Romania mare, nr 1380

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune O þarã e pierdutã atunci cînd oamenii drepþi ºi cinstiþi sînt consideraþi de populaþie expiraþi, sau enervanþi.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Cine e de vinã pentru rãul României?

Motto: „Aºa e lumea asta: rîde om de om ºi dracu' de toþi“. Începem, evident, cu ruºii, despre care dacã spun cã nu ne sînt duºmani, contemporanii, mai ales cei tineri, vor spune cã sînt kaghebist, putinist, vîndut ºi aºa mai departe, experienþã prin care am trecut ºi trec din plin. Un puºti îmi punea chiar întrebarea supremã – „ce, domne, smartphone-ul tãu e rusesc, sau Windows-ul, sau ce foloseºti rusesc? – lasã domne, cãrþile, muzica, alea sînt din alte secole“. Deci, ruºii sînt ruºi – dar ce ne facem cu prietenii ºi, mai ales, cu noi înºine, cu românii? Într-un editorial recent îl lãudam pe un europarlamentar naþionalist român, Laurenþiu Rebega; acum cîteva zile, politicianul respectiv mi-a dat prilej de frisoane, propunînd ca România sã facã parte din Tratatul de la Viºegrad. Adicã, acea formulã modernã de putere centraleuropeanã, care reia vechea alianþã a regilor rãzboinici ai Ungariei, Boemiei ºi Poloniei. Sigur, între timp s-au produs mutaþii, unii lupi ºi-au schimbat pãrul, chiar au îmbrãcat ºi blanã de oaie, dar combinaþia sentimental-istoricã, nãravul proverbial – ce schimbãri o fi suferit? ªi atunci, în Secolul XIV, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, avea planuri mari, europene, a fost un rege bun pentru unguri, numai cã bun pentru ei nu însemna ºi cã ne admite ca partener – ci numai ca supus; atunci, însã, a avut de-a face cu un mare voievod, Basarab, iar tînãrul voievodat a fost salvat – pentru a se acoperi, ulterior, cu gloria europeanã a marelui Mircea. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Grigore Vieru, la 70 de ani! (1) Aceste rînduri le aºtern pe hîrtie în seara zilei de 15 ianuarie. E ziua de naºtere nu numai a lui Eminescu, ci ºi a tuturor românilor care trãiesc în cultul lui. Dimineaþã, Mitzura Arghezi ºi alte doamne din PRM au depus, la mormîntul lui, de la Cimitirul Bellu, o coroanã de flori cu mãtase Tricolorã, în numele meu. La cîteva ore, am fost ºi eu la cimitir, ca de obicei, sîmbãta, întrun pelerinaj care cuprinde ºi alte sanctuare, cum ar fi, de pildã, acela unde îºi dorm somnul de veci iubiþii mei pãrinþi. Pe mormîntul Luceafãrului erau mormane de flori ºi zeci de candele ºi cãpãcele de lumînãri, albe ºi roºii. Soarele de iarnã se apropia de linia asfinþitului, dar lumea încã mai venea la acest loc de reculegere, cu evlavie ºi sfialã, dar poate ºi cu sentimentul intim cã intrã în contact cu Istoria, cu Cosmosul, cu Divinitatea. În asta constã superioritatea ritualului de îngropãciune al creºtinilor, faþã de alte obiceiuri, cum ar fi incinerarea, cu depunerea cenuºii într-o urnã sau chiar risipirea ei pe fluvii ºi mãri: oamenii ºtiu cã acolo, la un metru sub pãmînt, se aflã el, Zeul, cu partea mineralã care a mai rãmas din el, cu frînturi din veºminte, cu mici obiecte de podoabã cu care l-au înfrumuseþat, pe ultimul drum, cei care i-au spãlat trupul ºi l-au pogorît sub cruce.

Aceea e taina comunã a lor, a pelerinilor ºi a idolului, nici nu trebuie spus sau fãcut mai mult, totul e un consens al bucuriei de a ne ºti aproape.

Noi zicem cã ne ducem la mormîntul lui Napoleon, de la Domul Invalizilor, dar, de fapt, ne ducem chiar la el, la Napoleon, care e acolo ºi, de bunã seamã, ne simte ºi ne trece printre soldaþii potenþiali cu care îºi cîºtigã bãtãliile în cer. Aºa ºi cu Eminescu al nostru. Dar, poate fi îngropat, în Pãmînt, un Luceafãr? Încape el acolo? Pînã ºi un copil de ºcoalã ºtie cã Luceafãrul de Ziuã e cu mult mai mare decît Pãmîntul… (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR 15 ianuarie 2005 (Text reprodus din Ziarul „Tricolorul“, nr. din 9 septembrie 2013)

RÃZBOIUL PALATELOR Pagina 17

România pitoreascã

Veneticii Turnul Babel Redivivus: peste tot sînt corcituri Doar þigani, evrei ºi unguri de cu zori ºi pînã seara Ei fac Legea, ei ne scuipã cu spurcatele lor guri – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara?

Ei s-au instalat la cîrmã ºi nu se mai dau plecaþi Pe cînd plebea bãºtinaºã duce tot mai greu povara S-au fãcut stãpîni pe Mare, pe Danubiu ºi Carpaþi – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara?

Liftele ne ºantajeazã cã nu sîntem democraþi Ne pîrãsc strãinãtãþii ºi ne luãm, din plin, papara Ne trateazã ca pe-o slugã, din pãrinþi dezabuzaþi – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara?

Ne conduc minoritarii, am ajuns ca vai de noi Ne înjugã ca pe vite ºi îºi sting pe noi þigara E ca ºi pierdut Ardealul, deºi nu-i nici un rãzboi – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara?

Unde sînt? În Evul Mediu, furiºaþi prin vãgãuni Fug de venetici, þin capul în pãmînt ºi tac din gurã Asta e realitatea cea amarã, oameni buni Iatã, dar, de ce-i nevoie de o nouã dictaturã!

CORNELIU VADIM TUDOR 15 septembrie 2014 (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“)

Istoria celor mai cruzi dictatori

Aºa vã place Istoria?

Francezii la Bucureºti Paginile 22

Edgar Quinet

Paginile 12-13

NR. 1380 zANUL XXVIII zVINERI 17 FEBRUARIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Fotbaliºtii noºtri ºi umbra lui Mircea Rãdulescu la Cozia Uraaa! Moþata Doina Cornea a fãcut ouã roºii de Paºti Escrocul internaþional Cruceanã ºi poliþia noastrã care John doarme-n cizme Caºcavalul doamnei Tãnþica Robu Raþiu? Îl pupãm pe papillon!

PARTEA I Aºa cum scriam imediat dupã catastrofala partidã cu echipa Bulgariei (0-3 la Bucureºti), naþionala de fotbal a României nu mai avea nici o ºansã de a emite pretenþii la calificare. Cînd cineva te umileºte în halul ãsta, la tine acasã, te duci ºi te culci pentru cîtva timp, nu mai faci calcule, nu mai amãgeºti lumea. Dupã douã partide de antrenament cu marinarii de la San Marino, avea sã se producã ºi inevitabilul: un zero-zero ca douã amigdale umflate, un zero-zero de sãrãcie lucie, cu echipa Elveþiei. Vina principalã este a antrenorului Mircea Rãdulescu, personaj cenuºiu, inodor ºi insipid ca apa de Biborþeni uitatã fãrã capac. Dupã cum a vãzut toatã þara la televizor, acest Rãdulescu a jucat la meci nul, n-a forþat deloc în atac, a intrat în teren cu Timofte (mijlocaº defensiv, de închidere), în loc sã intre cu Mateuþ (mijlocaº ofensiv ºi cu un sezon de goluri foarte bun, în Spania). Apoi, n-am înþeles ce rost aveau cele vreo 30 de pase acasã, la portar, n-am înþeles nici de ce Prunea n-a degajat aproape niciodatã spre careul advers, preferînd sã joace mingea cu mîna, n-am înþeles nici de ce s-au fãcut ambele schimbãri în ultimele 5 minute, dupã tactica echipelor care trag de timp ºi nu vor sã piardã, n-am înþeles nici de ce a fost schimbat Hagi, care, de bine, de rãu, tot mai pusese în pericol poarta lui Willhelm Tell. Una peste alta, meciul cu Elveþia a fost pregãtit prost, la limita minimei rezistenþe, de cãtre un antrenor mediocru, fãrã nici o performanþã la viaþa lui, decît aceea de a trece strada cu ajutorul pionierilor, un antrenor care crede cã, dacã ºi-a pus douã biciclete sofisticate pe nas, e un mare intelectual al fotbalului. Las’ cã nici cu bãieþii nu mi-e ruºine, au fost ca umbra lui Mircea Rãdulescu la Cozia, ori ca ruinele Tîrgoviºtei, se miºcau ca ochii mortului ºi ca eroii din filmele subacvatice, nu ºtiu ce-or face ei prin Occident, dar parcã tot mai bunã era dictatura: la zece noaptea erau în pãtuþ, nu se vedeau cu tovaraºul ªpriþulicã decît la nunþi, botezuri ºi tãieri de moþ. Pe scurt, ascultau ºi ei de cineva, pe cînd acum?

Am avut ºi noi ceva bun pe lume - fotbalul - ºi ne-am bãtut joc de corpul lui...

Din surse demne de încredere, am aflat cã d-na Doina Cornea a fãcut ouã roºii de Paºti. În acest fel se adevereºte cã ea este cea mai ciudatã gãinã de pe teritoriul vechii Dacii, care nici strãbunii noºtri n-au pomenit aºa o pasãre! În frumosul oraº al republicanilor, Ploieºti, s-a desfãºurat o ºezãtoare literarã menitã sã-l omagieze pe cel care a fost generosul Nichita Stãnescu. Dupã ce au vorbit tot felul de pramatii care i-au fãcut viaþa grea minunatului om (în frunte cu microcefalul Mircea Dinescu), a luat cuvîntul ºi criticul literar Marin Mincu. În spiritul lor, ideile acestuia au fost cam urmãtoarele: este mare pãcat cã toþi cei care au luat cuvîntul nu s-au referit la Nichita, ci la ei înºiºi, lustruindu-se pe ei. ªi e un ºi mai mare pãcat cã toþi cei care au vorbit au fost nu prieteni, ci duºmani ai lui Nichita Stãnescu! Am marcat noi cîteva goluri în poarta Ungariei, dar uite cã ne egaleazã rapid ungurii. ªi asta datoritã faptului cã ne

C A R I C A T U R I

scot ochii cu banditul Paul Ioan Cruceanã - care din bagabont local a ajuns acum escroc internaþional! În revista „Zig-Zag“ am putut citi urmãtoarea scrisoare: „Domnule redactor-ºef, Ambasada României la Budapesta a fost contactatã de cetãþeanul ungur Sik Istvan, domiciliat în localitatea Gödö, care a reclamat urmãtoarea situaþie: Sik Istvan a fost vizitat în vara anului trecut (iulie 1990) de ziaristul (?!?!) român Paul Ioan Cruceanã, cu solicitarea de a-i asigura cazarea, prezentîndu-se ca membru al conducerii redacþiei revistei «Zig-Zag». Cu aceastã ocazie, P.I. Cruceanã a solicitat de la cetãþeanul maghiar sumele de 5.000 de forinþi ºi 50 de mãrci germane, ca împrumut, angajîndu-se ca dupã întoarcerea în România sã restituie în cel mai scurt timp contravaloarea împrumutului. Domnul P.I. Cruceanã nu ºi-a îndeplinit aceastã obligaþie.

Cetãþeanul ungur a adresat pînã în prezent mai multe scrisori recomandate domnului P.I. Cruceanã, pe adresa domniei-sale (Str. Londra nr.

49, Sector 1, Bucureºti) ºi, de asemenea, a încercat în mai multe rînduri sã-l contacteze telefonic, la redacþie, dar fãrã rezultat. Sik Istvan a rugat Ambasada României la Budapesta sã intervinã pe lîngã dvs., în scopul rezolvãrii situaþiei create.

Cetãþeanul maghiar susþine cã este «un prieten dezinteresat al României», dar cã, în cazul în care situatia nu se rezolvã, este hotãrît sã prezinte problema presei maghiare, fapt ce ar putea duce la declanºarea unei campanii critice la adresa reprezentanþilor presei româneºti, în general, ºi a publicaþiei dvs., în special. (...) Cu stimã, Octavian Olteanu, secretar II, ataºat cultural ºi de presã Ambasada României la Budapesta“. ªi urmeazã Nota Redacþiei „Zig-Zag“-ului: „Precizãm cã dl.

Paul Cruceanã nu a fãcut parte niciodatã din redacþia revistei «Zig-Zag», rostul domniei-sale fiind de colaborator sporadic ºi accidental. Împrumuturile ºi afacerile îl privesc, deci, personal“. Aici se încheie episodul „Zig-Zag“. Cu menþiunea cã dacã P.I. Cruceanã îi escroca pe ei, cei de aici n-ar mai fi scris cã aºa ceva îl priveºte personal! Dar individul a încercat ºi aºa ceva, cum sã nu, luînd de la redacþie 18.000 de lei pentru a face rost de un televizor color, dupã care, în stilul lui banditesc, a dispãrut ca mãgaru-n ceaþã. La protestele redacþiei, cineva pe nume Rudolf Rotaru (care îl adusese la „Zig-Zag“) l-a somat sã aducã banii înapoi. Ce ne facem, însã, cu situaþia noastrã, „þeapã mare“, cum ar zice biºniþarii de pe Str. Covaci?! Acest infractor ne-a furat nu 18.000 de lei, nu 5.000 de forinþi, ci 150.000 de lei!!! ªi asta s-a întîmplat în septembrie 1990, iar pînã acum n-am vãzut un ban înapoi. La începutul acestui an, am fãcut plîngere penalã cãtre general-maior Ioan George Dãnescu. Dupã cîteva zile, s-a prezentat la redacþia noastrã locotenent-colonelul Albu, de la judiciar, care a preluat cazul. Domnia-sa ne-a comunicat cã acest Cruceanã mai are 3 condamnãri pentru escrocherie,

ceea ce aratã cã avem de-a face cu un borfaº înrãit!

Poliþia a descoperit în pivniþa din Str. Londra fotoimprimarea cãrþii noastre, pe care hoþul se lãudase cã o tipãreºte la Ploieºti. Dar numai cu asta ne-am ales! El a promis cã va restitui ºi banii, iar poliþia noastrã (de care au început sã-ºi batã joc ºi copiii de pe stradã), poliþia noastrã tare ca fularul, timorata noastrã poliþie – l-a crezut pe cuvînt, nu l-a chemat o singurã datã la circã, lãsîndu-se pãcãlitã cã o sã ne dea el banii! De unde o sã ni-i dea? Escrocîndu-i pe alþii, desigur. ªi cînd te gîndeºti cã pungaºul e acreditat pe la Senat (?!) ºi cã îºi atribuie calitãþi ba de profesor, ba de economist, ba de ºef de publicaþie, cînd el are numai vreo douã clase mai mult ca trenul! În repetate rînduri, am încercat sã luãm legãtura cu generalul I.G. Dãnescu, dar omul se ascunde de noi, nu-i place vocea noastrã ºi, în felul acesta, îi asigurã, indirect, o minunatã protecþie escrocului. Dar oare acest general nu vrea sã priceapã cã escrocul numai din aºa ceva trãieºte, cã e timpul ca organele legii sã-l bage la puºcãrie, pentru a feri presa, Parlamentul ºi populaþia de un asemenea focar de infecþie? Sîmbãtã dimineaþa, am primit la redacþie o vizitã istoricã: n-a fost nici Petrache Lupu, nici Ion Dolãnescu, ci dl. Silviu Brucan! Civilizat, politicos, aºa cum îi ºade bine unui petiþionar. Domnia-sa ne-a lãsat o scrisoare de rãspuns, pe care o publicãm în pagina a 12-a. De remarcat cã, în lipsa ºefilor publicaþiei, oaspetele a fost primit de un colonel M.Ap.N. care iubeºte revista noastrã ºi face uneori oficii de gazdã. Cu aceastã ocazie, conu’ Tache a putut sã se convingã pe viu de cîteva lucruri: 1) Armata Românã îi vorbeºte foarte frumos; 2) Armata Românã nu trage în cetãþenii paºnici; 3) Armata Românã e cu noi ºi aratã puþin altfel decît armata sovieticã. ªi acum hai sã luãm în vizor ºi un senator tînãr, Vasile Moiº, care a fãcut tuturor un mare serviciu: l-a condus pe înaltul personaj Anders Bjork la Mînãstirea Curtea de Argeº, timp în care se spune cã a fost extrem de agreabil ºi de diplomat. Alãturi de excepþionala primire pe care i-a fãcut-o oaspetelui episcopul Calinic, toate astea l-au fãcut pe preºedintele Consiliului Europei sã fie convins cã n-a aterizat între sãlbatici, aºa dupã cum ar fi vrut sã-l convingã unii...

Partea comicã aici începe: cînd au sosit maºinile oficiale la vechea ctitorie, þãranii au crezut cã vine iar fostul rege, care tot dã tîrcoale sã se roage pe la mormintele strãmoºilor ºi urmaºilor sãi! Aºa cã s-a încins o huiduialã pe cinste, aceasta fiind în zona argeºeanã, dupã cum se ºtie, expresia celor mai înalte sentimente pro-monarhiste.

Noroc cã a coborît dl. Moiº ºi a potolit spiritele, dupã care a început cu adevãrat serbarea popularã.

V-am spus noi sã nu vã jucaþi cu românii? Înainte, unii turnau la Securitate - astãzi, Securitatea fiind desfiinþatã, toarnã la „România Mare“, aºa cã avem material pînã la Paºtele cailor. Aºa am intrat în posesia a nu mai puþin de 3 memorii pe care pachidermul cu breton, Alex. ªtefãnescu, i le-a trimis, cui credeþi? Lui Eugen Ionescu? Niet. Lui Mircea Eliade? Nici atît. Pur ºi simplu, lui Nicu Ceauºescu. Ce scrie junele caltaboº utecist întrece orice imaginaþie. Deocamdatã, iatã douã subiecte predilecte: 1) îl înjurã din gros pe George Ivaºcu, pe motiv cã nu îl angaja la „România literarã“; 2) face paradã de marele sãu ataºament partinic, invocînd sutele de reportaje comuniste pe care le-a scris ca ziarist la „România liberã“ ºi, mai apoi, ca ºef al singurei publicaþii de propagandã ateistã ºi anticreºtinã din România, „Magazin“. ªi atunci cum mai face neruºinatul ãsta pe rezistentul, pe occidentalul elitist? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Ghinion, doar un milion Lupta împotriva teleormanizãrii Onaniºtii de televiziune Sugativele lui Sörös Din folclorul copiilor Bagabonþealã parlamentarã Noaptea, ca proºtii Jocurile România, o ameninþare la adresa Rusiei!

Fericiþi cei cu dodonice Tom Jones a luat-o la mãciuci pe nevasta lui Elvis paharul plin!

Pîine scumpã, circ ieftin Psihologul violator Despre laºitate Desfiinþarea Parlamentului Tîndalã senator Demonii lui Guþã Extratereºtrii e prietenii noºtri Tãriceanu judecat pentru rimelul stricat M-apucã frezoanele...

Strigãturi pline de patos ºi la Cotroceni, unde au protestat cîteva sute de cetãþeni, în numele celor un milion de rãtãciþi în ceaþa postrevoluþionarã, care, fie n-au mai ajuns, fie au uitat sã plece de acasã, fie mãlaiul n-a fost suficient. ªi-n ziua de azi nu se mai dã nici un pensionar-protestatar jos din pat pentru 100 de lei. Morþii din Teleorman au zis cã nu ies pe frigul ãsta din locuinþele lacustre, chiar de-ar ploua cu cîrnaþi. Dar ce cîntau bãieþii rãi? Iatã ce-a înregistrat auzul urechii: ,,Jos cu Johannis, trãdãtor de þarã!”, ,,DNA, fãrã cucuvea”, ,,Ghinion, venim un milion” ºi alte nestemate de înþelepciune. Cert este cã protestatarii de la Cotroceni mint la fel ca politicienii pe care-i voteazã. Cel puþin la faza cu milionul. Sau or fi strigat ,,Ghinion, doar un milion” ºi n-a auzit cucuveaua bine. E adevãrat, are ºi ea o vîrstã, e acolo de pe vremea lui Iliescu... În timp ce protestatarii îi urau cele bune , în special de mamã, Werner se dãdea cu nailonul pe zãpadã. Asta înseamnã sã te doarã-n briceag de mapamondul lumii. Ce ghinion pe Poporul Român, de-a trebuit sã aleagã între un doctor veterinar în drept ºi un meditator în lucrul manual! În schimb, protestele de la Guvern n-au fost, iniþial, neapãrat împotriva unui partid, ci împotriva intenþiei celor de la butoane de a se purta ca Vodã prin lobodã. Oamenii s-au ridicat împotriva necinstei, a hoþiei, a ciocoismului, a ºmecheriei de colþul strãzii, a teleormanizãrii. Cetãþenii vor o conducere onestã, vor în fruntea þãrii oameni corecþi, care sã facã suportabil prezentul ºi plin de speranþã viitorul. De asta s-au ridicat sute de mii de oameni în picioare, amintindu-ºi cã au coloanã vertebralã, nu pentru a-l înlocui pe hoþomanul roºu cu borfaºul galben. Evident cã profitorii ceilalþi n-au pierdut ocazia sã tragã cenuºa pe turta lor, deºi cînd au fost la cîrmã nu s-au dovedit cu nimic mai breji. D-aia i-au pãrãsit la vot ºi pe Klaus ºi pe Cioloº. Nu vã îmbãtaþi cu apã rece, nu pentru voi au ieºit oamenii în stradã, ci pentru demnitatea lor ºi, implicit, a neamului românesc. Democraþia trebuie sã meargã mai departe, iar votul din 11 decembrie trebuie respectat.

Stabilitatea e esenþialã. Învingãtorii trebuie sã intre într-un program de despãduchere, sã înlãture ploºniþele penale ºi sã facã un guvern nou, capabil, serios, cu oameni dincolo de orice bãnuialã, ca sã îndeplineascã programul de guvernare, pe care majoritatea cetãþenilor prezenþi la urne (puºchea pe limbã, Livache!) l-au votat. În momentul în care va fi clar cã n-au nici o intenþie sã se þinã de cuvînt, mutãm discuþia în altã direcþie.

Un mare deserviciu l-au fãcut demonstranþilor aºa-ziºii analiºti politici, comentatorii de pe canapelele televiziunilor de manipulare ºi cîteva ºtiri. Nu ãia care i-au criticat - de aceea erau plãtiþi -, ci onaniºtii care i-au lãudat. Care, de fapt, au fost plãtiþi pentru a deturna sensul protestelor spre animalele politice de pradã, care stãteau la pîndã lingîndu-ºi rãnile dupã umilinþa de la alegeri.

Sã nu uitaþi ce spunea un om de spirit: ,,O revoluþie e întotdeauna începutã de naivi, continuatã de intriganþi ºi exploatatã de escroci”(Paul Bourget).

Un senator USR a tras la aghioase în Parlament, inflamînd presa de sub chiloþi. Bãi, aceºtia, de cînd dormitul în Casa Poporului a devenit o ºtire? Ce dacã bãiatul ãsta bãtrîn a fãcut nãniþã întrun fotoliu, nu e ºi el om? Vroiaþi sã-l vedeþi ca la Vama Veche, dormind pe nisip cu un PET de 2,5 litri în loc de pernuþã? A profitat ºi el de situaþie, a ajuns în înalta societate. Ziceþi mersi cã nu sforãie, ca majoritatea sugativelor lui Sörös. Nu vã mai daþi de ceasul morþii de imaginea Parlamentului, cã oricum mergea de mult pe ºapte cãrãri. Noapte bunã, domnule Goþiu, ºi nu pune la inimã, cã ziariºtii, foºtii tãi colegi, e invidioºi. Atîta doar te rog: cînd te trezeºti, pardon de expresie, sã nu te-arunci direct în mare, printre ceilalþi caraºi cu barbã, cã apiþa nu e prea adîncã în Bucureºti, ºi s-ar putea sã faci bubiþa...

Din folclorul copiilor: ,,Senatorul doarme/ ªi-a uitat de foame/ Ce sã-i dãm noi de mîncare/ Bere, whisky sau cafea/ Sã doarmã pe unde-o vrea”. Mãi, pezevenghilor! Iohannis a þinut o lecþie de dirigenþie cu Parlamentul. Golanii au ieºit la o þigarã, lingãii s-au fãcut cã-i înþeleg glumele rãsuflate. Orice ar spune manualul luptei de clasã, profesorii de fizicã nu e prea talentaþi la relaþiile dintre metafizicã ºi clitoris, cum erau odinioarã revoluþionarii de profesie.

A doua zi, excitat, Parlamentul s-a jucat de-a mama ºi de-a tata la dezbaterea moþiunii de cenzurã. N-au ajuns la orgasm, din cauza impotenþei, nici mãcar golanii care s-au luat la ºtangã de amorul artei: Amorezatul ºi Divorþatul. Cred cã erau puþin luaþi.

Un derutat PSD susþine cã sloganul ,,Noaptea, ca hoþii”, cu care protestatarii îi gratuleazã pe borfaºi, nu e corect întrucît, dacã era varã, la ora aia era luminã afarã. Bietul om! Cine ºi-o fi bãtut joc de el ºi l-a trimis în Parlament? Ce suflete haine!Vã

daþi seama cã dacã era în Australia, ordonanþa 13 era aprobatã dimineaþa, pe rãcoare?! Bãi, protestatarilor, gîndiþi-vã înainte sã deschideþi gura! Nu faceþi ca derutatul Sorin Bota, pe care miºcarea de revoluþie l-a dat peste cap (e un fel de-a spune, omul folosindu-l pe post de umbrelã, ca sã-l apere de ploaie)!

Voi ce naiba aþi învãþat la geografie? Numai de Titicaca ºi Machu Pichu?

Bãtãlia antiromâneascã de la Chiºinãu continuã cu ºi mai multã înverºunare. Tontonel face ce-l duce capul. ªi nu-l duce cine ºtie ce. Acum s-a luat ºi de NATO, de parcã NATO ar sta de vorbã cu toþi gîndacii de Colorado. În plus, ar vrea sã schimbe ºi steagul Moldovei. Vrea unul roºu, pe care sã pascã un bour. Dar cum bourii au dispãrut demultiºor, se va sacrifica domnia-sa.

Din cauza scutului antirachetã, devenit operaþional în 2016, ºi a declaraþiilor prosteºti, vãdit anti-ruseºti, ale unor oficiali români, de mai mare sau de mai micã importanþã, Rusia considerã România ,,o ameninþare clarã” la adresa securitãþii ei. Nu e bine deloc, iar jocurile dodonice care se desfãºoarã în Basarabia sînt o consecinþã a politicii noastre primitive, de stat în genunchi în faþa licuricilor mai mari sau mai mici. N-ar fi fost foarte greu sã avem relaþii externe corecte cu Rusia ºi sã pãtrundem mai mult pe piaþa lor. Chiar dacã trecutul recent ne îndeamnã la precauþie, trebuie sã trãim în prezent ºi sã ne gîndim cu mare atenþie la ziua de mîine. Dincolo de orice ,,garanþie de securitate”, care, în general, nu valoreazã mai mult decît hîrtia pe care au fost scrise, Rusia este cea mai întinsã þarã a lumii, bogatã în resurse, o mare putere militarã, ºi e atît de aproape de noi. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus...

Un studiu al consumatorilor (ei îºi zic psihologi, sanchi!) de la Universitatea Texas din Austin (SUA, pentru rusofili) a ajuns, dupã 20 de ani de cercetãri, la concluzia cã persoanele care nu beau e niºte proºti. Adicã prezintã un risc mai mare de a da colþul decît alea care trag abitir la mãsea! Cicã doza recomandatã pentru a o lungi mai mult este de 3 pahare de alcool pe zi. Altminteri, ales-bules, chiar ºi drojdierii o duc mai mult decît ãia de nu bagã deloc material, care, din aceastã cauzã, ar fi predispuºi ºi la depresie. Deci au avut dreptate cercetãtorii români de la Vaslui, care susþineau, cu argumente solide, lichide ºi vîscoase, cã mîncarea-i fudulie, bãutura-i temelie... Demisia lui Ciordache din funcþia de papagal al lui Dragnea n-a mai interesat opinia publicã. Nimeni nu i-a mai adresat vreo altã întrebare. Tom Jones, tataia lui mamaie, se iubeºte la nemurire cu cotoarba lui Elvis, Priscilla, care se pare cã, la cele 71 de toamne, încã mai dã pildã la tot cartierul. Dacã mai þineþi minte, fi-sa, Lisa-Marie, a fost înhîrjatã cu Michael Jackson. Pentru scurt timp, c-aºa-i la artiºtii care se iubesc numai de dragul publicitãþii. Totuºi, þin sã vã reamintesc cã Priscilla asta a fost tare bunã de mãciuci. Iar dupã cei 7 ani petrecuþi cu Elvis, parcã se fãcuse ºi mai bunã.

Creºterea salariului minim a dus la creºterea preþului pîinii. Vor creºte ºi alte preþuri, în special cele din domeniile în care oamenii erau plãtiþi precum sclavii pe plantaþie... În schimb, circul politic a rãmas la fel de ieftin.

Un obsedat sexual din Bucureºti, psiholog de profesie (de fapt, psihopat), a violat mai multe tinere care veniserã sã se angajeze ca secretare. Dilimanul le dãdea pastile antistress(!) ºi le dezbrãca sub pretextul unui control medical... ginecologic. De fapt, îºi satisfãcea fanteziile bolnave. Cam aºa se întîmplã ºi-n politicã, cam asta-i relaþia dintre politician ºi alegãtorul care crede tot ce i se spune. ªi cînd se trezeºte din letargie, e ºi controlat, ºi cu banii luaþi. Mãi, fraþilor, pe unde o mai fi flota? Dar sistemele de irigaþii?

Pãdurile? Combinatele siderurgice? Fabricile? Serele?

Combinatele de creºtere a porcilor? Bãncile româneºti?

Resursele solului, ale subsolului, ale apei? Dar autostrada construitã de Bechtel ce-o mai fi fãcînd? O fi gãsit-o cineva, sau zace prin cine ºtie ce bordel politic, singurã ºi neconsolatã?

N-aud nici un rãspuns. De ce n-aþi ieºit de atunci în stradã? Aþi preferat sã ajungeþi slugi la strãini, sã vã împrãºtiaþi prin lume ca fãina orbilor...

Un derutat, filosof de Vaslui, propune retragerea indemnizaþiei pentru cazare în Bucureºti, în cazul tuturor acelora care dorm în Parlament. Ideea e periculoasã, dîndu-i la temelie democraþiei de cumetrie, fiindcã în felul acesta ar trebui desfiinþat Parlamentul. Dar, poate cã n-ar fi o idee rea! Dar nici cu senatorul Nicolae Bacalbaºa, urmaºul lui Sinan Paºa, nu ne e uºor, mai ale cã a ajuns la concluzia medicalã cã: ,,Aceastã scindare a României existã în întreaga lume”. Omul pare într-o permanentã cãlãtorie cãtre el însuºi, pe Siret, cu pluta, deºi pozeazã într-un bãtrîn sfãtos, cu mustaþa flocãitã, cum era, în vremuri imemoriale, tipul ãla, Tîndalã.

Raluca Bãdulescu se laudã cã nu are fantezii

sexuale cu soþul ei. Nici el cu ea. Mai degrabã ar plimba cîinii...

(Cine e Raluca Bãdulescu? Nu ºtiu. Dar nici ea nu ºtie.) Cu ocazia schimbãrii prefixului, Adelina Pestriþu ºi-a fãcut al douãzecilea tatuaj. Bãi, frate, fata asta-i nesãtulã!

Descoperire demnã de Premiul Nobel pentru Medicinã de Garaj: Nicolae Guþã, acest Liviu Dragnea al maneliºtilor, are în corpul proprietate personalã 4-5 demoni, dupã cum a dezvãluit Narcisa, o finã cunoscãtoare a meandrelor concretului din trupul hartistului. Acu sã te þii demonstraþii de forþã prin platourile televiziunilor culturale! Toate curvele reºapate vor confirma cele spuse, ba, mai mult, vor face ca toþi dracii. Singura exorcizare posibilã e cu telecomanda. Cã de sãpun n-au auzit.

A, dar nu vã povestesc cã ne-au invadat extratereºtrii! Unde? La Anal D. Norocul a fost cã i-a recunoscut clarvãzãtoarea Maria Ghiorghiu, care fãcea o omletã cu ochi de ºarpe ºi mãtasea broaºtei, la lumina Lunii, ºi ne-a liniºtit. A vorbit ea cu ei ºi ne-au transmis sã stãm liniºtiþi la tembelizor, cã ei e prieteni cu noi, românii. Fiindcã nici ei nu sînt mai breji dacã au trebuit sã se aºeze deasupra spaþiului carpato-danubiano-hipnotic. Vedeþi, mã, cã ºi extratereºtrii e oameni cu suflet?! Ce tot ziceaþi voi cã e verzi, cã e periculoºi, cã ne iau gagicile, ºi cîte ºi mai cîte! E ºi ei necãjiþi c-altfel nu veneau la sãrãcia noastrã. Mulþumim, tanti Maria, transmite-le cã ºi noi estem prieteni cu ei... CAP Tãriceanu va fi judecat pentru mãrturie mincinoasã. Cu totul surprinzãtor, procesul nu i se trage de la vreo plîngere a vreuneia dintre nenumãratele sale soþii. Nici de la minciunile repetate, pînã la obsesie, în campania electoralã, ºi nici mãcar de la pinochianul program de guvernare! Necazul i se trage de la niºte tovarãºi de-ai lui de la liziera pãdurii Snagov, catalogaþi, pe nedrept, de presã, ca fiind ,,afaceriºti”, ,,investitori”, ,,prinþi”, ,,formatori de opinie”. Într-un cuvînt: gãinari.

Un bãrbat din Clondiru, judeþul Buzãu, a murit carbonizat, încercînd sã scoatã din flãcãri sicriul în care se afla soþia sa, pe care o priveghea. Poate cã aºa le-a fost scris, sã plece împreunã... O þigancã din Tîrgoviºte, cu dinþii din aur ºi lanþul de cãruþã la gît, beneficiarã a ajutorului social, are mari probleme cu frezoanele, ori de cîte ori e chematã la muncã. ,,Dacã muncesc, mã ia cãldurile, temperaturile, nu pot sã muncesc! Mã ia cu capul, mã ia frezoane...” Huº, dacilea! Aceleaºi simptome îi împiedicã ºi pe ceilalþi romi sã lucreze, din cei 300 de beneficiari, 280 aducînd scutiri medicale. Boalã grea, munca! Trãiascã Sfînta Lene ºi ajutorul social! Mã opresc aici, cã dacã-i analizez pe toþi puturoºii care ciugulesc bani fãrã sã merite, m-apucã toate frezoanele... Tot despre frezoane e vorba ºi-n ,,Istoria necenzuratã a românilor”, de Adi Sfinteº, aºa cã ia sã vã mai spicuim cîte ceva din vremea marii invazii mongole, care, dupã cum se ºtie, ne-a pricopsit cu alde Medelin Voicu, Traian Bãsescu ºi alte bube dulci: ,,Tãtarii, cã altfel colegii mei, cronicarii, n-au vrut a le zice, au ajuns la noi dinspre cnezatele ruseºti pe care le supuseserã din obiºnuinþã, admirîndu-le, totodatã, civilizaþia înfloritoare. E drept cã nu mai lãsaserã piatrã pe piatrã, de-a ºi exclamat Subutai, bãtrînul general, privind la ce a mai rãmas: «Bãi tovarãºilor, e mai rãu ca în Cecenia!...» Mulþimea de morþi l-a uimit pînã ºi pe Cãlugãrul Vasile, care se afla pe oriunde era vorba de campanie electoralã, fiindcã, dupã cum o sã vedeþi, alegerile bãteau la uºã, ºi ei habar n-aveau. «Mãi, ce dracu-i aici zise trimisul Domnului, fãcîndu-ºi cruce cu limba-n cerul gurii - revoluþie? Pãi tãtarii ãºtia sînt factori de inflaþie, tui prescura mã-sii...O sã ajungã o înmormîntare sã nu mai coste nimic, de-o sã ne treacã pe toþi în ºomaj tehnic pentru lipsã de rentabilitate. N-o sã ne mai solicite nimeni sã þinem de colivã sau sã cîntãm <Veºnica pomenire>. ªi asta ni se trage de la Nelu Diaconescu, care a creat precedentul, îngropîndu-ºi partidul pe neve, de nu mai ºtie nimeni unde sã-i aprindã o lumînare...» Dar sã-l lãsãm pe filosoful de ocazie de-ºi zice Cãlugãrul Vasile cu reflecþiile sale pesimiste ºi sã-i urmãrim puþin pe drãgãlaºii de mongoli care erau, paradoxal, factori de progres.Cã aveau ãºtia o tacticã, de te lãsau cu ochii ficºi în soare. Toatã strategia lor economicã se baza pe o îndelungatã activitate desfãºuratã în domeniul echitaþiei. Cãlãreþi desãvîrºiþi, îþi creau impresia cã i-ai pus pe fugã, atrãgîndu-te în capcanã, dupã care te trezeai din visul ãla frumos direct pe lumea ailaltã, unde chermezele nu se comparau cu cele de pe lumea asta, mai pãcãtoasã, dar mult mai plinã de viaþã. Aºa se face cã la Rodna, Braºov, Oradea ºi în alte orãºele ale copiilor mari, românii, saºii ºi ungurii au dansat în jurul focului dupã cum le-au cîntat tãtarii. Ne-o mãrturiseºte cu mult simþ de rãspundere cãlugãrul Rogerius, în «Carmen Miserabile», cã omul, deºi sfînt, a fost luat de entuziasmul tãtarilor care lipsiserã de la orele de religie ºi dus în robie.

El a pãtruns atît de bine în intimitãþile mongolilor încît, dupã ce le-a cîºtigat încrederea, a reuºit sã evadeze ºi sã ne împãrtãºeascã nefasta lui aventurã, care era sã se sfîrºeascã cu o piatrã în gurã, exact în vremea în care Ungaria a fost mãturatã de Subutai, iar restul Europei tremura ca piftia, aºteptîndu-ºi decesul.Dar, cum adeseori se întîmplã în istorie, un eveniment neprevãzut îi va schimba cursul... Înainte de asta, trebuie sã ºtii, iubite cetitorule, cã niºte tãtari nervoºi l-au scãrmãnat pe Seneslau, iar un alt voievod valah, tot de la sud de Carpaþi, care nu ºtia sã scrie, ºi nu i-am putut admira semnãtura olografã, le-a administrat «sãgetãtorilor incomparabile» conduºi de Cadan ºi Buri o caftealã, sorã bunã cu moartea.Dar nu din cauza asta s-au întors tãtarii din drumul lor spre inima Europei, ci pentru cã venise luna decembrie, ºi la ei era revoluþie”. (Va urma, v-aþi prins, hoþomanilor!)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Cui foloseºte cã românii sînt buricul tîrgului în Occident i de zi, ceas de ceas, aud vorbindu-se cã românii ar fi buricul lumii occidentale, cã ei fac ºi dreg, cã sînt alifie de pus pe ranã. Nu zicem ba, mai ales cã noi avem rude, cunoscuþi care au luat drumul pribegiei pentru un trai mai bun. Au plecat ca sãºi gãseascã norocul, alãturîndu-se cohortei de emigranþi sãrmani, care au umplut Europa, cu purcel ºi cãþel, numai sã scape de teroarea din þãrile lor.

Nu spun cã în þara noastrã situaþia este similarã. Departe de mine un asemenea gînd. Poate cã o temere existã: lipsa locurilor de muncã, altminteri, nu se justificã plecarea în massã a românilor, care îºi pãrãsesc satele, locurile copilãriei, pentru cã aici, în România, politicienilor noºtri, care se fac vinovaþi de tot acest haos, nu prea le pasã de þarã. Ca urmare, nu existã altã variantã: ori pleci din þarã unde vezi cu ochii, ori te înscrii pe listele de ajutor social, la primãria la care eºti arondat, pentru o cartelã la cantina sãracilor. Cam aceasta este România noastrã modernã, care numãrã astãzi mai mulþi asistaþi social decît salariaþi.

Da! ªi aºa este... Românii sînt buni la toate. Sînt chibzuiþi ºi cu sufletul deschis, numai cã nu toatã lumea este aºa, mai ales cînd se pune problema recompensãrii corecte a celor care muncesc. Cînd vine vorba de bani, angajatorii nu sînt cu dare de mînã. Chiar dacã fac de toate ºi trudesc de dimineaþã pînã seara, dupã o lunã de muncã, românii nu se aleg aproape cu nimic, poate doar cu o brumã de euro, cît sã trãiascã la limita decenþei ºi sã aibã un adãpost unde sã-ºi punã capul pentru odihnã. Iar costurile cu chiria ºi plata utilitãþilor sînt la limita suportabilitãþii.

Iatã, deci, cît de bine o duc concetãþenii noºtri, slugi la fel de fel de strãini, care nu au nici un fel de milã pentru ei; dacã ar putea, i-ar pune pe români ºi la jug. Sau chiar îi pun, ºi eu nu ºtiu, iar oamenii care au pãþit aºa ceva nu vor sã spunã, de ruºine faþã de cei rãmaºi în þarã. Ca sã nu se facã de rîs cunoscuþilor, prietenilor cu care încã mai pãstreazã un dram de legãturã, poate doar telefonicã, primind arareori veºti de la ei.

