantaloni largi, nu ies în evidenþã. Dar la club este altceva, acolo mã simt în largul meu. Mã urc pe o boxã ºi dansez doar pentru mine, ca ºi cum nu ar mai fi altcineva în jur. Mi se întîmplã des sã mi se facã declaraþii de dragoste, sau diverse propuneri,

dar dansez de atîþia ani ºi am învãþat sã evit orice discuþie în plus. Acum, cel puþin am noroc cã la acest club vine numai lume bunã, nu am nici un fel de probleme. Vin noaptea o grãmadã de vedete ºi fetele îmi spun mereu cã nu ºtiu ce cîntãreþ sau fotbalist faimos vrea sã mã cunoascã. Ridic din umeri ºi îmi vãd de dansul meu”. Dupã ce a suferit o mare decepþie sentimentalã, mulatra care a sucit minþile atîtor români cu bani spune: „Într-o relaþie sînt ceva mai ciudatã. În primul rînd, nu-mi plac bãrbaþii cu bani, care cred cã îºi pot permite orice. Dacã îmi place un bãrbat, fac eu primul pas ºi îi spun direct cã îmi este simpatic. Atunci vine momentul critic. Dacã este prea îndrãzneþ, riscã sã-ºi ia douã palme. Dacã nu mã curteazã, îl las în plata Domnului. Mi-ar plãcea un bãrbat misterios, care sã aibã secrete pe care sã încerc mereu sã i le descopãr”. Privind-o pe Dona cum se unduieºte în ritmurile muzicii, nici prin cap nu þi-ar trece cã este o gospodinã desãvîrºitã: „Îmi place la nebunie sã gãtesc ºi sã fac curãþenie. Animatoare sînt la club; cînd plec de acolo sînt o femeie ca oricare alta. Nu vreau sã mã laud, dar cred cã sînt o gospodinã desãvîrºitã. ªi, sper, ºi o mãmicã bunã. Pentru cã am cel mai frumos bãiat din lume. Patrick are doi ani ºi jumãtate ºi este o minunãþie: are pãr ºaten, cîrlionþat, ochi albaºtri, este creol ºi botos ca mine”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

principale. Infrastructura podului s-a realizat din beton armat cu fundaþii pe piloþi din tuburi metalice nerecuperabile, de 2,00 m diametru, puse în operã prin vibrare ºi forare. La viaductul de acces s-au folosit piloþi foraþi tip Benotto de 1,08 m ºi 1,50 m diametru ºi piloþi vibraþi de 1,50 m ºi 1,84 m diametru. Execuþia pilelor principale a necesitat aplicarea unor tehnologii speciale. Dupã scoaterea apei din incinta obþinutã, s-a executat betonarea radierului din capãtul piloþilor ºi elevaþia, în condiþii de uscat. Viaductul de cale feratã s-a realizat din tabliere metalice casetate. Viaductele rutiere au suprastructura din grinzi metalice cu inimã plinã în conlucrare cu placa de beton. Încercãrile de rezistenþã ºi deformaþie pentru pod ºi viaducte s-au executat cu convoaie feroviare (douã convoaie de cîte 19 locomotive Diesel electrice) ºi rutiere (patru convoaie de cîte 19 autocamioane de 27 t), plasate în poziþiile cele mai defavorabile ale ipotezelor de calcul. Podul pentru braþul Borcea are o lungime de 970 m, din care podul propriu-zis, peste albia minorã, reprezintã 420 m. Braþul Borcea este traversat pe podul comun, cu cale feratã dublã între grinzile principale, iar ºoseaua, la acelaºi vîrf, pe consolele laterale, plasate de o parte ºi de alta a tablierului. Viaductele de acces sînt independente, pentru cale feratã ºi ºosea, unindu-se pe pod. Tablierul metalic al podului este alcãtuit din grinzi cu zãbrele pe 3 deschideri, cu tãlpi paralele ºi înãlþimea de 17 m. Infrastructura este formatã din piloþi de beton armat tip Benotto, de 1,08 m diametru la viaductele de acces ºi din piloþi de 2,00 m, executaþi din tuburi metalice nerecu-

perabile, puºi în operã prin vibrare ºi forare, la podul principal peste Borcea. La fel ca la podul cel mare de la Cernavodã, s-a recurs la adoptarea unei tehnologii speciale, folosindu-se chesoane-radier metalice ºi incinte de palplanºe metalice, coborîte la circa 12,00 m sub nivelul apelor medii. Elevaþia pilelor s-a placat, de asemenea, cu moloane de granit de Mãcin (circa 50 cm grosime), care au constituit ºi cofrajul pentru turnarea betonului. Viaductul de cale feratã are suprastructura din tabliere metalice continui, sub formã de grinzi casetate. Suprastructura viaductului rutier de acces este formatã din grinzi de beton precomprimat. Încercãrile de verificare s-au fãcut în aceleaºi condiþii ca la podul cel mare de la Cernavodã, rezultatele confirmînd comportarea corespunzãtoare a structurii, în diversele ipoteze de calcul. Noul ansamblu feroviar ºi rutier de poduri dunãrene a fost proiectat de Institutul de proiectãri cãi ferate, cu colaborarea Institutului pentru transporturi auto, navale ºi aeriene, a Institutului de construcþii Bucureºti, a Institutului de cercetãri în construcþii - Bucureºti, a Institutului de cercetãri ºi proiectãri tehnologice în transporturi - Bucureºti, a Institutului de sudurã ºi încercãri de material - Timiºoara, a Institutului de cercetãri metalurgice – Bucureºti, precum ºi a unor întreprinderi de execuþie ºi antreprizã. Uzinarea a fost efectuatã de ªantierele Navale Galaþi ºi de întreprinderi din Piteºti, Bocºa, Moreni ºi Rîmnicu Vîlcea. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA


Pag. a 18-a – 27 ianuarie 2017

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (5) Annalee Skarin (2) Dupã ce ºi-a publicat magnifica lucrare, „Noi sîntem zei“, ginerele ei a scris o recenzie a cãrþii, în care a desfiinþat-o literalmente ºi i-a trimis-o unuia dintre liderii bisericii LDS, Mark E. Petersen. Fiica lui Annalee, Hope, care era convinsã cã mama ei era o schizofrenicã paranoicã, a susþinut întrutotul acþiunile soþului ei. Consiliul Mormon al Celor Doisprezece a declarat-o pe Annalee un Antichrist, întrucît, dupã cum a declarat Mark E. Petersen (membru al consiliului), învãþãturile ei anulau învierea lui Isus Christos, afirmînd cã: „Nu va mai exista moarte. Moartea nu este necesarã, iar noi o putem transcende complet“. Deºi nici unul din membrii Consiliului (cu excepþia lui Petersen) nu a citit cartea lui Annalee, ei nu au ezitat, nici o clipã, sã o excomunice din Bisericã.

Civilizaþiile precolumbiene (11) Mistere ºi taine care au rãmas fãrã rãspuns (2) Apare întrebarea: de unde puteau ºti oamenii Epocii de Piatrã cã Pãmîntul are formã rotundã? Huan Moritz scrie cã în tunel se aflã o adevãratã menajerie: elefanþi, crocodili, bizoni, jaguari, toate figurinele fiind din aur. Una dintre ele reprezintã un dinozaur. Dar aceste reptile au trãit cu mii de ani în urmã. O altã figurinã reprezintã un aºa-zis „clown“, pe capul cãruia se aflã o cascã, acesta avînd ºi cãºti la urechi. La casca principalã sînt lipite un inel ºi niºte „sîrmuliþe“, ºi este „îmbrãcatã“ într-un combinezon, care seamãnã cu al cosmonauþilor, iar pe mîini are mãnuºi. Nici pînã azi nu se ºtie cine a sãpat tunelurile ºi cine a creat figurinele misterioase. Intrãrile în tuneluri sînt puþin cunoscute. Indienii nu intrã în ele, zicînd cã acolo locuiesc duhurile rele. E un mister ºi faptul cã s-a gãsit ºi

Jocurile de noroc, o istorie milenarã (2) Cazinourile româneºti Govora, trista poveste a unui Cazinou neterminat Prima femeie-arhitect din România ºi din Europa a fost Virginia Haret-Andreescu. Nu este o coincidenþã de nume, Virginia a fost fiica ilustrului Spiru Haret. În anul 1929, dupã planurile acesteia au început lucrãrile de construcþie a Cazinoului din staþiunea Govora (actualul judeþ Vîlcea). Clãdirea a fost datã parþial în folosinþã în anul 1930, dar nu a fost niciodatã terminatã. Situatã în parcul central al oraºului, construcþia ar fi trebuit sã aibã douã aripi, simetrice. Una dintre

Dreptate, onoare ºi dramã

Duelurile (5) Dueluri cu sãbii ºi pistoale purtate pentru Marie Curie (2) În dupã-amiaza zilei de 19 aprilie, în timp ce traversa strada pe o ploaie torenþialã, Pierre Curie a fost cãlcat de un car tras de cai care transporta 6 tone de uniforme militare. A fost ucis pe loc. Marie Curie a refuzat pensia pe care guvernul francez i-a oferit-o dupã moartea soþului, declarînd cã-ºi poate întreþine singurã cele douã fiice. Cu toate cã era devastatã de durere, ºi-a reluat munca la scurt timp ºi a preluat catedra soþului sãu. Ea scria: „Strivitã de lovitura pe care mi-a dat-o viaþa, nu mã simþeam capabilã sã privesc mai departe în viitor. Dar nu am putut uita

ROMÂNIA MARE“

Într-o scrisoare datatã 7 iunie 1951, Annalee i-a scris unei prietene: „Eu nu fac altceva decît sã îi învãþ pe oameni cã orice copil al lui Dumnezeu poate intra în comuniune cu Acesta ºi cu Sfîntul Lui Duh, fiind cãlãuzit de El în tot ceea ce face ºi ce spune, astfel încît viaþa sa sã devinã una glorioasã, fiind trãitã într-o armonie deplinã cu Sfîntul Duh al lui Dumnezeu. Aceastã slavã este atît de copleºitoare, încît nu poate fi descrisã în cuvinte“. Dupã excomunicare, Annalee ºi-a simþit inima cãlcatã în picioare, întrucît era foarte devotatã Bisericii, cãreia i-a slujit în toate felurile cu putinþã: predînd, îndeplinind diferite funcþii în organizaþiile sale ºi împlinind misiuni variate. ªi-a donat întotdeauna o parte din venituri (uneori pînã la jumãtate din acestea) Bisericii. La vîrsta de 52 de ani, Annalee a ajuns sã locuiascã în casa unei prietene din Salt Lake City. În dimineaþa zilei de 16 iunie 1952, ea i-a spus prietenei sale, „doamna B.“, cã în noaptea precedentã a primit o revelaþie care o informa cã îngerii vor veni în curînd dupã ea. I-a lãsat doamnei B. instrucþiuni pentru cãrþile sale ºi a rugat-o sã îi trimitã tot ce avea fiicei sale.

