Romania mare, nr 1396

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Pentru mine, „rugãciunea“ e asociatã cu „cheia“. Practic, cu aceeaºi cheie cu care închid uºa camerei cînd mã rog – îmi deschid inima cãtre Dumnezeu. Deci mã închid pentru Lume ºi mã deschid pentru Tatãl.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cutia cu maimuþe de la Washington, la tîrgul Bucureºtilor Motto: „Visul american nu li se întîmplã celor care aþipesc” (Richard Nixon) Am stat toþi cu ochii aþintiþi la televizor, precum strãmoºii la cutia cu maimuþe, urmãrind întîlnirea lui Klaus Iohannis cu Donald Trump. Amîndoi preºedinþi, unul prin faptul cã trebuia cineva sã poarte un nume, altul pentru cã o colosalã forþã financiar-militareconomicã l-a împins acolo. Dar, nici chiar acesta din urmã, cu toatã puterea butonului sãu roºu, nu este atceva decît un actor. Un actor mai important, un star de la Hollywood, care are puterea uneori sã negocieze replicile cu regizorul ºi scenaristul – dar tot un actor. Adicã sã fim bine înþeleºi – SUA nu înseamnã Capitoliul, Statuia Libertãþii, Constituþia, Mount Rushmore etc. – acestea sînt simboluri ºi sînt importante, ceea ce face parte din mãreþia acestei naþiuni; dar adevãrata SUA înseamnã cele 18 mii de miliarde de dolari încasate anual, controlul asupra preþului resurselor, controlul celor mai puternice burse, rachetele nucleare, imensa flotã de avioane ºi portavioane, dominarea massmedia mondiale, reþeaua colosalã de agenþi ºi spioni, oameni de influenþã ºi lobby-ºti. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Amintiri despre Eminescu

Uriaºii misterioºi...

Pagina 10

Pagina 9

Proclamaþia de la Þebea (1) Iubiþii mei fraþi români, existã în aceastã Þarã Mînãstirea Putna, judeþul Suceava cîteva locuri sacre, unde brazii sînt mai înalþi, stejarii mai puternici, pãsãrile mai sãgetãtoare, cerul mai limpede „CUTIA MUZICALÓ ºi mai albastru, iar inimile mai nãvalnice. Acestea sînt sanctuarele de la Sarmizegetusa, de la Densuº, de la Mînãstirile Putna ºi A TRIBUNULUI Dealu, din ªcheii Braºovului, de la Mausoleul Mãrãºeºtilor, de la Ip ºi Treznea, Pãuliº, Oarba de Mureº ºi Carei. Un astfel de loc sfînt este ºi Þebea, unde rãdãcinile Guvernului lui Horea împletesc o armurã invincibilã pentru osemintele lui Avram Iancu. Ce minunatã ºi dumnezeiascã lucrare se sãvîrºeºte aici, sub picioarele noastre, ce lanþuri ale generaþiilor lui leagã verigile I. Aveam o tinereþe zbuciumatã în adîncuri, pentru a nu se mai desface niciodatã! Istoria, leoaicã Cu nopþi pierdute ºi un trai ciudat nebunã ºi cu puii luaþi, ne-a fãcut sã nu ºtim unde se aflã mormintele lui Decebal, Glad, Menumorut, Ioan Vodã cel Dar într-o zi am întîlnit o fatã Cumplit, Horea, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bãlcescu ºi al ªi viaþa mea întreagã s-a schimbat. Mareºalului Antonescu. Noi sîntem Poporul cu cele mai multe morminte lipsã, ceea ce aratã urgia nemaipomenitã pe care a trãit-o pe viu, fãrã anestezie, fiecare generaþie de români. II. Logodna noastrã a þinut o vreme Mulþumitã Bunului Dumnezeu, ne putem descoperi creºtetele ºi Iar toþi ai mei se minunau de ea ne putem face semnul crucii la mormîntul lui ªtefan cel Mare, la ªi cînd a fost destinul sã ne cheme gropniþa voievodalã unde aruncã raze craniul unificatorului de A devenit pe veci soþia mea. Þarã, Mihai Viteazul, la firida bisericeascã unde odihneºte trupul descãpãþînat al lui Constantin Brâncoveanu, la cripta strãjuitã de tei a lui Mihai Eminescu ºi, iatã, la aceastã minã de aur a mîndriei Refren: Adio, prieteni de-o searã naþionale, care e sãlaºul de veci al lui Avram Iancu. Aºa cum Adio, prieteni de-un ceas. Dumnezeu l-a fãcut pe om dupã chipul ºi asemãnarea Sa, tot astfel Iancu a fost zãmislit dupã chipul moþilor ºi asemãnarea Vã spun pentru ultima oarã: Munþilor Apuseni. V-aþi uitat cu atenþie la portretele martirilor Adio, ºi un bun rãmas. Neamului Românesc? Aþi vãzut cît de frumoºi sînt? Marþiali ºi impunãtori, au ceva din mãreþia icoanelor. Frumos e ªtefan cel III. Aºa-i lãsat pe lume din vecie Mare, frumos e Mihai Vodã, frumos e slugerul Tudor din Vladimiri, pictat de Theodor Aman dupã descrierile pandurilor, Bãrbatul ºi femeia se unesc frumos e Luceafãrul de ziuã al cugetului românesc, Mihai ªi la acest izvor de apã vie Eminescu, în toate cele 4 fotografii care s-au pãstrat de la el, ºi Tulpini de viaþã nouã înfloresc. frumos, neasemuit de frumos e Crãiºorul Munþilor, Avram Iancu, cu ochii lui albaºtri ºi mustaþa cît vrabia, cu dulama lui albã ca neaua ºi cu fluiera ºi pistoalele sclipind la cingãtoare. Refren: Adio, prieteni de-o searã, (continuare în pag. a 20-a) Adio, prieteni de-un ceas, CORNELIU VADIM TUDOR Vã spun pentru ultima oarã: (12 septembrie 1999, Þebea. Discursul a fost marcat, Adio, ºi un bun rãmas. în repetate rînduri, de aplauzele, ovaþiile ºi uralele zecilor de mii de participanþi, care au scandat: „Vadim Preºedinte!”; CORNELIU VADIM TUDOR, 1987 „România nu uita/ Doar Vadim te va salva!”; Muzica: Marian Nistor „România Mare! România Mare!”)

Pagina 8

NR. 1396

ANUL XXVIII

Adio, prieteni de-o searã

Scurt istoric al relaþiilor româno-ruse

Vieþile secrete ale celor patru preºedinþi americani care au fost asasinaþi

Pagina 23

Paginile 12-13

VINERI 16 IUNIE 2017

24 PAGINI

4 LEI


Pag. a 2-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E L U N G Ungurii în finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal (prin reprezentanta lor Ciocciolina)! Meºterul Clãpãugea iar primeºte pachete din strãinãtate Dimineaþa cînd mã scol/ Petre Stoica bea formol Ardei Umplut Cristoiu sau Povestea prostiei omeneºti Imnul Ungariei Mari: „ªi-am zis verde de-o lalea/ Bunã-i carnea de sub ºa/ Trageþi ceardaºul, bãieþi/ Cã bine vã ºade beþi!” º.a.m.d. PARTEA I Poliþia românã e la înãlþime: în urma apelului publicat în revista noastrã de senatorul Vasile Moiº, privind construirea unei mari catedrale ortodoxe la Carei, toate circumscripþiile poliþieneºti din þarã au pus mînã de la mînã ºi au strîns 1.000.000 de lei, pe care i-au donat generoasei acþiuni. Evenimentul sportiv central al sãptãmînii trecute a fost Finala Cupei Campionilor Europeni la Fotbal. Cu o zi înainte, în redacþia revistei noastre s-au fãcut pronosticuri, Alcibiade fiind singurul care a indicat victoria echipei iugoslave. De ce? Nici el nu ºtie. Poate pentru cã mai avea în componenþa ei un campion european: pe Belodedici al nostru. ªi pentru cã nr. 1 la francezi era tot... sîrb, Stoikovici. Aici s-au dovedit vecinii noºtri mai afaceriºti decît noi: în timp ce ni l-au luat pe Belodedici pe de-a moaca, ei l-au vîndut pe Stoikovici cu 10 milioane de dolari! În rest, mare lucru nu se poate spune despre finalã, a fost un meci nul din toate punctele de vedere. În zi bunã ºi cu garnitura ei de aur, Steaua Bucureºti le-ar fi îngenunchiat pe ambele combatante, cu schimbul: o reprizã pe una, o reprizã pe alta, le-ar fi bãtut de le-ar fi ascultat cu urechea stîngã, pentru cã cu a dreaptã ar fi ascultat muzicã simfonicã cu Zavaidoc ºi Bumbescu. ªi ce-am mai reþinut la aceastã finalã destul de plictisitoare? Pãi, am reþinut cã, pe stadionul din Bari, a fost un fel de Turn Babel, cu zeci de naþionalitãþi; au fost francezi? au fost! au fost sîrbi? au fost! au fost nemþi? ba bine cã nu, herr Beckenbauer; au fost africani? Desigur, antilopa neagrã Abbedi Pele! au fost români? pãi cum sã nu fie, nimeni altul decît cel mai tembel produs al ªcolii naþionale de logopedie, Rãducioiu, care, de cînd joacã în Italia, a uitat sã mai ciripeascã româneºte, mestecã ciunga, mãnîncã vorbele ºi rosteºte niºte resturi de propoziþii cîntate, cã el e straniero, v-aþi dat seama; în fine, au fost evrei? n-au fost, din pãcate, pentru cã Dumitru Graur nu vrea sã recunoascã. Ah, era sã uit: au fost ºi unguri, mînca-le-aº limbuþa aia a lor plinã de urzici, cum ºiau trimis ei simbolul naþional pe nume Ciocciolina (Ilonka Staller) care, ºi cînd e goalã puºcã, tot culorile maghiare le arboreazã, adicã are o þîþã albã, una roºie, iar la mijloc o burtã verde de mai mare dragul, ce-o fi cãutat ea pe gazon de-au luat-o-n bîzã carabinierii, nu se ºtie, dar ce bine ne-ar fi stat tuturor s-o vedem la loviturile de la 11 metri din final, cum îi trag 10 fotbaliºti la poartã, cînd pe stînga, cînd pe dreapta, ºi ea sã se tavãleascã prin iarba Vã mai Italiei ca o junincã veselã ºi iredentistã! sunã cumva în urechi vocea de milog a aceluia care prezintã la televizor reclama „Chemaþi oamenii de la Minolta“?! Ei, bine, nu e vocea lui Petre Mihai Bãcanu, deºi întreaga activitate a lui inspirã mila publicã. Se zice cã, în timp ce scormonea el ca o cîrtiþã prin gunoaie, o namilã de þãran s-a apropiat ºi l-a întrebat: „Bre, ce voieºti la Berevoieºti?”. Micul terorist era cît pe-aci sã facã pe domnia-sa, dar se ºtie acoperit de Serviciul Secret american, care a început sã se amestece tot mai brutal în politica internã a României. Vreþi dovada? Uite una grãitoare: dintr-o problemã mãruntã în raport cu istoria (niºte deºeuri ale unor activitãþi de supraveghere, pe care americanii, ori englezii, le desfãºoarã mult mai temeinic decît o fãcea Securitatea românã), acest traficant de maºini trage, în ziarul „România liberã” din 25 mai, o concluzie stupefiantã, absolut sifilis-mambo, care n-are nici o legã-

turã cu ridicola afacere: „În rest, aºtept ca dl. Iliescu sã-ºi dea demisia, în direct, la Televiziune, ºi la o orã de vîrf”. Pînã acum, P.M.B. (care înseamnã Proºtii Merg la Berevoieºti) se mulþumea sã-i solicite d-lui Iliescu un interviu, tot la televiziune, ºi tot la o orã de vîrf. Acum a primit alte indicaþii: îl someazã sã-ºi dea demisia! Vã daþi seama cã copilul nu-i normal? Aºa cum nu-i prea normal nici ºeful sãu direct, Marele Maestru al Clãpãugilor, Octavian Paler. Pentru cã, dacã ar fi fost sãnãtos, nu s-ar fi afiºat aºa, în vãzul lumii, pentru a-ºi ridica de la Vama Otopeni un foarte scump pachet din strãinãtate. Întîmplarea s-a petrecut în ziua de luni, 27 mai a.c., iar dl. Paler s-a prezentat cu Dacia sa 1-B-932 pentru a lua o splendidã combinã stereo marca Panasonic. O fi mitã? O fi plata serviciilor aduse? Bineînþeles, în marea sa grijã faþã de poporul român ºi faþã de clasa þãrãneascã pe cale de dispariþie, acest lider al Alianþei Civice va folosi combina la muncile cîmpului, în chip de batozã, secerãtoare, semãnãtoare ºi mulgãtoare fruntaºã. N-aveþi idee cît de mult ne bucurãm cînd vedem la televizor tot felul de reclame pentru unele publicaþii! ªtiþi ce înseamnã asta? Asta înseamnã cã ele sînt atît de bune, atît de minunate, încît nu le mai cumpãrã nimeni ºi au ajuns cu tirajul la limita care desparte falimentul de Cimitirul Bellu. De pildã, ºtiþi la ce tiraj a ajuns faimosul „Zig-Zag”, care acum un an, pe vremea asta, se mîndrea cu vreo 600.000 de exemplare? Doar la 80.000, ºi alea cu mare greutate ºi cu importante retururi, ºi am sã le spun colegilor de acolo ºi motivul acestei spectaculoase prãbuºiri: prea s-au legat la cap cu indivizi ca Mihai Coman, Laurenþiu Ulici ºi Alex. ªtefãnescu, personaje fãrã caracter ºi fãrã har publicistic, darmite politic, asta nici vorbã, ei confundã o rezoluþie cu o revoluþie ºi se uitã la capul lui Claudiu Iordache ca la Printre gazetele care vor fi Nichita Hruºciov. gãsite moarte de inaniþie, sub trei grãunþe, se aflã ºi acest sfãrîmicios foietaj de plãcintã cu marmeladã, pe nume „Expres Magazin”. Aici troneazã piticul utecist Ion Cristoiu, care ar vrea sã fie mare comentator de politicã, dar nu poate depãºi încã faza de Ardei Umplut, se luptã cu disperare sã iasã din cratiþã, cîteva clocote ºi gaze de dedesubt îl mai propulseazã olecuþã spre buza recipientului, dar nenorocitul se rostogoleºte la loc, tot mai roºu la faþã ºi tot mai stropit cu condimente. Ce facem cu tine, Cristoiule, cã n-ai de nici unele, tatã? Nu þi-a dat Dumnezeu nici organism, de te scuipã toþi în cap, ºi cînd te urci în tramvai îþi cedeazã bãtrînii locul, crezînd cã eºti o femeie gravidã, invalidã ºi cu un copil în braþe; dar nu þi-a dat Dumnezeu nici talent, pentru cã limba ta ca un mestecãu de fraze numai talent nu poate avea, ce faci tu prin editoriale se cheamã „hai sã vorbim discuþii, sã-i frigem pe fraieri ºi sã le umflãm mangoþii!”. Totuºi, sã-þi facem o favoare: dacã pentru a fi lichea ºi trãdãtor îþi trebuie talent, atunci da, recunoaºtem, eºti foarte talentat, ba chiar genial! Ultima performanþã a acestui substantiv comun cristoiu, defectiv de caracter, este un editorial intitulat „Afacerea Eger”, unde am putut citi niºte fraze de hîrciog care a mîncat lãptuci ºi a turbat: „Difuzat fãrã aceastã prezentare necesarã, anunþat ca ºi cum televiziunea maghiarã ar fi fost pãrtaºã la aberaþiile susþinute la simpozion, reportajul s-a constituit într-o iresponsabilã aþîþare a tensiunii din Ardeal. Buimãciþi, neînþelegînd despre ce e

vorba, rãvãºiþi de dramatismul cu care l-a prezentat televiziunea românã, mulþi români de peste Carpaþi au crezut deja cã s-a hotãrît cedarea Ardealului. Sã ne imaginãm cã unii români revoltaþi de acest reportaj ar fi dat nãvalã asupra unor case ale maghiarilor. Maghiarii ar fi luat imediat drumul bejeniei spre Ungaria. Opinia publicã internaþionalã ar fi intrat imediat (iar imediat? – n.n.) în tranºa de mult pregãtitã pe tema soartei tragice a minoritãþilor din România. Forþele aliate (aliate cui ? – n.n.) ar fi fost paraºutate pentru a realiza o enclavã în care bieþii maghiari, alungaþi de la casele lor de naþionalismul românesc, sã fie puºi la adãpost. Iatã scenariul kurd!”. ªtiþi povestea prostiei omeneºti, cu pisica ºi drobul de sare. Ce carevasãzicã riscurile libertãþii de a scrie ºi de a tipãri orice mãtreaþã ieºitã din mintea oricãrui imbecil! Acest Triscoiu, care a fost redactor-ºef utecist ºi comunist timp de vreo 12 ani, nu se poate dezbãra de metehnele cenzurii totalitare. Asta a înþeles el din transmiterea reportajului de la Eger? Cã românii, în marea lor buimãcealã, ar fi putut da buzna peste „bieþii maghiari” (cît îi mai cãineazã!), care s-ar fi refugiat imediat în Ungaria, apoi ar fi venit paraºutiºtii forþelor aliate, ºi aceiaºi „bieþi maghiari” s-ar fi întors tot imediat în Transilvania, ca sã-ºi ia enclava în primire! Dar de ce nu judecã ºi invers? Adicã telespectatorii maghiari sã dea buzna peste cetãþenii români din Ungaria, ori sã treacã graniþa, dacã tot reieºea cã Ardealul a fost cedat?! Doamne, dacã prostia ar durea, acest Cristoiu s-ar vãicãri 24 de ore din 24, nici cu morfinã nu i-ar trece! Deci, poporul român ar fi trebuit þinut în beznã, sã nu afle niciodatã ce se vorbeºte pe seama lui! ªi asta de frica scenariului internaþional (care, oricum, existã!) ºi a enclavei (care, de asemenea, existã!). A fost oare piticotul utecist prin judeþele Harghita ºi Covasna? Dacã ar fi fost, ar fi crezut cã e în Ungaria, fiindcã numele de localitãþi, de strãzi ºi de instituþii sînt numai în ungureºte, limba de comunicare e numai maghiara ºi, din loc în loc, mai fluturã cîte o cîrpã în roºu-albverde ºi mai rãsunã imnul naþional al Ungariei Cîntec care începe cu vorbele.: „Foaie Mari. verde ca zambila/ Mult sînge-a bãut Attila/ ªiam zis verde ºi-o lalea/ Bunã-i carnea de sub ºa/ Trageþi ceardaºul, bãieþi/ Cã bine vã ºade beþi/ Umpleþi Europa bine/ De grãjdari ºi curviºtine/ Mult e dulce ºi splendidã/ Rasa cea mongoloidã/ ªi-am zis verde ceai de clizmã/ Scoateþi briºca de la cizmã/ Ne-om alege cu ceva:/ Ori îi vom maghiariza/ Ori ne-om federaliza/ Hai Ia Hitler cu grãbire/ Sã-i aducem mulþumire/ ªi lui Tamaº Lantoº baci/ Care bagã S.U.A.-n draci/ Hai acum s-avem pretenþii/ Honvezii ºi cu Levenþii/ De la români ºi sloveni/ ªi de la ucrainieni/ Si-am zis verde în prostie/ Þara noastrã-i monarhie/ Rea de muscã e regina/ ªi o cheamã Ciocciolina/ Facem tîrgul uite-acuº/ Kezi ciocolom lui Bush!”. Doi foºti activiºti ai CC. al U.T.C. ºi colaboratori ai lui Cristoiu au lãsat orice diplomaþie deoparte ºi s-au încãierat cu furie, lovindu-se reciproe cu tot ce le-a cãzut în mînã: veioze, coºuri de gunoi, scaune, cuiere, vorbe grele, salam de varã, statutul P.C.R., fîºii din mustaþa lui ªt. Mitroi, ºi chiar cu propriile lor picioare. Acest caft ca în filmul „ªapte mirese pentru ºapte samurai” a avut loc în ziua de 29 mai la sediul ziarului „Scînteia Tineretului Liber”, iar pugiliºtii erau foºtii domni Gabriel Nãstase (directorul general al Societãþii lor comerciale!) ºi Victor Atanasiu (critic literar, zice el). Au fost despãrþiþi datoritã unui furtun cu apã, ca mîrtanii în cãlduri. Aºa tineret liber mai zic ºi eu, au ce învãþa cititorii... O veste care ne-a umplut inimile de mîndrie: primul analfabet al þãri, Dumitru Iuga, a participat, în Belgia, la o mare conferinþã de presã. Domnia-sa s-a exprimat exact ca faimosul conferenþiar surdomut din finalul piesei „Scaunele“, de Eugen Ionescu. La încheiere era sã plece cu butelia în spate, dupã un mai vechi obicei strãmoºesc din familia domniei-sale. (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 7 iunie 1991)


Pag. a 3-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Clubul Bilderblegilor Descãrcãri electrice Ce mai face Bulã? Banii ºi sexul guverneazã Universul Iliescu, ticãlosul absolut Pedeapsa cu moartea pentru sinucigaºi! România, teatru pustiu Fãcãleþul, armã mortalã Programul de guvernare-masturbare Mormoloci de laborator Repetentul le dã în cap profesorilor Arestarea domnului Bouleanu La Cãsuþa Albã sînt atîþia proºti la fereºti Gîndacii Simonei Halep Sindromul Daum Clubul Bilderberg (înfiinþat în 1954 la hotelul omonim de prinþul Bernarht al Olandei, tatãl fostei regine Beatrix) s-a reunit la Chantilly, în Virginia (SUA) ºi a luat la puricat relaþiile transatlantice (cicã Oceanul Atlantic a devenit mai larg de cînd a fãcut Trump balaca-balaca), Rusia, China, Orientul Apropiat, perspectivele UE, ºi sau gîndit profund cum ar putea sã le dea la cap miºcãrilor naþionale care pot încetini procesul globalizãrii. La reuniune participã anual pînã la 150 de bagabonþi planetari, despre care se vorbeºte pe la colþuri cã ar fi conducãtorii din umbrã ai satului global. Aceºti iniþiaþi pot folosi informaþiile auzite acolo, dar nu au dreptul sã divulge sursele. D-aia nu ºtim noi de unde ni se trage, dar bãnuim. Mãi, bilderblegilor, lãsaþi Planeta în pace! Nouã ne place sã miroasã a mici ºi a muºtar, nu a ciuperci nucleare... La ora de dirigenþie s-a luat în discuþie ºi exmatricularea lui Trump, care n-ar purta uniforma pe sub costum. Sã vedem dacã hotãrîrea Consiliului de Administraþie al Planetei va fi dusã la îndeplinire. Cãsãtoria e o junglã în care leul e rãpus de antilopã. Uite ce le trece unora prin cap! Dacã a fost rãpus de gingaºa patrupedã, înseamnã cã n-a fost leu niciodatã. ªi reciproca este valabilã. Ce mai face Bulã? Ce sã facã, sãracu’, se chinuie cu funcþia de preºedinte al aºa-zisei republici Moldova, pe care vrea s-o decupleze de la trenul european care, zice el, îºi cam pierde vagoanele pe drum. O fi din cauza terasamentului rusesc. Pînã ºi Putin l-a luat la miºto pe Tontonel, pe care-l primeºte deseori la Moscova, aºa cum îþi primeºti ruda mai sãrãcuþã cu duhul venitã de la þarã, ca sã se plîngã de boala vacii nebune. Nu mai intrãm în detalii, sînt jenante pînã ºi pentru Buliºor. Fiica unei senatoare de Neamþ a devenit ºefa funcþionarilor publici din notre pays. Focoasa brunetã are o îndelungatã experienþã în prezentarea lenjeriei intime (chiloþi, sutiene, port-jartiere, elastice de pãr, fitile de lampã). Acum, în plin sezon estival, se va lucra la ANFP sub lozinca mobilizatoare ,,Jos textila!”. Abia mai spre iarnã se va trece la tradiþionalul ,,Îmbrãcaþi-i pe cei goi!”, conform mãreþului plan de guvernare prin puterea seducþiei. Se pare cã-i adevãratã teoria lui Socrate de la Medgidia, potrivit cãreia banii ºi sexul guverneazã Universul. Cel puþin pe-un picior de plai, pe-o gurã de rai. Dl. Nipulicea, cel mai mare filosof de calorifer de pe Clisura Dunãrii, e convins cã: ,,Istoria nu e cum e. E cum se scrie ºi, mai nou, cum se televizeazã”. Adînc. Adicã, distracþia Serviciilor ruseºti, tovarãºe ºi prietene, din 1989 (ca sã dãm doar un exemplu), n-a fost aºa cum a fost (o loviturã de stat, cu suport popular, inclusiv peste 1.000 de morþi), ci cum s-a prezentat la TVR: o victorie a forþelor democratice. Pãcat cã acest om deºtept de dã în gropi n-a fost la ºcoalã decît ca sã-ºi jigneascã învãþãtoarea! Dupã intrarea în vigoare a Legii salarizãrii unitare, statul român va plãti lunar feþelor bisericeºti peste 275 de milioane de euro. Cam mult, dar, dacã vrei sã ai agenþi electorali eficienþi, trebuie sã bagi adînc mîna în buzunarul cetãþeanului. ªtiaþi cã Securitatea avea 136.000 de informatori activi în 1989? Dar cã 39 dintre ºefii judeþeni ai FNI (potlogãria lui Vântu) erau foºti ofiþeri de Securitate? Nu ºtiaþi? ªtiþi de acum încolo. Poate înþelegeþi ceva despre imoralitatea lumii de astãzi. Securitatea, în integralitatea ei, a fost salvatã, ca ºi PCR (transformat în FSN), de Cîrpa Kaghebistã. Indiferent ce vor spune proºtii, Iliescu e cel mai odios personaj al istoriei României din ultimul secol, iar risipirea þãrii e o consecinþã a neostoitei sete de putere ce i-a mãcinat faþa aia vînãtã, de zlãtar marginalizat de ºatra de partid ºi de stat. Nici o pedeapsã nu va fi de ajuns pentru a compensa rãul pe care l-a fãcut României. Cã tot veni vorba, Iliescu îºi pregãteºte terenul de veci la Cimitirul ,,Reînvierea”. Cînd simt cã li se apropie funia de par, pînã ºi ateii încep sã creadã în viaþa de Apoi second-hand. D-aia l-au pus pe re înaintea învierii, ca sã nu întineze nobilele idealuri ale onanismului. Fotbalistul camerunez Ekotto s-ar lãsa de fotbal ºi ar încerca o carierã în industria filmelor porno. Treaba lui unde trage la poartã, însã trebuie sã ºtie cã la noul blow-job nu sînt admise simulãrile ºi þi se aratã cartonaºul roºu ori de cîte ori eºti surprins în poziþia de ofsaid. La fel ca teroriºtilor sinucigaºi, pentru care un parlamentar din UKIP a propus pedeapsa cu moartea (repet, pedeapsa cu moartea pentru sinucigaºi!). O fi din cauza smogului. Sindicaliºtii de la ROMATSA au intrat în grevã, lãsînd avioanele cu ochii în soare. Salariul mediu la controlorii de berze este de 21.000 de lei, la care se adaugã diferite sporuri, inclusiv unul pentru întãrirea organismului (o fi chiar atît de scumpã Viagra?)! Bã, vouã nu vã e ruºine? România este o operã de artã haºmanglitã de la Muzeul Timpului de niºte hoþi de

buzunare, care au dat-o mai departe, pe cîþiva firfirici, la talciocul istoriei. Mîna dreaptã, aia cu care se scarpinã de lindeni, a preºedintelui FRF e un derbedeu pentru care golãniile lingvistice însuºite la ºcoala de corecþie a vieþii nau limite. Rãu a ajuns fotbalul românesc dacã orice onanist amator este lãsat sã se masturbeze pe banca de rezerve, sub privirile nepãsãtoare ale (tele)spectatorilor! Mai sînt fraieri care catalogheazã lovitura de stat din decembrie 1989 drept revoluþie. A fost o farsã, o operetã de trei parale, coproducþie internaþionalã, cu scenariºti ruºi, regizori români ºi actori de diferite naþionalitãþi ºi orientãri sexuale. Pe scenã miºunau mãscãricii cu pretenþii literare, peºtii politicii staliniste ºi gorbacioviste, curvele de cartier. A fost un succes de casã, spectatorii fãrã bilet dîrdîind în stradã. ªi pentru ca intriga sã fie completã, iar grotescul spectacol post-modernist sã aibã credibilitate, au fost inventaþi teroriºtii, iar vreo mie de gurã-cascã au fost împuºcaþi. Mulþi dintre ei chiar credeau cã sînt personaje principale ºi cã participã la desfãºurarea acþiunii. Dupã ce personajul principal a murit, cu demnitate, aºa cum a ºi trãit, fiecare ºia vãzut de treaba lui. Spectatorii au devenit telespectatori, iar protagoniºtii, politicieni. ªi s-au pus pe furat. Au început cu decorurile ºi au continuat pînã cînd imensul teatru pe frontispiciul cãruia scrie România a rãmas pustiu. Cu toate strãdania ticãloºilor, România nu e nici astãzi o þarã sãracã. În realitate, are o singurã mare problemã: lipsa de educaþie. Dacã aceastã carenþã se rezolvã, sîntem salvaþi. Dacã nu, nu vom trãi cu adevãrat, doar vom supravieþui. Ca acum. Cu ocazia ultimelor atentate de la Londra, un terorist, aflat la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, a luat o navetã în bornãu de la un moldovean de-al nostru, aflat la serviciu. Cum nu mai fusese demultiºor pe acasã, i s-a deschis apetitul pentru caftealã. I-a strigat unui tovar㺠sã-i aducã cea mai cunoscutã armã mortalã din arealul Iaºi-Vaslui, fãcãleþul, ca sã le explice criminalilor comportamentul civilizat în spaþiul public. Din fericire pentru ei, teroriºtii au fost împuºcaþi înainte ca moldavul sã intre în posesia teribilei arme. Aºa cã, oameni buni, nu vã mai speriaþi de teroriºti, nu mai fugiþi ca potîrnichile fãcîndu-le jocul, luaþi-i la pocealã cu ce aveþi la îndemînã: cleºti de rufe, ciocane de ºniþele, tigãi promoþionale, vibratoare... P-astea de la urmã bãgaþi-le undeva, chiar dacã cele 77 de virgine, care-i aºteaptã gata sã se detoneze, vor fi profund dezamãgite. La noi în þarã, cele mai odioase atacuri teroriste asupra cetãþenilor au fost date de fundamentaliºtii PDL, coordonaþi de la ,,Cireºica” de Liderul Pilit. Trump se ceartã cu liderii europeni pe Twitter. Ce-i mai place Internetul! Legea salarizãrii unitare a fost aprobatã. De la 1 iulie 2017, profesorii ºi medicii, pe umerii cãrora au plîns cu lacrimi de crocodil haite flãmînde de politicieni de toate culorile, vor primi briceagul. Sper cã printre cititorii noºtri nu sînt fraieri care cred în balivernele politicienilor de gang. Cã dacã sînt, întoarcem foaia ºi vã explicãm în detaliu care este definiþia exactã a briceagului. Mincinoºii de la putere se adapteazã din mers ºi aruncã promisiunile cãtre ianuariemartie 2018, deºi programul lor de masturbare, pardon, de guvernare, îi umplea pe intelectuali de parale, din aceastã varã. Cicã vor da atunci 25%. Care, dacã vor fi acordaþi, vor fi anulaþi de devalorizarea leului, creºterea inflaþiei ºi schimbarea tipului de impozitare. Pe ce ne bazãm? Pe realitate, ca întotdeauna. Cei care se hrãnesc cu promisiuni electorale sînt niºte proºti. Vã supãrã adevãrul? Pãcat! D-aia aratã România în halul ãsta: cã preferaþi minciuna adevãrului, lenea în detrimentul muncii, curvãsãria în locul cinstei ºi laºitatea primitivã, în defavoarea demnitãþii. Dacã Dumnezeu ar coborî ºi v-ar spune adevãrul, L-aþi alunga cu lozinci auzite la posturile de tembeleviziune, în ciuda faptului cã frigiderele sînt goale, iar datoriile vã sugrumã! Dar, dacã vouã vã place, nu am ce vã face. Parcã avea dreptate omul ãla cu oaia (pe cãldurã) brand naþional. Deºi el vorbea serios. Iohannis a fost dupã recomandare la Înalta Poartã de la Washington. Opoziþia roºie e tristã ºi aºteaptã, cu genunchii pe coji de migdale, ca dupã aceastã escapadã prezidenþialã sã aparã o nouã soluþie imoralã, prin care Klaus sã-ºi impunã guvernul sãu. Asta-i viaþa politicã dîmboviþeanã, plinã de mormoloci de laborator ºi rîme de gîrlã care, tãiate în bucãþi mici, sînt folosite ca momealã pentru electorat. Undiþa este acum la domnul Werner, numai cã nu prea are talent de pescar. În vremea asta, Grindeanu, veºnic tînãr ºi novice, aºa cum îi este firea, se þine de poante ºi se dã frate de cruce cu Dragnea. Treaba lui, dar Livache, mai devreme sau mai tîrziu, pe toþi aceia care au avut legãturã cu cimitirul, i-a pus sã voteze. Dupã care i-a bãgat înapoi în cutie. CAP Tãriceanu zice, fãrã sã i se usuce limba aia de sconcs, cã profesorii nu meritã

mãririle salariale, fiindcã au patru luni de vacanþã. Trecem peste o asemenea minciunã (au 62 de zile de concediu plãtit) ºi ne întrebãm care a fost profesorul de l-a trecut pînã la urmã clasa de corecþie pe acest Cassanova (ratat) de Ferentari? Ãla chiar nu meritã plãtit. Constatãm - ºi nu e pentru prima datã - cã senatorul melcilor confundã ºcoala cu Parlamentul Desfrîului Naþional, unde te duci de douã-trei ori pe sãptãmînã, ridici mîna ca sã te scobeºti în nas pînã dai de creier, te furajezi aproape gratis, faci un pic de urino-terapie, dupã care îþi scoþi capul ca o varzã muratã pe micul ecran, provocînd avorturi spontane mamelor heroine! ªi eºti al dracului de bine plãtit pentru asta. Bonus sume forfetare, combustibil gratis, bani de chirie... Aºa, cu burta plinã, oricãrui repetent îi vine uºor sã le dea în cap profesorilor ºi sã le bea ouãle. Dar n-ar fi mai bine ca sã-i pupi tu pe gurã, cînd vor fi cu capu-n gîrlã? Cã tot te dai mare crai... Lui Bouleanu, sacul de box al chelnerilor de pe litoralul Mãrii Negre, i s-a pus pata pe miliþienii de la Circulaþie, cãrora le-a dat, conform directivelor ferme ale ministrului Agriculturii, Inculturii ºi Coproculturii, cu botul în oaie. Delicatul politician a fost încãtuºat, dupã care, din cauza consumului excesiv de literaturã ruseascã (Stalinskaia, Kremlin, Ana Karenina), a fost dat pe mîna SMURD-ului, cu scopul absolut creºtinesc de a fi descarcerat din prostia-i proverbialã. Aºa s-a adeverit cã butada ,,de la bal, la spital” nu-i o vorbã în vînt spusã de Cristi Porcea Valentinei Pelinel. Un judecãtor palestinian e convins cã, atunci cînd nu bagã suficient la jgheab, oamenii fac numai prostii. Aºa cã a interzis divorþurile pe perioada Ramadamului. Ar fi interesant dacã ne-ar fi spus ºi ce vroiau sã mãnînce oamenii ãia de vroiau sã divorþeze. James Comey, directorul demis al FBI, îl face mincinos pe Trump, care n-ar recunoaºte cã ar fi avut relaþii neprincipiale cu ruºii. Nu-i frumos, chiar dacã ar avea dreptate. A trebuit sã vinã Iohannis ca sã-i repereze onoarea mãreþului preºedinte al mapamondului lumii. Conferinþa de presã comunã Donald-Klaus a conþinut douã pãrþi hidrogen ºi o parte oxigen. Adicã un fel de apã de ploaie diplomaticã, menitã sã-l ajute pe Werner sã mai cîºtige un mandat, cu executare la locul de muncã de la Palatul Cotroceni. Aºadar, la Cãsuþa Albã, unde, vorba lui Gicã Petrescu, sînt atîþia proºti la fereºti, guvernatorul României a primit verde pentru pentru lupta împotriva corupþiei, pe care ar cam trebui s-o punã cu botul pe labe. Ca sã fie sigur cã va reuºi, ar fi indicat sã înceapã cu samsarii de case retrocedate ilegal. Un alt rezultat remarcabil este angajamentul ferm cã fiecare român se va scãrpina mai serios prin buzunare, pentru înarmare, deºi ne curg zdrenþele în gumari, iar cel mai mare duºman este nivelul de trai. Amintindu-ne de Florin Salam, Donald a spus entuziast cã, citez din memoria minþii, ,,banii au început sã curgã”. Nu de la ei cãtre noi, ci taman invers. Cu vizele ne-am lãmurit: vom circula liberi prin Lumea Nouã, la sulivarã. În rest, obiºnuita vrãjealã diplomaticã, într-o englezã golitã de conþinut, lexicul celor doi vorbitori fiind foarte sãrac. Dar ce mai conteazã, cîtã vreme ei sînt putred de bogaþi. Aºa cã nu vã entuziasmaþi prea tare, vizita n-a adus nici un plus coloniei americane din spaþiul carpato-danubiano-mafiotic. Singurul cîºtigãtor, ca de obicei, este dl. Werner (care, conform principiului hagelian ,,dacã þi-e fricã de lup, nu intri în pãdure”, s-a prezentat decent, pe persoanã fizicã), pe care Unchiul Sam doreºte sã-l menþinã la putere cît de mult se poate. Þinînd cont de prostiile în serie ale actualilor guvernanþi, nici nu-i mare lucru. Dupã meciul epopeic cu Svitolina, Simona Halep devenise favorita cîºtigãrii Roland Garros-ului. Din pãcate, fiindu-i fricã de victorie, a cedat în faþa letonei Jelena Ostapenko, care, la cei 20 de ani ºi 3 zile, a jucat la totul sau nimic, tocmai pentru cã se temea de adversarã. Românca a jucat defensiv, oarecum relaxatã, considerînd cã poate cîºtiga fãrã sã-ºi asume mari riscuri. Catastrofalã prestaþia Diavolului Chel de la PRO TV, care n-a vãzut pãdurea din cauza copacilor, comentînd nu ceea ce se întîmpla pe teren, ci numai ceea ce ar fi vrut sã se întîmple. Aproape cã batjocorea stilul agresiv al Jelenei, deºi puºtoaica juca tenisul de pe calculator. Norocul dilimanului e cã nu l-a auzit fata, fiindcã, la furia pozitivã pe care o afiºeazã, l-ar fi bãtut cu racheta în ceea ce îndeobºte se numeºte cap, pînã i s-ar fi întors pãsãrelele în golul cutiei ucrainiene. Dar Simona nu e vinovatã cã de fiecare minge pe care o trimite pe contre-pied se agaþã scîrbavnicii gîndaci de Colorado. Golanii de la FRF au fãcut praf fotbalul românesc ºi i l-au dat domnului Daum sã-l tragã pe nas. Cã, dupã lipsa de orientare în teren a echipei, e clar cã neamþul n-a renunþat la rutina care l-a fãcut celebru. E foarte probabil sã fi trecut la nivelul urmãtor ºi sã-ºi abuzeze (ºi) venele. Sindromul Daum e o boalã de import paralizantã, care trebuie eradicatã rapid, întrucît, în fotbal, timpul nu are rãbdare. Cît despre papagalii care conduc pe ultimul drum acest sport ºi care, dupã fiecare cinã unde se servesc obligatoriu scînduri de veceu, beau apã din clopotul nesimþirii, se simt beton aspirînd din prafurile pentru tata-mare, avem urmãtorul mesaj: Marº în tramvai, nenorociþilor!, vorba nemuritoarei Olguþa, puneþi osul la treabã, sînt atîtea locuri disponibile în industria textilã! Mai existã specialiºti în cãlcîie, dar nu sînt specialiºti pasionaþi ca voi, care sã definitiveze ciorapul. Vi se dau bonuri de masã, pauzã de gîndire (inutilã) ºi, dacã vã e rãu, ºi lamuie, ca sã citez abrupt mîna dreaptã a lui Zburleanu, aia cu care se ºterge la gurã ori de cîte ori mai ia cîte-o îmbucãturã de rahat turcesc. Care, pentru politrucii de boscheþi, e sãnãtate curatã... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Darul de a picta Acum aproape un an, am participat la vernisajul expoziþiei domnului Alexandru Ionescu. Nu voi specifica locul de desfãºurare, pentru a nu da de bãnuit cã fac vreo manevrã þinînd de publicitatea mascatã. De fapt, asta nici nu conteazã, cîtã vreme lucrãrile pictorului au stîrnit interes, ºi tablourile sale au meritat sã fie vãzute. Precizez, însã, cã manifestarea a avut loc într-un cartier mãrginaº al Bucureºtilor. Aici am întîlnit un public numeros, dornic sã-l cunoascã pe pictor ºi sã ia aminte la tablourile sale, realizate din combinarea culorilor, ca un profesionist al penelului, la care candoarea luminii înseamnã pasiune ºi dãruire, împletite, deopotrivã, cu o maximã seriozitate. Acelora care nu-l cunosc pe Alexandru Ionescu – ceea ce este posibil, dat fiind cã, oricît de informat eºti, chiar cu tehnica asta modernã, nu ai de unde sã le ºtii pe toate -, le putem spune cã el a fost ofiþer al armatei, profesor ºi, de ceva vreme, am gãsit în biografia sa cã este ºi compozitor. Cã este ºi pictor, am aflat destul de tîrziu, deºi am participat la diverse vernisaje, fãrã sã þinem seamã de numele expozantului. Multe din picturile sale indicã parcã timpul ºi spaþiul în derularea lor, prin culori cu parfum de vis. Pictorul lucreazã cu precauþie ºi aplecare asupra pînzelor sale, care vorbesc poeticeºte, ca un zbor de pasãre cu aripi

