Romania mare, nr 1397

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Rîul vieþii se varsã în fluviul morþii, fluviul morþii se varsã în marea veºniciei, iar marea veºniciei este doar o lacrimã pe obrazul lui Dumnezeu.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Revenirea lui Vadim Motto: „Popor românesc, nu uita niciodatã/ Cã nu eºti urmaº de fricoºi ºi bastarzi/ La tine acasã cît faci ochii roatã/ De dragul eroilor veºnic sã arzi”.

(Adrian Pãunescu – „Iancu la Þebea”) De cîþiva ani, românii se împart în douã categorii: cei care s-au retras într-o împãcare cu neputinþa sortitã - mioriticã, s-ar putea spune - ºi cei care trãiesc o mulþumire a alienãrii. Prima categorie este a generaþiei mele, a oamenilor care au visat, care au avut o educaþie a demnitãþii ºi idealului; din a doua categorie fac parte tinerii, cei care sînt la vîrsta victimelor societãþii de consum, a modelului de viaþã inoculat ºi indus prin toate mijloacele moderne. De fapt, este caruselul nemilos al coloniei ºi al celor care realizeazã sau nu cã trãiesc în „frumoasa lume nouã”, în vivariul lui Orwell, în experimentul lui Huxley, joacã drama conºtiinþei lui Sinclair Lewis ºi sînt prinºi în cursa de ºoareci în care Steinbeck îi regãseºte, episodic, ca oameni. În cele trei-patru condeie pe care le-am pomenit regãsiþi abisul deºertãciunilor care ne înghite de 30 de ani încoace. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Suspiciuni rezonabile de corupþie la Sectorul 4 De cîteva zile asistãm la o luptã surdã, la adãpostul unor hãþiºuri birocratice ºi al unor aºa-numite aspecte de ordin estetic, dintre reprezentanþii Primãriei Sectorului 4 ºi difuzorii de presã. Cu alte cuvinte, fãrã a avea o minimã decenþã în ceea ce fac, cu barda abuzului într-o mînã ºi cu un snop de buruieni de pace, în alta mînã, zbirii primarului Daniel Bãluþã au început sã ridice chioºcurile de ziare din acest sector, lãsînd pe drumuri familiile celor care le pãstoreau, dar ºi pe cei care se hrãneau spiritual cu produsul muncii celor care, de ani de zile, încearcã, plini de încãpãþînare, sã arate cã presa scrisã încã existã. (continuare în pag. a 16-a) TANO

NR. 1397

„Adevãrul istoric aratã cã Rusia nu a invadat, niciodatã, Europa“ – INTERVIU CU EXCELENÞA SA VALERI KUZMIN, AMBASADORUL FEDERAÞIEI RUSE ÎN ROMÂNIA –

Castelul Bran

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Vorbeºte-mi de dragoste I. Vei fi mereu comoara mea La tine toate-mi sînt dragi De-a-pururi mã vei bucura Ca roua dulce de pe fragi.

Paginile 12-13

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Mesaj adresat membrilor ºi simpatizanþilor PRM, cu prilejul Jubileului a 20 de ani de la crearea Partidului Motto: ,,Aici e pricina cea dreaptã ºi bunã!“ (MIHAI VITEAZUL) Dragi prieteni, În aceste zile de iunie sãrbãtorim 20 de ani de la crearea Partidului România Mare. Este un Jubileu pe care nu mã sfiesc sã îl numesc istoric. De ce? Uitaþi-vã în jur ºi veþi vedea cã partidul nostru e cea mai serioasã formaþiune politicã, singura care nu a fãcut compromisuri ºi nu ºi-a schimbat nici numele, nici doctrina, nici atitudinea faþã de problemele fundamentale ale þãrii. Totodatã, PRM e singura formaþiune care a luptat, pe faþã, cu orice risc, pentru integritatea teritorialã a þãrii, pentru împiedicarea hemoragiei patrimoniului naþional, pentru demnitatea românilor, în þara lor. A fost o luptã de-a dreptul titanicã, în decursul cãreia s-au sacrificat mulþi oameni dragi, cu care atunci, în iunie 1991, am pornit la drum ºi cãrora, ulterior, li s-au adãugat alþii, trecuþi, de asemenea, în lumea umbrelor: Eugen Barbu, Mircea Muºat, generalii Valeriu Buzea, Teodor Paraschiv, Traian Bãndilã, Ioan Alexandru Munteanu, fratele meu, Pavel Tudor, Liviu Samson, Dumitru Paraschiv, precum ºi oºteni devotaþi, ca Toma Nãstase, Ioan Duþu, Dan Cristian Popovici, Gh. Romanescu, Ioan Marinescu, Valentin Dinescu, Doru Liviu Bindea, Ana Mureºan, George Pruteanu, Cornel Vrabie, Ion Dolãnescu, Aristide Buhoiu, Mihai Ungheanu, Eugen Florescu, Florica Demeter, Ioan Chirculescu, Dan Iacoviºac, Dumitru Bãlãeþ, Gabriel Iuga ºi alþii. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, iunie 2011 (Text preluat din volumul „Europa naþiunilor“, volumul II)

ANUL XXVIII

VINERI 23 IUNIE 2017

Refren: Vorbeºte-mi de dragoste, dragostea mea Se face-ntuneric, e toamnã ºi plouã Nostalgic rãsunã viori într-o stea Imaginea verii se frînge în douã.

II. Sînt fericit, nu mã-ntreba ªi-o spune inima-n ecou Vei fi mereu comoara mea Prin tine m-am nãscut din nou.

Refren: Vorbeºte-mi de dragoste, dragostea mea Atîtea minuni am trãit împreunã Mai trece o varã ºi-odatã cu ea Mai punem la tîmplã argintul din Lunã.

Vorbeºte-mi de dragoste, dragostea mea Tristeþi de Ev Mediu pogoarã afarã Frumoasã-i iubirea ºi n-o voi trãda Tu eºti pentru mine eterna comoarã!

CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: Marian Nistor

Cãlãtorie cu final fericit: acasã la Horea, în Transilvania Pagina 4

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E L U N G Ungurii în finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal (prin reprezentanta lor Ciocciolina)! Meºterul Clãpãugea iar primeºte pachete din strãinãtate Dimineaþa cînd mã scol/ Petre Stoica bea formol Ardei Umplut Cristoiu sau Povestea prostiei omeneºti Imnul Ungariei Mari: „ªi-am zis verde de-o lalea/ Bunã-i carnea de sub ºa/ Trageþi ceardaºul, bãieþi/ Cã bine vã ºade beþi!” º.a.m.d.

PARTEA A II-a Sub alarmantul titlu „Atentat”, ziarul „Dreptatea” publicã o notã de un infantilism ieºit din comun. Cicã vineri, 24 mai, ora 16,30, pe cînd ploua cu gãleata, ºoferul autobuzului 178 1-a urmãrit cu maºina prin cartierul Ciurel pe un redactor al ziarului respectiv, cu intenþia vizibilã de a-l face chisãliþã. Bineînþeles, ºoferul nu putea fi decît un mare securist, iar autobuzul, deºi plin ochi cu cãlãtori, aparþinea Companiei Airbus pe care ºi-a încropit-o dl. Petre Roman. Iar, dacã mai facem supoziþia cã posibila victimã era bãutorul fruntaº Petre Stoica, adicã acea ploscã fãrã fund unde intrã tot trãscãul României de 50 de ani încoace, individ îmbãtrînit în vicii, care merge pe stradã ca piºeþelul boului ºi cîntã printre sughiþuri „Un albastru infinit/ Am bãut ºi n-am plãtit” - atunci totul e clar, da, aºa stau lucrurile, sute de mii de autobuze ºi milioane de cãlãtori au primit sarcinã de la taxatoare (sau, mã rog, compostoare) sã-i calce pe cei de la „Dreptatea”! În cunoscutul stil banditesc al lui Cornel Nistorescu, cel care, în 1983, lua mitã de la escrocul ºi criminalul Fery Uroºoviþky (Kirsch), în barul de noapte „Athénée Palace” - iatã cã acþioneazã ºi un alt om de bazã al publicaþiei „Expres”, pe nume Dorin Þigãnaº.

Cel puþin aºa aflãm din cotidianul „Dimineaþa”, iar, dacã este adevãrat ce scrie acolo, înseamnã cã publicaþia patronatã de „Europa liberã” e cu mult mai murdarã decît ne închipuiam... Bunul ºi blajinul domn senator Gh. Dumitraºcu nu e fãcut pentru lumea asta de bagabonþi! Hotãrît lucru, omul e lipsit de apãrare, ºi poate cã ar fi bine ca vreun coleg mai uns cu toate alifiile sã-l fereascã de expuneri fatale. În urmã cu trei sãptãmîni, era sã fie linºat de pichetele de mardeiaºi staþionate în faþa Senatului. Iatã cã, acum cîteva zile, a mai trãit un ºoc: s-a dus ºi el cu soþia la piesa „Noaptea Regilor”, montatã de Andrei ªerban la Teatrul Naþional. Ei, bine, atît la sosire, cît ºi în pauzã, mai mulþi huligani (pardon, elitiºti!) aflaþi în foaier l-au fluierat, l-au huiduit, l-au ameninþat. Se pot petrece asemenea scene sub generoasa cupolã a Teatrului Naþional? Uite cã se pot, ºi nici mãcar n-ai cum sã te aperi. Ce Dumnezeu nu înþelegeþi? Aceºti intelectuali subþiri care roiesc prin jurul lui Pleºu, Paleologu, Caramitru ne vor binele cu forþa, ei vor sã ne ºlefuiascã, sã ne mai cizeleze o þîrã, cã prea sîntem ieºiþi din Europa, aºa cã, pentru a-ºi atinge nobilele scopuri modelatoare, totul le este permis, inclusiv sã ne spargã De vreo cîteva scãfîrlia. Asta da, culturã umanistã! luni, face ca trenul pe linia moartã o foaie de lipan de prin dulcele tîrg al Ieºilor. Am crezut întîi cã e o gazetã

