Romania mare, nr 1385

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Nu mi-am pus, niciodatã, problema dacã sînt fericit sau nefericit. Fiecare dintre aceste stãri e atît de copleºitoare, încît, dacã o aprofundeazã, omul se dizolvã în ea ca o aspirinã efervescentã.

România pitoreascã

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Acelaºi gînd: „Valahii, naþie neroadã“ Motto: „Un popor numeros, sãrac ºi asuprit cu cruzime, aºa cum este, care nu poate visa decît o viaþã nenorocitã”. (Scrisoare cãtre Vatican despre românii din Transilvania, ianuarie 1785) Un bun amic ºi aprig peremist îmi atrãgea atenþia cã nu am scris în editorialul de data trecutã despre acþiunea iredentistã condusã de Laszlo Tökes la Tg. Mureº. Problema este cã nu doar eu nu am scris, în sensul unui comentariu, a unei analize care sã scoatã în evidenþã aspectele periculoase ale acestei manifestaþii – nimeni nu a scris ºi nici mãcar nu prea a gîndit. În România, naþionalismul, ca o conºtiinþã mîndrã ºi treazã, fundament al speranþei pentru viitor, este în letargie, în comã. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

ADN-ul ºi natura umanã Paginile 12.13

,,Treceþi, batalioane române, Carpaþii“

Mafia ridicatã la rang de politicã de Stat (1) Iubiþi locuitori ai Botoºanilor, am fost la Biserica Uspenia, unde am avut un dialog rodnic cu cei doi preasfinþi pãrinþi, pe care i-am sfãtuit ca, neapãrat, sã aºeze la loc, din nou, cristelniþa de bronz unde a fost botezat Mihai Eminescu, pentru cã aºa ceva va dubla valoarea bisericii ºi, poate, ºi valoarea turisticã ºi culturalã a oraºului. Eu însumi am vãzut, cu ochii mei, cristelniþa unde a fot botezat, tot într-un ianuarie, dar în 1756, Mozart, în Catedrala de la Salzburg. Punctul de atracþie a milioane ºi milioane de turiºti era tocmai acel cazan de bronz, unde primise sfînta tainã a

Popor cu nervii rupþi Popor cu nervii rupþi, ce þi-au fãcut De-o vreme, asasinii economici? Þi-au dat borhot de whisky, de bãut Mãrgele colorate, lideri comici. Te-au amãgit cu filme de gablonþ Ca pe un trib bicisnic, de piei roºii. Dar ei aveau pe þeava puºtii glonþ Iar tu jucai cum îþi cîntau scîrboºii. Te-au pus la zid ºi te-au buzunãrit Þi-au luat icoana din pridvor, ºi porcul Nici celovecul de la Rãsãrit Nu te-a furat cum a-ndrãznit New York-ul. Le-ai dat de bunãvoie tot ce ai Castele ºi pãduri, platforme, mine Au mituit, cu-o mînã de parai Trei „cai troieni”, agenþi fãrã ruºine. Aºa trecu aproape-un sfert de veac Tot în minciunã, ºi ºantaj, ºi jale Tu eºti, pe zi ce trece, mai sãrac Precum un craniu cu orbite goale.

Pagina 7

Originea conflictului araboisraelian Pagina 23

Falsificã alegeri, furã toþi Dar n-ai cui sã te plîngi, cãci le convine Cãlãilor Planetei, niºte hoþi Care, ºi ei, rup hãlci întregi din tine. Ai aur, ºi uraniu, ºi petrol Stai pe-un ocean de gaze naturale – Mafia te-a lãsat în fundul gol Te suflã-n patru puncte cardinale.

botezului un înger, aºa cum un înger a fost ºi Mihai Eminescu. Preoþii m-au înþeles ºi mi-au promis cã, foarte curînd, vor scoate din ascunzãtoare aceastã cristelniþã. Ei se temeau sã o punã, ca sã nu fie revendicatã de cei de la Ipoteºti. Dar, dupã cum ºtie toatã lumea de carte, Mihai Eminescu s-a nãscut la Botoºani. (Aplauze) (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (27 mai 2000, discurs rostit liber la Marea Adunare Popularã din Municipiul Botoºani)

Jandarmeria-i slugã la strãini Bate la tine azi ca la fasole Tu calci desculþ prin foc ºi mãrãcini Erou damnat, ca Meºterul Manole. N-ai demnitate, nici noroc nu ai Ticãloºit ca vita de povarã ªi totuºi, pînã nu demult erai Un neam viteaz, cu forþã legendarã. Mai ieri aveai bãrbaþi impunãtori Ce-au îmbrãcat cãmaºa morþii crunte I-au dat pe vînãtorii de comori Cu capul de pereþi, din munte-n munte. Erau ºi preoþi bravi ºi ne-nfricaþi Lampadofori ai datinei strãbune. Ah, Doamne, unde sînt acei bãrbaþi? De ce ne-ai pãrãsit? Fã o minune! Tu nu vezi cît de rãu ne-am prãbuºit? Mai jos de-atîta, Doamne, nu se poate! Trezeºte-ne din acest vis cumplit ªi vindecã-ne Tu de laºitate. Nu Îþi lua, Tatã, faþa de la noi Istoria ne trage sub ºenilã. E þara noastrã lada de gunoi A unei Mafii care n-are milã. Avem copii, ce þarã le lãsãm? Nu vrem s-ajungã sclavi ºi prostituate. Acest blestem e timpul sã-l curmãm. În lacrimi, Doamne, astãzi Te rugãm: Ajunge! E destul! Nu se mai poate! CORNELIU VADIM TUDOR 7-8 decembrie 2013 (Text preluat din volumul „Pamflete explozive“)

NR. 1385 z ANUL XXVIII z VINERI 24 MARTIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI


Pag. a 2-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E S C U R T Onoruri militare pentru generalul Emil Macri Delia Budeanu a bãtut-o pe Brigitte Bardot! O sã mîncãm lalele Am intrat în Europa: ne furã arbitrii francezi! Admirabilul Jenei, din nou la „Baricada“ iar e vizitatã de poliþie În mai Steaua Bucureºti! multe localitãþi din þarã, Ana Blandiana ºi-a dezvelit bustul PARTEA A II-A Tot pedant, pedant, pedant, ºi la fel de enervant ne vorbeºte în continuare crainica TV Elena Voinea, care face ce face ºi îºi þuguie buzele taman cînd sã pronunþe litera o. Mai serile trecute, iar am auzit-o cîrîind: Tokyu, Gurbaciov, isturie, suvietic, ecunomic, couperare, Petre Ruman etc. ªi tot ea este protagonista neferitului incident de la marea recepþie datã în onoarea preºedintelui Franþei: aflîndu-se de serviciu în studio ºi avînd probabil dinainte textul tradus al toastului domnului Mitterrand, atunci cînd acesta a vorbit ºi liber, abãtîndu-se de la text, Elena Voinea a tãcut ca peºtele-n ulei. Din pãcate, acele pasaje erau cele mai interesante, pentru cã înaltul oaspete omagia contribuþia adusã de artiºtii ºi scriitorii români la progresul culturii franceze ºi europene. Am înþeles de la crainicii TV cã arbitrul francez Peyrilongue, care a condus întîlnirea de rugby dintre România ºi Italia, ar lucra, în viaþa de toate zilele, prin preajma preºedintelui François Mitterrand. Domnule preºedinte, vreþi sã ajutaþi România? Atunci vã spunem noi cu ce sã începeþi: daþi-l imediat afarã pe borfaºul ãsta, sau feriþi buzunarele! În ultima secundã a partidei amintite, aºa-zisul cavaler al fluierului a fãcut cadou pe de-a moca un eseu italienilor ºi, implicit, lea dat meciul. Las’ cã nici cu bãieþii noºtri nu mi-a fost ruºine: parcã erau 15 mistreþi încurcaþi în parapetele contra vîntului de la Cogealac, înotau prin vîscozã, alergau suta de metri în douã zile, ca I.V. Sãndulescu dupã Miss Privatizarea, ce s-o mai lungim, au fost penibili. Dacã tot am pomenit despre sport, sã ne oprim puþin ºi la partida de fotbal Spania – România. Cred cã dacã ar exista un Campionat Mondial al meciurilor amicale, noi am fi pe primul loc. Atunci cînd a trebuit sã batem Elveþia, n-am fãcut-o, bine cã am învins Spania într-un meci fãrã nici o mizã ºi fãrã nici un scop pentru noi. Întrucît nu mai avem la ce sã ne tot antrenãm, fiindcã nu mai pupãm nici o calificare. Aceastã victorie nu numai cã nu îl absolvã pe antrenorul Mircea Rãdulescu de pãcate, dar îl acuzã ºi mai tare, fiindcã demonstreazã cã se putea obþine victoria în meciul cu Elveþia, dar tactica a fost greºitã, de om fricos. În rest, bãieþii au jucat foarte bine, jos pãlãria, remarcîndu-se mai ales Prunea, Ioan Timofte, Gicã Popescu, Hagi, Balint, Rednic ºi Dan Petrescu. Nu sîntem nici absurzi, nici ºovini: în faþa ungurilor de mare valoare nu putem decît sã ne înclinãm cu respect. Este cazul, de pildã, al lui Bölöni ºi Jenei, fãrã de care Steaua n-ar fi cucerit, acum exact 5 ani, Cupa Campionilor Europeni la fotbal. O veste îmbucurãtoare: noul preºedinte al Clubului Militar l-a chemat pe Jenei sã preia din nou cîrma echipei, eveniment pe care îl salutãm cu toatã dragostea! Nenorocirea domnului John Raþiu este cã pe fiul sãu îl cheamã tot...

C A R I C A T U R I

Nicuºor! O pãsãricã mi-a ºoptit cã, la Londra, pe cînd puradelul îl boicota de zor pe preºedintele Ion Iliescu, niºte cerºetori plãtiþi de el strigau: „Domnul Raþiu Nicuºor, viitor conducãtor!“. Marele scandal promis de „România liberã“ în legãturã cu pretinsele ileglitãþi comise de dl. Petre Roman a fost o farsã jalnicã. Probabil cã ºi-a bãtut joc cineva de guguºtiucul voiajor pe nume Bãcanu ºi i-a livrat niºte hîrtii fãrã nici o valoare. Ce e rãu în faptul cã Guvernul a acordat, în Bucureºti, un sediu pentru Filiala Vetrei Româneºti, sau pentru Ion Þiriac? Ce e rãu în faptul cã Petre Roman stã într-o vilã? Dar unde ar vrea calicii de la „România liberã“ sã stea primul-ministru al unei þãri? La etajul X al unui bloc, sã se joace la sonerie toþi copiii encefalopaþi, ca Cornel Nistorescu, ªtefan Mitroi, Griºa Gherghei, Ion Cristoiu, Victor Cucui, Modorcea, Petre Stoica, ori sã stea oamenii cu miile pe scãri, ca sã le rezolve cererile cu prioritate cã, deh, nu-i aºa, d-ta vecine, ai ajuns mare ºi nu ne laºi de izbeliºte?! Premierii Angliei, Franþei, Spaniei, Italiei ºi ai altor state la care trag ãºtia mereu cu ochiul, unde or sta ei, pe sub poduri, la mansarde? Dar Florica Ichim ºi Octavian Paler unde locuiesc, ºi nu de ieri, de azi, ci de ani de zile – nu tot în vile? ªi apoi, pentru securitatea lui ºi a familiei lui, poate sta un om politic la grãmadã, cînd orice dezaxat îi poate tãia gîtul? Dar auzim cã pe listele interceptate de Bãcanu s-ar afla ºi numele nostru, în sensul cã Guvernul ne-ar fi avut în atenþie pentru a ne acorda un sediu. Sîntem în mãsurã sã-i liniºtim pe colegii de la „R.l.“, ahtiaþi nevoie mare sã se uite în ograda altora: Guvernul nu ne-a dat nici un sediu, nu sîntem printre favoriþii sãi. Dar asta nu înseamnã cã nu ne intrigã înscenarea stupidã care i se face lui Petre Roman. ªi, pentru a vã face o idee despre modul BANDITESC, total în afara legii ºi a bunului-simþ, în care lucreazã Bãcanu, Stãnescu ºi compania, iatã încã o gaurã aflatã în burta ºlepului lor: dupã ce cã au numãrat de cîte douã ori vreo 10 semnatari ai scrisorii împotriva lui Al. Bîrlãdeanu, dupã ce cã unul dintre semnatari era bine mersi, dacã în realitate nu ar fi fost mort, aflãm acum cã prof. univ. dr. Ing. Mircea Petrescu, de la Institutul Politehnic din Bucureºti, a fost semnat în mod fraudulos! Reproducem scrisoarea pe care domnia-sa a adresat-o recent venerabilului academician ultragiat: „Domnului Acad. Alexandru Bîrlãdeanu, Preºedintele Senatului României, Stimate Domnule Preºedinte, în legãturã cu materialul publicat în prima paginã a ziarului «România liberã», din 29 martie 1991, doresc sã vã precizez cã eu nu sînt unul din semnatarii scrisorii reprezentate de acel material. Modul eliptic de tipãrire (prin indicarea iniþialei prenumelor semnatarilor) poate conduce la confuzii ca aceea la care mã refer, între persoane care poartã acelaºi nume de familie ºi ace-

leaºi titluri. Vã încredinþez, stimate Domnule Preºedinte, de întregul meu respect ºi vã doresc, totodatã, multã sãnãtate ºi succes în greaua Dumneavoastrã muncã“. Poate n-ar fi rãu ca tînãrul crainic sportiv al TV, Bogdan Stãnculescu (fiul cunoscutului avocat Mircea Stãnculescu), sã relateze întîlnirile de baschet într-un limbaj mai accesibil populaþiei. Altminteri, nimeni nu va înþelege nimic din fraze ca: „Gonzales rateazã din cãciulã, dar ºi Norris e angajat foarte bine în cãciulã, pentru cã ºi Kukoci dã o pasã bunã în aceeaºi cãciulã“ etc. etc. Hai, totuºi, sã nu ne furãm singuri cãciula. În sãptãmînalul „Naþiunea“, sub semnãtura lui Mihai Pelin, serialul „Dosarul Malaparte“ a ajuns la al ºaselea episod. În premierã mondialã, un scriitor italian cu o publicitate excepþionalã este demontat ºurub cu ºurub în piesele lui componente, dovedinduse a fi un mare farseur. În curînd, se va vedea cît de ipocritã ºi de josnicã a fost campania purtatã în urmã cu vreo 5 ani împotriva revistei „Sãptãmîna“ ºi a colaboratorilor ei... Încã o piesã, de calibru greu, la Dosarul Borfaºilor care au invadat presa noastrã. Revista cucuieþilor din deal, „Baricada“, care n-a pierdut nici o ocazie sã batjocoreascã armata, poliþia, justiþia ºi alte forþe vitale ale naþiunii, a cãlcat ºi ea pe bec, dupã „Caþavencu“, de care vã amintiþi. În perioada 15 martie – 4 aprilie 1991, Ioniþã Siana, linotipist la Atelierul Monitorul Oficial, a furat ºi a prelucrat nu mai puþin de 500 de bare de plumb. La ce-i foloseau? La „Baricada“, cum sã nu, pentru cã redactorul Stelian Ciocoiu avea nevoie de litere pentru a edita fraudulos romanul „Moºtenirea Familiei Guldenburg“. Bã, baricadaþilor, dupã ce cã vã îmbãtaþi ca porcii ºi vã spînzuraþi prin cuiere, acum mai furaþi ºi o jumãtate de tonã (?!) de plumb, adicã un zãcãmînt întreg! Ce cãutaþi voi în presa românã? Este vremea monumentelor istorice: din respect faþã de eroinele Revoluþiei noastre, în mai multe localitãþi din þarã a fost dezvelit bustul poetei Ana Blandiana. N-ar fi prima oarã cînd ea face exhibiþionism. Un individ naºparliu ca un silen, care a dat cu cazmaua vreo 40 de ani dupã turbã ºi huilã, dar a gãsit numai vreo douã urechi de cratiþã ºi o plombã de australopitec, s-a molipsit cu timpul ºi, mai nou, a început sã turbeze ºi sã huleascã. Întrebat de o publicaþie ce ar face dacã ar fi preºedintele României, intolerantul nostru parlamentar ecologic ºi lider de universitãþi bulbucate, a rãspuns cu urã de rasã: „Aº desfiinþa revista «ROMÂNIA MARE»!“. Din nenorocire pentru meºterul Bleahu Marcian, postul de preºedinte al României este ocupat. Poate cã, totuºi, va încerca sã devinã preºedintele Asociaþiei Proºtilor, care a luat fiinþã recent în oraºul sovietic Kuibîºev. Mitingiºtii ºi marºarierii noºtri fãrã treabã au defilat marþi dimineaþã ºi prin faþa redacþiei noastre – plouaþi ca vai de ei, fãrã nici un scop precis, dar plini de cuvinte înãlþãtoare la adresa preºedintelui Iliescu. Urechea noastrã delicatã a desprins învãpãiatele versuri: „Trei lei un ou/ Ne conduce-un bou/ Nouã lei o pîine/ Ne conduce-un cîine!“. Pînã cînd aceºti poeþi boemi vor gãsi rime politice ºi pentru alte vietãþi domestice – caprã, bibilicã, cotoºman, godac ºi cloþã – le propunem ºi noi o poezie. Din marea înþelepciune anticã: „Dã-mi tãticule ºi mie/ O lopatã ºi-o mistrie/ Sã mã duc pe ºantier/ Sã mã fac brigadier/ Ca sã nu mai fiu ºomer/ Nici golan marºarier!“. Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 26 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Mistreþul cu mustãþi de argint Amara pîine a strãinãtãþii Stãpînii lumii a treia Nu mai trageþi în peizani! Pistolarul de peste drum Marº în tramvai!, sau cum ºi-a rupt Olguþa limbuþa La umbra plopului bãtrîn Cristina Neagu, o piedicã în calea uitãrii Dragostea fatalã dintre români ºi DNA Mielul fericit Nea Nelu ºi sexul dupã nuntã Cu ºi fãrã chiloþi Pe cine caftea Oana Zãvoranu Cultura hoþiei Quintus, mai viu decît PNL Pe dilimanul Banciu l-a bãtut Vîntu Istoria necenzuratã a românilor Ion Þiriac, mistreþul cu mustãþi de argint, ne sfãtuieºte, cu înþelepciunea sa proverbialã, de Haplea în chiloþi, ca între un hoþ ºi un prost, sã alegem hoþul. Înduioºãtoare solidaritate de breaslã a celor care scriu mi-au ca pisica... În Sicilia, unii patroni obiºnuiesc sã le violeze pe românce, sub ameninþarea cu pistolul. A celui cu gloanþe. De sãrãcie, de neputinþã, de disperare, majoritatea tac ºi înghit suferinþa. Ce-aþi fãcut, mãi, nenorociþilor, cu românii? Cu voi, ãºtia de ne conduceþi ºi ne batjocoriþi de 27 de ani, vorbesc! Tãceþi ca porcii la troacã? Nu vã e teamã cã într-o bunã zi ne vom rãscula de-adevãratelea ºi-o sã vã dãm înapoi, cu dobîndã, toatã umilinþa pe care au îndurat-o fraþii noºtri trudind dupã amara pîine a strãinãtãþii? Ca bonus, vam bãga ºi un ardei iute în fundul curþii, dar riscul e prea mare, s-ar putea sã vã placã. Înainte sã se inventeze Facebook-ul, nimeni nu credea cã procentul de prostie al omenirii umane e chiar atît de mare! Acum, lucrurile sînt clare. ,,The Times” scria, în 1867, cã românii ,,sînt convinºi pe deplin cã ei sînt descendenþii puri ai vechilor stãpîni ai lumii”. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, ne-am mai þigãnit, ne-am împrãºtiat ca fãina orbilor prin toate colþurile acestei planete rotunde, am devenit un popor de laºi ºi de milogi. Nu e aºa? Demonstraþi contrariul! Un peizan din Poplaca (jud Sibiu) a fost împuºcat în picior, de soldaþii care fãceau antrenamente în poligonul din apropiere. Þãranul, încã verde la cei 58 de ani ai sãi, e bine, glonþul de asemenea, deºi a fost pus la dispoziþia organelor (de anchetã) dupã ce a fost extras. Glonþul, nu peizanul. Culmea e cã omul, preocupat de activitãþile agricole, ºi-a dat seama cã a fost împuºcat abia seara, acasã, cînd îºi scotea mãrãcinii adunaþi peste zi în talpã. Operaþiunea era absolut necesarã ca sã se poatã spãla pe picioare. Important nu e cã þãranul a fost împuºcat (ce mai conteazã unul în plus sau în minus pe lîngã cei peste 11.000, dupã spusele lui Nicolae Iorga, ciuruiþi în 1907), ci faptul cã glorioasa Armatã Românã, membrã NATO, are dotãri, nu glumã. Vã daþi seama pînã unde s-a ajuns cu tehnica militarã, dacã te împuºcã pe la prînz ºi mori de rîs abia înainte de culcare?! Sã se cam fereascã vecinii noºtri cu pretenþii de mari puteri regionale, cã nu-i de glumã cu puºcaºii noºtri ultra-marini. Derutatul Cristian Rãdulescu s-a lãudat cã are acasã un AKM, pe care l-a folosit la revoluþie (probabil ca manechin de prezervative) ºi, dacã-i cazul, n-are nici o problemã sã-l foloseascã din nou. Dar, dacã i-o vor lua înainte posesorii de tunuri cu apã ca sã-i împrãºtie pe protestatari, nu mai e cazul sã intervinã Rambo de Ferentari. Merge acasã, îi dã în cap pistolului ºi se culcã pe-o ureche (cealaltã a rãmas la revoluþie, cã s-a întîmplat de Crãciun). Pînã la urmã, lumea s-a liniºtit fiindcã, la fel ca toatã clasa din care face parte, dl. Rãdulescu e un mare mincinos. Pistolul era fabricat la 10 ani dupã Crãciunul însîngerat ºi era depozitat în siguranþã, într-o anexã a societãþii de vînãtoare de fonduri publice Tel Drum. Dupã ce a dublat salariile sub 4.000 de lei (la televizor, nu în portofel), Olguþa s-a pus cu reforma ºi pe limba englezã. Nu i-a fost uºor. Limbii engleze. Întîlnirea mortalã s-a petrecut taman la New York, unde, de regulã, lingvistele se fac de porc. Atît a siluit-o aceastã Ana Ipãtescu a istoriei contemporane pe limba englezã, cã întreg mapamondul lumii a stat cu sufletul la gurã, întrebîndu-se dacã, dupã acest act sexual explicit, mai poate fi folositã. La ora acestui (aproape) necrolog, biata limbã englezã e încã la terapie intensivã, iar doctorii în lingvisticã ºi peisagisticã e rezervaþi. Nemulþumitã cã încã mai are în ea un licãr de viaþã, Olguþa s-a repezit asupra limbii franceze, a luat-o la ºtangã, a mozolit-o bine, dupã care i-a zis de la obraz: marº în tramvai! Nici mãcar bani de taxi nu i-a dat! Olguþo, Olguþo, te-apucaºi sã rãstorni mapamondul lumii cu roatelen sus, tremurã limbile pãmîntului în faþa ta. ªi alea germanice, ºi alea romanice... Iar limbii materne îi este fricã sã mai recunoascã de unde se trage. În gura ta, nici limba cu mãsline nu se mai simte în siguranþã... Ministrul Apiculturii, Agriculturii ºi Inculturii susþine, cu subiect ºi predicat, deºi a pus un dinte de grapã între ele, cã perdelele forestiere e nasoale, mai ales alea care e formate din plopi. Cã aceºti copaci cresc înalþi, fac umbrã pãmîntului degeaba, ºi ales-bules recolta de ciulini ºi chemarea-þigãncii. Din care cauzã þãranii preferã sã-ºi vîndã terenurile devenite brusc neproductive. Probabil le vînd unor proºti, sau unor demnitari de la Agriculturã, de nu se prind ãia cã, din cauza umbrei alunecoase a plopilor, nu se mai face cucuruzul! Nea Petricã, de ce nu te duci matale sã te culci? Oare n-ai cu cine, sau n-ai somn? Nu te-a bãtut suficient soarele în ceea

ce îndeobºte se numeºte cap? Fii ºi matale oleacã mai romantic, ieºi din hambarul cu sfeclã furajerã, ia o Bãlþatã româneascã de potcoavã ºi plimb-o pe sub copaci! Poþi sã-i ºi cînþi ºlagãrul de demult: ,,La umbra plopului bãtrîn”, chiar dacã îþi va rãspunde ecoul: ,,Mãnînci rahat, cã e salcîm!”. Vezi, nea Petricã, salcîmii e obraznici, nu plopii fãrã soþ... Cristina Neagu e prima handbalistã care cîºtigã pentru a treia oarã titlul de cea mai bunã jucãtoare a lumii! Bine, jumãtate dintre români nu se vor bucura, fiind intoxicaþi cu drogul negãrii a tot ceea ce este sublim la acest popor, destul de viu altãdatã. România e þara oamenilor frumoºi ºi de mare valoare, precum Cristina Neagu, numai cã sînt împiedicaþi sistematic sã se manifeste, sã ajungã în vîrf, pentru ca nu cumva sã se perpetueze ideea unicitãþii noastre între toate celelalte valori ale lumii contemporane. Cu cît existã mai puþine repere, cu atît probabilitatea de zdrobire a spiritului românesc e mai mare. Iatã cã, din cînd în cînd, apare pe bolta edificiului naþional cîte o stea, care ne aratã unde este locul nostru în Univers, pe ce cãrare sã o apucãm. Noi, românii, am fost sortiþi înãlþimilor, ca vulturii, dar ne-a sãgetat permanent pegra Fanarului, care s-a scurs ca un ºarpe prin sufletul nostru. Cristina, sîntem mîndri de tine, nu ºtim dacã tu poþi sã fii mîndrã de noi... România e þara europeanã cu cel mai mare decalaj între bogaþi ºi sãraci. Dar asta o simþim zilnic pe pielea noastrã. Surprinde poziþia fruntaºã a DNA în încrederea românilor? Nu. Într-o þarã mãcinatã de hoþie, invadatã de metastaza corupþiei, e aproape firesc ca o instituþie care luptã la baionetã cu hoþia sã fie printre preferinþele oamenilor cinstiþi. Asta, însã, obligã DNA sã renunþe la subordonarea politicã, evidentã pe ici pe colo, prin punctele esenþiale, sã explice de ce, timp de un deceniu, pînã în 2015, a tras la aghioase, ºi de ce încã mai existã personulitãþi profund corupte, de care nu s-a atins nici mãcar cu o floare de busuioc verde pe masã, rãmîi gazdã sãnãtoasã! Adicã sã renunþe la dubla mãsurã. A, da, era sã uit: ºi sã-ºi mãture prin ogradã, sã le trimitã la ºcoala de corecþie a vieþii pe acele jeguri de-ºi zic procurori, pentru care abuzul, promiscuitatea, lipsa de profesionalism sînt singurele calitãþi care le definesc profilul scîrbavnic. Neinformaþii se întreabã dacã vor cãdea Kövesi ºi Lazãr în urma contraatacului castei mafiote, infiltratã prin toate structurile politice ºi apolitice ale statului. Nu vor cãdea, fiindcã nu vor americanii. Ruºii mai trebuie sã aºtepte la coada la resurse (geo)strategice. Totuºi, proiectul de þarã început în decembrie 1989 merge cu paºi repezi înainte, spre capitalismul biruitor. Titlul ,,Îngroparea definitivã a României” se justificã pînã la ultima virgulã. Zilnic, artizanii dezastrului aruncã basculante de bolovani peste trupul firav al þãrii. Iar proºtii se zgîiesc la tembelizor. Sãracilor Constanþei, alþii decît Radu Mazãre, Nicuºor Constantinescu ºi Decebal Fãgãdãu, li se imputã cîteva zeci de milioane de cãciulã, pentru cã, din 2013, au benchetuit la cantina socialã, deºi aveau venituri lunare de pînã la 500 de lei. Legea, tîmpitã ca majoritatea actelor normative din România, punea o piedicã în calea uitãrii acestor bolnavi la ameþitorul barem de 126 de lei pe lunã! Deºi flãmînzii au aruncat pe jgheab, cu destinaþia stomacul burþii, numai fripturã de umbrã de iepure, cu garniturã de mazãre, ºi miros de pîine caldã cu amintire de ceapã prãjitã, nota de platã e umflatã biniºor. Oricum, dacã le ia cîte-un rinichi, statul se scoate. Doamne, iartã-ne!, iar le-am dat idei. Gigi Becali a declarat cã mielul îl face fericit. Parcã numai pe el?! Dã-i înainte, maestre, ai dreptate, meleoanele n-aduc fericirea. Cînd nu le ai. Nelu Ploieºteanu se vaitã, fãrã orchestrã, cã fosta nevastã nu voia de la el decît sex ºi bani. Da, e o noutate în lumea artisticã... ,,Pãi, eu mai eram bun de sex dupã o noapte de cîntat?”, se întreabã retoric blîndul menestrel. Nea Nelule, ia explicã-ne ºi nouã cum vine treaba, cã n-am prea înþeles. Ce legãturã intrinsecã este între laringe ºi cel ce-mpinge? E douã lucruri diferite, maestre. Din cînd în cînd, mai poþi sã foloseºti ºi CD-ul. Nu la aparatul reproducãtor, ci în partea ailaltã. La nuntã, bre! Sau mata veneai acasã, de la obositoarele festivitãþi, ºi cîntat, ºi cu banii luaþi... Mihai Trãistariu se laudã cã a fost plãtit cu 10.000 de euro ca sã prezinte 23 de perechi de chiloþi, deºi, din fotografii reiese cã a prezentat o singurã pereche, de 23 de ori. Puþin, foarte puþin. Celelalte tipe din branºã au contracte mult mai bune ca sã prezinte, zi de zi, lipsa chiloþilor. Oana Zãvoranu îl bãtea pe Cove ca pe þambal, deºi simpatica puºlama nu-ºi mai aminteºte. Ori a fãcut terapie în grup cu Andreea Marin, ori diva de

Ferentari nu mai ºtie exact pe cine a bãtut. O fi fost Pepe, de s-a întors ãla la cortul natal cu coada între picioarele unei fete de la ei din popor? O fi fost Fane Cîrlig? Cã distinsa Mãrioara, Dumnezeu s-o ierte cã i-a lãsat atîta avere, n-a fost, fiindcã era femeie dintr-o bucatã. Dacã-i dãdea distinsa mahalagioaicã o bordurã în zona crepuscularã a capului, îi cãdeau balabustei dinþii în gurã ºi se uita la noi printre dinþi. Cîteodatã, dimineaþa, la prînz ºi seara, sînt convins cã românii sînt promotorii culturii hoþiei. Altfel, cum se explicã ofensiva mass-mediei în favoarea micii ciupeli? N-aþi observat cã majoritatea aºa-ziºilor formatori de opinie susþin teoria învîrtelii, care, vezi-Doamne, stã la baza economiei de piaþã ºi desfrîu? De fapt, în sintezã, ideea inoculatã tinerei generaþii e cã fãrã hoþie nu se poate. Aºa e, fãrã hoþie nu se poate trãi bine în România. Iar cu hoþia la putere, nu va mai exista România. Semne de viaþã la PNL. Senatorul Leon Dãnãilã (83 de ani) pune în miºcare acest dinozaur epileptic, opunîndu-se cãsãtoriilor între homosexuali. Ceea ce a stîrnit mînia tinerilor libertini, care preferã sã fie ei traºi în þeapã, pe altarul unui egalitarism urît mirositor. Chirurgului nu-i mai rãmîne decît sã opereze niºte creiere, dar pentru asta va trebui sã se întoarcã la spital, fiindcã la noul loc de muncã nu existã material didactic. Cealaltã puºlama a neoliberalismului cu miros de colivã, Mircea Ionescu-Quintus, a împlinit 100 de ani. Cît tupeu! Cu aceastã fericitã ocazie, ne-a atenþionat cã de-abia de la un secol în sus începe viaþa de noapte. Hipsterul încã se þine bine de Raluca Turcan, dupã ce a sedus-o ºi a abandonato, fãrã nici o urmã de remuºcare, în braþele desfrîului parlamentar, pe Alina Gorghiu. În prima lunã a anului 2017, declinul demografic al României s-a agravat, ca urmare a creºterii numãrului de decese cu 23%! Sîntem conduºi cu competenþã ºi fermitate pe ultimul drum. Mii de revoluþionari de provincie au avut ,,rol determinant” în fuga lui Ceauºescu. Adicã l-au urmãrit îndeaproape, la televizor, cum o întinde spre comunism, în zbor, cu elicopterul. Dupã care au tãiat porcul ºi au sãrbãtorit evenimentul, cu þuicã fiartã ºi caltaboºi. În urma supremului sacrificiu, statul român le-a asigurat acestor impostori indemnizaþii substanþiale, în condiþiile pauperizãrii societãþii româneºti. Aºa aratã o þarã ticãloºitã de Cîrpa Kaghebistã ºi de celelalte otrepe staliniste de rit nou. Laptopul cu planurile reºedinþei preºedintelui american au fost furate din maºina agentului secret care spãrgea seminþe de dovleac. Dincolo de activitatea agentului, care era atît de secret încît nici el nu ºtia cu ce se ocupã, nu-l vãd bine pe Trump. Acesta nu este un furt, este un avertisment. Bine, ºi el ºi-o cautã cu lumînarea. Într-un moment de slãbiciune, am deschis tembelizorul ºi mi-au zgîriat occipitalul urechii doi bagabonþi: unul fãrã picioare, dar plin de avînt, celãlalt, fãrã cap. Dormiþi liniºtiþi, Banciu vegheazã pentru dvs. Pe oala de noapte a istoriei. Cã tot veni vorba, ia sã vedem ce s-a întîmplat cu Negru-Vodã cînd a venit încoace, la chemarea lui Neagu Djuvara, care-i dãduse un like pe Facebook: ,,Cînd a coborît Negru-Vodã agale la Cîmpulung, de unde vroia sã scoatã niºte hîrtii care sã-i ateste locul în istoria românilor, în care dãduse buzna pe neaºteptate, la întîmpinat un funcþionãraº serviabil peste mãsurã: « Ce mai vrei ºi tu, mã, derbedeule? Nu vezi cã-i închis? E trecut de 12, soarele-i sus, avem ºi noi dreptul firesc, prevãzut de lege, la pauza de masã. Ce, funcþionarii valahi nu e oameni? Cã ne tocim coatele prin facultãþi particulare ºi nervii pe de-alde tine, ºi uite ce mutrã face! Te uiþi chiorîº la mine, întunecatule? Vrei ca toatã lumea sã fie la picioarele tale?! Ia du-te ºi te plimbã vreo douã ceasuri, ºi revino pe urmã cu actele aferente, cã altfel ai bãtut drumul degeaba. Sã ai certificatul de naºtere al Poporului Român, cartea de identitate, paºaportul ºi toate celelalte documente, xeroxate, în cîte trei exemplare, legalizate la notariat, în sfîrºit, ºtii cum e la noi». La ora paisprezece, funcþionarul a fost contrariat de punctualitatea lui Black Vodã. «- Se vede cã nu sînteþi de pe la noi! Eu am zis douã ceasuri, ca sã ai un punct de reper, dar de fapt nici cafeaua nu mi-am bãut-o. Mai bine vino mîine pe la nouã, cã nu mai sînt chiar aºa de ocupat ºi te rezolv». Lui Negru-Vodã i-a sãrit muºtarul, a scos din husa de chitarã a lui Nicu Covaci o sabie bine ascuþitã, satisfãcîndu-i curiozitatea funcþionarului, care se tot întreba, de cînd îl vãzuse, ce se ascunde acolo? O fi vreo atenþie muzicalã pentru fiica sa, care urma ºcoala popularã de artã?! Dar nu era aºa. Se înºelase bietul om, cã Negru-Vodã avea o unealtã sclipitoare, pe care i-o împlîntã pînã la prãsele în locul unde, la alþi oameni, bate inima. Cît de nevinovat era acest voievod legendar reiese din zîmbetul de satisfacþie întipãrit pe faþã, pesemne credea cã, omorîndu-l pe individul respectiv, fãcuse mare brînzã. Da' de unde? Armata funcþionarilor era mai tare ºi, cum cãdea unul pe scãri sau îºi pierdea capul dupã vreo colegã de birou, cum se pensiona pe caz de boalã, ºi-i luau locul alþii cincisprezece. ªi aveau cu toþii în piept inima rece. Prin urmare, traseul voievodului din Fãgãraº prin istorie era periclitat de lipsa documentelor ºi a celor ce le mînuiau, pentru cã întreaga lui viaþã i-a cãsãpit, chit cã era, în general ºi în particular, un om paºnic. O singurã datã plesnise un pui de ungur care vroia sã-i cucereascã þara, dar ºi-a cerut scuze de la ta-su, cãruia i-a trimis o frumoasã jerbã artificialã, precum ºi sincere condoleanþe... ”. CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

DORU POPOVICI - 85

oru Popovici este un nume profund ancorat în lumea culturalã a þãrii, pe care acesta ºi l-a desãvîrºit pe parcursul a zeci de ani de muncã, în calitatea lui de muzician, compozitor, scriitor, poet, eseist, profesor universitar. La cei 85 de ani pe care i-a împlinit recent, opera sa complexã îi oferã motiv de bucurie: a biruit timpul, cu toate greutãþile întîmpinate, prin tot ceea ce a creat sub zodia omului de succes, pe aceste meleaguri, fãrã sã se fi gîndit vreodatã sã se înstrãineze de ele. Pentru cã le-a iubit în egalã mãsurã, ca toþi românii patrioþi, ºi le-a cîntat cu lumina cernelii din cuvînt ºi a dragostei faþã de doinele ºi obiceiurile noastre, valori care i-au stimulat creaþia... ªi a compus tot ce se putea compune: lieduri, eseuri, versuri, monografii, pe care le-a închinat unor personalitãþi marcante ale muzicii, profesorilor sãi, care au avut o contribuþie specialã în cultivarea ºi promovarea sa ca muzician ºi compozitor... La împlinirea celor 85 de ani de viaþã, îi aducem omgiile noastre, întru recunoºterea valorii operei sale intrinseci, aºezatã pe piedestalul constelaþiei marilor artiºti ai neamului nostru. Realizãrile sale sînt rezultatul unei munci temeinice ºi tenace, înaintînd fãrã nici un fel de abatere pe drumul pe care ºi l-a ales, în ciuda împotrivirii tatãlui sãu, care considera cã facultatea de muzicã nu este de viitor ºi nu-i va asigura un trai îmbelºugat, dupã cum povesteºte autorul în romanul sãu autobiogafic, „Chirurgul de la Berzovia” (2010). Nãscut la 27 februarie 1932, în Reºiþa, maestrul Doru Popovici a traversat perioade grele în viaþa sa, chiar dacã

D

Poem scris la miezul nopþii... Meditez mult, foarte mult, la miezul nopþii Din acest feciorelnic april ªi revãd întreaga mea viaþã, Care a trecut Ca o clipire de pleoape, Întreaga mea viaþã, Care s-a desfãºurat Între „hidos ºi sublim“! Dacã m-ar întreba cineva: - Ce a semnificat „hidosul“? Îi voi rãspunde: - Bazarul de perversitãþi Din lumea satanicã, Creat de aceia care n-au înþeles sensul Cuvintelor lui Federico Garcia Lorca: „Iubire-i tot,

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (2) „Aceia care cautã în legendele vechi numai simbolisme sau personificarea forþelor elementare ale naturii sînt pe cãi rãtãcite. În Antichitatea preistoricã, cugetãrile omenirii au fost predominate de fapte reale, nicidecum de imaginaþiunile personale”.