În seara aceleiaºi zile, doamna B. a observat o luminã puternicã ieºind de sub pragul uºii dormitorului lui Annalee, dar nu a dorit sã o deranjeze, fiind convinsã cã lucreazã. Mai tîrziu, la orele 1.10, ea s-a trezit subit ºi a simþit impulsul de a alerga în camera doamnei Skarin. Însã Annalee dispãruse! Hainele ºi celelalte obiecte personale (inclusiv proteza dentarã) erau aliniate frumos în camerã, dar Annalee nu se afla nicãieri. În întreaga casã predomina o mireasmã delicatã ºi pãtrunzãtoare, care se pare cã o trezise pe doamna B. Pe 17 iunie, la orele 10.30 seara, doamna B. stãtea în sufragerie cu fiul ºi cu cele douã fiice, cînd Annalee Skarin a intrat subit în casã, purtînd o rochie albastrã. Avea picioarele pline de praf ºi pãrul despletit. Annalee i-a întrebat pe cei de faþã: „Credeþi cã am trecut dincolo?“. „Da“, i-au rãspuns aceºtia la unison. Annalee i-a lãudat pentru credinþa lor ºi s-a rugat ca Dumnezeu sã îi binecuvînteze. Subit, Annalee s-a transformat într-o fiinþã strãlucitoare de luminã îmbrãcatã într-o robã de un alb orbitor ºi cu pãrul auriu. (va uma) SUSAN SHUMSKY

modelul unui avion „Concorde“, iar specialiºtii în aviaþie atrag atenþia cã aceste modele (unul gãsit în Bogota ºi unul în tunelurile lui Moritz) sînt „modele ale aparatelor de zbor“ confecþionate din aur pur. Se ºtie cã, în naturã, aurul nu poate exista în formã purã, ci numai în aliaj cu argintul, cuprul, fierul ºi, prin urmare, el a fost obþinut prin diferite metode necunoscute. Acesta rãmîne un mister pînã în ziua de azi. În anul 1911, arheologul american Hiram Birgham, profesor la Universitatea Yale, a descoperit „Oraºul dispãrut“. El scria: „Am intrat în oraº prin niºte porþi din piatrã. Terase, biserici, construcþii neînþelese, scãri din piatrã, treceri, izvoare, fîntîni, altare din piatrã, renumiþii pereþi, unde, între blocurile din piatrã, nu încape nici un ac... ªi pînã astãzi rãmîne necunoscut scopul construirii acestui oraº – a fost, oare, o construcþie de cult sau o cetate de apãrare? Blocurile enorme ale construcþiilor ºi bisericilor sînt puse una peste alta, dar nu se ºtie cu ajutorul cãror dispozitive, pentru cã unele blocuri ating massa de mai mult de 20 de tone! Pînã acum a fost descoperitã doar destinaþia teraselor – pe ele se cultivau legume ºi cereale. Incaºilor le erau cunoscute circa 200 de soiuri de

cartofi; fiecare dintre acestea creºtea la o anumitã înãlþime. Ei cultivau fasolea ºi porumbul, ºi chiar ºi pomi fructiferi. Deseori, grãdinile erau situate la distanþe mari de cîte 2-3 zile de mers, dar, dupã cîte se cunoaºte, incaºii erau rezistenþi. ªi iatã ce este straniu: osemintele celor decedaþi aparþin, în general, doar femeilor…“. De ce a fost pãrãsit oraºul? Spaniolii aºa l-au gãsit. Francisco Pisarro a descoperit în Anzi, la înãlþimea de 7.000 de metri, niºte peºteri, a cãror intrare era blocatã cu porþi enorme din piatrã. El a presupus cã în spatele lor se aflã tezaurul de aur al unui popor precolumbian. Însã porþile nu au putut fi deschise ºi peºterile au fost uitate pînã în anul 1971, cînd speologii au descoperit acolo locul de pãstrare a aurului. Peºterile constau din mai multe etaje, la o adîncimea de 60 de metri. Porþile au fost deschise de cãtre 4 oameni; punctul lor de sprijin se afla pe o placã pusã în miºcare cu ajutorul apei curgãtoare. Aceiaºi speologi au descoperit ºi intrarea în vestitele tuneluri, care se gãseau dupã a ºasea uºã ºi duceau la þãrmul Oceanului. (va urma) Graduo.ro

ele, cea care a apucat sã fie ridicatã, gãzduia o cochetã salã de spectacole, iar cea de-a doua, rãmasã pe planºetã, ar fi urmat sã fie destinatã Cazinoului. Astãzi, în parcul central din Govora, în clãdirea proiectatã de fiica lui Spiru Haret, funcþioneazã un cinematograf. Perlã a turismului în perioada interbelicã, Govora se stinge astãzi, cu fiecare zi care trece. Celebrele sale izvoare cu ape minerale sînt colmatate. Închise sînt, în mare parte, ºi bãile, domni ºi domniþe nu mai sînt de mult, nici sindicaliºtii care îºi tratau bolile sub comunism nu-i mai calcã pragul.

ta se jucau sume uriaºe, se fãceau ori se desfãceau averi, iar unii plecau direct cãtre falezã, pentru a se arunca în mare. Aici s-au nãscut poveºti de iubire ºi tragedii, una dintre ele fiind transpusã extraordinar de Marcel Drumeº în a sa „Invitaþie la vals“. În anii de dupã 1945, comuniºtii au transformat Cazinoul în Casã de Culturã, dar, dupã 1990, acesta a reintrat în circuitul jocurilor de noroc. În prezent, Cazinoul din Constanþa este în paraginã.

Invitaþie la vals în Constanþa Cu temeliile aºezate în 1907, dar inaugurat abia 4 ani mai tîrziu, Cazinoul din Constanþa a fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, fiind construit de cãtre arhitectul Daniel Renard pe un promontoriu care a rãmas, ºi la ora actualã, principala zonã de promenadã a oraºului. În perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, la cazinoul aces-

Construit în 1911, în parcul din centrul oraºului, Cazinoul din Sinaia este o replicã arhitectonicã a celebrului Cazinou de la Monte Carlo ºi putea gãzdui, în vremurile sale bune, pînã la 800 de jucãtori. Aici se aduna protipendada autohtonã de fiecare data cînd regele sau alþi membri ai familiei regale soseau la Castelul Peleº. (va urma) Historia, Descopera.ro, Casino - magazine.ro

ceea ce soþul meu spunea uneori, cã trebuie sã îmi continui activitatea chiar ºi fãrã el“. Nu este deloc surprinzãtor cã Marie Curie a reuºit, pînã la urmã, sã meargã mai departe, chiar ºi pe plan sentimental. Avea doar 38 de ani cînd a rãmas vãduvã. Dupã 4 ani, interesul i-a fost trezit de Paul Langevin, fost student al soþului sãu, la fel de genial ºi de dedicat ºtiinþei ca ºi el. Marie a considerat probabil cã este cel mai potrivit pentru a umple golul lãsat de Pierre. Pe deasupra, tînãrul era ºi foarte chipeº. Ce nu era de plãcut, deci? Exista o singurã problemã: era cãsãtorit. În ciuda acestui lucru, între cei doi s-a înfiripat o relaþie fierbinte. Langevin nu era, de altfel, strãin de escapadele extraconjugale. Cãsãtoria lui nu era una fericitã, relaþia cu soþia fiind extrem de furtunoasã, presãratã cu certuri ºi scandaluri. Aceasta era la curent cu aventurile sale, dar relaþia cu Marie Curie a înfuriat-o mai mult decît oricînd. În momentul în care a aflat cã cei doi aveau un apartament unde se întîlneau pe ascuns, doamna Langevin a trimis pe cineva sã iscodeascã. Persoana respectivã a intrat prin

efracþie ºi a furat mai multe scrisori intime ale celor doi, pe care soþia geloasã a ameninþat apoi cã le va da presei, dacã relaþia nu înceteazã. Nu se ºtie dacã aventura a continuat, sau dacã doamna Langevin ºi-a încãlcat cuvîntul, dar cu 3 zile înainte ca Marie Curie sã cîºtige cel de-al doilea Premiu Nobel, soþia amantului a trimis presei scrisorile, spunînd cã-l dã în judecatã, cã doreºte bani ºi custodia copiilor lor. Ziarele au preluat frenetic povestea. Imaginea lui Curie a devenit cea a unei femei ispititoare, care a îndepãrtat un bãrbat de viaþa lui de familie alãturi de o soþie franþuzoaicã respectabilã. Prejudecãþile timpului îºi spuneau cuvîntul, Marie Sklodowska Curie fiind descrisã drept o veneticã venitã din Polonia ºi, aºa cum eronat se relata, evreicã la origini. Ziarele au început sã înfloreascã povestea, scriind cã aventura celor doi începuse încã din timpul vieþii lui Pierre. Afirmaþiile nu erau adevãrate, dar a fost de-ajuns pentru ca numele savantei sã fie terfelit. (va urma) IULIAN COSTANDACHE

Micul Monte Carlo din Sinaia


Pag. a 19-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (7) Nell Gwynne (1650-1687) (2) Englezii, deziluzionaþi dupã decenii de austeritate cromwellianã, îl primiserã pe Carol al II-lea cu braþele deschise, deºi el se întorsese în fruntea unei naþiuni puternic divizate, atît din punct de vedere politic, cît ºi social ºi religios. Exilul european l-a marcat profund pe Carol. A militat în favoarea eliminãrii discriminãrii credincioºilor romano-catolici, aºa cã numeroºi oameni lau suspectat cã ar fi catolic în ascuns. De asemenea, s-a îngrozit de starea deplorabilã a teatrului englezesc. S-a grãbit sã revigoreze aceastã artã, acordînd femeilor dreptul de a juca pe scenã, pentru a conferi acurateþe reprezentãrii dramatice. Nu întîmplãtor avea ºi un ochi experimentat în materie de actriþe, în special cînd era vorba de acelea care

Oameni aleºi (31) JOHANN WOLFGANG VON GOETHE (1740-1832) (3) „Nu existã nici o armã în arsenalul geniului universal pe care sã nu o fi mînuit“. (Ralph Waldo Emerson) În luna iunie a aceluiaºi an, în ciuda opoziþiei celorlalþi miniºtri ºi funcþionari, Goethe a fost numit ministru (Geheimer Rat) al prinþului Karl August, cu drept de vot în Consiliu. Din poziþia pe care o avea, a susþinut puternic dezvoltarea Universitãþii din Jena. În aceastã perioadã, îºi aratã întreaga putere de muncã, dar ºi acea elasticitate surprinzãtoare a minþii. Era ca ºi Leonardo da Vinci la curtea din Milano. Modestia inerentã geniilor l-a oprit sã devinã un îngîmfat... În iunie 1784, Schiller îl invitase sã publice în noul sãu jurnal, „Die Hören“. Goethe a acceptat invitaþia, iar între cei doi s-a dezvoltat repede o prietenie colegialã, care avea sã dureze pînã la moartea lui Schiller. Aceastã amiciþie este documentatã în corespondenþa publicatã în anii 18281829. În schimb, Goethe se distanþa din ce în ce mai mult de Herder. Operele de maturitate ale lui Goethe sînt strãbãtute de aspiraþia poetului de a se elibera de frãmîntãrile lãuntrice, de a dobîndi armonia interioarã, seninãtatea clasicã. Pe aceastã linie se înscriu romanele „Wilhelm Meisters Lehrjahre“ („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister“, 1796) în

Declasificat

Secrete de rãzboi (17) Stalin aprobã rãzboiul (2) Printre noile descoperiri a existat un mesaj cifrat pe care Shtykov l-a trimis secretarului sovietic al Afacerilor Externe, Andrei Vîºinski, pe 12 mai 1950. Mesajul, adnotat „strict secret, copierea interzisã“, se referea la o întîlnire pe care Shtykov a avut-o cu Kim Il-sung, unde s-a discutat despre implicarea Chinei în planurile de invazie puse la cale de Kim Ilsung. Extrasele relevã o nouã dimensiune a Rãzboiului Coreean: „Kim Il-sung mi-a raportat cã, dupã întoarcerea sa de la Moscova, a primit o scrisoare de la Li Zhou-yuan (ambasador în China), în care se vorbea despre o întîlnire care avusese loc între Mao Zedong ºi (ministrul de Externe chinez) Zhou Enlai (Ciu Enlai)... Mao s-a întors cãtre Li ca pentru a-l întreba «cînd intenþionaþi sã începeþi unificarea þãrii», fãrã sã aºtepte un rãspuns, a afirmat cã... «unificarea Coreei prin mijloace pacifiste nu este posibilã; doar mijloacele militare sînt cele care se impun pentru unificarea Coreei. Cît despre americani, nu trebuie sã vã fie teamã de ei. Americanii nu vor intra într-un al III-lea rãzboi mondial pentru un teritoriu atît de mic». Kim Il-sung a raportat mai departe cã el... «(intenþiona) sã plece la Beijing în dimineaþa zilei de 13 mai ºi m-a întrebat dacã avionul rezervat lui era pregãtit». Am rãspuns cã avionul era gata de plecare. Kim Il-sung mi-a relatat cã (îl va informa)... pe Mao Zedong... despre unificarea þãrii pe cale mili-

deþineau roluri principale, precum Moli Davis ºi Nell Gwynne. Chiar înainte de a o întîlni pe Nell, Carol s-a confruntat cu o crizã majorã: ciuma bubonicã din 1664, care a ucis aproape 100.000 de londonezi; a urmat apoi marele Incendiu al Londrei, din 1665, care a ras de pe faþa pãmîntului 13.000 de case, 97 de biserici parohiale, precum ºi mãreaþa Catedralã Saint Paul; apoi a fost Rãzboiul Anglo-Olandez, din 1665-1667, pe care Anglia l-a provocat ºi apoi l-a pierdut, dupã înfrîngeri umilitoare. Dar nici aceste calamitãþi, nici soþia sa, Caterina de Braganza, nu l-au putut împiedica pe Carol sã meargã la teatru ºi sã-ºi urmeze impulsurile amoroase. „Dumnezeu nu va condamna niciodatã un bãrbat pentru cã îºi permite niºte plãceri“, obiºnuia el sã glumeascã, în timp ce vrãjmaºii îl etichetau drept „marele duºman al castitãþii ºi al cãsãtoriei“. Adolescenta Nell, în ceea ce o privea, îºi depãºise originile modeste de fiicã a unui soldat mort în închisoarea datornicilor din Oxford ºi a unei mame care vindea bere într-un bordel de pe Drury Lane ºi

