Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Oamenii obiºnuiþi mor. Oamenii neobiºnuiþi, numai pentru cã sînt o luminã, se sting. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
Cum ar putea renaºte Partidul România Mare? Motto: „Toatã viaþa am fost solist, nu corist“. CORNELIU VADIM TUDOR Cu siguranþã, nu voi fi în asentimentul tuturor celor care vor citi acest articol. Asta pentru cã atunci cînd iubeºti, mai ºi greºeºti, dar ºi pentru cã atunci cînd nu iubeºti, doar crezi cã ºtii ce este iubirea. Cam aºa a fost ºi relaþia lui Vadim cu membrii de partid, dar ºi a multor peremiºti cu Tribunul. „O dragoste cu nãbãdãi“ – ar putea fi o definiþie mai aproape de adevãr a fenomenului PRM – dar ar trebui adãugat ºi „înnobilatã de un spirit naþional unic“. De la aceastã „definiþie“, voi porni în a analiza ºansele partidului. Nucleul acestui partid nu a fost naþionalismul, ci a fost el, Vadim, Tribunul; majoritatea celor din partid spun simplu: „Pãi da, Vadim era naþionalist, deci noi trebuie sã fin naþionaliºti“… ºi gata cu ideea de bazã, cu doctrina partidului. Nu, dragi tovarãºi ºi prieteni, Vadim avea un fond naþionalist – dar era în primul rînd un original. (continuare în pag. a 9-a) DRAGOª DUMITRIU
Clubul Bilderberg – conducerea secretã a lumii Paginile 12-13
ROMÂNII, ÎN S TRADÃ!
Pagina 5
Ce-i de fãcut? Ce-i de fãcut? Mai avem vreo speranþã? Mã-ntreabã românii pe unde mã duc. Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanþã Ce timp de ocarã, stupid ºi nãuc! Am tras, zi de zi, un semnal de alarmã Mi-am dat sãnãtatea în fãlci de dulãu Nu staþi la balcon, puneþi mîna pe armã E rãu, însã mîine va fi ºi mai rãu! Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic Ne þine-n genunchi ºi cu capul plecat. Fireºte, eu n-am nici un drept sã vã critic Dar inima-mi plînge, ce mult ne-am schimbat! Uitaþi-vã-n jur: Omenirea se-agitã Revendicã drepturi, se luptã pe strãzi La noi e tãcere. O gloatã tîmpitã Vîneazã cîrnaþii ºi berea din lãzi. Chiolhanuri se fac peste tot: între blocuri În parc, mînãstire ºi chiar þintirim Miroase-a mujdei, se-ncing aprige jocuri Ce burþi de neam prost se revarsã... Murim! Murim de-o mai þinem aºa, în prostie! Murim ca pãduchii, de-o mie de ori! Trãim fãrã noimã ºi pe datorie Iar alþii ne furã, pe ºest, de comori. Leºin general, catastrofã finalã Dezastru mai mare ca-n timp de rãzboi Nu sîntem capabili de nici o rãscoalã Avem ochii goi ºi picioarele moi. Daþi muzica tare, sã þopãie þoapa Ce super o joacã bãrbaþii malaci! Alãturi se cascã, profeticã, groapa Pe care ne-o sapã vrãjmaºii, în draci. Aceasta e Stema: grãtarul ºi micii Maneaua vulgarã e Imnul de Stat. Jos Sfinþii din ceruri! Trãiascã Miticii! O viaþã avem! Hai s-o bem, nu-i pãcat? Din micul ecran intrã-n case gunoiul Copiii vãd crime, ºi sex, ºi scandal Se ceartã Matrozul ºi cu Maimuþoiul Apoi pun batista, din nou, pe þambal. Prea multe migraþii, amestec de rase Byzanþ, ºi Fanar, ºi Þigani, ºi Evrei Ne fierbe o drojdie-n sînge ºi-n oase Iar asta o ºtiu ºi stãpînii yankei.
„Tablou de iarnã argintie“, de Anca Bulgaru Ne-au pus jugul lor poleit cu minciunã Puþin whisky prost, niscaiva Hollywood Alegeri corecte? Ce vorbã nebunã! Nu sînteþi capabili, poporu-i prea crud. Îþi dau ei mutarea în plic, Românie Aduc la putere doar slugi de doi lei. Ce vast Guantanamo! ªi ce colonie! Nici Africa n-are aºa cimpanzei! Aici e problema: alegeri furate Ce-mpiedicã þara sã iasã la mal. America n-are atîtea pãcate Precum e acest angrenaj bestial. Falsificã totul: sondaje ºi softuri Nu lasã sã-i scape ciolanul din dinþi. Spionii fac legea, n-au vreme de mofturi Ei ºtiu cã românii sînt proºti de cuminþi. O mie de „cozi de topor“ vor ajunge Sã dea aparenþa cã totu-i legal. Feriþi Ambasada! E coadã! Se unge! S-au strîns ºobolanii din guri de canal. Aºteaptã sã toarne ºi-apoi sã primeascã Noi ordine clare, sã fie utili. Aºa se-mbulzeau ºi la cizma ruseascã Metodic s-o lingã, ce tipi versatili! E vraiºte þara, un corp fãrã vlagã Îi þin lumînarea acei derbedei Aduºi la putere, cu normã întreagã De capii Mafiei: agenþii yankei. America, ia-þi teroriºtii acasã Acum îi cunoaºtem, noi ºtim ce vor ei: Ei vor bogãþia, în fond, fabuloasã. De aur, uraniu, ºi gaz, ºi þiþei. Lãsaþi teatrul ãsta stupid, cã nu þine În suflet aveþi numai urã ºi jaf. Isus sã vã batã cum ºtie mai bine Diavoli flãmînzi, ne-aþi fãcut þara praf. Nimic nu mai e de fãcut, decît poate Un scurt harakiri, dar sîntem prea buni. Mai este vreo ºansã? Existã, în toate: E Domnul cel bun, care face minuni… CORNELIU VADIM TUDOR 18 august 2013, Bran (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“)
NR. 1379 zANUL XXVIII zVINERI 10 FEBRUARIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI
Pag. a 2-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Cine-i botezat cu briciu/ Ne înjurã din oficiu Încã o datã, cu toatã gravitatea: nu ne mai cereþi bani! Guguºtiucii lui Bãcanu Doina Cornea: Doctor Hormonis Pausa „Poeta” care furã din magazine Frumoasã ca o zambilã, prostuþã ca o ºindrilã PARTEA A II-A Insistãm din nou, public, sã nu ni se mai solicite bani sub nici o formã! Nu sîntem Ministerul de Finanþe, nici Banca Angliei, ºi este cu totul regretabil cã o bunã parte din zi trebuie sã ascultãm la redacþie tot felul de plîngeri ºi de propuneri ba de finanþare, ba de sponsorizare, ba de filantropie, care nu au darul decît de a ne irosi timpul ºi de a ne face nervi. Îi rugãm pe toþi cei care n-au gãsit altã vacã de muls sã þinã cont de urmãtoarele chestiuni: 1) revista „România Mare” este o publicaþie particularã, organizatã ca micã întreprindere, deci are posibilitãþi destul de limitate; 2) înþelegem sã avem, noi, libertatea de a ne organiza programul filantropic, precum ºi pe acela de finanþare a unor tipãrituri naþionale sau campanii de sãpãturi arheologice. Dacã nu ni se va respecta acest drept ºi dacã se va continua cu tocarea zilnicã a nervilor noºtri, anunþãm cã, de la 1 mai, vom suspenda orice contact cu publicul. Asta nu înseamnã, desigur, cã nu l-am ajutat cu toatã dragostea pe unul dintre cei mai chinuiþi rãniþi ai Revoluþiei: Theodor Codiþã, în vîrstã de 45 de ani, care a primit un glonþ în ºira spinãrii, a fost operat la Viena, dar lucrurile nu merg deloc bine, bietul om are o cumplitã tremurare a membrelor, nu poate nici sã meargã, nici sã stea mãcar pe scaun, þi se rupe inima cînd îl vezi. Pe fondul funcþionãrii catastrofale a Comisiei de ajutorare a rãniþilor în Revoluþie, acest om atît de grav lovit de soartã a venit, numai el ºtie cum, pînã la noi, sã ne solicite sã-i achitãm biletul de tren pînã la Viena, unde e aºteptat pentru un nou tratament. Fireºte cã i-am plãtit biletul dus-întors ºi i-am mai dat ºi ceva pe deasupra. Alo, domnii biºniþari care aþi pãtruns prin Parlament ºi comisii naþionale, unde sînt miliardele de lei ºi milioanele de dolari ale „Contului Libertatea”?! Televiziunea iar ne dã bãtaie de cap, stîlcind dulcea limbã româneascã. Prezentatorul de jazz Mihai Godoroja a zis recent: „audienþa, sau mai bine zis videoenþa”, ceea ce sunã ca un sifon frecat cu ºmirghel. În sfîrºit, P.M. Bãcanu a revenit la vocaþia sa! Ce-i trebuie lui dosare secrete, demascãri, alianþe, Servicii de Spionaj? Trãiascã guguºtiucii! Concret, în 27 martie, el a publicat în acel ziar, sub semnãturã proprie, o notã de o mare profunzime, care ne-a trezit fiori metafizici la toþi: „Gheorghe Cristache, Str. Egalitãþii nr. 12 – Petroºani, a gãsit în voliera porumbeilor un guguºtiuc, care a început sã ciuguleascã cîteva grãunþe. (...) Stãpînul porumbeilor i-a introdus guguºtiucului un inel de 7 mm (nr. 13910-87) în ideea cã poate cu timpul va fi prins ºi gãsit în alte împrejurãri”. Într-adevãr, cutremurãtoare fapte de viaþã! Credem cã dacã P.M. Bãcanu va citi nota asta la primul Congres al Alianþei Civice, sau la urmãtoarea sa întîlnire cu U.D.M.R.-ul, sala va fi în delir. Mai greu ne-a fost sã pricepem cum a fost introdus guguºtiucului inelul - poate în stomac? poate în cioc? poate în borseta tãticului sãu, Gugui, de la „Baricada”? Oricum, dincolo de deficitara folosire a limbii române, sã ne mîngîiem la gîndul cã solidaritatea guguºtiucilor din întreaga lume e impresionantã ºi, în orice caz, anticomunistã. Tot în
C A R I C A T U R I
„România liberã”, o altã pasãre rarã nimeritã în coteþul porumbeilor - am numit-o pe piþigaia Doina Cornea ne spurcã rãu de tot. Am înþeles cã diatribele sale împotriva „României Mari“ au fost lansate la o conferinþã de presã din Bucureºti, dar nu trebuie uitat cã ºi la Bruxelles ea ne-a fãcut cum i-a venit la a ei guriþã, dulce ºi suavã ca o garofiþã. Ce-ai, femeie, cu noi? Tocmai voiam sã te felicitãm pentru cã ai fost aleasã la o universitate de paralitici din Belgia „Doctor Hormonis Pausa”, mai ºtim noi pe una. Oricum, rãmîne valabilã vorba de spirit a lui Aristotel: „Am regretat în viaþã trei lucruri: 1) cã am fãcut o cãlãtorie pe mare cînd puteam sã o fac pe uscat; 2) cã a trecut o zi fãrã sã fac nimic; 3) cã am încredinþat o tainã unei femei“. Femeia, aþi ghicit, era Doina Cornea, cãreia marele filozof antic i-a spus cã noi o iubim peste mãsurã, ea ºi-a luat-o în cap, ºi acum nu mai scãpãm de insistenþele ei. Hai sã facem un efort ºi sã mai rãmînem puþin în spaþiul tot mai greu respirabil al aceluiaºi ziar. În numãrul sãu de vineri, 29 martie, „România liberã” publicã - pe întreaga paginã I, de sus pînã jos, de la stînga la dreapta, otova, fãrã nici o coloanã - un gigantic pomelnic de cîteva sute de nume. Am crezut prima datã cã e cartea de telefon a Bucureºtilor, sau lista cu persoanele escrocate de Societatea „Dona” ºi de al sãu meºter Manole, zis Braunºtein. Nici pomenealã, este ceva cu mult mai serios: un denunþ tipic FASCIST, prin care Alianþa Civicã ºi alþi Robespierri impun Academiei Române sã-l excludã pe Alexandru Bîrlãdeanu dintre membrii sãi. Iar se umblã cu liste negre ºi cu semnãturi albe, aºa cum umbla Garda de Fier prin ’40, sau cum umblau bolºevicii prin ’50, iar se pun oamenii la zid ºi se fac atentate morale! Procedeul e cunoscut. „Europa liberã“ ºi oculta francmasonicã internaþionalã decid cui i-a bãtut ceasul sã i se ia capul, pe urmã, asasinatul moral îl desãvîrºesc agitatorii colþoºi din þarã, care aleg procedeele crimei, fac memorii ºi umblã dupã semnãturi, de cele mai multe ori pãcãlindu-i grav pe cei contactaþi, dezinformîndu-i sau chiar ºantajîndu-i. Nu-i luãm apãrarea d-lui Bîrlãdeanu, n-avem nici un fel de relaþie cu domnia-sa, ba chiar ºi noi l-am mai ironizat din cînd în cînd, dar ºtim o socotealã: din Academie nu ieºi decît mort, nu te dau afarã cîinii care latrã pe la garduri, pe undeva, asta ºi particularizeazã „Instituþia nemuritorilor”. Ce-au ei cu bãtrînul ãsta? Ce rãu le-a fãcut? Dupã cîte ºtim, pe vremea cînd el a devenit membru, în Academie erau mari personalitãþi, ca Sadoveanu, Parhon ºi alþii. De ce oare nu l-au contestat aceºtia? Dar, hai sã vedem cine vorbeºte despre moralitate, cine are dreptul sã cearã, pe motive politice, excluderea din Academie a venerabilului Bîrlãdeanu. În imensa lor majoritate, aceºti universitari (cei mai mulþi din Timiºoara!), la care au fost racolaþi ºi ºefi de lucrãri, ba chiar ºi medici, ºi preparatori (reprezintã ei intelectualitatea românã?), au fost de-a lungul deceniilor ba torþionari politici, ba secretari de partid. Priviþi cîteva dintre glorioasele nume care alcãtuiesc ceea ce „România liberã“ titreazã, cu litere uriaºe, ca reprezen-
tînd „intelectualitatea românã”: Szakacs, Hann, Woinarowski, Sz. Molnar, Mihalyi, Miclosi, Balogh, Danilov, Niscov, Gladcov, Radivci. Vocicovici, Bucovici, Lucacev, Wohlrapp, Abdulamit, Ziman, Britz, Feier, Maruster, Pleter, Fleschin, Müller, Pambuccian, Hening, Fischer, Siretchi, Zolog, Csobuka, Aaron, Pitropov, Zimmerman, Bruckner, Simirod, Mihailovici, Fernenghel, Hostiuc, Androhovici, Moraldo º.a.m.d. Vã place, nu-i aºa? N-avem nimic împotriva lor, nici nu-i cunoaºtem, s-ar putea sã fi fãcut lucruri foarte bune pentru ºtiinþa ºi cultura românã, dar un lucru îi rugãm: sã nu se strîngã la un loc ca sã decidã ei, în numele intelectualitãþii române, cine sã facã ºi cine sã nu facã parte din Academia Românã! ªi n-am fi aplicat grila asta etnicã, dacã n-ar fi început chiar „România liberã“, ca ºi alte publicaþii, o campanie împotriva bietului octogenar: ba cã-i evreu, ba cã-i rus, ba cã-l cheamã Saºa, ba cã, de fapt, e ªurca ºi alte chestii din astea, care nu þin. Dacã strînge ºi Alexandru Bîrlãdeanu, nu 200 de semnãturi, ci 200.000, în favoarea lui ºi împotriva detractorilor lui - cum vor aprecia asta? Dar e momentul sã trecem la partea comicã a lucrurilor, care numai unui analfabet ca Bãcanu i se putea petrece. Cred ºi eu, pentru cã e foarte greu sã treci de la guguºtiuci direct la Academie! Partea comicã este umflarea artificialã a acestei ruºinoase liste, cu numeroase nume trecute de cîte... douã ori, presãrate aºa, pe ici, pe colo, ca sã nu se prindã fraierii. Este cazul profesorului E. Todoran, rectorul Universitãþii Timiºoara, trecut, o datã, în rîndul 1 ºi apoi, a doua oarã, în rîndul 17, este cazul conferenþiarului Marcu Anatolie, al lectorului M. Sîrbulescu, al cercetãtorilor C. Vieru ºi B. Bãrbat, al inginerului I. Stoica, al poetului Mihai Ursachi ºi al altora. Vãzînd printre toþi aceºtia ºi numele deochiate ale unor indivizi ca George ªerban ºi V. Popovici (Societatea Timiºoara), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, G. Liiceanu, Doina Uricariu ºi ale altor regaliºti, al „poetei” Elena ªtefoi, care a fost prinsã de poliþie, recent, furînd o jachetã dintr-un magazin, ca orice regalistã care se respectã ne-am lãmurit: lui Bîrlãdeanu i se plãtesc poliþele pentru poziþia lui antimonarhistã! Întîi vor sã-l scoatã din Academie ºi, pe urmã, faza a doua, din Senat! ªi mai vorbesc de democraþie, de toleranþã creºtinã, de reconciliere naþionalã. Acest cearºaf imens publicat de „România liberã” este cea mai mare ruºine a presei noastre post-revoluþionare, reprezentînd un avertisment pentru întreaga þarã cã, în eventualitatea preluãrii puterii de cãtre plutonul de execuþie condus de Blandiana, Manolescu, Liiceanu ºi cîþiva huligani timiºoreni, o sã curgã mult sînge pe pãmîntul României... Dar, sã trecem la lucruri ceva mai vesele. Frumoasã ca o zambilã, dar prostuþã ca o ºindrilã, prezentatoarea TV Iuliana Marciuc dã cu mãmãliga-n geam de cîteva ori pe sãptãmînã. În urmã cu vreo 5 sãptãmîni, ne vorbea de Alfred Jarry - pe care îl pronunþa, însã, englezeºte, Geri, de parcã era vorba de Tom ºi Jerry, dar scriitorul a fost toatã viaþa francez. Sîmbãta trecutã a mai scos un porumbel pe guriþa ei în formã de inimioarã: cartea „Cãderea Imperiului Comunist” a fost scrisã de Alexandru Solijenþîn (?!), care existã numai în capul ei, aºa cã a trebuit ca L.T. Samuilã sã o corecteze discret, sã pronunþe numele Soljeniþîn... Cine o þine pe fãptura asta în braþe ºi în ce scop? La 12 aprilie vom sãrbãtori 30 de ani de la primul zbor al omului în Cosmos. Acel om a fost pilotul rus Iurii Gagarin. Poate cã n-ar fi lipsit de interes sã vã spunem cã tot atunci a fost scrisã la noi melodia „Lalele“, care iniþial era dedicatã cosmonautului, numindu-se chiar „Gagarin“! Nu ºtim cine a determinat, în ultima orã, schimbarea textului. Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 aprilie 1991)
C A R I C A T U R I
Pag. a 3-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
ªoferul lui Dragnea, Secretar de Stat Caprã Un genocid cultural Victoraº, ai grijã de copii! Dl. Ciordache Legiferarea hoþiei Fuga din bordel Transplant de cap Falimentul României Niºte scursuri Strigãturi... populare Durerile Simonei Halep Ciorbea ipocritul Salvarea PSDului de el însuºi Triunghiul Morþii Portofelelor Abuz dupã serviciu Detronarea lui Vãcãroiu Exorcizarea SRI Cîinele de pazã al democraþiei de cumetrie Florin Piersic nu mai împinge la vagoane Marea distracþie tãtarã (1) Secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului a fost numit fostul ºofer al lui Liviu Dragnea. Evident, datoritã abilitãþilor sale de conducere... Condiþiile din penitenciarele româneºti sînt inumane; nu mai e nici un loc liber în care sã-þi aºezi condeiul. Scriitorii e disperaþi. Aºa cã marile proteste sînt o formã nemiloasã de cenzurã culturalã. Numeroase opere ºtiinþifice de anvergurã intergalacticã ºi nepieritoarele proiecte literare se vor pierde în noaptea minþii, nemaiavînd privilegiul de a fi scrise ºi valorificate de comisiile de eliberare condiþionatã. E un genocid cultural de dimensiunile arderii Bibliotecii din Alexandria (jud. Teleorman). Sorin Grindeanu ºi Daciana Sîrbu sînt veri buni, mamele lor fiind surori. Victoraº, ai grijã de copii! Legea graþierii Mafiei politice ºi a altor gãinari a fost adoptatã de Guvern prin Ordonanþã de Urgenþã. Atenþie la buzunare! Prin emiterea acestui act, PSD a încercat sã-i scape pielea liderului sãu, dar a pierdut alegerile prezidenþiale. Seninãtatea cu care i-au dat în cap justiþiei aratã cã politicienii români n-au nici un stress vizavi de cetãþenii României. A fost a doua zi de marþi funebrã, cu acelaºi personaj rudimentar la butoane: dl. Ciordache. A cãrui soþie are, la 47 de ani, o pensie lunarã de 12.000 de lei. O fi bine? Acum, cã tot s-a legiferat hoþia, ce se va întîmpla cu oamenii cinstiþi? Vor trebui sã facã niºte cursuri intensive de haºmanglealã, finalizate cu o probã practicã? Dacã se opun acestui traseu educaþional, vor fi alungaþi din þarã? Mai mult ca sigur. Monstrul cu Barbã, acuzat pe nedrept cã ar fi filosof, le zice la meserie: ,,Este prima datã cînd membrii unui guvern românesc au gîndire de repetenþi, vorbire de semianalfabeþi ºi fire de ticãlos”. O micã eroare: nu e prima datã, maestre, te-a cam lãsat memoria minþii. În semn de silã generalizatã ºi dispreþ absolut faþã de valorile perene ale nesimþirii ºi hoþiei, mai mulþi demnitari pesediºti au scuipat locul pe care pînã acum l-au lins. Pocãinþa lor e tîrzie, dar nu e inutilã. Printre ei s-a numãrat ºi Aurelia Cristea, fost ministru, iniþiatoarea legii anti-fumat, care ne-a lãmurit cum stã treaba în fruntea PSD, unde un ,,grup infracþional organizat, instalat vremelnic” se joacã cu Poporul Român de-a mama ºi de-a tata. Alþii, de prin þarã, ca secretarul general de la Reºiþa, se ruºineazã cã au participat ,,la construcþia unui guvern bolnav”. Guvern din care a ras-o IancuJianu Zapciul, sau cam aºa ceva, fiindcã-l intereseazã ce vor spune mai tîrziu copiii lui despre el. ªi mai sînt ºi alþii pe care istoria îi va consemna la capitolul „Anomalii pesediste”. Oricum, nu-i de colea performanþa PSD-ului de a scoate atît de mulþi oameni în stradã, concurînd cu demonstraþiile din 1989, care tot acestui mamut preistoric i-au fost dedicate. Dar existã ºi ceilalþi activiºti, care i-au numit pe protestatari ,,oi, putori, gunoaie”! Aceºtia sînt beizadelele baronilor roºii, adicã ai beneficiarilor Ordonanþei 13. Nu le mai publicãm numele acestor scursuri. Totuºi, nu mi-e clar: în partidul ãsta de bagabonþi sînt mai mulþi oameni normali la cap, sau predominã ceilalþi? E ciudat cum în frunte ies precum pãduchii numai derbedei fãrã scrupule. Existã tratamente fito-sanitare. Prin atitudinea lor ºobolãneascã, Omul cu Hamsterul sub Nas ºi Gudureanu au condamnat Guvernul la deces mortal. Iar singura ºansã a PSD de a se salva de el însuºi este sã scape de cei doi comici vestiþi ai ecranului. Altminteri, ales-bules. Din beþia puterii pare cã s-a trezit ºi Victor Ciorbea, acest dl. Ciordache de la instituþia Avocatul Poporului Pesedist, care ºi-a manifestat intenþia înduioºãtoare de a contesta Ordonanþa 13. N-a reuºit sã pãcãleascã pe nimeni. Chioromiºa amuºineazã ciolanul pe care n-ar dori sã-l scape din ghiare, în eventualitatea unui triumf al strãzii. Oportunismul ºi ipocrizia sînt marcã înregistratã ale acestui rahat cu moþ. Sau viceversa. Norocul protestatarilor a fost cã au ieºit sub 200.000. Dacã depãºeau pragul fatidic, se fãceau vinovaþi de abuz dupã serviciu ºi luau pînã la 3 ani cu... suspendarea protestelor. Dar, despre legea auto-graþierii s-ar putea face un serial. Un film prost, cu Livache în rolul bagabontului politic. Se pare cã ºi Biblia va trebui pusã în acord cu deciziile CCR! Porunca a 8-a, ,,sã nu furi”, va avea urmãtorul conþinut: ,,Sã nu furi mai mult de douã miliarde de lei vechi pe zi!”. Cultura hoþiei,
promovatã cu furie ºi pasiune în România, se apropie de apogeu. Nu e departe ziua cînd, prin OUG, va fi legiferat traficul de organe. Nu vã speriaþi, poate, în acest mod, îºi va face rost ºi PSD-ul de un cap. România va da faliment, indiferent în ce direcþie o iau lucrurile. Rãul fãcut în ultimii 27 de ani, prin vînzarea a tot ceea ce existã pe pãmînt, sub pãmînt, în apã ºi sub apã, ºi chiar ºi în aer, este ireparabil. Numai o schimbare majorã în politica mondialã mai poate pune lucrurile într-o altã matcã. Dupã noaptea înstrãinãrii noastre, va veni o altã zi. Ne vom trezi goi, beneficiarii propriei laºitãþi, fãrã trecut, prezent ºi viitor, cu memoria amputatã, ºi va trebui sã reinventãm lumea. Acesta-i cel mai mare rãu pe care l-au fãcut nemernicii aflaþi în fruntea României: ne-au ºters memoria mãreþiei ºi unicitãþii noastre, ne-au vîndut sufletul corbilor strãini, care croncãne pe aici pseudodemocraþia. Peste 95% dintre protestatari n-au citit textul Ordonanþei, dar se pricep la strigãturi ceva de speriat. Iatã cîteva dintre ele: ,,1. Am ieºit din bulã/ Sã vã luãm la ...ulã; 2. Am ieºit din bulã/ Vã vrem în celulã; 3. Liviu Dragnea, vreau sã-þi spun/ La pîrnaie n-ai sãpun; 4. Fãrã alifie/ Toþi la puºcãrie; 5. Nu vã fie fricã/ Dragnea-o are micã; 6. Vreþi adrenalinã?/ Vã dãm vaselinã; 7. Fãrã Bombonica/ Jos la mititica; 8. Hai curaj, coboarã-n Piaþã/ Herpesule cu mustaþã; 9. Liviu Dragnea, un miºel/ Ne-a fãcut la portofel; 10. Dragnea, Dragnea, porc bãtrîn/ Aici nu eºti tu stãpîn; 11. Banii, viaþa, sau mustaþa?; 12. Jos, jos, jos/ tîlhar mustãcios; 13. Aºa gãinar/ ca tine mai rar; 14. Dragnea ai fost rãu/ Du-te la bulãu; 15. Zdreanþã, zdreanþã/ Nu vrem ordonanþã (cu varianta Þi-ai pus zdreanþa/ Sã-þi dea Ordonanþa); 16. Uite acum trimitem javra/ Nu departe, la Jilava; 17. Vã piºaþi pe noi/ Din 22; 18. ªase, ºase/ Am ieºit din case; 19. Liviu Dragnea, stãm în ger/ Urcã în elicopter; 20. Vã luãm pielea de pe voi/ Dacã vã piºaþi pe noi; 21. Grindeanu, Grindeanu/ Te luãm cu arcanu; 22. Grindeanu, Grindeanu/ Te rîde tot neamu'; 23. Grindene, Grindene,/ Astea-s legi, bãi nene?/ Legi teleormãnene... (la toate variantele de Grindene merge ºi cu Tãricene); 24. Unde este Ghiþã/ Sã-i dãm o rochiþã?; 25. Dragnea, ai o bubã/ Urcã-te în dubã; 27. Nu te-au votat morþii/ Ca sã salvezi hoþii; 28. Sîntem supãraþi/ Cã ne tot furaþi/ ªi vã graþiaþi; 29. Sîntem furioºi/ Pe aceºti jegoºi; 30. Fãrã supãrare/ Marº la închisoare; 31. Liviu Dragnea, ºobolan/ Ia mîna de pe ciolan; 32. Dragã Liviºor/ Hai la vorbitor; 33. Ca sã fie treaba finã/ N-o sã ai nici vaselinã; 34. Ai scãpat de Bombonica/ da' nu scapi de mititica/ hai, rapid, un fulãrel/ c-o sã ajungi ca Bombonel; 35. Nici Bombo nu a vrut sã se ducã la puºcãrie/ Dar nu e mereu aºa cum ai vrea sã fie; 36. Sub mustaþa ta cea rea/ Stã ascunsã o lichea; 37. Dragnea, ai exagerat/ Noi te vrem încarcerat; 38. Fiindcã avem motiv/ Vrem sã stai pasiv/ Hoþule parºiv; 39. Fãrã cleptoman/ Din Teleorman; 40. Acest rahat/ Trebuie abrogat; 41. Am ieºit din casã/ Fiindcã ne-aþi dat plasã; 42. Venim, venim/ ªi vã buzunãrim; 43. Un singur dor/ Toþi la vorbitor; 44. A sosit momentu'/ Sã-þi faci testamentu' (cu hashtag #fãrãviolenþã, sanchi); 45. Nu vrem Erdogan/ Din Teleorman; 46. Cum venim în Piaþã/ Rima prinde viaþã; 47. Ai probleme la danturã/ Te scãpãm cu-n pumn în gurã (însoþitã neapãrat de hashtag #fãrãviolenþã, sanchi again); 48. Dragnea, noi te vrem închis/ ªi bolnav de sifilis; 49. O sã cazi, Livache/ Ca Piaþa Matache; 50. Data viitoare/ Haideþi la votare!; 51. DNA, DNA/ Sã vinã sã vã ia!; 52. Piaþa îþi rade mustaþa!; 53. Dragnea, nu fii trist/ La Jilava au dentist!; 54. Acasã-i cald ºi bine/ Strigãm ºi pentru tine”. Mãi, dar simþitor mai este Poporul Român! Simona Halep a abandonat la Sankt Petersburg, motivînd cã o doare un genunchi. Întîmplãtor, România va juca cu Belgia în FED Cup, peste cîteva zile. O fi durînd-o genunchiul, nimic de zis, dar suferinþa ei cea mare provine de la durerea în cot faþã de Patrie. Se apropie Triunghiul Morþii Portofelelor: Dragobete (cu varianta tinereascã Valentine’s Day), 1 ºi 8 Martie. Fluturaºii de salariu vor deveni simple piedici în calea uitãrii, fãrã acoperire bancarã. Se zvoneºte, ºi nu iese fum fãrã foc, cã dl. Grindeanu îl poate bãga oricînd sub masã pe Nicolae Vãcãroiu, dumnezeul consumatorilor
din PSD. Iar cele douã pachete de papairoase pe care le siluieºte zilnic au scîrbit-o ºi pe Aurelia Cristea, care a fost nevoitã sã se revolte la altã masã, unde nimeni nu trage în piept. Deputatul PSD Liviu Pleºoianu afirmã cã trebuie ,,exorcizat” SRI. Fugi, bã, d-acilea, asta înseamnã desfiinþarea, ºi nu ne permitem! ªtiþi de ce trebuie sã continue lupta anticorupþie, cu toate hibele sale? Pentru cã bolnavul numit România n-ar mai rezista unei noi reprize de jaf sistematic. De altminteri, jaful de partid ºi de stat a fost singurul proiect de þarã din ultimii 27 de ani. Mi se pare mie, sau presa, ,,cîinele de pazã al democraþiei”, se dã în bãrci cu Mafia din instituþiile statului, cu corporaþiile, sau cu borfaºii fugari, în loc sã-l apere pe cetãþean? Se pare cã nu mi se pare. Chinezii au intrat în anul Cocoºului de Foc. Românii se chinuie tot cu porco-mãgarul. Unii susþin cã lupta anticorupþie s-a dat în România pe viaþã ºi pe moarte. Sînt fraieri. Lupta anticorupþie a fost/este o piesã de teatru prost, o farsã, un pretext pentru a plimba puterea politicã între borfaºi. Alex Velea, un manelist pe invers, ºi-a dat copiii în judecatã ca sã-i poatã purta numele mãcar pînã la majorat, cînd are de gînd sã-i ºi boteze. Înduioºãtor, dar vrãjeala este maximã, întrucît puradeii au fost chemaþi la Tribunal deoarece refuzau cu obstinaþie sã se tatueze! O veste îmbucurãtoare de la Florin Piersic: ,,De la brîu în sus stau excepþional”. Gudureanu a afirmat cã a dat Ordonanþa 13 din respect faþã de cetãþean. Nu i-a spus numele cetãþeanului, dar toatã lumea ºtie despre cine este vorba: cetãþeanul turmentat din Teleorman. Pînã la urmã, Ordonanþa Ruºinii a fost abrogatã, dar nu abandonatã (nici nu se mai poate în integralitatea ei). Documentul va fi dezbãtut în Parlament, unde Puterea are majoritate confortabilã. Deci, nu se va schimba spiritul ei. PSD trage de timp, amînã un pic lucrurile, pentru a-ºi adormi adversarii. Dupã care, ca întotdeauna, o vor lua de la capãt, chiar dacã capitalul (sic!) lor de imagine a suferit pierderi majore, inclusiv în rîndul acelora care i-au votat în speranþa cã lupul roºu ºi-a schimbat odatã cu pãrul ºi o parte din nãravuri. Norocul lor proverbial este cã majoritatea populaþiei aflatã în þarã gîndeºte cu stomacul burþii ºi cã nu dã doi bani pe principiile de drept. Dureros, dar adevãrat. Acum, cã tot v-aþi familiarizat cu invaziile, cu distracþiile publice, ar cam fi momentul sã vedeþi cum se fãceau demonstraþiile pe vremuri. Nici noi nu ºtiam, dar am aflat adevãrul din ,,Istoria necenzuratã a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteº. ,,Acum, cã tot curgeau decesele în Transilvania (Gelu, Glad, Menumorut) ca ºi cianura pe Someº, sã nu vã-nchipuiþi cã ungurii s-au ºi fãcut stãpîni pe aceastã parte a þãrii noastre. Ar fi vrut ei, dar nu era chiar atît de simplu cu bucãþica asta de zahãr, chit cã o luaserã în custodie fãrã a-i mai cere voie lui Mircea Dinescu. Aºa cã, dupã ce ªtefan cel Sfînt a fãcut prostia de i-a creºtinat, maghiarii, neþinînd cont cã prin venele ºefului lor curgea sînge de valah, s-au tot luptat ca nãnacii cu nepoþii lui Glad, îndeosebi cu Ahtum din Banat, pe care n-au reuºit sã-l învingã decît (cum altfel?) prin viclenie ºi, normal la români, trãdare. Ahtum a fost ucis, ºi fiii iepelor din pustã i-au luat cu ocazia asta þãriºoara ºi, poate nu vã vine sã credeþi, chiar viaþa. «Cã - ziceau boanghenii - dacã tot l-am omorît, n-are ce sã mai facã cu ea...». Dar, din fericire, istoria noastrã e repetabilã, ºi cum se dãdea de-a dura un cap mai acãtãrii de român, cum se ridica altul, la fel de pietros, cã am fost tari la scãfîrlie de cînd ne ºtim, la noi baza constituind-o doaga ºi podoaba capilarã, creierul neavînd cine ºtie ce întrebuinþare. Aºa a apãrut unul Jula (Gyula), care s-a gîndit ce s-a gîndit ºi a concluzionat cã s-ar opune ºi el expansionismului fino-ugric, îmbrãcat la repezealã în haina catolicismului. Cu toate cã ºi viteazul Jula a cãzut ºi ºi-a rupt sula, stãpînirea vecinilor de la Apus avea sã fie amînatã din motive de pecenegi, care n-aveau cine ºtie ce calitãþi, dar bãteau bine. Aºa cã prin Secolele XII-XIII, tot Etno TV avea cea mai mare audienþã în Transilvania. ªi cum învîrteau românii o horã d-aia de plîngeau opincile sub cãlcîie, într-o searã de prin anul 1211, încep sã se iþeascã investiþiile strãine, sub forma unor cavaleri teutoni, care se vor adãuga celor mai vechi, denumite generic grupuri sãseºti ºi secuieºti. Din pãcate pentru ei, teutonii se vor stabili la Braºov, unde n-au rezistat presiunii exercitate de gaºca lui Radu Vasile. Cã strãinii, nemaiîntîlnindu-se cu aºa ceva, au fost fascinaþi de morala ºi buna-credinþã a acestor jucãtori de leapºa pe furate ºi au considerat cã-i cazul sã o ia razna spre alte zãri, unde au auzit, din surse sigure, cã ar mai fi rãmas ceva de furat. De aceea, dupã 1225, rãmãsesem doar cu ceva cumani, conduºi de Neagu Djuvara, unguri tupeiºti, saºi ºi secui numai cît sã nu le ducem dorul. Nici þigani n-aveam, ce sã mai lungim vorba ºi sã ne ascundem în spatele cuvintelor meºteºugite cu tesla, eram de rîsul Europei. ªi fãceau europenii niºte spirite de glumã pe seama noastrã, de ne învîrteam bezmetici de rîs ca un C.O.I. (Comitetul Olimpic Internaþional) într-o cãldare...”. (va urma) CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
TRIBUNA LE APARÞINE... Executivul a abrogat Ordonanþa 13 Membrii Executivului au aprobat proiectul Ordonanþei de Urgenþã prin care este abrogatã OUG 13/2017 prin care au fost modificate Codul Penal ºi Codul de Procedurã Penalã, potrivit unui Comunicat de la Palatul Victoria. Aceastã OUG de abrogare a Ordonanþei 13 a fost publicatã deja în Monitorul Oficial. Ora 16,13, 5 februarie 2017. Executivul informeazã oficial cã „s-a aprobat proiectul de Ordonanþã de Urgenþã pentru abrogarea Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal ºi al Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã, precum ºi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã“. De asemenea, în cadrul aceleiaºi ºedinte a fost aprobat Memorandumul cu tema „Aprobarea declasificãrii stenogramelor“ cuprinzînd dezbaterile din ºedintele Guvernului desfãºurate la data de 18.05.2016 (extras) ºi la data de
31.01.2017 (integral). Informaþiile vor fi fãcute publice astãzi pe site-ul Guvernului. Primul-ministru, Sorin Grindeanu, a cerut ca, în perioada imediat urmãtoare, Ministerul Justiþiei sã demareze de urgenþã dezbateri publice cu toate partidele politice ºi cu societatea civilã pe tema subiectelor din Ordonanþa care a fost abrogatã. Totodatã, premierul a solicitat ministerului de resort
Ce conþine, de fapt, OUG emisã de Guvern Ordonanþa de Urgenþã pentru abrogarea OUG privind modificarea Codului Penal ºi a Codului de Procedurã Penalã a fost publicatã duminicã în Monitorul Oficial. În Ordonanþa de Urgenþã numãrul 14, care a fost adoptatã de Guvern în ºedinþa de duminicã, se precizeazã cã OUG nr. 13/2017 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal ºi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã, publicatã în Monitorul Oficial din 1 februarie, se abrogã. Potrivit noului act normativ, în cursul urmãririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de cãtre procuror, prin Ordonanþã, dacã se menþin temeiurile care au determinat luarea mãsurii sau au apãrut temeiuri noi, care sã justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputînd sã depãºeascã 60 de zile. Ordonanþa de Urgenþã a fost adoptatã „avînd în vedere faptul cã, de la publicarea în Monitorul Oficial (...) din 1 februarie 2017 a Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 13/2017 (...) ºi pînã în prezent au existat foarte multe reacþii, nu numai în ceea ce priveºte fondul actului normativ, dar ºi în ceea ce priveºte modalitatea de adoptare a acestuia“. De asemenea, OUG de abrogare a fost adoptatã avînd în vedere faptul cã aceste reacþii vin atît din partea instituþiilor sistemului judiciar - Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Ministerul Public, cît ºi din partea altor autoritãþi ale statului - preºedintele României, Avocatul Poporului. În OUG se mai spune cã actul
normativ menþionat „a suscitat un real interes în rîndul cetãþenilor României, aceºtia înþelegînd sã se implice activ nu numai prin participarea la dezbaterea publicã efectuatã în perioada prealabilã adoptãrii lui, dar ºi prin susþinerea ideilor în cadrul unor manifestãri publice care au fost prezente pe întreg teritoriul þãrii ºi în unele oraºe din strãinãtate“. De asemenea, potrivit actului normativ, s-a observat cã „puternica reacþie a cetãþenilor români a vizat în special insuficienta dezbatere a soluþiilor de interes pentru întreaga comunitate, solicitînd, pe cale de consecinþã, o dezbatere mai amplã a soluþiilor în cadrul Parlamentului“. OUG a fost aprobatã ºi constatîndu-se cã, „în acest moment, pe fondul tensiunilor create ca urmare a adoptãrii Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 13/2017 existã un pericol real de dezbinare a societãþii, în contextul general de neînþelegere, cu consecinþe asupra climatului general de stabilitate a societãþii ºi recunoscînd ºi respectînd, în egalã mãsurã, exercitarea democraþiei în toate formele sale“. În actul normativ se mai spune cã s-a observat cã „tensiunile existente pot fi înlãturate prin abrogarea expresã ºi imediatã a acelor texte care au suscitat reacþiile masive menþionate, ceea ce presupune, din punct de vedere tehnic, o intervenþie expresã asupra textelor din Codul de Procedurã Penalã care intraserã deja în vigoare, astfel încît acestea sã revinã la forma avutã înainte de adoptarea Ordonanþei menþionate, urmînd ca ele sã se aplice,
parcurgerea tuturor etapelor pentru a avea un proiect de lege care sã punã în acord deciziile Curþii Constituþionale, Directivele europene, Codul Penal ºi Codul de Procedurã Penalã, în vederea dezbaterii acestuia în Parlament. Actele normative pot fi abrogate de cãtre autoritatea emitentã în perioada cuprinsã între data publicãrii în Monitorul Oficial ºi data prevãzutã pentru intrarea lor în vigoare, a explicat, pe Facebook, Tudorel Toader, fost judecãtor la Curtea Constituþionalã pînã anul trecut. Ordonanþa de abrogare adoptatã duminicã trebuie sã intre în procedurã parlamentarã. „Dacã existã un Proiect de lege pentru abrogarea acestei Ordonanþe, care sã fie trimis cãtre Parlament, cred cã este varianta cea mai bunã, din punctul meu de vedere“, a spus duminicã ministrul delegat pentru Relaþia cu Parlamentul, Graþiela Gavrilescu. În ceea ce-l priveºte pe Florin Iordache, surse guvernamentale au declarat pentru News.ro cã premierul Sorin Grindeanu i-a solicitat ministrului Justiþiei, Florin Iordache, sã facã o evaluarea a activitãþii sale ºi a ministerului pe care îl conduce de la preluarea mandatului. (Sursa: HotNews) din nou, þinîndu-se seama de deciziile Curþii Constituþionale nr. 586/2016 ºi nr. 614/2016“. În OUG se mai afirmã cã s-a apreciat cã „doar o abrogare expresã ºi de urgenþã a textelor, în special cele privind Codul Penal, intens criticate, este de naturã a readuce starea de echilibru în societatea româneascã ºi de a permite reinstalarea unui dialog constant ºi constructiv“. OUG adoptatã duminicã de Executiv intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial. Ordonanþa de Urgenþã este semnatã de premierul Sorin Grindeanu ºi contrasemnatã de ministrul Justiþiei, Florin Iordache, ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, ºi ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleºcanu.