Antologia epigramei româneºti Unor politicieni Un cetãþean v-a rupt pancarta La colþul unei strãzi lipitã, Pentru motivul foarte simplu Cã ,,Murdãria e opritã!”.

a ceasornicarilor, dupã numele ei, „24: ore”. Treptat, ne-am dat seama cã ea mãsoarã altfel timpul: limba micã e Alianþa Civicã, iar limba mare la Sinagogã. Cã ne înjurã într-un mod imposibil de reprodus, ãsta e stilul casei, n-ai ce sã le faci, aºa înþelege opoziþia noastrã democratã sã facã clãbuci la gurã. N-am înþeles însã cum tolereazã moldovenii, recunoscuþi pentru curatul lor patriotism, o publicaþie antiromâneascã. ªeful ei este unul Adi Cristi - minunat bãiat, veþi spune, are douã nume ca doi zurgãlãi argintii în Pomul de Crãciun, ambele de alint, unul vine de la Adrian ºi altul de la Cristian (creºtin, adicã). Cãutat, însã, la bani mãrunþi, cristianul nostru a dovedit cã-l cheamã în actul de naºtere nici mai mult decît Rosentzveig Ribn-Leib Adrian, nãscut la 27 mai 1954, la Bacãu. Cu chiu, cu vai, a devenit inginer mecanic, dar, spirit întreprinzãtor, ca ºi escrocul israelian Sergiu Braunstein, se fofileazã, trãieºte din pãcãleli, adicã are un calendar compus numai din zile de 1 aprilie. Bineînþeles cã n-a practicat niciodatã meseria pentru care statul român l-a þinut prin ºcoli, el se fofila pe lîngã Judeþeana P.C.R., scria ode soþilor Ceauºescu, articole bine-simþite, bine perpelite, cu care îºi crease cel mai preferenþial regim. Iatã, însã, cã dupã revolta popularã din decembrie 1989, tînãrul Rosentzveig îºi întoarce haina pe dos, le trage la toþi cîte o scatoalcã, pe motiv cã evreii au fost foarte persecutaþi de Ceauºescu ºi cã poporul român stã pe butoiul cu pulbere al antisemitismului, apoi, în marea confuzie creatã de Brucan ºi liota lui, prinde aripi ºi îºi încropeºte repede de-un ghiºeft. Motto-ul ziarului este preluat aidoma dintr-o publicaþie din Israel: „Fãrã noi veþi fi foarte singuri“. Fãrã care voi, Rosentzveigule? Încep sã curgã banii, aerul tare al puterii îl îmbatã pe obraznicul minoritar, care acum a prins din zbor protocolul sumar cu care unii evrei i-au þinut la respect pe autohtoni pe unde au trecut; cum nu le convine ceva, eºti taxat de fascist, cum le dai peste lãbuþã, sã n-o facã chiar atît de latã, þi se pune în cap presa mondialã, cã nu acorzi drepturi omului. Infatuat ºi þîfnos ca ºi Brauntstein, „ziaristul” trãieºte pe picior mare ºi, într-o bunã zi, conduce beat maºina, fãcînd un grav accident - tînãra care stãtea pe scaunul de alãturi (amanta, nu soþia!) e internatã de urgenþã la spital, dar, apoi, pentru muºamalizare, e scoasã de acolo pe ºestache, cu modificarea diagnosticului pe biletul de ieºire! Nu-i aºa cã ne palpitã inima, ca-n filme? Sã mai notãm cã consoarta junelui Leibãrel se numeºte Aniko-Estella ºi provine din Tg. Mureº.

Cititorii noºtri ieºeni, care ne-au informat despre viaþa scandaloasã a acestei oiþe rãtãcite, ne relateazã revoltaþi cum Rosentzveig pune ºi schimbã directori prin judeþ

Naþionaliºtilor (,,Asearã a avut loc în Sala germanã banchetul dat în onoarea poetului ardelean Octavian Goga” – Ziarele) Fac o reflecþie cam tristã, Dar nu din spirit de dojanã: O masã naþionalistã Ce cautã-n ... Sala germanã?

Ministrului Cultelor

Ungurilor

(,,Ministrul Cultelor a însãrcinat-o telegrafic pe stareþa Mînãstirii Agapia sã facã o anchetã” etc. – ,,Monitorul Oficial”)

(,,În urma plebiscitului, ªopronul a rãmas ungurilor”. – Ziarele)

Nu cred sã mai fi fost ministru, Pe baza unui paragraf, Sã poatã sã însãrcineze O stareþã prin telegraf!

Ce-au luat, li se cuvine Fiindcã deh!, sã am pardon, Nicãieri nu-i e mai bine Ungurului... ca-n ºopron.

RADU D. ROSETTI (1936)

dupã bunul lui plac, pe unii îi mitraliazã cu arma ºantajului, pe alþii îi intimideazã cã-i dã la gazetã, mã rog, tot arsenalul borfaºilor de presã... În mod normal, în locul guvernanþilor noºtri, i-am spune acestui Rosentzveig, ca ºi lui Braunstein, ca ºi lui Tökeº, ca ºi lui Voican (observaþi, deci, cã nu facem nici o urã de rasã, pentru cã ticãloºia nu are naþionalitate): „Þi-ai fãcut o armã de ºantaj din fiþuica «24 : ore»? Atunci în 24 : ore sã te Din interesanta cari din România, aber schnell”. revistã „Minimum” spicuim declaraþia unora dintre cei mai buni umoriºti ai Israelului, I. Schechter: „Am aºteptat 45 de ani sã aibã, în sfîrºit, loc alegeri libere în Albania. ªi care e rezultatul? Nemulþumiþii au votat în majoritate pentru vechiul regim. Încep sã cred cã Enver Hodja, Ceauºescu ºi ceilalþi nu au minþit cînd anunþau cã la alegeri au votat PENTRU A mai fost depistat unul dintre honvezii 99,9%”. însetaþi de sînge care l-au linºat pe bietul Mihãilã Cofariu: el nu e altul decît fostul halterofil Drocsa Bela, de la C.S. Constructorul, care, dupã ce a încercat sã strãpungã toracele bietului þãran român cu bãþul pancartei, a fugit în Ungaria. Imediat, a fost recompensat pentru bravurã: a fost cooptat în lotul naþional al Ungariei ºi i s-a atribuit un foarte spaþios apartament!

Meritã mititelu’, doar s-a sacrificat atîta pentru drepturile (uciderii) omului... Face în continuare pe nebunul prin România cetãþeanul israelian Sergiu Braunstein, bandit de talie internaþionalã, scos din puºcãrie pentru o cauþiune de 4.000 de dolari. Ceea ce depãºeºte puterea noastrã de înþelegere este inconºtienþa cu care colegii de la radio mai difuzeazã pe post reclama aºa-zisei firme „Dona”, care s-a dovedit una dintre cele mai abjecte forme de jefuire a bieþilor cetãþeni români. Ãsta sã fie oare marele ajutor internaþional care Un alt tartor legionar, care agitã ni se tot promite? pumnii lui zbîrciþi de contabil pensionar, pe la mitingurile Frontului Antitotalitar ºi Alianþei Civice, este Gh. Huþanu, din Buzãu. Acesta a activat în „armata naþionalã”, creatã de Horia Sima dupã 23 august 1944, fiind apoi trimis de Serviciile de Spionaj hitleriste la o scoalã de pregãtire pe teritoriul încã ocupat de nemþi al Iugoslaviei. Dupã absolvire, el urma sã fie paraºutat în spatele armatei române. Uite cã nu i s-a deschis paraºuta nici dupã 45 de ani, tot în gol cade guguºtiucul... Mai vreþi ºi alte fiºe de cadre ale alienaþilor civic? Ce ziceþi de numele curat românesc al profesorului dr. radiolog Dumitru Þuþuianu, preºedintele Alianþei Civice din Tg. Mureº? Impune omul respect, nimic de zis, dar ce ne facem cã, în spiritul tradiþionalei prietenii românomaghiare, el ºi-a pãrãsit nevasta pe care i-a dat-o Dumnezeu, precum ºi cei doi copii pe care i-a dat nevasta, pornind pe drumurile vieþii alãturi de nãbãdãioasa Kiss Erika? Adjuncþii sãi provin din cãsãtorii mixte: ing. Emil Tîrnoveanu (tatã român, mamã unguroaicã) ºi celebra Smaranda e cea mai miºtoacã (coproducþie evreo-maghiarã). ªi ne mai mirãm cã au început românii, cei mulþi ºi simpli, sã se simtã abanUna dintre cele mai donaþi ºi strãini la ei acasã! reuºite ºi mai vechi bijuterii ale epigramei româneºti ºia gãsit, în sfîrºit, adresa precisã. Aceasta nu este alta decît mãtrãguna Doina Cornea, iar catrenul sunã astfel: „Un cîine i-a muºcat/ Mîinile/ ªi-a murit turbat/ Cîinele...”. Pentru cã aceastã febrã tifoidã pe douã picioare nu este rea, e de-a dreptul udemerea!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 7 iunie 1991)

MESAJ DE LA CITITORI

Întrebare

Sper sã nu fie supãrare În partea celor ce-s vizaþi, Dar aº avea o întrebare: Partidul România Mare, Ca efectiv, mai existaþi?