cãdea beatã moartã în ºanþ, în drum spre casã. Nell avansase de la statutul de vînzãtoare ambulantã de stridii la cel de vînzãtoare de portocale la Teatrul Regal, iar la vîrsta de 14 ani debutase pe scenã, devenind amanta strãnepotului lui Shakespeare, Charles Hart. Cînd Carol al II-lea a întîlnit-o, în 1667, Nell avea un nou iubit ºi era o actriþã de succes, rivalã de scenã cu favorita regelui de la acea datã, Moli Davis. Carol o privise adesea pe Nell jucînd, dar cînd a întîlnit-o în persoanã la teatru, a fost surprins de francheþea ºi lipsa ei de infatuare. Aceasta nu i-a arãtat semne de supunere, aºa cum i s-ar fi cuvenit unui rege, ºi nici nu ºi-a înfrînat umorul deºãnþat. La prima lor ieºire la cinã, Nell a venit cu amantul ºi totul s-a sfîrºit cu o comedie a erorilor. Carol s-a scotocit prin buzunare pentru a plãti cina, dar s-a pomenit cu prea puþini bani la el, iar amantul lui Nell a fost nevoit sã acopere nota de platã, în timp ce ea îl ironiza pe rege pentru sãrãcia pe care o afiºa. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

8 volume, „Hermann und Dorothea“ (1797), precum ºi opera autobiograficã „Dichtung und Wahrheit“ („Poezie ºi adevãr“, 1808-1831) în care prezintã perioada anilor 1749-1775. La moartea lui Schiller, în 1805, Goethe simte o pierdere deosebitã, din care cauzã se îmbolnãveºte. Un temeinic suport pentru viaþa lui zbuciumatã a fost natura, izvor nesecat de inspiraþie. Goethe nu numai cã iubea tot ceea ce însemna natura în sine, dar era atras de ºtiinþele naturale. „Nu poþi cunoaºte, scria el, decît ceea ce iubeºti. Cu cît cunoaºterea este mai adîncã, mai precisã, cu atît mai puternicã ºi mai plinã de vioiciune trebuie sã fie dragostea, pasiunea“. Cel care a dat omenirii drama „Faust“, adînca zbuciumare a sufletului, drama voinþei omeneºti, împletirea himerelor cu idealismul, a gîndirii speculative cu nãzuinþa de a folosi puterea inerentã a omului, cel care a ºtiut sã descrie în „Hermann ºi Dorothea“ icoana celei mai gingaºe idile, a scris ºi lucrãri despre ºtiinþele naturii. În anul 1790, a început sã studieze biologia, anatomia, botanica, geologia, chimia ºi optica. A devenit precursorul lui Darwin, stabilind teoria vertebralã a craniului. De asemenea, ca promotor al evoluþionismului, Goethe a emis ipoteze interesante referitoare la geneza diferitelor organe ale plantelor, creînd termenul „Morfologie a plantelor“, pãstrat pînã azi. „Nu-mi pare rãu cã am pus în studiile ºtiinþifice munca de o jumãtate de viaþã. Aº fi scris, poate, mai multe drame. Atîta tot! Pentru asta, se vor gãsi destui dupã mine!“. ªi adãuga: „Cea mai mare fericire

a omului cugetãtor este sã cerceteze ceea ce se poate cerceta ºi sã stimeze ceea ce nu se poate cerceta“. Bãtrîneþea începea sã apese din ce în ce mai greu pe umerii lui. Dupã o scurtã suferinþã, la vîrsta de 83 de ani, închide pentru vecie ochii, în 1832; ultimele lui cuvinte au fost: „Mehr Licht!“ („Mai multã luminã!“). Activitatea fecundã a lui Goethe este cuprinsã în 40 de volume. În afara dramelor, în afara prozei ºi a poeziilor, în afarã de lucrãrile ºtiinþifice, cîteva volume cuprind traduceri fie din Voltaire, fie din autobiografia lui Benvenuto Cellini. Dacã în tinereþe mulþi îl comparau cu Apollo, impunãtoarea seninãtate care-i lumina figura la bãtrîneþe îl fãcea asemãnãtor olimpicului Jupiter. Din toatã fiinþa lui nu rãzbãtea decît mãreþie; sfaturile lui exprimau numai bunãtate. Prietenia lui era sincerã. Cu tinerii se purta ca un pãrinte; cu cei de o seamã cu dînsul - nu-ºi arãta niciodatã superioritatea. „Viaþa sa este istorie, pentru cã figura istoricã se schimbã într-una miticã. Era înrudit cu cei mai vechi dintre înþelepþii Greciei ºi, totuºi, a fost unul dintre întemeietorii ºtiinþelor naturale moderne, ca ºi al poeziei ºi criticii moderne. El întinde o mînã cãtre Thales, alta cãtre Darwin, iar spiritul sãu pluteºte peste literatura de azi, pe care o prevede ºi a cãrei temelie o formeazã operele sale“. (Georg Brandes) (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

tarã ºi cã va raporta rezultatele discuþiilor la Moscova...». El a susþinut cã «nu mai are nici o cerere de adresat lui Mao în privinþa asistenþei, deoarece toate cerinþele sale fuseserã rezolvate la Moscova, ºi cã îi fusese oferitã acolo asistenþa necesarã ºi suficientã». Kim Il-sung m-a informat cã, în privinþa pregãtirii operaþiunii, dãduse toate ordinele ºefului de statmajor, care începuse deja sã le implementeze, ºi cã doreºte ca «operaþiunea sã înceapã în luna iunie...»“. Coreea de Nord a transferat în secret trupe de aproximativ 90.000 de combatanþi în zone apropiate de paralela 38. Pe 25 iunie (ora SUA), ºapte divizii de infanterie nord-coreene, sprijinite de brigãzi de blindate ºi artilerie, cu o acoperire aerianã de peste 100 de avioane de rãzboi de producþie sovieticã, au nãvãlit în Coreea de Sud. Armata de 65.000 de oameni a Republicii Coreea (de Sud), lipsitã de blindate ºi de o forþã aerianã, s-a retras într-o manierã dezordonatã. Preºedintele Harry Truman a solicitat o întîlnire de urgenþã a Consiliului de Securitate al Naþiunilor Unite, pe care sovieticii au boicotat-o. Consiliul a aprobat o rezoluþie în care se cerea încetarea focului ºi retragerea invadatorilor nordcoreeni. Pe 27 iunie, Truman i-a ordonat generalului Douglas MacArthur, comandantul forþelor armate ale Statelor Unite din Orientul îndepãrtat, sã lanseze atacuri navale ºi aeriene asupra „tuturor þintelor militare nord-coreene aflate la sud de paralela 38“. „Acþiunea poliþieneascã“, dupã cum a numit-o Truman, s-a transformat rapid într-un rãzboi, MacArthur conducînd armata Naþiunilor Unite dominatã de soldaþii americani ºi cuprinzînd forþe militare din Marea Britanie, Canada, Australia, Turcia ºi din alte state membre ONU.

Atunci cînd forþele Naþiunilor Unite au început sã respingã invadatorii, Stalin a devenit îngrijorat. El greºise atunci cînd spusese cã Statele Unite nu vor apãra „un teritoriu atît de mic“. Într-un mesaj adresat lui Mao Zedong, pe 1 octombrie 1950, utilizînd numele de cod Filippov, el a spus: „...Vãd cã situaþia prietenilor noºtri coreeni devine disperatã... Cred cã, dacã în împrejurãrile curente, consideraþi cã e posibil sã trimiteþi trupe pentru a-i asista pe coreeni, atunci ar trebui sã mobilizaþi cel puþin 5-6 divizii cãtre paralela 38, astfel încît sã le oferiþi tovarãºilor noºtri coreeni ºansa de a organiza trupe de rezervã la nord de paralela 38, sub acoperirea trupelor dvs. Diviziile chineze ar trebui considerate voluntare, avînd, desigur, comandanþi chinezi la conducere“. Sfatul lui Stalin a fost oferit într-un moment în care China privea Uniunea Sovieticã ca pe „Big Brother“. Telegrama sa, care prezicea lipsa unei intervenþii a Statelor Unite, a încurajat Coreea de Nord ºi China, care, spre surpriza oficialilor din activitatea de spionaj a Statelor Unite, au intrat în rãzboi, aruncînd „valuri umane“ de trupe împotriva Naþiunilor Unite. Luptele au continuat pînã în primãvara anului 1951, cînd echilibrul armat de-a lungul paralelei 38 a determinat negocieri care au continuat în timpul mandatului preºedintelui Dwight D. Eisenhower. Armistiþiul, semnat pe 27 iulie 1953, a stabilit Linia de Demarcaþie Militarã Coreeanã în apropierea paralelei 38. Soldaþii Armatei Populare au început sã patruleze de o parte a liniei, iar soldaþii americani ºi ai Republicii Coreea de partea cealaltã. Patrulele se mai deplaseazã ºi în prezent de-a lungul acelei linii. (va urma) THOMAS B. ALLEN


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 27 ianuarie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei Mihai Eminescu (3) Ce ne facem, însã, atunci cînd avem de-a face cu lucrãri ºi mai puþin izbutite, al cãror singur merit pare a fi asigurarea unei continuitãþi a procesului de tipãrire? Se poate scrie, oare, despre orice ºi oricum, de cãtre oricine? Îngãduit sã-mi fie a mã întreba, precum odinioarã dascãlul nostru, al tuturor, N. Iorga: de ce Eminescu avem nevoie? Am dinainte o astfel de carte, pe care am citit-o ºi am recitit-o, în speranþa cã voi afla lucruri noi, interesante, despre opera ºi personalitatea lui Eminescu. Mãrturisesc, cu regret, cã aºteptãrile mi-au fost, în mare parte, înºelate. Este vorba despre „Spaþiul poetic eminescian”, de George Popa. Lucrurile stau, în aparenþã, destul de simplu: autorul nu polemizeazã cu nimeni, decît cu limba românã, pe care o forþeazã, din rãsputeri, pentru a sluji demonstraþiei sale. El complicã atît de mult adevãrurile mari ºi simple, cufundã totul într-o abstracþiune atît de înceþoºatã, încît Eminescu se pierde în haos ºi cu greu îþi mai dai seama cã e vorba de el, ºi nu de alt autor. Preþiozitãþile de limbaj, cruditãþile unor lecturi frugale, aglutinãrile de repere bombastice, demersul kilometric pentru a demonstra ceea ce se ºtie demult sînt cîteva din pãcatele lucrãrii de faþã. Exemplific: „Pe fondul acestui Weltanschauung spaþial traco-dacic ºi sub zodia sanscritã ºi kantianã o minte ºi o sensibilitate de excepþie (Eminescu - n.n.) au izvodit, printr-o intuiþie genialã, o originalã formulã fenomenologicã a spaþiului“. Frumoasa ºi atît de accesibila romanþã „Pe lîngã plopii fãrã soþ“ ajunge, sub condeiul „doct“ a lui George Popa, sã ne sperie într-atît de mult, încît dragostea devine un chin abisal: „Acest cutremur mutaþional («Tu trebui sã te cuprinzi/ De acel farmec sfînt») care sã preschimbe iubirea ºi iubita în entitãþi nepieritoare nu a avut loc, ºi cele douã sfere axiologice (adicã îndrãgostiþii - n.n.), ritmate o vreme armonic de cãtre poet în speranþa comuniunii ºi osmozei, au rãmas în realitate tot timpul paralele ºi nu coincidente, iar acum se despart pentru totdeauna, plecînd fiecare pe traiectoria destinului sãu: «uman, prea uman», pe de o parte, hyperionic, pe de altã parte. Ritmicitatea este conflict-