Comunicatul oficial al Guvernului „Astãzi, în cadrul ªedinþei de Guvern s-a aprobat proiectul de Ordonanþã de Urgenþã pentru abrogarea Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal ºi al Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã, precum ºi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã“.
Anunþul din Monitorul Oficial Ordonanþã de Urgenþã privind abrogarea Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal ºi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã, precum ºi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedurã Penalã. CRISTI ªELARU
Pag. a 5-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
ROMÂNII, ÎN STRADÃ! Guvern infracþional organizat Doctrina jocului „Hoþii ºi vardiºtii” este destul de clarã ºi consolidatã prin jurisprudenþã: infractorii merg întotdeauna în frunte, iar legea se chinuie sã-i ajungã din urmã. Perfecþiunea jocului se atinge, însã, atunci cînd infractorii înºiºi ajung sã fie cei care scriu legea. Marþi searã (31 ianuarie a.c. – n.r.), Guvernul României a jucat perfect. Surpriza colosalã pe care am avut-o marþi noaptea, cînd am citit versiunea datã de Monitorul Oficial a Ordonanþei de mutilare a legilor penale, a fost o prevedere despre care, pînã atunci, nu se discutase absolut nimic: nu existã abuz în serviciu dacã acesta a fost comis prin emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative. Citeam ºi nu-mi credeam ochilor: adicã dacã te acoperi bine cu acte, poþi sã furi? Apoi, aceeaºi prevedere am vãzut-o ataºatã ºi la o altã infracþiune, despre care, de asemenea, nu se discutase absolut nimic: favorizarea infractorului. Adicã nu eºti pedepsit dacã favorizezi un infractor prin emiterea, aprobarea sau adoptarea unui act normativ? Consecinþele sînt incalculabile ºi exemplele îþi rãsar în minte înainte sã le gîndeºti. Avem, aºadar, un consiliu local de comunã, care emite hotãrîri. Iar consiliul legal întrunit, cu cvorumul adecvat, ia
urmãtoarea hotãrîre: fiecare domn consilier primeºte din partea comunei un hectar de teren intravilan, în centru. Se voteazã, atîtea voturi pentru, zero voturi contra, zero abþineri. Hotãrîrea este adoptatã, devine act normativ, iar domnul primar este obligat sã o punã în aplicare. Nu e miºto sã fii consilier comunal? N-am înþeles ce-a fost în capul celor de la Guvern cînd au impus asemenea prevederi, pînã cînd m-am uitat mai cu atenþie la infracþiunile la care le-au asociat: abuz în serviciu ºi favorizarea infractorului. Dar ce a fãcut, de fapt, Guvernul marþi
LIVIU AVRAM P.S.: Mulþi, ca ºi mine, se întreabã de ce modificãrile la Codul Penal au fost puse sã intre în vigoare peste 10 zile. S-au lansat teorii fie optimiste, fie cinice. Adevãrul s-ar putea sã fie mult mai prozaic. Orice modificãri la Codul Penal care conþin dezincriminãri sau scãderi de pedepse trebuie puse în vigoare într-un interval de timp rezonabil de la adoptare, astfel încît judecãtorii din instanþele de executare sã aibã rãgazul sã ia la mînã dosar cu dosar ºi sã stabileascã cine iese ºi cine mai rãmîne. CSM susþine cã rãstimpul de 10 zile este mult prea scurt, dar CSM nu pare conºtient cã bãieþii ãºtia chiar se grãbesc. Doar de aia au dat Urdonanþã de Urgenþã, nu?
APEL ADRESAT CELOR CARE PROTESTEAZÃ
Cum luptãm cu ticãloºii UPDATE. Azi a fost cu adevãrat „Marþea Neagrã“. Este momentul în care România se transformã într-o þarã bananierã, în care justiþia a fost pusã la pãmînt. Nu ºtiu de ce, dar simt cã ºi noi sîntem vinovaþi cã am lãsat sã se întîmple aºa ceva. Poate nu ne-am implicat suficient în alegeri ºi nu am încercat sã convingem apropiaþii de pericolul care ne paºte. E trist. Mineriada penalilor a învins. Devine tot mai clar cã împotriva lui Dragnea ºi a acoliþilor sãi trebuie sã ducem o luptã corp la corp. Nu se poate negocia nimic cu astfel de oameni, singura soluþie fiind o opoziþie durã ºi fãrã menajamente. To be continued. UPDATE. E greu, dar nu imposibil sã-i învingem pe ticãloºi. Important este sã nu devenim ca ei, pentru cã atunci lucrurile nu mai au noimã. În primul rînd, trebuie sã fim conºtienþi cã presiunea strãzii trebuie sã fie constantã ºi vehementã, dar fãrã exagerãri, fãrã violenþe. Ca sã ne facem auziþi, nu trebuie sã rupem gardurile Guvernului, sã alergãm angajaþii Antenelor, sau pe cei de la RTV, ºi sã-i molestãm. Cu ticãloºii trebuie sã fim oameni, sã ne comportãm civilizat. Asta îi sperie. Civilizaþia, atitudinea demnã, corecta manifestare publicã, asumarea opiniilor sînt lucruri pe care nu le înþeleg ºi care îi sperie. Pentru a-ºi apãra fãrãdelegile, sînt dispuºi la bãi de sînge, au mai fãcut-o, iar mineriadele din anii ’90 sînt mãrturii incontestabile în acest sens. Acum, nu mai au mineri, dar dacã nu vom ºtii sã ne stãpînim nervii ºi furia, sînt dispuºi sã punã jandarmii pe noi, poate ºi o parte din isterizaþii privitori ai Antenelor ºi RTV. Provocãri vor fi din partea lor, dar forþa noastrã stã în atitudine: civilizatã, dar vehementã. Sã fim ca stîncile! DANIEL GORGONARU
Cu mînie Cel mai mare protest paºnic din ultimii 25 de ani a fost împrãºtiat de ultraºi. Este o încercare evidentã de a deturna þinta protestelor, de a intimida demonstranþii ºi de a rupe rîndurile Pieþei. Este neclar, la aceastã orã, dacã vinovaþii aparþin doar unei singure galerii. Intenþia era cunoscutã unor protestatari ºi, probabil, Jandarmeriei. Aceasta din urmã a þinut piept violenþelor, iar situaþia s-a transformat din protejarea unor obiective ºi o relaþie relativ decentã, colegialo-fãrãbãtaie cu protestatarii paºnici, într-un haos de nedescris. Sub zãpada murdarã, lacrimogenã, din Piaþã, stã de astãzi îngropatã speranþa PSD. Nu conteazã cine a trimis ultraºii, sau dacã au fost trimiºi de cineva, conteazã doar faptul cã Executivul acesta are cel mai nasol noroc din lume. ªi pentru asta, nu va rezista. Mergeþi în continuare în Piaþã, paºnic.
Ruºinea României, „Gulerele Negre“ s-au graþiat! Iatã lista celor care scapã de pedepse, preluatã din „Evenimentul zilei“: Ioan Adam; Ion Iliescu; Victor Viorel Ponta; Adrian Nãstase (spre exemplu, în Dosarul „Trofeul Calitãþii”, principala infracþiune este abuzul în serviciu, iar Nãstase este beneficiarul folosului); Dan ªova (ºi toþi responsabilii de la CE Turceni ºi Rovinari, care i-au îmbogãþit pe Ponta ºi ªova); Darius Vâlcov (fost ministru PSD al Finanþelor); Sebastian Ghiþã; Viorel Hrebenciuc; Ilie
seara? S-a întrunit banditeºte, în crucea nopþii, a sfidat toate avertismentele pe care le-a primit, vreme de douã sãptãmîni, ºi a dezincriminat, aproape total, abuzul în serviciu, favorizîndu-i, astfel, pe toþi cei care au comis aceastã infracþiune, sau se pregãtesc sã o comitã. Nu vi se pare cã însãºi acþiunea Guvernului seamãnã a abuz în serviciu ºi favorizarea infractorului?! Practic, prin aceste prevederi, membrii Guvernului s-au autodenunþat: aveau conºtiinþa faptului cã nu e în regulã ceea ce fac ºi au dezincriminat dintr-un condei exact faptele pe care le comiteau prin adoptarea acestei Ordonanþe. E ca ºi cum am fi pus niºte hoþi sã scrie, în Codul Penal, definiþia furtului. Bine-bine, veþi spune, dar unde sînt vardiºtii? Promit solemn: primul procuror care grãbeºte pasul ºi desluºeºte, pînã la capãt, aceastã afacere primeºte de la mine o bere. ªtiþi, de fapt, ce a fãcut Guvernul marþi seara cu þara asta?! A prins-o noaptea pe stradã, a lipit-o de-un gard ºi i-a sucit mîinile la spate. Iar acum se pregãteºte sã-i cotrobãie prin buzunare.
Sârbu; Dan Ioan Popescu; Liviu Dragnea; Ecaterina Andronescu; Corneliu Iacubov; Mihai Tãnãsescu; Eugen Bejinariu; Mãdãlin Voicu; Nicolae Pãun; Nicolae Bãdãlãu; Robert Negoiþã; Olguþa Vasilescu; Paul Stãnescu; Cristian Rizea; Tudor Pendiuc; Cãtãlin Rãdulescu; Constatin Nicolescu; Radu Mazãre; Nicuºor Constantinescu; Gabriel Mutu; Bunea Stancu; Marian Vanghelie; Gheorghe Nichita; Adrian Severin; Mircea Cosma; Vlad Cosma;
Mergeþi mai mulþi, mergeþi sã-i susþineþi pe cei care au o opinie. Mergeþi acolo unde vedeþi oameni cu copii ºi cîini, tineri zîmbitori, acolo unde rîdeþi de sloganurile de pe pancarte. Mergeþi unde aveþi ceva de spus, de scandat, unde vreþi lumina în negrul unei nopþi a minþii. Mergeþi pentru copiii voºtri, sã-i protejaþi, încãlziþi asfaltul rece cu hotãrîrea unei generaþii care vrea schimbare. Mergeþi sã protejaþi democraþia ºi spiritul liber, mergeþi la proteste pentru a apãra însuºi dreptul la protest. Guvernul Grindeanu tocmai a cãzut, dupã violenþele din seara asta. Dacã joi nu se recîºtigã Piaþa într-un mod paºnic, a cãzut, însã, degeaba. Extra motiv de bai ºi supãrare: Guvernul Grindeanu urmeazã sã treacã vineri la pasul doi în lupta împotriva statului de drept, prin desfiinþarea DNA ºi a DIICOT ºi contopirea lor într-o singurã instituþie, potrivit unor surse EurActiv. MIHNEA DUMITRU
Andreea Cosma; Ovidiu Marius Isãilã; Cãtãlin Voicu; Adrian Duicu; Constatin Popescu; Serban Mihãilescu; Dan Nica; Mircea Drãghici; Constantin Adãscãliþei; Radu Bãbuº; Daniel Bãrbulescu; Dan Bordeianu; Florin Constantinescu; Alexandru Cordoº; Sonia Drãghici; Marian Ghivenciu; Vasile Gliga; Iulian Iancu; Sorin Lazar; Marius Manolache; Eduard Martin; Alexandru Mazãre; Lucian ªova; Gabriel Vlase; Vasile Duþã; Emil Cutean; Ion Stan; Anghel Stanciu ºi mulþi, mulþi alþii. („Evenimentul zilei.ro“)
Pag. a 6-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR
„Nu mai înþeleg nimic!“ Prietenul meu, regretatul poet Ioan V. Maftei-Buhãieºti, ori de cîte ori se afla în vreo situaþie mai specialã, cu vorba sa domoalã, numai ce-l auzeam cã zice, de parcã nu ar fi trãit pe lumea aceasta: „ Nu mai înþeleg nimic!”. La vremea respectivã, credeam cã glumeºte sau chiar cã nu înþelegea ce îi spuneam. ªi erau discuþii despre teatru, poezie, politicã... Dar iatã cã am ajuns ºi eu sã zic la fel ca el: „Nu mai înþeleg nimic!“, dupã ce, spre finele anului trecut, l-am vãzut la o emisiune de televiziune pe dl. Liviu Dragnea strigînd cu nonºalanþã cã, de toate „relele” ce s-au abãtut asupra acestei þãri, vinovat se face Dacian Cioloº... Ei, da, despre aºa constatãri nici cã mai auzisem pînã atunci, de parcã noi am fi trãit pe altã lume. Ce sã mai zicem, însã, de oamenii politici, aceia care de 27 de ani, de la revoluþia din decembrie 1989, ne-au condus þara? Poate ne va spune dl. Liviu Dragnea, care le ºtie pe toate. La emisiunea cu pricina, vorbea sã distragã atenþia de la problemele cu care se confruntã românii, care au ajuns sã aducã pîine din Bulgaria, cartofi din Grecia, maþe de porc din China. Nu zicem cã Dacian Cioloº a fost uºã de bisericã, dar nici nu putem fi de acord cu insinuãrile domnului Liviu Dragnea ºi ale celor care, de cum vin la putere, dau românilor lecþii de moralitate, de civism, cînd caracterul lor lasã de dorit. ªi nu am sã-i înþeleg, aºa cum nu l-am înþeles nici pe un sãtean de-al meu, care, întors de la cîrciumã beat criþã, negãsind de-ale gurii pe masã, ºi-a luat nevasta la bãtaie pînã ce a lãsat-o latã, în mijlocul ogrãzii, într-un lac de sînge, cu pãrul smuls de pe cap. ªi, ca ºi cum asta nu ar fi fost de-ajuns, bestia a luat toporul ºi, pe-o distanþã de circa 50 de metri, ºi-a pus gardul la pãmînt. Dimineaþa, cînd s-a trezit din beþie ºi a vãzut grozãvia pe care-o fãcuse cu o searã în urmã, ºi-a luat din nou nevasta la pumni, reproºîndu-i cã
Un admirabil volum evocator: „Cronicã de familie“ Cîntãreaþa ºi scriitoarea Elena Mira Popescu Beleavcenco este autoarea cãrþii ,,Cronicã de familie”, apãrutã la Editura Printpress. Am cunoscut-o pe aceastã frumoasã mezzosopranã în cadrul Operei de Stat din Timiºoara, unde s-a impus ca o excelentã interpretã. Am remarcat, atunci, vocea ei, care trece cu lejeritate de la registrul grav, aproape ,,baritonal”, la cel mediu, de o suavitatã diamantinã, pînã la cel acut, strãlucitor precum explozia de verdeaþã a naturii însetate de viaþã. Mi-a apãrut ca o fãpturã înaltã, cu pãrul negru ºi des ca „mierea arsã”, cu faþa ovalã, asemenea unei icoane byzantine, cu trupul precum o salcie pletoasã, parcã desprinsã dintr-o suitã de sculpturi create de Praxiteles. Vocea ei, foarte bine timbratã, îmi amintea de nemuritoarea artistã Irene Menenghini-Cattaneo, marea vedetã a Scalei din Milano. Întîlnind-o, am descoperit în ea o fiinþã seninã, amabilã ca un prieten drag, cu o fire optimistã, ca o femeie care se bucurã de o iubire împlinitã. În toatã viaþa ei a pornit de la sensul cuvintelor Sfîntului Augustin, cel care spunea omului credincios: „Iubeºte, ºi apoi fã ce vrei!”. A fost angajatã la Teatrul liric din capitala Banatului de sublima sopranã dramaticã Aca de Barbu, partenera tulburãtoare a nefericitului Traian Grozãvescu. Aceasta mi-a prezentat-o astfel: „Dragul meu Doru Popovici, þi-o prezint pe Elena Mira Popescu, o artistã cu har care, te asigur, va face o mare carierã. Va fi o demnã continuatoare a unor minunaþi soliºti, precum Ana Rosza Vasiliu, Lia Hubic, Lia Pop, Ionel Tudoran, Elena Popova, Nicolae Bejenaru, Gogu Vasilescu ºi Stella Simonetti”. Pe atunci nu ºtiam cã aceastã rãscolitoare cîntãreaþã va intra în dramatica mea viaþã, cu o iubire platonicã... Am apreciat-o în urmãtoarele roluri: Azucena, din ,,Trubadurul”, de Giuseppe Verdi, reliefînd un pronunþat dramatism, Amneris, din ,,Aida”, al aceluiaºi compozitor, evidenþiind o grandoare tulburãtoare, ºi Carmen, dificilul rol din capodopera cu acelaºi nume, a lui Bizet, accentuînd teribila sete de cunoaºtere! Elena Mira Popescu s-a cãsãtorit cu dirijorul Mihai Beleavcenco, soþ ideal, cãruia i-am dedicat, în semn de omagiu, o micromonografie. N-am sã uit tãlmãcirea minunatã pe care acesta a dat-o operelor mele ,,Mariana Pineda” ºi ,,Interogatoriul din zori”, în regia lui George Zaharescu – dipticul meu scenic fiind premiat de o comisie exigentã a Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor. Familia Beleavcenco s-a condus dupã crezul potrivit cãruia „artistul îºi creeazã un alibi, în vederea Judecãþii de apoi”... Elena Mira Popescu Beleavcenco a atras atenþia, în aceeaºi mãsurã, ºi lumii literaþilor, prin eseurile ºi poeziile sale. Despre volumul „Cronicã de familie”, distinsul cãrturar Petre Gigea-Gorun a consemnat urmãtoarele: ,,Ca nepoatã, Elena Mira Popescu Beleavcenco, trãieºte sub imperiul amintirilor, în mod sentimental ºi nostalgic, aºa cum se întrezãreºte din poeziile «Remember I», «Remember II», «Oricît de îndrãzneþe visuri», «Lui Traian Demetrescu» sau «Lui Tradem», în care
Polemici
ea este de vinã: cã dacã-i fãcea de mîncare, nu s-ar fi comportat astfel. Au trecut destui ani de la acea întîmplare, iar acum, cei doi soþi sînt bãtrîni ºi neputincioºi, iar gardul a rãmas în paraginã, fiindcã resturile de scîndurã au ajuns de mult lemne de foc. Iatã o poveste similarã cu aceea a domnului Liviu Dragnea, care, la emisiunea cu pricina, îi dãdea de zor cu gura, de nu-l mai puteau opri moderatorii, cum cã fostul premier tehnocrat se face vinovat de toate lacrimile din þara asta. Aºa cum ne-am obiºnuit, îl întrebãm ºi noi pe dl. Liviu Dragnea dacã este mulþumit de cum trãiesc românii, care au ajuns sã nu mai aibã dupã ce sã bea apã. Sînt sigur cã ºtie acest lucru de la oamenii din judeþul sãu, Teleorman, dar nu are ochi sã vadã sãrãcia acestora, pe el îl intereseazã doar votul lor, în rest, Dumnezeu cu mila... Iatã cum se scrie istoria, cu lacrimi din partea unora, ºi huzur din partea altora... Creadã-i cine o vrea, eu, unul, m-am sãturat de poveºtile spuse de astfel de politicieni hrãpãreþi, puºi sã jecmãneascã acest popor. Vedem, la tot pasul, cã dezastrul naþional e în floare, ºi nu din vina omului simplu, ci a celor care îi bat acestuia în uºã, milogindu-se de votul lui pentru un nou mandat... Dacã pînã acum n-au fãcut nimic pentru þarã, la ce sã se mai aºtepte românii de la niºte oameni politici expiraþi, care vegeteazã, de cînd se ºtiu, în Parlamentul ºi Senatul României, pe banii contribuabililor, doar ca sã vinã la televizor ºi sã spunã poveºti de adormit copiii? Închei zicînd, ºi eu, la fel ca prietenul meu, Ioan V. Maftei-Buhãieºti: „Nu mai înþeleg nimic!”, cînd vãd cum puºcãriabili cu acte în regulã ºi alþii aflaþi în curs de anchetã sau sub control judiciar predau lecþii de democraþie ºi vorbesc despre bunãstarea românilor, pe care ei, în goana dupã ciolan ºi putere, i-au ruinat pentru zeci de generaþii de-acum încolo. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” versurile sale sînt închinate unchiului, ea fiind legatã cu trup ºi suflet de familie, dupã cum se vede din poemele «Mama la pian» sau «Bunica mea». Sentimentele de familie sînt permanente ºi puternice, iar amintirile, pline de nostalgie. Peisajele ºi locurile dragi sînt, de asemenea, prezente în poemele cuprinse în volum, parcã fotografic fãcute, aºa cum o spune în versuri precum imaginile: «Ca niºte candele solemne,/ Lalele-ºi înalþã corolele». Frumos spus! Versurile legate de dragostea faþã de bãrbatul iubit evocã preponderent amintiri plãcute. Acestea sînt prezente în aproape toate ciclurile cãrþii. În acest sens, amintesc poeziile «Au cãzut trei stele», «O noapte», «Poemul amintirilor», «Ce mîndrã eram de iubirea mea» sau «Dacã nu te-aº fi cunoscut», în care autoarea mãrturiseºte: «Dacã nu te-aº fi cunoscut,/ Viaþa mea cum ar fi trecut?». Într-o poezie, chipul bãrbatului iubit este evocat cu dragoste ºi tandreþe: «Cînd mã gîndesc ºi azi la tine,/ Parcã din nou mã-ndrãgostesc». De asemenea, gãsim ºi alte versuri de sincerã mãrturisire de îndrãgostitã: «Iubirea noastrã a fost magicã floare» sau: «De cîte ori pleca de-acasã,/ Eu silueta-i urmãream». Dragostea eternã se observã cu pregnanþã în poemul «Scrisoare», inspirat de o dublã aniversare în familie: 22 iulie, ziua de naºtere a soþului, dar ºi data cununiei celor doi. Citind versurile, am senzaþia cã autoarea scrie cu sentimente sincere, aºa cum o fac toþi adolescenþii îndrãgostiþi. În volum, poeziile doamnei Mira Elena Popescu Beleavcenco acoperã o largã arie a vieþii noastre pãmînteºti, ea «rãtãcind prin labirintul vieþii», în nuanþe poetice, filosofice sau religioase, cu talent ºi în mod sentimental. Toate acestea fac ca lucrarea amintitã sã fie cititã cu plãcere ºi emoþie, fapt pentru care o recomand, cu sinceritate, cititorilor”. Iatã o poezie reprezentativã a volumului, intitulatã ,,Remember I”, de o nobilã sensibilitate romanticã, avînd urmãtorul motto: „Aº vrea sã mor cu fereastra deschisã într-o primãvarã înfloritã, ascultînd glasul pãsãrilor” (J.J. Rousseau) 29 aprilie 1896. ,,Eu port în inimã un calendar/ În care de naºtere au fost gravate/ Cifrele unei zile de amar,/ Sã nu mai poatã fi nicicînd uitate./ Sînt azi o sutã treisprezece ani/ De cînd iubitul frate trist al mamei/ A pãrãsit, la nici treizeci de ani/ Pãmîntul, suferinþele, duºmanii,/ Lãsînd un dar bogat, gîndirea sa:/ O poezie ce oglindeºte-n soartã/ Cît îndrãgea natura, muzica!/ Spre fiinþa lui ºi-acum un dor mã poartã./ De-acolo unde-n ceruri meditezi,/ Poate mã vezi, iubitule TRADEM,/ Sau poate astãzi tocmai tu-mi dictezi/ Acest îndurerat pios poem:/ Era spre zori sau înspre asfinþit/ Primãvãratica zi de april,/ Cînd ai plecat... de noi s-a despãrþit/ Sufletul tãu de visãtor copil./ Cum ºi Rousseau avea cîndva dorinþa/ Ca prin fereastra camerei deschisã/ Sã îi aline un pic suferinþa/ Aroma gingaºelor flori trimisã,/ Þi s-a-mplinit dorinþa de-a muri,/ În anotimpul florilor bogat./ ªi cîte mai aveai a izvodi,/ Cînd lumea ta de visuri s-a-ncheiat”. Elena Mira Popescu Beleavcenco poate spune pe un ton blagian: „Sînt încã tînãrã - ºi voi rãmîne pînã la urmã tînãrã fiindcã am un viitor, fiindcã adevãratul meu viitor vine dupã mine”... DORU POPOVICI
ALBUMUL CU POZE R ARE
Gheorghe Zamfir ºi naiul sãu fermecat
Crezul lui Gheorghe Zamfir Cel mai cunoscut ambasador cultural al României pe toate continentele lumii, maestrul naist Gheorghe Zamfir, cu cele 300 de lucrãri create (în stil folcloric, simfonic, cameral, sacru, vocal simfonic, variété ºi modern) ºi peste 500 de milioane de discuri vîndute, deþinãtor a 120 de discuri de aur ºi de platinã, artistul care a revoluþionat sunetul acestui instrument transcedental, compozitor ºi dirijor, pictor, scriitor ºi poet, a lansat de curînd, la Muzeul de Artã din Craiova, cartea „Gheorghe Zamfir sau naiul fermecat”, scrisã de prof. univ. dr. Ion Deaconescu. În confesiunea sa de credinþã, genialul muzician spune: „Naiul este instrumentul primordial, cel cu care s-a început sunetul terestru, instrumentul de graþie al stãrii întîi. Nu poate fi înþeles decît ca instrument al divinitãþii ºi al suflului creator, instrumentul DIVIN! Cine-l percepe altfel – comite o eroare majorã. Faptul cã a fost tratat diferit duce la o greºealã ireparabilã, de ordin terestru ºi planetar, greºealã de neiertat. Omul se înfundã într-un domeniu banal, vulgar, în domeniul pãcatului. În orice notã, naiul poate fi rugãciune, poate cãpãta valenþe celeste. Pentru acest lucru, cel care cîntã la nai trebuie sã fie flacãrã, sã ardã ca o torþã, sã se mistuie ca un gigantic foc! El este elementul sonor, cu cea mai colosalã combustie în sunet, care poate fi trãitã în funcþie de starea inimii ºi a înþelegerii raportului între OM ºi DUMNEZEU. Nu existã alternativã. Cine-L scoate pe DUMNEZEU din acest raport, n-a înþeles sensul vieþii: E un ratat! Din 2.000 de naiºti, cîþi cîntã astãzi pe Terra, nimeni n-a înþeles adevãratul sens al NAIULUI, al adevãrului. În 1968-1970, eram singurul naist concertist din lume. Azi, s-au deversat pe pãmînt cîrduri ºi cîrduri, care nu spun nimic. Între ei ºi ADEVÃR sînt 7 ani luminã, cãci ADEVÃRUL este cu totul ºi cu totul în altã parte. Mai pot cînta, cãci timpul existã, ºi nu vor gãsi nimic. Restul e iluzie. Inimã ºi Dumnezeu, pentru cã El este inima noastrã, viaþa, pulsul, trãirea. Crezul“. A consemnat scriitor-compozitor MARIN VOICAN-GHIOROIU
MICROSIOANE
Punctualitate El s-a sculat foarte de dimineaþã, dar n-a ajuns la timp, fiindcã acela cu care trebuia sã se întîlneascã, sculîndu-se ºi el foarte de dimineaþã, a plecat într-o direcþie inversã.
Surprizã Noi i-am spus tot timpul pisoi. Un motãnel. Nici mãcar nu scheuna. L-am crescut ca pe un canar. Bineînþeles, fãrã colivie. Dar s-a înhãitat cu al vecinului ºi a devenit, vai de capul nostru, ditamai dulãul.
Încurajare Nu înþeleg de ce eºti atît de amãrît, din momentul în care deziluzia ta a fost, cîndva, o iluzie. VASILE BÃRAN
Pag. a 7-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse RESTITUIRI
Democraþie N-ar trebui sã se vorbeascã aºa de mult despre democraþie. Eu, în materie de democraþie nu am nici o pãrere personalã. Mã bizui pe doi gînditori clasici. Pe Platon ºi Aristotel. Platon susþine cã sînt trei forme de guvernãmînt degenerate: tirania, oligarhia ºi democraþia. Aristotel spune cã democraþia este sistemul în care face fiecare ce vrea. ªi eu am spus: dupã cum se vede. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel, ºi zice cã democraþia e singurul sistem compatibil cu libertatea ºi demnitatea umanã, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecþie a valorilor. Deci, democraþia e sistemul social în care face fiecare ce vrea ºi-n care numãrul înlocuieºte calitatea... Triumful cantitãþii împotriva calitãþii. Bergson a fost acuzat în ,,Micul dicþionar filosofic” al lui Stalin cã e fascist. Fãrã sã gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot sã rãmîn indiferent la incapacitatea democraþiei de a asigura selecþia naturalã a valorilor. Democraþii gîndesc corpul social aritmetizat: numãrã capetele toate, ºi unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e pãrerea mea despre democraþie. În democraþie, numai întîmplarea naºte un mare ºef. De pildã, un mare conducãtor în democraþie a fost Clemenceau, care a condus politic primul rãzboi mondial. Eu, cît aº fi de aristocrat în gîndire, politic, trebuie sã fiu democrat. Massa e absolutã; fiecare prost, luat în parte, e un prost ºi atît. Dar toþi proºtii ãºtia, luaþi împreunã, sînt un principiu istoric.
PE URMELE LUI CARAGIALE
Casa lui Jupîn Dumitrache (2) Cine trece pe Calea ªerban Vodã ºi priveºte, de peste drum, la casa cu nr. 26, vede, în fundal, locuinþa cu etaj ºi geamlîc a chiristigiului lui Caragiale. Este aºezatã frontal; ulterior s-a clãdit, în partea stîngã a locului, un nou corp de case, perpendicular pe construcþia veche. De la locuinþa lui Jupîn Dumitrache în sus, pînã la colþul cu Strada Principatele Unite, se întindea, altãdatã, depozitul de cherestea. În spatele casei fusese cîndva Parcul banului Costache Bãlãceanu, a cãrui mãreaþã locuinþã, altãdatã împodobitã cu o stemã pretenþioasã ºi greoaie, se mai vede ºi astãzi, deºi casa este mult transformatã. Parcul din spate ocupa tot spaþiul dintre Strada Principatele Unite ºi Biserica Sf. Ecaterina. Acolo, în lungile plimbãri printre copacii umbroºi, i-a arãtat Gheorghe Lazãr banului Bãlãceanu cîtã carte ºtia, ca sã-l sprijine pe lîngã domnitor ºi sã-i încredinþeze conducerea ªcolii de la Sf. Sava. Parcul lui Bãlãceanu a ajuns proprietatea lui Jupîn Dumitrache. O rubedenie sãracã a lui a locuit în singura cãsuþã din parc, o locuinþã þãrãneascã, avînd în faþã o prispã îngustã. Prin 1920, s-au construit pe acel teren mai multe vile de cãtre Societatea de construcþii „Victoria”. Informaþiile acestea, destul de amãnunþite, le deþin de la regretatul scriitor Constantin Cosco, fost redactor, pentru o lungã perioadã, la „Universul” ºi la revistele editate acolo. C. Cosco îl cunoscuse bine pe Jupîn Dumitrache. O sorã a ziaristului fusese botezatã de chiristigiu ºi primise numele mic al naºei sale. Cînd era copil, tatãl sãu îl ducea de mînã acasã la Jupîn Dumitrache. De altfel, locuiserã mulþi ani cu chirie în una din casele lui Jupîn Dumitrache. C. Cosco, umorist de talent ºi preþuit autor de amintiri bucureºtene, l-a pomenit în scrisul sãu pe chiristigiu, în schiþa intitulatã ,,Dintr-o stradã a copilãriei”, care face
Prin însãºi ordinea ei ideologicã, democraþia îl obligã pe idiot sã stea alãturi de geniu ºi sã-i poatã zice: ce mai faci, frate? Partea proastã este cã oamenii de excepþie pot ajunge captivi în cirezile democratice. Iar ce decide massa are un caracter absolut, deoarece prin massã se exprimã specia. Prin individ se exprimã personalitatea. Numai cã, uneori, un individ ajunge sã influenþeze foarte mult asupra masselor. Aceºtia sînt aleºii. Istoria este fãcutã de aleºi. Paradoxul societãþii umane este cã mulþimea îi produce pe conducãtori, iar aceºtia o conduc. Ideea de echilibru social e caracteristica oricãrei democraþii burgheze. Asta e forþa constantã a democraþiei. Iar extremelor - fie extremei stîngi, fie extremei drepte - care violeazã ideea de echilibru social, democraþia le este ostilã. Eu nu sînt democrat. Am asemãnat democraþia cu jigodia la cîine: nu scapã decît cei care sînt tari. Eu sînt democrat numai dintr-un singur motiv, din respect faþã de marele Popor Român. ªi, pînã la urmã, mi-am modificat poziþia, nu sînt democrat, sînt demofil, iubitor de popor. Democraþia totalã e cimitir istoric. Noi nu sîntem în pericol, cã n-avem nici mãcar democraþie; un cimitir istoric presupune un trecut de viaþã care sã fie îngropat. ªi totuºi, cel mai bun sistem social e cel care pleacã de la respectul mãºtii de om: democraþia. Democraþia e imperfectã, dar fãrã ea e greu de vieþuit. Este un soi de haos suportabil. Democraþia este sistemul social care face posibilã existenþa idiotului alãturi de geniu. Dar ea se deosebeºte de egalitarismul comunist prin lege. În democraþie, legea funcþioneazã, în vreme ce în comunism, legea nu existã; e tiranie. PETRE ÞUÞEA parte din volumul ,,Cînd era bunica fatã”. Este evocat acolo un spectacol, odinioarã obiºnuit: „Nu mai trec acum cei doi armãsari vineþi, tot ai lui dom’ Dumitrache, pe care, pe înserat, vizitiul îi plimba de cãpãstru pe strada noastrã, dupã ce purtaserã în caleaºcã, la «ºosea», perechea: pe coana Viþa ºi pe dumnealui”. Casa unde s-a întîmplat comedia am descoperit-o noi. De multe ori, stînd de vorbã cu C. Cosco despre familia lui Jupîn Dumitrache, l-am rugat sã-mi povesteascã amintirile lui. Interlocutorul era, însã, reticent. Socotind cã poate vrea sã pãstreze pentru el însuºi ceea ce avea mai bun de spus, am stãruit sã le punã pe hîrtie. S-a scuturat cu repulsie. Dupã 70 de ani de la acea tragicomedie familialã, ajunsã totuºi la cunoºtinþa întregului oraº, graþie ,,Nopþii furtunoase”, el încã pãstra neºtirbit respectul copilului de odinioarã faþã de straºnicul Jupîn Dumitrache. Aceeaºi reticenþã am întîlnit-o ºi atunci cînd am încercat sã-i iscodesc pe unii dintre urmaºii colaterali ai chiristigiului. Casa lui Jupîn Dumitrache de pe Podul Beilicului a fost mutatã de Caragiale, în nemuritoarea sa comedie, tocmai în Dealul Spirii. Douã strãzi, cu nume inventate de el, „Marcu Aureliu“ ºi „Catilina“, au înlocuit Calea ªerban Vodã ºi Strada Principatele Unite. În prima ei versiune, piesa începea, dupã amintirile lui Ion Suchianu, prieten cu Caragiale, cu un foc la chiristigie. În cea de-a doua, publicatã în „Convorbiri Literare”, scena reprezenta o rãspîntie cu un maidan, în fundul cãruia se zãrea, în curs de meremetisealã, casa cu geamlîc la etaj, a lui Jupîn Dumitrache. Dupã cum s-a vãzut, casa cunoscutului chiristigiu existã. Dar pentru cîtã vreme încã? Dacã aveþi cumva drum pe ªerban Vodã, aruncaþi o privire ºi spre casa cu geamlîc de la nr. 26, unde s-a consumat cîndva un foarte banal moment de viaþã bucureºteanã, moment din care geniul lui Caragiale a scos o operã fãrã moarte. Sfîrºit N. VÃTÃMANU (1973)
Implicarea lui Mihai Eminescu în evenimente istorice (4) Proiectul „Dacia Mare“ (2) În contextul izbucnirii „crizei orientale”, Mihai Eminescu a crezut cã au apãrut condiþii favorabile pentru proiect. În acest scop, el începe o conlucrare cu Societatea „Arboroasa“, înfiinþatã la Cernãuþi în octombrie 1875. În cadrul acestei colaborãri, Mihai Eminescu a gîndit acþiuni menite sã atragã atenþia asupra situaþiei românilor încorporaþi în Imperiul austro-ungar. În octombrie 1877, în plin rãzboi ruso-româno-turc, societatea „Arboroasa“ a înfruntat, pe faþã, autoritãþile austro-ungare. În consecinþã, au fost arestaþi cinci membri ai acesteia (printre care ºi muzicianul Ciprian Porumbescu), iar societatea a fost desfiinþatã. Mihai Eminescu a reacþionat prompt, acuzînd Curtea de la Viena de nesocotirea unitãþii naþiei româneºti, fiind dezamãgit profund de lipsa de reacþie oficialã a statului
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
român. În schimb, dosarul sãu, întocmit de „Biroul Informativ din Viena“, s-a îngroºat cu noi acuzaþii de manifestãri „naþionaliste“. La 24 ianuarie 1882, s-a înfiinþat, la Bucureºti, Societatea „Carpaþii“, la care a aderat ºi Mihai Eminescu. Sub pretextul de a-i sprijini pe românii ardeleni emigranþi în obþinerea de slujbe ºi locuinþe în Bucureºti, societatea urmãrea, de fapt, pregãtirea eliberãrii Transilvaniei ºi refacerea „Daciei Mari“, astfel cã membrii sãi au primit sarcini în consecinþã. Printre ei, Mihai Eminescu s-a remarcat prin poziþia fermã adoptatã faþã de interzicerea de cãtre autoritãþile ungare a utilizãrii limbii ºi a unor manuale ºcolare româneºti, chiar dacã ele fuseserã aprobate de Viena. Autoritãþile Imperiului austro-ungar au intervenit cu duritate ºi chiar Mihai Eminescu a fost atacat de cãtre publicaþiile „imperialiste“, cu care a început o polemicã acerbã.
I.L. Caragiale, un autor ale cãrui opere vor rãmîne mereu actuale în societatea româneascã.
Noi ºi voi Noi ne vom duce sub pãmînt, Voi nu veþi ºti nimic de noi, Cã v-am iubit, cã v-am crescut, Cã am trudit pe vînt ºi ploi La umbra dorului cel sfînt, Cã am fãcut un legãmînt, V-am dat atît cît am putut ªi-acuma, mari, voi, fii eroi, Ne cam uitaþi, bãtrîni ºi goi, ªi-o sã rãmîneþi stãpîni, voi.
Noi ne vom duce în pãmînt ªi veþi rãmîne singuri voi, Sã stãpîniþi pãmîntul trist, O lume plinã de noroi, Cãci a murit ce-a fost mai sfînt: Iubirea – sacru legãmînt... - Cum propovãduia ºi Christ Sub plopii liniºtiþi ºi goi, Veþi fi mai singuri, singuri voi, Fãrã de voi, fãrã de noi. GEORGE MILITARU CIOBURI DE GÎNDURI
Primãvarã
Precum în schit e sfîntã liturghie ªi-n el o candelã de veghe-s eu, ªi-n flori înveºmîntat în veºnicie Coboarã prin culoare Dumnezeu.
