Romania mare, nr 1386

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Dacã celebritatea înseamnã boalã, obosealã ºi lipsa poftei de viaþã – atunci n-am nevoie, vreau sã redevin anonim.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

99 de ani de cînd România nu înþelege Basarabia (1) Motto: „România, ca ºi Rusia, vede Basarabia ca un teritoriu de recuperat, nu ca pe o naþiune cu o istorie dramaticã ºi o civilizaþie profundã”.

(Iurie Roºca) Afirm de la început cã nu poate exista ºi nici nu a existat unire realã, profundã, fãrã a se înþelegere cine ºi cum se uneºte. Voi demostra în cele de urmeazã aceastã afirmaþie.

Pe 27 martie 1918, Sfatul Þãrii de la Chiºinãu adopta, prin vot, unul dintre cele mai frumoase ºi mai bine scrise acte de stat care au fost concepute vreodatã – „Actul Unirii”. În urma acestui demers, s-a realizat visul secular al poporului - ºi multisecular al unor vizionari. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

CÎNTECUL DE LEBÃDÃ AL NAÞIONALISMULUI AUTENTIC ROMÂNESC

Bogdan Diaconu a preluat PRM Ca urmare a articolului „Adio, PRM, cu dragoste”, prin care anunþam separarea definitivã a revistei „România Mare“ de Partidul România Mare, douã entitãþi nãscute împreunã ºi cu un ideal comun, am primit la redacþie o mulþime de scrisori de la membrii PRM, prin care eram îndemnaþi la echilibru ºi revenire asupra deciziei. Una dintre scrisori, însã, nu putem sã nu o publicãm, dat fiind gravitatea faptelor. Modul în care actuala conducere – interimarã ºi lipsitã de viitor – a PRM considerã cã este firesc sã calce în picioare valorile naþionalismului autentic românesc, în contradicþie cu ideologia Partidului România Mare, pune în pericol real însãºi existenþa partidului. Materialul care urmeazã a fost primit de la preºedintele unei Filiale Judeþene a Partidului România Mare. (continuare în pag. a 22-a) PEREMISTUL DE VEGHE

Oh, sfîntã mare neruºinare!

Nu credeam cã voi apuca sã trãiesc ziua în care un biºniþar judeþean, cu frînã de muci sub nas, pe nume Liviu Dragnea, va trona în prezidiul Academiei Române! Aceeaºi remarcã ºi pentru acest plagiator dezgustãtor, Victor Ponta. Ce sã mai spun de gãgãuzul cartofor Crin Antonescu, care a rãmas

era 2 aprilie. Aºa s-ar fi comportat predecesorii acestui Haiduc, care, din 1866, au condus supremul for cul- „Primãvarã magicã“, picturã de Anca Bulgaru tural-ºtiinþific al þãrii? Dar ajungea, oare, un Alecu Constantinescu-Porcul, sau un Lumînãraru, ori o Miþa Biciclista sã se aburce la prezi-

Rugãciune

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

NERUªINAÞI ªI AGRAMAÞI, RÃUFÃCÃTORII VICTOR PONTA, CRIN ANTONESCU ªI LIVIU DRAGNEA AU AVUT TUPEUL SÃ ÞINÃ „DISCURSURI“ ÎN AULA ACADEMIEI ROMÂNE!!! repetent, timp de 2 ani, la facultate? În dimineaþa zilei de marþi, 2 aprilie 2013, am deschis televizorul, ca sã aflu ce se mai întîmplã în þarã ºi în lume. Surprizã de proporþii! Mai multe posturi transmiteau, simultan, din Aula Academiei Române, în prezidiul cãreia rînjeau fasolea mutrele tîmpe ale tripletei care s-a cocoþat la Putere pe iureºul eroic al tineretului, din ianuarie 2012. Îi gãzduia, slugarnic, acest neica-nimeni pe nume Haiduc Ionel, aºa-zisul preºedinte al Academiei Române, impostor care, în 2007, se scremea sã execute ordinul lui Traian Bãsescu, de a mi se retrage decoraþia „Steaua României“. Astãzi, pretinsul „haiduc“ a fãcut o piruetã de cãluºar, pe cãlcîie, devenind preº la þurloaiele schiloade ale unor ºarlatani politici. Ce degradare! M-am uitat, bine, la calendar: nu, nu era 1 aprilie, Ziua Pãcãlelilor,

diul Academiei Române, sã mãture sala cu privirea ºi sã þinã un discurs? Acolo, în acea Aulã pe cît de veche, pe atît de prestigioasã, au rãsunat vocile unor personalitãþi de anvergurã mondialã, ca Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Spiru Haret, Octavian Goga, Emil Racoviþã, Gh. Þiþeica, Liviu Rebreanu... Pînã ºi comuniºtii au avut respect faþã de Academie, probabil din calculul de a-ºi spori propria legitimitate. Da, a fost cooptat printre „nemuritori“ un zero perfect, pe nume A. Toma, care n-avea alt talent decît acela de a fi evreu dar, zilele trecute, a devenit academician plin un alt zero perfect, Nicolae Manolescu, cel care, în 1962, scria în „Contemporanul“ despre V.I. Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej ºi colectivizarea agriculturii. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR 2 aprilie 2013

Autostrada separãrii Pagina 7

Doamne, dacã nu-i prea greu Pune ordine în haos ªi învaþã neamul meu Sã se roage în pronaos.

Doamne, dacã mã iubeºti Ia vrãjmaºii de pe mine ªtii Tu cum sã-i pedepseºti Sã-i faci lumii de ruºine.

Doamne, dã-le la sãraci Pîine, pace, bucurie Ouã roºii, vin, colaci Bani de ºcoalã ºi chirie.

Doamne, vindecã-i, de poþi Pe bolnavii din spitale Ocroteºte-i Tu, pe toþi, Cu suflarea gurii Tale.

Doamne, mergi ºi la azil Unde plîng în pumni bãtrînii Naufragiul lor umil Rupe cumpãna fîntînii.

Doamne, sfinte vietãþi Fãrã milã sînt jertfite Curge sînge prin cetãþi Îngerii Tu Þi-i trimite.

CORNELIU VADIM TUDOR 26 august 2014

Povestea extraordinarei familii de români care a uimit lumea Paginile 12-13

NR. 1386 z ANUL XXVIII z VINERI 31 MARTIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Meciul secolului pe ringul de la Las Vegas: Romulus Vulpescu – Miºu Navetistul Ungurii sînt slabi de þîþînã Pocnind din bici pe lingã boi/ Trec uteciºtii vechi ºi noi / Cristoiu, Szekely, Mitroi!

Cele 5 fete ale regelui se vor mãrita în aceeaºi zi Cînd Primim ameninþãri cu fotbalistul Cãpuºã ridicã piciorul...

Ceauºescu, ieºi din groapã/ Cã nu mai avem nici apã! moartea Pe bancnota de o mie de lei va fi Mia Braia.

PARTEA I La 3 mai aniversãm 143 de ani de la istorica Adunare a românilor pe Cîmpia Libertãþii din Blaj. ªi încã o datã istoricã: la 5 mai se vor împlini exact 170 de ani de cînd a dat ortul popii, pe Insula Sfînta Elena, marele Napoleon Bonaparte. Se pare cã l-ar fi otrãvit englezii cu arsenic, încet-încet, astfel încît a murit la numai 52 de ani, de cancer la stomac ºi cirozã.

Dar natura lucreazã în compensaþie: dupã cum în anul morþii marelui pictor Paolo Ucello, 1475, se nãºtea Michelangelo, dupã cum la 1564, cînd murea Michelangelo, vedea lumina zilei Shakespeare, tot astfel, pe cînd murea Napoleon, se nãºtea o altã glorie a umanitãþii, Mihai de Hohenzollern (aici, totuºi, nu sîntem siguri dacã e vorba de 1821, sau de 1921, mai rãmîne sã verificãm). Iar acest Mihai face eforturi disperate sã punã mîna, sau fundul, pe tronul României, se zbate prin America, dã declaraþii. κi bagã fetele la înaintare, doar-doar vom aprecia ce gropiþe durdulii fac ele în obrajii ãia ca niºte pogãci. Cred cã asta la enervat cel mai tare pe senatorul Romulus Vulpescu, care s-a tras o datã de barbã, ºi-a umflat pieptul ca bãtrînul lup de mare Cousteau pe puntea deltaplanului, ºi a cerut în Parlament urmãtoarele: judecarea cetãþeanului elveþian Mihai, pentru arestarea ºi asasinarea miºeleascã a gloriosului militar Ion Antonescu! Aºa cã, dacã Miºu Navetistul mai vine pe-aici ca sã se roage la strãmoºii sãi Mackensen ºi calul Mariei Thereza, ar fi bine sã ºtie cel aºteaptã: toþi republicanii ºi toate ligile antonesciene îl vor fugãri pînã la Vama Giurgiu, unde se pot întîmpla douã lucruri - dacã va avea noroc, îl va trece Dunãrea-n spinare Doina Cornea, dacã nu va avea noroc, o va trece el pe ea, ºi-asta trage greu, cã-i plinã de decoraþii, microfoane ºi microfilme, plus o cãciuliþã care-i cade pe ochi, baºca faptul cã-i în tratament geriatric ºi face urît. Nea picat, în sfîrºit, în mînã revista „Cats”, coproducþie maghiaro-suedezã. Vã mai amintiþi? În urmã cu cîteva luni, scriam cã aceastã tipãriturã porno a pãtruns masiv în Transilvania, vînzîndu-se de cãtre niºte unguri puºi pe cãpãtuialã. Un cititor pasionat al revistei noastre ne-a trimis recent un exemplar. Noroc cã sîntem oameni tineri ºi în putere, cã dacã ar fi primit revista vreo secretarã bãtrînã, ar fi damblagit pe loc. Pe zeci de pagini, cele mai drãcoase exemplare ale rasei mongoloide îºi dau în stambã, cîte una se caþãrã goalã pe maºini, vezi o alta care scuipã foc – înghite sãbii, ce s-o mai lungim, o luptã-i viaþa, deci te luptã! Din studierea acestui material propagandistic, orice român cu scaun la cap trage douã concluzii: 1) au ºtiut politicienii unguri de ce trimit sute de mii de cioccioline ca sã cucereascã lumea; 2) sãrmanii parteneri bãrbaþi sînt vai de capul lor, parcã au mîncat numai iaurt cu dude, aºa cã îi înþelegem pe unguri de ce dau cel mai mare procent de sinucigaºi din lume – pãi, cum aºa, stai cu asemenea exemplare în casã, focoase, bîzdîcoase, talentoase, ele se dau de anii morþii pe lingã tine ºi tu ioc, dormi ca boul pe coadã ºi citeºti studii grele de genul „Cum sã deveniþi maghiari”?! Neapãrat, fraþilor, sã dãm o mînã de ajutor vecinilor noºtri, aºa nu

C A R I C A T U R I

mai merge!

Dar dupã ce cã sînt impotenþi, unii tovarãºi maghiari mai sînt ºi bãtãuºi. Nu demult, vreo 6 tigri de-ãºtia din hîrtie creponatã l-au bãtut mãr pe românul Valentin Olteanu, salariat la I.R.A. – Tg. Mureº, pe motiv cã nu ºtia limba lor de sîrmã ghimpatã.

Din pãcate, bietul om era însoþit ºi de cei doi copii mici ai sãi, cãrora le-a fost dat sã vadã un spectacol oribil, pe care credem cã nu-l vor uita toatã viaþa...

Am vãzut la televiziune o scenã de tot rîsul: în oraºul lui Dobrin, Piteºti, fruntaºii de azi ai P.N.Þ. au omagiat memoria foºtilor lideri Maniu ºi Mihalache, dupã care întreaga asistenþã a scandat lozinci pentru rege. Probabil cã crainicul TV s-o fi referit la Regele ªtrumfomobilelor din desenele animate, sau la Regele de pe tabla ºahiºtilor din Ciºmigiu, pentru cã ne-ar fi greu sã ne imaginãm cã ar fi vorba de Mihai de Hohenzollern. Nu de alta, dar cine conducea România cînd au fost arestaþi abuziv, în 1947, Maniu ºi Mihalache? Nu cumva el? A miºcat Mihai vreun degeþel, ºi în 1947, la arestare, ºi în 1953, la decesul lui Maniu, a protestat în vreun fel? Aº, el turna la plozi cu nemiluita, îi întorcea pe plãtit, vedea cã e fete, ºi iar se punea pe treabã, doar-doar va fi vrednic sã facã ºi un moºtenitor. N-a fost vrednic. În numãrul nostru viitor, dacã ne vom simþi bine, ne vom distra puþin cu micul lipom de grãsime de pe spinarea presei democratice, Fane Mitroi, de la „Scînteia Tineretului”. Dacã, însã, vom fi ceva mai nervoºi, ne vom ocupa ºi de ºeful lui, ungurul privatizat Szekely Rece Emerich, din pricina cãruia a fost concediatã ºi lãsatã fãrã pîine poeta Carolina Ilica, purtãtoarea de cuvînt a ,,Vetrei Româneºti”. Deocamdatã, la procesul intentat de poetã, au venit vreo 15 gealaþi de la ziar, în haine împieliþate ºi cu maºini luxoase, la intimidare, dupã care au început sãi terorizeze mama bãtrînã la telefon. În 14 iunie 1996, acest Mitroi se poza de gît cu minerii, în faþa Casei Scînteii, din laºitate – nu credem cã-i va pãcãli la fel ºi pe ardelenii scandalizaþi de apucãturile tîlhãreºti ale foºtilor uteciºti. Oricum, dupã obrãzniciile lor din ultimele numere, noi ne-am scos cureaua...

A reapãrut tovarãºul Clãpãugea, care rãspunde la numele de Paler Octavian. Fostul mare ideolog comunist a luat-o acum de nebun prin ºcoli, purtînd în mîini crucea îmbîrzoiatã a Alianþei Civice, pentru a zãpãci minþile copiilor. Aºa a ajuns ºi la Liceul de Matematicã-Fizicã nr. 3, din Bucureºti, unde a agitat spiritele ºi i-a instigat pe elevi.

Parcã era vorba cã legea interzice a se face politicã în ºcoli. ªi parcã aceeaºi lege pedepsea coruperea de minori.

Dar, mã rog, þinind cont de faptul cã avem de-a face cu eroul piesei muzicale „Dupã-amiaza unui faun“, care a corupt-o ºi pe copiliþa Geta Dimiseanu, totul e posibil.

Aºa cum e posibil ca încã o odraslã de legionar sã infecteze aerul liniºtit al þãrii: Gabriel Andreescu, cu profilul lui de berbecuþ perpelit la Hanul Ancuþei. Mai mulþi locuitori din Buzãu ne-au scris despre tatãl patrupedului, pe nume Gheorghe Andreescu, care a fost ºeful cuibului legionar „Sfîntul ªtefan“, din comuna Glodeanu-Sãrat. Sã recapitulãm lista progeniturilor de

fasciºti care acum ne fac viaþa grea, cãutînd sã-ºi rãzbune pãrinþii: Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Florica Ichim, Mihai Creangã, P.M. Bãcanu, S.R. Stãnescu, Delia Budeanu, Victor Rebengiuc, ªtefan Radoff, Horia Bernea, Vartan Arachelian, Nicolae Manolescu-Apolzan, George Karpat Focke (fiul lui Dumitrescu-Zãpadã!) ºi, iatã, acest Gabriel Andreescu, la care se adaugã un legionar sadea, pe nume Virgil Ierunca. De notat cã junele Gãbiþã fizicianul a fost priponit, în urmã cu cîþiva ani, pentru SPIONAJ dovedit în favoarea americanilor, cãrora le servea secrete de stat prin mijlocirea Ambasadei Mexicului la Bucureºti. Se pare cã-l trage aþa iar la þuhaus...

Televiziunea i-a ridicat ºi i-a coborît pe mulþi. Avid de glorie, sã-l recunoascã ºi pe el lumea pe stradã, Ion Cristoiu zis Ardei Umplut a apãrut recent pe post, dar figura pe care a fãcut-o a fost jalnicã. Faþa lui de acordeon cu burduf, vorbirea lui în pizzicatto, de broscoi pe care tocmai l-a prins un italian de copãnel ºi se-ndreaptã spre grãtar, apoi bîlbele lui care aratã cã la lecþia despre vorbire a fost învoit, ori l-a luat mã-sa la praºila întîi – toate astea au reuºit sã convingã publicul cã respectiva copie a lui Buhoiu nu mai are nici un haz fãrã stãpînul sãu, Nicu Ceauºescu. ªi cînd te gîndeºti cã, în revista cu titlu idiot ,,Fraierul român“, o exaltatã scrie despre junele strigoi cã ar fi putut deveni... preºedintele României, dar Ion Iliescu a fost mai iute de picior?! Doamne, ce rãu a mai ajuns þara asta de-a intrat în gura tuturor omizilor, care o ronþãie, ºi o tot ronþãie, iar tipografii culeg toate tîmpeniile...

Aºa cum aceiaºi tipografi – mînaþi probabil de la spate de spectrul foametei – au putut tipãri, fãrã nici un fel de proces de conºtiinþã, cea mai abjectã expresie a pirateriei de presã: ediþia revistei „Strada“, în care bãtea clopotul mortuar al Stabilizãrii! N-a mai fost o asemenea panicã în România de la cutremurul din 1977, dar, mã rog, atunci ne-am consolat cu gîndul cã a luat armata chinezã „Pe loc repaus!“, aºa cã s-a zgîlþîit pãmîntul. Pe cînd acum? Sinistrã ºi periculoasã glumã pentru o societate traversatã încã de incertitudine, de convulsii, de spaime de tot felul. Am fost printre primii care au atras atenþia opiniei publice ºi organelor legale asupra borfaºilor din presã, a escrocilor gîfîind dupã o înavuþire uºoarã. Nu ne-a ascultat nimeni. Dacã acum nu vor fi luate mãsuri urgente cu publicaþii de genul acesta („Caþavencu“, „Gazeta de Vest“, „Nu“, „Phoenix”, din Bucureºti, „Observator”, „Baricada” ºi, iatã, aceastã „Strada”), mîine ne vom pomeni cu o ediþie specialã de genul: România declarã rãzboi Uniunii Sovietice; Gelu Voican a îngenunchiat la mormintul lui Nicolae Ceauºescu; Tovarãºul Silviu Brucan ºi-a terminat, în sfîrºit, liceul; Cele 5 fiice ale regelui s-au mãritat, în aceeaºi zi, cu domnii I.V. Sãndulescu, Aurel Iozefini, Jeana Gheorghiu, Moses Rosen ºi lãutarul Fulgericã O perlã º.a.m.d. Vã daþi seama ce-ar zice strãinãtatea? de zile mari la transmisia fotbalisticã televizatã simbãtã dupã-amiazã: „ªi Cãpuºã ridicã piciorul...“. A fost prima cãpuºã din lume televizatã în direct, ºi încã într-o asemenea poziþie! Ce ne facem cu „România liberã”? Echipa terorizatã de micul infractor a început sã fie în crizã mare de subiecte ºi într-o îngrijorãtoare scãdere de tiraj. Astfel se face cã, deºi cei de aici cunosc perfect de bine cã o ºtire nu e adevãratã, totuºi o publicã. O asemenea practicã este sub orice criticã ºi are darul sã descalifice întregul colectiv.

Mai nou, „românii liberi” au declanºat chiar un scandal diplomatic: publicarea abuzivã, fãrã încuviinþare, a unui raport scris de ambasadorul Franþei la Bucureºti.

Protestul întemeiat al diplomatului a fost luat în bãºcãlie de cãtre aceiaºi ziariºti, care se pare cã au pierdut complet busola ºi comit greºealã dupã greºealã. Stimaþi colegi, voi nu vedeþi cã traficantul de maºini ºi informatorul Securitãþii, PMB, vã trage în groapã? Voi nu vedeþi cã dupã fiecare acþiune de-a sa se duce sã dea raportul la ambasadorul Ungariei? Chiar v-a luat Dumnezeu minþile? (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 3 mai 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Educaþia Internetului Franciza ,,Terminatorul” se filmeazã la noi Consumaþi pulpe româneºti Cãtãlina Ponor nu se lasã uºor Proiectele Mafiei administrative Iluminaþii ºi Neiluminaþii Ziua Internaþionalã a Nefericirii * PRD (Partidul România Adevãratul apel cãtre lichele Promoþie la hîrtia Divorþatã) igienicã ,,Moliceanu” Dezvelirea bustului Olguþei Ultima Pisica popii Sentimentul capului spart dorinþã a lui Viorel Lis Cui i se (mai) subordoneazã ºcoala Cine a mai dat colþu'...

De cînd e ungurii periculoºi Digitalizarea excesivã a învãþãmîntului va crea pe viitor probleme majore de sãnãtate în rîndul noilor generaþii care, ºi aºa, nu se mai dezlipesc de telefoane, tablete, laptop-uri ºi alte gadgeturi, cum nu se despart sugarii de biberon. Împotriva promovãrii acestei mode trebuie sã se ridice oamenii responsabili, dacã n-au ºters-o cu toþii din þarã. Tehnica modernã e necesarã, dar nu în orice împrejurare ºi fãrã nici o mãsurã. Ea nu poate înlocui profesorul, iar relaþia dintre acesta ºi elev este esenþialã pentru progresul ºcolar. Copiii nu sînt roboþi ºi nici nu trebuie trataþi ca atare. Educaþia nu trebuie scãpatã de sub control, numai pentru cã li se pare unora cã au reformat sistemul, dacã-i þin pe copii prizonieri în faþa unui ecran care, mai devreme sau mai tîrziu, se va dovedi cã nu este decît o iluzie, la care se vor chiomba prin lentilele unor ochelari cît fundurile de sifoane. Un text scris pe hîrtie este mai bine înþeles decît unul în format digital, fiindcã acesta din urmã afecteazã memoria de lungã duratã. Asta înseamnã cã, pe termen lung, se vor înregistra carenþe majore în domeniul cognitiv. Dar ce sã ºtie proºtii care au fost numiþi politic ca sã-ºi dea cu pãrerea despre educaþie, adicã despre ceea ce ei nu au posedat niciodatã?! A fost anulatã continuarea francizei filmului ,,Terminator”. Nu la noi, la americani. La noi, ecranizarea programului de guvernare continuã, cu Livache în rolul principal. Din Brazilia a intrat în UE o cantitate uriaºã de carne de pui ºi vitã ,,putrezitã”. Pentru redarea aspectului comercial, în special al cãrnii tocate, au fost adãugate substanþe cancerigene în exces. Fraþilor, consumaþi produse româneºti, luaþi-le direct de la þãrani! Nu ºtiu dacã o sã fiþi mai deºtepþi, dar sigur o sã fiþi mai sãnãtoºi. ªi mai fericiþi, dacã pulpele e fragede... La etapa de Cupã Mondialã de la Baku, Cãtãlina Ponor (30 de ani) a obþinut medaliile de aur la bîrnã ºi la sol. Un model de urmat, un sportiv excepþional. O româncã de care sîntem mîndri.

Culmea hoþiei: sã furi de la Vanghelie! S-a întîmplat.

Fãptaºa e o bonã filipinezã, care a încercat sã recupereze de la primarul care a fost cîte ceva din tezaurul haºmanglit alegãtorilor din Sectorul 5. Cinste ei, onoare muncii!

Trãiascã lupta pentru pace între douã dobitoace! Aºteptãm nerãbdãtori sã intre-n scenã ºi celelalte bone filipineze. În România sînt atîtea proiecte europene ºi guvernamentale inutile, de parcã ar fi gestionate direct de Mafie. Bîhîie þara de realizãri în care s-au îngropat munþi de bani fãrã o justificare ulterioarã. Terenuri de fotbal în pantã, sãli de gimnasticã (vorba vine) în localitãþi în care singurul sport olimpic este mersul în cîrje, instituþii de învãþãmînt în locuri unde nu mai existã copii, parcuri în mijlocul pãdurii... N-ar fi cazul ca DNA ºi celelalte sperietori de ciori sã se aplece asupra problemei? Toate mãreþele realizãri, prin care bugetul statului a fost devalizat, n-au avut decît justificare electoralã. Pe banii tuturor, unii edili ºi-au fãcut campanie electoralã mascatã, crescîndu-ºi cota în ochii cetãþenilor, care nu ºtiu sã facã diferenþa între diversele triburi de bandiþi ºi rarii oameni cinstiþi. Dar n-au crescut numai ei, li s-au umflat ºi averile, fiindcã, în spatele acestor proiecte, înfloresc parandãrãturile. Sînt mii de asemenea ,,tunuri” trase în pieptul þãrii noastre. În fumul orgiilor bugetare, fumegã sîngele Poporului Român.

Pe lîngã Iluminaþii care conduc lumea dupã cum vrea muºchiul lor þigãnesc, în munþii noºtri vieþuiesc Neiluminaþii. Nu ºtiu dacã se opun modului scandalos în care Iluminaþii dirijeazã circulaþia omului în naturã, cert este cã bãtrînii înþelepþi încã se întreabã, în 2017, dacã va ajunge ºi la ei, vreodatã, curentul electric.

Cicã a fost Ziua Internaþionalã a Fericirii. Bunã glumã, pe care românii n-au gustat-o, fiindcã nu ºtiu cum aratã. În schimb, la norvegieni, cea mai fericitã naþie de pe Terra, e un fel de zi naþionalã. Printre cele mai nefericite þãri este Rwanda, dar jalea i-a cuprins recent, dupã ce reprezentanta lor la ONU a fost vecinã de scaun cu inepuizabila Olguþa, nefericita reprezentantã a României.

Maria Olaru, contestatara legendarului Octavian Belu, a divorþat de Bogdan Diaconu, pe care anterior îl ejaculase ºi PRU (actualul PRD-Partidul România Divorþatã). Bãi, fraþilor, în politicã e la fel ca-n viaþã: n-ai puþã, n-ai drãguþã. Gabriel Liicheanu ºi alþi onaniºti metafizici au bãlãcãrit România la Bruxelles, la iniþiativa distinsei consumatoare de meandrele concretului, cãreia rãutãcioºii îi spun Procuroarea-ªnur, iar partenerii de seminarii pe teme de justiþie ºi limbã

împleticitã, Monica Bewinski. Datã fiind ora la care s-a desfãºurat întîlnirea intergalacticã, filosoful nu s-a putut abþine ºi a mîncat rahat. Mult mai bine crescut, Tudorel, de la ,,Românii e talentaþi”, ºi-a înfrînat pornirile, deºi murea de poftã. Faþã de cele întîmplate, spiritul justiþiar îmi dã ghionturi sã fac un apel cãtre lichelele din societatea civilã (asta glumã!) ºi din politicã, sã cînte la altã masã decît gelateria din Bruxelles, dar ar rãmîne mahalaua goalã. De ce-or fi avînd românii, cã e posibil ca ºi ãºtia sã fie români, vocaþie de slugã? De ce n-au pic de demnitate? De unde reflexul ãsta Pavlov, de a saliva cînd stãpînii inelelor aprind un bec într-un tavan insalubru? O fi Liiceanu ãsta deºtept, dar prea se crede buricul pãmîntului!

Lipsit total de caracter, pupînd în bot tot, de la jalnicul Emil Constantinescu ºi pînã la oniricul fruntaº Traian Bãsescu, prietenul Monstrului cu Barbã nu e decît acea plantã urît mirositoare cãreia peizanii îi zic, cu atîta lirism, bãºina porcului.

E adevãrat, societatea româneascã are niºte probleme cu alde ªerban Nicolae, Nipulicea ºi alþi juriºti de gang, Ordonanþa 13 a fost o mizerie, dar sã te dezbraci de izmene ºi sã le întinzi pe gardul electric al Europei, dovedeºte cã nu sîntem capabili sã ieºim prin noi înºine din latrina istoriei. Dar ce ne mai place sã ne dãm mari între noi, prin curtea plinã de bãlãrii, ce ne mai place sã rîdem de alþii! ªi cînd te gîndeºti cã, pentru prostovani, alde Monica Bewinski, Gabriel Michiduþã Liicheanu ºi alte excrescenþe ale naturii umane sînt adevãrate repere morale, îþi vine sã scoþi pixul la ei, sã-i dezbraci la pielea goalã ºi sã li-l bagi în fund. Deºi asta ar fi suprema eroare, fiindcã, pãtrunºi de acest reper cultural, s-ar bucura ca niºte vãdane violate. Pe lîngã ei, muntele de osînzã, care alerga, numai în chiloþi cu mînecuþã ºi cu mãrul cunoaºterii pe cap, prin codrii patriei dupã vestalele sacrificate pe altarul miºcãrii transcendentale, pare un om cumsecade, ieºit la pãºunat. Aºa cã-l sfãtuim ca, între o ciorbã de burtã ºi un caltaboº afumat, sã-l bage-n vitezã ºi pe autorul cãrþii autobiografice ,,Apel cãtre lichele”, fiindcã, oricum, ºi-a pierdut chiloþii în Belgia, între douã citate false ºi o eroare de memoria minþii. Nu ºtim (încã) dacã i-a gãsit Monica, dar sã nu-ºi facã prea multe speranþe, deoarece Procuroarea-ªnur nu ºtie ce sînt ãia, de cînd a cãzut ºi ºia rupt pista de aterizare politicã, dupã un summit desfãºurat la cel mai înalt nivel, într-o anexã a Palatului Cotroceni, unde bãutura n-a fost destulã.

Revenit la ºatrã, cu onoarea nereperatã, Liicheanu s-a apucat de pus ghilimele la expresii pe care nu le-a rostit nimeni. Adicã e un fel de Victor Ponta pe invers. Fiindcã au auzit cã e o promoþie la hîrtia igienicã ,,Moliceanu”, mai mulþi fripturiºti s-au înghesuit la ,,Asociaþia Proºtilor de la Guvernare”, ca sã aibã cu ce se ºterge la gurã dupã masã. Alde Daniel Constantin ºi alþi monstruleþi s-au supãrat fiindcã la marea împãrþealã a ciolanului puterii n-au mai apucat sã roadã Ministerul Agriculturii, unde troneazã Moº Tãgîrþã. Aºa cã s-au prezentat presei în nudul gol, anunþînd omenirea umanã cã nu e de acord sã facã ca Cãlin (sic!). ªi atunci, pentru ce-i trebuia junelui Constantin atîta hîrtie igienicã?

Doar ca sã protejeze mediul infracþional din jurul oliþei?

Tot mai sperã sã-l dea sub brazdã pe ºantajabilul Tãriceanu ºi sã pape el tot? Naiba ºtie. Chiar dacã-i la bulãu.

Dupã numeroasele mãriri succesive, concomitente ºi la rînd, pe care le va face negreºit în orele, zilele ºi lunile urmãtoare, Olguþei îi va fi dezvelit bustul în fiecare oraº al þãrii. N-ar fi prima oarã. Istoria neromanþatã a acestei martire a luptei cu tirania culturii, a acestei statui vii, posesoare de centurã de castitate de culoare neagrã, a început pe aleile Parcului Romanescu, pe unde se plimba de mînã, ca o vestalã neprihãnitã, cu limba englezã. Pe care, însã, o înºela sistematic cu limba francezã.

Tibi Uºurelu, un bistriþean care n-are toatã þigla pe acoperiºul mansardei situate deasupra gîtului, a cîºtigat, pentru a doua oarã consecutiv, cel mai greu Maraton din lume, desfãºurat în zonele arctice. Pe acolo nici cîinii nu-i scoþi din casã, evident, dacã ar avea cineva aºa ceva. Cred cã lui Tibi i s-a pãrut atît de naºpa prin România, încît a preferat sã alerge 560 de kilometri la -20, -30 de grade Celsius, fãcîndu-i sã lãcrimeze de invidie pe urºii polari. Bãiatul e bine, dacã se poate spune aºa, în ciuda degerãturilor de la picioare, iar la aceastã orã, linge o îngheþatã în lada frigorificã în care locuieºte pînã o da îngheþul ºi s-or auzi renii lui Moº Crãciun...

Oana Lis ne anunþã, cu sinceritatea-i dezarmantã, cã-i va respecta ultima dorinþã a

lui Viorel: la moartea lui, va rîde cu gura pînã la urechi.

Nu ºtiu de ce se îndoia domnul Lis cã nu va fi aºa.

Elenei Meriºoreanu nu-i merge bine dacã-i iese în cale o pisicã neagrã sau un popã de treflã. Nici nouã, mai ales dacã-i pisica popii. Din perspectiva retragerii Europei bogate în fieful tradiþional, coloniile economice, precum România, par nepregãtite sã facã faþã provocãrilor zilei de mîine. Ce fac conducãtorii noºtri la ora marilor dezastre ale istoriei? Ce au fãcut dintotdeauna: se ceartã, se pîrãsc la licuricii mari ºi mici, fac cele mai josnice lucruri, numai sã rãmînã agãþaþi de prepeleacul puterii. Dacã ar avea mame, le-ar vinde fãrã sã clipeascã. Chelneri de bacºiºuri mici, duºmanii propriei þãri. Niºte mutanþi urduroºi. Aceºti ordinari care ne conduc prin pustiul economic ar trebui sã renunþe, în ceasul al 12-lea, la obsesiile interne belicoase, în condiþiile în care viitorul nu se sprijinã pe date sigure.

Numai solidaritatea naþionalã mai poate urni cãruþa româneascã din mlaºtina istoriei. Dar cînd s-a mai pomenit ca românii sã fie solidari cu ei înºiºi? Niciodatã. Românii, dacã nu-ºi dau în cap unii altora, nu se simt împliniþi, un gol istoric îi cuprinde. Singura trãire care îi pune în miºcare e sentimentul capului spart.

Prea Sfinþia Sa, Destul de Înaltul Teodosie ªpagoveanu, a decretat: ºcoala este subordonatã bisericii! Dar cui nu-i este subordonatã ºcoala? Politicienilor cu douã clase mai mult decît trenul, tractoriºtilor din fruntea primãriilor, legumicultorilor din consiliile locale, pãsãrilor cãlãtoare, cîrtiþelor, gîndacilor de Colorado... Aºa cã o subordonare în plus ce mai conteazã, cîtã vreme principiul dupã care se bazeazã educaþia este ,,Dumnezeu cu mila”?...

S-au fãcut 60 de ani de cînd s-au pus bazele CEE, mama UE. În cinstea mãreþului eveniment, Regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord a înaintat actele de divorþ.

S-a dus ºi Rockefeller, la numai 101 ani. Puºtiul ajunsese destul de rãu, nu mai deþinea în conturi decît vreo 3,3 miliarde de dolari, banii de seminþe ai unui politician român care a trecut o datã pe la masa puterii. Deºi a vrut sã creeze Statele Unite ale Lumii, nu i-au ieºit decît Statele Umilite ... Bãi, mînca-v-aº gãinile, ºi voi mie, cîinele, ºtiþi de cînd avem noi probleme cu ungurii? Nu ºtiþi? Ia fiþi atenþi acilea, ºi bãgaþi la cap ce vã învaþã istoria necenzuratã a cronicarului Adi Sfinteº: ,,Odatã cu stingerea dinastiei arpadiene, Ungaria trece printr-o nouã crizã de epilepsie. Din motivul ãsta, destul de întemeiat, i-au lãsat pe valahi în pace, deºi aceºtia începuserã sã-i calce des ºi apãsat pe bãtãturi. Mai exact, dupã instalarea la Cîmpulung a unuia Basarab, de se dãdea mare cã-i fiul lui Tihomir, românaºii îi alungã pe unguri de prin pãrþile subcarpatice. Din considerente umanitare, o mare parte a rãmas pe loc, cã voievodul ºi-a dat acceptul sã fie izgoniþi cîþi mai puþini, iar pentru cei rãmaºi a dat ordin oamenilor sãi sã-i tragã în þeapã sau sã le taie capetele cu cea mai mare consideraþie. Adicã, evenimentele sã se desfãºoare în aºa fel încît nimeni sã nu sufere. Dupã trebuºoara asta, Basarab le-a propus colegilor regionali din stînga ºi din dreapta Oltului sã facã o singurã þarã, una miºto de tot, cã, zicea el, «dacã þinem cu toþii de un curmei, mergem mai liniºtiþi la femei. ªi dacã ungurii mai vin, îi caftim puþin...». Dupã cum poate ai observat, iubite cetitorule în stele verzi, Basarab era român sadea, nu precum cumanul de Neagu Djuvara, ºi din cauza asta, vorbea în versuri sau, în momentele de mai puþinã inspiraþie, în prozã.

Aflînd vestea cea mare, ungurii s-au crucit de invidie dar, neavînd încotro, au tãcut mîlc o vreme. Ba unii, mai entuziaºti, l-au felicitat pe voievodul valah, zicîndu-i de la obraz cã a fost inspirat cînd a acceptat denumirea de Ungrovlahia pentru þara lui, care s-ar traduce în francofonã cam aºa: «Vlahii de lîngã unguri».