ªi dacã DA, vouã vã place Cum azi Partidul e-n sondaj ªi cum, de la Vadim încoace, Nimeni, nicicînd, nimic nu face, Parc-ar costa sã ai curaj?...

Bine ziceau unii cu minte, Pe cînd Vadim încã trãia, Cã de n-ar fi el Preºedinte, În inimi, minte ºi cuvinte, Partidul n-ar mai exista... ªi, iatã, azi, e chiar aºa!

Ing. NECULAIE IONESCU, 13 iunie 2017, Bacãu

Pag. a 3-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Dragnea contra Dragnea Local Kombat: Bãtãlia Tocilarilor Reperele jafului silvic Viitorul nu sunã bine Liber-Mugetãtorul va fi judecat Prafurile de sub ºa Luaþi-vã notiþe!

Ferma pentru sîngele vãrsat animalelor din Pãdurea Nebunã Cum a devenit Gudureanu, dl. Grindeanu Grãdina Trandafirilor Þepoºi Culmea evaluãrii Pescuitul la rîmã Cine e cel mai prost om din lume?

Profesorul, cel mai preþios capital Cartea Recordurilor Jenante Noul Imn al PNL Producþii record de Mig-uri la hectar România boicoteazã Rusia Peºtele din cada de rufe murdare Maria Grapini, laureatã a Premiului ,,Mihai Eminescu”!

Ora exactã în fotbal Excluderea lui Bulã din partid Liviu Dragnea a introdus o Moþiune de cenzurã împotriva Guvernului Dragnea, cãruia i-au spus Grindeanu doar ca sã nu se încalce principiul separãrii putorilor în stat. Cum vor vota miniºtrii-parlamentari? κi vor recunoaºte incompetenþa? Dacã da, sper sã nu-i mai vedem în viitorul guvern. E chestie de bun-simþ.

Peste 13.000 de cazuri de violenþã în ºcoli, în care au fost implicaþi elevi, au fost înregistrate în 2016. Dacã le adãugãm ºi pe cele neraportate, pe frontispiciul ºcolii româneºti ar putea scrie „Local Kombat: Bãtãlia Tocilarilor“!

Primele trei judeþe în care jaful silvic a fost ridicat la rang de artã sînt: Maramureº, Iaºi ºi Cluj.

Celelalte se þin aproape, rîvnind titlul de Eroi ai Jafului Naþional. În ultimul raport al UNICEF se aratã cã 50% dintre copiii României trãiesc sub pragul sãrãciei. ªi atunci la ce ne foloseºte aºa-zisa democraþie în care ne-am îmbîrligat cu UE, cu NATO, cu americanii? La ce ne foloseºte cã sîntem strãmoºii tuturor seminþiilor de pe mapamondul lumii globului pãmîntesc, cîtã vreme viitorul copiilor noºtri nu sunã bine deloc?! Ca sã nu mai vorbim de prezent. O democraþie care-i þine pe copii în sãrãcie este o eroare sinistrã a istoriei. În sfîrºit, va începe procesul criminalilor din clanul Iliescu, care au organizat mineriada din 1990. Acuzaþia - crime împotriva umanitãþii - e blîndã, þinînd cont cã, în iunie 1990, teroriºtii (singurii, de altfel) erau deja recidiviºti. Cu numai 6 luni înainte, în decembrie 1989, setei neostoite de putere ºi de sînge a vampirilor roºii, i-au cãzut pradã peste 1.000 de oameni nevinovaþi, majoritatea tineri. Uciderea tovarãºului de luptã revoluþionarã, în baza unui rechizitoriu fantasmagoric, þine de firea criminalã a nepotului lui Stalin. Care nu s-a lãsat pînã nu a nenorocit România.

Dosarul Mineriadei are 413 volume, aºa cã Ion Iliescu va fi condamnat postmortem. Cã de achitat, liber-mugetãtorii n-au nici o ºansã pe lumea ailaltã.

Kelemen Hunor, aceastã clonã nereuºitã a lui Marko Bela, s-a dat cult la cap (dacã varza aia muratã poate fi numitã astfel) ºi ºmecher de ºmecher, întrebîndu-se în faþa camerelor de luat vederi nasoale ce-o fi trãgînd pe nas colegul lui de Staul parlamentar, domnul Eugen Tolomac! Motivul nici nu mai conteazã, pînã la urmã, e o ceartã între consumatori atît de înrãiþi, încît sub ºaua calului n-au mai rãmas decît praf de muºtar ºi vagi urme de carne crudã. Cazul Bouleanu ne aratã o Poliþie mai preocupatã de filmãri decît de aplanarea rapidã, conform legii, a conflictelor cu beþivi plini de bani. Ba, ca filmul sã fie mai atractiv, sã aibã o duratã mai lungã, l-au mai ºi provocat pe cunoscutul sac de box al chelnerilor de pe Litoral. Pînã la urmã. i-au scos dinþii, deºi mã gîndesc cã nu asta este misia Poliþiei Rutiere! Dacã miliþienii respectivi ar fi acþionat rapid, în baza atribuþiilor de serviciu, ºi nu ar fi vrut cu orice preþ sã aibã ce posta pe Internet, Bouleanu ar fi rãmas cu dinþi, iar tablagiul ar fi continuat sã fie cel mai mare dirijor din Piaþa ,,George Enescu”. Complet deplasatã susþinerea lui Godinã, acest scriitor pe pereþi, care îºi dã cu pãrerea despre tot ºi toate, deºi nu se pricepe la nimic. Bãi, Godinã, statul vã plãteºte ca agenþi de circulaþie, sau ca cameramani (sic!) bãtãuºi?

Pãi dacã-i luaþi la pocealã pe toþi beþivii de pe scaunul mortului, devenim o þarã de ºtirbi. Nu mai vorbim de faptul cã, în cazul de faþã, i-aþi lãsat pe chelneri fãrã obiectul muncii.

Cînd vroia ºi miliardarul Gruia Stoica sã potcoveascã puricele cu 99 de ocale de aramã ºi fier vechi, i-a luat foc hotelul ,,Ciucaº”, din Poiana Braºov. Se pare cã a tras prea tare la foale, obicei deprins pe vremea cînd fãcea cazane de þuicã.

O rugãminte: cînd citiþi rubrica noastrã, luaþi-vã notiþe, ca sã înþelegeþi cu mult înainte ce se va întîmpla în jurul vostru ºi sã fiþi pregãtiþi sã înfruntaþi viitorul. În plus, n-ar mai trebui sã recapitulãm, ori de cîte ori, adicã întotdeauna, prognozele noastre s-ar dovedi corecte.

V-am spus cã aºa-zisele mãriri salariale vor fi pulbere în vînt, întrucît preþurile o vor lua razna? V-am spus, dar ce, ne-aþi crezut? Dar cînd v-am prevenit cã lovestory-ul dintre Dragnea ºi Grindeanu nu se va finaliza cu o cãsãtorie, ci cu un divorþ scandalos, ne-aþi crezut? Nu prea, aºa-i? Mãi, bãieþi, dacã vreþi sã vã deºteptaþi, citiþi revista asta! Noi vã facem sã rîdeþi azi, ca sã nu plîngeþi mîine! În ferma animalelor din Pãdurea Nebunã (Deliorman, în turcã), pe care scrie PSD, a venit Circul Globus. Pe postul iniþial de clovn, dl. Grindeanu (fost Gudureanu) s-a auto-propus înghiþitor de flãcãri. Dar mîncãtorii de rahat au avut, ca de obicei, majoritate.

Problema e cã întregul bîlci n-are legãturã cu România, ci cu dorinþa unui singur om de a prelua puterea absolutã.

Pe care, de altfel, a avut-o, întrucît a fost guvernul lui.

Livache s-a supãrat pe Sorinache nu de la fantasmagoricul program de guvernare-manipulare, ci de la pîrdalnica de

Ordonanþã 13, miza supremã a evadaþilor din Pãdurea Nebunã.

Scãpat din lanþul amintirilor recente, Raj Kapoor de Timiºoara nu mai pare fiul ploii, care se adãpostea pe la Conferinþele de presã sub mustaþa ºacalului de Teleorman. I-au crescut colþii ºi a sãrit direct la jugularã. O adevãratã manã cereascã pentru mass-media, dar ºi pentru aplicarea fãrã bãtãi de cap (mitinguri, demonstraþii, dansul pinguinului, menaito, pe burta goalã) a legii unice a sacrificãrii, prin care profesorii ºi doctorii au fost trimiºi, alãturi de alte categorii sociale defavorizate, sã cerºeascã la altã masã.

Abia acum înþeleg de ce criticii de artã fotograficã au apreciat o celebrã partidã de pescuit ca fiind o reproducere dupã capodopera ,,Doi într-o barcã: hoþul ºi prostul”, de Jerome K. Jerome. Ce cultãi lumea!

N-a fost deloc o întîmplare cînd, în numerele anterioare, am tot scris cã, dupã întoarcerea lui Iohannis, în Grãdina Trandafirilor Þepoºi se vor întîmpla chestii, socoteli. Nimic nu e întîmplãtor, indiferent de modalitatea în care este ambalatã realitatea. Atîta doar cã lucrurile s-au întîmplat mai repede decît erau programate. Preºedintele are nevoie de guvernul sãu, de la jumãtatea anului viitor.

Pînã ºi el a fost oarecum surprins. Dar e ºi nemulþumit, cã-i stricã vacanþa mare. ªi cu lucrurile astea nu te joci!