Simt primãvara-n muguri cum vesteºte Finalul iernii noastre fãrã vinã; ªi-ngenunchez în faþa ta, frumoaso, Cã-n palme vii cu daruri de luminã. Se-aud ºoptit în stele vechi cîntece din Rai, ªi iatã, nu mai ºtiu nici eu de mine, O lacrimã în flãcãri te roagã sã mai stai Cu darurile tale ºi-n era care vine. Fii veºnic legea noastrã ºi sãrbãtoarea firii, Acum ºi-ntotdeauna, în numele iubirii! ILARION BOCA, 27 ianuarie 2017
În ziua de 5 iunie 1883, s-au organizat, la Iaºi, festivitãþile de dezvelire a statuii ecvestre a voievodului ªtefan cel Mare. La ceremonie au participat cca. 10.000 de români din toate provinciile româneºti, inclusiv un grup restrîns de români basarabeni. Mihai Eminescu s-a deplasat la Iaºi, în calitate de delegat al ziarului „Timpul“, fiind, de fapt, reprezentant al Societãþii „Carpaþii“. El intenþiona sã facã publicã viziunea proprie asupra proiectului „Daciei Mari“, cu invocarea marelui voievod al Moldovei, ca justiþiar al Naþiunii Române. În acest scop, scrisese în spiritul doctrinei Societãþii „Carpaþii“ o ultimã variantã din „Doina“, pentru a fi cititã la ceremonie. (va urma) OVIDIU ÞUÞUIANU Cercul scriitorilor ingineri din AGIR (Asociaþia Generalã a Inginerilor din România) (Fragment din lucrarea „Mihai Eminescu ºi istoria“, Editura Daco-Românã, Bucureºti, 2015)
Pag. a 8-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini
Balsamuri spirituale (9) ªi Ling.W.Y. continuã: „În timp ce evocam umilul muzeu de pe Acropole, mi se impunea pe retinã capul unui tînãr cu ochii deschiºi, ca o alegorie a genului grecesc, cu o insinuarea profundã: «sã mãsori totul cu durata ºi intensitatea unei vieþi omeneºti». De ce n-aþi gravat sub acest chip necunoscut numele lui OEDIP? Povestea lui Oedip, care acceptã provocarea Sfinxului - taurul înaripat - este una dintre oglinzile Orientului. Dar este, deopotrivã, ºi oglinda acelei pãrþi a sufletului pe care Grecia a încercat s-o distrugã, ºi care apare din nou, strãbãtînd veacurile, ori de cîte ori oamenii cer vieþii mai mult decît le poate da gîndirea. Mort la Teba, el renaºte în Egipt, în Sogdiana, ºi pe frontierele Indiei, unde îl învinge, la rîndul sãu, pe acel OEDIP dureros: Alexandru... E vorba aici de un act de credinþã. Grecul considerã omul distinct de lume, aºa cum creºtinul considerã omul legat de Dumnezeu, cum noi considerãm omul legat de lume. Totul se ordoneazã în raport cu el. Atributul caracteristic al zeilor sãi, care îl dominã, nu-i nicidecum faptul cã sînt umani, ci cã sînt personali. Noi concepem lumea în ansamblul ei: ideea de gen omenesc o dominã deja în spiritul nostru pe cea de om. Grecii au conceput omul cã pe o fiinþã care se naºte ºi moare. Cursul vieþii care, pentru gîndirea ºi sensibilitatea noastrã, n-are altã importanþã decît cea pe care o au ºi pentru voi diviziunile: tinereþea, maturitatea, bãtrîneþea, a devenit pentru ei elementul principal al Universului. Grecii i-au substituit conºtiinþei,
ISTORIE INCOMODÃ
ARTA MISTIFICÃRII (5) Motto: „Numai puþini s-au strãduit sã ne înfãþiºeze, pornind din vremurile strãvechi ºi mergînd pînã în timpul lor, întîmplãri care privesc toate neamurile, iar dintre aceºtia, unii n-au atribuit tuturor celor întîmplate datele lor reale, iar alþii n-au luat în seamã faptele popoarelor barbare...”. (DIODORN DIN SICILIA, Biblioteca istoricã) ªi nu putem avea tabloul complet dacã nu amintim un ultim element. Odatã scris, manuscrisul vechi era fãcut public; în Grecia, manuscrisele erau citite ºi comentate în „agora”; în spaþiul carpatic, citirea lor se fãcea în... cercuri literare, dupã cum ne informeazã poetul grec Menandru: „Femeile gete erau frumoase ºi iubitoare de petreceri. Ele mergeau într-o zi pînã la cinci adunãri, ceremonii de sacrificii, cercuri muzicale”. Interesant, nu? Probabil mulþi sînt surprinºi de aceastã... noutate; ei, bine, vom oferi în viitoarele articole multe astfel de „noutãþi”, tocmai din dorinþa de a schimba percepþia despre strãmoºii noºtri „barbari”! În contextul în care manuscrisul e fãcut public, e posibil sã intervinã cenzura - politicã sau religioasã, astfel pot urma alte modificãri! În concluzie, acestea sînt furcile caudine prin care au trecut scrierile vechi, de-a lungul timpului, fiind supuse sistematic modificãrilor: în funcþie de interese ºi de capacitatea intelectualã a copiºtilor ºi traducãtorilor. De ce le-am subliniat cu lux de amãnunte? Fiindcã studiul unui manuscris vechi trebuie fãcut cu multã atenþie ºi responsabilitate, deoarece interpretarea eronatã a unui text poate crea nu doar confuzie, dar ºi false ideologii foarte periculoase pentru viitorul unui popor. În acest sens, Mihai Eminescu este suficient de concludent: „Greºalele în politicã sînt crime; cãci în urma lor suferã milioane de oameni nevinovaþi, se-mpiedicã dezvoltarea unei þãri întregi, ºi se-mpiedicã, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. Ceea ce este perfect valabil ºi în istorie, fiindcã politica nu este altceva decît istorie la timpul prezent. Este un adevãr doar pe jumãtate afirmat de scriitorul grec Diodorn din Sicilia, în motto-ul introductiv, fiindcã aproape 300 de autori antici au scris despre „popoarele barbare” de la Istru; savantul român Al. Papadopol-Calimah gãºeºte nu mai puþin de 282 de autori care au scris despre spaþiul carpatic – „Scrieri vechi pierdute atingãtoare de Dacia”. Din nefericire, marea majoritate pierdute (sau poate ascunse prin hrubele Vaticanului!), fiind, probabil, mult prea incomode, astfel cã din totalul acestor lucrãri s-au mai pãstrat doar foarte puþine (aproximativ 10%), ºi acelea
Polemici
care precede ineluctabil noþiunea strict abstractã a omului, o fãpturã vie, totalã, distinctã, pe un pãmînt prielnic, unde singurele imagini impresionante erau cele ale oamenilor ºi ale mãrii. Occidentul se naºte aici avînd chipul aspru al Minervei, cu armele ei, precum ºi cu stigmatul viitoarei lui demenþe. Cea care vã mistuie, aceea care creeazã «E înþelept, insinueazã magicienii din þara mea, sã nu stîrneºti dragonii care dorm sub pãmînt...». Dupã „moartea Sfinxului, OEDIP porneºte la lupta cu el însuºi“. A.D. cãtre Ling W.Y.: „Importanþa exageratã pe care am ajuns s-o dãm realitãþii noastre nu este, fãrã îndoialã, decît unul dintre mijloacele folosite de spirit pentru a-þi asigura apãrarea. Oamenii, care de atîtea mii de ani îºi cautã limitele ºi imaginea, n-au fost niciodatã satisfãcuþi decît de distrugerea cãutãrii lor. ªi s-au gãsit în lume, ºi în Dumnezeu. Europa s-a lipsit de cele mai bune arme ale ei. Absurdul, frumosul absurd legat de noi precum ºarpele de arborele Binelui ºi Rãului, nu-i niciodatã ascuns de-a binelea ºi noi îl vedem pregãtindu-ºi cele mai ispititoare jocuri cu ajutorul susþinut al voinþei noastre. Dacã în mod destul de obiºnuit ne judecãm aproapele numai dupã actele sale, nu tot aºa procedãm ºi faþã de noi înºine: universul real, supus controlului ºi numerelor, este doar acela în care se miºcã ceilalþi oameni. Cîteva clipe de singurãtate ºi de plictis sînt suficiente pentru a ne face sã regãsim, în noi înºine, amintirea ºtearsã a armelor sclipitoare. Gloria supremã a dramelor istoriei ºi ale artei este aceea de a juca zi de zi în adîncul nenumãratelor conºtiinþe obscure. Pentru cã aici se aflã sufletul occidental: miºcarea în vis...“. destul de confuze, abundînd de erori. Astfel cã Diodorn, deºi nu suferã de prea multã obiectivitate, opera lui fiind scrisã la comandã, dupã cum singur o afirmã – „(...) oraºul acesta, a cãrui stãpînire se întinde pînã la marginile pãmîntului, ne-a pus la îndemînã numeroase mijloace de lucru, în rãstimpul îndelungat cît am locuit acolo” – ne aduce date despre daci. „Oraºul acesta”, despre care ne vorbeºte Diodorn, nu este altul decît Roma, în timpul „divinului Cezar”. Aici are dreptate atunci cînd afirmã cã „unii dintre autorii vechi: Herodot, Strabon, Jordanes (ca sã-i citãm doar pe cei mai importanþi – n.aut.) n-au atribuit tuturor celor întîmplate datele lor reale”. Am explicat în articolul anterior cauzele care au determinat erorile scrierilor antice, sînt uºor de înþeles, ºi chiar îngãduite pînã la un punct. Problema o constituie, însã, istoricii care, preluînd aceste lucrãri add literam, ignorînd logica, reticenþi la permanentele descoperiri arheologice, care pot comfirma ipoteze sau chiar rescrie istoria, au facilitat promovarea falsurilor istorice, fiindcã istoria se scrie subiectiv, distorsionant ºi diversionist. Fãrã a avea pretenþia cã abordãm toate aceste distorsiuni ºi aberaþii istorice – adevãrate mituri moderne diversioniste, promovate cu tenacitate în ultimele secole, sã încercãm sã discutãm mãcar despre o parte din ele.
Dacii, ultimii „musafiri” ai Europei „Dacii apar în istorie în sud-estul Europei, la sfîrºitul Mileniului I î.Chr.”. Este informaþia pe care o gãsim atît în lucrãri de specialitate, dar ºi în mediul virtual, un spaþiu nu doar foarte solicitat, dar ºi cu mare capacitate de influenþã asupra cititorului neavizat. Foarte interesant... Cu alte cuvinte, s-ar pãrea cã dacii sînt ultima spiþã la cãruþa europeanã! Se poate observa cã sînt ignoraþi geþii, un alt nume identitar sub care sînt cunoscuþi strãmoºii noºtri. Sã fie ceva întîmplãtor? Nu! În rescrierea istoriei, cãci despre asta vorbim, nimic nu este întîmplãtor. Dar, sã vedem motivul. Fiind mai aproape de greci, dar ºi prin prisma relaþiilor comerciale (grecii fiind navigatori ºi negustori pricepuþi), existenþa geþilor este atestatã, în special, în lucrãrile autorilor greci. Îi întîlnim la Herodot (Secolul V î.Chr.): „...mãcar cã ei (geþii) sînt cei mai viteji ºi mai drepþi dintre traci”; la Sofocle (Secolul VII î.Chr.): „ªi Charbonon, care acum domneºte peste geþi”, dar ºi la Orpheu, (poet get, Secolul XIII î.Chr.), participant la expediþia Argonauþilor (aproximativ anul 1350 î.Chr.), care ni-i prezintã pe geþi ca fiind aliaþi ai lui Aietes, regele colchilor (scyþilor). În aceste condiþii, e firesc ca geþii sã fie scoºi din ecuaþie, vechimea lor în istorie fiind mult prea incomodã, în timp ce, cu numele de daci, strãmoºii noºtri apar în lucrãrile autorilor latini în momentul în care expansiunea romanã se apropie de graniþele geto-dacilor, mai exact spre sfîrºitul Secolului II î.Chr. (sesizaþi diversiunea?!). Astfel, s-au gãsit destui „specialiºti” care au avansat ideea cã geþii ºi dacii erau douã popoare distincte:
Ling W.Y cãtre A.D.: „Universul nostru nu-i supus, ca al vostru, legii efectelor ºi cauzelor, sau, mai exact, aceastã lege, pe care noi o acceptãm, nu are nici o putere: el nu admite nejustificabilul. Un act inexplicabil nu-i pentru noi efectul unei cauze necunoscute decît pentru cã aceastã cauzã s-a produs într-o viaþã pe care o ignorãm. De aici, valoarea pe care o atribuim sensibilitãþii, interesul pe care i-l purtãm ºi cunoaºterea ei, mi se pare superioarã cunoaºterii voastre. Deºi nu cred în transmigraþia sufletelor, sensibilitatea mea este aidoma aceleia a tatãlui meu: tot aºa cum gust farmecul porþelanurilor noastre strãvechi, îl gust ºi pe acela de-a nu mã limita ºi de a nu mã lãsa sedus de toate legãturile grosolane cu care voi vã chinuiþi savant sã cuceriþi certitudinea particularitãþilor voastre. Sigur, vechea idee a transmigraþiei a modelat sensibilitatea asiaticã, tot aºa cum ideea de responsabilitate a modelat sensibilitatea occidentalã. Nimeni dintre noi nu crede cã ar fi fost, într-o existenþã anterioarã, cutare sau cutare personaj ilustru. Pentru a exprima limpede ce gîndiþi, voi sînteþi obligaþi sã spuneþi cã este vorba de niºte domicilii corporale succesive ºi deosebite ale unui suflet unic. Aceastã distincþie nu exprimã nimic pentru noi ºi nu putem aºeza una dupã alta mai multe personalitãþi. Noi nu concepem personalitatea. Ideea însãºi de existenþã individualã era atît de slabã la noi, încît, pînã la Revoluþie, pãrinþii erau pedepsiþi împreunã cu copiii pentru greºelile fãptuite de aceºtia fãrã ºtirea lor. Între formele succesive ale unui suflet nu existã altã legãturã decît aceea dintre nor ºi plantele care cresc din ploaie. ªtiþi cã o creaturã nu pãstreazã nici o amintire a stãrilor sale anterioare?“. (va urma) LILIANA TETELEA „Deosebirea dintre geþi ºi daci dãinuie din vechime” (da, doar ca nume, în rest, aceeaºi limbã, aceleaºi tradiþii, acelaºi popor - n.a.), dacii fiind la origine, spun tot „specialiºtii”, „numele unei confrerii iniþiatice de oamenilupi (!) specializatã în furor bellicus, care s-a impus asupra masei de geþi”. Frumoasã istorie, nu?! Din nefericire pentru astfel de istorici, care vor sã ne scrie o altã istorie, contrazicerea vine din urmã cu... 2.000 de ani, din partea autorilor antici: „Geþii sînt cei care se întind spre Pontos (Pontux Euxinus – Marea Neagrã - n.a) ºi spre rãsãrit, iar dacii, cei care locuiesc în partea opusã, spre Germania ºi spre izvoarele Istrosului“, afirmã Strabon. Concludent, nu? Sã vedem ce afirmã ºi Dio Casius: „Eu îi numesc daci (...), cum îºi spun ei înºiºi ºi cum le zic ºi romanii, mãcar cã ºtiu prea bine cã unii dintre helleni îi numesc geþi...”. Iar istoriocul roman Trogus Pompeius completeazã: „ªi dacii sînt o mlãdiþã a geþilor”. De unde rezultã suficient de clar cã dacii ºi geþii sînt unul ºi acelaºi popor. Desigur, cãutarea diferenþelor nu se opreºte aici, astfel cã s-a mizat ºi pe originea numelui, ºi dacã în privinþa geþilor a fost acceptatã explicaþia cã termenul derivã de la Geea, zeiþa pãmîntului, geþii considerîndu-se fii ai zeiþei Geea (sub numele de Terra Geea este veneratã ºi în prezent de indieni, reminiscenþã a tradiþiilor arienilor carpatici migraþi în spaþiul hindus cu aproximativ 2.500 de ani î.Chr.), în schimb, pentru daci, s-au vehiculat o mulþime de explicaþii, care mai de care mai aberante, pentru a arãta originea cuvîntului dac: de la frigianul daos=lup; de la sabia geto-dacicã daca; de la grecescul diluoi=spãlãcit ºi, nu în ultimul rînd, de la expresia „d’aci” (adicã „noi sîntem d’aci”!). Aiurea! Dacã studiem mai atent scrierile antice, o explicaþie referitoare la originea cuvîntului dac o putem intui dintr-o afirmaþie a lui Herodot, care, vorbind despre geþi, îi numea „cei mai viteji ºi mai drepþi dintre traci”, cuvîntul drept traducîndu-se, în dialectul frigian, prin dochius, iar Saturn, primul legislator al geto-dacilor, era supranumit, în spaþiul carpatic, Dicianul sau Zeus Dochius în Capadochia (Capul Daciei). În ajutor ne vine ºi N. Densuºianu, care ne prezintã monede romane emise de împãraþii Traian, Filip Arabul ºi Antonin Piul, care aveau gravatã pe una din feþe divinitatea Dacia Augusta, numitã în tradiþia popularã Dochia (cea dreaptã), avînd aceleaºi atribuþii ca ºi Geea ºi identificatã cu marea zeiþã. Cã, odatã cu Creºtinismul, Dochia (Augusta Dacia), sãrbãtoritã de strãmoºii noºtri pe 1 martie, a fost înlocuitã cu martira greco-iudaicã Evdochia (Eva+Dochia), devenind în tradiþia popularã, prin mistificare, o bãtrînã hidoasã ºi rea, e altã poveste. În fond, de impostori ºi mistificatori, omenirea nu a dus lipsã niciodatã!. Aºadar, se vede destul de clar intenþia de distorsionare a istoriei, afirmîndu-se cã strãmoºii noºtri (geto-)daci apar la sfîrºitul Mileniului I î.Chr., folosirea termenului de daci ºi excluderea celui de geþi trãdînd tendinþa de a minimaliza rolul ºi vechimea dacilor în istorie ºi, totodatã, de a ºterge milenii din trecutul acestui popor. (va urma) SINEL TUDOSIE
Pag. a 9-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse
Cum ar putea renaºte Partidul România Mare? (urmare din pag. 1) Era, de fapt, unicul care te cîºtiga prin originalitatea lui, a ieºirilor, atitudinii ºi comportamentului sãu - care, dacã ar fi preluat de alþii, ar putea pãrea nebunie, fanfaronadã – dar lui i se potriveau. Deci, PRM, cît a fost mare, a datorat aceastã dimensiune tocmai originalitãþii. Ca ºi liderul sãu, Marele PRM nu a fost în primul rînd naþionalist, ci original, un partid altfel. Unii spuneau cã era un partid de nebuni, da, aºa vedeau ei, fiindcã nu înþelegeau, erau obiºnuiþi cu platitudinea celorlalte partide – dar cei care se apropiau de spiritul PRM erau atraºi de aceastã originalitate precum fluturele de luminã în noapte. PRM, pentru a avea o ºansã, trebuie sã aibã ceva unic, ceva original, ca mesaj, ºi una sau mai multe persoane nonconformiste în frunte. Aud tot felul de personaje gri, despre care am mai scris prin revistã, cã „respectãm linia lui Vadim“. Care linie, orbilor, Vadim a avut vreo linie? Voi confundaþi fondul – cu linia; da, fondul l-au reprezentat patriotismul ºi valorile naþionale, dar linia a fost… poate aþi vãzut urma pe care o lasã pe gheaþã un patinator artistic? Cam aºa ceva a fost Marele PRM. De ce? Tocmai fiindcã nu era ca alþii. O altã chestiune care se uitã este cã PRM a fost de la început un partid care ºi-a decupat un loc – putea fi doar un partid de niºã, dar acea originalitate ºi inspiraþia genialã a Tribunului l-au transformat, pentru cîþiva ani, nu mulþi, într-un partid de massã. Or, PRM actual nu îºi decupeazã locul. Atunci, „decuparea“ a însemnat opunere contra valului care spunea „moarte securiºtilor“, iar Vadim spunea, mai în glumã, dar ºi mai în serios, „lãsaþi securiºtii sã vinã la mine“. Vadim era singurul lider de partid care îl lãuda pe Nicolae Ceauºescu, fiind un adevãrat magnet pentru cei care regretau ordinea, demnitatea naþionalã ºi drumul spre dezvoltare al „Epocii de Aur“. Vadim lovea în marea corupþie, în Mafia, cum o numea el, atunci cînd celelalte partide, dar ºi presa, nu ºtiau cum sã facã sã se apropie de acei moguli mînjiþi. PRM era un partid contra valului. Acum, ce sã spui – cã eºti naþionalist? Pãi, toþi spun asta, începînd cu Bãsescu ºi terminînd cu Dragnea ºi Tãriceanu. Vine replica unor tonþi zisperemiºti – da, dar numai noi sîntem adevãraþi. Exact ca fata bãtrînã cãreia oglinda îi spune cã e frumoasã, mai ales dacã stã cu spatele. Cu ce sã te lauzi, cã eºti împotriva corupþiei? Toþi sînt, ba chiar unii au curajul sã spunã cã nici nu mai e nevoie de economie, de mîncare, ci doar de procurori ºi
Rusia, copilul traumatizat al lumii (2) Despre Nikita Sergheevici Hruºciov ºtim cã l-a urmat pe Stalin. Cã a avut grijã sã-l omoare pe Beria, aproape imediat, ºi cã a dezvãluit publicului larg o parte din crimele pe care Stalin le-a fãcut de-a lungul „domniei” sale. Mai ºtim cã a provocat o crizã a rachetelor ºi a lovit cu pantoful în masa ONU. Pe lîngã toate acestea, mai ºtim cã a donat Ucrainei Crimeea, printr-un gest poate mult prea generos, dar care, la vremea respectivã, nu conta prea mult pentru URSS, în condiþiile în care nu existau nici graniþe ºi nici „voie” de la Partid pentru a te opune. Pentru cã el, ucrainian fiind, sau dupã unele surse rus, dar cu nevasta ucrainiancã, s-a încãpãþînat sã rãmînã în istorie ca donator de teritorii, fãrã a intui cã uneori istoria ne mai joacã feste. Fãrã sã vrea sau poate, cine ºtie, chiar a vrut, gestul lui din ‘54 s-a transformat, prin ricoºeu, la adãpostul Serviciilor Speciale ruseºti, dar ºi occidentale, într-o crizã pe care noi, generaþia care a urmat, sîntem datori sã o suportãm, mai mult sau mai puþin direct. Cu un sondaj ºi puþin sînge, Crimeea a revenit în braþele Maicii Rusii, în timp ce ºi alte regiuni rusofone din estul Ucrainei tind sã urmeze acelaºi drum. Prezentul cam ãsta este. Chiar dacã aparent lupta se dã în stradã, rãzboiul rece, însã, îºi urmeazã calea pe care a pornit încã de a doua zi dupã Yalta. Nu existã tranºee, nu existã încã nici mãcar o linie a frontului. Existã doar o linie clar
puºcãrii. Mai þineþi minte ideea lui Vadim „Puºcãria mafioþilor“? Au multiplicat-o acum, au banalizat-o grotesc. La fel creºtinismul, care la Vadim era sincer, la ceilalþi – mai grotesc, mai ipocrit decît crucile lui Ion Iliescu. Am propus în repetate rînduri – hai sã vedem ce a respectat Vadim, din punct de vedere politic? Lideri patrioþi ºi autoritari – Ceauºescu, Mareºalul Antonescu, Napoleon. Vadim l-a respectat pe Nicolae Ceuaºescu, rîndurile pe care i le-a dedicat au fost sincere; PRM a fost construit de personalitãþi devotate idealurilor lui Ceauºescu. Cum au reacþionat cei de acum cînd le-am propus sã facem congresul cu tablorile lui Vadim ºi Ceauºescu pe perete? „Vai, domnu’ Dragoº, dar ne vor închide ãºtia partidul!“. Lasã, cã aºa vi-l închide electoratul – adicã în loc sã riºti sã ataci reduta cu sabia, preferi sã simþi cum te îneci încetiºor în canalul colector. Repet pentru ultima oarã – soluþia partidului este sã caute originalul vremurilor prezente, neobiºnuitul, contravalul. Nici o soluþie „normalã“ nu e valabilã atunci cînd nu ai cele normale – bani, oameni ºi organizaþii puternice, presã. Pe urmã, nu vi se pare cã lumea s-a sãturat de „normalitate“? La vot se înregistreazã minime istorice; la manifestaþii, care sînt maxime istorice, lumea este abulicã, nu ºtiu ce vor, dar în nici un caz nu vor ceea ce li se oferã de cãtre scena politicã. Dar, ca sã fii altfel, nu ajunge, din pãcate, sã spui „noi sîntem altfel“, aºa cum cred unii care se plimbã prin partid. Trebuie sã ai curajul sã fii altfel. ªi acum despre lideri; e deja un truism sã afirmi cã nu va mai fii unul ca Vadim. Poate fi cineva din afara partidului? Ar putea fi, dar trebuie þintit sus, nu la vreun neica nimeni care aruncã niºte bãnuþi. L-am recomandat pe liderul naþionalist Laurenþiu Rebega, europarlamentar, prieten cu Marine Le Pen, singurul român care a candidat la preºedinþia Parlamentului European – ºi încã din partea naþionaliºtilor europeni; sau un mare actor, ca Dan Puric, sau Florin Zamfirescu, acesta fiind oarecum de-al partidului – dar ce ne facem cu aberaþiile anticomuniste, anticeauºiste ale unora dintre ei? Ar putea fi un om valoros din partid, precum profesorul Buga Sfinteº, ziarist aprig, om tînãr – nu e cunoscut la nivelul mass- media naþionale, dar nu e un obstacol de netrecut. Mã mai uit la vechiul amic, filosoful Corneliu Bichineþ, a ajuns din nou parlamentar, cum-necum, s-a descurcat, nu cred cã Bãsescu a omorît peremismul din el – dimpotrivã, prestaþiile sale TV sînt din zona Tribunului. Mi-am permis sã dau cîteva nume, luaþi-le doar ca o dovadã cã existã variante, totul e sã delimitatã de imaginea ºi de resorturile ei în mass-media. Deoarece pe lîngã întîlnirile din spatele uºilor închise, fie la Kiev, fie în alte capitale europene, se traseazã, de fapt, viitorului Ucrainei, fãrã ca ai ei cetãþeni, indiferent de naþionalitate, sã aibã mãcar habar. În momentul în care Maidanul a cîºtigat bãtãlia din stradã, în detrimentul unei Constituþii ºi a unui stat pe cît de Drept, pe atît de Corupt, am spus cã soarta Ucrainei este pecetluitã, cã este clar cã se va rupe, cã vestul Catolic nu are cum sã meargã în Europa cu o bazã militarã rusã pe teritoriul ei ºi, cu atît mai puþin, cu o populaþie rusofonã destul de numeroasã. Pentru cã vrem, nu vrem, acesta este adevãrul ºi ultimii zeci de ani de rãzboi rece „pe faþã” nu au fãcut decît sã adînceascã resentimentele ruºilor faþã de Occident, chiar dacã fiecare din ei, individual, împãrtãºesc ºi îºi doresc valorile occidentale.
Îl voi aduce înapoi pe Dumnezeu Sînt viu, Patrie, nu mi-e teamã de fiare, Chiar dacã lanþurile silei mi-au intrat în trup, Tot se mai zbate-n mine o ninsoare ªi ca sã ai o viaþã viitoare Blestemul ce te-apasã am sã-l rup. Cã nu se poate ca sã se întîmple La nesfîrºit perfide nedreptãþi, Îmi curgi ca un balsam prin tîmple Pustiul de istorie se umple ªi-n suflet cresc sublimele cetãþi. Mi-e inima o hartã ne-nceputã În care n-au pãtruns fanarioþi Sã-i toarne Basarabiei pe gît cucutã ªi pe aceastã infernalã rutã Voi înfrunta cohortele de hoþi. N-o sã-ncetez sã-þi apãr geografia Pe care þi-a cedat-o Dumnezeu Mã lupt la baionetã cu prostia De cîte ori mã strigã România Deasupra mea pluteºte-un curcubeu. E pegra-ntinsã peste tot cu ºpaclul Vin migratorii de te jecmãnesc Dar am sã-i dau pe toþi de-a berbeleacul Sã vadã românimea c-ãsta-i leacul ªi poate pîn’ la urmã se trezesc. Toþi vulturii-ncuiaþi în altã erã, Ce se opun statutului de slugi, Voi da de ziduri cu acea himerã La care saltimbancii triºti aderã Seduºi de eticheta de pe blugi. E timpul sã se facã iar luminã ªi chiar dacã de multe ori mi-e greu Voi sãgeta iar Fiara cea hainã La care turmele de proºti se-nchinã ªi-L voi aduce înapoi pe Dumnezeu. ADI SFINTEª, 22 ianuarie 2017
se vrea, sã se þinã aproape de spiritul Tribunului, sã se renunþe la domnia celor terni, veniþi din pãdurea uitãrii ºi rãtãcirii peremeului. Mã gîndesc, dacã lui Vadim i-ar da voie Cel de sus sã vinã printre noi, sã ne spunã în douã vorbe cum s-ar putea salva partidul, fenomenul România Mare, ei bine, cele douã cuvinte, unice lui, ar fi „Biblia ºi Puºca“. Acesta e, de fapt, PRM-ul adevãrat - Biblia ºi Puºca. Prin urmare, miºcãrile din estul rusofon al Ucrainei, la care noi am asistat, poate cã sînt însoþite ºi de prezenþa militarilor ruºi, deghizaþi în vînzãtori ambulanþi de iluzii, dar vin ºi pe fondul unor temeri ºi sechele pe care naþiunea rusã le are. Sechele ºi temeri care, în ultimul secol, le-au fost inoculate, atît din interior, prin tirania unui conducãtor ºi a unui sistem dur, dar ºi din exterior, printr-o luptã aproape continuã cu Occidentul. Iatã de ce, tot ceea ce se întîmplã acolo vine pe un fond al unei naþiuni ruse, pe cît de fioroase, cum ne este ea descrisã mai nou în cãrþi ºi prin filme, dar pe atît de traumatizate. Pentru cã Mama-RUSIE aºa este în realitate, un animal rãnit, dar plin de resurse. ªi trecutul ei recent, cel care a început în noiembrie 1917, o face sã fie ºi mai agresivã cînd este vorba de valori pe care nu le poate înþelege, ori, pur ºi simplu, le acceptã. Dupã 1990, cînd URSS s-a destrãmat ºi Rusia s-a vãzut dintr-o datã singurã în faþa unui viitor incert, am asistat la transformarea acestei naþiuni, la bocetul ei, la cãpãtîiul trecutului recent. Nu sînt puþini cei care regretã prãbuºirea URSS, în acelaºi timp, nici cei care doresc o Rusie distrusã de-a dreptul nu lipsesc. Ciudat, totuºi, este cã la Moscova ori a început sã lipseascã materia cenuºie, ori nu au reuºit sã înveþe nimic în aceºti ultimi 27 de ani. Oricine se uitã la Rãsãrit nu poate sã nu vadã încã o transformare realã a mentalitãþii ruseºti de dincolo de anii ‘70 ºi se pare cã timpul de evoluþie a acestei naþiuni este ceva mai mare decît cei 20 de ani pe care Brucan i-a oferit românilor. (va urma) TANO
Pag. a 10-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... C.F.R.
(2)
Ca tot omul, Grigore avea ºi el un idol ºi, de dragul lui, accepta sã spunã tot adevãrul. Era vorba de Ioniþã Albin, de nici 30 de ani, care terminase, ca ºef de promoþie, ªcoala de mecanici ºi fusese repartizat titular la Depoul ,,Bucureºti-Cãlãtori”, direct pe locomotivele acelea frumoase, 142.000 ºi 231.000-,,Pacific”, de peste 120 de tone, care remorcau numai trenuri rapide de cãlãtori. Mare figurã ºi Ioniþã ãla! Bãrbat frumos, în fiecare oraº avea cîte o ibovnicã. Odatã, se încurcase cu una, Ciuleandra, o funcþionarã de la Gara de Nord, care locuia într-un bloc din spatele Haltei ,,16 Februarie”. Tot ea îi programa ºi cursele, ºi cînd se întorcea de la Timiºoara, de la Deva sau de la Sibiu, ºi macazurile îl îndreptau spre halta aceea, el încetinea ºi privea atent afarã. Dacã Ciula scosese pe fereastrã un prosop verde, era semn cã bãrba-su, ºi el mecanic, e în cursã. Atunci, deºi conºtient cã face un act grav de indisciplinã, Ioniþã sãrea de pe locomotivã, încãrcat cu daruri pentru muiere (cumpãrate de la negustorii ambulanþi de prin gãri) ºi-i striga fochistului: - Ai grijã, nea Grigore!... ªi Grigore, omul sãu de încredere, care de mult aºtepta momentul acela, rãspundea, plin de importanþã, ca ºi cînd toatã lumea ar fi stat numai cu ochii pe el: - Las' pe mine, dom' mecanic!... Dupã care, scuipînd în palme, lua comanda trenului, cum scrie la carte: dãdea semnalul de plecare, slãbea frîna ºi deschidea, cu grijã, regulatorul. Ácele de intrare în Gara de Nord erau pe aproape, ºi trebuia sã fie cu multã bãgare de seamã. ªi, în timp ce Ioniþã zbura spre ibovnica lui, cu nãrile-n vînt, Grigore, la cîrma locomotivei sale – aceea cu pieptul lat, biela motoare lungã, de peste 4 m, ºi roþile imense, de aproape 2 m -, intra imperial în Gara de Nord ºi oprea, milimetric, la Linia 1. ªi, în jumãtatea aia de orã, cît aºtepta sã coboare toþi cãlãtorii ºi sã primeascã semnalul de ieºire, el se înþepenea la
FIGURI LEGENDARE ALE HOLLYWOOD-ULUI
Amintirile lui Henry Fonda de pe platourile de filmare Nu voi uita niciodatã prima mea întîlnire cu regizorul John Ford. Era înalt, noduros, cu picioare mult prea subþiri, ten palid, ochi rãi, un limbaj grosier. El l-a descoperit pe John Wayne ºi a construit douã cariere: una pentru Wayne, alta pentru el însuºi. Programul sãu consta în a turna cîte trei filme pe an: unul pentru a plãti la fisc, al doilea pentru vaporului sãu, „Araner”, ºi al treilea, pentru a supravieþui pînã în anul urmãtor. Am dat o probã pentru el (trebuia sã-l interpretez pe Lincoln în tinereþe), dar am refuzat rolul. Cîteva luni mai tîrziu, m-a chemat la telefon secretara lui. Domnul Ford tocmai se întorsese în oraº ºi voia sã mã vadã imediat. Nu-l întîlnisem niciodatã pînã atunci. Era aºezat la biroul sãu, cu un sombrero azvîrlit pe ceafã. Hainele sale dãdeau impresia cã provin de la ,,Armata Salvãrii”: erau prea mari pentru el, prea vechi ºi mototolite. Dacã punea jos pipa, o batistã îi lua locul. Era un obicei al lui Pappy: mesteca o batistã sau o pipã. Fuma o þigarã, eventual, dupã masã, dar, de regulã, fuma pipã, pe care o umplea fãrã întrerupere ºi din care trãgea toatã ziua. Sînt sigur cã joacã teatru în timp ce-l observ, pentru cã mai întîi îºi priveºte biroul, apoi ridicã ochii spre mine. „Pe toþi dracii! Ce-i cu povestea asta: nu vrei sã faci filmul? - a urlat el. Te gîndeºti cã acest Lincoln este vreun blestemat de mare emancipator, nu-i aºa? Pe dracu’! E un tînãr avocat”. Într-adevãr, aºa s-a exprimat. Îi curgeau din gurã toate vorbele pe care nici n-ai îndrãzni sã le rosteºti în societate. E adevãrat cã acesta era felul lui obiºnuit de a vorbi, dar, pentru Dumnezeu!, sã ºezi acolo ºi sã-l asculþi, era îngrozitor. Încerca sã mã punã într-o situaþie penibilã, pentru ca sã-l joc pe Lincoln. Mi-a demonstrat, apoi, cã nu era vorba de „marele emancipator”, ci de un tînãr avocat, din Springfield, „cu picioare strîmbe”. Pînã la sfîrºitul filmului, n-am ºtiut ce se va întîmpla cu acest tip. Dar nu asta e problema. Este un film bun, despre un tînãr avocat din 1830. În cele din urmã, Pappy a reuºit sã-mi forþeze mîna, ºi am fãcut filmul. Ford era un alcoolic inveterat. Dar cînd lucra, era extraordinar de limpede la minte. Ca regizor, era un gigant. Rareori se întîmpla sã filmeze a doua oarã vreo scenã. Voia sã surprindã prospeþimea primei încercãri. Ar fi intervenit emoþia, ºi poate cã repetiþiile prea numeroase ar fi stricat totul, iar Ford gîndea cã aºa s-ar întîmpla dacã ar reveni de mai multe ori. „Lãsaþi reprezentaþia la vestiar” - ne sfãtuia el...
fereastra marchizei, vrînd parcã sã spunã: ,,Mã vedeþi? Eu sînt ºeful aici!... I-am adus pe ãºtia tocmai de la Timiºoara ºi, poimîine, plec în alt capãt al þãrii!...”. Dar, pe cînd, în sfîrºit, împingea trenul îndãrãt spre Revizia de Vagoane, gîndul nu-i zbura, cum ar fi fost firesc, la Bufetul ,,Locomotiva”, de peste linii, unde-l aºpteptau pastrama ºi vinul negru, ci, fãrã nici o explicaþie, nãvãleau spre el aceleaºi secvenþe, ca dintr-un film, pe care doar psihanaliºtii de azi le-ar mai putea lãmuri. Se fãcea cã, de cînd venea primãvara ºi pînã cãdea prima zãpadã, în mahalaua lor de la capãtul tramvaiului 10, nunþile þigãneºti se þineau lanþ. ªi el bãgase de seamã o hoþie, care se tot repeta. Toþi nuntaºii veneau la petrecere pe jos sau cu tramvaiul. Dar, la capãtul strãzii, unii dintre ei, proºti ºi fuduli, opreau maºina micã a lui Vasile Ciungu, zis Afaceristu, ºi aºa, plini de importanþã, soseau în mijlocul nuntaºilor, care întinseserã hora chiar în stradã. (Vasile ãla era tinichigiu întrun garaj ºi se înþelesese cu ºeful sã ,,împrumute” cîte o maºinã, ºi ce cîºtiga fãceau pe din douã.) Bãrbaþii deschideau uºa, ridicînd o sprînceanã, plini de importanþã, ºi coborau alene din maºinã, urmaþi de nevastã ºi de puradei. ªi cînd, dugoºi, se cãutau de portofel, nevasta þipa, istericã, sau poate gata beatã: - Au venit oamenii grei, mãã!..., ºi un fior trecea printre nuntaºi ºi printre vecinii care doar cãscau gura. În clipele acelea, ,,oamenii grei” chiar credeau cã sînt cineva, cãci întindeau ºoferului o bancnotã mototolitã de 1 leu, abia gãsitã prin buzunarele costumului de sãrbãtoare, spunînd, sã-i audã lumea: - Pãstreazã, mã, restul la sutã!... Dar Vasile Afaceristu îi înjura printre dinþi, fiindcã, pentru cei 70-80 de metri, cît þinea strada, se înþeleseserã la 2 lei: - Hai ºi du-te-n gura mã-tii de fomist!... Ete-al dracului!... Mai voiai sã-þi deschid ºi uºa!... Sfîrºit PAUL SUDITU
ALBUMUL CU POZE RARE
Mã întorsesem la Los Angeles pentru o sãptãmînã sau douã. Era vorba ca producãtorul sã aleagã ceea ce considera cã erau cele mai bune pasaje din ,,The Petrified Forest” (,,Pãdurea împietritã”). În prima searã, soþii Bogart au oferit o petrecere. Din pãcate, mã îmbãtam foarte repede. Frank Sinatra a pregãtit un cocteil pe care îl numea „crichet”. Doamne, Dumnezeule! Nu auzisem niciodatã de el, ºi cu atît mai puþin îl gustasem. Mi s-a pãrut delicios. Probabil am bãut peste mãsurã, cãci îmi amintesc foarte puþine lucruri din noaptea aceea. Bogie ºi Frank m-au dus la hotelul ,,Beverly Hills”, m-au dezbrãcat ºi m-au bãgat în pat. Îmi amintesc, totuºi, cã m-am gîndit: „Ar fi trebuit sã mã simt jenat, dar nu pot. Sînt prea beat”. A doua zi la amiazã, cînd traversam holul într-o stare accentuatã de mahmurealã, un bãrbat, pe care nu l-am recunoscut, mi-a venit în întîmpinare, însoþit de alt bãrbat. Era regizorul Dino de Laurentiis, care-mi propunea rolul prinþului Pierre, din ,,Rãzboi ºi pace”, alãturi de Audrey Hepburn ºi Mel Ferrer. Turnarea filmului trebuia sã înceapã în vara urmãtoare, la Roma. În perioada aceea, am pictat mult ºi am lucrat la rolul lui Pierre. Dino (de Laurentiis) organizase ºederea noastrã într-o vilã pe Via Atica. Aveam o piscinã fantasticã, umplutã cu apã carbogazoasã naturalã. Îmi amintesc strãlucirea deosebitã a acestei ape, dar, vai!, nu ºtiam ce varã ne aºtepta. Dino ºi King Vidor, realizatorul, nu erau de acord cu viziunea mea asupra personajului Pierre. Þineau sã fiu un personaj romantic. Dar Pierre al lui Tolstoi nu era un romantic. De fapt, era un tip cu douã picioare stîngi, greoi, puþin prea gras ºi nu deosebit de frumos. La magazia de costume n-au vrut sã-mi dea vatelinã, dar cel puþin m-am dus sã-mi cumpãr o pereche de ochelari. De fiecare datã cînd Dino mã vedea pe platou, chiar de departe, nu uita niciodatã sã-i spunã traducãtorului sã-mi comunice sã-i scot. Era micul nostru rãzboi... Turnarea filmului ,,Rãzboi ºi pace” a durat mai mult decît oricare alt film pe care-l fãcusem... În 1958, am încheiat un contract cu „20th Century Fox” pentru douã filme Am plecat cu întreaga familie la Malibu Beach, pentru toatã vara. Copiii petreceau aproape tot timpul pe plajã sau prin împrejurimile localitãþii. Familia regizorului Lee Strasberg ocupa o casã nu departe de a noastrã. Cei doi copii ai cuplului erau cu ei: Susan, cam de aceeaºi vîrstã cu fiica mea, Jane, ºi Johny, care era chiar de vîrsta fiului meu, Peter. Lucram, dar, în general, sfîrºiturile de sãptãmînã le petreceam în jurul unui „barbecue”, pe plajã. Cred cã trebuie sã menþionez prezenþa lui Marilyn Monroe, pe care Lee Strasberg o pregãtea pentru ,,Unora le place jazzul”. Aceastã fetiºcanã nu se miºca nici doi centimetri fãrã sã le cearã pãrerea. În viaþã, Monroe era un mic
obiect fragil. Ne întîlneam cu toþii. Nu eram cu adevãrat apropiaþi, dar aranjam întîlniri dese. Susan nu contenea sãi sugereze lui Jane cã trebuie sã se gîndeascã la cariera de actriþã. Aceste sfaturi au sfîrºit prin a-ºi croi drum, astfel încît, cãtre sfîrºitul verii, Jane a venit la mine ºi mi-a spus: „Tatã, cred cã mi-ar plãcea sã studiez cu Lee Strasberg”. Iam rãspuns, dîndu-i binecuvîntarea mea: „O.K.”. Cînd neam întors la New York, ea a început sã urmeze cursuri particulare de artã dramaticã. Dupã scurtã vreme, a fost admisã la Actor’s Studio. Am vizitat-o odatã acolo. Dorothy McGuire îmi spusese cã este nu numai interesant, ci ºi instructiv de urmãrit. Iatã: ne aflam într-o încãpere mare, mobilatã cu bãnci pe opt rînduri. Lee Strasberg era aºezat în primul rînd. Restul sãlii era gol, în afara unei mese ºi a cîtorva scaune. Un bãiat a început sã vorbeascã, apoi s-a sculat de pe scaun ºi l-a aºezat deoparte. A pus dupã aceea un disc la pick-up. Era un swing, noi ne-am aºezat. Cinci bãieþi ºi cinci fete s-au lipit de perete. Dupã ce a început sã se audã muzica, am aºteptat. Vreme îndelungatã nu s-a întîmplat nimic. Ideea era: nu faceþi nimic dacã nu aveþi poftã. Am crezut cã aceasta era una din regulile lor. În cele din urmã, una dintre fete s-a îndreptat foarte încet spre partea care servea ca scenã: mergea fãcînd cercuri. N-aþi vãzut niciodatã ceva mai trãznit. În sfîrºit, s-a oprit ºi a început sã mimeze. Nu mi-am dat seama dacã se prefãcea cã spalã vase sau curãþã un cartof, dar, din cînd în cînd, ridica privirea ºi spunea: „Hello, ora patru, hello, ora patru”. Ceea ce a repetat cam de 20 de ori. ªi acum mã întreb cum de am rezistat sã nu cad de pe bancã. Ei numesc asta „metodã”, ºi mulþi actori excelenþi nici nu concep altceva. Jane se numãrã printre ei. Într-o dupã-amiazã, o priveam pe Jane cu coada ochiului. Eram acasã ºi citeam un scenariu, dar, din cînd în cînd, simþeam nevoia sã arunc o privire spre ea: avea în faþã un pahar cu suc de portocale ºi, de fiecare datã cînd sorbea din el, avea altã expresie. Mai tîrziu, am descoperit cã era un exerciþiu pentru ºcoalã. Uneori, se întorcea acasã dezamãgitã, pãrînd sã se întrebe ce anume însemnau toate astea. Parcã vedeam un semn de întrebare deasupra capului ei, ca nimbul din desene animate, dar, într-o zi, semnul de întrebare a dispãrut ºi, în locul lui, un bec de 100 de waþi nu mai lãsa nimic în umbrã. Jane asimilase totul. În anul urmãtor, a jucat în douã piese ºi un film. Începutul era bun. Cu oarecare reticenþã, dar atras de promisiunea unui onorariu bun ºi a unor perspective strãlucite pentru viitor, am plecat din nou la Hollywood, pentru a turna prima din cele douã serii ale filmului ,,The Deputy”. Prezentare ºi traducere de COLETTE CORBU (Fragment din volumul ,,Ma vie”, Editura Michel Laffont, 1982)
Henry Fonda, Audrey Hepburn ºi Mel Ferrer, protagoniºtii rolurilor principale din filmul ,,Rãzboi ºi pace”, o ecranizare dupã celebrul roman al lui Lev Tolstoi.
