Romania mare, nr 1388

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

CHRISTOS A ÎNVIAT! Tableta de înþelepciune O, Patrie, începe Sãptãmîna Patimilor pentru mine! Luni am sã te apãr în bãtãlia de la Posada, marþi am sã mã lupt la Podul Înalt, miercuri la Cãlugãreni, joi la Plevna, vineri la Mãrãºeºti, sîmbãtã la Pãuliº, iar duminicã am sã mã tîrãsc, plin de rãni, la Slujba de Înviere, oficiatã spre slava Limbii Române, pentru care s-au dat cele mai grele lupte din Istorie. Nu concep fericirea în afara jertfei. Eu sînt duhovnicul milioanelor de morþi cãzuþi pe altarul Þãrii. Aliluia!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Morþii în atentate: dovada cã NATO trebuie desfiinþat Motto: „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam” (De asemenea, Cartagina trebuie distrusã). Cato cel Bãtrîn Atentatele din Egipt în duminica Floriilor – precedate de cele din Suedia, Anglia, Franþa, Belgia, Germania sau chiar cele

de la Sankt Petersburg - dovedesc vulnerabilitatea, iluzia – ba chiar pericolul - sistemului defensiv „asigurat” de NATO. Rãscolirea jeraticului islamist ºi suflul dat prin susþinerea „democratizãrilor“ au dat foc lumii. NATO nu a fãcut decît sã stîrneascã acele nuclee teroriste care, de la începutul intervenþiilor „antiteroriste”, se tot extind în Europa, ajungînd acum, iatã, chiar în inima Angliei, provocînd suspendarea lucrãrilor Parlamentului, în paºnica Suedie, sau în Egipt, în chiar inima credinþei ca timp ºi spaþiu, de Florii, în mijlocul strãvechii ortodoxii copte. (continuare în pag. a 22-a) DRAGOª DUMITRIU

Farmecul discret al sãrãciei Unde sînteþi voi, pãrinþii mei? Ce n-aº da sã vã mai vãd o datã! Aþi murit de tot, sau sînteþi zei Rãtãcind pe bolta înstelatã? Astãzi sînt celebru ºi blazat N-am de ce mã plînge, am de toate Fie Domnul veºnic lãudat De mi-ar da ºi-un strop de sãnãtate. Ce folos cã scriu ºi cîºtig bani? La ce bun politica înaltã? Eram fericit în primii ani Cînd am fost, cu toþii, laolaltã. Casa era plinã de copii Nu ºtiam ce-nseamnã supãrarea N-aveam noi prea multe jucãrii Nu ºtiam ce-i muntele, sau marea.

Însã gustul vieþii era bun Rîdea-n soare iarba dupã ploaie Jubilam de Paºte ºi Crãciun Puneam cele mai curate straie. Plutea, ca un duh, în mahala Farmecul discret al sãrãciei Îngerul cu spadã ne veghea N-am fost sclavi pãcatului trufiei. Voi ne-aþi îndrumat sã ne rugãm În genunchi, aºa cum se cuvine Lui Isus credinþã sã-I jurãm El sã ne înveþe ce-i mai bine. Lui sã-I mulþumim înlãcrimaþi Cã nu ducem lipsã de nimica. Douã surioare ºi trei fraþi Inimi mari, ce n-au ºtiut ce-i frica. Azi dau filmul vieþii înapoi Sã pricep secretul casei noastre:

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Sfintele Paºti Isus Christos reprezintã cea mai frumoasã legendã a umanitãþii. Iar din aceastã legendã, cea mai glorioasã paginã o constituie Paºtele. De ce nu Crãciunul, cum afirmã aproape toþi slujitorii bisericii? Pentru simplul motiv cã la naºterea sa, cel hãrãzit sã devinã Mîntuitorul lumii era aidoma oricãrui copil, nu putea, nu avea cum sã se implice în evenimente, alþii erau eroii maturi ºi activi ai acelui miracol. Pe cînd rãstignirea ºi învierea sa sînt pline de vorbele sale, de înþelepciunea ºi tragismul fãpturii sale. Nu diminuez însemnãtatea Crãciunului în raport cu cea a Paºtelui. Dar la Crãciun, bucuria e prea mare, parcã un fir cosmic leagã destinele protagoniºtilor ºi le fereºte de rãu - pe cînd Paºtele înseamnã drama supremã, care ne face pe fiecare dintre noi sã ne imaginãm în locul lui Isus pe cruce, sã însetãm ºi sã ni se dea oþet, sã lãcrimãm la fiecare piron bãtut în palme sau în picioare, sã înotãm în apele morþii odatã cu ultima suliþã înfiptã în coapsã. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 5 aprilie 1991) Se rugau pãrinþii pentru noi Domnul sã ne scape de dezastre. Nu existã scut mai minunat Decît rugãciunea cea smeritã ªi o viaþã fãrã de pãcat – Iar rãsplata fi-va înzecitã. Le spun tuturor sã fie drepþi Din puþinul lor sã facã daruri Toþi ateii cred cã sînt deºtepþi Însã dracul i-a jucat la zaruri. Îmi e dor de cei neprihãniþi De la ei îmi iau ºi azi putere... Unde sînteþi voi, pãrinþi iubiþi? Mã primiþi la masa de-nviere? CORNELIU VADIM TUDOR, 3 martie 2014 (Text preluat din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)

ADEVÃRAT A ÎNVIAT! NR. 1388

ANUL XXVIII

VINERI 14 APRILIE 2017

24 PAGINI

4 LEI


Pag. a 2-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E L U N G Extremismul unguresc scandalizeazã opinia publicã din România Mihai fãrã de Þarã se pupã iar cu emigraþia maghiarã Smaranda e cea mai miºtoacã Delia Budeanu ºi stilul cotcodac Întîmplãri stranii la Muzeul Naþional de Artã Importante mutãri la televiziune Brigadã de arbitri strãini la meciul Steaua-Dinamo: K.G.B., CIA ºi Mossad! PARTEA I Salutarã iniþiativa televiziunii de a difuza vinerea trecutã, la o orã de vîrf, imagini de la reuniunea extremismului unguresc, desfãºuratã la Eger. Efectul asupra populaþiei româneºti a fost formidabil: opinia publicã a acestei þãri este scandalizatã de neobrãzarea fãrã margini a acestor ticãloºi care, în numele unor pretinse drepturi ale omului, vor, în fond, dezmembrarea teritorialã a României. În ceea ce o priveºte, revista „România Mare” a luat atitudine fãrã încetare, de la primul sãu numãr ºi pînã azi, împotriva fascismului unguresc, demascîndu-l sãptãmînal cu probe de necontestat, solicitînd punerea lui în afara legii ºi expulzarea imediatã a promotorilor pe care îi are. Noi îi ºtim pe unguri mai bine decît oricine, chiar decît se cunosc ei înºiºi: ungurii numai de fricã ºtiu! Ce democraþie? Ce drepturi ale omului? Vor sã se încadreze în eforturile colective ale acestei þãri de a ieºi din crizã? Atunci e bine, îi preþuim ºi le asigurãm absolut toate drepturile, cu mult peste standardul internaþional. Nu vor sã facã treabã, agitã spiritele, îi terorizeazã pe români ºi creeazã enclave etnice de zici cã nu mai sîntem în România, ci în Ungaria – atunci îi vom face sã simtã rigorile legii ºi indignarea noastrã. Le mai dãm un avertisment tuturor derbedeilor care n-au învãþat nimic din lecþiile istoriei: dacã veþi continua sã batjocoriþi poporul acesta la el acasã, atunci vã puteþi aºtepta la naºterea unei miºcãri naþionaliste româneºti de o duritate extremã, care va face sã se aleagã praful ºi de Ungaria, ºi de de Casa Comunã a Neîndoielnic, revolta noastrã e dublã: atît Europei! faþã de iresponsabilii lideri ungari care aþîþã flãcãrile vrajbei, cît ºi - mai ales - faþã de trãdãtorii de þarã români. Ultimul eveniment care a avut darul sã ne toarne în cap jetul unui duº rece a fost vizita în S.U.A. a fostului rege Mihai. Îmbrãþiºîndu-l fãrã rezerve, prezentîndu-l ca pe M.S. Regele României (?!), ziarul marii trãdãri naþionale, condus de un borfaº de maºini ºi de cîþiva pui de legionari, am numit „România liberã”, publicã un serial întreg de corespondenþã, sub semnãtura unei analfabete pe nume Roznoveanu Mirela. Dacã o întrebi pe-asta care e diferenþa dintre republicã ºi monarhie, face pipi pe ea, exact cum a fãcut Mihai la 23 august 1944, cînd s-a hotãrît arestarea Mareºalului Antonescu (se pare cã din cauza asta a ieºit tînãrul rege din încãpere, precipitat ºi transpirat nevoie mare). Ceea ce ne-a lãmurit definitiv asupra ramolismentului total al acestui ridicol strigoi monarhic, care bîntuie prin lume pentru a obþine sprijinul de a se urca din nou pe tronul unei þãri ce nu-l doreºte, este întîlnirea sa, cu cine credeþi? Cu Jerry Lewis, care se uitã ºaºiu ºi înghite muºtiucurile de la saxofon? Sau poate cu nevasta lui Buhoiu, care dacã va avea norocul sã cadã din pat cu cele patru tone ale ei se va produce marea falie continentalã pe care o aºteaptã americanii de 100 de ani? Vax, n-aveþi fler. Fostul rege s-a întîlnit cu unul dintre cei mai înverºunaþi duºmani ai Poporului Român, congres-

C A R I C A T U R I

manul american de origine maghiarã Tom (Tamaº) Lantoº, care întreþine peste Ocean o diabolicã campanie pentru dezmembrarea României ºi prezentarea noastrã în cele mai întunecate culori, de parcã am fi barbarii lumii. Vedeþi cum se leagã lucrurile? În vara lui 1989, Miºu Flãmînzitul se întîlnise cu semnatarii Declaraþiei de la Budapesta, dîndu-le binecuvîntarea lui, deºi nemernicii ãºtia cereau autonomia Transilvaniei. Acum se vede ºi cu tatãl lor, Tamaº Lantoº, iar „România liberã” cade pe spate de plãcere ºi salutã trocul ãsta ca pe un mare eveniment. ªi ce mai zice Roznoveanca noastrã ºleampãtã, care pînã acum doi ani fãcea pe marea ateistã de la revista „Magazin”? Pãi citiþi ºi vã cruciþi: „Fostul congresman J.Le Boutillier a spus în cuvîntul sãu cã S.U.A. trebuie sã-ºi exercite asupra României presiuni diplomatice, economice, politice (?!) pentru a determina un proces de realã democratizare ºi a afirmat cã Regele Mihai poate fi garantul acestui proces”. Ne-am frecat la ochi, pentru cã ni s-a pãrut cã nu vedem bine: e prima oarã în istoria lumii cînd se afirmã cã un proces de realã democratizare trebuie impus cu pumnii ºi picioarele, pardon, cu „presiuni diplomatice, economice, politice”. S-ar putea ca acest fost congresman, cu nume de sticlã îmbuteliatã, sã fie þãcãnit, de-aia poate l-au ºi dat ãia afarã din Congres, dar dacã o avea vreo încuviinþare oficialã? Pentru cã iatã ce zice regalista „României libere” în încheiere, cu aere secretoase, ca Bãcanu în talciocul de maºini: „Au avut loc, totodatã, în aceste zile, numeroase întîlniri importante, care nu se pot da publicitãþii”. Probabil cã suveranul Bîlbîilã Întîiul s-a vãzut cu C.I.A., cum se vãzuse ºi Bãcanu, anul trecut, cum s-a vãzut ºi N. Manolescu, cum s-au vãzut toþi cei care încearcã o rãsturnare prin forþã a situaþiei din România. N-ar fi prima oarã cînd americanii trãdeazã Poporul Român ºi refuzã sã aibã o reprezentare corectã a situaþiei - numai cã de data asta n-or sã ne mai pãcãleascã. Pentru simplul motiv cã toatã cabala asta dementã pe care o întreþin ei în incubaþie, ca pe o colonie de ploºniþe, urmãreºte DEZMEMBRAREA TERITORIALà A ROMÂNIEI – ori aºa ceva va duce la rãzboi, sã fie clar. ªi cine cunoaºte revista noastrã ºtie cã am dat întotdeauna prognoze exacte, iar ceea ce am sancþionat noi în urmã cu luni de zile s-a adeverit cã aºa a fost. Nici o grijã, sîntem pregãtiþi de orice ºi, vorba lui George Cãlinescu: „În fiecare român e cîte un Vlaicu Vodã”. Dar, sã nu ne întristãm prea tare ºi sã trecem la lucruri mult mai vesele. Ca de pildã la pledoaria avocãþeascã pe care un aºa-zis disident (închis de fapt pentru spionaj dovedit ºi recunoscut!), pe nume Gabriel Andreescu, o face în ultimul numãr al revistei „22”, în apãrarea unei distinse doamne pe nume Smaranda Enache. Vai, ce nenorocire - pare a zice berbecuþul, provenit ºi el dintr-un tatã ºef de cuib. Au dat-o afarã pe aceastã admirabilã luptãtoare împotriva dictaturii, nu mai e directoare de teatru! ªi cît a luptat ea, cît a mai militat! Da, aºa este.

Aceastã nobilã fãpturã s-a sacrificat mult în anii dictaturii: cum venea pe la judeþul Mureº vreun primsecretar mai focos, vreun secretar mai sãmînþos ori vreun instructor de pe la C.C. al P.C.R., tovarãºa Enache se sacrifica fãrã prea multe comentarii, pentru a salva onoarea judeþului. Frumuºicã la cutia ucrainianã, cu pãrul tot inele-vergele, cu un aer provocator de vampã din anii '40, aceastã mînuitoare de pãpuºi poza într-un fel de Rita Hayworth, cea care îºi înregistrase bãtãile inimii pe disc ºi a vîndut cîteva milioane de bucãþi, de a înnebunit America, inclusiv pe miliardarul Aga Khan, care a ºi luat-o de nevastã, dar bine nu i-a fost, cã avea fata pe dracu-n ea ºi fãcea numai dãrîmãri. Cam aºa ºi cu Lampã Roºie de Tg. Mureº, dupã care oftau tovarãºii activiºti, plîngînd pe strunele lãutarilor þigano-maghiari: „Smaranda e cea mai frumoasã/ din fetele de la partid/ Ochioasã ºi nãbãdãioasã/ Smaranda te bagã sub masã/ Îi fierbe în sînge carbid/ Ce mult a sfidat dictatura/ ªi cît s-a bãtut contra ei/ Ba chiar întrecuse mãsura/ ªi cît s-a mai dat ea de-a dura/ Luptînd cu atîþia miºei/ Smaranda e cea mai miºtoacã/ A stat ca un honved la post/ E marcã a-ntîia de vacã/ Nu este regim sã n-o placã/ Rezumînd, se Smaranda, mai ºtii cîþi au fost?”. poate spune aºa: fosta curtezanã a activiºtilor de partid a devenit acum o înfocatã susþinãtoare a ungurimii ºi vrea sã ne ducã în Europa. Kezi ciocolom, Smarandã-neni-draghe, dar drumul spre Europa nu trece prin Crucea de Piatrã. Vrei sã-þi aducem noi aminte cum te-ai mai tãvãlit cu dictatura de gît vreo douã decenii? Pãi se sinucide Cicciolina de invidie, i se usucã limba-n gurã ca lui Victor Rebengiuc în „Pãdurea Spînzuraþilor”! Byzantinismul nostru cu coloraturã galiþianã a triumfat: la televizor a apãrut între cei doi urîþi pe nume Zigu Ornea ºi Ov.S. Crohmãlniceanu poetul Marin Sorescu, care ºi-a dat seama cã fãrã oculta francmasonicã nu va rezista mult. Aºa cã a acceptat premiul pe care i l-a dat Poetul Mãscãrici, autorul celebrelor versuri „Un þigan avea odatã/ Mînecuþa suflecatã”. Imediat, rãpciugile de la Huniune, care n-au talent nici cît cãþeluºa noastrã Zîna Boxiera, care îi smotoceºte pe toþi maidanezii, s-au repezit la Sorescu ºi l-au îmbãloºat cu pupãturi de nuntaºi beþi, fericiþi cã n-a fugit naºul cu mangoþii ºi cã mireasa nu era chiar aºa gravidã. Nu-i nimic, Marine, du-te tatã unde te trage aþa, þie sã-þi fie bine. Numai fii atent la un lucru: dacã dã Dumnezeu sã aterizeze la ãºtia Garda Financiarã, va fi o zaurã mai mare decît dacã ar fi înviat Garda de Fier, la pielea goalã îi lasã, cã prea au furat, Sucã taicã... Un anume Þeposu Radu ne tot înþeapã dintr-o gazetã intitulatã ca ºi organul legionarilor „Cuvîntul“. Într-un editorial intitulat „Sindromul Vadim” (merci, Becaud!), aceastã nulitate totalã, cu nume atît de comic, care probabil e rodul iubirii maladive dintre un cactus ºi o aricioaicã, acest Þeposu deci spune cã C.V.T. a cultivat pe vremea lui Ceauºescu „radicalismul legionar”, dar, vezi Doamne, acum prea îi demascã pe legionari! În mod normal, o revistã naþionalã cum e „România Mare” nu poate sta la taclale cu niºte pãduchi de salcîm. Din exact acelaºi numãr, aflãm cã „România Mare” a devenit un centru al religiei neoprotestante (?!). Aici trebuie sã completãm lacunele þepoºilor: noi nu-i sprijinim numai pe neoprotestanþi, ci ºi pe budhiºti, ºintoiºti ºi motopompiºti. ªi, în orice caz, sîntem atît de neoprotestanþi încît finanþãm construcþia unei Catedrale Ortodoxe la Carei! Am vrea, totuºi, sã nu ne dea lecþii de simþire româneascã o fiþuicã pretins studenþeascã, în colegiul cãreia figureazã tovarãºii cu urmãtoarele strigãturi la catalog: Simionovici, Ivanovici, Socaci, Rudniþchi ºi Zamburschi. (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 10 mai 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Dupã Ceauºescu, potopul Cîrmaciul Cîrlanului Capiu Unde-l doare pe Folicã? Ghiþã, ieºi de sub portiþã! UE e Mafia Jaful naþional se apropie de apogeu Intelectualii închisorilor Caruselul morþii Scîrboºii din Parlament Dupã 12 ani Cine-i papã mielul lui Becali Luminile Kremlinului Pentru cine bat clopotele, Prea Fericitule? Tiriºtii se pun cu blondele Ruleta ruseascã a ANAF Planeta Drãguþelor Rãzboiul, o afacere americanã Capodoperele lui Basarab De 27 de ani, în România se joacã ,,Ciuma politicã”. I-au cãzut victime numeroºi români nevinovaþi. Nu mai practicaþi sinistrul joc! Daþi foc ºandramalei! Totuºi, în orice rãu existã ºi un bine: dupã ce au fost prinºi în vîrtejul ciumei roºii, galbene, verzi ºi portocalii, valahii au devenit imuni la ,,Balena albastrã”. Dacã n-ar avea fanoane, i-ar da ºi clanþã. La 40 de ani de la inaugurare, singurul combinat de apã grea din Europa de Est (la vremea aceea), cel de la Drobeta-Turnu Severin, se va închide, aruncîndu-se pe apa sîmbetei un miliard de euro. Lanþul nuclear al lui Ceauºescu, care îngloba mina de uraniu, combinatul de apã grea ºi Centrala de la Cernavodã, a ruginit dupã 1989, iar acum este aruncat la fier vechi. Ceauºescu a vrut o Românie puternicã ºi independentã, ceea ce i-a adus o moarte nãpraznicã. Ruºii l-au executat cu mîna lui Iliescu ºi au vrut sã le dea o lecþie tuturor acelora care se încumetã sã-ºi ridice poporul din mizerie ºi umilinþã. L-au pîndit permanent dupã declaraþia de independenþã din 1968 ºi nu s-au lãsat pînã nu l-au vãzut pe catafalc. Victor Ponta l-a numit pe un oarecare ºef al PSD ,,Cîrmaciul din Teleorman”. Trecerea de la Liviu la sintagma de mai sus e cam abruptã. Probabil cã Livache l-a provocat cu vreun Puie Monta, sau toatã daravela e posibil sã fi plecat de la peºtiºorul de aur al PSD-ului, pe care stãpînul cavernelor l-a ºutit, conform tradiþiei acestui partid, de la Cîrlanul Capiu. Fondatorul partidului #rezist, Folicã Petricã, este executat silit deoarece nu a plãtit pensia alimentarã cuvenitã fiicei sale. Deºi a lucrat 17 ani în SRI, la Brigada Antitero, politicianul protestatar, care a voiajat pe la PPDD, PNL ºi PND, susþine cã nu are nici un venit, cã aºa e oamenii cinstiþi. Nu, oamenii cinstiþi nu e aºa, Folicã, aºa e boschetarii. Parcã v-am mai spus-o p-aia cu revoluþiile care sînt începute de naivi, continuate de intriganþi ºi exploatate de escroci, dar, se pare, n-aþi înþeles nimic. Aºa cã: urmaþi-l pe Petricã, cã-l doare la Folicã! DNA vrea sã opreascã lichidarea firmelor lui Sebastian Ghiþã. Nu e clar dacã pe Ghiþã l-a lichidat, sau se mai gîndeºte... Nigel Farage, dilimanul englez cãruia nu-i plac românii decît crocanþi, a decretat: ,,UE e Mafia”. Mãi, copile, mãi prostãnacule, ai fost vreodatã în România? Nu? Pãi atunci nu mai deschide gura, cã faci curent! Rezervele de gaze naturale din Marea Neagrã, apreciate la valoarea minimã de 40 de miliarde de euro, vor merge direct la austrieci, fiindcã România e Þara Proºtilor, condusã de ticãloºi. Olguþa e convinsã cã închisorile patriei bîhîie de intelectuali cu doctorat (unii dintre oamenii de ºtiinþã au absolvit chiar ºi liceul!). ªi de scriitori, fato! Sau scriitorii de penitenciar nu e intelectuali? Bolile aparent eradicate de multã vreme se întorc tiptil în România, omorînd, în special, copii nevinovaþi. Iar guvernul criminal e incapabil sã asigure vaccinul împotriva rujeolei. E firesc, þinînd cont cã majoritatea populaþiei se complace în aceastã mocirlã a istoriei, iar la fiecare scrutin electoral se-nghesuie la urne ca sã prindã un loc mai în faþã în caruselul morþii. Senatorii Goþiu ºi Nicolae s-au luat la harþã. Nu într-un gang, unde le e locul, ci în Parlamentul Ruºinii Naþionale. S-au zis vorbe mari, pe care nici mãcar noi nu le putem reproduce, atît de înalt a fost gradul de radioactivitate al epitetelor, metaforelor ºi felicitãrilor de mamã. Niºte scîrboºi! În urmã cu 12 ani, Horia Petrovan, din Cîmpina, s-a adresat cu o solicitare Primãriei Sinaia. Zilele trecute a primit rãspunsul. Iatã cã au început sã se miºte lucrurile ºi în þara asta. Cine zicea cã la noi cetãþeanul e dispreþuit de autoritãþi, tratat cu sictir, nu ºtie ce vorbeºte. Cu ocazia sãrbãtorilor de Paºte, ca buni creºtini ce sîntem, le urãm o cinã îmbelºugatã, la care sã-i pape mielul lui Becali, domnilor Adrian Prostescu, Florin Cãcãnici ºi celorlalþi tovarãºi, mari amatori de mãsline de oaie. Livache s-a arãtat surprins cã Nãstase l-a copiat pe Ponta. Ca sã vezi cine a ajuns sã numere ouãle! Ministrul Agriculturii, Inculturii ºi Coproculturii e încîntat cã în clãdirea pe care o pãstoreºte e luminã ca la Kremlin, ceea ce înseamnã cã se lucreazã la foc continuu, dupã modelul Stalin, la geamul cãruia nu se stingea niciodatã lampa. Ceva dreptate are nostalgicul demnitar întrucît, în minister, politrucii se lucreazã permanent între ei. Pe fostul ºef al CNAS, Lucian Duþã, îl doare-n puþã, chiar dacã a fost acuzat cã ar fi luat mitã vreo 8,5 milioane de euro. Pentru mãrunþiºul ãsta a fost pus sub control judiciar. Ia sã fi furat o gãinã, era demult pe scaunul electric... Chipul Patriarhului Daniel este emblema clopotului de 420.000 de euro, care

va trezi Bucureºtii din mahmureala istoricã. La mîrîielile enoriaºilor, reprezentanþii Bisericii au explicat, cu bunãvoinþa specificã ºi cu ochii-n patru, dupã furat, cã aºa e tradiþia, cã limba clopotului trebuie sã-l zgîndãre DJ Wanda îºi neîncetat pe, evident, Prea Fericitul. þine pantofii în frigider. E, totuºi, un progres, majoritatea românilor îºi depoziteazã acolo surplusul de carne, pãstrat pentru urãrile de Paºte adresate politicienilor. Fosta profesoarã de matematicã aplicatã cu fond de ten, Monica Tatoiu, e convinsã cã Prodanca are creierul cît o nucã. Adicã un pic mai mare decît al ei. Pe Andreea Bãnicã a bãtut-o un tirist. Bine, nici mie nu-mi place cum cîntã, dar s-o iei la pocealã, mi se pare prea mult. Cã doar nu i-a dat na-na numai pentru cã e blondã ºi o doare la bascã de regulile de circulaþie de pe centura marilor oraºe! ANAF refuzã sã-i dea premiul de 15.500 de euro orãdeanului Lungu, pe motiv cã bonul fiscal nu i-a aparþinut, ci a fost colectat. Cînd a cîºtigat doar 287 de lei, cu un bon obþinut în acelaºi mod, ANAF-ul n-a mai fãcut atîtea nazuri, i-a dat banii imediat. Ce minte are ºi Lungu ãsta! Nu ºtia cã statul e cel mai mare hoþ?! Un studiu KPMG a constatat cã România are impozitele cele mai mari pe salariile mici, avînd, totodatã, ºi cele mai mici salarii din Europa. ªi-n vremea asta, liderii de sindicat mãnîncã rahat la tembelizor. Auzind cã în Canada marijuana va fi la liber de la anul, uruguayenii s-au grãbit sã le bage mortu-n casã. Începînd cu luna iulie a acestui an, canabisul în scop recreaþionar se va vinde în farmacii, instituindu-se ºi un fel de monopol al statului. Crapã olandezii de ciudã, iar traficanþii se pregãtesc de ºomaj. Totuºi, þinînd cont de direcþia imprevizibilã în care a luat-o omenirea umanã, oare n-ar trebui ca dealerii condamnaþi la ani grei de þuhaus sã fie scoºi din vizuini, cu scuzele aferente, ºi sã primeascã niscai decoraþii? Fie ºi numai pentru faptul cã au fost cu un pas înaintea lumii? De ce au mai fost pedepsiþi aceºti vizionari, cînd ei voiau doar sã recreeze lumea, s-o facã mai prizabilã? În ritmul ãsta, pînã ºi Planeta Maimuþelor va semãna cu Planeta Drãguþelor. În plus, vor scãpa de corvoada ºtergerii prafului de pe mîneca hainei. Poluarea e cancerul mediului înconjurãtor. Iar natura umanã pare intratã în metastazã. Siria e spitalul de psihiatrie în care Marile Puteri îºi trateazã nervii. Ruºii ºi americanii îºi pun pîlnia pe cap ºi se strîmbã unii la alþii. Din cînd în cînd, îºi mai trag ºi cîte un scuipat. Textele alea cu respectarea drepturilor omului nu sînt decît atribute ale artei manipulãrii. În ambele tabere (pro ºi anti Assad), regulile le fac infiltraþii. Ei decid ce ºi cînd se provoacã cîte-o baie de sînge. Pentru cei care au deschis ochii asupra lumii contemporane mai tîrziu, le amintesc cã pe Saddam l-au spînzurat pentru cã ar fi deþinut arme chimice. Ulterior, ONU a constatat cã irakianul nu deþinea aºa ceva decît ocazional, cînd meniul glorioasei sale armate era format preponderent din fasole. Personajul Ali Chimicul era probabil bucãtarul, dar asta nu l-a ajutat deloc, ba, dimpotrivã, a primit rolul personajului negativ în lung-metrajul ,,Goana dupã petrol”. Pentru americani, omenirea umanã e o imensã salã de cinematograf, în care sînt distribuite filme produse la Hollywood. Sã fie foarte clar: terorismul este cea mai mare ruºine a lumii contemporane. Nu numai terorismul religios, ci ºi cel de stat, travestit în haina apãrãrii libertãþii ºi a respectãrii drepturilor omului. De altminteri, producãtorii de armament, donatori fervenþi în campaniile electorale americane, trebuie sã-ºi primeascã obolul. Aºa cã, dupã fiecare scrutin electoral, cu rare excepþii, Unchiul Sam a dat cu bombardeaua de pãmînt prin diverse poligoane ale lumii. Ca sã fie victime cît mai puþine, îi notificã ºi pe ruºi. Care îi notificã pe sirieni ºi aºa mai departe... Cele 59 de rachete lansate de americani asupra unei baze siriene aproape pãrãsite au costat cca. 90 de milioane de dolari. Orientul Mijlociu a devenit o afacere între ruºi ºi americani, din care primii vor sã obþinã un profit cît mai mare. Restul e crimã mascatã de o manipulare ordinarã... Ia sã ne amintim de rãzboinicii noºtri, cu ajutorul cronicarului Adi Sfinteº, care a asistat personal la evenimente, pînã la faza cu Ana lui Manole cînd, impresionat de sutienul de mortar care o tot strîngea ,,Apoi sã ºtiþi, pe purisancã, a sãrit gardul poeziei. iubiþi cetitori, cã la Posada, Carol Robert nu ºi-a pierdut numai mesada, ci a cãzut de pe cal ºi - zic surse istorice credibile - ºi-a cam ºifonat noada (n-am gãsit altã rimã). Însã, ºi în condiþiile astea vitrege, regele a reuºit sã spele putina c-o mînã de tovarãºi, care-n

momentele alea erau mai iuþi decît Gabriela Szabo. La Buda s-a fãcut inventarul, constatîndu-se cã a pierit toatã floarea nobilimii maghiare ºi toate astea s-au întîmplat - dupã cum îºi încheie «Cronica pictatã» tulburãtoarea mãrturisire - «ca nu cumva sã se semeþeascã ungurii(...), ci sã înveþe umilinþa». Carol Robert ºi-a lins rãnile, dar pînã la moarte nu l-a iertat pe Basarab cã n-a fost de acord cu blatul ºi l-a ruºinat în faþa Europei, unde voia ungurul sã intre ºi el cu toatã gaºca de vegetarieni. Cã i-a ºi zis Europa la un moment dat: «- Mãi, Carolicã, cu palmaresul ãsta vrei sã faci parte din Uniune?! Pãi dacã mai pune ursul de Basarab mîna pe tine o datã, nici la <Cimitirul Vesel> nu te mai primeºte nimeni». Dupã liniºtirea definitivã a maghiarilor, Basarab a fãcut un hobby pentru bulgari, cãrora le-a salvat economia prin importurile masive de zeamã de varzã, pãtlãgele, hrean, þelinã ºi alte produse ale carnivorilor de la sud de Dunãre. Relaþiile de afaceri l-au apropiat atît de mult de Alexandru, urmaºul lui Mihail la tronul þaratului, încît i-a dat o fiicã de soþie, cã ºi aºa avea mai multe bucãþi disponibile. «- Poate cã nu i-o dãdeam - zicea dupã douã-trei ulcele de vin -, cã la caftealã nu le are de nici o culoare, seamãnã cu bietu' ta-su, care dupã mai multe tentative a reuºit sã fie ucis de sîrbi la Velbujd, însã m-a impresionat pînã la lacrimi, cã-i om de casã. Pune ãsta niºte castraveciori, o nebunie... de-au ºi zis bãieþii de la Posada sã-i dau jumãtate de împãrãþie, numai sã stea locului liniºtit, cu gospodinele. Cã oamenii mei îi apreciazã în mod deosebit pe cei care îi ajutã sã se dreagã în fiecare dimineaþã. Dacã stau ºi mã gîndesc bine, oºtirea mea n-ar face douã parale fãrã logistica lui Alexandru...». Din nefericire, marele Basarab a trebuit sã rãspundã, pe la 1352, unei convocãri la Sfîntul Petru, care prinsese drag de el fiindcã purta barbã ca intelectualii, ºi chestorul Raiului simþea nevoia sã se converseze din cînd în cînd cu unul care ºtie sã-þi rãspundã la orice întrebare, sã-þi explice orice problemã care te neliniºteºte, fãrã sã înþelegi nimic. Pe piatra lui de mormînt ar fi trebuit sã scrie: Basarab a fost acesta ºi-a speriat Budapesta. Dar, din pãcate, nici pe atunci valahii nu erau preocupaþi de scris. * În urma lui au rãmas numeroase legende, precum aceasta de mai jos: Pe la 1350, Basarab a început sã-ºi punã întrebãri existenþiale fundamentale: «-De ce oare zboarã pãsãrile, cînd ar putea sã meargã pe jos? De ce nu cîntã cucul Imnul Uniunii Europene? Existã unguri ºi pe lumea ailaltã? Se va cîºtiga reportul la 6 din 49? Eu cu ce-mi mai omor timpul? Pe maghiari i-am terminat, la tãtari m-am zburlit serios, cã ºi-o luaserã în cap dupã Posada. Ziceau cã m-au ajutat în luptã ºi n-am fost omenos, cã nu le-am dat o parte din þara mea. Asta cam aºa e, dar de ce nu þin cont cã le-am dat-o ºi lor pe cocoaºã de mai multe ori, ºi cu mai mult simþ de rãspundere? Pe bulgari i-am iertat cã i s-au aprins cãlcîile fiicã-mi dupã Alexandru, dar cu toate astea, am pãcate multe. Ce-ar fi sã fac ºi eu o catedralã a mîntuirii neamului prost, sã cadã duºmanii-n limbã cînd prin faþa ei se plimbã?! Na, cã iar a ieºit o capodoperã oralã din mine». Pentru îndeplinirea acestui moft a fost solicitat meºterul Manole, renumit mai degrabã pentru demolãrile pe care le efectua cu profesionalism, decît pentru ridicãrile pe verticalã. ªi-a mai luat meºterul nouã tovarãºi, ºi astfel prezidui gata. Au fãcut ei ce-au fãcut, ºi-au depãºit limitele ºi au reuºit sã ridice patru pereþi. Dar pentru cã nu aveau cele 1.413 autorizaþii necesare vizate la timp, un funcþionar bine intenþionat de la Curtea de Argeº le-a demolat-o de vreo trei ori, pînã s-a enervat Manole ºi a chemat-o pe firul scurt pe Ana. Asta a pãrãsit valvîrtej seminarul despre integrarea în absolut prin mandravelã ºi a trecut la treabã. I-a fãcut cum îi venea la gurã pe cei ce-i puneau piedici febleþei sale care, dupã unele documente incredibile, îi era ºi soþ. De ocãri n-a scãpat nici Basarab, care, auzind totul - fiindcã ºi pe atunci zidurile aveau urechi model «prinþul Charles» -, i-a ordonat mototolului de Manole s-o compromitã public între zidurile mãnãstirii, ca sã-i iasã capodopera mai elasticã, «fiindcã - afirma el - la cît de coardã a fost asta, or sã se întindã zidurile ca elasticul». Meºterul s-a conformat, cã de prea multã vreme vroia sã scape de nevastã-sa, ca orice consumator de bere la pet, ºi nu putea rata ocazia, mai ales cã pretextul era valabil. N-a avut nici o remuºcare. (...) Însã, Dumnezeu e sus ºi vede, ºi meºterul a luat-o curînd pe urmele Anei, cã Basarab i-a suspendat autorizaþia de construcþie ºi l-a lãsat în aer. Dar Manole nu s-a resemnat ºi, cu aripi de scîndurele, a încercat o aterizare forþatã: «-Cu vitezã cam mare, a concluzionat Vodã, cã s-a fãcut praf. Cine dracu s-o fi crezut ãsta: Aurel Vlaicu? Sau economia naþionalã?!»”. Promouºãn: ªtiu cã unii l-aþi plasa pe Manole în vremea lui Neagoe Basarab. E problema voastrã. Totuºi, pentru cã sînt mãrinimos, o sã-l întîlniþi ºi atunci, cã legendele e nepieritoare. Data viitoare o sã vã mai spunem cîte ceva despre unguri, dupã care-i trecem în planul secund al capodoperei noastre, cã sînt cam antipatici. Noi o sã deschidem pentru voi, în exclusivitate, arhivele secrete, care vorbesc în ºoaptã despre întemeierea Moldovei. Urmeazã adevãruri zguduitoare! Nu mã credeþi? Bine faceþi... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 14 aprilie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