TRADIÞII ANCESTRALE (2) (Legenda Dochiei) Pe o monedã romanã, emisã de împãratul Traian (anul 112 d.Chr.) care, în urma rãzboaielor daco-romane, ºi-a adãugat ºi numele de Dacicus, dorind sã-ºi imortalizeze victoria asupra poporului care o venera pe Augusta Dacia (Dochia), zeiþa este înfãþiºatã stînd pe o stîncã, avînd în mîna dreaptã un mãnunchi de spice, semn cã ea preluase atributele Geei, Zeiþa Pãmîntului, dupã cum o confirmã ºi Diodor: „Iar Pãmîntului, pe care l-au socotit cel ce primeºte în sînul sãu sîmînþa însãºi a vieþii, i-au dat denumirea de mamã. Tot aºa elenii îi zic gliei Demeter, schimbînd puþin, în curgerea vremii, rostirea cuvîntului. Cãci la început i se zice Ge Meter...”. Aºadar, atît egiptenii, la care face referire autorul grec, cît ºi grecii, o venerau pe zeiþa strãmoºilor noºtri carpatici sub numele de Zeiþa Mamã De Mater sau Ge Mater. În acest sens, Herodot este cum nu se poate mai concludent: „Numele divinitãþilor pe care egiptenii spun cã nu le cunosc, grecii le-au primit de la pelasgi” (Istorii, II). În mîna stîngã zeiþa are un sceptru care se terminã în vîrf cu o acvilã, acvila (personificare a zeiþei) fiind unul dintre simbolurile sacre ale strãmoºilor noºtri; conform tradiþiei, zeiþa lua sufletele celor decedaþi

Polemici

era fiu de medic ºi, în copilãrie, nu a dus lipsã de nimic. A fost martorul multor evenimente sociale ºi politice, dar þinta i-a fost muzica. Geniul sãu componistic rãmîne de neegalat ºi de netrecut cu vederea, indiferent de vremurile care vor veni ºi de furtunile care se vor abate peste pãmîntul þãrii, stropit cu lacrimile strãbunilor ºi miruit cu duh divin. ªtim cã maestrul Doru Popovici este un combatant ca nimeni altul, puternic, loial ideii de libertate, de democraþie, înfruntîndu-i aprig pe cei care încercau sã ducã în derizoriu ideea de þarã, de patriotism. El a militat necontenit pentru culturã, criticîndu-i vehement pe impostori. L-am vãzut de nenumãrate ori, în cuvîntãrile publice, extrem de supãrat faþã de ceea ce se întîmplã în culturã. κi arãta indignarea pentru acel 1% din PIB acordat culturii, în aceste vremuri de capitalism mizerabil, care, pentru cei de la putere, a constituit un prilej de îmbogãþire peste noapte. Iar, în acest timp, sãracii au devenit, în propria þarã, tot mai sãraci ºi fãrã de apãrare în faþa hrãpãreþilor... Maestrul nu este un om bogat... Bogãþia lui este opera pe care o scris-o. Noi îl iubim ºi-i sîntem alãturi, nutrind pentru domnia-sa acelaºi respect pe care i-l purtãm de cînd îl cunoaºtem, aidoma soþiei sale, doamna Alina Muºat Popovici, la rîndu-i muzician ºi profesor. Împlinirea maestrului în lumea artisticã este parte a iubirii ºi înþelegerii pe care aceasta i le-a purtat, de mai bine de jumãtate de veac. La frumoasa vîrstã de 85 de ani, îi urãm sãnãtate maestrului Doru Popovici ºi îi dorim sã se bucure în continuare de talentul sãu uriaº, sã creeze noi opere, la fel de importante ca ºi pînã acum. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

În rest, singurãtãþi deºarte!“. Iar cînd voi fi întrebat: - Ce a semnificat „sublimul“? Rãspunsul meu va fi: - Mîntuirea prin Christicã dragoste ªi prin fascinanta muzicã, De enesciene virtuþi consolatoare, Tainic strãbãtutã... Iatã de ce Mã purific, omagiind muzica, Izolîndu-mã de urîciunile epocii-n care Ura striveºte iubirea, ªi te privesc în ochi, femeie De-o frumuseþe isoldianã, Ca sã citesc în ei Judecata posteritãþii... DORU POPOVICI ºi, metamorfozatã în acvilã, le ducea Tatãlui Ceresc - Zeul Suprem, credinþã care încã se mai pãstreazã în mediul rural, astfel cã la decesul unei persoane se spune „a luat-o Gaia” (Geea). Acvilei, strãmoºii noºtri, admiratori ai cerului ºi, totodatã, deþinînd temeinice cunoºtinþe astronomice, i-au consacrat constelaþia Vulturul (Aquila, în latinã). ªi, dacã am vãzut care-i explicaþia numelui de Dochia, sã vedem adevãrata origine a cuvîntului Baba, fiindcã sensul actual de bãtrînã nu este decît o distorsiune rezultatã dintr-o ironizare sau chiar satanizare, cultivatã de-a lungul timpului. Cuvîntul „Baba”, ca de altfel ºi derivatele sale: „aba”, „ab”, „ba”, folosite ca prefix, aveau în timpurile strãvechi sensul de „venerabil”. Sã ne amintim, spre exemplu, de viteazul cãpitan de haiduci, atît de credincios domnitorului român Mihai Viteazul, Baba Novac, român get-beget, nicidecum sîrb, aºa cum îl considerã specialiºtii noºtri, mereu ezitanþi ºi mereu slugarnici faþã de strãini! Numele de Novac (uriaº) aminteºte de nobila familie a uriaºilor din vremuri ancestrale; aºadar, nu era nici babã, nici bãtrîn! În Dacia preistoricã, ilustrul ºi neobositul cercetãtor Nicolae Densuºianu ne vorbeºte despre un monolit aflat în zona Porþilor de Fier, distrus în timpul lucrãrilor la baraj, al cãrui nume era Baba Caia (Gaia); ºi tot el afirmã cã, în epoca preistoricã, actualii Munþi Carpaþi purtau numele de Caucaz sau Bãcãuca, Vocea Domnului – în vocabularul popular. De altfel, o epigramã a poetului latin Marþial, închinatã unui prieten (Marcelinus), plecat la rãzboiul purtat de Domiþian (87 d.Chr.) împotriva geto-dacilor, este cît se poate de concludentã: „...iatã acum cît de aproape va sã vezi steiurile (stîncile) lui Prometeu ºi legendele muntelui (Caucaz)”. (va urma) SINEL TUDOSIE

ALBUMUL C U P OZE R ARE

Plimbare prin frumosul Parc Ciºmigiu flat în inima Capitalei, Parcul Ciºmigiu a luat fiinþã în Secolul XIX, în urma asanãrii unor smîrcuri ºi a regularizãrii Rîului Dîmboviþa, ale cãrui ape, an de an, mai cu seamã primãvãra, produceau inundaþii, aducînd mari pagube locuitorilor din zonã. Din prezentarea oficialã a acestui important obiectiv bucureºtean, aflãm cã, în 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bãlþii ºi transformarea terenului într-o grãdinã publicã. Lucrul acesta se petrece, însã, abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, cînd a fost chemat grãdinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, ºi însãrcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasã grãdinã. Dupã abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu ªtirbei, hotãrãºte sã se sape un heleºteu ºi un canal de legãturã cu Dîmboviþa. Cel mai important an pentru transformarea grãdinii a fost anul 1852. Atunci, pentru prima datã s-a fãcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sutã de ,,canapele” (laviþe) fãrã rezemãtoare, din lemn de stejar, ºi lungi de un stînjen. Lucrãrile de înfrumuseþare s-au încheiat în 1854, cînd s-a fãcut ºi inaugurarea oficialã a grãdinii Ciºmigiu. În prezent, Parcul a devenit o oazã de recreere, în mijlocul cãreia, indiferent de anotimp, locuitorii Capitalei ºi oamenii aflaþi în trecere prin acest oraº au prilejul sã-ºi petreacã în mod plãcut timpul liber ºi sã admire spectacolul naturii. Mã folosesc de acest prilej, pentru a mulþumi echipei de gospodari harnici ºi pricepuþi care se ocupã de amenajarea spaþiului verde. Datoritã muncii lor, în ultimii ani, multe din zonele parcului se aseamãnã cu poieniþele din bãtrîna pãdure din jurul Capitalei (Codrii Vlãsiei). În vremea fanarioþilor ºi a lui Tudor Vladimirescu, acolo îºi gãseau refugiu cetele de haiduci ºi de hoþi care acþionau în Pãdurea Nebunã, despre care a scris, în pagini nemuritoare, marele prozator Zaharia Stancu. Acum, la mijloc de lunã martie, apariþia florilor din prima generaþie - brebeneii, viorelele, ghioceii ºi brînduºele – oferã imaginea unui covor pastelat, care concureazã cele mai frumoase tablouri ale lui Luchian ºi Andreescu. Bine ar fi ca edilii Capitalei sã amenajeze astfel de poieniþe de florã spontanã ºi în celelalte parcuri din oraº: Herãstrãu, IOR, Tineretului, Drumul Taberei etc. ANTON VOICU

A

MICROSIOANE Obstacol Scuturîndu-se de praful stîrnit de cãzãturã ºi cercetînd, apoi, copitele calului, n-a fost nevoie de calcule îndelungi sã constate, cãlãreþul, cã nu trebuie sã-i cadã decît o potcoavã fãrã noroc, sã nu poatã ajunge la iubita lui.

Eternitate O singurã planetã-i Terra, al cãrei final este linia de orizont, unde, ajungînd, omul a mers mai departe, înapoi, ºi s-a întors, din nou, ºi tot aºa, de cînd s-a nãscut, începîndu-ºi veºnicul drum mereu de la capãt, fãrã ca, vreodatã, sã disparã, pe aceastã cale, cum spun Cãrþile Sfinte, fãrã de sfîrºit. VASILE BÃRAN


Pag. a 5-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Laudã þãranului român Þãranul e începutul ºi sfîrºitul. Numai pentru cã am fost neam paºnic de þãrani, am putut sã ne pãstrãm fiinþa ºi pãmîntul… Cînd se abat marile urgii, oamenii bogaþi, posedanþii de toate felurile, sînt imediat gata de ducã. Ei n-au legãturi organice cu pãmîntul þãrii ºi se despart uºor de oraºele sau de castelele în care locuiesc, siguri cã vor gãsi, cu aurul lor, în alte þãri, alte oraºe ºi alte castele, unde vor putea continua viaþa uºoarã de belºug… Þãranul nu pleacã nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde sã-ºi mute sãrãcia, pentru cã, smuls de pe ogorul lui, ar fi osîndit sã piarã ca un arbore smuls din rãdãcini. De aceea þãranul e pretutindeni pãstrãtorul efectiv al teritoriului naþional. ªi dacã e aºa în general, de ce n-ar fi ºi pentru þãranul român, a cãrui dragoste de pãmînt e mai mare ºi mai naturalã decît a altora? Cãci pentru þãranul nostru pãmîntul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinþã vie, faþã de care

ACTUALITATEA CLASICILOR

Porcul ºi Blazonul Noi n-am avut o aristocraþie, noi n-am avut o clasã socialã a cãrei istorie sã fie însãºi Istoria þãrii, cãci, fireºte, cîteva familii boiereºti singuratice, careau rãzbãtut pînã la noi, nu pot alcãtui o clasã socialã. Aristocraþia are o concepþie eroicã a vieþii, cãci, la început, a fost creatã printrun act eroic, care se prelungeºte de-a lungul generaþiilor prin acel excelent simþ al onoarei. Într-o egalã mãsurã, aristocraþia – atunci cînd existã – are intuiþia istoricã, are presentimentul destinelor neamului a cãrui elitã conducãtoare o formeazã. Aristocraþia româneascã! Absentã în viaþa culturalã a naþiei, în bunã parte socoteºte limba, graiul nostru, ca o formã inferioarã de exprimare a gîndirii; prezentã descurajant în viaþa moralã a þãrii, aristocraþia (?!) noastrã s-a mulþumit sã fie în politicã o simplã figuraþie, a cãrei clasare repugnã oricui are o viziune ierarhicã a societãþii. Noi n-am avut o clasã socialã cu deosebitã intuiþie istoricã ºi cu un simþ al onoarei în proporþii excesive, noi n-am avut o aristocraþie. Este drept cã peste hotare circulã foarte mulþi prinþi români, mai mult sau mai puþin autentici, totdeauna de o compromiþãtoare þinutã moralã. Aºa, în drum spre Geneva, un elveþian îmi vorbea de un fel de ,,Le Duc de Guise”, prinþ român pretendent la Coroanã, exilat printr-o „interdiction de séjour”, prinþul Ghica. La Legaþia din Roma existã un tînãr, Vlãdescu, fiul admirabilului profesor de ºtiinþe naturale (botanicã) de la Universitatea din Bucureºti. Tînãrul ucenic în arta lui Talleyrand are pe cartea de vizitã o coroanã de prinþ, vorbeºte de nu ºtiu ce filiaþii cu Vlad Dracul, iar omul de treabã stã nedumerit, cãci îºi aminteºte de modestele origini ale familiei profesorului de botanicã, tot aºa cum îºi aminteºte ºi de faimoasa bursã în Danemarca, pe care a obþinut-o, spre a studia „mulsul vacilor”, bunica „prinþului” Vlãdescu. Era pe vremea cînd dr. Istrati era ministru. În þarã avem, ca prinþ, antreprenor de pomi fructiferi, conserve, vatã pentru întrebuinþãri intime, vinuri prefãcute, devastator de pãduri, „prête-nom” al oricãrei afaceri veroase (Reºiþa - Anhauch etc.), samsar în stil mare - pe prinþul ªtirbei, prinþul Barbu ªtirbei, prinþul Castravete. Regulator din culise al ritmului politic, în locul ambiþiilor deºarte, a ales mãnoasa situaþie de vameº al tuturor afacerilor de prinþ al ºperþului.

nutreºte un sentiment straniu de adoraþie ºi de teamã. El se simte zãmislit ºi nãscut din acest pãmînt, ca o plantã fermecatã care nu se poate stîrpi în vecii vecilor. De aceea pãmîntul e însuºi rostul lui de-a fi. Pãmîntul nostru are un glas pe care þãranul îl aude ºi-l înþelege. E ,,sfîntul pãmînt inspirator” care ne-a modelat trupul ºi sufletul, care prin soarele, ºi apele, ºi munþii, ºi ºesurile lui ne-a dãruit toate calitãþile ºi defectele cu care ne prezentãm azi în lume. Pãmîntul acesta parcã nici nu poate produce decît numai români. (...) Þãranul s-a încãpãþînat a vorbi numai româneºte ºi a refuzat sã înveþe o limbã strãinã, chiar cînd împrejurãrile sau nevoile l-ar fi obligat. În Ardeal, în regiunile mixte, ungurii ºi saºii au fost totdeauna cei care au vorbit româneºte, nu românii ungureºte sau nemþeºte. Eu n-am cunoscut nici un þãran român care sã ºtie ungureºte sau orice altã limbã strãinã. În vechea monarhie austro-ungarã, existau regimente de români care staþionau cu anii prin provincii strãine îndepãrtate. Soldaþii vorbeau româneºte oriunde se aflau, la Viena, ca ºi în Bosnia, iar cînd cineva li se adresa într-o limbã strãinã, rãspundeau invariabil ,,nu ºtiu”, din care pricinã unele corpuri erau chiar poreclite ,,nu-ºtiu-reghiment”. (...) Þãranul niciodatã ºi sub nici o formã nu se întovãrãºeºte cu strãinii. Privirea ºi dorul lui nu trec niciodatã dincolo de hotarele neamului. LIVIU REBREANU (Fragment din Discursul de primire la Academia Românã, 1940)

Este adevãrat cã, faþã de Porcu, prinþul Castravete duce o oarecare existenþã în umbrã, voind sã utilizeze aparenta lui absenþã din actual pentru o tihnitã, netulburatã continuare a operaþiilor de intermediar cu blazon. ªi, într-o bunã zi, cronica mondenã ne informeazã cã fiul Porcului, tînãrul inofensiv ºi grãsun Ata - mal de vaselinã calomelatã - se cãsãtoreºte cu fiica prinþului ªtirbei. Cineva rezuma sceptic: „se stricã ºi rasa porcilor, se dezonoreazã ºi rasa prinþilor”, uitînd cã fiul Porcului e un biet fãtãlãu dolofan ºi inofensiv, iar prinþul ªtirbei nu a avut niciodatã înclinãri spre prejudecata onoarei, nici pasiunea þinutei moralei. Dar aceastã împerechere trece dincolo de faptul divers al cronicii mondene, spre a se integra în viaþa politicã a þãrii. În sine, gãsim foarte firesc ca un Porc sã aibã nevoie de un blazon, iar un blazon feºtelit sã anexeze moºtenirea porcinã, deci nu dintr-o esteticã a þinutei moralei ne oprim asupra neînsemnatului fapt al cronicii mondene. Fireºte cã, într-o largã mãsurã, Porcu (purcelul intereseazã prea puþin) apare mai uman, mai puþin grandios prin dimensiunea neruºinãrii, dragostea de tatã ni-l apropie. Dihania rîmãtoare, a cãrei forþã stã în nealterarea instinctelor prin corectiv de sentimente, are un punct slab: copilul. Îl vede slab ca voinþã, de o debilitate cerebralã descurajantã, odraslã molîie în care se sfîrºeºte energia unei rase, aºa cum se sfîrºeºte un proiectil în smîrcuri: nu explodeazã. Porcu simte vaga adiere a îngerului negru care-ºi fîlfîie aripile morþii în preajma-i, se uitã la malul de vaselinã calomelatã ºi înþelege cã, odatã cu ultimul lui horcãit - duhoare ce se înãbuºã în gheaþa eternei enigme -, s-a sfîrºit ºi domnia porcinã. Pe urma Porcului nu rãmîne energia - fie ºi neruºinatã, fie ºi de o dezgustãtoare imoralitate - a unei rase, e fetida ei agonie într-o inutilã ºi de o precoce rîncezealã. ªi Porcu are un sens eroic al neruºinãrii, ºi Porcu îºi iubeºte godacul, îl vrea un element de continuitate, nu de finalitate. Dupã moartea lui, Ata trebuie sã aibã imprimat pe ºorici un blazon, care dacã nu transformã un prost, îi dã o scuzã curentã, ce ar obliga Partidul Liberal sã menþinã, ca drept de moºtenire pentru godac, gradele cîºtigate, în ierarhia partidului, de Porcu. Prinþul Castravete a fãcut o simplã afacere. Noi, însã, în faþa unei duioase - ºi un Porc poate fi imaginat într-o posturã înduioºãtoare - griji de tatã ºi o dezgustãtoare afacere paternã (cazul prinþului Castravete), trebuie sã tragem concluziile politice. Nu este numai o alianþa cvasicomercialã între vaselinã calomelatã ºi vatã fenicatã (produsele casei Porcu ºi ªtirbei), ci o alianþã politicã. Porcul ºi blazonul Castravetelui vor forma resortul intim al ritmului politic, vor precipita prin ultragiu reacþia tuturor energiilor morale. ªi, cîteodatã, oamenii Îl suplinesc pe Dumnezeu. PAMFIL ªEICARU (Text reprodus din ziarul ,,Cuvîntul”, nr. din 20 octombrie 1926)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Portretul þãranului român

Moare þãranul român

Tînãrul plecat nu se mai întoarce acasã. Pãmînt nu prea mai e, l-aþi vîndut, Nu mai pune nimeni mîna pe coasã, Pîinea nu mai e albã, pe masã, Ogorul a-mbãtrînit, s-a pierdut. Moare þãranul român Cu mobilul în casã, Cîntecul se face negru, durut. Aþi vîndut þarina, apa, glia, Ne-aþi tãiat pãdurile, iarba ne-aþi luat, Aþi distrus fabrici, uzine, moºia, Parcã ºi cerul l-aþi înstrãinat. Barbari de izvoare, plînge ºi iarba Ofilitã-n curtea rãmasã pustie, Lacrima singurã se scurge, degeaba, Peste istoria ta, Românie! S-a-mprãºtiat cîntecul în brazdã, scîncind Peste otrava grea, scursã-n pahare. Moare þãranul bãtrîn, singur, în casã, Cu dor ca fiul sã i se-ntoarcã acasã, Lîngã þãrînã, lîngã izvoare, Pe prispa încinsã de dor, a colind, Moare þãranul român, hohotind... GEORGE MILITARU

Dragostea deschide porþile iadului

Dragostea ne face frumoºi ºi puternici, Cînd iubim putem trece prin orice zid. Dacã vrem sã deschidem porþile iadului, Porþile iadului ni se deschid. Dragostea e magie absolutã, Ne transformã în îngeri indestructibili. Cînd adormim unul în braþele celuilalt Suntem cãlãtori prin timp, indefinibili.

Dragostea vindecã toate bolile sufletului, Nu vã mai cãutaþi la medicii triºti! Cînd descoperi iubirea adevãratã Eºti o luminã în noaptea adîncã. Exiºti! Dragostea ne face frumoºi ºi nebuni, Putem trece firesc prin orice zid. Dacã vrem sã deschidem porþile Raiului Porþile Raiului ni se deschid... ADI SFINTEª, 4 martie 2017


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 24 martie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (15) Frédéric Chopin Pãtrunzînd în viaþa sentimentalã a lui Chopin, imaginea pe care iubitorii de muzicã o au despre el poate fi raportatã la douã coordonate principale: patriotismul ºi un sentimentalism pur; datã fiind marea lui sensibilitate, evenimente, uneori minime, luau, în sufletul sãu, proporþii uriaºe. Datoritã prodigiosului sãu talent, devine adulatul saloanelor aristocraþiei poloneze din Varºovia, mai tîrziu, ºi a celor pariziene. De copil i-a plãcut sã aibã o þinutã vestimentarã extrem de îngrijitã, pe care Liszt o califica drept princiarã. Astfel, el a cucerit cele mai frumoase femei ale epocii, printre care pe Maria Wodzinska, Wanda Radziwill, prinþesa Czartooryska ºi contesa Delfina Potocka, iar, în cele din urmã, pe renumita scriitoare cu pseudonimul George Sand. Femeile se plictiseau repede de moda cea mai seducãtoare: „Don Juan” le-a fost pe plac doar cîtã vreme acesta îºi schimba necontenit costumul. Dintre toate, începînd cu frunza de smochin din paradisul terestru, nici unul nu arãta atît de bine ca acela sub care se înfãþiºa Frédéric Chopin. Era epoca „paloarei distinse“. Boala conferea farmec, iar cloroza, eleganþã. Modelele epocii erau deosebit de fericit combinate, spre a sublinia idealismul frenetic al perfectului amant. Se purta pãrul vîlvoi ºi cravata cu nod triplu, o cãmaºã plisatã, cu doi nasturi, vesta de catifea, întreþesutã cu fir de aur, iar dedesubt, o vestã de caºmir, a cãrei lungime o depãºea pe prima; haina, dupã moda englezeascã, cu pulpanele pãtrate; pantalonul cu supieuri, ajustat pe pulpã, ciorapii ajuraþi, iar pantofii, decoltaþi ºi împodobiþi cu pompoane. Chopin era mereu în pas cu „ultima modã“. Heinrich Heine îl numea pe Chopin „Rafael al pianului“. Tehnica ºi arta sa erau, înainte de toate, acelea ale unui seducãtor ºi vrãjitor. La Chopin totul era gingãºie, dezmierdare, duioºie încîntãtoare, el þinînd, întotdeauna, la farmecul ºi poezia sonoritãþii. În interpretarea sa, reda admirabil acest gen de trepidaþie emoþionalã ºi timidã, care „îþi mergea la inimã“. Se dãruia cu mai multã plãcere într-un salon elegant, decît pe o estradã de concert. Pe cît iubea atmosfera de lux ºi de intimitate a unei reuniuni mondene, pe atît de mult se temea de marele public. „Nu sînt deloc potrivit sã dau concerte, îi spunea el lui Liszt,

Dali explicat Îl cunosc pe Dali de multã vreme, dar n-am început sã-l înþeleg decît dupã ce am stat în preajma lui la Cadaques, ajutat, pentru a pãtrunde într-un þinut care nu se dezvãluie dintr-o datã, de foarte atentul ºi scrupulosul sãu biograf, Robert Descharnes. Dali trebuie, desigur, sã se explice singur. Salvarea sa þine de faptul cã a ºtiut sã se vadã pe sine, sã arunce asupra propriului sãu caz priviri de o acuitate eroicã. El este, cred, singurul posedat care s-a putut exorciza pe sine însuºi, fiindu-ºi propria sa Inchiziþie ºi cîºtigîndu-ºi, astfel, o perfectã posesiune de sine. Unica explicaþie veridicã despre Dali n-o poate furniza decît el. E de ajuns sã citeºti uluitoarea sa ,,Vie secrète” ca sã-þi dai seama. Dali este un om care nu-i deconcertant decît în mãsura în care geniul este astfel. Celui ce-ºi dã silinþa sã-l interogheze în mod serios, cu respect ºi afecþiune, îi apare ca un om de o riguroasã coerenþã. Excentricitatea sa de suprafaþã corespunde celei mai feroce concentricitãþi interne. Nu acþionãm ca toatã lumea, decît consimþind sã ne ignorãm sau sã ne trãdãm centrul. Dali este într-o constantã stare de veghe faþã de sîmburele dur al persoanei sale. Trebuie sã ne înþelegem asupra provocãrilor daliniene. Ele sînt de douã feluri. Mai întîi, jocul. Dali

Polemici

mulþimea mã intimideazã. Mã simt asfixiat de respiraþia ei precipitatã, paralizat de privirile curioase, mut în faþa necunoscuþilor“. ªi Berlioz completa aceasta, spunînd: ,,Numai un mic cerc de auditori aleºi, la care credea cã poate gãsi o realã dorinþã de a-l asculta, putea sã-l determine sã se apropie de pian. Ce de emoþii ºtia, atunci, sã provoace. În ce reverii arzãtoare ºi melancolice îi plãcea sã se scufunde. De obicei, se abandona cu mai multã dãruire cãtre miezul nopþii. Atunci, supunîndu-se rugãminþii mute a unor ochi frumoºi, el devenea poet“. Doamnele din aristocraþie îºi disputau micul pianist-minune. El a fost podoaba sãrbãtorilor mondene din Varºovia. La un concert cu „Nocturna“ în Do minor, celebra cîntãreaþã Angelica Catalani a leºinat în timp ce-l asculta cîntînd la pian. Pentru ea, Chopin a compus ,,Adagio în Fa minor”. Frédéric Chopin a creat unele dintre cele mai frumoase ,,Preludii” (în special Nr. 6 în Si minor ºi ,,Preludiul” în Fa diez minor, ,,Preludiul nr. 15” în Re bemol major, ,,Preludiul nr.17”), cele douã ,,Poloneze” op. 40, ,,Mazurka”, schiþa ,,Sonatei” în Si bemol minor, al cãrei ,,Marº funebru” fusese compus mai demult. Formele muzicale cele mai iubite de Chopin sînt, în mod natural, acelea care îi permiteau sã-ºi exteriorizeze obsesia. Mazurcile ºi valsurile reprezentau înlãnþuiri precise - expresia muzicalã, prin excelenþã, a perechii. „Dans funest,/ Trist mormînt al pudoarei,/ Oricît eºti de inocent în aparenþã,/ ªtii, întotdeauna, sã tulburi inimile./ Dans funest...?“. Frédéric Chopin s-a avîntat atît de magnific în sferele sublime ale visului sãu armonios... El a compus cele mai frumoase pagini nãscute din trãirile sale, toate fremãtînd de acea fervoare sentimentalã pe care nu putea sã ºi-o cheltuiascã. Geniul lui Chopin nu a putut sã se nascã decît dintr-o inimã nesatisfãcutã. Inima sa, simbol viu, nu putea sã se întoarcã în pãmînt. Ea s-a despãrþit de trupul sãu în momentul trecerii lui în lumea umbrelor. Înainte de a-ºi da ultima suflare, Chopin a scris urmãtoarele: „Deoarece acest pãmînt mã va înãbuºi, vã conjur sã mi se deschidã trupul, pentru a nu fi îngropat de viu“. I s-a respectat aceastã dorinþã: inima sa a fost închisã într-o urnã, pecetluitã în firida unui perete al Bisericii Sfintei Cruci, din Varºovia. „Sã batã, inima sa n-a încetat,/ Dãinuie ºi peste veac./ Ding-dang, inima sa/ Pe cerul nopþii e o stea“. (va urma) LILIANA TETELEA

se amuzã, e dreptul sãu: l-a plãtit cu suferinþã ºi supraeforturi. Apoi, e vorba de un fanatism al exactitudinii. Dali trece de la starea de spirit la literã. El îºi exprimã, literalmente, gîndirea sau intuiþia, prin imaginea sau gestul cel mai legitim, sãrind peste intermediarii discursului raþionalizant. Arde etapa civilizatã ºi îºi serveºte adevãrul crud. Unii întorc spatele dezgustaþi, numind asta nebunie, sau farsã. Acest fanatism al exactitudinii ºi aceastã permanenþã a atenþiei fac ca el sã nu tolereze acomodãrile la realul banal. Dali ignorã pactele de neagresiune. Trãieºte într-un fel de rãzboi sfînt. Încã din 1930 scria: „Realitatea, simplã amnezie de mediaþie”. În fiecare clipã, el impune realului dezminþirea unei realitãþi interne mai juste. Dacã existã la Dali un violent orgoliu – acompaniat de o finã gentileþe în relaþiile particulare – aceasta e o necesitate. Un om care poartã în el lucruri mari ºi n-are orgoliu e pierdut. Marile lucruri fug de cei umili. Trebuie sã vedem în Dali o personalitate aflatã în serviciul ºi în devoþiunea geniului. Aceastã personalitate n-are prizã la cotidian, la raporturile molatice, la cãlduþul sociabil. Ea n-are nimic de civil într-însa. E armatã, sau preoþeascã, tot aºa de insolitã în viaþa obiºnuitã, ca o defilare militarã sau ca o procesiune. Cînd ne întîlnim, îmi întinde braþele. Ne apropiem unul de altul fãrã sã ne atingem: îmbrãþiºare de om de arme, sau de cãlugãr. În elucidarea de sine însuºi, Dali n-a încetat sã proclame cã geniul sãu

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Moartea neaºteptatã a solistei Ileana Ciuculete a îndoliat lumea cîntecului popular românesc ºi a iubitorilor de folclor din þara noastrã. Ea s-a stins din viaþã marþi, 14 martie 2017, la vîrsta de 64 de ani. Dumnezeu s-o odihneascã în pace.

CIOBURI DE GÎNDURI

Suspin... Ileana Ciuculete nu mai este! Ne scuturãm iubito, ca florile de cîmp, Uitînd cã-n dorul nostru abia e primãvarã, Cînd vîntul sorþii trece ca moartea peste noi, Ca un blestem venit din altã þarã Pe nori perverºi ºi tragici, strãini de sfinte ploi... Cum sã nu plîngi iubito, ºi cum sã nu te doarã?!... Ne scuturãm, frumoaso, de tot ce am avut, De tot ce-am adunat întreaga viaþã, Într-o clipitã, iatã, aripile s-au frînt Ca-ntr-un cutremur nãscocit în ceaþã, Strivind, deopotrivã, luminã ºi pãmînt... Într-o apocalipsã ce sufletu-þi îngheaþã. Ne scuturãm iubito, ca florile de cîmp. Acum cînd primãvara pe-un magic tril coboarã, Cînd þipãt dau cocorii sub cosmicele ploi, Iar universul, iatã, suspinã la chitarã Ceva ca o poveste cu lacrimi despre noi... Cum sã nu plîngi iubito, ºi cum sã nu te doarã ?! În mine vine iaranã ºi gerul mã pãtrunde La pieptul cui iubito, de-acum mã voi ascunde? ILARION BOCA, 15 martie 2017 e indisociabil de o patrie, de natura ºi sufletul catalan ºi, mai precis, de regiunea Figueras. Spiritul sãu e ocupat fãrã încetare sã densifice un univers personal, sãlbatic delimitat: sã facã un grãunte de substanþã absolutã, care sã aibã o valoare universalã. De aceea, nu-l poþi înþelege pe acest turbat al înrãdãcinãrii, fãrã sã vezi, sã simþi ºi sã-i atingi rãdãcinile. Dali s-a nãscut la 11 mai 1904, în orãºelul Figueras. ªi-a petrecut toatã copilãria pe coasta Cadaques, de unde era originar tatãl sãu, care a fost notar. Aici ºi-a fãcut o casã, în care locuieºte din primãvarã pînã toamna. Treizeci de kilometri despart Figueras de Cadaques. Ai impresia cã traversezi o imensitate înghesuitã. Port Lligat înseamnã „port legat“, ataºat prin noduri. Aºa se numeºte portul satului de pescari Cadaques. Loc arid, el este – cum spune Dali – imaginea cea mai îndepãrtatã de cea obiºnuitã a Mediteranei, un fel de Delfi mediteranean. „Aici, spune tot Dali, am învãþat sã-mi finisez gîndirea“. Casa lui, asamblare de celule, s-a nãscut din odaia pe care i-a dãruit-o Lydia, nebuna satului, bãnuitã de vrãjitorie, atunci cînd, gonit de acasã de tatãl sãu, îºi cãuta un refugiu pentru el ºi pentru soþia sa, Gala. Pe rînd, lîngã odaia iniþialã au fost ridicate altele, ºi unite între ele prin scãri ºi coridoare. „Casa noastrã a crescut ca adevãratele structuri biologice, prin înmugurire celularã. Nucleul a fost delirul Lydiei, care ne-a dãruit prima odaie“. Dali spune: „Paranoia mea are permanenþa ºi duritatea analiticã a granitului. Nisipurile miºcãtoare ale automatismelor ºi viselor se ºterg odatã cu trezia. Dar stîncile imaginaþiei rãmîn mereu acolo“. LOUIS POWELS (1968)


Pag. a 7-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i C o n t r o v e r s e ,,Treceþi, batalioane române, Carpaþii“ Acelaºi gînd: „Valahii, naþie neroadã“ (urmare din pag. 1) Recent, cotidianul american „New York Times“ publica o analiza a situaþiei partidelor naþionaliste din Europa; în toate þãrile UE este în creºtere, mai puþin în România ºi în Italia, dar în România este la un nivel mult mai scãzut. ªi nu am motive sã-i bãnuiesc pe americani de minciunã, fiindcã asta e realitatea – cãderea PRM la 1% face ca orice discuþie despre naþionalismul românesc sã devinã ridicolã - sau poveste cu gansteri mascaþi. Revin la Laszlo Tökes; 2.000 de etnici maghiari au manifestat la Tg. Mureº, de 10 martie, cu ocazia „Zilei libertãþii secuilor”. Au cerut „autonomia Þinutului Secuiesc”, au depus la Prefecturã ºi o petiþie în acest sens, adresatã guvernului, au depus coroane de flori la Monumentul Secuilor Martiri ºi au partipat la un spectacol artistic. Pe parcursul marºului s-a strigat celebrul „Rezistãm!”, dar însoþit de chestiuni specifice secuilor – „Autonomie!” ºi „Sã piarã Trianonul!”, condamnînd astfel, în chiar inima þãrii noastre, actul politic ce a dus la înfãptuirea idealului Unirii Transilvaniei cu România. Iar Tökes a spus ceva cu totul nou, mai ales prin claritatea mesajului: „Noi avem, în primul rînd, scopul de a realiza autonomia Þinutului Secuiesc, respectiv autonomia teritorialã mai micã sau mai mare a altor pãrþi ale Transilvaniei ºi, dupã aceea, autonomia culturalã, care priveºte întreaga comunitatea maghiarã”. Dar Tökes nu se opreºte aici, ci continuã la fel de interesant: „Noi tindem sã ajungem la o înþelegere privind autonomia, prima datã între maghiari, dupã care sã ajungem la înþelegere cu fraþii noºtri români, pentru cã este de la sine înþeles cã fãrã consimþãmîntul românesc nu se poate realiza autonomia”. Bun, eºti tentat sã spui, dacã e vorba de consimþãmîntul românilor, stai tu mult ºi aºteaptã. Din pãcate, cei ce gîndesc aºa nu mai sînt la curent cu noutãþile, cu starea de spirit. Existã un personaj pe nume Sabin Gherman; a devenit cunoscut datoritã controversatului eseumanifest „M-am sãturat de România”, un text care i-a adus numeroase ºi îndreptãþile critici din þarã, dar ºi o largã susþinere din partea unor cercuri externe. A fost þinut pe banii austro-ungari într-un turneu de conferinþe, a înfiinþat fundaþii, are emisiuni, ce sã mai..., acest biet reporter TVR, care n-a fost în stare sã urmeze facultatea decît la Craiova – oare de ce nu la Clu-uujjj, de prea mintos? – deci acest reporter a fãcut ce trebuie pentru a se urca precum gãina pe gunoi ºi a început sã cotcodãceascã despre autonomie - fiscalã, adminstrativã, educaþionalã – direct sau indirect, deocamdatã. Sincer, personajul nu e nici pe departe talentat sau cult, e pur ºi simplu tupeist, obraznic – dar e vremea lor, a golanilor gata sã vîndã orice, chiar ºi þara, sã-ºi batã joc de orice, mai ales de þarã. Însã, revin la actualitate – pe vremea cînd Gherman ºi-a descris mizeria moralã prin pretinsa lui saturaþie de România, mai trãia un Vadim, un Adrian Pãunescu cei care inspirau patriotismul, îl adãpau cu reacþii fireºti unei naþiuni, aºa încît un asemenea terchea berchea nu putea sã-ºi ducã negoþul de þarã la rãu sfîrºit; acum, Gherman are emisiuni, pagini de socializare, ba chiar scrie ºi un editorial în „România Liberã“. Emisiunile au ceva audienþã, iar editorialul sãu este printre cele mai citite articole din ziarul care poartã, cu sfruntatã neruºinare, numele þãrii. Scrie bine? Nu, e un mediocru, deh, facultate olteneascã micã, absolvent pe mãsurã, are tupeu cît cuprinde pielea lui oacheºã, ºi ºtie cã înjurãtura merge de minune astãzi - ca ºi minciuna, încurcarea ºi rãstãlmãcirea datelor istorice. Conteazã însã rãul pe care-l face, mai precis pregãtirea terenului fertil pentru seminþele plantate, cu regularitate, de Laszlo Tökes. Gherman sau Tökes nu sînt luaþi la înjurãturi; dimpotrivã, de 15 martie, „ziua maghiarilor de pretutindeni”, mulþi români au mers alãturi de maghiari, sub faldurile drapelelor maghiare ºi ale UE, organizaþia care ne-a transformat din þarã puternicã în sursã de cãpºunari, salahori în construcþii, closetari ºi cerºetori, oferindu-ne în schimb, celor care am rãmas, mîndria de a fi ºomeri, asistaþi, spectatori TV ºi manifestanþi abulici. Scriam recent despre fenomenul sãrãciei - în toiul veºtilor despre creºtere economicã ºi mãriri de pensii ºi salarii, reclamele ºi ofertele pentru

amanet ºi împrumuturi rapide sînt adevãratul barometru al sãrãciei. Reclamele la „refinanþãri pentru credite restante”, la împumuturi pe sume mici prin IFN-uri, telecredite, formule de amanet – majoritatea, aparent, niºte chilipiruri, sînt în realitate, o adevãratã capcanã pentru oameni disperaþi sau inconºtienþi. Recent, a apãrut chiar varianta amanetului direct de acasã, nici nu mai trebuie sã calci pragul caselor de amanet. „Evaluare de la distanþã, primeºti banii la tine acasã, acum AMANET xxx francizã vine la tine acasã!”, sunã euforic reclama unei firme. Dacã eºti de acord, reprezentantul firmei de amanet vine la tine, îþi dã banii ºi-þi ia obiectul din casã. Asta e România „europeanã”. Datorii, greutatea zilei de azi, despre ziua de mîine nici nu mai putem gîndi, cei mai optimiºti doar o viseazã. În aceste condiþii, cum credeþi cã merge exemplul maghiar, unde lumea o duce mai bine, cum credeþi cã sunã teoria lui Gherman – „sîntem conduºi de sudiºti, de cei care reprezintã cele mai sãrace judeþe din þarã”? Sigur cã ecoul este vast, puternic precum miasmele otrãvite a mlaºtinei în care ne scufundãm… Cum era versul acela de pe vremuri – „Creºtem odatã cu þara”? Acum ne scufundãm odatã cu ea, material ºi moral. Apropo, mai putem vorbi oare de „moral” la nivel naþional? Nu, fiindcã vorbesc alde Gherman, Rareº Bogdan, Ghiþã, Radu Tudor ºi alte personaje de gen, la care lumea stã cu mintea plecatã – pînã vin emisiuni cu curve, cel puþin acelea fiind adevãrate, operate doar în pãrþile voluptãþii, nu ale gîndirii. Moral… Tot recent scriam de o delegaþie a Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, care s-a întîlnit cu premierul Sorin Grindeanu. Evident, au fost însoþiþi de fratele cel mare, ambasadorul SUA, Hans Klemm. Tema discuþiei a fost interesantã, generoasã - înfiinþarea unui Muzeu al Istoriei Evreilor din România, dar ºi „un demers de consolidare a educaþiei privind istoria Holocaustului”. Adicã introducerea Holocaustului, în varianta Elie Wiesel, în manuale. ªtiþi, varianta „România a ucis, a ucis, a ucis!”. De amintit ºi cã mai multe organizaþii ale minoritãþilor solicitã statului român chestiuni asemãnãtoare – muzee, dar ºi includerea, în manualele ºcolare, a istoriei minoritãþii ºi a unor evenimente din trecut, care au generat puternice controverse. De exemplu, minoritatea romã doreºte reflectarea în manuale a fenomenului ºi istoriei robiei romilor. Mã îndoiesc cã în privinþa componentelor care pot modifica anumite capitole din istorie, Guvernul va consulta instituþiile reper din culturã, istorie ºi educaþie, respectiv Academia Românã sau Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, dar ºi altele. Printre motivele îndoielii mele sînt experienþele din ultimii ani, cînd s-au reluat teme care au dus la modificãri legislative, în sensul condamnãrii unor fenomene din trecut, dar ºi al limitãrii dreptului la analizã ºi exprimare în privinþa acestora. Un exemplu ar fi cazul Nicolae Paulescu, dar ºi cel al unor scriitori contemporani cu marele savant. Alt caz este Raul ªorban, atacat abia dupã moarte – dar copacul lui, cel „drept între popoare”, are rãdãcinile prea adînc înfipte ca sã îl smulgã micimea conteporanã. În schimb, noi, ca fruntariu UE, încetãm parcã sã mai fim o naþiune, devenim un teritoriu. Aºa cum vedem noi, sau Moscova, Moldova – un teritoriu de recuperat. Nu o naþiune, nu o civilizaþie. Noi sîntem un teritoriu pentru Europa, care trebuie într-un fel administrat, regionalizat, amplasate baze, cumpãrat terenuri, exploatat etc. Ori, modul acesta devine propriu ºi generaþiilor corporatiste – cei fãrã limbã, doar cu prescurtãri, amatori de teatru absurd, de virtual, viaþa trebuie trãitã, clipa prezentului dominã orice tentativã de transpunere în inutilul metafizic. Cel puþin aºa spun mediocrii luceferi ai unei lumi cãzute. Titlul articolului este extras dintr-o scrisoare cãtre Vatican, expediatã în august 1784, cu referire la dorinþa românilor de a numi un episcop ortodox în Transilvania. Multã lume ar trebui sã citeascã monumentala operã arhivisticã lãsatã de Ion Dumitriu Snagov, singurul român care a cercetat arhivele Vaticanului – ar vedea atunci cum gîndurile care ne situau undeva, la periferia respectului europei „civilizate”, nu s-au schimbat defel, doar sînt mai perverse, iar noi mai nerozi, în micimea vremurilor.