Lui Cornel Þãranu Cîndva am fost ca fraþii ªi la revista „Tribuna“, În „Cenaclul Andricu“, ªi la „Contemporanul“, Am luptat împreunã Pentru impunerea Avangardei noastre muzicale, Din cea de a doua jumãtate A secolului trecut, de un sfîºietor tragism, Avangardã pe care Adevãraþii muzicologi, ascultînd-o, Nu s-au sfiit a spune: „Les constellations frissonnent”... N-am sã uit Interpretãrile date de tine cantatei mele - „În marea trecere“ În care, ca ºi bardul de la Lacrãm, Îl rugam pe Cel de Sus Sã nu opreascã ornicul Cu care ne mãsoarã Destrãmarea! Nu ºtiu de ce, la finele Întunecatului secol trecut, De mine te-ai depãrtat

Polemici sublime, întru nemãrginirea cerului ºi aflarea liniºtii în vãzduhul ca un cuib de cernealã. Acest pictor este la fel de lapidar ca ºi florile pe care le redã pe pînzele sale, pline de o luminã caldã, întru dezmierdarea ochiului, care, în strãdania lui, construieºte o altã lume decît aceea pe care cu toþii o trãim ca un film cu scene reluate din viaþa zilnicã, ºi care nu aduc nimic bun pentru petrecerea timpului liber. Alexandru Ionescu trãieºte, în modestia sa, bucuria picturii, pe care o cultivã cu talent ºi îndemînare, în imagini scoase din adîncul penelului cu darul muncii ºi a unei strategii de creaþie care-i fac cinste. El picteazã pentru bucuria noastrã, a iubitorilor de artã, care simþim chemarea de a zãbovi mãcar pentru o clipã în faþa unui tablou de-al sãu, pentru a descoperi dimensiunile unor opere ce þin de destinul unui artist de anvergurã, care face poezie din culori, iar din poezie - picturã cu un final mãreþ, pentru contemporanii sãi ºi lumea în care trãieºte. Alexandru Ionescu este una dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am descoperit în expoziþia sa personalã. L-am perceput ca un zelos mînuitor de penel ºi ca un tehnician format la ºcoala picturii tradiþionale. Iatã un om, o carte, un nume: Alexandru Ionescu, o personalitate a culturii noastre, care poate fi luat ca exemplu de discreþie ºi tenacitate. Curajul lui artistic este de notorietate publicã, la care subscriem cu deplinã convingere. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental’”

ªi ai devenit foarte tolerant, Ca sã folosesc un „eufemism“... Cu cei ce au scuipat, În altarele noastre, Operele create de Eminescu, Brâncuºi ºi Enescu, apoi... În clasicismul nostru, folclorul Si ortodoxismul milenar românesc, Uitînd cã mare adevãr se aflã În aforismul blagian, dupã care: „Cu greutatea trecutului Ne-am obiºnuit Ca ºi cu greutatea atmosferei: Nici n-am putea exista Fãrã ea“... Nu mã mai ulcera sufleteºte, Minimalizînd spiritualitatea româneascã ªi, mai cu seamã, Trecutul nostru glorios, În care am rezistat în faþa Tuturor furtunilor vuelnice, Nu mã mai lovi, Cornele... Nu mã mai lovi... Tu ai rãdãcini adînci În paradisiacul nostru Banat, ªi nu uita cã viteji din Apuse vremuri au vãrsat

CIOBURI DE GÎNDURI

Lumina clipei Trãim cu însufleþire viaþa noastrã în lumina vie a clipei! Sîntem atît de prinºi în mrejele pline de vrajã ale clipei, cã tot ceea ce conteazã pentru noi este doar sã ne asigurãm cã avem toatã lumina ºi bucuria momentului în cupa de cleºtar a vieþii! Sub aceastã puternicã ºi nestãvilitã trãire, l-am cunoscut, cu mulþi ani în urmã, pe OMUL Octavian ªtefãnescu, conducãtor auto de elitã, pe cursa auto Focºani Iaºi. M-a impresionat la el, încã din primele clipe, combinaþia de bunãtate ºi respect, imagine impecabilã, de bãrbat rafinat ºi copil frumos ºi cuminte. Atunci am înþeles cã acest OM nu-ºi trãia viaþa doar pentru a se bucura pe sine de lumina vie a clipei, ci el, dimpotrivã, dãruia mereu ceva din fiinþa lui pentru mai binele semenilor sãi. M-am bucurat cã am cunoscut un asemenea OM ºi am rãmas prieteni, fãrã sã ne declarãm prietenia. Fiecare reîntîlnire ne bucura nespus pe amîndoi ºi, de fiecare datã, discutam, cu sinceritate, doar despre lucruri esenþiale. Apoi, pentru cã mereu trebuie sã fie în viaþa noastrã un apoi... am aflat cã lucreazã la SMURD ºi cã, din pãcate, este grav bolnav. Vestea m-a descumpãnit ºi... dupã o îndelungã tãcere, mi-am zis în sine cã va fi bine, Octavian fiind un OM puternic. Dar... iatã,

Sîngele ce le curgea în vine - Vine de „neam cîntãreþ“ -, Pentru neatîrnarea pãmîntului nostru Strãmoºesc. ªi nu uita, niciodatã, nu uita cã... Un poet parnasian A „melodiat“ pe slovele Devenite, pentru transilvãneni, „Cuvinte testament”, Care rãsunã cu mii de ecouri În rãscolitoarea noastrã istorie: „Încununarea lor e jertfa lui Horea, Horea, în care se manifestã, Cu o ardoare fãrã seamãn, Spiritul reacþionar al acestui pãmînt, Horea, care întruchipeazã, Pe lîngã ideea de restituþie «Integrum» A drepturilor româneºti - Garanþii ale strãvechii Libertãþi pastorale -, Ideea unitãþii ºi solidaritãþii Daciei. El este, în titlul pe care Însuºi ºi-l arogã, Un emul al vechiului Decebal, Un om înfrigurat de energia Cerului dacic: «Horea, regele Daciei»“! DORU POPOVICI

Octavian ªtefãnescu, prietenul meu ºi al multor oameni, ne-a pãrãsit, lãsîndu-ne cupa sa de cleºter plinã cu lumina clipei din care el doar se împãrtãºea, pãstrînd restul pentru mine, pentru tine ºi pentru tine, mare frumoasã de oameni, care te cutremuri sub povara acestei grele pierderi. Octavian ªtefãnescu nu avea titluri ºtiinþifice, ci doar omenie, omenie în starea cea mai purã. Din acest punct de vedere, era un Om absolut admirabil. Iar acum cã l-am pierdut, un mare gol se deschide în jurul nostru ºi ne simþim deja parcã mai sãraci ºi mai singuri. Despre valoarea unui prieten adevãrat este foarte greu sã vorbeºti, cãci nu poþi prinde în cuvinte caratele lui sufleteºti. Prietenia la cotele acestea se trãieºte, aºa cum se trãieºte o stare încãrcatã de sacralitate. ªtiu cã se va muta de la moarte la viaþã, ºtiu cã oamenii buni merg acolo unde este bine, ºtiu cã moartea este o chestiune care priveºte doar trupul, ºtiu cã sufletul se întoarce la cer cu puritatea copilului care pleacã în lume ºi are îndoieli cu privire la puterile sale de a învinge în lume, ºtiu... dar tot mã doare plecarea ta, Octavian! Conteazã pe cuvîntul meu ºi mergi cu încredere înainte! Pentru tine, tot ce poate fi mai bine abia acum începe! Eu ºtiu... dar tot mã doare! Dumnezeu sã fie cu tine, prietene drag! Din urmã, vom aprinde ºi noi candela sufletului nostru, rugîndu-ne sã ai parte de calea luminii ºi de armonia fãrã de sfîrºit a raiului. ILARION BOCA

Alain Delon, considerat unul dintre cei mai frumoºi bãrbaþi ai tuturor timpurilor (aºa cum se vede în aceastã fotografie din anii ’70), celebreazã anul acesta 60 de ani de la debutul sãu în cinematografie. Legendarului actor francez (în vîrstã de 81 de ani), aflat pentru prima oarã în þara noastrã, în calitate de invitat special al Festivalului Internaþional de Film Transilvania (TIFF) 2017, i-a fost acordat Premiul pentru întreaga carierã, în semn de recunoaºtere a excepþionalei sale contribuþii artistice.

Dacã am fi numai noi pe pãmînt

Dacã am fi numai noi pe pãmînt N-ar mai fi decît un singur rãzboi Numai trupurile noastre s-ar înfrunta În noroi Dinspre mine spre tine Ar curge rãnile Plîngînd Dacã am fi numai noi pe pãmînt.

N-ar fi timp sã se vindece ultima cicatrice Dacã am fi numai noi pe pãmînt Încuiaþi în aceeaºi matrice Care nu ne-ar încãpea, Minunea mea Poate cã-ntr-un final ne-am complace În nesfîrºiri dinadins risipite, ªi-am încheia tratate de pace Parafate de-nlunãri infinite Dar, din senin, din cînd în cînd Ne va rãscoli instinctul de prãdãtor. Dacã am fi numai noi pe pãmînt Ne-am sfîºia întîmplãtor. Am muri ºi am învia împreunã, Niciodatã pe rînd, Dacã am fi numai noi Pe pãmînt... ADI SFINTEª, 29-30 mai 2017

ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART

Rondel nefericit

În ochii tãi visa un trist Nadir ªi-n palme, jar ne dogoreau cuvinte. Þi-am fost al inimii neistovit emir ªi þi-am pãzit de hoþi odoare sfinte!

Lãtra hingherul jalnic în delir, Striga pentru adio bunul meu pãrinte. În ochii tãi citeam un trist Nadir ªi otravã îmi erau de luare-aminte. Eu nu-ncetasem Doamnã sã te-admir, ªtiind cã fi-vom oseminte ªi prin ceaþã te pîndeam, Onir, Prin strane de biserici ºi cuvinte... În ochii tãi vedeam un trist Nadir! FLORIN IORDACHE


Pag. a 5-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

RESTITUIRI

Despre viaþa lui Eminescu Poate cea mai înfloritoare literaturã despre literaturã ne-a oferit-o existenþa fizicã ºi socialã a lui Eminescu. Cele mai nemaipomenite elucubraþii, cele mai mari fantasmagorii, cele mai mari indiscreþii ºi colportãri – de la bîrfa ordinarã pînã la compasiunea sublimã – le-a suportat existenþa fizicã a lui Mihai Eminescu. Cred cã dacã poetul ar fi putut sã parcurgã mãcar o parte din amãnunþitele ºi fadele biografii pe care posteritatea i le-a dedicat, nici n-ar mai fi vrut sã fie. S-a spus cã era bolnav, ºi s-a justificat prin boalã talentul sãu; s-a identificat geniul (ce tristeþe!) cu nebunia; i s-au catalogat femeile, a fost mãsurat cu metrul (al cãrui etalon se pãstreazã la Londra), s-au fãcut consideraþii despre lungimea ºi lãþimea frunþii lui; mai mult decît atît, ºi groaznic, dupã moarte, i s-a cîntãrit creierul, vai, Doamne!, dupã moarte i s-a cîntãrit creierul!… S-a constatat cã bani, atîþia cîþi i-ar fi trebuit, a avut, dar a fost risipitor; s-a constatat cã, dimpotrivã, a fost sãrac ºi umilit, ºi neînþeles de societate, deºi dupã moartea lui, ºi cei care nu-l vãzuserã susþineau cã l-au vãzut cu ochii. S-a constatat cã a putut studia la Berlin. S-a constatat cã nu a putut studia la Berlin. S-a constatat cã poezia ,,Atît de fragedã” a scris-o pentru o femeie, dar a dãruit-o la trei; s-a constatat cã era cult. Cã era elegant. Cã nu era elegant. Cã avea ceas de aur cu cheiþã ºi inel cu monogramã pe care, spre lauda lui, nu l-a vîndut la vreo beþie. S-a constatat cã era beþiv. S-a constatat cã nu era beþiv. Cã era idealist, materialist ºi multe altele. În general, i s-a acreditat o viaþã de om ultrasensibil, trist ºi, din punct de vedere al fericirii intime, ratat. Sã fi fost aºa? Totul se potriveºte, totul nu se potriveºte. Literatura nu se face cu justificãri. Numai dupã ce literatura este fãcutã, ea îºi poate gãsi ºi justificãri. Foarte mulþi au încercat sã justifice geniul eminescian prin viaþa sa. Ce eroare! Viaþa lui Eminescu este interesantã pentru cã e viaþa lui Eminescu. Altfel, multe alte vieþi de intelectuali morþi, ultrasensibili ºi jigniþi de societatea vremii, vieþi la fel de febrile ca ºi viaþa lui Eminescu, sau vieþi ºi mai febrile, au fost. Dacã, dintr-o pricinã sau alta, dintr-o tristeþe sau alta, dintr-o înfrîngere sau alta,

128 de ani de la moartea Poetului Naþional În ziua de 15 iunie 1889, s-a stins din viaþã, la doar 39 de ani, Luceafãrul poeziei româneºti, poetul Mihai Eminescu. Decesul s-a produs în Casa de sãnãtate a medicului ªuþu, din Bucureºti, Eminescu fiind înmormîntat apoi la Cimitirul Bellu. La 128 de ani de la moartea poetului, împrejurãrile în care acesta ºi-a gãsit sfîrºitul rãmîn în continuare un subiect controversat. La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul sãu: ,,Astãzi a murit Eminescu, în institutul de alienaþi, de o embolie. Luceafãrul poeziei româneºti, poetul nepereche…”. Unul dintre cei mai mari români murea ,,în cea din urmã mizerie”, dupã cum anunþa sora sa, Harieta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-au ocupat de Eminescu, nota într-unul din jurnalele sale: ,,Oricum ar fi, sfîrºitul total nu pãrea iminent, cãci el se nutrea bine, dormea, ºi puterile se susþineau cu destulã vigoare. Un accident (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatrã de cãtre un pacient nebun), însã de micã importanþã, a agravat starea patologicã a cordului ºi a accelerat moartea”. Tot medicul Tomescu nota dupã autopsie: ,,Eminescu n-a fost sifilitic… Adevãrata cauzã a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce ºi intensã a facultãþilor sale intelectuale”.

Cine a dorit sã scape de Eminescu? Din articolele lui Eminescu scrise în perioada în care profesa ca ziarist, transpare nu numai o mare putere de analizã, un spirit critic ºi intrasingent, neiertãtor cu cei corupþi ºi lacomi, dar, mai ales, spiritul scrierilor sale aduce în lumina reflectoarelor un mare naþionalist. Eminescu s-a arãtat foarte vehement ºi intransigent în ceea ce priveºte înstrãinarea Basarabiei, a politicii interne care urmãrea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunþarea la Ardeal). Iatã de ce Eminescu devenise o problemã internaþionalã. În momentul în care va începe sã atace ºi conducerea Partidului Conservator ºi inclusiv pe Maiorescu, aceºtia vor înþelege cã este timpul sã intervinã pentru a-l reduce la tãcere. În anul 1882, poetul îi mãrturisea Veronicai Micle: ,,«TIMPUL» acesta m-a stri-

Eminescu n-ar mai fi ajuns sã scrie ,,Luceafãrul” ºi ,,Oda în metru antic”, sau, printre mult prea obosite degete, ,,Kamadeva, zeul indic” i-ar fi zburat spre neant, el, marele Eminescu, n-ar mai fi fost marele Eminescu. E adevãrat cã ne intereseazã cum respira el. Vrem sã învãþãm cum respira el. Cine ºtie, poate vom putea ºi noi scrie ,,Luceafãrul”, sau ,,Oda”, sau ,,Glossa”, sau ,,Kamadeva”. Dar ,,Luceafãrul” l-a scris el. Domnia-sa, Domnul acestei þãri, Mihai Eminescu.

Despre înfãþiºarea lui Eminescu Mult mai uºor ni-l putem imagina fizic pe ªtefan cel Mare. Mãrturia lui Neculce despre ªtefan cel Mare este mai pregnantã ºi mai în relief decît orice film documentar s-ar fi fãcut (dacã ar fi existat film) sau dacã se va face despre ªtefan cel Mare, chiar ºi atunci cînd arta filmului din viitor se va perfecþiona într-atît încît sã se poatã filma trecutul arhaic. Mult mai uºor ni-l putem imagina ca fãpturã pe Bãlcescu sau pe Avram Iancu. Marii oameni politici s-au implicat în miºcarea masselor într-atîta, încît chipurile lor pot fi imaginate prin ideile lor, poartã pecetea acþiunilor lor. Infinit mai uºor ne este sã ne imaginãm fãptura lui Caius Iulius Caesar trecînd Rubiconul sau prãbuºindu-se strãbãtut de pumnalele lui Brutus, în Senat. Pe Eminescu noi poate de aceea îl simþim în tot ce avem mai bun, în sensibilitatea noastrã; noi, fiecare dintre noi, nu ni-l putem imagina decît ca pe propria noastrã sensibilitate. Eminescu este în tot atîtea feluri ca înfãþiºare, în cîte feluri sînt ca înfãþiºare cei care-i înþeleg opera, cei care-i adaugã monada cu propria lor monadã. Chipul lu vestit, cel de adolescent, cel de luceafãr, chipul lui de pe urmã, cel transfigurat de existenþã, cel testamentar, nici unul, nici altul dintre ele nu ne sugereazã aproape nimica. Dovada este cã nici unul dintre pictorii noºtri vestiþi, nici unul dintre înzestraþii noºtri sculptori nu ºi l-au putut imagina convingãtor ca ºi fiinþã. El nu putea sã fie nici înalt ºi nici scund, nici gras ºi nici slab, nici brunet ºi nici blond, pentru cã partea lui de trup sînt cuvintele lui, cuvintele lui scrise ºi rãmase nouã. Adevãrata statuie a lui Eminescu, adevãratul portret al lui Eminescu este statuia în bronz, este portretul în ulei al ,,Odei în metru antic”. NICHITA STÃNESCU cat în realitate cu toatã lumea. Sînt un om urît ºi temut, fãrã nici un folos..., unul din oamenii cei mai urîþi din România... Naturi ca ale noastre sînt menite sau sã înfrîngã relele, sau sã piarã, nu sã li se plece lor”. Eminescu avea sã fie implicat în dezvãluirea afacerii Warszawsky, în care intendentul armatei ruse, baronul A.M. Warszawsky, a oferit mitã pentru a obþine dreptul de a cumpãra la preþuri mici alimente din România ºi de a le vinde mai departe armatei þariste, la preþuri mult mai mari. Odatã cu acest privilegiu, acesta a primit ºi dreptul de a achiziþiona care cu boi, folosite pentru transportul mãrfii. Afacerea a însemnat creºterea considerabilã a averii baronului ºi ruinarea þãranilor români din zonã, care îºi cîºtigau existenþa din transportul mãrfurilor peste Dunãre. Dupã ce substraturile acestei afaceri au fost dezvãluite, organele judecãtoreºti au fost sesizate, însã decizia Tribunalului Ilfov avea sã fie încã o mostrã a puterii ºi a influenþei de care se bucurau anumite persoane din cercurile sus-puse: ,,Nu este caz a se pune în miºcare acþiunea publicã în contra cuiva”. În 1882, Eminescu ia parte la înfiinþarea unei organizaþii secrete, ,,Societatea Carpaþii”, care va atrage atenþia marilor puteri europene, prin natura conspirativã a discuþiilor ce aveau loc la aceste întruniri. Urmarea este una inevitabilã. Simþindu-se ameninþate de influenþa pe care Eminescu o avea ca formator de opine, la comanda Imperiului Austro-Ungar sînt inserate în cadrul grupului iscoade, iar, pe lîngã aceasta, jurnalistul avea tot timpul pe urmele sale un spion care trimitea rapoarte regulate asupra activitãþilor ºi discuþiilor purtate în cadrul întîlnirilor. Scopul principal al acestor reuniuni era susþinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul AustroUngar ºi alipirea lui de þarã. Iatã ce conþinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureºti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor sãi: ,,S-a stabilit ca lupta împotriva Austro-Ungariei sã fie continuatã. S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenþã. Eminescu, redactor principal la «Timpul», a fãcut propunerea ca studenþii transilvãneni de naþionalitate românã, care frecventeazã instituþiile de învãþãmînt din România pentru a se instrui, sã fie puºi sã acþioneze în timpul vacanþei în locurile natale, pentru a orienta opinia publicã în direcþia unei Dacii Mari”.

Mormîntul lui Mihai Eminescu din Cimitirul ,,Bellu”.

Eminescu (cele din urmã cuvinte)

Sînt ultimul romantic, al Þãrii mele Sfinte, Vã spun la despãrþire, doar cîteva cuvinte; Eu am cîntat natura, ºi tei, ºi flori albastre, Iubirea þãrii-am pus-o în inimile voastre, Mã duc ºi las în urmã o prea frumoasã þarã, Pe care s-o cinstiþi; n-o faceþi de ocarã! Copii ai Vetrei Sfinte, feciori de daci ºi geþi, Cîntaþi în mii de versuri, de barzi ºi de poeþi, Feciori ai lui Zalmoxe, ai Geei Popor Sfînt! Sã nu lãsaþi strãinii, sã ia acest Pãmînt! Eu plec pe alt tãrîm, sã mã-nsoþesc cu zeii, Voi, pe pãmîntul þãrii, sã vã purtaþi ca leii! Luceafãr strãlucind în pagini literare, Asupra voi veghea, cu razele-mi astrale, Pribeag nu voi mai fi, bãtut de mii de gînduri, Doar flori de tei de-asupra-mi, s-or cerne... rînduri, rînduri! SINEL TUDOSIE

Misterioasa boalã a lui Eminescu Aceste lucruri se întîmplau în 1882. Brusc, dupã numai un an, mintea lui Eminescu avea sã se întunece. Cum comenta presa vremii evenimentul? ,,Dl. Mihai Eminescu, redactorul ziarului «Timpul», a înnebunit. Dl Paleologu va lua direcþiunea sus-zisului ziar”. Fragmente din jurnalul lui Titu Maiorescu din acea perioadã, menþionarea frecventã ºi în contexte ascunse a numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sãnãtate a poetului, dar ºi faptul cã, imediat dupã prima internare forþatã, atît Maiorescu, cît ºi alþi apropiaþi au lipsit din þarã timp de o lunã ºi jumãtate, par sã fie tot atîtea dovezi care îl implicã pe Maiorescu în complotul împotriva jurnalistului politic incomod. În mare parte datoritã poziþiei pe care o ocupa, dar ºi a influenþei pe care o exercitã, Eminescu nu putea dispãrea brusc. Încã de la prima internare, protocolul de examinare ºi de internare a fost încãlcat întrutotul, însã nu cu intenþia de a-i face vreun favor. S-a arãtat cã diagnosticele puse de anumiþi medici erau fanteziste ºi nu se bazau pe observarea simptomelor, care pãreau sã indice altceva. Atît familia, cît ºi Veronica Micle au fost þinuþi departe de Eminescu ºi neinformaþi asupra stãrii acestuia. Dupã ce i s-a pus diagnosticul nemotivat de sifilis (Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), ºi avînd în vedere cã la vremea respectivã nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament-ºoc, pe bazã de mercur. De la prima ,,îmbolnãvire” pînã la data decesului, viaþa lui Eminescu a însemnat un du-te vino între casã ºi ospicii, dupã bunul plac al puternicilor zilei, în mîna cãrora devenise doar o marionetã. Dupã singurul moment în care a reuºit sã publice un alt articol denunþãtor într-o gazetã, sub protecþia anonimatului, avea sã fie depistat ºi ridicat, fãrã a mai fi eliberat. La reanalizarea recentã a autopsiei de cãtre doctorul Vladimir Beliº, specialist în medicinã legalã, ºi a doctorului Ovidu Vuia, neuropsihiatru, s-a dovedit cã bolile lui Eminescu nu erau decît simple fabulaþii, o modalitate de a acoperi necesitatea suprimãrii acestuia. Dupã un studiu care s-a întins pe parcursul cîtorva ani, dr. Ovidiu Vuia scrie: ,,Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetãtor ºtiinþific, autor a peste 100 de lucrãri în domeniul patologiei creierului, sînt cît se poate de clare: Eminescu nu a suferit de lues ºi nu a avut demenþã paraliticã”.

Sursa: Wikipedia, Descopera.ro, Istorie pe scurt


Pag. a 6-a – 16 iunie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (26) Ciprian Porumbescu (4) ,,- De unde sînteþi ºi ce meserie aveþi?, 1-a întrebat Verdi pe Ciprian. - Profesor de muzicã, din Moldova. - La ce instrument cîntaþi? - La violinã, pian ºi violoncel. Verdi i-a întins o vioarã ºi l-a rugat sã cînte. Ciprian începu sã cînte ,,Doina”, aºa cum o cîntase pe malul mãrii. Cînd sfîrºi cîntecul, Verdi zise: - Mare lucru, cîntecul acesta nu-mi este cunoscut, dar toatã melodia lui o simt ºi o pricep. ªi, dupã muzicã, se cunoaºte cã sînteþi fraþi. Minunatã muzicã, te rog mai cîntã. Ciprian îi cîntã toate compoziþiile sale, iar Verdi nu mai contenea cu laudele ºi, la despãrþire, l-a rugat sã-l mai viziteze. Pentru Ciprian, întîlnirea cu marele compozitor a fost o revelaþie: îl vãzuse pe Verdi lãcrimînd, cuprins de emoþie, în timp ce-l ascultase cîntînd la vioarã. Timpul zbura, iar sãnãtatea lui Ciprian nu dãdea semne de îmbunãtãþire, aºa cã îl rugã pe tatãl sãu sã-i trimitã bani pentru a se reîntoarce acasã. Dupã o cãlãtorie de patru zile (cu un scurt popas la Roma), Ciprian ajunse în þarã. Cînd coborî din tren, îl copleºi imaginea plaiurilor natale, care se întindeau în faþa sa în straie albe de zãpadã. Luã o trãsurã închisã ºi porni spre Stupca. Atît satul, cît ºi casa pãrinteascã i se pãrurã mult mãi mici, ºi spuse: «Stupca mea dragã, m-am întors ca un cocor rãnit». Vîntul de primãvarã hoinãrea printre livezi de cireºi îmbobociþi. Peste sat trecu primul cocostîrc. Cîmpiile aveau straie înflorate. Ciprian stãtea pe prispa casei, aºezat pe sofaua plinã de perne. Era soare ºi se auzeau copiii gãlãgioºi, alergînd în întîmpinarea primãverii. Lîngã Ciprian se afla lãutarul satului, pe care l-a rugat sã-i cînte ,,Balada”, s-o mai audã o datã. Miezul nopþii se apropia. Privind Luna care strãlucea pe cer, Ciprian spuse: «Peste trei ceasuri am sã fiu...» Se

Însemnãri din jurnalul unui geniu (2) Ultima datã cînd l-am vãzut pe Lorca a fost la Barcelona, cu douã luni înainte de rãzboiul civil. Gala (soþia pictorului – n.n.), care nu-l cunoºtea, a fost rãscolitã de fenomenul acesta lipicios, de un lirism total. Sentimentul a fost, de altfel, reciproc: timp de trei zile, Lorca, extaziat, n-a vorbit decît despre Gala. Tot astfel, Edward James, ,,poetul imens de bogat ºi super-sensibil ca o pasãre-muscã”, s-a prins ºi a rãmas þintuit în lipiciul personalitãþii lui Federico. James se îmbrãca într-un costum tirolez prea brodat, cu pantaloni scurþi ºi cãmaºã de dantelã. Lorca spunea despre el cã-i o pasãre-muscã îmbrãcatã ca un soldat de pe vremea lui Swift. În timpul unui prînz la restaurantul „Canari de la Garriga”, o insectã foarte micã, extrem de bine înveºmîntatã, a traversat faþa de masã în pas de gîscã. Lorca a recunoscut-o deîndatã ºi a scos un strigãt, dar, punînd degetul pe ea, nu i-a spus lui James despre ce era vorba. Cînd ºi-a retras degetul, nu mai era nici urmã de insectã. Ei bine, insecta asta micã, ºi ea poetã ºi îmbrãcatã în dantele tiroleze, ar fi putut fi singura care sã schimbe soarta lui Lorca. Intr-adevãr, James tocmai închiriase Villa Cimbrone, lîngã Amalfi, care i-a inspirat lui Wagner opera ,,Parsifal”. Ne-a invitat, pe Lorca ºi pe mine, sã locuim acolo cît vrem. Timp de trei zile, prietenul meu s-a zbãtut contra acestei alternative neliniºtitoare: sã se ducã, sau nu? Din sfert în sfert de orã, îºi schimba pãrerea. La Grenada, taicã-sãu, bolnav de inimã, se temea de moarte. În cele din urmã, Lorca a promis cã o sã vinã dupã noi, dupã ce se va fi dus sã-ºi vadã tatãl, ca sã se liniºteascã. Între timp, rãzboiul civil a izbucnit. Lorca a fost împuºcat, în timp ce taicã-sãu e ºi azi în viaþã.

ROMÂNIA MARE“

Polemici scufundã într-un somn adînc. Scene mãrunte din viaþa sa i se perindau în lumina cugetului cu o repezealã de fulger. «- Ce-ar fi sã ne dãm întîlnire? - Întîlnire? - Da. La Putna... peste zece ani. - 1890... Atunci voi avea 37 de ani. - ªi eu, 40... primeºti? - Cu multa bucurie, domnule Eminescu». În zori, Ciprian se trezi ºi spuse: - Tãtuþã, vioara, unde-i vioara?... Bade Bibule, mai zi-mi o datã «Balada». Vioara tremura în mîinile lãutarului. Sunete de vrajã îºi luarã zborul asemenea unor ºiruri de cocori. Ciprian asculta, cu faþa luminatã de un zîmbet... Apoi, mãinile îi cãzurã reci, alãturi de corpul încremenit într-o eternã visare...”. În ,,Balada” lui Ciprian s-a întrupat tot ce Marele Împãrat a creat, înzestrînd Casa noastrã, Planeta Albastrã, cu frumuseþi fãrã cuvinte, fãuritã-n Taine Sfinte, imagini pe care le-am ignorat, viaþa devenind... REZUMAT A. Pãunescu Rezumãm, rezumãm totul fãrã ruºine, fãrã milã, douã secole de frãmãntãri încap într-un rînd tipografic, rezumãm, ca într-un delir secetos, viaþã lãngã viaþã, destin cãtre destin, rãzboaie, pãci. nimicuri ºi tronuri de regi, lupta dintre religii, ploile abundente ºi crimele inocente, paºii copiilor ºi paºii bãtrînilor, Beatles ºi Iosif Vissarionovici, nu ºtiu care Africã revoltatã ºi frica devenitã rang social, Cancerul incurabil... (va urma) LILIANA TETELEA Rãmîn convins cã, dacã n-am izbutit sã-l luãm pe Federico cu noi, caracterul lui psiho-patologic anxios ºi nehotãrît îl va fi împiedicat sã vinã sã ne întîlneascã la Villa Cimbrone. Totuºi, în clipa aceea s-a nãscut în mine un grav sentiment de vinovãþie faþã de el. Nu insistasem destul ca sã-l smulg din Spania. Dacã aº fi vrut într-adevãr, l-aº fi putut duce în Italia. Dar scriam atunci un mare poem liric, ,,O mãnînc pe Gala”, ºi, de fapt, în mod mai mult sau mai puþin conºtient, eram gelos pe Lorca. Voiam sã fiu singur în Italia, în faþa teraselor de cipri ºi de portocali, în faþa templelor solemne de la Paestum, care, de altfel, ca sã-mi satisfac fericirea de megaloman ºi setea de singurãtate, trebuia sã am norocul ºi bucuria sã nu-mi placã deloc. Da, în clipa aceea a descoperirii daliniene a Italiei, raporturile cu Lorca ºi corespondenþa noastrã violentã au semãnat, printr-o ciudatã coincidenþã, cu faimoasa ceartã dintre Nietzsche ºi Wagner. E, totodatã, epoca în care fãceam apologia lui ,,Angelus”, de Millet, sau cînd scriam cea mai bunã carte a mea, încã ineditã, Federico Garcia Lorca ,,Mitul tragic al lui Angelus de Millet”, ºi cel mai bun balet al meu, care n-a fost încã montat, intitulat ,,Angelus de Millet”, pentru care voiam muzica ,,Arlezienei” lui Bizet ºi muzica ineditã a lui Nietzsche. Nietzsche însuºi scrisese partitura asta în pragul nebuniei, în cursul uneia dintre crizele lui antiwagneriene. Contele Etienne de Beaumont a descoperit-o, cred, într-o bibliotecã din Basel ºi, fãrã s-o fi auzit vreodatã, mi-am închipuit cã e singura muzicã potrivitã pentru opera mea. (...) În orice caz, un lucru e sigur. De fiecare datã cînd din adîncul singurãtãþii mele izbutesc sã fac sã-mi þîºneascã din creier o idee genialã, sau o trãsãturã de penel arhangelic minunatã, aud întotdeauna vocea rãguºitã ºi uºor înãbuºitã a lui Lorca, strigîndu-mi: Olé! (va urma) SALVADOR DALI

Ultimul drum

El fuge-nspãimîntat spre alte zãri, Cînd primãvara i-a rãmas departe. Aleargã trist prin viscol ºi ninsori Pe drumul care duce-n altã parte.