A venit Paºtele! Timpul nu are a sta locului, în ciuda capriciilor vremii, dar mai ales ale oamenilor. Cu toate acestea, de la un an la altul, de la o zi la alta, lumea se schimbã. Spre exemplu, sã zicem, cel care cu vreo cîþiva ani în urmã era ºcolar, azi e ditamai bãrbatul, bine fãcut, cu ochelari pe nas, la volanul unei maºini de-þi stã ceasul inimii în loc. Fiecare generaþie, cu lumea ei, cu mersul ei. Odatã cu trecerea zilelor, a anilor, vin ºi trec ºi sãrbãtorile creºtine, pe care le ºtim de cînd am deschis ochii, pe acest pãmînt, ºi le-am moºtenit cu sfinþenie de la înaintaºi. Cu aceastã ocazie, e bine sã ne dãm mîna ºi sã ne cerem unii altora iertare... Pentru cã lumea asta, noi o facem, chiar dacã este compusã din bogaþi ºi sãraci, cu belºug pentru unii ºi cu neajunsuri pentru cei mai mulþi. Fiecare om, în felul lui, cînd este vorba de o sãrbãtoare creºtinã, face tot ce îi stã în putinþã sã se bucure împreunã cu familia, aºa cum a deprins de la ai lui... ªi am auzit de foarte multe ori, de la oameni simpli, cã ei chiar cred în rugãciune, în puterea divinã... ªi tot de la ei am auzit cã dacã nu crezi în Dumnezeu, degeaba te-ai nãscut, fiindcã ai trecut ca o umbrã pe acest pãmînt... ªi am auzit astfel de vorbe de cînd am început a percepe cum e rostul vieþii, ce ai voie sã faci ºi ce nu, pentru ca sã trãieºti în pace deplinã cu tine ºi cu sufletul tãu. Astfel vorbeau þãranii din satul meu, ºi am învãþat de la mama, o femeie cu patru clase, cã oriunde vom merge, fãrã de credinþã ºi þarã, vom fi ai nimãnui... Ce vreau sã spun, însã, este cã dacã lumea s-a schimbat ºi se va schimba mereu, dupã mersul firesc al vremurilor, e bine sã dãm dovadã de omenie ºi de mai multã înþelegere, mai cu seamã atunci cînd mergem la bisericã de Paºti, în noaptea de Înviere... Unde poate fi mai frumos sã-þi dai

ROMÂNIA MARE“

Polemici mîna întru împãcare, dacã nu în Bisericã?... Aºa am vãzut la mama, care nu prididea, la vreo sãrbãtoare, sã nu se împace cu sãtenii, cu care, de altfel, nu avea nimic de împãrþit, dar se mai isca din cînd în cînd între ei ºi cîte o ceartã. Pentru cã fiecare sãtean avea orgoliul lui, nemulþumirile care îl fãceau sã-ºi iasã din fire ºi sã fie slobod la gurã, ca apoi sã regrete. De la sãtenii mei am învãþat ce este împãcarea, în noaptea de Paºti, înainte de a lua sfînta împãrtãºanie, în casa Domnului. Oamenii, deopotrivã, se iertau unii pe alþii, se îmbrãþiºau, cerîndu-ºi iertare pentru cele fãcute... ªi vedeam cum se luminau feþele, cum vorbele lor deveneau tot mai calde, cã ne îndemnau parcã ºi pe noi, cei tineri, sã facem la fel. Ce bucurie! Mai mare bucurie ca aceasta nici cã exista: sã ºtii sã ierþi ºi sã laºi de la tine, iar Dumnezeu, la rîndu-I, te va ierta pentru pãcate... Aºa e frumos: acum, cînd sãrbãtorile Paºtelui sînt la ele acasã, în casa românilor, cu hrana pascalã pe masã, sã fim buni. Din pãcate, azi, observãm cu amãrãciune cã nu mai e nimic din viaþa patriarhalã de altãdatã, pe care am trãit-o ºi eu în satul meu, cu oameni cumsecade, modeºti, care ºtiau sã-ºi cearã iertare... Vedem cum sãrbãtorile au devenit prilej de îndestulare a trupului, de gîlceavã ºi urã, de multe ori, soldîndu-se cu evenimente tragice, care, în anii copilãriei mele, nici mãcar nu-þi puteai închipui cã s-ar putea petrece... Asta e realitatea... ªi e pãcat ca, la asemenea sãrbãtori, sã trãieºti în falã ºi indiferenþã faþã de semenul tãu. E pãcat, mare pãcat, cã se întîmplã atîtea grozãvii pe lumea aceasta, uitînd cã Dumnezeu comunicã, prin inima noastrã, cu fiecare apropiat de-al nostru. A venit Paºtele, sã ne bucurãm în liniºte ºi pace ºi întru Bunul Dumnezeu, pentru bunãtatea Lui faþã de noi, sã-I cerem iertare. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Nu mã trezi... Nu mã trezi... Nu mã trezi din starea de vis, Pe care mi-ai creat-o-n discuþii Învãluite-n orphice eufonii, Despre fascinaþia Euterpei ªi despre dragostea conceputã În semnificaþia christicã A nemuritorului Petrarca, Într-o Italie de legendã, În care Frumosul, binele ºi adevãrul S-au îngemãnat Cu mireasma florilor sãlbatice, înfrãþitã cu Prospeþimea ºi transparenþa Rîurilor din pãdurile nesfîrºite, Dezmierdate tainic de Freamãtul frunzelor ªi de cîntecul pãsãrilor Cu ecouri prelungi ªi lucire de Rubini... Nu mã trezi, Fãpturã cu faþa ovalã, Parcã desprinsã din Hieratice icoane byzantine, Cu ochii triºti, Cu trupul ca o Coloanã doricã, Cu pielea de culoarea

Marmorei de Carrara, Din care divinul Michelangelo Creat-a sublime madone, încît privindu-le Ne vine a ,,melodia” Pe cuvintele: ,,Uºa milostivirii Deschide-o nouã, Binecuvîntatã Nãscãtoare De Dumnezeu, Ca sã nu pierim, Cei ce nãdãjduim Întru Tine, Ci sã ne mîntuim Prin Tine din nevoi, Cã Tu eºti mîntuirea Neamului creºtinesc, Amin”... Nu mã trezi din starea de vis, Pe care mi-ai creat-o-n discuþii ªi nu uita, niciodatã, cã... Tare m-aº odihni pe þãrmuri Mediterane, La ,,umbra genelor tale”... ªtiind cã a te ocroti, A te omagia, Ca pe o poeticã muzicalã Ce-þi taie respiraþia, ªi a te iubi,

Cu rezonanþe rãscolitoare, Ca un vuiet de mãri ºi oceane, Înseamnã O binecuvîntare... Nu mã trezi din starea de vis, Pe care mi-ai creat-o-n discuþii, Deoarece fuga de realitate Semnificã începutul fericirii, Iar aruncarea-n realitate Te face sã simþi Cã ea e compusã, În întregime, Din cicatrice... Nu mã trezi din starea de vis, Pe care mi-ai creat-o-n discuþii ªi reþine aforismul: ,,Muzica adevãratã-i ºi ea O stare de vis, Încît, ascultînd-o, Cu sufletul pur Ca rîurile de munte, Îþi vine a spune: Simt cã mã scald în stoluri de privighetori Care-mi liniºtesc Vãpaia flãcãrilor, În timp ce, în jurul meu, Eterul respirã liniºtit”. DORU POPOVICI

Patru reguli tibetane de educaþie a copiilor (1) Se spune cã tradiþiile tibetane ascund cele mai bune reguli de educaþie a copilului. Îl vrei, fireºte, om, îl vrei educat, îl vrei puternic ºi apropiat þie. Din cele mai vechi timpuri, tibetanii respectau cîteva principii ºi nu încãlcau niciodatã regulile pe care le vei citi mai jos. Ni le transmite unica.md. Una dintre cele mai importante reguli ale educaþiei tibetane este lipsa pedepsei fizice ºi cea a umilinþei psihice. Tibetanii considerã cã singurul motiv pentru care unii pãrinþi îºi bat copiii este faptul cã micuþii nu pot riposta. Prima perioadã pînã la 5 ani. Copilul ar trebui sã fie tratat „ca un prinþ”. Nu trebuie sã-i interzici nimic, doar sã încerci sã-i distragi atenþia. Dacã el face un lucru

periculos, foloseºte tactica mimicii supãrate ºi speriate. Copilul va înþelege perfect acest limbaj. În aceastã perioadã de dezvoltare, micuþul este curios, interesat de lumea înconjurãtoare. El nu este capabil sã aibã un lanþ logic al faptelor sale. De exemplu, dacã copilul a spart un vas scump, el nu ºtie cîþi bani ai cheltuit tu pentru a-l procura ºi nici cît ai muncit pentru a avea aceºti bani. Astfel, pedeapsa pentru obiectul spart o va percepe ca pe o demonstraþie de forþã. În acest fel nu îl vei învãþa sã nu mai spargã farfuriile, ci sã se supunã celui care este mai puternic. Crezi cã asta îþi doreºti? (va urma)

Revista „Unica“

Drãgan Muntean, un excepþional rapsod al muzicii populare româneºti, originar din zona Hunedoarei, pe care iubitorii de folclor nu l-au uitat. Apariþiile sale pe scenã, cîntînd, împreunã cu Ioan Bocºa ºi Nicolae Furdui Iancu, între altele, ,,Noi sîntem români” au rãmas de neºters în memoria publicului. La 20 aprilie anul acesta, se împlinesc 15 ani de la moartea artistului.

CIOBURI DE GÎNDURI

Liturgii nocturne

(fragment) Tãceri de foc desprinse din veºnice dorinþe Aduceþi astãzi lumii prin voi ce s-a mai spus Cînd în secundã cade la fel ca ieri uimirea ªi flacãra ideii la fel se-nalþã sus.

De mii de ani izvorul aceeaºi stîncã sapã, De mii de ani în ºoapta-i aceleaºi sensuri cresc, Dar alta e povestea sub luna sîngerîndã, ªi-n scînteieri ascunse alþi zei se întîlnesc. La fel ca ei, iubito, urmãm aceeaºi lege, Acum e clipa noastrã de ne-nþeles noroc; O, zei, închideþi poarta cetãþii noastre sfinte, ªi prindeþi veºnicia în chingi de mitic foc! Sunaþi în patru vînturi strãjeri pe metereze Regatelor celeste de vis trimiteþi flori, Cu daruri cît cuprinde ºi cum îºi fac statornic La graniþele clipei doar cei nemuritori. Uniþi secunda noastrã cu veºnica vîltoare Din care-n valuri, valuri ºi lumile rãsar, Sã nu mai fie moarte-n poemele iubirii ªi niciodatã ura în zbor înalt hotar. Aduceþi mai aproape de candele celeste Mãsura firii voastre rãnitã de mister, ªi refuzaþi statornic umilul mers pe coate Spre-a nu mai duce-n lacrimi ruºinea cãtre cer. Cã doar gîndirea purã e treapta ce salveazã, Cum numai visu-n flãcãri e rugul potrivit; Sîntem sãmînþa sacrã ce-nnobileazã brazda, Cã ºi în piatrã seacã tot nobil a rodit. Aceasta este CALEA din miez de timp ziditã Spre mitic pisc sã fie chemare ºi îndemn, Ca-n zborul cãtre mîine divini magi sã ne facã Din lumea lor înaltã, cu dragoste un semn. Acesta-i ADEVÃRUL ce l-au slujit milenii ªi-n rãdãcini strãmoºii ni l-au pãstrat intact; Sã cutezãm spre stele, pe punþi de grea luminã, Strãini de laºitate ºi de nevrednic pact! Aceasta este LEGEA spre care totul curge, Cu lumi neprihãnite ce-n sacre flãcãri vin; Iubirea e izvorul renaºterii eterne, Cu viaþa ºi cu moartea iubirii mã închin. ILARION BOCA P.S.: Lecturã frumoasã ºi pace lumii! Fie ca glasul raþiunii ºi al sîngelui sã învingã tot rãul! În fond, sîntem o lume de fraþi! Ce este neclar în acest sacru adevãr?


Pag. a 5-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

RESTITUIRI

Lui Christ

O, Christ, Tu care-aproape de douã mii de ani Te-abaþi, în primãvarã, prin lumile sãrace, ªi fluturînd veºmîntu-Þi pe umeri diafani, Ne aminteºti într-una îndemnul Tãu de pace; O, Christ, copil de oameni ºi-ales de Tatãl Sfînt Sã mîntui omenirea de grelele-i pãcate; O, Tu, cel mort pe cruce ºi fãrã de mormînt, Menit sã-þi porþi simbolul prin veacurile toate, Zadarnic Þi-i îndemnul, ºi toatã truda Ta În vînt se risipeºte ºi ca-n pustiu se duce; ªi astãzi lumea poartã aceeaºi luptã grea ªi-n noi, în fiecare, Tu mori din nou pe cruce! Nu s-a schimbat nimica din vechile-ntocmiri ªi-acum tot ura este în viaþã cãlãuzã; Minciuna ºi-azi e doamna întregii omeniri ªi fratele te vinde cu zîmbetul pe buzã! Zadarnic Þi-i îndemnul ºi fãrã de ecou, Iar braþul Tãu profetic zadarnic se destinde – De-ai fi în lume, Doamne, Te-ar rãstigni din nou,

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

ION BRÃTIANU

Un vrãjitor, înaintea cãruia orice pornire vrãjmaºã se schimba în simpatie, Ion Brãtianu a fost omul cel mai iubit de românii timpului sãu. De la Tisa la Nistru, din Carpaþi în Balcani, toþi cei care gîndeau româneºte au avut, mãcar un moment, nãdejdea lor în Brãtianu. ªtiind sã farmece, el a cucerit, tînãr, ochii care i-au plãcut. Bãrbat, s-a servit de talismanul acesta, ca sã facã prieteni neamului românesc. Cãrunþit, în serviciul Statului pînã la sfîrºitul vieþii, i-a fermecat pe cei care veneau în contact cu el. De fricã sã nu se transforme în susþinãtori ai sãi, cei care-l combãteau se fereau sã dea ochii cu Brãtianu. Darul acesta explicã, de fapt, cum a fost cu putinþã sã fie simpatic atîtor diplomaþi strãini, ºi cum de a dobîndit colaborarea oamenilor de seamã din toate partidele. Atît s-a vorbit ºi s-a scris despre Ion Brãtianu, încît este greu sã nu spui banalitãþi, cînd încerci a-i schiþa chipul. Toþi îl cunosc pe mititelul bãtrîn, cu pãrul ºi barba buclatã, ai cãrui ochi negri de veveriþã ºi faþa-i smeadã fãceau sã strãluceascã ºi mai mult albeaþa cea frumoasã a pãrului ºi a barbei. Cum aºa de bine a spus Kogãlniceanu într-un discurs din toamna lui 1888, cînd oficialitatea serbeazã ziua de 10 Mai, cînd oastea iese la paradã în haine de sãrbãtoare, faptele lui Ion Brãtianu le proslãvesc. Lui Ion Brãtianu i se va zice Brãtianu cel Mare, nu pentru cã a fost singurul român care a stat în fruntea unui guvern de 12 ani. Nici chiar meritul de a fi prezidat la un rãzboi victorios, de pe urma cãruia avem independenþa ºi regatul, nu-l fac aºa de mare cît a fost, în realitate, Brãtianu. El este Brãtianu cel Mare, fiindcã, ºi cu inima, ºi cu mintea, s-a ridicat cu trei suliþi deasupra contemporanilor sãi. Fiindcã þãrii sale, el i-a jertfit tot. Pasionat

MÃRTURII DIN VREMURI ÎNTUNECATE

Întîlniri cu Ana Pauker (3) Boicotarea social-democraþiei de cãtre studenþimea comunistã nu ne era de-ajuns. Ne-am luat la bãtãlie cu cuziºtii ºi codreniºtii. Grevele în Universitate se þineau lanþ la iniþiativa lor. Cu tot parfumul odios al „spãrgãtorului de grevã”, grupa noastrã a dat cuvînt de ordine de participare intensivã la cursuri ºi la seminare. Nu era uºor, nici fizic ºi nici moral. Ca sã intri în Universitate, te trezeai cu ciomege în scãfîrlie. Pentru a ne deosebi de cuziºtii antisemiþi, cuvîntul de ordine era ca sã nu purtãm ghioage ºi bîte. Nu era voie sã porþi costum naþional sau ipingea, specificul lor. Pe acele vremuri, se purta baston, ca o modã. Mãciuca de corn, din adolescenþa de pe Olteþ, primitã la 17 ani, odatã cu custura ºi brîul roºu, se schimbase pe un baston solid. Am pus deoparte custura ºi bastonul, pãstrînd doar brîul roºu pe dedesubtul cãmãºii de poplin. Centironul de elev de liceu militar, purtat în locul unei curele subþirele, la modã, nu mai era pe placul lui Savin Constant ºi al lui M. Stromingher, fiindcã putea fi interpretat ca un Ersatz al chimirului huliganic din piele

Ba cred cã Iuda, astãzi, pe mai puþin Te-ar vinde. N-a fost destulã jertfa-Þi, o, visãtor artist, N-a fost destul sã moarã Cel mai ales de oameni: Sînt multe cruci în viaþã ºi toate cer un Christ ªi omul rãstigneºte pe cei mai buni din sameni. În lumea asta plinã de suflete de rînd, Sînt multe firi stinghere, ce suferã-n tãcere; Asemeni Þie, Doamne, ei fãuresc în gînd O lume dezlegatã de chin ºi de durere! Sînt mulþi asemeni Þie, sînt mulþi acei nãscuþi Sã mîntuie pãmîntul ca Tine-odinioarã; Ei stãruie-n tãcere ºi mor necunoscuþi ªi-n locul lor vin alþii la fel ca ei sã moarã. Cînd toþi aceºtia, Doamne, pe cruce vor pieri, Urzind fãrã-ncetare visãrii sfinte firul, Cînd Chriºtii toþi în lume osînda-ºi vor primi ªi fiece Golgotã îºi va avea martirul – Atunci doar o sã-Þi fie încununatã truda; Îndemnul Tãu de pace ne va gãsi uniþi; Va fi pierit din lume ºi cel din urmã Iuda ªi-or re-nvia în tine toþi micii rãstigniþi! BARBU NEMÞEANU (1887-1919)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

George Emil Palade, geniul românesc nãscut la Iaºi ºi confirmat la Stockholm, în 1974, de Fundaþia Nobel, primul român deþinãtor al prestigiosului premiu, împreunã cu nepotul sãu preferat, Radu ªerban Palade, azi, un reputat profesor doctor.

dupã oºtire, cînd a înþeles cã cingãtoarea sabiei îl împiedicã sã lucreze, a descins sabia, cu pãrere de rãu poate, dar cu hotãrîre nestrãmutatã. Boier prin tradiþie ºi temperament, iubind boierimea cu slãbiciune, s-a democratizat ºi a democratizat þara, din convingerea profundã cã numai astfel poate mîntui românismul. Republican în credinþã, convertit la aceastã pãrere de cercurile pariziene în care trãise, a fost cel mai sincer monarhist cînd a vãzut cã aceasta este singura formã de guvernãmînt care poate asigura existenþa Statului Român. Liberal înaintat, a cîrmuit ca ºi cel mai moderat conservator, îndatã ce a înþeles cã altfel þara merge la pieire. Francofil din cap pînã-n picioare, a fost întemeietorul politicii germanofile în þarã, imediat ce a înþeles cã Franþa din vremea aceea nu era de folos României. Naþionalist, iredentist chiar în adîncul sufletului, la guvern, Brãtianu a fãcut o politicã care a putut pãrea ciudatã numai celor ce nu înþeleg cã, spre a se putea ajunge la idealul cel mare al tuturor românilor, trebuie mai întîi sã ne întãrim la noi, materialiceºte ºi sufleteºte. Blînd, modest, nefãcînd nici un caz de erudiþia sa, pe care o dovedeºte bogata-i bibliotecã de la Florica, el a încercat sã dea românilor o mentalitate sãnãtoasã, bazatã pe concordie, cinste ºi muncã. ªi, cel puþin în parte, a reuºit. Viaþa lui Brãtianu este viaþa românimei de la 1848 pînã la 1891. Au avut românii oratori mai mari ca el, desigur cã au fost oameni mai învãþaþi decît el, posibil chiar cã ºi diplomaþi mai buni sã fi fost unii. Nimeni nu l-a întrecut, însã, prin suflet ºi energie; nimeni nu a þinut în mîna lui inima româneascã precum a fãcut-o Brãtianu. În nici unul dintre cei care au trãit în epoca aceea, calitãþile esenþiale ale unui bãrbat de Stat nu s-au armonizat mai bine ca în Ion Brãtianu. Desigur, ca orice muritor, el n-a fost lipsit de slãbiciunile care þin de firea omeneascã. Nu a fost o zeitate, ci om

ca toþi oamenii. Lunga-i guvernare nu a fost scutitã de greºeli. Cu cît omul e mai mare ºi mai puternic, cu atît ºi greºeºte mai mult. Cãrui muritor i se pot imputa greºelile lui Napoleon I? Brãtianu era iute, uneori prea abil, ºi i s-a imputat cã a þinut prea mult seamã de interesele de partid. El, care gustase din atotputernicia unui dictator, la sfîrºitul vieþii a simþit cît de nedreaptã este opinia publicã ºi ce nerecunoscãtoare sînt popoarele. Bucureºtenii i-au preferat un zaraf. Parlamentul a crezut cã nu se descalificã, admiþînd cã-l poate trimite în judecatã. A fost bîrfit, ca nimeni altul, ca nimic amar sã nu i se cruþe. Sînt istorici care au încercat sã facã din Richelieu cãptuºeala lui Tremblay; din Henric IV, pe aceea a lui Sully. Napoleon III nu ar fi existat fãrã Ducele de Morny, dupã astfel de istoricieni. Nici Brãtianu nu a fost ferit de aceastã tentativã de micºorare. Evident, Brãtianu a avut colaboratori eminenþi, a ºtiut sã-ºi asigure sfetnici nepreþuiþi. Dar Brãtianu rãmîne tot el. Cînd s-a stins la Florica, într-o frumoasã zi de mai, românimea întreagã s-a cutremurat. Se prãbuºise un munte de granit! Unanimitatea jelirii lui Ion Brãtianu nu se va înþelege bine azi, cînd s-a fãcut tristul obicei de a-i jeli pe toþi cei morþi ca pe niºte semi-zei, chiar atunci cînd în viaþã fuseserã bãnuiþi ºi atacaþi cu o înverºunare cel puþin în parte întemeiatã. Azi, partidele îi tãmîiazã la moarte pe adversarii rãposaþi, ca astfel sã poatã zice cã partidul advers ºi-a pierdut toate valorile. La 1891 nu era, însã, astfel. ªi unanimitatea care s-a format în faþa mormîntului deschis e o dovadã cã pe atunci oamenii îºi dãdeau seama ce este un om mare ºi ce este un pitic. În faþa oºtirii amuþite, trupul lui Ion Brãtianu a fost astrucat pe vîrful dealului, la umbra unor stejari. În vale, românii au ridicat o bisericã mîndrã, care aºteaptã sã fie tîrnositã, pentru ca în criptele ei ºi în sicriul de piatrã neagrã sã se aºeze spre veºnicã odihnã rãmãºiþele lui Ion Brãtianu. Gîndi-se-vor sã clãdeascã, împrejurul bisericii, o cetate cu chilii pentru cãlugãri, care, cît va trãi România, sã se roage pentru sufletul celui ce i-a fost stîlpul cel mai inteligent ºi mai inimos? Oamenii din ziua de azi nu se mai gîndesc la sufletul nimãnui, uitã ce le porunceºte recunoºtinþa. κi închipuie cã pe ei nu-i va uita nimeni. De o aºa scãdere, cel mai mîhnit trebuie sã fie sufletul lui Ion Brãtianu. M. THEODORIAN-CARADA (1913)

limonie. Am refuzat sã-mi schimb cravata cu o lavalierã, specificul social-democrat ºi comunist, spre dezolarea lui Strom ºi a poetului Savin. Fãrã bîzdoacã de corn, fãrã baston, dar cu lavalierã obligatorie, studenþii marxiºti rãzbeau cu greu în bãtãlii fizice endemice. În schimb, strãluceau la prelegeri ºi seminarii, printr-un intelectualism real sau afiºat cu ostentaþie. Lucrãrile mele de seminar aveau citate smãlþuite din patru limbi moderne, baºca latina. Curînd am fost proclamat de N.N. Matheescu drept „decanul” seriei 1923-1926 de la Facultatea de Drept. Bazat pe aceastã reputaþie, stabilitã încã din anul I, un ambiþios student din anul III a sosit ca sã-mi propunã o listã comunã la alegeri studenþeºti. Studentul mai vîrstnic se chema Radu Budiºteanu. ªtiam cã era student liberal, ºef de cabinet al subsecretarului de Stat Gh. Tãtãrescu, dupã ce fusese la I.G. Duca. Am fãcut un manifest comun, cu program democratic, progresist ºi de tip front popular cu anticipaþie. Se stigmatizau huliganii antisemiþi. Fireºte, se semna de cãtre Radu Budiºteanu, ca mai vîrstnic, ca preºedinte, iar de subsemnatul, ca vicepreºedinte. Am cãzut în alegeri con brio. Atunci, mi-am dat seama cã studenþimea a apucat pe un drum greºit ºi cã revoluþia muncitoreascã s-a amînat sine die, ori pentru ceva foarte

tîrziu, sau mai tîrzior. Visarea, melancolia ºi o uºoarã deznãdejde au cuprins pe Savin Constant, pe M. Stromingher (care a intrat redactor la ziarul „Lupta”), pe mine, pe studenþii basarabeni, numeroºi în cãminul nostru, dar nu pe Alexandru Mihãileanu, tot mai activ ºi mai plin de speranþe. Chiar fratele sãu Eufem a lãsat-o mai moale ºi s-a alãturat cu Tudor Ionescu (admirator al lui Maxim Gorki ºi al revoluþiei roºii bolºevice) la aripa stîngã a Partidului Þãrãnesc, unde se afla ºi inimitabilul, marele nostru Dem. I. Dobrescu (socialist utopic, de facturã francezã jauresianã, saint-simonianã ºi sorelianã). În afarã de conferinþele lui Constantin Stere ºi doctorului N. Lupu, de la Clubul Astoria, am refuzat sã ascultãm oratoria corifeilor þãrãniºti ca Ion Mihalache, Grigore Iunian ºi Virgil N. Madgearu, în sala ,,Dacia”, sau alte sãli de întruniri. Pentru aºa ceva, nu aveam timp ºi nici interes. Elocvenþa universitarã a lui Mircea Djuvara ºi P.P. Negulescu ne fascina prin simplitate abstractã, în fond, prin virtuozitatea unor prelegeri învãþate în faþa oglinzii, dupã pilda glorioasã a lui Titu Maiorescu, marele lor învãþãtor. Sfîrºit PETRE PANDREA


Pag. a 6-a – 14 aprilie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (18) Edith Piaf (1) Pentru toþi existã un timp, anume predestinat, un timp al cãutãrilor, al aºteptãrilor, al visãrilor, al speranþelor, al iubirii, al amintirii, al despãrþirii. Cîntecul, singurul adevãr a ceea ce au fost (cei pe care i-am amintit) ºi nu mai sînt, dar care au rãmas, în vîrtejul Pãmîntului, stãpîni vremelnici ºi nemuritori. Nimeni nu cunoaºte dacã pe altarul timpului se aprind lumînãrile aducerilor aminte cã fiecare melodie este o statuie. Deschid Poarta celebritãþilor. Prin ea pãtrunde un ecou. Un Mit. O perfecþiune. Ascultînd glasul celei care a fost, într-un rãzboi continuu cu Pigalle, printre cei care-ºi beau ultimele picãturi din ,,a fi”, cu dorinþe împlinite sau neîmplinite în lupta grea pentru o bancnotã, urcînd ºi coborînd scãrile destinului, într-un amestec de puritate ºi desfrîu, în lupta cu clipa din care se naºte speranþa, urcînd Golgota vieþii pline de rãnile cicatrizate în cîntec, mã întreb: cîþi din cei cãrora inima le palpitã la auzul glasului sãu o cunosc, cu adevãrat, pe EDITH PIAF, a cãrei viaþã poate fi definitã în cuvîntul PARFUM, despãrþit în silabe - PAR-FUM întrupate în Rai ºi Iad? Nu ºtiu dacã existã Rai ºi Iad, în primul locuind sfinþii, iar în al doilea, dracii, dar cu siguranþã EDITH a fost în ambele. Pãmîntul este ºi Rai, ºi Iad, iar noi, amestecaþi, sîntem îngeri ºi draci. Mereu ne întrupãm în adevãr ºi minciunã, bunãtate ºi rãutate, care ne aruncã în neantul întunecat al veºniciei, trecînd prin Poarta Speranþei de a dobîndi bogãþie, glorie, eternitate, crezînd cã doar unii vor pleca ,,definitiv”, iar noi vom rãmîne în viaþã - vrajã ºi adevãr -, esenþã a tuturor dorinþelor. Drumul fiecãruia urcã ºi coboarã, ajungînd la rãscruci ºi la capãtul unde nu se ºtie dacã e sfîrºitul sau începutul unei alte vieþi, însã fiecare îºi continuã drumul, singur, pînã la capãt...

Jules Verne la el acasã (3) Marele scriitor îmi explicã: - Toatã viaþa m-am delectat cu operele lui sir Walter Scott ºi, în timpul unei cãlãtorii de neuitat în Insulele Britanice, cele mai fericite zile le-am petrecut în Scoþia. Vãd ºi acum, ca într-un vis, frumosul, pitorescul Edinburgh, cu inima lui Midlothian ºi multe locuri vrãjite: Highlandurile, lona cea uitatã de lume ºi sãlbaticele Hebride. Desigur, pentru cineva care cunoaºte cãrþile lui Scott, sînt puþine þinuturi ale þãrii sale care sã nu fie legate într-un fel de scriitor ºi de nemuritoarea lui operã. - ªi ce impresie v-a fãcut Londra? - Mã consider un adevãrat admirator al Tamisei. Cred cã marele fluviu oferã aspectul cel mai izbitor al acestui oraº extraordinar. - Aº vrea sã vã cunosc pãrerea despre cîteva dintre cãrþile noastre pentru bãieþi ºi despre cãrþile de aventuri. ªtiþi, desigur, cã Anglia s-a aflat în frunte în privinþa acestei literaturi. - Da, într-adevãr, mai ales cu clasicul ,,Robinson Crusoe”, la fel de iubit de tineri ºi bãtrîni; ºi acum, probabil cã am sã vã ºochez recunoscînd cã prefer bãtrînul Robinson elveþianul. Lumea uitã cã Crusoe ºi omul sãu, Vineri, nu erau decît un episod dintr-un roman în 7 volume. Dupã mine, marele merit al cãrþii este cã a fost, se pare, prima de acest fel. Toþi au scris „Robinsoni” - a adãugat el, rîzînd -, dar întrebarea este dacã vreunul dintre ei ar fi ieºit la luminã dacã n-ar fi existat faimosul lor prototip. - ªi care este, dupã dvs., locul altor autori englezi de literaturã de aventuri? - Din pãcate, pot sã citez doar acele opere care au fost traduse în franþuzeºte. Fenimore Cooper nu mã plictiseºte niciodatã; unele dintre romanele lui sînt cu adevãrat nemuritoare ºi cred cã vor rezista multã vreme

ROMÂNIA MARE“

Polemici Viaþa lui Edith Piaf s-a oprit - pentru o clipã - în cartea scrisã de sora sa, Simone Berteaut, o carte de amintiri superbã, cu accente de o violenþã, de o cruditate, o forþã ºi o amãrãciune ieºite din comun. Cine a fost Edith Piaf? Nu numai cîntãreaþa, dar ºi femeia, mititicã ºi firavã, care ºi-a strigat iubirile în auzul întregii lumi? Cînd s-au cunoscut, Simone, sora sa dupã tatã, avea 13 ani, iar Edith, 16 ani. Mama lor, mãritatã la 15 ani, cu mai multe divorþuri la activ, avea 3 fete de la diferiþi taþi. Tatãl lui Edith era de meserie acrobat de circ, un saltinbanc a cãrui scenã era trotuarul. Cîºtiga cît sã-ºi asigure minimum pentru existenþa de zi cu zi. Într-o searã, pe cînd bãrbatul ºi soþia însãrcinatã mergeau pe trotuar, Edith a venit pe lume la lumina unui felinar, în dreptul numãrului 72, din Rue de Belleville, la 19 decembrie 1915. Fiindcã tatãl a trebuit sã plece la rãzboi, micuþa Edith a fost datã de mama sa în grija bunicilor, la locuinþa acestora, unde a stat, timp de 3 ani, murdarã, într-o mizerie cruntã ºi, mai ales, ,,fãrã vedere”. Întors de pe front, tatãl a dat-o pe Edith unei cunoºtinþe, patroana unei case de plãceri, unde micuþa primea mereu promisiuni cã va primi pãpuºi, dar niciodatã nu va avea o pãpuºã a ei. A fost dusã la un medic ºi, dupã mai mult timp în care a urmat tratamentul de specialitate, Edith ºi-a recãpãtat vederea. Despre ºederea ei la bordelul din Bernay, Edith îºi aminteºte cã ,,fetele” erau drãguþe cu ea, iar localul era plin de veselie ºi antren. Mirosea a fum, a alcool ºi tot timpul se auzeau pocnind dopurile de la ºampanie. Pentru Edith, clienþii erau de douã feluri: cei care aveau genunchii îmbrãcaþi în stofã finã ºi vorbeau cu cuvinte alese, ºi ceilalþi, care erau mai aspri la vorbã ºi a cãror stofã o înþepa cînd aceºtia o luau pe genunchi. Din clipa în care a început sã vadã, primul lucru care i-a atras atenþia a fost pianul din salon. Cu mîinile pe clapele acestuia, Edith a uimit pe toatã lumea cînd a început sã cînte, cu un singur deget, ,,Au clair de la Lune”. De îndatã ce s-a întors de la rãzboi, tatãl o luã pe fetiþã din Casa de plãceri ºi iat-o, alãturi de el, petrecîndu-ºi timpul pe trotuar. De la vîrsta de 7 ani pînã la 15 ani, el a dus-o din cîrciumã în cîrciumã, pe stradã ºi în pieþe, strãbãtînd oraºe ºi sate, sarcina ei fiind sã strîngã banii, dupã ,,acrobaþiile” lui. Pentru prima datã, Edith a cîntat, la vîrsta de 9 ani, ,,J'suis vache”. (va urma) LILIANA TETELEA dupã ce aºa-ziºii giganþi ai literaturii de mai tîrziu vor fi uitaþi. Îmi plac, apoi, cãrþile antrenante ale cãpitanului Marryat. Datoritã nefericitei mele incapacitãþi de a citi în englezã, nu-i cunosc atît cît aº dori pe Mayne Reed ºi Robert Louis Stevenson; totuºi, mi-a fãcut mare plãcere ,,Comoara din insulã”, pe care o am în traducere. Cînd am citit-o, mi s-a pãrut cã are o extraordinarã prospeþime a stilului ºi o uriaþã forþã. Nu l-am pomenit încã - a continuat el - pe scriitorul englez pe care-l consider maestrul tuturor, ºi anume Charles Dickens. Faþa Regelui Povestitorilor s-a luminat de entuziasm tineresc: - Consider cã autorul romanelor ,,Nicholas Nickleby”, ,,David Copperfield” ºi ,,Greierul de pe vatrã” are patos, umor, fapte, subiecte ºi forþã descriptivã care, fiecare în parte, ar fi putut sã-l facã renumit pe un muritor mai puþin înzestrat; el este unul dintre aceia a cãrui faimã poate sã mocneascã un timp, dar nu va pieri niciodatã. Dupã ce soþul ei a isprãvit aceste observaþii, d-na Verne mi-a atras atenþia asupra unei vitrine pline cu ºiruri de cãrþi aparent proaspãt tipãrite ºi puþin citite. - Aici - a spus ea - sînt diferite ediþii franceze, germane, portugheze, olandeze, suedeze ºi ruseºti ale cãrþilor d-lui Verne, incluzînd o traducere japonezã ºi una arabã a ,,Ocolului lumii în optzeci de zile”. *** Amabila mea gazdã a luat de pe raft ºi a deschis ciudatele pagini în care fiecare mic arab poate sã citeascã despre aventurile lui Phileas Fogg. - Soþul meu - a adãugat ea - nu a recitit niciodatã un capitol al vreunuia dintre romanele sale. Cînd ultimele ºpalturi au fost corectate, interesul sãu pentru ele dispare, ºi asta cu toate cã uneori s-a gîndit la un subiect ºi a nãscocit situaþii care figureazã într-o carte timp de mai mulþi ani.

