Romania mare, nr 1387

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Tableta de înþelepciune Întrebat de ce s-a înscris în Partidul România Mare, profesorul de filosofie Titus Raveica a rãspuns: „Pentru cã Vadim e singurul ºef de partid care nu face greºeli gramaticale“.

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

DECLARAÞIE DE PRESÃ

Slugile lui Boier Cãcãreazã Motto: „Ajuns-am un popor de retardaþi?/ Atunci e clar: scuipaþi-ne în faþã!/ Ne place sã fim viermi? Sã fim cãlcaþi!”

(CORNELIU VADIM TUDOR) Prima datã mã gîndeam sã titrez „Ruºine, Popescule!”, apoi mi-am dat seama cã insul în cauzã e un nimeni. Un zero din punct de vedere politic – ºi chiar uman, cel puþin din punct de vedere al atitudinii faþã de omul pe lîngã care pretinde cã a slujit cu credinþã. De fapt, el ºi puþinii lui acoliþi nu au slujit, ci au slugãrit; erau cei trimiºi dupã apã mineralã, dupã mîncare pentru cãþei, dupã diverse comisioane – asta pentru cã Vadim considera cã atît puteau, cã atît le permiteau calitãþile ºi capacitãþile intelectuale, dar cred cã mai ales sufleteºti. Dar, e o vorbã din bãtrîni, fereºte-te de sluga ajunsã stãpîn, sau de cel cu suflet de slugã.

Moartea lui Vadim a fost o vinã comunã, a unei societãþi care a înþeles prea puþin dãruirea pînã la sacrificiul de sine a Tribunului; iar el însuºi nu a acceptat cã lumea nu merita acest sacrificiu. Sau poate cã Vadim era cel care înþelegea, iar lumea asta parºivã ºi bicisnicã meritã sã munceºti pînã la epuizare pentru ea, sã fii insultat, crucificat cu cuiele trãdãrii ºi batjocurii, þintuit pe crucea urcatã cu greu pe Golgota zecilor de ani de dãruire. (continuare în pag. a 22-a) DRAGOª DUMITRIU

Lidia Vadim Tudor se delimiteazã de actuala conducerea interimarã a PRM Bucureºti, 3 aprilie 2017 - Lidia Vadim Tudor se dezice de actuala conducere interimarã a Partidului România Mare (PRM) ºi este total împotriva asocierii partidului cu persoane care nu au absolut nici o legãturã cu naþionalismul autentic românesc ºi care sînt apropiate mai degrabã de alte formaþiuni politice, gen PSD, nocive atît naþiunii române, cît ºi PRM-ului. „Nu am sã accept ca formaþiunea politicã fondatã de tatãl meu, Partidul România Mare, sã fie asociatã cu Bodgan Diaconu ºi cu tot ceea ce este legat de el.

Pentru cã, din pãcate, acest nume nu înseamnã doar Partidul România Unitã, care s-a strãduit din rãsputeri sã distrugã PRM în ultimul an, ba chiar mai mult, numele Bogdan Diaconu se identificã cu Partidul Social Democrat (PSD), cu Victor Ponta ºi, mai nou, cu Liviu Dragnea, care se ºi vãd portstindardul acestei alianþe, care contravine intereselor PRM. Bogdan Diaconu este proiecþia pe sticlã a lui Sebastian Ghiþã, care încã este cel mai cãutat fugar politic al României.

Mã delimitez de aceastã alianþã, pe care o vãd din start fãrã speranþã, dar care poate aduce naþionalismul autentic românesc sub controlul PSD. Totodatã, nu sînt de acord ca numele PRM sã fie asociat cu cel care încã mai are multe de ispãºit pentru tot rãul pe care l-a fãcut, Gheorghe Becali, cel care a întors cu rãu tot binele pe care, cîndva, tatãl meu i l-a fãcut. În ultimele luni, am avertizat, prin diverse canale, cã impostorul care conduce acum PRM, în totalã contradicþie cu interesele românilor, este periculos nu doar pentru partid, ci chiar ºi pentru conceptele de naþionalism ºi patriotism, prin asocierea PRM, singurul partid autentic naþionalist din România, cu nume care au adus doar deservicii acestei þãri. Am avertizat cã nu are onoare, cã nu are caracter, cã minte, cã înºealã oamenii ºi aºteptãrile multora dintre cei care încã mai cred în PRM. Am avertizat, ºi acum vedeþi cã am avut dreptate. (continuare în pag. a 22-a) LIDIA VADIM TUDOR

Umor „politicianist“ Pagina 8

NR. 1387

ANUL XXVIII

Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne Pagina 14

Porumbelul La geamul tãu albit de suferinþã dintr-un vãzduh cu zale de oþel prin necuprinsul pustiit de boras s-a pripãºit, speriat, un porumbel Simbol creºtin, de viaþã ºi de moarte un emisar din alt tãrîm trimis prin ochii de camee îngheþatã el vede poate tot ce-þi este scris Eu þi-l arãt, dar nu mai ai putere întorci cu milã capul spre apus priveºti de bunã seamã peste lucruri pe rîul de obîrºii, mai în sus Îmi spui cã simþi o stare fãrã nume ceva ca o neliniºte în zori ºi-mi povesteºti un vis de peste noapte cum se fãcea cã te scãldai în flori Îþi mîngîi fruntea, te sãrut pe pleoape întreagã viaþa mea þi-aº da obol tu mã mai rogi, atunci cînd va fi ceasul sã nu te las pe mozaicul gol ªi mai ºopteºti aºa, ca pentru tine cã El pentru pãcate S-a jertfit ai vrea sã pleci ºi nu mai ai rãbdare îmi face rãu calvarul tãu cumplit Respiri acum atîta demnitate nu ceri nimic, nu plîngi, nu mã implori eºti singurã în sorbul veºniciei ºi ne înveþi ce antic poþi sã mori Rãsare iar la geam un pui de soare îþi poleieºte pãrul de argint un porumbel prevestitor aºteaptã ºi eu te strîng în braþe, ºi te mint.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Poems“)

Cei mai sîngeroºi criminali din istorie...

Paginile 12-13

VINERI 7 APRILIE 2017

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Meciul secolului pe ringul de la Las Vegas: Romulus Vulpescu – Miºu Navetistul Ungurii sînt slabi de þîþînã Pocnind din bici pe lingã boi/ Trec uteciºtii vechi ºi noi / Cristoiu, Szekely, Mitroi!

Cele 5 fete ale regelui se vor mãrita în aceeaºi zi Cînd Primim ameninþãri cu fotbalistul Cãpuºã ridicã piciorul...

Ceauºescu, ieºi din groapã/ Cã nu mai avem nici apã! moartea Pe bancnota de o mie de lei va fi Mia Braia.

PARTEA A II-A Despre acelaºi ºoricel cherchelit ºi stricãcios, Bãcanu, se spune cã ar fi fost bãtut în Piaþa Universitãþii de niºte scutieri. Noi nu ºtim dacã o fi fost aºa, dar îi atragem atenþia cã în întreaga Capitalã a început o amplã acþiune de deratizare, astfel încît sã fie atent cum umblã ºi pe unde îºi bagã lãbuþele...

Vreþi sã ºtiþi ºi ultima ispravã a lui Bãcanu? În ultimul numãr din clisma lui intitulatã „Strict-Secret” îl acuzã (sub semnãtura Ileana Dobre) pe Corneliu Vadim Tudor cã l-ar fi omorit pe Ion Lotreanu (pseudonimul literar al lui Lãbescu Ion, care s-a sinucis). Aici Securitatea i-a jucat o festã scormonitorului prin gunoaie, pentru cã dacã l-ar fi iubit puþin, i-ar fi furnizat dosarul complet al crimelor monstruoase pe care acest satyr C.V.T. le-a comis de-a lungul secolelor: astfel, el a apãsat pe trãgaciul cu care duelistul francez l-a împuºcat pe Puºkin, el l-a bãgat în laþul spînzurãtorii, în Hotelul „Engletera”, pe Esenin, asta, desigur, nu înainte de a înfãºurã bine de tot gîtul Isadorei Duncan în eºarfa pe care tot el, nemernicul, a legat-o cu fundiþã, de roata automobilului ucigaº, dupã care, desigur, acelaºi invidios poet i-a dat brînci lui Nicolae Labiº între vagoanele tramvaiului. Asta e tot. Mulþumiþi?

Fireºte, fiindcã subiectul e foarte interesant, vom reveni sãptãmîna viitoare asupra lui, aºa cã pregãtiþi-vã de rîs... În ziarul „Azi” citim un dramatic articol semnat de Dumitru Toma, sub titlul „Mihai Viteazul, interzis în Covasna”. Este vorba despre dorinþa românilor din comuna Breþcu de a ridica un monument în memoria voievodului unificator de þarã, care în zilele de 4-6 mai 1600, dupã cum grãieºte cronica, a poposit aici. Nem, zic udemeriºtii, nu e bine, nu dãm voie la voi, magyar draghe naºte tulburãri! Pãi sã se nascã o datã...

Asta ne mai lipsea: cei patru-cinci saºi care au mai rãmas în România cred acum cã, dacã Germania s-a unificat ºi e o mare putere, ei îºi pot permite sã fie obraznici cu poporul acesta, cum au fost prin 1940, sub oblãduirea lui Hitler. Nu este prima oarã cînd cotidianul „Neuer Weg” se amestecã brutal în politica naþionalã a Statului Român, fãcînd miºcãri greºite, de hipopotam într-un magazin de porþelanuri. Astfel, Partidul Unitãþii Naþionale a Românilor e calificat drept „extremist naþionalist”, iar ministrul de Interne Doru Viorel Ursu e urechiat public pentru cã a îndrãznit sã acorde o diplomã revistei „România Mare”! Auziþi, noiervegilor, voi mai lipseaþi în toatã supãrarea acestei þãri! Nu vreþi sã vã vedeþi de-ale voastre, v-a zis cineva ceva, v-a atins cineva cu o floare? Ia mai scutiþi-ne de grosolãniile voastre!

Dat în urmãrire de poliþia din întreaga þarã, escrocul Paul Ioan Cruceanã a intrat parcã în pãmînt de 3 sãptãmîni. Nu-i nimic, o sã-l scoatã ea foamea

C A R I C A T U R I

Sãptãmîna trecutã, dl. Corneliu Vadim afarã...

Tudor a acordat un interviu corespondentului Cees Zoon, de la ziarul „Da Volkskrant”, din Amsterdam. À propos de redactorul-ºef al revistei noastre: a început sã primeascã tot mai multe ameninþãri cu moartea din partea unor grupãri extremiste ºi a unor dezechilibraþi psihic. Departe de a-l înspãimînta, toate acestea îi provoacã o mare voie-bunã, ba chiar îi invitã pe doritori sã încerce numai un atentat: tot nu se gãseºte caºcaval pe piaþã, vor fi fãcuþi ºvaiþer la minut, avem niºte paznici inimoºi, care trag prin buzunar ca Jean Gabin în „Clanul Sicilienilor”. Hai, veniþi la tata, copii ai durerii!

A apãrut bancnota de 500 de lei, care poartã chipul lui Constantin Brâncuºi. De notat cã marele nostru sculptor s-a nãscut la Hobiþa, care înseamnã un Hobby ceva mai mic. Pentru bancnota de 1.000 de lei, aflatã în curs de elaborare, teroristul þigano-german Doru Braia a propus portretul mãtuºii sale, Mia Braia. Vorba aia: unde merge Mia, merge ºi Doru...

Vã daþi seama cum am fi trãit în aceste zile, dacã nu cãdea regimul comunist? Vã daþi seama ce reportaje omagiale trãgeau V. Arachelian, D. Budeanu, M. Rotaru, L. Buduca, ªt. Mitroi, I. Cristoiu. C. Nistorescu, I. Goia ºi alþi „capitaliºti” de azi? Pentru care motiv? Pãi, la 8 mai se împlinesc nu mai puþin de 70 de ani de la fãurirea Partidului Comunist Român! Cã bine zice cîntecul popular: „Ceauºescu, ieºi din groapã!/ Sã vezi þara cine-o sapã/ Cine te-a slujit pe tine/ Minte azi fãrã ruºine/ ªi trãieºte ºi mai bine/ Mai fã tu o ºmecherie/ Pune mîna ºi învie/ Însã fãrã Naºparlie/ ªi mai þine-o cuvîntare/ Sã dea toþi în gãlbinare/ ªi mai dã-ne un decret/ Sã dea toþi în diabet/ Te-aºteaptã românii toþi/ Sã mãturi þara de hoþi/ Hai nea Nicu, dã din mînã/ Sã-i sperii o sãptãmînã/ Pe tîlhari ºi derbedei/ Pe smintiþi ºi pe miºei/ Ceauºescu, ieºi din groapã/ Cã nu mai avem nici apã/ Pune-i pe þigani la muncã/ ªi la unguri dã poruncã/ Terminã ce-ai început/ Cã se furã la minut/ Nimeni nu mai bateun cui/ Umblã hoþu-n legea lui/ Ieºi din groapã doar un an/ Sã bagi boalã în Brucan/ Sã-l alergi prin Damãroaia/ Unde-ºi paºte mutu oaia/ Ieºi din groapã doar o zi/ Sã-l beleºti pe Kiraly/ Sã ne spui cin-te-a trãdat/ Ceauºescu, fii bãrbat!“.

A avut loc o importantã împrospãtare a Guvernului.

Conform codului bunelor maniere, aceastã remaniere n-a deranjat pe nimeni, ba chiar a produs destul amuzament. Vedem cã dl. Traian Bãsescu a fost avansat ca ministru al Transporturilor (?!), deºi domnia-sa n-a furnizat nici un fel de explicaþii privind milioanele de dolari cheltuite iraþional în Portul Pireu, pentru repararea unor nave româneºti, asta în vreme ce, pe ºantierele noastre de profil, ºomajul e în floare. Pe urmã, dl. Victor Stãnculescu a fost numit

ministrul Industriei, ceea ce ne plaseazã în plin suprarealism: avînd în vedere cã industria noastrã e la pãmînt, înseamnã cã apreciatul general se poate considera ºi ministru al Agriculturii. Pe urmã, ca ministru al Tineretului trebuia pus Babiuc, iar ca ministru al Bãtrînetului, nimeni altul decît Gavrilã-Copil.

Cel mai miºto a scãpat nejumulit reprezentantul romilor în Guvern, Andrei Pleºu, care a rãmas pe craca lui. Vorba cîntecului de ºatrã, interpretat prin filmele sîrbeºti de Tereza Kesovija: „Ay, ay, Într-o publicaþie obscurã, persoana Romaneee!”. cu dinþii de creion chimic pe nume Jana Gheorghiu afirmã cã, pe cînd lucra la „Sãptãmîna”, Eugen Barbu ºi-a pus în gînd sã o mãrite. L-am întrebat ºi noi pe scriitorul respectiv ºi, dupã îndelungi eforturi, ºi-a amintit parcã ceva: cam aºa a fost, dar în nici un caz nu era vorba s-o mãrite, ci s-o însoare! Mã rog, sã trecem mai departe. Personajul numit Jana Gheorghiu afirmã cã era cît pe-aci sã fie victima unui viol, pe care vroia sã-1 practice primarul unui sector, dar nu i-a mers, pentru cã J.G. a apucat fãcãleþul, l-a înjurat voiniceºte pe þigan ºi l-a pocnit drept în moalele capului sãu de prim-secretar. Ce-ai fãcut, colega?! De ce n-ai rãspuns propunerilor matrimoniale, de ce l-ai caftit pe nefericitul activist, tu nu vezi unde ai ajuns? Peþitorii au zburat, iar tu ai rãmas cu Revenim cu elemente mai fãcãleþul, Jenicã tatã... precise privitoare la marea escrocherie de la „Caþavencu”. Aºa dupã cum reiese din datele anchetei judiciare, în perioada 1 ianuarie – 11 aprilie 1991, haimanalele de aici au tipãrit la Tîrgoviºte un numãr de 2.110.900 de exemplare ale revistei lor, dar, în realitate (de comun acord cu „patronul” Nacu Ovidiu), au facturat numai 1.546.000 de exemplare.

Beneficiul fraudulos, în valoare de 2.829.000 lei, a intrat în buzunarele aºa-ziºilor ziariºti. ªi cum ziceþi Iartã-mã, Doamne, dar cã era cu „Bula Galului”? nu ºtiu cum se face, ºi mã întorc mereu la unguri, se vede treaba cã îi persecut. Tot se plîng liderii lor cu pantofi noi ºi vatã-n nas (Tökes, Szocz, Domokos, Silto, Kiraly, Horthy, Hitler, Attila, Gengis Han ºi Ginger Rogers) cã minoritarii maghiari nu se mai simt în siguranþã în România. Pãi ºtiþi de ce? Au început sã-i calce cu maºinile chiar fraþii lor de pe malul ligheanului Balaton! Zilele trecute, cetãþeanul Kosz Gyarfas, din Budapesta, venit ca turist prin judeþul Harghita, circula ºi el aºa, teleleu, paºnic, cum circulã ungurii cu maºina: adicã beat mort, nu vedea la doi metri, noroc cã dãduse drumul la ºtergãtoarele de parbriz ºi-i mai fãceau ceva vînt, dar el nu-ºi mai dãdea seama, trãgea frîna de mînã cu piciorul ºi cînta, mamã, mamã, ce cînta, aºa frumos cînta, acest nobil vãcar din pustã, tot felul de arii din simfoniile alea ale lor, scrise de Kalman. Din pãcate, pe raza localitãþii Siculeni, turistul a accidentat-o pe biata femeie Szabo Maria, dar a fugit repede mai departe, spre alte zãri de soare pline, pînã unde? Pînã în raza localitãþii Racu, unde a mai luat o unguroaicã în bot, pe sãrmana Fodor Iuliana, dupã care iar a fugit cu multã bravurã, cãutînd probabil ºi alte victime, numai cã, în drum spre Gheorgheni, a intrat într-un gard. Aici, frãþia româno-maghiarã ºi-a spus cuvîntul, ºi numeroºi localnici, fãrã deosebire de naþionalitate, l-au bumbãcit bine. Pus de poliþie sã sufle, a mai avut patriotismul sã coloreze fiola în roºualb-verde, avînd o îmbibaþie alcoolicã de 2 la mie.

Noroc cã femeile accidentate au scãpat.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 3 mai 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Tusea ºi junghiul Marijuana la tot cartierul Kövesi, jos laba de pe studentele la Teologie!

Rãzboiul sutienelor Boxul acuzaþilor Cît mai costã o curvã alcoolicã?

Charlicã ºi pisicile aristocrate Iar am avut dreptate: americanii e mai tari ca ruºii O starletã cu pretenþii de star: Simona Senzual Halep La Steaua care a apus Ghiþã, mai pune un pic de ºunculiþã! ªutirea peºtiºorului de aur Europa, în ritmul lui Iohannis Perversiunile Danielei Gyorfi Mamaia ºi piciorul de lemn Harra, vizionara-porno Redefinirea familiei Maidanezii Þoiul ºi marþafoiul Rahmaninov, urmaºul lui ªtefan cel Mare La Posada ºi-a pierdut Robert mesada Un individ fãrã puþã, pãrãsit de nevasta învãþatã cu aparate mai ferme, ºi un boºorog, cãruia i s-a vindecat locul demult, au fãcut alianþa boilor, impostorilor, nebunilor ºi escrocilor (BINE). În general, proºtii nu reprezintã pe nimeni, deºi, cînd se uitã în oglindã, au impresia cã-i urmeazã milioane de deºtepþi. Ei, de fapt, stau în fund ca maimuþa ºi se scarpinã de purici pînã le dã sîngele pe nas. Nu, nu s-a format aceastã alianþã scandaloasã, miºcarea patrioticã se va scutura de rîia cãpreascã ºi va duce mai departe spiritul naþional ºi justiþiar al tribunilor Neamului Românesc pînã cînd patria se va numi România Mare. Vã rog frumos sã nu vã mai luaþi dupã proºti, decît dacã aveþi o coadã de mãturã la îndemînã.

Pentru a creºte real pensiile ºi salariile, fãrã a fi anulate de inflaþie, e absolut obligatoriu sã creascã ºi productivitatea muncii. Sã-i spunã cineva ºi Olguþei despre ce este vorba în prima propoziþie.

De la anul, consumul de marijuana, în scop recreaþional, va fi permis. În Canada, nu vã bucuraþi degeaba, erbivorelor! Premierul lor a experimentat la greu efectele gingaºei plante ºi i s-a pãrut cã zboarã fãrã aeroplan.

Totuºi, ca sã nu fie accidente aviatice non-stop, fiecare familie n-are voie sã creascã decît patru plante pe an. Una pentru mama, una pentru tata, ºi cîte una pentru ãia mici.

Dacã ai doar doi, de la trei în sus sã te þii balamuc! Elena Udrea, aceastã martirã a luptei pentru putere, avere ºi orgasm, a încasat, încã de la prima instanþã, 6 ani cu executare, ºi-i obligatã sã le plãteascã mituitorilor-sifonari peste 2 milioane de euro. Biata femeie, va trebui sã-ºi vîndã vreo pereche de galoºi...

I-au luat apãrarea de la gurã diverse personulitãþi, de la Gheorghe Becali, fost Gigi, ºi pînã la Traian Bãsescu, fost Popeye Marinarul. Pe Matrozul Chior l-am putea înþelege, cã are ochii alunecoºi, inima zburdalnicã, dar pe Gigi poate-l înþelege Dumnezeu. În mod surprinzãtor, celebrii postaci, care erau furajaþi cu 10.000 de euro pe lunã de o blondã planturoasã, n-au avut semnal. ªi cînd te gîndeºti cã Elenei din Troia i se trage de la unul pe care-l cheamã, paradoxal, Lungu. Da, aþi citit bine: i se trage de la Lungu, nu de la Scurtu. Nici mãcar de la Chelu.

Dezastrul a început cu Gala Bute, care, ce ironie, în ciuda rimei evidente, te poartã pe alte rute. În contradicþie cu privirea-i ºãgalnicã ºi cu ameþitorul joc de picioare, nu te duce-n lumea viselor, ci te bagã la rãcoare.

Totuºi, e scandalos sã introduci la bulãu o junã studentã la teologie, jumãtate vestalã, jumãtate fiarã. Elena a contestat decizia, considerîndu-se fatã cinstitã. Pînã ºi Matrozul Chior s-a inflamat la maxim, garantînd pentru virginitatea concurenþei lui Andrei Pleºu, de pe vremea cînd îºi agãþau armele bãnuit erotice pe aceeaºi sîrmã politicã. Concurenþã în materie de sîni, deºi, dupã argumentele irefutabile ºi parapsihologice ale domnului Liicheanu, dl. Pleºu ar fi posesorul unui sistem filosofic cu prindere la spate, cu douã numere mai mari. Din pãcate, Monstrul cu Barbã nu a ºterpelit nimic, din lene, sau nu a fost prins, tot din lene, ºi no sã-l auzim prea curînd cã gardienii i-au smuls sutienul ºi lau muºcat de sfîrcuri. Mare pãcat! Dacã dl. Liicheanu va contesta aceste afirmaþii, îl anunþãm cã n-am pus ghilimelele întrucît, la filosofii de debara, e facultative. ªi dacã a spus, ºi dacã n-a spus ceea ce v-am relatat mai sus, nu prea conteazã; toatã lumea ºtie cã aºa gîndeºte dumnealui ºi cã, între Elena Udrea ºi Andrei Pleºu, ar alege-o, fãrã sã clipeascã, pe Monica Bewinski, Procuroarea-ªnur. Care nu poartã sutien, iar chiloþii i-a pierdut demult, în vremuri imemoriale, la o descindere printre aurolacii din Gara de Nord.

La Tribunalul Bacãu, trei deþinuþi l-au snopit în bãtaie pe al patrulea, chiar în boxa acuzaþilor. Dupã cum merge (in)justiþia în þara asta, mai mult ca sigur cã victima va fi aspru pedepsitã pentru conflict de interese. Interesul ei era sã nu ia bãtaie, dar, dacã nu s-a putut abþine, suportã rigorile legii.

Charlie Sheen i-a dat lui Lindsay Lohan 250.000 de dolari doar pentru cã, la beþie, aceasta l-a tras peste abdomenul burþii ei, într-un pat care ardea de nerãbdare sã fie batjocorit de celebritãþi. Mãi, ce s-au scumpit curvele, e jalea de pe lume. Pãi, la preþurile astea, mai ajungem noi în lumea civilizatã... la sulivarã. În ziua în care Theresa May, gagica aia de conduce Marea Britanie cînd doarme cotoarba a bãtrînã (Elisabeta, pentru republicani), i-a scris Europei, pe un ºerveþel umed, cu rimelul: ,,Adio ºi n-am cuvinte!”, Charlicã, bãiatul ãla cu urechi model farfurie zburãtoare, a mai dat o raitã prin România. Nu pe la casele lui, ci pe la ale lui Iohannis, care l-a ºi decorat, cã nu era sãtul iubitorul de Camile de tinichele! Dupã ce a scãpat, cu chiu cu vai, de Werner, ºi-a bãgat capul între urechi - ºi, har Domnului, e loc destul! - s-a mai benoclat la niºte petarde de prin Bucureºti ºi a ras-o pe la neamurile lui, Prinþesa Margareta ºi Prinþul Miorlau. Celelalte pisici aristocrate erau plecate la

vînãtoare de motani în cãlduri. Acum nu-i prea clar ce tot cautã Charlicã pe aici, dar, la criza acutã de regi din acest spaþiu al istoriei contemporane, nu-i exclus sã-l vedem pe tronul pe care a stat caprã la nemþi, la ruºi ºi la cine s-a mai învrednicit sã joace lapte-gros, ºi regele Mihai. Dacã ar fi sã ne luãm fie ºi numai dupã urechi, Charlicã e mult mai îndreptãþit decît Alteþa Sa Banalã Principele Radu Buda sã pretindã tronul. Dar sã se grãbeascã, pînã cînd istoria nu va trage apa dupã ei...

Raportul morþilor în accidente pe ºoselele-cimitire ale României a fost, în anul precedent, de 97 la un milion de locuitori, dublu faþã de media europeanã.

Procentul este mai mic la numãrul deceselor pe autostrãzi (8%), dar asta numai pentru cã noi nu prea avem autostrãzi.

V-am spus din vreme cã nici Toma Alimoº, nici Tudor Vladimirescu ºi nici mãcar Tudor Tudorel nu-i vor clinti pe Kövesi ºi Lazãr din funcþii, în ciuda inabilitãþilor din vremea cercetãrii cazului ,,Noaptea, ca proºtii”, fiindcã americanii e mai tari ca ruºii în spaþiul carpato-danubiano-hipnotic. Aºa cã n-are rost sã reluãm subiectul, dar sã nu uitaþi: cînd aveþi probleme cu ceea ce se ascunde dincolo de aparenþe, citiþi-ne!

O sã fiþi mai informaþi, mai fericiþi, ºi, dacã e posibil, mai deºtepþi.

Ceea ce nu se poate spune despre Simona Senzual Halep, o starletã a tenisului, care nu va ajunge niciodatã star mondial în adevãratul sens al cuvîntului. De ce?

Pentru cã n-are caracter, aºa cum a recunoscut în timpul meciului cu britanica Konta (sic!). În timp ce Darren Cahil o sfãtuia cum sã depãºeascã momentul, figuranta, cãreia i s-a urcat gloria la cap înainte de vreme, i-a zis (ºtiind cã e filmatã) cam aºa: ,,Ia lasã-mã-n carul meu cu sfaturile tale!

Tu nu vezi cã mã doare la bascã de tenis? Dacã s-ar putea sã cîºtig fãrã sã mã prezint la meciuri, ar fi extraordinar.

Mie îmi place sã apar prin reviste, sã dau declaraþii la TV, sã mã laude fãrã motiv dilimanul de C.T. Porcescu...

Sportul ãsta mai mult mã încurcã. Îmi plãcea la început, cînd eram modestã ºi flãmîndã. Acum, cu maþul plin, e aiurea, ia mai dã-te-n spume, mãi, Crocodil Dundee. Nu încerca sã mã convingi cã sînt altcineva, cã n-ai nici o ºansã. Am un joc ridicol ºi nu vreau sã mã schimb. Vreau sã fiu ºi eu ridicolã, care-i problema ta?!”. Nu vã mai amintesc ºi restul discuþiei, purtatã în englezã, dar vã asigur cã traducerea este cît se poate de exactã, fiind asiguratã de Lia Olguþa, starleta politicii ºi lingvisticii mondiale de pe întreg mapamondul globului pãmîntesc. Începînd cu 30 martie 2017, Steaua nu mai existã pe prima scenã a fotbalului românesc. Echipa se numeºte FCSB, adicã Faci Ce Spune Becali. ªi, în condiþiile astea, pe cine mai bate Dinamo?

Periodic, ministrul Agriculturii ºi Inculturii ne loveºte fãrã milã în creierii capului: ,,Porcul se face într-o perioadã de timp” e ultima lui cugetare, care l-ar face sã se topeascã de invidie pînã ºi pe marele sofist Hagi. Nu ne-a mai spus ºi ce se face porcul într-o perioadã de timp: politician, ministru, preºedinte interimar la PRM... Cã n-a fost prea clar. Sper cã nu e o aluzie la Ghiþã, nea Petricã? Se întreabã cîte unii la Radio ªanþ de ce nu mai e atractivã profesia de cadru didactic. Pãi cum sã fie, dacã leafa unui debutant e mai micã decît a unui gunoier, cînd procentul din PIB acoperã cu greu 3-4% (în þãrile la care ne raportãm artificial, procentul depãºeºte 7%, ajungînd ºi pînã la 9%), cînd sistemul se tot reformeazã prin metoda copy-paste, cînd împotriva dascãlului se îndreaptã criticile celorlalþi factori educaþionali, demonizîndu-l? Nu numai cã e prost plãtitã arta de a fi profesor, dar atît a fost terfelitã, încît prestigiul ei tinde spre zero. ªi nu sînt semne cã societatea moare de nerãbdare sã fie mai educatã. În aceste condiþii, nu vã aºteptaþi ca ºcoala sã înlocuiascã lipsa educaþiei de acasã. La celebra partidã de pescuit din Delta Dunãrii, domnul Grindeanu, beneficiind de norocul începãtorului, a prins peºtiºorul de aur. Dar, din obiºnuinþã, i l-a ºutit domnul Dragnea.

La intervenþia fermã a domnului Iohannis, Europa nu va mai avea douã viteze. Va avea doar marºarier.

Daniela Gyorfi e scandalizatã de perversiunile la care încearcã s-o supunã sistematic derbedeul de bãrba-su. I-a cerut, nici mai mult, nici mai puþin, decît s-o vadã îmbrãcatã, fiindcã numai aºa îi fileazã lampa de intervenþie. Sincer sã fiu, sîntem de partea lui: cine n-ar vrea s-o vadã pe Daniela îmbrãcatã! Un alt personaj odios este unul Prigoanã, care, dupã cum spune una din fostele neveste (Bahmuþeanca number five), obiºnuia so împingã pe scãri pe o tipesã cãreia-i spuneau Mamaie.

Cicã-i dãdea avans cu piciorul de frasin. Mare pezevenghi!

Rumegãtoarea Carmen Harra (în sensul cã rumegã viziuni pe care proºtii le cred) ne atrage atenþia cã a vãzut în globul de cristal cum cã omenirea lumeascã merge înainte, în ciuda faptului cã Ileana Ciuculete ºi-a ascuns vîrsta realã, ceea ce ar putea fi cauza morþii ei la numai 65 de ani, deºi era

programatã s-o ducã, hãulind, pînã la 89 de ani. Dar, dacã a mîncat-o-n laringe sã spunã cã are 59 de ani, acum suportã consecinþele decesului mortal!

Fiindcã familia a fost definitã ca fiind formatã dintr-un bãrbat ºi o femeie (sper cã frumoasã), mã întreb ce-o sã se întîmple cu pãrinþii noºtri ºi cu minunaþii noºtri copilaºi, fiindcã ar cam trebui sã cînte la altã masã. Dar, dacã legea nu ne dã voie, n-avem încotro ºi-i huºuim de acasã, deºi ne simþeam bine împreunã.

Maidanezii care îmbracã chiloþii cu ºnur ai Naþionalei de fotbal de massã n-au marcat nici un gol de patru meciuri! E naþionala zero barat. De vãrul lui Hitler, antrenorul Daum, ce sã zici? N-ai ce zice: atît poate, atît face. Fotbalul românesc este condus de amatori cu pretenþii de profesioniºti. De fapt, de niºte proºti care o fac pe deºtepþii.

Declaraþiile lui Toader, fãcute mai pe searã, l-au prins pe Bãsescu cam luat.

Nu, nu de Codruþa, cum tot sperã opinia publicã, ci de încãlzirea globalã din paharul cu whisky. Aºa cã nu s-a putut abþine ºi a decretat, fãrã drept de recurs, aºa cum îi stã bine unui dictachior: ministrul Justiþiei este, citez cu emoþie ºi lacrimi de crocodil, ,,un marþafoi”. Trebuie sã recunoaºtem cã, în acest caz, þoiul a fost mai tare decît marþafoiul... Pînã la urmã, l-au înmormîntat ºi pe George Michael, la trei luni de la înghiþirea gutuii. E un fel de Brexit din Uniunea Compozitorilor care fãceau dragoste cu fundul, ca sã citez din Beþivul Naþional. ªtiaþi cã marele muzician Serghei Rahmaninov se trage din spiþa lui ªtefan cel Mare? Da? Mã bucur, eu abia acum am aflat ºi le-o spun ºi celorlalþi neºtiutori. Bine, nu-i nici vreo mare scofalã sã te tragi din cel mai mare dintre români, la ce apetit sexual a avut butoiaºul atomic, care s-a zbãtut sã-i transforme pe moldoveni în zimbri. Nu, acesta nu este un fragment din monumentala lucrare ,,Istoria necenzuratã a românilor”, dar ce urmeazã sigur e de acolo. E continuarea faptelor din numãrul trecut. ªi nu e bine deloc. Pentru unguri. A, deja vã bate pitpalacul de nerãbdare, iar ochii vã rîd de bucurie? Naþionaliºtilor! ,,Se pare cã a fost destul de limpede maghiarul, cã Basarab nu i-a mai trimis nici o veste, deºi a fost deranjat la maximum de metaforele, epitetele ºi, mai ales, licenþele poetice folosite de adversarul sãu: «- Fiindcã nu cred cã-i corect sã mã trateze astfel. Ce are cu barba mea? Îl deranjeazã cã sînt poet? O sã-i demonstrez cã nu scriu tot timpul poezie, cã am momente de inspiraþie în care dramele pe care le scot din mine se joacã peste tot cu gura închisã. Cît despre barbã, o sã-i dovedesc cã va rãmîne la locul ei, însã nu prea-i vãd bine cele trei floace pe care i le fîlfîie vîntul pe obrazu-i scorþos. N-am terminat de citit nici mãcar <Povestea porcului>, ºi uite-l p-ãsta... mã preseazã cu rãzboiul lui medieval!». Dupã care îºi conectã celularul: «-Alo, tãtarii? Eu sînt! Basarab. Vã sun din celãlalt capãt al þãrii. ªi mie mi-e dor de voi. Cum sã mã simt? Minunat, numai cã am niºte junghiuri în coastã.

Ungurii au venit cu oaste peste mine. Cum? Veniþi ºi voi?

O... kay! Ne vedem la Posada, în week-end, sîmbãtã, 9 noiembrie 1330, dacã aþi uitat în ce datã sîntem. Sper s-o rezolvãm repede. V-am pupat!». În muzici la modã, maghiarii pãtrund în Valahia. Dar treaba era naºpa de tot, cã valahii, dupã prostul lor obicei, ascunseserã toatã haleala ºi, pe deasupra, otrãviserã ºi fîntînile. Din cauza asta, de la o vreme oºtirea mergea alandala, dupã cum auzea comenzile pe care le dãdeau necontenit maþele din augustele burþi. Dupã ce au pustiit Valahia pînã la Argeº, înghiþind cu mare poftã lãcustele ce încã miºunau prin iarba arãmitã de soarele lui noiembrie ºi ucigînd cu sînge rece broaºtele de prin iazuri, maghiarii au cîrmit-o spre Buda, cu gîndul sã mai cucereascã pe drum popoarele de furnici ori miile de arici ce-ºi iþeau capetele pe toate drumurile, ca sã dea o pîine albã de mîncat poeþilor de curte, care aveau sã cînte în epopei nemuritoare mãreþele izbînzi. Dar, ca sã parafrazãm un cronicar din aceeaºi fãinã cu mine, «n-a fost pe voia cîinelui de maghiar». La Posada, într-un defileu situat, firesc, între douã înãlþimi, ungurii au fost întîmpinaþi cu bucurie de valahi ºi de aliaþii lor, ºi supuºi unui interogatoriu sumar. Întrebãrile erau puse direct la subiect, ºi ungurii rãspundeau numai cu «au, mamã», «Doamne, e sfîrºitul lumii», «aici ne rãmîn oscioarele»... Cã, am uitat sã menþionez, interogaþiile astea erau sub formã de bolovani prãvãliþi de pe înãlþimi în capetele lor triunghiulare, vipere aruncate cu mãiestrie ori sãgeþi þintite la fix. Au mai fost ºi altele, dar parcã ni s-a fãcut nouã milã de bieþii maghiari, cã, aºa cum am spus-o de nenumãrate ori, nu erau oameni rãi, mai ales femeile lor. Cafteala a durat de sîmbãtã pînã marþi, ºi armata lui Carol Robert a fost zdrobitã, însuºi regele a scãpat ca prin urechile acului, fugind îmbrãcat în hainele lui Desev, fiul lui Dionisie, unul dintre iniþiatorii distracþiei. Desev a fost zãrit în þinuta de galã, din care cauzã valahii l-au recunoscut drept suzeran. Aºa cã l-au ucis cu mare plãcere, dupã cum gãvãreºte «Cronica Pictatã» de la Viena. Dupã victorie, Basarab a þinut un spici, cã le-avea p-astea cu trombonul, ceva de speriat: «-Sînt convins cã ungurii au învãþat ce-i umilinþa ºi, altãdatã, cînd le-oi trimite soli, sã ºtie cã sînt de la Basarab I, întemeietorul Valahiei independente, ºi cã trebuie sã-i primeascã în aºa fel încît sã nu mã supãr. Cã, altminteri, mã vãd nevoit sã provoc o nouã tragedie, deºi genul ãsta literar nu mã intereseazã în mod deosebit».