ualã, tragicã, disarmonizantã. Este o disritmie care se naºte ºi exprimã o frustrare cosmicã de ordin valoric” (?!) Despre aceeaºi suavã poezie aflãm lucruri care ne pun rãu pe gînduri: „Poemul pleacã de la un spaþiu senzorial, concret, înscris de plop cu numãr impar ºi fereastra strãlucind în noapte (de unde noapte?, în poezie nu existã decît cuvîntul «strãlucea», ceea ce poate fi ºi un verb solar! - n.n.). Acest cadru fizic este locuit de la început de o tensiune sufleteascã: îndelungata aºteptare a poetului dublatã de neînþelegerea din partea iubitei: prin urmare, un spaþiu psihic negativ, dar în acelaºi timp activ. O veritabilã jonglerie cu icoane face autorul în comentariul la altã cunoscutã romanþã: „Trecerea iubitei prin spaþiul concret, real, în spaþiul inaccesibil al idealului o întîlnim, de asemenea, în «Atît de fragedã», cu o nouã semnificaþie; spaþiul icoanei desprinse ºi mutate în suprarealitatea idealitãþii. (...) Dar iatã cã, în antitezã cu aceastã intensã spiritualizare, fãptura fizicã a iubitei lunecã de pe icoanã (aºa i-a trebuit, ce-a cãutat acolo?! n.n.), lunecã din orizontul luminii în spaþiul «întunecoasei renunþãri», în «umbra dulcilor dorinþi»; în spaþiul teluricului ºi al contingentului. (...) ªi este, de asemenea, semnificativã funcþia valoricã a acestor spaþii: în veºnicia imaginii prin desprinderea ei de pe chipul perisabil al iubitei ºi transferul «icoanei» în þinutul luminii incoruptibile“. Întîmplãrile etern omeneºti din „Lasã-þi lumea“... îi produc lui George Popa frisoane metafizice ºi revelaþii ce mã duc cu gîndul la Einstein: „Frumoase jocuri de orizonturi spaþiale cu dublu curent: spaþii fizice cu transfer psihic ºi spaþii sufleteºti cu proiectãri senzoriale, externe... Smulgînd iubita dintrun spaþiu nesemnificativ cu valenþe spirituale, axiologice, poetul o cheamã în spaþiile sale sufleteºti («Mi te dã cu totul mie»), cãrora le sînt anexate ºi apoi consubstanþializate spaþiile pãdurii“. În „Povestea teiului“, autorul crede a sesiza cã „Interconfundabilitatea spaþiului senzorial, extern, cu cel sufletesc este integralã”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi român“, Bucureºti, 1986)

ROMÂNIA SUB OCUPAÞIE (2) Motto: „Dar acest neam absurd ºi problematic, supraomenesc ºi pãcãtoºit, cel dintîi ºi cel de pe urmã, cel mai fericit ºi cel mai nefericit din toate, deºi sclav al naþiilor, stãpîneºte pînã azi naþiile cu Banul ºi cu Vorba; deºi n-are de veacuri o patrie a sa, dãinuieºte printre stãpînii tuturor patriilor; deºi l-a omorît pe cel mai rãsãrit dintre Fiii sãi, a despicat în douã, prin acea vãrsare de sînge, istoria lumii, iar prãsila acestor Ucigãtori de Dumnezei a ajuns a fi cea mai netrebnicã, dar ºi cea mai sfîntã din toate seminþiile pãmîntului”. GIOVANNI PAPINI („Viaþa lui Isus“, Editura Cugetarea, Bucureºti, 1943) Iatã, deci, care sînt personalitãþile ce ne-au dat, cu prestanþa lor, girul pentru „antisemitism” ºi „xenofobie”. Dar, sã mergem mai departe. Sã vedem cine a scris, timp de 60 de sãptãmîni, în revista noastrã, o datã sau de mai multe ori: domnii parlamentari Pop Petru, Petru Þurlea, Mihai Iordache, Nicolae Negoescu, Nicolae Mischie, Marin Bivolaru, Mihai Teodorescu, Cornel Nica, Vasile Vãcaru, Vasile Moiº ºi încã mulþi alþii, domnii generali Ion Alexandru Munteanu, Aurel Trãistaru, Laurenþiu Cupºa, Theedor Praschiv, Iulian Topliceanu, Ioan Scrieciu, Dumitru I. Dumitru, Neagu Cosma, Sterian Þârcã, Marin Nicolescu ºi lista nu se opreºte aici, apoi sã mai pomenim de marele exilat George Uscãtescu, de alþi români de valoare de peste graniþã, de numeroºii dascãli, istorici, preoþi, artiºti, veterani de rãzboi, de miile de cetãþeni, dintre care unii evrei, maghiari ºi þigani, unii cunoscuþi, alþii anonimi. Nu pãcãtuiesc prin ceea ce în logicã se cheamã sofismul argumentului autoritãþii, adicã nu ne alcãtuim o platoºã din toþi aceºti oameni, dar o întrebare se impune: venind cãtre noi, publicînd în aceastã gazetã, pot fi acuzaþi ºi ei de antisemitism ºi xenofobie? Sau infamantele reproºuri îi vizeazã numai pe cei doi scriitori aflaþi pe manºeta paginii I... Dar, sã ne continuãm argumentaþia. În repetate rînduri, noi am scris ºi am afirmat public cã stigmatizãm, la rîndul nostru, antisemitismul. Vom merge mai departe decît zeloºii noºtri inamici din presã, arãtînd cã antisemitismul nu e numai o plagã a Secolului XX, ci e o plagã a tuturor secolelor în care au murit evrei nevinovaþi, adicã oameni, ale Domnului. Cine ar putea vreodatã sã mai ridice condeiul pentru a scrie ceva, atîta timp cît în sinea lui s-ar bucura cã au murit niºte oameni, fie în negura Evului Mediu Iluminat, ºi de mintea unui Benjamin de Toledo, fie pe vremea celui de-al Il-lea rãzboi mondial?! Au fost oameni ca toþi oamenii, ghemuiþi de neputinþã în faþa unor forþe oarbe, înspãimîntaþi, vînaþi, reduºi la tãcere, murmurînd versetele sfinþite ale Vechiului Testament. Astfel de fiinþe a nãscut poporul Bibliei, care a ispãºit blestemul cel mare de a trãi risipit pretutindeni ºi nicãieri, iar acum ºi-a vãzut visul cu ochii de a avea o þarã a lui. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 9 august 1991)

PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (5) La fel, am pierdut cîteva zile cu elucidarea unui caz dintr-un alt judeþ, preluat ºi de presa ºi posturile de Televiziune centrale, pe o temã legatã de imoralitate. Aproape zilnic primesc informaþii scrise, sau telefonice, despre unii membri ai PRM care se þin de prostii, în Capitalã ºi prin judeþe. Nu credeþi cã am treburi mai importante de fãcut? ªi nu aveþi impresia cã e mai bine sã nu mai numere partidul acesta 300.000 de membri, ci, eventual, de cîteva ori mai puþin, dar, vorba unei rubrici din revista mea, ,,România Mare”, sã fie ,,muc ºi sfîrc”, adicã unul ºi unul? Fiindcã vedeþi care e stilul unor publicaþii ºi posturi de Televiziune: aproape toate capetele de afiº conþin numele meu, de genul ,,Scandal sexual în partidul lui Vadim!”, sau ,,Oamenii Tribunului cheltuiesc banii publici cu deplasãri peste hotare” etc. Este clar cã eu sînt þinta vie, în permanenþã. Pînã la un punct, înþeleg ºi asta, fiindcã e o aºchie din crucea pe care o port. Dar nu înþeleg sã fiu paratrãznetul pentru ,,toþi nebunii din filiale”, despre care pomeneam la începutul anului ºi pe care îi ºtiþi ºi voi, dar, din pãcate, unii sînt toleraþi de ºefii lor locali, pînã cînd izbucneºte un scandal la nivel naþional. De aceea, vã rog sã fiþi mai severi atunci cînd primiþi noi membri în filiale, sau cînd propuneþi cadre pentru diferite funcþii. Pentru cã nouã nu ni se iartã nimic. Deranjãm foarte tare. Partidul nostru e oaia albã într-o turmã neagrã. La

celelalte partide se petrec lucruri cu adevãrat grave, dar la ele e ceva firesc ºi nici o instituþie mass-media nu le acordã atîta importanþã. Cu noi, cei de la PRM, e altceva. Pe noi, populaþia ne percepe ca pe un etalon moral. Noi sîntem ultima speranþã ºi n-avem voie sã dezamãgim. Tocmai fiindcã adversarii nu pot spune nimic împotriva mea - în afara unor aberaþii jenante, dintre care unele au fost demontate ºi sancþionate în Justiþie - mi se transferã, mie, ce fac copiii unui parlamentar, cum ºi-a bãtut un consilier local nevasta, dupã care cei doi s-au împãcat etc., etc. Încercaþi sã vã puneþi în locul meu, sã apreciaþi cã muncesc cel puþin dublu faþã de toþi ceilalþi ºefi de partide, ºi veþi ajunge la concluzia cã, deja, e prea mult ºi cã nu mai am nici forþa fizicã, nici starea de spirit sã mã ocup de problemele, cu adevãrat serioase - ºi ale partidului, ºi ale societãþii româneºti, la care se adaugã ºi relaþiile externe. Acesta este unul dintre motivele pentru care am sã solicit, la Congres, votarea, în bloc, a echipei cu care voi lucra în mod direct. Mãcar sã fiu sigur cã, dacã voi trimite pe cineva în control, la o filialã, ori sã cerceteze vreo faptã mai mult sau mai puþin reprobabilã, acel om nu va ascunde gunoiul sub covor, îmi va spune adevãrul ºi vom ºti, apoi, ce mãsuri trebuie sã luãm. Prin unele filiale ale partidului nostru domneºte o boierie ceva de speriat, nu existã permanenþã la

sedii, nu se þine legãtura, zilnic, cu sediul central, unii trãiesc într-un ,,dolce farniente” cinematografic ºi aºteaptã ,,sã mai facã Vadim o minune”. Eu minuni nu fac. Sau, dacã fac, ele sînt compromise de pasivitatea condamnabilã a unor membri de partid, aºa cum s-a întîmplat la cele douã cicluri electorale din anul 2004, cînd mulþi reprezentanþi ai noºtri la Secþiile de Votare au dormit pe ei, au cãzut ,,la pace” cu tartorii care n-aveau altceva în cap decît fraudarea alegerilor ºi au ºi pãrãsit incinta, la orele dupã-amiezii, iar cei care au rãmas au semnat, în grabã, niºte Procese-Verbale falsificate. În timp ce toate celelalte partide parlamentare - PSD, PNL, PD - ºi-au delegat acolo niºte reprezentanþi numai ochi ºi urechi, constituiþi parcã în forþe de reacþie rapidã, oamenii noºtri, în marea lor majoritate, au fost niºte pensionari, care habar n-aveau ce îndatoriri au ºi cu ce se îndeletnicesc ceilalþi. ªi vor mai veni alegeri, dar iar vom fi furaþi ca în codru ºi, dacã nu ne apãrãm noi, atunci cine s-o facã? Ultimele sondaje ºi barometre de opinie aratã faptul cã PRM are, la ora actualã, cel puþin 20%, iar tendinþa e de creºtere. Nu zic mai mult ºi nu mã îmbãt cu apã rece. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã. De data aceasta, cea mãcinatã de îndoieli este Lidia Vadim Tudor.