Dar admiraþia în care cãzuserã cloºcã foºtii suzerani navea sã þinã decît pînã în momentul în care au considerat cã ar fi cazul sã-l poceascã un pic. Aºa cã, pe la 1330, Carol Robert de Anjou a organizat o serie de petreceri în cinstea viitoarei cuceriri a þãrii lui Basarab. Auzind amuzanta veste, voievodul i-a trimis o însemnatã solie regelui, numindu-l, la miºto, «tatã», dãruindu-i, în semn de preþuire ºi respect, 7.000 de mãrci de argint, bugetul «Grindeanu» pe 8 ani, în speranþa cã s-o rãzgîndi maghiarul ºi s-o întoarce la Buda, unde oricum era mai confortabil decît prin codrii valahi. Daniela Ghiorfi, purtãtoarea de vorbe meºteºugite a lui Basarab, i-a transmis rigãi mot à mot: «-Voievodului nu-i place cafteala fãrã rost, dar dacã eºti fraier ºi n-accepþi banii, rãmîi ca un prost, cã-i hotãrît s-o punã cu tine. Sã ºtii cã s-a jurat pe barba sa/ cã primejdia ce planeazã asupra ta/ n-o poþi înlãtura/ tra la la la la...». Semeþ din cale-afarã, Carol Robert s-a adresat solilor la modul general, fãcînd abstracþie de talentele cît de cît ascunse ale Danielei: «- Bãi, aceºtia, sã-i spuneþi ãluia de v-a trimis sã faceþi playback de pomanã cã o sã-l scot din vizuina în care s-a ascuns de frica mea, trãgîndu-l de barba aia de sãlbatic. ªi-l avertizez cã i-o voi smulge fir cu fir, cã d-aia mi-am luat patentul la mine. De asemenea, anunþaþi-l sã nu-mi mai trimitã mie solii, cã eu n-am nici o garã cu ciobanii.

Clar?»”.

Promouºãn: Nasol moment, miºto colivã. Nu mã credeþi? Credeþi-mã, altfel aveþi soarta lui Carol Robert de Anjou...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Vorba ceea

D

e multe ori am auzit oameni sãrmani dorindu-ºi sã þinã ºi cu ei Dumnezeu. ªi chiar a þinut, dacã e sã ne gîndim la iarna care abia a trecut, care i-a ferit de geruri nãpraznice ºi de viscole, ca sã poatã ieºi din case. ªi totuºi, cît de blîndã a fost, cei în vîrstã au avut de suferit, fiindcã nu a avut cine sã le mãture zãpada de pe lîngã pereþii caselor, sã le aprindã focul în sobã; au trebuit sã aºtepte venirea primãverii, pentru ca nãmeþii sã se topeascã de la sine, iar drumurile sã devinã practicabile, chiar dacã oficialitãþile, odatã cu apariþia primilor fulguºori de nea, au þinut-o zile în ºir cu discursurile televizate nonstop, cum cã situaþia, deºi e gravã, se aflã sub control. Dar iarna ºi-a urmat cursul calendaristic, fãrã sã þinã seama de comentariile unora ºi nici de discursurile aleºilor, care îi fac pe români sã fie pesimiºti ºi neîncrezãtori în ei. Sãracii niciodatã nu vor avea sorþi de izbîndã în faþa celor care au ºtiut sã se foloseascã de victoria votului lor ºi care, în loc sã le sarã în ajutor, îi dispreþuiesc... ªi odatã cu sosirea primãverii, dupã o iarnã nu aºa de capricioasã cum ne-a fost prezentatã, tare ne e teamã ca nu cumva norii sã-ºi reverse puhoaiele, ca mai anul trecut, peste pãmînturile noastre, ºi sã acopere grãdini, case, curmînd vieþi omeneºti. Din pãcate, însã, deºi se cunosc asemenea lucruri, nu se face

Polemici

nimic, sau se face doar cu vorba, în campania electoralã, pentru cã realitatea o ºtiu cei din teren, care se uitã, cu ochii în lacrimi, în portofelul mereu gol. Cu toate aceste neajunsuri, ei îºi plãtesc la timp obligaþiile faþã de stat, iar cînd sãrmanul se aflã la ananghie, statul îl sfideazã prin legile sale aberante, pentru cã bogatul nu va crede niciodatã pe flãmînd; de aceea se întîmplã ceea ce se întîmplã cu noi ºi cu þara noastrã, fardatã frumos, în cuvinte care mai de care mai grozave, transmise în direct la televizor de la sediile partidelor politice ºi ale instituþiilor statului. Realitatea este alta: oamenii trãiesc la limita sãrãciei, iar cînd vine vorba de sãnãtate, dupã ce au cotizat toatã viaþa, azi vedem cã nu au nici un beneficiu. De ce? Pentru cã noi nu mai sîntem nici þarã, ºi nici popor, nici stãpîni pe vatra noastrã, ci o adunãturã de peste tot, care îºi duce existenþa de-a valma, dupã un scenariu bine regizat de politicienii noºtri.

Pornind de la aceste constatãri, mã întreb: dacã iarna ce abia a plecat de pe meleagurile noastre ar fi fost precum cea din anii copilãriei mele, cînd animalele pãdurii dãdeau iama în sat dupã hranã, ºi troienele de zãpadã ajungeau pînã la brîu, cum ar fi scos cãmaºa oficialii noºtri? Dar...

Vorba ceea: cu ei sau fãrã ei, viaþa trebuie trãitã, în ciuda promisiunilor deºarte ºi a nemulþumirilor pe care le avem, fiecare, în felul nostru... Speranþa care ne-a mai rãmas este rugãciunea cãtre Cel de Sus. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Eminescu, muzicolog vizionar... (1)

P

rintre articolele lui Minai Eminescu închinate seninei lumi a Euterpei am remarcat unele care ni se par cu totul aparte în ambianþa spiritualã a romantismului muzical. Aceste splendide eseuri ne-au demonstrat cã Luceafãrul culturii româneºti a fost un uomo universale, cu o subtilã cunoaºtere a problemelor muzicale; ba mai mult chiar, autorul lor poate fi socotit un muzicolog vizionar, chiar un foarte îndrãzneþ cercetãtor al discursului sonor al unor maeºtri, care au vibrat în consonanþã cu eternitatea, dãruind posteritãþii opere solare, contopite pînã la identificare cu marile sensuri etice ale artei de totdeauna.

Concepþiile sale despre muzicã mi se par, fãrã exagerare, mult mai evoluate decît acelea ale majoritãþii compozitorilor Secolului XIX. Sã nu uitãm cã Vincent D'Indy – marele profesor al lui Dimitrie Cuclin la ,,Schola Cantorum”, din Paris – a repus în discuþie fenomenul sonor palestrinian ºi, în general, al timpului sãu, mult mai tîrziu. În acest sens, meritã a fi reliefatã ºi atitudinea minunatã a lui Victor Hugo – entuziast admirator al lui Palestrina –, care nu odatã a fost ironizat de reprezentanþii operei romantice franceze. De-a dreptul impresionante ne apar rîndurile din articolul ,,Caracterul naþional” – publicat în ziarul ,,Timpul”, VII, 1882, nr. 95, 1 mai, p.1 – în care Mihai Eminescu face o subtilã comparaþie între muzica veche ºi „limba strãmoºeascã”: „Ceea ce ne pare un semn caracteristic al vremii este cã în Senat se vorbeºte româneºte; bine de-a dreptul, fãrã înconjur ºi fãrã frazã.

Cine ºtie însã ce însemnãtate mare are limba asupra spiritului, cum ea-l acoperã ºi îl pãtrunde, cum limba noastrã veche trezeºte în suflet patimile vechi ºi energia veche, acela va înþelege de ce ne pare bine de lucrul acesta. Fie cineva ateu ºi pãgîn – cînd va auzi muzicã de Palestrina

EVENIMENT TEATRAL

Esenþa zborului, la Brâncuºi

R

ecenta premierã a piesei ,,Brâncuºi împotriva Statelor Unite”, gãzduitã de Teatrul ,,Odeon”, a constituit un eveniment apreciat de publicul amator de culturã ºi de artã autenticã.

Textul ºi regia sînt semnate de Éric Vigner, iar traducerea în limba românã îi aparþine lui George Banu. Spectacolul este o producþie a Teatrului ,,Odeon” ºi a Companiei Suzanne M, realizatã cu sprijinul Ministerului Culturii din Franþa, Institutului Francez ºi al Ambasadei Franþei la Bucureºti.

Ideea piesei de teatru s-a nãscut dintr-un caz real, petrecut pe teritoriul SUA. În 1926, cînd mai multe

ALBUMUL C U P OZE R ARE

–, sentimentul întunecos, neconºtiut al creºtinitãþii-l va pãtrunde, ºi pãgînul sau ateul va fi, pe cît þine impresia muzicii, creºtin pînã-n adîncimile sufletului. ªi limba strãmoºeascã e o muzicã; ºi ea ne atmosferizeazã cu alte timpuri mai vrednice ºi mai mari decît ticãloºia de azi, cu timpuri în care unul s-au fãcut poporul ºi una limba!”.

Nimeni nu a remarcat cu atîta competenþã faptul cã acea concepþie, atît de nouã, despre muzicã a lui Beethoven nu ºi-a gãsit întotdeauna – pe de o parte, din pricina limitelor muzicale ale Secolului al XIX-lea, pe de altã parte, ºi din cauza infirmitãþii sale – corespondentul ideal în limbajul sonor. Mai precis, adesea în unele opere beethoveniene, scriitura vocalã este aparent nevocalã, în timp ce aceea instrumentalã este aparent neinstrumentalã.

Intuiþia timpului muzical beethovenian a fost într-adevãr vizionarã, uneori generînd adevãrate „disonanþe” între intenþiile sale ºi realizarea propriu-zisã. Iatã ce spunea Mihai Eminescu în articolul ,,Cugetãri imposibile” (Ms. 2287, f. 70): „Cînd priveºti cîte o fizionomie ciudatã, îþi vine de sine întrebarea: oare cum dracu' o fi gîndind acest om – ba lipsa unuia din cele cinci simþuri, chiar venind mai tîrziu, modificã radical lumea cugetãrii. Aºa Beethoven compune opera «Fidelio», dupã ce uitase de mult natura vocii omului... el scrie muzicã pentru voci cum crede el c-ar trebui sã fie, ºi te trezeºti faþã c-o operã care þi se pare cã fuge dinaintea ochilor, c-ai privi-o cu binoclul întors... ºi-i vedea departe, departe, în fundul cugetãrii unui om, ceva straniu, ce pãrea a nu pricepe bine, ºi-apoi abia auzi cã sînt închipuirile unui surd despre vocea omeneascã, a cãrei naturã normalã el o uitase sau avea numai o reminiscenþã slabã despre om”. (va urma) DORU POPOVICI

sculpturi ale lui Constantin Brâncuºi au fost aduse din Europa în Statele Unite, printre care ºi ,,Pasãrea în spaþiu”, vameºii americani s-au grãbit sã le înregistreze în categoria ,,ustensile de bucãtãrie ºi echipament spitalicesc”, aplicînd tarifele corespunzãtoare. Indignat, Brâncuºi a contestat aceastã decizie funcþionãreascã, invocînd nu atît taxele vamale, ci mai cu seamã obtuzitatea cu care era întîmpinatã arta modernã în America.

Aºa a luat naºtere un proces istoric, care s-a judecat în 1927, punînd faþã în faþã viziuni diferite despre artã, abordãri birocratice ºi dorinþa puternicã a artistului român de a demonstra cã arta poate stîrni emoþii chiar ºi prin intermediul unui ,,obiect neidentificabil”. Brâncuºi s-a judecat cu Guvernul american timp de un an (19261927) ºi, în final, a avut cîºtig de cauzã.

Autorul piesei explicã astfel mesajul pe care ºi-a dorit sã-l transmitã publicului: ,,Specific lui Brâncuºi este faptul cã viseazã o utopie imposibil de realizat, pe care o... realizeazã. Asociazã în materie, în acelaºi timp, reprezentarea ºi esenþa reprezentãrii, ºi le înscrie pe vecie în bronz. Iar ceea ce este extraordinar, în sensul

Cuplul de cîntãreþi maramureºeni Cornelia ºi Lupu Rednic, o prezenþã plinã de farmec ºi de optimism în peisajul muzicii populare româneºti.

Eveniment editorial

,,Vis de noapte” se intituleazã volumul cuprinzînd 25 de poeme celebre, apãrut recent la Editura ,,Amurg sentimental”, sub semnãtura scriitorului Ion Machidon, un apropiat colaborator al revistei noastre. Dedicaþia autorului: ,,Acum, cînd mã aflu în Postul Mare al Paºtelui, un sincer omagiu regretatului politician ºi om de culturã, Tribunul Corneliu Vadim Tudor, cel care, prin existenþa sa pãmînteanã, ºi-a servit poporul cu talentul sãu genial, de mare patriot.

Sã-i dea Dumnezeu liniºtea pe care ºi-o meritã, iar noi sã nu mai auzim vreodatã cã unul din zece copii de români, seara, se culcã flãmînd.

Ion Machidon. Duminicã, 12 martie 2017, Bucureºti”.

MICROSIOANE Cauza Cînd l-am vãzut cum îºi tot aranja, pe un scaun, pantalonii, sã nu se ºifoneze, cã era foarte elegant ºi grijuliu, am sãrit din pat, fugind acasã, ºi am rãmas toatã viaþa domniºoarã.

Sentimente Calul ºtie ºi el exact drumul la han.

Dar numai cãlãreþul se bucurã.

VASILE BÃRAN propriu al termenului, este cã aceastã operã continuã sã reverbereze”. Nici nu s-ar fi putut întîmpla altfel, spunem noi, cîtã vreme marele nostru Brâncuºi este artistul care a cãutat, toatã viaþa sa, esenþa zborului, ºi a fãcut piatra sã cînte. Iar el ne demonstreazã asta prin inegalabilele sale opere, contribuþii covîrºitoare la înnoirea limbajului ºi viziunii plastice în sculptura contemporanã.

Reuºita spectacolului de la ,,Odeon” se datoreazã, în egalã mãsurã, unor admirabili actori care, prin prestaþia lor, au pus în valoare ideea care stã la baza piesei lui Vigner: Oana ªtefãnescu (în rolul Judecãtorului Waite), Carmen Tãnase (Maestra C.J. Lane), Virginia Rogin (R. Ingersoll Aitken), Elvira Deatcu (F. Watson), Mugur Arvunescu (William Henry Fox) º.a.

Toate acestea constituie suficiente argumente pentru a le adresa bucureºtenilor invitaþia de a viziona piesa pusã în scenã la Teatrul ,,Odeon”, avînd, astfel, prilejul de a cunoaºte ºi o altã faþetã a personalitãþii marelui artist român Constantin Brâncuºi.

ANTON VOICU

Pag. a 5-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Balcic Priveliºtile sînt ca oamenii: cu unele te înrudeºti din copilãrie, pe altele le alegi cu afinitatea trainicã ce hotãrãºte soarta sufletelor noastre. Cu dealurile, viile ºi zãvoaiele argeºene de la Florica ºi, la fel, cu stepa unduiatã din Miorcanii de pe Prutul moldovenesc, legãtura mi-au fãcut-o sîngele pãrinþilor ºi cele mai vechi amintiri.

Balcicul, însã, mi-a fost hãrãzit ca încununarea dragostei mele pentru mãrile sudice ºi cerul mediteranean. M-a cuprins treptat ca o iubire nouã, cu nostalgia atotputernicã a apelor ºi a luminii. Mi-a fost o încîntare pentru ochi, o iniþiere pentru suflet, ºi pentru minte, un învãþãmînt. Peste pitorescul cetãþii cu minarete, case vechi turceºti, ciºmele în ºoaptã ºi cafenele pitite sub platani; peste feeria rîpelor albe pe care se caþãrã mahalale asiatice, mãgari de culoarea cenuºei ºi tãtãroaice în ºalvari ca portocala; peste vraja aceasta oarecum irealã de Halima, Balcicul mi-a dãruit legenda biblicã ºi mitul elin. Cînd în fapt de searã, sub smochin, descopeream la fîntînã, trãgînd vãlu-i pe ochi, pe

MÃRTURII DIN VREMURI ÎNTUNECATE

Întîlniri cu Ana Pauker (1) Întîlnirile mele cu Ana Pauker s-au petrecut pe parcursul anilor 1936-1956. Douã decenii furtunoase, întîlniri cu variaþiuni de roluri, dar întotdeauna de o perfectã curtoazie, fãrã ridicãri de tonuri, într-o afecþiune realã de prietenie civilizatã. Ne-am îmbrãþiºat, à la mode russe (dealtminteri, conversaþia noastrã avea loc în franþuzeºte, uneori, în limba germanã ºi, rareori, în româneºte), de la prima noastrã întîlnire la vorbitorul penitenciarului Vãcãreºti, ca ºi la pupãtura funebrã, de adio, pe strãzile viscolite bucureºtene. În 1956, bãnuiam amîndoi cã nu ne vom mai revedea. Despãrþirea a fost tandrã. De ce n-aº spune-o?

La prima întîlnire din 1936, cerutã de puºcãriaºa Pauker A., era pentru mine Divina Ana. La ultima întîlnire (întîmplãtoare), fusese ºi rãmãsese Abominaþiunea abominaþiunilor feminine ºi politicastre. ªi, totuºi, ne-am îmbrãþiºat, tot à la mode russe, în stranie tristeþe de adio, fãrã a ne spune „la revedere”, dupã o promenadã de trei ceasuri sub ninsoare.

Cînd am venit ca student, în 1923, în Capitalã, Ana Pauker plecase la Lausanne, cãsãtoritã cu studentul politehnician Marcel Pauker. Nu-ºi puteau termina studiile universitare începute. Deveniserã activiºti ºi comuniºti notorii. În salonul nr. 4 al cãminului studenþesc din Strada Gogu Cantacuzino nr. 19 (azi, Strada Alexandru Sahia), am avut grijã sã-mi aduc doi prieteni craioveni: pe Marcel Stãnescu (jurist pur ºi apolitic, agnostic, latinist de forþã) ºi pe Savin Constant, poet comunist din dinastia scriitorilor rebeli Eugen Constant ºi Paul Constant. Alþi doi corãbieni (fraþii Eufem ºi Alexandru Mihãileanu) s-au anunþat în Cenaclul nostru literar ºi ideologic, împreunã cu M. Stromingher, comunist craiovean clarificat, bursier al Cãminului Schuler.

Comuniºtii declaraþi ºi clarificaþi erau, fãrã îndoialã, numai Alexandru Mihãileanu ºi Savin Constant. Cînd P.C.R. a fost alungat, în 1924, în ilegalitate, protestul nostru a fost vehement ºi van. M-am raliat ºi eu la acest protest. Formele protestului pot lua forma bombei aruncate de Max Goldstein la Senat, omorînd pe preºedintele Greceanu ºi rãnind alþi reprezentanþi în Parlamentul ales de generalul Alexandru Averescu, ca prim-ministru, ºi C. Argetoianu la Interne. Între 1920 ºi 1923, Alex.

Umanistul Mare iubitor al literaturii clasice, greceascã ºi latinã, profesorul Ioan Cantacuzino e, în acelaºi timp, ºi cel mai autentic exemplar al umanismului, în sensul viu al cuvîntului: un om în faþa vieþii, înþelegînd-o ºi dominînd-o.

Moºtenitor al unui nume mare, bogat ºi înzestrat cu o strãlucitã inteligenþã, ar fi ptut deveni un amator (acesta e opusul cuvîntului umanist, astãzi), ar fi putut culege, adicã, din viaþã numai plãceri ºi satisfacþii ale vanitãþii. (...) Nici unul dintre caracterele

Samariteanca însãºi cu vas de aramã pe umãr; cînd în albia de piatrã, sub jghiab curgãtor, recunoºteam sarcofagul tocit, sub decor trãiam o realitate mai adîncã, ºi zei ascunºi îmi arãtau limpede drumul Heladei ºi înþelesul sufletului meu adevãrat. Sub cerul însorit, în strãvechea Dionysopolis, închinatã de cãtre greci zeului viþei, echilibrul se naºte firesc între beþia dionisiacã ºi seninãtatea lui Apollo. Astfel în mine avîntul nomadului scit se potoleºte în aºezãri geto-romane, pe un tãrîm de vis ancestral.

Adîncirea priveliºtii odatã cu arheologia sufletului cheamã pe buze fiinþa purã a cuvîntului ºi ritmul armonic al lumii, pentru care Balcicul ne poate fi cheie ºi prilej. Orice împlinire tinde la despuiere: peisajul, ca ºi poetul. Sub romantismul multicolor al Orientului, clasicismul dezgropat îºi impune temeliile, ºi marea veºnicã, legile ei eterne. Particularul se rotunjeºte în simbol, ºi formele pãmîntului frãmîntat, în linii senine de þãrm clasic. ªi pe mãsurã ce desãvîrºeam cunoºtinþa locului, un sens nou al artei îmi rãsãrea luminos, ca pînzele acelei corãbii în taina amurgului, pasãre albã spre regãsitul Balcic.

ION PILLAT (,,Scrisul Românesc”, Craiova – 1940) Mihãileanu ºi Marin C. Popa strînseserã arme (puºti Manlicher, mitraliere, grenade) pentru proletariatul efervescent din Bulgaria ºi pentru muncitorii portuari din Corabia, pentru a pregãti luarea puterii de Stat ºi a instaura dictatura proletariatului, ca în URSS. Alecu Mihãileanu ºi Marin C. Popa (pantofar revoluþionar) treceau în Bulgaria o sumedenie de „ilegaliºti” bulgari, cu paºapoarte false, cu luntri ºi bãrci strecurate printre vameºi. Nu ºtiam cã odatã cu bomba lui Max Goldstein pentru Senat se mai pregãtise ºi o altã bombã pentru Camera Deputaþilor.

Aceastã bombã fusese pregãtitã de cãtre Uniunea Tineretului Socialist din România, anume de cãtre doi redactori ai ziarului „Socialismul”. Aceºti redactori erau Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi Tiji Dãianu. Bomba lor fusese pregãtitã de cãtre aceiaºi chimiºti care au înmînat ºi au participat la confecþionarea ceasornicului cu exploziv al lui Max Goldstein. Bomba destinatã pentru Camera Deputaþilor n-a mai fost aruncatã. Au dus-o, întîi, noaptea, într-una din cele douã cãmãruþe de la mansarda locuinþei scriitorului profesor D.D. Pãtrãºcanu (viitorul meu socru).

De acolo, au coborît-o pe treptele de lemn aºa cum au urcat-o, au demontat-o pe Cheiul Dîmboviþei ºi au aruncato în gîrlã.

N-am umblat niciodatã cu bombe, dar am ºtiut cã acelaºi Lucreþiu Pãtrãºcanu strîngea arme ºi dinamitã, împreunã cu bunul meu amic, avocatul Ion Gheorghe Maurer, ºi cu Emil Bodnãraº, proaspãt ieºit din puºcãrie, ºi chiriaº al poetului-amic, suprarealistul ºi futuristul dr. Saºa Panã, pentru a pregãti lovitura de stat de la 23 august 1944.

Am ºtiut ºi am tãcut. Ceva mai mult, am instigat la lovitura de la 23 august 1944. Am instigat, am îndrumat ºi am finanþat cu 800.000 de lei. Baºca de aceste pãrãluþe, cu care se puteau cumpãra cîteva imobile de la burjui, am mai pus la dispoziþie, cumnatului meu Lucreþiu Pãtrãºcanu, ºi patru locuinþe conspirative bucureºtene. Era considerat de toþi ca „ºeful conspiraþiei” ºi supuºi lui. Am ºtiut ºi de locuinþa conspirativã din Craiova, în apropierea casei surorii mele, Teodora Frunzã, de pe Strada Fraþii Goleºti nr. 33, unde amicul meu Ion Gheorghe Maurer a dormit în patul cu lãzile de dinamitã, puse dedesubt. Vai de somnul lui ºi al petrolistului Gheorghe Vidraºcu, viitor vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri în Cabinetul Gheorghe GheorghiuDej ºi ambasador la Praga. (va urma) PETRE PANDREA vieþii n-a rãmas strãin, neîncadrat în întrebãri, pentru profesorul Cantacuzino. Se ºtie cã e posesorul uneia dintre cele mai strãlucite colecþii de artã, cãci pasiunea frumosului a fost dintre cele care nu l-au pãrãsit niciodatã. A fost cunoscut totdeauna ca un sprijinitor al muncitorimii, ni se spune, de multe ori nu departe chiar de socialism, cãci numai unui ,,amator” îi poate rãmîne strãinã suferinþa mare a mulþimii.

Din ºtiinþa însãºi ºi-a ales capitolul cel mai greu de umanitate largã ºi cel mai eficace: prevenirea bolilor cu caracter social. Tuberculoza ºi holera au fost întîmpinate de el ca de un ostaº.

Nu totdeauna un mare savant înseamnã ºi o conºtiinþã chinuitã de întrebãri morale, dar se poate spune despre profesorul Cantacuzino cã e conºtiinþa însãºi.

Cuprinzãtoare ºi magnificã personalitate, demnã – prin aceastã permanentã confruntare a sufletului cu lumea din afarã – de marile figuri ale umanismului.

CAMIL PETRESCU (1928)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Scriitorul Ion Pillat ºi soþia sa, Maria Pillat-Brateº, la Miorcani, în anul 1940.

Destin Pãrinþilor ºi bunilor mei

N-a mai vrut sã stea ºi-a plecat.

Se sãturase de atîta drum, de-atîta trudã.

Era sãrac, singur, bolnav, nevasta îi murise.

Copiii l-au lãsat în casa bãtrînã din sat.

Gîrbovit de nevoi, o viaþã s-a luptat sã-ºi lucreze ogorul, sã se hrãneascã.

Avea o singurã vãcuþã slabã care-i mai da lapte ºi într-o noapte a gãsit-o moartã...

Mai avea un cîine, Grivei.

Lãtra la lunã ºi la stele, lîngã umerii sãi lãsaþi, ºi doi porumbei blînzi, cu ochi de mãrgele, merei, care plîngeau pe umerii-i grei. ªi într-o zi au plecat, n-au mai venit sã vorbeascã în tainã cu ei...

Cîinele s-a dus într-o iarnã.

Era ger bocnã afarã, ºi-a plecat într-o searã, urlînd prin nãmeþi, spre zãrile grele de cearã. ªi-a rãmas singur, singur de tot.

Plîngeau cãsuþa, livada pustie.

Cerul parcã-l chema ca sã vie. ªi-a luat desaga ºi a plecat ºi el.

N-a mai vrut neam sã stea, s-a ascuns, plîngînd, într-o stea.

GEORGE MILITARU

EPIGRAME

Sfîrºit de Martie Ninge iar în toatã þara, Strãzi, alei înzãpezite, Semn cã pîn' ºi primãvara Vine pe nepregãtite.

România noastrã dragã Ca tot românul ce-o iubeºte, Vã spun de-acestã þãriºoarã Cã Lumea nu o mai bîrfeºte...

Dar Europa o omoarã!

NAE BUNDURI

Pag. a 6-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (16) Giuseppe Verdi Motto: ,,În muzicã, la fel ca în dragoste, trebuie sã fii în primul rînd sincer”.

Latura izbitoare a personalitãþii marelui compozitor, cãruia îi aparþine maxima de mai sus, se desprinde din capacitatea sa uluitoare de a-ºi pãstra acest crez în exprimarea artei sale. În cele ºase decenii de creaþie, Verdi a trecut de la ,,Nabucco” la dinamismul din ,,Rigoletto” ºi ,,Aida”. În ultima parte a vieþii a fost un exemplu de vitalitate creatoare: la 80 de ani el a compus opera ,,Othello”, iar ,,Falstaff”, la 85 de ani.

S-a nãscut în anul 1813, ca ºi Richard Wagner, însã cei doi muzicieni nu s-au cunoscut niciodatã, deºi au trãit mult timp în acelaºi oraº (Veneþia). Verdi nu a fost, prin structurã, un romantic, dar prin multe trãsãturi se asemãna cu Wagner, care a fost, prin excelenþã, exemplul de afirmare hotãrîtã a unei noi formule de artã. Rezistenþa lui Verdi faþã de arta contemporanului sãu se naºte ºi din inacceptarea unui anumit tip de artã romanticã, pe care o considera nepotrivitã cu spiritul culturii italiene ºi cu propria lui structurã.

Teama cã 1-a atins istovirea vîrstei se amesteca cu iritaþia pricinuitã de wagnerianismul pe care îl simþea tot mai prezent în jurul sãu. Chemarea lui Verdi era sã salveze opera tradiþionalã ºi sã-i asigure evoluþia în viitor.

Critica muzicalã a Europei luase obiceiul sã mãsoare valoarea operei lui Verdi în raport cu aceea a lui Wagner.

Ambii compozitori, însã, au rãmas nemuritori prin creaþiile lor.

Ariile din operele lui Verdi pot fi comparate cu prospeþimea unui izvor de munte pentru cãlãtorul însetat.

Deºi au trecut mulþi ani de cînd am fost pentru prima datã

Jules Verne la el acasã (1) Autorul romanelor ,,Ocolul lumii în optzeci de zile”, ,,Cinci sãptãmîni în balon” ºi al multor altor fermecãtoare naraþiuni care nu puteau sã nu-i atragã simpatia a sute de mii de cititori din întreaga lume, îºi petrece fericita, prea-plina viaþã de muncã în Amiens, un liniºtit oraº francez de provincie, situat pe drumul care duce de la Calais ºi Boulogne la Paris.

Cel mai neînsemnat dintre locuitorii oraºului poate sã te îndrume cãtre casa lui Jules Verne. Pe Strada Charles Dubois, la Nr. 1, se aflã o încîntãtoare clãdire de modã veche, aºezatã la colþul unei strãzi rustice, ducînd spre un bulevard larg.

Portiþa din zidul acoperit de licheni a fost deschisã de o bãtrînã bonã cu o înfãþiºare plãcutã. Îndatã ce a auzit cã mi s-a fixat o întrevedere, ea m-a condus prin curtea mãrginitã pe douã laturi de o clãdire pitoreascã, de formã neregulatã, flancatã de turnul nu prea înalt, caracteristic caselor franþuzeºti de la þarã. În timp ce o urmam, am putut sã arunc o privire asupra grãdinii lui Jules Verne, o viziune îndepãrtatã a marilor fagi umbrind suprafeþe întinse de gazon bine întreþinut, cu straturi de flori. Deºi era toamnã tîrzie, totul era curat ºi îngrijit, ºi nici o frunzã rãtãcitã nu putea fi vãzutã pe potecile largi presãrate cu pietriº, pe care bãtrînul romancier se plimbã în fiecare zi, de mai multe ori.

Un ºir de lespezi de piatrã duce la o serã plinã cu palmieri ºi arbuºti înfloriþi, plãcutã anticamerã a frumosului salon în care au apãrut curînd gazdele mele.

Aºa cum cel dintîi recunoaºte chiar faimosul autor, doamna Jules Verne a jucat un rol important în fiecare ºi în toate triumfurile ºi succesele soþului sãu; ºi e greu de crezut cã strãlucitoarea, activa bãtrînã doamnã, atît de plinã de vivacitate tinereascã ºi de spirit franþuzesc, a sãrbãtorit într-adevãr, cu mai bine de un an în urmã, nunta de aur. Înfãþiºarea lui Jules Verne nu corespunde ideii generale despre cum ar trebui sã arate un mare scri-

Polemici

la Operã, ,,Aria Clopoþeilor” are ºi în prezent ecou în sufletul meu, acolo unde mi-au rãmas întipãrite ºi tablourile din ,,Traviata”, ,,Rigoletto”, ,,Regele Lear” fluturi ai luminii pure. Orice formã de artã e nobilã, cînd devine balsam spiritual. Într-o epistolã, Verdi scria: „Eu cred cã viaþa asta e o poveste stupidã ºi, ceea ce mi se pare ºi mai supãrãtor, inutilã. Ce se va întîmpla, ce vom face? Dacã socoteºti bine, la toate acestea existã un singur rãspuns, înjositor, infinit de trist: NICI UNUL“.

N-a avut dreptate. Viaþa sa n-a fost nici stupidã, nici inutilã. Nici o viaþã nu e inutilã. Fiecare lasã în urma sa mãcar o amintire. E ceva, nu? Fiecare, e doar o PÃPUªÃ DE SARE. O Pãpuºã de sare din vitrinã privea spre Mare ºi spera cã în ea se va scãlda. Într-o zi, Pãpuºa de sare a plecat spre Mare.

Stînd pe mal, privea orizontul ce pãrea cã Marea cu Cerul o unea.

Intrînd în apã, Pãpuºa de sare a simþit cum încet, încet s-a topit. Înþelegînd minunea ce s-a înfãptuit spuse cu mirare: „Doamne, cît de mare-i MAREA Infinitã pentru o pãpuºã atît de micã, însã topindu-mã în ea voi trãi în imensitatea Sa“.

Scufundatã în Mare, ducea memoria vieþii împletitã în ea.

Orizontul din zori ridicînd în valul de mare Pãpuºa de sare strãlucind, în Soare plutind, la nesfîrºit.

O PÃPUªÃ DE SARE sîntem fiecare.

(Poem inspirat din predica de la Sf. Liturghie din 15 august 2008) (va urma) LILIANA TETELEA itor. El face mai curînd impresia cã ar fi un cultivat gentilom de la þarã, ºi asta, în ciuda faptului cã se îmbracã totdeauna în negrul închis, adoptat de majoritatea francezilor aparþinînd categoriilor de liber profesioniºti. Haina îi este împodobitã cu mica rozetã roºie, indicînd cã purtãtorul are înalta cinste de a fi ofiþer al Legiunii de Onoare. Cum stãtea vorbind, nu pãrea sã aibã 78 de ani ºi, într-adevãr, se schimbase puþin de cînd fusese pictat marele portret, atîrnat în faþa celui al soþiei sale, adicã în urmã cu mai bine de 20 de ani.

Dl. Verne este deosebit de modest în legãturã cu opera sa ºi nu se aratã dornic sã vorbeascã nici despre cãrþile sale, nici despre sine însuºi. Fãrã binevoitorul sprijin al soþiei sale, a cãrei încredere în geniul soþului sãu e plãcut sã o constaþi, mi-ar fi fost greu sã-l conving sã-mi dea vreun detaliu despre cariera lui literarã sau despre metodele lui de creaþie. *** - Nu pot sã-mi amintesc - a precizat el, rãspunzînd la o întrebare - o perioadã în care sã nu fi scris, sau sã nu fi intenþionat sã devin scriitor; ºi veþi vedea curînd cã multe lucruri au contribuit la asta. Cum ºtiþi, sînt breton prin naºtere - oraºul meu natal fiind Nantes -, dar tatãl meu era parizian prin educaþie ºi preferinþe, devotat literaturii ºi, deºi prea modest pentru a face vreun efort ca sã-ºi popularizeze creaþia, era un adevãrat poet. Poate de aceea mi-am început eu însumi cariera literarã, scriind versuri care - întrucît am urmat exemplul celor mai mulþi dintre literaþii francezi - au cãpãtat forma unei tragedii în 5 acte, a încheiat el, jumãtate oftînd, jumãtate zîmbind. Prima mea creaþie demnã de luat în seamã - a adãugat el, dupã o pauzã - a fost, totuºi, o comedioarã scrisã în colaborare cu Dumas-fiul, care era, ºi a rãmas unul dintre prietenii mei cei mai buni. Piesa noastrã se numea ,,Pailles rompues” ºi a fost jucatã la Teatrul „Gymnase”, din Paris; dar, deºi mi-a plãcut mult sã scriu opere dramatice, am constatat cã nu mi-au adus nimic în ceea ce priveºte renumele sau

CIOBURI DE GÎNDURI

Rãsplatã

Se sparge val greu, dupã val, ªi-i marea vieþii agitatã, Dar ºtiu cã mã aºtepþi la mal ªi-n asta vãd rãsplata toatã.

Mi-s rãnile adînci în piept, Chiar pironit am fost, se ºtie, Iar crucea mea, nu mã aºtept S-o ducã altu-n veºnicie.

Se sparge val greu, dupã val, Nãprasnic vifor e în mine, Dar alinarea mi-e la mal În raiul oferit de tine.

Sãgeþi de foc pe cer se pierd, Trec albatroºii spre niciunde, O, cît aºtept sã te dezmierd Descãtuºat de-aceste unde!

Corabia s-a frînt demult, Dar nu te teme, sînt aproape, Chiar inima eu þi-o ascult Din freamãtul acestor ape.

Am fost, sîntem, ºi iar vom fi Supremul vis din Univers...

Eu am ajuns! Ce mare zi!

Te-aºtept pe þãrmul unui vers.

Te-aºtept sub jar de magic cer, Nisipul încã e fierbinte!

Vom bea o cupã de mister ªi-apoi vom trece în cuvinte.

Pe cãile ce duc în mituri În valuri îngerii coboarã, ªi iatã-ne, lumini în schituri, Zidiþi de cer a doua oarã.

ILARION BOCA, 22 martie 2017 bogãþia. Pînã acum - a continuat el, fãrã grabã - nu mi-am pierdut niciodatã dragostea pentru scenã ºi pentru tot ceea ce se leagã de viaþa teatralã. Una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am avut ca prozator a fost dramatizarea reuºitã a unora dintre romanele mele, mai ales ,,Mihail Strogov”. Am fost deseori întrebat cum mi-a venit ideea de a scrie cãrþi cãrora, în dorinþa de a gãsi un nume mai potrivit, li se poate spune romane ºtiinþifice.