Culmea evaluãrii: Grindeanu a fost pus pe coji de nucã de Darius Vîlcov, bãiatul ãla care, de teama ca soþia sã nui cheltuie banii din mitã pe farduri, îi ascundea prin cimitir. ªi-n cimitir cu cine putea sã se întîlneascã? Hai, nu vã faceþi cã nu ºtiþi, cã se supãrã jupînul!

Iubitorul de artã pititã prin pereþi, ca sã n-o zãreascã ochiul critic al DNA, are mai multe dosare penale decît are Grindeanu luni de guvernare. Totuºi, mi se pare mie, sau evaluarea asta a semãnat cu Staborul Mafiei? Se pare cã nu mi se pare.

Pînã ºi faptul cã rãfuiala s-a desfãºurat noaptea (au ãºtia un fix), cînd nici iarba guvernamentalã nu creºte, e un argument cît se poate de plauzibil. Dar dl. Grindeanu n-are de ce sã se supere: cînd accepþi sã fii rîmã, e imposibil sã nu fii cãlcat în picioare.

Ieºit de sub talpa gumarului domnului Dragnea, premierul guvernului cu un singur membru (premierã intergalacticã) a decretat: „Ãsta-i adevãratul Sorin Grindeanu!”. Hai cã eºti simpatic! Dar rîma aia pe care o þinea în cîrlig Livache, ca sã-i momeascã la Bugetul Naþional pe rãpitorii roºii, cine era, fratele meu? Cã semãna cu tine ceva de speriat!

Premierul Luxemburgului, ãla de e cãsãtorit tot cu un nene, l-a vizitat pe premierul singuratic, dupã care a declarat presei cã afaceriºtilor din Ducatul lui, le este teamã sã investeascã în România, întrucît, asemeni lor, au morcovul înfipt în sistemul de operare.

A dat colþu’ Helmuth Kolh, artizanul reunificãrii Germaniei, cel mai longeviv cancelar (aproape 17 ani), dupã Bismark. A fãcut ºi multe bagabonþeli, dar i-a pus capac pupila lui, Angela Merkel, care, dupã o partidã de topless la Costineºti, s-a hotãrît sã lase ºi restul Europei în fundul gol. I-a ieºit.

Cînd a înþeles cã programul de guvernare e o minciunã mare cît secolul, Liviu Dragnea a cãutat o soluþie prin care sã se salveze. Iar la îndemînã, pe post de þap ispãºitor, era bãiatul ãla de paie, de la Timiºoara, pe care-l adusese la Bucureºti ca sã mai vadã ºi el lumea. Aºa cã i-a aruncat în cîrcã toate nerealizãrile lui, fiindcã, în realitate, n-a existat nici o clipã Guvernul Grindeanu. A fost primul guvern Dragnea. Guvern pe care tot dl. Dragnea se chinuie sã-l dãrîme, pe motiv de incompetenþã. În atare situaþie, dl.

Grindeanu ar vrea sã aibã, fie ºi pentru cîteva zile, guvernul lui. Vrea sã demonstreze cã nu-i chiar atît de nevinovat pe cît pare.

16,4 milioane de americani (7%) cred cã laptele cu ciocolatã e produs de vacile maro. Zici cã-s fãcuþi, toþi, de Petre Daea. Oare chiar sã fie americanul cel mai prost om din lume, vorba personajului interpretat de Rebengiuc? Adicã sã aibã concurenþã politicienii români?!

Capitalul cel mai important al sistemului de educaþie este profesorul de mare calitate. El va aprinde lumina în sufletul elevului, indiferent de vitregia vremurilor. Numai prin educaþie mai poate fi salvatã de ea însãºi societatea româneascã. Daþi-i profesorului rolul ºi statutul pe care le meritã în societate, ºi va ieºi soarele ºi pe strada noastrã!

Antonio Lopez, secretar general al PPE, ne anunþã cã am intrat în Cartea Recordurilor întrucît, citez ca sã mã aflu în treabã: ,,Nicãieri în lume un partid nu a mai depus moþiune împotriva propriului guvern!”. Uite cã PSD-ul a fãcut-o ºi p-asta. Ba, mai mult, moþiunea a fost iniþiatã chiar de ºeful guvernului, dl. Liviu Dragnea. O întrebare se impune: dacã nu le place sã rezolve treburile þãrii, de ce ne mai încurcã cu programe de guvernare-hibernare, cu lugulugu, nani-nani? Mergeþi, mã, la balamuc! Dar sã nu-i stricaþi ºi pe cei care-au ajuns înaintea voastrã...

Dupã

alegerea lui Ludovic Orban în fruntea PNL, noul imn al gãºtii va fi, absolut firesc, ,,C-o damigeanã ºi-un pahar”.

Nu va fi nevoie ºi de versul ,,...ºi cu-n lãutar”, fiindcã-l au deja. Lãutarul. În timp ce bãieþii veseli de la guvernare se ceartã pe ciolan (cã doar nu-ºi dau în cap, iatã, ºi ziua, ca proºtii, pentru principii), România pierde oportunitatea de a fi Numãrul 1 pe piaþa energiei, în sud-estul Europei.

Cã moldovenii din Basarabia, bulgarii ºi sîrbii (care vor sã-ºi vîndã partea din Porþile de Fier I) nu stau dupã mofturile noastre, se vînd primului peºte energetic aflat pe centura Balcanilor. Da, dar avem noi circul promis de politicienii care se dãdeau de ceasul morþii de grija þãriºoarei? Avem. ªi atunci la ce mai e buni banii? Cã, vorba lui Vali Vijelie, banii n-aduce fericirea! În ultimii 27 de ani, 30 de MIG-uri ale glorioasei armate române au arat cîmpurile patriei. 11 piloþi au rãmas sub brazdã. E producþie-record. Crapã teroriºtii de invidie.

Monica Tatoiu îºi dã în petec din nou, susþinînd cã ,,doctorii sînt înnebuniþi” de cînd au vãzut creierul lui Boureanu.

Minte, doctorii n-au vãzut nimic.

Din exces de zel, România a înãsprit mãsurile de boicot economic împotriva Rusiei, refuzînd categoric participarea la CM de Fotbal, care se va desfãºura în cea mai mare þarã a lumii.

Polonezii, care n-au învãþat nimic din istorie, se vor duce.

Treaba lor, dar sã nu se plîngã pe urmã cã nu le-am spus.

PSD pare un partid cu idei puþine, dar fixe. Îi lipseºte mintea sclipitoare care sã-l smulgã din Cretacic ºi sã-l punã cu adevãrat în slujba þãrii. La vîrf, e populat de farsori, cacealmiºti de duzinã, ciocoi judeþeni, ideologi de berãrie, iar la bazã, adevãraþii oameni de stînga sînt manipulaþi de hoþii de buzunare. Situaþia penibilã în care au ajuns acum este consecinþa crizei acute de idei ºi a faptului cã nici în acest partid n-a existat cu adevãrat o competiþie a valorilor. Promovarea cu asiduitate a habarniºtilor, a oamenilor de tinichea, a mopurilor ce sprijineau pereþii pe la organizaþiile locale, a puilor de baroni locali, a delicatelor amante, a republicanelor de tip Miþa Baston a mãcinat ficatul monstrului roºu cu picioare de plastilinã. Pînã ºi faptul cã au numit premier un bãiat de la Timiºoara, numai cu scopul de a se folosi de el ºi de a-l arunca la lada de gunoi a istoriei cu prima ocazie, e urmarea politicii de gang practicatã în acest stabiliment.

Minciuna, ca formã principalã de acþiune politicã, nu pune în pericol doar PSD-ul (n-ar fi o problemã, s-ar reinventa rapid), ci stabilitatea României, fiindcã, ne place sau nu ne place, acest partid a fost desemnat de 18% dintre românii cu drept de vot ca sã guverneze. ªi-n loc sã ne îndrepte spre un viitor luminos, ne conduce pe ultimul drum. Spre cimitir, unde au atîtea relaþii reciproc avantajoase domnii Vîlcov ºi Dragnea.

Ca batistã pentru pomneþi, a fost folosit dl. Grindeanu. Cînd s-a prins cã vor sã se ºteargã cu el ºi la nas, ºi cã promisiunea ºefului atelajului, cum cã va fi plimbat întreg mandatul cu antemergãtor, Sorinache a sãrit gardul cimitirului ºi s-a baricadat în Palatul Victoriei Împotriva Socialismului de Teleorman.

Ei, dacã Grindeanu l-ar fi lãsat pe Ciordache sã îngenuncheze Justiþia (ºi l-ar fi lãsat, dacã nu ar fi fost marile proteste), astfel încît Marele Pescar sã poatã prinde peºtiºorul de aur, ãla care i-ar fi îndeplinit cele trei dorinþe arzãtoare (ºef de partid, ºef de guvern, preºedinte al þãrii), altfel am fi stat de vorbã acum. Numai cã americanii au hotãrît, ºi au transmis asta întregii omeniri umane, de la Cãsuþa Albã ºi pînã la Moscheea Roºie din Pãdurea Nebunã, cã, pentru aceia pe care ei îi considerã infractori, este prohibiþie. Sper cã am fost destul de clar.

Pe Livache l-a trãdat mentalitatea de ciocoi judeþean. Dacã în Teleorman hãitaºii îl dibuiau mai greu - ºi, de cele mai multe ori, se fãceau cã nu-l vãd -, la nivelul statului mafiot sînt alþii cu lupa (e o anagramã) mai mare. ªi dacã Înalta Poartã îþi bagã mortu-n casã taman în Grãdina Trandafirilor, degeaba te zbaþi ca peºtele pe uscat.

Livache va mai fi lãsat sã înoate o vreme în cada cu rufe murdare a politicii dîmboviþene. Dupã care mîna nevãzutã a Justiþiei va ridica buºonul de scurgere.