Se-afundã în pãduri, strãbate mãri, Genunchii-l dor, ºi sufletul îl doare, ªi-n minte îi rãsunã reci cîntãri. Se-apleac-apoi, se-mpleticeºte, moare... Aºa i-a fost destinul: tot un drum. Iar viaþa asta, tot o asprã luptã. S-a potolit, ºi-a mai rãmas acum Privirea-i îngheþatã în lumina ruptã. În jur, doar viscol greu ºi-nalt troian. Din cînd în cînd se uitã trist în urmã Sã vadã plopul de acum un an... ªi-nfiorat o lacrimã ºi-o curmã. Atît a fost, nimic n-a mai rãmas. Ce va mai fi nu poate sã se ºtie. S-a frînt un cãlãtor, s-a stins un glas, O lacrimã s-a scurs în veºnicie. GEORGE MILITARU

EPISTOLÃ SCRISÃ CU CERNEALA OCHILOR

Mã doare aceastã þarã... Ca o cititoare fidelã a revistei „România Mare“, încã din 1990, ºi aº zice ca o avidã cumpãrãtoare a revistei „Sãptãmîna culturalã a Capitalei“, vin astãzi la dvs. cu o mare rugãminte, ºi anume de a-mi spune pãsurile cu privire la activitatea politicã din România. Sînt euroscepticã, pentru cã, de cînd am devenit membri ai Uniunii Europene, constat cã þãrii noastre îi merge din ce în ce mai prost, contrar pãrerii adepþilor acestui curent, în frunte cu preºedintele þãrii ºi cu politicienii noºtri. Eu sînt o persoanã în vîrstã ºi comparînd toate tipurile de societãþi prin care am trecut, consider cã dupã aºa-zisa revoluþie din decembrie 1989, românii trãiesc mai urît decît oricînd. Este vorba de aspectele morale sau materiale, despre viaþa socialã ºi economicã, toate acestea degradîndu-se de la an la an din ce în ce mai tare. Toate acestea se întîmplã pentru cã politicienii noºtri, pe care noi îi alegem, se comportã ca niºte duºmani, nicidecum ca aceia care trebuie sã ne asigure un trai mai bun. În aceste condiþii, nu pot sã nu mã întreb: „Unde eºti, Vadime, cînd azi e atîta nevoie de tine?!“. Privind la toate guvernãrile de pînã acum, pot spune cã toþi au condus þara spre cea mai cruntã ruinã. Îl detest pe Liviu Dragnea, care e de un egoism condamnabil în toate activitãþile întreprinse, cãutînd tot timpul sã-ºi aroge numai merite. Impresia mea este cã el l-a împins pe Ponta sã candideze la Preºedinþie, în speranþa cã el va fi prim-ministru. Pe senatorul ªerban Niculae, un om civilizat, cu un discurs întotdeauna ponderat, vrea acum sã-l excludã din partid pentru amendamentul propus de el în problema amnistiei. În PNL, membrii de vîrf, ºi mai ales preºedintele interimar, se comportã ca douã þaþe pe marginea ºanþului. Cu dragoste ºi durere pentru dezintegrarea PRM, vã doresc cît mai mult bine. MARIA NEDELEA, biolog pensionar


Pag. a 7-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Cutia cu maimuþe de la Washington, la tîrgul Bucureºtilor (urmare din pag. 1) Pe scurt, America înseamnã bani, putere militarã ºi influenþã la toate capitolele – un imens balaur cu trei capete, care trebuie sã se hrãneascã. Iar hrana este controlul asupra oricãrei afaceri interesante care apare pe glob. Rusia ºi bi sau multipolaritatea sînt inacceptabile pentru cã America trebuie sã pãstreze ºi sã mãreascã aceastã sursã, acest control. De aceea, orice vizitã la Casa Albã are un caracter formal, o confirmare sau o etapã a (atingerii) scopului „real politcs”-ului american. Veþi întreba ce legãturã are asta cu România, ce mai putem da noi Americii? Chiar în ziua întîlnirii de la Casa Albã, Liviu Dragnea l-a primit pe George Friedman, unul dintre cei mai importanþi oameni de lobby americani, cel care transmite pretenþiile concrete al puterii care conduce SUA. Mîndru foarte, preºedintele PSD a postat poze de la întînirea pe care a avut-o în biroul sãu de la Camera Deputaþilor cu „geostrategul” George Friedman, preºedintele Stratfor, o importantã companie de analizã strategicã (printre clienþii buni plãtitori fiind CIA), ale cãrei analize sînt bine promovate de presa internaþionalã. „Discuþiile cu geostrategul George Friedman au adus în prim-plan poziþia României în spaþiul euroAtlantic ºi parteneriatul strategic cu SUA”, declara Dragnea, adãugînd cã a fost „o realã plãcere schimbul de idei cu unul dintre cei mai renumiþi analiºti din lume, care a apreciat planurile noastre de dezvoltare în zona Mãrii Negre”, dar, atenþie – „ºi premisele care stau la baza Fondului Suveran de Dezvoltare”. În privinþa „renumitului analist”, Liviu Dragnea ar trebui sã citeascã analizele emise de Friedman în decursul timpului – mai ales atunci cînd liderul PSD trece prin clipe de depresie; erorile ºi lipsa hilarã a concretizãrii previziunilor „renumitului analist” i-ar putea readuce zîmbetul… cu o singurã excepþie. Întîmplãtor sau nu, George Friedman a emis o interesantã „previziune” despre România într-un moment-cheie; cu douã sãptãmîni înainte de dezastrul de la clubul „Colectiv”, Friedman spunea: „Premierul Ponta se va afla sub presiune” ºi cã „România se va confrunta cu disensiuni politice interne”. Dupã trei sãptãmîni, Ponta – guvern considerat, ca ºi cabinetul Grindeanu, extrem de performant – demisiona sub presiunea strãzii „proamericane”. „Ascultînd” tãcerea asupra detaliilor întîlnirii de la Parlament, în contextul postãrii lui Dragnea, cred cã problema o constituie interesul lui Friedman pentru „Fondul Suveran de Dezvoltare”. Concret, în faþa lipsei acerbe de explicaþii coerente în

legãturã cu acest Fond, se înþelege clar doar cã e vorba de banii statului - ca de obicei, cel mai puternic magnet pentru „privaþi”, dar mai ales pentru „investitorii strategici”. Singura asociere care se poate face este cu Fondul Proprietatea, cel care, dupã ce-a înghiþit sume colosale din banii statului ºi deþine într-un fel greu de înþeles acþiuni colosale, ei bine, a ajuns în proprietatea strãinilor, a americanilor mai precis - ºi este administrat de americanii de la Franklin Templeton. În plus, CA este reprezentat de trei personaje strãine, printre care fostul ambasador SUA, Mark Gitenstein. Recent, am scris o analizã publicatã de Agenþia Sputnik despre acþiunea prin care Fondul Proprietatea, controlat de americani, a blocat construcþia reactoarelor 3 ºi 4 de la Cernavodã - ceea ce ar fi dus la o independenþã energeticã a României aproape totalã. Asta se leagã ºi de un alt punct al actualei vizite a lui Friedman - planurile noastre de dezvoltare în zona Mãrii Negre. Sã amintim, în acest context, cã noua administraþie americanã se bazeazã pe puternicul grup al producãtorilor de energie ºi exploatãrii de resurse energetice, numele ºefului diplomaþiei americane, Rex Tillersson, fiind asociat cu cel al puternicului grup Exxon Mobile. Exxon exploateazã în Marea Neagrã, dar Exxon este ºi principalul exploatator al gazelor de ºist. „Gazele de ºist sînt arma cu care puteþi preveni rãzboiul”, spunea George Friedman românilor în 2014, pe vremea cînd în stradã lumea manifesta împotriva acestor exploatãri, iar la Pungeºti jandarmii forþau baricadele umane pentru ca americanii de la Exxon sã facã „prospecþiuni”. Ce ar putea dori americanii acum? Parteneriat? Da, într-un singur sens, ca ºi pînã acum – ei spun ce se face, iar eu, românul, mã supun. Friedman este un evreu american nãscut în Ungaria, precum George Sörös, inteligent, rafinat, care ºtie cum sã punã problema. „Parteneriatul militar” este clar: SUA au amplasat o bazã militarã în România, fãrã ca românii sã fi fost întrebaþi, banii alocaþi pentru cheltuieli militare au fost alocaþi, tot fãrã consultarea unei populaþii care are probleme majore în economie, sãnãtate, educaþie etc. Deci americanii au tot ce vor în domeniu, ce sã-i mai spunã Trump lui Iohannis? Nu, ideile de interes concret le transmit mesageri – avataruri de tip Friedman. Trump a primit raportul înaintea întîlnirii cu Iohannis - e totul OK cu partidul care conduce România. Sau nu. De fapt, ce a transmis Friedman la Washington vom vedea în perioada imediat urmãtoare, dacã guvernul Grindeanu va rezista ºi dacã Liviu Dragnea va fi sau

Relaþia cu Statele Unite ale Americii este relaþia cu uniunea care a schimbat cel mai mult istoria universalã în ultimele mai bine de douã secole, iar astãzi este supraputerea hegemonicã a lumii, de care depind decisiv cam toate. Economia, politica, raporturile militare, cultura, în orice caz! Ea trezeºte fiecãruia amintiri ºi-i suscitã reflecþii. Îmi amintesc, de pildã, cã, student fiind, Nicolae Mãrgineanu, primul bursier român Rockefeller, ne spunea cã generaþia sa a trebuit sã înveþe cã America are multe obligaþii faþã de diferitele þãri din Europa Rãsãriteanã, astfel încît faptul trebuie luat în calcul.

Aplicarea parteneriatului România-SUA (1)

Orice contact cu America este mai mult decît important Un preºedinte al SUA a declarat cu ani în urmã, de pe o tribunã din Bucureºti, cã, în calitate de aliat, România ar putea juca cu profit rolul unei punþi. Îmi vine în minte aportul lui Eugeniu Sperantia, într-un curent centraleuropean, care îl avea în frunte pe Thomas Masaryk la semnalarea valorii pragmatismului american, cînd acesta era încã puþin recunoscut în Europa. Retrãiesc însufleþirea cu care am revenit din prima cãlãtorie în SUA ºi încîntarea declanºatã de o primire în Biroul Oval, iar ºi apoi de multe altele, pe care le-am evocat recent în Reconstrucþia pragmaticã a filosofiei. Profilul Americii clasice (Ed. Academiei Române, 2016). Desigur, nu sînt primul care spune cã pentru þãri ºi persoane este indispensabilã ºi fructuoasã cooperarea cu americanii ºi orice contact cu America este mai mult decît important. La nivelul anilor ’70, s-a produs, cum se ºtie, relansarea relaþiilor României cu SUA, ceea ce, oricum s-ar privi lucrurile, a avut consecinþe durabile. Pe mãsurã

ce istoricii vor fructifica arhivele ºi vor scrie mult aºteptata istorie contemporanã a þãrii, acest fapt va deveni tot mai limpede. În mandatul lui Emil Constantinescu s-a semnat parteneriatului strategic între România ºi SUA, dupã o vizitã aureolatã de onorurile simbolice ºi bogatã în abordãri economice, politice ºi de altã naturã. Acest parteneriat strategic - cu componente economice, militare, civice, culturale - a devenit opþiunea fundamentalã a României.

Prezenþa la Casa Albã nu modificã orice În relaþia celor douã þãri intervin, desigur, mai mult decît ne aºteptãm, încercãri de capitalizare a relaþiei de cãtre persoane. Un candidat la Preºedinþia României a cãutat sã-ºi lanseze campania chiar din Biroul Oval. Unii preºedinþi merg la discuþii cu autoritãþile americane fãrã a fi rezolvat problemele care cad în obligaþia lor, în þarã, sau privindu-le în pofida învãþãturilor Americii. În fapt, nici o putere din lume nu poate rezolva ceea ce tu însuþi nu îþi rezolvi acasã. Insigna pe care o dã relaþia pozitivã cu America este importantã, desigur, dar aceastã relaþie nu substituie în nici un fel datoria dezvoltãrii proprii, iar prezenþa la Casa Albã nu modificã orice. În fapt, la cel puþin douã sau trei vizite la Casa Albã, depinde cum le numãrãm, au fost cuvinte mari, dar realitãþile vieþii nu s-au modificat substanþial. Unii dintre cei care s-au bãtut cu pumnul în piept cu ceea ce au smuls gazdelor sînt pomeniþi cu neplãcere de cãtre cetãþenii României, cãci au învãþat prea puþin din expe-

Ne sînt datori! JFK a spus în faþa Americii un lucru care a rãmas ºi va rãmîne în istoria omenirii: „Nu întrebaþi ce poate sã facã þara pentru voi, întrebaþi-vã ce puteþi face voi pentru þarã!”. Frumoase vorbe. Fãrã sã ni se spunã, de ceva timp încoace, cu mult înainte de ‘89, tot aºa am fost obligaþi sã facem, chiar dacã nu am avut o minte luminatã, care sã ne explice aºa frumos precum a fãcut-o fostul preºedinte american. De zeci de ani ne tot sacrificãm pentru þarã, fãrã mãcar sã ºtim cînd are sã vinã, sau dacã are sã vinã un moment în aceastã viaþã în care ºi þara sã facã ceva pentru noi. Cine este, de fapt, Statul ãsta, pentru care ne tot întrebãm noi ce putem sã facem pentru el, de ne tot cere sã ne sacrificãm ºi lui tot nu-i ajunge? Cine este Statul ãsta care ne tortureazã cu legi proaste ºi cine sînt cei care beneficiazã, de fapt, de sacrificiul acestei naþiuni ? Unde se fac jocurile ºi cine va plãti, totuºi, pentru toate aceste neajunsuri? Sã ne întrebãm, aºadar ce putem face noi în continuare pentru þarã ºi sã ne mai întrebãm, dacã þara asta o sã facã ºi ea ceva pentru noi, ca indivizi, altceva decît Legi care contravin libertãþii, altceva decît taxe. Priviþi în jur, care ar fi motivele reale ca acest lucru sã nu se întîmple, altele decît cei care definesc Statul. El, Statul, cel care la beneficii se reduce la aleºii neamului ºi cel care la cheltuieli se extinde la nivelul întregii populaþii. Credeþi cã este normal ca în aceastã þarã sã se meargã în grup restrîns la beneficii ºi toþi la pierderi? Este normal ca statul sã fie o chestiune abstractã, fãrã rãspundere la nivel de individ, ºi este normal ca noi, naþiunea, sã fim rãspunzãtori pentru greºelile impardonabile ale celor care se aflã la conducerea Statului? Credeþi cã este normal ca noi, cei care formãm aceastã naþiune, cei care nu facem parte din partide, gãºti, loji masonice, servicii ºi cine mai ºtie ce organizaþii mai mult sau mai puþin secrete, sã fim ºi sã mergem în pierdere cu cei care au numai beneficii, drepturi ºi averi colosale, doar pentru faptul cã noi i-am pus acolo? Ne sînt datori! ªi nu cu bani, legi sau cine ºtie ce chestie materialã. Nu, ei ne sînt datori cu timp! Ne-au consumat 27 de ani din viaþã, ne-au scrijelit sacrificiul pe tîmple ºi ne-au fãcut sã ne întrebãm dacã mai sîntem sau nu o naþiune. Statul îmi este dator, îþi este þie, ne este dator tuturor! Ne datoreazã timp ºi vrem despãgubiri!

nu condamnat. Pe scurt, asta e România realã ºi vulnerabilã, iar Friedman este avatarul Americii reale ºi puternice. ªi partenerã, dar conform strategiei sale, cãreia noi ne supunem necondiþionat - ºi ne uitãm cu ochi mari, precum strãbunii, la cutia cu maimuþe. rienþa Americii. În definitiv, nu cumva alunecarea în „statul mafiot“ ºi atracþia mai nouã a „statului disciplinar“ sînt la opusul democraþiei pe care America o reprezintã, în continuare, cel mai bine? Exaltarea propagandisticã doar, fãrã urmãri benefice în viaþa cetãþenilor, nu face, de altfel, decît sã pregãteascã decepþii.

Consolidarea parteneriatului strategic Mulþi se întreabã asupra celui mai nou contact al României, prin preºedintele sãu, cu capitala americanã. Cu siguranþã, este un contact important ºi util pentru þara noastrã, chiar dacã, la Bucureºti, ca fapt public, Preºedinþia ºi susþinãtorii ei nu s-au exprimat vreodatã în favoarea alegerii lui Donald Trump. Noul preºedinte american a ºtiut, însã, sã transforme primirea de la Casa Albã într-un mesaj cãtre Poporul Român. Acestuia i-a recunoscut valori – precum iubirea libertãþii, mîndria culturii, tradiþiile bogate –, i-a remarcat contribuþia la apãrarea comunã ºi strãduinþa de a scutura instituþiile de corupþie ºi de a întruchipa statul de drept. Contactul din capitala americanã are, evident, semnificaþie politico-militarã, fiind caracterizat de protagoniºti drept consolidare a parteneriatului strategic semnat în urmã cu douã decenii. Deviza consolidãrii nu este, poate, mult, dar este de tratatã cu rãspundere. Consolidarea nu se reduce nicidecum la dimensiunea strategico-politicomilitarã, cu care unii o confundã astãzi, inspiraþi acum de oprirea vizitei preºedintelui român la instituþiile de forþã (servicii secrete ºi Armatã), cu cheltuielile aferente. Pe de altã parte, consolidarea are cîteva urgenþe. (va urma) ANDREI MARGA


Pag. a 8-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ CIA îºi deschide ºcoalã de spionaj in România Chiar dacã pentru mulþi nu a fost clar motivul pentru care Klaus Werner Iohannis (KWI) a trecut pe la sediul CIA din Virginia, am reuºit sã aflãm cã rezultatul constã în deschiderea unei prime ºcoli de spionaj ºi contraspionaj a CIA în România. ªcoala va fi construitã de la zero, undeva în Dobrogea, în apropierea bazei aeriene Mihail Kogãlniceanu. Va acoperi cîteva sute de hectare ºi va avea o capacitate de 11 spioni de elitã pe an, precum ºi cîteva zeci de spioni falºi pentru derutarea adversarilor.

Dragnea introduce taxa Trump Simþind cã pierde teren în faþa preºedintelui SUA, Liviu Dragnea a anunþat imediat dupã întîlnirea de pe peluza Casei Albe, dintre Iohannis ºi Trump, introducerea unei noi taxe, respectiv taxa de protecþie Trump. „Cele 6 miliarde de dolari trebuie plãtite cumva ºi asta este grija Guvernului ºi nu a Cotroceniului”, a declarat preºedintele PSD, Liviu Dragnea, imediat ce a avut un microfon la îndemînã, adãugînd cã a informat deja premierul cã aceastã taxã trebuie introdusã imediat, pînã la venirea în þarã a preºedintelui KWI, ca sã simtã ºi el cã noi, românii, empatizãm cu americanii, mai ales cînd este vorba de securitate ºi pace în lume. Taxa Trump se va achita lunar într-un cont special deschis la Trezoreria SUA.

Nevoia unei astfel de ºcoli este din ce în ce mai acutã, agenþii pregãtiþi în România de cãtre SRI fiind deja depãºiþi. Ei sînt mult prea ocupaþi cu urmãrirea politicienilor ºi nu au timp de teroriºti sau de agenþii ruºi care au ocupat mediatic România, de nu mai ºtiu oamenii pe cine sã acuze de jaful þãrii. ªcoala va primi în rîndurile sale doar pe cei care dovedesc cã stau mult pe Facebook ºi urmãresc cu atenþie toate miºcãrile vecinilor ºi amicilor lor, dupã care merg repede sã-i reclame pe la diverse instituþii ale statului sau pe la Ambasade. „Sîntem foarte atenþi la cei care îºi urmãresc vecinii ºi prietenii, sîntem foarte încîntaþi de modul operativ de demascare ºi trãdare ºi dorim sã exploatãm acest talent tipic românesc, mai ales cã, la nivel global, Rusia este totuºi aproape vecin cu România, partenerul SUA extrem de strategic“, a declarat Jenica Bond Escu, primul spion 007 al României, care va fi primul director de program al viitorului centru de pregãtire CIA în România. Construcþia Centrului Dobrogean de ªcolarizare CIA va începe imediat ce vor fi recuperate planurile ºcolii, furate între timp de cãtre niºte rromi aflaþi în cãutare de ceva acþiune la malul mãrii. Taxa, prin însãºi menirea ei, va aduce multã fericire ºi securitate celor care o vor achita, chitanþele primite în schimbul banilor fiind antiglonþ, acestea putînd fi folosite în orice conflict, fie el casnic, fie în stradã, în timpul luptelor de la diverse supermarketuri, cînd se dau gratis tigãi, hîrtie igienicã sau alte produse de bazã în lupta Poporului Român cu invadatorii. Din informaþiile de ultimã orã publicate de Bursa de Armament Second Hand a armatei americane, sînt la vînzare cîteva sute de tancuri „ca noi“ fabricate în timpul preºedintelui Kennedy, un adevãrat „chilipir“, dacã e sã ne luãm dupã comentariile de pe site, dar ºi biplane încã în putere care au participat cu succes la înfrîngerea Germaniei în primul rãzboi mondial. Ca ºi pînã acum, Armata Românã va fi modernizatã integral cu armamanet american de ultimã generaþie, prezent pe aceastã Bursã.

SUA va ridica vizele pentru români Nici nu s-a uscat bine peluza din faþa Casei Albe, unde preºediþii Donalt Trump ºi Iohannis au organizat o conferinþã de presã comunã, cã deja în Congrsul SUA se discutã aprins ridicarea vizelor pentru românii care vor sã intre pe teritoriul SUA. Încîntaþi de prestanþa preºedintelui român, dar ºi de faptul cã a dovedit cã vorbeºte engleza mai bine ca omologul sãu american, congresmenii americani au în vedere ridicarea vizelor pentru românii care vor sã emigreze sau sã viziteze Statele Unite, în anumite condiþii. Dupã mai multe dezbateri aprinse, s-a decis cã românii care doresc sã intre în SUA fãrã vizã, o pot face foarte uºor, dacã aceºtia dovedesc cã au avut cel puþin o relaþie homosexualã cu 24 de ore înainte de intrarea pe teritoriul american, dacã au cerut de soþie sau de soþ o persoana de acelaºi sex în ultima lunã ºi, obligatoriu,

13 motive pentru care KWI a vizitat CIA Invitat în SUA, preºedintele Klaus Werner Iohannis (KWI) a fãcut mai întîi o scurtã vizitã la sediul CIA, înainte de a avea curaj sã se vadã cu Donald Trump. Vã prezentãm cîteva din posibilele motive pentru care a fãcut acel mic ocol cãtre Casa Albã. 1. Ambasadorul României în SUA, Maior, i-a dat din greºealã „locaþia“ de la foºtii sãi colegi de muncã. 2. Trebuia sã prezinte dovada cã poate achita cele 6 miliarde de euro pe care România trebuie sã-i plãteascã pentru apãrare. 3. Avea nevoie de un schimb de baterii ºi microfoane, cele nemþeºti fiind deja uzate. 4. I-a promis lui Carmen cã-i aratã Virginia. 5. Era zi de salariu la CIA ºi nu a mai aºteptat sã-i intre pe card. 6. Pentru cã a vrut sã arate cã el poate ajunge acolo unde Putin nu va merge niciodatã. 7. Pentru cã Trump i-a rugat pe „bãieþi“ sã-l þinã puþin ocupat pînã rezolvã cu Qatarul, fiindu-i teamã cã Iohannis va declara rãzboi statului arab doar ca sã-i facã lui pe plac. 8. Pentru cã a auzit cã existã Antena CIA în România ºi nu ºtie dacã e Antena 1 sau Antena 3. 9. Pentru cã avea de ridicat niºte dosare pentru Laura, fãcute împotriva opozanþilor sãi politici. 10. Pentru cã vroia sã ºtie dacã Buºoi va prelua ºefia PNL ºi pentru cît timp. 11. Pentru cã avea o restanþã de platã pentru firmanul de domnie. 12. Pentru a-i face în ciudã lui Liviu Dragnea. 13. A vrut sã-i sugereze lui Trump cã, înainte de a ajunge la Cotroceni, trebuie sã treacã prin pãdurea Bãneasa la sediul SIE pentru o discuþie cu Predoiu.

dacã au participat activ la orice miting de promovare a valorilor homosexualitãþilor, în ultimii 27 de ani. Totodatã, alãturi de paºaport, românii care vor sã intre în SUA fãrã vizã trebuie sã aibã cel puþin o fotografie cu ei ºi iubiþii lor, într-o posturã care sã nu lase loc de intepretãri. Ele pot intra în contradicþie cu

Bancul sãptãmînii O statisticã recentã scoate la ivealã un fapt alarmant: 95% dintre politicieni se declarã atei. Dupã o analizã detaliatã, s-a descoperit ºi cauza: le vine imposibil sã creadã cã dupã viaþa asta poate exista alta mai bunã.

Premierul MEU, Guvernul MEU, Armata MEA, Jurnalul MEU! Am senzaþia cã retrãiesc un vis mai vechi de-al meu cînd, în Sibiu fiind, eram primit în Dumbrava ca un adevãrat salvator al urºilor bruni, iar unul dintre ei, cu coama roºcatã, îmi aºeza pe creºtet o coroniþã de zmeurã ornatã cu Euro. Eram salvatorul lor în acel vis, un adevãrat Remediu pentru fauna munþilor. Se pare cã acel vis s-a concretizat acum, cînd dragul de Trump m-a mîngîiat pe creºtet pentru suma de ºase miliarde de euro. Sînt un Remediu strategic al SUA ºi important pentru ei, cã pentru români, eheeeee...mai au de aºteptat bieþii de ei! Pînã atunci sã cotizeze la americani, cã ºi aºa i-au aºteptat 40 de ani. Sînt mare! Am ajuns vedetã, aºa cum eram în cel vis. Am dat mîna cu ªefu’ în faþa a milioane de muritori, am primit o decoraþie miºto ºi am aflat ºi unde am microfoanele montate în birou, cã doar nu degeaba am trecut ºi

spiritul liber al celor care vãd în curcubeu cu totul altceva decît este el de fapt. Modalitatea de intrare în SUA a fost bine aprofundatã dupã ce Senatorii americani au urmãrit o fotografie de grup a primelor doamne ale unor ºefi de stat ale unor þãri membre NATO. Încîntaþi de prima doamnã a Luxemburgului ºi de nuanþa atent aleasã a cravatei, ce rezona puternic cu rochia tradiþionalã a primei doamne a Turciei, au cãzut de acord cã puritanismul american nu trebuie sã se opunã trendului colorat al Europei, ºi au introdus ca un prim test România, ca stat cobai al viitorului luminos ºi colorat al relaþiilor matrimoniale.

pe la CIA, bunã ocazie sã primesc un nou lot de dosare pentru Laura, ca sã ducã lupta anticorupþie mai departe. Am venit în America, invitat de cel mai tare om de pe Planetã, l-am asigurat cã România este adevãrat partener strategic, nu ca Germania, care nu prea plãteºte, noi fiind primii care vom achita taxa de protecþie Porþii de peste Ocean. Sînt un român adevãrat, plin de mine ºi de dosare pe care sã le duc lui Kövesi ca sã conduc în continuare o puternicã luptã anticorupþie cu toþi cei care ar putea sã-mi ofere disconfort în actul meu de conducere a României. Nu mã aºteptam ca toþi cei de la CIA sã fie atît de darnici ºi sã ne arate cît de corupþi sînt cei care nu se aflã în tabãra mea ºi cît de cinstit ºi corect este Buºoi, acest copil-minune al politicii româneºti, viitorul preºedinte al PNL. M-a enervat puþin faptul cã, în timp ce eram pe peluzã la Casa Albã ºi admiram important ziariºtii care

ne tot pozau ºi puneau exact întrebãrile pe care le exersasem în avion, Buºoi mã tot suna sã mi se plîngã de faptul cã Predoiu îi pune pastã de dinþi pe clanþa biroului de la partid, iar Orban nu vrea sã se retragã din cursa pentru ºefia PNL. Buºoi, Buºoi eu te ajut, dar în traistã îþi bagi singur, bãiete! Nu vezi cã nimeni nu te întreabã cum de te-ai îmbogãþit tu de cînd eºti în politicã? Oare de ce, simpaticul meu hamster? Am un stres pentru cã Angela ºi Macron vor sã mã vadã sãptãmîna viitoare ºi mã gîndesc de unde mai scot niºte bani ºi pentru ei. În mod sigur vor ceva ºi nu ºtiu exact ce sã le ofer. Portul Constanþa? Tarom? Nu ºtiu ce mai este de vînzare, aºa cã, imediat ce mã întorc în colonia MEA, România, am sã cer o situaþie cu ce mai avem de dat, cã altfel sigur o sã fiu urechiat de Angela. Deja mi-au ieºit vorbe cã am dat tot la americani ºi lor nimic. Lasã, cã nu las eu Germania sã moarã de foame.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU


Pag. a 9-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Uriaºii misterioºi care stãpîneau România „Fãceam gropi, sã plantãm puieþii, cînd dau de o cãpãþînã de om mare cît un dovleac de prãsilã. Nici cã mai vãzusem aºa ceva. Ne uitãm toþi cruciþi”, a declarat Ilie Drãgoi. Cu ochii lipiþi de ecranul televizoarelor, calculatoarelor, telefoanelor mobile ne este greu sã vedem, dar ºi mai greu sã credem cã pe aceste meleaguri au mai trãit alte fiinþe. Unele semãnau cu oamenii altele erau… uriaºe. Martorii sînt priviþi cu neîncredere, iar arheologii sînt extrem de ocupaþi sã bage în seamã aºa „nebunii”. Poate cã este mai bine aºa. Ce ne-am face dacã am descoperi cã uriaºi de 3-5 metri au stãpînit România? Ne-am mai uita liniºtiþi la ecranul televizoarelor, calculatoarelor, telefoanelor mobile? Munþii Buzãului fac parte din patrimoniul locurilor din România „bine de evitat”. Asta pentru cã poþi întîlni oameni care sã-þi povesteascã de uriaºi. „Peste tot sînt mormintele uriaºilor. Fãceam gropi, sã plantãm puieþii, cînd dau de o cãpãþînã de om mare cît un dovleac de prãsilã. Nici cã mai vãzusem aºa ceva. Ne uitãm toþi cruciþi. Sap mai departe ºi dau ºi de niºte oase de la picioare, cît aracii de vie. O namilã de om fusese rãposatul. Noi ºtiam cã aici, demult, fusese un sat tãtãrãsc, bãtrînii vorbeau ºi de oameni înalþi ca brazii, dar credeam cã e doar o vorbã. Uite cã nu a fost doar vorbã“, le-a povestit nea Ilie Drãgoi unor oaspeþi sosiþi din Bucureºti. La sfîrºitul anilor ’90, ziariºtii unei publicaþii de tip magazin au mers cu Vasile Rudan în locul indicat ca fiind sursa descoperirii dovezilor despre existenþa

uriaºilor. Este vorba despre satul Scãieni, despre care Rudan spune cã „este cel mai vechi din întreaga zonã a Boziorului, cu cîteva case rãsfirate pe o culme ºi coborînd pe uliþe atît de abrupte, încît greu te pãstrezi drept, o imagine dezolantã a ceea ce a fost odatã”. „Legenda uriaºilor care au trãit pe Pãmînt se sprijinã pe fapte reale ºi se cere investigatã de cãtre cercetãtori oneºti, fãrã idei preconcepute. Pentru localizarea gropilor în care au fost înhumaþi uriaºii din vechime, se folosesc în prezent metode tehnice complicate ºi neperformante, cu scopul tergiversãrii viitoarelor descoperiri. De ce nu se foloseºte detecþia extrasenzorialã, procedeu prin care se poate determina operativ ºi cu precizie orice lucru îngropat în pãmînt?”, spune Rudan. Scãieni este o aºezare strãveche, situatã în Munþii Buzãului, atestatã ca obºte moºneneascã pe la 1600. Despre originea moºnenilor, comunitate veche a þãranilor liberi, posesori în devãlmãºie ai unor proprietãþi de pãmînt moºtenite de la strãbuni comuni, au fost formulate în timp mai multe variante, unele susþinute de cãtre promotorii lor cu argumente „pomenite” de cronicari antici. „Pliniu îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci ºi-i localiza lîngã þinutul colchilor, astãzi Colþi, în vecinãtatea þinutului vechilor moºneni. Locuinþele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte ºi aveau formã de turn, denumite astãzi «cule». Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, tãiaþi la o margine de pãdure. «Talpa» turnului sau fundaþia era formatã din primii patru copaci doborîþi, cãrora din tãiere li se dãdea direcþia de cãdere, sub care se aºezau pietre mari”, scria jurnalista Adina Mutãr într-un articol despre uriaºii din Munþii Buzãului. ªi astãzi, spune autoarea, sãtenii din Scãieni pãstreazã acelaºi mod de construcþie a temeliei, fãrã sã se respecte canoanele strãvechi, pentru care era nevoie de o forþã deosebitã, pe care numai uriaºii o aveau.

(Business Magazin)

Misterul celor douã culturi gemene de pe malurile opuse ale Atlanticului (5)

ºi a trãit sã-ºi spunã povestea. Acesta era un exemplu de urmat dat maselor, pentru cã toþi trebuiau sã sfideze moartea, cãutînd ºi aflînd adevãrata eternitate în ei înºiºi.

Scoabe metalice

Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii reprezentau forme circulare pe frunte, indicînd astfel locul celui de-al treilea ochi. În mitologia greacã ºi apoi

Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au tãiat pietre enorme, pe care le-au îmbinat apoi perfect, cu ajutorul unor scoabe metalice. Care sînt ºansele ca aceastã tehnicã sã fie inventatã, dupã milioane de ani de evoluþie umanã, aproape în acelaºi timp (plus sau minus 1.000 de ani) în douã pãrþi opuse ale globului?

Cercul solar al celui de-al treilea ochi, pe frunte

MOZAIC Sfatul medicului

Ce este neuromul Morton ºi cum se trateazã? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Neuromul Morton este un nerv de mari dimensiuni, care apare, de obicei, între al treilea ºi al patrulea deget de la picioare. Problemele apar de obicei în aceastã zonã din cauza degenerãrii nervului digital plantar însoþit de fibrozã. Provine din iritarea prin compresie a nervului interdigital dintre capetele metatarsiene.

Care sînt simptomele? Cel mai comun simptom al neuromului Morton este durerea localizatã în spaþiul trei interdigital, urmat de spaþiul doi ºi patru. Durerea, de cele mai multe ori, are caracter de arsurã sau de înþepãturã, dar mai este însoþitã de senzaþia de furnicãturi ºi de amorþealã.

Care sînt factorii favorizanþi? * Purtarea pantofilor cu toc sau cu vîrful ascuþit; * Supraponderalitatea; * Suprasolicitarea zonei (prin diverse activitãþi care sînt desfãºurate zilnic); * Modificarea biomecanicii piciorului; * Scurtarea tendonului Ahilean;

Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul se pune în urma examinãrii clinice, prin prezenþa semnului „Mulder”, prin care se pune o presiune (strîngere) în zona metatarsianã în plan transversal de cãtre examinator, care determinã zgomot ºi durere.

În ce constã tratamentul? În cele mai multe cazuri, tratamentul iniþial constã în reducerea compresiei plantare ºi eliminarea efectului de tensiune ligamentarã intermetatarsianã. De asemenea, trebuie evitaþi pantofii cu toc înalt ºi cu vîrf ascuþit, aceste mãsuri fiind completate de medicaþie antiinflamatorie, terapii manuale cu masaj pentru mãrirea spaþiului dintre capetele metatarsienelor, fizioterapie sau kinetoterapie, reprezentatã de exerciþii de stretching sau chiar bandajare neuromuscularã. În anumite cazuri, sînt necesare infiltraþiile locale pentru reducerea durerii ºi a inflamaþiei locale sau chiar ablaþia chirurgicalã. www.artroscopiedegenunchi.ro

Simboluri ale ochiului singular Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au desenat simbolul soarelui, ambele culturi asociind soarele cu un ochi ºi invers, avînd convingerea cã ochiul singular (ochiul minþii sau al treilea ochi) este soarele interior, adicã sufletul.

Înclinarea construcþiilor spre interior Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au construit temple ºi morminte ale cãror ziduri nu sînt perfect perpendiculare pe sol, ci înclinate spre interior.

Simbolul falic în cea romanã, ciclopul era un membru al rasei primordiale de giganþi, care aveau un singur ochi, rotund, situat în mijlocul frunþii.

Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au creat simboluri falice, asociindu-le cu fertilitatea.

Ambarcaþiuni din trestie Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii ºi-au construit bãrci similare, din trestie.

Sicrie antropomorfice Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii construiau sicrie antropomorfice pentru cei decedaþi, fãcîndu-le sã arate ca zeul local sau ca eroul care a învins moartea

(va urma) RICHARD CASSARO


Pag. a 10-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Amintiri despre Eminescu Mulþi oameni l-au cunoscut ºi au scris despre Eminescu. Inclusiv inginerul Dimitrie Emilian (1878-1972), astãzi, pe nedrept uitat. El era fiul unor ardeleni stabiliþi la Iaºi. Tatãl sãu, inginerul ºi arhitectul ªtefan Emilian, participase la revoluþia de la 1848 ºi, de frica represiunilor ungureºti, fugise în Moldova, unde ajunsese profesor la Academia Mihãileanã. Mama era Cornelia Emilian, jurnalistã, promotoare a idelor socialiste ºi militantã a miºcãrii feministe de la noi, alãturi de Sofia Nãdejde, Smaranda Gheorghiu (Maica Smara) ºi alte figuri de doamne emancipate. Între anii 1887 ºi 1888, Cornelia Emilian a fãcut mari eforturi sã-l ajute pe Eminescu, grav bolnav la Botoºani, iniþiind o listã de subscripþii publice. Revenind la Dimitrie Emilian, e de reþinut cã ne-a lãsat niºte amintiri - ,,Ce mi-au vãzut ochii în casa pãrinþilor mei” – cuprinzînd anii copilãriei sale, petrecutã la Iaºi. Revista ,,Manuscriptum” a intrat în posesia lucrãrii ºi, în nr. 74/1989, a reprodus, in extenso, capitolul ,,Ultimii ani de viaþã ai lui Mihai Eminescu (1887-1889)”. Sînt pagini interesante, în care autorul relateazã cum l-a cunoscut pe marele poet chiar în casa pãrinþilor sãi, precum ºi alte amãnunte, prin care istoricii literari au avut prilejul sã înlãture unele erori legate de biografia acestuia. Cum ar fi, de exemplu, aceea, colportatã ºi de G. Cãlinescu, care, în lucrarea sa, ,,Viaþa lui Mihai Eminescu”, a lansat zvonul cã Harieta, sora poetului, ar fi profitat de boala acestuia, ca sã-ºi însuºeascã banii din subscripþii. Aºadar, dupã spusele memorialistului nostru, în ziua de 13 iulie 1887, Mihai Eminescu, bolnav ºi sãrac, a sosit la Iaºi, împreunã cu Harieta, pentru un consult medical. El avea nevoie de avizul medicilor pentru o curã la Bãile Halle, de lîngã Viena. Sosirea poetului, despre care se tot vorbise în ultima vreme, a provocat o mare emoþie în casa Emilienilor, dar mai ales în rîndul celor 3 copii. ,,Era un domn tãcut – îºi aminteºte ªtefan Emilian – cu figura blajinã ºi mustaþa groasã, nicidecum un uriaº, cum ni-l închipuiam noi”. În timpul conversaþiei care a urmat, mai activã s-a arãtat Harieta. Ea a spus glume ºi i-a învãþat pe cei trei fraþi sã imite gãinile ºi cocoºii. În acest timp, poetul oferea doar un surîs melancolic, de om suferind. A doua zi, cîþiva specialiºti de la Facultatea de Medicinã din Iaºi l-au consultat pe Eminescu în salonul cel mare al gazdelor ºi, gãsindu-l destul de bine (cu excepþia unor ulceraþii la picioare), i-au dat recomandarea de a pleca la Bãile Halle. Dupã o lunã, în 26 august 1887, poetul a trimis din Austria o scrisoare lui ªtefan Emilian: ,,Stimate Domnule, Am primit scrisorile Dumneavoastrã dempreunã cu 225 fiorini, din care scrisori am putut vedea cu bucurie interesul ce binevoiþi a-mi purta. În urma bãilor fãcute pîn-acum, mã simt mai bine, ºi fiindcã doctorul crede cã o curã de o lunã este de ajuns, voi pleca la finele lunii acesteia. Sosind la Iaºi, voi avea plãcuta ocasiune de a vã mulþumi pentru bunãvoinþa ce-mi acordaþi. Rãmîn cu toatã stima al Dumneavoastrã devotat, M. Eminescu”.