Cînd eram militar, undeva, prin anii '80, eram „torturaþi”, la fiecare marº, de cuvintele unui vechi cîntec cãruia noi, mult prea tineri fiind, nu reuºeam sã îi înþelegem sensul, în condiþiile în care graniþele noastre ni se pãreau, la vremea aia, intangibile, ca ºi comunismul de altfel. Cîntam „Treceþi, batalioane române, Carpaþii” ºi încercam sã ne imaginãm în anul 1916. Au trecut anii, cîntecul patriotic a rãmas, doar cã, de cîteva luni încoace, nu mi se mai pare chiar atît de depãºit. Într-o alocuþiune televizatã, un fugar, dar ºi un fost premier, au spus cã un general SRI, ºef cam peste tot, se opune conectãrii Transilvaniei la restul þãrii. La autostradã mã refer. ªi cã Bucureºti-Braºov nu se va face. Pentru cã, la vremea aia, nici nu se vorbea de Piteºti-Sibiu. Genul ãsta de informaþie, venitã din partea a doi domni cu putere în þara asta, ºi vorbim de un fost membru în Comisia de control a SRI ºi de un fost premier, nu doar cã trebuie luatã în considerare ºi deschisã o anchetã, dar cã generalul, în mod clar, trebuie anchetat pentru trãdare! Pentru cã el reprezintã, se pare, interesele oricãrei alte instituþii, naþiuni etc., dar sigur nu pe cele ale României. S-a fãcut ceva din toate astea? Nu! Presa a tãcut, Parchetul s-a fãcut cã face, ºi toate tunurile s-au pus pe fugar. De ce? Pentru cã presa mainstream a dovedit ºi dovedeºte în fiecare zi cã este subordonatã direct unor structuri care nu prea au de-a face cu... lumina zilei. Mai mult chiar, ca sã-l scuze pe general, apare un nene, chipurile analist militar sau naiba ºtie ce-o fi el, care spune cã, de fapt, NATO nu vrea sã avem o autostradã de legãturã care sã uneascã cele trei regiuni istorice ale României. Vezi, Doamne, vine rusul ºi cucereºte uºor Europa, cã trece muntele rapid cu tancul pe autostradã, ºi Berlinul cade repejor. Iar românul adormit, crede! Aceastã explicaþie este atît de penibilã, de falsã ºi de lipsitã de logicã, încît, efectiv, un om inteligent nici mãcar nu o poate lua în calcul. În condiþiile în care rãzboaiele moderne se duc pe alte principii dar, mai ales, pe logica unui bun-simþ elementar, crede cineva în þara asta, în lumea asta, cã un rãzboi NATO Rusia, de anvergurã, va fi unul convenþional? Cu toate acestea, ne punem întrebarea: intoxicaþia mediaticã de unde vine ºi cui foloseºte? Nouã, românilor? Da, pentru cã ignoranþa este foarte convenabilã ºi ne dã speranþe cã totul o sã fie bine. În realitate, însã, dupã ce am citit ºi declaraþiile unui europarlamentar ungur, cum cã þara vecinã nu va accepta niciodatã Trianonul, mi-au revenit în minte versurile acelui cîntec patriotic românesc ºi mi-am imaginat cît de greu va fi pentru acele batalioane sã ajungã în Transilvania dacã, sã presupunem, mîine încep miºcãri de secesiune ºi cine mai ºtie ce intervenþii strãine. Cui îi este fricã, de fapt, de autostrada care sã lege Transilvania de Muntenia sau de Moldova? Alianþei nord-atlantice? Exclus! Rusiei? Noi existãm pentru ei doar prin Deveselu ºi Kogãlniceanu. Generalului SRI? El era originar de prin Arad, sã nu îi placã ideea de a ajunge mai repede la casa pãrinteascã? Aºadar, cine nu vrea? Sînt speculaþii, cu mult adevãr, cã acel general ºi colega de binom sînt agenþi ai unor puteri strãine. În acest caz, în afarã de SUA, eu nu vãd o altã putere. Cu toate aceastea, nu înþeleg ce interes ar avea americanii ca noi sã nu avem o astfel de autostradã. Cine rãmîne? Ungaria? Ei da, ea ar fi interesatã. Atît din considerente militare, cît ºi din considerente economice. Din punct de vedere militar, este simplu ºi puþin probabil, aºa cã lãsãm acest aspect deoparte. Economic, însã, lipsa legãturii Bucureºtiului cu Europa prin autostradã face ca investiþiile strãine în România sã fie mai mari în Transilvania, ºtiut fiind faptul cã infrastructura joacã un rol major. Cînd banii rãmîn, din aceste considerente, în Ardeal, este clar cã Moldova ºi Oltenia, ca, de altfel, ºi alte zone fãrã infrastructurã nu percep aspectele ºi beneficiile economice în acelaºi mod. ªi acest decalaj între Ardeal ºi restul þãrii se adînceºte tot mai mult, de la an de an. ªi nu din vina celor care trãiesc în acele zone. Nu! Din vina guvernãrilor sterile, care au fost ºi sînt corupte. În acest timp, se cultivã la nivel de massã idea potrivit cãreia unii sînt frumoºi ºi muncitori, iar ceilalþi sînt urîþi, puturoºi ºi beþivi, creîndu-se o falie imensã în mentalul colectiv. Adãugãm ºi miºcãri care cer independenþa bogatei Transilvanii faþã de leneºii de ,,mitici” ºi moldoveni, ºi treaba e ca ºi fãcutã. În 2018, în loc sã jucãm meciul cu nr. 100 la Arcul de Triumf, vom sta precum cei laºi ºi proºti, care, în 1940, au semnat ruperea þãrii. Cam asta e realitatea. Nu ne minþim, doar gîndim puþin. ªi, peste toate acestea, mã întreb ºi care a fost, de fapt, mesajul pe care Rusia l-a transmis României prin oferirea hãrþii Moldovei Mari de cãtre Putin, lui Dodon? Din fericire, însã, pentru Ungaria, pentru Rusia, pentru Dodon ºi restul lumii, românii dorm. ªi vor dormi pînã cînd se vor trezi luaþi noaptea din case ºi duºi departe, aºa cum bunicii mei s-au trezit într-o noapte, prin anii ’50, luaþi pe sus, puºi în camion ºi duºi în Bãrãgan. Voi, cei care acum sînteþi cozile de topor ale unor interese obscure, voi, cei care vã vindeþi în fiecare zi, atunci cînd o sã vinã ziua judecãþii, sã procedaþi la fel cum s-a fãcut în 1990: nu lãsaþi nici o urmã, ardeþi-vã dosarele ºi orice hîrtie compromiþãtoare. Românii dorm, dar uneori se întîmplã, foarte rar, sã se mai ºi trezeascã. TANO


Pag. a 8-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Magi

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (61)

Sã mai privim o datã stelele, ºi iar sã pornim prin colbul celor patru vînturi.

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) –

Prea mult am slujit în durere Evharistia lacrimilor pe altarul cãderii.

SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (13) S-a pus întrebarea fireascã: de ce Domnitorul Mihai Viteazul nu a dus aceste moaºte la ctitoria sa din Bucureºti cu hramul Sfîntului Ierarh Nicolae? O tradiþie pioasã, susþinutã ºi de profesorul Alexandru Elian, spune cã în noaptea zilei precedente ducerii moaºtelor la biserica ctitoritã de domnitor, evlavioasei Soamen Stanca, soþia voievodului, i s-a arãtat în vis Sfîntul Ierarh Nicolae, care i-a cerut ca sfintelemoaºte sã fie duse în Biserica Sfîntul Gheorghe. Astfel, avem o explicaþie a hotãrîrii familiei Domnitorului Mihai Viteazul de a aduce sfintele moaºte în aceastã bisericã. De-a lungul timpului, au fost nenumãrate minuni sãvîrºite de cãtre Sfîntul Ierarh Nicolae la moaºtele sale din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Oameni cu boli incurabile s-au vindecat în mod miraculos, rugîndu-se lamîna fãcãtoare de minuni a Sfîntului Nicolae. Credincioºi din Bucureºti ºi din întreaga þarã vin ºi aduc smerite mulþumiri Sfîntului Nicolae pentru multe ºi felurite daruri primite în urma rugãciunilor sãvîrºite la sfintele sale moaºte. În ziua de prãznuire a Sfîntului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei (6 decembrie), mii de credincioºi aduc cinstire moaºtelor sale fãcãtoare de minui. Dragostea statornicã manifestatã pentru sfinþi, în general, ºi pentru Sfîntul Ierarh Nicolae, în mod special, confirmã faptul cã prezenþa acestor moaºte în Cetatea Bucureºtilor este un privilegiu duhovnicesc deosebit pentru credincioºii ortodocºi români, de aici ºi de pretutindeni. Aºadar,de peste 400 de ani, Sfîntul Ierarh Nicolae, chipul ierarhului desãvîrºit, binecuvînteazã,prin sfintele sale moaºte, aflate în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, o întreagã Românie dreptmãritoare, aflatã sub protecþia Sfintei Treimi.

CATAPETEASMA BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE – NOU (1) O componentã strãlucitã a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou o reprezintã catapeteasma (tîmpla sau iconostasul). Aceastã catapeteasmã monumentalã a trecut, de-a lungul timpului, ca ºi biserica, prin multe vicisitudini, din cauza vitregiilor vremurilor. Tîmpla brâncoveneascã, din lemn sculptat, a fost relativ bine conservatã, în ciuda încercãrilor la care a fost supusã. Aceastã capodoperã de artã brâncoveneascã este compartimentatã în mai multe registre, cu arce ºi colonete bogat împodobite, cu elemente florale specifice artei brâncoveneºti ºi brîuri ajurate ce despart registrele tîmplei. În directã legãturã cu arhitectura, care a conservat în general modelul stilistic din epoca Domnitorului Constantin Brâncoveanu, celelalte ramuri ale artei din epocã s-au dezvoltat în mod arborescent, contribuind la definirea fenomenului cultural ºi istoric, denumit arta brâncoveneascã. Astfel, ca o prelungire a sculpturii monumentale în piatrã, cu particularitãþile specifice, sculptura în lemn are un rol important în decorarea monumentelor brâncoveneºti, printre capodoperele de artã brâncoveneascã numãrîndu-se uºi de lãcaºuri civile sau bisericeºti, piese de mobilier ºi tîmple de biserici. Ornamentele vegetale, pe care meºterii epocii le-au creat cu atîta dibãcie prin repetiþiile compoziþiilor, amintesc adeseori de þesãturile de brocart. Aºadar, tîmplele bisericeºti constituie un element de sine stãtãtor, ce impresioneazã prin bogãþia ornamentalã ºi finisajul delicat al acestora. Comparînd pictura icoanelor pe lemn cu cea muralã, putem afirma cã de cele mai multe ori aceiaºi meºteri realizau atît pictura muralã, cît ºi icoanele zugrãvite pe lemn. Stilul acestor picturi este de tradiþie brâncoveneascã, avînd corespondent ca tehnicã de lucru cu vechile tîmple moldoveneºti din aceeaºi perioadã.

Suportul de lemn este de esenþã moale (probabil cireº sau tei), registrele pictate fiind separate între ele pe orizontalã, prin frize frumos ornamentate cu motive vegetale, poleite, iar delimitarea pe verticalã se face prin colonete, de asemenea poleite ºi aplicate pe suprafaþa lemnului. Pictura catapetesmei este în tempera, pe suport de lemn, excepþie fãcînd cele patru mari icoane din tîmplã, datate în 1856, pictate în ulei, pe un lemn de esenþã tare, probabil nuc. În cazul icoanelor catapetesmei brâncoveneºti din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, ele sînt pictate pe un panou de lemn constituit, de cele mai multe ori, prin alãturarea a douã planºe, cu traverse semiîngropate în sens invers. Aceasta spre deosebire de icoanele contemporane din Moldova ºi Þara Româneascã, ce sînt lucrate mai puþin îngrijit sub raport tehnic, meºterii acordînd uneori o micã importanþã suportului de lemn - în cele mai multe cazuri tei, ca ºi stratului de preparaþie. Pentru definirea artei bisericeºti brâncoveneºti s-a spus cã: „Datoritã folosirii în cantitate mare a aurului, culorile dobîndesc o strãlucire deosebitã. Sîntem de fapt în etapa manierismului picturii feudale româneºti, în care pitorescul detaliilor, liniatura filigranatã, care tiveºte veºmintele ori arhitecturile, împreunã cu strãlucirea coloritului, suplinesc pierderea concepþiei monumentale. Cele mai numeroase icoane din Þara Româneascã aparþin mai ales epocii brâncoveneºti, care a dat strãlucire artei de la sfîrºitul Secolului al XVIIlea. În pictura icoanelor din aceastã vreme apar deseori elemente baroce, cu tratarea mobilierului ºi a arhitecturilor, îmbinate cu realizarea tradiþionalã a figurilor. Pictura este luxoasã în execuþie ºi impresioneazã prin caracterul ei fastuos. Lemnul este grunduit numai pe faþã, iar în sprijinul lacunelor profunde de pe suprafaþa pictatã se observã resturi de suport textil intermediar, probabil pînzã de in“. În contextul acestui fenomen artistic, iconostasul original al Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou este alcãtuit din urmãtoarele elemente: * Registrul superior cuprinde 14 proroci, fiecare icoanã avînd o dimensiune de 67 x 36 x 2,5 cm, iar la mijloc este reprezentatã Maica Domnului. * În registrul de mijloc sînt reprezentaþi Sfinþii Apostoli, precum ºi Sfîntul Ioan Botezãtorul ºi icoana Sfîntului Apostol Ioan, datatã la 1856, inscripþionatã cu alb pe spatele piesei. Fiecare icoanã are dimensiuni de 67 x 34 x 2,5 cm, avînd la mijloc imaginea Mîntuitorului Hristos-învãþãtor. * Registrul inferior cuprinde 16 praznicare (Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului, Botezul Domnului, Învierea Domnului, Buna Vestire, Rãstignirea Mîntuitorului Hristos, Schimbarea la faþã, Învierea lui Lazãr, Intrarea în Ierusalim, înãlþarea Domnului, Naºterea Maicii Domnului, înjumãtãþirea Praznicului, icoanã mai nouã, probabil înlocuitã dupã incendiul din 1847, Duminica Tomei, Întîmpinarea Domnului de asemenea icoanã mai nouã, probabil înlocuitã, fiecare cu dimensiunea de 49 X 36 X 2,5 centimetri. Patru icoane împãrãteºti: * Maica Domnului pe Tron cu Mîntuitorul Hristos în braþe; icoanã cu dimensiunea de 123 x 91 x 4,0 cm; * Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, cu aceleaºi dimensiuni; * Deisis - aceleaºi dimensiuni; * Rãstignirea Mîntuitorului Hristos - aceleaºi dimensiuni; Aceste patru icoane mari din tîmplã sînt datate în dreapta jos - 1856, inscripþie cu alb, precum ºi semnãtura: „s-au reparat de Mihalache Dragomirescu- zugravu 1856“; * o cruce de tîmplã ºi douã molenii; * douã uºi împãrãteºti din lemn traforat, (picturã nouã, din preajma anului 1900). În ziua de 26 martie a anului 1718, aºa cum s-a mai spus, aceastã tîmplã reprezentativã pentru arta brâncove-

O stea sã ni-l caute pe arimatheanul, plîngerea sã ne-o strîngã în smaragdul Sfîntului Graal. Acolo ºezînd, la ceas vesperal, în Cenaculum, înfioraþi, aºteptîndu-L. Preot ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

Lauda Fiecare om este mîndru de ceva. Pentru unul poate sã fie înãlþarea în societate, pentru altul sînt copiii, casa, întîmplãrile sau... Cît de multe existã! Iar noi, creºtinii, de ce sîntem noi mîndri? Pentru Apostolul Pavel, a fost crucea Domnului Isus. Dacã ar fi trebuit vreodatã sã se laude, atunci el ar fi vrut sã se laude numai cu crucea. Ni se pare uimitor? Nu este crucea ceva ruºinos? De ce a fost Pavel „mîndru“ de ea - în cel mai bun sens al cuvîntului? Nu sã se înalþe cu ea, ci ca sã o pãstreze ca o mare comoarã! Moartea lui Christos este punctul central al credinþei creºtine. La cruce s-a rezolvat problema pãcatului, aceastã întrebare care nu-i dã omului odihnã. La cruce, Dumnezeu a arãtat dragostea Sa (Romani 5.8). La cruce, Christos a purtat biruinþa peste toate puterile rãului (Coloseni 2.15). ªi acolo, Dumnezeu a pus deoparte viaþa noastrã de odinioarã, al cãrei conþinut era doar eul nostru. Acum, viaþa nouã, pe care am primit-o prin credinþa în Christos, poate acþiona. Avem bucuria sã-L iubim pe Dumnezeu, sã ne iubim apropiaþii ºi sã facem binele, aºa cum este voia lui Dumnezeu. Crucea este secretul vieþii pentru creºtinul care poate spune acum: Nu mai trãiesc eu, ci Christos trãieºte în mine (Galateni 2.20). Noi îl urmãm pe Acela care, din dragoste pentru noi, dispreþuind ruºinea, a suferit crucea (Evrei 12.2). Crucea Lui este linia de despãrþire care ne pune de partea Biruitorului. neascã a fost afectatã de un incendiu. Din aceastã cauzã, icoanele catapetesmei au fost înnegrite de fum. A urmat o refacere a iconostasului în spiritul consacrat al începutului de Secol al XVIII-lea. Un alt incendiu, la care s-a fãcut referire în aceastã lucrare, a fost cel din anul 1804. Tîmpla bisericii a avut de suferit ºi de aceastã datã, fãcîndu-se o nouã intervenþie asupra ei. A fost desfãcutã, iar la reaºezarea icoanelor au fost schimbate douã registre. Dupã cutremurul din anul 1940 s-a efectuat o nouã restaurare a catapetesmei, urmînd repictarea crucii mari a acesteia ºi montîndu-se baghete de susþinere pe spatele ei. Aceastã piesã rarã ºi preþioasã – catapeteasma - a fost preluatã pentru restaurare de cãtre Muzeul Naþional de Artã al României, între anii 1988 ºi 2002, perioadã în care a fost înlocuitã cu o altã catapeteasmã, frumos lucratã, dar în stil renascentist, adusã de la Biserica Bradu Staicu, sfînt lãcaº demolat în timpul regimului comunist. Aceastã tîmplã a fost pictatã în anul 1876 de cãtre pictorul Gheorghe Ioanid. La Muzeul Naþional de Artã au fost efectuate lucrãri de restaurare a icoanelor ce compun catapeteasma brâncoveneascã originalã, precum ºi la o parte din componentele acesteia. Costul acestor intervenþii a fost suportat de cãtre Arhiepiscopia Bucureºtilor, cu binecuvîntarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Din anul 2002, aceastã frumoasã emblemã a stilului brâncovenesc a fost redatã Arhiepiscopiei Bucureºtilor ºi, respectiv, Parohiei Sfîntul Gheorghe - Nou, pentru conservare. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 9-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Horoscopul lunii martie 2017 BALANÞÃ Horoscopul lunii martie 2017 pentru Balanþã atrage atenþia asupra necesitãþii de a asigura un echilibru între carierã ºi viaþa personalã, inclusiv cea emoþionalã. Iniþial, familia ºi emoþiile vor fi dominante. Casa relaþiilor va fi mai puternicã spre sfârºitul lunii martie. Atunci te vei afla în conjunctura idealã în care sã-þi valorifici inteligenþa socialã ºi abilitãþile înnãscute de a lega relaþii.

SCORPION Horoscopul lunii martie 2017 pentru Scorpion indicã o deplasare a atenþiei de la aspectele casnice ºi familiale ale vieþii cãtre cele profesionale. Independenþa ºi spiritul întreprinzãtor vor face loc relaþiilor ºi inteligenþei sociale. Reþeaua de cunoºtinþe îþi este indispensabilã pentru atingerea scopurilor propuse. Strategia cea mai bunã în aceastã perioadã este colaborarea cu ceilalþi. Familia se pregãteºte de reparaþii majore în casã, sau de renovare, ceea ce va provoca stres ºi certuri. Rolul tãu va fi de mediator, pentru cã, dintre toþi, eºti în cea mai bunã formã în ceea ce priveºte relaþionarea.

SÃGETÃTOR Horoscopul lunii martie 2017 pentru Sãgetãtor indicã o prevalenþã a preocupãrilor de ordin domestic ºi emoþional asupra celor de ordin profesional. Luna martie este potrivitã pentru reparaþii importante în casã ºi pentru înfrumuseþarea interiorului. Iniþiativele personale ºi voinþa proprie vor avea un rol mai puþin important decât abilitãþile sociale ºi farmecul în relaþia cu ceilalþi. Tihna ta se va baza pe acþiuni pe care le-ai întreprins înainte de aceastã perioadã. Pânã la jumãtatea lunii, este posibil sã fii implicatã într-un proiect social care se va încheia la sfârºitul lunii.

CAPRICORN Horoscopul lunii martie 2017 pentru Capricorn stabileºte cã luna aceasta casa ºi familia te vor solicita mai

(II)

mult decât cariera. Jupiter nu are un aspect favorabil pentru cariera ta. Profitã de rãgaz pentru a comunica ºi interacþiona mai mult cu cei din familie, pentru a consolida armonia în casã. Orice acþiune independentã vrei sã întreprinzi ºi orice decizie vrei sã iei pe cont propriu, trebuie sã se concretizeze pânã la sfârºitul lui martie. Dupã aceea, vei depinde de alþii. 80% din planete se aglomereazã în semnul tãu luna aceasta, ceea ce va produce agitaþie mare. Asta contravine nevoii tale de calm ºi organizare – un motiv în plus sã lucrezi pe cont propriu ºi sã reduci interacþiunile cu ceilalþi la minimum posibil.

VÃRSÃTOR Horoscopul lunii martie 2017 pentru Vãrsãtor indicã pentru aceastã perioadã o acumulare de putere în prima casã, a sinelui. Planeta Marte îþi este favorabilã. Din acest context rezultã vigoare ºi dinamism. Va fi profitabil dacã eºti implicat în atletism sau în sport, în general. Eºti, însã, predispus enervãrii ºi intoleranþei faþã cei care par sã-þi stea în cale. Viaþa va fi mai potolitã pânã pe 20 martie, dupã care vei relua ritmul agitat al schimbãrilor. Deºi eºti copleºit de toate schimbãrile la care asiºti ºi în care eºti mai mult sau mai puþin implicat, te simþi foarte bine aºa.

PEªTI Horoscopul lunii martie 2017 pentru Peºti anticipeazã o perioadã de angajamente importante în carierã. Deºi aspectele emoþionale ºi cele legate de casã sunt mai proeminente luna aceasta, cariera este foarte importantã pentru Peºti. Tocmai puterea emoþionalã te va ajuta sã ai câteva realizãri în carierã sau în afacere. Deºi, în principiu, latura ta spiritualã este predominantã, în luna martie vei fi atrasã de senzulitate ºi de lux. Manifeºti multã independenþã ºi vei face total aºa cum vrei tu. Va trebui sã te adaptezi celorlalþi iar ceilalþi te vor urma. Sfîrºit (Revista „Avantaje“)

Zece mistere ale Munþilor Bucegi: apã vie, tuneluri secrete, portaluri, guri de rai, poli energetici puternic (1) Semeþi, periculoºi ºi misterioºi, Munþii Bucegi sînt consideraþi în literatura cu preocupãri în domeniul paranormal un adevãrat „pol energetic“. De la tuneluri subterane pînã la „guri de rai“, cãrãri ireale ºi locuri foarte încãrcate energetic, Munþii Bucegi suscitã imaginaþia celor care le strãbat potecile. Existã o foarte bogatã literaturã de specialitate pe tema misterelor ºi a fenomenelor paranormale din Bucegi. Potrivit acesteia, Munþii Bucegi ar fi presãraþi de locuri misterioase, zone foarte încãrcate energetic, unde aparatura se declanºeazã singurã sau oamenii resimt simptome ciudate, portaluri prin care oamenii dispar ºi apar în alte locuri, la foarte mare distanþã. Despre Bucegi se mai spune cã sînt presãraþi de tuneluri subterane de zeci de kilometri, dar ºi de locuri în care oamenii se vindecã miraculos datoritã „apei vii“ ºi a „gurilor de rai“.

Bucegilor. Teoriile merg de la o reþea care comunicã pe sub pãmînt cu piramidele din Egipt pînã la existenþa unei baze secrete pe care nimeni nu ar trebui sã le cunoascã sau tuneluri construite de civilizaþii extraterestre care monitorizeazã atent tot ceea ce se întîmplã pe pãmînt. Tunelurile ar fi cunoscute de un numãr foarte mic de persoane încã de pe vremea dacilor, cînd acestea aveau fie un rol strategic, fie ascundeau un tezaur. Cei care s-au ocupat de mãsurãtori spun cã existã galerii care comunicã prin munte cu Retezatul ºi Rarãul, din masivul Ceahlãu. Pe aceste vîrfuri ar fi fost, la fel ca pe Vîrful Omu, sanctuare care, împreunã, formau „Triunghiul de aur“ al Daciei datoritã energiilor impresionat de mari care s-ar regãsi în cele trei puncte.

1. Reþeaua secretã de tuneluri ºi „Triunghiul de aur“ al Daciei

Construcþia celebrului Tunel „Izvor”, care ar lega judeþele Prahova de Dîmboviþa, prin Masivul Bucegi, a început în 1913. CFR a aprobat atunci, cu acceptul regelui Ferdinand, construirea magistralei Tîrgoviºte – Pietroºiþa – Sinaia, iar varianta cea mai scurtã era prin munte. Aºa s-a decis spargerea Masivului Bucegi, în zona „Pãduchiosu”, pentru a scurta distanþa dintre Moroieni ºi Sinaia. Primul rãzboi mondial a sistat lucrarea, în 1914, aceasta fiind reluatã abia în 1938 ºi abandonatã din nou. În 1941, trupele naziste de ocupaþie au reluat construcþia cu cel mai rapid ritm de pînã atunci. În partea dîmboviþeanã a tunelului au fost realizaþi 480 de metri, din care doar 100 de metri au fost betonaþi. Dacã s-ar fi construit pînã la capãt, ar fi avut 20 de kilometri ºi ar fi fost cel mai mare tunel din România. Nu se cunoaºte nici pînã în ziua de astãzi adevãratul motiv pentru care a fost închisã aceastã gurã de tunel. Circulã, însã, o serie de legende locale potrivit cãrora siguranþa naþionalã ar fi fost invocatã de autoritãþile de atunci, dar ºi faptul cã nemþii aveau îngropatã aici o locomotivã unicã în toatã Europa, iar tehnica nu trebuia sã intre sub nici o formã pe mîna

Una dintre ipotezele care suscitã cel mai mult imaginaþia amatorilor de mistere din Bucegi este cea a existenþei unei reþele de galerii subterane în interiorul

2. Secretul din Tunelul Izvor care leagã Prahova de Dîmboviþa

MOZAIC Sfatul medicului

Cotul jucãtorului de tenis sau leziunea de rever a cotului Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Epicondilita lateralã sau leziunea de rever a cotului este o afecþiune des întîlnitã la jucãtorii de tenis. Reprezintã leziunile tendoanelor care extind sau îndoaie încheietura mîinii în direcþia opusã palmei, cu apariþia durerii la nivelul cotului ºi în partea externã a antebraþului. Muºchii care se înºirã pe partea exterioarã a cotului devin inflamaþi atunci cînd, în locul lor de inserþie, se aplicã o tensiune prea mare, iar acest lucru se resimte, de cele mai multe ori, în timpul executãrii reverului la tenis, sau în timpul efectuãrii altor sporturi. Factorii care cres riscul de apariþie a epicondilitei laterale includ folosirea unei tehnici incorecte a reverului, forþa muscularã scãzutã, jocul cu o rachetã nepotrivitã ºi lovirea unor mingi prea grele. Primul simptom este durerea, care apare în timpul loviturilor de rever, sau în timpul unor miºcãri repetitive; se resimte durerea de-a lungul marginii externe, posterioare a antebraþului ºi a cotului. Durerea poate fi prezentã ºi în repaus, mai ales în cazul în care se continuã activitatea sportivã ºi nu este tratatã la timp. Urmãtorul simptom apãrut este imposibilitatea de a strînge pumnul. Diagnosticul se confirmã prin examenul clinic, prin reproducerea durerii la locul afectat. Mai poate fi completat printr-un examen imagistic de tipul rezonanþei magnetice, sau prin ecografiei de pãrþi moi, care poate evidenþia gradul de degradare ºi stadiul þesutului moale. Tratamentul constã în aplicarea unor comprese locale reci ºi în repausul braþului, apoi se începe un program special de fizioterapie ºi kinetoterapie, care este benefic pentru întãrirea musculaturii antebraþului. Cînd aceastã problemã persistã, se poate injecta tendonul care flexeazã cotul pentru dispariþia simptomelor. Rareori este necesarã intervenþia chirurgicalã. Dupã vindecarea leziunii, persoana afectatã trebuie sã-ºi creascã forþa muscularã a membrului afectat. www.artroscopiedegenunchi.ro ruºilor. În 1985, douã echipe de la Securitate au detonat intrarea. Unele voci spun cã regimul a vrut sã ascundã faptul cã, în retragere, nemþii au executat 100 de localnici care lucrau la tunel. Alþii spun cã singura raþiune a fost cea a siguranþei, întrucît doar o parte era betonatã. (va urma) DANA MIHAI


Pag. a 10-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Glosînd pe marginea unui best-seller Cum se întîmplã adesea, un roman psihologic sau de dragoste, pe lîngã faptele ºi personajele prezentate, se constituie ºi într-o monografie a epocii ºi locului acþiunii. Nu altfel stau lucrurile ºi cu jurnalul de cãlãtorie ,,În pãdurile Siberiei”, semnat de peregrinul francez Sylvain Tesson, mare iubitor de liniºte ºi singurãtate, pe care doar spaþiile autarhice, cum ar fi Taigaua siberianã ºi Lacul Baikal, de la Irkuþk, le mai pot oferi. Dar condiþiile de acolo, mai ales pe timpul celor 8-9 luni de iarnã, sînt foarte grele. Cu excepþia deþinuþilor ºi a militarilor în serviciu comandat, puþini sînt oamenii care se încumetã sã trãiascã în acele locuri: vînãtorii ºi pescarii, inspectorii silvici, geologii, tãietorii de lemne, meteorologii ºi unii medici. Mutatis mutandis, chiar ºi braconierii sau evadaþii se simt în siguranþã în Siberia, cãci pãdurea e mama tuturor refugiaþilor. Ea n-a încetat niciodatã sã acorde azil. Numai în pãdure autoritãþile represive nu pot pãtrunde ºi auzi tot. Mormintele de pe malurile Lacului Baikal sînt tot atîtea dovezi cã întîlnirile dintre braconieri ºi paznicii de vînãtoare nu sînt deloc prieteneºti. De-a lungul timpului, pe fundul acestui lac, lung de peste 700 de km ºi adînc de 1,5 km, au ajuns mii de oameni. Poate cã sufletele lor se mai chinuie ºi acum sã gãseascã o spãrturã în gheaþã, ca sã ajungã la Dumnezeu. Aceeaºi importanþã se cuvine s-o acordãm ºi aventurierilor de talia lui Sylvain Tesson, cãutãtori de senzaþii tari, departe de zgomotul ºi smogul oraºelor. Unii sînt cu nervii la pãmînt, ºi medicii le-au recomandat o curã de aer tare, de liniºte ºi de izolare în sînul naturii. Iar alþii – ridicaþi împotriva societãþii moderne, care îi chinuie cu traiul în comun – se simt puternici ºi liberi doar în spaþiul nemãrginit. ªi dacã acest Robinson Crusoe silvic, în cele 6 luni de recluziune în pãdure, însoþit doar de doi cãþeluºi, a fost cel mai fericit om din lume – cînd ºi-a agonisit singur hrana, s-a apãrat de sãlbãticiuni ºi, rareori, a vãzut vreun chip de om – de ce nu l-am crede? Sînt interesante aventurile prin care a trecut volintirul nostru. De exemplu, cum s-a descurcat cu frigul ºi cu izolarea. De unde i-a venit gustul sã parcurgã zilnic kilometri întregi prin zãpadã. Sã stea, ore întregi, pîndind peºtii la copcã, ºi sã asculte vuietul pãdurii. Sã þinã urºii la distanþã cu rachetele luminoase. Ori sã atingã starea fericirii absolute, privind pe fereastrã dezlãnþuirea naturii furioase ºi trãgînd din þigarã, la cãlduricã, lîngã sobã ºi masa încãrcatã. Cînd plictisul îl înconjura din toate pãrþile, citea ca un apucat cãrþi de filozofie, aventuri, memorialisticã, versuri, eseuri, teatru ºi alte genuri din marea literaturã a lumii. Dar, în egalã mãsurã, suscitã interesul ºi comentariile legate de mentalitatea, mîndria sau felul de a fi ºi a simþi al ruºilor. Adevãrate studii miniaturale de sociologie ºi geopoliticã. Chiar izolaþi în acea sãlbãticie, ruºii nu sînt rupþi de mersul evenimentelor din lumea întreagã. Unii au aparate de radio ºi telefoane. Altora, cîteodatã, le mai parvine presa. ªi, uite-aºa, punînd cap la cap toate informaþiile, ei se mîndresc cu Putin al lor, arbitrul marii politici mondiale, ºi, mai cu o vodcã ºi un ceai fierbinte în faþã, lãcrimeazã pentru Maica Rusia ºi li se umflã orgoliul cã sînt urmaºii lui Petru cel Mare. Vag, îmi aduc aminte cã s-a fãcut ºi un film foarte interesant despre acele locuri, poate inspirat de cartea francezului, poate nu. *** * ,,Habar n-aveþi de cîte materiale ai nevoie ca sã stai izolat într-o pãdure siberianã, din februarie ºi pînã-n iulie: arme, chibrituri, medicamente ºi conserve; bidoane cu bere ºi cu vin, sute de litri de vodcã; articole de bãcãnie (orez, zahãr, ulei), ºuncã, lumînãri; ciocan, fierãstrãu, topor, burghiu; haine groase, pîslari; o sanie ºi un caiac demontabile, binoclu ºi saci de dormit; cuie, lanterne ºi cuþite. Toate încãrcate într-un camion ºi transportate de Miºa, pînã la cabanã, pe gheaþa Lacului Baikal”. * ,,Cînd te afli în mijlocul naturii, nu uita cã funcþia de bazã a ferestrei este sã lase frumosul sã-þi intre ºi inspiraþia sã-þi iasã. Ecranul televizorului nu e în stare de aºa ceva”. * ,,Dialog în plinã iarnã pe cãrarea ce duce spre drumul principal: - Ce s-a mai întîmplat în lume în ultimele trei sãptãmîni? - Nimic. Musulmanii hiberneazã”. * ,,Abia m-am instalat în izba mea, cã mã ºi pomenesc cu doi musafiri: Iura ºi Saºa, pescari siberieni, care încarneazã douã tipuri dostoievskiene. Cei doi intrã dînd uºa de perete ºi fãcînd sã-mi sarã inima din piept. Vizitele neaºteptate sînt ori o bucurie, ori o sursã de stress. Caut ceaiul ºi pun samovarul la fiert. Le torn ºi cîte o vodcã. Iura e sumbru, rasputinian. Are pielea albã ºi e destinat faptelor eroice. Saºa e plin de vitalitate, roºu

în obraji ºi hipertensiv. Ochii lui mongoloizi au o cãutãturã asprã. N-a mai vãzut oraºul de 15 ani”. * ,,Gerul cumplit de azi-noapte mã duce cu gîndul la acei «Zeka» din Gulag, scoºi afarã la –30 de grade, sã-ºi facã nevoile, într-o noapte cu viscol. S-au rãtãcit ºi nu s-au mai reîntors niciodatã în cabanã. I-au gãsit morþi, a doua zi dimineaþã, la nici 50 de metri distanþã”. * ,,Dacã n-aþi auzit de el pînã acum, aflaþi cã Sf. Serafim din Sarov ºi-a petrecut 15 ani din viaþã într-o pãdure din Siberia. La sfîrºitul acestei perioade, departe de lume, ajunsese sã mãnînce cu urºii ºi sã vorbeascã pe limba cerbilor”. * ,,Fatalism, spontaneitate, despotism: toate sînt trãsãturi ale caracterului mongol, inoculate în sîngele slav. Nomadul se simte el însuºi în pãdure. Marchizul de Custine avea dreptate: «Rolul Rusiei este sã tãlmãceascã Asia în limba europenilor»”. * ,,Nemþii ºi ruºii – douã popoare inamice în cel de-al II-lea rãzboi mondial, dar, în fond, complementare. În timp ce unii viseazã sã punã ordine în lume, ceilalþi au nevoie de haos, sã-ºi poatã exprima geniul”. * ,,Cãrþile ne ajutã mai mult decît psihiatria. Suferi de depresie? Dacã nu-þi permiþi sã trãieºti în sînul naturii, citeºte cãrþi despre depresie ºi te vindeci”. * ,,Cãþeii mei, Aika ºi Bek, unul alb ºi celãlalt negru, primiþi cadou de la Volodea, ºeful Staþiei meteo, se hîrjonesc sub fereastrã, în lumina zorilor. Cînd doi cãþeluºi se bucurã, în felul acesta, de rãsãrit, noaptea capãtã savoarea pe care i-o dã aºteptarea. Cîinele nu cere nimic în schimbul fidelitãþii sale. Iubirea lui se mulþumeºte numai cu un os ºi, dintr-o datã, înþeleg de ce omul îl numeºte cel mai bun prieten al sãu: pentru cã nu-l costã nimic supunerea”. * ,,Omul nu va fi stãpînul lumii. Pe malul celãlalt al Lacului Baikal, buriacii au creat un «Poligon al biosferei», interzis vizitatorilor. Adicã au transformat regiunea întreagã în sanctuare, unde viaþa se va perpetua fãrã oameni. Fiarele ºi zeii vor dãinui mai departe, fãrã privirile oamenilor. Rusia «Gubina» (Profundã) – zonã izolatã, în pãdurea interminabilã. Acesta e viitorul”. (Exact cum se prezintã, astãzi, jungla cambodgianã, unde vegetaþia a înghiþit ruinele fostelor palate imperiale de odinioarã. Sau cum va fi NewYork-ul, într-un film de ficþiune, dupã un cataclism care va duce la dispariþia omului. – n.m.) * ,,Banya este sauna ruseascã: de la +80o la –30o în doar cîteva secunde. Dispreþul ruºilor pentru moderaþie. Ei fac banya ca sã se descarce”. * ,,Rusia îºi vinde Taigaua chinezilor. E mult mai uºor sã devii ecologist într-o tîmplãrie din Alpii elveþieni decît sã ai grija zilei de mîine în Rusia”. * ,,Am poposit o noapte într-o staþie meteo. Pe vremea lui Stalin, se întindeau din Bielorusia ºi pînã în Peninsula Kamceatka. Scopul lor era sã semnaleze miºcãrile inamicului, molime sau vreo rãzmeriþã. Acum, în epoca sateliþilor de tot felul, s-au rãrit cu totul...”. * ,,Prima zi cu adevãrat de primãvarã: -3o C. Ce bine e sã mãnînci peºte prins de tine. La Paris, mã plictiseam printre rafturile supermarketurilor. Am ajuns cu toþii vînãtori-culegãtori ai unei lumi decãzute. Viaþa în pãdure este o revoltã. Cine trãieºte în pãdure dispare de pe ecranele monitoarelor, nu mai este controlat de stat. I se pierde urma”. * ,,În Rusia, dupã o zi de mare efort, nu se mai pune problema sã te odihneºti. Ruºii sînt întotdeauna pregãtiþi pentru o noapte de beþie”. * ,,Cel puþin în Siberia, satele ruseºti nu sînt construite pentru eternitate. Sînt doar niºte bojdeuci adunate laolaltã, care troznesc sub puterea vîntului de nord. Romanii construiau pentru 1.000 de ani. Pentru ruºi, important e sã treacã peste iarnã”. * ,,În Rusia, cabanele nu se construiesc dupã criteriile lumii civilizate. Aici nu trebuie sã þii cont de reguli de siguranþã, avize de construcþie, asigurãri... Ruºii nu-ºi iau niciodatã mãsuri de precauþie. În 9 metri pãtraþi, ai loc sã te miºti doar între soba fierbinte, cuþitul care atîrnã din tavan ºi toporiºtile din grindã. În Occident, o asemenea cabanã ar fi rasã de pe faþa pãmîntului”. * ,,În cîteva secunde, Natalia întinde o cuverturã pe gheaþã ºi înºirã pe ea coniac, peºte afumat, o plãcintã ºi un termos cu cafea. Ne lungim ºi noi alãturea. Ruºii sînt nemaipomeniþi cînd vine vorba sã gãseascã, în orice condiþii, un prilej de festin. De cîte ori n-am întîlnit în calea mea þãrani care mã chemau sã mãnînc cu ei pe marginea drumului”. * ,,Ruºii sînt foarte formali cînd e vorba de o întîlnire cu ursul: n-o iei la fugã, nu-l priveºti, nu faci miºcãri bruºte. Încerci sã te depãrtezi de el în vîrful picioarelor, vorbind încet cu el, pe un ton prietenos. Marea problemã e: pe ce subiect? Ce-i zici ursului ºi în ce limbã?”. PAUL SUDITU

ALBUMUL CU POZE RARE

Sylvain Tesson, autorul cãrþii ,,În pãdurile Siberiei”, în cabana sa de pe malul Lacului Baikal.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (20) ANUL 1993 27 martie 1993 Mi-a rãspuns Oscar din Bergamo. Mi-a scris foarte frumos. E student la Drept ºi stã cu pãrinþii. Are 26 de ani. I-a pãrut rãu cã nu ne-am cunoscut cînd am fost în Italia. Nu au avut timp mamele noastre. Mariana lui Francesco, cealaltã mamã a mea nr. 2, ºi mama lui Oscar. Familiile sînt prietene. Ce mai cauþi tu, Tristeþe, în viaþa mea? Port ºi eu o corespondenþã în limba italianã ºi nu vreau sã greºesc vreun cuvînt?!

