Romania mare, nr 1394

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Pentru a curãþa murdãria din þara asta, tare mã tem cã va trebui sã tragem apa tuturor rîurilor... CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Pentru o lege împotriva defãimãrii Bisericii Motto: „Limba noastrã îi aleasã/ Sã ridice slava-n ceruri,/ Sã ne spuie-n hram ºi-acasã/ Veºnicele adevãruri”. (Alexei Mateevici – „Limba noastrã”, 1917) În primele mele sãptãmîni de activitate parlamentarã, am avut parte de un eveniment legislativ interesant – am participat, din partea PRM, la comisia de mediere (Camerã – Senat) pentru forma finalã a legii care pedepseºte promovarea, comercializarea ºi deþinerea de obiecte ºi materiale de propagandã fascistã, nazistã, antisemitã, mã rog, unul dintre actele normative care graviteazã în jurul acestei teme spinoase. Antisemitism, holocaust, retoricã revizionistã etc. Mai tînãr fiind, avusesem prilejul sã mã confrunt cu o situaþie în care am vãzut ce înseamnã o reacþie a grupãrilor care asigurã memoria holocaustului ºi a evreilor, în general. Puternicul Anti Defamation League luase atitudine pentru trei rînduri – chiar atît, trei rînduri în finalul unui pamflet scris de un coleg de-al meu – iar Guvernul României tremurase! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

G. Topîrceanu, Viermii puterii in memoriam de convingere

Pagina 5

Pagina 7

Din cauza unor probleme tehnice cu care se confruntã tipografia, urmãtorul numãr al revistei noastre va apãrea pe piaþã la data de 9 iunie 2017. Prezentãm scuze cititorilor pentru acest inconvenient.

Direcþia Naþionalã ºi Direcþia Reacþionarã (1) Eu n-am avut pînã acum posibilitatea sã mã exprim la vreun post de Televiziune în legãturã cu manualele de Istorie, dar ºi de Limbã ºi Literaturã Românã. Nici nu am putut sã le parcurg pe toate, numai cîteva. Am sã spun doar ceea ce consider cã, din punctul meu de vedere, este esenþial. Într-o Þarã aflatã sub ocupaþie, orice este posibil! România este o Þarã sub ocupaþie! Dacã noi nu vom percepe acest adevãr, înseamnã cã ne vom învîrti în cerc. De cel puþin 150 de ani încoace, în România, în cultura românã, existã o Direcþie Naþionalã ºi o Direcþie Reacþionarã, Direcþia Naþionalã este reprezentatã de generaþia Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, ulterior Nicolae Iorga, Vasile Pârvan ºi ceilalþi. Direcþia Reacþionarã, iatã, face pui în continuare. S-a spus, chiar, mi se pare, pe acest post de Televiziune, de cãtre un tînãr implicat în elaborarea acestor manuale, cã Istoria nu e o Biblie. Ba este o Biblie! ªi Biblia este Istorie! Biblia poporului evreu – Vechiul Testament, dar ºi Noul Testament, cele patru Evanghelii – ce sînt altceva, oare, decît Istorie? Unii se plîng cã nu existau istorici pe timpul lui Isus Christos, în afarã de Flavius Josephus. Dar cei patru evangheliºti ce erau? Erau istoricii acelei perioade. Aceastã Direcþie Reacþionarã, în noua istoriografie româneascã, prin care se intoxicã tînãra generaþie, este reprezentatã de oameni cu funcþii importante. În primul rînd, de doamna Zoe Petre, care este consilier prezidenþial. Þara este condusã de un preºedinte care, prin 1993-1994, la o emisiune a TVR, programul 2, la care participa ºi distinsa scriitoare Ileana Vulpescu – era candidat la Preºedinþie dl. Emil Constantinescu – a zis cã e naþionalist. A spus textual, am memoria foarte bunã: „ªi eu sînt naþionalist!“. Pe urmã a uitat. Ba chiar a afirmat cã Istoria nu þine de foame. O altã schimbare de piele a domniei-sale: a afirmat cã el nu se pricepe la Istorie. Asta este succesiunea schimbãrilor sale de comportament. Iar la ClujNapoca, recent, la Universitatea care fusese a Daciei Superioare – inauguratã în 1919 de cãtre

TABLETÃ DE SCRIITOR

Confesiuni personale Pagina 4

Complexul monumental Constantin Brâncuºi

În apãrarea lui Eminescu (unui defãimãtor din afara þãrii) Trist cartofor, tu, monument de urã satyr drapat în giulgiu viºiniu cum vii sã faci tu ordine-n culturã mai bine-ai vinde nasturi ºi rachiu mici echimoze-s ochii tãi de fiarã rînjeºti ca rîia, hoþ, cu colþii rãi mefiboºet gîngav ºi fãrã þarã rãufãcãtor eºti tu, cu toþi ai tãi te-ai lãcomit din plin, aveai de toate stãteai pe roze-n caldul tãu bîrlog ºi totuºi, te mînca în fund ºi-n coate ºi ai sãrit la creastã, pintenog sã rãstigneºti o nouã sanctitate la care eu, de-un secol, mã tot rog!... CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie apãrutã în volumul „Saturnalii“, Editura Albatros, 1983) unul dintre pãrinþii naþionalismului modern românesc, Vasile Pârvan, autorul „Memorialelor“, acolo unde el a rostit celebrul discurs „Datoria vieþii noastre“ – ºi Emil Constantinescu, ºi aºa-zisul ministru al Educaþiei Naþionale (de fapt Antinaþionale), care este Andrei Marga, au atacat, dur, naþionalismul românesc. ªi atunci, cum sã nu fie posibilã aceastã degradare galopantã a spiritului public? Românul are un sentiment foarte puternic al apartenenþei la aceastã Naþie. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie 1999, postul de Televiziune Antena 1)

Misterele morþii lui Benito Mussolini Paginile 12-13

NR. 1394 z ANUL XXVIII z VINERI 26 MAI 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI


Pag. a 2-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E L U N G Cu prilejul comemorãrii a 45 de ani de la asasinarea lui Ion Antonescu, biºniþarul ºi proxenetul Gelu Voican îl numeºte pe Mareºal, Monstruoasa coaliþie în Parlamentul României, „Cîinele Roºu”! Loþiunea Claudiu Iordache Gigi Bush nu ºtie încotro se îndreaptã omenirea... Scrisoarea de gelozie a doamnei Margaret Thatcher cãtre disidenta Doyna Yuhasz, supranumitã ºi Moartea în vacanþã PARTEA I Întrucît, în marea sa încãpãþînare, primarul Capitalei, Oproiu, refuzã sã acorde un sediu Fundaþiei, Editurii ºi Revistei „România Mare”, ne aflãm în imposibilitatea de a desfãºura o activitate normalã în contextul avalanºei de cereri pentru înscrierea în partidul nostru. Totuºi, doritorii pot obþine relaþii la telefonul 13.97.96. TOPUL TRÃDÃRII DE ÞARà - aºa se va intitula mini-rubrica pe care, începînd cu aceastã sãptãmînã, o vom publica în revista noastrã. Fãrã teamã, fãrã ocoliºuri, sãnãtos ºi ciobãneºte. Primul clasament, întocmit pe baza punctajului acordat de cititorii noºtri, aratã astfel: 1) Gelu VoicanVoiculescu; 2) Ion Cristoiu; 3) Doyna KorneaYuhasz; 4) P.M. Bãcanu; 5) Nicolae Manolescu; 6) Andrei Pleºu; 7) Rãzvan Theodorescovici ; 8) Ana Blandiana; 9) Mircea Dinescu; 10) Claudiu Iordache. Dupã cum se vede, reprezentanþii udemeriºti nu figureazã aici, pentru cã þara lor e alta, deci n-au ce sã trãdeze. Faptul cã groparul lui Ceauºescu se aflã pe locul I are multe ºi adînci semnificaþii. Pînã va bate ceasul în care vom aprofunda dosarul sãu penal, vã amintim cîteva date ale biografiei voicanice: gurile rele zic cã fãcea biºniþã neagrã cu cojoace albe; falsifica deconturi de deplasãri; participa la niºte orgii greu de imaginat pentru o minte normalã º.a.m.d. Dupã ce s-a fofilat la „rivoluþie“ sãrind din ºanþ direct în spatele lui Ion Iliescu, ca un puradel la coliva de 40 de zile, acest golan tipic a arborat imediat o minã de revoluþionar, cu pistoalele la brîu ca Tunsu Haiducu, cu cãmaºã kaki trasã tot în tighele, epoleþi ºi buzunãrele, cu cizme ruseºti încataramate precum Motanul Încãlþat, dar ºi cu barba sa colilie, cu care a luat faþa la mulþi. El a fost cel dintîi borfaº de drept comun care a dat pe gurã la televizor, chiar în 22 decembrie 1989, justificarea infantilã cã Securitatea i-a înscenat dosare, în realitate fiind vorba de disidenþã politicã etc., cunoaºteþi placa. Apoi, proxenetul, traficantul ºi falsificatorul a devenit viceprim-ministru al României (?!), rãspunzînd direct de Armatã ºi Poliþie, arestînd ºi terorizînd oameni, distrugîndu-ºi imediat propriul dosar, dar ºi recuperîndu-ºi niºte ºmecheri pe care îi ºtia mai demult, pe care, în vreo trei luni, i-a înãlþat în grad, din cãpitani - direct în mareºali! Tot acestui individ i se datoreazã ºi arestarea ilegalã, în 31 decembrie 1989, a generalilor Vlad, Stamatoiu, Bucurescu ºi Vasile, pe care i-a chemat la M.Ap.N. sã-i informeze, chipurile, despre situaþia operativã, pentru ca, imediat cum pãrãseau biroul lui, sã li se punã pistoalele mitralierã în piept - de notat cã la doi paºi de scena acestei mari trãdãri naþionale se afla... ambasadorul U.R.S.S., venit în vizitã de lucru la ministrul de atunci al Apãrãrii! Apoi, G.V. a fost delegat la Tg. Mureº, în martie 1990, unde i s-a bãgat o unguroaicã în pat, s-a îmbãtat ca porcul ºi a jucat ceardaº peste trupul frînt al lui Mihãilã Cofariu, durîndu-l pe el în cot de tragedia românilor. Ulterior, puºcãriaºul ãsta de drept comun ºi-a permis sã-l batjocoreascã pe profesorul universitar Ion Mânzatu, azvîrlind cu copitele din spate, ca un distins mãgar, defãimînd fãrã ruºine raportul cinstit, efectuat de dascãl, cu privire la evenimentele din Tg. Mureº. ªi ce-a mai fãcut Geluþã? Pãi ce sã mai facã! Se ducea aproape sãptãmînal la sinagogã, îºi punea tichia

albã ºi lua o pozã de Drept al Popoarelor de la Yad Vashem, bieþii bãtrînei ai comunitãþii evreieºti fãcînd temenele în faþa lui, de parcã înviase Moise de sub tabla spartã a legilor. Îi iubeºte atît de tare pe evrei? Aiurea, el e o jigodie fãrã pic de caracter, care ar vrea sã mozoleascã puþin ugerul finanþei ºi protecþiei Jointului, doar-doar i se vor ºterge pãcatele penale. În rãstimpuri, groparul fãcea drumuri de curtoazie pe la Eugen Barbu ºi Adrian Pãunescu, ca sã se asigure de protecþia presei. Mai nou, acest fluture cap-demort, cu craniul sãu tãiat parcã dintr-un bulgãre grosolan de sãpun de rufe, a fost numit ambasador în Senegal. Dar ce, credeþi cã-i prost sã se ducã? Acolo, fiind cald, nu-s cojoace pentru biºniþã, nici evrei pe care-i sã-i tãmîieze, ºi nici mãcar boangheni pe care sã-i ocroteascã în dauna românilor. Aºa cã a rãmas bãiatul pe poziþie, sfãtuit pare-se ºi de niºte agenþi ai Mossadului, ca sã facã valuri la Parlament. ªi a fãcut, ce-i drept, valuri atît de mari încît primul înecat va fi chiar el! Agitînd în mod primejdios falsa problemã a antisemitismului, acest biºniþar fãrã ruºine ºi fãrã þarã creeazã un grav prejudiciu Poporului Român. Vezi, Doamne, evreii mai sînt numai vreo 20.000 de suflete, cei mai mulþi bãtrîni, ºi se simt ameninþaþi de furia fascismului (?!) românesc. Dar a zis cineva ceva vreodatã împotriva nobilei comunitãþi evreieºti din România? A apãrut în „România Mare” ceva care sã ameninþe liniºtea cetãþenilor cinstiþi ºi paºnici care provin din aceastã comunitate? Tot ceea ce am scris ori am sugerat noi a fost ca agenþii sionismului mondial sã mai lase puþin þara asta sã respire, sã nu o încalece ca în 1947, sã nu-i punã la zid toate valorile, cum au fãcut imediat dupã rãzboi. I se pare oare normal acestui analfabet (care a stat toatã viaþa cu nasul în tratate despre clitoris) ca unii evrei ori agenþi ai lor sã ocupe instituþiile vitale ºi posturile-cheie ale României? La Televiziune ºi Radio conducerile sînt numai din evrei (ba chiar R. Th. e preºedintele Asociaþiei de prietenie România-Israel), în Guvern ºi în Parlament, slavã Domnului, plouã cu gãleata numai cu evrei, pupa-i-ar tata pe ei, numeroase posturi diplomatice sînt asigurate tot de evrei, de la Sergiu Celac (ambasadorul României la Londra), pînã la Radu Comºa (ambasadorul României la Bonn). Ni se spune mereu cã mai sînt numai 20.000 de evrei în România. Foarte bine, sã fie sãnãtoºi, dar ce ne facem dacã 5.000 dintre ei ocupã toate pupitrele de comandã ale þãrii? ªi n-ar fi atît ei de vinã, pentru cã ãsta le e stilul ºi au o vocaþie dominatoare, de cînd e lumea, dar ce ne facem cu cozile de topor, cu românaºii noºtri izmeniþi, care s-ar pupa în bot ºi cu zuluºii, ºi cu mancurþii, numai sã nu þinã cu þara asta deloc?! Este cazul acestui Gelu Voican, care a acuzat în Parlament Partidul România Mare cum cã ar fi urmaºul... Partidului Legionar Totul Pentru Þarã - cînd, de fapt, revista noastrã a combãtut în permanenþã legionarismul ºi l-a demontat piesã cu piesã, demascîndu-i chiar pe urmaºii gardiºtilor! ªi apoi, cum de nu îi e ruºine acestui derbedeu? Partidul România Mare nici nu s-a nãscut încã, nici n-a fost înscris la judecãtorie, nu ºi-a fãcut publice nici programul, nici platforma; atunci pe ce elemente se bazeazã el cînd ne acuzã de legionarism? Atacurile sale au fost rapid concertate cu acelea

ale unei alte cozi de topor, unul Pãunescu Ilie, þãrãnist; pripãºit mai demult prin Germania ºi întors aici lihnit de foame, ºi care în „Epoca” afirmã despre partidul nostru cã ar fi hitleristoceauºist! Chiar ne putem juca atît de iresponsabil cu cuvintele? ªi schelãlãiala n-ar fi întreagã dacã n-ar veni ºi Moses Rosen în „Expres”, care ne acuzã de fascism. Nenorocirea de azi a României este cã a nimerit între doi popi farisei: unul unguresc, ºi altul evreiesc. Acordul mafiot, dintre Voican ºi Rosen s-a developat cel mai bine în privinþa defãimãrii de cãtre „senator” a Mareºalului Antonescu, conform punctajului infect pe care i l-a trasat rabinul. Mai nou, acest Rosen ameninþã cã a dat în judecatã revista „Europa”, obrãznicie care ne determinã sã-i sfãtuim pe cei de acolo sã-l dea ºi ei în judecatã, pentru defãimarea Poetului Naþional Mihai Eminescu, pe care cartoforul ãsta îmbãtrînit în rele l-a acuzat în douã rînduri, în scris (în 1980 ºi 1990), de fascism, huliganism, rasism ºi demenþã. Vrea cineva un asemenea proces în România? Haida-de, potoliþi-vã cã nu-i a bunã, nu scormoniþi rãnile românilor, cã vã luãm din urmã, de la 1907, 1910-1918, 1940 (Basarabia), 1945-1965 º.a.m.d. Atacurile împotriva „României Mari” se vor înmulþi, probabil, pentru cã pãpuºarii care trag de afarã sforile dezmembrãrii României ºi-au dat seama cã partidul nostru, alãturi de Vatra Româneascã, sînt singurele forþe capabile sã le dejoace planurile. Nu-i nimic, pentru þara asta umilitã meritã sã lupþi, meritã chiar sã mori, aºa cã nu ne speriem noi de niºte nemernici care numai cînd pronunþã cuvintele „România Mare” au ºi fãcut pe ei. Ce-o sã ne faceþi? Ne bombardaþi? Ne trimiteþi iar la Canal? Numaidecît, îndrãzniþi numai sã vã apropiaþi... În rest, faþã de adevãraþii ºi cinstiþii reprezentanþi ai minoritãþii evreieºti din România, avem numai cuvinte de laudã. Puþine popoare au dat atîtea genii umanitãþii cum a dat poporul Bibliei. „Evreii sînt sarea pãmîntului” - scria Liviu Rebreanu. Perfect adevãrat, totul e ca sarea asta În toatã aceastã sã nu ne intre nouã în ochi... conspiraþie antiromâneascã, un rol important îl joacã paiaþa cu cap de cauciuc ºi creier de tãrîþe, Rãzvan Theodorescovici, care gãzduieºte pe postul naþional toate atacurile josnice împotriva noastrã - ºi ale lui Voican, ºi ale lui Iordache, tehnicianul bãtãuº din Timiºoara -, în timp ce noi nu ªi, ca sã încheiem definitiv ne putem apãra. capitolul cu zgîrie-brînzã ãsta de Gelu Voicanci, o sã vã dãm încã o mostrã a lichelismului sãu stupefiant: la numai douã zile dupã demenþialul sãu atac din Knesset, ºi-a permis sã vinã la uºa scriitorului Eugen Barbu, fãrã a fi anunþat, ca sã-i explice, probabil, ce înalte raþiuni politice ºi diplomatice l-au fãcut sã ne numeascã fasciºti ºi antimaghiari. Normal cã scriitorul menþionat nu l-a primit nici mãcar în hol, iar soþia sa, distinsa actriþã Marga Barbu (ardeleancã de origine) l-a dat afarã ca pe o potaie rîioasã. Ehe, o sã mai avem noi distracþii cu pramatia asta bãtrînã, care s-a aliat cu ungurimea împotriva românilor... Aºadar, în timp ce noi sîntem acuzaþi în Parlament de antimaghiarism, liderii maghiari sfideazã legile ºi ne aratã dosurile lor gînditoare, pãrãsind ºedinþele - iar drãgãlaºii noºtri de parlamentari dorm pe ei, îºi apãrã interesele financiare, imunitãþile, ºi bericica rece de la cap, nimeni nu ia vreo atitudine nici împotriva lui Voican, nici a udemeriºtilor. Deci, li se potriveºte de minune ce le-a zis un lider ungur, Borbely, de-a auzit toatã Într-un interviu acorþara: „Sã vã fie ruºine!”. dat sãptãmînalului american „Newsweek”, cunoscutul om politic iugoslav Milovan Djilas, care a fost printre primii ce au demascat totalitarismul, a declarat: „Dupã cãderea comunismului, vedem cã forþa cea mai de seamã în Europa de Est este naþionalismul”. Aviz amatorilor. (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 31 mai 1991)


Pag. a 3-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Sex (ºi) cu Elena Ceauºescu! Revoluþia ºi chiloþii Monicãi Marea cãþelealã Fund de Trabant Elena Udrea ºi iubirea Creºterea economicã din statistici Repararea rãului din educaþie Muza adormitã pe card La muncã, nu l-a-ntins mîna! O porcãrie Vînãtorul de cerbi Tura beþivului Arestat în Colivariu Fiii risipitori Atenþie la portofel! Nu mai consumaþi bãlãrii! Democraþia, o iluzie Ascultaþi-ne! Pactul cu diavolii Condamnaþi la leacuri bãbeºti PSD, Titanicul politicii de cumetrie Vocea interioarã Juncker e un piºicher Bãtrînul gibon De ce a fost bãtut ginerele lui Ceauºescu De vorbã cu cîinii lui Bãsescu Bãtu-v-ar puºca mãgarului de pe malul lacului! Muºatinii ºi-au înnebunit vecinii Circulã nestingheritã declaraþia SF a lui Cãtãlin Nebotezatu, idolul femeilor cu barbã, potrivit cãreia s-ar fi lãudat cã s-a iubit la meserie cu Elena Ceauºescu. Sînt convins cã nici mãcar vicleanul copil de casã n-ar fi putut face o asemenea afirmaþie, chiar dacã se teme cumplit sã nu-l uite lumea în braþele vînjoase ale vreunui tînãr manechin, aflat în cãutarea luminiþei de la capãtul tunelului. În timp ce Cãtãlin face ravagii printre gagici care nu i se mai pot opune, M. Trãistariu vrea 7 copii (ai lui). S-a dus dracului familia tradiþionalã, formatã dintr-un meduz ºi o meduzã, care, vorba aia, stau pe plajã buzã-n buzã, nu ventuzã-n ventuzã. ,,Nu am fãcut revoluþie ca sã ne arãtãm chiloþii”, decreteazã filosoafa, politoloaga ºi pisãloaga Monica Tatoiu. Ce vorbeºti, Monico? Dar pentru ce am murit noi la revoluþie? Dana Sãvuicã se pisiceºte: ºi-a cãsãtorit cãþelul cu o petardã, cã nu mai putea sã-l priveascã cum se topeºte de nerãbdarea de a întemeia ºi el o familie tradiþionalã. Ea ºtie cît de greu este cînd intri în cãlduri ºi n-ai apucat sã treci pe la Starea Civilã. Tînãra petardã a lui Boureanu s-a uitat ce s-a uitat la fundul Valentinei Pelinel (fosta nevastã a periculosului liberschimbist) ºi a ajuns la concluzia, evidentã de altfel, cã e de Trabant. De BMW este al ei. Deºi are saºiul cam strîmb. Elena Udrea, aceastã Maica Tereza (sau Maria Tereza?) a politicii româneºti, îºi iubeºte pînã ºi duºmanii. Pur ºi simplu, nu se poate abþine. Aºa cã nu este exclus ca mîine-poimîine s-o gãsim în braþele vreunui gardian (altul decît Bãsescu). Economia României a crescut în primul trimestru al anului 2017 cu 5,6%. În statistici, cã în buzunare bate crivãþul. Ministrul Pavel Nãstase considerã cã ar trebui redeschise ºcolile sãteºti desfiinþate în urmã cu 10 ani, pentru a nu se mai trambala copiii ºi cadrele didactice kilometri întregi. Iatã un om cu scaun la cap, dar rãul fãcut, în multe situaþii, nu se mai poate întoarce. Desfiinþarea hei-rupistã a ºcolilor de cãtre reformiºti cu mentalitate de contabili a dus inclusiv la depopularea satelor, fiindcã mulþi pãrinþi, speriaþi de ce se întîmplã, ºi-au luat copiii ºi au fugit în lumea largã. Cei mai mulþi, în strãinãtate. ªcoala a fost ºi este sufletul satului românesc. Politicieni nepãsãtori ºi rãi n-au ezitat sã i-l smulgã. Sculptura ,,Muza adormitã” a lui Brâncuºi a fost vîndutã la o licitaþie la New York cu 57 de milioane de dolari. Acum nu ºtim dacã dormea de-un pamplezir, sau trãsese ceva la mãsea, cert este cã, dacã ar fi fãcut vreun semn discret cu ochiul de bronz, ar fi costat dublu. Dar, pentru o adormitã, nu-i rãu nici aºa. Sînt curios cît s-ar obþine pe Crin Antonescu, dacã s-ar trezi ca sã ajungã la timp la licitaþie... Asistaþii sociali din Ploieºti, care mîncau pe daiboji la Cantina sãracilor, au renunþat instant cînd au fost anunþaþi cã trebuie sã munceascã 5 zile în schimbul hranei lunare. Au dreptate, munca e pentru tractoare. Parlamentarii au adoptat niºte mãsuri în favoarea porcilor. Imediat au început sã se acuze reciproc cã-ºi fac legi cu dedicaþie, cã au ºoriciul gros ºi cîte ºi mai cîte, pe care hîrtia se jeneazã sã le consemneze. Cei mai ºifonaþi au ieºit porcii domnului Dragnea, din comuna teleormãneanã Salcia, deºi erau obiºnuiþi sã scurme prin cocinã dupã fonduri europene. În definitiv, trebuie sã leorbãie ºi gura lor ceva. Cã promisiunile electorale nu þin de foame. Totuºi, este trist cã bietul Ghiþã nu se poate bucura, fãrã grohãituri, de dãrnicia confraþilor. Ce porcãrie! Fiul lui Trump a început sã-ºi inventarieze veºnicele plaiuri ale vînãtoarei. A început cu România, unde s-a nãscut prostia. Zadarnic au urlat cîinii în Giurgiu, sub gloanþele yankeului au cãzut cu ochii însîngeraþi cerbii liberi... Popeye Marinarul e convins cã, dacã minunata Comisie de Jocuri ºi Concursuri a Parlamentului l-ar pune pe Geoanã în fotoliul de preºedinte, ar mai avea dreptul sã candideze o datã. Cicã se aplicã punctul 8 al Declaraþiei Universale a Drepturilor Chefliului, care stipuleazã explicit cã, citez ,,altã datã, altã datã, o s-o facem ºi mai, ºi mai latã”. ªtiaþi cã de la o vreme Ioniþã de la Clejani se epileazã? Nu ºtiaþi? Aoleu, grea mai e cartea! Prea Nefericitul Teodosie ªpagoveanu (sau Tomitanul, DNA ºtie mai bine) a fost consemnat, pardon, arestat, la domiciliu, în Colivariu. Hainele cernite nu sînt, cum ar crede cei sãraci cu duhul, semne ale smereniei, ci uniformã de camuflaj. Cã-n noaptea minþii nu-i bine sã fii vãzut aºa cum eºti. Peste 44% dintre tinerii României locuiesc cu pãrinþii, ceea ce înseamnã locul 25 în UE. Recuperãm la plata utilitãþilor (locul 27), în sensul cã sînt mari dificultãþi pentru achitarea lor. În schimb, sîntem pe

primul loc la stadiul degradãrii locuinþelor (peste 30%). Ei, dacã tinerii frumoºi ºi liberi de acum 27 de ani erau mai înþelepþi ºi nu-ºi dãdeau girul pentru executarea lui Ceauºescu, poate aveau ºi copiii lor un acoperiº deasupra capului. Dar, de fapt, pe ei nu i-a întrebat nimeni, de visurile lor frumoase (libertate, dreptate, egalitate de ºanse) au profitat gîndacii de Colorado trimiºi de Moscova ca, la adãpostul feþei umane afiºate de Cîrpa Kaghebistã, sã roadã sufletul Naþiunii. Un tînãr din Carolina de Sud a dat colþul dupã ce a consumat 3 energizante. Aviz amatorilor valahi, chiar dacã la noi, prin grija proverbialã faþã de consumatori, diferenþa dintre energizante ºi apa de ploaie e aproape insesizabilã. Ca sã nu mai fie lumea atentã la cine dã cu jula prin buget de dimineaþã pînã seara, periodic se aruncã pe piaþa media cîte-un subiect ambiguu. Dosarul SIPA, care nici nu va creºte, nici nu va scãdea nivelul de trai, este unul dintre ele. În timp ce voi beliþi ochii la tembelizor, politicienii vã umblã în portofel. ªtiaþi cã savanþii obsedaþi au stabilit, dupã cercetãri minuþioase, cã bãrbaþii care mãnîncã zilnic carne au parte de mai mult sex? (Mi se pare mie, sau afirmaþia conþine ºi rãspunsul?) Pãi cine vã pune, fraþilor, sã pãpaþi bãlãrii? Nui mai bine sã gustaþi o pulpiþã fãrã celulitã, o aripioarã epilatã, un sfîrc bine rumenit la soare? Pãi, vedeþi?! Republicanii vorbesc deschis despre suspendarea lui Trump. V-am zis cã modelul românesc va strica tot mapamondul lumii? V-am zis, dar voi cã nu, cã valorile democratice e beton, e durabile ca piramidele. Hai sã fim serioºi: democraþia nu existã, nu vã mai luaþi dupã manualele de prostologie! Unul din 40 de români adulþi are telefonul ascultat, ne asigurã statistica. Adicã pe ceilalþi 39 nu-i ascultã nimeni? Vorbesc singuri? Mãcar sã le spunã cineva sã se opreascã. útia de la institutul de vrãjealã Gallup au stabilit cã România este a ºasea cea mai religioasã þarã din lume, dupã Ghana, Nigeria, Armenia, Fiji ºi Macedonia, cu un procent de 89% al practicanþilor fervenþi. Cele mai necredincioase ar fi Japonia (16%), Cehia, Franþa, Coreea de Sud, Germania ºi alte þãri cu-n nivel de trai ridicat. Din aceastã înºiruire se înþelege cã, dacã vrei sã ai de toate, trebuie sã faci pactul cu diavolul. Eroare în falº, vorba iubitei imaginare a lui Cãtãlin Nebotezatu. Ai noºtri au fãcut pactul cu toþi diavolii - ºi cu turcii, ºi cu ruºii, ºi cu nemþii, ºi cu americanii - ºi tot degeaba. Aºa cã tot ,,Înger, îngeraºul meu...” e de bazã. 11.500 de medici de familie se ocupã de asistenþa medicalã a 18 milioane de asiguraþi. Cei mai mulþi dintre ei sînt în pragul pensionãrii, iar în urmã se întinde neantul, deoarece tinerii medici nu sînt interesaþi de acest domeniu. ,,Sãnãtatea românilor” e o teorie care nu va fi pusã niciodatã în practicã. Aºa cã însuºiþi-vã reþetele leacurilor bãbeºti, dacã vreþi ca speranþa sã moarã ultima. Guvernarea PSD a început sã semene cu evoluþia Titanicului. Deºi aisbergul protestelor îi suflã în ceafã, manelele rãsunã la clasa întîi, iar sîrba-n cãruþã rupe podelele la clasa a doua. Nimeni nu cautã þãrmul, deºi cãpitanul Livache e convins cã: ,,împotriva mea se îndreaptã orice”. Cum oare este posibil sã pluteascã în derivã, cîtã vreme are busola în buzunar?! Sau n-o mai are, i-o fi ºterpelit-o vreun coleg mai îndemînatic din conducerea partidului! Cã, se ºtie, la politicieni meseria-i brãþarã de aur. Iulia Vîntur îl crede pe iubitul ei, Aº Hali Salam Da N-am Khan, cînd îi povesteºte cã el nu se pupã cu gagicile în filme, fiindcã-l împiedicã credinþa. Nu credinþa faþã de blondinã, ci aºa, în general. Acum înþelegem cum de-a fost ºi iubita lui Mozart din Ferentari! A crezut tot ce i s-a spus, nu ca Andreea Marin, (reci)divã din aceeaºi zonã crepuscularã, care ascultã mai mult vocea interioarã, situatã cu o palmã mai jos de buric. Luxemburgul e a doua þarã din Europa, dupã Elveþia, în care banii multor hoþomani se fac nevãzuþi organelor de verificare ºi control. ªi cu toate astea, fostul ei premier, marele piºicher Juncker, vine pe la noi ºi ne dã lecþii de anticorupþie! E clar, UE ne ia la miºto. ªi-n vremea asta, cinstiþii noºtri stau cu pravacul costumului popular descheiat la soare, doar-doar L-or impresiona pe Dumnezeu sã ne bage ceva în traistã. Dupã ce au aspirat praful de pe mînecã ºi au ascultat dialogul (in)cult dintre Bãselu ºi Adelu despre rolul fundamental al fundului în relaþiile politice, cultivatorii de SIDA au ieºit în stradã, la agãþat prospãturi. Cînd au dat cu ochii de Adrian Prostescu, au fugit mîncînd pãmîntul, apreciind cã bãtrînul gibon nici de curvã nu e bun(ã). Matrozul Chior e

nemulþumit de cuantumul pensiei. Toatã viaþa a mîncat guano pentru cîþiva firfirici. Din cauza lipsei banilor lichizi, a ajuns de rîsul comesenilor. Au fost ºi douã zile consecutive în care bîjbîia printre bãncile Parlamentului aproape treaz. Aºa cã-l rugãm respectuos pe Livache sã mãreascã pensiile consumatorilor înrãiþi, sau mãcar sã ieftineascã bãutura. Mircea Oprean, profesor al Politehnicii ºi fost ginere al lui Ceauºescu, a fost bãtut cînd ieºea de la Universitate de 2 dezaxaþi, la doar cîteva zile dupã ce a mãrturisit niºte adevãruri la postul de tembeleviziune Antena3. Sînt structuri mafiote bine organizate, care nu vor sã se afle adevãrul despre societatea româneascã de dinainte de marea nãpîrlire din decembrie 1989. Ei nu vor ca oamenii sã se deºtepte ºi sã-l vadã pe Ceauºescu aºa cum a fost: un om cinstit ºi un patriot desãvîrºit. Care nu ºi-a renegat drumul prin cenuºa istoriei nici în faþa plutonului de execuþie. Într-un interviu din 1995, Maria Bãsescu mãrturisea cã în viaþa ei de martirã a vorbit mai mult cu cîinele decît cu Popeye Marinarul. ªi noi am fi fãcut la fel. Rujeola continuã sã ucidã, conform mãreþului program de guvernare. S-a ajuns cu vînzarea de þarã ºi pe fundul lacului...Techirghiol, al cãrui nãmol cu proprietãþi terapeutice, confirmate în timp, poate fi exportat în Germania. Bãtu-v-ar puºca mãgarului de pe malul lacului! Pentru cã a fost Marºul Diversitãþii contra Marºului Normalitãþii (sau invers, aproape cã nu conteazã, întrucît curvele infiltraserã ambele tabere), le-am oferit spaþiu de joacã ºi desfrîu tuturor. Desigur, era loc de mai mult. Bãtrînului gibon Prostescu ar fi trebuit ca participanþii sã-i dea o clanþã. Dar n-au putut, e prea urît. Dar ar cam fi cazul sã vedem cum au mãrºãluit Muºatinii prin Istoria Necenzuratã a cronicarului Adi Sfinteº, cã de prostiile contemporane ne-am sãturat. ,,Din 1372, Ludovic, regele Ungariei, devine ºi rege al Poloniei, aºa cã Laþcu (1365-1373), urmaºul lui Bogdan, considerã cã «situaþia prezintã umflãturi de jurîmprejurul þãrii» ºi, cu proverbiala viclenie moldoveneascã, pune la cale un plan de tragere în piept a pofticiosului duºman. Prin urmare, îl anunþã pe Papa Urban al V-lea cã-i tocmai bun de trecut la catolicism, cu norod cu tot. Figura a þinut, ºi Laþcu, protejat de noul sãu look de sorginte religioasã, n-are nici o treabã cu boanghenii pînã moare, ocazie cu care au aflat cucuvelele din Panonia cã a fost înmormîntat în biserica ortodoxã din Rãdãuþi, privegheat de poporul credincios, cãruia nici nu i-a trecut prin cutia ucrainianã sã treacã la catolicism. La fel a procedat ºi cotoarba lui, Ana, care, din cauza acestei decizii surprinzãtoare, pune la îndoialã proverbiala fidelitate a femeilor moldave faþã de auguºtii lor soþi. Dupã cum ai constatat, iubite cetitorule, Laþcu ãsta fãcea politicã înaltã rãu de tot, parcã n-avea sînge de moldovean în el, adicã de-ãla «puterea ursului», care te obligã mai degrabã la scandal decît la visare. Din cauza acestor calitãþi surprinzãtoare, moartea lui a produs o grãmadã de probleme þãrii, cã neisprãvitul n-a fost în stare sã facã ºi el, sau, mã rog, nevastã-sa, un bãiat care sã-ºi ocupe timpul liber cu tronul Moldovei. De aici ºi decizia patrihoþilor din Partidul Cozilor de Mãturã, rupt din Partidul Cozilor de Topor, de a aduce în fruntea þãrii un principe litvan, Jurg Koriatovici, pe care din plictisealã l-au omorît imediat, scutindu-se sã-l mai treacã în cronicile domnitorilor moldoveni. Cã, poate nu ºtiaþi, complotul era ocupaþia de bazã a boierilor ºi din acea vreme. Aºa ajunge pentru vreo doi ani conducãtor unul Costea care, cu un tupeu extraordinar, a vrãjit-o pe Muºata, fiica, sau nepoata lui Bogdan (nu se ºtie exact, cã istoria românilor e mai îmbîrligatã decît telenovelele mexicane), cãreia i-a turnat rapid doi plozi, pe Petru ºi Roman, de care vom vorbi mai la vale. De la tipa asta orgasmicã îºi va lua numele strãlucita dinastie a Muºatinilor. Petru Muºat (1375-1391) a fost un domnitor pe care, dacã-l puneai în piuã, nu-l nimereai, dupã cum îl caracterizau cu veneraþie supuºii loviþi în dirimblea. A bãtut cu ciocanul de ºniþele primii bani moldoveneºti numiþi groºi, s-a aliat cu Vladislav Jagello, regele polonilor, împotriva cumnatului acestuia, Sigismund de Luxemburg, noul tartor al maghiarilor, ºi a mutat reºedinþa la Suceava, ca sã poatã supraveghea personal evoluþia preþurilor din talcioc ºi dacã traficanþii de þigãri au case de marcat înregistrate la ANAF. S-a dovedit a fi un talentat scriitor ºi un om de afaceri desãvîrºit, împrumutîndu-l pe Jagello, în 1388, cu 3.000 de ruble de argint, primind drept garanþie Pocuþia, pe care o va ºi ocupa dupã 3 ani, fiindcã polonul nu restituise paralele, iar recuperatorii trimiºi de-un prieten de-al voievodului din IGP nu fãcuserã nici o brînzã. Cum s-a uitat urît leºul la ei, cum li s-au înmuiat macaroanele, de parcã-i muºcase musca Þeþe Moraru. Sau îi înþepase, cã nici muºtele astea nu mai sînt consecvente. Am zis cã Petru a fost un bun scriitor, fiindcã tema Pocuþiei va constitui intriga relaþiilor moldo-polone timp de peste 150 de ani, de-au ºi zis ruºii, cînd au citit în «Pravda», de chestia asta: «- Nu credem cã moldovenii au fost în stare de un asemenea gest eroic. E un fals grosolan. Noi îi cunoaºtem bine, cã de la ei am luat Tezaurul, Basarabia ºi Nordul Bucovinei. Baºca Insula ªerpilor. Dacã erau aºa de rãi dupã cum se plîngeau polonii, nu ni le cereau înapoi dupã atîta amar de vreme?»”. (Dacã sînteþi cuminþi, va urma.) CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 26 mai 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Confesiuni personale – În amintirea fratelui meu, Costicã, la 2 ani de cînd a trecut la cele veºnice – „Nu sînt ce se spune cã sînt” - I. Machidon Literatura nu trebuie acceptatã doar prin prisma unui grup de scriitori. Ea existã, sau nu existã. Ea este, sau nu este. Ea trebuie sã existe, cã aºa e firesc. În artã, ca ºi în credinþã, trebuie sã te hotãrãºti de care parte a baricadei te postezi: cu Dumnezeu, sau cu necuratul? În cazul nostru, cu oameni de talent, sau cu hahalerele? Dar... Libertatea este de a scrie ºi a critica, de a fi sau nu mulþumit de cel care este de acord sau nu cu opiniile tale. *** Dupã o analizã atentã cu mine însumi, observînd prin cîte trece românul, îmi vine sã retractez cam tot ce am scris despre þara mea ºi ceea ce am crezut cu sufletul despre semenii mei... Sã o fac, sã nu o fac? Sã zic cã mi-e ruºine cã sînt român? Sã zic: vai de cel care are în jurul sãu români? Teme la care trebuie sã reflectez destul de bine, pentru cã nu vreau sã cad în extreme. Una e una, alta e alta... A vorbi despre român, ca om, e un aspect, a vorbi despre pãmîntul þãrii, al României, e altã poveste. Þara nu trebuie denigratã, e fibra poporului nostru, a înaintaºilor noºtri, care au murit crezînd în viitorul ei... Trebuie apãratã cu jertfa sîngelui ºi cãutatã cu ardoare de adevãraþi români, nu de slugarnici ºi profitori, de care niciodatã nu mi-a fãcut plãcere sã aud. Pentru cã s-au bãgat cu de-a sila în sufletul naþiei mele... Aceasta e România, acum... A dezmãþului ºi a trãdãrii, a lichelelor ajunse la rang de oameni de afaceri, a unor doctoranzi cu acte false. Nu am putere sã fac ceva pentru a stopa rãul din þara asta. Cui îi pasã, oare, cînd cel pe care l-ai ajutat cîndva îþi dã cu tifla în nas, cu motiv sau fãrã, ºi care, miºeleºte, te muºcã precum ºarpele?... Dar... Trãiesc într-o societate pe care nu am vrut-o. Nu mi-am dorit-o, ci m-am trezit abandonat în poala sa, ca un cîine la marginea pãdurii... Nu ºtiu dacã ea m-a vrut. Sînt sigur cã m-a vrut, cum sã nu mã vrea, cînd mã lupt pentru dînsa împotriva tuturor celor care se declarã cã sînt creºtini, dar care sînt trãdãtori pînã-n mãduva oaselor, pentru cã ei nu au nici sentimente, ºi nici drag de glia asta. Am zis bine sentimente, fiindcã, pentru o anumitã categorie de cetãþeni, ele nu existã, aparent se poate, dar realitatea este alta... Degeaba se spune cã apropiaþii celor dragi þie, pe care tu îi consideri cã sînt cu tine, de fapt, sînt primii care se bucurã de rãul tãu. Cum nu le faci jocul, s-a terminat cu înþelegerea, prietenia etc... Eu nu cred în nimic, nu am crezut niciodatã cã viaþa este leagãnul fericirii. Rugaþi-vã... Dumnezeu S-a sãturat de noi, ne priveºte cu silã. ªi nu-L putem contrazice. ªtim cã, în ochii unora, El este fãcãtorul lor de bani, ºi cã este adevãrul absolut, ºtiinþa minþii. Atunci moartea, moartea, ce rost are pentru OM? Cum de nu i-a gãsit nimeni de hac, sã nu mai facã atîta rãu omenirii?... Apropo, cu ce a greºit fratele meu, Costicã, nenea, care a fost legat trup ºi suflet de femeia sa, cum de tocmai peste el s-a abãtut o suferinþã aºa de grea precum cancerul la colon?... Nu era sãrbãtoare creºtinã sã nu-ºi fi plãtit liturghia, bãnuþii sãi munciþi din greu... Da! E speriat! Are dureri ameþitoare. De cîte medicamente a luat, i s-a fãcut greaþã... ªi mã întreb: de ce s-a rugat zilnic la Tine, Doamne? De ce l-ai sfidat, cã doar el a fost bun cu Tine, Te-a iubit toatã viaþa lui, Þi-a adus zilnic ofrande, ºi Tu l-ai condamnat la moarte înainte de vreme? Pe cînd alþii, trãdãtori de neam ºi þarã, au ajuns la vîrste înaintate ºi continuã sã bea ºi sã umble cu femei tinere, chefuiesc ºi se distreazã... De ce cu unii eºti bun, ºi cu alþii nu? Îi chemi la Tine, la lumina întunericului Tãu, fãrã explicaþie. Am încã un motiv de a mã certa pe mine pentru toate cîte am pãtimit pe acest pãmînt frumos, cu oameni pe placul Tãu, Doamne! Cei slabi de înger te susþin ºi-ºi scot din buzunar ultimul bãnuþ sã-Þi facã hatîrul ºi, în numele Tãu, sã cumpere un capãt de lumînare nefiscalizatã. Am crezut în Tine, Doamne, dar pentru ceea ce vãd cã se petrece acum, în lumea asta, îmi vine sã mã lepãd de numele meu, de neamul meu, îndoctrinat de atîtea poveºti în numele Tãu. Nu-mi pot separa gîndurile de ce e bun ºi ce e rãu... În cazul acesta, mã supun fãrã voia mea unei gloate de indivizi. Nu ºtiu pînã cînd, cã ºi aici o schimbare trebuie