Z

Polemici

De multe ori, din amîndouã pãrþile, veºtile sînt triste ºi tot mai rare, de parcã nu ar mai fi nici rude ºi nici fraþi. ªi eu tot aud spunîndu-se din partea celor de acasã, fãrã sã îndrãznesc a-i contrazice cumva, cît de blagosloviþi sînt românii. Ei da, chiar sînt, pentru cã au în sîngele lor credinþa în Dumnezeu, datinile ºi obiceiurile noastre din strãbuni. Asta le dã puterea de a lupta ºi a merge mai departe.

Regret, însã, cã talentul de muncitori harnici al românilor nu este cultivat aici, în beneficiul dezvoltãrii þãrii noastre. Dacã sînt buni în tot ceea ce fac în strãinãtate, de ce nu ar fi la fel de buni ºi aici? Dacã sînt buni cãpºunari, de ce nu ar fi lucrãtori la fel de buni în fermele noastre agricole? Dacã sînt buni ºi de ispravã în domeniul asistenþei vîrstnicilor ºi al copiilor de pe alte meleaguri, de ce nu ar fi la fel de eficienþi la îngrijirea bãtrînilor noºtri ºi a copiilor unor familii care sînt dispuse sã plãteascã pentru un asemenea serviciu? ªi dacã sînt atît de buni medici ºi asistenþi, de ce nu-ºi dedicã priceperea îngrijirii sãnãtãþii bolnavilor din spitalele noastre?

De ce?... Iatã rãspunsul: societatea româneascã este prost guvernatã de toþi cei care deþin funcþii, pe criteriul politic, în toate sferele economiei, în administraþia centralã ºi localã, iar corupþia ºi mafia pusã pe jefuirea banului public, dupã cum ni se spune la buletinele informative, sînt atît de înrãdãcinate, încît e greu sã fie stîrpite într-un termen scurt ºi în lipsa unor legi dure care sã le stopeze. ªi atunci, la ce-i serveºte românului lauda cã ar fi buricul tîrgului, dacã nu se alege aproape cu nimic de pe urma muncii sale, dupã ce s-a înstrãinat de locurile în care s-a nãscut ºi unde nu au mai rãmas decît vîrstnicii muribunzi, rugîndu-se cu lacrimi în ochi sã-i ia Dumnezeu? ªi nu sînt vorbe, zãu, pe cei care vor sã se convingã cã aºa stau lucrurile, îi invit sã poposeascã mãcar pentru o clipã prin satele româneºti. Aici, jalea este cutremurãtoare, se aud doar cîntec de cucuvele ºi bocetul celor care sînt mai mult morþi decît vii... Nu ai ce auzi, nici ce vedea, fiindcã satul românesc, dupã revoluþia din decembrie 1989, a devenit una cu pãmîntul pentru care strãbunii noºtri au murit. ªi atunci, mã întreb: pentru ce, oare, mai sîntem atît de lãudaþi, cînd þara noastrã a ajuns ultima din coada Europei la sãrãcie, boli, analfabetism, dar fruntaºã în escrocherii ºi corupþie?

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

„Era trãdãtorilor“ În memoria sculptorului poet Pavel Mercescu

O, Doamne, Dumnezeule Doamne...

Trãim în „Era trãdãtorilor”, În care, foarte puþini oameni Au „cerul moral mai frumos Decît cerurile fizice”, În care, foarte puþini oameni Sînt ca niºte fãpturi care, Aºa cum spunea Kant, Au, în sufletul lor, legea moralã ªi, deasupra lor, cerul înstelat... În care, foarte puþini oameni Acceptã sensul aforismului Creat de Eugen Ionescu: „A iubi înseamnã sã accepþi Sã fii proprietatea cuiva”...

Dupã terminarea revoluþiilor, Prea mulþi foºti asupriþi Au devenit asupritori fioroºi, Prea mulþi oameni de partid S-au înscris în cartea „Marii Nãpîrliri”, Prea mulþi bonapartiºti S-au transformat în antibonapartiºti, Prea mulþi iacobini S-au proclamat regaliºti, Prea mulþi comuniºti - ªi, mai ales, secretari de partid -, Cu o furie proletarã, Au început a-i pune La stîlpul infamiei Pe toþi foºtii lor tovarãºi - Majoritatea, staliniºti De nãdejde - încît, În acest fel, s-a conturat Un sinistru tablou Al celor fãrã principii morale, Iar toþi aceºti cameleoni,

DORU POPOVICI

Atît de scîrboºi ºi identificaþi Cu a Rãului lume, Vor continua sã considere cã „Cea mai nostimã glumã Este adevãrul“!

Oameni ai Satanei, Precum Iuda Iscarioteanul, Cel care L-a vîndut pe Mîntuitor Pe treizeci de arginþi, Brutus, ucigaºul lui Cezar, ªi tot felul de „brucani”, Neohorthyºti, Pseudo-umaniºti, Pretinºi liberali ªi pretinºi þãrãniºti Au uitat cã mult adevãr se aflã În sublimul sens al cuvintelor: „Iubirea este aspectul vocativ Al existenþei”...

Corul cameleonilor cîntã Cel mai grotesc marº, Tãlmãcind cuvintele trãdãrii Tuturor preceptelor christice, Susþinînd, cu un înfiorãtor cinism, Cã Globalizarea este Patria tuturor

Popoarelor „Deznaþionalizate”!

Iar noi, care credem În semnificaþiile etice Ale operelor lui Eminescu, Brâncuºi ªi Enescu, le vom replica, Invocînd spusele unui Tulburãtor sculptor poet: ,,Ne-am pîrjolit istoria Cu lampa de petrol, Primitiv, dar autohton, Ca pe la noi. În stînga, însã, stãtea treazã Lupoaica latinã, În dreapta, lupul dac din drapel, Oricît au vrut strãinii Sã ne încalþe opincile, I-au încãlþat opincile noastre Pe ei!”

Trãim în „Era trãdãtorilor”, În Era „Coca-Cola” ªi a „Dictaturii Bãncilor”, În „Era demolatorilor de statui”, Cioplite în „Marmurã de Carrara”, Dar noi luptãm pentru Biruinþa culturii creºtine, Împotriva lugubrei deculturaþii, ºtiind cã „România nu a fost niciodatã învinsã, ci Doar subjugatã pe la spate”... În acest climat sumbru, De-un „clar-obscur rembrandtian”, Salvarea constã în retragerea În lumea învãþãturilor christice, A traiului onest, auster ªi cu virtuþi consolatoare, Pregãtindu-ne sã „melodiem” Pe cuvintele: „Cel ce nu-ºi gãseºte Patria pe pãmînt Nu îºi va gãsi Patria nici în ceruri”!

DORU POPOVICI

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Ea este Lucreþia, o bravã româncã, sositã din Moldova la Bucureºti, pentru a-i îndemna pe manifestanþii din Piaþa Victoriei ºi pe cei de la Cotroceni sã renunþe la discordie ºi sã se uneascã. ,,Doamna cu nãframã în vîrf de bãþ”, îmbrãcatã în costum naþional ºi purtînd în braþe o icoanã învelitã în panglicã Tricolorã, a devenit simbolul milioanelor de români care doresc pacea în þarã.

Stã þara-n frig, dar nu îngheaþã Stã þara-n frig, dar nu îngheaþã, De-abia acum se simte-n viaþã, Cînd i-au înfipt în suflet colþii Cohortele de cîini aduºi de hoþii Ce vor sã-ºi ºteargã urmele Pe care calcã turmele.

Crescuþi la ºcoala furilor de þarã, În cîrcã-i ducem, silnicã povarã.

Sã-i rãsturnãm pe toþi în budã, Sã nu rãmînã de sãmînþã nici o Iudã, Sã tragem apa zilnic dupã ei, Hogeac de curve ºi miºei, Ce ordoneazã, ne dau teste, ªi nu le pasã de proteste, Cã n-au bun-simþ aceste gãºti de comã Ce ne provoacã stãri de vomã.

Au locul rezervat la puºcãrie, Cã au batjocorit întreaga Românie.

I-aºteaptã fraþii lor, cu ochelari; Va fi o-ncruciºare-ntre mãgari...

ADI SFINTEª 3 februarie 2017

MICROSIOANE Memorialisticã Acest copil-minune, geniu al generaþiei sale, a ajuns, în cele din urmã, sã meargã în baston.

Constatare Se scrie mult mai mult despre ceea ce scrie, decît se scrie.

Neîncredere Ploua. ªi el i-a spus sã ia umbrela. Ploua cu tunete ºi fulgere, se umpluserã strãzile de apã, curgeau ºiroaie pe burlanele caselor, ºi el i-a spus sã ia umbrela: ,,Unde te duci aºa, nu vezi cã plouã?”. ªi ea i-a rãspuns: ,,Vãd, dar tu totdeauna m-ai minþit”.

Shakespearianã Dau un ceas rãu Pentru un om bun!

VASILE BÃRAN

Pag. a 5-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

George Enescu la Academie Academia Românã a fãcut un gest revoluþionar. A încredinþat fotoliul lui Iacob Negruzzi, „secretarul perpetuu ºtiut“ al ,,Convorbirilor literare”, unui muzician.

E un fapt de adîncã înþelegere ºi o intenþie care o înalþã.

Rostul Academiei dintru început a fost sã susþinã ideea Statului Român printr-o culturã româneascã, autenticã ºi, prin urmare, oarecum oficioasã. (...) Începutul a fost foarte greu. Academia a trebuit s-o ia, ca sã zicem aºa, de la abecedar. O secþie întreagã a fost închinatã istoriei. Cãci trebuiau cercetate, cu atenþie aproape exclusivã, începuturile ºi rosturile noastre aci.

Secþia literarã a fost ºi ea, la rîndul ei, alcãtuitã aproape numai din filologi. Aveam de dovedit latinitatea limbii.

UN EROU UITAT PE NEDREPT

Generalul Gheorghe Magheru Santinela care pãzea podul peste care trupele române au trecut în Bulgaria, la 1877, l-a þinut în loc pe un bãtrîn, cu barba ºi pletele albe, care pe sub redingota-i civilã era încins cu o sabie veche. A fost nevoie ca un medic militar sã vinã sã-i spunã dorobanþului cã bãtrînul este „Domnul General Magheru“, pentru ca eroului oltean sã i se îngãduie sã treacã, ºi el, Dunãrea. Oltean din Munþii Gorjului, nãscut din clasa aceea de moºteni ºi boiernaºi, care s-au þinut o vreme îndelungatã mai români ºi mai iubitori de neam ca alþii, Magheru ºi-a început cariera ostãºeascã, aflîndu-se la comanda trupelor de panduri care, alãturi de muscali, s-au rãzboit cu turcii, la 1828. A fost o victorie muscãleascã, deoarece Magheru, neºtiind ruseºte, a luat comanda de retragere drept ordin de asalt. Se pare, însã, cã muscalii nu i-au fost prea recunoscãtori lui Magheru pentru biruinþa de la Bãileºti. Or, poate au cunoscut cã acest cãpitan de panduri era prea bun român ca sã se încredinþeze lui. Cînd au organizat primele regimente româneºti, ruºii au fãcut în aºa fel încît Magheru sã nu primeascã un grad în armata permanentã.

Mîhnit cã era preferat Solomon, Magheru s-a întors la rãzeºia lui. De aici l-a scos Vodã Bibescu, care i-a dat boierie de clucer ºi slujbã de ispravnic la Caracal. Simpatia pe care i-o arãtase Bibescu ºi faptul cã Vodã îi încredinþase lui comanda generalã a pandurilor, spre a asigura liniºtea Olteniei, l-au pus pe Magheru, la 1848, în grea cumpãnã.

Lacrimile fiicei lui l-au fãcut sã înþeleagã faptul cã datoria cãtre þarã trebuie sã biruie recunoºtinþa faþã de un om. Fãrã Magheru, Revoluþia de la 1848 ar fi fost zdrobitã în faºã. Þãranul oltean, pînã azi, zice, vorbind de 1848: „cînd cu Magheru...“.

Acþiunea lui, în timpul celor 3 luni de Guvern naþional, a fost judecatã în felurite chipuri. S-a ridiculizat tabãra de la

Acum, contururile au trebuit sã fie lãrgite. Academia Românã - rãscumpãrînd greºeala de a nu fi numãrat printre membrii ei pe Eminescu ºi Caragiale - îºi completeazã rîndurile cu unul dintre cei mai mari compozitori ai timpului.

E ºi un semn al evoluþiei care s-a înfãptuit, al pãrãsirii vechilor coordonate depãºite.

George Enescu este, astãzi, unul dintre cei mai autentici reprezentanþi ai sufletului românesc în întreaga lume, un artist executant complet, de reputaþie înaltã, ºi un creator dintre cei care vor rãmîne în cultura europeanã. Ca om, înseamnã, prin nemaipomenita sa contopire cu arta, prin dragostea de iniþiere ºi sprijin pentru cei care vin dupã el (George Enescu este creatorul ºcolii româneºti muzicale, recunoscutã ca una dintre cele mai de seamã, azi, în muzica europeanã), un nou soi de frumuseþe, care ne face sã fim mîndri cã e român. Academiile sînt, de obicei, în întîrziere ºi greºesc prea adesea. Academicienii noºtri pot fi liniºtiþi. Þara întreagã ratificã minunata alegere.

CAMIL PETRESCU (1932) Troian ºi risipirea, aºa de grabnicã, a oºtirii adunate acolo de Magheru. Certurile dintre Magheru ºi Solomon în privinþa unui cal de cãlãrie au fost legendare. Ele sînt o tristã dovadã a felului în care se purtau luptele politice pe atunci. În exil, Magheru, cu titlul de general, cu autoritatea de comandant popular al pandurilor olteni, a încercat sã atragã atenþia Cabinetelor europene asupra chestiunii româneºti.

Cam fanfaron, cam aplecat spre limbuþie, Magheru a reuºit sã ne dea o palidã imagine a unui Garibaldi român.

Totuºi, dacã Magheru cu pandurii lui nu s-a luptat cu nimeni, ºi dacã lui românii nu-i datoreazã cucerirea nici celui mai mic sãtuleþ, judecîndu-l cu nepãrtinire, putem spune cã el are calitãþi superioare lui Garibaldi. Magheru a pus popularitatea sa în serviciul renaºterii române, fãrã sã cearã nimic pentru el.

La 1848, ca ºi la 1866, cãlare pe un cal alb ºi cu sabia în dinþi, a izbutit sã liniºteascã mulþimea întãrîtatã de agitatori de rea-credinþã. La Bucureºti ºi în Craiova, de multe ori a reuºit sã previnã vãrsãri de sînge. Dacã revolta grãnicerilor nu a devenit o tragedie, lui Magheru trebuie sã i se mulþumeascã. În emigraþie, s-a þinut departe de certurile care îi pun într-o luminã tristã pe unii dintre oamenii de la 1848. În patriotismul sãu simplu, el n-a uitat cã unirea face puterea ºi cã, în chestiunile care privesc viitorul neamului, ambiþiile personale n-au ce cãuta.

Popularitatea lui în masse, Magheru i-o datoreazã fizicului sãu teatral. Dezinteresarea lui i-a dat autoritate printre fruntaºii Partidului Naþional.

Plin de sãnãtate ºi vioi la minte, la 80 ºi mai bine de ani, doar un accident (un pãtul cãzut peste grumaz) ºi o pneumonie au fãcut ca Magheru sã fie biruit de moarte.

Membru disciplinat al majoritãþilor brãtieniste, la moartea lui Gheorghe Magheru, Parlamentul a pãstrat doliu timp de 3 zile. Aºa a fost cinstit cel mai popular dintre eroii Redeºteptãrii noastre naþionale.

M. THEODORIAN-CARADA (1913)

Implicarea lui Mihai Eminescu în evenimente istorice (5) Proiectul „Dacia Mare“ (3) Din pãcate, neînþelegerile dintre politicienii liberali ºi conservatori ºi prezenþa regelui Carol I au transformat momentul într-o „serbare guvernamentalã“. În aceste condiþii, Mihai Eminescu s-a retras de la manifestaþia publicã ºi a prezentat poezia „Doina“ (varianta care începe cu cuvintele: „De la Nistru pîn la Tisa“ etc. ºi se terminã cu „ªtefane, Mãria Ta etc.- n.n.) seara, la ºedinþa societãþii literare „Junimea“, þinutã în casa lui Iacob Negruzzi. Conform mãrturiilor gazdei: „În contra obiceiului «Junimii», cãreia nu-i plãcea sã-ºi manifeste entuziasmul, pentru întîia datã de cînd exista societatea, un tunet de aplauze izbucni la sfîrºitul cetirii ºi mai mulþi dintre numeroºii membri prezenþi îmbrãþiºarã pe poet. Aceastã cetire a fost cea de pe urmã a lui Eminescu“.

Chiar ºi în aceste condiþii, reacþia imperiilor vecine nu sa lãsat aºteptatã. Autoritãþile austro-ungare au considerat evenimentul ca pe o provocare directã privind „pericolul iredentismului românesc“. La rîndul lor, autoritãþile þariste au dat o replicã simbolicã evenimentului de la Iaºi, lansînd vestea dezvelirii a douã monumente în Capitala „guberniei Basarabia“: statuia þarului Alexandru al II-lea (cel care rãpise judeþele Cahul, Ismail ºi Bolgrad din trupul României!) ºi bustul scriitorului Puºkin (zeul literaturii ruse). Conºtient cã planul de a acþiona „în forþã“ pentru refacerea „Daciei Mari“ nu este realist, Mihai Eminescu a subliniat în mai multe rînduri, în articolele publicate în „Timpul“, cã ideea de a acþiona în acest mod pentru alipirea Basarabiei, Banatului, Bucovinei ºi Transilvaniei la România „pentru moment e respinsã de toþi oamenii politici ºi chiar de patrioþii înþelepþi...“.

Totuºi, sub presiunea conducerilor Austro-Ungariei ºi Germaniei, guvernul României a dispus mãsuri radicale împotriva Societãþii „Carpaþii“. Sediul Societãþii ºi domiciliile celor din conducere au fost percheziþionate, iar membrii activi au fost expulzaþi. Apoi, în condiþiile în care ºi autoritãþile interne începuserã o adevãratã vînãtoare a poetului, a fost lansat semnalul-poruncã: „Prindeþi-l pe Eminescu ºi bãgaþi-l la balamuc!“. Ulterior, cu concursul chiar al unor persoane considerate „oameni de bine“ sau chiar prieteni, acþiunile represive conjugate ale celor deranjaþi de reacþiile ºi de criticile marelui patriot au condus la „grãbirea“ îmbolnãvirii ºi decesului „nihilistului“ Eminescu.

Mihai Eminescu este nu numai cel mai mare poet al nostru, este unul dintre cele mai adînci spirite enciclopedice pe care le-a zãmislit pãmîntul românesc, este patrimoniu naþional ºi universal, care trebuie cunoscut, înþeles, respectat ºi pãstrat pentru memoria generaþiilor care se vor naºte pe teritoriul fãrã de graniþe al populaþiei geto-dacice, de a cãrei apartenenþã era atît de mîndru: „Era un popor brav acela care-a impus tribut superbei împãrãtese de marmurã a lumii: Roma.

Era un popor nobil acela a cãrui cãdere te împle de lacrimi, iar nu de dispreþ, ºi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleþe, de amor de patrie ºi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost ºi nu va fi ruºine niciodatã“. (va urma) OVIDIU ÞUÞUIANU Cercul scriitorilor ingineri din AGIR (Asociaþia Generalã a Inginerilor din România) (Fragment din lucrarea „Mihai Eminescu ºi istoria“, Editura Daco-Românã, Bucureºti, 2015)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Compozitor român, violonist, pianist, dirijor ºi pedagog, unul dintre cei mai proeminenþi muzicieni de la sfîrºitul Secolului al XIX-lea ºi din prima jumãtate a Secolului al XX-lea, George Enescu a ridicat muzica profesionalã româneascã la nivelul valorilor muzicii universale.

Luceafãr blînd ºi sfînt Departe, în pustie, Cu iarna deºãnþatã, Vegheazã peste lume Luceafãr blînd ºi sfînt.

A fost, a fost odatã O lume mai curatã, A fost, ºi peste veacuri Ea strigã din pãmînt. ªi gerul iernii crunte Tot bate din tãrie, Ne-nvãluie lumina Prelinsã din cuvînt...

La crucea de iubire, Tronînd peste cîmpie, Se-adapã mieii lumii: Luceafãr blînd ºi sfînt.

GEORGE MILITARU CIOBURI DE GÎNDURI

Arginþii înºelãrii De ani ºi ani pe muchea clipei În urmã las uitate situri ªi-n drumul meu arzînd spre mituri Mã ceartã zodia risipei.

Cîndva aveam sacre comori, Cum doar în Rai se mai gãsesc, ªi-n plus un spaþiu românesc Doinit de munþi, de brazi ºi flori.

Aveam ºi tineri pe ogor ªi-n zori de zi tropot de cal, Iar la amurg „Sara pe deal“ Cãdea cu-ntregul cer în dor.

Doar buciumul mai suspina Prin obcinile noastre sfinte Precum o rugã în cuvinte Cînd maica pruncu-ºi legãna.

Apoi, cãdea ºi pacea serii, Cu luna plinã-n veghe sus, ªi jos, în casã, cu Isus ªi cu speranþa Învierii.

Dar eu mã pierd pe muchea clipei...

O umbrã-mi bate-n lemnul porþii ªi-mi vãd în zodia risipei Poporul meu pe muchea sorþii.

Iar buciumele plîng departe, ªi-i grea tristeþe-n geana zãrii...

Pe cîþi arginþi plecãm în moarte Pãrinte veºnic al rãbdãrii?

ILARION BOCA (Poezie dedicatã lui Gheorghe Enãºtescu)

Pag. a 6-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (10) PICTURÃ, PASIUNE ªI MUZICÃ „Punctul de plecare în materie artisticã este pasiunea.

Prima clipã de artã este un contact simþit în noi. Acest contact face sã vibreze sufletul artistului. Între momentul cînd se produce vibraþia în sufletul pasiv al artistului ºi acela cînd opera de artã care rezultã este definitivã ºi chiar absorbitã de viaþa artisticã a colectivitãþii, existã o gamã lungã ºi complexã de faze, ale intelectului, ale voinþei, care, în cele din urmã, strãine individului însuºi, vin sã complice ºi sã îmbogãþeascã faza iniþialã“.

Opiniile despre arta din diverse þãri au, în general, pe de o parte, ca bazã de observaþii relative la faptele de viaþã artisticã generalã, calitatea inspiraþiei artiºtilor, iar pe de altã parte, nivelul estetic ºi calitatea artelor populare.

Literatura, chiar atunci cînd este consideratã o artã intelectualã în mîinile unor oameni cultivaþi, este dominatã de popor prin ceea ce aceºtia au din „sufletul unui popor“.

Asemenea roadelor naturii, roadele artei trebuie sã se „coacã“ la luminã: a soarelui pentru unele, a intelectului pentru celelalte, conform specificului fiecãrui popor.

Arta spaniolã este strîns dependentã de naturã. De aici rezultã caracterul ei profund individualist, ºi cu toate acestea profund naþional. Cît de deosebite între ele sînt picturile lui Ribera, Velazquez, El Greco, Goya, Picasso, Zuloaya, ºi totuºi, ce izbitoare este senzaþia cã în ele „simþi“ Spania. Culoarea este caracteristica predominantã

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MISTIFICÃRII (6) Motto: „Acest popor ridicat prin instrucþie ar fi apt sã se gãseascã în fruntea culturii spirituale a Umanitãþii. ªi, ca o completare, limba sa este atît de bogatã ºi armonioasã, cã s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pãmînt. România nu este buricul Pãmîntului, ci Axa Universului”.

(ALFRED HOFMANN – „Istoria Pãmîntului“) ªi dacã tot am demonstrat cã dacii ºi geþii erau unul ºi acelaºi popor, apãrînd în acelaºi timp pe harta istoriei, cu mult înainte de data oferitã de „specialiºti”, sã vedem care-i adevãrul despre localizarea geograficã a getodacilor, fiindcã se pare cã ºi de data aceasta „specialiºtii” noºtri ºi-au dat cu stîngu-n dreptu’ ºi cu ambele în gropi, afirmînd cã „dacii apar în istorie în sud-estul Europei”.

Este adevãrat cã aria locuitã de geto-daci se întindea în sud pînã la Munþii Haemus, ºi chiar mai departe, dupã cum confirmã istoricul grec Tukidides, prezentîndu-l pe Sitalces, regele geþilor odrissi (adrissi, geþii migraþi de la Marea Adriei - Ardealului), în timpul campaniei de recrutare a oºtilor, pentru a participa (ca aliat al Athenei) la rãzboiul peloponesian: „...a chemat apoi pe geþii care locuiesc de dincolo de Haemus ºi celelalte seminþii care locuiesc între fluviul Istros ºi Pontux Euxeinos...”, dar ºi poetul latin Seneca, în versurile cãruia îl întîlnim pe Orfeu, care, la poalele Munþilor Rodoppi, „cîntã pentru

Polemici

„Poarta celebritãþilor. A celor ce au fost ºi a celor ce va sã vinã“. Pardositã cu vise. Amestecatã în toate succesele. Îmbãtaþi de mirosul uleiurilor fãcãtoare de minuni. „Poarta muzelor“. Amãgitoare vederi de-o noapte.

Poarta tuturor zilelor semãnãtoare de panicã. Aici totul poate fi înþeles ºi îndrãgit.

Muzeul gãzduieºte unsprezece milenii de civilizaþie ºi culturã. El dateazã din 1793, fiind considerat o instituþie cu un rol fundamental în viaþa culturalã francezã ºi internaþionalã. Cele ºapte departamente ale sale evidenþiazã evoluþia artei antice în cadrul civilizaþiei mediteraneene ºi a celei europene din Evul Mediu pînã în prima jumãtate a Secolului al XlX-lea. Istoria muzeului este strîns legatã de cea a Franþei, de evenimentele politice ºi transformãrile

care au marcat aceastã þarã. Vechiul edificiu medieval, extins progresiv, suferã o transformare majorã în Secolul al XVI-lea. Sub egida regalã (Francisc I) are loc constituirea colecþiilor în jurul nucleului reprezentat de operele marilor maeºtri ai Renaºterii italiene. În timpul domniei Regelui Soare, care reia tradiþia începutã de Francisc I, colecþia regalã este îmbogãþitã cu numeroase capodopere: o bunã parte aparþineau galeriei cardinalului Mazarin ºi a bancherului Sabach. În cadrul muzeului - un complex enorm - sînt aranjate saloane imense dedicate picturii, despre care se poate spune cã este începutul sau sfîrºitul lucrurilor. Este povestea pictorilor celebri cu personajele arhicunoscute: Viaþa, Moartea, Noaptea, Ziua, Frumosul, Urîtul, Iubirea, Ura, Ispita. Fãrã ºarpele ISPITEI nu s-ar fi nãscut IUBIREA. ªi fãrã IUBIRE, nu ar fi apãrut URA. Toate încep lupta cu ETERNITATEA, care, scoþînd un oftat care poate fi o aprobare sau un regret, încearcã sã dea nume FÃRÃNUMELUI. Prin „Poarta Speranþelor“, lumea întreagã intrã cu teamã în labirintul de frumuseþi ºi, de la primul sãrut al pudicei VENUS, vizitatorii Louvreului încep sã o caute. „EA, unde-i?“ Un MIT, o chemare - GIOCONDA e pe buzele tuturor. Cum nu sînt o priceputã în artã, pe mine surîsul Giocondei m-a impresionat mai puþin. Imensul tablou cu încoronarea lui Napoleon a lãsat în sufletul meu urme adînci, fãcute parcã de paºii acestui erou, care a strãbãtut nu numai Franþa, dar întreaga lume, care încape într-o clipã cît o eternitate în care istoria îºi amestecã spovedaniile cu blestemele, care nasc izvoare ºi te adapã cu apã vie. (va urma) LILIANA TETELEA

geþi”. În mod sigur, este vorba de geþii din apropiere, fiindcã, oricît de metaforic am interpreta versul lui Seneca, este greu de crezut cã Orfeu cînta la poalele Rodoppilor pentru geþii de la Istru! Aºadar, ceea ce nu ne spun istoricii noºtri, ferindu-se ca „încornoratul” de tãmîie (deºi e vorba doar de adevãrul istoric), este cã spaþiul antic cuprins între Istru (Dunãre) ºi Munþii Haemus (Balcani) era ocupat de triburi de neam getic: missii, tribalii ºi odrissii (adrissii). De altfel, nu este un secret pentru nimeni cã, în Evul Mediu, acest spaþiu încã mai era numit „Valahia Micã”, spre a se deosebi de „Valahia Mare” Muntenia (Þara Româneascã). În perioada 1193 – 1300, aici este întemeiat Imperiul (Þaratul) Valah, cu capitala la Turnu Nou (Tîrnovo), de cãtre fraþii români Petru ºi Asan, asasinaþi ca urmare a comploturilor byzantine, tronul fiind preluat de fratele lor mai mic, Ioniþã (Ioviþã) Kaloian, de al cãrui nume se leagã, probabil, ºi întemeierea oraºului Craiova (Craioviþa = Crai+Ioviþã). Cronicarul byzantin Nicetas Choniates, în Istoria Byzanþului (Secolul al IXlea), face referire la „acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul Muntelui Hemus ºi care înainte se numeau Myssi, iar acum se cheamã Vlahi”. Dar, la fel de adevãrat este cã spaþiul locuit de geto-daci, aºa cum afirma Ptolemeu în Secolul al VI-lea („Îndreptar geografic“), se întindea în nord pînã la Marea Balticã; (Baltica este cuvînt pur românesc, derivat din geto-dacul baltã, aceeaºi origine ca ºi în cazul Lacului Balaton - Ungaria), o confirmã, de altfel, ºi mulþimea localitãþilor de pe teritoriul României cu numele de „baltã”: Balta Albã (Buzãu), Balta Arsã (Botoºani), Balta Doamnei (Prahova), Balta Neagrã (Ilfov), Balta Verde (Dolj ºi Mehedinþi), Bãlþi (Republica

Moldova) etc. O explicaþie, deºi cu o mare dozã de eroare, ne oferã istoricul polonez Jan Trynkowski: „Polonezii sînt urmaºii acelor geþi care, neîmpãcîndu-se cu cucerirea romanã, ºi-au pãrãsit locurile de baºtinã ºi s-au mutat la nord”. Cu o precizare, însã: geto-dacii erau prezenþi în spaþiul actualului stat polonez anterior „cuceririi romane” (dupã cum o confirmã ºi existenþa oraºului Getidava, pe rîul Vistula), cucerire care a însemnat ocuparea doar a unei pãrþi de 15% din teritoriul geto-dac, ceea ce nu a implicat un exod al populaþiei autohtone, astfel cã, în acest context, afirmaþiile unor autori referitoare la numeroasele atacuri întreprinse de dacii liberi (aproximativ 200), singuri sau aliaþi cu sarmaþii, bastarnii, marcomanii, împotriva coloniºtilor romani, ar pãrea pure fantezii, ceea ce contrazice realitatea. Iar ceea ce nu ºtie prietenul nostru istoric este cã numele identitar al polonezilor derivã tot din spaþiul carpatic, autorii antici considerînd cã aici se afla Axul Lumii (Axis Mundis), sau Polul Lumii (nici o legãturã cu Polul Nord), numit ºi Polus Geticus (latinã) sau Polon Geticon (greacã), aºadar, polonezii sînt geþii de la „polon geticon” (polul getic). Cert este cã trebuie sã reþinem o realitate: Cînd în spaþiul carpatic se puneau bazele primei civilizaþii din istoria umanitãþii, strãmoºii celor care azi - cu pretenþii de „popoare alese”, „primordiale”, „civilizaþi pînã-n mãduva oaselor” - ne dau lecþii de democraþie, încã mai hãlãduiau prin pãduri, îmbrãcaþi în piei de animale, hrãnindu-se cu fructe ºi rãdãcini, cãutîndu-ºi adãpost prin grote ºi peºteri. (va urma) SINEL TUDOSIE

a artei spaniole. Ea sare în ochi, fiind primul „ºoc“ al naturii asupra simþurilor noastre.

El Greco afirma despre Michelangelo cã este „un om onorabil, dar nu ºtie sã picteze“ direct, adicã sã simtã culoarea ºi s-o aplice pe pînzã în mod direct.

Importanþa culorii îºi are semnificaþia ei spiritualã. Ea sugereazã cã artistul percepe realitatea plinã de atmosfera divinã, în care suprafaþa lucrurilor pare sã nu existe. De unde ºi senzaþia de autenticitate pe care o comunicã pictura spaniolã.

Comparîndu-i pe Ribera sau pe El Greco cu Rafael, contrastul devine impresionant. Ei sînt creatori, transmit viaþa, propria lor viaþã. Rafael este un artist agreabil, care, însã, rãmîne în afara operei sale.

MUZEUL LOUVRE

Cei mai cunoscuþi haiduci din istoria românilor (2) Grigore Pintea, „sfîntul Maramureºului” Un alt haiduc faimos a fost Grigore Pintea, un maramureºean care a trãit în Secolul al XVII-lea ºi a fost supranumit „Pintea Viteazul”. Faima, ca ºi faptele sale de arme, l-au transformat într-un adevãrat sfînt al Maramureºului, un eliberator ºi un protector al celor nãpãstuiþi. Numele sãu apare în numeroase balade. „Cît îi Maramurãºu/ Nu-i ca Pintea Viteazu/ Nu-i ca Pintea Haiducu!/ Pe bogaþi îi prinde-n cleºte/ Pe sãraci bine-i pãzeºte”, spun versurile unei vechi balade maramureºene.

Grigore Pintea, la fel ca ºi Iancu Jianu, s-a nãscut într-o familie cu sînge nobil, din zona Lãpuºului. Mai precis, Pintea a vãzut lumina zilei la Mãgoaja, în familia lui Cupºa Pintea, un mic nobil local de origine româneascã.

Grigore Pintea a fost un tînãr educat, care ºtia mai multe limbi strãine ºi destulã carte. Mai mult decît atît, era priceput în tacticã militarã. Pleacã pe drumul haiduciei dupã ocuparea Maramureºului de armata austriacã, în anul 1685. Conform specialiºtilor, noua stãpînire a venit ºi cu o taxare suplimentarã a þãranilor, cu muncã în folosul nobilimii ºi chiar cu aservirea þãranilor liberi. În acest context, mulþi locuitori ai Maramureºului au ales calea codrului. Printre aceºtia a fost ºi Grigore Pintea. Motivaþia exactã în cazul micului nobil nu este cunoscutã foarte bine. Cert este cã a început sã prade în special nobilimea

din zonã. În lucrarea „Documente inedite referitoare la Pintea Viteazul în arhivele maramureºene”, scrisã de Coloman Oszoczki, se precizeazã faptul cã Pintea fãcea ravagii alãturi de banda sa. În scrisoarea din 1695, Nicolae Bethlen îl anunþa pe judele din Baia Mare cã Pintea, împreunã cu 35 de oameni, atacã negustorii din Munþii Maramureºului. Puterea ºi priceperea lui Pintea erau atît de mari, încît a reuºit sã cucereascã castelul Rona, în 1698. În cele din urmã, Pintea se alãturã principelui Francisc Rakoczi al II-lea, în revolta contra hasburgilor, pentru eliberarea Transilvaniei. Avea gradul de cãpitan. Este omorît, însã, la asediul oraºului Baia Mare. Pintea Viteazul a devenit o adevãratã legendã pentru maramureºeni, fiind considerat un apãrãtor al celor obijduiþi în faþa nobilimii.

Gruia Novac, un rãzboinic de legendã Unul dintre cei mai renumiþi haiduci în tradiþia popularã a fost Gruia lui Novac. Despre Gruia au apãrut numeroase balade ºi chiar jocuri de Anul Nou, denumite „banda lui Novac“. Gruia Novac vine dintr-o epocã a eroismului românesc, fiind legat de campaniile lui Mihai Viteazul. Mai precis, Gruia a trãit în Secolul al XVII-lea, fiind fiul celebrului Baba Novac, mercenarul sîrb care a luptat alãturi de Mihai Viteazul. Gruia era fiul sãu cel

mare ºi era un duºman neîmpãcat al turcilor. A apucat sã lupte alãturi de tatãl sãu, iar dupã moartea lui Baba Novac, Gruia continuã sã haiduceascã alãturi de fraþii ºi de acoliþii sãi, atacînd în special garnizoanele otomane, dar ºi ciambulurile tãtãrãºti care veneau dupã pradã.

Totodatã, se spune cã atacau pe cei închinaþi turcilor, în special boieri. Operau în pãdurile Bucovãþului, în jurul Craiovei, dar ºi în Mehedinþi sau Gorj.

Bandiþii cîntaþi de popor Pe lîngã Iancu Jianu, Gruia Novac ºi Pintea Viteazul cei mai celebri haiduci români - au mai existat numeroºi haiduci ale cãror fapte sau nume au rãmas posteritãþii. Spre deosebire de cei trei, majoritatea erau, însã, bandiþi de joasã speþã. Atacau la drumul mare ºi nu neapãrat doar oameni bogaþi, ci pe oricine întîlneau în cale. Un bun exemplu în acest caz este Terente, renumitul haiduc din Bãlþile Dunãrii.

La origine, haiducii erau mercenari veniþi din spaþiul balcanic, iar în concepþia lui Lukács József, haiducii erau vãcari angajaþi, care în perioade de rãzboi puneau mîna pe arme ºi deveneau mercenari. Aceastã accepþiune este diferitã, însã, în Moldova ºi Þara Româneascã, unde haiducul este rãzvrãtitul sau tîlharul, care ia calea codrului. Alte nume celebre de haiduci au fost Andri Popa, un aliat al lui Iancu Jianu, haiducul Pantilimon, Popa ªapcã, sau ultimul haiduc al României interbelice, Coroi.

Sfîrºit COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE

Pag. a 7-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Cine e de vinã pentru rãul României? (urmare din pag. 1) Azi, Carol Robert se numeºte Viktor Orban – ºi este, poate, mai inteligent, rafinat, patriot, mare diplomat, curajos, demn decît înaintaºul sãu – pun toate aceste plusuri reale al conducãtorului maghiar pentru a înþelege cîte minusuri avem noi, mai precis cei pe care i-am dorit în frunte. Ce punem noi în faþa lui Orban, prietenul ºi partenerul Estului ºi Vestului? O þarã dezbinatã, care nu ºtie decît sã strige „Hoþii“, dar nu se duce la vot sã-i aleagã pe „Cinstiþii“. O þarã în care reacþia politicã ordinarã este „cine e în spate?“, pentru cã nimeni nu vine cu probe ºi cu curajul asumãrii faptelor ºi a propriilor greºeli?

A te referi la politicieni este laºitate ºi ipocrizie; oamenii simpli i-au votat, ziariºtii i-au lãudat cînd li s-a plãtit cît au cerut, artiºtii au alergat ºi ei dupã banii politicienilor sau mafioþilor, fie cînd a fost vorba de spectacole electorale „mincinoase“, fie pe la nunþi, botezuri cumetrii în cele mai sinistre anturaje. ªi nu uita, preacinstitule Chirilã, cã iei bani de la întreprinderea de fãcut proºti înfiinþatã de unul cãruia i se imputã mai mulþi bani decît întregului guvern la un loc. Revin, a-i înjura pe politicieni înseamnã, de fapt, a te înjura pe tine – iar strãinãtatea exact aºa percepe. Atunci cînd Nigel Farage vorbeºte de „corupþia endemicã“ din România nu o face cu gîndul sã-i loveascã pe politicienii României, ci pe bieþii imigranþi români, suficient de bieþi la cap sã creadã cã englezii cred cã ei, imigranþii, sînt buni, iar cei care sînt în fruntea românilor sunt, în permanenþã, rãi. Nu, pentru ei sînteþi toþi români, de la vlãdicã la opincã, cam la fel de buni, dar cu siguranþã la fel de rãi, de corupþi – vorba chelnerilor, „Nu zic de tine, cã zic de mine“. Dar nu toatã lumea a chelnerit la tinereþe, unii s-au nãscut „dãºtepþi, liberi, frumoºi“, dar, de fapt, chelneresc la maturitate, în sensul cel mai urît, al slugãritului.

Mult timp ne-a trebuit nouã, generaþiei care a visat, în anii ´90, sã nu învãþãm nimic, absolut nimic, din toate astea. Noi nu cãutãm conducãtori, ci viitori inamici ai poporului; nu ne uitãm la o dezbatere pentru a înþelege, ci pentru a ne menþine o stare de dihonie, de urã; nu postãm pe

Rusia, copilul traumatizat al lumii (3) SUA fac ce ºtiu mai bine, PR ºi miºcãri de trupe pe marginea scenei, iar Rusia îºi încordeazã muºchii la marginea terenului, negînd cã are jucãtori în ring. În timp ce oamenii se adunã ºi manifesteazã pe altarul schimbãrilor, cancelariile îºi urmeazã interesele. Pentru cã Europa ºi SUA nu iubesc þãrile din estul continentului. Nu, ei iubesc piaþa de desfacere ºi terenul de joacã pentru soldãþei.