Duminicã, 28 martie 1993. Sf. Ioan Sãracul A fost minunat la Bisericã! Acum ascult muzicã – bluzuri superbe. Mama mi-a spus un proverb: „Cui pe cui se scoate!”. Adicã, trebuie sã-mi caut un prieten simpatic, care sã mã accepte aºa cum sînt ºi eu sã-l iubesc cum este el. Ea spune cã în viaþã nu existã doar o singurã iubire, ci multe, multe, multe iubiri ºi toate sînt sfinte ºi acceptate de Dumnezeu, pentru cã de la El vin. ªi e pãcat sã fim egoiºti ºi sã iubim doar o singurã persoanã (indiferentã!) pe lume ºi mai ales dacã nici nu meritã. Sînt relaxatã. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

K.O., Rusia!?

Luptãtorul K1, Ciprian Stoica, îl va întîlni în ring, la Gala ,,Dominet Event”, în oraºul Foggia, din Italia, pe rivalul sãu, Artur Gorlov, duminicã, 26 martie 2017. Iniþial, adversarul românului era italianul Giuseppe Domenica, luptãtor local al oraºului-gazdã, campion la categoria 85 de kg, dar, din cauza faptului cã, în urma unui meci ºi-a rupt mîna, acesta a fost înlocuit cu rusul Gorlov. „Aceastã schimbare mã face sã fiu mult mai motivat ºi mai hotãrît în luptã, ºi voi da totul pentru a aduce victoria României”, a declarat Ciprian Stoica, adãugînd: „Voi lupta la categoria de 85 de kg, mã simt în formã ºi increzãtor în forþele proprii“. Alãturi de Ciprian se va afla Benny Adegbuyi, campion mondial, care îl asistã ºi îl va îndruma pe sportivul român în lupta care va urma. „Totodatã, faptul cã mã antreneazã ucrainianul Arthur Kyshenko, fost campion mondial, îmi conferã siguranþã în tehnica pe care o voi utiliza pentru a cîºtiga“, a mai declarat Ciprian, încheind optimist cu: „Sus, România, sus, românii mei!”. JENI VADIM TUDOR


Pag. a 11-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (4)

,,DOAMNA BOVARY“ Autor: Gustave Flaubert Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1857, Franþa; 1888, Anglia Edituri: Michel Levy; Henry Vizitelly Forma literarã: roman

Rezumat Romanul ,,Doamna Bovary” relateazã povestea tinerei franþuzoaice Emma Roualt, cãsãtoritã cu trudnicul doctor Charles Bovary, precum ºi modul în care ea permite idealurilor romantice imposibile sã îi distrugã mariajul ºi, în cele din urmã, ºi viaþa. În ciuda dragostei obsesive ºi profunde pe care soþul sãu o are faþã de ea, Emma nu are simþãminte prea puternice faþã de el, cãutînd însã dragostea pasionalã, despre care citise în romane. Într-o zi, cuplul participã la un bal mascat, la reºedinþa unui marchiz; Emma danseazã cu participanþi de vazã, plecînd apoi de acolo cu convingerea cã acesta este mediul în care doreºte sã trãiascã. Treptat, ajunge sã fie nespus de nefericitã, Charles hotãrînd cã este nevoie de o schimbare de atmosferã. Ei se mutã de la Tostes la Yonville, iar Emma constatã cã este însãrcinatã. Acest lucru, precum ºi atenþia pe care o primeºte din partea lui Léon, cu care împãrtãºeºte pasiunea pentru literaturã ºi artã, îi fac viaþa suportabilã pînã la naºterea copilului. Emma este dezamãgitã de faptul cã a dat naºtere unei fete, cînd ea îºi dorea atît de mult un bãiat. Treptat, începe sã împrumute bani de le negustorul Lheureux pentru a-ºi cumpãra obiectele de lux pe care simte cã le meritã. Pe mãsurã ce Emma devine din ce în ce mai nefericitã, se simte mai atrasã de Léon, cu care, deºi împãrtãºeºte o dragoste realã, nu începe o aventurã. Pentru a evita tentaþia, Léon se mutã la Paris. Cu toate acestea, Emma începe o aventurã cu un pacient de-al soþului ei, bogatul Rodolphe Boulanger, care doreºte doar sã o adauge la lunga sa listã de cuceriri. Emma face vizite obsesive la domeniul acestuia în fiecare dimineaþã, unde cei doi fac dragoste, ba chiar, uneori, îl viziteazã ºi noaptea, dupã ce adoarme Charles. Dupã ce aventura îºi pierde din strãlucire, ºi Boulanger îi pune capãt, Emma se scufundã într-o profundã depresie, rãmînînd în pat timp de douã luni. Cînd îºi revine, Charles îi propune sã meargã împreunã la Operã, la Rouen. Acolo, însã, ea se întîlneºte în secret cu Léon, începînd o nouã aventurã. Emma îl minte pe

UN VERITABIL CONTEMPORAN

Bogdan Petriceicu Haºdeu (1) Personalitate marcantã a culturii româneºti din a doua jumãtate a Secolului al XlXlea, B.P. Haºdeu ne compare astãzi – în faþa exploziei informaþionale a veacului nostru, a plurivalenþei interdisciplinare ºi a ritmului lansãrii de modele, pentru a fi abandonate înainte de împlinirea lor – ca un veritabil contemporan. Avînd intuiþia geniului sãu, cu o inteligenþã speculativã ieºitã din comun ºi o putere de muncã aproape ciclopicã, el îºi va însuºi repede cunoºtinþele de bazã ale ºtiinþelor vremii, devenind curînd un „gînditor de spaimã” – cum îl va caracteriza G. Cãlinescu –, uimind prin disponibilitatea abordãrii unor domenii diverse, de la poezie la economie ºi drept, filologie ºi istorie, folcloristicã ºi filozofie, astronomie ºi arhitecturã. Opera sa, pentru a putea fi cuprinsã sintetic, trebuie privitã de la o anume distanþã. Cineva o asemãna cu formaþiunile geologice, cu piscuri înalte sãgetînd cerul, dar ºi cu genuni pîcloase, impenetrabile. B.P. Haºdeu construia pe o scarã colosalã, ºi cititorul neavizat se poate rãtãci în hãþiºurile erudiþiei sau în varietatea modalitãþilor de abordare. Obsedat de ideea originalitãþii, scriitorul va încãlca regulile ºi domeniile genurilor ºi speciilor tradiþionale, din pornirea fireascã de a merge „pe cãi

Charles, spunîndu-i cã ia lecþii sãptãmînale de pian la Rouen, unde, de fapt, se întîlneºte la un hotel, în fiecare sãptãmînã, cu amantul regãsit. În acelaºi timp, datoria ei la Lheureux se mãreºte, iar Emma începe sã împrumute bani din alte surse pentru a-ºi plãti vechile datorii. Ea ajunge la disperare cînd acesta o ameninþã cu confiscarea proprietãþilor, dacã nu plãteºte imediat suma de 8.000 de franci. Nereuºind sã strîngã aceºti bani, Emma se sinucide, otrãvindu-se cu arsenic, dupã ce îi explicã totul lui Charles, printr-o scrisoare. Moartea ei îl afecteazã foarte mult pe Charles, care moare la scurt timp dupã aceea, fiica lor, Berthe, rãmînînd sã munceascã la o filaturã de bumbac, pentru a supravieþui.

Romanul ,,Doamna Bovary” a fost cenzurat chiar înainte de a fi publicat sub formã de carte, dupã ce apãruse în foileton, în ,,Revue de Paris”, publicaþie literarã condusã de prietenul lui Flaubert, Maxime DuCamp. Înainte de a accepta publicarea lucrãrii, DuCamp l-a rugat pe autor sã elimine un pasaj de aproximativ o paginã ºi jumãtate, spre sfîrºitul romanului. Pasajul relata o întîlnire secretã între Emma ºi Léon, iar DuCamp considera cã ar fi fost „imposibil” sã scape de cenzurã. Flaubert a aprobat aceastã mãsurã, însã nu era pregãtit pentru Nota inseratã de cãtre editori în locul pasajului: „Aici, editorii au gãsit necesar sã suprime un pasaj nepotrivit pentru politica editorialã a publicaþiei «Revue de Paris»; prin aceasta îi aducem la cunoºtinþã de acest fapt ºi autorului”. Mai mult, editorii au mai solicitat schimbãri ºi în ultimul episod al romanului, la care, mai întîi, Flaubert s-a opus, dar pe care cu greu l-a acceptat pînã la urmã, ºi la care a adãugat o notã, în care discuta calitatea lucrãrii astfel modificate. Eliminarea pasajelor care ar fi putut fi controversate nu au împiedicat, însã, mãsurile guvernamentale împotriva romanului ,,Doamna Bovary”, o miºcare pe care Flaubert o vedea mai mult îndreptatã împotriva publicaþiei prea liberale ,,Revue de Paris”, decît împotriva sa. A început un proces la 29 ianuarie 1857, în care avocatul imperial Ernest Pinard, recunoºtea cã limbajul legii din 1819 era „cam vag ºi cam elastic”. De asemenea, sublinia cã acuzarea se afla în faþa unei „ciudate dificultãþi”, citirea întregului roman în faþa instanþei ocupînd mult prea mult timp, fiind insuficientã lecturarea doar a „pasajelor acuzate”. Pentru a rezolva problema, Pinard a fãcut un rezumat detaliat al romanului, citind însã cuvînt cu cuvînt pasajele în cauzã. Cînd lectura versiunii sale a ajuns la momentul important al naraþiunii, Pinard a cerut juraþilor sã aplice „limite ºi standarde”, afirmînd: „Da, dl. Flaubert ºtie cum sã îºi împodobeascã imaginile cu toate resursele artei, dar fãrã

restricþiile acesteia. Nici un voal, nici o perdea - dînsul ne oferã natura, cu toatã nuditatea ºi cruzimea ei”. De partea apãrãrii, avocatul lui Flaubert a descris romanul ca fiind un ghid pentru practicile burgheze, conþinutul lui subliniind consecinþele abandonãrii comportamentului moral. Juraþii, care au aºteptat o sãptãmînã pentru deliberare, i-au achitat pe autor ºi pe editor, hotãrînd cã vina lor nu fusese „în mod suficient stabilitã”. Pe scurt, juraþii afirmau cã Flaubert „a comis fapta de a neglija ocazional regulile, pe care nici un scriitor respectabil nu trebuie sã le încalce, ºi de a uita cã literatura, la fel ca ºi arta, trebuie sã fie castã ºi purã nu numai în forma sa, dar ºi în expresia sa, pentru a avea efectele benefice preconizate ºi pentru care sînt menite”. Cîteva luni mai tîrziu, romanul era publicat în întregime, fãrã nici o modificare, ºi se vindea în 15.000 de exemplare, pe parcursul a doar douã luni. În 1888, editorul englez al lui Flaubert, Vizitelly, era atacat de National Vigilance Association (N.V.A.), o organizaþie compusã, în principal, din clerici, ºi fondatã în 1886, pentru a continua activitãþile Societãþii pentru Suprimarea Viciului. ,,Doamna Bovary”, tradusã în limba englezã de fiul lui Vizitelly, a fost în mod expres invocatã, împreunã cu alte lucrãri de Zola, Goncourt, Maupassant, Daudet ºi Bourget. N.G.V. a atras atenþia unuia din membrii Camerei Comunelor, Samuel Smith, care a luat poziþie publicã, în mai 1888, împotriva lui Vizitelly: „Vinovatul principal pentru difuzarea de literaturã dãunãtoare”. Camera Comunelor, în acest sens, a introdus o Moþiune, care spunea cã „legea împotriva publicaþiilor obscene ºi a imaginilor indecente trebuie aplicatã cu vigoare ºi, dacã se va gãsi necesar, consolidatã”. Guvernul urma, însã, sã lase iniþierea unor viitoare proceduri în seama unor persoane particulare. ªi alþi politicieni, ºi chiar niºte ziare, s-au alãturat campaniei împotriva pornografiei, lãrgind astfel peisajul bãtãliei. Firma de avocaturã ,,Collette & Collette”, delegatã de cãtre N.V.A., a obþinut o citaþie împotriva lui Henry Vizitelly, în 10 august 1888. Apãrarea susþinea cã Vizitelly ar fi curãþat cu atenþie lucrãrile prin traducerea lor în englezã, subliniind cã versiunile ne-expurgate, în limba francezã, erau, în tot acest timp, disponibile ºi circulau prin Anglia. Acuzarea a considerat acest lucru irelevant, editorului fiindu-i intentat proces la Old Bailey, principala Curte criminalã din Anglia, în octombrie 1888, juraþii acuzîndu-l de „proferarea ºi publicarea de calomnii obscene”. Vizitelly a fost amendat ºi i-a fost interzisã publicarea altor materiale ofensatoare. Mai tîrziu, în 1889, în ciuda sãnãtãþi sale ºubrede, Vizitelly s-a ales cu 4 luni de închisoare, pentru repetarea infracþiunii. În 1893, Asociaþia Americanã a Bibliotecilor a alcãtuit pentru prima oarã o listã conþinînd 5.000 de titluri, pentru bibliotecile mai mici sau filiale ale acestora, numind-o „o colecþie pe care am recomanda-o oricãrei biblioteci”. Nici o operã scrisã de Flaubert nu se afla pe aceastã listã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

nebãtute”. Drama romanticã ,,Rãzvan ºi Vidra” este subintitulatã „poem dramatic”, proza ,,Duduca Mamuca” penduleazã între romanul de moravuri ºi povestirea de tip feudal, baladele sale (una „în genul lui Schiller”) nu au nimic comun cu specia cunoscutã, fiind pamflete politice versificate. Un alt pamflet, ,,Complotul bubei”, urmeazã îndeaproape descrierea unei rãscoale a leprozior din cartea ,,Economia politicã a Evului Mediu”, a italianului Luigi Cibrarlo. În „Rãposatul postelnic”, voia sã cunoascã tragedia anticã prin drama shakespearianã. Unele scrieri sînt foarte greu de clasificat, cum e cazul cu ,,Ion vodã cel Cumplit”, socotit de unii roman istoric, iar de alþii - istorie romanþatã. În fine, un articol critic, ,,Sonata Kreutzer”, are numai ca pretext romanul lui Tolstoi, în esenþã, avînd valenþele unei proze fantastice. Relieful operei haºdeene este de-a dreptul uluitor. Numai cine se încumetã s-o strãbatã va savura deplin deliciile paginii savantului. Unii au vorbit de enciclopedismul sãu, alþii, de amprenta pozitivismului. Fãrã a nega anume trãsãturi ale veacului, trebuie sã observãm cã pozitiviºtii erau preocupaþi de clasificarea ºtiinþelor, pe cînd Haºdeu, dimpotrivã, tindea cãtre o aglutinare a lor, scoþînd efecte neaºteptate din arta secretã a dozajului fin, alchimistic. De altfel, el respinsese de plano filozofia lui Auguste Comte. Drept urmare, Arhiva istoricã a României, cuprinzînd documente publicate dupã o tehnicã proprie, poate constitui o lecturã posibilã ºi azi, nu atît prin valoarea lor ºtiinþificã indisolubilã, cît prin aventura investigaþiei. Afirmaþia unui celebru scriitor cum cã ,,Istoria criticã a românilor” dã, în ordinea intelectului, emoþii epice similare volumului ,,Contele de Monte-Cristo” nu trebuie sã ni se parã o butadã, ea

indicind pecetea haºdeeanã de plasticizare a ideilor ºi filozofia istoriei inclusã, fuzionarea lor într-un turbion de imagini, uneori halucinante. Opera sa, atît de diversã, a fost cînd negatã cu violenþã, cînd îmbrãþiºatã frenetic. Polemist de temut, marele cãrturar a desfãºurat o activitate prodigioasã de gazetar – îndeosebi în propriile sale periodice („Traian”, ,,Columna lui Traian”, „Revista nouã”), apãrîndu-ºi ideile politice (totdeauna democratice), literare ºi ºtiinþifice, în campanii de presã rãsunãtoare, dar ºi prin farsa mãruntã, ºicanatoare. Sînt binecunoscute „pãcãlelile” versificate trase adversarilor de la „Junimea“. „Omul fragment” – cum a fost denumit în diviziune – simþea mereu nevoia sã sublinieze totalul, unitatea operei sale. Atît de departe ducea aceastã idee încît, în ,,Cugetãri testamentare”, publicate postum, susþinea ca lucrãrile sale sã fie editate ºi considerate critic, nu izolat, ci împreunã cu creaþia bunicului Tadeu, a tatãlui Alexandru ºi a fiicei sale Iulia. Invocarea familiei are, desigur, o anume importanþã în definirea personalitãþii scriitorului, subliniind contribuþia Haºdeilor în viaþa spiritualã a þãrii. Toþi au fost patrioþi înflãcãraþi, tatãl sãu fiind în legãturã cu miºcarea culturalã naþionalã de la „Dacia literarã”. Formativ, tînãrul B.P. Haºdeu, nãscut la 26 februarie 1838, va folosi mai mult biblioteca tatãlui, în atmosfera intelectualã de acasã, decît învãþãtura regulatã a ºcolilor, cum se poate deduce din jurnal. Dar existã ºi o explicaþie endosmoticã, de naturã sã ne conducã în definirea mai clarã a trãirilor interioare ale omului care simþise nevoia sã-ºi schimbe numele adevãrat Tadeu - în Bogdan (o poezie a sa este intitulatã ,,Bogdan Întemeietorul”) ºi sã adauge identitãþii sale numele lui Petriceicu-vodã. (va urma) STANCU ILIN

Istoricul cenzurii


ADN-ul ºi natura umanã

Se pare cã acordãm foarte multã grijã creºterii copi- paºnice ºi binevoitoare, care trebuie sã depindã de un ilor noºtri în modul potrivit. În funcþie de cultura din care grup de gene care le controleazã. Este un mister forþa provenim, variaþiunile cuvîntului potrivit pot fi extreme. care conduce aceastã luptã pentru înþelegerea pe care o În lume sînt multe culturi adînc înrãdãcinate, fiecare din- poartã un numãr tot mai mare de pãmînteni, pentru cã tre ele avînd felurite obiceiuri, ritualuri ºi credinþe. În ºtim acum cã genele violente sînt încastrate în ADN. Am ultimii 100 de ani, am trecut prin douã rãzboaie mondi- fost martorii unei schimbãri dramatice spre toleranþã ale, pe lîngã cel de-al treilea rãzboi mondial, prin cîteva între civilizaþiile de pe glob, acolo unde, acum 100 de ani, imperialismul era o misiune conflicte locale, cum ar fi cele din pentru puterile globale care anihilau Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak ºi civilizaþiile mai slabe în numele lui alte conflicte care au fost considerate Dumnezeu ºi al regelui. Dar, în ca fiind revolte minore, cum ar fi cea vreme ce societatea reducea disdin Haiti. Este uimitor cã, în ciuda crepanþele în anumite sectoare, se numeroaselor conflicte care au avut dezvoltau discrepanþe în alte secloc în ultimii 50 de ani ai Secolului al toare. Intoleranþa religioasã este cu XX-lea, am experimentat probabil adevãrat un factor îngrijorãtor la unul dintre cele mai paºnice ºi mai adresa pãcii mondiale, pentru cã, tolerante capitole din istoria omeîmpreunã cu religia, vine o forþã nirii. Fac aceastã declaraþie foarte aproape indestructibilã care o conrezervat, pentru cã, pînã nu vom duce din interior: fanatismul! Atîta elimina toate conflictele din socievreme cît un anumit grup de oameni tatea noastrã, nu vom fi liberi. crede cã ocupã o poziþie moralã ºi Aceastã perioadã va fi cunoscutã religioasã mai înaltã decît alte pentru totdeauna pentru prãbuºirea James Watson, unul dintre Uniunii Sovietice ºi pentru transforgeneticienii care au descoperit grupuri, ne confruntãm cu spectrul marea Chinei dintr-un gigant comu- structura ADN-ului ºi deþinãtor dezastrului. Toate eforturile politicienilor de a crea un mediu de nist în economia cu cea mai rapidã al Premiului Nobel schimb global stabil nu vor însemna creºtere din lume ºi partenerul ideal nimic atîta vreme cît ne confruntãm de afaceri pentru oricine. Dar ar trebui sã fim conºtienþi cã existã ºi alte forme de conflict ºi cu ameninþarea violenþei fanatismului religios. Dacã nu agresiune decît rãzboiul pur ºi simplu. Am devenit vom putea arãta un nou drum religios al moderaþiei hoarexperþi în tehnici de manipulare pentru a-i convinge pe delor de fanatici religioºi, existã un risc major ca întreaga alþii sã ne urmeze, deºi nu este neapãrat în beneficiul lor. problemã sã se îndrepte cãtre un conflict violent. Mai existã un alt segment de dezvoltare globalã care Banii ºi puterea militarã vã vor ajuta sã faceþi jocurile, fãrã sã fi nevoie sã trageþi nici mãcar un singur glonþ ºi atrage genele violente din interiorul unora dintre noi întruneori trecem cu vederea asemenea incidente. Asta se un mod mult mai subtil: rãzboiul economic. întîmplã fie pentru cã genele noastre violente ar fi trecut Discrepanþele dintre bogaþi ºi sãraci reprezintã cel mai în clandestinitate, fie pentru cã am obþinut noi gene care îngrijorãtor aspect al globalizãrii, iar acest aspect nu dã s-au transformat prin afiºarea naturii lor violente într-o semne de diminuare, din contrã este în creºtere. Atîta vreme cît vom avea un grup sau o naþiune care formã mai subtilã. James Watson, unul dintre descoperitorii structurii dobîndeºte mãreþie pe spatele altei naþiuni, nu va exista ADN-ului, scrie în cea mai nouã carte a sa, intitulatã niciodatã o stare de armonie pe Pãmînt. Aºa cum am arã„ADN- ul: Secretul vieþii“, urmãtoarele: „Înþelegerea tat mai devreme, creierul nostru este un organ de o comgeneticii nu înseamnã doar înþelegerea motivelor pentru plexitate imensã, pe care este posibil sã nu-1 înþelegem care arãtãm la fel ca pãrinþii noºtri. Înseamnã ºi luarea niciodatã pe de-a întregul. Creierul pare sã joace un rol contactului cu unii dinte cei mai vechi inamici ai de interfaþã între planurile fizic ºi spiritual ale fiinþei omenirii: defectele din genele noastre, care pot cauza noastre. Este ca un computer condus de un pachet de softuri foarte bine dezvoltate care se numeºte genom. Dar boli genetice”. Aceastã declaraþie susþine excelent argumentaþia computerul-creier poate funcþiona doar la nivelul permis mea. De ce ar trebui sã fie genomul nostru aºa de incom- de pachetul de software, iar acest software are nevoie de plet, atît de plin de defecte dacã noi evoluãm de milioane actualizare permanent. Aceastã actualizare nu poate avea de ani? Pur ºi simplu, nu ar avea sens ºi, indirect, spri- loc decît prin acþiunea ADN-ului. Mulþi oameni de jinã teoria cã ADN-ul nostru a fost modificat la începu- ºtiinþã au fãcut pronosticuri îndrãzneþe legate de cît la sutã din capacitatea creierului folosim noi, oamenii, dar adevãrul este cã nu putem începe sã estimãm capacitatea creierului. Aºa avansat cum este, creierul poate executa numai funcþiile pentru care a fost programat prin intermediul materialului genetic. Cu cît este mai avansat software-ul, cu atît sînt mai uimitoare funcþiile pe care le poate îndeplini creierul. La fel cum computerul tãu îºi actualizeazã periodic software-ul din baza de date Microsoft, genomul tãu se luptã încontinuu sã se actualizeze din rezervorul de ADN, aflat în permanentã dezvoltare. Existã totuºi un conflict constant între felul de a fi ºi educaþie. în vreme ce unii dintre noi sînt educaþi pentru a deveni lideri în afaceri, alþii, care cresc în societãþi mai puþin privilegiate, sînt marginalizaþi „în mod natural” pentru a rãmîne în interiorul clasei muncitoare, de unde provin sclavii care muncesc la maºina globalã. NU putem scãpa de trecutul nostru, care este consMemoria creierului poate stoca un petabyte truit foarte mult pe explorare, invazii, ocupaþie, domide informaþii. Creierul pare sã joace un rol naþie, cruciade ºi rãzboi ºi în care civilizaþia mai puterde interfaþã între planurile fizic ºi spiritual nicã atacã pur ºi simplu civilizaþia mai slabã ca parte a ale fiinþei noastre dreptului neîndoielnic de extindere a zonei de influenþã. Doar pentru cã am ajuns sã cunoaºtem trecutul ºi sã turile existenþei noastre. Vorbesc frecvent despre „gene înþelegem efectele complexe ale unui conflict, nu violente” ºi „gene leneºe” deoarece cred cu tãrie cã ele înseamnã cã ºtim cum sã facem faþa acestui defect geneexistã în materialul nostru genetic. Dovezile sînt peste tic, aºa cum indicã James Watson. Defectele noastre tot în jurul nostru. Dacã ne comportãm într-un anumit genetice nu ne afecteazã doar sãnãtatea fizicã, ci ºi starea fel, ceva pare cã ne conduce din interior, iar ADN-ul de spirit. Aceastã stare de spirit este controlatã de ADNnostru este programul principal care predeterminã toate ul „defect”, care ne aduce la situaþii de conflict. Pentru a caracteristicile noastre. Aºa cum nu putem nega faptul cã fi în stare sã gestionãm aceastã nevoie neostoitã de cono persoanã are ochii albaºtri, atunci cînd acest lucru este flict, trebuie sã ºtim cu exactictate de unde venim ºi de evident, nu putem nega nici cã afiºãm un comportament ce sîntem aºa cum sîntem, pentru a nu mai exista specuviolent, atunci cînd acesta este afiºat limpede. ªi totuºi, laþii, deoarece aceastã incertitudine devine o justificare existã ºi cealaltã laturã a caracterului nostru, cu trãirile ascunsã pentru felul în care ne comportãm. Din pãcate,

toate eforturile depuse în domeniul originilor psihologiei umane au fost bazate pe prezumþii speculative asupra originilor noastre. Complexitatea naturii umane ne duce, aºadar, înapoi la originile noastre. Sociologii africani ºi americani susþin cã societatea va mai avea nevoie de cîteva sute de ani ca sã depãºeascã efectele reziduale ale sclaviei ºi aceasta a fost doar o opresiune temporarã a unui grup împotriva altuia, care a avut loc fãrã nici un fel de manipulare geneticã sau chirurgicalã. Sã ne imaginãm rãul fãcut umanitãþii la momentul creaþiei, atunci cînd capacitatea sa geneticã a fost putenic amputatã. Calea sinuoasã a istoriei umanitãþii ne-a lãsat cu cicatrici pe care trebuie sã le vindecãm, într-o încercare de a începe sã înþelegem natura noastrã umanã. La nivel personal, am fost un optimist incurabil, un mesager al energiei pozitive, gãsind pãrþile bune în orice lucru ºi am creat constant. Ce am creat, vã întrebaþi? Am creat orice. Se pare cã, atunci cînd oamenii sînt ocupaþi sã facã un lucru creativ, minþile lor acceseazã porþiunea nonviolentã a genomului. Un exemplu foarte simplu poate fi acela al grãdinãritului, al plantãrii unor flori. Terapia prin grãdinãrit este bine documentatã. Continuãm cu alte exemple simple, cum ar fi construirea unei cãsuþe într-un copac sau repararea unui scaun vechi. Poate deveni atît de banal ca ºi cum ai scrie o listã de cumpãrãturi. Procesul creativ pare sã învingã activitatea genelor violente. Existã poveºti incredibile din rãzboi, în care armatele au încetat conflictul pentru a juca un meci de fotbal, înainte sã reînceapã sã se omoare între ele. Totuºi, aceastã filosofie popularã dã naºtere unei dileme. Cum rãmîne cu oamenii care creeazã arme de rãzboi? Ce se întîmplã cu relaþia dintre genele creative ºi genele violente din sistemul lor? Se poate sã fie atît de absorbiþi de procesul creativ încît sã ignore complet efectele creaþiei lor? Sau este posibil ca genele violente sã fi devenit atît de iscusite încît sã manipuleze genele creative pentru a-ºi împlini propriile nevoi? Unele dintre aceste ipoteze au fost analizate în detaliu sub masca genelor egoiste, dar acestea sînt rãspunsuri pe care le vom gãsi pe mãsurã ce avansãm în timp. Pentru moment, mãcar ridicãm aceste întebãri, avînd posibilitatea de explorare, datoritã societãþii evoluate ºi iluminate în care trãim, a limitelor care ne-ar fi adus pieirea acum cîteva sute de ani. Este mare pãcat cã un grup de oameni avizi de putere ºi-au însuºit comunismul ºi s-au folosit de beneficiile comune ca sã-ºi hrãneascã lãcomia. Comportamentul liderilor comuniºti era contrar doctrinei lor. Cred cã undeva în viitor, într-o omenire mai evoluatã, aceastã doctrinã a comuniunii ar putea deveni mai folositoare pentru omenire. În forma sa teoreticã, oferã un rãspuns utopic la multe dintre problemele globale. Probabil cã voi fi huiduit de milioane de capitaliºti, dar cred cã ideea originalã cu privire la punerea în comun are multe legãturi cu structura noastrã geneticã ascunsã. Populaþiile din sudul Africii au o doctrinã comunã pe care o numesc ubuntu, care este bazatã pe principiile împãrþirii ºi protejãrii întregului sat sau a întregii comunitãþi. Acest concept precede cu mii de ani comunismul, putînd fi chiar una dintre sursele originare ale acestuia. Se pare cã a funcþionat cu succes timp de mii de ani, pînã cînd triburile au fost invadate de coloniºti ºi forþate sã renunþe la aceastã tradiþie strãveche în favoarea democraþiei ºi a capitalismului. A fost aceasta o miºcare înþeleaptã sau