ROMÂNIA MARE“

Polemici fãcutã. Morþii sînt ºi ei, în sfîrºit, ai acestei lumi, continuare a morþii prin fiecare dintre noi, fãrã deosebire, altminterea echilibrul ar dispãrea, ºi planeta s-ar afla într-un colaps general. Nu Tu ai fi cel care contribuie la mersul lumii - viaþa nu lasã pe nimeni pe dinafara ei, îmi vine sã zic. La fel, ºi moartea. Sînt douã lucruri idisolubil legate între ele, ca ºi-n iubire: unul iubeºte, iar celãlalt urãºte... Pînã aici, s-ar spune cã totul e-n regulã... dar nu ºtiu dacã e ºi normal. De ce mor copiii?... Eºti prea complex, ºi cuvintele Tale sînt prea mîngîioase pentru un pãcãtos ca mine. Mã revoltã, însã, nedreptatea în care trãiesc ºi de care nu voi scãpa, pentru cã unii dintre slujitorii Tãi au întrecut mãsura, au dus la intoxicarea muritorilor, fãcînd prea mult zel de numele Tãu... ªi precizez, însã, cã foarte mulþi dintre aceºtia sînt farsori, profitori, lichele, lingãi... ªi-n Biblie se aduce vorbire despre aceºti nemernici ai miluirii omului. Sã revin la mine însã. Vreau sã-Þi mãrturisesc, Doamne: fericirea mea pe aceastã lume a stat într-o copilãrie ºubredã, ºi de aici, întreaga mea viaþã a fost un zbucium de pasãre rãnitã. În rest, nimic... ªi am fost bun. Nu Te-ai uitat în lacrima sufletului meu. Eu nu Te-am interesat. Nu ai avut timp de mine, fiindcã prea mulþi pãcãtoºi vin la Tine zilnic ºi trebuie sã-i judeci pentru pãcatele pe care le-au fãcut în lumea acesta care, de la un timp, e o groapã de gumã de mestecat, de sticle de Coca-Cola ºi filme horror non-stop. ªi m-am rugat la Tine sã mã dojeneºti într-o secundã cã am fost urît pînã la moarte de toþi cei pe care i-am considerat apropiaþi... Altfel, cum se explicã faptul cã, la marile sãrbãtori, oamenii se omoarã între ei, minciunile curg fardate, doar sã cadã bine la naivi? Cum, dacã ei au atîta luminã în suflet, de ce mai este nevoie de soldaþi înarmaþi pînã în dinþi ca sã-i supravegheze pe enoriaºii Tãi, tocmai cînd Tu, se zice, înviezi din morþi? Încã o dovadã ca eu sã fiu sceptic... ªi de a lãsa Biblia sã fie dezlegatã de cei îndreptãþiþi sã o facã... Eu sînt prea sincer, ºi de aceea mãrturisesc cã mã supãr, dar nu pentru a rãsturna preceptele de viaþã, rugãciunile tradiþionale, ci pentru cã aºa gîndesc eu, dupã o viaþã de om, nemulþumit ºi zbuciumat de fãþãrnicia celor din jur, care se feresc sã-þi spunã, din laºitate, ce cred ei despre tine.. Iatã cã eu nu mã tem sã spun cã românii au ajuns un popor fãrã de þarã, în þara lor. Nu a fost ea a noastrã, din toate timpurile? Dar vedem cã azi se prezintã într-o stare jalnicã, ºi de vinã sînt, în primul rînd, cei care nu s-au ocupat de soarta lor. Nu vreau sã spun cã unii au fost altfel decît alþii, dar toþi, împreunã, au contribuit la mizeria în care trãim, eu ºi mulþi din semenii mei, pe cînd slujitorii Tãi fac slalom, cu burþile lor cît batozele de treierat grîul, în jurul caselor Tale de rugãciuni, aduºi de maºini cu mulþi cai putere, mai ceva ca ale preºedintelui þãrii. De ce s-or fi rugînd? Niciodatã n-am sã înþeleg... ªi mã gîndesc la fratele meu ºi la mama... Ambii te-au creditat cu credinþa lor, aºa cum nimeni din aceastã lume n-a fãcut-o... ªi Tu, Doamne, i-ai ocrotit, da, i-ai ocrotit... Ce boalã cruntã i-ai dat lui nenea... Cînd am vorbit cu el la telefon, nu era supãrat pe Tine, Doamne. Nu dãdea vina nici pe el, nici pe faptele pe care le-a fãcut în aceastã lume... Ne-a crescut de mici pe noi, ºase copii, pentru cã Te-ai gãsit sã-l chemi la Tine pe tata, sã-þi mãture prin ceruri, tînãr ºi lefter de sãrac... Vezi pentru ce Te critic? ªi sînt multe de spus pentru o dreaptã judecatã a Ta. Dacã oamenii vor fi sinceri cu ei ºi vor spune ce au pe suflet, cred cã toate casele Tale se vor prãbuºi, pentru cã slujitorii Tãi i-au înfricoºat cu predicile lor mincinose, astfel ca lor sã le fie bine. ªtii cu ce maºini umblã aceºtia prin lumea pãcãtoºilor? Ehei, vezi cum Te minte lumea, de la parlamentarii ºi guvernanþii care jurã cu mîna pe Biblie, ºi apoi vezi rezultatul.. Fuga de puºcãrie, ca naiba de tãmîie... Hai sã fiu politicos... Nu vreau sã jignesc pe nimeni... Dar prea multe lichele se substituie în apãrãtori ai Tãi, fãrã sã aibã nimic comun cu Biserica, de care fac atîta bravurã... Lichele, ºnapani, impostori, oameni de joasã speþã, hoþi, curvari ºi curve, beþivi ºi prostituate, moºnegi ºi babe, iar Tu, Doamne, le accepþi lauda pe care Þi-o închinã... Mã iartã, Doamne!... ªtiu cã mã iubeºti, de aceea mi-am permis sã-Þi vorbesc aºa, cã Tu eºti Lumina din mine ºi, poate, Raiul meu dupã moarte. De aceea, Te rog, fã ceva pentru neamul meu ºi scoate-l din robia asta mondialã, în care singur ºi pe limba sa se va pierde în degringolada altor naþii. ªi Te mai rog, învaþã-ne a nu mai minþi, de la vlãdicã la opincã, mai ales de la tribunele oficiale, cã e pãcat, mare pãcat, aºa scrie la sfînta scripturã. ION MACHIDON, Preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Sculptura ,,Muza adormitã”, a lui Constantin Brâncuºi, a fost vîndutã recent cu o sumã-record (57,3 milioane de dolari) la licitaþia organizatã de celebra Casã Christie’s. Aceastã lucrare, realizatã în 1913 sub supravegherea sculptorului, este una dintre cele 6 versiuni în bronz ale operei în marmurã, creatã în 1909-1910.

Cãtre tinerii melomani Tineri melomani, Iubiþi cîntecul frumos ªi adînciþi cuvintele Orpheului moldav – Doinitorul George Enescu: „Muzica oglindeºte Toate misterioasele ondulaþii Ale sufletului, Fãrã putinþã De prefãcãtorie“. Tineri melomani, Înþelegeþi cã mult adevãr Se aflã-n aforismul Tulburãtorului Nichita Stãnescu, Cel care a scris, cu seninãtatea-i Caracteristicã în suflet, cã: „Muzica ºi poezia S-au nãscut împreunã ªi s-au despãrþit Ca sã se reîntîlneascã”... Nu uitaþi niciodatã cã, Prin muzica purificatoare, Aºa cum a conceput-o Orpheu Tracul, Vaþi putea ajunge Sã cunoaºteþi un om, Ca apoi sã-l iubiþi, Din adîncul Codrilor inimii voastre... Numai iubind muzica ºi poezia Veþi ºti, asemenea Bardului de la Lancrãm, „Sã daþi vieþii pãmînteºti Aspectul unei Captivitãþi cereºti“... DORU POPOVICI

ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART

Manifest contra trãdãrii În România e azi harababurã, O jale grea, cum n-a mai fost nicicînd! De peste tot, puhoaiele de urã, Ne urmãresc satanice pe rînd. Din Vestul lãudat ne vin doar reclamaþii, Multe stricãciuni dau poale peste cap. Nesuferind urgia, cutremurã Carpaþii, La viermuiala zilei, satrap lîngã satrap! Þarul, Preºedinþii ºi Regii laolaltã Fac planuri din cuþite ce bine le ascut. Din nou nimicnicia în creieri le tresaltã ªa cei ce vor ca Þara sã cadã iar sub cnut! Acum e dovedit, ne-au vîndut spionii Pe aurul de sînge ºi pumnul de dolari. Marile Puteri sacrificã pionii ªi visul întregirii României Mari! În pieþe ºi la colþuri se vînturã hoþia, Se-ntoarce ºi Vadim Tudor în tristul lui mormînt... Dar ascultaþi-mi încã sfîntã profeþia: Vom fi din nou românii mîndri pe Pãmînt! FLORIN IORDACHE


Pag. a 5-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

RESTITUIRI

Sã rãmîi ceea ce te-ai nãscut, cînd te-ai nãscut iubind Mi-am iubit totdeauna pãmîntul din care am ieºit, precum ºi duioasa lui limbã – duioasã ca toate limbile de pe glob, pe care le respect, cãci toate sînt sfinte pentru acela cãruia o mamã – cu chipul amãrît – i-a ºoptit primele cuvinte într-un grai omenesc oarecare. Le voi mai spune oamenilor de bine cã dintre toate meleagurile contemplate de lumina ochilor mei, acelea care mi s-au întipãrit în suflet, pe cînd mã purta mama de mînã, îmi sînt cele mai scumpe ºi cã numai un ,,înstrãinat” ca mine va ºti sã le ducã dorul ºi sã le dezmierde amintirea, aºa cum ºtiu eu astãzi, cînd trãiesc din amintiri. Pe petecul de pãmînt ce se cheamã România, eu am rãdãcini adînci. O fi frumos sã scrii franþuzeºte, fãrã a fi deschis o gramaticã; o fi frumos sã ai cu tine toatã presa parizianã, de la necãjita ,,L’Humanité” a lui Jaurès, pînã la gravul ,,Figaro” ºi regalista ,,Action Française” – aceasta din urmã mai elogioasã ca oricare. Dar mult mai frumos este sã rãmîi ceea ce te-ai nãscut, cînd te-ai nãscut iubind.

G. Topîrceanu, in memoriam S-au împlinit 80 de ani ºi, respectiv, 60 de ani, de la trecerea în eternitate a trei mari scriitori: doi poeþi ºi un prozator, dublat de un viguros dramaturg. Este vorba de George Topîrceanu (7 mai 1937), George Bacovia (22 mai 1957) ºi Camil Petrescu (14 mai 1957). Toþi trei s-au stins în frumoasa lunã mai, simbol al tinereþii veºnice, al naturii în floare ºi al primãverii – inclusiv a primãverii din sufletul fiecãruia. Ei continuã sã trãiascã, însã, prin opera lor nemuritoare. Mai mult ori mai puþin apreciaþi, mai mult ori mai puþin contestaþi. Depinde de fiecare, cãci, vorba aceea: De gustibus non disputandum est”. Din aceastã triadã, Topîrceanu, mai ales, este cel care pare sã fi intrat, pe nedrept, într-un con de umbrã. Nici nu e de mirare ca, acum, cînd însuºi Mihai Eminescu este denigrat de unele spirite ,,subþiri”, elitiste, autorul volumului de poezii ,,Balade vesele ºi triste” sã nu mai trezeascã interesul meritat. Dar G. Topîrceanu, prietenul literar al lui Sadoveanu ºi al lui Ibrãileanu, îºi are un loc bine stabilit în panoplia scriitorilor fãrã de care istoria literaturii române nu poate fi completã. Chiar Nichita Stãnescu, marele nostru poet modern, recunoºtea cã anii adolescenþei i-au fost luminaþi de versul lui Topîrceanu. Într-adevãr, autorul ,,Parodiilor orginale” ºi al volumului ,,Migdale amare” încîntã ºi azi o parte a cititorilor care iubesc ,,stilul clasic” în poezie, prin înalta artã a versificaþiei, prin plasticitatea ºi ineditul metaforei, al personificãrii ºi al comparaþiei, precum ºi prin umorul atît de fin de care sînt impregnate multe din poemele sale. Sînt creaþii memorabile, a cãror valoare nu poate fi ºtearsã de implacabila ºi necruþãtoarea trecere a timpului. Sã ne amintim, între altele, de ,,Balada chiriaºului grãbit”, ,,Balada popii din Rudeni”, ,,Balada unui greier mic” ºi, mai ales, de ,,Balada morþii”, superbã poezie, în care regãsim tot tragismul efemerului nostru destin, de trecãtori prin aceastã lume: ,,Cobora pe Topolog/ Dintre munþi, la vale.../ ªi la umbra unui stog/ A cãzut din cale.// În ce varã? În ce an?/ Anii trec ca apa.../ El era drumeþ sãrman,/ Muncitor cu sapa.//

Mari pictori, decoratori de teatru Toate momentele din istoria artei spectacolului au fost legate de artele plastice. Aceastã legãturã s-a manifestat, ºi se manifestã în continuare, uneori, foarte evident. Partea ,,vizualã” a spectacolului, conceputã de scenograf – el însuºi, de multe ori, de formaþie ,,plasticã”, absolvent de ,,Belle-Arte” – nu poate sã nu fie marcatã de frãmîntãrile ºi cãutãrile marilor artiºti, creatori de ºcoalã. Solicitarea adresatã pictorilor, sculptorilor, graficienilor pentru realizarea decorurilor ºi costumelor de teatru ºi operã a fost, cel puþin în prima jumãtate a Secolului XX, determinatã ºi de faptul cã scenografia încã nu se constituise ca profesiune distinctã; privind înapoi doar pînã la 1900, pentru cã, în Renaºtere, de pildã, personalitãþile celebre au ,,profesat” - pe lîngã picturã, sculpturã, arhitecturã, inginerie - ºi scenofrafia, în accepþia de azi a cuvîntului. Poate cã visul sintetizator al artistului total al Renaºterii, stãpîn al Artei, ºi nu al unei arte anume, a fost ºi a rãmas marea tentaþie a tuturor artiºtilor, de atunci încoace. În teatru, scenografia devine, ea însãºi, o artã de sintezã; pe de altã pate, ,,teatralitatea” este, nu rareori, un cali-

Pentru acest românism am refuzat sã devin cetãþean francez, sã primesc premii, sã port Legiunea de onoare, sã-mi uit limba, sã nu-mi mai revãd meleagurile copilãriei, sã mã procopsesc ºi sã mã îngraº. Ceva mai mult. Fiindcã ,,Institutul internaþional de cooperare intelectualã”, de pe lîngã Societatea Naþiunilor, m-a ales (fãrã sã ºtiu) ,,membru în secþia asiaticã”, am refuzat sã iau parte mai mult decît la o ºedinþã, întrucît am considerat cã eu nu vin din Asia, ci de sub Carpaþi. Iar cînd, dupã zece ani de locuire printre francezi, mi-am dat seama cã mai cald îmi þine o înjurãturã româneascã decît o rece politeþe occidentalã, am rupt cu Occidentul ºi mi-am retras la matcã, încã din 1930. În sfîrºit, poate cã ar fi bine sã vã amintesc cã am scris pînã azi 18 volume, citite în momentul de faþã în 27 de limbi. Puþini dintre voi le cunosc. Mai bine le cunosc cei cu care se întîlneºte ºi voiajeazã domnul Titulescu. ªi aceºti strãini, toate aceste neamuri, ºtiu de la mine ce suflet are un român ºi cum stã întins sub soare pãmîntul românesc. ªi sã dea Dumnezeu acestei þãri oameni care s-o cinsteascã peste hotare mai mult decît am cinstit-o eu, dar mi se pare cã o sã treacã multã vreme pînã sã se mai repete cazul meu. Pentru care eu nu am nici un merit. Nu eu, ci destinul meu a fost marele meºter. PANAIT ISTRATI ...Astfel, tot mai neºtiut/ Spre adînc îl furã/ ªi-l îngroapã-n sînu-i mut/ Veºnica naturã.// ...Iar cînd norii-nvãluiesc/ Alba nopþii Doamnã,/ Peste groapa lui pornesc/ Vînturi lungi de toamnã...”. Dincolo, însã, de seria strãlucitelor balade ,,vesele ºi triste” – cãci existã ºi o adîncã melancolie în poezia lui Topîrceanu – nouã, personal, ne-au rãmas vii în memorie ºi parodiile originale, scrise cu un condei ascuþit ºi fin, ca ºi spiritul înalt al celui pe nedrept neglijat în epoca aceasta modernistã ºi post-modernistã. Poezia ,,Cîntec”, de pildã, este, poate, una dintre cele mai pãtrunzãtoare creaþii lirice zãmislite de autori români, un pastel de neuitat despre începutul primãverii: ,,Frumoasã eºti, pãdurea mea,/ Cînd umbra-i încã rarã/ ªi printre crengi adie-abia/ Un vînt de primãvarã...// Cînd de sub frunze moarte ies/ În umbrã viorele,/ Iar eu strãbat huceagul des/ Cu gîndurile mele...// Cînd strãlucesc sub rouã grea/ Cãrãri de soare pline,/ Frumoasã eºti, pãdurea mea,/ ªi singurã ca mine...”. O atîta îngemãnare între sufletul naturii, exprimat aici prin colþul de rai numit pãdure, ºi sufletul solitar al poetului – rar se poate întîlni în lirica româneascã. Sã nu uitãm, însã, de rapsodiile sale, adevãrate picturi ale eului liric în armonie deplinã cu natura-mamã, dar ºi de nopþile, atît de pline de viaþã, descrise în poezii precum cea intitulatã ,,Noapte de mai”, o replicã viguroasã la giuvaerul lui Al. Macedonski, cu nemuritoarea chemare: ,,Veniþi, privighetoarea cîntã, ºi liliacul e-nflorit”. I-a fost dat lui G. Topîrceanu sã plece în nemurire acum 8 decenii, la începutul ultimei luni de primãvarã a anului 1937, rãpus de un cancer hepatic. Opera lui, însã, va rãmîne nepieritoare, în ciuda vicisitudinilor vremurilor cu gusturi estetice atît de schimbãtoare. De-acolo, de sus, ne vegheazã, în eternitate, zîmbetul amar ascuns într-o stea, aºa cum glumea poetul în bijuteria sa liricã ,,Balada unei stele mici”: ,,Cã nu existã pe pãmînt/ Mai venerabilã manie/ Decît – sub stele jurãmînt/ Pe veºnicie.// ªi nu existã-n univers/ Mai mare crimã/ Decît – la coada unui vers/ Sã pui o rimã...”. GEORGE MILITARU

ficativ care se poate aplica unor pictori sau sculptori (De Chirico, Niki de Saint-Phalle). Colaborarea cu teatrul a unora dintre marii artiºti plastici a fost beneficã pentru arta spectacolului: unii s-au ,,contaminat” definitiv de ,,microbul” scenei ºi au devenit ceea ce numim ,,oameni de teatru totali” (Tadeusz Kantor, de pildã); alþii, dupã cîteva încercãri scenografice, ºi-au propus sã forþeze însãºi sinteza teatralã, scriindu-ºi singuri textul sau scenariul, regizînd

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Panait Istrati: ,,Nu existã artã mai mare decît aceea care luptã sã întroneze dreptatea pe pãmînt, sã-i facã pe oameni mai buni, sã ºteargã lacrimile celor care plîng, sã dea pîine celor flãmînzi ºi adãpost celor care dorm pe-afarã”.

De mii de ori

Ne despãrþim de mii de ori în viaþa asta dinadins fardatã, ºi n-avem loc în suflet de cocori sã corectãm o parte din eratã

ªi prea ciudat ºi prea nedrept e totul, nu recunoaºtem cã ne-am dat sentinþa cînd am cãzut într-un cazan în clocot punînd la încercare necredinþa Întoarcerile peste rînd din haos fac drifturi largi prin nopþile absente, de-ar fi corãbiile din pronaos cu orizontul consecvente Poate-ar cãdea din soare alte raze ºi-ar dezgheþa vremelnic Polul Nord, sã nu mai fie una dintre oaze atacul blestemat de cord Dar parcã nu ne pasã de cuvinte, cã nu le mai rostim decît ºoptit, sã nu le-audã exilatã-n minte tãcerea îngerului de granit Ne plouã vara urmele de sare, ne îngroapã iarna-n palide ninsori, dar sigur vine viaþa viitoare în care ne-am iubit de mii de ori ADI SFINTEª, 12 mai 2017

spectacolul ºi construindu-ºi ambianþa scenograficã, deseori renunþînd la prezenþa fizicã a actorului (Picasso). Dacã am enumera numai celebritãþile artelor plastice europene care au colaborat la spectacolele de teatru, operã sau balet, de la începutul Secolului XX încoace, lista ar fi impresionantã ºi ar cuprinde nume ca: Toulouse-Lautrec, Edward Munch, Leon Bakst, Marc Chagall, Pablo Picasso, Henri Matisse, Georges Braque, Maurice Utrillo, Max Ernst, Joan Miró, Wasssili Kandinsky, Paul Klee, Giorgio de Chirico, Salvador Dali, Ernst Barlach, Alexander Calder, Henry Moore, Giaccomo Manzù, Victor Vasarely, Jean Tinguély, Niki De Saint-Phalle. Mare parte din decorurile acestor artiºti s-au mãrginit la realizarea unor fundale pictate, purtînd, însã, pecetea stilului lor, pentru spectacole de balet, de exemplu. Alþii, însã, au revoluþionat concepþiile scenografice ale spectacolelor vremii, au reuºit sã îmbogãþeascã imaginea plasticã a spectacolului prin mijloace specific teatrale, ba chiar au creat ºcoli scenografice. Multe dintre schiþele de costume, fotografii dupã machete sau din spectacolele respective rezistã la comparaþia cu concepþiile actuale despre teatru. Scenografia contemporanã îi revendicã, pe drept cuvînt, ca înaintaºi ºi deschizãtori de drumuri, pe aceºti mari artiºti. DAN JITIANU


Pag. a 6-a –26 mai 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (24) Ciprian Porumbescu (2) ,,Iatã podul de la Areni. Aici s-a ivit Vodã Despot în faþa Tomºei. Rãzbit de foame ºi înfrînt, încoronat ºi îmbrãcat în veºminte aurite, cãlare pe calul sãu alb, s-a înfãþiºat dinaintea biruitorului, la podul din vale, unde l-a izbit cu topuzul, vãrsîndu-i sîngele în lutul frãmîntat de copite ºi ghiulele. Ajunºi în mahalaua oraºului, acolo era plin de cãruþe mici, cu poveri, cu oameni necãjiþi, pe feþele cãrora se citea sãrãcia. Uliþa mare era un adevãrat iarmaroc. Vînzãtorii de tot felul miºunau printre cãruþe, cãlãreþi, dughene, cîrciumi. Forfota ºi gãlãgia, duhoarea ºi murdãria stãpîneau peste tot. Trãsuri mari, nemþeºti, opreau în faþa unor cafenele. Mai încolo, un parc urît, pe aleile cãruia au ieºit la «ºpaþir» funcþionari cu straie negre, ofiþeri ºi domniºoare elegante, vorbind pesemne de moºii, de ranguri, de rochiile pe care le vor purta la balul prefectului. Cam asta era atmosfera acelei epoci. Ciprian nu l-a uitat niciodatã pe Herr Profesor Knauer, care mereu îl privea þîfnos: - No, Þiprien, sag’mir, was machst du dort? Du, blöder Valache, bagã de seamã cum te porþi! Aici e kaiserlich-königliches Obergymnasium, nu eºti la tine acasã... Cu greu putea trece cu vederea cã Ciprian era întotdeauna primul din clasã. La ora de muzicã, profesorul Nosievici întreba: - Cine vrea sã ne spunã lecþia? Se ridicarã mai mulþi elevi români, huþani, polonezi, profesorul fiind îndrãgit de aceºtia deoarece la orele lui se putea vorbi în limba românã ºi în polonezã. Cînd se ridicã din bancã pentru rãspuns, Ciprian i-a spus profesorului: - Socotesc cã ar fi bine ca lecþia sã o facem practic. - Foarte bine, Ciprian, vino cu vioara. Ce bucatã ai ales? - Douã cîntece populare româneºti, pe care le-am auzit în vacanþã, de la niºte sãteni din Voivodeasa. - Bine, te ascult.

Copiii-minune ºi experienþa reîncarnãrii (2) Sã-i lãsãm, pentru moment, deoparte pe interpreþi, ºi sã trecem la compozitori. Adesea se vorbeºte despre copilul-minune care a fost Gioacchino Rossini (1792-1868). La 11 ani, este cornist; în plus, cîntã sau acompaniazã la pian. La vîrsta de 12 ani este autorul a ,,ªase sonate pentru instrumente cu coarde”. La 14 ani compune prima sa operã (,,Demetrius ºi Polibus”). Prezintã cu succes opere bufe la Veneþia. Are 20 de ani cînd opera sa, ,,Tancredi”, repurteazã un succes triumfal. În acelaºi an (1813), prezintã celebra melodramã ,,Italiana în Alger”. Cum sã-l uitãm pe Camille Saint-Saëns (1835-1921)? Muzicianul reîncarnat se dezvoltã foarte viguros. În pofida unei maladii pulmonare, care îl slãbea, copilul, la cei 2 ani ºi jumãtate ai lui, alege ºi se dedicã pianului. Asimileazã în cîteva luni tehnica pianului, de la vestitul virtuoz Camille-Marie Stamaty. Începe sã cînte în public la vîrsta de 5 ani. Triumfã la 6 mai 1846, în sala ,,Pleyel”, din Paris. Nu are decît 11 ani. Este remarcat ºi cîntã la Curte. De notat cã era dotat cu o memorie muzicalã extraordinarã ºi cu o culturã fascinantã. Liszt va rãmîne uimit în faþa tehnicii sale de pianist, iar Wagner (un alt ,,supergrand”) se extaziazã în faþa uºurinþei cu care Camille Saint-Saëns descifreazã partitura la ,,Tristan”. Descifrarea unei partituri de orchestrã reprezintã o ispravã cu care puþini pianiºti se pot lãuda. Nu putem trece sub tãcere pe cel mai vestit dintre compozitorii-minune: Mozart. Despre el s-a spus ºi s-a scris totul. Wolfgang Amadeus Chrysosthomus s-a nãscut în 1756 ºi a murit în 1791. Primele sale compoziþii dateazã din anul 1762. Chiar de atunci era cunoscut ca interpret ºi fãcea turnee de copilminune. Ceea ce compune la vîrsta de 12 ani zdrobeºte operele contemporanilor sãi adulþi. La 8 ani a compus o simfonie comparabilã calitativ cu tot ce se cunoºtea în epocã, cu alte cuvinte, îºi egala confraþii adulþi. Curînd îi va depãºi. S-a spus numaidecît cã, datoritã tatãlui sãu, compozitor ºi ºef de orchestrã, prodigiosul tînãr a avut la dispoziþie totul în materie de muzicã... Dar ºi alte genii au avut copii (Mozart însuºi, Schumann, Liszt, Wagner º.a.), fãrã ca aceºtia sã fie copii-minune. Sã abandonãm tãrîmul muzicii ºi sã trecem în domeniul inteligenþei pure, spre a examina manifestarea reîncarnatului care a fost Jean-François Champollion (1790-1832), contemporan al lui Rossini. Voi cita, pur ºi simplu, ,,imposibilitãþile”, slujindu-mã de lucrarea de referinþã, intitulatã ,,Champollion”: ,,François a asimilat cu aviditate primele noþiuni de latinã ºi greacã, fãcînd uluitoare progrese privind lectura în aceste limbi, pãrînd cã înþelesul celor citite i se lãmurea imediat. Ar fi dorit

ROMÂNIA MARE“

Polemici Ciprian ridicã arcuºul ºi îl lãsã uºor pe strunã. Din tãcerea plinã de aºteptare izvora întîi o melodie linã ºi, încetul cu încetul, corzile prinserã a vibra tot mai puternic. Sunetele profunde alternau cu cele subþiri, într-un joc clocotitor care-þi cucerea inima. Profesorul rãmase cîteva clipe adîncit în vraja melodiei. Ridicã apoi ochii ºi zise: - Mãi copile, într-o zi... ne vom mîndri cu tine. ªi, de mai bine de un secol, ne mîndrim cu Ciprian. La Putna, o ceatã de liceeni puneau stemele, sus, pe portal. - Fain!, grãi mulþumit Slavici, privind stema cea mare a României, avînd deoparte ºi de alta Stema Bucovinei ºi a Ardealului. Lîngã el se afla Eminescu, ºi amîndoi auzirã o frînturã de vers, un glas energic, suind deasupra murmurului de cîntece: «Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,/ Þara mea de glorii, þara mea de dor...» Cînd flãcãul sfîrºi poezia, cei doi se apropiarã de dînsul. - Fain a fost, tinere. Zi-ne ºi nouã: din care parte eºti?, îl întrebã Slavici. - Sînt bucovinean. - Da’ poezia de unde o ºtii? - O ºtiu de mult. - Autorul? - Eminescu, rãspunse cu mîndrie Ciprian. - Îl cunoºti? - Numai din cele citite. - Atunci, faceþi cunoºtinþã. Ciprian se întoarse uimit cînd tînãrul cu plete mari, negre, cu ochii adînci, strãlucitori, spuse: - Mã recomand: Mihai Eminescu. S-au împrietenit, vizitîndu-se deseori ºi, la despãrþirea de la Putna, Eminescu i-a zis lui Ciprian: - Prietene, e un vis minunat. Îþi urez izbîndã. ªi cînd ne vom mai întîlni pe meleagurile astea sfinþite de strãmoºi, aº vrea sã te ºtiu încãrcat de glorie. Ce-ar fi sã ne dãm întîlnire? Tot aici, la Putna. În anul..., spune tu. - Eu? Poate... ºtiu eu... peste zece ani. - Nu! E prea aproape. Avem multe, multe de aºternut pe file. Propun sã ne întîlnim în anul... 1890”. (va urma) LILIANA TETELEA fierbinte sã se perfecþioneze în desen, însã nu avea profesor, ceea ce îl cufunda în adevãrate accese de melancolie, accese care se înteþirã din toamna anului 1799” (Hermine Hartleben, ,,Champollion”, Pygmalion, Paris 1984). Champollion s-a nãscut la 23 decembrie 1790, cãtre ora 2 noaptea. Ceea ce înseamnã cã încã nu împlinise 9 ani cînd a descoperit cu aviditate latina ºi greaca, cu textele lor, al cãror înþeles pãrea sã îi sarã imediat în ochi. Mai mult, el voia sã înveþe sã deseneze cît mai bine cu putinþã; fotografia încã nu exista, iar un viitor arheolog trebuia sã ºtie sã deseneze. Dacã vorbim de desen, nu avem în vedere mîzgãlelile copilãreºti. Nu mai împãrãºea de mult jocurile copiilor de vîrsta sa, el care, în chip de divertisment, nu citea decît din Homer ºi Vergiliu (...) în original. Era capabil sã recite pe de rost lungi pasaje din aceºti autori. Timp de 30 de ani, am predat lecþii la copii, adolescenþi ºi adulþi. Singurul nivel de învãþãmînt la care nu am predat niciodatã este grãdiniþa. Niciodatã nu mi-a fost dat sã întîlnesc un asemenea elev (...). Sã încheiem aceste rînduri demonstrative, prin a reaminti faptul cã Champollion era, la 19 ani, doctor în litere, secretar al Facultãþii de litere, profesor de istorie anticã. (...) El avea un rival mai în vîrstã. ªi încã ce rival! Este vorba de Thomas Young (1773-1829). Young a încercat zadarnic sã citeascã ºi sã traducã faimoasa ,,pierre de rosette”, onoare care îi va reveni lui Champollion. De reþinut: la 14 ani, Young cunoºtea graca, latina, franceza, italiana, ebraica, armeana, siriana, araba, persana, turca, etiopiana ºi, bineînþeles, limba sa maternã, engleza. Ca oricare dintre elevii noºtri buni, nu-i aºa? Ca oricine dintre noi, nu-i aºa? A fost, mai tîrziu, autorul teoriei propagãrii ondulatorii a luminii; s-a fãcut cunoscut ca medic, datoritã descoperirilor sale privind proprietãþile cristalinului ºi mecanismul acomodãrii vederii. Se va spune, din nou, cã miraculosul creier omenesc... aºa ºi pe dincolo. Încarnîndu-se, Young, ca ºi Champollion, îºi anexaserã bagajul gata fãcut, care le era necesar pentru misiunea lor. Înainte de a fi fost în Champollion sau în cromozomii X ºi Y, savantul era gata format. Savantul s-a reîncarnat cu tot cu inteligenþa sa, cu ºtiinþa sa de adult desãvîrºit. Nu se poate spune ce anume s-a reîncarnat: dacã ar fi fost vorba de savantul în întregul sãu, copilul-minune ºi-ar fi amintit ce fusese mai înainte. De fapt, nu sîntem fãcuþi dintr-un singur bloc, ci constituim un mozaic. Copiii-minune o dovedesc cu prisosinþã: ei nu sînt strãluciþi în toate domeniile cunoaºterii, ci într-unul singur, oricît de vast, acela al unei misiuni speciale, acela care a fost stãpînit de un singur om, într-o viaþã anterioarã. Sfîrºit CLAUDE-GÉRARD SARRAZIN

CIOBURI DE GÎNDURI

In vino veritas?... ªi-acum cînd toate s-au închis În cercul unei legi supreme, Cînd sufletul e un proscris... La viaþã cine sã te cheme?