EPIGRAME Dupã 40 de ani de cãsnicie Fãcînd partidã tare bunã, Mereu în caldã atmosferã, Au stat o viaþã împreunã, …dar amintirile diferã!
La Palatul Parlamentului Figurile parlamentare, Sub bolþile Palatului, Se-adunã ca la ºezãtoare… ªi stau pe banii statului. NAE BUNDURI
Pag. a 11-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (16) Miercuri, 4 noiembrie 1992, ora 19 fix ...n-am reuºit niciodatã ºi nu voi reuºi... sã-þi cunosc gîndurile, frînturi de iluzii pierdute, ascunse sub un caracter ºters, ascunse sub o timiditate endogenã, crepusculã, neîntîrziatã a tãcerii!
Duminicã, 15 noiembrie 1992 Începe Postul Crãciunului. Mã cautã Tristeþea. Deschid toate uºile. O tristeþe mai mare ca a mea nu poate veni! De ce mã cautã Tristeþea, ºi nu Emil, care-mi spunea cã mã iubeºte?!
Luni, 23 noiembrie 1992 Pur ºi simplu, iau hotãrîrea sã îl caut pe Emil. Nu ºtiu de ce nu am fãcut-o pînã acum. Sun. Nu rãspunde nimeni. Împrejurãrile se opun în a lua contact auditiv sau vizual cu el. La despãrþirea noastrã nu ne-am dat în cap, nu ne-am jignit. Doar cã a plecat, cã aºa i-a cerut mãmica. Dar a promis solemn, cu cuvîntul lui de viitor preot, cã va împãrþi toatã viaþa cu mine. ªi cînd va scãpa de tutela „scorpionilor” ºi a Balaurului (cum îi spunea el mãtuºii din strada Polonã), le va face în ciudã tuturor, ºi va fi cu mine. Or, noi am mai
avut restricþii impuse de a ne vedea ºi înainte ºi, totuºi, el venea ºi nu se mai îndura sã plece, de suna la noi telefonul ca la Gara de Nord. Toþi alertaþi cã ne-am ºi cãsãtorit, ºi ei au rãmas „vãduvi”. Mã duc regulat la Bisericã. Þin post. Emil nu se mai întoarce... niciodatã! Am nevoie de liniºte. Vreau sã scap de pustiire. Cine are nevoie de mine?! Numai Dumnezeu! Duhul sfînt sã-ºi coboare laurii sãi ºi asupra mea.
Vineri, 27 noiembrie 1992 Astã-noapte, am visat frumos: 3 ceasuri de mînã. Cãrþile de vise spun cã înseamnã fericire! Am mai visat cã ºtiam sã cînt la 3 instrumente: vioarã, pian ºi chitarã. Cîntam într-un spectacol. Asta ar însemna fericire ºi prietenie adevãratã. ªi, într-un alt context, sãrutam un tip frumos! Buzele acelui tînãr ar însemna mama ºi tata.
Sîmbãtã, 28 noiembrie 1992 Mã duc sã mã întîlnesc cu Dana, colega mea, ºi pe drum, ne intersectãm cu Tudor. M-a tulburat. Era cu o fatã. Mi-am amintit cã în casa lui l-am cunoscut pe Emil. Nu se poate sã scap de amintiri! Cum am o clipã de uitare, apare tortura ºi mã trage înapoi cu gîndul la Racul Emil.
Ajutã-mã, Doamne, ajutã-mã, nu mã lãsa pradã disperãrii!
Duminicã, 27 decembrie 1992 – Sf. ªtefan Mi-au cumpãrat ai mei un aºternut de pat bleu, frumos. Voiam sã-l visez pe Emil. Însã, în vis, îmi apre Emanoil, care a venit de la Bacãu. Am simþit pacea în suflet. Pacea de care am nevoie în realitate. Dar, cînd mã trezesc, mã supãr tare, pentru cã aºternutul meu nou nouþ era foarte mototolit, ceea ce îmi displace total. Pe aºternutul cu desene vesele, din loc în loc, scrie „Puffi”. ªi, surprizã! Cine ne viziteazã? Puffi, cel mai tînãr prieten al pãrinþilor mei, al Getei ºi al lui Mircea. E un pic mai mare ca mine. A terminat Politehnica. E un bãiat frumos, cu un corp atletic, înalt, bine construit. Cu el mai ies, cîteodatã, la cîte un concert sau spectacol. Nu-mi face curte. Mã crede copil. Cînd ne viziteazã, în loc sã stea cu mine mai mult de vorbã, stã cu pãrinþii. Cînd mergem undeva, mã protejeazã ºi mã aduce acasã. Mi-e ca un frate. Dar nu prea are mult timp pentru sora lui. Anul acesta e pe sfîrºite. Corespondenþe, felicitãri, telefoane, în þarã ºi peste hotare. Îmi pare rãu cã n-am scris ºi despre Geta P. Ne-a ghicit foate bine în cafea ºi în cãrþi de Tarot. A adus-o în casã
Marie Duplessis, adevãrata „Doamnã cu Camelii“ (1) Marie Duplessis nu a fost, ºi ea, o curtezanã din Parisul Secolului al XIX-lea. Povestea de dragoste dintre ea ºi Alexandre Dumas fiul l-a inspirat pe acesta sã scrie celebrul roman „Dama cu Camelii“. Frumuseþea sa rãvãºitoare a ajuns, din roman, pe scena teatrelor, apoi s-a transformat în Violetta din „Traviata“, ºi, mai tîrziu, a ajuns pe marile ecrane. ªi nu numai atît. Marie Duplessis devenise o personalitate a budoarului parizian; la moartea ei, întreaga Capitalã a Franþei a þinut doliu. Charles Dickens a scris, mai tîrziu: „Cineva ar fi putut crede cã Marie era un fel de Ioana d’Arc sau vreo altã eroinã naþionalã, aºa de profundã a fost tristeþea tuturor cetãþenilor“. Rose Alphonsine Plessis, aºa cum a fost botezatã, s-a nãscut în Normandia, pe 15 ianuarie 1824. Pe linie paternã, bunica era o fostã prostituatã, iar bunicul fusese preot. Tatãl Mariei era un om violent, cãruia îi plãceau bãuturile alcoolice. Mama sa, pe de altã parte, provenea dintr-o familie nobilã. Aceasta, în cele din urmã, din cauza scandalurilor repetate, s-a despãrþit de soþ. S-a mutat în Paris, unde lucra ca menajerã pentru o familie englezã, iar pe Marie ºi pe sora ei mai micã le-a dat în grija unei
veriºoare. Mama a murit cînd Marie avea doar 8 ani, fiind, astfel, nevoitã sã se întoarcã la tatãl ei. La 13 ani, a fost vîndutã unui bogãtaº de 70 de ani, cãruia i-a fost îngrijitoare timp de un an. Imediat dupã moartea acestuia, Marie a fost trimisã la niºte rude din Paris, stînd foarte puþin timp la acestea. S-a mutat în Cartierul Latin, unde a lucrat în diverse locuri, pe bani puþini, cît sã îi ajungã sã supravieþuiascã. Marie era o fatã frumoasã, cu un zîmbet încîntãtor. La 16 ani, ºi-a dat seama cã fetele drãguþe sînt plãtite de cãtre domnii amabili pentru compania lor, aºa cã a renunþat la muncã ºi a devenit curtezanã. În acest timp, ºi-a dedicat timpul liber studiului, recuperînd ceea ce nu învãþase în copilãrie. Cariera ei a început într-o zi, cînd ea ºi douã prietene s-au oprit într-un restaurant de lîngã Palatul Regal, pentru a lua o gustare. Proprietarul localului, un bãrbat vãduv pe nume Nollet, a îndrãgit-o ºi i-a propus sã îi devinã amantã. Marie a acceptat ºi, timp de un an, a locuit într-un apartament pe Rue de L’arcade, închiriat de Nollet. Într-o searã, a fost vãzutã de cãtre contele Ferdinand Monguyon, care îi putea oferi mai mult lux, decît avea deja. În aceastã
Cei mai cunoscuþi haiduci din istoria românilor (1) Mercenari sau tîlhari cunoscuþi sub numele de haiduci au ajuns în Istoria românilor adevãraþi eroi populari. O parte a acestora o reprezentau, pur ºi simplu, hoþii la drumul mare, în timp ce alþii erau rãzvrãtiþi împotriva sistemului sau a stãpînirii strãine. Tînãrul curajos care nu mai poate suporta nedreptatea asupritorului de orice fel ºi apucã pe calea codrului, rãzbunînd samavolnicia, a fost numit, cu multã afecþiune în tradiþia popularã româneascã, haiduc. Acest tip de justiþiar a fost privit cu afecþiune, sau cu teamã, de-a lungul Istoriei românilor. Cea mai bunã dovadã o reprezintã baladele populare dedicate acestor haiduci. Din cuprinsul acestora, dar ºi din documente istorice clare au fost conturate chipuri de haiduci celebri, dar ºi faptele lor de arme. Majoritatea lor jefuiau la drumul mare, sau luptau împotriva ocupaþiei strãine, cãpãtuindu-se din prada de rãzboi.
Iancu Jianu, haiducul-boier Poate cea mai celebrã ºi simpatizatã categorie de haiduci o reprezintã cea a rãzvrãtiþilor. Oameni cu educaþie ºi obîrºie nobilã, care se ridicã împotriva stãpînirii strãine ºi a nedreptãþilor sociale. În rîndul acestora s-a aflat ºi Iancu Jianu, cunoscut
drept boierul devenit haiduc, lucru nemaivãzut în acele vremuri. Iancu Jianu se trãgea din Caracal ºi s-a nãscut în 1787. Era fiul paharnicului Costache Jianu, cel care va ajunge ºi ispravnic al fostului judeþ Romanaþi. Din informaþiile pãstrate în documente, Iancu Jianu nu s-a fãcut haiduc din cauza sãrãciei. Avea 14 robi þigani, trei moºii ºi o vie în Fãlcoiu, se aratã într-un document din 1825. Explicaþiile pentru care Iancu Jianu a devenit haiduc sînt multiple. Unele de facturã romanticã, precum o iubire neîmplinitã, sau dorinþa de a rãzbuna nedreptãþile din þarã, iar altele de facturã realistã, precum o crimã. Mai precis, Iancu Jianu îl ucide pe zapciul care strîngea dãrile. Motivul era încãlcarea cuvîntului dat. Zapciul i-a promis cã îi va scuti de dãri pe cîþiva protejaþi ai lui. Funcþionarul, însã, nu ºi-a þinut promisiunea ºi, din contrã, a luat dãrile cu forþa. Drept rãzbunare, a fost omorît de tînãrul boiernaº. Pentru a nu da socotealã pentru ceea ce a fãcut, a luat calea codrului. În general, ataca boierii ºi pe reprezentanþii înaltului cler din zona Olteniei, împreunã cu cei 25 de oameni din banda lui. Documentele aratã cã victime i-au cãzut Ioan Protopopu, din Cacaleþi, ªerban logofãtul Stãnescu,
întîmplãtor Lucia. Noi nu credem în ghicit, dar deja s-au petrecut unele evenimente în viaþa noastrã pe care femeia asta le-a spus: plecarea în strãinãtae a mea ºi a mamei, separat, în þãri diferite, moartea soþului Luciei, moartea bunicului în braþele lui tata. ªi altele, cu restanþa unui examen al meu. ªi cel mai important, mie mi-a spus cã Emil nu se va mai întoarce niciodatã. Asta simt ºi eu. Însã femeia vedea mai multe în ceea ce mã priveºte, ºtiu sigur cã s-a abþinut sã-mi spunã. Mã privea cu milã ºi îngrijorare ºi se fîstîcea, se bîlbîia. A refuzat sã-mi spunã! Sînt, deci, ºi oameni care au acest har. Geta nu e þigancã. E româncã, ºi de profesie e farmacistã. Existã pe lume ºi Magia Neagrã. Prin ea poþi sã faci rãu ºi sã desparþi, chiar ºi sã omori pe cineva! La cumpãna dintre ani, nu vreau sã mã gîndesc la cîte rele sînt pe lume. Vreau sã stau departe de gîndurile negre. Mama îmi spune cã numai dacã tu crezi un anumit lucru se împlineºte, îl aduci spre tine. Încerc sã aduc în viaþa mea numai gînduri de bine, pentru a se împlini, cum spune mama, numai lucruri fericite! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
perioadã, ºi-a schimbat prenumele din Rose Alphonsine, în Marie, ºi a adãugat prefixul aristocrat „du“, în faþa numelui.
Marie ºi aristocraþia francezã Lista iubiþilor Mariei include numeroase nume ale aristocraþiei franceze, inclusiv Agenor de Guiche, cel care avea sã devinã ducele de Guiche-Gramont. Se zvonea cã cei doi ar fi avut ºi un copil, care ar fi fost dat spre adopþie. Un altul, contele Eduard de Perregaux, care era membru al cavaleriei franceze în Algeria, devenise posesorul unei moºteniri impresionante, pe care a cheltuit-o, în întregime, cu Marie. În 1844, cînd avea 20 de ani, ea devenise protejata contelui de Stackelberg, fost ambasador al Rusiei la Viena. Acesta îi plãtea toate facturile, îi asigura tot ceea ce avea nevoie, îi aducea cai de echitaþie din Anglia ºi îi cumpãrase cele mai elegante loji din teatrele pariziene – toate acestea, pentru cã Marie îi aducea aminte de fiica lui, care murise foarte tînãrã. Dãduse lovitura: s-a mutat din Cartierul Latin într-un apartament luxos de pe Boulevard de Madeleine, înfrumuseþat cu mobilã în stilul Ludovic al XV-lea, picturi ºi o bibliotecã. κi petrecea zilele plimbîndu-se, citind, ºi… la cumpãrãturi. Serile se delecta la teatru ori la operã, sau participa la diferite evenimente ºi petreceri. De asemenea, îi plãcea sã parieze la diferite jocuri de noroc. (va urma) HISTORIA din Craiova, Costache Aricescu, prim vechil, ºi Stavri, sofragiul cãmãrii domneºti. Totodatã, o parte importantã a activitãþii lui Iancu Jianu a fost lupta împotriva turcilor. A luat parte, inclusiv, la luptele pe care Tudor Vladimirescu le-a dat contra otomanilor. Mai mult decît atît, la începutul Secolului al XIX lea, Iancu Jianu ajunge la apogeul puterii sale. Se spune cã avea în subordine 3.000 de oameni ºi 3 tunuri. Mai mult decît atît, ajungea sã facã danii, asemeni voievozilor, pe la bisericile din Romanaþi. În aceastã perioadã de apogeu, la 1809, Iancu Jianu, împreunã cu ceata lui, incendiazã, la sud de Dunãre, Vidinul ºi Plevna, ucigîndu-l inclusiv pe paºa de Vidin. Iancu Jianu contrinuã ºi distrugerea raialei de la Turnu Mãgurele. Haiducul era cunoscut, de asemenea, ca un luptãtor de elitã. Trãgea bine cu pistoalele, mînuia sabia ca un maestru ºi era neîntrecut în cãlãrie ºi luptã corp la corp. Iatã o descriere a vestitului haiduc: „Om scurt, îndesat, rumen la faþã, ras ºi cu mustaþa deasã ºi scurtã, îmbrãcãmintea lui era formatã din: dulamã, pantaloni ºi scurteicã, pe cap avea ºapcã, la brîu pistoale ºi un cuþit cu plãsele de os ºi puºca în cumpãnã în mîna dreaptã. Ajunsese de o dibãcie vestitã în cãlãrie ºi în vînãtoare, încãleca fãrã a pune piciorul în scarã ºi nici mîna pe coama calului ºi bãga glonþul prin veriga de inel“. Aceastã descriere a fost fãcutã de Ion Ghica, un contemporan al sãu. Iancu Jianu s-a lãsat de haiducie dupã ce a fost prins, printr-un ºiretlic, la Bucureºti. A fost iertat dupã ce s-a cãsãtorit cu o fatã de boier. ªi-a trãit bãtrîneþile tihnit, la o moºie din Romanaþi. (va urma) COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE
Clubul Bilderberg – conducerea secretã a lumii (1) Imaginaþi-vã un club privat, în care preºedinþi, prim- Clubului Bilderberg era acela de a supune suveranitatea miniºtri, bancheri internaþionali ºi generali stau la aceeaºi naþiunilor libere din Europa unui Guvern Mondial Unic masã, în care alteþe regale graþioase se asigurã cã toþi se britano-american controlat de bilderbergi, utilizînd înþeleg între ei ºi în care indivizii care conduc rãzboaiele, ameninþarea nuclearã ca pe un berbec împotriva restului pieþele ºi Europa spun tot ceea ce nu lumii refractare. Iar pentru a controla cuteazã sã rosteascã vreodatã în public. Europa, era vitalã eliminarea puterii Acesta este Clubul/Grupul Bilderberg, nucleare a Franþei, în ciuda faptului cã cea mai secretã dintre toate organizaþiile respectiva putere era esenþialã pentru a mondiale. Motivul pentru care nimeni nu þine în ºah ameninþarea nuclearã soviedoreºte sã-i sfîºie tãcerea conspirativã ori ticã. Jean Lacouture, biograful generalusã-l înfrunte este relevat de cuvintele lui de Gaulle, scria: „de Gaulle trebuia sã crainicului francez Thierry de Segonzac: impunã în Europa o poziþie fermã „Bilderbergii sînt prea puternici ºi împotriva orientãrii comerþului liber briomniprezenþi ca sã fie demascaþi“. Secretanic cãtre o Nouã Ordine Imperialã tomania membrilor Clubului Bilderberg a Mondialã. De aceea, Franþa trebuia sã fie aprins imaginaþia unor romancieri ca unul dintre cei trei stîlpi ai lumii libere, Robert Ludlum ºi Gayle Lynds. Cãrþile lor iar nu una dintre coloanele Templului zugrãvesc organizaþii secrete, bazîndu-se European“. Dacã analizãm punctele de pe pe puþinele date publicate despre acest agendele întrunirilor Bilderberg începînd Club. Ele ilustreazã faptul cã, ori de cîte din 1954, vom observa cã se reliefeazã în Prinþul Bernhard ori este necesarã o schimbare de regim, mod remarcabil tentativa de a gestiona ºi de Olanda, adevãratul oriunde în lume -, indiferent dacã aceasta aduce sub control diferenþele ideologice fondator al Grupului se bazeazã pe nevoia de a susþine un stat al dintre aristocraþiile americane ºi euroBilderberg bunãstãrii sau de a corecta fluxuri de capipene cu privire la felul în care aceste tal destabilizatoare -, ea se petrece cînd o douã grupuri ar fi trebuit sã spolieze plaorganizaþie mondialã a agenþilor de putere decide sã abor- neta. De exemplu, pagina ºapte din Raportul General al deze problemele ºi le înscrie în agenda ei de lucru. Prinþul întrunirii Bilderberg din 1955 se referã la „înlãturarea olandez Bernhard a subscris credinþei cã principalele crize neînþelegerilor ºi a posibilelor suspiciuni între þãrile din economice, aºa cum a fost cea mondialã din anii ’30, ar fi Europa Occidentalã ºi SUA, în faþa pericolelor care evitate dacã lideri responsabili ºi influenþi ar putea real- ameninþã lumea“. Începînd din 1954, bilderbergii au mente gestiona evenimentele la scarã planetarã din culi- reprezentat elita ºi bogãþia absolutã a tuturor naþiunilor sele poziþiilor lor publice. Din acest motiv, în 1954, lui i occidentale: finanþiºti, industriaºi, bancheri, politicieni, s-a cerut sã organizeze prima reunire a reprezentanþilor lideri de corporaþii multinaþionale, preºedinþi, prim„cu idei similare“ din domeniile mondiale ale economiei, miniºtri, miniºtri de finanþe, secretari de stat, reprezenpoliticii, industriei ºi armatei. Aceºtia s-au întîlnit în tanþi ai Bãncii Mondiale ºi ai Fondului Monetar hotelul Bilderberg, din Oosterbeek, Olanda, între 29 mai Internaþional, preºedinþi de conglomerate mass-media ºi ºi 31 iunie 1954. La sfîrºitul acelei reuniuni, participanþii lideri militari. În septembrie 2005, creînd un precedent au convenit asupra formãrii unei asociaþii secrete. pentru a contracara acuzaþiile unei conspiraþii a Clubului Majoritatea consemnãrilor afirmã cã primii membri Bilderberg, preºedintele în vîrstã de 73 de ani al clubului, ºi-au numit alianþa „Clubul Bilderberg“ dupã hotelul vicontele Etienne Davignon, i-a acordat un interviu lui care-i gãzduise. Scriitorul Gyeorgos C. Hatonn a des- Bill Hayton de la BBC. Cu aceastã ocazie, el a prezentat coperit cã prinþul Bernhard se nãscuse în Germania, fus- un motiv mult mai benign pentru întrunirile private ale ese ofiþer în trupele Reiter SS la începutul anilor ’30 ºi clubului: „consider cã este vorba, pur ºi simplu, despre fãcea parte din consiliul de administraþie al unei filiale I. oameni influenþi care au interesul sã discute cu alte perG.: Farben Bilder. În cartea sa „Siluirea Constituþiei: soane influente în cadrul unui forum care le îngãduie sã se Moartea libertãþii“ (“Rape of the Constitution; Death of exprime liber ºi sã-ºi examineze deosebirile de opinii, Freedom“), Hatonn afirmã cã prinþul Bernhard a apelat la fãrã critici ºi fãrã dezbateri publice asupra pãrerilor lor“. trecutul sãu nazist în managementul corporativ pentru a Davignon negase cã bilderbergii ar dori sã stabileascã o încuraja „grupul supersecret de plãnuire a politicii“ sã se clasã conducãtoare globalã, „deoarece nu cred cã existã o autointituleze Bilderberg, dupã Farben Bilder, în clasã conducãtoare globalã“. El susþinea: „Afacerile influamintirea iniþiativei directorilor de la Farben de a organi- enþeazã societatea ºi politica influenþeazã societatea - este za „Cercul prietenilor“ lui Heinrich Himmler. Acest cerc o reacþie de bun-simþ. Mediul de afaceri nu contestã în era format din lideri ai elitei bogãtaºilor, care-1 rãsplãti- nici un caz dreptul de a conduce al liderilor aleºi în mod serã din plin pe Himmler pentru protecþia sa oferitã prin democratic“. De obicei, rãzboaiele au fost purtate pentru programele naþional-socialiste, încã din primele zile ale extinderea teritoriilor, dar în aceastã nouã epocã a globapopularitãþii lui Hitler ºi pînã la înfrîngerea Germaniei lizãrii, în care afacerile ºi politica depind în mod reciproc naziste. Familia regalã olandezã a îngropat cu discreþie una de cealaltã pentru supravieþuire, dominã controlul aceastã parte a trecutului prinþului Bernhardt cînd, dupã economic. Indiferent care ar fi afirmaþiile preºedintelui rãzboi, el a devenit o persoanã însemnatã în cadrul Clubului Bilderberg, nu încape îndoialã cã organizaþia conglomeratului olandezo-britanic Royal Dutch Shell. În aceasta deþine controlul economic asupra comerþului prezent, aceastã bogatã companie petrolierã europeanã mondial. Un adevãr rãmîne indiscutabil: publicul nu are face parte din elita Bilderberg. În decursul primei întruniri acces la desfãºurarea întrunirilor sale anuale. Membrii a bilderbergilor, membrii fondatori ºi-au definit misiunea Clubului se întîlnesc în secret pentru a discuta strategia ºi obiectivele. Potrivit unui observator, ei au perseverat în globalã ºi a ajunge la un consens cu privire la o gamã aceeaºi direcþie: „Intenþia tuturor reuniunilor Bilderberg largã de probleme. (…) Membrii Clubului Bilderberg era de a crea o «Aristocraþie a scopului» în Europa ºi „conduc“ bãncile centrale ºi de aceea se aflã într-o poziþie Statele Unite ºi de a conveni cu privire la aspectele din care pot sã stabileascã ratele politice, economice ºi strategice asociate conducerii de actualizare, nivelurile massei comune a lumii. Alianþa NATO a fost principala lor bazã monetare, ratele dobînzilor ºi de operaþiuni ºi subversiuni, deoarece le asigura fundalul preþul aurului, dar ºi þãrile care pentru planurile de «rãzboi perpetue» sau, cel puþin, pen- vor primi împrumuturi. Prin tru politica «ºantajului nuclear»“. manipularea banilor în sus ºi în În buletinul sãu informativ, „Documente: politici, jos prin lanþul afacerilor, bilderdiplomaþie ºi finanþe“ („Les Documents, Politiques, bergii creeazã miliarde de dolari Diplomatiques et Financiers”), din octombrie 1967, ana- pentru ei înºiºi. Ei sînt impullistul politic Roger Mennevee a analizat relaþia bilder- sionaþi de ideologia banilor ºi de bergilor cu preºedintele de Gaulle. El ºi-a început arti- setea de putere. Toþi preºedinþii colul cu observaþia uimitoare cã „toate personalitãþile americani, de la „Ike“ Eisenfranceze care se asociaserã cu Clubul Bilderberg, ca hower, au aparþinut Clubului Georges Pompidou, Antoine Pinay ºi Guy Mollet, au fost, Bilderberg; nu toþi au participat, de asemenea, cei mai înfocaþi oponenþi ai politicii în mod personal, la întruniri, însã nucleare a lui Charles de Gaulle“, cunoscutã ca „force toþi ºi-au trimis reprezentanþii. defrappe“. Pompidou a fost prim-ministru, iar Pinay ºi Alt membru al clubului este fosMollet au fost miniºtri în guvernul francez. De ce aceastã tul prim-ministru Tony Blair, ca alianþã? Deoarece unul dintre obiectivele principale ale ºi majoritatea principalilor mem-
bri ai guvernului britanic. Pînã ºi fostul prim-ministru canadian Pierre Trudeau s-a numãrat printre membri. Alþi invitaþi ai Clubului Bilderberg sînt ºi Alan Greenspan, fost preºedinte al Rezervei Federale, Hillary ºi Bill Clinton, John Kerry, Melinda ºi Bill Gates ºi Richard Perle. Membri sînt ºi cei care controleazã tot ceea ce vizionaþi ºi citiþi - moguli mass-media ca David Rockefeller, Conrad Black (actualmente, fostul proprietar în dizgraþie a peste 440 publicaþii mass-media din toatã lumea, de la „The Jerusalem Post“ pînã la cel mai recent cotidian canadian, „The National Post“), Edgar Bronfman, Rupert Murdoch ºi Sumner Redstone, CEO al Viacom, un conglomerat mass-media internaþional, care atinge practic toate segmentele majore ale industriei mass-media. (…) Indiferent la ce v-aþi raporta - la guverne, la marile afaceri ºi la oricare alte instituþii care cautã sã-ºi exercite puterea -, cheia controlului acestora este discreþia. Reuniuni, precum cele ale Organizaþiei pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OECD – “Organization for Economic Cooperation and Development“), G8, Organizaþia Mondialã a Comerþului, Forumul Economic Mondial, Bãncile Centrale, Consiliul Uniunii Europene a Miniºtrilor ºi Comisia UE, summiturile UE, reuniunile cabinetelor ministeriale, numeroasele comitete consultative de tip “think tank“ etc. se desfãºoarã întotdeauna în spatele uºilor închise. Unicul motiv posibil pentru acest lucru este faptul cã „ei“ nu doresc ca noi sã ºtim ce se discutã. Foarte uzatul pretext pentru discreþie - „nu prezintã interes pentru public“ – înseamnã, de fapt, cã instituþiile respective nu au interesul ca publicul sã ºtie ce se discutã ºi ce se decide acolo. În afarã de aceastã reþinere comunã de a dezvãlui procedurile întrunirilor, principiul secretomaniei se extinde la forumuri ºi reuniuni în sine; astfel, în general, noi nu ºtim nici mãcar ce întruniri au loc, cu atît mai puþin ce se planificã ºi se discutã cu ocazia lor. „În ianuarie/februarie, are loc Forumul Economic Mondial la Davos, în aprilie/mai se þin întrunirile Bilderberg ºi G8, iar în septembrie se desfãºoarã conferinþa anualã FMI/Banca Mondialã. Din toate acestea reiese un fel de consens internaþional, care se transmite de la o întrunire la urmãtoarea. Totuºi, nimeni nu-l dirijeazã cu adevãrat. Acest consens devine fundalul pentru comunicatele economice G8; el devine sursã de informaþii pentru FMI atunci cînd impune un program de ajustare asupra Argentinei ºi devine propunerea preºedintelui Statelor Unite adresatã Congresului“. Potrivit ciornei raportului Bilderberg din 1989, prima reuniune a Clubului „a apãrut în urma îngrijorãrii exprimate de mulþi cetãþeni de frunte de pe ambele coaste ale Atlanticului cã Europa Occidentalã ºi America de Nord nu acþionau (împreunã) pe cît de strîns ar fi trebuit în chestiuni de importanþã esenþialã. S-a considerat cã discuþiile regulate, neoficiale, vor ajuta la crearea unei mai bune înþelegeri a forþelor complexe ºi a tendinþelor majore care afecteazã naþiunile occidentale în dificila perioadã postbelicã“. Lord Rothschild ºi Laurence Rockefeller, membri-cheie a douã dintre cele mai puternice familii din lume, au selectat personal o sutã de indivizi din elita mondialã, în scopul secret de a regionaliza Europa, potrivit afirmaþiilor lui Giovanni Agnelli, fostul ºef al Corporaþiei Fiat, care a mai spus: „obiectivul nostru este integrarea europeanã, iar acolo unde oamenii politici au eºuat, noi, industriaºii, sperãm sã reuºim“. „Aici nu se face politicã“, a susþinut Will Hutton, editorul londonez al ziarului „The Observer“, care a participat la întrunirea Bilderberg, din 1997. „Sînt numai discuþii, unele banale. Însã consensul stabilit este back-
Grupul Bilderberg
groundul pe care se realizeazã politica pe plan mondial“. Conform prinþului Bernhard, care a înfiinþat Clubul, aºa cum apare citat în biografia sa autorizatã realizatã de Alden Hatch, fiecare participant la Bilderberg este „în mod miraculos deposedat de atributele funcþiei sale“ cînd intrã în sala de reuniuni, devenind „un simplu cetãþean al þãrii sale pe toatã durata conferinþei“. Prinþul Bernhard, care a murit în 2004, a fost tatãl reginei Beatrix a Olandei ºi prieten apropiat ºi asociat al prinþului Philip al Marii Britanii. „Cînd aceºti reprezentanþi ai puterilor occidentale pleacã de la o întrunire Bilderberg“, a mai spus el, „ei sînt purtãtorii consensului Clubului. Energicele dezbateri Bilderberg au intenþia de a consolida unitatea prin soluþionarea divergenþelor ºi, astfel, exercitã cu certitudine o influenþã importantã asupra participanþilor“. Într-adevãr, din clipa în care conferinþa Bilderberg ia sfîrºit, consensul atins în diverse domenii de discuþii este promovat în mod susþinut „aproape accidental“ - de toate aceste interese politice ºi comerciale atotputernice prin intermediul presei generale ºi, simultan, devine politica uzualã pentru guvernarea unor forþe internaþionale care, aparent, au convingeri diferite.
a hotelului este disponibilitatea celor mai buni ºi renumiþi maeºtri bucãtari. Alt criteriu este mãrimea aºezãrii (întotdeauna un orãºel, departe de luminile metropolelor ºi curiozitatea oamenilor). În plus, aºezãrile mai mici prezintã avantajul suplimentar de a le permite asistenþilor personali înarmaþi sã aparã în vãzul tuturor, fãrã sã se punã întrebãri. Facturile pentru convorbirile telefonice, room-service ºi curãþãtorie sînt achitate de participanþi. Un membru al personalului de întreþinere de la Trianon Palace, din Versailles, a spus, în 2003, cã nota telefonicã a lui David Rockefeller s-a ridicat la 14.000 de euro în trei zile. Potrivit unor surse care sînt de asemenea participanþi Bilderberg, nu ar fi de mirare ca nota de platã a „festivalului globalist“ de patru zile sã ajungã la 10 milioane de euro. Este o sumã mai mare decît costul protecþiei preºedintelui Statelor Unite sau a Papei într-una dintre numeroasele lor vizite internaþionale. Desigur, preºedintele ºi Papa nu vor fi nici pe departe atît de importanþi precum Clubul Bilderberg. Zilnic, au loc patru întruniri - douã dimineaþa ºi douã dupã-amiazã -, cu excepþia zilei de sîmbãtã, cînd existã doar o întrunire, dimineaþa. Duminica, între prînz ºi ora 15,00, bilderbergii joacã golf, înoatã, însoþiþi de „asistenþii personali“, fac PROTOCOLUL croaziere nautice sau se plimbã cu eliCONFERINÞEI copterul. Locurile în salã sînt ordonate alfabetic ºi se schimbã prin rotaþie. Nimeni nu-ºi poate cumpãra cu Într-un an, în primul rînd poate sta bani locul la o întrunire Bilderberg, Umberto Agnelli (preºedintele comdeºi multe corporaþii au încercat. paniei Fiat, decedat între timp), pentru Comitetul Director al Clubului decide ca, în anul urmãtor, sã-i ia locul Klaus David Rockeffeler pe cine sã invite (ceea ce ziarul lonZumwinkel, preºedinte la Deutsche donez „Guardian“ numeºte în chip Post Worldnet AG ºi Deutsche Telekom. Fiecare þarã tripotrivit „o persoanã Bilderberg“), iar criteriile sale nu mite o delegaþie formatã, în mod obiºnuit, din trei pers-au schimbat în 50 de ani de întîlniri secrete. În esenþã, se cautã entuziaºti ai Unicei Ordini Mondiale ºi socialiºti soane: un lider al industriei sau al lumii afacerilor, un fabieni; fabienii cred în ceea ce ei descriu ca fiind „con- ministru important sau un senator ºi un intelectual sau trolul democrat al societãþii în toate activitãþile sale“. editor-ºef al principalului cotidian. Graþie mãrimii sale, Cuvîntul-cheie al acestei definiþii este „controlul“, iar Statele Unite au cei mai mulþi participanþi. Þãrilor mai controlul individului este atins cel mai bine prin mici, ca Grecia ºi Danemarca, li se acordã maximum douã guvernarea globalã, un þel pe care fabianismul îl împarte locuri. În general, la conferinþe iau parte cel mult 130 de cu comunismul. Potrivit unei surse din Comitetul delegaþi. Douã treimi dintre participanþi provin din Director, „invitaþii trebuie sã vinã singuri; fãrã soþii, prie- Europa, iar restul din Statele Unite ºi Canada. (Globaliºtii tene, soþi sau prieteni. Asistenþii personali [în traducere: mexicani aparþin unei organizaþii-pereche mai puþin bodyguarzi puternic înarmaþi, de obicei foºti membri ai puternice, Comisia Trilateralã.) O treime din delegaþi sînt CIA ºi Secret Intelligence Service (SIS, adicã MI6)] nu membri de guverne ºi politicieni, iar celelalte douã treimi pot participa la conferinþã ºi trebuie sã mãnînce într-o salã provin din industrie, finanþe, educaþie ºi comunicaþii. separatã. Nici chiar secretarul personal al lui David Majoritatea delegaþilor vorbesc fluent engleza, iar Rockefeller nu i se poate alãtura la prînz. Invitaþilor li se franceza este în general a doua limbã cunoscutã de toþi. interzice în mod explicit sã acorde interviuri“. Pentru a-ºi REGULILE DE PROCEDURà menþine aura esotericã, membrii Clubului rezervã un BILDERBERG hotel pe durata conferinþei, de obicei pe o duratã de 3-4 zile; toate celelalte persoane cazate în clãdire sînt evacuDe la înfiinþarea sa, Clubul Bilderberg a fost adminisate de CIA ºi Serviciile Secrete locale, pentru a se asigu- trat de un nucleu mic de persoane, numit, din 1954, de un ra intimitatea absolutã ºi securitatea participanþilor. comitet al „înþelepþilor“, format dintr-un preºedinte euroPlanurile de construcþie ale hotelului sînt secrete, iar per- pean, doi secretari-generali, unul american ºi unul eurosonalul este amãnunþit verificat ºi i se testeazã loialitatea, pean, ºi un trezorier. Potrivit unui comunicat neoficial de trecutul ºi afiliaþiile politice. Pe durata întrunirii sînt înde- presã Bilderberg, invitaþiile anuale sînt expediate doar pãrtate toate persoanele suspecte. În cursul reuniunii din „persoanelor importante ºi respectate, care, graþie 1998, „poliþiºti în uniforme negre, cu cîini, au controlat cunoºtinþelor lor speciale, contactelor personale ºi influtoate vehiculele furnizorilor, la interior, la exterior, de sus enþei în cercuri naþionale ºi internaþionale, pot spori pînã jos, dupã care le-au escortat la rampa de livrare. obiectivele ºi resursele Clubului Bilderberg“. Întrunirile Soldaþi înarmaþi patruleazã prin pãdurea din jur, iar bãr- Bilderberg urmeazã un protocol tradiþional, conceput în baþi cu chipuri dure ºi minicãºtile specifice Serviciilor 1919, în urma Conferinþei pentru Pace de la Paris, care Secrete pãzesc intrãrile. Orice persoanã care se apropie de s-a desfãºurat la Versailles, pentru Institutul Regal de hotel ºi nu are un rol important în controlul planetei este Afaceri Internaþionale (RIIA - ”Royal Institute of întoarsã din drum“. Guvernul naþional gazdã se îngrijeºte International Affairs”), cu sediul în Chatham House din de toate problemele privind securitatea participanþilor ºi a Londra. (…) Întemeietorii Clubului Bilderberg ºi-au anturajului acestora. El achitã, de asemenea, costurile bazat întrunirile pe Regula Chatham House, întrucît ea le pazei militare, Serviciilor Secrete, prezenþei poliþiei permite participanþilor sã vorbeascã individual ºi sã naþionale ºi locale ºi a forþelor suplimentare private de exprime opinii care pot sã securitate, pentru a proteja intimitatea ºi caracterul privat nu fie ale organizaþiilor al elitei mondiale atotputernice. Participanþilor nu li se din care fac ei parte, iar în cere sã respecte regulile ºi reglementãrile þãrii-gazdã, de acelaºi timp încurajeazã exemplu trecerea prin vamã sau deþinerea unor acte de discuþiile libere. „De obiidentitate de tipul paºapoartelor, care nu sînt necesare la cei, se simt mai relaxaþi întrunirile Bilderberg. Nici o persoanã care nu este direct dacã nu trebuie sã-ºi facã implicatã nu are acceptul de a se apropia de hotel. griji pentru reputaþia lor Frecvent, elita îºi aduce propriii bucãtari, chelneri, secre- ori pentru implicaþiile tari, centraliste telefonice, hamali, cameriste ºi personal citãrilor publice“. În de securitate. De exemplu, conferinþa din 2004 s-a þinut în 2002, aplicarea Regulii a Grand Hotel des Iles Borromees, din Stresa, Italia, cu fost clarificatã ºi formula„174 de camere superbe, care recreeazã cu precizie rea ei a fost întãritã: perioada Belle Epoque, stil Impero sau Maggiolini, „întîlnirile Chatham House draperii bogate, culori calde, þesãturi ºi candelabre de pot fi þinute «cu conMurano, care sporesc autenticitatea“. (…) Clubul semnarea» sau potrivit Bilderberg achitã cazarea delegaþilor ºi invitaþilor, care Regulii Chatham House. sînt modest evaluate la 1.200 euro/camerã. Maeºtri bucã- În al doilea caz, se poate tari cu echivalentul a trei stele în ghidurile Michelin conveni cu vorbitorul preparã mîncarea. De fapt, unul dintre criteriile de alegere (vorbitorii) cã ar fi favo-
rabil pentru discuþiile libere ca o anumitã întrunire, sau o parte a ei, sã fie strict privatã ºi astfel sã se desfãºoare în conformitate cu Regula Chatham House. Aceasta din urmã garanteazã anonimatul celor care iau cuvîntul, în vederea stabilirii unor mai bune relaþii internaþionale. Chatham House poate întreprinde acþiuni disciplinare împotriva acelor membri ai sãi care încalcã Regula“. Clubul Bilderberg a preluat aceastã regulã mai restrictivã. Deºi participanþii declarã cã iau parte la întrunirea anualã a Clubului în calitate de simpli cetãþeni, nu în capacitatea lor oficialã, afirmaþia respectivã este îndoielnicã - mai ales dacã veþi compara Regula Chatham House cu Legea Logan din Statele Unite, potrivit cãreia este absolut ilegal ca persoanele alese în funcþii oficiale sã se întîlneascã în privat cu executivi influenþi din lumea afacerilor pentru a dezbate ºi plãnui politici publice. Legea Logan a avut intenþia de a le interzice cetãþenilor americani neautorizaþi sã intervinã în relaþiile dintre Statele Unite ºi guvernele strãine. În cei aproape 200 de ani de existenþã a acestei legi, se pare cã n-a existat nici o punere sub acuzare pe baza ei. S-au consemnat, totuºi, mai multe referiri judiciare la Legea Logan ºi ea este frecvent folositã ca armã politicã. Asta nu înseamnã, desigur, cã cetãþenii privaþi pot face absolut orice cînd viziteazã sau interacþioneazã cu state strãine. (…) Întrunirile Bilderberg sînt întotdeauna deschise, dar nu se încheie mereu prin consens. În ultimii ani, francezii, britanicii ºi americanii aproape c-au ajuns la violenþe fizice cu privire la Irak. În 2003, Dominique de Villepin, pe atunci ministrul francez al Afacerilor Externe, i-a spus în mod deschis lui Henry Kissinger cã dacã „americanii le-ar fi zis adevãrul despre Irak“ - cã motivul real al invaziei îl reprezenta obþinerea controlului asupra zãcãmintelor de petrol ºi gaze naturale -, poate cã ei, francezii, „nu s-ar fi opus prin veto rezoluþiilor ONU. Restul lumii nu-i proastã, Henry!“. Potrivit surselor de la conferinþã, Kissinger s-a întors cu spatele, încruntat, ºi s-a îndepãrtat. Naþionalismul britanic este alt motiv de îngrijorare pentru Bilderberg. În 1998, la întrunirea din Turnburry, Scoþia, prim-ministrul britanic Tony Blair a fost mustrat ca un „elev“ neastîmpãrat pentru cã nu s-a strãduit suficient pentru a aduce Marea Britanie la moneda comunã. Conform unei surse a jurnalistului de investigaþii Jim Tucker, „Blair i-a asigurat pe membrii Bilderberg cã Marea Britanie se va alãtura, dar cã el trebuia mai întîi sã rezolve «problemele politice» cauzate de «un val de naþionalism intern»“. În numãrul din 29 mai 1998 al “Spotlight“ - o publicaþie cu preocupãri dubioase - se afirmã cã un german i-ar fi spus lui Blair: „Eºti o Maggie Thatcher în pantaloni“. Era un memento grosolan al faptului cã doamna Thatcher fusese destituitã din funcþia de ºef al statului de propriul ei Partid Conservator, la ordinele bilderbergilor, ºi înlocuitã din acelaºi motiv cu John Major. (…) Într-o descriere rarã a felului în care sînt structurate discuþiile din Clubul Bilderberg, unul dintre membrii fondatori, Otto Wolff von Amerongen, preºedintele ºi CEO al Otto Wolff GmbH din Germania, a povestit cã orice întrunire începe printr-o introducere succintã a subiectului, urmatã de o dezbatere generalã. Este interesant de subliniat cã von Amerongen este creditat cu reînvierea legãturilor de afaceri între Germania ºi vechiul bloc sovietic. El a fost ambasadorul neoficial al Bonnului în Rusia, dar trecutul sãu îl poate asocia cu spolierea evreilor de cãtre Germania nazistã în al II-lea rãzboi mondial. Werner Ruegemer, care a co-regizat un documentar TV despre compania de familie a lui Otto, a afirmat cã von Amerongen fusese spion nazist în Portugalia ºi se ocupase de vînzarea acþiunilor confiscate de la evrei ºi a aurului jefuit din bãncile centrale ale naþiunilor europene pe care le ocupase Hitler. Ruegemer a mai susþinut cã von Amerongen importase tungsten - un metal esenþial în industria de armament, utilizat în alierea oþelurilor folosite pentru þevile de puºti ºi tunuri - din Portugalia, unica naþiune care a mai practicat genul respectiv de comerþ cu Germania în timpul rãzboiului. (…) Pentru a evita infiltrãrile, Comitetul Director Bilderberg stabileºte data întrunirii cu patru luni în avans, dar numele hotelului nu este anunþat decît cu o sãptãmînã înainte. La deschiderea reuniunii, preºedintele reaminteºte regulile de procedurã Bilderberg, apoi anunþã primul subiect de pe ordinea de zi. Pe toate materialele pe care le distribuie membrilor sãi, Clubul Bilderberg imprimã cuvintele: „personal ºi strict confidenþial; nu poate fi dat publicitãþii“. (va urna) DANIEL ESTULIN
Pag. a 14-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , t i n ã Rugã pentru þara mea...
