Romania mare, nr 1383

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Femeile frumoase se piaptãnã dimineaþa cu aceeaºi mãreþie cu care o reginã îºi pune coroana.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Primãvara de dupã Stalin

Bunã þarã, rea tocmealã

Motto: „Toate obstacolele ce vor apãrea din partea Occidentului ºi a acoliþilor Ungariei vor fi învinse, dreptatea României va triumfa”. (I.V. Stalin, decembrie 1944) Acum 64 de ani, pe 5 martie 1953, o veste stîrnea ecou pe întreg mapamondul: Stalin a murit! Evenimentul a fost marcat prin manifestãri comemorative grandioase, mii de articole de presã din întreaga lume au evocat personalitatea care a dominat ultimii 15 ai istoriei unei pãrþi a lumii. Abia dupã cîþiva ani a început sã se vorbeascã de crimele lui Stalin, de dictatura sa sîngeroasã, în primul rînd pentru ruºi ºi pentru celelalte popoare sovietice, dar ºi pentru þãrile ocupate dupã rãzboi.

De fapt, dispariþia lui Stalin a provocat o rãsuflare de uºurare la nivel mondial. Peste cîþiva ani, au apãrut schimbãri majore, în primul rînd în URSS, iar peste alþi cîþiva ani, s-a generat o perioadã de deschidere internaþionalã ºi de revenire. Iosif Vissarionovici Stalin a fost o personalitate care a marcat istoria, fiind, totodatã, cea mai mare controversã a epocii moderne ºi contemporane. Personalitate complexã – teolog, excelent jurnalist, fire pragmaticã dominatã de multe ori de un cinism criminal, om de acþiune, Stalin nu poate fi înscris nici în cea mai largã paradigmã umanã, ale cãrei limite le-a depãºit de multe ori, poate nu doar în partea rãului. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

„Flori pentru mama“, picturã de Donald Zolan

Domnule preºedinte al Senatului, Domnule preºedinte al Camerei Deputaþilor, Domnule prim-ministru al României, Onoraþi senatori, deputaþi, miniºtri ºi invitaþi, Românul, care face haz de necaz, e mucalit ºi are o vorbã: „Ce-aveþi, fraþilor, din ce v-aþi luat?!”. Iar noi, care ne pretindem cetãþeni serioºi ºi emisari ai Poporului, nu putem sã rãspundem: „Ne-am luat din moþiunea de cenzurã” – fiindcã oamenii simpli, ºi mulþi, ºi cinstiþi, cei care ne intereseazã pe toþi, în primul rînd, nici nu prea ºtiu ce înseamnã asta. Pentru cã, dacã i-ar fi interesat, am fi putut afla astãzi din folclorul nostru cã ciobãnaºul ungurean ºi cu cel vrîncean din „Mioriþa” i-au sugerat ciobãnaºului moldovean o moþiune de cenzurã, fiindcã avea acþiuni ºi certificate mai multe, mîndre ºi cornute.

(Aplauze, amuzament) Iar cei doi erau ferm angajaþi în cîºtigarea pariului cu agricultura, ºi, dupã ce l-au destituit, au format ei un guvern purificat de neo-crypto-anti-comuniºti.

Ne-am adunat astãzi aici pentru cea de-a 4-a moþiune de cenzurã ºi cea de-a 10-a tentativã a Opoziþiei de a rãsturna Guvernul Vãcãroiu. Ca sã fim sinceri, chiar dacã dvs. n-aþi fi introdus actuala moþiune, noi tot am fi înfruntat viforniþa deafarã, noi tot am fi venit, din reflex pavlovist ºi inerþie, fiindcã poezia dvs. „Nici o sesiune/ Fãrã moþiune” a intrat în Cartea de Aur a liricii universale, alãturi de versurile poetului Tache Prodãnescu, care, în „Istoria Bucureºtilor”, scrisã de memorialistul Constantin Bacalbaºa, figureazã cu nepieritoarea poezie „La Bãi la Mehadia/ Cine avea bani, mînca macaroane/ Iar cine n-avea/ Stãtea ºi se uita”. (Rîsete) Nici mãcar nu poþi sã-l contrazici, el avea dreptate, fiindcã ºi atunci, la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, funcþiona tot un fel de economie de piaþã. Propun ca textul moþiunii dvs. sã fie citit ºi în Programul TV de Revelion, la momente vesele. Mã uit cu simpatie la premierul Vãcãroiu, care urcã, din douã în douã luni, Dealul Mitropoliei ca Dealul Golgotei, cu crucea moþiunilor, ºi bugetelor, ºi impozitelor în spate. Oricum, trebuie sã recunoaºteþi cã are o rezistenþã de fier, altul în locul lui s-ar fi prãbuºit nu numai fizic, ci ºi psihic. În ceea ce mã priveºte, vã rog sã mã iertaþi, dar eu nu pot lua în serios actuala moþiune de cenzurã. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text rostit în data de 23 decembrie 1994, în Camerele Reunite ale Parlamentului, Aula din Dealul Mitropoliei)

Despre furturi ºi alte nimicuri Pagina 7

Carol al II-ll ea

Istorii mai puþin ºtiute Pagina 10

Mulþumesc, iubitã mamã Mulþumesc, iubitã mamã steaua mea din zori de zi fãrã tine-mi este teamã cã planeta s-ar rãci Te-am secãtuit de vlagã m-ai nãscut, m-ai înflorit pentru tine, mamã dragã soarele e-n asfinþit Lege tainicã a firii nu pleca fãrã sã-mi laºi zãcãmintele iubirii ºi secretul nemuririi mamã, suflet uriaº Mamã frumosã, primul meu rai fã o minune, te rog, mai stai dulce luminã, ram de mãslin încã nu-i vremea, mai stai puþin!...

CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Enigmele minþii Paginile 12-13

O pledoarie a unui eurosceptic – Iurie Roºca Pagina 14

NR. 1383 z ANUL XXVIII z VINERI 10 MARTIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Deºteaptã-te, Steluþo! Mai mulþi parlamentari sînt acreditaþi Echilibru ecologic: ortacii lui pe lîngã „România Mare“ Bãcanu omoarã un miner ºi readuc la viaþã un profesor!

Tristã e viaþa de mort…

Fraude de aproape 3 milioane O cuvîntare a Doinei Cornea de lei la „Caþavencu” Alianþa Civicã: las-o jos cã mãcãne!

PARTEA A II-A Dar minunile de la „România liberã“ nu se opresc aici! Pozarul Paul Agarici face iarãºi plici ºi publicã fotografia unui miner, pe care îl prezintã de data asta ca fiind mort, numai cã ãsta-i viu ºi-l cautã cu picamerul ca sã-i ia gîþii (a se vedea scrisoarea publicatã de noi chiar în acest numãr, la rubrica „Au cuvîntul cititorii“). Grea meserie, publicistica asta! Într-un interviu acordat ziarului „Nepszava“, din Budapesta, cineva pe nume Katona Tamas (la ãºtia nu ºtii niciodatã care-i numele de femeie ºi care-i ãla de bãrbat, care-i de familie ºi care-i de botez), care se zice cã ar fi chiar secretar de stat în cap (pe la Ministerul Afacerilor Externe), afirmã, printre altele, cã în aceastã zonã a Europei „Ungaria este o þarã majorã”. Sã nu te pufneascã rîsul? Cum vine asta, majorã? Poate plutonier-majorã, cã tot face ea pe jandarma cu arma. ªi care ar fi þãrile minore, dragã Katona? Vorba soldatului sovietic: „Kakaia tona, de vodcã, de petrol?!”.

Desigur, nu e singurul exemplu al trufiei maladive ungureºti, diplomatul respectiv protestînd în interviu ºi faþã de dorinþa românilor de a-ºi organiza niºte Gãrzi Naþionale. În mod fulgerãtor, directiva de la Budapesta s-a transmis udemeristului Hoszu Zsoltan, care de la înalta tribunã a Parlamentului României a protestat ºi el faþã de atribuþiile Gardienilor Publici - mai exact, nu vroia dumnealui ca în grija acestora sã intre ºi paza vieþii oamenilor, ci numai a unor obiective. Dar ce nu-þi convine la tine, draghe fekete kukuie? Cã nu vor mai zburda haitele voastre în voie prin trenuri ºi prin localitãþi?

Din surse bine documentate, aflãm noi elemente ale încãrcatului dosar de borfaºi al „Caþavencilor“: de la 1 ianuarie 1991 ºi pînã în prezent, infractorii de aici au cîºtigat fraudulos 2.800.000 de lei, care n-au fost înregistraþi nicãieri. În mod concret, ei au facturat la Tipografia din Tîrgoviºte numai 1.500.000 de exemplare, cînd, în realitate, tirajul a fost de peste 2 milioane. Vorba cîntecului pioneresc: „Vine, vine, puuuºcãria!”.

Nãrod rãu mai trebuie sã fie vechiul codoº de presã Nistorescu Cornel, care în ultimul numãr din „Expres” îl ameninþã cu neruºinare pe dl. Petre Roman, pe motiv cã ºi-a pus semnãtura pe actul de naºtere a revistei „România Mare“: „greºealã” care, zice distinsul oligofren, „rãmîne în istorie”.

I-auzi brîul, cine vorbeºte? În primul rînd cã legea ne dãdea voie ºi nouã sã existãm, în al doilea rînd cã nu Petre Roman a semnat acest act, ci, aºa cum s-a întîmplat la mai toate publicaþiile, au fost necesare vreo 15 semnãturi pe întortocheatul traseu al înfiinþãrii. Renunþãm sã ne mai batem gura pentru a-l face pe acest animal sã priceapã cã modul primitiv în

C A R I C A T U R I

care înþelege el democraþia o sã i se întoarcã odatã drept în nas. La fel cum o sã i se întoarcã ºi lui Parpanghel Liiceanu, care într-o emisiune difuzatã recent de un post de radio franþuzesc fãcea dero la gurã ºi alte spoitingire, urlînd cã „România Mare” trebuie desfiinþatã cu orice preþ. Ce lichele, ce puºlamale, ce jigodii! Voi vorbiþi de reconciliere naþionalã, de libertatea presei, de drepturile omului?

Care nu e cu voi, þac-pac, îl lichidaþi rapid, îl treceþi pe liste negre, îl bãgaþi la doi metri sub pãmînt. Deaia te-au alergat tipografii, Liminceanule, de sãreai treptele ca Valeria Bufanu la 100 metri ºanþuri ºi uluci!

Sã ne întoarcem puþin la acelaºi Nistorescu, care din creierul sãu pané, bine tãvãlit prin maionezã ºi mãlai, a debitat în ultimul „Expres” o mare mojicie: recitalul televizat al lui Florin Piersic ar fi fost penibil ºi de plîns. Florine, ºtim cã nu i-ai fãcut nimic lui Nicu Ceauºescu pentru mitocãnia de-acum cîþiva ani, dar te rog sã fii bãrbat ºi sã te ocupi de fostul lacheu utecist, care acum se dã mare gazetar incoruptibil ºi democrat, cînd, în realitate, infecteazã aerul pe unde trece, ca lampa Petromax... ªi acum, sã ne regalãm cu rãþuºca cea urîtã, Doina Cornea, care face MACMAC (iniþialele de la Mitingul Alianþei Civice ºi Marºul Alianþei Civice). La miting se zice cã a descins dintr-un Mercedes cu abþibildul D, care nu înseamnã Dãmãroaia, ci Deutschland! Doamne, cînd am vãzut-o iar la televizor, cu tãrtãcuþa aia tunsã tifos exantematic, moartea pasiunii, cu urechile alea de paraºutã a navetei spaþiale Challenger, cu vocea aia de oalã cu fluierici, piu-piu, cu tot aerul ei de muiere fîsîioasã (cum o caracteriza o mare interpretã din Ardeal) – cînd am vãzut-o iar cum se agãþa de microfoane, ca sã mai þinã ea o cuvîntare istoricã umanitãþii, eu, unul, mi-am dat douã palme ºi am devenit misogin. Acum, urãsc toate femeile care se cheamã Doina, asta e! Ca un fluviu în erupþie, ca un vulcan la revãrsarea în mare, mititica rãpciugã, de numai 42 de kile, a debitat aceleaºi tîmpenii ale ei, compuse din ºase verbe ºi douã bîlbe, cã altceva nu ºtie, e sãracã rãu cu duhul, ea improvizeazã: „Fraþi români, sînteþi o forþã! De la voi vine cãtre mine forþa! Iradiaþi forþã!

Forþoºilor! De unde aveþi voi atîta forþã? Numai uniþi vom rezista dezbinãrii. Numai împreunã nu vom fi singuri. Cînd mã bãtea Securitatea în cap, astã cãciuliþã mi-a prins foarte bine, amortiza zgomotul! Uitaþi-vã la voi, fraþi români, cît de frumoºi sînteþi. De ce nu vorbesc mai tare?

Pentru cã m-au bãtut comuniºtii ºi mi-am muºcat limba, de-aia nu pot, eu nu sînt ca voi, forþoºilor!

Nu, n-am zis borþoºilor, nu mã întrerupeþi.

Muncitorii care au flãmînzit atîta sub comuniºti,

care n-au mîncat 45 de ani, nu pot fi borþoºi, dar ei trebuie sã vinã cu noi! Dragi muncitori, þineþi minte cuvintele lui Doina, care v-a fost baci pînã am luat valutã pe-afarã, cã Revoluþia nu e a mea, nu e a voastrã, nu va fi a urmaºilor voºtri, eu nici nu ºtiu a cui este de fapt, cã ne-au furat-o, aºa cum mi-au furat ºi cãciuliþa, dar îmi tricoteazã Juhasz alta. Exemplele noastre morale, fraþi muncitori, sã fie Andrei Pleºu, Mircea Dinescu, Ambasadorul Olandei, Ambasadorul Uagadugu, Domokos Geza, eu însãmi, fiicã-mea, Mitrea Cocor, Poetul Basma, care mînca macaroane la Mehadia, ºi Dan Petrescu, care a violat întradevãr o studentã, dar a fãcut asta ca sã biruie rãul din el, dupã care a salvat mai multe fete de la viol, convingîndu-le sã-l accepte de bunã voie.

Dar unde rãmãsem? Aaa, bine cã mi-aþi amintit: Jos Guvernul! Jos Iliescu!“. ªi abia plecã bãtrîna....

Ce mai freamãt! Ce mai zbucium! Cu paºi voinici s-a urcat atunci la tribuna Alianþei Civice o cãzãturã ºi mai nenorocitã, în vîrstã de 112 ani, care a fost tatãl, dar ce zic eu tatãl, a fost bunica Partidului Comunist Român. Pe ea o aduceau de subþiori fiica ei, douã mãtuºi, Eftimie Murgu, Golescu Arãpilã ºi amanta trapezistã a lui Heliade Rãdulescu, supranumitã Italianca din Alger. În uralele mulþimii, care a vãzut în aceasta un semn de la strãmoºi (cunoscut fiind faptul cã dacii erau cei mai drepþi ºi mai viteji dintre romani!), bãtrînica asta, verde ca Ion Ionescu de la Brad ºi durã ca Ion Iliescu de la Roman, a scos din sîn o jartierã, care îi ajungea tocmai la genunchi, ºi acolo se afla o micã ladã de zestre, în care ce strãlucea oare? Acoloºa strãlucea carnetul ei de membru P.C.R. care nu purta numãrul 1, 2, 3 sau alte chestii de-astea, ci chiar numãrul zero, ea fiind la uºa partidului înainte de Gheorghe Cristescu plãpumarul. Mulþimea, cînd a vãzut carnetul, a cãzut pe spate, strigînd: Aaaaa!

Atunci, tocmai trecea prin Piaþa Revoluþiei un japonez în chiloþi, alerga aºa, cum mai aleargã uneori acest popor ca sã uite de taifun ºi de balanþa economicã, ºi el avea o brichetã în mînã: el se ducea în oraºul american Atlanta pentru a aprinde flacãra Olimpiadei, care nu se va þine la Atena. În aceastã situaþie, un pichet de pompieri format din Marilena Rotaru, Ticu Dumitrescu, Dinu Giurescu ºi alþi vajnici monarhiºti s-au repezit la picioarele japonezului, l-au bumbãcit bine de tot ºi i-au manglit bricheta olimpicã. Imediat, bãtrîna ilegalistã a reintrat în legalitate, arzîndu-ºi Carnetul de membru P.C.R. Asta, fãrã a da înapoi, totuºi, cele cîteva milioane pe care domnia-sa ºi tot neamul domniei-sale le-au pãpat în calitatea lor de ilegaliºti, cu pensii ºi magazine speciale etc. Prezent la scenã, reporterul Lighean Vartachelian a întrebat-o în vãzul întregii þãri: „De ce aþi dat foc la carnet?“. La care bãtrîna ºi-a dus sfintele moaºte la urechile-i fudule ºi a rostit: „Ce zice?

Ce zice? Eu n-aud maicã. S-a dat carne? Unde s-a dat carne?“. În vîlvãtaia apocalipticã a acelui carnet, atît comunismul, cît ºi ultima sa exponentã ºi-au dat duhul, nu înainte ca baba sã cînte cu vocea lui Nat King Cole „Internaþionala“, prãbuºindu-se de la tribunã drept în spinarea Motanului Arpagic, pe care l-a cocoºat. Aºa a luat sfîrºit Mitingul Alienaþilor Civici, al cãror marº s-a oprit la Balamuc, unde participanþii au înaintat o petiþie mai multor pacienþi care se credeau Nicolae Ceauºescu...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 19 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Salam fãrã caºcaval Scenariul de Oscar Olimpiada DNA Tãriceanu, trãdat de a patra nevastã Drepturile Gurului Uzinele morþii Homleºii din Parlament Coregrafia Notele luptei anticorupþie Apel cãtre lichele protestelor Schimb de sexperienþã Vîntul din sud Turcu plãteºte cu viaþa Casa Poporului, bîntuitã de stafii Mitul oamenilor buni la pat Fraudarea concursurilor Situþii neclare Ziua, ca proºtii Ca Moise Guran prin pustie Americanii nu e sãnãtoºi la cap! La aeroport i-au confiscat lui Florin Salam cu Soia banii de seminþe. Nici nu erau mulþi: 100.000 de dolari! Omul îi cîºtigase cinstit, cîrîise pe la diferite petreceri. Dacã ºi corbul din gît îºi cere caºcavalul, Salam va trebui sã se apuce de o meserie cinstitã. Warren Beatty a încurcat decernarea premiului Oscar pentru cel mai bun film, oferindu-l realizatorilor ,,La La Band”, în locul celor de la ,,Moonlight”. În timp ce aceºtia îºi rosteau discursul de mulþumire (cunoaºteþi repertoriul: ,,Mulþumesc, tatã, cã mi-ai dat þuicã, mulþumesc, mamã, cã mi-ai dat þîþã, îþi sînt recunoscãtor, vecino, cã mi-ai dat puþã”...), autorul ,,scãpãrii” a restabilit adevãrul, smulgîndu-le statuetele, pe care le-au predat adrisantului cunoscut. Vãzînd gafa lui Warren, n-am ºtiut dacã i se trage de la miile de cotoarbe pe care le-a posedat sãlbatic de-a lungul carierei sale de fustangiu ºi care l-au stors ca pe o lãmîie, sau, pur ºi simplu, i-a fost mai uºor sã spunã ,,Tra, la, la...”, cert este cã aceastã interpretare nu i-o va uita nimeni, niciodatã. ªi poate, astfel, va creºte ºi ratingul spectacolului care, în ultimii 2 ani, a pierdut numai în SUA peste 9 milioane de telespectatori...

S-a dovedit, însã, cã pentru aceastã încurcãturã, vinovaþi au fost doi contabili ai firmei ,,Pricewaterhouse Coopers”, care i-au dat lui Warren Beatty plicul greºit. La Olimpiada de limba românã, unul dintre subiecte a fost despre arta denunþului la partid! Adevãrul e cã numai asta nu se întîmplase în educaþie. Aºteptãm cu interes ºi nerãbdare faza naþionalã a Olimpiadei, la care subiectul principal va fi descrierea amorului cocoºat dintre Sindicate ºi Ministerul Needucaþiei.

Ioana, cea de-a patra fostã soþie a lui Tãriceanu, susþine cã Cãlin (v-aþi prins, lingviºtilor?) a minþit cînd a afirmat cã habar n-avea de retrocedarea fermei Bãneasa. Unii ar crede cã asta e o rãzbunare, dupã ce motociclistul i-a mîncat 8 ani din viaþa sexualã, ea fiind pe felie cu acesta în perioada zgubiliticã, de la 19 la 27 de ani, dar nu e aºa. Dama de picã s-a sãturat de minciuni. Aºadar, pînã la urmã, manechinului de la Senat tot de la femei i se va trage.

Dacã nu de la Ioana, sigur de la Codruþa. Femeile jignite, rãnite în amorul propriu ºi personal, e periculoase, Molicene!

Pregãteºte-þi pijamaua cu girafe ºi rinoceri! Guru Bivolaru a sesizat CEDO (Curtea Europeanã a Drepturilor Onanistului) cã, în anul 2004, Statul Român nu i-a respectat drepturile de filosof aflat în arest, ºi va primi despãgubiri de 7.000 de euro. Apãi ºi Statul Român numai de rahaturi se þine. Ce era mare lucru sã-i asigure zilnic o gãleatã cu urinã proaspãtã?!

La Spitalul Filantropia, din Craiova, doi bolnavi au trecut într-o lume mai bunã (deºi n-aveau nici o intenþie), fiindcã transfuziile sanguine s-au fãcut ca la noi, cu dispreþ absolut faþã de viaþa oamenilor. Din nenorocire, spitalele româneºti au devenit, în marea lor majoritate, adevãrate uzine ale morþii. Useristul Adrian Dohotaru a gãsit o pungã cu sãrãþele într-un coº de gunoi din Palatul Parlamentului ºi i-a halit conþinutul în doi timpi ºi trei miºcãri, ca sã nu se mai facã risipã alimentarã. Nu ºtiu dacã e de rîs, sau e de plîns comportamentul bizar al colegului domnului Goþiu (cel care recicla PET-urile pe plaja de la Vama Veche), dar, în mod sigur, nu e un exemplu de urmat.

Nu e o soluþie sã hrãneºti populaþia cu resturi menajere.

România trebuie hrãnitã cu locuri de muncã bine plãtite.

Destul cã gunoaiele fac legile. De fapt, fãrãdelegile...

Primãria Cluj-Napoca va trebui sã plãteascã daune de 55.000 de lei unei firme de asigurãri, dupã ce 19 ºoferi au reclamat cã li s-au stricat maºinile din cauza gropilor de pe strãzile municipiului. Proletari (cu volan) din toatã România, uniþi-vã! Se ieftinesc þigãrile. De la 1 aprilie. O întrebare întrebãtoare: în Piaþã sînt protestatari, sau coregrafi? Se cere ceva, sau se oferã? Te duci la revoluþie ca sã reziºti, sau ca sã schimbi ceva? E revoluþie moralã, sau e bîlci? Nu-mi rãspundeþi, n-are rost. ªi nu-mi atrageþi atenþia cã au fost mai multe întrebãri, cã n-au fost. Oamenii de ºtiinþã au stabilit: existã 12 bacterii rezistente la antibiotice. Trei dintre ele ne mãnîncã zilele în România: Tãriceanu, Dragnea ºi Iohannis.

Potrivit ziarului ,,Cotidianul”, L.C. Kövesi a terminat facultatea cu media 6,41, iar Florian Coldea, ºeful din umbrã al SRI, care a finalizat liceul la seral, a rãmas repetent de douã ori, ca sã cunoascã mai bine terenul. În cazul lui Floricã, faptele de arme s-au petrecut la Institutul Politehnic din Timiºoara, dar ºi la Academia Naþionalã de Informaþii. De unde ºi concluzia: lupta politicã (mascatã) nu ºtie carte. Sau de ce sã te speteºti fãcînd efort intelectual, cînd s-au inventat înregistrãrile ambientale... Dar, ca de obicei,

gazeta respectivã a minþit pe jumãtate, Codruþa terminînd facultatea cu media 9,41 (la licenþã a obþinut 9,37). Oricum, ºi dacã lua 6, nu era nici o problemã cîtã vreme mafioþii politici o viseazã noaptea cum le trezeºte simþul civic cu o biciuºcã din piele de mãgar, lãsînd la vedere, pe noptierã, ºi o pereche de cãtuºe roz. Marea ei problemã e cã nu a depistat la timp gunoaiele care activeazã în DNA ºi care, prin metodele lor banditeºti, compromit instituþia în care tot mai mulþi români au încredere. Pe acei derbedei, care abuzeazã de funcþie pentru a se da mari în faþa borfaºilor pe la nunþi, botezuri ºi diverse tãieri de moþ, sau pentru a se lãuda curvelor de pe centura politicii cu faptele lor scîrbavnice, ar trebui sã-i arunce pe scãrile instituþiei. E necesar ca lupta anticorupþie sã continue, mai ales acum, cînd Mafia s-a repliat în studiourile România TV ºi Antena 3 ºi încearcã sã contraatace. Cu mai puþin circ, fãrã exagerãri inutile, fãrã intimidãri golãneºti, doar pe probe solide. Dacã nu va fi aºa, va cãdea în derizoriu (unde se strãduiesc s-o împingã cei direct interesaþi), iar procurorii fanteziºti, care astãzi ameninþã ºi cer pedepse uriaºe, fãrã probe veridice, vor ajunge (ei) de partea cealaltã a fileului.

Omizile care s-au cãþãrat pe trupul viguros al PRM-ului rad non-stop credibilitatea acestei formaþiuni patriotice, altãdatã onorabile. Printre boschetarii care ºi-au înfipt ghearele în gîtul miºcãrii naþionale ºi nu-i mai dau drumul nici morþi, se aflã unul cu ochii de broascã rîioasã, pe care atît l-a bãtut soarele deºertului în ceea ce în mod obiºnuit se numeºte cap, încît pute ca un sconcs în descompunere. Pe vremea lui Vadim, se ocupa cu culegerea scamelor, mai ºtergea de muci cîte un maidanez pripãºit pe la sediul partidului, mai pupa cîte-un cur ce se vîntura prin birourile importante, iar la plecare se milogea de apropiaþii preºedintelui sã-i dea doi poli de-un rachiu (el zicea cã-s de taxi, sanchi!). Cînd s-au întocmit listele pentru Europarlamentarele din 2014, aceia care îl miluiau pe Sonny Boy au fost surprinºi sã constate cã bulbucatul deþinea proprietãþi împrãºtiate prin Bucureºti, iar conturile-i bancare rîgîiau de valutã. Prostul ãsta, care nu reprezintã nimic prin el însuºi, trage sfori pe lîngã celãlalt rahat cu ochi, care s-a lipit cu super-glue de scaun, sã organizeze ei Congresul, ca sã facã partidul praf definitiv.

Nu, mã, boilor, voi nu trebuie sã organizaþi nimic; voi trebuie sã vã uitaþi în oglindã ºi sã vã îngroziþi. Internaþi-vã la primul stabiliment pentru alcoolici pe care-l întîlniþi în drum, cînd daþi tura beþivului prin cîrciumile de cartier! ªi luaþi-i cu voi ºi pe prostãnacii care s-au aciuat de douã-trei luni pe lîngã partid ºi care acum dau lecþii de cum ar trebui organizat partidul. Ba, mai mult, încurajaþi de voi, ºi împreunã cu voi, hienelor, terfelesc istoria acestui partid de patrioþi. Nu vã e ruºine, leprelor! Afarã, jigodiilor, mergeþi în haznaua din care v-a scos Tribunul, cel ce a pus furtunul cu leºie pe voi ºi a încercat sã vã facã oameni. Dar voi, cînd aþi vãzut una ca asta, aþi scos furtunul de la hidrant ºi l-aþi montat la damigeana cu borº. ªi nu vã mai sãturaþi, lichelelor. Marº afarã dintre oamenii cinstiþi! Voi nu sînteþi patrioþi, voi sînteþi niºte onaniºti bãtrîni, pe care nu-i mai ascultã organul gîndirii!

Duhniþi a borhot ºi-a gãinaþ de cioarã curentatã. Locul vostru nu e între patrioþi, ci între dobitoci la fel ca voi, cîtã vreme aruncaþi cu noroi tocmai în acela care v-a dat un nume.

Comportamentul vostru mîrlãnesc face un bãiat delicat ca mine sã doarmã cu dicþionarul de bagabonþeli sub pernã. Aºa cã vã rog, civilizat, sã înþelegeþi acest apel ºi sã vã duceþi unde a înþãrcat tatãl vostru copiii... Cînd un bãrbat þine o femeie de mînã, înainte de cãsãtorie, se numeºte dragoste veºnicã.

Dacã vedeþi chestia asta dupã cãsãtorie, mai mult ca sigur cã este vorba de autoapãrare. Primarul din Brebu a vrut sã o ardã într-un schimb de sexperienþã pe la Las Vegas. Ar fi dat o raitã ºi pe la Miami, ca sã îmbaloteze doi mici cu muºtar de Tecuci, la ºaormeria lui Borcea. Cum Borcea n-ar fi fost acasã, fiind reþinut cu niºte treburi prin România, ar fi trebuit sã se mulþumeascã, în cele din urmã, cu ouãle fierte luate la pachet. Pãcat cã s-a pus presa cu miºtourile pe el, determinîndu-l sã renunþe la schimbul de sexperienþã. Aºa cã prahovenii din Brebu tot în poziþia misionarului or sã fie þinuþi de primar. Un bãrbat din Slobozia a fost amendat cu 1.000 de lei, fiindcã mîncase fasole cu o zi înainte de a trece pe lîngã un poliþist local, faþã de care ºi-a manifestat respectul fãrã margini. El susþine cã nu asta a fost intenþia iniþialã, dar vãzînd haina statului (degeaba), organismul a cedat. Imediat, Internetul a declanºat alarma chimicã, iar Arafat a instituit codul roºu de intervenþii cu masca pe figurã (ºi ce figurã!) pînã la Bucureºti, fiindcã vîntul bãtea cu 70 de kilometri pe

orã dinspre turul pantalonilor. În loc sã intre peste fostul secretar de stat pe Facebook din Guvernul tehnocrat, Horaþiu Anghelescu, ºef la ,,Pro Democraþia ºi Hoþia SRL”, din Buzãu, poliþiºtii au luat la puricat locuinþa unei bãtrîne de 67 de ani, de la care rivalul lui Ovidiu ºi Vergilius cumpãrase terenul pe care-ºi construise ºandramaua. Bãtrîna nu s-a supãrat la început, sperînd sã fie percheziþionatã ºi ea, mãcar de douã-trei ori. Pînã la urmã, aºteptãrile i-au fost înºelate, deoarece unul dintre poliþiºti, ori vãzuse filmul ,,O noapte furtunoasã” (în regia lui Jean Georgescu), ori ºtia sã citeascã ºi a înþeles cã au greºit adresa, înainte de a o fulgui ºi pe nerãbdãtoarea gazdã. Din cei 104 secretari de stat caprã, 23 sînt din Teleorman. Mãcar de-ar fi vii! Dragnea are o relaþie intimã cu Brazilia: îi plac cocotele, sau cocotierii, nam înþeles prea bine. S-o fi sãturat de moroii din Teleorman?

I-or fi bucurînd mai mult ochiul braziliencele destul de foarte vii? Ei, acu-i acu: oare cum le convinge pe panterele alea sã iasã la vot? O apela la mazãre? Pardon, la Mazãre? Sau le-o cînta la chitarã, împreunã cu tovarãºii lui, ªobo ºi Mortu? Nu Mortu, Melcul. Mortu e el. Mereu m-am întrebat cine e Melcul. O fi Ciordache? La ªobo n-am nici o îndoialã, poate sã fie oricine din preajma lui. Pentru cã a dat chix în afaceri ºi în amor, Vasile Turcu s-a spînzurat cu un cordon de halat.

L-a decuplat de la moarte cea de-a doua soþie, de care se tot chinuise sã divorþeze pentru o petardã de numai 30 de primãveri costisitoare. Milionarul Turcu a fost împins în faþã de aºa-ziºii bãieþi deºtepþi (la Dinamo, în afaceri cu statul mafiot etc.), într-o lume a rechinilor, avînd falsa impresie cã e ºi el unul dintre ei. Dar el nu era decît o biatã meduzã, de care ceilalþi îºi bãteau joc dupã ce se bãlãceau împreunã în mocirla tranziþiei. Cîtã prostie, atîta tragedie! ,,N-am putut sã vã mai þin în puf”, ar fi scris milionarul familiei nerecunoscãtoare.

Desigur, nu ãsta a fost motivul principal, se temea cã ãia de la DNA îl vor chema tot mai des ºi-i vor da dictãri tot mai lungi.

Fanii lui Becali susþin cã a încercat sã-ºi dea autogol pe 1 martie, de teama ca Dinamo sã nu fie umilitã de Steaua în acea searã. Teorii false, fiindcã oierii lui nea Gigi au luat-o iar urît în goarnã, aºa cã Vasile a stricat halatul degeaba.

Dar nu vã povestesc ce personaj de roman prost a fost acest milionar de gang. Prima lui iubitã ºi-a amintit cum acesta a agãþat-o la cinematograf, el ocupîndu-se cu nobila meserie de biºniþar. Nu-i plãcea sã munceascã, în schimb îi plãcea sã o batã bine. În urma unui asemenea tratament, femeia a nãscut prematur, la 8 luni, o fetiþã moartã. Prin 1999, el i-a propus Ninei Toader (aºa o cheamã pe buzoiancã) sã-i cumpere un apartament de lux în centrul Bucureºtilor, cu condiþia sã pãstreze ºi el o cheie, ca sã treacã pe la ea din cînd în cînd, cu nobilul scop de a-i regla bioritmul. Femeia l-a refuzat pe distinsul semianalfabet care, spre mirarea ei, a absolvit douã facultãþi de prostologie, sau cam aºa ceva! Doctoratul în hoþie, proba practicã, ºi-l dãduse pe vremea cînd lucra la ICRAL, de unde a furat grãtarul de mici, cu mici cu tot, conform comisiei doctorale, formatã dintr-un merceolog ºi un paznic de noapte.

Mîncarea e mai scumpã în România decît în Germania, deºi salariul minim pe economie este de 6,5 ori mai mic. Nui vãd bine pe nemþãlãi: iar întoarcem armele împotriva lor. Ar fi a treia oarã, dacã nu mã înºalã memoria minþii. Circulã legenda cum cã Palatul Parlamentului ar fi bîntuit de stafii.

De fapt, nu sînt legende... Dar le dã Livache pe brazdã. Pe stafii, nu pe legende. Dacã n-or vota la alegerile viitoare, sã naveþi parte de PSD! Poliþia ne informeazã cã hoþii nu iau niciodatã vacanþã. Adicã vacanþa parlamentarã e un truc?

Nicole Pause, psiholog american aplecat mai mult pe partea sexualã, susþine, cu argumente irefutabile, cã nu existã ,,om bun la pat”, ci doar compatibilitate între parteneri. Cum sã vã explic, ca sã înþelegeþi mai bine?... E ceva de genul Iliescu-Miron Cozma, Mãgureanu-Marian Munteanu, Bãsescu-Boc, Iohannis-Cioloº, Dragnea-Grindeanu, Monica Macovei-Þoiul de Tescovinã...

Demisionarul Bota descrie 5 metode prin care sînt fraudate concursurile pentru ocuparea unor posturi în sistemul bugetar. Nu vi le descriu, v-aþi lovit de ele, fie voi, fie cineva apropiat. Ideea e cã România nu mai e o þarã de trãit, ci una de murit. Toate popoarele migratoare la un loc, care au trecut prin spaþiul carpato-danubiano-erotic în decursul a sute de ani, n-au fãcut atîta rãu Poporului Român cît i-au fãcut politrucii postdecembriºti în nici 3 decenii. Puneþi mîna pe par, pînã nu e prea tîrziu! Am spus par, pentru cã sînt un bãiat delicat, am supt numai la pieptul Maicii Tereza. ,,Sper ca în 31 martie sã avem numai situaþii neclare...”, a mormãit ministrul Agriculturii ºi al altor buruieni, într-un moment de luciditate maximã. Vã daþi seama ce spune cînd este obosit.

Cã mai oboseºte ºi el, sãracu'...

Un senator care-ºi minte colegii de Camerã cã e doctor, iar pe doctori cã e senator, a depus un proiect de fãrãdelege, prin care vrea sã-i vadã dupã gratii pe protestatarii care ,,împiedicã exercitarea puterii în stat”. PSD se pregãteºte sã treacã de la sloganul ,,Noaptea, ca hoþii!”, la mult mai europeanul ,,Ziua, ca proºtii!”.

Aplicaþia lui Moise Guran e cu zeci de ani luminã înaintea crudei realitãþi. În seara de 3 martie, a anunþat un cutremur care, pentru atîta lucru, nici nu s-a dat jos din patul subteran, fixat între plãcile litosferice. Se pare cã aplicaþia filosofului de la ora ciorbei de burtã e la fel de exactã ca a tizului sãu, corporatistul ãla cu barbã ºi toiag-laser, de ºi-a zãpãcit poporul de cap cu teoriile sale economice, purtîndu-l 40 de ani prin pustie...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Un poet descriptiv

Î

n cartea noastrã, intitulatã ,,Oameni pe care i-am cunoscut” - polemici ºi controverse, în pregãtire pentru tipar, am scris: „Poeta Paula Isac ºi-a fãcut intrarea în literaturã nu pe uºa din dos, ci a urmat, pas cu pas, fiecare etapã, publicînd mai întîi în reviste de mare popularitate, pînã în 1989, precum Suplimentul literar al «Scînteii tineretului», «Limba ºi literatura românã», sub îndrumarea lingvistului Gheorghe Bulgãr ºi a coloneluluiscriitor Gheorghe Eminescu, strãnepotul poetului Mihai Eminescu, pe care i-am cunoscut ºi noi la diferite evenimente culturale din Bucureºti... Versurile sale sînt ca un buchet de trandafiri din faþa unei case de la þarã, în care îºi au sãlaº cîntecul greierilor ºi murmurul sacadat al apei din fîntînã. În ele se gãsesc teme care þin de frumuseþile naturii, de revoltã socialã ºi de istorie... Poezia sa poate fi încadratã în categoria poeþilor descriptivi, care scriu aºa cum simt, fãrã sã se abatã de la sentimentele lor tradiþionale ºi sã urmeze calea curentului poeþilor moderniºti. Cultura ei este de tip tradiþional, în care ºi-a dezvoltat personalitatea artisticã de-a lungul anilor. Un alt motiv ar fi acela cã Paula Isac aparþine unei alte generaþii de scriitori ºi cititori, aflaþi, acum, la vîrsta a treia...”. Ceea ce ne-a determinat sã scriem astfel despre autoare este lectura argumentului ei la volumul „Poemele toamnei” (2015), în care aceasta îºi manifestã regretul pentru ceea ce nu a realizat pînã acum pe tãrîm cul-

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Au avut ºi românii un Adolf... Cantacuzino

T

oþi feciorii acelui Constantin Cantacuzino, care a fost caimacanul Þãrii Româneºti la 1848-1849, au fost cineva. Iancu, un om remarcabil, care, de trãia, ar fi putut fi alesul Principatelor la 1859. Grigore, om de gust, iubitor al frumosului, a fost, vreme îndelungatã, ocîrmuitorul Artelor Frumoase ºi director general al Teatrelor, sub toate guvernele.

Adolf a fost, alãturi de Theodor Rosetti, ultimul boier mare, rãmas credincios tradiþiei, ºi care fãcea din magistraturã cariera nobilã prin excelenþã. Judecãtor de Tribunal din tinereþe, în 1876, el a fost numit de Guvernul liberal prim-preºedinte al Curþii de Apel din Bucureºti. Pe acest fotoliu, Adolf Cantacuzino a stat nemiºcat vreme de 20 de ani. Cînd judecãtorii de Curte erau amovibili, nimeni nu a cutezat sã-l miºte din scaunul sãu. Avea ºi el, ca toþi oamenii, adversari, avea poate ºi slãbiciuni; dar era puternic, prin prestigiul de care ºtiuse sã se înconjoare.