Populaþiile din sudul Africii au o doctrinã comunã pe care o numesc ubuntu, care este bazatã pe principiile împãrþirii ºi protejãrii întregului sat sau a întregii comunitãþi


pregãtiþi sã descoperim întreg una prosteascã? Voi veþi fi judecãtorii, dar eu cred cã mass-media prin hrãnirea noasadevãrul despre izvoarele noassupravieþuirea comunitãþii globale ar putea deveni trã cu astfel de ºtiri negative? tre ºi originile reale ale rasei dependentã de unele dintre filosofiile simple ale civi- Cît de mult va mai rezista o perumane. Dovezile vor fi tot mai lizaþiilor vechi de pe Pãmînt. Capitalismul este o reþetã soanã obiºnuitã sã consume ºi convingãtoare, frica îngrozipentru dezastru, dar corporaþiile bogate ºi puternice care sã digere ºtirile senzaþionale toare faþã de dogma religioasã dominã lumea nu vor admite niciodatã lucrul acesta, care ne sînt vîndute ca o inforse va diminua, iar oamenii vor atîta vreme cît se vor afla în postura de conducere. Vor maþie crucialã, fãrã de care nu cãuta rãspunsuri adevãrate mai continua sã exploateze ºi sã înrobeascã pãturi largi ale am putea trãi? degrabã decît sã asculte morBunãvoinþa ºi mãrinimia pe popoarelor, atîta vreme cît sînt în vîrful ierarhiei. Apoi mãielile negustorilor de putere vor fi detronate de alte companii, care vor face acelaºi care le afiºeazã zilnic oamenii conservatori. lucru. Trebuie sã ne punem întrebarea: unde duc toate sînt uimitoare: de la Maica Prãpastia imensã între a avea Tereza la muncitorii ºi volunacestea? ºi a nu avea este mai mare ca Un genom perfect nu are nevoie de violenþã, lãcomie, tarii din situaþiile de conflict, niciodatã. Faceþi o comparaþie frivolitate ºi toate acele caracteristici care au produs atît Crucea Roºie, Semiluna Roºie, între uriaºa schismã socialã dinde multã suferinþã omenirii. Aºadar, pe mãsurã ce o pleiadã de organizaþii de ajutre un om de ºtiinþã, care evoluãm, vom avea nevoie sã hrãnim din ce în ce mai torare ºi de caritate, grupuri Bunãvoinþa ºi mãrinimia Maicii Tereza încearcã sã culeagã probe matepuþin aceste rezervoare de materialism ale psihicului pentru sprijinul orfanilor, canaratã cît de puternic înrãdãcinat riale de pe Marte ºi un nostru ºi vom deveni mai deschiºi la conceptul de tine sociale, adãposturi de este conceptul de împãrþire a bunurilor vagabond care ia în calcul evenîmpãrþire universalã? Încã o datã, aceastã chestiune a noapte, o listã aparent nesfîrºitã cu ceilalþi în cultura umanã tualitatea jefuirii unei alte perpunerii în comun nu este nouã pentru omenire. Sîntem de ONG-uri, atît de devotate, soane pentru zece dolari. implicaþi în punerea în comun, pe diferite niveluri: în existã atît de multã bunãvoinþã casele noastre, în cadrul familiilor extinse ºi chiar la ser- în lume încît rãmîi de-a dreptul copleºit. Conceptul de Diferenþele dintre oameni sînt izbitoare. Dacã toþi ne viciu, dar, ca sã ducem aceastã împãrþire la extrem, ar împãrþire pare sã fie puternic înrãdãcinat în cultura naºtem egali, am fãcut tot ce ne-a stat în putinþã pentru a trebui sã eliminãm orice formã de recompensã materialã umanã. Atunci cînd vedem la televizor un reportaj schimba asta; acesta este un aspect foarte deranjant al despre un dezastru, cîteva organizaþii internaþionale sînt naturii umane, care are, cu siguranþã, rãdãcinile înfipte din ecuaþia globalã. Acest concept pare de negîndit pentru cineva care deja la faþa locului pentru a se ocupa de el. Unul dintre adînc în genomul nostru. Sînt unii oameni mai valoroºi lucreazã pe pieþele economice sau financiare, pentru cã, citatele mele preferate este: „Ce þie nu-þi place, altuia decît alþii? Dacã ne putem lipsi de trupurile noastre, dar aºa cum o vãd ei, lumea este condusã de economie - cu nu-i face”. Am crezut întotdeauna cã acesta este unul nu ne putem lipsi de sufletele noastre, nu ar trebui sã alte cuvinte, de bani. Singura problemã este cã banii pro- dintre crezurile la care ar trebui sã subscriem atunci cînd scãpãm de trupurile imperfecte, pãstrînd doar cîteva pe duc bani ºi, în cele din urmã, nu ne duc nicãieri. Scopul ne aflãm într-o stare de nervi. Distincþia dintre bine ºi planetã, pînã cînd va evolua un corp mai aproape de perfinanciar a fost factorul principal din spatele multor rãu este foarte vizibilã prin ochii copiilor: atunci cînd le fecþiunea geneticã? La acest moment, am putea permite rãzboaie. Expresia „bogaþii devin mai bogaþi, iar sãracii spunem poveºti despre personaje negative, încep sã omenirii sã se multiplice dupã inima fiecãruia, pentru cã fac copii” este foarte adevãratã ºi foarte periculoasã pen- plîngã imediat. Instinctiv nu le plac personajele rele ºi ADN-ul nu ne-ar permite sã facem nimic care sã vor ca binele sã învingã rãul. ªi dãuneze planetei sau omenirii. tru pespectivele viitoare ale supraSã analizãm nevoia noastrã neostoitã de explorare. totuºi, unii cresc ºi aleg calea vieþuirii omenirii, întrucît copiii violenþei, în timp ce alþii nu fac Ne-am descurcat destul de bine în 30 de ani de cînd oamenilor sãraci devin sclavii coraceastã alegere. Condiþionãrile primele corãbii spaþiale vikinge au fost lansate într-o poraþiilor internaþionale din lumea de ordin social împreunã cu expediþie planetarã în adîncimile sistemului nostru solar. modernã. genele violente sînt cele care îi Ne-am descurcat bine într-o perioadã atît de scurtã de Rãzboaiele brutale, purtate în determinã pe copii sã creascã ºi timp. Am primit fotografii cu toate planetele sistemului cîmp deschis de mii de oameni, în sã se tranforme în niºte monºtri? solar, înainte ca aceastã corabie sã pãrãseascã sistemul lupte sîngeroase, au fost înlocuite Cum se poate ca un copil pur, nostru solar ºi sã disparã adînc în spaþiu, pe drumul cãtre de terorismul internaþional, care care plînge atunci cînd mama vi- stelele îndepãrtate. Aceastã dorinþã obsesivã de exploeste mai înfiorãtor ºi mai dificil de tregã ridicã vocea la Cenuºã- rare ºi cucerire este puternic înrãdãcinatã în genele noascontracarat. Dar cea mai mare reasa, sã se transforme într-un tre ºi este o provocare a umanitãþii încã de la momentul ameninþare la adresa supravieþuirii dictator la nivel global, care nu-ºi creaþiei sale. O putem urmãri înapoi pînã la Grãdina noastre este terorismul economic. numãrã victimele cu zecile, ci cu Raiului. Totul a început aici, atunci cînd Adam nu s-a Acest relativ nou-venit în ecuaþia milioanele? Este adevãrat cã au supus Dumnezeului sãu ºi a vrut sã încerce experienþe dominaþiei globale a înlocuit existat pacificatori ca Mahatma noi. Trebuia pur ºi simplu sã ºtie mai mult, sã exploreze, superioritatea nuclearã ºi a fost Ghandi sau Nelson Mandela, sã forþeze limitele, fãrã ca mãcar sã ºtie ce face. A fost dezlãnþuit pe nesimþite din spatele uºilor închise ale giganþilor multi- Mahatma Ghandi a fost un pacificator care au servit ca model pentru un rãspuns natural care i-a fost dictat de cãtre ADN. autentic, care a luptat pentru cea mai mare parte a lumii în Sãracul, tatãl tuturor oamenilor sã primeascã informaþii naþionali împotriva naþiunilor mici ca rãzboaiele sã disparã de pe Planeta anganjarea în dialog mai degrabã false încã de la început! Nici nu e de mirare cã sîntem care nu se aºteptau la aceasta. Pînã Pãmînt decît în rãzboi ºi care au repre- atît de confuzi. la urmã, este mult mai înþelept ºi De atunci, am reuºit sã ajungem la o mai bunã zentat o încheiere însufleþitoare a mai profitabil sã invadezi o þarã prin preluarea bunurilor sale economice ºi prin însuºirea Secolului al XX-lea. Acesta reprezintã un material fertil înþelegere a locului nostru în univers. ªtim acum cã nu bogãþiilor ºi resurselor naturale decît sã le bombardezi pentru predicatorii teoriilor naturii umane versus edu- sîntem centrul creaþiei, lucru pe care încã îl învãþam atunmai întîi, înainte de a le cuceri. Deci, în esenþã, nimic nu caþie. Sîntem un produs al mediului în care trãim sau sîn- ci cînd eram un copil în clasa întîi ºi am avut contact fizic cu multe dintre planetele din jurul nostru. Aºadar, urmãs-a schimbat de la Alexandru cel Mare ºi Hanul Attila. tem produsul ADN-ului nostru? Psihologii au speculat anii de-a rîndul despre resor- torul pas în aventura noastrã de cucerire este sã ne stabilDoar metodologia s-a schimbat. Gena violentã încã sãlãºluieºte în fiecare dintre noi. În vreme ce unii dintre turile violenþei dintre oameni. Au existat teorii fantas- im pe o altã planetã. Norocul nostru este cã pe nici una noi au învãþat sã o suprime, poate chiar prin intermediul tice: influenþa pãrinþilor, a prietenilor, a vecinilor, a cli- dintre aceste planete nu trãiesc fiinþe inteligente. Am fi propriului proces de evoluþie, o altã genã mai pericu- matului, a bolilor, a stelelor ºi o serie de alþi factori puºi în faþa unei dileme morale, dacã am gãsi o fiinþã loasã ameninþã sã ocupe locul cel mai important: gena externi care joacã un rol important în comportamentul avansatã pe una dintre aceste planete. Ce-ar trebui sã nostru. Se poate sã fie adevãrat, dar aceºtia sînt doar fac- facem? Presupun cã totul ar depinde de gradul de lãcomiei. Dacã îl întrebãm pe orice om obiºnuit de pe stradã, torii care stimuleazã genele violente. Reacþia în lanþ, inteligenþã al respectivei fiinþe. Acest aspect ar juca un rol ne va spune cã îºi doreºte pace ºi armonie în lume, dar care urmeazã dupã stimularea genelor violente, este crucial în felul în care ar trebui sã ne purtãm cu ele. Pe mãsurã ce descoperim prãfuitele tãbliþe de înþelepmulþi oamenii sînt încã pregãtiþi sã lupte pentru pace. diferitã de la un om la altul. Acesta este momentul în ciune lãsate de primii noºtri înaintaºi, Probabil cã ai vãzut tricourile pe care scrie: „Sã lupþi care totul devine mai complex. Dacã vom începe sã descoperim dovada pentru pace este ca ºi cum te-ai regula pentru virgini- am fost creaþi cu un genom clarã cã sîntem produsul unui grup de tate”. Este abordarea cea mai apropiatã de adevãr. restricþionat, creatorul nostru trebuie fiinþe avansate, care au trãit pe Dincolo de toate violenþele ºi lãcomia din lume se aflã sã fi fãcut asta cu un scop. Din Pãmînt acum aproximativ 443.000 de un rîu nesfîrºit de bunãvoinþã, dar pentru cã mass-media tãbliþele sumeriene reiese clar cã cei ani. Este copleºitoare dovada cã ei ia devenit obsedatã de sînge, maþe vãrsate ºi alte lucruri care ne-au creat deþineau cunoºterea au creat pe oameni ca pe niºte munciscabroase, rar mai avem ocazia sã auzim ºi despre deplinã a procedurilor medicale ºi tori primitivi pentru a-ºi uºura munca lucrurile bune care se întîmplã în lume. Într-o zi ºtiinþifice, dar asta nu înseamnã cã ei în minele de aur, dînd naºtere primei obiºnuitã, în lume se întîmplã mai multe lucruri bune înºiºi avea un genom perfect. ªi, specii de sclavi ºi întãrind obsesia decît lucruri rele, dar aceasta nu este alegerea editorilor. dacã sîntem braþul genetic al unei noastrã pentru aur. Vom descoperi cu Acesta este un aspect foarte ciudat al naturii umane, care specii umane mult mai dezvoltate, uimire cît de asemãnãtor este comtrebuie cã îºi are rãdãcinile într-o defecþiune geneticã care s-a stabilit pe Pãmînt în trecutul portamentul nostru cu al lor. Pentru macabrã pe care încã nu o înþelegem. Editorii de ºtiri par îndepãrtat, înseamnã cã încã mai cã am primit o parte însemnatã din sã fie convinºi cã veºtile bune nu se vînd. Am avut purtãm pãrþi ale structurii lor geneADN-ul lor, nu ar trebui sã fim suraceastã discuþie cu o serie de producãtori de emisiuni de tice. Simplul fapt cã am ajuns sã prinºi dacã prezentãm aceleaºi caracradio ºi de televiziune, care au avut tendinþa de a-mi analizãm aceste situaþii, care în trecut teristici, care, în cele din urmã, le-au respinge sugestia despre ºtirile bune cu o anumitã aro- pãreau de neimaginat, este un semn distrus unitatea lor de pe Pãmînt. ganþã, ca ºi cum ar fi ºtiut exact ce fel de ºtiri vrea sã clar cã aceastã poveste înseamnã mai Arãtãm la fel ca ei, ne comportãm la consume omul obiºnuit de pe stradã. Eu cred cã au mult decît pare la prima vedere. Nelson Mandela, care a fel ca ei ºi, încet, ADN-ul nostru devenit sclavii genelor violente ºi lacome care ne conduc Nivelul nostru de dezvoltare, atins în îndurat multe chinuri de-a personalitatea. S-au instalat într-o zonã sigurã din care Secolul al XXI-lea, trebuie sã fie lungul întregii sale vieþi, fiind evolueazã spre configuraþia sa originalã, pe care o avea la creatorii noºtri. folosesc senzaþionalul violent ca sã-ºi vîndã ºtirile. Nu asemãnãtor cu cel al astronauþilor închis pentru ideile sale revo- În esenþã, noi sîntem extratereºtrii de sînt suficient de curajoºi pentru a împinge limitele pro- Anunnaki atunci cînd au ajuns pentru luþionare, a fost oglinda vie a pe planeta Pãmînt. priei construcþii genetice spre explorarea nevoilor adînci prima oarã pe Pãmînt. Cred cã în omului care nu se lasã înfrînt MICHAEL TELLINGER ale societãþii globale. Cît de mult va mai supravieþui aproximativ 100 de ani vom fi


Pag. a 14-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (7) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) Avînd exemplul tenebros al înaintaºului sãu, Klaus Iohannis ºi-a pregãtit, în rãstimpul celor 2 ani de cînd se aflã la Cotroceni, rolul de preºedinte-dictator, pe care-l joacã astãzi cu o adevãratã vocaþie. În primul an a fãcut mai mult figuraþie, comportîndu-se ca un veritabil mim. Ulterior, cînd mãmãliga a prins coajã, nu s-a mai despãrþit de fãcãleþ, pe care îl mînuieºte acum tot mai autoritar, nu numai la Palat, ci ºi în piaþa publicã, în rol de mitingist. Un jurnalist era de pãrere cã, prin plecarea lui Bãsescu de la Cotroceni ºi instalarea lui Klaus Iohannis, românii au cãzut din lac în puþ, iar un altul opina cã actualul preºedinte este mai avid de putere decît predecesorul sãu, ºi chiar decît Ceauºescu. Nu cred cã aceºti doi confraþi greºesc în aprecierile lor. Împotriva celor mai evidente norme democratice, Klaus Iohannis cere insistent guvernul sãu, o majoritate parlamentarã a sa, vrea la putere partidul sãu de suflet, chiar dacã alegãtorii refuzã sã legitimeze niºte epave politice. În ce stat democratic din lumea de azi, guvernul este confiscat de preºedinte? Paradoxal, o asemenea concepþie reaminteºte, la o altã scarã ºi în condiþii politice diferite, mentalitatea cãpeteniei fasciste din Germania anilor 1933-1945, care, concentrînd în mîinile sale toate pîrghiile decizionale – ºef al Partidului Naþional-Socialist, cancelar, führer ºi comandant suprem al Armatei – a instaurat cea mai sîngeroasã dictaturã din istoria omenirii, la concurenþã cu dictatura stalinistã. În Germania acelor ani, se declanºase epoca nazistã, marcatã la tot pasul de acte de teroare, asasinate politice ºi etnice, devastarea ºi incendierea imobilelor care adãposteau sediile unor partide politice ºi organizaþii democratice, dar ºi pe cele ale unor instituþii de primã însemnãtate ale statului, aºa cum a fost cazul Reichstagului (Parlamentul german). Acele vremuri de groazã au

apus în Germania, odatã cu dispariþia personajelor care leau iniþiat. Din pãcate, focul izbucneºte, astãzi, prin alte colþuri ale continentului nostru. De doi ani, de cînd la Cotroceni s-a schimbat locatarul, a început sã se practice ºi la noi jocul cu chibritul prin interiorul unor localuri, un joc politic ºi criminal, care a nimicit pînã acum douã cluburi, stîrnind o mare indignare ºi revoltã în rîndul oamenilor. În incendiul de la ,,Colectiv”, unde au murit zeci de oameni, s-a fãcut scrum Guvernul Ponta. Profitorii politicii incendiare scontau ca, dupã mistuirea Clubului ,,Bamboo”, sã scape ºi de Cabinetul Grindeanu, un alt foc care le perpeleºte inima. Numai cã ulciorul nu merge de multe ori la apã. Care este urmãtorul club proiectat sã devinã morman de cenuºã? Nu ºtim. Asta ar putea sã ne-o spune nouã, sau mãcar pompierilor, nevolnicii care, neputînd sã rãzbeascã în politicã prin pricepere, cinste, moralitate ºi pe cãi democratice, scapãrã chibritul ucigaº în mijlocul casei, sfidînd înþeleapta zicalã din bãtrîni, care spune cã acela care se joacã prea mult cu focul riscã sã ardã el, înaintea altora. Lumea n-a rãmas, însã, la cheremul dictatorilor. ªe ºtie cum a sfîrºit psihopatul Adolf Hitler, pe numele lui adevãrat Schicklgrüber. Cît de prieten este Klaus Iohannis cu adevãrul ºi cu democraþia o dovedeºte activitatea sa prezidenþialã. Bagatelizînd, cu o rãutate greu de calificat, preocupãrile Cabinetului Grindeanu pentru majorarea salariilor ºi pensiilor, preºedintele Iohannis declara tendenþios cã actualii guvernanþi au promis oamenilor venituri mai mari, ca sã cîºtige alegerile. În acelaºi timp, preºedintele tuturor românilor obstrucþioneazã pe toate cãile activitatea actualului Executiv, dar nu vorbeºte deloc despre incapacitatea, neputinþa ºi reaua-credinþã a Guvernului Cioloº, care n-a fost capabil sã atragã investiþii strãine (cum n-a fost în stare nici el, cu prilejul vizitelor efectuate peste hotare, în calitate de ºef al statului) ºi sã aducã fonduri europene; de asemenea, n-a încasat integral impozitele, n-a asigurat stocul de gaze pentru iarnã ºi s-a opus cu îndîrjire majorãrii veniturilor pentru bugetari ºi pensionari. Klaus Iohannis a dezlãnþuit un rãzboi total împotriva partidelor aflate la putere, împotriva Guvernului, a Parlamentului ºi a poporului, fãrã sã conºtientizeze cã jocul acesta necugetat este extrem de periculos nu numai

Reacþia sindicaliºtilor, dupã majorãrile de salarii anunþate de Olguþa Vasilescu Noua lege a salarizãrii ar urma sã aducã salarii duble pentru cea mai mare parte dintre bugetari. Ministerul Muncii spune cã majorãrile se vor face în funcþie de venituri: „Pînã la pragul de 4.000 lei salariile se dubleazã, dupã 4.000 lei este o creºtere cu 45% a salariilor, iar dupã pragul de 7.000 lei sînt creºteri, dar nu foarte mari“. Sindicaliºtii se declarã, însã, nemulþumiþi, ºi spun cã în actuala formã, legea salarizãrii unitare nu e de naturã sã desfiinþeze diferenþele salariale foarte mari din sistem. Bogdan Hossu, lider Cartel Alfa: „Dacã cel cu 4.000 de lei s-ar dubla, în momentul respectiv, cei de deasupra a 4.000 de lei, care sînt 65%, ar avea salariile mai mici decît salariile celor de 4.000 de lei”. Legea salarizãrii unitare ar trebui sã reducã inechitãþile dintre salariaþii statului, declara ministrul Muncii în urmã cu o lunã. Lia Olguþa Vasilescu: „Va fi o lege care va corecta inechitãþile de la ora actualã, nivelurile de salarizare sînt foarte diferite, creºterea salariului minim pe economie a fãcut sã se încalece anumite categorii de personal, toate vor fi corectate ºi vor fi foarte mulþumiþi cei care sînt cel mai prost plãtiþi din bugetari”. Pînã la acest moment, nici un sindicalist nu a primit proiectul de lege privind salarizarea unicã, aºa cã reprezentanþii confederaþiilor sindicale se vãd nevoiþi sã aºtepte negocierile pentru a afla ce conþine proiectul. Bogdan Hossu: „Rãmîne sã ne înainteze Proiectul de lege de salarizare unicã pentru cã nimeni, la ora actualã, încã nu a primit”. Discuþiile pe baza legii salarizãrii unitare vor continua ºi în zilele urmãtoare. Primele care merg la negocieri sînt sindicatele din ordinea publicã ºi din sãnãtate. Ministrul Muncii nu a dat încã un termen pentru data la care aceastã lege va ajunge în Parlament. Proiectul salarizãrii unitare va fi aplicat începînd cu luna iulie 2017, la salariile cuprinse în proiect urmînd sã se ajungã în trepte, pînã în 2022. Proiectul Legii privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice propune 116 clase de salarizare, cel mai mic salariu în sectorul bugetar urmînd sã fie de 1.625 de lei, iar cel mai mare de 22.000 de lei. Etapele de majorare au fost stabilite pentru 1 iulie ºi 1 decembrie 2017, 1 decembrie 2018, 1 decembrie 2019, 1 decembrie 2020 ºi 1 decembrie 2021. Proiectul de lege a fost transmis partenerilor sociali în perspectiva consultãrilor ce vor avea loc în comisia de dialog social de la Ministerul Muncii. Proiectul de lege privind salarizarea prevede acordarea de sporuri pentru funcþii greu ocupabile (30%), cum ar fi medicii ºi specialiºtii din domeniul informatic, pentru a compensa situaþiile în care recrutarea de personal este dificilã. De asemenea, documentul prevede acordarea de sporuri de performanþã în limita a 5% din buget. DIGI24

pentru þarã, ci ºi pentru preºedintele ei. Vã spunem cu cele mai bune intenþii, domnule preºedinte: ,,Nu vã jucaþi cu lumea, jucaþi-vã rolul ca lumea!”. Un adevãr crud ne sare, astãzi, tuturor în ochi. Þara noastrã se gãseºte la o rãspîntie primejdioasã, în care se învolbureazã vînturi pustiitoare, venite dinspre toate punctele cardinale. Cu toate acestea, de la Cotroceni nu adie nici cea mai palidã brizã de contracarare a ameninþãrilor. Apare mai mult decît straniu faptul cã preºedintele Iohannis, care nu ezitã sã afirme la tot pasul cã a fost ales în funcþia supremã de peste 6 milioane de români, n-a avut nici o reacþie faþã de acþiunile întreprinse de etnicii maghiari pentru autonomia aºa-zisului Þinut Secuiesc. Nu este prima oarã cînd pe Klaus Iohannis, preºedintele tuturor românilor, îl doare-n cot de soarta þãrii ºi a cetãþenilor ei. Dumnealui este mult mai interesat de bugetele instituþiilor de forþã. Dinspre Palatul Victoria se aude mereu scîrþîitul roþilor blocate de Opoziþia inconºtientã. Domnule prim-ministru, scoateþi beþele dintre spiþe, ºi încercaþi-le tãria pe spatele pleºcarilor. Avem nevoie de liniºte. Este imperios necesar sã se punã capãt dezmãþului ºi scandalurilor politicianiste, întreþinute cu stipendii strãine. Poporul trebuie sã-ºi ia soarta în propriile mîini, fiindcã numai dintre rîndurile sale vom gãsi forþa supremã ºi conducãtori înþelepþi. Dacã vom ºovãi, riscãm sã pãºim pe drumul pieirii. N-avem, însã, voie sã dispãrem, ca popor ºi ca naþie, sub ameninþarea unor strigoi politici ºi trãdãtori. Sîntem aici de aproape 2.000 de ani, cu mult înaintea altora, care se proclamã europeni, dar care nu s-au debarasat nici astãzi de obiceiurile stepelor din care au descãlecat. Sîntem la noi acasã, în vatra noastrã dintotdeauna. Avem vigoare nesecatã, inteligenþã nativã, braþ puternic ºi speranþe solide, avem un trecut glorios de luptã, pe care George Militaru, statornic colaborator al revistei ,,România Mare”, îl surprinde în versuri sublime: ,,Neacopeream cu ploaie ºi cu vînt/ ªi tremuram prin ceþuri la Rovine/ ...ªi-am sîngerat la Podul cel Înalt/ ...Am rãsuflat puþin pe la poieni/ Cînd nu cãdeam pe la Cãlugãreni/ ... Am tremurat cu soarele-n Carpaþi/ Cu þara-n suflete la Mãrãºeºti”. O asemenea adimirabilã sintezã poeticã a istoriei noastre multiseculare trebuie sã ne forjeze sufletele ºi sã redeºtepte în ele eroismul strãbun, astfel încît, dacã va fi nevoie, sã mai scriem un vers-douã, dupã Mãrãºeºti. Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

VETERANII, SUB REFLECTOR (1) Motto: „Iubirea de patrie este cea dintîi virtute a omului civilizat“. (Napoleon Bonaparte) Situat într-un spaþiu de mare însemnãtate economicã ºi strategicã, în care jocul de interese ale unor mari state i-au solicitat permanent gîndirea politicã ºi acþiunea militarã, Poporul Român a trebuit sã facã din lupta ºi eforturile sale, din capacitatea de rezistenþã ºi din voinþa sa de a înfrunta adversitãþile scut ºi pavãzã pentru a-ºi apãra fiinþa ºi dreptul la existenþã, pentru a se putea afirma ºi trãi liber, pentru a dobîndi independenþa ºi unitatea naþional-statalã. Nãscut creºtin, sub seninul pecetei Romei, Poporul Român a trãit în condiþiile specifice ale Evului Mediu, împãrþit în trei state: Þara Româneascã, Moldova ºi Transilvania. Conºtiinþa originii comune, a unitãþii de neam ºi de limbã a locuitorilor, cultivatã de spiritele luminate ºi întãritã de legãturile economice ºi politice dintre cele trei state, a favorizat încercãri repetate de realizare a unei unitãþi statale în spaþiul etnic românesc. De la mijlocul Secolului al XVIII-lea, destrãmarea vechilor structuri socio-politice pe ansamblul teritoriului locuit de români a avut ca urmare formarea naþiunii moderne române, apariþia conºtiinþei ºi idealurilor naþionale, organizarea administraþiei de stat dupã modelul celor mai avansate state europene. „Actul energic al naþiunii române“, prin care s-a unit, la 24 ianuarie 1859, Moldova cu Muntenia, a deschis drumul afirmãrii statului modern român ºi a dreptului sãu la independenþã. Proclamarea independenþei în 1877 ºi consfinþirea ei pe cîmpul de luptã în 1877-1878 au legitimat dreptul Poporului Român de a fi un popor liber, care sã trãiascã într-un stat naþional independent ºi unitar. Cucerirea independenþei a contribuit la creºterea prestigiului Naþiunii Române, a demnitãþii ºi mîndriei naþionale, a fãcut ca Statul Român sã devinã centrul polarizator al întregii Naþiuni Române, spre Bucureºti îndreptîndu-se privirile românilor din þinuturile româneºti supuse încã dominaþiei strãine. Desãvîrºirea procesului de formare a Statului Naþional Unitar Român a avut loc în con-

textul fazei finale a primului rãzboi mondial ºi al marilor frãmîntãri sociale ºi naþionale desfãºurate în acea vreme în Europa Centralã ºi de Rãsãrit. Nicolae Iorga, trecînd în revistã evoluþia ideii de unire la români, fãcea constatarea cã Unirea a fost rodul luptei întregului popor. „Fãrã a uita pe nimeni care a colaborat la aceastã faptã a minunii - spunea el - de la general ºi de la fruntaº ardelean pînã la ultimul ostaº ºi þãran, omagiul recunoºtinþei noastre sã se îndrepte azi cãtre poporul acesta întreg de oriunde ºi din toate veacurile, martir ºi erou“. În Memorialul: „Au cãzut pentru libertate. Un cîntec de jale ºi un cîntec de biruinþã”, V. Pârvan, referindu-se la cei care, prin sacrificiul lor suprem, au adus izbînda cea mare, þinea sã sublinieze: „Moartea de rãzboi e moartea pentru salvare, e moartea pentru viitor, e moartea publicã, la care nu se plînge, ci se fac jurãminte (...) cei care iubesc nu uitã pe cei ce nu mai sînt (...) cari ne-au dãruit viitorul (...) ei au murit prin ogoare ºi rîpi ºi prin ºanþurile drumurilor, fãrã cruci la cãpãtîiu, fãrã nume, fãrã lacrimi, fãrã glas de clopote, fãrã cîntec de vecinicã amintire...“. În condiþiile agravãrii relaþiilor dintre marile puteri ºi promovãrii de idei revizioniste faþã de tratatele de pace încheiate dupã primul rãzboi mondial, România a suferit, în anul 1940, grave mutilãri teritoriale. Acest fapt explicã, în mare mãsurã, angajarea ei în cel de-al II-lea rãzboi mondial, cu scopul de aºi reface unitatea statalã. Armata Românã a participat la douã campanii distincte: în Est (22 iunie 1941 - 23 august 1944), alãturi de armata germanã, pentru eliberarea Basarabiei ºi Nordului Bucovinei, smulse de Uniunea Sovieticã în iunie 1940, ºi în Vest (23 august 1944 - 9 mai 1945), alãturi de armata sovieticã, pentru readucerea la sînul patriei a Transilvaniei de nord-vest, „cedatã“ Ungariei hortyste prin Diktatul de la Viena (30 august 1940). Dupã ce a eliberat teritoriul naþional, Armata Românã a avut un rol de seamã în înfrîngerea fascismului, participînd activ la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei ºi la unele operaþii militare pe teritoriul Austriei. (va urma) Acad. ªTEFAN ªTEFÃNESCU (Text preluat din revista „Reflector argeºean”)


Pag. a 15-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Apocalipsa medicamentelor ieftine De la 1 martie, peste 100 de medicamente esenþiale, dar ºi vaccinuri care ies de sub patent ar putea dispãrea din piaþã, dupã ce Guvernul a decis sã aplice o decizie prin care preþul la doctoriile eliberate cu reþetã scade cu 35%. Mãsura a fost amînatã, toamna trecutã, de Guvernul Cioloº, în urma numeroaselor dosare depuse de producãtorii de medicamente la Agenþia Naþionalã a Medicamentului, prin care notificau autoritãþile cã intenþioneazã sã retragã sute de medicamente de pe piaþã dacã preþurile vor scãdea. Concret, anul trecut, ministrul tehnocrat, Vlad Voiculescu a semnat ordinul care prevedea o scãdere etapizatã, în doi ani, a medicamentelor care ies de sub patent, prima reducere, de 10%, fiind prevãzutã în luna ianuarie 2017.

Alba-neagra cu reducerea preþului de opt ani Acum, însã, Guvernul Grindeanu a anunþat cã reducerea va fi de 35%, dintr-un singur foc, cu aplicare de la 1 martie. Dar specialiºtii atrag atenþia cã mãsura, deºi pare sã fie în beneficiul pacienþilor, ar putea avea efecte contrare, la fel cum s-a întîmplat în 2015, cînd preþul medicamentelor a fost reactualizat, iar accesul pacienþilor la tratamente a fost îngreunat, aceºtia fiind nevoiþi sã alerge mai mult pentru a-ºi procura medicamentele. De departe, cei mai îngrijoraþi sînt reprezentanþii pacienþilor, care se tem cã deºi totul pare sã fie în beneficiul lor, efectul va fi unul contrar - lipsa medicamentelor. „Practic, preþul medicamentelor inovative, adicã cele mai scumpe, scade cu 35%, atunci cînd ies de sub patent, ceea ce nu ar fi neapãrat ceva rãu. Spre exemplu, interferonul free, care acum costã 50.000 de euro, s-ar ieftini, oricum, la cîteva mii în cei 10 ani cît e valabil patentul, pentru cã apar alte molecule în spate. Problema este sã îl mai aducã producãtorul în þarã, sã fie un medicament accesibil. E un întreg cerc vicios, legea e fãcutã ºi gînditã din punct de vedere economic, nu al pacientului”, a explicat Radu Gãnescu, preºedintele Coaliþiei Pacienþilor cu Afecþiuni Cronice (COPAC). Astfel, spune acesta, se va ajunge în situaþia ca producãtorii sã prefere sã ducã medicamentele pe alte pieþe, România fiind, oricum, þara cu preþul european cel mai mic prin decizia luatã în 2015. ªi vaccinurile care se administreazã acum în programul naþional de imunizare sînt vizate de mãsurã, spune ºi Dan Zaharescu, directorul executiv al Asociaþiei Producãtorilor Internaþionali de Medicamente (ARPIM).

Ce medicamente nu se vor mai gãsi Unifarm nu pare sã fie soluþia salvatoare dacã deficitul de medicamente ar fi unul major, completeazã specialiºtii. „E un populism care nu ajutã pe nimeni. Vom fi un Black friday non-

stop. Iar Unifarm nu va putea face faþã, nu gãseºti medicamente de azi pe mîine”, a mai spus Gãnescu. Printre medicamentele care se aflã în pericol de dispariþie sînt cele din sfera cardiologiei, neurologiei, pneumologiei, oncologiei, transplantului ºi hematologiei. „Problema este cã nu se apeleazã la producãtorii locali pentru a acoperi anumite lipsuri. Dintr-o listã de 6.000 de medicamente care lipsesc, 5.000 ar putea fi produse în România. Dar existã clar o preferinþã pentru a aduce medicamente de afarã”, a explicat Dragoº Damian, preºedintele Asociaþiei Producãtorilor de Medicamente Generice din România, subliniind cã din 30 de fabrici româneºti de medicamente, trei sînt în ºomaj tehnic. * * * Interviu cu Nicolae Done, Johns Hopkins School of Public Health, SUA * „Adevãrul”: Se va vedea reducerea de preþ în buzunarul românului? * Nicolae Done: Da, guvernul vrea sã reducã preþurile. Politica este, însã, într-adevãr una riscantã, motiv pentru care ar trebui fãcute studii detaliate ale pieþei ºi ale accesului pe categorii de medicamente. Apoi, e nevoie de politici raþionale, care sã maximizeze accesul pacienþilor cu un buget stabilit, care sã asigure echilibrul cu alte prioritãþi bugetare, precum investiþiile în educaþie, infrastructurã etc. * „Adevãrul”: Românii au deja probleme în a-ºi gãsi medicamentele în farmacii. Se va adînci criza? * Nicolae Done: În primul rînd, nu aº ajunge neapãrat la concluzia cã situaþia actualã e o crizã. Site-ul medicamentelipsa.ms.ro, deºi util pentru a reclama probleme locale, nu ne spune destule pentru a generaliza. Efectul reducerii de preþuri va depinde de categoria specificã de medicamente ºi de marja de profit pe care furnizorul o are. De obicei, cînd medicamentele ies de pe patent, preþul are destulã marjã sã scadã, mai ales cã alte medicamente intrã mereu pe patent. * „Adevãrul”: Care sînt consecinþele pe termen mediu la nivel de sistem? Sînt posibile unele lipsuri de medicamente sau categorii specifice? * Nicolae Done: E puþin probabil cã producãtorii mari vor ieºi de pe piaþã româneascã, care este destul de mare încît sã asigure venituri substanþiale. De asemenea, foarte important e modelul economic al furnizorilor de medicamente. Majoritatea costurilor acestora sînt de cercetare ºi dezvoltare, urmate apoi de marketing. Odatã ce medicamentele sînt pe piaþã, costurile de producþie sînt relativ mici. Prin urmare, furnizorii pot face profit ºi la preþuri reduse (cu unele excepþii) ºi folosesc aceste profituri pentru a finanþa cercetarea pentru medicamentele în curs de dezvoltare. În final, preþurile sub patent sînt de obicei foarte mari, existã destulã marjã pentru reducerea preþului. CLAUDIA SPIRIDON

Fiþe de ºmecheri (42) Vînãtoare virtualã de mistreþi Dacã, în general, despre români se spune cã sînt îndrãgostiþi de poezie, potentaþilor naþiei ursitoarele le-au hãrãzit vînãtoarea ca principalã patimã. Elita þãrii, indiferent cã este vorba despre politicieni sau miliardari, se dã în vînt dupã acest gen de combinaþie între sport ºi distracþie. Fie cã au cu adevãrat în sînge aceastã manie, sau cã au adoptat-o doar pentru cã este la modã, aproape cã nu e potentat al zilei care sã nu se declare vînãtor. Pentru toþi aceºtia, dar ºi pentru iubitorii de animale îngroziþi de „genocidurile“ sîngeroase din pãdurile patriei, iatã o veste cît se poate de bunã. De acum înainte, amatorii de senzaþii tari pot vîna mistreþi, cerbi sau raþe în propriul... birou sau dormitor. ªi asta pentru cã sofisticatele poligoane virtuale, care imitã aproape perfect condiþiile unei partide de vînãtoare reale, fac deja victime în high-life-ul românesc. Cel mai simplu poligon, cu puºtile, proiectoarele, softurile, camerele laser ºi celelalte dotãri costã 5.000 de dolari. În schimb, firma care a lansat aceastã afacere oferã ºi poligoane mult mai complexe, pentru antrenarea militarã a trupelor speciale de intervenþii. Acest gen de afacere este una de-abia intratã pe piaþa româneascã, chiar dacã în strãinãtate nu mai este de mult

Mitã în bisericã Judecãtorii de la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie au decis definitiv marþi, 6 martie, restituirea la DNA a dosarului în care fostul deputat Ioan Oltean era acuzat, alãturi de Crinuþa Dumitrean, fost preºedinte al ANRP, de acordarea unor despãgubiri supraevaluate pentru un teren, prejudiciul fiind de aproape 100 de milioane de lei. Potrivit deciziei Instanþei supreme, motivul restituirii îl constituie faptul cã rechizitoriul a fost neregulamentar întocmit de cãtre DNA, iar neregularitatea rechizitoriului nu a fost remediatã la timp de procurori, astfel încît nu se poate stabili obiectul sau limitele judecãþii (art. 364 alin. (3) lit. a din Cpp). „În baza art. 346 alin. (3) lit. a) Cpp, restituie la Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - Direcþia Naþionalã Anticorupþie Secþia de combatere a corupþiei cauza privind pe inculpaþii Dumitrean Crinuþa Nicoleta, Alexandru Lãcrãmioara, Constantinovici Rodica, Teodorescu Cãtãlin Florin, Baciu Remus Virgil, Oltean Ioan, Negurici Sergiu, Diacomatu Sergiu, Marko Attila Gabor ºi Rotaru Mihai, trimiºi în judecatã prin rechizitoriul nr. 660/P/2014 din 28.07.2016 al Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - Direcþia Naþionalã Anticorupþie - Secþia de combatere a corupþiei. Definitivã”, se aratã în hotãrîrea instanþei. În iulie 2016, Ioan Oltean a fost trimis în judecatã pentru complicitate la abuz în serviciu cu consecinþe deosebit de grave, iar Crinuþa Dumitrean este acuzatã de abuz în serviciu cu consecinþe deosebit de grave. În acelaºi dosar au mai fost trimiºi în judecatã foºti membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despãgubirilor din cadrul ANRP, respectiv Sergiu Diacomatu, Cãtãlin Teodorescu, Remus Virgil Baciu, Rodica Constantinovici, Lãcrãmioara Alexandru ºi Marko Atilla Gabor. De asemenea, au fost deferiþi justiþiei omul de afaceri Mihai Rotaru, beneficiarul direct al despãgubirii, ºi evaluatorul Sergiu Negurici. Potrivit procurorilor, Mihai Rotaru a cumpãrat pe 27 noiembrie 2009, contra sumei de 750.000 de euro, drepturile litigioase pe care o persoanã le deþinea asupra unui teren în suprafaþã de 61.857 de metri pãtraþi situat în Municipiul Piteºti. Persoana respectivã a vîndut aceste drepturi dupã ce, timp de opt ani, nu reuºise sã obþinã proprietãþile revendicate, ceea ce o determinase sã iniþieze ºi un proces. Dupã doar cîteva luni, pe 17 iunie 2010, membrii Comisiei ANRP, prin exercitarea abuzivã a atribuþiunilor de serviciu, au aprobat în regim de urgenþã raportul de evaluare prin care terenul respectiv a fost evaluat la 108.932.000 lei, sumã acordatã drept despãgubire lui Mihai Rotaru, deºi acesta nu îndeplinea cerinþele de soluþionare în regim de urgenþã a dosarului de despãgubire, indicã procurorii. Anchetatorii susþineau cã membrii comisiei au fost influenþaþi de Ioan Oltean, care avea o relaþie apropiatã cu preºedintele de la acea datã al ANRP, Crinuþa Dumitrean. Acesta le-ar fi indus membrilor comisiei convingerea cã ar putea sã-ºi piardã funcþiile în care fuseserã numiþi politic. DNA mai arãta cã terenul respectiv a fost supraevaluat cu suma de 98.780.835 de lei, de 10 ori faþã de preþul real, acesta fiind ºi prejudiciul în dauna statului. În dosar existã un denunþ fãcut de Adrian Alexandrescu, fostul paroh de la Biserica Sfîntul Ioan Botezãtorul din Chitila, care spune cã, în 2010, Oltean ar fi primit 600.000 de euro de la Mihai Rotaru, prin ºoferul omului de afaceri. Alexandrescu le-ar fi spus procurorilor cã, în perioada dinaintea Paºtelui 2010, în curtea bisericii din Chitila, Ioan Oltean a primit „un sac mare de bani de la ºoferul lui Rotaru Mihai”. Alexandrescu ar fi fãcut denunþul cînd era în penitenciar ºi executa o pedeapsa de doi ani ºi ºase luni de închisoare pentru fapte de corupþie legate de despãgubiri de la ANRP, în iunie 2015 fiind eliberat condiþionat. Legat de acest denunþ, Ioan Oltean spunea cã nu îl cunoaºte pe fostul preot, cã nu a fost niciodatã la biserica din Chitila, iar declaraþiile acestuia sînt contradictorii ºi nu sînt confirmate de nici o altã probã.

o noutate. De exemplu, dupã cum declarã Corneliu Ene, patronul singurei firme care comercializeazã aceste produse la noi, „în Rusia vînãtoarea virtualã este o adevãratã manie naþionalã. Nu este bogãtaº care sã nu-ºi fi instalat un poligon în birou. De altfel, este profitabil în afaceri sã discuþi contracte la o partidã de vînãtoare în birou, în timp ce secretara îþi toarnã ceva de bãut. Deºi sistemul poate fi instalat ºi acasã, pentru toatã familia, primii noºtri clienþi români au preferat toþi sã vîneze la birou. Cel mai cãutat poligon virtual, cel puþin pînã acum, este cel standard. Este format dintr-un computer sau laptop, dispozitivul de citire laser HT100, arma cu laser sau dispozitivul laser Combo care se monteazã direct pe arma clientului ºi un proiector“. Echipamentul este fabricat în SUA ºi se instaleazã în dormitorul clientului sau acasã. Din acest moment, beneficiarul poate vîna cînd are chef ºi ce are chef, el putînd alege softurile cu vînãtoare de raþe, prepeliþe, fazani, cerbi, mistreþi, sau cel de antrenament cu talere. Deºi preþul este unul cît se poate de piperat pentru românul de rînd, pentru cei cu bani avantajele sînt cît se poate de clare: scutesc timp, bani, îºi îmbunãtãþesc tirul, dar, mai ales, îºi asigurã o ocupaþie care alungã stresul. Comercianþii susþin cã vînãtoarea virtualã nu are nimic de-a face cu jocurile obiºnuite pe calculator. Softurile sînt atît de performante, încît tragerea se realizeazã în timp real, mai ales cã poþi instala dispozitivul chiar pe arma ta. În plus, calibrarea se face dupã verificarea prealabilã a

nouã puncte distincte, astfel cã þinta este atinsã sau ratatã exact ca în condiþiile reale. Dar cel mai mare avantaj este realizarea graficã ºi sistemul de sonorizare. De exemplu, la o vînãtoare de mistreþi, dacã nu împuºti mortal þinta, porcul rãnit sîngereazã, grohãie, se întoarce ºi te atacã, putînd lovi cîinii hãitaºi care schelãlãie îngroziþi. Pe scurt, chiar ai senzaþia cã eºti în mijlocul pãdurii, la o vînãtoare realã. Dacã poligoanele virtuale cu softuri de vînãtoare au pãtruns deja pe piaþa româneascã, Corneliu Ene este sigur cã adevãratul viitor al afacerilor sale îl reprezintã simulatoarele militare folosite pentru antrenarea trupelor speciale de intervenþie. Cel mai performant dintre acestea – care acum poate fi achiziþionat ºi în România – este poligonul M SET-6 000X8, care conþine nu mai puþin de cinci ecrane imense de proiecþie care transformã o camerã întreagã într-un adevãrat teatru de rãzboi. în afarã de armele ºi camerele laser, sistemul conþine o multitudine de boxe, fiind atît de performant, încît, pe lîngã gemetele victimelor rãnite, utilizatorul simte în palmã sau în umãr pînã ºi reculul armei dupã tragere. Acesta este simulatorul folosit de brigãzile paramilitare de intervenþie ale armatei ruse, iar promotorii sãi din România sperã cã vor fi adoptate ºi de trupele speciale de la noi sau de firmele de protecþie interesate. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)


Pag. a 16-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Securiºtii, schimbaþi cu oengiºtii Bogdan Chirieac a fãcut o remarcã ce m-a ºocat: majoritatea ONG-urilor sînt de dreapta. Gîndindu-mã mai bine, ºi experienþa mea susþine aceastã estimare. Aici nu e vorba despre organizaþiile nonprofit animate de o vocaþie nobilã de a se angaja în rezolvarea mulþimii de situaþii dramatice din zonele sociale cele mai defavorizate. Ci despre ONG-urile militante în sfera politicului. De ce, totuºi, mã ºocheazã? Mã aºteptam ca ONGurile sã fie asociate cu neguvernamentalul, cu comunitatea informalã, cu „societatea civilã“; deci cu iniþiativele comunitãþii. Ele se nasc din nevoile ºi aspiraþiile noastre, ale tuturor, ale oamenilor de pe stradã ºi de acasã. ªi oamenii sînt mai degrabã de stînga. Asociaþiile ºi organizaþiile „nonguvernamentale“ de stînga sînt, curios, mult mai puþine în România. Abia în ultimii ani au apãrut organizaþii nonguvernamentale influente, neangajate politic ºi care vorbesc în numele comunitãþii. Invadarea spaþiului neguvernamental de organizaþii de dreapta i-a fãcut pe mulþi sã nu se simtã reprezentaþi de „societatea civilã“. Sub aceastã etichetã sînt susþinute partidele ºi guvernãrile de dreapta. Ciudat, sînt susþinute cu pasiune ºi guvernele cele mai nepopulare.