Altarul tãu, de lacrimi plin, Va fi de-acum uitat de vreme, Iar cupa mea, cu nobil vin, La ce visãri sã mã mai cheme? Omar Khayyam, sã-mi stai departe, Cînd adevãru-n lanþuri geme... M-am sãturat de-atîta moarte, La viaþã cine sã mã cheme? Am strîns în cupa-mi de cristal În locul vinului dileme... Cã-n lume toate-s ca un val ªi-n sensuri cine sã ne cheme? Omar Khayyam, rãmîi departe În sfîntã veghe, peste vreme, ªi fie Domnul sã ne cheme Din somn, din rãtãciri ºi moarte. ªi-atunci în cupa mea de ceaþã, Celestul vin, lipsit de vinã, Sã ne trezeascã iar la viaþã Cu cea mai nobilã luminã!... ILARION BOCA

EDGAR CAYCE A ZBÎRCIT-O ÎN 1933...

Ridicarea Atlantidei Profetul ºi tãmãduitorul american Edgar Cayce, care a trãit între anii 1877 ºi 1945, a avut o faimã deosebitã în timpul vieþii ºi, în anumite cercuri, ea este recunoscutã ºi astãzi. Deºi nu avea studii medicale, deþinea o abilitate de diagnosticare supranaturalã ºi a fost consultat de cîþiva medici în cazuri dificile. Ideile sale despre atingerea ºi menþinerea unei stãri fizice bune, care era legatã de o atitudine mentalã adecvatã, s-au strecurat în medicina „holistã” de astãzi ºi în diferite credinþe New Age. Diagnosticele erau susþinute de o documentaþie temeinicã, dar, fiindcã era cunoscut ºi pentru profeþiile sale, afirmînd despre majoritatea cã se bazau pe cunoºtinþe pe care le dobîndea aflat în stãri de transã atinse în somn, a fost considerat (cum era de aºteptat) un „ºarlatan” de cãtre susþinãtorii practicilor medicale tradiþionale. Asemenea majoritãþii profeþilor, nu oferea date exacte ºi folosea un limbaj care îi permitea sã-ºi exprime ideile fãrã posibilitatea contrazicerii lor. Cutremurele, potopurile ºi rãzboaiele fãceau parte din profeþiile sale. Însã cea mai importantã predicþie a sa se referea la ridicarea din - ºi pieirea în Mare a continentului Atlantida. Ca mulþi alþii interesaþi de povestea Atlantidei, expusã pentru prima datã de Platon, deºi chiar ºi la acea vreme era consideratã „legendã”, Cayce credea cã Atlandida existase în apele Atlanticului, între Insulele Azore ºi Caraibe, privite drept rãmãºiþe ale continentului. Dintr-un motiv necunoscut, de data aceasta, Cayce a þinut sã specifice perioada ridicãrii Atlantidei. Jess Stern, care a scris un bestseller despre Cayce, intitulat ,,The Sleeping Prophet” ºi publicat în 1967, a adunat laolaltã diferitele afirmaþii ale lui Cayce pe aceastã temã, iar ceea ce a rezultat a fost faptul cã se vorbea despre apariþia anticipatã a unei mari pãrþi din Atlantida în 1968, sau 1969. (Scurta perioadã rãmasã de la apariþia cãrþii nu a afectat în nici un fel vînzãrile.) Urma sã se întîmple, undeva, în Marea Caraibilor. Bineînþeles cã Atlantida nu s-a ivit din adîncuri, fapt care a dezamãgit, probabil, milioanele de cititori de ziare de scandal din întreaga lume, iar locuitorii Insulelor Caraibe au rãsuflat uºuraþi. JOHN MALONE


Pag. a 7-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Pentru o lege împotriva defãimãrii Bisericii (urmare din pag. 1) O pãrere spusã aºa, din prima, ar fi cã organizaþiile evreieºti reacþioneazã supradimensionat – dar, reflectînd mai bine, îþi dai seama cã au dreptate; într-o lume în care totul este cãlcat în picioare, totul este batjocorit ºi tîrît în derizoriu, cei mai mulþi se feresc sã-i vorbeascã de rãu pe evrei ºi, mai ales, sã aducã o luminã proastã asupra momentelor dramatice al istoriei poporului ales. Da, evreii au dreptate ºi, ca în multe alte situaþii, oferã un exemplu care ar trebui luat în seamã. Deunãzi, Bucureºtii au suportat spectacolul ciudat, pentru unii chiar dezgustãtor, de un prost gust total, al „paradei homosexualilor“, aºa numita „Gay Pride“, ajunsã la a treisprezecea ediþie. În fine, hai sã spunem cã aceastã bãtaie de joc la adresa moralei româneºti este un preþ pe care trebuie sã-l plãtim pentru ca „fraþii mai mari“ din Occident sã ne mîngîie pe creºtet apreciativ… Problema este cã bãtãia de joc nu se opreºte la acest stadiu, ci se manifestã sub forma unui atac la instituþia fundamentalã a spiritualitãþii româneºti, Biserica Ortodoxã Românã. Iatã un fragment, scris de un puºti gay, colaborator al unui site cu mare audienþã, un stil de manifestare scrisã inventat, evident, tot în America. De ce are audienþã? Fiindcã este scris vulgar, insultãtor, obraznic, incult, cu un praf de lecturã de pe net, adicã exact cum place azi, mai ales celor care se cred cu „mintea dechisã“. Iatã un citat: „Indiferent cã eºti ateu militant sau pupãtor de hoituri profesionist, cînd Biserica se bagã peste un stat laic, avem o problemã, boss. (…) Nu ºtiu ce ciuperci tradiþionale o fi cules Coaliþia antiFamilie de pe stepele ruseºti, dar oamenii ãia trãiesc cu impresia cã homosexualitatea e ca creºtinismul (sic!) - poate sã-þi fie bãgatã pe gît, cu forþa. (…) Doamne-Doamne însuºi e trei - doi bãrbaþi ºi-o pãsãricã”. Prezint scuze cititorilor cã le-am oferit o asemenea lecturã…, dar ce-aþi zice sã înlocuim cuvintele „Bisericã“ ºi „creºtinism“ cu noþiuni aflate în atenþia Anti Defamation League? Cam în cîte ore credeþi cã s-ar declanºa acþiunea procuraturii împotriva autorului unor asemenea cuvinte? Sigur, nu se pune problema, pentru cã de Holocaustul evreilor (mai nou, ºi al þiganilor) nu ai voie sã te atingi, legea interzice categoric, în schimb Biserica Ortodoxã Românã, creºtinismul ºi chiar Dumnezeu pot fi cãlcate în picioarele batjocurii fãrã limite – libertate totalã, cã doar am suferit o revoluþie! Sincer, cît de normal vi se pare aºa ceva?! Ce s-ar întîmpla dacã am propune o lege – ºi mã gîndesc tot la o iniþiativã cetãþeneascã – de modificare a Codului Penal, în sensul pedepsirii oricãror atacuri ºi contestãri la adresa instituþiei Bisericii Ortodoxe Române ºi a Patriarhului? Se spune tot în imundul text cã „Biserica se bagã peste un stat laic“. Problema este tocmai cã nu se bagã! Aºa cum spuneam, spiritualitatea, în acceptul actual al noþiunii, este formatã din culturã, gîndire filosoficã ºi ºtiinþificã, ºi credinþã, religie. Ortodoxia este cea mai veche ºi mai ori-

ginalã dintre aceste trei componente, ca atare, este definitorie pentru spiritualitatea româneascã. Este, cum spun istoricii, element de continuitate, dar ºi de rezistenþã, ºi chiar existenþã naþionalã. Morala, cu toate cã a suferit schimbãri, a avut drept ax fundamental principiile biblice. Sigur cã, în diverse perioade, societatea a simþit nevoia laicizãrii. Ce s-a întîmplat atunci – fie a apãrut formula de cult al personalitãþii, fie au urmat perioade de decadenþã. Ceea ce vedem ºi acum. Justiþia, ca sistem legislativ-juridic, care a dat naºtere ºi ansamblului de drepturi ale omului, este doar o expresie a moralei publice în schimbarea ei. De aceea nu e firesc sã pedepseºti fapte din viaþa intimã a individului sau a familiei, poþi, cel mult, sã sfãtuieºti de bine, dar de aici ºi pînã la promovarea, fãrã limite, a unor chestiuni care þin de imoralitate este o diferenþã uriaºã. Prostituþia ºi cultul vieþii imorale, ansamblul ºarlataniei New Age, exploatarea aproapelui, sãdirea fobiilor, negarea istoriei, a modelelor etc., etc. De aceea afirm cã Biserica, din pãcate, nu face parte din decizia statului. Mã gîndesc cã formula „Nihil sine Deo“, „Nimic fãrã Dumnezeu“, însoþeºte multe monarhii, inclusiv istorica regalitate a României. Cum ar fi acum sã reintroducem acest principiu? Va veni alde autoraºul cel glumeþ sã spunã cã are dreptul sã-L defineascã drept „doi bãrbaþi ºi-o pãsãricã“?! Pînã una alta, însã, revin la ideea unei legi care sã apere instituþia fundamentalã a spiritualitãþii româneºti de defãimãri ºi defãimãtori, exact cum legi ºi instituþii româneºti ºi internaþionale apãrã memoria sacrificiului evreilor, fundament al spiritualitãþii statului evreu modern ºi al comunitãþii evreieºti din toatã lumea. O lege al cãrei scop prioritar sã fie acela de a apãra, nu de a pedepsi - ci mai curînd de a descuraja, un principiu, de altfel, modern, aplicat în multe domenii ºi pe la case mai mari. Trãim sã vedem cum tot ce este instituþie a democraþiei este terfelitã – de la Parlament la Preºedinþie, de la aleºii populari la cei puºi sã apere sau sã judece; creatorii români, în viaþã, dar mai ales cei trecuþi în istorie, sînt atacaþi sub pretextul libertãþii; la fel istoria ºi personalitãþile, tradiþiile, valorile-reper – nimic nu scapã acestei „libertãþi“. De fapt, acestei degenerãri – „good news, no news“ a devenit un principiu de referire la orice e românesc, spre deosebire de „minoritãþile“ de orice fel, care sînt „cool”, „europene“, „civilizate“. Bine, zic, fie ca voi, trãiþi cum vreþi, dar putem sã salvãm mãcar o instituþie de murdãria acestei bãloºenii perverse, alienate ºi degenerate, care se pretinde „libertate“? Ar fi prea mare sacrificiul „democratic“ dacã am interzice, prin lege, defãimarea filonului spiritualitãþii noastre? „Limba noastrã-i limbã sfîntã,/ Limba vechilor cazanii” - despre asta ar fi vorba în motivarea legii, de a apãra ceea ce a apãrat o istorie întreagã - Biserica, fãrã de care nu am fi avut „limba noastrã“, nu am fi existat ca spirit, deci nici ca naþiune.

Amatorism în Partidul România Mare Preocupat sã-i fie lui BINE, dar confuz cu privire la vitorul PRM, Escu lasã conducerea partidului pe mîna unui fost democrat-liberal, devenit naþionalist de conjuncturã, cu o vechime de doar cîteva luni în PRM, numit din pix preºedinte la Filiala Ilfov a PRM. Pentru Escu mai important este sã meargã liniºtit sã predea lecþii de matematicã. Preºedintele part-time cînd este vorba de responsabilitãþi, Escu, pune sub semnul întrebãrii participarea PRM la alegerile locale parþiale de pe 11 iunie, trimiþînd în teritoriu un document monument al prostiei, semnat, însã, de acel democrat-liberal agricol, conform cãruia PRM candideazã de unul singur la alegerile parlamentare din 11 iunie.

Sîntem convinºi cã, datã fiind vîrsta înaintatã a semnatarilor, ei vor sã vinã mai repede alegerile parlamentare, pentru cã riscã sã nu îºi vadã nepoþii în postura de candidaþi. Asta dacã nu cumva partidul pe care îl batjocoresc nu are sã fie radiat între timp. Cei cu mintea acasã nu înþeleg cum de aceºti doi bãtrînei se numesc parte din Alianþa BINE, cînd candideazã separat? Cum de mint cu o aºa neruºinare ºi nimeni nu îi trage la rãspundere? Cum de tocmai aceºti farisei ai naþionalismului vin ºi spun cã este nevoie de normalitate în aceastã þarã, cînd mint un electorat care, în mod natural, nu acceptã minciuna? PRM-ISTUL DE VEGHE

Viermii puterii de convingere Vorbind aiurea, într-un context revoluþionar, cineva se tot întreba unde sînt antreprenorii. De ce nu ies ei în stradã sã se lupte cu jandarmii ºi de ce nu se lipesc de pancarte scoborîtoare de voievozi pentru a duce la groapã un regim autoritar, lacom ºi plin de bube al unei naþiuni îngheþate, parcã, într-un alt timp. Mulþi se întreabã, mai ales cei care nu se pricep nici mãcar ce întrebãri sã punã, darãmite sã mai ºi rãspundã la ele, de ce Puterea de acum este atît de hulitã ºi de ce toþi cei care acum ne pãstoresc au ajuns sã fie atît de iubiþi de majoritatea socialdemocratã, dar, ca un fãcut, atît de urîþi de cãtre o minoritate care nu-ºi mai gãseºte locul pe nicãieri. Sînt mulþi cei care nu vãd în spatele uºilor nici mãcar cu ochii minþii, cu atît mai puþin cu ochii unui cititor atent al jurnalelor. Oare locatarul de la Cotroceni, oare cel care spioneazã cai verzi prin Palatul Victoria, oare cei care stau în fotoliile din Parlament îºi pun vreodatã întrebarea: cum se face cã încã mai trãiesc întreprinzãtorii cei fãrã de partid? Ei ºtiu, oare, cã afacerile cresc ºi coboarã strict dupã cum te afli în cercul încrederii politice? Vãd ei cã tot ceea ce nu e trandafiriu merge ceva mai prost, spre foarte prost? Nu mã refer aici la micile chioºcuri cu „de toate” ºi nici la extrema cealaltã, a marilor afaceri cu potenþial multinaþional. Nu vorbim de capitalul strãin pe care, evident, aºa-ziºii afaceriºti de partid nu au curajul sã-l sape. Mã refer strict la antreprenorii români, companiile care, cît-de-cît, au reuºit sã creascã, sã aducã un minimum de confort psihic, ºi chiar material, angajaþilor lor, cei care, ani ºi ani, au reuºit sã acumuleze ºi sã deruleze sume de bani, pe bune, fãrã sã se conecteze la Bugetul de Stat. Mã refer la oamenii de afaceri adevãraþi, cei pentru care fiecare zi este o provocare, cei care, pe lîngã concurenþã, mai au de înfruntat ºi un vierme pesedist, crescut la umbra roºie a mentalitãþii comuniste. O spumã roºie precum trandafirii (sigla partidului de la Putere – nota red.), care se foloseºte de poziþia politicã pentru acaparare de bucãþi mari din piaþã ºi de îndepãrtare a oricãrui adversar economic de pe felia lui. Dacã mergi sã-i întrebi pe cei care încearcã sã supravieþuiascã, pe acei antreprenori care, cu voia sau fãrã voia lor, nu au tangenþe cu politica, toþi îþi vor spune cã dacã nu eºti PSD-ist nu ai cum sã creºti, cã aceºtia, spre deosebire de alte partide care s-au perindat pe la Putere, acum nu se mulþumesc doar cu cîºtigarea contractelor cu statul. Ei au intrat plini de noroi moral ºi pe piaþa liberã, a firmelor private. Prin diverse sugestii, telefoane ºi intervenþii, companiile mari, chiar ºi cele internaþionale, preferã sã lucreze cu firme oarecum agreate de cãtre un anumit partid sau doar cotizant/simpatizant al vreunui om politic important. Grosul financiar se îndreaptã cãtre ei, iar restul, firimiturile, dacã mai rãmîn, merg spre acei antreprenori necoloraþi politic. Cam asta, de fapt, este realitatea, asta, de fapt, este problema. Ei, pesediºtii, sau udemeriºtii, vorbitorii de limbã maghiarã, sau cine mai voteazã în favoarea Puterii, ºi-au întins tentaculele peste mediul de afaceri din România ºi, din acest motiv, ura împotriva lor se amplificã pe zi ce trece. Ei se numesc oameni de afaceri ºi deruleazã milioane de euro prin firmele lor cãpuºã. Ei se numesc „bisnismeni”, dar, de fapt, sînt niºte lipitori bine prinse de bugetul României. Sînt bine înfipþi în piaþa liberã ºi nu se vor lãsa prea repede daþi jos de acolo. Iatã de ce, în acest moment, în România s-au polarizat douã curente, situate pe poziþii rãzboinice. Una majoritarã, nedreptãþitã, ºi una mai micã, un nucleu dur, care se þine cu dinþii de ceea ce a apucat sã muºte. Dacã românul ar deschide ochii ºi ar avea puterea de a privi ce se întîmplã dincolo de imaginea Armani a omului politic, ar putea sã vadã un tip mascat, masiv, cu privire rea, cu un sac în spate, care, la lumina unei laterne, dispare peste hotare, fãrã sã fie prins (vezi cazul lui Sebastian Ghiþã – nota red.). Ar mai putea vedea cã de o parte ºi de alta a drumului sau spre graniþã stau diverse instituþii ale statului, care, pe de o parte îl filmeazã, dar care, totodatã, îi netezesc drumul spre alte tãrîmuri. Ei ºtiu cã filmarea are sã valoreze enorm peste un timp.


Pag. a 8-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ BãsescuCry – un nou atac cibernetic SRI îºi va schimba numele în Poliþia Politicã II În zilele urmãtoare, omenirea va fi afectatã de cel mai distrugãtor atac cibernetic, de la inventarea Internetului încoace. Trupe speciale de IT-iºti, recrutate direct din Centrul Vechi, unde stãteau la o bere, au fost mobilizate pentru a asista ºi, eventual, a contracara atacul care are sã vinã. Denumit BãsescuCry, virusul are ca obiectiv aflarea reþetei prin care politicienii români s-au îmbogãþit rapid ºi legal, în detrimentul distrugerii României, unde se aflã depozitaþi toþi banii furaþi, precum ºi modul în care ajungi preºedintele unei þãri democratice, fãrã ca naþiunea sã doreascã acest lucru. Virusul se va rãspîndi în toate computerele din lume, inclusiv în cele care nu sînt conectate la Internet, ºi vor cãuta acele formule matematice, acele Legi speciale ºi contracte cu statul care au permis furtul unei naþiuni, precum România, dar ºi a altor þãri

care se confruntã cu astfel de probleme. În momentul în care acele fiºiere vor fi gãsite, vor fi trimise cãtre toate secþiile de poliþie din lume, în speranþa cã cineva va avea suficient curaj sã-i aresteze pe politicienii corupþi. Într-un mesaj postat pe Internet, iniþiatorii celui mai devastator atac cibernetic, teleormãneni la origine, au încercat sã se apere ºi sã îºi justifice gestul printr-o întrebare retoricã: cum de au ajuns atît de bogaþi ei? Cum a ajuns România atît de sãracã? Dupã BãsescuCry, un alt virus va urma, ºi mai devastator, cu nume de cod DragneaCry, care va iniþia un program de urmãrire la nivel global a tuturor tranzacþiilor cu Bitcoini. Fondurile astfel identificate vor fi transferate în conturile din Brazilia, locul unde preºedintele PSD îºi petrece fiecare sfîrºit de sãptãmînã în compania unor asistente specializate în dans la barã ºi shopping.

Dragnea 1, primul avion invizibil românesc Prezent în mijlocul celor mai vii dintre români, Dragnea Liviu, zis ºi Brazilianul din Nanov, a decretat cã România are nevoie de o industrie aeronauticã puternicã, bazatã pe cunoºtinþele acumulate încã de pe vremea lui Traian Vuia. Principalul argument al liderului PSD este acela cã, atunci cînd poporul se va trezi ºi va înþelege cã politicienii au furat þara ºi viitorul lui ºi al strãnepoþilor lui, este nevoie de mijloace de deplasare rapidã ºi cît mai puþin la îndemîna mulþimilor care-i vor urmãri sã-i linºeze. „Dacã Ceauºescu ar fi avut un elicopter cu razã medie sau mare de acþiune, sigur scãpa de gloanþe la Tîrgoviºte, ºi acum încã mai eram strungar pe la Întreprinderea Rulmentul din

Avînd în vedere cã, în ultimii 10 ani, Serviciul Român de Informaþii, SRI, a avut reale progrese doar cînd a fost vorba de a lupta împotriva propriului popor, politicienii au luat în considerare schimbarea numelui acestei instituþii în Poliþia Politicã II – PPII – ºtiind cã este o a doua renaºtere a acestui nume, dupã perioada imediat urmãtoare instaurãrii comunismului în România. „Se pare cã de fiecare datã cînd o altã orînduire socialã se instaureazã într-un stat, ceea ce se dezvoltã cel mai rapid este poliþia politicã, atunci cînd cei care au preluat puterea îºi consolideazã poziþia prin distrugerea sau anihilarea celor care îi pot compromite”, a declarat Stalin Escu, secretarul Comisiei de Autocontrol al SRI, viitoare PPII. Confom sursei citate, este recunoscut oficial cã, dacã acum cîþiva ani se proceda la aruncarea în închisoare a celor care puteau sã devinã un pericol, în democraþie metodele sînt mult mai civilizate, doar cã au acelaºi efect. „Acum se rezolvã prin linºaj mediatic, într-o primã etapã. Dacã nu funcþioneazã, apelãm la dosare-beton, fabricate responsabil de cãtre cei care ne servesc, ºi abia apoi, dacã nici aºa nu funcþioneazã, apelãm la lucruri mai

Alexandria”, a declarat Liviu Dragnea, în timp ce trasa cu o sfoarã prima linie de asamblare a primului avion românesc Dragnea 1, total invizibil pentru popor, dar extrem de util politicienilor corupþi. Acest tip nou de aparat are capacitatea de a ateriza ºi decola de pe orice clãdire înaltã, poate sã zboare nedetectat prin mediu ostil ºi are setate ca destinaþii aeroporturi din þãri care nu au tratate de extrãdare cu România. Avionul, un miracol al ingineriei româneºti,

a fost proiectat de liberalul Radu Berceanu la Craiova ºi finanþat cu doar 2% din valoarea furatã de politicieni din România, în ultimii 10 ani. Minunea aeronauticã româneascã va fi însoþitã de primul portavion românesc, la fel de invizibil ºi el, care va fi lansat în curînd, în apele internaþionale ale Mãrii Negre.

Bancul sãptãmînii Unul dintre consilierii lui Bãsescu merge la acesta înainte de turul doi al alegerilor prezidenþiale: – Dom' ºef, am o veste proastã ºi una bunã! – Zi-o pe aia proastã întîi! – Geoanã are 60%! – Pãi bine, mãi, atunci ce veste bunã ai putea sã-mi mai dai? – Staþi liniºtit, ºefu’, cã dvs. aveþi 70%!

Premierul MEU, Guvernul MEU, Armata MEA, Jurnalul MEU! M-am trezit cu o dorinþã nestatutarã de scris. Oare intrã în contradicþie cu postura mea de preºedinte, aaa... pardon, guvernator de România? Este deja ora 9,00 ºi nu am primit încã instrucþiunile de la Merkel, oare ce pot face azi fãrã ele? Afarã, SPP-ista de la uºã mã întreabã din priviri ce decizii bune pentru þarã am sã iau azi. Oare eu ºtiu?! Poate cei de peste Ocean îmi trimit mai repede instrucþiunile. Ultima oarã mi-au spus sã fiu mai bine uns la umeri, dar nu am reuºit sã înþeleg clar cu ce anume sã mã ung. La TV iar apare mustãciosul ãsta de la PSD. Oare nu are familie, aºa, ca mine? Oare în Alexandria existã viaþã? Cineva spunea pe aici cã în Teleorman morþii voteazã în general, ãsta

puþin ortodoxe, gen ungerea cu catran ºi tãvãlirea prin fulgi”, a adãugat Stalin Escu, spunînd cã „poliþia politicã nu a fost inventatã de noi, românii, ea fiind prezentã încã de pe vremea Imperiului Roman, cînd legionarii secreþi prindeau porumbeii de comunicaþii ai opozanþilor politici ºi îi chinuiau pînã spuneau tot. Democraþia nu este perfectã, dar nu existã ceva mai bun pentru adormirea vigilenþei poporului în faþa furtului organizat al politicienilor”. Chiar dacã nu românii au inventat poliþia politicã, tot mai mulþi sînt cei care sînt de acord cã naþiunea românã este cea care a adus aceastã muncã pe înaltele culmi ale eficienþei.

parcã totuºi e viu. Sã vedem, ce spune el aºa important? Cã vrea sã dezvolte industria aeronauticã... Hm, nu sunã rãu, dacã avea un elicopter mai deºtept, pînã ºi Ceauºescu scãpa în ’89. Nu zice rãu bãiatul ãsta, e clar cã noi avem nevoie de avioane ºi elicoptere, doar aºa o sã scãpãm de furia celor mulþi cînd vor afla cã i-am vîndut pe ei, pe copiii ºi strãnepoþii lor. Da, trebuie sã facem aºa, o sã pun sã-l sune sã vinã pe la mine sã discutãm. Foarte tare ideea! De ce nimeni din PNL nu gîndeºte? Nici mãcar Buºoi nu dã semne cã are viziune. Dar tot cred cã el e cel mai bun de preºedinte acolo, doar aºa facem praf partidul ca sã-l cumpere Cataramã pe degeaba. Deºtept bãiatul ãsta, dacã se pricepe la politicã aºa cum se pricepe la

saltele, e clar cã avem ºanse sã lãsãm cale liberã USRului MEU, cã tare bun bãiat este Nicuºor. E 9,30, ºi încã nu a venit nimic pentru mine. Nici un fax, nici un email, nimic! Dacã pînã la 10,00 nu primesc nimic, plec în vacanþã, altfel mã obligã ãºtia sã iau vreo decizie ºi cine ºtie pe cine mai supãr. Cei de la SRI îmi spun cã luni am deja aranjatã o plecare la Braºov. Bun aºa, e la doi paºi de Sibiu, aºa cã trec sã vãd dacã Chiparosul MEU e bine udat. Mã simt tare legat de oraºul MEU, Sibiul... dar e ciudat cã nu simt nimic pentru þara asta... cum se numeºte... România, parcã... nu, nu o simt ca fiind a MEA, oare de ce? Am de semnat niºte Decrete pentru care am primit deja aprobare de ieri. Vãd cã e ceva cu Sãnãtatea, iar mai vor ãºtia bani? Nu înþeleg poporul ãsta, nu poate merge ºi el la Viena? Sau mãcar la turci, unde s-a operat Ponta? Vor întreprinderi mici ºi mijlocii? Bine cã nu vor mari, cã sigur nu ne dau voie prietenii noºtri, nemþii. Parcã aºa mi-a spus Angela cînd am fost ales, fãrã întreprinderi româneºti mari, cã industria nemþeascã nu are nevoie de concurenþã.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU


Pag. a 9-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

„Intreitul Stîlp al Cerului“ de la Peºtera Ialomiþei, consideratã cel mai important Centru Energetic natural al Planetei ªtiaþi cã Muntele Sacru al dacilor se aflã în regiunea Bucegi, iar legendele din jurul acestui loc sînt de-a dreptul impresionante, atrãgînd tot mai mulþi vizitatori? Tot aici se aflã ciudata Peºterã Ialomiþa, care, conform specialiºtilor, este cel mai important Centru Energetic natural al pãmîntului. Legendele spun cã aici a poposit unul din apostolii care a fost trimis de Isus Christos sã creºtineze strãmoºii noºtri. Peºtera Ialomiþei este situatã în localitatea Moroeni, judeþul Dîmboviþa, pe versantul drept al Cheilor Ialomiþei, la o altitudine de 1.660 m, scobitã în calcarele jurasice ale Muntelui Bãtrîna. Numele acesteia vine de la rîul Ialomiþa, care izvorãºte la 10 km distanþã din circul glaciar numit Obîrºia Ialomiþei, situatã sub Vîrful Gãvanele (2.479 m), aflat la 600 m de Vîrful Omu ºi la o distanþã mai micã de Vîrful Ocolit, numit ºi Bucura Dumbravã.

Întreitul Stîlp al Cerului Dupã unii autori, aceste trei vîrfuri formeazã Întreitul Stîlp al Cerului, menþionat în tradiþia anticã, pe care cercetãtoarea Cristina Pãnculescu îl numeºte cel mai

Misterul celor douã culturi gemene de pe malurile opuse ale Atlanticului (3) Bijuterii reprezentînd animale antitetice Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii îºi împodobeau morþii cu bijuterii de aur (coliere ºi brãþãri), la capãtul cãrora creau chipuri de animale gemene, privind în direcþii opuse. Acestea simbolizau puterile noastre de om/animal, aflate într-un echilibru perfect ºi etern. Aceastã stare de echilibru este modul în care se obþine transformarea alchimicã – aurul.

important Centru Energetic Informaþional natural al Planetei: „Centrul lumii, unde se face legãtura dintre cer ºi pãmînt, unde este Poarta de ieºire din masivul terestru, unde creºte Arborele vieþii“. Aceasta prezintã în cartea „Taina Kogaiononului – Muntele Sacru al dacilor“ concluziile ºi argumentele pe care se bazeazã aceste concluzii rezultate în urma unei munci de cercetare întreprinsã pe parcursul a patru ani în Munþii Bucegi, cercetare bazatã pe studii de mitologie comparatã, istorie veche, folclor ºi artã veche româneascã, istoria religiilor, hermeneuticã ºi ºtiinþe tradiþionale în general. Zona care conþine acest Centru este Sanctuarul principal – Altarul Kogaiononului. Deci Muntele Sacru al dacilor se aflã în Bucegi; el este structurat pe trei nivele, care corespundeau la tot atîtea trepte de iniþiere: – primul nivel: Peºtera lui Zalmoxis, identificatã cu Peºtera Ialomiþei, în 12 mai 1986; – al doilea nivel: Platoul Babelor, unde se aflã Sfinxul, de la care a început totul, în 25 noiembrie 1984; – al treilea nivel: Zona Vîrfului Omu, care este Sanctuarul principal. Se spune cã în Peºtera Ialomiþei a poposit ºi Apostolul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Christos, cel trimis sã încreºtineze România. „În fundul vãii Ialomiþei, nu departe de primele ei începuturi, sfredelitã într-un perete stîncos, înalt de peste 100 m, ºi în mijlocul unui defileu sãlbatic, umed ºi întunecos, strãbãtut ca o vijelie de valea zgomotoasã, se aflã cunoscuta ºi mult-cercetata Peºtera Ialomiþei, una dintre cele mai importante excavaþiuni din Carpaþii Meridionali”. Aºa localiza în anul 1924 peºtera Mihai Haret, în cartea sa „Peºtera Ialomiþei ºi Casa Peºtera“. („Business Magazin“) cãutarea atingerii perfecþiunii, care ne duce mai aproape de casa noastrã celestã, spiritualã, ºi originea noastrã eternã.

Uºi trapezoidale Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au construit uºi trapezoidale. Aceastã formã semnifica avansarea spiritualã. Forma trapezului este asemãnãtoare cu cea a triunghiului, care înseamnã ascensiune ºi transcendere spiritualã. Uºile trapezoidale se întîlnesc în multe culturi antice. Ele au legãturã cu starea în care se

MOZAIC Sfatul medicului

Tehnicã prin microfracturi (foraje) Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a DR. TAREK NAZER lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United. Tehnica prin microfracturi (foraje) este o metodã simplã, ieftinã ºi eficace pentru a trata leziunile de cartilaj. Aceastã tehnicã implicã efectuarea de foraje (gãuri) în cartilaj pentru a produce o zonã de microfracturi ºi pentru a activa procesul de vindecare. Tehnica prin microfracturi a fost descoperitã în 1980, însã, este recomandatã ºi în ziua de azi pentru tratamentul leziunilor de cartilaj cu diametrul mai mic decît 15 mm.

Cînd este indicatã tehnica prin microfracturi (foraje) * Leziuni de cartilaj mai mici de 15 mm; * Pacient în vîrstã de pînã la 50 de ani; * Persoanele cu BMI mai mic de 25.

Procedura chirurgicalã Se pãtrunde pe calea artroscopicã în articulaþie ºi se identificã zona cu leziune de cartilaj; se îndepãrteazã cartilajul instabil ºi deteriorat, se folosesc instrumente speciale, unde se practicã microfracturi pînã la zona subcondralã ºi la o distanþã de 2 mm una faþã de cealaltã. În acelaºi timp, se pot trata ºi alte leziuni asociate articulaþiei. Aceastã procedurã se efectueazã doar prin douã mici incizii ºi sub controlul unei camere mici, introdusã în articulaþie, asigurînd medicului o vizionare foarte bunã.

Recuperare Pacientul, în stadiul post-operator, va merge cu cîrje timp de 4-6 sãptãmîni, fãrã sprijin pe membrul operat, apoi urmeazã un program de recuperare ºi infiltraþii intra-articulare cu acid hialuronic, PRP (plasmã îmbogãþitã cu trombocite), sau infiltraþii cu celule stem. www.artroscopiedegenunchi.ro

Cranii alungite Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii alungeau craniile copiilor lor, pentru a le ascuþi simþurile ºi pentru a le îmbunãtãþi percepþia spiritualã. Aceastã practicã bizarã, similarã ambelor culturi, nu a ridicat semne de întrebare cercetãtorilor moderni, cel puþin nu cît ar fi trebuit.

Zidãrie în piatrã similarã Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au construit ziduri de piatrã similare ca tehnicã pînã în cele mai mici detalii – tãierea, bombarea ºi înclinarea pietrelor. Care este raþiunea pentru care ambele culturi au aplicat acelaºi procedeu ºi cum poate fi explicat acest lucru?

gãsea umanitatea în trecutul îndepãrtat, cînd oamenii erau calmi ºi capabili sã atingã nirvana. Acest tip de uºã este simbolul înaltei înþelepciuni pe care o posedau în acele vremuri strãmoºii noºtri antici.

ªerpi sculptaþi deasupra uºilor Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii sculptau doi ºerpi plasaþi simetric deasupra uºilor trapezoidale prin care se intra în temple. În mod sigur, aici este vorba de echilibrarea energiilor opuse, prin simbolul acestor animale gemene, reprezentate simetric în dreapta ºi în stînga uºii. Aceastã imagine a contrariilor în echilibru este „idealul“ care li se preda celor care treceau pragul acestor clãdiri, pentru a deveni mai spirituali.