A pãrãsit, totuºi, Curtea, înainte ca limita vîrstei sã-l fi silit sã se scoboare din scaunul de judecãtor. A demisionat, în semn de protest, pentru cã Stãtescu anulase numirea unui consilier care nu îndeplinea absolut toate condiþiile cerute de lege. Ce vîlvã s-a fãcut atunci! Ce proporþii s-au dat demisiei primuluipreºedinte! Azi, cînd privim lucrurile de la distanþã, lucrul pare absolut normal, ºi demisia lui Cantacuzino, o greºealã.

Kosonul, misterioasa monedã dacicã (2) Lacomul cardinal Martinuzzi În marea lor majoritate, izvoarele antice vorbesc despre vase ºi cupe din metal preþios. Dar nu spun mai nimic despre monezi din aur. Acestea nu vor începe sã iasã la ivealã decît la circa un mileniu ºi jumãtate de la cucerirea Daciei. Semn clar cã romanii nu au capturat decît o parte din imensul tezaur al dacilor. Scrierile antice afirmã cã, spre sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi, Decebal ar fi ordonat devierea Rîului Sargeþia, cel numit azi Strei, iar în albia astfel secatã a construit o incintã boltitã, în care a ascuns, în mare secret, o parte a tezaurului dacic. Secretul a fost atît de bine pãstrat, încît aurul a ieºit la ivealã cu mult mai tîrziu. În anul 1541, niºte pescari, ajunºi cu bãrcile lor pe Rîul Strei, au gãsit ascunsã în malul apei o tainiþã ziditã, în care se aflau circa 40.000 de ,,galbeni vechi“, plus multe blocuri de aur masiv, neprelucrat. În zilele urmãtoare, oamenii aceia au încercat sã vîndã o micã parte din comoara gãsitã, dar… ghinion: au atras atenþia oamenilor de încredere ai cardinalului Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei. Astfel, în scurt timp, asupra lor s-a abãtut ,,blestemul comorilor“. Ghinioniºtii ,,norocoºi“ au fost arestaþi ºi schingiuiþi pînã au dezvãluit locul în care ascunseserã aurul gãsit pe Strei. Dupã doar cîteva zile, ei au

Polemici

tural, fiind convinsã cã timpul, odatã trecut, nu mai poate fi întors, lucru de care trebuie sã þinem cont cu toþii. Nu o contrazicem, îi recunoaºtem efortul de a se fi impus, într-un timp apreciabil, cu poeziile sale în faþa cititorilor, în ciuda unei critici obediente, la care a fost supusã în ultima vreme. Multe din poeziile ei, probabil, cu trecerea anilor, vor ajunge în conºtiinþa publicã, dar e nevoie de rãbdare ºi de oameni care sã o ia în serios ºi sã-i punã în valoare creaþia.

Paula Isac, ca ºi alþi poeþi în situaþie similarã, nu trebuie sã-ºi facã griji pentru ceea ce se va întîmpla cu poeziile ei dupã ce va trece în lumea celor drepþi, ci sã-ºi îndrepte gîndurile, cu mãsura ceasornicului, la prezent, la creaþie... „Poemele toamnei” este o carte compusã din stãri sufleteºti duioase, în care persistã simplitatea rostirii poetice, condimentatã cu cerneala visãtorului ancorat în viaþa realã. Aºa cum ne-a obiºnuit, autoarea dezbate poezia pînã în cele mai mici detalii, ceea ce pe unii exegeþi poate cã-i deranjeazã, farã sã þinã seamã cã nu toatã lumea are studii universitare ºi cã poezii cum sînt cele din volumul amintit au cititorii lor, oameni simpli, care evalueazã cu bun-simþ astfel de creaþii, chiar dacã unii critici le considerã depãºite ºi þinînd de Secolul al XlX-lea. Ele fac parte din zestrea poeziei noastre tradiþionale, ºi nu vor dispãrea cîtã vreme ne vom pãstra tradiþiile. Acest tip de poezie pãtrunde mai uºor în sufletul omului care nu se poate acomoda cu modernismul exacerbat din zilele noastre. „Poemele toamnei” este un tablou liric sincer, care nu are nevoie de toleranþã, ci de o analizã corectã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ Cu bunul-simþ ºi tactul pe care le poseda, nu ne explicãm gestul sãu, decît prin aceea cã Adolf Cantacuzino se apropia de vîrsta la care avea sã fie pus în retragere, din oficiu. A crezut ca fiind mai potrivit sã iasã singur ºi printr-un gest care, în atmosfera încãrcatã din jurul sãu, putea sã parã ceva clasic.

Judecãtorii ºi avocaþii au regretat demisia lui Cantacuzino.

Fiindcã omul care se identificase cu jilþul primului-preºedinte era iubit de Curte ºi de Barou. Judecãtorii gãseau în el un coleg nepreþuit, ºi avocaþii, pe cel mai afabil magistrat.

Nici împricinaþii nu au avut a se plînge de Adolf Cantacuzino. Era indulgent, apucase regimul hatîrului, dar ºtia, însã, sã fie indulgent cu mãsurã, iar hatîrul lui era un hatîr care nu pãgubea pe nimeni.

La solemnitatea de deschidere a anului judecãtoresc, atunci cînd procurorul general þinea o cuvîntare, Cantacuzino îi rãspundea întotdeauna cu pricepere ºi dînd soluþia chestiunii aduse înaintea Curþii. Adolf Cantacuzino nu purta roba roºie, cu care se îmbracã azi prim-preºedinþii Curþilor de Apel, dar, în roba-i neagrã, în vechiul local al instanþei, de la Ciºmigiu, avea prestanþa la care nu a mai ajuns nimeni dupã el. Au putut fi urmaºii lui mai învãþaþi, mai lipsiþi de slãbiciuni omeneºti, dar nici unul nu a dat fotoliului de prim-preºedinte autoritatea pe care i le confereau numele ºi relaþiile lui Cantacuzino. Se poate spune cã Adolf Cantacuzino a fost doar prim-preºedintele Curþii de Apel. Cînd a ieºit de acolo, el nu a mai fost nimic.

La club ºi prin baluri mascate, el ºi-a tîrît urîtul multã vreme. Omul care, timp de mai bine de 50 de ani, fusese linguºit ca judecãtor, dupã ce a devenit pensionar, a gustat din amarul dizgraþiei publice. Gîbovit de ani, încurcat în afaceri, Cantacuzino s-a stins, uitat de o lume egoistã, care nu iubeºte soarele decît pentru cã îi dã cãldurã.

M. THEODORIU-CARADA (1913) murit în urma torturilor la care i-au supus cãlãii cardinalului.

Apoi, în lunile care au urmat, averea lui Martinuzzi a crescut nefiresc de rapid, iar el a început sã arunce cu aur în stînga ºi în dreapta. Dar nici mãcar Martinuzzi, cît era el de cardinal, nu s-a bucurat prea mult de aurul dacilor: în 1551, a murit, asasinat în castelul sãu de la Vinþu de Jos. Istoricii spun cã a fost ucis de generalul Castaldo, din ordinul împãratului Ferdinand de Habsburg. Cu siguranþã cã scopul crimei a fost jaful: din cele cîteva zeci de mii de ,,galbeni“, pe care îi avusese, cîndva, Martinuzzi, în castelul din Vinþu nu s-au mai gãsit decît vreo douã mii. De altfel, atunci, în Secolul XVI, s-a vorbit pentru prima datã despre Kosoni. Cronicarii afirmã cã o altã comoarã s-a aflat, la un moment dat, în vistieria voievodului Petru Rareº, despre care cronicarii spun cã ar fi avut cîteva butoaie cu monede vechi, din aur. Peste alte cîteva sute de ani, în 1716, clujeanul Pavel Varga, ºi el îmbogãþit brusc, a lãsat un testament în care vorbea despre o imensã comoarã pe care ar fi gãsit-o ºi din care nu a luat decît o foarte micã parte. Fãrã a menþiona locul în care se afla comoara, el a spus cã aurul ei i-ar fi putut îmbogãþi pe toþi locuitorii din Transilvania. Iar în anul 1804, un preot din Vîlcele ar fi gãsit, ascunse la rãdãcina unui fag bãtrîn, patru sute de monede din aur tip ,,Koson“. În vara aceluiaºi an, în zonã s-au mai gãsit, în douã locuri diferite, încã 35, respectiv 987 de monede de acelaºi tip. (va urma) NEWSBUZAU.RO

A L B U M U L C U P O Z E R A „Primãvara“, una dintre cele mai R fascinante picturi din Istoria artei uniE versale, operã semnatã de Sandro Botticelli.

Nu ºtiu de ce

Se dedicã Lidiei Vadim Tudor, delicatã ca o anemonã. Gîndurile familiei Alina ºi Doru Popovici, gînduri de prietenie de-o viaþã.

Nu ºtiu de ce, Primãvara, Cînd se simte-n naturã Exploziva sete-a-nverzirii, Multe necazuri am mai avut...

Dar întotdeauna mi-am potolit zbuciumãrile Aºezîndu-mã-n faþa ,,sfintei coli albe”, ,,Melodiind” poemele marilor poeþi, Creatori de cuvinte Care cîntã... Însã, în aceastã primãvarã, Mult mai frumoase Mi s-au înfãþiºat grãdinile Cîntate de Grigor din Akhtamar, ,,Cu arbori zvelþi, ale cãror frunziºuri Se pierd în azur”... ªi, ca din altã lume, Mi-ai apãrut tu, ,,Simbol divin fãurit de Creator”... ,,Tu te dezvãlui ca un nour Minunat, Tu aspiri roua Din mãrile fãrã hotare”... ,,O... fãpturã... cu vocaþia Cîntecului, de o fascinaþie orphicã, O floare fragedã cu nuanþe irizate, Împodobitã cu seninãtatea cerului...

Eºti ca o viþã de vie-nverzitã!

Potir de veselie, Aninat în vie”...

De cîte ori te aud cîntînd Din adîncul sufletului tãu, Senin ca Duminica Floriilor, Inima mea, cu ale ei bãtãi regulate, Aplaudã triumful vieþii ªi-mi vine sã te compar Cu un ,,rubin învãpãiat Din Rîul Pison”, Sau cu policromia din hamaspür, Stranie plantã, cu douãsprezece tulpini, Fiecare terminîndu-se Cu cîte o floare de altã culoare, Împrospãtînd ºi înmiresmînd Pãmîntul...

Cîntã-mi mult, cît mai mult... ªi determinã-mã Sã mã simt ,,narcotizat” Ca pãdurile, de eufonia Tracului Orpheu. ªi sã pot spune, precum misticul César Franck: ,,În cultul artei rezidã O adevãratã forþã simpateticã, O forþã ce apropie ªi-n cele din urmã Îi uneºte pe oameni”...

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

De ziua dumitale, femeie!

Pe vremuri, ºi nu prea de mult, moºiile se lãþeau, puþin cîte puþin, la arat. Plugurile boierului furau în fiece primãvarã cîte 2, 3 brazde din peticele de pãmînt þãrãneºti, care se bucurau de cinstea unei vecinãtãþi cu stãpînul.

Am fost de faþã, pe Argeº, la mutarea unui hotar.

Proprietarul îºi vindea o moºie de douã ori mai mare decît cumpãrase, ºi satul avea dreptul sã nu-ºi lase pãmînturile înstrãinate printr-un act oficial. Dar bãrbaþii, adunaþi în cete, ºovãiau sã ia o hotãrîre, scãrpinîndu-se pe sub cãciulã.

Oricît ne-ar fi deprins manualele de istorie cu ea, bãrbãþia masculinã nu poate fi datã întotdeauna ca un model.

Bãrbaþii ascultã de tobã, de clopote ºi de trîmbiþi, ºi se adunã la poruncile „de sus“. Iniþiativa lor e îndeobºte limitatã ºi vitejia le vine silitã. Te baþi, neavînd ce face ºi ca sã scapi de moarte, pe cînd femeia, mai slobodã de constrîngerea disciplinei, are rãgazul sã gîndeascã ºi sã-ºi facã judecãþile ei.

Vãzînd cã oamenii întîrzie sã se împotriveascã, femeile de pe Argeº au ieºit sã întîmpine nelegiuirea. ªi-au smuls pruncii de la þîþã ºi i-au culcat pe rînd, în faþa boilor, pe brazdã.

- Treceþi, dacã vã dã mîna, cu plugurile peste ei!

Trebuia sã vezi fulgerele din ochii femeilor ºi scrîºnetul feþelor crispate, ca sã înþelegi cã nici o cruzime nu se mai putea mãsura cu ele. Inginerul, primarul, prefectul, vechilii, argaþii ºi jandarmii au dat îndãrãt. Slãbiciunea îndîrjitã biruie neapãrat laºitatea chibzuielii.

Femeile de pe Argeº erau acelea care duceau în spinare, obosite ºi îmbãtrînite de munci, sapa bãrbatului, însurat cu o sclavã ºi adeseori lenevit de þuicã. Ea naºte, ea vede de

Memento Scriind cuvîntul mamã, adusu-ne-am aminte de vremea ferice cînd locuiam în biserica trupului sãu.

Citim cuvîntul mamã pe crucile din þintirim, cu inima ne aducem aminte cum cãzu în ruinã zidirea sfîntã a trupului sãu.

Auzim aproape de noi blînda rostire, ºi ne aducem aminte –

staul ºi vite, ea cautã gãinile în cuibar, ea face fiertura ºi o duce, purtatã în creºtetul capului, bãrbatului la cîmp, în vreme ce mîinile-i torc în drum. Ea naºte ºi alãpteazã. Biata muiere era nesocotitã, uscatã de marile suferinþi, necunoscute bãrbatului, ale condiþiei nedrepte cu care o asupreºte natura. Plãcerea unei nopþi de dragoste, ea o plãteºte fãrã nici o scadenþã, o viaþã întreagã. Þese, coase, spalã, cîrpeºte. Bãrbatul sã nu se înfumureze cu geniul lui, cãci miile de strãdanii minuscule, dispreþuite, ale femeii, îl depãºesc ºi-l fac de ruºine.

Pînã într-un timp, ea nu avea nici dreptul sã scrie ºi sã citeascã. Munca þãrãncii ºi a muncitoarei cu braþele o repetã într-altã formã femeia cultivatã, la catedrã, în negoþ, în medicinã, în ºtiinþã, în arhivã ºi la maºina de scris. Poate cã ea nu atinge nivelul cel mai înalt ajuns de bãrbat, privilegiat de naturã, dar, la bilanþ, activitatea femeii e tot atît de folositoare ºi, adesea, mai imediatã. În revoluþii, femeia a ºtiut sã-l înflãcãreze adesea pe bãrbat, ºi nici de rãzboaie fragila ei fãpturã nu s-a lepãdat.

Aceastã femeie e sãrbãtoritã, de 8 Martie, mama neamurilor ºi a omenirii. 8 Martie nu sãrbãtoreºte pãpuºa, hetaira, amanta ºi maimuþa de la oglindã. 8 Martie sãrbãtoreºte soþia ºi mama, cãrora li se cuvine închinarea umilitã a bãrbatului harnic ºi cinstit. În literatura dezmãþatã, femeia e bîrfitã filozofic. E fiinþa inferioarã, calomniatã de misogini. Cînd se petrece vrajba, ilustratã de divorþuri ºi, uneori, cu pistolul sau cu securea, în somn, vinovat e, cel mai mult, bãrbatul, incapabil sã se facã respectat ºi iubit, trufaº sau neputincios.

De ziua sãrbãtoritã, Femeie, onoarea, rãbdarea ºi jertfa omenirii, binevoieºte sã primeºti, oricine ai fi, de oriºiunde ºi la orice munci, cuvenita metanie de închinãciune a popoarelor dumitale!

TUDOR ARGHIZI (1956)

mirîndu-ne de noi înºine, cã am uitat de fiinþa ce ne-a purtat spre fiinþã.

Ghiocel Pentru unde, pentru cine, Treci prin gheþuri cu putere, Diafanã zãmislire Clopoþind de Înviere?

Pentru unde, pentru care Înþeles vii spre luminã, Îngereascã albã floare Risipitã prin grãdinã?

Pentru noi rãsari în lume, Trecãtor precum un vis,

Mihai Viteazul, în atenþia pictorilor Dintre toþi domnitorii Principatelor Române, de la Mihai Viteazul ne-au mai rãmas cele mai multe portrete originale. Faptul nu este lipsit de semnificaþie, accesul la pictori fiind, în acea vreme, rezervat îndeosebi potentaþilor vremii. Deducem uºor cã Mihai avea acces în cercurile cele mai înalte ale marilor Curþi europene.

Un astfel de tablou, pictat de Ioan Orlandi, la Nicopole, îl înfãþiºeazã pe Mihai îmbrãcat într-o platoºã ºi acoperit cu o blanã miþoasã, þinînd într-o mînã un baston simbolic de comandant de oºti, iar cealaltã era sprijinitã pe mînerul unei sãbii, în formã de cap de lup, avînd inscripþia: ,,Michel Vaivoda della Vallachia, il quale prese la cita di Nicopoli nella Bulgaria l'anno 1598”. În ziua de 23 februarie 1601, voievodul viziteazã Praga, unde este primit cu cel mai distins ceremonial, iar gravorul curþii, Egidius Sadeler, îi realizeazã un superb portret încrustat în aramã, considerat, ºi astãzi, ca fiind cel mai reprezentativ portret al voievodului. Figura sa este înconjuratã de o inscripþie ovalã în limba latinã, pe care se poate citi: ,,Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”. Reþinem cã acesta avea 43 de ani, deci era vorba de anul 1601, cînd Mihai probabil se ºtia încolþit ºi conta pe sprijin din partea Boemiei.

Mesager al împãcãrii Cu pierdutul Paradis.

Pieta Mama trecea de multe ori ca o sabie prin inima mea; cînd îºi aºeza pe genunchi truditele mîini, oftînd greu din adîncuri, ghimpi otrãviþi mã însîngerau... mã tîram atunci în genunchi, sub crucea ei uriaºã, amîndoi urcînd mai departe, mai departe...

Golgota Preot ROMAN FORAI

Alte douã portrete, mai timpurii, îl reprezintã la Mînãstrirea Cãluiul ºi, respectiv, la Biserica Domneascã din Tîrgoviºte. Mai existã cinci portrete, descoperite mai tîrziu în cabinetul de stampe ale Bibliotecii regale din Paris, ºi douã criptoportrete, ambele realizate de Franz Francken. Unul dintre acestea se pãstreazã în Muzeul Prado din Madrid, iar cel de-al doilea, la Muzeul Artei din Viena, unde voievodul apare alaturi de fiica sa, Florica.

Portretele impresioneazã, pentru cã dovedesc trecerea de care se bucura domnitorul român în faþa curþilor europene ale acelor vremuri.

SURSA: ZIARE.COM

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

De ziua ta, mãmico!

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Femeia mea frumoasã ca Scriptura

Femeia mea frumoasã ca Scriptura, Nu-þi cer nici coapsele, nici sînii ºi nici gura, Ci sufletul rãscopt ca o cãpºunã Cu mirosu-nþelept ºi carnea bunã ªi gîndurile moi ºi-adînci ca mierea Dupã-amiezii, spre-a-mi spori puterea, ªi-þi fac din fluturi pat, din rouã masã, Nelegiuit de alba mea mireasã, ªi-þi nãscocesc din vorbe raiul dulce În care tinereþea ta sã-ºi culce, Cînd ziua-þi cade tristã la picioare, Lacrima grea, strãlimpede ºi mare.

EMIL BRUMARU

MICROSIOANE Profilaxie Eºti prea prudent, prea calci pe vatã, prea ai urechile alungite, prea tremuri la o ºoaptã, prea semeni a iepure, prea eºti curios, prea ai grijã de clei, de cuie ºi de tot ce poate þine drept scaunul pe care stai ca sã nu þi se rupã picioarele.

Matematicã Numai dacã vei cîºiga ºi leul, adãugîndu-l la cei nouãzeci ºi nouã, vei putea spune cã ai în buzunar o sutã.

VASILE BÃRAN

EPIGRAME Mãrþiºorul (definiþie) Un mãrþiºor eu cred c-ar fi, Cînd „amoraºul” se implicã, Al gingãºiei simbol ºi...

Motiv sã ies la „una micã”.

De 1 Martie Pe-ntîi – cu dragoste ºi dor, Soþiei – eu, ca tot galantul, În piept i-am prins un mãrþiºor, ªi în dulap i-am prins amantul.

Un mãrþiºor modest Cum soaþa ºtie cã-s calic, Mi-a zis sã-i iau, de cîþiva lei, Un mãrþiºor, oricît de mic...

Dar nu chiar cît bikinii ei.

De Mãrþiºor Ofer cadouri tuturor, Ba chiar ºi soacrei iubitoare I-am prins la sîn un mãrþiºor (Adicã pe la cingãtoare).

NAE BUNDURI

Pag. a 6-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (13) Fragmente din viaþa marelui violonist (2) ªchiopãtînd, signor Paolo sãri la fereastrã, apucã o nuia, cu gîndul sã-l plesneascã pe bãiat.

- Vã implor, nu mã loviþi. Mã bate destul tata. Doream numai sã aflu de la dvs. cum fãceau viorile domnii Stradivarius...

Apreciind „îndrãzneala“ copilului, bãtrînul se apropie de un dulap. Scoase o legãturã de chei ºi începu sã descuie, rînd pe rînd, lacãte de diferite forme. Cînd descuie ultimul lacãt, canatul începu sã cînte în surdinã o melodie ºi uºa dulapului se deschise singurã. Rama de frasin, cu balamale, lunecã în lãturi, ºi bãtrînul luã din cui o strãveche vioarã aurie. Þinînd, plin de grijã, gîtul viorii cu mîna stîngã, ºi fãrã a ºterge praful de pe ea, i-o întinse bãiatului, apoi, cu aceeaºi grijã, îi întinse ºi arcuºul. Îndatã, micul violonist începu sã cînte.

Vioara Stradivarius ...Bãtrînul Casio îi spuse micului Paganini povestea viorii: - Mã auzi, copile?, îi spuse moºneagul, plimbîndu-se prin sala vastã ºi pustie a palatului sãu. Aici e patria celei mai minunate viori din lume, fiindcã aici creºte azardul un soi de arbore cunoscut numai de noi - ºi fiindcã, pe aceste meleaguri, firea l-a dãruit pe om cu o deosebitã dragoste pentru sunete, fãcîndu-l sã nãzuiascã la cea mai înaltã mãiestrie. Existã, însã, unii care nu înþeleg cã nobila meserie de fãuritori de viori nu poate fi socotitã o îndeletnicire de rînd. Du-te, de pildã, la signor Paolo Stradivarius.

El va cãuta sã-þi ascundã cã se trage dintr-o familie de lutieri, deºi titlul sãu aristocratic, cumpãrat cu bani, preþuieºte mai puþin decît talentul înnãscut al unui Meºter de viori.

Bãtrînul se apropie de dulap ºi aratã spre niºte plãci subþiri, de lemn auriu: - Iatã, acesta e lemnul de pãr, ale cãrei roade au fost atît de amare pentru micul Amati, ºi atît de dulci pentru noi...

Uncheºii mor, de obicei, înaintea celor tineri, ºi Andrea Amati a ajuns moºtenitorul unei mari averi, însã el nu a putut sã-ºi pãrãseascã nobila pasiune de a deveni meºter de viori. Muncea din rãsputeri zi ºi noapte. I se prezise

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MISTIFICÃRII (9) Motto: „Acest popor ridicat prin instrucþie ar fi apt sã se gãseascã în fruntea culturii spirituale a Umanitãþii. ªi, ca o completare, limba sa este atît de bogatã ºi armonioasã, cã s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pãmînt. România nu este buricul Pãmîntului, ci Axa Universului”.

(ALFRED HOFMANN – „Istoria Pãmîntului“) Sã luãm, însã, termenul de pleistai, termen compus din douã cuvinte: plei(plai) + stai (stei); plai (în limba englezã – loc) era o organizare teritorial–administrativã condusã de un judex (jude, comandant sau, conform unui poem, cãpitan; stai (stei) – stîncã, termen din care a derivat cuvîntul stoic (neclintit). Aºadar, „Dacii pleistai sînt cei care rãmîn

neclintiþi în credinþa lor”, ºi cînd vorbim de credinþã ne întoarcem în vremurile ancestrale, cînd strãmoºii noºtri venerau Trinitatea Astralã: Tatãl Ceresc (Cerul Mare – Kerus Manes); Zeiþa-Mamã (Mama Terra, Ge Mater – preluatã de greci sub forma Demeter) ºi Soarele: Helis, Hel = Luminatul, Cel Strãlucit; is - prescurtare de la ais (aisus) – fiu, aºadar Fiul Cel Strãlucitor, numit ºi Ram – Regele oamenilor, preluat de egipteni sub forma Ra, ºi de greci drept Helios. Despre credinþa solarã a strãmoºilor noºtri dovezile lisesc aproape în totalitate, excepþie fãcînd doar Soarele de Andezit de la Sarmizegetusa ºi multe balade închinate Sfîntului Soare. ªi totuºi, mai existã o dovadã, din nefericire ignoratã de specialiºti: Mînãstirea din Strehaia (jud. Mehedinþi), a cãrei construcþie se pare cã se aflã pe temelia (fundaþia) unui templu antic, orientarea sa indicînd direcþia din care rãsare Soarele pe 25 decembrie! ªi fiindcã trecutul strãmoºilor ne oferã mereu informaþii inedite, trebuie sã remarc ceva cu totul surprinzãtor: La 20 km de Strehaia, spre est, se aflã localitatea Gura Motrului, localitate unde Nicolae Densuºianu afirmã cã se afla un altar (matrum) închinat Geei (Zeiþa-Mamã); spre vest, pe aceeaºi linie, tot la aproximativ 20 km, se aflã localitatea Manu, nume care aminteºte de Tatãl Ceresc, Kerus Manes, sau simplu Manes (sub numele de Manu era venerat de indienii vedici, dar ºi de vechii germani; Minos, în Creta; Menes, în Egipt; Manitu, la amerindieni... cam

Polemici

nemurirea, dacã va ajunge sã facã a patru sutea vioarã, deºi ºtia foarte bine cã nu era vorba de o nemurire trupeascã.

Fiecare vioarã era mai bunã decît cea de dinainte, mîinile lui erau zdrelite, degetele nu aveau unghii, dar aceste mîini sluþite erau la fel de sprintene cum sînt degetele tale de copil. La tine fiecare deget e un plisc de raþã. Aratã urît, dar nici tu nu eºti mai frumos. Sã ºtii, însã, cã degete ca ale tale sînt cele mai potrivite pentru vioarã.

Curînd, micul Paganini învaþã sã deosebeascã diferitele tipuri de viori.

Bãtrînul conte îl duse pe bãiat în faþa altui dulap.

- Ia priveºte: lacul auriu nu ascunde nici o striaþie, nimic din apele lemnului, care seamãnã cu blana tãrcatã a unui leopard.

Scuturînd praful de pe un diapazon vechi, Casio îl lovi de perete.

- Auzi?, întrebã în ºoaptã bãtrînul.

Bãiatul îi rãspunse: ,,Da”.

- Vezi?, spuse Casio. Toate au cîte cinci sute douãsprezece vibraþii pe secundã. Pentru a cãpãta un sunet limpede ca argintul, trebuie sã ºtim sã iubim însuºirile naturale ale bradului ºi ale arþarului. În naturã existã o sumedenie de sunete, ele, însã, trebuie domesticite.

Armonia naturii face astfel încît sunetele sã se contopeascã într-unul singur, desãvîrºit ºi unic. Naturii nu-i place sã-i fie dezvãluite tainele, de aceea, nu spune nimãnui cele auzite.

Apoi, bãtrînul adãugã: - Diavol mic, te-am auzit cîntînd la vioarã. Fireºte, nu cred toate prostiile care se spun despre tine, despre amestecul necuratului în ursita ta, ar fi o prea mare cinste pentru tine. Într-adevãr, eºti o micã minune.

Apoi, ca din senin, îl întrebã pe bãiat: - Ia spune, te mai bate taicã-tu?

- ªi încã cum, rãspunse Paganini.

Notele scrise cu cernealã aurie pe linii trase cu roºu îl minunarã pe micul Paganini. Toate lucrurile din odaie purtau pecetea eleganþei ºi a rafinamentului.

O stranie prietenie se legã între compozitorul de operã ºi „drãcuºorul cu vioara”, cum îl poreclise signor Niecco pe Niccolo. Într-o zi, tatãl sãu îi spuse: - ªtii, sînt complet ruinat. Salvarea familiei se aflã, acum, în mîinile tale. Trebuie sã cînþi, sã cînþi peste tot.

Numai aºa vom putea strînge bani ca sã putem trãi. (va urma) LILIANA TETELEA multe coincidenþe!). Personal, nu cred: în istorie nu existã coincidenþe! Oricum, subiectul va fi abordat într-un viitor apropiat, iar pînã atunci sã încercãm sã desluºim taina cuvîntului „barbar”, fiindcã sensuls de „necivilizat” este doar o interpretare eronatã sau distorsionare cu intenþie.

Cuvîntul „barbar” derivã de la „barba”, care se exprimã prin douã sensuri: 1) barbã (plural – bãrbi), podoabã facialã a bãrbatului, ºi am demonstrat cã nu e veridic în cazul nostru; 2) barba (plural - barbe). Ce sînt barbele, putem afla de la orice cultivator de viþã-de-vie: coarde de viþã-de-vie pe care viticultorii le acoperã toamna cu pãmînt pentru „a prinde mustãþi” (rãdãcini), urmînd a fi sãdite primãvara în pãmînt, din ele dezvoltîndu-se viitoarele plante; aºadar, barbele sînt cele care dau viaþã viþei-de-vie.

Viþã, viaþã, viu, vie, vieþuire – interesantã analogie, pare un joc de cuvinte: viaþã: în limba francezã – la vie; în latinã – vita. Coincidenþe? Nicidecum: în istorie, ca ºi în politicã, nu existã coincidenþe! Deloc întîmplãtor, în Noul Testament - inspirat ca ºi Vechiul Testament ºi, de altfel, ca ºi teogoniile greceºti, din mitologia ºi tradiþiile getodacilor - multe pericope evanghelice unde cultivatorul (Creatorul) ºi viþa-de-vie (creaþia) sînt omniprezente: Evanghelia dupã Matei: cap. 21. 1-16; cap. 28-31; cap.

21.33-41; ca, de altfel, ºi invocaþia retoricã din Psalmi: „Doamne, Doamne, cautã din cer ºi vezi, ºi cerceteazã via aceasta ºi o desãvîrºeºte pe ea!”. Aºadar, termenul „barbar”, la origine, se traduce prin „dãtãtor de viaþã”.

Desigur, lingviºtii noºtri ar putea spune cã totul este datorat originii latine comune! Da, dar este vorba de latinã veche (priscã) sau carpaticã (geticã) vorbitã de strãmoºii noºtri din Carpaþi (unde a apãrut prima civilizaþie a umanitãþii) încã din epoca în care nord-vestul Europei mai era acoperit de gheþarii ultimei glaciaþiuni, iar romanii („latini”) nu erau nici mãcar în proiect! S-ar putea ca articolele, datoritã numãrului mare de datãri, autori ºi citate sã fie greoaie la o primã lecturare, dar e singurul mod prin care încercãm sã abordãm istoria într-o altã perspectivã, altfel decît ne-o prezintã specialiºtii prin prisma civilizãrii romane, fiindcã istoria este expresia identitãþii unui popor, esenþa fundamentalã a existenþei sale, o ancorã peste timp prin care poporul îºi trage seva afirmãrii sale! (va urma) SINEL TUDOSIE

CIOBURI DE GÎNDURI

Dreptate... þãranului român C-ai dus istoria în spate ªi deseori i-ai fost martir, Astãzi primeºti, ce caritate, O pensie de hai sictir!

Cu ea-þi plãteºti înmormîntarea Pe care-o vezi ca pe-un balsam, Din ea, uleiul, pîinea, sarea ªi-n sãrbãtori ceva salam.

Cu ea mai mergi în farmacie, Pentru un cancer undeva, ªi-n ochi trãdezi o bucurie: Þi-a mai rãmas ºi de halva.

Te-ntorci acasã cu elan ªi-þi urci Golgota fãrã vinã, Ai cheltuit ultimul ban: Dar ai o lunã aspirinã!...

Ai mai pãstrat vreo cîþiva lei, Pentru pomelnicele toate, Doar ºtii ºi tu cã-s anii grei ªi fãrã rugã nu se poate...

Apoi, de pleci la vreun spital, Cã se întîmplã, Doamne Sfinte!

Acolo nu te duci la bal, ªi iatã... nu mai am cuvinte...

Pe stradã treci cu gîndul dus ªi-auzi din baruri voci deºarte, Iar tu în rugã cu Isus Îi scoþi pe rãtãciþi din moarte.

Ei n-au trudit în viaþa lor, ªi n-au avut cu sine ceartã: Au ars mocnit cu þuica-n dor, Iar tu te-ai stins cu apã fiartã.

Vai, ce pãcat cã-n urma-þi sfîntã Rãmîne þara cîmp de situri, Cã ciocîrlia nu-i mai cîntã, Ci va pleca cu tine-n mituri.

Cã rãmînînd ca o orfanã De tot tezaurul ei sfînt Pe resturi vin ca la pomanã Toþi cei ce sînt ca frunza-n vînt. În baruri cîntã destrãmarea Acestui neam de pui de lei, Rãmîne însã întrebarea: Cine plãteºte cheful ei?!...

Trecutã-i ziua spre apus, ªi rodu-i lipsã în cuvinte, Iar pentru cel ce plîns s-a dus Aprinde candela, Pãrinte!

C-a dus istoria în spate ªi demn a fost mereu la greu, Mãcar în cer sã aibã parte De adevãr ºi Dumnezeu!....

ILARION BOCA, 26 februarie 2017 P.S.: Eu nu mã pot bucura pentru ceea ce am scris... În tragedia acestei grave restrîngeri de bucurii ºi de nevoi simple, îmi revãd pãrinþii, rudele ºi oamenii satului meu, iar dincolo de ei, þãranii ÞÃRII mele, toþi trãitorii aceleiaºi mari nenorociri. Atît de puþine au fost bucuriile lor în faþa uriaºelor lor idealuri, cã nu pot sã nu mã ruºinez de jertfa lor în beneficiul nostru. Ce pãcat! Înaintaºii noºtri nu numai cã nu au fost mai prejos de noi, dar au fost piscuri greu de atins în tot ceea ce a însemnat devoþiunea ºi jertfa lor pe altarele patriei ºi ale familiei.

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 10 martie 2017

Polemici Controverse

Primãvara de dupã Stalin (urmare din pag. 1) La fel, pentru români, în dreptul lui Stalin apare marea vinã a luãrii Basarabiei ºi Bucovinei, urmatã de odioasele crime ºi deportãri pe care le-au suferit moldovenii ºi bucovinenii. Dar, sã nu uitãm, pactul criminal nu a fost semnat doar de trimisul lui Stalin, ci ºi de Ribbentrop, trimisul aliatului României, Germania. Da, ºtiu, Germania nu era încã oficial aliatul nostru, dar toatã politica româneascã era ultrafilogermanã, nemþii comandau, practic, la Bucureºti, prin partidele aservite.

Dar, se uitã astãzi cã în dreptul lui Stalin stã ºi revenirea Transilvaniei, rãpitã de acelaºi mare aliat al României, Germania, prin nemernicia Occidentului, numitã Diktatul de la Viena. Atunci, în 1944, asaltat fiind de diplomaþii maghiari, Stalin rosteºte o frazã fãrã drept de apel sau replicã, în stilul sãu unic: „TRANSILVANIA VECINO NA RUMÎNIE” „Transilvania este (va fi) pe veci a României”. Întîlnirea pe tema Transilvaniei între conducãtorii comuniºti români ºi Stalin a fost relatatã de Gheorghe Apostol, acesta auzind-o de la Gheorghe GheorghiuDej. La întîlnirea din decembrie 1944, înaintea delegaþiei româneºti fusese primitã cea a comuniºtilor maghiari, condusã de Matias Rakosi, care-i ceruse lui Stalin, pentru Ungaria, întreaga Transilvanie, nu doar Ardealul de Nord, rãpit prin Diktat. Delegaþia românã îºi pregãtise o întreagã argumentaþie pe tema Ardealului de Nord, dar, dupã 10 minute, Stalin l-a întrerupt pe Gheorghiu-Dej, adresîndu-i-se clar, rãspicat: „Dej, eu nu pretind cã stãpînesc istoria României, ºi mai ales a Transilvaniei mai bine decît tine. Am înþeles ce doriþi. Cunoaºteþi cã nu de mult a fost la mine Rakosi, susþinînd cã nu numai Ardealul de Nord, ci ºi întreaga Transilvanie se cuvine, de drept, sã fie redatã Ungariei.

I-am rãspuns cã dacã mai insistã asupra acestei chestiuni, îl voi alunga fãrã menajamente. Dej, Transilvania va fi pe veci a României. Comuniºtii unguri ºi poporul ungar n-au fost în stare sã facã ce au fãcut comuniºtii români ºi poporul român. Voi aþi întors armele împotriva Germaniei, voi aveþi un 23 August! Ne-aþi ajutat sã reducem cu ºase luni rãzboiul ºi sã salvãm peste douã milioane de soldaþi ai Armatei Roºii. ( …) Mergeþi acasã ºi spuneþi-le comuniºtilor români, forþelor democratice ale României, cã noi nu ne vom schimba poziþia faþã de Transilvania, cã toate obstacolele care vor apãrea din partea Occidentului ºi a acoliþilor lui Rakosi vor fi învinse ºi dreptatea României va triumfa”, a declarat Stalin.

Desigur, argumentaþia în privinþa acestei atitudini poate merge în multe sensuri, Armata Românã lupta în acea perioadã alãturi de cea sovieticã în Ungaria ºi Cehoslovacia, pe de altã parte, Transilvania la unguri ar fi reprezentat un potenþial de conflict etnic major în zona de sub influenþa sovieticã -, iar Stalin nu avea nevoie de aºa ceva. În plus, atît Dej, cît ºi diplomaþia româneascã – condusã de unealta lui Stalin, Ana Pauker - se bucurau de încrederea lui Stalin. De

Trãind pe lîngã Istorie Istoria este fãcuta de oameni mari, iar mãreþia lor se poate vedea doar de cei care îi privesc de la distanþã ºi care îi pot aprecia la adevãrata lor valoare. Cu cît eºti mai aproape de un om mare, cu atît mãreþia sa îþi este opturatã de însãºi înãlþimea la care acel om se ridicã. Oamenii cu adevãrat mari sînt precum un munte, cu cît eºti mai aproape de el, cu atît mai puþin îl poþi vedea.

Partidul România Mare, un partid care a fost în primul rînd al românilor, ºi-a cîºtigat locul în Istorie, prin forþa celui care a fost Corneliu Vadim Tudor, dar a cãzut în anonimat atunci cînd cei care au trãit alãturi de mãreþia lui Vadim au crezut cã o dunã de nisip este, de fapt, un munte.