Ei bine, am fost totdeauna atras de studiul geografiei, aºa cum unii oameni savureazã istoria ºi cercetarea istoricã.

Cred, într-adevãr, cã dragostea mea pentru hãrþi ºi pentru marii exploratori ai lumii m-a determinat sã însãilez prima din lunga serie a naraþiunilor mele geografice.

Cînd am scris prima mea carte, ,,Cinci sãptãmîni în balon”, am ales Africa drept scenã a acþiunii, pentru simplul motiv cã despre acest continent se ºtia ºi se ºtie mai puþin decît despre oricare altul; ºi mi s-a pãrut cã modul cel mai ingenios de a explora aceastã parte a lumii ar fi cu ajutorul unui balon. Mi-a fãcut mare plãcere scrierea cãrþii ºi, chiar mai mult, documentarea necesarã în acest scop; de atunci ºi pînã astãzi am încercat totdeauna sã fac astfel încît pînã ºi cel mai îndrãzneþ dintre romanele mele sã fie cît se poate de realist ºi de credincios adevãrului vieþii. Îndatã ce am terminat, am trimis manuscrisul foarte cunoscutului editor parizian, dl. Hetzel. El l-a citit, s-a arãtat interesat ºi mi-a fãcut o propunere pe care am acceptat-o. Pot sã vã spun cã acest om minunat ºi fiul sãu au devenit ºi au rãmas prietenii mei foarte buni, iar editura se pregãteºte sã publice cel de-al ºaptezecilea roman al meu.

- Deci n-aþi avut momente de îngrijorare în aºteptarea gloriei?, l-am întrebat. Prima dvs. carte a devenit imediat popularã, în þarã ºi peste hotare?

- Da, mi-a rãspuns el, cu modestie. ,,Cinci sãptãmîni în balon” a rãmas pînã astãzi unul dintre cele mai citite romane ale mele, dar trebuie sã vã amintiþi cã aveam deja 35 de ani cînd a fost publicat ºi eram cãsãtorit cam de vreo 8 ani, a încheiat el, întorcîndu-se cãtre d-na Verne, cu un gest aparþinînd galanteriei de modã veche. (va urma) MARIE A. BELLOC (Text apãrut în ,,Strand Magazine” - 1895) Traducere de Ion Hobana

Pag. a 7-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse 99 de ani de cînd România nu înþelege Basarabia (1) (urmare din pag. 1) Dar, de fapt, s-a realizat doar aparent, sau superficial, fiindcã, în profunzime, mã doare sã vãd ºi astãzi cã în nici o naþiune nu existã mai mare neînþelegere decît în cea românã – oriunde ºi oricînd am cãuta dovezi ºi argumente. Da, îndrãznesc sã spun cã nici atunci, în 1918, ºi nici acum, dupã 99 de ani, România nu a înþeles ºi nu înþelege Basarabia. Iar asta, de fapt, înseamnã cã românii nu îºi înþeleg rostul lor pe lume.

Ca sã ne dãm seama ce nu a înþeles România, ºi trebuie sã trecem în revistã Istoria – de fapt, relaþionarea Basarabiei cu Rusia ºi România. O Istorie în mare parte necunoscutã în România, dar definitorie pentru spiritul basarabean.

Imediat dupã 1812, cînd Basarabia fusese obiectul unei tranzacþii a marilor puteri (rusã ºi turcã, sub oblãduirea Franþei napoleoniene), devenind provincie a Imperiului Þarist, acest strãvechi tãrîm moldovenesc capãtã o cu totul altã importanþã. Ruºii vor sã demonstreze Europei cît de bine administreazã ºi încep sã investeascã în Basarabia. În primul rînd, îi creeazã o nouã personalitate, ridicînd o capitalã – Chiºinãul, aleasã de marele arhitect Mikhail Ozmidov. Aceasta era o aºezare modestã, mai puþin dezvoltatã decît Dubãsari sau Orhei, de exemplu. Dar istoricul basarabean acad. Iurie Colesnic dezvãluie, în monumentala sa lucrare dedicatã „Basarabiei necunoscute”, cã, de fapt, în spatele celor mai importante decizii din perioada 1812-1815 a stat marele român, mitropolitul Gavriil Bãnulescu Bodoni.

Aducînd arhitecþi din Rusia ºi din Europa, dar valorizînd ºi cei mai buni specialiºti locali, ruºii transformã Chiºinãul dupã modelul Petrogradului; urbanismul cu strãzi paralele, bine aliniate, somptuozitatea clãdirilor, asigurarea tuturor domeniilor de activitatea cu instituþii specifice unei administraþii moderne – toate astea fac ca în preajma perioadei revoluþionare de la 1848, Chiºinãul sã fie un oraº mai bine dezvoltat ºi mai frumos decît Bucureºtii.

Pe de altã parte, administraþia rusã a acordat zonei rurale române condiþii mai bune decît celor din restul Imperiului þãranii români nu au fost fãcuþi ºerbi, aºa cum se temuserã în momentul 1812.

Jurãmîntul de credinþã faþã de þar a devenit o condiþie obligatorie pentru ocuparea unei funcþii în Chiºinãu – dar nu ºi etnia. Astfel, multe posturi din administraþia noii provincii au fost ocupate de români. De menþionat cã însuºi primul guvernator a fost un Sturza. Au venit în noua „gubernie” comunitãþi de evrei ºi de germani, atraºi de evoluþia bunã din Basarabia. Biserica românã, avînd relaþii vechi ºi foarte bune cu cea slavã, a avut un rol extrem de pozitiv - ºi mult mai mare decît în Þãrile Române, mai ales dupã Mica Unire. În privinþa rusificãrii, aceasta s-a fãcut prin învãþãmîntul în limba rusã, dar au existat ºi excese de zel ale unora, manifestate prin exagerarea rolului Rusiei în Istoria ºi dezvoltarea Moldovei. Dar, spre deosebire de Ardeal, nu s-a dorit niciodatã tratarea românilor ca o etnie (naþionalitate) inferioarã, aºa cum o fãcuserã sute de ani maghiarii, nici forþãri violente. Cam acesta a fost mersul lucurilor în Basarabia, devenitã gubernie, pînã la sfîrºitul Secolului al XIX-lea. Îi sfãtuiesc pe cei care au alte impresii, sã citeascã lucrãrile unor

istorici serioºi, nu cãrþi sau site-uri de falsã istorie. Aceastã situaþie a permis ºi menþinerea, ºi consolidarea unei intelectualitãþi române, a unei creaþii spirituale româneºti - ºi, în fapt, dorinþa fireascã a reunirii cu tînãra þarã a românilor. De fapt, diferenþa imensã între unirea Basarabiei ºi cea a Transilvaniei este cã, în timp ce în Transilvania s-a fãcut o adevãratã campanie pentru Unire, cu tipãrit afiºe, cu discursuri, în cazul Basarabiei, aceasta a fãcut nu unul, ci doi paºi importanþi pentru Unire, obþinînd mai întîi autonomia în cadrul noii republici a sovietelor, apoi unirea. Bucureºtii au obþinut roadele unor demersuri politice fãcute de Chiºinãu. Dar, sã revenim la contextul începutului de secol.

Intelectualitatea basarabeanã a participat, din plin, la viaþa socialã a Imperiului; în acest fel, basarabenii s-au implicat ºi în miºcãrile politice ºi revoluþionare din Imperiu. Secolul XX începe cu o mare crizã a Imperiului, apar menifestãri extreme, cele mai cunoscute la Chiºinãu fiind pogromurile împotriva evreilor sãvîrºite de grupãri ºovine slave. Urmeazã perioada revoluþionarã democraticã din 1905, cînd mulþi lideri basarabeni se implicã; atunci se cere introducerea învãþãmîntului în limba românã, dar ºi limba românã în instituþiile publice. Atunci se creeazã intelectualitatea ºi clasa politicã fãuritoare de Unire, dar apare ºi un spirit pe care restul României nu-l va înþelege ºi va provoca ulterior mari probleme – spiritul dreptãþii ºi echitãþii sociale. Practic, intelectualii ºi oamenii politici basarabeni, luînd contactul ºi participînd alãturi de cei ruºi la acþiunile revoluþionare din 1905, erau mult mai evoluaþi în concepþiile politice decît politicienii de la Bucureºti, unde deja partidele se transformaserã în „grupuri de interese”, bazate pe cercuri financiare române ºi strãine - aºa cum le observãm ºi astãzi.

Trec iar peste o perioadã, în care Basarabia a crescut ºi a suferit în aºteptãri, dar vine 1914, cînd România trebuie sã opteze – cu Puterile Centrale, alegînd unirea cu Basarabia, sau cu Antanta, alegînd unirea cu Transilvania. Este aleasã Transilvania, din mai multe considerente.

Basarabia trebuia sã rezolve problema pe cont propriu. ªi o face, speculînd cu inteligenþã momentele de debusolare ale Imperiului ºi apoi ale tinerei republici.

Dupã capitularea Rusie ºi a României, conducãtorii basarabeni iau legãtura inclusiv cu revoluþionarii lui Lenin ºi întreprind toate demersurile, iar în octombrie 1917, Sfatul Þãrii proclamã autonomia.

Urmeazã marele aport pe care România l-a avut la Unirea cu Basarabia, anume intervenþia militarã, la cererea guvernului de la Chiºinãu, pentru eliberarea teritoriului noii Republici Democratice Moldoveneºti de atacurile ºi jafurile comise de soldaþii care dezertaserã din armata þaristã, dar ºi de atacurile unitãþilor bolºevice, unele dintre ele chiar compuse din români (moldoveni). De menþionat cã guvernul Brãtianu declinase prima solicitare de ajutor a Chiºinãului, iar abia dupã ce Puterile Centrale, învingãtoare în acea etapã a rãzboiului, îºi dãduserã acordul, unitãþi ale Armatei Române trec Prutul ºi elibereazã Basarabia. Soldaþii români s-au comportat exemplar, fapt care a ajutat mult la luarea unei decizii de cãtre Sfatul Þãrii – Parlamentul basarabean. (va urma)

Autostrada separãrii Acum doi ani, în preajma alegerilor prezidenþiale, un fost membru al unor Servicii îmi povestea cã el nu crede cã în 2018 România va mai fi întreagã, acesta fiind ºi motivul pentru care a decis sã se retragã din sistem ºi sã plece în pribegie. Era sãtul de minciunã, de lipsa de reacþie a unor autoritãþi competente ºi de rãzboiul pe care românii l-au declarat românilor. La acel moment, nu l-am înþeles, pentru cã am analizat problema doar în stil marþial sau dictatorial, avînd în vedere experienþa din trecut prin care România a pierdut, în 1940, o treime din teritoriu. Eram încorsetat în trecut ºi adoptam prezentul strict prin prisma unei Uniuni Europene corecte ºi a unui stat NATO cu puteri depline. ªi aºa am vãzut problema, pînã de curînd, cînd am înþeles cum se poate rupe o þarã fãrã tancuri ºi Diktate, doar cu forþa unor tineri naivi, frumoºi ºi destul de liberi. Experimentul prin care a trecut þara noastrã acum ceva timp, cînd sute de mii de români au ieºit în Bucureºti ºi, atenþie, la Cluj-Napoca, în stradã a fost un prim test, care se va repeta curînd, astfel încît, în 2018, sau în anii urmãtori, sã fie aplicat decisiv. Încep sã înþeleg de ce se doreºte scoaterea Istoriei din programa ºcolarã, dar la ce învãþãmînt se practicã acum, nici nu o sã mai fie nevoie sã fie scoasã. Tinerii ºi aºa au probleme mari în percepþia ºi în modul în care ei se vãd poziþionaþi în timp ºi spatiu pe acest pãmînt.

Cu cît Trianon se vede tot mai departe, cu atît raza de acþiune a minþilor celor mulþi scade, aºa cã atunci cînd vor ieºi în stradã vor susþine ceva ce nu înþeleg, dar se vor raporta la ce li se serveºte.

Cînd în Bucureºti era în Piaþa Victoriei o mare mulþime de tineri, care scanda pentru demisia Guvernului Grindeanu, la Cluj-Napoca, o mulþime, ceva mai micã, dar numeroasã, scanda cam acelaºi lucru. În acel moment, am înþeles cum se poate rupe România ºi cum se va ºi face, pentru cã absolut totul spre asta tinde. Cum ar fi dacã mesajul ºi cerinþele celor din Bucureºti ar intra în conflict cu cerinþele celor din Cluj? Cum ar fi dacã nevoile celor din Ardeal nu ar mai corespunde cu ale celor din Bucureºti? Cum ar fi dacã...? ªi ºtim ce uºor se manipuleazã acum o naþiune, cît de greu poate sã fie sã manipulezi o mulþime?! O disputã a strãzii, a pieþelor, în aceste douã mari oraºe, poate sã însemne începutul unor mari schimbãri. Sã nu uitãm cã Timiºoara a fost scînteia, dar Bucureºtii au ars, în 1989.

Pe fondul diferenþei de stil de viaþã total diferit, economic, în special, ºi pe mesajele pe care omul de rînd din Transilvania le trimite în spaþiul virtual, ºi anume cã „s-a sãturat” sã-i „þinã“ pe munteni ºi moldoveni în spate, o mare adunare, prin care sã se cearã independenþa economicã a Transilvaniei, este primul pas spre secesiune. O Transilvanie independentã, cerutã chiar de români, prin care ei sã doreascã ruperea de România, este, de fapt, prima etapã, decisivã, în punerea în miºcare a unui proces al cãrui final poate sã fie doar unul sigur: separarea. ªi în condiþiile în care doar Transilvania este conectatã la Europa ºi restul þãrii nu creºte rapid economic, este doar o chestiune de timp pînã cînd Ardealul va cere sã se slobozeascã de restul þãrii. Lipsa infrastructurii, a unor autostrãzi în Moldova naºte un decalaj important între cele douã regiuni istorice ale României, ºi acesta are sã fie mãrul discordiei ºi punctul de plecare spre o secesiune cel puþin de ordin administrativ.

Cozile de topor care au condus România în ultimii 27 de ani au fãcut posibilã dezvoltarea total inegalã a þãrii, au lãsat sãrãcia, ura ºi lipsa de educaþie sã aducã în zona mentalului colectiv falii mari de neîncredere, alimentate zilnic de o parte a presei, bine irigatã financiar, dar din ce în ce mai iresponsabilã. La nivelul societãþii româneºti s-au instaurat frica, lipsa de încredere în sistem, paralizia totalã ºi lipsa de reacþie la orice nedreptate. În schimb, s-a pus la punct un sistem de manipulare care va face posibil ca tot ceea ce acum ni se pare imposibil sã se întîmple mai repede decît credeam.

Nu vã gîndiþi la o luptã armatã. Nu vã gîndiþi la experienþe gen Kosovo. Nu dormiþi cu gîndul cã în UE este imposibil ca România sã fie ruptã în bucãþi pe cale militarã. Nu are sã fie aºa. România se va rupe prin forþa manipulãrii ºi a decalajului economic din ce în ce mai mare dintre regiunile istorice. Timpul ne va dovedi acest lucru ºi vom asista curînd la o repetiþie a ceea ce a fost în Piaþa Victoriei ºi Cluj cu Ordonanþa 13. Cine ºtie ce prostie de motiv are sã se invoce ºi iar vor ieºi sute de mii de „rezistenþi“ în stradã. Întrebarea pe care voi, cei care încã mai gîndiþi, trebuie sã v-o puneþi este urmãtoarea: dacã tinerii frumoºi ºi liberi iubesc aºa mult România, de ce nu ies cu sutele de mii pentru a apãra pãdurile, pentru a apãra capitalul naþional, pentru un sistem de sãnãtate curat, pentru un învãþãmînt bun, pentru autostrãzi ºi pentru o Moldovã bogatã?

De ce?

România nu mai este de multã vreme un stat unitar ºi independent.

România este o colonie. România nu mai are resurse naturale. ªi cînd citiþi cã la noi în þarã s-au descoperit nu ºtiu ce bogãþii, alea nu sînt ale noastre. Sînt ale lor, ale colonialiºtilor. Nu mai gîndiþi cã avem preºedinte. Avem guvernator. Nu mai ieºiti la miting ºi nu mai manifestaþi în faþa Guvernului. Ãia sînt niºte birocraþi. Mergeþi la ambasadele colonialiºtilor.

Ce ironie mai mare poate sã fie pentru România un imn care ne cere sã ne deºteptãm în fiecare zi, pentru o naþiune care se trezeºte o datã la 100 de ani, ºi asta doar pentru a se întoarce pe partea cealaltã?!

Pag. a 8-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã BUNA VESTIRE

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (62) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – CATAPETEASMA BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE – NOU (2) În contextul în care Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, sfînt lãcaº reprezentativ în peisajul ctitoriilor brâncoveneºti din þara noastrã, se gãseºte la vremea înnoirii, prin implicarea directã ºi cu binecuvîntarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a fost luatã hotãrîrea restaurãrii integrale a acesteia ºi repunerea ei la locul cuvenit în sfîntul lãcaº, cu prilejul omagierii Sfinþilor Martiri Brâncoveni, la împlinirea celor 300 de ani de la martirizarea lor (1714-2014).

Responsabilitatea restaurãrii ºi repunerii tîmplei originale brâncoveneºti în bisericã va reveni componentei Patrimoniu Religios din cadrul Sectorului pentru culturã ºi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, în cadrul Centrului pentru Patrimoniu Cultural „Sfîntul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu“.

Aºadar, putem spune cã iconostasul face parte integrantã nu numai din ansamblul tematic al iconografiei bisericeºti, luatã ca o Biblie în imagini, ci ºi din estetica generalã a ei. Iconostasul original al bisericii, repus la locul sãu, stabilit de veacuri de cãtre ctitor, se armonizeazã natural ºi în modul cel mai firesc cu pictura nouã a sfîntului lãcaº, creînd o simbiozã cromaticã demnã de o ctitorie cu o asemenea rezonanþã istoricã ºi spiritualã.

Astfel, iconostasul Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou contribuie, în mod fericit, alãturi de pictura sfîntului lãcaº, la realizarea unei adevãrate oaze de luminã ºi de imagini policrome, ce te îndeamnã la meditaþie ºi rugãciune.

Scurtã prezentare a catapetesmei montate între anii 1988-2014 la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou Aºa cum am menþionat mai sus, în perioada 19882014, catapeteasma originalã brâncoveneascã a fost înlocuitã, pentru restaurare, cu o tîmplã adusã de la Biserica Bradu Staicu, demolatã samavolnic de cãtre regimul comunist ºi adusã la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou de cãtre Pãrintele Gheorghe Bogdan. Aceastã tîmplã, de sorginte renascentistã, are colonete elegante ºi o broderie floralã foarte frumos alcãtuitã.

Spre deosebire de alte catapetesme, sub crucea de deasupra iconostasului cu Mîntuitorul Hristos rãstignit nu se aflã registrul cu cei 12 proroci, cum sînt descrise în ermineutica tradiþionalã, ci praznicarele, în centrul cãrora se aflã icoana Sfintei Treimi. Aºadar, în registrul din mijloc sînt pictaþi prorocii, iar pe cel de-al treilea registru sînt pictaþi cei doisprezece Sfinþi Apostoli. În centrul acestor trei registre se aflã trei icoane: sus - Sfînta Treime; în al doilea registru - Iisus Hristos însoþit de Maica Domnului ºi de Sfîntul Proroc Ioan Botezãtorul, iar în registrul al treilea, cel de jos - Cina cea de Tainã. În registrul în care se încadreazã uºile împãrãteºti este zugrãvitã icoana Bunei Vestiri, apoi, între uºile împãrãteºti ºi cele laterale (diaconeºti), se aflã icoanele împãrãteºti, a Mîntuitorului Hristos ca împãrat ºi arhiereu, þinînd cu stînga Sfînta Evanghelie ºi binecuvîntînd cu mîna dreaptã, ºi Maica Domnului cu Iisus prunc în braþe. Pe icoana împãrãteascã a Mîntuitorului Hristos, în partea dreaptã jos, se gãseºte semnãtura pictorului Gheorghe Ioanid, precum ºi anul alcãtuirii acestei catapetesme (1876). Pe uºile diaconeºti sînt zugrãviþi Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil.

Ca o excepþie de la normele ermineutice cunoscute se aflã, la extremitatea nordicã, o icoanã pictatã mixt, pe lemn ºi argint, în relief, reprezentînd Intrarea Maicii Domnului în bisericã, datatã la 1806 (foarte probabil, aceastã icoanã a fost inseratã în ansamblul iconografic al acestei catapetesme), iar la extremitatea sudicã se aflã icoana Sfîntului Ierarh Nicolae.

BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE NOU, IZVOR DE MILÃ CREªTINÃ Alãturi de celelalte activitãþi ce þin de latura pastoralmisionarã ºi administrativ-gospodãreascã a Parohiei Sfîntul Gheorghe - Nou, un capitol foarte important este reprezentat de activitatea social-filantropicã. În acest sens, administraþia parohialã a întreprins demersurile necesare în vederea identificãrii problemelor sociale deosebite cu care se confruntã unele familii din cuprin-

sul parohiei, sau din rîndul credincioºilor care frecventeazã aceastã bisericã din inima Capitalei.

Dintotdeauna, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou a fost un izvor de milã creºtinã, în care iubirea de aproapele este o componentã a învãþãturii primite de la Domnul nostru Iisus Hristos. Sentimentul caritabil, de compasiune faþã de cei ajunºi în sãrãcie ºi suferinþã fizicã sau moralã, ne este inspirat astãzi ºi de îndemnurile repetate pentru ajutorarea celor sãrmani ºi bolnavi, din pastoralele Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În preocupãrile Preafericirii Sale strãbat grija ºi milostenia pe care Biserica Ortodoxã Românã le-a manifestat dintotdeauna faþã de bolnavi ºi faþã de cei aflaþi la vreme de necaz.

Au devenit de notorietate apelurile credincioºilor, care gãsesc sprijin la Parohia Sfîntul Gheorghe - Nou, atunci cînd disperarea îi aduce în situaþia de a recurge la mila publicã. Spectrul suferinþei pe care o invocã aceºtia este foarte larg. Unii cautã mîngîierea sufleteascã pentru situaþiile triste trãite în familie ºi în societate. Alþii solicitã ajutor bãnesc, pentru hranã sau pentru medicamente.

De fiecare datã, aceºtia gãsesc înþelegere ºi ajutor, dupã posibilitãþi. Existã, însã, ºi alte categorii de credincioºi nevoiaºi sau bolnavi, ajunºi în neputinþa de a veni la bisericã, din motive de infirmitate sau pentru cã sînt internaþi în spitale. Pentru aceºtia, preotul paroh, împreunã cu doamnele din Comitetul de femei al Parohiei, se deplaseazã la patul de suferinþã al celor bolnavi. În prezent, Parohia Sfîntul Gheorghe - Nou asigurã, cu regularitate, hranã ºi medicamente pentru 79 de familii sãrace din Capitalã. Unii dintre nevoiaºii care primesc sprijinul parohiei provin chiar ºi din alte localitãþi ale þãrii. Dintre numeroasele exemple care se pot da, amintim deplasarea parohului bisericii, Pãrintele Emil Nedelea Cãrãmizaru, împreunã cu Pãrintele coslujitor Vladimir Lapte, precum ºi cu o parte din reprezentantele Comitetului de femei al Parohiei Sfîntul Gheorghe Nou, la Spitalul Marie Curie, pentru a împãrþi daruri, în ziua de prãznuire a Sfîntului Ierarh Nicolae, copiilor bolnavi de cancer, internaþi la Secþia de Oncologie. Cu aceastã ocazie, preoþii au adus cu ei ºi moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae, pentru a-i binecuvînta ºi mîngîia sufleteºte pe micuþii suferinzi, iar pãrintele paroh le-a promis: „Iatã, a venit la voi Moº Nicolae pentru cã aþi fost cuminþi si ascultãtori faþã de pãrinþii voºtri ºi faþã de medicii care se îngrijesc de voi. Moº Nicolae a vorbit cu Moº Crãciun, iar acesta i-a promis cã ºi el o sã vã aducã daruri [...]“. Copiii s-au bucurat la aceastã veste, iar suferinþa lor a fost ºi de data aceasta alinatã.

Promisiunea fãcutã copiilor a fost împlinitã în Ajunul Crãciunului din anul 2013, cînd, pe lîngã darurile primite, a avut loc ºi un recital de colinde, sustinut de corul „Divina Armonie“ al Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou. Lacrimile de bucurie ºi compasiune ale colindãtorilor s-au înfrãþit cu lacrimile de mulþumire ºi recunoºtinþã ale copiilor aflaþi la vreme de grea încercare.

Sînt multe alte exemple care ar putea fi enumerate în aceastã evocare a activitãþii social-filantropice a Parohiei Sfîntul Gheorghe - Nou, dar lãsãm ca acestea sã fie puse înaintea Tronului de Slavã al Preamilostivului Dumnezeu, Cel care rînduieºte rãsplata pentru credincioºii ºtiuþi ºi neºtiuþi, milostivi, iubitori ºi sprijinitori ai activitãþii caritabile a acestei parohii.

De la începuturi ºi pînã în prezent, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou a fost ºi a rãmas un reper spiritual pentru credincioºi, care vãd în acest sfînt lãcaº statura impozantã ºi plinã de luminã duhovniceascã a Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu.

Atraºi de prestigiul acestei sfinte biserici, numeroºi credincioºi din þarã ºi strãinãtate vin la racla Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu, pentru a-i cere binecuvîntare ºi sfîntã mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru rugãciunile lor.

Aºa s-a întîmplat ºi într-una din zile, cînd un grup de credincioºi italieni a vizitat sfîntul lãcaº, iar unul dintre ei a spus despre Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou cã este „una belissima chiesa“ (o foarte frumoasã bisericã), fãrã sã ºtie cã reproduce cuvintele compatriotului sãu, Anton Maria Del Chiaro, secretarul personal al luminatului Voievod Constantin Brâncoveanu, rostite în urmã cu 300 de ani!

E o cetate sfîntã-n Galileea Unde-o Fecioarã strigã Aliluia!

Slãvit e Domnul binecuvîntat, Al Cãrui nume e glorificat...

ªi Nazaretul cel proorocit Bunei Vestiri el este hãrãzit...

Cãci îngerul Gavriil cel luminos Vesteºte astãzi lumii pe Hristos!

Iar cea mai Sfîntã între fecioare, Maria - primeºte binecuvîntare, Prin pîntecele ei cel preacurat Se întrupeazã Domnul luminat...

Minune mare astãzi s-a fãcut, Cãci Duhul pîntecul l-a prefãcut, În cel mai sfînt altar de pe pãmînt, Curat ºi preasublim aºezãmînt...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã „Nu uita niciodatã cã pielea se încreþeºte, pãrul încãrunþeºte, iar zilele se transformã în ani... Dar ce e mai important se conservã: forþa ºi determinarea ta nu au vîrstã. Spiritul tãu este cel care îndepãrteazã pînzele de pãianjen. Dincolo de orice punct de sosire este unul de plecare. Dincolo de orice reuºitã este o altã încercare. Cît timp trãieºti, simte-te viu. Dacã þi-e dor de ce fãceai înainte, fã-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngãlbenite de timp... Mergi mai departe atunci cînd toþi se aºteaptã sã renunþi. Nu lãsa sã se rãceascã tãria pe care o ai în tine. Fã astfel ca în loc de milã sã impui respect. Cînd nu mai poþi sã alergi, ia-o la trap. Cînd nu poþi nici asta, ia-o la pas. Cînd nu poþi sã mergi, ia bastonul. Însã nu te opri niciodatã“. (Maica Tereza)

BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE NOU ÎN MASS-MEDIA Aºa cum am arãtat mai sus, în anul 1853, publicaþia britanicã „Thellustrated London News“ a prezentat Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou ca model de sfînt lãcaº emblematic pentru Biserica Ortodoxã în general. De atunci, numeroase publicaþii, reviste, ziare ºi, mai apoi, posturi de radio ºi televiziune au reflectat în paginile ºi emisiunile lor cele mai importante evenimente din viaþa Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou. Atenþia mass-media a fost atrasã nu numai de frumuseþea acestui aºezãmînt, ci ºi de rolul sãu în viaþa spiritualã ºi culturalã a Cetãþii, de programul de asistenþã socialã pentru ajutorarea celor nevoiaºi ºi bolnavi, precum ºi de evenimentele religioase importante din viaþa parohiei, la care participã, cu evlavie, foarte mulþi credincioºi.

Un rol important în promovarea imaginii, a importanþei spirituale, istorice ºi culturale a Bisericii Sfîntul Gheorghe – Nou, ctitoritã de cãtre Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu, o au Centrul de presã Basilica al Patriarhiei Române, respectiv Ziarul „Lumina“, Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, precum ºi Agenþia de ºtiri Basilica. Publicaþiile ºi emisiunile acestui Centru de presã al Bisericii Ortodoxe Române au scos în evidenþã rolul ºi rostul pe care l-au avut Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou de-a lungul timpului, în viaþa duhovniceascã ºi culturalã a Cetãþii Bucureºtilor.

Prezenþa preotului paroh în cadrul emisiunilor Radio Trinitas, TV. Trinitas sau în paginile Ziarului „Lumina“ a scos în evidenþã istoria sfîntului lãcaº ºi a mormîntului ctitoricesc al familiei Brâncovenilor, precum ºi alte elemente importante privitoare la mormîntul ºi la sfintele moaºte ale Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. Totodatã, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou a fost în mod constant mediatizatã în întreaga mass-media naþionalã, pãrintele paroh arãtînd rolul deosebit pe care acest sfînt lãcaº brâncovenesc l-a avut în viaþa duhovniceascã, de formare moralã ºi culturalã a credincioºilor de-a lungul vremurilor.

Astfel, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou este un centru de atracþie spiritualã ºi culturalã pentru tot mai mulþi credincioºi din þarã ºi din strãinãtate, care gãsesc în ctitorul acestei sfinte biserici un reazem spiritual ºi de identitate creºtin-ortodoxã ºi româneascã, în mod natural reprezentat ºi în mass-media. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Viaþa amoroasã tumultuoasã a ultimului þar rus! (1) Ultimul þar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a rãmas cunoscut în istorie drept ultimul monarh al Dinastiei Romanov, obligat sã abdice din cauza incapacitãþii sale de a conduce, fiind executat apoi de bolºevicii lui Lenin. Dincolo de eºecul sãu în calitate de împãrat, Nicolae al II-lea a avut ºi o viaþã amoroasã tumultuoasã.

Recent a fost fãcut public jurnalul unei balerine în vîrstã de doar 17 ani, pe nume Matilda Kshesinskaya, care a fost prima dragoste a tînãrului Nicolae, viitorul „împãrat al tuturor Rusiilor”.

Potrivit „Daily Mail“, încã de cînd s-au cunoscut, cei doi au început o relaþie amoroasã care a durat pînã cînd þarul s-a cãsãtorit cu Prinþesa Alix de HesseDarmstadt, care a devenit apoi þarina Alexandra Feodorovna Romanova. Se ºtie de mult timp de relaþia „secretã” pe care þarul a avut-o cu dansatoarea, dar pentru prima datã a fost publicat jurnalul ei personal, în care a povestit amãnunte despre relaþia lor.

Sînt relatate detalii intime, încãrcate de pasiune, suferinþã, dezamãgire ºi gelo- Matilda Kshesinskaya

zie, dar ºi dorinþã arzãtoare de a obþine imposibilul.

Paginile din jurnalul balerinei vor fi inspiraþia pentru un nou film în Rusia, în ciuda numeroaselor reacþii tradiþionaliste. Balerina l-a întîlnit prima datã pe prinþul moºtenitor Nicolae în timpul unui specatol de balet, unde ea interpreta la o ºcoalã de arte. În paginile de jurnal a recunoscut cã încã de la început a „flirtat” cu el.

Cîteva luni mai tîrziu, prinþul devenise ºi el interesat de ea ºi o urmãrea de fiecare datã cu binoclul din loja sãlii de spectacol. La rîndul ei, printre rîndurile intime, balerina a mãrturisit cã nici ea nu rata nici o ocazie de a se uita dupã el în timp ce dansa.

Atunci cînd a auzit de la un prieten zvonul cã prinþul era încã virgin, a început sã-ºi doreascã sã fie cît mai aproape de Nicolae, „dacã cineva nu ar fi prea speriat sã aranjeze o întîlnire”. Prima datã cînd ºi-au vorbit a fost pe 4 ianuarie 1892. Acel moment a fost ºi cel mai fericit, dar ºi cel mai trist moment din viaþa ei, pentru cã a înþeles cã diferenþa de statut nu le-ar fi permis niciodatã sã fie împreunã. (va urma) DANIEL ªTEFAN CÃLIN

Zece mistere ale Munþilor Bucegi: apã vie, tuneluri secrete, portaluri, guri de rai, poli energetici puternici (3) 3. Sfinxul ºi Babele. Misterele care înconjoarã ciudatele stînci Sfinxul, stînca avînd chip de om, stîrneºte un interes enorm pentru pasionaþii de mistere. Un megalit antropomorf situat la peste 2.200 de metri altitudine a fost numit astfel dupã asemãnarea sa cu Sfinxul Egiptean. Geologii pun formarea sa pe seama eroziunii eoliene, dar Internetul este plin ºi de teorii fanteziste, care spun cã dacii ar fi

Un alt fenomen legat de Sfinx, care adunã în fiecare an, pe 28 noiembrie (ziua de naºtere a lui Corneliu Vadim Tudor – n.r.), sute de persoane, este Piramida Energeticã. În acea zi, pasionaþii de fenomene paranormale spun cã razele soarelui „construiesc“, la apus, o piramidã energeticã în jurul chipului sculptat în piatrã.

Condiþiile pentru piramida magicã, formatã de raze aurii ce lumineazã straniu, se formeazã doar în data respectivã, iar „apariþia“ are rol tãmãduitor pentru cei care ajung în zonã în aceastã zi specialã. Existã ºi un numãr de persoane care s-ar fi vindecat datoritã piramidei, iar aceºtia se întîlnesc în fiecare an pe 28 noiembrie, considerîndu-se „aleºi“.

5. Gura de Rai, locul magic unde oboseala dispare brusc Diverse teorii susþin cã în zona Vîrfului Omu se aflã aºa-numitul „centru al Pãmîntului“, locul unde s-ar face legãtura între Cer ºi Pãmînt. Considerate „guri de rai“ în tradiþia româneascã, astfel de locuri alungã oboseala ca prin farmec, învãluiesc corpul uman în energii pozitive ºi vindecã anumite boli. „Gura de Rai“ ar fi amplasatã pe drumul dintre Cabana Omu spre Peºtera. Un loc similar

MOZAIC Sfatul medicului

Umãrul înotãtorului sau tendinita muºchilor centurii scapulare Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Tendinita rotatorilor apare frecvent la persoanele care practicã sporturi în care membrul superior este deplasat în mod repetat deasupra capului, precum înotul, baseballul, tenisul sau în timpul ridicãrii de greutãþi.

Aceasta reprezintã ruperea ºi tumefacþia muºchilor rotatori, care au rolul de a menþine membrul superior în articulaþia umãrului. Prin miºcarea repetatã a braþului deasupra capului, se produce frecarea porþiunii superioare a osului braþului de articulaþia umãrului ºi de tendoanele acesteia, determinînd leziunea fibrelor. Primul simptom apãrut este durerea la nivelul umãrului, iniþial în timpul miºcãrilor braþului deasupra capului, iar apoi ºi în timpul miºcãrilor anterioare, sau chiar în repaus.

Diagnosticul se stabileºte prin intermediul examenului clinic ºi al istoricului medical, prin care se verificã gradul de miºcare a umãrului ºi miºcãrile care provoacã durerile. În acest sens sînt folosind teste speciale, care sînt importante pentru conturarea diagnosticului.

Acestea sînt completate de examene imagistice, precum radiografia, rezonanþa magneticã ºi ecografia, prin care se observã leziunea tendoanelor ºi a muºchilor coafei rotatorie.

Tratamentul constã în punerea în repaus a tendoanelor afectate ºi în creºterea forþei musculare a umãrului, urmãrind reducerea durerii ºi restabilirea funcþiei umãrului. Apoi, se începe un program special de exerciþii, care are ca scop refacerea echilibrului între muºchii rotatori, reducînd dificultatea de miºcare. Toate acestea se pot asocia ºi cu medicaþie antiinflamatoare ºi cu infiltraþii intra-articulare. Uneori, cînd leziunea nu se vindecã sau tendonul se rupe complet, este necesarã intervenþia chirurgicalã. Pentru a putea preveni tendinita, trebuie sã evitaþi stresul repetitiv al braþelor, sã efectuaþi exerciþii de încãlzire înaintea începerii activiãþtilor de orice fel ºi sã vã pãstraþi un tonus muscular puternic.

Atunci cînd prezentaþi o durere la nivelul umãrului, trebuie sã vã prezentaþi la medicul specialist pentru investigaþii ºi tratament. www.artroscopiedegenunchi.ro În primul rînd, apa purtatã de cele 7 izvoare este creditatã ca fiind cea mai purã din lume, fãrã azotiþi ºi azotaþi, titulaturã neconfirmatã oficial, dar atestatã de studii microbiologice. Pentru puritatea apei existã douã teorii.