Dupã Posada, voievodul valah i-a articulat ºi pe tãtari, cã-ºi cam luaserã nasul la purtare, iar pe þarul Bulgariei, Alexandru, ºi l-a fãcut ginere. El amintea la cîte o chermezã, la care se afuma ca orice scriitor ce se respectã: «- Bã, nu prea le vede el la politicã regionalã, iar ca rãzboinic e mai prost chiar ºi decît Carol Robert de Anjou, însã face o varzã muratã... o minunãþie. Cît despre zeama de murãturi, ce sã vã mai spun? Ea mã mai menþine în fruntea þãrii, cã altfel eram mort demult...»”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 7 aprilie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Primãvarã timpurie

P

oveste de curcubeu cu pãsãri de glas de vioarã am auzit asearã, de la un guguºtiuc de iarbã verde, care venise din crîng, cu scîntei de Lunã aurie. ªi era cãldurã de bujori din grãdina mireselor cu miri de borangic ºi versuri de betealã din spice de ape, de sãlcii pletoase pentru dor de Feþi Frumoºi, cu minuni de flori albastre, de pe marginea zorilor scãpate din hamuri de nopþi azurii. ªi erau mînji de nuci, ºi carne de cireºe rãscoapte la ochii vulturului de soare, ce se întinde peste patul meu cu albituri din crini ºi lacrimi de mugur de mãr altoit, cumpãrat, printrun negoþ de galbeni de pîine albã, de la un sãtean cu pretenþii de voievod, care triluie zi ºi noapte pe ghizdul fîntînii de la marginea cîmpului cu flori de pãpãdie ºi izma broaºtei. Doamne, ºi ce poveºti am auzit, nu din astea de la televizor, sau cîntate la telefonul mobil, ci una de care nu mai auzisem pînã atunci, în care pãpuºi de flori de mãr se jucau, în taina lor de naturã suavã, cu albinele care prevesteau lumina soarelui feciorelnic, pentru cã în sarcina mea de serviciu era sã scriu despre pãsãrile din ogradã sau despre bãltãreþul fãrã scîncet,

ROMÂNIA MARE“

Polemici dat de-a dura de vînturi ploioase. ªi nori fioroºi cãlãreau vãzduhul din toate pãrþile, adiind în stînga ºi în dreapta, în ciuda rugilor care se cãþãrau pe tufiºuri împletite cu mîinile ºi degetele dornice sã cunoascã absolutul. ªi mi se spunea cã poveºtile sînt, de cînd moºii ºi babele, din boabele de porumb ce sar în dansul lor de dor aprins, ºi cã iubirea nu are leac decît prin iubire. ªi dulce era povestea pe care mi-o spuneai tu, crai nou, în seara cu melancolie ºi vãi cu îngeri hãulind pe sub crengi de fag, cu mugurii tunºi de dinþii iepurelui pitit în cojocul de argint al iernii, obiºnuit sã dea iama în lanul cu varza rãmasã, de toamna, pradã îngheþului. ªi e searã ca-n seara copilãriei mele, cînd îl trãgeam pe bunicul de mustãþi, fuioare de cînepã pe care am încercat sã scriu un poem, despre istoria ierbii fiarelor de deschis porþi la palate cu fete morgane. ªi scriam de zor, cu cerneala zorilor dimineþii, despre cai sãlbatici care umblau în împãrãþii de lunci necunoscute de vreun masterand cu studii pestriþe, încununat cu lauri în studii de drept, de mediu, strãin, însã, de ciorchinii de petale de primãvarã timpurie ºi ploi urecheate peste mestecenii cu varul pe ei, de milioane de ani.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Eminescu, muzicolog vizionar... (2) u ne mirã cã aceste puncte de vedere le-au exprimat mai apoi ºi Enescu, ºi Furtwengler, ºi Karajan. Important este cã Mihai Eminescu a expus asemenea puncte de vedere îndrãzneþe, într-o epocã în care, pînã ºi în oraºul titanului – la Viena! –, problemele acestea au fost destul de confuz tratate. Limpezimea articolului eminescian ni se înfãþiºeazã, fãrã exagerare, ca fiind „narcotizantã”...

Din nefericire, în zilele noastre au apãrut idei, dupã pãrerea noastrã, nocive, referitoare la educaþia muzicalã, pledîndu-se pentru scoaterea muzicii din ºcoli!

Parþial, acest lucru s-a ºi fãcut, transformînd „pãmîntul Euterpei” într-o „dexteritate”! În aceastã privinþã, se cuvine a-l cita din nou pe Mihai Eminescu, cu articolul ,,Clubul studenþilor” – Curierul de Iaºi, X, 1877, nr.

4, 14 ianuarie, p. 3, la rubrica „Diverse”: „Lãudabilã este intenþia de a introduce exerciþiile (nu studiul) de scrimã ºi gimnasticã – dar n-ar trebui sã lipseascã nici muzica vocalã”. Nu întîmplãtor Eminescu pleda pentru acordarea unui loc important muzicii în ºcoli.

Avînd o serioasã educaþie muzicalã, Mihai Eminescu a desluºit, cu mult înaintea contemporanilor sãi, talentul extraordinar al violonistului Pablo de Sarasate. Multe s-ar putea spune despre spiritul vizionar al „muzico-

N

ACTUALITATEA CLASICILOR

Cum se insultã þara n ciudat obicei a prins, de o vreme încoace, la o seamã din oamenii de la noi.

Stãpîniþi de nemulþumirile lor, care, în cele mai multe cazuri, sînt de ordin personal ºi nu privesc niciodatã decît mizeriile noastre de acasã, ei le proiecteazã dincolo de graniþã ºi sînt gata sã le etaleze cu mare lux de amãnunte, de cîte ori un strãin îºi întrerupe cãlãtoria la Bucureºti, pe douãzeci ºi patru de ore.

Paraponisiþii, la astfel de ocazii, iau aere de victime ºi se prezintã în faþa strãinului ca niºte Robinsoni cãzuþi între sãlbatici, care, în calitatea lor de paratoneri ai civilizaþiei ºi ai umanitãþii, suferã de toate neajunsurile.

Mici politicieni rubiconzi, care, dincolo de Vama Curtici, n-ar însemna nimic prin greutatea lor specificã, apar ca niºte mucenici ai drepturilor omului ºi ai dezrobirii universale. Gazetari rataþi, plini de pistrui ºi de

U

logului Mihai Eminescu”... Ne oprim aici, reliefînd cã, alãturi de Caragiale ºi Maiorescu, bardul de la Ipoteºti a fost convins de faptul cã trebuie sã ne cufundãm în republica artelor – cum numea el muzica. Ca tot el sã afirme, fascinîndu-ne de-a dreptul: „Dupã chipurile marmurilor antice putem avea cópii în ipsos, de pe tablourile lui Rafael, fotografii ºi gravuri, operele maiºtrilor compozitori le putem avea, ºi ne putem împrieteni cu ei mai bine decît cu cunoscuþii ºi cu rudele, dar aceºti artiºti, al cãror geniu consistã ºi în priceperea adîncã, ºi în execuþiunea mãiastrã a creaþiunilor muzicale, aceºtia ridicã înainte-ne o lume proprie, numai a lor ºi, dupã ce ne-au îngînat un ceas în acea lume, ei o duc cu sine”.

Iatã de ce articolele muzicale ale lui Mihai Eminescu ar trebui sã reprezinte pentru noi toþi o pledoarie pentru muzica redusã la esenþã, pentru marea muzicã, pentru acea eufonie purã a lui Orfeu Tracul, cel care, asemenea poetului, a clãdit lumea în sunetele lirei sale vrãjite.

Meditînd la toate acestea, îmi vine a spune într-un ton de confesiune, de contingenþã enescianã: O minune eminescianã...

Sfîrºit DORU POPOVICI tranzacþii, predestinaþi prin bagajul lor intelectual sã fie peste frontierã cei mai neglijabili anonimi, se ridicã în asemenea momente ºi fac pe cenzorii moravurilor din þarã. ªi unii, ºi alþii sînt moraliºti intransigenþi, ºi unii, ºi alþii nu mai pot de durerile neamului ºi, fireºte, ale omenirii, în general. Fiecare înjurã þara, dînd asigurãri cã sînt gata sã o ducã la mai bine cînd forþele reacþionare se vor frînge, ºi binefacerile libertãþii se vor revãrsa ºi pe plaiurile noastre. Pînã atunci, zic ei, suspinînd în paharul de ºampanie, trebuie sã blestemãm tot ce ne vãd ochii împrejur ºi sã ne plîngem strãinãtãþii aleanul. (...)

Aceastã tînguire meschinã ºi dezonorantã a devenit un cliºeu de toate zilele în admirabila noastrã presã, care cu drept cuvînt îºi zice independentã, fiindcã nu depinde cîtuºi de puþin de nici o coardã a sufletului românesc. Eminenþii antreprenori de la gazetã abia aºteaptã prilejul ca sã ne acopere de insulte.

Un lucru e cert: noi aici nu ne mai speriem de aceste reþete demodate. Tot ºantajul care s-a fãcut cu strãinãtatea nu mai impresioneazã. Oricum se insultã þara, ea îºi merge nainte pe acelaºi drum, croit de o predestinaþie care e expresia frãmîntãrilor sale interioare.

Dacã strãinii sînt traºi pe sfoarã ºi cad în cursa acestor umanitariºti de profesie, cu atît mai rãu pentru ei; întrucît ne priveºte, noi, bãºtinaºii, ne vedem de treabã, cu ochii aþintiþi mai mult spre durerile dinãuntru, decît spre judecãþile din afarã.

OCTAVIAN GOGA

Au înflorit magnoliile în Grãdina Botanicã CIOBURI DE GÎNDURI

Astralã (Pãrinþilor mei)

Acum c-am devenit idei Peste zãpezile din crini, Sã ne mutãm din dor la zei Ca fii ai veºnicei lumini.

Sã alergãm desculþi prin nori, În rouã rece ºi curatã, Tu, ca un vis frumos de flori ªi eu copilul de-altãdatã.

Iar seara, pe celest altar, Sã fim ºi noi în sfînt tezaur O flacãrã adusã-n dar Arzînd în candelã de aur.

Apoi, din nou în magici zori Sã alergãm rîzînd prin cer, Tu, ca un vis sublim de flori, ªi eu, o lacrimã-n mister.

Suspinã clopotu-n departe De ce ne minþi cu moartea, moarte?!...

ILARION BOCA 28 martie 2017

MICROSIOANE Imposibilitate Domnule, ce sã spun?

Nu puteam sã nu divorþez.

Pînã ºi locul unde intra în Mare se umplea de alge.

Psihologie Imprevizibilul Pãmînt, cu solurile ºi subsolurile sale, fier ºi aur, cristale de gheaþã ºi lavã vulcanicã, ascunse comori care nu existã decît, de obicei, la femei.

VASILE BÃRAN

EPIGRAME Unui coleg fãþarnic Colegul nostru-i ºmecher foc, ªi „periazã” pe-ntrecute, Chiar ºefului i-a spus: Noroc!

(Sperînd cã poate-o sã strãnute.)

Vînãtoare ºi pescuit, în România Vedem pescarul amator Cum nu agaþã nici cu slujbe, Iar în pãdure-un vînãtor, Atent la boncãnit... de drujbe.

NAE BUNDURI

Pag. a 5-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici RESTITUIRI

La mormîntul cîinelui Baciu Am, de cîteva zile, în grãdinã, un mormînt. N-am avut încã un mormînt atît de mare în grãdinã. Aveam numai morminte mici, pui, mîþe ºi cãþei, care au murit blajin lîngã noi.

Morminte multe aveam de jur împrejur, mai departe, în cimitirele de toatã legea, din regiunea unde sãlãºluiesc.

Unele din ele, multe din ele, noaptea, s-au strecurat pînã la mine ca un abur, ca niºte fantome lipite de pãmînt, cãutînd mîngîierea unei inimi, care în ceasul morþii definitive le-a lipsit. Multe dîre de sînge ºi adieri de suspin se desluºesc prin întunericul tãcut dintre inima mea ºi morminte. Îmi aduc aminte cîþi morþi au tras de clopotul din poarta schitului meu noaptea, împleticiþi în zãbrele, fãrã sã pot sã le dau ajutor, aº vrea sã strig pînã la Dumnezeu. Glasul mi-e mut.

Grãdina mea ºtie totuºi ce-i moartea. ªtiu pomii, ºtiu pasãrile din cuiburi. Acum doi ani, focul de sus, purtat prin cer, a cãzut de cîteva ori peste noi, peste grãdinã. Înfloriserã caiºii.

Din ramurile lor am descurcat ºuviþele de pãr, negre ºi bãlaie, ale femeilor ucise, risipite ºi zburate bucãþi peste grãdina mea. Cîteva sute de sicrie de scîndurã goalã adunau, în ziua Paºtilor, ghemotoacele însîngerate ale foºtilor oameni, pulverizaþi de bombe în preajma mea. Din trei vecini, prinºi de o explozie laolaltã, am strîns în grãdinã, pentru înmormîntare ºi slujbã, cu fraþii ºi copiii morþilor, din iarbã, în douã zile, 2 kilograme de bucãþele.

Cãutam în vie ºi în trifoi. Unde se zãrea o muscã, mirosea o fãrîmã de carne. Un an întreg ºi o varã, grebla mai scotea pe dinþi þãndãri de om, din crãiþe ºi crini. ªi mai erau miile ºi miile de morþi din vastul cuprins al marelui rãzboi. Armata ºi populaþia cãdeau în fiecare orã.

Vaietul lor ajungea pînã în grãdinã, ºi auzeam ºi lacrimile celor care rãmîneau sã-i plîngã. Omul e rãu în douã feluri: cînd urãºte ºi cînd ucide, ca sã ucidã.

MÃRTURII DIN VREMURI ÎNTUNECATE

Întîlniri cu Ana Pauker (2) Cu Gheorghe Vidraºcu fac haz de necaz. Pe el l-am trimis la Gheorghiu-Dej, în timpul procesului lui Lucreþiu Pãtrãºcanu din aprilie 1954, ca sã afle dacã este adevãrat cã va fi condamnat la moarte, ºi pentru a afla adevãrata cauzã ºi adevãratul substrat al arestãrii, precum ºi al detenþiei din aprilie 1948 pînã la procesul enigmatic.

Cînd vorbesc de bombe, de mitraliere ºi de dinamitã, þin nasul în jos. Nu am dreptul de a protesta în principiu aruncãrii de bombe. Fireºte, ºtiu sã fac distincþia între terorism ºi insurecþie armatã. Cine hotãrãºte unde încep teroarea ºi terorismul? Cine hotãrãºte unde sfîrºesc teroarea ºi vãrsãrile de sînge? Formele de protest sînt numeroase ºi insidioase. Cînd începe baricada? Cînd se ridicã? ªi cînd se distruge? În atmosfera anilor 1919-1923, baricada pãrea iminentã. Pregãtirile de preluare revoluþionarã a puterii prin violenþã, în acei ani tulburi, pãreau absolut normale unui tineret cu secreþii glandulare abundente. Fãrã asemenea secreþii glandulare la tineret ºi bãrbaþi maturi sau femei histeriode, nu se face nici o revoluþie. Acest fenomen social nu poate fi descris ºi studiat de sociologi obiectivi, cu perspectivã de broscoi, cu ochelari de cai jugãniþi ºi care-ºi scuipã în sîn, pentru a-l alunga pe Necuratul.

Formele protestului studenþesc în anii 1923-1924-1925, cînd s-a hotãrît ºi s-a efectuat alungarea în ilegalitate a Partidului Comunist din România, au fost multiple. Întîi, s-a început cu boicotarea partidului frate social-democrat ºi a întrunirilor lui, rãmase legale. Nu mai frecventam cu Savin Constant întrunirile muncitoreºti cu discursuri incendiare proletare, din sala „Izbînda” ºi sala „Liedertafel”.

Clubul din Strada Sf. Ionicã a devenit ciumat. Înjurãturile auzite atunci împotriva lui Ilie Moscovici (ºeful socialdemocraþiei româneºti, un banal funcþionar comercial bãrbos la Banca lui Mauriciu ºi Aristide Blank), care s-a apucat sã þinã o conferinþã apoasã despre ,,Doctrina Socialismului”, în cadrul Institutului Social (dirijat de D. Gusti, de Nae Ionescu ºi Mircea Djuvara, profesorii mei iubiþi), n-au mai cunoscut margini. În sala din Sf. Ionicã, Nae Ionescu þinea prelegeri filozofante ºi sociologizante.

Nu m-am mai dus ca sã-1 vãd ºi sã-1 aud, deºi prin 1919-

Controverse Totuºi, grãdina, care-ºi aminteºte atîta spaimã, atîta suferinþã ºi atîta jertfã de-a surda, zice în gîndul ei, laolaltã cu arborii, cu vrãbiile, cu florile ºi cu porumbeii, cã atunci a fost o tragedie, o calamitate împãrtãºitã de toþi, ºi buni, ºi ne-buni. Între oameni se iscã furtunile, ciclonul, uraganele oarbe, cutremurele ºi fatalitatea fenomenelor din naturã.

Din ocean, din glob ºi din junglã. A fost rãzboi, spun privighetorile din grãdinã, ºi nu mai e rãzboi, acum, la moartea cîinelui nostru.

Moartea e ºi ea îndoitã, într-adevãr: moartea în luptã ºi moartea fãrã apãrare ºi atac.

Cu capul lui frumos, ridicat în vãzduhul ars, cîinele meu asculta cu urechile lui mari, ciulite, cum înotau, venind, corãbiile zburãtoare. Ochii lui interogau lumina.

Puternic ºi viteaz, curajul lui se temea de primejdia nevãzutã. Platoºa largã a pieptului nu ºtia sã o înfrunte.

Maxilarele lui de oþel, drugii labelor lui viguroase, bãrbãþia lui teafãrã, care nu da niciodatã înapoi, îºi simþeau neputinþa.

O datã s-a întors acasã dupã zece zile, rãnit de schije ºi tîrîndu-se cine ºtie de unde, pînã-n grãdina lui. ,,A venit Baciul”, au strigat copiii, dezolaþi de lipsa cîinelui iubit. Între bombardamente, încet, încet, vindecat cu leacuri, l-am fãcut iarãºi voinic. Rãzboiul nu 1-a ucis, ci pacea.

Poate cã otrava unui scelerat al drepturilor omului, cu cartelã.

Mormîntul din grãdinã mã obsedeazã. Nu mã pot învãþa cu acest mormînt ºi cu aceastã moarte. Ea întrece trista mea filosofie. Ne gîndim, în gospodãrie, numai la mormîntul din grãdinã, tãcuþi în jurul mesei de cinã, tresãrind de cîte ori cãutãturile noastre se întîlnesc. Eu rãmîn cu creionul în gol. Paraschivei i se opreºte acul în cîrpealã. Miþura stã cu pensula în aer. Baruþu ofteazã... Ne ascundem. Ne îndemnãm unii pe alþii sã nu ne mai gîndim la el, sã-l uitãm...

Citim o carte: nu putem citi. Povestim: povestirea tace.

Punem muzicã, nu ne place. Nu ne mai place nimic. Ne gîndim la mormînt.

Ni se pare cã acest mormînt nu va fi uitat niciodatã.

TUDOR ARGHEZI (1947) 1922 îmi fusese dascãl de liceu, de limba germanã ºi Logicã. Între 15 ºi 18 ani, îmi pusese în mînã pe Immanuel Kant, pe Bergson ºi Pascal. Mã obligase ºi mã stimulase moralmente la învãþare suplimentarã a limbilor italianã ºi englezã, ca ºi la adîncirea limbii latine. Îmi dãduse primele lecþii (gratuite) de italianã. Nu-l ºtiam social-democrat, ci anarhist sindicalist revoluþionar din tagma lui Georges Sorel. Eu þineam de la 15 ani de tagma lui Lenin (prin instinct ºi protest), deºi vocabularul sociologic marxist îl împrumutasem din cãrþile lui C. Dobrogeanu-Gherea (febril citit) ºi din ªt. Zeletin (,,Burghezia românã”, apãrutã în „Arhiva de ºtiinþã ºi reformã socialã”, apoi în volum, la „Cultura Naþionalã”).

Secretar de redacþie la „Arhiva” lui Gusti se afla Emanoil Bucuþa, prietenul la toartã al lui Nae Ionescu ºi, împreunã, fondatoridiriguitori ai revistei „Ideea Europeanã” (revistã de cãpãtîi).

Cînd ªerban Voinea a dat o replicã ,,Burgheziei române” a lui Zeletin, denumind lucrarea ca pe „un marxism oligarhic”, am huiduit in petto pe acest social-democrat.

Am refuzat sã ne ducem la conferinþa lui, þinutã la tribuna „imparþialã” a lui Dimitrie Gusti de la Institutul Social, unde conferenþiase ºi I.G. Duca despre ,,Liberalism”. Cum poate fi imparþialitate în materie de clase sociale, de politicã ºi sociologie? În schimb, ne-a impus ,,Sindicalismul”, conferinþa lui Nae Ionescu, luminoasã ca un cristal, în fond, un mister ca un rebus. Prezenþa lui Nae Ionescu la „Ideea Europeanã”, la „Cultura Naþionalã”, la tejgheaua de la Centrala Cãrþii, la Universitate ºi în jurnalistica de la „Cuvîntul” trezeau interes, efervescenþã, indignare ºi polemicã. Îmi amintesc cã, în acei ani 1923-1926, am refuzat, cu Savin Constant ºi Eufem Mihãileanu, sã mergem sã-i ascultãm prelegerile despre ,,Problema mîntuirii lui Faust”, despre ,,Istoria Logicii” ºi despre ,,Metafizicã”.

L-am întîlnit, întîmplãtor, de cîteva ori, pe Calea Victoriei sau pe treptele Universitãþii. S-a mirat cã nu-i vin la prelegeri, îl consideram un demon ºi o încarnaþiune a lui Mefisto. În lungile promenade, cãutam sã-i þin piept cu Karl Marx („al meu”), cu C. Gherea, cu ªt. Zeletin ºi cu materialismul ireductibil pe care-l gãsisem în opera lui Sigmund Freud. (va urma) PETRE PANDREA

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Tudor Arghezi, împreunã cu un alt cîine pe care l-a fãcut celebru prin scrierile sale: ,,Zdreanþã, cel cu ochii de faianþã”...

S -aa p r i n z i î n s u f l e t luna cu ultimul chibrit

Se-ntorc pãdurile plecate în existenþe efemere ªi-aduc din iarna nesfîrºitã un dram de viaþã înapoi, Mai zboarã cîte-o libelulã, prizonierã între ere, Iar verdele ne strînge-n braþe cu setea golului din noi.

Au înflorit ºi cãlþuneii, ºi timpul a întinerit, E-o nouã ºansã pentru suflet sã-nmugureascã ca un drog, Pe drumul ce-l cãram în spate, iubito, ne-am reîntîlnit, Cu Dumnezeul tainei noastre, de aceea astãzi mã tot rog

Sã fie iarãºi înlunare, sã fim ca florile de corn, Sã nu se-ntoarcã niciodatã plecãrile la drum de searã, Sã nu mai batã iarna-n cuie tristeþile de unicorn Sã ne iubim definitiv, sã ne iubim ca prima oarã, Cînd coborau îmbrãþiºate din sînge dorurile noastre, ªi risipeau întreaga spaimã a dezmembrãrilor de cai, Îþi aminteºti cum înfloreau în noi fîntînile albastre, Dã-mi mîna ta încã o datã ºi-ascunde-mã la tine-n rai!

Sã nu mai vinã iarna din scorburi niciodatã, Sã nu ne mai îngheþe tãcerile în munþi, Am ºters fantoma vieþii din eratã, Sîntem ca-n ziua neîntîmplatei nunþi.

Cînd se-ncuiau în umbre toþi demonii de spaimã, ªi-acorduri de vioarã din tine m-asurzeau, N-a mai rãmas din timp decît o biatã hainã ªi un pahar de rouã pe care-n vis îl beau. ªi n-o sã mai rãmînã-n privire nici o umbrã, Cã am ascuns tristeþea, supremul laitmotiv, Întinde-te în suflet, femeiea mea de tundrã, Acolo doarme-un înger ucis fãrã motiv.

Dã-i sãrutarea asprã, de mare ºi de alge, ªi va deschide ochii de parcã n-a murit, Sã vinã primãvara, ºi-n noaptea ce se sparge S-aprinzi în suflet luna cu ultimul chibrit...

Adi Sfinteº, 23 martie 2017

Pag. a 6-a – 7 aprilie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (17) Johann Strauss Sã revin la Balsamuri spirituale. Valsul, de pildã, care în imperiul lui Johann Strauss este o paginã de istorie a muzicii ºi, implicit, imaginea unei Viene în care a înflorit, de mai bine de un secol, o nobilã constelaþie de muzicieni ale cãror opere au devenit bun al întregii omeniri.

Poporul, greu încercat de rãzboaie ºi de lipsuri de tot felul, de epidemii ºi de tirania nobilimii feudale, suveranã pe Sfîntul Imperiu Johann Strauss-fiul Roman de limbã germanicã, avea nevoie de încurajare.

Gãsea, în cîntec ºi dans, desfãtare, ºi o binefãcãtoare alinare în a-ºi deschide inima izvoarelor, pãdurilor, florilor, în sunetul talangelor, în vuietul vîntului rãsunînd prin sãlciile de pe malul Dunãrii.

Cu toatã strãlucirea Curþii imperiale ºi cu tot luxul sfidãtor al aristocraþiei, Viena avea faima unei largi ospitalitãþi, care atrãgea ,,poporul de rînd”. Richard Wagner o considera ca avînd cele mai multe seve populare, podgorenii trãind de pe urma grãdinilor de varã, a bolþilor ºi restaurantelor oraºului, cu vinul produs la Währing, cu laptele ºi brînza fabricate la Sank-Veit. Aºa intrase satul austriac în Viena barocã.

Biserica a luptat, însã, cu înverºunare contra acestui izvor nevinovat al poporului: episcopul catolic interzicea gusturile ,,deºuchiate”, portul rochiilor prea decoltate ºi apropierea exageratã (în dans) a bãrbaþilor ºi femeilor,

Jules Verne la el acasã (2) L-am întrebat, apoi, dacã dragostea pentru geografie nu l-a împieticat sã aibã o puternicã înclinaþie spre ºtiinþã.

- Nu pot fi socotit în nici un caz un om de ºtiinþã, mia rãspuns el, dar consider cã am avut noroc nãscîndu-mã într-o epocã de remarcabile descoperiri ºi poate încã ºi mai minunate invenþii.

- ªtiþi, desigur - a intervenit d-na Verne, cu mîndrie -, cã multe fenomene, aparent imposibile, din romanele soþului meu s-au adeverit?

- Aº, aº! - a exclamat dl. Verne, dezaprobator - asta este o simplã coincidenþã, datoratã, fãrã îndoialã, faptului cã, ºi atunci cînd inventam fenomene ºtiinþifice, încercam sã fac astfel încît totul sã parã cît se poate de adevãrat ºi de simplu. Cît despre exactitatea descrierilor mele, datorez asta în mare mãsurã faptului cã, înainte chiar de a începe sã scriu romane, am extras totdeauna multe note din fiecare carte, ziar, revistã, sau raport ºtiinþific care mi-au cãzut în mînã. Aceste note au fost ºi sînt clasificate potrivit subiectului la care se referã, ºi e greu de subliniat cu cuvinte cît de nepreþuit a fost pentru mine mult din acest material.

Sînt abonat la peste 20 de ziare - a continuat el - ºi sînt un cititor asiduu al fiecãrei publicaþii ºtiinþifice; chiar în afara muncii de creaþie, îmi place foarte mult sã citesc sau sã aflu despre fiecare nouã descoperire sau experienþã din lumea ºtiinþei - astronomie, meteorologie sau fiziologie.

- ªi credeþi cã aceste lecturi variate vã sugereazã noi idei, sau subiectele provin în întregime din propria dvs. imaginaþie?

- E imposibil sã spun ce-mi sugereazã trama unui roman; uneori un lucru, alteori altul. Am purtat adesea o idee în minte ani întregi înainte de a avea prilejul sã o pun pe hîrtie, dar îmi însemn totdeauna cînd se întîmplã aºa ceva. Evident, pot sã stabilesc cu claritate sursa unora dintre cãrþile mele: ,,Ocolul lumii în optzeci de zile” a fost rezultatul lecturii unei reclame turistice întrun ziar. Paragraful care mi-a atras atenþia menþiona faptul cã astãzi ar fi posibil ca un om sã cãlãtoreascã în jurul lumii în 80 de zile, ºi imediat mi-a dat prin cap cã acest cãlãtor, profitînd de diferenþa dintre meridiane, ar putea

ROMÂNIA MARE“

Polemici dansul ºi muzica socotindu-le ,,o vatrã a pasiunilor”. Dar sãrbãtoarea ,,primei viorele” vieneze o cãutau cu toþii, dupã topirea zãpezii, pe malurile Dunãrii, cînd un petic de cer albastru ºi primele flori din lunca fluviului rãspîndeau veselia flautelor ºi a cetelor de muzicanþi.

Sãrbãtoarea bucuriei ºi a dragostei de viaþã, începutã la apariþia primelor rîndunele care atingeau din zbor zidurile înnegrite ale caselor, þinea pînã toamna tîrziu.

Atunci, vienezii, despãrþindu-se de soare, cãldurã ºi veselie, îºi luau ,,la revedere”, pînã cînd cerul avea sã reînfloreascã primãvara.

Valsul vienez ºi Johann Strauss aparþineau, sub raport artistic, generaþiei romantice, ale cãrei concepþii erau ostile stilului de viaþã al burgheziei europene de dupã Waterloo.

Strauss era ºi el, la proporþiile mai modeste, ale muzicii de dans, întocmai ca Berlioz, Liszt sau Schumann, nu numai compozitor, ci ºi poet, cãutînd sã descopere dependenþa dintre sunete ºi anumite imagini literare ºi poetice, aºa cum o dovedise chiar la prima sa compoziþie, ,,Valsul Turturelelor”. Într-o varã, Johann Strauss-fiul a compus, la vîrsta de 6 ani, întîiul sãu vals, intitulat „Primele gînduri“. Întreaga presã vienezã, dupã moartea lui Strauss-tatãl, ºtia cã fiul cucerise, de la început ºi pentru totdeauna, auditoriul: „Noapte bunã, Lanner! Bunã seara, tatã Strauss! Bunã dimineaþa, Strauss-fiul!”. Viena avea de-acum un tînãr ºi simpatic prinþ al valsului, care ºtia s-o încînte ºi s-o farmece.

Valsul cucerise, prin Johann Strauss, continentul întreg, ºi ajunsese pînã dincolo de Ocean, fiind cîntat chiar ºi în îndepãrtata Australie. Valsurile „Bomboane vieneze”, „Dunãrea albastrã“, „Viaþã de artist”, „Vin, cînt ºi femei“, „Sînge vienez“ erau cerute pretutindeni.

Stilul valsului ,,Povestiri din pãdurea vienezã” a fost conceput de Strauss la vîrsta de 40 de ani. Maturitatea a adus cu ea o nouã selecþie a mijloacelor sale artistice.

Preludiul dobîndeºte o neaºteptatã amploare. ,,Dunãrea Albastrã este foarte sãracã nãzuinþelor de a scrie pentru un singur popor“, spunea Friedrich Schiller. Iar Paul sã cîºtige sau sã piardã o zi, în aceastã perioadã de timp.

Acest gînd iniþial a fãcut posibilã, într-adevãr, poanta finalã. Vã amintiþi, poate, cã eroul meu, Phileas Fogg, datoritã acestei împrejurãri, ajunge acasã la timp pentru a cîºtiga rãmãºagul, în loc sã ajungã, aºa cum credea, cu o zi prea tîrziu.

- Apropo de Phileas Fogg: spre deosebire de cei mai mulþi scriitori francezi, dvs. pare sã vã facã plãcere sã aveþi eroi englezi sau strãini.

- Da, consider cã membrii naþiunii care vorbeºte limba englezã pot fi excelenþi eroi, îndeosebi în cazul unei povestiri de aventuri sau de explorãri ºtiinþifice.

Admir profund curajul ºi hotãrîrea de a merge înainte ale celor care au înfipt Union Jack-ul pe o porþiune atît de mare a suprafeþei Pãmîntului. *** Am îndrãznit sã observ: - Romanele dvs. se deosebesc, de asemenea, de cele ale aproape tuturor colegilor-scriitori, prin faptul cã sexul frumos joacã un rol atît de neînsemnat.

O privire aprobatoare a amabilei doamne mi-a arãtat cã ea îmi împãrtãºeºte punctul de vedere.

- Neg asta in toto, a exclamat dl. Verne, cu o anumitã cãldurã. Gîndiþi-vã la ,,Mistress Branican” ºi la fermecãtoarele tinere din unele dintre romanele mele. Ori de cîte ori e necesarã prezenþa elementului feminin, îl veþi gãsi acolo...

Apoi, adãugã zîmbind: - Iubirea este o pasiune care lasã puþin loc pentru altceva în inima omului; eroii mei au nevoie de întreaga lor inteligenþã, ºi prezenþa unei tinere fermecãtoare poate sã-i împiedice de la ce au de fãcut. De asemenea, am dorit totdeauna sã scriu romanele mele astfel încît sã poatã fi puse fãrã nici o ezitare în mîinile tuturor tinerilor, ºi am evitat orice scenã pe care un bãiat n-ar dori ca sora lui s-o citeascã.

- Înainte ca lumina zilei sã scadã, n-aþi vrea sã urcãm ca sã vedeþi camera de lucru ºi biroul soþului meu?, m-a întrebat gazda. Discuþia poate continua acolo. ªi astfel, conduºi de d-na Verne, am trecut încã o datã prin holul luminos ºi aerisit, unde o uºã se deschidea cãtre o scarã rãsucitã ciudat, care duce sus, ºi mai sus, pînã ajunge la confortabilul grup de camere în care dl.

Verne îºi petrece cea mai mare parte a vieþii ºi de unde s-au ivit multe dintre cele mai încîntãtoare cãrþi ale sale.

Pe drumul Damascului Zorii îºi deschideau geana de sînge.

Cu paºii grei de tristeþe pãrãseam pãgîna fericire – îmbieri de ispitã îmi cercetarã simþurile argiloase.

Cu surîsul îngîmfãrii pe buze, luam cu împrumut înþelepciune, sã-mi ostenesc neodihnitele drumuri.

Departe, steaua Adevãrului fulguia raze de tainã, zugrãvea icoane de farmec.

CEL-VECHI-DE-ZILE aºtepta, Cu iscodiri fecunde îmi desfãcu lumina minþii, pacea inimii, liniºtea sfîntã, bucuria.

Preot ROMAN FORAI Lindau era de pãrere cã ,,Viena ºi Dunãrea Albastrã vor pieri împreunã”.

Poezia Dunãrii, inseparabilã de muzica ºi poezia vienezã, strãlucind în liedurile lui Schubert, în pastorala lui Beethoven, în poveºtile lui Schwind, în versurile lui Lehau ºi Raimund, în valsurile lui Strauss-tatãl, a fost descoperitã ºi de Johann Strauss-fiul, care se simþea atras de jocul valurilor, de curgerea permanentã a apei, sugerîndu-i viaþa însãºi. Dupã ,,Dunãrea Albastrã”, cel mai mare succes, durabil, al sãu, a fost muzica din ,,Liliacul”, care marcheazã, în creaþia sa, o nouã primãvarã a invenþiei sale melodice. ,,În locul lui Strauss – spunea Johannes Brahms gîndeºte MUZICA”. (va urma) LILIANA TETELEA În trecere, am observat cîteva mari hãrþi - mãrturii mute ale dragostei stãpînului lor pentru geografie ºi pentru informaþia exactã - atîrnînd pe pereþi.

- Aici scrie soþul meu în fiecare dimineaþã, a remarcat d-na Verne, þinînd deschisã uºa unui dormitor mic ca o celulã. Trebuie sã ºtiþi cã se trezeºte la ora 5, iar la ora mesei, adicã la 11, munca de creaþie, corectarea ºpalturilor ºi aºa mai departe iau sfîrºit; dar lumînarea nu poate sã ardã la ambele capete, aºa cã adoarme în fiecare searã la 8 sau 8 ºi jumãtate.