97% dintre primarii PSD sînt anchetaþi penal, afirmã C. ªtefãnescu, politicianul cu un cartof bãrberit pe post de umbrelã. Chiar dacã procentul pare exagerat, ca tot ce spune Talibanul Roºu, un lucru e cert: restul edililor nu au fost prinºi. Altã explicaþie nu existã. Þineþi-vã bine! Maria Grapini a primit Premiul ,,Mihai Eminescu”, acordat între un borº de pleonasme ºi o plachie de truisme, pe malul Dunãrii, la Drobeta Turnu-Severin! Pînã ºi Dunãrea s-a tulburat ºi a ieºit din matcã!

Prin schimbarea guvernului sãu, PSD îºi bate joc de propriul electorat. Las’ sã-ºi batã, cã ºi meritã. Prea pune botul la toate gugumãniile. Dar sã nu se impacienteze, cã o mare parte dintre incompetenþii acestui Cabinet se va regãsi la butoane. Vor fi schimbate doar lavetele de ºters patul.

Un pescar olandez a prins un peºte (marsuin) cu douã capete. Vezi, Wernere, cã se poate?!

FIFA ar vrea ca un meci de fotbal sã aibã douã reprize a cîte 30 de minute de timp jucat efectiv. Ca la handbal ºi la alte sporturi, în care trucurile anti-joc sînt inutile. Nu este o idee rea, însã ce ne facem cu fotbalul românesc care, în asemenea condiþii, ar trebui desfiinþat?

Cã, la noi, primul lucru pe care îl învaþã antrenorul pe micul fotbalist este cum sã tragã de timp. De tras la poartã s-or descurca singuri, dacã mai rãmîne timp. Cînd a fost exclus Bulã din partid, a fost chemat în faþa organului de conducere (CEx) ca sã fie evaluat. I s-au adus tot felul de acuze, care mai de care mai jignitoare (cã e adormit, cã-i place vinul, cã prea se strîmbã înspre Marele Lider, cã-i derbedeu), dupã care i s-a acordat ultimul cuvînt: ,,Tovarãºi, a zis Bulã, în caracterizarea mea, fãcutã cu ocazia primirii în partid, tovarãºul preºedinte a scris cã sînt frumos, deºtept, familist, cinstit, fãrã vicii, numai bun de canonizat. Vedeþi, tovarãºi, ce a fãcut partidul din mine?!”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 23 iunie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Cãlãtorie cu final fericit: acasã la Horea, în Transilvania România nu este cea pe care o vedem la televizor ºi o comentãm, fiecare aducînd argumentele sale pro ºi contra. România nu e Piaþa Universitãþii, sau Centrul Vechi plin de bodegi, unde dezmãþul ºi consumul de alcool sînt în floare. România nu e doar un film de scurt metraj, în care ni se prezintã un vîrf de munte cu un cioban rãtãcind cu turma sa de mioare, vorbind la un telefon mobil de ultimã generaþie. România este o þarã binecuvîntatã de Dumnezeu, cu locuri pline de frumuseþi, iar fiecare loc are datinile ºi obiceiurile lui.

Toate acestea le-am analizat pe viu, cînd sensibilul poet prahovean Mihai Istudor mi-a mãrturisit cã doreºte sã facã o vizitã, nu ici-colea, la marginea Braºovului, ci tocmai în Munþii Apuseni, în comuna Horea, acasã la Crãiºorul munþilor. Mi-a surîs ideea, mai ales cã, în urmã cu vreo 5 ani, îi publicasem volumul de poezii „Crãiºorul”, o realizare poeticã dupã romanul cu acelaºi nume, al lui Liviu Rebreanu. Aºadar, plecarea din Bucureºti avea sã fie o adevãratã aventurã pe durata celor aproape 12 ore de mers cu autoturismul pînã la destinaþie, conform programului stabilit. Am pornit la drum cu gîndul cã Dumnezeu ne va ajuta sã ne vedem visul împlinit, mai ales cã nu am mai fost vreodatã în aceastã parte a þãrii, unde ,,aurul verde” e la el acasã.

Odatã ce am luat hotãrîrea, nu mai aveam cum da înapoi. Împreunã cu lectorul univ. de la Universitatea de Muzicã Bucureºti, Daniel Prallea-Blaga, ºi cu fiul meu, Iulian, am pornit la drum din parcarea blocului din Colentina, în care locuim. Ne-am abãtut cãtre comuna ªirna-Prahova, sã-l luãm, conform înþelegerii, ºi pe poetul cu influenþe lirice eseniene, George Militaru. Apoi ne-am continuat traseul spre Vãlenii de Munte, unde ne aºtepta Mihai Istudor, care convenise cu domnul prof.

Emil Marin Mateº, directorul ªcolii Gimnaziale din localitatea Horea, sã ne întîlnim cu elevii ºi cadrele didactice care urmau sã participe la prezentarea volumului amintit. Pe cît de nerãbdãtor era sã ajungã în Þara Moþilor, pe atît de binevoitor s-a arãtat sã ne adreseze invitaþia de a vizita muzeul „Nicolae Iorga”, din Vãlenii de Munte. Auzind propunerea, am acceptat-o fãrã ezitare.

Zis ºi fãcut. Tragem maºina pe un loc de parcare, chiar în preajma muzeului. Cum sã treci prin Vãlenii de Munte ºi sã nu vizitezi un astfel de muzeu? Deschid poarta grea, de lemn masiv, privind de jur împrejur zidurile, curtea mare, în mijlocul cãreia zãream parcã figura impunãtoare a patriarhului Nicolae Iorga, a savantului din perioada interbelicã.

Cum am intrat în curtea muzeului, în partea stîngã, am descoperit statuia sa, pe lîngã care nu am putut trece fãrã sã imortalizãm pe pelicula aparatului de fotografiat micul nostru grup de prieteni: George Militaru, Mihai Istudor, Daniel Prallea-Blaga, eu ºi fiul meu, Iulian.

Mînaþi de entuziasm, am pornit într-o drumeþie de neuitat, sã respirãm aerul toamnei timpurii din Munþii Apuseni. În scurt timp aveam sã intrãm în incinta muzeului, însoþiþi de doamna muzeograf Claudia Geanoti, care, dupã ce ne-a adresat calde cuvinte de întîmpinare, rînd pe rînd, ne-a prezentat biroul de lucru, camera conjugalã, camerele copiilor, salonul în care savantul îºi primea colegii.

Muzeografa vorbea din experienþa sa de ghid muzeal, oferindu-ne informaþii exacte, pe care le îmbrãca în cuvinte pline de frumuseþe, de cãldurã ºi de aer poetic, pe mãsura vechimii muzeului. Aºa aveam sã aflãm cã ºtie mai multe limbi strãine, care o ajutau în meserie ºi dãdeau o strãlucire aparte talentului sãu de bun orator, zugrãvind într-un stil plãcut figura marelui cãrturar. Am aflat cã lucreazã pe un salariu derizoriu, însã îºi face meseria cu plãcere, în pofida vremurilor grele pe care le trãim, în care cultura nu prea mai intereseazã pe nimeni, fiindcã, în þara noastrã, la ordinea zilei sînt goana dupã bani ºi indiferenþa politicienilor faþã de spiritul acestui neam. Dar iatã cã printre noi mai sînt oameni de nãdejde, precum muzeografa aceasta, cãreia îi pasã de carte, de istorie, de tot ceea ce înseamnã hranã pentru sufletul omului.

Cu mulþumirile de rigoare ºi cu promisiunea cã vom reveni ºi cu altã ocazie, ne-am luat rãmas bun de la dumneaei, urcîndu-ne în maºinã, sã ne continuãm drumul spre locul propus. Pe chipul colegului Mihai

ROMÂNIA MARE“

Polemici Istudor se putea citi o mulþumire greu de stãpînit, dar ºi o oarecare neliniºte: se gîndea poate la un eventual eºec în organizarea evenimentului, întrucît pe directorul ºcolii nu-l cunoºtea, totul fiind aranjat telefonic. Spre searã, am ajuns în Alba Iulia. Întunericul pusese stãpînire peste tot, numai farurile maºinilor, claxoanele, reclamele luminoase, semafoarele rãmîneau în urmã...