Copii din taina Învierii Ai luat asupra Ta pãcatul Lumii Prin jertfã ai redobîndit Putere Ca de la Tatãl sã aºezi Cununii Lumina Sfîntã - rouã de-nviere

Þi-au rãstignit vremelnicã tãcerea ªi trupul rugãciunii în credinþã Dar n-au ºtiut cã eºti chiar Învierea Lumina ei - perenitate-n fiinþã Iar Duhul Tãu prin îngeri s-a-nãlþat Sã fie proorocirea împlinitã Prin Tatãl sã trãieºti nevinovat Sã-nvii Lumina-n candela tihnitã... ªi astfel, an de an, ne dai putinþã Sã mugurim, copii ai primãverii Sã ne-aplecãm în sãlcii, cu credinþã Nãscuþi sã fim în Taina Învierii... LIVIU ZANFIRESCU

O sã creascã iarba cu furie oarbã Ne rãzvrãtim pe colþuri de inimã frîntã, Pe unde îngerii de boli ne descîntã

Cu frunze de iederã încolãcitã în gînduri, Tremurã moartea întinsã pe scînduri De-o mie de ori de noi inundatã, Încã o datã ºi încã o datã... Ne întîlnim pe unde n-am fost ºi nici n-o sã fim, ªi tot amînãm din vis sã ieºim, Sã ne ascundem în realitate, Minþile noastre de spaimã trucate. Da, plouã cu pãsãri migratoare Peste viaþa noastrã întîmplãtoare. O sã creascã iarba cu furie oarbã Peste buzele ce nu pot sã mai soarbã. Se va scurge un ºarpe pizmaº din oglindã Printre braþele ce nu pot sã mai prindã. Vor umbri copacii pregãtiþi de asalt Peste cerul inutil de înalt. Secundele vor lua ora la rînd Tîrziul bãnuit va fi prea curînd, Curîndul va fi evident prea tîrziu, Iar mortul va fi incredibil de viu. ADI SFINTEª, 31 martie 2017 - ªi care sînt, domnule Verne, metodele dvs. de lucru?, l-am întrebat. Mi-a replicat, bine dispus: - Nu pot sã înþeleg cum poate fi interesat publicul de astfel de lucruri; dar am sã vã iniþiez în secretele bucãtãriei mele literare, cu toate cã nu ºtiu dacã aº recomanda oricui altcuiva sã procedeze în acelaºi mod; pentru cã am gîndit întotdeauna cã fiecare dintre noi lucreazã în felul lui sau al ei ºi ºtie instinctiv ce metodã i se potriveºte mai bine. Deci, încep prin a face o schiþã a ceea ce va fi noul meu roman. Nu pornesc niciodatã sã scriu o carte fãrã sã ºtiu cum vor fi începutul, mijlocul ºi sfîrºitul. Pînã acum am fost totdeauna destul de norocos ca sã am nu una, ci o jumãtate de duzinã de scheme limpezi plutind în mintea mea. Cînd mã consider pregãtit pentru un subiect, e timpul sã mã aºez la lucru. Dupã ce completez schiþa preliminarã, hotãrãsc planul capitolelor ºi apoi încep redactarea primei ciorne cu creionul, lãsînd liberã jumãtate de paginã pentru corecturi ºi adausuri; apoi citesc totul ºi întãresc ceea ce am scris, de astã datã cu cernealã. (va urma) MARIE A. BELLOC (Text apãrut în ,,Strand Magazine” - 1895) Traducere de Ion Hobana


Pag. a 7-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Morþii în atentate: dovada cã NATO trebuie desfiinþat

Oameni cu mînere Justiþia este legatã doar la un ochi, iar în mîini þine o sabie ºtirbã ºi un mîner. În viaþã, indiferent cîþi bani ai avea, nu-þi poþi rãscumpãra trecutul. Pe acest principiu se bazeazã ºi diverºi oameni sau organizaþii, mai mult sau mai puþin secrete, pentru a pedala pe spatele unor viitori oameni politici. Aºa cum cei fãrã datorii nu sînt interesanþi pentru sistemul bancar, nici oamenii stabili, fãrã schelete în dulap, nu prezintã prea mare interes ca viitori politicieni. Gaºca aflatã la conducere, cãreia îi spunem Clasa Politicã, a plecat clar pe drumul ilegalitãþilor. Premianþii aflaþi la guvernare sînt, cu puþine excepþii, oameni care au greºit cîndva faþã de societate. Fie legal, fie moral. Chiar dacã fac parte din categoria celor care pun la îndoialã multe din legile emise de Parlamentul României în ultimii 27 de ani, eu susþin ideea cã trebuie sã ne raportãm la ele, mãcar de ochii lumii, atunci cînd ajungem sã ne alegem liderii politici. Ca sã fii interesant, trebuie sã fii bun de manipulat, lacom ºi oricînd dispus sã trãdezi. Ca sã fii un foarte bun executant, trebuie sã ai mînere, iar acestea sã se materializeze în cel puþin un dosar penal. Doar aºa tu, ca viitor politician de valoare pentru comunitate, ai putea fi manipulat ºi jucat pe degete de acei conducãtori vizibili, sau mai puþini expuºi, reprezentanþi ai unor grupuri de interese, sau doar ai propriilor orgolii. Legislaþia actualã este conceputã în aºa mãsurã – „pentru unii mumã, pentru alþii ciumã” -, încît orice om dinamic poate fi arestat în funcþie de unghiul din care este privitã Legea. Acest lucru dezavantajeazã serios România din punct de vedere economic ºi european, distruge vieþi ºi lasã corupþia sã umble liniºtitã pe stradã, alãturi de infractori de rînd. Am ajuns sã fim conduºi de oameni care ne inspirã mai curînd teamã ºi sã ne îndoim de calitãþile acestora de cetãþeni cinstiþi. Ei fac legile ºi tot ei îºi negociazã libertatea ºi puterea. Poporul este un spectator plãtitor ºi nu poate sã intre pe teren sã protesteze, pentru cã legislaþia a fost bine definitã în acest sens. Mîneru’ devine noua definiþie a politicianului român, iar noi avem un Parlament plin de mînere, un Guvern echilibrat ºi o clasã politicã bine ancoratã în interesele altora. Mînerele se aplicã de sus în jos ºi se manipuleazã într-o direcþie sau alta, în funcþie de dorinþele conducãtorului. Acest accesoriu este elementul de bazã al politicianului român ºi va rãmîne aºa pînã în ziua în care acest popor va fi destul de matur încît sã facã distincþia între oameni ºi… mînere.

(urmare din pag. 1) Dar, lãsîndu-i pe egiptenii „democratizaþi” de americani, ce fãcea NATO în timp ce europenii „pãziþi între graniþele tratatului” erau uciºi? Uite, cazul de la Londra, în care o româncã a fost ucisã; ce credeþi cã fãcea NATO? Aflãm de pe blogul jenantei trompete NATO, Radu Tudor – trãgea cu rachete prin Dobrogea! „Long live NATO”, scrie „analistul”, o urare cãreia mã opun hotãrît. Mai precis, consider cã tragicul eveniment din capitala Marii Britanii este picãtura care umple paharul – iar NATO ori trebuie sã se reformeze pe baze realiste, nu imperialiste, ceea ce cred cã va fi imposibil, ori sã disparã ºi sã fie înlocuitã cu o soluþie militar-informativã internaþionalã, chiar globalã, în funcþie de opþiunea liberã a fiecãrui stat, un fel de extensie a ONU de prevenire ºi asigurare contra pericolelor transnaþionale actuale. Înþeleg ºi accept, în ciuda încrederii mele în oameni ºi umanitate, conceptul politicii de descurajare; dar, de la dispariþia celui care trebuia „descurajat”, Pactul de la Varºovia, NATO a trecut dincolo de bariera descurajãrii, atacînd ºi provocînd, intervenind în treburile altor state. A început cu Iugoslavia, a fost un test pentru a vedea dacã Rusia e într-adevãr impotentã, ºi aºa era la vremea respectivã, la fel China. Reacþiile Rusiei au fost diplomatice, cea mai interesantã fiind a primului-ministru Viktor Cernomîrdin, care, la Conferinþa OSCE de la Lisabona, din decembrie 1996, a propus un „sistem de securitate colectivã” în Europa. Dupã 2001, NATO începe campania de agresiune ºi dominare în Orient. Începutul campaniei a corespuns cu finalizarea demersurilor pentru extinderea în ultimele state foste socialiste. „Spatele” era asigurat… Urmeazã invazia din Afganistan – probele privind implicarea Kabulului în aºa-zisele atentate din 11 septembrie sînt ºi azi un mister – rezultatul fiind dominarea ºi controlul celui mai mare producãtor de radicali islamiºti ºi de… droguri. Ossama bin Laden a fost folosit ºi instruit iniþial de cãtre americani – e un fapt recunoscut. A urmat apoi invazia din Irak – doveditã ca fiind pe motive false, inventate - ºi rãsturnarea, apoi lichidarea, celui mai puternic conducãtor laic al zonei, Saddam Hussein. Irak a trecut repede la un regim islamic radical, au apãrut focare islamiste, haosul s-a generalizat. A urmat declararea regimului Assad drept nedemocratic, sprijinirea pe faþã a unor insurgenþe „democratice ºi moderat islamiste (sic!)”, haosul ºi radicalismul islamist au acaparat rapid ºi Siria. Apoi, rãsturnarea liderului libian Gaddafi, care, aºa cum era el, menþinea stabilitatea în zonã - a rezultat ºi acolo haos ºi radicalism islamist. Acelaºi efect l-a avut „primãvara arabã” în Egipt, unde „dictatorul” Mubarak - de a cãrui þarã stabilã ºi liniºtitã se bucurau anual milioane de turiºti – a fost rãsturnat ºi înlocuit de „Frãþia musulmanã”, condusã de lideri paraºutaþi din Occident. La fel, haos ºi moarte – culminînd cu atentatele oribile de Florii! În fine, dupã ce fenomenul haosului ºi radicalismului islamist s-a extins în tot Orientul apropiat ºi petrolier, a apãrut ºi creaþia supremã, ISIS; culmea este cã organizaþia teroristã a fost scoasã din starea de latenþã de un personaj, Abu Bakr al Bhagdadi, care „scãpase”, dupã cinci ani de detenþie, dintr-o „închisoare secretã” a CIA - ºi nu scãpase oricum, ci cu o grãmadã de bani cu care a pus pe

picioare o armatã instruitã ºi dotatã. „Întîmplãtor”, armamentul furnizat de americani „rebelilor islamiºti moderaþi” era foarte des capturat de ISIS, ba chiar rebelii „democraþi” treceau cu totul în barca ISIS. În plus, ISIS fãcea mulþi bani vînzînd petrol! Adicã o afacere în care marfa se extrage din cîmpuri vizibile din satelit, se transportã în convoaie, ºi ele vizibile, chiar ºi de cel mai orb dintre sateliþi, iar apoi se încarcã pe petroliere mari cît un cartier ºi care se deplaseazã prin ape pãzite de NATO. Pe parcursul acestui „proces tehnologic”, avioane NATO treceau pe cerul senin al islamiºtilor ISIS, dar nu vedeau nici sonde, nici convoaie de cisterne – iar cînd le-au bombardat ruºii, oficiali NATO ºi ONG-uri din aceleaºi fonduri au reclamat „crime împotriva umanitãþii”. Am sãrit poate prea repede peste anumite capitole, dar important este rezultatul final al acþiunilor descrise, marca NATO ºi SUA: haosul ºi destabilizarea unei zone, transformarea unei zone relativ prospere în ruine, sãrãcie ºi foamete, plus crearea multor focare de radicalism islamist. Urmãrile le resimte azi Europa: valuri de imigranþi, ale cãror þãri au fost distruse din cauza intervenþiilor susmenþionate, plus aceste atitudini pe care le putem numi în cel mai bun caz rãzbunãtoare ºi, dînd crezare revendicãrilor, terorism islamist coordonat de ISIS. Mai e de menþionat ceva la acest capitol – în aproape toatã perioada de dupã intervenþia hotãrîtã a lui Assad ºi a militarilor trimiºi de Putin, atitudinea NATO a fost de ºicanare, de boicotare a acestor intervenþii, care s-au dovedit eficiente. În plus, erau acþiunile conducerii legale siriene, recunoscute de ONU, nu ale unor rebeli! Mai nou, SUA au bombardat ilegal ºi nemotivat prin dovezi ONU – Siria, baza armatei siriene, sabotînd grav lupta contra ISIS. Ah, sã mai amintesc ºi cã în minunata creaþie NATO, Bosnia, primul stat islamic din Europa, este haos, iar sechela Kosovo este raiul mafiei ºi fãrãdelegii? E un tablou european care se întregeºte cu cel al dezordinii criminale provocate de agenþii Sörös, la Kiev, dar ºi cu valurile de migranþi din Orientul aruncat în haos. Cine e „pictorul” acestui tablou – NATO! Dacã tot am vorbit de raiul mafiei, încã un amãnunt: Daniel Horodniceanu, ºeful DIICOT, a prezentat recent rutele drogurilor care trec prin Turcia, Bulgaria ºi România (integral NATO), desfacerea majorã fiind Europa de Vest. Originea ar fi Afganistan (þarã sub control NATO), Pakistan (þarã cu care NATO colaboreazã în Afganistan) ºi Iran (inamicul de serviciu). Drogurile sînt o mare problemã pentru securitatea ºi siguranþa unui stat, ºi ne întrebãm cum se face cã transportul se realizeazã chiar prin þãri NATO – o fi la fel ca în cazul petrolierelor ºi convoaielor ISIS? Deci NATO este un mediu propice ºi pentru terorismul cu droguri. Care sînt sarcinile principale ale NATO? „Securitatea, consultarea, descurajarea conflictelor, apãrarea, managementul situaþiilor de crizã ºi parteneriatul”, aflãm de pe site-ul oficial. NATO nu a reuºit în nici unul dintre aceste puncte – a creat conflicte ºi situaþii de crizã, securitatea europenilor este mai bunã poate doar ca pe vremea invaziilor mongole (deºi atunci nu era traficul cu droguri de azi), „actorii nestatali” au fost crescuþi în bunã mãsurã de NATO sau de americani, cooperarea se referã la amplasarea de baze peste baze americane ºi la comerþul profitabil cu armament – iar punctul cel mai

important este siguranþa cetãþeanului de rînd din þãrile membre NATO: sub protecþia NATO, fãrã sã fie vreun rãzboi sau vreo invazie rusã, cetãþenii europeni sînt uciºi de exponenþii unor „entitãþi nonstatale” pe stadion, în gãri, în magazine, pe podul de lîngã Parlamentul britanic, în pieþe, în zi de sãrbãtoare! Cred cã nu e o dovadã mai clarã asupra pericolului reprezentat de modul de „apãrare ºi de rezolvare a situaþiilor de crizã” reprezentat de NATO. Distrugerea echilibrelor unor zone, intervenþiile cu scop dubios ºi criminal, aspectele politice stupid invocate… de fapt NATO a dat lumea peste cap, iar acum cetãþenii acestei lumi suportã consecinþele. Ceva trebuie fãcut, fiindcã lucrurile o iau cu totul razna, cu fiecare zi ce trece. Cartagina trebuie distrusã!

Relaþiile României cu Ungaria din punct de vedere istoric (1)

Dar pentru a fi suficient de credibili, vom aduce în memoria cititorului exemplul concret, care probeazã cele afirmate mai sus, cazul lui Csibi Bîrnã. Un degenerat ungur, care a fost îndemnat ºi ºi-a permis sã incendieze, în centrul României, pãpuºa reprezentîndu-l pe Avram Iancu, erou naþional al românilor, iar autoritãþile noastre au ignorant acest gest. Ne întrebãm ce s-ar fi întîmplat dacã un român ar fi dat foc la Budapesta unei pãpuºi reprezentîndu-l pe Kosuth Lajos? Rãspunsul îl cunoaºtem! Ne punem încã întrebarea de ce oare îºi permit ungurii fapte ruºinoase ºi îndrãzneþe doar în România, ºi nu în celelalte þãri, ca Slovacia, Serbia, Ucraina, unde au minoritãþi maghiare ºi revendicãri revizioniste? Pentru cã ei ºtiu ºi conteazã pe caracterul paºnic al Poporului Român, pe toleranþa ºi înþelegerea legendarã a românilor. Putem afirma cu tãrie cã nu existã o altã þarã în lume, care sã acorde atîtea drepturi unei minoritãþi alogene, cum se întîmplã în România cu minoritarii maghiari. ªi totuºi ungurii nu sînt mulþumiþi ºi credem cã nu vor fi niciodatã, ne vor sîcîi mereu cu aceeaºi pretenþie imbecilã - autonomia teritorialã. Este ºi mai neruºinatã ºi necivilizatã pretenþia lor, cu cît ei considerã cã revendi-

carea lor este similarã cu cea a catalanilor, ignorînd intenþionat realitatea marii diferenþe dintre ei. Catalanii sînt „bãºtinaºi” în Spania, pe cînd maghiarii sînt alogeni „asiatici” în România. Facem un mic recurs la istorie ºi constatãm cã realmente Transilvania nu a aparþinut niciodatã Ungariei! Astfel, în anii 700, în cronicile coreene, maghiarii sînt menþionaþi ca niºte nomazi primitivi, care jefuiau prin teritoriile din Nordul Coreei ºi Estul Chinei. În anul 896, ºapte triburi maghiare ºi trei de turci khazari, fugãrite din stepa asiaticã de pecenegi, se stabilesc în Panonia (unde trãiau slavi, valahi, avari, germanici), sub conducerea lui Arpad. Incursiunile lor sîngeroase de jaf s-au desfãºurat în toatã Europa, ajungînd pînã în Spania ºi fiind curmate în anul 955, la Lechfeld. Apoi, ªtefan cel Sfînt unificã triburile ungureºti ºi îi creºtineazã pe maghiari. Începe ºi procesul de maghiarizare agresivã a populaþiilor din jur, ca metodã de supravieþuire a acestui mic popor migrator „asiatic”, venit în Europa. (va urma) Dipl.ec. PETRE RÃCÃNEL

- Destinul Transilvaniei Istoria raporturilor dintre România ºi Ungaria au demonstrat cã, prin acþiunile interne ºi externe de amestec în treburile noastre, Ungaria continuã sã afecteze grav ºi direct interesele legitime ale României, integritatea sa teritorialã, suveranitatea ºi funcþionalitatea normalã a Statului Român, deºi cele douã þãri sînt partenere ºi membre ale NATO ºi Uniunii Europene. Revizionismul unguresc continuã sã facã rãu Poporului Român ºi încearcã, prin diferite forme ºi mijloace, sã atragã de partea lui formaþiuni ºi lideri politici din România. Spre surprinderea noastrã, unii dintre conducãtorii Statului Român manifestã prea multã înþelegere faþã de politicile duºmãnoase ale conducerii Ungariei ºi, sub paravanul unei false strategii justificate privind problema naþionalã, îºi rezolvã de fapt interese politice personale sau de grup, cu sprijinul unor falange ale iredentismului maghiar din România sau din alte zone.


Pag. a 8-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ SUA au donat Siriei 88,5 milioane de dolari Dupã mai bine de 6 ani de rãzboi, Statele Unite ale Americii (SUA) au decis sã se implice în rãzboiul civil din aceastã þarã, de aceastã datã direct, ºi nu prin interpuºi. „Chiar dacã intervenim tîrziu, la un an ºi jumãtate dupã ce Rusia s-a implicat, am decis sã acþionãm în forþã, aºa cã am donat deja 88,5 milioane de dolari Siriei, ca un prim gest cã e bine sã fim luaþi în serios“, a declarat preºedintele american Donald Trump, precizînd cã „banii au fost viraþi deja în contul unei baze aeriene

Siria a primit cadou de Paºte rachete Tomahawk

Alianþa BINE va reprezenta România la Eurovision Proaspãt înfiinþatã, Alianþa celor trei mari tenori ai politicii naþionaliste româneºti, Bogdan Dimingo, Tudor Iocceli ºi Adrian Panarioti, îºi exprimã intenþia de a participa cu ºanse mari la Eurovisionul din acest an, ºi nu numai. „Ne-am strãduit ºi am reuºit cu greu sã ne compromitem în România ºi nu am izbutit sã-i pãcãlim pe români cã sîntem naþionaliºti, aºa cã vom încerca sã ne afirmãm în Europa“, a declarat Bogdan Dimingo, fost politician de mîna a doua prin Parlamentul României, actual-

mente liber de contract ºi vocalist principal în cadrul Alianþei. „Politica nu este de noi, în ultimul an am reuºit sã distrugem cam tot ceea ce însemna conceptul de naþionalism în România. Am compromis pînã ºi PRM, care mai oferea românilor o speranþã. Era timpul sã ne apucãm de ceva pe mãsura calitãþilor noastre native”, a adãugat Adrian Panarioti, bãsistul, rectificãm, basistul formaþiei. În perioada urmãtoare, Alianþa BINE va înregistra melodia „Ciobãnaº cu 300 de oi“, remixatã de DJ Gigi, cu care se va prezenta la importantul concurs european. Intenþia Alianþei este de a compromite total naþionalismul românesc la nivel internaþional, astfel încît actualele formaþiuni care dominã, de 27 de ani, scena româneascã sã rãmînã, în continuare, în fruntea celor mai nocive experimente pe care Poporul Român le-a suferit de-a lungul existenþei sale.

EUROVISION

siriene, într-un stil specific american, sub forma a 59 de rachete de croazierã Tomahawk”. „Donaþia poporului american se va suplimenta ºi în funcþie de evoluþia conflictului dintre Damasc, pe de o parte, ºi oamenii care luptã pentru libertate ºi neatîrnare în aceastã þarã, pe de altã parte. Preºedintele american a comandat deja companiilor de armament un nou lot de rachete pentru navele sale din Mediterana, astfel încît acestea sã fie oricînd apte sã ajute guvernul de la Damasc cu noi donaþii. Economia americanã depinde de capacitatea de mobilizare ºi consum a industriei de apãrare, aºa cã este nevoie sã majorãm, în viitor, cuantumul donaþiilor atît cãtre Siria, dar ne gîndim serios sã facem acest lucru ºi cãtre Yemen, Afganistan, Irak ºi, de ce nu, Iran“, a mai declarat Donald Trump.

Un alt joc periculos pentru români: Balena Roz, care te trimite la muncã Ocupaþi cu combaterea Balenei Albastre, tot mai mulþi români cer ca un alt joc sã fie total interzis, ºi anume Balena Roz, un joc virtual cel puþin la fel de nociv ºi de periculos ca Balena Albastrã, mai ales cã el se adreseazã adulþilor, ºi nu copiilor. „Jocul începe paºnic, cu comenzi banale, gen «azi duci gunoiul» sau «mai spalã o farfurie»“, a declarat Galtofan Otac, psiholog ºi procuror, cel care instrumenteazã cazul primului român care a cãzut în plasa acestui joc macabru. Pe mãsurã ce înaintezi, însã, directivele sînt din ce în ce mai aspre, gen „azi îþi faci un CV“ sau „eºti programat la un interviu“.

„Pentru cei care ajung în aceastã fazã a jocului, deja este prea tîrziu ºi nu mai existã cale de întoarcere, fiind pierduþi pentru societate“, a mai declarat Otac, precizînd cã „dorinþa de muncã a celor din multinaþionale este depãºitã doar de orele suplimentare pe care doresc sã le petreacã la birou“. În prezent, se încearcã identificarea inventatorului acestui joc. Existã pãreri cã acesta, în mod sigur, este un român, care petrece mult timp la birou ºi care vrea sã se rãzbune, în acest fel, pe oamenii normali, care ºtiu încã sã mai ºi trãiascã.

Paginã realizatã de DAN ALEXANDRU

C A R I C A T U R I

C A R I C A T U R I


Pag. a 9-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC DESCOPERIRE TULBURÃTOARE

Creierul uman funcþioneazã ºi dupã moartea clinicã Un grup de cercetãtori canadieni a descoperit recent, în urma unui studiu efectuat asupra activitãþii cerebrale la mai mulþi pacienþi decedaþi, capacitatea creierului uman de a rãmîne activ chiar ºi timp de 10 minute dupã decesul clinic, activitatea cerebralã fiind similarã somnului profund. Descoperirea aduce o mare schimbare faþã de perspectiva anterioarã a cercetãtorilor, bazatã pe un studiu cu ºoareci decapitaþi, în care s-a observat un val intens de activitate dupã ce animalele au murit. Noile descoperiri, relatate într-un studiu publicat de cercetãtorii Universitãþii de Vest, din Ontario, indicã faptul cã, pentru oameni, activitatea cerebralã este mult mai complicatã. Studiul s-a bazat pe cazurile a 4 pacienþi bolnavi în fazã

Top 10 Minuni ale Lumii (1) Dacã cele ºapte minuni ale lumii antice, o listã binecunoscutã a ºapte edificii din Antichitate, erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai populare destinaþii turistice, multe dintre acestea au rãmas în top ºi în prezent, chiar dacã ordinea lor variazã ºi s-au mai adãugat ºi minuni naturale. Ca o curiozitate, încã din 1600 î.Chr., turiºtii au zgîriat inscripþii pe monumentele din Valea Regilor, în Egipt; pe atunci Sfinxul avea deja o mie de ani. Un alt element interesant, este cã toate minunile lumii antice erau construcþii antropice, destinaþiile naturale nu erau pe listã pentru cã nu erau „la modã“. Cele ºapte minuni ale lumii antice, în ordine cronologicã, sînt: Marea Piramidã din Giza (2550 î.Chr.), Grãdinile suspendate ale Semiramidei (600 î.Chr.), Templul zeiþei Artemis din Efes (550 î.Chr.), Statuia lui Zeus din Olympia (435 î.Chr.), Mausoleul din Halicarnas (351 î.Chr.), Colosul din Rhodos (292-280 î.Chr.), Farul din Alexandria (Secolul al III-lea î.Chr.). WonderList prezintã Top 10 minuni ale lumii, un clasament care meritã parcurs, mãcar ºi pentru simplul motiv cã o vacanþã în locurile pline de istorie este mult mai interesantã.

MOZAIC terminalã, care fuseserã deconectaþi de la aparatele secþiei de terapie intensivã dintr-un spital din Ontario. Oamenii de ºtiinþã au descoperit cã fiecare pacient avea diferite nivele de activitate cerebralã la momentul de dinainte ºi dupã moarte. De exemplu, unii au încetat sã mai gîndeascã chiar înainte de a muri. În mod misterios, în cazul unui pacient s-a înregistrat un nivel de activitate cerebralã atît înainte de a muri, cît ºi dupã deces. Timpul activitãþii cerebrale, dupã ce medicii au constatat decesul, a fost de 10 minute ºi 38 de secunde, potrivit studiului. Deºi este deocamdatã doar un caz înregistrat de medici, acesta sugereazã necesitatea cercetãrii activitãþii creierului dupã ce o persoanã moare, luînd în considerare ºi etica privind donarea de organe. Studiul mai sugereazã cã intensificarea bruscã a activitãþii cerebrale înainte de moarte poate fi o avertizare cã decesul este aproape, mai spun medicii care au condus cercetarea. ,,GÎNDUL” ºi altare stau neclintite în fortãreaþa muntoasã, precum într-un seif natural uriaº.

3. Statuia lui Christos Mîntuitorul Este amplasat la sud de Rio de Janeiro, pe muntele Corcovado (780 m) în pãdurea Tijuca. Monumentul a fost gîndit pentru a aniversa 100 de ani de la declararea independenþei Braziliei.

1. Marele Zid Chinezesc Contrar pãrerii unanime, Marele Zid Chinezesc nu se poate observa de pe lunã cu ochiul liber. Zidul mãsoarã 21.196,18 km, dar experþii avertizeazã cã este în pericol din cauza activitãþilor umane, precum dezvoltarea infrastructurii ºi turismul. A fost înscris în 1987 pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Mondial.

MOZAIC Sfatul medicului

Ce este faciita eozinofilicã? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Fasciita eozinofilicã este o boalã în care tegumentul de la nivelul membrelor inferioare ºi membrelor superioare devine inflamat, dureros, rigid ºi edematos. Cauza bolii este încã necunoscutã, studiile demonstrînd cã afecteazã mai frecvent sexul masculine, cu vîrsta cuprinsã între 40 ºi 50 de ani, însã poate sã aparã ºi la femei sau copii. Simptomele iniþiale sînt reprezentate de durere, edem, inflamaþie la nivelul pielii, în special pe faþa anterioarã a braþelor ºi pe faþa anterioarã a membrelor inferioare. La debut, simptomele apar dupã efort fizic intens, apoi manifestãrile se agraveazã treptat. În timp, din cauza inflamaþiei excesive, pacienþii pot prezenta limitarea miºcãrilor prin contracturi articulare ºi parestezii. De cele mai multe ori, nu se reduce forþa muscularã, însã apar durerile articulare ºi musculare. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, prin prezenþa simptomelor ºi a analizelor sangvine. Acestea pot fi completate de un examen imagistic de tipul rezonanþei magnetice ºi de efectuarea unei biopsii din tegumentul afectat. În unele cazuri, faciita eozinofilicã se vindecã spontan. În cazurile în care persistã, tratamentul constã în administrarea de corticosteroizi ºi în terapie fizicã. Prognosticul pe termen lung este necunoscut, dar numeroase cazuri rãspund la medicaþie. www.artroscopiedegenunchi.ro

5. Catedrala Sfînta Sofia din Constantinopol 4. Taj Mahal Taj Mahal a fost construit de împãratul mogul Shah Jahan, între 1632 ºi 1654, ca monument funerar pentru soþia sa, Mumtaz Mahal, care a murit la naºterea uneia dintre fiicele sale. Monumentul face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Hagia Sophia a fost Catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, iar în prezent este muzeu. Sfînta Sofia este, de fapt, o basilicã cu cupolã, planul bazei fiind tot cel basilical. Se aflã în Istanbul, Turcia.

2. Petra Petra este un oraº din Iordania, pe jumãtate sãpat în pereþii canionului în care se aflã. Temple, morminte, canale, tuneluri, cisterne, biserici, clãdiri publice, baraje

(va urma) „Evenimentul zilei“

Zece mistere ale Munþilor Bucegi: apã vie, tuneluri secrete, portaluri, guri de rai, poli energetici puternici (4) 10. Misterele sutelor de cutremure din Bucegi, din anul 1993 În anul 1993, în perioada 4 mai – 10 iunie, s-au produs cîteva zeci de cutremure - existã ºi mãrturii cã au fost cîteva sute -, pentru care nu existã încã explicaþii care sã mulþumeascã pe toatã lumea. Potrivit localnicilor, frecvenþa cutremurelor era zilnicã ºi se producea la ore fixe. Unii spun cã orele erau 20.00 ºi 3.00 dimineaþa, alþii spun cã seismele se produceau la ora 20.30. Specificul acestora era faptul cã erau precedate de un vuiet puternic,

ca ºi cum ceva s-ar fi prãbuºit în interiorul munþilor. Seismele aveau o intensitate destul de micã, de 3 sau 4 grade, însã se produceau la micã adîncime – 10 sau 15 kilometri, ceea ce fãcea ca zgomotul din munþi sã înfricoºeze localnicii. Vîrful a fost reprezentat de un seism de 5,1 grade, produs în zona Buºteni-Sinaia, în seara zilei de 23 mai 1993. Seria de cutremure a ridicat multe semne de întrebare, în principal din cauza faptului cã Bucegii nu sînt „zguduiþi“ în general, pentru cã nu sînt într-o arie seismicã, dar ºi pentru cã seria de cutremure a încetat brusc, iar scoarþa nu s-ar mai fi manifestat de

atunci. Oamenii spun cã erau încãrcaþi energetic atît de mult, încît orice sau pe oricine atingeau se producea o curentare care ajungea pînã la arsuri uºoare, aveau insomnii, iar semnalele radio fie cãdeau, fie se amplificau brusc în anumite zone. De asemenea, deºi aveau insomnii, oamenii nu se simþeau niciodatã obosiþi. În zonã s-au fãcut studii, ulterior seriei de cutremure, dar cauzele acestora nu au fost elucidate pe deplin. „Secvenþa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unicã pe teritoriul României. Se încearcã o interpretare a studiilor fãcute în zonã. Dar problemele nu sînt încã elucidate“, a spus în presa de specialitate Mircea Radulian, directorul ºtiinþific al Institutului Naþional pentru Fizica Pãmîntului. Sfîrºit DANA MIHAI


Pag. a 10-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Cum sã trãim omeneºte în cumplita Epocã a globalizãrii (2) Din lectura cãrþii ,,Cum am ales libertatea (mic tratat pentru o viaþã fãrã griji”), am desprins ºi alte idei ale autorului, Tom Hodgkinson, pe care acesta le oferã ,,pentru salvarea omenirii”: * Puneþi capãt luptei de clasã. Nu uitaþi cã în Evul Mediu Timpuriu oamenii erau egali între ei. Împrieteniþi-vã cu vecinii ºi ajutaþi-vã între voi. Dar fiþi atenþi: unii dintre ei sînt niºte ticãloºi incurabili, or sã vã ia bunãtatea drept þicnealã ºi or sã facã tot ce le stã în putinþã ca sã vã interneze în balamuc. * Trãiþi cît se poate de libertini. Renunþaþi la constrîngerile sociale. Fiþi snobi ºi boemi. Aruncaþi cît colo prejudecãþile. Întoarceþi-vã la libertãþile adamice. * Renunþaþi la ceas. Ticãitul ceasului, sunetele clopotului, soneriile vã streseazã, cãci vã amintesc de trecerea implacabilã a timpului, Postume, ºi moartea e colea, dupã colþ. Sã nu mai vorbim cã, în capitalism, timpul înseamnã bani, un alt mare duºman al omului. * Cereþi exterminarea politicienilor, interzicerea alegerilor de tot felul, desfiinþarea presei ºi împuºcarea celor fac promisiuni mincinoase. Teroriºtii sînt niºte copii simpatici pe lîngã bandiþii ãºtia de miniºtri. Sã ne guvernãm singuri în satul sau în oraºul nostru! Nu mai votaþi! * Înfiinþaþi o breaslã. Nici nu ºtiþi ce relaxante sînt discuþiile libere pe aceeaºi temã. Fugiþi de situaþiile contradictorii. La fel, ºi de munca pe timp de noapte. Noaptea a fost inventatã ca sã dormim ºi sã facem amor, nu ca sã muncim. * Fiþi mai curajoºi. Nu vã mai speriaþi de întuneric. Rãzboaiele, atentatele, molimele, cataclismele naturale ºi exodurile produc mai puþine victime decît accidentele rutiere. ªi totuºi, nimeni nu a cerut interzicerea automobilului. Dimpotrivã, apar altele, tot mai sofisticate. * O altã cauzã a stressului este sistemul educaþional. Daþi, cît mai rar, pe la ºcoalã ºi lãsaþi-vã conduºi numai de instinct ºi de bunul-simþ natural. (Fredonaþi, cît mai des, ,,A sosit vacanþa/ Cu trenul din Franþa...”) * Sã nu mai consumãm carne, hranã moartã, care ne otrãveºte mãruntaiele, ºi sã consumãm numai vegetale, hranã vie, detoxifiantã. * Sã muncim împreunã - toatã familia ºi colectivitatea. Muncile cele mai grele devin plãcute dacã sînt fãcute laolaltã, între prieteni. * Renunþaþi la becuri ºi aprindeþi o lumînare, un felinar. O luminã prea puternicã descoperã urîtul din jurul nostru. (ªi ridurile iubitei.) * Nu mai trãiþi singuri ºi izolaþi. Cãutaþi compania altora ºi deplasaþi-vã numai în grupuri mari. Nu uitaþi: nimeni nu scapã de drumul mîntuirii. Sã învãþãm sã-l facem împreunã.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (23) Duminicã, 11 aprilie 1993 - Floriile (1) Este ultima duminicã din post. E dezlegare la peºte. De 28 de ore se tot petrec lucruri ºi bune ºi rele. Am trecut peste clipe negre. Încerc sã fac un sumar în Confesiunea mea. Sîmbãtã, ora 12,00, mã apucã o neliniºte grozavã. Devin iritatã, apoi nervoasã. Nu ºtiu cu ce sã mã îmbrac. Mã duc cu mama la Asociaþia de la Bisericã. Au venit ajutoare pentru sãraci din Germania ºi Italia: hãinuþe pentru copilaºi, rechizite, dulciuri. A fost rãu, pentru cã am poftit ºi eu la niºte jucãrii ºi chiar la douã obiecte de îmbrãcãminte care îmi veneau foarte bine. Mama s-a mîhnit, s-a supãrat foc. Bine cã am scãpat de ispitã ºi nu m-am dus la preot sã i le cer! Sigur mi le-ar fi dat, cã mã iubeºte! Apoi, o doamã din Comitet, ºi-a pus deoparte pentru un nepoþel o pereche de adidaºi. Iar m-am enervat în Bisericã! Ea are voie, mama pe mine nu mã lasã! Acasã, am rãbufnit. M-am descãrcat pe singura fiinþã sfîntã dintre pãmînteni, pe mama! Alt mare pãcat. Ce a fost nu se poate scrie pe hîrtie. Ceva înspãimîntãtor! Din pieptul meu frustrat ºi pãcãtos nu mai ieºeau cuvinte, ci rãcnete! Am început sã-i reproºez mamei toate relele de pe lume, cu o neruºinare imposibil de descris ºi cu atîta nedreptate. Critici peste critici, privind educaþia, privind hrana pe care mi-o oferã, promiþîndu-i cã n-am s-o mai primesc. Mama ieºea din camera mea, eu mã duceam dupã ea, cã mai aveam multe de reproºat. Diavolul pusese stãpînire pe mine. Mama a spus cã va pãrãsi casa noastrã, dacã aºa stau

* Nu vã mai supuneþi maºinilor. Folosiþi mai mult braþele ºi spinarea. Nu mai beþi apã de la robinet sau din supermarketuri. Nitraþi ºi nitriþi. Sãpaþi-vã propriile puþuri. * Feriþi-vã de munca obligatorie. Adoptaþi lenea. * Cumpãraþi-vã un cal. * Fiþi creativi. Bateþi-vã capul sã inventaþi ceva sau sã inovaþi, cãci mai sînt atîtea nefãcute. * Nu uitaþi cã frumosul se gãseºte ascuns în urît, ºi binele, în rãu. Învãþaþi-vã sã descoperiþi partea bunã a lucrurilor citindu-i pe Baudelaire ºi pe Arghezi. Goana popoarelor dupã urît este principala manifestare a globalizãrii. Prostul-gust este numitorul comun al umanitãþii. * Scãpaþi de ipoteci, rate la casã, întreþinere etc., îmbrãþiºînd vagabondajul, nomadismul. Gîndiþi-vã cã trei sferturi din populaþia Indiei doarme pe stradã, din cauza sãrãciei, ºi ce fericiþi sînt, cãci musonii nu le mai distrug mobilierul, ºi nici hoþii nu-i mai calcã. * Cumpãraþi-vã o rulotã, cutreieraþi lumea ºi munciþi cu ziua, atît cît sã vã cîºtigaþi pîinea zilnicã. * Sau practicaþi cerºetoria. * Daþi libertate copiilor. Daþi-i afarã din casã ºi lãsaþi-i de capul lor. Mai bine liberi într-un parc sau la marginea rîului, decît închiºi într-o ºcoalã. ªi chiar dacã pe unii dintre ei îi muºcã vreun cîine sau se îneacã, vor cãpãta experienþã ceilalþi, care se cãlesc ºi învaþã sã se fereascã de pericole. * Cînd vã luaþi copiii la plimbare prin parc sau pe marginea unui rîu, lãsaþi-vã soþia (soþul) acasã. Cãci luîndu-i ºi pe ei, luaþi ºi motivele de ceartã de acasã, ºi plimbarea devine un chin. Sau vã vine chef sã faceþi amor ecologic, cu copiii de faþã. ªi iese mãcel. * Dacã aveþi copii, daþi în mintea copiilor. Jucaþi ºotronul cu ei, sãriþi coarda, bateþi mingea ºi tãvãliþivã prin noroi, turnaþi dulceaþã în pantofii musafirilor ºi zdreliþi-vã genunchii. Nici nu ºtiþi ce fericitã este întoarcerea în copilãrie. * Ce e ambiþia asta prosteascã de a trãi mai mult? Cînd mai normal ar fi sã trãim mai bine. Fiind mai veseli ºi bucurîndu-ne mai mult de viaþã, îi ducem la faliment pe bandiþii care fabricã aºa-zisele medicamente. (Un unchi de-al meu, cînd a împlinit 90 de ani, s-a privit în oglindã ºi s-a îngrozit: ,,Ferice de fratemio geamãn, care a murit atît de tînãr!...”. ªi a doua zi l-am gãsit þeapãn.) Plus cã, mierlind-o cînd trebuie, lãsãm o moºtenire tinerilor, eliberãm un loc de muncã, o garsonierã, prilejuim un parastas. D-aia unii sînt atît de regretaþi, ºi pomana lor e atît de veselã. Sfîrºit PAUL SUDITU lucrurile cum spun ºi sînt nefericitã cu ea. Eu continuam zbieretele. De unde mi-a venit aceastã tulburare ºi urã pe mama mea? Nu a fost tot! Am continuat, pentru cã nu mã puteam stãpîni. Am luat cratiþa cu mîncare de pe aragaz ºi am trîntit-o jos. Pereþii, masa, aragazul, noi, totul a fost stropit cu mîncarea gãtitã. Sãrmana mama mea a început sã plîngã îngrozitã. Eu devenisem expresia sadismului, a inumanului, a Satanei. Animalul din mine îºi arãtase colþii de fiarã! Doamne, ai vãzut tot. Nu-þi pot nici cere iertare. Nu merit! Eu nu mã pot ierta în vecii vecilor! Dar, ai grijã de mama, de sãrmana mama mea, ºi dacã poþi, dã-mi sufletul meu bun înapoi, sã-i fac mamei o bucurie micã. E prea puþin sã spun cã îmi pare rãu. Nu asta simt. Îmi vine sã mã sfîºii în zeci de mii de bucãþi. Nu merit sã trãiesc, nu merit sã am o mamã sfîntã, cum este mama mea. Sã fi fost Diavolul în mine? Doar ce m-am spovedit. Cum am putut face aºa ceva? Ce încercare sã fi fost? O vrãjitorie de magie neagrã, sau ce? Minþile nu mi le-am pierdut. Sînt clarã acum la cap. Dar în acele momente, dacã vedeam un cuþit pe masã poate îl înfingeam în mine! Doamne, nu mã pãrãsi. Cred în Tine ºi în îndreptãrile Tale. Nu mai vreau niciodatã sã mai am aceastã ieºire îngrozitoare. Sîmbãtã seara mi s-a fãcut rãu. Mã durea în gît. De la þipetele nebune ºi am fãcut temperaturã. Simþeam dureri în tot corpul ca ºi cum am fost biciuitã, dupã cum aº fi meritat! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

ALBUMUL CU POZE RARE

Istoricul de artã Alexandru Tzigara-Samurcaº, întemeietor, în 1906, al Muzeului de Artã Naþionalã, actualul Muzeu Naþional al Þãranului Român.