Mondialism gol ºi antinaþional Încerc sã identific programul dreptei „societãþii civile“. Singurele care îmi vin în minte sînt douã teme: un mondialism gol, cu o clarã tentã antinaþionalã, ºi o criticã continuã a stîngii politice, acuzatã constant de „comunism“. În ultima lunã, ONG-urile de dreapta au preluat de la preºedinte ºi lupta împotriva „penalilor“. Este o inovaþie politicã: utilizarea neconstituþionalã a etichetãrii de „penal“ a unei persoane, care de fapt se bucurã de presupoziþia de nevinovãþie, doar pe simpla suspiciune cã ar fi încãlcat vreo lege. Realizãm cã, potenþial, toþi românii sînt „penali“. Chiar ºi preºedintele þãrii este „penal“, sau nu?

Condamnãri care încep sã parã adesea nedrepte În ultimul timp am devenit conºtienþi de faptul cã sistemul juridic românesc este predominant represiv. Arestarea preventivã, dintr-o excepþie, a devenit o practicã curentã. Sînt þinute în închisoare persoane doar pe baza suspiciunii cã ar fi… Gestul degradant de a plimba în vãzul public persoane, în ciuda presupoziþiei de nevinovãþie, cu cãtuºe, deºi evident cã nu sînt violente... Justiþia noastrã actualã pare sã fie dominatã de un alt principiu: „Decît sã scape un vinovat, mai bine sã pedepsim nouã nevinovaþi“. Condamnãri care încep sã parã

adesea nedrepte, excesive, în timp ce marii hoþi scapã uºor. Sînt tot mai multe procese, evident motivate politic sau de animozitãþi personale. Mesajul pare sã fie: populaþia sã fie cuminte, sã-i fie teamã. Apare o nouã formã a dictaturii: dictatura birocraþiei ºi, acum, dictatura procuraturii.

Despre violenþa „societãþii civile“ Sînt ºocat de violenþa „societãþii civile“ împotriva unui act normal, animat în întreaga lume de intenþii nobile umane ºi sociale: graþierea. Care e mesajul? Pericolul cel mare pentru România nu este proasta guvernare sau corupþia toleratã, ci graþierea unor persoane care zac în închisori mizere. „Societatea civilã“ mi se pare strãinã ºi din alt motiv. În România, ca, de altfel, ºi în celelalte þãri foste socialiste, marea majoritate a ONG-urilor au pornit nu de la nevoia internã de asociere, ci „din afarã“. Sörös a venit în primele zile ale anului 1990 ºi a întemeiat o fundaþie care a finanþat masiv miºcarea ONG-istã.Tot mai mult am sentimentul cã multe ONG-uri sörösiste nu promoveazã interesele populaþiei, ci sînt un fel de gardieni, ca nu cumva sistemul politic ales de populaþie sã aibã o orientare de stînga. Întreaga tranziþie a României s-a caracterizat printrun parteneriat între „societatea civilã“ ºi stat. Statul a început sã se teamã de ONG-uri ºi a preluat finanþarea lor. Acest parteneriat este profund antidemocratic. Eu merg la vot ºi aleg organisme publice. Dar statul pe care l-am ales se declarã incapabil ºi deleagã funcþii importante ale sale unor organizaþii, pe care nu noi le-am ales ºi situate dincolo de orice control public. ªi organismele politice internaþionale au o suspectã preferinþã pentru „societatea civilã“ româneascã. Ne preseazã sã le acordãm poziþii de influenþã ºi sã le finanþãm.

Postacii din spatele mesajelor Pînã nu demult, ONG-urile au fãcut lobby pe lîngã instituþiile politice, naþionale ºi internaþionale. Au fost active în mass-media. Exercitarea presiunii politice asupra statului a fãcut ca acesta sã adopte o viziune ONG-istã. Constatãm cu surprizã cã asistãm la o schimbare de strategie: explozia preferinþei pentru difuzare de mesaje pe Internet. Naivi, ne aºteptãm ca Internetul sã fie un spaþiu al comunicãrii libere, înalt personalizatã. Oamenii îºi comunicã reciproc pãrerile lor. Punem preþ pe comunicarea directã, pentru cã ne dã ºansa sã ieºim din singurãtate ºi sã aflãm ce cred ceilalþi. Sînt surprins însã cã majoritatea mesajelor pe Internet sînt suspect înregimentate la o viziune politicã de dreapta, dar nu cu argumente, ci cu invective violente ºi subculturale.

Inspecþia Judiciarã a CSM, între vis... ºi realitatea juridicã, „nu vede un JAF“ (1) Furtul a 300 de milioane de dolari la Calea Feratã Vîlcele - Rm. Vîlcea, acoperit de DNA În numãrul 290, din 17 octombrie 2014, al revistei „Reflectorul Argeºean“, am fãcut de mai multe ori un denunþ penal conform art. 297 ºi 298, sesizînd Inspecþia Judiciarã a CSM, unde arãtam modul defectuos prin care doi procurori importanþi ai DNA, respectiv Dorin Florin Þuluº ºi Marius Cãtãlin Vartic, în mod superficial, au cercetat modul în care a fost devalizat Statul Român de peste 300 milioane de dolari la nivelul anului 1998. Cea care este beneficiarã a banilor guvernamentali este firma SECOL, care a avut ºi are ºi în prezent sediul la Ministerul Transporturilor din Bucureºti. Prin aceastã scoatere de sub urmãrire penalã, aceºti domni procurori au acoperit (cum, de altfel, se întîmplã în prezent în România), o mare fraudã sãvîrºitã de o firmã multinaþionalã. ªi doamna procuror general Kövesi tace, deºi i-am trimis denunþul, care s-a plimbat prin sertarele mai multor procurori, pentru ca sã dea tradiþionalul NUP încã din anul 2010, cînd s-a întocmit dosarul 222/P/2010. Menþionãm faptul cã de aceastã mare fraudã a luat cunoºtinþã ºi preºedintele nou ales, domnul Klaus Iohannis, cãruia i-am trimis, pentru a nu ºtiu cîta oarã, copia denunþului. În acest context, poate cã, în ceasul al 11-lea, procurorul general al României, nu cel al DNA, va citi rãspunsul dat de procuror ºi mãcar „îi va gîdila“ cu vreo sancþiune, pentru cã au acoperit aceastã mare fraudã care a costat Statul Român în jur de 2-3 miliarde de dolari. Aceºti bani au contribuit esenþial la „foamea românilor“ în perioada 1985-1989, ceea ce în final a dus la executarea

celor care ne-au înfometat. Ce ar fi dacã actualul Parchet ar face acelaºi lucru ºi domnilor procurori? Secþia de Combatere a Infracþiunilor Conexe Infracþiunilor de Corupþie Nr. 222/P/2010-Operator date 4472 Cãtre..... Vã trimitem, alãturat, un exemplar al rezoluþiei din data de 10.02.2012, prin care s-a dispus neînceperea urmãririi penale în cauza penalã cu numãrul de mai sus. PROCUROR ªEF SECÞIE, DORIN FLORIN ÞULUª PROCUROR VARTIC MARIUS CÃTÃLIN Ministerul Public - Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - DIRECÞIA NAÞIONALà ANTICORUPÞIE Secþia de Combatere a Infracþiunilor Conexe Infracþiunilor de Corupþie Nr. 222/P/2010 Operator date: 4472 REZOLUÞIE 10.02.2012 Vartic Marius Cãtãlin, procuror în cadrul Secþiei de combatere a infracþiunilor conexe infracþiunilor de corupþie, Analizînd actele premergãtoare efectuate în cauzã cu privire la legalitatea procedurilor privind achiziþia de lucrãri ºi servicii la obiectivul „Linia nouã de cale feratã Vîlcele - Rîmnicu Vîlcea”, CONSTAT: La data de 19.09.2008, ziarul „Reflector Argeºean”, prin directorul Dumitru Boþilã, a formulat plîngere penalã în care se aratã cã prin abuzul unor miniºtri de transport ºi a mai multor directori din cadrul CFR SA a fost „distrusã în mod sistematic” calea feratã Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea ºi „o cantitate uriaºã de linie de cale feratã a fost trimisã la topitorii, iar organizarea de ºantier cu barãci ºi maºini au dispãrut fãrã urmã”. Plîngerea a fost trimisã DNA, care, iniþial, ºi-a declinat competenþa în favoarea Parchetului de

Riscul este cã Internetul poate deveni un spaþiu anonim de comunicare ºi deci uºor de murdãrit. A apãrut suspiciunea cã în spatele mesajelor nu stau persoane care îºi exprimã modul în care simt ºi gîndesc, ci simpli „postaci“, plãtiþi sã difuzeze nu ce cred ei, ci mesaje ale altora.

Informatori ai societãþii comuniste, înlocuiþi cu formatori de opinie plãtiþi Reþeaua de informatori ai societãþii comuniste este înlocuitã de reþeaua de formatori de opinie plãtiþi. Au apãrut postacii, o nouã profesie. Ei nu culeg informaþii, ci difuzeazã mesaje de schimbare a opiniilor. O asemenea constatare mã deruteazã. Discut cu o persoanã pe care o cunosc de mult ºi apreciez punctele sale de vedere, chiar dacã sînt diferite de ale mele. Acum pot sã mã întreb: tot un postac, sau persoana pe care o stimez? Sã nu mai am încredere în ceilalþi? Riscul unei noi scindãri: noi, naivii, încercînd sã înþelegem cu capul nostru lumea în care trãim, ºi postacii, care par sã fie plãtiþi. De cine? E cazul sã luãm problema în serios. Ne înconjoarã multe fapte ciudate. Dacã sînt adevãrate, care este explicaþia apariþiei unui sistem atît de îngrijorãtor? O posibilã explicaþie sociologicã. Cum pot fi explicate explozia miºcãrii ONG-iste ºi susþinerea ei de cãtre stat? Sã explorãm o altã perspectivã: manipularea „societãþii civile“ ca o componentã a strategiei tranziþiei, practicatã în România. Tranziþia a fost realizatã prin implementarea unei reforme insuficient gîndite, cu costuri sociale enorme: reducerea la jumãtate a locurilor de muncã, scãderea veniturilor, o explozie a sãrãciei. Cum poþi asigura evitarea revoltelor sociale? Prin promovarea unei ideologii a acceptãrii sãrãcirii ca fiind inevitabilã. Nu pot sã uit expresia preferatã a lui Bãsescu: ce vreþi? Grasul (sãracul) care stã în spatele slabului (bogatul). Hã, hã, hã! Sã le oferi þinte false. Deci succesul tranziþiei este asigurat doar: mulþi sãraci care nu se revoltã. ªi, culmea, sã îi convingi, aºa cum s-a întîmplat, sã iasã în stradã sã protesteze faþã de clemenþã ºi comunism. Se cautã mesaje care ar avea ca efect stîrnirea unei reacþii emoþionale. Sînteþi comuniºti, îi susþineþi pe leneºi, pe „asistaþi“, îi susþineþi pe „penali“ (cine sînt aceºtia, evident, decidem noi). Sã fie bãgaþi tot mai mulþi la închisoare ºi þinuþi cît mai mult acolo. Dar tema constantã este acuzarea partidelor de stînga de a fi comuniste. Dupã 27 ani, începe sã-mi fie tot mai neclar ce înseamnã comunism. Da, ceva urît, cu siguranþã ceva penal. (Material preluat de pe platforma româniasocialã.ro. Titlurile ºi intertitlurile aparþin redacþiei. Cãtãlin Zamfir este profesor universitar doctor, membru corespondent al Academiei Române.)

,,Cotidianul.ro” pe lîngã Curtea de Apel Argeº. Dupã completarea sesizãrii, în data de 17.06.2010, dosarul a fost declinat din nou în favoarea DNA spre competentã soluþionare. Din verificãrile efectuate în cauzã a rezultat urmãtoarea situaþie de fapt: Prin HG nr. 956/04.12.1995 s-a aprobat garantarea de cãtre Ministerul de Finanþe pentru SNCFR a unui credit extern în valoare de 300.000.000 USD pentru finanþarea a patru obiective de investiþii publice: - linie nouã de cale feratã Vîlcele - Rîmnicu Vîlcea; - linie nouã de cale feratã Albeni - Seciuri - Alunu; - reabilitarea, consolidarea ºi supraînãlþarea zidurilor de sprijin în zona Shen Porþile de Fier I; - linie nouã de cale feratã Hîrlãu - Flãmînzi. În noiembrie 1996, s-a emis HG nr. 1074/1996 prin care se abroga HG 956/1995 ºi s-a garantat de cãtre M.F. pentru SNCFR un credit de 210.000.000 USD ºi suportarea costurilor aferente acestuia pentru finanþarea celor patru obiective de investiþii. În decembrie 1999, s-a emis HG 1024/1999, în prezent în vigoare, prin care s-a abrogat HG 1074/1996 ºi s-a garantat de cãtre M.F. un credit extern în valoare de 138.000.000 USD necesar în vederea asigurãrii resurselor financiare pentru finalizarea lucrãrilor la doar douã obiective de investiþii din cele patru arãtate mai sus, respectiv: - linie nouã de cale feratã Vîlcele - Rîmnicu Vîlcea; - reabilitarea, consolidarea ºi supraînãlþarea zidurilor de sprijin în zona Shen Porþile de Fier I. Prin HG 104/2008 se aprobã: schimbarea soluþiilor tehnice ºi reactualizarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiþii „Linie nouã de cale feratã Vîlcele - Rîmnicu Vîlcea” ºi la art. 2 faptul cã finanþarea obiectivului de investiþii se face de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transportului în limita sumelor prevãzute anual cu aceastã destinaþie, precum ºi din alte surse legal constituite. (va urma) Procuror VARTIC MARIUS CÃTÃLIN (Text preluat din revista „Reflector Argeºean“, nr. din 20 februarie – 6 martie)


Pag. a 17-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Greco-ortodocºii la periferie Acesta e cuvîntul de ordine al creºtinilor occidentali, în speranþa, fireºte, a refacerii unitãþii creºtine, încã de la renunþarea la Cortina de Fier, la Lagãrul ortodoxo-comunist ºi egalitarismul inspirat de Profetul biblic Amos ºi Karl Marx. Din 1990, într-un document declasificat al Serviciilor Secrete din SUA, se face o departajare între (1) grecoortodocºii sîrbi, români ºi bulgari, (2) catolicii de Viºegrad - polonezi, slovaci, maghiari - ºi (3) catolicii, protestanþii din Vest, mai ales germani. În acelaºi an, la un Congres mondial desfãºurat în Anglia, la care am participat, se lua act de eºecul dogmei comuniste antinaþionale ºi anticreºtine, precum ºi de viitorul inevitabil al curentelor nationalist ºi/sau religios. La nivel spiritual, Papa Ioan Paul al II-lea pleda neobosit pentru un creºtinism care respirã cu doi plãmani, ortodox ºi occidental, pentru unitate în diversitate, iar Papa Francisc merge mai departe, nu pune nici o condiþie. Extinderea UE/NATO, la orizont fiind mereu refacerea unitãþii de credinþã de la Vancouver la Vladivostok, trecea cu vederea atît observaþiile Serviciilor Secrete din SUA, cît ºi prognoza savanþilor din întreaga lume, întruniþi în Anglia.

Investiþiile strãine un benficiu sau o capcanã? Prezenþa ºi efectul investiþiilor strãine în þãrile cu o economie slabã reprezintã un subiectcheie pentru religia neoliberalismului, pe care îl demitizeazã, fãrã drept de apel, Ha-Joon Chang. Este vorba despre un efort extrem de important, deoarece ºi în discursul public de la noi obsesia pentru atragerea de investiþii strãine a devenit un loc comun. Observãm cu uºurinþã cum politicieni de toate nuanþele ºi experþi de toatã mîna se întrec în exerciþii retorice, glorificînd, în fel ºi chip, investiþiile strãine în economia naþionalã, vãzute ca mijloc de redresare economicã, de prosperitate ºi în definitiv ca practicã indiscutabilã pentru orice þarã încadratã în sistemul internaþional care doreºte sã fie „ca toatã lumea” (bunã). Cauza acestei atitudini generalizate este aceeaºi: aºa ne-au învãþat consultanþii ºi diplomaþii strãini, care s-au tot perindat pe la noi în ultimul sfert de secol. Caracterul evident ºi axiomatic al multiplelor beneficii pentru societãþi ca a noastrã, considerã adepþii gîndirii comune, îl poate pune la îndoialã doar un ignorant. Ei bine, cel pe care îl avem drept autor al cãrþii prezentate în acest material, o somitate academicã de talie internaþionalã (Ha-Joon Chang – n.r.), nu poate fi suspectat de lipsã de competenþã. Tocmai de aceea, lectura acestei lucrãri reprezintã o ºansã deosebitã pentru schimbarea opticii noastre asupra unor lucruri pe care, în general, credeam cã le cunoaºtem destul de bine. Mitul liberei circulaþii a capitalului, alãturi de libera circulaþie a mãrfurilor ºi serviciilor, reprezintã însãºi piatra de temelie a evangheliei neoliberale. Iar afirmaþiile despre necesitatea instituirii unor reglementãri la acest capitol, în funcþie de situaþia concretã a fiecãrei þãri, par cel puþin stranii. Nu vom detalia prea mult expunerea acestui compartiment al lucrãrii, limitîndu-ne la cîteva fragmente, care sperãm sã aibã darul sã trezeascã un ºi mai mare interes al cititorului pentru cartea respectivã. „Un impact crucial, dar adesea ignorat al ISD (Investiþii Strãine Directe) este cel asupra concurenþilor interni (actuali ºi viitori). O companie transnaþionalã care face investiþii strãine directe poate distruge firmele naþionale existente care ar fi putut «creºte» ºi ar fi putut avea succes fãrã aceastã expunere prematurã la concurenþã sau poate împiedica apariþia concurenþilor interni. În astfel de cazuri, capacitãþile de producþie pe termen scurt sînt îmbunãtãþite, deoarece filiala companiei transnaþionale care înlocuieºte firmele locale naþionale (prezente sau viitoare) este de obicei mai productivã decît acestea din urmã. Dar nivelul capacitãþilor de producþie pe care o þarã le poate atinge pe termen lung devine mai redus... Date fiind aceste aspecte, o þarã în

Tranziþia de la egalitarismul dictatorial oriental la libertatea capitalistã occidentalã, de la Lagãr ortodoxo-comunist la UE/NATO a fost extrem de durã în Est ºi a adîncit falia neîncrederii dintre fraþi. Ipocrizia politic corectã poate menaja senibilitãþi, dar, în acelaºi timp, ea intimideazã, creeazã confuzii ºi, în final, îºi furã singurã cãciula. Dupã criza financiarã din 2008, treptat, iluziile dispar. Astãzi se acceptã ceea ce se ºtia încã din 1990. Cele trei regiuni au tradiþii naþionale ºi religioase difererite, aºa cã integrarea europeanã va fi una cu cel puþin trei viteze, pentru: (1) greco-ortodocºi, (2) Grupul de la Viºegrad, (3) Sfîntul Imperiu Roman de Naþiune Germanã. Pentru neomarxiºti, adepþii paradigmelor secularizate, ale acumulãrii capitalului la Centru ºi la Perifierie, românii de la Dunãrea de Jos au o poziþie aproape neschimbatã în Imperiul roman, byzantin, otoman, austriac, rus, UE. Pe de altã parte, dialogul, început la Bucureºti de Ioan Paul al II-lea, va continua la apropiata vizitã a Papei Francisc. Unirea a schimbat radical destinul periferiei - al maghiarilor, polonezilor, lituanienilor, uncrainienilor ºi, nu în ultimul rînd, al ardelenilor, care au pus bazele emancipãrii naþionale ºi sociale a românilor, Marii Uniri de la 1918. Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

curs de dezvoltare poate fi îndreptãþitã sã respingã beneficiile pe termen scurt ale ISD pentru a mãri ºansa ca firmele sale interne sã se angajeze în activitãþi superioare, pe termen lung, interzicînd investiþiile strãine directe în anumite sectoare sau reglementîndu-le... Istoria este de partea þãrilor care au reglementat investiþiile strãine directe. Majoritatea þãrilor bogate de astãzi au reglementat investiþiile strãine atunci cînd au fost pe poziþia de a le primi. Uneori reglementarea a fost draconicã Finlanda, Japonia, Coreea ºi Statele Unite (în anumite sectoare) fiind cele mai bune exemple”. Ar fi de menþionat mãcar în treacãt cã reglementarea ISD nu este una cu interzicerea acestora, iar mãsurile respective, care avantajeazã investitorii naþionali în raport cu cei strãini (în anumite sectoare ºi pe o duratã limitatã de timp), nu sînt neapãrat factori ce descurajeazã influxul de capital strãin. Ceea ce conteazã mai mult poate þine de potenþialul de piaþã ale þãrii respective, de calitatea forþei de muncã ºi a infrastructurii, reglementãrile fiind o chestiune cu totul minorã în contextul deciziei unor investitori de a se orienta spre o þarã sau alta. Aceste argumente aduse de autor presupun, fireºte, existenþa unui guvern naþional puternic ºi competent, care urmãreºte Interesul Naþional. Evident, o asemenea situaþie încã nu vizeazã Republica Moldova. Ceea ce nu înseamnã, cîtuºi de puþin, cã o asemenea stare de lucruri trebuie privitã ca fiind inevitabilã. Dimpotrivã, elaborarea unei viziuni noi, coerente ºi viabile asupra perspectivelor de dezvoltare a þãrii, bazatã pe experienþa internaþionalã ºi pe înþelegerea profundã a nevoilor economiei autohtone ºi a realitãþilor internaþionale rãmîne a fi prioritatea numãrul unu pe agenda publicã. Asta pentru cã ar fi cu totul dramatic dacã într-o bunã zi în fruntea statului ar ajunge oameni cu intenþii bune, dar fãrã idei. Temele pentru acasã trebuie fãcute din timp. Altfel riscãm sã rãmînem niºte restanþieri incorigibili. ªi pentru a concluziona împreunã cu autorul pe marginea acestui aspect, sã revenim la textul propriu-zis: „Investiþiile financiare strãine aduc mai multe pericole decît beneficii... Investiþiile strãine directe nu sînt asemenea Maicii Tereza, ele aduc totuºi beneficii þãrilorgazdã pe termen scurt. De aceea, tot ceea ce conteazã cu adevãrat atunci cînd vine vorba de dezvoltarea economicã este ce se întîmplã pe termen lung. Acceptarea ISD în mod necondiþionat poate face de fapt mai dificilã dezvoltarea economicã pe termen lung. Prin urmare, investiþiile strãine directe pot fi un pact faustian, pe termen scurt ele pot aduce beneficii, dar pe termen lung se pot dovedi, de fapt, nocive pentru dezvoltarea economicã”. IURIE ROªCA (Text preluat din volumul „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, apãrut la Editura „Mica Valahie“)

ALBUMUL CU POZE RARE

Liberalul Mark Rutte ºi-a asigurat al treilea mandat de premier al Olandei, în condiþiile în care partidul sãu a cîºtigat alegerile legislative desfãºurate miercuri, 15 martie a.c. El a primit felicitãri de la liderii europeni, care au declarat cã rezultatul alegerilor din Olanda reprezintã o victorie clarã împotriva extremismului.

Drama României (1) Dupã Aristotel, tragedie este atunci cînd „o acþiune a unui caracter elevat“ duce la ceva ce stîrneºte „compasiunea“, „mila“. Tragedia este „spectacol al nenorocirii“, la care se ajunge implacabil ca urmare a înfruntãrii dintre libertate ºi ceva fatal. Subiectul acþiunii este cel cãruia îi revine rãspunderea pentru „nenorocirile“ sale. Nimic nu ne împiedicã sã aplicãm optica de mai sus nu numai individualitãþilor, ci ºi comunitãþilor. (…) Ceea ce se petrece în România ultimului deceniu poate servi, mãcar pînã la un punct, ca exemplu. România a întreprins, dupã 1989, tot ceea ce au întreprins celelalte þãri din Europa Centralã ºi Rãsãriteanã: privatizarea economiei, recunoaºterea de libertãþi ºi drepturi individuale, trecerea la pluralism politic, adoptarea Constituþiei democratice, separaþia puterilor în stat, proclamarea independenþei justiþiei, stat de drept, integrarea europeanã. România este ºi acum þara cu unul dintre cele mai ridicate procente de adepþi ai statului de drept, ai independenþei justiþiei ºi ai integrãrii europene. Poþi spune multe despre românii actuali – de pildã, cã nu pun capãt confuziei de valori care îi sufocã –, dar nu sînt probe sã-i acuzi cã nu aderã la valorile epocii.

Proprietarii abuzivi ai devizelor epocii Desigur, România nu a fãcut reforme într-un mod la fel de competent ca alte þãri. Privatizarea din România a lichidat industria ºi a aruncat în inactivitate milioane de persoane; democratizarea s-a fãcut în aºa fel încît nimeni nu rãspunde de proasta administrare; integrarea în structurile europene este înþeleasã ca decapitare a societãþii; administraþia s-a umplut de amatori; justiþia este luatã ºi acum drept mãciucã pentru lovirea concurenþilor; drepturile omului sînt din nou afectate. Dacã aceste racile s-ar discuta, iar responsabilii s-ar ocupa sã integreze diversele idei ºi energii, ar cîºtiga fiecare cetãþean. Numai cã în societatea României au apãrut grupuri care nu se ocupã de vreo integrare democraticã. Ele se drapeazã acum cu un liberalism improvizat, mai nou, cu „Europa“, „stat de drept“, „justiþie“, ba chiar revendicã posesia exclusivã a acestor valori. Obsedate de cãpãtuialã, ele deturneazã discuþia de la problemele reale. Altfel spus, în România s-au profilat, mai puternic decît în alte þãri, grupuri vindicative care se împroprietãresc abuziv cu devizele epocii, în avantaj privat ºi în pofida mediocritãþii contribuþiei proprii. (…) Dar nu semnalarea de probleme este reproºabilã, ci distorsionarea lor ºmechereascã. În pofida faptului cã populaþia, în cvasitotalitate, vrea lichidarea corupþiei, stat de drept ºi independenþa justiþiei, aceste grupuri postuleazã cã România ar fi împãrþitã în corupþi, „penali“, de o parte, ºi îngerii dedicaþi combaterii acestora, de cealaltã. Cei din fruntea curentului sugereazã cã au de lucru ºi pot pretinde legitim rãsplata, imediat sau mai tîrziu. (…)

Calificarea aproximativã România este presatã de amatorismul care a urcat tot mai sus în ierarhii. Cel mai recent, a trebuit sã vinã un ziarist, eminent, e adevãrat, dar abia unul, sã arate cã este dezincriminat abuzul în serviciu, ºi o judecãtorie, desigur, serioasã, dar la început numai una, sã arate cã pînã ºi în legile prost gîndite, scrise cu piciorul ºi apãrate cu forþa pumnului, s-a produs dezincriminarea. Calificarea aproximativã este însã oriunde în instituþii care joacã azi un rol semnificativ. În asemenea condiþii, stagnarea ºi performanþele negative care disting ultimii ani nu mai mirã. Sãrãcia-record de pe Continent s-a cuibãrit pe aceste meleaguri. Cea mai mare emigraþie din istoria þãrii ºi dintre þãrile Continentului este din aceste locuri. Cele mai mici investiþii directe raportate la populaþie sînt aici. Recentele teste Pisa pentru elevi plaseazã România la coada Europei. La Jocurile Olimpice din 2016, România a înregistrat cele mai slabe rezultate din istorie. Încãlcarea Constituþiei este, practic, sistematicã. Politica externã de excursii este la apogeu. România este subminatã, apoi, de faptul cã, în locul hotãrîrilor la lumina zilei, ºi-a transferat în dosul uºilor închise ºi în seama „atribuþiilor“ gonflate decizii de care atîrnã soarta milioanelor de cetãþeni. Despre ce drepturi cetãþeneºti mai este vorba? Unde este democraþia? (va urma) ANDREI MARGA


Pag. a 18-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul „Miss România“ 1930 ºi avatarurile concursurilor de frumuseþe (4) „Croitorese, vizite, recepþii, baluri, serate – mã doborau seara complet” (2) La anunþarea verdictului care o da drept cîºtigãtoare, Zoica Dona era pregãtitã sã plece acasã sã ia prînzul, pe care generalul i-l impusese la orã fixã din copilãrie. „Nici nu ºtiu cînd mi-au scos haina, pãlãria ºi ºoºonii”, spune ea, exprimînd candoarea unei întregi generaþii, pentru a rãspunde asaltului reporterilor, fotografilor ºi publicului, care doreau sã-ºi salute eroina. ªi de aceastã datã, persoanele din juriu ºi candidatele au fost protejate de privirile spectatorilor de un cort amplasat pe scena sãlii, din prezidiul condus de Gheorghe Urlãþeanu, preºedintele Societãþii Anonime „Universul”, mai fãcînd parte, printre alþii, dr. Gerota, Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu, Radu Rosetti ºi pictorul Steriadi. Ajunsã vedetã peste noapte, Zoica Dona pãtimeºte în malaxorul obligaþiilor mondene în cele douã sãptãmîni rãmase pînã la plecarea la „Miss Europe”: „Jurnaliºti, fotografi, curioºi, admiratori ieºiþi ca din pãmînt! Croitorese, vizite, recepþii, baluri, serate – mã doborau seara complet. (...) Telefonul zbîrnîia fãrã întrerupere de la 8 dimineaþa ºi pînã la 1 noaptea. (...) E oribil de obositor, e îngrozitor sã fii o celebritate, fie chiar (una) efemerã, a frumuseþii”.

Enigmele minþii (3) FOBIILE (2) Alþi experþi afirmã cã traumele copilãriei, precum muºcãtura unei pisici, înþepãtura unei albine sau rãtãcirea, pentru un timp, într-o pãdure întunecoasã, creeazã suficiente amintiri pentru ca temerile sã încolþeascã în creier, ca reacþii fobice faþã de pisici, albine sau pãduri. De asemenea, sensibilitatea individualã poate juca ºi ea un rol important în dezvoltarea traumei. Doi indivizi pot experimenta o traumã similarã, copii fiind, însã, numai persoanele mai sensibile emoþional vor dezvolta o fobie pe seama incidentului. Majoritatea experþilor sînt de acord cã fobiile se împart în trei categorii fundamentale de temeri: fobii sociale, în care individul se resimte în urma unui contact social sau profesional care-1 paralizeazã de spaimã; tulburãri de panicã, în care subiectul este asaltat periodic de o teamã bruscã ºi copleºitoare, fãrã un motiv anume; fobiile specifice, în care per-

Mafia Calabrezã La’Ndrangheta (4) „Voturile pentru ei, ªantierele pentru noi“. De ce ºi-a fãcut ’Ndràngheta un obiectiv din a pune mîna pe administraþiile locale? De dragul puterii în sine? Nici vorbã. Dacã lucrurile ar fi stat aºa, ‘Ndràngheta s-ar fi concentrat pe infiltrarea în administraþia centralã a Italiei. Marie-Anne MatardBonnuci, profesor universitar la Paris, explicã orientarea ‘Ndràngheta printr-un motiv extrem de simplu: „Sectorul terþiar, turismul ºi construcþiile sînt controlate de administraþiile regionale, provinciale ºi comunale, abilitate cu distribuirea subvenþiilor publice ºi cu conceperea politicilor de amenajãri teritoriale”. Ca peste tot în lume, izvorul cîºtigului ilicit din afaceri de corupþie trebuie cãutat, în Calabria, în banii publici. Contractele bãnoase sînt cele cu statul. Pentru a pune mîna pe astfel de contracte se cer îndeplinite douã condiþii: * Þara sau zona respectivã sã fie binecuvîntatã cu bani publici din belºug. * Distribuirea acestor bani sã fie privilegiul aproape exclusiv al autoritãþilor locale. E ceea ce s-a întîmplat în sudul Italiei dupã cel deal II-lea rãzboi mondial. Complexat de eterna sãrãcie a sudului, statul italian a declanºat o vastã campanie de dezvoltare cu orice preþ a zonei. Proiecte uriaºe s-au pus în miºcare sub acest semn. Unele dau ºi acum impresia de „Catedrale în deºert”, precum portul Gioia Tauro la Marea Tirenianã. Altele, precum

Locul secund la „Miss Europe” Voiajul spre Oraºul Luminilor era una dintre mizele pentru care participase la concurs, cãci pînã atunci nu mai vizitase Franþa. Zoica se credea o reprezentantã a þãrii sale la o competiþie de cea mai mare importanþã, însufleþitã fiind de sentimentele patriotice ale unui sportiv olimpic. Aerul Metropolei o ameþeºte, însã, ºi, de acum, relatãrile sale capãtã un pronunþat accent de intrigã neverosimilã, totul în jur pare o vrajã rea, stîrnindu-i bãnuiala de fraudã. Pe însuºi Waleffe, pe considerentul cã era belgian la origine, îl suspecteazã de aranjamente meschine menite sã o favorizeze pe candidata Belgiei, punînd hazardul în slujba scenariilor oculte. Pînã ºi un accident banal, ratarea achiziþionãrii unei rochii de la o mare casã de modã, e pus pe seama complicitãþii vinovate a unui subaltern cu calitãþi magice al directorului de la „Le Journal”. Dincolo de orice dubii, învingãtoarea, Miss Grecia, Aliki Diploraku, nãscutã în Peloponez, „unde rasa elenã s-a consemnat purã”, dar trãitoare în Franþa, a impresionat pe toatã lumea cu o rochie ºi o prestanþã spectaculoase, inspirate de protectoarea sa, nimeni alta decît boieroaica cu ascendenþe brâncoveneºti ºi poetesa de talent, Ana de Noailles; prinþesa îºi preþuia, însã, doar genealogia

elinã, dinspre mamã, renegînd-o pe cea valahã, pe care o considera nedemnã de reputaþia sa. Chiar fata generalului Dona recunoaºte cã Diploraku „contrasta izbitor cu noi, celelalte”: „toaleta de o rarã bogãþie, ce evoca cu mãiestrie, într-adevãr, moda Greciei antice; foarte decoltatã, ºi în faþã, ºi în spate, din lamé din argint, cu petale ºi bretele de ºtrasuri, creaþie a contesei de Noailles ºi a Casei Cheruit, (iar) fusta despicatã în patru pãrþi lãsa sã se vadã picioarele pînã sus”. Românca noastrã, deºi a mers numai la improvizaþie, ca ºi la Bucureºti – ºi a gãsit la Casa „Philippe et Gaston” o rochie neagrã din catifea, nu cea mai epatantã, chiar în seara dinaintea competiþiei – a reuºit sã ocupe un prestigios loc 2, cea mai bunã performanþã de pînã atunci a unei compatrioate. Concurenta cea gelozitã a Belgiei, favorita culiselor, a ieºit de-abia a treia. Surpriza de proporþii avea sã vinã peste cîþiva ani, cînd se va dovedi cã Aliki Diploraku era un dar grecesc, un truc. La data concursului avea, de fapt, 28 de ani, iar, pe deasupra, mai era ºi artistã! Dar la vremea respectivã nimeni n-a bãnuit nimic, nici mãcar Zoica Dona. Dacã falsul ar fi fost descoperit la timp, putea fi singura noastrã cîºtigãtoare a unui concurs de asemenea anvergurã. La competiþia internaþionalã de la Rio de Janeiro, Zoica n-a mai strãlucit, rãtãcindu-se în pluton. Clipa sa de glorie trecuse, iar viaþa n-a mai tulburat-o decît cu mizeriile istoriei. Cînd acel „Vreau sã fiu fericitã” al fetelor cu privire caldã din interbelic a devenit un vis interzis.