Fie cã ºuvoiul trece printr-un cîmp magnetic, care îi ordoneazã structura molecularã pînã la ideal, fie strãbate un zãcãmînt de argint care împiedicã dezvoltarea bacteriilor ºi purificã apa. În jurul apelor pure de la cele 7 izvoare s-a creat ºi o adevãratã mitologie. Internauþii vorbesc despre izvoarele sacre ale lui Zalmoxe, localizate chiar pe locul cascadei. (va urma) DANA MIHAI

sculptat megalitul sau cã acesta ar fi de origine extraterestrã. Teoriile îºi au originea în faptul cã Sfinxul ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre, existînd ºi pe vremea regatelor dacice care îl venerau pe Zalmoxis. Alte poveºti spun cã între Sfinxul din Bucegi ºi Sfinxul din Egipt ar exista un tunel al timpului, tridimensional, un culoar energetic. S-au fãcut inclusiv presupuneri cã Atlasul din mitologia greacã este vîrful Omul din Bucegi sau Prometeu înlãnþuit de o stîncã de pe acelaºi vîrf, iar Babele, niºte altare ale unei vechi civilizaþii.

4. Piramida energeticã

a fost identificat ºi pe o pantã pe platoul Bucegilor, din apropierea Sfinxului. Aceste locuri ar fi caracterizate de o anomalie magneticã atipicã, zonã care are efecte benefice asupra organismului uman.

6. „Apa vie“ din cascada celor 7 izvoare Unul dintre miturile Bucegilor, poate unul dintre cele mai disputate, se leagã de „apa vie“, prezentã în mitologia româneascã prin asociere cu zîne ºi feþi-frumoºi care îºi regenerau puterile dupã ce sorbeau din ea. Un astfel de loc ar fi la cascada celor 7 izvoare din Bucegi, aflatã între Lacul Bolboci ºi Lacul Scropoasa, pe Valea Ialomiþei. Despre apa cascadei circulã numeroase mituri.

Pag. a 10-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Rãsfoind numere mai vechi ale revistei ,,Manuscriptum“ Cuvînt preliminar Pe venerabilul Constantin Popescu-Cadem (1928-2014), istoric literar, arhivist ºi poet, l-am cunoscut prin anii '80 la ªcoala Generalã nr. 87 din Bucureºti. Eram colegi de catedrã, dar nu ºtiam cã are preocupãri literare. Dintr-una într-alta, ne-am apropiat, ºi au urmat interminabile discuþii pe teme literare mai vechi ºi mai noi. Dupã aceea, s-a pensionat ºi, normal, ne-am despãrþit. Ne-am reîntîlnit pe la începutul anilor '90, la Liceul ,,Decebal”, unde preda latina ºi greaca, fiindcã legile permiteau reintegrarea pensionarilor în muncã. Iarãºi dispute peripatetice.

Dupã un an, s-a transferat la Liceul ,,Mihai Viteazul”.

Mi-a vãzut semnãtura în revista ,,România Mare” ºi m-a cãutat la telefon. Deºi liberal ºi monarhist convins (era rudã apropiatã cu politicianul Cãlin Popescu-Tãriceanu), citea cu interes revista noastrã, unde se desfãta cu pamfletele regretatului Corneliu Vadim Tudor, dar ºi cu numeroase alte articole pe teme literare, sociale, istorice, semnate de nume prestigioase. M-a invitat la el acasã. Locuia singur într-o garsonierã înþesatã de cãrþi, manuscrise, fotografii, ziare ºi reviste. Toate erau depozitate pe lîngã pat, pe masa de lucru, în ºifonier, pe hol, ba chiar ºi în bucãtãrie, cãci nu mai era loc pe rafturile îndoite ale bibliotecii. Garsoniera aceea modestã era o locuinþã de adevãrat cãrturar ºi mirosea numai a hîrtie veche.

Printr-o muncã migãloasã, îºi adunase în douã volume articolele publicate, de-a lungul vremii, în prestigioasa revistã ,,Manuscriptum”, fondatã în 1971 de cãrturarul Dumitru Panaitescu-Perpessicius ºi devenitã, cu timpul, o adevãratã Bibliotecã din Alexandria a românilor. Apoi, C. Popescu-Cadem a scos ºi o plachetã cu rondeluri ºi avea în pregãtire o alta. Mi le-a oferit pe toate, cu dedicaþie. Nimic nu trimiteam la revista ,,România Mare” pînã nu-i citeam ºi lui, ca sã ne punem de acord. Apoi, într-o varã, a murit. Dupã ce-i muriserã aproape toþi prietenii ºi colegii de generaþie: Alexandru Piru, Zigu Ornea, Cornelia ªtefãnescu, Nicolae Florescu, Alexandru Oprea. Se simþea tot mai singur ºi plictisit de viaþã. Ceea ce e normal la 86 de ani. Apoi, l-au urmat ºi alþii, cum ar fi Mircea Handoca, exegetul lui Mircea Eliade. Multe dintre cãrþile sale mi-au atras atenþia, ºi aº fi vrut sã le am în biblioteca mea, dar nu îndrãzneam sã-i cer cîteva ,,ca suvenir”, cãci nici eu n-am dat niciodatã cãrþi, nici mãcar cu împrumut.

Dupã moartea cãrturarului, toatã biblioteca i-au moºtenit-o cele douã nepoate, distinse profesoare de Limba ºi Literatura Românã. Neuitînd de impresionanta lui colecþie din ,,Manuscriptum”, am sunat-o pe una dintre ele, doamna Rodica Poleanu, poate, cineºtie, vom cãdea la vreun acord de cumpãrare. Mare mi-a fost bucuria cînd doamna m-a chemat la ea acasã ºi mi-a oferit 50 de exemplare din respectiva revistã, din care mi-am propus sã repun în circulaþie diferite subiecte literare, comentate sau expuse direct, într-o vreme cînd literatura intereseazã tot mai puþinã lume.

Medalioane literare 1. ,,O placã de marmurã” – de Nichita Stãnescu ,,În Piaþa Amzei, pe un bloc, existã o placã de marmurã, pusã aproximativ la nivelul etajului doi ºi pe care scrie cu litere mari, sãpate în discreþia marmurei: «Aici a locuit în anul cutare marele nostru poet Mihai Eminescu, gãzduit de prozatorul Slavici». Cam aºa ceva cred cã scrie pe acea placã de marmurã neruºinatã. M-a bufnit rîsu-plînsu. Numai cît dai colþul, în timp, se aflã, la un þipãt distanþã, dantelãroasa ºi cocheta casã a fostului nostru primministru Titu Maiorescu.

Sper, iubite cetitoriule, cã se înþelege cã vorbesc de acel prim-ministru al poeziei. Doamna Slavici, mi-aduc aminte din lecturi, dacã nu cumva mi-aduc aminte din informaþie geneticã, tocmai trimisese o scrisoare – prin cineva sau prin ceva – domnului prim-ministru Maiorescu, care suna aproximativ astfel: «Domnule Maiorescu, ridicaþi-mi-l de pe cap pe domnul Eminescu, cã a înnebunit de tot!». Uitasem, de altfel, dar acum mi-aduc aminte cã, în dantelãria de casã, a lui Titu Maiorescu, scumpul nostru, pentru înîiaºi datã, înnebunind de tot, Titi Eminovici, cum îi ziceau prietenii sau cum amorul lui, mai degrabã telepatic decît tomnatic, cucoana de la Iaºi, dragã nouã, potop de muzã, model de sculptor – ºi, la urma urmelor, de ce nu þi-ar poza cineva pentru un sonet – îi scria languros: «Dragã Titi» sau «Eminul meu drag

ºi iubit» -, acolo nebunul îºi citise, pentru prima oarã, «Luceafãrul», de data asta nu scris de Eminovici, ci scris de Eminescu.

«Stimate domnule Titu Maiorescu, ridicaþi-mi-l de pe cap pe domnul Eminescu, cãci a înnebunit de tot». Ce vinã poate sã aibã din aceastã pricinã Piaþa Amzei? Trecînd într-o zi, sau traversînd-o orizontal, cum ar fi zis Bacovia – pe timp de iarnã ºi cu sãpãlãturã multã de fulgi de zãpadã – m-a traversat, în cruce, un om de bine, în sensul cã avea palton ºi cravatã, ºi cãmaºã albã. Solemn, striga ca o fiarã: «Am vrut sã fiu Napoleon, dar Paulescu mi-a deschis minþile!».

Tot în acea Piaþã a Amzei, poftind la ridichii de lunã, gãsii o þãrancã ce vindea, între douã zarzavaturi, turnate cu gingãºie ºi în alabastru, statui ale lui Budha; am întrebat-o: «- De unde ºi pînã unde ai dumneata statuetele astea, cele frumoase ºi albe, dintre ridichii de lunã ºi mãrar?!»

Dînsa mi-a rãspuns: «- Se retrãgeau niºte talieni din rãzboi ºi au lãsat, la noi, în curte, la þarã, niºte matriþe de cauciuc.»

Eu am întrebat-o, zicîndu-i: «- Oho, dar acesta-i Budha Laoþian?!»

«- Da, maicã, mi-a rãspuns, ãsta o fi fiind!»

«- Zen nu aveþi?», am întrebat-o.

«- Nu vã supãraþi, domnule, Zen nu avem».

Iubite cetitoriule, pot eu sã nu o cred pe doamna Slavici, cînd îi scria domnului Maiorescu: «Luaþi-mi-l de pe cap pe domnul Eminescu, cãci a înnebunit de tot!»?

Pot sã nu cred eu o stimatã doamnã?!”

2. Urmuz La un moment dat, se crease impresia cã prozele urmuziene ar fi, aproape în totalitatea lor, produsul spontan al unui spirit dozat cu o excepþionalã disponibilitate a improvizãrii, prin care ar fi impus o nouã tehnicã literarã. Nimic mai fals, ne asigurã criticul ºi istoricul literar George Muntean, cãci, din mãrturisirile apropiaþilor, enigmaticul scriitor era un perfecþionist, stãruia multã vreme asupra manuscriselor ºi niciodatã nu era mulþumit de forma finalã. (Aidoma lui Eminescu, autorul a zeci de variante la mai toate poeziile sale. ªi Caragiale avea aceastã patimã, cînd ezita, zile în ºir, sã punã o virgulã la locul potrivit.

Pentru acest motiv, contemporanii îl porecliserã ,,Moº Virgulã”.) Revenind la Urmuz, George Muntean ne aminteºte de un caiet cu scoarþe roºii, în care se gãsesc variantele manuscrise ale celor 8 povestiri rãmase de la el. Rãsfoind acest caiet, criticul opineazã cã numeroasele variante, conþinînd corecturi ºi adãugiri, trãdeazã modul de lucru al lui Urmuz ºi ne permite sã aruncãm o privire în ,,laboratorul” sãu de creaþie. Ca de exemplu, verbul sã pãrãseascã, înlocuit cu a pãrãsi, sau urbanitate, în loc de bunele maniere º.a.m.d.

La rîndu-i, ºi Tudor Arghezi, într-un medalion publicat în ,,Bilete de papagal”, din 1928, ne dã o mãrturie despre felul de lucru al lui Urmuz, concentrarea ºi veºnica lui nemulþumire. Astfel, în timp ce-i tipãrea prozele ,,Pîlnia ºi Stamate”, precum ºi ,,Ismail ºi Turnavitu”, el se scula în timpul nopþii ºi îi trimitea scrisori urgente, prin care îºi exprima îndoiala dacã pusese bine o virgulã înainte de ca. Altãdatã, Arghezi l-a surprins, într-o noapte, pe Urmuz în jurul casei sale de la Mãrþiºor, sfios ºi melancolic, întrebîndu-se dacã nu cumva în textele sale se strecurase o inexactitate. Ca sã nu mai vorbim cã ajunsese pînã într-acolo cu pedanteria, încît încercase sã-i mituiascã lucrãtorii, ca sã-i schimbe cuvinte ºi fraze. Dar, la ziuã, Arghezi le punea la loc, întrucît varianta din manuscris era cea mai bunã. Aºa e cînd demonul creaþiei îl subjugã pe artist, care nu se mai sinchiseºte de propria sãnãtate, concentrîndu-ºi toate energiile asupra muncii sale, dar mai ales asupra propriei semnãturi.

Sã mai zãbovim o clipã în compania binomului Arghezi-Urmuz ºi sã consemnãm cã poetul a fost acela care i-a gãsit acest pseudonim magistratului Demetru Demetrescu-Buzãu. Pornind de la asemãnarea foneticã a celor douã pseudonime, poate memoria involuntarã l-a adus pe poet la cuvîntul bucovinean hurmuz sau urmuz, care, în Bucovina, desemna perlele. Cum soþia lui Arghezi era bucovineancã, el ar fi auzit-o vorbind de hurmuz sau urmuz, îi va fi plãcut cuvîntul ºi i l-a aplicat tînãrului sãu discipol.

PAUL SUDITU

ALBUMUL CU POZE RARE

Nichita Stãnescu, împreunã cu Mircea Micu ºi Gheorghe Tomozei

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (3) „Aceia care cautã în legendele vechi numai simbolisme sau personificarea forþelor elementare ale naturii sînt pe cãi rãtãcite. În Antichitatea preistoricã, cugetãrile omenirii au fost predominate de fapte reale, nicidecum de imaginaþiunile personale”.

(Nicolae Densuºianu)

TRADIÞII ANCESTRALE (3) (Legenda Dochiei) ªi dacã marele istoric Nicolae Densuºianu nu a reuºit sã ne dea ºi explicaþii la mulþimea informaþiilor pe care ni le oferã, murind înainte de a-ºi publica lucrarea (timpul nemaiavînd rãbdare cu el!), iar specialiºtii noºtri nu prea se înghesuie sã-i acorde respectul cuvenit, sã vedem ºi explicaþia cuvîntului Bãcãuca.

Bã+Cãuca: „Bã”, derivat din Baba, avînd sensul de venerabil (domn, în cazul nostru); Cãuca = cãuº, cauc, vas din lemn, cu coadã, folosit pentru a bea apã; de aici derivã ºi expresia a face mîinile cãuº, atunci cînd, neavînd un vas adecvat, încerci sã bei apã, sau a duce mîinile pîlnie (cãuº) la gurã pentru a te face mai bine auzit. Exemple de astfel de prefixãri sînt numeroase: în biblicul Ab.raam ( Av.raam, (avva= preot, în limba greacã – preotul lui Ram) sau Abaris Hyperboreeanul (Abaris - Fiul înþelept, venerat, al Ariei) ºi, sã nu uitãm de complexul Babele, din Bucegi, un altar consacrat venerãrii zeilor în vremurile ancestrale.

Aºadar, termenul de Babã nu avea nimic comun nici cu bãtrînele urîte ºi rele, aºa cum e perceput azi, ºi nici cu Baba Cloanþa din povestirile românilor, tot aºa cum termenul de moºi desemna pe acei conducãtori sfinþiþi, zeificaþi dupã moarte (vom aborda subiectul în „Zei, credinþe, simboluri”!).

Zeiþei Dochia (Dacia) îi era consacratã ziua de întîi martie, care marca începutul noului an agrar, celebrat printr-o serie de sãrbãtori, care þineau trei sãptãmîni, închinate Babelor ºi Moºilor, adicã tuturor înþelepþilor veneraþi ai poporului geto-dac, sãrbãtoari care se încheiau cu Blagoslovirea (Blagoveºtenile – în tradiþia româneascã) cîmpului, lucrãrilor agricole, turmelor ºi, în general, a pãstoritului (a paºte – sursã de inspiraþie pentru iudeocreºtinism!). Pentru ca tradiþia greco-iudaicã (creºtinã) sã poatã fi mai uºor acceptatã de poporul geto-dac, în urma creºtinãrii oficiale a Spaþiului Carpatic (mijlocul Secolului IV d.Chr.) de cãtre episcopul Nicetas de Remessiana (azi Bela Palanka, Serbia), peste sãrbãtorile ancestrale autohtone s-au suprapus sãrbãtorile noii religii: astfel, sãrbãtoarea Blagoveºtenilor a fost înlocuitã cu sãrbãtoarea Bunei Vestiri, iar locul Dochiei a fost preluat de martira creºtinã Evdochia (Eva + Dochia!). Numele nu este ales întîmplãtor: Dochia - Geea, prima zeiþã din tradiþia zalmoxianã; Eva - prima femeie din mitologia biblicã, nume derivat din Deva (Divina), o altã apelaþie sub care era identificatã zeiþa Geea; davele sau devele erau cetãþile strãmoºilor noºtri, consacrate Geei (ulterior Rhea = regina), aºa cum piscurile înalte ale munþilor erau consacrate Tatãlui Ceresc – Cerus Manus (Cerul Mare): Cãliman, Caraiman, Tartar, Tatra. O altã tradiþie consacratã lunii martie este mãrþiºorul, simbolul renaºterii naturii ºi spiritului, ºi totodatã o veneraþie adusã luminii: este perioada unui fenomen astronomic deosebit echinocþiul de primãvarã, cînd lumina învinge întunericul, zilele sînt mai lungi, iar nopþile mai scurte. Cele douã fire, alb ºi roºu, simbolizeazã lumina albã a Soarelui ºi lumina roºie a Lunii, adicã, simbolul Gemenilor Divini, Apollo ºi Arthemis (Diana), fii lui Saturn (Zalmoxe) ºi ai Latonei - despre care istoricii noºtri nu scot un cuvînt. Sînt tradiþii uitate, ignorate, uneori distorsionate, care abia se mai întrezãresc prin memoria ancestralã a poporului nostru, tradiþii care pot oferi multe informaþii utile despre strãmoºii noºtri ancestrali. Din nefericire, însã... „De-aºa vremi se-nvrednicirã cronicarii ºi rapsozii/ Veacul nostru ni-l umplurã saltimbancii ºi irozii...” (M. Eminescu, Scrisoarea III) (va urma) SINEL TUDOSIE

Pag. a 11-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (5)

,,O TRAGEDIE AMERICANÓ Autor: Theodore Dreiser Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1925, Statele Unite Editura: Boni & Liveright Forma literarã: roman

Rezumat ,,O tragedie americanã” este un roman inspirat de fapte reale, fiind o versiune ficþionalizatã a cazului de crimã Chester Gillette, judecat în 1906. Romanul examineazã maniera în care soarta unui om este determinatã de trecutul sãu, de personalitatea ºi mediul din care provine, elemente care l-au dus spre a-ºi dori lux ºi condiþii de viaþã dincolo de posibilitãþile sale. Romanul a fost publicat iniþial în douã volume, o primã parte relatînd evenimentele care duc la moartea unei persoane, ºi o a doua, despre procesul crimei.

Clyde Criffiths este fiul unor militanþi evangheliºti, ale cãror venituri de pe urma unei misiuni situate la periferia oraºului nu îi permit acestuia sã aibã haine frumoase, un statut social înalt ºi prietenii pe care ºi-i doreºte. Fiind bãiat de serviciu într-un hotel de lux din Kansas City, el intrã în contact cu oameni bogaþi care au tot ceea ce ºi el viseazã sã aibã. Îl mai chinuie ºi dorinþele sexuale, iar aventura sa pasionalã cu Hortense Briggs îl costã, însã, pe Clyde întreg salariul sãu. În urma unui accident în care omoarã involuntar un pieton, Clyde pleacã din Kansas City spre orãºelul Lycurgus (New York), unde unchiul sãu îi dã un post de supraveghetor la o fãbricuþã de familie. Acolo, Clyde face ºi prima sa vizitã la un bordel, scena respectivã prezentînd atît exteriorul localului, cît ºi fetele dinãuntru. Partenera pe care o alege îl conduce cãtre o

UN VERITABIL CONTEMPORAN

Bogdan Petriceicu Haºdeu (2) Un exeget al operei haºdeene, I.C. Chiþimia, releva existenþa unui lanþ de „crize” în familia care-ºi cãuta originile încã în Secolul al XV-lea.

Rãtãciri ºi dispersãri pe pãmînt strãin, croiri ºi spargeri de vise ºi idealuri, încercãri izbutite ºi neizbutite, toate s-au adunat, într-o mare fierbere ºi forþã „haoticã”, în sufletul ºi personalitatea lui B.P. Haºdeu.

Conºtiinþa sa naþionalã va fi percutatã permanent de tensiunile familiei sale fãrã voie desþãrate, întruchipînd, în fond, conºtiinþa oricãrui român oprimat de jugul strãin al oricãrui imperiu. Pentru a-ºi împlini menirea, va trece, în 1857, Prutul, rupînd paºaportul þarist, faptã pentru care va fi condamnat ºi dezmoºtenit, fiind urmãrit multã vreme, pentru a fi arestat de Ohrana imperialã, urîtã de toþi democraþii ruºi. Biografia sa ulterioarã nu se va desfãºura fãrã „accidente”: lipsa oricãrui mijloc de subzistenþã în afara blazonului de „prince”, destituiri din funcþii, pierderea unicei sale fiice, autoclaustrarea în castelul de la Cîmpina.

Savantul de renume european B.P. Haºdeu, membru al mai multor academii, fondator al filologiei moderne la noi, deschizãtor de drumuri în lingvisticã, orientalisticã, slavisticã, filozof ºi literat, se stinge uitat de toþi, la 25 august 1907, dupã ce încercase, penibil, sã doneze puþinul pe care îl agonisise, mai întîi Academiei Române, apoi prinþului Ferdinand ºi, pînã la urmã, îngrijitoarei sale, Maria. În niºte pagini din prima tinereþe, cuprinzînd unele meditaþii pe marginea operei lui Giambattista Vico, B.P. Haºdeu îºi pune, pentru prima oarã, problema originilor, întîi ale omenirii (,,Primul cuvînt al omului”), apoi în istorie, urmãrind, pe baza unor balade din colecþia lui V. Alecsandri, reminiscenþe dacice.

Studiul de mai tirziu, ,,Pierit-au dacii?”, vine sã întregeascã aceste preocupãri, ce vor stãrui multã vreme, cu dezvoltãri în cursurile sale universitare, dar ºi în ,,Istoria criticã a românilor”,

camerã ºi „în mod calm, în faþa unei oglinzi înalte, care o arãta în întregime pe ea, dar ºi pe el, începu sã se dezbrace”.

Dorindu-ºi o astfel de „fatã pãgînã”, care sã fie doar a lui, Clyde are o aventurã sexualã cu o lucrãtoare din fabricã, Roberta Alden, care credea cã el o iubeºte. Deºi activitãþile lor sexuale nu sînt descrise explicit, cititorul poate înþelege cã nu este vorba de o relaþie platonicã, pe mãsurã ce ei „se chinuie zadarnic împotriva intimitãþii la care fiecare ºtia cã ºi celãlalt dorea sã îi cedeze. Pînã la urmã, cedînd astfel, aºteptau noaptea care se apropia, cu o nerãbdare întruchipatã în fricã ºi febrilitate”.

Aventura continuã, dar Clyde se îndrãgosteºte de fiica unui bogat proprietar de fabricã ºi doreºte sã se însoare cu ea. Cînd încearcã sã se despartã de Roberta, el aflã cã aceasta este însãrcinatã. În ciuda eforturilor sale de a o scãpa de sarcinã, fãcînd niºte vizite la un medic ºi la niºte farmaciºti, Roberta nu renunþã la copil ºi insistã faþã de Clyde sã îºi þinã promisiunea ºi sã se însoare cu ea. Fac împreunã o excursie de o zi pînã la Munþii Adirondack, iar Roberta se îneacã într-un lac izolat, cînd barca în care erau amîndoi se rãstoarnã. Clyde nu reuºeºte sã o salveze, iar autorul nu clarificã dacã el a încercat, sau nu.

Deºi Clyde cautã sã fugã, el este prins ºi pus sub acuzare. În cele din urmã, este condamnat la moarte pe scaunul electric, însã pînã în momentul morþii sale, el nu ºtie sigur dacã a comis, sau nu o crimã.

Istoricul cenzurii În 1929, romanul ,,O tragedie americanã” a fost interzis la Boston, dupã ce un juriu a declarat cã editorul din New York, Donald Fride, se fãcea vinovat de încãlcarea statutului anti-obscenitate din Massachusetts, prin vînzarea romanului. În cazul Commonwealth v. Friede, Mass. 318, 171 N.E. 472 (1930), procurorul a citit mai multe pasaje în sala de judecatã, dar nici judecãtorul, nici juraþii nu au citit întregul roman. Citind pasajul descrip-

ºi chiar în lucrarea sa filozoficã, intitulatã ,,Cuvinte din bãtrîni”, unde revine la Vico, extrãgînd sîmburele ei raþional, ideea evoluþiei.

Indiferent de aceastã componentã culturalã, pe care am putea-o îmbogãþi cu numele unor Herder, Nibuhr, Wolf, exegeþii operei lui B.P. Haºdeu sînt unanimi în a recunoaºte cã atracþia faþã de zorii civilizaþiei omeneºti nu s-ar fi transformat în pasiune, fãrã o cauzã de conºtiinþã interioarã. Ultimul ºi cel mai valoros vlãstar al unui complex arbore genealogic vine parcã sã compenseze apropiata extincþie a neamului Haºdeilor, printr-o strãlucire deosebitã. Sã ne reamintim de magistrala caracterizare a lui N. Iorga: „Cînd nu putea lumina, orbea prin scãpãrarea ideilor... Chiar biruit în faþa lumii, el îºi înconjura retragerea de o strãlucire meºteºugitã care silea ochii sã se închidã”. Tudor Vianu crede cã B.P. Haºdeu depãºeºte cu mult cadrele romantismului românesc tocmai prin acea „anatomie a suferinþelor”, în genul lui Caravaggio, afiºatã în prezenþa primului sãu volum de poezii. Mircea Zaciu se întreabã, însã, dacã „nu cumva duritatea programaticã ascunde, în fond, spaima nemãrturisitã a unei mari singurãtãþi? ªi nu e sarcasmul o platoºã sentimentalã disimulînd tactica defensivã, de autoapãrare?”. Iar G. Cãlinescu zice: „Familia Hâjdeilor sugereazã ceva din haosul scitig”.

Valorile ostentaþiei ºi ale aparenþei – cum se exprima un estetician francez (Marcel Raymond) – sau însemnele unor forme decãzute, cum ar fi artificiul, poza, redondanþa (un manierism suigeneris) sînt propulsori ale aceleiaºi sfîºieri lãuntrice. Spectacularul exterior, strãlucirea minþii sale sînt reflexe ale unui spectacol interior, de permanent accident al conºtiinþei. Dar aceste ireconciliabile porniri antagonice ar fi trãsãturi ale plurivalenþei omului modern, ceea ce constituie încã o bazã pentru considerarea marelui B.P. Haºdeu ca fiind un contemporan al nostru, iar opera sa ºtiinþificã ºi literarã, ca depãºind cu mult cadrele scientiste ale secolului sãu.

Sfîrºit STANCU ILIN

tiv legat de scena bordelului, cînd fata începe sã se dezbrace, procurorul spunea în faþa unor juraþi, toþi bãrbaþi: „Ei bine, poate cã acolo de unde provine acest domn care a publicat aceastã carte, nu este considerat obscen, indecent ºi impur, pentru o femeie, faptul ca aceasta sã înceapã sã se despoaie în faþa unui bãrbat, dar la Roxbury, de unde provin eu, mã tem cã aºa este considerat”.

Avocatul lui Friede, Arthur Garfield Hays, ºi autorul romanului, Theodore Dreiser, au cerut tribunalului sã ia în considerare întreaga carte, nu doar pasaje disparate, dar judecãtorul a refuzat. Apãrarea, de asemenea, l-a chemat pe avocatul Clarence Darrow, al cãrui principal rol era de a citi pasaje din carte cu voce tare. Hays avea intenþia de a-i pune asemenea întrebãri lui Dreiser, încît sã reiasã cã scopul cãrþii ºi al autorului nu era de a propaga obscenitãþi, dar acest lucru nu a fost posibil, judecãtorul respingînd toate întrebãrile pe care avocatul le formulase. Friede a fost condamnat pentru vînzarea unei cãrþi „obscene ºi indecente”, cu toate cã nu a primit nici o sentinþã. În mai 1930, editorul a fãcut apel la aceastã decizie, dar Curtea Supremã din Massachusetts a confirmat decizia anterioarã în Commonwealth v. Friede, 271 Mass. 318, 171 N.E. 472, 69 A.L.R. 640 (Sup. Jud. Ct. 1930) ºi l-a obligat pe Friede sã plãteascã o amendã de 300 de dolari. Judecãtorul a refuzat sã acorde permisiunea de a fi citit întreg romanul în timpul procesului, considerînd cã ar fi fost ineficient sã fie cititã o carte întreagã în faþa juraþilor, fãcînd precizarea cã omisiunea pasajelor considerate obscene nu elimina nimic esenþial din roman. Curtea a respins ºi apelul librarului care se ocupa cu vînzarea cãrþii. Ironia este cã, în timp ce procesul se afla în desfãºurare, romanul era o lecturã obligatorie la un curs de literaturã englezã þinut la Universitatea Harvard, chiar peste Fluviul Charles.

Reacþia publicã faþã de cazul romanului ,,O tragedie americanã” a determinat Legislativul din Massachusetts sã îºi reformeze legile cenzurii. Din mai multe proiecte propuse, unul care prevedea sã fie luatã în considerare întreaga operã ºi nu doar niºte pasaje – a cãzut printr-un vot de 15 la 13 în Senatul din Massachusetts. Proiectul a fost înaintat a doua oarã, dar nici de data aceasta nu a primit avizul favorabil, votul fiind împotrivã, 20 la 17. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDE, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (21) Vineri, 2 aprilie 1993, ora 12,00 Sînt acasã. Dimineaþã am fost la Bisericã, la Maslu. Am sãrutat icoanele, m-am închinat. Dumnezeu mi-a zîmbit. Duminicã voi merge la Biserica Luteranã. Cînt în cor. Poate îl vãd pe Andrei. El cîntã la pian. Dar, în seara asta, la ora 17,00, mã duc la Biserica noastrã. E Denie (Acatistul Maicii Domnului). Pînã la acea orã, mã visez la Marea Neagrã. Ce mult îmi plac razele Soarelui la Mare! Fii binecuvîntat, Dumnezeule Mare! Învaþãmã sã visez, dacã nu mi se întîmplã cu adevãrat sã fie! Îþi mulþumesc.

Luni, 5 aprilie 1993, ora 20,44 Toatã ziua am lenevit în pat. Am citit din Freud. Ieri, întîlnindu-mã cu Cosmin, am stat amîndoi pe o bancã la Piaþa Unirii. Omul ãsta are stil.

Mi-a spus sincer cã umblã cu „n” fete. Are ceva plãcut, bãrbãtesc în el. El vine cu maºina la ºcoalã. E boier. Am ºi eu un stil al meu, aparte. Nu ºtiu de ce gîndesc cã cei care mã cunosc cred lucruri proaste despre mine. Mã cred altfel decît sînt, ori prea deºteaptã, ori prea proastã. Ori prea cu experienþa vieþii, ori un papã-lapte. ªi îmi fac complexe, în loc de prietenii trainice.

E lunã plinã, galbenã, nu albã ºi palã. E minunatã. E fãcãtoare de minuni divine!

Am minþit. Mã simt vinovatã. Încã n-am scãpat de acest pãcat copleºitor. Doamne, dupã marea milã a Ta, ajutã-mã sã nu mai greºesc, sã nu mai mint! Aº mai avea nevoie de sãnãtate, multã ºi îndelungã rãbdare, înþelepciune ºi, la final, mîntuire sã-mi dai!

Miercuri, 7 aprilie 1993 Stau acasã. Sînt o nenorocitã. Nu m-am dus nici la facultate, nici la ELTA. Ce se va alege de mine? „There is a time For the good in life A time to kill The pain in life...” (Queen Of Rain - Regina Ploii). În traducere : Existã o vreme Pentru binele din viaþã O vreme de ucis Durerea din viaþã...

Nu toate iubirile seamãnã una cu cealaltã. Una e numai geamãt, numai plînset, alta e o bucurie totalã, pe care într-o clipã o lepezi, fãrã nici un regret. Dar cum se poate întîmpla asta, nu pot sã înþeleg?! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Povestea extraordinarei familii de români care a uimit lumea Din 10 copii, 5 sînt catalogaþi drept geniali

strînse. Dupã rãzboi, ºi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raþionalizãri, a introdus tehnici noi ºi a efectuat studii importante, toate avînd ca scop cunoaºterea bogãþiilor subsolului þãrii noastre. În paralel, a activat ºi ca profesoarã de fizicã ºi chimie la ªcoala de fete „Pitar Moº” ºi la ªcoala de electricieni ºi mecanici din Bucureºti, condusã de fratele ei, Dimitrie. A intrat „în folclor” cu faptul cã a renunþat la pensie, preferînd sã munceascã pînã la vîrsta de 75 de ani (în anul 1963). A fost prima femeie membrã AGIR ºi prima româncã membrã a Asociaþiei Internaþionale a Femeilor Universitare, în cadrul cãreia a adus o contribuþie esenþialã privind cunoaºterea activitãþii femeilor din þara noastrã. La iniþiativa Confederaþiei Naþionale a Femeilor din România, în 1997, a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu“, care se acordã pentru merite în domeniul ºtiinþei ºi tehnicii unor personalitãþi feminine.

Cei mai cunoscuþi dintre ei sînt Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Gheorghe Leonida (sculptor în colectivul lui Paul, cu care a realizat celebra statuie Christos Mîntuitorul, de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro), Adela Leonida Paul (medic oftalmolog al Casei Regale, directoare a spitalului „Vatra Luminoasã“) ºi Dimitrie Leonida (inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic).