IMPRESIILE UNUI FRANCEZ ÎNDRÃGOSTIT DE ,,MICUL PARIS”

Focare spirituale în Bucureºtii de altãdatã (2) Biblioteca Elizei Brãtianu e plinã de comori pentru cercetãtori, dar ºi pentru bibliofili. Clasatã dupã o metodã ingenioasã, instalatã confortabil ºi cu eleganþã, biblioteca e deschisã generos tuturor lucrãtorilor ºi face, în felul acesta, mari servicii acelui tineret intelectual, care se impregna odinioarã de cultura noastrã ºi care, astãzi, retras ºi adunat pe pãmîntul natal, îºi cautã în ea hrana. Tot la tineret s-a gîndit regele Carol atunci cînd a creat ,,Institutul Carol II”, pentru a completa ,,Institutul Carol I”, operã a unchiului sãu dinspre bunici, ºi cînd a asociat - sub numele de Uniunea Fundaþiilor - Serviciul Bibliotecilor, condus de dl. Tzigara Samurcaº, celui al editurii conduse de dl. Rosetti. O echipã interesantã, sub inteligenta conducere a domnului Camil Petrescu, lucreazã la ,,Revista Fundaþiilor Regale”. Interesul pe care regele îl aratã adolescenþilor cercetaºi îl continuã la tinerii studenþi. Construit nu departe de Palat de un arhitect francez îndrãgostit de stilul Ludovic XVI, Institutul este un fel de mare casã a studenþilor; el le deschide cele patru sãli de lecturã ale sale, amfiteatrul, sala de conferinþe ºi vasta sa bibliotecã perfect întreþinutã, ale cãrei cãrþi, toate legate, catalogate pe materii, conþin, cum spunea Anatole France, „universul în ordine alfabeticã”. Într-o carte care nãzuieºte sã fie instantaneul unui oraº, trebuie sã mã limitez la aspectele exterioare, la ceea ce izbeºte vederea, mai degrabã decît la ceea ce intereseazã spiritul, ºi acesta e motivul pentru care nu pot decît sã ating în treacãt un subiect care ar merita un lung studiu, cel al intelectualitãþii româneºti. Am vãzut aici, ca pretutindeni, curente care se încruciºeazã ºi care se contrazic; ceea ce m-a frapat este faptul cã aproape toate, dacã nu chiar toate aceste grupuri au o poziþie politicã. Speculaþiile abstracte nu par sã le pasioneze; n-am ghicit la ele reale preocupãri religioase ori metafizice, iar drumurile care tind cãtre absolut le atrag destul de puþin. Românii sînt realiºti ºi polemiºti. Ei sînt chiar minunat de înzestraþi pentru polemicã. Simþul comic, verva, spiritul muºcãtor, rapiditatea, bunul lor simþ cinic îi fac de temut. Nu e uºor sã faci figurã onorabilã într-o discuþie între români. De aceea, ei sînt excelenþi ziariºti; de aceea, intelectualii lor întemeiazã ziare în care politica ocupã aproape tot locul (sã adãugãm cã tineretul universitar, mult prea numeros ºi, din aceastã cauzã, sortit înfometãrii, cade în programele ºi în agitaþiile politice). Chiar un puternic ºi emoþionant poet liric, precum dl. Octavian Goga, este ºef de partid; pînã ºi un poet pur ca dl. Ion Pillat, traducãtorul lui St. John Perse, a fost vicepreºedinte al Camerei; chiar un erudit bibliotecar, precum dl. Fotino, este vicepreºedinte al Senatului; chiar un arheolog ilustru, ca dl. Pârvan, îndreptãþeºte naþionalismul românesc care se întoarce pînã la trecutul cel mai îndepãrtat al naþiei; pînã ºi o miºcare cu tendinþe religioase, cum e cea a grupãrii „Gîndirea”, atît de influentã, care - sub conducerea ºefului ei, dl. Nichifor Crainic, profesor la Facultatea de Teologie - ºi-a dat drept misiune sã împingã Biserica ortodoxã spre o înnoire spiritualã, a sfîrºit prin a cãdea în naþionalismul politic; chiar un conferenþiar de filosofie generalã ºi metafizicã, de la Facultatea de Litere din Bucureºti, personalitate frapantã ºi de o inteligenþã fãrã pereche, dl. Nae Ionescu, se dedã unei intense activitãþi politice în ziarul sãu, ,,Cuvîntul” (astãzi suspendat), ºi are ca mînã dreaptã un filosof indianist, pe dl. Mircea Eliade. (va urma) PAUL MORAND (1935)


Pag. a 11-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (5) „Amantul doamnei Chatterley“ Autor: D.H. Lawrence Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1928, Italia; 1959, Statele Unite Edituri: Orioli; Grove Press Forma literarã: roman

Rezumat Romanul ,,Amantul doamnei Chatterley” transmite mesajul profundei ºi înveninatei nemulþumiri pe care Lawrence o simþea faþã de efectele de superficialitate generate de industrializare ºi moderna societate sterilã asupra vieþii din Anglia. În mare, autorul descrie maniera în care clasele de sus ºi-au pierdut vitalitatea, iar cele de jos au decãzut prin crescînda artificialitate a relaþiilor lor sentimentale. Romanul relateazã experienþele unei tinere pe nume Connie Chatterley, cãsãtoritã cu un baronet paralizat de la brîu în jos, în urma rãnilor din primul rãzboi mondial. Ea este frustratã din punct de vedere sexual, fiind din ce în ce mai nefericitã în mediul steril ºi ipocrit în care trãieºte. O scurtã aventurã cu un bãrbat din anturajul soþului ei, Clifford, se dovedeºte a fi un eºec, lãsînd-o cu mai mari nemulþumiri ºi neîmpliniri. Dezgustatã de sugestia soþului ei cã ar putea încerca sã rãmînã însãrcinatã cu un alt bãrbat pentru a-i aduce un moºtenitor, Connie se simte tot mai înstrãinatã de soþul ei. În schimb, este atrasã de Mellors, un servitor de pe domeniul lui Clifford, exemplul dat de D.H. Lawrence pentru „omul natural”, care trãieºte într-un mediu nici devitalizat, nici josnic. Înfãþiºarea neºlefuitã ºi expresiile lui verbale mascheazã o independenþã spiritualã ºi intelectualã deosebite, cei doi devenind repede amanþi. Aventura lor este pasionalã, iar scenele lor sexuale de asemenea, Mellors reuºind sã o convingã pe Connie sã treacã pese ideile sale preconcepute ºi peste inhibiþii. O serie întreagã de pasaje conþine descrieri detaliate ale plãcerilor lor erotice, descrieri necenzurate despre organele lor sexuale ºi expresiile pasionale pe care le foloseau. La sfîrºitul romanului, Connie este însãrcinatã cu copilul lui Mellors ºi doreºte sã se mãrite cu acesta dupã ce divorþeazã de Clifford.

Istoricul cenzurii Romanul ,,Amantul doamnei Chatterley” a fost suprimat cu mult înainte ca procesul Grave Press v. Christenberry sã se fi judecat în 1959. Decizia iniþialã a fost de a publica romanul în Italia, în 1928, ºi apoi de a trimite exemplare doritorilor din Anglia, încercîndu-se astfel evitarea cenzurii. Publicîndu-ºi romanul în acest mod, Lawrence nu a putut sã obþinã un drept de autor internaþional, astfel cã autorul a pierdut sume importante de bani prin apariþia numeroaselor ediþii piratate. Guvernul Statelor Unite a declarat cartea „obscenã” în 1929, fiind, de asemenea, interzis ca exemplare din acesta sã fie expediate prin poºtã. Turiºtii care se întorceau din Europa cu o astfel de carte riscau ca ea sã le fie confiscatã. Obiecþiile faþã de roman au tratat în principal descrierile sexuale explicite ºi limbajul folosit de personaje. Charles Rembar, avocatul care a apãrat romanul în procesul din 1959, fãcea urmãtoarea observaþie: ,,Nu numai cã Lawrence a dedicat mai multe din paginile sale actului sexual ºi l-a tratat într-un mod fãrã precedent pentru o ast-

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (5) „Poezia popularã trebuie sã fie obiectul studiilor noastre serioase, dacã vrem sã aflãm cine am fost ºi cine sîntem”. (Alecu Russo)

TRADIÞII ANCESTRALE (5) Din aceastã confrerie arhaicã, a ciobanilor, cel mai tînãr doreºte sã iasã, într-o variantã, prin încãlcarea jurãmîntului de castitate. Pentru asta este pedepsit ritual prin excludere, fiind considerat mort pentru fraþii sãi („Istoria loviturilor de stat în România”, Editura RAO, 2010). Cînd spui confrerie (de altfel, un alt istoric, Zoe Petre, afirma despre daci cã „la origine erau o confrerie de oameni-lupi”), primul gînd care-þi vine în minte este cel referitor la organizaþiile oculte (temã foarte la modã în zilele noastre), a cãror origine rãmîne încã un mister, deºi, dacã abordãm „Mioriþa” prin prisma acestor teorii

fel de publicaþie; dar, mai mult decît atît, romanul conþinea ºi un limbaj care nu a mai fost întîlnit vreodatã într-o carte de liberã circulaþie, decît poate tangenþial ºi ocazional, ºi atunci, nu la fel de frecvent... «Amantul doamnei Chatterley» prezintã aceste activitãþi interzise în niºte detalii interzise, descriindu-le într-un limbaj interzis”. În 1929, John Summer, secretarul Societãþii pentru Suprimarea Viciului, din New York, a pus în alertã oficialii de la Societatea Watch and Ward din Boston, anunþîndu-i cã bibliofilul ºi fostul bibliotecar al Universitãþii Yale, James A. DeLacey, acum proprietar al Librãriei ,,Dunster House”, a comandat 5 exemplare din cartea în cauzã. Un membru al Societãþii a fost delegat la faþa locului pentru a cumpãra cartea ºi, dupã mai multe refuzuri, a reuºit în cele din urmã sã obþinã un exemplar. Apoi, Societatea a iniþiat acþiunea legalã împotriva lui DeLacey ºi a adjunctului acestuia, Joseph Sullivan, care au fost gãsiþi vinovaþi, la 25 noiembrie 1929, de cãtre judecãtorul Arthur P. Stone. DeLacey a primit o amendã de 800 de dolari ºi 4 luni închisoare, iar Sullivan, amendã de 200 de dolari ºi doar douã sãptãmîni de închisoare. A fost înaintat un apel dar, în ciuda puternicului sprijin din partea comunitãþii, la 20 decembrie 1929, judecãtorul Frederick W. Fosdick a confirmat decizia Curþii inferioare. Cazul a ajuns la Curtea Supremã. Un an mai tîrziu, romanul a constituit elementul-cheie în „Dezbaterile legate de Decenþã”, care au izbucnit în Senatul american între senatorul Bronson Cutting, din New Mexico, ºi senatorul Reed Smoot, din Utah. Cutting a propus cîteva modificãri la legile cenzurii, Smoot opunîndu-se acestei iniþiative. În acel an, un procuror din Philadelphia a autorizat o percheziþie la o librãrie ºi confiscarea a 300 de cãrþi, printre ele aflîndu-se ºi ,,Amantul doamnei Chatterley”, ,,Fanny Hill” ºi ,,Grãdina parfumatã”, astfel marcînd debutul unei campanii furibunde pentru eliminarea „cãrþilor indecente” din oraº. De asemenea, în 1930, Curtea Supremã din Massachusetts a confirmat condamnarea lui DeLacey, astfel cã acesta a trebuit sã execute pedeapsa de 4 luni de închisoare. În 1944, John Summer, în numele Societãþii pentru Suprimarea Viciului din New York, a confiscat exemplare din ,,Amantul doamnei Chatterley”, cartea rãmînînd pe lista Organizaþiei Naþionale pentru Literaturã Decentã pînã în 1953. Romanul apãruse deja în diferite ediþii expurgate, timp de mai bine de 30 de ani, dar ediþia ,,Grove Press” era singura originalã, conþinînd însã ºi toate cuvintele indecente, ca ºi scenele detaliate de sex. Îndatã ce romanul a fost publicat de cãtre ,,Grove Press”, ofiþerul de poºtã Christenberry a emis un ordin pentru interzicerea expedierilor prin poºtã a respectivei cãrþi. Cazul a ajuns la tribunal, sub titulatura Grove Press Inc. v. Christenberry, 175 F. Supp. 488 (S.D.N.Y. 1959), fiind judecat de cãtre judecãtorul Frederick van Pelt Bryan, care i-a dat cîºtig de cauzã editorului, ridicînd interdicþia. În declaraþiile sale finale, el afirma cã aplicarea standardelor comunitãþilor la nivel naþional ar avea ca rezultat acceptarea romanului: ,,Extinderea libertãþii de expresie ºi a deschiderii cu care sexul ºi relaþiile sexuale sînt abordate în prezent nu suportã nici o dezbatere. În nenumãrate cãrþi de succes, descrierile sexuale, precum ºi cuvintele indecente apar în mod frecvent. Aceste tendinþe sînt valabile în toate mijloacele de exprimare publicã, în limbajul folosit ºi în subiectele discutate în societate, în fotografii, reclame ºi îmbrãcãminte, precum ºi în alte moduri la fel de familiare tuturor. Multe dintre acelea care în prezent sînt acceptate ar fi ºocat ºi zguduit din temelii societatea nu cu mult timp

în urmã. Astãzi, asemenea lucruri sînt tolerate, fie cã noi sîntem de acord cu ele, sau nu. Consider cã în etapa în care ne aflãm, în dezvoltarea societãþii noastre, acest important roman englezesc nu iese din limitele toleranþei pe care comunitatea o aratã în general faþã de descrierile sexuale”. În cazul Grove Press Inc. v. Christenberry, Curtea de Apel a confirmat decizia judecãtorului Bryan. În 1959, ofiþerul de poºtã Summerfield a luat decizia de a confisca în continuare exemplarele din romanul ,,Lady Chatterley's Lover” din coletele poºtale, declarînd cã textul este plin de cuvinte „mizerabile”, „degradante”, „ofensatoare”, „dezgustãtoare” ºi „depravate”, precum ºi de descrieri ale actului sexual. El susþinea cã asemenea „pasaje ºi cuvinte mizerabile” atîrnau în balanþã mai greu decît valoarea literarã pe care ar fi putut sã o aibã cartea. În Anglia, în 1960, a fost intentat un proces penal Editurii ,,Penguin Books Ltd.”, atunci cînd editorul a anunþat intenþia de a publica prima ediþie britanicã neexpurgatã a romanului ,,Amantul doamnei Chatterley”. Acuzatorul, un oficial al Trezoreriei, Mervyn GriffithJones, a solicitat juraþilor sã verifice obscenitatea cãrþii, rãspunzînd la douã întrebãri: „Este aceasta o carte pe care aþi dori-o în casa dvs.? Este aceasta o carte pe care aþi dori ca soþia dvs. sau servitorii dvs. sã o citeascã?”. Avocaþii apãrãrii au susþinut cã romanul, în întregul sãu, nu este obscen, în ciuda limbajului ºi a descrierilor sexuale. Treizeci ºi cinci de experþi au depus mãrturie în favoarea valorii literare a operei, juraþilor luîndu-le apoi 3 zile pentru a delibera, în cele din urmã, în favoarea Editurii ,,Penguin Books”. Kuh relateazã cã atunci cînd în Camera Lorzilor s-a dezbãtut procesul care a scos romanul de sub acuzare, cu episoadele sexuale dintre o lady ºi un servitor, un membru al Camerei, care fusese de acord cu decizia de a achita editura, a fost întrebat: „Aþi accepta ca soþia dvs. sã o citeascã?”. La care rãspunsul a fost: „Nu aº avea nimic împotrivã dacã soþia mea ar citi cartea, dar nu ºtiu ce sã zic în privinþa servitorului meu”. În 1965, Tribunalul Publicaþiilor Indecente din Noua Zeelandã a examinat o ediþie de buzunar a romanului ,,Amantul doamnei Chatterley”, pentru a determina dacã este indecentã, în ciuda unei decizii anterioare de a nu condamna o ediþie precedentã de lux. La acea vreme, ediþia de lux se vindea în Noua Zeelandã cu 16 ºilingi, pe cînd cea de buzunar, doar cu 5 ºilingi. Tribunalul a considerat cã romanul este „o operã literarã serioasã, scrisã de un autor cu un loc bine stabilit în domeniul literaturii de limbã englezã” ºi cã „textul acþiunii este identic, în ambele ediþii: nu existã nici o diferenþã între ele, nici în ceea ce priveºte prefaþa sau introducerea ºi nici în scriiturã”. Cu toate acestea, membrii Tribunalului au considerat cã romanul nu trebuie sã ajungã în mîinile tinerilor sub 18 ani. Subiectul disputei s-a referit la diferenþa de preþ, ediþia de buzunar fiind accesibilã ca preþ ºi minorilor. Aceastã idee a stîrnit controverse printre membrii Tribunalului, doi dintre ei afirmînd cã „ediþia «Penguin» (de buzunar) trebuie interzisã celor sub 18 ani...“. Ei susþineau cã „este regretabil cã circulaþia liberã a ediþiei de lux ar fi prejudiciat acest caz, ar fi pus tribunalul într-o luminã defavorabilã, fãcînd practic imposibilã invocarea statutului”. Ceilalþi 3 membri ai Tribunalului considerau cã, datã fiind libera circulaþie a ediþiei de lux, „ar fi inutilã clasificarea ediþiei de buzunar drept indecentã pentru minori”. Apreciind drept inutile mãsurile de restricþionare doar pentru o ediþie, majoritatea a decis, la 7 aprilie 1965, cã „ediþia de buzunar a romanului «Amantul doamnei Chatterley» publicatã de cãtre «Penguin Books» nu este indecentã, în temeiul Legii Publicaþiilor Indecente din 1963”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

„istorice”, s-ar putea sã avem surpriza de a constata cã originea lor este în spaþiul carpatic, nu? Lãsînd la o parte detractãrile specialiºtilor, nu trebuie sã ignorãm un aspect foarte important: promovarea excesivã a baladei, cultivarea renunþãrii prin acceptarea destinului, într-o epocã în care predestinarea era etichetatã drept superstiþie, nu avea alt scop decît acela de a perverti caractere, de a modela conºtiinþe ºi, implicit, de a inocula sentimentul de supunere faþã de un sistem totalitar. Realitatea e cã balada „Mioriþa” a fost un mijloc ideal de manipulare, promovat în instituþiile de învãþãmînt ºi culturã. Dar, de la acest aspect ºi pînã la a discredita opera, e totuºi cale destul de lungã; ne place sau nu, din punct de vedere literar, balada „Mioriþa” rãmîne o lucrare reprezentativã în cultura noastrã, atît timp cît evitãm speculaþiile denigratoare. Este adevãrat, foarte mulþi au un sentiment de frustrare la gîndul identificãrii cu personajul mioritic, în timp ce alte popoare sînt reprezentate prin poeme eroice: germanii au „Cîntecul Nibelungilor”, francezii îl au pe cavalerul Bayard, englezii pe regele Arthur... noi ne raportãm

la un personaj care aflã de un complot ºi, fãrã a se apãra, acceptã cu seninãtate moartea! ªi atunci, ne punem întrebarea, dincolo de lirismul operei, de expresivitatea ºi complexitatea imaginilor, care este, totuºi, scopul acestei balade? Fiindcã, oricît de sensibile ºi poetice ar fi trãirile noastre, nu putem accepta fãrã rezervã ideea cã scopul suprem al existenþei este comuniunea om-naturã, relaþie realizatã doar prin trecerea în veºnicie ºi, totodatã, e greu de crezut cã un om poate accepta cu seninãtate sã fie ucis, indiferent de motiv, doar prin prisma ideologiei religioase de a întoarce ºi obrazul celãlalt, care þine mai mult de manipulare decît de moralitate. ªi atunci, poate nu e exagerat sã acordãm credit afirmaþiei oferite de Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia“: „Poezia popularã este istoria unei naþiuni”! E posibil, oare, sã privim balada „Mioriþa”, prin prisma istoriei, ca fiind naraþiunea unui eveniment petrecut întro epocã îndepãrtatã? Se pare cã da! (va urma) SINEL TUDOSIE


Sãrbãtoarea Învierii Domnului în lume Cum se sãrbãtoreºte Paºtele ºi ce obiceiuri sînt în alte þãri

Sãrbãtorile Pascale poartã aceleaºi simboluri ºi semnificaþii în întreaga lume, însã în fiecare regiune acestea se celebreazã prin obiceiuri ºi tradiþii diferite, în funcþie de specificul locurilor. Paºtele ortodox ºi cel catolic cad destul de rar în aceeaºi zi, iar aceasta se datoreazã faptului cã la stabilirea datei sãrbãtorii se folosesc calendare diferite: cel iulian ºi cel gregorian. Cu toate acestea, în ultimii cinci ani, cele douã sãrbãtori au coincis de mai multe ori: în 2010, 2011 ºi 2014. În 2016, cele douã sãrbãtori au fost la o distanþã mai mare de o lunã: Paºtele catolic pe 27 martie, iar cel ortodox, pe 1 mai. Abia acum, în 2017, ortodocºii ºi catolici vor mai celebra deodatã sãrbãtoarea, pe 16 aprilie. În 2018, va fi tot o diferenþã de o sãptãmîna între Paºti; pe 1 aprilie, la catolici, ºi pe 8 aprilie, la ortodocºi. Aceeaºi diferenþã se va pãstra ºi în 2019. Atunci, Paºtele catolic va fi pe 21 aprilie, iar cel ortodox, pe 28 aprilie. În 2020, catolicii vor sãrbãtori Paºtele pe 12 aprilie, iar ortodocºii, pe 19 aprilie.

În România, ouã roºii, lumina sfîntã, mielul ºi pasca Cel mai rãspîndit obicei creºtin de Paºte este vopsirea de ouã roºii. Acestea sînt nelipsite de pe masa copioasã din prima zi a acestei sãrbãtori ºi fac deliciul celor mici, care abia aºteaptã sã le ciocneascã.

Cu aceastã ocazie, are loc Festivalul Moriones în Marinduque, care îi evocã pe soldaþii romani cruzi, participanþi la crucificarea lui Isus Christos. Ritualul Postului Mare din Pampanga, localitate aflatã în regiunea San Pedro, este o sãrbãtoare specificã, care presupune participarea sãtenilor la un act de autoflagelare, în care unii dintre ei sînt rãstigniþi „literalmente” pe cruce.

În Australia: Marsupialul de ciocolatã În Australia, multe familii aranjeazã o vînãtoare, în Duminicã Paºtelui, în casele sau grãdinile lor, pentru a vedea care dintre membrii familiei gãsesc cele mai multe ouã. Aceºtia stau apoi la masã cu rudele lor, unde consumã fripturã de miel, de vitã sau de pui cu legume prãjite, cum ar fi cartofi, morcovi, dovleac. De asemenea, sînt foarte populari iepuraºii ºi ouãle de ciocolatã. În ultima vreme, cu ocazia Paºtelui, au fost comercializaþi bilbies (latinescul Macrotis) de ciocolatã. Bilby este un animal nativ din Australia, pe cale de dispariþie. Astfel, producãtorii au decis ca profiturile din vînzarea bilbies sã fie folosite pentru protejarea acestei specii.

În Germania: Marele Foc de Paºte În Germania, Paºtele se numeºte „Ostern”, denumirea fiind legatã de zeiþa anglo-saxonã a primãverii, Eostre. Copiii au aproximativ trei sãptãmîni de vacanþã de Paºte ºi, totodatã, nimeni nu lucreazã în Vinerea, Sîmbãta ºi Duminica Mare. Cît despre obiceiurile culinare, majoritatea oamenilor mãnîncã peºte în Vinerea ºi Sîmbãtã Mare. De asemenea, în regiunile din nordul Germaniei, se organizeazã un mare foc de Paºte. Evenimentul este foarte popular, motiv pentru care o mulþime de oameni se adunã ºi stã în jurul lui. Focul de Paºte arde simbolic toate rãmãºiþele iernii ºi, în mod simbolic, sentimentele rele. Acest obicei existã ºi în Olanda.

În Franþa: Doliu pentru rãstignirea lui Christos

Deºi înainte nu se accepta ca oule sã aibã altã culoare, în afara de cea roºie, acum lucrurile s-au mai schimbat, iar mamele ºi copiii le coloreazã cu verde, galben sau albastru. Existã mai multe legende legate de obiceiul vopsirii ouãlor în cultura româneascã. Cea mai popularã dintre ele spune cã Maica Domnului, care venise sã-ºi plîngã fiul rãstignit, a aºezat coºul cu ouã lîngã cruce ºi acestea au fost înroºite de sîngele care picura din rãnile lui Isus. În noaptea de Înviere, credincioºii sînt încurajaþi sã meargã la bisericã ºi sã ia luminã. Ei trebuie sã aducã de acasã o lumînare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate pãrintele din altar. Lumina este simbolul Învierii. Cele mai multe familii pãstreazã restul de lumînare rãmasã nearsã dupã slujbã ºi o aprind în cursul anului în cazul în care au un mare necaz. La sfîrºitul slujbei de Înviere, preotul împarte tuturor Sfintele Paºti ºi îi împãrtãºeºte pe cei mici. În România, toate familiile servesc la masa de Paºte carne de miel, preparatã sub diverse forme. Fie cã este vorba despre fripturã sau drob, cei mici ºi cei mari se bucurã de carnea gustoasã. Mielul este simbolul Mîntuitorului Isus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea. Pasca, acest preparat dulce, obþinut din aluat, brînzã ºi stafide, este printre felurile preferate ale celor mici. Ea se preparã o datã pe an, de mame ºi bunici.

În Franþa, celebrarea Sãrbãtorilor Pascale porneºte din Vinerea Mare, cu o notã solemnã. Clopotele nu sunã timp de trei zile, începînd din Vinerea Mare pînã în Duminicã Paºtelui. Acesta este un semn de doliu în amintirea faptului cã Christos a fost rãstignit. De Paºte, copiii trebuie sã gãseascã ouãle de ciocolatã ascunse de bãtrîni în case.

În Anglia: Iepuraºul cu daruri Iepuraºul este un simbol foarte important pentru Sãrbãtoarea Paºtelui în Anglia. Acesta „ascunde” ouã ºi cadouri prin casã, pe care copiii le cautã în dimineaþa de duminicã. Paºtele este sãrbãtorit prin schimb de ouã, dar ºi daruri. Acestea pot fi bani, haine, ciocolatã ºi coºuleþe cu flori. De asemenea, prãjiturile dulci de fructe în formã de cruce sînt alimente populare în Vinerea Mare.

În Israel: „Cele Douãsprezece staþii ale Crucii” Paºtele în Israel are o semnificaþie specialã, deoarece ritualurile creºtine au rãdãcini în tradiþiile evreieºti. Celebrarea Paºtelui evreiesc, care comemoreazã exodul evreilor din captivitate, în Egipt, a fost legatã de Paºte (în ebraicã Pasach) încã de la început. Astfel, pentru sãrbãtorirea Paºtelui, credincioºii creºtini din întreaga lume se adunã în Oraºul Sfînt, Ierusalim. Masa de Paºte este sãrbãtoritã la Biserica veche a Sfîntului Mormînt din Ierusalim. În Israel, o mare parte din evrei nu îl acceptã pe Isus Christos ca Mesia trimis de la Dumnezeu, ºi, prin urmare, aceºtia nu sãrbãtoresc Rãstignirea lui sau întoarcerea din regatul morþii. În timpul Paºtelui, au loc multe procesiuni în Israel. Acestea urmeazã drumul lui Isus la Golgota. Traseul este numit „Douãsprezece Staþii ale Crucii“. De asemenea, mulþi turiºti din diferite pãrþi ale lumii vin sã ia parte la aceastã procesiune. Participarea este consideratã o practicã sfîntã pentru creºtini.

În SUA: Pomul împodobit cu ouã În duminica Paºtelui, la New York ºi în alte oraºe au loc parade. Sãrbãtoarea este uºor de observat prin pieþele frumos decorate ºi casele împodobite. Sãrbãtoarea Paºtelui în SUA este foarte comercializatã. Simboluri precum iepuraºi, ouã colorate, copaci împodobiþi ºi

În Africa: Fluturi, flori, copaci ºi banane În majoritatea statelor din Africa, în timpul Sãrbãtorilor de Paºte, bisericile sînt decorate cu Vitenge ºi Kanga, haine confecþionate în formã de fluturi, flori, copaci ºi banane. Imnurile creºtine sînt însoþite de bãtãi de tobe ºi Kigelegele, sunete de înaltã þinutã moralã, realizate de femei. Dupã masa de Paºte, au loc dansuri tradiþionale în afara bisericii.

În Filipine: Rãstignirea pe cruce, la propriu! Filipine are o puternicã tradiþie de Paºte, în care se respectã atît aspectul spiritual al Postului Mare, cît ºi al Duminicii Paºtelui.

folosind cuie, pentru a-ºi aminti de moartea lui Christos. Tot de Paºte, familiile ruseºti coc prãjituri tradiþionale, cunoscute sub denumirea de „kulich” ºi fac pasca, pe care o aduc la bisericã, unde preotul o binecuvînteazã.

De Paºte, africanii îmbracã haine confecþionate în formã de fluturi, flori, copaci ºi banane

În Rusia: Sãrbãtoare cu multe ouã roºii Bisericile ortodoxe din Rusia au un ritual interior, diferit de cele catolice. Sîmbãtã seara, uºa lãcaºului de cult stã închisã pînã la miezul nopþii, cînd preotul o deschide ºi iese spunînd „Christos a înviat! Christos a înviat! Christos a înviat!”. Dupã orele de anticipare tãcutã, credincioºii rãspund „Adevãrat a înviat!”. Un alt ritual interesant este vopsirea ouãlor în roºu, culoare ce simbolizeazã sîngele lui Christos. În plus, oamenii sparg ouãle

În loc de globuleþe, americanii împodobesc pomii cu ouã viu colorate carne de miel se gãsesc în diferite forme. Iepuraºul de Paºte ºi ouãle de lemn au fost introduse în folclorul american de coloniºtii germani, care au sosit în þarã în jurul anului 1700. Treptat, poporul american a importat ºi alte tradiþii, dintre care cea mai de succes s-a dovedit a fi decorarea unui copac cu ouã de Paºte ºi desenarea lui cu diverse simboluri specifice Sãrbãtorii. Cartea „Egg Tree”, de Katherine Milhous, este celebrã, pentru cã prezintã acest obicei pe îndelete.

În Suedia: Tinerii se biciuiesc cu nuiele În aceastã þarã, în amintirea suferinþelor petrecute de Isus, în vinerea dinaintea Paºtelui, tinerii „se biciuiesc” cu nuiele de mesteacãn decorate ºi împodobite. O altã tradiþie legatã de Paºte este sãrbãtoritã în Joia Mare; conform tradiþiei, aceastã perioadã era legatã de vrãjitoare, ce simbolizau ghinionul, astfel, pentru a le alunga, erau aprinse focuri, iar oamenii fãceau zgomote ciudate ºi acestea zburau cãtre „Bllkulla”. Astãzi, acest eveniment este sãrbãtorit pentru amuzamentul copiilor.


În Olanda: Carnaval de Paºte Paºtele în Olanda este marcat de carnavalurile care preced perioada de post ºi penitenþã. Pregãtirile pentru carnavaluri încep încã din anul anterior, în cea de-a 11 zi a celei de-a 11 luni, cînd un consiliu de 11 persoane se

Carnaval olandez de Paºte

acþionînd ca Isus Christos, le spalã picioarele. Prima zi de Paºte este o zi a fericirii ºi a speranþei renãscute. Oamenii mãnîncã produse tradiþionale, dintre care cea mai importantã este friptura de miel, consumatã împreunã cu o salatã de ouã fierte.

albe, interpreteazã cîntece folclorice ºi danseazã în onoarea lui Pukllay (o zeitate despre care se spune cã este spiritul întregului carnaval). Dupã încheierea ceremoniei, se sacrificã o oaie, ceea ce simbolizeazã sfîrºitul carnavalului.

În Spania: Sãptãmîna Sfîntã

În Brazilia, carnavalul de la Rio

Postul Mare consituie o perioadã de meditaþie, rugãciune ºi privaþiuni, care-i purificã pe oameni ºi îi pregãteºte pentru miracolul Învierii. În Duminica Floriilor, oamenii merg la bisericã, iar copiii duc ramuri ºi frunze de palmier pentru a fi binecuvîntate de preot. Bãieþii au ramuri simple, în timp ce fetele duc unele ornate cu bomboane ºi betealã. În Sîmbãta Mare, toatã lumea merge la bisericã, iar duminicã se ia masa în familie ºi se merge în vizitã la rude. Momentul anual esenþial care îi marcheazã frumuseþea este cel dinaintea Sãrbãtorilor Pascale. Denumitã de catolici Sãptãmîna Sfîntã ºi de ortodocºi - cea a Patimilor, celebrarea ei în Spania e încãrcatã de semnificaþii puternice. Procesiunea tradiþionalã, datînd din Secolul al XIII-lea, reitereazã momentele fundamentale ce precedã minunea Învierii ºi

Cine nu a auzit, oare, de carnavalul de la Rio de Janeiro? Acesta se desfãºoarã înainte de începerea Postului Paºtelui. Pe parcursul întregului an, brazilienii se pregãtesc pentru carnaval, iar pe durata acestuia, ei se distreazã cît mai mult, cîntã, danseazã ºi organizeazã parade, pregãtindu-se, astfel, pentru perioada Postului, cînd, în mod firesc, nu se mai organizeazã nici o manifestare de acest gen. Sãptãmîna Mare începe cu o ceremonie de binecuvîntare a ramurilor de palmier, care sînt împletite în diferite modele complicate, reprezentînd cruci, steaguri, litere ºi alte obiecte asemãnãtoare. Strãzile sînt împodobite, iar o procesiune de oameni circulã încet prin tot oraºul, purtînd statuete reprezentînd pe Fecioara Maria ºi Isus Christos. În aceste zile, se consumã o anumitã mîncare, denumitã pacoca, ºi care este servitã oricãrui musafir care intrã în casã. În Sîmbãta Mare, se celebreazã un mic ritual, care evocã sinuciderea prin spînzurare a lui Iuda.