La rîndul ei, Rusia, acest continent cu popor traumatizat, face singurul lucru pe care l-a învãþat în ultima sutã de ani – pune baioneta la armã ºi ia poziþia de atac. Rusia nu s-a maturizat încã în ale capitalismului ºi ruºii încã nu ºtiu cã orice „rãzboi modern“ se cîºtigã, în primul rînd, mediatic, ºi abia dupã, ºi doar dacã e cazul, militar. Or, Rusia pierde ºi a pierdut, mai mereu, acest gen de rãzboaie, chiar dacã, uneori, a mai ºi cîºtigat. Un exemplu în acest sens îl constituie Criza Rachetelor, din anii ‘60. Mediatic vorbind, URSS-ul de atunci a pierdut, pentru cã ºi-a retras rachetele. În realitate, însã, Nikita Sergheevici Hruºciov a cîºtigat, pentru cã John F. Kennedy ºi-a retras rachetele nucleare din Turcia. ªi atunci, ca ºi acum, ruºii nu ºtiu sã manipuleze presa, aºa cum ar fi necesar într-o societate în care oamenii se hrãnesc cu informaþiile de la TV, ºi mai puþin cu lecþii de drept internaþional.

Iatã de ce SUA, care în ultimii 20 de ani au la activ zeci de mii de victime în rîndul civililor din teatrele de operaþiuni militare, ºi alte mii pe scenele unor rãzboaie civile „nevinovate”, au o imagine bunã din punct de vedere al percepþiei publice, în timp ce Rusia, în afarã de

Facebook sau pe forum pentru a expune o pãrere, un argument, ci pentru a insulta, a condamna.

America este partenerul ºi prietenul nostru, declarã ritos politicienii ºi vorbitorii de serviciu – dar cît de ipocrit sunã vorbele astea, cît de prefãcuþi sînt cînd îi cunoºti în intimitatea comentariilor dinaintea pornirii camerelor; din nefericire SUA ne cunoaºte ºi ne exploateazã, mai ales aceastã ipocrizie, SUA e departe, vine cînd vrea, fiindcã e cea mai puternicã, pleacã atunci cînd vrea, fiindcã e dumnezeul speculei. SUA nu e duºmanul românilor, a venit sã-ºi facã un interes, noi ºtim asta, dar rînjim ca proºtii, lãsîndu-ne cãlcaþi ºi cãmãtãriþi, dar avînd marea satisfacþie de a înjura ºi a face pe deºtepþii cînd, precum evreul, America lui Hans Klemm tocmai s-a întors cu spatele.

Occidentul e prietenul nostru; e lupul bun, care a scãpat-o pe bunicuþã de povara bãtrîneþii în izolarea pãdurii ºi de alimentarea neraþionalã furnizatã tradiþional, în condiþii neigienice de Scufiþa Roºie. Haite de prieteni din raiul occidental sînt în aceste zile la Bucureºti, aºteaptã sfîºierea tradiþionalã est-europeanã. Au vãzut-o în timpurile viselor generaþiei mele, în Bucureºtii revoluþiei, au adulmecat-o Piaþa Universitãþii, apoi s-au sãturat la Kiev – iar acum parcã le e din nou foame. Articole mincinoase, inflamante, pleacã spre cancelarii, spre opinia publicã mondialã, iar românii furnizeazã material – alþi români în sînge. Laura Codruþa nu este ºi nu va fi niciodatã Ioana D´Arc – fiindcã românii nu au dreptul la un asemenea gen de eroinã, acela e rezervat Occidentului; noi sîntem identificaþi de ei prin Dracula, vampirul, sîngerosul, deci Laura Codruþa poate fi „Fata lui Dracula“, cel mult frumoasa Elisabeta Báthory, mai ales cã, you know, Budapest-Romania? Pe scurt, Occidentul aºteaptã de la noi douã chestiuni – corupþie ºi (români î ) sînge, fiindcã prin asta ne-am lãudat; orice altceva le-am spune despre România, e cumva lipsit de credibilitate, nu face parte din povestea pe care ei o ºtiu despre noi. Cum ºi noi, de exemplu, nu putem sã concepem rusul decît ca grobianul criminal ºi perfid „duhnind a votcã, cu AKM la gît ºi uºanka pe cap“. Mã rog, diferenþa excesul militar din Cecenia ºi Georgia, este privitã ca un factor negativ de lumea civilizatã.

De ce, oare, se întîmplã acest lucru? E simplu: pentru cã Occidentul, SUA, în mod special, au înþeles cã factorul mediatic este foarte important într-o economie capitalistã, acolo unde adevãratul rege se numeºte „Profit“. Ei au înþeles cã cine are informaþia ºi, mai ales, cine o distribuie, are adevãrata putere, în timp ce adevãrul poate sã mai aºtepte atunci cînd nu apar interesele celor care-l manipuleazã. Moscova nu a înþeles cã are nevoie de o adaptare la realitãþile capitalismului.

Moscova nu a înþeles cã nu este nevoie doar de cîþiva îmbogãþiþi, care sã defileze cu cele mai scumpe yahturi.

Moscova are nevoie de ceva materie cenuºie.

Moscova, Rusia, de fapt, are nevoie de un nou Petru cel Mare, care sã plece în pribegie prin Occident, sã vadã adevãratele valori ale Europei, nu cele de la TV, ºi sã încerce sã le implementeze în propria þarã. Pentru cã, fãrã o astfel de adaptare, Rusia riscã sã fie izolatã în plan

POEZII TERAPEUTICE

Sst...!

Prea multã liniºte prea multã tãcere cã-mi aud inima plinã de fiere…

Fierbe amarul îºi scapãrã amnarul pe vreme de noapte la mijloc de ºoapte pe vreme de rut la capãt de trup.

O iau ca pe-o Piatrã de demult crãpatã ºi o pun pe Foc la fraged soroc, ºi o pun pe Ape ca sã nu mai crape, ºi o pun pe Soare ca sã o dogoare, ºi o pun pe Lunã ca sã-i dea cununa, ºi o pun pe Stele ca sã-i dea inele, ºi o pun pe Cer, proaspãt Giuvaier.

CRISTINA EREMIA e cã, spre deosebire de noi, ruºii nu s-au promovat aºa, ci prietenii noºtri au vrut sã ne uitãm la vecini prin lupa intereselor lor.

Deci, revenind, rãspunsul „european“, euroatlantist, la întrebarea din titlu este simplu: Ion Iliescu, Bãsescu, Voiculescu, Petre Roman, Liviu Dragnea, Vasile Blaga, comuniºtii, pesediºtii, pediºtii, manifestanþii, procurorii, parlamentarii, pensionarii, tinerii frumoºi & liberi, ziariºtii, interlopii, miniºtrii, poliþiºtii etc. etc. pînã la aproape 20 de milioane. Repet, acesta e rãspunsul pe care ei, Occidentul, îl aºteaptã – altfel nu e în regulã, nu e credibil – iese din paradigma creatã. Care ar fi rãspunsul în stilul nostru, aºa, estic, românesc? „Unirea e singura stare politicã ce putea sã asigure viitorul nostru“, spune, simplu, Alexandru Ioan Cuza. Care e reversul acestei înþelepciuni? Prostia, nebunia poartã un singur nume - dezbinarea, cea care ne anuleazã orice viitor. Acesta e marele nostru duºman. mondial, fãrã ca ea sã facã nimic care sã opreascã acest lucru. În ultimii 27 de ani, Rusia s-a limitat doar la a accepta imaginea pe care Occidentul i-a oferit-o imediat dupã cãderea Cortinei de Fier. În toatã aceastã perioadã, cu mici excepþii, tot ce înseamnã rus în filmele occidentale se traduce ca fiind un tip dur, de obicei chel, cu multe tatuaje ºi destul de needucat. Imaginea rusului proiectatã pe ecrane, dar ºi în minþile oamenilor, a devenit gangsterul perfect, cel care bagã oamenii buni la tocãtorul de carne, cel care aruncã lumea în aer de cîteva ori, ºi cel care violeazã femei ºi furã ceasurile oamenilor. Asta este imaginea cu care ne-am obiºnuit sã tratãm cînd este vorba de rusul începutului de mileniu.

Totodatã, cultura rusã - Tolstoi, Dostoievski, Gorki, Balanchine, Glinka, Teatrul Balºoi - a fost ascunsã în spatele unei altfel de cortine, astfel încît tînãrul copil care se naºte acum în UE, sau prin SUA, va avea deja ºtanþatã pe creier imaginea unei Rusii barbare.

Ziceam cã, în 1990, Rãzboiul Rece nu a murit, ci doar s-a transformat. Pe zi ce trece, realizez cã, de fapt, de 26 de ani asistãm la o ofensivã mediatica a Occidentului împotriva unei Rusii aflate în derivã, fãrã valori ºi fãrã bani. Rusia, de care mulþi sînt cei care se separã acum, nu este nici pe departe acel factor negativ pe care Vestul încearcã sã ni-l inoculeze. Ea este precum un adult cu o copilãrie nefericitã. Nu a fost iubitã de nimeni, încã de cînd s-a nãscut, ºi acum refuzã sã socializeze cu ceilalþi, pentru cã, în realitate, îi este fricã sã nu fie din nou rãnitã. Rusia este o þarã traumatizatã. Atît ca stat, dar mai ales ca popor. ªi dacã nu va fi tratatã ca atare, altã soluþie nu va avea în viitor, decît sã facã ceea ce ºtie ea mai bine, sã reacþioneze militar!

Sfîrºit TANO

Pag. a 8-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (56) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (8) Aºadar, echipa de pictori, condusã de maestrul Ioan Moldoveanu, a lucrat, cu responsabilitate ºi eficienþã, la executarea picturii monumentale, în tehnica fresco, fiind pictate întreaga suprafaþã din naos ºi pronaos, cafasul, dar ºi întregul pridvor al bisericii, acesta din urmã fiind gata în luna iunie 2014.

Este de menþionat faptul cã, în luna decembrie a anului 2011, mai rãmãseserã de pictat numai tablourile votive de la intrarea în sfîntul lãcaº, suprafaþa de picturã monumentalã executatã în decursul a doi ani ºi jumãtate (octombrie 2008iunie 2011), fiind de aproximativ 1.400 de metri pãtraþi, ceea ce constituie o dinamicã impresionantã în derularea lucrãrilor. În ziua de 2 iunie 2012, cu voia Bunului Dumnezeu ºi cu multã trudã depusã, au fost încheiate lucrãrile de picturã în interiorul sfîntului lãcaº, prin executarea tabloului votiv aflat la intrarea în bisericã, adicã tabloul în care este înfãþiºatã familia Brâncovenilor (avînd imaginea bisericii în miniaturã, purtatã pe mîini).

De asemenea, la intrare în sfîntul lãcaº, în partea de nord, a fost pictat tabloul care înfãþiºeazã aducerea moaºtelor Sfîntului Ierarh Nicolae la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, de cãtre Voievodul Mihai Viteazul, împreunã cu soþia sa, Doamna Stanca ºi de fiul lor, Nicolae Pãtraºcu.

Lîngã acest tablou, a fost pictat Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul României.

Concomitent cu încheierea lucrãrilor de picturã în sfîntul lãcaº, au început ºi lucrãrile de picturã la exterior, în pridvorul bisericii. Pridvorul este componenta arhitecturalã a bisericii care îi conferã stilul caracteristic.

Pridvorul Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou a fost reconstituit conform planurilor arhitecþilor ºi meºterilor din vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu, sub forma unui dreptunghi larg, dispus transversal pe axul bisericii, împrejmuit de un parapet din piatrã, cu motive florale ºi vegetale, traforate, ºi cu stema þãrii amplasatã la distanþe egale pe toate cele trei laturi. Din acest parapet se înalþã 14 coloane de piatrã, cu caneluri sculptate în torsadã ºi capiteluri compozite, pentru a susþine corniºa.

Aceastã alcãtuire îi conferã pridvorului o confortabilã spaþialitate, privirea nefiind împiedicatã de nici o opreliºte spre exterior. Singurul perete existent, de la

tavan pînã la pãmînt, se aflã în partea esticã, întrerupt de o uºã înaltã din lemn de stejar, prin care se pãtrunde în bisericã. La nord de uºã se aflã montatã pisania, alcãtuitã de cãtre logofãtul Isar. În locul fostelor turle de pe pridvor au fost zidite douã calote semisferice pe tavan, între care se aflã un prag lat, arcuit.

Pe bolta calotei sudice este pictat Iisus Hristos Emanuel, într-un medalion. Impresionantã este imaginea Sa adolescentinã, luminoasã, pe fondul unui cer albastru închis, înstelat. Cu mîna dreaptã binecuvînteazã, iar cu cea stîngã þine un pergament desfãcut, al cãrui text este reprodus pe un registru îngust, ce înconjoarã medalionul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru cã Domnul M-a uns sã binevestesc sãracilor; M-a trimis sã vindec pe cei cu inima zdrobitã. Sã propovãduiesc celor robiþi dezrobirea” (Isaia 61,1). În cele patru puncte cardinale ale medalionului sînt amplasate cele patru simboluri ale Sfinþilor Evangheliºti: îngerul, vulturul, taurul ºi leul, fiecare cu aureolã ºi þinînd Cartea Sfîntã. Pe panoul urmãtor sînt pictaþi trei serafimi stînd în picioare ºi trei heruvimi în zbor. Urmeazã cetele îngereºti, grupate trei cîte trei, cu înfãþiºãri feminine - cu excepþia unei cete, cu evidentã înfãþiºare militarã (veºminte de sutaº roman, spadã etc.).

Acest registru cuprinde: Tronurile, Heruvimii, Serafimii, Domniile, Începãtoriile, Puterile, Stãpîniile, Arhanghelii ºi Îngerii.

Urmãtorul registru circular, mai îngust, îi înfãþiºeazã pe urmãtorii sfinþi, în medalion: Sfîntul Apostol Iuda Tadeul, Sfîntul Apostol Andronic, Sfîntul Silvan, Sfîntul Apostol Matia, Sfîntul Apostol Luca, Sfîntul Apostol Prohor, Sfîntul Apostol Anania, Sfîntul Apostol Filip, Sfîntul Apostol Timotei, Sfîntul Apostol Ermas, Sfîntul Apostol Stanie, Sfîntul Apostol Agav, Sfîntul Apostol ªtefan, Sfîntul Apostol Iacov ºi Sfîntul Apostol Cleopa. Între medalioane sînt pictate motive florale, în redarea portretelor, pictorii nu au folosit ºabloane care sã lase impresia stereotipã a repetãrii, ci le-au imprimat trãsãturi realiste, cu expresii individualizate, diferite de ale celorlalte sfinte personaje. De exemplu, Sfîntul Prohor are înfãþiºarea celui care predicã, gesticulînd cu mîna stîngã.

Aceeaºi ipostazã de predicator, dar cu privirea îngînduratã, a celui care cugetã profund, o are Sfîntul Apostol Filip. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Dacã aºtepþi sã te schimbi, niciodatã nu-I vei urma lui Christos Nu trebuie sã pozez înaintea lui Dumnezeu ca fiind vreun virtuos, dar nici nu trebuie sã mã grãbesc a-L chema doar în partea bunã a vieþii mele (dacã existã).

Ci, fãrã a mã menaja sau ascunde în vreun fel, Îi dau voie lui Christos sã Se aplece pînã la cele mai de jos ale mele, spãlîndu-mi necurãþia picioarelor. Nu eu mã pot schimba, ci Dumnezeu este Cel care mã poate schimba.

Nevoia de schimbare sau de înnoire în viaþa duhovniceascã este realã ºi de dorit. Însã, cum putem schimba viaþa noastrã, astfel încît sã ne unim ºi mai mult cu Dumnezeu? Cel mai adesea, omul are impresia cã o astfel de schimbare cade exclusiv în responsabilitatea sa. Unii nici nu intrã în bisericã sau nu vin la spovedanie, pentru cã nu ºi-au schimbat încã viaþa. Ei cred cã, la un moment dat, vor putea ajunge la acele schimbãri care sã-i scoatã din pãcate ºi patimi ºi sã-i facã „demni” de a se apropia de Dumnezeu. În lumina celor de mai sus, înþelegem cã nu trebuie sã aºteptãm anumite schimbãri în viaþa noastrã spre a ne apropia de Dumnezeu, ci tocmai apropierea de Dumnezeu face posibilã orice schimbare a noastrã în bine. Iar punctul de plecare în relaþia cu El este chiar locul în care ne aflãm, spiritual sau moral vorbind. În rugãciunea a ºaptea din canonul de dinainte de împãrtãºanie, cea a Sfîntului Simeon Noul Teolog, se spune: „Din buze întinate, din inimã pîngãritã, din

limbã necuratã, din suflet spurcat, primeºte-mi rugãciunea, Christoase al meu, ºi neînlãturîndu-mi nici cuvintele, nici obiºnuinþele, nici neruºinarea, dã-mi mie a grãi cu îndrãznealã cele ce voiesc, Christoase al meu, ºi mai vîrtos mã ºi învaþã ce mi se cuvine a face ºi a grãi”.

Faptul cã El mã schimbã nu înseamnã cã El poate face asta împotriva voinþei mele, sau cã schimbarea se petrece în chip magic, peste noapte. Comuniunea cu Dumnezeu îmi aduce schimbãrile dorite, care vin cumva în chip firesc, pe mãsurã ce eu mã deschid cãtre El. Vorbe mari, veþi spune, poate. Cum am putea sã ne apropiem de Dumnezeu fiind atît de pãtimaºi, atît de copleºiþi de pãcate, de griji, de frici, atît de împrãºtiaþi cu mintea ºi predispuºi la a ceda poftelor etc.? Pare un lucru greu, cu anevoie de împlinit. Cine are o voinþã ºi o determinare precum ale Sfintei Maria Egipteanca, încît sã se rupã definitiv, dintr-o datã, de tot cee ce înseamnã viaþã în pãcat? În primul rînd, Dumnezeu nu ne cere asta, nici Apostolilor nu le-a cerut sã se schimbe înainte de a-I urma Lui. Iar soluþia este una foarte la îndemînã ºi rezultã din pilda talanþilor. ªi cel care a înmulþit cei 5 talanþi, ºi cel cu 2 au auzit de la stãpînul lor: „ Bine, slugã bunã ºi credincioasã, peste puþine ai fost credincioasã, peste multe te voi pune;

Rugãciune cãtre Nãscãtoarea de Dumnezeu Fecioarã Preacuratã, primeºte ruga mea, În viaþã ºi în moarte, sã fiu mereu a Ta A Ta întru primejdii, a Ta în jale grea, A Ta în suferinþã, acum ºi pururea.

Tu, Maicã ºi Fecioarã, primeºte-mã la Tine, Cã Tu eºti preacinstitã, mã aperi ºi pe mine Ajutã-mã sã sufãr, ajutã-mã sã lupt, ªi sã mã rog la Tine cu glasul ne-ntrerupt.

Puternicã, stãpînã, doar Tu poþi sã m-ajuþi Cu ruga Ta fierbinte, spre Fiul cel de Sus. O, maicã a durerii, comoara fericirii, Atoateiertãtoare, limanul mîntuirii, Podoabã lãudatã, a cerului sobor, A celor din primejdii, liman ocrotitor.

Uitata-i, Tu, vreodatã, pe cel ce te-a rugat? ªi cine de la Tine ieºit-a ruºinat?

Deci strig, cu pocãinþã, în suferinþa mea, Ajutã-mi, dupã mila îndurarea Ta. Din moarte ºi durere, spre Tine mã îndrept, ªi de la Tine darul cel bun eu îl aºtept.

Aceasta mi-e credinþa, cu ea trãiesc ºi mor, Grãbeºte, Preacuratã, sã-mi vi în ajutor.

Fecioarã Preacuratã, primeºte ruga mea, În viaþã ºi în moarte sã fiu mereu a Ta, A Ta întru primejdii, a Ta în jale grea, A Ta în suferinþã, acum ºi pururea.

(Poezie culeasã din cultura popularã)

Pildã creºtinã

Povestea aurului Cînd Satana a aflat cã Dumnezeu a hãrãzit oamenilor un Mîntuitor, pe Domnul nostru Isus Christos, s-a înfuriat peste mãsurã ºi nu s-a odihnit pînã nu a aflat unealta cu care sã se împotriveascã mîntuirii oamenilor.

A poruncit, aºadar, sã dea foc la cazanul cel mare, a adunat diavolii în jurul lui ºi le-a zis: - Sfãrîmaþi tronul meu - ºi-l aruncaþi în cazan!..., ceea ce diavolii fãcurã.

Apoi rãcni: - Sã vinã diavolul trufiei, ºi sã verse aici un pahar din sîngele lui! ªi diavolul a venit – ºi, sfîºiindu-ºi venele, a vãrsat în cazan sînge din trupul lui.

- Sã vinã diavolul zgîrceniei ºi sã facã la fel!... ªi a fãcut ºi diavolul zgîrceniei la fel.

- Sã vinã diavolul stricãciunii ºi sã facã la fel! ªi a fãcut ºi acela, asemenea celor dinaintea lui.

Pe urmã, au venit: diavolul invidiei, al mîndriei ºi al lãcomiei, ºi la porunca Satanei au fãcut la fel.

Iar din amestecul acesta a ieºit la ivealã Aurul.

Satana a poruncit atunci: - Acum luaþi-l, ascundeþi-l în mãruntaiele pãmîntului, pentru ca omul, gãsindu-l cu greu, el ºi mai scump sã fie. Iar aflîndu-l, oamenii sã se ia între ei la bãtaie ºi sã se ucidã, ca, în felul acesta, sã se îndepãrteze de mîntuire! ªi diavolii au sãvîrºit porunca Satanei. ªi iatã cã de atunci Aurul stã întru pierzarea oamenilor pe pãmînt, fãcîndu-i sã se încaiere, sã se vrãjbeascã ºi sã se sfîºie între ei. intrã întru bucuria Domnului tãu” (Matei 25, 21 ºi 23). Aºadar, avem nevoie sã fim credincioºi în puþinul care ne este la îndemînã, ca sã putem creºte duhovniceºte. Sã luãm din poruncile lui Dumnezeu ceea ce ne este mai accesibil nouã ºi sã cãutãm a pune în practicã. Fiind fideli Lui în cele mai mici, uºor, uºor, vom putea fi ºi în cele care acum ne par greu de împlinit. Dacã vrem sã urcãm muntele deodatã, dintr-un salt, vom eºua – oricît ne-am strãdui. Dar dacã ne concentrãm la fiecare pas în parte, cãrarea ne va duce cãtre vîrful sãu, într-un ritm care ne este nouã la îndemînã.

De aici, de unde ne aflãm, începe cãlãtoria mîntuirii noastre. Important e doar sã-L avem tovar㺠de drum pe Cel care este Însãºi Calea (Ioan 14, 6).

Preot CONSTANTIN STURZU

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Remedii strãvechi care îþi vindecã mintea ºi corpul Nu de puþine ori a fost demonstrat faptul cã remediile naturiste chiar dau roade. Leacurile populare vechi sînt valabile ºi în prezent, dînd dovadã de eficienþã în îmbunãtãþirea funcþiilor organismului.

Echilibrul este cheia pentru un trup sãnãtos ºi pentru o stare bunã de spirit, iar toate acestea le poþi avea dacã ºtii cum sã îþi controlezi nivelul pH-ului din corp, practici gîndirea pozitivã ºi te bucuri de beneficiile uleiurilor esenþiale. ToppBuzz.com a realizat lista leacurilor strãvechi care pot îmbunãtãþi funcþiile corpului ºi ale minþii.

Pudrã de cardamom în cafea Chiar dacã toatã lumea se învîrte în jurul obiceiului de a bea cafea, aceasta scade pH-ul ºi creºte aciditatea corpului, lucru extrem de dãunãtor. Pentru a evita acest lucru, încercaþi sã adãugaþi o jumãtate de linguriþã de pulbere de cardamom la fiecare 350 de mililitri de cafea pe care o pregãtiþi. Dacã doriþi sã îmbunãtãþiþi alcalinizarea corpului, beþi cît mai multã apã, pentru a vã menþine nivelul de hidratare.

Folosirea turmericului în mîncare Turmericul a fost folosit de cãtre culturile antice pentru o varietate de lucruri, inclusiv pentru tratarea artritei, a arsurilor la stomac, durerilor abdominale, diareei, gazelor, balonãrii, durerilor de cap, bronºitei, depresiei, cancerului, bolii Alzheimer ºi multor altora. Aceastã puternicã plantã ar trebui sã fie inclusã în regimul alimentar zilnic, putînd fi adãugatã în timpul preparãrii mîncãrurilor, în ceai sau în alte bãuturi. O linguriþã de turmeric pe zi ar trebui sã fie unul din trucurile care vã pot creºte ºansele la o viaþã mai sãnãtoasã.

Alimente alcaline O dietã alcalinã poate face minuni pentru minte, trup ºi suflet. Nivelul pH-ului din corpul nostru este, în mod natural, undeva între 7,30 ºi 7,45, iar consumul de alimente care sã ajute la echilibrarea pH-ului vã va face sã vã simþiþi mult mai bine. Fructele, legumele, nucile,

Cãrþile Lenormand pentru 2017 Începutul fiecãrui nou an este un eveniment interesant, care aduce multe speranþe, vise ºi aºteptãri emoþionante. Cãrþile Lenormand ne aratã dacã avem parte de noroc ºi dacã toate dorinþele vor deveni realitate. De asemenea, putem afla dacã anul 2017 va fi ceea ce ne imaginãm. Sau dacã soarta ne va surprinde.

Putem înþelege, cu uºurinþã, cãrþile lui Madame Lenormand!

Cãrþile cuprind înþelepciune milenarã, iar ca o metodã de divinaþie sînt soluþia universalã pentru orice curios care doreºte sã priveascã în viitor. Graniþa între lumea vizibilã ºi cea invizibilã se topeºte din ce în ce mai mult, iar prin astfel de metode, cum ar fi cãrþile, putem obþine informaþiile care ne intereseazã în mod direct.

Profitaþi de ocazia pe care v-o oferã soarta ºi urmaþi vocea intuiþiei. Dacã soarta v-a adus aici, poate cã are de spus ceva, ºi este timpul pentru a înþelege istoria cãrþilor lui Madame Lenormand!

Istoria lui Madame Lenormand Mary Ann Adelaide Lenormand s-a nãscut la 27 mai 1772, în Alençon, oraº în Franþa, într-o familie onorabilã. Încã de la vîrsta de 14 ani, îºi manifesta talentul în clarviziune. În 1790, ea s-a mutat la Paris ºi a început sã ajute o celebrã ghicitoare -

MOZAIC seminþele ºi produsele care conþin amidon sînt alimentele optime pentru organismul uman. Prea multã carne, produsele lactate, alimentele procesate, zahãrul rafinat ºi alcoolul pot dezechilibra nivelul pH-ului, lãsînd loc bolilor. De asemenea, este foarte important sã fiþi atenþi la pH-ul apei pe care o consumaþi. Încercaþi sã beþi apã ionizatã, dacã este posibil.

Utilizarea uleiului presat la rece Uleiul oferã foarte multe avantaje, printre care protecþia împotriva gingivitei, a plãcii bacteriene ºi a microorganismelor care cauzeazã respiraþia urît mirositoare. Aceastã practicã dateazã din vremuri strãvechi ºi implicã o uºoarã clãtire a gurii cu o lingurã de ulei de nucã de cocos, ulei de susan sau ulei de floarea-soarelui, timp de 20 de minute. Enzimele din ulei ajutã la eliminarea toxinelor ºi aciditãþii din organism, reducînd inclusiv inflamaþia. Veþi observa, de asemenea, cã dinþii devin mai albi, pielea mai curatã, iar ochii mai strãlucitori. În plus, nivelul de energie va creºte.

Practicã gîndirea pozitivã Dupã cum probabil ºtiþi deja, gîndurile negative sînt cel mai mare duºman al corpului ºi al minþii. Practic, toate bolile încep sã se formeze la nivel mental, iar educarea creierului nostru de a gîndi pozitiv este un lucru esenþial pentru sãnãtate. Ar putea dura ceva timp, dar nu renunþa la reprogramarea creierului. E posibil sã nu poþi sã-þi stãpîneºti întotdeauna gîndurile, dar de fiecare datã cînd eºti încercat de griji sau frici, încearcã exerciþiile de respiraþie conºtientã, relaxeazã-te ºi iartã. Respiraþia profundã, meditaþia ºi afirmaþiile pozitive vã pot transforma în totalitate viaþa.

MOZAIC Sfatul medicului

Ce este infarctul osos Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist în ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de 5 ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

În ce constã infarctul osos?

Infarctul osos este, de fapt, o leziune a þesutului osos, care apare din cauza unei obturãri a circulaþiei sangvine care irigã zona respectivã. Acesta mai este cunoscut ºi sub numele de osteonecrozã ºi poate sã aparã idiopatic sau secundar unei condiþii care reduce fluxul de sînge la os.

Ce îl produce?

Poate sã aparã în urma unui traumatism, a unei hiperpresiuni osoase, în asocierea altor boli, precum lupus eritematos, hemofilie, boli hematologice, pancreatitã, diabet sau boli de colagen (denumite ºi boli ale þestului conjunctiv sau boli autoimune). De asemenea, sînt predispuse ºi persoanele care fac abuz de alcool, cafea, fumat, care lucreazã în mediu toxic sau au urmat tratamen cu corticosteroizi.

Bucurã-te de beneficiile uleiului esenþial

Ce simptome existã?

Existã o mare varietate de uleiuri esenþiale disponibile pe piaþã, toate cu diferite proprietãþi de vindecare.

Printre cele mai comune sînt lavanda - care luptã împotriva stresului ºi anxietãþii, menta - care poate ajuta la relaxare, ºi muºeþelul - care amelioreazã anxietatea ºi stresul. Pentru a le utiliza, masaþi o picãturã sau douã pe zona care vã creeazã probleme, adãugaþi 15-20 de picãturi la o baie caldã sau utilizaþi-le într-un difuzor de aer.

LIZETA OPREA

În fazele incipiente, poate fi asimptomatic, în stadiile mai avansate apar durerea ºi redoarea articularã, sensibilitate la palpare, uneori ºi deformãri articulare ºi atrofie muscularã, cauzatã de inactivitatea articulaþiei respective.

Madame Gilbert. Pînã în ziua de azi, se crede cã Doamna Gilbert a avut o influenþã imensã asupra lui Madame Lenormand ºi a ajutat mult la perfectarea abilitãþilor tinerei Mary Ann. Popularitatea lui Madame Lenormand s-a rãspîndit atunci cînd a început sã o consilieze pe Josephine ºi a prezis cã va deveni împãrãteasa Franþei ºi soþia lui Napoleon. Mulþumitã talentului sãu excepþional ºi a predicþiilor precise, a început sã-i consilieze pe unii dintre cei mai influenþi oameni din Europa, inclusiv pe însuºi Napoleon sau pe Robespierre, Louis al XVIII-lea ºi împãratul rus Alexander.

În ce constã tratamentul?

Tratamentul nechirurgical poate implica: - un tratament cu antiinflamatoare ºi analgezice; - reducerea activitãþii fizice; - terapie fizicã specialã pentru a reduce simptomele; - mers fãrã sprijin al articulaþiei afectate cu ajutorul bastonului, cîrjelor.

Tratamentul chirurgical implicã: - decompresia medularã a osului afectat; - chiuretaj ºi transplant de os sãnãtos în zona afectatã; - în cazurile mai avansate, se recomandã artroplastia sau înlocuirea totalã a articulaþiei sau a osului afectat.

Toate oasele din organism pot fi afectate de infarctul osos?

Madame Lenormand le ghiceºte lui Napoleon ºi Josephinei

Rãspunsul este da, doar cã este mai frecvent la nivelul membrului inferior decît la cel superior, din cauza faptului cã oasele membrului inferior sînt mai solicitate.

Împãrãteasa Josefine, ºi dupã ascensiunea la tron, a avut încredere mare în Madame Lenormand ºi, adesea, a chemat-o la Palatul Tuilerie, ca sã-i ghiceascã viitorul. Josephine a susþinut mereu cã previziunile sînt adevãrate, chiar ºi dupã un anumit timp.

Cum poate fi prevenit?

Madame Lenormand ºi Napoleon Madame Lenormand a reuºit s-o avertizeze pe Josefine despre intenþiile lui Napoleon, care voia sã divorþeze, ceea ce l-a înfuriat foarte mult pe împãrat.

Din aceastã pricinã, ghicitoarea a stat pentru mult timp în închisoare. De-a lungul vieþii sale, Madame Lenormand a fost închisã de mai multe ori, pentru cã influenþa sa în societate, precum ºi unele din previziunile sale nu întotdeauna au fost pe placul celor vizaþi. În 1814, ea a început sã-ºi scrie memoriile, dar ºi alte cãrþi, în care povesteºte despre unii

Cea mai importantã cale de prevenire a infarctului osos este de a evita abuzul de alcool, fumat ºi de a limita administrarea de corticosteroizi.

Infarctul osos poate provoca moartea?

Nu poate provoca moartea, cum este, de exemplu, în cazul infarctului miocardic, însã trebuie tratat corect la apariþia primelor semne, fiindcã asta ajutã la evitarea operaþiei sau cel puþin la încetinirea evoluþiei. www.artroscopiedegenunchi.ro renumiþi parizieni, clienþii sãi. A încetat din viaþã la 25 iunie 1843, la Paris, adunînd, de-a lungul vieþii, multe bogãþii.

Madame Lenormand a fost atît de dedicatã artei de previziune, încît în scopul predicþiilor mai exacte a creat 36 de cãrþi unicat, total diferite de cele existente pînã atunci, ca Tarot ºi altele. De-a lungul anilor, au fost scrise mai multe cãrþi ºi au fost efectuate multe studii ale cãrþilor, dar ºi ale sistemului dupã care Madame Lenormand a fãcut previziunile sale. Mulþi ghicitori contemporani din întreaga lume folosesc aceste metode chiar ºi în zilele noastre, ceea ce confirmã eficacitatea ºi veridicitatea lor.

(Facebook.com)

Pag. a 10-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Ce frumoasã este viaþa cînd te-apucã dimineaþa! (1) Printre multele cãrþi cu care Editura „Nemira” îºi desfatã cititorii, de un binemeritat succes se bucurã cele din Colecþia „Bonton”. Gãsim acolo lucrãri româneºti ºi strãine de imediatã importanþã pentru omul de azi, cum ar fi gastronomie, maniere elegante, modã, boli psihice ºi diverse alte chestiuni care þin de adaptarea la cerinþele impuse de moravurile ºi nãravurile societãþii moderne. Rãmînînd în acest ultim domeniu, cel mai bine ar fi sã rãsfoim lucrarea „Cum am ales libertatea (mic tratat pentru o viaþã fãrã griji)“, de Tom Hodgkinson, apãrutã în anul 2006. Autorul ºi-a propus sã ofere publicului un cod de legi, un îndreptar prin care omul din Secolul XXI sã poatã supravieþui în gîlceava sa permanentã cu lumea aceasta anxioasã, în care televizorul, ziarele ºi celelalte mijloace de informare, tot mai numeroase ºi mai perfide, nu fac altceva decît sã-l îmbolnãveascã de nervi ºi sã-i scurteze viaþa. Doar alimentele cu euri, medicamentele falsificate, stressul, poluarea sau accidentele sã contribuie la reducerea populaþiei lumii, care a scãpat de sub control ºi se înmulþeºte haotic?

Zilnic, legea lui Malthus sileºte inteligenþa umanã sã nãscoceascã noi ºi noi pretexte, prin care sã luãm cu asalt stabilimentele de boli nervoase ºi, în final, cimitirele. (Dupã unele opinii autorizate, chiar ºi extratereºtrii, cu tehnologia lor avansatã, sînt rugaþi sã ne dea o mînã de ajutor ca sã ne împuþinãm cu ºi mai multã eficienþã.) În aceastã situaþie, ºi mass-media, cu oferta ei zilnicã de subculturã ºi dejecþii fizice ºi morale, de care fiinþa umanã este capabilã, are o mare importanþã. Nimic nu e mai periculos în viaþa noastrã, decît stãrile de neliniºte provocate de rãzboaie, atentate ºi exoduri; cutremure, crime ºi accidente aeriene, terestre ºi navale; tornade, inundaþii ºi poluare; gîndaci, ºobolani ºi cîini prin spitale; viermi colcãind în rãnile purulente; terorism. Nimic frumos nu se mai întîmplã lîngã noi. Nu ne mai dã mîna sã zîmbim ºi sã fim veseli. Diavolul ºi geniul rãu guverneazã Planeta. Unde ne ducem? Se ºtia cã, dintre toate vieþuitoarele, omul s-a degradat cel mai mult. Dar nimeni nu se aºtepta ºi cã vom ajunge sã ne fie fricã sã mai trãim. ªi sã-i fericim pe cei care n-au mai apucat asemenea vremuri de coºmar. Supravieþuirea a ajuns un privilegiu. Nu exagerãm cu nimic: de aproape un secol, omenirea se aflã într-un rãzboi permanent. Doar duºmanul s-a schimbat: dupã naziºti, au urmat bolºevicii. Apoi, khmerii roºii, „Brigãzile roºii”, IRA ºi, acum, „Al Qaida” ºi ISIS. Neputinþa omului a crescut în proporþie de massã.

Pentru cine nu ºtie, britanicul Tom Hodgkinson (nãscut în 1968) este un autor prolific, specializat în chestiunile acestea, legate de filozofia existenþei cotidiene, cum ar fi libertatea, distracþia sau responsabilitatea. El era deja cunoscut printr-o altã lucrare - „Ghidul leneºului (tratat pentru leneºi rafinaþi)” -, prin care susþinea o teorie oarecum paradoxalã: sã nu mai considerãm lenea, aºa cum se tot întîmplã de la Adam încoace, o ruºine, ci o virtute, o formã de libertate ºi, ne permitem sã adãugãm, o reminiscenþã, un ecou al vremurilor ancestrale, cînd omul trãia în Paradis ºi freca menta. ªi, de aceea, poate era nemuritor ºi fericit.

Idealul artiºtilor de altãdatã, „Dolce far niente“, trebuie reînviat ºi popularizat în pãturile largi ale populaþiei. În concepþia sãnãtoasã a lui Hodgkinson, a lenevi înseamnã a trãi cum vrea muºchiul tãu, ºi dupã niºte legi stabilite doar de tine. A lenevi mai înseamnã a pune la loc ce au risipit vitregiile vremurilor. La naiba cu prejudecãþile ºi convenþiile sociale!, se oþãrãºte el, ºi nu e prea departe de adevãr.

Revenind la cartea „Cum am ales libertatea”, constatãm cã autorul ei nu se mulþumeºte doar sã ne dea sfaturi, ci îºi ia dreptul sã imagineze o societate a viitorului apropiat, o nouã Arcadie, desigur, utopicã, avînd rãdãcinile adînc înfipte în Evul Mediu, care, în ciuda atîtor rãzboaie, molime ºi cruciade, a însemnat, totuºi, o epocã a fericirii.

Argumentîndu-ºi ideile cu niºte citate din diverºi autori britanici ºi strãini - medici, filozofi, poeþi - el etaleazã un simþ de observaþie dezvoltat, luciditate, solide cunoºtinþe de psihologie umanã. Cartea, împãrþitã pe 29 de capitole, identificã tot atîtea surse de anxietate dispuse la scarã planetarã ºi provocate, în principal, de modul de viaþã capitalist, în care banul reprezintã motorul ºi singura justificare a existenþei noastre. Ai bani, te poþi considera îndreptãþit sã ocupi un loc cît mai bun sub soare. Nu ai bani, te aºteaptã doar munca de jos, statutul de subaltern veºnic ºi, dacã nu-þi convine, eºti liber sã crãpi! Încercînd o definiþie a anxietãþii, Tom Hodgkinson apeleazã la opinia sclipitorului analist Brian Dean, care susþinea cã, scãpatã de sub control, aceasta produce efecte mult mai grave decît un atac cu bombe, întrucît se manifestã pe întreaga Planetã. Anxietatea ne este provocatã de televizor ºi ziare, care ne terorizeazã cã, de exemplu, a crescut rata criminalitãþii. Dar, în ultimii 150 de ani, criminalitatea a rãmas constantã, în timp ce accidentele rutiere, SIDA, cancerul sau bolile coronariene au crescut îngrijorãtor. ªi nimeni n-a cerut interzicerea automobilelor sau mãsuri pentru combaterea stressului. (va urma) PAUL SUDITU

ALBUMUL CU POZE RARE

Veritabil simbol al cinematografiei franceze, Catherine Deneuve este, indubitabil, o vedetã internaþionalã, care a marcat pentru totdeauna lumea celei de-a ªaptea Arte.

EPIGRAME

FIGURI LEGENDARE ALE CINEMATOGRAFIEI FRANCEZE

Catherine Deneuve, despre meseria ºi viaþa de actor (1) Fidelã legendei sale, blondã, îngrijitã ºi distantã, Catherine Deneuve a acceptat sã acorde un interviu ziaristului JeanFrançois Josselin, din care aflãm opiniile pe care actriþa le avea la vîrsta de 40 de ani, cînd se afla în plinã glorie a carierei sale, despre frumuseþe ºi trac, despre timpul care trece, despre adolescenþã, agresivitatea ºi iubirea publicului, despre politicã ºi despre viaþã.

- Recent, o revistã a publicat un sondaj din care reieºea cã majoritatea francezilor vã considerã drept „o partenerã idealã pentru o aventurã amoroasã”, ºi asta înaintea unor vedete precum Raquel Welch, Claudia Cardinale, Caroline de Monaco sau Brigitte Bardot. Ce reacþie trezeºte în dvs. un asemenea gen de informaþie?