Precizie în tãierea pietrei Atît meºterii egipteni, cît ºi cei pre-incaºii/incaºii au tãiat pietre masive cu atîta precizie, încît nu poþi introduce o coalã de hîrtie între douã blocuri de piatrã; ºi aceasta, fãrã a folosi mortar. Acest fapt simbolizeazã

Obeliscuri cu hieroglife Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/ incaºii au construit ºi ridicat obeliscuri sacre, ca dispozitive de putere masculinã, fertilitate, naºtere, longevitate, forþã. Obeliscurilor li se acorda un respect deosebit, acestea numãrîndu-se printre cele mai venerate simboluri. (va urma) RICHARD CASSARO


Pag. a 10-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Cãsãtoriile lui Tudor Arghezi (2) Cea de-a doua cãsãtorie a lui Tudor Arghezi a avut loc în toamna anului 1916, în timpul rãzboiului. (Aºadar, în februarie 1919, cînd a fost condamnat pentru ,,trãdare de patrie” ºi trimis în spatele gratiilor la închisoarea Vãcãreºti, împreunã cu Ioan Slavici ºi alþii, el era iarãºi cãsãtorit, ºi cea de-a doua soþie îi fãcea dese vizite la vorbitor. Fiindcã veni vorba de puºcãrii, sã mai zãbovim o clipã. În toamna anului 1943, Arghezi tocmai isprãvise pamfletul ,,Baroane” ºi se pregãtea sã-l publice, a doua zi, în ziarul ,,Informaþia zilei”. Conºtient de urmãri, el ºi-ar fi chestionat familia dacã poate sã se descurce singurã. Cum, în cele din urmã, soþia lui, Paraschiva, ºi copiii lor, Mitzura ºi Baruþu, ºi-au dat avizul, el le-ar fi spus: ,,Foarte bine! Mãrþiºorul e la doi paºi de Vãcãreºti, aºa cã n-o sã vã fie greu sã mã vizitaþi...”. Din fericire, el a fost închis în Lagãrul de la Tg. Jiu, unde nemþii n-au putut sã pãtrundã, ca sã-l lichideze. Putem spune cã Arghezi a fost mereu în contratimp cu istoria: a fãcut puºcãrie ºi cînd a fost cu nemþii, în 1919, ºi cînd s-a ridicat împotriva lor – 1943). Aleasa inimii lui Arghezi era Paraschiva Burdea, o bucovineancã de 26 de ani. ªi de data aceasta, el a completat un formular-tip: ,,Subsemnaþii Ion N. Teodorescu, major, divorþat, cetãþean al statului român de protecþie românã, de religie ortodoxã, în vîrstã de ani 36, nãscut în comuna Bucureºti, domiciliat în comuna Bucureºti, strada Bd. Elisabeta No. 62, în enoria Bisericii Sf. Constantin, fiul d-lui Nae Teodorescu, de profesiune agricultor, domiciliat în comuna Piteºti, Strada Egalitãþii No. 15 bis, ºi al d-nei Maria – moartã/ ºi Paraschiva Burdea, majorã, necãsãtoritã, cetãþean al statului român

de protecþie românã, de religie ortodoxã, de profesiune fãrã, în vîrstã de ani 26, nãscutã în comuna PleºeºtiSuceava, domciliatã în comuna Bucureºti, strada Bd. Elisabeta No. 62, în enoria Bisericii Sf. Constantin, fiica d-lui Gavril Burdea – mort, ºi al d-nei Elena – moartã, vrem sã ne unim prin cãsãtorie. Semnãturile I.N. Teodorescu - Paraschiva Burdea. S-a perceput lei ºase (6) cu biletul No. 2840, din 31.X.1916”. Dupã cele douã publicaþii de cãsãtorie, afiºate la Casa Comunalã ºi la uºa bisericii enoriale, are loc cãsãtoria civilã. Avînd în vedere perioada tulbure a rãzboiului, bãrbaþii trebuiau sã depunã la dosar o autorizaþie de cãsãtorie, eliberatã de ministerul de resort. La fel procedeazã ºi T. Arghezi. ,,Ministerul de Rãzboi 7 Deciziunea ministerialã No. 42/916, publicatã în Monitorul oficial No. 146 ºi Monitorul poºtei No. 24. P.R. din 30 sept. 1916. AUTORIZAÞIE DE CÃSÃTORIE. Subscrisul comandant al companiei a II-a de jandarmi, detaº. Bucureºti, aprob cãsãtoria soldatului Teodorescu N. Ion, din Batalionul de jandarmi, cu domniºoara Paraschiva Burdea. No. 17 1916, luna noiembrie, ziua 5/ COMANDANTUL COMP. DE GENDARMI Bucureºti, Cãpitan Mircea”. Dar Paraschiva Burdea nu dispunea de certificat de naºtere, fapt pentru care viitorul soþ ºi martorii ,,se pun chezaºi precum cã domniºoara de faþã este chiar persoana în chestiune”. Actul de cãsãtorie menþioneazã cã ,,nu s-a fãcut contract dotal”. Pe manºeta actului, în stînga, sînt inserate deciziile Direcþiei Generale a Miliþiei, numerele 385 ºi 386, din 16 aprilie 1956, prin care celor doi soþi li s-a schimbat numele: ,,Soþul - schimbat numele din THEODORESCU în ARGHEZI, iar prenumele din ION în TUDOR, de asemeni, soþia – schimbat

Turnul de Fildeº (3) Materialul de faþã descrie o ºedinþã a Cenaclului literar ,,Liviu Rebreanu”, din Piteºti, în care personajele sînt reale, dar, în text, apar cu alte nume. De pildã, Misail Crîlovici este, de fapt, Mihail Ilovici, omul care mi-a fost prieten ºi mentor literar. În amintirea lui am scris acest capitol din ,,Jurnal”. Ionescu Gil, cu sensibleriile lui pentru lumea bunã, oscilînd cu frecvenþa clipelor între a fi sau a nu fi, a bea sau a nu bea; a se înrola definitiv în Cenaclul „Olimecena Caracudis” sau în cenaclul „Tavi Lepºa et soþia”, se afla iar la apogeul trãirilor sale, cãci nu bãutura îl fascina, nici efectul ei, ci numai preludiul, atunci cînd toate simþurile intrã în agitaþia de dinaintea festinului bachic, moment de emoþie purã, stare nealteratã care îl fascina precum o transã misticã. El ºtia cã îngurgitarea primului pahar însemna începutul declinului ºi, de-ar fi putut rãmîne în spaþiul dintre tentaþie ºi renunþare - sã hãlãduiascã acolo, ca într-o þarã a nimãnui - ar fi considerat acest fapt ca pe succesul vieþii sale. Dar, cum era de principiul cã fiecare ratare înseamnã o nouã trãire, acceptã voluptatea eºecului, care - dupã cum a decis ºi poetul Ion Creion - este egalã cu Dumnezeu. ªi-apoi, cantitãþile revãrsate generos înlãuntrul fiinþei sale aveau sacra menire de a stimula pînã la exacerbare voluptatea cea dintîi, ca ºi noianul de harisme pe care le poseda, ajungînd de la jumãtatea banchetului pînã spre sfîrºitul acestuia la transfigurarea oracularã ºi la un pas de a sãvîrºi miracole. Oricum, în acest spaþiu, fiecare gest sau emanaþie a cugetãrii sale se constituiau într-o marjã de fascinaþie. Acest om era, într-adevãr, iubit, cu frenezie de unii, cu veneraþie de alþii. Olimecena îºi fãcea un titlu de onoare din apartenenþa lui Gil la cenaclul sãu, cãci instabilitatea nativã care îl caracteriza nu putea fi sesizatã de oricine; aproape nimeni nu o putea percepe, era doar lupta lui, sfîºietoarea lui zbatere lãuntricã. El însuºi avea nevoie de toþi; în nesfîrºita-i generozitate, acoperea ºi învãluia în dragoste omenetul întreg, considerînd lumea o unitate în diversitate, macroproiecþia propriului sãu eu. ªi nu era numai iubire, ci ºi cunoaºtere, cãci tatãl sãu, actorul, trãind într-o modestie lucie, ºi-a jertfit viaþa pentru a-ºi educa odrasla în stilul clasei superpuse, iar bãiatul avea o predispoziþie fireascã spre cultura umanistã: scãpãrãtor de inteligent, suav de sensibil, nesãþios de a cunoaºte. Sã nu neglijãm faptul cã, la asemenea bagaj interior, Gil Ionescu, în aspectul sãu exterior, frapa prin supleþea trupului, mlãdiu ºi mesalin, ceva de felinã rasatã, iar chipul, cu privirea lui hipnoticã, trãda incandescenþa trãirilor - ºi totuºi blînd, ºi totuºi pacificator. În sinea ei, amfitrioana îl preþuia nespus de mult; pe faþã, însã, îl trata mizerabil, îndeosebi de cînd i-a observat inconsecvenþa, acuzîndu-l frust cã ºade cu douã luntre în fund. Se apropia timpul prezentãrii lectorului. Nimeni nu ºtia cine va citi în aceastã searã - cu excepþia amfitrioanei ºi a cenaclistului de serviciu. Ceilalþi îºi pregãteau sãgeþile, suliþele, tîrnãcoapele pentru demolarea criticã. ªi se facu liniºte. Olimecena urcã pe estrada destinatã lectorului, învãlui auditoriul într-o privire tandrã ºi complice, parcã zicînd „ce-mi daþi ca sã vi-l spun?”, mai strîngînd niþel ºurubul emoþional, ºi aºa gata sã plesneascã la unii, dupã care izbucni, cu braþele înãlþate spre cer: Gil Ionescu! Sala izbucni ºi ea într-o isterie colectivã: Gilion, Gilion, Gilion... Gi-li-on, Gi-li- on, Gi-lion! Misail Crîlovici îºi agitã bastonul peste mulþime, iar cu mîna dreaptã îºi aruncã pãlãria în ciucurii de cristal ai candelabrului; o ploaie de sunete dulci se risipi în salon; fascinaþia deveni veselie, veselia deveni vacarm, vacarmul deveni infern, ºi din acest infern se ridicã cel mai iubit dintre piteºteni, potolind spiritele, liniºtind apele, aºezînd tîrnãcoapele. Liniºte de mormînt! Poetul, citîndu-ºi din memorie versurile, începu rar, sacadat, baritonal-limpede, ca ºi clopotul mitropoliei: „Rãstignit într-o mare de gînd/ am înþeles/ oceanul durerii...”. Sfîrºit ROMAN FORAI (fragment din volumul „Jurnalul unui preot ortodox“)

ALBUMUL CU POZE RARE

Tudor Arghezi ºi fiica sa, Mitzura, copilul lui preferat. În realitate, ea se numea Domnica, dar scriitorul i-a dat acest nume dupã ce a citit întrun dicþionar japonez cã Mitzura înseamnã razã de soare. Între cei doi a existat o legãturã foarte strînsã, dovadã fiind faptul cã portretul ei, creioanele pe care fetiþa i le ascuþea tatãlui se aflã, ºi astãzi, alãturi de ochelarii poetului, pe masa de lucru a lui Arghezi de la Mãrþiºor. numele din THEODORESCU în ARGHEZI...”. S-a consemnat astfel, ca ºi în actul de naºtere al poetului, intrarea în viaþa civilã a lui Tudor Arghezi. Din cãsãtoria celor doi au rezultat copii: Domnica (Mitzura) Theodorescu-Arghezi (1924-2015) ºi Iosif (Baruþu) Theodorescu-Arghezi (1925-2010). Sfîrºit PAUL SUDITU

Artificii

Artificii

Constituþia e un document pe care Poporul trebuie sã-l apere de Guvern. (Ronald Reagan) Feriþi-vã de prietenia celor rãi ºi de duºmãnia celor buni! (Pytagora) Democraþia este arta de a te þine singur în frîu, ca sã nu fie nevoie sã te þinã alþii. (Georges Clemenceau) Cînd China se va trezi, se va cutremura lumea. (Napoleon Bonaparte) Eu nu spun niciodatã ce cred ºi nu cred niciodatã ce spun. (Niccolo Machiavelli) În valea Armaghedon, Dumnezeu ºi Diavolul stau de vorbã, în liniºte, despre treburile lor. (Eugenio Montale) America trebuie lãudatã, totuºi, mai ales dacã n-ai cãlcat pe acolo. (Gustave Flaubert) Alegerile sînt o oroare moralã, o baie de mocirlã pentru orice suflet implicat în ele. (G.B. Shaw) Un om inteligent nu face toate greºelile singur. El dã ºi altora o ºansã. (Winston Churchill) Biserica nu este un ideal omenesc, ci o realitate divinã. (Dietrich Bonhoeffer) Întîrzii întotdeauna la serviciu, dar am grijã sã recuperez plecînd mai devreme. (Charles Lamb) Un contract verbal nu valoreazã nici mãcar hîrtia pe care e scris. (Samuel Goldwyn) Fericiþi cei tineri, cãci ei vor moºteni datoria naþionalã. (Herbet Hoover) Diferenþa dintre un om ºi valetul lui e cã amîndoi fumeazã aceleaºi trabucuri, însã doar unul le plãteºte. (Robert Frost) Tuturor le plac glumeþii, dar nimeni n-o sã le împrumute vreodatã bani. (Arthur Miller) Nu conteazã dacã eºti bogat sau sãrac, atît timp cît ai bani. (Joe E. Lewis) Am observat cã tot mai multe din importurile noastre provin din alte þãri. (George W. Bush) Se spune cã banii vorbesc, dar singurul lucru pe care mi l-au spus mie a fost „adio”. (Cary Grant) A-þi împrumuta copilul cu bani e ca ºi cum ai împrumuta o þarã din Lumea a Treia – nu mai primeºti înapoi nici dobînda, darãmite suma iniþialã. (J.L. Long) Nu e greu sã înþelegi arta modernã. Dacã e atîrnatã pe perete, e picturã, iar dacã poþi sã-i dai ocol, e sculpturã. (Simon Updike) Femeia nu e fascinatã de artã, ci de zgomotele fãcute de cei din domeniu. (Anton Pavlovici Cehov) Tintoretto n-o sã fie niciodatã altceva decît un tencuitor. (Tiþian) Instanþa n-a ºtiut de multiplele realizãri ale deþinutului. Þinînd cont de ele, credem cã se impune pedeapsa cu moartea. (Quentin Crisp)


Pag. a 11-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (10)

, , Ca n d id e “ Autor: Voltaire (François-Marie Arouet) Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1759, Elveþia Editor: Gabriel et Philibert Cramer Forma literarã: satirã

preot iezuit, pãstor în America de Sud ºi filozof la Paris, unde se bucurã ºi de o aventurã amoroasã. Cînd, în final, o gãseºte din nou pe Cunegonde, aceasta suferise numeroase violenþe ºi violuri, fiind acum servitoare. Se stabilesc la o fermã, împreunã cu o serie de personaje care îl însoþiserã pe Candide în cãlãtoria sa. Spre norocul lor, grupul se întîlneºte cu un bãtrîn, care îi sfãtuieºte sã îºi caute fericirea cultivîndu-ºi propria grãdinã.

Rezumat ,,Candide”, sau ,,Candide, ou l’optimisme”, este o satirã la adresa credinþei cã „lumea noastrã este cea mai bunã dintre lumile posibile, iar tot ceea ce se aflã în ea este un rãu necesar”, o concepþie filozoficã atribuitã lui Gottfried Leibniz. Voltaire respinge aceastã teorie a filozofului, care considerã cã rãul ºi moartea sînt parte a armoniei universale, ºi construieºte satira ,,Candide” tocmai pentru a arãta cît de ridicolã este o asemenea perspectivã. Voltaire ºi-a ascuns identitatea cînd a publicat cartea, notînd cã ar fi fost ,,o traducere din germanã a scrierii doctorului Ralph, cu adãugirile gãsite în buzunarul acestuia, cînd a murit la Minden, în Anul Domnului 1759”. Lucrarea relateazã aventurile tînãrului Candide, educat de filozoful optimist Pangloss spre a crede cã lumea în care trãieºte este „cea mai bunã dintre toate lumile posibile”. El trãieºte la castelul baronului Thunderten-tronckh ºi se îndrãgosteºte de frumoasa fiicã a acestuia, Cunegonde. Cînd este prins sãrutîndu-se cu tînãra, Candide este dat afarã din castel ºi începe sã cãlãtoreascã prin lume, înfometat ºi fãrã nici un ban. Este martorul unor catastrofe naturale ºi sociale, printre care marele cutremur de la Lisabona ºi teroarea Inchiziþiei, sub care numeroºi oameni suferã. În cãlãtoria sa, Candide se reîntîlneºte cu Cunegonde, care are, la rîndul ei, o serie de aventuri, ca favorita mai multor bãrbaþi. Candide devine apoi, pe rînd, cãpitan în armatã,

Istoricul cenzurii În 1821, ,,Candide” a fost printre lucrãrile pe care Etienne Antoine, episcop de Troyne, le-a avut în vedere cînd a scris o epistolã cãtre clerici din Franþa. În cuprinsul ei, acesta reconfirma toate ordinele de cenzurã emise anterior de clerul Franþei, precum ºi ordinele individuale emise de arhiepiscopii din Paris, în care ,,aceste cãrþi sînt condamnate ca sacrilegii fãrã de Dumnezeu, ºi ca tinzînd cãtre subminarea moralei ºi a Statelor. Interzicem, prin legea canonicã, tipãrirea sau vînzarea acestor cãrþi pe teritoriul diocezei, ºi însãrcinãm pe vicarul-general sã aplice acest regulament ºi sã supravegheze punerea lui în practicã ºi pedepsirea celor care dau dovadã de neascultare faþã de el”. Autoritatea Bisericii catolice din Franþa pare sã fi fost suficientã pentru a controla problema respectivã, astfel cã nu s-au fãcut demersuri pentru includerea operei în Index. Cu toate acestea, pentru a-ºi sublinia autoritatea, Papa Pius al VII-lea a introdus ,,Candide” pe lista Indexului din 1806, iar mai tîrziu a reiterat interdicþia. În 1893, Asociaþia Americanã a Bibliotecilor a alcãtuit o listã conþinînd 5.000 de titluri pentru bibliotecile mai mici sau filiale ale acestora, numind-o „o colecþie pe care am recomanda-o oricãrei biblioteci”. Nici o operã de-a lui Voltaire nu este inclusã în aceastã listã, întrucît

România, Edenul primordial (2) ARDEAL, Þara Creaþiei Umane (1) Existã cuvinte sau expresii care, folosite în exces, se pierd în cotidianul lingvistic estompîndu-se, cãpãtînd, de cele mai multe ori, o amprentã de banalitate, astfel cã le ignorãm sau le tratãm cu superficialitate. Este ºi cazul versurilor mioritice: literar, fiind rezultatul unui simbolism expresiv deosebit, se bucurã de aprecierea specialiºtilor în domeniu; din punct de vedere istoric, însã, deºi conservã informaþii inedite, sînt total ignorate. Auzim deseori afirmaþii de genul „România, plai mioritic” sau „România, colþ de rai”, expresii izvorîte din nesecatul tezaur popular, dar care, de obicei, sînt folosite doar pentru „cosmetizarea” unor idei, alocuþiuni, discursuri. În anul 1999, Papa Ioan Paul al II-lea, venind pentru prima oarã în România, dupã ce a sãrutat pãmîntul þãrii, ºi-a exprimat fericirea de a pãºi pe pãmîntul „Grãdinii Maicii Domnului”! Se pune întrebarea: ce l-a determinat sã rosteascã aceastã frazã? Necesitatea de a epata, sau totul a fost, de fapt, un mesaj sibilin? În primul caz, dacã acceptãm ideea cã raportarea românilor la Maica Domnului, din Noul Testament, se limiteazã strict doar la dimensiunea spiritualã, e firesc sã percepem comparaþia doar ca o figurã de stil; dacã ne gîndim, însã, cã sediul suveranului pontif se aflã la Vatican, locul în ale cãrui subterane se aflã tezaurizatã istoria umanitãþii, cu scrierile vechi, marea majoritate considerate a fi pierdute (aºadar, ºtia mai mult decît lãsa sã se vadã), trebuie sã schimbãm perspectiva de a percepe sensul acelei afirmaþii ºi sã ne întrebãm dacã nu cumva se referea la Maica ancestralã a strãmoºilor noºtri. Dar, de la Grãdina Maicii Domnului sã trecem la Grãdina/Þara Domnului, Paradisul Terestru, aºa cum putem intui din primele versuri ale Mioriþei: „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gurã de rai...”. „Picior de plai”. Plaiurile, geografic, sînt zone sub-montane - denumire atribuitã în special dealurilor ºi podiºurilor sub-carpatice. În evul mediu timpuriu, sub numele de plai se întîlnesc acele unitãþi administrativ-teritoriale pe care, împreunã cu cîmpurile, pãcuiurile, obcinele, Nicolae Iorga le încadra în acele „românii populare”. Deºi în DEX apare cu origine incertã (nimic nu ne mai mirã!), termenul de plai derivã de la pleistai, „dacii luminoºi”: scriitorul roman de origine iudaicã Joseph Flavus, în „Scrieri iudaice” îi compara pe esenieni cu pleistaii de la Dunãre. Pleistai, cuvînt compus

multe dintre acestea erau considerate „ofensatoare” pentru unii cititori. Spre deosebire de Rousseau, care era înregistrat cu biografia, dar nu ºi cu lucrãrile importante, nu se fãcea nici o menþiune despre Voltaire. Romanul ,,Candide” era studiat de universitãþile din întreaga lume, era disponibil în biblioteci ºi apãrea pe listele de lecturi ale colegiilor, pînã cînd Oficiul Vamal al Statelor Unite a sechestrat ºi confiscat un transport de exemplare importate în 1928, declarîndu-le obscene. Transportul fusese comandat de un profesor de francezã de la Harvard, pentru a-l recomanda ca lecturã studenþilor. Bazîndu-se pe o decizie precedentã, un funcþionar al vãmilor din Boston a confiscat transportul, pentru cã ediþia nu fusese „expurgatã”. Profesorul ºi colegii sãi de la Harvard au contactat oficiali de la Washington, cerînd explicaþii, însã li s-a rãspuns cã Voltaire se afla pe o listã de autori interziºi, ºi cã vãmile procedaserã corect oprind transportul. Dupã intervenþia mai multor politicieni influenþi, transportul a fost deblocat, pentru ca exemplarele romanului sã fie folosite în sãlile de cursuri. Autoritatea vamalã a recunoscut, dupã înfrîngea în litigiul din 1933 în legãturã cu ,,Ulise”, cã este necesarã o evaluare mai detaliatã a cãrþilor. Numirea avocatului Huntington Cairns pentru a evalua problemele cenzurii în vãmi a dus la introducerea unei noi mãsuri care, pînã în 1937, a ridicat dreptul vameºilor de a lua decizii în aceastã privinþã. Ea a pus capãt confiscãrilor de opere clasice, precum ,,Candide”, care de cele mai multe ori erau considerate „erotice” sau „prea vulgare”, potrivit standardelor vãmilor. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

din „plai” (loc) ºi stai/stei = stîncã (din care a derivat termenul grec „stoic”; ei erau acei preoþi, aensi (ensi sau anþi) ramani, rãmaºi credincioºi cultului Soarelui, Ram - regele oamenilor. „Gurile de rai” sînt pasurile ºi trecãtorile din munþi, ieºirile din Rai, din Ardeal, Edenul terestru pe care cercetãtorii încã îl mai cautã (pentru localizarea lui, ca ºi în cazul Atlantidei, sugerînd fel de fel de variante, care mai de care mai ilogice). AR.DE.AL: AR (ia) = þara; DE(us) = zeu (domn); AL (la origine EL/IL) = strãlucitor, aºadar Þara Zeului cel Strãlucit. Dacã termenul „Deus” este familiar, sã vedem explicaþia celorlalþi termeni. „IL” este abrevierea de la „Helis”, apelativ sub care era venerat Soarele (Helios la greci): Cel Strãlucit, Cel Luminat, Fiul Tatãlui Ceresc, Lumina Lumii, Ram - Regele oamenilor. În epoca preistoricã, în cultul getic, fãcea parte din Sfînta Treime alãturi de Tatãl Ceresc (Cerul Mare – Cellus Manes) ºi Zeiþa Mamã – Geea (Gaia), înlocuitã în creºtinism (fiindcã greco-iudeii nu aveau prea multã consideraþie pentru femeie – vinovatã de... pãcatul originar) cu Sfîntul Duh (Spiritul). Este adevãrat, existã foarte puþine dovezi arheologice care sã ateste credinþa solarã a strãmoºilor noºtri: doar Soarele de andezid de la Sarmizegetusa, ºi Mînãstirea (ignoratã de cercetãtori) lui Mihai voievod, din sudvestul Olteniei – Strehaia (construitã în perioada în care era bãniºor de Mehedinþi), cu altarul orientat spre sud-est, adicã exact spre direcþia din care rãsare soarele pe 25 decembrie - ceea ce demonstreazã, fãrã nici un dubiu, cã a fost ridicatã pe fundaþia unui templu dacic. Massa-geþii (geþii cei mari) îl venerau sub numele de „Elie” (posibilã sursã de inspiraþie pentru biblicul sfînt Ilie), zeului solar fiindu-i consacratã luna lui cuptor – iulie; poate aflã ºi istoricii noºtri cã numele lunii iulie îºi are originea în cultul solar practicat de neamurile getice, nicidecum derivat de la numele lui Iulius Cezar, autorul calendarului iulian. ªi, continuînd cu exemplele, sã ne amintim din Noul Testament de momentul rãstignirii: „Iar în ceasul al nouãlea a strigat Isus cu glas mare, zicînd: «Eli, Eli, lama sabahtani?», adicã: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?»“. Iar unii dintre cei care stãteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigã Acesta”. (Evanghelia dupã Matei, 27. 46, 47) Desigur, evreii nu înþelegeau cuvintele lui Isus, fiindcã expresia este în aramaicã, limba arimilor carpatici, conform lui N. Densuºianu („Dacia preistoricã“), ai cãror urmaºi – arîmi, armîni, aromâni, mai trãiesc ºi azi în sud-vestul balcanic, ignoraþi aproape în totalitate de fraþii lor carpatici. (va urma) SINEL TUDOSIE

EPIGRAME

Încãlzirea globalã ºi românii Apar modificãri pe Terra, ªi mã întreb, stimaþi confraþi: Cînd se va-ncinge atmosfera, Vom fi ºi noi... mai dezgheþaþi?

Ce-mi doresc eu mie, în democraþie Eu îmi doresc doar sãnãtate Într-o aºa democraþie ªi sã trãiesc în libertate... Ca ,,mafioþii”-n puºcãrie!

Infidelitate Cînd Venus fu descoperitã Cu alt bãrbat - în plin alint, Spre zei se disculpa, smeritã: - Sã-mi cadã mîinile de mint!

Soaþa mea e iubãreaþã Holtei fiind - cu trai greoi Ca vai de mine, dragi creºtini, M-am însurat ºi-i vai de noi (De mine ºi de doi vecini)

Rugã Cu soaþa duc o viaþã grea Cã-i vai de noi ºi spun, în fine: Prea Sfinte, fã, te rog, ceva, Sã fie iarãºi... vai de mine!

Într-o zonã rezidenþialã La o vilã fistichie (Un palat sfidînd natura) Se cînta o melodie: „Cioc, cioc, cioc... Procuratura!”

Preºedintele ales Cu simplitate ºi candoare, Iohannis, pus la patru ace, Mereu nevinovat îmi pare… ªi mai ales atunci cînd tace. NAE BUNDURI


M i s t e r e l e m o r þ i i l u i B e n i t o M u s s o l i n i (1) Miºcãrile lui Mussolini de dupã plecarea lui din comandanþii unitãþilor militare) cã îi aºtepta pe toþi, Milano, în seara zilei de 25 aprilie 1945, au fost mai tîrziu, la Menaggio, „unde li se vor da noi ordine, urmãrite ºi relatate, minut cu minut, de cãtre zeci de la cartierul general fascist”. persoane care l-au însoþit pe drumul cãtre Lacul Como Evident cã toþi cei care cunoºteau adevãratele ºi care au reuºit sã scape de execuþiile partizanilor ºi, intenþii ale lui Mussolini ºi, în special, la cine se gîndea ulterior, sã-ºi scrie memoriile. Cu toate acestea, nimeni ºi cu cine plãnuia sã se întîlneascã ºi sã discute, erau nu a fost în stare sã explice motivele cei trei însoþitori credincioºi, care, în pentru care Ducele a ales un drum curînd, aveau sã fie reduºi la tãcere care mergea într-o direcþie total diferpentru totdeauna, de salvele armelor. itã, deºi avea intenþia, aºa cum indicã Toþi ceilalþi membri ai convoiului au majoritatea celor care l-au urmat, sã înþeles cã plecãrile, venirile ºi meargã la „reduta de la Valtellina“, pierderea de timp nu fãceau decît sã denumitã ºi RAR, pentru a aºtepta facã situaþia mai periculoasã. Ei sosirea Aliaþilor ºi pentru a se preda simþeau asta, fãrã sã ºtie cã acestora. De fapt, a fost o alegere Mussolini avea în minte un plan bine absurdã, deoarece calea cea mai definit, pentru a se salva pe sine ºi pe scurtã ºi mai rapidã de a ajunge la toþi cei din anturajul sãu. Oricum, el Valtellina era ºoseaua care urmãrea nu putea sã discute despre acest plan, malul lacului pe latura lui esticã, deoarece încã nu ºtia dacã va reuºi. pornind de la Lecce. Aºa-numita Între timp, faptul cã oprirea la „Via Regina”, un drum de coastã, cu Menaggio avea sã continue pînã în peisaje spectaculoase, ºerpuitor ºi dimineaþa urmãtoare, demonstreazã periculos, era controlatã de partizanii cã Mussolini avea „o întîlnire pe Brigãzii 52 Garibaldi ºi începea la lac”, aºa cum ºi-a intitulat cartea Como, trecînd apoi prin Cernobbio, Fabio Andriola. Dar cu cine? Moltrasio, Argegno, Cadenabbia, Rãspunsul logic este: cu trimiºii lui Benito Mussolini, picturã Tremezzo, Menaggio, Musso ºi Churchill, cãrora le-ar fi înmînat Dongo, ajungînd apoi, în scurt timp, la Colico, prima documentele care erau atît de compromiþãtoare pentru localitate din Valtellina. prim-ministrul englez ºi, aºa cum vom vedea, ºi unele Mulþi istorici au speculat cã Mussolini încerca, de obiecte de valoare, de care era nerãbdãtor sã scape. fapt, sã-ºi gãseascã siguranþa în Elveþia, punîndu-i pe Imediat dupã ora 9,00, în dimineaþa zilei de joi, 26 urmãritorii lui pe o pistã falsã, mai degrabã într-o aprilie, cea mai mare parte a convoiului de oficiali manierã laºã (cîtã vreme aceºtia respectau un ordin fasciºti, împreunã cu familiile lor, „a invadat” emis prin radio de cãtre ministrul ºi secretarul Menaggio. În acel moment, Mussolini probabil înþelePartidului Fascist, Alessandro Pavolini, îndreptîndu-se sese deja cã fusese indus în eroare, cît timp persoana cãtre Como din toate pãrþile Italiei de Nord). Aceasta a sau persoanele cu care trebuia sã se întîlneascã nu au fost o presupunere greºitã ºi chiar copilãreascã, apãrut. „În timp ce nou-veniþii stãteau de vorbã cu deoarece, dacã Mussolini se hotãrîse cu adevãrat pen- secretarul de partid Castelli, l-au vãzut pe Mussolini tru o astfel de desfãºurare a acþiunii, ar fi putut trece în ieºind dintr-o casã, îmbrãcat în uniformã militarã ºi cu Elveþia în cîteva minute, graniþa fiind aproape lipitã de o mitralierã, îndreptîndu-se cãtre o altã vilã din oraºul Como. Pe de altã parte, unii nu reuºesc sã înþe- apropiere, printre localnicii curioºi care mergeau la treleagã de ce ar fi trebuit sã aleagã drumul îngust ºi burile lor prin oraº”. Ca o purã coincidenþã, la micã ºerpuit, care urca dealul de la Menaggio la Grandola, distanþã de Menaggio, în centrul localitãþii Mezzegra apoi cobora spre Polezza ºi Lacul Lugano. De aseme- (pe atunci parte a districtului Tremezzina), se afla magnea, unii ar trebui sã ºtie cã Ducele era bine informat nifica reºedinþã deþinutã de Sir James Henderson, despre faptul cã patrulele elveþiene de grãniceri fuse- preºedintele companiei Cucirini Cantoni Coats, una serã întãrite, cu acea ocazie, cu unitãþi armate care dintre cele mai importante întreprinderi textile din aveau ordine sã nu permitã nimãnui sã pãtrundã pe teri- Italia, deþinutã în totalitate de cãtre investitori englezi. toriul Elveþiei, la solicitarea ambasadorilor american ºi Sir James era, de asemenea, fondator al Clubului Rotary englez la Berna. din Italia ºi vãr cu Sir Nevile Henderson, ambasadorul Dis-de-dimineaþã, pe 26 aprilie, Mussolini, împreunã englez la Berlin în 1939. Sir James pãrãsise Italia la cu doar trei dintre cei mai de încredere însoþitori ai sãi, începutul rãzboiului, mutîndu-se în învecinata Elveþie, care aveau sã sfîrºeascã în faþa plutonului de execuþie la lãsîndu-ºi proprietatea pe mîini sigure. De fapt, „nici Dongo (secretarul lui, Luigi Gatti, Nicola Bombacci ºi mãcar rãzboiul nu l-ar fi putut separa pe Henderson de secretarul federal fascist din Como, Paolo Porta), s-au creaþia lui. Scoþianul s-a repliat în Elveþia, unde avea un urcat în Alfa lui ºi au mers pînã la Menaggio, unde mic birou de observare, reuºind sã menþinã contactul cu secretarul de partid local, care fusese alertat prin telefon, compania Cucirini Cantoni, pentru a-i urmãri era pregãtit sã îl întîmpine. Chiar înainte de a pleca, el funcþionarea chiar ºi de la distanþã“. Henderson era o i-a informat pe ceilalþi membri ai partidului sãu (printre persoanã foarte importantã în Italia ºi fusese preºedinte care ºi pe fiul lui, Vittorio, pe miniºtrii guvernului ºi pe la Banca d’America e d’Italia, fondator al Camerei de Comerþ anglo-italiene, reprezentant al Bank of England în Italia ºi cavaler al Ordinului Sfîntului Grigore cel Mare. Era foarte posibil ca Sir James ºi Mussolini sã se fi cunoscut dintr-o relaþie din trecut. Vila lui Henderson ºi birourile companiei Cucirini Cantoni se aflau la cîteva zeci de metri de locurile în care s-a desfãºurat tragedia lui Mussolini ºi a Clarettei Petacci (casa De Maria ºi vila Belmonte). Oricum, ºi aceste aspecte ar putea fi o coincidenþã ciudatã, dar completã. În timp ce Mussolini îi cãuta, încordat ºi iritat, pe cei care îi promiseserã cã se vor întîlni cu el, dar nu apãruserã, membrilor anturajului lui li s-a cerut, de cãtre prefectul Gatti, secretarul dedicat al Ducelui, sã meargã cu automobilele lor la Cadenabbia, unde urma sã li se dea noi ordine. „Exista, din partea liderilor, o anumitã nerãbdare ºi iritare pentru oprirea prelungitã, cãreia, cu Familia lui Benito Mussolini toate acestea, i s-au conformat”. Între timp,

situaþia devenea din ce în ce mai complicatã ºi mai enigmaticã, cu fiecare orã care trecea. Nimic - cu excepþia, poate, a unei întîlniri anulate din cauza faptului cã, din nou, contactele Ducelui nu au apãrut - nu putea genera ordinul absurd ca toatã lumea sã se deplaseze pînã la Grandola, pãrãsind Menaggio pentru aproape o jumãtate de zi, pentru ca apoi sã revinã pe malurile lacului fãrã sã fi intervenit nici o altã schimbare. „Coloana s-a întors la Menaggio seara, pe o ploaie calmã. Toatã lumea era nervoasã pentru cã se irosise o zi întreagã”. În acel moment, Mussolini a înþeles cã englezii îi întinseserã o capcanã, dar încã nu-ºi închipuia partea cea mai rea. Nu ºtia cã o puternicã unitate motorizatã germanã, condusã de un ofiþer al cãrui nume urma sã fie ocolit de cãtre toþi istoricii (Fallmeyer sau Schallmeyer?), îi va da lui Mussolini iluzia cã încã se mai putea salva. Oricum, ofiþerul german urma sã îl predea pe Mussolini partizanilor din Brigada 52 Garibaldi, conform unui plan bine alcãtuit de cãtre comandanþii germani ºi Serviciile Secrete engleze. Surpriza totalã a lui Edmondo Cione a fost motivatã pe larg: „Tot ce a trebuit pentru a opri o coloanã de 300 de soldaþi înarmaþi pînã în dinþi au fost o ºosea blocatã ºi 30 de partizani împrãºtiaþi din loc în loc”. Unii au presupus cã, de fapt, Mussolini s-a urcat în camionul german purtînd o manta germanã, ºtiind dinainte cã va fi arestat de cãtre partizani, pentru a le

Mussolini, în timpul unui discurs, în 1939 da satisfacþia cã ei l-au capturat pe Duce, urmînd sã se înþeleagã ulterior ºi sã negocieze cu englezii. Acest tip de scenariu ar putea fi confirmat (autorul acestei cãrþi nu are cum s-o facã) de evenimente precum cele descrise de Edmondo Cione ºi de ordonanþa Ducelui, Pietro Carradori. Cione a scris urmãtoarele: „Mussolini, care credea în steaua lui norocoasã, a fost gãsit într-un camion ºi a fost dus în clãdirea primãriei, unde a discutat cu primarul ºi cu partizanii ºi, în ciuda «plictiselii de viaþã» care îl nãpãdise, a reuºit sã îi impresioneze cu elocinþa lui. Totul dãdea senzaþia cã situaþia se îndrepta cãtre o finalitate normalã, o perioadã în închisoare sau într-un lagãr, condamnarea de cãtre un tribunal ºi, mai tîrziu, poate chiar o întoarcere acasã”. Mãrturia oferitã de Carradori nu este mai puþin surprinzãtoare, din moment ce l-a revãzut pe Mussolini în clãdirea primãriei din Dongo dupã ce el, Carradori, fusese capturat de cãtre partizani în urma unui schimb de focuri: „Mussolini a venit la mine îngrijorat ºi mîhnit pentru cã arãtam groaznic. Mi-am adunat ce îmi mai rãmãsese din puteri ºi l-am salutat cu braþul drept ºi în poziþie de drepþi, aºa cum fãceam în fiecare dimineaþã la Palazzo Venezia. ªi-a pus mîna pe umãrul meu, întrebîndu-mã: «Unde te-au prins, Carradori?». Nu


puteam vorbi ºi nu am reuºit sã-i explic cã nu îl abandonasem ºi cã germanii nu mã lãsaserã sã mã urc în acelaºi camion cu el. Abia a avut timp sã mã batã cu afecþiune, cu mîna peste mînecã, uºor ca sã nu mã rãneascã, ºi sã-mi spunã: «Curaj, Carradori, curaj, jocul încã nu s-a terminat». Îmi amintesc cuvintele lui ca ºi cum tocmai le-am auzit. Ce încerca sã-mi spunã? De multe ori, în anii care au trecut, m-am gîndit la acea frazã! Tonul era cel al unui om care încã mai avea cãrþi în mînecã. Dar care? Astãzi, dupã mai mulþi ani ºi dupã ce am stat de vorbã cu multe alte persoane, am reuºit sã ajung la o imagine foarte clarã. Mussolini se gîndea în mod specific la ministrul Educaþiei Naþionale, Carlo Alberto Biggini, cãruia îi dãduse un exemplar din dosarul referitor la înþelegerile cu Churchill. Dupã mintea mea, cred cã