Masa simplã de lemn este aºezatã în faþa unei ferestre mari, iar în partea opusã se aflã micul pat de campanie; în dimineþile de iarnã, dl. Verne poate sã vadã, în momentele de relaxare, zorii rãsãrind deasupra frumoasei turle a Catedralei din Amiens. Cãmãruþa este lipsitã de orice podoabã, în afara busturilor lui Molière ºi Shakespeare ºi a cîtorva picturi, printre care o acuarelã a yachtului gazdei mele, „Saint-Michel”, un splendid mic vas, la bordul cãruia scriitorul ºi soþia lui au petrecut, cu cîþiva ani în urmã, multe dintre cele mai fericite ceasuri ale îndelungatei lor vieþi comune.

Lîngã dormitor se aflã o camerã mare ºi frumoasã, biblioteca lui Jules Verne. Încãperea este cãptuºitã cu dulapuri cu cãrþi, iar în mijlocul ei, o masã mare abia suportã grãmada sortatã cu grijã de ziare, reviste ºi rapoarte ºtiinþifice, pentru a nu mai pomeni colecþia reprezentativã de literaturã francezã ºi englezã publicatã cu o anumitã periodicitate. Un numãr de dosare de carton, ocupînd un spaþiu neaºteptat de restrîns, conþine cele peste douãzeci de mii de fiºe adunate de autor în timpul îndelungatei sale vieþi. „Spune-mi ce fel de cãrþi are un om ºi am sã-þi spun ce fel de om este”, iatã o excelentã parafrazã a unei vechi zicale, care poate fi foarte bine folositã în cazul lui Jules Verne. Biblioteca lui este de strictã folosinþã, nu pentru ochii lumii, ºi cuprinde exemplare din operele unor prieteni ai intelectului, precum Homer, Virgiliu, Montaigne ºi Shakespeare, uzate, dar scumpe posesorului lor; ediþii din Fenimore Cooper, Dickens ºi Scott aratã cã au fost citite deseori; se aflã, de asemenea, în haine noi, multe dintre cele mai cunoscute romane englezeºti.

- Aceste cãrþi vã vor arãta - a subliniat dl. Verne, cu blîndeþe - cît de sincerã este afecþiunea mea pentru Marea Britanie. (va urma) MARIE A. BELLOC (Text apãrut în ,,Strand Magazine” - 1895) Traducere de Ion Hobana

Pag. a 7-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

99 de ani de cînd România nu înþelege Basarabia (2) Motto: „România, ca ºi Rusia, vede Basarabia ca un teritoriu de recuperat, nu ca pe o naþiune cu o istorie dramaticã ºi o civilizaþie profundã”.

(Iurie Roºca) Astfel, în 27 martie, stil vechi, 9 aprilie, stil nou, Sfatul Þãrii voteazã „Actul Unirii”. Un act de mare valoare, pe care îl reproduc în cele ce urmeazã.

Actul Unirii „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Þãrii declarã: Republica Democraticã Moldoveneascã (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunãre, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã de Rusia acum o sutã ºi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric ºi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor de azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama ei România.

Aceastã unire se face pe urmãtoarele baze: 1. Sfatul Þãrii actual rãmîne mai departe pentru rezolvarea ºi realizarea reformei agrare, dupã nevoile ºi cererile norodului. Aceste hotãrîri se vor recunoaºte de Guvernul Român.

2. Basarabia îºi pãstreazã autonomia provincialã, avînd un Sfat al Þãrii (Dietã), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct ºi secret, cu un organ împlinitor ºi administraþie proprie.

3. Competenþa Sfatului Þãrii este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor ºi oraºelor; c) numirea tuturor funcþionarilor administraþiei locale prin organul sãu împlinitor, iar funcþionarii înalþi sînt întãriþi de Guvern.

4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

5. Legile în vigoare ºi organizaþia localã (zemstve ºi oraºe) rãmîn în putere ºi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român numai dupã ce vor lua parte la lucrãrile lui ºi reprezentanþii Basarabiei.

6. Respectarea drepturilor minoritãþilor din Basarabia.

7. Doi reprezentanþi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniºtri român, acum desemnaþi de actualul Sfat al Þãrii, iar pe viitor luaþi din sînul reprezentanþilor Basarabiei în Parlamentul Român.

8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un numãr de reprezentanþi proporþional cu populaþia, aleºi pe baza votului universal, egal, direct ºi secret.

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraºe, zemstve ºi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret ºi direct.

10. Libertatea personalã, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinþei, a adunãrilor ºi toate libertãþile obºteºti vor fi garantate prin Constituþie.

11. Toate cãlcãrile de legi, fãcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmã, sînt amnistiate.

Basarabia, unindu-se ca fiicã cu Mama sa România, Parlamentul român va hotãrî convocarea neîntîrziatã a Constituantei, în care vor intra proporþional cu populaþia ºi reprezentanþii Basarabiei, aleºi prin vot universal, egal, direct ºi secret, spre a hotãrî împreunã cu toþii înscrierea în Constituþie a principiilor ºi garanþiilor de mai sus.

Trãiascã Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea ºi totdeauna.

Semneazã: Preºedintele Sfatului Þãrii - Ion Inculeþ, Vicepreºedinte - Pan. Halippa, Secretarul Sfatului Þãrii - I. Buzdugan”.

Se pune întrebarea – cîte dintre aceste „condiþii” au fost respectate? Cred cã soarta conducãtorilor basarabeni spune multe; practic, în doar 5-6 ani de la Unire, aceºtia fuseserã îndepãrtaþi din structurile statului. O spun articolele ºi memoriile lui Constantin Stere, adevãrate pagini din rechizitoriul clasei politice româneºti a vremii. O spun memoriile unor lideri politici români despre felul în care îi priveau ºi îi tratau pe colegii din Basarabia.

Stere a fost, poate, cel mai important constituþionalist al vremii - ºi lui i se datoreazã, în bunã mãsurã, Costituþia de la 1923, act fundamental al

României Mari. Stere este fondator al Partidului Naþional Þãrãnesc. În 1925, este îndepãrat din Parlament, deºi fusese ales deputat de Orhei.

Basarabenii erau suspectaþi ca fiind contaminaþi de virusul roºu - ºi este adevãrat, aºa cum am spus mai înainte, cã ei înþeleseserã nevoia unei reforme sociale, a unei echitãþi, aºa cum fuseserã promovate cu 20 de ani înainte în revoluþiile democratice din Rusia Þaristã, la care ei luaserã parte. Clasa politicã nu înþelegea asta – plus cã basarabenii nu fãceau parte din cercurile de interese; Bucureºtii i-au îndepãrtat ºi au mers cãtre prãpastia crizei capitalismului, care a degenerat în crearea unor structuri de putere continentale dictatoriale – care aveau sã impunã Diktate, iar România avea sã piardã Ardealul de Nord, Basarabia ºi nordul Bucovinei. Partidele româneºti, oamenii politici români au fost incapabili sã prevadã ºi sã reacþioneze la manevrele germane ºi sovietice. ªi poate cã incapacitatea lor se datoreazã ºi unui fenomen descris de asemenea de presa vremii, ori de discursurile politice – minciuna, corupþia, delãsarea, clientelismul, lichelismul, trãdarea.

Repet, nu o spun eu, e suficient sã rãsfoiþi presa vremii, mult mai puþin înclinatã cãtre scandal, nimicuri ºi frivol decît cea de azi.

A urmat rãzbunarea sovieticã a anului 1940, apoi retragerea din 1941 cu minarea clãdirilor principale ale Chiºinãului de cãtre trupele sovietice în retragere; ofiþerul de tristã amintire Muhin îndeplinea cuvintele lui Stalin – „Duºmanului sã nu-i rãmînã decît pãmîntul pîrjolit”. Dupã rãzboi urmeazã deportãri, dar ºi reconstruirea Moldovei.

Stalin îl trimite pe cel mai bun arhitect al URSS, Alexei ªciusev, originar din Chiºinãu, de unde plecase la 18 ani, sã refacã oraºul. Marele arhitect face un plan grandios, menþinînd, însã, fapt ciudat, un element fundamental al legãturii româno-ruse, al iertãrii ºi înþelegerii: de pe colinã, biserica Mãzãrachi urma sã domine oraºul, fãrã a fi acoperitã de alte clãdiri. Bãtrînul arhitect moare, însã, la puþin timp (1949), iar planurile sale nu au mai fost respectate, modernismul obturînd ºi vederea bisericii – cea mai veche clãdire din piatrã a oraºului. În mare, dupã urgia deceniului cinci, Basarabia ºi, mai ales, oamenii ei, de toate naþionalitãþile, intrã într-o perioadã de împãcare cu soarta, dar ºi de regãsire. Basarabia contribuie din plin la uriaºa creaþie ºtiinþificã ºi economicã a URSS, la actul de culturã manifestat în toate domeniile, fapt care creeazã o nouã conºtiinþã a valorii. O valoare ºi o conºtiinþã pe care, din pãcate, noi, cei din România, nu am înþeles-o.

Basarabenii nu doar ºi-au pãstrat limba, dar o vorbesc mai bogat ºi mai distins decît românul de rînd; este ca un om care, avînd un singur costum, îl calcã grijuliu, ºi-l poartã elegant pentru zilele de sãrbãtoare; spre deosebire de cel care are la discreþie haine, dar le poartã neglijent, fiindcã nu reprezintã pentru el decît ceva banal.

Spuneam într-un interviu cã existã o mare diferenþã între românã ºi moldoveneascã - prima este o moºtenire pentru care nu a mai fãcut nimeni nimic, pe cînd a doua este o limbã pentru care s-a rezistat, s-a luptat. Asta nu a înþeles românul.

Basarabenii pe care i-am cunoscut sau i-am citit nu sînt rusofobi, nu înþeleg rusofobia; rusismul e a doua lor naturã, prin limbã, obiceiuri, credinþã, sînge amestecat de generaþii, vecinãtate ºi mai ales prin înþelegerea omului de lîngã. Uneori este aceeaºi naturã, nu a doua. Trãind într-un imperiu format din atîtea naþii, basarabeanul face diferenþa între cel care e ticãlos prin ordin ºi fire, de cel care, prin voia Celui de Sus, este neam cu ticãlosul. În plus, pentru românii basarabeni, spre deosebire de cei ardeleni, stãpînirea nu a adus o împãrþire între cele trei naþii superioare ºi valahi, neamul celãlalt.

Basarabenii au o istorie, care are peste 200 de ani, ºi au creat viaþã ºi spirit în tot acest timp - alt fapt care nu e înþeles – e poate cel mai important

În pat cu duºmanul Prin anii ’90, s-au logodit, dar au oficializat relaþia în ‘92. Ea era proaspãt vãduvã, iar EL era tînãr, oarecum nepregãtit pentru viaþa de cuplu.

La început, ca în orice cãsnicie, viaþa a fost roz, Ea avînd speranþa cã o sã fie fericitã, iar El cã o sã-i fie la fel de bine.

Prin 1996, au avut un prim conflict, Ea s-a cam sãturat ºi i-a dat de înþeles cã este dispusã sã divorþeze. El i-a promis cã o sã se schimbe ºi chiar a fãcut, pentru moment, asta. ªi-a schimbat look-ul ºi mesajul, ºi-a lãsat cioc, ºi-a pus ochelari de intelectual pe nas ºi a pozat în bancher. Ei, însã, tot nu i-a fost bine ºi a dorit ca El sã fie aºa cum a promis în ‘89, un soþ fidel, sã aducã banii acasã ºi sã nu-i lase prin bãncile vecinilor. Prin 2000, el a plecat la stilist ºi a revenit grizonat, poate puþin arogant, decis sã ia taurul de coarne ºi sã-ºi convingã consoarta cã este pe cale sã se îndrepte.

Dar cum nimic nu dureazã, nici încercarea aceasta nu a reuºit. Bani în casã tot nu veneau.

Cluburile, ca sã te primeascã, cereau fel ºi fel de resurse, ºi zestrea ei se subþia pe zi ce trece. A pus piciorul în prag, pentru a cîta oarã? A cerut sã-i fie bine, iar El s-a dat peste cap ºi a redevenit un tînãr frumos, acompaniat de un bãtrîn pragmatic cu privire ameninþãtoare. Banii veneau, casa începuse sã fie neîncãpãtoare ºi plinã de lucruri mai mult sau mai puþin folositoare, spaþiile verzi din curte începuserã sã se transforme în beton armat capitonat cu oglinzi, iar sãrãcia a fost, pentru moment, uitatã. Bunãstarea intrã în casã doar cu buletinul, iar El, soþul grijuliu, avea grijã sã se laude peste tot cã producea banii, cînd, de fapt, totul se reducea la împrumuturi. ªi a venit 2007 ºi a urmat 2008, cînd creditorii au început sã batã la uºã, iar casa începea sã se transforme într-un cimitir al betoanelor pãrãsite, cãsnicia a început sã scîrþîie, iar el, bãrbatul casei, a realizat cã soþia a început sã-l înºele cu speranþele copiilor ºi visele prefãcute în scrum ale celor care i-au condus la altar cu ani în urmã. El a încercat sã-ºi dovedeascã neputinþa prin austeritatea lor ºi bunãstarea lui, a tãiat acolo unde se mai putea tãia, în detrimentul cãmãrii proprii, ºi-a pus copiii vitregi la adãpost prin casele vecinilor ºi a început sã vîndã ce mai era de vîndut prin casã. Sãrãcia a revenit în viaþa de zi cu zi a familiei, el a început sã bea ºi sã se simtã umilit.

Searã de searã, se culcã cu ea în pat ºi o lasã plîngînd în colþul ei, iar el, cel care de 27 de ani îi tot promite cã o sã-i fie bine, sforãie zgomotos în spatele unui zîmbet strîmb. Divorþul este imposibil de realizat, iar ea ºtie cã dreptul ei la fericire a dispãrut într-un viitor incert. Searã de searã, el vine beat acasã, îºi face intrarea printr-un pumn aplicat în ochiul ei, ºi aºa vînãt, merge la fotoliu ºi butoneazã vieþile celor care-l susþin, iar atunci cînd se plictiseºte, iese pe geam ºi strigã lumii cã se simte umilit.

Cam asta este povestea de dragoste dintre o EA, o naþiune, al cãrei drept la fericire, cum am spus, este, pe zi ce trece, pus sub semnul întrebãrii, ºi un EL, politicianul, care se simte umilit zilnic, poate de faptul cã nu a reuºit, încã, sã fure tot ceea ce ºi-a propus în urmã cu aproape trei decenii.

dintre neînþelesuri; ce am învãþat din 27 martie 1918 în legãturã cu asta? Dar oare, ce au învãþat basarabenii? Stere, Inculeþ, Ghibu, Halippa, Pan Erhan, Bocu ºi mulþi alþii au gîndit nu doar o Unire, ci o þarã mai bunã, mai inteligentã, venitã din aceastã triplã mare moºtenire, pe care trebuie sã o recunoaºtem, nu sã o renegãm – daco-getã, latinã ºi slavã. Poate cã Basarabia, cu soarta ei complicatã, a fost o lecþie care ne-a dat-o Dumnezeu, iar înþelegerea acestei lecþii a triplei moºteniri ar putea sã fie trecerea într-o clasã superioarã. Asta au vrut, de fapt, cei amintiþi acum aici ºi atît de uitaþi în România, de 99 de ani.

Sfîrºit DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 8-a – 7 aprilie 2017

☺ Umor

ROMÂNIA MARE“

„politicianist“ de 1 Aprilie ☺

Rusia recunoaºte cã nu a înapoiat întreg tezaurul României Rusia recunoaºte cã problema tezaurului românesc nu a fost încã rezolvatã integral ºi vor trimite o delegaþie la nivel de secretari de stat în România. „A venit momentul în care trebuie sã lãsãm în urmã trecutul ºi sã restabilim bune relaþii cu România, þarã de care ne leagã o lungã tradiþie ºi o istorie de sute de ani“, a declarat Vladimir Putin, preºedintele Rusiei, precizînd cã „din tezaurul României, cele 2,7 tone de aur au fost oferite Germaniei încã din anii ’30, pentru a ne achita o datorie mai veche la ei, ºtiind cã Germania l-a finanþat pe Lenin, dar acum avem ocazia de a ne revanºa oferind la schimb României sistemul antiaerian S 400, care face cam aceiaºi bani, doar cã este mai bun decît ce au ei la Deveselu“.

Rusia ºi-a manifestat dorinþa expresã de a revigora relaþiile cu România, oferind companiilor româneºti un

loc aparte pe piaþa fostei republici sovietice. „Pînã în 1990, companiile româneºti erau prezente pe piaþa sovieticã, avînd o cotã importantã de piaþã. Între timp, locul acestora a fost luat de companiile occidentale, în special cele italiene, pe piaþa mobilei, loc unde România conducea detaºat. Sîntem dispuºi sã redãm locul companiilor româneºti ca un gest de bunãvoinþã ºi de solidaritate cu þara care a avut atîta încredere în noi ºi, în 1916, pe 21 decembrie, ne-au oferit prima parte din propriul tezaur”, a mai declarat Vladimir Putin.

Delegaþia rusã va ajunge în România în cursul lunii mai, avînd ca obiectiv dialogul ºi reconstrucþia relaþiilor dintre cele douã þãri, un prim pas fiind ºi disponibilitatea Federaþiei Ruse de a reduce preþul la gazele naturale livrate României.

România se opune declaraþiei de la Roma Preºedintele României, Klaus Iohannis, a declarat cã este total în dezacord cu ceea ce s-a discutat la Roma, privind evoluþia României în plan european, ºi s-a alãturat Poloniei ºi altor state, care considerã cã o Europã cu douã, trei sau mai multe viteze nu este beneficã þãrilor membre. „Noi am ajuns deja colonie, nu ne mai pasã prea mult de ceea ce se spune în Europa, doar cã, din cînd în cînd, trebuie sã mimãm cã sîntem un stat independent, unitar ºi indivizibil, aºa cum scrie într-o cãrticicã pe care o am pe birou încã de cînd am venit la

Cotroceni”, a declarat preºedintele României, adãugînd cã „e foarte miºto sã fii guvernator în România, te plimbi, eºti pe la televizor ºi ai un aer important cînd mai oferi cîte o decoraþie“.

Revenind la poziþia tranºantã a României ºi la o posibila intrare în spaþiul Schengen, Iohannis declara senin cã „þãrile care conduc România sînt deja în spaþiul Schengen, aºa cã, de facto, sîntem ºi noi. Familia mea din Germania este deja acolo, nu înþeleg de ce românii se tot plîng cã trebuie sã prezinte un buletin la graniþã, pînã ºi eu mai fac asta din cînd în cînd“.

Klaus-ku-klux-klan, un „papã-lapte“ al României

C A R I C A T U R I

„Înþeleg cã aici trebuie discutat cu politicienii care îºi iau comisioane ºi nu credem cã se rezolvã curînd, dar cum problema tezaurului se rezolvã dupã 100 de ani, avem rãbdare ºi sîntem încrezãtori cã în urmãtorul secol vom remedia ºi acest deziderat“, a mai declarat Putin.

Guvernul revigorezã industria de Apãrare Premierul Grindeanu a decis sã sprijine revigorarea industriei româneºti de Apãrare, distrusã sistematic în ultimii zeci de ani. Prin urmare, la urmãtoarea ºedinþã de Guvern va fi aprobatã Ordonanþa 33,3, care are drept obiectiv reînfiinþarea Regiei Naþionale de Apãrare – Arsenalul Armatei, precum ºi fabricile care vor fi parte din ea. Astfel, conform Ordonanþei, la Mizil va fi reluatã producþia de maºini blindate ºi tancuri, aºa cum se produceau înainte, doar cã vor fi modernizate de cãtre concernul albanez Makita, care le va dota cu rachete ghidate prin semnale cu fum ºi staþii de comunicare prin satelit, model modern Porumbelul“. „La Zãrneºti se va relua producþia de biciclete militare, la Cugir vom adãuga pe lîngã paleta largã de arme uºoare ºi autoturismul de luptã, varianta româneascã «Gulerul», care va fi de nivelul Hummer, doar cã ceva mai obraznic, avînd ºi capacitatea de a înjura inamicul dacã acesta îl loveºte”, a declarat ministrul Apãrãrii Naþionale, într-o Paginã realizatã de DAN ALEXANDRU

alocuþiune în Parlamentul României, cu ocazia acestei decizii istorice. „În ceea ce priveºte Aviaþia ºi Marina, avem în vedere reluarea producþiei de IAR 93, mult îmbunãtãþit ºi dotat cu sãgeþi otrãvite, dar ºi înzestrarea fregatelor, achiziþionate de la fier vechi acum cîþiva ani, cu zmee de supraveghere aerianã ºi plase de pescari antisubmarin, model „Arcanu’“, pentru prins peºte, ºtiind cã flota noastrã comercialã nu prea mai este. România are sã redevinã un jucãtor important în Europa, planul de înzestrare al Armatei Române fiind suficient pentru a deveni un opozant serios pentru orice stol de pãsãri migratoare care vor începe sã invadeze spaþiul aerian românesc în aceastã primãvarã”, a mai declarat ministrul Apãrãrii.

Industria de Apãrare, pe mîini bune...

C A R I C A T U R I

Pag. a 9-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Viaþa amoroasã tumultuoasã a ultimului þar rus! (2) „Am fost aºa fericitã cînd moºtenitorul s-a apropiat de mine ºi mi-a oferit mîna. I-am rãspuns la gest ºi l-am privit în ochi. Nu-mi explic ce mi s-a întîmplat cînd am ajuns acasã. N-am putut sã mãnînc, m-am dus în camera mea ºi am început sã plîng, pentru cã inima mea era frîntã. Pentru prima datã am realizat cã nu era o dezamãgire, aºa cum crezusem, ci cã îl iubeam pe moºtenitor ºi niciodatã nu-l voi putea uita”, spunea Matilda Kshesinskaya.

Prinþul Nicolae avea 23 de ani, iar din luna martie a acelui an (1892), a început sã o viziteze pe Matilda Kshesinskaya. Sosea de fiecare datã dupã ora 22.00, iar de multe ori stãteau împreunã pînã a doua zi, cînd se lumina. Balerina povesteºte cum prinþul a vrut de mai multe ori sã-i vadã dormitorul, dar ea l-a refuzat. Matilda ardea de dorinþã, dar era ºi temãtoare.

Atitudinea ei s-a schimbat în momentul în care a observat cã Nicolae începea sã se uite ºi la alte dansatoare pe scena de balet. Atunci a devenit geloasã ºi a fãcut tot posibilul sã capteze toatã atenþia. „Nicky (aºa îl alinta pe prinþ, n.r.), cu fiecare zi care trece, iubirea mea pentru tine devine tot mai arzãtoare! Aº vrea ca ºi tu sã mã iubeºti aºa cum o fac eu. Îmi pare rãu, Nicky, dar nu cred cã mã iubeºti. Poate mã înºel, dar am impresia cã nu”.

Prima datã cînd s-a culcat cu ea a fost în prima zi de Paºte, potrivit relatãrilor scrise ale balerinei. A fost pentru prima datã cînd Matilda a acceptat ca prinþul sã vinã în dormitorul sãu. A venit apoi momentul cînd Nicolae a fost nevoit sã plece în Danemarca, la o bazã militarã, ºi deja se preconiza viitorul mariaj cu Alexandra, o nepoatã a Reginei Victoria a Marii Britanii. A fost cel de-al doilea moment în care balerina s-a simþit dezamãgitã. „Îmi tot amintesc ultima noapte pe care am petrecut-o cu tine, cînd tu, dragã Nicky, te-ai lungit pe canapeaua mea. Te admiram. Îmi erai aºa drag în acel moment ºi eram aºa geloasã din cauza acelei femei care curînd va avea dreptul sã te învãluie cu mîngîierile ei”. În mod cert, se referea la viitoarea þarinã a Rusiei.

Conþinutul jurnalului ºi scrisorilor a fost publicat de un ziar rusesc, iar documentele autentice se aflã expuse la Muzeul Teatrului Bakhusin. Ele acoperã perioada cuprinsã între 1886 ºi 1893, iar celelalte jurnale ale Matildei sînt pierdute. Nicolae al II-lea a devenit þar în 1894 ºi s-a cãsãtorit la scurt timp dupã aceea, iar potrivit informaþiilor oficiale, relaþia lui cu balerina s-a încheiat odatã ce viaþa sa a luat o altã direcþie.

Sfîrºit DANIEL ªTEFAN CÃLIN

Zece mistere ale Munþilor Bucegi: apã vie, tuneluri secrete, portaluri, guri de rai, poli energetici puternici (3) 7. Cãrarea irealã pe care oamenii dispar fãrã urmã Unul dintre fenomenele paranormale care suscitã interesul, dar ºi groaza amatorilor de senzaþional este cãrarea irealã din Bucegi. Localnicii din Buºteni, dar ºi oameni ai munþilor spun cã pe traseul Jepii Mici, urcînd pe Valea Comorilor, în anumite condiþii meteorologice, în special vara, cînd pe munte se lasã o ceaþã grosã aparent fãrã o explicaþie, apare o cãrare îngustã, de aproximativ 20 de centimetri, paralelã cu poteca principalã. În realitate, aceastã cãrare blestematã nu existã, iar cei care se aventureazã sã calce pe ea mor sau dispar pentru totdeauna. Doar norocoºii reapar dupã multã vreme, în alte locuri din Bucegi, dezorientaþi ºi pierduþi, chiar rãniþi, pe cînd majoritatea celor care pãºesc pe cãrare dispar fãrã urmã, în ciuda cãutãrilor, sau trupurile

se aflã, fie credeau cã se aflã în alte locuri. În Buºteni circulã numeroase poveºti despre existenþa unor portaluri care leagã Valea Urlãtorii de Valea Albã sau de Valea Cerbului. O echipã de la „Lumea misterelor“, o publicaþie adresatã pasionaþilor în domeniu, a organizat

MOZAIC Sfatul medicului

Cele mai frecvente cauze ale durerilor de gleznã Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Edemul asociat cu o durere la nivelul gleznei, în general, indicã existenþa unei probleme cãreia trebuie sã i se acorde atenþie ºi sã nu fie ignoratã sau tratatã superficial, fãrã sã apelãm la un medic specialist.

Cele mai frecvente cauze ale durerii ºi inflamaþiei la nivelul gleznelor sînt:

Inflamaþia post-traumaticã Atunci cînd suferim un traumatism, este posibil sã nu observãm cã s-a umflat glezna imediat, iar dupã cîteva ore, sã ne dãm seama, cînd deja se simte un disconfort ºi apare edemul. Atunci cînd observãm apariþia edemului, trebuie sã nu mai cãlcãm pe piciorul respectiv ºi sã ne adresãm unui medic pentru o evaluare.

Guta A doua cea mai frecventã cauzã ar fi guta. Atunci cînd nivelul acidului uric creºte în articulaþie, apare o reacþie inflamatorie în zona gleznei, care se manifestã prin edem, cãldurã localã ºi durere; aceste simptome variazã în funcþie de gradul de afectare ºi de nivelul de acid uric. Un consult ortopedic sau reumatologic este necesar pentru a începe tratamentul medicamentos al gutei.

Artroza de gleznã Distrugerea cartilajului ºi artroza gleznei sînt mai puþin comune, comparativ cu artroza genunchiului ºi a ºoldului, însã atunci cînd apare, poate provoca dureri mari ºi afectarea mersului. Artroza poate fi primarã sau secundarã unei cauze precum reumatismul, sau o fracturã intra-articularã veche.

Infecþia/ artrita septicã

lor sînt descoperite în primãvara viitoare, zdrobite de stînci. Oamenii locului spun cã zona este o poartã temporalã sau o deschidere cãtre lumea de dincolo, iar experienþele povestite de cei care s-au salvat sînt similare celor care au experimentat moartea clinicã. Renumele „paranormal“ al Jepilor îºi are rãdãcinile ºi în numeroasele accidente grave, foarte grave sau mortale care s-au produs aici. Numeroºi turiºti ºi-au pierdut viaþa pe cãrarea Jepilor Mici, care este recomandatã doar celor bine echipaþi ºi antrenaþi.

mai multe expediþii în Bucegi, în zone despre care sînt relatãri cã se manifestã fenomene paranormale sau energii absolut inexplicabile, printre care ºi Valea Albã. În vale, aparatele de fotografiat digitale s-au resetat din senin, pentru ca apoi sã-ºi revinã la fel de brusc ºi inexplicabil, sau se declanºau brusc ºi realizau fotografii foarte bune. Femeile din respectiva expediþie au experimentat ºi stãri de „golire de energie“, vertij ºi pierderi de echilibru. Alte persoane care au ajuns în Valea Albã spun cã aparatele digitale s-au declanºat din senin ºi au surprins fotografii foarte bune.

9. Pietrele calde de la Gura Diham Un fenomen misterios cercetat tot de echipa de la „Lumea misterelor“ este cel al pietrelor calde de la Gura Diham. Pietrele paralelipipedice care seamãnã a monu-

8. Valea Albã din Bucegi dã peste cap aparatele foto, provoacã ameþeli ºi teleportãri Valea Albã este poate cel mai umblat traseu nemarcat din Bucegi, traseu care atrage ca un magnet aventurierii. Geografic, Valea Albã separã Muntele Caraiman de Muntele Coºtila, fiind mãrginitã pe dreapta de peretele Vãii Albe, un uriaº vertical, ºi pe stînga de Creasta Picãturii. Una dintre cele mai cunoscute legende ale zonei vorbeºte despre un portal care ar exista în Valea Albã. Localnici ºi turiºti au relatat despre faptul cã au întîlnit în Valea Urlãtorii, la kilometri distanþã, oameni complet dezorientaþi, care fie nu ºtiau deloc unde

mente funerare se gãsesc pe drumul forestier care duce la cabana Gura Diham (la aproximativ 4,2 km de Buºteni). În preajma acestora, acumulatorii aparatelor foto s-au descãrcat din senin, cu toate cã erau noi, la fel

Este o problemã destul de rarã, dar foarte periculoasã. Atunci cînd apare o infecþie la nivelul articulaþiei trebuie sã acþionãm cît mai repede, pentru a o salva ºi a elimina infecþia; de cele mai multe ori, necesitã tratament chirurgical ºi lavaj articular.

Edem localizat de cauzã venoasã Atunci cînd sînt probleme cu circulaþia, este posibil sã aparã simptome asemãnãtoare cu cele de cauzã ortopedicã, acestea manifestîndu-se prin apariþia unui edem ºi a durerii. La ecografia doppler se poate identifica dacã aceastã cauzã este una vascularã, sau nu, iar tratamentul, în general, este cu anticoagulante. Întotdeauna cînd avem o durere la nivelul gleznei care persistã mai mult de 24 de ore, trebuie sã apelãm la un medic specialist pentru evaluare ºi pentru începerea tratamenului, dacã este cazul. www.artroscopiedegenunchi.ro ºi bateria de la telefonul mobil sau cea de la camera video. Aparatura ºi-a revenit dupã ce grupul s-a îndepãrtat de locul respectiv. Ceva mai sus pe traseu, membrii echipei au întîlnit un pîlc de copaci în interiorul cãrora era un curent de aer inexplicabil de cald, iar pietrele erau ºi ele calde, cu toate cã afarã era destul de rãcoare, expediþia desfãºurîndu-se pe finalul lui octombrie 2009.

Revenind ulterior în zonã, împreunã cu mai multe persoane, printre care se numãrau ºi sceptici, cercetãtorii au constatat acelaºi tip de manifestãri. În plus, persoanele care au participat la expediþie au experimentat o golire de energie, iar cei care au atins pietrele funerare misterioase chiar au avut ameþeli, pierderi de echilibru ºi au simþit minute bune o apãsare în piept. (va urma) DANA MIHAI

Pag. a 10-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cum sã trãim omeneºte în cumplita Epocã a globalizãrii (1) Grav atinºi de urmãrile globalizãrii criminale, care a ºi început înjumãtãþirea populaþiei lumii, întrun articol precedent am ridicat în slãvi cartea ,,Cum am ales libertatea (mic tratat pentru o viaþã fãrã griji)”, apãrutã în anul 2006, la Editura ,,Nemira”.

Cãci autorul cãrþii, britanicul Tom Hodgkinson, ne impresionase cu ideile sale, atît de simple, pe care le oferea pentru salvarea omenirii. ªi consecinþa a fost cã l-am mai ctitit o datã, Dar, în loc sã ne umplem de invidie cã nu ne-au trecut nouã prin cap acele idei – cum ar fi fost normal -, ne-a cuprins mãrinimia. Cam în spiritul ,,Învãþãturii” lui Aristotel, care propovãduia iubirea fraternã ºi preamãrirea vieþii contemplative. ªi, acum, iatã-ne în rolul semãnãtorului care împrãºtie seminþele roditoare pe ogorul sãu, seminþe luate din cartea lui Tom Hdgkinson, mare admirator al ,,Bucolicelor” lui Vergiliu, dar ºi al romanticilor care tînjeau dupã liniºtea Grãdinii Iubirii. Verificînd stufoasa bibliografie pe care a parcurs-o autorul, dãm ºi peste Sfîntul Francesco d'Assisi, Luceafãrul Renaºterii, cel mai politicos om care a trãit vreodatã, ceea ce-i conferã lucrãrii un grad de credibilitate ºi mai ridicat. Dar destul cu introducerea cãrþii, pe care am dorit-o cît mai sumarã, ºi sã trecem la analiza ei, trãgînd nãdejdea cã simpaticii cititori ºi graþioasele cititoare ale revistei noastre, parcurgînd-o pînã la capãt, vor învãþa sã-ºi croiascã o viaþã cît mai plãcutã ºi mai lungã. (Chiar dacã, în concepþia unora, moartea are ºi ea chichirezul ei: nu mai îmbãtrînim.) ªi dacã veþi vedea cã repetãm unele sfaturi din articolul precedent, sã ºtiþi cã nu e vorba de o neglijenþã. O facem doar pentru a sublinia importanþa unora dintre ele.

Aºadar: 1. Alungaþi anxietatea!, cauza tuturor bolilor, ºi cãutaþi sã fiþi cît mai relaxaþi. Dacã 90% din populaþia lumii suferã de anxietate, e pentru cã nu se îndurã sã arunce la gunoi televizorul, calculatorul, telefonul, tableta ºi alte nãscociri diavoleºti. ,,Nu mai citiþi jurnale ºi reviste!”, îºi începe Hodgkinson demonstraþia.

Nu tutunul, alcoolul ºi grãsimile ne distrug inima, deºi toate acestea ar putea fi factori contributivi, ci minciunile, promisiunile de tot felul ºi toate grozãviile din lume, care se revarsã, clipã-de-clipã, asupra noastrã, prin presa scrisã ºi vorbitã. Pe scurt, stressul.

2. Dacã n-aveþi bicicletã sau trotinetã, mergeþi cît mai mult pe jos, cel puþin 10 km pe zi. ªi, în general, apropiaþi-vã cît mai puþin de automobilul propriu.

Mersul pe jos e o bunã modalitate de a încetini timpul.

3. Cînd vã dor dinþii, nu alergaþi la dentist. Sãpaþi grãdina, tãiaþi lemne, mãturaþi curtea sau, dupã caz, daþi zãpada. Dacã sînteþi sãraci-lipiþi, lucraþi cu ziua pe la alþii. Nu uitaþi: cel mai bun medicament este munca fizicã.

4. Dar ºi munca la ordin, corvoada, ne face rãu.

Da, bãutura în exces dãuneazã grav sãnãtãþii, dar ºi

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (22) Joi, 8 aprilie 1993, ora 13,30 Ce vis am avut acum, înainte pe Paºte! I-am visat pe Emil ºi Tudor. Eu cu Emil eram îmbrãcaþi la fel, în blugi ºi tricouri albe. Parcã eram gemeni. S-a îngrãºat iubitul meu. Aºa mi-a apãrut în vis. ªi ce-mi apare mie în vis, aºa este! Mã mir cã am avut un vis aºa de frumos. Ascult ce spune pãrintele, fac un act de caritate. Am adus acasã douã fetiþe handicapate de la cãmin, sã vadã ºi ele cum e într-o familie cîteva zile. Au domit cu mine în pat. A fost groaznic!

Dupã-amiazã, la ora 17,00, avem întrunire la Biserica Icoanei. Eu cu mama, cu duhovnicul meu, ºi cu alte persoane sîntem membrii fondatori ai Asociaþiei de Binefacere „Icoana”.

Ajutãm oamenii nevoiaºi.

9 aprilie 1993 M-am spovedit duhovnicului meu, care poartã acelaºi nume cu tata: Ion Popescu. Acum mã simt bine. Am gînduri curate despre toþi ºi despre toate.

munca ne împiedicã sã gustãm din sîngele Domnului.

Munca multã aminteºte de lagãre, întreceri socialiste, ºi nu e bunã. (Pentru lãmuriri suplimentare, Tom Hodgkinson v-a pus la dispoziþie bestsellerul ,,Ghidul leneºului”.)

5. Evitaþi plictiseala, gãsind orice pretext ca sã vã distraþi. Dansaþi ºi ascultaþi muzicã în grup. Faceþi cît mai mult amor. Doamnelor ºi domniºoarelor, la început veþi fi necãjite, dar, în scurt timp, veþi înþelege cã o partidã de sex e mai sãnãtoasã ca un pumn de medicamente. Trageþi cu praºtia. Faceþi farse la telefon. Rîdeþi din nimic, rîdeþi ca proºtii, dar numai rîdeþi! Mergeþi la filme cu Chaplin ºi citiþi-i pe marii umoriºti ai lumii.