Cei care au rãmas la cîrma PRM, oameni mici ºi fãrã valoare politicã, au dedus cã pot duce pe umeri o povarã pe care Corneliu Vadim Tudor o purta cu uºurinþã, dar ºi cu responsabilitate. Slugile de ieri au ajuns stãpînii de azi peste un partid mort odatã cu liderul sãu. Pentru cã a face Istorie nu este pentru oricine, cu atît mai puþin pentru niºte amatori în ale politicii, cãrora le place sã se întîlneascã, sã discute, sã decidã, sã se dea importanþi. Dar nici cea mai importantã reuninune a lor nu s-a ridicat vreodatã mai sus de Poiana lui Iocan, a lui

asemenea, activitatea lui Titulescu fusese extrem de importantã pentru recunoaºterea internaþionalã a URSS-ului lui Stalin, ceea ce „Tãtuca” nu uita, ba chiar fuseserã pedepsiþi diplomaþi sovietici atunci cînd Titulescu fusese îndepãrtat din Guvern. Asta nu înseamnã cã Titulescu era omul Moscovei, ci un vizionar, care înþelesese necesitatea unui echilibru în relaþiile europene - ºi pericolul unei stãri de conflict cu puterea sovietelor. Iar faþã de atitudinea lui Stalin, sã mai amintim cã însuºi prizonierul Ion Antonescu s-a bucurat de o anume stimã din partea sovieticilor.

Una peste alta, pe 5 martie s-au implinit 64 de ani de cînd o umbrã s-a ridicat de pe omenire, o umbrã care nu a apãrut din prea mult bine, ci din acumularea de nedreptãþi ºi defecþiuni ale întregii lumi. Stalin nu a fost, în primul rînd, o cauzã, ci un efect al unor cauze pe care, dacã nu le vom recunoaºte ºi asuma, se vor repeta. Ba chiar se repetã.

Aº vrea sã spun cã trãiesc printre oameni compasivi, care acceptã pãrerea altuia, pentru care replica face parte din arsenalul civilizaþiei – dar nu, vai, trãim vremuri ale insultei fãrã opreliºti, ale rãzboiului mediatic mai agresiv decît „lupta de clasã”, ale denunþului public fãcut cu o voluptate greu de gãsit în epoca lui Stalin. Atunci, de formã ºi nu numai, denunþãtorul era mînios ºi mîhnit de fapta pîrîtului, azi se rîde în hohote ºi se creeazã cîntece, postãri. Nu-mi aduc aminte nici de sloganuri de tip „NKVD sã vinã sã vã ia”…

De aceea, mã întreb dacã Stalin a fost suficient de rãu? Se pare cã nu, fiindcã iatã, existã gînduri mai rele; sigur, nu existã fapte, dar asta nu din „vina” celui care gîndeºte rãu. Lumea a uitat de rãu, din prea mult bine. Generaþiile de dupã rãzboi au cunoscut relele – zeci de ani dupã ce ultimele sechele ale rãzboiului s-au stins, lumea a visat pace, puterea florilor, înþelegerea între popoare. Cel puþin oamenii de rînd, la ei mã refer – da, vîrfurile policiticii se înarmau, vedeau pericole comuniste la mii de kilometri, dãdeau legi contra negrilor ºi galbenilor, bãteau cu pantoful în pupitrul ONU… Dar oamenii doreau ºi fãceau altceva – „Make Love, not War”. Era primãvara de dupã Stalin ºi Hitler. O primãvarã pe care am uitat-o, transformînd-o, în cazul României, fiindcã aici sînt problemele noastre, în „perioada neagrã, comunistã”, în „anii terorii ceauºiste”. Greºit, fundamental – era o perioadã în care, cu toate greutãþile, sufletele înfloreau, aºa cum se întîmplã primãvara.

Acum trãim o epocã în care nu mai simþim cãldura, o epocã în care, aºa cum scriam în alt articol, ne cãutãm duºmãnii, nu generozitatea unei dezbateri argumentate, josnicia proastei creºteri ºi a modelelor promiscue, nu educaþia ºi cultura. Îmi vine sã-l invoc pe Stalin, sã-l întreb, apropo de motto, de ce bãteai cîmpii cã „România va triumfa”? Poate cã Stalin era mai bine intenþionat în privinþa României decît unii care strigã azi ºi mai ieri „M-am sãturat de România”, „Vreau o þarã ca afarã”, „Popor de hoþi, de slugi” ºi altele pentru care, cu toate cã îl evoc pe Stalin în acest articol, nu aº denunþa pe nimeni. Eu, unul, trãiesc încã, în conºtiinþa mea, în primãvara de dupã Stalin.

Moromete. Pentru cã ei nu sînt politicieni. Sînt niºte nulitãþi care, printr-un accident, au ajuns sã se creadã dulãi. Aceºti cetãþeni turmentaþi de beþia unei puteri ipotetice nu se ridicã nici mãcar la inteligenþa nativã a þãranului român din Moromeþii, dar se înscriu cu succes la masa de aprecieri a lui Cocoºilã ºi la acel „eºti prost!” cu care el îi gratula pe oamenii mici.

Ei sînt exemplul eºecului. Ei sînt groparii unui partid care, aºa cum am spus, a fost, în primul rînd, al românilor. Ei sînt cei care au distrus, poate, ultima linie de apãrare a ceea ce însemna filonul naþionalist din România. Pentru cã, aºa cum se observã, în acest momnt, în aceastã þarã greu încercatã, nu a mai rãmas nimeni care sã ridice glasul în apãrarea românilor. Odatã cu dispariþia lui Vadim, ºi, implicit, a PRM din arena politicã, vocea patrioþilor nu se mai aude, nu se mai ridicã la înãlþimea celui care a fost Tribunul.

Poate cã PRM va mai exista. Poate, din contrã, cã va fi radiat pînã la urmã din registrul partidelor ºi îi va asigura acestui partid, puternic cîndva, o ieºire onorabilã din scenã.

Cert este cã acum, prin cei care l-au dus în derizoriu, Partidul România Mare merge pe lîngã Istorie, avînd ca destinaþie o ladã veche, prãfuitã, pe care scrie „gunoi”.

VULTURUL CRUCIAT

Despre furturi ºi alte nimicuri Citeam, deunãzi, despre furtul ultimilor 27 de ani, despre cum o industrie a fost desfãcutã în mai multe pachete ºi vîndutã pe bucãþi. Mi-am amintit despre o campanie mass-media, care a durat ani de zile, în care cei care acum îi blameazã pe politicieni ne bãgau în cap, cu pîlnia, despre industria româneascã proastã, despre cum producea pe stoc ºi cã, de fapt, nu se producea nimic în þara asta. Îmi mai amintesc de faptul cã tatãl meu lucra în trei schimburi ºi avea doar o zi pe sãptãmînã liberã. Îmi mai amintesc cã în anii ’80 se vorbea mult despre export ºi despre achitarea datoriilor, ca explicaþie pentru faptul cã magazinele erau goale.

Pentru cei ca mine, ce spun acum sînt realitãþi. Anii ’80 ne-au marcat, anii ’90 ne-au înceþoºat mintea, iar în zorii anilor 2000 am început sã vedem realitatea. Poate cã nici acum, în 2017, nu o distingem clar, dar sigur începem sã vedem cît de mult am fost minþiþi, ºi în ’80, dar mai cu seamã din ’90 încoace.

Cu cît începem sã distingem adevãrul de minciunã, cu atît departamentele de PR ale celor care nu vor sã vedem aruncã în noi cu diverse fumigene, astfel încît, la orice întrezãrire a adevãrului, sã fim din nou orbiþi. Se vorbeºte acum despre corupþie, se discutã despre imacularea unor politicieni, despre influenþã, despre furt ºi lipsa bunului-simþ în politicã. Nu mai existã realitate, existã doar televiziuni, Internet ºi o realitate virtual generatã, aºa cum ziceam, de PR-ul atotcunoscãtor ºi atotprezent în lumea noastrã de astãzi.

Vorbim despre justiþie ºi condamnare mediaticã. Vorbim despre ºantaj ºi legislaþie proastã. Vorbim despre politicieni ºi procurori mai mult sau mai puþin corupþi.

Vorbim despre lege ºi aplicarea ei.

Toþi încep prin a spune, ipocrit sau doar interesat, cã „au încredere în actul de justiþie”. Ei bine, eu spun cã în zona justiþiei existã oameni corupþi, ºi mã refer aici ºi la judecãtori, dar ºi la procurori, existã persoane care trãiesc din „zonele gri ale legii”, ºi care nu vor fi prea curînd îndepãrtaþi din sistem. Eu nu cred în corectitudinea actului de justiþie din România, mai ales cînd este vorba despre politicã. Nu cred cã acolo nu se fac încã presiuni ºi nu cred cã politicul nu influenþeazã deciziile judecãtorilor. Cîtã vreme citesc despre un senator cã primeºte bani „cu împumut” ca sã influenþeze o decizie judecãtoreascã, cîtã vreme vãd procurori care dovedesc exces de zel cînd e vorba de un duºman al Puterii, ºi nu reacþioneazã cînd e vorba de Putere, eu nu pot crede. Este o mizerie acolo, încît eu nu pot sã acord credit justiþiei.

Prin urmare, nu pot acorda credit întregii clase politice din România, dat fiind faptul cã ei sînt cei care au avut, au ºi vor avea, poate, încã o perioadã, rolul de pãpuºar al Doamnei cu balanþa. Sîntem executaþi mediatic ºi justiþia acþioneazã selectiv. Ai furat o gãinã, mergi 3 ani la rãcoare. Ai furat o þarã, se bucurã de viaþã ºi urmaºii tãi, dar ºi tu.

Din pãcate, însã, înainte de a fi o statuie frumoasã, sau o insignã la gîtul unui slujitor al ei, justiþia este formatã din oameni.

Oamenii sînt puºi acolo de politicieni, iar despre ãºtia nu ºtiu cît mai pot spune cã sînt oameni. Politicienii decid legile dupã care se guverneazã o þarã, ºi o fac în aºa fel încît sã le fie lor bine, iar celor care nu sînt ca ei, mai puþin bine. Se vorbeºte despre separarea puterilor în stat ºi se demonstreazã, pentru a nu ºtiu cîta oarã, cã e greu sã transpui în faptã o vorbã care dã bine doar în Constituþie. Acolo unde se întîlnesc oamenii cu banul public, existã corupþie.

Restul sînt amãnunte de ordin juridic.

TANO

Pag. a 8-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (59) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (11) În temeiul proiectului avizat de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional, au fost executate lucrãri de conservare ºi restaurare a componentelor artistice din piatrã, pe baza documentaþiei întocmite de cãtre Iulian Olteanu, specialist în restaurare piatrã.

Lucrãrile au fost coordonate de cãtre prof. sculptor Anton Raþiu: coloanele ºi soclul interior ºi exterior al acestora, cu pãrþile traforate din pridvor; capitelurile coloanelor; cele ºase coloane din interiorul bisericii; restaurarea pisaniei vechi (1699); restaurarea portalului ºi scrierea noii pisanii; restaurarea scãrilor de acces; restaurarea brîului istoric brâncovenesc exterior (median), prin executarea a 14 operaþiuni distincte; restaurarea celor opt rãsuflãtori; restaurarea încadramentelor din piatrã ale ferestrelor; restaurarea pavimentului de travertin din pridvor; montarea unui soclu din travertin în pridvorul bisericii, pentru protejarea picturii.

Mobilierul bisericii a fost refãcut ºi restaurat în stilul consacrat artei brâncoveneºti: strãnile din sfîntul altar, naos ºi pronaos, sculptate manual în lemn de stejar; baldachinul ce strãjuieºte racla cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei; racla pentru moaºtele Sfîntului Nicolae, executatã din argint filigranat ºi aurit, dupã descrierea istoricã; aceasta cuprinde scene din viaþa ºi minunile Sfîntului Ierarh Nicolae; de asemenea, scena care îl reprezintã pe Domnitorul Mihai Viteazul, împreunã cu Doamna Stanca, dãruind Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou sfintele moaºte. Lucrarea a fost executatã de cãtre maestrul Nicolae Balaban, din dãrnicia domnului Florea Cotorceanu; baldachinul, somptuos ornamentat în lemn de stejar aurit, aºezat deasupra sfintei mese din altar; refacerea ºi restaurarea uºilor brâncoveneºti originale ale bisericii, de la intrarea în sfîntul lãcaº, cu o înãlþime de 5 metri, pãstrîndu-se intacte elementele constitutive ale acestora; pentru sfîntul epitaf (Secolele XVIII-XIX), de o frumuseþe deosebitã, lucrat în fir de aur ºi pictat pe piele, a fost confecþionatã o ramã sculptatã în lemn de stejar aurit, ornamentatã cu elemente florale brâncoveneºti. În acest context, cu sprijinul, implicarea directã ºi Înalta binecuvîntare a Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, cu osteneala Preasfinþitului Pãrinte

Varsanufie Prahoveanul ºi a Pãrintelui Paroh Emil Nedelea Cãrãmizaru, a fost confecþionatã o raclã din argint masiv aurit. Aceasta a fost proiectatã pe baza planului întocmit de cãtre arhitectul dr. Dan D. Ionescu.

Racla este lucratã în filigran ºi împodobitã cu picturã în email, frumos decoratã cu scene din viaþa ºi martiriul Sfinþilor Brâncoveni. A fost executatã la Atelierele Patriarhiei Române, la Secþia de metale preþioase, sub coordonarea Preacuviosului Pãrinte Arhimandrit Dionisie Constantin, Consilier Patriarhal.

Pentru a adãposti aceastã raclã a fost confecþionat un baldachin de o frumuseþe rarã, lucrat în lemn de tei, în stil brâncovenesc, cu înãlþimea de 4,5 metri ºi cu lãþimea de 1,30 metri. Baldachinul este conceput de cãtre arhitectul dr. Dan D. Ionescu, specialist în restaurarea monumentelor istorice, ºi executat de cãtre sculptorul Dumitru Dobra.

Pictorul Ioan Moldoveanu, împreunã cu soþia sa, Daniela Moldoveanu, au lucrat o icoanã pe lemn a Sfinþilor Martiri Brâncoveni (1,20 metri x 1 metru), ce este încadratã într-un iconostas brâncovenesc, executat de cãtre acelaºi sculptor, Dumitru Dobra. Racla cu sfintele moaºte ale Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu va fi aºezatã în pronaosul bisericii, între cei doi stîlpi de piatrã din partea dreaptã a sfîntului lãcaº.

De asemenea, pentru amenajarea ºi refacerea utilitãþilor întregului ansamblu al bisericii, a fost înlocuit vechiul sistem de alimentare cu apã potabilã, cît ºi sistemul de canalizare ºi preluare a apelor pluviale.

Au fost efectuate reparaþii ºi îmbunãtãþiri la instalaþia electricã a sfîntului lãcaº ºi în curtea bisericii. Totodatã, au fost realizate ºi alte lucrãri importante pentru punerea în valoare a sfîntului lãcaº, dupã cum urmeazã: refacerea ºi restaurarea policandrelor din bronz ale sfîntului lãcaº; policandrul din naos, cu 120 de lumini; policandrul din pronaos, cu 60 de lumini, ºi încã douã policandre laterale, cu cîte 30 de lumini; policandrul din pridvorul bisericii, cu 40 de lumini; candelabrele din zona cafasului, cu 20 de lumini, ºi încã douã, cu cîte 12 lumini; candelabrele din sfîntul altar, în numãr de cinci, cu cîte douã lumini fiecare; restaurarea candelei de deasupra mormîntului Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu; lucrãri de securizare ºi supraveghere, cu sistem de alarmã a sfîntului lãcaº. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Zugrav

Cînd zugrãveam icoana Preasfintei Maria – Postind cu apã ºi puþinã prescurã, În genunchi mã rugam sã-nþeleg armonia Dintre Om ºi divina Fãpturã.

Culorile clipei cînd trupul curat Primea întru sine Luceafãrul vieþii Nu le gãseam, deºi m-am rugat Pînã sub candela dimineþii.

Culorile tainei ce þi s-a dat – Prea Sfîntã Fecioarã Maria, Numai femeia ce-n pîntece a purtat Le-a înþeles ºi a trãit bucuria.

Preot ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

Rugãciunea Vorbindu-se într-o adunare despre rugãciune, pãrintele, care se afla ºi el acolo, luã cuvîntul ºi zise: - Rugãciunea, dragii mei, nu trebuie sã fie o înfãþiºare, ci trebuie sã fie un adevãr. Dacã, de pildã, într-o sobã am pune sã ardã o lumînare?! Ea ne va face sã credem cã acolo arde un foc la care ne putem încãlzi, dar cînd ne vom apropia, vom vedea cã-i numai flacãra slabã a unei lumînãri, care nu ne poate încãlzi deloc.

Asemenea este ºi cu rugãciunea. Ea nu trebuie sã fie numai o pãrere, ci trebuie sã fie un foc viu, care arde în sufletul nostru, cãci numai aºa ea va putea sã ajungã la Dumnezeu.

Tãcînd puþin, preotul luã din nou cuvîntul.

- Rugãciunea apoi, dragii mei, trebuie sã fie fãrã oprire. Iatã, de pildã, un pîrîu de munte. Atîta vreme cît se scurge la vale, izbindu-se de pietre ºi de maluri, el este curat ºi plin de viaþã, dar de îndatã ce iezeºte undeva, apa lui se stricã ºi prinde tot felul de necurãþenii ºi de mîl. Tot aºa e ºi cu rugãciunea. Atîta vreme cît ea curge la vale ca ºi pîrîul, ea este vie ºi dã sufletului o bunã rãcoare duhovniceascã, dar dacã rugãciunea s-a oprit, sufletul se face precum pîrîul, cu apã stãtutã, ºi curînd se umple de toate gîndurile ºi ispitele cele rele.

Dupã cîteva clipe de tãcere, pãrintele urmã: - ªi mai trebuie, dragii mei, ca rugãciunea sã aibã rãdãcinã adîncã în sufletul nostru. Aþi vãzut verdeaþa ºi florile pe care le punem ca sã înfrumuseþãm un loc? Ele, deodatã, par frumoase ºi trainice. Dar dupã o zi se ofilesc. Iar dupã douã zile le aruncãm la gunoi. N-au putut sta frumoase ºi trainice, pentru cã n-au avut rãdãcinã, ele erau doar înfipte în pãmînt. Aºa-i ºi cu rugãciunea: ea nu e frumoasã ºi trainicã decît atunci cînd îºi are rãdãcinile înfipte cu putere în sufletul nostru.

Cei de faþã au mulþumit pãrintelui pentru lãmuririle aduse asupra rugãciunii.

9 martie - Ziua Sfinþilor 40 de Mucenici Ziua de 9 martie, cînd Biserica Ortodoxã sãrbãtoreºte pe cei 40 de Mucenici uciºi în Sevastia, are pentru spiritualitatea popularã o conotaþie aparte. Conform tradiþiei creºtine, sfinþii martiri au fost 40, însã dupã cea geto-dacicã au fost 44, atîtea fiind ºi zilele dintre 9 Martie ºi 23 Aprilie. Folcloristul Simion Florea Marian a tipãrit o legendã, din Fratautul Vechi – Moldova, unde se vorbeºte de ziua celor 44 de Sfinþi.

Ziua Sfinþilor 40 de Mucenici Potrivit tradiþiei populare, femeile fac în aceastã zi mucenici în formã de opturi. Aceºtia sînt duºi la bisericã pentru a fi binecuvîntaþi, iar apoi sînt consumaþi în familie. În ziua mucenicilor, în credinþa popularã, se deschid mormintele ºi porþile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinþilor Mucenici, 40 de colaci numiþi sfinþi, mucenici sau brãdoºi. În Moldova, aceºtia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, ºi sînt copþi din aluat de cozonac ºi apoi unºi cu miere ºi nucã. În Dobrogea, se pãstreazã aceeaºi formã, numai cã mucenicii sînt mai mici ºi sînt fierþi în apã cu zahãr, scorþiºoarã ºi nucã, simbolizînd lacul în care au fost aruncaþi Sfinþii Mucenici. Începutul primãverii, marcat de ziua Mãcinicilor, este evidenþiat ºi de alte numeroase

obiceiuri, credinþe ºi practici magice: credinþa cã în noaptea de Mãcinici se deschid mormintele ºi Porþile Raiului, aºteptarea spiritelor morþilor cu focuri aprinse ºi mese întinse; obiceiul aprinderii focurilor rituale sacrificiale, de purificare a spaþiului ºi de sprijinire a Soarelui într-un moment de cumpãnã, cînd ziua devine egalã cu noaptea; purificarea oamenilor, vitelor ºi construcþiilor prin afumarea lor cu tãmîie, cîrpe aprinse ºi apã sfinþitã; protecþia magicã a casei ºi anexelor gospodãreºti, prin presãrarea cenuºii de la focurile aprinse la Mãcinici; efectuarea unor observaþii ºi previziuni meteorologice; aflarea norocului; „retezarea stupilor” ºi scoaterea lor de la iernat; tãierea primelor corzi de viþã-de-vie ºi altele.

Un alt obicei este pornirea simbolicã a plugului.

Sãrbãtoare consacratã agricultorilor, scoaterea plugului în faþa casei în mod festiv, reprezintã deschiderea ciclului sãrbãtorilor de primãvarã ºi, totodatã, a muncilor cîmpului specifice anotimpului. Era momentul în care plugarii încheiau înþelegerile pentru întovãrãºire, pecetluite întotdeauna de o petrecere de pominã.

Se spune cã tot ceea ce e semãnat în aceastã zi o sã rodeascã de 40 de ori mai mult, iar cine nu respectã sãrbãtoarea va suferi 40 de zile.

(Sursa: Gindul.info)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

MOZAIC

Armele cu care se luptau înaintaºii

unui balaur cu cap de lup ºi coamã, care scotea un ºuierat înfricoºãtor pe cîmpul de bãtãlie, din fugã.

Sfatul medicului

Douã erau piesele din echipamentul de luptã al dacilor care îi îngrozeau pe romani. Unul era o armã creatã special pentru a nimeri puþinele puncte vulnerabile ale romanilor. Celãlalt era un simbol, un stindard, care era, el însuºi, o armã veritabilã în mîinile dacilor.

Militari desãvîrºiþi, romanii luptau cu sabia (gladius, cu douã tãiºuri), suliþa (lungã - javelinã, scurtã - pilum), scutul (scutum), pumnalul (pugio), arcul cu sãgeþi. Foloseau maºini de rãzboi: scorpionul - arbaletã cu sãgeþi ºi catapultã. Purtau cu mîndrie un vexil, steagul cu însemnele Imperiului Roman ºi ale legiunii din care fãceau parte.

Dacii aveau arme care dãdeau fiori romanilor. Falxul era sabia încovoiatã, care avea un efect devastator în rîndul adversarilor. Arma era scurtã, iar forma sa fusese gînditã special pentru a pãtrunde în locurile vulnerabile, dar greu accesibile, ale þinutei de luptã a romanilor. Falxul nu doar lovea ºi tãia, ci agãþa cu vîrful sãu spaþiile ce rãmîneau neacoperite de piesele metalice sau de piele din vestimentaþia rãzboinicilor. Dacii foloseau falxul cu ambele mîini. „Sabia dacilor fãcea ravagii în tabãra romanilor.

Era foarte temutã, pentru cã avea acest efect: lovea puternic ºi rãnea mortal exact acolo unde romanii erau vulnerabili. Îi luau prin surprindere, romanii mizau pe puterea lor ºi pe aura de invincibilitate pe care o aveau, astfel cã nu se aºteptau sã fie atinºi în punctele rãmase descoperite. Iar dacii le gãsiserã slãbiciunile“, aratã Radu Florin Covaliu, liderul Asociaþiei Culturale Tomis, dedicatã reconstituirii istorice. În afarã de temutul falx, care putea fi folosit cu ambele mîini, dacii mai aveau sica (un pumnal încovoiat), un cosor de mînã (ca o secerã), un cosor pentru ambele mîini (ca o cange), suliþã, topor, scut ºi arc cu sãgeþi. Bineînþeles, piesa cea mai însemnatã din þinuta de luptã era dracones-ul, stindardul emblematic cu forma

Cum se îmbrãcau strãmoºii noºtri, dacii ºi romanii

Dupã cît timp ai voie sã conduci în urma unei intervenþii chirurgicale?

Descoperire incredibilã în mormîntul lui Isus Pentru prima oarã, cercetãtorii au descoperit suprafaþa care, tradiþional, este consideratã a fi mormîntul lui Isus. Localizat în Biserica Mormîntului Sfînt din Ierusalim, mormîntul a fost acoperit cu plãci de marmurã în Secolul al XVI-lea, cel tîrziu.

Fredrik Hiebert, un arheolog al National Geographic Society, a afirmat cã „plãcile de marmurã care acopereau mormîntul au fost înlãturate ºi am fost uimiþi de cantitatea de materiale aflate sub acestea. Vor exista lungi analize ºtiinþifice, dar, în final, vom fi capabili sã descoperim piatra pe suprafaþa cãreia a fost depus trupul lui Isus“.

Potrivit tradiþiei, Isus a fost întins pe o piatrã cioplitã care provenea dintr-o peºterã calcaroasã, dupã ce a fost crucificat de cãtre romani în anul 30 d.Chr. sau, probabil, în anul 33 d.Chr. La 3 zile dupã moartea sa, a înviat, iar femeile care au venit sã îi ungã trupul au constatat cã mormîntul era gol.

Aceastã piatrã este acum anexatã unei structuri numite Edicule (de la latinul aedicule, casã micã), care a fost, ulterior, reconstruitã între anii 1808 ºi 1810, dupã ce a fost distrusã de un incendiu.

Apariþia acestui mormînt oferã cercetãtorilor o mare oportunitate de a studia ceea ce se considerã a fi, în religia

Atunci cînd reconstituie scenele istorice, pasionaþii cautã sã respecte în amãnunt felul în care trãiau oamenii din Antichitate. Astfel, dacii se încãlþau cu ciorapi de lînã ºi opinci, îmbrãcau pantaloni de in sau de lînã, cãmaºã, un brîu (chimir), pafta ºi pelerinã din solzi de piele. Pe cap purtau scufia lor tradiþionalã: pileus. Dacii mai aveau platoºã din piele, apãrãtori de mîini, iar pe umeri - blanã.

Romanii erau mai elaboraþi la vestimentaþie, deºi existau elemente comune cu dacii. Purtau sandalele specifice (calige), cu ciorapi de lînã, pantaloni pe vreme rea, tunicã, vestã (subarmalis), cãmaºã de zale cu guler ºi o loricã (platoºã). Foarte eficientã pentru lupte era lorica segmentatã, formatã din lamele metalice. Picioarele ºi le apãrau cu cnemide, iar mîinile cu manica. Antebraþul era protejat de piele, umãrul, de metal. Costumaþia era completatã de pelerinã ºi cascã, iar centurionul (conducãtorul unei centurii, formaþiunea de 100 rãzboinici) avea un semn distinctiv - creastã prinsã pe cascã.

Doctorul Tarek Nazer, ortoped cu experienþã de 5 ani în Marea Britanie, specialist în chirurgia artroscopicã minim invazivã.

„Vestimentaþia dacilor seamãnã destul de bine cu portul popular românesc, încã folosit în unele zone ale þãrii.

Bãrbaþii geto-daci îmbrãcau cãmãºi sau un veºmînt despicat în pãrþi, confecþionat din pînzã groasã, care se purta peste iþari. Pantalonii strînºi pe corp aveau croieli diferite, unii pãrînd foarte strîmþi, alþii prezentînd creþuri transversale. Geto-dacii purtau o mantie prinsã cu o fibulã (agrafã), care avea o glugã care acoperea capul pe vreme rea. Sarica era confecþionatã din lînã. Femeile purtau o cãmaºã realizatã probabil din patru foi de pînzã, una pentru a se croi partea din faþã, alta pentru realizarea pãrþii din spate ºi douã pentru mîneci. Foile se încreþeau în jurul gîtului formînd o deschizãturã. Dintr-un material mai subþire erau confecþionate fotele sau fustele. Columna lui Traian ni le înfãþiºeazã purtînd uneori ºi o manta lungã, bogat drapatã. Ele purtau pãrul lãsat liber, în bucle care încadrau chipul sau pieptãnat cu cãrare pe mijloc ºi împletit în douã cosiþe lungi. Atît nobilii, cît ºi oamenii de rînd, bãrbaþi ºi femei, foloseau încãlþãminte confecþionatã din pîslã sau opinci din piele. În cursul unor sãpãturi s-au gãsit crampoane de fier care se prindeau de talpa încãlþãmintei pentru a uºura mersul pe gheaþã ºi zãpadã.

Cînd mergeau cãlare, dacii aveau ataºaþi la încãlþãminte pinteni de fier“, aratã Valentin Roman, liderul Asociaþiei Vatra Daciei, autorul volumului „Pe urmele dacilor“.

SÎNZIANA IONESCU

Medicul ortoped Tarek Nazer ne explicã dupã cît timp avem voie sã conducem dacã am DR. TAREK NAZER avut o intervenþie chirurgicalã la nivelul membrelor superioare sau inferioare.

Condusul este mai mult o necesitate decît un rãsfãþ pentru mulþi dintre noi, iar în cazul unor persoane, munca lor chiar depinde de acest lucru. De aceea este foarte important sã ºtim cînd putem conduce în siguranþã dupã intervenþiile chirurgicale de la nivelul membrelor.

Existã mai mulþi factori de care depinde acest lucru: * În primul rînd, trebuie sã ne gîndim dacã miºcãrile necesare pentru a conduce dãuneazã sau afecteazã operaþia pe care am suferit-o sau nu, dacã provoacã dureri ºi dacã eºti capabil sã efectuezi miºcãrile necesare condusului. * În al doilea rînd, este important sã ai forþa muscularã necesarã ºi rapiditatea de a acþiona în cazul unei situaþii neprevãzute în timpul condusului.

Este greu ca medicul sã spunã dupã operaþia „X“ cã poþi sã conduci la atîta timp dupã, fiindcã recuperarea fiecãrei persoane este diferitã, iar medicul decide în funcþie de evoluþia pe care o observã la controalele de rutinã postoperatoare, iar atunci cînd pacientul s-a recuperat în totalitate, se recomandã sã se întoarcã la volan.

Perioada în care poþi fi inapt pentru a conduce variazã între douã ºi 12 sãptãmîni postoperator.

Este recomandat sã începem sã conducem cînd e puþin aglomerat ºi pe distanþe mici, pînã cînd simþim cã am obþinut mobilitatea ºi forþa normale ale membrului operat. Nu se recomandã sã se conducã dacã avem un aparat gipsat sau ortezã, indiferent dacã aceastã ortezã permite miºcarea articulaþiei, acest lucru fiind ºi interzis prin lege. www.consultatieortopedie.ro

creºtinã, cel mai sfînt loc. Analiza acelei pietre originale îi va ajuta sã descopere nu numai forma iniþialã a mormîntului, ci ºi cum a devenit un loc de venerare din momentul în care a fost identificat de cãtre Elena, mama împãratului roman Constantin, în anul 326. Înãuntrul acestui mormînt, lumina emanatã de lumînãri ºi de candele face posibilã observarea unor detalii care, de obicei, sînt trecute cu vederea. Biserica Mormîntului Sfînt se aflã, în acest moment, în custodia a ºase religii creºtine. Biserica Ortodoxã Greacã, Biserica Romano-Catolicã ºi Biserica Ortodoxã Armeanã deþin cel mai mult controlul asupra acestei zone, iar statutul unor pãrþi ale acestei biserici, care sînt considerate locuri comune de veneraþie pentru toate religiile, inclusiv mormîntul, a fost reglementat

printr-un acord care consemna dreptul de custodie al tuturor religiilor.

Integritatea acelui Edicule menþionat anterior, restaurat în Secolul al XIX-lea, a reprezentat o dilemã timp de zeci de ani. A fost afectat de cutremurul din anul 1927, iar autoritãþile britanice au fost forþate sã îl restaureze în anul 1947, prin poziþionarea unor grinzi exterioare. În anul 2015, Patriarhia Ortodoxã Greacã din Ierusalim, cu acordul altor douã mari comunitãþi, a invitat membrii Universitãþii Tehnice Naþionale din Atena sã studieze acest sit ºi a demarat o nouã restaurare a sa în luna martie a acestui an, care se preconizeazã cã va fi finalizatã în primãvara anului 2017.

(Businessmagazine.ro)

Portul popular românesc, de inspiraþie dacicã

Pag. a 10-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Istorii mai puþin ºtiute (1) - Acest articol are la bazã lucrarea ,,Crime ºi pasiuni regale”, de Joana Damaskin, apãrutã în anul 1998 la Editura ,,Junimea Românã” -

Virgil Madgearu În cei 2 ani cît a fost prim-ministru (1928-1930), Iuliu Maniu a luat douã hotãrîri bune: a obþinut un împrumut de 53 de milioane de lei de la bancherii din Liga Naþiunilor, ca sã-i ajute pe þãrani sã cumpere unelte de muncã moderne, ºi a înzestrat Armata Românã cu armament de ultimul tip, de la Uzina ,,Skoda”. Banii au intrat în ,,Banca Agricolã” a PNÞ, condusã de Virgil Madgearu (1887-1940). Dar reputatul economist le-a pus þãranilor dobînzi aºa de mari, încît n-au mai putut sã plãteascã ratele. În atare situaþie, le-a confiscat pãmînturile cu care giraserã împrumuturile la bancã ºi le-a vîndut, pe nimic, celor cu bani mulþi. În felul acesta, þãranii au devenit mai sãraci decît înainte. Virgil Madgearu era profesor universitar de economie, dar, lacom de bani, se lansase ºi în politicã, singurul domeniu în care te poþi îmbogãþi peste noapte. La început, era adversarul lui Carol al II-lea. În 1930, se fãcuse mesagerul lui Iuliu Maniu ºi al lui Ionel Brãtianu, inamici declaraþi ai regelui, ºi dusese acestuia, aflat într-un exil autoimpus în Italia, împreunã cu Lupeasca, hotãrîrea cã se poate întoarce la tron, dar numai fãrã ibovnicã. Odatã ce ºi-a fãcut un nume ºi în politicã, Madgearu a bãgat mîna adînc în ,,Banca Agricolã”, ca sã o îmbuneze pe amanta regalã cu numeroase cadouri. Mai precis, i-a oferit suma de 1.350.000 de lei, cu care aceasta ºi-a cumpãrat luxosul yacht ,,Nahlin”, fosta proprietate a lui Eduard al VIII-lea, fugit de pe tronul Marii Britanii pentru o americancã urîtã în draci. Oferind acest cadou, Madgearu a fost iertat pentru afrontul de odinioarã ºi a

devenit amicul Duduiei ºi spionul lui Carol. Madgearu a fost un duºman feroce al ,,Gãrzii de Fier”. Tot el, în 1933, descoperise complotul pus la cale de colonelul Vasile Precup, prin care se urmãrea asasinarea Duduiei. Pentru aceste fapte, ºtiute ºi neºtiute, un grup de studenþi legionari s-a dus acasã la Madgearu ºi l-a avertizat: ,,Dacã i se întîmplã ceva Cãpitanului, te vom omorî! Nu uita cã noi ne respectãm cuvîntul!”. Întradevãr, cu nebunii ãia nu te jucai, fiindcã erau deosebit de morali. Dacã te prindeau cã tu, demnitar, ai furat 1 leu, intrau peste tine în casã ºi te împuºcau. De-aia n-au rezistat, cu naþionalismul lor excesiv, în þara asta de corciþi ºi de hoþi. Într-un fel, legionarii au reeditat destinul lui Despot-Vodã (Iacob Heraclitul), care a intenþionat sã construiascã o universitate la Cotnari, fie ea ºi catolicã, dar a pierit ucis de boierii moldoveni, cãrora nu le era gîndul la ºcoli înalte ºi la civilizaþie.

De ce n-au primit românii despãgubiri de rãzboi? În martie 1919, rãzboiul se terminase. Regele Ferdinand ºi Regina Maria, învingãtori, pãrãseau Iaºii, locul refugiului lor, ºi se întorceau la Bucureºti. Dar aliaþii României (Franþa, Anglia ºi Rusia) au cerut Armatei Române sã intervinã în Ungaria ºi sã-i lichideze pe comuniºtii lui Bela Kuhn (Cohen), care tocmai luaserã puterea. Românii au cucerit Budapesta ºi, la 9 august 1919, l-au silit pe Bela Kuhn sã fugã în Rusia, unde Stalin îl va ucide. În aceastã acþiune neprevãzutã, Armata Românã a pierdut 10.000 de ostaºi.

Drept recunoºtinþã pentru sacrificiul lor, fãcut spre binele ungurilor, contele Tisza, un duºman de moarte al românilor, s-a plîns la marii aliaþi cum cã românii ,,furaserã” Transilvania ºi jefuiserã totul în Budapesta.

Minciuna lui Tisza a fost preluatã de Herbert Hoover, ºeful Consiliului Economic American pentru Antantã (ºi viitor preºedinte al SUA, între anii 1929 ºi 1933).

La Conferinþa de Pace de la Paris, el a declarat, fãrã sã

Întîmplãri cu Lev Tolstoi, evocate de fiica sa, Tatiana (1) - Îþi mulþumesc mult, spuse aceasta. Poftim, pentru osteneala dumitale. Îi întinse o monedã mare de bronz, pe care tata o vîrî liniºtit în buzunar.

- ªtii cui i-ai dat cele 5 copeici?, o întreabã pe doamnã un tovar㺠de cãlãtorie, care recunoscuse în pelerinul plin de praf pe autorul romanului ,,Rãzboi ºi pace”. Lui Lev Tolstoi!

- Doamne, exclamã femeia, ce-am fãcut! Lev Nikolaevici, Lev Nikolaevici! Te rog sã mã ierþi ºi sã-mi dai înapoi cele 5 copeici, pe care þi le-am dat din zãpãcealã.

- De ce?, îi rãspunse tata. N-ai fãcut nimic rãu. Cele 5 copeici le-am cîºtigat cinstit. Le pãstrez...

Trenul se puse în miºcare, Tatiana Tolstoi la Roma, în 1946 ducînd cu el pe doamna care continua sã se scuze, conjurîndu-l pe Tolstoi sã-i înapoieze Tata primeºte un bacºiº moneda de 5 copeici.

De la Moscova la Iasnaia Poliana sînt cam 200 de Tata, cu un zîmbet, privea trenul îndepãrtîndu-se. kilometri ºi, uneori, tata fãcea acest drum pe jos. Cu Jandarmul sacul în spinare, el se amesteca, pe ºoseaua cea mare, printre pelerinii care îl interesau, dar pentru care el nu Tata cãlãtorea totdeauna cu clasa a treia. Într-o zi, era decît un tovar㺠necunoscut. Fãcea aceastã cãlãto- se duse într-un orãºel aflat la o depãrtare de 50 de kilorie în 5 zile. Pe drum, se oprea sã-ºi petreacã noaptea metri de Moscova, ca sã culeagã niºte informaþii de sau sã mãnînce, într-o izbã, sau într-un han popular. care avea nevoie, ºi trase la cumnatul sãu, care era Dacã trecea pe lîngã o garã, se ducea sã-ºi potoleascã funcþionar municipal. Dupã ce-ºi adunã materialul, foamea în sala de aºteptare de clasa a treia. dornic sã se întoarcã la Moscova, tata, însoþit de Într-una din aceste halte, plimbîndu-se pe peronul unchiul meu ºi de familia lui, se duse la garã. Au fost unde staþiona un tren gata de plecare, auzi pe cineva primiþi în mod ceremonios de jandarmul de serviciu cã-l cheamã: în mare þinutã, pentru cã fusese informat cã Tolstoi, - Ei, moºule, moºule!, striga o doamnã, aplecatã celebrul scriitor, va lua de acolo trenul.

Tata fãcuse abia cîþiva paºi spre ghiºeu, ca sã-ºi deasupra unei ferestre a trenului. Vrei sã te duci repede la toaleta doamnelor ºi sã-mi aduci geanta pe care am cumpere bilet, cînd jandarmul se repezi, cu mîna la lãsat-o acolo? Dar repede, cãci trenul o sã plece dintr- cozorocul ºepcii ºi, pocnind din cãlcîie, îi spuse: - Nu vã deranjaþi. Excelenþa voastrã sã-mi îngãduie o clipã într-alta. sã-i cumpãr eu biletul. Cu ce clasã cãlãtoreºte exceTata alergã la toaleta doamnelor, unde avu norocul lenþa voastrã? Cu clasa întîi, sau a doua? sã gãseascã geanta, pe care o înapoie cãlãtoarei. În cursul unei anchete, un cotidian parizian a pus urmãtoarea întrebare: dupã ce semn se recunoaºte apropierea bãtrîneþii?