Fãrã doar ºi poate, puþine familii de români se pot mîndri cã au fost atinse de aripa îngerului genialitãþii, aºa cum a 5 din cei 10 copii ai familiei Leonida au fost geniali fost familia Leonida, cea care, în prima jumãtate a Secolului al XX-lea, a influpeste tot, a primit acelaºi rãspuns, dupã cum avea sã enþat în mod substanþial, prin membrii ei, istoria consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: României ºi a lumii. Momentul de glorie al acestei „Locul femeilor este la cratiþã!”. Nemaiavînd alterfamilii de români strãluciþi începe cu ofiþerul de cari- native, dar ferm convinsã cã trebuie sã devinã ingierã Anastase Leonida (1849-1918) ºi soþia acestuia, ner, pleacã, în anul 1909, în Germania ºi se înscrie la Matilda (1855-1950). El, român nãscut în Muntenia, Academia Regalã Tehnicã din Berlin. În fapt, este ea, franþuzoaicã get-beget (înainte de cãsãtorie se prima femeie student a acestei universitãþi, cãci ºi în Doctoriþa genialã a Casei Regale numea Matilde Gill), ba chiar pariziancã de mai Germania existau prejudecãþi bine înrãdãcinate cu Doctoriþa Adela Leonida Paul s-a nãscut la multe generaþii. S-au cunoscut în „micul Paris”, privire la rolul femeilor în societate. Dupã cum avea Bucureºtii de sfîrºit de Secol XIX, ºi s-au cãsãtorit în sã scrie Elisa Leonida în jurnalul ei, la cererea de Galaþi, la 7 aprilie 1890, ºi avea sã devinã unul dinscurt timp, cãci, dupã cum se menþioneazã în croni- înscriere, decanul Hoffman s-a lãsat convins cu tre cei mai importanþi medici oftalmologi pe care i-a cile familiei, „se potriveau de minune”. Ea – stilatã, greu, invocînd ca argument chemarea esenþialã a avut România, cu o contribuþie remarcabilã la dezelegantã, inteligentã ºi de o frumuseþe rãpitoare, el – femeii, cei trei „K” - Kirche, Kinder, Kuche (adicã: voltarea ºtiinþei medicale. A fãcut ºcoala primarã la organizat, disciplinat, cu minte sclipitoare ºi cu o biserica, copiii, bucãtãria). Se pare cã acelaºi decan, Galaþi, a urmat cursurile Liceului de fete „Regina Maria”, din Capitalã, ºi determinare ieºitã din comun. dar ºi alþi profesori, în apoi Facultatea de Meditimpul studiilor ºi în 10 copii ºi o viaþã itinerantã cinã din Bucureºti, pe laboratoare, o ocoleau, care a terminat-o în Dupã cum se consemneazã în lucrarea „Perso- ignorîndu-i prezenþa. ªi 1916, în toiul primului nalitãþi ale ºtiinþei ºi culturii româneºti: Familia totuºi, românca nu s-a rãzboi mondial. Începînd Leonida” (apãrutã în 2004 la Bucureºti, Ed. Ion lãsat învinsã. Cu timpul, din anul II de facultate, Basgan, autori: Gabriel Nãstase, Mihai Olteanu, Paul cu rãbdare ºi dîrzenie, a este cooptatã de clinica Dudea), familia Leonida a dus o viaþã aproape cîºtigat admiraþia profeoftalmologicã a profenomadã, mai ales din cauza faptului cã Anastase era sorilor ºi colegilor. La sorului Stãnculescu (o nevoit (fiind colonel ºi apoi general la arma Geniu) sã înmînarea diplomei de somitate în domeniu la coordoneze mari lucrãri militare ºi civile de pe terito- absolvire (în anul 1912, riul foarte tinerei Românii. Familia l-a urmat, în mod cu specializarea „Chimie”), acea vreme), semn cã firesc, aºa cã, în deceniile urmãtoare, dintre cei 10 decanul Hoffman ar fi tînãra studentã avea deja copii ai familiei, unul s-a nãscut la Fãlticeni (primul declarat: „Die Fleissigste certe calitãþi profesiodintre bãieþi, Dimitrie, fondatorul Muzeului Tehnic), der Fleissigsten” („Cea Adela Leonida Paul – doctoriþa genialã a Casei nale. altul la Vaslui (Natalia, cea mai mare dintre fete), alþi mai silitoare dintre siliA pãrãsit Bucureºtii Regale – tatãl ei ºi fratele Paul Leonida ºase la Galaþi, iar ceilalþi la Bucureºti. În ciuda faptu- tori“). Pe fondul vîlvei imediat dupã absolvire, lui cã familia nu a prins rãdãcini în oraºele în care a create, mai multe firme fiind repartizatã la Spiajuns, toþi cei 10 copii au primit o educaþie de excepþie. mari, printre care ºi gigantul BASF, i-au oferit talul de Ochi din Iaºi, care devine spital de rãzboi, ca Toþi vorbeau fluent mai multe limbi de circulaþie mon- diverse posturi, însã românca a preferat sã se întoar- mai toate din Moldova, în perioada 1917-1918. La dialã, toþi au învãþat carte ºi au excelat în domeniile în cã în þarã. Culmea este cã aici a obþinut cu greu un spitalul ieºean are privilegiul de a-l seconda în opecare au activat. Cîþiva, însã, n-au fost doar oameni post, la laboratorul Institutului Geologic Român din raþii pe renumitul medic francez Dantrelle, de la care deosebiþi, ci s-au dovedit adevãrate genii: Dimitrie Bucureºti, unde a fost nevoitã, la început, sã facã învaþã practici chirurgicale de avangardã. Publicã Leonida, Gheorghe Leonida, Eliza Leonida Zamfi- muncã de laborant ºi asistent. Izbucnirea primului în revistele de specialitate ale vremii, precum „La rescu, Adela Leonida Paul ºi Natalia Leonida. rãzboi mondial avea sã-i schimbe radical viaþa. Se Presse Medicale” ºi „Natura” – mai multe articole în organizaþia „Crucea Roºie“ ºi pleacã pe despre tratamentul chirurgical al cataractei ºi despre Elisa, prima femeie inginer din Europa înscrie front. I s-a încredinþat chiar conducerea unor spitale aplicarea curentului electric în medicinã. Avea sã de campanie în apropiere de fie, de altfel, primul specialist român care a folosit Elisa Leonida s-a nãscut la Mãrãºeºti, fiind decoratã cu Galaþi, pe 10 noiembrie 1887 ºi a curentul electric în tratamentul cataractei. În 1918, ordine ºi medalii româneºti ºi studiat ºcoala primarã la Galaþi, cu puþin timp înainte de încheierea rãzboiului, îºi ia strãine. Pe front l-a întîlnit ºi pe apoi la ªcoala Centralã de Fete din doctoratul în medicinã, la Iaºi, cu lucrarea viitorul ei soþ, inginerul ConsBucureºti, obþinînd Bacalaureatul tantin Zamfirescu, nimeni altul „Complicaþiile tifosului exantematic la ochi”, la secþia realã a Liceului „Mihai decît fratele cunoscutului scri- obþinînd calificativul „Magna Cum Laude“. În Viteazul”. itor Duiliu Zamfirescu, cu care Moldova avea sã aibã primele contacte cu familia Dupã terminarea liceului, s-a s-a cãsãtorit, în localitatea regalã a României. În octombrie 1918, în conacul înscris la ªcoala de Poduri ºi gãlãþeanã Ghidigeni (probabil la familiei Hrisoveloni, din Ghidigeni, o întîlneºte penªosele din Bucureºti (precursoarea conacul familiei Hrisoveloni), în tru prima oarã pe Regina Maria, care venise la nunta Politehnicii din zilele noastre), însã 1918. Interesant este cã la nuntã lui Constantin Zamfirescu (fratele cunoscutului a fost respinsã din start din cauza a participat ºi Regina Maria, scriitor Duiliu Zamfirescu), cu Elisa Leonida, sora prejudecãþilor vremii, care refuzau momentul consfinþind faptul cã Adelei ºi prima femeie inginer din Europa. Dupã dreptul femeilor de a urma o astfel Elisa Leonida, prima femeie între Familia Regalã ºi familia terminarea primului rãzboi mondial, Adela revine la de facultate. A încercat ºi la alte inginer din România Leonida existau deja legãturi Bucureºti ºi este numitã, la doar 29 de ani, directoare ºcoli tehnice din România, însã,

a Orfelinatului de orbi „Vatra Luminoasã“. Imediat dupã numire, înfiinþeazã o tipografie care tipãrea în Braille (cu simboluri în relief, astfel încît sã poatã fi „citite” cu degetele de cãtre orbi), în care se vor scoate ani de-a rîndul manuale pentru clasele primare ºi de liceu, atît de necesare ºcolilor speciale pentru nevãzãtori. Dupã numai un an, în 1920, se înfiinþeazã la Bucureºti Spitalul de Ochi „Vatra Luminoasã”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se rãspîndise, iar Casa Regalã a României o numeºte oftalmolog oficial al Curþii ºi o împuterniceºte sã o opereze de cataractã pe Regina Maria.

Operaþia are succes, iar laudele nu mai contenesc sã vinã, în presa vremii, la adresa doctoriþei Leonida.

Adela Leonida se stinge din viaþã în anul 1928, la numai 38 de ani, în plinã ascensiune profesionalã.

Potrivit presei interbelice, doctoriþa ar fi murit în urma complicaþiilor suferite în urma unei operaþii la ficat. Incidentul avea sã producã au adevãrat scandal, unii dintre membrii familiei Leonida acuzîndu-i de neglijenþã pe medicii care au tratat-o.

Fondatorul Muzeului Tehnic al României Dimitrie Leonida s-a nãscut la 23 mai 1883, la Fãlticeni. ªcoala primarã a început-o la Galaþi, în 1890, clasa a III-a a terminat-o la Buzãu, de unde a mers la Bucureºti, la ºcoala Clemenþa, apoi la ªcoala Primarã Petrache Poenaru, din Bucureºti. Primele douã clase de liceu le urmeazã ca extern la Liceul „Sf. Sava”, din Bucureºti, clasele 3 ºi 4 de liceu la Gimnaziul „Mircea cel Bãtrîn” – Constanþa, iar din din clasa a 5-a frecventeazã cursurile Liceului „Mihai Viteazul“, din Bucureºti. În ultimul an al liceului, în clasa a VIII-a, Leonida s-a retras de la ºcoalã ºi s-a pregãtit în particular, dupã care a susþinut cu succes toate examenele.

Pasiunea pentru tehnicã a fost hotãrîtoare atunci cînd îºi va alege profesia, el dorind sã devinã inginer. A ales sã studieze electricitatea la Politehnica din Charlottenburg, chiar dacã înainte de a pleca în strãinãtate trebuia sã satisfacã ºi stagiul militar.

„Complexul hidrotehnic ºi hidroenergetic al Bistriþei din regiunea Bicaz”

tehnice. În anul 1912, a proiectat centrala termoelectricã de la Grozãveºti, iar în anul 1914, a proiectat Centrala de la Botoºani. Împreunã cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societãþii Comunale Bucureºti ºi al Societãþii Generale de Gaz ºi de Electricitate), Christea Niculescu ºi prof. Andronescu, a înfiinþat, în anul 1913, societatea Energia, prima societate particularã româneascã din domeniul electrotehnic. În 1921, Dimitrie Leonida editeazã prima revistã cu tematicã energeticã din România, care poartã numele Societãþii pe care o înfiinþase: „Energia“. În 1927, devine membru al primului birou de conducere al Comitetului Electrotehnic Român. În anul 1928, Leonida a organizat în Parcul Carol I „Prima Expoziþie a Electricitãþii din România”. A fost profesor universitar la Timiºoara (1924-1941) ºi Bucureºti (19411945). A participat la planul de electrificare a României. A fost membru în Consiliul superior al apelor (1926) ºi în Consiliul superior al administraþiei întreprinderilor ºi avuturilor publice (1929), Administrator ºi apoi director tehnic la Societatea Generalã de Gaz ºi Electricitate (1937-1942), director al Direcþiei electrificãrii din CFR (1942-1945), consilier superior al CFR (1945-1948), în 1948, iese la pensie. Continuã sã lucreze în Consiliul superior al CFR ºi la Institutul de studii ºi proiectãri hidroenergetice (ISPE); consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice (1950-1955). Pentru activitatea sa, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat. A fost membru al „American Institute of Electrical Engineers“ (1920); membru al „American Associations for the Advencement of Science“ (1920); membru al Royal Society of Arts din Londra (1935); membru titular al Academiei de ªtiinþe din România, începînd cu 21 decembrie 1935. Este laureat al Premiului de Stat clasa I ºi a obþinut titlul de Laureat la Premiului de Stat pentru întreaga sa activitate ºtiinþificã didacticã ºi pentru pregãtirea de cadre în domeniul energetic (1954). În 1961, i s-a oferit Ordinul Muncii clasa I. Numele sãu este purtat de mai multe instituþii de învãþãmînt din Bucureºti, Iaºi, Constanþa, Oradea ºi Petroºani, de strãzi din mai multe localitãþi, de cel mai important Muzeu Tehnic din România ºi de o staþie de metrou din Bucureºti.

În perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg (1903 - 1908), lîngã Berlin, viziteazã Muzeul Tehnic din München Omul care a sculptat cea mai cunoscutã statuie a lui Isus (1903). În anul IV va concepe proiectul „Metropolitanului din Bucureºti”, cu linia principalã Gara Gheorghe Leonida s-a nãscut la Galaþi, în 1892. de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moºilor ºi ramificaþia Cînd tatãl sãu, un ofiþer de carierã, a fost nevoit sã Sf. Gheorghe-Filaret, fiind printre cei dintîi care au pãrãseascã oraºul Galaþi, Gheorghe l-a urmat la propus construirea unei reþele de metrou în Bucureºti, unde a absolvit liceul, apoi a continuat Bucureºti, iar proiectul de diplomã va avea ca temã studiile la departamentul de sculpturã al conserva„Complexul hidrotehnic ºi hidroenergetic al Bistriþei torului de Arte Frumoase. din regiunea Bicaz”. Deºi a avut oferte de la renuA debutat în 1915, la un salon naþional. Dupã ce mita firmã Siemens pentru un contract pe 5 ani ºi de a luptat în primul rãzboi mondial, Gheorghe Leonida la ªcoala Politehnicã din Charlottenburg pentru un ºi-a continuat studiile de artã în Italia, timp de trei post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în ani. În decursul activitãþii sale, a primit premii la România, în anul 1908, cu titlul de „Elektro- Roma (pentru lucrarea „Reveil“) ºi Paris (pentru ingenieur”, ºi s-a angajat la Primãria Capitalei, unde lucrarea „Le Diable“). În 1925, s-a mutat la Paris, s-a ocupat de verificarea instalaþiilor electrice noi ce unde Paul Landowski tocmai primise contractul urmau sã fie racordate la reþea, problema tram- pentru realizarea statuii gigantice Christos vaielor, abordeazã problema metroului, al cãrui prim Mîntuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a proiect îl fãcuse în anul IV de facultate, ºi constru- fost angajat de cãtre Landowski sã sculpteze capul irea unui canal navigabil Argeº - Bucureºti – statuii. Lucrarea a început în 1926 ºi a fost finalizatã în 1931. Întors în România, Dunãre, cu port la Bucureºti ºi Gheorghe Leonida a continuat sã centrale hidroelectrice la Bucusculpteze. A murit în primãvara reºti, Orãºti, Budeºti, Fundeni. În anului 1942, cãzînd de pe anul 1908, Dimitrie Leonida a acoperiºul casei familiei sale din înfiinþat prima ªcoalã de ElecBucureºti, în timp ce culegea tricieni ºi Mecanici din România, flori de tei. Lucrãrile sale pot fi care va funcþiona peste 45 de ani vãzute la Castelul Bran, Muzeul ºi va pregãti mii de specialiºti din Naþional de Artã ºi în alte muzee domeniul electric ºi mecanic. Un importante din Bucureºti. an mai tîrziu, în 1909, a înfiinþat ºi primul Muzeu Tehnic din Natalia, primul director al România (actualul Muzeu Tehnic Liceului „Regina Maria” „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe Natalia Leonida, fiica intecare îl doneazã, în 1951, Statului Dimitrie Leonida, fondatorul lectualilor Anastase Leonida ºi Român prin Ministerul Energiei Muzeului Tehnic al României Matilda Gill, a urmat cursurile Electrice ºi Industriei Electro-

Gheorghe Leonida, sculptor, cel care a realizat capul statuii lui Isus, din Rio de Janeiro, consideratã una dintre minunile lumii moderne liceale în limba francezã la „Notre Dame de Sion” din Galaþi ºi pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887–1901), concomitent cu ªcoala Normalã Superioarã din cadrul aceleiaºi universitãþi; ºi a obþinut ºi licenþa în filologie modernã la Universitatea Bucureºti (1904). La reîntoarcerea în þarã, a cerut Ministerului Instrucþiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizatã ca profesoarã de limba francezã la Liceul „Fraþii Buzeºti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucureºti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este învestitã directoarea acestui liceu, devenit acum „Regina Maria”. Face eforturi pentru a-l înzestra cu dotãri ultramoderne: cabinete, laboratoare, bibliotecã, salã de gimnasticã, salã de pregãtire pentru Crucea Roºie, sau pentru introducerea unor discipline extraºcolare, de tip european, care sã dezvolte, pe lîngã intelect, ºi patriotismul, cum ar fi „Cercetãºia”. Realizãrile din timpul directoratului sãu au ajuns la cunoºtinþa ministerului ºi a Curþii regale, ºi i-au adus mai multe distincþii: „Rãsplata Muncii” pentru învãþãmînt, clasa II (1924), „Ofiþer al Academiei Franceze” (1933), „Brevetul pentru serviciul de distincþie” din partea „Crucii Roºii” (1942), Ordinele „Meritul Cultural” pentru ºcoalã în grad de cavaler, clasa II (1934) ºi „Coroana României” în grad de cavaler (1941). Aceastã prestigioasã instituþie de învãþãmînt de talie europeanã, care o fãcuse pe Regina Maria sã afirme: „O muncã fãrã preget încoronatã de realizãri prea frumoase, un nivel intelectual ridicat ºi o caldã atmosferã sufleteascã – iatã ce mi s-a dat prilejul sã constat întotdeauna, cu bucurie, la Liceul «Regina Maria»”, a fost desfiinþatã de regimul comunist în anul morþii creatoarei sale. Talentatã pianistã, Natalia avea sã o ajute pe sora ei, Adela Leonida Paul, la transcrierea în Braille, în premierã în România, a numeroase partituri muzicale, dar ºi a operelor din literatura românã ºi universalã.

Generalul Paul Leonida Foarte cunoscut a fost ºi Paul Leonida (18851982), care a avut o carierã militarã exemplarã. A participat, ca ofiþer, la primul rãzboi mondial, iar în al II-lea rãzboi mondial avea gradul de general, fiind comandantul Secþiei Operaþiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române.

COSTEL CRÎNGAN

Pag. a 14-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

s-o faci? Sigur cã da. Am avut alegeri acum mai puþin de patru luni. În campania electoralã s-a vorbit mult despre orice, dar absolut niciodatã despre aceste modificãri totuºi substanþiale - ale legii penale. Ce pot eu înþelege de aici? Cã cei care ne-au cerut votul au avut o agendã ascunsã, au cîºtigat alegerile fãrã sã vorbeascã despre ea, ºi o pun în aplicare dupã ce scrutinul a trecut. Aºa aratã capcana perfectã: cea în care victima nu are cum sã nu intre. ªi iatã, am intrat cu toþii. Capcana a fost pregãtitã din timp cu o avalanºã de adevãruri alternative, de ºtiri false ºi de spaime inventate, menite sã construiascã pseudojustificãri. Dar la întrebarea simplã ºi legitimã „De ce aþi fãcut asta?”, singurul rãspuns pe care l-am primit a sunat în felul urmãtor: „Pentru cã aºa a vrut Guvernul. Altã întrebare!”. Rãspunsul acesta a intrat deja în folclor, cãci un nefericit de ministru l-a repetat, în aceeaºi Conferinþã de Presã, de 24 de ori. Cum sã mai rãmîi calm? Aºa cã o mulþime de români s-au dovedit imuni la manipulãri, au înþeles exact ce li se pregãteºte ºi au ripostat. Sute de mii de contribuabili disciplinaþi s-au transformat în protestatari. S-a cerut ºi arbitrajul Curþii Constituþionale. Aici e o poveste mai lungã, dar care pe scurt aratã aºa: din cinci sesizãri pe care le-a judecat privitoare la Ordonanþa Guvernului, Curtea Constituþionalã a reuºit performanþa sã nu ne spunã absolut nimic despre ceea ce ne interesa pe noi mai mult: dacã ceea ce ne-a fãcut Guvernul a fost bine, a fost rãu sau a fost altcumva. În concluzie, înþelepciunea Curþii nu ne-a ajutat la nimic. Rãmaºi, aºadar, fãrã nici o pavãzã, românilor le-a mai rãmas doar protestul. Iar în urma protestelor, ºi doar în urma protestelor, Guvernul ºi-a anulat Ordonanþa de Urgenþã. Practic, românii din stradã au fost cei care au repus legea în drepturile sale. Însã doar temporar - cãci criza nu s-a terminat, ci s-a mutat un etaj mai sus: în Parlament. Din motive necunoscute, Parlamentul a înþeles cã românii ar fi contestat doar maniera de acþiune a Guvernului (noaptea, ca hoþii), nu ºi conþinutul Ordonanþei. ªi dupã ce Guvernul a fãcut pasul înapoi, au început sã aparã în Parlament proiecte de lege care au acelaºi scop: slãbirea legii care ne pãzeºte banii ºi

o viaþã mai uºoarã pentru cei care vor sã-i fure.

Parlamentul pare a ne spune aºa: „Nu v-a plãcut ce a fãcut Guvernul? Nici o problemã. Venim noi, Parlamentul, ºi facem acelaºi lucru, pentru simplul fapt cã putem. Ce-o sã mai faceþi?”. ªi românii au rãspuns: continuã protestele.

Ultimul a fost duminicã, 19 martie a.c. Criza Ordonanþelor a mai devoalat un lucru interesant: cã slãbirea legii nu este doritã doar de majoritatea care sprijinã Guvernul, ci ºi de o parte din Opoziþie. Pe undeva era de aºteptat: cei din Opoziþie au fost ºi ei la guvernare ºi au, sau urmeazã sã aibã, probleme cu aceastã lege. Cu o aºa vastã majoritate, Parlamentul îºi poate impune, pînã la urmã, voinþa. Iar românii nu pot face nimic pînã în anul 2020, cînd vom avea din nou alegeri. Sigur, pot sã protesteze, dar oamenii mai au ºi vieþi de trãit, nu pot sta patru ani în stradã, cu spaima permanentã cã aleºii lor pot oricînd sã-ºi impunã aceastã agendã. ªi cam asta e situaþia în acest moment: cetãþenii protesteazã, Parlamentul lucreazã, cine oboseºte primul pierde partida. ªi din cîte se vede, strada a început sã oboseascã. Premierul Sorin Grindeanu a fost întrebat recent ce mesaj al celor care îl contestã i-a plãcut cel mai mult. ªi l-a evocat pe acel cetãþean care ºi-a imaginat cã primul-ministru nu a emis Ordonanþa de bunã voie, ci cã este captiv, cã este ostaticul unui grup de interese ºi nu poate striga dupã ajutor. ªi atunci i-a scris pe o coalã de hîrtie urmãtorul mesaj: „Sorine, clipeºte de douã ori dacã vrei sã te salvãm!”.

Trebuie sã-i dau dreptate primului-ministru: e o glumã bunã. Dar ce trãim noi acum, acasã, nu mai e glumã. Am cãzut în capcana perfectã, sîntem vulnerabili ºi ne simþim ostatici ai propriilor noºtri conducãtori. Ajutaþi-ne sã gãsim o soluþie ca sã-i aducem la o conduitã decentã ºi responsabilã nu doar faþã de banii mei, nu doar faþã de banii noºtri, ci ºi faþã de banii dvs. ºi ai celor pe care îi reprezentaþi. Cãci deopotrivã ºi leul românesc, ºi fondurile europene care urmeazã sã intre în România sînt pãzite de aceeaºi lege pe care aceºti domni vor s-o slãbeascã. Nu ºtiu dacã toþi românii gîndesc ca mine. Nu ºtiu dacã cei care gîndim astfel sîntem majoritari sau minoritari. Dar vã asigur cã cei care gîndim la fel nu sîntem deloc puþini. Iar scopul prezenþei mele aici acesta este: în numele acestor oameni, în faþa dumneavoastrã, sã clipesc de douã ori.

LIVIU AVRAM

ªi-a adjudecat tot ce se putea pe plan intern, devenind, în scurt timp, multiplu campion, dar ºi recordman naþional la proba de 400 metri garduri. Numai cã Federaþia cubanezã de atletism a cerut suspendarea sa internaþionalã ºi ani de zile a persistat în aceastã rãzbunare, refuzînd sã-i acorde dreptul legitim de a alerga pentru România în concursurile internaþionale. Totuºi, în urma demersurilor insistente ale Iolandei Balaº ºi ale lui Nicolae Mãrãºescu, s-a obþinut aprobarea pentru ca tînãrul mulatru sã alerge sub culorile României.

A devenit campion balcanic ºi a înregistrat al ºaptelea timp european, astfel cã existau speranþe cã va putea obþine o medalie la urmãtoarele Campionate Europene.

Numai cã o accidentare a pus capãt prea devreme promiþãtoarei sale cariere sportive. Dupã accidentare, împãtimit al sportului, Alejandro Zaharia a rãmas în domeniu ºi a devenit instructor de fitness. Dupã ce ºi-a fãcut ucenicia la cele mai luxoase centre din Bucureºti ºi a absolvit cursuri speciale la Praga, el a devenit antrenor personal la una dintre cele mai în vogã sãli de la noi.

Acum, ºi la noi în þarã, mai ales printre cei cu un anume statut social ºi financiar, este la mare modã sã mergi la fitness ºi sã ai un antrenor particular. Majoritatea clientelei este femininã: „Eu, pe lîngã fitness, sînt specializat ºi în spinning, un tip de efort cardio preferat de femei, pentru

cã ajutã cel mai bine la definirea ºi modelarea feselor ºi coapselor, ne spune Alejandro. Este o combinaþie între mers pe bicicletã ºi exerciþii pe ritm de muzicã ºi este considerat cel mai modern ºi sigur mod de pãstrare a siluetei“. Datoritã acestei specializãri, dar ºi faptului cã dã bine sã te lauzi amicelor cu un antrenor particular mulatru, este solicitat de cliente ºi primeºte din partea amicilor dedicaþii cu melodia „Mã iubeºte femeile“.

Se spune cã pe lîngã pregãtirea profesionalã, seriozitatea trebuie sã fie celãlalt atu pentru un instructor personal: „Am clienþi care sînt luptãtori consacraþi de Kl, oameni cu nume care fac exerciþii cu mine pentru întreþinere. Sînt ºi dintre cei care solicitã sã lucrez la domiciliul clientului sau clientei, dupã caz. Aici poþi face doar fitness, dar poþi, de exemplu, alerga împreunã pentru a-i impune ritmul care i se potriveºte tipului de antrenament pe care îl urmeazã. Într-un fel lucrezi cu un luptãtor de arte marþiale care se pregãteºte pentru un meci ºi cu totul altfel cu o domniºoarã care vrea sã dea jos surplusul de pe fese. E treabã serioasã, nu e loc de glumã“. Deºi refuzã sã divulge numele V.I.P.-urilor feminine pentru care lucreazã, ca ºi onorariile primite, Alejandro se mulþumeºte sã spunã: „fac ce îmi place ºi îmi merge bine“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

aprofundeazã înþelegerea istoriei trãite de ei. În anul 1990, a luat fiinþã în þara noastrã Asociaþia Naþionalã a Veteranilor de Rãzboi (A.N.V.R.), membrã a Federaþiei Mondiale a Veteranilor de Rãzboi (F.M.A.C.) cu sediul la Paris. În cadrul Asociaþiei Naþionale a Veteranilor de Rãzboi funcþioneazã o Comisie de Memorialisticã, al cãrei preºedinte este general-maior (r) prof. univ. dr.

Victor Atanasiu, strãlucit istoric militar, membru al Academiei româno-americane de ºtiinþe ºi arte. Începînd cu anul 1994, Comisia a publicat - ºi cu aportul celui care a fost generalul-maior (r) Vasile Bãrboi - un neobosit truditor pentru valorificarea potenþialului ºtiinþific al amintirilor veteranilor de rãzboi - 9 volume de memorialisticã în cadrul unei colecþii de prestigiu: „Veteranii pe drumul onoarei ºi jertfei. 1941-1945”. Lucrarea de faþã, care reprezintã cel de-al X-lea volum al colecþiei „Veteranii pe drumul onoarei ºi jertfei”, se doreºte a fi o sintezã a tot ceea ce veteranii au scris mai valoros în perioada 1990-2005. Iniþiatorul ºi coordonatorul lucrãrii este renumitul istoric militar prof. univ. dr. Victor Atanasiu. Colaboratori de prestigiu ai domniei-sale sînt: general de armatã (r) Marin Dragnea, general de armatã dr. (r) Dumitru Penciuc, general-locotenent (r) Teodor Halic ºi general-maior (r) Radu Ionescu-Galaþi. Lucrarea

este extrem de bogatã ºi variatã, prin faptele ºi evenimentele prezentate ºi analizate cu exactitate ºtiinþificã ºi aleasã înfãþiºare stilisticã. Mãrturiile veteranilor privesc minuþioase planuri de luptã ºi mari bãtãlii, acte de eroism ale diverselor unitãþi militare, figuri de oºteni ºi comandanþi de oaste cu nume intrate în istorie, aspecte din viaþa prizonierilor de rãzboi, de cele mai multe ori o viaþã de calvar. Memorialul veteranilor de rãzboi se situeazã la nivelul pe care-l cunosc azi lucrãrile de acest gen din unele state cu lungã ºi continuã tradiþie culturalã. Pentru toþi cei interesaþi în cunoaºterea adevãrului istoric, acest memorial este, fãrã îndoialã, o carte de referinþã, de autoritate ºtiinþificã. Le sîntem recunoscãtori veteranilor pentru sacrificiul lor ºi pentru ceea ce ne-au lãsat ca model. Þin, în încheiere, sã amintesc preþioasele cuvinte ale lui Nicolae Iorga: „În trecutul nostru, mulþi oameni au suferit. Dacã sîntem ceva, noi sîntem ceva numai prin suferinþa lor. Toate puterile noastre nu sînt altceva decît jertfa lor, strînsã laolaltã ºi prefãcutã în energie...

Neamul devine etern prin cultul eroilor“.

Sfîrºit Acad. ªTEFAN ªTEFÃNESCU (Text preluat din revista „Reflector argeºean”)

Rãzboi corupþiei Criza Ordonanþelor de Urgenþã, vãzutã de un simplu cetãþean Miercuri, 24 martie a.c., am vorbit în Parlamentul European despre criza Ordonanþelor de Urgenþã care a zguduit România la acest început de an. Dezbaterea a fost organizatã de Comisia pentru Libertãþi Civile, Justiþie ºi Afaceri Interne (LIBE). Iatã textul.

Doamnelor ºi domnilor, Am sã vã povestesc criza Ordonanþelor de Urgenþã din România, aºa cum a trãit-o un simplu cetãþean: eu. În acest portofel, sînt banii mei. Periodic, extrag o parte din ei ºi îi pun în ceea ce se cheamã bugetul public. Cui dau eu aceºti bani? Pãi îi dau aºa: Parlamentului, Guvernului, primarului ºi unei întregi birocraþii de stat. Dau aceºti bani din douã motive: 1) Pentru cã mã obligã legea. ªi 2) Pentru cã am prezumþia – nu garanþia, doar prezumþia cã oamenii cãrora le dau aceºti bani nu îi bagã în buzunar, ci îi administreazã corect ºi în folosul tuturor.

Aceastã prezumþie se bazeazã pe faptul cã între aceºti oameni ºi banii mei stã interpusã forþa legii. Iar faptele prin care aceºti bani pot, într-o formã sau alta, sã fie furaþi sînt scrise ºi pedepsite în Codul Penal: abuz în serviciu, mitã, trafic de influenþã, conflict de interese, neglijenþã ºi aºa mai departe. În acest aranjament legal ºi instituþional, îmi las liniºtit banii aici ºi plec sã îmi vãd de viaþa mea, ca toþi ceilalþi contribuabili disciplinaþi.

Dar acum aproape douã luni, într-o noapte, fãrã nici un fel de explicaþie anterioarã sau ulterioarã, Guvernul României a fãcut un lucru de neînchipuit. Printr-o Ordonanþã de Urgenþã, act cu putere de lege, a frînt tocmai legea care ne pãzea banii. A dezincriminat total neglijenþa ºi conflictul de interese ºi a dezincriminat parþial abuzul în serviciu. ªi mã întreb: cum vine asta?

Pe de o parte, pe mine, contribuabil, mã obligi - prin lege - sã dau bani la buget, iar pe de altã parte, prin altã lege, te arãþi indulgent ºi generos cu cei care mi-i pot fura. Dar pe mine, cel care pun banii, m-ai întrebat? Nu. Puteai

Fiþe de ºmecheri (43) Multiplu campion la atletism, antrenor particular de fitness Are un corp invidiat de bãrbaþi ºi admirat de femei, este împãtimit de sport, mereu vesel ºi se pricepe sã cînte manele. Se numeºte Alejandro Zaharia Argudin.

Povestea vieþii celui cãruia prietenii îi spun Charly a fost marcatã de o navetã între douã continente: America ºi Europa. Tînãrul mulatru care poartã un prenume din partea mamei, Zaharia, ºi unul din partea tatãlui, Alejandro, s-a nãscut pe 10 martie 1974, la Havana.

Primii ani de viaþã ºi i-a petrecut în însorita capitalã a Cubei, dar, în urma detaºãrii mamei în România, grãdiniþa a fãcut-o la Bucureºti. Tot aici a fãcut ºi primii trei ani de ºcoalã, dupã care s-a întors la Havana. A fãcut de mic sport de performanþã ºi a reuºit sã-ºi realizeze un nume în atletism. Dar, în 1994, pe cînd era component de bazã al puternicului lot naþional de atletism al Cubei, Alejandro Zaharia Argudin s-a hotãrît sã se stabileascã definitiv în România. A fost legitimat de urgenþã la Steaua, unde a avut-o antrenoare pe Doina Voinea, soþia fostului fotbalist Florea Voinea.

VETERANII, SUB REFLECTOR (2) Motto: „Iubirea de patrie este cea dintîi virtute a omului civilizat“. (Napoleon Bonaparte) Prin Tratatul de Pace de la Paris (16 februarie 1947), marile puteri, neacordînd României statutul de þarã cobeligerantã, ea a beneficiat numai de anularea Diktatului de la Viena. Partea de nord-vest a Transilvaniei a revenit la Patria-Mamã, dar au rãmas sub ocupaþie sovieticã Basarabia, partea de nord a României – Bucovina ºi Þinutul Herþei – iar Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei. Despre cel de-al II-lea rãzboi mondial, desfãºurat la scarã planetarã, considerat un rãzboi total, cu acþiuni militare combinate - aeriene, navale ºi terestre - s-a scris extrem de mult. Relativ bogatã este ºi literatura istoricã despre în rãzboiul de reîntregire. Momente ºi aspecte importante omise sau insuficient tratate în trecut sînt tot mai mult puse în luminã, înlesnind o viziune mai amplã ºi mai exactã despre starea ºi rolul naþiunii române în timpul marii conflagraþii mondiale. O sursã importantã în aceastã privinþã sînt relatãrile supravieþuitorilor din acea vreme, a veteranilor, care prin detaliile lor lãrgesc ºi

Pag. a 15-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Cum s-a prãbuºit natalitatea în România Dupã 1989, numãrul nou-nãscuþilor din România a scãzut foarte mult, judeþul Mehedinþi situîndu-se în media trendului descendent. Astfel, dacã în urmã cu 28 de ani, la Maternitatea din Drobeta Turnu-Severin se nãºteau anual circa 3.400 - 3.600 de copii, douã decenii mai tîrziu, numãrul acestora a scãzut sub jumãtate.

Datele Institutului Naþional de Statisticã – Direcþia Judeþeanã de Statisticã Mehedinþi aratã cã, în decembrie 2016, numãrul nãscuþilor-vii a fost de 193, în creºtere cu 3 copii faþã de luna noiembrie 2016, iar faþã de luna decembrie din anul 2015, în scãdere cu 5 copii. În anul 2016, numãrul nãscuþilor-vii a fost de 2.232, în scãdere cu 64 de copii faþã de numãrul înregistrat în anul precedent. În opinia cardiologului severinean Cristian Jianu, purtãtorul de cuvînt al Spitalului Judeþean de Urgenþe din Drobeta Turnu-Severin, regresia naºterilor se înregistreazã din cauza faptului cã populaþia fertilã a migrat spre Occident: „Din punct de vedere economic, judeþul Mehedinþi tinde cãtre zero, practic nu avem o economie dezvoltatã, nu avem locuri de muncã atractive ºi, în aceste condiþii, populaþia activã fertil a migrat în Occident pentru salarii mai bune ºi un standard de viaþã mai bun”.

Românii nasc în Occident „Dacã politicienii de astãzi nu iau o datã o hotãrîre privind natalitatea, în 2025, populaþia României va fi în jur de 17,9 milioane. Problema de natalitate nu este legatã de faptul cã românii nu mai fac copii, ei fac copii. Îmi amintesc cã în anul 2011, ministrul Sãnãtãþii din Italia a venit la noi în þarã ºi a spus cã la Milano al patrulea copil care se naºte este român, iar la Roma al cincilea copil este tot român. ªi acesta este un pas în prãbuºirea natalitãþii”, spune medicul ginecolog Damaschin Barbul, cel care a condus maternitatea judeþeanã vreme de 26 de ani. Dincolo de migraþia românilor spre Occident, un alt motiv care duce la scãderea natalitãþii îl constituie factorii medicali, în mod deosebit problemele de sterilitate, care în România nu sînt rezolvate în mod corespunzãtor.

Problemele de sterilitate „În România, dacã un cuplu vrea sã aibã copii, efectiv are o problemã, fiindcã sterilitatea necesitã tratamente extraordinar de scumpe, iar posibilitãþile financiare ale românilor sînt destul de restrînse. Sînt familii care au o mulþime de probleme legate de supravieþuirea zilnicã. Dupã cum vedem în România, legislaþia încurajeazã, e adevãrat, sã se facã copii, dar nu încurajeazã foarte tare. Adicã este o chestiune gen «nici nu mori, nici nu trãieºti». ªi în condiþiile astea, în care nu existã o politicã cu un puternic accent prodemografic, atunci nu putem sã facem mare lucru”, este de pãrere medicul cardiolog Cristian Jianu. În opinia sa, multe dintre problemele medicale ginecologice ale femeilor sînt cauzate de „alimentaþia puternic procesatã, cu alimente nesãnãtoase, cu o carne încãrcatã cu hormoni, crescuþi artificial, o mulþime de plante procesate genetic, toate acestea punîndu-ºi amprenta pe calitatea ovulului ºi a spermatozoidului”.

ginecologie ºi sã fie consultatã, ca sã se vadã dacã nu cumva este vreo sarcinã ascunsã”, spune medicul ginecolog Damaschin Barbul. Fostul ºef al Maternitãþii din Drobeta Turnu-Severin îºi aminteºte cã în anul 1968, numãrul deceselor a fost de 37. Multe femei recurgeau la tot felul de metode empirice pentru întreruperea sarcinii ºi, din acest motiv, ajungeau în stare gravã la maternitate. Salvate de medici, acestea intrau însã pe mîna anchetatorilor de la Miliþie ºi mai apoi în faþa judecãtorilor. „Femeile care aveau ºansa sã scape cu viaþã, pe lîngã trauma chirurgicalã enormã pe care o trãiau, trebuiau sã suporte stresul din timpul cercetãrii penale a Miliþiei. În fiecare sãptãmînã se întrunea o comisie din care fãcea parte un medic legist ºef al judeþului, un ofiþer de miliþie, un procuror ºi o doamnã care avea funcþie mare în Comitetul Judeþean de Partid ºi aceasta decidea soarta femeii, dacã va fi sau nu trimisã în faþa instanþei.

Vã daþi seama ce calvar trãia o femeie”, povesteºte medicul Damaschin Barbul.