Vasile Voiculescu „medicul fãrã de arginþi“ (1) Scriitorul Vasile Voiculescu, autorul ,,Poemelor cu îngeri”, a fost de profesie medic. I s-a spus ,,medicul fãrã de arginþi”, pentru cã trata pacienþii sãrmani fãrã sã le ia bani ºi chiar le cumpãra medicamente din propriul buzunar. La 74 de ani, Vasile Voiculescu a fost aruncat de comuniºti în temniþa de la Aiud. Rãmas în istoria literaturii române drept ,,Poetul îngerilor”, Vasile Voiculescu a fost prozator, dramaturg ºi medic. Întreaga sa existenþã a stat sub semnul dragostei de semeni, credinþei ºi mãrinimiei. ,,De n-aº fi ajuns medic, aº fi fost preot”, mãrturisea scriitorul, care ºi-a petrecut ultimii ani din viaþã în sihãstrie. Vasile Voiculescu s-a nãscut la 13 octombrie 1884, în familia lui Costache ºi Sultana Voicu. Înscris la ºcoala din Pleºcoi, apare în matricolele unitãþii sub numele de Voiculescu. A urmat cursurile liceale la Buzãu ºi Bucureºti, terminând liceul la Colegiul ,,Gheorghe

O altã amintire a lui Dimitrie Emilian este legatã de acþiunea iniþiatã de mama sa privind ajutorarea materialã a lui Eminescu, prin intermediul celor peste 500 de liste de subscripþie, prin care publicul din toatã þara era rugat sã contribuie cu cel puþin 10 bani la aceastã operã caritabilã. În mare parte, publicul a rãspuns cu generozitate la acest act de interes general, dar cu precãdere tinerimea. Din pãcate, s-au înregistrat ºi liste înapoiate goale, mai ales din partea bogãtanilor. Aºa cum a fost cazul cu ,,aristocraþia” din Botoºani (formatã, în majoritate, din evrei – n.m.). ,,Clasa bogatã ºi cosmopolitã de la Botoºani, ne asigurã memorialistul ieºean, nu era în stare sã aprecieze cum se cuvine pe marele poet al Poporului Român, genial poet, ea fiind deprinsã a preþui numai geniile altor popoare”. Pe mãsurã ce soseau, listele cu sumele subscrise erau comunicate presei. Aºa cum a fost cazul cu ziarul ,,Liberalul”. Chiar ºi Petre Liciu, viitorul mare actor, pe atunci elev la Liceul ,,Naþional” din Iaºi, a venit cu 40 de lei strînºi pe listele lui. ,,Bravo þie, Petrache, ai fãcut o treabã bunã!”, l-a felicitat doamna Cornelia Emilian. Fiind vorba de bani, nu au lipsit controalele ºi verificãrile tuturor veniturilor ºi cheltuielilor. Sã-i mai dãm o datã cuvîntul memorialistului: ,,Pentru orice sumã primitã la Botoºani, Harieta ne trimitea chitanþa ºi lista de cheltuieli. În casa noastrã se vorbea de cinstea ºi seriozitatea Harietei. Marele poet avea însã cusurul de a fi prea cheltuitor, de aceea nu i se dãdeau bani pe mînã. El nu aprecia valoarea banilor ºi nici condiþiunile în care i se procurau... Odatã, Eminescu a cheltuit 200 de lei. Mare i-a fost surpriza cînd a primit de la Iaºi o scrisoare, prin care i se cerea justificarea cheltuielilor...”. Un loc important în aceste amintiri îl ocupã dr. Isac. Spre deosebire de mulþi alþii, care îl acuzã pe acest medic evreu cã, deliberat, l-ar fi otrãvit pe Eminescu, injectîndu-i mercur, Dimitrie Emilian îl laudã pentru pricepere ºi pentru faptul cã, ,,pentru medicina sa”, nu pretindea nici un ban. Fiind ºi el bãtrîn ºi bolnav, avea doar pretenþia de a i se plãti birja. În oplinia dr. Isac, 3 ani de tratament medical l-ar fi vindecat pe Eminescu. ªi se pare cã aºa era, întrucît, dupã doar cîteva luni de curã, poetul se simþea mult mai bine. Dovada e cã începuse sã scrie iarãºi. Cum ar fi piesa de teatru ,,Lais” (de fapt, o traducere) ºi poezia ,,Recunoºtinþã”, dedicatã familiei Emilian. Se pare cã singura persoanã nemulþumitã de însãnãtoºirea poetului era Veronica Micle, roasã de gelozie pe domniºoara Cornelia Emilian (fiica, nu mama), studentã la Belle-Arte... Sãrmana Harieta, care ºi-a iubit atît de mult fratele, avea ºi ea un vis: din banii primiþi prin subscripþia publicã sã punã ceva deoparte ºi sã cumpere o casã la Botoºani, pe numele fratelui, unde sã locuiascã amîndoi ºi sã-l îngrijeascã. ªi chiar a gãsit-o: casa costa cam mult, 4.000 de lei, ºi aparþinea unei cãlugãriþe. Harieta apucase sã dea arvuna, dar, din pãcate, nereuºind sã strîngã restul de bani, înþelegerea a cãzut. Aºa cã, victorioasã, în aprilie 1888, Veronica Micle a venit la Botoºani ºi l-a rãpit pe Eminescu la Bucureºti, unde, un an mai tîrziu, avea sã moarã cu zile. Sau sã fie ucis... PAUL SUDITU Lazãr”. Atras de literaturã de pe bãncile ºcolii, tînãrul Voiculescu s-a înscris iniþial la Facultatea de Litere ºi Filosofie. Prins între pasiunea pentru literaturã ºi atracþia pentru medicinã, a abandonat prima facultate ºi s-a înscris la Facultatea de Medicinã. În memoriile sale de mai tîrziu, povestea cum s-a ,,luptat” între cele douã pasiuni. ,,Din anii întîi de litere, psihofizica ºi psihopatologia, dincolo de Sergio, Wundt ºi Hofding, m-au dus la medicinã, pe urmele lui Vaschide, ale lui Pierre Janet ºi ale lui Wiliam James, cu experienþa lui religioasã. Am alergat la tot ceea ce atunci ispitea o minte înþãrcatã de credinþã ºi hrãnitã ºtiinþificeºte: materialism, pozitivism, evoluþionism, Littré, Claude Bernard, Aug. Comte, Darwin, Spencer. La începutul lumii, ziceam, cu ei va fi fost Dumnezeu, aºa cum la începutul pomului a fost sãmînþa. Dar cine mai cautã sîmburele în haosul teluric din care a rãsãrit tulpina? Dumnezeu stã sus, în roadele ramurilor noastre. La o parte, deci, cu fastele ºi arhivele cosmologiilor divine. Dar ramurile îmi rãmîneau mai sterile. Nemulþumit, am dezertat ºi am trecut la vrãjmaº”. A absolvit medicina în 1909 ºi s-a specializat în chirurgie. S-a cãsãtorit cu Maria Mitescu, studentã ºi ea la Medicinã, femeia alãturi de care va rãmîne toatã viaþa ºi cu care a avut 5 copii. (va urma) ELISABETH BOULEANU (Adevãrul.ro)

ALBUMUL CU POZE RARE

,,Cînd amintirile-n trecut/ Încearcã sã mã cheme,/ Pe drumul lung ºi cunoscut/ Mai trec din vreme-n vreme” (,,Cînd amintirile”, de M. Eminescu)

Floarea Eminescului Vorbit-au românul în inima lui: Cînd va mai rãsãri floarea Eminescului? Cînd teii vor strînge atîta parfum, Cît sã-l întoarcã din veºnicul drum; Cînd buciumul sara va împietri în durere, Cît sã dea glas din eterna tãcere; Cînd steaua va strãluci peste alþi Ipoteºti, Cît sã-l întoarcã din codrii cereºti; Cînd dorul-l va prinde în liniºtea serii, Cît sã mai moarã la marginea Mãrii; Cînd nu va mai plînge de-atîta strãinãtate, Cît calea-napoi sã o poatã strãbate; Cînd Neamul va arde-n iubire ca para, Cît omul ce.a fost sã-ºi mai caute Þara. ROMAN FORAI (Poezie reprodusã din volumul „Monastire den cuvinte“)

E P I G R A M E

Cerºetoarea inocentã Cu ochii ei înlãcrimaþi Mi-a spus, fãcîndu-mi ºi magii: - Un ban vã rog frumos sã-mi daþi… Sã cumpãr „iarbã” la copii!

Inocenþa minorei Venind acasã ameþit, Fetiþei i-a venit ideea ªi inocent m-a liniºtit: Sã ºtii cã-s doar în luna-a treia!

Toþi o apã ºi-un pãmînt Oricare-ar fi din Parlament, ªi liberal – ºi democrat, Atîta e de inocent, De zici cã-i ºi nevinovat.

Soþia, la nunta de argint Mi-a spus pe vremuri cã-i fecioarã (Eram la început de drum). Iar eu - naiv din cale-afarã O cred de-mi spune cã-i ºi-acum. NAE BUNDURI


Pag. a 11-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (12)

„Oliver Twist“ Autor: Charles Dickens Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1838, Anglia Forma literarã: roman

Rezumat Publicarea celui de-al doilea roman al lui Dickens, ,,Oliver Twist”, povestea unui orfan care cade în ghearele unor rãufãcãtori din întunecimile Londrei, i-a adus autorului în vîrstã de doar 25 de ani recunoaºtere stabilã din partea criticilor. În decurs de doar cîþiva ani, Dickens devenea cel mai popular ºi cel mai citit scriitor al vremurilor sale. Începînd din 1837, ,,Oliver Twist” apãrea în episoade lunare, într-o revistã londonezã. Anul urmãtor, apãrea ediþia în trei volume a romanului. ,,Oliver Twist”, ce oferea primele detalii despre talentul ºi geniul uriaº al autorului, care urma sã facã dovada definitivã a acestora în romanele ulterioare. Este printre cele mai puternice cãrþi de ficþiune, care portretizeazã mizeria vieþii de zi cu zi a sãrãcimii urbane, precum ºi birocraþiile distante, care susþineau sistemul opresiv. La vremea cînd Dickens avea 12 ani, tatãl sãu fusese încarcerat din cauza unor datorii neplãtite. În timp ce restul familiei l-a însoþit pe acesta la „workhouse” (azil unde sãracii prestau muncã neplãtitã, pentru a-ºi pãti datoriile ºi pentru a primi alimente ºi spaþiu de locuit – n.tr.), tînãrul Dickens a fost trimis la muncã într-o fabricã, unde lipea etichete pe sticle. Aceastã experienþã i-a lãsat o amarã ºi înverºunatã atitudine de opoziþie faþã de munca infantilã ºi faþã de tratamentul inuman al sãracilor, care se reflectã mai tîrziu în sarcasmul acid, ce animã primele capitole din ,,Oliver Twist”. Dupã ce mama lui Oliver, o femeie sãracã ºi decãzutã, este gãsitã întinsã pe stradã, moartã în urma naºterii lui Oliver, pruncul este luat sub tutela unor funcþionari însãrcinaþi cu îngrijirea sãracilor, dintr-o parohie a oraºului. Mai apoi, Oliver este cedat unei instituþii a parohiei, unde, împreunã cu alþi orfani, este crescut în condiþii vitrege, „fãrã osteneala de a primi prea multã mîncare sau îmbrãcãminte”. La vîrsta de 9 ani, domnul Bumble, alunecosul paracliser al parohiei, îl trimite la „workhouse”. Acolo, tinerilor li se dau trei mese pe zi, constînd în fierturã de ovãz, o ceapã de douã ori pe sãptãmînã ºi o jumãtate de chiflã duminica. „Sir, vã rog, aº mai dori puþin”, spune Oliver. Ca pedeapsã pentru „ofensa necuviincioasã ºi profanã de a cere mai mult decît se cuvine”, Oliver este trimis la detenþie. Mai tîrziu, prin mijlocirea d-lui Bumble, Oliver devine ucenicul întreprinzãtorului domn Sowerberry, la care locuieºte ºi munceºte în condiþii vitrege. Dupã o încãierare cu colegul sãu agresiv Noah, Oliver este bãtut ºi fuge la Londra. Ajuns acolo, naivitatea îl aruncã în mîinile bãtrînului Fagin, hainul lider al unei bande de hoþi, condusã ºi de tîlharul Bill Sikes, alãturi de partenera lui Sikes, Nancy, ºi hoþul de buzunare poreclit ,,Priceputul Dodger”. În timp ce acesta din urmã îl buzunãreºte pe un bãtrîn, Oliver este prins ºi dus la poliþie. Rãnit ºi bolnav, Oliver este salvat de bunul domn Brownlow, care îl ia cu el la locuinþa sa. Dar Nancy îl gãseºte pe Oliver ºi îl aduce înapoi la bãtrînul

România, Edenul primordial (4) ARDEAL, Þara Creaþiei Umane (3) Motto: „ªi a zis Dumnezeu: sã fie luminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pe pãmînt...”. (Geneza, 1. 14) Într-unul din poemele sale, poetul antic Olen din Lycia (Lycia, citit Lucia, cetatea Strãlucitului, fondatã în sudvestul Asiei Mici de frigienii plecaþi din Carpaþi), la sfîrºitul Mileniului II î.Chr., scria despre cele douã fecioare hiperboreene, Arge ºi Illithia, care anual duceau ofrande din primele recolte templului lui Apollo din Delos, templu mutat de hyperboreenii carpatici din Insula Peuce (Albã, actualã ªerpilor) în urma diluviului primordial (sfîrºitul Mileniului VIII î.Chr., aºa-numitului Potop biblic). Cine erau cele douã fecioare, ne explicã însuºi numele lor: Arge din Þara Geei; Illithia, preoteasã a Zeului cel Strãlucit (thia, thea = preoteasã). Sã ne oprim, însã, ºi asupra celebrei cetãþi Troia, fondatã de ionienii migraþi din spaþiul carpatic în Secolul XV î.Chr., numitã ºi Illion, în cinstea Strãlucitorului Ion, fiul lui Pelasg, cãruia geþii carpatici îi consacraserã Muntele Sfînt Koqaion - Capul Atoptuternicului (în dialectul ionian coq = cap; în legendele incaºe, zeul blond, cu

„Pereþii ºi tavanul camerei erau aproape negri de vreme ºi de murdãrie... Niºte cîrnaþi erau la prãjit; ºi, deasupra lor, cu o furculiþã în mînã, era un foarte bãtrîn ºi uscat evreu, a cãrui figurã hainã ºi respingãtoare era acoperitã de niºte fire de pãr roºcat ºi încîlcit”. Hainul ºi sinistrul Fagin este prezentat cititorilor cu o imagine antisemitã arhetipalã, veche de secole în cultura occidentalã, aceea a evreului satanic ºi crud. Caricatura lui Fagin a fost obiectul protestelor ºi controverselor încã de la publicarea romanului. Personajul Fagin, denumit de sute de ori, pe parcursul romanului, „evreul”, este construit potrivit modelului tradiþional, frecvent folosit în literaturã sau teatru în Secolul al XlX-lea pentru a portretiza evreii. Pãrul ºi barba roºcate erau asociate adeseori cu imaginea strãveche a diavolului. Fagin are nasul coroiat, mersul tîrºîit, poartã o lungã hainã de gabardinã ºi o pãlãrie cu boruri mari, ºi este un viclean vînzãtor de îmbrãcãminte ºi de alte mãrunþiºuri la mîna a doua. Portretul lui Fagin ne aratã un om ca un diavol, ca un ºarpe, alunecînd pe nesimþite, „tîrîndu-se pe lîngã pereþi ºi uºi... ca o reptilã dezgustãtoare, nãscutã în noroiul ºi întunecimea prin care se miºca...”. Deºi criticii literari considerã cã Dickens nu a avut intenþia de a defãima sau jigni poporul evreu prin scrierile sale, Dickens era un produs al mediului antisemit al vremii. Prejudecãþile faþã de evrei, reflectate în legi, discursuri publice, literaturã ºi divertisment popular, erau o parte a moºteniri Epocii victoriene. În anii 1830, evreilor le era interzis sã deþinã magazine în proprietate pe teritoriul Londrei, nu puteau lucra ca avocaþi, nu puteau primi diplomã universitarã sau candida pentru Parlament. Tocmai pentru cã le erau interzise o serie de ocupaþii, cei mai mulþi dintre evreii din Anglia, numãrînd cu totul între

20.000 ºi 30.000 de persoane, îºi cîºtigau pîinea cumpãrînd ºi vînzînd haine vechi ºi dînd bani cu camãtã. Într-o scrisoare cãtre o femeie de origine evreiascã, care protestase la adresa caracterului stereotip al lui Fagin, Dickens scria: „Fagin este evreu pentru cã, din nefericire, era adevãrat, la timpul la care face romanul referire, cã acea clasã de infractori era alcãtuitã, aproape inevitabil, din evrei”. Procesul din 1830 al traficantului evreu Ikey Solomons, care, la fel ca Fagin, vindea bijuterii, îmbrãcãminte ºi stofe furate, a fost foarte insistent mediatizat ºi se pare cã a fost sursa de inspiraþie pentru Dickens. Între anii 1830 ºi 1860, a fost o perioadã de emancipare a evreilor în Anglia. Barierele legale ºi restricþiile comerciale au fost anulate, evreii puteau fi aleºi în funcþii la nivel local sau naþional, ºi mulþi dintre ei au devenit figuri proeminente. Atitudinile sociale, de asemenea, s-au schimbat în anii ce au urmat, lucru care se reflectã ºi în conºtientizarea de cãtre Dickens a sensibilitãþii subiectului antisemitismului în anii ulteriori publicãrii iniþiale a romanului,,Oliver Twist”. „Nu vãd nici un motiv pe care evreii l-ar putea avea pentru a mã considera ostil lor”, scria Dickens în 1854. În 1867, a fost publicatã o nouã ediþie a romanului lui Dickens. În textul revizuit chiar de Dickens, apãreau sute de modificãri, cele mai multe legate de imaginea bãtrînului Fagin. Erau eliminate cele mai multe dintre referinþele la bãtrînul Fagin, suprimîndu-le cu totul, sau înlocuind „evreul” cu „el” ori cu „Fagin”. Cu toate acestea, „Fagin rãmîne evreul, comenta criticul literar Irving Howe, ºi oricine doreºte sã înfrunte în mod onest acest roman trebuie sã înfrunte substratul sentimentului care devine vizibil prin obsesiva repetiþie a cuvîntului «evreul». O abordare criticã a romanului, însã, poate duce la o înþelegere mai bunã a stereotipurilor antisemite - parte integrantã a culturii Angliei din Secolul al XIX-lea”. În 1949, niºte pãrinþi de origine evreiascã din Brooklyn, New York, au protestat, considerînd cã prin stabilirea lecturii obligatorii ,,Oliver Twist” pentru elevii din ºcoli, acestora li se interzice dreptul de a fi educaþi fãrã nici un fel de pãrtinire religioasã. Invocînd caracterizarea lui Fagin din ,,Oliver Twist” ºi cea a lui Shylock din piesa lui Shakespeare, ,,Neguþãtorul din Veneþia”, au intentat proces Consiliului Educaþional New York. Solicitarea lor era de a fi eliminate ambele lucrãri din ºcolile publice din New York, „pentru cã acestea tindeau sã dea naºtere la ura faþã de evrei, ca persoane ºi ca rasã”. În procesul Rosenberg v. Board of Education of City of New York, Curtea Supremã King’s County a decis ca ambele cãrþi sã nu fie interzise din ºcolile, bibliotecile ºi cursurile din New York, declarînd cã, de altfel, Consiliul de Educaþie „urmãrise cu bunã credinþã interesele sistemului ºcolar pe care îl are în grijã, fãrã nici o intenþie de a aduce vreun fel de prejudiciu sau daunã cuiva ºi, astfel, cã nu existã un motiv substanþial pentru a lua în considerare suprimarea celor douã cãrþi”. Respingînd solicitarea protestatarilor de a interzice cãrþile, judecãtorul în cauzã declara: „În afara cazului în care o carte este scrisã cu rea intenþie, pentru scopul evident de a naºte o urã bigotã ºi intolerantã împotriva unui anume grup religios sau rasial, interesul public într-o societate liberã ºi democraticã nu garanteazã ºi nu încurajeazã suprimarea vreunei cãrþi la cererea unei persoane sau unui grup de persoane sensibile, doar pentru cã personajul aparþinînd vreunei rase sau religii, descris în paginile unei asemenea cãrþi, este portretizat într-o manierã depreciativã sau ofensatoare”. Eliminarea cãrþilor nu va ajuta „în nici un fel la diminuarea sentimentelor anti-religioase”, susþinea instanþa. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

barbã, venit din rãsãrit se numea Viracocha - Stãpînul care se întoare... iar coincidenþe...). Particula IO, cu sensul de „atotputernic”, se va conserva de-a lungul timpului ºi o vom gãsi în evul mediu în titulatura voievozilor români: „Io ªtefan Voievod...”, „Io Mihai voievod...”, cu sensul de Preaputernicul... În acelaºi context, sã remarcãm denumirea Erdeli, pãstratã în vocabularul vecinilor noºtri unguri (ocupanþi vremelnici ai Ardealului), care au preluat-o de la dacii panoni în momentul apariþiei lor în Cîmpia Panonicã. Desigur, vã întrebaþi, ce cautã terminaþia AL în loc de ILL, aºa cum ar fi normal? Simplu: din cauza unei substituiri cauzate de evoluþia foneticã ºi lingvisticã a limbii, evoluþie cauzatã în primul rînd de necesitatea creãrii unor cuvinte noi, derivate dintr-o rãdãcinã comunã sau ca rezultat al agramãrii, sau încifrãrii rãdãcinii vechi. ªi în acest caz vã pot oferi un exemplu edificator. Intrigat cã nu pot gãsi echivalentul cuvîntului vechi „callo”, am apelat la un prieten virtual (e bun ºi facebook-ul la ceva!) care se ocupã de limba ºi scrierea dacilor. Rãspunsul a venit prompt: call = sol, dîndu-mi ca exemplu „cãluºarii” = solii înãlþimilor (sari = înãlþimi). Satisfãcãtor ºi nu prea, fiindcã... a apãrut altã dilemã: nu înþelegeam legãtura dintre „sari” ºi „înãlþimi”! Este adevãrat cã în religia strãmoºilor noºtri, înãlþimile erau consacrate zeilor, dar, în cazul de faþã, ceva era în neregulã, explicaþia era prea generalã. Privind mai atent am pus cuvîntul „sari” la singular – „saru” (nearticulat) care prin agra-

mare ne dã „sura”, Soare în sanscritã, dar ºi în limbajul popular românesc. Aºadar, cãluºarii sînt solii (mesagerii) soarelui, iar dansul lor este de fapt un ritual închinat soarelui. Cu titlu de mesager (sol), este prezent Soarele ºi în vocabularul francez, cuvîntul „soare” traducîndu-se prin „soleil” = solul, mesagerul strãlucitor (sol + eil)! Deloc întîmplãtor, tot în spaþiul francez întîlnim munþii Ardeni (Ardenes, în original) dar ºi oraºul Ardeill. Desigur, prin prisma promovãrii ideologiei „importului linvistic”, veþi fi îndreptãþiþi sã întrebaþi: dar dacã...! Rãspunsul este nu! Societatea anticã vest ºi nord-vest europeanã, ale cãrei origini se aflã în spaþiul carpatic („Daco-Geþii sînt consideraþi fondatorii popoarelor nordice” - Carol Lundius, „Cronica ducilor de Normandia“), cunoaºte o dezvoltare mult întîrziatã comparativ cu spaþiul carpatic, întîrziere datoratã prezenþei morenelor aduse de gheþarii ultimei glaciaþiuni, dupã cum afirmã istoricul Paul Lazãr Tonciulescu („România, paradisul regãsit“); ºi asta în ciuda faptului cã Robert Chareaux considerã cã poporul celtic este poporul primordial! Posibil ca, la prima vedere, totul sã parã simple speculaþii lingvistice, nu? Ei, bine, în continuare vom urmãri argumentãrile prin prisma tradiþiilor ºi scrierilor antice, scrieri abordate superficial sau chiar ignorate! (va urma) SINEL TUDOSIE

Fagin. Mai tîrziu, Oliver este trimis sã îl ajute pe Sikes la o tîlhãrie, fiind în cele din urmã împuºcat ºi rãnit. Apoi ajunge în grija doamnei Maylie ºi a protejatei ei, Rose, care se poartã cu el cu bunãvoinþã. O sinistrã cunoºtinþã a bãtrînului Fagin, pe nume Monks, se aratã interesat de tînãrul Oliver. Nancy, auzind conversaþia dintre bãtrîn ºi Monks, se duce la Rose ºi îi dezvãluie cã Monks este fratele vitreg al lui Oliver, care ºtie secretul pãrinþilor lui ºi doreºte ca toate urmele legate de acesta sã fie distruse. Cînd trãdarea lui Nancy este descoperitã de membrii bandei, Sikes o ucide pe fatã cu sînge rece. Încercînd sã scape de urmãritori, din greºealã, Sikes se spînzurã. Fagin este arestat ºi condamnat la moarte. Monks recunoaºte cã a dorit sã-l facã pierdut pe Oliver, pentru a putea pune mîna singur pe moºtenirea tatãlui sãu vitreg. La moartea mamei sale, Oliver trebuia sã moºteneascã un domeniu, numai dacã, minor fiind, nu ar fi pãtat numele familiei. Fagin primise o recompensã pentru cã îl obligase pe Oliver sã devinã un nelegiuit. În cele din urmã, se dovedeºte cã Rose este sora mamei lui Oliver. În final, Oliver este adoptat de dl Brownlow. Dl Bumble îºi sfîrºeºte cariera, ajungînd muncitor în acelaºi „workhouse” pe care, nu demult, îl conducea. În prefaþa la ediþia a treia a romanului, Dickens scria: „Am dorit sã arãt, prin micul Oliver, principiul Binelui, supravieþuind oricãrei circumstanþe disperate ºi triumfînd în cele din urmã”. Totul se terminã cu bine în ,,Oliver Twist”, deºi amintirile suferinþelor care l-au înconjurat pe Oliver în întunecimile Londrei rãmîn.

Istoricul cenzurii


Vieþile secrete ale celor patru preºedinþi americani care au fost asasinaþi (1) ABRAHAM LINCOLN (12 februarie 1809 – 15 aprilie 1865)

Pentru eforturile sale, Lincoln avea sã primeascã un glonþ în ceafã. Lucru deloc surprinzãtor. Nici un alt preºedinte nu a fost ocãrît la fel de mult. Dacã Sudul îl dispreþuia pentru cã se opunea sclaviei ºi rãspundea provocãrilor cu forþã nerestricþionatã, multe persoane din Nord îl considerau fie un tiran nechibzuit, fie un maimuþoi apãrut în ultima clipã în lupta emancipãrii, sau toate cele de mai sus. Cu toate acestea, nu e uºor sã gãsim un alt preºedinte american care sã fi dat dovadã de mai multã elocvenþã, modestie, compasiune ºi hotãrîre. ªi sã nu uitãm de simþul umorului. Lincoln excela în toate. ªi cine a rîs la urmã?

În 1862, Rãzboiul Civil era în toi, iar preºedintelui Abraham Lincoln îi era de ajuns. Generalul George McClellan, precaut în a implica pînã la capãt armata confederatã, lãsase aceastã precauþie sã degenereze în letargie, iar Lincon îºi pierduse rãbdarea. „Dragul meu McClellan, dacã nu foloseºti armata, aº vrea sã o împrumut eu pentru o vreme“, i-a telegrafiat preºedintele mocãitului comandant. Abraham Lincoln avea un simþ al umorului rãsunãtor. ªi chiar avea nevoie de el. Dacã este singurul preºedinte ameExecuþie în masã rican care a reuºit sã reîntregeascã o naþiune dezbinatã, probabil cã nu este o coinEste puþin cunoscut faptul cã cidenþã cã a fost ºi cel mai amuzant bãrAbraham Lincoln a autorizat personal bat care a ocupat vreodatã Casa Albã. cea mai mare spînzurare în masã din istoPovestea ºi realizãrile sale pot foarte bine ria Americii. În 1862, indienii Sioux sã reprezinte cel mai impresionant testaaflaþi în pragul înfometãrii au atacat ment din istorie pentru puterea rîsului. aºezãri ale albilor din Minnesota, ucigînd Abraham Lincoln Nãscut în Kentucky, Lincoln a combipeste 800 de bãrbaþi, femei ºi copii. În nat un singur an de educaþie formalã cu o cele din urmã, trupele unioniste i-au poftã nepotolitã pentru lecturã, devenind un avocat ºi un îngenuncheat pe indieni, i-au judecat, iar pe 307 dintre ei politician de succes. A devenit membru al Partidului i-au condamnat la spînzurãtoare. Alarmat de zvonuri Whig din Illinois, însã s-a alãturat noului Partid cum cã judecata a fost fãcutã cam în pripã, Lincoln a Republican datoritã poziþiei sale împotriva sclaviei. În revizuit în persoanã toate cele 307 condamnãri. Cu cadrul unei candidaturi pentru Senat împotriva lui excepþia a 38 de sentinþe, toate celelalte au fosf comuStephen Douglas, în 1858, ºi-a confirmat, dincolo de tate. Pe 26 decembrie, 4.000 de spectatori s-au strîns în orice îndoialã, reputaþia de adversar elocvent ºi convingã- Mankato, Minnesota, pentru a asista la cele 38 de tor al instituþiei urîte din tot sufletul. Deºi a pierdut, a can- spînzurãtori. didat din nou împotriva lui Douglas în 1860 - de data Lincoln nu suporta nãtãrãii ºi avea darul de a se aceasta pentru preºedinþie. Pentru sudiºti, numele lui descotorosi de ei cu graþie ºi cu umor. În timpul Lincoln era emblematic pentru atitudinea crescîndã din Rãzboiului Civil, a primit o cerere scrisã pentru un „sennord care le ameninþa tot ceea ce le era drag. timent“ cu autograf personal. El a trimis urmãtorul Adevãrul nu era nici pe departe atît de simplu. Votat rãspuns: „Stimatã doamnã, cînd rogi un strãin sã facã la Casa Albã de cãtre o opoziþie crescîndã faþã de sclavie, ceva ce este doar în interesul dumitale, pune ºi un timbru Lincoln era un pic mai interesat de rezolvarea diviziu- în plic. Iatã sentimentul tãu ºi poftim autograful meu“. Cu nilor naþionale decît de eliberarea sclavilor. În ciuda altã ocazie, Peter Harvey, asociatul ºi biograful rãposatuvociferãrilor din partea republicanilor radicali de a pune lui Daniel Webster, s-a dus sã îl vadã pe Lincoln. Dupã capãt sclaviei, cu totul ºi pentru totdeauna, Lincoln dorea ce i-a împuiat capul preºedintelui cu sfaturi pe care, în unirea cu orice preþ. Discursul sãu inaugural a inclus calitate de cel mai apropiat prieten încã în viaþã al lui chiar un angajament de a aduce în vigoare legile cu Webster, era convins cã marele Webster în persoanã i privire la sclavii fugari, care aveau ca scop aducerea le-ar fi oferit, dacã ar mai fi trãit, Harvey se aºtepta sã sclavilor înapoi la proprietari (chiar ºi a acelora care facã impresie asupra ascultãtorului sãu, însã Lincoln, fugiserã în alte state). Anii de rãzboi sîngeros aveau sã îl dupã ce a stat tãcut ºi a ascultat cu atenþie timp de douã facã sã se rãzgîndeascã. ore, nu a fãcut decît sã se aplece înainte, sã-l apuce pe Aºa cum avea sã o facã ºi ghinionul armatelor Harvey de picior ºi sã exclame: „D-le Harvey, ce gambe nordiste. Depãºite numeric ºi tehnic, forþele armatei înspãimîntãtor de mari aveþi!”. ªi asta a fost tot. sudiste au dat dovadã de o capacitate exasperantã de a decima armatele federale, una dupã alta. Lincoln, Preferinþe pentru invenþii bîjbîind dupã un general care sã îi aducã victorii, a trecut Abraham Lincoln era un mare amator de invenþii. printr-o grãmadã de incompetenþi pînã sã-l gãseascã, în Chiar a patentat una, un dispozitiv care sã ridice cele din urmã, pe Ulysses Grant. Proclamaþia de Emancipare - eliberarea, la nivel executiv, a sclavilor, ºi vapoarele cu abur deasupra bancurilor de nisip pericusingurul act cu care este asociat cel mai adesea numele loase, care se folosea de o serie de camere care se puteau lui Lincoln - a fost o manevrã tacticã: nu doar cã a umfla cu aer. Era întotdeauna cu ochii în patru dupã inoameninþat sã nege Sudului majoritatea forþei sale de vaþii în privinþa armelor, care ar fi putut sã ofere un avanmuncã, dar a ºi promis împrospãtarea armatelor nordiste taj armatelor unioniste ºi, uneori, putea fi observat cu negri eliberaþi. Acest lucru a conferit cauzei nordiste testîndu-ºi noile creaþii pe peluza din spatele Casei Albe. un sentiment de moralitate indiscutabilã, care nu a dãu- Printre invenþiile pe care le-a trecut în revistã personal se nat nimãnui, mai ales cînd naþiuni ca Anglia ºi Franþa afla o mitralierã primitivã, o metodã de prognozã meteo erau dornice sã se alãture luptei duse de Confederaþie. ªi ºi o cuirasã sau o platoºa de oþel, care s-a dovedit a fi astfel, Lincoln - care nu dorise decît înfrînarea sclaviei în prea greoaie pentru a fi purtatã de soldaþi. Sud - a ajuns cunoscut ca Marele Eliberator. Un lider neînfricat În tot acest timp, necioplitul bãiat de la þarã avea sã dea dovadã de inconsecvenþã în vederea Constituþiei. A Preºedintele Lincoln nu ducea lipsã de duºmani suspendat dispoziþia de habeas corpus, care proteja într-un dosar de pe birou pe care scria „Asasinãri”, pãstra fiecare cetãþean de percheziþionarea guvernamentalã; a toate scrisorile de ameninþare cu moartea pe care le pripus sub blocadã toate activitãþile comerciale din por- mise. Este un miracol cã a trãit atît cît a trãit, pentru cã turile sudiste, gest acceptat de comunitatea internaþio- uciderea sa de cãtre John Wilkes Booth a fost doar ultinalã doar în timpul rãzboaielor împotriva puterilor mul dintr-o lungã serie de atentate la viaþa sa. strãine; a fãcut apel la rezerviºtii din statele naþionalizate Sã ne gîndim la momentul în care Mary Todd Lincoln pentru a crea o armatã. Actele sale, în ciuda protestelor a fost rãnitã într-un accident de trãsurã. Mai tîrziu, s-a zgomotoase din partea celorlalte douã grupãri ale guver- descoperit cã ºuruburile care þineau prins de vehicul locul nului federal, erau justificate, din punctul lui de vedere, birjarului fuseserã desfãcute, aproape sigur cu intenþia de de problema timpului: se afla în joc însãºi existenþa naþi- a-i face rãu preºedintelui. Însuºi Lincoln era alarmant de unii, iar pierderea timpului cu urmarea procedurii atent cu privire la siguranþa sa, ceea ce îi înnebunea pe cei corecte n-ar fi fãcut decît sã întãreascã poziþia celor care din cercul sãu de apropiaþi. Ward Lamon, ºerif la se retrãseserã din Uniune. Districtului Columbia, a luat foarte în serios protecþia

preºedintelui, uneori spre propria sa frustrare. Odatã, chiar a ameninþat cã îºi dã demisia, la auzul veºtii cã preºedintele ieºise ºi se dusese la teatru însoþit doar de republicanul radical Charles Sumner ºi de baronul Gerolt, bãtrînul ambasador al Prusiei, „dintre care nici unul”, a izbucnit Lamon, „nu ar fi putut sã se apere dacã ar fi fost atacat de o femeie bine fãcutã”. În ciuda mãsurilor luate pentru protecþia lui Lincoln, au existat niºte momente în care a fost cît pe ce sã fie ucis - inclusiv un foc de armã care l-ar fi omorît dacã nu ar fi fost calul sãu care, de teamã, s-a ridicat pe picioarele din spate (glonþul i-a strãpuns coroana pãlãriei). Abia în 1864 i s-a desemnat o pazã lui Lincoln: patru agenþi în haine civile. Însã aceºtia nu i-au fost alãturi pentru a-l proteja atunci cînd, pe 14 aprilie 1865, actorul ºi simpatizantul confederat John Wilkes Booth a intrat în loja lui Lincoln de la Ford Theatre ºi l-a împuºcat în ceafã.

Vreme de doliu În sãptãmînile care au urmat asasinãrii lui Lincoln, poporul american, deja zdrobit, a intrat în doliu. Mulþi dintre ei au intrat însã ºi în Casa Albã - mai exact, pentru a fugi cu toate lucrurile pe care puteau pune mîna. Cum Mary Todd Lincoln stãtea în camerele de la etaj, istericã, iar preºedintele Andrew Johnson încã mai fãcea pregãtiri pentru a prelua funcþia, Casa Albã devenise o pradã uºoarã pentru cãutãtorii de suveniruri. Doar setul de porþelan valora impresionanta sumã de 22.000 de dolari.

JAMES A. GARFIELD (19 noiembrie 1831 – 19 septembrie 1881) În 1880, mai existau încã o grãmadã de republicani care voiau ca Ulysses Grant sã se întoarcã la Casa Albã. Autointitulîndu-se „Hotãrîþii”, erau în opoziþie cu „Semi-regeneraþii”, majoritatea acestora susþinîndu-1 pe senatorul James Blaine din Maine. Situaþia creatã la Convenþia Republicanã a produs un candidat cu puþini James A. Garfield susþinãtori: James A. Garfield, care, ca mulþi alþii înaintea lui, nu a vrut preºedinþia, ci doar a acceptat chemarea partidului. Garfield se trãgea din Ohio ºi era prieten apropiat cu Rutherford Hayes, cu ale cãrui politici era în general de acord. (Garfield era membru al unei controversate comisii de 15 bãrbaþi, care l-a ales pe Hayes în 1876.) Republicanii l-au considerat pe Garfield dispus la compromisuri ºi capabil sã depãºeascã prãpastia care se formase între Clãdirea Capitoliului ºi Casa Albã. Deºi implicat în unele scandaluri care zguduiserã preºedinþia lui Grant, era respectat de mulþi, era un orator excelent ºi un învãþat, iar cei mai mulþi erau de pãrere cã trecutul lui pãtat avea de-a face mai degrabã cu naivitatea, decît cu lipsa de scrupule. Era aproape un geniu: ales în Congres la doar 32 de ani, era deja profesor de limbi clasice, preºedinte al Colegiului Hiram ºi maior general în armata unionistã. Tipul era plin de potenþial! Însã puþini preºedinþi pot arãta lumii de ce sînt capabili în doar patru luni de zile, adicã atît cît a ocupat Garfield funcþia de preºedinte. Un nebun pe nume Charles Guiteau avea sã se ocupe de asta cu cîteva gloanþe de calibrul 44. Guiteau era o manifestare total neplãcutã a unei probleme care avea sã îl cicãleascã pe Garfield pe toatã durata preºedinþiei sale: patronajul. Legiuni de cãutãtori de serviciu îl vînau în mod constant pe preºedinte, acesta remarcînd, la un moment dat, cã „Oamenii ãºtia mi-ar lua creierul, carnea ºi sîngele, dacã ar putea”. Guiteau se numãrã printre cei mai insistenþi - iar cînd preºedintele i-a respins petiþiile în care solicita sã devinã consul general la Paris, Guiteau a fost cuprins de o furie criminalã. Asasinatul a ºocat întrea-


ga þarã ºi a determinat guvernul sã revizuiascã sistemul de patronaj; rezultatul a fost Legea Pendleton din 1883, care stabilea numirea în posturile administraþiei de stat exclusiv pe baza talentului ºi a vechimii. Dupã un mandat atît de scurt ºi lipsit de evenimente, bietul Garfield este þinut minte - atunci cînd cineva îºi aduce aminte de el - ca primul preºedinte stîngaci ºi ultimul care sã se fi nãscut într-o colibã. Ce pierdere!

Prea bãrbat pentru o singurã femeie Garfield era considerat o frumuseþe la vremea lui, iar soþia lui... ei bine. Ea nici pe departe. Numele ei era Lucreþia, însã soþiorul James îi spunea Creta. Pe cînd era ofiþer în timpul rãzboiului, a avut o aventurã cu o femeie rãmasã în istorie ca „d-na Calhoun“. Deºi se cunosc puþine lucruri despre ea, ºtim totuºi cã soþia lui a aflat despre relaþie. Reacþia ei a fost interesantã: l-a trimis pe Garfield la New York sã se mai întîlneascã o datã cu d-na Calhoun, unde el a avut grijã sã recupereze toate scrisorile de dragoste pe care i le trimisese ºi sã le distrugã. Soþii Garfield au rãmas extrem de apropiaþi pentru tot restul vieþii.

Cînd loveºte fulgerul Aºa cum a spus odatã preºedintele Garfield, „Nu poþi sã te aperi împotriva tentativelor de asasinat, tot la fel de bine cum nu te poþi apãra de trãsnet”. Poate cã nu; însã atunci cînd eºti preºedintele Statelor Unite, ºansele de a fi asasinat sînt mult mai mari. Charles Guiteau nu arãta ca un nebun atunci cînd a venit sã cearã preºedintelui poziþia de consul general la Paris. Era amabil ºi politicos. Nici nu a alarmat administraþia atunci cînd, dupã ce nu a primit nici o veste în legãturã cu solicitarea sa, a asaltat Casa Albã cu scrisori în care cerea insistent un rãspuns. La urmaurmei, Washingtonul nu ducea lipsã de excentrici stãruitori care sã caute o pomanã de la Casa Albã. Însã, la scurt timp, lucrurile s-au înrãutãþit. Guiteau îºi petrecea zilele în Lafayette Park, vizavi de Casa Albã, urmãrind membrii cabinetului în speranþa sã obþinã vreun cuvînt cu privire la cariera sa. Secretarul de stat, James Blaine, s-a sãturat atît de tare de cicãleala lui, încît, în cele din urmã, ºi-a pierdut cumpãtul, urlînd: „Sã nu-mi mai vorbeºti niciodatã, cît oi trãi, despre funcþia de consul la Paris!”. Guiteau putea fi vãzut chiar ºi hoinãrind prin Casa Albã, pînã cînd personalul a fost informat sã nu-i mai permitã sã mai punã vreodatã piciorul în reºedinþã. În cele din urmã, ºi ultima lui rãmãºiþã de sãnãtate mintalã s-a dus pe apa sîmbetei. A cumpãrat un pistol British Bulldog, a primit instrucþiuni de la vînzãtor despre cum sã îl foloseascã ºi - deja conºtient de ceea ce urma sã facã ºi ce avea sã i se întîmple dupã aceea a vizitat închisoarea localã pentru a-ºi face o idee cu privire la viitoarea sa locuinþã. Cînd preºedintele aºtepta trenul în staþia Baltimore ºi Potomac, Guiteau s-a îndreptat calm cãtre el, a scos pistolul ºi a tras de douã ori. Primul foc a zdrelit braþul lui Garfield, însã al doilea i-a strãpuns spatele ºi l-a doborît. În timpul celor opt zile în care a zãcut, starea lui Garfield a mers de la rãu la mai rãu ºi dupã aia la mai bine, rãsturnînd mereu predicþiile. Un lucru pare sigur: nu glonþul lui Guiteau a fost cel care l-a ucis, ci toate sondãrile cu degetele ºi cu instrumentele medicale, toate neigienice. Cu cît încercau medicii mai mult sã scoatã glonþul, cu atît mai rãu îi fãceau bietului Garfield, care a fost treaz în tot timpul chinului (ºi care suferea din cauza cãldurii ºi umiditãþii îngrozitoare din vara aceea). Procesul sîngeros a luat o turnurã tragicomicã atunci cînd Alexander Graham Bell a fost rugat sã ajute. El a utilizat un soi de detector de metale timpuriu, în speranþa cã va localiza acea bucatã de plumb, însã fãrã folos. Investigaþiile neigienice au continuat, iar în cele din urmã Garfield a dat ortul popii. Doctorii au localizat glonþul în timpul autopsiei. În ceea ce-l priveºte pe Guiteau, pãrea destul de mulþumit. Oricît de incredibil ar pãrea, juriul l-a considerat sãnãtos mental ºi a fost spînzurat pe 30 iunie 1882.