6. Nu mai faceþi cumpãrãturi. Pelerinajele prin magazine, shoppingul, dau dependenþã, vã sãrãcesc ºi vã îngraºã.

7. Învãþaþi sã cîntaþi la un instrument: muzicuþã, piculinã, tobe, ukulele. Sau la 2 linguri.

8. Mergeþi la serviciu cu rolele sau, dupã caz, cu patinele. Veþi face senzaþie.

9. Nu vã mai plîngeþi de neajunsurile bãtrîneþii.

V-ar fi mai bine sã putreziþi în groapã, ca mulþi dintre foºtii voºtri colegi de ºcoalã? În consecinþã, Tom Hodgkinson ne oferã alt sfat: participarea la înmormîntãri, eveniment care ne dã un chef de viaþã extraordinar. N-aþi vãzut cã, dupã un rãzboi local sau mondial, supravieþuitorii sînt stãpîniþi de instinctul procreaþiei? Asta-i situaþia: viaþa învinge întotdeauna.

10. Dacã vreþi sã nu mai fiþi jefuiþi de autoritãþi, învãþaþi contabilitatea ºi chivernisiþi-vã singuri afacerile. Abia atunci veþi înþelege cã expresia ,,Statul de tip mafiot” nu este vorbã goalã.

11. Denunþaþi cãmãtãria. Nu uitaþi cã bãncile, prin dobînzile pe care le percep, sînt cel mai mare duºman al omului. Daþi-vã mîna ºi stîrpiþi-le!

12. Vindeþi-vã apartamentul, chiar dacã este situat în centrul oraºului, ºi cumpãraþi o cãsuþã la þarã, cu grãdinã, pomi la poartã, puþinã viþã-de-vie.

Creºteþi pãsãri de curte. Adoptaþi cîini ºi pisici.

13. Dacã n-aveþi, închiriaþi o bucãþicã de pãmînt ºi lucraþi-o cu mîna voastrã. Cultivaþi flori ºi legume. Udaþi-le zilnic. Faceþi compost, nu rãzboi.

14. Învãþaþi sã frãmîntaþi ºi sã coaceþi pîine.

15. Cumpãraþi un alambic ºi faceþi bãuturi alcoolice în casã. În felul acesta, nu vã mai otrãviþi cu bãuturile falsificate de pe piaþã.

16. La fel, cumpãraþi cîteva oi, mulgeþi-le ºi învãþaþi sã faceþi brînzã. Cel mai bun medicament pentru nervii noºtri surescitaþi este pãscutul oilor. Nu uitaþi: capra este singurul animal care nu face niciodatã cancer. Studiaþi-o ºi vedeþi ce puteþi scoate ºi de la ea. (va urma) PAUL SUDITU

Cosmin mã tot cautã, dar la ore de seara, cînd eu sînt la Bisericã. El nu este bisericos ºi nu cred cã o sã mã mai sune. Eu aº dori sã fim prieteni, dar sã mã urmeze la Bisericã. Cum el nu acceptã aºa ceva, dispunînd de „n” tipe, se va lepãda de o tipã care are preocupãri „bisericeºti” ºi nu vrea sã absenteze de la nici o slujbã.

Astãzi, la Bisericã, mi-am amintit de Emil, dar frumos, fãrã durere ºi ranchiunã distrugãtoare.

M-am maturizat. Baia de suferinþã dupã despãrþire m-a fãcut mai înþeleaptã.

Slavã întru Cel de Sus lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace! Am o stare bunã. Aº vrea sã fiu mereu ca acum.

Sîmbãta lui Lazãr, 10 aprilie 1993 E sîmbãta Morþilor ºi Învierea lui Lazãr.

M-am trezit dintr-un vis, în care cineva îmi dicta un numãr de telefon: 500290. În vis, tata era grav bolnav ºi telefonul ce mi se dicta era al unui doctor, Ionescu. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

ALBUMUL CU POZE RARE

Scriitorul francez Paul Morand, un prieten de odinioarã al românilor, care a surprins fãrîme din viaþa ,,Micului Paris”, cu istoria lui tulburatã, cu atmosfera lui inconfundabilã ºi cu frivolitãþile sale de ,,Belle Epoque” de la Porþile Orientului.

IMPRESIILE UNUI FRANCEZ ÎNDRÃGOSTIT DE ,,MICUL PARIS”

Focare spirituale în Bucureºtii de altãdatã (1) N-ar trebui sã vorbesc aici despre biserici, ºi încã ºi mai puþin despre bisericile de lemn, fiindcã ele nu existã în Bucureºti; e foarte pãcat, de altfel, cãci sînt cele mai frumoase flori rãsãrite pe aria acestei civilizaþii a lemnului, în care România deþine un loc însemnat. În formã de bulb, în Basarabia, dupã chipul bisericilor ruseºti, însoþite de o micã clopotniþã goticã, în Transilvania, ca sã aibã înfãþiºarea unor catedrale în miniaturã, în Muntenia, ele seamãnã cu casa þãranului Mogoº, de la Muzeul Etnografic. Ele au acest ton grialbãstriu, ca de ardezie, argintat, culoare de cimbriºor, culoare de salcie, culoare de pisicã persanã pe care-o capãtã stejarul acolo ºi care dã reflexe atît de mîngîietoare acoperiºurilor din solzi de lemn. Cunosc o casã încîntãtoare în Parcul Filipescu, în pur stil românesc, cu acoperiºul în pantã linã, cu pereþii de ipsos, neregulaþi ºi ca ºi cum ar fi modelaþi cu mîna, ºi cu balconul cu stîlpi sculptaþi cu cap de negru; din depãrtare în depãrtare, ochiul se odihneºte la Bucureºti pe cîteva locuinþe de acest gen, care reînvie, în chip fericit, stilul vechilor caravanseraiuri, îndeosebi al acelui „Han al lui Manuk“, primul mare han bucureºtean, construit în vecinãtatea Vechii Curþi.

Pictorul Michel Bouquet ne-a lãsat o frumoasã aqua-forte care-l înfãþiºeazã; acoperiºul în relief larg, cu lucrãturã de trestii acoperitã de ºindrile, marele pridvor de lemn cu balustri mergînd de-a lungul faþadei ºi scara exterioarã de lemn, dublul ºirag de arcade trilobate, focurile de tabãrã ºi fumul lor în curtea plinã de ºarete cu un loc, toate acestea fac din el un adevãrat han de poveste persanã; este hanul lui Don Quijote de acum patru veacuri, ºi este, astãzi încã, hanul mexican.

Ca sã revin la bisericile de lemn, îmi plac ºi fiindcã, pentru mine, ele sînt legate de amintirea unei femei, un chip frumos ºi nobil. Acasã la ea, la þarã, am vãzut o astfel de bisericã pentru întîia oarã.

O zi strãlucitoare, de sãnãtoasã cãldurã uscatã, care te face sã-þi fie foame ºi sete, un miros de ogor de porumb, de paie calde, de ierburi arse, de praf strãbãtut de soare, care este, acolo, mirosul toamnei. O moºie pe care exproprierea a reduso cu optzeci de procente, lãsîndu-i niºte organe - pluguri, batoze, hangare - mult prea mari pentru acest trup micºorat.

Casa e foarte aproape de fermã, de cîmpurile, de vitele ei, ºi trãieºte din viaþa lor. Înãuntru e rãcoarea, liniºtea, un lux sever, mai degrabã simþit decît perceput ºi care se aflã în calitatea lucrurilor; o imagine unicã umple odãile ºi inimile: chipul lui Ion Brãtianu, un Cavour al României. El a trãit aici 20 de veri, alãturi de soþia care a fãcut, astãzi, din casa aceasta un sanctuar, iar din Biblioteca ,,Ion Brãtianu”, înfiinþatã de ea la Bucureºti, un altar în care arde flacãra amintirii. Totul în doamna Eliza Brãtianu seduce inteligenþa ºi atrage sentimentul; este o fiinþã autenticã: are demnitatea simplã a celor care, în toate domeniile, au ocupat un rang înalt. Într-o þarã al cãrei farmec stã în faptul cã se deschide de la primul contact, ea s-a închis ºi s-a sustras mereu; dar, fãrã sã vrea, cucereºte; e de ajuns ca un zîmbet frumos sã-i lumineze austeritatea aproape jansenistã a feþei, pentru ca faþa aceasta sã devinã transparentã ºi sã vezi trãind fãptura pasionatã, ironicã, rafinatã, curajoasã ºi intens femininã, din care nu mai sperai sã cunoºti vreodatã altceva decît inteligenþa hrãnitã de experienþã ºi de umor, ºi vasta culturã. (va urma) PAUL MORAND (1935)

Pag. a 11-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (5)

,,Lolita“ Autor: Vladimir Nabokov Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1955, Franþa; 1959, Anglia; 1958, Statele Unite Edituri: Olympia Press; Wiedenfeld and Nicholson; C.P. Putnam's Sons Forma literarã: roman

Rezumat Romanul ,,Lolita” este structurat sub forma unui studiu de caz în psihiatrie asupra protagonistului pedofil, Humbert Humbert, iubitul între douã vîrste al fetiþei de 12 ani, Lolita. Cartea urmãreºte obsesia sexualã a lui Humbert pentru fetele tinere, cãsãtoria acestuia cu mama Lolitei, Charlotte, ºi lunga cãlãtorie pe care o face împreunã cu Lolita, dupã moartea mamei ei. Spre sfîrºitul romanului, tînãra seducãtoare, acum avînd 16 ani, cãsãtoritã, însãrcinatã ºi epuizatã fizic, se aflã în mare lipsã de bani. Încã obsedat de imaginea tinerei Lolita, Humbert o implorã isteric sã locuiascã împreunã cu el, dar aceasta refuzã.

Disperat, Humbert îi oferã un cec de 3.600 de dolari ºi 400 de dolari bani gheaþã, dacã îi va dezvãlui numele bãrbatului cu care fugise. Acesta se numea Quilty, un prieten al mamei sale ºi vechiul iubit al Lolitei de pe vremea cînd Humbert încã o dorea pe tînãra fatã de 12 ani. Cu rãzbunarea în gînd, Humbert îl ucide pe Quilty ºi este, apoi, închis.

Obsesia lui Humbert îi dominã viaþa, fiecare adolescentã însemnînd pentru el o nouã seducþie. Pe mãsurã ce îºi conºtientizeazã dorinþa, Humbert aruncã, însã, vina pentru obsesiile sale asupra fetelor care, în mintea lui, îl seduc în mod deliberat. Stînd în parc, el „vibreazã de incitare”, „pulseazã în aºteptare” ºi se chinuie sã îºi controleze sentimentele care îl fac „sã alerge cu toatã viteza spre singura sa izbãvire”. Înainte de a le cunoaºte pe fata de 12 ani, Dolores (Lolita) Haze, ºi pe mama ei, Humbert avusese deja 3 crize ºi tot atîtea ºederi în sanatorii. El îºi aminteºte o serie de aventuri pe care le avusese cu prostituate mai tinere, frecventînd adeseori bordelurile, în cãutarea unor asemenea partenere. Întîlnirea iniþialã cu Lolita este încãrcatã de sexualitate, Humbert observînd fiecare detaliu senzual al corpului ei tînãr, ajungînd sã fie obsedat, apoi ºi chinuit, de dorinþa sexualã. Într-o scenã de început, Humbert o tachineazã pe Lolita, luîndu-i mãrul în timp ce aceasta se afla chiar lîngã el, pe canapea. Humbert simte o „furnicãturã incandescentã”, care se transformã într-o „dulceaþã profundã”, pe care cu greu o poate controla. El simte ca ºi cum „nervii plãcerii fuseserã lãsaþi liberi” ºi are senzaþia cã „ar fi suficientã cea mai micã presiune pentru a descãtuºa paradisul”. În timp ce se aflã la „marginea voluptosului abis”, el îºi plimbã mîna deasupra piciorului Lolitei, „atît cît permite umbra decenþei”.

Dupã ce Humbert se cãsãtoreºte cu Charlotte, cu singurul scop în minte de a avea acces liber la Lolita, el viseazã cu ochii deschiºi sã „le administreze o puternicã

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (4) „Poezia popularã trebuie sã fie obiectul studiilor noastre serioase, dacã vrem sã aflãm cine am fost ºi cine sîntem”. (Alecu Russo)

TRADIÞII ANCESTRALE (4) Balada Balada este creaþia popularã în versuri, avînd ca sursã vechile legende inspirate din evenimentele ºi tradiþiile geto-dacilor petrecute în vremuri ancestrale. O astfel de operã este „Mioriþa”, baladã pastoralã – dupã cum o eticheteazã specialiºtii, care nu doar a suscitat interesul criticii, dar a generat ºi numeroase controverse de-a lungul timpului. „Fãrã Mioriþa, noi n-am fi fost niciodatã poeþi.

Ne-ar fi lipsit aceastã dimensiune fundamentalã. Mioriþa este coala tristeþii naþionale” (Nichita Stãnescu, „Cartea de citire“). Consideratã „cea mai frumoasã epopee pastoralã din lume” (conf. Alecu Russo), prin complexitatea ºi profunzimea sa, frumuseþea imaginilor artistice ºi multitudinea ideilor, balada „Mioriþa” (un calvar al adolescenþei noastre, nelipsitã de la vreun examen sau lucrare scrisã!) este, din punct de vedere literar, expresia existenþei

poþiune de somn, atît mamei cît ºi fiicei, pentru a o putea atinge apoi pe cea din urmã, toatã noaptea, cu o impunitate perfectã”. Charlotte moare disperatã, dupã ce descoperã jurnalul secret al lui Humbert, în care acesta îºi detaliazã fanteziile, iar Humbert îºi pune în aplicare planul cu pilulele de somn cu orfana Lolita. Pilulele nu o fac sã adoarmã pe fatã aºa cum spera el; cu toate acestea, reuºeºte sã o seducã. Aºa încep doi ani de cãlãtorii, în care Humbert ºi Lolita joacã rolurile de tatã ºi fiicã, mergînd din motel în motel, avînd în fundal peisajele americane.

Cînd Lolita fuge, Humbert are din nou o crizã ºi este dus într-un spital de boli mitale, pe care îl pãrãseºte în cele din urmã, cu dorinþa de a o gãsi pe Lolita ºi a se rãzbuna.

Istoricul cenzurii Romanul ,,Lolita”a fost denunþat drept „mizerie” ºi „purã ºi directã pornografie” încã de la prima publicare.

Autorul, Nabokov, susþinea cã ,,Lolita”ar fi fost o comedie, ºi îi contrazicea pe cei care îi numeau opera literaturã eroticã, însã s-a strãduit din rãsputeri sã publice romanul anonim, pentru a-ºi proteja cariera de profesor la Universitatea Cornell. Editorii americani au fost ºi ei reticenþi sã se amestece cu aceastã chestiune, astfel cã romanul a fost refuzat de o serie întreagã de edituri. În 1954, Pascal Covici, de la ,,Viking Press”, ºi Wallas Brockway, de la ,,Simon and Schuster”, au considerat cã îi vor ofensa, printr-o asemenea carte, pe cititorii care o vor categorisi drept literaturã „pornograficã”. James Laughlin, de la ,,New Directions”, a refuzat, de asemenea, cartea, din cauzã cã, spunea el, „sîntem îngrijoraþi de posibilele repercusiuni atît pentru editor, cît ºi pentru autor”, sugerîndu-i acestuia sã încerce publicarea romanului în Franþa. Înainte de a renunþa, Nabokov le-a trimis manuscrisul lui Roger Straus, de la ,,Farrar, Straus ºi Young”, ºi lui Jason Epstein, de la ,,Doubleday”, care, de asemenea, au respins romanul. Întrucît nu reuºise sã publice cartea în Statele Unite, impresarul lui Nabokov a hotãrît sã înainteze manuscrisul Editurii ,,Olympia Press”, din Paris, care l-a ºi publicat în douã volume.

Dupã ce ,,Olympia Press” a publicat romanul ,,Lolita” în englezã, în 1955, Franþa l-a interzis în decembrie 1956.

Editorul, Maurice Cirodias, i-a cerut lui Nabokov sã îl ajute în lupta împotriva interdicþiei, dar autorul a rãspuns: „Apãrarea mea moralã pentru carte este cartea însãºi”. De asemenea, a scris un eseu cu titlul „Despre o carte intitulatã Lolita”, care era o vastã justificare, mai tîrziu, adãugatã ediþiei americane, în care susþinea cã acei cititori care considerau cartea drept eroticã interpretau greºit intenþiile autorului. Nabokov spunea: „Cã romanul meu conþine variate aluzii la dorinþele fiziologice ale unui pervers este foarte adevãrat. Dar, pînã la urmã, noi nu sîntem copii, nici delincvenþi juvenili analfabeþi, nici bãieþi din ºcolile publice engleze care, dupã o noapte de zbenguieli homosexuale, trebuie sã îndure paradoxul de a-i citi pe antici în versiuni expurgate”. ,,Olympia Press” a cîºtigat procesul din 1957 la Tribunalul Administrativ din Paris, ºi, în ianuarie 1958, romanul se afla disponibil spre vînzare. Cînd cãdea a patra Republicã, în mai 1958, ºi Generalul Charles de Gaulle prelua puterea, ministrul sãu de Interne a fãcut apel la aceastã decizie cãtre Consiliul de Stat, cea mai înaltã instanþã din Franþa. milenare a poporului nostru. Ceea ce intrigã în aceastã baladã este resemnarea personajului principal în faþa morþii, fatalismul ºi acceptarea destinului, motiv pentru care foarte multe voci au contestat nu doar originea, ci ºi originalitatea operei: „Am susþinut printre primii ideea cã «Mioriþa» este opera lui Alecsandri, ºi nicidecum operã popularã. Argumentele nu lipsesc. Cel mai important este caracterul cult al temei ºi al expresiei. Tema «Mioriþei» nu este aceea, dezvoltatã de Sadoveanu în «Baltagul» (Bineînþeles cã nu, balada a fost doar sursã de inspiraþie, mesajul este, însã, diferit – nota S.T.), a uciderii unui cioban de cãtre doi tovarãºi în scopul de a-i lua oile. Tema

Pînã în luna decembrie a acelui an, cartea era din nou interzisã în Franþa, dupã ce a fost admis apelul Guvernului. Un nou apel nu era posibil, întrucît era vorba despre cea mai înaltã instanþã, dar publicarea romanului în limba francezã de cãtre prestigioasa Editurã ,,Gallimard”, în aprilie 1959, oferea Editurii ,,Olympia Press” ocazia pentru un nou proces. Editorul a dat în judecatã Guvernul francez, pentru cã fusese încãlcat principiul legal al egalitãþii între cetãþenii francezi, prin interzicerea publicãrii romanului ,,Lolita” la Editura ,,Olympia Press”, dar nu ºi a celei apãrute la Gallimard. Versiunea englezã a fost din nou pusã în vînzare, în septembrie 1959.

Vãmile britanice au interzis cartea în 1955, în acelaºi an în care Graham Greene, în ,,Sunday Times”, nominaliza ,,Lolita” printre cele 3 cãrþi preferate de el pentru acel an. Articolul lui Greene l-a determinat pe John Gordon sã remarce în ,,Sunday Express”: „Fãrã îndoialã, este cea mai mizerabilã carte pe care am citit-o vreodatã. Purã ºi fãþiºã pornografie”. Mai multe edituri engleze se pregãteau sã depunã oferte pentru publicarea romanului, dar se aflau încã în aºteptarea Legii Publicaþiilor Obscene din 1959, care permitea invocarea valorii literare într-un eventual proces. Ei se aºteptau la astfel de acuzaþii, întrucît se ridicaserã deja voci care duceau un rãzboi împotriva romanului, susþinînd cã romanul ar trebui interzis, chiar dacã „o singurã fatã se va dovedi a fi sedusã de vreun bãrbat, ca rezultat al publicãrii romanului”.

Conservatorii din Parlament l-au sfãtuit pe Nigel Nicholson, membru al Legislativului ºi editor în acelaºi timp, sã nu publice cartea, întrucît ar dãuna imaginii partidului. Acesta ºi-a pierdut dreptul de a candida pentru un nou mandat, în parte, din cauza afacerii ,,Lolita”. În schimb, Oficiul Vamal al Statelor Unite a considerat, în februarie 1957, cã textul nu este obscen, ºi poate fi introdus în Statele Unite. Astfel, cartea nu putea fi exportatã legal din Franþa, dar cei care o traficau puteau sã o importe legal în Statele Unite. În ciuda deciziei vãmilor, editorii din Statele Unite au refuzat sã publice ,,Lolita”, pînã cînd Editura ,,G.P. Putnam's Sons” ºi-a încercat norocul în 1958. Un an mai tîrziu, interdicþiile din Anglia ºi Franþa erau ridicate, cartea fiind publicatã din nou în þãrile respective. În Statele Unite, Biblioteca Publicã Cincinnati a interzis cartea, dupã ce directorul instituþiei observase cã „tema perversiunii pare, totuºi, o obscenitate”.

Romanul a fost, de asemenea, interzis, în 1959, în Argentina, unde cenzorii guvernamentali au susþinut cã el reflectã dezintegrarea moralã. În 1960, un ministru din Noua Zeelandã s-a opus introducerii romanului în þarã, invocînd Legea Vãmilor din 1913, care interzicea importul cãrþilor „indecente”, pe baza Legii publicaþiilor Indecente, din 1910. Pentru a lupta împotriva interdicþiei, Consiliul Pentru Libertãþi Civile din Noua Zeelandã a importat 6 exemplare ale cãrþii ºi a dus cazul, pe care l-a ºi cîºtigat, la Curtea Supremã. Hotãrîrea a fost emisã de judecãtorul Hutchin, care a considerat cã romanul nu fusese scris cu intenþii pornografice, ci pentru un cititor educat. Bazîndu-ºi Hotãrîrea pe recomandãrile unui comitet consultativ, care îl informase cã sînt permise comenzile individuale, judecãtorul a precizat cã Vãmile Noii Zeelande acceptau unele cãrþi, adresate anumitor indivizi, sau menite a fi vîdute unor categorii de persoane atent delimitate. Interdicþia romanului ,,Lolita” în Africa de Sud, instituitã în 1974, din cauza „temei sale despre perversiune”, a fost ridicatã în 1982, cînd Directoratul pentru Publicaþii, din Africa Sud, a permis publicarea sa. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA este moartea-nuntã, imposibil de considerat drept popularã... Sã încetãm, aºadar, sã ne mai identificãm psihologic cu ciobanul mioritic. Sã le spunem tinerilor cã resemnarea nu este caracteristica românilor“.

Sã ne lepãdãm de „Mioriþa“ ! (Nicolae Manolescu, ziarul „Adevãrul“, 26 octombrie 2013). Foarte interesant, dar, dacã totuºi a fost scrisã de Vasile Alecsandri, autorul articolului nu ne explicã de ce din toatã opera poetului tocmai „Mioriþa“ se aflã în peste 1.000 de versiuni, rãspîndite în toate zonele României. ªi fiindcã balada are ca temã o crimã comisã de niºte pãstori, mã întreb cine a avut interes sã o popularizeze, fiindcã mã îndoiesc cã s-a transmis oral, din stînã în stînã, pentru publicitate pastoralã. Dar, staþi liniºtiþi, deoarece încã nu aþi aflat totul! La corul denigratorilor se mai adaugã o voce... autorizatã, istoricul Alex Mihai Stoenescu: „Originea curatã a acestei balade mutilate în conþinut ºi formã a fost identificatã în Transilvania, sub consistenþa rezistentã ºi profundã a «Colindei pãcurarului» (de la pecus, pecoris – turmã, în lb. latinã), în care este vorba despre o confrerie a ciobanilor, compusã din iniþiaþi, în care membrii sînt fraþi în accepþiunea miticã, relevatã exemplar de Mircea Eliade, ºi care ne duce cu gîndul la capnobaþii umblãtori pe nori. (va urma) SINEL TUDOSIE

Cei mai sîngeroºi criminali din istorie ºi cele mai înfiorãtoare metode de torturã din toate timpurile Gravitatea unor infracþiuni au adus notorietate autorilor lor, transformîndu-i pe mulþi dintre ei în adevãrate personaje „istorice“. Lista celor mai mari infractori din istorie cuprinde o varietate de indivizi certaþi cu legea, de la evazioniºti ºi escroci, la criminali feroce ori ucigaºi în serie.

Pe de altã parte, în Evul Mediu, legislaþia ºi sistemul juridic erau mai puþin prietenoase decît ne putem imagina. Atît infractorii, cît ºi acuzaþii nevinovaþi, de cele mai multe ori, nu beneficiau de o cercetare minuþioasã, fapt pentru care mulþi erau supuºi, fãrã vinã, la chinuri insuportabile. În locul anchetei, care ar fi trebuit sã se desfãºoare, acuzaþii erau torturaþi cu instrumente de coºmar.

Vã prezentãm, în continuare, atît o scurtã listã a celor mai celebri criminali în serie, dar ºi cîteva dintre cele mai teribile instrumente pe care le foloseau în Evul Mediu inchizitorii pentru a pedepsi aºa-ziºii infractori.

Charles Manson Nãscut în 1934, Charles Milles Maddox, cel care a devenit cunoscut mai tîrziu ca Charles Manson, este un criminal în serie care executã o pedeapsã pe viaþã într-o închisoare din California. ªirul crimelor pe care le-a sãvîrºit a debutat în 9 august 1969, atunci cînd Manson ºi grupul al cãrui lider era, supranumit Familia, a dat buzna într-o locuinþã închiriatã de cãtre regizorul Roman Polanski ºi soþia lui, Sharon Tate. Acolo, adepþii Manson au ucis-o pe Tate, care era însãrcinatã la momentul respectiv, precum ºi alte patru persoane.

La plecare, au scris pe uºã, folosind sîngele actriþei, cuvîntul „Pig“ (porc). În noaptea urmãtoare, Manson ºi-a cãlãuzit adepþii spre casa patronilor unui lanþ de bãcãnii, Rosemary ºi Leno LaBianca, pe care i-au înjunghiat. Folosind sîngele lor, ucigaºii au scris pe pereþi ºi pe uºa frigiderului „Rise“ (ridicã-te), „Death to Pigs“ (moarte porcilor) ºi „Healter Skelter“ (cu referire la melodia „Helter Skelter“ a trupei The Beatles). Membrii Familia a fost, în cele din urmã, prinºi, procesul lor începînd în iunie 1970.

Manson a fost condamnat la moarte. Întrucît, ulterior, Curtea Supremã din California a declarat pedeapsa capitalã ca fiind neconstituþionalã, Charles Manson a primit, în cele din urmã, închisoare pe viaþã.

Ted Bundy Cel care pãrea un tînãr ºcolit ºi charismatic, pe numele sãu adevãrat Theodore Robert Cowell, a reuºit sã instaleze teroarea în America anilor ’70. Pînã sã fie prins de poliþiºti, Ted Bundy, dupã cum a ajuns sã fie cunoscut acest periculos criminal în serie, a ucis zeci de femei frumoase.

Numãrul exact al victimelor sale nu este cunoscut, însã se vehiculeazã cã ar fi vorba despre mai mult de 30, cu vîrste cuprinse între 15 ºi 25 de ani. Dupã ce le omora, le abuza sexual ºi le ascundea cadavrele cît

mai departe de locul faptei. În majoritatea cazurilor, el se întorcea la ascunzãtoare pentru a sãvîrºi acte de necrofilie. Frenezia criminalã i-ar fi fost declanºatã de ºocul suferit de despãrþirea de iubita lui, Stephanie Brooks, susþin criminaliºtii. Prima femeie pe care a încercat sã o omoare, lovind-o în somn cu un obiect contondent ºi violînd-o, mai apoi, a fost o tînãrã de doar 18 ani. Se întîmpla în ianuarie 1974, însã victima a supravieþuit. O lunã mai tîrziu, prin aceleaºi metode, Ted Bundy a luat viaþa unei alte fete, de 21 de ani. În decursul a doar cinci luni, nemilosul ucigaº a rãpit ºi omorît alte ºapte tinere, dupã care le-a ascuns cadavrele. Seria crimelor a continuat pînã în 1975, cînd bãrbatul a refuzat sã opreascã la un control de rutinã pe care poliþiºtii îl fãceau în trafic. În maºina lui au fost gãsite o serie de obiecte suspecte, de la masca de schi, la cãtuºe ºi chiar o rangã. Cînd ºi-a vîndut autoturismul, oamenii legii au confiscat mijlocul de transport pentru a cãuta probe. A ajuns în spatele gratiilor în 1976, avînd la activ mai multe evadãri. Procesul sãu a început abia în 1979, fiind condamnat la moarte prin electrocutare zece ani mai tîrziu.

Wayne Gacy a fost un ucigaº în serie cunoscut sub numele de „Clovnul Ucigaº“, deoarece obiºnuia sã distreze copiii la petreceri, îmbrãcat în clovn.

Gacy îºi ademenea victimele promiþîndu-le locuri de muncã în domeniul construcþiilor, dupã care le captura, le agresa sexual ºi în cele din urmã le strangula cu o frînghie. Majoritatea cadavrelor au fost gãsite îngropate sub podeaua casei sale, în timp ce toate celelalte victime au fost gãsite în rîuri din apropiere. El a fost, în cele din urmã, condamnat la moarte. A fost executat cu ajutorul injecþiei letale, la 10 mai 1994.

Tom Horn

Fãrã îndoialã, nu existã un alt criminal în analele ºtiinþei criminalistice româneºti a cãrui notorietate sã fie mai mare decît a celui care a terorizat Bucureºtii în urmã cu aproape patru decenii.

Chiar dacã Ion Rîmaru – cãci despre el este vorba - n-a ucis atît de mulþi oameni ca Berilã, rãmîne înfiorãtor modul dement în care a sãvîrºit cele trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, ºase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol ºi mai multe furturi ºi tîlhãrii. Prima lui victimã a fost gãsitã în data de 5 martie 1971.

Cercetãrile au dovedit atunci cã victima, o tînãrã femeie, fusese ucisã într-un mod sadic ºi apoi violatã. Unele pãrþi ale corpului (sîni, organe genitale) pãreau mîncate de un animal, însã avea sã se descopere ulterior cã aceasta era „semnãtura” lui Ion Rîmaru. O lunã mai tîrziu, o crimã identicã a fost semnalatã în Sectorul 4 al Bucureºtilor, fiind evident cã este vorba de un criminal în serie, aºa cã mobilizarea forþelor de ordine a fost una de proporþii nemaivãzute. Sute de persoane au fost interogate ºi þinute sub observaþie, iar specialiºtii Institutului de Medicinã Legalã reuºeau în premierã mondialã sã reconstituie portretul-robot al criminalului numai dupã amprentele dentare. A fost prins cu greu, dintr-o neglijenþã a criminalului, care a pierdut o adeverinþã medicalã lîngã trupul uneia dintre victime. Surpriza a fost una de proporþii: era vorba despre un student de la Medicinã Veterinarã, care avea sã-ºi recunoascã faptele. Procesul care a urmat a fost rapid, iar ucigaºul a primit pedeapsa maximã: moartea. Pe 23 septembrie 1971, Ion Rîmaru era executat prin împuºcare în curtea penitenciarului de la Jilava.

Cercetaº, om al legii, asasin ºi haiduc, Tom Horn a fost cu siguranþã unul dintre criminalii cu cel mai puternic sînge rece din Vestul Sãlbatic. În timpul anilor 1880, Horn a lucrat ca vînãtor de recompense la o companie de detectivi.

Dacã într-o primã fazã el a trecut drept un lucrãtor capabil, mai apoi, manifestãrile lui violente au ieºit la ivealã. În 1894, a fost forþat sã demisioneze, dupã ce numele sãu a fost asociat cu 17 crime. Lãsat fãrã insignã, Horn a devenit un ucigaº plãtit. Þinta lui erau în special hoþii de vite, fiind considerat responsabil de moartea a cel puþin 20 de astfel de rãufãcãtori. În 1901, Horn a fost învinovãþit de uciderea unui copil de 14 ani, fiul unui fermier. Implicarea lui Horn în aceastã crimã a rãmas un subiect de dezbatere pentru istorici. Cu toate acestea, Horn a fost executat prin spînzurare în Cheyenne, în 20 noiembrie 1903, cu o zi înainte de a împlini 43 de ani.

Adam Lanza Adam Lanza, un individ solitar, în vîrstã de 20 de ani, din Connecticut, a adus teroarea într-o ºcoalã elementarã din Sandy Hook, SUA, în 14 decembrie 2012. Înarmat cu o puºcã semiautomatã ºi un pistol, el a intrat în unitatea de învãþãmînt ºi a tras 154 de focuri de armã întrun interval de aproximativ cinci minute, luînd viaþa a 20 de elevi ºi ºase educatori. Mai apoi, Lanza s-a sinucis. Cîteva ore mai tîrziu, autoritãþile au descoperit cadavrul mamei lui, pe care o omorîse în casa lor înainte de masacrul de la ºcoalã.

John Wayne Gacy Condamnat pentru uciderea ºi violarea, între 1972 ºi 1978, a 33 de bãrbaþi tineri ºi bãieþi, John

Ion Rîmaru, psihopatul care a terorizat Bucureºtii

Vera Renczi, „Vãduva Neagrã” Despre femeia care ocupã un loc deosebit pe lista celor mai sadici asasini în serie de origine românã nu se mai ºtiu în prezent prea multe lucrurile. Conteazã, fãrã îndoialã, faptul cã majoritatea faptelor ei au fost sãvîrºite în afara graniþelor þãrii, iar de atunci a trecut aproape un secol. Totuºi, fãrã doar ºi poate, Vera Renczi, cunoscutã sub porecla de „Vãduva Neagrã”, nu are egal. Chiar dacã existã multe nebuloase legate

de originea femeii, dosarele criminalistice indicã faptul cã Vera s-a nãscut la sfîrºitul Secolului al XIX-lea (probabil 1897), în Bucureºti, în urma legãturii ilegitime dintre un om de afaceri ungur ºi o frumoasã româncã. La vîrsta de 13 ani, odatã cu pierderea mamei, Vera pãrãseºte Bucureºtii ºi se mutã la tatãl ei, la Berkerekul (oraº de pe teritoriul Serbiei), acolo unde acesta deþinea o moºie.

Adolescenþa fetei este marcatã de numeroase aventuri amoroase, numele ei ajungînd nu o datã în presã din cauza scandalurilor sexuale în care se implica.

Pînã la vîrsta de 18 ani, trecuse deja prin patul a sute de bãrbaþi, de la elevi de liceu pînã la bancheri ºi oameni de afaceri. Surprinzãtor, se cuminþeºte brusc dupã ce se cãsãtoreºte cu Karl Schick, un influent bancher austriac. Devine o soþie atentã ºi fidelã, mai ales dupã naºterea fiului lor, Lorenzo. Însã la mai puþin de un an de la naºterea copilului, Karl dispare misterios. Vera explicã apropiaþilor cã soþul sãu a pãrãsit-o ºi cã a decedat ulterior întrun accident de maºinã în România, aºa cã tînãra vãduvã devine disponibilã. Se recãsãtoreºte, dupã doi ani, cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sîrb, care dispare, la rîndul lui, în mod misterios.

Urmeazã, pe la fel de tînãra vãduvã, o perioadã în care escapadele amoroase ºi scandalurile sexuale se þin lanþ. Zeci de amanþi ajung pe domeniul de la Berkerekul, iar cei mai mulþi dintre ei dispar.

Reclamaþiile soþiilor pãrãsite se adunã, iar în primãvara anului 1926, poliþia descinde la castelul Verei. În subsolul clãdirii aveau sã fie gãsite 35 de sicrie din zinc în care se aflau cadavrele a 34 de bãrbaþi (printre care ºi cei doi soþi ai Verei), precum ºi trupul fiului ei, Lorenzo. Toate victimele fuseserã otrãvite cu arsenic. Surprinzãtor, Vera Renczi n-a fost condamnatã la moarte, ci doar la închisoare pe viaþã.

Dupã numai trei ani, mureau în temniþã, la numai 32 de ani.

Scaunul lui Iuda Acest tip de torturã era folosit, în mare parte, pentru a obþine mãrturii sau pentru a impune omului sã recunoascã comiterea crimei. Acest scaun de metal era acoperit cu circa 1.500 de ace ºi dotat cu curele care fixau victima de scaun, care, treptat, era încãlzit, provocînd arsuri ºi dureri îngrozitoare.

Sicriul Aceastã metodã de torturã era extrem de popularã în Evul Mediu. Acuzatul era încuiat într-un sicriu de metal, care era uneori suspendat de un copac, lãsîndu-l pe cel încuiat în interior sã aºtepte moartea. Cruzimea nu avea limitã: persoanele care erau mai voluminoase erau intenþionat bãgate în sicrie mai mici, pentru a amplifica, astfel, chinurile.

Centura de castitate Aceste obiecte aveau aplicãri multiple, fie cã erau „ataºate” fecioarelor pentru a le pãstra virginitatea, fie cã erau destinate femeilor ale cãror soþi plecau în rãzboi. Dar ce se întîmpla dacã soþul nu se întorcea din luptã? Exista, oare, o cheie de rezervã?

Cercetãrile au demonstrat cã mulþi bãrbaþi încercau sã ajungã la „fructul oprit”, dar se alegeau cu multiple rãni, cauzate de marginile ascuþite ale brîului.