mentele de care era interesat Churchill. Apoi a descris felul în care el, Bertinelli, în înþelegere cu ºeful poliþiei, Grassi, a hotãrît sã ascundã, în magazia de materiale, încuiatã ºi nefolositã, a Societãþii de Gimnasticã din Como, un dosar cu documente „care erau foarte importante ºi care ar putea fi semnificative pentru a explica poziþia lui Mussolini, precum ºi pentru a servi drept contragreutate faþã de anumite atitudini posibile ale inamicului-aliat Marea Britanie”. Bertinelli a deschis tapiþeria unui aparat pentru exerciþii, lãsat într-un colþ al camerei. „Nimeni în afarã de mine, de Grassi ºi de locþiitorul Cappuccio nu a ºtiut despre asta. Într-o searã, Cappuccio a fost invitat la cinã de niºte ofiþeri englezi, care Benito Mussolini ºi Adolf Hitler, doi tirani, i-au dat sã bea atît de mult, în douã lumi diferite încît nu mai putea sã vorbeascã”. În ziua urmãtoare, pe la muzee din Franþa, Anglia, Spania, Austria, Olanda ºi 22 mai 1945, un ofiþer englez de la Field Elveþia, în afara lucrãrilor italiene, a fost inclusã, chiar Security Service a venit la magazia de dacã nu avea o mare importanþã din punct de vedere materiale ºi s-a dus direct la aparatul pen- artistic, ci, mai degrabã, pe criteriul istoric, pictura la tru exerciþii. Numele lui era cãpitanul care Churchill lucrase în acea varã, pe plaja de la Malcom Smith, alias Johnson. Ajutat de un Maderno. Cu toate acestea, un an mai tîrziu, cînd trealt ofiþer Smith, i-au arãtat custodelui buia sã se desfãºoare expoziþia, pictura realizatã de ordinele de a confisca aparatul, apoi „a omul de stat englez nu a fost expusã. Organizatorii au început sã rupã tapiþeria, luînd toate docu- întîmpinat obstacole insurmontabile în eforturile lor de mentele chiar în faþa custodelui”. a obþine pictura cu titlu de împrumut. Nici chiar la o Mulþi dintre „vechii locuitori” de la expoziþie cuprinzînd principalele lucrãri ale lui Lacul Como (unde cãpitanul Smith a venit Churchill, la Sotheby’s, în Londra, între 5 ºi 17 ianuarie sã locuiascã, dupã rãzboi, împreunã cu La Salo, în 1944. De la stînga la dreapta, Serafino Mazzolini, soþia lui italiancã) îºi amintesc de cãpitan 1998, pictura cu golful din Maderno nu s-a aflat printre cele prezentate“. („Il Giornale di Brescia“, subsecretar pentru Afaceri Externe; Shinrokuro Hidaka, ca de unul dintre oamenii cei mai de 2 ianuarie 2001) ambasadorul Japoniei ºi cel mai apropiat confident al lui încredere ai lui Churchill, aproape umbra Ce fãcea Churchill pe acea plajã de pe malul lacului? Mussolini; C.A. Biggini, ministrul Educaþiei Naþionale; acestuia. Numele lui iese din nou în eviPicta sau aºtepta pe cineva care sã îi livreze un pachet cu Rudolf Rahn, ambasadorul Germaniei în RSI; Alessandro denþã în legãturã cu un plic important, plin documente? Cea mai clarã confirmare, dacã mai era Pavolini, secretarul Partidului Republican Fascist cu documente, pe care partizanii l-au luat de la Rachele Mussolini (vãduva Ducelui) necesarã, constînd în faptul cã reprezentanþii Partidului Comunist Italian, începînd cu cei mai importanþi lideri, Biggini, cãruia, cu siguranþã, partizanii nu i-ar fi fãcut ºi pe care l-au pus într-o cutie solidã, la cazarma au preferat sã fie de acord cu solicitãrile lui Churchill, în niciodatã vreun rãu, deoarece îi datorau gratitudine ºi unitãþii de pompieri din Como. „Dar nici aici plicul loc sã joace rolul de spioni ai lui Stalin, a venit recent de respect, nu a reuºit sã se salveze, deoarece ºtia despre preþios nu a rãmas prea mult timp. A fost luat pe 31 la Massimo Caprara. Acesta a fost, timp de 20 de ani, aceste secrete politice ºi diplomatice, care nu au ajuns august 1945, de cãtre acelaºi cãpitan Malcom Smith ºi secretarul lui Palmiro Togliatti, iar astãzi este un scriitor niciodatã sã fie publicate, în nici o împrejurare“. („Vita înmînat direct lui Churchill, care venise pe malul lacu- ºi istoric respectat, renunþînd complet la propriul sãu trelui în acea perioadã, ca sã picteze”. col Duce“, de Pietro Carradori, pg. 83) Mai tot timpul, Churchill a pretins cã picteazã. Iatã cut comunist. Caprara a declarat cã au existat contacte În mod evident, Mussolini se baza, în continuare, pe secrete între Togliatti ºi Churchill, în lunile în care omul exemplarele originale ale documentelor pe care le trimi- o anecdotã interesantã, spusã de Andrea De Rossi, care, de stat englez, în urma discursului sãu de la Fulton, sese în Elveþia prin ambasadorul Hidaka, pe cele pe în acea perioadã, locuia la Lacul Garda, o anecdotã Missouri, promova o rupturã permanentã între Europa care i le dãduse lui Biggini ºi pe cele pe care Claretta despre o venire a lui Churchill ºi una dintre „ºedinþele” de Vest ºi Uniunea Sovieticã. Caprara a scris: „Cunosc Petacci i le dãduse fratelui ei, Marcello, care urma sã fie de picturã de pe faleza lacului, lîngã vila care fusese personal faptul cã Togliatti, aºa credincios cum era faþã reºedinþa ministrului Biggini în perioada RSI. executat din acest motiv, chiar dacã el nu mai avea de obiceiurile Kominternului, unde confidenþialitatea se „ªi-a instalat ºevaletul ºi douã documentele, acestea fiindu-i confisasigura prin interdicþia de a copia documente, nu a transumbrele care sã-l fereascã de soare cate în momentul capturãrii sale. ºi de cãldurã, apoi ºi-a început mis documentele cãtre nimeni (documentele ar fi ajuns, Aceste multiple exemplare (fotolucrul. Am urmãrit toate pregãtirile eventual, la biroul lui NDA din Como). El a aºteptat copiate ºi dactilografiate) ale docude la balconul casei mele, aflatã cam momentul în care se putea folosi cel mai bine de ele, în mentelor l-au determinat pe Churla 150 de metri depãrtare, apoi am sensul negocierii, fãrã aprobarea lui Stalin, direct cu chill, dupã rãzboi, sã petreacã mai vãzut oameni care încercau sã se pãrþile interesate“. multe perioade mai întîi la Lacul (va urma) apropie, dar erau îndepãrtaþi de garComo, unde a stat în vila Apraxin din LUCIANO GARIBALDI dieni. Pictorul ºi omul de stat era, Moltrasio, unde se afla cartierul gene(Text reprodus din volumul prin urmare, complet izolat ºi îºi ral al British Army, iar mai apoi la „Secretele morþii lui Mussolini“) putea vedea liniºtit de Lacul Garda, unde a stat mult timp pe treabã. Peste cîteva faleza de la vila Gemma (aceeaºi vilã momente, am vãzut în care Carlo Alberto Biggini lãsase sosind o barcã mare cu exemplare ale documentelor pe care i motor, dinspre Fasano. le încredinþase Ducele), ºi, în final, pe În afarã de pilot, barca Lacul Lugano, la Osteno, pe partea pãrea sã fie complet italianã, la care se putea ajunge cu goalã, dar nu era. În uºurinþã dinspre partea elveþianã, de momentul în care barca peste drum. Nimeni nu a crezut motia ajuns la cîþiva metri de vaþia „oficialã” oferitã pentru ciuAºa arãta, în 1939, scaunul lui Churchill, datele vacanþe ale învingãtorului din Claretta Petacci, ultima din interiorul bãrcii, cel de-al II-lea rãzboi mondial, aceea iubire a lui Mussolini unde se ascunseserã, au de a-ºi petrece timpul pictînd peisaje. apãrut brusc cîþiva fotoPresa independentã (ziarele elveþiene, de exemplu) a fost prima care a prezentat situaþia în grafi, care s-au apucat repede de treabã. glumã, prin caricaturi în care Churchill era înfãþiºat Gãrzile private au reacþionat imediat, luînd pietre de pe mal ºi aruncînd cu ele în barca aruncînd documente într-o sobã. Serviciile Secrete britanice au continuat din rãspu- cu motor. Dar fotografii au avut timp sufiteri sã se asigure cã intraserã în posesia tuturor exem- cient sã facã fotografiile, iar barca a plecat plarelor din documentele compromiþãtoare. Dacã era în direcþia din care venise. Fotografiile care necesar sã se plãteascã sume de bani, cãdeau repede de au fost publicate ulterior în ziare ºi reviste acord (mulþi dintre liderii comuniºti au ales sã îºi erau cu siguranþã cele fãcute de pe ciudata umple portofelele cu lire sterline, în loc sã îºi riºte pro- barcã cu motor. Pictura a revenit în atenþie pria piele pentru stãpînii lor ruºi). Dacã, însã, se în 1992, cînd primãria oraºului Gardone a impuneau mãsuri dure, nu ezitau sã le ia. Într-un raport hotãrît sã organizeze o expoziþie cu cãtre prim-ministrul Alcide De Gasperi, prefectul din tablouri înfãþiºînd Lacul Garda în timpul Benito Mussolini ºi Claretta Pettaci au fost duºi la Milano Como, Virgilio Bertinelli, a descris modul în care pro- Secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea. Printre dupã ce au fost împuºcaþi, fiind atîrnaþi cu capul în jos, cu cedau Serviciile Secrete britanice pentru a gãsi docu- cele 60 de picturi diverse, împrumutate de cîrlige pentru carne, într-o benzinãrie din Piazzale Loreto


Pag. a 14-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

ceva în plus la durata medie a vieþii, care a ajuns azi la 79-80 de ani. Stadiul pe care l-a atins ºtiinþa în zilele noastre, în privinþa conservãrii ºi restabilirii sãnãtãþii, pornind de la cunoaºterea proceselor fizice, chimice ºi biologice ale vieþii, ale structurilor ºi funcþiilor normale ºi patologice ale organismului, ale cauzelor ºi mecanismelor care duc la apariþia bolilor, dar ºi a mijloacelor de a le diagnostica, de a le trata ºi preveni, asociate cu îmbunãtãþirea condiþiilor de igienã, de alimentaþie ºi de locuit, toate acestea ne fac sã credem cã, într-un viitor apropiat, durata medie a vieþii va fi împinsã spre o sutã de ani. Paradoxal, împotriva unei asemenea speranþe se ridicã mulþi indivizi, care îºi bat joc nu numai de viaþa lor, ci ºi de aceea a multora dintre semeni. Duºmanul cel mai vechi ºi mai înverºunat al vieþii este, fãrã îndoialã, rãzboiul, declanºat de oameni împotriva oamenilor. În prima conflagraþie mondialã au pierit 55 de milioane de oameni – civili ºi militari –, iar alte 35 de milioane de persoane au fost rãnite sau mutilate. În doar cîteva minute de la explozia bombei nucleare de la Hiroshima, au murit 80.000 de japonezi, iar în zilele ºi lunile care au urmat, alþi 200.000 ºi-au pierdut viaþa, în chinuri cumplite, ca urmare a infectãrii cu substanþe radioactive. A fost infernul pe pãmînt, un infern pe care cei ce l-au instaurat îl motivau cu criminalul dicton: ,,à la guerre comme à la

guerre”. Dupã tragediile de la Hiroshima ºi Nagasaki, cele mai groaznice din istoria omenirii, începusem sã cred cã un al treilea rãzboi mondial nu va mai fi posibil, întrucît o asemenea încãierare, la scarã planetarã, s-ar încheia fãrã învinºi, fãrã învingãtori, dar mai ales fãrã supravieþuitori. Aºa cum spunea marele nostru cãrturar, Nicolae Iorga, într-un aforism, la sfîrºitul lumii ar trebui sã rãmînã, în chip firesc, doar un reporter. Recunosc, astãzi, cã m-am înºelat. A treia vrajbã a lumii se desfãºoarã, de o bucatã de vreme, sub forma luptei împotriva drogurilor ºi a terorismului, a confruntãrilor pentru materii prime ºi pieþe de desfacere, a rãzboiului climatologic ºi a globalizãrii. Anul acesta am resimþit acut efectele rãzboiului climatologic, ai cãrui autori sînt niºte miºei, care n-au curajul sã-ºi declare pe faþã pornirile nelegiuite împtoriva omenirii. Dar, ca orice mîrºãvie, nici laºitatea nu va rãmîne pentru multã vreme sub obroc. În zadar aruncã perfidia lor asupra naturii, acuzînd-o cã prin vîntul ei sãlbatic smulge acoperiºuri de pe clãdiri, cã prin ploile deluviene pãtrunde în casele oamenilor, iar prin zãpezile abundente, cãzute ca din senin, în mijlocul lui aprilie, stîrpeºte fructul pomilor din floare. Lumea de azi nu mai stã la cheremul babelor calendaristice ºi nici nu se mai uitã dupã porcul care fuge cu paiul în gurã, pe post de barometru. Ea deosebeºte, prin propriile-i simþuri ºi judecãþi, furia naturii de schizofrenia umanã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

pînã în 1990. În vreme ce producãtorii internaþionali fac bani frumoºi din berea româneascã, de cele mai multe dintre fabricile vechi s-a ales praful. Unele au ajuns ruine, ori au fost demolate, iar altele mai valoreazã cîte ceva doar ca afaceri imobiliare. Rahova, Azuga, Silva, Ursus, Gambrinus, Basarab, Haþegana, Mãgura, Corniºor, Coroniþa sau Cuºma sînt doar cîteva din cele peste 200 de mãrci de bere produse în fabricile din România, din 1869 pînã în 1990. În plin scandal internaþional legat de giganþii auto care trucheazã emisii de noxe, România ar fi putut avea un cuvînt greu de spus. Am avut un Institut Naþional de Motoare Termice, care a fost ani de-a rîndul avangarda cercetãrii în domeniu de la noi: prototipuri de Dacia care trebuiau sã funcþioneze cu hidrogen, motoare navale de mii de cai putere sau proiectul celebrului automobil de mic litraj Lãstun. Uzina din care au ieºit primele pompe nucleare din România este pe cale sã disparã. Rîvnitã de mai mulþi afaceriºti imobiliari pentru terenul de 10 hectare de la Obor, fabrica Aversa lasã în urmã datorii irecuperabile de zeci de milioane de euro. Povestea completã a fostei uzine devenite depozitar de secrete de stat. Mobra ºi Pegas, douã dintre cele mai

cunoscute branduri din perioada comunismului, erau fabricate la Zãrneºti, într-o uzinã cu profil militar. Bicicletele ºi motoretele erau o industrie ce aduceau fabricii un venit de aproape 20 de milioane de dolari. Cu toate astea, dupã Revoluþie, rînd pe rînd, secþiile unde se fabricau diverse piese pentru Pegas ºi Mobrã sau unde se montau bicicletele ºi motoretele au fost închise, iar mii de oameni au fost trimiºi acasã. Cinci tentative de privatizare, un sector în colaps ºi forþe aeriene armate la limita de casare. În linii mari, aºa aratã aeronautica militarã autohtonã de la momentul ’89. Mîncãm bulion ºi pastã de tomate care nu mai cunosc roºia naturalã. Le importãm sub formã de pastã triplu concentratã, le diluãm, le ambalãm atrãgãtor ºi le vindem cu etichetã de conservã româneascã. Însã adevãrata conservã româneascã a dispãrut demult, odatã cu prãbuºirea fabricilor care o produceau. ªi care, în anii ’70, au aºezat România între primele zece þãri ale lumii la producþia de conserve. Astãzi, aceste fabrici au devenit afaceri imobiliare sau ruine. Alte exemple: Fabricile Braºovului dispãrute – Roman, Tractorul, Rulmentul, FSR Rîºnov, Chimica Rîºnov, Colorom Codlea. ªi multe alte uzine ºi fabrici din România. „BUSINESS MAGAZIN“

Rãzboi corupþiei Viaþa e un dar divin (1) * N-ai niciodatã dreptul de a dori moartea pentru tine. * A te sinucide înseamnã a te declara incapabil sau incorigibil. * Gîndul morþii sã-þi slujeascã în orice clipã pentru a înþelege preþul vieþii. NICOLAE IORGA Pe la începutul secolului trecut, un sociolog englez întocmea o statisticã a vieþii, pe cît de originalã, pe atît de interesantã, care i-a fãcut pe mulþi sã reflecteze asupra ei. Un om care trãieºte în medie 60 de ani doarme cam 20 de ani din viaþã, spunea sociologul britanic. Dacã, din cei 40 de ani care mai rãmîn, scãdem timpii utilizaþi ca sã se spele, sã se îmbrace, sã se deplaseze la locul de muncã ºi înapoi acasã, vremea pe care o consumã pentru cele trei mese ºi cea petrecutã prin magazine, în promenade ºi cãlãtorii mai lungi, dar ºi timpul pe care-l pierde în discuþii inutile, ce-i mai rãmîne de trãit omului din statisticã? Ne spune tot sociologul: cam 30-33 de ani. În raport cu veºnicia, aceste 3 decenii nu echivaleazã nici mãcar cu durata fulgerului care brãzdeazã cerul înnourat. Miliarde de oameni se luptã din rãsputeri pentru a cîºtiga

ªocant! 113 miliarde de dolari s-au furat, din România, din 1989 pînã acum Acum doi ani, un grup de jurnaliºti a început o campanie, „România Furatã“, prin care a încercat sã facã un calcul al furtului din avutul statului dupã 1989. Concluzia la care au ajuns este ºocantã. 113 miliarde de dolari furaþi. Oricît de multe informaþii sînt descoperite ºi adunate de reporteri în fiecare anchetã jurnalisticã din proiect, existã bani pierduþi sau furaþi cãrora li s-a pierdut urma. La fel cum existã o certitudine: s-a furat de peste tot. Industrie, sãnãtate, educaþie, cercetare, agriculturã – peste tot au fost ºi încã mai sînt afaceri necurate. Avem, aºadar, o estimare jurnalisticã ºi intermediarã a pagubelor de dupã 1989. Ca sã obþinem o imagine mai clarã, vã propunem o comparaþie. Avem Casa Poporului. Pentru prima datã ºtim cît valoreazã: 2,2 miliarde de dolari. ªi acum, comparaþia: în ultimul sfert de secol, România a fost furatã de 51 de Case ale Poporului! ªi e ceea ce reiese doar din calculele jurnaliºtilor. Cîteva exemple: Doar 11 mãrci mari de bere mai produce România, din cele peste 200 pe care le deþinea

Cãmãtari. Recuperatori (50) „În puii mei“ (2) Aºa cã n-a mai fost loc de dat în bãrci ºi l-am tras în þeapã. L-a turnat o bagaboandã de lîngã el, fufã de-a noastrã din Regie, pe care o mai chema pe acolo cînd avea chef de-un scurt ºi care i-a bãgat în cap cã a auzit de la un gabor cã-1 iau þiganii pe sus. A-nghiþit momeala, mai ales cã am pus un sportiv de-al nostru care avea ºi grad la Dinamo sã-l sune, sã-l îmbîrlige cã au ei grijã de el. ª’a venit fraierul la întîlnire, la Bucureºti. L-am bãtut în scurt, da’ bine. L-am tocat de sunau plãmînii în el cînd îl scuturai, i-am înmuiat oscior cu oscior, tot corpul ãla gras, numai mîna dreaptã i-am lãsat-o neruptã în el, sã poatã semna actele. S-a dat în primire cã ne dã orice, dar nu are bani în mînã ºi cã se achitã în marfã, sã ne ducem sã luãm toþi puii de la el de la combinat, cîteva mii de pui. Ne-am pus pe telefoane sã schimbãm marfa repede în bani, cã dacã îl scãpam mãcar o noapte din labã pe fraier, nu mai pupam noi nici un leuþ ºi ne trezeam ºi cu mascaþii pe cap. Avem ºi noi atîtea relaþii, pentru cîþi oameni am lucrat, sau pe cîþi i-am rupt cu bãtaia, cã cu ãºtia, dupã ce-i recuperam, rãmîneam în cea mai bunã tovãrãºie. Am aranjat sã dãm la niºte ºefi de pieþe toatã marfa la juma’ de preþ, dar tot ieºea cum nu se poate mai bine. Cu ce bani mai aveam la noi, am tocmit de urgenþã cîteva TIR-uri d’alea mari cît vagonul, cu frig în ele, sã aducem puii. Am plecat coloanã, ºi cu fraierul dupã noi, bãgat la portbagaj, dupã ce-a dat telefon la oamenii lui de la marfã cã vin maºinile sã încarce toþi puii de pe stoc.

Tot drumul ne-am certat între noi, cã nu ne ieºeau toate calculele la cîþi bani ne rãmîn dupã ce dãm puii ºi partea la cãmãtar înapoi, aºa mare era suma care ne rãmînea. Am intrat acolo în curte cu TIR-urile dupã noi, muncitorii ãia se uitau cam urît, dar n-au zis nimic, cã primiserã telefon. Totuºi, ne era tîrºã sã nu fi sifonat careva ºi sã o fi dat-o în Gardã, aºa cã am bãgat un singur bãiat la înaintare, sã intre în hale sã vadã cum stã treaba. A ieºit ãla dupã nici douã minute, alb la faþã, zicea doar «în puii mei, e plin de pui!». Ziceai cã s-a scrîntit la cap, da’ eu ziceam cã de bucurie, cã a vãzut cã a mers bãtaia ºi acolo chiar e plin de pui. L-am pus la punct ºi i-am zis «puii noºtri, nu puii mei, cã totul se împarte frãþeºte», ºi le-am fãcut semn la TIR-uri sã tragã mai aproape. Cînd am intrat ºi eu, mi s-au tãiat picioarele mai rãu decît atunci cînd m-au prins þiganii ºi au vrut sã-mi bage cablul electric în rozetã. Cît erau halele alea de mari, erau pline cu pui, da’ nu d’ãia la pungã, cum ziceam noi cã-i luãm ºi îi dãm imediat la magazin! Erau galbeni, vii ºi mici cît pumnul, ce dracu’ sã faci cu ei? Ne mai cheltuisem ºi toþi banii cu închirierea la maºini, mai ratasem ºi combinaþia, ne riscasem aiurea ºi cu sechestrarea ãluia, aºa cã s-a stat la coadã care sã ajungã sã-i mai dea vreun picior în gurã. Pînã sã-i spargem toþi dinþii, ãla a mai apucat sã zicã, stropind cu sînge: «pãi, bãieþi, da’ nu v-am minþit, v-am zis cã vã dau toþi puii, da’ dacã voi nu m-aþi întrebat de care pui?!»“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

PSD, o nouã cedare în faþa UDMR: înfiinþeazã OPC-ul „Þinutul Secuiesc“ Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorului (ANPC) a iniþiat o hotãrîre de guvern prin care instituþia va fi reorganizatã complet. În noua structurã va fi inclus ºi un Comisariat Regional pentru Protecþia Consumatorilor al aºa-zisului þinut secuiesc. Potrivit proiectului de hotãrîre, „Pentru îmbunãtãþirea managementului instituþiei, pentru reducerea birocraþiei ºi în vederea creãrii unui sistem informaþional mai eficient, instituþia se reorganizeazã la nivelul structurilor subordonate, iar cele 8 Comisariate Regionale pentru Protecþia Consumatorilor se vor reorganiza în 13 Comisariate Regionale pentru Protecþia Consumatorilor. Aceastã reorganizare va avea drept efect o rapidã circulaþie a documentelor, iar sistemul informatic, în noua configuraþie, va permite o mai bunã legãturã între comisariatele regionale ºi comisariatele judeþene. Regiunile vor avea putere juridicã ºi administrativã consolidatã, iar coordonarea activitãþii de supraveghere ºi control al pieþei produselor ºi serviciilor va fi mai eficientã, întrucît aria de acoperire pentru Regiune este mai uºor de gestionat”. Astfel, la nivelul ANPC ar urma sã fie creat ºi un Comisariat Regional pentru Protecþia Consumatorilor Regiunea Mureº, care grupeazã judeþele Mureº, Covasna ºi Harghita, cu sediul în Municipiul Tîrgu Mureº. Adicã exact al judeþelelor care compun aºa-zisul þinut secuiesc pentru autonomia cãruia acþioneazã UDMR. În prezent, cele trei judeþe fac parte, împreunã cu judeþele Braºov, Sibiu ºi Alba, din Comisariatul Regional pentru Protecþia Consumatorilor Regiunea Centru (Braºov). În mod cu totul nejustificat ºi complet slugarnic la adresa UDMR, Partidul Social Democrat, condus de Liviu Dragnea, se pregãteºte sã fac un nou pas în direcþia autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aºa-zisului þinut secuiesc, prin înfiinþarea unei structuri teritoriale de stat care grupeazã exact zona aºa-zisului þinut secuiesc. DAN TÃNASÃ


Pag. a 15-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei Sãptãmâna patimilor (23-28 iunie 1940). Cedarea Basarabiei ºi a nordului Bucovinei (1) Anexarea de cãtre Uniunea Sovieticã a Basarabiei ºi nordului Bucovinei, la 28 iunie 1940, a fost consecinþa directã a Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a izolãrii politice ºi militare din acea perioadã a României. La 23 august 1939, cu aproape un an înainte de începutul amputãrilor teritoriale suferite de România în vara anului 1940, Germania ºi URSS au încheiat un tratat de neagresiune, însoþit de un protocol adiþional secret, prin care cele douã pãrþi îºi delimitau „sferele de interese“. Tratatul, cunoscut ºi sub numele celor doi semnatari ca Pactul Molotov-Ribbentrop (primul - comisar al poporului pentru Afacerile Strãine al U.R.S.S., celãlalt - ministrul de Externe al Reichului), a rezultat din convergenþa de interese a celor douã regimuri totalitare ºi a schimbat configuraþia geostrategicã a continentului european. Antagonismul declarat dintre ideologiile regimurilor de la Berlin ºi Moscova - nazism ºi comunism - nu i-a împiedicat pe Hitler ºi Stalin sã cadã de acord ºi sã fixeze soarta þãrilor din imediata vecinãtate a Germaniei ºi a Uniunii Sovietice. Pentru Führer, înþelegerea cu URSS era condiþia indispensabilã declanºãrii rãzboiului, prin cîºtigarea cãruia spera sã instaureze hegemonia celui de-Al Treilea Reich în Europa ºi în lume. Garanþia acordatã Poloniei de Marea Britanie ºi de Franþa, la 31 martie 1939, crea perspectiva unui rãzboi pe douã fronturi în cazul în care guvernul de la Varºovia ar fi respins revendicãrile Berlinului (oraºul Danzig/Gdansk ºi o cale feratã pe teritoriul polon, unind Germania propriuzisã cu Prusia Orientalã ºi beneficiind de extrateritorialitate). Pentru ca garanþia sã capete o consistenþã militarã, era nevoie ca Uniunea Sovieticã sã fie asociatã la apãrarea Poloniei, avînd în vedere cã frontiera de vest a Germaniei era strãjuitã de Linia Siegfried, a cãrei strãpungere - pentru a veni în sprijinul Poloniei - ar fi necesitat, judecînd dupã experienþa primului rãzboi

mondial, costuri umane uriaºe. Uniunea Sovieticã ºi conducãtorul ei, Stalin - care, dupã acordul de la München (29 septembrie 1938), încheiat, în detrimentul Cehoslovaciei, de Germania, Italia, Marea Britanie ºi Franþa, pãreau într-o totalã izolare - s-au aflat, odatã cu începerea crizei poloneze, în situaþia de arbitri ai Europei. Hitler avea nevoie de U.R.S.S. pentru a evita un rãzboi pe douã fronturi: în vest, împotriva Franþei ºi Marii Britanii; în est, împotriva Poloniei ºi U.R.S.S., dacã acestea din urmã s-ar fi alãturat coaliþiei anglofranco-poloneze. Führer-ul era convins cã, dacã U.R.S.S. rãmînea neutrã, Wehrmachtul era capabil sã lichideze rapid Polonia (2-3 sãptãmîni), pentru a se „întoarce“ apoi în Vest. La rîndul lor, premierii Marii Britanii ºi Franþei - Chamberlain ºi, respectiv, Daladier - înþelegeau cã garanþia datã Poloniei nu cãpãta eficienþã decît dacã Uniunea Sovieticã s-ar fi alãturat celor douã mari democraþii occidentale. Stalin avea de ales între cele douã oferte: cea anglofrancezã ºi cea germanã. Prima însemna participarea la un rãzboi pentru apãrarea unei þãri - Polonia - pe care Moscova o considera „un copil monstruos al Versaillesului“ ºi care nu dorea sã fie salvatã de sovietici („cu germanii ne pierdem independenþa, cu ruºii ne pierdem sufletul“, gîndeau polonezii). În afarã de angajarea într-un rãzboi nedorit, U.R.S.S. nu obþinea nici un beneficiu de pe urma efortului militar. Ce avantaje ar fi putut cãpãta la masa pãcii - în cazul victoriei - în faþa celor douã mari puteri „imperialiste“? Oferta lui Hitler era mult mai tentantã: dacã rãmînea neutrã, U.R.S.S. îºi vedea recunoscutã o întinsã „sferã de interese“ în Europa Nordicã, Central-Rãsãriteanã ºi de Sud-Est. Propunerea germanã venea în întîmpinarea celor douã obiective fundamentale ale politicii externe promovate de Stalin, ca mijloacele cele mai sigure de a garanta securitatea Þãrii Socialismului:

Informaþii ºi documente despre Basarabia ºi 22 iunie 1941 Împlinirea a 70 de ani de la atacul Reichului ºi al partenerilor sãi împotriva URSS a prilejuit apariþia în Federaþia Rusã a unui ºir de cercetãri ºi evocãri ale acestui eveniment cu o puternicã rezonanþã în conºtiinþa colectivã a opiniei publice ruse. Este de remarcat cã victoria URSS în ceea ce se numeºte „Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei“ tinde sã estompeze „Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie“, evenimentul fondator al regimului sovietic. Printre contribuþiile cele mai importante la cunoaºterea împrejurãrilor în care s-a produs atacul din 22 iunie 1941 se numãrã ºi volumul generalului maior (r) L. F. Soþkov.

Agresiunea Au fost desecretizate documente ale Serviciului de Informaþii Externe al Federaþiei Ruse, din perioada 1939-1941. Editorul a lucrat el însuºi în Serviciul de Informaþii Externe ºi, este evident, ediþia de documente s-a alcãtuit din iniþiativa ºi cu aprobarea forurilor conducãtoare ale „Serviciilor“. Pentru „secretomania“, revenitã în forþã, în Federaþia Rusã, este caracteristic faptul cã editorul a continuat sã pãstreze secretizarea surselor, deºi, în alte lucrãri, apãrute cu ani în urmã, numele de cod ale agenþilor fuseserã deconspirate (astãzi, de exemplu, ºtim cã „Starºina“ era Harro Schulze-Boysen, iar „Korsikaneþ“, Arvid Harnack, cei doi fiind sursele de informaþii cele mai valoroase din structurile Reichului). Volumul recent apãrut se adaugã altor douã contribuþii documentare de mare valoare: Secretele lui Hitler pe masa lui Stalin, o culegere de documente din Arhiva Centralã a Serviciului Federal de Securitate al Federaþiei Ruse, apãrutã în 1995, ºi cele douã volume de documente. Anul 1941 apare descris în monumentala colecþie „Rusia în Secolul al XX-lea“, în care sînt incluse ºi rapoarte ale agenþilor secreþi ai Uniunii Sovietice privind pregãtirile în vederea Operaþiunii „Barbarossa“, volume apãrute în 1998. Culegerea generalului L.F. Soþkov aduce o informaþie pe cît de bogatã, pe atît de nouã, ºi depãºeºte limitele cronologice înscrise pe copertã. Ceea ce reproºãm editorului este nu numai secretizarea surselor, care, acum, la 70 de ani de la evenimente, ni se pare excesivã, dar ºi lipsa oricãrei indicaþii arhivistice (fond, opis, mapã, dosar, filã), ceea ce lipseºte documentele de

„identitate“. Lãsînd la o parte aceste carenþe, vom spune cã noua ediþie de documente reprezintã un însemnat progres în cunoaºterea informaþiilor de care a dispus conducerea sovieticã privind pregãtirea atacului din 22 iunie 1941. Printre documentele incluse în volum, unele se referã la România, mai exact la mãsurile militare în vederea iminentului rãzboi. Reproducem mai jos douã dintre ele: sînt rapoarte ale unui agent cu nume de cod „Foma“, adresate lui „Viktor“, care, ºtim din alte lucrãri, era Pavel Mihailovici Fitin (1907-1971), la acea datã ºeful Direcþiei I (informaþii externe) a Comisariatului Poporului al Securitãþii Statului (N.K.G.B.), o instituþie distinctã de Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne (N.K.V.D.).

În preajma lui 22 iunie 1941: agenþii sovietici transmit Primul document: „Strict secret Comunicare din Bucureºti - 6/VI.1941 Lui Viktor La no. 2031 Dupã datele lui [...], mobilizarea se desfãºoarã pe diverse contingente, în majoritate este chemat corpul ofiþeresc. Dupã datele lui [...] (primite prin [...]), mobilizarea merge pînã la vîrsta de 42 de ani. [...] ºi [...] transmit cã mobilizarea se face pe baza ordinelor ºi a telegramelor personale. Observaþii personale confirmã mobilizarea, astfel, la 5 iunie, [...] a constat în adunarea celor mobilizaþi la Gara de Nord ºi, conform explicaþiilor lui Calmanovici, muncitorii au fost luaþi de la construirea adãposturilor antiaeriene ºi mobilizaþi. No. 131 Foma“ (pg. 422). Este ciudat cã numele lui Emil Calmanovici a fost pãstrat în textul documentului, în timp ce toate celelalte nu sînt menþionate, spaþiul rãmînînd alb. El era un inginer constructor, originar din Piatra Neamþ, intrat în Partidul Comunist din România în 1937 ºi devenit unul din finanþatorii P.Cd.R. Tot el a luat în antreprizã construcþia reprezentanþei diplomatice a U.R.S.S. la Bucureºti (de pe ªoseaua Kisseleff). Inclus în „lotul Pãtrãºcanu“, a fost condamnat la muncã silnicã pe viaþã

a) Crearea unui brîu de protecþie (glacis strategic) la frontierele sovietice; b) Stimularea unui rãzboi între þãrile capitaliste pentru a împiedica formarea unei mari coaliþii antisovietice. Era evident cã, odatã asiguratã neutralitatea U.R.S.S., Hitler avea sã declanºeze atacul împotriva Poloniei, ceea ce avea sã atragã onorarea garanþiei din 31 martie 1939, ajungîndu-se astfel la un rãzboi între Germania ºi anglo-francezi, adicã acea diviziune sîngeroasã a lumii capitaliste, chematã sã favorizeze rãspîndirea revoluþiei comuniste. În acelaºi timp, Hitler era dispus sã plãteascã generos preþul neutralitãþii sovietice: Finlanda, Estonia, Letonia (iniþial, Lituania rãmînea în sfera germanã), o mare parte din Polonia ºi Basarabia. Cîntãrind cele douã oferte, Stalin nu putea ezita. Sînt indicii cã la 19 august 1939 el a luat decizia de a accepta oferta germanã. Ambele pãrþi erau grãbite - odatã principiul cooperãrii acceptat - sã încheie tratatul: Hitler, presat de apropierea toamnei, cu ploile ei, care stînjeneau funcþionarea binomului tanc-avion, piesa esenþialã a rãzboiului-fulger; Stalin, nerãbdãtor sã vadã statele „imperialiste“ încãierate, în timp ce Uniunea Sovieticã, rãmasã în afara conflictului, avea sã-ºi sporeascã potenþialul militar, sã-ºi extindã graniþele ºi, la momentul judecat de ea oportun, cînd combatanþii aveau sã-ºi fi sleit forþele, Armata Roºie avea sã intervinã ºi sã punã bazele unei pax sovietica. În momentul încheierii tratatului germano-sovietic, atenþia lui Hitler ºi Stalin era îndreptatã asupra Europei Central-Rãsãritene, unde avea sã izbucneascã rãzboiul ºi unde cei doi pregãteau împãrþirea Poloniei. Europa de Sud-Est a fãcut, în consecinþã, obiectul Articolului 3 din Protocolul adiþional secret, redactat intenþionat într-o formã mai puþin precisã, care dãdea, însã, satisfacþie semnatarilor, în aºteptarea intervenþiilor de mai tîrziu. Textul suna astfel: „În privinþa sud-estului Europei, din partea sovieticã este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germanã declarã totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni“. (va urma) în 1954 (vezi „Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucreþiu Pãtrãºcanu“, Bucureºti, Ed. Vremea, 1996). Al doilea document: „Strict secret Comunicare din Bucureºti - 12/VI.1941 Lui Viktor Miºcarea trupelor germane în Moldova nu slãbeºte. La 11 iunie a.c., am mers cu [...] la Buzãu. Pe drumul de întoarcere, s-au numãrat, venind în sens invers, 856 de maºini, dintre care 96 cu tunuri antitanc în remorci, 28 cu pontoane ºi accesoriile lor, 72 sanitare. Celelalte maºini cu materiale de rãzboi ºi trupe. În afarã de aceasta, s-au numãrat 200 de motociclete cu ataº, dintre care 20 de motociclete sanitare. Trupele se deplasau într-un ºuvoi neîntrerupt, de la Bucureºti la Buzãu, cu o vitezã de 40 km/h. În Ploieºti, s-a observat cã toate trupele venite din Bucureºti se îndreptau spre Buzãu. Pe drum, au fost vãzute puncte de recrutare româneºti în activitate ºi puncte de primire a cailor, precum ºi efective militare de cãi ferate, care se îndreptau spre Buzãu. Trenurile civile sînt arhipline, oamenii stau pe acoperiºul vagoanelor ºi pe scãri. 12/VI.-41 No. 140 Foma“ (pg. 445). Sînt douã mostre de informaþii ale agenþilor din teren, comunicate centralei de la Moscova. Documentele publicate în volumul generalului L.F. Soþkov, alãturi de cele editate anterior, pun în luminã amploarea fãrã precedent a datelor ºi a informaþiilor culese de agenþii sovietici în legãturã cu pregãtirea atacului din 22 iunie 1941. Nu a existat în istoria militarã un rãzboi ale cãrui pregãtiri sã fie cunoscute atît de amãnunþit de viitorul adversar. Este un paradox cã o operaþiune militarã - Planul „Barbarossa“ -, cunoscutã în cele mai mici detalii de cãtre conducerea sovieticã, nu a putut fi prevenitã sau stînjenitã din cauza convingerii ferme a lui Stalin cã Hitler nu se va angaja într-un rãzboi pe douã fronturi ºi cã toate comunicãrile privind pregãtirea rãzboiului erau fie mijloace de presiune ale Berlinului, pentru a intimida Moscova, fie dezinformãri ale britanicilor, pentru a provoca un rãzboi între Germania ºi U.R.S.S. Munca unor agenþi extrem de eficienþi - cum se poate constata din cele douã rapoarte prezentate - a rãmas astfel nevalorificatã.