WILLIAM MCKINLEY (29 ianuarie 1843 – 14 septembrie 1901) „Am trecut printr-un rãzboi”, a remarcat William McKinley în primul an al administraþiei sale, referindu-se la serviciul sãu militar din timpul Rãzboiului Civil. „Am vãzut mormanele de morþi ºi nu

mai vreau sã le mai vãd încã o datã”. Totuºi, cu toatã discuþia despre pace, administraþia lui McKinley avea sã cunoascã multã violenþã. William McKinley era un drãguþ. Sub patronajul concetãþeanului sãu din Ohio, Rutherford Hayes, a fãcut parte din Camera Reprezentanþilor ºi a devenit guvernator al statului sãu natal. ImWilliam McKinley presionase întotdeauna oamenii cu capacitatea sa de a-ºi aminti numele lor, cu felul în care îi refuza, fãcîndu-i sã se simtã ca ºi cum le-ar fi fãcut un serviciu, cu garoafele purtate la rever (pe care le oferea bucuros celor în cãutare de muncã, dezamãgiþi de refuz, pentru a le alina suferinþa), cu sinceritatea sa jovialã ºi - cel mai mult dintre toate - cu devotamentul sãu afectuos pentru soþia epilepticã. Chiar ºi duºmanii lui urau sã spunã lucruri rele despre el. Dar în spatele politeþii sale zîmbitoare se afla un om machiavelic ºi perfid, un intrus la Washington care naviga fãrã efort pe canalele puterii. Imaginea de tip de treabã i-a prins bine - dupã cum a spus odatã ministrul de rãzboi, Elihu Root, „Avea un fel anume de a-i manipula pe oameni, încît aceºtia ajungeau sã creadã cã ideile lui erau, de fapt, ale lor”. Sã luãm presa, de exemplu. Spre deosebire de morocãnosul sãu predecesor, Grover Cleveland, lui McKinley îi plãcea publicitatea de care beneficia din partea presei - într-adevãr, chiar a încurajat-o, construind prima camerã de presã de la Casa Albã. Oferind un flux constant de informaþii (atent selectate), i-a fãcut curînd pe jurnaliºti sã îi mãnînce din palmã. Cine pe cine folosea? Poate cã nu ar trebui sã ne surprindã cã acest individ sociabil a fost responsabil ºi de dezlãnþuirea unui atac violent al imperiului. Cuba a oferit scuza idealã: se revolta de ani de zile, într-un rãzboi împotriva stãpînilor din Spania, ameninþînd milioanele de dolari pe care le investiserã americanii acolo. McKinley a expediat vasul de luptã „Maine“ în portul Havana, drept dovadã a intenþiei Americii de a nu-ºi pierde din vedere interesele. La scurt timp de la sosire, vaporul a sãrit în aer, ucigînd mai bine de douã sute de marinari americani. Deºi cauza sfîrºitului spectaculos al vasului fusese, cel mai probabil, un foc de cãrbuni, America avea un casus beli, iar întreaga naþiune pãrea sã se cutremure din cauza rãzbunãrii ºi a furiei. Cu excepþia preºedintelui. Cel puþin pentru început. McKinley a insistat sã înfiinþeze o comisie care sã investigheze dezastrul suferit de „Maine“, chiar ºi dupã ce propriul sãu asistent de marinã, Theodore Roosevelt, l-a numit „fricos fãrã sînge” pentru cã se purta cu atîta precauþie. Comisia a ajuns la concluzia cã explozia fusese determinatã de o minã spaniolã, iar McKinley a fost atras în baia de sînge. Rãzboiul Hispano-American, aºa cum a fost el, a durat cam trei luni. înfrîngerea spectaculoasã a Spaniei nu a surprins pe nimeni - a predat, în cele din urmã, Puerto Rico, Filipinele ºi Guamul unor State Unite nesãtule. Cuba, deºi independentã, a devenit practic un stat vasal, iar preºedintele chiar a convins Congresul sã anexeze teritoriul Hawaii. Cu toate acestea, vãrsarea de sînge nu se terminase nici pe departe. McKinley a devenit mai puternic în armura sa, reacþionînd cu o cruzime tulburãtoare la o revoltã din Filipine. A trimis mii de soldaþi în China pentru a pune capãt revoltei Boxerilor, în care xenofobi chinezi încercau sã punã capãt secolelor de manipulare europeanã, mãcelãrind fiecare strãin pe care puneau mîna. Ah, grijile imperiale! Nimic nu mulþumeºte publicul alegãtor mai mult decît victoria într-un rãzboi, cu excepþia unei economii în creºtere. McKinley le-a avut pe amîndouã - depresiunea economicã începutã în 1893 Cîteva dintre femeile

se terminase ºi toatã lumea se tolãnea în noua ºi capabila Americã. În astfel de zile îmbãtãtoare, pare cã doar un anarhist ar fi putut sã gãseascã motive de îngrijorare - ºi unul chiar a gãsit. Numele sãu era Leon Czolgosz ºi, la Expoziþia Pan-Americanã din Buffalo, l-a împuºcat pe McKinley la doar o zi dupã ce preºedintele proaspãt reales fusese întîmpinat cu o pancartã uriaºã pe care scria „Bine ai venit, McKinley, conducãtor al naþiunii ºi al imperiului nostru”. A murit opt zile mai tîrziu.

O cãsãtorie model Prima doamnã Ida McKinley suferea de epilepsie, deºi acest cuvînt era evitat cu grijã de cãtre jurnaliºti atunci cînd scriau despre ea. Crizele ei se puteau declanºa în orice moment ºi chiar aºa se întîmpla - la dineuri oficiale, cu ocazia adunãrilor publice, a discursurilor etc. Însuºi McKinley era o sursã de inspiraþie, datoritã devotamentului sãu respectuos faþã de ea. Cînd crizele ei erau deosebit de grave, el doar îi ascundea faþa cu ajutorul batistei. Se pare cã întunericul o liniºtea, iar cînd criza trecea, cuplul continua ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. McKinley nu era niciodatã prea ocupat pentru a o vizita pe Ida, ºi întreg Washingtonul era martor al apropierii evidente a cuplului. Grija lui McKinley pentru Ida nu i-a pãrãsit niciodatã mintea chinuitã, nici mãcar cînd a fost rãnit mortal. Primele cuvinte pe care le-a rostit dupã ce a fost împuºcat au fost adresate secretarului sãu, George Cortelyou: „Soþia mea - ai grijã, cum îi spui, Cortelyou ah, ai grijã!”.

JOHN FITZGERALD KENNEDY (1) (29 mai 1917-22 noiembrie 1963) Cum devii unul dintre cele mai iubite personaje din toate timpurile, dupã ce ai fost preºedinte doar 3 ani, ºi nici ãia foarte productivi? Începi prin a avea un tatã incredibil de ambiþios, îngrozitor de lipsit de scrupule ºi infect de bogat. Te ajutã sã ai ºarm, umor ºi sã J.F. Kennedy arãþi ca o stea de cinema. ªi nu stricã sã fii doborît de un trãgãtor înainte ca legislaþia ta internã sã apuce sã fie sfîºiatã de Congres. John F. Kennedy le-a avut pe toate - ºi nici un adevãr, indiferent cît de urît, nu poate înlãtura aura strãlucitoare care îi înconjoarã amintirea. „Jack” Kennedy a crescut într-o gospodãrie din Massachusetts, în care sã fii fragil ºi bolnãvicios - aºa cum era el - era ceva intolerabil. Tatãl sãu, Joseph Kennedy Sr., strînsese o avere înspãimîntãtoare din speculaþii la bursã, investiþii în filme de la Hollywood ºi din vînzarea la negru a bãuturii în timpul Prohibiþiei. κi conducea gospodãria ca un centru de pregãtire a viitorilor oameni de succes. În jocurile de fotbal ale clanului, totul se reducea la cîºtig, iar învinºii învãþau sã îºi plece capul de ruºine. Soþia lui Joe, Rose, a contribuit la atmosfera sãnãtoasã din familie, þinîndu-ºi gura închisã ºi reþinîndu-ºi orice afecþiune faþã de cei 9 copii ai lor. (va urma) CORMAC O’BRIEN (Text preluat din volumul „Vieþile secrete ale preºedinþilor americani“)

lui Kennedy


Pag. a 14-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Viaþa e un dar divin (3) * N-ai niciodatã dreptul de a dori moartea pentru tine. * A te sinucide înseamnã a te declara incapabil sau incorigibil. * Gîndul morþii sã-þi slujeascã în orice clipã pentru a înþelege preþul vieþii. (NICOLAE IORGA)

Bariera dintre viaþã ºi moarte Mãrul de lîngã drum ºi casa aflatã la trei-patru paºi de stradã nu sînt singurii duºmani de moarte ai ºoferilor besmetici. Lor li se adaugã trenul, mastodontul de fier capabil sã stîlceascã nu doar autoturismul pe care-l surprinde traversînd calea feratã, ci orice autocamion de mare tonaj. Parcã în mod programatic, mai în fiecare sãptãmînã aflãm cã o garniturã feroviarã a spulberat un autovehicul. Dacã trenul ar fi o bicicletã, am fi tentaþi sã credem cã omul de la volan n-a observat-o. În ziua de 10 aprilie, pînã ºi un pieton care traversa calea feratã a fost cãlcat de tren. Cîteva zile mai tîrziu, un copil de 2 ani a ajuns la doi metri de linia de tren. Dacã presiunea aburului emanat de locomotivã nu l-ar fi rostogolit îndãrãt, probabil cã ar fi sfîrºit sub roþile acesteia. În 12 aprilie, pe teritoriul judeþului Cluj, un TIR a fost lovit de un tren care circula pe ruta Baia Mare-Bucureºti. Autovehiculul s-a rãsturnat, întrerupînd traficul mai multe ore, iar ºoferul a ajuns la spital, în stare gravã. Toate aceste accidente grave au o singurã explicaþie: lipsa oricãror mãsuri de securitate la trecerea drumurilor rutiere peste calea feratã. Cu decenii în urmã, la fiecare intersecþie a vreunei cãi rutiere cu drumul de fier existau bariere, din lemn sau din metal, care erau coborîte ºi ridicate de un angajat al CFR. Capitalismul nostru de tragere pe sfoarã, cel ce supravieþuieºte din ilegalitãþi ºi corupþie, a gãsit ºi aici soluþia eficientã, ca ºi în cazul facturilor pentru luminã ºi gaze: s-a dispensat de angajatul de la barierã. În întreaga þarã, sute de astfel de lucrãtori au intrat în ºomaj, dar mai-

Cãmãtari. Recuperatori (52) „Capu’ la cauciuc“ (2) „Pînã cînd m-am trezit într-o zi cu toþi ai lu’ Muianu’ peste mine la atelier, erau ºi cu doi poliþiºti ºi cu un tip care a zis cã e executor judecãtoresc ºi sã semnez procesul verbal cã am pierdut casa ºi afacerea. Am vrut sã mã dau la el, dar mi-a dat Muianu’ o palmã peste faþã de m-a aruncat cîþiva metri. Ziua, de faþã cu toatã lumea, ºi cu poliþiºtii, aºa cã mi-am dat imediat seama cã este manevrã de-a lor, cã îmi fluturau ºi niºte acte de la judecãtorie prin faþã. Am tãcut, am plecat ºi de acasã, le-am lãsat ºi atelierul ºi vulcanizarea, cã m-am gîndit la familie. Am umblat pe urmã pe la avocaþi ºi aºa m-am prins de toatã tãrãºenia. M-au dus cu vorba pînã cînd a trecut termenul bãgat în acte cã dacã nu plãtesc pierd

Din ciclul „Cum s-au înstrãinat resursele naturale ale României“ (1) Documentaþii secrete în Occident „Propun sã începem cu zãcãmintele aurifere de la ROªIA MONTANÃ ºi BUCIUM, Abrud, judeþul Alba. Primul zãcãmînt amintit este cunoscut din vremea daco-romanilor ºi a fost intens cercetat în perioada comunistã, cînd s-a început prospectarea ºi apoi exploatarea parþialã a lui prin metodele ºtiinþifice moderne de atunci. În zonele respective am activat ca geolog stagiar la I.P.E.G. Hunedoara-Deva, Brigada Geologicã Abrud, la ºantierele Bucium ºi Roºia Montanã. Pentru cã am refuzat sã particip la falsificarea datelor geologice de la Roºia Montanã, aºa cum ni s-a impus de la partid prin intermediul Securitãþii, a trebuit sã mã transfer la altã intreprindere, problemele fiindu-mi create de Lorinþ ªuluþiu Alexa, geolog, ºef pe brigadã ºi secretar de partid, ºi securistul brigãzii, D. Ion. Geologul-ºef al IPEGlui, Ioan Stancu, din Deva, ne verifica periodic dacã îndeplinim ordinul primit. Dupã 1995 – 1996, el ºi geologul Lorinþ, de la Abrud, coordonau noile lucrãri de prospecþiune ºi explorare dupã vechea documentaþie, realã, dublînd lucrãrile numai în zonele de interes geologic, dar de data aceasta lucrînd pentru un stãpîn strãin. Referitor la acest zãcãmînt, tot profesorul Liviu Ionesi ne-a spus cã, în urma unor consultãri cu firme din

La 9 septembrie 1804, un violent incendiu lovea grav Bucureºtii. Au cãzut atunci pradã flãcãrilor Curtea domneascã ºi o bunã parte a oraºului. Dupã 43 de ani, în ziua de 4 aprilie 1847, un alt uriaº incendiu distrugea o cincime din Bucureºti, atunci fiind mistuitã de flãcãri, alãturi de alte clãdiri importante, Biserica Domniþa Bãlaºa. De-a lungul timpului, focul a constituit o mare spaimã pentru bucureºteni. Incendiul din 1879 a deteriorat grav Palatul Alexandru Ipsilanti, iar focul din 1885 a distrus în întregime Spitalul Militar care, la acea vreme, se afla pe Strada ªtirbey Vodã. Pe atunci, pîrjolul fãcea adevãrate ravagii, întrucît ciºmelele erau foarte puþine. Singura sursã de apã pentru stingerea incendiilor o constituia Dîmboviþa, de unde apa era cãratã cu sacaua. Vestea despre focurile care izbucneau în oraº ajungea la ,,stingãtori” prin strigãtele oamenilor care observau flãcãrile. Semnalul era preluat de la unii la alþii ºi transmis mai departe. În 1892, a fost construit Foiºorul de foc, înalt de 50 de metri. Într-o camerã situatã la înãlþimea de 40 de metri, era amenajat postul de observaþie, în care se veghea zi ºi noapte. La parter se afla o pompã care era acþionatã manual. Cu timpul, lupta cu focul a progresat. S-au înfiinþat, în cadrul Armatei, unitãþi de pompieri,

dotate cu maºini-cisternã, pompe de mare putere, scãri reglabile pentru clãdirile înalte, precum ºi echipamente de protecþie pentru pompieri. S-a ajuns la performanþa ca semnalul despre incendiu sã fie preluat de serviciile telefonice în 10-20 de secunde, iar în cîteva minute, pompierii sã porneascã în iureº pe strãzile oraºelor, însoþiþi de echipaje SMURD. Progresele sînt incontestabile, iar comportamentul pompierilor este exemplar, de multe ori marcat prin fapte de eroism. ªi totuºi, focul constituie ºi astãzi un eveniment groaznic, atît prin frecvenþa sa, cît mai ales prin pagubele imense pe care le produce, uneori, mistuind ºi vieþi omeneºti. Stãruie ºi astãzi în mintea oamenilor tragedia provocatã de incendiul de la Clubul Colectiv, în care ºi-au pierdut viaþa peste 60 de tineri. Dar cîte alte vîlvãtãi n-au izbucnit de atunci în întraga þarã?! Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã anunþa, cu puþin timp în urmã, cã, anul acesta, în decursul a doar 7 zile (20-26 martie), pompierii au stins o mie de incendii, iar echipajele SMURD au acordat asistenþã medicalã unui numãr de 5.600 de persoane. În ziua de 20 aprilie, trei copii, cu vîrste între 6 ºi 9 ani, din satul Slobozia Nouã, comuna Stãniºeºti, au ars în casa lor, cuprinsã de flãcãri. Ard case, cabane, restaurante ºi hoteluri, ard depozite ºi întreprinderi, ºcoli ºi biserici, ard pãduri ºi, nu de puþine ori, ard oameni de vii. Ar fi o mare naivitate sã credem cã miile de incendii sînt, toate, rodul unor întîmplãri nefericite, al unor scurtcircuite, al lumînãrii uitate arzînd pe masã, al jocului imprudent cu artificii, atît de ispititor pentru copii, sau al trãznetului cãzut din cer peste ºira de paie, ori peste acoperiºul de ºindrilã al casei. Un afacerist lacom de bani nu va ezita sã-ºi incendieze propriile acareturi, ca sã încaseze o poliþã de asigurare ce depãºeºte cu mult costurile construcþiilor mistuite de foc, ori ca sã iasã din diferite încurcãturi financiare. Existã indivizi care incendiazã întreprinderi pentru a se rãzbuna pe patronii care i-au concediat, dar ºi bãrbaþi care ,,umblã” cu focul prin prin propriile case, dupã ce ºi-au destrãmat cãsniciile. Cei ce sãvîrºesc asemenea acte criminale nu se gîndesc o clipã la pagubele materiale pe care le provoacã, dar, ceea ce este cu mult mai grav, cã atenteazã la viaþa altor oameni. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

gajul. M-au dat în judecatã, mi-au fãcut citaþiile pe naºpa, la o adresã greºitã, ºi la al doilea termen deja erau proprietari pe toatã munca mea de o viaþã. Nevasta m-a lãsat, am damblagit ºi de partea stîngã, dar speram cã or sã mã ajute niºte prieteni vechi sã mã pun din nou pe picioare. Cînd m-au luat din nou, de pe stradã. Nu îi mai vãzusem pe nici unul de cîteva luni, cînd a oprit un Mercedes negru, au coborît doi ºi m-au bãgat în portbagaj. Credeam cã mã omoarã, dar m-au dus la o pãdure de lîngã Bucureºti. M-au dat jos ºi Muianu’ a þipat la mine: «Capu’ la cauciuc!» . M-au doborît ºi m-au aºezat cu capul în dreptul la roata maºinii, dupã care le-a zis la ãia de sînt ajutoarele lui sã mã facã cu ambreiajul. Aºa cã unul de la volan accelera la maximum, dar cu ambreiajul cãlcat. Doi mã þineau de picioare ºi de spate sã nu pot sã mã miºc, iar cînd ºoferul mai dãdea cîte un pic drumul la ambreiaj, simþeam cã maºina

þîºneºte, cauciucul îmi atingea faþa ºi eram sigur cã or sã treacã peste capul meu ditamai vaca de maºinã, sã mã striveascã cu totul. S-au jucat aºa cu mine de cîteva ori, eram sigur cã mã omoarã, dar nu ºtiam de ce. Pînã la urmã, Muianu’ s-a apropiat de mine, a îngenuncheat ºi mi-a ºoptit la ureche: «De ce nu mi-ai spus mã cã maicãta are o garsonierã lãsatã pe numele tãu? Ia ºi semneazã procura asta cã mi-o dai, dar ar trebui sã te calc pe cap! Norocul tãu cã-mi reparai maºina, aºa cã hai, semneazã ºi bîra, sã nu te mai vãd vreodatã în faþa mea cã-þi dau drumul la sînge pe jugularã!». Am semnat ºi am rupt-o la fugã, da’ tot i-am auzit cum rîdeau toþi în hohote ºi îi ziceau lui Muianu’: «Vezi, ºefu’, cã þine? Hai sã-i bãgãm capu’ la cauciuc ºi la românul ãla cu terenu’!»“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Occident, pe baza documentaþiilor tehnice prezentate atunci, o firmã din Franþa a fãcut propunerea ca decopertarea zãcãmîntului de la Roºia Montanã sã se facã printr-o explozie nuclearã controlatã, dupã ce localitãþile vecine vor fi evacuate în prealabil, metodã care ar fi adus economie de timp ºi bani pentru începerea exploatãrii, dar, bineînþeles, a fost respinsã din start, din motive de iradiere. Zãcãmîntul Bucium era ºi el cunoscut de mult în strãinãtate ºi am sã vã povestesc un eveniment pe care l-am trãit atunci ºi care i-a uimit ºi contrariat pe Lorinþ ªuluþiu Alexa ºi pe locotenentul-major D. Ion. Prin anul 1983, venise într-o vizitã oficialã la brigadã o delegaþie din R.P. Ungaria, care se interesa de zona Bucium. Lorinþ primise, în prealabil, o hartã geologicã a zonei, contrafãcutã, care prezenta denaturat situaþia din teren pentru protecþia zãcãmîntului. Nu micã le-a fost mirarea celor doi cînd geologul ungur a prezentat o hartã geologicã realã a zãcãmîntului Bucium, în care erau trecute ºi o parte din forajele care s-au executat în decursul timpului acolo. Mai mult, cunoºtea în mare ºi personalul de specialitate din brigadã, cu pregãtirea ºi funcþiile fiecãruia. Dupã 1990, despre zãcãmîntul Bucium s-a vorbit ºi s-a scris foarte mult în presã, fiind considerat atunci al doilea zãcãmînt aurifer din þarã, ca mãrime, dupã Roºia Montanã. Mi-am continuat apoi activitatea, din anul 1984, la IPEG Argeº – Piteºti, unde am executat lucrãri de prospectare ºi explorare în bazinele vãilor Lotru ºi Sadu,

în principal. Pentru cã nu aveam voie sã deþin funcþii de conducere, în anul 1985 am fost detaºat în zonã geologul Apostoloiu Aurel, de la IPGG Bucureºti. Împreunã am continuat lucrãrile de cercetare a zãcãmintelor de pegmatite din zonã, fiind coautor al proiectului respectiv pentru lucrãrile de cercetare din bazinul vãii Lotrului, colaborînd ºi cu alþi geologi de la întreprinderile de profil de atunci ce activau în zonã, ca Stoian Gheorghe, Arion Mircea, Sãbãu Gavril, Trif Ion ºi Tudoran Gheorghe. Zãcãmintele respective – pegmatite cu biotit ºi muscovit – cum ar fi Cataracte, Goaþa Micã ºi Goaþa Mare, sau aurifere, ca Valea lui Stan, sînt cunoscute de mult timp, iar Cataractele sînt cunoscute de pe vremea romanilor, fiind exploatate de nemþi în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi apoi o perioadã de cãtre ruºi, documentaþia pe care o aveam fiind mixtã. În zona Cataractelor ºi Goaþelor, lucrãrile erau deja începute ºi prost executate, ca acelea de la Goaþa Micã, unde a fost geolog fosta mea colegã de facultate, D. Mihaela, protejata de care v-am amintit înainte, ºi a trebuit sã refacem în parte noi lucrãrile, ea luîndu-ºi transferul la altã întreprindere. Rezultatele lucrãrilor efectuate în zona Lotru ºi Sadu le prezentam personal ºi periodic la Ministerul Geologiei din Bucureºti, fiind recunoscut, totuºi, coordonatorul lucrãrilor geologice din zonã“. (va urma) (M.G.) Sursa: Justiþiarul

marii din Ministerul Transporturilor vor spune cu satisfacþie cã, printr-o asemenea mãsurã, s-au economisit zeci de milioane de lei, bani numai buni sã întregeascã fondul de corupþie al unui astfel de departament, unde, în ultimii 27 de ani, s-a furat ca-n codru. Nimeni nu va aminti numele unui singur om ucis de tren. Bariera CFR, bariera dintre viaþã moarte, a dispãrut, ºi nimeni nu catadicseºte sã o repunã în funcþiune, deºi azi, în epoca electronicii, o asemenea stavilã ar putea fi dirijatã prin telecomandã, din fiecare garã. Norocul nostru, dacã putem vorbi de aºa ceva, este cã, în România, trenurile de cãlãtori, ca ºi cele de marfã circulã rar. Ce ne-am face dacã traficul nostru feroviar s-ar derula în ritmuri occidentale? Probabil cã fiecare garã ar trebui dotatã cu o ambulanþã, mult mai costisitoare decît o amãrîtã de barierã.

Prin foc ºi parã


Pag. a 15-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei Sãptãmâna patimilor (23-28 iunie 1940). Cedarea Basarabiei ºi a nordului Bucovinei (3) Întrucît, la 23 iunie, V.M. Molotov l-a informat pe ambasadorul german la Moscova, contele von der Schulenburg, cã U.R.S.S. va cere României sã-i cedeze Basarabia ºi Bucovina (toatã Bucovina!), este de presupus cã decizia de a adãuga ºi Bucovina pe lîngã Basarabia a fost luatã între 21 ºi 23 iunie. Comunicarea fãcutã de Molotov diplomatului german - cã guvernul sovietic era hotãrît sã recurgã la forþã dacã era necesar - a produs nervozitatea pãrþii germane. Pentru economia de rãzboi a Reichului, livrãrile de petrol ºi cereale din România erau esenþiale. Cum sã duci un rãzboi al motoarelor - aºa cum era rãzboiul-fulger - fãrã carburant? Un rãzboi sovieto-român putea perturba livrãrile de petrol din România sau afecta grav zona petroliferã. Pe lîngã acest aspect, Hitler a fost iritat de cererea sovieticã privind Bucovina. Führer-ul înþelegea art. 3 din Protocolul adiþional secret ca referindu-se strict la Basarabia ºi percepea revendicarea Bucovinei ca prima depãºire de cãtre Stalin a limitelor teritoriale fixate sferei de interese a U.R.S.S. prin acordurile germano-sovietice din august-septembrie 1939. În rãspunsul guvernului german se preciza cã problema Bucovinei este „ceva nou“, altfel spus, o problemã neabordatã în discuþiile bilaterale anterioare. Faþã de poziþia germanã, Stalin, pentru a veni în întîmpinarea poziþiei germane, a restrîns revendicarea la nordul Bucovinei, decizie comunicatã de Molotov lui Schulenburg la 26 iunie. În nota ultimativã sovieticã din 26 iunie adresatã României, U.R.S.S. cerea „restituirea“ Basarabiei ºi reclama nordul Bucovinei,

ca fiind locuit de ucrainieni, ºi ca o compensaþie neîndestulãtoare - pentru cei 22 de ani de ocupaþie româneascã a Basarabiei! Guvernul român a avut prevederea sã dea o astfel de formulare în rãspunsul la cea de-a doua notã ultimativã sovieticã încît sã nu legalizeze, din punctul de vedere al dreptului internaþional, raptul teritorial sãvîrºit de U.R.S.S.: „Guvernul român, pentru a evita gravele urmãri pe care le-ar avea recurgerea la forþã ºi deschiderea ostilitãþilor în aceastã parte a Europei se vede silit (s.n.) sã primeascã condiþiile de evacuare specificate în rãspunsul sovietic“. La 29 iunie, tancurile sovietice au intrat în Þinutul Herþa, care nu fãcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, ci din Vechiul Regat, mai exact din judeþul Dorohoi, aºadar, el nu figura în nota ultimativã sovieticã din 26 iunie 1940. S-a aflat sau nu Herþa pe harta însoþitoare a notei ºi pe care ministrul României a crezut cã este mai bine sã nu o ia cu el în noaptea de 26/27 iunie? (Harta luatã de Gheorghe Davidescu, la 29 iunie, ºi publicatã în acea zi în presa sovieticã, hartã unde Herþa intra în frontierele sovietice, putea fi una substituitã.) Rãmîne sigur faptul cã militarii sovietici care au intrat la Herþa, la 29 iunie, au declarat, dupã un incident în urma cãruia au fost uciºi ºi rãniþi mai mulþi militari români, cã „au greºit cã au mers pînã la Herþa“. În urma instrucþiunilor primite de la Bucureºti, Gheorghe Davidescu i-a semnalat lui Molotov incidentul de la Herþa ºi a subliniat cã este vorba de „un vechi teritoriu românesc aparþinînd României încã înainte de rãzboiul din 1914“. Cã la

Parcã spuneaþi cã i-a omorît Mareºalul (2) Un alt argument la cele menþionate în numãrul trecut este ºi dosarul ce a aparþinut Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri al României C.B.B.T. - secþia militarã, intitulat „Evidenþa lucrãrilor cu rezoluþiile domnului Mareºal. Limitele cronologice ale dosarului sînt, 30 martie 1942 - 1 ianuarie 1944 ºi se pãstreazã la Arhiva Naþionalã a Republicii Moldova, Fondul.706 - Administrarea Basarabiei, Bucovinei ºi Transnistriei. Dosarul conþine trei pãrþi: - Chestiunea (sau problema - n.n. Al.M.), Rezoluþia Mareºalului ºi unde s-a îndrumat. Vã propunem sã luaþi cunoºtinþã cu problema înregistratã la numãrul 20 pagina 17, dupã care urmeazã rezoluþia Mareºalului Ion Antonescu: „Ministerul Lucrãrilor Publice raporteazã cã Direcþia C.F.R. i-a fãcut cunoscut cã, printre mãrfurile ce s-au transportat de la Odessa în ultimul timp, au sosit la diferite gãri din Bucureºti ºi pe adresa a diferiþi particulari, monumente de piatrã din cimitirul israilit din Odessa ºi vîndute; de cãtre Municipiul Odessa s-a dispus ca predarea acestor monumente sã fie opritã ºi ele sã fie depozitate în magaziile C.F.R.“. - Rezoluþia Mareºalului: „Este o profanare. Un act odios ºi necugetat, care poate avea consecinþe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria sã facem o operã de oameni civilizaþi, nu de devastare. Sã fie totul retrimis la Odessa, în contul ticãloºilor care au pus la cale aceastã odioasã faptã. Vor plãti imediat toate cheltuielile care s-au fãcut ºi se vor mai face. Execuþie Ministerul Lucrãrilor Publice. Dacã nu vor plãti, sã fie imediat trimiºi în lagãr un an ºi sã li se confiºte partea corespunzãtoare din avere. Aspre observaþii prin Guvernator, acelora din Administraþia Transnistriei cu concursul cãrora s-a putut comite aceastã infamie. G-ralul Potopeanu sã împiedice pe viitor asemenea acte ºi sã repare ceeace eventual s-a comis. Va discuta cu mine“. Comentariile sînt de prisos. Totuºi, cititorul, în textul acestei rezoluþii a observat fraza „dacã nu vor plãti, sã fie imediat trimiºi în lagãr“, care este o dovadã cã indiferent de naþionalitate, persoana care a sãvîrºit o infracþiune era trimisã în lagãr; fie român, ucrainian, evreu sau þigan. Era pedepsit infractorul. Fãrã îndoialã cã au existat ºi o mulþime de excepþii, greºeli, crime ºi masacre. A fost rãzboi.

A fost cel mai sîngeros rãzboi pe care l-a cunoscut omenirea. Este binecunoscut faptul cã concepþia de comunism are naþionalitate, cã în 1940 cînd în Chiºinãu ºi în celelalte localitãþi din Basarabia au „intrat“ (de citit ocupat - n.n. Al.M.) armatele sovietice, majoritatea populaþiei de origine evreiascã i-a întîlnit cu nespusã bucurie ºi entuziasm. Dupã rãsturnarea situaþiei ºi revenirea României în graniþele ei fireºti, atitudinea populaþiei minoritare respective a devenit ostilã, iar în multe cazuri duºmãnoasã, unii lãsaþi de sovietici cu misiuni speciale de spionaj ºi tot felul de provocaþii. Astfel în „Lista Centrului de partid, aruncat pe teritoriul Moldovei“ de autoritãþile sovietice din 9 persoane trimise, ºase erau evrei, membri ai partidului comunist român, un rus, un ucrainian ºi un „moldovean“ pe nume Maslov Iacov Mitrofanovici, care pînã la rãzboi avea funcþia de secretar al C.R. Slobodzia al U.L.C.T.M. Cei ºase erau: - Scvorþov Mihail Iacovlevici, nãscut în 1908, cu ultimul loc de muncã - ºef al Direcþiei cadre al Narcomatului de finanþe a R.S.S.M., cunoscãtor al limbilor rusã, românã, francezã, germanã, evreiascã (aºa-i în document), „aruncat” cu documente false cu pseudonimul Stropºa Semion Iacovlevici; - Morghenºtein Izraili Marcovici, nãscut în anul 1903, ultimul loc de muncã - funcþia de preºedinte al executivului orãºenesc Soroca, cunoscãtor al limbilor rusã, ucrainianã, românã ºi evreiascã (aºa-i în document, probabil ivrit - n.n. Al.M.), cu documente false, pseudonimul Mariuþan Dmitrii Antonovici; - Boguslavschii Iacov Tovievici, nãscut în 1907, fost funcþionar la fabrica de piele din Chiºinãu, cu documente false cu pseudonimul Kvitco Mihail Iosifovici, cunoscãtor al limbilor rusã, evreiascã, francezã, germanã, românã; - Bruhis Sruli Pincusovici, nãscut în anul 1904, ultimul loc de muncã - director adjunct responsabil pentru secþia politicã al FZO din oraºul Chiºinãu cu documente false cu pseudonimul Kurnosov Efim Stepanovici, cunoscãtor al limbilor rusã, evreiascã, românã, germanã; - Grinberg Ester Srulievna, nãscutã în anul 1914, cu ultimul loc de muncã la redacþia gazetei „Moldova Socialistã“, care ºtia rusa, evreiascã,

Moscova existau îndoieli în privinþa ocupãrii Þinutului Herþa o dovedeºte - în opinia noastrã faptul cã, la 30 iunie, Statul Major General sovietic a cerut ºefului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, sã transmitã, pînã la orele 14, „evaluarea însemnãtãþii raionului Herþa din punct de vedere militar ºi economic“. Rãspunsul a fost cã „Herþa nu are o însemnãtate deosebitã din punct de vedere economic. Din punct de vedere militar, raionul Herþa, prin dispunerea sa pe malul de sud al rîului Prut, ocupã o poziþie de comandã asupra raionului Novoseliþa (staþie de cale feratã), constituie un nod de drumuri ºi un punct întãrit. De aceea, este necesar ca raionul Herþa sã se afle în mîinile noastre“. Rãspunsul lui N.F. Vatutin a pecetluit soarta Þinutului Herþa! Dictatul de la Moscova (cãci în capitala sovieticã a avut loc un dictat similar celui care avea sã se desfãºoare la Viena, la 30 august 1940) a smuls României Basarabia, nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa. S-a consumat, astfel, prima fazã a lichidãrii României Mari. În memoriile sale, Ion Negoiþescu scrie cu dreptate, referindu-se la prãbuºirea României Mari în iunie-septembrie 1940: „Dacã astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui rãzboi pierdut, situaþia nu ar fi fost atît de groaznicã. Umilinþa suferitã avea sã aibã consecinþe fatale pentru sufletul naþiei. A nu fi luptat nici în Rãsãrit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic ºi tragic trebuie neapãrat sã-ºi spunã cuvîntul, aveam s-o plãtim scump, în straturile morale, vreme de generaþii“. Plãtim ºi astãzi! Sfîrºit Acad. FLORIN CONSTANTINIU (Revista „Art-Emis“) franceza, româna, cu documente false, pseudonimul Dobrovoliscaia Natalia Ivanovna; - Grinman Isaac Iosifovici, ultimul loc de muncã - redacþia gazetei „Moldova Socialistã“ din Chiºinãu, cunoscãtor al limbilor rusã, evreiascã, germanã, francezã, cu documente false, pseudonimul Vlasov Zaharii Vasilievici. Cititorul, probabil, intuieºte cã aceºti paraºutiºti au fost aduºi din U.R.S.S, iar ultimele locuri de muncã ale acestora au fost în aºa numita R.S.S.M. Acest lucru înseamnã cã în 1941, cînd Ion Antonescu a ordonat trecerea Prutului, numiþii funcþionari poligloþi „s-au retras“ în U.R.S.S., iar dupã o oarecare pregãtire au fost „aruncaþi“ în Moldova pentru a îndeplini misiunile speciale sovietice împotriva Statului Român. Care ar putea fi atitudinea autoritãþilor române faþã de spionii Moscovei? Cred cã în cazul dat, nu mai conteazã de ce naþionalitate sînt ei! Probabil cã ºi în cazul dat Conducãtorul Statului a luat mãsurile cuvenite, deoarece grupa de spionaj a dispãrut fãrã urmã la marginea pãdurii în apropierea satului Bravicea, raionul Orhei, unde a fost aruncatã în noaptea de 24 spre 25 septembrie 1941 dintr-un avion sovietic venit din localitatea Pocrovsc, regiunea Dnepropetrovsc (vezi Scrisoarea secretã a secretarului C.C. al P.C.(b) din Moldova N. Salogor din 27.06.1946 adresatã ministrului K.G.B. a R.S.S.M., Mordoveþ). Am prezentat doar un singur exemplu, din miile care ar putea fi aduse din documentele aflate în fondurile arhivistice ale principalelor arhive din Republica Moldova, care confirmã complicitatea multor reprezentanþi ai minoritãþii evreieºti din Basarabia la „lupta în ilegalitate“ împotriva statului român. Din astfel de motive, ºi nu numai, cei arestaþi erau trimiºi în lagãre de muncã. Unii istorici, care încã se mai aflã în slujba caracatiþei roºii, încearcã sã punã semnul egalitãþii dintre lagãrele de muncã sau ghetouri din Basarabia ºi Transnistria cu lagãrele de concentrare naziste din Germania, Polonia etc., dar nu prea reuºesc, fiindcã ar fi o aberaþie sã faci asemenea comparaþii! Sfîrºit ALEXANDRU MORARU, 23 decembrie 2016, Chiºinãu (Text reprodus din lucrarea „Secretele istoriei cu Alexandru Moraru“)


Pag. a 16-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (2) Vedenia evlaviosului Dimitrie din Stratonio (2) Coborînd mai jos, am ajuns într-un þinut putred ºi murdar, plin de duhoare nesuferitã, unde locuia mulþime de oameni cu înfãþiºãri foarte triste. Am întrebat ce fel de oameni sînt aceºtia ºi cãlãuza mea mi-a spus cã sînt evreii care n-au crezut în Hristos. Am înaintat ºi am gãsit un loc ºi mai mizerabil, în care oamenii erau foarte mici, ca niºte copilaºi mici ºi ca niºte viermi, ºi înotau prin mocirlã. L-am întrebat pe cãlãuzitorul meu ºi mi-a spus cã aceºtia sînt turcii, toþi oamenii eretici ºi care nu þin dreapta credinþã. Acolo am recunoscut ºi mulþi þigani pe care-i ºtiam din viaþa pãmînteascã ºi feþele lor erau vinete. Dupã ce am ieºit de acolo, am cutreierat ºi alte þinuturi asemãnãtoare ºi chiar ºi mai urîte, pline de oameni eretici sau de alte credinþe - atei, idolatri ºi diferite alte neamuri. Am întrebat: Domnul meu, acesta este iadul despre care se spune în Evanghelie? Nu, acestea sînt locuri provizorii, pînã la A Doua Venire a lui Hristos. Trebuie sã ºtii cã iadul este unul, dar chinurile ºi pedepsele din el sînt multe, la fel cum ºi în împãrãþia Cerurilor fiecare primeºte lãcaºul sãu slãvit în funcþie de truda pocãinþei ºi de lucrãrile virtuþii pe care le-a sãvîrºit în lume.