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (55)
– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞà A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (7) La nord faþã de uºa de acces în bisericã se aflã, mai întîi, imaginea în mãrime naturalã a Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, îmbrãcat în veºminte arhiereºti. Se distinge pe chipul Sãu privirea scrutãtoare spre viitor, interiorizarea gîndirii ºi trãirii Sale, ca pãrinte duhovnicesc al clerului ºi al credincioºilor încredinþaþi spre pãstorire. Alãturi de acest tablou se aflã tabloul votiv care îi reprezintã pe Voievodul Mihai Viteazul ºi pe soþia sa, Doamna Stanca, susþinînd racla cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae. Lîngã Doamna Stanca se aflã fiul lor, Nicolae Pãtraºcu, viitorul voievod al Þãrii Româneºti. Putem spune, aºadar, cã toate personajele pictate în pronaos, ca ºi în naos, sînt reprezentate monumental. Sfinþii cuvioºi pictaþi pe peretele de sud al pronaosului au atitudini caracteristice modului ascetic de a-L sluji pe Dumnezeu. De exemplu, Sfîntul Cuvios Daniil Sihastrul îºi are privirea rugãtoare îndreptatã cãtre Cer. Expresive sînt ºi figurile altor sfinþi cuvioºi, cum ar fi: Sava cel Sfinþit Arsenie cel Mare sau Teodosie cel Mare. Aceºtia sînt înfãþiºaþi ca înduhovniciþi ºi înþelepþi trãitori ai Sfintei Biserici. Aceeaºi monumentalitate o întîlnim ºi la tablourile sfintelor cuvioase pictate pe peretele nordic al bisericii. Înclinarea cu evlavie a capului, miºcãrile mîinilor, în mod diferit, de la o sfîntã la alta ºi orientarea corpului, arareori spre privitor, creeazã, în mod fericit, impresia de miºcare pioasã. În cafas, destinat corului bisericii, se accede prin douã scãri laterale, placate cu piatrã de
travertin, aºa cum este ºi cafasul, avînd balustrade din fier, cu mînã curentã din lemn de nuc. Pe întreaga suprafaþã a parapetului sînt reprezentaþi cincisprezece sfinþi cuvioºi ºi cuvioase, în medalioane delimitate prin colonete. Suprafeþele pictate în cafas reprezintã viaþa Maicii Domnului, în care dominantã este scena Adormirii Maicii Domnului, zugrãvitã pe peretele vestic. Alte scene reflectã vestirea adusã de cãtre înger Maicii Domnului, precum ºi ridicarea ei la Cer. Aceastã zonã este animatã de scenele ºi portretele în ipostazã tristã, iar deasupra, Mîntuitorul Iisus Hristos þinînd în braþe un prunc, reprezentînd, într-o manierã metaforicã, Sufletul Maicii Domnului. Pe bolta cafasului este pictatã Maica Domnului stînd pe un jilþ cu Iisus prunc în braþe, iar de o parte ºi de alta sînt înfãþiºate grupuri de heruvimi ºi serafimi. La extremitatea nordicã a cafasului (paralel cu scara de acces în cafas) este pictatã scena Mîntuitorul Iisus mergînd pe mare, ajutîndu-l pe Apostolul Petru sã iasã din valuri. O trãsãturã caracteristicã a acestor scene ºi portrete este oglindirea vie, reprezentativã, a textelor din Sfînta Scripturã. Chipurile sfinþilor sînt cele descrise în textele ermineutice consacrate ale artei picturale byzantine. Aceastã bogãþie cromaticã, în tehnica fresco, este strãlucit pusã în evidenþã de luminile policandrelor. Astfel, pe drept cuvînt se poate spune cã aceastã bisericã, ctitoritã de cãtre Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu, este o veritabilã Biblie în imagini ºi, în acelaºi timp, o minunatã operã de artã în manierã brâncoveneascã. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
CEI MAI IMPORTANÞI SFINÞI AI RELIGIEI ORTODOXE
7 februarie – Sfîntul cuvios Luca Sfîntul Luca era nãscut în pãrþile Eladei, din pãrinþi veniþi din insula Eghina, care este lîngã marea Egee. Acolo, nesuferind desele nãvãliri ale agarenilor, ºi-a lãsat patria sa ºi, mergînd în hotarele greceºti, s-a sãlãºluit într-un sat al Eladei, în pãrþile Fochidei, care acum se numeºte Salon, numit ºi Castoria. Numele pãrinþilor lui erau: ªtefan ºi Eufrosina. Aflîndu-se cuviosul la vîrstã copilãriei, a început sã fie pustnic ºi înfrînat. Pentru cã nu numai nu gusta nimic din cãrnuri, dar nici lapte, brînzã ºi ouã nu mînca, încã nici mere ºi alte roduri care sînt copiilor mici mult dorite ºi iubite. El se hrãnea numai cu pîine de orz, cu apã ºi cu verdeþuri de grãdinã, iar miercurea ºi vinerea, pînã la apusul soarelui, postea. El era supus pãrinþilor sãi ºi fãcea cu sîrguinþã toate cele poruncite de dînºii. Odatã, mergînd la þarinã sã semene grîu, a vãzut niºte sãraci cerînd ºi le-a împãrþit grîul, lãsînd foarte puþin pentru semãnat. Dar Domnul a rãsplãtit însutit milostenia fãcutã la sãraci ºi acele puþine seminþe de grîu atît de mult le-a binecuvîntat, încît s-au îmbelºugat holdele neobiºnuit. Fericitul Luca, lãsînd plugãria, s-a apucat de învãþãturã ºi se îndeletnicea cu gîndirea la Dumnezeu ºi cu rugãciunea, în care a sporit atît de mult, încît, înãlþîndu-ºi spre Dumnezeu mintea, se ridica ºi cu trupul de la pãmînt. Eufrosina, maica lui, s-a uitat în tainã printr-o deschizãturã ºi l-a vãzut pe fiul ei
rugîndu-se, iar cu trupul stînd în vãzduh, neatingînd pãmîntul, ci ridicat în sus de un cot. Pãrintele nostru Luca, luînd chipul cel desãvîrºit al cãlugãriei, a început viaþa cea mai desãvîrºitã. Pentru cã a început a se nevoi mai mult ca înainte, adãugînd osteneli ºi postire, cu lacrimi ºi cu privegheri de toatã noaptea. Hrana lui era pîine de orz, iar uneori verdeþuri crude ºi bãutura era apa. Somn avea foarte puþin, pentru cã era în chilia sa o groapã sãpatã în pãmînt, în chipul mormîntului. Aceasta o fãcuse spre cea de-a pururea pomenire de moarte. Cînd era nevoie în vreo noapte sã doarmã, se aºeza în groapa aceea, ca ºi cum era îngropat, ºi, odihnindu-se puþin, îndatã se scula la rugãciune, zicînd cuvîntul lui David: „Apucat-am înainte fãrã de vreme ºi am strigat. ªi iarãºi: Apucat-au înainte ochii mei spre dimineaþã, ca sã cugete la cuvintele Tale“. Diavolul cel urîtor de bine a scornit, prin meºteºugurile sale, un lucru ca acesta: De la un sat de aproape, prin îndemnarea vicleanului, au venit trei femei plîngînd, care, cãzînd la picioarele lui, ºi-au mãrturisit pãcatele lor cele grele, rugîndu-l pe sfîntul sã le tãmãduiascã sufletele cu sfatul cel bun ºi prin rugãciunea sa. El se întorcea de la dînsele ºi se lepãda cu totul, trimiþîndu-le la preoþi, el nefiind preot, ci monah nesfinþit; însã, chiar nevrînd el sã le asculte, i s-au
Apãrã-ne þara, Doamne, De vrãjmaºii cei vãzuþi, Ocroteºte-o, Tu, Stãpîne, De vrãjmaºii nevãzuþi...
Tu cu dreapta Ta preasfîntã România s-o pãzeºti, Ea de-a pururi Þie-þi cîntã Imnuri sfinte, creºtineºti... Apãrã-ne þara, Doamne, De stihiile haine, Cu puterea Ta apune Nãvãlirile pãgîne... Binecuvînteazã, Doamne, Þara noastrã româneascã, Neamul întru rugãciune De-a pururi sã Te slãveascã! Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Pildã creºtinã
Credinþa ºi þara Într-o cazarmã, un soldat gãsi o cruciuliþã atîrnatã de un lanþ, pierdutã, desigur, de alt soldat. Cum soldatul era necredincios ºi voia sã-ºi batã joc de cel care pierduse cruciuliþa, adunã mai mulþi camarazi, tot atît de necredicioºi ca ºi el, ºi le spuse: - Am sã atîrn cruciuliþa aceasta de creanga pomului din ogradã ºi am sã-l chem pe cel care a pierdut-o. Sã vedem, va avea tãria sã vinã cel care-a pierdut-o, sã ºi-o ia!... N-are sã-i fie teamã? Aºa ºi fãcu. Atîrnã cruciuliþa de creanga pomului ºi fãcu strigare, cu glas batjocoritor. Atunci, un soldat se apropie - ºi fãrã nici o teamã, luã cruciuliþa ºi zise: - Mama mi-a atîrnat-o la gît cînd am plecat la armatã... Toþi amuþirã în faþa acestui soldat, iar un ofiþer care vãzuse, din întîmplare, tot ceea ce se petrecuse, zise soldaþilor: - Cel ce ºtie sã-ºi apere credinþa în felul acesta, va ºti sã-ºi apere, tot atît de bine, ºi þara... Toþi soldaþii rãmaserã fãrã glas. umplut urechile de povestirile cele rele ale pãcatelor femeilor. Dar sfîntul, înþelegînd meºteºugul diavolului, s-a înarmat împotriva lui cu arma rugãciunii, stînd trei zile la un loc, ºi a biruit rãzboiul aceluia. Apoi, prin ploaie de lacrimi, a stins vãpaia cea cumplitã a poftei ºi a sfãrîmat capul ºarpelui cu ajutorul lui Dumnezeu. Cuviosul Luca avea obiceiul sã se suie la Duminica Floriilor pe vîrful muntelui, ducînd în mîini crucea ºi cîntînd Doamne miluieºte. Aºa odatã, suindu-se, iarãºi dupã obicei, o viperã ieºind din cuibul sãu, prin diavoleasca îndemnare, l-a muºcat pe sfînt de degetul cel mare de la picior. El, plecîndu-se, a luat vipera ºi, smulgînd-o, a zis cãtre dînsa: „Nici tu sã nu mã vatãmi pe mine, nici eu pe tine, ci sã mergem fiecare pe calea sa, deoarece sîntem ai unui Ziditor ºi nu putem sã facem orice, nevrînd Ziditorul nostru“. ªi s-a dus vipera în peºtera sa, iar sfîntul s-a suit în munte, neavînd nici cea mai micã vãtãmare din muºcarea viperei. Cuviosul, vãzîndu-ºi mai înainte ducerea sa cãtre Dumnezeu, a mers sã cerceteze pe toþi pãrinþii care erau în pustie ºi i-a sãrutat cu cea de pe urmã sãrutare, zicîndu-le: „Rugaþi-vã pentru mine, fraþilor, rugaþi-vã Stãpînului Christos, pentru cã nu se ºtie dacã ne vom mai vedea sau nu“. ªi astfel, înconjurînd pe toþi, s-a închis în chilia sa ºi se pregãtea mai înainte de moarte. Sfîntul lui suflet s-a dus cãtre Dumnezeu în viaþa cea fãrã de moarte. Dupã ºase luni, unui monah oarecare, Cosma famenul, din pãrþile Paflagoniei, mergînd în Italia, i s-a arãtat în somn o poruncã dumnezeiascã: sã meargã la locul unde s-a odihnit Cuviosul Luca ºi lîngã mormîntul aceluia sã petreacã. Venind Cosma, a scos racla din pãmînt cu moaºtele cuviosului cele nestricate ºi, punînd-o deasupra mormîntului, a îngrãdit-o frumos cu scînduri, iar chilia aceea a prefãcut-o în bisericã, unde se fãceau minuni de la sfintele lui moaºte, pentru cã a izvorît mir cu bunã mireasmã. ªchiopii se vindecau, orbii se luminau, leproºii se curãþeau ºi diavolii se goneau cu rugãciunile Cuviosului Luca ºi prin puterea Domnului nostru Isus Christos.
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 15-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Despre Horoscop (3) Luna februarie este una calmã. Munca vã fi rãsplãtitã din plin, aºa cã nu ezitaþi sã începeþi sã puneþi în practicã tot ceea ce vã doriþi ºi sã lucraþi asiduu ºi perseverent pentru visele voastre! Fiþi flexibili în gîndire ºi nu luaþi decizii drastice!
Berbec Luna februarie este pentru voi o lunã de acalmie la serviciu ºi care vã oferã timp pentru întîlnirile cu prietenii, dar ºi pentru voi. Deciziile pe care le luaþi acum se vor concretiza abia luna viitoare. Deveniþi mai introspecþi ºi mintea vi se liniºteºte, permiþîndu-vã sã vã auziþi mai mult ca niciodatã vocea interioarã, de aceea pentru voi luna februarie este o perioadã favorabilã regãsirii de sine. Protejaþi-vã resursele ºi ascultaþi-vã intuiþia, care acum lucreazã foarte bine!
Taur În prima parte a lunii, va trebui sã vã împãrþiþi în mod egal între carierã ºi viaþa de familie, iar acest lucru s-ar putea sã fie un pic stresant ºi sã declanºeze conflicte de ambele pãrþi. Cu toate cã este imposibil sã preveniþi cauzele turbulenþelor, este recomandat sã vã bazaþi pe comunicarea deschisã, pe sprijin ºi colaborare, deoarece acestea vor îmbunãtãþi situaþia. Implicarea în activitãþi de voluntariat se va dovedi beneficã pe toatã perioada lunii februarie. E posibil ca o problemã financiarã sã aparã la sfîrºitul lunii, dar ea se va rezolva pînã la jumãtatea lunii urmãtoare.
Gemeni Datoritã cunoºtintelor pe care le aveþi luna aceasta, veþi ieºi mult în evidenþã. Este recomandat sã evitaþi presupunerile nefondate ºi sã acordaþi mai multã atenþie detaliilor. E un moment potrivit sã vã instruiþi ºi sã deprindeþi abilitãþi noi. Orice întreprindeþi pentru a vã spori cunoºtinþele vã va fi de folos luna aceasta, dar ºi în perioada care urmeazã. Încercaþi sã vã rezervaþi ºi cîteva zile de concediu, pentru cã veþi avea nevoie ºi de o evadare. Sînteþi bine susþinuþi în faþa factorilor de decizie, aºa cã faceþi tot ceea ce este necesar pentru a vã creºte veniturile – aveþi mari ºanse de reuºitã!
Rac Cu toate cã finanþele continuã sã vã provoace, punctul fierbinte al acestei luni îl reprezintã comunicarea. Încercaþi sã evitaþi cãlãtoriile în a doua parte a lunii. Este o perioadã bine susþinutã pentru autocunoaºtere ºi autoînþelegere, aºa cã profitaþi pentru a afla cît mai multe despre voi înºivã. Cu cît cunoaºteþi mai multe despre voi înºivã, cu atît veþi avea mai mult succes în viaþa personalã, cea profesionalã ºi în relaþiile cu cei din jur. Clarificaþi-vã gîndurile, înarmaþi-vã cu rãbdare ºi încurajaþi dialogurile pentru a preveni neînþelegerile.
Leu Cu toate cã relaþiile cu cei din jur sînt mai blînde, în a doua sãptãmînã a lunii e posibil sã aparã mici probleme de comunicare. Dacã încã ºovãiþi în a încheia o alianþã personalã sau de afaceri, este un moment bun sã luaþi decizia finalã. Atenþie cu cheltuielile dacã nu doriþi sã aveþi probleme financiare. Se recomandã sã faceþi mai multe exerciþii antistress, pentru cã vor urma mai multe zile cu un volum mare de muncã. Poate fi o simplã plimbare la prînz, rapidã ºi beneficã. Deºi preferaþi munca individualã, ar fi bine sã vã gîndiþi la munca în echipã, pentru a vã fi mai uºor sã duceþi sarcinile la bun sfîrºit.
Fecioarã Veþi avea experienþe variate, atît în relaþia cu cei din familie, cît ºi cu prietenii sau colegii de serviciu.
Priviþi suiºurile ºi coborîºurile ca fiind experienþe care vã permit sã învãþaþi mai mult despre dumneavoastrã ºi cei din jur. E o perioadã în care puteþi înþelege lucrurile uºor denaturat, aºa cã nu vã grãbiþi cu concluziile ºi evitaþi ipotezele nefondate. Aveþi grijã de voi, oferiþi-vã mîncare bunã ºi mai mult somn, lãsaþi munca în urmã ºi relaxaþi-vã mai mult. Din fericire, veþi avea o viaþã socialã activã, iar aceasta se va dovedi un bun antidot pentru problemele de la muncã.
Balanþã Nu este o perioadã favorabilã proiectelor ºi planurilor, în special la serviciu. Toate vor avansa greu ºi, deºi faceþi tot ceea ce se poate pentru a dinamiza lucrurile, veþi întîmpina rezistenþã în tot ceea ce veþi întreprinde. Este recomandat sã promovaþi munca în echipã ºi sã delegaþi sarcinile. Luaþi mãsuri suplimentare pentru a prevedea rãceala sau gripa ºi nu ignoraþi nici cele mai mici semne, pentru cã riscaþi ca ele sã se agraveze ºi sã vã þintuiascã în pat luna urmãtoare. Viaþa sentimentalã, însã, este bine reprezentatã! Aºa cã cei care sînt singuri ºi îºi doresc o relaþie sînt acum bine aspectaþi ºi vor avea parte de o perioadã extrem de romanticã.
Scorpion Munca ºi familia continuã sã concureze pentru timpul vostru. Pînã pe 13 februarie, veþi avea mîinile legate ºi nu veþi reuºi prea bine sã le împãcaþi pe toate. De asemenea, vã puteþi aºtepta la întîrzieri ºi tergiversãri în finalizarea proiectelor. Mersul pe jos este o modalitate eficientã pentru a reduce stresul ºi a vã creºte tonusul fizic ºi mental, iar acest lucru poate fi mult mai incitant în compania unui partener. Dacã sînteþi singur, începutul lunii va veni cu o poveste vijelioasã de dragoste, pentru cã exercitaþi o atracþie magneticã.
Sãgetãtor Încercaþi sã priviþi viaþa în aceastã perioadã ca pe o cãlãtorie mentalã, mai mult decît pe una fizicã ºi sã vã bucuraþi de momentele petrecute cu familia ºi cu cei dragi. Nu este o perioadã bunã pentru a vã aventura la drumuri lungi, dar este o perioadã minunatã pentru a acorda mai mult timp relaþiilor cu cei apropiaþi. Atenþie, în a doua parte a lunii, neînþelegerile pot rãni sentimentele celor din jur, aºa cã fiþi mai rezervaþi în afirmaþii. Banii continuã sã vinã în calea voastrã, dar aveþi grijã cu cheltuielile, pentru cã vã creºte ºi impulsul de a cheltui mai mult ca de obicei.
Capricorn Pentru voi, banii sînt din nou în centrul atenþiei. Încercaþi sã evitaþi cheltuielile ºi sã folosiþi banii în mod echilibrat, pentru a nu intra în impas financiar. Comparaþi ratele dobînzilor ºi nu vã grãbiþi sã faceþi credite bancare. Este o bunã perioadã pentru a face ceva minunat pentru dumneavoastrã, rezervaþi-vã o zi de SPA sau de masaj ºi rãsfãþaþi-vã cît mai des posibil. O meritaþi! Informaþiile primite la începutul lunii se vor schimba radical pînã la sfîrºitul acesteia, aºa cã lãsaþi opþiunile deschise ºi nu vã grãbiþi în decizii.
Vãrsãtor Acum sînteþi inspirat pentru a demara planuri ºi direcþii noi. Dispuneþi de energia necesarã ºi aveþi capacitatea de a vã concentra pe tot ceea ce vã propuneþi. Fiþi flexibili în decizii, pentru cã existã ºansa ca pînã la sfîrºitul lunii lucrurile sã evolueze într-o direcþie diferitã ºi, mai mult, chiar voi înºivã vã veþi schimba mentalitatea! E bine sã dezvoltaþi metode care sã vã ajute sã vã relaxaþi mintea în fiecare searã, mai ales cã veþi beneficia de tot suportul necesar din partea astrelor. Plãtiþi facturile la timp, verificaþi declaraþiile ºi documentele. De asemenea, protejaþi informaþiile financiare de ochi indiscreþi, atît la locul de muncã, dar ºi la cumpãrãturi.
Testamentul lui Alexandru cel Mare, descoperit la peste 2.000 de ani de la moartea sa Un expert londonez susþine cã a gãsit dorinþele finale ale marelui lider macedonean. Dovada aceasta poate fi gãsitã într-un manuscris antic, cunoscut sub numele de „Romanþa lui Alexandru“, o carte de fabule care descriu faptele conducãtorului macedonean, relateazã “Daily Mail“. Pînã acum, experþii nu au acordat acestui document prea multã importanþã istoricã, întrucît s-a considerat a fi de naturã miticã. Istoricul David Grant considerã cã existã o bazã realã a acestui manuscris, argumentele detaliate ale acestei afirmaþii gãsindu-se în cartea sa numitã “In Search of the Lost Testament of Alexander the Great“. Grant
susþine cã testamentul original al lui Alexandru cel Mare a fost muºamalizat de generalii sãi, pentru cã acesta îi numea pe fiul sãu nenãscut Alexandru al IV-lea ºi pe cel mai mare fiu, Heracles, ca succesorii Imperiului. Generalii sãi, în loc sã accepte conducerea fiilor care nu aveau „sînge pur”, au decis sã lupte unul împotriva altuia într-un conflict sîngeros pentru putere. Grant dezvãluie cã „textele care au supravieþuit fac destul de clar faptul cã nici un general care se afla cu Alexandru la Babilon nu ar fi acceptat ca autoritatea lor sã fie subordonatã unui fiu cu origini dintr-un teritoriu cucerit”.
Sfatul medicului
Ce este scolioza ºi cum se trateazã? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist în ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de 5 ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.
DR. TAREK NAZER
Majoritatea persoanelor prezintã un anumit grad de deviere a coloanei vertebrale. Scolioza este cea mai frecventã afecþiune întîlnitã la nivelul coloanei vertebrale, reprezentînd deformarea fiziologicã a acesteia dacã este sub 10 grade, totodatã nefiind vizibilã cu ochiul liber. Curbarea coloanei este, de obicei, în forma literei „S” sau „C”. Scolioza apare la nivelul coloanei toracice sau al coloanei lombare; gradul de deviere al coloanei diferã de la persoanã la persoanã, dar cele mai mari de 10 grade sînt considerate devieri patologice.
Care sînt factorii de risc? Factorii de risc includ predispoziþia familialã, sexul feminin, tulburãri ale dezvoltãrii musculare ºi osoase în timpul vieþii intrauterine sau inegalitatea membrelor inferioare.
Cum se pune diagnosticul? Majoritatea curbelor cauzate de scoliozã sînt depistate la controalele obiºnuite. Primele semne cã persoana are scoliozã sînt umerii inegali, talia inegalã sau înclinarea spre o parte a corpului. Investigaþiile trebuie sã înceapã cu evaluarea istoricului medical ºi cu examinarea fizicã, moment în care se fac mai multe teste, unul dintre ele fiind testul de înclinare în faþã pentru a putea examina inegalitatea spatelui sau a coastelor. Aceste teste se completeazã cu un examen imagistic de tipul radiografiei coloanei vertebrale pentru mãsurarea precisã a gradului de curbare.