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 27 ianuarie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (59) m-am vindecat ºi de cumplita spasmofilie pe care În auz îmi rãsunau acordurile atît de incono fãcusem pe fond nervos - de teamã cã o voi fundabile ale incantaþiei abia lansate în lume: pierde pe ea, eram eu pe punctul sã leºin de cîte„Mamã frumoasã, primul meu rai/ Fã o minune, te va ori, fiind zdruncinat de mari palpitaþii la rog mai stai/ Dulce luminã, ram de mãslin/ Încã inimã ºi avînd, concomitent, ºi senzaþia de nu-i vremea, mai stai puþin“. Iar Dumnezeu mi-a infarct, ºi pe aceea de congestie cerebralã imiascultat ruga! Mama a supravieþuit exact 5 ani! nentã. Acum, norii s-au risipit, m-am calmat, A urmat recuperarea, tot atît de grea ºi de mi-a luat mama toate spaimele, cu mîna ei riscantã. Am dormit, atunci, alãturi de cea care împestriþatã cu mici pete de la ficat, le-a dus cu ea avea sã-mi fie nevastã, pe un pat de fier, ca de în Cîmpiile Elizee, unde nu e nici durere, nici campanie, aflat lîngã reanimare, în fiecare întristare, nici mãcar ºomaj. noapte, timp de douã sãptãmîni. Niciodatã nu Actor desãvîrºit, îngerul meu a luat astãzi m-am crezut capabil de un spirit de jertfã atît de vocea lui Horia Alexandrescu ºi chipul lui încrîncenat. Parcã eu eram cel internat, prinMircea Angelescu. Întîi mi-a telefonat Horia, sesem rãdãcini acolo, în toiul nopþii mai ieºeam care mi-a spus cã ei, prietenii mei din lumea prin curtea acelei Uzine a Vieþii, sã îmi mai dezsportivã, s-au gîndit sã ne dea o mînã de ajutor morþesc oasele, iarna cãzuse timpuriu ºi de frica nouã, lui Eugen Barbu ºi mie. Aºa cã ne dãm o brumelor ei de cositor þiganii rupeau vreascuri din garduri, pentru a aprinde focuri, iar la Miercuri, 30 mai 2012, preºedintele PRM a vizitat întîlnire în 4, la Patronul acasã. Mircea e acum vîlvãtãile lor roºietic-albastre sporovãiau despre douã pieþe din Capitalã, în cadrul campaniei electorale ministrul Tineretului ºi Sporturilor. Merita, cu bolnavii pe care îi aveau în spital, apoi mai mîngî- pentru alegerile locale. Oamenii s-au plîns de necazurile prisosinþã. Chiar dacã ne gîndim numai cã e siniam un cîine vagabond, mai fumam o þigarã, mai lor, de viaþa scumpã pe care trebuie sã o îndure, de gurul preºedinte de federaþie care a fost în plîngeam ca un copil bãtut de soartã, zgribulit, ºi faptul cã nu mai au bani pentru medicamente ºi hranã. funcþiune la cele douã calificãri ale Naþionalei de Fotbal pentru Turneul Final al Campionatului iar mã întorceam la mama, sã vãd dacã aparatele viaþa mea de ºomer cu diplomã ºi cu opt cãrþi publi- Mondial, 1970 ºi 1990. Ce amintiri frumoase mã funcþioneazã, dacã ea are nevoie de ceva etc. Dar, sã revin la ziua de azi. A început bine, un cate. Într-un tîrziu, parafrazîndu-l pe Coºbuc, leagã de acest om! În special Monte Carlo, februarie 1987, cînd nu prea aveam noi bani, condusingur cîntec a fost de-ajuns sã-mi aducã aminte cã adorm cu mama-n gînd, ca sã visez de ea... 15 FEBRUARIE 1990. Identific în Biblie, la unul cerea de atunci a Clubului Steaua s-a purtat foarte n-am murit. Totuºi, ziarul þãrãnist „Dreptatea“ vrea sã-mi strice pofta de viaþã: un oarecare Gh. dintre cei patru mari profeþi (Daniel, 10:13), un urît cu noi, de-a dreptul mizerabil - dar tot am pus Valentin mã atacã din senin. Unde sã-i rãspund? ªi adevãr care mã pune pe gînduri: „Orice naþiune are mînã de la mînã, toþi ziariºtii, ne-a mai ajutat ºi cui anume? Poate cineva sã polemizeze cu peretele, un stãpîn, dar ºi un înger“. Cred cã un întreg tratat Mircea, aºa cã am încropit o masã cu mezeluri ºi cu nimicul? În revista „Contrapunct“ se scrie cã metafizic se poate broda pe tema asta. Care o fi pîine proaspãtã, cu brînzã de chevre (caprã) ºi vin „Sãptãmîna“ ar fi fost un buncãr terorist. Asta e stãpînul Naþiunii Române acum? Cum poate privi roze, neapãrat roze. De ce þin minte masa asta, prea mult. Cine sînt lindenii ãºtia, sã mã judece pe liniºtit îngerul din ceruri, ori de lîngã umãrul drept improvizatã pe marginea unui pat dintr-un hotel mine? Îi telefonez lui Pop Iftene ºi îl rog sã-mi al Naþiunii, cum e batjocoritã Naþiunea? În decem- sordid, de curve, din portul Nisa? Pentru cã noi, explice ce e cu atacul þãrãnist. Îmi rãspunde cã niºte brie 1989, a fost vorba, oare, de un conflict între ziariºtii, n-am fost informaþi de nimeni cã nu vom ambuscaþi i-au cerut lui Coposu sã dea o dezminþire stãpînul temporar ºi îngerul veºnic? Le vom afla, le avea parte de masã (impardonabilã gafa a publicã referitoare la zvonurile cã Barbu, Vadim ºi vom afla pe toate atunci cînd vom închide ochii colonelului Nicolae Gavrilã), aºa cã n-am fost în Mihai Dulea (?!) ar fi membri P.N.Þ. Coposu a pãmînteºti, pentru a-i deschide pe cei cereºti. S-ar stare sã ne luãm nici mãcar conserve de acasã, refuzat, ceea ce îi face cinste. Acum, stau ºi eu ºi putea ca unora sã le parã rudimentarã gîndirea cuget. Cred cã marele cîºtig al oricãrei Revoluþii ar mea intuitivã în aceastã privinþã, dar eu simt cu trebui sã fie smerenia: sã te înveþe sã redevii om, sã tãrie cã cel mai necultivat om care moare devine ieºi din temniþa trufiei, sã te închini mai puþin în mai înþelept ºi mai ºtiutor decît un savant viu. faþa oamenilor ºi mai mult în faþa lui Dumnezeu. Ultima suflare pe Pãmînt devine prima respiraþie în Pentru cã uite cît de relativ e totul, uite cum se pot Cer. Sau, cum spunea Eugen Ionescu, poate cã toate pierde împãrãþiile trecãtoare! La Televiziune, con- chinurile morþii nu-s altceva decît durerile naºterii tinuã sã aparã toþi handicapaþii. „Vînturile într-o nouã lume. Revelaþia Marii Cunoaºteri îi face democraþiei ne-au atins pe toþi“ - decreteazã unul pe pe morþi de-a dreptul geniali. Nu uitaþi cã un singur micul ecran, ceea ce mã duce cu gîndul la metafora înger trimis de Domnul într-o vale a rãzboiului a memorabilã a lui Marques, în capodopera „Un veac ucis, într-o singurã zi, nu mai puþin de 186.000 de de singurãtate“, unde scria de colonelul Aureliano asirieni care stîrniserã furia divinã. Biblia nu ne Buendia, care era un aºa de mare fenomen al naturii, mai spune care a fost arma cu care i-a exterminat încît vînturile pe care le slobozea el „veºtejeau flo- îngerul. În mod firesc, fiecare om are, la rîndul lui, rile“. Se zvoneºte cã unii ar fi dat foc la casa Doinei un înger. Vocea lãuntricã a gîndului, conºtiinþa de Cornea din Cluj. Nu prea cred. Hotãrît lucru, sine, adicã partea imaterialã, inconfundabilã ºi În bucãtãria Restaurantului „Casa Gorromânul s-a nãscut poet! „Copiii au eroi/ Vrem nemuritoare din noi, sînt tot ale lui, ale îngerului. El jeanã“, din Capitalã, postul Antena 2 (Stars TV) Palatul înapoi/“ - scandau þîncii la Palatul Pionierilor ne apãrã de toate relele, pînã cînd, sãtul de noi sau a înregistrat o emisiune cu preºedintele PRM. ºi ªoimilor Patriei, care fusese dat de Guvern pentru exasperat, ne lasã din braþe. El ne asigurã circulaþia Dupã filmare, protagoniºtii au fãcut o pozã cu I.A.T.C. ºi Arte Plastice. ªi astfel mai trece o zi din sîngelui ºi funcþionarea extraordinar de complicatu- Tribunul: echipa Antenei 2 (Denisa Leho, lui mecanism cerebral, el ne împiedicã sã fim la Claudia Pãtraºcu, maestrul bucãtar Nicolai, momentul ºi locul unde se produce un groaznic operatorul, plus patronii îndrãgitului local, cataclism, tot el este acela care ne creeazã o armurã Eugenia ºi Mihai Coandã). invizibilã, de protecþie (ca un halou de raze), prin care nu pãtrunde rãul ºi care, chiar dacã sîntem pur ºi simplu ne uitam la Gavrilã, Valentin ºi alþii într-un avion ce se prãbuºeºte, ori într-o casã dis- cum intrã prin shopuri ºi alte magazine, ieºind cu trusã de cutremur, ne înveleºte ºi ne ocroteºte atît braþele încãrcate de cartuºe de þigãri, sticle de de bine, încît, dintre toþi cei din stînga ºi din dreap- bãuturi fine, pachete cu mîncare, înghiþeam în sec ta noastrã, numai noi am supravieþuit! Îngerul îl ºi trãgeam mîþa de coadã. Eu, unul, n-am tras-o scapã cu viaþã pe un sãritor din înãlþimi, a cãrui pînã la cap, fiindcã o elementarã prezenþã de spirparaºutã nu s-a deschis, ºi care, deºi cade ca un it m-a fãcut sã iau la mine suma de 4.500 de lei. Nu bolid, de la 6.000 de metri, nu pãþeºte nici o zgîrie- vã zic cã i-am schimbat la un mic punct bancar, turã (aºa dupã cum au scris ziarele, prin anii ‘70), ºi situat în Palatul Princiar din Monte Carlo, ºi am În data 15 ianuarie 2013, de ziua naºterii lui tot îngerul omoarã un copil nevinovat, care e forþat primit 450 de franci? Deci, la începutul anului Mihai Eminescu, care constituie, totodatã, ºi Ziua sã înghitã o aspirinã cu apã, dar moare asfixiat de 1987, leul încã era convertibil în inima Europei. Culturii Naþionale, la sediul Parlamentului plîns ºi de minuscula pastilã, care îi blocheazã Cu o parte din banii aceºtia mi-am cumpãrat o European din Strasbourg a avut loc o manifestare epiglota. Sau, cine ºtie, poate cã acest copil era pre- enciclopedie de zile mari, în englezã: „Cronica cu totul remarcabilã. Iniþiat de Elena Bãsescu, destinat sã ajungã un mare ucigaº, aºa cã îngerul lui Politicã a Secolului XX“. Eu mai aveam numai 150 evenimentul a reunit numeroºi tineri din a procedat cu el aºa cum a procedat ºi personajul de franci. Vãzîndu-mã cã-mi plouã în gurã, un Basarabia, printre care s-a aflat ºi Cristofor biblic Elisei, care a îmbrîncit un prunc în apã, de pe amic mi-a dãruit restul, pînã la 350. (va urma) Teodorovici - fiul regretaþilor artiºti Doina ºi Ion un pod, motivînd cã astfel a salvat multe vieþi în (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Aldea Teodorovici. EBA a rostit un frumos dis- viitor. Un lucru e limpede: încep sã mã þãcãnesc de-a curs. A fost de faþã ºi liderul PRM, pe care tinerii binelea. Se vede cã nu mai am treabã, nu mai alerg Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) basarabeni l-au salutat cu cãldurã. de colo-colo, ca înainte, o datã cu dispariþia mamei Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Faþa ascunsã a amiralului Horthy – perioada pînã-n 1921 (2) Declaraþia avea dublu scop: sã-i liniºteascã pe regaliºti ºi mai ales sã-ºi asigure cazarea la Castelul Budapesta. Pentru cã unde putea sã-l aºtepte un fost aghiotant imperial pe regele sãu (imperiul nu mai exista ºi nici poziþia de împãrat), decît acolo unde acesta trãgea cînd ajungea la Castelul Budapesta. Ca ºef al armatei, Horthy nu avea ce sã caute la Castel. Cã ºi-a ales bine reºedinþa, se va confirma cu prilejul vizitei Înaltului Comisar Aliat Sir George Clerk, sosit la Budapesta cu misiunea de a face pace între diversele fracþiuni politice maghiare. El a fost cucerit de Horthy cu bunele sale maniere, mesele copioase stropite cu vinuri de bunã calitate ºi atmosfera plãcutã de la Castel. Sir George obþine asigurarea cã douã locuri în guvern vor fi pentru social-democraþi ºi promisiunea lui Horthy cã alegerile pentru Adunarea Naþionalã vor fi libere ºi imparþiale. Cîþiva liberali au cerut garanþii. Sir George a declarat cã nu vede necesitatea unor garanþii deoarece “Horthy is a gentleman“. Dupã plecarea lui Sir George Clerk, alegerile „libere ºi imparþiale“ s-au fãcut sub presiunea detaºamentelor înarmate cu mitraliere, iar 40.000 de opozanþi au fost bãgaþi în închisori. Doi directori ai unor publicaþii de opoziþie au fost uciºi. Adunarea Naþionalã a fost convocatã ºi l-a ales ca regent pe amiralul Horthy, la 1 martie 1920. Asta, dupã ce ofiþerii Detaºamentului Ostenburg, cu pistoalele în mînã, au invadat parterul ºi galeriile cu puþin timp înainte de votare. Aºa cã alegerea lui Horthy s-a fãcut în unanimitate. Horthy i-a liniºtit cu ipocrizie pe regaliºti, declarînd cu emfazã: „Voi ceda puterea supremã regelui legal de îndatã ce circumstanþele externe permit“. Prilejul a fost Paºtele din anul 1921, cînd Regele Carol a intrat în Ungaria. Cu patru zile înainte, Horthy declara într-un interviu acordat publicaþiei „Petit Parisien“:„Ungaria este un regat. În absenþa regelui, eu sînt regent. Împãratul Carol este singurul nostru rege legal“. Cînd regele