Paginã semnatã de acad. FLORIN CONSTANTINIU (Revista „Art-Emis“)


Pag. a 16-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Vedenie despre Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe (4) Sfîntul Gheorghe a luat paharul de la Iisus ºi i l-a dat monahului Ioasaf, care, dupã ce l-a bãut, s-a îmbãtat de iubirea Mirelui Ceresc Hristos ºi, intrînd în biserica aceea, s-a ghemuit la picioarele lui Hristos ºi le-a sãrutat cu cãldurã ºi multã bucurie. Hristos, întorcîndu-ªi faþa cãtre Sfînt, i-a zis: - Ia-l pe fratele Ioasaf ºi du-l jos în lume, ca sã se nevoiascã pentru a dobîndi prima Mea iubire, pe care a pierdut-o prin trîndãvie. Cînd va fi pregãtit, îl voi învrednici sã bea paharul pe care l-am bãut ºi Eu la vremea cuvenitã. Dupã ce au sãrutat picioarele Domnului ºi i-au salutat pe toþi curtenii palatului ceresc, s-au întors. Fratele Ioasaf i-a zis cãlãuzitorului sãu: - Sfinte Gheorghe, nu e cu putinþã sã rãmîn ºi eu aici ºi sã nu mã întorc iarãºi în lume? - Dragul meu, îi spuse Gheorghe, asta e cu neputinþã, întrucît voia Domnului nostru este sã cobori în lume ºi, dupã ce te vei împodobi duhovniceºte cu toate virtuþile, vei veni apoi aici ca sã te bucuri veºnic de slava Lui. Întorcîndu-se pe acelaºi drum, au ajuns la jumãtatea acelei punþi, ºi Sfîntul i-a zis monahului: Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu sila ºi cei ce se silesc o vor dobîndi

pe aceasta. Cunoºti milostivirea lui Dumnezeu, osteneºte-te sã dobîndeºti prima iubire ºi eu nu te voi lãsa neajutorat. Spunîndu-i aceste cuvinte, l-a însemnat de trei ori cu semnul crucii ºi s-a fãcut nevãzut. În aceeaºi clipã, din prãpastie s-au auzit voci înfricoºãtoare ºi ameninþãri ale diavolilor, care ziceau: „Acum, cã a rãmas singur, haideþi sã-l aruncãm în rîpã pe cãlugãr, înainte de a veni Gheorghe”. Fratele Ioasaf nu putea merge nici înainte, nici înapoi, în vreme ce diavolii se repezeau sã-l arunce în prãpastie. Atunci, acesta ºi-a ridicat mîinile în sus, zicînd: „Doamne, ajutã-mã în clipa aceasta, deoarece sînt în primejdie de a fi biruit de înfricoºãtorii diavoli”. A venit atunci voce din cer ºi i-a spus: „Frate, nu trîndãvi, rosteºte rugãciunea: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul», ºi cu rugãciunile Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu nu vei pãþi nimic”. Fratele a început îndatã sã spunã neîntrerupt rugãciunea ºi fãrã sã-ºi dea seama a intrat iarãºi în firea sa, precum era la început, ºezînd în stranã. Sfîrºit (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

UN PUNCT DE VEDERE

sã-mi pot întreþine copiii? Dacã firma sau firmuliþa la care lucrez dã mîine faliment, sau îºi reduce personalul? Cã ºi aºa ºomajul face ravagii...” sau „...cînd sã mã ocup de ei? Lucrez ºi duminicile între orele 9,00 ºi 21,00. Grãdiniþele cu program prelungit, bona filipinezã? Da, pentru cine are bani pentru aºa ceva! ªi apoi, de aceea sã facem copii, ca sã creascã «la colectivã», nu în familie?”. Acestea sînt probleme reale ºi dramatice care meritã o dezbatere aparte în context social-economic. O problemã asupra cãreia ar trebui sã reflectãm e aceea a mijloacelor fizice sau medicamentoase (vezi „pilula anti-baby”) de prevenire a sarcinilor. Sã spunem lucrurilor pe nume: de prevenire a VIEÞII. Sînt acestea conforme cu morala creºtinã? „Copiii sînt o moºtenire de la Domnul, rodul pîntecelui e o rãsplatã...” (Ps. 127, 3) Oricum, mijloacele de a evita sarcinile nu sînt infailibile. Uneori dau greº. Metoda cea mai sigurã este abstinenþa. Mai e posibilã abstinenþa în lumea de astãzi? Desigur cã da. Dar în condiþii foarte grele. Pînã cu cîteva decenii în urmã, pubertatea se instala la 13-14 ani. Cãsãtoriile se contractau la 20-24 de ani. Astãzi, vîrsta pubertãþii a scãzut la 11-12 ani, iar cãsãtoriile sub vîrsta de 28-30 de ani sînt rare. Iatã, era vorba de 7-10 ani de abstinenþã, în timp ce acum e vorba de 17-18 ani de abstinenþã, ceea ce nu e puþin lucru la o viaþã de om. ªi asta în condiþiile unui enorm asalt al erotismului, nemaiîntîlnit în istorie. Filme (TV, internet), banere, afiºe, pliante de un erotism explicit, incitant ºi excitant asediazã copilul, adolescentul ºi omul matur, permanent ºi pretutindeni. Sã nu uitãm limbajul pornografic al strãzii, al gãºtii. Legat de acest fenomen, remarcãm o creºtere îngrijorãtoare a sarcinilor în rîndul adolescentelor, a minorelor. Situaþia e foarte complicatã ºi complexã. Soluþiile sînt greu de gãsit. Avortul? Am convenit cã e o metodã barbarã ºi ucigaºã. Mame de 14-16 ani? Greu de acceptat. Dar lupta împotriva vieþii e mai complexã, mai multiformã decît putem constata la o primã vedere. Convergenþa dintre diversele ei componente ne scapã uneori. Un exemplu: promovarea actualã, persistentã ºi insiduoasã a homosexualitãþii ºi a lesbianismului prin mass-media, mitinguri de solidaritate, afiºe, pliante, graffiti etc. În fond, cu cît MAI MULTE CUPLURI „UNI-SEX”, cu atît MAI PUÞINI COPII. În multe þãri europene, cãsãtoria între parteneri de acelaºi sex natural e legalizatã. În Anglia, cultul protestant anglican chiar oficiazã aºa-zise cãsãtorii religioase „uni-sex”. Cãsãtoria star-ului Elton John cu partenerul lui a emoþionat, prin intermediul televiziunii, tot globul. Retorica toleranþei laice, profane actuale, faþã de aceste anormalitãþi e foarte idealistã ºi generoasã, TREBUIE (!) acceptate diversitatea, drepturile minoritãþilor de orice fel (adesea împotriva drepturilor majoritãþilor, ceea ce nu e chiar democratic...). Sã combatem ostilitatea faþã de cei „altfel decît noi”, discriminãrile de orice fel etc. Interminabila demagogie a DREPTURILOR OMULUI. Dreptul fiecãruia de a-ºi duce viaþa intimã cum doreºte, de a dispune cum vrea de propriul corp etc. Iatã o lume a drepturilor, ºi nu numai a drepturilor. A libertãþii totale, eliberatã de orice limite, prejudecãþi ºi inhibiþii. Un mare gînditor a spus însã cã: „...libertatea fãrã limite distruge libertatea realã...”.

Marºul vieþii contra ofensivei morþii (3) Notã: La 25 martie 2017, a avut loc ,,Marºul pentru viaþã”. Unul din principalii organizatori fiind grupul „Studenþi pentru viaþã” (S.P.V). S-au afirmat, cu aceastã ocazie, lucruri interesante care se preteazã, însã, la unele nuanþãri, accentuãri ºi completãri. Neamurile sînt o REALITATE SACRÃ. Biblia e o Biblie a NEAMURILOR. Totdeauna Mîntuitorul precizeazã NEAMUL personajelor biblice. Femeia era cananeeancã, „bunul” era samarinean etc. ... JUDECATA FINALÃ va fi a NEAMURILOR. Întrebare retoricã: se fac în Biblie afirmaþii ºi precizãri inutile, nesemnificative? Apartenenþa la un neam, conºtiinþa apartenenþei la un neam (raþionalã ºi emoþionalã) este o însuºire definitorie pentru OM. Existã animale aºa-zis „sociale”: mistreþii în turme, lupii în haite, bivolii sãlbatici în cirezi. Grupuri structurate ºi ierarhizate cu „liderii” lor (indivizi Alfa îi numesc zoologii). Dar acestora le lipseºte sentimentul naþional. Zoologii susþin cã nu ar avea nici... sentimente religioase! Un om, o comunitate de oameni, vãduviþi de sentimentul naþional, mai pot fi numiþi oameni, sau au decãzut la nivelul de mamifere sociale? NEAM, RELIGIE, MORALÃ (cu moravurile aferente), iatã triada sacrã în care suprimarea unuia din termeni îi alieneazã ºi pe ceilalþi doi. Cufundarea în haos, în neant. Neamul românesc e afectat acum sub toate cele trei aspecte. Rezultatul? Peste 4,5 milioane de români au emigrat în ultimii 27 de ani în strãinãtate. Tocmai „fãcãtorii de copii”, cu vîrste cuprinse între 20 ºi 40 de ani. Foarte puþini dintre ei mai au gînduri de repatriere. Avorturile fac ravagii. Sub ochii noºtri dispare un neam. Chiar de NEAMUL ROMÂNESC e vorba! Prognoze demografice serioase aratã cã peste circa 70 de ani (perioadã foarte scurtã în termeni istorici) România va mai fi locuitã doar de 7 milioane de oameni. Lucru nemaiîntîlnit în istorie, în vreme de relativã pace (de fapt, un rãzboi atipic, post-modern, preponderent psihologic, susþin adepþii teoriilor conspiraþioniste). Dintre aceºti 7 milioane de locuitori, doar o minoritate va mai fi de neam ROMÂNESC, de etnie ROMÂNÃ. Peste 40% din terenurile cultivabile ale României nu mai aparþin românilor (pe vremea domniilor fanariote situaþia era mai bunã!). Vecini hrãpãreþi au programe guvernamentale de finanþare a cumpãrãrii de terenuri agricole în România de cãtre cetãþenii lor. Un mod, discret ºi legal, de ocupare ºi colonizare a României cu alte neamuri. Iatã, asistãm, destul de pasivi, la dispariþia unui neam din aceastã lume a neamurilor, aºa cum a fost lãsatã de Dumnezeu. Un pãcat cel puþin tot atît de grav ca ºi suprimarea unei vieþi omeneºti, prin asasinare, prin întrerupere de sarcinã. ªi una din metodele de desfiinþare a NEAMULUI ROMÂNESC o reprezintã ºi formidabila presiune psihologicã ºi economicã pentru practicarea pe scarã largã a avorturilor. Presiunea economicã. La multe cupluri tinere care refuzã sã aibã copii am auzit: „... cum copil? Cum copii? Am eu siguranþa zilei de mîine, ca

Rãsai asupra mea

Rãsai asupra mea, luminã linã, Ca-n visul meu ceresc de-odinioarã, O, Maicã sfîntã pururea Fecioarã În noaptea gîndurilor mele vinã,

Speranþa mea, Tu n-o lãsa sã moarã, Deºi a fost adînc noian de vinã; Privirea Ta, de lacrimi calde plinã, Îndurãtoare-asupra mea coboarã. Strãin de toþi, pierdut în suferinþa Adîncã a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic ºi n-am tãrie. Dã-mi tinereþea mea, redã-mi credinþa, ªi reapari din cerul Tãu de stele, Ca sã Te-ador de-acum pe veci, Marie! MIHAI EMINESCU (1850-1889) (Text reprodus din volumul „Antologia poeziei religioase româneºti“)

Pildã creºtinã

O inimã nouã Doi indieni erau de pazã în jurul unui foc. Mult timp a domnit liniºtea între cei doi. Deodatã, unul dintre ei a zis: „Eu tocmai mã gîndesc la o afirmaþie neobiºnuitã a unui om, pe care înþelepþii îl numesc Isus“. Cãpetenia tribului ºi-a ridicat capul ºi a zis: „Spune!“. Indianul a continuat gînditor: „Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvîntaþi pe cei care vã blesteamã“. Cãpetenia tribului a tãcut, a stat pe gînduri, apoi a zis: „Aceasta este imposibil!“. Dupã o pauzã lungã a reluat: „Imposibil! Aºa ceva ar fi posibil numai dacã omul ar primi o inimã nouã“. Cuvîntul „inimã“ este folosit în limbajul nostru ºi ca simbol al personalitãþii umane. Cine Îl primeºte pe Isus ca Domn ºi Mîntuitor, devine un om nou, adicã o personalitate nouã. Mîntuitorul a înnoit milioane de oameni. Rezultatul nu este numai o viaþã schimbatã în bine, ci viaþã veºnicã, o viaþã în comuniune cu Dumnezeu, viaþã care nu se încheie odatã cu moartea trupeascã. Sîntem beneficiarii acestei inimi noi, a vieþii veºnice prin credinþa în Mîntuitorul? Acum este momentul potrivit sã-L primim în inimã pe Cel care o poate schimba. E uºor de observat cã aceastã libertate fãrã limite se referã exclusiv la moravuri, la moralã, la partea organicã, visceralã a vieþii. Libertatea de gîndire ºi exprimare a ideilor de ordin filozofic, religios, politic e strîns încorsetatã de conceptul de „corectitudine politicã”, concept foarte larg ºi confuz, care poate penaliza multe aspecte ale vieþii. Nu putem sã nu remarcãm faptul cã toatã aceastã avalanºã de drepturi distruge, în fapt, un drept esenþial al omului: acela de a fi OM! O încununare a Creaþiei, o fiinþã de excepþie, capabilã sã îºi ridice privirea de la ciolanul gustos sau grãmada de nutreþ, de la masculul sau femela în perioada de rut, spre alte orizonturi, spre idei abstracte, spre TRANSCENDENTAL. O fiinþã a cãrei viaþã nu e dictatã doar de instincte ºi impulsuri organice, viscerale. O fiinþã dotatã cu CONªTIINÞÃ, DISCERNÃMÎNT, AUTOCONTROL ºi RESPONSABILITATE. În fond, putem echivala ciolanul cel gustos cu vila luxoasã din Alpii elveþieni, sau de pe Coasta de Azur, cu limuzina luxoasã de „ultimã generaþie”, cu vacanþele „de vis” în staþiuni celebre, unde o zi de cazare costã cît salariul mediu lunar al unui „muritor de rînd”. ªi femela atrãgãtoare – cu amanta, vedetã în show-biz, aproape obligatorie peste un anumit nivel de succes în afaceri, toate obþinute într-o durã competiþie, cu desfiinþarea prin orice mijloace a concurenþei, a concurentului, a rivalului. „Homo homini lupus est”; omul e lup omului (semenului sãu) spunea un vechi proverb pãgîn, latin, atît de reactualizat astãzi. ªi în încheiere. Medicii, la începutul carierei lor, depun aºa numitul „jurãmînt hypocratic”, prin care se angajeazã sã protejeze, sã apere VIAÞA. În nici un caz, sã nu o suprime. Cariera multor medici („ucigaºii în halat alb”) e, prin urmare, un permanent sperjur. Sfîrºit LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 17-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (4) Scopurile ºi principiile Cartei ONU (2) În urmãrirea scopurilor stabilite, ONU trebuie sã acþioneze în conformitate cu urmãtoarele principii: * Organizaþia este întemeiatã pe principiul egalitãþii suverane a tuturor membrilor sãi; * toþi membrii organizaþiei trebuie sã-ºi îndeplineascã, cu bunã-credinþã, obligaþiile asumate potrivit prezentei Carte; * toþi membrii vor rezolva diferendele lor internaþionale prin mijloace paºnice, astfel încît paza ºi securitatea internaþionalã, precum ºi justiþia sã nu fie puse în primejdie; * toþi membrii organizaþiei se vor abþine în relaþiile lor internaþionale de a recurge la ameninþarea cu forþa sau la folosirea ei împotriva integritãþii teritoriale ori independenþei politice a vreunui stat; * toþi membrii ONU vor da acesteia întreg ajutorul în orice acþiune întreprinsã de ea în conformitate cu prezenta Cartã ºi se vor abþine de a da ajutor vreunui stat cãruia organizaþia întreprinde o acþiune preventivã de constrîngere; * organizaþia va asigura ca statele care nu sînt membre ale ONU sã acþioneze în conformitate cu aceste principii, în mãsura necesarã menþinerii pãcii ºi securitãþii internaþionale; * nici o dispoziþie din Cartã nu va autoriza ONU sã intervinã în chestiuni care aparþin esenþial competenþei naþionale a unui stat ºi nici nu-i va obliga pe membrii sãi sã supunã asemenea chestiuni spre rezolvarea pe baza prevederilor Cartei, acest principiu nu va aduce atingere aplicãrii mãsurilor de constrîngere.

Sistemul instituþional al ONU ONU este consideratã subiect de drept internaþional derivat ºi limitat în raport cu statele membre care nu schimbã cu nimic caracterul de organizaþie interguvernamentalã, bazatã pe principiul egalitãþii suverane. Sînt membri originari ai ONU statele care, participînd la Conferinþa Naþiunilor Unite de la San Francisco pentru organizaþia internaþionalã sau semnînd mai înainte Declaraþia Naþiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semneazã Carta ºi o ratificã. Pentru ca un stat sã devinã membru al organizaþiei este necesarã o recomandare din Partea Consiliului de Securitate ºi o hotãrîre a Adunãrii Generale. Statele membre care încalcã prevederile Cartei pot fi suspendate sau excluse din ONU la reco-

Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (3) Aniversarea de 60 de ani a Uniunii Europene nu a avut parte de atmosfera entuziastã pe care ar fi meritat-o. În fond, toate promisiunile asumate la Roma în 1957 au fost îndeplinite. Europa nu a fost niciodatã nici mai multã, nici mai prosperã, nici mai liberã decît este Uniunea Europeanã de astãzi ºi nici nu a trãit vreodatã o mai lungã perioadã de pace. Dar, la împlinirea a 60 de ani, Europa suferã primul ºi cel mai mare eºec al sãu, plecarea Marii Britanii. Cum sã sãrbãtoreºti, cînd unul dintre membri te pãrãseºte? Cum sã fii entuziast, cînd încrederea publicului european în propriile instituþii este din ce în ce mai scãzutã? Cum sã te bucuri, cînd curente politice de extremã dreapta cer voturi tocmai pentru a-ºi scoate þãrile din Uniunea Europeanã? Cum sã te feliciþi pentru succesele UE, cînd Uniunea este demonizatã pentru toate relele de pe pãmînt? Puþine sînt raþiunile sã poþi fii optimist în aceste zile. Dar, acum 60 de ani, cînd ºase state au semnat înfiinþarea Comunitãþii Economice Europene, provocãrile erau mai mici? Apele erau mai liniºtite? Temerile mai puþine? Europa, de la marea Balticã la Marea Neagrã, era ruptã în douã de Cortina de Fier. Lumea se aºeza în coordonatele Rãzboiului Rece. Se aºtepta în orice moment invazia tancurilor sovietice ºi se vorbea de anihilarea nuclearã. Þãrile europene încercau cu disperare sã se refacã dupã cea mai devastatoare conflagraþie pe care omenirea o cunoscuse, milioane de oameni dislocaþi de rãzboi încercau sã-ºi gãseascã locul, iar alte milioane de refugiaþi gîndeau unde ºi cum îºi vor reconstrui viaþa. ªi, cu toate acestea, cîþiva vizionari au avut curajul de a porni pe un drum cu totul nou în viaþa bãtrînului continent. ªansa lor a stat în contopirea intereselor a douã generaþii. Generaþia antebelicã trãise eºecul Europei vechi ºi era conºtientã cã în ADN-ul istoriei europene pãcile sînt doar scurte pauze ale unor rãzboaie care nu se terminã niciodatã. Iar generaþia postbelicã

mandarea Consiliului de Securitate, prin hotãrîre a Adunãrii Generale. În cadrul sistemului instituþional al ONU intrã: * Adunarea Generalã; * Consiliul de Securitate; * Consiliul Economic ºi Social; * Consiliul de Tutelã; * Curtea Internaþionalã de Justiþie; * Secretariatul; * Organele subsidiare. În vederea rezolvãrii unei situaþii de crizã, consiliul de securitate întreprinde acþiunile: * preia iniþiativa, stabileºte concepþia, forþele ce se angajeazã ºi costurile; * numeºte reprezentantul (trimisul special); * stabileºte ºi realizeazã acordul de încetare a focului; * realizeazã acordul de pace; * aprobã mandatul; * numeºte comandantul forþei; * desfãºoarã forþele; * conduce acþiunile pentru rezolvarea crizei; * ieºirea din teatrul de operaþii.

Organizaþia pentru securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE) (1) Procesul multilateral declanºat acum mai bine de douã decenii, de Conferinþa de la Helsinki (1973-1975), a dus, dupã cum se ºtie, la constituirea, de la 1 ianuarie 1995, a Organizaþiei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE), conceputã ca o organizaþie regionalã interguvernamentalã. Cîteva observaþii de ordin general: * de remarcat cã, fãrã politica de destindere începutã în anii ’60, Conferinþa de la Helsinki nu ar fi fost cu putinþã ºi cã, la rîndul ei, conferinþa a fost expresia cea mai elocventã a unei astfel de politici; concluzie: între destindere ºi „procesul CSCE“ a existat, aºadar, un raport de complementaritate; * condiþiile în care a fost conceputã ºi realizatã Conferinþa de la Helsinki a dat expresia unui echilibru de interese stabile, care a putut sã fie rãstãlmãcitã ºi nesocotitã cu uºurinþã; nu trebuie uitat cã ea s-a petrecut în condiþiile unei destinderi relative între EST ºi VEST, într-o perioadã în care nu se putea vorbi de sfîrºitul „rãzboiului rece“; * trebuie reamintite motivaþiile principale care-i determinã pe participanþi sã se aºeze la masa unor negocieri: * astfel, pentru Uniunea Sovieticã, Conferinþa era un proiect foarte important, menit sã se substituie, în bunã mãsurã, tratatului de pace cu Germania învinsã, cu care nu se putuse încheia, din punct de vedere juridic, cel de-al II-lea rãzboi mondial; * dacã problema reparaþiilor de rãzboi nu mai era actualã la vremea respectivã, legitimitatea ºi inviolabilitatea frontierelor postbelice rãmîneau pentru sovietici un obiectiv major de atins. (va urma) avea energia ºi entuziasmul de a construi o altã lume. Aºa s-a întîmplat ca proiectul generaþiei Monnet sã fie pus în operã de generaþia Beatles. Astãzi, entuziasmul s-a topit. Europa este scindatã nord-sud ºi est-vest. Migraþia ºi terorismul sînt temerile europenilor. Iar politica uºilor deschise este o opþiune care nu mai dã bine pe agenda publicã. ªi, cu toate acestea, mirajul Europei nu s-a pierdut. Europa este atractivã. Cei care nu sînt înãuntru viseazã sã fie. Iar cei care vor sã plece constatã cã a renunþa la avantajele UE poate avea costuri incalculabile. Prin natura sa, construcþia europeanã va fi întotdeauna supusã unor forþe contrare, dorinþa de separare ºi interesul comun. Acum, toatã lumea se întreabã care va fi viitorul Europei în funcþie de cele cinci scenarii puse pe masã de Jean-Claude Juncker. Cîte viteze ºi cîte cercuri concentrice? Dar întrebarea fundamentalã, de care depinde soarta continentului, este cu totul alta: „ce este Europa?“. Cîtã vreme rãspunsul va fi: „Europa sîntem noi“, Europa va avea ºanse.

Tratatul de la Roma s-a semnat în alb (1) Pe 25 martie 1957, în Piazza del Campidoglio (Piaþa Capitoliului), din Roma, mai precis în Palazzo dei Conservatori, reprezentanþii a ºase state (Belgia, Franþa, Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda) semnau Tratatul pentru înfiinþarea Comunitãþii Economice Europene, Tratatul pentru înfiinþarea Comunitãþii Europene a Energiei Atomice (Euratom), Convenþia cu privire la unele instituþii europene, mai multe declaraþii ºi protocoale. Toate acestea sînt cuprinse azi sub titulatura genericã de „Tratatele de la Roma”, dar - fãrã a reduce însemnãtatea celorlalte - esenþial este documentul privind înfiinþarea CEE. (va urma) ION M.IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu

Împãratul Akihito al Japoniei (83 de ani) a decis sã renunþe la tron în favoarea prinþului moºtenitor Naruhito, invocînd motive de sãnãtate. El poate recurge la actul abdicãrii, dupã ce Guvernul nipon a adoptat proiectul de lege care-i permite aceastã procedurã, urmînd ca acesta sã fie votat de Parlament. Este pentru prima datã în ultimii 200 de ani cînd împãratul Japoniei, singurul monarh cu acest titlu din lume, poate abdica.

Emmanuel Leroy: Brexit, Trump, Fillon! Un fir conductor? (1) Dupã votul în favoarea Brexit în Marea Britanie la 24 iunie, totul s-a derulat ca ºi cum agenda mondializãrii pãrea abandonatã sau în orice caz s-a pomenit cu o aripa frîntã. Prin urmare, dacã însuºi perfidul Albion, matricea istoricã ºi ideologicã anglo-saxonã, abandoneazã nava europeanã afundatã în criza migranþilor ºi cea financiarã, atunci s-ar putea spune cel puþin cã asistãm la o schimbare strategicã fundamentalã din partea celor care þintesc o guvernare globalã. Aºadar, din momentul în care arhivele declasificate ale CIA-ului din 2000 arãtau legãturile strînse între presupuºii „Pãrinþi ai Europei” Jean Monnet ºi Robert Schuman cu patronii lor anglo-saxoni, ne-am putea întreba în mod legitim care e interesul mondialiºtilor de a lãsa în derivã un instrument preþios de control ºi aservire a popoarelor. Însã dacã oligarhia anglo-saxonã sau cel puþin o parte a acesteia a jucat cartea Brexit ºi a victoriei lui Trump, ne pomenim în situaþia de a constata un caz de figurã idealã pentru a orbi lumea ºi a înºela chiar ºi analiºtii cei mai lucizi ºi mai circumspecþi. În realitate, însã, dupã ieºirea - pentru moment doar teoreticã a Marii Britanii din Uniunea Europeanã, victoria lui Trump ºi cea a lui Fillon, Reþeaua anticonformistã ºi presa de alternativã cîntã osanale pentru ceea ce pare a fi o schimbare radicalã de paradigmã, faþã de care personal sînt mai mult decît dubitativ.

Sã începem cu Brexit-ul (1) În mod obiectiv, plecarea „Godon“-ilor (din francezã, peiorativ pentru noþiunea de englez- n.a.) din instituþiile europene nu pot decît sã-i bucure pe toþi apãrãtorii înflãcãraþi ai patriilor, întrucît este binecunoscut rolul jucat de Anglia în majoritatea rãzboaielor ce au devastat Europa, ºi asta dupã victoria zdrobitoare a armatelor franceze asupra englezilor în bãtãlia de la Castillon, la 17 iulie 1453. Lãsînd la o parte falsa politeþe, consider cã monarhia britanicã n-a acceptat niciodatã aceastã înfrîngere ºi, mai larg, eliminarea ei de pe continent, ºi cã secole la rînd, întreaga sa geopoliticã a demonstrat cã aceasta nu doar intenþioneazã sã recîºtige controlul asupra destinelor Franþei ºi Europei, dar dincolo de asta, din moment ce dupã marile descoperiri geografice a cãpãtat mijloacele necesare ºi mai ales dupã revoluþia industrialã, aceasta ºi-a extins influenþa asupra întregii lumii. Pentru a-ºi atinge scopurile, ea a ºtiut sã combine supremaþia maritimã cu dominaþia financiarã, teoretizatã în Secolul al XVI-lea de cãtre navigatorul englez Sir Walter Raleigh, acesta fiind primul care s-a exprimat în felul urmãtor: „Cel care controleazã marea controleazã comerþul mondial; cel care controleazã comerþul controleazã bogãþia; cel care controleazã bogãþia lumii controleazã însãºi lumea”. (va urma) Traducere IURIE ºi OANA ROªCA, decembrie 2016 (Text reprodus din volumul „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, apãrut la Editura „Mica Valahie“)


Pag. a 18-a – 26 mai 2017

Bibliotecile Bibliotecile sînt locuri care îndeplinesc o importantã funcþie publicã ºi conþin cultura ºi istoria care, de-a lungul anilor, s-au materializat în cãrþi. Apelãm la biblioteci atît pentru a cere cãrþi cu împrumut, cît ºi pentru a ne oferi plãcerea lecturii, pentru a studia sau a consulta lucrãri referitoare la munca noastrã, sau numai din proprie curiozitate. În biblioteci trebuie sã demonstrãm un comportament adecvat, ca o dovadã de respect pentru persoanele care le viziteazã ºi pentru propria politicã a centrului. În principiu, vom ºti cã bibliotecile sînt împãrþite în mai multe sãli, unele destinate consultãrii cãrþilor, ºi altele pentru lectura acestora sau a presei. Prin urmare, trebuie sã respectãm posibila împãrþire care existã, ºi sã nu utilizãm sãlile pentru alte activitãþi, decît acelea pentru care ele sînt concepute. Aceastã diferenþiere a spaþiilor nu este lipsitã de logicã. Atunci cînd apelãm la biblioteci pentru a consulta o carte, avem nevoie sã ne aºezãm ºi sã dispunem de un spaþiu minim la o masã, pentru a lua notiþe. Nu este cazul lecturii romanelor, a presei, a revistelor sau a arhivei depozitate la secþia de periodice, pentru care va exista o salã specialã. Bibliotecile au un program de activitate care trebuie respectat. Cel mai probabil, programul e scris pe plãcuþele de la intrare, sau în acelaºi loc unde se aflã bibliotecarul, care înmîneazã ºi strînge cãrþile, sau în orice alt loc, perfect vizibil pentru toþi. Uneori, împreunã cu specificarea orelor la care se deschide sau se închide centrul, se gãseºte un anunþ care vã sfãtuieºte sã înapoiaþi cartea pe care o utilizaþi, cu 5 sau cu 10 minute înainte de ora închiderii. Aceastã recomandare din partea responsabililor nu este un capriciu. Dacã toþi cei prezenþi ar înapoia cãrþile în ultimul moment, este evident cã la orele fixate pentru închidere s-ar face cozi. Ceea ce ni se cere într-o bibliotecã publicã este pãstrarea liniºtii. Este regula de aur a acestor locuri, deoarece liniºtea este necesarã pentru a ne concentra la lecturã. Niciodatã nu vom vorbi într-o bibliotecã, decît dacã este strict necesar, iar dacã o facem, vocea noastrã trebuie sã fie ºoptitã ºi atunci cînd ne adresãm altui cititor, ºi cînd solicitãm ajutorul unui bibliotecar pentru a gãsi ceea ce cãutãm. Dacã sîntem în dificultate dintr-un motiv oarecare, dacã nu putem sã descifrãm cota care marcheazã ordinea volumelor de pe rafturi ºi nici nu reuºim sã localizãm un titlu în baza de date a calculatorului sau în fiºierele de cãutare, vom cere ajutorul unui angajat al centrului, care este persoana indicatã pentru a ne lãmuri în legãturã cu orice întrebare. Nu trebuie sã iniþiem o conversaþie cu persoana

Miercuri, 28 aprilie 1993 Subiectul: eu, pãrinþii ºi banii! Mama a luat amãrîta ei de pensie. A cheltuit-o pe toatã pentru cãmarã. Culmea! Nu mi-a cumpãrat nici o ciocolatã! De douã luni ºi jumãtate. Dar îmi doresc ºi niºte ochelari de soare ºi un spray. ªi chiar o pizza în oraº. O carte nu mi-am mai cumpãrat de 150 de ani! Am trecut pe la Conservator. Biletul a fost luat de la Avizier. Nu am primit nici un semn. L-o fi rupt, l-o fi dus la mama lui sã-l arate? Trec cu gîndul de la Emil la ciocolata pe care o poftesc. Mã simt frustratã ca un copil sãrac. ªi neiubit de nimeni. Mã îndop cu brînzã, deºi vreau ceva dulce. Mama se cultivã. Citeºte în pat. Cad în butoiul cu melancolie ºi cred cã nu voi întîlni iubirea adevãratã în viaþa mea pe pãmînt. ªi încep sã plîng. Am nevoie de dragoste purã, adevãratã, de lungã duratã, pentru întreaga viaþã. Nu pot sã trãiesc fãrã sã fiu iubitã. Am sã mor în clipa în care nu voi mai avea aceastã speranþã! E noapte. Nu pot sã dorm. Am citit din Filocalia, am citit un curs de sugestiologie, acultînd la radio un bluz. Mi-am schimbat starea. Mã culc. Doamne, fii cu ochii pe oiþa ta credincioasã ºi sincerã! Îþi mulþumesc.

Joi, 29 aprilie 1993, ora 23,00 I-am trimis o felicitare lui Oscar Caffi. Nu scap de trecut ºi pace! Nu scap de amintirile triste. Am cumpãrat 100 de fire de narcise albe, parfumate, pure. Le împart: 53 mamei, în vaza ei preferatã; 7 narcise lui tata; 9 bucãþi pentru Oscar, într-o altã vazã ºi 31 pentru mine, în camera mea. Toate florile ºi bucuriile lumii sînt fragile în faþa tristeþilor mele nãvalnice. Mereu simt un dor mistuitor de ceva... ce nu pot ºi nu-l voi avea niciodatã. Asta mã stinge! Sã fie asta Voia lui Dumnezeu?

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (10) aºezatã cel mai aproape de noi pentru a-i cere ajutor, pentru cã îi vom deranja pe ceilalþi. Pe lîngã pãstrarea liniºtii, bunele noastre maniere vor fi mai mult decît necesare pentru a avea grijã de bunurile bibliotecii: cãrþile. Ele sînt ca niºte fiinþe cu viaþã proprie, moºtenirea pe care ne-o lasã cultura din generaþie în generaþie, în unele cazuri, un tezaur, datoritã vechimii ºi autenticitãþii lor, sau pentru faptul cã sînt piese unicat. Cãrþile trebuie tratate cu multã grijã. În nici un caz nu vom scrie pe ele, chiar dacã vom lua notiþe cu creionul. Unii susþin cã nu trebuie sã scriem pe o carte nici dacã este a noastrã. Dar asta este deja o decizie personalã. La bibliotecã sînt cãrþi pe care le consultã multã lume. Nici nu vom scrie pe ele, nici nu vom face însemnãri pe pagini, nici nu vom îndoi colþul de sus pentru a marca paginile care ne intereseazã. Vom scrie notiþele pe o hîrtie separatã ºi, dacã avem nevoie sã marcãm o paginã, o vom face cu un separator. Chiar dacã în majoritatea bibliotecilor publice existã fotocopiatoare, acestea nu sînt fãcute pentru a copia cãrþile. Funcþia lor este sã putem reproduce pagini ale volumelor consultate, anumite pasaje ale unei cãrþi de care avem nevoie, de exemplu, pentru a ne învãþa rolul într-o piesã de teatru; cu alte cuvinte, ceva foarte concret. Nu este permis, ºi nici legal sã folosim xeroxul bibliotecii pentru a copia cãrþi de lecturã, romane, antologii ºi, în general, scrieri complete. Nu pentru cã am monopoliza xeroxul, împiedicîndu-i pe alþii sã-l foloseascã, ci pentru cã existã drepturile de autor, pe care le-am încãlca dacã am copia o carte ºi, într-un fel sau altul, am difuza-o dupã aceea. Existã biblioteci destinate exclusiv consultãrii cãrþilor în incinta lor. Dar majoritatea bibliotecilor publice deþin un serviciu de împrumut de cãrþi, pentru cei care îºi fac carnet de cititor. Acesta conþine fotografia posesorului ºi este pentru uz personal ºi netransmisibil. Pe baza lui putem lua cãrþi cu împrumut. Bunele noastre maniere ne obligã sã respectãm cu stricteþe termenul de predare. Dacã ni se împrumutã o carte pentru o sãptãmînã sau 15 zile, nu vom întîrzia cu nici o zi termenul de înapoiere. Pe de o parte, din respectul pe care îl datorãm bibliotecii: existã reguli ce trebuie îndeplinite, indiferent dacã ne plac sau nu. Dar mai ales, trebuie sã arãtãm respect celor care frecventeazã biblioteca ºi au exact acelaºi drept ca ºi noi: sã ia cartea, pe care, apoi, trebuie sã o ºi înapoieze.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (28)

Bineînþeles, cartea trebuie sã fie în condiþii perfecte atunci cînd o returnãm, cel puþin în starea în care era atunci cînd am luat-o. În cazul în care, din neatenþie, am depãºit termenul de restituire, este posibil sã trebuiascã sã plãtim o amendã bibliotecii. Oricît ar fi ea, nu vom discuta, vom plãti ºi gata. Dacã nu o facem, ne vom pierde drepturile pe care le avem ca posesori ai carnetului de cititor, iar biblioteca îl va pãstra pînã cînd vom plãti amenda, care se mãreºte cu fiecare zi, chiar dacã este vorba de o sumã simbolicã. Dacã pierdem o carte pe care am luat-o de la o bibliotecã publicã, datoria noastrã va fi sã cumpãrãm aceeaºi carte ºi sã prezentãm scuze pentru cele întîmplate. Dacã, din pãcate, se întîmplã ca respectiva carte sã nu mai fie de vînzare pe piaþã, îi vom comunica responsabilului centrului ºi ne vom arãta dispuºi sã rezolvãm problema aºa cum ni se va indica: fie cumpãrînd alt titlu analog, fie plãtind o amendã. Vom fi la dispoziþia bibliotecii, din moment ce sîntem rãspunzãtori de pierdere. Multe biblioteci au o serie de cãrþi care nu se dau cu împrumut. Datoritã valorii lor istorice, economice, a exclusivitãþii, aceste volume pot fi folosite pentru consultare numai în incinta bibliotecii, ºi nimeni nu le poate scoate de aici. Dacã avem nevoie de una dintre aceste cãrþi, va trebui sã ne organizãm timpul ºi sã mergem la bibliotecã pentru a o citi, dar niciodatã nu vom încerca sã o luãm cu noi fãrã voie. Din pãcate, nu sînt puþine cazurile în care unele persoane, în faþa imposibilitãþii de a lua cu împrumut o carte pe cale legalã, au încercat sã o scoatã pe ascuns, inclusiv cu cele mai bune intenþii, ºi anume de a o înapoia bibliotecii. Asta nu se face. Altã situaþie de conflict care poate apãrea în bibliotecile publice este aceea cauzatã de lipsa de locuri în sala de lecturã. Din datele referitoare la examenele universitare, cazul cel mai frecvent este cel al studenþilor care vin sã studieze ºi trebuie sã pãrãseascã biblioteca din cauza lipsei de locuri. Dacã este o perioadã cu o mare afluenþã de oameni, vom evita sã ocupãm un loc lãsîndu-ne paltonul, portofelul sau cãrþile pe masã. Aceasta este o practicã foarte obiºnuitã printre studenþi. Dacã pãrãsim biblioteca dimineaþa, ne vom pierde locul, iar dacã ne întoarcem dupã-amiazã, ne vom cãuta altul. Ceea ce nu trebuie sã facem niciodatã este sã lãsãm un obiect personal pe scaun în timpul zilei, semnalînd cã locul este ocupat. Ca ºi în alte locuri publice, în bibliotecã fumatul este categoric interzis. De asemenea, nu putem aduce mîncare sau bãuturã. Înainte de a intra, ne vom închide telefonul mobil: sunetul unui apel îi poate face pe cei prezenþi sã-ºi piardã concentrarea. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Duminicã, 9 mai 1993 O duminicã magnificã! Mulþumesc, Doamne, cã m-ai scãpat de rãu ºi nenorocire! Cred în Tine, Doamne. Este Duminica Slãbãnogului. ªi eu sînt un slãbãnog ºi vin cãtre tine sã mã aperi de rãu.

Sîmbãtã, 1 mai 1993, ora 16,00

Miercuri, 26 mai 1993

ªi sîmbetele ºi duminicile sînt ca o ranã deschisã pentru mine. Nici o fiinþã omeneascã nu vine spre mine sã mã iubeascã pur, adevãrat! Asearã, am fost cu Georgiana la Teatrul Naþional. Am vãzut spectacolul „Livada cu viºini”, într-o distribuþie de excepþie. Oare nu Speranþa îl ridicã pe om din mocirla decepþiilor dintr-o viaþã amarã? Dacã speranþa dispare, nu mai poþi decît sã te arunci într-un hãu, sã nu mai exiºti! Unde eºti Dumnezeul meu? Isuse, nu mã pãrãsi! Sã fiu eu o fiinþã atît de ciudatã ºi de imposibilã? Poate cã pretind ceea ce nu este realizabil sau mai mult decît merit. Afarã plouã torenþial. Ai mei nu sînt acasã. Eu, doar cu singurãtatea ºi tristeþea mea. Cine, cine? Nu vine nimeni sã mã salveze?!