Cineva a rãspuns: bãtrîneþea vine atunci cînd te nãpãdesc amintirile.

De cîteva timp, eu simt deosebit de intens acest lucru. În clipele mele de singurãtate, vãd ivindu-se fragmente din trecutul meu. Revãd cutare scenã, cred cã aud glasuri... Adeseori, aceste amintiri sînt legate de tatãl meu, care a fost tot ceea ce am avut mai drag ºi mai luminos în viaþã. Nu pot totdeauna sã le leg de evenimentele precedente sau care au urmat, nici sã le fixez o datã anume. Dar revãd episodul, ca ºi cum s-ar fi petrecut ieri. Notez aceste „licãriri de memorie”, pe mãsurã ce ele se ivesc.

ALBUMUL CU POZE RARE

Marele scriitor rus Lev Nikolaievici Tolstoi (1828-1910) clipeascã: ,,Românii nu meritã despãgubiri de rãzboi, pentru cã au tîlhãrit Budapesta, ca în Evul Mediu. Au furat ºinele de cale feratã, au demontat fabrici, au jefuit pînã ºi prosoapele ºi cearºafurile din spitale!”. Herbert Hoover habar n-avea unde este Budapesta pe hartã, dar a crezut toate bazaconiile lui Tisza. În schimb, ruºii, care în 1917 se retrãseserã din rãzboi din cauza revoluþiei lui Lenin, au primit despãgubiri. ,,Douãzeci de milioane de ruºi sînt înfometaþi, s-a justificat americanul. Oricare ar fi politica lor, ei vor fi hrãniþi”. (va urma) PAUL SUDITU - A doua, ºopti tata, cu o anume laºitate. Dupã ce se întoarse acasã, ne povesti fapta lui laºã, bãtîndu-ºi joc de el însuºi. Nu putea sã ºi-o ierte. Se dispreþuia. Acest incident neînsemnat îl tulburã atît de mult, încît îl povesti, de faþã cu mine, mai multor persoane. În ce mã priveºte, cred, totuºi, cã nu din laºitate l-a lãsat pe jandarm sã-i cumpere bilet de clasa a doua, în loc de a treia, ci mai curînd ca sã nu-l dezamãgeascã.

Fiindcã tata se ferea totdeauna sã pricinuiascã, în mod conºtient, vreo neplãcere cuiva ºi înþelesese cã, dacã ar fi cerut bilet de clasa a treia, jandarmul ar fi fost ºocat.

Trebuie sã mai adaug cã era oricînd gata sã se învinovãþeascã de toate defectele posibile ºi imaginabile.

,,Nu eºti decît un mojic” Tata rîdea în hohote cînd ne istorisea aceastã întîmplare. Se dusese, cum fãcea adesea, sã se plimbe pe ºosea. Ceea ce el numea, în mod ironic, sã facã „ocolul lumii”... Pe acest drum - ªoseaua Moscova-Kiev întîlnea pelerini, þãrani întorcîndu-se de la tîrg, trecãtori. În ziua aceea, tata, plimbîndu-se mai departe decît de obicei, se simþi, la întoarcere, obosit. Opri primul vehicul care trecea: o sanie trasã de un cãluþ bine hrãnit, condusã de un om încotoºmãnat într-o blanã.

Omul opri calul ºi, foarte prietenos, îl pofti pe tata sã se aºeze lîngã el. Pe drum, au stat de vorbã, ºi omul îi spuse cã venea de la Krasnoie, un sat aflat la 20 de kilometri de Iasnaia Poliana.

- La dvs., spuse cu nevinovãþie tata, era sã fie îngropat de viu paracliserul? Se pare cã oamenii ºi-au dat seama cã nu era mort, abia atunci cînd au vrut sã-l îngroape.

Celãlalt se supãrã grozav.

- Eºti un mojic!, strigã el, tremurînd de furie, ºi cu tot pãrul dumitale cãrunt, îþi repet: nu eºti decît un mojic.

Era chiar paracliserul!

De ce amintirea unui fapt care n-avea nimic dezonorant îl indigna atît de mult pe acel om? Credea, oare, cã tata încerca sã-ºi batã joc de el? N-am aflat-o niciodatã. Cãci, oprind calul, îl obligã pe tata sã coboare, repetînd într-una: ,,Un mojic, asta eºti! ªi cu tot pãrul dumitale cãrunt, îþi repet: un mojic!”. (va urma) TATIANA TOLSTOI Traducere de PAUL B. MARIAN

Pag. a 11-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

EVENIMENT EDITORIAL

Poezia, ca o ºoaptã venitã în tainã...

Volumul de datã recentã al lui Gabriel Peneº, intitulat, simplu, „Poezii“, cuprinde – cum însuºi autorul mãrturiseºte – „o selectie fãcutã din cele patru plachete anterioare: «Niciodatã, cîndva» (1999), «Acvila» (2007), «Dumnezeu are ochi cãprui» (2010), «Unde se duc îngerii cînd mor» (2014)”.

Creator autentic, Gabriel Peneº nu crede în poezia ,,muncitã”, chinuitã, intens elaboratã. Adept al spontaneitãþii, creaþia sa nu povesteºte, ci sugereazã, iar el, poetul, are sentimentul cã poezia este ca o ºoaptã, venitã în tainã... de undeva ºi se relevã misterios fiinþei umane, aflatã în stare de graþie! Ajuns acum la vîrsta deplinei înþelegeri, chiar dacã nu a reuºit sã schimbe faþa lumii, aºa cum îºi propusese în perioada adolescentinã, el este, totuºi, convins - ºi mulþumit pentru aceasta cã „unele suflete s-au regãsit, fie ºi pentru cîteva clipe, în unele poezii de-ale mele, în unele cuvinte, în unele imagini, în unele stãri”.

Diversitatea temelor ºi motivelor poetice, reunite în acest florilegiu, ilustreazã, cum nu se poate mai bine, intenþia reuºitã a poetului, de a propune creaþii reprezentative, diferite ca stil, dar ºi ca stãri de sugestie, tocmai pentru cã ele aparþin unor perioade diferite din viaþa sa. Iubirea, natura, timpul, speranþa, cunoaºterea, regãsirea de sine, ploaia, vara, toamna, ruga, amurgul, lumina etc. sînt numai cîteva dintre reprezentãrile eului liric, în tentativa realizãrii unui cadru adecvat de comunicare directã ºi profundã cu cititorii.

Astfel, poezia din deschidere - cu vagi reminiscenþe simboliste -, prin vocativul ,,iubito”, repetat în cele trei catrene care o alcãtuiesc, precum ºi prin substantivul „amurg”, folosit ca laitmotiv - ambele generînd si muzicalitate -, reprezintã un exemplu elocvent despre ceea ce

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (2) ,,Decameronul“ Autor: Giovanni Boccaccio Data ºi locul publicãrii iniþiale: Secolul al XIV-lea, Italia; 1921, Anglia Editura: tipãrit particular; The Navarre Society (Anglia) Forma literarã: colecþie de poveºti

Rezumat ,,Decameronul” este una dintre cele mai vechi opere ficþionale, etichetatã drept „obscenã” în Statele Unite.

Decorul poveºtilor este urmãtorul: 10 tineri, bãrbaþi ºi femei, izolaþi într-o locuinþã pentru a scãpa de ciumã, se distreazã spunînd poveºti cu subiecte dintre cele mai variate. Fiecare trebuie sã spunã o poveste pe zi, pe o temã datã, la sfîrºit adunîndu-se 100 de poveºti. Din total, doar 8 sînt erotice, în timp ce restul trateazã critici sociale, anecdote despre viclenie ºi critici la adresa cãlugãriþelor ºi a preoþilor. În unele dintre poveºti, referirile la adulter sau fornicaþie sînt scurte sau tangenþiale. În altele, referinþele sînt sugestive, dar nu explicite. Poveºtile conþin, însã, figuri de stil care þin locul descrierilor explicite. Anumite pãrþi ale corpului sînt descrise metaforic, ºi multe dintre metafore sînt inspirate din activitãþi agricole, precum semãnatul, aratul sau recoltatul. Astfel, o femeie se plînge cã soþul ei a neglijat „sã mai lucreze bietul pãmînt”. Într-un alt exemplu, o îndrãgostitã îºi îndestuleazã partenerul în acelaºi fel în care „armãsarii sãlbatici... cuceresc iepele din Parthia”. Chiar ºi obiecte obiºnuite, cum ar fi mojarul sau pistilul, devin metafore pentru acte sexuale, într-o poveste, un om avertizînd cã, dacã „ea nu îmi va împrumuta mojarul ei, nici eu nu-i voi împrumuta pistilul meu”.

Dintre cele opt poveºti cu un conþinut mai mult erotic, patru se bazeazã pe o glumã sau o pãcãlealã. Într-una dintre ele, cea de-a zecea, spusã în ziua a noua, un preot îl convinge pe un individ cã, dacã îºi va transforma soþia într-o iapã, îl va ajuta în activitãþile sale de comerþ. Astfel, soþia credincioasã se dezbracã ºi stã în patru labe, în timp ce preotul îi explicã în detaliu cã adãugarea cozii este cel mai dificil proces. Soþia aºteaptã cu rãbdare, în timp ce preotul se preface cã îi transformã toate pãrþile corpului în cele ale unei iepe. Apoi se implicã în actul sexual care ar avea ca rezultat coada iepei, pe care îl descrie printr-o metaforã: ,,În cele din urmã, mai rãmîne de fãcut doar coada; ºi-a dat jos cãmaºa ºi, luîndu-ºi cotonoaga cu care planta oameni, a înfipt-o repede în brazda fãcutã special ºi spuse: «Fie aceasta coada unei frumoase iepe»”.

A zecea poveste a celei de-a treia zile conþine cele mai detaliate descrieri sexuale, ºi a fost rareori tradusã, pînã în anii recenþi. În aceastã poveste, un cãlugãr o convinge pe o fatã naivã cã Îl slujeºte pe Dumnezeu, dacã i se supune,

înseamnã concordanþa existentã între versificaþie ºi conþinutul de idei ºi sentimente pe care le exprimã poetul.

Speranþa imperativã de o clipã („Cuprinde-acest amurg, iubito,/ În ochii tãi deschiºi spre soare”) este instantaneu estompatã de angoasa timpului care trece implacabil, de sentimentul însingurãrii ºi al neliniºtii - ca stãri dominante în viziunea de moment a poetului: ,,Strãpunge-i trupul cu privirea,/ Rãneºte-i gura c-un sãrut./ Acum priveºte-mã, iubito/ ...Eu sînt amurgul ce-a trecut”.

Compoziþii lirice tot mai bine structurate de la o etapã la alta, cu particularitãþi prozodice dintre cele mai diverse, conferã noului volum un univers poetic impresionant, avînd ca fundal de desfãºurare locuri ºi imagini uneori neaºteptate, sau sugerînd mari depãrtãri ale mãrii ºi ale cerului, ce conduc la conturarea unor stãri pline de dramatism, ori la definirea unor sentimente de speranþã sau disperare: ,,Ce furtunã mi-a împins corãbiile/ Spre tine, þãrm salvator/ Sau, poate, recif abrupt,/ Aducãtor de moarte?”. Alteori, echilibrul se frînge, strigãtul disperãrii nu mai poate fi auzit, chiar dacã alte corãbii trec, prin apropiere, pe marea acum liberã ºi liniºtitã: ,,ªi-aº vrea, dar nu mai pot/ Sã strig «salvaþimã!»”.

Regãsirea de sine (,,Cu rãnile închise în timp ºi uitare/ Pãºesc cãtre mine”) se reveleazã tot într-un cadru deschis, luminos ºi purificator, ca o trezire din somn (,,…Aprindeþi lumini/ Sã nu mã mai pierd printre oameni strãini/…/ Lãsaþi sã mã scald în oceanul de foc/ Al nãvalnicei firi ce-mi purtase noroc”). Prin verbe la imperativ ºi la conjunctiv, se sugereazã ideea cã poetul e cuprins de un puternic vitalism, de dorinþa expresã de a savura bucuriile vieþii (,,Lãsaþi ca minunea de-a fi ºi-a trãi/ S-o simt ca nicicînd. S-o gust zi de zi”).

Cercetarea, fie ºi sumarã, a antologiei lui Gabriel Peneº conduce la descoperirea unor formule lirice moderne, care vizualizeazã idei ºi stãri de spirit inspirate din medii ºi situ-

aþii insolite, cele mai multe dintre ele materializate, la rîndul lor, în texte de poezie adevãratã: ,,Aruncã toamna aºchii de tãcere/ prin pielea depãrtãrii-adînc intrînd/ poveºtile nespuse-n gura nopþii/ se-ngroapã între cruce ºi cuvînt”. Autorul îºi argumenteazã demersul liric printr-un limbaj artistic revelatoriu, determinat adesea de un mic pretext filozofic, menit sã ajute la ilustrarea unor idei, marcate, de regulã, printr-o comparaþie inspiratã din lumea realã. Ca în cazul poeziei cu titlul alcãtuit din termeni cu rezonanþã oarecum antinomicã, ,,Luminã ºi pãmînt”: ,,Pe talgeru-mi de-argint iar sã mai stai/ de mine sã te-anin ca pe-o icoanã,/ sã smulg galopul miilor de cai/ vuind ca ruga pãcãtoºilor din stranã”. ªi în care colbul de diamant - cãci despre el este vorba -, nãscut acum din cuvînt, sã fie capabil sã metamorfozeze iubirea, astfel încît: ,,prin ochiul negru-al timpului, în doi,/ sã fim luminã vie, nu pãmînt…”.

Poetul ochilor cãprui – simbolul cel mai frecvent ºi expresiv din acest florilegiu - evocã probleme existenþiale în complexitatea lor, însã dintre ele reþinem modul original, tonic, mai aproape de sorgintea româneascã, în care priveºte viaþa în ipostazele ei: ,,Uneori mã iubeºte ca pe-al ei drag copil,/ alteori mã urãºte, un proscris în exil./ Chiar ºi azi, cînd o ºtiu, tot îmi pare ciudatã/ Uneori, viaþa mã lasã cu gura cãscatã”.

Volumul de faþã, realizat în condiþii grafice simple, dar de bunã calitate, alcãtuit din creaþii de mare sensibilitate, cu un grad ridicat de abstractizare, viguroase ca structurã ºi conþinut de idei, poate fi privit, credem, ºi ca o confesiune spiritualã a sufletului poetului, aflat în cãutãri ºi plin de neliniºti. Notabile în acest sens sînt ºi cele douã poezii de mai largã respiraþie, ,,L-am întîlnit pe Dumnezeu într-o vineri…” ºi ,,Unde se duc îngerii cînd mor?”. Dar, peste toate, sã nu uitãm cutremurãtoarele versuri, dedicate regretatei sale mame, din poezia ,,Îmbrãþiºarea ta-mi va fi acasã”, probabil, una dintre cele mai izbutite, decente ºi impresionante creaþii de acest fel: ,,Acum te las tãcerii cea de piatrã/ ªi criptei reci ce-n veci îþi va fi casã,/ Dar duhul cald þi-l voi pãstra în vatrã/ ªi-mbrãþiºarea ta-mi va fi acasã”.

IOAN STOICA

pentru cã el are „un diavol” care nu poate fi învins decît dacã este introdus în „iadul” ei. Chiar ºi aceastã poveste este amuzantã, fata cu fervoarea entuziastã de a-L sluji pe Dumnezeu îl copleºeºte ºi îl epuizeazã pe cãlugãr cu ardoarea ei.

oricãrei biblioteci”. Nici o lucrare de-a lui Boccaccio nu se afla pe lista aceea. Nici în ,,Catalogul” realizat de aceeaºi asociaþie în 1904, nu putea fi gãsitã nici o operã de-a lui Boccaccio, situaþia fiind denumitã de Geller drept ,,cenzurã prin omisiune”. În 1894, Curtea Supremã a Statelor Unite a aplicat Legea Hicklin, împrumutatã din Anglia, pentru a decide cã lucrãrile de înaltã calitate literarã nu pot fi catalogate drept obscene. Primul caz a implicat ediþii din ,,1001 de nopþi”, ,,Istoria lui Tom Jones”, ,,Decameronul”, ,,Heptameronul” ºi ,,Ars Amatoria”. În 1903, Societatea Watch and Ward, din Boston, a început o campanie îndreptatã împotriva a patru librãrii locale care continuau sã vîndã ediþii din ,,Decameronul” ºi din ,,Gargantua ºi Pantagruel”, în ciuda solicitãrilor organizaþiei pentru încetarea acestei activitãþi. Refuzînd sã accepte restricþiile ca în trecut, cei 4 librari s-au întrunit cu alþi confraþi din Boston ºi, împreunã cu Editura ,,Little, Brown and Company”, au organizat o reacþie comunã la aceste încercãri de cenzurã. Librãriile, printre care ,,Old Corner”, ,,N.J. Bartlett”, ,,George E. Littlefield”, ,,Charles E. Goodspeed” ºi alte ºase, împreunã cu ,,Little, Brown and Company”, au început o campanie de strîngere de fonduri pentru a-ºi finanþa o acþionare în justiþie. Cazul a ajuns la Curtea municipalã Boston, iar librãriile au cîºtigat procesul împotriva Societãþii Watch and Ward. ,,Decameronul” a fost declarat ca fiind „o carte obscenã, depravatã ºi lascivã, de naturã indecentã” de cãtre juraþii din Cincinnati (Ohio), în 1906. Edward Stiefel, preºedinte-director general al Queen City Book Company, a fost inculpat de cãtre tribunal, pentru trimiterea unui exemplar din carte, prin poºtã, cãtre Crawfordsville (Indiana). Stiefel ºi-a adunat o apãrare puternicã, chemînd în faþa instanþei, ca martor, pe un binecunoscut judecãtor, membru al Consiliului Educaþional din Cincinnati, ºi pe un respectat editorialist, pentru a depune mãrturie în favoarea statutului operei. Pe lîngã acestea, Stiefel a invocat drept dovezi diverse cataloage de biblioteci, de librãrii din toatã lumea, precum ºi de la licitaþi publice din New York ºi Boston, toate conþinînd ºi ,,Decameronul”. În ciuda tuturor dovezilor, juraþii, într-o decizie dezbãtutã timp de doar 1 orã ºi 15 minute, l-au gãsit pe Stiefel vinovat de expedierea de materiale obscene prin poºtã. Judecãtorul, care pãrea mai puþin punitiv, l-a amendat pe inculpat cu 5 dolari ºi cu plata cheltuielilor de judecatã. În 1927, Departamentul Trezoreriei Statelor Unite, din Washington D.C., a emis o opinie care avea sã întoarcã o decizie a inspectorilor vamali din New York, permiþînd introducerea în þarã a 250 de exemplare ale cãrþii, importate de A. & C. Boni, punînd astfel capãt, pentru totdeauna, interzicerii acestui titlu clasic în Statele Unite. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES MARGARET BALD DAWN B. SOVA

Istoricul cenzurii ,,Decameronul” a fost, prima datã, inclus în Indexul Roman al anului 11559, la ordinul Papei Paul al IV-lea, iar interdicþia a fost confirmatã ºi în 1564. Obiecþiile aveau în centru „actele sexuale ofensatoare”, în care erau implicaþi clerici, cãlugãri, cãlugãriþe ºi abaþi. Cu toate acestea, ca urmare a cererii populare, sub forma unei „solicitãri urgente” din partea publicului, Giunti, din Florenþa, a tipãrit o ediþie expurgatã în 1573, care conþinea o autorizaþie specialã de la Marele Inchizitor Manrique, precum ºi din partea lui De Pise, inchizitorul principal al Florenþei. În ediþia revizuitã sub autoritatea Papei Grigore al VIII-lea, activitãþile sexuale ºi criticile subtile au fost pãstrate, dar personajele religioase au fost înlocuite cu oameni obiºnuiþi, nobili ºi burghezi. Papa Sixtus al V-lea nu a considerat revizuirea suficientã, ºi cartea a fost din nou pusã la Index, dar cererea ºi popularitatea cãrþii erau atît de mari, încît Sixtus a autorizat o nouã ediþie expurgatã, dînd ordine explicite de excludere a insinuãrilor critice ºi a descrierilor sexuale. Aceastã versiune a fost tipãritã în 1588, dar nici aceasta nu l-a mulþumit pe Papa Sixtus al V-lea, astfel cã a rãmas la Index. Cu toate acestea, ea continua sã fi disponibilã pentru lecturã, autoritãþile închizînd ochii la aceste nesupuneri, în principal din cauza popularitãþii deosebite de care se bucura cartea. Într-un raport intitulat „Cum sã faci ca o bibliotecã sã fie de succes”, publicat în 1876, Frederick Beecher Perkins, bibliotecar adjunct la Biblioteca Publicã din Boston, recomanda cenzurarea colecþiei: ,,Trebuie excluse cãrþi precum cele ale lui Rabelais, precum «Decameronul», «Heptameronul», sau «Contes Drolatiques», de Balzac... care toate sînt disponibile în traduceri de edituri americane aparent respectabile. Puþini vor fi aceia care vor avea de obiectat la excluderea cãrþilor imorale ºi obscene din bibliotecile publice”. În 1892, ,,Decameronul” a fost implicatã în litigiul din jurul falimentului Editurii Worthington Book Company.

Executorul dorea sã vîndã din bunurile companiei, printre care se aflau ºi ediþii scumpe din traducerea lui Burton a celebrei ,,1001 de nopþi”, din ,,Istoria lui Tom Jones”, de Fielding, ,,Ars Amatoria”, de Ovidiu, ,,Heptameronul”, de Regina Margareta de Navarra, ,,Gargantua ºi Pantagruel”, de Rabelais, ºi ,,Confesiunile” lui Rousseau, pentru a plãti creditorilor din datorii. Însã Anthony Comstock a intervenit pentru a opri astfel de vînzãri, cerînd ca textele sã fie, în mod oficial, arse.

Un an mai tîrziu, în 1893, Asociaþia Americanã a Bibliotecilor a sugerat pentru prima datã o listã de 5.000 de titluri pentru bibliotecile publice mici ºi pentru filiale ale acestora, numind-o o colecþie pe care ar „recomanda-o

Enigmele minþii

(1)

dorm în aºternutul lor. Atunci El dã înºtiinþãri oamenilor Poate cel mai mare mister al minþii umane este modul acteristic conºtiinþei. în care creierul dã naºtere conºtiinþei. O masã de þesut Deºi cîmpul electromagnetic informaþional rãmîne ºi-i cutremurã cu arãtãrile Sale. Ca sã întoarcã pe om de spongios, grea cu puþin peste un kilogram ºi jumãtate, doar o ipotezã teoreticã, McFadden crede cã aceasta ar la cele rele ºi sã-l fereascã de mîndrie“ (Iov 33:14-17). face în aºa fel încît omul sã devinã conºtient de ceea ce explica, între altele, de ce acþiunile conºtiente par atît de Talmudul, cartea sacrã de înþelepciune practicã a vede, aude, atinge, gustã, miroase, gîndeºte, îºi aminteºte diferite de cele inconºtiente, „fiindcã ele se conecteazã la evreilor, relevã cã aceºtia acordau o mare importanþã atît ºi viseazã. Aceeaºi materie cenuºie perimensul volum de informaþii exis- viselor, cît ºi celor cãrora Domnul le dãdea puterea de a mite omului sã aibã experienþe subiectente în cîmpul electromagnetic al le interpreta. Iosif ºi Daniel au fost doi israeliþi foarte tive de iubire, prietenie ºi sã aprecieze creierului“. Iar cîmpul electromagne- preþuiþi pentru priceperea lor în tãlmãcirea viselor. muzica, arta ºi literatura. Pe lîngã tic al creierului este mai mult decît un trezirea conºtiinþei, stãrile mistice par sã depozit de informaþii. El poate influ- VISELE CREATIVE ªI CELE LUCIDE permitã comunicarea extrasenzorialã cu enþa activitatea umanã, fãcînd ca unii Date aflate recent în curs de verificare relevã faptul alte fiinþe umane ºi chiar pãtrunderea neuroni sã se activeze, iar alþii sã cã visele pot oferi un teren fertil de examinare a proceprofeticã în viitor. rãmînã în repaus. Dacã aceastã teorie selor creative. Actul visãrii, experienþa cea mai persoPsihologul William James (1842va putea fi demonstratã, afirmã nalã ºi subiectivã, poate fi o cheie a puterilor ascunse ale 1910) scria cîndva cã ºtim ce este McFadden, ea ar pune în evidenþã oamenilor. Mulþi artiºti, scriitori, inventatori, muzicieni conºtiinþa - cîtã vreme cineva nu ne pune „multe implicaþii fascinante în ceea ºi alþi creatori au primit inspiraþia prin vise sau au apelat sã o ºi definim. Laureat al premiului ce priveºte conceptul de voinþã liberã, la acestea ca la niºte catalizatori în rezolvarea unor proNobel, Gerald M. Edelman, directorul natura creativitãþii sau spiritualitãþii, bleme din viaþa realã.

Institutului de ªtiinþe Neurologice, apreexistenþa conºtiinþei la animale ºi În toatã ziua de Paºte a anului 1920, dr. Otto Loewi, cia cã lucrul cel mai uluitor în privinþa chiar semnificaþia vieþii ºi a morþii“. cercetãtor farmacolog la Colegiul de Medicinã al conºtiinþei ar fi cã aceasta nu pare sã fie Universitãþii din New York, s-a gîndit la un vis straniu, VISELE o chestiune de comportament, ea doar care reda detaliile unui experiment pe care-1 abandonase existînd, pur ºi simplu. „Multiplã ºi Din Antichitate ºi pînã în zilele în urmã cu 17 ani. Acetilcolina, substanþa chimicã pe simultanã în felul în care se relevã, noastre, visele au fost un mister al care o folosise în experiment, fusese izolatã pentru prima inevitabil personalizatã, spunea Edelminþii, pe care fiecare om l-a trãit. ªi, oarã de dr. H.H. Dale, prietenul apropiat al lui Loewi, în man, ea reprezintã un proces greu de aproape sigur, fiecare individ ºi-a pus 1914, dar noul test inspirat de visul nocturn a generat o cuantificat. ªtim ce este, în ceea ce ne întrebãri legate de sensul viselor. schimbare fundamentalã în teoria stimulãrii musculare. priveºte, dar nu-i putem aprecia existenþa Indiferent cã aceste aventuri onirice Loewi ºi Dale au împãrþit Premiul Nobel pentru decît la alþii, prin deducþie inductivã“. au fost considerate cãlãtorii ale sufle- Fiziologie ºi Medicinã, în 1936. Deºi experimentul în Deºi nici un savant contemporan nu tului, mesaje de la zei, un debuºeu al sine a avut un efect extraordinar asupra lumii academice, poate nega cã organul care genereazã subconºtientului sau produse secun- maniera în care i-a venit lui Loewi ideea este poate ºi conºtiinþa este creierul, consensul nu dare accidentale ale oxigenãrii insufi- mai ieºitã din comun. Este de acceptat cã ideile pot fi Esculap, zeul egiptean mai este valabil în privinþa regiunii ciente a creierului, numeroºi înþelepþi transferate de la o minte la alta în timpul somnului, dar al tãmãduirii cerebrale responsabile de experienþele au cãutat sã afle, de-a lungul anilor, cînd astfel de idei nu existã în mintea nimãnui, de unde conºtiente. Considerînd, aºa cum fac mai multe despre mistemulþi savanþi, cã ele ar fi generate de neuroni cu poziþii rioasa activitate a conºtiinþei adormite. sau proprietãþi speciale din creier, rãmîne totuºi fãrã În lumea anticã existau temple de rãspuns întrebarea fundamentalã: Care este procesul prin zãmislit vise dedicate lui Serapis, zeul care creierul dã naºtere conºtiinþei? egiptean al viselor, ºi mai tîrziu lui Esculap, Întrebare care genereazã o alta: Cum diferã activi- zeul grec al tãmãduirii. Mii de oameni tatea conºtientã a creierului de activitãþile vizînd toate fãceau pelerinaje la aceste locuri sacre, penprocesele inconºtiente, care au devenit la fel de automate tru a cãuta sfat ºi vindecare prin intermediul ca ºi respiraþia? viselor. Dupã perioade riguroase de post, Oamenii de ºtiinþã sînt de acord în privinþa proceselor rugãciuni ºi ritualuri sacre, ei încercau care au loc în creier atunci cînd, de pildã, vederea unui sã obþinã viziuni revelatorii nocturne, obiect declanºeazã un anumit gînd. Semnalele de pe reti- petrecîndu-ºi noaptea în templu. Practica na ochiului strãbat nervii, sub forma unor valuri de ioni era folositã curent de preotesele ºi regii din încãrcaþi electric. Cînd aceste valuri ating terminalul oraºele Lagash, din Sumer, ºi Ugarit, din nervului, semnalul este dat mai departe urmãtorului teritoriul de azi al Siriei.

Henry Hallett Dale ºi Otto Loewi au împãrþit Premiul Nobel nerv, prin intermediul neurotransmitãþorilor. Bazîndu-se Platon (c. 428-348 sau 347 î.Chr.) vedea pentru Fiziologie ºi Medicinã pe totalitatea impulsurilor pe care le primeºte de la nervii visele ca o eliberare a impulsurilor pasioanteriori, nervul receptor decide dacã sã declanºeze sau nale interioare. În Secolul al II-lea î.Chr., nu o reacþie. În acest fel, impulsurile electrice sînt proce- un alt grec, Artemidorus din Efes, a scris „Oneiro- vin ele? Înainte de moartea lui, petrecutã în 1961, Loewi sate în creier înainte de a fi transmise corpului fizic. Dar, critica“, enciclopedia care avea sã anticipeze miile de a declarat cã nu putea rãspunde la aceastã întrebare. deºi aceastã deplasare de ioni ºi substanþe chimice poate cãrþi de vise apãrute de-a lungul timpului.

Poate nimeni nu este în stare, dar cu siguranþã visul lui reconstitui traseul procesului gîndirii ºi acþiunii, ea nu În hinduism, se crede cã sufletul nemuritor, care Loewi a oferit cheia cercetãrilor ulterioare, care i-au relevã regiunea din creier responsabilã cu conºtiinþa. sãlãºluieºte în trupul fizic, poate pãrãsi „casa de carne“ adus Premiul Nobel. Rezolvarea problemelor prin interProfesorul Johnjoe McFadden, de la ªcoala de ªtiinþe în timpul somnului ºi cãlãtori unde doreºte. De aseme- mediul stãrii de visare este la fel de veche ca omenirea.

Biomedicale a Universitãþii Surrey, Marea Britanie, a nea, se crede cã trecerea la urmãtoarea viaþã, de dupã Astfel, se spune cã Thomas Edison (1847-1931), „geniul remarcat cã indivizii sînt particularizaþi, ca fiinþe umane, moarte, poate fi comparatã cu trezirea dintr-un vis. din Menlo Park“, avea obiceiul de a aþipi la birou, pende conºtiinþã. Fãrã conºtiinþã, „limbaBrihadaranyaka Upanishad relevã cã tru perioade scurte de timp, care constituiau adesea jul, creativitatea, sentimentele, spirisufletul, „fiinþa care rãspîndeºte întregul lui program de somn. Dupã un asemenea pui de tualitatea, deducþia logicã, aritmetica luminã“, poate lua multe forme în somn, el se trezea avînd deja rãspunsuri la întrebãrile mentalã, sensul nostru de onestitate, lumea viselor. „Unii spun cã visul nu care-1 frãmîntaserã anterior, în stare de veghe. adevãr, eticã ar fi de neconceput“, Elias Howe (1819-1867) n-a reuºit, în stare de este decît o altã formã de trezie, cãci scria McFadden în numãrul din 17 ceea ce trãieºte un om atunci cînd este conºtienþã, sã perfecþioneze un nou model de maºinã de mai 2002 al revistei „Science News“. treaz retrãieºte în somn... ªi, aºa cum cusut. Apoi, într-o noapte, a visat cã un rege sãlbatic i-ar Savantul avansa teoria potrivit un om trece de la vis la trezie, aºa ºi fi poruncit sã fenteze o asemenea maºinã ºi, atunci cînd cãreia misterul conºtiinþei poate fi prin moarte el trece de la aceastã viaþã a eºuat, bãºtinaºii înarmaþi cu suliþe ºi-au ridicat armele rezolvat dacã ne imaginãm mintea la existenþa urmãtoare“ (Brihada- spre a-1 ucide. În acel moment, inventatorul a remarcat conºtientã ca pe un cîmp electromagranyaka Upanishad, 4.3.11-14, 35). cã fiecare suliþã prezenta un orificiu la micã distanþã de netic. De fiecare datã cînd un nerv se Curþile suveranilor mesopotamieni vîrf. Viziunea i-a oferit mult cãutatul indiciu pentru peractiveazã, afirmã McFadden, activiºi egipteni gãzduiau profesioniºti fecþionarea comercialã a maºinii de cusut. tatea electricã trimite un semnal cãtre experimentaþi, care cãutau sã interUn alt savant faimos care a folosit visele pentru a cîmpul electromagnetic al creierului. preteze visele ºi viziunile. Dimpotrivã, rezolva o problemã a fost Niels Bohr (1885-1962), cel Dar, spre deosebire de semnalele israeliþii credeau cã tãlmãcirea viselor care, într-o noapte, a visat un soare compus din gaze nervilor solitari, informaþia care nu se poate face decît cu cãlãuzirea lui arzînd ºi avînd planete care gravitau în jurul lui, legate ajunge la cîmpul electromagnetic al Dumnezeu. „Dumnezeu vorbeºte cînd de el cu fire subþiri. Bohr a realizat cã visul explica de creierului este automat corelatã cu într-un fel, cînd într-alt fel, dar omul fapt structura atomului, care a dus la apariþia fizicii toate celelalte semnale din creier, iar nu ia aminte. ªi anume, El vorbeºte în atomice ºi, în cele din urmã, la energia atomicã. cîmpul electromagnetic al creierului vis, în vedeniile nopþii, atunci cînd William Wordsworth (1770-1850) spunea cã multe realizeazã procesul de îmbinare, car- Serapis, zeul egiptean al viselor somnul se lasã peste oameni ºi cînd ei dintre poemele scrise i-ar fi fost inspirate de vise. „Kubla

De altfel, Perls a folosit timpul prezent în toate au coºmaruri þipã atunci cînd dorm profund, transpirã, au dificultãþi de respiraþie lucrãrile referitoare la tehnica Gestalt. În opinia lui, visele reprezintã cea mai spontanã expresie a existenþei fiinþei ºi adesea par sã fie paralizaþi. În 1968, dr. R.J. Broughton a compilat umane. O persoanã poate percepe visele ca pe o o cantitate vastã de informaþii, relevînd cã transpunere scenicã, deºi desfãºurarea acþiunii ºi regia nu incontinenþa urinarã nocturnã, somnam- sînt sub acelaºi control ca în viaþa realã. Prin urmare, recobulismul ºi coºmarurile au loc în perioa- mandã savantul, este util de vizualizat visul sub forma dele de somn profund ºi nu în cele de vise, unui scenariu din propria producþie scenicã a subiectului.

Fiecare parte a visului pare sã fie un paravan sau aºa cum se credea în general. Incontinenþa urinarã este frecvent întîlnitã la indivizii poate purta un mesaj ascuns, referitor la cel care viseazã. instabili psihic, iar în 25% dintre cazuri, Cînd mesajul rãzbate, individul va simþi acel ºoc al un somnambul suferã ºi de aceastã boalã. recunoaºterii pe care terapia Gestalt îl numeºte Cercetãtorul dr. Stanley Krippner este de „Ah-ha!“. Perls concluzioneazã cã fiecare vis are un acord cã incontinenþa urinarã, coºmarurile mesaj de dezvãluit subiectului. Asemenea majoritãþii ºi somnambulismul coincid rareori cu cercetãtorilor viselor, el recomanda pacienþilor sã þinã lîngã pat o hîrtie ºi un creion, pentru a consemna perioadele de visare.

Psihiatrul Ernest Hartmann, de la aspectele importante din vise, aºa cum ºi le aminteau.

Dr. Stanley Krippner (n. 1932), fost angajat al Universitatea Tufts, considerã cã ºi 11 septembrie 2001, coºmarul american coºmarurile persoanelor care par fizic Laboratorului Maimonides pentru Studiul Viselor din sãnãtoase, dar suferã periodic de „vise New York, spunea cã dacã fiecare dintre noi ar sta Khan“ a fost rezultul unui vis avut de Samuel Taylor urîte“, reflectã personalitãþile acestora, mai curînd decît liniºtit în pat, timp de cîteva minute, dupã trezirea de Dleridge (1772-1834). Romanul clasic „Jane Eyre“ un trecut traumatizant sau o luptã actualã cu probleme de dimineaþã, ne-am aminti uºor visul final al nopþii. În (1847) i-a fost inspirat lui Charlotte Bronte (1816-1855) sãnãtate. Hartmann a pus la punct un „Chestionar de limi- opinia lui Krippner, simbolurile viselor nu au acelaºi de propriile vise. tã“, însumînd 138 de întrebãri, pe care l-a aplicat unui sens pentru toþi oamenii. în ciuda unor „ghiduri de interUnii dintre cei mai de succes afaceriºti ai lumii nu iau numãr de peste 1.000 de persoane, incluzînd un grup pretare a viselor“, tipãrite în ediþii de masã, cercetãrile de nici o decizie pînã nu o analizeazã mai întîi ºi pînã nu semnificativ de studenþi, suferinzi de coºmaruri ºi ofiþeri laborator în domeniul viselor relevã cã numai un tereflecteazã intens asupra ei înainte de a adormi, per- de marinã. Concluziile sale au venit în sprijinul studiilor rapeut priceput, conlucrînd cu pacientul lui o lungã miþînd aparitia unor soluþii prin intermediul viselor, de anterioare, care sugerau cã mulþi dintre bãrbaþii ºi perioadã de timp, poate spera sã interpreteze suficient de îndatã ce practica „adormirii pe o problemã“ devine femeile care au coºmaruri sînt oameni cu simþ artistic corect simbolismul oniric. ªi chiar ºi atunci, interobiºnuinþã, aceste persoane de succes descoperã cã, de deosebit sau foarte creativi. Deloc surprinzãtor, ofiþerii pretarea nu ar fi valabilã decît pentru subiectul în cauzã. fapt, nu e nimic magic în procesul soluþiilor din vis. de marinã se plasau la capãtul opus al scalei cu „limite Visul creativ pare sã fie, de fapt, o chestiune de antrena- mai degrabã ferme decît precare“. Coºmarurile ar fi, MECANISMELE MEMORIEI ment al minþii, pentru a realiza anumite sarcini. Nivelul aºadar, preþul pe care unii oameni, altfel sãnãtoºi, fãrã Memoria este capacitatea de a reþine ºi a reaminti subconºtient al minþii este pus la lucru, mai curînd decît perturbãri de naturã psihicã îl au de plãtit pentru sensiexperienþele personale, informaþiile ºi diverse obiceiuri cel intelectual. Subconºtientul înþelege simbolurile mult bilitatea ºi creativitatea lor. ºi abilitãþi.