Carol a ajuns la Castelul Budapesta, Horthy i-a cerut sã pãrãseascã þara. La fel s-a întîmplat ºi peste ºase luni, cînd Regale Carol a încercat din nou sã revinã pe tron. Horthy a pozat ca salvatorul Ungariei în faþa Habsburgilor, deºi el ºi-a salvat doar poziþie de regent. În primãvara anului 1920, o delegaþie a laburiºtilor din Anglia, condusã de colonelul J.K. Wedgwood, a sosit în Ungaria cu misiunea de a investiga plîngerile referitoare la perioada terorii albe. Raportul lor, bine documentat, prezenta numeroase orori ale detaºamentelor albe ale lui Horthy. Doi ofiþeri, cãpitanul Pronay ºi locotonentul Hejjas, au fost gãsiþi vinovaþi de atrocitãþi greu de descris. Colonelul Wedgwood l-a întreabat pe Înaltul Comisar Britanic ce ºtie despre aceºti doi ofiþeri. Acesta îi rãspunde cã a fost informat de guvernul maghiar cã ofiþerii respectivi au fost demobilizaþi. Colonelul Wedgwood verificã la Ministerul de Rãzboi ºi-i gãseºte pe listele de salarii. Cerînd explicaþii regentului Horthy, acesta declarã: „Ei sînt cei mai buni ofiþeri pe care-i am “. Acesta era Horthy, un exponent al aristocraþiei maghiare “squirearchy, retrograde, narrow and cruel“ („funciarã, retrogradã, limitatã ºi crudã“). Caracterizare pusã de scriitorul american de origine maghiarã Eugene S. Bagger în gura unui un nobil austriac. Meritã sã vedem cum îºi încheie acesta capitolul despre Horthy: “The German submarines quelled the Cattaro mutiny and Horthy was named Admiral. The Roumanians destroyed Bela Kun, and Horthy entered Budapest in triumph. The Litle Entente eliminated Charles, and Horthy was hailed as the bane of the Habsburgs. He wears his cap like Lord Beatty. Friedrich von Gentz said that Asia began at the gates of Vienna. He was right a hundred years ago. He is much more right today. In 1914 Budapest was twenty hours from London. In 1921 Budapest was twenty minutes from Bokhara. The Magyar people today is groaning under the yoke of Uzbeg chieftains who created themselves a ruler in their

Ardealul, pãmînt românesc (3) PREFAÞà (3) Într-adevãr, construcþia Statului Român Unitar, între 24 Ianuarie 1859 ºi 1 Decembrie 1918, a fost indisolubil legatã ºi a contribuit, în diferite grade, la renaºterea tuturor statelor naþionale cotropite, timp de secole, de trei anacronice imperii. Ea a fãcut parte integrantã din însuºi procesul construcþiei unei Europe mai echitabile cu toþi fiii ei, cum pãrea a fi aceea de la sfîrºitul primului rãzboi mondial. În aceastã Europã, românii, împlinindu-ºi idealurile naþionale la capãtul unei istorii extrem de zbuciumate, reuºiserã sã creeze la acest „carrefour des empires morts“ (L. Romier) un stat care, teritorial, depãºea suprafaþa actualã a Marii Britanii cu Irlanda de Nord (295.049 kmp faþã de 244.130 kmp Marea Britanie), situîndu-se teritorial pe locul 9 în Europa, dupã U.R.S.S., Franþa, Spania, Suedia, Germania, Norvegia, Polonia ºi Italia, iar din punct de vedere al populaþiei, pe locul al 8-lea. Un stat care, ieºit din lupta secularã a „Europei naþiunilor” împotriva „Europei imperiilor” îºi avea garanþia de existenþã tocmai în aceastã Europã. Tocmai de aceea, în momentul în care aceastã Europã, a naþiunilor libere, configuratã în sfîrºit pe ruinele celor trei imperii care o apãsaserã ºi dominaserã multe secole, a fost din nou pusã sub semnul întrebãrii de cãtre nazism, în momentul cînd Hitler a voit sã croiascã un alt destin Europei, în care ea sã fie pentru o mie de ani sclava

Herrenvolkului german, ºi soarta României a fost din nou pusã în joc. Vocaþia ei bimilenarã - ºi drama ei, definitã cîndva de cronicarul Grigore Ureche - fiind tocmai de a sta în calea tuturor poftelor imperiale ºi imperialiste, de la Darius ºi pînã în prezent, de a încurca mereu imperiile în planurile lor de a-ºi aservi Europa, indiferent dinspre ce punct cardinal se pleca ºi spre ce punct cardinal se tindea, a fost normal ca noua ordine pe care „Cel de-al treilea Reich” voia sã o instituie, ºi în care scop ºi-a asociat pe toþi cei care nu erau de acord cu harta Europei postbelice, sã vizeze, implicit ºi explicit, lichidarea acestui stat românesc. Stat devenit bastionul cel mai puternic al ideii libertãþii ºi independenþei naþiunilor renãscute politic la sfîrºitul primului rãzboi mondial, sau în jumãtatea de secol ce-l precedase. Proiectele dezmembrãrii, ale dezintegrãrii României de la 1 Decembrie 1918, sînt, fãrã îndoialã, mai vechi decît ascensiunea lui Hitler la putere, ºi ele vin din direcþii opuse. Dar se vor întîlni prin aranjamentele intervenite la 23 august 1939, ºi vor deveni realitate în anul 1940, cînd, odatã cu prãbuºirea Franþei, în mai, ºi cu semnarea armistiþiului franco-german, la 22 iunie, Europa pãºeºte într-o nouã etapã a existenþei sale: aceea a „diktatelor” neo-imperiale. Sub loviturile lor, rãmasã absolut singurã, România se vede amputatã de o mare parte din teritoriul naþional. De fapt, Statul Român, ca ºi Franþa ºi restul Europei continentale, este pus astfel în imposibilitate de a

UN PUNCT DE VEDERE

Naþionalism ºi creºtinism ortodox la români (6) În martie 1990 au avut loc aºa-numitele „evenimente” de la Tîrgu Mureº. De fapt, o rebeliune neo-horthystã, un pogrom anti-românesc, o tentativã de a sparge statalitatea românã. În inima României, sub aºa-zisã administraþie româneascã. Numãrul victimelor e confuz ºi cu laºitate evitat a se preciza. ªi? Cu asta s-a terminat „marea arãturã” împortiva românilor? Pentru o vreme, se pare cã da. Dar crimele punctuale au continuat ºi continuã. Imediat dupã „evenimentele din martie 1990” de la Tîrgu Mureº, a fost asasinat, în plinã stradã, reporterul de la postul local de radio, Petre Fontu (într-o emisiune, el apãrase drepturile românilor asupra Transilvaniei). Bineînþeles, de cãtre niºte „huligani, fãrã motivaþii etnice, religioase sau politice”. Principalul vinovat a emigrat în SUA, unde a fost foarte bine primit de diaspora maghiarã de acolo. În aceeaºi perioadã, a fost asasinat românul Ionel Sand, fiindcã ºi-a permis sã intoneze pe stradã cunoscutul cîntec „Noi sîntem români”. Ambele anchete s-au împot-

molit. Despre tînãra familie de români basarabeni unioniºti Aldea-Teodorovici se ºtie clar cã au fost asasinaþi printr-o înscenare de accident auto. Un foarte ciudat alt accident auto a curmat viaþa marelui poet unionist Grigore Vieru. Sã nu îl uitãm pe apreciatul om de televiziune Virgil Tatomir. Cîteva din crimele de care se ºtie. ªi multe altele trecute sub tãcere. În 2015, a fost dejucat un atentat terorist (cu bombã) al organizaþiei revizioniste „Ungaria 64” (cele 64 de comitate ale mult-doritei Ungarii Mari). Exemplele pot continua. Dar asasinatele punctuale, în paralel cu mãcelurile în massã periodice, sînt o constantã pe meleagurile noastre. Asasinatele punctuale ostentative („sã le intre în cap valahilor groaza...”), sau mascate prin... „erori medicale”, accidente, procese penibil înscenate º.a.m.d. Cîteva exemple dintre numeroasele cazuri cunoscute ºi mult mai numeroase necunoscute sau... trecute sub tãcere. În fond, ºi aceastã trecere sub tãcere e un soi de complicitate ºi o garanþie a repetãrii ororilor.

own image. That ruler is Nicholas Horthy, Turanian Khan who speaks with German accent, Count Salim`s friend and protector, Calvinist who renounced his faith, Admiral who abandoned his ships, Regent who betrayed his King“ („Submarinele germane înãbuºã revolta din Cattaro ºi Horthy este numit amiral. Românii îl dau jos pe Bela Kun ºi Horthy intrã triumfal în Budapesta. Mica Antantã îl detroneazã pe Carol ºi Horthy a fost aclamat cã i-a salvat de habsburgi. El poartã gulerul de blanã ca Lord Beatty. Friedrich von Gentz a spus cã Asia începe la porþile Vienei. Acestea erau spuse acum 100 de ani. Astãzi, are mult mai multã dreptate. În 1914, Budapesta era la 20 de ore de Londra. În 1921, Budapesta era la 20 de minute de Buhara. Poporul maghiar geme astãzi sub jugul cãpeteniilor uzbece. Acestea ºi-au creat un conducãtor dupã propria lor imagine. Conducãtorul este Mikloº Horthy, Han Turanian care vorbeºte maghiara cu accent german, prietenul ºi protectorul contelui Salim, calvinistul care renunþã la credinþa sa, amiralul care ºi-a abandonat flota, regentul care ºi-a trãdat regele“). Aceastã caracterizare a fost confirmatã în 1940 de crimele, masacrele ºi atrocitãþile fãcute la Ip, Trãznea ºi alte locuri, împotriva românilor de maghiarii conduºi de regentul Horthy. Din pãcate, spiritul lui Horthy s-a perpetuat pînã în decembrie 1989 ºi martie 1990, cînd maghiarii, instigaþi de conducãtorii lor, au sãvîrºit din nou atrocitãþi împotriva românilor. Serviciile noastre Secrete trebuie sã fie vigilente ºi sã destrame orice organizaþie paramilitarã maghiarã. Boicotul lansat de diplomaþia maghiarã cu prilejul Zilei Naþionale a României, din 2016 trebuie sã primeascã un rãspuns identic în 15 martie. Aºa este cinstit ºi cavalereºte - sã rãspunzi cu aceeaºi armã. Dacã diplomaþia noastrã nu o va face, înseamnã cã sîntem conduºi de indivizi fãrã ºira spinãrii. UDMR a dovedit lipsã de patriotism (în fond, România este ºi patria lor, care-i hrãneºte, mai ales pe cei care sug de la buget), aºa cã sper ca nici la manifestãrile din þarã, oficialitãþile sã nu-i onoreze cu prezenþa. Sfîrºit IOAN ISPAS se opune noii „ordini imperiale”, proiectate cu un an în urmã, ºi ale cãrei urmãri tragice se abat asuprã-i începînd din iunie ºi pînã în fatidicul august al Diktatului de la Viena. Este o naivitate, din pãcate foarte rãspînditã, a vedea în Diktatul de la Viena, din 30 August 1940, o satisfacþie datã de Hitler ºi Mussolini revizionismului ungar. În realitate, era doar încununarea convenitei dezintegrãri a Statului Român, stat care stãtea în calea instaurãrii „noii ordini” în spaþiul Europei centrale ºi sud-estice. În acest plan de lichidare a României - puterea politicã din regiune cea mai încãpãþînatã în a rezista pe meterezele unei democraþii burgheze cu nenumãrate lipsuri ºi limite, dar care crease, totuºi, ani în ºir, numeroase dificultãþi instaurãrii mai rapide a „noii ordini” visate de Hitler revizionismul ungar nu a fost decît un instrument, iar dupã aceea mijlocul de a exercita binecunoscutul ºantaj al lui Hitler, care, profitînd de tragedia suferitã de români în Rãsãrit, i-a tîrît în sinistra lui aventurã antisovieticã, promiþîndu-le întregul teritoriu al Transilvaniei, pe care-l promitea în acelaºi fel ºi lui Horthy. Revizionismul ungar ºi aþîþarea celor douã popoare unul împotriva altuia nu erau decît mijlocul de a masca faptul cã Diktatul de la Viena ºi toate diktatele anului 1940 nu urmãreau decît un singur scop: lichidarea bastionului românesc, dupã ce fusese lichidat cel francez ºi se credea cã va fi lichidat cel englez. (va urma) MILTON G. LEHRER În 1608, e asasinat miºeleºte marele voievod Mihai Viteazul, eroul ºi liderul necontestat al emancipãrii popoarelor din Balcani de sub jugul otoman. De cãtre fioroºii musulmani otomani? Nu! De cãtre „fraþii” creºtini europeni, elita austro-ungarã! Iatã, mai mare era teama ºi duºmãnia faþã de români, decît teama ºi duºmãnia faþã de otomani! Sã continuãm: Horea, Cloºca ºi Criºan; voievodul-martir Constantin Brâncoveanu ºi fiii sãi (latura etnicã: suprimarea ultimei dinastii – cea a Basarabilor – autohtonã, ROMÂNEASCÃ, lãsînd cale liberã pentru slugile fanariote ale otomanilor); Tudor Vladimirescu. Asasinat de fioroºii ºi sîngeroºii musulmani otomani? Nu! Ci de cãtre fraþii creºtini europeni greci. ªi mai departe: Mihai Eminescu, regele Ferdinand, Ion Brãtianu (întregitorul de þarã), Corneliu Zelea Codreanu, Mareºalul Antonescu º.a. ªi... un unicat în istoria mondialã. Acel act oficial ºovin, din 1473, numit „Unio Trio Nationum”, prin care etniile ungarã, secuiascã ºi germanã (saºi) consfinþeau alianþa ºi solidaritatea lor în asuprirea ºi reprimarea populaþiei majoritare din cadrul ACELEIAªI UNITÃÞI STATALE: Principatul Transilvaniei. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU


Pag. a 23-a – 27 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Geopolitica creºtinã Geopolitica creºtinilor - alianþa lor la nivel planetar a fost formulatã în Comunicatul parafat de Papa Francisc ºi Kiril, Patriarhul Moscovei ºi al intregii Rusii, în februarie 2016. N-a trecut anul ºi, în SUA, e ales preºedinte Donald Trump, adeptul cooperãrii ºi coordonãrii politicii sale cu Vladimir Putin, conducãtorul Federaþiei ºi Bisericii Ruse, protectorul ortodocºilor, pentru restabilirea demnitãþii ºi unitãþii creºtinilor. Fãrã îndoialã cã Putin a influenþat alegerile din România, din SUA, ºi le va influenþa ºi pe cele din acest an, din Franþa, Olanda, Germania etc., prin decizia istoricã de a se întelege cu Roma, ceea ce n-au reuºit Þarii Romanov, Gorbaciov sau Elþîn. Adversarii unitãþii creºtine, ori n-au remarcat cã slavii orientali, ruºii, au renunþat la Rãzboiul Rece, la Cortina de Fier, Lagãrul marxist-leninist ºi erezia idola-

Bejenia naþionalã, þarã în extincþie România a reuºit într-o perioadã de-o clipã la scara istoriei sã înregistreze cea mai înaltã ratã de depopulare consemnatã vreodatã în istoria modernã a lumii. Practic, nici una dintre þãrile afectate de rãzboaie grave, probabil cu excepþia Siriei, nu a cunoscut o ratã de depopulare similarã României. Din cauza prãbuºirii rapide a natalitãþii ºi a bejeniei absolut spectaculoase, România a ajuns practic singura þarã subdezvoltatã din lume care are probleme demografice de tip þarã dezvoltatã. Este absolut imposibil de fãcut faþã unei probleme de tip þarã dezvoltatã cu posibilitãþi de tip þarã subdezvoltatã, adicã fãrã resurse economice. Nimeni nu cerceteazã acest aspect tulburãtor ºi destabilizant, darãmite sã încerce a-l contracara cumva. Bejenia a ajuns o tragedie naþionalã, implicînd 40% din populaþia în vîrf de aptitudine de muncã. Pe segmentul 18-40 de ani, bejenia este mai mare probabil decît în Siria, de unde locuitorii pleacã din cauza rãzboiului, cu familii întregi, de la mic la mare. În prezent, România are cea mai înaltã ratã de sãrãcie din Europa. ªi rata creºte, ºi creºte pentru cã provine din sãrãcire. În general, sãrãcia este asociatã excluziunii sociale. Dacã devii salariat, ieºi din zona excluziunii sociale ºi din sãrãcie. În România, însã, dacã devii salariat, nu ieºi din zona excluziunii sociale sau din sãrãcie.

trã, ori cred încã într-un proiect utopic mondialist fãrã Dumnezeu. Decalogul, fundamentul globalizãrii iudaico-creºtine, are o acceptanþã numai ca standarde de civilizaþie, la ONU. Aºa cã antisemitismul ºi anticreºtinismul sînt încã la ordinea zilei. Mii de creºtini sînt uciºi în fiecare an, pentru cã sînt creºtini. Martiri. Conflictului dintre Islam, occidentali ºi ortodocºi din Balcani, Orientul Apropiat, Caucaz, Ucraina, Transnistria etc. poate fi aplanat numai printr-o înþelegere PutinTrump, de tipul Yalta, Malta, la care vor participa, fireºte, ºi europenii. În România, lipsa unitãþii creºtine a generat o degradare demograficã fãrã precedent, de aceea reconquista ºi preconizata vizitã a Papei Francisc din 2018, la un secol de la Marea Unire, vor fi hotãrîtoare în reconstrucþia statului. Prof. univ. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen Pentru cã aceasta derivã din salariile mici, care constituie cheia jafului practicat de capitalul strãin. România are cea mai dramaticã împãrþire a PIB-ului între muncã ºi capital. Munca prelua din PIB, la intrarea României în UE, circa 42%; a ajuns sã preia doar 31%! Capitalul preia 55%. În tot Occidentul este invers: munca preia din PIB mai mult decît capitalul. Trebuie spus clar: în þãrile colonialiste este invers decît în þãrile coloniale! Dezastrul moral este atotcuprinzãtor. Muncii i-a luat loc furtul. Muncitorilor le-au luat locul paznicii (numiþi acum „bodigarzi“) care sã protejeze ceea ce au furat privaþii de la stat. Sistemul de educaþie este la pãmînt. Facultãþile private au împînzit piaþa cu diplome false ºi doctorate plagiate. Pe marile bulevarde îºi disputã amplasamentele covrigãriile ºi agenþiile de pariuri ºi jocuri de noroc. Mã rog, tot tacîmul! În perioada ºi din cauza colonializãrii României, s-a produs o tragicã declasare socialã, cu un impact pe decenii. Din cauza prãbuºirilor pe toatã linia în sistemul de învãþãmînt, nivelul de pregãtire a scãzut dramatic pe fiecare dintre palierele sociale, iar din cauza implicaþiilor directe ºi indirecte ale colonializãrii pe piaþa forþei de muncã, întregul eºafodaj ierarhic social a coborît degradant în zone ale muncii necalificate, ale activitãþilor sub potenþial sau de tip salahorial. România este de departe ultima dintre þãrile europene în materie de alocaþii pentru educaþie. Dincolo de promisiunile unor politicieni ipocriþi cu privire la investiþii

Ce scrie presa internaþionalã despre protestele din România Protestele de miercuri searã, 18 ianuarie a.c., din România, nu au trecut neobservate de presa internaþionalã. Jurnaliºtii noteazã cã proiectul Guvernului Grindeanu ar putea afecta lupta anticorupþie de la noi din þarã, cã printre beneficiarii acestui proiect se numãrã Liviu Dragnea ºi Dan Voiculescu, ºi atrag atenþia cã România se aflã sub o monitorizare specialã a Comisiei Europene, respectiv Mecanismul de Cooperare ºi Verificare (MCV). Reuters scrie cã mii de români au protestat în Bucureºti ºi în Cluj, faþã de planurile guvernului privind graþierea ºi dezincriminarea unor infracþiuni printr-o Ordonanþã de Urgenþã, care ar putea slãbi lupta anticorupþie. În Bucureºti, circa 3.000 de oameni, care purtau pancarte pe care scria „Sîntem cu ochii pe voi“ ºi care scandau: „În democraþie, hoþii stau la puºcãrie“, au pornit într-un marº pînã la Palatul Victoria. De asemenea, agenþia de presã aratã cã România este monitorizatã printr-un mecanism special. Comisia Europeanã a lãudat magistraþii români pentru eforturile lor în lupta anticorupþie, dar a atras atenþia cã politicienii români ºi-au fãcut un obicei, de-a lungul istoriei, de a încerca sã treacã legi prin care sã slãbeascã puterea judecãtoreascã. De asemenea, ºi Euronews relateazã cã mii de oameni au protestat faþã de proiectul de graþiere ºi modificare a Codurilor Penale propus de guvern. Executivul, care a fost învestit în decembrie, susþine cã trebuie sã armonizeze Codul Penal cu cele mai recente hotãrîri judecãtoreºti ºi argumenteazã cã graþierile ar rezolva problema supraaglomerãrii închisorilor. Însã, magistraþii au criticat planul de a schimba legea fãrã consultarea puterii judecãtoreºti ºi fãrã sã treacã prin Parlament.

Euronews mai noteazã cã abuzul în serviciu reprezintã o treime din investigaþiile anticorupþie din România. ABC NEWS noteazã cã, în ciuda frigului, mii de români au ieºit în stradã în Bucureºti pentru a protesta faþã de planurile guvernului. Proteste de mai micã

amploare au fost ºi în Cluj, Sibiu, Iaºi ºi Craiova. Protestatarii au scandal „Demisia“ ºi au numit partidul la putere, PSD, „ciuma roºie“. ABC News precizeazã cã printre cei care ar beneficia de pe urma proiectului de graþiere se numãrã ºi liderul PSD, Liviu Dragnea, care are o condamnare cu suspendare definitivã pentru fraudarea voturilor. În acest moment, lui îi este interzis sã exercite funcþia de premier din cauza condamnãrii penale, ceea ce, afirmã el, este incorect. Un alt beneficiar al proiectului Guvernului este mogulul media Dan Voiculescu.