- Tot e mai bine decît o pereche de palme. Sã zicem, însã, cã nu e dezagreabil.

Ar fi fost într-adevãr neplãcut, supãrãtor chiar, dacã ai fi fost clasatã a noua. Te-ai putea întreba atunci: cu ce drept s-au folosit de numele tãu? Dar dacã eºti prima sau a doua, îþi spui: nu-i chiar atît de rãu sã te afli în fruntea listei ºi nu la sfîrºitul ei... ªi, ca sã închei, sã zicem cã este un soi de compliment: face plãcere pe moment, ºi gata. Dar sã ºtiþi cã, pentru mine, asemenea sondaje n-au nici o valoare. Îmi iubesc publicul, dar nu vreau sã-i datorez nimic; deoarece publicul, ce sã mai vorbim...

- Vã e teamã sã nu vã transforme într-o pradã?

- Din moment ce le placi oamenilor, le aparþii oarecum. Îmi amintesc cã întot-

deauna am fost plãcutã de public, am auzit numai lucruri agreabile despre mine ºi, pe vremea aceea, eram timidã; dar chiar ºi astãzi mi se întîmplã sã mã simt jenatã. Dacã mi se spun lucruri amabile indirect, merge; dar, aºa, spuse de-a dreptul, e greu sã le faci faþã. Îmi vine atunci sã spun: „Dar nu sînt eu aceea!”. E un fel de uzurpare de identitate, nu pot sã vã explic prea bine... Dar e adevãrat cã devii o pradã, din moment ce devii imagine. ªi vrei sã corespunzi acestei imagini, pentru cã ea place ºi pentru cã asta face parte din viaþa de actriþã. Recunosc cã sînt un pic prizoniera imaginii mele.

- Distantã ºi rece. Acesta-i, oare, motivul pentru care refuzaþi sã alimentaþi un fel de legendã, mai popularã, cu privire la viaþa dvs. particularã, la familia dvs.?

- E adevãrat, nu-mi place acest aspect demagogic al reclamei din lumea spectacolului, care constã în a-i arãta pe actori ca oameni normali. Eu însãmi consider cã sînt foarte normalã ºi cã trãiesc normal.

Dar nu vreau sã joc acest rol în stradã. Am refuzat întotdeauna sã pozez pentru reportaje care m-ar arãta mergînd la piaþã ori în magazine. Mã duc la piaþã ºi în magazine, evident, dar n-am ce sã dovedesc cînd mã duc sã-mi iau copiii sau sã cumpãr fructe, flori sau cartofi. Dupã cum refuz categoric sã mi se fotografieze dormitorul sau sufrageria. M-ar ºoca sã-mi vãd apartamentul într-o revistã. Aº avea impresia, pe urmã, cã trãiesc într-un decor.

- Acesta era, totuºi, modul de viaþã al starurilor hollywoodiene din anii '50. Nu mai existau decît pentru public.

- Da, fãcea parte din contract.

- Nu v-ar fi plãcut sã cunoaºteþi star-system-ul...

- Ce grozãvie! Sã hotãrascã alþii cã trebuie sã te duci la cutare premierã, însoþitã de cutare domn! Cumplit! ªi aºa, cu toate cã refuz nenumãrate lucruri, am, totuºi, impresia cã sînt prizoniera unui soi de angrenaj. Dacã n-ar depinde decît de mine, aº refuza orice fotografie, orice interviu.

Da, scuzaþi-mã... Nu vreau sã vorbesc prea mult despre ceea ce-mi place cel mai puþin la spectator. Sã-l fac sã viseze, sã aibã fantasme, fie, dar doar prin filme.

- Îmi amintesc de douã fotografii mai vechi: una a Mariei Callas în rochie de searã, somptuoasã, iar cealaltã, a Renatei Tebaldi în bucãtãrie. Textul explicativ era ceva de genul: ,,Tebaldi e simplitatea însãºi; în fiecare searã, gãteºte spaghete pentru mama ei”.

- Callas gãtea ºi ea spaghete. ªtiu ce spun... Pur ºi simplu, considera, însã, cã nu trebuie s-o facã în public. De altfel, nu gãtea pentru public. Rolul ei era sã cînte pentru el.

- Deci nu vreþi sã jucaþi rolul celei mai bune prietene a publicului.

- Nu cred cã e un joc. Desigur, dormim ºi mîncãm ca toatã lumea; dar, zãu cã nu-i ãsta lucrul cel mai important.

Important este sã oferi despre persoana ta o imagine conformã modului în care te vezi tu însãþi.

- Revenim la Deneuve cea rece, distantã.

- Prefer aºa, decît sã fiu bãtutã pe umãr, prieteneºte. Sã mã placã lumea, da,

Reflex organic Azi - în noua Românie -, Cînd se vaitã tot sãracul, Numai capul nostru ºtie Cît de gol ne e… stomacul.

Soarta pãrinþilor Trecînd pe nesimþite anii, Pãrinþilor, umili ca servii, Copiii le cam papã banii…

Nepoþii le mãnîncã nervii.

NAE BUNDURI dar nu cu orice preþ. Nu suport familiaritatea... Însã distantã, rece? Cred, de altfel, cã aceastã legendã este întemeiatã mai mult pe fotografii ºi coperþi de revistã decît pe filme. Nu mã prea simt în largul meu cînd pozez pentru fotografi.

- Vã intereseazã articolele care se scriu despre dvs.?

- Mã feresc cît pot sã le citesc. Cînd textele sînt binevoitoare, eºti mulþumit pe moment, dar asta nu dureazã prea mult.

Cînd sînt rãuvoitoare, te doare foarte tare.

- Într-o carte se afirma cã, la începutul carierei, turnaþi filme ca o diletantã, cã nu vã simþeaþi actriþã.

- Nu-i departe de adevãr. Totul a început din întîmplare, cînd aveam 13 ani. Am fost luatã de sora mea pentru un roliºor într-un film.

- Françoise Dorleac?

- Nu, Sylvie. ªtiþi, m-am nãscut într-o familie de actori. Pãrinþii mei erau actori, iar bunica mea era sufleurã la Teatrul ,,Odeon”. Françoise a fost prima vedetã a familiei, într-adevãr. Avea vocaþie, a devenit foarte repede celebrã. Era o fiinþã extravagantã ºi plinã de haz. Era mai mare decît mine. Dar nu-mi dãdea sfaturi. Poate pentru cã eram mai rezonabilã decît ea, mai protectoare. Ea era o fiinþã foarte fragilã.

Fãrã îndoialã, aveam ºi mai multã experienþã. Am avut, încã de foarte tînãrã, un copil, pe care l-am crescut singurã. (va urma) (Din revista „Le Nouvel Observateur”, martie 1983) Prezentare ºi traducere de GABRIELA DOLGU

Pag. a 11-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

„Fãrã muncã, nu aº fi reuºit nimic“ - Interviu cu fostul campion mondial de K1, Bogdan Stoica Jeni Vadim Tudor: Cum a început totul, ºi ce te-a determinat sã mergi pe acest drum?

Bogdan Stoica: În copilãrie, eu am jucat fotbal, dar am fãcut o micã pauzã, din cauza unei probleme medicale. În acest timp, fratele meu, Andrei, m-a luat cu el, sã mã familiarizez cu sportul pe care el deja îl practica.

J.V.T: ªtiu cã i-aþi promis, amîndoi, mamei voastre cã nu veþi lupta unul împotriva celuilalt. S-a întîmplat, totuºi, ca, în viaþa de zi cu zi, sã aveþi o altercaþie mai durã?

B.S: Nu am avut niciodatã altercaþii cu fratele meu, dar ne antrenãm împreunã ºi ne luptãm unul cu celãlalt, dar doar acolo, în salã.

Facem asta pentru a ne îmbunãtãþi amîndoi performanþa, deoarece eu îl consider pe fratele meu unul dintre cei mai buni sportivi la categoria lui.

Vreau sã învãþ cît mai multe de la el.

J.V.T.: Tatãl vostru este un pugilist de renume. Cum a reacþionat la aflarea veºtii cã vreþi sã îi cãlcaþi pe urme?

B.S.: Tatãl nostru a fost foarte încîntat, ne-a îndrumat, ºi pe mine, ºi pe fratele meu, spre un sport de contact, deoarece el are în spate o cariera în box, iar aceste douã sporturi se aseamãnã.

J.V.T.: Participi la diverse gale interne ºi internaþionale. Care a fost cel mai puternic oponent pe care l-ai întîlnit?

B.S.: Majoritatea adversarilor cu care ne-am luptat au fost sportivi de top, toþi avînd acelaºi obiectiv, acela de a te doborî. Cei mai tehnici au fost Ivan Stonic ºi James Philips, cu care m-am luptat pentru titlul mondial.

J.V.T.: Cum decurge o zi din viaþa unui campion?

B.S.: Zilnic mã antrenez în jur de 5 ore, în rest, încerc sã dorm cît mai mult timp posibil ºi sã mã relaxez.

J.V.T.: Care a fost cel mai mare compromis pe care l-ai fãcut în carierã?

B.S.: Nu am fãcut nici un compromis de-a lungul carierei, vreau sã am un parcurs curat în acest sport ºi, evident, sã ajung cît mai sus, cîºtigînd toate meciurile.

J.V.T.: Ce sfat important ai primit de-a lungul carierei, sfat pe care sã îl ºi pui în practicã?

B.S.: Cînd am pornit în acest sport, antrenorii mei ºi ai fratelui meu au fost Cãtãlin Smãrãndescu ºi Andrei Mircea. Prima datã cînd am intrat în salã, mi-au spus cã, indiferent cît de talentat sînt, trebuie sã muncesc enorm. ªi este adevãrat, fãrã muncã nu aº fi reuºit nimic.

J.V.T.: Tu ºi fratele tãu desfãºuraþi o campanie, „Spune NU violenþei“. Povesteºte-mi, te rog, mai multe despre ea.

B.S.: Am lansat aceastã campanie împreunã cu fratele meu, din cauza unor probleme cu care imaginea

Moduri în care te poþi proteja de energiile negative ale celor din jur Cînd oamenii sînt mînioºi unii pe ceilalþi, trimit energia negativã în afara lor, aceasta putîndu-se solidifica sub o formã energeticã ce poate fi extrem de dãunãtoare. Pentru a evita acest lucru, aplicã cele mai importante cinci moduri în care te poþi feri de atacurile „vampirilor energetici“.

Dacã þi s-a întîmplat vreodatã sã ieºi din casã plin de optimism ºi, dupã ce te-ai întîlnit cu o veche cunoºtinþã, care þi-a povestit cît de rãu îi merge, sau alte lucruri negative despre prietenii voºtri, te-ai întors acasã cu nivelul de energie la pãmînt, înseamnã cã ai fost victima unui atac energetic. Deºi, de cele mai multe ori, o fac fãrã intenþie, multe persoane din jurul nostru reuºesc sã ne facã rãu prin lucrurile negative pe care ni le povestesc, scrie guidedmind.com.

Opreºte-i la timp

Formeazã-þi o barierã de protecþie Înainte de a te întîlni cu oamenii care te seacã de energie pozitivã, imagineazã-þi cã ai în jur un scut imaginar de luminã pozitivã ºi iubire. Nimic rãu nu þi se poate întîmpla. Acest scut îþi poate apãra spatele de sãgeþile negative ale oamenilor din jur. Este un exerciþiu distractiv, care chiar funcþioneazã.

Amplificã aura pozitivã Printre lucrurile care þin pozitivitatea la nivel crescut se numãrã repetarea afirmaþiilor pozitive, ascultatul discursurilor motivaþionale, sau cititul cãrþilor dedicate motivaþiei personale. Toate acestea vã vor menþine nivelul de pozitivitate crescut, iar atunci cînd întîlniþi oameni negativi, aceºtia nu vor putea avea efect asupra voastrã.

Petrece-þi timpul printre oameni fericiþi

Chiar dacã poate pãrea un lucru urît, de îndatã ce vezi cã discuþia merge în direcþia poveºtilor negative, opreºte-o. Încearcã sã dai de înþeles cã nu eºti interesat de bîrfe ºi cã nu vrei sã vorbeºti de lucruri negative. Vei vedea cã data viitoare persoana respectivã va þine minte, ºi nu te vei mai confrunta cu o astfel de situaþie.

Petrece timp de calitate cu oameni fericiþi ºi optimiºti, care îþi pot împrumuta din starea lor.

Atunci cînd interacþionezi cu oameni negativi, încearcã sã-i faci sã înþeleagã cã nu eºti de acord cu atitudinea lor.

Împarte luminã pozitivã

Trimite dragoste ºi rugãciuni

Dacã se întîmplã sã te afli într-un grup în care existã o anumitã energie negativã, nu-þi fie teamã sã conduci conversaþia spre o direcþie pozitivã. Vei vedea cît de repede atitudinea tuturor se va schimba, iar pe feþele încruntate ale oamenilor care discutã subiecte negative vor apãrea zîmbete.

Acest lucru este uºor ºi foarte eficient, ajutîndute sã eviþi orice sentiment de vinovãþie cînd decizi sã renunþi la oamenii negativi din viaþa ta. Tot ce poþi face acum este sã te rogi ºi sã transmiþi dragoste divinã.

LIZETA OPREA

Misterul bãrcii din alte lumi de pe Insula Bouvet Insula Bouvet este o insulã subantarcticã de origine vulcanicã, nelocuitã, situatã în Oceanul Atlantic de Sud, la sud-vest de Capul Bunei Speranþe din Africa de Sud. Este o dependenþã a Norvegiei, fiind plasatã la nord de limita de aplicabilitate a Tratatului Antarctic.

La începutul anilor ’60, oamenii de ºtiinþã au început sã cerceteze insula în vederea înfiinþãrii unei baze maritime. Atunci fusese prima datã cînd un om pusese piciorul pe aceastã insulã, sau cel puþin aºa s-a crezut.

Insula este practic un iad pentru om, condiþiile de viaþã sînt imposibile ºi doar animale, precum focile, pinguinii sau pescãruºii pot supravieþui aici. Totuºi, în momentul în care insula a fost cercetatã bucatã cu bucatã, a fost descoperitã o ambarcaþiune misterioasã. Aceastã descoperire i-a uimit pe toþi. Barca pãrea sã fie ancoratã acolo de ceva vreme. La bordul ei nu exista nici o urmã de pasageri, ca ºi cum fusese abandonatã sau ancoratã la mal pentru ca, ulterior, cineva sã revinã ºi sã plece de pe insula ostilã.

Prezenþa ei în zonã era cu atît mai bizarã cu cît nici o rutã comercialã nu trece prin apropierea acestei insule izolate. S-au efectuat numeroase cercetãri, dar nu s-a putut determina cui putea sã aparþinã acea ambarcaþiune misterioasã ºi unde dispãruse echipajul. Specialiºtii au pãrãsit insula pentru a aduce cele necesare în vederea ridicãrii ambarcaþiuni misterioase. Cînd s-au întors, dupã cîteva sãptãmîni, barca nu mai era la locul ei. Dispãruse ca prin minune ºi nimeni nu ºi-a explicat cum a fost posibil. Barca de pe Insula Bouvet va rãmîne pentru totdeauna un mister pe care nimeni, niciodatã, nu îl va putea dezlega!

Marie Duplessis, adevãrata „Doamnã cu Camelii“ (2) De la Alexandre Dumas-fiul la Frantz Liszt Marie nu era fericitã. Ea tînjea dupã dragoste ºi siguranþa unei relaþii. În 1842, l-a întîlnit, pentru prima datã, pe cel care avea sã o facã nemuritoare prin opera lui. Alexandre Dumas-fiul încerca sã îºi facã un nume. Era îndrãgostit nebuneºte de Marie. ªi-a cheltuit întreaga avere cu ea, ba, mai mult, s-a umplut de datorii pînã a falimentat. Relaþia lor a durat doar un an, Alexandre fiind extrem de gelos pe toþi bãrbaþii care aveau orice fel de legãturã cu Marie. Aceasta chiar a încercat sã

noastrã a fost asociatã pe nedrept. Amîndoi eram catalogaþi greºit, ºi asta ne-a determinat sã promovãm o campanie de acest gen. Sîntem împotriva violenþei ºi niciodatã nu am avut altercaþii cu nimeni.

J.V.T.: Cum percepi relaþia cu fanii tãi? ªtim cã mulþi bãrbaþi ºi-ar dori sã fie ca tine, iar femeile te admirã.

B.S.: Sînt un familist convins. Cu fanii þin legãtura doar pe pagina mea oficialã de Facebook, le rãspund personal la mesaje ºi le mulþumesc cã îmi sînt alãturi.

J.V.T.: Cît de mult þi-a afectat cariera accidentul de motocicletã pe care l-ai avut acum 5 ani?

B.S.: Accidentul m-a dat înapoi foarte mult. Înainte nu cred cã reuºeau 3 luptãtori sã îmi punã probleme, iar pauza de un an, cauzatã de problemele de sãnãtate, mia afectat cariera. Chiar ºi acum lucrez cu un psiholog, pentru a depãºi acel moment.

J.V.T.: Cînd vor putea fanii sã te vadã din nou în ring?

B.S.: În acest moment, am un singur meci programat, pe data de 16 iunie, la Timiºoara, meci pe care fanii îl vor putea urmãri pe Sport.ro. De asemenea, plãnuiesc sã lupt în Serbia, ºi sînt în discuþii cu cei de la ,,Glory”, pentru a vedea cînd îmi propun urmãtorul meci.

J.V.T.: Ce planuri de viitor ai ºi cît de departe vrei sã ajungi în materie de performanþã?

B.S.: Anul acesta, atît eu, cît ºi fratele meu ne-am propus sã luptãm cît mai mult în ,,Glory”, care este, dupã cum se ºtie, cea mai prestigioasã galã de K1. Iar pentru asta, ne antrenãm zilnic. În topurile mondiale, la categoria mea, sînt cotat pe locul 8, dar în acest an îmi doresc sã avansez în clasament ºi sã cîºtig centura ,,Glory”.

Interviu realizat de JENI VADIM TUDOR

renunþe la viaþa ei socialã, petrecînd un timp cu Dumas junior la þarã. Dupã despãrþire, el i-a scris o scrisoare, la care nu a primit rãspuns, dar pe care, dupã moartea ei, a recuperat-o ºi a folosit-o pentru romanul „Dama cu camelii“. Dupã despãrþirea de Alexandre Dumas, Marie l-a întîlnit pe Franz Liszt, marea ei dragoste. Lsizt, la rîndu-i, tocmai terminase o relaþie, destul de lungã, cu contesa Marie d’Agoult. S-au cunoscut la o piesã de teatru, ºi cu toate cã relaþia lor nu a durat mult, Liszt a mãrturisit, mai tîrziu, cã Marie a fost femeia pe care a iubit-o cu adevãrat. El a plecat într-un turneu, promiþîndu-i cã o va lua ºi pe ea în urmãtorul, care trebuia sã aibã loc în

efemeride Turcia. Artistul nu a mai vãzut-o niciodatã. Extrem de bolnavã, Mariei îi era fricã de singurãtate. Aºa cã, dupã multe insistenþe, a acceptat, în 1845, sã se cãsãtoreascã cu o veche cunoºtinþã, contele de Perregaux. Mariajul nu a durat decît un an. În ultima perioadã din viaþã, Marie alerga de la un doctor la altul, încercînd sã gãseascã un leac. Bolnavã fiind, bãrbaþii o pãrãseau, iar datoriile deveneau din ce în ce mai mari. Tuberculoza a rãpus-o.

Iniþial înmormîntatã într-un cimitir din Montmartre, Marie a fost mutatã, douã sãptãmîni mai tîrziu, de cãtre Perregaux într-un loc mai bun, cumpãrat de el. Dupã moartea ei, Dumas a imortalizat-o în romanul „Dama cu Camelii“, în care Marguerite Guatier ºi-a sacrificat dragostea pentru Armand Duval, pentru a-l salva de la sãrãcie. Se pare cã, în cele din urmã, Marie Duplessis i-a adus faima.

Sfîrºit HISTORIA

Istoria celor mai cruzi dictatori „Moartea unui om este o tragedie, dar moartea a extremã dreaptã, condusã de ministrul Apãrãrii, Lon oraºelor au ajuns la þarã ca parte a planurilor noului milioane de oameni reprezintã statisticã“, a spus Stalin. Noi. Armata khmerilor roºii, alcãtuitã din soldaþi de regim de a aboli plãþile în bani ºi de a transforma Cele mai atroce dintre crime au fost comise în Secolul gherilã purtînd uniforme negre, a controlat curînd Cambodgia într-o societate comunistã autosuficientã, în al XX-lea, cînd utopismul coroziv ºi generalizant al zonele rurale. Pe 17 aprilie 1975, Capitala a cãzut în care orice om trebuia sã lucreze pãmîntul. Regimul a ideologiilor demente ºi-a dat mîna cu tehnologia ºi mîinile khmerilor roºii. Pol Pot - conducînd cu ajutorul fãcut distincþie între cei cu „drepturi depline“ (care puterea nelimitatã a statului pentru a face crimele mai unei clici restrînse de camarazi precum Ieng Sary ºi trãiserã de la început din munca pãmîntului) ºi cei aduºi Khieu Samphan, sub numele ano- de la oraº, dintre care mulþi au fost masacraþi imediat. uºor ºi mai rapid de comis, deseori la nim „Organizaþia“ - a declarat cã Aceºtia - capitaliºti, intelectuali ºi oameni care aveau o scarã de ordinul miliardelor de vicanul 1975 era „Anul Zero“, ºi a contacte regulate cu lumea exterioarã -, care nu au putut time. Oamenii de stat sînt cel mai început sã epureze Cambodgia de fi „reeducaþi“ pe calea revoluþiei, au fost torturaþi ºi uciºi greu de încadrat în categorii. Practic, orice influenþã necomunistã. Au fost într-o serie de lagãre de concentrare, precum lagãrultoþi aceia care deþin puterea iau expulzaþi toþi strãinii, ziarele au fost închisoare S-21 (cunoscut ºi sub numele de „Dealul unele decizii care conduc la scoase în afara legii ºi mulþi oameni Stricninei“), sau au fost duºi direct pe „cîmpiile morþii“, pierderea de vieþi nevinovate. Ceea care avuseserã fie ºi cea mai vagã unde li se dãdeau raþii atît de neîndestulãtoare, încît nu ce este un monstru pentru unii legãturã cu vechiul regim - inclusiv puteau supravieþui. Mii de oameni s-au vãzut siliþi sã îºi devine un erou pentru alþii, iar deztoþi liderii religioºi, fie ei budiºti, sape singuri gropile, dupã care soldaþii khmeri roºii i-au baterile pe aceastã temã îºi pãstreazã creºtini sau musulmani - au fost bãtut, aºa slãbiþi cum erau, cu bare de fier, securi ºi ciorelevanþa ºi astãzi. executaþi. Au existat relatãri con- cane pînã au murit. Soldaþii primiserã ordin sã nu Prezentînd, în mod aleatoriu, form cãrora unii oameni au murit iroseascã gloanþele. Aceia care au scãpat de execuþia viaþa unora dintre cele mai detestadoar pentru cã purtau ochelari - imediatã, au devenit sclavi în cadrul programului de bile personaje ºi unele dintre cele POL POT semn cã erau „intelectuali bur- colectivizare a agriculturii. Sute de mii de civili - deseori mai cumplite crime din istoria lumii, ghezi“. Pot, cunoscut sub numele de dezrãdãcinaþi ºi rupþi de familii - au muncit din greu pînã autorul sfideazã dorinþele celor care „Fratele Numãrul Unu“ - a început o campanie nebu- la moarte, ori au pierit de foame din cauza lipsei hranei. au sperat cã posteritatea va uita crimele lor. neascã ºi sortitã eºecului de a transforma Cambodgia Mulþi alþii au fost executaþi pe cîmp pentru cea mai micã POL POT (1925-1998) într-o utopie agrarã. A golit oraºele de locuitori, silindu- vinã - precum întreþinerea de relaþii sexuale, exprimarea Motto: „Pol Pot nu crede în Dumnezeu, dar i sã trãiascã în comune agricole de la þarã. În condiþii nemulþumirii în legãturã cu condiþiile de trai, furt de mînsocoteºte cã cerul, destinul vor ca el sã îndrume îngrozitoare, cu lipsuri alimentare ºi muncã grea ºi înro- care sau aderarea la diverse credinþe religioase. Unele Cambodgia aºa cum considerã el mai bine... Pol Pot bitoare, aceste comune au devenit curînd cunoscute sub dintre cîmpiile morþii unde se aflã morminte comune au este nebun... ca ºi Hitler“ (Prinþul Norodom Sihanouk, numele de „cîmpiile morþii“, unde au fost executaþi cîte- fost conservate drept dovadã a genocidului comis de Pol va milioane de cambodgieni. În 1977, în ciuda unei Pot ºi de susþinãtorii lui. Cea mai cumplitã dintre ele este fost conducãtor al Cambodgiei).

Pol Pot, liderul comunist al khmerilor roºii, care a recolte slabe ºi a extinderii foametei, regimul a respins Choeung Ek, unde, dupã prãbuºirea regimului, au fost creat iadul ucigãtor cunoscut sub numele de Kampuchia cu aroganþã oferta unui ajutor strãin. Þara era împînzitã descoperite 8.895 de cadavre.

Democraticã, a condus Cambodgia doar patru ani, dar de spioni ºi informatori, chiar ºi copiii fiind încurajaþi sã MOBUTU SESE SEKO (1930-1997) în acest scurt rãstimp a ucis milioane de oameni nevi- îi denunþe pe pãrinþi. Pol Pot a desfãºurat epurãri în novaþi - jumãtate din populaþie - a sãrãcit þara, a omorît interiorul miºcãrii khmerilor roºii, ceea ce a dus la exeMotto: „Dacã furaþi, nu furaþi prea mult odatã. Aþi toþi intelectualii, sau chiar ºi oameni care purtau cutarea a peste 200.000 de membri. Inamicii externi putea fi arestaþi... Furaþi cu isteþime, puþin cîte puþin“ ochelari, ºi a încercat sã reporneascã timpul de la un s-au dovedit, totuºi, mai greu de (Mobutu Sese Seko îi sfãtuieºte pe suprimat. Regimul fiind sprijinit diabolic An Zero. membrii partidului sãu cum sã fie Pe numele adevãrat Saloth Sar, Pol Pot (nume de doar de China, Cambodgia a fost corupþi). revoluþionar, adoptat în 1963) a fost fiul unui fermier implicatã într-un conflict cu Joseph-Desire Mobutu, dictaînstãrit. Membri ai familiei sale au fost curteni ai fami- Vietnamul, ale cãrui forþe au invadat torul Zairului vreme de mai bine de liei regale cambodgiene, iar în 1931, cînd avea ºase ani, ºi capturat Phnom Penh pe 7 ianuatrei decenii, a preferat sã fie cunoss-a mutat în Capitalã, Phnom Penh, pentru a locui la rie 1979, silindu-i pe Pol Pot ºi pe cut sub numele de Mobutu Sese fratele lui, funcþionar la palatul regal. A învãþat la ºcoli khmerii roºii sã se refugieze în Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga catolice ºi franceze. În 1949, a plecat la Paris cu o bursã regiunile vestice ºi dincolo de fron„rãzboinicul care nu cunoaºte pentru a studia electronica ºi a intrat în legãturã cu tierã, în Thailanda. Noul regim instaînfrîngerea datoritã rezistenþei sale Partidul Comunist Francez ºi cu studenþi cambodgieni lat ºi controlat de vietnamezi l-a ºi a voinþei inflexibile ºi care este cu vederi de stînga, aflaþi la studii. Pol Pot nu a avut judecat pe Pol Pot în absenþã pentru atotputernic, lãsînd foc în urma lui înclinaþie cãtre studiu ºi s-a vãzut silit sã se întoarcã genocid ºi l-a condamnat la moarte. cînd trece de la o cucerire la alta“. acasã dupã ce a ratat o serie de examene. Dupã o Dar acesta a pornit un rãzboi agresiv Preºedinþia lui a devenit o clepperioadã petrecutã ca profesor, în 1963, Pol Pot a de gherilã împotriva noului regim, ºi tocraþie ucigaºã ºi ineficientã, un MOBUTU SESE SEKO început sã-ºi dedice energia activitãþilor revoluþionare; a fost deosebit de ferm cu khmerii exemplu tipic de corupþie în inima în acelaºi an a fost numit ºeful Partidului Muncitorilor roºii. În 1997, el a ordonat exeîntunericului care a fost guvernarea Africii. Tatãl lui din Kampuchia - practic, Partidul Comunist Cam- cutarea colegului sãu, Song Sen, împreunã cu familia, Mobutu a murit cînd el avea doar 8 ani. A învãþat în bodgian -, care se opunea cu tãrie guvernãrii prinþului deoarece l-a suspectat cã ar fi colaborat cu forþele cam- ºcoli misionare, iar în 1949 a intrat în armata þãrii, pe Norodom Sihanouk. Prinþul - ºi cîteodatã regele - bodgiene. La scurtã vreme dupã aceea, a fost el însuºi atunci Congo Belgian. În 1958, s-a alãturat Miºcãrii guvernase þara cu o largheþe iresponsabilã din 1953, arestat de un alt ºef al khmerilor roºii ºi condamnat la Naþionale de Eliberare a lui Patrice Lumumba. Dupã ce cînd aceasta îºi cîºtigase independenþa faþã de Franþa. închisoare pe viaþã, murind în aprilie 1998 de insufi- þãrii i s-a acordat independenþa, în 1960, Lumumba a Pol Pot a stabilit legãturi cu Vietnamul de Nord ºi cu cienþã cardiacã. Prin planurile lui ucigaºe, aproape devenit prim-ministru, iar Joseph Kasa-Vubu, China, pe care le-a vizitat în 1966. A rãmas impresionat demente, de realizare a unei utopii comuniste, Pol Pot, preºedinte. Mobutu a fost numit ºeful Statului Major al de Revoluþia Culturalã iniþiatã de preºedintele Mao. „Fratele Numãrul Unu“, a depãºit orice ar fi putut ima- Armatei. În acele vremuri de profundã incertitudine, Acesta avea sã-i devinã model ºi erou. În anul urmãtor, gina George Orwell. În mai puþin de patru ani, el a soldaþii congolezi s-au revoltat împotriva ofiþerilor belprovocat moartea unui numãr de oameni cuprins între gieni, au avut loc atacuri împotriva strãinilor, iar ºi-a petrecut timpul cu un trib din douã ºi cinci milioane de bãrbaþi, provincia bogatã în minereuri preþioase, Katanga, s-a nord-estul Cambodgiei, ºi a rãmas femei ºi copii - peste o treime din separat de restul þãrii. Drept rãspuns, Lumumba a impresionat de simplitatea vieþii populaþia Cambodgiei. Sub teroa- apelat la Naþiunile Unite, iar în regiune a fost rurale, neatinsã de corupþia din oraºe. rea khmerilor roºii, zonele urbane desfãºuratã o forþã de menþinere a pãcii. Dupã încã o În 1968, khmerii roºii au lansat o ale þãrii au fost golite de locuitori. rebeliune - de astã datã în Kasai, o provincie bogatã în insurecþie, ocupînd regiunea munCapitala Phnom Penh, cîndva un diamante -, Lumumba a cerut sprijinul Uniunii toasã de la graniþa cu Vietnamul. oraº plin de viaþã, avînd douã mili- Sovietice, cu al cãrei ajutor militar a preluat controlul Statele Unite, implicate în rãzboiul oane de locuitori, a devenit un oraº- asupra provinciei. Sub presiunea guvernelor occidendin Vietnam ºi temîndu-se cã nordfantomã. Urmînd maxima preºedin- tale, preºedintele Kasa-Vubu a ordonat destituirea vietnamezii foloseau Cambodgia ca telui Mao, cum cã þãranii reprezen- prim-ministrului, dar Lumumba a refuzat sã se supunã. loc de adãpost, au declanºat o camtau adevãratul proletariat, Pol Pot a Fiecare dintre ei a apelat la Mobutu pentru a-l aresta pe panie de bombardamente, care a radcrezut cã oraºul era o entitate celãlalt. În mod hotãrîtor, americanii - care erau îngriicalizat opinia generalã, fãcînd þara sã coruptã, un rai al burgheziei, capi- joraþi în legãturã cu amiciþia lui Lumumba cu Uniunea treacã de partea lui Pol Pot. În 1970, taliºtilor ºi interfenþelor strãine. Sub Sovieticã - au trecut de partea preºedintelui, la fel ca ºi prinþul Sihanouk a fost rãsturnat de la ameninþarea armelor, locuitorii Mobutu. În ianuarie 1961, la sugestia lui Mobutu ºi cu NORODOM SIHANOUK putere printr-o loviturã de stat de

susþinerea CIA, Patrice Lumumba a fost arestat ºi execuIDI AMIN (1925-2003) tat de forþele katangheze. Þara a rãmas profund divizatã, „Hitler ºi întregul popor german ºtiau cã israeliþii Katanga ºi Kasai rãmînînd în afara controlului central, ºi nu sînt oameni care acþioneazã în interesul popoarelor a existat ºi o administraþie alternativã (iniþiatã de sprijinidin lume, ºi de aceea i-au ars pe aceºtia de vii cu gaz“ torii lui Lumumba) în Stanleyville. Revolta din Katanga (Idi Amin, telegramã trimisã lui Kurt Waldheim, s-a încheiat în 1963, însã, un an mai tîrziu, fosta bazã de secretar general al Naþiunilor Unite, 1972). putere a lui Lumumba din estul Congoului s-a revoltat. În Analfabet, vorbãreþ ºi foarte robust, la fel de acest context, în 1965, sprijinit de CIA, Mobutu a preluînspãimîntãtor pe cît era de ridicol, feldmareºalul Idi at puterea. A restabilit autoritatea centralã asupra întregii Amin Dada a fost o brutã amintind de un bufon ºi un þãri. Au fost încurajate investiþiile strãine, economia s-a ucigaº sadic în massã care ºi-a cîºtigat pseudonimul de stabilizat ºi s-a început activitatea la diverse proiecte de „Mãcelarul din Uganda“.

Acest aºa-zis „ultim rege al construcþii. Mobutu a continuat sã fie susþinut de SUA, Scoþiei“ a sãrãcit Uganda, cîndva o bijuterie a Africii, ºi deoarece americanii îl considerau un bastion pros-a dovedit a fi un dement megaloman ºi canibal, care a occidental în Africa. La sfîrºitul anilor ’60, viitorul ucis atît de mulþi dintre cetãþenii þãrii Congoului pãrea luminos. Însã aveau sale, încît crocodilii din lacul Victoria sã se petreacã alte evenimente tulnu îi puteau mînca suficient de burãtoare. Reuºind sã recîºtige conrepede. Tatãl lui l-a abandonat cînd trolul asupra întregii þãri, Mobutu a era mic, astfel cã a primit puþinã edusporit enorm aparatul represiv al statcaþie. În 1946, a intrat în armata de ului. Cu excepþia propriului partid puºcaºi africani a regelui ºi s-a distins Miºcarea Popularã a Revoluþiei ca foarte bun trãgãtor ºi sportiv, fiind (MPR) -, celelalte au fost scoase în de nouã ori campionul de box la cateafara legii. A început sã se contureze gorie grea al Ugandei. În anii ’50, a un cult al personalitãþii în jurul lui participat la suprimarea insurgenþei Mobutu ºi, pentru a-ºi legitima pozantibritanice a populaþiei mau mau iþia, a iniþiat o acþiune de „africadin Kenya, slujind cu merite deonizare“ care, în 1971, a fãcut ca sebite, dar stîrnind suspiciuni pentru numele þãrii sã se schimbe în Zair, în folosirea excesivã a brutalitãþii. Cu vreme ce Capitala, Leopoldville, a IDI AMIN toate acestea, a ajuns subofiþer, iar în devenit Kinshasa. Iar Mobutu ºi-a 1961 a devenit singurul nativ uganasumat noul nume alcãtuit din atît de multe cuvinte. În dez care a primit o funcþie de comandã. acelaºi timp, Mobutu a început sã jefuiascã bogãþiile În 1962, dupã ce Uganda ºi-a cãpãtat independenþa þãrii sale. faþã de Marea Britanie, sub prim-ministrul Milton În 1973, a confiscat aproximativ 2.000 de firme ºi Obote, Amin a ajuns ofiþer superior, iar în 1964 a proprietãþi deþinute de strãini, pe care le-a pãstrat pentru devenit comandant adjunct al armatei.

Aceea a fost o sine sau le-a distribuit rudelor sau partenerilor lui. perioadã de avînt economic ºi o epocã în care noua consFondurile erau canalizate spre exterior, iar curînd au tituþie federalã aducea un echilibru între autonomia apãrut o serie de proprietãþi de lux, atît în Zair, cît ºi în locuri scumpe din Europa. Oriunde era vorba de bani, regionalã ºi tendinþele de centralizare ale guvernului Mobutu avea grijã sã-ºi asigure o cotã din profituri. naþional. Însã acest lucru a fost distrus de Obote care, în Procedînd astfel, a devenit unul dintre cei mai bogaþi 1966, a arestat cîþiva miniºtri ºi a suspendat Parlamentul ºi Constituþia. Obote s-a instalat ca preºedinte executiv oameni a lumii, avînd o avere estimatã, în anii ’80, la 5 cu puteri uriaºe; Amin a fost înaintat în funcþia de miliarde de dolari. În acest timp, economia Zairului comandant suprem al armatei ºi a jucat un rol primordial s-a dezintegrat, în vreme ce preþurile la obiectele de în suprimarea opoziþiei faþã de lovitura de stat datã de larg consum s-au prãbuºit, investitorii strãini au evitat Obote, ceea ce a dus la sute de morþi. În ianuarie 1971, sã-ºi asume riscuri, iar grandioasele proiecte ale anilor cînd preºedintele era plecat din þarã, Amin a preluat ’60 s-au dovedit a fi aventuri prea scumpe. Corupþia puterea, încurajat de Marea Britanie, care îl susþinea. era generalizatã: în 1977, pînã ºi Mobutu a recunoscut Iniþial, el a fost bine primit de mulþi nemulþumiþi de tiracã „Totul este de vînzare, orice poate fi cumpãrat în nia crescîndã promovatã de Obote. Susþinãtorii au fost þara noastrã“. Infrastructura þãrii a fost în pragul colap- încurajaþi ºi mai mult de faptul cã Amin a fãcut unele sului, iar inflaþia ºi ºomajul au atins cote alarmante. acte de reconciliere: a eliberat deþinuþi politici, a relaxat Mulþi oameni au murit de foame, bolile molipsitoare legislaþia pentru cazuri de urgenþã ºi a desfiinþat poliþia s-au rãspîndit, iar opoziþia era fie reprimatã fãrã milã, secretã. De asemenea, a promis alegeri libere. Cu toate fie pur ºi simplu cumpãratã. În lumea de dupã rãzboiul acestea, curînd au început omorurile. O invazie nereuºitã rece, Occidentul nu a mai avut nevoie de regimul nede- din Tanzania a sprijinitorilor lui Obote, care a avut loc în mocratic al lui Mobutu ca bastion împotriva comunis- 1972, l-a determinat pe Amin sã creeze „Brigãzi mului. Reacþionînd la criticile care i se aduceau pe plan Speciale“ pentru vînarea oponenþilor suspecþi. A înfiininternaþional, în 1990, Mobutu a declarat cã era þat o poliþie secretã atotputernicã, dominatã de nubieni pregãtit sã punã capãt dominaþiei partidului sãu, MPR. musulmani ºi membri de trib din sudul Sudanului, cãroÎnsã, deja bolnav, tiranul a amînat alegerile prezi- ra le plãcea sã ucidã. Pe mãsurã ce lichida tot mai mulþi denþiale planificate ºi, drept urmare, þara a alunecat miniºtri, avocaþi ºi persoane cît de cît importante, a creat spre un rãzboi civil. În cele din urmã, prãbuºirea lui încã un organism special, numit „Unitatea de Cercetãri a Mobutu a fost declanºatã de evenimente externe. Dupã Statului“, sub conducerea maiorului Farouk Minaura, un genocidul din Rwanda, din 1994, Mobutu le-a oferit sadic de origine nubianã. Au urmat o serie de masacre miilor de oameni care s-au fãcut rãspunzãtori de acele îndreptate la început împotriva tribului langi, din care atrocitãþi adãpost în estul Zairului, de unde aceºtia au fãcea parte Obote, ºi a clanului învecinat, acholi. Însã lansat atacuri peste graniþã, în Rwanda. Drept rãspuns, orice persoanã suspectatã de disidenþã era consideratã o guvernul rwandez a oferit sprijin forþelor care se þintã fireascã. Între victimele lui Amin se numãrã opuneau lui Mobutu, conduse de Laurent Kabila. În preºedintele înaltei Curþi de Justiþie, Benedicto 1997, cînd armata lui Kabila a înaintat dinspre est cãtre Kiwanuka, fostul guvernator al Bãncii Centrale a Kinshasa, Mobutu a fugit în exil. La scurtã vreme dupã Ugandei, Joseph Mubiru, arhiepiscopul anglican, Janani plecarea sa forþatã, Mobutu a murit în Maroc. În acest Luwum ºi doi dintre miniºtrii cabinetului sãu. Au timp, Zairul a încetat, practic, sã existe, fiind redenumit început sã circule zvonuri cã Amin ar practica ritualuri Republica Democratã Congo. Kabila a devenit noul cu cadavrele victimelor sale, chiar canibalism. Multe preºedinte, dar nu s-a dovedit a fi decît un tiran mãrunt, dintre cadavre, aruncate în Nil sau pe strãzi ori iar în 1998, Congo s-a prãbuºit din nou într-un rãzboi descoperite cu glugi pe cap ºi legate de copaci, erau civil, de aceastã datã în conflict implicîndu-se armatele eviscerate ºi aveau organe lipsã, semn clar de rituri tristatelor vecine, fiecare dintre acestea dorind o fãrîmã bale. Amin cerea deseori sã fie lãsat singur cu cadavrele din bogãþia subsolului þãrii. În cei patru ani scurºi pînã în morgile pe care le vizita frecvent, ºi era limpede cã în 2002, cînd s-a semnat un acord de pace, în lupte au intervenea asupra lor. „Am mîncat carne de om“, s-a pierit în jur de douã milioane de oameni, iar provinci- lãudat el, o datã. „E mai sãratã decît cea de leopard“. ile sînt încã jefuite ºi terorizate de miliþii violente. În Teroarea s-a extins ºi la propriile soþii: frumoasa Kay a prezent, condus de fiul lui Kabila, Congo rãmîne o murit în cursul unui avort, dar Amin i-a dezmembrat tragedie colosalã: crime, rãzboi, violuri ºi foamete, cadavrul ºi apoi l-a cusut la loc. Femeile la care þinea mai puþin, suspectate de necredinþã, erau, pur ºi simplu, într-o þarã jefuitã, pînã la dispariþie, de Mobutu.

asasinate. Amin a condus din ce în ce mai mult în baza toanelor autocratice. Pe de altã parte, au fost deturnate mari sume de bani pentru sprijinirea eforturilor militare ale Ugandei. Cînd banii au început sã se împuþineze, Amin a ordonat ca Banca Centralã sã tipãreascã alþii.