Intrînd pe ºoseaua care duce spre comuna Horea, smoala nopþii învãluia totul în jur, abia dacã vedeam la cîþiva zeci de metri în faþã. ªi am trecut prin sate ºi comune în care nu se zãrea þipenie de În comuna Horea, din Munþii Apuseni, în fiecare om, doar lumina lãmpilor din vîrful stîlpilor electrici ne spunea cã viaþa este în plinã efervescenþã. an, oameni din toate generaþiile vin sã-i cinsteascã ªi nu încãpea nici un dubiu cã ar fi fost altfel, chiar memoria iubitului erou al românilor. dacã la casele de pe marginea ºoselei nu se zãrea pic de luminã, ci doar la vreo prãvãlioarã... Pe pentru elevii care nu au posibilitatea sã facã naveta. În mãsurã ce înaintam în goana cailor putere ai maºinii, ni cuvîntul sãu, Daniel Prallea-Blaga a amintit cã ºi din se pãrea cã ne depãrtam tot mai mult de civilizaþie ºi cã comuna Horea pot apãrea, ca ºi din Capitalã, unde dumintrãm într-un spaþiu necunoscut, în care întunericul nealui este cadru didactic, vîrfuri de succes pentru înghiþise carosabilul, iar copacii de pe margine formau viitorime. A recitat douã sonete dintr-un volum în lucru. un tunel nesfîrºit de braþe împletite unele în altele, din Poetul George Militaru a fãcut deliciul dezbaterii litecare aveam impresia cã nu vom mai ieºi. Baºca serpen- rare. Dupã ce a citit douã frumoase poezii din creaþia tinele, destul de dese, asemãnãtoare unor spinãri înco- personalã, a dat glas poemului „Moartea cãrprioarei”, voiate de bivoli. În rest, nici þipenie de om. Nici un de Nicolae Labiº, fiind rãsplãtit cu aplauze îndelungate autovehicul. Din cînd în cînd, prin bezna de smoalã a de cãtre elevii prezenþi ºi cadrele didactice care-i nopþii se auzeau pãsãrile de noapte revãrsîndu-ºi cînte- însoþeau. Dupã încheierea întîlnirii cu elevii, dl. profecele, singurele care, pentru moment, spãrgeau liniºtea sor Emil Marin Mateº, în calitate de gazdã, ne-a cãlãunocturnã. Fiecare în felul nostru, cãutam sã ne facem zit paºii cu maºina sa, zeci de kilometri, pe un drum curaj în duduitul motorului maºinii, care rula pe porþiforestier plin de hîrtoape, cu serpentine abrupte, în vîruni de ciment umed, pe alocuri acoperite cu un fel de ful munþilor, la cãsuþa-muzeu a lui Horea, de la Fericet. crustã de gheaþã. Înaintam cu mare grijã, nu cumva autoturismul sã derapeze în vreun parapet de pe mar- Aici, sub oblãduirea emoþiilor, am trãit cele mai ginea ºoselei. Mã gîndeam la Iulian care, ca un adevãrat fierbinþi momente de istorie a neamului românesc. profesionist, conducea tãcut, cu mîinile nedezlipite de Pentru prima oarã m-am aflat atît de aproape de cerul pe volan, intervenind din cînd în cînd în discuþia noas- înalt, pe-alocuri pictat cu nori cenuºii care, în orice trã. Trecuserã mai bine de zece ore de mers ºi ne gîn- clipã, puteau dezlãnþui iarna. Aici am respirat voinþa deam ca nu cumva oboseala sã-l biruie, mai ales cã moþilor, în frunte cu Horea, din urmã cu mai bine de traseul ne era necunoscut, iar o avarie cît de neînsem- douã secole, în lupta lor de dezrobire ºi scoatere a natã ne-ar fi dat multã bãtaie de cap ºi ne-ar fi pus în românilor din jugul sclaviei. Bucuroºi cã visul ni s-a mare dificultate. Dumnezeu a fost cu noi ºi ne-a purtat împlinit, am plecat de acolo cu inima împãcatã, mulþude grijã, iar urarea de „drum bun” a doamnei muzeograf miþi cã Bunul Dumnezeu a vrut ºi ne-a dat vreme frucred cã ne-a purtat noroc, fiindcã am ajuns cu bine la moasã sã ajungem acasã, la Fericetul lui Horea, lucru greu de realizat în condiþii de toamnã tîrzie, cînd ploile destinaþie.

Trecuse biniºor de miezul nopþii cînd am intrat în ºi primele ninsori nu þin cont nici de locuri ºi nici de comuna Horea. Dupã înþelegerea cu poetul Istudor, necazurile oamenilor.

Dupã masa de prînz, ne-am luat rãmas bun de la directorul ne aºtepta în faþa ºcolii. Era un bãrbat scund, un moþ adevãrat, nãscut ºi crescut pe brazdele de pãmînt gazde într-o atmosferã de caldã prietenie, luînd cu noi ale strãmoºului sãu, Horea. Avea privirea caldã, de prie- amintiri de neuitat... Cu vocea tremurîndã ºi ochii în ten bun ºi harnic la vorbã. Familia lui avea sã ne fie lacrimi, poetul Mihai Istudor a ºoptit ca pentru sine: „ Îi gazdã. Am fost întîmpinaþi cu preparate culinare speci- mulþumesc lui Dumnezeu cã mi s-a împlinit visul sã mã fice, pregãtite în casã: caºul porcului ºi brînzã aflu acasã la Crãiºor”. Apoi ne-am urcat în maºinã, proaspãtã, cîrnaþi ºi alte bunãtãþi. Masã îmbelºugatã, fiecare pe locul sãu, nu înainte de a ne îmbrãþiºa gazda stropitã cu un pãhãrel de afinatã ºi þuicã de casã. Am ºi de a-i mulþumi ºi a-i exprima recunoºtinþa pentru þinut sã povestesc toate acestea, pentru ca lumea sã ia sufletul sãu curat. Nu i-am spus cã pe aici poate nu vom aminte cã, ºi aici, în aceste colþuri îndepãrtate de lumea mai trece vreodatã, pentru cã nu poþi ºti ce surprize îþi Bucureºtilor, oamenii ºtiu sã trãiascã frumos ºi sã se oferã viaþa. La întoarcerea spre casele noastre, drumul a fost la fel de frumos ºi ferit de incidente, pentru cã spigospodãreascã pe mãsura hãrniciei lor.

Noaptea a trecut ca un vis frumos: din cauza oboselii ritul lui Horea, care lucreazã pentru Neamul Românesc, de peste zi, nici nu ºtiu cînd s-a fãcut dimineaþã. Dupã ca ºi cel al Tribunului Corneliu Vadim Tudor, ne-a micul dejun, am vizitat primãria, unde am gãsit o însoþit tot timpul, veghind ca nu cumva sã ni se întîmple atmosferã de lucru de nebãnuit. Fiecare salariat, chiar în vreun necaz.

Am scris aceste rînduri pentru cinstirea memoriei condiþiile în care curentul electric era întrerupt pentru o perioadã scurtã de timp, dupã cum avea sã ne spunã sale, fãrã de care noi nu am fi cunoscut atîþia oameni de viceprimarul Marin Nicola, îºi vedea de lucru la biroul toatã isprava, pentru care cuvintele nu se pot ridica la sãu. Apoi, edilul ne-a vorbit despre proiectele pe care le înãlþimea faptelor lor, de urmaºi demni ai Crãiºorului.

ION MACHIDON, avea în derulare ºi, cu mîndria specificã moþilor de pe preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” aceste meleaguri, ne-a prezentat cîteva din realizãrile oamenilor din acest colþ de rai al þãrii, din care face parte ºi comuna Horea, localitate care, nu demult, a primit statutul de Sat european.

Dupã fotografiile de grup pe care le-am fãcut în faþa O femeie frumoasã, ca Andra, primãriei, ne-am îndreptat spre ºcoala care se afla la doi Nu o datã ne farmecã, paºi, în vecinãtatea postului de poliþie, cu oamenii legii Prin cîntecul ei. aflaþi la datorie. ªcoala nu era propriu-zis o ºcoalã, ci un Arta ei ar putea avea muzeu de luminã spiritualã, în care profesorii insuflã Ca „motto“ copiilor dragostea de carte. O ºcoalã plinã de frumseþe, Aforismul statuarului cu bãnci curate, o cancelarie ca un buchet de bujori De la Hobiþa, proaspãt culeºi de sub marama molcomã a fagurilor de Nemuritorul Constantin Brâncuºi: rouã ai dimineþilor de varã. Aici i-am cunoscut pe elevii „Trupul omenesc este frumos premianþi, care au primit cîte un exemplar din volumul „Crãiºorul”. Cu acest prilej, am remarcat-o pe tînãra Numai în mãsura prozatoare de nici 14 ani, Andreea-Ioana Neag. Elevii În care de aici, alãturi de cadrele didactice, nu duc lipsã de Oglindeºte mijloacele moderne de comunicare ºi de dotãri în pas cu Sufletul”... vremea, pentru cã ºcoala are tot ce trebuie, la fel ca ºcoDORU POPOVICI lile de la oraº: internet, salã de sport, laborator, internat

Poem pentru Andra...

Pag. a 5-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici RESTITUIRI

Înþelepciunea nebunului Revoluþie. Revoluþia e o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupã facerea lumii; doar dacã te situezi în afara ei ºi creezi o lume nouã. Revoluþia nu adaugã nimic Ideilor lui Platon. Revoluþia francezã n-a fost o revoluþie, nici revoluþia rusã n-a fost o revoluþie. Nu existã revoluþii, ci doar tehnici insurecþionale în bãtãlia pentru putre (Curzio Malaparte). Dacã e o ,,restructurare” a omului, aceasta s-a întîmplat o singurã datã în timp, la apariþia lui Christos. Aºa am spus eu în temniþã: Domnule colonel – eram ºase sute de inºi într-o curte închisã – nu veþi fi voi, comuniºtii, niciodatã revoluþionari pînã nu veþi imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat Istoria lumii, pe Christos. În parabola cu oaia rãtãcitã, un pãstor pãrãseºte o turmã întreagã în cãutarea unei oi. Sã ºtiþi, asta se cheamã ,,unanimism moral creºtin”. Fiindcã în universul lui Christos, o celulã care mai palpitã într-un muribund e mai valoroasã decît toate galaxiile posibile.