Cum se trateazã? Scopul tratamentului este de a preveni accentuarea curburii coloanei vertebrale ºi de a corecta poziþia. Sînt mai multe tipuri de tratament: * Tratamentul nechirurgical constã în consulturi periodice la medic, utilizarea unui corset, gimnasticã medicalã, fizioterapie ºi administrarea de medicamente. * Tratamentul chirurgical implicã inserþia unor implanturi care vor opri deformarea. * Tratamentul este unul personalizat pentru fiecare pacient în parte, în funcþie de vîrsta acestuia, gradul de afectare a scoliozei ºi gradul de curbare a coloanei. Este important sã vã adresaþi din timp unui specialist pentru a putea preveni agravarea scoliozei ºi pentru a primi tratamentul corect. www.artroscopiedegenunchi.ro
Peºti Vã aºteaptã o perioadã de confuzie, neînþelegeri ºi dezorientare. Informaþii ascunse vor ieºi la luminã, iar acest lucru vã face sã vã simþiþi copleºit în viaþa profesionalã. Este o lunã bunã pentru a vã îngriji de sãnãtate, aºa cã programaþi vizite medicale de rutinã ºi încercaþi un nou stil de viaþã. Veþi avea parte de multe oportunitãþi sociale, dar ºi profesionale. Va trebui sã profitaþi de ambele pãrþi. Gîndiþi pozitiv ºi încercaþi sã fiþi flexibili ºi deschiºi în gîndire. Cu siguranþã, luna viitoare va veni cu veºti promiþãtoare pentru cariera ºi viaþa personalã! Sfîrºit De asemenea, Grant menþioneazã cã acest testament a fost rescris la cîteva decenii dupã moartea conducãtorului de unul dintre generali pentru a fi un document care sã susþinã legitimitatea acestuia la tron. Printre altele, acest document conþine informaþii cu privire la intenþia unor generali de a-l otrãvi pe Alexandru cel Mare. Dacã aceste lucruri se adeveresc, este nevoie de o întreagã recalibrare a discursului academic cu privire la istoria întîmplãrilor din acel timp. Alexandru cel Mare este unul dintre cei mai de succes comandanþi militari din istorie. Fiind neînvins în lupte, a construit un imperiu care se întindea din Macedonia ºi Grecia, în Persia, Egipt ºi chiar porþiuni din nordul Indiei. Existã doar 5 relatãri care descriu moartea acestuia în Babilon, în anul 323 Chr., la vîrsta de 32 de ani. ALEXANDRU VOICULESCU
Pag. a 16-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Cine agitã apele în þarã Afirmaþia lui Klaus Iohannis, din 31 ianuarie a.c., cã ,,aceasta este o zi de doliu naþional”, mesaj adresat românilor în timp ce, în Piaþa Victoriei, se încerca forþarea intrãrii în clãdirea guvernului, vine sã confirme, încã o datã, dacã mai era nevoie, cã preºedintele-turist, aþîþãtor de români contra români, „a declanºat criza politicã“, menitã a-l ajuta sã-ºi formeze guvernul sãu. Amintesc cã datoria unui preºedinte este aceea de a respecta Constituþia,
Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (1) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) Bîlciul electoral de toamnã-iarnã s-a încheiat de mult, dar chermeza politicã dîmboviþeanã merge mai departe, în pas de vals, pînã ce se va înnãdi cu dãnþuiala din 2020. Învingãtorii se bucurã, dar parcã nu prea-prea. Ar fi vrut ceva mai mult. Mai spre absolut. Învinºii schiaunã cît e ziulica de mare, îºi blestemã adversarii pe la toate catapetesmele politice autohtone, dar mai ales la cele strãine, ºi se dau de ceasul morþii cã, în urmãtorii 4 ani, nu vor fi piua-ntîi în Parlament ºi nici la Palatul Victoria. Neavînd altã ieºire, nici mãcar prin Sãrindar, trag sforile scãmoºate, cu mîinile unui beþivan de profesie, înspãimîntat cã, în fiecare dimineaþã, potera i-ar putea zãngãni cãtuºele la uºã. E un balamuc pe scena vieþii noastre politice, aºa cum nu s-a mai pomenit de cîþiva ani, cam de pe vremea în care, abia instalat la Cotroceni, actualul preºedinte al þãrii nu-ºi gãsea loc în ditamai Palatul, neavînd somn de focul lipsei de putere. Clama din zori ºi pînã-n noapte demisia Guvernului Ponta, acuzîndu-l cã la ,,Colectiv” au murit oameni, ca ºi cum sumbrul club privat s-ar fi aflat în subordinea vreunui minister ori sub directa oblãduire a premierului. Preºedintele Iohannis avea, însã, nevoie de un pretext, în baza cãruia a folosit pre-
Omerta. Colegiul Medicilor pune botniþã doctorilor (2) Tijele ºi protezele, decontate de stat „Totul este gratuit pentru copii”, susþine Augustus Costache, purtãtorul de cuvînt al CNAS, precizînd cã programul naþional de ortopedie pediatricã prevede implanturi, tije ºi proteze gratuite pentru copiii cu probleme ortopedice. Nici mãcar nu este nevoie de un dosar pentru ca pacientul sã beneficieze de un dispozitiv medical, aratã purtãtorul de
Fiþe de ºmecheri (36) „ASSISTED SHOWER”, DUªUL EROTIC FÃCUT DE MASEUZE Era greu de crezut cã mai poate apãrea ceva nou în materie de satisfacere a diverselor capricii senzuale. ªi, totuºi, cel puþin în Bucureºti, piaþa saloanelor de masaj erotic se dovedeºte a fi una cît se poate de dinamicã ºi, prin urmare, în plinã expansiune. Dacã prostituþia propriu-zisã este practicatã direct la colþul strãzii sau prin cine ºtie ce magherniþe mizerabile, lucrurile stau cu totul altfel în ceea ce priveºte serviciile de lux din acest domeniu. Pentru cei cu gusturi extravagante ºi cu posibilitãþi financiare pe mãsurã, noi oferte încearcã sã acopere o gamã cît mai largã de modalitãþi de satisfacere a plãcerilor trupeºti. Iar în Bucureºti, „ultimul rãcnet” al modei este sã-þi faci duº asistat fiind de profesioniste ale plãcerii. În Occident, acest gen de serviciu erotic este destul de cãutat. La noi, puþini au ºtiut de la început în ce constã acest tip de
Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (5) 4. Metroul din Bucureºti (1) Construcþia metroului din Capitalã a început în anul 1975. Primul tronson, Semãnãtoarea - Timpuri Noi, cu 6 staþii (8,1 km) a fost inaugurat la 19 decembrie 1979. Dupã doi ani, la 28 decembrie 1981, a fost dat în exploatare tronsonul II, Timpuri Noi – Republica, cu ºase staþii (9,3 km), iar la 19 august 1983, ºi tronsonul III, Eroilor - Militari (7,8 km), realizîndu-se, astfel, prima magistralã care strãbate Bucureºtii pe axa est-vest, legînd marile cartiere
înþelegînd prin aceasta cã el trebuie sã-ºi exercite rolul de mediere a puterilor în stat, sã creeze condiþiile de armonizare între instituþii ºi de asigurare a unui climat de concordie în societatea româneascã. Fapul cã domnia-sa a participat activ la un miting de protest – neautorizat! - în Bucureºti dovedeºte cã acest lucru nu se întîmplã ºi cã încãlcarea legii, fie ºi a celei care reglementeazã adunãrile publice, este acceptatã ºi validatã la cel mai înalt nivel. O asemenea atitudine a permis unor indivizi, care îºi declarã deschis susþinerea (necondiþionatã) faþã de Klaus
Iohannis, pentru care au ºi lucrat ca zeloºi ,,agenþi electorali” – de pildã, Rareº Bogdan, mult prea agitat pentru un ,,moderator TV”, Oreste Teodorescu, nemulþumitul de serviciu, Mircea Marian, ziarist plãtit cu 3 arginþi, sau ,,descoperitul” Robert Turcescu, acum, deputat PMP – sã-ºi facã treaba de pescuitori în ape tulburi, punînd umãrul, care cum poate, la împiedicarea celor din Executiv sã-ºi ducã la îndeplinire programul care i-a adus la guvernare. Aceºti veleitari iresponsabili ºi preºedintele însuºi, care i-a numit pe cei din actualul guvern ,,o gaºcã de penali”, aduc daune imense þãrii, care se vor resimþi ºi pe plan extern. Îi avertizez cã poporul nu-i va ierta ºi cã va veni o zi în care sînt convins cã vor regreta atitudinea lor reprobabilã. ANTON VOICU
siunea strãzii, iscatã, vezi Doamne, din senin. S-a întîlnit cu niºte bãieþi bine crescuþi (în înãlþime), ale cãror sacouri semãnau mai degrabã a vestoane cu peltiþe albastre, nimeni alþii decît ,,liderii” protestatarilor naivi, veniþi sã cearã, din adînca lor conºtiinþã, sau, mai degrabã, din a altora, demisia Cabinetului Ponta ºi o altã guvernare. La braþ cu ,,strada” slugarnicã ºi împotriva normelor parlamentare, Klaus Iohannis a obþinut guvernul sãu, un Cabinet de tehnocraþi sörösiºti, croit la Bruxelles, dupã gustul ºi interesele noilor stãpîni ai României. Deºi un asemenea Executiv se dovedea, din capul locului, o adevãratã catastrofã pentru þarã, ºi cu toate cã unii dintre membrii sãi nu-l depãºeau, în privinþa competenþei, pe Romulus Zãroni, birjarul ºi ministrul lui Petru Groza, în Piaþa Universitãþii nu s-au mai adunat nici mãcar 2-3 „patrioþi“ de mucava, doritori de un alt guvern, de o altã clasã politicã. Dispãruserã toþi, ca mortu-n pãpuºoi. Maurii îºi fãcuserã datoria, iar sultanul de la Cotroceni putea sã doarmã liniºtit. Dar au venit alegerile parlamentare, o bombã cu ceas, care a spulberat înspãimîntãtorul zid politicianist, clãdit pe minciuni, intrigi ºi demagogie, pe abuzuri ºi cîrdãºii ale partidelor cu instituþiile de forþã, zid în spatele cãruia se ascundeau monstruozitãþi de neînchipuit la adresa þãrii ºi a Poporului Român. Acest cutremur electoral a zdruncinat mai toate instituþiile fundamentale ale statului, în primul rînd Parlamentul, al cãrui efectiv s-a redus cu peste o sutã de senatori ºi deputaþi, iar cele douã Camere s-au primenit simþitor. Totuºi, înnoirea s-a produs mai mult la suprafaþã. Este adevãrat, o serie de senatori ºi deputaþi,
unii cu vechi state de serviciu ºi cu indemnizaþii babane - ca Liviu Pop, Dan ªova, Mircea Duºa, Viorel Hrebenciuc (PSD), Crin Antonescu, Petre Roman, Ludovic Orban, Teodor Atanasiu, Cristina Pocora (PNL), Vasile Blaga, Sulfina Barbu, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Anca Boagiu, foºti pedeliºti, Cristian Diaconescu, Dorel Onaca (PMP), Elena Udrea, Gabriel Oprea, Valeriu Zgonea, Theodor Paleologu ºi mulþi alþii - au rãmas pe dupã gardul Parlamentului. Unii n-au candidat din motive personale sau penale, alþii n-au întrunit numãrul necesar de voturi. În unele cazuri, înnoirea Forului legislativ suprem a îmbrãcat haina farsei electorale. Neputînd sã mai aparã pe listele de candidaþi, unii foºti parlamentari ºi-au scos la înaintare nevestele, odraslele, verii, cumnaþii ºi alte rubedenii. Semnificativã, în aceastã privinþã, este ,,dibãcia” fostului preºedinte al Consiliului Judeþean Prahova, Mircea Cosma, pe care diverse probleme penale l-au împiedicat sã mai participe la alegeri, ca, de altfel, ºi pe fiul sãu, ºi el fost parlamentar, ºi el în conflict cu Justiþia. Dar a înscris-o pe listele de candidaþi pe mezina familiei, Andreea Cosma. ªi, ce sã vezi, deºi se afla pe locul al 7-lea, a cîºtigat, întrucît candidatul de pe locul 2, Cornel Nanu, primarul comunei Cornu, ºi candidata Ludmila Sfîrlogea, vicepreºedinte al C.J. Prahova, s-au retras din alegeri. Trebuie sã mai spunem cã, în spiritul tradiþiei penale a familiei Cosma, Andreea este trimisã în judecatã pentru complicitate la abuz în serviciu. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
cuvînt. Potrivit acestuia, copilul trebuie internat într-un spital din cele incluse în program, iar spitalul face solicitarea de dispozitiv medical. „Programul achiziþioneazã dispozitivul ºi el va fi decontat ulterior de CNAS, pãrinþii nu trebuie sã dea nici un ban. Însã nu orice fel de protezã e pe listã”, aratã specialiºtii. În ceea ce priveºte numãrul pacienþilor care pot intra în programul de endoprotezare, ei sînt 62 la numãr, potrivit bugetului alocat pe 2016. Copiii cu tumori osoase maligne, cei cu scoliozã ºi cei cu alte patologii grave au întîietate, potrivit programului. „Cam toþi copiii intrã în program, pentru cã sînt fãcute niºte estimãri istorice. În cazul în care
fondurile se terminã, sînt douã variante: fie eºti trecut pe o listã de aºteptare, fie îþi cumperi proteza din banii proprii ºi se deconteazã strict costul operaþiei”, aratã specialiºtii. Spitalele în care funcþioneazã programul de ortopedie pediatricã sînt: Spitalul Marie Curie ºi Spitalul Grigore Alexandrescu, pentru toate tipurile de intervenþii, Spitalul Sfînta Maria Iaºi, Spitalul Louis Þurcanu, Spitalul Judeþean Constanþa ºi Spitalul Foiºor, acestea din urmã pentru anumite tipuri de intervenþii. Sfîrºit CLAUDIA SPIRIDON
„relaxare”. Erau cei care se dedulciserã cu astfel de plãceri prin vestul Europei ºi care au devenit clienþi fideli ai saloanelor de profil de la noi. Unul dintre pionierii acestui gen de afacere de la noi ne explicã în ce constã specificul ei: „În primul rînd, aº dori sã subliniez cã este vorba despre o distracþie destinatã exclusiv cunoscãtorilor, practicatã în cele douã saloane de masaj erotic pe care le deþin împreunã cu soþia în centrul Capitalei. Cel care se aflã pe Splaiul Unirii a fost primul deschis. Clienþii strãini ne-au întrebat de ce, dacã tot este un salon de lux, nu oferim, pe lîngã masajul erotic clasic, ºi ceea ce ei numesc assisted shower. Ideea a fost a lor, iar rezultatele sînt excelente. Aºa am ajuns sã deschidem ºi al doilea salon cu program de duº erotic, pe Calea 13 Septembrie. Saloanele au toate avizele legale necesare ºi beneficiazã de dotãri de lux. Totul se bazeazã pe discreþie maximã, astfel încît clienþii nu se vãd între ei, decît dacã vin împreunã, fiindcã organizãm ºi petreceri ale burlacilor, iar grupuri de oameni de afaceri vin mereu la noi. Mai ales cã dãm ºi chitanþe fiscale pe care le pot folosi pentru decont“. Programãrile se fac telefonic, iar cei de la salon
îºi rezervã dreptul de a-ºi selecta clienþii. Preþul este de 100 de lei noi pe orã, iar cei care vin aici pot opta pentru masaj erotic, sau pentru a face un duº „asistat”. Ce se ascunde, de fapt, sub aceastã denumire ne explicã una dintre maseuzele profesioniste care presteazã astfel de servicii: „Clientul preferã sã fie asistat de douã fete. Este vorba de un duº erotic. Mulþi dintre clienþi se lasã pe mîinile noastre. Le facem o baie ca la bebeluºi, cu uleiuri, balsamuri ºi, dupã ce îi ºtergem, îi cremuim ca la carte. Totul este plin de erotism, mai ales cã sîntem topless ºi facem tot felul de miºcãri senzuale. În timp ce o fatã îi face duº, cealaltã îl maseazã. Neam documentat ºi noi, am vãzut casete despre cum se face asta în Thailanda, deja sîntem meseriaºe, ne-au spus-o mulþi clienþi strãini, care au umblat prin toatã lumea”. Þinînd cont cã afacerea merge bine ºi domeniul are potenþial de dezvoltare, concurenþa nu va întîrzia sã aparã. Rãmîne de vãzut care va fi urmãtorul pas în domeniul serviciilor cu caracter erotic. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)
Titan, Balta Albã ºi Militari cu centrul oraºului. În continuare, a intrat în funcþiune, la 22 decembrie 1984, tronsonul IV, Semãnãtoarea - Crîngaºi, ºi, ulterior, legãtura cu Gara de Nord. Magistrala a II-a leagã, pe axa nord-est, zona industrialã Pipera cu centrul oraºului ºi platforma industrialã IMGB. Prima porþiune de 10,4 km, cu ºase staþii (IMGB - Piaþa Unirii II), s-a dat în funcþiune la 24 ianuarie 1986. Întreaga Magistralã II (18,7 km) a fost terminatã în octombrie 1987, iar la 17 august 1989, Magistrala III. Metroul bucureºtean face parte din categoria celor de micã adîncime (8-12 m) ºi de medie adîncime (12-30 m). Primele tronsoane, de micã adîncime, au fost executate în sãpãturã deschisã pe toatã secþiunea, sau pe pãrþi din secþiune, cu pereþi etanºi, avînd în vedere prezenþa apelor subterane ºi a solului uºor afînabil. Cu aceastã soluþie s-au construit metrourile din Milano, Toronto, Paris (parþial), Sao Paulo etc. Pentru tronsoanele de adîncime mai mare
(Magistrala a II-a), executate, în general, în tunel, s-au folosit scuturi cu aer comprimat, fabricate de Întreprinderea ,,23 August”, lucrãrile pretîndu-se la o mecanizare avansatã ºi la evitarea reþelelor edilitare ale oraºului. Linia de metrou este dublã (ecartament 1.453 mm), ramele electrice, alimentate în curent continuu de 750 V, obþinut din substaþiile electrice care realizeazã redresarea curentului primit din sistemul energetic naþional, fiind construite de Întreprinderea de Vagoane Arad. Controlul ºi conducerea centralizatã a ramelor sînt efectuate de dispeceratul de trafic, cu ajutorul unei instalaþii de telecomandã a semnalelor ºi macazurilor. Instalaþii de televiziune cu circuit închis, realizate de Întreprinderea ,,Tehnoton” - Iaºi, asigurã controlul ºi siguranþa circulaþiei în staþii ºi în tunelurile de acces. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA
Pag. a 17-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
„Nu te poþi numi patriot doar fluturînd un steguleþ Tricolor“ Stimatã redacþie, Dupã marele necaz pe care l-a suferit Partidul România Mare, prin dispariþia regretatului preºedinte Corneliu Vadim Tudor, acum, un alt necaz se abate asupra partidului: se doreºte ºi înmormîntarea PRM, tocmai de cãtre cei care conduc partidul de la centru. Dupã moartea preºedintelui Vadim, tot soiul de ,,naþionaliºti” (îºi zic ei) au dorit sã-i ocupe scaunul. Mulþi dintre aceºtia au dispãrut din politicã, nu se mai aude nimic de ei; alþii nu au renunþat încã la visul lor de mãrire, neînþelegînd (sau fãcîndu-se a nu înþelege) cã nu pot ajunge la nivelul lui Vadim, nici dacã se mãsoarã, din pãcate, cu umbra lui. Dacã s-ar privi în oglindã, ºi-ar da seama cã nu-i ajutã nici chipul, nici mintea sã ocupe acel scaun. Rezultatele de la ultimele alegeri reprezintã dovada incompetenþei lor. Un preºedinte de partid este rãspunzãtor de rezultatele formaþiunii pe care o conduce. La fel ca în fotbal, unde, dacã echipa merge prost ºi nu dã rezultate, antrenorul îºi dã demisia, dacã are caracter ºi onoare, sau este demis. Am citit în ultimul numãr (din 3 februarie a.c.) al revistei ,,România Mare” acel APEL, atît de frumos ºi de încurajator, trimis de Lidia Vadim Tudor tuturor preºedinþilor de filiale din þarã. Sînt sigur cã, avînd o nouã conducere, întinerit ºi cu credinþã în doctrina NAÞIONALISTÃ, partidul va deveni, din nou, o forþã, iar vorbele lui Petru Rareº se vor adeveri: ,,Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!”. Din acelaºi mesaj, am aflat adevãrata faþã a preºedintelui Adrian Popescu ºi a celor din jurul lui, iar ceea ce am trãit la ºedinþa din 28 ianuarie a.c., de la Sediul central al partidului, ne-a dovedit faptul cã Lidia Vadim Tudor are perfectã dreptate. Preºedintele interimar Adrian Popescu trebuie sã plece din fruntea partidului, aºa cum o cer mulþi reprezentanþi ai filialelor PRM din þarã, printre care mã numãr ºi eu. În perioada în care a asigurat conducerea interimarã, PRM era ca ºi mort, purtat prin diverse procese, la fel de „mort“ fiind ºi preºedintele A. Popescu. Mãrturisesc cã acea ºedinþã, din 28 ianuarie, mi-a lãsat un gust amar. Dupã o noapte în care 7 ore le-am petrecut în tren, vin de la Suceava (peste 400 km) ca sã asist, timp de 2 ore, la o ºedinþã dezorganizatã, mai bine zis la un circ, provocat tocmai de cei care trebuiau sã asigure ordinea ºi buna desfãºurare a lucrãrilor. O salã friguroasã, fãrã pic de cãldurã (am stat cu paltoanele pe noi), fãrã scaune suficiente. Ar fi trebuit ca organizatorii, mãcar în acea zi, pentru doar cele cîteva ore, sã fi încãlzit sala. Dovadã cã nu le pasã de oameni, ci doar de pro-
priul interes. Dacã nu sînt în stare sã organizeze o ºedinþã în condiþii normale, cum pot ei sã conducã un partid, ºi mai ales un PARTID NAÞIONALIST? În salã vorbea cel care putea rãcni mai tare. La începutul ºedinþei, mã aºteptam ca preºedintele sã anunþe pãstrarea unui moment de reculegere în memoria lui Corneliu Vadim Tudor, urmat de cîteva cuvinte la adresa acestuia. Ei bine, nici nu i s-a pomenit numele! Ruºine! Dar cel mai grav lucru s-a întîmplat atunci cînd, sosind la ºedinþã, Lidia Vadim Tudor nu a fost lãsatã sã intre în sediul partidului tocmai de cãtre cei care trebuiau sã-i fie alãturi acestei fete care îºi pierduse tatãl, omul care a fondat ºi a condus, vreme de aproape 25 de ani, Partidul România Mare. Mã aºteptam ca mãcar vreunul dintre membrii conducerii sã-i fi spus o vorbã bunã, sã o încurajeze, sã-i arate cã sînt mîndri de ea. Tînãra aceasta reprezintã acum emblema PRM, prin numele pe care-l poartã: VADIM TUDOR. Partidul are de cîºtigat avînd-o alãturi pe urmaºa Tribunului. Mi-au dat lacrimile cînd am auzit-o pe Lidia povestind ceea ce i s-a întîmplat: ,,Nu au vrut sã mã primeascã în sediul partidului, casa tatãlui meu, tocmai acei oameni pe care TATA i-a ajutat de multe ori. În acest sediu, TATA a stat mai mult decît acasã, iar acum eu nu mai am voie sã calc aici”. Ruºine vouã, celor care, în loc de inimã, aveþi un bolovan! La presiunea sãlii, a celor care o iubesc la fel de mult ca pe tatãl ei, Lidia a fost lãsatã sã participe la ºedinþã. Cum se poate vorbi de Partidul România Mare, fãrã numele lui Vadim? Cine sînteþi voi, ca sã hotãrîþi în numele partidului? Dacã nu ar fi venit televiziunile la faþa locului sã prezinte realitatea tuturor românilor, voi nu aþi fi recunoscut niciodatã cã aþi oprit-o pe Lidia sã intre în sediul partidului. Dar vedeþi, DUMNEZEU nu-i ajutã pe cei rãi, iar ADEVÃRUL întotdeauna învinge. Pentru a vã mai ºterge din pãcate, vã dau un sfat: pe holul de la intrarea în sediul P.R.M. se aflã un tablou al fondatorului partidului, Corneliu Vadim Tudor. Voi, cei care l-aþi trãdat dupã moarte, îngenuncheaþi în faþa acelui portret ºi spuneþi cu glas tare: ,,Iartã-mã, Vadime, sînt un laº ºi un trãdãtor; tu m-ai fãcut om, iar eu am ajuns ne-om! Am ajuns sã-mi bat joc de familia ta, sînt un om pãcãtos, fãrã inimã, am distrus partidul pe care tu l-ai creat ºi pe care l-ai iubit atît de mult. Tu ai murit pentru acest partid, iar noi, nevrednicii, nu am fost în stare sã-l ducem mai departe ºi l-am distrus”. ªi mai spuneþi ºi asta, tot în genunchi: ,,Iartã-ne, Doamne, cã sîntem pãcãtoºi ºi nu am reuºit sã învãþãm nimic de la Tribun. Locul nostru nu este în acest partid, în care nu au ce cãuta profitorii, trãdãtorii, mincinoºii ºi cei care nu au o inimã de român adevãrat. Acum ne-am dat seama cã nu te poþi numi patriot doar fluturînd un steguleþ Tricolor la diferite manifestãri. Nu poþi pãcãli oamenii. Nu este sufi-
„Fuga Lolelor“ la... PRM (2) Pentru cã pohta ce-am pohtit nu mi-am putut-o satisface în numãrul trecut al revistei „România Mare“, din lipsa spaþiului, ºi pentru cã aveam mult prea multe de spus, continui în acest numãr cu „Fuga Lolelor“. Aºa dupã cum ºtiþi, dupã cum aþi citit sau aþi vãzut la televizor, s-au întîmplat lucruri fãrã precedent la sediul central al PRM, din Str. Vasile Lascãr nr. 14, Bucureºti. 28 ianuarie trebuie trecutã cumva în calendarele membrilor PRM ca o zi fatidicã, dar, în acelaºi timp, beneficã. De ce spun asta, eu, care am acumulat atîta „venin“, pe care acum, în mod normal, îl vãrs folosindu-mã de aceste rînduri?! Pentru cã nu poþi sã þii în tine asemenea otravã, cãci þi-ar întina sufletul, mintea, inima. Aceastã otravã dãinuie în cei care, cu o nesimþire greu de imaginat, s-au fãcut stãpîni pe sediul, pe mobilierul, pe cîinii partidului, pe tot patrimoniul PRM, atît activele, cît ºi pasivele. E un fel de a spune cã s-au fãcut stãpîni. Pentru cã, legal, nu au nici un drept, dimpotrivã, sînt cu totul în afara legii. Aºa cum a subliniat ºi Lidia Vadim Tudor în „Apelul“ ei, tot ceea ce se întîmplã acum în cadrul PRM este în afara legii, iar noi, cei care ºtim asta, trebuie sã luãm „mãsuri ºi greutãþi“, cu care sã le dãm în cap ºi sã le „sãpãm groapa“ (cã de aia se iau mãsuri), ca sã încapã copîrºeul (reg. ard., coºciugul) cum trebuie în locul care ia fost destinat. Trebuie îngropat, nu aruncat sub preº, gunoiul pe care îl lasã în urmã niºte fameni fãrã coloanã vertebralã ºi fãrã Dumnezeu. „Don’ Popescu“, împreunã cu camarila lui, trebuie alungat cît mai repede, pînã nu face vreo „ºmecherie capitalã“, dupã care nu ne va mai spãla nici Oceanul Pacific. ªi cã venii vorba de Oceanul Pacific, mi-a venit în minte un cînt al copilãriei noastre, cînd trebuia sã eliminãm copii, pentru a putea sã ne facem cît mai frumoasã joaca. „Din Oceanul Pacific/ A ieºit un peºte mic/ ªi pe coada lui scria/ Ieºi afarã dumneata,/ Don’ Popescu Paiaþa!“. Cît de bine se potrivesc aceste versuri cu figura lui Popescu: un peºte mic, alunecos, cu niºte dinþi de monstruleþ, cînd rîde, te zgribuleºti, pentru cã nu ºtii ce vrea. Nu ºtiu cine îl sfãtuieºte, cine îi dã „indicaþii preþioase“, pentru cã sînt convinsã cã din mintea lui bol-
navã nu pot ieºi prea multe „idei mãreþe“, dar ori îl sfãtuieºte prost, ori nu þine cont de sfaturi, el considerîndu-se „buricul pãmîntului“. El, juma’ de buletin, spre care dacã sufli cade ca o muscã, voia, zor-nevoie, sã dea afarã din sala de ºedinþe niºte oameni respectabili, care veniserã sã asiste la luarea unor decizii importante (cum ar fi trebuit sã se întîmple). Ca sã aveþi imaginea completã, în ceea ce mã priveºte, au fost trei personaje care au încercat sã mã „convingã“ sã ies din salã. Dar nici unul n-a avut curajul sã se apropie de mine, cum au fãcut-o cu biata Lidia Vadim Tudor. Eu vociferam în salã pe o mie de voci, despre tot ºi despre toate, dar nu ºtiam ce se întîmplã afarã, pînã nu a venit doamna Elena Pascu de la Filiala Argeº a PRM ºi ne-a informat. În final, au lãsat-o sã intre, asta pentru cã toatã lumea s-a revoltat. Pentru cei care nu mã cunosc, vã fac autoportretul meu: am înãlþimea medie, dar sînt de staturã MARE, asta însemnînd ceva cam ca „luptãtorii Sumo“, aºa cã imaginaþi-vã o luptã corp la corp între mine ºi Don’ Popescu. De asta nici unul dintre cei trei pitecantropi, despre care am fãcut vorbire în numãrul trecut, n-au avut curajul sã se apropie de mine. ªi încã douã lucruri de adãugat la autoportret: eu mi-s pui de ardeleancã, dupã mamã, cãlitã în foc ºi parã, crescutã de o bunicã mamã-eroinã, care a adus pe lume 12 copii, dintre care 10 au trãit foarte mulþi ani, dar, din pãcate, o parte dintre ei au trecut în veºnicie. ªi dãdãcitã de un bunic CFR-ist, un munte de om, la aproape doi metri înãlþime, care a dus singur toatã casa, muncind din greu pentru a-i face pe toþi oameni de omenie. ªi aºa au fost. Aceºti doi oameni, care au avut grijã de mine pînã am început ºcoala – deci cei 7 ani de-acasã acolo i-am deprins – împreunã cu pãrinþii mei, mi-au dãruit ceea ce este mai de preþ pe lumea asta: dragostea. ªi pe lîngã ea, toate ingredientele pentru a ieºi o plãmadã bunã, care sînt cea de azi. Nu mã mai lungesc. Ceea ce vreau sã vã spun este cã am moºtenit tot ce a fost mai bun de la bunici, de la pãrinþi, ºi mã mîndresc cu asta. Nu cred cã poate cineva sã-mi reproºeze cã n-am ajutat, cã n-am iubit dezinteresat aproapele meu, cã nu am respectat. Bineînþeles, pe cei care m-au respectat, la rîndul lor. Pe ceilalþi, leprele,
cient sã fii membru PRM ºi sã te numeºti NAÞIONALIST, trebuie sã demonstrezi acest lucru prin fapte. Am demonstrat, pînã acum, cã locul nostru nu este în politicã, mai ales în funcþii importante de conducere. Vã rugãm sã ne iertaþi ºi promitem cã nu veþi mai auzi de noi”. Faceþi o sfîntã CRUCE ºi spuneþi din nou: ,,Iartã-ne, Doamne!”. Dumnezeu este bun ºi îi iartã pe pãcãtoºii care se cãiesc. Dumnezeu sã vã ierte ºi sã vã îndrepte paºii în afara sediului PRM ºi în afara politicii! Dupã terminarea ºedinþei (circului), fãrã nici un rezultat, am plecat cu autobuzul la Cimitirul Ghencea 2, la mormîntul lui VADIM. Am aprins o lumînare, am pus o floare, am vãrsat lacrimi, ºi am vorbit cu MENTORUL meu. Am fost, totuºi, fericit cînd am vãzut lumînãri ºi flori pe mormînt, semn cã oamenii care l-au iubit nu l-au uitat. Cinste lor! Din nefericire, l-au uitat cîþiva dintre aceia care i-au stat în preajmã (nu cu inima, ci cu interesul), iar azi se bat pentru a pune mîna pe scaunul lui. RUªINE! Am plecat din cimitir spre garã, cu ochii în lacrimi; la ora 17, aveam tren spre Suceava. Singura mea bucurie din acea zi a fost faptul cã m-am putut reculege la mormîntul lui Vadim. Este a treia oarã cînd îngenunchez la acest mormînt. Ajuns acasã, a doua zi, am primit foarte multe telefoane de la membrii PRM din teritoriu, m-am întîlnit pe stradã cu mulþi suceveni care au vãzut cele întîmplate la sediul partidului din Bucureºti. Toþi oamenii cu care am discutat i-au dat dreptate domniºoarei Lidia, apreciind-o pentru faptul cã i-a criticat pe toþi aceia care au încercat s-o opreascã sã intre în sediul PRM, în CASA tatãlui ei. O asigur pe domniºoara Lidia Vadim Tudor cã nu este singurã: românii adevãraþi, membrii ºi simpatizanþii PRM autentici sînt alãturi de ea ºi de familia ei. Eu, Vasile Cerlincã, am declarat public, cu ani în urmã, cã „pentru VADIM mi-aº da viaþa!“. Iar astãzi, spun din nou, cu mîna pe inimã: Voi fi mereu alãturi de Lidia, de familia ei minunatã ºi de PRM. Aºa sã-mi ajute bunul Dumnezeu! Dacã va avea în continuare necazuri ºi probleme din partea acelor „licurici“, sã-mi dea un semnal, voi veni cu un grup de suceveni sã o ajutãm. Precizez cã nu fac aceste lucruri pentru cã am ceva cu preºedintele interimar Popescu, sau pentru cã urmãresc ceva; o fac pentru dreptate ºi pentru binele PRM. Asta am învãþat de la MENTORUL meu drag, VADIM, în cei peste 23 de ani cît am fost alãturi de el. Adresez un apel, ºi eu, cãtre preºedinþii PRM de la toate filialele din þarã: Veniþi alãturi de LIDIA VADIM TUDOR, care acum luptã pentru ca Partidul România Mare sã nu disparã! Felicitãri, Lidia, pentru cã lupþi sã duci mai departe munca tãticului tãu drag. De acolo, de sus, din stele, TÃTICUL tãu se mîndreºte cu PRINÞESA lui. Cu stimã ºi respect, VASILE CERLINCÃ, Suceava profitorii, „limbiºtii“ i-am tratat aºa cum meritã, fiecare dupã cum s-a purtat cu mine. Ca ºi Corneliu Vadim Tudor, n-am ridicat niciodatã piatra dacã n-am fost atacatã. Dar fereascã-l Dumnezeu pe cel care îmi atacã familia, prietenii, protejaþii, pentru cã mã lupt ca o leoaicã pentru ei, pentru dreptatea lor, pentru a le fi bine. Am duºmani, dar doar dintre cei care m-au invidiat, sau dintre cei pe care i-am „atacat“, pentru cã, la rîndul lor, m-au atacat. Poate nu e creºtineºte sã rãspunzi la provocãri, cum zice Biblia: „Dacã ai primit o palmã, întoarce ºi obrazul celãlalt“. La capitolul ãsta, cu pãrere de rãu, sînt corigentã. Pentru cã nu pot sta locului cînd vãd nedreptatea. ªi nedreptate s-a fãcut de 1 an ºi 4 luni, de cînd Tribunul nu mai este. S-au fãcut atîtea nelegiuiri, încît Vadim se învîrte în mormînt. Nedrept a fost procesul cîºtigat de Ana Birchal, prin care le-a „vãduvit“ pe urmaºele lui Vadim de 45.000 de euro; nedreptate este tot ceea ce se întîmplã azi cu PRM, dar ºi cu revista „România Mare“. Cum sã stai impasibil în faþa lor?! Cum sã nu reacþionezi, aºa cum am fãcut-o ºi eu, dar ºi alþii, precum Elena Pascu, Filiala PRM Argeº, Vasile Cerlincã, Filiala PRM Suceava, Adi Sfinteº, Filiala PRM Buzãu, Florin Istrate, Filiala PRM Prahova º.a., pentru a o apãra pe fiica lui Corneliu Vadim Tudor de furia bestialã a celor trei animale din „Ferma Dobitocilor“ (sau „dobitoacelor“, nu ºtiu exact cum se scrie!!!), scãpînd-o din ghearele lor?! Cum sã nu luãm atitudine cînd Claudiu Barbãlatã, care a muncit 24 de ore din 24 în campania electoralã pentru parlamentare, ºi nu numai, ºi care a adus bani de acasã în nenumãrate rînduri, pentru a cumpãra cîte ceva la „mesele de protocol“, unde „liderii omnipotenþi“ îºi chemau invitaþii, a fost trîntit pe jos de lacheii postaþi la uºã de „Prostescu“, ºi în salã era „bîrfit“ ca la uºa cortului ºi acuzat, de acelaºi „Protopopescu“, cã a furat banii partidului, cã nu s-a ocupat de documente. Toate sarcinile sînt, sau, de fapt, au fost puse în cîrca lui Claudiu Barbãlatã, iar la ºedinþã i se imputa exact contrariul. ªi cum sã nu reacþionezi?! Iar „Don’“, care are-n „sîn“ beton, se ia de sãrmanul om, doar pentru cã i s-a opus. ªi l-a demis (nu are voie!), ºi l-a pus în locul lui, la Filiala Bucureºti, pe Florin Simion (iarãºi nu are voie, conform statutului!), care a fost foarte vocal la aceeaºi ºedinþã. (va urma) C.(CONTRA) I.(INFORMAÞII)
Pag. a 18-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Natura ºi puterea gîndului (1) Am auzit vorbindu-se sau am citit materiale legate de importanþa gîndirii pozitive, de felul în care gîndurile ne influenþeazã starea de sãnãtate ºi armonia vieþii noastre în general. Dar, deºi în foarte multe cãrþi sînt oferite tehnici de mentalizare pozitivã, totuºi, nu foarte des, este analizatã natura gîndului ºi puterea acestuia. În acest sens, cartea lui Swami Shivananda „Puterea gîndului“, ne ajutã sã înþelegem natura gîndului ºi puterea acestuia. În timp ce lumina cãlãtoreºte cu circa 300.000 de kilometri pe secundã, gîndurile ajung, practic, instantaneu la locul de destinaþie. Gîndul este mai fin decît eterul (n.n. – nu este vorba despre Akasha, materia subtilã ultimã, ale cãrei vibraþii produc întreaga manifestare, deci ºi gîndul, ci de mediul subtil prin care se transmite electricitatea), mediul electricitãþii. Prin intermediul unei transmisii radio, un cîntãreþ care cîntã la Roma poate fi ascultat în propriul nostru apartament din Bucureºti. Orice mesaj poate fi recepþionat prin intermediul unor asemenea transmisii. Într-un mod asemãnãtor se comportã ºi mintea omului. Un sfînt ce emanã valuri spirituale de pace, armonie ºi echilibru, trimite în lume gînduri de pace ºi armonie. Acestea cãlãtoresc mai rapid decît lumina în toate direcþiile, pãtrunzînd în minþile altor oameni ºi producîndu-le, prin fenomenul subtil al rezonanþei, gînduri similare de armonie ºi pace. În schimb, un om angrenat în activitãþi lumeºti, a cãrui minte este plinã de gelozie, rãzbunare ºi urã, emite gînduri discordante, care pãtrund, la rîndul lor, în minþile a mii de oameni, creîndu-le stãri asemãnãtoare, nearmonioase. Dacã aruncãm o piatrã într-un bazin cu apã, ea va produce
ÎNTÎMPLÃRI BIZARE
Elixirul nemuririi (7) Bonnie Johnson (2) Într-o zi, Bonnie ºi Willie i-au fãcut o vizitã lui Annalee, dar aceasta nu era nicãieri. Cele douã au aºteptat-o o orã. Apoi, dupã cum povesteºte Bonnie: „La scurt timp, am auzit un zgomot puternic, iar uºa de sticlã s-a deschis ºi a apãrut Annalee, plutind la 20 de centimetri de sol. Încerca sã-ºi punã un pulover ºi ne-a zîmbit, dînd din cap. Douã mîini au apãrut din aer, deasupra umerilor ei, ºi au ajutat-o sã îºi tragã puloverul. Dupã ce ºi l-a pus, a dat din nou din cap ºi mîinile au dispãrut“. Cu o altã ocazie, Bonnie, Billie ºi soþii lor se întorceau acasã dintr-un turneu de bowling care avusese loc la Chico. Cei patru se aflau într-o maºinã ºi mergeau pe Autostrada 99, vorbind despre Annalee. Subit, în faþa lor a apãrut maºina lui Annalee ºi a lui Reason, dar pe cînd o urmãreau de-a lungul strãzii Cypress Street, maºina a dispãrut. Bonnie i-a descris Joannei una din experienþele sale recente: „Ieri am fost la mall, în apropiere de Sears. Am binecuvîntat pe toatã lumea ºi, dintrodatã, am vãzut niºte scãri de aur care duceau undeva în sus. O, erau minunate! Am urcat pe ele. Dedesubt se transmiteau imagini cu Moº Crãciun, iar eu mã întrebam: «Oare m-a vãzut cineva urcînd aici?» Din cauza faptului cã mã întrebam ce se întîmplã jos, am fost lãsatã sã cobor din nou. M-am gîndit: «Doamne, de ce nu mi-o fi fost mintea la ceea ce se întîmpla acolo sus?»“. Dupã care, Bonnie a scuturat din cap cu regret. Annalee îi spusese cã „Ascensiunea ei se va produce nu peste mult timp“.
Jocurile de noroc, o istorie milenarã (4) Pariori care au cîºtigat milioane mizînd pe victoria lui Trump (2) Poate cel mai interesant dintre toate este faptul cã „Paddy Power“, o casã de pariuri din Irlanda, a decis sã plãteascã circa un milion de dolari pariorilor chiar înainte ca alegerile din America sã aibã loc. Convinsã cã Hillary Clinton va cîºtiga, casa de pariuri a plãtit preventiv mizele jucate pe candidata democratã, punîndu-ºi speranþa în faptul cã, ulterior, vor evita sã sufere pierderi mai mari. Evident cã „miºcarea“ nu a
o succesiune de valuri concentrice avînd drept epicentru locul impactului. Lumina unei lumînãri va da, ºi ea, naºtere unor valuri de vibraþii eterice cãlãtorind în toate direcþiile, pornind de la centru. În acelaºi mod, atunci cînd un gînd, bun sau rãu, strãbate mintea unei persoane, el dã naºtere unor vibraþii în MANAS (sau atmosfera mentalã), care vor cãlãtori în toate direcþiile, la mare distanþã de emiþãtor. Care poate fi mediul prin care cãlãtoreºte gîndul de la o minte la alta? Cea mai bunã explicaþie este cã MANAS, sau substanþa minþii, umple ca un eter întregul spaþiu, servind drept vehicul pentru gînduri, la fel cum PRANA (respiraþia) este vehiculul pentru sentimente, luminã ºi electricitate, iar aerul pentru sunet. Forþa sau puterea gîndului este atît de mare, încît poþi învîrti pãmîntul prin intermediul ei. Ea poate fi transmisã de la un om la altul. De pildã, puternicele gînduri ale marilor înþelepþi de altãdatã, numiþi ºi RISHIS, se pãstreazã încã înregistrate în AKASHA (memoria cosmicã). Yoghinii clarvãzãtori pot percepe aceste gînduri-imagine. Ei le mai pot încã citi. Sîntem, practic, înconjuraþi de un ocean de gînduri. Plutim în acest ocean. Cu toþii absorbim anumite gînduri ºi emitem altele în acest univers al gîndurilor. Astfel, fiecare are propria lui lume a gîndurilor, ºi toate aceste lumi se dizolvã în marele ocean al Minþii Cosmice. Gîndurile trãiesc. Ele sînt la fel de solide în lumea lor ca ºi o piatrã în lumea fizicã. Corpul nostru poate înceta sã mai fie, dar gîndurile noastre nu pot muri niciodatã. Fiecare schimbare de gînd este însoþitã de o vibraþie nouã în materia mentalã. Gîndul-forþã are nevoie de o anumitã materie
Libby Maxey (1) Una dintre cursantele mele, Libby Maxey, este autoarea cãrþii „Eu sînt libertatea: Cãlãtoria minþii de-a lungul procesului de Ascensiune“, în care descrie multe dintre experienþele ei uimitoare legate de acest proces. Libby a avut amabilitatea sã îmi împãrtãºeascã o parte din experienþele ei:
Lumina iubirii lui Dumnezeu
subtilã (un mediu) pentru a putea acþiona. De aceea, cu cît mai puternice sînt gîndurile, cu atît mai repede vor apãrea rezultatele lor. Cînd gîndul este focalizat, dîndu-i-se o anumitã direcþie particularã, el va produce anumite efecte, direct proporþionale cu puterea de concentrare a emiþãtorului (prin urmare, cu forþa acelui emiþãtor). Gîndul este o forþã subtilã, pe care ne-o putem procura ºi prin hranã. Dacã mîncarea este purã, gîndul devine ºi el pur. Cel care are gînduri pure vorbeºte cu multã autoritate ºi produce o impresie foarte vie în minþile celor care îl ascultã. El poate influenþa astfel mii de persoane printr-un singur discurs. Gîndul pur este mai ascuþit decît tãiºul lamei. De aceea, nu emiteþi decît gînduri sublime, pure. Acest lucru este posibil prin cultivarea puterii gîndului, care este o ºtiinþã exactã. Gîndurile sînt mesaje transmise în lume. Cei care emanã gînduri de urã, gelozie, rãzbunare ºi rãutate sînt cu adevãrat oameni foarte periculoºi. Ei întreþin o atmosferã de agitaþie ºi zbucium. Gîndurile ºi sentimentele lor negative sînt transmise în eter precum mesajele radio sau TV ºi sînt recepþionate de acei oameni ale cãror minþi rezoneazã cu asemenea vibraþii. Cãci gîndul se propagã cu o vitezã uluitoare, putînd influenþa multã lume. Astfel, cei care emit gînduri sublime ºi pioase îi pot ajuta, deopotrivã, pe cei din apropiere, dar ºi pe alþii, aflaþi la mare distanþã. Gîndurile au o putere enormã. Gîndurile pot vindeca bolile. Ele pot transforma mentalitãþi. Gîndurile pot face, practic, orice. Chiar ºi marile minuni au fost create prin puterea incredibilã a gîndului. Gîndul este o forþã dinamicã. El este determinat de vibraþiile PRANA-ei psihice asupra substanþei mentale. (va urma) SWAMI SHIVANANDA, „Puterea gîndului“ (Editura Deceneu) timetri de cel de-al treilea ochi. Lumina era ca un diamant transparent ºi translucid în acelaºi timp, ºi nu avea limite. Puteam simþi cum aceastã energie pune totul în vibraþie, deopotrivã în mine ºi în afara mea. Lumina avea profunzime, iar din ea emanau vibraþii, senzaþii, sunete, voci, rîsete ºi cîntece, într-o armonie perfectã. Emanau, de asemenea, miresme care îmi aminteau de florile sãlbatice, de tãmîie ºi de Dumnezeu. Într-adevãr, lumina era totul în toate. Starea mea de beatitudine era deplinã. Fiecare organ de simþ al trupului meu era copleºit de prezenþa, puterea ºi slava ei. Puteam vedea, auzi, simþi, mirosi ºi gusta, ºi ºtiam cã Dumnezeu este cel care este. Am vãzut astfel lumina învierii mele, aºa cã m-am ridicat ºi am spus: „EU SÎNT învierea ºi lumina“.