Inflaþia a crescut spectaculos, viaþa economicã a înregistrat o spiralã descendentã, iar bunurile de larg consum se gãseau tot mai greu.

Cum popularitatea lui scãdea vertiginos, Amin a cãutat un þap ispãºitor ºi l-a gãsit în comunitatea asiaticã bogatã a Ugandei, care controla o mare parte din comerþul ºi industria þãrii. În august 1972, a ordonat ca asiaticii cu cetãþenie britanicã sã pãrãseascã þara în termen de trei luni. Economia s-a prãbuºit, deoarece au fugit 50.000 de oameni, între care mulþi lucrãtori calificaþi. În timp ce þara suferea din cauza jafului practicat, Amin a început sã-ºi piardã simþul realitãþii, suferind probabil de demenþã provocatã de sifilis terþiar. A început sã îºi acorde diferite medalii, inclusiv Crucea Victoria, ºi titluri precum „Lord al Tuturor Animalelor de pe Pãmînt ºi al Peºtilor din Mare ºi Cuceritor al Imperiului Britanic în Africa în General ºi Uganda în Special“. A insistat, de asemenea, sã fie transportat într-o litierã din lemn, purtatã de expatriaþi britanici (organizaþi de maiorul Bob Astles, principalul sãu aghiotant). La fel de bizarã a fost corespondenþa pe care a purtat-o cu alþi lideri ai lumii.

Astfel, i-a oferit lui Ted Heath, fostul prim-ministru britanic ºi dirijor amator, o slujbã de ºef de fanfarã dupã înfrîngerea sa în alegerile din 1974; cu altã ocazie, a sfãtuit-o pe Golda Meir, prim-ministru al Israelului, sã îºi „ridice pantalonaºii“ ºi sã fugã în SUA. Mai sinistre au fost laudele adresate teroriºtilor palestinieni care au comis masacrul sportivilor israelieni de la Olimpiada din 1972, de la Miinchen, precum ºi admiraþia lui faþã de felul în care Hitler i-a tratat pe evrei. În 1979, cînd economia ºi societatea ugandezã se prãbuºiserã aproape complet, iar Amin devenise profund detestat în þara lui, a încercat sã distragã atenþia cetãþenilor invadînd Tanzania.

Aceasta s-a dovedit o hotãrîre care i-a adus sfîrºitul.

Drept ripostã, Tanzania a pornit o contraofensivã.

Armata lui Amin s-a destrãmat, iar el a fugit - stabilinduse, în cele din urmã, în Arabia Sauditã. A trãit în exil pînã la moartea survenitã în patul propriu, în anul 2003.

Idi Amin a distrus Uganda, ucigînd 300.000 de oameni; mulþi alþii au fost forþaþi sã caute refugiu în strãinãtate. Suferinþele nu s-au sfîrºit pentru poporul ugandez nici dupã îndepãrtarea lui de la putere. Obote a revenit la conducere în urma unor alegeri fraudate în 1980 ºi a împins þara în rãzboi civil, pînã cînd a fost rãsturnat, în 1985, astfel cã au murit alte sute de mii de ugandezi. Aceasta a fost moºtenirea lãsatã de Amin. În iunie 1976, Idi Amin a invitat avionul companiei Air France, deturnat de teroriºti palestinieni ºi germani, sã aterizeze pe aeroportul Entebbe, din Uganda. Dupã aterizare, teroriºtii au eliberat toþi pasagerii care nu erau evrei ºi i-au dus pe ceilalþi în terminalul aeroportului, cerînd eliberarea a circa 40 de palestinieni închiºi în Israel ºi a altor 13 din Kenya, Franþa, Elveþia ºi Republica Federalã Germania.

Cãpitanul Michel Bacos - urmat de restul echipajului - a refuzat sã plece fãrã restul pasagerilor, în vreme ce o cãlugãriþã francezã s-a oferit sã ia locul unui ostatic, dar soldaþii ugandezi i-au silit sã plece. Rãpitorii au declarat cã dacã nu le erau satisfãcute cererile pînã la 1 iulie, îi executau pe cei 83 de ostatici evrei ºi pe ceilalþi 20 pe care îi reþinuserã. În noaptea de 3 iulie, dupã o prelungire a termenului, prim-ministrul israelian Yitzak Rabin (ulterior asasinat pentru cã a încheiat pacea cu palestinienii) a trimis un comando care a declanºat un raid uimitor. Surpriza a fost deplinã: nimeni nu s-ar fi aºteptat ca forþe israeliene sã traverseze jumãtate din Africa pentru a-ºi salva proprii cetãþeni. În ciuda rezistenþei opuse de ugandezi, în urma „Operaþiunii Thunderbolt“ au fost salvaþi aproape toþi pasagerii. Au murit trei ostatici, precum ºi un soldat israelian, Yonatan Netanyahu - fratele mai mare al viitorului premier israelian Benjamin Netanyahu - în amintirea cãruia acþiunea a fost redenumitã retrospectiv „Operaþiunea Yonatan“. Toþi cei ºapte teroriºti ºi 45 de soldaþi ugandezi au fost uciºi. Tot asaltul a durat 30 de minute. Raidul a reprezentat o realizare extraordinarã care a simbolizat puterea militarã ºi îndrãzneala israelienilor. Una dintre ostatice, Dora Bloch, în vîrstã de 75 de ani, care fusese primitã în spitalul din Kampala înainte de raidul israelian, nu a putut fi salvatã. Ulterior, la ordinul lui Idi Amin, ea a fost tîrîtã din pat ºi asasinatã de ofiþeri ai armatei ugandeze.

SIMION SEBAG MOMTEFIORE

Pag. a 14-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Modificarea Codului Penal: cum i-a minþit Meleºcanu pe liderii europeni Ministrul de Externe, Teodor Meleºcanu, a prezentat, la Bruxelles, o versiune total distorsionatã asupra motivelor pentru care Guvernul a emis Ordonanþa de Urgenþã 13/2017, care conþinea modificãri la legislaþia penalã, pe care sute de mii de români le-au considerat inacceptabile.

Ministrul de Externe, Teodor Meleºcanu, a discutat, la Bruxelles, cu prim-vicepreºedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, ºi cu vicepreºedintele Federica Mogherini despre Ordonanþa de Urgenþã prin care Guvernul a modificat legislaþia penalã, revocatã ulterior la presiunea strãzii. „Eu am explicat foarte clar domnului Timmermans cã noi nu am dezincriminat abuzul în serviciu, noi am gãsit o modalitate ca sã-l incriminãm, pentru cã a fost declarat neconstituþional de cãtre CCR. Trecînd 45 de zile, el nu mai exista ca prevedere în Codul Penal. Sigur, poate nu a fost cea mai bunã formulã, poate nu trebuia sã stabilim un parg de 200.000 de lei, dar problemele respective trebuie sã-ºi gãseascã o soluþionare, aºa cum se întîmplã în orice stat democratic“, a spus Meleºcanu, într-un interviu acordat la Bruxelles pentru „Adevãrul“. Însã argumentul prezentat de Meleºcanu este fals, întrucît articolul din

Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (2) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) Pe de altã parte, în contextul acestei renovãri, stau ºi mã întreb: au, oare, toþi senatorii ºi deputaþii, unii destul de tineri, pregãtirea politicã, economicã, juridicã, sociologicã ºi filozoficã necesarã, care sã le permitã sã se implice, în mod real, în elaborarea unor legi importante, ºi nu doar sã se rezume la vot? Din pãcate, ºi astãzi, ca ºi în trecut, Parlamentul este mai mult un for al rãfuielilor, ºi mai puþin unul al afirmãrii simþãmintelor înalte pentru þarã. Aºa cum remarcau observatorii vieþii parlamentare interbelice, toate divergenþele ºi controversele politice erau generate de relaþia socialã dintre Putere ºi Opoziþie, care se manifesta prin cele mai imprevizibile erupþii vulcanice în Senat ºi în Camera Deputaþilor, unde combatanþii se aflau faþã-n faþã ºi îºi lansau diatribele, alimentîndu-se reciproc, de la o replicã la alta. Dar ecoul lor dezgustãtor era estompat ºi, de cele mai multe ori, redus la tãcere de expunerile unor iluºtri parlamentari, precum Mihail Kogãlniceanu, Nicolae Iorga, Take Ionescu, Gh. Duca, C. Stere, P. Carp, Petre Andrei ºi atîþia alþi redutabili oratori, în cuvîntul cãrora vibrau puternic interesele ºi nãzuinþele arzãtoare ale cetãþenilor. ,,Este, fãrã îndoialã, cea mai mare minte pe care a produs-o Naþia Româneascã, ºi bunãtatea lui Dumnezeu a fãcut ca mintea cea mai mare sã fie unitã cu cea mai caldã inimã”, spunea Nicolae Iorga despre liberalul Mihail Kogãlniceanu, rivalul sãu politic. La rîndul sãu,

Codul Penal care vizeazã abuzul în serviciu nu a fost declarat neconstituþional. Curtea doar a clarificat formularea ambiguã a articolului: a stabilit cã articolul este constituþional, cu condiþia ca sintagma „îndeplineºte în mod defectuos” sã fie interpretatã de instanþe prin „îndeplineºte prin încãlcarea legii”. Nefiind declarat neconstituþional, articolul cu pricina nu a fost eliminat din lege, deci nu se justifica emiterea unei Ordonanþe de Urgenþã. Însã, în Ordonanþa de Urgenþã pe care a adoptat-o, în miez de noapte, Guvernul Grindeanu a stabilit cã pot fi acuzaþi de abuz în serviciu doar cei care aduc un prejudiciu de peste 200.000 de lei, deºi Curtea nici vorbã sã fi stabilit vreun plafon. Pragul impus de PSD a fost ironizat de protestatari: „A opta poruncã: Sã nu furi mai mult de 200.000 de lei“. „I-am spus domnului Timmermans cã sîntem conºtienþi cã tot nouã ne revine obligaþia de a gãsi cele mai bune soluþii, însã e mult mai bine sã avem o colaborare cu Comisia Europeanã, cu Parlamentul European, astfel încît soluþiile agreate sã se bucure de sprijin direct din partea Comisiei Europene“, a mai spus Meleºcanu. Întrebat de ce nu s-a consultat cu instituþiile europene înainte de adoptarea Ordonanþei de Urgenþã, Meleºcanu a rãspuns: „Pentru cã am pornit de la un punct de vedere extrem de simplu: e obligaþia Parlamentului ºi a Guvernului sã punã în aplicare, neîntîrziat, deciziile CCR, un principiu democratic, care nu are nevoie de nici o consultare ante“. Ministrul de Externe a anunþat cã Bruxellesul va trimite o echipã de juriºti la Bucureºti pentru a se asigura cã legislaþia scriitorul ºi omul politic Gh. Panu afirma despre Take Ionescu: ,,Acest tînãr e plin de viitor. Acest deputat al Craiovei este, pentru Parlamentul Român, o adevãratã podoabã”. Din pãcate, la tribuna Parlamentului nostru de azi nu mai urcã, de cîþiva ani, politicianul-orator.

Glasul lui s-a stins odatã cu plecarea dintre noi a lui Corneliu Vadim Tudor ºi a lui Adrian Pãunescu, doi titani ai cuvîntului scris ºi rostit, în care fremãtau atît de viu, de realist ºi de fermecãtor þara ºi poporul, dar ºi marile valori ale istoriei ºi culturii naþionale. În locul lui Take Ionescu se aflã, azi, în Parlament, ofiþerul acoperit ºi auto-descoperit, într-un joc al celei mai ipocrite pocãinþe, insipidul Robert Turcescu, iar pe scaunul lui Kogãlniceanu s-a instalat marele mafiot Traian Bãsescu, cel care, ca preºedinte dictator, afirma cã ,,Parlamentul este o epavã aflatã, fizic, în pragul morþii clinice”. *** Partidele noastre politice au escaladat evenimentul de la 11 decembrie 2016, fiecare în felul sãu. Unele jubilînd, altele scrîºnind din dinþi. Partidul SocialDemocrat este formaþiunea care a tras din urne lozul cel mare. Conservîndu-ºi electoratul ºi atrãgînd, prin programul de guvernare, voturi ºi de la alte formaþiuni, social-democraþii s-au impus la un scor pe care nici ei nu-l scontau. Principalul merit în cîºtigarea alegerilor revine, în mare mãsurã, liderilor, care au refuzat, de la bun început, disputa de mahala declanºatã de adversari, preferînd dialogul, civilizat ºi productiv, cu alegãtorii. În pofida unei dizidenþe de ultimã orã, în cadrul cãreia unii social-democraþi au candidat, fãrã succes, sub sigla partidului-strigoi România Unitã, Liviu Dragnea a ºtiut sãºi mobilizeze susþinãtorii, într-o bãtãlie pluripartidistã decisivã. În mod obiectiv, trebuie sã spunem cã o con-

penalã va fi modificatã corect în Parlament. „Am discutat cu domnul Timmermans, s-ar putea sã vinã dînsul la noi, dar în orice caz ne va ajuta cu cîþiva juriºti ca sã gãsim cele mai bune soluþii pentru a pune în aplicare deciziile CCR, dar ºi pentru celelalte proiecte de legi.

Domnul Timmermans ne-a spus cã în ceea ce priveºte supraaglomerarea penitenciarelor, se gîndeºte ºi la un sprijin printr-un proiect european, sã gãseascã niºte fonduri prin care sã se construiascã rapid unul sau douã penitenciare noi“, a explicat Meleºcanu.

„Pentru ce protestau aici?“ ªeful diplomaþiei române a povestit cã liderii europeni l-au întrebat de ce continuã protestele la Bucureºti ºi dupã ce Guvernul a anunþat cã abrogã Ordonanþa de Urgenþã. Ce le-a rãspuns? „Cã e o miºcare clarã de contestare a rezultatelor alegerilor, care are drept scop înlocuirea de manierã ilegitimã ºi ilegalã a unui Guvern care a fost desemnat de cãtre Parlament. M-au întrebat cum se poate aºa ceva. Foarte simplu: sîntem la o distanþã micã dupã alegeri, încã nu s-au absorbit toate energiile negative de dupã alegeri, iar unii care au pierdut au probleme în a recepta înfrîngerea. Dacã problema pînã acum a fost a OUG, iar Guvernul a abrogat-o, dacã va continua, manifestanþii nu pot avea decît acest obiectiv“, a relatat Meleºcanu. Ministrul i-a ironizat pe românii care au ieºit în stradã la Bruxelles. „Mã întreb pentru ce protestau aici, pentru cã aici nu se poate rezolva nimic, decît prin contactele pe care le facem noi ºi prin discuþiile pe care le avem. Dar cunosc la fel de bine cã erau organizaþi ºi împinºi de anumiþi politicieni, care sînt în Parlamentul European. Punct“, a încheiat Meleºcanu.

SEBASTIAN ZACHMANN tribuþie importantã la obþinerea succesului electoral de cãtre social-democraþi au avut-o partidele de dreapta.

Vehiculînd, de-a lungul întregii campanii electorale, un discurs denigrator la adresa adversarilor politici, PNL, USR ºi PMP, nu numai cã n-au reuºit sã-i compromitã pe candidaþii acestora, ci, dimpotrivã, i-au apropiat ºi mai mult de alegãtori. Acelaºi efect l-a avut ºi mesajul preºedintelui Iohannis, care, în marea sa înverºunare împotriva candidaþilor PSD, nu-i scotea din ,,penali”. La rîndul lor, implicîndu-se fãrã nici un drept în campania electoralã, acþionînd la intimidare, în cel mai autentic stil stalinist, instituþiile de forþã au radicalizat electoratul, împingîndu-l masiv cãtre stînga. În asemenea condiþii, nu este de mirare cã rezultatul alegerilor parlamentare s-a constituit într-un puternic avertisment la adresa SRI ºi DNA, dovedind, ca ºi în 1989, cã poporul este acel tãvãlug care i-a mãturat, doar în cîteva zile, pe Ceauºescu ºi forþele sale represive, extrem de puternice.

Constatãm, însã, cã în pofida acestor realitãþi, acþiunile scandaloase împotriva noului guvern, declanºate de partidele de dreapta, cu sprijinul, la vedere, al preºedintelui Iohannis ºi al instituþiilor de forþã, continuã ºi astãzi, la foc intens. Nu vã este teamã, domnule preºedinte? Vreþi ca milioanele de oameni care ºi-au exprimat opinia la urne, în mod calm ºi democratic, sã ºi-o reafirme vulcanic, în stradã ºi la Palatul Cotroceni?

Opoziþia, obtuzã ºi tot mai strãinã de interesele þãrii, nu vrea sã înþeleagã, nici în ruptul capului, cã prin politica tensionatã pe care o promoveazã, zi de zi, nu va reuºi sã se reabiliteze în faþa electoratului. Dimpotrivã, va pierde ºi bruma de credibilitate de care se mai bucurã în rîndul propriilor simpatizanþi. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Cele mai vechi bãi romane din þarã zac acoperite de asfalt, în loc sã fie exploatate din punct de vedere turistic Un complex de bãi romane, foarte bine conservate, au fost descoperite în 2015 la Herculane, însã au fost acoperite cu asfalt din cauzã cã administraþia localã nu a avut bani sã le transforme în muzeu în aer liber. Astãzi nu mai pot fi redescoperite. În vara anului 2015, primarul din Bãile Herculane anunþa o descoperire unicã în România, pe care se pregãtea sã o conserve ºi sã o exploateze în scop turistic. În timp ce se executau lucãri pe una din strãzile staþiunii, muncitorii au descoperit niºte ruine vechi de circa 2.000 de ani. Administraþia localã a chemat arheologii de la Muzeul din Caransebeº ºi aceºtia au confirmat cã era vorba despre mai multe bazine termale vechi, de pe vremea romanilor, foarte bine conservate, care ar fi meritat sã fie scoase la luminã. Acestea se aflau de-a lungul Strãzii Castanilor, în zona cunoscutã astãzi ca Pavilionul Traian. „Am chemat arhelogii de la Caransebeº, care au început sãpãturile. Aceºtia ºi-au dat seama cã este vorba despre niºte terme romane, practic niºte bazine, foarte bine conservate. Cred cã va fi cea mai tare descoperire, cea mai tare dovadã cã Bãile Herculane este staþiune bal-

nearã de 2.000 de ani! Sînt bazine termale, întregi. Deci camere întregi! Cu tencuialã albã pe ele, pereþii sînt tencuiþi cu alb. Este ceva fantastic! S-au gãsit ºi monede din vremea împãratului Comodus. Celor care n-au auzit de Comodus, putem sã le spunem de filmul „Gladiatorul”.

Dovezi scriptice despre bãi existã. Se referã la anul 153.

Existã scriptic”, a declarat primarul de atunci, Nicuºor Vasilescu, pentru argument-cs.ro. Administraþia localã, împreunã cu arheologii Muzeului din Caransebeº, a cãzut de acord ca acestea sã fie puse în valoare ºi sã devinã punct de atracþie turisticã. Urma ca întreaga zonã sã fie decopertatã ºi sã fie acoperitã cu un plafon din sticlã groasã, care sã permitã vizualizarea bazinelor de cãtre turiºti. Numai cã dupã cîteva luni, strada a fost reparatã ca ºi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Peste ruinele vechi s-a turnat asfalt ºi nimeni nu le mai poate vedea.

Actualul primar, Cristian Miclãu, spune cã a aflat despre bãile romane descoperite de precedesorul lui, dar susþine cã în acest moment nu mai poate face nimic pentru valorificarea lor. „Din cîte ºtiu eu, aºteptau finanþare pentru acest proiect, finanþare care nu s-a aprobat ºi atunci au

decis sã le conserve. S-a turnat nisip peste ele ºi au fost conservate aºa cum trebuie. Existã o procedurã specialã”, spune Miclãu. Despre scoaterea la suprafaþã a vestigiilor, primarul de Herculane spune cã nu mai este posibilã. „Noi nu avem voie timp de cinci ani, cît e drumul în garanþie, sã mai desfacem acolo. Deci nu se poate pune problema sã mai spargem ºoseaua. Aºa a fost contractul cu constructorul drumului ºi nu avem ce sã facem”, afirmã primarul. Conform declaraþiilor ediluluiºef, bazinele romane mai pot fi decopertate cel mai devreme în 2020.

DANIEL GROZA

Pag. a 15-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Cum s-a ajuns la explozia preþurilor la energie Dupã gerul din prima jumãtate a lunii ianuarie ºi declaraþiile alarmiste ale autoritãþilor, preþul energiei electrice pe bursã a crescut accelerat, pînã la nivelul maxim al ultimelor decenii, astfel cã piaþa a ajuns în pragul unei crize.

Preþul energiei electrice pe piaþa spot (Piaþa Zilei Urmãtoare) a bursei specializate OPCOM au doborît record dupã record de la jumãtatea lunii ianuarie, ajungînd pînã la 650 lei/MWh, faþã de 300 lei/MWh la începtul acestui an, cel mai ridicat nivel din ultimele decenii. Situaþia este una fãrã precedent, în ciuda faptului cã sistemul energetic s-a mai confruntat cu perioade de ger cumplit, astfel cã autoritãþile au demarat verificãri, existînd suspiciuni de manipulare a pieþei. În prima sãptãmînã a lunii ianuarie, preþul mediu al energiei electrice pe piaþa spot era de 184,7 lei/MWh ºi 279,6 lei/MWh, cu vîrfuri între 194,1 lei/MWh ºi 334 lei/MWh, potrivit datelor OPCOM, citate de HotNews.ro. În a doua sãptãmînã, în perioadã de ger, însoþitã de declaraþii alarmiste ale ministrului Energiei, Toma Petcu, media a urcat la 340 lei/MWh, cu un vîrf de peste 400 lei/MWh. Iar de atunci, preþul energiei electrice pe bursã nu s-a mai oprit ºi a urcat pînã la 650 lei/MWh.

Suspiciuni de manipulare a pieþei Întrucît situaþia este una fãrã precedent, au fost sesizate Autoritatea Naþionalã de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) ºi consiliul Concurenþei, existînd suspiciuni de manipulare a pieþei.

Niculae Havrileþ, preºedintele ANRE, a anunþat cã Autoritatea a declanºat investigaþii la douã companii din sectorul energiei electrice, în urma unei sesizãri fãcute de OPCOM, care a atenþionat autoritatea privind practici de tranzacþionare suspecte, ce pot duce la posibile manipulãri ale preþului. „OPCOM a adus la cunoºtinþa ANRE cîteva practici de tranzacþionare suspecte, de naturã a duce la posibile manipulãri ale preþului sau cazuri de abuz de piaþã. Ca urmare, în cadrul ANRE s-au

Fiþe de ºmecheri (37) GRÃDINIÞÃ DE LUX PENTRU CÃÞEI De 16 ani, sistemul de învãþãmînt românesc este supus unei continue reformãri. Inutilã, din moment ce scandalurile din învãþãmînt continuã. Existã, însã, ºi excepþii, cum este cazul unei grãdiniþe bucureºtene de lux, unde micuþii cursanþi se bucurã de condiþii excelente, educaþie ºi relaxare la cele mai înalte standarde internaþionale. Ei sînt luaþi de acasã, plimbaþi prin Herãstrãu, hrãniþi, îngrijiþi, educaþi, au profesor personal pentru lecþii ºi asistenþã medicalã calificatã. În plus, pe lîngã cursuri, primesc ºi educaþia aferentã „celor 7 ani de-acasã”, au timp de joacã berechet, sînt pãziþi de pericole, li se asigurã odihna ºi multe alte înlesniri la care pãrinþii din România nici nu îndrãznesc sã viseze pentru copiii lor. Mai ales cã noi vorbim aici despre... cãþei. În Bucureºti, existã o grãdiniþã de lux pentru cãþei, care funcþioneazã dupã aceleaºi criterii valorice ca unitãþile de învãþãmînt de stat, singura diferenþã fiind condiþiile excepþionale de care beneficiazã micuþele patrupede. Cãci oferta firmei care a înfiinþat respectiva grãdiniþã caninã ºi care are înscris în acte drept obiect de activitate tocmai îngrijirea animalelor de companie este, într-adevãr, uluitoare.

Astfel, dupã cum declarã Mihai Pãsculescu, directorul grãdiniþei: „Oferim diferite variante de program pentru clienþii noºtri. Preferat este cel mediu, cuprins zil-

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (6) 4. Metroul din Bucureºti (2) Vagoanele de metrou au o siluetã modernã ºi elegantã, cu capacitatea de 200 de pasageri (34 pe scaune), o vitezã maximã de exploatare de 75 km/h, lungimea de 18,6 m ºi lãþimea de 3,1 m.

Metroul Capitalei este proiectat pentru o capacitate maximã de 50.000 de pasageri pe orã ºi sens, adicã o capacitate anualã de peste 250 milioane de pasageri. Au fost proiectate ºi executate 4 tipuri de structuri caracteristice: - cu douã sau mai multe deschideri transversale pentru staþiile cu peroane laterale sau centrale ºi cu planºe intermediare (Semãnãtoarea, Piaþa Unirii 1 ºi 2, Crîngaºi, Universitãþii, Gara de Nord º.a.); - structuri în boltã, fãrã

luat decizii privind începerea unor investigaþii în conformitate cu procedura REMIT (Registrul European al participanþilor la piaþã – n.r.) ºi a criteriilor ACER (Agenþia pentru Cooperarea Autoritãþilor de Reglementare în domeniul Energiei – n.r.)“, a spus Havrileþ, pentru News.ro. O astfel de investigaþie ar putea dura peste o lunã de zile, iar numele companiilor asupra cãrora a fost deschisã verificarea vor fi fãcute publice la finalul anchetei, odatã cu concluziile acesteia.

Ulterior, OPCOM a anunþat cã ANRE i-a solicitat o analizã a comportamentului participanþilor la piaþa spot, Piaþa pentru Ziua Urmãtoare (PZU), analiza ºi concluziile urmînd a fi transmise pînã la sfîrºitul lunii februarie.

Furnizorii denunþã unilateral contractele

cauzele ºi sã anunþe public, conform prevederilor legale, dacã au existat distorsiuni ºi vinovaþi“. „Preþul energiei pe Piaþa pentru Ziua Urmãtoare – PZU este foarte mare, chiar dacã a fost evident cã au existat raþiuni în acest sens: ger, consum ridicat, lipsa apei ºi preþuri mari pe celelalte pieþe din regiune. Cu toate acestea, preþul energiei a crescut în luna ianuarie la valori complet neobiºnuite, în opinia mea de nesuportat de cãtre piaþa româneascã“, a declarat preºedintele AFEER, Ion Lungu.

Reprezentantul AFEER atrage atenþia cã „informaþiile alarmiste creeazã panicã în piaþã, sînt complet inutile ºi este de recomandat sã fie evitate în aceste momente critice, mai ales atunci cînd vin din partea autoritãþilor“.

Declaraþiile alarmiste ale ministrului Energiei

Federaþia Asociaþiilor Companiilor de Utilitãþi din Energie (ACUE) transmite cã neonorarea contractelor, coroboratã cu o creºtere masivã a preþurilor energiei electrice tranzacþionate pe PZU ºi Piaþa de Echilibrare (PE), este „de naturã sã afecteze alimentarea cu energie electricã a consumatorilor casnici ºi a celor non-casnici beneficiari ai serviciului universal“.

Anunþul vine dupã ce directorul general al Enel România, Georgios Stassis, a acuzat, în mod oficial, cã „unii furnizori denunþã unilateral contractele pentru a profita de pe urma acestor niveluri record ale preþurilor, lãsînd clienþii fãrã serviciul de furnizare a energiei, pe care contau conform contractelor semnate. Majorãrile excesive ºi repetate ale preþurilor energiei electrice tranzacþionate pe pieþele centralizate, precum ºi numeroasele notificãri de denunþare a contractelor de furnizare încheiate prin platformele centralizate afecteazã atît operatorii de distribuþie, cît ºi furnizorii de ultimã instanþã“, aratã ACUE. Pe de altã parte, Asociaþia Furnizorilor de Energie Electricã din România (AFEER) se aratã îngrijoratã faþã de situaþia actualã de pe piaþa energiei, de creºterile foarte mari ale preþului energiei electrice ºi solicitã ANRE sã urgenteze analiza anunþatã, „sã identifice

La jumãtatea lunii ianuarie, în plinã perioadã de ger, ministrul Energiei, Toma Petcu, dar ºi reprezentanþii Transelectrica invocau o iminentã crizã energeticã, iar ca mãsurã imediatã au decis, printre altele, blocarea exporturilor de energie. Ministrul Energiei a lansat atunci atacuri la adresa fostei guvernãri, susþinînd cã a pregãtit prost perioada de iarnã ºi „s-a ajuns la situaþia de a fi tot timpul la limita stocului de cãrbune, riscînd chiar oprirea lor de multe ori. Stocurile de cãrbune la centralele termoelectrice, ºi aici m-aº referi la CE Oltenia, unde avem la ora actualã 357.000 de tone, cu un consum zilnic pe vîrf orar de 80.000 de tone, ne-ar asigura o duratã de funcþionare doar pentru patru zile. La CE Hunedoara avem, la ora actualã, în stocuri 30.000 de tone, cu un consum de 6.100 de tone pe zi – asta înseamnã o funcþionare de maximum patru zile“, spunea Toma Petcu la acel moment. Un raport al Complexului Energetic Oltenia aratã, însã, în acelaºi timp, cã societatea avea în stocuri 816.300 tone cãrbune, mult peste nivelul indicat de ministrul Energiei.

Tot din categoria informaþiilor alarmiste face parte ºi anunþul transmis în ianuarie de compania de stat Transelectrica, „cu privire la iminenþa apariþiei unei situaþii de crizã în funcþionarea SEN“.

ADINA VLAD

nic între orele 8,00 ºi 18,00, de luni pînã vineri. Micuþii sînt luaþi cu maºina de la domiciliu ºi acum, cã este vreme frumoasã, sînt duºi direct în Parcul Herãstrãu. Cei din grupa micã sînt hrãniþi conform orarului stabilit de comun acord cu stãpînii, dupã care toþi au o orã de relaxare, pentru a-ºi face nevoile, a alerga ºi a se juca.

Bineînþeles, totul sub strictã supraveghere. Insist asupra faptului cã în tot timpul cît se aflã în îngrijirea noastrã li se asigurã supraveghere ºi protecþie de cãtre personalul nostru specializat, astfel încît sã fie feriþi de orice incident. La fel dupã cum, în permanenþã, au ºi asistenþã medicalã veterinarã calificatã. Urmeazã, apoi, ora de educaþie, atunci cînd cãþeii sînt învãþaþi ceea ce s-ar putea traduce prin „cei 7 ani de-acasã“. Sînt comenzile elementare: «liber», «vino aici», «stai», «n-ai voie», «culcat», pentru a nu-ºi face stãpînul de rîs atunci cînd ies împreunã în lume. Sînt învãþaþi ºi primii paºi spre o bunã socializare: sã nu se batã unii cu alþii, sã nu-ºi fure jucãriile sau mîncarea unul altuia, sã fie prietenoºi”.

Urmeazã plimbarea, cînd cãþeii sînt purtaþi, dupã preferinþã, unii pe malul lacului, alþii pe alei sau lãsaþi sã alerge în voie în locurile special amenajate. „La plimbare sînt însoþiþi de oameni specializaþi, aºa-numiþii specialiºti în babby dog sitting.

Dupã relaxare, începe ºcoala propriu-zisã. Sînt reprize de dresaj de cîte 30 de minute, cînd se lucreazã cu fiecare cîine în parte, ºedinþe de antrenament alternate cu pauze de recreaþie, pe care, la fel ca ºi copiii, ºi ei le aºteaptã cu nerãbdare, ºi în timpul cãrora se împart pe... «gãºti», dupã

afinitãþi. Atîta doar cã la noi nu se ajunge la incidente între grupuri, datoritã supravegherii ºi educaþiei primite.

Seara, în jurul orei 18,00, fiecare este dus la domiciliul stãpînului, care se poate juca liniºtit cu cãþelul sãu, fãrã a avea altã grijã pe cap decît plata studiilor”.

Preþul este, însã, diferit, în funcþie de preferinþele clienþilor, din care cam o treime este formatã din rezidenþi strãini ºi membri ai personalului ambasadelor. Se poate alege programul de douã zile pe sãptãmînã, doar o plimbare zilnicã de o orã, grãdiniþa normalã din timpul sãptãmînii, sau una ºi pe timpul week-endului, dar ºi pensiunea completã, în care cãþelul este lãsat pentru cîteva sãptãmîni, perioadã în care poate primi comenzile în limba strãinã în care a fost învãþat sau poate chiar, în unele cazuri, dormi într-un pat, alãturi de un îngrijitor, dacã aºa a fost obiºnuit de mic. Grãdiniþa principalã se aflã în plinã renovare ºi în curînd vor mai fi deschise încã douã. Conform celor declarate de Mihai Pãsculescu: „pentru a putea face faþã volumului de muncã din perioada verii, cînd toatã lumea pleacã în concediu ºi, pur ºi simplu, sîntem asaltaþi de cereri de pensiune completã”.

De remarcat este cã preþul variazã ºi în funcþie de rasa cãþelului, ºtiut fiind faptul cã, de exemplu, cîinii de vînãtoare sînt mai încãpãþînaþi ºi nesociabili. Dacã în prezent „grupa micã” are 30 de cãþeluºi, existã, însã, ºi veterani care vin la grãdiniþã de 5 ani ºi, ne spune directorul, „normal cã fac pe ºefii cu ãºtia mici”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

stîlpi intermediari (staþia Titan); - cu peronul plasat într-o navã centralã, avînd tuneluri laterale, executate cu scutul semimecanizat (Dristor); - structuri supraterane, realizate cu elemente de acoperiº prefabricate, tipizate (staþia tehnicã IMGB). Linia curentã dintre staþii s-a montat fie în galerii cu secþiune dreptunghiularã, construite în incinte deschise, delimitate, în general, de pereþi mulaþi, fie în tuneluri executate cu structuri care avanseazã în subteran, prin montarea unor inele din bolþuri prefabricate.

Construcþiile subterane de mari proporþii, ale epocii moderne, au condus la concepþia unui urbanism subteran, inclus organic în sistematizarea marilor oraºe contemporane. Lipsite de faþade ºi acoperiºuri exterioare, aceste construcþii au dat posibilitatea arhitecþilor sã-ºi concentreze atenþia asupra spaþiului interior, realizînd, în unele cazuri, adevãrate lucrãri de artã monumentalã. Pentru metroul din Bucureºti, numeroase colective de arhitecþi ºi ingineri au contribuit la realizarea arhitectonicã ºi constructivã a staþiilor de metrou, deoarece rezolvarea fiecãreia dintre ele a reprezentat, practic, un caz de sine

stãtãtor. Spaþiile de circulaþie sînt atent distribuite, urmãrindu-se parcurgerea ºi perceperea gradatã a tuturor etapelor, în cele douã sensuri de coborîre ºi urcare. Culorile calde, odihnitoare, formele stilizate ale decoraþiei, inspirate din tradiþia româneascã, personalizeazã fiecare staþie în parte. Finisajele sînt realizate din plãci ºi piese ceramice (pereþi, stîlpi), sticlã securizatã ºi emailatã (plafoanele suspendate), granit, marmurã ºi travertin, sau gresie artificialã (pardoseli, scãri, pereþi, stîlpi de susþinere).

La sfîrºitul anului 1989, lungimea reþelei metroului bucureºtean a atins 65 km, iar numãrul pasagerilor transportaþi, pe parcursul întregului an, 250 de milioane.

Traficul era în totalitate automatizat, computerizat ºi controlat prin televiziune cu circuit închis, prin dispozitive electronice de comandã performante, elemente care situau metroul din Bucureºti la nivelul celor mai moderne instalaþii ºi contrucþii de acest fel din Europa. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 16-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Sorin Grindeanu a triºat ºi ne-a pãcãlit pe toþi Demisia ministrului Justiþiei, Florin Iordache, este cel mai mãrunt eveniment al zilei de joi, 9 februarie a.c.

Primele douã ca importanþã sînt: refuzul Curþii Constituþionale de a judeca excepþia ridicatã de Avocatul Poporului asupra Ordonanþei 13 ºi devoalarea schemei prin care Guvernul Grindeanu a triºat opinia publicã ºi a manipulat procesul legislativ, în aºa fel încît, deºi a abrogat-o, Ordonanþa 13 sã poatã intra, totuºi, în vigoare.

Asupra deciziei Curþii Constituþionale ne-am referi mai puþin, cîtã vreme decizia încã nu e motivatã. Înþelegem cã a fost luatã cu majoritate de voturi, nu cu unanimitate, aºa cum parcã ne obiºnuise Curtea în ultima vreme. Dar cîteva lucruri ne-au atras atenþia. Valer Dorneanu, preºedintele CCR, a declarat cã au respins ca inadmisibilã excepþia ridicatã de Victor Ciorbea, pe motiv cã Ordonanþa 13 a fost deja abrogatã înainte sã intre în vigoare, deci nu a produs efecte. Fals, totuºi.

Doar un singur articol din trei din Ordonanþa 13 nu a apucat sã intre în vigoare, celelalte douã intrînd ºi producînd efecte juridice. Spre exemplu, în cele 6 zile cît Ordonanþa 13 a fost în vigoare, cine a depus un denunþ mai vechi de 6 luni de la comiterea faptei, a fost trimis la plimbare de cãtre procuror. ªtie Curtea sigur cã nu s-a întîmplat aºa ceva? Deci avea motive sã judece pe fond.

Cînd i s-a atras atenþia cã s-a mai întîmplat sã judece pe fond acte abrogate, Valer Dorneanu a spus cã atunci era vorba de excepþii ridicate de cetãþeni în faþa instanþelor de judecatã, ºi nu de excepþii ridicate direct de Avocatul

Poporului. ªi care e diferenþa de substanþã? Noi ºtiam cã rolul Curþii Constituþionale este de a veghea ca acte neconstituþionale sã înceteze sau sã nu apuce sã-ºi facã efectul, indiferent de forma de sesizare. Or, Ordonanþa 13 este aptã sã intre direct în vigoare dacã Parlamentul respinge Ordonanþa 14, prin care a fost abogatã. Dar asta e doar o pãrere, deocamdatã e mai înþelept sã aºteptãm motivarea ºi, dacã va exista, opinia separatã. Sã ne întoarcem, însã, la cele douã Ordonanþe. Ambele au ajuns la Parlament ºi, chiar dacã Ordonanþa 13 a fost abrogatã de cãtre Guvern, tot ambele urmeazã sã fie, printr-o lege, fie aprobate, fie modificate, fie respinse. În cel mai rãu scenariu posibil, Parlamentul poate face aºa: sã ignore Ordonanþa 13 ºi sã respingã Ordonanþa 14. În acest caz, Ordonanþa 13 intrã, automat, în vigoare, chiar dacã Guvernul a abrogat-o. Singura fereastrã, foarte îngustã, în care se mai poate acþiona este atacarea la CCR a Legii de respingere a Ordonanþei 14.

Provocarea majorã, pentru juriºti, va fi aceea de a face în aºa fel încît, odatã cu legea de respingere a Ordonanþei 14, sã aducã la judecata Curþii ºi Ordonanþa 13. Pentru cã, dacã ne vom afla în acea situaþie, va fi iminentã intrarea în vigoare a Ordonanþei 13. Dar are Parlamentul temeiuri sã respingã Ordonanþa 14? Da, are. Iar aceste temeiuri i le-a oferit chiar Guvernul Grindeanu, prin modul în care a ales sã abroge Ordonanþa 13. Iatã explicaþia. În Ordonanþa 13, erau douã categorii de prevederi. O categorie de prevederi

Probe-surprizã din Dosarul Arhiepiscopului Tomisului (1) Interceptãri, declaraþii de martori, expertize agricole ºi acte oficiale sînt o parte din probele DNA care sînt în dosarul lui Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. În faþa procurorilor, înaltul prelat s-a prevalat de dreptul la tãcere ºi nu a vrut sã facã declaraþii.