Ruºi. A încercat sã-mi explice mie un diplomat rus precum cã Moscova îºi trage rãdãcinile de la Roma. I-am spus cã nu se poate, pentru cã toþi romanii ar fi îngheþat de frig la Moscova. Am fost întotdeauna foarte ostil ruºilor, pentru cã ºi ei ne-au fost nouã. Îmi aduc aminte cã, într-o societate de diplomaþi, mi s-a spus cã ruºii sînt un popor mesianic. Le-am rãspuns cã nu: ruºii sînt un popor numeros cu o obrãznicie mesianicã ºi care au preluat Byzanþul, considerîndu-se continuatorii strãlucirii byzantine. Ruºii au un fel de umanitate indefinibilã. Am fost la Moscova ºi nu pot spune despre ei cã sînt individual tirani, deºi au practicat tirania. Pe de altã parte, nu cred sã fi întîlnit vreun rus care sã fie normal; asta nu mi-o pot explica decît prin faptul cã, probabil, s-au corcit

Grãdina Ciºmigiu ºi creatorul ei Socotesc cã nu aº putea evoca mai bine Ciºmigiul dinainte de creatorul acestei grãdini, arhitectul peisagist Carl Friedrich Wilhelm Meyer, decît reproducînd cîteva rînduri din scriitorii noºtri vechi. Iatã, bunãoarã, ce scria prin 1861 Nicolae Filimon, într-o „Cronicã orticolã”, una dintre lucrãrile uitate ale acestui multilateral autor clasic al nostru: „Pe locul unde astãzi se aflã grãdina Ciºmigiu, înainte de 1843 era o bãltoacã nemãrginitã, ale cãrei ape, încãlzite neîncetat de razele soarelui ºi putrezite din lipsa mijloacelor de scurgere ºi prefacere, nu serveau la nimic altceva decît a face sã creascã o imensã vegetaþie de ierburi acuatice, printre care pãºteau ºi creºteau acele milioane de broaºte ºi (alte) reptile veninoase care, unind omorîtoarea lor respirare cu aburii cei pestilenþioºi ai bãlþii, infectau aerul ºi pricinuiau locuitorilor Capitalei multe epidemii periculoase. Osebit de acest rãu material, localitatea Ciºmigiului conþinea în sine un rãu moral. În mijlocul bãlþii, pe o insulã înconjuratã de toate pãrþile cu trestie ºi sãlcii plîngãtoare, era o cafenea în care se gãseau adunate mai toate viciile ce degradeazã pe om, încît taverna tîlharilor, din «Misterele Parisului», rãmînea un ce neînsemnat pe lîngã dînsa. Aici se adunau mahalagiii, pungaºii, jucãtorii de cãrþi ºi chiar tîlharii de drumuri, ºi jefuiau pe locuitorii Capitalei, ziua prin jocuri de noroc de tot felul, iar noaptea prin spargeri de case, fãrã a se teme cît de puþin de asprimea legilor; cãci de cîte ori voia poliþia sã-i prindã, ei se refugiau în nestrãbãtutul stuf al bãlþii ºi rîdeau de încercãrile ei”. În continuare, Filimon arãta cã însãrcinarea de a întocmi un plan „pentru stîrpirea bãlþii ºi formarea unei grãdini pe acel loc de calamitate publicã” a primit-o C.Fr. Meyer. „Orticultorul Meyer, a cãrui pierdere o plîng toþi amatorii ºi cunoscãtorii de grãdini, îi prezentã principelui Bibescu planul cerut ºi precizã cã dorinþa sa este de a se conserva balta ºi de a face dintr-însa un lac delicios. Principele, cunoscînd importanþa ideii acesteia, ordonã artistului sã lucreze dupã voinþa ºi ideea sa. Stabilinduse astfel forma grãdinii, începurã pe datã lucrãrile privitoare la curãþitul bãlþii, terasamentul ºi formarea canalelor necesare pentru umplerea bãlþii cu apã din Dîmboviþa ºi scoaterea ei din baltã la timp de necesitate; apoi începu plantarea cu arbori, cu acel gust ce-l admirãm astãzi. Dar tocmai cînd artistul începea a ne da probe evidente de talentul ºi gustul sãu cel frumos, pe cînd voia sã împodobeascã grãdina cu pavilioane chinezeºti ºi poduri elveþiene, pe cînd se silea sã adorne opera sa cu bazine, statui ºi garduri vii, prin care ar fi putut face din aceastã grãdinã una din cele mai frumoase stabilimente de felul acesta din Europa, moartea îl rãpi dintre noi”.

Alt scriitor de seamã, Ion Ghica, apreciazã astfel opera înfãptuitã de Meyer la Ciºmigiu: „Vestitul grãdinar Meyer ºi-a pus toatã arta ºi ºtiinþa ca sã transforme mocirla într-o grãdinã încîntãtoare. A strîns apele într-un eleºteu de o formã graþioasã, a ridicat cît a putut malurile lacului, le-a întãrit cu brazde; a plantat în dreapta ºi în stînga, a profitat de toate turlele ºi de toate clopotniþele, pentru ca, din orice punct, din orice rãspîntie a grãdinii, privitorul sã aibã dinaintea ochilor o

Controverse cu tãtarii. Ce-ºi închipuie ruºii? C-a fost pus jos Hitler, ºi ei sînt vaccinaþi? Au intrat într-un teren minat: în spaþiul planetar al intereselor anglo-saxone, al negustorilor ãstora.

Dacã eºti în calea unui automobil anglo-saxon, apare rãzboiul. Pãi ce-ºi închipuie muscalii? Cã ãia tolereazã sã stai în calea lor? Ãia s-au învãþat, anglo-saxonii, sã fie stãpînii lumii – ºi muscalii zic niet! Ei asta-i...! Pãi hai sã ne batem! I-am asemãnat odatã pe ruºi cu vacile care dau douãzeci ºi cinci de chile de lapte pe zi ºi apoi se baligã în ºiºtar. Ruºii sînt la fel de imperialiºti ca Germania lui Hitler.

Dar ei nu spun asta. Ruºii sînt mai perfizi. Cînd te ocupã ºi te declari de acord, spun cã eºti progresist, iar cînd le rupi fãlcile, cã eºti fascist ºi reacþionar. Ruºii sînt mai abili politic decît germanii. Dovadã cã au reuºit sã facã din braºoava asta roºie, din ruºinea asta care e bolºevismul, o supraputere mondialã, sã impunã Statelor Unite situarea bolºevismului la rang de supraputere. Mã întreba un rus, cu ani în urmã: Domnule Þuþea, cum vã explicaþi dvs. cã noi, ruºii, întindem mîna Europei, ºi ea o refuzã sistematic? – Foarte simplu, aveþi un cancer mintal, se cheamã cancer ideologic marxistleninist. Aruncaþi cancerul ãsta la gunoi, ºi Europa nu numai cã vã salutã, dar ºi vã recunoaºte, cum tradiþional aþi fost recunoscuþi, ca parteneri egali. ªi atunci, Europa se va întinde de la Atlantic la Vladivostok, iar America va fi a doua Albanie... Rusul e contraindicat la cugetare, ca sifilisul la sistemul nervos. Am fãcut afirmaþia asta, pe care ulterior am retractat-o (ca sã nu se creadã cã e vorba de toþi ruºii, de marele popor rus), gîndindu-mã la Gorbaciov. Pentru cã el spune: Situaþia economicã a Uniunii – vasãzicã dupã 70 de ani de marxism-leninism – e catastrofalã. Punct. ªi apoi opteazã pentru leninism! Adicã pentru cadavrul din Piaþa Roºie, care a creat dezastrul ãsta...

PETRE ÞUÞEA vedere plãcutã. Grupe de arbori, peluze verzi, partere smãlþate cu florile cele mai delicate ºi mai rare, aºezate în buchete armonioase; oriîncotro te întorci, poþi sã admiri peisagiuri demne de penelul lui Claude Lorrain ºi al lui Poussin. Nu se poate vedea o grãdinã mai bine desenatã”.

Artistul, care pe lîngã aceastã operã nemuritoare a creat ºi grãdina de la ªoseaua Kiseleff, ºi-a pus talentul ºi în slujba multor doritori de a-ºi înnobila moºiile ºi locuinþele cu parcuri moderne, trasate ºi plantate cu gust. Astfel, în 1845 a creat Parcul de la Mãgurele, fosta proprietate a Oteteleºenilor (în prezent, þine de Institutul de fizicã atomicã). Acolo a avut prilej Eminescu sã contemple „castelul singuratec, oglindindu-se în ape”.

Domnitorii din acea vreme, Bibescu ºi, apoi, ªtirbei, îl foloseau des pe Meyer. Astfel, bunãoarã, cînd Billecocq, consulul francez, a fost înlocuit cu Doré de Nion, în 1846, Bibescu, pentru a ºi-l atrage de partea lui, nu doar cã i-a pus la dispoziþie o casã, pe care i-a mobilat-o cu cel mai mare lux, ºi i-a dãruit o trãsurã elegantã, cu doi cai focoºi, ci i-a mai ºi poruncit lui Meyer sã-i facã o grãdinã încîntãtoare, care a ieºit din pãmînt ca prin farmec.

Deºi foarte preþuit de domnitori, ca ºi de boierii de frunte, Meyer n-a fost scutit de neplãceri cîtã vreme a stat la noi. A fost atacat pe motivul cã i se uscaserã niºte pomi exotici, aduºi cu mare greutate din Lombardia pînã la Galaþi pe apã ºi, de acolo, cu carele. Pe lîngã învinuirea cã pricinuise o mare cheltuialã zadarnicã, s-au mai adãugat ºi intrigile unui peisagist, Seminé, aflat pe atunci la Bucureºti (1852). Faþã de aceste atacuri nedrepte ºi pãtimaºe, Meyer, profund dezamãgit, a hotãrît sã plece de la noi pentru a merge la Constantinopol, unde i se oferise funcþia de grãdinar-ºef al palatelor sultanului Abdul Medgid. Dar nu a mai avut timp s-o facã. Soarta îi poruncea sã rãmînã aici – ºi pentru totdeauna!

La numai douã sãptãmîni de la moartea surorii sale, pe care o adusese cu el cînd a decis sã vinã în þara noastrã, a încetat din viaþã ºi Meyer. Se pare cã ambii au cãzut victima unei molime care, avînd în vedere timpul de varã, ar fi putut fi febra tifoidã.