Într-o zi din luna septembrie a anului 1995, am fãcut o meditaþie. Pe cînd ieºeam din ea, cînd am deschis ochii, în faþã mi-a apãrut o luminã sublimã, alb-strãlucitoare cu auriu, pe care o puteam percepe deopotrivã cu ochii mei fizici ºi cu vederea spiritualã. Conºtiinþa mea s-a simþit irezistibil atrasã cãtre ea, aºa cã m-am focalizat intens asupra ei. Din nucleul central de luminã ieºeau raze ºi unde de energie care vibrau, pulsau ºi se roteau în miºcãri spiralate, imposibil de descris în cuvinte. Fiecare pulsaþie era însoþitã de o tonalitate sonorã profundã, care pãrea sã penetreze totul. Aceste tonalitãþi erau gînduri ieºite din mintea lui Dumnezeu. Fiecare dintre ele conþinea, în sine, universuri ºi lumi întregi, acoperind intervale de timp infinite. Ele erau cîntecele unei noi creaþii. Dumnezeu îºi privea astfel întreaga creaþie, iar iubirea divinã emana din El într-o cascadã de luminã, generînd alte gînduri care pulsau, reacþionînd astfel la marea vibraþie centralã. Aceastã tonalitate a iubirii a continuat, dînd naºtere unor culori ºi unde luminoase noi, care se îndreptau direct cãtre minþile ºi inimile copiilor preaiubiþi ai lui Dumnezeu de pe Pãmînt, înconjurînd Planeta. Am perceput astfel lumina infinitã care este una cu Dumnezeu ºi care reprezintã o experienþã absolutã. Nucleul ei cel mai strãlucitor avea o nuanþã violet, fiind ca un foc care ardea totul în mine ºi în jurul meu, deºi continua sã rãmînã în faþa mea, la doar cîþiva cen-
În timpul unei alte meditaþii de grup, ne-a apãrut Melchizedek. Ne-am trezit cu toþii în picioare, deopotrivã în corpurile noastre fizice ºi în cele de luminã. Lumina fantasticã a lui Melchizedek umplea întreaga camerã, inclusiv conºtiinþa noastrã, dar de aceastã datã, apariþia lui a fost diferitã de cele pe care le experimentasem cu alte ocazii. Deºi nivelul lui de evoluþie depãºeºte cu mult nivelul nostru (care corespunde grãdiniþei), de aceastã datã, el ni s-a revelat ca egal al nostru. „Am ceva pentru tine“, mi-a spus, dupã care mi-a dat ceva cu un gest neglijent, dar în acelaºi timp intenþionat. Am vãzut ºi am simþit o sferã substanþialã de luminã care m-a învãluit învîrtindu-se cu un ºuierat specific. Lumina mi-a pãtruns întregul corp, de la creºtetul capului ºi pînã la tãlpi. Încã în picioare, respiram profund, simþind în extaz cum aceastã þesãturã fantasticã, dar substanþialã de luminã mã înfãºura din creºtet pînã la tãlpi, ca un fel de robã. Mi-am deschis ochii fizici, dar am continuat sã vãd veºmîntul de luminã. (va uma) SUSAN SHUMSKY
avut rezultatul scontat pentru „Paddy Power“. „Activãm într-un domeniu în care se fac predicþii ºi am decis sã ne punem pielea la bãtaie plãtind preventiv pariurile pe Hillary Clinton, dar, vai, ce prostie am fãcut!“, a declarat purtãtorul de cuvînt de la „Paddy Power“, Feilim Man An Iomaire, potrivit celor de la „Bloomberg News“. „Am fost de-a dreptul pãcãliþi de Trump“. Miliardarul Donald Trump, mogul al imobiliarelor ºi fost proprietar de cazinouri, a cîºtigat alegerile prezidenþiale din SUA într-un mod senzaþional, concurînd împotriva lui Hillary Clinton, fapt ce pune sub semnul întrebãrii gamblingul online din þarã. Cu doar cîteva sãptãmîni în urmã, s-a confirmat cã magnatul cazinourilor din Las Vegas, Sheldon Adelson, a cotizat cu cel puþin 25 de milioane de dolari la campania lui Trump, dar, la acea vreme, mulþi au crezut cã au fost bani aruncaþi pe geam, deoarece
Hillary Clinton pãrea sã fie cîºtigãtoarea clarã a cursei prezidenþiale. Oare ce va însemna faptul cã Trump este cel de-al 45-lea preºedinte pentru micuþa industrie de gambling online din America? Oare Adelson a reuºit sã ajungã la o înþelegere cu Trump, astfel încît acesta sã elimine pentru totdeauna jocurile de noroc online în Statele Unite? Sînt doar 3 state care au legalizat aceastã „activitate“, iar Pennsylvania ºi California au încercat sã facã ºi ele acelaºi lucru, dar au eºuat. Însã, în condiþiile actuale, orice expansiune a numãrului de state susþinãtoare este imposibilã. Timpul va confirma acest lucru. Avînd în vedere cã Adelson a fost un suporter puternic al republicanului, ºansele sînt tot mai mici pentru ca gamblingul online sã aibã un viitor în SUA. Sfîrºit Historia, Descopera.ro, Casino - magazine.ro
Veºmîntul indestructibil de luminã
Pag. a 19-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Amante regale (9) Nell Gwynne (1650-1687) (4) Cînd Carol a vãzut-o în noua ei rochie ºi a exclamat cã aratã la fel de bine ca o reginã, Nell i-a replicat sarcastic: „ªi la fel de tîrfã ca o ducesã!“. Deºi Nell a rãmas femeie de rînd, era hotãrîtã sã îl facã pe amantul ei sã îi înnobileze fiii ºi, pentru a sublinia urgenþa chestiunii, se referea la aceºtia ca la „micii bastarzi“. Cînd Carol i-a reproºat folosirea acestui apelativ, Nell i-a rãspuns cã nu avea cum altfel sã le spunã. Strategia sa a avut succes. Acesta s-a mai înduplecat puþin ºi le-a acordat titlurile aristocratice, dar nu ducale, de Beauclerck ºi Beauclaire. La patru ani de la moartea fiului lor cel mai mic, în 1680, o pierdere dureroasã pentru Nell, Carol i-a conferit fiului supravieþuitor titlul de duce de St. Albans. Dea lungul relaþiei sale cu regele, care a durat 17 ani, Nell nu a fost niciodatã unica lui amantã. A eclipsato cu uºurinþã pe rivala sa, actriþa Moli Davis, dar în bãtãlia cu aristocrate precum Louise de Kerouales, originea lui Nell a tras-o în jos ca o piatrã de moarã. În afara frumuseþii, Louise era opusul total al lui Nell. Cu alurã de reginã, educatã, cultivatã, snoabã ºi ambiþioasã, Louise pãrea hotãrîtã sã cucereascã
Oameni aleºi (33) D’ALEMBERT (1717-1783) (1) „Ce om mai cinstit, mai moderat, mai înþelept, mai sobru, mai fãcãtor de bine în fiecare zi a vieþii, decît D’Alembert?“ (Saint-Beuve) Într-una din serile cu ceaþã deasã, rece, din luna lui noiembrie, pe la începutul veacului al XVIII-lea, pe treptele micii biserici, dispãrute azi, Saint-Jean-le Rond, de lîngã Notre-Dame din Paris, scîncea un copil abia nãscut. Soþia unui geamgiu, deºi împovãratã cu o familie grea, a avut milã de fiinþa slabã, care abia dãdea semne de viaþã, a învelit-o în ºalul ei ºi a luat-o de acolo fãrã sã stea pe gînduri cã mai adãuga o gurã la cele de acasã. Acest copil a devenit marele matematician ºi renumitul filosof D’Alembert... Mai tîrziu, a aflat cine îi erau pãrinþii adevãraþi: era fiul nelegitim al scriitoarei Claudine Guérin de Tencin ºi al cavalerului LouisCamus Destouches, ofiþer de artilerie. Cu toate cã nu l-a recunoscut niciodatã oficial, tatãl a vegheat la educaþia copilului, i-a acordat o pensie viagerã ºi l-a vizitat din
Declasificat
Secrete de rãzboi (18) Moºtenirea lãsatã de Documentele Pentagonului (2) ªtim cã Haldeman a rostit acele cuvinte pentru cã Nixon instalase microfoane în Biroul Oval ºi îºi înregistra toate convorbirile telefonice. Secretul acesta a fost unul dintre numeroasele dezvãluite de-a lungul drumului sinuos care a început cu publicarea Documentelor Pentagonului ºi s-a sfîrºit cu demisia lui Nixon, în august 1974. Nixon a fãcut primul pas pe acel drum în data de 1 iulie 1971. Conform transcrierii înregistrãrilor din acea zi de pe banda magneticã de la Casa Albã, în cadrul unei întîlniri cu asistentul sãu, Nixon a exclamat: „Sîntem în rãzboi cu un duºman, cu o conspiraþie! Cei din spatele ei folosesc orice mijloace. Vom folosi ºi noi orice mijloace. E clar?“. Reacþionînd faþã de publicarea Documentelor Pentagonului, Casa Albã a creat un grup clandestin, ai cãrui membri erau porecliþi „Instalatorii“, pentru cã misiunea lor era sã detecteze ºi sã opreascã scurgerile de informaþii. Dupã ce Ellsberg a fost arestat ºi acuzat de violarea Actului de Spionaj ºi de furt din proprietatea guvernamentalã, „Instalatorii“ au pãtruns în biroul unui psihiatru pentru a gãsi documente despre Ellsberg care l-ar fi putut discredita în timpul procesului. Cînd acest lucru a fost dezvãluit mai tîrziu, judecãtorul a anulat procesul, considerîndu-l o eroare judiciarã, iar Ellsberg a fost eliberat. Publicarea Documentelor Pentagonului a dus la demisia unui preºedinte. Doi dintre „Instalatori“ s-au numãrat printre bãrbaþii prinºi pe 17 iunie 1972, dupã ce au pãtruns ilegal în sediul central al
inima lui Carol. Prin 1671, ea îºi petrecea nopþile cu el la fel de mult ca ºi Nell. O ºi defãima pe analfabeta Nell, afirmînd cã rivala ei era la fel de comunã ºi de vulgarã ca pe vremea cînd vindea portocale la teatru. Nell a contraatacat cum a putut. O batjocorea, o insulta ºi scotea limba la Louise. Îi spunea Squintabella, pentru cã unul dintre ochii acesteia avea o uºoarã deviaþie. ªi de ce, oare, se întreba Nell, o femeie care se lãuda mereu cu descendenþa sa nobiliarã s-ar fi coborît atît de jos, încît sã devinã amantã? Cînd Louise a început sã aparã în doliu dupã diverse capete regale cu care pretindea cã era înruditã, Nell a aºteptat pînã a murit alt rege strãin ºi s-a îmbrãcat într-un doliu la fel de dramatic. „Hai sã împãrþim lumea“, i-a spus sarcastic lui Louise. „Tu îi iei pe regii din Nord, dar lasã-mi-i mie pe cei din Sud“. Cînd o italiancã superbã, Hortense Mancini, ducesã de Mazarin, i-a luat locul lui Louise în graþiile regelui, Nell se bucura la gîndul cã rivala sa era mai uºor influenþabilã. Decizia lui Nell de a se abþine de la amestecul în treburile politice a fost o stratagemã inteligentã. Deºi înþelegea chestiunile cruciale ale societãþii în care trãia, Nell nu a încercat niciodatã sã influenþeze evenimentele, politica sau pe politicieni. Carol a apreciat mult reþinerea ei, ºi la fel ºi opinia publicã, care pusese în circulaþie aceastã zicalã: „Se pricepe sã punã mîna pe penis, dar nu se atinge de sceptru“. Singura intervenþie politicã a lui Nell a avut loc în punctul culminant al crizei parlamentare din 1681,
cînd Carol se lupta cu Parlamentul în privinþa chestiunilor strîns împletite ale succesiunii la tron ºi ale legitimitãþii romano-catolicismului în Anglia. Bande anticatolice terorizau strãzile, strigînd: „Jos papistãºia! Jos sclavia!“. Carol însuºi, despre care mulþi credeau cã ar fi catolic, devenise suspect, iar oprobriul public se îndreptã ºi cãtre impozanta amantã catolicã, Louise de Keroualles. Într-o dupã-amiazã, gaºca de nãbãdãioºi observã o trãsurã care se îndrepta cãtre reºedinþa regelui. „Femeia catolicã a regelui!“, urlarã ei ºi blocarã drumul pentru a o ataca. Dar nu era Louise, ci Nell Gwynne, care se aplecase pe geam strigînd: „Vã rog frumos, oameni buni! Puþin respect! Eu sînt tîrfa protestantã!“ Aceastã replicã mucalitã a temperat furia mulþimii ºi, din acel moment, istoria a salutat prezenþa de spirit, perspicacitatea ºi francheþea lui Nell. ªi Carol trebuie sã o fi felicitat pentru isteþimea ei. Incidentul a reuºit sã punã în luminã felul în care supuºii sãi neliniºtiþi o vedeau pe Nell: în adîncul inimii, ea era una de-a lor, iar ei o iubeau pentru asta. De asemenea, Nell a reuºit sã intre ºi în graþiile reginei Caterina. Dat fiind faptul cã amantele regale reprezentau prerogativul puterii soþului ei, Caterina nu putea decît sã le tolereze. Totuºi, nu era obligatã sã le ºi placã, aºa cã nu ezita sã-ºi manifeste sentimentele faþã de ele. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“
cînd în cînd. La vîrsta de 12 ani, D'Alembert a fost admis sã urmeze cursurile „Colegiului celor patru naþiuni“ („Collège des Quatre-Nations“). A fost un elev eminent, obþinînd Bacalaureatul în arte. La insistenþele pãrinþilor sãi adoptivi, a urmat apoi cursurile „ªcolii de Drept“, unde s-a înscris sub numele de Daremberg, pe care l-a schimbat apoi în D’Alembert, nume pe care îl va pãstra pentru tot restul vieþii sale. La vîrsta de 21 ani era deja avocat. (…) Pentru cã era foarte interesat de matematicã, a început sã studieze singur aceastã ºtiinþã, aproape fãrã cãrþi ºi chiar fãrã a avea un prieten pe care sã-l consulte asupra dificultãþilor - cum mãrturisea el. În 1739, la vîrsta de 22 ani, a atras atenþia Academiei de ªtiinþe prin lucrarea „Mémoire sur le calcul intégral“, astfel cã, peste doi ani, a fost numit asistent la secþia de astronomie a Academiei. În 1743, a publicat renumitul „Traité de Dynamique“ („Tratat de dinamicã“), acesta fiind considerat de cãtre specialiºti treapta din istoria mecanicii care face legãtura dintre contribuþiile lui Isaac Newton ºi cele ale lui Joseph-Louis Lagrange. La 28 de ani (în 1746), a fost ales ca membru al Academiei de ºtiinþe din Berlin, iar în 1748, membru al Royal Society, din Londra.
Gloria, renumele venite la o vîrstã cînd alþii abia încep sã cunoascã lumea, nu-l fac un înfumurat. Modest, retras, neavînd decît cîþiva prieteni buni, continuã sã trãiascã împreunã cu familia sa adoptivã, pe care nu o va pãrãsi nici la vîrsta de 40 de ani. În cultura generalã sufla un vînt de reformã. Speculaþiile metafizice din veacurile anterioare nu mai mulþumeau spiritele care cãutau adevãrul. κi fãcea apariþia o nouã tendinþã a gîndirii spre pozitivism, spre lãmurirea ºtiinþificã a fenomenelor. Avînd o educaþie universalã, începutã în dogmatismul religios, dar sfîrºitã în precizia ºi rigurozitatea matematicã, D’Alembert nu putea sã rãmînã strãin de aceastã miºcare. Astfel, în 1745, a fost însãrcinat sã traducã, din limba englezã în francezã, „Cyclopaedia“ lui Ephraïm Chambers. Pornind de la o simplã traducere, acest proiect s-a transformat în redactarea unei opere originale ºi unice pentru acea perioadã: „Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers“. D’Alembert a scris celebrul „Discours préliminaire“ („Prefaþa Enciclopediei“), precum ºi cea mai mare parte a articolelor cu subiecte ºtiinþifice (îndeosebi din matematicã) - circa 1.700 de articole - sub pseudonimul „O“. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)
Comitetului Democratic Naþional, într-o clãdire al cãrei nume va simboliza, pentru totdeauna, decãderea însoþitã de scandal a unui preºedinte american: „Watergate“. Cãzut în dizgraþie în urma descoperirilor fãcute de investigatorii numiþi de Congres, Nixon a demisionat pe 8 august 1974. Documentele Pentagonului au devenit emblema durabilã nu doar a Rãzboiului din Vietnam, ci ºi a afacerii „Watergate“ ºi a luptelor pentru pãstrarea secretelor între oficialii aleºi ºi o societate liberã, care pune întrebãri.
pentru o invazie a Irakului în 2003, care a modificat, într-o manierã drasticã, poziþia Americii în Orientul Mijlociu. Pînã la momentul invaziei, mulþi observatori politici s-au întrebat cum au ajuns acele 16 cuvinte în discursul preºedintelui. Rãspunsul este pe cît de obscur, pe atît de revelator, pentru cã aratã modul în care un document dubios îºi croieºte drum prin comunitatea de spionaj a Statelor Unite, provocînd analiºtii ºi agenþii de elaborare a politicilor sã stabileascã dacã el este adevãrat, fals sau parþial adevãrat. Documentul a avut drept scop dezvãluirea unui acord de vînzare de uraniu între Irak ºi Niger. Documentul, scris cu majuscule, purtînd antetul Republicii Niger ºi datat 29 iulie 2000, era în francezã, limba oficialã a Nigerului: „Domnule preºedinte, Am onoarea de a mã referi la acordul nr. 381-ni din 2000, privitor la aprovizionarea cu uraniu, semnat în Niamey, la data de 6 iulie 2000, între guvernul Republicii Niger ºi guvernul Irakului, de cãtre reprezentanþii lor delegaþi oficial. Numitele provizii, echivalente cu 500 de tone de uraniu pur pe an, vor fi livrate în douã faze. Vãzînd ºi examinînd acordul numit, eu îl aprob în privinþa tuturor cerinþelor sale în numele puterii cu care sînt învestit prin Constituþia din 12 mai 1966. Prin urmare, vã rog sã consideraþi aceastã scrisoare ca pe un instrument formal de aprobare a acestui acord de cãtre guvernul Republicii Niger, care se leagã astfel prin contract. Aº dori sã adaug, domnule preºedinte, asigurãrile mele în privinþa celei mai înalte stime pe care v-o port“. La finalul paginii exista o ºtampilã pentru ceea ce pãrea a fi Biroul Prezidenþial ºi semnãtura vagã a preºedintelui Mamadou Tandja. (va urma) THOMAS B. ALLEN
16 cuvinte problematice (1) Dintre cele 5.414 cuvinte rostite de preºedintele George W. Bush pe 29 ianuarie 2003, 16 au cãpãtat o importanþã aparte. Dupã ce l-a descris pe liderul irakian Saddam Hussein ca fiind un „dictator brutal, cu o istorie bogatã în acte de violenþã nechibzuite, întreþinînd legãturi cu terorismul ºi care deþine o mare avere“, preºedintele Bush a continuat spunînd cã Saddam ar deþine arme de distrugere în massã. Dupã care s-au auzit cele 16 cuvinte de rãu augur: „Guvernul britanic a aflat cã Saddam Hussein a încercat sã cumpere cantitãþi semnificative de uraniu din Africa“. Aceste cuvinte au adãugat autoritate prezidenþialã altor informaþii despre Saddam Hussein, care fuseserã rostite în martie 2002, de cãtre vicepreºedintele Dick Cheney: „Existã motive întemeiate sã credem cã el continuã sã urmãreascã în mod agresiv crearea unei arme nucleare“, ºi apoi, în septembrie 2002, de cãtre consilierul pe probleme de Securitate Naþionalã Condoleezza Rice: „Va exista mereu o anumitã dozã de nesiguranþã cu privire la cît de repede poate el sã obþinã arme nucleare. Însã nu vrem ca un pistol fumegînd sã se transforme într-o ciupercã nuclearã“. În cazul în care Saddam Hussein ar fi procurat uraniu de undeva din Africa, el putea demara procesul producerii unei bombe nucleare. Aceastã posibilitate a devenit justificarea principalã
Pag. a 20-a – 10 februarie 2017
„ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei Mihai Eminescu (5) Elevul Eminescu era „vorbãreþ ºi vioi ca mai toþi colegii sãi, ºi avea un vecinic surîs pe buze, afarã doar cînd nu ºtia lecþia”. Nu, copilul nu colinda numai pãdurile, sã asculte poveºti ºi eresuri - cum au fost tentaþi unii biografi sã creadã -, el bãtea ºi mingea în dosul grãdinii publice din Cernãuþi „pînã pe-nserate”, lua parte la încãierãri, glumea din te miri ce ºi fãcea farse etc. Avea o rezistenþã fizicã ºi o voinþã de-a dreptul impresionante, de vreme ce mai tîrziu, la Viena, a stat la coadã la bilete ore în ºir pe un ger cumplit, pentru a vedea „Regele Lear“ la Burgtheater, în timp ce amicul sãu n-a mai rezistat ºi a fugit acasã. Cu colegii sãi români se saluta prin vorbele „Trãiascã naþia!”, iar cînd primea el salutul, rãspundea cu umor: „Sus cu dînsa!”. Singurele cuvinte grele pe care le rostea Eminescu la supãrare erau „secãturã” ºi „vitã încãlþatã”; atunci cînd nu gãsea cîte o piþulã (monedã de argint) de împrumutat, ofta din rãrunchi înjurînd „neamul nevoii”, despre care îi zicea lui Stefanelli cã e „unica înjurãturã pe care am deprins-o de la tatãl meu”. În mod frecvent, folosea în discuþii expresia „pur ºi simplu”. Cînd dãdea de bani ºi mai uita puþin de istovitoarea muncã, petrecea: „Eminescu nu bea mult, dar era în stare sã rãmînã cu cunoscuþii sãi pînã dimineaþa, mai cu seamã dacã avea o cafea neagrã, bunã”. Cînd i se dezlega limba, se punea pe cîntat: „Nu avea glas tare, dar dulce ºi melodios ºi cînta corect cãci avea auz bun”. Cel mai mult îi plãcea „Barbu Lãutarul”. Dar, mai presus de anecdoticã, vedem un Eminescu grav, preocupat de mitologii ºi texte antice, de idealurile româneºti reprimate cu brutalitate în provinciile ocupate de alþii. Deosebit de preþioasã este depoziþia lui Stefanelli cu privire la introducerea clandestinã de cãtre poet, în Cernãuþii anului 1875 (cînd autoritãþile habsburgice serbau, cu cinism, raptul produs în urmã cu un secol), a cîtorva sute de exemplare din broºura „Rãpirea Bucovinei“, întocmitã de patrioþii români dupã documente autentice. În toiul nopþii, ascultînd un grup de bãrbaþi care treceau pe sub fereastrã cîntînd „Deºteaptãte, române!“, Eminescu a cãzut pe gînduri, apoi a spus: „Niciodatã nu mi-a plãcut cîntecul acesta aºa de mult ca acuma”. Dar sã nu istorisesc prea mult, pentru a nu lipsi publicul cititor de farmecul lecturii acestui minunat mãnunchi de amintiri. Citindu-le încã o datã ºi asociindu-le cu mãrturiile
altor biografi, ne întãrim ºi mai mult convingerea cã Eminescu-omul a fost pe mãsura poetului ºi publicistului: vital, plin de un umor sãnãtos, memorabil în tot ceea ce fãcea, radical, integru pînã la sfinþenie. Patriot cãrturar, din pleiada unor C. Negruzzi, I. Ghica ºi G. Cãlinescu, scormonitor al memoriei naþionale spre învederarea comorilor - Augustin Z.N. Pop ni se înfãþiºeazã astãzi în toatã frumuseþea fiinþei lui intelectuale. Este, într-adevãr, impresionant sã-þi dedici întreaga viaþã studierii biografiei ºi operei unui singur om, în cazul de faþã Poetul Naþional. Pe plan mondial, fascinaþia pe care demiurgii culturii o exercitã asupra discipolilor care le urmeazã a generat pasiuni de-a dreptul redutabile, deºi, în mod normal, univoce. Beethoven ar putea fi înþeles mai greu fãrã Romain Rolland, situaþie în care se aflã ºi memoria lui Descartes, pe care a slujit-o celebrul sãu biograf, Baillet. „Geniul este un popor individualizat spunea Unamuno ºi atracþia pe care o exercitã faþã de restul muritorilor þine uneori ºi de orgoliul nobil al apartenenþei la aceeaºi încrengãturã geneticã. În „Regele Ioan“ (I, 1), Shakespeare definea, poate fãrã intenþie, însãºi vocaþia biografului de profesie, ca ºi pe cea a savantului: „Copil din flori al vremii lui rãmîne/ Cel care n-are gust a cerceta...”. Trebuie sã recunoaºtem cã acest gust este, în privinþa profesorului Augustin Z.N. Pop, extraordinar de fecund. De curînd, bibliografia sa, ºi aºa substanþialã, s-a îmbogãþit cu o nouã ºi preþioasã lucrare: „Întregiri documentare la biografia lui Eminescu”. El dedicã prezentul volum, pe pagina de gardã, „Lui G. Bogdan-Duicã, Corneliu Botez, Ioan Scurtu, Leca Morariu, Perpessicius, D. Popovici, G. Cãlinescu, primii noºtri eminescologi, ºi celor care, în nobilã comuniune, le-au urmat osîrdiile, dovedind admiraþie în spirit ºi prin cercetãri contributive, pentru mai marele dintre poeþii românilor... Omagiul recunoºtinþei!”. Mai bine de 100 de documente inedite, sau cunoscute mai puþin de marele public sînt puse în circulaþie prin strãdania venerabilului dascãl. Ce sînt ele, în realitate? Epistole ºi mãrturii ale contemporanilor, anchete ulterioare de teren, printre cei care l-au cunoscut pe poet, acte din arhivele unor judecãtorii, epitropii, comisariate de poliþie etc. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi român“, Bucureºti, 1986)
PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (7) Faptul cã un organism-fantomã, care se autointituleazã Liga Pro Europa, ne reclamã, pe mine ºi pe Gh. Funar, la o instituþie-strigoi, cu titulatura bombasticã Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, unde ºef e un oarecare Asztaloº Csaba Ferenc, fost consilier al lui Marko Bela, ne-a umplut, pe amîndoi, de spaimã, pur ºi simplu am plîns în hohote, ca niºte cocoºaþi, de a trebuit sã ne ºtergem ochii ºi nasul cu niºte batiste vopsite de Ghiþã-baci în Tricolor –, dar în Tricolorul unguresc, roºu-alb-verde. Eu plîngeam în româneºte, iar Funar plîngea în ungureºte, suspinînd, printre sughiþuri, ca bocitoarele de la þarã: ,,Ioi, ioi, iºtenem fekete-pekete, draghe UDMR, ai dat ortu la popa olah de tiner, che dake nu mureai poate mai trãiai, neni draghe!”. Asta înseamnã cã fiara horthystã a fost rãnitã de moarte, schelãlãie ºi horcãie… Am sã reproduc aceastã emoþionantã scrisoare: ,,Domnule senator, numele meu este Valentin Roman ºi lucrez ca redactor în cadrul Departamentului Companii ºi Afaceri al cotidianului «Bursa». Am decis sã vã trimit acest e-mail pentru a vã sesiza unele constatãri pe care le-am fãcut într-o deplasare în interes de serviciu în judeþul Harghita. Cu speranþa cã n-am sã vã rãpesc prea mult timp, am sã supun atenþiei dvs. urmãtoarele aspecte. În urmã cu aproximativ o lunã, am efectuat o deplasare de serviciu împreunã cu alþi colegi de breaslã, reprezentanþi ai unor importante ziare centrale. Scopul acesteia a fost participarea la un eveniment tradiþional, respectiv «Festivalul Sarmalelor», organizat în localitatea Praid. Primul popas l-am fãcut în oraºul Miercurea Ciuc, unde am ºi fost cazaþi peste noapte. Dupã cinã, am decis sã vizitãm oraºul, în grup, fiind prima datã cînd ne aflam acolo. Dupã o micã plimbare, ne-am oprit
într-un bar ºi de-aici au început tensiunile. Personalul barului a fost reticent în a ne servi, iar senzaþia era apãsãtoare. Un grup întreg de oameni ne simþeam stingheri ºi nedoriþi în propria þarã. Nu cunosc limba maghiarã, însã captam auditiv anumite inflexiuni vocale din discuþiile celor aflaþi la mesele din jur, unele ironice, altele deranjate de prezenþa noastrã. Am decis sã pãrãsim locul, pierindu-ne orice chef de a ne distra. În drum spre hotel, privirea mi-a fost atrasã de inscripþiile ºi indicatoarele stradale ºi, sincer sã fiu, ca român, ai ºanse mari sã te rãtãceºti în acest oraº. Am fost uimit sã constat cã imobilele care adãpostesc instituþii de Stat au arborat steagul ungar, alãturi de cel român, iar în unele cazuri chiar s-a renunþat la cel din urmã. Probabil cã înþelegeþi mai bine ca oricine senzaþia pe care o încercam ºi noi, eram revoltaþi ªi ne simþeam neputincioºi, strãini în propria þarã. Dar asta avea sã fie numai începutul. A doua zi am fost invitaþi sã vizitãm o Catedralã ridicatã ºi înzestratã de Iancu de Hunedoara (care, bineînþeles, era de fapt Janoº Huniadi). Aici, din nou, ºocuri. Nu am gãsit nici mãcar o singurã inscripþie sau anunþ în limba românã în complexul monahal. Date întregi despre istoria locului erau scrise numai în maghiarã. ªi iarãºi nervi ºi tensiune. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã cu ceea ce se petrece astãzi în Transilvania.
ROMÂNIA SUB OCUPAÞIE (4) Motto: „Dar acest neam absurd ºi problematic, supraomenesc ºi pãcãtoºit, cel dintîi ºi cel de pe urmã, cel mai fericit ºi cel mai nefericit din toate, deºi sclav al naþiilor, stãpîneºte pînã azi naþiile cu Banul ºi cu Vorba; deºi n-are de veacuri o patrie a sa, dãinuieºte printre stãpînii tuturor patriilor; deºi l-a omorît pe cel mai rãsãrit dintre Fiii sãi, a despicat în douã, prin acea vãrsare de sînge, istoria lumii, iar prãsila acestor Ucigãtori de Dumnezei a ajuns a fi cea mai netrebnicã, dar ºi cea mai sfîntã din toate seminþiile pãmîntului”. GIOVANNI PAPINI („Viaþa lui Isus“, Editura Cugetarea, Bucureºti, 1943) Aþi uitat oare atît de repede cine au fost aceia care s-au suit pe palierele puterii, în cele 10 zile care au zguduit România, pînã la Anul Nou 1990? Cine a fost dispecerul naþional al evenimentelor, de la pupitrul Televiziunii? Nimeni altul decît evreul Ticã Brateº, care a fãcut un rãu incalculabil Poporului Român. Zilele trecute, televiziunea ne-a adus din nou dinaintea ochilor chipul însîngerat al unui om complet nevinovat: maestrul emerit al sportului Dan Marin, dublu campion mondial la handbal, care a fost tratat ca terorist. În timp ce sanguinarul Brateº striga din rãsputeri: „Sã rãspundã în faþa poporului pentru crimele comise!”. ªi e numai un exemplu, din cîteva sute de întîmplãri în care au fost implicate atunci personaje ca Brateº. Cine s-a simþit dator sã ia repede interviuri noilor oameni ai zilei ºi sã devinã un fel de comisar omniprezent? Evreul Alexandru Stark, o fosilã stalinistã care, dacã ar alia în Israel, ar spãla podelele prin cîrciumã, pentru cã n-ar fi dispus nimeni sã-i ierte pãcatele. Cine ne-a þinut o noapte întreagã de urît, cu viclenia lui onctuoasã de Moº Povaþã, cu mierea linguºitoare a comentariilor pe marginea Comunicatului C.F.S.N., cu zbîrlirea mustãþii roºcate în aºteptarea unui post de mare demnitar, cum mai fusese, de fapt, ºi sub Dej, ºi sub Ceauºescu? Cum cine, evreul Ioan Grigorescu! Cine s-a bãgat, repede, în spatele lui Ion Iliescu ca sã-l vadã lumea cã e acolo ºi a fãcut „rivoluþia”? Evreul Cristian Unteanu! Cine a înºfãcat cu mare iuþealã de mînã emisiunea televizatã „Ora filmului politic”? Nimeni altul decît Radu F. Alexandru, litera F. nefiind de la romanul F. de D.R. Popescu, ci de la numele Feldman... Cine striga pe culoarele Radioului ºi ale Televiziunii, luni în ºir, „Am învins! Am învins!”?! Evreul Iosif Sava, cãruia i-am fi recunoscãtori dacã ne-ar spune ºi pe cine a învins. Cine a luat imediat conducerea Televiziunii? Evreul Aurel Dragoº Munteanu! Dar a Radioului? Evreul Eugen Preda! Dar a sectoarelor principale ale acestor instituþii? Evreii noºtri dragi Octavian Sava (adus de la pensie), Coca Cozma Teoharie, Dan Ursuleanu, Dumitru Graur, Camelia StãnescuUrsuleanu, Manase Radnev, Petre Codrea, Elena Zottoviceanu, Cãlin Doboº, Sorin Caragseghi, Lia Perdichi, Florin Brãtescu, Florin Helmis ºi, mai spre zilele noastre, însuºi Rãzvan Theodorescu, care se ºi afiºeazã, în public, ca preºedinte al Asociaþiei de . Prietenie România-Israel. Cine a primit repede plocon mai multe teatre, publicaþii ºi edituri? Evreii Victor Ernest Maºek (Teatrul Nottara), Vlad Mugur (Teatrul Giuleºti, devenit Odeon), Andrei ªerban (Teatrul Naþional), Dumitru Solomon (Revista „Teatrul azi”), Vladimir Panã (Revista „Albina”), Mihai Sin (Editura „Albatros”), Zigu Ornea (Editura Minerva) º.a.m.d. Cine a ocupat peste noapte o serie de ministere? Evreii Sergiu Celac (care degeaba afirmã la televizor cã e român, e evreu get-beget, dar nu înþelegem de ce se ascunde), apoi mîna sa dreaptã, Corneliu Bogdan (adjunct al ministrului de Externe, care a ºi murit dupã cîteva zile, semn prevestitor), pe urmã românul iudaizat Mihai ªora (cu nevastã evreicãunguroaicã, nãscutã la Budapesta), care ºi-a luat ºi el o mînã dreaptã evreiascã, pe fostul dogmatic stalinist Paul Cornea. Cîþi evrei au fost trimiºi repede-repede în diplomaþie, de la Radu Comºa (ambasador la Bonn), pînã la Tudor Gheorghe (un fel de administrator la ambasada noastrã de la Beijing, cãruia Sergiu Celac i-a spãlat toate pãcatele de mãcelar al culturii bucureºtene, din ultimii ani)?! Cine a acaparat, prin ºantaj ºi teroare, prin asmuþirea unor studenþi minþiþi, însãºi Facultatea de Istorie din Bucureºti? Aceiaºi invariabili evrei, în frunte cu o anume Zoe Petre, care i-a întãrîtat pe studenþi împotriva dascãlilor români pînã i-a silit sã plece! În fine, sã mai punem o întrebare: cine a condus, efectiv, România, vreme de cîteva luni, vorbind ca oracolul de la Delfi, desfiinþînd reviste („Sãptãmîna”, de pildã), dînd palate ca sedii pentru oculta lui, lãsînd oameni fãrã pîine, pe alþii arestîndu-i? Cum cine? Evreul Silviu Brucan, o relicvã rãpciugoasã din epoca marilor crime bolºevice! În linii mari, cam acesta e tabloul dregãtoriilor pe care ºi le-au luat cu de la sine putere evreii, pe fondul dramelor petrecute în acel final de an 1989, pe cînd nici nu ne numãraserãm morþii, nici nu-i îngropaserãm pe toþi. Este obiceiul casei, într-un fel sau altul, aºa au fãcut în multe þãri ale lumii, de la U.R.S.S. ºi Ungaria (imediat dupã primul rãzboi mondial), pînã la majoritatea þãrilor bolºevizate (imediat dupã al II-lea rãzboi mondial). Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 9 august 1991)
Pag. a 21-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (61) Destul cu Istoria! Ajunge sã deschid fereastra ºi sã vãd cum se scrie o altã Istorie, tot atît de grozavã ca ºi cea de pînã acum. Aud, de pildã, cã alaltãieri, niºte regizori care declanºaserã greva foamei l-au pîndit la ieºirea din Atheneul Român pe Sergiu Celibidache, însoþit de Ion Iliescu, ºi au fãcut un adevãrat tãmbãlãu. Unii dintre ei chiar au simulat cã leºinã de foame. Atunci, fostul meu coleg de la Sf. Sava, actualul arhitect Horia Ivan (fratele lui Manase Radnev), l-a fãcut de rîsul lumii pe Ion Caramitru. În orice caz, cultura românã trepideazã acum ca o piftie. Nu mã pot abþine sã nu rîd iarãºi de „filosoful“ Gabriel Liiceanu, care, deºi mai serile trecute declarase cã apariþiile la Televiziune îi provoacã lui un „disconfort“ ceva de speriat, e setos de Televiziune - acum apare ºi la emisiunea în limba germanã, unde elogiazã „cei 800 de ani de culturã germanã în România!“. Vãd cã pe Postul Naþional al Televiziunii Române, Transilvaniei i se spune ,Siebenbrügen“ (ceea ce înseamnã, în traducere liberã, a ºaptea provincie a Imperiului Habsburgic al Mariei Thereza), iar Sibiul e numit „Hermannstadt“. Eu cred cã nemþii n-ar suferi atît de mult dacã toate aceste aºezãri ar fi prezentate cu numele lor românesc, cã doar trãim în România. Mã uit cu nesaþ la televizor. E cel mai fidel barometru al vremurilor nebune pe care le trãim. Azi se transmite o dezbatere despre privatizare, condusã de Vartan Arachelian. Acesta a dat un aparat de filmat pe mîna fiului sãu, Robert Arachelian, ºi un alt aparat pe mîna altui armean de-al lor. Vorba cîntecului strãvechi: „Pe uliþa armeneascã/ Trece-o ºatrã þigãneascã!“. Constat, cu o uimire tot mai mare, cã vor sã ne înveþe sã iubim capitalismul exact, dar EXACT aceiaºi oameni care ne învãþaserã sã-l urîm, cum cã nu-i bun, e în putrefacþie, se aflã pe marginea prãpastiei ºi, cum suna un banc de succes, socialismul îl va întrece cu un pas! Pe micul ecran apare figura fostului nostru asistent de la Sociologie, Ioan Iordãchel, care, tocmai pentru cã fusese lector ºi propagandist municipal, acum afirmã pe dos: „Aparatul birocratic care a susþinut ceauºismul e neatins“. Pãi sã te atingã cineva pe matale, Coane Costãchel Gudurãu, fiindcã ai fãcut parte din acel aparat, nu din altul. La mijlocul unui prezidiu, troneazã un þap bãtrîn, cu barbã albã, care vãmuieºte totul, el dã cuvîntul, el îl ia, el trage concluziile etc. De fapt, vreo 5 oameni vorbesc în acelaºi timp, nimeni nu înþelege nimic. Într-un tîrziu, apare ºi un jurist în vîrstã, pe nume Radu Economu, care ne povesteºte, sub drapel, ce înseamnã juridic ºi ce înseamnã politic - totul este însã de un plictis îngrozitor. Tot în „cutia magicã“ îºi face reapariþia vicepreºedintele Partidului Muncii ºi Dreptãþii Sociale, care nu e altul decît fostul barman ºi securist de la restaurantul „Mãrul de Aur“, Nicolae Viezure. Lumea începe sã se trezeascã. Circulã bîrfa cã Victor Surdu a avut în tinereþe proces, fiindcã omorîse pe cineva cu maºina. De Bãcanu, nimic nu mã mai mirã: a fãcut speculã cu maºini, de pe urma cãreia a cîºtigat fraudulos 220.000 de lei, s-a mai ocupat ºi cu traficul de influenþã, de fapt întreaga lui existenþã a fost o imensã ºi neîntreruptã GÃINÃRIE. Pe la ora 1 noaptea, Bãcanu ne serveºte o lecþie de „demenþã
Pe 14 septembrie 2015, de Sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci, una dintre cele mai mari din Calendarul Ortodox, România a pierdut una dintre cele mai proeminente figuri ale vieþii politice ºi culturale, Corneliu Vadim Tudor. I s-au adus onoruri militare, dar nimic nu poate umple golul lãsat în urma lui.
Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu „prinþesele“ lui, într-un moment de tandreþe paternã. Era atît de mîndru de fetiþele lui, încît nu-ºi mai încãpea în piele de bucurie cînd avea ocazia sã fie împreunã cu ele ºi sã le prezinte pe oriunde mergeau.
macabrã“: prezintã un film de la Braºov, cu morþii de la Morgã, cu niºte creieri împrãºtiaþi pe jos etc. Telefonul cu fir ºi cel fãrã fir mã lãmuresc repede ce e ºi cu Gelu Voican: ar fi „beneficiat“ de 6 condamnãri. Ceea ce mi se pare perfect plauzibil. E de la sine înþeles cã l-a lichidat pe Ceauºescu, fiindcã nu-l lãsa sã fure mai vîrtos. Totuºi, în vacarmul atîtor aventurieri, care nu sînt normali la cap, se face auzitã ºi o voce raþionalã: ministrul de Interne, generalul Mihai Chiþac, afirmã cã au fost decapitate Serviciile Secrete ale Þãrii, sau, mai precis spus, parcã avem de-a face „cu o mînã tãiatã, pe care se aºazã muºtele“. Asta cam aºa e. Ceea ce pierdeam pînã acum un an datoritã economiei socialiste deficitare, acum pierdem prin greve ºi haos. Atunci, stai ºi te întrebi: care e cîºtigul? De ce-a mai trebuit sã curgã atîta sînge, ºi la 1933, ºi la 1989? În încheiere, o picanterie: mã pomenesc cã vine la mine Andrei Partoº. Mi-a fost coleg de facultate, la Filosofie. El fãcea psihologia, eu sociologia. Nepot al marelui sculptor Vida Gheza. Un bãiat cultivat ºi cu bun-simþ. A fost ºi la nunta mea, la masã, alãturi de Adrian Riza, Adrian Dohotaru, Florin Piersic, Mirel ºi Florica Rãdulescu, Vasile Donose º.a. Astãzi, e foarte supãrat. Are în mînã ultimul exemplar al „României literare“, unde e acuzat cã îi furniza „fetiþe“ lui Nicu Ceauºescu. Mizerabile culise! L-am sfãtuit sã facã un rãspuns civilizat, la obiect, împotriva unei gazete care poza pînã acum în rafinatã, academicã, europeanã -, dar se dovedeºte a fi o flaºnetã de mahala balcanicã. În acelaºi numãr e atacat ºi Iosif Constantin Drãgan. Mãgãriile împotriva mea ºi a lui Eugen Barbu nici nu le mai pun la socotealã, au intrat în obiºnuinþã. 17 FEBRUARIE 1990. Astãzi, dacã nu mã înºalã memoria, e ziua în care a fost ars pe rug, în anul 1600, pe Campo dei Fiori, din Roma, Giordano Bruno. Multe victime nevinovate a mai fãcut ºi Biserica Catolicã! În numele lui Isus? Nicidecum, ci în numele prostiei, rãutãþii ºi trufiei omeneºti. Acum 2 ani, pe vremea asta, mã aflam în Florenþa. Ce tezaur de oraº! L-am strãbãtut cu piciorul, într-una dintre cele mai fascinante experienþe ale vieþii mele. Am nimerit în plin carnaval. Nu pot uita cum, dupã un colþ de stradã, am dat ochii cu casa în care, la anul 1265, s-a nãscut Dante Alighieri. La cîþiva paºi, Biserica Santa Marguerita, unde, de pe la începutul anilor 1300, îºi doarme somnul de veci, într-o criptã sãpatã în pardosealã, lîngã zidul din stînga, frumoasa Beatrice (care se pronunþã cum se suie). Tot astfel, n-am uitat ºi nu voi uita cã la Sevilla am vãzut, nu departe de þãrmul majestuosului Guadalquivir, o casã albã, cu perdeluþe ºi muºcate la fereastrã, pe care era trecut anul de construcþie: 732. Deci, cam de 1.250 de ani, în casa asta locuiau oameni, fãrã întrerupere. Adevãrul este cã am un cult pentru clãdirile ºi strãzile vechi. Numai cã noi, românii, nu prea ºtim sã le punem în valoare, adicã „sã ne vindem marfa“. A zãrit cineva vreo inscripþie mare, vizibilã ºi pentru „Juriºtii grãbiþi“ (existã noþiunea asta), care sã ateste cã biserica lui Mircea Ciobanul, de la Curtea Veche (lîngã Hanul lui Manuc), este ziditã la 1559? A citit cineva vreo placã de marmurã pe care sã scrie cã Strada Lipscani dateazã de la 1580, fiind una dintre
cele mai vechi artere comerciale din Europa? Incultura edililor noºtri e deprimantã. Dar parcã numai a lor? Astãzi, televizorul mã informeazã cã „relaþia elev-profesor este o relaþie bijectivã“ (?!), ceea ce m-a împopistrat din cale-afarã: am trãit de pomanã, timp de 40 de ani, fãrã a ºti cã existã un asemenea termen cu ºuierat de bujie cu reacþie, bijbij, vîj-vîj! Dar, ancheta realizatã printre elevii unor ºcoli bucureºtene a stabilit ºi o altã ciudãþenie, la fel de bijectivã ºi ea: „Jocul profesorilor nu mai e la catedrã“. Atunci unde e? Sub catedrã? Pe catedrã? Sau poate în politicã? Da, da, în politicã e, cu siguranþã, ca dovadã cã Tudorel Postolache este acum un mare dizident. Numai cã cineva are grijã sã-mi spunã biografia lui: fost aspirant în U.R.S.S. (calitate care i-ar fi fost echivalatã în România cu un doctorat), a devenit prorector la Academia de Partid „ªtefan Gheorghiu“, dar de aici a fost dat afarã din pricina unor chestii foarte complicate, pentru ca acum sã devinã directorul nu ºtiu cãrui Institut de Relaþii. Nu vreau sã fiu rãu cu Postolache, omul e civilizat, l-am întîlnit de douã ori în viaþa mea: prima oarã în 1973, în apartamentul doctoriþei Liliana Ieletzky, din Blocul Patria, a doua oarã la Comunitatea Româneascã din Viena, prin 1978. Dar de ce o afluenþã atît de mare de oameni ºcoliþi la Moscova, de la Ion Iliescu ºi Silviu Brucan la Nicolae Militaru ºi Dumitru Mazilu? Nici cu „elita“ nu mi-e ruºine. Ana Blandiana n-a învãþat la Moscova, ce-i drept, dar a scris zemos despre Vladimir Ilici Lenin. Acum, nu trece o zi de la Dumnezeu sã nu-i aud la TV ºi la Radio mieunatul mieros ºi îngãlat de rimel. Iatã, de pildã, o emisiune televizatã, la ora 18,20, chiar azi: sub pretextul unei anchete de opinie despre verighetele tinerilor cãsãtoriþi, se face o descindere „inopinatã“ ºi la Primãria Sectorului 1, unde se foiau, aºa, ca din întîmplare, ca martori la o cununie, Ana Blandiana, mamelucul ei soþ, Romulus Rusan, dar ºi zmucitul fãrã creier Mircea Dinescu, ca sã nu mai vorbim de
Fotografia nu mai are nevoie de nici o explicaþie. Spune totul dictonul inserat pe ea, o cugetare, din multele, a lui Corneliu Vadim Tudor. Mulþumim celui care a postat-o pe Facebook, în aceastã formã. Este vorba despre Gabriel Pãcurar.
mefiboºetul rãu ºi pizmaº Zigu Ornea - pe scurt, toatã suita de bufoni de la Curtea lui Gogu Rãdulescu! Nu se pierde ocazia de a li se lua interviurile de rigoare, fiindcã Naþia atîta aºteaptã, sã fie luminatã rapid ºi din toate direcþiile de evrei ºi þigani. (Cineva îmi zice cã Ana Blandiana a trimis un om de încredere, la scurtã vreme dupã 22 decembrie, sã rupã toate filele cu dedicaþii pe care ea i le dãduse, pe cãrticelele sale, lui Gogu Rãdulescu!) Tot lui Gogu Rãdulescu îi datoreazã cariera ºi Petru Popescu de la Televiziune - dat afarã prin 1983, a revenit pe uºa din faþã, cu sprijinul starostelui de la Comana. Pe la ora 12 noaptea, hop ºi Viorel Grecu, care ne fericeºte cu o informaþie salvatoare: antena parabolicã a Televiziunii Române capteazã o emisiune transmisã din Franþa pentru Þãrile francofone, printre care ºi România (?!). Eu, unul, chestia asta n-o înþeleg în ruptul capului: de cînd ºi pînã unde e România o Þarã francofonã? Ce sîntem noi, o fostã colonie africanã, Senegalul sau Algeria? (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
Ardealul, pãmînt românesc (5) PREFAÞà (5) Nu încape îndoialã cã ºi-a acumulat aceastã excepþional de bogatã informaþie cu sprijinul prietenilor sãi, istorici ºi politicieni democraþi, dar este tot atît de evident cã în „punerea în paginã” a materiei ºi-au dat mîna juristul specialist în drept internaþional cu gazetarul de experienþã europeanã care era Milton G. Lehrer, ceea ce conferã cãrþii sale originalitatea absolutã, nervul incomparabil ºi o strategie unicã, ce o singularizeazã faþã de tot ceea ce ºtiinþa româneascã reuºise sã dea pînã atunci în aceastã direcþie. Dupã o jumãtate de secol de la elaborarea ei, cartea lui Milton G. Lehrer se citeºte, de aceea, cu un interes pe care ceasul de azi al Europei, în loc sã-l estompeze, sã-l transforme în purã istorie, îi conferã, dimpotrivã, o nouã actualitate. Poate o actualitate pe care autorul însuºi n-ar fi dorit-o! În ce constã aceastã remarcabilã reuºitã? Înainte de toate - aºa cum am spus - în solida informaþie istoricã. Deºi Milton G. Lehrer a fost, prin formaþie, jurist, nu istoric, el studiazã „dosarul” chestiunii pe care îºi propune sã o limpezeascã avînd la dispoziþie o vastã informaþie de specialitate, perfect asimilatã. Nu sîntem nici un moment în faþa scrierii unui diletant, cu atît mai puþin a unui pledant informat în grabã, ci avem de-a face cu lucrarea îndelung elaboratã ºi bine cumpãnitã a unui om de culturã multilateralã, dublat de un observator atent, obiectiv, al scenei istoriei vii, acea istorie contemporanã despre care N. Iorga spunea mereu cã deschide istoricului uneori mai multe porþi de înþelegere a trecutului decît documentele lãsate de acest trecut. În versiunea tipãritã în 1944, nu au fost folosite decît rareori trimiterile, ºi acelea nu în notele subliniare care conferã aerul erudit al lucrãrilor, dar pentru oricine este familiarizat cu bibliografia problemei în cauzã era sensibilã perfecta stãpînire ºi mînuirea avizatã a tuturor informaþiilor, la zi. Ediþia noastrã prin aparatul critic întocmit dupã sursele care au stat la îndemîna autorului conferã textului deplina lui pondere ºtiinþificã. Perfect informat, deci, asupra subiectului, la curent atît cu bibliografia româneascã, dar ºi cu cea internaþionalã, cunoscînd ambele perspective direct de la surse ºi judecînd în consecinþã, Milton G. Lehrer nu dã nici un moment impresia unui apologet, ci a unui om care nu face decît sã comenteze evidenþa însãºi, ºi aici el se deosebeºte de cei care, în epocã, nu se puteau sustrage unor legitime tensiuni provocate de circumstanþele istorice. Deºi nu-ºi ascunde poziþia de partizan al cauzei româneºti, Milton G. Lehrer reuºeºte, totuºi, sã rãmînã mai presus de resentimente ºi chiar de sentimentele celor direct implicaþi. Indignãrile, exclamaþiile - rare - sînt de ordin impersonal, þin de absurditatea sau tragismul intrinsec al realitãþilor sau afirmaþiilor pe care le înfãþiºeazã, ºi autorul este mereu devansat de cititor, care, înaintea sa, reacþioneazã la fel. Milton G. Lehrer rãmîne mereu juristul ºi ziaristul american adus de împrejurãri în faþa unui litigiu cu urmãri grave pentru echilibrul ºi existenþa în normalitate a unei întinse regiuni din Europa, ºi pînã la urmã ale Europei întregi. Cartea sa nu este asimilabilã vreuneia dintre pãrþile implicate, ci exclusiv intereselor generale ale umanitãþii sfîºiate de tragedia rãzboiului, printre ai cãrei responsabili se numãrã ºi acoliþii „comparºilor” ce au decis sfîºierea pãmîntului românesc. Tocmai spectacolul dezlãnþuirii tuturor forþelor de negare a dreptului ºi adevãrului cu privire la viaþa naþiunilor europene l-a fortificat, se pare, în aceastã poziþie singularã, cãreia cartea lui îi datoreazã ºi azi o indiscutabilã valoare exemplarã.