Procesul în care Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinþia Sa Teodosie (61 de ani), este judecat pentru prezentare de documente sau declaraþii false, în vederea obþinerii de fonduri europene, în valoare de 300.000 de euro, a debutat în data de 7 februarie a.c. la Curtea de Apel Constanþa. Ierarhul a cerut ridicarea mãsurii preventive ºi a declarat cã este nevinovat. „Cred cã sînt destule argumente sã se revoce controlul judiciar, pentru cã nu sînt elemente. ªi toate documentele se aflã în dosare, însã, încã nu au fost cercetate. I-am invitat sã cerceteze acele probe, care aratã cã toate fondurile s-au cheltuit legal ºi s-a adãugat la ceea ce am primit încã douã pãrþi din partea Arhiepiscopiei”, a precizat Teodosie.

Bani pentru via inexistentã Potrivit procurorilor DNA, Teodosie, împreunã cu alþi 5 complici, mandatari ai Arhiepiscopiei Tomisului, ar fi folosit ºi prezentat declaraþii false în relaþia cu Agenþia de Plãþi ºi Intervenþie în Agriculturã (APIA), în scopul de a primi fonduri europene. Tovarãºii de dosar ai Arhiepiscopului sînt: Stere Beca (68 de ani), fost secretar al Primãriei comunei Valu lui Traian, ºi 4 preoþi din cadrul Arhiepiscopiei: Ciprian-Ioan Cojocaru (36 de ani), Bogdan-Petriºor Malaxa (42 de ani), Gheorghe Nadoleanu (46 de ani) ºi Aurelian ªtefan (39 de ani). Ei ar fi declarat cã folosesc aproximativ 67,25 hectare de

teren agricol, situate în zona denumitã „Ferma 3” – Nazarcea (localitatea Lumina, judeþul Constanþa), pentru cultivarea de „vii pe rod cu struguri pentru vin”/„vii pe rod cu struguri nobili pentru vin”. Asta, în condiþiile în care, din 2010, pe respectivele suprafeþe agricole nu mai existau astfel de culturi. APIA le cere celor implicaþi banii înapoi, 1.392.964 de lei.

Probã-cheie: imaginile din satelit În esenþã, acuzarea DNA vizeazã faptul cã pe cele 67,25 hectare nu s-a mai cultivat vie din 2010, fiind vorba de un teren abandonat. Probele principale: declaraþiile martorilor, în timp ce doi dintre inculpaþi au admis la DNA cã, într-adevãr, nu se cultiva pe toatã suprafaþa viþãde-vie (Nadoleanu ºi ªtefan), Stere a recunoscut cã din 2010 nu se lucrau deloc parcelele de vie, imaginile din satelit, realizate în 2011, fotografii fãcute la faþa locului, care aratã starea dezastruoasã actualã a parcelelor, dar ºi o expertizã fãcutã de un expert agricol. De altfel, cei implicaþi în aceastã anchetã au fost monitorizaþi de procurori, cu mandat emis de judecãtori. Unul dintre cei trimiºi în judecatã, Aurelian ªtefan, a fost interceptat în momentul în care discuta cu expertul angajat de el cum sã facã sã scoatã o expertizã favorabilã. „AªADAR, trebuie sã te gîndeºti de aºa manierã încît sã scãpãm dracului de aceastã treabã…”, spunea expertul. „Da, pãi…”, era neputincios ªtefan. „…cã o sã zicã (DNA – n.r.): «Pãi, bãi, cum vrei dumneata sã iei subvenþie pentru un lucru pe care nu îl lucrai?», adicã pentru o vie care nu ai lucrat-o?”, explica expertul consecinþele. Expertul i-a explicat preotului ºi o posibilã portiþã de scãpare: „Aia e, dar, mã rog,

„Fuga Lolelor“ la... PRM (3) Revenind la Florin Simion, pe care Corneliu Vadim Tudor l-a dat afarã din partid ca pe-o mãsea stricatã, neicuºorul ãsta cam zglobiu, dar ºi cam tuciuriu (n-am gãsit altã rimã!), a declarat, pompos, ºi-mi pare rãu cã nu l-am înregistrat, cã el s-a rugat cu cerul ºi cu pãmîntul de nevasta lui, care-l cam þine sub papuc, fie vorba între noi, sã retragã contestaþiile pe care le-a depus împotriva PRM, ea fiind PRM-istã. Vã închipuiþi ce melanj e în familia Simion?! Dacã ea conduce ostilitãþile. De aia vine el ºi se dã cocoº, cã acasã nu poate, mititelul. Þi se ºi face milã de el. Oricum, a fost de rîsul curcilor cu aceastã destãinuire, lumea luîndu-l la miºto. ªi acum, girat de „Prostovescu“, vrea sã conducã PRM?! Spre ce, poate spre dezastru, cã spre altceva, în nici un caz. Sau poate are vreo „manevrã“ a la Mafia þigãneascã, ºi vrea sã-l punã pe daiboji, sã-l scoatã la licitaþie. Mai ºtii?! Te poþi aºtepta la orice de la asemenea haimanale, bune de pus la stîlpul infamiei pentru trãdarea lor. Mai mare ruºinea, loazelor! „Fuga Voastrã“ trebuie sã aibã loc, pentru cã, altfel, vã zburãm pe uºã, sau pe geam afarã, de nu vã vedeþi!!!

Vine Primãvara, Vine Soarele ºi pe Strada Noastrã, Vasile Lascãr (Vasile Lascãr a fost ministru de Finanþe al României [interimar] – cuvîntul ãsta, interimar, ne urmãreºte, nu ne dã pace, n.r. - în anul 1897 ºi ministru

de Interne în douã rînduri. În perioada cît a fost ministru de Interne, Vasile Lascãr a propus prima lege organicã a Poliþiei Române, conceputã dupã principii ºtiinþifice moderne. La data de 1 aprilie 1903, în urma multor dezbateri, a fost adoptatã aceastã lege, cu denumirea „Legea pentru organizarea Poliþiei Generale a Statului”, în care s-au precizat „atribuþiile ºi competenþele personalului poliþiei”, instituind „principiul stabilitãþii organelor poliþieneºti ºi scoaterea lor în afara luptelor politice”. Tot prin aceastã lege, se dispunea înfiinþarea unei ºcoli speciale de Poliþie pentru pregãtirea personalului poliþienesc. ªcoala de Agenþi de Poliþie din Cîmpina, judeþul Prahova, poartã, în prezent, numele „Vasile Lascãr”). Am fãcut aceastã parantezã, pentru cã mi s-a pãrut semnificativã.

Aºadar, Vasile Lascãr a avut o contribuþie hotãrîtoare în reaºezarea Poliþiei Române pe un fãgaº de normalitate.

Asta se doreºte ºi în Partidul România Mare, dar fãrã cei care astãzi se prefac a conduce destinele acestui partid justiþiar, naþionalist ºi fãrã patã. Vreþi voi sã-l pãtaþi acum, nu aveþi nici o ºansã, pentru cã vã dãm Afarã! Afarã cu voi, Neaveniþilor! Afarã cu voi, Gloabelor, bune numai sã paºteþi „iarba grasã de acasã“. Sînteþi bune, Lolelor, sã daþi fuguþa la Bãlãceanca, pentru un tratament cu electroºocuri. Poate atunci vã liniºtiþi, cã dacã nu, vã liniºtim noi, cu Paloºul Dreptãþii! La Mulþi Ani, PRM, La Mulþi

era legitimã, necesarã, cãci punea în acord legile penale cu decizii ale Curþii Constituþionale. O altã categorie de prevederi o reprezentaau ideile din capul lui Florin Iordache: mutilarea legilor penale. Dacã ar fi fost un om onest ºi de bunã-credinþã, Sorin Grindeanu putea sã abroge parþial Ordonanþa 13: sã pãstreze acele prevederi necesare ºi sã elimine prostiile emanate din capul lui Florin Iordache, sau din alte capete de partid. În loc sã facã asta, premierul a adoptat Ordonanþa 14 în felul urmãtor: a dezincriminat în totalitate Ordonanþa 13 ºi a repus în vigoare acele prevederi neconstituþionale pe care le repara, în mod legitim ºi necesar, Ordonanþa 13.

Premierul a justificat prin faptul cã, aºa cum i-a cerut strada, nu a fãcut decît sã se revinã la starea de fapt anterioarã emiterii Ordonanþei 13. Dar nimeni nu i-a cerut aºa ceva! Toatã lumea a cerut renunþarea la prevederile ticãloase promovate de Florin Iordache. În aceste condiþii, nimeni nu mã poate convinge cã Sorin Grindeanu nu a fost complice la toatã manevra. Aºa stînd lucrurile, putem spune cã Guvernul a trimis la Parlament o Ordonanþã în care a plantat, în mod deliberat, elemente de neconstituþionalitate, astfel încît parlamentarii sã aibã temei pentru a respinge Ordonanþa 14. Deja senatorul ªerban Nicolae devoaleazã planul ºi a început sã vorbeascã despre asta: cã abrogarea Ordonanþei 13 a fost o soluþie legislativã greºitã ºi cã o sã vedem noi la Parlament cît de bunã e Ordonanþa 14. Problema Ordonanþei 13 nu s-a încheiat, aºadar, nici cu abrogarea ei, nici cu demisia lui Florin Iordache. Ea doar s-a mutat 5 kilometri mai încolo, de la Guvern la Parlament.

LIVIU AVRAM trecem peste asta, era, dacã aþi fi avut un inginer horticol era o salvare, uite, dom’le, a fost specialist, l-am plãtit, da’ probabil cã n-au fost…, da’ nici sã þii vie care nu produce ºi sã cheltuieºti cu ea, n-am ce sã…”.

Interceptãri: „V-aþi dus toþi trei odatã?“ Interceptãrile au dezvãluit cã Teodosie ºtia despre problema accesãrii fondurilor europene, dar ºi cã ar fi încercat, potrivit DNA, sã controleze declaraþiile celorlalþi inculpaþi din dosar. „V-aþi dus toþi trei odatã?”, îl întreba Teodosie pe Cojocaru. „Da, da, da”, confirma preotul. „A, da’ nu v-a ascultat decît pe rînd, nu, sau cum?”, era curios înaltul prelat. „Pe rînd, pe rînd. Da. Da”, explica inculpatul Cojocaru. Atunci cînd a fost audiat la DNA, Teodosie s-a prevalat de dreptul la tãcere în faþa procurorului. Totuºi, el a dat o declaraþie în faþa unui judecãtor, cînd a contestat controlul judiciar, ºi a negat acuzaþiile. El a arãtat cã acest demers al Ministerului Public nu îl afecteazã personal, ci afecteazã biserica. El a spus cã „orice acuzaþie pe nedrept reprezintã, pentru sine, o razã de luminã, dar cînd afecteazã biserica este o povarã pentru cei care se fac pãrtaºi la aceasta”.

„Netãiatã, nelucratã“ (1) Stere Beca a dat o declaraþie completã la DNA, potrivit dosarului aflat pe rolul Curþii de Apel Constanþa.

Pînã în 2010, bãrbatul a fost consilier al Consiliului Local al comunei constãnþene Valu lui Traian, ulterior a fost angajat al Arhiepiscopiei Tomisului. El a povestit la DNA care era starea viþei-de-vie în 2010: „Deplorabilã.

Invadatã de vegetaþie, netãiatã, nelucratã, exact ca acum. (va urma) IONEL STOICA Ani, România Mare! Fiþi mîndri cã aþi fost contemporani cu Corneliu Vadim Tudor ºi cu urmaºele lui! În noi stã puterea, în noi stã vrednicia, pentru electoratul nostru ne punem chezaºi, cã îl vom duce acolo unde îi este locul, în Parlamentul României. Trebuie schimbat totul, altfel ne pierdem în „meandrele concretului“.

Sfîrºit C.(CONTRA) I.(INFORMAÞII) P.S.: Pentru cei care nu l-au cunoscut pe Corneliu Vadim Tudor decît din propriile scrieri, sau din massmedia, vã spun cu mîna pe inimã, ca un jurãmînt, cã era un bulgãre de aur, demn de o piesã de colecþie din „Muzeul de Istorie a României“, o piesã de tezaur, reprezentativã, pentru tot ceea ce a fãcut pentru aceastã þarã, ºi pentru cã a onorat-o atît aici, cît ºi peste hotare.

Trãim aceste vremuri triste, pe care vizionarul Vadim Tudor le-a prezis ºi despre care a scris cu atîta asiduitate.

Acestea stau dovadã peste timp, în volumele pe care le-a scos, în ziarele pe care le-a tipãrit, în tot ceea ce a fãcut.

Trebuie sã-i recunoaºtem meritele ºi sã dãm de pãmînt cu toþi cei care vor sã-i întineze memoria ºi sã-i supunã familia la „torturã“, chiar ºi numai psihicã. Afarã cu trãdãtorii din PRM! „Afarã! Afarã! De trei ori Afarã!“, coane Prostovane (n-am gãsit altã rimã!). Afarã cu Patrioretardatul Adrian Popescu ºi cu patrioretardaþii lui!

Acesta este, de asemenea, un pamflet ºi trebuie tratat ca atare. Vã mulþumesc.

Pag. a 17-a – 10 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

RÃZBOIUL PALATELOR La numai cîteva luni de la cîºtigarea alegerilor, între preºedintele Klaus Iohannis ºi guvernul condus de Grindeanu ia naºtere un adevãrat rãzboi.

Tensiunile dintre palatele Cotroceni ºi Victoria încep sã se acumuleze imediat dupã formarea noului executiv. Ele sînt determinate de mai mulþi factori, printre care se numãrã ambiguitatea Constituþiei în privinþa raportului de forþe care trebuie sã existe între Instituþia Prezidenþialã ºi Guvern, rolul important pe care îl au Serviciile Secrete în jocurile politice, insistenþa cu care Klaus Iohannis a încercat sã impunã demisia premierului, ºi nu în ultimul rînd, însãºi personalitatea tumultuoasã a preºedintelui. Considerînd cã nu are suficiente prerogative executive, preºedintele Klaus Iohannis încearcã sã ºi le extindã pe seama Guvernului, sub dubla comandã a Palatului Cotroceni ºi a Palatului Victoria. ***

Guvernul în doi timpi.

Prima variantã Adrian Nãstase ºi-a luat revanºa. Într-un timp record, a încropit cu PSD ºi PUR, bazîndu-se ºi pe reprezentanþii din Camerã ai minoritãþilor naþionale, o majoritate parlamentarã. Ba a mai ºi fãcut avansuri Alianþei, prin intermediul lui Dan Voiculescu, de a se înscrie în noul club al Puterii.

Guvernul propus de el are ºanse reale de a fi validat. ªi, dacã se va întîmpla acest lucru, atunci noul executiv va fi extrem de vulnerabil. El nu va putea sã-ºi treacã prin Parlament nici o lege organicã, iar în ceea ce priveºte legile ordinare, va fi extrem de greu sã obþinã voturile necesare, în condiþiile în care unii parlamentari se îmbolnãvesc, alþii chiulesc, alþii trãdeazã, iar alþii sînt în misiuni peste hotare. Negocierile fãcute, evident sub ºantaj, au condus, aºa cum intuisem, la creionarea unui Executiv extrem de stufos ºi la o împãrþire algoritmicã a puterii bazatã mai degrabã pe o logicã a politicii de ciolan, decît pe cea dictatã de interesul pentru o bunã gestionare a þãrii. Va fi, cum am mai spus, un „guvern de trei parale“. Cu toate acestea, rãmîne valabilã ºi afirmaþia cã, sub aspect simbolic cel puþin, Adrian Nãstase ºi-a luat revanºa ºi, în plinã euforie generalã a liderilor Alianþei DA, a ºtiut sã negocieze o majoritate, în timp ce oamenii lui Bãsescu au fost anesteziaþi cu mesaje ambigue, dacã nu cumva chiar false, transmise din direcþia UDMR ºi PUR. Dar chiar va fi viitorul guvern al României cel proiectat de Nãstase? Eu cred cã nu.

Dincolo, în tabãra înfierbîntatã de succes a Alianþei DA, dupã prelungirea excesivã a momentului electoral, urmeazã identificarea, de cãtre Traian Bãsescu, a unei soluþii pe care sã i-o contrapunã lui Nãstase. La fel cum vîrfurile PSD sînt, în acest moment, prizoniere ale protocolului semnat cu UDMR ºi PUR, ºi Alianþa este prizonierã a înþelegerilor anterioare victoriei lui Bãsescu în cel de-al doilea tur de scrutin. Este ºi motivul pentru care acesta o þine gaia-maþu cu ideea cã Tãriceanu

va fi prim-ministru. Cuvîntul dat e cuvînt dat ºi numai prin forþã majorã ar mai putea fi luat înapoi.

Aºa cã Bãsescu se va preface cã se consultã cu liderii partidelor, dupã care, ghici ciupercã ce-i, îl va nominaliza pe viitorul premier. În persoana lui Tãriceanu. Dar în Parlament nu pot exista, oricît ar vrea Bãsescu, douã majoritãþi. Iar singura majoritate e cea fãcutã în mare vitezã de Nãstase. Prin urmare, Tãriceanu va prezenta o formulã de guvern minoritar. De douã parale. Cînd se va prezenta cu ea în Parlament, majoritatea va avea de ales. Dacã este iresponsabilã ºi total indiferentã la ceea ce înseamnã Interesul Naþional, atunci guvernul va fi validat, urmînd ca, în viitor, sã devinã obiectul bãtãii de joc nu numai a Opoziþiei, ci ºi a presei ºi a opiniei publice interne ºi externe. Pentru cã un asemenea guvern nu ar putea face nimic. Absolut nimic. Ar fierbe, pur ºi simplu, în suc propriu. ªi, relativ repede, s-ar prãbuºi. Dimpotrivã. Dacã majoritatea din Parlament este conºtientã de responsabilitãþile pe care le are, atunci nu va valida acest guvern. În aceastã eventualitate, Bãsescu, în calitate de ºef al statului, are douã mari posibilitãþi. Fie forþeazã anticipatele, insistînd încã o datã pe aceeaºi nefericitã formulã - ceea ce ar fi un dezastru ºi pentru þarã, ºi pentru Alianþa DA -, fie recunoaºte faptul cã nu numai Geoanã pentru PSD, ci ºi Tãriceanu pentru Alianþã a fost un premier de rezervã, ºi atîta tot.

Aceastã a doua ipotezã poate genera cea mai raþionalã soluþie care poate exista în raport cu rezultatul alegerilor.

Majoritatea construitã de PSD a fost, aºadar, ignoratã de preºedinte. PSD nu mai este, din acel moment, prizonierul absolut al înþelegerilor cu UDMR ºi PUR. Este, cumva, cu mîinile mai puþin legate. Dincolo, la Alianþã, odatã respinsã de cãtre alþii formula cu Tãriceanu, liderii sînt îndreptãþiþi sã identifice o nouã soluþie. Împreunã chiar cu Tãriceanu. Iar aceastã soluþie nu poate fi alta decît o ofertã fãcutã PSD de a guverna împreunã. În aceastã variantã, primul-ministru ar trebui, în mod obligatoriu, sã fie un tehnocrat, iar cea mai convenabilã soluþie pentru ambele tabere ºi cea mai profitabilã pentru România ar fi nominalizarea lui Mugur Isãrescu. Atît PSD, cît ºi Alianþa DA ar putea nominaliza cîte un viceprim-ministru. Cu excepþia lui Isãrescu, guvernul ar fi politic, alcãtuit din personalitãþi ale ambelor formaþiuni, de preferinþã agreate ºi de unii, ºi de alþii. Un asemenea executiv ar avea o puternicã susþinere ºi ar putea funcþiona în bune condiþii timp de trei ani, divorþul producîndu-se înaintea urmãtoarelor alegeri. Iar în opoziþie ar rãmîne UDMR, PUR, PRM ºi viitorul Partid Popular parlamentar care se coace în aceste zile.

Nu cumva paternitatea ideii cãlãtoriei în trei la Bruxelles nu-i aparþine lui Iliescu, ci oficialilor europeni? Interesant de ºtiut ce vor discuta Iliescu, Bãsescu ºi Nãstase în avion. La întoarcere.

(Texte preluate ºi actualizate din volumul „Marea provocare.

Preºedintele atipic“, autor S.R. Stãnescu) Nota Redacþiei: Aceste lucruri se întîmplau în 2004. Iatã cã, dupã 13 ani, Istoria se repetã... Cît va mai dura acest circ?!

Apelul academicienilor cãtre Poporul Român ºi instituþiile statului Optzeci ºi patru de academicieni, între care D.R. Popescu, Ioan Aurel Pop, Nicolae Breban, Victor Spinei, Dinu C. Giurescu, Ionel Haiduc ºi Eugen Simion, au transmis miercuri, 8 februarie a.c. o Scrisoare Deschisã în care fac apel la patriotism ºi la pedepsirea agresiunilor la adresa suveranitãþii naþionale.

Academicienii îi invitã pe oamenii politici „sã conlucreze cu responsabilitate ºi patriotism pentru binele României“. „Apelul unor academicieni români Cãtre Poporul Român, Cãtre instituþiile Statului Român, Avînd în vedere poziþia Academiei Române, de instituþie identitarã fundamentalã, aflatã de un secol ºi jumãtate în serviciul Naþiunii Române, semnatarii acestui Apel, îngrijoraþi de evoluþiile interne ºi internaþionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuã ºi alarmantã încercare de erodare a identitãþii, suveranitãþii ºi unitãþii naþionale a României, cu multe acþiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice“, dar ºi cu multe acþiuni îndreptate direct împotriva Statului ºi Poporului Român (rescrierea tendenþioasã, lacunarã sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naþionale, subminarea valorilor ºi instituþiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoºtenirea generaþiilor care vin dupã noi prin vînzarea pãmîntului, a resurselor solului ºi subsolului, prin defriºãri masive, prin înstrãinarea sau falimentarea unitãþilor economice, prin degradarea învãþãmîntului ºi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivã a tuturor subsistemelor statului ºi societãþii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupþia, lipsa de eficienþã, apariþia unor tensiuni sociale), preocupaþi în mod deosebit de încercãrile recurente de „regionalizare“ a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituþiei României ºi tendinþelor de integrare europeanã, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calitãþii vieþii în aceste zone, ne exprimãm ferm împotriva tuturor acestor acþiuni, ne pronunþãm cu tãrie în favoarea identitãþii, suveranitãþii ºi unitãþii naþionale, solicitãm instituþiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, sã vegheze ºi sã acþioneze pentru a preveni, pentru a contracara ºi, atunci cînd se încalcã legea, pentru a pedepsi toate diversiunile ºi agresiunile la adresa identitãþii, suveranitãþii ºi unitãþii naþionale a României ºi a stabilitãþii statului de drept. Chemãm alãturi de noi, în acest demers, întregul Popor Român, pe toþi locuitorii acestui pãmînt, ne adresãm în particular intelectualilor, invitîndu-i sã fie exemplu de înþelepciune ºi de patriotism, ne adresãm oamenilor politici, invitîndu-i sã conlucreze cu responsabilitate ºi patriotism pentru binele României, cu atît mai mult cu cît ne aflãm în preajma sãrbãtoririi Centenarului Marii Uniri, a centenarului aducerii împreunã a tuturor provinciilor româneºti, eveniment pe care Poporul Român l-a aºteptat, pentru care a suferit, a lucrat ºi a luptat atîtea veacuri ºi pe care l-a realizat cu atîtea jertfe. Sã ne cinstim eroii, sã fim la înãlþimea lor, lãsînd generaþiilor urmãtoare, tuturor locuitorilor României, o þarã unitã, suveranã, cu dragoste pentru trecut ºi pentru cultura sa, cu respect de sine, stãpînã pe pãmîntul sãu, educatã ºi prosperã, o þarã a Europei Unite, dar cu identitate proprie, româneascã.

Aºa sã ne judece viitorul!

Iniþiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Pãun ºi semnat de un mare numãr de membri ai Academiei Române.

ALEXANDRU VIªAN

KLAUSTROFOBIA. Cum a rupt preºedintele sala în douã (1) Rãfuiala din Parlament dintre Klaus Iohannis ºi PSD prezintã imaginea micro a fracturii sociale: o Românie care condamnã penalii, asumatã de ºeful statului, ºi, pe de altã parte, o Românie a votului popular, revendicatã de PSD. La mijloc sînt ironiile ºi huiduielile.

Se anunþa o zi politicã agitatã încã de la intrarea în Palatul Parlamentului. În locul celor doi jandarmi care urmãresc, de obicei, în surdinã, televiziunile de ºtiri, marþi, 7 februarie a.c., –n. r. aºteptau zeci de tineri.

Reporterii au dibuit rapid cîteva feþe cunoscute ºi au dat verdictul: „Sînt de la tineretul social-democrat. Dacã îi bagã în plen, sã vezi ce scandal o sã iasã“. Un etaj mai sus, parlamentarii Opoziþiei acuzau: „PSD n-a chemat ambasadori la discursul preºedintelui, dar a adus oameni de la partid sã huiduie“. Au urmat cîteva minute încãrcate de dileme jurnalistice. Vine Grindeanu la discursul lui Iohannis? Oare îl lasã Dragnea? Îl aºteaptã Tãriceanu pe Iohannis? Întrebãri care îºi aºteptau rãspunsul. Cãlin Popescu-Tãriceanu vine la microfon ºi explicã de ce premierul Sorin Grindeanu nu a fost invitat de Parlament la discursul preºedintelui. „Existã principiul separaþiei puterilor în stat: preºedintele a cerut sã se adreseze Parlamentului, nu existã o procedurã de adresare cãtre Guvern“, a explicat, sec, Tãriceanu. Cînd jurnaliºtii i-au amintit cã pe lîngã legi mai existã ºi

cutume, Tãriceanu a fãcut stînga-mprejur. Jurnaliºtii au plecat ºi ei spre intrarea Parlamentului, pentru a vedea cine-l întîmpinã pe Iohannis. Conform cutumei, ºefii celor douã Camere îl aºteaptã pe ºeful statului, însã în aceste vremuri de dihonie politicã nu mai e loc de cutume. Tãriceanu ºi Dragnea au refuzat, aºa cã pentru primirea preºedintelui au fost delegaþi Cãtãlin Predoiu (PNL) ºi Mihai Goþiu (USR), vicepreºedinþii Opoziþiei de la Camera Deputaþilor ºi de la Senat. Prezenþa lui Goþiu a scos din nou rãutatea din jurnaliºti. „Au reuºit sã-l trezeascã?“, s-au înghiontit reporterii, aluzie la faptul cã Mihai Goþiu adormise cu o zi înainte în timpul dezbaterilor pe buget.

„PSD a promis ceva ºi a fãcut altceva“ (1) Klaus Iohannis a intrat în sala de plen în aplauzele parlamentarilor PNL ºi USR. Tinerii din PSD au fost uitaþi pe holurile Parlamentului, dupã ce Liviu Dragnea a fost sfãtuit cã „nu dã bine sã facã ºi mai mult scandal“, dupã cum au povestit surse din partid pentru „Adevãrul“. Dragnea ºi Tãriceanu l-au poftit pe Iohannis sã ia loc, dupã care preºedintele Senatului a simþit nevoia unei scurte intervenþii. „Domnule preºedinte, ne aflãm într-un moment foarte tensionat, pratic de crizã politicã. Cred cã noi, cei care conducem

instituþiile democratice ale statului, avem obligaþia sã invitãm toate pãrþile interesate la dialog. Sînt convins cã aceasta este soluþia ºi mã aºtept, aºadar, în acest sens, sã aveþi ºi dvs. o intervenþie, sã dãm dovadã, cu toþii, de înþelepciune ºi de responsabilitate“, a spus preºedintele Senatului. Din jilþul instalat special în plen, Iohannis a zîmbit ºi a rotit uºor încheietura mîinii. Acel semn, care poate fi tradus prin: „Cine ºtie. Poate da, poate nu“. Era atîta tensiune în plen, încît jurnaliºtii cu experienþã ºi-au amintit de momentul în care Traian Bãsescu a condamnat comunismul, în urmã cu 10 ani. Acum, urma sã se condamne „penalismul“. Preºedintele Klaus Iohannis a luat cuvîntul, iar cuvîntul s-a transformat în sãgeatã. „M-aº fi adresat ºi Guvernului, dar este ocupat. Dar nui bai, la ei am fost deja“, a fost prima frazã rostitã de Iohannis, care a privit uºor în stînga, la tribuna unde, în mod normal, se aºazã miniºtrii. Ieri, scaunele au fost goale. „PSD a promis în campanie ceva ºi în primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce aþi pohtit», grija pe care aþi avut-o se vede cã nu a fost ceea ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea Poporului Român a fost prima prioritate. Primã grijã a fost sã vã ocupaþi de dosarele penalilor, ºi românii sînt indignaþi ºi revoltaþi!“, a spus Klaus Iohannis. A fost primul moment în care aleºii PSD au cedat nervos ºi au început sã strige: „ªase case“. (va urma) (Adevarul.ro)

Pag. a 18-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Natura ºi puterea gîndului (2) Gîndul este o forþã la fel ca ºi gravitaþia, atracþia sau respingerea. În fond, ce este aceastã lume?

Nimic altceva decît materializarea gîndurilor-formã ale lui HIRANYAGARBHA sau Dumnezeu. Am învãþat la ºcoalã despre unde de cãldurã, de luminã ºi electricitate. Ce nu ne învaþã ºtiinþa, dar ne-o spun înþelepþii yoghini, este cã existã ºi unde-gînd, care au o putere enormã. Practic, toþi experimentãm inconºtient, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, puterea gîndului. Marii yoghini obiºnuiau sã trimitã ºi sã recepteze mesaje cãtre ºi de la persoane aflate la mare depãrtare, prin telepatie ºi transferul gîndurilor. Telepatia a fost primul telegraf fãrã fir ºi primul serviciu telefonic pe care le-a cunoscut vreodatã lumea. La fel cum practicãm exerciþiile fizice ºi sportul, jucînd tenis ºi cricket pentru a ne menþine sãnãtatea fizicã, ar trebui sã ne menþinem sãnãtatea mentalã prin emiterea unor forme-gînd corecte, consumarea de alimente SATTVA-ice, recrearea mentalã într-o manierã inocentã ºi purã, schimbarea dispoziþiei lãuntrice prin emanarea de gînduri bune, nobile, sublime, precum ºi prin cultivarea bunei dispoziþii. Orice gînd care porneºte de la noi este o vibraþie care nu va muri niciodatã. El va continua sã treacã prin vibraþia sa toate particulele Universului, ºi dacã este un gînd nobil, sfînt ºi plin de forþã, el va activa în mod similar toate minþile ce rezoneazã cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care ne seamãnã sã preia gîndurile noastre în mod inconºti-

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (8) Libby Maxey (2) Veºmîntul indestructibil de luminã Mi-am desprins palmele (care erau unite în poziþia de rugãciune) ºi am încercat sã ating þesãtura de luminã care mã acoperea. M-am învîrtit, iar þesãtura mi-a urmat miºcãrile, vãlurind în jurul picioarelor mele, iar apoi netezindu-se la loc. Mi-am dat seama cã era un veºmînt indestructibil de luminã.

Gîndurile lui Melchizedek mi-au pãtruns atunci în conºtiinþã. Am realizat cã se bucurã de faptul cã sînt pregãtitã. Fericirea lui m-a învãluit la fel ca ºi veºmîntul luminos. Îi puteam simþi privirea blîndã fixatã asupra mea ºi îmi dãdeam seama cã mã priveºte nu doar pe mine, ci ºi veºmîntul de luminã care mã înconjura. Am înþeles atunci cã acesta este veºmîntul special al sufletelor, þesut din nenumãrate nuanþe colorate, cel în care l-am vãzut cîndva pe Christos Sananda ºi pe care acesta îl poartã de-a pururi.

Clubul Bilderberg – conducerea secretã a lumii (2) Obiectivele organizaþiei Bilderbergii cautã sã creeze epoca postnaþionalismului: cînd nu vom avea þãri, ci mai degrabã regiuni ale planetei înconjurate de valori universale.

Altfel spus, o economie globalã, un singur guvern mondial (mai degrabã selectat, decît ales prin vot) ºi o religie universalã. Pentru a se asigura de atingerea acestor obiective, bilderbergii se concentreazã asupra unei „abordãri mai tehnocrate ºi a unei cunoaºteri mai reduse din partea publicului general“ – William Shannon.

Principala temere a Clubului Bilderberg este rezistenþa organizatã. Membrii sãi nu doresc ca simplii cetãþeni ai Planetei sã-ºi dea seama ce plãnuiesc ei pentru viitorul lumii: mai exact, un Singur Guvern Mondial (Compania Mondialã), cu o singurã piaþã globalã, cu o singurã armatã/poliþie planetarã ºi reglementatã financiar de o unicã „Bancã Mondialã“, care utilizeazã o unicã monedã globalã. Felul în care bilderbergii intenþioneazã sã atingã aceastã viziune a Lumii Unificate este schiþat în lista urmãtoare. Ei doresc: * O singurã identitate internaþionalã. Împuternicind organizaþiile internaþionale sã distrugã complet toate

ent ºi sã înceapã sã emitã gînduri asemãnãtoare, în funcþie de propria lor capacitate lãuntricã. Rezultatul va fi urmãtorul: chiar fãrã sã cunoaºtem consecinþele propriilor noastre acþiuni, noi vom fi pus în miºcare forþe uriaºe, amplificate prin puterea rezonanþei, care vor înfrînge gîndurile malefice emanate de cei egoiºti sau rãi. Fiecare om îºi are propria sa lume mentalã, modul sãu de a gîndi, propriile cãi de înþelegere a lucrurilor ºi cãile sale de acþiune. Aºa cum faþa ºi vocea unui om diferã de ale celorlalþi, la fel diferã ºi modurile de a gîndi ºi de a înþelege.

Acesta este motivul pentru care apar atît de des neînþelegerile între oameni, chiar ºi între cei apropiaþi sau prieteni. De regulã, noi nu putem înþelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricþiuni, rupturi ºi certuri care se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explicã de ce pe pãmînt prieteniile nu dureazã niciodatã prea mult. Ca sã ne putem înþelege empatic unii pe alþii, ar trebui mai întîi sã ne acordãm pe frecvenþa vibraþiilor mentale ale celuilalt, renunþînd pe moment la propria noastrã frecvenþã. Dacã ne blocãm accesul la modul „lui“ de gîndire (la frecvenþa sa de emitere mentalã), nu îl vom putea înþelege niciodatã, percepîndu-l doar într-un mod critic, în funcþie de propriul nostru filtru mental (care distorsioneazã realitatea gîndirii celuilalt). Unde nu existã empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autenticã. Gîndurile de urã, gelozie, egoism sau desfrîu produc imagini distorsionate în minte, determinînd întunecarea înþe-

legerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei ºi confuzia mentalã. În fizicã existã termenul de „putere de orientare“. Deºi massa de energie existã, curentul nu va trece prin ea. Mai întîi trebuie sã conectãm massa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric sã înceapã sã curgã prin intermediul puterii sale de orientare. În mod similar, energia mentalã, care este disipatã ºi direcþionatã greºit prin diferite gînduri lumeºti lipsite de valoare ar trebui focalizatã pentru a putea fi direcþionatã corect prin canalele spirituale. De aceea, nu e bine sã stocãm în creier informaþii nefolositoare. Este util sã învãþãm sã decondiþionãm mintea. Uitînd tot ceea ce am învãþat ºi care nu mai este de nici un folos, atunci vom avea rezerve enorme care vor putea fi „umplute“ cu gînduri divine. Vom cîºtiga astfel o nouã putere mentalã, pentru cã razele disipate ale minþii vor fi acum adunate într-un mãnunchi strîns focalizat. Celula este o massã de protoplasmã care conþine un nucleu ºi este înzestratã cu inteligenþã.

Unele celule secretã anumite produse în interior, în timp ce altele le excretã în exterior. Unele celule joacã rolul unor soldaþi. Ele apãrã organismul de intruºi ºi de atacurile corpurilor strãine otrãvitoare sau ale viruºilor. Ele le digerã, dupã care le eliminã.

Alte celule sînt cãrãuºii substanþelor hrãnitoare cãtre þesuturi ºi organe. Celulele îºi îndeplinesc activitatea fãrã aportul volitiv conºtient. Munca lor este controlatã de sistemul nervos simpatic. Pe aceastã cale, ele se aflã într-un contact direct cu mintea ºi creierul. (va urma) SWAMI SHIVANANDA, „Puterea gîndului“ (Editura Deceneu)

Existã douã aspecte ale vieþii: unul absolut ºi nemanifest ºi altul relativ ºi manifest (respectiv Creaþia). Întregul Univers este alcãtuit din perechi de principii dual opuse: luminã/ întuneric, masculin/feminin, yin/yang, sus/jos, corect/greºit, fericire/tristeþe etc. Pentru ca universul manifestat sã poatã exista, dualitatea este absolut necesarã. Dincolo de aceste perechi de principii opuse existã însã unitatea sau totalitatea, care reprezintã realitatea supremã. Unii oameni o numesc Dumnezeu. Alþii îi spun absolutul, infinitatea, transcendenþa, vidul, existenþa, conºtiinþa, cîmpul unificat, Brahman, Tao, Yi, nirvana, nemurirea, cel-fãrã-formã, cel-fãrã-de-început, cel-

fãrã-de-sfîrºit, cel nenãscut, cel-fãrã-de-moarte, cel etern ºi cel nepieritor. Realitatea supremã este una singurã. Ea nu are un principiu polar opus. În Upanishade ea este descrisã astfel: „La început, a existat doar ceea ce este, unitatea fãrã pereche“. La fel, în Biblie se spune: „Ascultã, o Israel: Domnul este Dumnezeul nostru; Domnul este unul singur“. Între toate creaturile din diferitele sfere ale Creaþiei, omul are o capacitate unicã: el poate experimenta aceastã unitate absolutã, iar conºtiinþa sa poate fuziona cu ea. Experienþa unitãþii reprezintã unica realitate. În creaþia relativã impermanentã nu existã nici o permanenþã, ºi deci nici o realitate supremã. Tot ce are formã ºi poartã un nume este dual ºi nu are nimic de-a face cu unitatea, chiar dacã, uneori, o poate întruchipa. Pînã cînd nu fuzioneazã complet cu realitatea supremã a unitãþii, eliberîndu-se astfel de individualitatea sa, omul iluminat ºi înãlþat la cer continuã sã opereze la nivelul lui leshavidya - ultimele rãmãºiþe ale dualitãþii, care continuã sã dea individualitate sufletului iluminat. De aceea, orice fiinþã care poate vorbi, transmiþîndu-þi un mesaj, cum ar fi o fiinþã divinã sau un maestru înãlþat la cer, nu reprezintã realitatea supremã, ci un aspect al realitãþii relative.

Realitatea supremã non-dualã este întotdeauna tãcutã ºi nu vorbeºte niciodatã. (va uma) SUSAN SHUMSKY

identitãþile naþionale prin subversiune din interior, ei intenþioneazã sã stabileascã un set unic de valori universale. În viitor, nu va mai fi permis ca alþii sã prospere. * Controlul centralizat al oamenilor. Prin intermediul controlului mental, ei plãnuiesc sã-i direcþioneze pe toþi oamenii sã le urmeze dorinþele.

Planul lor cutremurãtor este descris în cartea lui Zbigniew Brzezinski „Între douã ere: Rolul Americii în era tehnotronicã“ (“Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era“, 1970). Absolvent al Universitãþii Harvard în 1953 ºi fondator al Comisiei Trilaterale controlate de Rockefeller, Brzezinski are o carte de vizitã impresionantã. El a fost nu doar consilierul lui Jimmy Carter în probleme de securitate naþionalã, ci ºi membru al Consiliului Consultativ pentru Afaceri Externe al lui Ronald Reagan ºi copreºedinte, în 1988, al Forþei Consultative în Probleme de Securitate Naþionalã a lui George H.W. Bush. În acelaºi timp, este asociatul lui Henry Kissinger ºi binecunoscut pentru prezentãrile sale la mai multe întruniri Bilderberg. În cadrul Noii Ordini Mondiale, el preconizeazã dispariþia clasei de mijloc, astfel încît vor exista numai conducãtori ºi slujitori. * O societate cu creºtere zero. Într-o epocã postindustrialã, creºterea zero va fi necesarã pentru a distruge vestigiile prosperitãþii generale. Acolo unde existã prosperitate, existã ºi progres. Prosperitatea ºi progresul fac imposibilã implementarea represiunii, iar dacã speraþi sã divizaþi societatea în proprietari ºi sclavi, veþi avea nevoie cu certitudine de represiuni. Sfîrºitul pros-

peritãþii va însemna sfîrºitul producerii de energie electricã în centralele nucleare ºi al industrializãrii (cu excepþia domeniului calculatoarelor ºi a industriei serviciilor). Industriile rãmase în Canada ºi SUA vor fi exportate în þãri sãrace ca Bolivia, Peru, Ecuador, Nicaragua, unde forþa de muncã este ieftinã. Atunci se va realiza unul dintre principalele obiective pentru NAFTA (Acordul Nord-American de Comerþ Liber). * O stare de permanent dezechilibru. Prin crearea artificialã de crize care îi vor aduce pe oameni sub ameninþare continuã - fizicã, mentalã ºi emoþionalã - este posibil ca oamenii sã fie menþinuþi într-o stare de permanent dezechilibru. Prea obosite ºi stresate pentru a-ºi decide propriile destine, popoarele vor fi confuze ºi demoralizate, ajungînd ca „în urma confruntãrii cu prea multe opþiuni sã rezulte apatia la scarã extinsã“. * Controlul centralizat al întregii educaþii. Unul dintre motivele pentru care Uniunea Europeanã, „Uniunea Americanã“ ºi viitoarea Uniune Asiaticã sînt interesate de un control sporit al educaþiei, în general, este de a le îngãdui globaliºtilor Lumii Unificate sã distrugã adevãratul trecut mondial. Eforturile lor dau roade „fantastice“. În prezent, tineretul ignorã aproape complet lecþiile Istoriei, ale libertãþilor individuale ºi ale înþelesului libertãþii. Din punct de vedere globalist, acest aranjament simplificã programul. (va urma) DANIEL ESTULIN („Clubul Bilderberg – Conducerea secretã a lumii“, 2007)

Ce înseamnã sã te înalþi la cer? „Sã devii un explorator al Eternitãþii, nu un sclav al Mortalitãþii“ – Sri Anandamayi Ma. În acest capitol, vom explora posibilitatea atingerii stãrii de Ascensiune chiar în aceastã viaþã. Pentru a înþelege mai bine fenomenul Ascensiunii, vom examina mai întîi ce este realitatea supremã, ce este permanenþa ºi impermanenþa, ce alegeri poþi face de-a lungul evoluþiei tale ºi cum poþi opta între viaþã ºi moarte.