Deºi memoria este uºor de definit, cercetãmai bine decît cuvintele ºi, în general, poate fi asemuit În 2 octombrie 2001, psihologul Alan Siegel, editor torii nu s-au pus încã de acord în ceea ce priveºte modul unui computer electronic. Dacã nu este hrãnit cu infor- al revistei „Dream Time“, i-a dezvãluit reporterului maþie, el nu poate genera rãspunsuri efective. Pentru Mike Conklin, de la „Chicago Tribune“, cã americanii în care funcþioneazã ea, iar savanþii nu au stabilit un intelect, un plan anume poate pãrea absurd, dar pentru intraserã într-o fazã de adevãratã „epidemie naþionalã de model pentru mecanica memoriei, care sã corespundã naturii subiective a conºtiinþei. subconºtient, acesta capãtã sens. coºmaruri“, indusã de distrugerea turnurilor World Dr. Daniel L. Schacter, profesor de psihologie la Conceptul viselor ca instrumente creative este, într-o Trade Center, la 11 septembrie 2001. „Coºmarurile Harvard ºi expert în problematica memoriei, afirmã cã oarecare mãsurã, strãin mentalitãþii occidentale, reprezintã un simptom cardinal al unui eveniment trausubiectivitatea în procesul de reamintire implicã cel puþin dar numeroase scrieri orientale, inclusiv anticele matic din viaþa cuiva“, afirma Siegel. „În acest caz, trei aspecte importante: amintirile sînt construcþii mentale, „Upaniºade“ hinduse, vorbesc despre ne-am pierdut sentimentul de sigu- create în concordanþã cu actualele necesitãþi, dorinþe sau acest aspect al visului. Una dintre ranþã ºi acest lucru este mai traumati- influenþe ale individului; amintirile sînt adesea însoþite de „Upaniºade“ spune: „...Omul, în visezant decît orice ar fi trãit vreodatã cei emoþii ºi sentimente; actul reamintirii unei situaþii implicã, le sale, devine un creator. Nu existã mai mulþi dintre americani“. îndeobºte, o trezire conºtientã a memoriei. obiecte reale în aceastã stare... nu Siegel aratã cã asemenea coºmaÎn Secolul al XXI-lea, unii oameni de ºtiinþã pledeazã existã binecuvîntãri... nu existã ruri ar trebui considerate mijloacele pentru compararea creierului cu un computer ºi a bucurii, ci el le creeazã aici pe toate“, naturale prin care creierul reacþio- amintirilor cu niºte programe înregistrate codificat în binecuvîntãri, fericire ºi bucurii. neazã la traumã, ieºind la suprafaþã sistem. Specialiºtii în comportamentul uman susþin cã Psihologii Montague Ullman, Joseph prin intermediul subconºtientului, amintirile ºi procesul de gîndire în general ar fi, de fapt, Adelson, Howard Shevrin ºi Frederick atunci cînd subiecþii dorm. Deºi produse ale unui comportament dobîndit. Numeroºi Weiss au cãutat din rãsputeri sã oamenii au tendinþa sã considere cercetãtori au observat urmãtorul fenomen: cu cît este avanseze teza potrivit cãreia, în esenþa coºmarurile un fel de otravã mentalã, mai traumatizantã o experienþã, cu atît este mai mare lor, visele ar fi creative.

Siegel aprecia cã, în realitate, „ele sînt probabiliatea ca subiectul sã ºi-o aminteascã. Neurologii Ullman considerã cã produsul final o formã de vaccin“. fac trimitere la numeroasele studii curente, indicînd fapal creativitãþii poate fi dezamãgitor sau entuziasmant, dar insistã asupra faptuSIMBOLISTICA VISELOR tul cã memoria implicã un set de conexiuni neuronale codate, care au loc în diferite pãrþi ale creierului. Cu cît lui cã însuºi procesul visãrii reprezintã Fritz Perls (1893-1970), inventa- sînt mai puternice imaginile ce însoþesc un eveniment, un act de creaþie. Visele lucide repreFritz Perls torul terapiei Gestalt, credea cã visele cu atît este stimulat mai mult creierul ºi predispus sã le zintã pur ºi simplu tehnica prin care sînt „drumul regal cãtre integrare“. În transforme în fragmente ale memoriei pe termen lung. viseazã un om, fiind însã conºtient de Deºi savanþii nu au aflat cum anume funcþioneazã de faptul cã doarme încã. Calificativul „lucid“ este utilizat opinia lui, diferitele pãrþi ale unui vis trebuie examinate pentru a indica sentimentul de claritate mentalã. Un vis integral ºi chiar recreate, pentru ca subiectul sã le fapt memoria, un studiu efectuat în 1996 asupra mai lucid apare, de obicei, atunci cînd individul se aflã în conºtientizeze ºi sã integreze aspectele fragmentate ale multor psihologi a relevat cã 84% dintre aceºtia credeau mijlocul unui vis ºi realizeazã brusc cã experienþa pe care personalitãþii într-un tot unitar. Potrivit lui Perls, diferitele cã fiecare experienþã trãitã de o persoanã în cursul vieþii o are nu se întîmplã în realitatea fizicã, ci în cadrul sce- pãrþi ale visului sînt fragmente ale personalitãþii umane. este stocatã în minte. Dar un mare numãr de alte studii nariului oniric. Adesea, subiectul remarcã în vis unele Pentru a deveni o persoanã unificatã, fãrã conflicte, omul sugereazã cã lucrurile stau altfel. Tot mai multe cercetãri în privinþa memoriei indicã faptul cã nu fiecare fragment situaþii imposibile, precum dialogul cu o persoanã dece- trebuie sã îmbine fragmentele diferite ale visului.

Abordarea Gestalt, de cunoaºtere a sinelui prin inter- din informaþiile senzoriale cu care vine individul în condatã sau abilitatea de a zbura, care îi declanºeazã starea de conºtienþã. Deºi trãirea unui vis lucid nu este acelaºi lucru mediul viselor, constã într-o încercare concertatã de inte- tact de-a lungul existenþei cotidiene este stocat în creier cu exercitarea controlului asupra viselor, subiectul care grare a viselor, ºi nu de analizã a lor. Acest lucru poate fî ºi de aceea nici nu poate fi reamintit, cîndva în viitor. În realizeazã cã viseazã poate influenþa în bunã parte cursul realizat prin retrãirea conºtientã a loc sã vedem creierul ca fiind un fel de evenimentelor din scenariul oniric. Unii practicanþi ai viselor, prin asumarea responsabilitãþii depozit pentru o arhivã audio-video a viselor lucide susþin extinderea creativitãþii, abilitatea de a de a fi persoanele sau obiectele din vis ºi tot ceea ce s-a întîmplat unei persoane, alunga coºmarurile ºi alte tulburãri ale somnului, vinde- prin conºtientizarea mesajelor conþinute ar trebui sã ne imaginãm cã singurele carea minþii ºi a trupului - ºi chiar transcendenþa spiritualã. în vis. amintiri reþinute sînt fragmente din Cei care predau tehnica stãrii de visare lucidã afirmã experienþele definitorii ale persoanei Perls a descoperit cã, pentru a cã esenþiale pentru aceasta sînt motivaþia ºi efortul. învãþa din vis, nu este esenþialã invesrespective, codificate într-un anumit Tehnicile de visare lucidã permit individului sã-ºi foca- tigarea întregii structuri a acestuia. mod, în structuri din cadrul reþelei lizeze intenþiile ºi sã-ºi dezvolte o minte criticã. Chiar ºi abordarea unor mici fragneuronale cerebrale. Procesul memoExerciþiile predate de cei care desfãºoarã ateliere de mente de vis poate genera informaþii riei implicã un act de conºtiinþã ce învãþare a visãrii lucide se întind de la tehnici strãvechi preþioase referitoare la cel care restrînge un eveniment semnificativ tibetane pînã la programe moderne, dezvoltate de viseazã. Pentru „a retrãi“ un vis, sau cu puternicã încãrcãturã emoþiocercetãtorii domeniului oniric. nalã într-un montaj episodic sau un subiectul trebuie, mai întîi, sã-ºi colaj de imagini ºi nu o reamintire împrospãteze memoria, aºternînd pe COªMARURILE completã a datelor senzoriale. hîrtie visul respectiv sau povestindu-1 (va urma) Un coºmar diferã considerabil de un vis înspãimîntã- altei persoane, ca pe o întîmplare care se deruleazã în acel moment, într-un BRAD STEIGER tor. Teroarea indusã de coºmar este mai intensã ºi nu Arahnofobia SHERRY HANSEN STEIGER prezintã o imagine sau o secvenþã oniricã. Oamenii care timp prezent.

Pag. a 14-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

EVENIMENT EDITORIAL

O pledoarie a unui eurosceptic – Iurie Roºca La Editura Mica Valahie, sub atenta supraveghere ºi dragoste a doamnei Mariana Heroiu, a vãzut lumina tiparului o pledoarie a unui eurosceptic, cunoscut nouã tuturor ca un mare revoluþionar din Republica Moldova.

Numele lui este Iurie Roºca, originar din Chiºinãu, iar acest volum este primul care apare doar în varianta în limba românã, toate celelalte scrieri ale domniei-sale fiind editate atît în limba românã, cît ºi în limba rusã. Cartea conþine articole programatice, care au apãrut în presã de-a lungul timpului, materiale cu caracter politic ºi de luptã politicã, dar în ea sînt cuprinse ºi vise, nerenunþãri ale autorului, care doreºte sã se facã auzit ºi înþeles de cãtre cei care privesc Republica Moldova ca pe un Bau-Bau. Din spusele sale, þara în care s-a nãscut nu este cu mult diferitã de România, ºi nu meritã sã fie la mila nimãnui. Republica Moldova este o unitate statalã bine definitã, dar prost slujitã, sau condusã. Existã atît de multe asemãnãri între România ºi Moldova de peste Prut, ºi tocmai aceste aspecte ni le relevã autorul.

Lansarea a avut loc la Palatul Parlamentului, în Sala Clubului Parlamentarilor, într-o atmosferã destinsã, dar plinã de învãþãminte. Cei prezenþi au þinut sã-ºi exprime

pãrerile legate de subiectul acestei cãrþi. Discursurile au fost pertinente, venind din partea unor oameni de marcã. Îi amintim pe Ion Coja, care a avut un expozeu amplu, plin de argumente pro ºi contra, pe d-na Mariana Heroiu, editor ºi cea care s-a îngrijit de tot ceea ce þine de apariþia în bune condiþii a volumului, Dragoº Dumitriu, amfitrionul ºi organizatorul acestei manifestãri, prof. Acad.

Ioan Scurtu, istoric ºi membru al Academiei Oamenilor de ªtiinþã din România, Dan Zamfirescu, istoric literar ºi byzantinolog român.

Acesta din urmã a publicat cercetãri istorice ºi filologice serioase, care au contribuit la cunoaºterea culturii ºi literaturii române vechi. El a primit Premiul Naþional al Fundaþiei România Mare în 1992, fiind elogiat de Corneliu Vadim Tudor ca „un scriitor genial”, „de o rectitudine moralã extraordinarã”. Revista „România Mare“ are, în opinia d-lui Dan Zamfirescu, misiunea de a salva „neamul de la dezastrul sufletesc programat”. În 2002, a devenit membru al Partidului România Mare (PRM). La alegerile parlamentare din 2004, Dan Zamfirescu a obþinut un mandat de deputat, ales pe listele PRM. La alegerile europarlamentare din 2009, a candidat pe listele PRM, clasîndu-se

Lansarea cãrþii „Ortodoxie ºi naþionalism economic“ a domnului Iurie Roºca, din Chiºinãu Sînt onorat sã rostesc cîteva cuvinte cu ocazia lansãrii, la Bucureºti, în clãdirea Parlamentului României, a acestei cãrþi a domnului Iurie Roºca, distins gînditor, patriot, jurnalist ºi om politic din Republica Moldova.

L-am cunoscut pe autor acum 16 ani, cînd, la cererea sa, m-am alãturat, la Chiºinãu, campaniei electorale a Partidului Popular Creºtin ºi Democrat, pentru Parlamentul þãrii. Sîmbãta trecutã, s-au împlinit exact 16 ani de cînd Iurie Roºca ºi partidul sãu au obþinut un succes important - 11 locuri, adicã 11%, în forul legislativ moldovenesc; democraþia de dincolo de Prut fusese salvatã, aºa cum au afirmat, pe atunci, surse mass-media, politicieni ºi oameni obiºnuiþi ai locului, dar ºi strãinãtatea. ªi iatã-ne dupã 16 ani din nou împreunã.

Mult schimbaþi ºi noi, ºi þãrile noastre, schimbaþi de scurgerea timpului ºi, mai ales, a întîmplãrilor. În ceea ce-l priveºte pe Iura, mi se pare cã politicianul a rãmas estompat undeva, în urmã, ºi vãd acum ieºit în faþã Gînditorul Binelui þãrii sale. ªi cel mai mult ieºit în faþã vãd Patriotul. În ceea ce priveºte România, plinã de speranþe ºi încredere, în 2001, ea lua pieptiº douã vîrfuri de munþi, intrarea în NATO ºi în Uniunea Europeanã. Ambele s-au întîmplat, în 2003, respectiv 2007, Moldova „comunistã” rãmînînd undeva, pierdutã în urmã. ªi iarãºi au trecut ani, ºi zidul credinþei românilor, cã l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior, a început sã se scorojeascã ºi sã se surpe, încetîncet. Am înþeles cã, în 2003, la Praga, nu România a intrat în NATO, ci cã NATO a intrat în România. Cã plecarea a 3 milioane de români la muncã în Vest a fost ºi este, de fapt, o deportare impusã de sãrãcie, dezindustralizare, ºomaj, lipsã de bani, stagnare, vinderea pãmîntului la strãini, distrugerea agriculturii ºi, în multe locuri, chiar de foamete; cã a fost, pur ºi simplu, o deportare forþatã, aºa cum li se spunea deportãrilor în veacul trecut, pe vremea Reichului nazist al lui Adolf Hitler, a crimelor lui Stalin ºi a comunismului în România ºi în fosta Moldovã Sovieticã. Pricepem acum mai limpede cã, dupã aderarea din 2007, România a intrat, treptat, sub control economico-financiar strãin ºi cã un grup de salariaþi-ostatici ai transnaþionalelor, supuºi necondiþionat faþã de angajatori, a luat locul clasei de mijloc româneºti, lichidatã încã din scutece. Înþelegem cã asta a ieºit la ivealã de o lunã încoace, în Piaþa Victoriei: mii de salariaþi-vasali trimiºi în cruciadã de transnaþionala-suzeranã sã elibereze Wall Street-ul adicã Ierusalimul neoliberalismului - de posibila ºi „periculoasa” solidarizare a guvernãrii de stînga de la Bucureºti, cu fierberea actualã anti-neoliberalã din Vest,

de la Washington, ºi pînã la Budapesta. În ceea ce priveºte Republica Moldova, evoluþia ei a fost determinatã, în primul ºi în primul rînd, de faptul cã perioada 2001-2017 a fost ºi cea a revenirii de la unipolarismul SUA, de dupã încheierea în 1990 a Rãzboiului Rece, la bipolarismul America - Rusia ºi, zic unii, eu nu, la multipolarism (China, India etc.). Cartea de faþã, imposibil de scris în România de azi, aici lipsind ºi mentalul, ºi atitudinea necesare pentru gîndirea ºi elaborarea ei, este un rechizitoriu necruþãtor al neoliberalismului în general, ºi îndeosebi al încercãrii guvernãrilor de peste Prut, de dupã 2009, de aºezare a Republicii în siajul stîr-

nit de miºcarea NATO ºi UE cãtre Est. Pentru þara sa, Iurie Roºca vrea independenþã politicã ºi naþionalism economic. Vrea Ortodoxie, valori tradiþionale ºi familia creºtinã. Vrea þara sa liberã de neocolonialism. Vrea o þarã neutralã, spre a-ºi putea menþine ºi independenþa politicã, ºi cea economicã. ªi astfel, gîndirea ºi scrierea lui Iurie Roºca se adapteazã perfect la tabãra forþelor antisistem apãrute recent în lume, alãturi de Brexit, Donald Trump, Nigel Farage, Jeremy Corbyn, Victor Orban, ideile ºi scrierile filozofului rus Alexandr Dughin, Syriza Greciei, Podemos-ul spaniol, Marine Le Pen etc. Vrea sã trãiascã într-o Republicã nemilitarizatã, alãturi de o Mare Neagrã ºi ea neutralã, adicã neinternaþionalizatã - iatã o viziune extrem de avantajoasã pentru România, de a avea la Rãsãritul imediat o zonã liberã de conflicte ºi escaladãri militare. Iurie Roºca spune cã Republica Moldova, ca þarã neutralã, trebuie sã stea deoparte de ofertele NATO, sau ale Rusiei, de alianþe militare. Ca anti-neoliberal, el nu pare impresionat de ofertele fãcute Moldovei de cãtre Bruxelles. Ca ºi

pe poziþia a 7-a. Este, actualmente, editor al „Învãþãturilor lui Neagoe Basarab“. În ordinea luãrilor de cuvînt au urmat Cristian Pantelimon, conferenþiar la SNSPA ºi editor la revista online Estica.eu, Radu Toma, istoric, colaborator al revistei „România Mare“ ºi al ziarului „Tricolorul“, care a citit cartea cu o sãptãmînã înainte ºi a venit cu „temele fãcute“, prezentîndu-ne, în mod exact, ceea ce conþine, apoi au þinut sã-ºi exprime pãrerile, dar succint, Bogdan Duca, jurnalist, generalul Dãnuþ Saulea, fost deputat PRM, ºi, nu în ultimul rînd, Constantin Pârvulescu, fiul lui Jean Pârvulescu.

Nãscut în România, fãcînd ºcoala de cadeþi, Jean Pârvulescu a hotãrît sã fugã de regimul comunist instalat în România dupã 1944, ajungînd în Iugoslavia traversînd Dunãrea înotînd, în iulie 1948. Arestat, a fost expediat într-un lagãr politic de munci forþate situat în apropiere de oraºul Tuzla. De aici a reuºit sã scape ºi a trecut clandestin frontiera iugoslavo-austriacã, în august 1949. Fostul disident a sosit la Paris în 1950, unde a urmat cursuri de filosofie ºi de litere la Sorbona, fãrã sã se consacre în mod serios acestor studii, preferînd, însã, sã frecventeze cercurile de avangardã literarã, artisticã ºi cinematograficã. Fiul sãu, Constantin Pârvulescu, s-a stabilit în România, la Cîmpulung Muscel, la Mînãstirea Negru Vodã, îmbrãcînd straiele cãlugãreºti, ºi doreºte, din toatã inima, sã facã ºi aici cunoscutã opera tatãlui sãu, promiþîndu-ne, ca primã carte, traducerea în limba românã a celebrei lucrãri „Vladimir Putin ºi Imperiul Eurasiatic“. Întîlnirea s-a încheiat cordial, cu promisiuni ºi de o parte ºi de alta cã vor mai exista asemenea momente, poate la o scarã mai mare, unde se vor întîlni valori ale culturii ºi societãþii româneºti pentru a-ºi expune pãrerile.

CARMEN IONICÃ România, trãieºte propria-i experienþã tragicã, în sensul cã 1 milion de conaþionali ai sãi au pãrãsit þara dupã anul 2000, mergînd la lucru în Vest.

Oricum, cartea pe care o lansãm astãzi, ºi autorul ei, sînt confirmaþi de evoluþii politice uluitoare, ele vin peste noi, nu se mai opresc. La 17 ianuarie 2017 preºedintele Igor Dodon, al Republicii Moldova, anunþa anularea Acordului de Asociere cu UE, semnat în iunie 2014, dupã ce, cu puþin timp înainte, scosese steagul albastru cu stele, al Uniunii, de pe sediul Preºedinþiei, din Chiºinãu. Gesturi sfidãtoare, stîrnite, poate, de o prietenie fãrã limite cu Moscova? Nicidecum. Gesturi pe deplin în spiritul acestor zile, cum spuneam mai devreme, de la Washington, la Budapesta. Exact în sensul acestor zile, scria Iurie Roºca la 27 august 2016: „Am trãit dezagregarea URSS, vom apuca ºi destrãmarea UE“. A fost confirmat dupã numai cîteva luni, cînd Jean-Claude Juncker, preºedintele Comisiei Europene, ºi-a lansat planul privind o UE cu mai multe viteze, plan vizînd direct eliminarea unor est-europeni, inclusiv România, de la masa bogaþilor. Ascuns, ca de obicei, în spatele unor cuvinte umflate, de genul „modalitãþi alternative de cooperare”, sau „grade diferite de integrare”, ori „o Europã cu mai multe viteze” etc., zilele trecute, Juncker a anunþat starea gravã a UE, disensiunile care-o rãvãºesc. O Uniune Europeanã ºi o Europã pe care mai-marii ei, aserviþi neoliberalismului, încearcã sã o reconfigureze exact ca în vremea Rãzboiului Rece, adicã în locul fostei Cortine de Fier, urmînd sã ridice o altã cortinã: Cortina de Bani.

Aºa cum stau, însã, lucrurile, cartea lui Iurie Roºca ne ajutã sã gîndim ºi sã înþelegem cã Estul european ar putea gãsi o soluþie proprie, originalã, o contraofertã, la propunerea domnului Juncker privind „o Europã cu douã viteze”. Ar putea gãsi soluþia unei Europe de Est cu douã direcþii.

La 13 februarie 2017, Richard Lachman, profesor de sociologie la Universitatea statului New York, din SUA, spunea: „Neoliberalismul rãmîne filozofia cãlãuzitoare pentru elitele internaþionale ºi guvernele aflate sub controlul lor. ªi este cert cã neoliberalismul va produce mai multe crize financiare, iar acestea vor provoca valuri noi de mînie… Mai devreme sau mai tîrziu, masele vor respinge hotãrît opþiunile politice, mioape ºi nesatisfãcãtoare, oferite de elite. Din fericire, în final, opþiunile vor fi cele fãcute de mase, ºi nu de elite, ºi este foarte probabil ca opþiunile maselor sã reprezinte un viitor pentru cei mai mulþi, ºi nu pentru cei care, în ultimii 40 de ani, au exercitat un control politic ºi economic discreþionar”. La vorbele înþelepte scrise de profesorul american aº adãuga numai cã evoluþiile sociale prevãzute de el în viitorul apropiat constituie esenþa viitoarei democraþii mondiale.

S-o denumim Democraþia economicã globalistã.

Valabilã ºi pentru România, ºi pentru Republica Moldova.

Mulþumim pentru aceastã carte, domnule Iurie Roºca. Mulþumim, prietene.

RADU TOMA, 2 martie 2017

Pag. a 15-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

primit/privit de o parte a electoratului ca un fel de fiinþã providenþialã. Lumea se sãturase de Bãsescu. Iar domnul Klaus Iohannis a tot minþit, zicînd cã va face o altfel de politicã, una a lucrului bine fãcut. Cînd colo, ne-am ales cu un comportament politic iresponsabil, departe de aºteptãrile norodului. S-a vãzut clar ce vrea: ,,Guvernul meu” ºi ,,Parlamentul meu”. Acum, ne vorbeºte ºi despre ,,poporul meu”. E incredibil! Îl vedem cum aþîþã pe faþã la rãzmeriþã, îndeamnã la haos, în loc de pace ºi unitate. Nu recunoaºte Guvernul ºi Parlamentul, impuse prin voinþa ,,boborului”. Nu folosim întîmplãtor acest termen cu sens peiorativ (preluat de la Caragiale), fiindcã se pare cã preºedintele Iohannis cam aºa ne socoteºte pe noi: niºte proºti.

Domnul de la Cotroceni a uitat multe lucruri sã le spunã ,,nevolnicilor” de români. Nu ne referim la problemele lui cu casele, dar el a uitat sã pomeneascã despre fapta cea mai gravã pe care o comite de la o vreme încoace: încãlcarea Constituþiei. Ieºind în stradã, printre protestatari, chiar din prima zi, a vrut sã arate cã e de partea ,,poporului sãu” (cîteva sute de mii de oameni, nu chiar toþi dezinteresaþi politic, iar unii chiar nãimiþi de forþe antiromâneºti). I-a lãudat copios, cu o inconºtienþã revoltãtoare. Faþã de protestatarii ceilalþi, de la Cotroceni, n-a catadicsit sã sufle o vorbã! Pãi ãia sînt adevãraþii români, Herr Klaus!

Revenim la jalnicul sãu discurs din Parlament. În loc sã dea un semn de unitate naþiunii, domnul din fruntea þãrii ne vorbeºte de ...un referendum, pentru a afla opþiunea cetãþenilor!? Pãi alegerile parlamentare de la 11 decembrie 2016 ce-au fost, domnule preºedinte? A, n-au cîºtigat liberalii, ºi nici useriºtii lui Nicuºor Dan, ãla cãruia i se limbã plimba-n gurã cînd se chinuie sã vorbeascã, scoþînd doar sunete, sau niºte prostii? Ghinion!

Dar, domnule Iohannis, toate aceste fapte n-ar fi fost de ajuns pentru a ne determina sã scriem rîndurile de faþã, dacã n-aþi fi slobozit o frazã care, în loc sã vã înalþe în ochii ºi sufletele noastre, vã coboarã ºi mai jos: ,,Felicit pe pãrinþii care ºi-au adus copiii în Piaþa Victoriei pentru o lecþie autenticã de democraþie” (?!).

Bravos, domnule preºedinte! Vasãzicã, v-a uns la suflet gestul iresponsabil al unora, de a pune în pericol viaþa odraselor. Asta e o lecþie de anarhie, nicidecum una de democraþie.

Am reþinut ºi ironiile ieftine la adresa celor din Guvern, precum aceea cu ,,pohta ce-au pohtit” - o sintagmã celebrã a marelui voievod Mihai Viteazul, cel care a visat ºi a înfãptuit, prima datã în istorie, unirea românilor. Aºadar, unirea, domnule Iohannis, nu dezbinarea lor!

Jalnicã alocuþiune, Înãlþimea-Voastrã! Zadarnic v-au aplaudat partidele acolite. Aplauzele lor au rãsunat cumplit de fals, iar ecoul lor a pãtruns ºi mai dureros în sufletele oamenilor care iubesc România.

GEORGE MILITARU

nilor cu privire la viitorul României. În ultimele douã decenii ºi îndeosebi dupã intrarea în Uniunea Europeanã, patriotismul a fost terfelit ºi împroºcat cu noroi de toþi impostorii, cãrora le sclipesc ochii vicleni ºi le vibreazã sufletele trãdãtoare dupã pungile burduºite cu euro ºi dolari. S-a ajuns pînã acolo încît cel care vorbeºte astãzi despre naþionalism este etichetat drept extremist de cãtre vecinul de palier ori de colegul de birou. ,,A acuza omul de naþionalism, afirma Adrian Pãunescu, înseamnã a acuza apa cã e udã, iarba cã e verde, focul cã arde ºi omul cã are pãrinþi, biografie ºi memorie!”. Ignorarea Interesului Naþional a adus România în halul în care se aflã astãzi: o þarã fãrã industrie, cu agriculturã de subzistenþã (anul trecut am cheltuit 27 de milioane de euro, ca sã cumpãrãm cartofi de prin unele þãri comunitare), un stat care are cea mai micã putere de cumpãrare de pe continentul nostru. Se uitã în mod voit cã naþionalismul a îndeplinit un rol istoric pozitiv în formarea naþiunilor ºi în eliberarea atîtor popoare de sub asuprire colonialã. Fãurirea României Mari n-ar fi fost posibilã fãrã acele idealuri luminoase ale partidei naþionale, din perioada 1848-1918. Pe de altã parte, aºa cum remarcau unii analiºti, istorici ºi politologi, ciopîrþirea þãrii noastre, în cel de-al II-lea rãzboi mondial, a fost posibilã nu numai din cauza conjuncturii internaþionale atît de vitrege, ci, în bunã mãsurã, ºi din cauza incapacitãþii partidelor de orientare naþionalã PNL ºi PNÞ - de a se solidariza întru apãrarea statului.

Idealul României Mari rãmîne ºi astãzi crezul de neclintit al majoritãþii zdrobitoare a conaþionalilor noºtri, mai cu seamã în perspectiva aniversãrii celor 100 de ani de la reîntregirea patriei. Cu atît mai mult, astãzi, trebuie sã fim cu ochii deschiºi, cu mintea veºnic treazã ºi cu patriotismul în sînge, pentru cã vîntul destructurãrilor etnice suflã în rafale turbate prin Scoþia, Corsica, Þara Bascilor,

dar ºi prin Ungaria, unde au fost reluate tezele iredentiste, care susþin dreptul de ingerinþã al autoritãþilor de la Budapesta, pentru apãrarea minoritãþii maghiare din þãrile vecine. Aceleaºi teze nu suflã un cuvînt despre protecþia diverselor minoritãþi din Ungaria. Pe de altã parte, trebuie sã observãm cã, tocmai astãzi, în Transilvania, provincie confruntatã direct cu provocãrile maghiare, nu se mai aud douã dintre vocile naþionalismului românesc, de contracarare a iredentismului – cea a Partidului Unitãþii Române ºi cea a Vetrei Româneºti. ªi mai gravã este, însã, tãcerea Partidului România Mare. Glasul sãu de tunet a încetat odatã cu vocea neînfricatului Vadim, care lovea necruþãtor în duºmanii din interior ºi din afarã. De la marii eroi ai neamului nostru, aflaþi în cealaltã lume, nu mai putem aºtepta mîntuirea. De la ei ne vin permanent suflul patriotic, exemplul unei lupte necurmate, faptele lor nepieritoare, pe care trebuie sã le ducem mai departe, cu orice preþ.

Sîntem datori sã reînviem cît mai repede Partidul România Mare, nu cel care face astãzi umbrã degeaba pãmîntului, ci gruparea lui Vadim, acel bastion de care s-au spat toate valurile de minciuni ºi invective, aruncate de duºmanii autohtoni ºi strãini împotriva naþiei noastre. Ne trebuie Partidul România Mare, care sã concentreze în fiinþa sa doctrina naþionalismului luminat, moºtenitã de la strãluciþi înaintaºi, precum Mihail Kogãlniceanu, Nicolae Iorga, Nicolae Bãlcescu, George Bariþiu, Mihai Eminescu, Vasile Pârvan, Nicolae Titulescu ºi atîþia alþi mari patrioþi, filozofia eminentului cãrturar Corneliu Vadim Tudor ºi sufletul lui, mare cît þara, pe care l-a dãruit cu adîncã iubire de neam ºi de Patrie. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

cliþelor”. La rîndul sãu, mîndru nevoie-mare de încrederea acordatã, nea Titi Petre, cel care avea sã joace dificilul rol al mortului, rãspundea aluziilor invidioase ale celorlalþi: „Uite, Doamne, ce baftã pe capul meu, acum, la bãtrîneþe!

Ce minunãþii de fete au ajuns sã mã boceascã!”. Ciocliþele, toate fotomodele profesioniste la compania „Costin Mãrculescu”, îl ajutã pe „mort” sã se aºeze în sicriu ºi, în doi timpi ºi trei miºcãri, rãmîn în sutiene, dupã care se strîng, una lîngã alta, cu ochii ºi sînii plecaþi spre cel de pe catafalc. Se repetã scena priveghiului, ºi o atmosferã pioasã se aºterne în încãpere. Doar broboanele din ce în ce mai dese de pe fruntea emoþionatului „mort” ne mai aduc aminte cã nu ne aflãm decît la o repetiþie. Dupã priveghi, nea Titel, convins cu greu sã coboare din coºciug, dã verdictul mult-aºteptat: „Mi-a plãcut”. Mulþimea strînsã în jur cere, nerãbdãtoare, noi ºi noi lãmuriri. „Mã, meritã sã pun ceva deoparte la pensie, dar sã ºtii cã, dupã ce-am tras atîtea belele în viaþa asta, mor ºi eu barem ca un boier. Ce, nici îngeraºi nu-þi mai trebuie cu frumuseþile astea în jurul tãu! Ãsta-i Paradisul!”. În stradã urmeazã hopul cel mai greu. „Ciocliþele” sînt învãþate cum sã ridice sicriul, cum sã-l aºeze pe umãr, cum sã pãºeascã ºi cum sã-l punã în Fordul negru. În jurul lor, instrumentiºtii cîntã melodia atît de iubitã de toþi ºmecherii de oraº: „ªi-uite-aºa aº vrea sã mor.../ Cu

fetiþe lîngã mine/ ªi paharul într-o mînã/ Doamne, mor, nu-mi pare rãu!”. Dupã douã-trei încercãri stîngace, miºcãrile fetelor încep sã se sincronizeze. Prinzînd încredere în forþele proprii, tinerele cer ceva mai dinamic ºi din trompetele instrumentiºtilor se revarsã în Pantelimon o lambadã care creºte andrenalina zecilor de curioºi ce se calcã pe picioare sã vadã „minunea”. ªoldurile fetelor se miºcã în ritmurile muzicii ºi sicriul se leagãnã pe umerii lor în drum spre maºini. Asistenþa freamãtã, aºteptînd momentul în care „ciocliþele”, îmbrãcate în diafanele lor fuste mini, se vor apleca sã aºeze sicriul în Ford. Instrumentiºtii interpreteazã popularul cîntec de pahar: „Se lasã noaptea în mahala/ ªi cîinii latrã a pustiu...”, iar ºoferiþa demareazã în trombã, chiar în faþa unui agent de circulaþie ce priveºte nãuc în toate pãrþile. Repetiþia a luat sfîrºit. „Piedone”, asaltat de cunoscuþi ºi necunoscuþi care întreabã cît costã o asemenea înmormîntare, spune: „De douã luni ofer sicrie gratis la pensionari ºi alte categorii defavorizate, am fãcut atîtea ºi-atîtea reduceri, dar acum este cu totul altceva.

Oricum, eu vreau sã reþineþi cã nu este vorba decît de un nou serviciu funerar ºi atît”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Rãzboi corupþiei Aplauze false. Anarhie, nu democraþie Românii adevãraþi au aºteptat înfriguraþi – la propriu ºi la figurat – discursul preºedintelui Klaus Werner Iohannis din Parlament (7 februarie a.c.), în speranþa cã mesajul sãu va reuºi sã potoleascã spiritele înfierbîntate de scandalul Ordonanþelor. Am avut parte, însã, cu toþii, de un fel de alocuþiune ternã, dar atîþãtoare. ,,Discursul preºedintelui a fost un eºec”, a declarat, la un post de televiziune, acad. Rãzvan Theodorescu. Iar noi spunem cã a fost nu un eºec, pur ºi simplu, ci un mare eºec.

Pentru cã preºedintele Iohannis a dovedit cã nu prea îi pasã de România ºi de poporul care, chipurile, l-a ales.

A venit (ºi a plecat) þanþoº, ca un rege, flancat de Predoiu, de la PNL, ºi de jalnicul Goþiu, de la USR, cel veºnic toropit de somn la ºedinþele din Parlament.

Tãriceanu ºi Dragnea au refuzat sã participe la eveniment, dupã atitudinea inadmisibilã a preºedintelui faþã de ei (,,gaºcã de penali”). Nu ºtiu dacã au procedat bine preºedinþii celor douã Camere. Dar sã ne amintim cum a procedat dom' prezident la 1 Decembrie, cînd i-a umilit bãdãrãneºte pe cei doi demnitari. De unde acest dispreþ?

Dumnealui se crede, cumva, superior tuturor? A fost

Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (5) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) Pluripartidismul nostru de azi nu-i decît o parodie.

Ne trebuie partide autentice, mature ºi vizionare, capabile sã punã consensul ºi Interesul Naþional mai presus de orice ºi sã renunþe la ambiþiile meschine ale luptei pentru putere, neligitimatã de popor. Ne trebuie o stîngã puternicã, în condiþiile în care milioane de muncitori, þãrani ºi slujbaºi nãpãstuiþi au nevoie de un organism în stare sã le apere interesele. În acelaºi timp, avem nevoie de o dreaptã capabilã sã echilibreze scena politicã, sã accelereze progresul þãrii. În mod normal, dar, mai ales, democratic, partidul care vine la putere trebuie sã preia proiectul guvernãrii anterioare, sã-l îmbunãtãþeascã, sã-l ducã mai departe ºi viceversa. La noi, odatã cu schimbarea politicã, totul se aruncã la coº, ºi de fiecare datã o luãm de la capãt. Cu o asemenea orientare, batem, de aproape 3 decenii, pasul pe loc, nu înaintãm nici mãcar în ritmul melcului. Ne trebuie un partid democrat verosimil, nu o fantasmã de teapa celui creat de Traian Bãsescu, dupã chipul ºi asemãnarea sa. Avem nevoie de un gardian al democraþiei, care sã apere pluralismul politic, egalitatea în drepturi a cetãþenilor, libertatea de exprimare, libertatea presei ºi celelalte valori ale statului de drept. Avem stringentã nevoie de un partid viguros, de orientare naþionalã, care sã repunã în drepturile lor fireºti patriotismul, dragostea faþã de trecutul poporului nostru, faþã de tradiþiile strãbune, ºi care sã suscite interesul cetãþe-

Fiþe de ºmecheri (40) PARASTASE SEXI (2) „Am vrut sã-l scot pe geam afarã, dar omul, reprezentantul unei firme spaniole în România, mi-a spus cã i-a decedat un coleg ºi ei vor sã-i organizeze o party-înmormîntare, cu muzicã latino-americanã ºi cu tinere care sã se ocupe de toatã ceremonia. De-abia atunci mi-am adus aminte, dupã atîþia ani, cã visasem încã de pe timpul lui Ceauºescu sã fac în România asemenea înmormîntãri, cum vãzusem cu ochii mei cã se întîmplã în toate þãrile unde trãiesc latini. Din acel moment, nu m-am gîndit decît cum sã introduc ºi în România aceste servicii funebre. Recunosc, nu a fost uºor, fiind nevoit sã lupt, în primul rînd, cu propriile mele prejudecãþi, dar, iatã, astãzi asistãm împreunã la repetiþia generalã care precede prima party-înmormîntare în România”.

Repetiþia finalã e gata sã înceapã. În faþa firmei de pe Bulevardul Ferdinand e o agitaþie de zile mari: se mãturã, ºoferii spalã maºinile, instrumentiºtii îºi acordeazã trompetele, fetele se fardeazã, iar muncitori de la R.A.T.B. care schimbã ºinele de tramvai au început deja sã-ºi dea cu baroasele peste mîini la vederea lenjeriei intime a „cio-

Pag. a 16-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Preºedintele Iohannis, continuatorul Organizaþiei „Grupul Etnic German din Sibiu“, aflat sub tutela Reichului German al lui Hitler (2) Banatul a fost colonizat tot la începutul Secolului al XVIII-lea de coloniºti din vestul Germaniei - „ºvabii bãnãþeni”. Meºteºugari din Stiria (Austria) se stabilesc în Banatul Montan în Secolul al XVIII-lea. Începînd cu a doua jumãtate a Secolului al XVIII-lea, în Maramureº trãiesc coloniºti germani cunoscuþi ca þipseri. Dupã anexarea Bucovinei de cãtre Austria (1774), aici se stabilesc germani veniþi din diferite þinuturi ale Europei.