întîlneºte pentru a pune la cale programul carnavalurilor. În timpul carnavalurilor, olandezii participã la diverse petreceri, parade ºi baluri mascate. În fiecare oraº o persoanã este aleasã Prinþul Carnavalului ºi îi sînt înmînate cheile urbei. În prima zi de Paºte, olandezii obiºnuiesc sã ia masa în familie. Masa este atent decoratã de gospodine cu ouã colorate ºi flori de primãvarã. Nelipsitã din meniul tradiþional al olandezilor este „Paasbrood”, un fel de pîine dulce care conþine struguri ºi stafide.

În Chile, Procesiunea Palmierului

În Mexic – sãrbãtoarea þine douã sãptãmîni În Mexic, Sãrbãtoarea de Paºte þine douã sãptãmîni, fiind împãrþitã în Sãptãmîna Sfîntã, cînd sînt sãrbãtorite ultimele zile ale lui Isus, ºi Pascua, sãrbãtorind Învierea lui Isus, care reprezintã totodatã ºi eliberarea de sacrificiile impuse de post. Fiecare comunitate sãrbãtoreºte acest eveniment în funcþie de influenþele religioase, însã cel mai emoþionant moment, din sãptãmîna sfîntã, caracteristic la majoritatea comunitãþilor, îl constituie punerea în scenã a evenimentelor petrecute în trecut. Scenetele redau ultima cinã, trãdarea, judecata, în unele oraºe întîlnindu-se chiar ºi rãstignirea.

În Grecia: catafalc purtat pe strãzile oraºelor Prima ceremonie este þinutã în Vinerea Mare, cunoscutã ca ºi ziua coborîrii trupului Mîntuitorului de pe cruce. Catafalcul este scos din altar ºi purtat pe strãzile oraºului, urmat de credincioºi cu lumînãrile aprinse. Sîmbãta Mare este dedicatã pregãtirilor, iar atmosfera generalã este de voioºie ºi bunã dispoziþie, pentru cã se ºtie cã nu a mai rãmas mult timp pînã la Înviere. Bisericile sînt decorate de sãrbãtoare, oamenii sosesc pe înserat, avînd lumînãri, iar la miezul nopþii iau luminã ºi îºi spun „Christos a înviat!” (în limba greacã, „Christos anesti!”). În prima zi de Paºte, au loc, în aer liber, diferite manifestãri de bucurie pentru Învierea Domnului, consumîndu-se supã de miel, fripturã de miel, ouã, salate ºi prãjituri speciale. De asemenea, grecii mãnîncã o pîine rotundã (lipie), ornatã cu o cruce fãcutã din ouã roºii, care se numeºte Christopsomon.

În Italia: Clopotele bisericilor tac de joi pînã duminicã În Italia, clopotele bisericilor sînt auzite pe parcursul întregului an, dar se opresc în Joia Mare ºi liniºtea se aºterne peste întreg þinutul. Oamenii sînt mai tãcuþi ºi mai gînditori, amintindu-ºi de rãstignirea lui Isus. În dimineaþa zilei de duminicã, se aud din nou clopotele, care-i anunþã pe oameni cã Isus a înviat. Copiii gãsesc ouã ascunse prin casã sau în grãdinã. În timpul Postului, femeile pun grîu la încolþit într-un loc întunecat din casã. Firele de grîu vor fi folosite pentru decorarea bisericilor în zilele premergãtoare Paºtelui. Spre deosebire de alte þãri, în Italia, copacul care simbolizeazã victoria vieþii asupra morþii este mãslinul, ºi nu palmierul. În Duminica Floriilor, oamenii duc la bisericã ramuri de mãslin pentru a fi sfinþite. Dupã ce toþi oamenii s-au adunat în bisericã, uºile se închid, simbolizînd porþile Ierusalimului. Preoþii ciocãnesc de trei ori ºi uºile se deschid, muzica se revarsã în acorduri vesele, iar oamenii fluturã ramurile, comemorînd astfel intrarea triumfalã a lui Isus în Ierusalim. În Vinerea Mare, multe biserici reconstituie ritualul spãlãrii picioarelor. Se aleg 12 bãrbaþi sãraci din parohie, care simbolizeazã cei 12 apostoli, iar preotul,

Costaleros, de Paºte, în Spania este respectatã cu stricteþe ºi bucurie de persoane de toate vîrstele. Aproximativ 50 de oameni cu glugi (Costaleros) poartã pe umeri greutãþile fiecãrui cortegiu. Persoanele care însoþesc alaiul poartã doliu, bãrbaþii fiind îmbrãcaþi în costume negre, iar femeile, înveºmîntate cu tradiþionalele mantii din dantelã (mantilla) cu rozarii. Copiii negociazã cearã de la lumînãrile înalte, purtate de Nazarenos, primind cîteva picãturi în schimbul bomboanelor. Cu atît vor fi mai norocoºi, cu cît, în final, mingea lor de cearã va fi mai mare.

În Bulgaria: daruri între prieteni ºi rude

În acest stat, duminica Floriilor este cunoscutã sub denumirea de Duminica Palmierului, sau „Domingo de Ramos“. Ceremonia specificã se desfãºoarã sub forma unei procesiuni. Palmierul este o plantã plinã de semnificaþii: simbolizeazã victoria, bucuria ºi pacea. Palmierul a fost întotdeauna considerat copacul vieþii ºi copac divin, dat fiind faptul cã trãieºte aproximativ 300 de ani. Vineri se mãnîncã peºte, iar pînã duminicã dimineaþa sînt difuzate programe speciale de muzicã religioasã, cunoscute sub termenul generic de „doliu“. În dimineaþa zilei de duminicã, se transmit programe muzicale, avînd ca temã Învierea.

În Egipt, tradiþii menþionate în Vechiul Testament Tradiþiile egiptene de Paºte sînt menþionate încã din vremea scrierii Vechiului Testament. Potrivit acestuia, pe vremea cînd evreii erau asupriþi de romani, Dumnezeu a trimis un înger cu misiunea de a intra în fiecare locuinþã (inclusiv în palatul regal) ºi de a-i pedepsi pe soldaþi, al cãror prim nãscut era gãsit decedat a doua zi. Pentru ca acest lucru sã nu se întîmple ºi evreilor, profetul Moise le-a spus acestora sã ungã de seara uºile locuinþelor cu sînge de miel, pentru a marca

La miezul nopþii dintre sîmbãtã ºi duminicã, oamenii se adunã la bisericã cu ouã roºii ºi pîine. Procesiunea este foarte asemãnãtoare celei de la noi. Una din tradiþiile specifice în Bulgaria este cã oul roºu care se loveºte de zidul bisericii este primul mîncat. La masã, oamenii ciocnesc ouã, iar cel care rãmîne cu oul întreg este cel despre care se crede cã va avea un an plin de noroc. În zilele dinaintea sãrbãtorilor de Paºte, familiile creºtine trimit pîine ºi ouã vopsite ca daruri pentru prietenii lor turci. Persoana care transportã ouãle primeºte, de obicei, niºte bani în semn de mulþumire. Astfel de daruri se fac ºi rudelor mai îndepãrtate, pãrinþilor spirituali ºi altor apropiaþi. Tot de Paºte, ºi tot în Bulgaria, femeile sînt udate cu apã pentru a le merge bine tot anul.

În Argentina, se consumã aloja ºi chicha În partea de nord a acestei þãri se organizeazã un carnaval, pentru care argentinienii încep sã se pregãteascã atunci cînd se coc boabele de algaroba (acesta fiind un arbore din care se face chicha, o bãuturã spirtoasã andinã). Toatã lumea se pregãteºte de sãrbãtoare în sunetele muzicii, se consumã douã tipuri de bãuturi - aloja ºi chicha - iar oamenii se îmbracã în poncho-uri ºi poartã pãlãrii, în credinþa cã astfel se vor feri de duhurile malefice. În ziua de marþi care precede Miercurea Cenuºie (prima zi a Postului Paºtelui), se desfãºoarã ceremonia „tincunoaco“. Mamele ºi bunicile se adunã, aºezîndu-se pe douã rînduri în jurul unei arcade fãcute din ramuri de salcie ºi decorate cu flori, fructe, dulciuri ºi lanterne micuþe. Cele douã grupuri se întîlnesc apoi sub aceastã arcadã ºi îºi dãruiesc cîte o pãpuºã, pe care, în prealabil, o atinge fiecare de frunte. Ritualul acesta constituie o ceremonie sacrã, despre care se considerã cã semnificã legãtura indestructibilã care le uneºte pe femei ºi pe care nu o poate desface decît moartea. În Sîmbãta Mare, carnavalul ajunge la apogeu. Femeile, îmbrãcate în cãmãºi largi, poncho-uri viu colorate ºi purtînd pãlãrii

locurile în care îngerul trimis de Dumnezeu nu trebuia sã intre. Iatã de ce Isus a fost numit „Mielul lui Dumnezeu“, deoarece sîngele Sãu a salvat oamenii de la moarte ºi i-a absolvit de pãcate. Postul Mare dureazã 55 de zile, în acest interval nefiind îngãduit sã se mãnînce carne, peºte, ouã sau lapte. Principalele alimente care se consumã sînt fructele ºi legumele. Duminica, bisericile sînt împodobite cu ramuri de palmier ºi flori, iar copiii primesc ramuri de palmier udate cu apã sfinþitã, pe care le duc acasã ºi le pãstreazã pe întreg parcursul anului.

În Uruguay, Semana Criolla Aici, sãptãmîna care precede începutul Postului Mare este cunoscutã sub denumirea de Semana Criolla, ºi în fiecare zi au loc diferite manifestãri în centrul oraºului, pentru ca, începînd din prima zi de post, totul sã se cufunde într-o tãcere pioasã. Cele mai somptuoase astfel de sãrbãtori au loc în Montevideo. Majoritatea magazinelor sînt închise, întreg oraºul este decorat, iar oamenii cîntã ºi danseazã pe strãzi. ILIE ONCEANU


Pag. a 14-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

poporului. Dumnealui ofteazã dupã Cioloº, ºi acum nu ºtie cum sã-l revitalizeze, cãci unde mai poþi afla o nulitate mai mare ca acesta, care sã facã exact sau mai mult chiar decît îi cere stãpînul (din afarã ºi din interior)? Revenind la oile noastre, ne-a indignat ultima vizitã a FMI-ului, organism financiar care, cu o obrãznicie nemãsuratã, în total dispreþ faþã de acest popor, ne spune cã nu trebuie, domnule, mãrit punctul de pensie: e jale, nu ne vom mai înscrie în deficit etc. O aºa atitudine este cu totul revoltãtoare. E inacceptablã. Vasãzicã, sãracii pensionari – ei sînt buba! D-aia nu s-au mãrit, uneori ºi pe alocuri substanþial, salariile mai tuturor categoriilor sociale. Din vina pensionarilor (?!). Bineînþeles cã nu sîntem, Doamne fereºte!, împotriva acestor mãsuri benefice pentru românii necãjiþi. Dar, hodoronc-tronc, vin strãinii sã dea ,,indicaþii preþioase”, ca sã-i lãsãm pe cei mai amãrîþi, pe ãia care au construit o Românie prosperã, dar pe care alþii au ruinat-o, sã moarã de foame ºi de boli. Cã ei tot trebuie sã dea colþul mai devreme, ºi ,,grasul” nu mai poate þine pe umeri ,,slabul”, cum ne povãþuia ãl mare, de-a pus bazele statului de drept ºi-a luptat contra corupþiei, ehei, de ieºea apa ce ne duce pînã-n vale la rãscruce... Spre moarte, adicã. Aþi înþeles cã facem aluzie la Zeus, zis ºi Traian Bãsescu, de la care a luat ºi ia lecþii preºedintele ,,providenþial” de azi, Klaus Werner Iohannis. Care, ºi dumnealui, se bate cu penalii de pe poziþiile de înaltã moralitate, dobîndite ca proprietar care ºi-a achiziþionat, mai mult ori mai puþin legal, cele 5-6 case... ,,Nu am nici un fel de problemã moralã”, a declarat ritos dom' prezident, în legãturã cu pierderea uneia dintre casele sale de la Sibiu. Iar referitor la amica Codruþa (sic!)-drãguþa, care protejeazã pe faþã ,,elita” judiciarã din Prahova, recte pe inamovibilul procuror ,,Portocalã”, acelaºi preºedinte a spus ferm: ,,Nu intru în asemenea detalii”. ªi ,,Jos mîinile de pe DNA!”. Semnificativ, nu?

Lãsaþi-i, domnilor, pe pensionari deoparte. Au pensii aºa de babane, încît nu le ajung pentru hranã, necum pentru medicamente. Lãsaþi-i, cum zice FMI-ul, cã ei, sãrmanii, sînt problema. Nu se poate mãri punctul de pensie, depãºim deficitul. Asta e. Se duce dracu' giudeþul, adicã economia, adicã Þara. ªi-aºa lor le-aþi dat doar trei cãlãtorii cu trenul, pe jumãtate gratis, iar studenþilor care învaþã de se omoarã (majoritatea) le-aþi oferit prilejul de a cãlãtori pe calea feratã, fãrã a cheltui vreun ban din buzunar, oriunde ºi de cîte ori doresc. Pentru ca, la nevoie, sã se mobilizeze rapid, sã dea jos guvernul, nu? Cã mulþi dintre tineri sînt ºi mari revoluþionari: ,,Jos ciuma roºie!”, ,,Jos penalii!”, ,,Sus moralii!”. O aºa insultã, venitã din partea FMI, întrece orice mãsurã. Sã vii în România ºi sã oferi, ca soluþie salvatoare a economiei, renunþarea la mãsura de creºtere punctului de pensie – e prea de tot! Tare deºtepþi sînt strãinii ãºtia. Ei nu ne vor decît binele, prosperitatea. Dar, ne întrebãm: tot aºa se comportã ºi cu pensionarii din þãrile lor? Îi trateazã tot cu gîndul ,,bun” de a-i trimite mai repede ,,dincolo”, unde nu mai e nici suferinþã, nici durere? Dar oare de ce nu îi îngrijoreazã deloc dispariþia pãdurilor noastre, pe care ni le taie ºi ni le vînd tot ei? Ne-au rãmas munþii goi, de plînge Ardealul, plîng moþii, plîng ºi apele, ºi vãile României. Sperãm ca, de mai au mãcar un pic de demnitate ºi de milã faþã de bãtrînii þãrii, de aceia care-au trudit pentru patria asta – unii ºi-au pus piepturile pavãzã pentru ea -, actualii guvernanþi sã nu ia în seamã sfatul criminal al îmbuibaþilor de la FMI. Ajunge! Pîn-aici, Spînule!, vorba lui Ion Creangã. Nu vã legaþi de bieþii pensionari! Nu le mai amãrîþi puþinul timp pe care îl mai au de petrecut pe astã Vale a Plîngerii care este România de azi. Apãraþi dreptul sacru la viaþã, la libertate. Sus inimile, români! Cine n-are bãtrîni - sã-ºi cumpere! GEORGE MILITARU

formare în toatã regula: regãsim ,,citatul”, locul ºi data la care ar fi fost rostitã pretinsa declaraþie a lui Dragnea. Toate false. Numai cã, pînã sã fie demascatã minciuna, a fost luat în serios. Dezminþirile ºi scuzele ulterioare, pronunþate cu jumãtate de gurã, au avut un ecou slab ºi tardiv. Nu ºtim ce gîndesc cei pe care a încercat sã-i impresioneze în acea comisie, dar e bine ca tot românul sã cunoascã faptul cã domnul Liiceanu e proprietarul-hoþ care, în 1990, a pus mîna, printr-o simplã semnãturã a amicului sãu de taifas, Andrei Pleºu (pe atunci ministru al Culturii), pe editura cu cel mai valoros patrimoniu, care se ocupa de tipãrirea gratuitã a manualelor ºcolare, a dicþionarelor ºi, desigur, a operelor lui Nicolae Ceauºescu. E vorba de Editura Politicã, transformatã astfel, de pe o zi pe alta, în Editura Humanitas. Valoarea, estimatã la acea vreme, a acestei proprietãþi era de nivelul unor mari unitãþi economice (cum ar fi Uzinele ,,23 August”, ,,Vulcan” etc.). Între timp, domnul Liiceanu, ajuns proprietarul mãnoasei edituri fãrã a investi vreun ban din buzunarul

propriu, ºi amicul sãu Pleºu au devenit ,,anticorupþii de elitã ai patriei”, cum scria ziaristul Rãzvan Ioan Boanchiº, într-un articol recent. Aºadar, filozoful s-a dus la Bruxelles nu pentru a vorbi despre regimul terifiant din închisorile româneºti, ci pentru a lãuda tezele aberante ale fostei procuroare comuniste Monica Macovei, teze care continuã sã facã mult rãu României. De-a lungul ultimilor ani, am urmãrit cu atenþie aceastã categorie de anti-români (Liiceanu, Pleºu, Macovei, Patapievici, Mãlin Bot ºi alþi colegi de idealuri) ºi mãrturisesc cã mã bucur pentru faptul cã, în urma lamentabilei prestaþii a ,,desantului” de la Comisia LIBE a Parlamentului European, s-a creat un curent de opinie care dezaprobã cu fermitate astfel de demersuri, demascîndu-le caracterul antinaþional. Nu mai vrem sã fim nici înjosiþi, nici dezbinaþi. Vrem sã trãim în pace ºi armonie, în spiritul adevãrului ºi al credinþei în Poporul Român. ANTON VOICU

regulã, instituþiile fundamentale ale statului, unele avînd drept de iniþiativã legislativã. Organ legislativ suprem ºi, în acelaºi timp, expresie a afirmãrii democraþiei autentice, Parlamentul României constituie dintotdeauna scena unor aprige ºi captivante confruntãri de opinii în jurul atîtor proiecte de legi. Încercînd sã impunã mesajele propriilor partide, nu rareori, cei ce glãsuiesc de la tribuna înaltului for legislativ îºi dezbracã intervenþiile de limbajul academic, recurgînd la acuze, insulte, jigniri, injurii ºi alte elemente ale vocabularului suburban. Nici în perioada interbelicã lucrurile nu stãteau altfel. Dupã discursurile fenomenale ale marelui savant Nicolae Iorga, pe care toþi deputaþii îl aplaudau în picioare, ca pe singurul om ºi politician capabil sã exprime ceea ce toþi simþeau, dincolo de dihonii politice ºi interese materiale, Parlamentul era cuprins de vîlvãtãi, atunci cînd la tribunã urcau Virgil Madgearu, Dr. N. Lupu, Octavian Goga, D.R. Ioaniþescu, Constantin Argetoianu, Pamfil ªeicaru ºi alþi senatori ºi deputaþi temperamentali. Nu numai la noi, ci pretutindeni, Parlamentul are înþelepciunea, nãbãdãile ºi tipicurile sale. Ca atare, stai ºi te întrebi: ce este de reformat în viaþa noastrã parlamentarã? ªi totuºi, pe ici, pe colo, în problemele esenþiale ale acestui for, ar mai fi cîte ceva de cîrpit sau de înnoit. Înainte de toate, se cere o nouã viziune în privinþa calitãþii de parlamentar, care sã nu fie apãratã cu platoºa imunitãþii. În mod normal, fiecare senator, fiecare deputat trebuie sã porneascã de la ideea cã mandatul de parlamentar este incompatibil cu cel de penal. O concepþie nouã se impune ºi în cadrul procesului legislativ.

Iniþiativa legislativã trebuie încurajatã, mai cu seamã din punct de vedere juridic. Altfel, ajungem în situaþia ridicolã, aºa cum s-a întîmplat de multe ori în ultimii ani, cînd aplicarea unor acte normative n-a produs efectele scontate de legiuitor, impunîndu-se abrogarea acestora. De ani de zile se discutã despre activitatea pe care parlamentarii o desfãºoarã în afara forului legislativ. S-a spus, deseori, cã zilele petrecute în teritoriu sînt adevãrate mini-vacanþe pentru senatori ºi deputaþi. Este, de asemenea, criticat obiceiul parlamentarilor de a-ºi angaja soþiile ºi odraselele la birourile din circumscripþii, afirmîndu-se, pe bunã dreptate, cã orice nereguli intervenite în acest cadru ar fi soluþionate dupã metoda rufelor spãlate în familie. Ca sã nu se spunã cã Parlamentul ar fi o instituþie închistatã în faþa reformelor, în ultimii ani s-a pornit o adevãratã ofensivã pentru întinerirea forului legislativ. Rezultatul unei asemenea campanii s-a concretizat în schimbarea structurii de vîrstã a celor douã Camere, marea majoritate a actualilor parlamentari fiind tineri pînã-n 40 de ani. Cu toate acestea, nici în activitatea Senatului ºi nici în cea a Camerei Deputaþilor, n-a intervenit vreun reviriment, nu se simte entuziasmul specific tinereþii. Am putea vorbi chiar de un regres, dacã ne gîndim cã Parlamentul s-a lãsat cãlcat în picioare de niºte procurori (unii penali, alþii în vãdit conflict cu propria profesiune). Atragerea unui numãr cît mai mare de tineri în cele douã Camere nu poate fi asimilatã cu o reformã a Parlamentului. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Rãzboi corupþiei Cine n-are bãtrîni (pensionari) sã-ºi cumpere Motto: ,,De ce mai e nevoie de un asemenea mare Guvern, ºi chiar de un preºedinte, dacã liniile principale ale politicii, ºi îndeosebi ale politicii economice, sînt stabilite de alþii din afarã?” (ªtefan Andrei - ,,Jurnal din închisoare”, vol. 2, pag.208) Aºa se întreba iscusitul fost ministru de Externe, în decembrie 1991, pe cînd se afla, pe nedrept, în închisoare, ispãºind o pedeapsã nemeritatã, doar pentru cã fusese membru al C.P.Ex. al PCR, condus de Nicolae Ceauºescu. Era o interogaþie retoricã, cu iz amar, a unui om care realizase ceva pentru þara ºi poporul sãu. Cuvintele acestea devin cu atît mai dureroase astãzi, cînd, dupã un sfert de veac de cînd au fost scrise, constatãm cã tot strãinii vin ºi ne dicteazã; cã ne-am pierdut independenþa pe care mult hulitul ,,conducãtor suprem” o asigurase României. Nu ca acum, cînd totul ni se dicteazã de la Bruxelles ºi de la Washington, fãrã sã avem puterea sã spunem un cuvînt. Noi depindem de Banca Mondialã, de FMI, organisme care, în schimbul unor împrumuturi umilitoare, cautã sã ne spolieze de tot ceea ce mai avem. România a ajuns o ruinã, asta se poate vedea cu ochiul liber. Dar ce sã facem, în condiþiile în care avem un preºedinte docil, impasibil la durerile þãrii, la necesitãþile vitale ale populaþiei, un personaj care nu are nimic de spus ºi nici nu vrea sã se deranjeze sã rosteascã vreun cuvînt pe unde se duce? Dumnealui face doar ceea ce i se dicteazã. E preocupat intens de lupta împotriva corupþiei, a penalilor din tabãra pesedistã! ªi nu ºtie cum sã mai sape sã dea jos guvernul, legal constituit, prin votul

Patronul pleºcar Liiceanu ºi lichelismul Discursul domnului Gabriel Liiceanu rostit la Comisia LIBE, din cadrul Parlamentului European, ºi susþinerea fostei ministrese a Justiþiei, Monica Macovei, din vremea lui Bãsescu, în demersurile de denigrare a României, vin sã confirme faptul cã iscoditorul ucenic al lui Noica de altãdatã ºi care, astãzi, îºi arogã rolul de reprezentant al societãþii civile, s-a poziþionat diametral opus realitãþilor din þarã. Poate cã acest lucru nu ar fi foarte grav, dacã, pentru a impresiona Înalta Poartã de la Bruxelles, în timp ce împroºca valuri de noroi spre guvernul actual, nu ar fi minþit cu privire la Ordonanþa 13. ªi, pentru ca tentativa de manipulare a audioriului sã aibã mai multã greutate, dumnealui a citat (?!) o aºa-zisã declaraþie a lui Liviu Dragnea, fãcutã – mai preciza acelaºi ,,filozof”, care îºi face de ruºine tagma - ,,la un post de televiziune, sãptãmîna trecutã” ...Ce mai, dezin-

Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne (2) Reformele din energie au fost o manã cereascã pentru ,,bãieþii deºtepþi” (ºarlatanii). Apoi, cele cîteva reforme din Învãþãmînt s-au soldat cu efecte contrare. În anul ºcolar 2014-2015, de pildã, în sistemul preuniversitar au fost înscriºi 3.164.500 de elevi, cu 50.000 mai puþini decît în anul precedent, dat fiind abandonul ºcolar ºi scãderea natalitãþii. Pe de altã parte, s-a extins analfabetismul, care afecteazã 6% din totalul populaþiei apte de ºcolarizare. Cam pe aceeaºi linie se situeazã reformele în domeniul Sãnãtãþii. Închiderea unor unitãþi medicale, lipsa unor spitale moderne, preþurile de groazã ale medicamentelor, dar mai cu seamã penuria de medici (circa 20.000 de medici români lucreazã în strãinãtate) au fãcut ca þara noastrã sã se afle în subsolul ierarhiei comunitare în privinþa natalitãþii ºi duratei de viaþã, dar în vîrful statisticilor referitoare la mortalitate. Cît despre reformele în Justiþie, concepute de indivizi ale cãror gîndire ºi culturã juridicã nu le depãºesc pe cele ale asesorului popular de acum 50 de ani, acestea n-au fãcut decît sã fertilizeze terenul pe care a încolþit ºi pe care creºte nestingheritã dictatura procurorilor. Justiþie ca a noastrã n-are nimenea. Am bãgat Europa-n sperieþi cu zornãitul cãtuºelor, dar, ce sã vezi? În loc sã se diminueze, corupþia creºte de parcã o udã cineva la rãdãcinã, iar Codruþa Kövesi refuzã sã-ºi dea demisia. Tonul reformelor politice, economice ºi sociale îl dau, de


Pag. a 15-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Greºeala caracteristicã intelectualului Liiceanu Noi nu sîntem datori sã cãutãm soluþii, noi avem datoria sã sesizãm care sînt problemele – aceasta e gîndirea intelectualilor noºtri cel mai bine plasaþi în prestigiul public. Nu este o gîndire falsã. E doar greºitã. Iatã de ce: 1. Nu este sigur cã, în ultimii 27 de ani, intelectualii noºtri de acest tip au sesizat problemele cele mai grave ale menþinerii noastre în subdezvoltare; e mult mai sigur faptul cã domniile lor nu au binevoit sã-ºi adauge la competenþe ºi elemente care þin de strategiile dezvoltãrii; 2. E absolut sigur cã, în þãrile avansate, competenþele cele mai înalte ale clasei intelectuale s-au organizat în think tank-uri specializate, care, fiecare în parte, oferã consultanþã privatã de instituþii de stat atunci cînd val-

„PRIMUL PAS“, APOI „PAS CU PAS“ SPRE DICTATURÃ

Cine eºti, de fapt, dumneata, Klaus Iohannis? (1) Recunosc, acum doi ani ºi jumãtate, nu m-am bucurat cînd pe scena politicã româneascã s-a impus un etnic german, cum de altfel în prezent nu sînt de acord nici cu Liviu Dragnea, care a încercat sã impunã, fãrã voinþã popularã, în fruntea guvernului, un etnic „turco-tãtar“. Nu cã aº avea ceva cu vreo etnie. Numai cã, în toatã lumea, obligatoriu trebuie sã se respecte principiul alegerii populaþiei majoritare. Dar nici aceasta nu a constituit pentru mine, cum spune românul, „cuiul lui Pepelea“. Germania ºi-a propus din urmã omul interesului statului respectiv, bazîndu-se pe naivitatea tinerei generaþii, dornicã de aventuri pe tot globul, care s-a mobilizat de la „cãþel ºi purcel“ pînã la „bunici cu barbã albã“. ªi au învins. Sã nu credeþi cã a învins dreapta sau stînga. Nu. În România, au învins dictatura ºi forþarea cu orice preþ a Constituþiei, pe care „locatarul de la Cotroceni“ o impune în fiecare zi. Fiind mai neastîmpãrat din fire, mi-am controlat biblioteca, gãsind unele rãspunsuri plauzibile în cele douã cãrþi probabil scrise de soþia domniei-sale, sau cel puþin aceasta fiind coautoare. Am dat peste o carte frumos îngrijitã, avînd cca. 255 de pagini, în care, pe

Fiþe de ºmecheri (45) ESCROCII BUCUREªTENI VÎND „CETÃÞENII” ÎN INSULELE BELIZE CU 3.000 DE DOLARI BUCATA Cu cît simte cã laþul sãrãciei se strînge tot mai mult în jurul gîtului, cu atît bietul român viseazã cã modul cel mai sigur pentru a se îmbogãþi este sã plece în strãinãtate. Gîndul acesta a devenit pentru mulþi o adevãratã obsesie. Unii sînt dispuºi sã plãteascã oricît, sã facã orice, numai sã evadeze o datã pentru totdeauna din tunelul mizerabilei tranziþii prin care orbecãim de ani buni. ªi cum cererea este atît de mare, iar oferta de vize a crescut rapid, escrocii nu puteau scãpa prilejul de a transforma obsesia altora în propria afacere. Dupã ce sute de români au luat „þepe”, cu ani în urmã, dînd avansuri substanþiale unor necunoscuþi care le-au promis mult doritele vize Schengen, ºmecherii bucureºteni au pus un nou impozit pe prostie. Iar cei care cotizeazã la „merþanele” ºi „pagodele” escrocilor sînt, în majoritate, provinciali care rãmîn cu gura cãscatã atunci cînd, citind anunþurile de micã publicitate din presã, aflã cã pot deveni peste noapte cetãþeni ai Insulelor Belize, noua adresã a raiului pe pãmînt. Alte „victime” sînt racolate la cozile din faþa ambasadelor occidentale, ale Israelului, Statelor Unite ºi Greciei. ªi cum de naivi nu ducem lipsã, mulþi umblã la teºcherea ºi scot cei 3.000 de dolari ceruþi de „vînzãtorii de iluzii”. Anunþurile de micã publicitate sunã cît se poate de sec, ceea ce inspirã oarecare încredere: „Intermediem obþinerea cetãþeniei în Insulele Belize. Rugãm seriozitate maximã”. Cum este suficient sã auzi cuvintele magice „Insulele Belize” ºi te vezi parcã pe o plajã tropicalã, la soare ºi cu un cocteil în mînã, mulþi pun mîna pe telefon, fãcîndu-ºi curaj cu zicala „încercarea moarte n-are”. La mobil le rãspunde Miticã, un fost ºuþ din Dudeºti, dar care, cu trecerea anilor ºi dupã

oarea acestei consultanþe devine indispensabilã statelor sau cumpãratã de alte instituþii; 3. Competenþa numitã culturã generalã este, desigur, indispensabilã unei persoane private care doreºte sã se califice întru demnitatea de intelectual, dar nu este suficientã nici pentru a sesiza problemele social-politice relevante, nici pentru a construi soluþii (fie ºi parþiale) ale acestor probleme. 4. În aceste condiþii, a-þi folosi prestigiul obþinut în lumea de competenþe a filosofiei sau a literaturii, pentru aþi aroga dreptul de a da lecþii în problemele social-politice, este o atitudine de Secol XIX; ai dobîndi acest drept doar dacã ai face dovada cã, mãcar o datã, ai fost capabil sã sesizezi o problemã socialmente relevantã, împreunã cu soluþia ei, ºi ai reuºit sã faci lobby eficient pentru soluþia ta. Desigur cã, la noi, încã existã mentalitãþi de Secol XIX, care admirã judecãþile social-politice ale purtãto-

rilor de prestigii literare. Nu e nimic rãu în aceastã formã retardatã de admiraþie, atît doar cã, dacã nu conºtientizãm cã este vorba de o retardare, nu putem face mai nimic bun. Nu e nimic rãu în retardarea noastrã dacã o conºtientizãm ºi, mai apoi, încercãm sã o corectãm. Rãul începe totuºi atunci cînd, dacã Liiceanu sau Cãrtãrescu nu scot nici o vorbuliþã despre noua poliþie politicã, noi, admiratorii lor, tragem concluzia cã ei nu vorbesc despre aºa ceva, pentru cã aºa ceva nu existã. În rest, numai de bine: faptul cã Liiceanu are repulsie faþã de gurile fãrã dinþi nu este de mirare, e doar o chestie de dezgust; alþii sînt dezgustaþi de gurile pline de dinþi, care mãnîncã rahat. Imoral ar fi dacã, prin metafora gurilor fãrã dinþi, cineva ar înþelege o întreagã categorie de oameni (alegãtori) ºi ar judeca toatã categoria ca ºi cum ar fi un singur individ. Aºa ceva ar descalifica un intelectual, definitiv ºi irevocabil. IOAN BUDUCA (,,Cotidianul”)

ultima paginã, este publicatã dovada celor care l-au spijinit. Atît în publicarea cãrþii, cît ºi probabil în succesul politic devastator pentru o þarã cum este România, în care „suveranitatea, independenþa, unitatea ºi naþionalitatea statului“ reprezintã piatra fundamentalã a existenþei „daco-românilor“, care au supravieþuit greu peste 2.000 de ani. Aºa cum spuneam, finalul este consemnat de cîteva agenþii obediente, precum: „Agenþia France-Press“, „Financial Times“, „Reuter“. Cã probabil prin aceste cãrþi a luat o grãmadã de bani, încît este de neînþeles motivul pentru care, cu încãpãþînarea tipic nemþeascã, încãlcînd chiar Constituþia, a intrat într-un proces numit „al caselor pierdute“, care a dovedit adevãratul caracter al domnului preºedinte. Autobiografia domniei-sale comportã douã volume. Primul intitulat „Klaus Iohannis, primul pas“, în care sînt prezentate „elogiile unor personalitãþi importante“ ale politicii mondiale, care începe cu compatriotul sãu care conduce Comisia Europeanã, pe numele sãu Jean-Claude Juncker. Apoi „defunctul preºedinte Barak Obama“, continuînd cu socialistul de dreapta François Hollande, care reprezintã poporul francez, un apropiat al românilor de peste 200 de ani. Sigur cã nu putea lipsi preºedintele Germaniei, care îl felicitã cãlduros, aºa, ca între conaþionali. Una dintre „zicerile domniei-sale“ se referea la anticampania de la pagina 68 privind „simbolurile naziste ca arme electorale“. Dacã atunci nu ºtiam mare lucru despre trecutul ultimilor 20 de ani de dupã Revoluþie, acum am înþeles

cine este domnia-sa. În dovedirea celor spuse, am consultat din nou „deºteptul internet“. ªi aici am gãsit rãspunsul ascuns în paginile cãrþii.