Avorturile, prea multe

Avem maternitate nou-nouþã

O altã cauzã ar fi ºi aceea cã femeile aleg cu prea mare uºurinþã sã facã un avort ºi nu apeleazã la metodele contraceptive. „Avorturile sînt libere ºi, din pãcate, femeile fac multe chiuretaje. Oamenii nu au încã o culturã de anticoncepþie, femeile nu aderã la ideea anticoncepþionalelor, bãrbaþii nu aderã la ideea folosirii prezervativelor. ªi de aici existã aceastã promiscuitate sexualã, cu boli cu transmitere sexualã, care creeazã probleme de sterilitate secundarã”, mai spune medicul Cristian Jianu.

De altfel, dupã acea perioadã cumplitã de dinainte de 1989, cînd erau interzise avorturile la cerere, numãrul avorturilor dupã 1990 a crescut foarte mult, în primul an dupã Revoluþie depãºind un milion. Aceastã libertate venea dupã un lung ºir de drame pe care femeile din România le-au trãit din cauza politicii duse de partidulstat de la acea vreme. Aproape un milion de copii au rãmas orfani de mame în perioada 1968-1989, cînd avortul era interzis de lege în România. „A fost o politicã forþatã a statului, care a avut în primul rînd un impact deosebit de mare asupra femeilor tinere. Era un gest de înjosire maximã ca o femeie angajatã, indiferent cã era într-o instituþie de cercetare ori într-o fabricã, oriunde, trebuia din trei în trei luni sã meargã într-un cabinet de

Ironia sorþii face ca la Drobeta Turnu-Severin, acum, cînd numãrul naºterilor este tot mai mic, sã existe o maternitate nou-nouþã, a cãrei piatrã de temelie s-a pus în anul 1988. A fost terminatã cu chiu, cu vai, dupã 1990 de cãtre Consiliul Judeþean Mehedinþi ºi chiar dacã autoritãþile actuale nu au reuºit sã o doteze cu aparatura medicalã necesarã, foarte bun este faptul cã maternitatea s-a mutat din vechea clãdire. Era un fost hotel, o clãdire insalubrã ºi improprie desfãºurãrii unui act medical corespunzãtor, însã medicii de aici au fãcut eforturi uriaºe ani de zile pentru ca femeile din Mehedinþi sã aducã pe lume copii sãnãtoºi. Medicul ginecolog Damaschin Barbul îºi aminteºte ºi acum vizita unei delegeþii de medici francezi de la o clinicã de lîngã Marseille, care au rãmas uimiþi de condiþiile în care îºi desfãºurau activitatea colegii lor de la Drobeta Turnu-Severin. Au remarcat, printre alte aparate medicale din dotarea maternitãþii severinene, prezenþa unui aparat de anestezie, producþie francezã, folosit în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Stupefiat, unul din medici, a declarat, dupã cum îºi aminteºte medicul Barbul: „Ori voi sînteþi foarte buni ori, dacã nu, Dumnezeu este de aici, din Turnu-Severin“.

ALEXANDRA GEORGESCU

Inspecþia Judiciarã a CSM, între vis... ºi realitatea juridicã, „nu vede un JAF“ (2) Procedura de atribuire a contractului: Ca urmare a organizãrii licitaþiei publice restrînse cu participare internaþionalã pentru finalizarea execuþiei obiectivelor de investiþie din domeniul infrastructurii feroviare, prin procesul-verbal din 08.04.1996 încheiat de comisia de licitaþie numitã prin OMT 79/04.03.1996 cu ocazia deschiderii licitaþiei publice restrînse cu participare internaþionalã ºi cu aducerea liniei de credit, contract global, preºedintele comisiei precizeazã criteriile de adjudecare a licitaþiei ºi anume: - valoarea cea mai scãzutã obþinutã din însumarea valorii ofertei ºi a costului finanþãrii; - în cazul unor oferte cu valori egale de la ofertanþi diferiþi contractul va fi atribuit ofertantului cu costul finanþãrii cel mai scãzut.

Prin procesul-verbal nr. 1/1307/27.06.1996, comisia de licitaþie a adjudecat licitaþia în favoarea firmei SECOL condiþionatã de urmãtoarele aspecte: - clarificarea ºi acceptarea ofertei de finanþare ºi a montajului de financiar de cãtre factorii de drept; - contractul de antreprizã sã se încheie obligatoriu sub condiþia suspensivã a intrãrii în vigoare a contractului de finanþare în condiþiile de negociere stabilite de Ministerul de Finanþe; - la încheierea contractului de antreprizã sã se aibã în vedere în baza plicului sigilat cu facilitãþi financiare depus de ofertant la deschiderea licitaþiei, reducerea preþurilor unitare la nivelul celor practicate în România la data încheierii contractului.

Prin adresa nr. 1/1311/27.06.1996 SNCFR comunicã firmei SECOL faptul cã oferta a fost adjudecatã, iar prin adresa nr. 1/1486/05.07.1996 se transmite invitaþia pentru începerea negocierilor în legãturã cu oferta financiarã ºi tehnicã de execuþie. Prin adresa nr. 1/2189/09.09.1996 SNCFR comunicã firmei SECOL faptul cã nu au fost îndeplinite cerinþele de adjudecare condiþionatã ºi în consecinþã licitaþia se va relua. SECOL a acþionat în instanþã SNCFR în vederea constatãrii nulitãþii hotãrîrii de anulare a licitaþiei.

Litigiul dintre CFR ºi SECOL: Prin sentinþa civilã nr. 4940/10.12.1996 (dosar 6303/1996) a Tribunalului Bucureºti, instanþa a admis excepþia nulitãþii absolute a deciziei de anulare a lici-

taþiei publice din 20.09.1996 datã de SNCFR ºi pe cale de consecinþã constatã cã este lovitã de nulitate absolutã.

Pe fond, instanþa a obligat SNCFR sã încheie cu firma SECOL contractul de realizare a investiþiei publice în domeniul infrastructurii feroviare cu privire la cele patru obiective. De asemenea, instanþa a obligat SNCFR la plata cãtre firma SECOL la echivalentul în lei a sumei de 1000 USD/zi de întîrziere pînã la încheierea contractului cu titlu de daune cominatorii, împotriva sentinþei civile nr. 4940/1996 a declarat apel SNCFR, astfel cã prin decizia civilã nr. 1172/1997 Curtea de Apel Bucureºti s-a pronunþat în sensul admiterii apelului declarat de SNCFR împotriva sentinþei atacate pe care a schimbat-o în tot ºi pe fond a respins acþiunea reclamantei SECOL. Faþã de decizia civilã nr. 1172/1997 a CAB reclamanta SECOL a declarat recurs în urma cãruia Curtea Supremã de Justiþie a pronunþat în dosarul nr. 3266/1997 decizia nr. 1765/06.05.1998, prin care a admis recursul declarat de SECOL ºi a casat decizia civilã, respingînd apelul declarat de SNCFR. La examinarea recursului în anulare, Curtea Supremã de Justiþie a pronunþat decizia nr.

25/29.03.1999 prin care a respins recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva deciziei nr. 1765/06.05.1998 a CSJ, astfel cã sentinþa civilã nr. 4949/10.12.1996 a devenit irevocabilã prin decizia CSJ nr. 25/29.03.1999. Avînd în vedere cursul litigiului în data de 06.04.2000, SNCFR ºi SECOL semneazã scrisoarea de acceptare înregistratã sub nr. 1/113/2000 prin care pãrþile confirmã existenþa unui contract între ele bazat pe documentele de licitaþie din anul 1996, însã limitat la obiectivele din HG 1024/1999, la valoarea rotunjitã de 138.000.000 USD, fondurile fiind constituite din credite externe garantate de Statul Român prin M.F. Pe lîngã scrisoarea de acceptare, între cele douã pãrþi s-a încheiat, în anul 2003, un „memorandum de înþelegere privind cele douã obiective de investiþie publicã: linia feroviarã Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea ºi reabilitarea, consolidarea ºi supraînãlþarea zidurilor de sprijin în zona Shen Porþile de Fier I”. În derularea relaþiilor contractuale dintre CFR ºi SECOL s-au încheiat între cele douã pãrþi pînã în prezent cinci acte adiþionale: 14.02.2003, 09.11.2004, 22.12.2005, 05.05.2008 ºi 06.06.2008. Guvernul României, prin emiterea HG nr.

1024/1999, a decis renunþarea la douã din cele patru obiective, respectiv linia nouã de cale feratã Albeni Seciuri - Alunu, respectiv Hîrlãu - Flãmînzi.

Situaþia plãþilor: La data de 26.02.2003, CFR SA a efectuat plãþi conform clauzelor contractuale prin: - dispoziþiile de platã externe nr. 3992261/3992262 în sumã de 9.500.000 USD ºi - cereri de tragere în favoarea SECOL în sumã de 11.200.000 USD, respectiv la 16.04.2004. Începînd cu aceastã datã, plãþile cãtre asociere au fost efectuate conform certificatelor interimare de platã verificate ºi aprobate de consultanþã (inginer FIDIC), respectiv situaþiei prezentate de consultant în adresa CONSIS nr.

12.248/15.12.2011. Aceste sume reprezintã plãþile pentru activitãþile întreprinse de constructor pentru finalizarea „studiului de schimbare a soluþiilor tehnice” întreprins pentru reactualizarea indicatorilor tehnicoeconomici prin HG 104/2008.

Sumele certificate ºi plãtite ulterior reprezintã decontarea cheltuielilor de prelevare, prelucrare, interpretare date furnizate de sistemul de monitorizare a vitezei de deplasare a alunecãrilor de teren din zona liniei de cale feratã.

Cu privire la consultanþã s-au stabilit urmãtoarele: În anul 2004, a fost organizatã o licitaþie publicã cu participare internaþionalã pentru achiziþionarea serviciilor de consultanþã FIDIC necesare derulãrii proiectului aprobat prin HG 1024/1999. Conform hotãrîrii AGA nr.

92/26.10.2004, s-au aprobat listele cu proiectele finanþate din împrumutul extern ºi este indicat la poziþia nr. 5 din anexa la fiºa financiarã aferentã împrumutului extern de 120.000.000 USD (privind repartizarea costurilor de finanþare între sursele proprii ale CFR SA ºi bugetul de stat), obiectivul: finanþarea contractului de consultanþã FIDIC necesar derulãrii proiectului aprobat prin HG 1024/1999 privind garantarea unui credit extern în favoarea CFR SA pentru obiective de investiþii din domeniul infrastructurii feroviare publice pentru mai multe obiective avînd un cost estimat de 5.000.000 USD. Contractul de prestãri-servicii a fost semnat de CFR SA ºi CONSIST PROIECT la data de 12.07.2004. Acesta cuprinde ºi addendumurile nr. 1-5 la prezentul contract.

Valoarea totalã a contractului este de 5.867.295,6 euro. (va urma) Procuror VARTIC MARIUS CÃTÃLIN (Text preluat din revista „Reflector Argeºean“, nr. din 20 februarie – 6 martie)

Pag. a 16-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Drama României (2) De la stigmatizarea demagogicã la construcþia obºteascã România este secãtuitã de confuzia organizatã a valorilor în care s-a lãsat prinsã. Nici o instituþie semnificativã nu a fost feritã de pile, acoliþi, nepotism, diletantism. Nici una nu se mai exprimã fãrã sã arunce o privire undeva. Nici una nu elaboreazã soluþii de care sã rãspundã. Se încheie mandat dupã mandat cu zero progrese. (…) România este împinsã la îngenunchere de unii dintre titraþi, care, neavînd soluþii, poate nici valoare, înºfacã ocazia ºi vitupereazã, la rîndul lor, o situaþie pe care o cunosc din poveºti. Ei nu par sã ºtie cã de la stigmatizare demagogicã la construcþia în interes obºtesc distanþa este uriaºã. Sofismul generalitãþii goale – „democraþie este în alte þãri; eu cred în acea democraþie; cine nu o aplicã este coruptul, penalul, duºmanul“ – le umple exprimarea. Evident, nu premisa primã este greºitã, nu este în discuþie a doua, dar nu se poate deriva concluzia decît printr-un salt ilogic, el însuºi corupt. În orice þarã (vezi astãzi Grecia, Polonia, China etc.), titraþii se dedicã construcþiei în interes public, la noi, mulþi agitã blamarea la modã, contra recompensei visate.

Nu tragedie, ci dramã România este adusã la îngenunchere de egoism.

Fiindcã au fost distruse pînã la capãt, pe rînd, competiþia programelor, sistemul concursurilor pentru desemnãri, deciderea concursurilor pe merite, instanþele credibile de apel, informarea onestã a publicului, atîtea cîte au fost, încrederea în instituþii s-a prãbuºit, iar egoismul are teren.

Identificarea multor cetãþeni cu aceastã þarã þine pînã cînd aceºtia gãsesc ocazia de a emigra. O învãþãturã se impune ºi aici: o societate în care dominã egoismul nu are cum sã fie nici una a creaþiei durabile, nici una a justiþiei, cu toate consecinþele dezolante ce decurg de aici. România este presatã la îngenunchere de veritabile campanii. Dincolo de percepþia naturalã a tot mai numeroºi observatori, cã pe meleaguri carpatice justiþia este folositã ca instrument ºi apãrarea statului de drept, ca pretext, mulþi împrumutã, poate naiv, ochelari care deformeazã. Destul sã te gîndeºti la 2012, cînd nu a dat rezultate infirmarea votului a peste

ºapte milioane de cetãþeni! Sau la 2014 ºi 2017, cînd, aºa cum se întrevede deja, nu rezolvã nimic sã te iei dupã aceia care se înconjoarã de instituþiile de forþã ºi-i atacã pe alþii! Combinaþia de reprezentanþi nepotriviþi, de amatorism organizat, de secretism, de demagogi duce la ceea ce mulþi numesc tragedia României de astãzi. ªi totuºi, termenul tragedie nu este adecvat. În tragedie subiectul rãspunde de nenorocirile care cad implacabil asupra lui. În cazul României, rãspunderea nu este greu de stabilit, dar nenorocirile nu sînt deloc înscrise în vreo fatalitate.

De aceea, este vorba mai curînd de o dramã – drama României actuale. Drama lasã ºansa rezolvãrilor, iar acestea existã. Nu este nevoie de teorii complicate pentru a spune cã orice þarã se dezvoltã sau nu în funcþie de sistemul sãu juridico-politic.

Un traseu: „democraturã“ – „stat mafiot“ – „stat disciplinar“ – „democraþie“ În 1989, România a pus capãt dictaturii de familie, dictaturii în general, ºi a îmbrãþiºat democraþia parlamentarã. A rezultat ceea ce s-a numit „democraturã“ – o competiþie aparent deschisã, dar manipulatã de forþe ascunse.

Dupã 1996, s-a trecut la „pluralism“ – diferitele alternative nu au mai fost blocate, chiar dacã au rãmas dependente, ca oriunde, de cultura civicã. Dupã 2004, a survenit ceea ce creatorul sãu numeºte „statul mafiot“: statul cu procurori ridicaþi la rang de magistraþi, cu vîrfuri ale justiþiei incluse în „cîmpul tactic“ al Serviciilor Secrete, cu încarcerarea de opozanþi pentru raportare, toate acestea simultan cu cea mai largã fraudare ºi distrugere de resurse. Dupã 2014, se folosesc mijloace ce þin, cum istoria atestã, de „statul disciplinar“ – apelul la miºcãri de stradã pentru a bloca guverne stabilite democratic, invitarea magistraþilor sã nu poarte mãnuºi cu rivalii, atacarea Parlamentului, malformarea justiþiei, instrumentarea Serviciilor Secrete, desfigurarea Constituþiei prin interpretãri ce vor fi iarãºi regretate ulterior. Oricum se sucesc lucrurile, aici s-a poposit de fapt.

Nu ar fi cazul sã se treacã, în sfîrºit, la „statul democratic“? (…)

Sfîrºit ANDREI MARGA

DNA - „TERMINATORUL“ ªI NU „APÃRÃTORUL“

Cum s-a distrus „în faºã“ capitalismul popular românesc? (1) Am trãit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranþe neîmplinite. Cînd s-au dus anii? Sîntem mai sãraci ºi un pic mai bãtrîni... Statul este bolnav, iar economia, cîtã a mai rãmas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile, pe semestru, investiþiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o „reþetã secretã“, originalã, dar pierzãtoare, la fel ca democraþia. România nu este, cum ne-am fi aºteptat, „tigrul“ economic al Europei Centrale ºi de Est. Cine ne-a pus beþe în roate? Nu cãutaþi rãspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat politicienii români.

Niciodatã, în istorie, clasa politicã româneascã n-a fost mai ruptã de popor ºi mai puþin iubitoare de þarã. Un fost ministru secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul sã punã degetul pe multe dintre rãnile care ne dor de 25 de ani.

„În 1989, infrastructura industrialã situa România în primele 10 þãri din Europa“ * Reporter: Mulþi au uitat, alþii n-au ºtiut niciodatã... Cum stãtea România, din punctul de vedere al integrãrii economice cu þãrile dezvoltate, în 1989? * Dr. Constantin Ciutacu: În 1989, infrastructura industrialã situa România în primele 10 þãri din Europa.

Exista platforma Pipera, creatã de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele ºi autobuzele fabricate la Braºov ºi Bucureºti erau patente germane; avioanele Rombac erau cumpãrate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveþian; la Reºiþa se fabricau motoare de vapoare dupã licenþa Renk, din Germania; Centrala nuclearã de la Cernavodã provenea din Canada. Putem spune, ºi nu sîntem nostalgici, cã începuserãm sã ne integrãm acceptabil în economiile mari ale lumii. România era a treia þarã din lume, dupã SUA ºi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar douã þãri din lume fãceau ºuruburi cu bile: România ºi Japonia.

Acestea se foloseau în industria nuclearã ºi aerospaþialã.

Vasiliy Potenga ºi-a încheiat mandatul în România

* R: În 1990, Petre Roman a afirmat cã industria româneascã era un „morman de fiare vechi“. Ce am avut ºi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru? * Dr. Constantin Ciutacu: A fost cea mai nefericitã declaraþie de politician de dupã 1989, care ne urmãreºte pînã azi. Referindu-se la industrie, cã e de dat la fier vechi, fostul prim-ministru dorea sã spunã lumii cã întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit aceastã etichetã? Ca sã combatem aceastã viziune, citãm date statistice la întîmplare, din diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de oþel în 1985; azi, doar 3 milioane; producea 400.000 de tone de aluminiu în anul 2000, o prelungire surprinzãtoare a succesului din timpul dictaturii; azi, produce pe jumãtate.

Eram recunoscuþi ca buni constructori de motoare electrice ºi produceam, în 1980, 19 milioane de kilowaþi, faþã de 700.000 kilowaþi, cît producem în prezent; ieºeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, în 1980; nici unul azi.

Ieºeau 71.000 de tractoare; nici unul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt ºi Iran, care funcþioneazã ºi acum, în timp ce în România au murit). Fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, în 1984; azi, nici unul. Cît despre vagoanele de marfã, construiam 14.000 de bucãþi pe an; azi, abia 800 (cel puþin 100.000 vagoane de marfã au fost tãiate ºi vîndute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, dupã cum se ºtie, nu mai producem nici una. Sticlãria e prãbuºitã.

Sãpunul a dispãrut. De altfel, potrivit statisticii oficiale, dupã anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi“, „deºeuri“ de cupru, aluminiu ºi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, ºi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.), în valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncã! (va urma) (Interviu preluat din revista „Reflector argeºean”, realizat cu prof. dr. Constantin Ciutacu, fost secretar de Stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române)

Vasiliy Potenga ºi Dan Alexandru Vasiliy Potenga, Secretar II ºi Ataºatul de Presã al Ambasadei Rusiei la Bucureºti, ºi-a încheiat mandatul în România. Venit pe acest post în martie 2013, Vasily Potenga a dovedit o realã disponibilitate de colaborare cu mass-media româneascã, dispusã sã prezinte cît mai obiectiv realitatea relaþiilor româno-ruse. „Viaþa unui diplomat care lucreazã în mod direct cu presa este poate cea mai palpitantã. Jurnaliºtii sînt creativi prin definiþie ºi contactul cu fiecare dintre voi a fost o continuã provocare. Sper cã m-am descurcat, ºi dacã mã uit în salã ºi vãd cît de mulþi dintre voi aþi venit sã vã luaþi rãmas bun, îndrãznesc sã cred cã am dreptate. În timpul mandatului meu am fost deschis întrebãrilor venite din partea dumneavoastrã, ºi vã mulþumesc cã, la rîndul vostru, aþi fost deschiºi întrebãrilor venite din partea mea”, a declarat Vasiliy Potenga, cu prilejul întîlnirii de rãmas bun, desfãºuratã marþi, 22 martie a.c., la Ambasada Rusiei, din Bucureºti, precizînd: „Sã fiþi convinºi cã plec la Moscova ca un prieten al României – o þarã pe care, cu ajutorul dumneavoastrã, am ajuns sã o cunosc îndeajuns încît sã o îndrãgesc. Sper sã revin în România, o þarã care, în mod categoric, mi-a rãmas în suflet”.

La terminarea mandatului, Vasiliy Potenga este ferm convins cã doar prin dialog ºi deschidere, prin adevãr ºi respect reciproc, se poate crea o bazã solidã a relaþiilor bilaterale între România ºi Rusia. „Consider cã reprezentanþii presei ºi ai sportului din România au un rol important în construcþia acestei baze de cooperare“, a mai declarat Vasily Potenga. În încheiere, a mai adãugat: „De fiecare dintre voi mã leagã cel puþin o amintire, de unii dintre voi mai multe, dar vã asigur pe toþi cã în acest moment resimt nostalgie, pentru cã perioada de lucru ca Ataºat de Presã al Ambasadei Rusiei la Bucureºti este una dintre cele mai frumoase din viaþa mea”.

DAN ALEXANDRU

Întîlnire controversatã Vladimir Putin – Marine Le Pen Preºedintele rus Vladimir Putin i-a transmis vineri, 24 martie a.c., la Kremlin, candidatei de extremã dreapta la Preºedinþia Franþei, Marine Le Pen, care efectueazã o vizitã la Moscova, cã Rusia nu are intenþia de a ,,interfera” în apropiatele alegeri prezidenþiale din Franþa, relateazã AFP ºi Reuters, citate de Agerpres. ,,Nu vrem în nici un caz sã influenþãm evenimentele viitoare, dar ne rezervãm dreptul de a comunica cu reprezentanþii tuturor forþelor politice ale þãrii, aºa cum fac ºi partenerii noºtri europeni sau SUA”, a declarat Putin. El a adãugat cã este ,,interesant” sã discute cu Marine Le Pen ,,dezvoltarea relaþiilor bilaterale ºi situaþia din Europa”.

Dupã cum remarcã AFP, primirea de cãtre preºedintele rus a unui candidat în alegeri prezidenþiale la o datã atît de apropiatã de scrutin este un fapt ,,excepþional”. În schimb, Kremlinul a transmis cã întîlnirile cu ,,opozanþii” reprezintã ,,o practicã normalã”.

,,Cotidianul.ro”

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 31 martie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Originea conflictului arabo-israelian (2)

ricane, agresiunea înceteazã a doua zi. La 12 noiembrie 1955, o decizie O.N.U. însãrcineazã „Cãºtile albastre” sã înlocuiascã trupele engleze ºi franceze, care s-au retras pînã la 22 decemacestui rãzboi, al tratatelor încheiate, statul brie. A urmat retragerea israelienilor din Sinai, Rãzboaiele arabo-israeliene evreiesc va ajunge sã ocupe nu 56%, cît îi reve- între decembrie 1956 ºi martie 1957. Soldaþii Pentru lumea neavizatã, noul stat Israel, cu o nea din Palestina, ci 78%.

O.N.U. se vor instala în Gaza la graniþele populaþie de 650.000 de locuitori, pãrea o vicO nouã problemã, încã nesoluþionatã complet israeliano-egiptene, pãstrînd liniºtea pînã în timã sigurã în faþa armatelor nici în prezent, apare, însã, anul 1967. Ieºit învingãtor din „tripla agrearabe, þãri care numãrau acum: aceea a refugiaþilor siune”, Nasser cîºtigã prestigiu în lumea arabã, peste 35 de milioane de palestinieni. Ca urmare a dar Israelul reuºeºte sã obþinã drept de liberã locuitori. Dar, la faþa locului, luptelor ºi a politicii evreieºti, navigaþie prin Strîmtoarea Tiran. situaþia nu se prezenta în peste jumãtate din populaþia Dupã criza Suezului, Israelul continuã sã-ºi culori atît de sumbre, chiar arabã - aproximativ 800.000 - dezvolte armamentul. În 1963, guvernul dur al dacã, în primele zile ale a fost nevoitã sã plece din lui Ben Gurion este înlocuit de moderaþii primului rãzboi arabo-evrelocurile natale. Dintre aceºtia, conduºi de Levi Eskhol, care abandoneazã cursa iesc, noul stat pãrea sã jumãtate s-au stabilit în înarmãrilor. În lumea arabã, anul 1958 întîmpine unele dificultãþi. taberele de refugiaþi de pe marcheazã apariþia a douã federaþii: la 1 februAdversarii sãi, cu toatã dismalul vestic al Iordanului, arie 1958, Egiptul ºi Siria formeazã Republica proporþia flagrantã a numã130.000 în Gaza, iar restul în Arabã Unitã, iar Iordania ºi Irakul formeazã, la rului populaþiei, nu vor putea þãrile arabe vecine. La 1l 14 februarie 1958, o federaþie cu regele Feisal al deplasa în Palestina efectivele decembrie 1948, O.N.U. adop- Il-lea ca lider. Aceasta din urmã, însã, nu nici mãcar egale cu cele ale tã rezoluþia 194, care pro- dureazã decît pînã la 14 iulie, cînd revoluþia conarmatei israeliene. Libanul clamã „dreptul de reîntoar- dusã de generalul Abdul Kassem proclamã avea o armatã de 3.500 de cere” sau dreptul la o indem- republica ºi îl ucide pe rege. oameni, Siria a intrat în nizaþie a refugiaþilor palesMai apoi, la 19 iulie, Irakul semneazã un pact rãzboi cu 8.000 de combatanþi, tinieni. Autoritãþile israeliene cu R.A.U. Disputele în interiorul structurii se iar singura unitate care Gamal Abdel Nasser nu au permis dupã rãzboi accentueazã, însã, repede, astfel cã în iulie 1963, prezenta o valoare militarã decît unui numãr neînsemnat conducãtorul Nasser anunþã dizolvarea sa, pe realã era brigada motorizatã. Irakul dispunea de arabi sã se reîntoarcã. baza conflictelor cu partidul Ba'th, proaspãt de o armatã de 21.000 de soldaþi, din care jumãLa 11 mai 1949, Israelul instalat la conducere în Siria. tate trimiºi în Palestina. Egiptul prezenta cea devine membru al O.N.U., De asemenea, la 15 septemmai puternicã armatã din cele cinci state care fiind o republicã parlamenbrie, la Bagdad, se pun bazele vor interveni în Palestina, dar lipsa de arma- tarã. Prima înfruntare se terOrganizaþiei Þãrilor Exporment ºi muniþie îi va permite sã foloseascã minã cu victoria Israelului, tatoare de Petrol (O.P.E.C.), împotriva armatei evreieºti doar 10.000 de com- dar acesta nu e decît începutul. care, la acea datã, avea un batanþi, prost echipaþi ºi cu un corp de comandã Anii imediat urmãtori concaracter pur economic. total nepregãtit pentru rãzboi. Singura forþã stituirii Israelului conþin cîteAnul 1959 marcheazã arabã mai bine pusã la punct era Legiuna Arabã va schimbãri semnificative în apariþia pe scena Orientului a Transiordaniei, organizatã ºi finanþatã de geopolitica regiunii. Israelul Mijlociu a Fatah, întemeiatã Marea Britanie ºi comandatã de ofiþeri britanici. se dezvoltã continuu, economla Kuweit de Yasser Arafat.

Numãrînd 6.000 de militari, însoþiþi de 50 de tan- ic, militar, diplomatic, beneDupã 1965, acþiunile teroriste curi, era singura forþã militarã demnã de luat în ficiind de ajutoare generoase se manifestã cu tãrie împotriseamã. Cele cinci armate arabe au aliniat pe din Occident. Schimbarea va Israelului, încurajate de front un numãr total de 40.000 de oameni, esenþialã se produce, însã, în Irak, Algeria, dar ºi de Siria, extrem de puþin raportat la numãrul de locuitori Egipt, în 1953, în urma unei care devine tot mai evident ai acestor þãri. Hagana, armata oficialã a revoluþii conduse de gruparea rivala Egiptului nasserian.

Israelului, precum ºi „armatele particulare” „Ofiþerii liberi”, monarhia În ceea ce priveºte probleIrgun ºi Stern, dispuneau de la început de un este rãsturnatã, este proclama palestinianã, ea este încã Moshe Dayan efectiv de 60.000 de oameni bine instruiþi ºi de matã Republica Arabã Egipt, consideratã de competenþa un corp de ofiþeri care aveau, în mare parte, primul prºedinte fiind genestatelor arabe vecine Israexperienþa celui de-al II-lea rãzboi mondial. În ralul Neguib, înlocuit, în martie 1954, de elului. În 1959, generalul irakian Abdul Kassem toamna anului 1948, armata tînãrului stat Israel colonelul Gamal Nasser. Mai întîi, la 24 februa- lanseazã ideea unei guvernãri palestiniene în va ajunge la 80.000 de combatanþi, în timp ce rie 1955, se semneazã „Pactul de la Bagdad”, o Gaza ºi Cisiordania. În replicã, în 1964, Nasser, armatele arabe din Palestina se vor diminua pe alianþã între Turcia, Irak, Pakistan, Iran, Marea la Summitul þãrilor arabe, anunþã repreparcurs.

Britanie, sub autoritatea zentarea, în Liga arabã, a „entitãþii palestiniene” În faþa supremaþiei miliS.U.A., în care Nasser vedea o ºi, de asemenea, crearea unui Comandament tare a Israelului, Egiptul proameninþare la adresa liber- arab unificat, care va controla unitãþile palespune un armistiþiu, care se va tãþii statelor arabe. Ca tiniene armate. În schimb, administratorul încheia la 13 ianuarie 1949 pe urmare a refuzului fran- Cisiordaniei, regele Hussein, nu reuºeºte sã se insula Rodos. Conform acestucezilor, englezilor ºi ameri- facã recunoscut de Ligã ca suveranul tuturor ia, teritoriul Gaza trece sub canilor de a finanþa barajul palestinienilor, ci noua Organizaþie pentru administraþie egipteanã, dar de la Assuan, Egiptul decide Eliberarea Palestinei (OEP) va fi abilitatã ca regiunea Neghev, ocupatã de o blocadã navalã aerianã observator pe lîngã Consiliul Ligii. Se creeazã o Armatã de Eliberare a Palestinei (ALP), tot sub Israel, va rãmîne de acum asupra Golfului Akaba. Apoi, autoritatea Ligii arabe, care are drept de acestuia din urmã. Urmeazã la 26 iulie 1955, Nasser recrutare de pretutindeni unde se aflã palesacordul cu Libanul (23 maranunþã naþionalizarea Com- tinieni, adicã mai ales din Iordania. Nu dupã tie), apoi, în 3 aprilie, cel cu paniei Canalului de Suez, ai mult timp, tensiunile dintre acest stat ºi noile Regatul Transiordaniei, care cãrei acþionari erau statele grupãri palestiniene cresc, atingînd apogeul în controla, împreunã cu armata occidentale. Ca urmare a timpul ciocnirilor din 1970. La început, OEP irakianã, o parte importantã acestui demers, Franþa ºi este susþinutã masiv de Nasser, care o din Palestina. În urma negoAnglia semneazã un acord însãrcineazã cu realizarea unei „acþiuni revcierilor, de la care Irakul s-a (10 august 1955), prin care se oluþionare arabe”. În replicã, Siria ba'thistã retras, malul vestic al Iorprevedea atacarea Alexan- acordã sprijin grupãrii Fatah, în acþiunile acesdanului, Cisiordania, care cudriei ºi ocuparea capitalei tuia împotriva Israelului de nord. Astfel, se Yasser Arafat Cairo. Urmeazã apoi acor- poate considera cã din 1964 organizaþiile palesprindea cea mai mare parte a duri politico-militare între tiniene de rezistenþã sînt utilizate de cele patru teritoriului destinat statului palestinian, precum Ierusalimul de Est, vor intra francezi ºi israelieni. La 29 octombrie 1955, tru- þãri arabe rivale: Egipt, Siria, Iordania ºi Irak. în componenþa Transiordaniei, care se va numi pele israeliene ocupã, în întregime, Fîºia Gaza, În ciuda disputelor, scopul prioritar rãmîne tot de acum Regatul Haºemit al Iordaniei. La 20 aflatã sub control egiptean. Apoi, la 5 noiembrie, lupta pentru cauza palestinianã. (va urma) iulie 1949, se semneazã armistiþiul cu Siria, englezii ºi francezii intervin asupra Canalului, dar la ameninþãrile sovietice ºi insistenþele amecare-ºi retrage trupele din Palestina. În urma DAN ALEXANDRU

Pag. a 18-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

O incursiune în istoria operetei (1) Anul de naºtere al operetei, considerat ºi acceptat pretutindeni, este 1858, datã la care s-a prezentat la Paris, la Bouffes-Parisiens, ,,Orfeu în Infern”, de Jacques Offenbach. Perioada de gestaþie a acestui gen trebuie cãutatã însã cu aproape un secol mai înainte, în celebrele iarmaroace ale aceluiaºi Paris Saint Laurent, Saint Germain... În Secolul XVIII, ajunse în epoca lor de glorie, acestea deveniserã adevãrate centre de frondã, în care se ducea pe faþã o luptã aprigã împotriva clasicismului aristocratic ºi a Curþii regale, pentru afirmarea artei populare ºi a aspiraþiilor oamenilor simpli.

Pornindu-se de la mînuirea pãpuºilor, obicei practicat ºi în tîrgurile ºi iarmaroacele de pe meleagurile noastre, s-a ajuns cu timpul la înlocuirea pãpuºilor cu omul, la introducerea cîntecului strãzii în teatru. Este epoca în care se plãmãdeºte opera comicã francezã, prima lucrare de acest fel fiind ,,Télémaque” (1712), de Lesage. Fenomenul apropierii artei de viaþã a fost generat de ideile revoluþionare ale burgheziei. Acest fapt îl demonstreazã ºi situaþia din Italia, unde aceleaºi cauze produseserã efecte asemãnãtoare. Apãrutã din simple divertismente, interludii la opera seria, s-a nãscut opera buffa italianã, prima dintre acestea fiind ,,La serva padrona” (1733), de Giovanni Battista Pergolesi.

Opera buffa italianã a cucerit cu iuþealã scenele lirice

Enigmele minþii (4) FOBIILE (3) Psihologii au depus eforturi intense pentru a înþelege natura fobiilor ºi a-i ajuta pe cei vulnerabili la asemenea temeri sã le depãºeascã. Existã medicamente stimulente, pe care persoanele cu fobii le pot lua pentru a-ºi învinge spaima, ºi multe tipuri de programe de tratament. Existã terapii de expunere, care îi obiºnuiesc pe subiecþi sã nu mai aibã o reacþie exageratã faþã de lucruri care îi terorizau altãdatã, programe de realitate virtualã, care simuleazã, într-un mediu foarte sigur, însã, lucrul de care persoana cu fobii se teme cel mai mult, ºi diferite medicamente pentru tratarea angoaselor, aprobate de Administraþia Americanã pentru Alimente ºi Medicamente.

Iatã ºi cîteva dintre fobiile foarte frecvent întîlnite: Acrofobia, teama de înãlþime, poate apãrea la un individ din cauza fricii de cãdere, survenite în copilãrie. Unii indivizi nu reuºesc sã urce la etajele superioare ale clãdirilor ºi nici mãcar nu se pot sui pe o scarã, pentru a agãþa tablouri pe pereþii locuinþelor lor, la gîndul cã ar putea cãdea. Numele fobiei derivã de la termenul grecesc acro, înãlþime mare.

Mafia Calabrezã La’Ndrangheta (5) Boºii ‘Ndràngheta nu-ºi afiºeazã bogãþia Privesc în jur. Nu numai pe mine, dar ºi pe oricine care e atît de iresponsabil încît sã se aventureze pînã la San Luca îl surprinde sãrãcia ºi mizeria caselor.

Mai toate clãdirile vãzute la San Luca, inclusiv cele din jurul Pieþei din Centru, sînt alcãtuite din parter ºi etaj. Cimentul e gol, neacoperit de tencuialã, balcoanele sînt neterminate. În Gãgeºti sînt infinit mai multe vile decît aici, în capitala ‘Ndràngheta.

Privirile îmi cad pe o ciºmea plasatã fãrã probleme lîngã un uriaº tomberon de gunoi. Un cetãþean ia apã de la sursã.

E ora 16, dupã-amiaza de luni, 28 decembrie 2015. În jurul meu nu vãd þipenie de om. Toate baruri, magazine - sînt închise. Poºta ºi-a încheiat programul la 13,30! Reportajul „În sanctuarul crimei”, semnat de Delphine Saubaber în „L’Express” din 7 august 2008, ne pune, însã, în gardã: „E adevãrat, nu trebuie sã ne lãsãm înºelaþi de aparenþe.