Carte de cãpãtîi (2) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!” Proorocul Isaia din vechime a vestit minunea întrupãrii: „Iatã, Fecioara va purta în pîntece ºi va naºte Fiu ºi-L vor chema cu numele de Emanuel (care se tîlcuieºte: Cu noi este Dumnezeu)” (Isaia 7, 14 ºi respectiv Matei 1, 23). Aceastã întrupare din Fecioarã este o mare tainã. Dar oare îi este ceva cu neputinþã lui Dumnezeu? De-a lungul veacurilor, în mijlocul poporului ales, Dumnezeu face minune dupã minune. Moise aruncã un toiag care se preface în ºarpe, Marea Roºie se desparte în douã lãsînd sã treacã poporul prin mijlocul ei ca pe uscat, toiagul lui Aaron a odrãslit, din stînca din pustiu izvorãºte apã, soarele s-a oprit, întregul popor iudeu rãtãceºte prin pustiu 40 de ani ºi totuºi Dumnezeu le trimite manã spre a-i hrãni, zidurile Ierihonului au cãzut, Ilie înviazã copilul vãduvei, aprinde jertfele cu foc din cer, face sã nu mai plouã timp de 3 ani ºi ºase luni. Naºterea unor copii în familii de oameni bãtrîni, trecuþi fiziologic de posibilitatea maternitãþii ºi paternitãþii, în care sfinþenia este o moºtenire transmisã, din tatã în fiu, pregãteºte ºi anunþã naºterea Mîntuitorului. Aºa se naºte Sfînta Fecioara Maria, din doi pãrinþi bãtrîni, care totuºi nu încetau sã se roage pentru dobîndirea unui copil, fãgãduind cã-1 vor încredinþa Domnului, aºa cum fãcuse o altã Ana mai înainte - mama lui Samuel, proorocul ºi judecãtorul de mai tîrziu al lui Israel. Sfînta Fecioarã a intrat în lume purtînd asemeni celorlalþi muritori pãcatul strãmoºesc (separarea omului de Dumnezeu prin cel mai mare pãcat: neascultarea) ºi numai datoritã sfinþeniei moºtenite ºi prin virtutea ei a biruit blestemul primordial ºi s-a fãcut „vas ales“ vrednic de a primi pe Dumnezeu. În lume, o altã familie binecuvîntatã cu un copil deosebit a fost familia patriarhului Avraam ºi a soþiei sale Sara, care pentru sfinþenia lor ºi rugãciunile stãruitoare au dobîndit pe Isaac, precum ºi familia preotului Zaharia ºi a soþiei sale Elisabeta, care, de asemeni, bãtrîni fiind, l-au dobîndit pe Ioan Botezãtorul, înaintemergãtorul, martorul ºi mãrturisitorul lui Iisus. Sfîntul Ioan a fost cel care a propovãduit în pustiul Iordanului, chemînd lumea la ascultare, smerenie ºi pocãinþã, pregãtind calea lui Iisus ºi tot el este cel care astãzi mãrturiseºte în pustiul sufletului omenesc, lipsit de cunoaºterea lui Dumnezeu. Pentru tot neamul omenesc Sfînta Fecioara Maria ºi Sfîntul Ioan Botezãtorul sînt cei mai puternici mijlocitori ºi rugãtori ai noºtri înaintea lui Dumnezeu, pentru mîntuirea noastrã. Dacã strãmoºii noºtri s-au lepãdat de Dumnezeu prin vorbe ºi fapte, pentru fericirea noastrã proprie ar trebui mãcar acum sã ne curãþim sufletele - aºa cum ne spãlãm hainele - ºi, cu inima deschisã, sã-L primim pe Mîntuitorul. El vrea sã ne ajute sã ne descoperim dumnezeirea proprie, cãci sîntem „chip dupã chipul Lui” (Facere 1, 26-27).

În vreme ce cãlãuza îmi spunea acestea, am auzit venind din fundul acelei rîpe vocea unui diavol mizerabil, însoþitã de o duhoare nesuferitã. Eu m-am speriat aºa de tare, încît am încercat sã mã ascund în braþele îngerului meu pãzitor. L-am întrebat: Ce voce este aceasta ºi de unde vine aceastã duhoare, domnul meu? Cel ce strigã ºi rage este iadul cel nesãtul, care-i primeºte pe toþi necredincioºii, ereticii, pãcãtoºii nepocãiþi ºi pe toþi oamenii rãi. ªi în timp ce vocea aceea înfricoºãtoare mã asurzea, m-am aflat în casã. Mi-am vãzut trupul mort, urît ºi rece ºi nu voiam sã mai intru în el. Cãlãuzitorul meu însã m-a bãgat cu forþa ºi atunci am simþit durere groaznicã ºi mi s-au cutremurat toþi nervii, articulaþiile ºi oasele”. Vedenia lui Dimitrie se dovedeºte cã este adevãratã ºi din faptul cã, la douã zile dupã aceea, vecinul lui, Nicolae, deºi stãtea foarte bine cu sãnãtatea, pe neaºteptate s-a îmbolnãvit ºi a murit. Astfel, toate pregãtirile de înmormîntare pe care le fãcuserã pentru Dimitrie au fost folosite pentru înmormîntarea lui Nicolae. Prin faptul acesta s-a împlinit ºi cuvîntul acelei voci dumnezeieºti, care a zis: „Nu þi-am spus sã-l aduci pe acesta, ci pe vecinul sãu, Nicolae”. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viþa de dincolo“) Au existat oameni care L-au vãzut pe Dumnezeu în Lumina Sa necreatã, pãtrunºi fiind de harul dumnezeiesc: Moise, Ilie, Sfinþii Apostoli, Saul pe drumul Damascului, bãtrînul preot Simeon, precum ºi în zilele mai aproape de noi Sfîntul Serafim de Sarov ºi indianul creºtinat Sundar Singh. Omul a fost creat „suflet viu” (1 Corinteni 15, 45), format din trup ºi suflet - duh. Prin învierea lui Iisus ni s-a arãtat cã viaþa nu este îngrãditã într-o închisoare de oase - trupul - ci, prin coborîrea în iad ºi biruirea morþii, ni s-a dat certitudinea cã viaþa va continua ºi aceea va fi viaþa adevãratã, cea de veci, prin Dumnezeu ºi împreunã cu Dumnezeu. Doar datoritã faptului cã vedem trupul ºi nu sufletul sîntem tentaþi sã-i acordãm o atenþie deosebitã, uitînd cã de fapt nu vedem decît lucrurile mici, fãrã importanþã. Trupul este o iluzie, este îmbrãcãmintea sufletului. Foarte mulþi dintre noi ne îngrijim de nevoile trupeºti, iar de suflet nici nu mai ºtim cã existã! Credem cã dacã ne îndestulãm ºi ne satisfacem poftele trupeºti, vom fi fericiþi. Astfel devenim nepãsãtori faþã de adevãratele valori ºi facem abstracþie de ceea ce este mai important în fiecare dintre noi: comoara nepreþuitã - sufletul. Ispita satanei persistã: cu ce a ademenit pe Iisus în pustiu, ne ademeneºte ºi pe noi în continuare: viaþa înseamnã mîncare, bãuturã, veselie, dorinþa de stãpînire: „Dacã eºti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sã se facã pîini” (Matei 4, 3). De asemenea: „L-a mai dus pe un munte foarte înalt ºi I-a arãtat toate împãrãþiile lumii ºi slava lor” (Matei 4, 8), promiþîndu-I-le dacã i se va închina. Dar Iisus, deºi dupã 40 de zile de post, nu se lasã robit de materie, subordoneazã trupul sufletului pentru cã altfel pecetluia starea de cãdere a omenirii ºi a arãtat un adevãr fundamental: „Scris este: Nu numai cu pîine va trãi omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). Cîþi dintre noi nu au trãit acest adevãr pe propria piele?! Nu þi s-a întîmplat niciodatã în viaþã sã realizezi cã avînd ce þi-ai dorit material ºi pierzînd ceva la care þineai sufleteºte, nu îþi mai gãseºti nici un sens, nici o raþiune de a exista? Abia în acele momente ne dãm seama cît de fragili sîntem în faþa vieþii ºi mai ales în faþa lui Dumnezeu. Ce am mai da toatã averea din lume pentru a ne recãpãta sãnãtatea pierdutã sau pe cineva drag, pe care l-am neglijat în goana noastrã nebunã dupã materie! Ca fiinþã umanã avem de învãþat o lecþie extrem de importantã: iubeºte din tot sufletul tot ceea ce te înconjoarã, dar sã nu te ataºezi de materie, pentru cã-þi va fi foarte greu sã te desprinzi! Cufundaþi în grijile lumeºti uitãm cã Dumnezeu existã, de multe ori chiar îl ignorãm, îi contestãm omniprezenþa. Eroarea omenirii este aceeaºi de acum 2.000 de ani: ne rugãm în bisericã, dar în inimã ne îndoim. Cãutãm instinctiv adevãrata fericire, dar nu ºtim unde ºi cum s-o gãsim, nu ºtim cum aratã, pentru cã, deºi ne proclamãm creºtini, nu-L cunoaºtem pe Dumnezeu chiar dacã-L vedem alãturi de noi. Cuvintele Sfîntului Ioan Botezãtorul se potrivesc la fel de bine ca în vremea lui Irod: „În mijlocul vostru Se aflã Acela pe Care voi nu-L ºtiþi “ (Ioan 1, 26). ªi acesta trebuie sã fie un semnal de alarmã!

Am vorbit cu Dumnezeu... Am vorbit cu florile Sã-mi lase miresmele, Mi-au arãtat zorile ªi toate culorile...

Am vorbit cu muntele Sã îi vãd piscurile, ªi-am zãrit pãdurile Cu toate izvoarele... Am vorbit cu soarele Ca sã-i vãd hotarele, Mi-a arãtat stelele – Toate dimineþile... Am vorbit cu mãrile Sã le vãd limanele, Mi-au arãtat zãrile ªi toate malurile... Am vorbit cu Tatãl Sfînt – Care-i cel mai viu veºmînt? Lumina sufletelor – Bucuria sfinþilor! Am vorbit cu Duhul Sfînt – Sã vãd pacea pe pãmînt... El mi-a dat Biserica, ªi am strigat evrica! Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Iedera

Iedera mi-a bãtut la fereastrã, zicînd: creºteam pe-aici, fãrã sã vreau am aruncat o privire în chilia ta, ºi L-am vãzut pe Iisus singur rugîndu-Se în Grãdina Ghetsimani – ceilalþi dormeau... Lasã-mã dar sã intru ºi eu, sã-L apãr de vînzãtorii lui Dumnezeu! Preot ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

Planuri Noi toþi facem planuri. Unul se gîndeºte la profesia pe care vrea sã o exercite dupã terminarea ºcolii, un altul îºi plãnuieºte pensionarea. Între aceste douã puncte este o viaþã plinã de planuri pentru familie, muncã ºi timp liber. Toate acestea nu sînt rele; viaþa noastrã nu trebuie sã se scurgã fãrã planuri ºi fãrã o þintã. Dar întrebarea decisivã este cum ne descoperim ºi ne atingem scopurile. Nimeni dintre noi nu poate vedea viitorul. ªi adeseori nici nu ºtim care scopuri concrete sînt bune pentru noi. De aceea trebuie sã-L rugãm, pentru a ne sfãtui, pe acela care singur ºtie ce va fi mîine. În rugãciune putem sã-L rugãm pe Dumnezeu ºi Tatã pentru cãlãuzirea în toate planurile noastre. Ca ajutor ºi îndrumãtor, El ne-a dat Cuvîntul Sãu. În el gãsim multe indicaþii practice pentru viaþa noastrã. De exemplu, în cartea „Proverbe“ sînt schiþate multe principii care ne uºureazã deciziile de zi cu zi. Dacã întrebãm care este voia lui Dumnezeu ºi ne îndreptãm dupã ea, Dumnezeu ne va face sã reuºim în intenþiile noastre. În toate planurile noastre trebuie sã avem în vedere cã nici mãcar nu ºtim dacã mîine mai sîntem în viaþã. Dar aceastã nesiguranþã nu trebuie sã ne neliniºteascã. Cine se încrede în Dumnezeu poate avea în vedere ºi acest aspect în planurile sale ºi sã se încreadã deplin în conducerea plinã de înþelepciune a Tatãlui Ceresc. Cu faptele noastre rele îl alungãm ºi-L rãstignim cu fiecare greºealã a noastrã, dar El, în bunãtatea Sa nemãrginitã, nu ne judecã. Doar cu un suspin ºi un „Doamne, iartã-mã!” spus din adîncul inimii ne recãpãtãm locul în braþele Lui. El ne primeºte precum îl primeºte pãrintele pe fiul risipitor, bucurîndu-Se cu fiecare revenire a noastrã din pãcat. Singurele care ne judecã sînt faptele ºi vorbele noastre. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 17-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Ungaria pregãteºte o campanie împotriva Trianonului, a Vestului, a vecinilor Guvernul lui Viktor Orban pregãteºte minuþios o strategie de contracarare a acþiunilor României pentru a marca Marea Unire În România, ultimele luni au fost marcate de dezbaterile privind strategia pentru cele 6 luni în care Bucureºtiul va deþine preºedinþia Consiliului UE, la începutul anului 2019. Însã pînã atunci, România va mai avea de marcat un moment simbolic – Centenarul Marii Uniri. În iulie 2016, a fost creat un Departament Centenar în cadrul aparatului de lucru al premierului, ºeful sãu a demisionat dupã schimbarea guvernului, a fost înlocuit, însã bugetarea este încã una cu probleme. În Ungaria vecinã a luat naºtere un departament special, ,,Trianon 100”, care a început sã contracareze acþiunile pregãtite de România pentru anul 2018. Deºi are o influenþã aparent în scãdere la Bruxelles, Guvernul Viktor Orban poate beneficia de susþinerea Rusiei lui Vladimir Putin ºi de influenþa comunitãþii maghiare din SUA în planurile sale pentru 2018. Suficiente motive pentru ca guvernul de la Bucureºti sã fie extrem de vigilent. Mai jos, cîteva fragmente din articole de presã din Ungaria dedicate Trianonului, extrase din analiza „O nouã declaraþie de rãzboi: «Dreptate pentru Ungaria!»“, a Evei Balogh, istoric maghiar fugit din Ungaria în 1956, licenþiatã la Universitatea Yale, comentatoare a vieþii politice ungare la site-ul sãu, hungarianspectrum.org.

Vecinii Ungariei, numiþi „hiene“ Ideea generalã ce transpare din articolele despre Trianon este cea conform cãreia Ungaria este victima nevinovatã a acelor popoare pe care conducãtorii regatului le-au lãsat sã se aºeze în þarã de-a lungul istoriei. Interpretarea ar fi cã aceste popoare aveau toate drepturile înainte de 1918 ºi cã nu a fost nici o clipã ameninþatã continuitatea existenþei lor. Aceeaºi interpretare este valabilã ºi pentru zilele noastre. Un articol publicat de „Magyar Idok“, în care membrii Micii Antante (România, Cehoslovacia, Iugoslavia) sînt consideraþi „hiene“, aratã cã, acum, Ungaria este înconjuratã de vecini la fel ca antimaghiarii în urmã cu o sutã de ani, ºi cã Ungaria este tratatã la fel de nedrept ca în urmã cu un secol. Interesant este mesajul de forþã trimis de autorul articolului, Gyorgy Pilhal – care nu este unul împotriva vecinilor, ci împotriva Europei, vizate fiind cotele de imigranþi impuse Ungariei. „Vreþi sã inundãm cu imigranþi aceastã rãmãºiþã mutilatã ºi însîngeratã a þãrii? Nu, nu. Niciodatã!“.

„Custozii unor teritorii furate“ Vestul, mai puþin vecinii Ungariei, este vinovat pentru Trianon. Aceasta este ºi viziunea fiului lui Gyorgy Pilhal, jurnalist la „Pesti Sracok“. Vecinii Ungariei nu ar fi decît „custozii unor bunuri furate“. Adevãraþii vinovaþi sînt puterile vestice, nucleul UE de astãzi. „Vestul ne-a amputat mîinile ºi picioarele ºi ne-a aruncat între vecinii ostili de astãzi. Vestul este Trianonul. Ei nu ºi-au cerut

Emmanuel Leroy: Brexit, Trump, Fillon! Un fir conductor? (3) Sã începem cu Brexit-ul (3) Însã convingerea mea este cã iniþial geografia, apoi istoria, dupã care descoperirea treptatã a voinþei nestãpînite a anglo-saxonilor de a-ºi subjuga ultimul popor liber de pe continentul eurasiatic l-au determinat pe Vladimir Putin, iar alãturi de el - majoritatea poporului rus, sã conºtientizeze adevãratele mize, acesta începînd sã elaboreze o alternativã la ideologia occidentalã. A se vedea la acest subiect remarcabilul articol al lui Aleksandr Dughin asupra cezarismului. Aceastã deºteptare a Marii Rusii ºi formidabila modernizare a armatei ruse, realizatã doar într-un deceniu, a temperat speranþele anglo-saxonilor ºi neoconservatorilor de a-ºi înfãptui cucerirea militarã a lumii într-o scurtã perioadã de timp prin impunerea presupusei lor superioritãþi tehnologice. Ce legãturã ar avea toate aceste întîmplãri cu Brexitul? Ei bine, pur ºi simplu atunci cînd Sistemul se izbeºte de o rezistenþã pe care n-o poate învinge, acesta uti-

iertare, nu au încercat sã-ºi îndrepte pãcatele ºi sã reducã pagubele“. Acelaºi mesaj împotriva Vestului ºi din partea jurnalistului naþionalist Istvan Stefka. El considerã cã peste Ungaria se va abate un al doilea Trianon, pus la cale de George Sörös, care este „Bel Kun, Gyorgy Lukacs, Oskar Jaszi ºi Mihaly Karoly la un loc“, o referire la liderul de facto al Republicii Sovietice Ungare din 1919, la miniºtrii acesteia ºi la liderii Primei Republici Ungare, din acelaºi an. Acum, „nu cu arme, ci prin uneltiri, minciuni, infamie, influenþã financiarã ºi finanþarea duºmanilor interni“, Sörös ºi cei ca el vor sã punã mîna pe destinele Ungariei, considerã jurnalistul amintit.

Poziþia guvernului: „Dreptate pentru Ungaria“ Iatã însã ºi o poziþie oficialã a Guvernului de la Budapesta, exprimatã de Janos Lazar, ºeful Cancelariei premierului Viktor Orban, considerat al doilea cel mai puternic politician din Ungaria. Mesajul de mai jos a fost transmis în cadrul unui discurs þinut de Janos Lazar în 3 iunie a.c. ºi se adreseazã, din nou, în special liderilor de la Bruxelles, nu doar vecinilor Ungariei. „Este timpul ca vecinii noºtri ºi liderii Europei sã recunoascã urmãtoarele ºi sã-ºi revizuiascã politicile în consecinþã: naþiunea ungarã este victima Trianonului ºi nu se aflã la originea tratatului.“ (…) „Naþiunea ungarã trebuie sã primeascã, dacã nu reparaþii materiale, atunci mãcar unele morale, pentru cea mai mare nedreptate din istoria lumii“. (…) „Noi nu vrem sã modificãm frontierele ºi, mai cu seamã, nu vrem tensiuni etnice… noi rãzboaie în Europa… dar asta nu înseamnã cã vom tolera provocãrile, violarea repetatã a sensibilitãþii noastre naþionale pentru încã o sutã de ani. Da, putem spune ºi acum «Dreptate pentru Ungaria!»“, adicã sloganul revizionist de dupã 1929. Hungarianspectrum mai trece în revistã o soluþie antiTrianon din partea lui Szilard Nemeth, vicepreºedintele partidului lui Viktor Orban: un teritoriu aparþine celor care îl locuiesc, prin urmare, ungurii trebuie sã lupte pentru modificarea balanþei demografice în bazinul carpatic. Este o ideea lansatã de unii istorici maghiari, aceea de a lua Ungaria înapoi fãcînd mulþi copii.

Strategie electoralã ºi nu numai Desigur, mesajele naþionaliste transmise de presa ungarã, controlatã în mare mãsurã de Guvernul Orban, vizeazã electoratul radical de dreapta, în vederea alegerilor parlamentare din primãvara anului viitor. Se mai adaugã ºi cei circa 700.000 de etnici maghiari din statele vecine, care au drept de vot, graþie legislaþiei trecute de acelaºi Guvern Orban. Cã jurnaliºtii ºi politicienii ungari încearcã sã conteste Tratatul de la Trianon este un lucru de înþeles, la fel ºi lupta premierului Orban cu instituþiile europene, ce par sã acþioneze în concert cu noi forþe politice proeuropene, care iau naºtere acum în Ungaria pe un scenariu vizibil ºi în România, ºi în Polonia. Însã aceasta nu înseamnã cã guvernul de la Budapesta are în colimator doar Vestul european în ceea ce priveºte Trianonul. Prinsã în lupta anticorupþie, cu ordonanþele, în dezbateri privind biserica ºi drepturile minoritãþilor sexuale, România nu ar trebui sã uite de aceastã mizã, deloc una exclusiv simbolicã. CÃLIN MARCHIEVICI (,,Cotidianul.ro”) lizeazã cãi ocolite pentru a-ºi atinge scopurile. Luînd act de superioritatea militarã rusã faþã de tehnologia occidentalã, inclusiv faþã de cea americanã, el a revenit la ceea ce ºtie sã facã mai bine, adicã la ingineriile financiare ºi la ceea ce City-uP a început sã facã prin intermediul DST-ului. Pentru a înþelege mai bine logica sistemului, trebuie sã avem mereu în minte cã oligarhia, Noua Ordine Mondialã, clasa superioarã mondialã, iniþiaþii, marea finanþã, numiþi-i cum doriþi, urmãresc în permanenþã acelaºi scop, ºi asta de secole, generaþie dupã generaþie: a obþine controlul total al întregii umanitãþi. Aºadar, Brexitul trebuie vãzut nu ca o eliberare a unui popor din ghearele mondializãrii, ci pur ºi simplu ca o pauzã sau mai curînd o reorientare a strategiei adevãraþilor emiþãtori de ordine. Am putea împinge presupunerile noastre ºi mai departe, imaginîndu-ne, de exemplu, cã afacerea murdarã Strauss-Kahn de la hotelul „Sheraton”, din New York, în 2011, a scos în vileag premisele a ceea ce vedem sã se manifeste la ora actualã într-o manierã mult mai clarã. (va urma) Traducere IURIE ºi OANA ROªCA, decembrie 2016 (Text reprodus din volumul „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, apãrut la Editura „Mica Valahie“)

Hillary Clinton nu s-a împãcat nici acum cu ideea cã a pierdut alegerile din 2016, aducînd acuze Comitetului Naþional Democrat ºi declarînd cã nu a obþinut nimic de la Partidul Democrat ,,falit”, condus de Barack Obama timp de 8 ani. Deºi îi înþeleg frustrarea, colegii de partid considerã, însã, cã ,,totul are o limitã” ºi îi cer fostei prezidenþiabile sã iasã din lumina reflectoarelor, pentru a permite unei noi generaþii de lideri democraþi sã se afirme.

Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (6) Rezultatele pozitive ale Conferinþei S-a apreciat cã au fost considerabile, astfel: * ea a putut stabili un mod de conduitã care sã asigure relaþiile stabile ºi echitabile între statele participante; * a elaborat un vast program de acþiune în domeniile de interes înscrise pe agenda ei; * a asigurat, într-o formã incipientã, continuitatea procesului paneuropean; * a inaugurat ºi a consacrat norme de procedurã ºi de lucru, care i-au conferit un profil original, profund diferit de al reuniunilor internaþionale. Conferinþa a avut ºi anumite limite impuse de marile puteri: * aspectele militare ale securitãþii europene au alcãtuit partea cea mai puþin consistentã a Actului final; * actul final nu a putut deveni un acord internaþional în bunã ºi convenitã formã, din pricina refuzului occidental (ºi în primul rînd a R.F. Germania) de a consacra astfel existenþa a douã state germane; * follow-up-ul CSCE ar fi putut fi mai bogat ºi mai îndrãzneþ, dacã þãrile Pieþei Comune i-ar fi înþeles, încã de pe atunci, însemnãtatea pentru viitorul concentrãrii ºi cooperãrii paneuropene. „Cu toate acestea, Convenþia, Conferinþa de la Helsinki a deschis un proces înnoitor în viaþa politicã a continentului, iar Actul sãu final a constituit, fãrã doar ºi poate, o adevãratã cartã a relaþiilor intereuropene. Momentul Helsinki, încheiat la 1 august 1975, a marcat, de bunã seamã, apoteoza politicii de destindere dintre Est ºi Vest. O astfel de evaluare rãmîne ºi astãzi valabilã, în ciuda aprecierilor unor politologi ºi comentatori, care au vãzut în CSCE fie o utopie, fie un fenomen. Cînd se va scrie, fãrã judecãþi ºi fãrã pãrtinire, istoria sincerã a vieþii politice europene din acea vreme, se va putea vorbi, fãrã riscul de a greºi, de Europa de dinainte ºi de dupã Helsinki“. Anii care au urmat n-au fost pe mãsura aºteptãrilor: * spiritul de înþelegere ºi de compromis care a caracterizat negocierile paneuropene s-a irosit destul de repede; * destinderea s-a dovedit a fi un proces fragil, care putea fi repus în cauzã ºi regat; * confruntarea politicã EST-VEST a luat locul foarte repede încrederii ºi spiritului de conlucrare, care prevalase între 1972 ºi 1975; * impasul prelungit al negocierilor de dezarmare regionalã - mãrturie a rivalitãþii ºi neîncrederii dintre amenicani ºi sovietici - protecþionismul economic practicat de Piaþa Comunã, ca ºi violarea drepturilor omului, îngrãdirea liberei circulaþii a informaþiei de cãtre þãrile socialiste au demonstrat declinul politicii de destindere. În aceste condiþii: * aplicarea Actului final al CSCE a fost practic blocatã, în ciuda angajamentelor, asumate în mod solemn la 1 august 1975. Estul ºi Vestul au renunþat foarte repede la compromisul istoric pe care-l reprezenta momentul Helsinki ºi au revenit, adesea cu o energie sporitã, la vechile opþiuni ºi cliºee; * efectele Conferinþei, care au avut loc între 1977 ºi 1989, au avut de suferit, cum era de aºteptat: * reuniunile de evaluare a aplicãrii Actului final - sesiuni care s-au þinut rînd pe rînd la Belgrad (1977-1978), la Madrid (1980-1983) ºi la Viena (1986-1989) - au fost marcate de aceastã revenire la spiritul „rãzboiului rece“: dezbateri tensionate ºi prelungite în mod artificial, blocaje multiple ºi rezultate adesea mediocre; uneori chiar reuniuni ale CSCE, þinute la nivel de experþi, nu au putut adopta documente finale în lipsã de consens. „Am asistat, prin urmare, la o involuþie evidentã a procesului CSCE“ - afirma Valentin Lipatti -, determinatã de confruntãrile politice ºi ideologice. (va urma)


Pag. a 18-a – 16 iunie 2017

Universalitatea bunelor maniere (12) Despre folosirea telefonului mobil în locurile publice Dezvoltarea noilor tehnologii a înlesnit comunicaþiile pînã la limite aproape inimaginabile acum cîþiva ani. Astãzi, comunicaþia este posibilã aici ºi acum. Pe diverse cãi. Una dintre ele este familiarul telefon mobil. E firesc ca nimeni sã nu punã la îndoialã utilitatea lui. Adevãrul este cã a fost de folos la soluþionarea unor situaþii de mare gravitate. Totuºi, constituie ºi motivul manifestãrii unei lipse constante de educaþie. Nu cã ar fi nepoliticos sã folosim un mobil. Nicidecum. Dar poate deveni nepoliticos dacã îl folosim în situaþii nepotrivite. Cînd telefoanele mobile nu erau la ordinea zilei, un astfel de aparat îl situa pe posesorul lui la un anumit nivel social, deoarece el deþinea ceva ce alþii nu ºtiau nici cum funcþioneazã sau nici mãcar cã existã. Provoca uimire prin noutate ºi era motiv de admiraþie, mai mult pentru utilitatea sa decît pentru preþul pe care

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (30)

ROMÂNIA MARE“

lumea îl bãnuia ºi pe care nu mulþi ºi-l puteau permite. Companiile de telecomunicaþii au profitat de aceastã cerere ºi, astãzi, mobilul este aproape la îndemîna tuturor. Nimeni nu trebuie sã se simtã jignit cînd cineva foloseºte mobilul, atîta timp cît nu presupune o lipsã de politeþe sau educaþie. Întrebarea care trebuie pusã este: „Cînd devine nepoliticoasã utilizarea mobilului?”. Existã numeroase situaþii în care folosirea telefonului portabil sau þinerea lui în aºteptare poate distruge liniºtea pe care anumite locuri o cer: la cinema, la teatru, la un interviu de angajare etc. În prezent, în spaþiile în care utilizarea lui este restricþionatã, se aduce acest lucru la cunoºtinþã prin mari pancarde sau semne distinctive, ca acelea care interzic fumatul, conþinînd avertizarea de a-l opri. Este cazul avioanelor, cinematografelor, teatrelor, aeroporturilor, sãlilor de conferinþe etc. În toate aceste locuri va trebui sã închideþi mobilul atîta timp cît dureazã zborul, proiecþia filmului, reprezentaþia teatralã etc. Dacã nu vreþi sã fiþi omul nesuferit care îºi petrece jumãtate din viaþã la telefonul mobil, respectaþi restricþiile expuse mai sus, care sînt obligatorii pentru toþi. Veþi demonstra o mare lipsã de educaþie dacã le încãlcaþi ºi, cu siguranþã, vã veþi ruºina cînd cineva, spre binele locului în care vã gãsiþi sau în virtutea

sarcinii de supraveghere care i-a fost încredinþatã, vã va atrage atenþia cã trebuie sã încheiaþi convorbirea. Existã ºi alte situaþii în care veþi dovedi un comportament nepotrivit dacã nu veþi opri aparatul. Una dintre ele este atunci cînd vã aflaþi la un interviu de angajare sau la o ºedinþã importantã, care impune o atenþie absolutã. Pentru persoana care trebuie sã vã aprecieze cunoºtinþele, în cazul interviului, sau pentru cel care v-a invitat la o ºedinþã de lucru, mai ales dacã ocupã o funcþie superioarã, va fi o jignire cã nu aþi luat mãsuri suficiente sã preveniþi un posibil ºi supãrãtor apel telefonic. Greºeala va fi ºi mai mare dacã vã veþi comporta de parcã aceastã neglijenþã vi s-ar pãrea ceva foarte normal, rãspunzînd prompt la telefon. Îl puteþi face pe interlocutorul dvs. sã se enerveze. Bunele maniere presupun, de asemenea, cã nu este civilizat sã întrerupeþi masa pentru a rãspunde la mobil. Dacã nu aºteptaþi un telefon urgent ºi important, va trebui sã închideþi telefonul, atîta timp cît sînteþi însoþit de cineva, pentru a nu obliga persoana respectivã sã-ºi întrerupã masa cît timp dureazã conversaþia. Pe lîngã sfaturile cuprinse în aceste pagini, nu uitaþi cerinþele impuse de folosirea telefonului în general, pe care le vom discuta în capitolul urmãtor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Ce fire ciudatã sînt! Cînd n-am ce vreau, nu mi-e bine. Cînd îmi dã Dumnezeu, tot nu-i bine. Mã las copleºitã de tristeþe. Devin nostalgicã. Sensibilã la himere. Protestez!

fãrã complicaþii. Nici ea nu mã vede sã accept, cu firea mea, coroniþa de lãmîiþã pe cap, dupã consumarea unei relaþii de cuplu. ªtie cã nu aº accepta o asemenea povoarã pe suflet, pentru cã mi-au bãgat alþii în cap cã ar fi pãcat! Dar, dacã nu se poate ºi nu se poate cununia sã vinã la momentul dorit, iubirea totalã, mai ales astãzi, cuprinde ºi relaþia sexualã. Eu resping iubirea asta fãrã cununie. Mama judecã raþional lucrurile, considerînd cã Emil, cînd eram prieteni, era imatur ºi dependent de pãrinþii sãi absurzi ºi anormali. Într-adevãr, cu un astfel de partener nu merita. Pentru cã nici un tatã din lume, al unui bãiat, nu intrã pentru prima datã în casa pãrinþilor prietenei lui ºi-ºi bagã degetele în gura mamei fetei, jignindu-i pe pãrinþii ei? ªi nu numai atît. Aici am ºi eu partea mea de vinã, pentru cã, sincerã cum sînt, îi spuneam lui Emil toate secretele familiei ºi el alerga la Piteºti ºi le spunea familiei sale. Am îngheþat cînd tatãl lui Emil îi cerea socotealã mamei cu fraza: „Ce, ai vrut sã te faci artistã? Îþi zburdã ochii în cap? Te crezi frumoasã?“. ªi pe tata l-a fãcut comunist, pentru cã e colonel inginer în Armata þãrii. Îmi amintesc aceste scene ºi mã oripileazã. ªi mai mult, Emil era îndemnat de tatãl sãu sã-ºi gãseascã o „secretarã”, adicã o fatã pe care sã o batjocoreascã (poate chiar la mine se referea) ºi sã nu o ia de nevastã, urmãrind doar un þel, sã ajungã capul Bisericii Ortodoxe?! Cu asemenea fapt? (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Luni, 21 iunie 1993 – Sf. Treime Luni, 31 mai 1993 Tot într-o luni m-am nãscut. Am fost la facultate. Am asistat la ultimul curs de Psihologia handicapaþilor. Am þinut orele la facultatea de Drept. A fost minunat. Am venit acasã cu braþele pline de trandafiri: roºii ºi portocalii. Tristeþea îmi dã tîrcoale, dar o stãpînesc. M-am dus la Bisericã sã depun florile la Maica lui Isus Christos. Mi-am cumpãrat ºi o iconiþã. Gabi de la Constanþa mi-a trimis o telegramã cu: „La mulþi ani, bebeluºule!“. Mama mi-a cumpãrat o carte, o pastã de dinþi, ºi mi-a dat 2.000 de lei. Am primit daruri multe ºi frumoase. Oameni necunoscuþi m-au admirat astãzi, întîlnindumã pe stradã. Asta din cauza trandafirilor superbi. Vedeau braþul de flori ºi, curioºi, cînd se apropiau se opreau ºi îmi fãceau ºi mie complimente.

Joi, 3 iunie 1993, ora 12,00 Aºtept parcã ceva sã se întîmple ºi nu se mai întîmplã. Lacrimi amare îmi curg. Ieri, a fost ultima zi din anul III de facultate. La ce prostie mã gîndesc? Cã nu m-a felicitat Emil de ziua mea! Tronc! ªi pune-te pe plîns. Însã, Andrei, e bãiat fin. E bãrbat. ªi are niºte ochii extraordinari, minunaþi! Fãrã el mi-ar fi greu sã rezist!

Sînt în sesiune. Am dat douã examene scris. Astãnoapte l-am visat pe Emil. Ne aflam într-o camerã de hotel. Eu îl iubeam, el mã respingea. Îi eram indiferentã.

30 iunie 1993 (1) ªi încã mai aºtept ? ªi toate trec ªi toate trec ªi eu aºtept?! ªi dacã dragoste nu e, nimic nu e! Mã simt ca un mort în care viaþa mai pîlpîie încã. ªi ce vrea mortul din mine? Sã plec cu un prinþ în lume. ªtiu cine aº vrea sã fie acel prinþ. Doamne, numai cînd pierzi totul, îþi dai seama cît de bogat ai fost! Mama mea spune aºa: „Nemulþumitului i se ia darul“. Asta e voia Bunului Dumnezeu. Dar mai spune ºi lucruri pe care eu nici nu vreau sã le ascult. Cum cã viaþa nu se opreºte la Emil, cum nu s-a oprit nici la Andrei C., pasiunea copilãriei mele. Ea vede în mine o fiinþã extrem de sensibilã ºi fragilã, care are nevoie de multã iubire adevãratã ºi curatã ºi cît se poate de simplã,

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (8) Industriile naþionale moderne, rod al muncii ºi creaþiei Poporului Român (1) Transformarea ºi modernizarea economiei româneºti, dupã a doua conflagraþie planetarã pînã în 1989, interpretatã, înainte de toate, ca un proces de industrializare avansatã a tuturor ramurilor producþiei materiale ºi de organizare superioarã a activitãþilor în toate celelalte domenii economico-sociale, au constituit direcþii ºi obiective fundamentale, permanente, ale programelor de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã în þara noastrã. Aceste opþiuni de bazã au fost fundamentate atît pe nevoile vitale, reale, ale României, cît ºi pe experienþa diferenþiatã a statelor, care demonstreazã cã, în perioada noii revoluþii tehnico-ºtiinþifice, numai în condiþiile existenþei unei industrii puternice se poate edifica ºi modifica, din punct de vedere calitativ, baza tehnico-materialã necesarã economiei moderne ºi se pot crea premizele creºterii economice accelerate în toate domeniile ºi sectoarele de activitate. În acelaºi timp, trebuie avut în vedere cã industrializarea este singura cale care poate asigura schimbarea structurilor sociale înapoiate, creºterea nivelului de trai al întregii populaþii, ridicarea gradului de culturã ºi de civilizaþie a naþiunii la nivelul posibilitãþilor oferite de ºtiinþa ºi tehnica contemporanã. Corespunzãtor cu importanþa dezvoltãrii ºi modernizãrii structurii industriei naþionale, ca subsistem al

sistemului economico-social în care se declanºeazã ºi care determinã atît amploarea, cît ºi profunzimea transformãrilor din întreaga economie ºi din viaþa socialã a þãrii, programele de cercetare ºtiinþificã ºi de introducere a tehnicii noi au fost orientate prioritar în direcþiile: realizãrii de noi clase de maºini, utilaje ºi materiale tehnologice auxiliare, pentru toate ramurile economiei româneºti; unificãrii ºi modernizãrii familiilor de maºini ºi utilaje specifice domeniilor industriei, agriculturii, construcþiilor, transporturilor ºi celorlalte sectoare economice; creºterii gradului de utilizare a materiilor prime indigene, precum ºi a celui de refolosire a materialelor recuperabile. Cercetãrile au pus un accent aparte pe elaborarea de tehnologii noi de prelucrare, bazate pe surse concentrate de energie, de tehnologii cu regimuri intensive de lucru ºi de tehnologii cu consumuri reduse de materiale, energie ºi poluare minimã. Importante cercetãri au fost îndreptate spre introducerea ºi extinderea sistemelor flexibile de prelucrare ºi montaj a sistemelor de proiectare ºi fabricaþie asistate de calculator ºi spre alte mijloace tehnice performante. Urmãrind afirmarea largã a cuceririlor ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în toate sferele vieþii economice ºi sociale, programe de cercetãri ample au avut ca obiective: acþiuni de electronizare, automatizare complexã, cibernetizare-robotizare a produselor, proceselor de producþie ºi activitãþilor din celelalte sectoare; relizarea de echipamente ºi sisteme electronice complexe, evoluate,

inclusv cu microprocesoare, inteligenþã artificialã ºi roboþi pentru industria extractivã ºi geologie, industria prelucrãtoare, agriculturã ºi zootehnie, medicinã ºi biologie. Concomitent, s-au efectuat cercetãri pentru dezvoltarea unor sisteme de acþionare, comandã ºi reglaj, bazate pe principii funcþionale avansate, pentru comanda utilajelor tehnologice ºi a liniilor flexibile de fabricaþie, testarea automatã a produselor, conducerea prin calculator a activitãþilor de concepþie ºi a proceselor de producþie º.a. Încadrate ca pãrþi distincte ºi ca etape decisive ale programelor de industrializare susþinutã a þãrii, aplicaþiile practice ale realizãrilor ºtiinþifice ºi inovãrile tehnologice naþionale au contribuit hotãrîtor la crearea ºi la dezvoltarea unor ramuri noi, moderne, de avangardã, cu tehnicitate înaltã, cum sînt industria electrotehnicã ºi electronicã, mecanica finã ºi optica, producþia mijloacelor de automatizare, divizate în subramurile de: electronicã industrialã ºi profesionalã, tehnicã de calcul, echipamente de electronicã industrialã, echipamente de acþionare electricã, aparaturã de mãsurã ºi control, radiocomunicaþii profesionale, componente electronice, electronicã medicalã ºi aparaturã ºtiinþificã. De o mare importanþã au fost subramurile create pentru producþiile de: motoare electrice pentru acþionãri, reglaj ºi control automat, motoare electrice convenþionale ºi motoare electrice neconvenþionale, servomotoare ºi micromotoare pentru acþionarea mecanismelor ºi automatizare ºi pentru roboþi industriali, echipamente de comutaþie ºi transformatoare de energie bazate pe dispozitive electronice de putere º.a. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA


Pag. a 19-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (3) Douã atacuri pentru Operaþiunea El Dorado Canyon (1) 16 aprilie 1986 Mulþumitã mass-mediei ºi mijloacelor de comunicare moderne, noi dispunem de un raport în timp real cu privire la atacurile din jurul capitalei Tripoli. ªtirile de noapte de la NBC l-au trimis la faþa locului pe Steve Delaney, care transmite raportul în direct prin telefon ºi chiar scoate receptorul pe fereastra hotelului în care este cazat, pentru ca noi, cei de acasã, sã putem auzi vuietul artileriei antiaeriene. Pînã se crapã de ziuã, Operaþiunea El Dorado Canyon a luat sfîrºit. Atacul de 11 minute transformã tabãra lui Khadafi de la Al Azizyah într-un morman de ruine fumegînde. La fel se întîmplã ºi cu Ambasada francezã de la Tripoli, pe care am lovit-o accidental cu o bombã. Un avion F-111 lipseºte. Restul echipajelor au aterizat cu bine, ceea ce este uimitor avînd în vedere scurgerile informaþionale din presã ºi un raport ulterior, care aratã cã italienii ºi maltezii i-au informat pe libieni de iminenþa atacului, dupã ce avioanele noastre au apãrut pe sistemele lor de radar. În acest rãzboi împotriva terorii, nu avem aliaþi. Acum trebuie sã aºteptãm un rãspuns. Aproape toatã opinia internaþionalã ne condamnã. Francezii, italienii ºi majoritatea britanicilor vãd operaþiunea ca pe o aventurã militarã necugetatã. În Orientul Mijlociu ºi în Africa de Nord, se organizeazã proteste de stradã în majoritatea oraºelor arabe importante. Ambasada noastrã din

Spiritele ºi fantomele (2) Existã douã teorii asupra cauzelor autoscopiei. Una considerã cã fenomenul este provocat de un proces iritativ produs în creier, mai ales în regiunea parietotemporalã-occipitalã (aria vizualã). O teorie ce þine mai degrabã de psihologie considerã autoscopia o proiecþie a imaginilor din memorie. Anumite imagini sînt stocate în memorie ºi, în condiþii de stress sau în alte situaþii psihologice neobiºnuite, aceste amintiri pot fi proiectate în afara corpului, sub forma unor siluete reale.