stagiul de pregãtire de 6 ani din Germania ºi Spania, s-a transformat într-un escroc rasat. Acesta le dã întîlnire la un fast-food din centru, neuitînd sã adauge în încheiere: „Întrebaþi pe chelneri de Dimitris, vã aºtept acolo”. Miticã ajunge la locul întîlnirii mai devreme, dã „un pol” de miare unui chelner care urmeazã sã i se adreseze cu „domnul Dimitris” ºi aºteaptã liniºtit „fraierul”: „Sã mã prezint: sînt grec, cu afaceri în România ºi am ºi cetãþenie a Insulelor Belize”. Clientul aflã cã Belize e un paradis financiar ºi cã toþi miliardarii americani vin acolo sã-ºi petreacã vacanþele: „De puþin timp, guvernul din Belize a demarat un program de atragere de populaþie activã, care sã lucreze în turism. Cei acceptaþi primesc cetãþenie, o viluþã pe care n-o plãtesc timp de doi ani ºi, pe o perioadã de un an, chiar dacã lucrezi sau nu, o mie de dolari pe lunã, ca ajutor de integrare. Acum eu îþi spun sincer care e avantajul meu: eu reprezint comunitatea ortodoxã ºi, cu cît creºte comunitatea noastrã, cu atît mai multe fonduri primim de la guvern. De ce iau români? Pãi, grecii sînt puturoºi, ruºii - hoþi, bulgarii prea proºti sã faci o treabã cu ei, iar sîrbii - puºi pe harþã”. „Dimitris” nu îi zoreºte pe viitorii cetãþeni ai Belizelor: „Vorbeºte cu familia. Dupã ºase luni poþi sã-i iei ºi pe ei. Sfãtuiþi-vã ºi sunã-mã! Lasã banii, vorbim de ei dupã ce vã hotãrîþi! Aa, uite ºi niºte poze, trimise de la alþi români stabiliþi acolo...”. Pozele, pe care Miticã le are de la un prieten care a locuit trei ani în Florida, înfãþiºeazã indivizi zîmbitori, înconjuraþi de un lux orbitor. Ele sînt însoþite ºi de cîteva scrisori de mulþumire în care diverºi Ioneºti ºi Popeºti îi mulþumesc lui „Dimitris”: „Îi sîntem recunoscãtori lui Dumnezeu cã ne-a dat gîndul cel bun ºi am avut încredere în dumneavoastrã ºi am fãcut acest pas. E adevãrat, primele trei-patru luni am cãutat mult de muncã, dar acum trãim ca în rai”. Din zece interlocutori, doi-trei îl sunã din nou pe „Dimitris”, spunîndu-i: „Gata, m-am hotãrît, fac orice ca sã ajung în Belize”. Ce a fost mai greu a trecut, de acum, cînd victima a înghiþit momeala, totul devine rutinã: „Eu,

unul, n-am nevoie de nici un ban, cã recuperez de la fondurile guvernului, dar sînt tot felul de cheltuieli pînã la instalare, cam 3.000 de dolari», cam asta le spun. Banii îi iau treptat, din tot felul de motive. Ba cã trebuie sã mã duc în Franþa, cã acolo e consulatul Insulelor Belize pentru Europa, ba cã se primesc numai absolvenþi de facultate ºi trebuie sã le cumpãr o diplomã - cîte motive nu se gãsesc... Oricum, eu le spun de la început cã va dura cam ºase luni pînã la plecare, aºa cã încã nu pot face figuri cã i-am pãcãlit”. Cealaltã variantã de racolare a victimelor este mult mai directã: la cozile de la ambasadele asaltate de români. Aici apare unul dintre oamenii lui Miticã, îmbrãcat foarte bine ºi, cu totul „întîmplãtor”, se întîlneºte cu un „vechi amic” - tovarãºul lui, bineînþeles - care stã la coadã. Discuþia zgomotoasã purtatã de cei doi ia o turnurã interesantã pentru cei din jur: „Ce naiba stai, mã, la coadã la nemþi, ãºtia sînt ai naibii rãu, munceºti la ei ºi nu te alegi cu nimic. Eu am avut bafta prostului, am cunoscut un grec tare de tot care m-a luat cu el în Belize, cã e ºef peste comunitatea ortodoxã de-acolo. În juma’ de an am ajuns boier”. ªi „belinezul” pune placa despre „programul guvernamental” pînã cînd amicul îl roagã sã-l ia cu el în Belize. Iar cînd alþii de la coadã se apropie, întrebînd timizi: „Nu ne-aþi putea ajuta ºi pe noi, cã ne revanºãm?”, misiunea „combinatorului” s-a încheiat: „Eu nu pot, dar pot sã vã pun o vorbã la ºeful, cã doar sîntem români, trebuie sã ne ajutãm între noi. Dacã vreþi, haideþi cu mine, cã tocmai trebuie sã mã întîlnesc cu domnul Dimitris. Dacã o sã aibã timp, o sã vã prezint ºi pe voi. Dar sã nu-i spuneþi cumva cã-i daþi bani, cã-i sare þandãra ºi nu vã mai ajutã! Îi plac oamenii serioºi...”. Din acest moment, naivii intrã pe circuit: la final vor fi tot în România, însã cu mult mai puþini bani decît înaintea negocierilor purtate cu „Dimitris”. ªi cu mai puþine vise deºarte... (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Întrebarea publicului Domnule preºedinte Iohannis, sînteþi continuatorul organizaþiei „Grupul etnic german din Sibiu“, aflat sub tutela Reichului german al lui Hitler? Pentru a nu mai lungi vorba, rugãm cititorii sã urmãreascã numãrul 342, din 20 februarie 2017, în care publicaþia prezenta o scurtã cronologie cu privire la existenþa Forului Democrat al Germanilor din România. Dorim sã precizãm faptul cã noi, românii, care trãim pe aceste meleaguri cu saºii urmaºi ai cavalerilor teutoni, încã din Secolele XII-XIII, purtãm un respect deosebit etnicilor germani care s-au contopit aproape cu populaþia româneascã, între români ºi germani neexistînd nici un fel de divergenþã. Singura neînþelegere este cauzatã de modul în care actualul preºedinte „tace“, cum îi este stilul, cînd este vorba despre organizaþia pe care a condus-o, pe timpul cînd era primar al Municipiului Sibiu, care se dorea a fi continuatoarea ideilor lui Hitler în România. Se pare cã gãsim rãspunsul în cea de-a doua carte, intitulatã „PAS CU PAS“, iar noi i-am spune „Continuarea primului pas“, sau mai pe româneºte „cu Iohannis la trap“. Deºi, aºa cum spune în carte, vorbeºte foarte puþin, probabil cã ar trebui sã se mediteze la limba românã, pentru cã probabil domnia-sa gîndeºte întîi în germanã ºi apoi se exprimã în românã. Mai mult decît atît, credem cã, aºa cum spune în carte, „discreþia“ se datoreazã necunoaºterii limbii române. (va urma) DUMITRU CÎRCENI (Text reprodus din revista „Reflector argeºean“, nr. 345)


Pag. a 16-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã În Ziua Învierii

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (64)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE – NOU, MODEL STRÃLUCIT AL ARTEI BRÂNCOVENEªTI Brîul cuprinde zonele: pronaos, naos ºi absida altarului. El împarte faþadele în douã registre largi ºi uºor inegale. Cel inferior este împãrþit în panouri dreptunghiulare verticale, care au înscrise între ele ferestrele cu ramã de piatrã sculptatã, asemãnãtoare cu acelea de la Mînãstirea Antim. În registrul superior, panourile sînt continuate într-o arcaturã (succesiune de arcade oarbe, ce decoreazã faþada unui edificiu) la aceleaºi dimensiuni, cu panourile pe care le continuã din registrul inferior, arcaturã ce creeazã impresia cã susþine corniºa. Pe acoperiº, deasupra naosului ºi a pronaosului, au fost înãlþate douã turle „mai puþin elansate”, cum s-au exprimat specialiºtii, aºezate pe cîte o bazã pãtratã: „Au ferestre înguste, încadrate în arcade multiple în retragere. Bazele turlelor au o arcaturã formatã din arcade oarbe“. Din studiile de arhitecturã ºi arheologie efectuate pînã acum, s-a ajuns la concluzia cã, iniþial, au existat douã turle de dimensiuni mai mici ºi deasupra pridvorului, dar ele nu au mai fost reconstituite, în locul lor, s-a adoptat soluþia acoperirii pridvorului cu douã calote semisferice, despãrþite de un arc lat. În aceeaºi notã elegantã este construit ºi pridvorul, element caracteristic stilului Brâncovenesc. Spre deosebire de alte biserici de acelaºi stil, care au pridvorul tot cu arcade sprijinite pe stîlpi, dar scunzi, parcã apãsaþi de faþadã, la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou coloanele sculptate, cu caneluri rãsucite în torsadã, sînt înalte, sprijinite pe un parapet bogat sculptat cu motive vegetale ºi aviforme. Capitelurile lor, ornamentate în stil compozit, cu volute ionice ºi frunze de acat elegant rãsfrînte, împing în sus parcã faþada, spaþiind confortabil interiorul. Cele opt coloane frontale, precum ºi cele trei pe fiecare laturã, lasã privirea sã observe împrejurimile, creînd sentimentul stenic al eliberãrii sale. În felul acesta, afirmaþia unor cercetãtori potrivit cãrora Domnitorul Constantin Brâncoveanu este ctitor al unei revoluþii în arhitectura bisericeascã, devine temeinicã ºi probatã. Dacã ne-am limita numai la evidenþierea iconograficã a picturii din sfîntul lãcaº, sarcina noastrã ar fi incomplet îndeplinitã, iar afirmaþia privind stilul Brâncovenesc al arhitecturii ºi picturii ei ar rãmîne neconvingãtoare. Desigur, în numeroase studii consacrate artei arhitecturale ºi de picturã româneºti s-a vorbit despre meritul Domnitorului Constantin Brâncoveanu pentru promovarea culturii ºi artei în Þara Româneascã, în care sînt incluse ºi referiri la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti. Istoricii l-au numit, pe bunã dreptate, pe Domnitorul român „ctitor al artelor în Valahia”, „Domn al Renaºterii artistice româneºti”, epoca sa fiind numitã epoca de glorie pentru arta ºi cultura româneascã.

Cum a reuºit Moise sã despartã apele Mãrii Roºii? Scena în care Moise desparte apele Mãrii Roºii, pentru a-i ajuta pe evrei sã fugã de armata faraonului, este una din cele mai cunoscute povestiri din Biblie. Un cercetãtor crede cã are explicaþia ºtiinþificã pentru acest „miracol“. Bruce Parker, profesor la Institutul de Tehnologie Stevens din New Jersey ºi fost cercetãtor la National Oceanic and Atmospheric Administration National Ocean Service, crede cã Moise cunoºtea foarte bine cum se formau mareele în acea zonã ºi s-a folosit de flux ºi de reflux pentru a-ºi conduce în siguranþã poporul spre libertate. Pînã acum existau mai multe explicaþii care încercau sã justifice ºtiinþific miracolul prezentat în Biblie. Una din ele face referire la un tsunami provocat de un cutremur. Este cunoscut faptul cã înainte de tsunami apele se retrag, iar apoi apare valul uriaº. Parker nu crede în aceastã variantã, pentru cã, în acest caz, apele s-ar fi retras doar timp de 20 de minute, iar oamenii nu ar fi avut timp sã traverseze în siguranþã marea aºa de repede. Locul prin care evreii ar fi traversat Marea Roºie este considerat a fi actualul Golf Suez, în partea de nord a mãrii. Oricum, Moise nu ar fi avut cum sã anticipeze un cutremur sau un tsunami. Dar el ar

Primul care s-a referit la acest fenomen de artã ºi culturã multiplu etichetat a fost Episcopul Mitrofan, care definea metaforic, în prefaþa adresatã Sfîntului Constantin Brâncoveanu la Octoihul de la Buzãu (1700), era culturalã Brâncoveneascã, drept o rodire, în comparaþie cu „puþine ºi necoapte roduri” de pe vremea lui Matei Basarab Voievod. De asemenea, referindu-se la contribuþia lui ªerban Voievod Cantacuzino la progresul culturii ºi artei valahe, acelaºi episcop spunea cã au fost „roduri de mijloc, nici de tot coapte, nici iarãºi de tot crude”. Numai despre Domnitorul Constantin Brâncoveanu a scris cã a adus: „roduri coapte, dulci la gust“. La rîndul sãu, ªtefan Meteº spunea cã „Domnia lui Constantin Brâncoveanu e o vreme de glorie pentru Þara Româneasca în toate privinþele”, explicîndu-ºi aceastã glorie prin „revãrsarea aurului vistieriei sale”. Aceeaºi cauzã (dãrnicia Sfîntului Constantin Brâncoveanu) o atribuie ºi N. Ghika-Budeºti pentru formarea breslelor de artiºti români, de arhitecþi, de sculptori, de pictori, decoratori ºi argintari. ªi P.P. Panaitescu opineazã cã:„patronajul artistic al lui Brâncoveanu are un aspect pronunþat de Renaºtere”, dar el explicã aceasta prin faptul cã „Brâncoveanu a avut la Curte arhitecþi italieni, iar ca secretar pe scriitorul italian Del Chiaro”. Apoi mai adaugã faptul cã Brâncoveanu trimisese elevi români la ºcolile apusene ºi se înconjurase de eleniºti de seamã. Opinia lui Vasile Drãguþ este puþin diferitã, pentru cã nu pune accentul pe prezenþa la Curte a arhitecþilor italieni ºi nici pe trimiterea unor elevi la studii în Italia, ci aratã cã apariþia Renaºterii în Occident a fost un proces istoric obiectiv, prin „destrãmarea feudalismului ºi începuturile capitalismului (Secolele XV-XVI)”. „Pãtrunderea în Principatele Române - adaugã autorul - s-a întîmplat tîrziu, mai întîi în Transilvania, în domeniul arhitecturii, iar în Þara Româneascã ºi mai tîrziu, manifestîndu-se ca «un ecou întîrziat [...], la sfîrºitul Secolului XVII» în domeniul construcþiilor civile, iar ansamblul monastic de la Hurez, organizat dupã principiile simetriei, trãdeazã, de asemenea, aplicarea principiilor arhitecturii renascentiste”. Cu aceleaºi argumente susþine ºi Cristian Popiºteanu ideea existenþei culturii renascentiste româneºti la „amurgul Renaºterii tîrzii europene”. Definind fenomenul artistic Brâncovenesc, I. Miclea ºi Radu Florescu spuneau cã: „în ansamblu, stilul Brâncovenesc poate fi situat la confluenþa dintre etapa postclasicã a stilului românesc ºi barocul mijlociu ºi tîrziu central-european”. Astfel, la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, se regãsesc, pe fundamentul stilului muntenesc (constituit anterior), în sintezã, elemente preluate din stilurile Renaºterii tîrzii ºi baroc matur (mijlociu), aºa cum au fost concepute de cãtre arhitectul ºi meºterii ctitorului. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU fi putut calcula corect producerea mareelor, astfel încît oamenii lui sã poatã trece marea în siguranþã. În Golful Suez, în timpul refluxului, apa se retrage complet ºi fundul mãrii rãmîne uscat timp de cîteva ore, suficient pentru ca oamenii sã treacã pe partea cealaltã. Apoi apa se întoarce brusc. Orientîndu-se dupã fazele Lunii, Moise a ºtiut cînd va avea loc urmãtorul reflux, metodã pe care o putea învãþa în timpul petrecut alãturi de locuitorii deºertului. În schimb, soldaþii egipteni nu aveau aceste cunoºtinþe, ei trãind pe malul Nilului, care este legat de Marea

Cît de frumos eºti, Doamne, în haina Învierii, Din viaþã Tu dai viaþã în pragul primãverii, O lume întreagã cîntã - Hristos a Înviat! În ziua cea mai sfîntã - Adevãrat a Înviat! Lumina strãluceºte în Cer ºi pe pãmînt, ªi pîlcuri de iubire ne-alintã în dor sfînt, Iar îngerii din Ceruri slavoslovesc cucernic: Hristos a Înviat! E adevãrul veºnic... Cît de frumos eºti Doamne în haina veºniciei, Tãrîmul fericirii e-n bulbul dragostei, Mai dã-ne din luminã - lumina Învierii, E ziua cea mai sfîntã în miezul primãverii...

O, cît de sfînt eºti Doamne, mormîntul Tãu e gol, În veci el devenit-a sublimul Tãu prestol, Jertfelnica Golgotã strãluce în azur, Hristos a Înviat - e adevãrul pur! Întregul cosmos cîntã în ziua Paºtilor Cã moartea este moartã în vecii vecilor... Hristos ne înviazã de-a pururi ºi pe noi Cãci viaþa-n fericire acum este în toi... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Închinare de Paºte Pribeag în April, febrilul Prier, Între raze pierduþi rãtãcim în luminã; Inima caldã palpitã stingher Atinsã de blînda mînã-divinã. Printre gîze, ºi muguri, ºi flori, Doamne, ca în miezul unei rugãciuni, Soarele în cuibuleþe de aur Cu pietre preascumpe bate cununi. Între fluturi, ºi muguri, ºi flori Respirãm parfumul Grãdinii uitate De n-ar fi valul de neguri ºi fum, Ne-am întoarce ºi azi la þãrmuri visate! Pribeag în Christos, suflete al meu, Smerit îngenunchi sub candela serii – Azi vei ºedea la Cinã cu Dumnezeu. Fericiþi rãtãcind printre razele Învierii. Preot ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Înainte sã mã judeci pe mine, comportamentul meu sau viaþa mea... pune-te puþin în locul meu. Ia papucii mei ºi spune-le sã te ducã pe unde am fost eu, mergi pe apã, treci prin foc... Trãieºte toate momentele frumoase ºi toate momentele triste pe care le-am trãit eu. Trãieºte cu frica pe care o simt eu zi de zi! Împiedicã-te de cîte ori m-am împiedicat eu ºi ridicã-te tot de atîtea ori! Abia atunci îþi voi da dreptul sã mã judeci! Mediteranã, unde nu existã o maree aºa puternicã. Astfel, calculînd cînd se va produce refluxul ºi cît va þine, Moise a putut sã-ºi salveze oamenii, asigurîndu-se, totodatã, cã soldaþii faraonului vor muri înecaþi de apele fluxului care avea sã revinã brusc. Biblia precizeazã cã, în noaptea fugii evreilor din Egipt, era Lunã plinã, iar în aceste nopþi refluxul este cel mai puternic, iar fundul mãrii avea sã rãmînã uscat ºi mai mult timp. Totodatã, fluxul avea sã fie foarte mare, putînd ucide o armatã întreagã, spune Parker. Moise trebuia sã calculeze, însã, exact fluxul ºi refluxul, astfel încît sã-i determine pe soldaþi sã intre în mare ca sã-i urmãreascã. Este posibil ca în acea noapte evreii sã fi beneficiat ºi de un ajutor nesperat: dupã cum scrie ºi în Biblie, un vînt puternic a bãtut dinspre est, iar acest vînt a menþinut refluxul ºi mai scãzut. Teoria lui Parker nu este, însã, nouã. Un istoric din Antichitate, Artapanus, care a trãit între anii 80 ºi 40 î.Chr., a scris cã Moise a folosit refluxul ca sã treacã marea.

(Sursa: „Daily Mail“) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 17-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII România, þintã a destabilizãrii în rãzboiul informaþional cu Rusia (2) Atunci cînd vine vorba chiar despre Marea Neagrã, mesajele venite de la Kremlin urmãresc sã redefineascã provocãrile în materie de securitate. De exemplu, în massmedia ruseascã de limbã englezã, NATO este prezentat ca o organizaþie cu orientare agresivã, în vreme ce despre Rusia se spune cã îºi protejeazã interesele în zonã. În aceeaºi temã, articolele despre capabilitãþile militare detaºate în Crimeea urmãresc intimidarea vecinilor, în vreme ce poziþiile disidente faþã de NATO (precum declaraþiile recente ale oficialilor bulgari ºi unguri) primesc abordãri pozitive. Aceste tactici alimenteazã îndoielile referitoare la intenþiile alianþelor vestice, care, potrivit mass-media proruse, urmãresc declanºarea unui nou Rãzboi Rece, dar în acelaºi timp vor ºi subminarea suveranitãþii statelor estice. Pentru România, în mod special, aceste strategii construiesc strategia ca þara sã fie portretizatã ca o marionetã a Vestului.

Cum este România afectatã de propaganda rusã ºi ce efect are asupra securitãþii din zona Mãrii Negre? Securitatea regionalã este datã de funcþionarea principiului încrederii, la fel de important precum capabilitãþile desfãºurate. O regiune fragmentatã, cu vecini care nu au încredere unul în celãlalt, este mai puþin probabil sã determine proiecte puternice ºi o rezistenþã realã la ameninþãrile externe. Spaþiul informaþional este un mediu bogat care susþine ºi alimenteazã suspiciunile ºi tensiunea. Din perspectiva politicii externe a României, influenþa Rusiei ºi acapararea sferei informaþionale poate pune în pericol þeluri ºi relaþii extrem de importante. Politica internã a României: În privinþa României, scopul este acela de a alimenta neîncrederea în democraþia þãrii ºi de a pune la îndoialã alegerile sale istorice de a se alãtura UE ºi NATO. Scopul mai larg al Federaþiei Ruse este acela de a slãbi solidaritatea transatlanticã prin apelul

la stimularea opiniei publice negative cînd vine vorba de cele douã blocuri internaþionale. Moldova: Legãtura istoricã ºi emoþionalã între România ºi Moldova a fost întotdeauna o sursã de disensiune în schimburile diplomatice ale celor douã state cu Rusia. În Republica Moldova istoria comunã este folositã pentru a construi imaginea unei Românii expansioniste, care ºi-ar dori sã ocupe vecinul sãu de la est. În mod similar, România este portretizatã drept un eºec al integrãrii europene, pentru a-i împiedica pe moldoveni sã urmeze acelaºi parcurs. În România, însã, tactica este una opusã. Impulsurile naþionaliste sînt manipulate în aºa fel încît empatia pe care românii ar putea-o avea faþã de vecinii moldoveni sã fie suficient de puternicã pentru ca statul român sã caute reunificarea. O astfel de acþiune ar fi, însã, exact ceea ce au ruºii nevoie, întrucît aceºtia ar avea ocazia perfectã sã intervinã pentru a proteja minoritatea rusã ce trãieºte în Republicã. O astfel de miºcare ar conduce, probabil, la un nou potenþial conflict rece, sau poate chiar ar deschide o confrunare militarã în estul Ucrainei. Ucraina: Cînd vine vorba de Ucraina, cu care România are o graniþã comunã de 650 de kilometri, relaþiile sunt unele reci, în mod tradiþional. Acestea au fost amplificate de o disputã teritorialã în Marea Neagrã pe marginea Insulei ªerpilor, dar ºi de lipsa unui consens în ceea ce priveºte utilizarea comercialã a Deltei Dunãrii, la care se adaugã ºi o tensiune latentã referitoare la minoritatea vorbitoare de limbã românã din Ucraina. Oricum ar fi, relaþiile bilaterale au devenit ceva mai constructive dupã Euromaidan. Anexarea Crimeei a fost momentul în care România a resimþit nu doar o ameninþare directã la adresa securitãþii sale, ci ºi o oportunitate de a se poziþiona drept un partener care poate sã-ºi exporte expertiza în ceea ce priveºte construcþia democraticã ºi litera legii. (va urma) (Gindul.info)

DNA - „TERMINATORUL“ ªI NU „APÃRÃTORUL“

Cum s-a distrus „în faºã“ capitalismul popular românesc? (3) „Fiecare program de guvernare anunþat a fost, de fapt, un program de neguvernare“ * R: Vã rog sã continuaþi descrierea peisajului economic românesc de azi, la 25 de ani de la rãsturnarea „dictaturii de dezvoltare“. * Dr. Constantin Ciutacu: A dispãrut întreg sectorul industriei de textile, confecþii, tricotaje (filaturi, þesãtorii, fabrici de stofã ºi postavuri, întreprinderi de pielãrie ºi încãlþãminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahãr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte ºi produse lactate, zeci de fabrici de nutreþuri combinate etc.); nu mai existã majoritatea fabricilor din industria lemnului ºi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor ºi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcþiilor de maºini, al exploatãrilor miniere de feroase ºi neferoase, de cãrbune etc.; s-au desfiinþat întreprinderile agricole de stat ºi cele de mecanizare a agriculturii, staþiunile de cercetãri agricole ºi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetareproiectare; au dispãrut industria electronicã, electrotehnicã, de mecanicã finã, opticã, automatizãri etc. Baza naþionalã de soiuri de plante ºi rase de animale a fost pulverizatã. România nu mai are astãzi un pachet naþional de seminþe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaþii, construit prin îndatorarea dureroasã de la Banca Mondialã, pentru a cãrui platã românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri ºi desecãri, dar ºi cele de irigaþii în curs (canalul Siret-Dunãre sau Bucureºti-Dunãre). Întreaga economie naþionalã a fost, pur ºi simplu, pulverizatã ºi lãsatã fãrã nici o logicã structuralã. * R: Care sînt consecinþele asupra populaþiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcã dintr-un film S.F.? * Dr. Constantin Ciutacu: Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaþionalelor care controleazã industria, agricultura, transporturile, construcþiile, comerþul, sectorul financiar-bancar etc. ºi care îºi promoveazã reglementãri legale în interes propriu. Românilor le-au rãmas întreprinderile mici ºi mijlocii - de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au nici un angajat! Românii

au astãzi libertatea sã se ocupe de economia ºi afacerile de subzistenþã (avem ºi industrie de subzistenþã, nu doar agriculturã!) ºi construcþii, ºi transporturi, ºi alte servicii de subzistenþã, pretinzînd cã acþionãm pentru dezvoltare inteligentã, inovativã ºi durabilã. Nimic nu este mai durabil decît subzistenþa, aceasta este strategia noastrã naþionalã, dupã ce am fãcut praf marile companii. Brandul României este subzistenþa, atît în interiorul þãrii, cît ºi pe celelalte pieþe ale muncii, unde lucreazã cetãþenii români. Nici dupã 25 de ani, clasa politicã – veritabil detaºament al legiunii strãine, terminatorul României moderne – nu a înþeles importanþa unei reglementãri prin care salariaþii sã-ºi investeascã o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvatã prin participarea financiarã a salariaþilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite sã fie scutite de impozite ºi contribuþii. * R: A existat, în toþi aceºti ani, un fir roºu care sã lege cele 13 guverne care s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare? * Dr. Constantin Ciutacu: Fireºte cã nu a existat! Zi de zi, guvernele ºi clasa politicã s-au ocupat numai de protejarea aºa-ziºilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, ºi nu de promovarea facilitãþilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit sã primeascã nici un sprijin în România, pentru a-i plãti pe angajaþii români cu salariul minim, sau pentru a-i angaja la negru, din raþiuni de competitivitate. „Veniþi în România, cã vã garantãm sclavia pe bani puþini ºi vã menþineþi competitivitatea!“. Acesta a fost, în esenþã, programul de guvernare al ultimilor 26 de ani. De altfel, se spune cã fiecare program de guvernare anunþat a fost un program de ne-guvernare. * R: Care sînt predicþiile dvs. pentru urmãtorii 25 de ani din viaþa economicã a României? * Dr. Constantin Ciutacu: Dacã ºi în urmãtoarele douã decenii ºi jumãtate Guvernul nu va putea sã cumpere, din bani proprii, de 1 milion de lei, piramidon, vaccinuri sau aspirinã din producþia internã, fãrã avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate sã disparã din peisajul statelor din Europa, rãmînînd un simplu indicator geografic. Sfîrºit (Interviu preluat din revista „Reflector argeºean”, realizat cu prof. dr. Constantin Ciutacu, fost secretar de Stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române)

Candidata extremei drepte la alegerile prezidenþiale din Franþa, Marine Le Pen, a criticat decizia administraþiei americane de a ataca baza aerianã de la Shayrat, din centrul Siriei, aceasta declarînd cã ,,ar fi trebuit sã se aºtepte rezultatele unei anchete internaþionale independente înainte de efectuarea unor atacuri de acest tip”. În urma atacului cu arme chimice pentru care Washingtonul învinovãþeºte forþele preºedintelui sirian Bashar Al-Assad, au murit aproape 100 de oameni.

Viktor Orban ameninþã Universitatea lui Söros din Ungaria Existenþa Universitãþii Central-Europene de la Budapesta, înfiinþatã de George Söros în 1991 ºi care a pregãtit generaþii întregi de est-europeni, este ameninþatã de o nouã legislaþie supusã dezbaterilor Parlamentului de la Budapesta de cãtre partidul premierului Viktor Orban. Premierul ungar a afirmat cã viitorul ,,Universitãþii Söros'” depinde de convorbirile interguvernamentale ungaro-americane, relateazã MTI. O anchetã întreprinsã recent de Biroul pentru Educaþie a dezvãluit faptul cã funcþionarea mai multor universitãþi strãine, inclusiv ,,Universitatea Söros”, duce lipsã de reglementãri, a spus Orban, referindu-se la Universitatea Central-Europeanã (UCE). ,,Chiar dacã cineva este miliardar, el nu poate fi mai presus de lege în Ungaria”, a declarat primul-ministru de la Budapesta. Noile legi vor permite activitatea universitãþilor strãine doar dacã acestea au un campus ºi în þara de origine. Or, UCE nu are decît campusul din Ungaria, în condiþiile în care este înregistratã în Statele Unite. În plus, cadrele universitare care nu provin din state UE vor trebui sã aibã permise de muncã, iar asta poate afecta grav activitatea UCE, o universitate non-UE. Presa proguvernamentalã din Ungaria mai scrie cã UCE a comis o „fraudã“, pentru cã a oferit cursuri care nu au fost înregistrate la Înalta Autoritate pentru Educaþie, de la Budapesta. Rectorul UCE, Michael Ignatieff, spune cã legislaþia este „o ameninþare la adresa existenþei noastre în Ungaria“, dar cã „universitatea nu se va închide sub nici o formã“. Ignatieff s-a întîlnit cu ministrul ungar al Educaþiei, întrevedere descrisã drept „rece ca gheaþa“. În sprijinul UCE a sãrit principalul sponsor, ,,Fundaþia pentru o Societate Deschisã”, a lui George Söros, care l-a trimis pe vicepreºedinte la Budapesta. Premierul Viktor Orban, care în 1989-1990 a beneficiat de o bursã Söros la Oxford, a lansat, pe modelul lui Vladimir Putin, o luptã împotriva ONG-urilor finanþate de miliardarul american. În cursul sãptãmînii trecute, Fidesz, partidul lui Viktor Orban, a anunþat cã doreºte consultãri cu partidele parlamentare pe tema „organizaþiiloragent strãine finanþate de Söros“. „Pe lîngã încercarea de a influenþa viaþa publicã din Ungaria, aceste organizaþii mai pot cîºtiga ºi 10 miliarde de forinþi de pe urma afacerii imigranþilor“, a spus Janos Halasz, ºeful grupului parlamentar Fidesz. RÃZVAN CIUBOTARU


Pag. a 18-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O incursiune în istoria operetei (3) Opereta vienezã nu mai este un pamflet satiric ca acea francezã, ea se transformã acum în comedie de moravuri. ,,Liliacul”, de Johann Strauss, pe bunã dreptate o reginã a operetei clasice, înfãþiºeazã putreziciunea familiei burgheze, corupþia funcþionarilor de stat, parazitismul nobililor, dar cu o notã de gingãºie care era cu totul strãinã operetelor lui Offenbach. Desfãºurîndu-ºi activitatea în Imperiul Austro-Ungar, în care oprimarea libertãþilor era încredinþatã unei severe cenzuri, ºi compozitorii vienezi au recurs deseori la subiecte ce vizau teritorii imaginare ºi personaje care, în aparenþã, nu aveau nimic comun cu societatea în mijlocul cãreia trãiau: ,,O noapte în Veneþia”, ,,Batista reginei”, de Strauss, ,,Donna Juanita”, de Suppé, ,,Studentul cerºetor”, de Millöcker etc. De numele compozitorilor vienezi ºi al celor mai valoroase lucrãri ale acestora se leagã deplina cristalizare a operetei ca gen, conferirea unei ample dramaturgii muzicale, care o situeazã în imediata apropiere a operei comice. Acest adevãr îl atestã ºi faptul cã, de cele mai multe ori, operete precum ,,Voievodul þiganilor” ºi ,,Liliacul” fac parte, de obicei, din repertoriul teatrelor de operã. În ciuda unor librete care nu mai pot satisface exigenþele publicului de astãzi, cele mai apreciate operete vieneze continuã sã ne încînte tocmai datoritã valorii lor muzicale deosebite, a formei artistice desãvîrºite, a inepuizabilelor valenþe muzical-dramatice pe care le-au conferit valsului. Cei mai de seamã reprezentanþi ai operetei clasice vieneze sînt: Franz Suppé (1819-1895), Johann Strauss (1825-1899), Karl Millöcker (1842-1899), Carl Zeller (1842-1898) º.a. În primele decenii ale Secolului XX, are loc o decãdere a operetei - bogãþia melodicã a operetelor lui Strauss, Suppé sau Zeller este înlocuitã cu stilul

Mafia Calabrezã La’Ndrangheta (7) Am pornit-o în cãutarea drumului cãtre Sanctuarul de la Polsi. Dupã vreo sutã de metri de mers, dupã o cotiturã, pe fereastra maºinii am zãrit o prãvãlie. Transcriu inscripþiile care o defineau: Bar Pasticeria Gelateria Doici Sapori Enaloto. Am coborît ca sã imortalizez. A coborît, într-un gest de supremã vitejie, ºi soþia. Spre surprinderea mea, aºezãmîntul dãdea semne cã-i deschis. Am încercat uluirea bucuroasã a unui astronaut cãzut pe o planetã strãinã din Univers la vederea unui semn de viaþã omeneascã într-o vãgãunã, dupã ce-a rãtãcit prin pustietãþi vreo cîteva luni. Am pãºit cu îndrãznealã în local. La bar, un tînãr cu ochelari spãla niºte pahare. Deºi strîmtã, încãperea era curãþicã. Pe stînga, vitrina cu prãjituri. Pe dreapta, douã mãsuþe, un dispozitiv de joc cu manete ºi uºa spre toaletã. Potrivit unui anunþ, Fumatul era interzis! Am comandat o cafea. Cu cofeinã pentru mine. Fãrã cofeinã, pentru soþie. Tînãrul m-a servit cu o amabilitate ieºitã din comun. În timp ce beam cafeaua la mãsuþã, în prãvãlie au dat buzna cinci vlãjgani. Toþi la fel. Purtau toþi veste þipãtoare ºi ghete cu botul ascuþit. Tunsoarea era la fel. Raºi de jur împrejur pînã în creºtet, sus de tot. În creºtet, o creastã. O creastã datã cu gel abundent. ªi tînãrul de la bar era tuns la fel. Se cunoºtea cu tinerii vlãjgani intraþi acolo, fãrã un motiv anume, altul decît cel de a pierde vremea. Privindu-i, m-am întrebat: Cîþi dintre ei or fi membri ‘Ndràngheta? O întrebare de prisos, cîtã vreme toate studiile spun cã, în ‘Ndràngheta, bãieþii devin automat mafioþi. „L’Express” din 20 iulie 2010, în reportajul despre arestarea, la 13 iunie 2010, a lui Domenico Oppedisano, Capocrimine, dezvãluie rolul jucat în ‘Ndràngheta de legãturile de sînge: „Într-o familie de ’ndranghetist, te naºti prin definiþie «tînãr de onoare». La 14 ani, vîrsta legalã a botezului de afiliere la ‘Ndràngheta, printr-o înþepãturã ritualã în deget, se trece frontiera invizibilã care separã existenþa trivialã de sacru”. Eseul scris de Nicola Gratteri ºi Antonio Nicoso aduce amãnunte despre rolul familiei în explozia ‘Ndràngheta: „Chiar de la intrarea sa în

de cabaret, umorul de calitate, cu frivolitatea, duioºia romantismului, cu sentimente ºi stãri psihice uneori vulgare. În aceastã perioadã se încheie ºi supremaþia Vienei. Totuºi, au existat compozitori care au încercat sã reînvie frumuseþea de odinioarã a operetei vieneze: Oskar Strauss (1870-1954), Edmund Eysler (1874-1949) º.a. *** Se pare cã, acum, centrul operetei s-a mutat la Berlin. Aici au fost create ºi reprezentate lucrãri care, deºi nu se ridicã la valoarea muzicalã a operetelor vieneze, au totuºi meritul de a fi menþinut treaz interesul publicului pentru acest gen. Astfel, succese meritate au obþinut compozitorii: Paul Lincke (1866-1946), cu ,,Frau Luna”, ,,Casanova” ºi ,,Gri-Gri”; Leo Fall (1873-1925), cu ,,Prinþesa dolarilor” ºi ,,Trandafirul din Stambul”; Jean Gilbert (1879-1942), cu ,,Suzana” ºi ,,Pãpuºica”. Alãturi de aceste lucrãri sînt date la ivealã o serie de operete care fac grave concesii bunului-gust, coborînd-o de la înãlþimea pe care o ridicaserã înaintaºii francezi ºi vienezi.