Sfîrºit EUGEN MAROLA

soana are oroare de un singur lucru, ca, de pildã, pãianjenii, ºerpii, cãlãtoriile cu avionul ºi aºa mai departe. Dintre cele trei categorii, psihologii afirmã cã fobiile specifice sînt cel mai uºor de tratat, deoarece sînt ºi cel mai lesne de înþeles. În plus, existã motive evidente pentru care indivizii sã nu doreascã sã se afle faþã în faþã cu un pãianjen sau un ºarpe veninos ori sã evite sã zboare cu avionul, dupã ce presa ºi televiziunea au mediatizat intens o serie de dezastre aeriene. Fiindcã unele fobii s-au dezvoltat dintr-un rãspuns inadecvat faþã de o teamã legitimã, este dificil uneori de trasat distincþii clare între reacþiile fobice ºi rãspunsurile normale la pericol, care ar putea fi exagerate de imaginaþie. Mulþi experþi sînt de pãrere cã nu este o coincidenþã cã fobiile specifice aparþin, cel mai adesea, uneia dintre urmãtoarele patru categorii: teama de insecte ºi animale; teama de mediul natural, ca, de exemplu, de pericolele ce pîndesc în întuneric; teama de situaþii periculoase, ca, de pildã, a fi închis într-un loc strîmt sau a cãdea de la înãlþime; teama de sînge sau de a fi rãnit. Fiecare dintre aceste categorii reflectã temeri care i-au permis speciei umane sã supravieþuiascã. Din

cauza dezvoltãrii intense a reacþiei de teamã ºi fugã, la strãmoºii din urmã cu multe secole, milioane de persoane au moºtenit azi temeri care nu mai sînt la fel de reale ºi ameninþãtoare precum erau cîndva. Teama comunã de ºerpi este un exemplu de lecþie de supravieþuire transmisã din generaþie în generaþie. Deºi numãrul oamenilor moderni care trãiesc într-un mediu unde existã ameninþarea reptilelor veninoase s-a redus drastic, milioane de oameni pãstreazã încã o teamã iraþionalã de ºerpi. Oamenii de ºtiinþã au pus în evidenþã faptul cã 90% din cei care suferã de o anumitã fobie sînt femei. Potrivit Institutului Naþional de Sãnãtate Mintalã din SUA, fobiile sînt tulburãrile psihice cele mai frecvent întîlnite printre femeile din toate grupele de vîrstã ºi a doua cea mai comunã afecþiune psihicã printre bãrbaþii de peste 25 de ani. Poate cã, într-o mãsurã mai mare decît bãrbaþii, femeile admit cã ar avea fobii, din cauza hormonilor, genelor ºi din cauza apartenenþei la o civilizaþie în care bãrbaþii nu sînt încurajaþi sã-ºi recunoascã problemele fizice sau psihice. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

autostrada Soarelui între Salemo ºi Reggio Calabria, se impuneau, fie ºi pentru dezvoltarea turismului. Rocco Sciarrone trece în revistã obiectivele finanþate din bani publici: „Dublarea liniei feroviare între Napoli ºi Reggio Calabria, realizarea autostrãzii între Reggio Calabria ºi Salemo - lucrãrile pregãtitoare la construirea unui pol siderurgic, ºi a unei centrale termoelectrice (douã proiecte care n-au fost realizate niciodatã), ridicarea unui dig pe fluviul Metramo”. Implicarea Mafiei Calabreze rãmîne evidentã: „În toate aceste cazuri, prezenþa grupurilor mafiote a fost atestatã, fie în momentul adjudecãrii, fie în etapa realizãrii lucrãrilor. Mafioþii ºi-au demonstrat în aceste cazuri capacitãþile lor antreprenoriale ºi, dar mai ales, abilitatea lor relaþionalã. Numeroase anchete judiciare au pus în evidenþã existenþa unor acorduri coluzive între oamenii politici, marile firme de lucrãri publice ºi clanurile mafiote”. Concentrarea ‘Ndràngheta pe contracte din bani publici, pentru cã în sudul Italiei sau vîrît mulþi bani de la bugetul statului, se explicã uºor. Cum se explicã însã concentrarea asupra administraþiilor locale din Calabria? Marie-Anne MatardBonucci descoperã cauza: „Stabilirea de legãturi organice între criminalitate ºi puterea politicã va coincide, de fapt - majoritatea autorilor fiind de acord în aceastã privinþã cu instituirea, în etape succesive, între 1970 ºi 1977, a unei veritabile politici de regionalizare în Italia, reformã care punea, în sfîrºit, în fapt, spiritul ºi litera Constituþiei din 1947, prevãzînd cã afirmarea autonomiei regionale trebuie «sã meargã mînã în mînã cu proclamarea caracterului unitar ºi indivizibil al Republicii italiene». În ansamblu, regiunile obiºnuite se gãseau de acum înainte dotate cu puteri egale pe plan politic ºi financiar ºi chiar superioare, în unele cazuri, celor de care dispunea Sicilia la data respectivã”.

În sine, descentralizarea nu înseamnã corupþie. Ca ºi în România postdecembristã, în Calabria postbelicã descentralizarea n-a fost precedatã sau mãcar însoþitã de o democratizare a deciziilor luate în consiliile locale. „În comune, de exemplu, numeroase decizii sînt adoptate fãrã deliberarea consiliului comunal, în vreme ce o seamã de contracte pentru realizarea de ºantiere publice vor fi atribuite în absenþa apelurilor de oferte”. Nicolo Gratteri ºi Antonio Nicoso citeazã pe un ’ndrànghetist devenit colaborator al Procuraturii, Rocco Varacelli: „Pactul e pecetluit în amonte. «Voturile pentru ei, ªantierele pentru noi»”. Mijloacele prin care ‘Ndràngheta se infiltreazã în administraþiile locale se întemeiazã pe negustoria de voturi. Cum se explicã? Foarte simplu. Într-o Italie de Sud, în care votul e vãzut nu ca un drept de a alege, ci ca un drept de a cîºtiga ceva material, ‘Ndràngheta are la dispoziþie mulþi alegãtori. Fenomenul îºi trage rãdãcinile ºi din numãrul mare al celor care fac parte din familiile mafiote sau sînt în strînsã legãturã cu ele. Eseul „Les mafias”, semnat de Isabelle Sommier, în 1998, la Montchrestien, calculeazã ºi numãrul de înscriºi pe liste aflate sub controlul ‘Ndràngheta: „În Reggio Calabria, familiile mafiote, regrupînd între 30 ºi 80 de oameni, relaþiile lor cliente - liste - parentale permit naºilor sã controleze între 10-15% ºi 30% din înscriºii pe liste. În fine, dacã grupãm cele patru organizaþii criminale din Mezzogiorno - Cosa Nostra sicilianã, Camorra din Campania, ‘Ndràngheta calabrezã ºi Sacra Corona din Puglia - se obþinea în 1992 al patrulea partid politic din Italia, potrivit cotidianului „La Repubblica” (7 martie 1992): un milion de voturi sub controlul lor direct ºi 2,6 milioane sub influenþã”. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)


Pag. a 19-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (1) Educaþie, politeþe, urbanitate... sînt termeni pe care toþi îi cunoaºtem ºi care nu ºi-au schimbat sensul cu trecerea anilor. Educaþia este un proces de lungã duratã, care începe de la naºtere. Ea se reflectã în comportamentul nostru, în gesturile noastre, în felul de a vorbi, în tonul vocii, în aspectul fizic, în respectul pentru semenii noºtri... ºi presupune însuºirea bunelor maniere. Dicþionarul Academiei Regale Spaniole defineºte urbanitatea ca politeþe, cumpãtare, atenþie ºi bune maniere, iar, în acest sens, semnificaþia practicã a termenului ºi-a pierdut treptat importanþa, odatã cu trecerea timpului. Acum cîþiva ani, în ºcoli, profesorii predau elevilor o materie numitã „Urbanitate”, la care îi învãþau pe aceºtia cum sã se aºeze ºi cum sã se ridice, cum sã se poarte cu ceilalþi, cum sã foloseascã tacîmurile la masã... - regulile elementare de comportare. Aceastã materie a fost scoasã din planul de învãþãmînt, pentru a face loc altor discipline, mai utile ºi în pas cu timpurile. Acum, în ºcoli ºi în licee se învaþã informatica, limbile strãine, tehnologiile noi etc. ºi se evitã o materie necesarã pentru trecerea prin viaþã: educaþia. Pentru a convieþui cu restul speciei noastre, trebuie sã respectãm o serie de reguli, de norme, care, din pãcate, nu sînt îndeplinite, în destul de multe cazuri, de cãtre cei mici sau cei mari. Regulile sociale elementare, precum capacitatea de a cere ceva sau de a mulþumi, de a da întîietate persoanelor în vîrstã sau de a nu folosi cuvinte urîte, sînt lãsate deoparte. Cu toate acestea, bunele maniere ne deosebesc ºi ne definesc ca persoane. Politeþea ºi comportamentul adecvat trebuie sã ne însoþeascã permanent: acasã (cu familia), la ºcoalã, la serviciu, sau în relaþiile de afaceri. Persoana care este lipsitã de aceste virtuþi, cãrora nu le dã importanþa pe care o meritã, nu este aptã sã convieþuiascã în armonie. Educaþia nu trebuie sã fie o faþadã, ea trebuie sã decurgã spontan, sã fie un exerciþiu zilnic, începînd cu primii ani de viaþã.

Manuscrisele de la Marea Moartã (2) Alegerea lui Iuda (1) Evreii care se întorceau din captivitate din Babilon erau conduºi înapoi în Ierusalim de cãtre Zerubbabel, omul care altfel ar fi trebuit sã fie regele lor. El ºi grupul sãu ales, format din Jeshua, Nehemiah, Seraiah, Reelaiah, Mordecai, Bilshan, Mispar, Bigvai, Rehum ºi Baanah s-au întors în oraº cu ceremonia secretã a dinastiei regale a lui David. Ritualul era puþin diferit pentru cã, urmînd sfatul lui Ezechiel, elementele egiptene evidente au fost schimbate cu unele ebraice - dar era încã intact. Pe cînd au reconstruit templul dupã proiectul explicat de Ezechiel, erau plini de o nouã încredere: ei vor construi un templu ºi o nouã înþelegere de nezdruncinat cu Yahve. Niciodatã poporul nu va mai rãtãci ºi niciodatã zeul lor nu va mai trebui sã-i pedepseascã atît de rãu. Încrederea într-un nou început este întotdeauna ceva deosebit; ai sentimentul cã „de data aceasta voi reuºi”. Þine de natura umanã sã gãseascã tãrie în speranþa într-un viitor care pare întotdeauna mai bun decît trecutul - dar din experienþã se ºtie cã nu este mereu aºa. Este posibil ca descendenþii lui Zerubbabel ºi grupul sãu ales, cunoscut drept Hasidim, sã fi pãrãsit Ierusalimul între 187 î.Chr. ºi 152 î.Chr. Pergamentul numit „Documentul din Damasc“ (numit astfel deoarece comunitatea îl menþiona în diferite ocazii drept „Damascus“) ne oferã cel mai bun indiciu pentru întemeierea comunitãþii Qumran: „Pentru cã în necinstea lor, cînd L-au pãrãsit, El ªi-a întors faþa de la Israel ºi de la templul Sãu, i-a sortit pieirii prin sabie. Apoi, cînd El ºi-a amintit înþelegerea patriarhilor, El a lãsat un vestigiu în Israel ºi nu i-a sortit dispariþiei. ªi cînd s-a sfîrºit mînia la 390 de ani dupã aceea, El i-a predat în mîna lui Nabucodonosor, rege al Babilonului. El i-a vizitat ºi a fãcut sã rãsarã din Israel ºi de la Aaron o rãdãcinã de rãsad ca sã aibã pãmîntul Sãu ºi sã creascã mãnoasã în bunãstarea

Educaþia ºi simþul umorului Abordarea lucrurilor cu optimism ºi bunãvoinþã este una dintre teoriile cele mai eficace pentru a fi fericit. Nimeni nu este scutit de probleme, ºi gravitatea acestora nu este aleasã, ci impusã de viaþã. De aceea, diferenþa dintre o persoanã ºi alta nu se bazeazã pe lipsa de probleme, ci pe capacitatea de a le înfrunta cu o atitudine pozitivã. Adevãrul este cã deþinerea acestei capacitãþi nu va rezolva problema în cauzã, dar ne va scuti de suferinþã ºi, de asemenea, ne va ajuta sã diminuãm dramatismul pe care îl poate aduce cu sine. Simþul umorului nu se defineºte ca o capacitate de a rîde sau de a zîmbi. Conceptul merge mult mai departe ºi poate fi considerat mai degrabã o virtute a fiinþei umane. Este vorba de ascuþime a minþii, de perspicacitate, de o atitudine pozitivã în faþa greutãþilor vieþii. Face parte din caracterul persoanei. Dacã cineva nu are simþul umorului, este greu sã îl dobîndeascã; acesta nu este un obicei, ci mai degrabã o calitate. Experþii au afirmat deseori cã persoana care obiºnuieºte sã rîdã este mai fericitã, duce ºi o viaþã mai sãnãtoasã ºi poate ajunge sã trãiascã mai mulþi ani. ªi au dreptate, pentru cã aºa cum sãnãtatea corpului se manifestã prin absenþa bolilor ºi prin aspectul fizic armonios, sãnãtatea sufletului se exprimã prin bucurie ºi simþul umorului. Trebuie sã recunoaºtem cã este greu sã ne menþinem bucuria în clipele grele ºi cã sînt momente de tristeþe, cînd „nu avem chef de nimic”. Nu ne referim la stãrile de spirit trecãtoare, cauzate de ceva circumstanþial. Momente de tristeþe ºi de bucurie, de optimism ºi de pesimism sînt prezente în viaþa tuturor. Totuºi, sînt unele persoane care suportã mai uºor o perioadã proastã. Simþul umorului depinde de capacitatea de a realiza, de a preþui lucrurile la justa lor valoare, de a fi cumpãtat ºi de a nu dramatiza problemele, de a ºti sã abordezi o glumã fãrã a te supãra ºi de a fi capabil sã afiºezi o minã bunã în momente rele. Odatã analizat sensul termenului, din modestul nostru punct de vedere, nu trebuie trecut cu vederea cã simþul umorului este esenþial în educaþie. O persoanã cu bune maniere ºtie cînd trebuie sã îºi pãmîntului Sãu. Apoi, ei au înþeles nedreptatea lor ºi au ºtiut cã erau oameni vinovaþi. Dar erau oameni orbi, ca niºte oameni ce merg pe dibuite de 20 de ani. ªi Dumnezeu S-a gîndit la faptele lor, cã ei L-au cãutat cu toatã inima ºi El a format pentru ei un învãþãtor întru dreptate, care sã-i îndrume pe drumul inimii Sale, ºi a adus la cunoºtinþã, pînã la ultimele generaþii, ce a fãcut El cu ultima generaþie, o adunãturã de trãdãtori, cei care s-au abãtut din drum”. (CD 1:3-13) Dacã luãm în consideraþie referirea la evrei, care sînt în mîinile lui Nabucodonosor de la data cînd el a luat pentru prima datã Ierusalimul, în 597 î.Chr., ºi nu de la distrugerea oraºului, în 586 î.Chr., scãzînd cei 390 de ani plus cei 20 de ani de „rãtãcire”, rezultã data de 187 î.Chr. - pentru întemeierea Qumran. Aceastã datare nu trebuie luatã chiar foarte strict, dar putem fi siguri de un fapt: comunitatea exista în 152 î.Chr., cînd qumranienii protestau faþã de ridicarea în funcþia de mare preot a lui Jonathan, conducãtorul maccabeilor. Pergamentele descoperite în peºterile din Qumran, în special „Manualul de disciplinã“ ºi comentariul asupra primelor douã capitole din „Cartea lui Habakkuk“, ne spun despre repulsia lor deosebitã la vestea acestei numiri în funcþie. Exilul lor a fost autoimpus ºi prin retragerea în deºert ei s-au considerat a fi oamenii unei noi înþelegeri cu Yahve, „aleºii lui Iuda”, ducînd o viaþã durã, monahalã, care va deveni model pentru cãlugãrii creºtini. Ei se autodescriu drept „oamenii care au fãcut o Nouã înþelegere cu þinutul din Damascus” (Damascus este acum considerat a fi numele folosit pentru Qumran, ºi nu o referire la oraºul sirian). Sãpãturile au arãtat cã oamenii din Qumran au trãit probabil în corturi ºi au folosit peºterile de pe ridicãturile înconjurãtoare drept magazii ºi locuinþe cînd se adãposteau de ploile rare de iarnã. Erau clãdiri care includeau un turn de pazã, sãli de întrunire publicã, o salã de mese cu bucãtãrii ºi cãmãri, o salã de scris, brutãrie, o salã pentru olãrit, diferite ateliere ºi bazine mari pentru ceremoniile de spãlãri rituale. Spãlarea ritualã era esenþialã pentru menþinerea stãrii de sfinþenie, aºa cã erau necesare mari cantitãþi de apã în acea zonã cu ploi foarte puþine. Membrii comunitãþii erau împãrþiþi în trei grupe:

foloseascã simþul umorului, cînd trebuie sã rîdã de ea însãºi ºi cînd poate rîde împreunã cu ceilalþi, ceea ce este total diferit de a rîde de ceilalþi. O persoanã care îºi pierde echilibrul sau se împiedicã ºi cade este o pradã uºoarã pentru aceia care, fãcînd uz de simþul lor de umor ipotetic, rîd de nenorocirea altuia. Dar este simplu sã faci diferenþã dintre simþul umorului ºi bãtaia de joc. Educaþia implicã respect ºi toleranþã, motiv pentru care persoanele educate ar trebui sã arate un simþ al umorului în concordanþã cu aceste valori, sã nu se amuze pe seama necazului celorlalþi, dar sã se bazeze pe o inteligenþã specialã pentru a rîde de ceva care cu adevãrat poate provoca un rîs sãnãtos.

Modul în care ne aºezãm (1) Se cuvine sã stabilim, înainte de orice, subtila diferenþã între a lua loc sau a te aºeza, ºi a te lãsa sã cazi, a te arunca, a ateriza pe scaun, în fotoliu sau în orice alt loc. Cît de uºor pare simplul act de a te opri din mers pe drum, sau în sufrageria casei pentru a lua loc, ºi ce dificil, totuºi, se dovedeºte a fi, uneori, sã o faci în mod educat ºi cu eleganþã. Pentru cã în momentele cînd trebuie sã vã aºezaþi, o puteþi face menþinînd aspectul ºi þinuta, dupã o uºoarã flexiune, cu spatele drept, uºor sprijinit de spãtarul scaunului, fotoliului, canapelei sau al bãncii dintr-un parc public. Dar, de asemenea, dupã cum spuneam mai înainte, acþiunea de a te a aºeza se poate schimba în intenþia de a te arunca pe scaun, fãrã a lua în seamã nici unul dintre aceºti factori. Dupã aceastã lãmurire, vom adresa un mesaj doamnelor, pentru cã sînt cele care poartã fustã. Femeia trebuie sã se aºeze cu picioarele apropiate, spatele drept ºi sprijinindu-se de spãtar. În nici un caz nu ar trebui sã o facã þinînd picioarele depãrtate ºi întinse. În cazul în care poartã pantaloni, iar sfatul este valabil atît pentru femei, cît ºi pentru bãrbaþi, este indicat ca pantalonul sã fie ridicat astfel încît sã nu þinã în dreptul genunchiului, dar nici sã nu atîrne pe jos, dacã are o lungime mai mare. Pantalonul nu trebuie nici suflecat, lãsînd la vedere marginea ºosetelor sau dresul, ci trebuie ridicat puþin, astfel încît poziþia sã fie comodã ºi sã permitã mobilitatea. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO „Israel”, „Levi” ºi „Aaron”. Israel însemna membri obiºnuiþi, leviþii erau preoþi fãrã rang ºi Aaron desemna preoþii cei mai în vîrstã ºi mai sfinþi. Ca ºi Francmasoneria, orice bãrbat care-ºi putea exprima credinþa fermã în zeu era ales sã facã parte din comunitate - „ei mulþi” aºa cum se autointitulau. Existã cîteva similitudini clare în tratarea noilor membri, începînd cu un interviu cu acel consiliu ca sã examineze candidatul potenþial ºi sã stabileascã dreptul sãu, dupã care se trecea la vot. Dacã era acceptat, candidatul era admis la o treaptã inferioarã pentru o perioadã de un an, în care nu trebuia sã-ºi amestece bogãþia cu „cei mulþi”. Primul nivel al Francmasoneriei, acela al „uceniciei”, obiºnuia sã aibã o duratã de un an ºi, în ceremonia de iniþiere, candidatului i se cerea sã nu aibã monezi sau alte obiecte metalice. În cursul iniþierii, i se cere sã dea bani ºi cînd rãspunde cã nu are, i se spune cã a fost un test ca sã se asigure cã nu a adus monezi sau alte bogãþii în Lojã. Cînd noul membru a fost primit în comunitatea Qumran, timp de un an i se testeazã cunoºtinþele despre lucrãrile din Torah; înainte de a lua statutul de Meºter Prieten, un frate mason trebuie testat pentru cunoaºterea ritualului. Aºa cum se întîmpla ºi la francmasoni în trecut, al doilea stadiu de membru era pentru majoritate, dar pentru persoanele selectate mai exista un al treilea nivel, la care individul putea sã acceadã dupã încã un an. Aceasta le permitea „sã se apropie de consiliul secret al comunitãþii” - ne aminteºte de secretele lui Hiram Abif, care sînt revelate francmasonilor care devin Maestru Mason ºi sînt ridicaþi la treapta a treia. Ca ºi la Cavalerii Templieri, de îndatã ce iniþiaþii au trecut de primul an, ei trebuie sã-ºi predea toatã averea; în mod firesc, aceasta este o procedurã pe care Francmasoneria nu o poate adopta decît cu riscul dispariþiei ei peste noapte! Virtuþile pozitive ale comunitãþii Qumran erau clar expuse în pergamente: adevãr, dreptate, bunãtate, cinste ºi umilinþã, împreunã cu dragoste frãþeascã. Atît de similare sînt cele trei trepte ale comunitãþii Qumran cu cele ale Francmasoneriei, încît nu poate fi vorba de o simplã coincidenþã. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 24 martie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Mafia ridicatã la rang de politicã de Stat (1) (urmare din pag. 1) Aºa cum s-a nãscut, tot aici, la scurtã vreme dupã el, la numai 21 de ani, cel de-al doilea mare geniu tutelar al civilizaþiei româneºti, care a fost Nicolae Iorga. Aºa cã Botoºanii au dat doi titani ai culturii naþionale. Am venit cu multã dragoste la voi. Am rãspuns invitaþiei pe care mi-au fãcuto oamenii din Suceava ºi din Botoºani. Am venit dupã un turneu destul de lung ºi de greu. În ultimele sãptãmîni am fost ºi în strãinãtate, am fost într-o delegaþie senatorialã în Germania. Am fost pe urmã la Varºovia, unde am primit Medalia de Aur a Academiei Mondiale de Medicinã „Albert Schweitzer”. (Aplauze) Tot vãd cã o anumitã fiþuicã antiromâneascã scrie, zi de zi, cã nu e nimic adevãrat din toate distincþiile internaþionale pe care le primesc eu. Ei au copiat de pe calculator acele diplome ale mele – care au fost obþinute fãrã eforturi speciale, pentru cã eu nu am cerut nimãnui sã mã coopteze în nici o Academie, ºi nici sã-mi dea vreo medalie de aur sau de argint – apoi le-au falsificat ºi au minþit cã aºa ceva pot obþine ºi ei. Dar de ce nu au obþinut pînã acum? Dacã o asemenea Diplomã se cumpãrã cu preþul cîtorva hamburgheri de la McDonald’s, cu 50 de dolari, de ce nu au luat ºi ei? Nu înþeleg. (Aplauze) Este, probabil, o teribilã loviturã pe care le-a dat-o duºmanilor mei faptul cã prestigioase foruri internaþionale m-au cooptat în rîndurile lor – repet, fãrã sã fac eforturi deosebite – ºi aºa ceva mie îmi demonstreazã cã nu sîntem deloc izolaþi pe plan internaþional, cum se tot grãbeau unii sã pretindã. Vedeþi bine cã ei n-au ce sã spunã despre noi. Nu pot sã spunã cã noi sîntem corupþi, nu pot sã spunã cã noi sîntem mafioþi, sau agenþi ai unor Puteri strãine împotriva intereselor þãrii noastre, ei nu pot sã spunã nimic de genul acelor lucruri care pot compromite niºte politicieni. ªi atunci, inventeazã, spun cã sîntem extremiºti. Dar ce extremism poate sã aibã românul la el acasã? De unde ºi pînã unde? Starea de pace nouã ne convine. Cu o singurã condiþie: toþi cetãþenii acestei þãri ºi toate minoritãþile sã fie devotate ºi loiale Statului Naþional Unitar Român. Dacã nu ar fi provocãrile acestea din partea organizaþiei paramilitare ºi anticonstituþionale UDMR, n-ar avea nimeni nici o treabã cu ei. (Aplauze) Ei mai spun, de asemenea, în crizã de idei ºi de imaginaþie, cã am fi izolaþi pe plan internaþional. Chiar fãceau, acum vreo 3-4 luni, tot felul de alianþe între ei ºi bravau prin presã cã Partidul România Mare n-ar intra în calcule. Iatã, acum, ce alianþe ºi ce coadã fac ei la Justiþia românã ºi la cea francezã, unde dau cu subsemnatul ce ºi cît au furat! (Aplauze) Nimeni nu poate face dovada cã vreun om de la Partidul România Mare e implicat în afaceri de care sã ne fie ruºine. Le-am interzis tuturor, încã de la început, sã facã parte din Consilii de Administraþie, sã facã parte din AGA, sã facã parte din conducerea bãncilor, sã se bage în afaceri care nu sînt la vedere. Nu sînt împotriva afacerilor, nu sînt împotriva spiritului întreprinzãtor particular. Eu cred cã aºa ceva este un motor de progres ºi eu însumi, dacã nu erau toate aceste facilitãþi ale privatizãrii, nu conduceam douã reviste ºi o editurã. Dar noi trebuie sã ne gîndim cã nu toatã lumea are posibilitãþi sã facã afaceri, sã se asocieze, sã ia un credit bancar. Nu mai vorbesc de cei care lucreazã în domeniile agriculturii ºi turismului. Sînt oameni foarte sãraci, sînt oameni cu frica lui Dumnezeu, sînt oameni care nu vor – cum spunea mentorul meu literar, Eugen Barbu – sã moarã la Cutia Milelor, adicã datori vînduþi. Pentru cã, în definitiv, cel mai bogat om din lume nu este acela care are averi, ci acela care nu are datorii. Din punctul acesta de vedere, eu sînt un om foarte bogat, pentru cã n-am datorii la nimeni. (Aplauze) Probabil vã aduceþi aminte cã aceleaºi partide care perorau cã noi am fi izolaþi, acum vreo lunã s-au întîlnit, fãrã ºtirea noastrã – pentru cã au avut grijã sã nu ne informeze ºi pe noi – ºi au sem-

nat un fel de Protocol pentru desfãºurarea unei campanii electorale civilizate. ªi este atît de civilizatã campania asta, încît se pãruiesc la televizor în direct, se scuipã ca la uºa cortului, sînt mai spurcaþi decît þiganii sub coviltir, la ºatrã. Aþi vãzut emisiunile din ultimele sãptãmîni. ªi atunci, nu sîntem noi mai cîºtigaþi, care nu am participat la asemenea Protocol? Trebuie sã manifeºti spirit de civilitate, sã fii bine crescut, ºi, de fapt, sã ai respect pentru cetãþean – fiindcã lumea nu vrea sã îi mai vadã pe politicieni certîndu-se, acesta este adevãrul. E mult de spus pe tema asta, însã evenimentele ºi timpul lucreazã în favoarea noastrã. ªi tot ce s-a întîmplat în ultimele sãptãmîni aratã ºi faciliteazã o creºtere a diagramei de formã a Partidului România Mare. (Aplauze) Asta pentru cã lumea s-a sãturat de minciuni electorale, s-a sãturat de promisiuni demagogice. Lumea vrea ca România sã fie condusã de o mînã de fier cel puþin de 2 ani, ca sã evitãm prãbuºirea totalã a societãþii româneºti. (Aplauze, se scandeazã „Vadim! Vadim!”) Poate vã aduceþi aminte de acea emisiune, pe care, acum o sãptãmînã, am avut-o la Pro TV ºi cînd m-a întrebat amfitrionul ce am de gînd sã fac, care va fi prima mãsurã pe care o voi lua, eu i-am spus cã în 48 de ore voi lichida Mafia! (Aplauze, strigãte de „Bravo!”) Nu am sã mai insist, pentru cã nu vreau sã sperii pe nimeni. De felul meu, eu sînt un om blînd, nu omor nici un fluture. Chiar asearã vîna cineva o molie, la cina de la o mînãstire, ºi i-am zis: „N-o omorî! Las-o sã trãiascã, nu aduce moartea în preajma noastrã!” (Aplauze) Dar dacã insista moderatorul ºi mã întreba cum am sã lichidez Mafia, i-aº fi rãspuns aºa cum vã spun vouã aici: îi voi trage un glonþ direct între ochi! (Strigãte de „Bine!”, „Bravo!”) La ce mã refer? Mã refer la caracatiþa Mafiei, cea cu zeci de braþe – nicidecum la oameni. Nu va muri nimeni, nu facem rãu nimãnui, deºi spiritele sînt foarte încinse în toatã þara. Acum, la intrare, o femeie, altminteri foarte elegantã ºi bine crescutã, dar exasperatã, mi-a spus: „Nu vã cer casã, nu vã cer pãmînt. Vreau numai sã conduc plutonul de execuþie, sã-i împuºcãm pe þãrãniºti ºi pe liberali!” (Aplauze) Imaginaþi-vã scena: parcã era Ana Ipãtescu la 1848, cu douã pistoale, înfãºuratã în Drapelul Tricolor. (Aplauze) Am sã încerc sã vã explic acum, în cîteva cuvinte, în ce fazã se aflã societatea româneascã. O altã primãvarã, în acest secol ºi în acest mileniu, nu vom mai avea. Vin alegerile. Am vãzut ce mizerie domneºte în majoritatea oraºelor þãrii, cu tot felul de promisiuni, cu maldãre de afiºe, cu panouri luminoase, cu bannere. Totul e extraordinar de costisitor. Eu apreciez cã numai pentru Municipiul Bucureºti s-au cheltuit, pînã acum, peste 20 de milioane de dolari, cu o reclamã deºãnþatã, de o opulenþã strigãtoare la cer. Cu banii aceia, un gospodar cred cã ar fi rezolvat toate problemele stringente ale Capitalei României: ar fi rezolvat problema aducþiunii de apã caldã, a reþelelor subterane, problema apei potabile, problema gunoaielor ºi problema cîinilor vagabonzi, care este o chestiune dincolo de relaþia normalã om-vietate, ºi, dacã nu va fi soluþionatã în timp util, va arunca societatea româneascã înapoi, în barbarie. Asta pentru cã nicãieri în Europa nu sînt atîtea trupuri de cîini strivite, cum sînt acum în România. Eu am fãcut o socotealã: în jur de 5.000 de cîini pe zi sînt uciºi de roþile maºinilor, pe toatã suprafaþa þãrii. Aºa ceva este anormal, românii sînt oameni cu frica lui Dumnezeu ºi iubesc animalele. Fireºte, dupã prioritãþile absolute, care sînt ale oamenilor, ar putea fi rezolvatã ºi aceastã chestiune, prin edificarea unor stabilimente la marginea marilor oraºe, unde sã li se dea cîinilor o zeamã lungã, o fierturã de cartofi cu niºte pîine ºi puþinã dragoste. Existã atîþia bãtrîni pentru care cea mai mare dezmierdare sufleteascã este sã hrãneascã, sã îngrijeascã ºi sã mîngîie animalele astea, care se uitã în ochii lor cu o tristeþe sfîºietoare. Nu sîntem în stare nici de atîta lucru? (Aplauze)

Vorbeam de cheltuielile exorbitante care se fac, la ora actualã, sub ochii unei populaþii tot mai sãrãcite ºi tot mai uimite. Lumea se întreabã cum e posibil ca numai un candidat la Primãria Capitalei din partea actualei Puteri – nu i-am dat numele nici la televizor, nici formaþiunea politicã, pentru cã noi nu vorbim de cazuri ºi de partide, ci vorbim de principii – sã aibã atîþia bani. Adicã, au furat unii ani de zile, pentru a-ºi face cheagul necesar ca sã mai fure încã 4 ani. Asta este cea mai bunã verificare a faptului cã nu au cîºtigat cinstit: risipa nepermisã de bani. Unul dintre candidaþii la Primãria Bucureºtilor a cheltuit pînã acum în jur de 9 milioane de dolari. 1 milion de dolari l-a dat unei firme de aºa-zisã consultanþã din America, de fapt niºte aventurieri, firma „Saatchi and Saatchi”. Aºadar, 1 milion de dolari a plãtit numai pentru consultanþã, electoralã ºi alte 8 milioane de dolari pentru a sufoca populaþia. Unde te duci, unde te-ntorci în Bucureºti, vezi chipul lui tîmp. Ba se pozeazã cu partea stîngã, ba cu partea dreaptã, ba cu partea de sus, ba cu o mînã întinsã, ca un milog de la Cimitirul Bellu, dupã pomanã. (Aplauze) Cine are nevoie de aºa ceva ºi cine este atît de iresponsabil, încît sã confunde aceastã batjocurã cu democraþia? Asta nu este democraþie. În general, ce se întîmplã la ora actualã în România nu este democraþie, ci este cea mai enervantã formã a anarhiei, fiindcã nu mai existã nici un fel de autoritate în Statul Român. Dvs. ºtiþi pe propria piele ce se întîmplã aici, în Nordul þãrii. Noi ºtim ce se întîmplã la Bucureºti, dar avem ºi o viziune generalã asupra ansamblului societãþii româneºti ºi vedem cã aproape nimeni nu mai are încredere în aºa-zisa autoritate a instituþiilor. Justiþia nu mai e Justiþie, Poliþia nu mai e Poliþie. Alte instanþe, care ar trebui sã vegheze la bunul mers al societãþii româneºti, la liniºtea ºi ordinea publicã, nu funcþioneazã, sau uneori funcþioneazã împotriva interesului general ºi al interesului particular al cetãþeanului. Asta înseamnã Mafie, nu gãinarii mãrunþi, nu spãrgãtorii de maºini, nu ºuþii din mijloacele de transport în comun, nu cei care au început sã încalce legile tocmai pentru cã nu pot sã încropeascã o afacere decît dacã o iau pe lîngã lege. Nu îi justific, dar încerc sã înþeleg ºi acest fenomen al economiei subterane. Mafia înseamnã, de fapt, paralizarea structurilor Statului de cãtre aceºti ganglioni canceroºi. În clipa în care structurile infracþionale conlucreazã cu structurile de Putere ale unui Stat, atunci acel Stat este pierdut. La ora actualã, ne aflãm în situaþia în care România este pe ultima sutã de metri. Citiþi ºi dvs. în presã, auziþi la Radio, urmãriþi la Televiziune cã nu ºtiu care judecãtor a fost corupt, cã nu ºtiu care poliþist a manevrat de aºa manierã o cercetare sau o anchetã, încît sã facã scãpat pe un hoþ sau chiar pe un criminal care a omorît copii cu maºina. Vedeþi ºi dvs. cum un colonel, care a omorît 5 oameni cu maºina, în urmã cu 2 ani, scapã cu o condamnare uºoarã, de 3 ani cu suspendare, ºi cu o amendã de 180 de milioane de lei. Asta în timp ce eu sînt dat în judecatã de ministrul Justiþiei ºi nu mi se acceptã nici un martor, nici o probã, nu se respectã dreptul meu elementar la apãrare, nu ca senator sau ca preºedinte de partid parlamentar, dar mãcar ca simplu cetãþean. Dacã ei fac aºa ceva unui senator ºi candidat la Preºedinþie, înseamnã cã pe oamenii de rînd îi calcã în picioare, îi pulverizeazã, iar eu cu ideea asta nu mã pot împãca. (Aplauze) Asta înseamnã Mafia ridicatã la rang de politicã de Stat. Un criminal care omoarã 5 oameni este amendat cu 180 de milioane de lei, iar un senator care a scris un articol, bun sau rãu – puteau sã-l citeascã, puteau sã nu-l citeascã, la urma urmei libertatea presei e garantatã de Constituþie ºi este, poate, cel mai important lucru care s-a întîmplat dupã evenimentele din decembrie 1989 – un senator este amendat cu daune morale de 440 de milioane de lei! Daþi-vã seama, în contul acestor bani, cîþi oameni omora acel colonel! Fãcea un adevãrat genocid! (va urma)


Pag. a 21-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (67) 27 FEBRUARIE 1990. Sub biroul meu de lucru s-au strîns cîteva maldãre de hîrtie. Gunoiul de dimineaþã. E presa din ultimele zile. Tot mai proastã, fãrã sare ºi piper, dar ulceratã de patimi. Fac un efort fizic (mã aplec s-o ridic, deºi am cãlcat-o în picioare ºi am fãcut-o ferfeniþã) ºi un efort intelectual (adicã o vãrzuiesc preþ de cîteva minute, sã vãd cine ºi de ce mã înjurã, ce crime au mai fãptuit þiganii scãpaþi de sub orice control, cît de tare s-au obrãznicit ungurii etc.). Cea mai mare deziluzie e aºa-zisul ziar „Adevãrul“ - rãu, rãzbunãtor, scuipînd azi unde a lins ieri, nu-mi pot imagina cum, ce minune s-a petrecut, de-au reuºit cei 200 ºi ceva de foºti salariaþi ai organului C.C. al P.C.R., „Scînteia“, sã-ºi bage o mînã lungã pe gît, pînã la fund, sã se apuce cu nãdejde de noadã ºi sã se întoarcã singuri pe dos, scurt, într-o singurã noapte! Totuºi, nãravurile proaste îi trãdeazã: „Adevãrul“ publicã aceleaºi caricaturi ale „Scînteii“, cu oameni colþuroºi ºi fermi, mãi, tovarãºi, rostind niºte texte dogmatice, la care nu rîde nici un cîine. Întorcînd cu scîrbã foile ziarelor ºi revistelor adunate în ultimul timp, constat acelaºi numitor comun: fiecare nenorocit încearcã sã se convingã ºi sã ne convingã ce fapte de „eroism“ a sãvîrºit el în „rezistenþã“. În fiecare „ fund gol“ zace un general De Gaulle. Îngrijorãtoare lipsã de caracter are o mare parte din intelectualitatea românã! Pe lîngã puºlamalele astea, muncitorii sînt niºte sfinþi de pus la icoane. Totuºi, întîlnesc ºi douã materiale interesante. 1) Micul bãgãtor de seamã Doru Braia, tehnician de profesie (dar politician amator!), s-a dus, în clipele fierbinþi ale zilei de 22 decembrie, la Ambasada României din Bonn ºi a somat sã i se predea documentele ºi... banii (?!). A fost oprit de Poliþia germanã, care nu putea nici ea sã-ºi explice cum de-ºi permite un individ de pe stradã sã cearã fondurile unei Ambasade!; 2) În „Libertatea“ de sîmbãtã a apãrut o scrisoare a unui legionar pe nume Sorin Arnãutu cãtre un alt legionar, Constantin Burlacu, din New York, în care sînt fãcuþi chisãliþã borfaºii de la „Europa liberã“. Am nevoie de un sfat juridic, pentru cineva. Aºa cã îi telefonez lui Gabriel Iosif Chiuzbaian, care e ceva pe la Asociaþia Juriºtilor, dar ºi vicepreºedinte la unul dintre partidele-ciupercã. „Pardon, eu sînt prim-vicepreºedinte!“ - mã corecteazã, cu emfaza lui cunoscutã, Gãbiþã. Dupã care, pur ºi simplu, îmi cere bani pentru a-mi acorda consultaþia. Bravo, Chiuzbaiane! Unde-am fi ajuns dacã, pentru numeroasele servicii pe care þi le-am fãcut ºi eu de-a lungul timpului, aº fi pretins bani? Vorbesc cu Barbu la telefon ºi îi istorisesc cum ºi-a mîncat cenaclistul Chiuzbaian omenia. - La ce te aºtepþi, mã, Vadime, de la unul ca ãsta? Pãi eu l-am primit în casã ºi el s-a dat la nevastã-mea. Stai, cã asta nu e totul, dar îmi spunea Drãgan cã l-a gãzduit la Palma de Mallorca ºi s-a dat ºi la nevasta lui, marchiza. Nu pune la suflet, mai bine ia zii: ce-ai mai fãcut azi?

Ciuº, mãgãruº, aºa spuneam cînd eram copii. Oare Corneliu Vadim Tudor ce i-o ºopti urecheatului, care stã blînd ca un mieluþ?! Lidia Vadim Tudor, micuþã la vremea aceea, ºi mama ei, doamna Doina, asistã la acest moment de „tandreþe“, care se repeta, iar ºi iar, la fiecare animãluþ întîlnit în cale. Acest mare om iubea atît de mult toate fiinþele pãmîntului, încît nu era în stare sã omoare nici mãcar o muscã. Dacã gãsea oriunde o gînganie, cît de micã, o lua ºi o punea afarã, rostind de fiecare datã: „E ºi ea un suflet!“.