La fel ca în cazul tuturor celorlalte experienþe de viaþã, Ascensiunea reprezintã o opþiune personalã.

Ce este real?

Pag. a 19-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (10) Nell Gwynne (1650-1687) (5) Caterina þinea cu adevãrat la Nell, care nu a încercat niciodatã sã o punã în inferioritate. Umorul grosier al lui Nell o fãcea, desigur, pe reginã sã fie sigurã cã era vorba doar de o þiitoare lipsitã de pretenþiile celorlalte amante ale regelui afemeiat (altã reginã englezã, soþia lui George al II-lea, Caroline, o detesta pe Lady Henrietta Suffolk, amanta de 22 de ani a soþului ei, dar a obiectat atunci cînd George a concediat-o pe aceasta, sub pretextul cã era o „bestie bãtrînã, plicticoasã, surdã ºi irascibilã“. Caroline a intervenit în favoarea ei, de teamã ca locul ei sã nu fie ocupat de alte amante, mai tinere ºi mai periculoase). În 1685, de ziua de naºtere a lui Nell, Carol a fãcut un atac de cord ºi a murit la cîteva zile dupã aceea.

Nell îi dedicase 17 ani ºi îi nãscuse doi copii, abandonînd o carierã strãlucitã de actriþã, pentru a deveni amanta lui. Cu toate acestea, unicul gest pe care Carol l-a fãcut în privinþa viitorului ei a fost rugãmintea adresatã curtenilor de pe patul de moarte: „Nu o lãsaþi pe biata Nell sã moarã de foame“. În ciuda preocupãrii lui Carol pentru soarta ei, Nell s-a descurcat destul de

Oameni aleºi (34) D’ALEMBERT (1717-1783) (2) „Ce om mai cinstit, mai moderat, mai înþelept, mai sobru, mai fãcãtor de bine în fiecare zi a vieþii, decît D’Alembert?“ (Saint-Beuve) „Enciclopedia“ a devenit, prin colaborarea celor mai alese minþi ale epocii - Diderot, Helvetius, Rousseau - evanghelia realismului ºi unul dintre factorii pregãtitori ai Revoluþiei franceze. Începutã la 1751, Enciclopedia a fost terminatã abia în 1772.

Colaborarea la Enciclopedie a îndrumat activitatea lui D’Alembert înspre filosofie ºi literaturã. Forma clarã, energicã a literatului era îmbinatã cu metoda precisã, riguroasã a învãþatului. Este, poate, cea mai glorioasã ºi mai puternicã manifestare a împerecherii fecunde dintre ºtiinþã ºi literaturã, iar efectul s-a vãzut în rãsunetul pe care l-a avut Enciclopedia în lume.

D’Alembert a urmat pînã la sfîrºit aceastã cale. Spirit universal, om de ºtiinþã, matematician, istoric, literat, a contribuit la rãspîndirea cunoºtinþelor pentru ca ºi aceia care nu aveau o educaþie scolasticã sã perceapã

Declasificat

Secrete de rãzboi (19) 16 cuvinte problematice (2) Informaþiile despre legãtura dintre Irak ºi Niger fuseserã oferite de „Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Militare“ (SISMI), agenþia de spionaj italianã, ºefului de staþie CIA din Ambasada Statelor Unite la Roma în octombrie 2001 ºi apoi în ianuarie 2002, conform autorilor „Scrisorii italiene“, lui Peter Eisner, editor ºi reporter la „Washington Post“, Newsday ºi Associated Press, ºi Knut Royce, cîºtigãtor al trei premii Pulitzer, care au fãcut publicã întîmplarea în 2007.

Rapoartele de la SISMI au fost privite cu scepticism de cãtre analiºtii CIA, însã ele i-au determinat pe vicepreºedintele Cheney ºi pe ºeful sãu de personal, I. Lewis (,,Scooter“) Libby sã primeascã de la CIA toate informaþiile despre o posibilã legãturã Niger-Irak.

Misiunea a fost datã Diviziei de Contraproliferare a CIA, în cadrul Directoratului de Operaþiuni. Unul dintre ofiþerii de spionaj din divizie a fost Valerie Plame, care lucrase multã vreme sub „acoperire neoficialã“, ceea ce însemna cã nu beneficia de imunitatea care îi protejeazã pe ofiþerii de spionaj care opereazã sub „acoperire oficialã“. Un ofiþer prins spionînd în timp ce se aflã sub acoperire oficialã este expatriat în calitate de persona non grata. Ofiþeri precum Valerie Plame, care lucreazã sub acoperire neoficialã, riscã sã fie arestaþi, judecaþi ºi pedepsiþi, în cazul în care sînt prinºi.

Atunci cînd lui Plame i s-a vorbit despre raportul privind uraniul, ea a fost de acord cu sugestia unui coleg ea ºi soþul ei, Joseph Wilson, sã plece în Niger ºi sã verifice informaþiile. Wilson fusese ambasador în Gabon ºi delegat ºef de misiune la Bagdad. În februarie 2002, el a plecat în Niger, nu a gãsit nici o dovadã

bine, dar asta pentru cã i-a supravieþuit regelui numai doi ani. Dacã ar fi trãit ca el, pînã la vîrsta de 55 de ani, cu siguranþã cã ar fi murit în sãrãcie.

Moartea lui Carol a scos în evidenþã faptul cã cei 17 ani petrecuþi de ea ca amantã a regelui nu îi conferiserã nici un statut la Curte sau în familia lui, deºi îi fãcuse doi copii. Dar Nell îl iubise pe rege ºi a vrut sã îl plîngã cum se cuvine. A comandat perdele negre la caleaºcã ºi plãnuia ºi alte ritualuri. Dar un oficial al Curþii a intervenit ºi i-a interzis sã uzurpe drepturile rezervate exclusiv familiei regale, deºi ea îºi dorea cu ardoare sã-ºi manifeste durerea ºi ataºamentul faþã de amantul ei. Obiectul preocupãrilor ei fusese plãcerea iubitului sãu, iar moartea acestuia a fãcut ca lumea sã se nãruie în jur.

Jeanne-Antoinette de Pompadour (1) Vive la difference! ªi regii francezi se complãceau în relaþii amoroase cu amante. Oricum, cãsãtoriile regale reprezentau chestiuni de stat, aranjate din motive diplomatice sau politice. Dar ºi inima, ºi mai ales coapsa, suveranilor îºi cereau drepturile. Întradevãr, regii francezi erau mîndri de cuceririle lor sexuale extramaritale, iar la reºedinþa regalã de la Fontainebleau au rãmas sculptate în piatrã suveniruri legate de regi ºi amantele lor: Henric al II-lea (1519-1559) ºi Diane de Poitiers, Henric al IV-lea (1553-1610) ºi Gabrielle d’Estrees. Apoi, în 1643, a adîncimea ºi marea intensitate a gîndirii specialiºtilor. (...) În timpul vieþii, D’Alembert a fost prieten ºi apropiat al lui Frederic al II-lea (cel Mare) al Prusiei ºi al þarinei Ecaterina a II-a a Rusiei, pe care i-a sfãtuit în privinþa organizãrii ºi dezvoltãrii Academiilor de ªtiinþe din Berlin ºi St. Petersburg. În partea a doua a vieþii, D’Alembert a locuit în apartamentul faimoasei curtezane Julie de Lespinasse, pe care a iubit-o cu pasiune. Starea sãnãtãþii sale devenea din ce în ce mai precarã, astfel cã moartea a survenit înainte de a fi împlinit 66 de ani (la 29 octombrie 1783, cînd Mozart îºi încheia cea de-a 36-a simfonie). ªi pentru ca filmul vieþii sale sã se încheie în aceeaºi notã tragicã cu cea a venirii pe lume, D’Alembert a fost aruncat într-o groapã comunã, ca într-un blestem al unei Divinitãþii neiertãtoare în care n-a crezut niciodatã.

urcat pe tron Ludovic al XlV-lea, un bãrbat chipeº ºi puternic, care, mai tîrziu, avea sã fie numit Regele Soare, model al absolutismului politic, care a dominat Europa ºi a unificat Franþa. Printre numeroasele lui realizãri s-a numãrat ºi faptul cã ºi-a subordonat nobilii nesupuºi, implicîndu-i în ceremonii elaborate ale Curþii, schimbînd eticheta convenþionalã a palatului pentru a o pune în acord cu complicata sa viaþã amoroasã. În raport cu rangul ºi epoca sa, Ludovic a fost virgin mult timp, pînã la 18 ani, cînd Madame de Beauvais, una dintre doamnele de onoare ale mamei sale, l-a sedus în timp ce se întorcea de la baie. Din acel moment, Ludovic avea s-o trateze pe Madame de Beauvais cu un respect total. Astfel i s-a format apetitul pentru sex ºi, deºi o iubea pe soþia sa, Maria Teresa, care, la rîndul ei, îl adora, Ludovic îºi exercita prerogativele regale, fãcîndu-ºi o serie întreagã de metrese printre tinerele drãguþe de la Curte. Cu toate acestea, el a introdus o schimbare semnificativã. ªi-a legitimat favoritele ca maîtresses en titre, adicã amante oficiale, ºi le-a mutat în apartamente de la palat, recunoscînd copiii pe care ele îi nãºteau.

Aceasta le conferea amantelor sale o putere mult mai mare în raport cu aceea a suratelor lor de la alte Curþi regale, cãci femeile lui Ludovic erau membre ale Curþii, adesea în slujba reginei. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

„Opera lui Jean Jacques Rousseau nu are decît un nume: revendicare“ (Gabriel Hanotauix, om de stat ºi istoric francez) Jean Jacques Rousseau a fost unul dintre cei mai iluºtri reprezentanþi al Iluminismului, iar influenþa scrierilor lui a fost extrem de mare, el fiind considerat

unul dintre promotorii Revoluþiei Franceze. (...) Crezul lui Rousseau a fost Ideea de Libertate Individualã. „A renunþa la libertate, scria el, înseamnã sã renunþi la calitatea de om, la drepturile libertãþii, chiar la datoriile sale“. Pentru ca libertatea atît de mult doritã sã nu dea naºtere haosului, pentru ca libertatea individualã sã nu ducã la sãlbãticia primitivã în ceea ce priveºte organizaþia colectivã, individul trebuie sã fie educat astfel încît darurile cu care natura l-a înzestrat sã fie dezvoltate cît mai mult. Din aceste principii s-a consolidat sistemul educaþional pe care Jean Jacques Rousseau îl descrie în lucrarea sa, „Émile sau despre educaþie“ (roman pedagogic), scris în anul 1762 . Romanul a avut o mare influenþã asupra lui Immanuel Kant, prin urmare asupra sistemului filosofic al acelor vremuri.

Dupã ce l-a citit pe Rousseau, Kant a afirmat cã: „M-a scãpat din greºeala în care trãiam. Învãþ sã cunosc adevãratul preþ al omului ºi m-aº socoti mult mai nefolositor decît muncitorii de rînd, dacã n-aº crede cã ºtiinþa te învaþã sã cunoºti adevãratul preþ al celorlalþi oameni ºi cã trebuie sã restitui umanitãþii drepturile sale“. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

în favoarea afacerii, s-a întors în America ºi a raportat CIA ceea ce descoperise. (Mai tîrziu, într-un articol apãrut în „New York Times“, Wilson ºi-a recunoscut eºecul în a descoperi orice conexiune între Irak ºi Niger. Acest lucru a declanºat o întreagã tevaturã la Washington, care i-a implicat pe Plame, Wilson, Libby ºi alþi oficiali ai Administraþiei Bush). În septembrie 2002, prim-ministrul britanic Tony Blair, bazîndu-ºi declaraþia pe un material similar al SISMI, a afirmat în faþa Parlamentului: „Cunoaºtem faptul cã Saddam a încercat sã cumpere cantitãþi semnificative de uraniu din Africa, deºi nu ºtim dacã a ºi reuºit“. Apoi, pe 7 octombrie, a urmat discursul preºedintelui Bush. Cei care redactau discursurile de la Casa Albã au plasat în alocuþiune un comentariu cu privire la conexiunea Niger-Irak, însã, ascultînd în final de sfatul oferit de CIA, l-au eliminat. În cadrul discursului, considerat a fi un mesaj politic major, Bush a afirmat, într-adevãr, cã Saddam urmãrea sã deþinã arme nucleare ºi cã dacã ar fi „cumpãrat sau furat o cantitate de uraniu îmbogãþit de dimensiuni ceva mai mari decît o minge de softball, el s-ar afla în poziþia de a ameninþa America“. La douã zile dupã discursul lui Bush, Elisabettei Burba, o reporterã de investigaþii pentru un sãptãmînal de ºtiri italian, „Panorama“, i-a fost înmînat un pachet cu documente de cãtre un bãrbat misterios, care fusese informator pentru serviciile de spionaj italiene, franceze ºi egiptene. El a spus cã dorea 10.000 de dolari în schimbul documentelor. Dupã ce le-a examinat cu atenþie, Burba a decis cã acestea nu arãtau ca fiind oficiale.

Unul dintre ele, de pildã, era semnat de ministrul de Externe nigerian Ailele Elhadj, care nu mai ocupa poziþia respectivã din anul 2000. Numele sãu era scris greºit. Burba a spus cã trebuia sã verifice validitatea documentelor ºi cã urma sã revinã cu un mesaj legat de platã. Crezînd cã ar putea gãsi un oficial american care sã verifice documentele, Burba le-a dus la Ambasada

Statelor Unite din Roma, neºtiind cã SISMI oferise CIA documente similare cu un an înainte. Burba a apãrut la ambasadã pe 9 octombrie 2002. În mod ironic, în ziua urmãtoare, Camera Reprezentanþilor ºi Senatul i-au conferit lui Bush autoritatea de a porni rãzboiul împotriva Irakului. Între lunile octombrie 2002 ºi ianuarie 2003, membri ai Administraþiei Bush au menþionat frecvent rapoarte despre încercãri ale lui Saddam de a obþine uraniu. În timp ce redactorii de discursuri ai Casei Albe au început sã lucreze la cuvîntarea preºedintelui Bush despre starea naþiunii, ei au obþinut acordul din partea unui oficial CIA de a include o menþiune referitoare la raportul despre Niger, cu condiþia de a o atribui guvernului britanic, care fãcuse, în mod public, acuzaþia respectivã. De aici au rezultat cele 16 cuvinte. Atunci cînd secretarul de stat Colin Powell, vorbind la Naþiunile Unite, ºi-a prezentat cazul împotriva lui Saddam Hussein, în februarie 2003, el a afirmat cã acesta încercase sã obþinã plutoniu. Însã în prezentarea sa de 10.000 de cuvinte, Powell nu a menþionat Nigerul. Analiºtii îºi pierdeau bruma de încredere pe care o avuseserã în autenticitatea documentelor. În cele din urmã, la 7 martie 2003, Mohamed El Baradei, director general al Agenþiei Internaþionale de Energie Atomicã (IAEA), într-o prezentare la Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite, a spus cã Agenþia a comparat „forma, formatul, conþinutul ºi semnãtura“ corespondenþei nigeriene oficiale reale cu documentele suspecte. IAEA a concluzionat cã documentele „sînt de fapt neautentice“. Pe 11 martie, CIA a afirmat cã nu putea contrazice concluzia IAEA. Documentul nigerian fals, fabricat, aparent, pentru a obþine bani ºi nu pentru a influenþa politicienii, a devenit parte a dovezii citate de Administraþia Bush în campania sa pentru a justifica invazia Irakului. (va urma) THOMAS B. ALLEN

JEAN JACQUES ROUSSEAU (1712-1778) (1)

Pag. a 20-a – 17 februarie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mihai Eminescu (6) Deosebit de umane ºi convingãtoare, toate aceste crîmpeie din viaþa poetului ºi a apropiaþilor sãi proiecteazã noi lumini asupra unei epoci demult asfinþite, izbutind sã ne creeze iluzia cã printre gheþurile de nefiinþã ale Hiperboreei mai pîlpîie raze de viaþã. Adevãrul este cã sîntem sensibilizaþi la tot ce þine de Eminescu. Poetul a pãºit în veºnicie, dar nu-i mai puþin adevãrat cã ºi omul l-a secondat îndeaproape, întrucît Eminescu a fost ireproºabil întreaga sa viaþã.

Rareori ne este dat sã întîlnim în literatura mondialã un poet care sã semene atît de mult cu creaþia sa, pînã la identificarea plenarã. Aºa dupã cum reiese din întreaga sa biografie, ca ºi din aceste strãlucite „întregiri“ aduse de Augustin Z.N. Pop, la Eminescu totul respira un aer profund etic, de o sobrietate ºi o magnitudine pe care poate numai cãlugãrii daci din ordinul Întemeietorilor cred cã le aveau. Asta nu înseamnã cã omul nu trãia ºi clipe de furtunoasã bunã-dispoziþie, totul topindu-se, în final, în reveria acelui surîs imperceptibil pe care contemporanii nu se pricepeau sã-l interpreteze întocmai: era jovial sau tragic? ªi dacã grecii antici au gãsit pentru întruchiparea „sufletului local” noþiunea de paideuma, în privinþa lui Eminescu putem apela liniºtiþi la împãrãþia spiritului mioritic, pe care, întru gloria patriei, îl întruchipeazã ºi îl desãvîrºeºte. Într-o convorbire purtatã în 1942 cu un nepot îndepãrtat de-al poetului, profesorul aflã cã în tradiþia oralã a familiei se pãstrau cîteva versuri ale lui Eminescu-copil, anterioare, cu siguranþã, primei sale poezii „La mormîntul lui Aron Pumnul“: „Ceriul cu stelele/ Nu-s în minte, nu-s în carte./ Cine-or vãzut luna ºi stelele/ Or sã vadã ºi moarte”. Timpuriu ºi înnegurat pandant la ceea ce avea sã devinã, peste douã decenii, nemuritoarea „Odã - în metru antic“...

Odatã cu sosirea în þarã de la Berlin, încep grijile, nesiguranþa zilei de mîine. Poate ca un revers al absolutizãrii fãcute prin anii 1950-1960, exegeþii lui Eminescu au cam lãsat deoparte în ultimul timp tocmai acest aspect. Realitatea, indiferent de poziþiile de pe care scriem, este cã persecuþia liberalilor a fost adevãratã ºi, aºa cum reiese dintr-o scrisoare a lui Iacob Negruzzi, în

clipa sosirii la putere a acestora - în vara lui 1876, „postul lui Eminescu a fost suprimat”, el fiind nevoit a lucra la „Curierul de Iaºi“ „pentru a se hrãni”. Dar, din leafa de 100 de franci pe lunã nu îºi putea procura un bilet de tren pentru a veni la Bucureºti, ceea ce nici nu prea dorea cu tãrie, aºa cã îi scria cu amãrãciune lui Titu Maiorescu: „În Bucureºti, politica, ca ocupaþie intelectualã, a întunecat pentru multã vreme literatura”. Deosebit de interesante sînt ºi referirile la unele sãrbãtori ale lui Eminescu, puþine cîte au fost. Dupã cîte ºtiu, existã indicii concrete privind petrecerea de cãtre poet a douã Revelioane. Întîiul, la cumpãna dintre anii 1869 ºi 1870, cînd împreunã cu colegii de la „România Junã” a fãcut o vizitã la Dobling, lîngã Viena, prinþului exilat al Unirii, Alexandru Ioan Cuza. Nu se ºtie ce-or fi depãnat atunci tinerii ºi umbra sfîntã, încã însufleþitã, a marelui domnitor... Al doilea Revelion, la distanþã de exact zece ani, este relatat (de fapt, mai mult intuit) în cartea de faþã. Atunci, în noaptea de 31 decembrie 1879, poetul a fost invitat de mentorul „Junimii” în familia Kremnitz. Seara, zguduitoare, este descrisã de Augustin Z.N. Pop în felul de mai jos: „Zbãtîndu-se sub apãsãri materiale ºi trãindu-ºi destule amãrãciuni de fiece zi, el a mulþumit cu deferenþã amfitrionului «Junimii» ºi, sub un pretext ce nu este cunoscut, dar care poate fi presupus în zonele politeþei, s-a scuzat cã nu poate participa mult peste miezul nopþii, preferînd sã rãmînã singur în noapte cãtre zori, cu gîndurile ºi cu decepþiile, în odaia neîncãlzitã din str.

Segmentului, no. 1. În timp ce în juru-i rãsunau strunele lãutarilor, urãrile îndrãgostiþilor, cîntecele noctambulilor ºi ale avuþilor adunaþi în jurul meselor opulente, poetul, aplecat asupra unui caiet (astãzi Ms. rom. 2277 din cuprinzãtoarea colecþie de autografe a Bibliotecii Academiei), pe fila a 16a, scria, ca dintr-o singurã trãsãturã, elegia «O, mamã»... patetic «De profundis», care avea sã vadã lumina tiparului peste ani în revista «Convorbiri literare». Cel ce rãsfoieºte amintitul manuscris citeºte, chiar în josul primei redactãri a elegiei, datarea 1 ianuarie 1880, scrisã de Eminescu în acelaºi duet grafic ca ºi conceptul ei”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi român“, Bucureºti, 1986)

PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (8) „Am decis sã pãrãsim locul ºi ne-am îndreptat cu autocarul cãtre localitatea Corund, aºezare recunoscutã pentru numãrul mare de meºteºugari ºi comercianþi de obiecte decorative.

Domnule senator, aici mi-a fost dat sã vãd obiecte artizanale, care m-au fãcut sã-mi clocoteascã sîngele în mine. Vizitînd numeroasele tarabe aºezate de-o parte ºi de alta a ºoselei am vãzut, spre exemplu, cutii de carton, pe marginea cãrora scria «Suvenir from Romania», care, atenþie, conþineau bucãþi de lemn, sub o folie transparentã, pe care era pictatã sau haºuratã stema Ungariei. Un alt exemplu este cel al unor diplome de hîrtie pe care este desenatã harta «Ungariei Mari», care conþine ºi Ardealul, iar deasupra ei trei ghiare simbolice care o sfîºie în bucãþi (deasupra desenului scrie în maghiarã «Ungaria însîngeratã în urma Tratatului de la Trianon»). Un alt desen reprezintã judeþele Ungariei, ale cãrei graniþe încep de la Braºov. ªi multe alte desene ºi reprezentãri grafice cu caracter instigator ºi separatist. Nu e de mirare cã turistul care opreºte maºina sã cumpere un suvenir va pãrãsi localitatea cu impresia, pe bunã dreptate fondatã, cã Budapesta este Capitala României.

Ne-am reluat traseul stabilit pentru a ajunge la Praid, locul unde se organiza «Festivalul Sarmalelor». Aici, pe un imaº al satului, s-au ridicat corturi pe marginea cîmpului, în care diferite echipe se întreceau în prepararea acestei mîncãri. În centru era amenajatã o scenã, pe care urcau diverse ansambluri folclorice. Singurii reprezentanþi români la concurs erau cîþiva sãteni dintr-un sat de pe lîngã Alba-Iulia. Din cadrul acelui grup, atenþia mi-a fost captatã de un moº ardelean, de peste 70 de ani, dar vînjos ºi roºu în obraji, vorba cîntecului. Semãna cu

bunicul meu ºi m-a atras imediat. Am intrat în vorbã cu el. Era extraordinar, înconjurat de maghiari, el venise încins cu un brîu Tricolor, iar pe scenã a recitat balade despre Horea, Cloºca ºi Criºan. Trãiam, din nou, o senzaþie ciudatã, în þara mea eram noi, 10 oameni de presã, ºi ei, 5 þãrani, singurii români, asupra cãrora ochii celorlalþi priveau suspicioºi. Ne-am lovit ºi aici de rãutãþi, vînzãtorii de la dozatoarele de bere ºi de la grãtarele cu mici abia au acceptat sã ne serveascã. ªi, ca experienþa sã se încheie apoteotic, în faþa bisericii ortodoxe din sat am vãzut, culmea, un monument închinat soldaþilor maghiari cãzuþi în primul rãzboi mondial. Dar deja nu ne mai mira nimic. Sînt revoltat; timp de sute de ani, Ungaria a guvernat Ardealul dupã principiul «Unio trium nationum», în care românii, deºi majoritari, erau lipsiþi de drepturi.

Iar acum, pentru cã trãim alte vremuri, cele ale diplomaþiei, trebuie, efectiv, sã le sãrutãm picioarele. Pentru ce? Da, poate cã sînt zone în care românii sînt minoritari, dar asta se întîmplã datoritã colonizãrilor cu saºi ºi secui, aduºi ca niºte cãpuºe. Ce pot sã vã mai spun? În cãrticica primitã de la Primãria din Miercurea Ciuc, descrierea geograficã ºi istoricã a locului se face dupã varianta lor, iar noi sîntem, de fapt, niºte hoþi, care în 1918 au însîngerat «biata Ungarie»“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã cu ceea ce se petrece astãzi în Transilvania.

Grigore Vieru, la 70 de ani! (1) (urmare din pag. 1) Cu o searã înainte, la 14 ianuarie, doi buni amici – acad.

Mihai Cimpoi ºi prof. dr. Victor Crãciun – mi-au cerut un text omagial despre Grigore Vieru, care, în februarie, împlineºte o vîrstã jubiliarã, 70 de ani. Am primit cu încîntare propunerea. Atît fiindcã îl iubesc mult pe Grigore, cît ºi pentru cã mã preocupã vîrstele ºi aniversãrile poeþilor. Prin 1976, pe terasa Restaurantului Berlin, din Bucureºti, cînd m-am împrietenit, definitiv, cu Nichita Stãnescu, stînd la o bere rece, ca gîzele la soare, Îngerul Blond mi-a spus: ,,Vadim, ºtii ceva?

Eu aº vrea sã mor tînãr“. – ,,De ce, Nichita, vrei tu sã mori tînãr?” – l-am întrebat eu. ,,Pentru cã un poet bãtrîn e tot atît de urît ca un student bãtrîn“… Desigur, era o metaforã, în stilul lui Nichita, care, uneori, dorea sã ºocheze, sã contrarieze. Sã fie, oare, un poet bãtrîn… urît? Dar sînt, ei, poeþii – bãtrîni? Fireºte cã nu. Tot el, Nichita Stãnescu, scria odatã, într-o revistã de culturã, cum îl ducea prietena lui din tinereþe, Gabriela Melinescu, sã vadã curtea ºi cãsuþa unde sa prãpãdit George Bacovia, în apropierea aceluiaºi Cimitir Bellu. Acolo se zãrea, pe peretele unei odãi, urma capului marelui poet, care se rezema de tencuialã, atunci cînd sta în capul oaselor, pentru a citi, sau a mînca, sau a-ºi primi medicamentele, din mîna nepreþuitei sale soþii, Agatha (pe care am cunoscut-o ºi eu, foarte bine, ºi care m-a susþinut la debutul meu literar). Ei, bine, acea urmã a capului bacovian i se pãrea lui Nichita o aureolã de sfînt… În acea zi de uºoarã reverie bachicã ºi de bere nemþeascã, în care numele cîrciumii, ,,Berlin“, ne ducea cu gîndul la exilul lui Caragiale – autorul ,,Respirãrilor“ mi-a improvizat o poezie, de numai 4 versuri: ,,Vadime, Vadime/ Eu am loc de tine/ Tu ai loc de mine/ Vadime, Vadime…”.

Pare simplã, dar nu e. Pare simplã, aºa cum e apa, dar apa nu e simplã, ci fundamentalã. Aºa ºi cu Grigore al nostru. N-am auzit, niciodatã, ieºind din gura lui vreo vorbã de invidie sau de rãutate la adresa unui confrate. La fel ca ºi Nichita Stãnescu – Grigore Vieru face parte dintre marii generoºi ai literaturii române. ªi nici n-ar putea fi altfel, de vreme ce poeþii adevãraþi sînt niºte copii. Iatã de ce ei, aceºti poeþi adevãraþi, nu pot îmbãtrîni deloc. Întrucît ei pãstreazã, intact, gustul primordial, din copilãrie: ei se bucurã de misterele primare (ploaia, zãpada, înflorirea pomilor etc.), ei simt parfumurile ºi culorile nealterate, la fel ca în primii ani de viaþã ºi, în tot ceea ce fac, au o stare de spirit naturalã, care te duce cu gîndul la Facerea Lumii, sau la ,,Creaþiunea“ lui Haydn. Copii ai lui Dumnezeu, marii poeþi nu prea au legãturã cu partea materialã a vieþii, fiindcã forþele spirituale care îi tuteleazã i-au deconectat, încã de la naºtere, de toate aceste mizerii, atît pentru a-i ocroti, cît ºi pentru a nu pierde vremea. Nu mai ºtiu, sincer sã fiu, cînd l-am vãzut, prima oarã, pe Grigore Vieru. În orice caz, îi citisem versurile cu mult înainte de a-l cunoaºte. Prin 1988, parcurgeam, cu uimire, revista ,,Literatura ºi Arta“, de la Chiºinãu. Atunci cînd patimile ºi orgoliile se vor stinge, se va vedea cã ,,Literatura ºi Arta“ a avut, pentru conºtiinþa naþionalã a românilor, cam acelaºi rol pe care l-au avut ,,Tribuna“, lui Ioan Slavici, ºi ,,Neamul Românesc“, publicaþia lui Nicolae Iorga. Grigore Vieru m-a impresionat de la bun început: o prozodie clasicã ºi curatã, cu unele ruperi de ritm necesare pentru a salva versurile de la previzibilitate sau dulcegãrie, dar forma, în definitiv, conta mai puþin – importantã era cantitatea de lacrimi adevãrate. ,,Cîtã luciditate, atîta dramã“ – scria Camil Petrescu. Iar poezia basarabeanã, din anii ’70 – ’80, a impresionat ºi s-a impus printr-o tulburãtoare luciditate. ªi aceastã luciditate izvora din acel blestemat an 1812, cînd ne-a fost rãpitã Basarabia. ªi fluviul de patimi mai clocotea ºi se mai elibera dintr-un baraj, în 1918, pentru a fi zãgãzuit la un stãvilar, în 1940…

O vecinãtate geograficã periculoasã, care ne-a ars, pe la colþuri, aripile. Eu, unul, am Basarabia ºi Bucovina în sînge, în casa copilãriei mele pãrinþii numai despre ele vorbeau. În vara anului 1941, tata a fost rãnit la Odessa, Dumnezeu l-a ajutat sã supravieþuiascã, s-a întors acasã, dar, pînã la moarte (petrecutã tîrziu, în 1993) a pãstrat într-un ºold 6 schije, care n-au putut fi extirpate de nici un medic, fiindcã erau concrescute în os… Poate cã aºa a fost voia Domnului, ca noi, copiii, sã-l auzim pe pãrintele nostru, în nopþile ploioase, gemînd de durere, în somn, din pricina acelor schije, adicã a Basarabiei, Bucovinei, Herþei, Insulei ªerpilor…

Acei snobi care n-au în familie astfel de experienþe, ar trebui sã tacã, sã ne scuteascã de pãlãvrãgeala lor. Iatã numai unul dintre motivele pentru care am dat miºcãrii naþionale pe care am întemeiat-o numele ,,România Mare“. ªi pentru care l-am recuperat ºi l-am ajutat sã iasã din temniþa de la Tiraspol, direct în togã albã, de senator ºi parlamentar european, pe Ilie Ilaºcu. ªi pentru care am pãstrat-o, mereu, pe listele parlamentare pe Leonida Lari, deºi pizmaºii de meserie încercau sã mã convingã sã renunþ la ea. (va urma)

Pag. a 21-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (62) La inaugurarea parascoveniei, mare cît un lighean de la popotã, participã ºi Petre Constantin, directorul general al Televiziunii.

Dar „cutia magicã“ ne oferã ºi alte surprize, astfel încît nu regret deloc cã nu mai urmãresc nici un film la video. De filme ne arde nouã, cînd apar „îngerii negri“?! Mai concret, este vorba de o declaraþie pe care, cu mult dupã miezul nopþii, la ora 1,30, o dã un oarecare Constantin Gavrilã, preºedintele unei aºazise Comisii pentru Depistarea Abuzurilor, dar ºi al Partidului Ecologist, care se plînge „boborului“ cã Organizaþia Secretã „îngerii negri“ l-a ameninþat cu moartea, i-a comandat chiar ºi sicriu, asigurîndu-l cã n-are cum sã scape, fiindcã, deºi e lucru ºtiut cã îngerii n-au sex, totuºi, ei sînt „cei mai puternici“.

Bietul Costicã! Sã pãþeascã el un asemenea afront de la „zece negri mititei“. Recordul absolut în materie de „dilibau“ îl bate, însã, Vincze Janos, preºedintele Partidului Maghiar (?!) din România. Acesta îl lasã pe Costicã sã-ºi termine expozeul cu coºciugul, dupã care îºi face o intrare triumfalã, afirmînd cã a absolvit nu mai puþin de 6 facultãþi: botanicã, zoologie, matematicã ºi altele, pe care nu le-am mai putut nota, fiindcã, de cînd cu antena asta francofonã, nici nu mai aud bine româneºte. De menþionat cã primul nebun e din Arad, iar al doilea din Cluj. Dialogul celor doi nu se opreºte aici, fiindcã schizofrenia este spornicã ºi prolificã, ecranul televizorului fiind cel mai prielnic pat germinativ pentru crucile din sînge.

Inamicul „îngerilor negri“ declarã cã, pe timpul lui Ceauºescu, el a pãtimit enorm, stînd la Jilava 6 luni ºi 4 zile, unde credeþi? Într-un picior? În cap? Nu, în greva foamei, „existã documente în acest sens“ - mai zice el. Carevasãzicã, aproape 200 de zile Nea Costicã a fãcut greva foamei, la doi paºi de noi, care ne îndopam cu salam cu soia ºi nu pricepeam sacrifciul lui! Minunea lumii! În consecinþã, atunci cînd se crapã de ora douã noaptea, încurajat ºi de prezenþa lui Leonardo da Vincze, care are, nu-i aºa, 6 facultãþi, martirul Costicã cere „sprijinul întregului Popor“. Numai cã Poporul le cam soileºte acum, ba chiar am putea pentru ca sã zicem cã trage cu porcul, n-are treabã, se întoarce cînd pe-o parte, cînd pe alta, visînd cã zgubiliticii or sã fie strînºi, odatã ºi odatã, cu o plasã de fluturi...

18 FEBRUARIE 1990. Din pãcate, o duc rãu. Nu mai am nici un chef de viaþã. N-aº fi crezut cã destinul meu o sã intre într-o asemenea fundãturã.

Probabil cã am greºit ºi eu, am fost prea cinstit, am mizat totul pe o singurã carte. N-am ºtiut sã fiu ceea ce se cheamã o „curvã politicã“. Cel mai bine s-a ilustrat în sensul acesta preotul Burducea, care fusese legionar, dar, dupã 1945, a devenit ministrul comunist al Cultelor, intrînd, automat, în folclor: „Cînd cu steaua, cînd cu crucea/ Ca pãrintele Burducea“.

Azi e duminicã. Printr-o bizarã asociaþie subconºtientã (cãci „18 Brumar“ este, de fapt... 9 noiembrie 1799, dar Brumar era luna a doua din noul calendar instituit de Revoluþia Francezã!), îmi vine în minte titlul cãrþii lui Marx, „18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte“, consacratã lui Napoleon al III-lea, din care mai þin minte antologica frazã despre Istoria care, atunci cînd se repetã, din tragedie devine farsã.

Cîte vorbe de spirit au rãmas de la micul caporal corsican! Ca de pildã asta, care se aplicã tuturor puterilor din România: „De cînd e lumea, s-au auzit acuzaþii împotriva prostituatelor, ºi totuºi este nevoie ºi de ele. Dacã ele n-ar exista, bãrbaþii s-ar lega pe stradã de femeile cinstite“. Poþi sã-l contrazici? Mã sunã Patronul.

Corneliu Vadim Tudor a fãcut parte din juriul emisiunii „Mirii Anului“. Alãturi de el, frumoasa „cu pãrul de foc“, cunoscuta cîntãreaþã Mãdãlina Manole, care a plecat dintre noi mult prea devreme.

Miting al Partidului România Mare, la care se adunau sute de participanþi. În primele rînduri, fruntaºi ai partidului, printre care îi amintim pe Leonida Lari, Mitzura Arghezi, Toma Nãstase, Daniela Buruianã-Aprodu, Cornel Ciontu º.a., iar în fruntea lor, în costumul alb ºi cu trandafiri roºii în braþe, Corneliu Vadim Tudor, nelipsit de la asemenea manifestãri, unde era „drapelul“ de luptã al manifestanþilor.

- Vadime, nu ieºim la o plimbare? Uite ce soare e afarã, e pãcat de timpul ãsta... În Piaþa Victoriei, s-au adunat cîteva mii de oameni, care contestã ceva, încã nu ne dãm seama ce. Ieºim din Bucureºti ºi, tot mergînd noi aºa, cu maºina, ajungem pe terasã la „Doi Cocoºi“. Ce plãcut e sã merg cu Patronul la un ºpriþ! Niciodatã nu le-am avut cu bãutura, la noi în casã s-a bãut cu mãsurã, pãrinþii ne dãdeau încã de la 6-7 ani cîte un pãhãrel de vin roºu, poate într-o terapie popularã de imunizare, aºa cã ne-am obiºnuit de mici ºi întotdeauna am avut un moment de luciditate în care am zis „stop“. Acesta a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care s-a apropiat Eugen Barbu atît de mult de mine: „ªtii ce? - mi-a spus odatã, prin 1977. Am observat cã tu eºti unul dintre puþinii scriitori români care nu se îmbatã, care nu cad sub masã.

E o mare calitate, cum ai dobîndit-o?“. ªi i-a mai plãcut ceva lui Barbu, de-a lungul celor 15 ani de prietenie: eu nu l-am pãcãlit niciodatã, ne despãrþeam noaptea, tîrziu, ºi n-aveam bani de taxi, îi ceream o sutã de lei, el îmi întindea, boiereºte, un pumn de bancnote, dar eu luam numai cît îmi trebuia ca sã achit, în final, cursa; spre deosebire, sã zicem, de un oarecare Dan Ceachir, care îl jecmãnea ca o slugã hoaþã. ªi i-a mai plãcut încã ceva Jupînului: am fost, ºi am rãmas, singurul om din anturajul sãu care, atunci cînd a avut bani, a achitat notele de platã. Aºa ceva el nu mai pomenise! „Eºti boier, Vadime, la masa Principelui numai el plãteºte, dar tu m-ai întrecut!“.

Astãzi, nu mai am o para chioarã, m-au lãsat alde Silviu Brucan ºi ºleahta lui de minoritari aproape muritor de foame. Nu-i nimic, o s-o scot eu la capãt, o sã-mi vînd colecþia de videocasete, deºi mi se rupe sufletul dupã ea. Pe drum, Patronul îmi spune cã Premiul Herder l-a luat Liviu Cãlin (?!). Nu-ºi poate reþine uluiala, pentru el, acest Liviu Cãlin e un personaj total lipsit de talent, baºca intrigant. Ne aducem aminte amîndoi de o scenã petrecutã prin 1985, cînd au ajuns la urechile noastre niºte „palavre“ grele, pe care le-ar fi rostit bãtrînul academician Al. Rosetti, citate de „Europa liberã“. Eram în birou la „Sãptãmîna“ ºi Barbu mustãcea de ciudã, nu-i venea sã creadã. Atunci am pus mîna pe telefon ºi l-am sunat acasã pe Rosetti: - Dom’ profesor, lãmuriþi-ne ºi pe noi: aþi spus dvs. asemenea lucruri despre „Sãptãmîna“?

Venerabilul academician, pe care îl ºtiam de mulþi ani, de la Casa Oamenilor de ªtiinþã, unde lãsa 2 lei bacºiº ºi pe care l-am traversat de cîteva ori strada, de braþ, pe la trecerea de pietoni dintre Blocul Eva ºi Automoto, mi-a rãspuns: - Domnule Vadim, nu-i nimic adevãrat, spune-i lui Eugen cã asta e scursura Byzanþului! Da, da, scursura Byzanþului vrea sã ne învrãjbeascã!