Am cunoscut-o pe doamna Elisabeta. Stã pe Magheru, deasupra Teatrului Nottara. La ea, acasã, am cunoscut ºi alte persoane drãguþe, prietene. Elisabeta face un curs interesant de Radiestezie. M-a dus ºi pe mine acolo. Mi-a spus ce note voi lua la examene. I-am cunoscut ºi pe Grig, ºi pe Orlando, radiesteziºti. De ELTA m-am lãsat. Cursurile de început sînt bune, ca sã te atragã. Apoi, cînd îi cunoºti mai bine pe cei din acest grup, îþi dai seama cã sînt un fel de sectanþi. Nu se spalã cu sãpun. Nu-ºi spalã hainele cu detergenþi. Nu se hrãnesc cu mîncare fãcutã la foc. Nu se spalã pe dinþi cu pastã, cã e preparatã termic. Put! Mã sufocam la apropierea lor. Mã voi încrie la cursurile de Radiestezie. Cursanþii de aici sînt curaþi ºi miros bine. O poveste? Un nou capitol? Andrei D.?! Ne întîlnim ºi-mi spune cã mã place: „Þin la tine. Te iubesc!“. Nu mi-a venit sã cred. M-a tulburat. M-am emoþionat. Þine-mã, Doamne, sã nu cad pe jos. Am fost de cîteva ori în grup la discotecã cu Andrei. Mã lua ºi mã aducea acasã cu maºina. Mi-a dãruit flori minunate. A venit acasã. Mi-a cunoscut pãrinþii. Ei îl plac. I-am cunoscut ºi eu pe ai lui. Sînt oameni minunaþi. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Luni, 3 mai 1993 Întîmplãtor, l-am întîlnit pe Tudor pe stradã. Dacã mental ceri ºi îþi apare, înseamnã cã ai avut nevoie! M-a sunat Andrei D. Vineri mã vãd cu el.

Miercuri, 5 mai 1993 Am pantofi cu toc înalt. Excelenþi! M-am dat cu ojã pe unghii, culoare roz pal-delicat. Pe la ora 11.00, m-a sunat Ovidiu. Stabilisem sã ne vedem, dar ºi-a amintit cã nu poate. Nu a mai sunat. M-am consultat cu Dana, privind relaþiile mele cu oamenii. M-a sfãtuit sã nu-l caut pe Cosmin, ci sã aºtept sã aibã el iniþiativa. Eu doar sã accept o întrevedere sau nu.


Pag. a 19-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (1) Cîinele turbat al Orientului Mijlociu (1) 5 aprilie 1986 Libienii ne epuizeazã, din cauza comploturilor lor, întreaga comunitate de informaþii din lume stã ca pe ghimpi. Primim avertismente din toate colþurile imaginabile ale lumii, de la informatori din zeci de þãri. Agenþii de Poliþie, Servicii de Spionaj strãine se adaugã ºi ele corului informaþional. E ca ºi cum ne-am afla într-o salã de dans aglomeratã, în care toatã lumea vorbeºte în acelaºi timp, iar sarcina noastrã e sã gãsim acea persoanã de care trebuie sã ascultãm. Nu ºtim cine este aceastã persoanã, astfel încît sîntem nevoiþi sã ascultãm pe toatã lumea. Problema e cã sîntem îngropaþi în toatã informaþia care ne parvine fãrã încetare. În istorie, acest lucru se întîmplã mereu. Dupã evenimente precum Pearl Harbor, Beirut I sau bombardarea cazãrmilor militare, e uºor sã treci în revistã întregul trafic informaþional ºi sã identifici dovada concludentã care ne avertizeazã despre dezastrul pe cale sã se producã. Înþelegerea ulte-

Mistere antice: Piramida lui Keops ºi Sfinxul (5) Una dintre cel mai bine cunoscute prezentãri recente ale acestei opinii este referitoare la Sfinx, faimoasa siluetã culcatã de lîngã piramidele de la Gizeh. În 1979, John Anthony West a publicat „Serpent in the Sky“, în care susþine cã Sfinxul este cu mult mai vechi decît cei 4.700 de ani consideraþi în mod normal ca perioadã a existenþei lui de cãtre egiptologii ortodocºi ºi cã structura sa grav deterioratã prezintã urme care sînt dovezi de eroziune prin acþiunea apei. De vreme ce Egiptul de nord a fost arid în ultimii 4.700 de ani, Sfinxul trebuie sã fi fost construit la o datã mult mai timpurie decît cea recunoscutã în mod obiºnuit, dupã care a suferit un grav proces de eroziune acvaticã, mult înainte ca istoria vechiului Egipt sã fi

rioarã a evenimentelor petrecute este întotdeauna de folos, iar a ºti ce sã cauþi separã imediat grîul de neghinã. Cu toate acestea, în timp real, noi nu beneficiem de acest lux, nu dispunem de aceastã perspectivã. Nu vedem altceva decît munþi de telegrame, mii de indicii, fiecare dintre ele avînd nevoie de verificare, ca nu cumva sã fie scãpat din vedere vreun avertisment serios. Pe lîngã toate acestea, se zvoneºte prin reþeaua DSS-ului cã un veritabil birou de antiterorism s-a înfiinþat ºi funcþioneazã în prezent. Agenþii ne-au trimis tot felul de date care depãºesc informaþiile obiºnuite. Cartuºe, fragmente de bombã, explozibili plastici, dispozitive de temporizare ºi fotografii s-au tot adunat, trimise de la ambasade din întreaga lume. Biroul din spatele uriaºei uºi albastre începe sã arate ca un depozit de probe. Trimitem toate aceste materiale la laboratoarele FBI ºi ATF pentru analize, ºi pãstrarea unei evidenþe a lor ne mãnîncã din ce în ce mai mult timp. Telefonul sunã. Ridic receptorul. - Burton, rãspund. - Da, aici Wyatt, de la FOGHORN, vine rãspunsul. Îmi caut cardul de coduri. Se dovedeºte cã nu am nevoie de el. - A avut loc un atac în Berlin. - Am ºi plecat. Îmi iau cheile de la maºinã ºi mã îndrept cãtre Jetta mea. Dupã 10 minute, gonesc pe holurile din

Foggy Bottom, cu noduri în stomac. S-a întîmplat ceva rãu. Oare ce am scãpat din vedere? Am scãpat ceva foarte important. La ora 01,49, în aceastã dimineaþã, o discotecã germanã din Berlinul de Vest a fost aruncatã în aer de o bombã. Numãrul de victime este uriaº. Situaþia e haoticã. Bundeskriminalamt - poliþia federalã germanã (BKA) examineazã deja dãrîmãturile. Gleason îmi cere sã mã deplasez la Ambasada germanã ºi sã aflu ce ºtiu cei de acolo. Înainte sã plec, deschid un dosar de antiterorism, CT03-0486-235-0011. CT înseamnã contra-terorist, 03 face referire la un atac cu bombã. A doua serie de numere înregistreazã luna ºi anul. Urmãtorul set numeric e codul þãrii în care s-a produs incidentul. Ultimul ºir de cifre indicã numãrul total al investigaþiilor asupra atacurilor cu bombã deschise pînã acum pe anul în curs. S-au scurs de atunci 4 luni pline. Vest-germanii se ocupã deja de situaþie, ºi s-a luat decizia de a-i lãsa sã preia conducerea investigaþiei. BKA este echivalentul german al FBI. Poliþiºtii federali germani se bucurã de o reputaþie ireproºabilã, ºi organizaþia lor se numãrã printre cele mai bune agenþii de apãrare a legii din lume. Investigaþia se aflã pe mîini bune. Cînd ajung la ambasadã, sînt introdus în biroul agentului de legãturã BKA, din cadrul personalului. El se dovedeºte a fi de mare ajutor. (va urma) FRED BURTON

„început”. West a sugerat cã Sfinxul ar putea fi vechi de 17-19.000 de ani. Un alt binecunoscut egiptolog neortodox, Robert Schoch, a sugerat cã deteriorarea se poate sã fi început în 10-8000 î.Chr. Egiptologii ortodocºi au respins în unanimitate acest punct de vedere, susþinînd cã inundaþii de mare anvergurã se petreceau la Gizeh la intervale regulate ºi frecvente, iar acestea sînt rãspunzãtoare pentru deteriorãri. Aceastã teorie, cã Sfinxul este uimitor de vechi, devansînd cu multe mii de ani datarea normalã a Egiptului antic, este, de asemenea, în acord cu un întreg gen de lucrãri neortodoxe despre lumea veche, care susþin cã civilizaþii avansate au existat cu multe zeci de mii de ani în urmã ºi au pierit într-o catastrofã sau un ºir de catastrofe din trecutul îndepãrtat. Probabil cã cel mai bine cunoscutã prezentare a acestui punct de vedere a fost fãcutã de un profesor american de antropologie, Charles Hapgood, care a susþinut înainte de moartea sa, survenitã în 1982, cã au existat civilizaþii avansate în America ºi în ceea ce acum este Antarctica (pe atunci, desigur, neacoperitã de gheaþã) cu 100.000 de ani în urmã. Cãrþi cu rãspîndire largã, precum „The Atlantis Blueprint“

(2001) de Rand Flem-Ath ºi Colin Wilson, „Ancient Traces“ (Londra, 1998) de Michael Baigent ºi „Lost Civilizations of the Stone Age“ (Londra, 1998) de Richard Rudgley au fãcut aceastã temã extrem de cunoscutã. Încã ºi mai radicali sînt arheologii/ antropologii neortodocºi care susþin cã oamenii au apãrut pe Pãmînt, aparent atingînd înalte niveluri de civilizaþie, cu milioane de ani în urmã. Probabil cã cea mai cunoscutã prezentare a acestei opinii este „Forbidden Archeology: The Hidden history of the human Race“ (San Diego, CA, 1993), de Michael Cremo ºi Richard L. Thompson, un catalog de 914 pagini al anomaliilor arheologice ºi antropologice ignorate sau neluate în seamã de universitarii convenþionali, care este considerat deja o lucrare clasicã. Dincolo de aceasta, eu nu propun sã mergem. Nu sînt calificat sã evaluez dovezile prezentate în nici una dintre aceste lucrãri ºi pot doar sã semnalez cã ele existã ºi, poate, sã întreb de ce nu sînt mai deschis discutate sau evaluate. Sfîrºit WILLIAM D. RUBINSTEIN (Text reprodus din volumul „Mistere ale istoriei“)

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (6) Baza tehnico-materialã modernã a cercetãrii ºtiinþei ºi tehnicii româneºti pe un loc secundar în strategia actualã de dezvoltare a economiei ºi punerea ºtiinþifice ºi dezvoltãrii tehnologice (2) Mijloacele bãneºti formate pe baza surselor menþionate au asigurat finanþarea cercetãrilor destinate asimilãrii de produse, tehnologii ºi sisteme noi, de nivel mondial, regional ºi naþional, ºi a cercetãrilor programate pentru modernizarea produselor, tehnologiilor ºi sistemelor existente, inclusiv pentru finanþarea unor lucrãri ºtiinþifice ºi tehnice promovate de unitãþile de profil. De relevat cã, la nivelul anului 1989, efortul financiar pe care naþiunea românã l-a fãcut pentru dezvoltarea activitãþilor ºtiinþifice ºi tehnologice, în þara noastrã, a reprezentat 2,92% din venitul naþional – România situîndu-se, ºi în acest domeniu, sub aspectul ponderii cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, la nivelul þãrilor dezvoltate, avansate. Cota din venitul naþional folositã pentru cercetare ºi dezvoltare tehnologicã în 1985 era în Franþa de 2,3%, în SUA de 2,8%, în Anglia de 2,2%, în Italia de 1,2%. Spre neºansa poporului român, dupã 1989, situaþia pe planul finanþãrii cercetãrii ºtiinþifice ºi inovãrii tehnologice, ca ºi pe celelalte planuri ale acestor activitãþi, a fost împinsã cu mai multe decenii în urmã. Aceste procese negative de proporþii îºi au izvorul atît în anarhia care s-a generalizat în întreaga viaþã economicã ºi financiarã a României, urmatã de scãderea fãrã precedent a producþiei, productivitãþii muncii ºi venitului naþional (ºi implicit a surselor de finanþare ale cercetãrii ºi dezvoltãrii), cît ºi în practica, profund dãunãtoare, materializatã în situarea (în plasarea)

pe primul plan, în cadrul acesteia, a importului de inteligenþã ºtiinþificã ºi tehnicã strãinã, sub nivelul celei de care dispunea naþiunea românã.

Dezvoltarea bazei energetice ºi de materii prime, cu contribuþia cercetãrii româneºti Dezvoltarea ºi modernizarea continuã a structurii economiei României într-o concepþie strategicã ofensivã, cu deosebire între anii 1948-1989, în condiþiile creãrii ºi perfecþionãrii sistemului instituþional naþional al ºtiinþei ºi tehnolgiei, creºterii cantitative ºi calitative a potenþialului ºtiinþific ºi tehnic uman ºi mãririi resurselor materiale, tehnice ºi financiare pentru susþinerea activitãþilor de creaþie tehnico-ºtiinþificã ale poporului român, au condus în mod necesar la abordarea unor domenii mereu mai largi ºi la promovarea unor tematici tot mai complexe de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã în þara noastrã. Concretizate în programe speciale naþionale sau de ramurã, elaborate cu participarea cîtorva mii de specialiºti din sistemul ºtiinþei, tehnologiei ºi economiei, tematicile cercetate, situate constant pe primele locuri, au avut ca obiective finale dezvoltarea ºi consolidarea bazei energetice ºi de materii prime a României. Aceste orientãri prioritare ale activitãþilor de cercetare ºtiinþificã ºi de inovare tehnologicã, promovate de puterea de stat de atunci, în condiþiile limitelor resurselor naturale pe plan mondial ºi naþional ºi ale situaþiei critice

în care se gãsea þara noastrã în cele douã domenii (în 1938, la noi în þarã puterea instalatã a centralelor electrice era de numai 501 mii de KW, iar rezervele de petrol ºi de alte materii prime erau apreciate de experþii strãini ca fiind ,,epuizate”), au fost fundamendate, în primul rînd, pe rolul primordial al potenþialului propriu de materii prime ºi resurse energetice în asigurarea progresului economic dinamic ºi în întãrirea independenþei de producþie ºi financiarã a României. În al doilea rînd, la adoptarea opþiunilor de cercetare menþionate, s-a avut în vedere importanþa decisivã a resurselor de materii prime ºi energetice pentru satisfacerea crescîndã a nevoilor întregii societãþi, atît prin furnizarea suportului material indispensabil dezvoltãrii tuturor ramurilor ºi sectoarelor de activitate, cît ºi prin impactul lor nemijlocit asupra sporirii volumului ºi eficienþei schimburilor economice ale þãrii pe plan internaþional ºi creºterii aportului lor la mãrirea venitului naþional. Corespunzãtor cu programele multidisciplinare de cercetare adoptate ºi cu sarcinile tehnico-ºtiinþifice prevãzute a fi realizate, în domeniile de profil au fost extinse ºi intensificate investigaþiile pentru descoperirea de noi rezerve de resurse minerale ºi energetice primare pe teritoriul þãrii noastre ºi pe platforma continentalã, pentru valorificarea complexã, cu eficienþã superioarã, a substanþelor utile din zãcãmintele descoperite, precum ºi pentru reciclarea productivã a materiilor prime ºi materialelor refolosibile. Concomitent, cercetãrile de specialitate au avut ca obiective îmbunãtãþirea tehnologiilor de extracþie a materiilor prime ºi surselor de energie primarã, extinderea mecanizãrii ºi automatizãrii proceselor tehnologice în subteran, creºterea capacitãþii tehnice a minelor ºi uzinelor de preparare a minereurilor metalifere ºi nemetalifere, explorarea resurselor subsolului cu ajutorul tehnicilor de vîrf, cum sînt teledetecþia, metoda curenþilor tranzitorii, metoda umbrei º.a. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 26 mai 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Direcþia Naþionalã ºi Direcþia Reacþionarã (1) (urmare din pag. 1) Se tot vorbeºte cã trebuie sã reintrãm în Europa, dar noi sîntem unii dintre fondatorii Europei! Am sã citez cîteva fraze din studiul lui Nicolae Bãlcescu „Privire trecutã asupra stãrii de faþã, asupra trecutului ºi viitorului Patriei noastre“. Este momentul parizian al „Junimii Române“. Eu cred cã Bãlcescu e puþin mai important ºi decît Sorin Mitu, ºi decît Zoe Petre, ºi decît Lucian Boia, ºi decît Dinu Giurescu, care-l face de rîs pe taicã-su, din pãcate. „Aºa, domnilor, românii nu vor pieri, românii nu pot pieri. Ei sînt cea mai veche naþie în Europa, care ºi-a pãstrat neclintite naþionalitatea ei ºi o existenþã politicã. O mînã providenþialã a privegheat asupra ei ºi a scãpat-o din toate primejdiile“. Acesta e naþionalismul adevãrat, curat, luminat, românesc, ºi noi trebuie sã-l apãrãm, pentru cã el este cartea noastrã de vizitã în lume. Pînã acum, s-a vorbit la emisiunile televizate numai de manualul patronat de Sorin Mitu. Nu mai vorbesc de faptul cã ei au împuºcat doi iepuri: au încercat tîmpirea tinerei generaþii ºi au luat ºi bani serioºi, sînt 50 de milioane de dolari ai Bãncii Mondiale, destinaþi revigorãrii Învãþãmîntului românesc. S-au dus zeci, sute de mii de dolari la fiecare dintre echipele care au fãcut manuale. Am aici „Istoria Românilor“, varianta Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Niþã, Adrian Pascu, Aurel Trandafir, Mãdãlina Trandafir (Editura Humanitas), manual care este la fel de nociv, la fel de toxic ca ºi manualul lui Sorin Mitu. Aici nu existã Brâncoveanu, nu existã Ioan Vodã cel Cumplit, nu existã marii dascãli, dar existã Doina Cornea ºi Horia Roman Patapievici. Am sã vã rog, dacã nu vã supãraþi, sã îmi permiteþi sã vorbesc cîteva minute ºnur, pentru cã am de gînd sã fac praf ºi pulbere – dar nu asta e teza de la care pornesc, ci asta e concluzia la care am ajuns – acest manual, despre care nu s-a vorbit pînã acum deloc. L-am citit în dupã-amiaza asta cu creionul în mînã, cu 10 tratate alãturi. L-am citit, am comparat. Este un ºvaiþer, este o ruºine, este o gaurã neagrã a acestui M.E.N., Ministerul Educaþiei Naþionale – cãruia ar trebui sã-i zicem ªMEN, pentru cã s-a fãcut o afacere colosalã, cu zeci de milioane de dolari. Acesta este un manual în care figureazã Vali Sterian – mã rog, n-am nimic cu tînãrul acesta, l-am ºi apãrat, trãieºte un moment tragic al vieþii lui – Alina Mungiu, Horia Roman Patapievici, dar nu existã Mircea cel Bãtrîn, nu existã Alexandru cel Bun, nu existã Petru Rareº, nu existã Ioan Vodã cel Cumplit, nu existã Radu cel Mare. Trebuie sã ºtie lumea cã s-a deschis un nou front. Nu e vorba numai de Sorin Mitu, hai sã nu-l criticãm numai pe el. Aici este, practic, o falangã întreagã, toate manualele. Pînã ºi autorii sînt selectaþi, nu numai programa. Fiindcã, ºi

dupã programa aceea, dacã lucrau cu bunãcredinþã, îºi dãdeau seama cã nu trebuie sã ofere toxinele astea unor copii, care sînt în curs de formare. Manualul începe cu un citat din Andrei Marga, care pretinde cã e filosof. Nu existã filosof fãrã sistem, aºa ºtiu eu. ªi eu am absolvit Filosofia, dar nu m-am numit niciodatã filosof. El spune un loc comun: „În cunoaºtere, în general, importantã, înainte de toate, este întrebarea“. Ei ºi, ce-i cu asta? Se citeazã pe el ca din clasici! Ce cãuta el aici? Putea sã înceapã cu Iorga, putea sã înceapã cu Xenopol. Aici sînt niºte greºeli antiromâneºti, dar ºi greºeli culturale ºi de informaþie istoricã grave. E citat, în fruntea manualului, Carl Josef Eder, care are adnotãri la „Supplex Libellus Valachorum“ de la 1791: „Gospodari rãi, aplecaþi spre hoþie ºi rãutãcioºi, învãluiþi într-o cumplitã neºtiinþã ºi dispreþuiþi de toatã lumea, românii sînt oameni vrednici de compãtimire“. Asta trebuie sã înveþe tinerii? Asta dã direcþia? Dacã vroiau, puteau sã dea un citat dintr-un cãlãtor strãin, care a fost mai mult decît atît, a fost secretarul domnesc al lui Constantin Brâncoveanu, italianul Anton Maria Del Chiaro, care spunea, citez din memorie: „Românii au un geniu tehnic, aºa-numitul «ingenium», care îi face sã deprindã uºor orice îndeletnicire tehnicã. Sînt inventatori, sînt oameni scãpãrãtori“. De ce nu se dã un citat din Del Chiaro, ºi se dã din Eder, care ne face hoþii Europei? Daþi-mi voie sã merg mai departe, în pasul voinicului. Avem aici un tabel cu sultanii otomani contemporani cu voievozii români: Baiazid I Ilderim, „Trãznetul“, mã rog, alþii zic „Fulgerul“, apoi Baiazid al II-lea º.a.m.d. Dar voievozii români nu existã aici. Sînt expediaþi ªtefan cel Mare în douã rînduri ºi Vlad Þepeº într-un rînd. Dar corespondenþa lui ªtefan cu Papa Sixtus, care l-a numit „Atletul creºtinãtãþii“, dar lupta de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475? Adicã îi înveþi pe copii despre sultanii otomani, dar nu sufli o vorbã despre civilizaþia extraordinarã pe care a fãurit-o ªtefan cel Mare? Acesta e materialul clientului. Noi cu el lucrãm. Alte greºeli istorice – Hrisovul lui Mihai Viteazul, prin care spune: „Io, Mihai Voievod“, Io, care vine, prescurtat de la Ioan, aici este o asemãnare cu apelativul Cezar, voievozii români se considerau descendenþi ai împãraþilor byzantini, Ioan fiind numele lor generic. Acest hrisov este datat 29 mai 1600, dar, de fapt, Hrisovul e dat în 6 iulie 1600. Se mai scrie cã „Unirea s-a înfãptuit de Minai Viteazul“ în vara lui 1600, dar, în realitate, ea s-a produs în mai. Autorii mai susþin cã „Nici o sursã documentarã nu confirmã existenþa unui plan prestabilit de unificare politicã“. Dar atunci Mihai de ce a unificat numai Þara Româneascã, Transilvania ºi Moldova? De ce n-a ocupat ºi Bulgaria, sudul

În România se vorbeºte mult ºi se face puþin (3) Stimaþi prieteni, Nu mi-am propus sã prezint nici un Discurs despre Starea Naþiunii, nici un Raport la Congres. Tot ce am vrut a fost sã vã expun situaþia formaþiunii noastre, acum, la 8 ani de la înfiinþare, cu puþin timp înainte de alegeri. Cred cã veþi fi de acord cu mine cã ne-am þinut bine în ºa, avînd în vedere cã noi nu avem bani ºi suportãm rigorile unui boicot informaþional care a depãºit orice limitã. Electoratul s-a maturizat mult între timp ºi nu mai poate fi pãcãlit de „echipa de zgomote”. Începînd cu luna mai, vom relua seria deplasãrilor în judeþe, pentru a simþi pe viu pulsul þãrii. Nu vã ascund cã mi-e destul de greu sã mã rup de treburile zilnice din Capitalã, de cele douã reviste, de pregãtirea pentru procesele cu care încearcã sã mã þinã în lanþuri niºte nemernici. Dar, nu sînt omul care sã se plîngã, îmi voi purta crucea cu stoicism. Mã întreb, însã: ce vor face ºi unde vor trãi toþi aceºti torþionari, atunci cînd nu vor mai fi la Putere?!

Începînd cu acest aprilie, lumea a observat o schimbare de ton în discursul nostru politic. Nu e întîmplãtoare. ªi nu e vorba de vreo intimidare sau capitulare a mea, stãri de spirit care nu se potrivesc unui om curajos, care a înfruntat primejdii mari în viaþa lui. Însã nu pot uita cã eu conduc un partid, care are numeroºi primari, care conduc, la rîndul lor, milioane de oameni. Eu sînt rãspunzãtor în faþa acestor oameni. Intrãm, cu toþii, într-o epocã nouã. A fost bunã ºi vehemenþa folositã pînã acum ºi care ne-a propulsat, de la 5%, pînã la 15-20%. Acum trebuie sã consolidãm poziþiile cîºtigate. Un proverb românesc spune cã prinzi mai multe muºte cu o lingurã de miere decît cu un butoi de oþet. Nu uitaþi cã ºi publicaþiile, ºi partidele cuminþi au murit. Secretul succesului nostru a fost lupta. Dar bãtãlia pentru Neamul Românesc e de lungã duratã ºi trebuie sã se adopte diferite tactici ºi strategii. Vã rog sã transmiteþi oamenilor ºi simpatizanþilor noºtri din judeþe cã nu-i vom trãda niciodatã ºi cã ºtim bine ce e de fãcut pentru þarã. Îi rog pe cei care au posibil-

Dunãrii, dacã era un „condotier“, cum zic ei, un aventurier la curtea lui Rudolf al II-lea? În realitate, el a dorit unificarea, conform documentelor epocii, iar în propriul sãu Hrisov el se referã explicit la unificarea celor trei Þãri Române, care refãceau harta vechii Dacii. Merg mai departe ºi spun cã istoricii austrieci, de pe timpul lui Iosif al II-lea, publicã efigia, gravura lui Horea ºi scriu dedesubt: „Horia – Rex Daciae“. De ce? Pentru cã el refãcea regatul vechii Dacii. Iar Horea, cînd a murit, n-a spus „Mor pentru fluiera de la cingãtoare“, sau „Mor pentru împãrat“, ci „Mor pentru Naþiune“. Exista noþiunea de Naþiune. În manual se dau niºte personalitãþi de la curtea lui Rudolf al II-lea. Eu am mers pe urmele lui Mihai Viteazul prin toatã Viena, dar ºi prin Praga. Aici sînt citaþi Baba Novac, Aga Leca, Ieremia Movilã, Andrei Bathory – pe care aveau sã-l omoare oamenii lui, i-au adus capul de pãr ºi Mihai a oftat: „Sãracul popã!“, apoi a dat ordin sã fie omorîþi cei care l-au asasinat. Autorii uitã sã spunã, sau nu ºtiu, cine mai era contemporan cu Mihai. În celebrul tablou al lui Franken cel Tînãr, „Cressus arãtînd comorile sale regelui Solomon“, pe care l-am vãzut la Kunstistorischesmuseum din Viena, apare marele astronom al acelei perioade, danezul Ticho Brahe, alãturi de Mihai Viteazul. De ce nu se spune nimic? Autorii nu ºtiu carte, sau care este treaba? Mai important era un turcaleþ? Pe urmã, Brâncoveanu este expediat în douã rînduri. Nu se spune nimic de martirajul lui Constantin Brâncoveanu, care s-a petrecut cînd? La începutul Secolului Luminilor, în 15 august, de Sfînta Maria Mare, 1714. Aici e prima mare trãdare a Occidentului, domnilor! La fortul de la Edicule, cînd stãtea sultanul ºi înfuleca rahat liliachiu ºi ºerbet cu apã rece, era tot corpul diplomatic acolo: ºi trimisul Franþei, ºi trimisul Marii Britanii (se putea vorbi, începînd din 1707, de primul Commonwealth)! Ei erau acolo! Dar aici nu se spune nimic, iatã altã mare greºealã: cicã la 1798 sînt înfiinþate Consulatele franceze în Þãrile Române. Pardon, dupã Revoluþie, la 1795, primul consul este Emil Gaudin, în vîrstã de 25 de ani, care a fost primit de domnitorul Alexandru Moruzzi. Apoi, Horea este expediat într-un singur rînd, la cronologie: 1784 – Rãscoala condusã de Horea, Cloºca ºi Criºan. Nicolae Densuºianu, în celebra lui carte, care marca jubileul a 100 de ani de la Revoluþiunea lui Horea, la 1884, vorbeºte, textual, despre „Tãierile colosale de pãduri, ceea ce aratã cã Horea avea sfetnici militari“. El a fãcut o redutã din Munþii Apuseni. La rãzboi ca la rãzboi! O altã mare greºealã istoricã: se vorbeºte despre Almanahul Gotha, mai exact despre familia lui Carol I, ºi se spune de Ferdinand cã era cãsãtorit cu Maria, nãscutã în 1873. ªi „istoricii“ ãºtia cicã sînt monarhiºti! Regina Maria s-a nãscut în 1875, nu în 1873, ºi era Ducesã de Edinburgh. (va urma) itatea sã-i asigure pe fraþii noºtri din Basarabia ºi Bucovina cã sîntem trup ºi suflet alãturi de ei ºi, mai devreme decît bãnuiesc unii, Unirea tot se va înfãptui. Noi ne vom urma destinul. Iar cine a scos sabia împotriva noastrã, de sabie a pierit, uitaþi-vã cum îi bate Dumnezeu. Acestea fiind spuse, îmi exprim speranþa cã lucrãrile Consiliului Naþional al PRM se vor desfãºura în spiritul nostru specific: drept, cinstit, curajos, dar cu credinþa cã unitatea partidului e mai presus de orice orgoliu. Tot ceea ce veþi aduce dvs. în faþa forumului nostru ne va fi de ajutor în direcþia pe care o vom imprima activitãþii viitoare la nivel central. Astãzi e o zi importantã pentru România. Prevãd cã acesta va fi ultimul nostru Consiliu Naþional înainte de a prelua Puterea în Stat – singura garanþie pentru salvgardarea Patriei. Mult succes! Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR, 24 aprilie 1999, Casa Republicii (Discursul a fost rostit la deschiderea lucrãrilor Consiliului Naþional al PRM; text reprodus din volumul „Discursuri II“)


Pag. a 21-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (76) 15 MARTIE 1990. Politica devine, pe zi ce învãþat-o de la tata, care nu punea nici un strop de bãuturã înainte de asfinþitul soarelui. trece, mai murdarã. E ca o bãtãlie navalã, în ªi am mai învãþat de la el sã mã bãrbieresc în care se folosesc toate armele permise ºi neperfiecare zi, dacã nu din respect pentru alþii, mise, de la bombardamente aviatice pînã la mãcar din respect faþã de mine însumi. Fãrã sã mînuirea cuþitelor la abordaj, pentru tãierea vreau, jocurile fugare ale gîndului mã poartã scãrilor ºi a odgoanelor, pentru înþeparea pînã la rãspunsul genial dat de Phidias acelora bãrcilor pneumatice ºi înjunghierea advercare l-au întrebat de ce mai finiseazã o statuie sarului, în lupta corp la corp. Uneori, se mai ºi în partea din spate, fiindcã oricum intrã reteazã ºi degete. Numai cã, de cele mai multe într-o niºã a unui Templu ºi nu se uitã nimeni ori, adversarul se dovedeºte a fi, în fond, un acolo: „Se uitã zeii“ - a zis sculptorul. Dar, de om cumsecade, care are ºi el niºte pãrinþi unde plecasem ºi unde am ajuns! De aici, din bãtrîni, cîþiva copii pe care îi divinizeazã, un balcon, vãd cîteva sute de þigani care þin calea cîine iubitor, pentru care el, stãpînul casei, e camioanelor cu vin ºi bãuturi spirtoase, le Dumnezeu pe pãmînt. Mã gîndesc iar la opresc ºi fac tîrgul cu ºoferii rapid, în plinã sfîrºitul romanului „Pe frontul de Vest nimic stradã, chiar pe linia de tramvai. Deci, ºoferii nou“, de Erich Maria Remarque, cu tînãrul pornesc cu transporturile spre destinaþiile acela care ucide un duºman, dar apoi regretã înscrise pe foaia de parcurs, dar, la nici 50 de ºi îl plînge. Sînt în stare sã pun pariu, încã de metri, dupã colþ, „mãritã“ repede marfa. Nu-i pe acum, cã prietenii de azi vor deveni mîine Martie 1998. Sala Polivalentã din Tîrgu Mureº. Peste 10.000 greu de presupus ce vor scoate þiganii dintr-un adversari ºi invers. Nu sînt un ghicitor de profesie, dar aºa a fost în politicã de cînd e lumea de oameni l-au aclamat pe Vadim Tudor, care a rostit un dis- litru de trãscãu, ce otrãvuri vor fabrica ºi pãmîntul, mai ales în cea româneascã. Pe curs fulminant. La prezidiu, alãturi de Tribun, Mihãilã amestecînd tot felul de vopsele ºi substanþe Nicolae Iorga, de pildã, A.C. Cuza reuºea sã-l Cofariu, linºat de maghiari, Gh. Funar, un înrãit luptãtor periculoase, între care am aflat cã ºi miniu de înnebuneascã, în Parlament, numai printr-un împotriva ungurilor, ºi alþi fruntaºi ai partidului. În fundal, plumb. Cine-i mai poate opri? Dacã cel mai simplu joc al mîinilor, duse la cap, în chip de Iuliu Furo, de naþionalitate maghiarã, dar devotat naþionalis- bun vecin al României a fost ºi a rãmas „Marea urechi de iepure. Ani de zile n-au ºtiut dep- mului autentic românesc. Cu acea ocazie, ºi nu numai, fascis- Neagrã“, iatã cã avem ºi un cal troian foarte utaþii adunaþi în clãdirea istoricã din Dealul mul unguresc a fost pus cu botul pe labe. Din pãcate, acum îºi primejdios, pe care l-aº numi „Mareea Mitropoliei ce anume îl putea înfuria în aratã, din nou, colþii. Cine se va mai putea contra cu el, aºa Neagrã“, a þiganilor, care trãiesc numai din furat. Într-o þarã în care au fost pulverizate asemenea hal pe savant. Pînã la urmã, structurile statale, totul e posibil. Cine sã ia bãtrînul A.C. Cuza a lãmurit enigma: tatãl cum a fãcut-o Corneliu Vadim Tudor?! mãsuri? F.S.N., care furã mai mult ca toþi? istoricului - avocat de profesie - era cartofor ºi (ºi am toate motivele sã-l cred, pentru cã a lucrat în Þiganii furã bãuturã, ca sã-ºi hrãneascã puradeii beþiv, patimi care l-au dus la nebunie, iar în timpul America Latinã, pe acelaºi post, înainte de Mihai flãmînzi ºi jerpeliþi - dar cei care au pus mîna pe crizelor avea senzaþia cã îi þupãie iepuri prin cap. Fabian, ca ºi Valentin Pãunescu): „În tinereþe, Altã datã, cam prin 1906, acelaºi Iorga - tînãr fiind, Fabian a pãþit o chestie senzaþionalã. Avea ordin sã Putere furã vile, valutã, aur, valori de Patrimoniu de 35 de ani - a fost culcat la pãmînt de cãtre colegul intre, împreunã cu un ºef de-al lui, în locuinþa unui Naþional. La ºedinþele de C.P.U.N, feseniºtii vin cu sãu de Universitate, profesorul Mihail Dragomi- intelectual de marcã, aflat o perioadã în strãinãtate. limuzine Renault, cã nu pot altfel, li se apleacã. Pe rescu, cu o loviturã de pumn în bãrbie: „Te-am Nu ºtiu ce trebuiau ei sã facã, dar îmi imaginez: ori isteria asta antisocialistã, a fost demolatã statuia lui învins politiceºte, te-am învins ºi fiziceºte“ - ar fi sã caute materiale compromiþãtoare, ori sã-i plaseze Dobrogeanu-Gherea, din piaþeta situatã pe Strada exclamat criticul, triumfal, punînd un picior pe piep- «tehnicã» de ascultare. Toate au decurs conform C.A. Rosetti. Ce sacrilegiu! Acest om a fost un ideatul, gîrbovit de tînãr, al genialului dascãl. Da, dar pe planului, pînã în clipa în care musafirii nepoftiþi au list adevãrat, a crezut în muncitori ºi în dreptate atunci nu exista Mãria Sa, Dosarul! Între timp, auzit chei în broascã ºi, brusc, s-au pomenit cu femeia socialã. Da, mi se poate rãspunde cã era evreu (îl chema Solomon Katz), cã în polemica purtatã cu datoritã ºtergerii Planetei noastre de cãtre coada de serviciu a familiei respective, care se întorcea cometei roºii, în cinci colþuri, a stalinismului, a de la piaþã. Asta nu intrase în calcul. Dupã un pãtruns ºi virusul ãsta în Omenire. Prin urmare, ºi la schimb de priviri de cîteva secunde, femeia a noi. Încã din zori, primesc telefon de la un cunoscut: început sã þipe dupã ajutor: «Sãriþi, hoþii, „Ziarul condus de Al. Piru, «Dimineaþa», a pregãtit hoþii!». În cîteva clipe, s-au adunat niºte vecini, dosare compromiþãtoare pentru toþi þãrãniºtii. Caii a fost chematã ºi Miliþia. ªi acum începe partea de bãtaie sînt legionarii ºi securiºtii. Îl au la mînã pe de senzaþie: fiindcã nu se puteau deconspira, cei Ion Puiu, fost legionar, dar se gîndesc ºi la mai tine- doi ofiþeri au intrat în jocul ãsta, mãrturisindu-ºi rii Liviu Petrina ºi Pop Iftene, care, lucrînd la ruºinaþi vina cã da, sînt hoþi. ªi în timp ce erau Ministerul de Externe, au fost securiºti, ca mai toþi scoºi din imobilul respectiv, cu cãtuºe la mîini, diplomaþii noºtri, era aproape o regulã. Cicã sub o ploaie de burduºeli ºi huiduieli, cine crezi dosarele astea s-au strîns de cãtre Mihai Fabian, fost cã trecea întîmplãtor pe acolo? Nimeni alta decît corespondent Agerpres în America latinã, dar la fosta dirigintã de la ºcoalã a lui Fabian. L-a origine ofiþer de Securitate“. Aºa o fi? Îl cunosc bine recunoscut imediat, s-a apropiat de el ºi a pe Fabian, mi-a fost coleg la Agerpres dupã ce s-a început a-l ocãrî: «Aha, Fabiane, vezi ce-ai întors din strãinãtate. Am avut relaþii cordiale cu el, pãþit?! Eu am bãnuit încã de-atunci cã ai sã fiindcã omul era (ºi cred cã mai este) extrem de civi- ajungi un pungaº ºi un spãrgãtor, dãdeai semne lizat, cu bun-simþ. Dar nu pot sã nu zîmbesc - mi-am de mic, fiindcã nu-þi plãcea geografia (ori Într-un cadru festiv, cu ocazia decernãrii Premiilor adus aminte de o întîmplare istorisitã de Victor matematica, ori fizica, nu mai conteazã). Na, cã Fundaþiei România Mare, Corul Divina Armonie a Stamate, cãruia îi datorez enorm în formarea mea ca acum ai ajuns unde meritai! Te pomeneºti cã oferit un recital memorabil. Peste ani, într-un septemziarist ºi ca persoanã publicã. Iatã ce mi-a povestit el mai eºti ºi recidivist, ai?!»“. Pînã la urmã, a brie cenuºiu al anului 2015, acelaºi cor celebru a cîntat venit un ºef de-al celor doi ºi, cu discreþia necesarã, i-a scos din beciurile Miliþiei. Acum, la catafalcul Tribunului tuturor românilor, Corneliu Fabian, pus de Piru, strînge dosare. Cui? În Vadim Tudor, înainte de a fi aºezat alãturi de fratele primul rînd, foºtilor lui colegi de Securitate. sãu ºi de pãrinþi în mormînt. Acest om ne-a oferit clipe Totuºi, cu sau fãrã dosare, ziarul tot prost e, nu înãlþãtoare atît în viaþa-i zbuciumatã, cît ºi la capãt de se poate citi. E Piru ziarist cum sînt eu... drum. Fii binecuvîntat, în veac... Piroman. Nu mai încape vorbã cã sînt atacat ºi eu în fiþuica asta bugetivorã. Titu Maiorescu n-a avut dreptate, cã îºi deschisese o Bãtrînul gibon nu mã iartã. El are o gazetã, eu berãrie º.a.m.d. Toate astea n-au nici o valoare, omul n-am. El mã înjurã, eu nu pot sã-i dau o replicã, sînt era curat la suflet ºi a reprezentat un ferment viu în ca un sac de box, încasez, încasez, ºi înghit în sec, ce epoca aceea, de la cumpãna veacurilor XIX ºi XX. pot sã fac? Dar ºi cînd îmi voi rupe cãtuºele! Cine o fi barbarul care se poate rãfui cu o statuie? E o dimineaþã frumoasã. Acesta e „idele lui Friedrich Nietzsche are un text împotriva vandalilor Marte” (adicã mijlocul, miezul), cînd a fost asasinat care se rãfuiesc cu monumentele: „În ce priveºte Iulius Cezar, în Senat. El, marele „Pãrinte al demolatorii de statui, iatã ce am sã-þi zic de ei: nu e Patriei“, care era, vorba contemporanilor sãi, „bãr- mai mare nebunie, decît sã arunci sarea în mare, ori „Noi credem într-o Europã a Patriilor ºi a bat cu femeile ºi femeie cu bãrbaþii“. Groaznicul sã rãstorni în pulbere statui! Statuia ºi mai dumNaþiunilor!“ – aceasta a fost deviza care i-a unit asasinat s-a petrecut în anul 44 înainte de naºterea nezeiascã se va înãlþa, ºi mai seducãtoare, din pricinã pe preºedintele Partidului România Mare, lui Christos. An în care, ce coincidenþã, murea (tot cã a îndurat suferinþã, ºi-o sã vã mulþumeascã ea Corneliu Vadim Tudor, ºi fostul preºedinte al asasinat, se pare), rivalul sãu de la Gurile Dunãrii, însãºi, cã aþi azvîrlit-o la pãmînt, vouã, care sfãrîregele dac Burebista. E soare. Vrãbiile mã strigã, cu Frontului Naþional din Franþa, Jean Marie Le larmã mare, azi nu le-am presãrat firimituri de maþi statui!“. (va urma) Pen. Astãzi, fiica lui Le Pen, Jean Marine Le Pen, pîine, pãi ce facem aici, unde ne trezim? Miroase, (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, conduce formaþiunea înfiinþatã de tatãl ei, ºi chiar mai mult ca oricînd, a rachiu, a þuicã ºi a vin, de la de la Crãciun la Paºte“; a avut un succes formidabil, ajungînd în turul al fabrica din apropiere, din Strada Fagotului. E un Autor: Corneliu Vadim Tudor) II-lea la alegerile prezidenþiale din Franþa. Din miros pãtrunzãtor, care îmi biciuieºte nãrile. Mie nu

pãcate, a pierdut în faþa „Finanþei Mondiale“...