*** Totuºi s-au impus, chiar din primii ani ai Secolului XX, trei compozitori maghiari care ºi-au desfãºurat cea mai mare parte a activitãþii lor la Viena ºi la Berlin. Aceºtia sînt: Franz Lehar (18701948), Emmerich Kalman (1882-1953) ºi Paul Abraham (1892-1960). Compozitor de mare sensibilitate, metodist inspirat ºi dispunînd de o solidã pregãtire profesionalã, cunoscãtor al creaþiei populare din multe þãri, Franz Lehar este autorul care reuºeºte sã redea operetei vieneze strãlucirea ei apusã. ,,Vãduva veselã” reprezintã nu numai un uriaº succes al lui Lehar, ci ºi renaºterea operetei vieneze. Acesteia i-au Organizaþie, noul venit se trezeºte implicat într-o reþea de amiciþii ºi cãsãtorii ºi evolueazã într-un vast sistem clientelar, care poate include sute de persoane ºi care se protejeazã astfel împotriva oricãrui risc de delaþiune. Rari sînt cei care trec la o trãdare a propriului sînge”. Familia îºi spune cuvîntul ºi în pacificarea clanurilor: „Sîngele vãrsat în timpul ostilitãþilor mafiote e adesea compensat prin cel al soþiilor virgine, obiecte ale mariajelor aranjate”. Potrivit autorilor, „cãsãtoriile în sînul ‘Ndràngheta sînt destinate a consolida puterile, aliind familiile”. Fetelor ºi bãieþilor li se distribuie roluri diferite: „Fetele sînt capabile sã întãreascã clanurile ºi bãieþii sã le asigure clanurilor supravieþuirea, perenitatea ºi puterea”. Antonio Zagari, ’ndranghetistul care „se pocãieºte”, scrie în cartea sa „Ammazzare Stanca. Autobiografia di una ’ndranghetistta pentito“, Edizioni Periferia, Cosenza, 1992, dupã predarea la Poliþie, în 1990: „Printre membrii ‘Ndràngheta sînt mulþi care nu gîndesc decît sã aibã bãieþi... A avea bãieþi, mulþi bãieþi sau, în orice caz, un numãr suficient de ridicat de bãrbaþi înrudiþi trece drept un avantaj în activitatea criminalã”. Citat de Nicola Gratteri ºi Antonio Nicoso, Antonio Zagari (mort într-un accident auto în 2004!) e completat de criminologul Letizia Paoli: „ªi azi încã, în provinicia Reggio Calabria, grupurile mafiote predominante sînt cele care au cei mai mulþi membri: micile clanuri cuprind de la cinci la zece bãrbaþi adulþi, mijlociile au între 20 ºi 30 ºi, printre cele mai puternice, de exemplu, clanul Piromalli, din Gioia Tauro, numãrã mai mult de 200”. Iau ºi o canoli! (prãjitura specificã Sudului ºi Siciliei), am decis cu solemnitatea cu care Cesar hotãrîse sã treacã Rubiconul. Am cerut o canoli, mi s-a înmînat, am dus-o la masã ºi am mîncat-o. În timp ce-o mîneam, mi-am dat seama cã, spre deosebire de alte locuri, tînãrul nu mi-a cerut sã plãtesc înainte de a consuma cafeaua ºi prãjitura. O clipã m-am gîndit cã-ºi asuma riscul de a mã vedea ieºit pe uºã fãrã a achita consumul. Imediat însã m-a pufnit rîsul. Cum dracu’ sã plec fãrã a achita nota de platã dintr-un local din San Luca, capitala ‘Ndràngheta! În vitrinã, mi-au atras atenþia niºte caramele. Potrivit unui anunþ, erau fabricate pe plan local. Mafia calabrezã trecuse la producerea de dulciuri! Erau împachetate într-o hîrtie pe care scria îmbietor: Doici Sapori di Mammoliti Agata 1, Via Santissimi Apostoli - 89030, San Luca (RC). Am înþeles rapid cã mã aflam chiar pe Via Santissimi Apostoli, nu

urmat operetele-portret ,,Paganini”, ,,Þareviciul”, ,,Friederike”. În ,,Paganini”, Lehar se dovedeºte a fi un bun cunoscãtor al folclorului italian, în ,,Dragoste de þigan” foloseºte cu multã mãiestrie intonaþiile cîntecelor populare româneºti ºi maghiare, dupã cum, în ,,Þara surîsului”, sub influenþa verismului italian ºi a lui Puccini, prietenul sãu, investigheazã, cu rarã sensibilitate, intonaþii ale unor popoare asiatice, deosebit de atrãgãtoare prin exotismul lor ºi la modã în acea vreme. Operetele lui Lehar se disting ºi prin aceea cã rolurile protagonistului - la el, de cele mai multe ori, tenor - capãtã o mai mare complexitate, ariile acestuia constituind momentele muzicale cele mai importante. Emmerich Kalman, chiar dacã nu se ridicã la aceeaºi valoare ºi inspiraþie, compozitorul nedispunînd de cunoºtinþele lui Lehar, are meritul de a fi creat lucrãri adinc împlîntate în folclorul lãutãresc maghiar: ,,Silvia”, ,,Contesa Mariþa”, ,,Prinþesa circului” ºi ,,Bayadera” îi aduc compozitorului consacrarea mondialã. Din pãcate, operetele create mai tîrziu nu mai ating aceeaºi valoare, fapt pentru care Kalman, obligat sã se refugieze în SUA, se va dedica creaþiei pentru film. Maghiar prin origine, dar nu ºi prin stil, Paul Abraham se impune prin operetele sale ,,Bal la Savoy” ºi ,,Floarea din Hawai”. În anii de dupã primul rãzboi mondial, se mai afirmã compozitorii vienezi Robert Stolz (nãscut în 1882), cu ,,Trenul albastru” (1934) ºi ,,Douã inimi într-un vals”, precum ºi Ralph Benatzky (18871957), autorul cunoscutei operete ,,La Calul bãlan”. *** Începînd cu deceniul al patrulea al secolului trecut, stelele operetei vieneze ºi berlineze pãlesc. Locul operetei îl iau comediile muzicale facile ºi spectacolele de revistã; începe sã creascã vertiginos industria ºlagãrului de muzicã uºoarã, graþie dezvoltãrii industriei de captare ºi difuzare a sunetului (microfonul, discul, banda de magnetofon etc). (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN departe de Centru. Erau caramele, potrivit inscripþiei, produse la San Luca. Am cumpãrat vreo jumãtate de kilogram ºi am plãtit toatã nota. Puteau trece drept suveniruri din San Luca. Din nenorocire, suveniruri care se mãnîncã.

Reuniunea anualã a Criminei are loc la Sanctuarul de la Polsi Am luat-o spre Sanctuarul de la Polsi. Santuario della Madonna di Polsi e alcãtuit dintr-o mînãstire ºi o bisericã din Aspromonte, în apropiere de San Luca. A fost înfiinþat de Roger II de Sicilia în 1144. Aici se aflã statuia Madonei din Polsi. Situatã în vîrful unei coloane, statuia e un obiect de cult în Calabria ºi în Italia. În fiecare an, pe 2 septembrie, ziua cînd e sãrbãtoarea Fecioarei din Polsi, are loc un pelerinaj binecunoscut. Statuia e purtatã, în procesiunea cu care culmineazã sãrbãtoarea, doar de bãrbaþi din San Luca. Potrivit specialiºtilor în ‘Ndràngheta, la Sanctuar sau lîngã Sanctuar se reunesc anual, de ziua Sfintei, membrii Criminei, care aleg un ºef pentru un an, fãrã puteri executive. În volumul de referinþã „Mafia Republic“, John Dickie descrie un film postat pe youtube de Directoratul de District Antimafia (DDA) din Reggio Calabria: „Filmul aratã un grup de bãrbaþi, cei mai mulþi de vîrstã maturã, ºi toþi îmbrãcaþi de parcã tocmai atunci strãbãteau drumul care-i ducea la un joc de cãrþi ºi la un vin la localul lor obiºnuit. Aceºtia sînt surprinºi oprindu-se în faþa unei mici statui a Madonei cu pruncul, aflatã în vîrful unei coloane de piatrã de doi metri. Pentru cine a fost la Polsi, locul e clar: acesta e Sanctuarul medieval al Madonei din Munþi. Potrivit anchetatorilor - ºi cu mult înainte ca Justiþia sã rezolve cazul - ceea ce se va întîmpla imediat e un moment sacru din Ciclul de viaþã al ‘Ndràngheta. În fiecare an, la începutul lui septembrie, ºefi mandataþi din toatã Calabria se amestecã printre pelerinii care merg la Sanctuar, pentru a ratifica numirea Seniorului dintre liderii calabrezi. O datã ajunºi în faþa statuii Fecioarei, bãrbaþii din film se strîng încet într-un cerc ºi-l ascultã cu atenþie intensã pe cel mai bãtrîn dintre ei rostindu-ºi acreditãrile”. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)


Pag. a 19-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (4) Pe stradã (2) Este posibil ca, la un moment dat, o persoanã cu care vã întîlniþi sã vã cearã ajutorul, fie cã doreºte sã îi arãtaþi cum sã ajungã la o anumitã adresã, fie cã se aflã în dificultate. Fiþi amabil cu lumea, aceasta este regula de aur a bunelor maniere; spuneþi „mulþumesc” atunci cînd este necesar; dacã aveþi nevoie de ceva, de exemplu, de o informaþie despre oraº, cereþi frumos, iar atunci cînd intraþi sau ieºiþi din instituþiile publice, din magazine, parcãri, farmacii sau din orice alt spaþiu, cedaþi trecerea. Imaginaþi-vã în ce s-ar transforma drumul public, dacã fiecare ºofer ºi-ar conduce maºina cum ar dori, fãrã a respecta regulile de circulaþie. La fel cum li se cere ºoferilor precauþie ºi respect, trecãtorii sînt obligaþi, la rîndul lor, sã facã posibilã convieþuirea cu ceilalþi. Mergeþi în aºa fel încît sã nu împiedicaþi trecerea ºi nici sã nu îmbrînciþi pe cineva, chiar dacã vã grãbiþi. Nu daþi coate ºi nici nu cãlcaþi pe picioare lumea cu care vã întîlniþi. Dacã se întîmpla asta, prezentaþi politicos scuze, nu vã uitaþi în altã parte ºi nu mergeþi mai departe, de parcã incidentul nu a avut nici o legãturã cu dvs. Trebuie sã aveþi grijã de tonul vocii, nimeni nu trebuie sã afle ce anume se întîmplã în viaþa dvs. privatã. Dacã mergeþi însoþit ºi strigaþi sau chemaþi un prieten care circulã pe trotuarul din faþã, puteþi lãsa impresia cã vã aflaþi într-o situaþie de urgenþã. În ceea ce priveºte urgenþele, sînt multe de zis împotriva comportamentului generalizat al oamenilor în locurile publice. Teoriile sociale vorbesc despre dezumanizare, ºi au multã dreptate. În ziua de astãzi, obiºnuiþi cu situaþiile teribile precum mizeria, sãrãcia sau catastrofele, s-ar pãrea cã ne pierdem

Manuscrisele de la Marea Moartã (5) Stîlpii gemeni (2) Potrivit cu un alt pergament cunoscut drept Manualul disciplinei consiliul comunitãþii era constituit din 12 bãrbaþi perfecþi ºi sfinþi care erau „stîlpii” comunitãþii, ºi noi credem cã cei doi stîlpi principali erau simbolici, reprezentînd aspectele regeºti ºi preoþeºti ale creaþiei ºi susþinînd „Regatul cerului”. ªtiam cã acest termen nu a însemnat niciodatã nimic altceva decît lumesc; mai degrabã, el ne aratã o existenþã pãmînteanã unde Yahve va stãpîni peste evrei într-o stare de permanentã pace ºi prosperitate. Aceºti stîlpi spirituali erau, desigur, urmaºii stîlpilor care uneau Egiptul de Jos ºi de Sus, care au ajuns în francmasonerie drept legendarii Boaz ºi Jachin, care au împodobit poarta de est a Templului lui Solomon. Pentru aceºti evrei pioºi, coloanele reprezentau ºi

sensibilitatea ºi calitatea umanã. De cîte ori am vãzut pe stradã persoane care se simt rãu, sau care tocmai au suferit un accident de circulaþie, iar trecãtorii merg mai departe, fãrã sã arate nici cea mai mica preocupare sau intenþie de a oferi ajutor. Mentalitatea care influenþeazã acest comportament, atît de puþin uman, presupune cã „existã altã persoanã disponibilã care sã dea o mînã de ajutor”, sau justificãri similare. Dar nimeni nu se întreabã ce s-ar întîmpla dacã toþi ar proceda în acelaºi fel. Dacã cineva are nevoie de ajutorul dvs. ºi puteþi sã i-l oferiþi, nu staþi pe gînduri ºi nici nu transformaþi acþiunea pe care o faceþi în fapta bunã a zilei; este, într-un fel, datoria dvs., cel puþin dacã doriþi sã dovediþi bune maniere ºi umanism. ªi ce spuneþi despre ºoferii vitezomani? ªi despre cei care nu vãd semnele de circulaþie, pietonii sau restul maºinilor care circulã? Strada face parte din zona publicã. Vom vorbi mai pe larg despre aceastã problemã în capitolul dedicat conducãtorilor auto, dar ca premisã trebuie sã luãm în calcul cã semnele de circulaþie existã pentru a fi respectate, pietonii au prioritate pe trecerea de pietoni ºi la semafoare, iar strada nu aparþine vitezomanilor. Bãtrînii ºi copiii trebuie sã aibã prioritate la intrarea sau ieºirea dintr-o instituþie publicã, la urcarea într-un autobuz sau în alt mijloc de transport. ªoferii trebuie sã manifeste o grijã specialã faþã de aceºtia. Dacã un bãtrîn traverseazã strada ºi semaforul se schimbã, nu ar fi prea greu sã ne gîndim cã vîrsta îl împiedicã sã meargã mai repede, ºi sã îi permitem sã treacã fãrã a-l claxona sau a-l grãbi, scoþînd capul pe geam. Secretul este rãbdarea. Pe lîngã ajutorul pe care toþi îl meritãm în caz de urgenþã, existã persoane ale cãror particularitãþi personale meritã o mai mare consideraþie. Ne referim la cei cu un handicap fizic. Design-ul ºi instalaþiile din marile oraºe sînt, din fericire, din ce în ce mai bine adaptate pentru nevãzãtori, hipoacuzici sau pentru persoanele cu alte dizabilitãþi. Cu toate acestea, ajutorul nostru poate fi deosebit de necesar. Dacã vedeþi un orb încercînd sã traverseze strada, oferiþi-i aju-

torul dvs. Nu vã costã nimic ºi veþi face o faptã bunã. Nu este întru totul corectã afirmaþia celor care considerã cã ,,pe stradã, fiecare face ce vrea”. Ne-am referit deja la faptul cã trebuie respectate cîteva norme, pentru a nu prejudicia alte persoane. În ceea ce priveºte felul în care ne îmbrãcãm cînd ieºim pe stradã, nu se poate spune cã ar exista un cod al bunelor maniere în materie de vestimentaþie; nu este vorba cã trebuie sã se þinã cont de anumiþi factori, ca în cazul unui dineu de galã sau al unei sãrbãtoriri speciale. Dar nu este potrivit sã se umble pe stradã, mai ales noaptea, cu o îmbrãcãminte prea decoltatã, sau sumarã. Strada nu este un loc potrivit pentru manifestãrile amoroase, care trebuie rezervate pentru spaþiile ºi momentele de intimitate. Unele perechi, în special cele tinere, îºi manifestã sentimentele în faþa celor mai în vîrstã sau a copiilor, fãrã nici o pudoare. Sînt persoane care se pot simþi jignite dacã asistã la aceste scene în plinã stradã, scene care nu includ numai sãruturi, îmbrãþiºãri, ci ajung mai departe, în puncte de netolerat în locuri publice. Nu este ciudat sã auzi generaþiile mai în vîrstã spunînd cã tineretul actual nu mai are respect pentru nimic. Nu cã le-am da dreptate, aprecierea lor, uneori, poate fi influenþatã de o ideologie diferitã ºi mai tradiþionalã. Dar este adevãrat cã nu-þi poþi permite sã te laºi pradã poftelor în vãzul tuturor, din respectul pe care îl meritã ceilalþi. De aceea manifestãrile drãgãstoase nu ar trebui sã meargã mai departe de sãruturi, îmbrãþiºãri, de plimbãri mînã în mînã. Restul ar trebui sã îl amînãm pentru momentele noastre de intimitate, pentru viaþa noastrã privatã, pe care fiecare o are dincolo de uºa casei sale. Ultimul sfat: dacã mergeþi pe stradã ºi aveþi umbrela deschisã, aveþi grijã de ceilalþi trecãtori, pentru cã e uºor sã îi loviþi cu ea dacã le tãiaþi calea, în special în locurile înguste. Cînd aveþi umbrela închisã, purtaþi-o ca pe un baston, perpendicular pe sol. Dacã o þineþi orizontal, îi puteþi rãni pe cei care trec pe lîngã dvs. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

puterea regeascã a „mishpat” ºi puterea teologicã a „tsedeq” ºi cînd se unesc, ele susþin marea arcã a cerului ºi cheia de boltã care era al treilea mare cuvînt al dorinþei ebraice „shalom”. Aceastã perspectivã asupra lumii a qumranienilor ne-a devenit clarã cînd am citit informaþiile din pergamente, din Biblie ºi alte literaturi contemporane, deoarece noi avem avantajul cunoºtinþelor francmasonice ºi despre originea lui Hiram Abif. Alþii au privit aceste pãrþi într-un mod fragmentar ºi confuz, dar cînd forma clarã a comunitãþii Qumran tîrzii/Primei Biserici este perceputã în mod corect, toate confuziile ºi contradicþiile se evaporã. Diagrama arãtatã aici ilustreazã aceastã paradigmã importantã a stîlpilor gemeni. Stîlpul din dreapta este cunoscut francmasonilor drept „Jachin”, care a fost primul mare preot al templului ºi, deci, nu va fi nici o surprizã sã aflãm cã acesta este stîlpul preoþesc care pentru quinranieni era simbolul sfinþeniei întruchipate în conceptul fundamental de „tsedeq”. Acest cuvînt (uneori apare scris „Zedek”) reprezintã principiul ce stã la baza ordinului divin, tradus de obicei prin „dreptate, ceea ce este drept”, deºi o mai bunã definiþie în englezã ar fi „dreptatea” sau „sã faci bine altora mereu”. Cu

alte cuvinte, acest concept este fundamental acelaºi cu conceptul egiptean vechi de Ma’at. Reieºea evident din cunoºtinþele noastre cã „tsedeq” era pentru canaaniþi un termen asociat cu zeul Soare. Zeul Soare canaanit era vãzut ca marele judecãtor care veghea asupra lumii, îndrepta relele ºi lumina faptele întunecate ale crimelor ascunse. Cînd evreii au introdus credinþele canaanite în conceptul lor de Yahve, „tsedeq”, acest cuvînt a devenit una din trãsãturile Lui. Toate virtuþile lui Yahve de a hrãni poporul, de a face sã creascã recoltele, de a distruge inamicii Israelului, erau o parte din „tsedeq”. Cuvîntul a pãstrat asocierea sa cu lumina Soarelui ºi ne-a ajutat sã devenim opusul întunericului ºi haosului." Deºi venerarea Soarelui este mult prea comunã în multe teologii care-ºi au rãdãcina în civilizaþia sumerianã, ca sã ne putem referi la ea, existã aici similaritãþi interesante între zeitatea principalã egipteanã, Amen-Re, ºi Yahve, prin faptul cã ambele folosesc puterea beneficã a luminii zilei ca sã lupte împotriva forþelor întunericului ºi haosului. Shalom. Sfîrºit BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

MARI DEZASTRE DIN ISTORIA OMENIRII

Erupþia Vulcanului Krakatoa (1) El este vulcanul responsabil de cele mai multe victime umane din întreaga istorie cunoscutã. Dezastrul de proporþii apocaliptice provocat de Krakatoa a dus la mii de morþi, iar explozia singurã a produs cel mai puternic sunet de pe Terra despre care avem cunoºtinþã. Conform relatãrilor pertinente ale vremii, sunetul colosalei erupþii din anul 1883 s-a auzit ºi la 4.800 kilometri distanþã de punctul exploziei, iar cumplita undã de ºoc s-a simþit inclusiv în regatul României de atunci. Forþa ºi distrugerile provocate de acest vulcan ne fac ºi astãzi sã ne întrebãm cum ar reacþiona oamenii în faþa forþei de nestãvilit a marilor explozii vulcanice.

Cronica unui dezastru anunþat Arhipelagul indonezian, compus din peste 17.000 de insule, este situat chiar în centrul celebrului Cerc de Foc al Pacificului, denumire inspiratã pentru cea

mai întinsã ºi activã zonã vulcanicã a Terrei. Între miile de insule ºi insuliþe indoneziene, mare parte din ele apãrute în urma dinamicei activitãþi vulcanice, se distinge Insula Krakatoa (în bahasa limba oficialã indonezienã). Situatã în Strîmtoarea Sondelor, insula a fost descoperitã în anul 1611 de cãtre Lucas Janszoo Waghenaer, un explorator, ofiþer ºi cartograf olandez. Indonezia are ºi în prezent peste 130 de vulcani încã activi, mai mulþi decît orice altã þarã, majoritatea acestora fiind situaþi de-a lungul celor mai mari insule indoneziene, Sumatra ºi Java. Cele douã insule fiind separate de Strîmtoarea Sondelor. Spune cronica din Pustaka Raja (Cartea Regilor): ,,Insula s-a zguduit ºi o coloanã de foc s-a ridicat pînã la Ceruri”. Pe baza estimãrilor geologilor, explozia de atunci nu a avut nici pe departe forþa distrugãtoare a celei care avea sã îndolieze zeci de mii de familii, la sfîrºitul Secolului al XIX-lea.

Erupþia care a schimbat lumea (1) Marea erupþie de la finele Secolului al XIX-lea avea sã fie precedatã, prevestitor parcã, de o serie de miºcãri seismice intense, care s-au resimþit pînã în Australia. Cutremurele s-au declanºat pe data de 20 mai 1883, cu circa trei luni înainte de marea explozie. O altã erupþie, declanºatã, se pare, în anul 535 d. Chr., avea sã atingã proporþii mai mari decît cele înregistrate în anul 416 - atît de mari încît, conform geologilor David Keys ºi Ken Wohletz, explozia vulcanicã a dus chiar la declanºarea unor schimbãri de climã la scarã globalã, între anii 535 ºi 536. Printre altele, explozia în cauzã a dus la apariþia insulelor din apropierea Krakatoa: Panjang, respectiv Sertung. Mai aproape de zilele noastre, între anii 16801681, Krakatoa a fost zguduitã de alte erupþii puternice, dar care nu au atins totuºi proporþiile celor din Antichitate. Erupþiile de amploare mai micã au început în data de 16 iunie, cînd explozii asurzitoare au fost auzite ºi în insulele din apropiere, iar cerul de desupra arhipelagului a fost acoperit de nori de cenuºã timp de cinci zile. (va urma)

(,,Descopera.ro”)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 14 aprilie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Sfintele Paºti (urmare din pag. 1) Paºtele înseamnã coroana de spini ºi urletele unei mulþimi sangvinare, înseamnã Golgota ºi tragerea la sorþi a miraculoasei cãmãºi. Înseamnã cutremurul de pãmînt ºi întunecarea cerului. Iar aºa ceva impresioneazã pentru toatã viaþa pe muritorul de rînd ºi contribuie în cea mai înaltã mãsurã la pasul spre creºtinare. ªi mai este ceva în gigantica orgã de patimi a Paºtelui, ceva care face din aceastã sãrbãtoare cea mai înaltã expresie a originii divine a lui Isus. Este vorba despre Înviere. Nimeni nu se mai întorsese pînã atunci din moarte - cazul soldatului Er din dialogul platonician pare a þine mai mult de o moarte aparentã, eroul sãu fiind trezit la viaþã de flãcãrile rugului. Pe cînd Isus a murit cu adevãrat moarte de martir ºi, aºa dupã cum anticipau proorocirile, s-a întors din nou la viaþã, printre ai sãi, pentru o ultimã privire asupra ogorului însãmînþat de el, pentru a îi convinge cu argumentul suprem pe ucenicii sãi cã este cu adevãrat Fiul Domnului, cã Dumnezeu existã ºi cã Împãrãþia lui va veni. Afirmam la începutul Însemnãrilor mele cã Isus reprezintã cea mai frumoasã legendã a umanitãþii. E o metaforã, desigur, pentru cã Isus e mai mult decît o legendã - e un adevãr, e o realitate care a existat. Ateiºtii ºi raþionaliºtii se poartã de cîteva sute de ani precum membrii sinedriului care l-a condamnat la moarte pe Mîntuitor - sinedriu din care nu puteai face parte, dupã cum se ºtie, decît dacã fãceai din curat murdar ºi invers. Argumentul celor care contestã existenþa fizicã a lui Isus ar fi acesta: nu existã referiri la nici un istoric al Antichitãþii. Cum aºa? Dar cei patru evangheliºti - Matei, Marcu, Luca ºi Ioan - ce sînt, oare, decît niºte istorici ai Antichitãþii? Nu avem nici un motiv serios sã nu luãm în seamã însemnãrile lor, care au o derulare epicã precisã, riguroasã, ca a unei adevãrate cronici, iar în cuprinsul acestora pot fi gãsite referiri complexe la viaþa socialã ºi economicã a provinciei romane care era Iudeea la acea orã. Iar cea mai bunã dovadã a existenþei lui Isus a fost însãºi moºtenirea sa uriaºã: Biserica Creºtinã. Vedeþi dvs., vorbind în pilde, e ca ºi cum am avea de-a face cu urmãtoarea situaþie: o familie moºteneºte prin tradiþie o pãdure falnicã, cu arbori seculari, o braniºte care a fost odinioarã plantatã de un strãbun, despre care nu se ºtie mare lucru, cronicile meleagurilor nu vorbesc. Dar asta nu înseamnã cã el, strãbunul, nu a existat: proba o fac arborii puºi de el, pãdurea în întregul ei, aceasta e lucrarea lui, dîra de foc a trecerii lui prin lume, pãdure care e vizibilã, e palpabilã, nu poate fi contestatã. Tot ast-

Fericirile

Motto: „N-ai cum sã te pierzi, ºi nici sã greºeºti Dacã în inima ta pe Isus Îl primeºti“... Fericit omul bun, ºi frumos, ºi curat Isus Christos ºi pentru el S-a rugat Pe Muntele Mãslinilor ºi pe Cruce În urletele gloatei nãuce. Fericit cel ce pierde totul în viaþã Avere, trufie mãreaþã Dar nu ºi credinþa în Domnul Isus Care pe toþi ne iubeºte nespus. Fericitã femeia ridicatã de îngeri la stele Din mocirla pãcatelor grele. Ea trupul ºi sufletul ºi-a pîngãrit Dar totul se iartã, fiindcã s-a pocãit. Fericiþi sînt acei care dau la sãrmani Un blid de mîncare, o hainã sau bani. Nu-i lãsaþi cu mîna întinsã ºi goalã Ei vã judecã aspru, cu lacrimi ºi boalã. Nimic nu vã costã sã faceþi un bine Înmuiaþi-vã inima, nu vã fie ruºine. Isus nu vrea jertfã, ci milã ne cere Iar mila e-un veºnic izvor de putere. Fericiþi cei ce se roagã la pronia cereascã Nu sã cearã ceva, ci sã mulþumeascã.

fel se poate rosti despre Isus: el existã prin zidirile sale, prin sutele de milioane de biserici creºtine care au sfinþit pãmîntul din Secolul I ºi pînã în Secolul XX, de la tãinuitele grote ale întîilor credincioºi ºi pînã la chiliile sãpate în stîncile de cretã ale Evului Mediu timpuriu, de la domurile grandioase ale goticului european ºi pînã la catedralele zugrãvite de cei mai de seamã maeºtri ai Renaºterii, de la schiturile albe ale oamenilor sãraci ºi simpli din veacurile din urmã ºi pînã la dantelãria de piatrã ºi vitralii a ereticului arhitect de geniu din Barcelona, botezatã „Sagrada Familia“, adicã „Sfînta Familie“. Evoluþia omenirii e logicã, popoarele nu construiesc aberant, inutil, fãrã temei - aºa cã salbele uriaºe de mînãstiri ºi biserici ereºtine cu care fiecare generaþie de pãmînteni a împodobit planeta nu s-au nãscut dintr-o simplã poveste, din istorioare apocrife, din pulbere ºi fum. Nu, totul a intrat în calculul divin al creºtinãrii lumii, iar pilonii acestor lãcaºuri sînt copacii acelei nesfîrºite pãduri de care vorbeam. Fiecare picãturã din sîngele, lacrimile ºi sudoarea lui Isus a avut darul sã sape în timp ºi spaþiu temeliile unei ctitorii bisericeºti. ªi nu existã o mai desãvîrºitã poezie în civilizaþia lumii, decît acel verset unic, rostit în Evanghelia lui Ioan: „Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Dumnezeu, în adevãr, n-a trimis pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea, ci ca lumea sã fie mîntuitã prin El“ (subcapitolul „ªarpele de aramã“, 3; 15, 16). Iubita ºi regretata mea mamã (care îºi celebra numai de Paºte ziua de naºtere), de cîte ori citea aceste rînduri, plîngea... Într-o recentã carte publicatã la Editura Stephanus din Bucureºti, cu titlul „Cele ºapte cuvinte de pe cruce“, de Richard Wurmbrand, am aflat învãþãminte pilduitoare pentru interpretarea corectã a vorbelor rostite de Isus înainte de a-ºi da duhul. Ar fi ideal ca tot omul sã înþeleagã faptul cã Paºtele nu reprezintã numai ocolul bisericii ºi acel sublim imn byzantin „Christos a Înviat din morþi“, nu e numai recuzita frumoasã a vãpsirii neprihãnitelor ouã ºi fãgãduiala ca mãcar atunci, în acea duminicã, sã fim mai buni, mai primãvãratici, mai curaþi, aºa cum sînt personajele memorabilei scene din „Faust“, de Goethe, care ies la plimbare în burg sub cadenþa clopotelor purificatoare. Paºtele este ºi aºa ceva, desigur, dar totodatã e cu mult mai mult. E puterea noastrã de a înþelege cît de cumplitã a fost jertfa asumatã de Isus pe drumul ocãrii, cãtre dealul supliciului, iar mai apoi pe cruce. El ºtia toate acestea ºi nu s-a opus. Intra în destinul sãu irepetabil sã moarã ca om ºi sã învie ca Dumnezeu. Dar, pentru o mai bunã cunoaºtere, pentru o retrãire realã a stãrii de spirit de atunci, sã reproducem cele 7 propoziþii, pe care Mîntuitorul le-a

rostit pe cruce: 1) Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac! 2) Adevãrat îþi spun cã astãzi vei fi cu Mine în rai. 3) Femeie, iatã fiul tãu – iatã mama ta! 4) Eli, Eli, lama sabahtani? 5) Mi-e sete! 6) S-a sãvîrºit! 7) Tatã, în mîinile Tale îmi încredinþez Duhul... Între aceste rostiri, auzite de toatã lumea înmãrmuritã sub cruce, s-au scurs minute lungi, la acea amiazã de vineri. Fãptuise Isus vreun pãcat atît de cumplit, pentru orice instanþã de judecatã, încît sã trãiascã cel mai barbar martiraj din istoria lumii, moartea prin crucificare? Nicidecum, El aºa trebuia sã moarã, numai aºa. Tot astfel dupã cum Iuda numai în felul lui propriu putea muri: dupã ce a aruncat arginþii trãdãrii înapoi, în Templu, el s-a spînzurat, dar grotescul cãinþei sale a fost pe mãsura vînzãrii, pentru cã nici funia nu l-a þinut ºi a cãzut cu capul în jos, a plesnit în douã, prin mijloc, ºi i s-au revãrsat pe pãmîntul secetos mãruntaiele. Cîtã mizerie în moartea lui Iuda ºi cîtã nobleþe, cîtã curãþenie în moartea lui Isus! De remarcat cã Mielul Sfînt rosteºte „S-a sãvîrºit!“ („Kala“, în arameicã) înainte de ultima fazã, care nu mai e un geamãt, ci o înseninare, o pãtrundere în acel fluid de luminã care îl adusese pe lume ºi care acum venise sã-l ia înapoi, de-a dreapta Pãrintelui ceresc: „Tatã, în mîinile Tale îmi încredinþez duhul!“. Iatã de ce cred cu toatã tãria în viaþa de apoi. Pentru cã omul nu e creat întîmplãtor ºi el nu seamãnã cu nici o altã vieþuitoare, iar vocea aceea lãuntricã a gîndului, imaterialã ºi totuºi de o forþã nãpraznicã, este partea lui de dumnezeire. Pentru cã prea e perfectã armonia universului ca sã nu existe o forþã guvernatoare, un spirit suprem, care face ca în fiecare primãvarã sã rãsarã iarba, care îndrumã zborul uluitor al pãsãrilor în marile migraþii, care vegheazã miracolul maternitãþii, care aprinde fãcliile stelelor pe cer, care a separat, cu bunã ºtiinþã, graiurile pãmîntului, care aparent nu se amestecã, dar sub sceptrul lui se face totul, se nasc ºi se nãruie imperii, se pune chiar piciorul pe Lunã... A cunoaºte ºi a înþelege patimile lui Isus înseamnã a primi iluminarea de a trãi în spirit creºtin. Iar marea izbîndã a Paºtelui asta înseamnã. Ne-a învãþat cã din durere se naºte mîntuirea. Ne-a învãþat cã viaþa ne-a fost datã în dar pentru a trãi în contopire cu valorile cele mai pure ale decalogului, pentru a creºte ºi a ne înmulþi, dupã porunca biblicã, pentru a aduce imnuri de slavã principiului divin, fãrã de care nu am fi existat. Un pui de pasãre, înainte de a se naºte, îi spune mamei sale: „Mamã, ce bine e în ou, e cald ºi plãcut, n-aº mai vrea niciodatã sã plec de aici!“. Iar mama îi rãspunde: „Taci, fiule, ºi aºteaptã, cãci vei vedea o lume ºi mai frumoasã, cu aer dulce, ºi verdeaþã, ºi multã luminã“. Iatã de ce cred în Isus ºi în existenþa unei alte vieþi. Iatã de ce, la fiecare Paºte, trãiesc o eternã copilãrie. Christos a Înviat!

Tatãl Ceresc nu primeºte petiþii Ca un funcþionar la ghiºeu, ulcerat de ambiþii.

Fugiþi de lichele, ocoliþi pe nebuni Nu staþi cu gura cãscatã la moara lor de minciuni. Iar dacã vrãjmaºul încã nu se dã dus Puneþi mîna pe bici, la fel ca Isus.

El ºtie prea bine ce ne lipseºte Nici o viaþã nu se terminã în coadã de peºte. Totul e limpede pentru Judecãtorul Suprem Eu ºtiu cum lucreazã, mã smeresc ºi mã tem. Fericit cel ce-n zori de zi se trezeºte ªi pãsãrile cerului, cu mîna lui, le hrãneºte. κi împarte cu animalele pita Cãci ochiul stãpînului îngraºã vita. Le adapã, le vorbeºte cu drag Cheamã ºi-un doctor, dacã-i mînzul beteag. Apãraþi vietãþile firii de rele Poarta Raiului or sã vi-o deschidã doar ele. Acei ce ucid, sau tortureazã animale În lumea de apoi vor avea parte de chinuri colosale. Fericiþi ºi acei care zilnic cinstesc Pe mama ºi pe tatãl lor pãmîntesc. Nici pe dinainte sã nu le treacã Din chipurile lor - icoane sã facã. Sã-ºi iubeascã ºi copiii daþi de Dumnezeu Sfîntul Pentru a se înmulþi ºi a umple Pãmîntul. Fericiþi ºi de-a pururi binecuvîntaþi Fie aceia care sînt oameni adevãraþi. Cei care au bun-simþ ºi onoare Cei cu caracter nobil ºi tare.

Nu-i contra Bibliei, sau dacã-i pãcat Vi se iartã, cã mult aþi rãbdat. Fericiþi chiar ºi cei nefericiþi Fiindcã Domnul aºa ne încearcã, sã ºtiþi. Iar dupã o grea întristare Negreºit, vine rãsplata cea mare. Fericiþi cei ce mor ºi se duc la cei dragi Cãlãuziþi de o stea, precum biblicii Magi. Atunci, ca-ntr-o picturã renascentistã Vor înþelege cã moartea, de fapt, nu existã. Cã lumea în care intrãm e mai bunã ªi-n ea nu e loc de pãcat ºi minciunã. Ferice de cei care cred cu ardoare Cã Dumnezeu nu a fãcut nimic la-ntîmplare. Aceste cuvinte sã le citiþi Duminica, dupã ce la bisericã vã spovediþi. Cînd clopote plouã cu aur de sus Bucuraþi-vã! - spune Domnul Isus. CORNELIU VADIM TUDOR, 2 mai 2014 (Poezie preluatã din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)


Pag. a 21-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (70) 7 MARTIE 1990. Babele. Una mai capricioasã ca alta. Iarna nu mai are putere. Niciodatã n-am sã mã minunez îndeajuns de forþa ciclurilor cosmice, care miºcã anotimpurile pe Pãmînt ºi stelele pe Cer. Cînd eram mic, ascultam la difuzorul din perete o piesã chinezeascã ce m-a impresionat nespus de mult: „Zãpadã în toiul verii” se numea. Era vorba despre o fatã omorîtã pe nedrept, care învie dupã ani de zile. Cred cã am ascultat piesa de vreo 7 ori, fiindcã se relua de 2-3 ori pe an, dar n-am izbutit sã înþeleg cum de putea sã cadã ninsoarea în mijlocul verii. Era zãpadã adevãratã, sau potop de flori de salcîm? Mã furã, aºa, gîndul cãtre piesele de teatru ale copilãriei. Primul teatru în care am intrat a fost, culmea, Teatrul Evreiesc de Stat! Cred cã aveam vreo 5 ani ºi m-am dus acolo cu tata ºi mama. Tata lucra la Cooperativa Sporul, unde erau mulþi evrei, aºa cã i-au dat ºi lui niºte bilete. Mare lucru n-am priceput, fiindcã se vorbea într-o altã limbã, dar lîngã scaune erau fixate niºte cãºti, pe care ai mei le-au pus la ureche. Îmi aduc aminte de o replicã, la care sala izbucnea în hohote de rîs, ºi se repeta destul de des: „Fir-ar foarfeca ºi fierul!”, suduia cu nãduf un croitor sãrac. Atunci nu ºtiam a cui e piesa, dar dupã ani ºi ani, vãzînd-o la televizor, am înþeles cã fusese scrisã de ªalom Alehem. A doua oarã am luat cunoºtinþã cu teatrul în clasa I, cînd, la ªcoala Generalã de lîngã ºina feratã, din Calea 13 Septembrie, d-na învãþãtoare Maria Uþã ne-a bãgat în spectacolul de sfîrºit de an, cu o scenetã zoologicã. Eu jucam rolul de pisicã. Alþii erau ba girafe, ba urºi, ba canguri, ba elefanþi. Au trecut ani buni, eram deja mãricei ºi ne pregãteam sã dãm la liceu, dar tot cu poreclele alea ne strigam, aºa ne-au rãmas. În fine, a treia întîlnire cu teatrul s-a produs la Palatul Pionierilor, în sala aceea de spectacol de la Cotroceni, care nu poate fi uitatã. M-a dus fratele meu, mai mãriºor cu 3 ani, Pavel, la carnavalul Pomului de Crãciun. Înãuntru se petrecea un fel de scenetã, jucatã de niºte elevi mai rãsãriþi, printre care ºi viitorul istoric de teatru Ionuþ Niculescu. Nu mai þin minte mare lucru, decît cã îmi chiorãiau maþele de foame (mi le astîmpãram cu o „Eugenia” de 50 de bani) ºi curgeau zdrenþele de pe mine. Toþi ceilalþi (fraþi, surori) erau datori sã-mi dea lucruºoare de-ale lor, dar nu prea aveau nici ei. Odatã, m-am întors plîngînd acasã, spunîndu-i mamei cã n-am sã mã mai duc niciodatã la Alimentarã. „Ce-ai pãþit, Corneluº? Te-a bãtut cineva?” - a încercat mama, cu umorul care nu a pãrãsit-o niciodatã, sã afle ce

Corneliu Vadim Tudor a avut nenumãrate ocazii de a vizita importante centre culturale, economice, politice ale lumii. Iatã-l aici într-o vizitã în Regatul Luxemburg, atît de mic, dar atît de înfloritor.

s-a întîmplat. Nu, nu mã bãtuse nimeni, se petrecuse altceva - era iarnã ºi aveam pe mine un palton negru, cloº, care aparþinuse Magdalenei, mai fusesem încotoºmãnit ºi cu o cãciulã de-a Lidiei, astfel cã, atunci cînd am intrat în micuþa Alimentarã de pe la mijlocul Sebastianului, un client, speriat de vîntoasa de afarã, mi-a strigat: „Închide, fetiþo, uºa!”. Asta era prea de tot! Dar, cele mai frumoase amintiri teatrale le pãstrez tot de la Radio. Acolo, cu urechea lipitã de difuzorul popular, în cãsuþa noastrã de pãmînt, am petrecut clipe magice, am auzit vîjîitul viscolelor ºi tropotul cailor, rãpãiala ploilor ºi vuietul Mãrii, pe care nu puteam sã-mi închipui cã le imitã cineva, într-o cabinã. Nu pot uita vocile de aur ale unor oameni ca George Calboreanu (nr. 1 pentru mine), George Vraca, Ion Manolescu, Constantin Codrescu, Constantin Moruzan („100 de legende româneºti”), ªtefan Ciubotãraºu, Aura Buzescu, Costache Antoniu (îl juca pe Lenin), Alexandru Giugaru, Radu Beligan, Ion Finteºteanu, Aurel Rogalski, Fory Etterle, Lucia Sturdza Bulandra, Silvia Chicoº º.a. Recunoºteam, imediat, orice timbru de voce. Aveam (ºi mai am) ceea ce în muzicã se cheamã „auz absolut”. Cel mai mult îmi plãcea sã aud ºi sã tot reaud „Minunata pantofãreasã”, „Nota zero la purtare”, „Hernani”, „Macbeth”, „Hamlet“, „Apus de soare”, „Titanic vals”, „O scrisoare pierdutã”, „Mielul turbat, „Visul unei nopþi de varã”, „Omul cu mîrþoaga”, „Bãdãranii”. ªi unde sînteþi voi, oh, cîntece pioniereºti, care mi-aþi legãnat copilãria? A-mi cere cineva astãzi sã mã lepãd de voi e ca ºi cum miar porunci sã-mi uit ºi sã-mi reneg cei mai frumoºi ani ai vieþii. Privesc acum, cu nostalgie, îndãrãt, ºi-mi dau seama care era starea mea primordialã, de zi cu zi: am fost, în permanenþã, îndrãgostit! De cînd mã ºtiu, de cînd am fãcut ochi ºi am început sã fiu conºtient de propria mea existenþã ºi identitate (prin urmare, de faptul cã sînt eu, ºi nu altul), am iubit întotdeauna pe cîte cineva ºi am tînjit sã fiu iubit. Aceasta era prima ºi ultima mea stare, doream Iarnã, sãrbãtori, vacanþã, prieteni. ªi o ceaºcã sã plac fetelor de pe stradã, celor de la ºcoalã, de cafea fierbinte, înaintea unui nou raid prin profesoarelor, studentelor care fãceau practicã împrejurimi... Acestea erau momentele pe care le în clasa noastrã, femeilor din tramvai sau autobuz. N-aveam aere de vedetã, m-a ferit trãiau din plin membrii familiei Vadim Tudor...