Cãci dincolo de aceste faþade decojite sînt coloane de marmurã (de Carrara) ºi pînzeturi de mãtase (Versace). Mare lux! - suspinã un poliþist. Bãi cu hidromasaj, lustre de Murano, buncãre, de asemenea, pline de arme. Ascunzãtori secrete à la James

ale Europei. Ea a ieºit învingãtoare în concurenþa pe care i-a opus-o, în Franþa, atît opera de curte, cît ºi opera comicã, iar cu aceasta din urmã contopinduse; mai bine-zis, opera comicã francezã de la începutul Secolului XIX reprezintã o fuziune între cele mai valoroase elemente ale operei buffa italiene cu teatrul de bîlci din Franþa.

Mulþi compozitori francezi ºi-au legat numele de valoroase creaþii de operã comicã, ele pregãtind apariþia operetei. Dintre aceºtia îi amintim pe EgidioRomo-Aldo Duni (1709-1775), italian stabilit în Franþa, autorul operelor comice ,,Ninette” (1755) ºi ,,Vulpea ºi prepeliþa”; André-Donican Philidor (1726-1795), cu ,,Blaise ciobotarul” (1759), ,,Tom Jones” (1765) ºi ,,Fierarul”; Pierre-Alexandre Monsigny (1792-1871), cu ,,Mãrturisile indiscrete”.

Toþi aceºti muzicieni de talent ºi-au adus contribuþia la cristalizarea genului.

Sintetizînd experienþa înaintaºilor sãi ºi, în special, adaptînd elementele farsei ºi operei buffa italiene stilului specific francez, André-Modeste Crétry (1741-1813) s-a impus în faþa publicului timpului sãu, fiind denumit Pergolesi al Franþei ºi Molière al muzicii. Lucrãrile sale - ,,Richard inimã de leu” (1784) ºi ,,Raoul barbã albastrã” (1789) – marcheazã momente importante în istoria teatrului liric francez.

O caracteristicã generalã a genului comic în teatrul

muzical francez o reprezintã simpatia pentru omul simplu, apãsat de greutãþile vieþii. Pe mãsura apropierii Revoluþiei franceze (1789), se dezvoltã o uriaºã producþie de piese muzicale patriotice, iar genul comic, chiar dacã nu dispare, îºi limiteazã serios producþia. În aceastã perioadã, reþinem totuºi numele compozitorilor Boieldieu (1775-1834) ºi Auber (1782-1871), acesta din urmã fiind autorul faimosului ,,Fra diavolo” (1830). *** În prima parte a Secolului XIX, aciditatea satiricã a primelor opere comice franceze dispare aproape cu desãvîrºire în noile producþii, puþine la numãr, care mai apar. Operetei i-a revenit rolul de a prelua cele mai importante caracteristici ale operei comice, dezvoltîndu-le în climatul favorabil pe care-l oferea Franþa celui de-al doilea Imperiu. Trãdînd tradiþiile ºi aspiraþiile revoluþionare, sprijinit de marea finanþã burghezã, cel de-al doilea Imperiu ºi-a atras ura ºi dispreþul masselor populare, a devenit þinta atacurilor celor mai avansate spirite democratice.

Napoleon „cel mic”, cum îl numise Victor Hugo pe nepotul lui Napoleon Bonaparte, era simbolul acestui regim ºi al acestor stãri de lucruri. „Crima lui Bonaparte, spunea Hugo, a fost 18 brumar. Pedeapsa lui nu a fost nici retragerea din Rusia, nici Waterloo, nici Sfînta Elena, ci acest nedemn succesor, care se serveºte de numele sãu ca de o reclamã”. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

Arahnofobia, teama de pãianjeni, este o fobie extrem de rãspînditã, care are, fãrã îndoialã, o bazã realã, aceea cã pãianjenii sînt veninoºi sau pot provoca muºcãturi dureroase. Denumirea acestei fobii provine din termenul grecesc pentru pãianjen, arachne. Existã ºi un mit grecesc despre o anumitã Arachne, o femeie din antica regiune Lydia, care a avut îndrãzneala de a o provoca pe zeiþa Atena la un concurs de þesut. Drept pedeapsã, Arachne a fost prefãcutã într-un pãianjen.

Claustrofobia, teama de spaþii înguste sau mici, a fost experimentatã de marele iluzionist Houdini, cel care a acceptat adesea provocarea de a se elibera din cutii de dimensiuni dintre cele mai reduse. Disciplina pe care ºi-a impus-o pentru a-ºi învinge teama a fost una dintre cele mai mari realizãri ale lui. Numele fobiei vine din latinescul claustro, însemnînd a închide. Termenul este foarte apropiat de cel englezesc, cloister (mînãstire), în care se retrag unii indivizi, spre a se izola de restul lumii. Actorul ºi cîntãreþul Dean Martin a încercat sã evite cît mai mult posibil sã se urce în lifturi, din cauza acestei temeri.

Edgar Allan Poe (1809-1849), poet ºi scriitor, era claustrofob, ºi se spune cã din aceste spaime au izvorît ºi poveºti precum „Premature Burial“ (1844).

Glosofobia, teama de a vorbi în public, este una dintre cele mai comune fobii, care trebuie depãºitã de persoanele confruntate cu postura de a trebui sã

susþinã discursuri în faþa unui grup de oameni, din motive profesionale, educaþionale sau de afaceri.

Provenind din termenul grecesc pentru limbã, glosso, fobia îi vizeazã pe aceia, nu puþini, care îºi simt limba paralizatã, încearcã senzaþia de leºin ºi îºi simt inima bãtîndu-le cu putere atunci cînd sînt obligaþi sã vorbeascã în public. Pînã ºi pe artiºtii profesioniºti îi pot trece transpiraþiile reci, îi poate încerca senzaþia de silã sau cea de vomã sau îºi pot simþi capetele vîjîindu-le atunci cînd urmeazã se se înfãþiºeze în faþa unui public. Aceastã teamã extremã de scenã a împiedicat-o vreme de mulþi ani pe cîntãreaþa americanã Carly Simon sã cînte în concerte.

Hemafobia, teama de sînge, este probabil încurajatã de veneraþia cu care a fost tratatã vãrsarea lichidului vital în cadrul sacrificiilor religioase, vreme de mii de ani. Deºi medicina modernã a definit mai bine modul în care funcþioneazã organismul uman, probabil cã, la nivelul subconºtientului, mulþi oameni continuã sã considere sîngele expresia fizicã a forþei vitale. O astfel de convingere strãveche a fost întãritã, în epoca modernã, de importanþa acordatã mostrelor de sînge în diagnosticarea bolilor, identificarea unor criminali sau atribuirea paternitãþii. Termenul provine din grecescul haima, care înseamnã sînge. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

Bond. Panouri care culiseazã graþie comenzilor electrice, peroane care dispar, tuneluri subterane legînd casele între ele”.

Prãpastia dintre aparenþã ºi realitate în materie de bogãþie, toþi cei care s-au ocupat de ‘Ndràngheta, de la procurori ºi judecãtori pînã la jurnaliºti ºi istorici. Eseul „10 Chilling Facts About The Secretive ‘Ndràngheta Mafia” (10 fapte reci despre secretoasa Mafie ‘Ndràngheta), semnat de Matt Martin în 15 noiembrie 2015, pe site-ul Listverse.com, þine sã avertizeze: „Boºii ‘Ndràngheta se strãduiesc din rãsputeri sã evite ieºirea în evidenþã. În ciuda averilor imense ale ºefilor de clan, Calabria e ceva asemãnãtor unui teritoriu pãrãsit. Distribuitorii de droguri de nivel jos îºi conduc BMW-urile pe strãzile în pantã ale satelor din Calabria. Bãtrînii gangsteri sînt mult mai grijulii. Exteriorul caselor lor aratã decojit, cu pridvoare dezgolindu-ºi fierãria ºi pereþi nevopsiþi. Treci însã de prag ºi vei vedea podele de opal ºi candelabre”.

Aceastã preocupare pentru discreþie, pentru umbrã, rar contrazisã de asasinate spectaculoase, e una dintre cauzele ascensiunii ‘Ndràngheta pînã la nivelul de Mafie globalã.

Pe site-ul Al Jazeera din 26 februarie 2015, în articolul semnificativ intitulat „The most powerful mafia you’ve never heard of” (Cea mai puternicã Mafie despre care n-aþi auzit), e semnalatã ºi o altã cauzã: „Dupã atacul din 11 septembrie, guvernul italian ºi-a concentrat resursele pentru a lupta împotriva «terorismului», permiþînd organizaþiei criminale din

Calabria sã opereze în cea mai mare impunitate. În ultima decadã, crizele economice care au lovit mult Europa de Sud ºi de Est au dat ‘Ndràngheta oportunitãþi pentru investirea profiturilor ilegale”.

Una dintre preocupãrile specialiºtilor e reprezentatã de felul în care ‘Ndràngheta a întrecut Cosa Nostra. Articolul de pe site-ul Al Jazeera dã o explicaþie: „Ascensiunea ‘Ndràngheta a fost înlesnitã de greºeala strategicã fãcutã de Mafia sicilianã. La finele anilor 1980, Cosa Nostra s-a angajat într-o politicã de confruntare cu statul, culminînd cu asasinãrile spectaculoase ale magistraþilor anti-Mafia, Giovani Falcone ºi Paolo Borsellino, în 1992.

Guvernul a reacþionat deplasînd armatã în Sicilia ºi adoptînd o nouã lege care permitea plasarea mafioþilor din închisori în celule izolate”.

Alte explicaþii date de cei care au studiat fenomenul: * Cosa Nostra a investit în heroinã ºi nu în cocainã. * Faþã de cartelurile columbiene, Cosa Nostra a fost mult mai arogantã decît modesta ‘Ndràngheta. * În familiile din Cosa Nostra pot pãtrunde ºi strãini. În familiile din ‘Ndràngheta se pãtrunde doar prin legãtura de sînge. Cel mult, mariaj. * Trãdãrile sînt minime ca numãr, pentru cã înseamnã sã-þi trãdezi neamurile. * Spre deosebire de Cosa Nostra, în ‘Ndràngheta femeile sînt egale cu bãrbaþii. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

Pag. a 19-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (2) Modul în care ne aºezãm (2) În cazul în care purtãm o hainã lungã, ar fi potrivit sã o dãm jos, sã o împãturim în douã ºi sã o þinem pe genunchi. Nu este elegant sã ridicãm partea de jos a hainei pentru a ne aºeza, ºi sã o lãsãm înspre spãtar.

Dacã, odatã aºezaþi, dorim sã luãm ceva sau sã ne deplasãm prin camerã, ar fi indicat sã ne ridicãm pentru a ajunge la respectivul obiect, ºi sã nu întindem braþul pînã cînd simþim cã ne doare, ori sã folosim scaunul ca mijloc de transport. Bineînþeles, nici nu vom folosi fotoliul pe post de balansoar ºi nu vom ridica picioarele din spate sau din faþã ale acestuia într-un balans specific cãluºeilor. În plus, picioarele nu se aºazã pe scaun, ºi nici nu trebuie sã ne aºezãm cu picioarele încruciºate în stil budist. De asemenea, nu este civilizat sã ne aºezãm pe scaun sau în fotoliu în aºa fel încît picioarele sã ajungã la masã pentru a le putea sprijini. Poziþia mîinilor ºi a braþelor, odatã aºezaþi, este ºi ea importantã. Potrivit ar fi sã fie lãsate în poalã sau sã fie sprijinite pe braþele scaunului. Este interzisã încruciºarea braþelor în spatele cefei sau întinderea acestora pentru a cãsca. Dacã luãm loc pe o canapea mare, vom ocupa locul nostru, nu ºi pe cel al vecinului, ºi nu vom întinde braþele, înconjurînd spãtarul locului de alãturi. Cînd ne ridicãm de pe scaun, o facem cu calm, fãrã a-l muta. Scaunul trebuie sã rãmînã la locul lui cînd ne ridicãm, nu la zece metri depãrtare. Dacã trebuie sã-l mutãm, vom avea grijã sã-l ridicãm uºor, fãrã a face zgomot ºi fãrã a zgîria podeaua, iar dupã aceasta, cu aceeaºi grijã, îl aducem în poziþia iniþialã.

E important felul în care mergem „Mergea în aºa fel, încît spatele sãu începuse sã se rãsuceascã, apoi corpul, sã se dezechilibreze, iar ceilalþi, oricît de departe ar fi fost, îl puteau recunoaºte”. Acesta este cazul unei persoane, un caz care s-ar putea extinde la multe altele, care nu au grijã ºi nu acordã importanþã felului în care merg.

Mersul reprezintã încã o trãsãturã a personalitãþii noastre. Fiecare dintre noi vorbeºte într-un anumit fel, are un nume, un chip, o înãlþime etc. ºi un mod de a se miºca. Totuºi, în modul de a merge se

Manuscrisele de la Marea Moartã (3) Alegerea lui Iuda (2) Folosind tehnica din ritualul masonic, schimbînd doar cîteva cuvinte de identificare, ar fi foarte uºor de crezut cã aceste îndrumãri pentru un iniþiat al treptei a treia reprezintã un citat din pergamente, referitor la o persoanã care tocmai s-a ridicat la treapta a treia qumranianã, „Puritatea celor mulþi”: „Rîvna ta faþã de instituþia Comunitãþii celor Mulþi, progresul pe care l-ai fãcut pentru a deveni o persoanã demnã de favoarea ºi stima noastrã te-au fãcut sã dobîndeºti caracterul unui membru al Consiliului Secret, autorizat sã îndrepþi erorile ºi neregularitãþile fraþilor ºi tovarãºilor ºi sã-i aperi de infidelitate. Sã îmbunãtãþeºti morala ºi sã corectezi purtarea oamenilor în societate trebuie sã devinã grija ta permanentã. Þinînd seamã de acest lucru, trebuie mereu sã le recomanzi celor inferiori þie supunerea ºi ascultarea; egalilor, politeþe ºi prietenie; superiorilor, bunãtate ºi bunãvoinþã. Va trebui sã le imprimi bunãtatea universalã ºi prin propria ta comportare sã dai cel mai bun exemplu pentru ceilalþi.

Vechile þinuturi ale Israelului, care îþi sînt date spre pazã, va trebui sã le pãstrezi sacre ºi inviolabile ºi sã nu accepþi ca riturile noastre sã fie modificate, sau vreo abatere de la tradiþia ºi uzanþa stabilite.

Onoarea, datoria ºi recunoºtinþa te obligã de acum încolo sã fii credincios ºi sã rãspunzi cu încredere: sã fii demn de noul tãu caracter ºi sã întãreºti prin puterea exemplului fundamentul sistemului lui Dumnezeu.

poate interveni conºtient, cu scopul de a corecta posibilele defecte, de a îmbunãtãþi sãnãtatea ºi de a face o impresie bunã.

Poziþia corectã în timpul mersului presupune menþinerea spatelui drept, nici încovoiat, nici excesiv de rigid. Miºcarea picioarelor este, de asemenea, importantã; de exemplu, unele persoane, în loc sã facã o miºcare din ºold, merg de parcã ar depune un adevãrat efort, îndoaie doar genunchii ºi îºi tîrãsc picioarele. Nu este elegant.

Pe lîngã menþinerea spatelui drept ºi ridicarea picioarelor de la sol, trebuie sã cadenþãm braþele, de la cot, cu armonie ºi în ritm natural. Mersul nu este comparabil cu defilarea militarã, de aceea nu este potrivit sã miºcãm braþele de la umãr, nici sã le lãsãm sã atîrne pe lîngã corp, de parcã nu am putea sã le purtãm greutatea.

Sã avem o þinutã fermã nu înseamnã sã ridicãm capul ºi sã privim restul lumii cu un aer de superioritate. Nici cealaltã extremã nu dovedeºte o bunã educaþie. Nu trebuie sã ne ascundem faþa între spaþiul pe care îl formeazã umerii ºi pieptul, ca ºi cum ne-ar fi teamã sã ne încruciºãm privirea cu alþii sau am vrea sã ne ascundem de ceilalþi. Umerii trebuie sã menþinã o simetrie naturalã, ºi capul trebuie sã fie drept, permiþînd o privire frontalã.

Viteza cu care mergem are o anumitã importanþã, mai ales dacã sîntem însoþiþi. Nu trebuie sã mergem mereu de parcã ne-am grãbi sã stingem un incendiu, dar nici cu o încetinealã extremã. Ritmul trebuie sã fie marcat de armonia corpului ºi, chiar dacã nu mergem în acelaºi fel cînd ne plimbãm ºi atunci cînd întîrziem la serviciu, trebuie sã evitãm extremele.

Dacã sîntem însoþiþi, vom da dovadã de proastã educaþie obligîndu-l pe celãlalt sã atingã ritmul nostru ºi sã ajungã în dreptul nostru, mai ales dacã înaintãm prea repede. Politicos este sã ne adaptãm ritmului persoanei care ne însoþeºte, sã o aºteptãm, dacã e mai lentã, sau sã grãbim pasul, dacã merge repede, dar niciodatã sã nu rãmînem în spate sau sã o luãm înainte.

Dacã se întîmplã ca însoþitorul nostru sã meargã ca la Formula 1, atunci nu ne rãmîne decît sã îi atragem atenþia ºi sã îl rugãm, politicos ºi cu bune maniere, sã încetineascã ritmul.

Dacã avem grijã de felul nostru de a merge, aºa cum ne preocupãm de aspectul nostru fizic sau de îmbrãcãminte, este important ca, atunci cînd oprim pasul, þinuta noastrã sã îºi pãstreze armonia. Sînt persoane care, în momentul în care se opresc, îºi pierd þinuta corectã, dovadã cã au depus un adevãrat efort pentru a o menþine, ºi dau impresia cã le este

greu sã se þinã pe picioare. Regulile sînt puþine: spatele drept, umerii simetrici ºi braþele uºor îndoite ºi lipite de corp. Evitaþi sã vorbiþi cu mîinile în buzunar sau sprijinindu-vã de perete sau de o bancã în spaþiile publice, cu excepþia cazului în care starea fizicã nu vã permite sã vã purtaþi corect. Dacã îndepliniþi aceste reguli, atît la mers, cît ºi atunci cînd vã opriþi, imaginea dvs. va avea, desigur, de cîºtigat.

Nu lãsa nimic sã te abatã de la datorie, sã-þi schimbe credinþa sau sã-þi trãdeze încrederea, fii drept ºi credincios ºi imitã exemplul celebrului artist Taxo, pe care l-ai reprezentat o datã”. Înainte de a compara secretele celor douã ordine, existã cîteva interdicþii care sînt ciudat de similare.

Un om nu poate sã adere la comunitatea Qumran dacã este „însemnat, lovit, rãnit la picioare sau la mîini, ºchiop, orb sau surd, cu vreo loviturã pe trup vizibilã cu ochiul liber, sau vreun bãtrîn neputincios, care sã nu se poatã þine drept în mijlocul congregaþiei”. Deºi regula nu mai este aplicatã cu rigurozitate, francmasonii cer candidaþilor sã aibã mintea întreagã ºi un trup viguros; orice handicap fizic îþi bareazã drumul.

Comunitatea care trãia la Qumran de 250 de ani este comparatã de observatorii moderni cu o mînãstire esenianã. Cã erau esenieni, este acum un fapt pe deplin acceptat de mulþi observatori, dar termenul „mînãstire” duce la confuzie, deoarece ei nu erau o grupare de bãrbaþi celibatari care-ºi petreceau aproape tot timpul liber în rugãciune. Putem vedea din pergamentele care se referã la comunitate cã celibatul era bine vãzut, dar nu esenþial pentru calitatea de membru.

Orientul Apropiat, ºi simbolistica acestora se referã la conceptul de dualitate, de polaritate, regãsit în Creaþia Divinã, la Paza Templului ºi la porþile simbolice, fiind legãtura dintre pãmînt ºi cer. Boaz este consideratã coloana ucenicilor, deoarece legendarul maestru Hiram Abiff îi plãtea pe ucenici în dreptul acestei coloane. Cuvîntul, în limba arameicã, înseamnã „în forþã“, este forþa eternã pe care o reprezintã ucenicii din care mai tîrziu se vor naºte calfele, maeºtrii ºi marii iluminaþi. Jachin, numele primului sacerdot al Templului, semnificã „va aºeza“ ºi apropiindu-le de cealaltã coloanã care înseamnã „în forþã“, se poate spune cã Templul Masonic este aºezat în forþã de cãtre Marele Arhitect al Universului ºi va rãmîne neclintit pentru totdeauna.

Aceastã coloanã simbolizeazã, de fapt, principiul corectitudinii, al dreptãþii, inspirat din anticul cult al Soarelui.

Boaz ºi Jachin Pesher Intrarea în mãreþul Templu al lui Solomon era strãjuit de douã coloane gemene din bronz, Boaz ºi Jachin, care erau atît de impunãtoare, încît au devenit simbolice în istoria biblicã. Ele semnificã forþa ºi stabilitatea, iar prin extensie, puterea ºi controlul. Simbolurile puterii ºi controlului sînt plasate dinaintea masonului, pentru ca acesta sã conºtientizeze cã puterea fãrã control este anarhie, dupã cum controlul fãrã putere înseamnã zãdãrnicie, iar reuºita în viaþã depinde de ambele elemente.

Construirea pilastrilor dubli era un obicei frecvent în

„Vã rog“ ºi „mulþumesc“ nu costã nimic Chiar dacã sînt elemente care stau la baza educaþiei ºi a bunelor maniere, noi tot mai des uitãm sã cerem lucrurile cu ,,vã rog” ºi sã mulþumim pentru ele. Cînd cineva ne permite sã intrãm undeva, sau ne face o favoare pe care i-am cerut-o, uitãm sã-i mulþumim. Este doar un cuvînt, nu costã nimic, fiind, în plus, o dovadã a calitãþii noastre ca persoanã.

Acelaºi lucru se întîmplã cu ,,vã rog”, pe care ar trebui sã-l anexãm fiecãrei cereri pe care o formulãm, fie cã ne adresãm unui necunoscut, fie cã ne adresãm celei mai apropiate persoane.

Acest prost obicei, foarte rãspîndit, nu are nici un fel de justificare. Dezvãluie egoismul fiinþei umane.

Este foarte supãrãtor cînd îl aºteptãm la lift pe vecinul antipatic de la 5, iar el nici nu ne mulþumeºte, deºi foarte bine ne-am fi putut urca singuri, fãrã sã-i fi fãcut aceastã micã favoare. Ne jigneºte acest comportament nepoliticos, dar se întîmplã ca, în alte cazuri, sã greºim ºi noi. Cîteodatã din neatenþie, cîteodatã din obicei, comitem aceeaºi greºealã. Unul dintre motivele acestei nerespectãri a bunei-creºteri este cã ni se pare cã, de fapt, ceilalþi ne datoreazã respect, cã sînt obligaþi sã ne facã o favoare dacã le-o cerem, sau sã ne mulþumeascã dacã, dimpotrivã, favoarea le-o facem noi. Dar nu aplicãm aceeaºi mãsurã în celãlalt caz, deoarece credem cã favoarea noastrã cere mai mult efort sau e mai importantã decît a celorlalþi. În aceastã problemã intervine orgoliul. Sîntem capabili sã observãm imediat cã o altã persoanã este nerecunoscãtoare, dar, cu toate acestea, nu recunoaºtem greºeala fãcutã de noi înºine. Dacã doriþi sã vã evidenþiaþi prin a fi o persoanã bine-crescutã, obiºnuiþi-vã sã pronunþaþi, ori de cîte ori este nevoie, cuvintele magice. Ele chiar nu costã nimic, ºi trebuie sã vã puneþi mereu în locul celuilalt. Dacã nu mulþumim pentru favorurile fãcute, cu greu ni se va mulþumi ºi nouã. Dacã nu cerem politicos ceva, nu avem nici garanþia cã ni se va acorda. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Midrash, Pesher ºi parabola (1) Oricine studiazã vechiul iudaism înþelege cã mintea evreiascã de acum mai bine de 2.000 de ani era mult diferitã de cea de astãzi ºi vor trebui sã înþeleagã tehnicile de „midrash”, „pesher” ºi „parabolã”.

Termenul „midrash” corespunde cuvîntului românesc „exegezã” ºi poate fi definit drept „investigaþie ºi interpretare a scripturilor ebraice, cu scopul descoperirii adevãrurilor teologice ºi instrucþiunile ce trebuie urmate”. Acesta este un concept strîns legat de o tehnicã de înþelegere a evenimentelor curente numitã „pesher”, care poate fi explicatã ca o interpretare sau explicaþie a unui vers din Scripturã, în care o afirmaþie datã este consideratã a avea înþeles referitor la un eveniment sau o persoanã în prezent sau în viitor. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 31 martie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei NERUªINAÞI ªI AGRAMAÞI, RÃUFÃCÃTORII VICTOR PONTA, CRIN ANTONESCU ªI LIVIU DRAGNEA AU AVUT TUPEUL SÃ ÞINÃ „DISCURSURI“ ÎN AULA ACADEMIEI ROMÂNE!!! (urmare din pag. 1) Nu credeþi cã acest parazit de 74 de ani, cu gura lui severã ca o butonierã, de duºmãnos incurabil, e copleºit de prea multe onoruri, cum sînt funcþiile de ambasador la UNESCO, preºedinte al Uniunii Scriitorilor, director la „România literarã“, prof.univ.dr., iar, mai nou, academician? Pentru care merite? Individul e uscat ca iasca. Lucrãrile lui nu se pot citi, fiindcã grafomanul n-are strop de talent. Acea „cãrãmidã rea“, intitulatã „Istoria literaturii române“ (ceva de genul ãsta) e ulceratã de vendete ºi poliþe, fiind o oglindã strîmbã a tot ceea ce a însemnat scrisul în cultura noastrã.

Aºa-zisa autoritate moralã ºi profesoralã a acestui prost fudul, care strîmbã din nas la orice, e de rîsul curcilor, impresionîndu-i numai pe idioþii de teapa acelora care îºi bãteau labele, ca maimuþa, la gala „10 pentru România“, organizatã ºi finanþatã de S.O. Vântu. Am scris toate astea pentru a-mi exprima mîhnirea faþã de degradarea Academiei Române. Stare de lucruri jenantã, care transpare ºi din urcarea pe piedestal a altui ºmecher cu ifose, infractorul Ioan Pãun Otiman. Coleg, ºi ãsta, cu Nicolae Manolescu în P.A.C. Mai ºtiþi ce însemnau iniþialele astea? Partidul Alianþei Civice. Care, cu aºa cãpetenii, a dat ortul popii dupã cîþiva ani.

Nu-i nici o problemã, P.A.C. s-a refãcut sub cupola Academiei Române. Vorba aia: „Cãpitane, nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin Partidul Comunist“.

Revenind la ºedinþa de ieri, pot spune cã au fost momente de groazã. Rînd pe rînd, s-au perindat la microfon Victor Ponta, Crin Antonescu, Liviu Dragnea. Fiecare a pãlãvrãgit verzi ºi uscate, improvizînd cîte ceva pentru a pãrea credibil ºi a capta bunãvoinþa. Ascultîndu-i, mi-a revenit în memorie o cugetare a lui Tristan Tzara, despre dicteul automat: „Gîndul se alcãtuieºte în gurã“.

Tema era: regionalizarea. Aºa cum o gîndesc cele trei haimanale care se erijeazã în conducãtori ai României, avem de-a face cu o cacealma ordinarã, mascatã în… cerinþã a Uniunii Europene, absolut necesarã pentru dezvoltarea þãrii ºi accesarea fondurilor comunitare. Dar cine împiedicã formele existente ºi tradiþionale - judeþele - sã facã asta?

Adicã sã contribuie la dezvoltarea þãrii ºi la accesarea banilor comunitari? Nimeni! Încã o nouã formã fãrã fond. Dar cu… fonduri, dacã ne gîndim la clientela politicã din ce în ce mai lacomã ºi mai nerãbdãtoare, care de-abia aºteaptã crearea acestor structuri-mamut! Proºti vorbitori, cei trei gargaragii mi-au provocat sila. Uite cine a ajuns sã conducã þara asta, sã dea direcþia, sã lumineze norodul! ªi iar m-am gîndit la Titu

Mafia ridicatã la rang de politicã de Stat (2) Nu trebuie sã vin eu de la Bucureºti sã vã spun ceea ce trãiþi dvs. zi ºi noapte, ºi anume dezastrul, ruina totalã a vieþii economice ºi sociale din România. Cu mici excepþii. Existã ºi unele unitãþi care merg bine. Dar nu ºtiu în ce mãsurã tangenþiazã ele nivelul de trai al populaþiei, în condiþiile în care atîþia practicã evaziunea fiscalã, în condiþiile în care atîþia ºi atîþia nu plãtesc dãrile la stat, în condiþiile în care ministrul Finanþelor, Remeº – pe care noi l-am botezat Cap de Piatrã, pentru cã are, într-adevãr, un cap foarte tare – îºi permite sã eºaloneze el, cu de la sine putere, datoriile acestor oameni la Bugetul de Stat, la Bugetul Asigurãrilor Sociale. Sînt mii ºi mii de miliarde de lei care nu ajung unde trebuie. De aceea e Þara sãracã ºi de aceea se produc ºi depresii nervoase atît de grave. Niciodatã, în Istoria României, nu au avut loc atîtea sinucideri pe an, peste 3.500. Imaginaþi-vã un convoi de 100 de autobuze pline ochi de sinucigaºi. De ce a trebuit sã ajungã societatea româneascã în situaþia asta? De ce au ajuns sã se sinucidã românii în þara lor? De ce nu pune nimeni pumnul în pieptul furtunii, cum ar fi spus Nicolae Iorga? De ce sînt demonizati, ºi hãituiþi, ºi vînaþi ca animalele pãdurii românii adevãraþi, care vor sã facã ceva pentru þara lor? Crede cineva cã mie îmi place sã mãrºãluiesc pe holurile tribunalelor de dimineaþa pînã seara? Crede cineva cã mie îmi convine sã fiu arãtat, pe postul naþional de Televiziune, ca inamicul public nr. 1? Crede cineva cã mie îmi surîde sã mã îmbolnãvesc, efectiv, de diabet pe fond nervos ºi sã nu dorm nopþile din cauza faptului cã sînt prigonit în halul ãsta? Cîºtig eu vreun ban de aici? Vreau eu sã cuceresc popularitate politicã? Nici vorbã! Eu, spre deosebire de imensa majoritate a liderilor politici, am ce face, am o meserie. Sînt scriitor, am tipãrit 13 cãrþi, mai am vreo 5 în lucru, am 2 copii mici de crescut. Mie, politica nu mi-a adus nici un ban, nici un avantaj. Aºa dupã cum ºtiþi, am mai spus-o pe niºte posturi de Televiziune – dar se poate verifica, oricine e liber sã verifice – nu mi-am ridicat niciodatã salariul de senator, de 8 ani, de cînd sînt parlamentar. Îl dãruiesc

bãtrînilor sãraci din Bucureºti. (Aplauze) Acelora care se întreabã din ce trãiesc totuºi, le spun cã revistele mele încã produc destul de bine ºi nu numai atît, dar chiar dau, conºtiincios, impozitele la Stat, peste 7 miliarde de lei pe an.

Ar fi multe de spus despre mersul societãþii româneºti în acest moment crucial, care este anul 2000. E un an de sfîrºit de epocã ºi de început de nouã epocã. Este o perioadã mare pentru România, din punct de vedere istoric. Dar destinul a fãcut ca scena sã fie populatã de pigmei.

Clasa politicã e plinã, în marea ei majoritate, de oameni care nu se gîndesc decît la interesul lor, la cãpãtuirea rubedeniilor lor, la conturile lor bancare, la voiajurile peste hotare, sã se punã bine la adãpost pe cîteva generaþii. Periodic, ei scot de la naftalinã cîteva lozinci, cîteva devize, pe care nici mãcar nu le pot susþine, pentru cã sînt de o inculturã îngrozitoare. Mã uit la ei cu milã ºi dispreþ.

Unii pretind cã sînt academicieni, cã sînt profesori universitari, cã sînt senatori, deputaþi, miniºtri, dar nu ºtiu sã facã acordurile elementare gramaticale. Fetiþa mea de clasa a III-a ºtie mai bine cã nu se pune virgulã între subiect ºi predicat, ºtie sã facã mai bine acordul gramatical, ºtie sã pronunþe corect un acuzativ, cunoaºte noþiunile elementare. Însã scena politicã româneascã e aglomeratã de tot felul de pãuni umflaþi în pene, foarte îngîmfaþi, se trag unii dupã alþii, dar nu rezistã la o discuþie de culturã ºi de Istorie. Vã daþi seama cum ar arãta un dialog televizat, în direct, între mine ºi Emil Constantinescu? Îl bag sub masã! (Aplauze îndelungi) Pericolul e mare: dacã oamenii vor avea vocile înãbuºite de vacarmul acestei Mafii asurzitoare, atunci ideea de democraþie, aici, în România, va muri pentru o vreme îndelungatã. Fostul preºedinte al Poloniei ºi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pe care nimeni nu-l poate acuza de comunism – este vorba de Lech Walesa – a rostit o frazã genialã, din simplitatea lui de muncitor. El a fost electrician, dar, în multe cazuri, muncitorul simplu, sau þãranul de la coarnele plugului are o gîndire sclipitoare, mult mai profundã decît unii intelectuali înclinaþi sã

Maiorescu, care vorbea despre „maimuþe“ ºi „beþia de cuvinte“.

Astãzi, maimuþele nu mai stau la Grãdina Zoologicã - ele populeazã Guvernul, Parlamentul ba, mai nou, ºi Academia Românã. Scot þipete stridente, scuipã, zgîrie, din cînd în cînd se încaierã pe cîte o bananã, iar cînd pun laba pe pradã îºi aratã fundul roºu ºi se refugiazã într-un colþ, s-o devoreze în liniºte. Apoi revin, la fel de agresive ºi gãlãgioase. Asta e clasa politicã, în cea mai mare parte a ei: o colonie de maimuþe. Unii chiar seamãnã, izbitor, cu niºte maimuþe, cum sînt Victor Ponta ºi Valeriu Zgonea. Alþii aduc cu porcul dictator, din „Ferma animalelor“, de G. Orwell. Am numit, nu demult, acest nou Parlament al Ruºinii - Parlamentul Nechezol. De ce? Fiindcã au intrat în el „înlocuitori“ de personalitãþi: nu e Gh. Funar, de exemplu, dar e ºoferul lui Dan Diaconescu. Cît poate dura mascarada asta sinistrã? Nu am motive sã fiu un nostalgic, al nici unui regim, dar mã vãd nevoit sã o spun, rãspicat: în comparaþie cu lãturile astea umane, comuniºtii par niºte sfinþi. Pe cei Trei Crai de la Maglavit - Plagiatorul, Cartoforul ºi Zombi - nu-i urmeazã nimeni, fiindcã toatã lumea aºteaptã ca ei sã-ºi rupã gîtul ºi sã fie judecaþi pentru dezastrul þãrii, dar alãturi de comuniºti tot au mers, o bunã perioadã, George Cãlinescu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Petre Dumitriu, Tudor Arghezi, Marin Preda, Nicolae Labiº… Aici se vede diferenþa. ªi mai e ceva: cît a costat aceastã ºuºana penibilã? Dupã plecarea celor Trei iezi cucuieþi de la Academia Românã ar fi trebuit sã vinã Sanepidul, sã dea cu spirt. Dar mai existã, oare, spirt în România? Aud cã nu mai este, l-a bãut Bãsescu… trãdeze. Aceasta este, de fapt, boala societãþii româneºti: intelectualii, în momentele-cheie, sînt predispuºi sã trãdeze. Lech Walesa spunea aºa: „O democraþie care nu dã pîine, înseamnã cã nu e bunã!”. Încercaþi sã reflectaþi la profunzimea acestor cuvinte. Asta se întîmplã ºi cu noi, la ora actualã.

Noi sîntem narcotizaþi, sîntem neutralizaþi, sîntem paralizaþi cu cîteva cliºee: „societate civilã”, „societate deschisã”, „democraþie”, „integrare euro-atlanticã”, „reformã” – cine nu e cu reforma preconizatã de ei, automat devine duºman al Poporului ºi al Occidentului! Dar astea nu sînt decît niºte paravane, în spatele cãrora se fac cele mai josnice afaceri. Existã indivizi care, în cîteva zile, au fãcut averi de zeci de milioane de dolari, ºi unii chiar de sute de milioane de dolari, cît n-a fãcut Clanul Kennedy în 100 de ani de existenþã.