Menghina pentru cap Este îngrozitor doar cînd îþi imaginezi cum era aplicat acest tip de torturã. Instrumentul funcþiona dupã urmãtorul principiu: plãcile de metal erau fix-

Tortura cu apã În acest tip de torturã, acuzatul era forþat sã bea apã, multã apã... Apa era turnatã în aºa fel în gîtul victimei, încît aceasta nu putea sã nu o înghitã.

Cantitatea enormã de apã are drept efect edemul cerebral ºi moartea în chinuri.

* * *

Instrumentele de torturã sînt prezentate în ordine descrescãtoare, în funcþie de ferocitatea pe care o dovedeau Cada

ate pe partea de sus a capului ºi sub bãrbie ºi, treptat, se apropiau una de alta. Maxilarul, oasele faciale ºi restul oaselor, încetul cu încetul, se zdrobeau sub puterea menghinei, iar ochii ieºeau din orbite.

Uneori, cãlãii se opreau la jumãtatea procesului, cînd victima era încã vie, dar rãmînea fãrã maxilare.

Fierãstrãul

Acuzatul era aºezat în cadã, în aºa fel încît numai capul sã i se vadã. Ulterior, deasupra corpului era turnatã miere, la care veneau imediat albinele.

Insectele atacau presupusul „hoþ de miere”, pînã cînd acesta nu mai respira.

Pe lîngã faptul cã era o extrem de dureroasã metodã de torturã, aceasta mai era ºi malefic de ingenioasã. Victima era suspendatã cu capul în jos, legatã de picioare, care erau foarte îndepãrate unul de celãlat, ºi era tãiatã în douã. Procesul începea în zona dintre picioare ºi continua pînã spre cap.

Deseori cãlãii se opreau cînd ajungeau în zona abdomenului, pentru a lãsa victima sã sufere chinuri groaznice ºi sã moarã din cauza hemoragiei.

Trasul în þeapã Vlad al III-lea, supranumit Þepeº, a devenit vestit prin severitatea sa ºi pentru cã obiºnuia sã îºi tragã inamicii în þeapã. Se presupune cã aceastã metodã a adus moartea la 20.000 de oameni. Þeapa era fixatã vertical, iar victima aluneca pe ea, folosind greutatea propriului corp. Puteau trece ºi 3 zile pînã acuzatul murea.

Picãtura chinezeascã Aparent e doar o picãturã, ce rãu ar putea face?

Dar, în timp ce aceastã metodã de torturã poate fi consideratã cea mai puþin dureroasã, din punct de vedere psihologic, este cea mai îngrozitoare.

Acuzatul era fixat de un scaun sau de podea, în timp ce pe cap începea sã-i picure cîte puþinã apã. Aceste picãturi de apã nu-i permiteau victimei sã adoarmã, chin care se termina odatã ce persoana murea din cauza privaþiunii de somn, sau îºi ieºea din minþi.

(ANDREEA VILCOVSKI, MARINA MÃNÃSTÎRLÎ, listerve.com ºi adevarul.ro)

Pag. a 14-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

R Rã ãz zb bo oii c co or ru up pþþiie eii Ca un adevãrat român ,,Sînteþi un preºedinte în care am toatã încrederea, care îm dã încrederea sã trãiesc încã o vreme de aici înainte în liniºte. Mã simt mîndru sã fiu român ºi sã fac parte din acest vrednic neam al nostru, în care vã purtaþi ºi sînteþi, domnule preºedinte, ca un adevãrat român”. Ce cuvinte frumoase, ce mulþumiri din inimã, adresate preºedintelui Klaus Iohannis de venerabilul liberal Mircea Ionescu-Quintus, care tocmai a împlinit 100 de ani – La mulþi ani, maestre!

Nu ne îndoim de sinceritatea sentimentelor exprimate, la ceas aniversar, de domnul Quintus, la adresa trecãtorului liberal, care a ajuns, printr-o minune, preºedintele României. Omul lucrului ,,bine fãcut” ne-a arãtat ce înseamnã asta: în cei mai bine de 2 ani de cînd s-a instalat la Cotroceni, mai mult a cãlãtorit, în þarã ºi peste hotare, de multe ori, cu doamna sa. De treburile þãrii nu prea s-a preocupat. A avut grijã sã-l dea jos pe ,,pisicul” Ponta ºi sã-ºi aducã îndatã ,,performantul” guvern de tehnocraþi, în frunte cu inegalabilul profesionist Dacian Cioloº (?!). Apoi, dupã ce acesta a demonstrat cam ce-i poate pielea, avînd performanþe zero, preºedintele s-a apucat, în urma alegerilor parlamentare, desfãºurate dupã toate regulile democratice, sã punã beþe-n roate cîºtigãtorilor din alianþa PSD-ALDE (pe care nu a ezitat sã-i categoriseascã drept ,,penali” ºi ,,corupþi”). Lucru pe care-l continuã ºi acum.

Comportamentul domnului preºedinte, adulat de politicianul centenar, poate i-a insuflat acestuia încrederea cã-ºi va duce existenþa ,,încã o vreme, în liniºte”; nouã, însã, nu prea. Ce liniºte ne-a oferit domnul Werner se ºtie... Ieºind în mijlocul demonstranþilor, aþîþînd la rãzmeriþã împotriva unui guvern legitim ales de ,,prostime” (cã ,,elitele” au avut altã opþiune), dom' prezident

Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne (1) ,,Sîntem în epoca reformelor, spiritul public se agitã asupra atîtor ºi atîtor cestiuni vitale, a cãror dezlegare nu mai poate suferi întîrziere”, zicea I.L. Caragiale la vremea sa. Iatã, însã, cã vremea lui Nenea Iancu este ºi vremea noastrã. De mai multe decenii, ºi noi ne reformãm, schimbîndu-ne hainele la sugestia lui Versace, ne modificãm figura cu vreo mascã sau barbã de împrumut, ne sucim privirile cînd spre un punct cardinal, cînd spre opusul lui, cînd cãtre o Uniune sau alta. În copilãrie, am fost capitaliºti, ca toatã lumea bunã.

Am fost apoi socialiºti, de nevoie, iar astãzi ne-am întors de unde am plecat, confirmînd încã o datã cã Pãmîntul este rotund. Sub nici un ,,ism” politic nu ne-a mers bine. ªi azi, ca ºi ieri, ne tîrîm viaþa de pe o zi pe alta, þinuþi pe verticalã de niºte speranþe deºarte, care curg searbede pe lîngã noi. Nu ºtiu ce schimbãri mai putem aºtepta. ªtiu, însã, cã noi, cei care ne legitimãm cu numele de român, partidele, clasa politicã, întreaga naþie trebuie sã ne reformãm urgent, din cap pînã-n picioare. Pentru noi, reforma-i ca aerul ºi ca apa. Altminteri, nu vom scãpa de birocraþie ºi de rutinã, de tabieturi ºi de nãravuri, de

Fiþe de ºmecheri (44) Stabor þigãnesc transformat în societate comercialã Spre deosebire de justiþia oficialã, legea þigãneascã pare sã se plieze mult mai bine pe realitãþile vieþii cotidiene. Este deja un fapt cunoscut cã tradiþiile etniei continuã sã fie respectate cu sfinþenie. Membrii comunitãþii au mare încredere în judecãtorii aleºi chiar dintre ei pentru a împãrþi dreptatea, aºa încît apeleazã la aceºtia de cîte ori apare un conflict. ªi cum acestea s-au cam înmulþit în ultimul timp, un bulibaºã extrem de respectat din împrejurimile Capitalei a decis ca, pentru a face faþã volumului mai mare de lucru, sã aleagã un fel de consiliu de administraþie. În cele din urmã, a transformat staborul pe care îl conduce în... societate comercialã.

Cel care a avut revoluþionara iniþiativã a constituirii unui stabor þigãnesc în umbra unei banale societãþi comerciale este un bulibaºã extrem de respectat. Provine dintr-o familie puternicã ºi foarte unitã ºi în tinereþe a avut nu puþine probleme cu legea, dar, dupã Revoluþie, s-a dedicat strict afacerilor. Iar de mai bine de zece ani, este bulibaºã ales de toatã þigãnimea.

DNA dã lovitura la Electrica: mitã uriaºã

n-a fãcut altceva decît sã ne sporeascã neliniºtea. Ultima frazã rostitã de venerabilul liberal Quintus este, însã, demnã de toatã atenþia, fiindcã vorbeºte despre patriotismul preºedintelui, care este ºi se poartã ,,ca un adevãrat român”. Atît de român este domnul Klaus Iohannis, încît n-a vrut, decît cu greu, sã recunoascã meritele istorice ale eroului naþional Avram Iancu, dar s-a grãbit sã declare Ziua naþionalã a Limbii Maghiare. Ceea ce nu este un lucru rãu, dacã nu ne-ar fi mîhnit atitudinea sfidãtoare faþã de Crãiºorul Munþilor, reprezentant de seamã al moþilor ardeleni ºi al nostru, al tuturor românilor. Dacã avem în vedere faptul cã, pe cînd era primar al Sibiului, nu s-a prea arãtat dispus sã participe la sãrbãtorirea Zilei Naþionale a României, ne dãm seama ce ,,român” adevãrat e actualul chiriaº de la Palatul Cotroceni.

Ce minunat ar fi fost ca emoþionantele cuvinte rostite cu sinceritate de autenticul liberal ploieºtean sã poarte ºi pecetea faptelor preºedintelui de care s-au legat speranþele celor ce l-au ales. Dar domnul din fruntea þãrii este departe de aºteptãrile acestui popor. Pe dumnealui l-au interesat mai mult casele, ºi s-a luptat aprig cu justiþia ca sã nu le piardã chiar pe toate, dupã ce le dobîndise, desigur, pe drept, din munca depusã ca dascãl cu mare cãutare printre elevii amatori de meditaþii. Încolo, toatã stima ºi admiraþia faþã de domnul Mircea Ionescu-Quintus, care ºi-a lãsat o amprentã de neºters în lumea politicã ºi în cea scriitoriceascã, nu numai din zona prahoveanã, ci ºi la nivel naþional. Colegii de partid ai domnului Quintus – ce pãcat! – sînt departe de anvergura marilor liberali precum domnia-sa, Radu Câmpeanu ºi alte personalitãþi, care au readus la viaþã vechea formaþiune politicã a iluºtrilor Brãtieni, ctitori ai României moderne. Cu alde Buºoi, Alina Gorghiu, Predoiu ori Atanasiu, s-a dus dracului giudeþu’ ºi liberalismul veritabil. ªi tare ne e teamã sã nu se ducã ºi Þara.

GEORGE MILITARU

Procurorii DNA au dispus punerea în miºcare a acþiunii penale ºi luarea mãsurii controlului judiciar faþã de Ioan Folescu, fost director general al SC Electrica SA, acuzat de luare de mitã.

Potrivit unui comunicat al DNA în perioada 2010 - 2013, Ioan Folescu, avînd funcþie de conducere, a pretins ºi a primit de la o persoanã un comision ce varia între 30% ºi 50% (în total peste 6,8 milioane de lei) din cuantumul a 5 contracte de consultanþã încheiate între SC Electrica SA ºi firma acesteia din urmã. „Banii respectivi au fost pretinºi ºi primiþi în legãturã cu atribuirea ºi, ulterior, derularea, în condiþii avantajoase, a contractelor respective. Mecanismul de remitere a banilor a fost unul complex, fiind implicate mai multe societãþi pe care persoana prestatoare a serviciilor le controla. Ulterior, prin intermediari, sumele de bani erau remise cash inculpatului Folescu“, susþin procurorii.

Pe timpul cît se aflã sub control judiciar, Ioan Folescu trebuie sã respecte urmãtoarele obligaþii: sã se prezinte la organul de urmãrire, la judecãtorul de camerã preliminarã sau la instanþã ori de cîte ori este chemat; sã informeze de îndatã cu privire la schimbarea locuinþei; sã se prezinte la organul de poliþie conform programului de supraveghere sau ori de cîte ori este chemat; sã nu pãrãseascã teritoriul României; sã nu comunice direct sau indirect, pe nici o cale, cu persoanele menþionate în ordonanþa de dispunere a controlului judiciar; sã nu deþinã, sã nu foloseascã ºi sã nu poarte arme.

LUCIAN NEGREA

corupþie ºi de sãrãcie. De fapt, noi, românii, am fost mereu amatori de reforme. În anii totalitarismului, ne-am reformat naþionalizînd bruma de industrie, bazatã pe cureaua de transmisie, transporturile, rãvãºite de bombe ºi obuze, ºi toate mijloacele de producþie mai acãtãrii, mai puþin potcovãriile, pe care oricum le pãºtea falimentul, întrucît, dupã rãzboi, n-am mai avut cai. ªi uite-aºa, peste noapte, ne-am trezit ,,apropitari” de exploatãri miniere, de sonde ºi rafinãrii, de furnale ºi fabrici, averi iluzorii, pe care nici n-am fi ºtiut unde sã le cãutãm pe harta þãrii.

Agricultura a fost supusã cooperativizãrii, acea reformã înfãptuitã de activiºti de partid, fãrã vreo legãturã cu pãmîntul de arãturã, de procurori ºi securiºti, care nu manifestau nici cea mai micã strîngere de inimã pentru crimele monstruoase pe care le sãvîrºeau. Nici astãzi nu se ºtie cîþi þãrani au murit în închisorile comuniste de la Piteºti, Aiud ºi de prin alte localitãþi.

Lovitura de stat de acum 27 de ani, botezatã marea revoluþie antisocialistã din decembrie, care s-a vrut o înnoire radicalã a societãþii româneºti, n-a marcat nici un pas semnificativ pe calea democratizãrii ºi modernizãrii vieþii noastre de stat, constituind o reîntoarcere la vechile canoane din perioada interbelicã, adicã la corupþie, jaf, sãrãcie, ºi la dictatura marelui capital strãin. Ni se tot spune cã am dobîndit dreptul de a ne exprima liber opini-

ile. Este adevãrat, dar cîtã libertate avem astãzi sã vorbim, fãrã sã fim înregistraþi cuvînt cu cuvînt? Reformele realizate în anii capitalismului nostru de cumetrie n-au împins România spre progres, ci spre dezastru. În procesul privatizãrii, industria a dispãrut subit, ca oul din pãlãria scamatorului, fiindcã deranja afacerile marilor societãþi multinaþionale, care aveau nevoie de materii prime, mînã de lucru ieftinã, de piaþã de desfacere ºi nici decum de concurenþã. A fost, de asemenea, destructurat sistemul cooperatist. O mare parte a terenurilor arabile a încãput pe mîini strãine, au fost distruse instalaþiile de irigaþii, fabricile de tractoare ºi maºini agricole, institutele de cercetãri ºi staþiunile agricole, încît agricultura noastrã intensivã s-a întors repede la stadiul de subzistenþã, din urmã cu sute de ani. Rezultatul acestui cataclism care s-a abãtut peste agricultura noastrã este pe cît de tragic, pe atît de ridicol. România, care dispune de terenuri cu o fertilitate fãrã egal în Europa, a importat, în anul 2016, produse agro-alimentare în valoare de 6 miliarde de euro. ªi cînd te gîndeºti cã þara noastrã poate exporta cereale, carne, lapte, brînzeturi, legume, fructe ºi alte produse alimentare, de pe urma cãrora ar putea încasa anual 10-15 miliarde de euro. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Numai cã, dacã la început întrunea staborul doar de cîteva ori pe an, la evenimente deosebite, lucrurile s-au schimbat radical. Astfel, în prezent, aproape zilnic are de condus cel puþin cîte o judecatã. Iar bulibaºa, care din motive lesne de înþeles a dorit protecþia anonimatului, declarã cã motivul acestor stabora nesfîrºite este cã „þiganii s-au sãturat sã-ºi piardã timpul prin tribunale ºi sã le pape avocaþii lovelele. Aºa cã tot mai mulþi ºi din ãºtia tineri ºi-au dat seama cã e mai cu cap sã vinã la staborul nostru þigãnesc, cã noi ne ºtim cel mai bine problemele. La noi în comunitate e bogãþie mare, toþi þiganii au afaceri ºi de aici începe necazul, cã fac combinaþii între ei ºi pe urmã nu se mai înþeleg la bani. ªi atunci vin la stabor. Am ajuns sã am cîte unul pe zi ºi judecãm pînã dimineaþa-n zori, nu mai fãceam nici eu faþã. M-am gîndit sã-mi iau ajutoare, sã conduc totul ca la mine la firmã, cã doar aºa va merge bine ºi staborul, sã nu rãmînã nici un þigan nejudecat sau nemulþumit”.

Dacã iniþial s-a gîndit sã preia modelul de conducere al societãþilor comerciale al cãror proprietar este, în cele din urmã, a ajuns ca, din bulibaºã, sã ajungã manager general: „Sînt pe munca ºi mintea mea toþi banii pe care i-am fãcut, aºa cã e normal sã am mîndria mea cã am ajuns manager general la ºase firme. Mai vorbesc þiganii

cã dau peste tot cãrþi de vizitã cu manager general, cã mi-am pus copiii vicepreºedinþi ºi mi-am luat secretare românce, dar uite cã, pînã la urmã, au mers tot pe mîna mea. I-am strîns pe cei mai respectaþi dintre ei ºi le-am spus cum stã problema pe înþelesul lor. Cã e mult de lucru ºi cã e bine sã ne spãlãm rufele în familie. Am fãcut o societate comercialã nouã, care sã fie, de fapt, stabor.

Adicã ãia de conduc în acte firma, ãia judecã ºi staborele.

Ca sã fie ordine. Am fãcut acte peste acte, cã sînt blindat cu avocaþi, îi plãtesc regeºte. Ei mã ajutã ºi la judecatã, cînd nu mã descurc. Le dau telefon sã vãd cum e legea ºi la români, aºa cã þiganii judecaþi ºtiu cã la fel ar fi ieºit ºi la tribunale. Doar cã la noi merge mai repede: la stat se judecã într-un an, la noi se terminã într-o orã. Ne plãtesc oamenii judecata, cã d-aia e staborul societate comercialã, dar n-avem preþ anume. Luãm ºi noi dupã cît de grea e judecata, ºi dupã cît de avut e omul”.

Cu alte cuvinte, afacerea merge ca pe roate, iar cei ce cautã dreptatea ajung mult mai repede la înþelegere. Ca sã nu mai spunem cã, în acest fel, comunitatea este feritã de scandalurile ce ar putea izbucni în urma disputelor bãneºti. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Pag. a 15-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Dictatura D.N.A.-ticã ºi S.R.I.-istã Diferenþa dintre D.N.A. ºi S.R.I. este ca între douã maºini de curse: „prima te duce mai rapid la puºcãrie, iar a doua, mai sigur”, parafrazîndu-l pe Huxlley. Mai dã-ne, Doamne, un Mihai Viteazul, un ªtefan, cãci orfan este cel ce nu-ºi mai gãseºte patria în Patria lui, din pricina conducãtorului! Ca un lover care îºi schimbã imediat poziþia pentru mai multã siguranþã, Iohannis nu asudã nici la deal ºi nici la vale pentru popor, iar slãbiciunea noastrã a devenit viclenia lui. Tot mai multe probe publice dovedesc cã D.N.A. ºi S.R.I. adãpostesc un grup infracþional organizat care, dacã se dovedeºte a fi vinovat, trebuie scos urgent în afara legii. Se impune ca alianþa de guvernare sã cearã suspendarea lui Iohannis – ºi este greu de înþeles ºi de acceptat de ce nu o face, iar Iohannis, înainte de a fi suspendat, sã cearã demisia lui Kövesi, cãreia îi aduce osanale cu orice prilej. Ceea ce se întîmplã în þarã, începînd cu ºefa D.N.A. ºi pînã la manifestanþii plantaþi de peste o lunã, zilnic, în stradã, dovedeºte cã nu trãim în democraþie, ci într-o Securistocraþie D.N.A.-ticã, una care manipuleazã, controleazã, protesteazã, supravegheazã, dicteazã ºi abuzeazã, iar Iohannis susþine cele douã instituþii de forþã ºi represiune, susþine acest gen de tiranie stalinistã, instauratã prin Justiþie de cãtre Bãsescu. Codruþa Kövesi, D.N.A. ºi S.R.I. ºi-au fãcut imaginea unui Harap Alb, distrugînd oameni, cãlcînd pe cadavre, dovadã fiind acþiunile abuzive ºi ilegale, dosarele contrafãcute, care au ucis oameni, i-au „ajutat” pe unii ,,sã se sinucidã” sau sã fie daþi dispãruþi.

Trebuie sã fii sãrac cu duhul, ca sã crezi cã þara a fost ºi este condusã de guvernele politice. Vã amintiþi cum a fost susþinut Bãsescu de cãtre Angela Merkel, prin afirmaþia mincinoasã cã suspendarea sa e anticonstituþionalã? Ce a dat la schimb Bãsescu lui Merkel? A renunþat la datoria de rãzboi a Germaniei cãtre România! La fel, Iohannis, care se crede un Führer al

României! Nu degeaba „þipã” moºtenirea volatilizatã a „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” ºi, în anul 2014, cu puþin timp înaintea alegerilor prezidenþiale, „coincidenþa” acordãrii celei mai înalte distincþii a statului german – Crucea de Fier în rangul I -, lui Klaus Iohannis.

Urmarea? Iohannis îi face pe plac lui Merkel, care vrea o Românie slabã, divizatã, mãcinatã de confruntãri ºi rãzboaie interne, o justiþie controlatã ºi slugarnicã intereselor strãine. De ce nu este arestatã preventiv Kövesi dupã afirmaþiile lui Ghiþã? Procurorul general, dacã e cu mîinile curate, o poate aresta. Dacã Kövesi ºi alþi procurori s-au subordonat unui ºef de staþie, fie el ºi C.I.A., dacã se întîlneau în vilele S.R.I., fapte confirmate cu dovezi concrete, de ce Kövesi, care a încãlcat Constituþia, nu este arestatã preventiv? Asta se întîmplã cînd un mediocru „penal” – ºi el cãlcãtor al Constituþiei - conduce România… Un autist acuzat politic de uzurpare ºi abuz de drept în Parlament, ceea ce l-a îndreptãþit pe pe Ion Cristoiu sã declare cã „fiecare zi care trece cu Klaus Iohannis la Cotroceni e un atentat la siguranþa naþionalã!”. „The Guardian”, unul dintre cele mai citite ziare din lume, face praf D.N.A.-ul ºi criticã politica abuzului, încurajatã de Iohannis. David Clark, fost consilier al Ministerului de Externe al Marii Britanii, relateazã în „The Guardian” despre reala ameninþare din abuzul legilor anticorupþie din România: „Sînt dovezi cã D.N.A. abuzeazã de putere ºi revine la metode din epoca totalitarã pentru a-ºi urmãri scopurile politice”, scrie David Clark. „Procentul de condamnãri în cazurile de corupþie din România este surprinzãtor de mare: 92 la sutã. O privire mai atentã cãtre metodele folosite de D.N.A. aratã cã aproape toate cazurile care vizeazã persoane importante implicã o procedurã încãlcatã”, scrie Clark, exemplificînd: „mãrturii neverificate ale unor martori care obþin imunitate, ameninþãri la adresa familiei, arest preventiv abuziv, stenograme scurse în presã, judecãtori anchetaþi dacã nu dau un verdict favorabil D.N.A.”. David Clark aduce grave acuzaþii colaborãrii ilicite dintre D.N.A. ºi

Guvernul a decis: liberalizarea pieþei gazelor naturale intrã în vigoare în 1 aprilie 2017 Ca urmare a dezbaterii parlamentare pe tema liberalizãrii pieþei gazelor începînd cu 1 aprilie 2017, conform OUG 64/2016, dar ºi ca urmare a adresei Comisiei pentru Servicii ºi Industrii din Camera Deputaþilor privind amînarea datei de intrare în vigoare a liberalizãrii, Ministerul Energiei a purtat mai multe discuþii la nivelul Executivului, Parlamentului ºi Comisiei Europene, în urma cãrora a decis sã nu amîne implementarea deciziei de liberalizare. „Am analizat toate observaþiile ºi nu au fost identificate argumente tehnice suficiente pentru ca România sã amîne din nou un proces care ar fi trebuit implementat încã din 2007, anul intrãrii þãrii noastre în Uniunea Europeanã, existînd în schimb o serie de

riscuri. Mã refer, în primul rînd, la reluarea de cãtre Comisia Europeanã a procedurii prin care Statul Român poate suferi amenzi europene, dar ºi la pierderea a peste 180 de milioane de euro pentru interconectorul BRUA, atît de necesar pentru securitatea aprovizionãrii cu gaze naturale a României. Legat de temerile din spaþiul public privind o posibilã creºtere substanþialã a preþului gazelor la populaþie dupã momentul liberalizãrii, aceasta este, de asemenea, nejustificatã. Populaþia va fi protejatã pînã la 30 iunie 2021 prin preþuri finale reglementate de cãtre Autoritatea Naþionalã de Reglementare în domeniul Energiei. Un alt avantaj ar fi cã, dupã 1 aprilie 2017, tranzacþionarea gazelor naturale se va face în condiþii

Inspecþia Judiciarã a CSM, între vis... ºi realitatea juridicã, „nu vede un JAF“ (3) În cadrul contractului de prestãri servicii 781/12.07.2004 s-au efectuat pînã în prezent plãþi pentru serviciile prestate de FIDIC în valoare totalã de 4.991.467,48 lei (reprezentînd 1.799.052,87 USD, respectiv 1.380.370,75 euro conform situaþiei contabile aflate în evidenþele CFR). Perioada de derulare a contractului stipulatã la data semnãrii a fost de cinci ani, avînd o valoare de 5.867.295,6 euro. Pe perioada derulãrii contractului au fost încheiate cinci acte adiþionale avînd valabilitate pînã la 12.07.2011, iar principalele activitãþi ale consultantului sînt: - revizuirea studiului de schimbare de soluþii tehnice elaborat de SECOL; - revizuirea proiectului; - coordonare ºi planificare generalã; - asistenþã pentru elaborarea documentelor de contractare; - coordonarea lucrãrilor, coordonarea traficului; - supervizarea lucrãrilor în calitate de inginer FIDIC; - raportare. În perioada 2004-2007 constructorul a întreprins urmãtoarele tipuri de activitãþi:

- examinarea geologicã amãnunþitã a formaþiunilor geologice strãbãtute de traseul liniei de cale feratã; - campania de investigaþii geotehnice; - rapoarte geotehnice cu privire la parametrii solurilor; - examinare hidrologicã amãnunþitã ºi întocmire rapoarte; - aero-fotogrametrie; - expertize tehnice; - sistem de monitorizare a vitezei de deplasare a versanþilor adiacenþi liniei CF; - verificarea calculului static pentru toate lucrãrile existente (viaducte, tuneluri, rambleuri înalte); - demontarea liniei CF existente; - întocmirea studiului de schimbare de soluþii.

Prin hotãrîrea nr. 92/13.10.2008, AGA-CFR SA a aprobat „continuarea proiectului în baza sentinþei nr.

4940/10.12.1996 a Tribunalului Bucureºti rãmasã irevocabilã... prin adaptarea contractului ºi includerea în noul cadru contractual a obligaþiei de actualizare ºi adaptare a proiectului tehnic în conformitate cu prevederile ordinului comun MEF/MT/MDLPL nr.

915/465/415/2008 (abrogat din 22.05.2009) ºi a HG 104/2008 privind aprobarea indicatorilor tehnico-eco-

S.R.I., succesorul Securitãþii comuniste. „Nici una dintre aceste practici ºi abuzuri nu este reflectatã în rapoartele Comisiei Europene despre România, rapoarte care prezintã lupta anticorupþie, eronat, întro luminã optimistã. Ignorînd aceste abuzuri, UE riscã sã încurajeze alte þãri sã urmeze exemplul României, de a folosi lupta anticorupþie ca o perdea de fum pentru slãbirea standardelor democratice. În România este un mediu care oferã condiþii perfecte de înmulþire a autoritarismului pe care îl vedem în Ungaria ºi Polonia”, conchide autorul. Alt mare vinovat e C.S.M. care, conform Constituþiei, ar trebui sã fie „garantul independenþei justiþiei”. În speþã, CSM ar fi trebuit sã dea de pereþi cu procurorii corupþi ºi cu muºteriii din Servicii.

Tovarãºe Iohannis, aþi întors þara în urmã cu decenii, aþi compromis viitorul Þãrii, aþi slãbit statul de drept, aþi atentat la nivelul de trai al românilor. Lãsaþi Guvernul Grindeanu sã lucreze pentru români! Va veni vremea cînd veþi achita o uriaºã notã de platã.

Semnalele se aratã deja. O loviturã durã vine de la Trump, care l-a ignorat total pe Iohannis, mirosindu-i imediat stofa! Dupã investire, Trump a luat legãtura telefonicã cu toþi preºedinþii statelor aflaþi pe lista de protocol. Iohannis n-a fost contactat de Trump, semn cã acesta nu i se aflã în graþii. De fapt, cine sînt cei care îl criticã pe Donald Trump, cine îi scoate în stradã în marile oraºe ale lumii? Simplu. Cei care fac jocurile murdare ale guvernului din umbrã ºi au transformat umanitatea într-un cîmp de activitate teroristã, fãcînd din rãzboi ºi corupþie o nouã ordine mondialã. Românii s-au sãturat, tovarãºe Iohannis, de comportamentul dvs.! Românii conºtienþi, nu cei manipulaþi din stradã, s-au sãturat de atitudinea de zbir a unui individ ajuns, prin manipulare, preºedinte! S-au sãturat de cucuveaua plagiatoare ºi complice, ºi care, urmare a faptelor, trebuie demisã. Românii s-au sãturat de muºteriii din S.R.I., care au subminat toate instituþiile þãrii ºi au fãcut din România un stat disfuncþional.

MARIA DIANA POPESCU de eficienþã economicã printr-un proces transparent de achiziþie, care va permite accesul nediscriminatoriu al tuturor paticipanþilor la piaþã”, a declarat Toma Petcu, ministrul Energiei, într-un comunicat.

La 1 aprilie, se va liberaliza strict preþul de achiziþie a gazelor naturale, care reprezintã doar un element din preþul final plãtit de consumatorii casnici, alãturi de tarifele de transport, distribuþie, furnizare ºi înmagazinare care compun factura consumatorului final.

Totodatã, liberalizarea pieþei gazelor este necesarã pentru a se crea un mediu competitiv, transparent ºi echitabil, atît pentru operatorii din aceastã piaþã, cît ºi pentru consumatori, mai aratã Ministerul Energiei.

Totodatã, Ministerul Finanþelor vrea sã pãstreze suprataxa de 60% asupra veniturilor suplimentare obþinute de producãtorii de gaze ºi dupã data de 1 aprilie, potrivit unui proiect de ordonanþã de urgenþã postat de instituþie.

TEODORA CIMPOI nomici actualizaþi ai investiþiei „Linie nouã de cale feratã Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea”. În adresa nr.

1/7760/2011, CFR SA, prin Direcþia asistenþã juridicã, precizeazã: „Pînã în prezent în implementarea contractului nu s-a semnalat nici un prejudiciu creat de SECOL”. Faþã de cele de mai sus, se poate concluziona cã faptele deduse cercetãrii nu sînt prevãzute de legea penalã, fiind circumscrise rãspunderii civile contractuale, respectiv rãspunderii civile delictuale, motiv pentru care constatînd incidente lit.b c.p.p. se va dispune neînceperea urmãririi penale cu privire la infracþiunile de abuz în serviciu ºi neglijenþã în serviciu, art. 132 din legea 78/2000 rap. la art. 2481 - 248 cp. ºi art. 249 cp. cu al. 2 cp. Vãzînd ºi al. 4 ºi 6 c.p.p., DISPUN: Neînceperea uimãririi penale sub aspectul sãvîrºirii infracþiunilor de abuz în serviciu ºi neglijenþã în serviciu art. 132 din legea 78/2000 rap. La art. 2481 - 248 cp. ºi art. 249 cp. cu al. 2 cp. faþã de funcþionarii din cadrul Ministerului Transporturilor ºi respectiv CNCF CFR SA cu privire la legalitatea obiectivului de investiþii publice „Linie nouã de cale feratã Vîlcele - Rîmnicu Vîlcea”. Soluþia se comunicã petentului care a sesizat ºi Ministerului Transporturilor ºi CNCF CFR SA. Sfîrºit Procuror VARTIC MARIUS CÃTÃLIN (Text preluat din revista „Reflector Argeºean“, nr. din 20 februarie – 6 martie)

Pag. a 16-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (63) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – ARTA BRÂNCOVENEASCÃ, ELEMENT DEFINITORIU AL RENAªTERII CULTURII ªI ARHITECTURII ROMÂNEªTI BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE – NOU, MODEL STRÃLUCIT AL ARTEI BRÂNCOVENEªTI Imaginea pe care o au cei care viziteazã ctitoria lui Vodã Brâncoveanu, de la Kilometrul Zero al României, este a unei biserici monumentale, armonizatã arhitectonic, o adevãratã revoluþie în arhitectura bisericeascã româneascã, înfãptuitã de cãtre Domnitorul Constantin Brâncoveanu. Acesta vizitase Veneþia ºi avea noþiuni de artã occidentalã, încã necunoscute la acea vreme în Moldova. De aceea, Domnitorul muntean este ctitorul exclusiv al curentului cunoscut sub denumirea de „Renaºterea româneascã” sau „barocul românesc”.

Unii cercetãtori ºi-au pus întrebarea dacã aceastã Renaºtere este meritul exclusiv al Domnitorului român. Nicolae Iorga a rãspuns, afirmînd cã arta noastrã are la bazã „obiceiuri milenare”, „de origine preistoricã, tracicã”. „E o artã care numãrã mai multe mii de ani a adãugat istoricul român - ºi se pãstreazã pînã astãzi”.

Atunci, unde este originalitatea artei care sã-i fie atribuitã lui Constantin Vodã Brâncoveanu? ne-am putea întreba noi. Tot marele istoric ne dã rãspunsul, în sintezã; învãþatul român nu a exclus împrumutul ca practicã istoricã în domeniul artei, dar aceasta nu diminueazã originalitatea geniului artistic românesc.

El i-a dezaprobat pe cei care au respins influenþele, chipurile pentru a pãstra originalitatea, ºi a spus cã: „noi avem un merit foarte mare [...], meritul cã oriunde am primit ceva - ºi am primit de pretutindeni, cu plãcere, cu recunoºtinþã, cu mãrturisire, proclamînd fãþiº prin cercetãrile noastre cum cã am împrumutat - pe toate le-am adaptat într-o sintezã care ne aparþine ºi care este lucrul de cãpetenie în dezvoltarea simþului de frumos ºi al realizãrilor frumosului la noi”. În acest spirit acþionase, cu mult timp înainte, ºi Matei Basarab, care a reprodus tipul ºi mai vechi al navei unice, cu nartex ºi o singurã absidã.

La fel a procedat ºi Constantin Brâncoveanu, care a reprodus, la ctitoria sa de la Hurezi, planul în formã de treflã, adãugînd ºi la Curtea de Argeº un splendid exonartex deschis, cu arcade susþinute pe frumoase coloane. În consens cu marele nostru istoric, arhitectul N. Ghika-Budeºti a arãtat cã îmbogãþirea ºi diversificarea tipologicã a arhitecturii româneºti s-a datorat acelor maeºtri ai ultimilor ani ai Secolului al XVIII-lea, care au pus în bisericile ridicate de cãtre ei: „o notã aparte de variaþiune ºi originalitate; ei pãrãsesc forma obiºnuitã, dreptunghiularã, a pridvoarelor de pînã atunci, dîndu-le o formã nouã, mai complicatã, poligonalã ºi asemãnãtoare cu cea a absidelor”. Astfel, arhitectura din timpul domniei lui ªerban Cantacuzino, precum ºi a lui Constantin Brâncoveanu, este consideratã de cãtre Grigore Ionescu, autorul unui tratat de istorie a arhitecturii româneºti, „o continuare a acelei din epoca lui Matei Basarab, cu deosebire cã ornamentaþia este mai bogatã”. Tot Ghika-Budeºti precizeazã, în continuare, în ce constã „revoluþia” ºi originalitatea în arhitectura din vremea lui Constantin Brâncoveanu: „Ni se pare, totuºi, cã arhitectura zisã Brâncoveneascã aduce însemnate inovaþiuni ºi îmbunãtãþiri reale în ceea ce priveºte structura bisericilor, ale cãror bolþi în «poste a faux» ºi arcuri pe console sînt noi ºi dau bisericilor, atît în exterior, cît ºi în interior, o înfãþiºare de o desãvîrºitã eleganþã, pe care nu o aveau bisericile lui Matei Basarab; în ceea ce priveºte decoraþia ºi în special sculptura în piatrã, evoluþia ei este radicalã ºi principiile de artã ce urmeazã în veacul al XVIII-lea sînt cu totul altele decît cele din veacurile anterioare”.

Aceasta era o adevãratã revoluþie în arta româneascã, înfãptuitã de cãtre arhitecþii ºi sculptorii lui Constantin Brâncoveanu, pentru cã au schimbat structural arhitectura bisericeascã veche, creînd una nouã, caracterizatã printr-o proporþionalizare mai judicioasã a volumelor, prin eleganþa ºi zvelteþea turlelor, prin decorarea externã simplã, dar cu efect, ºi prin existenþa unui pridvor suficient de deschis, cu arcade sprijinite pe stîlpi ornamentaþi la bazã ºi la capiteluri cu vegetaþie bogatã.