Patronul a înþeles atunci cã „scursura Byzanþului“ nu era altul decît necroforul lui Al. Rosetti, adicã limfaticul Liviu Cãlin. Tare rãu a mai ajuns Premiul Herder, de-au început sã-l ia toate insectele!

La „Doi Cocoºi“ e liniºte ºi pace. Niºte cîini flãmînzi stau tolãniþi la soare, printre bandajele de zãpadã,

adulmecînd cu detectorul lor din vîrful nasului, miºcat imperceptibil, mirosurile de carne prãjitã.

Dar pe-aici mai miroase ºi-a ceva: a coceni arºi, a fum de bãlegar ºi vreascuri, satul e atît de aproape!

Am uitat sã trãim simplu. O orã de miros reavãn, de cîmp în desprimãvãrare, de seve tari pulsînd în arbori, face mai mult decît toate medicamentele ºi chimicalele lumii.

Ne înapoiem spre searã. Aflãm de dezastrul de la Piaþa Victoriei: sînt arãtaþi la televizor doi soldaþi cu coaste rupte ºi cu nasul spart din pricina unor cioburi de la geamuri. Apare ºi Gelu Voican, bãtut mãr, povesteºte (la televizor) cum a fost albit de scuipaþi ºi ameninþat cã va fi aruncat de la etaj, precum ºi (fostul meu coleg de la Agerpres, Iosif Socaciu, în intimitate) cum a încasat un ºut în testicule de a vãzut stele verzi ºi-a început sã vorbeascã ºi mai piþigãiat. Rebeliune în toatã regula. Au fost arestaþi 80 de indivizi, care au pãtruns, cu forþa, în clãdirea Guvernului. Nu mai puþin de 7 soldaþi au fost spitalizaþi. Ce vinã au avut bieþii soldaþi, cine ºi de ce i-a lovit? Sã þinem minte aceastã zi: dupã 12 ianuarie, 18 februarie reprezintã o nouã tentativã a forþelor anarhice de a arunca Þara în haos. Bine, cel puþin, cã eu ºi Barbu n-am fost în Bucureºti - s-ar fi gãsit destui diversioniºti care sã dea vina tot pe noi.

Nota Redacþiei: Sã sperãm cã aceeaºi lunã februarie, de data aceasta a anului 2017, nu va fi la fel de „furtunoasã“!

19 FEBRUARIE 1990. începe bine sãptãmîna.

Rabinul Moses Rosen ne înjurã, pe mine ºi pe Iosif Constantin Drãgan, în „Revista Cultului Mozaic“.

Boºorogul ãsta nu are astîmpãr, nici pãmîntul n-o sã-i astupe gura spurcatã. Mã decid, în sfîrºit, sã reproduc scrisoarea pe care el a rãspîndit-o, la 12 octombrie 1980, împotriva lui Eminescu. Practic, de-acolo a început tot scandalul. Cînd un cartofor nesimþit ºi infractor îl insultã pe Poetul Naþional, numindu-l legionar, fascist, huligan, pornograf ºi sifilitic, cine tace ºi nu ia nici o atitudine este tot atît de canalie ca ºi el. Da, în ceea ce-l priveºte pe Eminescu sînt extremist, ba chiar fanatic. Sã mi-l

La decernarea Premiilor Fundaþiei România Mare, Corneliu Vadim Tudor a þinut sã-i ofere o distincþie ºi cunoscutului fotbalist Gicã Popescu, care, ulterior, a fost închis, pentru mai mulþi ani, în urma unor afaceri oneroase. A fost fãcutã o nedreptate, pentru cã alþii, pentru fapte cu mult mai grave, au fost condamnaþi cu suspendare... lase tîlharul ãsta în pace! Îl iubesc pe Eminescu, mi-a luminat toatã adolescenþa, am plîns de-atîtea ori la mormîntul lui, pentru noi, românii, el a fost un Sfînt.

Cu ce drept vine mistreþul ãsta cu floacele lui nespãlate, cerºetor fãrã Þarã ºi fãrã ruºine, sã bãlãcãreascã, cu urdorile lui, Steaua cãlãuzitoare a Poporului Român? ªi intelectualitatea românã de ce tace? De ce a tãcut în 1980 (cu cîteva excepþii rãzleþe), de ce a tãcut în 1984, ºi de ce tace ºi acum, în 1990, cînd ar putea vorbi nestingheritã? Se mai poate numi ea „intelectualitate românã“, sau poate cã e numai o turmã de oi laºe ºi înspãimîntate de bîta ciobanului cãpiat, care pãstoreºte lumea finanþelor?

Aceºti „intelectuali“ sînt mai vinovaþi decît rabinul ãsta e numai prost ºi ticãlos, ca orice agent ipocrit al Siguranþei ºi, ulterior, al Anei Pauker, pe cînd ei, cei care se pretind a fi slujitorii culturii române, dacã tac ºi consimt la asemenea atacuri de lez-naþiune, sînt niºte criminali. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 17 februarie 2017

Aºa vã place Istoria?

Francezii la Bucureºti (1) Iatã-ne ajunºi la acea orã capitalã pentru democraþii, în care torentul de idei lansat de Revoluþia francezã, croindu-ºi drum în Europa Sfintei Alianþe, a stîrnit peste tot revendicãri naþionale ºi sociale. În Valahia, principii fanarioþi au încercat sã tragã dupã ei þara, în marea miºcare insurecþionalã pe care Eteria, subvenþionatã de ruºi, o aþîþa peste tot, pentru a smulge turcilor independenþa Greciei. Dar românii îi urau prea mult pe stãpînii lor strãini pentru a accepta sã le apere cauza. Aceasta a fost reacþia naþionalã a lui Tudor Vladimirescu ºi sfîrºitul regimului fanariot. Influenþa greacã trebuia sã se ºteargã în faþa influenþei franceze, pe care ea însãºi o introdusese în þarã. Moda voia, deja, ca boierii ºi principele sã angajeze preceptori ºi secretari francezi. Ruffac, beþivan inveterat, secretar al domnitorului, cînta ,,Carmagnola”, iar declaraþia Drepturilor Omului era tradusã în greceºte. Încã de la sfirºitul Secolului al XVIII-lea, are loc o adevãratã nãvalã de francezi: La Roche, Tissandier, Nagny, Durosay, Colson, Martinot, Clémarion, Ledoulx, cei doi Trécourt, Laurençon, Récordon, Mondovillier, Cadot de Lille. Ofiþerii noºtri emigraþi, rãmaºi în armata rusã, Langeron, Bourgoing, Drouville, Choiseul, SainteAldegonde, îi seduceau pe români cu manierele lor, cu gustul lor rafinat ºi cu ideile lor liberale, care exercitaserã deja o oarecare influenþã asupra miºcãrii ruse de la 1825. Înalta Poartã se resemnase, în sfîrºit, sã dea al sãu exequatur (decret prin care un stat acordã consulilor unei þãri strãine dreptul de a funcþiona pe teritoriul sãu – n.a.) consulilor francezi, iar aceºtia acordau întreaga lor simpatie puternicului elan naþional care pornea din adîncul straturilor populare. Dictatura profesoralã a lui J.-A. Vaillant, în fine, asigurã, în mai puþin de 20 de ani, triumful Franþei. A fost ca un trãznet. Românii gãseau în cãrþile franþuzeºti cuvinte avînd o strînsã înrudire cu slovele lor ºi idei foarte apropiate de aspiraþiile lor. J.-A. Vaillant, cãruia Pompiliu Eliade i-a înfãþiºat cu atîta excelenþã viaþa, venit la Bucureºti ca preceptor, deschide un Internat pentru fiii de boieri. El singur predã gramatica, istoria, geografia, aritmetica, retorica ºi pictura, publicã o gramaticã ºi un dicþionar franco-român.

Renumele sãu e imens ºi succesul sãu atît de mare, încît ºcolile greceºti din oraº sînt silite sã-ºi închidã porþile. În curînd, limba francezã devine obligatorie. În acelaºi timp, actorul Aristia, care îl admirase pe Talma, la Paris, se întoarce din cãlãtoria sa într-atît de pasionat de arta dramaticã, încît întemeiazã de îndatã o ºcoalã de tragedie. Boierii fanarioþi se strãduiserã deja sã joace ca amatori ,,Meropa” sau ,, Zaire”, ºi eteriile îºi disimulau efortul politic sub reprezentãri dramatice. Pe scurt, teatrul slujea ideile Revoluþiei franceze. Actorul Baptiste Fourreaux întemeiazã în 1831, la Bucureºti, Teatrul de Varietãþi ºi joacã ,,Fra Diavolo”, cu un succes strãlucitor. La lumina lumînãrilor, el îºi împodobeºte piesele cu marºuri militare, cu lupte teribile ºi cu o întreagã regie de propagandã. „Teatrul românesc, spune Eliade, a ieºit din teatrul francez, aºa cum teatrul francez iese din comedia italianã”. Publicul parizian, primindu-i pe actorii români, printre care pe de Max, Ventura, Yonnel, Cocea ºi Elvira Popescu, nu face decît sã întoarcã politeþurile.

Regimul fanariot îºi va da suflarea în mijlocul cîtorva ultime convulsii, lãsînd România sã inaugureze o perioadã tulbure, în care, trasã, din douã pãrþi, de doi tutori urîþi în egalã mãsurã - ruºii ºi turcii -, aruncã priviri duioase ºi rugãtoare cãtre francezi. Atunci izbucnirã primele simptome ale acelei pasiuni pe care România nu va înceta s-o nutreascã pentru Franþa ºi, mai ales, pentru Paris. Sînt începuturile acelui du-te-vino BucureºtiParis, Paris-Bucureºti, cãrora numai cãderea leului le-a pus capãt. Fiii principilor domnitori, Bibescu ºi ªtirbei, împreunã cu numeroºi tineri boieri, îºi vor face studiile,

ROMÂNIA MARE“

iar tinerii liberali valahi îºi vor începe cariera revoluþionarã, la Paris.

Bonjuriºtii Bucureºtii dãdeau aceastã poreclã bizarã acelor dandies români întorºi de la Paris, care, spre prînz, cînd se salutau pe Podul Mogoºoaiei mergînd sã-ºi ia micul dejun la cafenea, îºi spuneau cu afectare „Bonjour!” ºi nu „Bunã ziua!”, amintindu-ºi de Grand Seize ºi de Boulevard du Crime. Sã nu zîmbim: din aceste navete între Paris ºi Bucureºti s-a nãscut independenþa româneascã. Decepþionaþi de ruºi, care - dupã ce deºteptaserã naþionalismul românesc ºi ocrotiserã ideile înaintate, spre marele profit al panslavismului ce tocmai se nãºtea - se strãduirã sã înãbuºe la Bucureºti un liberalism care-i neliniºtea, tinerii valahi n-au mai aºteptat ajutor decît de la Franþa. Ei au fãcut 60 de zile de drum pentru a-l întîlni pe Edgar Quinet, acest poet istoric al epopeilor democratice, ºi pe Saint-Marc Girardin, un erou al ziarului ,,Debats”.

Dupã eºecul Revoluþiei de la 1848, în diferite þãri ºi, mai cu seamã, în Principate, Parisul s-a umplut de refugiaþi politici, veniþi, ca ºi astãzi, din toate colþurile lumii.

Revoluþionarii transformã cafenelele ºi saloanele noastre în cuiburi de agitaþie, care ne vor pricinui, de altminteri, cele mai mari necazuri cu Rusia ºi cu Austria ºi care vor contribui la îndepãrtarea simpatiei lor faþã de Franþa, în 1870. În aceste cenacluri se recruteazã cei mai îndîrjiþi duºmani ai Imperiului, ºi prea ospitalierul Napoleon al III-lea va fi prima lor victimã. În jurul lui Bakunin ºi al lui Mickiewicz, acest veºnic proscris, acest filolog melancolic, fraþii Brãtianu ºi Rosetti, aduºi de Armand Lévy, îºi beau ceaiul din pahare, dupã obiceiul rusesc; aºezaþi pe cufere, printre filareþi (în limba greacã, philarethos = iubitor de virtute) ºi filomaþi (philomathes = iubitor de cunoaºtere, studios), ei maimuþãresc maniile anarhizante ale intelectualilor noºtri, profitã de internaþionalismul lor pentru a face naþionalism, le dezvãluie existenþa unui popor latin pe Dunãre ºi-i iniþiazã în „miracolul unei Franþe danubiene, tot atît de uimitoare pe cît este acela al unei Franþe canadiene, pierdute în mijlocul opresorilor strãini”. Tînãrul Brãtianu, care a reuºit sã fie primit de ministrul Afacerilor Strãine, M. Bastide, îi expune acestuia programul sãu de revendicãri, dar ºeful diplomaþiei franceze îl întrerupe deîndatã: - Iertare, domnule... Cum se numeºte capitala þãrii dumitale?

- Bucureºti, Excelenþã.

- Ah..., Buchara? Buchara, spui? Vorbeºte acum, rogu-te.

Mai erau ºi acele soarele (serate) muzicale la doamna Edgar Quinet, unde Prud’hon, George Sand, Émile de Girardin apar, emoþionaþi ºi mîndri cã vin în contact cu atîtea naþionalitãþi pletoase, unguri, ucrainieni ºi chiar un chilian. Acolo, odatã cu limonada erau trecute ºi listele de subscripþie în favoarea revoluþionarilor. Frumoasa clientelã exoticã a Parisului de la 1830, milorzi, margravi ºi prinþi ruºi, se vede înlãturatã de repetitorii polonezi, de pianiºtii cehi, elevi ai lui Chopin, ºi de „sãrmanul student moldo-valah” devenit ,,leul” zilei.

Pe unul din aceºti fii ai Dunãrii, eseul intitulat ,,Les Étrangers à Paris” (Strãinii la Paris) ni-l înfãþiºeazã bãtînd trotuarul de pe Boulevard de Gand, sau hoinãrind agale prin Passage des Panoramas. ,,În 1830, afirmã aceastã scriere, erau 8 sau 10 moldo-valahi la Paris; în 1840, sînt cel puþin 50”. Iar Bellanger îi descrie astfel: „Frumoºi, inteligenþi, îndemînatici, leneºi, beþivi ºi muieratici”. (În ceea ce priveºte beþia, trebuie c-o deprinseserã la noi, cãci nu e un viciu românesc.) Cu o avere de 2.000-3.000 de ducaþi, tînãrul balcanic, generos ºi vanitos, debarcã la ,,Hôtel des Deux Mondes”, din Rue de la Paix, unde începe prin a duce o viaþã de filfizon: are un tilbury (cabrioletã) de la Desouches, lojã la Bouffes ºi oferã flecuºteþe ºi ºaluri de caºmir curtezanelor. ªi-a schimbat tunica din blanã de lup, cãciula de astrahan ºi

Ardealul, pãmînt românesc (6) PREFAÞÃ (6) Milton G. Lehrer este la curent nu numai cu lucrãrile româneºti, ci ºi cu tot ceea ce „altera pars” invocase pentru a-ºi sprijini pretenþiile, precum ºi cu tot sistemul de propagandã al ultimelor decenii. Nu încape îndoialã cã ºi-a acumulat aceastã excepþional de bogatã informaþie cu sprijinul prietenilor sãi, istorici ºi politicieni democraþi, dar este tot atît de evident cã în „punerea în paginã” a materiei ºi-au dat mîna juristul specialist în drept internaþional cu gazetarul de experienþã europeanã care era Milton G. Lehrer, ceea ce conferã cãrþii sale originalitatea absolutã, nervul incomparabil ºi o strategie unicã, ce o singularizeazã faþã de

tot ceea ce ºtiinþa româneascã reuºise sã dea pînã atunci în aceastã direcþie. Dupã o jumãtate de secol de la elaborarea ei, cartea lui Milton G. Lehrer se citeºte, de aceea, cu un interes pe care ceasul de azi al Europei, în loc sã-l estompeze, sã-l transforme în purã istorie, îi conferã, dimpotrivã, o nouã actualitate. Poate o actualitate pe care autorul însuºi n-ar fi dorit-o! În ce constã aceastã remarcabilã reuºitã? Înainte de toate - aºa cum am spus - în solida informaþie istoricã. Deºi Milton G. Lehrer a fost, prin formaþie, jurist, nu istoric, el studiazã „dosarul” chestiunii pe care îºi propune sã o limpezeascã avînd la dispoziþie o vastã informaþie de specialitate, perfect asimilatã. Nu sîntem nici un moment în faþa scrierii unui diletant, cu atît mai puþin a unui pledant informat în grabã, ci avem de-a

ROMÂNI, NOI AICI SÎNTEM STÃPÎNI! Nori de ploaie se adunã Dinspre Cluj spre Odorhei.

Unii vor sã ne impunã Sã jucãm cum cîntã ei.

Minþile au luat-o razna, Umblã zvonul deºãnþat Cã-n Harghita ºi Covasna Vor sã facã „stat în Stat“!

S-a udat de lacrimi pragul, În Cristuru e prãpãd!

Imnul românesc ºi steagul Nu se-aud ºi nu se vãd!

Criºul, Mureºul, Tîrnava Poartã jalea în aval.

Nesfîrºitã e gîlceava, Nu e liniºte-n Ardeal.

Munþii stau sã rãbufneascã, Fierbe galbenul podiº!

Vatra sfîntã, strãmoºeascã E tãiatã-n curmeziº.

Se anunþã o furtunã Cu efect devastator: Impostorii vor sã punã Pe culturã sigla lor.

Atmosfera prevesteºte Un pericol iminent!

Tot ce sunã româneºte Capãtã un alt accent.

Graiul nostru plîns pe vetre, Legãnat de cãrãrui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimãnui...

Nu lãsaþi ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pãmînt, Sã ne umble prin istorii ªi sã muºte din cuvînt!

Neamul Românesc nu piere Dacii încã mai trãiesc!

Scoateþi steagul la vedere ªi-n Þinutul Secuiesc!

De pe stîncile strãbune Decebal ne dã curaj!

Faceþi Imnul sã rãsune Peste Mureº, pîn-la Blaj!

Nu permitem celor care Se pretind aici stãpîni, Sã ne calce în picioare Demnitatea de români!

MAGDA NICOLAE cizmele pline de noroi pe o pãlãrie de mãtase lucioasã, un costum strîns pe corp, cu jiletcã de satin bãtãtoare la ochi, ºi pantofi de lac. Are o pariziancã pe zi. Boier mare sau mic, i se spune prinþ, „cãci nobleþea le vine tuturor, cãlãtorind”. Foarte iute dã de capãtul ducaþilor ºi chiar de acela al creditului, aºa cã trebuie sã-ºi reducã nivelul de trai: de la etajul întîi, va urca la al cincilea, fãrã efort, cãci aparþine unui popor care se mutã cu uºurinþã: „Turcii înºiºi îi numesc nomazi”. (va urma) PAUL MORAND face cu lucrarea îndelung elaboratã ºi bine cumpãnitã a unui om de culturã multilateralã, dublat de un observator atent, obiectiv, al scenei istoriei vii, acea istorie contemporanã despre care N. Iorga spunea mereu cã deschide istoricului uneori mai multe porþi de înþelegere a trecutului decît documentele lãsate de acest trecut. În versiunea tipãritã în 1944, nu au fost folosite decît rareori trimiterile, ºi acelea nu în notele subliniare care conferã aerul erudit al lucrãrilor, dar pentru oricine este familiarizat cu bibliografia problemei în cauzã era sensibilã perfecta stãpînire ºi mînuirea avizatã a tuturor informaþiilor, la zi.

Ediþia noastrã prin aparatul critic întocmit dupã sursele care au stat la îndemîna autorului, conferã textului deplina lui pondere ºtiinþificã. (va urma) MILTON G. LEHRER

Pag. a 23-a – 17 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Biserica – Statul 2017 Întîistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române s-a alãturat sutelor de mii de oameni care protesteazã în stradã împotriva Partidei ortodoxe moldo-valahe – PMR, PCR, FSN, PSD -, Patriarhul Daniel declarîndu-se împotriva ,,patimilor egoiste, ca abuzul de putere ºi de profit material fãrã limite” (vezi Basilica.ro).

Promovarea corupþiei, prin ordonanþe de urgenþã, de cãtre domnul Liviu Dragnea, ºeful majoritãþii parlamentare, al guvernului, preºedinte al Camerei Deputaþilor, decorat de Patriarhul Daniel cu Ordinul ,,Sfinþii Martiri Brâncoveni”, a determinat BOR-ul sã

denunþe simfonia cu baronii moldo-valahi ºi sã binecuvînteze statul de drept, din acquis-ul comunitar.

Exact în urmã cu un an, Papa Francisc ºi Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii, Kiril, au dat o Declaraþie comunã cuprinzînd 30 de puncte, un debut al refacerii unitãþii creºtine. Azi, preºedintele þãrii ºi BOR-ul sînt pentru statul de drept de sorginte catolicã, aºa cã, la apropiata vizitã a Papei Francisc, prilejuitã de sãrbãtorirea unui secol de la Marea Unire, România se va alãtura Sfîntului Scaun ºi Rusiei, ºi va contribui la refacerea Sfintei Alianþe în Europa.

Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

„România este un avanpost ameninþãtor al NATO“ Rusia considerã România drept un avanpost al NATO ºi o ameninþare ca urmare a prezenþei pe teritoriul ei a elementelor scutului antirachetã american, a declarat joi, 9 februarie 2017, un înalt responsabil al Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova, într-un interviu acordat agenþiei Interfax, reluat de Reuters. „Poziþia României ºi poziþia conducãtorilor ei, care au transformat þara lor în avanpost, sînt, în mod clar, o ameninþare pentru noi.

Pãrþii române i-a fost comunicat acest lucru, inclusiv în mod public“, a declarat Alecksandr Boþan-Harcenko, ºeful Departamentului IV pentru Afaceri Europene din MAE rus. „Toate aceste decizii, aceste planuri constituie o ameninþare pentru Rusia ºi, desigur, ele sînt îndreptate în primul rînd împotriva Rusiei. Este un fapt cã aceasta complicã extrem de mult interacþiunea ºi cooperarea (dintre noi). Dar, în acelaºi timp, este necesar sã se menþinã ºi sã se utilizeze posibilitãþile existente“, a mai declarat diplomatul moscovit. Potrivit lui

Alecksandr Boþan-Harcenko, „din partea Bucureºtilor s-a observat o linie antiruseascã, chiar rusofobã, prin punerea în aplicare a sancþiunilor (antiruseºti, adoptate de UE - n.n.) ºi a unei retorici antiruseºti fervente“. Cu toate acestea, „avem o bazã de cooperare, existã puncte pe care ne putem baza pentru a depãºi aceastã situaþie nefavorabilã în relaþia noastrã. ªi vom cãuta, totuºi, sã interacþionãm în mod constructiv“.

Agenþia Reuters reaminteºte, în context cã, în mai 2016, SUA au reactivat partea din scutul lor antirachetã instalat în România, la Deveselu. Acesta este echipat cu un radar, interceptoare de rachete ºi sisteme de comunicaþii ºi este parte a unui sistem destinat sã apere Europa de „statele care nu respectã legile internaþionale de bazã, organizeazã sau susþin atentate ori violeazã sistematic drepturile cele mai elementare ale omului, precum Iranul“.

Washingtonul a dat asigurãri cã el nu þinteºte Rusia. „Toate aceste decizii (...) vizeazã în primul rînd Rusia“, apreciazã, dimpotrivã, Moscova. Potrivit

Compromiterea ºansei României de a deveni furnizor de produse ecologice (2) Nici una dintre cele douã þãri nu are probleme legate de cianuri. Parlamentul European a adoptat, la 5 mai 2010, o rezoluþie de interzicere a cianurilor în minerit, dar Comisia Europeanã n-a emis o directivã în acest sens. Referitor la exploatarea hidrocarburilor prin metode violente, cu referire directã la exploatarea gazelor de ºist prin fracturarea hidraulicã, Parlamentul European a adoptat Rezoluþia 2011/2308/INI/ prin care recomandã þãrilor din UE sã nu le utilizeze în general ºi interzicerea folosirii lor în zonele cu teren arabil.

Care este situaþia în România? O propunere legislativã (L402/2005) de interzicere a folosirii cianurilor la Roºia Montanã a fost fãcutã în 2005 de 12 senatori PRM, dar a fost respinsã de ambele Camere, în 2006.

Guvernul Ponta I a emis, discret, Acordul de Mediu nr.

8/05.07.2012 pentru exploatare cu cianuri în carierã deschisã pentru Certej, prin intermediul Agenþiei Regionale de Protecþia Mediului Timiºoara (ARPMT).

El a fost emis pentru suprafaþa de 462 ha (ca sã fie sub 1.000 ha ºi sã intre în competenþa agenþiei regionale), deºi licenþa de exploatare se referã la 2.670 ha. Dar acesta nu este un impediment pentru titular, pentru cã-n acord se prevede posibilitatea extinderii, „la cerere”.

Titularul Euro Gold Deva SA mai are 8 licenþe de exploatare compacte în zonã pentru o suprafaþã de 507 kmp, adicã 50.700 ha, pentru care nu mai are nevoie de alt acord de mediu, deoarece poate sã prelucreze minereul extras în uzina de la Certej. La fel ca proiectul de la Roºia Montanã, ºi acesta are ca produs final aliajul aur/argint, produs necotat la bursã, ca profitul sã poatã fi externalizat, sã poatã fi ascuns restul metalelor preþioase ºi sã se minimizeze costurile cu plata licenþelor de exploatare (2% din valoarea producþiei miniere, care este aliajul aur/argint ºi nu aur ºi argint).

Cînd a fost întrebatã despre acest acord de mediu, fosta doamnã ministru Rovana Plumb a mimat surprizã ºi

indignare, anunþînd cã va solicita în justiþie anularea lui.

De fapt, a minþit cã acest acord s-a emis fãrã ºtirea domniei-sale, ºi în acest sens existã douã dovezi. Prima este faptul cã n-a luat nici o mãsurã administrativã împotriva directoarei Agenþiei Naþionale pentru Protecþia Mediului, Gabriela Lambrino, ea ocupînd aceeaºi funcþie ºi acum, iar a doua dovadã este faptul cã acþiunea în justiþie, de anulare a acordului de mediu, s-a fãcut dupã expirarea termenului legal (adicã dupã patru luni, în loc de 15 zile). Abia în 18.09.2012 s-a înregistrat dosarul 7119/2/2012 la Curtea de Apel Bucureºti, Secþia VIII - Contencios Administrativ ºi Fiscal, care, în 30.10.2012, îºi declinã competenþa în „favoarea“ Tribunalului Bucureºti, Secþia IX.

Ministerul n-a mai continuat acþiunea Iazul de cianuri de la Certej este prevãzut sã fie de „numai“ 8.000.000 mc , deci „mic“ faþã de 290.000.000 mc de la Roºia Montanã. Extrapolînd, însã, la suprafaþa totalã concesionatã de 50.700 ha, cantitatea de cianurã care ar trebui depozitatã se ridicã la 952.000.000 mc.

Printr-o ºmecherie, solicitarea acordului pentru 462 ha, înghiþitã de minister (desigur, stimulat în acest sens), s-a reuºit demararea unui proiect care va distruge 50.700 ha din Munþii Apuseni, din cauza prevederilor favorabile titularului din acordul de mediu. În privinþa gazelor de ºist, compania Chevron România Holding BV a început, în semestrul II al anului 2013, explorarea prin forare în zona Bîrlad, unde Guvernul Boc a aprobat, în anul 2011, concesionarea unei suprafeþe de 635.000 ha pentru explorare-dezvoltare-exploatare în favoarea acestei firme.

Guvernul Ungureanu a emis ºi el trei HG-uri prin care se „aprobã Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare“... încheiat pentru o suprafaþã de 270.000 ha în Vama Veche, Adamclisi ºi Costineºti. În

ALBUMUL CU POZE RARE

Preºedintele SUA, Donald Trump nu se se dezminte.

El a fãcut, din nou, o declaraþie surprinzãtoare, de aceastã datã, faþã de politica Israelului unul din partenerii tradiþionali ai Americii. Cu doar cîteva zile înainte de a-l primi pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, liderul de la Casa Albã a declarat, într-un interviu pentru cotidianul ,,Israel Hayom”: ,,Eu nu sînt unul care crede cã dezvoltarea coloniilor israeliene este bunã pentru pace”.

Agerpres, presa moscovitã din 9 februarie a.c. a reluat declaraþiile fãcute de Alecksandr Boþan-Harcenko sub titlul „MAE: România reprezintã o ameninþare clarã pentru Rusia, dupã instalarea elementelor sistemului antirachetã al SUA acolo“.

Trebuie reamintit cã opinia profund negativã a liderilor ruºi despre scutul antirachetã de la Deveselu nu este nouã, interesant este momentul în care înaltul oficial din MAE moscovit a þinut sã repete acest lucru, mai precis în actualul context în care se þes tot felul de iþe spre a pregãti o întîlnire Putin - Trump ºi agenda ei. Din aceastã ultimã perspectivã, ar trebui precizat cã optica noului lider republican al Casei Albe faþã de scutul antirachetã este radical diferitã de a predecesorilor sãi, inclusiv în ceea ce priveºte aportul statelor NATO la autoapãrare. Se ºtie cã Administraþia Bush l-a vrut în Polonia ºi Cehia, Administraþia Obama fiind cea care a transferat o parte a lui în România, la Deveselu.

DUMITRU CONSTANTIN aceastã zonã se derula, în semestrul II din 2013, doar programul de colectare informaþii seismice. Acordurile sînt secrete pentru cetãþenii români, probabil pentru cã anumite prevederi din ele i-ar fi revoltat dacã ar fi fost dezvãluite. Suprafaþa concesionatã de România (905.000 ha) este de douã ori mai mare decît cea concesionatã de Polonia (440.000 ha). Dar s-ar putea ca suprafaþa concesionatã sã fie chiar mai mare, deoarece Agenþia Naþionalã de Resurse Minerale (ANRM) a scos la licitaþie 30 de perimetre în zone „neinteresante” pentru exploatarea clasicã. Probabil cã sînt semnate acorduri între ANRM Chevron ºi pentru restul de 26 perimetre, urmînd ca ele sã fie operaþionale prin HG-uri emise la momentul oportun.

Avantajul pentru titular este cã nu plãteºte nimic pentru un perimetru care este rezervat pentru el încã de la data emiterii HG. Guvernul Ponta se pare cã nu a emis HG-uri de aprobare a acordurilor de concesiune pentru alte perimetre (doar HG-uri pentru Note de fundamentare), dar nici nu a iniþiat nimic pentru stoparea celor în vigoare.

Premierul Ponta ne-a asigurat „cã se fac doar explorãri, deocamdatã“, ceea ce este adevãrat, lãsînd sã se înþeleagã cã exploatarea se va decide mai tîrziu, ceea ce este o minciunã, pentru cã acordul semnat este pentru exploraredezvoltare-exploatare. Tot premierul Ponta ne-a „anunþat“ cã, prin fracturare hidraulicã, se obþin gaze ieftine (80 dolari/ 1.000mc, faþã de 300 dolari/ 1.000mc, preþul gazelor din Rusia), „omiþînd“ sã spunã cã Chevron va vinde aceste gaze la preþul pieþei. Cã va fi aºa, este dovedit de OMV Petrom care, în România, extrage petrolul cu 16 dolari/ baril, dar preþul carburanþilor este cel din Europa, corespunzãtor preþului petrolului cotat la bursã - de 120 dolari/ baril. Preºedintele Traian Bãsescu ne „avertiza“ cã exploatarea gazelor de ºist ne va asigura independenþa energeticã, „uitînd“ cã ºeful de echipaj al domniei sale, Emil Boc, a hotãrît sã vîndã din acþiunile statului deþinute la OMV Petrom, Romgaz, Transgaz, Transelectrica, în aceeaºi perioadã în care Mol recupera acþiunile de la Lukoil, tocmai ca sã obþinã controlul. (va urma) IOAN ISPAS

Pag. a 24-a – 17 februarie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

Vocea strãzii

Cine nu e corect cu echipa Steaua? (2) Exemplele se pot înmulþi, dar nu e nici timpul, nici cazul sã le evidenþiem acum! Mai crede cineva cã se pot întoarce asemenea vremuri demult apuse?

Nu pot fi de acord cu aceia care, din invidie ºi rãutate la adresa lui Becali, susþin, fãrã sã gîndeascã, orice ar spune dl. Talpan, ori cei din imediatul sãu anturaj, cum ar fi, de pildã, Lãcãtuº, fost ºi el antrenor în mai multe rînduri în perioada Becali! De asemenea, nu pot sã-i înþeleg pe cei care susþin, cu atîta sînge rece, cã Becali le-a furat echipa celor de la Armatã?! Cum poþi sã afirmi aºa ceva? Pãi, atunci, în 2003, nu erau autoritãþi, nu era justiþie, nu putea fi chemat în faþa legii? Ca ºi cum echipa era un obiect mic, de ascuns în buzunar, ºi puteai sã dispari cu el?! Iar dupã aia - ce s-a întîmplat? - s-a creat un vid publicitar?! De ce a trebuit sã treacã aproape un deceniu ºi jumãtate pentru a se revendica aceastã echipã?... Nu cumva altul e substratul acestor demersuri tîrzii ºi cam ºmechereºti? Becali nu e un tip simpatic, fãrã îndoialã; e incomod ºi uneori, probabil, nesuferit! Dar noi nu avem dreptul sã amestecãm lucrurile, ci sîntem obligaþi, pentru binele acestei echipe, sã separãm adevãrul de minciunã! Nu ºtim cine – poate ne spune dl.

Talpan - în locul lui Gigi Becali putea sã susþinã

mai bine aceastã echipã? Mã surprinde formula o crede, el, magicã! – utilizatã de domnul jurist cu emfazã - „nu a fost de bunã-credinþã“, îl auzim mereu rostind-o, stereotipic, cu adresã la Gigi Becali, dar nu vine cu precizãri, cu argumente, pentru cã, vorba lui nenea Iancu, „nu le are!“. Nu cumva unele deviaþii legislative manifestate – vremelnic, avem convingerea – la noi în þarã (vezi denunþul, fãrã argumente) favorizeazã aceastã atitudine a d-lui Talpan? Care e în stare sã cearã ºi echipa, nu numai brandul, ca ºi cum aceastã formaþie, dupã aproape 15 ani, a aterizat aºa, din neant, ºi a fost hrãnitã cu aer... O întrebare la care nu prea am auzit sã se fi rãspuns pînã acum: dacã brandul rãmîne definitiv la Armatã, rezultatele echipei din perioada 20022003 ºi pînã în prezent, la cine rãmîn?

Cineva îmi spunea deunãzi cã Steaua seamãnã cu un copil abandonat, dupã revoluþie, de mama lui. La aproape un deceniu ºi jumãtate de la acea datã, fosta mamã, vãzînd cã respectivul copil nu a murit, ba trãieºte ºi o duce chiar bine, a început sã-l revendice, invocînd cu acuitate fel de fel de motive. Ca ºi pe cel cu furatul...

Sã fim serioºi, o mai mare gogoriþã nici cã se putea spune! Ce s-ar fi întîmplat, oare, dacã Becali ar fi dus echipa aceasta la faliment, aºa cum, bunãoarã, a dus-o dl. Copos pe Rapid? (În parantezã fie spus, nici Dinamo nu a fost prea departe, faþã de echipa din Grant). Ce ar mai fi avut de spus, acum, dl. Talpan?

Sfîrºit IOAN STOICA

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICà A PÃMÎNTULUI (16) Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (3) Informatorul meu mi-a sugerat cã, în realitate, aºa stau lucrurile ºi cã Noii Zeelande i se va tãia accesul la unele ajutoare de peste ocean, dacã guvernul nostru refuzã sã permitã oamenilor de ºtiinþã strãini sã desfãºoare anumite activitãþi pe teritoriul nostru.

Credem cã ni se cere un preþ prea mare. Dacã legãturile noastre de afaceri cu finanþatorii de peste Ocean nu se desfãºoarã într-un mod deschis ºi onest, atunci ar fi preferabil ca aceste activitãþi sã nu aibã loc în mijlocul nostru. Care oameni, de oriunde din lume, au dreptul sã decidã cine ar trebui ºi cine nu ar trebui sã aibã acces la cunoºtinþe de tehnicã avansatã - de fapt, la orice fel de cunoºtinþe?

Superioritatea tehnologicã devine periculoasã doar atunci cînd este deþinutã de un grup restrîns.

Istoria aratã cã multe asemenea grupuri ºi-au folosit cunoºtinþele avansate în alte scopuri decît pentru binele omenirii, distrugîndu-se ºi, odatã cu ei, distrugînd un numãr mare de oameni.

Bomba atomicã ne oferã un prim exemplu despre unde poate duce secretomania în domeniul tehnologiei avansate. ªtiu sigur cã teoriile mele legate de bombã s-au dovedit a fi corecte. Pe scurt, bomba este un dispozitiv geometric care nu poate fi detonat decît dacã se respectã riguros legile geometriei. Dispozitivul este detonat prin manipularea miºcãrilor relative ale particulelor atomice pe care le conþine; acest lucru nu poate fi efectuat decît dacã bomba se amplaseazã în, sub sau deasupra unui anumit punct geometric raportat la suprafaþa Pãmîntului, într-un moment determinat. Miºcãrile relative ale Soarelui ºi Pãmîntului, exact în momentul ales, provoacã scindarea particulelor instabile de uraniu, plutoniu, cobalt sau a oricãrei alte materii instabile folosite pentru declanºarea exploziei.

Scopul testelor cu dispozitive nucleare efectuate

de la al II-lea rãzboi mondial încoace a fost sã descopere toate combinaþiile geometrice posibile care sã conducã la detonarea atomului.

Din cauza secretului impus asupra acestor cunoºtinþe de tehnologie avansatã, toate marile puteri ale lumii efectueazã frenetic teste experimentale, în încercarea de a þine pasul cu puterile rivale sau chiar de a le depãºi, temîndu-se cã, într-un final, una sau cealaltã va prelua conducerea. Toate naþiunile implicate introduc informaþiile în computere, astfel încît calculele sã poatã fi fãcute în avans ºi sã afle cînd ºi unde va fi detonat urmãtorul dispozitiv nuclear. În acest fel, spirala nesiguranþei ºi a neîncrederii a crescut atît de mult, încît lumea a devenit un spital de nebuni în care sîntem cu toþii pacienþi. Dacã nu se realizeazã ceva în acest sens, dacã nu se creeazã un sistem care sã comaseze toate cunoºtinþele ºi informaþiile, vom sfîrºi cum au sfîrºit multe alte civilizaþii, ne vom autodistruge ca rasã.

Dacã fiecare individ inteligent ar fi avut acces la aceste secrete imediat dupã rãzboi, poate cã greutatea opiniei publice ar fi fost suficientã pentru a preveni jocul nebunesc care se desfãºoarã acum în toatã lumea în numele siguranþei naþionale. Cel puþin s-ar fi aplicat frînele pentru a ne domoli goana spre eternitate.

Natura geometricã a bombei face ca ideea unui rãzboi nuclear sã fie complet ilogicã - poate aºa se explicã de ce Statele Unite, Anglia, Elveþia ºi alte þãri ºi-au intensificat cercetãrile în domeniul tehnicilor de rãzboi chimic ºi bacteriologic.

De ce este ilogic un rãzboi nuclear?

Sã luãm urmãtorul exemplu: dacã Rusia, sã zicem, ar lansa o rachetã, în încercarea de a demola New Yorkul, americanii ar ºti cu luni de zile înainte cã, pe data de, la ora de, oraºul poate fi þinta unui atac nuclear. Computerele lor le-ar spune acest lucru. (va urma) BRUCE L. CATHIE

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Romb 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 Orizontal: 1) Are o viaþã de mãgar – Loc de tragere. 2) Legat la gurã – Surplus de casã.

3) Floare-albastrã, floare-albastrã – Se ia de tip – Scos din arenã. 4) Realizate la 12 luni – Þese!

5) Bãtut în cap – Tare în esenþã. 6) Trage la somn (pl). 7) Doar la mijloc! – Cel de colo – Se cheamã la fel. 8) Gen de securitate (siglã) – Nu le auzi gura. 9) Plecat din spate – Scoate gunoiul din casã. 10) Local de comandã.

Vertical: 1) Plinã de galbeni – Depozit de acte oficiale. 2) Bãgat, de formã, în pantofi – Lucreazã în acord (pl). 3) Mic spãrgãtor sicilian!

– E numai pe locul întîi – Scor egal, c-aºa-i în tenis. 4) Bãtutã de viaþã – Sete, strop cu strop!.

5) Înainte de douã – Refren popular. 6) Deosebit de frumoasã – La început, furã! 7) Lacomi pe jumãtate! – Departajare ºahistã – Fructul ispitei. 8) Prins pe fir – Trecut de prima tinereþe (fem). 9) ... înainte, pe cîmpul de instrucþie – E porc, porc. 10) Te face nesimþit spre binele tãu.

Dicþionar: IUS, ILA, ELO. IOAN ILAªCU - Vaslui Dezlegarea careului „FÃURAR“: 1) EUGENBARBU; 2) MARGA – TAUR; 3) I – ILICA – CA; 4) NEGULESCU; 5) OVO – OL – ERG; 6) VORONET – EH; 7) ICES – SURSE; 8) CA – ACTRITA; 9) IRINA – CHIT; 10) IVASCU – IA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.