Stafiile celor vii Cercetãrile parapsihice au identificat urmãtoarele tipuri de situaþii în care se pot petrece experienþele de dematerializare (OBE) sau proiecþiile astrale: 1. proiecþii produse în timp ce subiectul doarme; 2. proiecþii produse în timp ce subiectul suportã o intervenþie chirurgicalã, o extracþie dentarã, cînd naºte etc.; 3. proiecþii produse în timpul unui accident în cursul cãruia subiectul suferã o zdruncinãturã fizicã violentã, ce pare, efectiv, sã-i catapulteze spiritul afarã din corpul fizic; 4. proiecþii produse în timpul unor dureri fizice intense; 5. proiecþii produse în timpul unei boli acute; 6. proiecþii produse în timpul experienþelor din preajma morþii (NDE), în care subiectul este resuscitat

Canalul Dunãre - Marea Neagrã, al patrulea braþ al Dunãrii (1) Una dintre cele mai mari realizãri ale Epocii Ceauºescu, împreunã cu Poporul Român, este ºi Canalul Dunãre – Marea Neagrã. În luna mai a acestui an 2017 s-au împlinit 33 de ani de la inaugurarea Canalului Dunãre – Marea Neagrã. În ziua de 26 mai 1984, la orele 8,47, preºedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauºescu, a tãiat panglica, întinsã pe lãþimea albiei Canalului, inaugurînd aceastã Cale Navigabilã naþionalã ºi internaþionalã, mãreaþã izbîndã a Poporului Român. Ideea construirii Canalului a apãrut în mai multe etape istorice, iar între anii 1948 ºi 1953 s-au început lucrãrile acestuia, dar au fost abandonate din cauza dotãrilor tehnice insuficiente ºi mediocre din acea perioadã. Canalul Dunãre – Marea Neagrã era considerat ca o necesitate, deoarece are urmãtoarele avantaje: * A scurtat calea navigabilã pe Dunãre cu aproape 400 km; * A asigurat irigarea intensivã a ogoarelor Dobrogei, insumînd peste 220.000 ha;

Khartoum tocmai ne-a trimis un raport, din care aflãm cã mulþimi de oameni scandeazã lozinci antiamericane. Cîteva sute de persoane au încercat sã ia cu asalt ambasada ºi ar fi reuºit sã facã acest lucru dacã poliþia sudanezã localã nu ar fi aruncat grenade cu gaz lacrimogen. Poliþiºtii au gonit atacatorii, însã acum toatã lumea e îngrijoratã de o posibilã ocupare a ambasadei, precum cea din ‘79, de la Teheran, sau de la ambasada noastrã din Pakistan, unde unul dintre soldaþi a fost împuºcat ºi ucis. La scurtã vreme dupã ora 15, o telegramã urgentã ajunge de la Khartoum. Unul dintre membrii personalului ambasadei noastre a fost împuºcat. Gleason lasã cazul în seama mea. Nu e mare lucru de spus la început. William J. Calkins, un fost specialist în comunicaþii din Marina militarã, în vîrstã de 33 de ani, se afla în acea noapte în drum spre casã. El a pãrãsit ambasada chiar înainte de ora localã 22. Nu departe de casa lui, cîþiva localnici l-au gãsit inconºtient ºi sîngerînd abundent, aflat încã în maºina sa guvernamentalã, prins cu centura de siguranþã. Localnicii l-au transportat de urgenþã la un spital din apropiere, unde a fost supus unei intervenþii chirurgicale. Cineva, sau un grup de persoane necunoscute, l-a împuºcat în cap. Acesta va fi un caz dificil. Sudanezii ne urãsc, iar capitala lor, Khartoum, este un leagãn al teroriºtilor. E un oraº aflat în pragul anarhiei, asemãnãtor Beirutului. La fel de mult haos, dar cu o treime mai puþine crime. Poliþia localã abia dacã funcþioneazã, iar încercarea de a obþine probe concrete de la faþa locului, pentru laboratorul nostru de la FBI, se va dovedi a fi un efort inutil. Încep sã lucrez cu ofiþerul de la Ambasada din Khartoum. Reuºim sã schiþãm împreunã o imagine de ansamblu asupra atacului. Bill Calkins nu avea un program fix. El este cel cu care comunicãm în Sudan ºi se ocupã de întregul trafic comunicaþional de urgenþã, de telegramele nocturne ºi de alte mesaje care trebuie tri-

mise în afarã. În consecinþã, avea obiceiul sã lucreze pînã tîrziu în noapte. A lucrat pînã tîrziu ºi în data de 16. În drum spre casã, cineva 1-a împuºcat. Acum, se agaþã de viaþã într-un spital sudanez. Dacã supravieþuieºte, va fi transportat cu avionul în Germania, pentru un tratament ulterior. A fost acesta doar un act întîmplãtor de violenþã, întrun focar din Lumea a Treia? Sau a fost o loviturã deliberatã? Nu sîntem siguri. În ziua urmãtoare, ofiþerul nostru din Ambasada sudanezã ne trimite un nou raport. A descoperit niºte martori. Conform acestora, un mic sedan în care se aflau 3 bãrbaþi s-a luat dupã maºina lui Bill Calkins ºi a început sã o urmãreascã. Undeva, pe drum, sedanul a cotit la stînga ºi a accelerat pînã a ajuns în dreptul maºinii lui Bill. Doi bãrbaþi au deschis focul, în timp ce al treilea conducea. Bill s-a rãsturnat cu maºina, avînd o plagã sîngerîndã în partea stîngã a capului, iar atacatorii au dispãrut în noapte. Pînã acum nu avem decît o singurã probã pe care ne putem baza. Poliþia sudanezã ne-a trimis cîteva cartuºe. Ofiþerul nostru din Khartoum ne-a promis cã le va trimite imediat prin serviciul de noapte al DHL. Aceasta poate fi numai prima loviturã în Sudan. O altã telegramã soseºte de la Khartoum, cu alte veºti proaste. Prim-ministrul sudanez a declarat cã va furniza „asistenþã materialã ºi umanã” pentru a combate „agresiunea barbarã a americanilor”. Avînd în vedere aceastã evoluþie a lucrurilor - mulþimea de protestatari adunaþi în ziua precedentã în faþa ambasadei ºi atacul asupra lui Calkins -, se ia decizia de evacuare a întregului personal auxiliar din Ambasada de la Khartoum. În total, în ambasadã, punînd la socotealã ºi asistenþii medicali, lucreazã în jur de 500 de americani. Se fac planuri pentru îmbarcarea lor la bordul unei curse speciale cãtre Kenya. (va urma) FRED BURTON

prin intermediul masajului cardiac sau al altor proceduri medicale; 7. proiecþii produse în momentul morþii fizice, cînd subiectul decedat îi apare unui martor in viaþã, cu care rãposatul avea o strînsã legãturã emoþionalã. Pe lîngã aceste experienþe involuntare, spontane, par sã existe ºi unele proiecþii voluntare, conºtiente, în cursul cãrora subiecþii se strãduiesc sã-ºi elibereze în mod intenþionat spiritul, sufletul, de corpul fizic. Se pare cã unii oameni ºi-au antrenat aceastã particularitate a sinelui transcendent într-atît de mult, încît îºi pot proiecta, dupã voinþã, esenþa spiritualã ºi pot genera stafii, apariþii, ale organismelor vii. Unul dintre primii parapsihologi, Edmund Gurney (1847-1888) a abordat incredibilele experienþe ale domnului S.H. Beard în lucrarea „Phantasms of the Living“, publicatã în 1886. Beard ºi-a început experimentele de „proiecþie astralã“ în noiembrie 1881, într-o dupã-amiazã de duminicã, dupã ce citise despre imensa putere a voinþei umane. Concentrîndu-ºi întreaga forþã a fiinþei asupra gîndului de a fi prezent în spirit la etajul unei anumite case, Beard a reuºit sã-ºi proiecteze sinele acolo, astfel încît acesta a fost zãrit de logodnica lui, L.S. Verity. Trei zile mai tîrziu, cînd Beard a vizitat-o pe domniºoara Verity, aceasta, agitatã, i-a spus cã, alãturi de sora ei, în vîrstã de 11 ani, fusese aproape îngrozitã de o apariþie, semãnînd extraordinar cu el. Beard s-a simþit mulþumit de reuºita experimentului sãu. Sora lui Verity a confirmat apariþia lui „fantomaticã“; de fapt, subiectul prezenþei spectrale fusese adus în discuþie de cele douã tinere, fãrã nici un fel de aluzie din partea lui Beard. Verity

i-a destãinuit ulterior lui Edmund Gumey cã îl vãzuse pe Beard în camera ei timp de aproape o orã. „Eram perfect conºtientã ºi foarte înfricoºatã“, mãrturisea ea. „Mi-am trezit sora þipînd ºi a vãzut ºi ea apariþia. Nici sora mea ºi nici eu nu am avut vreodatã halucinaþii, de nici un fel“. Deºi Beard nu ºi-a dezvãluit intenþiile faþã de Verity, el nu-ºi încheiase experimentul. A doua oarã, bãrbatul a fost vãzut de o sorã cãsãtoritã a lui Verity, pe care o mai întîlnise, doar o singurã datã, pentru puþin timp. Beard a mers pînã la patul unde se afla femeia, i-a atins mai întîi acesteia pãrul lung, dupã care a apucat-o de mînã. Cînd investigatorul Qurney a aflat de a doua proiecþie astralã reuºitã de Beard, i-a scris acestuia o telegramã ºi i-a cerut sã-i destãinuie data urmãtoarei sale experienþe. Beard a acceptat ºi, într-o scrisoare datatã 22 martie 1884, i-a spus cercetãtorului doar atît: „Asta este“. Qurney a mai aflat despre Beard pe 3 aprilie, dintr-o declaraþie scrisã a lui Verity: „Sîmbãtã noaptea... am avut impresia cã domnul S.H.B. a fost prezent în camera mea ºi l-am zãrit clar, pe cînd eram complet treazã. A venit spre mine ºi mi-a atins pãrul... Apariþia din camera mea a fost cît se poate de naturalã ºi greu de confundat“. Din nou, Verity a certificat cã îi oferise voluntar informaþia lui Beard, fãrã nici o aluzie din partea lui. Beard ºi-a încheiat experimentele dupã acest episod, cãci nervii lui Verity „fuseserã zdruncinaþi ºi tînãra se vãzuse obligatã sã cearã, a doua zi dimineaþa, ajutorul unui medic“. (va urma) BRAD STEIGER ºi SHERRY HANSEN STEIGER (Text reprodus din „Enciclopedia fenomenelor neobiºnuite ºi inexplicabile“)

* A realizat alimentarea cu apã potabilã ºi industrialã a aºezãrilor riverane; * A stimulat activitatea turisticã. Voi enumera, în continuare, ºi cîteva date caracteristice ale Canalului: * lungimea totalã a Canalului este de 64,2 km; * adîncimea la nivel normal este de 7,5 m; * lãþimea la fund este de 70-90 m; * capacitatea maximã de transport este de 80 milioane tone de mãrfuri anual; * valoarea totalã a dotãrilor de pe ºantierul canalului este de 5,5 miliarde de lei. La construcþia acestui Canal am lucrat în calitate de maistru militar de geniu. Perioada în care am fost prezent la Canal a fost între anii 1981-1984, la UM 01687, din oraºul Medgidia – Baza de Reparaþii Utilaje a Canalului. Noi ne ocupam de repararea utilajelor de construcþii: excavatoare, buldozere, autogredere, încãrcãtoare etc. Programul de lucru în baza de reparaþii era de 10 ore zilnic, am lucrat uneori ºi duminicile, iar cînd eram repartizaþi la unitãþile militare ale Canalului, lucram ºi cîte 12 ore zilnic, în douã schimburi, unul de noapte ºi unul de zi. În anii în care România plãtea datoria externã în dolari la bãncile strãine, noi, la Canal, primeam o mîncare foarte bunã, pe mãsura efortului pe care îl fãceam.

Acolo au lucrat foarte multe categorii de oameni, cu diferite calificãri ºi meserii. Noi, cei din armatã, ne situam printre ei. Erau douã arme care au fost folosite la aceste lucrãri: geniu ºi auto, formate din detaºamente de tineret. Am locuit în „Oraºul de carton“, aºa cum i se spunea. Era o zonã de barãci din PFL, în care „locuiam“. Sînt mîndru cã m-am situat printre cei care au fãcut ceva pentru România, chiar în condiþiile grele pe care le-am întîmpinat. Efortul a meritat, pentru cã am muncit pentru beneficiul întregului Popor Român, nu pentru un patron care are profituri de pe urma salariaþilor, iar aceste profituri, de cle mai multe ori, ajung în bãnci strãine, în off-shoruri, fãrã ca România sã beneficieze de vreo taxã de pe urma acestor bani. Paradisurile fiscale în care ajung asemenea profituri sînt Panama, Cipru, Insulele Virgine etc. Revenind la povestea mea magnificã despre contribuþia pe care am avut-o la realizarea Canalului Dunãre – Marea Neagrã, mã mîndresc cu faptul cã am fost recompensat cu „Medalia Canalului Dunãre – Marea Neagrã“, înmînatã într-un cadru ceremonios, la Institutul de Marinã de la Constanþa, de cãtre ministrul Apãrãrii naþionale, general colonel Constantin Olteanu. (va urma) VOICU COMAN, comunist


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 16 iunie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Proclamaþia de la Þebea (1) (urmare din pag. 1) Doamne, ce Neam de oameni frumoºi la chip ºi la suflet ai plãmãdit aici, în coroana auritã a Carpaþilor ºi la Gurile Dunãrii! Ce Popor glorios ai reuºit sã creezi, înzestrîndu-l cu daruri alese, oferindu-i cel mai dulce grai de pe pãmînt ºi chiar numele Romei nemuritoare! La Avram Iancu totul era frumos, începînd cu numele de botez, care era al Patriarhului biblic. Folclorul moþilor îl imortalizeazã astfel: „Pe Dealul Feleacului/ Merg carele tancului/ Nu merg cum merg carele/ Strãlucesc ca soarele/ Boii-s cu coarne de cearã/ Om ca Iancu nui în Þarã/ Boii-s cu coarnele-n spume/ Om ca Iancu nu-i în lume/ / Boii-s cu coarnele verzi/ Om ca Iancu nu mai vezi!”. Poporul era convins cã el nu putea fi rãpus decît de un glonte de argint, ceea ce aratã cã aburii de legendã l-au însoþit încã din timpul vieþii. Pînã ºi adversarii sãi îl descriu cu admiraþie, ca pe un comandant de oºti înnãscut, care impunea respect. Un ofiþer maghiar creioneazã astfel personalitatea acestui român falnic: „Moþii considerã sfinte ordinele sale, inviolabile ºi strict obligatorii, Poporul sãu pãtruns de un zel religios îl socoate trimis de la Dumnezeu. De aceea îl respectã ºi-l iubeºte. Apare între ai sãi întotdeauna mai strãlucitor decît alþii, astfel cã românii îl adorã fermecaþi. Încrederea aceasta ºi-a cîºtigat-o prin caracterul sãu, prin judecãþile drepte, prin sfatul ºi învãþãturile pe care le rãspîndea. Are ceva în fiinþa lui, o þinutã inaccesibilã camarazilor sãi, o mãreþie ºi o dibãcie pentru care e numit Craiul de cãtre adepþii sãi”. Iar generalul rus Luders afirma: „Sufletul miºcãrii româneºti, Iancu, a cucerit încrederea neþãrmuritã ºi dragostea Poporului sãu. Oriunde se arãta era primit cu entuziasm, toate privirile se îndreptau cãtre dînsul, iar Naþiunea Românã vedea în persoana lui pe eroul ºi ocrotitorul ei”. Aºa dupã cum se ºtie, anul revoluþionar 1848 a cuprins toate cele 3 provincii istorice româneºti. Dar numai în Transilvania au avut loc încleºtãri armate sîngeroase ºi de lungã duratã, pentru cã numai în Transilvania românii mîncau pîine de cenuºã, amestecatã cu sînge, ºi trãgeau la jugul celei mai crîncene barbarii. În perioada 1848-1849, ungurii au ucis peste 40.000 de români, dintre care 100 de feþe bisericeºti, atrocitate care reprezintã unul dintre cele mai mari mãceluri din Istoria modernã a Umanitãþii. ªi atunci cum mai puteau fi românii fraþi cu ungurii, cînd unii erau cu frica lui

Dumnezeu, iar altora le fierbea palinka în cap ºi nu ºtiau decît sã scoatã cuþitul de la carîmbul cizmei? Ce fraternitate poate exista între cerb ºi lup, între porumbel ºi uliu, între înger ºi demon? Aduc astãzi un pios omagiu celor 40.000 de români asasinaþi de furia oarbã a Asiei revãrsate ºi sînt convins cã ei alcãtuiesc floarea batalioanelor noastre din cer, care ne privegheazã din înalturi ºi ne dau tãrie. Unii au piramide de piatrã, care le aduc miliarde de dolari în fluxul turistic anual – noi avem piramide de oase, care nu aduc cîºtiguri materiale, dar ele sînt scara noastrã cãtre Dumnezeu. „ªi mi-au zis mie unii sã nu mã încred în nemþi!” – a rostit, cu nãduf, Mihai Viteazul, cînd a priceput cã a fost trãdat de Împãratul Rudolf al II-lea. Tot astfel avea sã înþeleagã ºi Avram Iancu cã nemþii, adicã Habsburgii, i-au tras pe sfoarã pe români, s-au folosit de buna lor credinþã, pentru a-i abandona apoi în ghearele cruzimii ungureºti. El refuzã decoraþia pe care a vrut sã i-o acorde Împãratul Franz Joseph, un urmaº al lui Rudolf al II-lea, din aceeaºi spiþã degeneratã a Habsburgilor. Urmãrindu-l pe Avram Iancu prin Viena, Poliþia Imperialã scrie în rapoartele ei secrete cã acesta este „Regele Iancu” ºi cã „Iancu este un al doilea Împãrat Traian, iar providenþa l-a ales în scop de a stabili vechiul imperiu daco-roman” ºi „un mare imperiu românesc pînã la Tisa” – am încheiat citatele. Respingînd, cu un dispreþ suveran, „jucãriile” tînãrului ºi necoptului monarh – Franz Joseph avea în 1850 numai 20 ani – Crãiºorul Munþilor refuzã sã-l întîlneascã pe acesta, în vizita pe care împãratul avea sã o facã în Munþii Apuseni. Ce mare curaj ºi cîtã nobleþe are acest gest ºi acum, dupã 150 de ani, în comparaþie cu comportamentul slugarnic al liotei de politicieni de astãzi, care dau nãvalã la toate sindrofiile, nu rateazã nici un ospãþ, nici o reuniune care se lasã cu vreun chiolhan, în dispreþul unei Þãri înfometate, care nu mai are decît puterea sã huiduie! Adîncã ruºine ºi jale mare – niciodatã n-au fost românii mai sãraci ºi mai umiliþi ca în aceºti ani de rãscruce ºi parcã niciodatã nu s-au organizat recepþii mai fastuoase ºi mai multe petreceri pe yachturi, ºi baluri mascate, ºi niciodatã n-a mai fost o asemenea risipã din avuþia Þãrii, de care trag fiarele hãmesite, cu colþii lacomi! Îngãduiþi-mi sã deschid din nou cartea cu pagini de frunze ºi slove de rouã a folclorului ºi sã ridic cu douã degete un fluture de catifea. Este vorba de blestemul apocaliptic pe care þãranii români i l-au

ªantajul cu strãinãtatea (1) Doamnelor ºi domnilor, am citit numai cîteva dintre scrisorile disperate ale oamenilor de rînd, care nu apucã sã-ºi strige durerea nicãieri, la nici o instanþã, iar atunci cînd reuºesc sã intre în legãturã telefonicã directã cu vreun post de Televiziune, moderatorii le taie convorbirea. Aceasta e Þara cea adevãratã, nu haita de aºa-ziºi analiºti politici care încearcã sã prosteascã în faþã un Popor, fãrã ca aceºti aurolaci cu ifose sã spunã pe cîte ºtate de platã încaseazã ei mari sume în dolari de la aventurierul maghiar Sörös, de la „Europa liberã” ºi de la unele Servicii Secrete strãine. Necazul cel mare este cã mor nu numai oameni – au început sã moarã sate, comune, tîrguri ºi oraºe întregi, ca urmare a unui diabolic program de aducere a României la stadiul de paºalîc de tip fanariot. Un viscol al pustiului ºi al deznãdejdii a început sã zgîlþîie indicatoarele de intrare ºi rutiere, prãvãliile, ºcolile, spitalele, fabricile ºi pieþele din oraºe ca Buhuºi, Sulina, Brãila, Giurgiu, Cãlãraºi, Vaslui, Bîrlad, Botoºani, Galaþi, Paºcani, Hunedoara, Deva, Petroºani, Piatra Neamþ ºi din alte zone, unde rata ºomajului e din ce în ce mai ridicatã ºi nu se întrezãreºte nici o ºansã de salvare. Pe tot ce-aþi pus mîna s-a uscat! Arãtaþi-mi un singur domeniu care merge bine în România ºi eu vã prezint scuze. Agricultura ºi zootehnia sînt zdrobite cu o precizie electronicã, aviaþia a intrat, de mult, cu botul în pãmînt, sãnãtatea e bolnavã, profesorii nu ºi-au mai primit salariile de luni de zile, industria abia

acum a devenit un „morman de fiare vechi”. Absolut toate privatizãrile cu care v-aþi lãudat au fost cu cîntec sau, mai degrabã, cu bocet: ROMTELECOM, ROMCIM, PETROMIDIA, IMGB ºi alte mari regii ºi holdinguri au fost preþãluite de zeci de ori sub valoarea lor realã, iar comisioanele în dolari au burduºit bine de tot conturile din Þarã ºi din strãinãtate ale Mafiei româneºti ºi strãine. Pînã ºi dintr-o amãrîtã de fãbricuþã, care fãcea sucuri pentru copii, e vorba de CICO, s-au furat peste 15 milioane de dolari. Azi-mîine, sînteþi în stare sã vindeþi strãinilor ºi Vîrful Omul, ºi Crucea de pe Caraiman, ºi mormîntul lui Eminescu. Astãzi, veniþi în faþa Parlamentului ºi a Þãrii pentru a legifera jaful din privatizare, printr-o lege de accelerare a dezastrului ºi de vînzare sub preþ, fãrã nici un fel de control, a Patrimoniului Naþional. În paralel, lãutarii actualei Puteri cîntã pe aceeaºi coardã rãguºitã, cum cã marile întreprinderi au acumulat datorii uriaºe, ceea ce este o minciunã scandaloasã, avînd în vedere cã Guvernul ºi FPS-ul au fãcut tot posibilul sã le aducã în situaþia asta ºi este imoral sã vorbeºti de datorii atît timp cît blocajul financiar a depãºit de mult cifra astronomicã de 100.000 de miliarde de lei. Pînã n-aþi mãcelãrit ºi ultimul mare combinat zootehnic, COMTIM-ul, nu v-aþi lãsat! Pînã n-aþi distrus flota Þãrii, vînzînd navele pe 1 dolar, ca acum acestea sã circule pe mãrile ºi oceanele lumii sub alt pavilion, n-aþi avut liniºte. Pînã n-aþi

dedicat autocratului de la Viena, imprecaþie care avea sã-l facã gelos, peste timp, ºi pe Tudor Arghezi, care, probabil, s-a inspirat de aici în scrierea pamfletului pentru un alt neamþ, mã refer la „Baroane”: „Tunie dracu-n el sã tunie/ Ciot de salcã sã rãmîie/ Focului sã nu-i priiascã/ Pãmîntul sã nu-l primeascã/ Pe picioare putrezeascã/ Carnea pe el sã plezneascã/ Ruºine-mpãratului/ Sã se umfle-n gura lui/ Limba cît un brusture/ Bubele sã-l usture/ Viermii-n el sã bujgãie/ Nimeni sã nu-l sufere/ Sã înveþe sã grãiascã/ Cu credinþã omeneascã/ În veci sã nu mai minþeascã!”. Stimaþi fraþi ºi iubite surori, minþit ºi trãdat, pãlmuit de un nemernic de jandarm ungur, aºa cum fusese pãlmuit odinioarã ºi Mîntuitorul Isus Christos de prigonitorii Sãi, Avram Iancu avea sã cutreiere tîrgurile ºi satele, munþii ºi vãile, doinind din fluier ºi rostind vorbe puþine, dar cu tîlc, pînã cînd într-o dimineaþã l-a podidit sîngele pe gurã ºi s-a prãpãdit pe rogojina unui gospodar român, în septembrie 1872. Avea numai 48 de ani. A murit tînãr, aºa cum s-au stins cei mai mulþi dintre martirii Neamului Românesc: Mihai Viteazul, la 43 de ani, Pintea Viteazul, sub 30 de ani, Tudor Vladimirescu, la 41 de ani, Nicolae Bãlcescu, la 33 de ani, Alexandru Ioan Cuza, la 53 de ani, Mihai Eminescu, la 39 de ani. E greu sã fii om pe pãmînt, dar ºi mai greu e sã fii român ºi creºtin, într-o lume a fãrãdelegilor. Îl sãrbãtorim în acest an pe Avram Iancu, la jubileul a 175 de ani de la naºterea lui, cu convingerea cã facem un act de justiþie moralã. ªi cu cît trece timpul, statuia Tribunului de la 1848 creºte ºi se profileazã ºi mai impunãtoare pe cerul învolburat al Istoriei. Avram Iancu n-a fost numai un revoluþionar, n-a fost numai un catalizator al energiilor naþionale, într-o vreme în care era nevoie mai mult ca oricînd de o stavilã în calea maghiarizãrii forþate – el a fost un mare bãrbat de stat, a fost un adevãrat conducãtor ºi voievod al românilor din Ardeal. De altfel, el are ceva din destinul lui Napoleon Bonaparte: ºi unul, ºi altul au devenit mari comandanþi la vîrsta de 24 de ani. Pentru sufletul lui neprihãnit, pentru viaþa fãrã patã pe care a trãit-o, propunem ca Biserica noastrã strãbunã sã-l sanctifice, prin urmare, sã-l treacã în Pantheonul Sfinþilor României, alãturi de ªtefan cel Mare ºi Constantin Brâncoveanu. Fie ca imaginea lui luminoasã sã dãinuiascã în calendarele Neamului, sã-i bucure pe prunci la ºcoalã ºi pe bãtrîni la slujbele de utrenie ºi de vecernie, cãci noi ai lui sîntem ºi ceea ce a unit Dumnezeu nici o intrigã ºi lucrãturã omeneascã nu mai pot sã desfacã. (va urma) înstrãinat sectorul strategic al telecomunicaþiilor Þãrii, oferindu-l, pe gratis, unor afaceriºti greci care n-aveau un ºfanþ, iar acum aceºtia vor sã-l revîndã cu mari profituri, n-aþi pus geanã pe geanã. Eu, unul, m-am sãturat de toate aceste acte de înaltã trãdare de Þarã. Puteþi sã-mi înscenaþi nu 20 de procese, ci 20.000 de procese, tot n-am sã tac ºi n-am sã mã tem sã spun Adevãrul. Iar adevãrul este cã vã paºte o revoltã popularã devastatoare, fiindcã prea v-aþi bãtut joc de acest Popor. Partidul România Mare va vota pentru moþiunea de cenzurã. Facem apel la parlamentarii actualei Puteri sã nu întindã coarda prea tare ºi sã se trezeascã, mãcar în al 11-lea ceas, fiindcã, vorba anticului Eschyl, „aspru e poporul cînd scapã de nenorocire”. Proiectul de Lege pentru pretinsa accelerare a reformei economice este un document antinaþional, de fapt, cîntecul de Lebãdã neagrã al unei coaliþii care va pieri pe limba ei. Noi cerem, imperativ, demisia Guvernului ºi formarea unui Guvern de Uniune Naþionalã, care sã aibã ca obiectiv principal pregãtirea ºi organizarea alegerilor anticipate. În acest Guvern, eu, unul, îmi ofer disponibilitatea de a lichida Mafia ºi de a închide robinetele jafului, în calitate de ministru de Interne. Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (20 mai 1999, plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului; discursul a fost transmis, în direct, de TVR ºi Radio România)


Pag. a 21-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte sã

Pierderea proprietãþii – baza disoluþiei cauzei naþionale Între realitatea conducerii României actuale de cãtre proprietarul strãin al þãrii ºi imaginea pe care chiar acesta cautã s-o prezinte ºi s-o acrediteze este o prãpastie teribilã ºi terifiantã. În ea se aflã românii care, vrînd sau nevrînd, ajutã, direct ori indirect, proprietarul strãin sã prezinte lucrurile altfel decît sînt ele. Inevitabil se ajunge la aceºtia: vor fi cîteva mii (sau cîteva zeci de mii!) din structurile instituþionale de putere. Existã un motiv simplu, dar de neocolit. Este evident cã nu structurile alese (parlament, partide, guvern) conduc România actualã, în timp ce aceia care este logic s-o conducã (respectiv proprietarii þãrii, care sînt de acum strãini) nu recunosc faptul, întrucît le este mai convenabil sã n-o facã, aruncînd în continuare anatema pentru toate relele pe români. ªi atunci se ajunge la acei români din structurile numite care, vor, nu vor, intermediazã puterea proprietarului strãin în relaþia cu România concretã, ºi care oricum au cea mai mare putere dintre toþi ceilalþi români. Ce vor aceºtia ºi ce urmãresc ei? Este un fapt cunoscut cã procurorii români descoperã numai corupþi români. Ceva mai contra logicii ºi împotriva realitãþilor consemnabile pentru oricine nu existã, atît timp cît aproape toate dosarele instrumentate de cãtre

Curaj de întreprinzãtor (8) Astãzi vom începe sã visãm... sã visãm cum ar trebui sã arate statul faþã de un antreprenor, sã visãm cum ar trebui sã se comporte statul faþã de afacerea ta, sã visãm cã existã prezumþia de nevinovãþie ºi cã se respectã. Sã o luãm iar cu începutul, cu înfiinþatul firmei. În ziua în care ai decis cã te lansezi în antreprenoriat, trebuie sã înfiinþezi o firmã, ºi pentru asta ai nevoie de cineva care ºtie cum se procedeazã, sau un avocat cu milioanele de hîrtii descrise la începutul serialului nostru, cu timp pierdut ºi bani de taxe. Nu este mai simplu sã pui mîna pe un laptop ºi sã te apuci singur sã-þi înfiinþezi firma?! Intri pe pagina ORC ºi începi cu completarea unui formular, pentru cã eºti în era digitalã, în era în care alþii se pregãtesc sã trimitã oameni pe Marte, iar tu trebuie sã stai la cozi interminabile sã faci hîrtii. Completezi un formular în care treci ce denumire sã aibã firma, unde are sediul social, cine sînt asociaþii sau unicul asociat, cine este administrator, un numãr de telefon ºi încarci ºi o pozã a cãrþii de identitate (a ta ºi a administratorului, dacã nu eºti tu în aceastã ipostazã). Atît. Pentru ce trebuie la înfiinþarea firmei codul CAEN? Pentru ce trebuie statutul firmei? Ca sã mai ai niºte hîrtii, în

vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi al micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de email: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

procurorii anticorupþie vizeazã achiziþii publice, iar peste 70% din achiziþiile publice sînt, potrivit datelor oficiale, contractate cu strãini, ºi nu cu români. Unde poate duce o asemenea abordare? Numai ºi numai unde duce! La scoaterea din joc a businessului românesc, în timp ce strãinii capãtã mînã liberã la devalizarea României. Poate fi acesta un obiectiv pentru þarã ºi soarta ei? Cred cã de departe cele mai complicate probleme existã la nivelul Serviciilor Secrete. În principiu, acestea au ca obiectiv apãrarea securitãþii naþionale. În practicã, obiectivele ºi activitatea lor se dubleazã în interferenþe politice, economice ºi sociale din cele mai diverse domenii, pentru cã, în mod concret, totul sau absolut totul are legãturã cu securitatea naþionalã. Sã nu ne amãgim cã pe undeva prin nu ºtiu ce þarã a fãgãduinþei ar fi altfel! Realitatea este cã Serviciile Secrete resimt cel mai complex, probabil ºi cel mai puternic, înlocuirea proprietarului român în economie cu proprietarul strãin, mai ales de mai multe naþionalitãþi. Proprietarii strãini împreunã cu structurile lor de susþinere statale la spate trag fiecare în direcþii anume urmãrite. Se calcã pe picioare, cãci acþiunile lor nu se conjugã. ªi, de cele mai multe ori, haosul este mai rãu chiar decît gestiunea proastã, dar unitarã. Structurile politice ale Statului Român sînt condamnate la dispariþie prin lipsã de utilitate. Iar structurile de forþã – fãrã de care un stat nu poate funcþiona – sînt împinse obiectiv la împrãºtiere, pierzînd cauza naþionalã care le þinea în rol ºi

care cu greu s-ar mai putea coagula, ca menire de existenþã ºi mod de operare. Structurile politice ºi de influenþã strãine îºi fac de cap cu toatele. Structurile corespondente româneºti n-au cum sã le facã faþã. Unele din cele strãine li se erijeazã în stãpîni, iar altele, considerate adversare, le rîd în faþã, la adãpostul recomandãrilor, ca sã nu le spunem comenzilor, contradictorii, venite de la „prieteni“. Serviciile americane, germane sau franceze trag fãrã ezitãri pentru interesele americane, germane sau franceze, ºi nu cumva pentru interesele româneºti. Mai ales cã nu prea se mai ºtie care ar fi acelea! Iar serviciile ruseºti, dupã ce au organizat „revoluþia“ din 1989 pentru a distruge unitatea specialã a securitãþii române care monitoriza KGBul, au avut cîmp liber sã joace ºi pe masã în România, cu atît mai mult cu cît occidentalii veniþi la timonã în România sînt ocupaþi sã-ºi tragã preºurile între ei ºi, bineînþeles, înainte de toate, sã-i supunã pe români în cel mai pur stil colonialist. ª-apoi, dacã tu, ca român, vrei sãi urmezi pe occidentali, rãmîne problema: pe care din ei?! Realitatea este cã pierderea prin externalizare a proprietãþii asupra þãrii a bãgat în disoluþie baza obiectivã a unei cauze naþionale, posibilitatea însãºi a desluºirii ºi coagulãrii Interesului Naþional. Acesta rãmîne împrãºtiat ca dupã o explozie, privatizat în mii de bucãþele împreunã cu toþi netrebnicii, astfel încît pînã ºi trãdãtorii de neam ºi þarã se pot erija cã îl reprezintã. ILIE ªERBÃNESCU

care sã specifici ce poþi scrie în formularul online?! Ai început treaba ºi nu ºtie statul ce activitate desfãºori? Doar înfiinþezi o firmã care, ulterior, poate avea o activitate cu un cod CAEN, ºi va avea ºi un punct de lucru. De ce trebuie o declaraþie la notar cã respecþi legea privind calitatea de asociat? Pe aceeaºi paginã de internet în care gãseºti formularul, statul te poate informa cã ar fi bine sã citeºti legea respectivã, iar decizia îþi aparþine ºi îþi asumi responsabilitatea încãlcãrii ei. În momentul în care ai terminat de completat formularul, îl trimiþi, iar în secunda urmãtoare statul ia la cunoºtinþã cerinþa ta ºi procedeazã în consecinþã, înregistreazã firma, emite actele necesare ºi þi le trimite prin curier la adresa sediului social, plãteºti curierul ºi gata. Asta dureazã o zi, douã, maximum, fãrã cozi, notari ºi toate aberaþiile. Nu ºtii sau nu ai tehnologie pentru online? Ok. Te duci la sediul lor ºi completezi acelaºi formular de pe net, dar pe hîrtie. Dureazã cinci minute, îl depui ºi ai plecat. Nu douã sãptãmîni. Apoi te duci la bancã cu actele de la ORC ºi îþi faci cont bancar. Simplu. Ai gãsit spaþiul unde vrei sã funcþionezi? Foarte bine. Acum declari ºi punctul de lucru. Intri pe aceeaºi paginã de internet a ORC ºi completezi un alt formular, în care treci adresa punctului de lucru, codul CAEN aferent activitãþii pe care o vei desfãºura, datele tale de iden-

tificare, poza cãrþii de identitate ºi gata cu punctul de lucru. De ce trebuie copie dupã actul de închiriere, comodat sau proprietate? De ce-i intereseazã pe cei de la ORC ce fel de contract am eu pentru spaþiul acela? Statul proceseazã informaþiile ºi emite certificatul constatator pe care îl trimite prin curier la punctul de lucru, plãteºti curierul ºi gata. Douã zile. În 4 zile ai înfiinþat o firmã ºi ai fãcut ºi punct de lucru. Nu douã sãptãmîni pentru înfiinþare ºi alta pentru punctul de lucru. Nu inventãm noi apa caldã în acest fel, ci doar ne civilizãm. ªi alte state folosesc astfel de proceduri. În acest moment nu mai eºti considerat infractor, ci doar un om de bunã-credinþã. Înþelegem cã vor fi ºi din aceia care vor dori sã fraudeze statul, dar asta nu înseamnã sã-i „omorîm“ pe toþi ca sã ne asigurãm cã nu încalcã nimeni legea, ci doar cã trebuie cãutaþi cei care o fac ºi sancþionaþi. Pentru orice fel de verificãri existã sisteme informatice ale statului care pot lucra între ele, se poate verifica dacã o persoanã este ok sau nu pentru a fi asociat într-o firmã. Nu trebuie sã te chinuie pe tine pe la cozi ºi cu hîrtii peste hîrtii, de parcã ai fi ultimul infractor de pe planetã. Sãptãmîna viitoare ne continuãm „visul“. (va urma) ADRIAN CURCÃ

CAMPING COLONIA BUTOAIE

AVENTURI ªI EXPERIENÞE UNICE LA MARE

CAZARE ÎN BUTOAIE AUTENTICE DE STEJAR LA DOI PAªI DE PLAJÃ

Sînt din ce în ce mai mulþi turiºti, în special din zona Bucureºtilor, care preferã sã iasã din cotidian, preþurile sînt mult mai mici, iar experienþa trãitã într-un butoi este ineditã. Campingul dispune de o suprafaþã generoasã: aproximativ 2.000 mp (inclusiv spaþiile de cazare) pentru activitãþi sportive, grãtar, festivitãþi, team building etc. De asemenea, în incintã este gratuit accesul la Wi-Fi, la ºezlongurile de plajã, umbrele, hamace, precum ºi la vitrine frigorifice ºi maºinã de spãlat rufe. Întreaga locaþie este supravegheatã video ºi cu pazã umanã. Dispunem de locuri de parcare supravegheatã în incintã.