Aceste trãsãturi specifice artei Brâncoveneºti le gãsim la numeroase biserici ctitorite de cãtre Constantin Brâncoveanu, dar Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou este cu adevãrat expresia strãlucitã a eleganþei ºi somptuozitãþii acestei arte, în ciuda încercãrilor la care a fost supusã de-a lungul secolelor.

Toate aceste elemente sînt cuprinse în imaginea sfîntului lãcaº, diferit structural de vechea construcþie byzantinã, în cruce greacã, ºi de cea sîrbã, cu arcuri sprijinite pe stîlpi, imagine familiarã privitorului. El vede în construcþia ctitoritã de cãtre domnitorul martir stilul nou, preluat, dupã cum s-a mai spus, din timpul lui ªerban Cantacuzino ºi adaptat la noua concepþie arhitectonicã de la începutul Secolului al XVIII-lea.

Totuºi, noua bisericã a pãstrat planul treflat (triconc) la interior, cu bolþi susþinute în calote pe pandantivi, rezemaþi pe console, ceea ce la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou „aeriseºte” interiorul ºi îi conferã vastitatea, greutatea bolþilor nemaifiind susþinutã de stîlpi ºi de console.

Ceea ce plaseazã arhitectura Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou în noul curent al Renaºterii Brâncoveneºti este faptul cã aceastã arhitecturã face parte dintr-o serie tipologicã în care se includ bisericile Radu Vodã, Patriarhia, Cotroceni ori Vãcãreºti, care au preluat ºi ele tipul primar al bisericii cu plan triconic, supralãrgit, realizat în timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), la Curtea de Argeº.

Desigur, sînt ºi diferenþe care constau în numãrul coloanelor pronaosului, în modul de distribuþie a turlelor ºi în raporturile geometrice în care se aflã diferitele pãrþi componente ale faþadelor. ªi în cazul Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, ca ºi în cel al altor biserici Brâncoveneºti, se poate spune cã este o sintezã realizatã din tradiþiile locale ºi influenþele externe. Procesul s-a accentuat începînd cu epoca lui ªerban Cantacuzino (1678- 1688) ºi a continuat în cea Brâncoveneascã (1688-1714) ºi chiar în perioada postBrâncoveneascã, pînã în anul 1730. În cadrul acestei sinteze s-au fãcut împrumuturi de programe noi ºi s-au aplicat procedee decorative inedite în cadrul procesului de racordare a creaþiei artistice româneºti la miºcarea artisticã europeanã, renascentistã, pãstrîndu-ºi, totuºi, caracterul autohton, propriu artei Þãrii Româneºti. Într-adevãr, ceea ce au remarcat specialiºtii în arhitectura ºi arta bisericeascã a epocii Brâncoveneºti a fost trecerea treptatã de la stilul arhitectonic byzantin (bisericã - salã, cu cãrãmidã aparentã ºi clopotniþã situatã deasupra pronaosului sau a pridvorului) la caracteristicile stilului Brâncovenesc: cu aspect zvelt ºi avîntat, datorat proporþiilor adoptate pentru diferitele pãrþi ale edificiului (de pildã, raportul dintre înãlþimea bolþilor ºi lãrgimea interioarelor).

Aceastã cerinþã a stilului Brâncovenesc se regãseºte astãzi în arhitectura Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou. Restauratorii mai recenþi i-au înlãturat accentele exagerate de verticalitate datorate unor inovatori precedenþi, mai puþin inspiraþi, ºi i-au reconstituit þinuta zveltã iniþialã, din vremea ctitorului ei, Voievodul Constantin Brâncoveanu. Astãzi se înalþã maiestuoasã, în veºmîntul alb al tencuielii exterioare, pe a cãrui suprafaþã se descifreazã discret ºi cu simplitate modenaturile arhitectonice ºi ancadramentele înflorate din piatrã ale ferestrelor.

La exterior, între cele douã registre de pe faþadã, zidul bisericii este încins cu un brîu de piatrã ºi cu un tor ornamental, cioplit cu motive florale. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)

Azi în Cetate intrã Împãratul sfînt, Ierusalimul se-mbracã în nou veºmînt, Iisus Hristos proclamã mîntuirea, Prin lacrimi ºi mormînt aºteaptã izbãvirea...

Acum se împlineºte profeþia Vestitã de Proorocul Zaharia, Smerit ºi blînd cãlare pe un asin Mesia-nfãtuieºte crezul Sãu divin...

Popru-ntreg Îi strigã osanale ªi ramuri de finic le-aºazã în urale, Intrarea lui Iisus în Ierusalim Desãvîrºeºte lucrarea Sa sublim...

Cu mic cu mare ei sãrbãtoresc ªi într-un glas pe Domnul Îl mãresc, Dar ce pãcat cã astãzi Îl aclamã, Tot ei de mîine la moarte Îl condamnã...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã

Învãþãturi zilnice Atunci cînd manifeºti în permanenþã sublima stare a recunoºtinþei, tu te transformi într-o persoanã care nu îºi mai doreºte altceva decît sã dãruiascã. Starea de recunoºtinþã pune în totalitate stãpînire pe tine, astfel încît ajungi sã nu mai cauþi altceva decît noi ºi noi oportunitãþi de a dãrui. Le dãruieºti celor din jur bucurie, iubire, bani, apreciere, complimente sincere ºi bunãtate.

Dãruieºti ce ai mai bun în slujbã, în relaþiile de familie ºi de prietenie, dar ºi strãinilor.

Este uºor sã îþi dai seama cînd ai gãsit adevãratã stare de recunoºtinþã, întrucît atunci nu mai ºtii altceva decît sã dãruieºti. Un om cu adevãrat recunoscãtor nu mai poate face altceva decît sã dãruiascã.

Ce putere are icoana Maicii Domnului Icoana Maicii Domnului nu trebuie sã lipseascã din nici o casã. Ea protejeazã ºi ocroteºte, aduce iubire, împãcare ºi alinã dureri. Nu este un simplu tablou ºi nici nu se þine oriunde. Icoana nu se aduce în casã fãrã sã fie sfinþitã la bisericã. Dacã ai cumpãrat-o pentru casa ta, sau pentru un prieten, mergi la un preot în zi de sãrbãtoare ºi vorbeºte cu acesta sã îþi sfinþeascã icoana. Ea capãtã putere binefãcãtoare prin harul rugãciunii, altfel rãmîne un tablou frumos, la care nici nu este bine sã te închini. La fel ca toate celelalte icoane ale lui Isus ºi alte sfinþilor, ºi icoana Maicii Domnului trebuie aºezatã pe un perete sau într-un colþ de camerã orientat spre rãsãrit. Icoana trebuie sã primeascã lumina soarelui, iar dacã acest lucru nu este posibil, înaintea ei trebuie sã aprindem o luminã, o lumînare sau o candelã micã.

Preoþii ne învaþã sã avem aproape în fiecare încãpere din casã cîte o icoanã. Dar, în mod deosebit, icoana Maicii Domnului trebuie þinutã în cea mai luminoasã camerã sau în dormitorul copiilor, orientatã spre rãsãrit ºi spre fereastrã.

Ce puteri mîntuitoare poartã icoana Maicii Domnului Mîntuirea ºi ajutorul pe care le primim prin rugãciunile noastre vine de la rãsãrit. De aceea, ºi bisericile, ºi icoanele trebuie îndreptate cãtre soare-rãsare.

De asemenea, cînd te rogi în faþa icoanei de acasã, trebuie sã fii cu faþa cãtre rãsãrit. Aºa primeºti toatã binefacerea pe care o aduce în casa ta icoana.

Se ºtie cã icoana Maicii Domnului este ocrotitoarea casei ºi a familiei, a mamei ºi a copiilor. Ea ne dã speranþã ºi putere peste zi ºi alinã suferinþele celor care sînt bolnavi. În faþa icoanei trebuie sã stea o luminã aprinsã, mai ales în momentele în care te rogi, chiar dacã este dimineaþa devreme. Lumina pe care o aprinzi este semn de cinstire a harului pe care îl primeºti de la Maica Domnului. Iar dacã lumina arde cu ulei, este vãzutã ca o jertfã ºi ca o rugã mutã adusã Sfintei Marii. ªi tot în faþa icoanei trebuie sã stea o crenguþã de busuioc sfinþit primit la bisericã de Florii sau cu prilejul altor sãrbãtori. Atît candela, cît ºi busuiocul sînt daruri din suflet, care te ajutã sã te rogi cu pioºenie, ºi care aratã respectul cuvenit faþã de icoane, dar mai ales faþã de bunãtatea nemãrginitã a Maicii Domnului.

(România TV) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 17-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII România, þintã a destabilizãrii în rãzboiul informaþional cu Rusia (1) Principalul scop al Rusiei în zona Mãrii Negre este destabilizarea regiunii, iar în rãzboiul informaþional România este o þintã puternicã pentru împiedicarea alianþelor în înþelegerile regionale de securitate, aratã o analizã a Foreign Policy Research Institute (FPRI).

Relaþiile cu Republica Moldova ºi Ucraina sînt doar douã dintre fronturile în care se manifestã influenþa ruseascã, iar pentru ca þara noastrã sã reziste acestor atacuri, dar ºi prezenþei militarizate din ce în ce mai active în Marea Neagrã, trebuie sã vinã cu tehnici de a contracara aceste manipulãri, se aratã în sursa citatã. „Retorica Rusiei referitoare la scutul anti-rachetã de la Deveselu (care a transformat România într-o þintã), la prezenþa militarã americanã întãritã, precum ºi la exerciþiile NATO pe uscat ºi pe mare sînt exemplele perfecte ale tacticilor folosite pentru a crea un mediu în care „înþelegãtoarea“ Rusie devine o alegere politicã plauzibilã pentru liderii români", susþine autoarea acestei analize.

Cele mai multe state din sud-estul Europei considerã cã Marea Neagrã este cel mai de încredere aliat, chiar mai solid decît þãrile învecinate, iar aceastã atitudine relevã eºecul mai multor iniþiative de cooperare din regiune. Recent, însã, nici mãcar Marea Neagrã nu mai reprezintã un vecin la fel de sigur, mai ales din cauza prezenþei militare din ce în ce mai accentuate a Rusiei în regiune. Militarizarea Mãrii Negre dinspre Rusia dezvãluie astfel douã provocãri majore pe care România le întîmpinã. Prima ar fi cea referitoare la o Rusie extrem de insistentã, atît pe plan militar, cît ºi informaþional, iar cea de-a doua, lipsa unui consens între statele care au ieºire la Marea Neagrã. Cea din urmã este complicatã ºi tacticile utilizate de Rusia, dar ºi de operaþiunile care urmãresc sã submineze relaþiile de bunã vecinãtate, scrie Corina Rebegea într-o analizã pentru Foreign Policy Research Institute.

Dupã anexarea ilegalã a Crimeii, Federaþia Rusã a devenit vecinul direct al României, augmentînd ameninþarea perceputã de România la adresa securitãþii sale. România aspirã la ceva mai mult decît stabilitate ºi predictibilitate pentru frontierele sale, îºi doreºte, de asemenea, sã devinã un furnizor al acestor elemente în regiune ºi un model de dezvoltare democraticã în sudestul Europei. Guvernul spune cã urmãreºte „transformarea vecinãtãþii într-o zonã de democraþie, siguranþã ºi prosperitate", cu toate cã nu este deocamdatã clar în ce mãsurã este România capabilã sã devinã un actor regional la o asemenea scarã. În urmãrirea acestui scop, România a militat întotdeauna pentru cooperare regionalã în zona mai largã a Mãrii Negre. Dar diversele formate de negociere, unele dintre ele inclusiv cu participarea Rusiei, precum Organizaþia de Cooperare Economicã la Marea Neagrã, nu au dat naºtere unor iniþiative concrete ºi nu au reuºit sã aducã pe aceeaºi linie interesele statelor participante.

Cel mai recent exemplu este iniþiativa de a consolida o prezenþã navalã comunã în Marea Neagrã, prin alãturarea

flotelor Bulgariei ºi Turciei, propunere care a întîmpinat obiecþii dinspre Sofia. Astfel, nereuºita unei astfel de iniþiative dã dovada relaþiilor existente în teritoriu, creînd astfel un mediu de neîncredere, care face þãrile cu ieºire la Marea Neagrã sã fie mai nesigure.

Situaþia actualã din Marea Neagrã este consecinþa strategiei abile a Rusiei, construitã pe sistemul „dezbinã ºi cucereºte", care uzeazã de metode agresive ºi de putere pentru a intimida statele care au ieºire la mare, astfel cã operaþiunile lansate de maºinãria ruseascã de propagandã amplificã insecuritatea. Scopul acestui program este slãbirea consensului referitor la alianþa euro-atlanticã, fundaþia stabilitãþii regionale, sporirea animozitãþilor ºi amplificarea breºelor între partenerii regionali. Folosind tactici ºi reþele informaþionale, Rusia s-a stabilit ca o putere dornicã sã corupã, punînd la îndoialã puterea transformatoare a UE ºi NATO, organizaþiile care au stimulat în ultimii ani modernizarea ºi progresul în regiune.

Din perspectivã româneascã, ameninþarea în zona informaþionalã s-a accentuat de la evenimentele Euromaidanului din Ucraina. Dacã România doreºte sã-ºi atingã scopul de a deveni un furnizor de securitate ºi un promotor al democraþiei în regiune, atunci trebuie sã fie atentã în ce mãsurã eforturile sale sînt slãbite de propaganda rusã ºi de tehnicile de dezinformare folosite de Moscova, se mai aratã în sursa citatã.

Doctrina militarã ruseascã vede dezinformarea ºi propaganda ca parte a aceluiaºi set de instrumente pentru a se poziþiona într-o zonã de putere. Europa de Est a devenit un orizont de testare pentru jocuri strategice ºi competiþii pentru percepþia publicã ºi supremaþie regionalã.

Transformarea informaþiilor în arme a devenit un instrument de politicã externã foarte agresiv în raport cu þãri ca Ucraina ºi Moldova, dar ºi România a fost victimã a acestor tactici. Principalele scopuri ale Rusiei sînt slãbirea încrederii în instituþiile euro-atlantice, atît NATO, cît ºi UE, ºi revigorarea animozitãþilor istorice între statele vecine pentru a face colaborarea din ce în ce mai dificilã.

Printre instumentele folosite în mod curent se numãrã reinterpretarea istoriei, accentul pe slãbiciunea datã de fricã ºi rãspîndirea de ºtiri false ori teorii ale conspiraþiei, unele dintre ele referindu-se la faptul cã agenda statelor vestice include scopuri de a transforma þãrile estice în colonii ºi de a le folosi pentru a exploata resursele sau ca pioni în jocurile lor geopolitice. Alte tehnici ar mai include folosirea poveºtilor negative dintr-o þarã pentru a influenþa percepþiile din alta, valorificarea enclavelor anti-establishment, încurajarea disidenþilor ºi a orientãrilor euro-sceptice, dar ºi polarizarea societãþilor deja divizate pe teme precum criza refugiaþilor sau globalizare. Aceste operaþiuni se ramificã ulterior pe platformele online ºi social-media într-un ecosistem al dezinformãrii în care elementele se multiplicã rapid, creînd impresia de credibilitate ºi legitimitate. (va urma) (Gindul.info)

DNA - „TERMINATORUL“ ªI NU „APÃRÃTORUL“

Cum s-a distrus „în faºã“ capitalismul popular românesc? (2) Practic, întreaga economie naþionalã a fost oferitã pe tavã, fãrã nici o logicã * R: Cum stau lucrurile în domeniul petrolului? * Dr. Constantin Ciutacu: Iatã situaþia la zi, în domeniul petrolului: România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, ºi numai... 6 milioane azi.

Suspect. Cineva nu raporteazã corect. Nu am nici o încredere în aceastã cifrã, atît timp cît nu ºtiu dacã toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie sã plãteascã redevenþe la tona de þiþei brut, dar dacã scoþi 8-10 milioane de tone ºi raportezi numai 6? Cu cît pãgubeºti statul? Petrolul se scoate mult ºi se rafineazã în alte þãri. De aici, deduceþi consecinþele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorinã, ºi mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de pãcurã. Nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic. Pe de altã parte, aþi observat cã nici distribuþia gazelor nu mai este a noastrã. Cine mãsoarã producþia? Cine mãsoarã distribuþia? * R: Dupã 1990, s-a schimbat peisajul industrial.

S-a creat o falie între marea ºi mica industrie. De ce s-a întîmplat acest fenomen?

* Dr. Constantin Ciutacu: Au venit „sfaturi“ de la competitorii noºtri europeni: faceþi I.M.M.-uri, întreprinderi mici ºi mijlocii, daþi afarã muncitorii din marile uzine, închideþi mamuþii industriali, produceþi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceþi cabluri, radiatoare, sisteme de frînare ºi anvelope, nu locomotive ºi tractoare. Parcã intenþionat, nu a existat o viziune politicã de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanþii ºi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mã poate convinge nimeni pe mine cã nu a fost totul pe bazã de program, o teorie a conspiraþiei. U.E a fost creatã pe baza comunitãþii economice a Cãrbunelui ºi Oþelului. Deci, România nu putea sã intre în grila europeanã cu industria ei siderurgicã, de 14 milioane tone de oþel. A trebuit lichidatã, ca un „bonus“ pentru admiterea în U.E. * R: Care au fost primele mari greºeli istorice ale politicienilor, în urma cãrora s-a dat startul la jaful naþional? * Dr. Constantin Ciutacu: Prima a fost restituirea „pãrþilor sociale“ – o privatizare pe bani adevãraþi, începutã surprinzãtor de Ceauºescu. F.S.N.-ul a restituit aceºti bani, pentru a cumpãra bunãvoinþa oamenilor, chiar cu banii lor! Aceastã mãsurã anti-economicã, din

Odatã cu activarea, miercuri, 29 martie a.c., a articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene de la Lisabona, care permite retragerea voluntarã a Marii Britanii din Blocul comunitar, primulministru britanic Theresa May a anunþat, printre altele, cã doreºte sã garanteze ,,cît mai repede drepturile cetãþenilor UE care trãiesc în Regatul Unit”.

Viitorul Uniunii Europene a fost decis: Liderii europeni au adoptat Declaraþia de la Roma Liderii statelor membre UE, cu excepþia Marii Britanii, au adoptat sîmbãtã Declaraþia de la Roma, proclamînd cã Blocul comunitar reprezintã „viitorul nostru comun“, în pofida unor crize profunde care au ºubrezit unitatea comunitãþii europene, relateazã cotidianul „The New York Times.

Declaraþia subliniazã angajamentul pentru „o uniune unicã cu instituþii comune ºi valori puternice, o comunitate a pãcii, libertãþii, democraþiei, drepturilor omului ºi statului de drept“. „Vom acþiona împreunã, cu ritmuri ºi intensitãþi diferite acolo unde va fi necesar, dar mergînd în aceeaºi direcþie, aºa cum am fãcut în trecut, în conformitate cu tratatele ºi pãstrînd uºa deschisã celor ce doresc sã se alãture mai tîrziu. Uniunea noastrã este nedivizatã ºi indivizibilã“, se mai afirmã în textul Declaraþiei.

Liderii europeni ºi-au manifestat susþinerea pentru o Uniune Europenã care „rãmîne deschisã“ aderãrii þãrilor „care respectã valorile noastre (europene) ºi care se angajeazã sã le promoveze“.

Ceremonia de semnare a documentului a fost organizatã în Sala degli Orazi e Curiazi aflatã în incinta Palazzo dei Conservatori din Roma, salã unde în urmã cu 60 de ani a fost semnat actul fondator al Comunitãþii europene.

MIRCEA OLTEANU cauza cãreia fabricile ºi uzinele au rãmas fãrã capital lichid, a dus, de fapt, la excluderea cetãþenilor de la un drept de proprietate plãtit cu munca lor; a fost o reetatizare a unei pãrþi a capitalului social, destinatã ulterior ºi cedãrii controlului economiei cãtre interese de grup, mai ales strãine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masã“, fãrã proceduri ºi fãrã reguli de protecþie a acþionarilor minoritari; viitoarele certificate de acþionar au fost cumpãrate pe nimic, de cei care ºtiau ce va urma.

Atunci s-a spus cã se privatizeazã numai 30% din capitalul societãþilor comerciale, lãsîndu-se de înþeles cã vor mai primi ºi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încã nici în anul 2014! S-a anunþat, totodatã, cã sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmã F.M.I., Banca Mondialã ºi societãþile externe de consultanþã, care au dictat, ºi guvernele au promovat controlul total, fãrã luptã ºi fãrã nici un cîºtig, asupra întregii economii. Practic, economia naþionalã a fost oferitã pe tavã, fãrã nici o logicã ºi fãrã a se spune, cel puþin, cã este cadou sau pradã de rãzboi, celor care, chipurile, au fãcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeanã. (va urma) (Interviu preluat din revista „Reflector argeºean”, realizat cu prof. dr. Constantin Ciutacu, fost secretar de Stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române)

Pag. a 18-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O incursiune în istoria operetei (2) Fãrã sã fie conºtienþi de structura ºi de consecinþele politice ale claselor sociale din cel de-al doilea Imperiu, Jacques Offenbach ºi colaboratorii sãi au atacat monarhia ºi pe Napoleon III, politica rãzboinicã, de cotropire, dusã de acesta. Satira antimonarhicã, de altfel, constituie sensul celor mai valoroase operele ale lui Offenbach, reprezintã poziþia cea mai înaintatã a operetei clasice, de-a lungul timpului. Un renumit critic francez afirma - ºi nu fãrã temei - cã operetele lui Offenbach sînt imagini vii ale moravurilor decãzute ale Curþii imperiale franceze...

Cine vrea sã cunoascã istoria acestora o poate învãþa din operetele sale - ,,Orfeu în Infern”, ,,Frumoasa Elena”, ,,Pericola” ºi, în special, ,,Regele morcov”. În aceastã din urmã operetã, satira devine deschisã, ascuþitã, fãrã rezerve. Cu toate cã subiectele erau alese deseori din mitologie sau plasate în þãri imaginare, pentru a înºela vigilenþa cenzurii, publicul vremii recunoºtea de la prima ridicare de cortinã cã sînt supuse criticii moravuri ºi oameni ai Franþei contemporane lui, ºi acest lucru le sporea ºi mai mult succesul. Tot prin conþinutul lor antimonarhic se disting ºi operetele ,,Barbã Albastrã” ºi ,,Marea ducesã de Gérolstein”, aceasta apãrînd în plinã atmosferã de aventurã militaristã, cînd armatele franceze primeau lovituri puternice din partea patrioþilor mexicani.

Enigmele minþii (5) FOBIILE (4) Misofobia, teama de microbi sau de mizerie, îºi trage denumirea de la cuvîntul grecesc myso, murdãrie. Aceastã fobie este una de mediu, provocînd subiecþilor dorinþa imperioasã de a se spãla cît mai des pe mîini, de a menþine curãþenie în mediul înconjurãtor ºi a evita orice sursã de bacterii. Mulþi oameni care au aceastã fobie devin practic legaþi de casã ºi adesea îºi provoacã afecþiuni dermatologice, spãlînduºi ºi frecîndu-ºi pielea exagerat de mult. Cîntãreþul Michael Jackson a fost renumit pentru aceastã fobie, pe care au împãrtãºit-o ºi milionarul excentric Howard Hughes, ºi actriþa Joan Crawford.

Necrofobia, teama de oameni sau animale moarte este probabil una dintre fobiile care au rãdãcini în tabuurile timpurii ale omenirii ºi reflectã motivaþia logicã a pericolului contractãrii de maladii de la cadavre. Toate

Mafia Calabrezã La’Ndrangheta (6) Mafia unei lumi sãlbatice În timp ce fotografiez ºi filmez, soþia a coborît din taxi. Din pãrculeþ, se uitã la ea niºte pisici. Iubitoare cum e de animale le zice Pis! Pis! ºi dã sã se apropie de ele. O rup la fugã cît ai clipi, dispãrînd fãrã urmã.

Cînd revin la maºinã, îmi povesteºte tãrãºenia.

Pentru ea e semnul indiscutabil al sãlbãticiei celor din San Luca. Pisicile o rup la fugã la vederea omului acolo unde omul înseamnã cel care le loveºte. Într-adevãr, sãlbãticia celor din ‘Ndràngheta e remarcatã de toþi autorii. Ea se dezvãluie spectaculos în destinele femeilor care au încercat sã rupã cercul.

Un caz celebru e cel al Mariei Concetta, din Rosarno.

Istoria Mariei din Rosarno conþine note zguduitoare.

Familia ei aparþine ‘Ndràngheta. Tatãl, Michele Cacciola, cumnatul lui Gregorie Bellaco, bos al Mafiei calabreze, a fãcut închisoare. Închisoare a fãcut ºi Giuseppe, fratele Mariei. La 13 ani, e curtatã de un bãiat de la þarã, Salvatore Figliuzzi. Pãrinþii i-o promit de nevastã cînd fata va împlini 16 ani.

La 16 ani, Maria se cãsãtoreºte cu Salvatore.

Acesta o luase de nevastã nu din amor, ci pentru a putea pãtrunde într-o familie mafiotã. Maria fuge la un moment dat la pãrinþi. Tatãl o trimite înapoi, reamintindu-i cã aºa va fi toatã viaþa. Prin intermediul Facebook, Maria cunoaºte un tip din Reggio Calabria care munceºte în Germania. Se îndrãgosteºte de el. Un timp familia nu ºtie de aceastã relaþie, rezumatã doar la jurãminte amoroase pe

Offenbach a creat ºi numeroase operete într-un act, multe din ele pãstrîndu-ºi locul ºi astãzi în fondul de aur al operetei clasice franceze, cum sînt: ,,Cîntecul lui Fortunio” ºi ,,Domnul Choufleuri”. Dar în multe din operetele sale, a apelat la elemente mai puþin artistice, uneori extravagante, urmãrind doar latura comercialã, fapt pentru care ºi-a atras de nenumãrate ori o severã criticã în presã ºi în aprecierile oamenilor de artã.

Lui Jacques Offenbach îi revine, totuºi, meritul de a fi desãvîrºit limbajul muzical al operetei. El a folosit cupletul cu o mare mãiestrie, a creat melodii (arii) de mare forþã expresivã, fapt care le-a fãcut repede populare, a introdus în spectacol dansul popular sau de salon al epocii sale.

Mergînd pe drumul explorat de Jacques Offenbach, alþi compozitori francezi au obþinut succese remarcabile, înscriindu-ºi numele în rîndul fãuritorilor operetei, ca gen muzical dramatic : Florimond Hervé (1825-1892), cu ,,Micul Faust” ºi ,,Mam'zelle Nitouche”, contemporan cu Offenbach, numele lui fiind totdeauna asociat de acela al marelui satiric, atunci cînd se vorbeºte de începuturile operetei ca gen; Charles Lecocq (1832-1918), cu ,,Fata mamei Angot”, ,,Giroflé-Girofla” ºi ,,Ali Baba”; Edmond Audran (1842-1901), cu ,,Marele Mogol” ºi ,,Mascota”; Claude Terasse (1867-1923), cu ,,Muncile lui Hercule” (1901)

ºi ,,Cãsãtoria lui Telemac” (1910); Louis Ganne (18621923), Maurice Yvain (1891-1965), Henri Christine (1867-1941), cu celebra ,,Phi-Phi” (1918, printre protagoniºtii premierei figurînd ºi românca Alice Cocea), Reynaldo Hahn (1875- 1947) º.a.

Ulterior, opereta francezã îºi pierde spiritul sãu critic, devine un spectacol de amuzament, de duioºie ºi zîmbet, muzica mãrginindu-se doar la punctarea comicului situaþiilor. *** Cãtre sfîrºitul Secolului XIX, opereta îºi mutã centrul de la Paris la Viena, suportînd ºi transformãrile de rigoare. Astfel, aciditatea satiricã a operetei vieneze este mult mai estompatã, locul acesteia fiind luat de indulgenþa faþã de slãbiciunile omeneºti, de cordialitatea specific vienezã. Iatã deci cã, deºi scrise sub impulsul succeselor lui Offenbach ºi în urma îndemnurilor acestuia, operetele lui Johann Strauss-fiul, cel care a dus pe cele mai înalte culmi opereta clasicã vienezã, se deosebesc în multe privinþe de înaintaºele sale franceze. Din punct de vedere muzical, operetele lui Strauss sînt adevãrate mesagere ale valsului vienez, motiv pentru care au fost denumite ºi „Walzeroperetten”. Într-adevãr, Strauss desãvîrºeºte ºi amplificã tot ce s-a creat pînã la el în domeniul valsului: pe filiera cultã, de la Haydn, Mozart ºi Beethoven, pînã la Schubert ºi Weber; pe linia practicãrii dansului, de la Pammer ºi Lanner pînã la propriul lui tatã. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

religiile lumii impun reguli stricte privitoare la conduita faþã de cei decedaþi ºi la modul cum trebuie sã se desfãºoare funeraliile. Totodatã, toate civilizaþiile au superstiþii ºi legende despre vampiri, zombi ºi alþi morþivii, care cautã sã sugã sîngele celor vii. Poveºtile despre morþi care s-au întors pentru a comunica cu rudele sau pentru a se rãzbuna pe duºmani sînt întîlnite în orice societate. Cu o astfel de moºtenire, a spaimei faþã de morþi, sãlãºluind în subconºtient, nu-i de mirare cã unii oameni dezvoltã o fricã incontrolabilã ºi atît de puternicã faþã de o persoanã decedatã, încît au nevoie de terapie sau medicaþie. Termenul provine din grecescul nekros, însemnînd cadavru sau persoanã decedatã.

Scotofobia, teama de întuneric, este un alt rãspuns primordial al omului faþã de pericolele aventurãrii în naturã dupã cãderea întunericului, cînd animale sau sãlbatici ar putea sta la pîndã, aºteptînd sã-l atace pe cel vulnerabil. Deºi chiar ºi în timpurile moderne precauþiile luate cu prilejul unei ieºiri pe înserat par doar un exerciþiu de simþ practic, existã totuºi oameni care se zãvorãsc în case dupã cãderea nopþii, dintr-o spaimã copleºitoare ºi iraþionalã faþã de

locurile întunecate. Termenul provine din grecescul scoto, întuneric.

Xenofobia, teama de strãini ºi de obiceiurile acestora, poate avea conotaþii aparte în epoca modernã, cînd distanþele se reduc, an de an, iar civilizaþiile, cîndva îndepãrtate, devin strîns implicate în comerþ, turism sau chiar tensiuni internaþionale. În epoca primitivã, cînd oamenii întîlneau membri ai altor triburi, precauþia reprezenta un instrument esenþial de protecþie.

Deºi puþine regiuni ale lumii au rãmas izolate de tehnologia comunicaþiilor moderne ºi puþini oameni sînt atît de izolaþi încît sã nu cunoascã nimic despre cei aflaþi dincolo de graniþele tribale, credinþele, superstiþiile ºi temerile strãvechi privindu-i pe cei diferiþi de ei perpetueazã xenofobia (din grecescul xenos, strãin), chiar ºi între unii indivizi trãind în societatea contemporanã. Educaþia ºi încurajarea informãrii privind alte popoare, aprecierea similitudinilor cu acestea, mai curînd decît abordarea diferenþelor, reprezintã singurul tratament pentru xenofobie.

Sfîrºit BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

Facebook. Din iunie 2010, familia primeºte anonime despre relaþia ei. Tatãl ºi fratele o convoacã pentru a-i cere explicaþii. Maria nu neagã cã e amorezatã de altul. Ea le cere sã divorþeze.

Cei doi o zvîntã în bãtaie. Tatãl îi pune pistolul la tîmplã ºi-i spune: „E cãsnicia ta. Aºa o sã rãmînã toatã viaþa”. Maria e supravegheatã ºi mai strict decît înainte.

Pe 11 mai 2011, ea se prezintã la sediul Carabinierilor pentru fiul ei cel mare, care a furat motorinã. Nu venise pentru a se confesa. În faþa ofiþerului îºi pierde cumpãtul ºi-i povesteºte tãrãºenia, cerîndu-i ajutorul. Pleacã de la Carabinieri, motivînd cã nu poate spune mai mult, deoarece se teme de taicã-sãu.

Patru zile mai tîrziu e convocatã la cazarmã. E pusã sub protecþie ºi dusã la Genova. Aici fiind, o loveºte dorul de cei trei copii, lãsaþi la Rosarno. Ia legãtura cu maicã-sa, care îi întinde o capcanã, chemînd-o acasã.

Taicã-sãu ºi maicã-sa merg s-o ia cu maºina. La începutul lui august 2011 se întoarce la Rosarno. Ai ei o bat ºi-o pun sã retracteze declaraþiile de la Procuraturã. Le retracteazã într-o înregistrare video, susþinînd c-a inventat totul pentru a se rãzbuna pe familie. Pe 20 august 2011, se sinucide, bînd acid clorhidric.

O altã tentativã de a rupe legãturile familiale e cea a numitei Lea Garofalo. E fatã de mafioþi. Tatãl i-a fost ucis cînd era un copil. Bunicul ºi unchiul au fost uciºi.

Aºa cum avea sã se confeseze mai tîrziu: „Aveam imaginea femeilor din familie mereu îmbrãcate în negru.

Erau totdeauna în doliu”. Lea se îndrãgosteºte de un alt membru ‘Ndràngheta, Carlo Casco. Pleacã amîndoi la Milano, el zicîndu-i cã vrea s-o rupã cu Mafia.

Aici Lea constatã cã amicul continuã afacerile mafiote, mai precis, trafic de cocainã. Dupã 11 ani de supliciu, Lea se adreseazã Poliþiei cerînd protecþie pentru fiicã-sa, Denise. Declaraþiile sale sînt lipsite de dovezi. Timp de ºapte ani, e plimbatã dintr-un hotel

într-altul de Poliþie. Disperatã, apeleazã la Carlo, care o cheamã la Milano. Pe 24 noiembrie 2009, Carlo ºi fraþii sãi o omoarã ºi o dizolvã în 50 de litri de acid clorhidric în suburbiile Milano, spunînd fetei cã mama sa a plecat în Australia. Tatãl va fi arestat ºi condamnat în urma denunþului fetei.

Cum am cumpãrat caramele produse pe plan local, în capitala ‘Ndràngheta (1) Ajuns la San Luca, am privit în dreapta ºi-n stînga, în cãutarea mult cunoscutelor suveniruri. Dupã o jumãtate de orã de stat în centru, mi-am dat seama cã a cãuta suveniruri la San Luca e ca ºi cum ai cãuta apã pe Soare. De fapt, dacã mã gîndesc bine, n-am gãsit aºa ceva nici în Reggio Calabria. În Sicilia se vînd pe rupte suveniruri cu Cosa Nostra, de la cãni cu toartã sub formã de toc de pistol, pînã la pixuri cu Godfather scris pe ele. În Calabria n-am vãzut suveniruri cu ‘Ndràngheta. Ce mai încolo ºi-ncoace, Organizaþie serioasã!

Un alt mijloc de a fi încredinþat c-ai ajuns într-un loc celebru e sã bei o cafea în locul respectiv. Am apelat la el peste tot unde ghidurile mi-au oferit elogii despre un bar, despre o cafenea sau despre un local aºezat lîngã un loc faimos, gen La Watterloo, de exemplu. „Nu plec din San Luca“ - mi-am zis în barbã, mai ceva decît Sultanul din Scrisoarea a III-a a lui Eminescu - „pînã nu beau o cafea“. Uºor de zis, greu de fãcut. În jurul meu totul era închis. Ceea ce putea fi loc unde se putea bea o cafea, deschis, era în realitate o prãvãlie de pariuri sportive. Nenorocit la gîndul cã voi pãrãsi San Luca pentru totdeauna fãrã a-mi putea spune peste ani, cu mîndrie „Am bãut o cafea la San Luca!“ - m-am întors la maºinã. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

Pag. a 19-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (3) Înjurãturi, insulte ºi cuvinte urîte Cînd, într-un mod familiar, facem aluzie la cuvîntul „înjurãturi“, ne referim la cuvintele urîte la care apelãm cu o oarecare frecvenþã, în special dacã sîntem supãraþi dintr-un motiv anume.

Un vocabular caracterizat prin folosirea repetatã de înjurãturi poate, din greºealã, sã fie atribuit unei clase sociale de jos, persoanelor care nu au primit o educaþie, în sensul strict al cuvîntului. Înjurãturile, unele universale ºi altele specifice jargonului unei þãri sau unei anumite societãþi, însoþesc conversaþiile persoanelor aparþinînd tuturor claselor sociale. În majoritatea cazurilor, apar în momentele de iritare sau de conflicte personale neprevãzute ºi rãspund dispoziþiei agresive, de moment sau permanente, a celui care le-a pronunþat. Nu ne surprinde cã, în anumite situaþii, modul de a reacþiona al protagoniºtilor este acela de a emite tot felul de termeni urîþi. Aºadar, atunci cînd o persoanã îºi iese din sãrite, cînd cineva nu-i dã dreptate, deºi o are, cînd doarme ºi ajunge tîrziu la serviciu, cînd pierde autobuzul din cauza cîtorva secunde sau, pur ºi simplu, atunci cînd se înfruntã verbal cu altã persoanã într-o discuþie aprinsã, înjurãturile apar ca o modalitate de a-ºi atribui autoritate, de a da mai multã greutate cuvintelor sale, sau pentru a veni în sprijinul argumentelor aduse.