La Conferinþele de Presã sãptãmînale, unde rostea discursuri pline de înþeles ºi de învãþãminte, Corneliu Vadim Tudor nu uita sã laude publicaþiile pentru care punea atîta suflet, ºi care i-au mîncat mulþi ani din viaþã. I-am rãspuns cu gîndul dus departe ºi cu privirea la florile de ger din fereastrã: „Ia, eu fac ce fac demult/ Iarna viscolul ascult“. 28 FEBRUARIE 1990. Zi de odihnã. Parcã celelalte cum au fost? Eugen Barbu ºi Iosif Constantin Drãgan sînt în convorbiri de 7 ore încheiate, pentru a realiza împreunã un film grandios. Patronul cu scenariul, Drãgan cu banii, ca producãtor. Vorbesc cu Rãzvan Theodorescu, la telefon, sã i se ia un interviu televizat lui Drãgan, fiindcã a doua zi, în zori, pleacã în Cehoslovacia. Trãim într-o înfloritoare perioadã a zvonurilor: aud, de pildã, cã Emil Munteanu, de la „România liberã“, care acum mã înjurã vijelios, a fost ofiþer de Securitate, dat afarã pentru matrapazlîcuri. 1 MARTIE 1990. Mãrþiºor! Cap de Primãvarã, la strãmoºi! Parcã o descãtuºare miraculoasã vibreazã în arbori ºi în cuiburile pãsãrilor. Ce bine mã simt cu fiecare început de primãvarã! Cît de mult iubesc florile curajoase care sparg, cu lancea lor firavã, calota de zãpadã! Ce reavãn ºi frumos mirositor trebuie sã fie pãmîntul acum pe cîmp, pe dealuri ºi munþi, cu brazde rãvãºite de ghiocei, toporaºi ºi zambile! Poate cã nimeni n-a descris mai emoþionant ciclurile anotimpurilor, în toatã literatura lumii, ca polonezul Reymont, în romanul „Þãranii“, care a luat Premiul Nobel în anul 1924. L-am citit cu o plãcere nebunã, în adolescenþã. Mã invitã Barbu la plimbare. Mergem ce mergem, pe ruta obiºnuitã, de la Ceasul de lîngã Palatul Victoria, pînã la Statuia Aviatorilor, apoi ne întoarcem ºi poposim la „Mãrul de Aur“ (pe care noi doi l-am salvat de la demolare, prin 1988, aºa e, dragi tovarãºi Alexandrina Gãinuºã, Lina Ciobanu ºi Silvestru Vîrtosu?!). Lume multã, febrilã. Aici, o slugã hoaþã, pe nume Nicolae Dascaliuc (un fel de ºef de salã) se poartã urît cu noi - concret, nu face nimic, dar se uitã cu duºmãnie, probabil pentru cã n-a putut sã ne fure ani de zile, dupã cum îi dãdea ghes inima. Bine cã ne-a furat la nota de platã de azi o ospãtãriþã de-a lui, din pricina acesteia, de altfel, începînd scandalul. Plecãm scîrbiþi. Ne ducem la Restaurantul Chinezesc, din apropiere, unde se face curãþenie. Un tîrîie-brîu mucos, în hol, strigã dupã mine: „Ceauºistule!“. Nu-l bag în seamã. El nu are nici o vinã, de vinã sînt publicaþiile care l-au intoxicat, ca ºi „Europa liberã“. O sã-l regretaþi voi pe Ceauºescu, proºtilor! Pînã la urmã, ne întoarcem acasã. Bine cã ne-am mai pus sîngele în miºcare ºi am respirat aerul ãsta curat. Mã îngrijoreazã Barbu - nu mai aude deloc cu o ureche, i-a slãbit mult vederea, trebuie operat de cataractã, începe sã uite tot mai des, nu ºtiu ce-i cu el. Ajung, în sfîrºit, în searbãdul meu apartament cu douã cãmãruþe. Unde o sta acum Silviu Brucan? Tot în „Casa pentru Istorie“, cum numea Lucia Hossu-Longin vila din Str. Herãstrãu nr. 6? Citesc revista ieºeanã „Timpul“, unde sînt atacat foarte murdar, alãturi de Eugen Barbu ºi Mihai Ungheanu. Îi simt imediat orientarea: alãturi, se lãfãie poze ºi interviuri cu Dorin Tudoran ºi compania. Am crezut cã aceastã publicaþie, care ºi-a tras abuziv numele ziarului unde lucrase Eminescu (numai cã ziarul acesta din urmã apãrea la... Bucureºti), este o foaie serioasã. De unde atîta seriozitate? Pe copertã a apãrut o pozã mare, din care reiese cã pe zidurile Universitãþii din Iaºi populaþia

ar fi scris cu vopsea: „Gabriel Liiceanu - preºedintele României!“. N-ar fi primul þigan, sã ne gîndim numai la Rãzvan Vodã, înscãunat de Mihai Viteazul pe tronul Moldovei ºi imortalizat apoi de Haºdeu, în „Rãzvan ºi Vidra“... 2 MARTIE 1990. Au început sã ridice capul niºte propagandiºti nemþi, care au pretenþia de a scrie ei Istoria. La emisiunea în limba germanã, difuzatã azi pe micul ecran, un preot sas din Cisnãdioara (el pronunþã Kiszisniod, pe care o traduce prin „Poieniþa Porcilor“), susþine cã Sibiul ar fi fost întemeiat de un anume Hermann din Nürnberg. Nu contest rolul excepþional al civilizaþiei germane pe teritoriul Transilvaniei, dimpotrivã, îi sînt foarte recunoscãtor. Dar Sibiul este o aºezare cu mult mai veche, unde s-au fãcut sãpãturi arheologice doveditoare pentru prezenþa strãmoºilor noºtri, din vremuri imemoriale. Chiar dacã ar fi sã analizãm lucrurile sub raport strict demografic, de sute de ani, românii au fost ºi sînt cei mai numeroºi locuitori, ceea ce aratã caracterul preponderent românesc al urbei. Totuºi, sã fim sinceri: s-ar putea ca Hermann din Nürnberg sã fi întemeiat ceva în Sibiu, ºi anume vestitul Pod al Minciunilor. Continuã atacurile furibunde împotriva mea. Toatã pegra intelectualã, toþi rataþii, toþi guºaþii cred acum cã a venit momentul sã-mi plãteascã niºte poliþe. Pentru ce? Pentru cã eu am avut ºira spinãrii ºi am spus mereu adevãrul, în vreme ce ei au moþãit în cea mai adîncã banalitate. Una dintre potãile care acum au scãpat din lanþ ºi vor sã-mi facã franjuri manºetele pantalonilor este ºi Marius Tupan. Veleitãþi de prozator, dar fãrã urmã de talent. Acum, Tupan nu mã iartã, aºa cã publicã în revista „Moftul Român“ un denunþ ridicol, în care reclamã ca eu sã iau loc în boxa acuzaþilor, la Tribunalul Militar (?!), alãturi de Valentin Ceauºescu. În acelaºi text scelerat, intitulat „Cenuºã ºi arginþi“, prostãnacul ãsta rãu ºi neînzestrat, de care n-a auzit nimeni, se mai ia de

La una din ºedinþele Consiliului Naþional al Partidului România Mare, Gheorghe Turda, bun prieten cu Tribunul, a venit îmbrãcat în costum naþional maramureºean ºi, dupã o „mîndrã cîntare“, i-a oferit lui Corneliu Vadim Tudor, în semn de preþuire, o troiþã în miniaturã, sculptatã în stilul moþilor, mari meºteri ai lucrãturii în lemn. Raþiu, Coposu, Mircea Angelescu, Eugen Barbu, Cornel Dinu, Mircea Micu º.a. Nu-ºi ascunde bucuria cã piesa mea de teatru, „Toatã lumea ºtie fotbal“, a fost scoasã de pe afiºul Teatrului Tãnase. Cred cã primul meu articol se va intitula „PLEAVA“. Numai sã am unde sã-l public. O bombã explodeazã în societatea româneascã, în acest început de primãvarã: s-a sinucis, în biroul lui din Palatul de Justiþie, judecãtorul Gicã Popa, cel care a condus odiosul proces al soþilor Ceauºescu. O fi fãcut-o din remuºcare? Sau poate cã a fost „sinucis“ de complotiºtii care au trecut la operaþiunea nr. 2: ºtergerea urmelor ºi lichidarea, ori îndepãrtarea martorilor incomozi?! Între sinuciderea generalului Vasile Milea ºi sinuciderea generalului Gicã Popa, societatea româneascã a traversat cîteva sãptãmîni de dimensiuni apocaliptice. Mai suna-vei, dulce corn? (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 24 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Sfîrºitul lui Mihai Viteazul la Turda Mihai Viteazul a fost domnitor al Þãrii Româneºti între 1593 ºi 1601. Principalele puteri ale vremii erau: Imperiul German (împãrat: Rudolf al II-lea, 15761612, cu reºedinþa la Praga) ºi Imperiul Otoman. Dupã o serie de succese militare, Mihai încheie un tratat favorabil de alianþã ºi cooperare militarã cu Imperiul Otoman. Urmãtorul sãu þel a fost alipirea la Þara Româneascã a celorlalte douã provincii învecinate române (Ardealul ºi Moldova). În Ardeal guverna Andrei Bathory, în Moldova, Ieremia Movilã. Andrei Bathory devenise de curînd principe ºi dorea cucerirea ºi supunerea Þãrii Româneºti. Ieremia Movilã fusese instalat la putere în 1595, cu ajutorul Poloniei. În octombrie 1599, Mihai a început acþiunea militarã în Ardeal. La 18 octombrie 1599, înfrînge oastea lui Andrei Bathory la ªelimbãr (lîngã Sibiu). La 1 noiembrie 1599, este recunoscut la Alba Iulia de Dieta Ardeleanã ca noul principe al Ardealului. Încurajat de succes, Mihai a pregãtit campania Moldovei. Expediþia din Moldova a durat mai puþin de 20 de zile (mai-iunie 1600) ºi s-a soldat cu înfrîngerea trupelor moldovene polonofile. Mihai s-a reîntors din Moldova la Braºov la data de 27 iunie 1600. Nobilimea din Ardeal s-a rãsculat ºi a chemat în ajutor trupele habsburgice. Principalele personaje în complotul antiMihai au fost: episcopul Napragy ºi doi consilieri imperiali: David Ungnad ºi Dr. Pezzen. Mihai a fost învinovãþit de neloialitate faþã de Imperiul German ºi cã ar fi pactizat în secret cu turcii. La 11 iunie 1600, Mihai s-a întîlnit cu Dr. Pezzen la Alba-Iulia, cãruia i-a comunicat intenþia sa de a alipi oficial Ardealul ºi Moldova la Þara Româneascã, precum ºi ralierea lui la interesele antiotomane ale Imperiului German, solicitînd, totodatã, subvenþii pentru întreþinerea armatei. Dr. Pezzen i-a promis numai funcþia de guvernator al Ardealului ºi al Þãrii Româneºti, nu ºi al Moldovei. În cursul negocierilor, Mihai a renunþat la unele din cerinþele formulate iniþial. Raportul Dr. Pezzen înaintat împãratului Rudolf II nu a fost favorabil lui Mihai. Aflînd de conspiraþia nobililor ardeleni, Mihai s-a adresat în scris, la 23 august 1600, fratelui împãratului Rudolf II, arhiducele Maximilian, arãtînd cã creºtinãtatea însãºi ar fi în pericol, în caz de reuºitã a complotului. Mihai a convocat o Dietã la Sebeº, dar reprezentanþii ardeleni nu au dau curs invitaþiei, ci au organizat o adunare proprie la Opriºani (lîngã Turda), prezidatã de Stefan Csaki. Trupele habsburgice (conduse de generalul Georg Basta) ºi trupele nobililor ardeleni s-au reunit la data de 14 septembrie 1600, declarînd rãzboi lui Mihai. La 18 septembrie 1600, a avut loc bãtãlia de la Mirãslãu (lîngã Aiud), în care trupele lui Mihai au fost înfrînte. Aflînd de eºecul lui Mihai la Mirãslãu, fostul domnitor moldovean Ieremia Movilã, susþinut de trupe poloneze, a pãtruns, la începutul lunii octombrie 1600, în Moldova, cu intenþia de a o recuceri ºi a reveni pe tron. Mihai le-a ieºit în întîmpinare cu o trupã redusã (2.500 de soldaþi), încercînd stoparea penetrãrii polono-moldovene, fiind, însã, învins la Bucov, pe Teleajen (octombrie 1600) ºi la Curtea de Argeº (noiembrie 1600). La 25 noiembrie 1600, pe

tronul Þãrii Româneºti a fost instalat Simion Movilã, iar în Moldova, Ieremia Movilã. Mihai pleacã la Praga spre a cere audienþã împãratului german Rudolf II ºi a-i expune pericolul acaparãrii Ardealului de cãtre turci, dar nu a fost primit. Însoþit de episcopul de Erlan, Mihai s-a îndreptat spre Viena, unde a sosit pe data de

2 ianuarie 1601, la reºedinþa arhiducelui Matthias, personalitate influentã, de la care spera sã obþinã sprijinul necesar. Arhiducele a primit în audienþã ambele pãrþi aflate în conflict, la început pe reprezentanþii nobilimii ardelene, apoi (la 15 ianuarie 1601) pe Mihai. Mihai ºi-a prezentat punctul de vedere, susþinînd cã nobilimea ardeleanã ar fi cea care intenþioneazã sã încheie un tratat de pace cu turcii, nefavorabil puterii habsburgice, reafirmînd, totodatã, deplina sa fidelitate faþã de Imperiul German. Între timp, frîiele conducerii Ardealului au fost luate de un comitet alcãtuit din generalul Basta, nobilii ardeleni Stefan Czaki ºi Kornis, ºi cei doi consilieri imperiali (Ungnad ºi Dr. Pezzen). Nobilii ardeleni doreau numirea în funcþia de principe al Ardealului a lui Sigismund Bathory. La 2 februarie 1601, a fost instalat la putere principele Sigismund Bathory, care a adoptat un curs turcofil ºi antihabsburgic. Înlãturat din funcþie, generalul G. Basta a anunþat Curþii imperiale revolta antihabsburgicã din Ardeal a principelui Sigismund Bathory ºi reorientarea politicii acestuia spre o alianþã cu turcii. Concomitent, au fost ordonate represiuni din partea noii conduceri a Ardealului împotriva celor loiali lui Mihai. Familia lui Mihai a fost arestatã, iar comandantul Baba Novac, arestat ºi condamnat prin ardere pe rug, la Cluj (5 februarie 1601). În aceastã situaþie tensionatã, Curtea imperialã habsburgicã îºi modificã poziþia faþã de Mihai. Delegaþii nobilimii ardelene sînt arestaþi, spre a forþa eliberarea familiei lui Mihai. Acesta se deplaseazã din nou la Praga, unde soseºte la data de 23 februarie 1601, fiind primit în audienþã de împãratul Rudolf II, la 14 martie 1601. În urma audienþei, se convine un acord favorabil cu Mihai. La 3 martie 1601 Mihai pleacã la Viena, spre a ridica suma de bani necesarã organizãrii noii armate. Pãrãseºte Viena la 29 aprilie 1601, ajungînd la Casovia (azi: Kosice, în Slovacia) la 11 mai 1601, unde la 20 mai 1601 se întîlneºte cu generalul G. Basta

Kosonul, misterioasa monedã dacicã (4) O cumetrie diplomaticã (1)

O ,,corciturã“ monetarã

Dar, complicate sînt cãile politicii internaþionale. Ulterior, Koson s-a implicat ºi în conflictul dintre Marcus Antonius ºi Octavianus - viitorul împãrat Augustus, ca aliat al acestuia din urmã. Iar de astã datã, el a ales bine. Suetoniu afirmã cã, la un moment dat, Octavianus i-a fãgãduit-o lui Koson pe fiica sa Iulia, urmînd ca el însuºi sã se cãsãtoreascã cu fiica regelui dac. Anumite tradiþii, neconfirmate oficial, spun cã, atunci, fãurarii daci ar fi ,,bãtut“ circa cinci sute de mii de monezi de tip Koson, care aveau sã fie zestrea pe care fiica lui Koson ar fi urmat sã o ducã cu ea la Roma. Pînã la urmã, cele douã cãsãtorii n-au mai avut loc, iar sutele de mii de Kosoni au rãmas în vistieria Regatului Dac. Unii considerã cã, în timp, acea sumã imensã de bani, care nu a circulat niciodatã pe piaþã, ar fi fost distribuitã nobililor daci, sub forma unor diverse recompense. Oricum ar fi, un lucru este cert: „Kosonii“ sînt singurele monede din aur emise de cãtre daci. La fel de cert este cã acest tip de monedã nu a circulat niciodatã în relaþiile comerciale. În plus, niciodatã nu s-au descoperit „Kosoni“ în afara zonei centrale a Regatului dacic.

Din punct de vedere numismatic, ciudaþii „Kosoni“ par a fi un soi de ,,corciturã“ dintre o monedã greceascã ºi una romanã. Au o greutate medie de 8,40 grame, similarã cu cea a „Staterului“ elenistic. Dar, în ceea ce priveºte aspectul, seamãnã cu „Denarii“ romani, care sînt, însã, confecþionaþi din argint. Pe una dintre feþele sale (aversul, dupã cum îi spun numismaþii) „Kosonul“ copiazã un „Denar“ republican, emis în jurul anului 120 î.Chr.: este vorba despre un vultur care, aºezat pe o ghioagã (ghioaga lui Heracles), þine într-una dintre gheare o cununã de lauri. Pe cealaltã faþã (revers), apare imaginea unui demnitar roman, îmbrãcat în togã ºi încadrat de alte douã personaje, tot în togã, care poartã niºte mãnunchiuri pe umãr. Istoricii afirmã cã ar fi vorba despre un magistrat roman însoþit de lictori, care sînt slujitorii lui, ºi care poartã un mãnunchi de nuiele ºi o secure cu douã tãiºuri, semn al autoritãþii magistratului, care avea dreptul de a condamna la pedeapsa cu bãtaia ori chiar cu decapitarea. ,,Febra aurului“, care a rãvãºit Transilvania secole la rînd, s-a oprit, doar pentru cîteva decenii, în vremea regimului comunist. Dar

spre reconciliere ºi pentru formarea unei trupe unice, îndreptatã contra trupelor principelui rebel S. Bathory. Mihai aºtepta trupe de întãrire ºi din Þara Româneascã, precum ºi detaºamente secuieºti. Reunirea armatei lui Mihai cu armata generalului Basta a avut loc la Moftin (Satu-Mare). Armata lui Mihai ºi Basta înfrînge armata lui S. Bathory la Guruslãu (Zalãu) la 3 august 1601. În rãspunsul Curþii imperiale, Mihai este recunoscut ca ºef al unei armate independente, recomandîndu-i-se însã sã nu atace Moldova, spre a nu irita Polonia (aliata Modovei). În acelaºi timp, generalul Basta primeºte ordin de a pune la dispoziþia lui Mihai trupele necesare recuceririi Þãrii Româneºti. În aceastã fazã, intervin intrigi de culise, care determinã reizbucnirea conflictului dintre Mihai ºi generalul Basta ºi cãderea lui Mihai în dizgraþia împãratului Rudolf II. Mihai se gãsea, la data de 5 august 1601, la Zalãu, de unde intenþiona sã plece sã facã o vizitã familiei sale la castelul din Fãgãraº. Generalul Basta se deplaseazã în ziua de 9 august 1601 la Cluj, unde rãmîne pînã în 15 august 1601. Aici a pus la cale înlãturarea lui Mihai. La 16 august 1601, trupele conduse de generalul Basta ajung la Turda, unde trupele lui Mihai sosiserã ceva mai devreme. Dintr-o scrisoare adresatã de Basta lui Gonzanga Ferante din Casovia (Kosice), rezultã cã generalul Basta ar fi fost decis sã rezolve vechea rivalitate cu Mihai chiar printr-o crimã. La 18 august 1601, a avut loc o întrevedere a lui Basta cu Mihai la Turda, soldatã cu un dezacord. O parte a trupelor lui Mihai plecase deja spre Fãgãraº. A doua zi, 19 august 1601, Mihai urma sã plece de la Turda la Fãgãraº, apoi spre Þara Româneascã. Generalul Basta ºi ofiþerul imperial Michael Szekely au întrunit un consiliu, la care a fost invitat ºi Mihai. Cu acel prilej, urma ca Mihai sã fie arestat ºi dus la Satu-Mare. Mihai a participat, dar condiþiile nu au fost propice unei arestãri imediate, observîndu-se unele miºcãri de trupe. Dupã plecarea lui Mihai, s-a hotãrît arestarea lui în cursul urmãtoarei nopþi, înaintea plecãrii sale spre Fãgãraº. Tabãra ºi cortul lui Mihai erau amplasate în preajma oraºului Turda. În dimineaþa zilei de 19 august 1601, o trupã de soldaþi germani ºi valoni a primit ordinul de a-l aresta pe Mihai (sau ucide, în caz de nesupunere). Luat prin surprindere, Mihai s-a opus, dar în clipa în care a pus mîna pe spadã a fost atins mortal cu o halebardã de cãtre cãpitanul valon Raucigny (dupã alþii de cãtre comandantul valon Beauri), dupã care i s-a tãiat capul cu propria sabie. Odatã cu Mihai, au mai fost uciºi încã 18 soldaþi din garda personalã. Nu se cunoaºte care a fost reacþia restului trupelor lui Mihai, staþionate în apropiere. Dupã 3 zile de tulburãri, corpul lui Mihai a fost înmormîntat pe furiº de cîþiva sîrbi, pe locul execuþiei (3 km sud de oraºul Turda), iar capul, intrat în posesia soþiei unuia dintre cãpitanii lui Mihai, a ajuns la Tîrgoviºte, unde a fost depus la Mînãstirea Dealu. La 23 august 1601, generalul G. Basta a comunicat oficial Curþii imperiale despre sfîrºitul lui Mihai Viteazul. Împãratul Rudolf II a dispus cercetãri asupra evenimentelor de la Turda ºi asupra morþii lui Mihai, rãmase, însã, fãrã rezultat concret. RADU CERGHIZAN

a reizbucnit, în forþã, imediat dupã 1990. Dotaþi cu detectoare de metale, braconierii de vestigii arheologice au scos la luminã un numãr din ce în ce mai mare de „Kosoni“ care, ajunºi în strãinãtate, au alimentat piaþa de antichitãþi din Occident. Au fost atît de mulþi, încît, practic, au provocat un soi mai aparte de inflaþie: dacã la începutul anilor '90 „Kosonii“ erau consideraþi niºte raritãþi care se vindeau cu circa 800 de dolari bucata, acum preþul lor a scãzut la circa 350 de dolari. În timp, s-au constituit ºi niºte veritabile reþele infracþionale, specializate pe traficul cu relicve antice. Uneori, aceste reþele au fost destructurate. Dar alteori nu, cu atît mai mult cu cît se pare cã unele dintre acestea ar fi beneficiat de susþinerea ocultã a unor politicieni de rang înalt. Ani la rînd, s-a vorbit despre Dan Iosif ºi Adrian Nãstase, dar aceste zvonuri nu au fost confirmate niciodatã în justiþie. În schimb, au fost anchetaþi o serie de poliþiºti, ba chiar ºi cîþiva muzeografi, iar unii dintre ei au ºi fost condamnaþi. Iar pentru ca situaþia sã fie ºi mai complicatã, pe piaþa de antichitãþi au apãrut ºi celebrele brãþãri dacice din aur (altã ciudãþenie arheologicã) care au ajuns în cîteva case de licitaþii din Europa occidentalã. O parte dintre acestea au ºi fost recuperate pe bani grei, plãtiþi de Statul Român. Sfîrºit NEWSBUZAU.RO


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 24 martie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Originea conflictului arabo-israelian (1)

nevoiþi sã schimbe regulile ºi sã þinã mai mult seama de doleanþele arabilor. Din acest motiv, britanicii sînt obligaþi sã schimbe Cartea Albã a administrãrii Teritoriului palestinian, în 1939, Ne-am nãscut, cu acest conflict, majoritatea ulterioarã a evenimentelor din Palestina. Este prin care se limita drastic imigraþia evreiascã ºi dintre noi. ªtim cã ei se luptã, fiecare cu ce armã vorba de înfiinþarea miºcãrii sioniste în Europa, se respingea ideea formãrii unui stat evreu, dar ºi are la îndemînã ºi fiecare parte implicatã consi- în jurul lui Theodor Hertzl, care a propus a proclamãrii unui stat palestinian. Pe de altã derã cã are adevãrul de partea ei. ªi, în mare, rezolvarea problemei evreieºti, acordînd evreilor parte, se stipula ca, în termen de 10 ani, în 1949, fiecare are dreptate. Pe de o parte, Israelul con- statul Pelestina. De altfel, lucrarea sa, „Statul Palestinei sã i se acorde independenþa, cu o considerã cã Pãmîntul Sfînt îi aparþine ºi Istoria, dar evreu”, apãrutã în 1897, va sta la baza acestei ducere arabã ºi evreiascã în acelaºi timp. ºi Biblia, confirmã. Pe de altã parte, palestinienii miºcãri. Al doilea fenomen este reprezentat de Aceste noi condiþii, însã, au lovit în ambele au ºi ei partea lor de adevãr. Originea conflictu- acutizarea spiritului naþionalist al popoarelor pãrþi, atît în evrei, cît ºi în arabi, fiind momentul în lui este revendicarea unui teritoriu, cel al arabe, inclusiv din Palestina, care declarau pu- care au început confruntãri armate, atît între Palestinei. Plecînd de la argumente religioase ºi blic, încã din 1891, dorinþa lor de identitate arabi ºi evrei, dar ºi între aceste douã entitãþi ºi pînã la cele politice, atît evreii, cît ºi palestinienii naþionalã ºi statalã. Acest deziderat al arabilor va britanici. În acest context, evreii se vãd nevoiþi sã încearcã, fiecare, sã dovedeascã legitimitatea lor fi rezolvat parþial în 1920, prin Conferinþa de la îºi radicalizeze ºi mesajul, dar ºi modalitãþile de absolutã asupra acestui pãmînt. Nu trece o zi fãrã San Remo, odatã cu prãbuºirea Imperiului obþinere a ceea ce îºi doreau. Astfel, conducãtorul sã auzim de conflictul din Orientul Agenþiei Evreieºti, David Ben Gurion, Mijlociu. Chiar dacã, în ultimii ani, înfiinþeazã renumita organizaþie Hagana, aceasta a fost eclipsat de sîngerosul formatã din trupe speciale clandestine, un rãzboi din Siria, între arabi ºi evrei fel de aripã militarã a Agenþiei, care va existã o disputã declanºatã, undeva, la lupta pentru atingerea obiectivului, cel început de Secol XX, la cîþiva ani dupã decis în 1942 la New York – acela prin care întemeierea actualei capitale politice a Palestina nu mai era „cãmin naþional”, statului Israel, Tel Aviv (1909). Dupã cum era stipulat în Declaraþia Balfour, izgonirea lor din Palestina de cãtre ci chiar „un stat evreiesc integrat“ în romani, evreii au avut de îndurat noua structurã a lumii democratice. perioade sîngeroase, de urã, ºi nu au Între timp, nici arabii nu rãmîn fost puþine momentele în care au fost inerþi. Ei îºi vor constitui structuri prouciºi sau alungaþi din þãrile pe unde se prii ºi, chiar dacã vor fi depãºiþi de evrei, pripãºiserã. Cu toate aceastea, însã, în 1945 înfiinþeazã Liga Statelor Arabe, nu am gãsit în Istorie, pînã la momenformatã din Egipt, Siria, Transiordania, tul 1922, un eveniment prin care între Irak, Liban, Yemen, Arabia Sauditã ºi cele douã etnii, arabi ºi evrei, sã fi exisPalestina. În acelaºi an, Consiliul Ligii tat vreun conflict major. În majoriconstituie Comitetul Suprem Arab, din tatea, dacã nu chiar în toate cazurile, Palestina, format din reprezentanþii parevreii au fost prigoniþi de cãtre Ben Gurion ºi Arthur Balfour sînt douã personaje care stau la baza tidelor palestiniene ºi care, prin Înaltul creºtini. Conflictul lor cu arabii este actualului stat evreu, fiecare avînd un rol important la scara istoriei. Comitet Arab, devine reprezentantul recent, dar, pe de altã parte, miza este comunitãþii arabe palestiniene. extrem de importantã: Pãmîntul Sfînt! La finalul rãzboiului, situaþia pare sã Dacã e sã ne luãm dupã ce spune Biblia, Otoman. Noi state iau fiinþã: Irak, Siria, Arabia se complice, crearea unui stat evreu fiind susþiAbraham s-a stabilit în Canaan ºi a întemeiat Sauditã, Transiordania, Liban ºi Palestina. nutã de Statele Unite ale Americii (SUA). Cum poporul evreu, din porunca lui Dumnezeu, cu care, Acesta din urmã, însã, era sub mandat britanic, englezii doresc respectarea Cãrþii Albe din 1939, de altfel, face ºi un pact, care-i confirmã statutul de adoptat de cãtre Liga Naþiunilor în 1922. Cartea acest fapt duce la declanºarea unui violent rãzboi popor ales ºi cãruia îi oferã un Pãmînt Sfînt. Acest Albã, care prevedea condiþiile guvernãrii brita- de gherilã între Hagana - cãreia i se alãturã douã pact devine tema fundamentalã a teologiei ºi a acþi- nice, încorpora ºi principiile Declaraþiei Balfour, miºcãri extremiste, Irgun ºi Stern - ºi mandatarii unii politice iudaice, fiind reconfirmat de cãtre care deschidea calea unei imigraþii evreieºti nere- britanici. În aceste condiþii, în 1946, Marea Moise, prin mesajul sãu. Dupã acest prim pas, stricþionate spre Palestina. Britanie decide sã modifice Cartea Albã ºi proDeclaraþia Lordului Arthur Balfour, minis- pune un plan de împãrþire a Palestinei în douã urmeazã perioada lui David ºi Solomon – cunoscutã ºi ca perioada de aur a celor douã regate – trul britanic al Afacerilor Externe, consemna provincii autonome ºi retragerea mandatului ºi a perioada lui Iuda ºi Israel, cucerirea de cãtre disponibilitatea guvernului britanic de a permite trupelor britanice pe 14 mai 1948. Planul, însã, Nabucodonosor, exilul, reîntoarcerea pe Pãmîntul instalarea evreilor în Palestina, principiu pus în nu este bine primit nici de evrei, ºi nici de arabi. Sfînt ºi domnia elenisticã, domnia hasmoneilor ºi, aplicare imediat dupã mandatarea Angliei în Dupã eºecul Londrei, pe fondul confruntãrilor în final, cucerirea romanã. Din cauza revoltelor Palestina, în 1922. Declaraþia Balfour reprezintã tot mai violente, Marea Britanie transferã proevreieºti, romanii distrug, în 70 d.Chr., templul din baza de pornire care a dus, în final, la crearea blema Palestinei în ograda Organizaþiei Ierusalim, iar dupã aceea, în 135 d.Chr., evreii sînt statului Israel, în 1947. În baza acestei declaraþii, Naþiunilor Unite. Planul ONU, ca ºi cel propus de expulzaþi din þarã ºi Ierusalimul este distrus. Acest într-un deceniu, populaþia evreilor în Palestina a englezi, era înfiinþarea a douã state distincte în an, 135 d.Chr., este anul decisiv, care marcheazã crescut cu 100.000 de locuitori, majoritatea Palestina, Ierusalimul beneficiind de un regim sfîrºitul statului evreu, membrii lui fiind, de la venind din Rusia ºi Polonia. internaþional sub control ONU. Harta care Declaraþia Balfour a nãscut ºi naºte încã însoþea, însã, rezoluþia ONU cu numãrul 181, i-a acest moment, risipiþi în întreaga lume, fãrã entitate teritorialã ºi politicã proprie. Prin urmare, numeroase controverse, mulþi fiind cei care spun nemulþumit, deopotrivã, atît pe evrei, cît ºi pe reîntoarcerea pe Pãmîntul Sfînt devine, treptat, cã a stat la baza deciziei SUA de a intra în rãzboi arabi. Arabii palestinieni nu vor sã accepte nici o una dintre temele majore ale tradiþiei iudaice alãturi de Antantã, în primul rãzboi mondial, partajare ºi încep o serie de acþiuni antievreieºti. medievale. Odatã cu epoca modernã, perspectiva mai ales cã discuþiile premergãtoare acestei La rîndul lor, evreii din Irgun pledeazã pentru religioasã a problemei va fi însoþitã ºi de una declaraþii între evrei ºi britanici începuserã în un Israel integral. Aceastã situaþie conduce la politicã. 1915. Declaraþia a fost semnatã, în cele din urmã, creºterea tensiunii, rãzboiul de gherilã dus de În ceea ce priveºte teritoriul pãrãsit de evrei în în noiembrie 1917. Existã pãreri cã înfrîngerea cele douã etnii ducînd la vestitul masacru al satu135 d.Chr., acesta rãmîne populat de puþini din- Germaniei în primul rãzboi mondial se datoreazã lui arab Deir Yasin, din 10 aprilie 1948. În seara de 14 mai 1948, cînd trupele britanice îºi tre ei. Teritoriul intrã în stãpînirea Imperiului acestei Declaraþii ºi resentimentele naþiunii gerByzantin pînã în 636 d.Chr., cînd o nouã putere, mane au dus la masacrarea a milioane de evrei în încheiau misiunea ºi pãrãseau Palestina, Ben Gurion anunþa renaºterea statului evreu sub numele arabii, ºi o nouã religie, Islamul, îl vor ocupa. În cel de-al II-lea rãzboi mondial. 638 d.Chr., califul Omar intrã în Ierusalim, conÎn primii ani de dupã 1922, cînd imigraþia de Israel, fãrã sã mai aºtepte intervenþia ONU, aºa siderat al treilea loc sfînt al musulmanilor, dupã evreilor spre Palestina crescuse, arabii ºi evreii cum era prevãzut, dar s-a bucurat de recunoaºterea Mekka ºi Medina. Acesta este anul care aveau relaþii paºnice, chiar amiabile. Pe mãsurã, imediatã a SUA ºi a URSS ºi mai apoi a altor state. Declaraþia de înfiinþare a statului Israel a marcheazã, pentru arabi, începutul stãpînirii de însã, ce sentimentul naþionalist a crescut, palesdrept a acestor teritorii, în care evreii erau tinienii au început sã vadã în mandatul britanic ºi fãcut ca, pe 15 mai 1948, armatele a cinci þãri – aproape inexistenþi. Pînã la cucerirea acestui imigraþia crescîndã a evreilor o piedicã evidentã Egipt, Siria, Liban, Transiordania ºi Irak – sã teoritoriu de cãtre otomani, în 1517, evreii, foarte în formarea viitorul lor stat, Palestina. Conflictul invadeze Palestina pentru a „restabili pacea ºi puþini, dar ºi creºtinii care trãiau în spaþiul dis- a crescut ºi dupã un aflux masiv de evrei veniþi securitatea” din þarã. Începe, astfel, primul rãzboi dintre tînãrul putat, au avut o situaþie mulþumitoare, ºi ea se va din Germania nazistã, segregarea dintre cele stat Israel ºi arabi. menþine ºi sub stãpînirea turcã. douã entitãþi devenind tot mai mare. Sfîrºitul Secolului al XIX-lea a marcat, însã, (va urma) În contextul în care petrolul arab devenea apariþia a douã fenomene decisive pentru evoluþia foarte important pentru britanici, aceºtia se vãd DAN ALEXANDRU


Pag. a 24-a – 24 martie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (1) Capul uman de pe Marte (1) Oare astronomii ºi Agenþia spaþialã americanã NASA diminueazã voit importanþa unui cap uman imens care, sculptat în cîmpia marþianã Cydonia, priveºte fix cãtre spaþiul cosmic? Unii susþinãtori ai teoriei conspiraþiei insistã cã aºa este. Acest obiect extraordinar, fotografiat la 25 iulie 1976 de cãtre sonda Viking, a agenþiei NASA, existã cu siguranþã - dar este artificial sau natural? Pare impresionant, cu fruntea latã, boltitã, asemãnãtoare unei figurine de porþelan reprezentîndu-l pe Buddha, cu ochii întunecaþi ce par sã mediteze, cu nasul atît de pronunþat încît pot fi identificate ºi nãrile, ºi cu bãrbia plãpîndã. Aparent fãrã urechi, pomeþii acestei figuri lipsesc ºi ei - fãrã îndoialã, datoritã eroziunii care are loc de milioane de ani, de cînd speciile de extratereºtri au gravat în sol acest chip, lãsîndu-l umanitãþii sã-l descopere. De ce ar vrea autoritãþile sã muºamalizeze sau sã diminueze semnificaþia unei astfel de descoperiri? Evident, deoarece NASA se teme sã recunoascã o posibilã întîlnire cu tehnologia unei rase superioare omului, niºte fiinþe precum aceea din filmul de science-fiction, din 2001. Acest lucru ar crea panicã (vã amintiþi emisiunea radio ,,Rãzboiul lumilor”, din 1938, bazatã pe o piesã scrisã de Orson Welles?) ºi ar submina autoritatea guvernului. Ar necesita o reevaluare a concepþiei noastre despre Univers. Aºadar, trebuie pãstrat secretul. Oare din acest motiv, la 21 august 1993, a dispãrut Observatorul lui Marte, un satelit de 1,5 miliarde de dolari, cu doar 3 zile înainte de a

porni sã orbiteze în jurul planetei? Lansat cu 11 luni mai înainte, acesta urma sã efectueze o examinare amãnunþitã, fotografiind suprafaþa Planetei Marte, operaþiune ce avea sã dureze un an marþian (687 de zile pãmînteºti). Transmiþãtorul satelitului s-a întrerupt în timpul manevrei orbitale ºi nu a mai putut fi redeschis. La fel de misterioase au fost eºecurile înregistrate, în 1989, de cei doi sateliþi ruseºti denumiþi ,,Phobos”. Dar oare Observatorul lui Marte a ratat cu adevãrat misiunea? Grupul de lobby „Misiunea pe Marte”, înfiinþat de Richard Hoagland, sugereazã cã informaþiile sînt filtrate cînd ajung aici, pe Pãmînt, pentru a fi apoi procesate de cei care cunosc adevãrul, ºi þinute în secret faþã de restul lumii. Hoagland, al cãrui grup acuzã NASA de „o muºamalizare de un miliard de dolari”, i-a cerut lui Jodrell Bank sã spargã monopolul NASA asupra informaþiilor referitoare la Marte ºi sã confirme cã Observatorul lui Marte încã transmite date. Sir Bernard Lovell, fondatorul Radio-observatorului britanic, nu a menþionat acest lucru cînd le-a spus reporterilor cã încercãrile lui Jodrell Bank de a intercepta semnale de la satelitul pierdut nu au avut succes. Tot lipsitã de succes a fost ºi încercarea de a readuce la viaþã sonda spaþialã, prin trimiterea, spre ea, de „energie plinã de dragoste” din partea membrilor unor asociaþii precum ,,National New Age”, ,,Alien Agenda” ºi ,,Cosmic Conspiracies Conference”, din Phoenix, Arizona. Hoagland a mai insinuat ºi cã un grup „izolaþionist” secret din cadrul NASA sabota satelitul, pentru a împiedica astfel confirmarea existenþei capitalei marþiene aflatã, fãrã îndoialã, dedesubtul, sau în jurul Capului de pe Marte. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Þãrile fondatoare ale U.E. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) ...; 2) ... – Banii noºtri; 3) Strigãt cu care se cheamã cîinii – Notã muzicalã – Carte!; 4) Bold – Plinã de haz; 5) Asemãnãtoare cu cobza – Oraº în Suedia; 6) Cartelã magneticã – Centru în Miniº!; 7) Divinitãþi - ...; 8) Acum! – Plantã alimentarã; 9) A lucra pãmîntul – Asociaþia Crescãtorilor de Albine (abr.); 10) Fata din Banat! ...; 11) Oraº moldav – Alãturi de Bran. VERTICAL: 1) A repera un obiect rãtãcit – Primele litere; 2) Scîndurã din gard – A degaja; 3) Xenia Andreea Tudor – Sucit la mijloc! – Crustaceu; 4) A expune o idee, o teorie – Pe cal; 5) Maria Dumitru – Fãrã vedere (fem. pl.) – Sus, la Fundata!; 6) Oraº în judeþul Olt – 10 la cãrþi; 7) Fir – Locuinþã; 8) Rele! – Persoanã care imigreazã; 9) ...În atac!; 10) ... – Holdã. DICÞIONAR: AMAL PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „LUNI DE PRIMÃVARÓ: ORIZONTAL: 1) MARTIE – MAI; 2) APARA – FILM; 3) RADICALA – A; 4) TRASA – ORAS; 5) IARA – CREP; 6) ST – TARA – RP; 7) O – O – MARTIR; 8) RINTAS – ALI; 9) DORN – ERIE; 10) VERI – ORIER. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.