Urmaºii lor au fost „strãmutaþi” de Hitler în Germania ºi doar puþini dintre ei s-au mai întors dupã 1945. La începutul Secolului al XIX-lea, s-au aºezat germani ºi în Basarabia. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, germanii din aceastã regiune, cedatã Uniunii Sovietice, au fost „strãmutaþi” în Germania. De asemenea, s-au format sate germane în Dobrogea, în a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea. Locuitorii lor au fost „strãmutaþi” în Germania, în anul 1940. În principatele

române, Moldova ºi Þara Româneascã, trãiesc germani în numãr mai mare din Secolul al XVIII-lea, aceºtia fiind negustori, meºteºugari ºi intelectuali, organizaþi în comunitãþi bisericeºti ºi asociaþii. Între cele douã rãzboaie mondiale, aproape 800.000 de cetãþeni de etnie germanã au locuit în România Mare. Reprezentanþii lor formau o fracþiune proprie în Parlamentul României. În perioada 1940-1944, germanii din þara noastrã au fost organizaþi în „Grupul Etnic German din România”, care se afla sub tutela Reichului German. Germanii din Bucovina, Basarabia ºi Dobrogea au fost „strãmutaþi”, iar 63.000 de germani din România au fost înrolaþi în armata germanã pe baza unui acord între România ºi Germania. În primii ani dupã al II-lea rãzboi mondial, germanii din România au fost discriminaþi în mod colectiv, majoritatea dintre ei fiind expropriaþi. Pînã în 1948, ei nu au avut drepturi politice. Un numãr de

„Fascismul civic“ ºi succesul SRI în Piaþa Victoriei - cauze ºi efecte (2) Cheile organizãrii impecabile a acestor tulburãri „spontane” au fost: a) mesajele „în clar” transmise prin intermediul Realitatea TV, în special din emisiunea „Jocuri de Putere”, majoritatea fiind lansate de Rareº Bogdan (vezi echivalenþa cu alegerile prezidenþiale din 2014); b) utilizarea maximalã a reþelelor de Facebook prin implicarea cîtorva zeci de firme care, la rîndul lor, au cîteva zeci de trolli fiecare, plãtiþi „la bucatã” („la postare”), un singur troll putînd deservi circa 300 de conturi; eu însumi am blocat, sãptãmîna care a trecut, peste 1.000 (!) de conturi cu sub 150 de prieteni în listã ºi care mã asaltau cu înjurãturi sau propagandã, asfixiindu-mi postãrile; c) simplificarea extremã a mesajului (pentru cã un mesaj este cu atît mai penetrant cu cît este mai simplu): „penalii”, „noaptea, ca hoþii!”; d) orientarea þintei mesajului exact în zona USR ºi a bazinului votanþilor lor, adicã cei care lucreazã în multinaþionale: „Jos corupþii!”, „Susþinem statul de drept!”; e) radicalizarea mesajului: „La puºcãrie!”; f) translatarea mesajului împotriva PSD: „ciuma roºie” (similar campaniei împotriva lui Ponta, din 2014).

Pe lîngã bani, logisticã, oameni, fãrã un plan foarte bun, foarte bine executat ºi corectat din mers, totul ar fi fost degeaba. Asta sugereazã o conducere unitarã a manifestaþiilor. Este evident cã o singurã persoanã nu putea, fizic, sã execute tot acest plan ºi, mai ales, sã-l ajusteze din mers, ceea ce duce la ideea compartimentãrii sarcinilor în cadrul unui comandament disponibil 24 din 24. Se putea face aºa ceva fãrã ºtirea ºefului SRI?

Absolut exclus! Putea SRI sã o facã singur? Avînd în vedere impresionanta dezvoltare externã, probabil cã nu.

Aºadar, ajutorul nu putea proveni decît de la cei direct interesaþi în scopurile asumate pe termen lung: de la serviciile germane. De ce serviciile germane se implicã în rãsturnarea guvernului legitim ales? Pentru cã Germania este cel mai mare investitor strãin în România, iar firmele strãine au în România rate de profitabilitate cel puþin de douã ori mai mari ca în orice altã parte a Europei. E o chestiune de bani! Mãsurile economice ale guvernului îi fac, pur ºi simplu, sã piardã bani, mulþi bani. Iar serviciile germane îºi ajutã þara (cum e ºi normal!), nu lucreazã împotriva ei, ca ale noastre! Pînã îºi va rezolva taica Trump problemele interne ºi îºi va îndrepta atenþia ºi asupra noastrã, cam asta e situaþia...

Mai rãmîne o ultimã întrebare: care este interesul Rusiei? Pãi, acelaºi ca în ultima sutã de ani: sã destabilizeze, prin orice mijloace, orice din Europa sau din vecinãtatea/anturajul SUA. Aici apare contradicþia clarã cu propaganda care ºi-a schimbat mesajul ºi acum clameazã cã „PSD vrea sã ne vîndã ruºilor”, cînd tocmai cei care fac eforturi ºi cedeazã (nepermis pentru niºte cîºtigãtori detaºaþi ai unor alegeri), tocmai pentru a asigura stabilitate, sînt exact cei de la PSD. Bãsescu, aºa nemernic cum este, a spus clar cã sîntem þinta unui rãzboi hybrid, în faþa cãruia nu avem cum sã ne apãrãm.

Nu PSD-ul este în faþa unui asemenea rãzboi, ci toatã þara! Interesele de destabilizare ale vecinilor converg ºi, în jurul nostru, Rusia strînge încet ºi tacticos laþul: Moldova e roºie, Bulgaria, care, în principiu, conteazã mai puþin, bate ºi ea spre roºu, Ucraina e dezmembratã,

Oficialii europeni, impresionaþi de protestele faþã de OUG 13 Protestele din România, faþã de Ordonanþa de Urgenþã 13, au impresionat Bruxellesul ºi au fost, pentru vicepreºedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, o dovadã cã Poporul Român crede în valorile ºi idealurile europene, relateazã news.ro.

La rîndul sãu, europarlamentarul ALDE, Renate Weber, a spus, în cursul unei întîlniri cu jurnaliºtii la Bruxelles, cã imaginea României a cãpãtat o „aurã romanticã” în urma manifestaþiilor de amploare, însã cã europarlamentarii strãini nu au fost interesaþi de ordonanþa în sine. „Bineînþeles, îþi atrage atenþia cînd vezi reacþia de la Bucureºti ºi din toatã þara“, a spus un oficial din Comisia Europeanã pentru News.ro. Însã, nu manifestaþiile au fost cele care au determinat Comisia sã reacþioneze cu fermitate, ci mãsurile Guvernului, a subliniat el. Timmermans considerã cã protestele de la Bucureºti au fost o „dovadã a democraþiei europene ºi a cetãþenilor care cred în valorile europene ºi idealurile europene“, a spus oficialul. „Pentru el, este un semnal cã oamenii cred în valorile UE, în transparenþã, în democraþie ºi în lupta împotriva corupþiei, deci este ceva ce a fost remarcat la Bruxelles“, a insistat sursa citatã.

Oficialul a afirmat cã, deºi Comisia era la curent cu intenþiile Guvernului, de modificare a Codurilor Penale înainte de adoptarea Ordonanþei de Urgenþã 13 ºi urmãrea situaþia, protestele au impresionat Bruxellesul.

El a salutat faptul cã, atît Guvernul român, cît ºi protestatarii au apreciat faptul cã atît preºedintele C.E., JeanClaude Juncker, cît ºi vicepreºedintele Franck Timmermans au transmis un mesaj politic puternic prin declaraþia comunã de pe 1 februarie, privind situaþia din România. „În ceea ce priveºte imaginea de ansamblu, venim din contextul MCV (…), am avut cel mai recent raport MCV cu o sãptãmînã înainte ca rapoartele sã fie adoptate de Guvern ºi exista deja o idee cã acest lucru (modificarea codurilor penale) urmeazã, a existat o menþiune în raport cã progresele trebuie sã fie ireversibile ºi cã vom acorda atenþie sporitã oricãror paºi care pot marca un regres în acest sens”, a pus oficialul situaþia în context. „Raportul a fost foarte pozitiv pentru România anul acesta ºi a precizat cã, acum, avem în spate trei sau patru ani de progrese bune în lupta anticorupþie.

Bineînþeles, nu s-a încheiat încã ºi avem o serie de obiective care trebuie îndeplinite. Dar o schimbare anul acesta a fost cã am inclus în raport recomandãri

75.000 de germani au fost deportaþi, în 1945, la muncã silnicã în Uniunea Sovieticã, de unde, cei care au supravieþuit, s-au întors în majoritatea lor abia în 1949.

Dorinþa de emigrare declanºatã astfel în rîndurile populaþiei germane din România a crescut, mai ales dupã 1970, ºi datoritã faptului cã Republica Federalã Germania a creat condiþii favorabile primirii germanilor. În anul 1989, în România mai trãiau aproximativ 200.000 de germani, iar pînã la recensãmîntul din anul 2002, numãrul acestora scãzuse la 60.000. Sub semnul schimbãrilor din 1989/1990, germanii din România ºi-au creat, prin Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), o organizaþie care îi reprezintã pe plan politic. FDGR este format din organizaþii locale, judeþene ºi regionale. Cele regionale sînt în numãr de 5, cîte una pentru: Regiunea Extracarpaticã, Banat, Bucovina, Transilvania de Nord ºi Transilvania. (va urma) DUMITRU CÂRCENI (Text preluat din revista „Reflector Argeºean“, nr. din 20 februarie - 6 martie 2017) Ungaria e roºie cu accente naþionaliste, Serbia e roºie ºi ea, practic nu mai avem nici un vecin de încredere. Pînã în 2012, apoi ºi dupã, SRI a împiedicat, prin orice mijloace, orice manifestaþii, mitinguri (nu s-a ieºit în stradã nici la tãierea salariilor, nici la închiderea spitalelor, nici la erata CCR de la Referendum), tocmai pentru cã se ºtia cã e nevoie de stabilitate, iar lipsa stabilitãþii ºi a predictibilitãþii ne-ar pune la pãmînt din punct de vedere economic.

Acum, populaþia este îndemnatã sã iasã în stradã, schimbarea de orientare e radicalã. De ce? Sacrifici o þarã doar pentru niºte interese politice efemere? Sau noi aveam un drum bine stabilit cu ani în urmã ºi deodatã vine un þãran din Teleorman care acumuleazã brusc multã putere ºi are tupeul sã spunã cã nu e de acord? ªi toþi cei care s-au opus s-au dus la puºcãrie, au fugit sau, pur ºi simplu, au renunþat?

Aºa cum aratã lucrurile acum, vedem un grup mic de oameni care luptã împotriva tuturor, împotriva unor forþe uriaºe.

Sã vã parã rãu de ei! Vor lupta ºi vor muri pe cîmpul de luptã. Pentru cretinii care nu înþeleg nimic, dar strigã „Huo!”. Sau, precum cei dinaintea lor, vor fi laºi ºi vor încerca o pace ruºinoasã. Dar faptul va fi consemnat, cîndva, în istorie: în acest moment, corespondenþii strãini, cronicarii, sînt tot aici. Nu pleacã. Au fost probabil înºtiinþaþi, prin canale diverse (surse), cã mai urmeazã.

Articolele în presa strãinã continuã. Luãrile de poziþie din partea unor influenþi oficiali europeni ºi din partea UE continuã. Protestele continuã. Deci, nu s-a terminat.

E doar un intermezzo. Pînã revenim pe drumul stabilit.

Sfîrºit Dr. RÃZVAN CONSTANTINESCU clare pentru a fi fãcuþi paºi pentru a declara obiectivele îndeplinite”, a explicat el, subliniind cã C.E. a indicat, astfel, clar care este calea pentru ridicarea MCV. Oficialul a dat asigurari cã rãmîne în vigoare termenul de închidere a MCV pînã în octombrie 2019, cu condiþia ca România sã îndeplineascã toate criteriile.

Acest termen a fost prezentat de preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Europarlamentara ALDE, Renate Weber, a precizat cã a fost întrebatã despre proteste, dar nu ºi despre ordonanþa în sine. „Oamenii nu întrebau despre ordonanþã, cã nu neapãrat, dar cînd vezi, totuºi, protestele acestea, lumea întreabã. O datã pentru cã li se pãrea ceva romantic. Repet, este interesant cã din punctul de vedere, cel puþin aceasta este opinia mea, al imaginii României, a cãpãtat o aura romanticã”, a explicat ea. „Acum se mirã ºi ei un pic, dar de ce mai dureazã, asta nu înþeleg. ªi nu am cum sã le explic, pentru cã nici eu nu înþeleg”, a adãugat ea. „Aici important a fost, frumos pentru ei ºi interesant a fost cum a ieºit lumea în stradã ºi cît de mulþi, ºi cum a continuat ºi mai ales cã totul era fãcut, repet, romantic, revoluþionaro-romantic”, a afirmat europarlamentarul ALDE. Ea a precizat cã a fost întrebatã, chiar luni, dacã Guvernul mai rezistã ºi cã interlocutorii sãi au fost miraþi. Colega sa, Norica Nicolai, a explicat cã aceastã întrebare este justificatã de precedentul creat la protestele de dupã tragedia de la Colectiv. Ea a subliniat, însã, cã nici preºedintele francez François Hollande nu a plecat dupã protestele privind reforma de pe piaþa muncii.

(News.ro)

Pag. a 17-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Escrocheriile imobiliare ale unor procurori-ºefi din DNA (2) Agoniseala imobiliarã dubioasã a procurorului-ºef al DNA Oradea (2) La toate acuzaþiile grave aduse la adresa lui Ciprian Man se adaugã faptul cã, în perioada 2006-2011, respectiv în numai 5 ani de activitate ca procuror (la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Beiuº, Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Oradea ºi Serviciul Teritorial Oradea al DNA), acesta a dobîndit o avere de invidiat, dar greu de explicat: un apartament ºi 3 case. În prima Declaraþie de avere completatã ca procuror, purtînd data 9.10.2006, Ciprian Man a menþionat cã deþine în proprietate o casã situatã în oraºul Beiuº, în suprafaþã de 92 mp, dobînditã în anul 2006 (anul în care ºi-a început activitatea), prin cumpãrare, împreunã cu soþia sa. În aceastã declaraþie, a mai menþionat cã a donat tatãlui sãu, Ionel Man, un apartament în valoare de 105.941 de lei, pe data de 29.03.2006. O donaþie cel puþin curioasã, în condiþiile în care pãrinþii au obiceiul sã facã donaþii imobiliare copiilor, mai ales la început de carierã ºi de viaþã familialã.

Referitor la casa în suprafaþã de 92 mp, procurorul Man a menþionat în Declaraþia de avere din 28.10.2010 cã ar fi vîndut-o fratelui sãu, Cãtãlin Man, pe data de 7.06.2010, cu suma de 30.000 de euro. O altã tranzacþie sub semnul întrebãrii, cum este ºi cea menþionatã în Declaraþia de avere din 15.05.2012, conform cãreia ar fi vîndut un autoturism Renault Clio Anamariei Man (probabil tot o rudenie apropiatã), pe data de 2.02.2012, cu suma de 5.000 de euro. O altã problemã, care intrã sub incidenþa falsului în declaraþii, este legatã de un teren intravilan, în suprafaþã de 600 mp, situat în oraºul Beiuº, pe care procurorul Man l-a menþionat în Declaraþiile de avere din anii 2008, 2009, 2010 ºi 2011, cu precizarea cã l-a dobîndit, în anul 2008,

prin cumpãrare. Terenul respectiv nu mai apare în declaraþiile ulterioare ale procurorului Man, nici ca deþinut în proprietate, nici ca înstrãinat.

O vînzare secretoasã cu bucluc penal În Declaraþiile de avere completate din 2012 pînã în 2016, procurorul-ºef Man a consemnat o casã deþinutã în oraºul Beiuº, în suprafaþã de 333 mp, dobînditã în anul 2011, prin construire, ºi o casã deþinutã în Municipiul Oradea, în suprafaþã de 170 mp, dobînditã tot în anul 2011, dar prin cumpãrare. Dobîndirea a douã case în acelaºi an ridicã, în mod firesc, semne de întrebare, raportat la veniturile anterioare ale sale ºi ale soþiei ºi þinînd cont cã a contractat un credit bancar de-abia în cursul anului 2011. Mai exact, conform Declaraþiei de avere din 15.05.2012, soþii Ciprian ºi Maria Georgeta Man au contractat, în anul 2011, de la Unicredit Þiriac Bank SA, un credit de 100.000 de euro, cu termen de rambursare de 30 de ani. Cel mai probabil, au folosit acest credit pentru cumpãrarea casei din Oradea, în suprafaþã de 170 mp.

Pentru garantarea creditului sus-menþionat, în data de 27.04.2011, în Cartea Funciarã nr. 100295 au fost înscrise interdicþia de înstrãinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare ºi construire (sub B5) ºi dreptul de ipotecã (sub C1) în favoarea Unicredit Þiriac Bank SA asupra casei soþilor Man din Beiuº, strada Liviu Rebreanu nr. 1, în suprafaþã de 333 mp. Conform unor surse judiciare, ulterior, procurorul-ºef Man ar fi înstrãinat în fapt casa din Beiuº, dar nu a fãcut menþiunile obligatorii în Declaraþiile de avere. Tranzacþia a fost încheiatã în anul 2012, cînd a fost întocmit un act de vînzare-cumpãrare la Biroul notarului

Nu Dragnea este þinta, ci programul de guvernare al PSD! (1) Din nou despre adopþiile „model Iohannis“ Nu ºtiu dacã minciuna este incriminatã de Codul Penal, dar cînd Iohannis a declarat în faþa presei, a întregii þãri, cã ºi-a cumpãrat casele din banii de pe meditaþii, a minþit, ba chiar ne-a ºi prostit în faþã. Adicã ºi-a imaginat cã sîntem atît de proºti ºi o sã-l credem! Nu l-a crezut nimeni, dar asta nu a contat prea mult cînd a ajuns sã candideze pentru fotoliul de la Cotroceni! De ce n-a contat? Printre altele, ºi pentru cã avea ca adversar un mincinos ºi mai mare, numitul Ponta Victor! Dacã nu de la meditaþii la fizicã (!!!), atunci cu ce bani s-a descurcat atît de bine Iohannis dupã 1990? La început, cu banii luaþi de pe urma intermedierii înfierilor ilegale. Repet: înfieri ilegale! Desigur, penalii propriu-ziºi erau judecãtorii ºi procurorii mituiþi, care au încãlcat legea la fiecare înfiere intermediatã de Iohannis. Reclamat pentru aceste înfieri atunci cînd a ajuns primar, Iohannis a stat liniºtit: judecãtorii ºi procurorii cu care fusese în cîrdãºie la procesele de înfiere au avut grijã de pielea lor ca sã îngroape anchetele care s-ar fi cuvenit sã fie demarate în urma nenumãratelor sesizãri ºi reclamaþii.

Participarea lui Iohannis la cele circa 20 de înfieri ilegale are, însã, un aspect moral imposibil de trecut cu vederea: ca dascãl, ca profesor, ca primar, ca lider al comunitãþii germane, Iohannis se dovedea a fi nedemn de acest statut public! Dincolo de aspectele penale, juridice, aspectul moral, dimensiunea imoralã a prestaþiei sale devenea copleºitoare. Neamþul se dovedea un gãinar! Un om fãrã ruºine, fãrã Dumnezeu! Sã fim bine înþeleºi: eu, subsemnatul, condamn nu atît partici-

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (9) Casa Poporului – edificiu public singular, prin caracteristicile sale, în lume (2) b) Latura dinspre Calea 13 Septembrie cuprinde un mare hol de intrare, finisat cu marmurã sculptatã ºi legat de scara monumentalã care duce la primul etaj, unde sînt cabinetele principale. Casa scãrii este deschisã la toate nivelurile, creînd un spaþiu spectaculos, cu deschidere de 30 de metri, cu supante ºi galerii, cu un luminator central, ºi avînd o înãlþime de 27 de metri. În interiorul holului, dispuse simetric faþã de intrare, sînt douã saloane de primiri. c) Latura dinspre Rîul Dîmboviþa are o lungime egalã cu aceea descrisã la pct.b), cu particularitatea cã intrarea în clãdire nu se aflã la acelaºi nivel cu intrãrile de pe

parea la aceste adopþii fãcute prin încãlcarea legii, cît „detaliul” cã Iohannis nu a fost în stare sã se intereseze de soarta copiilor ajunºi în Occident de pe urma lui, pe garanþia lui. Luat la rost de cîþiva ziariºti, n-a fost în stare sã dea nici o relaþie cu privire la noii pãrinþi, nici mãcar adresa acestora!… Asta dupã ce la preluarea copiilor i-a ameþit pe pãrinþii naturali cã vor fi mereu în legãturã cu familia cea nouã, cã în fiecare an copiii vor reveni în þarã etc., etc.! Adicã Iohannis i-a minþit cu sînge rece, total insensibil la dramele sufleteºti pe care le provoca!

Aºadar, îi reproºez lui Iohannis NEPÃSAREA. ªi-a luat bãnuþul ºi altceva nu l-a mai interesat pe domnul director de liceu! Nu s-a îngrijit în nici un fel ca bieþii copilaºi sã nu ajungã pe mîna criminalã a unor traficanþi de organe!

Nu poate oferi nici o garanþie în acest sens. Marile tunuri le-a dat Iohannis ca primar! Capitolul „retrocedãri ilegale” oferã o listã lungã de abuzuri, de furturi propriuzise, fie în favoarea Johannului, fie în favoarea unor cunoscuþi. Presa a mai scris cîte ceva pe acest subiect, dar nici pe departe cîte ar fi de spus! Mã întreb de ce presa, mass-media din România l-a menajat pe Iohannis, i-a ascuns matrapazlîcurile, vecine cu crima cîteva. La aceastã întrebare nu am toate rãspunsurile necesare. În legãturã cu înfierile ilegale, ºtiu cã în justiþie a funcþionat o adevãratã mafie a adopþiilor ilegale. În fruntea nemernicilor s-a aflat, prin soþia sa, un însuºi ministru al justiþiei din acei ani, cu peste 200 de asemenea dosare la activ. Aºa se face cã sute de dosare de înfieri au dispãrut din arhiva tribunalelor, ca sã li se piardã urma Johannilor din România. Nota bene: acea mafie nu a avut culoare politicã, ca ºi ministrul amintit, trecut prin mai multe celelalte laturi. În aceasta zonã, se intrã la douã cote inferioare, ºi anume: -9,00 m ºi –15,00 m. Ambele intrãri servesc zonele sãlilor de ºedinþã. La cota –15,00 se aflã garderobele ºi cantina-restaurant cu autoservire, iar la cota –9,00, accesul ºi sala de 850 locuri. La aceasta din urmã, accesul se face prin douã rampe exterioare. c) Latura dinspre Strada Puiºor este zona orientatã spre parc ºi cuprinde în ax Sala Unirii, iar în dreapta ºi stînga acesteia, saloane cu dimensiunile între 400 ºi 700 mp. Aceastã zonã este legatã funcþional cu o cramã, la subsol, cu bucãtãrii ºi oficii.

Al doilea registru al Casei Poporului cuprinde numai birouri ºi are 5 niveluri, cu înãlþime la structurã de 4,50 m. Este în formã de ,,U”, cu latura deschisã cãtre zona Puiºor. Finisajul este din travertin ºi marmurã pe coridoare, ºi lemn în birouri. În cuprinsul Casei Poporului sînt 440 de birouri. Cota pînã la care se ridicã acest corp de la sol este de 56,50 m.

Al treilea registru este format dintr-un singur corp, situat doar pe latura dinspre Piaþa Unirii, ºi cuprinde 3 sãli, amplasate, dupã o schemã identicã, pe toate cele 3 niveluri care compun acest corp.

public Marius Stiole, din Oradea, cu care se afla în relaþii de prietenie ºi la care a perfectat ºi celelalte tranzacþii imobiliare. Prin actul încheiat a fost stabilit un preþ de vînzare de 80.000 de euro, din care a primit un avans de 20.000 de euro, urmînd ca diferenþa sã-i fie achitatã în rate lunare de 500 de euro (6.000 de euro anual). Cumpãrãtorii, doi tineri din Beiuº, Ionuþ Ciprian Costea ºi soþia acestuia, au intrat în posesia casei dupã încheierea tranzacþiei, în anul 2012, iar în perioada urmãtoare au efectuat anumite lucrãri la imobil, cum ar fi montarea de uºi ºi geamuri termopan ºi finisaje interioare. În anul 2014, invocînd devalorizarea survenitã, procurorul-ºef Man le-a solicitat cumpãrãtorilor sã-i achite, în plus faþã de preþul convenit iniþial, suma de 15.000 de euro, pe care aceºtia i-au remis-o integral.

Cumpãrãtorii lucreazã din greu în Austria pentru a-i putea plãti casa procurorului-ºef Man, care i-a atenþionat sã nu discute cu nimeni despre tranzacþie. Cert este cã procurorul-ºef al DNA Oradea nu a menþionat în Declaraþiile de avere completate dupã anul 2012 nici înstrãinarea casei din Beiuº, nici sumele încasate de la cumpãrãtori. În aceste circumstanþe, se pune problema incidenþei infracþiunilor de fals în declaraþii ºi abuz de încredere sau înºelãciune prin fraudarea creditorului, Unicredit Þiriac Bank SA. Aºteptãm ca Agenþia Naþionalã de Integritate ºi Direcþia Naþionalã Anticorupþie sã facã urgent luminã asupra afacerilor imobiliare veroase ale actualului ºef al Serviciului Teritorial Oradea al DNA, chiar dacã ºi acesta a fost gratulat de cãtre ºefa sa, Laura Codruþa Kövesi, ca fiind un procuror anticorupþie de elitã.

Aºteptãm ca ministrul Justiþiei ºi procurorul general al României sã ridice problema afacerilor imobiliare dubioase ale unor procurori-ºefi din DNA la bilanþul anual al Direcþiei Naþionale Anticorupþie.

Sfîrºit VALER MARIAN partide, implicat în mai multe „mafii”! Eu, unul, am încercat pe la diverse posturi TV sã intervin. Am cumpãrat cu 2.500 de euro spaþiul a 8 emisiuni la Naºul TV ºi douã le-am consacrat golãniilor lui Iohannis; la data aceea era numai primar, nimeni nu-i prevedea ascensiunea politicã maximã. La alt post, România TV, invitat sã vorbesc despre înfierile fãcute de Iohannis, abia cîteva minute m-au lãsat sã vorbesc.

Dovezile pentru faptele penale ale preºedintelui - Dezvãluiri reluate... (1) La aceeaºi televiziune, un senator din Sibiu, vorbind despre abuzurile ºi hoþiile primarului sas, a fost oprit de moderatoare taman cînd începuse sã dezvãluie furturile lui Iohannis de la aeroport: milioane de euro dispãrute pe semnãtura lui WKJ! Culmea a fost cã Iohannis a candidat în 2014 avînd un dosar penal pe rol, la tribunal. Toatã jurisprudenþa în speþa respectivã îl dãdea perdant pe Iohannis! Aºa cum perdanþi fuseserã, în aceeaºi speþã, zeci de primari ºi alþi funcþionari publici!… Iohannis însã a fost gãsit ºi declarat nevinovat, curat ca lacrima, iar preºedinta completului de judecatã, vinovatã de acest abuz, a fost rãsplãtitã de noul preºedinte cu un rang juridic ºi mai înalt: judecãtor la Curtea Constituþionalã. În materie penalã, situaþia lui Iohannis este ºubredã rãu.

La cele expuse mai sus se adaugã situaþia doamnei Iohannis, doveditã cã a falsificat acte de proprietate pentru a-ºi însuºi un imobil! S-au dat deja cîteva sentinþe, iar ceea ce urmeazã sã se întîmple este condamnarea primei doamne pentru o infracþiune ruºinoasã, jenantã! ordinarã! Penibilã!… (va urma) Prof. univ. ION COJA Impunãtorul edificiu este rezultatul unui imens efort naþional. Începînd cu proiectarea, execuþia ºi terminînd cu utilajele ºi materialele folosite, totul este de provenienþã româneascã. Au participat la construcþia Casei Poporului toate judeþele, întreprinderile de prelucrarea lemnului ºi pietrei din toatã þara, principalele ministere, fabrici ºi centrale industriale. În ultima perioadã, pe ºantier s-a concentrat munca a peste 17.000 de oameni.

La construirea Casei Poporului s-au folosit materiale de cea mai bunã calitate: marmurã de Ruºchiþa, Moneasa, Gura Vãii, Alun etc. Lemnul este de esenþe autohtone valoroase: nuc, cireº, ulm, stejar etc. A lucrat aici elita meºterilor în sculpturã de piatrã ºi lemn.

Au participat artiºti plastici, aceºtia executînd zeci de metri pãtraþi de luminatoare turnate în aluminiu ºi bronz, mãºti ornamentale de radiatoare, ºildurile ºi drucãrele uºilor monumentale. S-au executat numeroase candelabre din bronz, alamã ºi cristal, care rivalizeazã, ca ºi construcþia Casei Poporului în ansamblul sãu, cu cele mai îndrãzneþe realizãri în domeniu, din întreaga lume. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

Pag. a 18-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul „Miss România“ 1930 ºi avatarurile concursurilor de frumuseþe (2) „Domniºoara România“, primul concurs de frumuseþe interbelic, iniþiat de „Universul“ Spre deosebire de concursul din 1906, competiþiile din perioada interbelicã au suscitat mari pasiuni, numãrul competitoarelor la nivelul întregii þãri ajungînd la aproape 2.500 în anii cei mai buni, iar juriile erau compuse din mari personalitãþi ale artei ºi culturii sau din figuri proeminente ale politicii.

Prima iniþiativã în vederea organizãrii unei întreceri naþionale a avut-o „Universul“ lui Stelian Popescu, care începe trierea candidatelor în decembrie 1928, iar concursul, denumit „Domniºoara România“, are loc în ianuarie anul urmãtor, în ziua de 13, la Teatrul „Carmen Silva“, situat la începutul Cãii Victoriei, pe cheiul Dîmboviþei. Ideea se poate sã le fi venit celor de la „Universul“, dupã vizionarea, în varã, a filmului produs de „Paramount“ despre competiþia de la Galveston ºi reþeta sa de succes, care a rulat ºi în Capitalã, la Cinematograful „Regal“. Peste 700 de pretendente s-au prezentat la fazele regionale, iar la runda finalã, un public destul de numeros, înfruntînd un ger hain, a umplut sala ºi a împrejmuit clãdirea. Preºedinte de onoare al juriului a fost însuºi Maurice de Waleffe, în pãlãria cãruia s-au adunat ºi voturile celorlalþi decidenþi, printre care se numãrau scriitorii Victor Eftimiu ºi Corneliu Moldovanu, sau pictorii Costin Petrescu ºi Jean Steriadi. Competiþia e „cinematografiatã“ de regizorul Jean Mihail, iar imaginile vor rula la cinema „Trianon“.

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (11) Mecanica Ascensiunii (2) Ridicarea vibraþiilor corpului fizic pe octava corpului sufletului este numitã „accelerare”. Într-adevãr, frecvenþa de vibraþie a corpului fizic este acceleratã pînã cînd ajunge sã facã un salt cuantic, corpul transformîndu-se în unde coerente de luminã.

Ascensiunea lui Isus Christos, a lui Ramalinga Swami, a lui Annalee Skarin ºi a altor maeºtri înãlþaþi la cer a fost întotdeauna însoþitã de fenomene luminoase. Fenomenul este similar cu saltul cuantic cunoscut sub numele de Efectul Meissner, prin care lumina obiºnuitã se transformã într-o razã laser coerentã.

Fenomenul accelerãrii inverseazã procesul de încetinire sau de rãcire, prin care lumina este congelatã ºi transformatã în materie, creînd astfel universul fizic (potrivit teoriei „big bang”-ului). El este în egalã mãsurã descris de faimoasa ecuaþie a lui Einstein: E=MC2. Atunci cînd masa creºte foarte mult (prin acceleraþie), energia creºte direct proporþional. În mod similar, prin inversarea fenomenului de îmbãtrînire, se poate ajunge la un proces de reîntinerire.

Clubul Bilderberg – conducerea secretã a lumii (5) INTERVENÞII BILDERBERG ÎN AFACERILE NAÞIUNILOR SUVERANE (2) La întrunirea din 1992, Clubul Bilderberg a dezbãtut posibilitatea de a condiþiona publicul sã accepte ideea unei armate ONU care putea, prin utilizarea forþei, sã intervinã în politica internã ºi în soluþionãrile conflictelor naþiunilor suverane. Aceastã propunere Bilderberg a apãrut pe prima paginã în douã periodice canadiene principale, Toronto Star ºi National Post, în timpul întrunirii din 2006 din Ottawa. Vînzarea, pe multe milioane de dolari, a corporaþiei furnizoare de electricitate Ontario Hydro, deþinutã pe atunci de guvernul canadian, a fost discutatã pentru prima datã la întrunirea Clubului Bilderberg din King City, în

Cîºtigãtoarea: Maria Gãnescu, „o Venerã bronzatã de sporturi“ Erau prevãzute trei note: „una pentru cap, pentru distincþia figurii; alta pentru armonia generalã a corpului, ºi alta pentru frumuseþea expresiunii, care este un element caracteristic ºi decisiv în frumuseþea femininã“. Vechea tradiþie a estompãrii trupului pare cã îºi spune cuvîntul în acest enunþ, Waleffe atrãgînd atenþia examinatorilor cã „Miss România“ va avea o ºansã la Paris dacã „juriul va aprecia cu atenþie frumuseþea picioarelor, care sînt partea cea mai vizibilã a trupului, (de) sub rochie, ºi care trãdeazã, de altfel (…) perfecþiunea restului corpului“. Tot pentru menajarea intimitãþii candidatelor, între juriu, aflat pe scenã, ºi spectatori, strãjuia cortina, concursul fiind aproape o replicã a examenelor orale de la facultate. Cîºtigãtoarea a fost Maria Gãnescu, despre care se spune cã era „în contrast desãvîrºit cu frumuseþea românã“, „o Venerã bronzatã de sporturi”. Era nãscutã la Techirghiol ºi educatã la Institutul Notre Dame de Sion, de la Galaþi: „o frumuseþe brunã, înaltã, voinicã ºi suplã în acelaºi timp”, dupã cum o descrie tot reporterul „Universului“. Ea a fost urmatã de Magda Demetrescu, din Bucureºti, iar printre finaliste s-a numãrat ºi Zoica Dona. Organizatorii mizau pe faptul cã acest concurs va intra în circuitul mondial aflat sub umbrela comitetului din Galveston, dar, la cîteva zile de la întrecere, rivalii de moarte de la „Adevãrul“ publicau o scrisoare primitã de la orgaÎn timpul ascensiunii, frecvenþele corpului se accelereazã atît de mult, încît omul ajunge în dimensiunea luminii, o lume situatã pe o frecvenþã superioarã faþã de cea materialã. El poate dispãrea, pur ºi simplu, din aceastã lume, apãrînd instantaneu acolo unde doreºte. Altfel spus, se poate miºca fãrã restricþii spaþio-temporale, fãrã sã lase umbre ºi amprente sau urme.

Dupã realizarea ascensiunii ºi transcenderea morþii, omul îºi poate rematerializa corpul fizic, printr-un proces numit vyutthana, în limba sanscritã.

El le poate apãrea astfel în trup celorlalþi oameni, aºa cum a fãcut Isus. La fel de bine, îºi poate manifesta o altã formã, dacã doreºte acest lucru.

nizatorii texani, prin care publicaþia fondatã de C. Mille era singura îndreptãþitã sã iniþieze o competiþie de frumuseþe la noi în þarã. Lovitura a fost greu digeratã de oamenii lui Stelian Popescu, astfel cã participarea domniºoarei Gãnescu, la începutul lunii februarie, la „Miss Europe“, de la Paris, a fost puþin mediatizatã – e drept cã nici n-a obþinut o performanþã notabilã. Mergînd pe mîna disidentului Waleffe, au pierdut.

Competiþia organizatã de trustul „Adevãrul“: disputa costumelor de baie Cei de la „Adevãrul“ s-au pus pe treabã, încredinþînd mediatizarea ºi administrarea competiþiei revistei de casã, „Realitatea Ilustratã“, care mai încercase marea cu degetul ºi la începutul anului precedent, organizînd un concurs de frumuseþe pentru copii. Organizatorii dãdeau garanþii cã „ne vom strãdui sã alegem un tip reprezentativ al frumuseþii româneºti, fie frumuseþea bãnãþeanã cu trãsãturi romane accentuate, fie frumuseþea basarabeanã, în care se simte influenþa slava, fie olteancã, cu trãsãturi dacice”. Noul concept era branºat la concursul mondial de la Galveston ºi a avut loc în 17 martie 1929.

Competiþia a fost mult mai bine primitã de public, ºi peste 2.500 de frumuseþi s-au prezentat în faþa juriilor din þarã ºi din Capitalã. Juriul finalei era compus exclusiv din personalitãþi: Liviu Rebreanu, artiºtii plastici Steriadi ºi Storck, respectabilul publicist, diplomat, ºi scriitor Nicolae Batzaria, nu în ultimul rînd, doamne respectabile din rîndul protipendadei, precum Alexandrina Cantacuzino, Maria Giurgea ºi Olga Greceanu. (va urma) EUGEN MAROLA

Toate sufletele sînt eterne. Ele nu pot muri.

Sufletul omului dureazã de-a pururi. Ascensiunea este, însã, cu totul altceva. Ea reprezintã viaþa eternã trãitã în corp, nu separat de acesta. Corpul uman nu a fost creat ca sã moarã, ci sã trãiascã veºnic. Noi am primit de la Dumnezeu o putere inerentã de a transcende moartea. Lãsarea corpului fizic în urma noastrã nu reprezintã singura cale. Noi ne putem bucura la fel de bine de slava eternã ºi nepieritoare, în lumina atotputernicã a lui Dumnezeu.

Ernest Holmes, fondatorul Bisericii ªtiinþei Religioase, a spus în cartea sa, ,,ªtiinþa minþii”: „Avem toate motivele sã presupunem cã în interiorul corpului nostru se ascunde un alt corp, ºi tot aºa, la infinit... «Corpul învierii» ... se aflã deja în interiorul

nostru, ºi putem fi siguri cã el va fi un instrument ideal pentru manifestarea viitoare a sufletului nostru. Acest corp va semãna cu trupul nostru actual, dar nu va mai suferi de boalã, de bãtrîneþe sau din cauza celorlalte obstacole care împiedicã înflorirea Spiritului... Noi avem un astfel de corp spiritual chiar acum, ºi nu trebuie neapãrat sã murim ca sã primim unul... Altfel spus, noi nu vom atinge nemurirea în viitor, ci sîntem nemuritori CHIAR ACUM! Eu nu afirm cã morþii vor învia ºi vor trãi din nou, ci cã un om viu nu poate muri niciodatã”.

Viaþa eternã le este promisã tuturor oamenilor, inclusiv celor care nu cred în ea. Tuturor ne este oferitã o lume veºnicã, dar nu toþi oamenii o acceptã.

Unii cautã nemurirea, dar, în mod paradoxal, nu cred în ea. Profetul Osea a spus: „Îi voi rãscumpãra din puterea mormîntului; îi voi învia din morþi. O, moarte, unde îþi este ciuma? Locuinþã a Morþilor, unde îþi este nimicirea?”. Iar Isaia a spus: „El nimiceºte moartea pe vecie. Domnul Dumnezeu va ºterge lacrimile de pe toate feþele“.