Adevãrul este cã, în funcþie de persoana care le profereazã ºi de context, aceste cuvinte au o anumitã semnificaþie. Se întîmplã ca înjurãturile sã poatã fi scuzabile. Dar nu trebuie sã se transforme în modul nostru particular de exprimare. Sînt persoane de care ne amintim doar fiindcã dispun de o colecþie interminabilã de acest tip de termeni în repertoriul lor verbal, persoane care rostesc înjurãturi în permanenþã, indiferent de persoana pe care o au în faþã, de situaþia în care se aflã, sau de context. ªi de aici

Manuscrisele de la Marea Moartã (4) Midrash, Pesher ºi parabola (2) Aºa cã „midrash” era un proces continuu pentru preoþii ºi profeþii din Israel ce cãutau sã îmbunãtãþeascã starea spiritualã a poporului ºi „pesher” era o metodã de a înþelege lucrurile care se întîmplau în jurul lor. Ei credeau cã evenimentele nu erau întîmplãtoare, ci conforme cu modele structurate care puteau fi descifrate prin studierea scripturii ca rezultat al acestor douã principii: cînd ei scriau povestea unui eveniment recent, trebuiau sã se asigure cã el urma un model vechi. Aceasta explicã de ce gãsim atîtea referinþe atît în Noul Testament, cît ºi în pergamentele Qumran, care sînt ecouri ale Vechiului Testament.

Termenul de „parabolã” este bine cunoscut de creºtini, pentru cã Noul Testament ne spune cã Isus Christos a folosit aceastã formã de povestire pentru a comunica învãþãturile sale moralizatoare oamenilor simpli din Iudeea. Metoda poate fi definitã ca „o explicaþie figurativã care se foloseºte de metaforã, alegorie sau de amîndouã, ca sã transmitã un nivel mai profund de înþelegere decît nivelul de suprafaþã”. Aceste poveºti nu au fost folosite doar ca simple analogii care sã-i ajute pe evreii fãrã culturã sã înþeleagã legea, ci erau ºi o tehnicã de a explica evenimentele curente, complexe, într-un mod alegoric ºi deci secret. Este un fapt de netãgãduit cã creºtinismul a fost un cult evreiesc ºi cã întreaga „distribuþie originalã” (Isus, Iacob, Simon, Petru, Andrei, Iuda, Toma º.a.) erau oameni care gîndeau în termeni de midrash, pesher ºi parabolã. Prin contrast, „a doua distribuþie” (Pavel, Matei, Luca º.a.) erau destul de diferiþi ºi foloseau o gîndire mai elenisticã, mai apropiatã de modul în care gîndim astãzi. Evangheliile Noului Testament au fost în mod sigur scrise dupã distrugerea Ierusalimului ºi Qumranului ºi dupã moartea „distribuþiei originale”.

Aceste scrieri au fost create pentru un public ce gîndea greceºte, de cãtre oameni care au crezut cã învãþãturile acceptate de ei sînt ale lui Christos, apoi au þesut în jurul lor povestea vieþii lui Christos - fãrã sã benefi-

începe sã aibã sens critica ºi sfatul. Nu conteazã dacã dvs., purtat de furie, contrarietate, iritare sau indispoziþie, folosiþi o înjurãturã cîteodatã. Încercaþi sã nu împodobiþi fiecare frazã cu ele, deoarece nu numai cã efectul va fi neplãcut, grosolan ºi necivilizat, dar ºi una dintre intenþiile dvs., aceea de a vã atribui autoritate, nu se va împlini. Nu i se dã prea multã atenþie ºi nici nu inspirã credibilitate persoana care, de obicei, spune cuvinte urîte.

Insultele, cea mai uºoarã soluþie Insulta s-ar putea defini drept mijlocul literar cel mai facil, un substituent al argumentului, al raþiunii.

Procedeul descalificãrii este adoptat de mulþi oameni, care îºi canalizeazã frustrarea personalã prin criticã.

Lexicul insultelor umple paginile multor cãrþi, care le explicã originea, sensul de bazã ºi motivul existenþei lor. Dar bunele maniere ne obligã sã ne amintim cã întotdeauna e preferabil sã le evitãm.

Insultele, în aparenþã, ne ajutã sã ne întãrim personalitatea enervatã, pentru a ne demonstra superioritatea în faþa rivalului nostru, dar singurul lucru pe care îl obþinem este sã justificãm înfruntarea ºi sã ne facem duºmani. Întotdeauna este mai bine sã apelãm la argumente, la raþiune sau la o discuþie civilizatã, decît la cuvintele urîte, care creeazã o imagine foarte proastã persoanei care le foloseºte.

Pe stradã (1) Este adevãrat cã strada, într-un anumit fel, este a tuturor, aparþine fiecãrei persoane care o strãbate, locuitorilor unui oraº, chiar dacã sînt, sau nu sînt originari de aici. ªi atunci cînd cãlãtorim în altã þarã, în orice colþ al planetei, nimeni nu ne poate împiedica sã circulãm pe stradã, nu existã norme care sã stabileascã acest lucru. Dar asta nu înseamnã cã, aflîndu-ne într-un spaþiu deschis, putem face tot ce avem chef, pentru cã acest fapt poate duce la prejudicierea strãzii sau a persoanelor care o strãbat.

Cînd ieºiþi din casã, întîlniþi pietoni, vedeþi vehicule, magazine, parcuri, clãdiri ºi semafoare, care fac parte din ruta pe care o parcurgeþi. ªi la cieze de dovezile martorilor oculari. Ca sã separãm ficþiunea de adevãr din Noul Testament, trebuie sã înlãturãm literatura gîndirii greceºti ºi sã cãutãm mai adînc, sã studiem sub curentul evreilor radicali ºi gîndirea proto-creºtinã.

Existã similitudini fundamentale între ceea ce spune comunitatea Qumran despre ea însãºi ºi ceea ce prima bisericã spunea despre ea însãºi. Prima bisericã era cunoscutã drept „cei care urmau calea” sau „calea Domnului”, ca o sectã distinctã (Faptele 24:14). Membrii comunitãþii Qumran foloseau, de asemenea, acelaºi termen ca sã se descrie pe ei înºiºi.

Ba mai mult, ambele grupuri se descriu ca sãraci, copii ai luminii, aleºii Domnului, o comunitate a Noului Testament sau înþelegerea. Ideea de bisericã ca un nou templu al lui Dumnezeu, unde mîntuirea prin sacrificiu este fãcutã o datã pentru întreaga lume, vine din Capitolul VIII al „Epistolei cãtre evrei“, care citeazã întregul pasaj al lui Ieremia: „...o grãdinã eternã, o casã sfîntã a lui Israel, o adunare sfîntã pentru Aaron, martori ai Adevãrului în judecatã, ºi aleºi de bunãtatea divinã ca sã domoleascã pãmîntul, sã rãsplãteascã faptele celor rãi. Acesta este zidul încercãrii, piatra de temelie a cãrei fundaþie nu va fi clintitã sau mutatã de la locul ei“.

Nu am putut sã nu remarcãm cît de asemãnãtoare este cu descrierea bisericii fãcute de Petru: „ºi tu ai clãdit o casã spiritualã, ca sã fie sfîntã pentru preoþi, ca sã ofere sacrificii spirituale, acceptate de Dumnezeu prin Isus Christos. Pentru cã este înscris în Scripturã: Ai grijã, pun în Zion o piatrã de temelie, aleasã, preþioasã... Dar noi sîntem o rasã aleasã, o preoþime regeascã, o naþiune sfîntã, un popor al Domnului...“.

Aceastã paralelã a fost remarcatã pentru prima datã în 1956, cînd a devenit evident cã exista o legãturã specialã între qumranieni ºi biserica din Ierusalim. Ceea ce nu s-a comentat a fost cît de bine se potrivesc aceste cuvinte cu o altã organizaþie Francmasoneria. În timp ce întreaga Francmasonerie este legatã de clãdirea unui templu spiritual dupã proiectul lui Ezechiel pentru Templul lui Solomon, cuvintele „colþul din nord-est” mi-au venit imediat în minte: ,,La ridicarea edificiilor importante ºi frumoase, se obiºnuieºte sã se punã prima piatrã sau piatra de temelie în colþul de nord-est al clãdirii.

Tu, fiind nou admis în Francmasonerie, eºti

fiecare pas, apar diferite ocazii ca sã vã demonstraþi educaþia.

Drumul public nu trebuie murdãrit cu hîrtii, mucuri de þigarã, resturi de mîncare. Dacã nu le aruncaþi pe jos la dvs. acasã, de ce sã o faceþi în locurile publice? Nimãnui nu îi place sã meargã pe strãzi murdare, pline de resturi de tot felul, care puteau fi cu uºurinþã aruncate la coºurile de gunoi. În unele þãri din Europa Occidentalã, ca Germania sau Finlanda, de exemplu, este interzis ca trecãtorii sã arunce hîrtii sau alte gunoaie pe jos.

Tendinþa de protecþie a mediului înconjurãtor este înrãdãcinatã în locuitori, ºi rar întîlneºti un oraº cu aspect murdar. Pe lîngã restricþiile legislative, sã ºtiþi cã nu este corect sã murdãrim strãzile publice, chiar dacã nu existã un coº de gunoi la îndemînã, caz în care vom aºtepta sã gãsim unul pe drum sau, dacã nu, sã aruncãm deºeul respectiv la pubelã sau în lada de gunoi de acasã.

Aceastã indicaþie face parte din normele fundamentale de igienã care trebuie adoptate pe stradã sau în spaþiul public. Nu sînt singurele. Mobilierul urban este pentru uz comun, ºi nimeni nu are dreptul sã-l strice. În parcuri, în cabinele telefonice, în bãnci, în localurile cu autoservire etc. sînt obiecte ce trebuie protejate, de care au nevoie toþi cetãþenii din localitatea dvs. Dacã vã duceþi copiii în parc, nu le permiteþi sã strice leagãnele; dacã vã aºezaþi pe o bancã publicã, nu aruncaþi resturile de mîncare pe jos ºi nici nu le lãsaþi pe locul unde aþi stat; dacã folosiþi o cabinã telefonicã, amintiþi-vã cã nu este o linie privatã, ºi pot fi ºi alþii care aºteaptã sã telefoneze. Nu depãºiþi timpul, dacã nu este neapãrat necesar. Nu monopolizaþi o cabinã telefonicã publicã, mai ales dacã nu sînt alte cabine prin apropiere. Dacã ºtiþi cã discuþia va fi lungã, apelaþi la un centru unde sînt mai multe aparate de telefon, dar, ºi în acest caz, va trebui sã fiþi rapid, dacã mai e lume care aºteaptã sã vorbeascã.

Cînd cineva iese pe stradã, nu ºtie cu cine se va întîlni, nici dacã va trebui sã susþinã o conversaþie cu un necunoscut. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO aºezat în colþul de nord-est al Lojii, ca sã reprezinþi în mod figurativ acea piatrã ºi, din temelia pusã în aceastã searã, sã ridici apoi o clãdire nemaivãzutã, perfectã, care sã-ºi onoreze constructorul“.

Stîlpii gemeni (1) Pentru cã biserica romanã se considerã moºtenitoarea învãþãturilor lui Iisus ºi deoarece creºtinii moderni cred în mod eronat cã ei au drepturi asupra poziþiei superioare de pe care studiazã alte grupãri, ei privesc pe esenieni/qumranieni ca pe un grup printre multe altele care au existat pe Pãmîntul Sfînt în vremea lui Christos. Aceasta este o apreciere total greºitã a comunitãþii Qumran. Membrii sãi erau chintesenþa a tot ceea ce era important pentru evrei ca naþie, pãstrãtorii înþelegerii cu zeul lor ºi întruchiparea tuturor aspiraþiilor unui popor. Erau pe deplin evrei.

Un punct-cheie al discuþiei asupra anilor a fost identitatea unui personaj descris drept Învãþãtorul Dreptãþii, dar cu ajutorul informaþiilor pe care le au la îndemînã, mulþi erudiþi cred cã nu a fost doar unul, ci doi cãrora li s-a dat acest titlu; primul la întemeierea comunitãþii ºi celãlalt la „sfîrºitul timpului”.

Dificultatea era cã aceastã comunitate Qumran nu era ceva static, ci un grup înfloritor evoluînd cu rapiditate, care trebuia sã se schimbe continuu pentru a suporta presiunea. În consecinþã, pergamentele mai vechi se referã la primul Învãþãtor al Dreptãþii ºi cele de mai tîrziu vorbesc despre un conducãtor spiritual care este identificat drept „Iacob cel Drept”. Profesorii Robert Eisenman ºi Michael Wise au tras concluzia, ca observatori independenþi, cã acest conducãtor al qumranienilor era Iacob, fratele lui Christos ºi conducãtorul bisericii din Ierusalim. Rezultã cã biserica din Ierusalim era comunitatea Qumran.

O referire anterioarã acesteia a fost fãcutã de un istoric al Secolului al II-lea, Hegesippus, care l-a numit pe Iacob, fratele lui Christos, Iacob cel Drept, l-a descris ca pe „un nazaritean” ºi a spus cã el s-a interpus în sanctuarul templului de dragul poporului. Acelaºi observator l-a descris pe Iacob ca pe „cel drept”, spunînd cã nu bea vin ºi nu consuma carne de animal, purta togile din in alb ale unui preot ºi avea genunchii tari ca de cãmilã, de la rugãciunile permanente. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 7 aprilie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Mafia ridicatã la rang de politicã de Stat (3) Anticipez cã vom avea multe probleme cu ce se întîmplã la ora actualã în Rusia ºi cu ce s-ar putea întîmplã în viitor. Iar cea mai mare prostie a clasei politice ar fi sã cearã izolarea Rusiei. Rusia nu poate sã fie izolatã. Eu vã spun, din Istoria pe care am asimilat-o, cã noi nu putem sã obþinem înapoi Basarabia ºi Bucovina fãrã a avea ºi acordul Moscovei. Dacã nu se înþelege asta, vom face poduri de flori încã 100 de ani, ne vom vedea pe Prut sau la Ungheni ºi vom rãmîne tot la stadiul spectacolelor, intenþiilor, manifestãrilor de suprafaþã. Noi trebuie sã facem o politicã mare, de anvergurã, iar aceastã politicã nu se poate dezvolta decît neutralizîndu-i pe toþi potenþialii adversari ai României. (Aplauze) Eu nu aº putea sã conduc un partid care se numeºte chiar „România Mare”, ºi care nu are o denumire printr-o succesiune de consoane ºi de vocale, cum vedeþi bine cã au aproape toate partidele care seamãnã între ele – dacã nu voi urmãri, permanent, Idealul Unirii. Eu am creat Partidul România Mare ºi am rezistat presiunilor unora ºi ale altora, de a schimba denumirea acestui partid, pentru cã îi deranjeazã pe unii. Chiar cereau un german (Karsten Voigt) ºi un spaniol (Miguel Angel Martinez), komisari europeni, sã nu iritãm þãrile din jur, sã nu mai spunem „România Mare”. Le-am rãspuns: „Domnilor, atunci convingeþi-o ºi pe Regina Angliei sã schimbe denumirea Marea Britanie, pentru cã este absolut acelaºi lucru”. (Aplauze) Important este cã ne-am vãzut. Am venit aici, în mijlocul vostru, aproape de graniþã. Mã simt în deplinã forþã. Ei n-au avut putere asupra mea.

Toate acestea, în loc sã mã distrugã, m-au fãcut mai tare ºi au dovedit neputinþa lor. Acesta-i adevãrul: ei sînt neputincioºi în faþa mea. Mã uit la aceastã urmaºã de fanarioþi, pe care eu am botezat-o Batoza Fanariotã. Zoe Petre o cheamã.

(Aplauze, hohote de rîs) Oameni buni, ar trebui sã am umorul actoricesc al lui Florin Piersic, sã vã descriu scena, cum vine asta la Tribunal, în fiecare sãptãmînã, cu niºte fuste de florãreasã ºi cu niºte ºlapi lãbãrþaþi, pentru cã nu s-au nãscut pantofi pentru picioarele ei pline de bãtãturi. Lipa-lipalipa, încet-încet pe culoarele Curþii Supreme de Justiþie, ea tot aºteaptã sã mã vadã la faþã. Dar am sã mã duc cînd vreau eu, nu cînd vrea ea, normal.

(Aplauze) Care era acuzaþia? În urmã cu vreo 2 ani, un mare om de afaceri al acestei þãri, celebru

– dar nu-i dau numele, pentru cã nu se poate apãra, nu are imunitate parlamentarã ºi nu vreau sã-l execute mafia politicã – mi-a spus clar cã în Afacerea ROMCIM, privatizarea frauduloasã a marelui holding de ciment, cu 5 fabrici ºi cu 2 munþi de calcar – aici e foarte grav, pentru cã se vinde deja relieful naþional – s-a produs o teribilã subevaluare. Nicolae Vãcãroiu mi-a spus în douã rînduri cã acesta e jaful nr. 1 în privatizarea din România, în tot Secolul XX, cu mult peste afacerea interbelicã Skoda. Acest holding ºi munþii respectivi erau evaluaþi la peste 1 miliard de dolari.

Totuºi, au fost vînduþi cu numai 80 de milioane de dolari, cît preþul unui hotel mai rãsãrit, cãtre niºte francezi de la o firmã, LAFARGE. Atunci mi s-a spus cã unul dintre comisioane – probabil cel mai consistent – a fost înmînat doamnei Zoe Petre, la Palatul Cotroceni, într-o valizã. Fiindcã mafioþii nu se încurcã cu conturi bancare, pentru cã mai existã presã scormonitoare, mai sînt Servicii Secrete, se aflã numãrul de cont, cine l-a ridicat, parola ºi toate celelalte. Nu, ei au venit cu bani gheaþã – 5.000.000 de dolari la Zoe Petre. Cu cine i-o fi împãrþit ea, o priveºte. Prin urmare, s-a primit un comision substanþial. Ea m-a dat în judecatã, sã afle urmãtoarele lucruri: ce ºtiu eu din afacerea asta, cît ºtiu, de unde ºtiu ºi cine mai ºtie. Aºa procedeazã pretutindeni în lume Mafia.

(Aplauze) În urmã cu vreo 3 zile, a venit lovitura de teatru: am aflat cine era în spatele privatizãrii frauduloase a ROMCIM-ului, a vînzãrii iraþionale cãtre aceastã firmã francezã – nimeni altul decît faimosul Adrian Costea. Tot el era bãgat ºi aici! El a aranjat cu Palatul Cotroceni. Iatã cum ies, încetîncet, la ivealã toate astea. Emil Constantinescu a crezut cã, dacã va da „liber” la scandalul acesta, îºi faulteazã adversarii din Opoziþie. Dar, pînã la urmã, ºi-a dat cu stîngu-n dreptul ºi a cãzut el la fund, ca la Sãftica, atunci, cînd s-a dus la Naþionala de Fotbal. (Aplauze) Fiþi convinºi cã vom lua la mînã toate privatizãrile din România, tot ce a însemnat înstrãinare dubioasã. Existã prezumþia de nevinovãþie ºi o vom respecta, deºi lumea este edificatã. De exemplu, ROMTELECOM-ul, dincolo de aspectul strategic al situaþiei, fiindcã nici o þarã din lume nu-ºi vinde reþeaua de telecomunicaþii. Gîndiþi-vã cã s-ar putea petrece un caz de forþã majorã, de rãzboi, sau ceva de acest gen. Nu poþi sã dai telefoanele þãrii pe mîna altcuiva. Iar

aceasta nici nu e privatizare, ci o reetatizare: au fost luate telefoanele de la Statul Român ºi dãruite Statului Grec. ROMTELECOM-ul, în proporþie covîrºitoare, este o proprietate a Statului Elen.

ROMTELECOM-ul era evaluat la cca. 6 miliarde de dolari, dar Regimul Constantinescu l-a vîndut cu cca. 200 de milioane de dolari, bani pe care grecii nici mãcar nu-i au în prima fazã – de aceea au ºi crescut ei atît de vertiginos preþurile la abonamente, la impulsuri: pentru cã au vrut sã obþinã primele milioane de dolari pe care sã le dea FPSului ºi sã închidã gura opiniei publice, ºi interne, ºi din strãinãtate, întrucît au mai fost ºi alþi competitori care ar fi dorit sã cumpere reþeaua. Eu n-aº fi fost de acord cu aºa ceva. Existã domenii strategice care nu trebuie înstrãinate, care trebuie sã fie toatã viaþa sub epitropia monopolului de Stat, aºa cum sînt bogãþiile naturale.

Acum, în judeþul Suceava, am vãzut jaful din pãdurile Bucovinei. Este o barbarie fãrã precedent. Am vorbit ºi cu primarii, am vorbit ºi cu oameni ai legii. Nici ei nu puteau sã-ºi imagineze cã se poate ajunge pînã aici. Cine conduce toatã Mafia asta a lemnului, care se vinde sub formã brutã, fie buºteni, fie cherestea, iar fabricile noastre de mobilã dau faliment? Cine o conduce ºi cine are o reþea de nu mai puþin de 26 de gatere? Întrun judeþ sã ai 26 de gatere?! E Mafia lui Petre Roman, mi s-a spus. (Aplauze) Aºa ceva se adaugã afacerilor sale similare din judeþele Harghita ºi Covasna, tot cu lemn. Asta, deºi el pare detaºat de toate afacerile respective. El vorbeºte 4-5 limbi strãine, dar eu ºtiu un recepþioner, la Hotelul Athénée Palace, care vorbeºte 8 limbi strãine, înseamnã cã-l facem ministru de Externe al României?!

E mult de vorbit pe tema asta. Fiþi convinºi cã monitorizãm acest jaf. În mare parte ºtim despre ce este vorba. În ziua binecuvîntatã în care actualul regim antinaþional ºi antipopular va pierde Puterea, iar Serviciile Secrete – în special SRI ºi SIE, dar ºi cele specializate din Ministerul de Interne – vor spune tot ce ºtiu ºi vor scoate la ivealã documentele, în ziua aceea, þineþi minte ce vã spun eu acum, într-o dupã-amiazã de mai, o sã vi se facã pãrul mãciucã, vã veþi cutremura cînd veþi afla cine ºi cît a furat din þara asta. (Aplauze, urale) Sfirsit CORNELIU VADIM TUDOR (27 mai 2000, discurs rostit liber la Marea Adunare Popularã din Municipiul Botoºani)

N-avem Servicii, nici Armatã Doar mercenari prin lumea toatã.

Haine de camuflaj, stilate ªi jeepuri termoizolate.

Ce forþã paramilitarã!

Ce faunã! ªi ce povarã!

Dezastrul e total ºi, practic, Þara-i în ºoc anafilactic.

Ce haos ºi ce debandadã!

Unde-i Vlad Þepeº, sã ne vadã?

Cu stroboscoape ºi antene Lumea se-ascunde de sirene.

Erau la dricuri cai mascaþi ªi în valtrapuri îmbrãcaþi.

Nu are puls, respirã rar Resuscitarea e-n zadar.

Unde eºti tu, ªtefan cel Mare Sã calci nãpîrcile-n picioare?

Pãzea! La 6 dimineaþa Prudent, sã nu-ºi arate faþa.

Cu ochii þintã în tavan Cu chipul supt, de om sãrman.

Învie tu, Mihai Viteazul Sã-i speli acestei þãri obrazul!

Batalionul de asalt Descinde sumbru, din înalt.

La aparate conectatã De medici e abandonatã.

Mãreþul vostru cenotaf Pãduchii îl fãcurã praf.

Pune cãtuºe, aresteazã Confiscã, percheziþioneazã.

Ei nici nu ºtiu, sau nici nu vor Sã-i vinã þãrii-n ajutor.

Voi ne-aþi lãsat o mîndrã þarã Dar ei la zaruri o jucarã.

N-au provocat atîta stress Nici KGB, ºi nici SS.

Bugetul ªcolii ºi-al Culturii E o expresie a urii.

La Camera de Gardã chiar Au jefuit-o-n mod barbar.

Au scos ºi sufletul din noi Sîntem sãraci, flãmînzi ºi goi.

Acest desant, cu guri de foc Stîrneºte panicã ºi ºoc.

Mai mult cîºtigã la o nuntã Atunci cînd latrã ºi se-ncruntã.

ªi au lãsat-o-n pielea goalã Paralizia e mortalã.

Nu mai avem nici o mîndrie Pleacã românii-n bejenie.

E totul regizat atent De un provocator dement.

Bolnavã grav e þara-ntreagã Munþii Carpaþi ºi Marea Neagrã.

Avem, în schimb, niºte mascaþi Bine hrãniþi ºi echipaþi.

Ar vrea sã demonstreze - ce?

Cã luptã cu Mafia, bre!

Oraºe, sate, mahalale Biserici, primãrii, spitale.

Extratereºtri - sau gorile?

Ne fac cele mai fripte zile.

Aiurea, e o cacealma Justiþia e altceva.

ªcoala s-a smuls din rãdãcinã ªi cade totul în ruinã.

Pistoale, cãºti ºi baionete Camere video, lunete.

ªi nu se face, nicãieri Cu camere de luat vederi.

Mascaþii

Duceau un mort, cu o fanfarã Acum, mascaþii duc o... þarã!

Ne costã scump, de ne usucã La ºcoala fricii ne educã.

Nu-s bani pentru copii ºi mame La Zoo leii mor de foame.

Frumoase fete de români Se vînd, cu jenã, la pãgîni.

Un simplu manelist þigan Decît un academician.

Oh, Doamne! Cîtã nedreptate!

Ce se întîmplã? Nu se poate!

E film de groazã, sau e chiar Blestemul nostru de coºmar?

Final. Mascaþii trag cortina Trag ºi în bec... S-a stins lumina.

CORNELIU VADIM TUDOR 12 aprilie 2014

Pag. a 21-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (69) ªi-a mai trecut o zi din calendar, dar, furaþi de vîrtejul gunoaielor rãsucite de Vîntul Istoriei, nimeni nu ºi-a adus aminte cã astãzi se împlinesc 13 ani de cînd au început sã putrezeascã victimele cutremurului din 4 martie 1977.

5 MARTIE 1990. Fac socoteala cîþi prieteni m-au pãrãsit ºi mã cuprinde groaza! Ce silã mã apucã, de toþi ºi de toate! A trebuit sã se producã un cutremur social-politic, de gradul 9, pentru ca oamenii adevãraþi sã vadã ceea ce zãcea în oamenii neadevãraþi. În mare parte, acest comportament ruºinos al lichelelor se datoreazã absenþei credinþei în Dumnezeu. Pentru cã un om cu frica lui Dumnezeu nu poate deveni hidos, nu poate cãlca pe cadavre, numai ºi numai pentru a-i fi lui bine. Mulþumesc pãrinþilor mei cã m-au educat în spiritul smereniei creºtine. Unul dintre cei mai violenþi „dizidenþi“, care fãcea ºi desfãcea guverne în 22 decembrie, este ºi actorul Mircea Diaconu. Îl ºtiu de mult, din 1970, de pe cînd, student fiind, am vãzut de vreo cinci ori spectacolul „Divertisment ’70“, la Studioul Cassandra, cu foarte tinerii Mihai Perºa, Iulian Viºa, Ioana Crãciunescu, Gabriel Iencec, Gelu Colceag, Gelu Niþu (fost coleg de liceu), Margareta Krauss, Carmen Strujac, Tamara Creþulescu ºi acest Mircea Diaconu. ªtiam cã a fost descoperit de regizorul Mihai Dimiu, care, cam tot pe atunci, încerca sã punã în scenã, tot la Teatrul Studenþesc al I.A.T.C.-ului, ºi piesa mea „Absalom“. Fiind de inspiraþie biblicã (conflictul dintre regele David ºi fiul sãu), piesa a fost abandonatã, pînã la urmã - veniserã Tezele din iulie 1971. Prin toamna lui 1972, l-am revãzut pe Diaconu în piesa „Examenul de Bacalaureat“, a dramaturgului evreu Dumitru Solomon, pusã în scenã de acelaºi Mihai Dimiu, la Teatrul de Comedie. Eram tînãr reporter la „România liberã“ ºi-l apãrasem pe regizor de furia inexplicabilã a lui Adrian Dohotaru, care îl jignise grav în „Amfiteatru“ - replica mea apãruse în „Magazin“. Piesa lui Dolfi Solomon era excelentã, rîdea lumea cu lacrimi, aºa cã, pe parcurs, a tot fost jumulitã, i s-a schimbat chiar titlul. Îmi amintesc cã Diaconu interpreta un dublu rol - doi fraþi gemeni, unul mai cretin ca altul. Ca actor, el a fost ºi a rãmas tributar unui cabotinism vizibil ºi la alþii, dar n-aº putea sã spun cã n-are talent. Ce-i trebuie lui acum sã pozeze în mare luptãtor anti-comunist? N-a fost oare secretar U.T.C.? N-a fost oare membru P.C.R.? N-a interpretat atîtea roluri de activiºti, în teatru ºi film, de pe urma cãrora a încasat bani frumoºi, cum naveau mulþi intelectuali, ca sã nu mai vorbim de muncitori?! Dar, nu asta-i problema care mã doare acum. Acum mi-1 aduc aminte pe Mircea Diaconu în calitatea lui de coleg de Armatã cu noi, la ªcoala de Ofiþeri de Rezervã nr. 1, din Drumul Taberei. L-am vãzut prin ºcoalã, de-a lungul a 6 luni, numai de douã ori: o datã la depunerea Jurãmîntului (cînd Comandantul ªcolii, colonelul Bãlaº, a þinut sã se pozeze alãturi de tînãra vedetã, cu mîna pe Drapel) ºi a doua oarã atunci cînd spilcuitul actor ne-a onorat cu prezenþa lui augustã, într-o salã de cursuri, cîntîndu-ne nouã, sacrificaþilor, pe o vreme ploioasã, niºte „cînticele“ comice, la care era meºter mare, mamãmamã ce-i mai mergea limba-n gurã, ca la arãboaicele alea din deºert, neveste de beduini ºi

În vizitele lui în toate colþurile lumii, Corneliu Vadim Tudor nu uita sã aducã un omagiu, prin simpla prezenþã ºi printr-un buchet de flori, la mormîntul unor mari personalitãþi, atît române, dar ºi strãine. De data aceasta, paºii l-au dus la mormîntul marelui nostru compozitor George Enescu, care-ºi doarme somnul de veci departe de þarã, în Franþa.

tuaregi, care ciripesc ca un stol de vrãbii. În rest, el era într-o eternã permisie: ba spectacole la Teatrul Bulandra, ba spectacole la Cenaclul Flacãra (de cîte ori a intervenit Pãunescu sã-l scoatã de la program ºi instrucþie!), ba filmãri, ba turnee prin þarã ºi strãinãtate. Cel mai dureros am simþit regimul lui preferenþial în timpul inundaþiilor din vara lui 1975. O mai þin minte pe biata mama, cînd a venit la poarta ªcolii, pe jos, adusã de fratele meu, Pavel, de braþ, se înecase toatã într-o crizã grozavã de astm, din cauza spaimei cã plec la Dunãre, plîngea ºi îmi sãruta mîna, în întunericul strãduþei pe unde se intrã acum în actualul Minister al Apãrãrii Naþionale. Apoi, au venit accidentarea mea în mîlul Dunãrii, pericolul de a mi se amputa piciorul stîng (diagnosticul era limfangitã cu flebitã, adicã elefantiazis), dar ºi hotãrîrea, în ultimã instanþã, a unor medici de la Spitalul din Cãlãraºi, de a-mi face mai multe doze de ampicilinã, ºi cred cã se ºtie cît de dureroasã este o singurã injecþie de acest fel, darmite ºocul de 26! M-am chinuit îngrozitor, dupã inundaþii ne potopiserã valuri mari de caniculã, mîncarea de spital era mizerabilã, bîzîiau muºtele pe deasupra ceaiului sãlciu, dormeam cîte 3 în pat, de-a valma cu niºte oameni arºi într-un incendiu, ºi mã durea tot trupul, ciuruit de injecþii, naveam nici o veste de-acasã, nici nu puteam sã comunic cu pãrinþii, ºi dacã aº fi putut, ce le-aº fi spus?

Numai bunul Dumnezeu m-a ocrotit atunci, cînd credeam cã-mi vor putrezi oasele prin creta secetoasã a Bãrãganului ºi cînd plîngeam dupã un coleg, inginer agronom, înecat în Canalul Mostiºtea. ªi unde era actorul Mircea Diaconu atunci? Afarã, în libertate, mînca ºi bea pe sãturate, interpreta scheciuri cu bãrbia lui lungã, ca un galoº scîlciat (vorba lãutarilor, „Eu cu lanþuri la picere/ Tu desfaci sticle de bere“), uitînd de colegii lui amãrîþi, dintre care unii (pictori, violoniºti, pianiºti, poeþi) aveau sã se dovedeascã a fi artiºti mult mai importanþi decît el. Un învîrtit, un dezertor, un plezirist, sã-i fie lui bine. Pentru care activitate o fi luat el, la sfîrºitul ªcolii, gradul de ofiþer? Nimeni nu poate spune. Astãzi, Mircea Diaconu ne dã tuturor lecþii de anti-comunism, de patriotism, de lucrare în folosul obºtesc. Mai cã l-aº crede, dacã s-ar duce mãcar o datã sã depunã o floare la mormîntul colegului nostru, dacã ar bate ºi el cu maiul, timp de 3 sãptãmîni, digul de la Mostiºtea, ºi dacã ar mînca, în vipia verii, zoaiele pe care le înfulecam eu, în urmã cu 15 ani, la Spitalul din Cãlãraºi.

Pentru cã nu se poate ca unii sã aleagã, mereu, numai nectarul din viaþã, iar alþii numai azima de cenuºã.

6 MARTIE 1990. Mã roagã Marga ºi Eugen sã mergem împreunã la noul ºef al Poliþiei Capitalei, generalul Dumitru Bîtlan. Au de rezolvat niºte hîrtii, privind înscrierea în circulaþie a maºinii lor.

Generalul e un om civilizat. A fost pensionat în urmã cu cîþiva ani, pentru a i se face loc lui Marin Bãrbulescu. Astãzi, colonelul Bîtlan a fost avansat la În vacanþã, familia Vadim Tudor face o plim- gradul de general. ªi eu, ºi Barbu îi spunem cã sinbare cu vaporaºul. Cea mai încîntatã pare micuþa gura soluþie e dictatura militarã - dar sã nu punã Lidia. Nelipsitã din peisaj ºi din dreapta accentul pe cuvîntul „dictaturã”, pentru cã e neplãcut, ci pe „militarã”. ªi el e îngrijorat de explozia Tribunului, Mitzura Arghezi.

fenomenului infracþional, nu-ºi imagina cã se va ajunge aici. Cu numai cîteva minute înainte, îl vizitase Radu Bogdan, de la „Dimineaþa”, pentru a cãpãta niºte informaþii cu prioritate ºi sã-ºi vîndã mai bine ziarul. Ne despãrþim de jovialul general. Rãmîne sã mai vorbim la telefon. Pe culoarele clãdirii din Calea Victoriei, numeroase plãci comemorative, portrete, plachete ºi drapele ne amintesc de sacrificiile a sute ºi sute de miliþieni, din 1945 ºi pînã acum. Ce întorsãturã neaºteptatã: pentru unii „intelectuali elitiºti”, miliþienii sînt criminali, iar pistolarii ºi tîlharii au devenit eroi ai luptei împotriva comunismului! Ce schimbare bruscã de temperaturã în viaþa unei þãri!

Un corp solid s-ar rupe în douã la o asemenea variaþie de 100 de grade Celsius. De la Miliþie, mergem la Paºapoarte. Generalul I.Al. Munteanu ne primeºte cu efuziune. Îi rezolvã Patronului, rapid, problema documentului cu pricina. Mã întorc acasã mulþumit.

Sînt tot mai mulþi oameni care regretã absenþa noastrã din viaþa publicã. Aflu din presã cã USLA-ºii n-au fost teroriºti, ci de partea... Revoluþiei! Se pare cã ei au fost împuºcaþi fie din greºealã, fie deliberat, cum e cazul acelora asasinaþi în faþa M.Ap.N. Corupþia e în floare! Pentru a avea acces la Nicu Ceauºescu în puºcãrie, ca sã-i ia un interviu, niºte ziariºti italieni au fost „taxaþi” de 5.000 de dolari de cãtre ºeful de cabinet al lui Gelu Voican Voiculescu.

Am pus lupii paznici la stînã! Toatã lumea voiajeazã, voiajeazã, într-o frenezie de neimaginat: Victor Ionescu, de la TV, a plecat cu nevastã-sa în Anglia, Cornel Pumnea s-a dus în S.U.A, dupã aparaturã pentru Televiziune, P.M. Bãcanu circulã prin Japonia etc. La emisiunea TV „Limba Noastrã”, un telespectator spune cã era interzisã pe post expresia „spaþiul carpato-danubiano-pontic”, ceea ce e o minciunã sfruntatã. Evreii staliniºti îºi continuã ofensiva de ocupare a funcþiilor-cheie din politicã, administraþie, diplomaþie, culturã. Zigu Ornea a devenit director la Editura Minerva, care se ocupã cu valorificarea moºtenirii literare româneºti! Halal! Tot la

Interviu cu Corneliu Vadim Tudor, în biroul de la sediul Partidului România Mare. Dovadã stau reportofonul, dar ºi buchetul de flori, întotdeauna pregãtit, pentru reporteriþe. Chiar ºi cînd mergea la emisiunile televizate, întotdeauna avea grijã ca moderatoarele sã primeascã din partea lui cîte un buchet de flori, atent alese. Iubea femeia-mamã, femeia-soþie, femeia-copil cu pasiunea unui adolescent. Erau, pentru el, fãcliile care îi luminau viaþa.