Colonia „Butoaie” este un camping original, compus din treizeci ºi patru de butoaie de stejar amenajate în scop de cazare, amplasat la 80 de metri de plaja Taberei Nãvodari, în nord de staþiunea Mamaia.

AFACERE CU CAPITAL 100% ROMÂNESC Afacerea este una de familie, dezvoltatã de la zero cu capital 100% românesc. Ideea de a crea aceastã locaþie a apãrut ca o alternativã pentru concediul clasic la mare: s-au recondiþionat butoaiele de vin ale unei foste crame, iar cãsuþa-butoi este acum amenajatã minimalist, pentru odihnã, avînd pat dublu, prizã ºi luminã. Lemnul menþine pe tot parcursul zilei o temperaturã suportabilã. Toate pentru turiºtii ºi aventurierii de orice vîrstã care cautã necontenit experienþe noi la malul mãrii. Cei care s-au cazat în cãsuþele-butoi amenajate lîngã plajã simt cã marea le aparþine. Ana: „În Mamaia este foarte aglomerat, nu îmi place, aici e liniºte, mã pot distra cu prietenii, marea este aproape. Prima datã cînd am venit mi s-a pãrut ciudat, oau, cum sã dorm în chestia asta, dar apoi m-am obiºnuit, e vacanþã“.

CAZAREA IDEALÃ PENTRU GRUPURI MARI DE PERSOANE Se organizeazã evenimente personale ºi corporate ºi sînt adesea gãzduite grupuri în team building, în deplasãri business sau sportive, în tabere (de elevi ºi studenþi sau de relaxare, boot campuri). Campingul dispune de o terasã frumoasã pentru servit masa, aceasta fiind deservitã de o rulotãbucãtãrie. Se pot asigura toate cele trei mese în interiorul locaþiei. Pentru detalii ºi rezervãri puteþi contacta recepþia la tel. 0722.255.522 sau pe www.coloniabutoaie.ro


Pag. a 22-a – 16 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (78) nu se prezenta la el cu cartuºe de Kent, sticle de Mã consolez cu gîndul cã marele predicator whisky, peºte ºi alte delicatese, n-avea nici o ºansã american Billy Graham considerã cã Socrate ºi de publicare. Nu contest cã a fost un foarte bun Isus au fost condamnaþi la moarte tot pentru cã editor, cu un fler remarcabil la cãrþile de valoare. ºi-au ºocat contemporanii peste limita de Rãzbunarea mea a fost indirectã, deºi nu mi-am înþelegere ºi rezistenþã a acestora. propus aºa ceva: dupã numai 2 ani de la întîmDa, dar cine erau Ei ºi cine sînt eu? Un pigmeu plarea cu pricina, aveam sã public, tot la fãrã nici o valoare, un zero barat, un individ care „Albatros”, volumul de versuri „Saturnalii”. ªtiþi repetã destinul tuturor acelora care, în primele bine ce-a urmat. În ciuda faptului cã eu mi-am luni de viaþã, au murit clinic, deci erau scoºi din asumat toatã rãspunderea, ca autor, directorul ediCartea Vieþii, dar o datã reveniþi în existenþã, turii tot a primit o sancþiune, mi se pare cã i s-a printr-un miracol, au început sã disloce, sã-ºi facã tãiat din salariu, pe cîteva luni. Astãzi, posesorul loc. Am murit eu clinic? Se pare cã da, cel puþin cãciulii mele mã vede la strîmtoare, ºtie cã sînt aºa îmi spunea mama. Aveam vreo 6 luni cînd, din ºomer ºi vînat de toate lepãdãturile, aºa cã îmi mai pricina lipsei de lapte (eram al 5-lea copil) mama rãsuceºte ºi el cuþitul în spate. De ce oi fi eu ciumat îmi dãduse niºte lapte de la piaþã, care nu era prea - iar ei, gaºca de la Uniunea Scriitorilor, o fi curatã, bun, dar ce era bun în România acelui început de luminatã ºi perfect sãnãtoasã, asta o poate lãmuri an, 1950? Aºa cã am fãcut o puternicã infecþie numai un tratat ºtiinþific cu privire la lichelismul stomacalã, de-i zice toxicozã. În cîteva zile, La „Mãrþiºor“, într-o lume de basm, s-au întîlnit de balcanic. Dar, sã merg mai departe. Continuã probîldîbîc, am dat ochii peste cap. Mama, care ºi-a iubit enorm copiii, s-a zbãtut ºi m-a dus la un spi- multe ori Mitzura Arghezi ºi prietenii ei. Unul dintre fanarea statuilor. Ungurii au lansat chiar o „întretal, înfãºurat într-o batistã ceva mai mare. Vecinii aceºtia a fost ºi Corneliu Vadim Tudor, lîngã care fiica cere udemeristã” pe tema: cine profaneazã mai din mahala îi spuneau: „Doamna Tudor, nu vezi poetului Tudor Arghezi a stat în toate momentele multe monumente româneºti? Ziarele de azi scriu cã-i mort? Unde-l mai duci, de ce te mai chinuieºti importante ale vieþii sale. În fotografie, cu un grup de cã la Sovata a fost demolat bustul lui Nicolae Bãlcescu. Se mai spune cã ºi bustul lui Lucreþiu atîta?”. Poate cã oricare altã femeie s-ar fi lãsat tinere, printre care ºi Lidia ºi Jeni Vadim Tudor. Pãtrãºcanu, de la Tg.Mureº, a suferit un atac incapãgubaºã - dar nu mama, care era o creºtinã minunatã ºi nu putea accepta ideea ca o fãpturã cãreia i-a loc o ºedinþã a Uniunii Scriitorilor, aºa dupã cum lificabil: o mînã de om nebun a desenat o zvasticã (?!). Se înteþesc atacurile ºi provocãrile ungurilor din dat viaþã sã intre în mormînt înaintea ei. Aºa cã a relateazã revista „Contrapunct”. ªtiþi ce-a fãcut schimbat vreo 2-3 tramvaie ºi m-a dus la un spital de Mircea Sîntimbreanu? M-a numit... ciumat! De ce, Transilvania. Într-o comunã, þiganii unguri au copii. Acolo a gãsit un medic bãtrîn, foarte cum- Nea Mircea, te ocupi de chestii de-astea? Pãi nu-þi dai nãvãlit în Primãrie, cu topoare ºi cuþite, urlînd: secade. Avea ºi o mulþime de studenþi lîngã el. Acesta seama cã poþi ajunge erou al capodoperei lui Axel „Moarte românilor!”. La Liceul Bolyai nu micã a fost m-a examinat cu atenþie. ªi-a dat seama cã situaþia Munthe, „Cartea de la San Michele”, fiindcã ai jefuit surpriza elevilor români sã vadã o lozincã scrisã, cu era disperatã. Dar a încercat sã facã imposibilul. ciumaþi? Au nu-þi mai aduci aminte despre ce este vopsea, pe pereþi, de cãtre colegii lor unguri: „Marº (Între noi fie vorba, un medic care nu e pregãtit, la vorba... Sã-þi împrospãtez eu memoria. Pe la afarã!”. Pe Catedrala din Satu Mare a fost arborat orice orã din zi ºi din noapte, sã facã IMPOSIBILUL Crãciunul anului 1981, m-a rugat Eugen Barbu sã-l steagul Ungariei. Sînt semne prevestitoare de furpentru bolnavii sãi, ºi-a greºit vocaþia, ar fi trebuit sã însoþesc la Editura Albatros. Dorea sã serbeze, în tunã. Mã pomenesc atacat în presã de un individ de se facã altceva, poate cãlãu.) Au urmat cîteva zile ºi mijlocul colectivului de acolo, apariþia romanului sãu care n-am auzit în viaþa mea: Vladimir Tismãneanu. nopþi de veghe îndîrjitã: injecþii zdravene în burtã, „Sãptãmîna Nebunilor”. Eu fusesem primul cititor al Ce scrie ãsta? În „Cuvîntul”, afirmã cã printre scrilinguriþe cu un lichid miraculos, fierbinte, pe care manuscrisului, dupã care Jupînul i-a dat o copie lui itorii care au fãcut foarte mult rãu (?!) culturii mama mi le dãdea din orã în orã, fãrã a închide un Marian Popa. Atît eu, cît ºi Marian, am ajuns (pe cãi române se numãrã Eugen Barbu, Corneliu Vadim ochi, dupã care minunea cea mare, strigãtul puternic diferite) la aceeaºi concluzie: aveam de-a face cu o Tudor ºi Adrian Pãunescu. Dar cine e el, sã ne judece al revenirii la viaþã! Dacã ar fi auzit acel strigãt ºi ar capodoperã, cu un roman de dragoste poematic, de-a pe noi? Precis cã o fi vreun pandur neaoº, de pe lîngã fi avut o iluminare asupra destinului meu, cred cã dreptul unic în literatura românã. Ce-i drept, atît eu, Vladimireºtii viteazului sluger: îl cheamã ºi vreo cîþiva staliniºti ai epocii (Moses Rosen, Silviu cît ºi criticul am fost severi cu mentorul nostru, semBrucan, Valter Roman º.a.) m-ar fi lichidat acolo, în nalîndu-i unele inadvertenþe, pierderi de personaje, pe pãtuþul de spital, sufocîndu-mã cu perna, aºa cum a drum, ceea ce i se poate întîmpla oricui la un asemenea fãcut Richard al III-lea cu nepoþii lui. Dar aºa ceva travaliu epuizant. Patronul nu s-a supãrat, de asta ne nu s-a întîmplat ºi vedeþi ce nãzdrãvãnii fac! În ºi încredinþase textul, fiindcã aveam cîte un ochi mai primul rînd, din cauza aia am iubit-o pe mama atît de proaspãt, mai obiectiv, din afarã. Acolo, la editurã, mult: fiindcã nu s-a dat bãtutã, s-a luptat cu moartea, Marga dusese din vreme cîteva sticle de ºampanie ºi ca o leoaicã, ºi a biruit-o. ªi cînd te gîndeºti cã mai coniac. Cînd am ajuns noi, atmosfera era sãrbãtoreexistã femei care îºi îneacã pruncii în canale, ori îi ascã, ºerpiºorii aburilor de cafea se împleteau cu vãlãstranguleazã, sau îi abandoneazã în zãpadã! tucii fumului de Kent, pufãit de gazda noastrã ca o Nu ºtiu cam cu ce anume se ocupa editorul Mircea Godzilã (are vreo 2,06 metri, ãsta nu-i sãnãtos). Eu, Sîntimbreanu în anul de graþie 1950 - dupã o tinereþe unul, eram rãcit cobzã, n-aveam chef de nimic. zbuciumatã, în care fusese bãtãuº de profesie, parti- Avusesem ºi proasta inspiraþie sã încerc atunci niºte cipase la marile încãierãri din anii ’45-’47, dintre pantofi negri, de scai, foarte moi, care poate cã erau comuniºti ºi þãrãniºti, dupã care a devalizat casieria buni toamna, dar pe zãpadã deveneau un fel de teniºi, U.T.C.-ului, aºa dupã cum am citit într-un ziar, la ca dovadã cã mã udasem pînã la fluierele picioarelor. Într-o vizitã în Maramu’, Corneliu Vadim Biblioteca Academiei. Dar ºtiu cu ce se ocupã acum, La sfîrºitul micii noastre agape, Mircea Tudor, care iubea copiii, dar mai ales fetiþele, n-a dupã 40 de ani. Mai precis, în ziua de 6 martie a avut Sîntimbreanu a avut o pornire ciudatã: pur ºi simplu rezistat ispitei de a se fotografia cu aceastã puicã de mi-a smuls cãciula de nutrie din cap ºi ºi-a pus-o lui, moroºan îmbrãcatã în costum naþional tradiþional. tot în cap, fireºte. Îþi place aºa mult, Nea Mircea? Poþi s-o pãstrezi i-am spus atunci, în glumã, fiind convins cã ºi el Vladimir, e ºi de la Mînãstirea Tismana! A moºtenit, fãcuse chestia respectivã tot în glumã. Numai cã el nu pe lanþul filogenetic, o micã tãieturã împrejur (cirglumea cu ceea ce credea cã i se cuvine. Am plecat. cumcizie), dar tãietura asta provine de la foarfecã Patronul era euforic, îºi savura succesul. Dãruise lite- nemiloasã a cenzurii, desigur. Rãzboiul româno-român s-a mutat din stradã în raturii române o carte admirabilã, infirmîndu-l pe presã. Arheologul Radu Popa îl înjurã foarte urît pe Marian Popa, care îi tot reproºa (ca sã-l ambiþioneze, acad. ªtefan Pascu, în revista „22”. La televizor, pesemne) cã nu mai e în stare sã scrie nimic valoros seara, fostul meu coleg de liceu, Sorin Stãnescu dupã „Princepele”. Totuºi, fusese, izvorul pãrea inepuizabil. Am luat-o agale, pe jos, pe mîna stîngã a (devenit ºi Roºca între timp, nu înþeleg de ce), apare ºoselei care duce la Arcul de Triumf. Afarã era un alãturi de liderii Sindicatului „Frãþia”. E clar cã ãºtia soare cu dinþi de aur, care, din fericire, nu încãpuserã îl plãtesc. Cei de la „Libertatea” l-au mirosit cã e pe mîna de mãcelãreasã a frumoasei doctoriþe de la lichea, aºa cã el ºi-a luat catrafusele, zilele trecute, ºi Sf. Sava. Scuturam, cu degetele, promoroaca s-a mutat cu cortul la „România liberã”. Aºa dupã ramurilor, aveam poftã de joacã. În rãstimpuri, Nea cum merge treaba, ne îndreptãm cu toþii cãtre o Jean tot întorcea capul îndãrãt. Am crezut cã se uitã fundãturã, din care n-o sã ieºim prea curînd. S-a acumulat o mare cantitate de urã - pînã la un punct dupã maºina galbenã a Margãi. Dar mã înºelam. explicabilã -, dar societatea româneascã nu-i - Vadime, ãla nu mai vine, mã, cu cãciula ta? pregãtitã sã o sublimeze în altceva, sã o deverseze, sã Deci, iatã ce-1 frãmînta pe Barbu! El, care era de Prinþesele lui tati s-au metamorfozat: Lidia în o cinste ºi de un cavalerism ireproºabil! Nu, o împiedice a crea premizele unui rãzboi civil. (va urma) „marinel“, iar Jeni în þãrãncuþã cu bãsmãluþã. Sîntimbreanu n-a venit. De atunci, din 1981, ºi pînã (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, Este emblematicã moara din spatele celor trei, acum, în 1990, cînd aºtern aceste pagini de Jurnal, de la Crãciun la Paºte“; avînd în vedere cã Tribunul s-a luptat cu morile scriitorul care zice cã face educaþie copiilor n-a venit Autor: Corneliu Vadim Tudor) de vînt toatã viaþa. A cîºtigat, singura care l-a sã-mi dea cãciula de blanã înapoi. De altfel, mã aºteptam la asta, omul era un ºperþar inimaginabil - cine Paginã realizatã de CARMEN IONICà îngenuncheat a fost moartea...


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 16 iunie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Scurt istoric al relaþiilor româno-ruse Istoria relaþiilor româno-ruse se întinde pe o perioadã ,,Toate locurile, teritoriile ºi cetãþile fortificate pe care lungã de timp. Dacã luãm în calcul relaþiile comerciale, de Imperiul Turcesc le-a desprins de Moldova, cuprinzînd schimb de mãrfuri, care s-au extins invariabil în plan Cetatea Albã, Chilia, Tighina ºi provincia Bugeacului, vor social, cultural ºi politic, obîrºia acestor relaþii trebuie cãu- fi recucerite de Marele Þar ºi vor fi restituite pe urmã tatã în Evul Mediu, în arealul cuprins între Principatele Principatului Moldovei iure hereditari (cu drept de Române (cu precãdere Moldova ºi Þara Româneascã) ºi o moºtenire)”. (N. Iorga, „Studii istorice asupra Chiliei ºi Rusie în plinã extindere. Dacã privim Cetãþii Albe”, p. 240). în trecutul istoric, observãm cã, Tratatul de alianþã rusodatoritã legãturilor terestre facile, þãrile moldovean, semnat la 13 aprilie 1711, române au avut legãturi comerciale se încheie între Petru cel Mare ºi strînse cu centrul Europei, spre est ºi Dimitrie Cantemir: „Hotarele Moldonord, precum ºi spre sud. S-a ajuns, vei, respectîndu-se toate drepturile ei astfel, ca aceste þãri sã aibã economii strãvechi, sînt acelea constituite de complementare, adicã fiecare þarã are Nistru (Cameniþa, Bender, cu teritoriul nevoie de produsele celeilalte ºi invers. Bugeacului), Dunãrea, Þara RomâRelaþiile româno-ruse nu au fost neascã, Transilvania ºi Polonia, dupã întotdeauna contondente ºi nu au avut împãrþirea care a fost fãcutã”. Tratatul doar efecte bilaterale negative. Sigur, recunoaºte cã Basarabia, cunoscutã sub anexarea Basarabiei la 1812 ºi lipsa de numele tãtar de Bugeac, este provincie loialitate a Rusiei de la sfîrºitul moldoveneascã ocupatã nelegitim de Rãzboiului de Independenþã din 1878, turci: „Þara Moldovei îºi va redobîndi cînd am fost excluºi de la masa tratafrontiera de pe Nistru, ca ºi Bugeacul Pavel Kiseleff tivelor de pace ºi ne-au fost rãpite cu toate cetãþile lui, care va fi, de judeþele din sudul Basarabiei, au conasemenea, al Moldovei pentru totdeautribuit la deteriorarea relaþiilor româno-ruse. Revoluþia na”. Dimitrie Cantemir îl primeºte cu onoruri, la Iaºi, pe bolºevicã ºi constituirea URSS au blocat relaþiile bilaterale, Petru cel Mare, ajutîndu-l cu o armatã de 10.000 de ostaºi. iar ultimatumul lui Molotov, din 26 iunie 1940, a creat o Petru Movilã a fost hirotonit ca episcop ºi înscãunat reacþie endemicã anti-ruseascã în mentalul colectiv româ- ca Mitropolit al Kievului în anul 1632. A fost întemeietorul nesc. ªi totuºi, dincolo de complexitatea vecinãtãþii cu un Academiei Duhovniceºti Ortodoxe din Kiev, o instituþie de imperiu expansionist, ca de altfel cu toate imperiile pentru învãþãmînt teologic, bazatã pe principiile organizãrii semicare spaþiul românesc a devenit un spaþiu de interes vital, nariilor teologice ºi universitãþilor occidentale. au existat ºi momente istorice pozitive privind relaþiile Tudor Vladimirescu, conducãtorul Revoluþiei de la româno-ruse de-a lungul istoriei, de fapt, excepþia care 1821 din Muntenia, a participat în rãzboaiele ruso-turce, poate confirma regula. devenind cetãþean rus, locotenent în armata þaristã ºi decoCultivarea bunelor relaþii cu Rusia are o veche tradiþie rat cu Ordinul ,,Sf. Vladimiri”. în politica domnitorilor moldoveni. În „Hronicul vechimii Tratatul de la Adrianopol, semnat la 14 septembrie româno-moldo-vlahilor”, domnitorul-cãrturar Dimitrie 1829, a confirmat atît victoria rusã, cît ºi prevederile Cantemir menþioneazã primele încercãri, începînd din vre- Convenþiei de la Akkerman (Cetatea Albã). Sudul Þãrii mea lui ªtefan cel Mare: „ªtefan cel Mare ºi Bun sã fie dat Româneºti a fost stabilit pe talvegul Dunãrii, Þara pre fie-sa, Iliana, dupã Ioan Vasilivici, împãratul Româneascã obþinînd astfel controlul asupra fostelor raiale Moscului”, continuînd cu Vasile Lupu: „Vasile Vodã, o turceºti Brãila, Giurgiu ºi Turnu Mãgurele. fiicã dupã Radzivil, ducul de Litvaniia, ºi pe alta dupã Guvernatorul rus Pavel Kiseleff a pregãtit un prim Timus Hmenlinschie, hatmanul cãzãcesc, sã fie mãritatã rudiment de Constituþie a Principatelor Române, ºtiut iaste”. Se cunoaºte cã, de-a lungul timpului, înrudirea Regulamentul Organic, la 1831/1832, ºi a amenajat Parcul între dinastii prin cãsãtorie a fost un element de bazã în sta- Ciºmigiu din Bucureºti. bilirea relaþiilor diplomatice. Avram Iancu a colaborat cu trupele ruseºti conduse Dar exemplul cel mai concludent este dat de Dimitrie de generalul Lüders în 1849, pentru înfrîngerea armatelor Cantemir însuºi, care, ca domn al Moldovei, încheie împre- maghiare conduse de generalul Josef Bem. Lüders a apreunã cu Petru cel Mare tratatul de la Luþk, din 1711. Acest ciat valoarea de comandant a lui Avram Iancu, lãudîndu-l tratat avea ca obiect alianþa Moldovei cu Rusia, împotriva în corespondenþa sa ºi la Moscova. Þarul Nicolae I l-a decImperiului Otoman. Însã, în urma înfrîngerii armatelor rusã orat pe Avram Iancu cu Ordinul ,,Sf. Ana”, clasa a II-a. ºi moldoveneascã la Stãnileºti, în vara aceluiaºi an, La 1859, Rusia a sprijinit total, politic ºi financiar, Dimitrie Cantemir pleacã împreunã cu familia în Rusia, sub Unirea Principatelor Române, în ciuda opoziþiei furibunde protecþia lui Petru cel Mare. Aici devine consilier al þarului a otomanilor, Austriei, Angliei ºi Prusiei. ºi primeºte din partea acestuia titlul de „prea luminat Trupele româno-ruse au luptat împreunã în Balcani, principe al Rusiei”, precum ºi un domeniu în þinutul cu mari sacrificii, în Rãzboiul pentru Independenþa Harkovului, unde întemeiazã satul Dimitrievka. Pe lîngã României, de la 1877. activitatea sa de consilier, se dedicã, la Sankt Petersburg, Ion I.C. Brãtianu semneazã, la 7 august 1916, cu scrierii operelor sale: „Descriptio Moldaviae”, „Incrementa reprezentanþii Antantei, Convenþia politicã ºi Convenþia milatque decrementa Aulae Othomanicae” (scrise în latinã, la itarã pentru intrarea în rãzboi împotriva Austriei ºi cererea Academiei din Berlin) ºi mai ales „Hronicul Germaniei. A semnat ºi ambasadorul Rusiei la Bucureºti, vechimii româno-moldo-vlahilor”. În calitatea sa de spe- Poklevski, care s-a întors cãtre I.G. Duca spunîndu-i: ,,Ca cialist în problemele Orientului, îl însoþeºte pe þar în cam- român, poþi fi fericit de ceea ce a obþinut dl. Brãtianu de la pania din Persia, fiindu-i de un real folos. Dupã moartea sa, noi“. Rusia semnase pentru unirea Transilvaniei cu România. în anul 1723, fiul acestuia, Antioh Cantemir, continuã În 1943, Stalin intervine în Comisia de politicã activitatea tatãlui sãu în serviciul statului rus, în calitate de externã Litvinov ºi impune ca, dupã rãzboi, Transilvania de diplomat ºi ambasador al Rusiei la Paris. Pentru serviciile Nord sã fie retrocedatã României, în ciuda opoziþiei angloaduse, Cantemir ocupã un loc de cinste în paginile istoriei americanilor, care propuneau ca teritoriul rãpit prin Rusiei, iar una din diviziile de elitã ale armatei ruse îi Diktatul de la Viena din 1940 sã rãmînã în componenþa poartã numele. Ungariei, sau militau pentru o Transilvanie independentã. Expunem cîteva exemple din îndelungata istorie a Iniþiativa lui Stalin s-a impus la 6 martie 1945, cînd admirelaþiilor româno-ruse, ce pot oferi o percepþie realistã a nistraþia româneascã a fost restauratã într-o ºedinþã festivã, legãturilor dintre români ºi ruºi, dintre un popor care ºi-a în sala mare a Primãriei Cluj, ºi printr-o manifestare puapãrat mereu glia ºi un alt popor, care ºi-a extins permanent blicã, în faþa Prefecturii Cluj, în prezenþa regelui Mihai I ºi vastul teritoriu, într-o paradigmã imperialã. a premierului, dr. Petru Groza. În 1479, ªtefan cel Mare ºi-a cãsãtorit tînãra domniþã Din datele oficiale, pãstrate în arhiva fostului Consulat Elena cu Ivan Ivanovici cel Tînãr, fiul Cneazului Ivan al al Rusiei de la Iaºi, aflãm cã la finele Secolului al XVIIIIII-lea al Moscovei, mariaj cu un substrat evident politic, lea exista o activitate comercialã în continuã creºtere între care urmãrea asigurarea temeiniciei relaþiilor dintre Principatele Române (Moldova ºi Þara Româneascã), pe de Moldova ºi þara soþului Elenei, într-o Europã de sud-est, o parte, ºi Ucraina plus Rusia, pe de altã parte. De pildã, dominatã de turci. vinul moldovenesc a devenit tot mai cãutat de negustorii ºi În 1656 s-a încheiat Tratatul diplomatic dintre comisionarii ruºi, astfel încît, în anul 1796, valoarea exporvoievodul Gheorghe ªtefan ºi Marele Þar al Moscovei. Din tului de vin a reprezentat 6% din veniturile Moldovei. De Secolul al XVI-lea, cînd Bugeacul (sau Basarabia) a fost asemenea, sarea extrasã din ocnele moldoveneºti ºi smuls din trupul Moldovei de cãtre Baiazid al II-lea ºi munteneºti avea mare cãutare în Ucraina ºi în regiunile Soliman I, boierii moldoveni protestaserã ºi respinseserã sudice ale Rusiei. Documentele vremii menþionau cã din numirea în scaunul de domnie a lui ªtefan Lãcustã, care le Moldova se extrãgeau 8 milioane de ocale de sare, din care fusese impus de sultan, din cauza faptului cã voia sã-i aproximativ 4 milioane erau exportate în Ucraina ºi Rusia. cedeze acestuia ºi zona Nistrului, ºi zona de pe malul Foarte cãutate la export erau mierea din Moldova ºi Þara Dunãrii, pînã la marginea munþilor. Neputîndu-se bizui pe Româneascã, vitele, fructele uscate, lîna, precum ºi ajutorul Germaniei sau pe cel al Poloniei, ea însãºi poftind obiectele din lemn. aceste teritorii, boierii moldoveni vor cãuta alianþe cu staDin Rusia ºi Ucraina se importau în Principate: blãnuri, tul rus, întãrit prin moºtenirea puterii cazacilor ºi prin fier brut ºi produse din fier, plumb, aramã galbenã, vase de cucerirea Kievului. Tratatul stabilea urmãtorul acord: aramã, vase de cositor, cînepã, in, sticlãrie ºi faianþã, peºte

afumat, icre, arme, praf de puºcã etc. Foarte cãutate erau pînza simplã din in ºi cînepã, pînza de ºervete, pînzeturi imprimate, din Ivanovo. Valoarea medie anualã a mãrfurilor româneºti exportate ºi a celor orientale tranzitate spre Ucraina ºi Rusia era de aproximativ 875.000 de piaºtri, iar valoarea medie anualã a mãrfurilor importate ºi a celor tranzitate înspre regiunile balcanice era de circa 625.000 de piaºtri. Rezulta un excedent de 250.000 de piaºtri în favoarea Principatelor. Dupã anexarea Basarabiei de cãtre Imperiul Rus în 1812, activitatea comercialã a cunoscut o scãdere, accentuatã, pe la mijlocul Secolului XIX, de pãtrunderea în Principatele Unite a societãþilor britanice, interesate în primul rînd de petrolul românesc, precum ºi a celor franceze. În timpul rãzboiului ruso-turc din 1877, România a fost aliata Rusiei, participînd activ la acest rãzboi, care i-a adus independenþa faþã de Imperiul Otoman. La 4 aprilie 1877, Mihail Kogãlniceanu, ministru de Externe al României, ºi baronul Dimitrie Stuart, consulul general al Rusiei la Bucureºti, au semnat convenþia româno-rusã, care reglementa trecerea armatelor imperiale spre Balcani. În 24 mai 1877, a poposit la Iaºi trenul Curþii imperiale ruse, care-l ducea pe þarul Alexandru al II-lea – aflat împreunã cu marele duce Nicolae, cu cancelarul imperial Alexandr Gorceakov ºi cu ministrul de Rãzboi, Dmitri Miliutin -, spre Ploieºti, unde fusese stabilit Marele Cartier General al armatei ruse. Cu ocazia primirii fastuoase care i s-a fãcut în Gara Iaºi, þarul Alexandru al II-lea a rostit: ,,Vin în România ca amic, nu ca inamic”. O consecinþã directã ºi beneficã a acestui rãzboi a fost stabilirea, la 15 octombrie 1878, a relaþiilor diplomatice între Rusia ºi România. Dupã primul rãzboi mondial, cînd Basarabia a reintrat în componenþa României Mari, iar Rusia þaristã a devenit URSS, relaþiile dintre cele douã þãri au fost cît se poate de reci. Abia în anul 1934, în urma convenþiei semnate între miniºtrii de Externe Nicolae Titulescu ºi Aleksandr Litvinov, au fost relansate raporturile diplomatice dintre România ºi URSS. La finele celui de-al II-lea rãzboi mondial, cînd þãrile din estul Europei au intrat în sfera de influenþã a URSS, s-a format blocul socialist, care funcþiona în baza a douã structuri: una economicã (CAER) ºi una politico-militarã (Tratatul de la Varºovia). România a fãcut parte, fireºte, din acest sistem. În ciuda faptului cã relaþiile româno-sovietice au cunoscut o evoluþie sinuoasã în plan politic, relaþiile economice au fost strînse, deoarece România are legãturã terestrã cu spaþiul rus, iar economiile celor douã þãri au fost ºi sînt complementare. Crearea CAER a însemnat formarea unei pieþe imense, de la frontiera vesticã a RDG pînã la þãrmul Pacificului. Intrarea pe aceastã piaþã a însemnat dezvoltarea industriei, agriculturii, înfiinþarea unor noi unitãþi productive alãturate vechilor fabrici, implicit crearea a numeroase locuri de muncã. Din pãcate, relaþiile economice dintre România ºi Rusia au devenit tot mai dezechilibrate, ca urmare a rãcirii relaþiilor politice, aspect ilustrat ºi de faptul cã, în 1990 ºi 1991, România exporta în Rusia produse în valoare de 1,5 ºi, respectiv, de 1 miliard de dolari. Aceste exporturi nu au fost, însã, decît reflexul inerþiei unui sistem economic, puternic legat de fostul lagãr comunist. În 1992, exporturile se diminueazã la 400 de milioane de dolari, iar în anul imediat urmãtor, ating un nou minim, de 200 de milioane de dolari. Nivelul cel mai scãzut a fost înregistrat în anul 1999, cînd am reuºit sã vindem pe piaþa Rusiei produse în valoare de doar 50 de milioane de dolari. În momentul de faþã, vînzãrile de vehicule reprezintã o treime din exporturile româneºti cãtre Rusia, care au urcat, în anul 2013, cu 500 de milioane de dolari, la 1,84 de miliarde de dolari, iar maºinile, aparatele ºi echipamentele electrice totalizeazã un sfert din livrãri, în top figurînd Dacia, ArcelorMittal, Michelin sau Danfoss. La finele anului 2013, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Federaþia Rusã a atins aproape 5 miliarde de dolari, în creºtere cu 12,7% faþã de 2012, din care exportul a fost de 1,84 de miliarde de dolari, cu 36,1% peste 2012, iar importul a fost de 3,15 miliarde de dolari, în urcare cu 2,5% comparativ cu 2012. Soldul balanþei comerciale a fost de -1,3 miliarde de dolari, în scãdere cu 24%, ceea ce plaseazã însã Rusia pe poziþia a ºaptea în topul statelor care au contribuit la deficitul comercial. Potrivit datelor statistice, Rusia este al ºaptelea partener comercial al României (dupã Germania, Italia, Ungaria, Franþa, Turcia ºi Polonia), cu o pondere de 3,4% din total, al nouãlea partener la export, cu o pondere de 2,8%, ºi al ºaselea partener la import (dupã Germania, Italia, Ungaria, Franþa ºi Polonia), cu o pondere de 4,3%.

*** Clasa politicã din România trebuie sã ia exemplul altor þãri importante din Uniunea Europeanã ºi din lume care, în pofida aºa-ziselor sancþiuni, fac tot posibilul sã îºi menþinã ºi chiar sã dezvolte relaþiile comerciale cu Rusia. Ideile preconcepute dintre români ºi ruºi ar trebui sã disparã prin construirea bilateralã de punþi de dialog, la toate nivelurile, care sã ducã la relansarea relaþiilor politico-diplomatice, economice, culturale dintre România ºi Rusia DAN ALEXANDRU


Pag. a 24-a – 16 iunie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (12) Paul Kammerer (1880-1926) (1) Sinuciderea biologului austriac Paul Kammerer, la 23 septembrie 1926, a pus, aparent, capãt controversei din jurul broaºtei-moaºã (Alytes obstreticans – o specie de broascã din Europa, al cãrei mascul cloceºte ouãle înfãºurîndu-le în jurul picioarelor sale), cãreia activitatea lui i-a dat naºtere. Sprijinind teza avansatã la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea de cãtre Jean Baptiste Lamarck, conform cãreia trãsãturile dobîndite pot fi moºtenite, experimentele lui Kammerer i-au înfuriat pe adepþii curentului neodarwinist, care susþineau (ºi încã mai susþin) cã evoluþia are loc doar prin mutaþii întîmplãtoare. Cum Kammerer a fost aparent prins efectuînd experimente frauduloase, felul în care a murit a contribuit la întãrirea îndoielilor ridicate asupra lui. Conservatorismul a reuºit sã domine, iar teoria lui Lamarck a fost luatã în derîdere încã de atunci. Totuºi, problema nu este atît de simplã. Oare Kammerer a falsificat dovezi, sau a fost trãdat? Oare s-a sinucis doar din cauza scandalului iscat în jurul lui ºi al teoriei sale? ªi cum rãmîne cu politica ºi figurile publice implicate în acest scandal? O personalitate sensibilã ºi emoþionalã, Kammerer nu a fost îndrãgit de biologii conservatori atît din cauza carierei sale muzicale ºi principiilor socialiste pe care le îmbrãþiºa, cît ºi din cauza succesului înregistrat în menþinerea în viaþã a animalelor pentru experimente ºi creºterea lor pe parcursul a mai multor generaþii. Nici un biolog nu a mai reuºit de atunci sã-i reproducã opera ºtiinþificã. Indiferent care ar fi

adevãrul, întreaga istorie din jurul lui Kammerer aruncã o luminã deloc mãgulitoare asupra aºa-zisei „obiectivitãþi” a ºtiinþei ºi a oamenilor de ºtiinþã. În 1902, acest compozitor amator, dar talentat, nãscut la Viena într-o familie bogatã, s-a alãturat Institutului de Biologie Experimentalã (Biologische Versuchsansalt), cunoscut în capitala Austriei sub numele de „Institutul vrãjitorilor”. Organizînd acvarii ºi terarii-laborator ca modele pentru îngrijirea animalelor crescute pentru experimente, munca lui de început cu salamandre l-a determinat sã afirme cã a provocat modificãri în obiºnuinþele animalelor de a se împerechea, în culoarea sau fizicul acestora, odatã cu îngrijirea ºi creºterea lor în medii artificiale, radical diferite de habitatele lor naturale. Aceastã declaraþie a creat o adevãratã senzaþie, neodarwiniºtii declarînd teza (numitã Legea Serialitãþii - „coincidenþele” pot avea o mare însemnãtate) la fel de absurdã ca ºi teoria conform cãreia organismele ar putea sã-ºi modifice propria structurã cromozomialã. Dar vacarmul cel mai mare a fost provocat de munca lui cu broasca-moaºã care, spre deosebire de alte broaºte, se împerecheazã, de obicei, în mediu terestru. Ca sã-ºi prindã femelele, broscoii din speciile care se împerecheazã în mediu acvatic îºi dezvoltã pe braþe niºte perniþe aspre, negricioase, cu mici þepi. Kammerer pretindea cã, dupã mai multe generaþii de astfel de broaºtemoaºã care s-au împerecheat în apã, puii lor s-au nãscut, de asemenea, cu excrescenþele sub formã de perniþe. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Cereale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11

ORIZONTAL: 1) Plantã anualã din familia gramineelor, cu paiul mai lung ºi spicul mai aspru decît al grîului – Susþine boabele plantei; 2) Cerealã, hranã pentru cai – A produce sunete repezi ºi cadenþate; 3) Cerbul tundrei – Lanul cu spicele tãiate; 4) Cerealã cu boabele cãreia sã face fãinã – Studiate la chimie; 5) Înlocuitor de cafea – 999 la romani; 6) Bare la cãruþe – State în Orientul Apropiat; 7) Luate din sertar! – Pãrinte alintat – Centru de comunã!; 8) Cãtun – Pasãre vînatã; 9) A se urca – Omul lui Putin; 10) Ridicã greutãþi pe ºantier – Anotimpul seceriºului; 11) Cîntec de greier – Principi orientali. VERTICAL: 1) Cerealã din familia gramineelor – Cerealã ,,stricatã pe gîºte” – 1.100 la romani; 2) Cel mai înalt vîrf de pe Terra – Duce cereale de la arie; 3) Vopsiri în negru – Transportã cereale la moarã; 4) Limite de alfabet – Folositã în mod curent; 5) Astfel de...; 6) Intrat la zdup – Braþ de lemn; 7) Mãsura domnului Cuza – Limba lui Tolstoi; 8) Înspãimîntaþi – Vere! 9) Cerealã cu ºtiuleþi – A vieþui; 10) Pantalon din dimie – Vopsea de ulei; 11) Lecturat – Umblã cu Moº Martin. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,OCEANE” 1) PACIFIC – AC; 2) INDIAN – APA; 3) RTL – L – CRAP; 4) AA – DIRECTA; 5) TRE – ME – TIC; 6) COTE – MIEI; 7) ATLANTIC – T; 8) MII – TIR – SA; 9) UCAZ – SARAT; 10) R – NECAJITE. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.