ALBUMUL CU POZE RARE

Noul preºedinte al Parlamentului European este italianul Antonio Tajani, care a candidat la alegerile desfãºurate în 17 ianuarie a.c., din partea Partidului Popular European. El îi succede în aceastã funcþie social-democratului german Martin Schulz. pentru educaþie, pe baza minciunii cã aceasta ar fi prioritate zero, ce motivaþie realã de cheltuieli consistent sporite ar putea exista, cînd, în condiþiile exodului celor mai bine pregãtiþi spre þãrile fãgãduinþei, orice cheltuialã în plus stipendiazã, de fapt, aceste þãri care îºi fac rost de creiere ºi personal calificat fãrã nici un efort financiar?! Rata de abandon ºcolar este aproape necunoscutã în Europa: unul din cinci elevi! Întotdeauna, ºi înainte de rãzboi, ºi în comunism, a existat o ºansã pentru copiii din zona ruralã de a accede la pregãtire universitarã. Acum nu mai existã, practic, nici o ºansã. România nu are clasã de mijloc, care ar fi o chezãºie a rostului de a se cheltui bani pentru educaþie. 80% din salariile din România sînt sub salariul mediu. Nu mai amintim de satele fãrã drumuri, de starea deplorabilã a infrastructurii gospodãreºti. Nici în proporþie de jumãtate locuitorii României nu au canalizare. ªi circa 60% din locuitorii de la sate au closetul în curte, ºi nu în casã. Deci este vorba, nici mai mult, nici mai puþin, decît de o þarã în extincþie. Extincþie chiar ºi fizicã sau, cum sar spune, ca naþiune, întrucît ca economie ºi stat România a dispãrut deja demult. Ca o colonie sub faldurile UE, care o gestioneazã mizerabil ºi jefuitor! Este, din pãcate, concluzia impusã de realitãþile celor 10 ani de apartenenþã a þãrii la UE! ILIE ªERBÃNESCU (,,Cotidianul”) Al Jazeera relateazã cã mii de români au protestat faþã de planul guvernului privind graþierea ºi dezincriminarea unor infracþiuni, proiect care ar putea sã slãbeascã lupta anticorupþie. Premierul Sorin Grindeanu vrea sã implementeze mãsura printr-o Ordonanþã de Urgenþã, ceea ce înseamnã cã nu ar trece prin Parlament ºi nu ar avea nevoie de semnãtura preºedintelui. De asemenea, Al Jazeera atrage atenþia cã deºi criticii ºi-au exprimat îngrijorãrile privind emiterea de ordonanþe de urgenþã în loc de scrierea unui proiect de lege care sã treacã prin Parlament, ºi în Parlament Guvernul are o majoritate solidã. De asemenea, AFP scrie cã preºedintele Klaus Iohannis s-a a autoinvitat pe 18 ianuarie la Guvern pentru a bloca posibila modificare a Codului Penal prin Ordonanþã de Urgenþã, care ar permite anumitor oficiali politici sã scape de urmãriri penale. Ministrul Justiþiei, Florin Iordache, a apãrat proiectul cu privire la amnistiere, argumentînd cã ar permite eliberarea a 2.300, pînã la 2.500, din cei 27.500 de deþinuþi. Parlamentul a încercat deja sã adopte douã proiecte de amnistiere ºi graþiere în 2013, dar a renunþat în urma unor proteste ale societãþii civile, aminteºte agenþia de presã. Comisia Europeanã a avertizat în raportul anual MCV din 2015 cu privire la reforma justiþiei în România împotriva oricãrui proiect de lege care ar avea ca efect „albirea unor indivizi condamnaþi pentru fapte de corupþie“. Ministerul Justiþiei a pus spre consultare publicã un proiect de lege pentru graþiere ºi modificarea Codului Penal ºi Codului de Procedurã Penalã. Proiectul prevede cã se graþiazã pedepsele de pînã la cinci ani; abuzul în serviciu va fi incriminat dacã existã un prejudiciu de peste 200.000 de lei, iar denunþurile vor fi valabile pînã la ºase luni de la comiterea faptelor. DIGI 24


Pag. a 24-a – 27 ianuarie 2017

MICÃ

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE

Cãlcîiul lui Ahile

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

„Pentru sãnãtatea dumneavoastrã...“ De cînd eram elev, deci vreo opt decenii în urmã, mã frãmînta un gînd: de ce oamenii nu fac miºcare, nu fac sport. Gînd ciudat pentru acea vreme ºi mai ales ciudat pentru un elev de 10 – 11 ani, cãruia, la fel ca alþi copii de vîrsta lui, îi era mintea ºi la joacã, la þurcã, la meciul de fotbal cu clasa a III-a B, cîºtigat, ultima oarã, cu 2 - 1 dupã un „11 metri“ dat pe nedrept de arbitru, sau la cantitatea mare de probleme date pentru rezolvat de proful de mate... Dar, mai ales, este ciudat cã aceste gînduri care mã frãmîntau atunci le-am avut înainte ca antrenorul celebru Arthur Lydiard sã descopere binefacerile nebãnuite ale alergãrii ºi sã se nascã jogging-ul în America, modã trecutã doar în cîþiva ani în Europa ºi apoi în restul lumii. Timpul a trecut. Deceniile pe care le-am petrecut ca antrenor al atleþilor de performanþã au dus, în mod firesc, ºi la uitarea întrebãrilor din copilãrie. A trebuit sã vinã o zi de toamnã tîrzie cînd, într-o bisericuþã de lemn de la Bãile Felix, un preot în vîrstã sã þinã o predicã în care, folosind cuvinte domoale, sã aminteascã celor care îl ascultau cu pioºenie cã ºi atunci cînd poþi face o faptã bunã ºi nu o faci este un pãcat. Din acea zi m-am hotãrît sã scriu o carte, care sã fie o invitaþie la miºcare pentru sãnãtate, ºi care sã cuprindã toatã experienþa cîºtigatã în decursul zecilor de ani de activitate. Mai ales cã societatea noastrã se confruntã cu mari probleme la acest capitol, oglindite ºi în statisticile care ne situeazã printre ultimii din Europa la speranþa de viaþã, sau printre primii la numãrul deceselor provocate de accidentele cardio-vasculare. Atît speranþa de viaþã, cît ºi prevenirea accidentelor cardio-vasculare pot fi substanþial îmbunãtãþite dacã reuºim sã

convingem populaþia noastrã sã facã miºcare, sã alerge, sã facã sport. Vom încerca în materialul de faþã, însã, sã vã recomandãm, în afara celor recomandate în carte, despre care vom mai reveni, sã sugerãm cîteva idei pentru cei care nu gãsesc timp pentru miºcare sau sînt mai comozi. Astfel, nu este de neglijat cînd vã duceþi la serviciu, la ºcoalã sau cînd vã ocupaþi de obligaþiile zilnice sã mergeþi mai repede, pentru a accelera respiraþia ºi bãtãile inimii. Aceasta, în mod progresiv, pentru a ajunge treptat la un efort mai mare. De asemenea, folosiþi scãrile ori de cîte ori aveþi prilejul. Dar ºi pentru acestea nu este recomandabil sã începeþi efortul brusc. Primele etaje trebuie urcate mai încet, mai ales pentru cei mai în vîrstã sau cu greutate corporalã mai mare. Pentru cei bolnavi de inimã, obezi sau cu vîrste înaintate, trebuie urmat ºi sfatul medicului. Pentru cei care neglijeazã total miºcarea, sînt utile ºi exerciþiile de respiraþie. Singura recomandare este sã fie fãcute în aer curat. Ele constau din diferite exerciþii, sau doar din inspiraþii adînci, prelungite cu expiraþii rapide, cel puþin timp de 10 – 15 minute. Cît despre recomandarea pe care o auzim adesea, de a face miºcare pentru sãnãtate zilnic, îi putem asigura pe cei care nu au timp, cã ºi dacã fac miºcare de 3 – 4 ori pe sãptãmînã, nu este rãu. SILVIU DUMITRESCU P.S.: Cartea „Alergãm pentru sãnãtate – din tainele eforturilor fizice“, semnatã de mine, poate fi comandatã sau poate fi gãsitã la Librãria „Mihai Eminescu“, din Bucureºti.

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (13) Organizarea unui miracol (7) Uneori, OZN-uri cilindrice sau asemãnãtoare unui „stîlp“ par sã fie un fel de „navã-mamã“ pentru farfuriile zburãtoare, care par mai mici decît stîlpii din care provin. Acest OZN i-a condus în mod voit pe israeliþi la Marea Roºie, lucru de-a dreptul nesãbuit, fiindcã armata egipteanã se apropia, iar asta însemna cã evreii erau practic prinºi între armata faraonului ºi apele mãrii. Biblia spune cã faraonul a crezut cã israeliþii s-au „rãtãcit prin þarã; îi închide pustiul” (Exodul 14:3). Faraonul ºi armata lui au pornit masacrul, iar „stîlpul“ s-a dovedit a fi o cãlãuzã nepriceputã, asta dacã nu cumva fiinþele care controlau OZN-ului nu au ºtiut dinainte ce avea sã se întîmple la Marea Roºie. Textul sugereazã cã un fel de OZN, aflat sub propriul sãu control, i-a condus pe israeliþi afarã din Egipt cãtre Marea Roºie, iar cînd armata faraonului i-a ajuns din urmã, OZN-ul s-a mutat din faþã în spatele oastei israeliþilor ºi a þinut cele douã tabere militare separate în timpul nopþii. Prima fazã a operaþiunii a fost sã-i conducã pe israeliþi cãtre mare; faza a doua a fost ca OZN-ul sã þinã cele douã tabere separate pînã la cãderea nopþii. Acum începe faza a treia: „Moise ºi-a întins mîna spre mare. Domnul a pus marea în miºcare printr-un vînt

dinspre rãsãrit, care a suflat cu putere toatã noaptea; el a uscat marea ºi apele s-au despãrþit în douã (Exodul 14:21)“. Am analizat aceste fragmente din cartea lui Downing avînd lîngã mine o hartã achiziþionatã recent de la National Geographic Magazine, hartã care ilustra „teritoriile din Biblie astãzi“. Pe hartã este marcat traseul tradiþional al israeliþilor în fuga lor din faþa egiptenilor. Primul lucru care te frapeazã este traiectoria neobiºnuitã pe care s-au deplasat israeliþii, avînd în vedere cã armata faraonului era pe urmele lor. Întîi s-au îndreptat cãtre sud-sud-est, de la Raamses la Succoth; apoi, dintr-un motiv inexplicabil, au fãcut cale întoarsã ºi-au luat-o cãtre nord, spre punctul de unde au traversat Marea Roºie sau Marea de Stuf. Pare ciudat ca „Domnul“ sã-i conducã pe israeliþi într-o posibilã capcanã de acest gen, cînd ar fi putut sã urmeze o rutã sigurã, pe uscat, cãtre sud-est, ºi sã ajungã într-un final pe partea esticã a Golfului Suez. În plus, acest traseu ar fi fost mult mai scurt dacã nu cumva, aºa cum comenteazã Downing, „fiinþele care controlau OZN-ul nu au ºtiut dinainte ce avea sã se întîmple la Marea Roºie“. ªi eu cred cã aºa au stat lucrurile. (va urma) BRUCE L. CATHIE

P i s i c i 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) „Pisicile ...“, film de animaþie în regia lui Wolfgang Reitherman, lansat în 1970; 2) Cea mai veche superstiþie este cea legatã de pisicile… care aduc ghinion dacã taie calea cuiva – Un personaj amuzant al desenelor animate din epoca filmului mut; 3) George Adam – Zeamã de fructe – Instrument muzical de suflat; 4) Mãsoarã puterea unei surse de poluare – Cutã; 5) A scris versurile: „ªi motanul toarce-n sobã de blazat ce-i – Mãi motane,/ Vinoncoa sã stãm de vorbã, unice amic ºi ornic./ De-ar fi-n lume-un sat de mîþe, zãu! Cã-n el te-aº pune vornic“ („Cugetãrile Sãrmanului Dionis“); 6) Una dintre harpii (mit.) – Circa (presc.) – Laura Stoian; 7) Motanul Melaniei Lupu din „Cianurã pentru un surîs“, de R.O. Braºoveanu; 8) În floarea vîrstei – Pisoi; 9) Lucreazã pãmîntul – Coadã de motãnel! - ... ºi de pisic! 10) Începe meciul! – „Motanul ...“, basm scris de Charles Perrault în 1697. VERTICAL: 1) Rasã tematicã cu pãr lung ºi mãtãsos – „Prietenul“ lui Jerry; 2) Adevãrat - ... Zola, autorul romanului „Paradisul pisicilor“; 3) Ion Gigi – Familia din care fac parte pisica, tigrul, leul etc.; 4) Sorin Radu Stroe – Lucrãtori la moara din basmul „Motanul încãlþat“; 5) Rigle de desen – Cer! 6) „...pisici“, poezie scrisã de Tudor Arghezi – Seci la mijloc! 7) Corina Florea – A desface elementele unui cuplu; 8) Element de compunere cu sensul „curgãtor“ – Încãperi de spectacole; 9) Localitate în judeþul Alba – Ieºit (pop.); 10) Interjecþie (reg.) – Oalã micã; 11) Surghiun – „L-a prins cu mîþa în ...“, una dintre expresiile româneºti. DICÞIONAR: OLF, AELO, TIO. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „ADEVÃR“: ORIZONTAL: 1) A SE REALIZA; 2) TALER – INEL; 3) ET – CORECTA; 4) SETOS – DL – M; 5) T – RR – E – UNA; 6) A SE DOVEDI; 7) TA – PACE – J; 8) MINTI – L – TU; 9) ORT – UMERAS; 10) REAL – DREPT.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.