Puþini oameni cred în nemurire, pentru cã foarte puþini dintre ei sînt conºtienþi cã aceasta existã ºi cã poate fi obþinutã inclusiv de oamenii obiºnuiþi. Dat fiind cã este întîlnitã atît de rar, ei cred cã este imposibilã. Noi ne-am obiºnuit atît de mult sã îi vedem pe oameni cum îmbãtrînesc, cum se îmbolnãvesc ºi cum mor, încît ni se pare imposibil sã ni-i imaginãm întinerind, în loc sã îmbãtrîneascã, sau trãind de-a pururi, în loc sã moarã. (va uma) SUSAN SHUMSKY

1996. La scurtã vreme dupã aceea, Ontario Hydro a fost divizatã în cinci companii independente ºi a fost privatizatã. Începînd cu întrunirea din 1996 ºi continuînd pînã în 1998, Kosovo a intrat în vizorul bilderbergilor, cînd aceºtia au discutat formarea unui stat albanez mai mare dupã „administrarea“ unui Kosovo „independent“, dezmembrarea Iugoslaviei (prin cedarea cãtre Ungaria a provinciei ei nordice, locuitã de 350.000 de etnici maghiari) ca parte a unei retrasãri generale a graniþelor în Balcani (calculatã pentru a continua instabilitatea ºi conflictele din regiune) ºi reconstruirea infrastructurilor distruse, în valoare de miliarde de dolari, pe seama contribuabililor occidentali. Scurgeri de informaþii de la întrunirea din 2002 afirmau cã rãzboiul din Irak fusese amînat pînã în martie 2003, într-un moment cînd toate ziarele din lume se aºteptau ca atacul sã fie lansat în vara/toamna anului 2002. În 1999, Kenneth Clarke, membru al Parlamentului, Martin S. Feldstein, preºedinte al Biroului Naþional de Cercetãri Economice, Stanley Fisher, director executiv adjunct al Fondului Monetar Internaþional (FMI), Ottmar Issing, membru în consil-

iul de administraþie al Bãncii Centrale Europene, ºi Jean-Claude Trichet, guvernator al Bãncii Franþei, au discutat „dolarizarea“ ca etapã urmãtoare dupã moneda europeanã unicã. Bilderbergii au discutat formarea unui bloc asiatic sub conducerea Japoniei, cu piaþã liberã, monedã unicã ºi uniune politicã similarã cu a Uniunii Europene. Scindarea Canadei ca etapã spre o Uniune Americanã a fost iniþial programatã pentru 1997, dar o neaºteptatã atenþie primitã din partea presei, mai ales în Toronto Star, cel mai popular cotidian canadian, în decursul întrunirii din 1996, din King City, a silit Clubul Bilderberg cel puþin la o amînare a planului. Propusa divizare a Canadei a fost descrisã în mai multe cãrþi despre acest subiect, printre care „Corupþia Noii Ordini Mondiale în Canada“ (“New World Order Corruption in Canada“), o culegere de eseuri editatã de Robert O’Driscoll ºi Elizabeth Elliott în 1994. (va urma) DANIEL ESTULIN („Clubul Bilderberg – Conducerea secretã a lumii“, 2007)

Transcenderea morþii

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (13) Jeanne-Antoinette de Pompadour (4) În 1744, în timpul rãzboiului austriac de succesiune, amanta încãpãþînatã l-a urmat pe rege, pe cîmpul de bãtaie. Acest dispreþ total faþã de convenienþe s-a întors împotriva ei, cînd Ludovic s-a îmbolnãvit grav, iar un episcop a fost convocat sã îl împace cu lumea pe care bãnuia cã avea sã o pãrãseascã în curînd. Dar omul Bisericii refuzã sã îl absolve de pãcate, pînã cînd el nu avea sã se confeseze public ºi sã se cãiascã pentru viciile sale. Înspãimîntat de focul iadului, Ludovic ºi-a mãrturisit adulterul cu Madame de Châteauroux, a implorat iertarea ºi a ordonat ca femeia pãcãtoasã sã fie îndepãrtatã. Chestiunea nu s-a sfîrºit aici, cãci mãrturisirea lui avea sã fie rãspînditã pe scarã largã. Ludovic a fost iertat, dar nu ºi amanta.

Oamenii se grãbirã sã arunce cu pietre ºi cu conþinutul oalelor de noapte peste trãsura ei, bãtîndu-ºi joc de ea ºi umilind-o. Aceastã experienþã oribilã a afectat-o atît de tare, încît a fãcut pneumonie. Între timp, regele s-a vindecat ºi, cînd a vãzut cã perspectiva morþii se îndepãrtase, a rechemat-o la Versailles. Cu toate acestea, Madame de Châteauroux avea sã moarã în curînd.

Douã luni mai tîrziu, în 1745, la celebrarea nunþii fiului sãu, Delfinul, Ludovic, împopoþonat ca un pom de Crãciun, ºi-a îndreptat atenþia asupra lui Reinette, o

Oameni aleºi (37) Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827) (2) „Mãreþia omului stã în caracter ºi energie“. (Fichte) Mama trebuie sã-ºi îndrume copilul spre cunoaºterea sentimentelor celor mai înalte. Pestalozzi a urmat Dreptul, apoi filosofia, dar ºi teologia. Însã nu este atras de preoþie. Rousseau îl influenþeazã, pe el, ca ºi pe Kant, deºi în direcþii diferite. Pentru Pestalozzi, nãzuinþa spre libertate îi naºte în suflet dorinþa de a o întãri prin practicã. De aici apare sistemul lui pedagogic. La Kant, influenþa lui Rousseau este teoreticã; e cuprinsã în filosofia lui generalã. Însã, pînã sã ajungã la scopul pe care ºi l-a propus, a trebuit sã învingã nevoile materiale. Astfel, la vîrsta de 21 de ani, începe sã scrie la un ziar, ocupîndu-se numai de chestiuni educative. Apoi ajunge agricultor, ca urmare a ideologiei rãspîndite prin scrierile lui Rousseau. Dar, mai întîi, trebuia sã aibã cunoºtinþele necesare. Aproape un an a lucrat la o fermã vestitã, spre a se retrage apoi la Birr, unde ºi-a cumpãrat o bucatã de pãmînt nu tocmai roditor.

S-a însurat cu Anna Schulthess, „sufletul cel mai curat ºi cel mai nobil pe care l-am întîlnit“.

Agricultura nefiind rentabilã, a început sã creascã vite. Dar nu a avut rezultatele dorite. A Declasificat

Secrete de rãzboi (22) Documentele din dovleac (2) Cãtre finalul celui de-al II-lea rãzboi mondial, Hiss a fost însãrcinat cu organizarea Naþiunilor Unite. A fost, totodatã, consilierul preºedintelui Roosevelt pe timp de rãzbo, la Conferinþa de la Yalta, unde s-au întîlnit Roosevelt, prim-ministrul britanic Winston Churchill ºi dictatorul sovietic Iosif Stalin. Hiss a pãrãsit Departamentul de Stat pentru a deveni, în 1947, preºedintele eminentei organizaþii „Carnegie Endowment for International Peace“. Îndelungatul ºi complexul caz Chambers-Hiss a alimentat temerile publice din anii ’40, potrivit cãrora spioni sovietici ar fi penetrat guvernul Statelor Unite. Acele temeri au fost un preludiu al fricii de Roºii-din-guvern, trîmbiþatã, în anii ’50, de senatorul Joe McCarthy, ale cãrui tactici au produs termenul de „McCarthysm“. „Documentele din dovleac“ au mai introdus în scenã un membru puþin cunoscut al „Home Committee on Un-American Activities“, senatorul de California, Richard M. Nixon. Chipul sãu a apãrut în numeroase ziare, în momentul în care, cu lupa în mînã, examina filmele. În 1949, Hiss a fost dat în judecatã pentru faptul cã a minþit un juriu cu privire la întîlnirile sale cu

Pag. a 19-a – 10 martie 2017

strãlucitoare ºi elegantã zeiþã Diana, zãbovind în preajma ei toatã seara. Curînd dupã aceea, aceasta a devenit amanta lui. Ascensiunea noii amante regale a provocat agitaþie la Curtea francezã. Cît de mult va dura relaþia?, se întrebau curtenii. Cine îi erau aliaþii? Dar duºmanii?

Ce punea ea la cale? Ce îi plãcea, ce nu îi plãcea ºi ce scopuri urmãrea? Într-un sistem ierarhic bazat pe noþiunile de drept divin ºi sînge albastru, era cu adevãrat îngrozitoare puterea potenþialã a unei noi amante de a influenþa treburile statului ºi, ce era ºi mai important, de a influenþa Casa regalã ºi mulþimea celor care depindeau de aceasta. Ba mai mult: la ce te puteai aºtepta din partea unei parvenite ca doamna d’Etoiles, o femeie de origine inferioarã, o burghezã, care era prietenã cu atei precum Voltaire? Dar Ludovic era absorbit de relaþia cu noua lui iubitã ºi se enerva ori de cîte ori auzea rostindu-se vreun cuvînt de dezaprobare la adresa ei.

Reinette a rãspuns la iubirea lui cu o pasiune inspiratã de fanteziile nutrite încã din copilãrie. În ciuda sinceritãþii ei, bîrfele despre ea, adesea maliþioase, împînzeau Curtea. Între timp, Reinette i-a cerut lui Ludovic sã-i clarifice statutul, iar el s-a executat: o voia în rolul de maîtresse en titre. Încîntatã, Reinette a fost de acord. Dar a insistat, totuºi, ca Ludovic sã aranjeze un divorþ oficial de soþul ei. Devotatul Charles-Guillaume a primit cu tristeþe vestea, izbucnind în plîns. Numai dupã ce a înþeles cã decizia ei era irevocabilã, a acceptat ruptura de iubita sa soþie. Totuºi, în ciuda pasiunii ei pentru rege, statutul de amantã a reprezentat o grea încercare pentru Reinette. Fusese un copil fragil, avînd mereu prob-

leme cu gîtul ºi plãmînii. La maturitate, pe mãsurã ce aceste probleme se agravau, ºi-a ascuns starea de sãnãtate de toatã lumea, cu excepþia cîtorva prieteni apropiaþi. Dar vigilenþei curtenilor nu le-a scãpat faptul cã era slãbitã ºi arãta obositã ºi, curînd, se rãspîndi zvonul cã scuipa sînge. Doctorul îi prescrise odihnã, aer curat ºi miºcare. „Cum aº putea sã fac asta?“ , se vãita ea.

Viaþa la Curte presupunea respectarea unor reguli riguroase, toaletele erau elaborate, ºi ritualurile de înfrumuseþare, interminabile, iar aerul supraîncãlzit era sufocant. Cît priveºte miºcarea, se simþea prea obositã ca sã se conformeze prescripþiilor medicului.

Sãnãtatea ei ºubredã îi afecta ºi prestaþia în pat, iar ea era îngrozitã la gîndul cã, la un moment dat, ceea ce ea numea natura sa frigidã l-ar fi putut împinge pe Ludovic în braþele altei femei. Într-o noapte, dupã ce ia reproºat cã e „rece ca un peºte“, regele a sãrit din pat ºi s-a culcat pe canapea. Reinette a încercat sã îl pãstreze, urmînd o dietã menitã sã încãlzeascã sîngele rece: ciocolatã caldã presãratã cu vanilie ºi rãºinã, trufe, supã de þelinã. Alteori, bea lapte de mãgãriþã. „Mi-aº da viaþa ca sã îi fac plãcere“, îi mãrturisi ea unei prietene. Deºi corpul o trãda, Reinette a reuºit sã se facã indispensabilã regelui. În 1745, el a numit-o Marchizã de Pompadour, nume care, aºa cum avea sã noteze Voltaire, rima cu amour - dragostea pe care Reinette i-o oferise din plin iubitului ei. Ca amantã oficialã a lui Ludovic, a reuºit sã o înduplece ºi pe reginã, deºi Marie-Leszczynska o umilea uneori în public. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

înfiinþat la mica lui fermã o instalaþie de tors bumbacul. Nici în aceastã direcþie nu a avut noroc, deºi de aici a pornit gîndul înfiinþãrii unei unei ºcoli, în întreprinderea lui folosindu-se ºi de copii, pe care îi lua mai mult pentru a învãþa ceva. Face apel la populaþie, la „prietenii umanitãþii“, ca sã-l ajute. Se obligã sã-i înveþe pe copii carte, dar ºi un meºteºug. Apelul sãu a avut efect. ªcoala a funcþionat vreo 5 ani, dar a fost închisã din cauza greutãþilor financiare. În aceastã întreprindere ºi-a pierdut toþi banii agonisiþi.

Disperat, îndemnat de cîþiva prieteni, a început sã scrie cãrþi. Astfel a apãrut „Leonard ºi Gertruda“, scrisã fãrã nici un plan, în cîteva sãptãmîni. Cartea a fost primitã cu interes, deºi cea dintîi ediþie din aceastã vestitã lucrare cuprindea idei nelimpezite, iar stilul ei era destul de neclar. În vremea aceasta, asupra Elveþiei se abãturã valurile Revoluþiei, cu atrocitãþile ei, cu invazia austriecilor ºi a ruºilor.

Numai într-un singur sat, la Stans, rãmãseserã cîteva sute de orfani, sau copii cu pãrinþi atît de sãraci, încît tot orfani erau. Autoritãþile s-au hotãrît sã construiascã acolo o ºcoalã pentru copiii orfani. Aºa a început adevãrata activitate a lui Pestalozzi ca învãþãtor. La Stans, se pun bazele practicii pedagogice, dupã care se va conduce ºcoala primarã pînã în Secolul XX. Evenimentele politice, însã, se precipitarã. Dupã un timp, ªcoala de la Stans a fost închisã. A urmat o nouã perioadã de pribegie, cu un lung popas în castelul Berthond, unde Pestalozzi a deschis o ºcoalã normalã.

Aici a scris „Cum îi învaþã Gertruda pe copiii ei“, o

lucrare în care se gãsesc cristalizate principiile sale pedagogice. În perioada 1800-1804, conduce institutul din Burgdorf, care, în 1805, se mutã la Münchenbuchsee ºi, tot în acelaºi an, la Yverdon, în fruntea cãruia se aflã pînã în 1825. În 1825, se retrage la Neuhof, de unde plecase cu 50 de ani mai înainte „cu inima plinã de speranþã ºi de însufleþire pentru marea cauzã pe care o îmbrãþiºase“.

La vîrsta de 81 de ani închide ochii, cu surîsul pe buze. E îngropat la Birr.

Munca lui de o viaþã întreagã, sentimentele care l-au cãlãuzit ºi realizãrile sale sînt prezentate pe placa de la monumentul ridicat în 1846: „AICI ODIHNEªTE HENRICH PESTALOZZI PREDICATOR POPULAR ÎN LEONARD ªI GERTRUDA SALVATORUL SÃRACILOR LA NEUHOF TATÃL ORFANILOR LA STANS ÎNTEMEIETORUL ªCOLII POPULARE DIN BERTHOLD ªI DIN MÜNCHENBUCHSEE EDUCATORUL UMANITÃÞII LA YVERDON. OM, CREªTIN, CETÃÞEAN. TOTUL PENTRU ALÞII, NIMIC PENTRU SINE. FIE-I ÞÃRÎNA UªOARÓ.

Sfîrºit Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

Chambers. Acuzaþiile de spionaj au fost retrase.

Procesul de sperjur s-a finalizat printr-un juriu aflat în impas. El a fost judecat din nou, condamnat de aceastã datã, iar în martie 1951, a intrat într-o închisoare federalã pentru a ispãºi cei 5 ani de detenþie. A fost eliberat în noiembrie 1954. Cazul Chambers-Hiss a fost reactualizat în 1996, cînd Agenþia de Securitate Naþionalã a dezvãluit rezultatele unei operaþiuni strict secrete, cu numele de cod „Venona“. Documentele „Venona“ - mesaje ale spionajului sovietic decriptate din anii 1940 - au identificat o corelaþie între Hiss ºi activitatea de spionaj. Au apãrut imediat speculaþii cu privire la contactele pe timp de rãzboi ale lui Hiss cu Donald Maclean, un diplomat din cadrul Biroului Britanic pentru Afaceri Externe, care lucrase împreunã cu acesta la Naþiunile Unite ºi în alte probleme.

Maclean a fost unul dintre „spionii de la Cambridge“, care a furnizat informaþii importante Uniunii Sovietice.

Unul dintre documentele „Venona“, datat 30 martie 1945, se referã la un nume de cod american „Ales“. Mesajul menþioneazã cã un agent sovietic care lucra pentru Departamentul de Stat l-a însoþit pe preºedintele Roosevelt la Conferinþa de la Yalta, în februarie 1945, dupã care a zburat la Moscova. Acolo, indicã mesajul, „Ales“ l-a întîlnit pe Andrei Vîºinski, comisarul sovietic pentru Afaceri Externe, ºi a fost citat pentru ajutorul oferit sovieticilor. Analiºtii National Security

Agency (NSA) au afirmat cã „Ales“ nu ar fi putut fi decît Hiss, o concluzie contestatã de susþinãtorii acestuia. În 1975, prin Actul de Libertate a Informaþiei, Hiss a obþinut ceea ce fusese ascuns în dovleacul golit de seminþe: o rolã de film care era în întregime goalã, alãturi de alte douã role ce pãreau atît de inofensive, încît, a spus Hiss, „sînt cu siguranþã inutile pentru spionaj”. Însã mai existau acele documente din liftul de alimente, care se refereau la secrete ale Departamentului de Stat. Adepþii lui Hiss au afirmat cã nu existau dovezi solide cu privire la originea acelor documente ºi cã nu se putea stabili o legãturã între Hiss ºi „Ales“. Hiss a decedat în 1996, încã susþinînd cã nu fusese niciodatã spion. Hiss rãmîne un personaj controversat chiar ºi în prezent.

Cazul sãu a propulsat cariera lui Richard Nixon, de vreme ce conexiunile celui din urmã cu „Documentele din dovleac“ i-au conferit o publicitate naþionalã. Anticomunismul sãu, care a debutat odatã cu acest incident, a devenit un subiect predilect al lui Nixon, catapultîndu-l în Senat, în 1950, ºi asigurîndu-i statutul de figurã republicanã majorã, mai întîi pe post de coleg de campanie al lui Dwight D. Eisenhower la alegerile prezidenþiale din 1952 ºi 1956, apoi, în calitate de candidat prezidenþial în 1960 ºi preºedinte, în 1968.

Sfîrºit THOMAS B. ALLEN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 10 martie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei Bunã þarã, rea tocmealã (urmare din pag. 1) În primul rînd, pentru cã a fost introdusã numai ºi numai de dragul de a valorifica posibilitatea oferitã de Constituþie, de a nu pierde rîndul, cum se zice pe la coadã pe la Alimentara. Numai cã dvs. aþi boicotat Constituþia. În al doilea rînd, pentru cã este redactatã ºi introdusã de P.D.-F.S.N., care, fiind un partid parlamentar atît de important, are toate drepturile în Þara aceasta, mai puþin unul: acela de a cere demisia unui Guvern care, de 2 ani încoace, se luptã din rãsputeri sã repare ce-au stricat ei, specialiºtii, „unicatele” de care vorbea Oracolul din Dãmãroaia, tizul lui Silvio Berlusconi, de Silviu Brucan vorbesc. (Aplauze prelungite, hohote de rîs) În al treilea rînd, la toate popoarele civilizate, de Sfintele Sãrbãtori ale Crãciunului ºi Paºtelui, ori de Anul Nou, se instaureazã un armistiþiu, cînd luptele militare sau politice sînt oprite de comun acord; numai Opoziþia noastrã, creºtinã ºi democratã, desigur, nu respectã aceste bune obiceiuri. În al patrulea rînd, pentru prima oarã în ultimii 2 ani, o moþiune a ºi fost botezatã, deºi nu se prea ºtie dacã toþi care au introdus-o sînt, la rîndul lor, botezaþi. (Aplauze furtunoase) Dar, Dumnezeu, în marea milã a Lui, îi va primi la Sînul Sãu ºi, pe 6 ianuarie, de Boboteazã, îi putem împãrtãºi din taina sfîntã în apele Dîmboviþei.

Aºadar, documentul acesta poartã numele de Moþiunea Reºiþa. Cred cã veþi fi de acord cu mine, inclusiv dvs., cei care aþi redactat textul cu pricina, cã mult mai indicat ar fi fost sã se înainteze Moþiunea România, nu Reºiþa, pentru cã problemele Reºiþei se întîlnesc în majoritatea regiunilor þãrii. Da, o astfel de moþiune am fi semnat ºi noi, cu inima împãcatã, dar nu împotriva Guvernului Vãcãroiu, ci împotriva blestemului care ne face de 5 ani încoace sã nu ne regãsim cadenþa, sã nu identificãm antidotul la cele douã molime teribile care au prins în cleºtele lor societatea româneascã – Jaful ºi Anarhia.

Una dintre explicaþii este cã locul marilor revoluþionari ai Istoriei Naþionale a fost luat de infractori de drept comun, strecuraþi printre adevãraþii luptãtori: în locul lui Nicolae Bãlcescu s-au nãpustit Nicolae Dide ºi Nicolae Adrian, în locul lui Gheorghe Magheru se bate cu pumnii în piept Gheorghe Zainea, în locul lui Gheorghe Lazãr se agitã Cercel Lazãr, în locul lui Dumitru Brãtianu se amestecã în vorbã Dumitru Dincã, fiindcã tot sînt ei tizi, unii cu alþii. Fac parte dintre aceia care au fost, fãrã voia lor, în centrul evenimentelor de la Reºiþa, ca urmare a unei diversiuni ieftine, lansate de ziarul cadavrelor

decedate, cum glumea Isac Peltz, al gãinilor violate ºi al piticilor uteciºti – dacã cineva are naivitatea sã creadã cã nu e vorba de „Evenimentul zilei” îl asigur cã se înºalã. (Aplauze, rîsete) Tocmai noi, cei de la „România Mare”, care am cerut primii, încã de acum 6 luni, demiterea prefectului buclucaº de Caraº-Severin, tocmai noi, care am intervenit alãturi de senatorul ªtefan David, de la P.S.M., pentru a-l convinge pe primul-ministru sã garanteze un credit extern de 35 de milioane de dolari în exclusivitate pentru Reºiþa, de care sã beneficieze toatã obºtea, în fine, tocmai noi, care afirmaserãm rãspicat în Conferinþele noastre de Presã cã revendicãrile muncitoreºti sînt perfect justificate ºi cã e dureros cã s-a ajuns aici, iar înregistrãrile video existã ºi pot depune mãrturie – ne-am pomenit decretaþi „persoane indezirabile” de cãtre niºte cãpetenii sindicale de teapa lui Dumitru Costin ºi Bogdan Hossu, paraºutate de la Bucureºti. În realitate, aºa dupã cum ne-au relatat mai mulþi martori oculari, cînd în Piaþa Centralã a strãvechii cetãþi de pe malul Bîrzavei s-a rostit numele Partidului România Mare, mii de muncitori au scandat: „E cu muncitorii! E cu muncitorii!” (Agitaþie ºi vociferãri pe banca Opoziþiei) Domnule preºedinte Adrian Nãstase, aþi dat cumva drumul în salã la colindãtori? (Amuzament, aplauze) Iatã numai cîteva dintre motivele care îi fac pe parlamentarii Partidului România Mare sã considere actuala moþiune de cenzurã nu numai cea mai ºubredã ºi cea mai artificialã dintre toate, dar ºi cea mai imoralã. ªi noi avem serioase rezerve faþã de unele acþiuni ale Guvernului actual. Nu mai departe decît în luna noiembrie, Comitetul Director al Partidului nostru a convocat la Bucureºti Adunarea Extraordinarã a Consiliului Naþional, a senatorilor, deputaþilor, consilierilor ºi primarilor Partidului România Mare. Totuºi, în urma unor consultãri democratice ºi gospodãreºti, ne-am gîndit cã cea mai gravã eroare pe care o pot face niºte oameni politici este sã rupã continuitatea conducerii þãrii, sã lase România fãrã Guvern în mijlocul iernii, la cumpãna anilor. Dacã distinºii noºtri colegi din Opoziþie cred cumva cã noi, cei de la Partidul România Mare, nu înþelegem cît de greu o duce populaþia ºi ce demoralizaþi sînt oamenii care una au visat, dar alta trãiesc zi ºi noapte – înseamnã cã nu sînt realiºti ºi nu ne cunosc. Guvernul acesta nu e nici atît de bun precum crede el, nici atît de rãu precum crede Opoziþia. Dar mãcar se strãduieºte sã facã treabã, are bãrbãþia de a-ºi asuma rãspunderea într-un moment crucial pentru Istoria României, ºi trebuie sã remarcãm ºi unele succese ale politicii noastre externe. „Bunã Þarã, rea

PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (11) Stimaþi prieteni, actuala Plenarã reprezintã uvertura Congresului nostru. Aparent, acela va fi Congresul unui partid. Numai cã România Mare e mai mult decît un partid: e o familie, e o hartã, e un simbol, e o stare de spirit, e filonul de aur al Neamului Românesc. Imaginaþi-vã, cu ochii minþii, cum ar fi arãtat þara noastrã, în aceste vremuri de adîncã ruºine, de jaf ºi de anarhie, fãrã acest ,,sistem imunitar”, care e PRM. Iar românii înþeleg lupta noastrã idealistã ºi ne urmeazã, în numãr tot mai mare.

Pãcat, mare pãcat cã înºiºi ºefii unor filiale PRM ne saboteazã, din interior. N-am sã mai pomenesc nimic de proiectul postului nostru de Televiziune, pentru cã nici un om bogat din partidul nostru nu vrea sã dea nici o leþcaie - am sã mã plîng, doar, de situaþia incalificabilã a abonamentelor la ziarul ,,Tricolorul”, care parcã e boicotat în mod deliberat de mã ºi mir cum de mai apare. Sã nu se iluzioneze cineva cã eu voi uita cine ºi cum îºi bate joc de ziarul partidului, de care, totuºi, avem atîta nevoie! Pe marginea ultimului Barometru de Opinie, finalizat la ora 5 dimineaþa, în 27 octombrie, în care eu sînt pe locul I, cu 36,4%, cineva a fãcut urmãtoarea adnotare: ,,E timpul lui Vadim Tudor!”. La ora din noapte, la care scriu aceste rînduri, primesc un telefon de peste Ocean, mai precis din California, de la doi prieteni: un român, membru al Comitetului Director al PRM, ºi o americancã foarte cunoscutã, care a lucrat la Ambasada SUA din România. Îi

spun acesteia sã-i convingã pe foºtii sãi colegi, diplomaþi, sã lase alegerile libere în România, fiindcã populaþia nu mai rezistã. ªi însãºi aderarea þãrii la Uniunea Europeanã e periclitatã, datoritã cancerului corupþiei. Cine sã lupte contra corupþiei?

Tocmai cei mai mari corupþi? Înseamnã cã unii comisari europeni fie cã habar n-au ce se petrece în România, fie cã joacã teatru ºi sînt cointeresaþi sã muºamalizeze fãrãdelegile strigãtoare la cer patronate de numeroºi politicieni din întreg spectrul politic al României - cu excepþia PRM. Zilele trecute, un parlamentar european afirma, la Strasbourg, cã ,,Marea Neagrã a devenit un bulevard al drogurilor”. Iar România – adaug eu – este linia de centurã a stupefiantelor, a traficului de copii ºi de femei, a contrabandei cu þigãri, alcool ºi arme. Ultima metodã, brevetatã de traficanþii de droguri, este aceasta, dacã intereseazã pe cineva: sînt folosiþi cîinii de rasã, care înghit pachetele cu stupefiante, ei ºi aºa-ziºii lor stãpîni trec prin vamã (intrã sau ies din România), iar odatã ajunºi la destinaþie, bietele animale sînt ucise, pentru a se recupera ,,marfa”. Incredibil, nu-i aºa? Carevasãzicã, s-a ajuns pînã aici, dar nimeni nu ia nici o mãsurã.

Nu-i nimic, o sã luãm noi mãsuri, ºi încã foarte drastice. La situaþii excepþionale - mãsuri excepþionale.

De venit, vom veni la Putere, n-aveþi nici o grijã.

Important este sã ne facem cea mai bunã garniturã posibilã, astfel încît ºi românii, ºi strãinii sã simtã, foarte rapid, cã se schimbã, în bine, faþa României.

tocmealã” – grãieºte înþelepciunea milenarã a românului. E dreptul dvs. sã introduceþi o moþiune de cenzurã împotriva Guvernului, dar nu mai e dreptul dvs. ca în textul moþiunii sã ne insultaþi ºi pe noi, partidele care sprijinã nu actuala Putere, ci stabilitatea þãrii. ªi mai e un aspect, stimaþi colegi din Opoziþie: aveþi domniile-voastre bunãtatea sã-mi spuneþi ºi mie care e calea legalã prin care eu, ca senator de Bucureºti, ºi cei 3 deputaþi tot de Bucureºti ai Partidului România Mare am putea introduce ºi noi o moþiune de cenzurã împotriva primarului general al Capitalei, Crin Halaicu, acest stîlp de nãdejde al Convenþiei Democratice? Mai auzit-aþi oare domniile-voastre ca în Istoria de mai bine de o jumãtate de mileniu a urbei noastre, unde trãieºte ºi tot corpul diplomatic, oamenii sã fie nevoiþi sã bea apã cu nãmol, cu mult mai neagrã ºi mai amarã decît cafeaua copilãriei noastre, „Cicoarea”? ªi astfel se face cã nu putem fierbe un ceai copiilor, iar holera bate la porþile Cetãþii, dar nu trebuie sã aºtepte mult, întrucît CHEIA e la domnul Halaicu, îmbogãþitul fãrã muncã ºi fãrã scrupule, care numai la aºa-zisa Casã de Ajutor Românesc are 1,5 miliarde de lei, partea lui. Fac apel la oamenii cinstiþi ºi patrioþi din Opoziþie, care ar trebui sã priceapã cã, fiind aliaþi cu mafioþi ca aºa-zisul liberal Halaicu, dar ºi cu foºtii guvernanþi P.D.-iºti ºi cu U.D.M.R.-ul, se vor îndrepta cãtre o sinucidere politicã sigurã! În încheiere, stimaþi colegi, permiteþi-mi sã vã întreb: aveþi dvs., cei din Opoziþie, o variantã politicã mai bunã, un program social-economic mai sãnãtos, mai eficient, mai operativ? Nu aveþi asemenea soluþii ºi e mai mare pãcatul cã unii dintre dvs. dezvoltã numai energii negative ºi poziþii distructive, reducînd bogata limbã româneascã doar la un singur cuvînt: „JOS!”, „JOS!” ºi iarãºi „JOS!”. ªi doar n-om fi atît de blestemaþi sã dãm curs unei cereri de demitere a Guvernului României, pe care se aflã peste 30 de semnãturi udemeriste, adicã ale acelei organizaþii care în urmã cu numai cîteva zile iar a agitat flamura neagrã, cu cap de mort ºi oase încruciºate, a sfîrtecãrii teritoriale a României. Nefiind nihilist de felul meu, voi fi de acord în mod cinstit cã în bunã mãsurã criticile obiective formulate aici de unii vorbitori ai Opoziþiei sînt întemeiate, dar, pentru numele lui Dumnezeu, domnilor, dacã vreþi sã aflaþi cu adevãrat cine e de vinã pentru dezastrul României, nu vreþi sã-i întrebaþi pe Mihail Gorbaciov ºi George Bush?

Acestea fiind spuse, vã rog sã-mi permiteþi sã urez „La Mulþi Ani!“ tuturor compatrioþilor noºtri ºi, vorba cîntecului creºtinesc, „Doamne, ocroteºte-i pe români!” (Aplauze îndelungate)

Anticul Sallustius spunea ceva valabil ºi azi: ,,Dupã ce m-am gîndit mult am vãzut cã virtuþile alese ale cîtorva cetãþeni au realizat totul”.

Doamnelor ºi domnilor, ne pregãtim sã încheiem, peste douã luni, un an foarte greu. E anul celor mai catastrofale ºi mai stranii inundaþii din Istoria României. Dar e ºi anul în care ne-au murit oameni dragi, în special bãtrîni, unii simpatizanþi, alþii chiar membri ai PRM: George Sbârcea, Aurel ªeitan, Cristian Ionescu ºi, acum, Ion Irimescu. Lor li se adaugã ºi doi oameni sfinþi, pe care am avut fericirea sã-i cunosc: Mitropolitul Ardealului, Antonie Plãmãdealã, ºi Papa Ioan Paul al II-lea. În amintirea lor, vã propun sã pãstrãm un moment de reculegere. (…) Vã mulþumesc. Dumnezeu sã-i ierte ºi sã le primeascã sufletele nobile în Rai. În amintirea lor, dar ºi pentru tînãra generaþie, pe care avem datoria s-o creºtem în cultul dragostei de Patrie ºi departe de anturajele rele, daþi-mi voie, în încheiere, sã citesc un poem al meu, intitulat: ,,Poporul Român”. El a apãrut, pentru prima datã, în cartea mea ,,Saturnalii”, tipãritã în decembrie 1983 ºi retrasã din librãrii ºi biblioteci în aprilie 1984, fiind interzisã ºi datã la topit. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã cu ceea ce se petrece astãzi în România.

Pag. a 21-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (65) Tot el, Ion Hartulary Darclee, mai avea un cîntec de drumeþie, extrem de frumos, în care vocile imitau niºte trompete. Unde sînt cîntecele generaþiei noastre? Unde sînt piesele jucate la Radio prin anii '50-'60, în emisiunea „Pãrinþi ºi copii“? Eu însumi am compus, împreunã cu George Grigoriu, Imnul Pionierilor, pe care l-au cîntat copiii vreo 5 ani: „Patriei sã-i dãm onorul/ ªi-un salut pionieresc/ Purpura ºi Tricolorul/ În cravate se-mpletesc!“. Era înãlþãtor, era solemn, era majestuos, îi punea pe prichindei în relaþie directã cu Sanctitatea Sa, Patria. Acum nu se mai cîntã nicãieri. Dar, ceea ce e mai trist e cã aceºti copii nu mai au nici o formã de organizare, sînt lãsaþi de izbeliºte. Cu siguranþã, acesta a fost unul dintre obiectivele furiei demolatoare din decembrie, cînd s-a dat ordin sã se punã pe butuci totul, absolut totul, fãrã alegere. ªi e bine asta? Copilãrie, reginã desculþã, ce dor îmi e de tine! Primesc pe la prînz un telefon de la prietenii mei din Braºov, Ica ºi Ion Moldovan. Amîndoi îmi spun cã sînt iubit ºi cã lumea se întreabã ce fac, de ce nu apar. Apoi primesc un alt telefon de la statornicul meu corespondent, Ioan Solomon. Îmi zice cã a scris un articol despre rolul dizolvant al evreilor, care nu vor sã se creºtineze ºi sã intre ºi ei în rîndul lumii, a dat textul poetului Ioan Alexandru, dar n-a apãrut încã nicãieri. Nu mã mirã. Lui Alexandru îi e teamã de evrei, indiferent în ce veºminte verbale ºi ecleziastice ar îmbrãca ºi ar justifica el acest sentiment. Prin toamna lui 1980, dupã apariþia incendiarului meu articol „Idealuri“ - m-am întîlnit cu poetul pe la Casa Scînteii. Eram destul de abãtut, mã priveau toþi ca pe un cîine ud, nu cumva sã mã scutur ºi sã le murdãresc hainele. ªeful de cadre de la Agerpres, Cucu, chiar mi-a spus, cu vocea lui stinsã: „Îmi pare rãu de tine, cã ai intrat în chestia asta...“.

I-am rãspuns cã nu trebuie sã-i fie milã de mine, fiindcã tot ce am fãcut, am fãcut pentru Eminescu, mai bine i-ar fi milã de toate lichelele care zic cã sînt intelectuali români, dar au fugit ca ºoarecii ºi au îngãduit ca un rabin schizofrenic sã-l dezgroape pe Poetul Naþional ºi sã-l umple de balele lui. Dar, de Ioan Alexandru vorbeam. Atunci, pe la acel prînz de toamnã, m-a luat de braþ ºi m-a plimbat pînã în Parcul Herãstrãu, sfãtos cum îl ºtiam, cu limba lui dulce ºi plinã de un har creºtin autentic. Mi-a spus cã ºi el îl iubeºte pe Eminescu, cã i-a închinat poeme ºi articole, dar cã eu n-am fãcut bine, nu trebuia sã mã iau de evrei: - Frate Vadim, ca sã mã apropii de evrei, eu le-am învãþat limba! Sînt un Popor mesianic!

Asta chiar cã n-am mai suportat-o ºi, în sistemul meu de valori ºi de asocieri, aflat uneori cu totul pe dos faþã de sistemele altor oameni, i-am replicat: - Ia ascultã, mã, Ioane, ce fel de Popor mesianic e acela care L-a rãstignit pe Mesia?!

La asta n-a mai avut ce sã rãspundã, s-a blocat, tot eºafodajul lui de pilde ºi de rãsuciri frumoase ale logosului s-a dat peste cap. O asemenea replicãaforism, de o cruzime adevãratã, l-a fãcut, cred, sã

Manifestaþiile organizate de Partidul România Mare, în frunte cu liderul lui, Corneliu Vadim Tudor, au adunat, de-a lungul vremii, mii de persoane. Protestele au fost pe diverse teme, dar cea mai arzãtoare a fost, întotdeauna, Ardealul.

Tinerii au fost întotdeauna în primele rînduri, militînd pentru concordie între toþi românii, indiferent de naþionalitate.

La biroul sãu de la Senat, unde a avut calitatea de vicepreºedinte, Corneliu Vadim Tudor ºi-a fãcut un adevãrat sanctuar, în care îºi aducea obiectele dragi sufletului sãu. ªtim cu toþii cã Napoleon Bonaparte a fost un exemplu ºi o temã pe care a studiat-o cu asiduitate. De aceea, pe biroul lui trona un bust al neîntrecutului împãrat. De asemenea, stema României, ºi lupoaica, simbolul latinitãþii Poporului Român. vadã, în fulgerul unei fracþiuni de secundã, cum L-au pãlmuit, L-au scuipat, L-au umilit ºi L-au bãtut în cuie evreii pe Mielul acela neprihãnit ºi sfînt, care nu fãcuse rãu la nimeni, ci doar rostea parabole prin lanurile de grîu smãlþuite cu in ºi maci, ºi înmulþea peºtii ºi pîinile, ºi vindeca bolnavi, ºi învia morþi („Thalita kumi“ - „Fetiþo, scoalã!“) ºi, apoi, zãbovea la umbra mãslinilor pentru binemeritata odihnã, pe dealul numit Ghetsimani („Presa de Ulei“ în ebraicã). De bunã seamã, e lesne de imaginat cã m-am despãrþit de Ioan Alexandru cu aceleaºi gînduri ale mele: n-am nimic cu evreii, dar sã mi-l lase pe Eminescu în pace! La o distanþã de aproape 2.000 de ani, ei au crucificat cele douã legende scumpe inimii mele ºi, în fond, oricãrui român: Isus ºi Eminescu. E cam mult, cineva trebuie sã-i dezveþe de nãravurile astea sangvinare.

La pasivul acestei zile de vineri sã trec ºi atacul dezlãnþuit de Al. Piru în „Dimineaþa“, unde e director. Bãtrînul gibon nu ne poate ierta maniera categoricã în care i-am redus la zero, cu aproape 10 ani în urmã, „Istoria Literaturii Române“ - o palidã compilaþie ºi copie dupã G. Cãlinescu, în care singurele contribuþii „originale“ erau cele peste 500 de greºeli de tot soiul.

Pe la ora 0,30 începe „Noaptea furtunoasã“ la C.P.U.N., transmisã de Televiziune. Mã amuz nespus - aceasta e prima transmisie din Istorie efectuatã direct dintr-un Balamuc. Cum sã nu ne regrete lumea pe noi, cei cîþiva scriitori care mãcar ºtim carte, ne-au sãrit capacele învãþînd ºi tot învãþînd?