A treia calitate esenþialã a cãrþii lui Milton G. Lehrer este, fãrã îndoialã, cunoaºterea problemelor în acelaºi timp din perspectivã istoricã ºi politicã imediatã, autorul nefiind un savant de cabinet, ci un om al acestui secol, în care, în bunã parte, „istoria se scrie pe mesele redacþiilor”. Tocmai fiindcã era un ziarist ºi un observator politic cu bogatã experienþã, el a ºtiut sã lege necontenit planul istoric de prezent ºi sã le facã a se întrepãtrunde de o manierã care nu a reuºit nimãnui în acelaºi grad, ceea ce iarãºi conferã cãrþii sale un loc cu totul aparte. În acelaºi timp, nimic în cartea sa nu vãdeºte improvizaþia sau stînjeneala strãinului ºi nici o judecatã, nici o apreciere nu ºovãie, nu tatoneazã. Sîntem, de fapt, în faþa unei conºtiinþe umane care acþioneazã în conformitate cu ea însãºi. Cartea lui Milton G. Lehrer nu este o carte de istorie, deºi istoria este prezentã la fiecare pas ºi mereu chematã a depune mãrturie în instanþã, deºi nimeni nu a înfãþiºat un tablou mai complet ºi mai cutremurãtor al suferinþei româneºti multiseculare sub nedreptatea legiferatã a oligarhiei ungare. Dar, în esenþã, cartea de faþã ridicã ºi discutã o chestiune de strictã actualitate, ºi anume tocmai ceea ce N. Iorga a numit „lupta - adesea nici mãcar ºtiinþificã! - împotriva dreptului românesc”. Milton G. Lehrer este perfect informat asupra tuturor metodelor ºi a tuturor afirmaþiilor puse la bãtaie de propaganda revizionismului ungar interbelic ºi din timpul rãzboiului al II-lea mondial. El îºi face o datorie din a le arãta lipsa de consistenþã ºi contradicþia flagrantã cu realitatea mãrturisitã de istorie, punînd necontenit faþã în faþã cele douã planuri - cel propagandistic ºi cel al realitãþilor. În mãiestria cu care opereazã aceastã confruntare a rãmas încã nedepãºit. El a rupt, ca nimeni altul, masca pe care revizionismul horthyst ºi-a pus-o pentru a juca toate rolurile, pe toate scenele unde credea cã poate induce în eroare o opinie publicã total neinformatã ºi cu atît mai uºor de dezinformat. Între timp, aceastã mascã a fost culeasã din lada de gunoi a istoriei, recondiþionatã ºi pusã din nou sã serveascã aceleaºi þeluri. Ca urmare, ºi cartea lui Milton G. Lehrer redevine necesarã, am zice chiar salutarã, pentru a face luminã în conºtiinþele care cautã sincer adevãrul. Cititorul va admira, fãrã îndoialã, în expunerea autorului american tocmai stilul concis, „juridic”, fãrã înflorituri, subordonat direct comunicãrii unei informaþii de o sugestivitate egalatã numai de capacitatea de selectare - dintr-o masã impresionantã - a citatului caracteristic, a exemplului ce face luminã asupra unei întregi categorii de fapte similare. Nimic din ceea ce nu este probant prin sine. Nimic ambiguu. O enumerare de date, de fapte, de texte indiscutabile. Este un stil eminamente modern. Dar originalitatea ºi eficacitatea cãrþii lui Milton G. Lehrer stã, însã, mai presus de toate, în economia ei interioarã, în ierarhizarea problemelor luate în dezbatere ºi în succesiunea capitolelor. Acolo unde istoriografia româneascã era tentatã sã discute mai ales în planul istoric, sã argumenteze, sã apere, ziaristul american nu face decît sã expunã ºi sã explice, cu metodã, elementele unui litigiu ºi dreptatea intrinsecã a unei cauze. El nu pledeazã într-un proces. El explicã în ce constã monstruozitatea Diktatului de la Viena ºi neruºinarea cinicã, minciuna sfruntatã, falsul deliberat, ca „metode” esenþiale ale propagandei revizioniste ungare. Curajul minciunii - fenomen din pãcate nu specific veacului nostru, dar care a atins în secolul nostru, al celor mai perfecþionate mijloace de informare, culmile fãrã precedent ce-i conferã specificitate, este un fenomen pus în luminã cu o consecvenþã implacabilã dea lungul celor 432 de pagini ale cãrþii.
UN PUNCT DE VEDERE
Naþionalism ºi creºtinism ortodox la români (8) Aceastã negare a etnicitãþii e una din faþetele curentului general de smintire, de alienare a lumii contemporane. În paralel, se neagã ºi realitatea sexului uman (vezi toleranþa laicã profanã contemporanã pentru homosexualitate ºi lesbianism), a diferenþelor dintre cultele religioase, dintre culturi ºi orice alte elemente de diversitate. În esenþã, se neagã modul de a fi al lumii, aºa cum a fost ºi este creatã de Dumnezeu! De aceea naþionalismul nu e un pãcat – ci, dimpotrivã, refuzul naþionalismului e un pãcat. Un pãcat capital, cãci el se rãsfrînge asupra întregii comunitãþi naþionale, în fond, asupra tuturor oamenilor. O rãzvrãtire ºi o negare a lumii, aºa cum a fost ea fãcutã de Dumnezeu. O lume a diversitãþii în unitate. În unitate (nu uniformitate!), cãci un singur Creator existã. O binecuvîntatã
diversitate. Tocmai aici se vede mãreþia, de necuprins cu mintea omeneascã, a Creaþiei. Harul e prezent în fiecare pãrticicã a Universului. În furnicã ºi în grãuntele de muºtar, în firul de iarbã ºi în fiecare om. Pronia cereascã are grijã de fiecare din aceste pãrþi ºi pãrticele ale lumii. Nici una nu e trecutã cu vederea. Fiecãreia i se acordã importanþa ei. Pronia cereascã nu e un birou de multiplicat acte la copiator, nici o „fabricã” de clone. Sf. Apostol Pavel, într-una din epistolele sale, ne aratã cã toþi creºtinii sînt trupul lui Christos, ºi anume (atenþie!) „fiecare mãdular în parte”. Fiecare cu însuºirile lui, cu rostul lui. Nu toþi au darul vindecãrilor, al proorocirilor, al vorbirii în limbi º.a.m.d. Un eminent botanist le-a explicat, fãrã nici o pretenþie religioasã, studenþilor sãi binomul diversitate-unitate: „Existã în lume miliarde de spice de grîu. Toate sînt la fel, dar nu existã
Ziaristul american Milton G. Lehrer s-a nãscut în 1906, în Brooklyn - New York. Pãrinþii sãi erau evrei români, care au revenit în România, ceea ce i-a permis tînãrului Milton sã-ºi facã o parte din studii la noi în þarã, deprinzînd, în mod desãvîrºit, limba românã, pe care o foloseºte cu o forþã ºi cu o sevã demne de pana celor mai înzestraþi autori români, dupã cum o dovedeºte cartea sa, scrisã direct în limba românã. κi continuã studiile la Paris, unde obþine titlul de doctor în drept internaþional. În acelaºi timp, intrã în ziaristicã, devenind corespondent de presã al sãptãmînalului parizian „Tribune des Nations“, la care va colabora din nou dupã al II-lea rãzboi mondial. Va colabora ºi la ziarul israelian „Al Hamismar” ºi la diferite publicaþii europene. Evenimentele anului 1940 îl surprind în România, unde fusese trimis de revista parizianã pentru un reportaj despre situaþia minoritãþilor. Nu se mai întoarce în Franþa ocupatã de naziºti ºi are prilejul sã cunoascã direct reacþiile societãþii româneºti la odiosul Diktat de la Viena ºi sã stea de vorbã cu refugiaþii veniþi din teritoriile cedate Ungariei horthyste. Îi cunoaºte îndeaproape pe oamenii de ºtiinþã români, care îl ajutã sã-ºi adune materialul pentru lucrarea pe care o proiecteazã, ºi care urma sã aparã atît în versiunea românã, cît ºi într-o versiune francezã, intitulatã „Le probleme transylvain vu par un americain“, cu subtitlul „La Transylvanie - terre roumaine“. Lucrarea, terminatã în martie 1944, nu poate apãrea sub regimul antonescian, care nu permisese nici o formã de polemicã directã cu implicaþii neplãcute pentru puterile Axei. Se va tipãri, însã, imediat dupã 23 August, cînd sfîrºitul rãzboiului devenise previzibil ºi apãrea la orizont necesitatea ca drepturile româneºti asupra Transilvaniei sã fie formulate cu claritate ºi argumentate temeinic în faþa unei opinii publice internaþionale bombardate, decenii în ºir, cu propaganda revizionismului horthyst. Din pãcate, versiunea francezã, care conþinea, în plus, un amplu preambul istoric despre chestiunea continuitãþii, nu a mai apãrut ºi nu se ºtie ce s-a întîmplat cu manuscrisul pregãtit de autorul ei. Imediat dupã rãzboi, Milton G. Lehrer, care-ºi reluase colaborarea la „Tribune des Nations“, devine preºedintele asociaþiei corespondenþilor de presã strãini din România - semn al prestigiului de care se bucura între colegii de breaslã. „Ardealul, pãmînt românesc“ este cea mai importantã lucrare a lui Milton G. Lehrer, redactatã în douã versiuni - românã ºi francezã, dar vãzînd lumina tiparului, dupã cum am mai amintit, numai în limba românã, din motive pe care nu le cunoaºtem, dar se pot bãnui. Versiunea românã conþine, faþã de cea francezã, cum ne avertizeazã autorul, numai partea a doua ºi a treia, renunþîndu-se la dezbaterea problemei continuitãþii, ceea ce dã cãrþii de la început o puternicã tentã de actualitate, intrînd, fãrã ocol, în dezbaterea uneia dintre cele mai fierbinþi probleme de politicã internaþionalã, problemã care servise, în aceeaºi mãsurã, ca aceea a „culoarului Danzig” ºi a „sudeþilor” pentru a împinge Europa în prãpastia celui de-al II-lea rãzboi mondial: pretenþiile Ungariei horthyste la o parte din teritoriul Transilvaniei. Deºi nu era istoric prin formaþie ºi nici nu-ºi propusese sã scrie o carte de istorie, ci o carte politicã destinatã a contribui la reaºezarea ºi consolidarea pãcii în Europa, prin evitarea repetãrii unor confuzii ºi decizii de felul celor fãcute posibile ºi de sistematica mistificare a opiniei publice internaþionale de cãtre propaganda revizionismului ungar, pe cît de abilã, pe atît de lipsitã de scrupule, Milton G. Lehrer se dovedeºte stãpîn pe o informaþie istoricã excepþionalã. (va urma) MILTON G. LEHRER douã identice”. ªi ar mai fi de adãugat: dar toate sînt altfel decît spicele de secarã, de orz, de ovãz etc. Formula se poate aplica ºi persoanelor ºi poate fi extrapolatã ºi la comunitãþile etnice umane, la neamuri. Fiecare cu firea, temperamentul ºi „geniul” sãu specific. Tristã ºi sufocantã ar fi o lume (o omenire) alcãtuitã din clone, cópii identice. În acest caz, ce ar mai avea de schimbat, între ei, oamenii? Cum ar mai putea ei vieþui în comunitate? Omul e o fiinþã socialã! Unitatea ar fi înlocuitã cu UNIFORMITATEA, care sãrãceºte ºi mutileazã lumea, dupã mintea cea infiltratã de diavolism a slugilor acestuia. Sã nu se iluzioneze nimeni cu poziþia de neutralitate, de indiferenþã. Ca ºi în credinþã, aici nu existã poziþie de mijloc. E ori Raiul, ori iadul. Prin faptele ºi atitudinile fiecãruia, omul se va situa de o parte sau de alta. Faptele ºi atitudinile mãrunte, de zi cu zi, sau deciziile de mare importanþã, potrivit cu poziþia socialã a fiecãruia. Sfîrºit LIVIU ªERBAN GÃGESCU
Pag. a 23-a – 10 februarie 2017
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Occident vs Orient UE/ USA/ NATO/ FMI/ Banca Mondialã vrea occidentalizarea, modernizarea orientalilor… Erdogan, Putin vor ºi ei modernizare, dar fãrã occidentalizare… precum Ceauºescu, Miloºevici, Sadam, Gaddafi ºi alþi duplicitari, cãzuþi la datorie pe meterezele Orientului… Iatã mai jos cum îi vãd, azi, orientalii pe „agenþii modernizatori“ (,,agent of changes”) ºi „structurile lor paralele“, „agenturili“. Dezvãluirile preºedintelui Recep Erdogan despre ,,structura paralelã” care cãpuºeazã statul turc le dau frisoane tuturor ,,cãpuºarilor” statelor lumii! Inclusiv celor de la Bucureºti! Evenimentele din ºi despre Turcia sînt de actualitate intensã ºi în plinã derulare. Aceasta este sursa care le prezintã în volum complet ºi cît mai aproape de timpii reali. Pe fondul celor petrecute în Turcia, a apãrut un amãnunt peste care am trecut destul de repede. ªi care pare sã fie cheia întregii probleme. Este vorba despre afirmaþiile preºedintelui Erdogan despre infiltrarea unei ,,structuri paralele” în interiorul statului turc. Fondatã de un cetãþean turc, Fethullah Gülen, despre care aflãm cã locuieºte în S.U.A. Problema de fond este aceea cã, din avalanºa de ºtiri care îl prezintã pe Fethullah Gülen, aflãm cã presupusa sa ,,structurã paralelã” nu este nicidecum o miºcare teroristã. Ci este o miºcare cu caracter mai mult ocult, construitã pe o reþea de ºcoli ºi companii în Turcia ºi în strãinãtate, precum ºi pe o reþea de susþinãtori în mass-media, justiþie, armatã ºi educaþie. ªi aici punem STOP descrierii! Rezultã suficient de clar cã nu avem de-a face, în nici un caz, cu acel terorism brut, ci cu un fel de terorism domestic, care acþioneazã prin ,,cãpuºarea” din interior a statelor ºi democraþiilor. Fenomen care se manifestã, în toatã plenitudinea sa, ºi în România. Exemplificat prin situaþia de zi cu zi, în care cetãþenilor li se oferã un drept aparent la democraþie ºi care este limitat, în fapt, doar la alegerile electorale. Apoi, imediat din ziua urmãtoare, aleºii, în loc sã ducã la îndeplinire cerinþele democratice ale propriului popor, acþioneazã, pe perioada mandatului, exact ca niºte ,,structuri paralele”, similare miºcãrii Fethullah Gülen. Punînd în aplicare, prin diverse modalitãþi, acte ºi acþiuni care nu respectã în nici un caz cerinþele ºi aºteptãrile democratice ale Poporului Român. Astfel, nu mai este nici un secret pentru nimeni faptul cã aproape toþi reprezentanþii Poporului Român din structurile statului iau decizii în exclusivitate – respectiv fãrã a avea un mandat clar din partea propriului popor, în funcþie de dispoziþiile primite de la diverºi terþi externi, precum F.M.I., S.U.A., Bruxelles, Berlin sau NATO. ªi pentru interese care nu corespund, în majoritatea cazurilor, cu acelea ale României. Fãrã ca reprezentanþii în cauzã sã se sinchiseascã de faptul cã astfel de dispoziþii nu sînt agreate de propriul popor, pe care, de fapt, nu îl consultã nimeni. Pe scurt, fenomenul descris anterior nu este decît o ,,cãpuºare” din interior a democraþiei autentice, care este înlocuitã cu o veritabilã pseudo-democraþie. Aceasta fiind genul de ,,structurã paralelã”, la care a fãcut referiri ºi preºedintele Turciei. Nu am fi abordat fenomenul, care este extrem de complex, dacã în cazul evenimentelor din
Turcia nu s-ar fi produs, practic, un miracol. Miracolul este acela cã preºedintele Erdogan a acuzat cãpuºarea democraþiei din interior de cãtre acea ,,structurã paralelã” a lui Fethullah Gülen, iar poporul turc a înþeles exact fenomenul. De aceea l-a ºi sprijinit ºi îl sprijinã cu fermitate pe preºedinte. Am afirmat cã fenomenul ,,structurilor paralele” este extrem de complex. În Turcia, au avut loc arestãri din medii diverse. Atrage atenþia arestarea a mii de procurori ºi judecãtori, precum ºi a unor membri ai Curþii Constituþionale a Turciei. Un fenomen care pare de neînþeles pentru România. Dar care, totuºi, este bine fundamentat din perspectiva fiinþãrii unor ,,structuri paralele”, care cãpuºeazã statele ºi democraþiile autentice din interior, în mod paradoxal – cu scutul justiþiei. Sã oferim un exemplu de ,,structurã paralelã”, nu? A mãrturisit, în anul 2013, însuºi un magistrat, devenit celebru în mass-media, pe nume Cristi Dãnileþ: ,,Intenþia este sã se constituie un fel de reþea europeanã pentru aceste state, iar noi, la rîndul nostru, sã devenim un fel de experþi pentru colegii noºtri din þarã. «Agent of changes» se numesc, adicã oameni care pot sã schimbe lucruri la ei în þarã. Din România, am fost invitaþi eu ºi doamna judecãtor Camelia Bogdan. (…) Noi am fost de acord sã facem parte din aceastã reþea, urmeazã sã ne întîlnim cu toþii, din nou, în luna decembrie”. Referitor la aceastã expresie - ,,Agent of changes”, oricît am cãuta în mass-media, nu gãsim date concludente, ci sumare ºi foarte evazive. La fel ca ºi în cazul ,,structurii paralele” din Turcia, dezvãluitã de preºedintele Erdogan. Oricum, din aceastã prezentare ne dãm seama cã ,,Agent of changes” este un fenomen care are la bazã cucerirea statelor, prin cãpuºarea acestora din interior, cu persoane cu putere de decizie ºi de influenþã din orice mediu – exact ca în Turcia (politic, justiþie, armatã, Servicii de Informaþii, mass-media, învãþãmînt etc.). Din prezentare rezultã exact ce afirmã preºedintele Erdogan despre ,,structura paralelã” a lui Fethullah Gülen. Iar modul de acþiune este acelaºi. Persoanele infiltrate nu servesc interesele propriilor popoare, ci pe cele ale unor terþe state, ale unor organizaþii multinaþionale netransparente, sau pe cele ale unor organisme financiare externe. Scopul principal al acestor ,,structuri paralele” care cãpuºeazã statele lumii? Obþinerea unui avantaj/ beneficiu material, militar sau de altã naturã, întotdeauna cuantificabil, prin deturnarea politicilor statului cãpuºat, în favoarea unui terþ stat, a unei organizaþii multinaþionale, sau a unui organism financiar extern. Un exemplu aparent complicat? Cum poate contribui un magistrat racolat de ,,Agent of changes” la interesele unui alt stat/ unei organizaþii multinaþionale/ unui organism financiar extern? Deºi pare complicat, trucul este relativ simplu. În articolul în care face trimitere la ,,Agent of changes”, Cristi Danileþ se referã, în mod paradoxal, la corupþie, pentru a justifica apartenenþa sa la ,,Agent of changes”. Pare o motivaþie nobilã, însã realitatea dinapoia lucrurilor este cu totul alta. Printr-o luptã acerbã contra corupþilor autohtoni, rãmîn, de fapt, mai mulþi bani la dispoziþia statului ºi care pot fi absorbiþi oficial de terþe state/ companii multinaþionale/ organisme financiare,
Compromiterea ºansei României de a deveni furnizor de produse ecologice (1) Liviu Dragnea a declarat, recent, cã el, în calitate de deputat, va vota pentru adoptarea legii referitoare la Roºia Montanã, deoarece vrea o Românie dezvoltatã, ºi nu o Românie grãdinã botanicã. România a fost numitã Grãdina Maicii Domnului de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea (nu ca un compliment, ci ca o constatare personalã de pe vremea, cînd, student fiind, i-a strãbãtut munþii cu rucsacul în spinare), o apreciere care ne onoreazã pe noi, românii. ªi iatã cã vine un înalt demnitar român care o comparã cu o banalã grãdinã botanicã. Adicã o denumire unicat în lume este înlocuitã cu una de duzinã. Dar asta este o problemã de demnitate naþionalã, ºi nu una economicã. Economic, noi ar trebui sã înþelegem mesajul: cã singura posibilitate de dezvoltare a României este proiectul de la Roºia Montanã ºi dacã se va respinge proiectul de lege vom rãmîne la acest nivel de þarã subdezvoltatã. Dar ce ne facem dupã ce trec cei 16 ani de dezvoltare, adicã dupã ce se epuizeazã zãcãmîntul? Un rãspuns ar fi cã nici o afacere sau activitate nu este veºnicã. Oare? De exemplu, agricultura se practicã de mii de ani ºi de mîncare e nevoie permanent. Pentru o þarã ca România, cu 40% din populaþie în mediul rural, în condiþiile în care necesitãþile de hranã ale omenirii cresc neîncetat, iar
suprafaþa de teren arabil este o medie de 3 ha pe familie, în timp ce fermele din Australia au 3.000 ha, cele din America 300 ha, cele din Europa 30 ha, soluþia este o agriculturã ecologicã. Cererea de produse sãnãtoase, bio, în Europa, sau organice, în America, este tot mai mare. Proiectul RMGC (Rosia Montana Gold Corporation), pe lîngã jaful economic pe care-l implicã, mutilarea munþilor, poluarea fãrã precedent a mediului ºi riscul unor catastrofe ecologice, anuleazã ºansa României de a deveni un furnizor de produse bio. De ce? Pentru cã iazurile uriaºe de cianuri ºi lacurile de ape acide ºi metale grele amplasate la 800 de metri înãlþime reprezintã un potenþial pericol de poluare. Unii ar putea sã spunã cã acest risc se referã la un bazin hidrografic limitat, bine conturat pe hartã, ºi cã restul þãrii este în siguranþã. Dacã bazinele hidrografice sînt clare, cine poate sã prezinte o hartã a apelor subterane sau a pînzei freatice? Nu existã o asemenea hartã. Nimeni nu poate spune unde ajung cianurile ºi metalele grele infiltrate în pînza freaticã; în consecinþã, nimeni nu va putea garanta un produs obþinut în România ca fiind ecologic. Un alt doilea pericol pentru agricultura bio îl reprezintã explorarea ºi exploatarea gazelor de ºist. Care este deosebirea între exploatarea petrolului ºi a
ALBUMUL CU POZE RARE
François Hollande, preºedintele Franþei, a declarat, la sosirea la Summitul european din Malta, cã presiunile preºedintelui american Donald Trump asupra Uniunii Europene, prin comentariile pe care le face despre ceea ce ar trebui sã fie sau sã nu mai fie Europa, „sînt inacceptabile”. prin intermediul altor membri ,,Agent of changes” din ,,structurile paralele” ale statului. Cu alte cuvinte, mult trîmbiþatul slogan al luptei împotriva corupþiei se reduce la urmãtorul ºmen: nici un ban nu trebuie furat de români, întrucît banii în cauzã sînt destinaþi sã fie furaþi prin politici bine dirijate, în mod oficial, de cãtre altcineva, din afara Statului Român (sub paravanul unor contracte economice sau achiziþii, de regulã supraevaluate). Cum se închide cercul? Aceºti aºa-numiþi ,,Agents of changes” sînt, bineînþeles, recompensaþi pentru fapta lor, cu venituri impresionante acordate de stat, adicã sînt mituiþi oficial. Aceasta fiind toatã esenþa luptei anticorupþie din România. Revenind la Turcia ºi la acuzaþiile preºedintelui Erdogan privind ,,structura paralelã” care afecteazã interesele Turciei, prin cãpuºarea sa din interior, ºi luînd în considerare reacþia fermã a poporului turc, de susþinere a preºedintelui sãu, existã toate premisele ca evenimentele din Turcia sã semnifice exact ceea ce ni se transmite, mai direct, sau mai voalat, dinspre Ankara, respectiv lupta corectã a unui popor pentru propria suveranitate ºi identitate naþionalã. Principii care, în România, sînt duse în derizoriu de diverºi agenþi ai schimbãrii, organizaþi în diferite structuri paralele (politice, militare, economice, din justiþie, din învãþãmînt, din mass-media etc. – exact ca în Turcia) ºi care ne vîrã cu forþa pe gît, de ani buni de zile, F.M.I., U.E., NATO, Bruxelles, diverse multinaþionale care ne distrug propria economie º.a.m.d. Beneficii pentru România ºi Poporul Român? Absolut nici unul cuantificabil – este evident cã noi sîntem din ce în ce mai în fundul gol, deºi agenþii schimbãrii din aparatul guvernamental ºi de stat afirmã, întotdeauna, cã totul este splendid. Ar mai fi ceva legat de ,,structurile paralele”. Deosebirea, în cazul României, faþã de Turcia este, totuºi, una esenþialã: în România, conducerea statului a fost preluatã, în exclusivitate, de ,,structurile paralele”. Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen gazelor naturale prin metodele clasice ºi exploatarea gazelor de ºist prin fracturare hidraulicã? Prin metodele clasice se scot petrolul ºi gazele, fãrã a introduce nimic în locul lor, iar în cazul gazelor de ºist se foreazã iniþial vertical, apoi orizontal, ºi se introduc sub presiune înaltã cantitãþi foarte mari de soluþie apoasã, care conþine o grãmadã de substanþe chimice, multe cancerigene, roca este sfãrîmatã violent, iar bulele de gaz metan conþinute sînt eliberate ºi dirijate la suprafaþã. Nimeni nu poate spune ce se va întîmpla cu apa introdusã ºi substanþele din ea: va rãmîne acolo sau prin fisuri necontrolate va ajunge în pînza freaticã? Este evident cã nu se poate obþine o certificare bio pentru produse care s-ar putea sã conþinã substanþe provenind din apele de ºist infiltrate în sol. Suspiciunea afecteazã nu numai zona respectivã, ci întreaga þarã, deoarece nu se cunoaºte circulaþia apelor subterane. Care este situaþia în Europa? Dintre þãrile cu potenþial agricol, Franþa ºi Bulgaria au interzis explorarea ºi exploatarea gazelor de ºist. Polonia, care a fost un model de integrare europeanã, a optat pentru explorarea ºi exploatarea gazelor de ºist, compromiþînd definitiv ºansa agricultorilor polonezi de a obþine certificare bio, riscînd, pe termen lung, sãnãtatea populaþiei. Tot respectul ºi toatã admiraþia pentru elita conducãtoare din Franþa ºi Bulgaria, care a vãzut mai departe de vîrful nasului. (va urma) IOAN ISPAS
Pag. a 24-a – 10 februarie 2017
M I C Ã
ROMÂNIA MARE“
E N C I C L O P E D I E
Vocea strãzii
Cine nu e corect cu echipa Steaua? (1) Însuºi dl. Talpan, juristul Clubului Sportiv al Armatei, într-un moment de slãbiciune, sau, poate, de sinceritate, i-a spus lui Helmuth Duckadam, eroul de la Sevilla, cã dacã dl. Becali ar dispune de un avocat destoinic, ar putea tranºa uºor în favoarea sa disputa stîrnitã în jurul echipei Steaua. Dupã pãrerea noastrã, nu am avea nici un motiv sã punem sub semnul îndoielii autenticitatea vorbelor - rostite pe un post TV. - fostului mare portar al echipei Steaua, seriozitatea sa, chiar dacã, în momentul de faþã, el are unele atribuþii la clubul lui Becali. La fel, nu putem trece cu vederea, în aceste zile, mulþimea care, aproape în unanimitatea ei – „vocea strãzii“, cum s-ar zice – crede, în ceea ce priveºte situaþia grupãrii steliste, cã dreptatea e de partea actualului patron al echipei... În ultimul timp, am vãzut ºi am auzit multe lucruri legate de acest inoportun diferend din lumea fotbalului (ca sã ne exprimãm eufemistic!). Cel mai mult vorbeºte Piþurcã. Fãrã inhibiþii! L-am vãzut cu toþii acordînd interviuri la emisiunea Tv. „Sport.ro“. El e convins cã aºa trebuie sã stea lucrurile. Adicã, nici mai mult, nici mai puþin, Steaua sã revinã la Armatã. Ca ºi cînd niciodatã nu a fost altfel. Oare de ce nu grãia Piþi la fel ºi în perioada aceea cînd antrena Steaua, recent preluatã de Becali? Lumea zice cã el vrea, de fapt, sã redevinã antrenorul prezumptivei echipe a Armatei, dar cînd e întrebat direct, neagã, cochetînd cã el vrea doar în Golf, cã, în þarã, cel puþin 2-3 ani, nu are chef... sã mai stea. Dupã care, se lanseazã în discuþii despre fotbalul românesc, afirmînd cã e la pãmînt, adicã „jos de tot“ - simte el nevoia sã accentueze. Pentru ca, dupã cîteva secunde, sã-l auzi vorbind, în termeni ditirambici, despre echipa naþionalã, plasînd-o la polul opus, cã e puternicã, în primele 10, de
vreme ce a participat la Europene. Ca ºi cînd ea, aceastã echipã naþionalã, nu ar fi deloc produsul fotbalului intern, de care vorbea puþin mai înainte! Cã deh, a contribuit ºi el la calificarea echipei, realizînd, zice el, „acel grup puternic, la care am muncit cîþiva ani...“. Pentru cei mai mulþi, noua conjuncturã fotbalisticã ar fi, pentru Piþurcã, un teren fertil de a pune la cale un nou ºi puternic tun financiar, indiferent ce ar lãsa în urmã. Cã el ºtie cum sã întocmeascã un contract, nu ca alþii... Apoi, la aceeaºi emisiune, a apãrut ºi Tudorel Stoica, mereu încruntat ºi nemulþumit, ca pe teren, între douã cartonaºe. Cã doar a fost cãpitanul fostei mari echipe! E unul dintre adversarii redutabili ai lui Becali. De unde atîta ranchiunã? Unii spun cã ar fi în legãturã cu momentul reîntoarcerii fiului sãu, Alin, din Belgia, cînd, solicitînd sã joace la Steaua, Becali s-ar fi opus, iar Stoica jr. a ajuns pe la Timiºoara, dacã nu ne înºalã memoria. Chiar el, Tudorel, la întrebarea reporterului: de ce crede cã M.Ap.N. nu a fãcut mai demult demersuri pentru redobîndirea Stelei din mîinile lui Becali? acestuia i-a ieºit instantaneu un porumbel din gurã, spunînd cã „nu au dorit generalii!“. Prin urmare, au existat de la început generali care nu au vrut sã mai þinã echipa dupã evenimentele din decembrie’ 89, fiindcã, pur ºi simplu, nu se mai putea finanþa din subvenþii publice. Pe urmã, în structura armatei s-au produs unele mutaþii majore... Cu angajãri, ca la instituþiile civile bugetare. Sã nu uitãm ce avantaje avea echipa pe vremea antedecembristã, dar care, acum, nu se mai regãsesc! Reþinem doar unul dintre ele. Apãrea un tînãr recrut, înzestrat fotbalistic, la o echipã adversã, juca în etapa în curs împotriva Stelei, uneori îi dãdea ºi gol, dar era imediat racolat ºi, în duminica/ etapa urmãtoare, apãrea titular la Steaua! Sau alþi recruþi de perspectivã, lansaþi la alte grupãri fotbalistice, aveau aceeaºi „traiectorie“. (va urma) IOAN STOICA
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
FÃURAR 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1
2 3
4 5 6 7 8
9 10
INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (15) Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (2) Curînd a devenit foarte clar cã existau anumite legãturi între poziþiile OZN-urilor ºi locurile unde gãsisem antene. Linii drepte trasate prin diferite combinaþii de poziþii ale antenelor au creat tipare geometrice clare, care erau, în mod evident, legate de poziþiile OZN-urilor. Cînd am analizat mai îndeaproape aceste tipare, am înþeles cã acolo unde construirea unei staþii fãcute de om nu era posibilã din motive topografice, se prea poate ca un OZN sã fi fost adus pentru a plasa o antenã sau un dispozitiv similar. Credem cã una dintre aceste poziþii era în mijlocul unei fabrici de pe strada Rosebank, în Avondale, o suburbie a oraºului Auckland. O altã astfel de poziþie era, credem noi, în apropiere de colþul strãzii Rutland, în zona centralã a oraºului. Dacã aceastã ipotezã este corectã, concluzia care se impune în mod logic este cã oamenii de ºtiinþã erau perfect conºtienþi dinainte cã anumite locuri vor suferi pagube majore, ca urmare a amplasãrii antenelor. Nu contestãm faptul cã efectuarea unor astfel de cercetãri secrete implicînd OZN-uri ºi antene poate fi esenþialã pentru progresul omenirii. Ce ne deranjeazã pe noi e caracterul secret al acestor cercetãri. În plus, acolo unde antenele se aflã în zone aglomerate ale oraºului, ele reprezintã un adevãrat pericol. Dacã regulile geometriei (ºi con-
ceptele implicate sînt cele ale geometriei) îi constrîng pe cei responsabili sã construiascã aparate periculoase în zone intens populate, locuitorii din zonele respective au, cu siguranþã, dreptul sã fie informaþi ºi sã fie avertizaþi de posibilele consecinþe ale experimentelor care urmeazã a fi efectuate. Dacã persoanele care întreprind aceastã cercetare sînt, totodatã, reprezentanþi ai unei þãri strãine, aºa cum credem cã se întîmplã în cazul de faþã, acesta este un motiv în plus pentru ca natura experimentelor sã fie fãcutã publicã. Un savant mi-a spus cã reþeaua de antene nu se aflã sub controlul guvernului din Noua Zeelandã. Consider cã implicaþiile acestei afirmaþii sînt de-a dreptul alarmante. Este, oare, posibil ca Noua Zeelandã, unul dintre ultimele sanctuare paºnice de pe aceastã planetã, sã fie manipulatã de un grup de influenþã care acþioneazã dincolo de graniþele controlului democratic? Cred cã o astfel de posibilitate nu e deloc exclusã ºi mai cred cã nici un guvern, mic sau mare, nu poate sã controleze activitãþile acestui grup. Cunoºtinþele pe care grupul respectiv le posedã deja pot fi atît de avansate, încît aceia care deþin secretele s-ar putea sã se afle în poziþia de a impune propriile lor condiþii, mai ales dacã recurg în acelaºi timp la presiune politicã, prin canalele guvernamentale normale. (va urma) BRUCE L. CATHIE
ORIZONTAL: 1) Celebru romancier român nãscut la 20 februarie 1924 (d. 1993) ºi...; 2) Soþia acestuia, renumitã actriþã de teatru ºi film, nãscutã la 24 febr. 1929 (d. 2009) – Semn astrologic; 3) Autoarea volumului de versuri „Poeme reci“ (Carolina) – Corina Adam; 4) Pictor ºi regizor de film nãscut la 26 febr. 1900 (Jean; d. 1993); 5) Din Govora! – Sfîrºit de viscol! – Unitate de mãsurã pentru energie; 6) În februarie 1488, au început lucrãrile acestei mînãstiri ctitorite de ªtefan cel Mare – Elena Horia; 7) Siglã pentru Consiliul Internaþional pentru Explorarea Mãrii (engl.) – Izvoare; 8) Calciu (simb.) – Elizabeth Taylor (n. 27 februarie 1932; d. 2011); 9) ... Gãrdescu, actriþã nãscutã la 26 februarie 1947 – Pastã de lipit geamurile; 10) Actor român nãscut la 15 febr. 1968 (George) – Ion Andrei. VERTICAL: 1) Tatãl lui Mihai Eminescu, nãscut la Cãlineºti – Suceava (Gheorghe; n. 10 febr. 1812 – d. 1884); 2) În februarie! – Compoziþie literarã în care se evocã ceva (pl.); 3) Marele poet moldovean nãscut la 14 febr. 1935 (... Vieru; d. 2009) – Ion Viorel; 4) Companie comercialã din Anglia – Laudã; 5) Fibrã textilã – Produs lactat; 6) Ceresc; 7) La motocicletã – Cîntãreaþã de muzicã popularã (n. 3 febr. 1972; Cristina); 8) În oraº! – Camelia Ene – Sat în Ucraina (Seredina – Buda); 9) ... Noi, cartier bucureºtean; 10) Strigãt de bucurie – Bunã la patinaj. DICÞIONAR: OVO, ERG, ICES. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „RUTIERÓ: ORIZONTAL: 1) CAI – SETCI; 2) AUTOTURISM; 3) RT – TARA – CA; 4) BOLI – OSTAS; 5) U – ACU – AURI; 6) RAM – RV – REN; 7) A – URSITA – A; 8) TAR – ACUTA; 9) ORIERI – IRA; 10) ROTI – ADICA.
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.