Televiziune se produce un moment vesel - un scriitor pe nume Costache Olãreanu anunþã, ca un martir: „N-am putut sã-i rezist lui Pleºu ºi am acceptat sã fiu ºeful culturii Capitalei!”. Vai, vai, ce jertfã mare, Coane Costache, vezi sã nu te epuizezi! În rest? Primãvara îºi reintrã, triumfalã, în drepturi. Am o poftã de viaþã nedesluºitã, ca un susur de gheizer, un gust minunat, cum mai aveam doar pe vremea pubertãþii, ca elev de liceu, cînd adulmecam miresmele ploii, la vreme de searã, în salcîmii din curte, dantelaþi de felinarul de la poartã, ºi eram un perpetuu îndrãgostit. Aceastã „pubertate repetatã”, care 1-a fãcut pe Goethe sã cearã, la 74 de ani, mîna d-ºoarei Ulrike von Lewetzow, de numai 16 ani - sã fie oare elixirul tinereþii ºi secretul longevitãþii? (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 7 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Slugile lui Boier Cãcãreazã (urmare din pag. 1) Dupã moartea lui Vadim, am crezut cã sîntem datori sã ne adunãm, sã menþinem flacãra aprinsã; atunci, însã, în prefãcuta slugã a rãsãrit germenul mîndriei, era momentul sã devinã stãpîn. ªi a fãcut-o, tot în felul sãu, pe ascuns, pe la colþuri, vorbind cu unul ºi cu altul, uneltind – pragul ieºirii în faþã era prea sus pentru el. Aºa cã avea nevoie de cineva pe care sã-l punã în faþã, un paravan cu ceva notorietate în spatele cãruia sã-ºi facã jocurile meschine.

Ce dorea, de fapt? Nimic clar, fiindcã trebuie sã ai suflet, o oareºce mãreþie, ca sã vrei ceva cu moºtenirea lui Vadim. Or, slugile ce au fãcut? Au gãsit un individ abulic, unul dintre bazaconiºtii mediatizaþi aiurea, care printre marþieni ºi pãhãrele îºi dãdea importanþã cu neºtiinþa lui politicã. ªi asta a fost prima ispravã.

Sincer spun, am o strîngere de inimã cînd scriu aceste rînduri; rar mi-a fost dat sã aºtern pe hîrtie tablouri cu personaje atît de obscure, de jenante, prin totala lor lipsã de calitãþi. Nu sînt caricaturist, iar ãºtia sînt niºte creaturi potrivite pentru „Una pe zi”, de Matty, ori pentru ridiculizãrile lui Mihai Matei. De fapt, acest personaj de tragi-caricaturã ºi gaºca lui de erori de tipar au reuºit sã transforme marele partid de odinioarã într-o ºtersãturã politicã, un sub-unu-la-sutã, o sub-marjã-de-eroare în sondaje. Adicã, dupã chipul ºi asemãnarea lor.

Ce poate spune acest ins, cã nu i s-au fãcut propuneri?

Personal, i-am cerut de nenumãrate ori sã ne adunãm, toþi cei care puteam ajuta partidul care ne-a dat viaþã politicã, unii cu mediatizare, alþii cu banii, cu relaþiile, cu oameni, cu ºtiinþã de carte, cu alte cuvinte, o adunare a bunurilor acestui partid, o inventariere a capacitãþilor partidului – pentru ca, în funcþie de aceastã evaluare, sã stabilim o strategie. Acest ins a fãcut totul ca sã nu se întîmple asta; dimpotrivã, a încercat sã îndepãrteze persoane care au fost apropiate de Vadim, cazul lui Cristi Stãnescu sau al meu fiind printre cele mai notorii.

Acum a gãsit o altã formulã – sã-i facã jocurile lui Bogdan Diaconu, o creaturã a lui Dan Voiculescu, repudiatã ulterior de profesor, susþinutã de diverºi pesediºti de turnantã ºi de masoni de iarmaroc, preluatã apoi de „patriotul Ghiþã”, cel fugãrit de Justiþie prin toatã lumea.

Poate vreun peremist sã se apropie de un ins care a încercat sã boicoteze Filialele PRM, care a fãcut propuneri de negustor mãrunt organizaþiilor din toatã þara? Da, poate, dar acela nu e peremist, ci un parvenit de ultimã speþã sufleteascã – o ruºine!

A apãrut ºi Gigi Becali, mai ridicol decît mi-l aminteam de pe vremea cînd ºtergea Vadim ecranele televizoarelor cu el; el vrea „aceleaºi puteri ca Vadim” – ce ruºine, ce bãtaie de joc! De fapt, ce ruºine, ãºtia nu au nici o ruºine, dacã au ajuns sã-l cheme pe „Boier Cãcãreazã”, cum îi spunea Tribunul, ca pe un Mesia; nu-i nici un Mesia, e unul care a dat faliment cu tot ce a încercat în

EPISTOLÃ SCRISÃ CU CERNEALA OCHILOR

„Sã te iubim a fost uºor Sã te uitãm este imposibil“ (2) Vã întrebaþi de ce am fãcut toatã aceastã introducere în numãrul trecut. Pentru cã vreau sã le reamintesc celor care acum se erijeazã în mari ºefi la Centru cã aceastã onorantã funcþie, de preºedinte al PRM, nu o poate deþine oricine.

Trebuie mai întîi sã ne uitãm în oglindã, sã ne vedem lungul nasului ºi abia dupã aceea sã avem pretenþia de a fi continuatorii unui colos cum a fost Corneliu Vadim Tudor.

Deþin cei care au pus mîna pe „cheia de aur“ a PRM calitãþile cu care sã se prezinte în faþa electoratului pentru a-l face sã creadã din nou în sloganul partidului „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît“?! Cine a auzit de Adrian Popescu? Vã spun eu: nimeni! Cine a auzit de Corneliu Vadim Tudor? O þarã întreagã, ºi nu numai. Vadim era un nume important, o mare personalitate, un mare om de culturã, recunoscut pentru calitãþile lui chiar de duºmani. Mulþi politicieni, mai tineri, i-au furat discursul naþionalist ºi pozeazã ºi ei în mari luptãtori, dar prin simpla lor prestanþã aratã cît sînt de falºi. Cine se poate ridica, din punct de vedere al discursului, la valoarea lui Vadim? Cînd rostea o cuvîntare, lumea stãtea vrãjitã ºi îi sorbea cuvintele. Era un orator desãvîrºit, care a ºtiut cum sã-ºi atragã oamenii de partea lui, prin charisma pe care o avea.

Voi, cei care vã intitulaþi ºefi ai PRM, prin ce îi impresionaþi pe oameni? Trebuie sã recunoaºteþi cã numele fiicelor lui Vadim Tudor sînt mai cunoscute decît ale voastre. Dacã aþi fi bãieþi deºtepþi, v-aþi folosi de acest atu, dar sînteþi prea mîndri - iar mîndria înseamnã prostie - ca sã recunoaºteþi cã o fatã tînãrã, aºa cum este Lidia, v-ar putea conduce. Dar nu luaþi în calcul cã prin simplul fapt cã poartã numele tatãlui sãu, ea are

politicã, sau în apariþiile publice, un sforar nechibzuit, care ºi-a lucrat prietenii – cazul lui Miticã Dragomir e elocvent, citiþi memoriile sale, „Meciurile vieþii mele”, ºi vã veþi lãmuri. Problema ta, Popescule, e cã Gigi te-a citit cît preþuieºti, cã nu e prost deloc, e un ºmecher pe care sper sã ajungi sã îl cunoºti aºa cum meriþi. Deja a spus ce vrea de la voi – el sã fie stãpînul partidului, sau al partidelor, iar voi sã fiþi slugile lui. Adicã aºa cum meritaþi. ªtiu, vreþi bani de la Gigi – dar niºte cãcãreze de oaie nu-s bune? Sînt bune pentru din ãºtia ca voi, fac bine la obrazul vostru de toval.

Popescu ºi gaºca lui ºi-au bãtut joc de fiica lui Vadim, iar asta ar trebui sã înþeleagã peremiºtii. I-au promis tinerei Lidia implicare, respect pentru memoria ºi ideile tatãlui ei; realitatea e jenantã – au avut nevoie de imaginea ei, pentru cã mulþi oameni din teritoriu doreau sã-i arunce afarã din partid pentru rezultatele proaste ºi pentru tembelismul ºi incompetenþa dovedite. Acum vor sã-l punã în fruntea moºtenirii naþionaliste pe omul care l-a jignit pe Vadim, care a luat peste picior principiile Tribunului, sfidînd chiar familia îndoliatã. Cum sã urmeze peremiºtii pe cineva care a trãdat familia Tribunului, sau pe cineva care nu a respectat-o? ªi încã o întrebare – cum se face cã persoane din fruntea altor partide, mult mai bine cotate actualmente pe scena politicã – Ponta, la PSD, Gorghiu, la PNL, Blaga, aceºtia ºi alþii au fãcut un pas înapoi cînd au obþinut rezultate sub nivelul celor promise? Pãi nimeni nu a spus în PRM gogoºi mai sfruntate decît acest Popescu – promitea 10 – 12% la locale, la generale era deja în Parlament – ori insul nici gînd sã-ºi asume rãspunderea, sã-ºi dea demisia, sã facã un gest normal. De ce? Pentru cã aºa fac slugile care s-au vãzut stãpîni. Insul nu a fost în stare sã organizeze mãcar un congres, sã punã partidul în legalitate, poate exista o dovadã mai bunã de incompetenþã ºi iresponsabilitate?

Se vor face peremiºtii preº în faþa unuia ca Diaconu, sau ca Becali? Sau poate se vor lãsa comandaþi de însuºi Ghiþã, poate vor mai da cîte o ºtire pe RTV, cîteva secunde printre fonfleuri ºi bazaconii cu titluri de oameni nebuni. Cu siguranþã cã peremiºtii pe care îi cunosc eu nu vor face ºi nu vor accepta asemenea înjosiri; la fel de sigur, cei care vor achiesa la asemenea idei ºi planuri – sau vor „accesa”, cum spune ridicolul Popescu – nu sînt decît niºte parveniþi, care nu au legãturã cu marele PRM. Lor nu le pot ura decît „Cale bãtutã” - restul îl face cine vã prinde… cã doar sînteþi „pro europeni”. Închei recunoscîndu-mi vina: am scris prea mult despre prea puþin, de fapt despre zero-barat. Aºa cã fiþi fericiþi voi, aceºti neica-zero-barat, v-am dedicat ceea ce nimeni altul nu ar fi fãcut, un editorial în „România Mare“; Vadim era mai practic, vã punea numele sau feþele la o rubricã meritorie – „Scuipaþi aici”. Consideraþi cã acesta nu e un editorial, ci un mare scuipat - e tot ceea ce meritaþi voi, cei care aþi trãdat moºtenirea lui Vadim.

toate porþile deschise, pe cînd voi, nãtîngilor, nu ieºiþi în evidenþã cu nimic. Lidia Vadim Tudor a crescut alãturi de Vadim, a învãþat multe de la el, are calitãþi de lider, charismã, la fel ca tatãl ei, ºi chiar ºi discurs. Îi lipseºte experienþa, dar nimeni nu s-a nãscut învãþat. Voi, în schimb, aþi stat degeaba ani în ºir pe lîngã Vadim, pentru cã nu aþi învãþat nimic.

Poate o sã mã întrebaþi cu ce drept vã judec. Iar eu vã rãspund: în calitate de vicepreºedinte al Organizaþiei PRM Suceava, din anul 1993 ºi pînã în prezent. Pentru mine PRM a fost a doua familie, iar Vadim a fost mentorul meu.

Vã acuz, domnule Adrian Popescu, cã aþi distrus ce a mai rãmas bun din acest partid, cu care eu m-am mîndrit în toþi aceºti ani.

Vã acuz cã l-aþi trãdat pe vrednicul de pomenire ºi regretatul Vadim.

Vã acuz pentru felul în care v-aþi purtat cu familia lui, mai ales cu Lidia Vadim Tudor.

Ruºine sã vã fie!

Singura soluþie pe care eu o vãd este sã vã retrageþi din partid, dupã care sã mergeþi la mormîntul lui Vadim ºi sã-i cereþi iertare. Trebuie sã recunoaºteþi cã nu sînteþi demni sã fiþi urmaºii unui asemenea om.

Pe aceastã cale fac un apel la toþi preºedinþii de filiale din þarã: haideþi sã ne unim cu toþii, spre binele partidului, pentru viitorul acestuia, sã nu-l lãsãm sã disparã, pentru cã este singurul partid naþionalist care mai existã astãzi cu adevãrat pe arena politicã a þãrii. Trebuie sã organizãm un Congres adevãrat, la o datã stabilitã de comun acord, iar ca preºedintã sã fie aleasã Lidia Vadim Tudor. Nu doresc sã supãr pe nimeni din partid, îi cunosc pe membrii cei vechi, dar pînã în prezent nici unul nu îmi sunã în minte ca avînd puterea de a deveni preºedinte. Singurul emblematic este ºi va rãmîne VADIM, prin moºtenitorii sãi.

Mã adresez domniºoarei Lidia, pe care o iubesc, aºa cum l-am iubit ºi pe tatãl ei. Am fost foarte trist cînd am citit materialul cu titlul „Adio, PRM, cu dragoste!“. Am

DECLARAÞIE DE PRESÃ

Lidia Vadim Tudor se delimiteazã de actuala conducerea interimarã a PRM (urmare din pag. 1) PRM se va dilua într-o alianþã care, în afarã de interese financiare ºi personale, nu va aduce nimic bun României ºi, cu atît mai puþin, PRM. Vã asigur cã, dacã pentru unii va fi profitabil, pentru PRM ºi mulþi români NU va fi BINE deloc.

Sper, ca fiicã a celui care a fondat acest partid ºi ca partizan al doctrinei PRM, cã în acest partid încã mai existã persoane care sã se poatã opune distrugerilor puse la cale de cãtre un interimar fãrã nume ºi fãrã caracter. Sper ca în România încã sã existe un filon al naþionaliºtilor, care încã poate stopa distrugerea Partidului România Mare. Sper cã cei care sînt la conducerea Filialelor Judeþene sã înþeleagã cã îndepãrtarea actualei conduceri este esenþial sã se facã pînã la Congres, dacã acesta se va mai face vreodatã. Pentru cã, altfel, voi, cei care încã mai credeþi în PRM, veþi asista doar la un circ de Congres, pus la cale de cei care acum vã mint. Am sã fiu alãturi de toþi cei care cred în linia naþionalistã a PRM, am sã fiu alãturi de toþi cei care cred cã actuala conducere a PRM este nocivã atît pentru partid, cît ºi pentru cei care cred în România. Sper cã acum, în ceasul al 11-lea, cei care trebuie vor lua poziþie clarã ºi fãrã echivoc împotriva celor care vînd acest partid pentru 30 de arginþi”.

suferit cum nici nu vã puteþi imagina, ºi de aceea m-am apucat sã scriu aceste rînduri. Tot ceea ce vreau sã transmit este: „Lidia, nu te lãsa!“. ªi în asentimentul meu sînt toþi peremiºtii adevãraþi. ªarlatanii au pus mîna pe acest partid cu cea mai mare vechime dintre toate cele care s-au perindat pe scena politicã a þãrii, cu aceeaºi denumire, cu acelaºi preºedinte ºi cu o doctrinã de invidiat. Ei ºtiu bine cã au pus mîna pe o comoarã de aur ºi diamante, dar nu ºtiu cã lanþul cu chei este la Lidia, singura „moºtenitoare de drept“ a acestui patrimoniu, pe care tatãl ei l-a realizat prin sudoare, nopþi nedormite, zile neîntrerupte de muncã, ºi la Senat, ºi la partid, ºi la reviste. Nimeni dintre cei care acum se luptã pentru o bucãþicã din prãjiturã nu a fãcut ceva sau a contribuit cu ceva la construirea acestui edificiu. Cum sã te înfrupþi din ceva care nu îþi aparþine. Acesta se numeºte furt. ªi pentru furt, se face închisoare. Aºadar, atenþie la neatenþie. Nu vã jucaþi cu focul, pentru cã s-ar putea sã vã ardeþi.

Eu propun ca toþi cei care gîndesc la fel ca mine sã mã contacteze, sã facem un Comitet de Acþiune, sã ne întîlnim la Bucureºti ºi sã facem ordine. Pentru cã altfel vom dispãrea, pentru totdeauna. „Soluþia PRM nu este pasul înapoi, ci pasul înainte!“ Iar planul este ca la viitorul Congres al PRM Lidia Vadim Tudor sã candideze la funcþia de preºedinte al partidului, iar dacã soarta îi este favorabilã, asta vor decide cei care vor vota. Sînt sigur cã bunul Dumnezeu va face dreptate ºi vor învinge doar cei buni ºi drepþi.

Iar celor care vor sã distrugã sau sã vîndã PRM, le transmit urmãtoarele: Chiar dacã partidul va muri, Naþionalismul din sufletul românilor nu va dispãrea niciodatã. Sã nu uitaþi asta! Închei cu aceste cuvinte, adresate lui Vadim: „Sã te iubim a fost uºor/ Sã te uitãm este imposibil“.

Sfîrºit VASILE CERLINCÃ, Suceava, 16 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 7 aprilie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Originea conflictului arabo-israelian (3) În acest context, izbucneºte al treilea rãzboi între compromis cu Israelul, ceea ce a agravat mai mult relaþiIsrael ºi þãrile arabe, cel din 1967, numit „rãzboiul de ile cu Iordania. ºase zile”. Cauzele ºi pretextele au fost multiple ºi au Efectivele Rezistenþei palestiniene duc o luptã de început cu un an mai înainte. În noiembrie 1966, are loc gherilã împotriva Israelului în teritoriile ocupate, iar în o violentã incursiune militarã israelianã în oraºele ior- Gaza, la frontiera libanezã, au loc numeroase atentate daniene de la graniþã, urmatã de puternice manifestãri de teroriste. Începe acum epoca de glorie a terorismului stradã palestiniene la Hebron, Naplousa, Ramallah, arab palestinian. Însã, atunci cînd Egiptul ºi Iordania Ierusalim. Represiunea acestora de cãtre iordanieni con- acceptã planul Rogers, care prevedea suprimarea acþiuduce la o rupturã între regele Hussein ºi OEP. La 18 mai nilor teroriste palestiniene, ele nu mai pot tolera aceastã 1967, Egiptul cere O.N.U. retragerea „cãºtilor albastre” luptã a grupãrilor militare palestiniene din Iordania. din Gaza ºi Golful Akaba, dar este refuzat. În 20 mai, Regele Hussein, controlat de un comitet desemnat de însã, trupele egiptene evacueazã toate forþele de securi- Liga Arabã, primeºte dreptul de a suprima puterea paratate staþionate în Gaza ºi Sinai. La 22 mai, Nasser lelã palestinianã. Ca urmare a confruntãrilor foarte vioînchide Golful Akaba pentru navele israeliene. La 30 lente, vor exista peste 4.000 de victime, iar în 1971, OEP mai are loc reconcilierea dintre Iordania ºi OEP ºi va fi exclus din Iordania, stabilindu-se în Liban. semnarea unui pact de apãrare mutualã egipteano-iorÎn ceea ce priveºte Israelul, deºi acceptã planul danian, la care aderã Irakul, la 4 iunie.

Rogers, pune mereu o serie de condiþii, care amînã apliSimþindu-se ameninþat, Israelul trece la ofensivã. carea sa. În final, se ajunge la un eºec.

Mai înainte, vestitul general Moshe Dayan este numit, la Ultimul rãzboi dintre Israel ºi þãrile arabe, cel de 1 iunie 1967, ministrul Apãrãrii, deci se preconiza o acþi- „Yom Kippur”, din 1973, reprezintã o încercare a Siriei une militarã, care este adoptatã la 3 ºi Egiptului de a-ºi recupera teritoriile iunie. Aceasta începe în dimineaþa pierdute în 1967, beneficiind acum de zilei de 5 iunie 1967, printr-un masiv sprijinul indirect al þãrilor petroliere atac aerian asupra aerodromurilor din Golf. Iordania, însã, va refuza sã militare egiptene, apoi siriene ºi iorse implice în acest conflict. daniene. Simultan, trupele israeliene El începe la 6 octombrie 1973, cînd intrã în Sinai ºi Ierusalimul de Est. La forþele siriano-egiptene lanseazã o 7 iunie, Israelul ocupase deja întreg ofensivã conjugatã împotriva trupelor malul vestic al Iordanului – israeliene din Sinai ºi Golan. Atacul Cisiordania, iar în aceeaºi zi Iordania egiptean le ia prin surprindere ºi anunþa cã acceptã încetarea focului. repurteazã un mare succes. De asemeConsiliul de Securitate al O.N.U. nea, trupele siriene elibereazã o parte a cerut, încã din 5 iunie, oprirea ostilimportantã din Golan. Contraofensiva israelianã din 8 octombrie duce la itãþilor, dar acestea vor continua în reocuparea Golanului, iar la 17 octomzilele urmãtoare. În Sinai, luptele brie, în Sinai, o parte a armatei dintre armata egipteanã ºi israelianã israeliene va ocupa o poziþie înaintatã erau în desfãºurare, cu o supremaþie pe partea occidentalã a Suezului, încerevidentã a Israelului. La 8 iunie 1967, Egiptul anunþa la O.N.U. cã acceptã Muhammad Anwar el-Sadat cuind armata a Ill-a egipteanã, lîngã Ismailia. La 16 octombrie 1973, în încetarea focului imediat ºi neconKuweit, reprezentanþii þãrilor arabe din diþionat. Mai rãmînea Siria, de care trupele israeliene se vor ocupa la 9 iunie, punînd OPEC hotãrãsc declanºarea embargoului petrolier ºi ridistãpînire cu rapiditate pe înãlþimile Golan. La 10 iunie, carea preþului la baril pînã la evacuarea completã a teriIsraelul anunþã cã acceptã rezoluþiile Consiliului de toriilor ocupate de Israel în 1967. Dupã mai multe convorSecuritate. Dar deja rãzboiul era gata, cu o înfrîngere biri ºi deplasãri în regiune, secretarul de stat american zdrobitoare a statelor arabe. Pe lîngã miile de morþi, H. Kissinger a reuºit sã obþinã respectarea unei încetãri a acestea pierduserã peste 70.000 kmp de teritoriu: întrea- focului la 22 octombrie 1967.

Consiliul de Securitate al O.N.U. voteazã rezoluþia ga peninsulã Sinai – cu exploatãrile petroliere de la 338, referitoare la acest armistiþiu, dar rãzboiul va conMarea Roºie, Fîºia Gaza, înãlþimile Golan, Cisiordania. tinua.

La 24 octombrie, Egiptul cere trupelor americane Imediat începe colonizarea acestora, un nou grup masiv ºi sovietice sã intervinã pentru respectarea rezoluþiei. de palestinieni fiind adus în aceste teritorii.

Deºi s-a terminat cu victoria Israelului, rãzboiul de Americanii au refuzat, dar afirmarea disponibilitãþii ºase zile a schimbat profund datele geopoliticii URSS de a interveni a condus la o adevãratã alertã Orientului Mijlociu, reactivînd conflictul care pãrea, din nuclearã a Statelor Unite. În cele din urmã, O.N.U. 1956, a se fi liniºtit. În primul rînd, înfrîngerea comunã ºi voteazã rezoluþia 340, la 26 octombrie 1967, prin care se pierderea de teritorii a condus la refacerea unitãþii arabe trimite o forþã de urgenþã pe frontul din Suez pentru a asigura stabilitatea în zonã ºi încetarea focului. ºi la o solidaritate accentuatã a þãrilor petroliere, în frunte La insistenþele SUA, Israelul acceptã un acord cu cu Arabia Sauditã. În plus, creºte preocuparea pentru Egiptul la 11 noiembrie. La 21 decembrie 1967, se înarmare. În al doilea rînd — cel mai important, înfrîndeschide, la Geneva, Conferinþa de Pace în problema gerea statelor care se considerau protectoarele poporului Orientului Mijlociu, la care participã Egiptul, Siria, palestinian a condus la transferarea încrederii acestuia Iordania, Israelul, URSS ºi SUA. Ea nu a reuºit impunerea spre grupãrile de rezistenþã palestiniene. Acestea au unui tratat de pace, ci doar acorduri de încetare a focului decis, în iulie 1967, sã continue singure ostilitãþile între Egipt ºi Siria, pe de o parte, ºi Israel, pe cealaltã. Mai împotriva Israelului, nu printr-un rãzboi convenþional, ci tîrziu, se vor semna acorduri de dezangajare progresivã a printr-o gherilã dublatã de un „rãzboi al poporului, de forþelor militare israeliene. La 18 ianuarie 1974 ºi 4 seplungã duratã”. În perioada 1-4 februarie 1967, are loc tembie 1975, Egiptul recupereazã o parte din Sinai, iar la Reuniunea celui de-al cincilea Consiliu naþional palesti- 31 mai 1974, Siria recupereazã zonele ocupate de nian al OEP, în urma cãruia Fatah, Yasser Arafat, devine israelieni în 1973 ºi o micã parte din Golan. preºedintele Comitetului executiv al OEP. Astfel se poate considera cã, în urma rãzboiului de Totuºi, statele arabe cautã o soluþie politicã. Atît ele, Yom Kippur, Egiptul ºi Siria au obþinut o victorie cît ºi Israelul acceptã rezoluþia 242 a O.N.U., din 22 parþialã. Rãzboiul a marcat, însã, mai înainte de toate, o noiembrie 1967, care impunea „retragerea forþelor dublã ascensiune: cea a OPEC, care devine un factor de armate israeliene din teritoriile ocupate în timpul recen- influenþã decisivã în zonã, ºi cea a OEP, care începe sã tului conflict”, „respectarea ºi recunoaºterea suvera- fie recunoscutã tot mai mult de palestinieni ca reprezennitãþii ºi integritãþii teritoriale, a independenþei politice a tanta lor, pe fondul slãbiciunii statelor arabe. fiecãrui stat din regiune”. Datele acestei rezoluþii nu vor Criza Canalului Suez fi, însã, respectate ºi aplicate de Israel. Începînd din 1968, Nasser întreprinde un rãzboi de Cînd vicontele Ferdinand de Lesseps demara, în uzurã asupra canalului de Suez împotriva trupelor 1859, construcþia Canalului Suez, nu ºtia, probabil, cã la israeliene. În iulie 1970, însã, Egiptul ºi Iordania accep- o distanþã de aproape 100 de ani, aceasta va fi cauza unui tã planul de pace al secretarului de stat american W. rãzboi, limitat, din fericire, dar cu repercusiuni majore Rogers, referitor la aplicarea rezoluþiei 242 de încetare a asupra Orientului Mijlociu. Nãscut în 1805, la focului, plan acceptat în august de Israel. OEP ºi Yasser Versailles, Ferdinand de Lesseps a reuºit ca, în zece ani, Arafat resping, însã, aceste acorduri, ca orice formulã de sã termine lucrãrile la Canalul Suez. Un factor decisiv la

aceastã realizare inginereascã a constat ºi în prietenia sa cu prinþul Mohamed Said, fiul mai mic al lui Mohamed Ali, întemeietorul dinastiei egipetene.

Lung de 161 kilometri, Canalul Suez devenea principala rutã de transport dintre Europa ºi Asia, ºi a nãscut, încã de la început, tensiuni între guvernul englez ºi cel francez, britanicii Ferdinand de Lesseps nevãzînd cu ochi buni o construcþie iniþiatã ºi condusã de francezi, acest lucru putînd prejudicia interesele coroanei britanice în Orientul Mijlociu.

Pentru realizarea Canalului Suez a fost înfiinþatã o societate internaþionalã pentru lucrãri ºi exploatare a Canalului, beneficiile urmînd sã fie împãrþite astfel: 15% guvernului egiptean, 10% fondatorilor, iar 75% acþionarilor. Concesiunea asupra exploatãrii Canalului a fost datã Companiei Universale, care lua fiinþã pe o perioadã de 99 de ani de la intrarea în funcþiune a noii cãi maritime. În anul 1956, cînd traversarea Canalului se efectua în maximum 14 ore, numãrul navelor care-l strãbãteau anual ajunsese la 19.000, al mãrfurilor la 242 milioane de tone ºi al pasagerilor la 270.000. Beneficiile realizate, în fiecare an, de Compania Universalã se ridicau la peste 100 milioane de dolari, din care aproximativ 3 milioane ajungeau în vistieria statului egiptean.

Chiar dacã nu se întrevedea o intervenþie egipteanã în treburile Companiei Universale, poziþia þãrilor occidentale de a refuza, printre altele, finanþarea barajului de pe Nil, atît de necesar Egiptului, a fãcut ca preºedintele Gamal Abdel Nasser sã decidã naþionalizarea Canalului Suez. Miºcarea pe care conducãtorii statului egiptean au fãcut-o în acel an, 1956, a fost una atent ºi minuþios pusã la punct, de aceastã acþiune ºtiind doar cinci persoane, apropiate ºi de încredere, ale preºedintelui Nasser.

Decizia Departamentului de Stat, din 18 iulie 1956, prin care anunþa cã Washingtonul renunþã sã mai participe la finanþarea construcþiei barajului de pe Nil „datoritã slãbiciunii economiei egipetene” ºi a „instabiliþãtii regimului”, a fost scînteia care a deschis calea spre naþionalizare a Companiei Universale. Nasser a enunþat pentru prima oarã aceastã idee pe 22 iulie, la cîteva zile dupã comunicatul american, decizia finalã fiind „naþionalizarea totalã ºi imediatã” a Canalului Suez. În acest sens, o echipã de juriºti ºi ingineri a fost însãrcinatã imediat pentru eleborarea planului naþionalizãrii, un proiect complex, care nu lasã loc de nici un fel de greºealã. Principala problemã care trebuia rezolvatã, pe lîngã faptul cã nu se ºtia ce reacþie vor avea cei 400 de tehnicieni strãini, era o clauzã din tratatul anglo–egiptean, din 1955, prin care, în cazul în care activitatea canalului era afectatã, trupele britanice aveau voie sã intervinã. Acest fapt trebuia preîntîmpinat cu orice preþ. Din acest motiv, pe lîngã aspectul juridic, egiptenii se pregãteau ºi pe plan militar, existînd o realã ameninþare din partea guvernului englez, în special, de a declanºa un rãzboi.

Rapiditatea ºi modul în care a fost realizatã naþionalizarea, au reprezentat rãspunsul guvernului de la Cairo pentru refuzul SUA de a finanþa barajul de la Assuan. Pe 22 iulie, în discursul sãu de la Alexandria, cu ocazia celei de-a 4-a aniversãri a izgonirii regelui Faruk, Nasser va rosti o parolã care va declanºa întreaga operaþiune de naþionalizare a Canalui ºi care va lua pe nepregãtite cancelariile europene. Cuvîntul-cheie rostit în discurs a fost cel al iniþiatorului ºi constructorului Canalului Suez, „Ferdinand de Lesseps”, moment în care echipele au preluat controlul sediilor ºi al punctelor de lucru ale Companiei Universale, iar în Jurnalul Oficial al Egiptului se publica legea naþionalizãrii Canalului Suez.

Decizia guvernului de la Cairo a luat total pe nepregãtite cercurile conducãtoare din Occident.

Premierul britanic, Anthony Eden, în urma unei ºedinþefulger, a decis înlãturarea preºedintelui Nasser printr-o acþiune militarã imediatã. (va urma) DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 7 aprilie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (3) Cercuri în lanurile de cereale (2) Obiectele zburãtoare neidentificate dãduserã naºtere acelor cercuri, sau „subconºtientul colectiv”, sau chiar Gaia, mitica zeiþã Mama Terrei care, îndureratã de lipsa de respect a omenirii faþã de ea, ne avertiza pe toþi sã ne schimbãm modul de viaþã!

Aceastã teorie senzaþionalã a fost avansatã în special de cercetãtorii Pat Delgado ºi Colin Andrews, a cãror carte - ,,Dovezi circulare” - a devenit best-seller în 1989. Sugerînd cã cercurile apar în anumite locuri, an dupã an, ei au invocat ca „dovezi” diferite evenimente ciudate. De ce, de exemplu, deasupra unui cerc de la Winterbourne Stake, din Wiltshire, un pilot al unui avion turboreactor ,,Harrier” s-a catapultat (ºi a murit) în mod misterios, lãsîndu-ºi aparatul de zbor sã pluteascã în continuare, pînã ce, ulterior, s-a prãbuºit în Marea Irlandei? De ce, cînd Andrews a luat acasã mostre de sol de pe un cîmp cu cercuri, alarma antifurt din coliba în care ascunsese mostrele se dezactiva, brusc, la ora 4,15, în fiecare dimineaþã? De ce cîinele sãu, dus cu forþa în mijlocul unui astfel de cerc, a început sã vomite?

Evident! „Fãuritorii de cercuri” erau responsabili!

Desigur, ei au recunoscut, totuºi, cã existau ºi unele farse. Era un lucru bine ºtiut. Într-un caz, ,,Daily Mirror” a plãtit o familie de fermieri, pe nume Shepherd, ca sã realizeze o formã întortocheatã, din 5 cercuri false. Ei au dus operaþiunea la îndeplinire, intrînd în cîmp pe picioroange (pentru a nu lãsa urme de paºi), dupã care au presat recolta, cu tãlpile, sub forma unor cercuri. Dar, cei care credeau cu adevãrat în astfel de fenomene (în timp ce deplîngeau acest

aspect comercial cras) au observat cã marginile cercurilor astfel formate erau aspre ºi inexacte.

Alþi cercetãtori au remarcat, însã, modul în care cîinii reacþioneazã cînd se aflã în mijlocul acelor cercuri, de parcã ei ar simþi niºte energii nepãmîntene. Mulþi alþi observatori au declarat cã au vãzut lumini stranii plutind noaptea deasupra cîmpurilor, în zonele în care, mai tîrziu, aveau sã aparã cercuri, sau cã au auzit sunete ascuþite ºi zgomote asemãnãtoare celor provocate de paraziþii electrici. Cei încrezãtori în intervenþia extratereºtrilor au pus mare preþ pe ceea ce se povestea legat de subiect, cum a fost cazul din 16 iunie 1991, cînd un cerc cu diametrul de 23 de metri a apãrut la Bolberry Down, aproape de Salcombe, în Devon. Operatorul de radio local, Lew Dilling, a auzit niºte pãcãnituri de frecvenþã înaltã, cu totul ciudate, în momentul în care a încercat sã revinã la frecvenþa obiºnuitã. „Semnalele erau atît de puternice, a spus el, încît le puteai auzi pe fundalul posturilor Radio Moscova ºi Vocea Americii - ºi, de obicei, acopereau orice alt semnal”. Între timp, patronul barului local se pare cã a aflat de cercuri numai dupã ce cîinele sãu a turbat, sfîºiind cu dinþii un covor.

Pînã acum, pentru toþi cei ce nu erau complet scoºi din minþi de nevoia de a crede în intervenþia extraterestrã, devenise evident cã fenomenul prezenta semne îngrijorãtoare, de origine pur umanã. Nu numai cã exista o evoluþie rapidã de la cercuri simple la cercuri complexe ºi, apoi, la „pictograme”, ºi chiar „insectograme”, dar „fãuritorii de cercuri” nãruiau fiecare nouã teorie „rezonabilã”, prin producerea altor formaþiuni (fiecare dînd naºtere unei noi teorii), cu o promptitudine misterioasã. (va urma) STUART GORDON

A N T O L O G I A

C U P A T R U

P Ã P U ª I L O R

L Ã B U Þ E

Mijloace de transport în comun 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) ...; 2) Împãrþit, distribuit; 3) ...

– Maria Alexe; 4) Maramureº (auto) – Sandu Ion – Erou din mitologia greacã; 5) Vapor – Începe vacanþa! – Sau; 6) Îi este fricã de ruine; 7) Ioana Orban – Stînjenel – Cãmaºã cu flori; 8) Fata din Mangalia! – Începerea competiþiei; 9) La tren, tramvai, autobuz etc. – Intrarea în Europa!; 10) Agriculturã (presc.) – ...

VERTICAL: 1) ... – În prag!; 2) Medic specialist în reumatologie; 3) Între ºapte ºi nouã – Stan Enache – Din nou; 4) Stat asiatic cu capitala la Vientiane – Automobil italian; 5) Se hrãneºte numai cu plante – Acum, în tramvai!; 6) Abreviere medicalã – Hãu; 7) Joc de copii – Ager, iscusit; 8) Folosinþã – Nimic – Metal preþios; 9) Produs de cofetãrie – Alifie; 10) ...

DICÞIONAR: AIAX PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,METEOROLOGICÔ 1) BURNITA - PAS; 2) RECE – OPARIT; 3) UD – TUNETE – E; 4) MUSON – LOTCA; 5) ARC – SA - NOR; 6) IARA – PARIS; 7) C – PU –AE – IVI; 8) AVALANSA – AT; 9) LITERAT – STA; 10) DN – TELINA - R; 11) ATRASE – PLOI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.