24 FEBRUARIE 1990. Am o micã bucurie sufleteascã, pe la prînz, Televiziunea transmite Uvertura la Opera „Eurianthe“, de Weber. Ce compozitor minunat! Dacã ar fi sã pomenesc numai „Invitaþie la vals“ (scrisã cu vreo 50 de ani înainte de epoca de înflorire a lui Johann Strauss Fiul) ºi „Corul Vînãtorilor“ din Opera „Freischütz“ (aflat în inima tuturor, dar pe care aproape nimeni nu poate sã-l cînte, fiindcã transfigureazã cascadele sonore ale copoilor la vînãtoare) - ºi tot ar fi de ajuns. Atunci mi-ar fi plãcut sã trãiesc, la începutul Secolului al XIX-lea: suflu romantic ºi în Franþa, ºi în Germania, unde încã nu se stinseserã ecourile curentului „Sturm und Drang“ („Furtunã ºi Avînt“). Era epoca de glorie a lui Napoleon Bonaparte, neîndoielnic, cea mai frumoasã legendã a Umanitãþii, dupã aceea a lui Isus Christos. Ce conjuncturã astralã extraordinarã a fãcut ca atunci sã coexiste, sub aceeaºi boltã a cerului, ºi sã fie contemporani unul altuia, sã respire acelaºi aer, sub ticãiturile aceloraºi ceasuri, cea mai mare constelaþie de uriaºi, chiar dacã unii erau pe moarte, iar alþii abia se nãºteau? ªi mã refer la Napoleon, Goethe, Beethoven, Schubert, Balzac, Victor Hugo, Lord Byron, Shelley, Goya, Haydn, Puºkin ºi atîþia alþii. De acolo, din sudura ºi desficãtura veacurilor XVIII ºi XIX, pe care mi le închipui ca pe cele douã pulpe ale Zeiþei Geea, din adîncul acelui miracol al Fertilitãþii, din fetia aceea nãscã-

toare au þîºnit în lume cele mai mari genii. Îmi vine în minte un lied al lui Mahler, scris împotriva unui critic care îl defãima: mãgarul îl preferã pe cuc privighetorii, pentru cã cele douã note ale cucului îi sînt de înþeles. Nimic mai simplu. Tot la Televiziune, în cursul dupã-amiezii, Dan Mihãescu apare ºi anunþã cã, cu ajutorul unui domn Nae Niculescu, el a descoperit un documentar cinematografic realizat de nemþi despre Bucureºti, care e ºi primul film color etc. Îmi pare rãu pentru strãlucitul umorist, dar filmuleþul ãsta circulã prin Bucureºti de vreo 2 ani, ni l-a tras la toþi, pe casete, Motanul, soþul cîntãreþei Pãuniþa Ionescu. Pe frãmîntatul ecran de sticlã se difuzeazã apoi un interviu cu preotul Gh. Calciu-Dumitreasa, care afirmã, nici mai mult, nici mai puþin, cã el este „un simbol prin voinþa divinã“ (?!). Mai spune cã prima datã a fost închis în 1948, dar nu precizeazã ºi de ce. A fost legionar, asta-i toatã tãrãºenia. Eu nu sînt absurd sã-i condamn pe toþi legionarii, cã doar nu toþi legionarii s-au fãcut vinovaþi de moartea lui I.G. Duca, ºi Armand Cãlinescu, ºi Nicolae Iorga.

Din pãcate pentru el, Calciu n-a fost un legionar oarecare, ci un torþionar al colegilor sãi, deþinuþii, ceea ce se numeºte un „kapo“. Tot mai supãrãtoare sînt apariþiile unora dintre membrii Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici. Aceºtia au aerul de a acuza restul poporului cã n-a fost închis ºi el. Apoi, Televiziunea ne fericeºte cu cea de-a doua parte a ºedinþei C.P.U.N., înregistratã. Un oarecare Nicu Stãncescu, de care n-am auzit în viaþa mea pînã acum, afirmã cu emfazã: „Eu zic cã singurii care reprezintã Poporul sîntem NOI, cei de aici!“. Ce vorbeºti, mãi, acesta? Cine eºti tu? Ce-ai fãcut în viaþã, ce ai creat, cine te cunoaºte? Iar ceilalþi cine sînt? În marea lor majoritate, niºte vagabonzi.

Pînã ºi în seara asta o þarã întreagã vede ºi aude cum voi, care reprezentaþi Poporul (SINGURII!) daþi cu HUO, tropãiþi, urlaþi, vã împroºcaþi cu

La Auschwitz, „lagãrul groazei“, Corneliu Vadim Tudor a ajuns împreunã cu o delegaþie foarte mare a Partidului România Mare, formatã atît din tineri, cît ºi din membri de marcã ai partidului. Lîngã zidurile care au fost martorele suferinþei atîtor oameni, cei prezenþi au þinut un moment de reculegere, iar un rabin a citit din Cãrþile Sfinte, pentru sufletele celor pierduþi printre ruinele celui mai mare „laborator al suferinþei“ îndurate de cei numiþi „nearieni“. noroi, pe scurt, faceþi o þigãnie care are darul sã înfurie pe toatã lumea. Pãi, aºa face Poporul Român, mister Stãncescule? „Omul este lup pentru om“, zicea poetul satiric latin Plaut. Periodic, fiecare epocã îºi trage ca motto acest aforism. Cu singura diferenþã cã lupii nu ucid de prisos, ci numai atunci cînd sînt flãmînzi. Or, la noi, în România, banda asta care a pus mîna pe Putere, cu un incontestabil sprijin rusesc, a ucis în neºtire, a transformat þara într-un abator ºi într-o baie de sînge. În definitiv, cam la asta se poate reduce toatã ecuaþia: Ceauºescu nu l-a ucis pe Iliescu, dar Iliescu l-a ucis pe Ceauºescu! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Mãcelul comis de ostaºii sovietici, în 1944, într-un sat din Ardeal (2) În casa primarului Ioan Vasiu, ostaºul rãnit la cap a fost luat în primire de soþia primarului, Rozalia ºi nepotul acestuia Ioan Bozan, de 18 ani, ºi soþia acestuia. „Invalid de rãzboi, împuºcat apoi de ruºi, Bozan Ioan i-a dat ostaºului sovietic primele îngrijiri, spãlînd pe rus de sînge ºi de pãmîntul rãmas de la cap, apoi acesta din urmã ºi-a vãzut de treabã. La un moment dat, femeia primarului a anunþat pe Bozan Ioan cã soldatul sovietic a evadat. Dupã circa o orã, ºi-a fãcut apariþia soldatul sovietic în cauzã, însoþit de un plutonier ºi alþi ºase ostaºi sovietici, toþi înarmaþi cu pistoale automate, puºcã mitralierã ºi grenade. Locuitorul Gavrilã Moise se gãsea în apropierea casei primarului ºi vãzîndu-i pe ruºi a luat-o la fugã. Soldaþii sovietici, cunoscîndu-l, s-au luat dupã el, trîgînd cu armele. L-au ajuns ºi l-au împuºcat mortal”, informau anchetatorii. Cei ºapte-opt ostaºi sovietici au luat-o cu ei pe soþia primarului ºi pe tînãrul Ioan Bozan. I-au urcat într-o cãruþã ºi au pornit spre Fornãdie.

Pe drum au confiscat boii unui localnici, Avram Tudor, pe care, de asemenea, l-au luat cu ei. „Cînd au ajuns la jumãtatea distanþei dintre Sulighete ºi Fornãdia, în locul numit Valea Pietroasã, i-au dat jos din care ºi i-au dus la marginea unei porumbiºte. Plutonierul sovietic a încercat sã îi ucidã miºeleºte, punîndu-i sã taie fîn cu briceagul ºi cuþitele, iar la rãspunsul dat de Avram Todor cã nu este fîn, fiind mîncat de vite, plutonierul sovietic i-a aºezat în liniºte pe cei trei ostaºi ruºi, pe care i-a pus faþã în faþã cu victimele ºi le-a dat comanda sã deschidã focul prin numãrãtoarea pînã la trei. La primele focuri au fost omorîþi femeia primarului ºi nepotul acesteia, iar Avram Tudor a fugit înspre pãdure, iar aproape cînd sã ajungã în pãdure, l-au rãnit la mîna dreaptã. A scãpat cu viaþã. Dupã cele întîmplate mai sus, soldaþii sovietici au plecat spre Fornãdia”, informa Legiunea de Jandarmi, într-un raport pãstrat la Arhivele Naþionale din Judeþul Hunedoara.

Mãrturii înfiorãtoare Mai mulþi martori audiaþi au confirmat cele petrecute ºi au oferit detalii despre ziua fatalã pentru cei trei sãteni. „Ajuns la primãrie, am aflat cã mai mulþi locuitori, în

frunte cu Gavrilã Moise, au dezarmat pe ostaºul ce rãmãsese dupã damigeanã, pe care l-au dus la primãrie. Am spus lui Gavrilã Moise, care era turmentat de bãuturã, sã plece imediat acasã, spunînd ºi soþiei sale sã îl ia ºi sã plece. Au plecat imediat. Am mers în casã ºi am gãsit pe ostaºul rus stînd pe scaun ºi plîngînd. Se ruga sã nu îl omorîm. I-am spus sã fie liniºtit cã nu i se va întîmpla nimic ºi cã am sã îi dau drumul sã plece. Armamentul lui era pus în cãmarã de Bozan Ioan”, a declarat Ioan Chici, paznic. Dupã ce au venit ceilalþi soldaþi ruºi, românii au fost ameninþaþi. „Ne-au spus cã în viitor sã nu se mai atingã nimeni de ostaºii sovietici, cãci pentru fiecare soldat rus vor fi executaþi cinci români”, completa martorul. „Am vãzut pe Moise Gavrilã cã a lovit de douã ori pe ostaº cu cartuºierele peste cap. Am vãzut cã din cap i se scurgea sînge. Ostaºul se ruga sã nu îl omoare cã ºi el este creºtin ºi e om bun”, declara Gaºpar Pîrva, un alt martor. „Ostaºul rus s-a þinut dupã Avram Moise Gavrilã, care fugise prin grãdinã. Aflat la o distanþã de circa 40 de metri, ostaºul sovietic cu pistolul în mînã l-a somat sã stea, iar acesta s-a oprit în grãdina lui Petrescu Maria ºi s-a întors sã plece la rusul care se apropiase de el. Ostaºul l-a apucat de umãr pe Gavrilã Moise ºi l-a împins sã plece înaintea lui, apoi i-a tras un foc în ceafã fãrã ca victima sã cadã. A mai tras încã un foc tot la ceafã ºi am vãzut cã victima s-a prãbuºit cu faþa în jos. Ostaºul s-a apropiat din mers de victimã ºi a mai tras încã o datã, dupã care a plecat. Ajuns la circa 30 de metri, s-a întors iar la victimã ºi s-a uitat, probabil sã vadã dacã a murit”, declara Valeriu Drãgan. Soþia tînãrului ucis a povestit cum a fost îngrijit soldatul de Ioan Bozan. „Am gãsit casa plinã de oameni ºi am vãzut pe Gavrilã Moise lovind pe ostaºul rus peste cap. Soþul meu s-a dus ºi a oprit pe acesta sã nu îl mai loveascã. Ostaºul rus avea o ranã micã la ceafã ºi un cucui. Oamenii ce îl aduserã au plecat ºi am rãmas numai eu cu soþul meu ºi mãtuºa Vasiu Rozalia. Atunci soþul meu a început sã îl încurajeze pe ostaº ºi l-a pansat ºi l-a spãlat la cap, dupã care a plecat sã raporteze la Postul de Jandarmi. Ostaºul a ieºit din casã ºi a plecat fugind spre drum. Ne-am dat seama cã are sã vinã cu alþi soldaþi sã ridice armele ºi probabil sã ne batã”,

Ardealul, pãmînt românesc (9) TRANSILVANIA DUPÃ NÃVÃLIREA UNGURILOR (2) MOTTO: «Un état de choses, soit-il millénaire ne mérite pas de durer s’il est contraire à la justice».

(Alexandre Millerand) Citisem diferitele teorii pe care adversarii romanitãþii Transilvaniei le lansaserã dupã apariþia, în 1871, a faimoasei lucrãri a lui Robert Roesler, „Romänische Studien“, primul atac lansat împotriva principiului continuitãþii elementului românesc din Transilvania ºi din celelalte teritorii care au constituit odinioarã Dacia.

Istorici, pseudo-istorici, filologi, publiciºti ºi jurnaliºti, unii de bunã-credinþã ºi alþii de o patentã rea-credinþã, unii în mod obiectiv ºi alþii pãtimaºi, au þinut sã-ºi spunã cuvîntul în aceastã delicatã chestiune, depãºind de cele mai multe ori cadrul strict limitat al discuþiilor pur ºtiinþifice pentru a intra în acel atît de extensibil al consideraþiilor politice.

Am cercetat, trecînd în revistã, toate tezele susþinute, de la cele mai savante pînã la cele mai puerile, am studiat toate argumentele invocate, am urmãrit pledoariile cele mai înflãcãrate, încît la un moment dat, printre atîtea sofisme ºi subtilitãþi de dialecticã ºi printre evoluþiile echilibristice ale tururilor de forþã ºoviniste, am avut impresia, cu fiecare carte nou cititã, cã mã cufund mai mult în desiºurile unei pãduri de liane. Atît de variate erau argumentele pe care le invocau susþinãtorii tezei antiromâneºti, atît de contradictorii erau concluziile la care ajungeau pãrþile adverse care se înfruntau, încît mãrturisesc: am pus piciorul pe pãmîntul Transilvaniei cu foarte multã sfialã. Cu cît pãtrundeam, însã, mai adînc în inima provinciei, cu atît îmi formam din ce în ce mai puternic convingerea cã detractorii romanitãþii Provinciei de dincolo de Carpaþi au creat un fals „Baedeker” pentru uzul exclusiv al acelora care nu aveau posibilitatea sã-ºi dea seama la faþa locului de realitatea situaþiunii. Închipuiþi-vã un ghid pentru orbi, situînd moscheile din Maroc ºi Alger pe malurile Senei ºi populînd toate cele 20 de arondismente ale Luteþiei (Parisului) cu cele cîteva mii de mahomedani cu fes de pe Boulevard de la Gare. Ce imagine despre Paris îºi poate fãuri numai cu mintea voiajorul orb, cãruia i-ar fi servitã o astfel de descriere, în dispreþul catedralelor nemuritoare ºi al latinitãþii milenare?

Parcurgînd Transilvania, îþi aminteºti cu zîmbetul pe buze de toate fantasmagoriile ºi elucubraþiile fanteziilor ºovine ºi nu te poþi împiedica de a te adresa defãimãtorilor unei realitãþi incontestabile cu vorbele: „Discutaþi cît veþi voi, domnilor, dar cine oare a creat aspectul eminamente românesc al acestui pãmînt, cine altul decît poporul românesc?”. Cît de schimbatã ne apare în lumina constatãrilor la faþa locului aceastã bãtãlie a tezelor ºi antitezelor ardeleneºti; gîndiþi-vã la o plantã tropicalã, închircitã din cauza luminii artificiale a unei sere, care îºi recapãtã adevãrata viaþã în lumina ºi la cãldura climatului natural!

Metoda pe care am adoptat-o în elaborarea acestei lucrãri este obiectivitatea, iar scopul urmãrit de noi este adevãrul. Dacã vom fi reuºit a atinge acest scop, vom avea mulþumirea de a fi contribuit la clarificarea acestei probleme central-europene, aparent încurcatã, dar în realitate extrem de simplã, ºi dacã vom fi reuºit a convinge pe cititor de Obiectivitatea metodei pe care am urmat-o, vom avea satisfacþia de a nu fi singuri la capãtul diurnului nostru.

Alföldul La sfîrºitul Secolului al IX-lea (896), ungurii au pãtruns în Panonia prin trecãtorile Carpaþilor Pãduroºi din Nord, urmînd vãile cursurilor de apã din acea regiune.

Cele ºapte triburi maghiare ºi-au stabilit aºezãrile definitive pe locurile de la ºes, ocolind regiunile muntoase, puþin prielnice felului lor de viaþã.

Pe cîmpiile întinse ale Panoniei - Alföldul cum îl numesc maghiarii - strãjuite la rãsãrit ºi la miazãnoapte de munþii Bihorului ºi ai Maramureºului, strãmoºii ungurilor de azi au gãsit, dupã cum afirmã în unanimitate istoricii unguri, cadrul cel mai prielnic pentru unitate ºi pentru o armonioasã dezvoltare istoricã. „Pe aceastã cîmpie, unitã ca marea - zice marele poet naþional ungur Petõfi - mã simt acasã”, iar francezul Sayous prezintã urmãtorul tablou sugestiv al legãturii inextricabile între unguri ºi vastele cîmpii ocupate de ei: „Adevãrata patrie a maghiarului este Alföldul, cîmpia joasã. Acolo ºi-au stabilit populaþiile cuceritorilor aºezãrile lor compacte sub Árpád; acolo, mai ales, trebuia sã se împlineascã, în cursul Secolelor, istoria sa; acolo, aceastã istorie trãieºte încã ºi azi în plenitudinea ei”.

...ºi Transilvania Transilvania, cu platoul ei, cu depresiunile muntoase ºi cu ºirurile de munþi ce o înconjoarã, din toate pãrþile, n-a fost deci pentru poporul ungar - popor al ºesului, popor al

declara Victoria Bozan (18 ani). Soþia lui Moise Gavrilã a relatat despre jafurile comise de ostaºi. „Dupã masã, pe la orele 14, am auzit cã un ostaº din cei care au împuºcat porcul a rãmas singur la jefuit prin sat, unde s-ar fi dus ºi soþul meu, împreunã cu alþi oameni ºi l-ar fi dus pe ostaº la primar acasã. În drum spre casa primarului, ostaºul ar fi sãrit la soþul meu de i-a rupt cãmaºa, iar soþul meu l-ar fi lovit”, declara Iliºca Gavrilã, soþia unuia dintre decedaþi. Primarul a relatat despre motivele pentru care ruºii au decis sã îi execute soþia ºi nepotul. „Am aflat cã soþia mea a fost învinuitã de ostaºii ruºi cã ar fi încuiat pe soldatul ce fusese adus de locuitori în casa mea, iar nepotul meu, Bozan Ioan, a fost învinuit cã ar fi raportat Postului de Jandarmi cazul soldatului rus adus de locuitori la mine acasã”, a declarat Ioan Vasiu, primarul din Sulighete.

A scãpat din ploaia de gloanþe Avram Todor, cel care reuºise sã scape de la moarte, a declarat cum a ajuns, alãturi de Ioan Bozan ºi Rozalia Vasiu, în faþa unui pluton de execuþie, la marginea pãdurii. „De-abia acum îmi dau seama despre ce era vorba. Subofiþerul s-a dat puþin la o parte ºi a comandat în ruseºte. Cînd a pronunþat Tri, ostaºii au descãrcat cîte un cartuº fiecare în victima pe care o aveau în faþã. În acel moment, eu m-am aplecat ºi focul a trecut deasupra mea.

Tot atunci am vãzut pe Bocan Ioan ºi pe Vasiu Rozalia cãzînd la pãmînt, dupã care am rupt-o la fugã, prin porumb, înspre Fornãdia, traversînd valea ºi urcînd pe coaste, în pãdure. Din momentul în care am început sã fug, au început a trage dupã mine, cu pistoalele, toþi ºapte, în afarã de subofiþerul care înjura ºi striga mereu sã mã împuºte. Au tras dupã mine rafale din ºapte arme automate, ploaie de gloanþe, iar cînd am ajuns în pãdure atunci am fost împuºcat prin mîna dreaptã, de la o distanþã de 20 de paºi, Se luaserã toþi dupã mine, însã aºa rãnit cum eram am continuat a fugi prin pãdure, iar lîngã o stîncã m-am oprit, Iar tot înjurînd pe ruseºte, ei au pornit cu carul spre Fornãdia”, declara Tudor Avram, care era frate cu Moise Gavrilã Avram. Legiunea de Jandarmi Hunedoara a înaintat procesele-verbale Parchetului de pe lîngã Tribunalul Hunedoara, pentru continuarea cercetãrilor.

Sfîrºit DANIEL GUÞÃ pustei - o împlinire geograficã, dupã cum ea n-a fost nici o împlinire istoricã. În viaþa poporului ungar, Transilvania a fost un accident. De acest þinut îi despãrþeau pe unguri munþii acoperiþi de pãduri. Pentru ei, þara Transilvaniei era un þinut de peste munþii acoperiþi de pãduri: Ultrasilvaniae = Erdély (erdõ = silva ºi elu = ultra).

Dacã ungurii ar fi fost mai norocoºi în expediþiile lor din Apus, desigur cã niciodatã Transilvania nu ar fi ajuns sub stãpînirea ungureascã. Acesta era Ardealul pentru unguri. Pentru români, în schimb, el era însãºi inima Daciei, prin care pulsa de mii de ani acelaºi sînge.

Ceea ce Alföldül reprezenta pentru strãmoºii ungurilor de azi, pãmîntul Transilvaniei constituia pentru strãmoºii românilor o citadelã inexpugnabilã împotriva atacurilor din afarã, în munþii împãduriþi ºi în cetãþile de pe coline au rezistat populaþiile paºnice din Dacia Traianã invaziilor care s-au succedat în cursul veacurilor. Acolo s-a zãmislit însãºi fiinþa neamului românesc.

Cucerirea Transilvaniei Întreaga istorie a acestui þinut, din clipa în care cuceritorii unguri ºi-au întins stãpînirea asupra lui ºi pînã în epoca contemporanã, este un exemplu viu al voinþei sale neclintite de a-ºi pãstra nealteratã românitatea. Cucerirea Transilvaniei este cu mult ulterioarã cuceririi Panoniei de cãtre triburile maghiare. Ea s-a înfãptuit în etape ºi a fost urmarea unor lupte crîncene purtate de populaþiile româneºti cu noii nãvãlitori. Aceste lupte, care s-au terminat cu actele de supunere ale populaþiilor româneºti din cele trei voievodate din Transilvania – corespunzãtoare celor trei Dacii: Porolissensis, Apulensis ºi Malvensis sînt amintite pe larg în cîntecele ºi baladele populare ungare strãvechi, sursa de inspiraþie a faimoaselor „Gesta Hungarorum” ale Notarului anonim. Abia sub Ladislau cel Sfînt, care a domnit între anii 1077 ºi 1095, Transilvania a fost înglobatã Ungariei (Roesler). În voluminoasele memorii prezentate de unguri la Conferinþa de Pace din 1920, se spune textual: „Istoria Transilvaniei, dupã moartea Sfîntului ªtefan pînã în epoca Sfîntului Ladislau, este învãluitã într-o mare întunecime”.

Vechile cronici ungureºti au înlãturat în mare parte negura care învãluia acele timpuri, dar, fapt curios: tocmai ungurii se ocupã mai puþin de vechile lor cronici, adicã de primele surse naþionale ungare privitoare la cucerirea Panoniei ºi la supunerea teritoriilor de la rãsãrit. (va urma) MILTON G. LEHRER

Pag. a 23-a – 10 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

Demonizarea lui Donald Trump Dupã Jimmy Carter, fost preºedinte al SUA, ºi politologul Noam Chomsky, ,,America este o plutocraþie care mimeazã o democraþie” (,,America is a plutocracy masquerading as a democracy”). Adicã cei bogaþi, 1% din populaþie, controleazã puterile în stat - executivã, legislativã, juridicã - ºi mas-media, dupã cum s-a vãzut la alegeri, cînd ,,New York Times”, ,,Washington Post”, ,,CNN” minþeau poporul cu televizorul, adicã pe faþã, la vedere, dupã cum zic românii.

Pînã în ultima clipã, mass-media nu-i acorda lui Trump nici o ºansã, cum nu-i acordã, în mod consecvent, nici dupã surprinzatoarea, dar legitima lui alegere.

Chiar ºi în Europa, unde peste 53% dintre cetãþeni ar fi de partea lui Trump - împotriva imigraþiei necontrolate, a scãderii nivelului de trai ºi de viaþã a majoritãþii în favoarea unei minoritãþi privilegiate, protejatã politic corect -, mass-media îl demonizeazã fãrã ruºine pe noul

Grupul de la Viºegrad cere reformarea UE Premierii statelor din grupul de la Viºegrad (Cehia, Polonia, Slovacia ºi Ungaria) au cerut joi, 2 martie a.c., Consiliului European sã prezinte la Summitul european aniversar din 25 martie, de la Roma, un proiect consensual pentru reformarea Uniunii Europene ºi au insistat pe menþinerea unitãþii europene, dar ºi pe consolidarea rolului statelor naþionale în luarea deciziilor la nivel european, relateazã AFP ºi Reuters.

Aceastã poziþie a fost prezentatã de premierul polonez Beata Szydlo, gazda reuniunii premierilor din cele 4 þãri, desfãºuratã la Varºovia, ºi care survine dupã ce preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat opþiunile posibile pentru viitorul proiectului european, informeazã Agerpres. ªefa executivului polonez a declarat: ,,În cadrul grupului de la Viºegrad, am convenit sã transmitem cã aºteptãm de la preºedintele (Consiliului European) Donald Tusk ca propunerile privind viitorul UE sã facã obiectul unui consens prealabil, pentru cã ne vom întîlni la Roma doar pentru a anunþa împreunã un nou plan pentru Europa”.

Beata Szydlo a insistat pe necesitatea menþinerii unitãþii blocului comunitar, dar ºi pe consolidarea rolului statelor naþionale în luarea deciziilor la nivel european, solicitînd, totodatã, ca eventuale schimbãri în cadrul zonei euro sã nu afecteze celelalte state membre. „Dorim o Europã mai bunã, nu mai multã Europã sau mai puþinã Europã. (...) Pentru noi este important ca reformele Uniunii Europene sã se bazeze pe egalitatea intereselor tuturor statelor membre”, a punctat premierul polonez.

preºedinte al SUA, iar cancelarul federal Angela Merkel îi pune condiþii de colaborare, nemaivazute în relaþiile internaþionale din Vest. În Rusia neobyzantinã, asta se cheamã putere verticalã; în Vest, criticarea mimãrii mascaradei democratice are o nuanþã peiorativã, pentru cã aceasta era, în trecut, apanajul Internaþionalei Comuniste ºi al Partidului National-Socialist al muncitorilor germani ºi al fasciºtilor italieni, care au ajuns la lada de gunoi a istoriei. Dar, în timp ce demonizarea oligarhilor ruºi e de bon-ton, ei fiind sancþionaþi social-economic, cea a oligarhilor din SUA nu-i politic corectã ºi, în cel mai rãu caz, e vãzutã ca o formã de antisemitism, pedepsitã ºi de lege.

Pentru a face luminã în aceastã chestiune - plutocraþie, oligarhie, demonizare, pseudo-democraþie în Est ºi în Vest – este nevoie de o analizã aprofundatã, la care sã contribuie, cu expertiza lor, specialiºti reputaþi în materie.

Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen La rîndul sãu, primul-ministru ungar Viktor Orban a estimat, conform agenþiei MTI, cã, în prezent „asistãm la apariþia unei noi ordini mondiale”, în care þãrile trebuie sã-ºi decidã locul. Referindu-se apoi la relatãrile privind calitatea inferioarã a produselor comercializate de unele companii occidentale în estul Europei faþã de produsele similare din Vest, el a acuzat statele vest-europene de „standarde duble” ºi cã îi privesc pe est-europeni ca pe niºte cetãþeni de „mîna a doua”.

Comisia Europeanã a avertizat, în cursul aceleiaºi zile, cã ar putea iniþia proceduri de infringement împotriva þãrilor care nu primesc migranþi conform cotelor obligatorii de refugiaþi, decise în septembrie 2015, toate cele 4 þãri ale Grupului de la Viºegrad fiind vizate de o astfel de mãsurã. Conform Executivului comunitar, Polonia ºi Ungaria nu participã deloc la acest mecanism de relocare, iar Cehia ºi Slovacia participã foarte puþin.

Reuniunea premierilor statelor Grupului de la Viºegrad survine la o zi dupã ce preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat 5 opþiuni

Adevãruri ascunse – istoria se repetã Robert Baer este un fost agent CIA, jurnalist ºi editorialist al revistei „Time“ ºi colaborator al ziarelor „The Wall Street Journal“ ºi „Washington Post“.

Este autorul cãrþii „See No Evil“, pe baza cãreia a fost scris scenariul filmului „Syriana“, în urma cãruia actorul George Clooney a primit premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. De asemenea, scenariul a fost nominalizat la Oscar.

Presa din Serbia a publicat un interviu cu Robert Baer în timpul turneului de promovare a ultimei sale cãrþi, „Secretele Casei Albe“. Fostul agent american discutã despre rãzboiul din fosta Iugoslavie, încheiat, acum 20 de ani, cu acordul de la Dayton. În urma rãzboaielor din fosta Iugoslavie, peste 140.000 de oameni au murit ºi peste 4.000.000 au fost nevoiþi sã-ºi pãrãseascã locuinþele.

Baer spune, fãrã menajamente, cã SUA au finanþat miºcarea de independenþã din Slovenia, dar ºi diferiþi politicieni care sã inflameze ura dintre popoarele Iugoslaviei. „Am primit instrucþiuni cã Slovenia este gata sã-ºi declare independenþa. Am primit bani, cîteva milioane de dolari, pentru a finanþa cîteva ONG-uri, partide de opoziþie ºi politicieni care sã întreþinã o atmosferã de urã“, a spus Baer. Acesta mai adaugã cã agenþii CIA din regiune erau responsabili de propaganda pe care pãrþile beligerante o împrãºtiau prin mass-media, iar Serbia a fost aleasã drept „þapul ispãºitor“ pentru toate crimele din fosta Iugoslavie. „Scopul propagandei a fost sã dividã republicile, astfel încît sã se separe de Iugoslavia. A trebuit sã alegem un þap iºpãºitor care putea fi acuzat pentru tot. Cineva

trebuia sã fie responsabil pentru rãzboi ºi violenþã.

Serbia a fost aleasã pentru cã, în anumite feluri, este succesoarea Iugoslaviei“, a zis el.

Mai mult, acesta afirmã cã liderii Croaþiei ºi Bosniei, dar ºi fostul lider al sîrbilor bosniaci, Radovan Karadzici, au fost plãtiþi de CIA. „Stiepan Mesici (ultimul preºedinte al Iugoslaviei, primul premier al Croaþiei independente, fost preºedinte al Croaþiei - n.r.), Franjo Tudjman (primul preºedinte al Croaþiei independente - n.r,), Alija Izetbegovici (primul preºedinte al Bosniei Herzegovina - n.r.), mai mulþi consilieri ºi membri ai Guvernului Iugoslaviei au fost plãtiþi.

La fel ºi cîþiva generali sîrbi, jurnaliºti ºi chiar unitãþi militare. Radovan Karadzici a fost plãtit o perioadã, dar a apoi a refuzat, cînd a înþeles cã va fi sacrificat ºi acuzat de crime de rãzboi. Totul a fost regizat de administraþia americanã“, a declarat Baer. În ceea ce priveºte evenimentele cunoscute drept „masacrul de la Srebrenica“, Baer afirmã cã este vorba despre marketing politic. „Srebrenica este o poveste exageratã ºi, din pãcate, mulþi oameni au fost manipulaþi. Numãrul victimelor este acelaºi ca ºi numãrul sîrbilor uciºi în alte pãrþi, dar Srebrenica este marketing politic. ªeful meu, fost senator american, mi-a repetat de mai multe ori cã o înºelãtorie trebuie sã se petreacã în Bosnia. Cu o lunã înainte de aºa-zisul Genocid de la Srebrenica, mi-a spus cã acest oraº va fi pe prima paginã a tuturor ziarelor ºi ne-a ordonat sã chemãm presa. Noua armatã bosniacã primise ordinul sã atace casele civililor din oraº. Aceºtia erau

ALBUMUL CU POZE RARE

Jean-Claude Junker, preºedintele Comisiei Europene, a prezentat, sãptãmîna trecutã, 5 scenarii pentru reforma blocului comunitar, printre care ºi posibilitatea unei Europe cu douã viteze, o perspectivã respinsã categoric de politicienii români. posibile privind reforma proiectului european postBrexit ºi le-a cerut liderilor europeni sã se poziþioneze clar faþã de aceste variante.

Una dintre opþiunile enunþate - ºi care corespunde gradului cel mai redus de integrare - sugereazã limitarea proiectului european la piaþa unicã, pentru a se avea astfel în vedere faptul cã cele 27 de state care vor rãmîne în UE dupã ieºirea Marii Britanii nu pot gãsi o poziþie comunã într-un numãr tot mai mare de chestiuni, cum ar fi, de exemplu, imigraþia (politica de azil pentru refugiaþi) ori apãrarea comunã. La cealaltã extremã se aflã opþiunea care corespunde avansãrii în direcþia unei Europe federaliste, ce presupune o diminuare ºi mai accentuatã a competenþelor statelor naþionale, în favoarea instituþiilor comunitare ºi a deciziilor luate la nivelul UE. Între aceste douã opþiuni, Juncker a enunþat 3 posibile cãi intermediare, printre care se numãrã ºi o Europã cu mai multe viteze, în care statele ce doresc o aprofundare a integrãrii în anumite domenii concrete, precum apãrarea ori guvernanþa zonei euro, vor putea merge în aceastã direcþie, fãrã sã fie împiedicate de statele care nu doresc o astfel de cooperare consolidatã ori nu au capacitatea sã o susþinã.

Celelalte scenarii intermediare, în viziunea Comisiei Europene, sînt ca blocul comunitar sã se concentreze pe chestiunile în care UE chiar poate aduce o valoare adãugatã, sau sã nu se schimbe nimic în mecanismele actuale.

Digi24.ro cetãþenii Srebrenicei (majoritari bosniaci musulmani n.r.). În acelaºi moment, sîrbii au atacat din partea opusã.

Cineva, probabil, i-a plãtit ºi i-a incitat“, afirmã Baer.

De asemenea, era nevoie de Srebrenica pentru a da motiv americanilor sã-i atace pe sîrbii bosniaci. „Pentru Srebrenica, de vinã sînt bosniacii, sîrbii ºi americanii, adicã noi! Un prieten de-al meu, fost agent CIA care lucreazã la FMI, a spus cã Srebrenica este rezultatul înþelegerii dintre Guvernul SUA ºi politicienii bosniaci. Oraºul a fost sacrificat pentru ca America sã aibã un motiv pentru a-i ataca pe sîrbi“, a spus americanul. În ceea ce priveºte cãderea Iugoslaviei, Robert Baer a fost foarte franc. „Este foarte clar: cei care au incitat la rãzboi ºi au dictat termenii pãcii, deþin acum companiile care exploateazã resursele din zonã. Au fãcut sclavi din voi: oamenii voºtri muncesc pentru mai nimic ºi ce produc ajunge în Germania sau America... Aceºtia sînt învingãtorii! Voi ajungeþi sã importaþi ceea ce aþi produs chiar voi ºi, neavînd bani, trebuie sã vã împrumutaþi. Asta e, pe scurt, povestea Balcanilor“, a zis Baer.

Despre Kosovo, fostul agent spune cã motivele sînt pur economice ºi strategice. „Kosovo a fost luat pentru douã motive: din cauza resurselor minerale ºi naturale ºi pentru cã acolo e cea mai mare bazã NATO din Europa, chiar în mijlocul continentului“.

Mesajul pentru popoarele din Balcani este simplu: „Uitaþi trecutul, a fost aranjat ºi e fals. V-au manipulat, au primit ce-au dorit ºi e o prostie ca voi sã vã urîþi din cauza asta. Trebuie sã arãtaþi cã sînteþi mai puternici ºi cã aþi înþeles cine a creat totul. Îmi cer iertare, sincer.

De-aceea am început mai demult sã dezvãlui din secretele CIA ºi ale Casei Albe“, a încheiat el.

VALERIU POPA

Pag. a 24-a – 10 martie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (19) Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (6) Alte poziþii, de pe hartã, reprezentînd activitatea OZN-urilor: * OZN observat plutind deasupra muzeului, pe domeniul public al oraºului Auckland. * OZN observat plutind în spatele unei case de pe Strada Inverary, Epsom, o suburbie a oraºului Auckland. * Lacul Pupuke, North Shore, punct deasupra cãruia a fost semnalatã prezenþa unui OZN. * În acest punct, un obiect a fost vãzut plonjînd din aer în apã. * ªeful unui departament guvernamental din Auckland m-a informat cã un OZN a fost vãzut planînd deasupra acestui punct. * Aceasta este poziþia unei baze cu personal adus din una dintre cele mai puternice naþiuni ale lumii. Acest lucru mi-a atras atenþia prima datã în timpul unei vizite la Universitatea Victoria, din Wellington, în 1969. Þinusem un curs în faþa studenþilor. Dupã cursul în care am abordat aspecte ale reþelei OZN, le arãtam ataºatului american pe probleme de aviaþie, care a cerut sã fie prezent incognito, ºi redactorului-ºef al revistei „Salient“, revista studenþeascã a universitãþii, o copie dupã harta reþelei de deasupra zonei Auckland.

Studentul m-a întrebat ce ºtiam despre baza americanã de la North Shore, Kauri Point.

Am întrebat surprins: „Care bazã?” El mi-a rãspuns: „Trebuie sã ºtiþi despre ce bazã vorbesc, doar aþi schiþat-o pe harta dvs.”.

I-am spus, ºi era adevãrat de altfel, cã nu ºtiam nimic despre o astfel de bazã. Punctul de pe harta reþelei la care se referea era intersecþia la Kauri Point a unor coordonate trasate de mine; el a insistat cã sigur ºtiam de existenþa bazei, pentru cã altfel nu aº fi putut sã o schiþez atît de exact. I-am explicat cã nu aveam nici cea mai micã idee despre semnificaþia acelei poziþii; ºtiam doar cã anumite linii care uneau alte staþii se intersectau în acel punct. Am lãsat pe altã datã analiza aprofundatã a poziþiei respective.

Reflectînd asupra acestei conversaþii cîteva zile mai tîrziu, mi-a trecut prin minte cã invitaþia de a þine acel curs la Universitatea Victoria fusese de fapt o „înscenare”; totuºi, concluzia aceasta ar putea fi nedreaptã faþã de studenþii care au participat la curs. În orice caz, vizita a meritat efortul, întrucît am aflat un indiciu despre o bazã stabilitã pe þãrmul de nord al oraºului Auckland.

De atunci, am aflat cã baza existã într-adevãr ºi cã foarte puþini oameni din oraºul acesta, cu mai bine de jumãtate de milion de locuitori, ºtiu acest lucru. (va urma) BRUCE L. CATHIE

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

DE ZIUA MAMEI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1

2 3 4

5 6 7 8 9 10 11 12 ORIZONTAL: 1) Minunatele istorisiri din Moldova le-a ascultat de la mama sa, Profira – Acum!; 2) Marele nostru poet, autorul versurilor ,,O, mamã...” – Mamã (arh.); 3) Prozator francez, autor al volumului ,,Castelul mamei mele” (Jean; 1639-1699) – Sporit; 4) Bianca Neagu – Nuanþã a unei culori (pl.) – Început anevoios!; 5) Maica Domnului – Abreviaþie în telecomunicaþii; 6) La mama! – Strãvechi – Într-un sens!; 7) Unitate de mãsurã a greutãþii pietrelor preþioase – Aur; 8) Din creaþia poetului Corneliu Vadim Tudor am desprins aceastã poezie, inclusã în volumul ,,Recviem pentru mama” – Fiul mamei; 9) Vehicul de iarnã – Ardei iute (reg.); 10) La dans! – Din Obor! – Þarã; 11) Folosinþã – Lîngã maica – Localitate în Germania; 12) Lada cu zestre – În exterior.

VERTICAL: 1) Scriitor român, autorul nuvelei ,,Mama” (Ieronim) – A scris poezia ,,Fata mamei” (George); 2) Semnatarul pînzei ,,Mamã cu fetiþã” (Th.) – Cea mai dragã fiinþã, sãrbãtoritã la 8 Martie – Zeu! 3) Primele din dicþionar!

– Telenovelã cu Sandra Echeverria; 4) Autoarea sculpturii ,,Copilãrie fericitã” (Iulia) – A dezmierda; 5) Preþuirea adînc respectuoasã pentru cele ce ne-au dat viaþã – Ana Radu; 6) Poetul rus care a scris o ,,Scrisoare mamei” (Serghei) – Bianca Ilie; 7) Bold – Alãturi de mama – Aluat; 8) Maria, Ioana, Georgeta etc. – A adora – Nordul Africii!; 9) Petronela Costache – Moºneag (olt.); 10) Þãrile de Jos! – Interpretul melodiei ,,Mulþumesc, iubitã mamã”, pe versurile regretatului poet Corneliu Vadim Tudor (Marian); 11) ,,Aºa era mama în vremea copilãriei mele, plinã de minunãþii, pe cît mi-aduc...” (Ion Creangã - ,,Mama”) – La mama (fig.); 12) Picturã tematicã de Octav Bãncilã.

DICÞIONAR: IMA, OSE, AUª, IRAT PAUL BÃGNEANU Dezlegare careu din nr. trecut „DIVERSE“: NAUCA – SFAT – EMBARGOURI – DA – RA – BR – G – ENEA – CATEL – STEGAR – IMA – LA – H – URSI – U – PIETRARI – SACOSA – GAL – IC – S – TO – TA – TELINA – SEU.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.