mi-a plãcut sã beau dimineaþa, ori la prînz - asta am

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte sã

Curaj de întreprinzãtor (6) Dupã ce ai trecut prin furcile caudine cu autorizaþii, hîrtii inutile, drumuri pe la cît mai multe instituþii ale statului, timp pierdut ºi, nu în ultimul rînd, bani aruncaþi pe fereastrã sau, mai bine zis, în gaura neagrã numitã Buget de Stat, reuºeºti sã deschizi prãvãlia. Bucuria de a te vedea mic antreprenor în funcþiune þine exact pînã la primul control, care, dacã ai noroc, este de la primãria de sector. Controlul de la primãrie (cea de sector) vine în baza dosarului depus pentru autorizaþia de funcþionare. În momentul în care ai fãcut acest pas sau mai bine zis ai dus basculanta de acte, ai primit un bonuleþ cu un numãr de înregistrare, iar în baza acelui bonuleþ ai deschis prãvãlia, pentru cã permite legea. Controlul de la primãrie vine sã vadã ce? Nu ai dus basculanta de acte care spune cã nu eºti infractor? Ce vor sã constate la faþa locului?! Pãi vor sã vadã dacã ai programul de funcþionare afiºat, altfel amenda este între 200 ºi 2.000 Ron. De ce îþi dã amendã 200 sau 2.000 este o nebuloasã, pe care nimeni nu o poate explica, pentru cã acel program de funcþionare poate exista sau nu, nu este variantã de mijloc. Acum te întrebi cît trebuie sã fie ºpaga ca sã nu iei 2.000 amendã, ci ,,doar“ 200? Mai vin sã constate dacã la uºa magazinului ai amplasat un coº de gunoi (pe

vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi al micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de email: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

spaþiul public) tip scrumierã. Tip scrumierã, ai înþeles? Nu un coº de gunoi normal. Te mai întreabã despre calificãrile angajaþilor, cerceteazã sã nu-þi fi pus o reclamã, banner sau alt spot publicitar pe faþada magazinului, pentru cã este treaba cu autorizaþia de construcþie, dacã nu cumva ai ocupat spaþiul public cu o mãsuþã sau umbreluþã, sã nu batã soarele (cu coºul de gunoi TIP SCRUMIERà ai voie!). Au întocmit procesul-verbal de constatare ºi ai scãpat nepenalizat de data asta. Nu mai iei în calcul aroganþa cu care vorbesc controlorii, preamãrirea datã de semizeitatea funcþiei pe care o au ºi, pentru cã este prima oarã cînd vin la tine, þin sã lase de înþeles cã de data asta sînt înþelegãtori, dar pe viitor îºi vor face meseria cu conºtiinciozitate. Dupã încã cîteva zile, te trezeºti ºi cu cei de la DSV. Naºpa moment acum, pentru cã te loveºti de legislaþia aia interpretabilã pe linie de alimentaþie publicã. Se duc glonþ la frigider sã vadã dacã ai termometru ºi grafic de temperaturã, dacã marfa din interior are eticheta cu termenul de valabilitate, dacã ai acte de provenienþã a mãrfii ºi, cel mai important, cerificatul de conformitate. Procedurã pentru tãiat legumele ai? Nu? Cum, nu ai o hîrtie în care sã scrie cum tai ceapa? Amendã! Am uitat sã precizez cã toþi controlorii nu au decît o frazã ºi un cuvînt în vocabular, ºi anume ,,Nu este bine!“ ,,Amendã!“. Pentru cã nu ai ºtiut cã trebuie sã ai o copie

Ilie ªerbãnescu: „Cu fiscalitate redusã se laudã numai þãrile primitive ºi, în modul cel mai sigur, cu o fiscalitate redusã vor rãmîne primitive pe scara dezvoltãrii!“ Dincolo de componenta de înãsprire a supravegherii de tip Big Brother a populaþiei, ceea ce o face probabil purtãtoarea unei blagosloviri din partea Serviciilor Secrete, introducerea impozitului pe venitul global al gospodãriilor, iniþiativã a PSD, este economic o aiurealã fãrã fisuri! Logistic, n-are nici o bazã de implementare. Cînd ai sisteme multiple de evidenþã a populaþiei – unul la primãrie, altul la poliþie, altul la sãnãtate, altul la finanþe º.a.m.d. – ºi nu un sistem unic, nu existã nici o ºansã realã de aplicare a unei impozitãri funcþionale ºi echitabile, bazatã pe agregarea populaþiei dupã criterii declarative, ºi nu instituþionale, aºa cum este cel propus de iniþiativa PSD. Nu întîmplãtor, lipsa certã de logisticã este principala criticã la adresa proiectului PSD din partea noianului de adversari ai acestuia. Mãrunþi, dar mulþi, adversarii PSD se agaþã de aceastã hibã realã pentru a-ºi îndeplini programul lor de viaþã: tot ce vine de la PSD este rãu! Numai cã nu bat prea tare tobele, pentru cã le pun surdinã probabilele blagosloviri ale Serviciilor pentru tenta poliþieneascã a proiectului ºi, de asemenea, realitatea cã aplicarea acestuia ar însemna un pas înainte cãtre procedurile de impozitare din þãrile occidentale, transformate în icoane de servilismul politic de la Bucureºti. Da, aºa este: procedura impozitãrii pe venitul global existã în toate þãrile occidentale, dar pe cu totul alte coordonate economice. ªi a copia procedura fãrã a avea aceleaºi coordonate economice ºi fãrã a merge mãcar în direcþia acestora, ci dimpotrivã, în direcþia inversã, este o purã idioþenie, putîndu-se bãga mîna în foc cã se face doar rãu, ºi nicidecum bine. Din pãcate, adversarii PSD nici nu se gîndesc sã atace aceastã problemã, care este, de fapt, cea de fond, pentru cã nu cuteazã sã combatã teza, niciodatã ºi niciunde verificatã de practicã, a dezvoltãrii prin reducerea fiscalitãþii, tezã pe care PSD o promoveazã în propusa impozitare pe venitul global ºi cu care închide din start gura adversarilor. Procentul de impozitare ar urma sã scadã de la 16% la 10%, iar multe deduceri fiscale sînt

prevãzute sã opereze. ªi, vai, cum sã fie criticatã o astfel de binefacere! Mai vine cîte unul rãtãcit sã spunã cã nu vor ajunge banii la buget! Dar este greu sã critici canalizarea banului cãtre privatul „performant“ ºi nu cãtre statul „neperformant“, cînd aceastã idioþenie este preceptul sfînt în periferiile coloniale! Problema este, de fapt, alta. Nemaiavînd acces la adevãratele resurse ºi pîrghii ale dezvoltãrii, întrucît acestea au fost cedate strãinilor, partidele politice din România s-au nãpustit toate pe fiscalitate ca presupus izvor de dezvoltare ºi o siluiesc de-a binelea spre a încerca s-o împingã sã fie ceea ce nu este. Ieºirea din subdezvoltare este o treabã la care degeaba înhami fiscalitatea. Mai ales într-o þarã unde fiscalitatea culege doar vreo 30% din PIB, faþã de peste 40% în medie, în UE, ºi chiar peste 50% în þãrile nordice. Reducerea fiscalitãþii – trebuie spus clar ºi apãsat – nu duce la dezvoltare. Nici o þarã nu s-a dezvoltat prin reducerea fiscalitãþii ºi nici o þarã dezvoltatã nu are o fiscalitate redusã, ci, dimpotrivã, una foarte înaltã. Cu fiscalitate redusã se laudã numai þãrile primitive ºi, în modul cel mai sigur, cu o fiscalitate redusã vor rãmîne primitive pe scara dezvoltãrii. Ce face fiscalitatea din România prin prezenta ei configuraþie? Nu doar cã nu combate, dar ºi contribuie la promovarea actualei împãrþiri odioase a PIB-ului între muncã ºi capital. Ca sã-ºi facã rost de minime fonduri, suprataxeazã tocmai componenta minoritarã. Adicã munca, ºi o face într-o proporþie de peste 3,4 ori mai mare decît în cazul capitalului, adîncind incalificabila menþionatã împãrþire, respectiv tocmai osatura colonialismului din România. Ce face noua iniþiativã în impozitarea pe venitul global al gospodãriilor? Cu momeala reducerii procentuale a impozitãrii pe venit cautã cu disperare noi contribuabili printre amãrãºteni, în timp ce marii evazioniºti fiscali, binecunoscuþi de altfel, sînt nederanjaþi, în frunte cu capitalul strãin, care, ºtie ºi Grivei, externalizeazã fãrã fiscalizare 80-90% din profiturile efectiv realizate în România! Fãrã alte comentarii! ILIE ªERBÃNESCU („Cotidianul“)

la faþa locului a facturii cu marfa cumpãratã, ci ai predat-o la contabilitate, pe marfa respectivã se pune clor, pentru cã se considerã cã nu are acte de provenienþã. Ce dacã poþi demonstra a doua zi cã ai acte?! Acum înþelegi la ce-þi trebuie contractul cu o firmã de neutralizare deºeuri de origine animalã, pentru cã e nevoie sã demonstrezi la DSV cã ai predat marfa stropitã cu clor unei astfel de firme, nemaivorbind de amenda pe care o primeºti. De precizat cã ºi cei de la primãrie (care sînt de la Poliþia localã) au atribuþii de control pe partea asta cu termenul de valabilitate, acte de provenienþã ºi te întreabã de autorizaþia de la ISU sau de la mediu. Acum înþelegi cît de bine pregãtiþi în toate domeniile sînt cei de la Poliþia localã de sector. Mai vin ºi controlorii de la ITM, care intrã în magazin ºi se prezintã, iar pînã te dumireºti tu cine sînt ºi ce vor, în viteza cea mai mare intrã în toate încãperile ºi dau cîte o foaie de hîrtie fiecãrui lucrãtor, pe care trebuie sã scrie cum îl cheamã ºi ce salariu are. Te simþi ultimul infractor ºi se mai uitã ºi clienþii ciudat la tine cînd vãd o desfãºurare de forþe în felul acesta. Oricum, ai fost ocupat ceva vreme cu controlorii ºi nu ai mai avut timpul necesar de a te mai ocupa de clienþi, ºi nu are importanþã pentru nimeni cã ai pierdut ceva încasãri. Sãptãmîna viitoare vedem cine mai vine în control. (va urma) ADRIAN CURCÃ

5 mituri despre antreprenoriat pe care trebuie sã le ºtii, înainte sã-þi dai demisia de la jobul tãu „sigur“ (1) Conform unui studiu la nivel internaþional, 29% din populaþia activã din România doreºte sã-ºi deschidã o afacere. Nivelul este cu mult peste media europeanã de 12,8%. Conform sondajului, s-ar putea crede cã românii au un puternic spirit antreprenorial. Numai cã realitatea este opusã datelor din sondaj. România se aflã pe ultimul loc în Uniunea Europeanã dupã numãrul de IMMuri active (aproximativ 400.000). În România sînt înregistrate 21,3 IMM-uri la o mie de locuitori, media fiind de 42,7 în UE. De ce este o aºa de mare diferenþã între numãrul celor care doresc sã-ºi deschidã o afacere ºi numãrul celor care se lanseazã în antreprenoriat? Probabil, un rol important îl are teama de eºec. Teama de a greºi ne este inoculatã în principal de sistemul nostru de învãþãmînt, care nu încurajeazã copiii sã fie creativi ºi sã-ºi asume riscuri, iar greºelile sînt pedepsite ºi date ca exemple negative. Statisticile legate de activitatea IMM-urilor sînt într-adevãr îngrijorãtoare. 40% din IMM-uri sînt închise dupã 2 ani. Dupã 5 ani, numãrul firmelor care au închis activitatea este în jur de 80%. De ce atîtea firme dau faliment? De ce atîþia oameni care performeazã ca angajaþi eºueazã ca antreprenori? Unul din principalele motive este legat de supraevaluarea miturilor despre antreprenoriat. Poveºtile cu antreprenori care-ºi vînd afacerile cu milioane de euro sînt pe primele pagini ale ziarelor. În general, aceste ºtiri nu surprind ºi munca, eforturile, frustrãrile pe care antreprenorul le-a depãºit de-a lungul timpului. În egalã mãsurã, poveºtile celor care au eºuat rãmîn necunoscute. Ghidaþi de mirajului succesului uºor de obþinut, majoritatea celor care se lanseazã în antreprenoriat încep încîntaþi de ideea cã vor scãpa de ºefi, cã vor face tot ceea ce le place, cã vor avea mai mult timp pentru ei ºi cã vor cîºtiga mult mai mulþi bani. Pentru majoritatea, începuturile unei afaceri reprezintã opusul la ceea ce au sperat. Vor lucra mai mult decît atunci cînd erau angajaþi ºi vor cîºtiga mai puþini bani. Cel mai greu lucru este cã nu ai pe cine sã mai dai vina atunci cînd lucrurile nu merg conform aºteptãrilor. (va urma) RADU GEORGESCU („Republica“)


Pag. a 23-a – 26 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Al doilea rãzboi sino-japonez Al doilea rãzboi sino-japonez este, pînã în ziua de azi, un subiect de disputã între cele douã naþiuni. Rãzboiul a rãmas o piedicã importantã în calea dezvoltãrii relaþiilor bilaterale, foarte mulþi oameni, în special în China, pãstreazã amintiri dureroase legate de perioada conflictului ºi urmãrile acestuia. În Japonia, un grup mic, dar foarte zgomotos, de naþionaliºti ºi de militanþi de dreapta neagã existenþa numeroaselor crime atribuite niponilor. Invazia japonezã în þãrile vecine este glorificatã de aceste grupuri, iar crimele de rãzboi, de exemplu masacrul din Nanjing, sclavia sexualã a prizonierelor ºi Unitatea 731, sînt negate în mod sistematic. Guvernul japonez a fost acuzat de revizionism istoric, din cauza faptului cã a aprobat publicarea unor manuale care omiteau sau rãstãlmãceau trecutul militarist al þãrii. În schimb, guvernul chinez a fost acuzat cã foloseºte rãzboiul pentru a agita spiritul anti-japonez în rîndul populaþiei, pentru a întãri sentimentele naþionaliste ºi pentru a abate atenþia cetãþenilor de la problemele interne ale þãrii. În China, conflictul este cunoscut ca Rãzboiul de Rezistenþã Împotriva Japoniei, sau Rãzboiul de rezistenþã de opt ani, iar în Japonia, ca Rãzboiul Japonezo-Chinez. În momentul în care au izbucnit luptele, în iulie 1937, lîngã Beijing, guvernul japonez a folosit expresia incidentul din China de nord iar, dupã extinderea luptelor ºi în China centralã, denumirea a fost schimbatã în incidentul din China. Termenul incident a fost utilizat de Japonia deoarece nici una dintre þãri nu a declarat rãzboi celeilalte. Japonia a dorit sã evite intervenþia în conflict a altor puteri, aºa cum ar fi fost Regatul Unit ºi, în mod special, Statele Unite, care, în momentul izbucnirii rãzboiului erau cel mai mare exportator de oþel în Japonia. Preºedintele Roosevelt ar fi fost nevoit sã impunã un embargou livrãrilor de oþel cãtre Japonia, în conformitate cu prevederile Legilor neutralitãþii, în cazul în care conflictul ar fi fost catalogat drept rãzboi. În Imperiul Japonez, propaganda oficialã a numit invadarea Chinei ,,rãzboi sfînt”, prima treaptã a Hakko ichiu (Opt colþuri ale lumii sub un singur acoperiº). Cînd ambele þãri ºi-au declarat rãzboi, în decembrie 1941, numele japonez oficial al conflictului a fost schimbat în Marele rãzboi est-asiatic din Pacific. Denumirea al doilea rãzboi sino-japonez nu este folositã de obicei în Japonia, de vreme ce primul rãzboi sino-japonez, dintre Japonia ºi Imperiul Qing, din 1894, nu este considerat ca avînd vreo legãturã evidentã cu cel dintre Imperiul Japonez ºi Republica Chinezã. Originile celui de-al doilea rãzboi sino-japonez pot fi depistate în urmãrile primului rãzboi dintre cele douã naþiuni (1894-1895). În acest conflict, China, aflatã atunci sub Dinastia Qing, a fost învinsã de Japonia ºi a fost forþatã sã cedeze Taiwanul ºi sã recunoascã independenþa Coreii, prin Tratatul de la Shimonoseki. Dinastia Qing a fost pe punctul de a se prãbuºi de pe urma revoltelor interne ºi a înfrîngerii de pe plan extern, iar Japonia a devenit o mare putere, datoritã mãsurilor de modernizare întreprinse în acea perioadã. Republica Chinezã a fost fondatã în 1912, dupã Revoluþia Xinhai, care a rãsturnat monarhia. Totuºi, tînãra republicã era chiar mai slabã decît în perioada Qing, fapt datorat, în mare parte, dominaþiei seniorilor rãzboiului. Perspectiva unificãrii þãrii ºi respingerii intervenþiei strãine pãrea, în acea perioadã, puþin probabilã în viitorul apropiat. Unii dintre ºefii militari locali s-au aliat cu puterile strãine în încercarea de a-ºi învinge rivalii. De exemplu, liderul militar Zhang Zuolin, din Manciuria, a cooperat în mod deschis cu japonezii, de la care primea ajutor militar ºi economic. Japonia a fost, în anii de început ai Republicii Chineze, principala ameninþare externã. China, spre deosebire de Japonia, era nepregatitã pentru declanºarea unui rãzboi total ºi avea o capacitate redusã a industrei militare. Armata chinezã nu avea divizii mecanizate ºi dispunea de puþine blindate. Pînã la mijlocul deceniului al patrulea, China a sperat cã intervenþiile Ligii Naþiunilor vor calma agresiunea japonezilor. În plus, guvernul Kuomintangului era implicat într-un rãzboi civil, care pãrea fãrã sfîrºit, cu forþele comuniºtilor chinezi. Liderul acestuia, Chiang Kai-shek, ar fi spus la un moment dat: ,,Japonezii sînt o boalã de piele, comuniºtii sînt o boalã de inimã”. Prosperitatea Imperiului nu putea fi obþinutã decît prin valorificarea bogãþiilor Chinei. Astfel cã, la începutul anului 1930, Japonia a desfãºurat o puternicã politicã de expansiune teritorialã. A început cu atacul de la Manciuria, din anul 1931, cu bombardarea Shanghai-ului, la 29 ianuarie 1932, ºi a continuat cu incidentul de la Podul Marco Polo, din 7 iulie 1937. În acelaºi timp, valul crescut al naþionalismului ºi dorinþa de autodeterminare a chinezilor au fãcut rãzboiul de rezistenþã de neevitat. Mai înainte de 1937, cele douã naþiuni s-au confruntat în ,,incidente” locale, fiecare dintre cele douã pãrþi avînd numeroase motive sã nu declanºeze un rãzboi la scarã mare. Deºi cele douã þãri se luptau, cu intermitenþã, încã din 1931, un rãzboi în ade-

vãratul înþeles al cuvîntului a început doar în 1937 ºi s-a încheiat cu capitularea Japoniei din 1945. Cei mai mulþi istorici considerã cã incidentul care ar fi putut reprezenta începutul celui de-al doilea rãzboi sinojaponez este bãtãlia de la Podul Lugou (Incidentul de la Podul Marco Polo), din 7 iulie 1937. Unii dintre istoricii chinezi sînt de pãrere cã rãzboiul a început odatã cu declanºarea incidentului Mukden, din 18 septembrie 1931. În urma acestuia, armata japonezã a ocupat Manciuria ºi a stabilit aici un guvern-marionetã al statului Manciukuo (18 februarie 1932). Dupã Incidentul de la Podul Marco Polo, din 1937, japonezii au ocupat Shanghaiul, Nanjingul (Nanking) ºi

Shanxiul de sud, într-o campanie militarã în care au fost implicaþi peste 350.000 de soldaþi japonezi. Istoricii au apreciat cã, dupã victoria japonezã, greu obþinutã în Bãtãlia de la Nanjing (13 decembrie 1937), în timpul masacrului din Nanking au fost uciºi peste 300.000 de civili chinezi. Unii istorici japonezi neagã existenþa acestui masacru. În anii care au urmat, forþele aeriene japoneze au lansat raiduri aeriene asupra tuturor marilor oraºe chinezeºti, provocînd numeroase victime omeneºti ºi daune materiale uriaºe. Incidentul de la Podul Marco Polo nu doar cã a marcat începutul unui rãzboi nedeclarat dintre China ºi Japonia, dar a grãbit ºi crearea celui de-al doilea Front Unit din China, dintre Kuomintang ºi Partidul Comunist Chinez (PCC). Antagonismele dintre cele douã miºcãri politice erau evidente, alianþa lor militarã fiind parafatã, practic, cu pistolul la tîmplã, cînd Chiang Kai-shek a fost rãpit la Xi’an ºi a fost forþat sã accepte alianþa cu Partidul Comunist. Aceastã alianþã neobiºnuitã a început sã se destrame la sfîrºitul anului 1938, în ciuda victoriilor neîntrerupte ale japonezilor din nordul Chinei, din regiunile de coastã ºi din valea Rîului Yangtze. Dupã 1940, conflictul dintre naþionaliºti ºi comuniºti a devenit acut în regiunile din afara sferei de control a japonezilor, culminînd cu incidentul noii Armate a 4-a. Comuniºtii au reuºit sã-ºi extindã influenþa în orice teritoriu în care condiþiile locale le permitea acest lucru, prin efectuarea de reforme administrative, ale proprietãþii agricole ºi ale taxelor ºi impozitelor, toate favorizînd þãranii, dar ºi prin înfiinþarea de organizaþii locale de partid, în vreme de naþionaliºtii încercau sã stãvileascã influenþa comuniºtilor ºi sã lupte, în acelaºi timp, ºi cu japonezii. Japonezii nu aveau capacitatea, ºi se pare cã nici intenþia, sã administreze direct China. Scopul lor era sã creeze guverne-marionetã, favorabile niponilor. Totuºi, atrocitãþile comise de forþele armate japoneze din China au fãcut ca aceste guverne, sprijinite de Tokyo, sã devinã foarte nepopulare. Japonezii foloseau conflictele interne dintre diversele facþiuni chineze pentru a slãbi forþa potenþialilor lor adversari, unul cîte unul. Aceastã politicã a fost favorizatã de faptul cã, ºi dupã Expediþia nordicã, puterea politicã a guvernului naþionalist se extindea doar în zona deltei Rîului Yanhtze, în timp ce în alte regiuni puterea se afla, practic, în mîinile liderilor locali. De aceea, japonezii întreþineau sau creau legãturi speciale cu aceºti lideri locali, cu scopul subminãrii puterii centrale. Japonezii au cultivat relaþiile cu aºanumiþii ,,hanjian” - colaboraþioniºti chinezi -, pe care i-a ajutat sã conducã guverne „autonome”, cu o atitudine prietenoasã faþã de interesele nipone. Aceastã politicã a fost cunoscutã drept Specializarea Chinei de Nord, sau Miºcarea pentru autonomia Chinei de Nord. Provinciile nordice incluse în aceastã politicã au fost Chahar, Suiyuan, Hebei, Shanxi ºi Shandong. În asemenea condiþii, China a fost silitã sã adopte o strategie care avea drept obiectiv final conservarea puterii sale militare, cîtã vreme orice atac direct împotriva japonezilor nu putea fi decît unul sinucigaº. Pe de altã parte, luptãtorii de gherilã au continuat rezistenþa în

pungile izolate din zonele ocupate de japonezi. Ca rezultat, japonezii controlau pe deplin numai oraºele ºi cãile ferate, în vreme ce zonele rurale erau aproape în exclusivitate sub controlul partizanilor. Regiuni mari ale Chinei au fost cucerite în primele faze ale rãzboiului, dar victoriile japoneze au început sã se rãreascã pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor din acel moment era de prelungire a rãzboiului, pînã cînd armata se întãrea suficient de mult pentru a-i înfrînge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pãmîntului pîrjolit, într-o încercare de încetinire a înaintãrii japonezilor. Barajele ºi digurile au fost sabotate, ceea ce a avut ca rezultat marea inundaþie din 1938. În plus, numeroase întreprinderi industriale au fost demontate din zona de coastã ºi strãmutate în zonele din interior. În 1940, rãzboiul a ajuns la un impas, fiecare tabãrã reuºind puþine victorii. Germania ºi Uniunea Sovieticã au asigurat un oarecare ajutor chinezilor. Mai înainte de izbucnirea rãzboiului, Germania ºi China dezvoltaserã o cooperare economicã ºi militarã fructuoasã. Germanii contribuiserã la modernizarea industriei ºi armatei chineze, în schimbul exporturilor de materii prime din China. Mai mult de jumãtate din exportul de arme al Germaniei din perioada sa de reînarmare era destinat Chinei. Programul de modernizare a 30 de divizii chineze nu a fost însã îndeplinit, deoarece în 1938 germanii ºi-au retras sprijinul. Uniunea Sovieticã era interesatã sã ajute China, pentru a împiedica Japonia sã atace Siberia. URSS spera ca, astfel, sã evite rãzboiul pe douã fronturi. În septembrie 1937, a fost semnat Pactul de neagresiune sinosovietic, ceea ce a dus la aprobarea Operaþiunii Zet, mobilizarea unei forþe aeriene sovietice formatã din voluntari. Ca parte a operaþiunii secrete sovietice, tehnicienii Armatei Roºii au modernizat mai multe avioane de transport ale chinezilor. Au sosit în China numeroºi consilieri militari, dar ºi bombardiere, avioane de vînãtoare ºi provizii militare. Mai înainte de intrarea în rãzboi a Aliaþilor, Uniunea Sovieticã a asigurat cel mai important ajutor militar strãin pentru China, adicã aproximativ 250 de milioane de dolari. În 1941, ajutorul militar sovietic a fost întrerupt, ca urmare a încheierii pactului de neutralitate sovieto-japonez, semnat dupã declanºarea Operaþiunii Barbarossa. Acest pact a asigurat spatele Uniunii Sovietice, care nu mai era nevoitã sã facã faþã ameninþãrii unui rãzboi pe douã fronturi. Chinezii au reuºit sã-ºi apere cu succes pãmînturile, în mai multe ocazii, în faþa japonezilor, în vreme ce, pentru niponi, în zonele pe care le cuceriserã deja, rezistenþa îndîrjitã a locuitorilor fãcea ca victoria sã parã o posibilitate îndepãrtatã. Aceastã situaþie a dus la adoptarea unor mãsuri extreme de cãtre japonezi, o versiune a tacticii pãmîntului pîrjolit - cei trei tot: ucide totul, furã totul, arde totul. În aceastã perioadã, au fost comise cele mai multe crime de rãzboi ale japonezilor. La 7 decembrie 1941, japonezii au atacat baza militarã de la Pearl Harbor, ceea ce a atras în rãzboi Statele Unite ale Americii. China a declarat oficial rãzboi Japoniei, la 8 decembrie 1941. China nu declarase rãzboi mai devreme, deoarece ajutoarele militare din partea unor state neutre nu ar mai fi putut fi acordate de naþiunile donatoare, dacã starea de beligeranþã ar fi fost oficialã. Dupã atacul de la Pearl Harbor, prioritãþile s-au schimbat. Beneficiind de un ajutor militar strãin însemnat, armata chinezã a început sã atace invadatorul nipon, pînã în 1945, armata chinezã eliberînd teritorii importante de sub stãpînirea japonezã. Strategia de bazã a chinezilor din timpul rãzboiului poate fi împãrþitã în trei perioade: - 7 iulie 1937 (bãtãlia de la Podul Lugou) – 25 octombrie 1938 (cãderea oraºului Hankou). În aceastã perioadã, conceptul de bazã a fost ,,spaþiu pentru timp”. Armata chinezã trebuia sã lupte pentru a întîrzia înaintarea japonezilor spre oraºele nord-estice ºi a permite unitãþilor industriale sã se retragã în Chongqing, unde trebuia organizatã rezistenþa pe termen lung. - 25 octombrie 1938 (cãderea oraºului Hankou) – iulie 1944. În aceastã perioadã, armata chinezã a adoptat conceptul ,,rãzboiului magnetic”, care presupunea atragerea trupelor japoneze în marº, în puncte bine definite, unde urmau sã fie organizate ambuscade, atacuri din flanc ºi încercuiri. Unul dintre exemplele cele mai bune ale acestei tactici a fost Bãtãlia de la Changsha. - Iulie 1944 - 15 august 1945. În aceastã perioadã, chinezii au lansat contraofensive masive împotriva japonezilor. Surse chineze afirmã cã totalul pierderilor umane - militari ºi civili, morþi, rãniþi ºi dispãruþi - se ridicã la 35 de milioane de oameni. Cei mai mulþi istorici occidentali considerã, însã, cã totalul pierderilor a fost sub 20 de milioane de oameni. Pierderile materiale ale chinezilor au fost evaluate la peste 383 de milioane de dolari, (la rata de schimb a lunii iulie 1937). În plus, rãzboiul a fãcut ca peste 95 de milioane de oameni sã plece în refugiu. Japonezii au pierdut aproximativ 1,1 milioane de soldaþi - morþi, dispãruþi sau rãniþi -, dar acest numãr este încã în discuþie. Cifrele oficiale japoneze admit pierderi de numai 200.000 de oameni, ceea ce este neobiºnuit de puþin pentru un conflict atît de lung. Forþele combinate ale naþionaliºtilor ºi comuniºtilor au pretins cã ar fi ucis mai mult de 1,77 milioane de japonezi în timpul rãzboiului.

DAN ALEXANDRU


Pag. a 24-a – 26 mai 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (10) Lobsang Rampa (1) Publicatã pentru prima datã în 1956, ºi încã tipãritã în zilele noastre, cartea ,,Al treilea ochi” sa transformat rapid într-un best-seller. Gînditã ca autobiografie a unui lama tibetan, Lobsang Rampa, ea descrie cum autorul, nãscut într-o familie nobilã, a început, la vîrsta de 7 ani, iniþierea pentru a deveni cãlugãr specializat în medicinã. Povestea amãnunþitã a vieþii sale la mînãstire, sub îndrumarea guru-lui Lama Mingyar Dondup, este descrisã pînã în momentul operaþiei avînd ca scop deschiderea „celui de-al treilea ochi” al sãu. Asociat, în tradiþia orientalã, cu glanda pinealã, sau epifiza (un organ foarte mic, aflat în sistemul limbic al creierului), acest ochi reprezintã aºa-zisul centru al activitãþii psihice umane. În cazul lui Rampa, el a fost deschis prin perforarea capului chiar deasupra rãdãcinii nasului, apoi, prin introducerea, în orificiul creat, a unei bucãþi subþiri de lemn tratat cu foc ºi ierburi. Acesta a generat „o sclipire orbitoare” ºi „spirale de culori”. Guru i-a spus: „Acum eºti unul de-al nostru, Lobsang”. Mai tîrziu, Rampa descrie experienþele sale de clarviziune, cãlãtorii stelare, telepatie, levitaþie ºi prietenia cu Dalai Lama. Publicat ca roman bazat pe fapte reale - în pofida opiniei a cel puþin unui expert în orizontul tibetan cã este, evident, un fals - ºi fãcîndu-se promisiunea cã va fi continuat ºi de alte lucruri minunate, pînã la sfîrºitul anului 1957, ,, Al treilea ochi” a devenit cea mai bine vîndutã carte din 12 þãri. Cît priveºte continuarea, cel puþin 20 de cãrþi

au mai apãrut pînã în 1990, stilul literar sau vînzãrile înregistrate nefiind deloc sau foarte puþin afectate de revelaþia, din 1958, cã „Lobsang Rampa” este, de fapt, Cyril Henry Hoskins, fiul unui instalator englez din Plymton, Devon. Demascat de un detectiv angajat de cãtre erudiþii tibetani (printre care ºi Heinrich Harrer, autorul cãrþii ,,ªapte ani în Tibet”), care nu au fost deloc amuzaþi de aceastã fraudã, Hoskins s-a dovedit a fi un tip neobiºnuit care, la începutul celui de-al II-lea rãzboi mondial, se mutase în Surrey, se rãsese în cap ºi îºi lãsase barbã. Schimbîndu-ºi numele în „dr. Kuan”, le-a spus vecinilor cã fusese crescut în China, unde lucrase apoi ca instructor de zbor în cadrul aviaþiei militare chineze. Capturat de cãtre japonezi, ar fi fost supus unor torturi groaznice ca prizonier de rãzboi. Acuzat de fraudã, Hoskins a dat dovadã de o imaginaþie debordantã. În aprilie 1958, recunoscînd cã, într-adevãr, se nãscuse cu numele de Cyril Henry Hoskins, a declarat cã în urmã cu 9 ani a început sã fie posedat de spiritul unui lama, „Lobsang Rampa”. Acest eveniment alarmant apãruse atunci cînd, urcîndu-se într-un copac pentru a fotografia o bufniþã, cãzuse ºi suferise un ºoc. Revenindu-ºi cu greu în simþiri, încã nesigur pe picioare, îl vãzuse pe lama, în roba lui de culoarea ºofranului, plutind cãtre el. Tãind cu abilitate legãtura astralã a viitorului autor de best-seller, lama ºi-a tãiat apoi propria legãturã, trimiþînd-o ca un curent înapoi în Tibet. Unind capãtul liber al firului de capãtul ce provenea de la Hoskins, lama luase apoi în stãpînire trupul englezului. Aºa ajunsese el într-o astfel de situaþie. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Cheflii 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 Seara, tîrziu, doi bãrbaþi, bine afumaþi, se duceau acasã, pe o stradã. Deodatã, unul dintre ei vede o oglindã micã ºi zice: - Uite o pozã cu mine cînd eram mic, mai toþi copiii spuneau cã sînt urît. - Vreau s-o vãd ºi eu!, zise celãlalt. - Poftim! - ... ! Sfîrºitul dialogului se poate gãsi pe liniile 1) ºi 5), dezlegînd careul. ORIZONTAL: 1) ...; 2) Femei irezistibile – Fata din Lugoj; 3) Radu Boureanu – Gaz incolor otrãvitor – Luate din grup!; 4) Curs de apã în deºert – Desãvîrºit; 5) ...; 6) Inimã de popã! – Culte! – ªase roman; 7) A face salturi – Tabel cu nume; 8) Astfel – Prima parte a campionatului; 9) Un bãrbat bine fãcut – Nicolae Tonitza; 10) Sã-i tot priveºti! VERTICAL: 1) Bãrbat chipeº – Cap de damã!; 2) Copil cuminte ºi ... frumoasã (pl.) – Frumuseþea Franþei; 3) Lãsat pe spate! – Margini de drum! – Sulf ºi fosfor; 4) Strãmoº de-al nostru – Armate unite; 5) Alãturat – Eleganþã; 6) Veridice – Zale legate; 7) Provoacã dureri de cap – Sînt în mãsurã! 8) La braþ! – Cîntã la un instrument de suflat; 9) A se îndîrji – Ieºit de la frizer; 10) Mascul în cireadã – Ziua a doua a sãptãmînii. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,GEOGRAFICÔ 1) BUCUREªTI; 2) U – BRASOV – O; 3) DO – IDA – RUG; 4) ARO – NRV – RB; 5) PARMA – OSLO; 6) EDEN – SALAM; 7) SE – OJA – ATO; 8) TAU – IRA – IS; 9) A – SINAIA – H; 10) MARACAIBO. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.