Dumnezeu, dar îmi mãsuram existenþa numai ºi numai prin filtrul acesta al dorinþei de a fi plãcut, de a fi sãrutat ºi dezmierdat. Marinicã Mirea (fost coleg cu Marcu la liceu ºi, mai apoi, la ªcoala de Ofiþeri de la Sibiu, astãzi ºi el colonel - între timp a ajuns general) îmi spunea nu demult cã, atunci cînd eram mic ºi mã lua în braþe cineva, îmi încolãceam mîinile de gîtul persoanei ºi o sãrutam cu foc. Asta era joaca mea preferatã: sãream de pe dulap în braþele lui Marcu ºi ale lui Marinicã, niºte flãcãi cu tuleie, mai mari cu 10 ani ca mine, prichindelul nãzdrãvan, îmbrãcat în hãinuþe în picãþele mari, cãrãmizii, care aveau bretele. Dar de unde am pornit ºi unde am ajuns! Astãzi e 7 martie. Dacã o þinem tot aºa, mîine o sã fie 8 martie, dar bani de cadouri tot n-o sã am. Încep sã trãiesc din amintiri. Iatã ce a fãcut din mine Marea Revoluþie Capitalistã din Decembrie! Bãtrînul pastor Richard Wurmbrand, despre care pãrinþii noºtri ne vorbeau mereu, scrie undeva o frazã pe care dacã m-aº încumeta eu sã o citesc, în public, m-ar linºa liota de fripturiºti care îºi zic „revoluþionari”: „Revoluþiile nu duc la triumful dragostei, ci, mai degrabã, la mania de a ucide. În revoluþiile din Rusia ºi din China, dupã uciderea a zeci de milioane de nevinovaþi, comuniºtii nu s-au mai putut opri ºi au început sã se omoare unii pe alþii”. De unde panica asta pe unii, de ce se înghesuie sã nege ceea ce pînã mai ieri se înghesuiau sã afirme? Cine i-a silit atunci? Cine îi sileºte acum? Rãsfoiesc colecþia revistei „Flacãra” pe ultimele sãptãmîni. Ce dezgust! E unul acolo, un fel de rusnac, pe nume Ion D. Goia, care toarnã

O delegaþie a României, în care îi recunoaºtem pe Corneliu Vadim Tudor, Dan Mircea Popescu ºi Mircea Ionescu Quintus, participã la un moment solemn: semnarea în Cartea de Onoare, în urma vizitei efectuate. Face onorurile Mircea Ionescu Quintus, cel mai în vîrstã dintre oaspeþi.

niºte editoriale asasine, de o intoleranþã atroce. Pînã în decembrie 1989, tot el scria editorialele, dar închinate P.C.R. ºi lui Nicolae Ceauºescu. Mãi, omule, mãi, Domnu’ Goe, altceva nu ºtii sã faci pe lume, n-ai nici o meserie? Cine te forþeazã, frãþioare, sã scuipi unde ai lins ºi viceversa? Nu þi-e rãu de la stomac? ªi mã gîndesc, fãrã sã vreau, la „Azilul de Noapte” al lui Gorki („Na dne”, în original, adicã „La fund”, jos de tot, în catacombele societãþii). Nãpãstuiþii de acolo, interpretaþi la Radio de Calboreanu, Storin, Manolescu, erau infinit mai curaþi sufleteºte decît fauna asta a noastrã, de cameleoni, scorpioni ºi alte lighioane. Doamne, ce osîndã grea ne-ai dat! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 14 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

EVENIMENT EDITORIAL DE EXCEPÞIE ALEKSANDR DUGHIN - UN GEOPOLITICIAN AL RÃSÃRITULUI ªI UN FILOZOF AL METAISTORIEI Astãzi, pentru prima datã în România, se prezintã o antologie de texte alese din multele lucrãri ale filosofului ºi geopoliticianului Aleksandr Dughin. În întreaga sa operã, gînditorul rus analizeazã ºi argumenteazã cu acribie o idee foarte puþin cunoscutã la noi, ºi anume ideea Eurasianistã. În detalierea ºi pentru înþelegerea cît mai exactã a adevãrurilor pentru care pledeazã, filosoful abordeazã foarte multe domenii importante ale cunoaºterii umane, precum ºi confluenþa lor: sociologie, etnosociologie, etnolingvisticã, geografie, geopoliticã, politologie ºi, nu în ultimul rînd, religia ºi marile învãþãturi ale Sfintei Scripturi, care, astãzi, pentru Postmodernitate, nu mai sînt ostile, ci mult mai grav indiferente, cum explicã filosoful. Însã - aºa cum vor remarca toþi cei care vor citi cartea prezentatã astãzi - vor vedea cã toate analizele ºi argumentele de mare cuprindere pentru lumea actualã sînt trãite, gîndite ºi prezentate din perspectiva poporului cãruia îi aparþine Aleksandr Dughin ºi de unde acesta îºi trage seva sufletului ºi spiritului, gîndirea ºi puterea creaþiei. ªi, în ultimã instanþã, aºa ºi trebuie sã fie! Nu numai pentru þara cãreia îi aparþine Aleksandr Dughin, ci ºi pentru marii gînditori ai României, deoarece putem sã afirmãm, cu tãrie ºi mîndrie, manifestarea prin vremuri a geniului românesc. Iar fiecare spirit mare, crescut din pãmîntul, spiritul ºi memoria unui popor, are datoria sfîntã sã lupte pentru neamul lui. În caz contrar, popoarele se prãbuºesc în Istorie ºi sînt supuse dispariþiei în curgerea timpului fizic. Vreau sã vã citez o caracterizare fãcutã de rusul Dughin poporului sãu: „Este poporul vîntului ºi al focului, cu miros de fîn ºi de nopþi pãtrunse de cãderi de stele (…), tandru ca pîinea ºi laptele, suplu ca un peºte nãzdrãvan de rîu, scãldat de apele dulci”. Inspiratã de frumuseþea descrierii fãcute poporului rus, imediat gîndul m-a dus ºi la poporul nostru, care a trecut prin Istorie alergînd precum ciulinii prin Bãrãgan, însingurat ºi dus de vînturi potrivnice lui, reuºind, astfel, sã-ºi trãiascã ºi sã-ºi clãdeascã propria-i eternitate – veºnicia revelatã din opera blagianã. În lucrare sînt prezentate cele trei teorii politice pe care Modernitatea lumii le-a cunoscut: fascismul, comunismul ºi liberalismul, iar primele douã, spune autorul, sînt opuse liberalismului. Cît se poate de corect! Însã, înþelegînd starea de degradare ºi descompunere a lumii, mã duc cu gîndul, în ciuda opoziþiei lor, la faptul cã cele trei teorii politice au aceeaºi matrice, doar modalitãþile de

a se înstãpîni peste creaþia lui Dumnezeu - OM – POPOARE - sînt diferite. În aceastã stare a lumii, Dughin propune „A PATRA TEORIE POLITICÓ, a cãrei esenþã, ne spune autorul, constã în a defini corect „semnele vremurilor”, a amîna „sfîrºitul istoriei” (Fukuyama) ºi a rezista ofensivei servanþilor celui viclean. De asemenea, tot autorul prezent astãzi spune cã pentru realizarea acestei noi teorii politice este imperios necesarã participarea realelor elite naþionale, prin apelarea la Tradiþie, la origini, la realitãþile metafizice ale fiecãrui popor în parte, iar comunicarea trebuie sã fie metafizicã, adicã acea formã de comunicare pe care o gãseºte în profunzimile sacre ale popoarelor, ale „latenþelor sufleteºti”, cum le numeºte profesorul nostru Ilie Bãdescu. În contextul filosofiei politice ºi geopolitice a savantului rus, nu pot sã nu reliefez faptul cã România, fiind o zonã de confluenþã deosebit de importantã ºi pentru Apus, ºi pentru Rãsãrit, a fost aruncatã, de fiecare datã, în ideologii strãine de matricea spiritualã a poporului, determinînd apariþia formelor fãrã fond ºi a unei clase superpuse rapace ºi înstrãinate de valorile intrinseci ale Neamului Românesc. ªi din acest motiv, ruptura poporului faþã de cei din fruntea bucatelor a fost ºi este totalã. Pentru manifestarea ºi devenirea noastrã, doar cãile ºi dialogul culturilor au stat chezaº ºi au fãcut posibilã dãinuirea peste veacuri, vedeþi perioada voievodalã, atît pentru noi, cît ºi pentru alte popoare cu fundamente spirituale înrudite. Pentru timpurile în care vieþuim, ne confruntãm ºi trãim acest proces de integrare europeanã, care are, dupã cum afirmã geopoliticianul ºi sociologul român Ilie Bãdescu, citez: „un dublu caracter: el vine asupra popoarelor ca proces de încorporare ºi, deopotrivã, ca subproces de distrugere, iar pe alocuri el este chiar nimicitor”. Iar pentru România acest proces nimicitor, aproape fãrã precedent în Istoria noastrã, s-a manifestat din plin ºi a devastat ºi dezintegrat conºtiinþe ºi valori, fãcînd posibilã o „dislalie” în eforturile cîtorva oameni de a opune rezistenþã distrugerii. Însã, tot profesorul Ilie Bãdescu, indicînd rãul pe care l-a fãcut ºi-l face puterea temporalã, imperiile ºi ideologiile, ºi care, de fapt, aduce popoarelor o pace impusã ºi artificialã, spune, citez: „adevãrata salvare vine din recompunerea (restaurarea) interioarã a celor cãzuþi, adicã din

Aleksandr Dughin, la Bucureºti – Sala Dalles

Valahie“, care s-a ocupat de punerea în paginã ºi de editarea atentã a acestor texte valoroase. Nu a fost uitat nici Constantin Pârvulescu, fiul cunoscutului Jean Pârvulescu, care a plecat din România în anul 1949 ºi s-a stabilit în Franþa. Despre acesta a spus cã este fiul celui pe care l-a tradus în limba rusã, l-a fãcut cunoscut cititorilor din Rusia, iar acum se întîlnesc în

5 aprilie 2017, o searã minunatã de primãvarã. Invitat de onoare la Sala Dalles, un loc care altãdatã impunea respect, ºi care a rãmas astãzi doar o amintire a bogãþiei culturale care o caracteriza, Aleksandr Dughin. Sala micuþã a avut aproape toate locurile ocupate, semn cã auditoriul a venit sã cunoascã o personalitate marcantã a Rusiei. Aleksandr Dughin este cea mai reprezentativã voce a Imperiului de la Rãsãrit în geopoliticã ºi sociologie, avînd scoase de sub lumina tiparului numeroase lucrãri, multe dintre ele traduse în toate limbile pãmîntului. Prezenþa autorului „trilogiei“ „Destin eurasianist“ a fost pînã în ultimul moment incertã, pentru cã domnia-sa a avut un traseu sinuos pînã sã ajungã ºi pe plaiurile noastre. La primirea invitaþiei se spunea despre o videoconferinþã, dar, iatã, a venit „în carne ºi oase“, impresionîndu-ne prin statura, discursul, preþiozitatea lucrurilor enunþate. A vorbit atît de frumos despre România, despre românii pe care i-a studiat, sau doar i-a lecturat, încît am avut impresia cã în sîngele lui curge sînge românesc. A adus un pios omagiu multor scriitori, menþionîndu-i doar pe cîþiva, printre care Nae Ionescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Nichifor Crainic. În foarte multe cuvinte, i-a mulþumit prietenului sãu, Iurie Roºca, din Republica Moldova, fãrã de care aceste proiecte, de a traduce în româneºte ºi de a aduce în România lucrãrile lui Aleksandr Dughin, nu ar fi putut fi concretizate. De asemenea, ºi nu în ultimul rînd, i s-au adus mulþumiri d-nei Mariana Heroiu, directoarea Editurii „Mica

România, unde Constantin Pârvulescu îl va traduce pe tatãl sãu în limba românã, a doua sa limbã. De altfel, România a devenit a doua sa þarã, pentru cã s-a stabilit pe meleaguri muscelene, gãsindu-ºi liniºtea în sînul unei mînãstiri. Iatã cum anumite destine trebuie sã se împleteascã, peste generaþii, ºi sã aducã lumii lucruri de valoare, care trebuie fãcute cunoscute. Volumul „Destin eurasianist“ conþine, înmãnuncheate, trei volume care trateazã aceeaºi temã,

masiva purificare de pãcatele ºi rãutãþile care au adus dezastrele”. Teza profesorului Bãdescu, pentru cei interesaþi, o puteþi gãsi în „Teoria fenomenelor asincrone“, pe care geopoliticianul român o întemeiazã pe adevãrul revelat al Sfintei Scripturi ºi al învãþãturilor Marilor Pãrinþi. Doar cîteva teorii pe care le veþi gãsi în „Destin Eurasianist: Teoria lumii multipolare“, o nouã ordine mondialã, întemeiatã pe civilizaþii, o viziune nouã asupra rolului imperiului, vã vor surprinde, poate ºi enerva, însã, dacã simþim ceea ce s-a întîmplat ºi se întîmplã cu România, cel puþin în zilele noastre, avem datoria, dupã ce se parcurge temeinic cartea prezentatã, sã impunem POPORUL NOSTRU ca singura realitate organicã într-un dialog al culturilor, deoarece reprezentãm o za importantã a acestui dialog. Pentru cã, în ciuda a mulþi, a foarte mulþi delatori, care neagã, precum niºte estropiaþi, cultura românã ºi ne jignesc mizer, sîntem o vatrã veche cu tradiþii, încãrcatã cu spiritualitate creºtin-ortodoxã, iar cultura românã, prin geniile neamului, a îmbogãþit universalitatea, cultura universalã. Acestea sînt cîteva idei pe care le-am aºternut pe hîrtie ºi prin care vã rog sã priviþi evenimentul de astãzi ºi sã vã apropiaþi de cartea prezentatã „SINE IRA ET STUDIO”. (M.H., 5 aprilie 2017) P.S. Iar în memoria marelui nostru creator Vintilã Horia, de la moartea cãruia s-au împlinit 25 de ani, vã prezint o poezie încãrcatã de geniu ºi dragoste de þarã:

Rugãciune pentru rãnile þãrii Nu da Doamne, nici unui duºman Suferinþa noastrã dintr-un an ªi ne iartã nouã dacã plînge Inima din noi de-atîta sînge. Pîinea noastrã coaptã-n bunãtate, Dã-ne-o nouã, ca ºi pînã acum, Fã-ne, Doamne, prin durere, drum, Ca unei corãbii, pe-n noptate. Lasã-ncet, din cerul Tãu sã cadã Pacea peste noi, ca o zãpadã ªi pe-o razã de luceafãr mare Dã-ne semn de milã ºi-ndurare. Dintr-un cap în celãlalt al zãrii, Abãtut cîndva, la o rãscruce, Umilit ca Fiul Tãu pe cruce, Zace-n lacrimi trupul rupt al þãrii. Picã-i Doamne, din uleiul sfînt, Peste rãni cioplite în pãmînt ªi înalþã din puterea gliei, Chipul cel rotund al României. VINTILÃ HORIA

reuºind sã cristalizeze propria concepþie asupra lumii, ºi asupra patriei sale, Rusia, oglinditã printr-o gîndire conservatoare occidentalã. Acestea sînt: „A Patra Teorie Politicã“, „Teoria Lumii Multipolare“ ºi „Misiunea eurasianistã“. Autorul, o personalitate de talie mondialã, este un om al controverselor, ceea ce a atras asupra lui multe critici. Dar aºa cum spunea ºi domnia-sa, criticile sînt întotdeauna constructive, pentru cã îþi dau posibilitatea sã reflectezi, dar ºi sã te faci cunoscut ºi ascultat. De aceea, dupã ce s-a prezentat, ºi a explicat ce l-a îndemnat sã parcurgã acest drum al „penitenþei“, a dat cuvîntul jurnaliºtilor, care au fost în numãr foarte mare, ºi care au pus diverse întrebãri, pentru a înþelege, dacã poate fi înþeles doar din cîteva cuvinte, Omul Aleksandr Dughin. A urmat sesiunea de interviuri ºi de autografe, urmate de imortalizarea, în fotografii, a momentului de final, cînd, printr-o uimitoare bunãvoinþã, cei rãmaºi ºiau înregistrat pe „peliculã“ întîlnirea cu „marele ºi, nu ºtim de ce, înspãimîntãtorul Dughin“. Vã invitãm sã cãutaþi în librãrii aceastã lucrare, „Destin Eurasianist“, semnatã de Aleksandr Dughin, în traducerea lui Iurie Roºca, dar ºi „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, semnatã de Iurie Roºca. Acesta din urmã, deoarece trãieºte la Chiºinãu ºi îi este necesarã ºi limba rusã, poate face aceste traduceri cu mare uºurinþã, ceea ce s-a întîmplat ºi la aceastã lansare, cînd a fost în postura de traducãtor pentru Aleksandr Dughin. Sînt aºteptate ºi alte lucrãri ale celor doi, sub egida aceleiaºi Edituri, „Mica Valahie“. CARMEN IONICÃ


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 14 aprilie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Originea conflictului arabo-israelian (4)

În urma avertismentului furnizat de Uniunea Sovieticã, începînd din 14 mai 1967, Egiptul a mobilizat unitãþi de luptã în Peninsula Sinai, dupã ce a obþinut din partea ONU retragerea trupelor UNEF a duce rãzboi cu Israelul, dar lucrurile au ieºit de sub (United Nations Emergency Force) din zonã, forþe Criza Canalului Suez (2) control, ºi Israelul a acþionat direct ºi fãrã menaja- care supravegheaserã, pînã atunci, respectarea acorGuvernul francez s-a alãturat deciziei englezilor, mente la gesturile de „descurajare” ale armatei dului de încetare a ostilitãþilor provocate de criza ºeful executivului francez, Guy Mollet, telefonîndu-i egiptene, întreprinse dupã data de 14 mai 1967. premierului Eden pentru a-i confirma dorinþa de a par- Multã vreme, rãzboiul din 1967 a fost considerat Suezului, din 1956. Demonstraþia de forþã egipteanã se voia un avertisment dat Israelului, dar avea ºi ticipa, alãturi de britanici, la atacul preconizat împotriva rezultatul unor erori diplomatice ºi strategice ale scopul de a convinge Iordania sã adopte o poziþie Egiptului, propunîndu-i, în acelaºi timp, colaborarea pãrþilor implicate în conflict. mai fermã în conflictul care se prefigura. „Nu sînt în Israelului, cu care guvernul de la Paris se afla în cele mai Desfãºurat între 5 ºi 10 iunie 1967, rãzboiul de poziþia de a face rãzboi, sublinia Nasser, într-o bune relaþii, în acea perioadã. Spre deosebire de reacþia europenilor, Israelul nu era ºase zile a fost cel mai scurt din istoria lumii, excep- cuvîntare þinutã la Port Said. Vã spun deschis ºi sinimpresionat de gestul preºedintelui Nasser. Canalul Suez tîndu-l pe cel dintre Anglia ºi Zanzibar, care a durat cer, ºi nu îmi este ruºine sã vã declar. A merge acum nu era folosit de navele evreieºti nici pînã atunci ºi, în doar 45 de minute. Rãzboiul de ºase zile a opus la rãzboi fãrã a avea mijloacele necesare ar duce opinia conducãtorilor de la Tel Aviv, era o chestiune Israelul alianþei formate din trei state arabe: Egipt, þara ºi poporul la dezastru”. care-i privea pe alþii. „Suezul israelian” îl constituia Iordania ºi Siria, fiind cel de-al treilea conflict armat Guvernul de la Cairo nu dorea sã se lase antrenat Strîmtoarea Tiran, prin care se fãcea legãtura dintre por- arabo-israelian. La începutul anului 1967, nici un într-o acþiune militarã, evaluînd destul de exact tul Eliat, de la Golful Akaba, blocatã de mai mult timp analist politic sau observator militar nu a prevãzut raportul de forþe. Aºa cum estima Institutul de Studii de egipteni. Pentru rezolvarea acestei probleme, ar fi fost iminenþa izbucnirii unui rãzboi între Israel ºi Strategice de la Londra, superioritatea armamentului amatori de a face rãzboi cu Egiptul, dacã ºi condiþiile ar Republica Arabã Unitã, cum Israelului, care începuse sã primeascã, din 1965, fi fost favorabile. era cunoscutã alianþa politicã livrãri masive de armament din partea SUA, era Spre deosebire de Londra ºi ºi militarã existentã la vre- neîndoielnicã. Armata israelianã putea sã distrugã Paris, care doreau o intervenþie mea respectivã între Siria ºi douã tancuri egiptene pentru un tanc pierdut, iar armatã imediatã, avînd ca scop Egipt, condusã de Gamal raportul la avioane era de douã-trei aparate distruse, recuperarea Canalului ºi îndeAbder Nasser. pentru un aparat doborît. Era de înþeles, aºadar, penpãrtarea lui Nasser de la putere, În sînul lumii arabe exis- tru Nasser, de ce nu dorea sã facã rãzboi cu Israelul. americanii nu erau direct interetau dezbinãri cauzate de sim- În ceea ce priveºte demonstraþia de forþã de la defisaþi de aceastã zonã, fiind ceva patia arãtatã fie Uniunii larea din 14 mai 1967, Nasser a dorit doar sã trimitã mai precauþi ºi sfãtuindu-i pe Sovietice, fie statelor occi- un semnal Israelului, prin care sã-l atenþioneze sã nu francezi ºi englezi la reþinere, dat fiind faptul cã Uniunea Sovieticã îºi dentale. Pînã la vremea atace Siria, aºa cum unele informaþii venite pe filiera manifestase deja interesul de a conrespectivã, nici unul dintre Sovietica îi indicau. La Tel Aviv, însã, lucrurile nu strui ºi finanþa barajul de pe Nil. statele arabe nu recunoscuse, erau vãzute aºa. Era clar cã se dorea o acþiune preCu toate aceastea, însã, în încã, independenþa statului ventivã, pentru a contracara, din start, orice atac urma unor îndelungi consultãri Israel, iar statul evreu se combinat din partea Siriei ºi Egiptului, mai ales cã dintre guvernele israelian, fransimþea ameninþat de influ- previziunile generalului Moshe Dayan, cum cã cez ºi englez, s-a decis interenþa Uniunii Sovietice în „Egiptul va închide Strîmtoarea Tiran ºi va cere venþia armatã, avînd ca acoregiune. Pe teritoriul Israe- forþelor ONU sã pãrãseascã zona-tampon”, se vor perire tratatul anglo-egipetean, lului funcþionau mai multe adeveri, în ciuda scepticismului unor parlamentari semnat în 1955, prin care Marea miºcãri de gherilã sprijinite israelieni. Britanie putea ocupa cu forþa de Siria, aceasta fiind, la rînarmatã Canalul Suez, dacã o Israelul a fost obligat sã accepte prezenþa milidul ei, sprijinitã de Moscova. tarã egipteanã în apropierea graniþelor sale, situconfuntare dintre Israel ºi Egipt Yitzak Rabin În urma unui armistiþiu sem- aþie pe care reuºise s-o evite începînd cu 1956. îi va furniza pretextul juridic pentru revenirea armatei ennat în 1949, între Siria ºi Teama israelienilor de a fi atacaþi de egipteni a gleze în zona Suezului. În acest fel, pe data de Israel exista o zonã demilitacrescut la data de 17 mai 29 octombrie 1956, Israelul ataca Egiptul ºi, 36 de ore rizatã. Yitzak Rabin, la vre1967, zi în care douã mai tîrziu, armatele francezã ºi englezã intervin, dar mea respectivã ºeful Statului avioane de supraveghere dupã cîteva zile, totul se va încheia, ca urmare a inter- Major al armatei israeliene, a egiptene, pornite de la o venþiei energice a Organizaþiei Naþiunilor Unite, precum încercat, printr-o politicã bazã militarã din Iordania, ºi a semnalelor de încetare imediatã a ostilitãþilor, venite militarã agresivã, sã mute au survolat reactorul atomic din partea Statelor Unite ale Americii, precum ºi a conflictul armat pe teritoriul de la Dimona, fãrã a putea fi Uniunii Sovietice. oprite de artileria anti-aeriCriza Suezului a însemnat pentru Egipt un cîºtig, sirian. În concepþia lui Rabin, acesta rãmînînd cu Canalul în proprietate. Pentru Franþa securitatea Israelului nu putea anã israelianã. În urma ºi Marea Britanie, operaþiunea a fost un eºec total, fi garantatã decît printr-un acestui act de agresiune, Nasser pãstrînd puterea, iar prestigiul sãu a crescut acord de pace, la care sã adere guvernul israelian a luat în enorm în rîndul populaþiei arabe. Relaþiile Marii Britanii toate statele arabe. În lipsa considerare eventualitatea ºi Franþei cu Egiptul ºi alte þãri arabe s-au rãcit. Canalul unui asemenea acord, Rabin unui atac aerian al Egiptului Suez a rãmas blocat pînã în aprilie 1957, din cauza ºi Statul Major al armatei împotriva centrelor atomice navelor sabotate în timpul crizei. Israelienii au reuºi israeliene se considerau înisraeliene, precum ºi justifisã-ºi atingã, în parte, obiectivele: libera navigaþie prin dreptãþiþi sã extindã spaþiul carea unui asemenea atac pe Strîmtoarea Tiran ºi încetarea incursiunilor coman- controlat de Israel înspre Gamal Abdel Nasser plan internaþional. În aceste dourilor din Gaza, ambele zone fiind plasate sub nord, est ºi sud, pentru a circumstanþe, guvernul supraveghere ONU. Criza Suezului a adus cîºtig de asigura apãrarea statului evreu. În replicã, în 1964, a israelian a ordonat mobilizarea armatei ºi a cauzã Statelor Unite, a cãror influenþã directã în regiune a înlocuit-o pe cea a aliaþilor europeni, americanii luat fiinþã Organizaþia pentru Eliberarea Palestinei forþelor de rezervã. La 22 mai 1967, Nasser a concãutînd sã-ºi asigure „prietenii“ în Orientul Mijlociu prin (OEP), iar în 1965, au avut loc primele atentate tinuat politica de provocare, prin blocarea mijloace mai puþin rigide. Pe de altã parte, Uniunea teroriste anti-israeliene ale miºcãrii Fatah. Presiunile Strîmtorii Tiran, blocînd transportul naval Sovieticã a reuºit sã fie perceputã ca singurul sprijin al palestiniene au determinat statele arabe din regiune israelian din Marea Roºie. Se revenea, astfel, la independenþei Egiptului, reechiparea armatei egiptene ºi sã adopte un ton anti-israelian mai radical. Douã starea de fapt din 1956, care a dus la declanºarea construcþia barajului de la Assuan, între 1960 ºi 1971, cu incidente militare au prevestit începerea conflictului. conflictului arabo-israelian. Mai mult, în Statul sprijin financiar ºi tehnic sovietic, întãrind legãturile La 13 noiembrie 1966, armata israelianã a atacat Major al armatei egiptene existau militari care dintre cele douã þãri, la vremea respectivã. satul Samu, din Cisiordania, pretextînd cã urmãreºte erau adepþii unui conflict deschis cu Israelul. Prin adepþi ai miºcãrii Fatah, iar la 7 aprilie 1967, aviaþia blocarea Strîmtorii Tiran, Nasser a cîºtigat o imenRãzboiul de 6 zile (1) israelianã a doborît ºase avioane militare siriene, sã popularitate în lumea arabã. Devenit protagoRãzboiul de ºase zile se poate spune cã a fost aparate de tip MIG. Foarte mulþi au fost cei care i-au nistul propagandei anti-israeliene, Nasser a reuºit generat de o serie de informaþii prost interpretate de reproºat lui Nasser cã nu a intervenit cu aviaþia sã atragã Iordania în coaliþia sa, pentru a convinge cãtre pãrþile implicate în conflict, orgolii personale, egipteanã în sprijinul sirienilor, dar aceasta a replicat apoi Arabia Sauditã, care a pãstrat, totuºi, unele presiunea mass-media, care a oferit opiniei publice, cã „Raza de acþiune a avioanelor militare este limi- rezerve, sã susþinã cauza egipteanã. Ca om politic dar ºi factorilor politici fondul necesar luãrii unor tatã ºi, prin urmare, avioanele de vînãtoare egiptene mai degrabã moderat, Nasser s-a lãsat antrenat de decizii, care au dus la declanºarea, în dimineaþa zilei nu aveau cum sã intervinã în Siria”. dinamica acestei propagande ºi a încurajat massLa 13 mai 1967, Uniunea Sovieticã ºi-a avertizat media sã rãspîndeascã lozinci care anunþau disde 5 iunie 1967, a atacului devastator al armatei israeliene împotriva Egiptului ºi Siriei. Aºa cum aliaþii de la Cairo ºi Damasc asupra unei invazii imi- trugerea imanentã a Israelului. avea sã recunoascã, ulterior, preºedintele Egiptului, nente a Israelului în Siria. Avertismentul se baza pe (va urma) Gamal Abder Nasser, nu a avut niciodatã dorinþa de informaþiile oferite de Serviciile Secrete sovietice. DAN ALEXANDRU


Pag. a 24-a – 14 aprilie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (4) Cercuri în lanurile de cereale (3) Cînd Meaden a evidenþiat cã, pînã în momentul respectiv, toate cercurile erau desenate în sensul ácelor de ceasornic, imediat a apãrut un cerc trasat în sens opus acestora. Cînd s-a sugerat cã farsorii folosesc elicoptere, un nou cerc a apãrut direct sub un cablu de electricitate. Totuºi, teoriile despre „intervenþia extratereºtrilor” lansate de Delgado ºi Andrews (care pînã atunci trataserã cu indiferenþã ideile „ºtiinþifice” plictisitoare ale lui Meaden) au continuat sã se impunã puternic, pînã cînd, în iulie 1990, într-un cîmp de lîngã Alton Barnes, a apãrut cea mai spectaculoasã pictogramã. Întinzîndu-se pe 136 de metri, aceasta era compusã nu numai din 5 cercuri, dar ºi din forme inedite uimitoare, inclusiv o halterã ºi un ºperaclu. Mass-media ºi cei ce pãzeau cîmpurile de cereale au invadat instantaneu acest teren faimos, iar, ca urmare, proprietarul acestuia, Tim Carson, a obþinut 5.000 de lire sterline, din taxa de 1 lirã, pe cap de vizitator. Toþi cerealogii (sau cereologii: ortografia acestui nou termen s-a tot schimbat) au fost convinºi cã sînt martorii celui mai important fenomen de pînã atunci. Meaden s-a gîndit cã acesta îi dovedeºte teoria privind vîrtejul de plasmã. Delgado ºi Andrews erau convinºi cã propriile lor teorii, mai outré (n.n. - îndrãzneþe), vor fi acum confirmate. Cu mass-media fremãtînd de nerãbdare, ei au iniþiat

„Operaþiunea Blackbird”. Aceastã veghe a recoltelor, spuneau ei, va avea drept rezultat captarea, pe film, a agenþilor misterioºi din spatele fenomenului - operaþiune care s-a dovedit a fi ºi mai derutantã, atunci cînd, în centrul unui nou cerc apãrut în recoltã, curajoºii investigatori nu au gãsit nici o dovadã în favoarea „fãuritorilor” extratereºtri, ci 6 jocuri „Zodiac”, lãsate ca semnãturã (s-a aflat mai tîrziu) de un farsor din Bristol, care îºi spunea „Merlin”. ,,Farsorii învîrtesc pe degete cercuri de experþi”, titra un ziar în perioada urmãtoare. Un an mai tîrziu, în septembrie 1991, grupul, tot mai restrîns, de oameni care credeau sincer în existenþa unui fenomen extraterestru avea sã fie ºi mai mult pus în încurcãturã, cînd doi „poznaºi” de peste 60 de ani, Dave Chorley ºi Doug Bower, au dezvãluit faptul cã ei „deseneazã“ cercuri în lanurile de cereale din 1978, chiar în timp ce pretindeau a fi cerealogi consacraþi. Tehnica lor preferatã era sã-ºi susþinã un picior în aer, cu ajutorul unei plãci de lemn ºi al unei bucãþi de sfoarã. Spre disperarea lui Delgado, a lui Andrews ºi a altor entuziaºti, cei doi oameni în vîrstã au demonstrat procedura utilizatã, chiar la televizor. Alte tehnici folosite de ei constau în însemnarea cu torþe a terenului, astfel încît sã spaþieze cercurile-satelit în 5 porþiuni identice, sau folosirea unui dispozitiv creat prin legarea de ºapcã a unei sîrme, cu care sã formeze corect aleile ºi marginile pictogramelor. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

De Sfintele Paºti 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2

O U U

3

4 5

O U

6 7 8

9

10

O U U

O U O O U U

11 ORIZONTAL: 1) Sãrbãtoare religioasã celebratã de creºtini – Oul vopsit de Paºte într-o culoare sîngerie; 2) Bucãþele de prescurã împãrþite credincioºilor la sfîrºitul slujbei religioase – Ne dau vîrsta; 3) Bãuturã dulce – Pe stema Moldovei – Bis!; 4) Bun la asemãnãri – Dus cu pluta; 5) Zeul rãzbunãrii la greci – Ana Aslan – X în litere; 6) Distins în luptã – A tãia mãrunt; 7) Aºezare urbanã – Dublã în gamã; 8) Luat în balon – Cutie! – Face legãturi; 9) Simbol pascal – Cuplu feminin; 10) Nu prea e frumos – Farmece feminine; 11) În acest loc – Neam, popor. VERTICAL: 1) Cozonac tradiþional consumat de Paºte – A cãdea apa din nori; 2) Publicaþii periodice – Individualitãþi; 3) Neam de traistã – Zeul iubirii la greci – Panã de despicat; 4) Traian Floroiu – Potrivite la culoare; 5) A se îndrãgosti – Luat la mijloc! – Cea care îmi aparþine; 6) Stropii dimineþii de varã – Mod de a lucra; 7) Cusut cu flori – La cinã! 8) A ieºit din Rai! – Face pui – Direcþia Naþionalã Anticorupþie (siglã); Scaun ecvestru – Gest reflex – Abia apãrut (diminutiv); 10) Miruit – Oferite celor dragi, de Paºti; 11) Christos, întemeietorul mitic al creºtinismului – Camerã rusticã. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,MIJLOACE DE TRANSPORT ÎN COMUN” 1) TROLEIBUZ; 2) REPARTIZAT; 3) AUTOBUZ – HA; 4) MM – SI – AIAX; 5) VAS – VA – ORI; 6) ATEFOBIC – M; 7) IO – IRIS – IE; 8) LIA – START; 9) ROATA – EU – R; 10) AGR - METROU. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.