Nicãieri în lume nu se adunã, aºa de rapid ºi de simplu, prin scamatorii criminale, atîta avere cîtã au fãcut cîþiva, pe care îi ºtiu eu ºi pe care o sã îi bag direct la puºcãrie! (Aplauze puternice) În ceea ce priveºte situaþia internaþionalã, se pare cã România a devenit un fel de teatru de confruntare între Europa Occidentalã, cu motorul sãu franco-german, ºi Statele Unite ale Americii. Asta tocmai pentru cã sîntem în vecinãtatea Rusiei, fiindcã a venit la Putere Vladimir Putin, care este imprevizibil ºi are meseria pe care ºtim cu toþii cã o are. El s-ar putea sã fie un bun conducãtor pentru ruºi. Deocamdatã, nu mã pronunþ, îl lãsãm sã se exprime. Tocmai datoritã acestui context, România devine foarte interesantã, ºi pentru americani, ºi pentru Europa Occidentalã. Sã dea bunul Dumnezeu ca aceastã confruntare, deocamdatã teoreticã, doctrinarã, de intenþii, sã nu se transforme ºi într-o altã confruntare, de altã naturã. Mai ales cã un imperiu care s-a construit cu migalã, de-a lungul a 400 de ani, Imperiul Rus, nu moare prea uºor, nu moare în 400 de zile, în 400 de sãptãmîni, nici mãcar în 400 de luni. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (27 mai 2000, discurs rostit liber la Marea Adunare Popularã din Municipiul Botoºani)

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 31 martie 2017

Pe 27 martie 2017, ziarul „Tricolorul“ ar fi împlinit 13 ani

La data de 27 martie 2004, care nu a fost aleasã întîmplãtor, a pornit la drum un nou cotidian, sub egida Fundaþiei România Mare, dar sub atenta îndrumare a fondatorului revistelor „România Mare“ ºi „Politica“. De ce spun cã aceastã datã nu a fost aleasã întîmplãtor? Pentru simplul fapt cã la 27 martie 1918 se împlinea marea Unire a Basarabiei cu Patria-Mamã, România. ªi pentru cã totul se învîrte în jurul României Mari, de ce nu ºi un nou ziar, „Tricolorul“. Aºa cã o echipã inimoasã, la început destul de mare, pentru cã ziarul avea 8 pagini, a pornit la drum. ªi totul s-a rostogolit aidoma unui bulgãre de zãpadã, devenind din ce în ce mai evident faptul cã un asemenea ziar de opinie trebuia sã existe, pentru cã aducea în faþa cititorilor adevãrul gol golaº al vieþii din România. De aceea a fost atît de iubit ºi cãutat, pînã în momentul tragic al dispariþiei celui care l-a condus, Corneliu Vadim Tudor. Mulþumim, pe aceastã cale, tuturor celor care au fost parte a acestui „copil de suflet“ al Tribunului, aducînd un strop din inima lor în paginile „Tricolorului“. Din pãcate, la sfîrºit de septembrie 2015 ºi-a închis porþile, lãsînd în sufletele românilor un gol imens.

Anunþ important Primele 7 numere ale cotidianului „Tricolorul“ s-au distribuit în regim de gratuitate.

Pag. a 22-a – 31 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

(urmare din pag. 1) ªtiind cã zilele la conducerea partidelor le sînt numãrate, Adrian Popescu, veºnicul ratat interimar de la PRM, ºi un Bogdan Diaconu, de la PRU, ambii fiind contestaþi puternic în interiorul partidelor, s-au gîndit sã facã ei o alianþã, chipurile, „a naþionalismului româneasc”, aºa cã au convocat adunãri separate, dar cu un scop comun, prin care cereau pãrerea oilor pe care le pãstoresc dacã sã facã sau nu Alianþa Nulitãþilor din România – ANR. Unul, mai serios, a fãcut Congres, altul, mai sãrac ºi la pungã, ºi la minte, a dat o cafea în sufrageria partidului ºi a cerut pãrerea celor care-i pupã mîna, dacã sã se alãture celui cu Televiziune, dar fãrã pic de caracter.

Cît de rãu a ajuns þara asta a noastrã, în care - dupã ce ani de zile Corneliu Vadim Tudor a fost reprezentantul naþionalismului – acum, acest filon a fost acaparat de un PSD-ist cu acte în regulã ºi un... Escu.

Despre Congresul lui Bogdan Diaconu ºtim cã a fost contestat de o parte din membrii partidului, acest fapt însemnînd, în mod clar, intrarea PRU în malaxorul Justiþiei. În ceea ce priveºte dresajul de la PRM ºtim cã, în ciuda revoltei unor membri ai Biroului Permanent de a nu se face alianþa cu PRU, Popescu l-a sunat, în direct, pe Bogdan Diaconu confirmîndu-i cã PRM este de acord cu unirea destinelor celor douã partide. ªi asta în ciuda tuturor greutãþilor pe care, în ultimul an, PRU le-a fãcut PRM, cum ar fi: lansarea zvonului cã

PRM este radiat ºi nu mai participã la alegeri, contestarea la nivel naþional a listelor de candidaþi, preluarea unor filiale întregi, dezinformarea populaþiei în timpul campaniei electorale etc. Cã tot vorbim de dezinformare, sîmbãtã, 25 martie a.c., la România TV, Bogdan Diaconu a ieºit pe sticlã ºi a declarat cã PRU, PRM ºi Noua Dreaptã au fãcut deja Alianþa Nulitãþilor pentru o perioadã de 4 ani. În condiþiile în care, de drept, acest lucru nu era nici mãcar la stadiul de negocieri.

Care e, de fapt, miza? ªtiind cã, de curînd, Bogdan Diaconu a avut o discuþie cu Liviu Dragnea, cel care conduce România, ºi mai ºtiind de prietenia veche a lui Adrian Popescu cu Diaconu, aceºtia fiind colegi cu ani în urmã la Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureºti, cei doi au înþeles cã poziþia lor ºubredã în partide se poate regla printr-o alianþã de conjuncturã, pentru a se salva pe ei, nu partidele, ºi pentru a preda aceastã alianþã cãtre PSD. Singura modalitate ca Bogdan Diaconu sã reziste ºi sã se împace cu aripa rebelã din PRU este sã ofere PRM la schimb, ºtiut fiind cã acest partid are structuri încã puternice, ceea ce PRU nu are, ºi cã mulþi membri din PRU provin din PRM. În acest mod, cu Bogdan Diaconu preºedinte ºi Escu primvicepreºedinte, alianþa este un prim pas pentru preluarea clarã ºi fãrã echivoc a PRM de cãtre PSD, prin Bodgan Diaconu, omul celui mai cãutat fugar din România, Sebastian Ghiþã.

Prin acest gest, din PRM vor dispãrea complet valorile pe care Corneliu Vadim Tudor le-a promovat.

Ataºãm acestui material trei fragmente elocvente, extrase din ziarul „Tricolorul“, în care Tribunul îºi exprimã pãrerile pe care le avea la vremea respectivã despre Bogdan Diaconu. * „Din categoria colici ºi deranjamente politice face parte ºi Bogdan Diaconu, o rubedenie a lui Piedone (sã trãiascã ºefu!), care, dupã ce s-a bîlbîit pe la Antene, comite acum precipitaþii discursive ºi alte averse de scuipat prin Parlament ºi pe la TV“. * LICHEAUA SÃPTÃMÎNII Piticul cu cioc (ciocoi) Bogdan Diaconu „Pînã acum, l-am lãsat în plata Domnului pe nãpîrstocul respectiv. Nu ar fi nici primul, nici ultimul care se screme sã fure mesajul naþionalist al Tribunului. Înaintea lui s-au fãcut de rahat Gigi Becali, Dan Diaconescu, Gh. Funar. Primii doi au ajuns la puºcãrie. Al treilea se pregãteºte, ºi el, de un depou: balamucul. Ce s-a întîmplat? Numitul Diaconu s-a pripãºit (prin efracþie) în sediul PRM Oradea, unde ºi-a deschis filialã a inexistentului sãu partid (copie dupã Rusia Unitã) ºi birou de deputat. A fost ajutat, cei drept, de un derbedeu pe nume Mihai Drecin, exclus din PRM cu mult timp în urmã. Aºa merge, bãi, aceºtia? Voi ºtiþi ce vã aºteaptã? Þineþi-vã curul bine!“ * „Mai nou, se încearcã lansarea la apã a unei alte bande: Partidul România Unitã. Pe cine imitã ãsta?

Partidul lui Vladimir Putin, Rusia Unitã. Animator e un þîºti-bîºti de 1 metru ºi-o litrã, Bogdan Diaconu, care încearcã sã mã copieze. Din pãcate pentru purtãtorul de þãcãlie de þîrcovnic (diacon) ºi cu vorbire împiedicatã, ar trebui sã-mi fure charisma, statura, cultura, biografia. ªi sã se urce pe o scarã, ca sã ajungã la clanþa uºii. Aceastã adunãturã e o invenþie a perechii penale Ponta-Dragnea, care încearcã sã controleze electoratul naþionalist“.

EPISTOLÃ SCRISÃ CU CERNEALA OCHILOR

trolul asupra acestor bogãþii. Dovada celor spuse este evidentã astãzi, cînd apa, curentul, pãdurile, petrolul ºi multe alte bogãþii au încãput pe mîini strãine, care le exploateazã fãrã milã, iar românii au devenit sclavi pe „plantaþiile“ lor. Toate aceste lucruri le spunea, cu ani în urmã, Vadim, iar timpul ne-a dovedit cîtã dreptate a avut. El îi demasca pe politicienii corupþi ºi mafioþi, îi arãta cu degetul, iar asta deranja. De aceea, trebuia înlãturat cu orice chip de pe arena politicã, pentru cã era incomod, vedea ºi ºtia prea multe. ªi biciuia cu glasul lui, din Senatul României - rostind discursuri fulminante - pe toþi cei care greºeau faþã de acest popor oropsit, pe care Vadim l-a iubit pînã la ultima suflare. Întro zi se va face dreptate, se va afla adevãrul, iar cei vinovaþi, dacã nu vor rãspunde în faþa legii, în mod sigur vor rãspunde în faþa lui Dumnezeu. Mulþi dintre cei pe care Vadim i-a înfierat sînt astãzi în puºcãrii sau au dosare penale. Dacã vã aduceþi aminte, cu ani în urmã venise cu un proiect de construire a „Puºcãriei Mafioþilor“. A fost un adevãrat spectacol în sala de ºedinþe a Senatului, cînd Vadim ºi cîþiva senatori ai PRM au adus în salã o pancartã mare, pe care era scris „Puºcãria Mafioþilor“, ºi pe care au desfãºurat-o în faþa tuturor, dupã care au folosit fluiere, precum poliþiºtii, chemînd lumea la ordine ºi disciplinã. Pãcat cã acest proiect nu a putut fi continuat, cãci astãzi mulþi ºi-ar fi gãsit „culcuº“ cald ºi moale, pe mãsura faptelor pe care le-au fãcut. Dar nu, domnii politicieni îºi fac singuri legi, care sã-i protejeze, ºi ispãºesc pedepse „la domiciliu“, pe cînd alþii, cu mult mai puþin corupþi sau care au fost închiºi pentru

mici potlogãrii, fac ani grei de puºcãrie. Asta e dreptate, românii mei? Nu, e bãtaie de joc faþã de noi!

Vadim avea o vorbã: „Eu cu hoþii nu merg la furat!“.

Se referea la acei ºefi de partide care-l rugau sã facã alianþe cu el. ªtia cã mergînd în aceeaºi barcã cu astfel de oameni, ar fi fost etichetat ca ºi ei, ºi a preferat sã rãmînã sãrac, dar cinstit. Din acest motiv l-am iubit ºi mi-aº fi dat ºi viaþa pentru el, pentru cã nu suferea nedreptatea, ºi s-a luptat pentru onoare, adevãr ºi pentru acest popor oropsit. Cu ani în urmã, el spunea cã „Pînã nu vin Vadim ºi PRM la putere în þarã nu va fi bine!“. ªi cîtã dreptate a avut. Din pãcate, odatã cu el a dispãrut ºi acest vis al românilor, de a trãi într-o þarã frumoasã ºi care sã le aparþinã cu tot ceea ce are ea mai bun.

De multe ori le spuneam oamenilor pe stradã cã în þara asta nu existã doi Vadimi, ci unul singur, el este greu de egalat ºi imposibil de depãºit. Timpul mi-a dat dreptate. Dupã moartea lui, la acel pseudo Congres, cînd a fost ales Emil Strãinu ca preºedinte al PRM, eu am luat cuvîntul ºi am spus: „A murit Vadim, a murit ºi PRM“. Am propus atunci sã fie ales ca preºedinte al PRM cineva din familia Vadim, Marcu Tudor, sau chiar Lidia Vadim Tudor. Domnul general a refuzat pe motiv de boalã, Lidia la vremea aceea nu vroia sã intre în politicã, aºa cã generalul Strãinu a ajuns preºedinte.

Dar toatã cacealmaua a durat puþin, pentru cã acel Congres nu fusese organizat statutar, iar Adrian Popescu s-a autointitulat preºedinte interimar. (va urma) VASILE CERLINCÃ, Suceava, 16 martie 2017

CÎNTECUL DE LEBÃDÃ AL NAÞIONALISMULUI AUTENTIC ROMÂNESC

Bogdan Diaconu a preluat PRM

„Sã te iubim a fost uºor Sã te uitãm este imposibil“ (1) Scriu din nou revistei dragi sufletului meu, „România Mare“. În fiecare sãptãmînã o aºtept cu drag, o citesc cu drag, dar de vreun an ºi jumãtate o rãsfoiesc cu ochii în lacrimi, pentru cã gãsesc în paginile ei fotografii ºi articole care i-au aparþinut lui Vadim.

Precizez încã o datã de ce spun Vadim, pentru cã de la el am învãþat cã despre un om mort nu mai poþi folosi apelativul „domnul“. Dacã ar mai fi trãit, nu mi-aº fi permis, în ruptul capului, sã mã adresez cu numele mic, chiar dacã am vîrsta lui. Nu vreau sã-mi aduc laude, sau sã-i aduc acestui OM laude, dar pentru mine a fost un idol, bun de pus la icoane. Pentru el mi-aº fi dat ºi viaþa, am mai spus-o ºi o repet. Pentru mine, ºi sînt sigur cã pentru alþi mulþi români adevãraþi, el a fost adevãratul preºedinte al României. El a fost Tribunul românilor, singurul politician care a luptat cu adevãrat pentru þara asta, pentru românii lui. El a fost speranþa românilor necãjiþi. El era aºteptat ca Mesia sã vinã la conducerea þãrii. N-a fost îngãduit sã ia puterea de cei din afarã, pe care îi bombarda de cîte ori avea ocazia cu penelul lui usturãtor, dar ºi de trãdãtorii din interior, de vînzãtorii de þarã. Românii votau în zadar, pentru cã zarurile erau aruncate dinainte, ºi erau aleºi cei pe care-i voiau ei. Þara era ºi este bogatã, iar strãinii trebuiau sã aibã con-

1831 – început de drum pentru Parlamentul României (1) Motto: „În noul Parlament au intrat toate partidele. Majoritatea e slabã, numericeºte ºi politiceºte.

Legea electoralã a salvat Guvernul ºi i-a dat tot ce nu i-au dat alegãtorii. În rîndurile majoritãþii, mulþi politicieni oportuniºti, clienþi ai tuturor cluburilor politice, de asemenea, mulþi civili…, oameni cumsecade ºi nepregãtiþi, clienþi ai cluburilor selecte“.

(Grigore Gafencu, despre Parlamentul României, în anul 1831) Istoria parlamentarã în România începe cu anul 1831, cînd, în Þara Românescã, a fost adoptat un act cu caracter constituþional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai tîrziu, ºi în Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului în Principatele Române.

O prezentare succintã a istoriei parlamentarismului în România evidenþiazã dificultãþile creãrii statului democratic românesc, în condiþiile unei societãþi preponderent rurale, care s-a despãrþit de tradiþiile sistemului feudal tîr-

ziu ºi cu mare greutate. Începuturile sistemului parlamentar se leagã chiar de istoria formãrii statului român modern, în condiþiile în care, prin Convenþia de la Paris, din 1858, realizatã în baza Tratatului de la Paris, din 1856, ce punea capãt Rãzboiului Crimeii, se stabilea crearea pentru Valahia ºi Moldova a cîte unei Adunãri elective. Într-un context politic intern ºi internaþional complicat, al intenþiilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a moderniza societatea româneascã, apare „Statutul dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris” (1864), care consacrã principiul bicameralismului, prin înfiinþarea Corpului Ponderator, alãturi de Adunarea Electivã. Legea electoralã introdusã simultan cu instituþia parlamentarã de tip bicameral împarte alegãtorii în douã categorii, dupã criteriul averii, respectiv alegãtorii direcþi, categorie în care erau incluse persoanele care plãteau o contribuþie de cel puþin 4 galbeni, aveau vîrste de peste 25 de ani, ºtiau carte, ºi alegãtorii primari, categorie în care erau incluse persoanele care nu ºtiau carte, dar care îºi plãteau contribuþia la veniturile statului.

Dupã forþarea abdicãrii domnitorului Al.I. Cuza, elitele politice paºoptiste au adoptat sistemul parlamentar bicameral, avînd ca model Constituþia belgianã din 1831.

Parlamentul, alcãtuit din Adunarea Deputaþilor ºi Senat, devine singurul organ legislativ, avînd rolul de a bloca eventuale tendinþe spre autoritarism. Votul cenzitar a fost menþinut pînã la finalul primului rãzboi mondial. Votul universal, introdus în noiembrie 1918, a produs schimbãri importante în viaþa politicã a României interbelice.

Parlamentul a devenit cu adevãrat independent de puterea executivã, cãpãtînd largi atribuþii legislative ºi politice, începînd cu 1 iulie 1866, cînd a fost promulgatã noua Constituþie a României, care rãmîne în vigoare pînã în anul 1923. Din acest moment, deºi sistemul electoral cenzitar de reprezentare în forul legislativ era inechitabil, Parlamentul va fi instituþia politicã fundamentalã a societaþii româneºti. Cele mai importante acte adoptate de Parlament în acea perioadã ºi în istoria României moderne au fost Declaraþia de Independenþã din 9 mai 1877 ºi actele de unire de la sfîrºitul primului rãzboi mondial. (va urma) (Text preluat de pe site-ul Camerei Deputaþilor)

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 31 martie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (68) imaginaþia mea se înfierbînta aºa 3 MARTIE 1990. Protestacum numai la copii se poate tarii au dat jos statuia lui Lenin, întîmpla. La noi în casã nu se din Piaþa Scînteii. Poate cã ar fi înjura, nici mãcar nu se drãcuia, fost mult mai bine, pentru toatã cea mai gravã ºi mai repetatã lumea, ca ei sã schiþeze vreun gest sudalmã pe care ºi-o permiteau ºi atunci cînd a fost ridicatã. credincioºii noºtri pãrinþi era Dupã rãzboi, mulþi viteji se„nenorocitul“ de cutare sau de aratã. Atunci cînd am scris, pencutare. Totuºi, din pricina antutru Almanahul „Sãptãmîna“ pe rajului, am învãþat ºi eu cîteva 1988, cã Lenin a arestat delegaþia înjurãturi, ceea ce îmi împovãra românã, condusã de diplomatul conºtiinþa ºi mã fãcea sã tremur C. Diamandy, ºi a închis-o în ºi de frica pãrinþilor, ºi de cea a fortãreaþa Petropavlovsk, întreglui Dumnezeu. Cu asemenea ul pasaj a fost cenzurat. În crime pe cuget, nu-i de mirare cã revista „22“, a Grupului pentru îmi fixasem vîrsta de 11 ani penDialog Social, Szasz Janos scrie tru a mã întoarce, cu adevãrat, la sã ne bãgãm minþile în cap, noi, Dumnezeu - de ce 11, ºi de ce nu românii, ca sã n-avem un altã cifrã, nu-mi pot explica. Pe Nagorno-Karabah în Transilurmã, încet-încet, credinþa în vania. Îl þin minte pe-ãsta, venise Dumnezeu a pus stãpînire pe la „Sãptãmîna“, în urmã cu cîþiva mine, an de an, dar nu ca un ani, sã protesteze la Barbu faþã Vadim Tudor cãuta liniºtea, în fenomen venit din exterior, ci de un articol de-al meu despre Transilvania. Acest ungur agre- scurtele vacanþe pe care ºi le per- aidoma unei fîntîni arteziene siv încerca sã ne îndoctrineze pe mitea, la Bran, unde avea o „Cãsuþã care þîºnea dinãuntrul meu: cãunoi cã Horea n-a strigat, înainte cu pãpuºi“, aºa cum a numit-o chiar tat pretutindeni ºi nicãieri, de moarte, „Mor pentru Naþiune“, el. Peisajur mirific din jur îl îndem- Dumnezeu era, de fapt, în mine, fiindcã Naþiunea Românã, vezi na la meditaþie, dar îºi dorea cu îºi avea locul Lui predestinat, mã Doamne, nici n-ar fi existat. ardoare sã imortalizeze ºi momente pãzea zi ºi noapte ºi mã obliga sã Numai cã Barbu l-a tratat cu un importante. Probabil cã acesta a mã ruºinez atunci cînd fãceam vreo boacãnã, nu pentru cã m-ar sictir suveran, fiindcã el iartã ºi fost unul dintre ele, cînd, îmbrãcat fi vãzut cineva, ci pentru cã mã înghite multe, dar sã nu se ia cineva de Transilvania, cã ºi-l în impecabilul costum alb, devenit vedea EL, ºi era de ajuns. Mã face duºman de moarte. Tot în emblematic pentru el, s-a fotografi- gîndesc la toate astea acum, în aceastã duminicã de primãvarã, revista „22“, bãtrînul geniu at în curtea casei. ºi mi se umezesc ochii de mila ambulant Petre Þuþea (un fel de Stan Palanca dupã ce l-a citit pe Schopenhauer) e mamei ºi de soarta mea nenorocitã, cu adevãrat numit „cea mai strãlucitã expresie a intelectualitãþii nenorocitã ºi fãrã cãpãtîi.

Dar, basta cu lamentaþia! Primãvara fierbe-n române interbelice“. Poate, dar care e opera lui Petre Þuþea? El n-a lãsat nimic scris, cel puþin pînã la ora arbori ºi bãutura fierbe în primarul-general al asta. Sau, cine ºtie, o fi adeptul adagiului rostit de Capitalei, þiganul Dan Predescu! Cineva îmi spune cã Oscar Wilde: „Tot geniul mi l-am pus în viaþã“. Faptul face orgii la sediul Primãriei, noaptea, cu tot felul de cã Petre Þuþea a fost legionar (dupã cum el însuºi i-a femei dubioase - chestia asta a istorisit-o un ºofer din mãrturisit lui Eugen Barbu) nu mã deranjeazã, atît anturajul lui. Au fost doi oameni de la U.G.S.R., la el timp cît n-a mînuit pistolul, ca Nicadorii ºi în vizitã, pentru a se plînge de jaful Sindicatului „Frãþia“, care a luat cu japca sediul sindicatelor, de Decemvirii.

4 MARTIE 1990. Duminica Ortodoxiei. Radio-ul pe Strada Anghel Saligny, din Bucureºti, ºi mai vrea ºi Televiziunea transmit slujbe ºi cîntece bisericeºti, sã punã mîna pe întreg patrimoniul U.G.S.R., în aºa ceva e un balsam pe rãnile sufletului meu. Cînd valoare de vreo 50 de miliarde de lei. Interesant cã cei eram foarte mic, mama ºi tata m-au învãþat sã mã de la „Frãþia“ îl plãtesc cu bani grei pe fostul meu rog, în cãmãºuþa de noapte a copilului nevoiaº care coleg de liceu, Sorin Roºca Stãnescu, ca sã-i atace în eram - stãteam în genunchi, în vîrful patului, ºi „Libertatea“ pe cei de la U.G.S.R., dar mi s-a spus cã spuneam niºte vorbe al cãror înþeles nu-1 pricepeam Stãnescu e plãtit, concomitent, ºi de þãrãniºti. Ce suficient, dar un oftat din rãrunchi îmi zdruncina reacþie a avut primarul-general? Le-a strigat delecoºul pieptului atunci cînd încheiam cu dorinþa de a- gaþilor de la U.G.S.R. cã ei nu reprezintã pe nimeni, mi dãrui Doamne-Doamne o bicicletã, sau mãcar o cã nu-i recunoaºte nimeni etc. N-or fi mers împreunã muzicuþã. Zi dupã zi, ani de-a rîndul, îl pîndeam pe la furat... Noi amãnunte despre sinuciderea generalutata pe cimentul din faþa cãsuþei noastre, cînd pleca la lui Gicã Popa: n-a murit la Palatul de Justiþie, cum se lucru, în zori, ºi-l rugam sã-mi aducã o jucãrie. Nu rãspîndise ieri, ci la Consiliul de Stat, dupã o agonie mi-a adus niciodatã, puþinii leuþi pe care îi cîºtiga îi de vreo douã ore. Se pare cã glonþul era tras prea dãdea pe pîine, ori pe marmeladã, ori pe cîte-un drept ca sã fie vorba de o sinucidere. Care o fi adepepene cu care ne mai stingeam foamea. Aveam vãrul? L-a chemat Ceauºescu la el - acesta e Popa cu convingerea cã sînt un pãcãtos fãrã pereche, mai ales care s-a îngropat Ceauºescu, sã mai spunã cineva cã cã, pe la 5 ani, urmãream cu mare atenþie furoul de era ateu! În Ardeal sînt semnalate iarãºi agitaþii ungureºti mãtase pe care o vecinã tînãrã îl întindea pe frînghia împotriva românilor. Pe statuia ecvestrã a lui Avram comunã din curte, apoi îl mîngîiam cam în locul unde Iancu din Tîrgu Mureº (realizatã de amicul meu bãnuiam eu cã ar fi izvorul plãcerilor - în realitate, Florin Codre, care a plecat în strãinãtate chiar în nu ºtiam nimic, dar îi auzeam pe alþii vorbind ºi dimineaþa asta!) s-au vãrsat niºte kilograme de vopsea în batjocurã. În semn de protest, se înregistreazã în mai multe localitãþi manifestãri ale românilor, care multã vreme n-or sã-i mai suporte pe nemernicii aceºtia. Încerc sã mã spãl de zgura ultimelor zile. Fac o vizitã la cimitir. La intrare, pe trotuarul de vizavi, îl vãd pe Nicolae Dan Fruntelatã, coborînd din maºinã, împreunã cu familia. Se face cã nu mã vede, întorcîndu-se cu spatele! Asta e culmea!

De parcã eu aº fi fost membru în C.C. al P.C.R. ºi redactor-ºef la organul C.C. al U.T.C. („Scînteia tineretului“), de parcã eu aº fi fãcut carierã întreþinînd zvonul cã sînt nepotul „tovarãºei Ceauºescu“. Ce concluzie sã trag eu? Cã hoarda care mã atacã e dispusã sã-i ierte pînã ºi pe foºtii membri La Conferinþele de Presã sãptãmînale, pînã ai C.C. al P.C.R, numai pe mine nu? Oare de ce oi fi cînd sãnãtatea i-a permis, a fost prezentã ºi Marga eu atît de incomod? Deranjeazã adevãrul pe care îl Barbu, soþia regretatului Ion Barbu, discipolul ºi spun sau modul cum îl spun? Ori poate eficienþa cel cu care Corneliu Vadim Tudor a pornit acest demersului meu justiþiar? Nu cred cã voi afla vreodatã rãspuns la întrebãrile astea. curent care încã dãinuie, „România Mare“.

Din cimitir s-au furat multe cruci, de cãtre þigani.

Baºca florile. Dar mã simt liniºtit sufleteºte: mama e acolo, la locul ei. În pãmînt? Nu, în cer! În pãmînt e numai haina trecãtoare, materia. Parafrazînd Biblia, pot sã spun ºi eu cã cine e fãcut din þãrînã - þãrînã se va face, dar cine e fãcut din Rai - Rai se va face. Dupãamiazã, la televizor apar Smaranda Jelescu ºi Daniela Crãsnaru. ªi ele au cîntat realizãrile regimului socialist: Daniela Crãsnaru intra, obligatoriu, în delegaþiile care tot îi prezentau volumele de „Omagiu“ lui Nicolae Ceauºescu, alãturi de amantul ei, Domokos Geza, dar acum e directoarea Editurii „Ion Creangã“; pe Smaranda n-o mai oprea nimeni, se îndeletnicea cu treaba asta pînã în decembrie 1989, în pofida ostilitãþii tot mai vizibile a populaþiei. Acum îºi falsificã biografia. Eu de ce nu pot face aºa ceva? Probabil cã e o chestiune de caracter. Emanuel Valeriu îi ia un interviu lui Dorin Tudoran, omul care n-are absolut nici o vinã, decît aceea de a nu avea pic de talent, în nici un domeniu. Acest Tudoran, care a scris ºi el reportaje despre Ceauºescu ºi Congresele P.C.R., ba chiar a luat ºi premii acordate de C.C. al U.T.C., recunoaºte acum cã e... angajat federal american, ca redactor la „Vocea Americii“. Îi place mult cuvîntul federal, fiindcã l-a repetat de nenumãrate ori. Se ia din senin de Eugen Florescu, pentru cã acesta ºi-a permis (?!) sã scoatã ºi el un ziar, „Democraþia“, aºa cã „federalul“ îl pune imediat alãturi de Tudor Postelnicu. Zice ceva de niºte „rîgîieli“, ceea ce sunã foarte urît: chiar aºa, sã intri, nepoftit, în casa românului tocmai cînd îi tihneºte ºi lui odihna duminicalã, ºi sã-i agresezi simþurile cu asemenea mîrlãnii, e, totuºi, o dovadã de nesimþire. Desigur, „federalã“ ºi ea. Numitul Dorin (spãlãtor de vase prin S.U.A.) liniºteºte acum pe toatã lumea, afirmînd cã n-a venit sã-ºi depunã candidatura la Preºedinþia României, mai precis la „coliva succesoralã“, „Eu sînt cu urã (?!) împotriva jigodiilor care supravieþuiesc“.

Drept pentru care „îi liniºtesc pe înþeleptul Take Brucan ºi pe mai puþin înþeleptul Petre Roman“. Nu pierde ocazia de a-ºi populariza prietenii: Paler, Manolescu, Dinescu, Deºliu. Lume bunã, nimic de zis, toþi patru, plus Tudoran, fiind, la origine, þigani.

Anul 2002. La Librãria Mihail Sadoveanu, din Bucureºti, gazda primitoare a atîtor lansãri de carte, ale multor corifei ai literaturii române, Corneliu Vadim Tudor ºi-a lansat volumul „Aforisme“. Au fost prezenþi, ca de obicei, numeroºi oameni de artã ºi culturã, ca semn al aprecierii de care se bucura Tribunul.

Acest Tudoran scria în „Luceafãrul“, dar ºi într-un volum de-al lui, de reportaje, acum vreo 10 ani, cã trebuie îmbunãtãþite reportajele vizitelor lui Nicolae Ceauºescu, prin includerea în suita prezidenþialã a unor scriitori autentici.

Azi a mai fost o demonstraþie în Piaþa Victoriei: „Jos Guvernul comunist!“ au scandat mulþimile. Mai mulþi þãrani, din diferite judeþe, au venit pentru pãmînt. La þãrani nu se gîndeºte nimeni, asta e realitatea. Aproape întreaga noastrã viaþã publicisticã sau culturalã e ocupatã de luptele meschine ale „dizidenþilor“, care se tot rãfuiesc ºi îºi etaleazã, pe tarabã, mizeriile lor morale. Numai cã una e sã fii „dizident“, ºi alta e sã fii luptãtor pentru Poporul tãu, una e sã fii împins ºi plãtit din afarã, ºi alta e sã te lupþi cu mîinile goale, ºtiind prea bine cã, în caz de eºec, nu te va apãra nimeni, aºa cum îi apãrã pe ei, mãrunþii trepãduºi ºi agenþi... (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 24-a – 31 martie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (2) Capul uman de pe Marte (2) Percival Lowell, astronomul care a extins teoria conform cãreia crestele ºi depresiunile de pe suprafaþa Planetei Marte, detectate de telescoape cu un secol în urmã, sînt, de fapt, canale purtãtoare de apã ale unei civilizaþii avansate, ar fi urmãrit cu mare interes aceastã controversã, dacã ar mai fi trãit. ªi încã un lucru. În ,,Factorul Maya”, misticul Josée Argüelles, adept al curentului New Age, evidenþiazã cã în 1947 - cu mult înainte ca figura umanã de pe Marte sã fie observatã prima datã, în 1976 -, sculptorul japonez naturalizat în America, Isamu Noguchi, a propus o sculpturã monumentalã, de 1,7 km lãþime, a unei feþe umane privind cãtre cer, care sã fie numitã ,,Sculpturã vizibilã de pe Planeta Marte”. Acest proiect nu a fost niciodatã pus în practicã - sau a fost? Poate Noguchi a fost angajat pentru acesta de cãtre marþieni.

Cercuri în lanurile de cereale (1) Aparent la fel de misterios, deºi mult mai creativ ºi mai puþin distructiv decît mutilarea vacilor din SUA, în anii ’70, acest fenomen a devenit pentru prima datã ºtire de senzaþie în august 1980. Atunci, un turist care se plimba pe lîngã Valea Pewsey, din sudul Anglei, a vãzut într-un lan de porumb apropiat, trasate cu o inexplicabilã precizie, trei cercuri ciudat de perfecte. Articolul din ziarul ,,Wiltshire Times”, referitor la aceastã descoperire, a atras atenþia specialiºtilor locali în ozeneologie. Negãsind dovezi ale unei farse sau ale unei intervenþii a extratereºtrilor, ºi întrebîndu-se dacã cercurile nu

au fost cumva cauzate de o anomalie meteorologicã, cum ar fi un vîrtej de vînt, jurnaliºtii l-au contactat pe meteorologul Terence Meaden - ºi astfel a început una dintre cele mai distractive, creative ºi lungi mediatizãri din „sezonul aiurelilor”.

Pînã în vara anului 1982, noi cercuri au apãrut, peste tot, în sudul Angliei. Ca o caracteristicã a lor, toate erau „singulare”. Pe mãsurã ce fenomenul (la fel ca ºi interesul mass-media) se dezvolta, au început sã aparã formaþiuni mai complexe - nu numai grupuri de cercuri intersectate, ci chiar, pînã în 1989, „pictograme” complicate - sub formã de cheie, cercuri celtice ºi imagini luate din geometria fractalã modernã.

La început, cînd formaþiunile erau relativ simple, s-au emis douã teorii principale ale cauzelor.

Meaden susþinea cã o specie rarã de vîrtejuri atmosferice crea vijelii localizate, care învîrteau recolta de pe cîmpuri, sub formã de cercuri. Pe mãsurã ce formaþiunile (ºi relatãrile în presã despre acestea) au devenit mai complexe, el a iniþiat termenul de „vîrtej de plasmã“ - o teorie care, mai tîrziu, a fost preluatã ºi elaboratã de Yoshihiko Ohtsuki, de la Universitatea Waseda, din Tokyo. ªi mai atrãgãtoare pentru jurnaliºti s-au dovedit teoriile generate de entuziaºtii New Age, ocultiºti ºi ozeneologi care, vãzînd cum în fiecare varã apãreau noi cercuri, plecau în grupuri în zonele respective, cum ar fi Devil's Punchbowl, aproape de Winchester, sau în locuri megalitice antice, precum Avebury. Aici, receptînd „vibraþii cosmice” ºi stabilind nopþi de veghe pentru a încerca sã-i prindã pe „fãuritorii de cercuri”, astfel de mistici ajungeau la concluzia cã intervenþia extratereºtrilor este, evident, responsabilã! (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Meteorologicã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Ploaie mãruntã ºi deasã Trecãtoare; 2) Vreme cu temperaturi scãzute – Fiert; 3) Trecut prin ploaie, fãrã umbrelã – Însoþesc fulgerele; 4) Vînt periodic prin sudul Asiei – Ambarcaþie de pescari; 5) Segment de curbã – Relief coborît – Vine cu ploile; 6) Cere o repetare – Mîndria francezilor; 7) Din apus! – Adrian Enache – A se arãta; 8) Cãdere de zãpadã în munþi, pe timp de iarnã – Acute!; 9) Scriitor – A se opri; 10) Drum naþional – Zarzavat la ciorbã; 11) Ademenite – Picãturi de apã cãzute din nori.

VERTICAL: 1) Fenomen meteo numit ºi chiciurã – Temperaturã ridicatã; 2) Cursuri de apã în deºert – Deplasare a unei mase de aer; 3) Rece – Apus de soare (rar); 4) Fãrã impozit – Jucatã la cazinou; 5) Pusã în funcþie – Zeul rãzboiului la greci; 6) Face muzica – Publicaþii periodice; 7) Cerere, rugãminte – Zodie care... înoatã; 8) Voce slabã – Azot ºi fosfor; 9) Vechi magistraþi romani – Legat la gît; 10) Antim Ivireanul – Vînt rece care bate în Cîmpia Dunãrii; 11) Apare noaptea pe cerul senin – Pasãre vînatã (pl.).

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,ÞÃRILE FONDATOARE ALE U.E.” 1) LUXEMBURG; 2) OLANDA – LEI; 3) CUTU – LA – RT; 4) AC – NOSTIMA; 5) LAUTA – AMAL; 6) I – CARD – INI; 7) ZEI – BELGIA; 8) AM – SECARA; 9) ARA – ACA – L; 10) ANA – FRANTA; 11) BACAU – STAN. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.