Meyer a fost înmormîntat la Cimitirul evanghelic din Bucureºti, care se gãsea pe atunci dincolo de Grãdina Kiseleff, opera sa. Prietenii ºi admiratorii i-au aºezat pe mormînt o placã de marmurã pe care scria: ,,Aici odihneºte C.F.W. Meyer, nãscut la Ostrof la 3 iulie 1817, mort la 15 august 1852./ Cel ce doarme aici este cineva care pe pãmînt/ Va fi pururea lãudat de opera pe care a înfãptuit-o./ Grãdinarul a fost chemat prea de timpuriu, înainte de apus/ În grãdina morþii, în Eden”.

A trecut mai bine de un secol de cînd grãdinarul ºi-a pãrãsit uneltele, iar parcurile de la ªoseaua Kiseleff ºi de la Ciºmigiu au prieteni credincioºi pe orice vreme. Totul strigã numele creatorului: dulcea floare a teilor, graþia sinuoasã a aleilor, strãlucitoarele ronduri de flori, umbra frunziºurilor, castanii hieratici care cãdelniþeazã în alb ºi roz... ªi totuºi, numele lui nu se mai aude; lipseºte din mult-puþinele dicþionare pe care le avem pînã acum; lipseºte de pe tãbliþa indicatoare a unei strãzi, pieþe, sau mãcar a unei alei din oraºul acesta, pe care el l-a iubit ºi l-a slujit.

N. VÃTÃMANU (1953)

Petre Þuþea (1902-1991): ,,Dacã aº putea, domnule, aº scrie pe ziduri, mare, sã vadã tot þãranul: «Români, nu vã mai alegeþi conducãtori care nu-ºi iubesc þara!»”.

„Cu gîndul la Ion Creangã“ Sub acest generic a avut loc, la Muzeul Naþional al Satului ,,Dimitrie Gusti”, un eveniment omagial prilejuit de împlinirea a 180 de ani de la naºterea scriitorului Ion Creangã (1837-1889).

Despre acest mare clasic al literaturii române, recunoscut pentru mãiestria poveºtilor, povestirilor ºi a basmelor sale, G. Cãlinescu spunea cã ,,este, fãrã îndoialã, genial, ca orice scriitor despre care se poate spune cã are simþul genial instinctiv al limbii ºi al etosului popular nealterat”, iar despre opera sa, cã ,,este expresia uimitoare a bunului-simþ ºi a unui suflet elementar, încremenit în formule neschimbãtoare, eterne”.

Organizatorii acþiunii ne-au invitat sã ne aducem aminte de anii frumoºi ai copilãriei, prilejuindu-le, totodatã, celor mici, participarea la o serie de programe – concursuri, tîrguri de carte ºi de jucãrii - care sã-i bucure de zilele de sãrbãtoare de la început de iunie, ei fiind, desigur, principalii vizaþi. De asemenea, micuþii au avut ocazia ca, de Ziua Copilului, sã urmãreascã reprezentaþiile puse în scenã de Opera Comicã pentru Copii (,,Capra cu trei iezi”, spectacol de umbre ) ºi Teatrul ,,Ion Creangã” (piesa ,,De-aº fi Scufiþa Roºie”). În Sala de sticlã a muzeului, a avut loc vernisajul expoziþiei de picturã a elevei Eva Ioana Petrescu, de la ªcoala gimnazialã de Arte ,,Iosif Sava”. Totodatã, copiii au participat la ateliere de picturã pe hîrtie ºi piatrã, organizate de Asociaþia ,,Lume Bunã”, sau la ateliere de desen, sub îndrumarea artistului plastic Cristina Coszti.

Succesul acestor manifestãri omagiale vine sã confirme preþuirea ºi respectul nostru pentru marele povestitor ºi opera sa nemuritoare, la care noi, românii, ne întoarcem mereu, de-a lungul vieþii, cu gîndul la frumuseþea ºi farmecul anilor în care ºi noi am fost copii...

ANTON VOICU

CIOBURI DE GÎNDURI

Vara tãcerii În ochii tãi e varã cum n-a mai fost nicicînd, Tãcerile speranþei þin sfat pe-un colþ de clipã, Te-aºtept într-o lagunã, la margine de gînd Cu toatã viaþa noastrã rãmasã nerisipã.

Corãbii mari de ceaþã valseazã mut pe valuri, Trec albatroºi în flãcãri pierzîndu-se-n apus, Un munte de cuvinte am exilat pe maluri ªi-þi va ºopti tãcerea ce încã nu þi-am spus.

Apoi, spre Ursa Mare, ne vom grãbi de zor, Eliberaþi de moarte ºi lanþurile urii, Ca doi copii ce-aleargã prin colbul verii lor Sã prindã douã locuri, pe inima trãsurii.

ILARION BOCA

Pag. a 6-a – 23 iunie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (27) Motto: „Nu existã durere mai mare decît sã-þi aminteºti de vremurile fericite, în timpuri mizerabile“.

(Dante) Românul priveºte cu nepãsare cum îi fug de sub picioare „balsamurile spirituale“, castelele de brazi moºtenite de la daci. În buºteni transformaþi, codrii semeþi sînt cãraþi de niºte „isteþi”.

O naþiune care distruge Natura, golind munþii de pãduri, otrãvind apele ºi aerul, tinde sã-ºi piardã identitatea. Omul nu poate exista fãrã Naturã, aºa cum o scarã nu poate exista doar cu treptele de sus; fãrã cele de jos, s-ar prãbuºi.

Natura, în totalitatea ei, este o operã de artã, produsul unei fantezii creatoare. Din diversitatea operei lui Dumnezeu, culorile irizante nu pot fi imortalizate. Celebrii pictori Van Gogh, Rembrandt, Gaugain, Picasso, Leonardo da Vinci, Rafael - l-au imitat pe El. Ei, însã, n-au creat, ci doar au copiat, din Naturã, frumuseþea purã. Munþii fãrã copaci par niºte monºtri întunecaþi.

Cînd a creat lumea, Dumnezeu ªi-a pus amprenta pe Grãdina Maicii Domnului România, care, în democraþie, o bunã parte este pustie.

Ca sã nu rãmînem prea „goi“, Natura a fost darnicã cu noi cînd ne-a dãruit un PIERSIC ÎNFLORIT În Grãdina Maicii Domnului, Destinul a sãdit Un PIERSIC care a-nflorit.

Din fructele catifelate ºi aromate Cu toþii ne-am înfruptat La Teatru ºi la Cinematograf O jumãtate de veac.

Domniþele mereu au oftat Pentru Fãt-Frumos cu pãrul blond,

Însemnãri din jurnalul unui geniu (3) Se pare cã, fãrã sã bãnuiesc, am desenat moartea pãmînteascã a lui Sigmund Freud în portretul în creion pe care i l-am fãcut cu un an înainte de moartea lui. Intenþia mea fusese sã realizez un desen pur morfologic al geniului psihanalizei, ºi nu portretul unui psiholog. Portretul odatã terminat, l-am rugat pe ªtefan Zweig, care fusese intermediarul meu pe lîngã Freud, sã i-l arate, apoi am aºteptat neliniºtit sã aud pãrerea acestuia. Fusesem extrem de mãgulit de exclamaþia lui, atunci cînd ne întîlnisem: - N-am vãzut niciodatã un prototip de spaniol atît de desãvîrºit. Ce fanatic!

I-o spusese lui Zweig, dupã ce mã privise îndelung, foarte scrutãtor. Totuºi, n-am avut rãspunsul lui Freud decît dupã patru luni, cînd, împreunã cu Gala, i-am întîlnit din nou pe ªtefan Zweig ºi pe soþia lui, cu ocazia unui prînz, la New York. Eram atît de nerãbdator, încît n-am aºteptat cafeaua ca sã-l întreb care fusese reacþia lui Freud la vederea portretului pe care i-l fãcusem.

- I-a plãcut foarte mult, mi-a spus ªtefan Zweig.

Am insistat totuºi, vrînd sã ºtiu dacã Freud fãcuse vreo observaþie concretã sau cel mai neînsemnat comentariu, care

ROMÂNIA MARE“

Polemici Cu inimã mare ºi suflet curat.

FLORIN are, însã, o icoanã sfîntã La care se închinã ºi din care picurã Lacrimi de suferinþã, pe o ranã Din cuvîntul MAMÃ!

Soarta Munþilor Carpaþi, doborîþi fãrã milã de securea strãinã, se aseamãnã în tragism cu „Moartea Cãprioarei”, excepþionalul poem al lui Nicolae Labiº, în care întîlnim aceastã imagine sugestivã: „O pasãre albastrã zvîcnise dintre ramuri/ ªi viaþa cãprioarei spre zãrile tîrzii/ Zburase lin, cu þipãt, ca pãsãrile toamna/ Cînd lasã cuiburi sure ºi pustii”. În prezent, românul îºi trãieºte soarta la RÃSCRUCE. La o rãscruce a periferiei, însã nu este singur. Este cu ai sãi.

Rãscrucea ne marcheazã viaþa ca popor. „Marile cauze se nasc la rãscruce de drumuri, unde direcþia þi-o dã destinul, iar poteca þi-o face istoria. Sîntem prea mici pentru a fi mari, ºi prea mari pentru a fi mici“.

Fiind sãraci, avem nevoie de frumuseþe, ºi frumuseþea o gãsim în poemele lui Nichita Stãnescu, Lucian Blaga, Adrian Pãunescu, Corneliu Vadim Tudor ºi ale altor mari creatori lirici. „Mai tare strînge frîul de fier.

Fîlfîie peste ºapte hotare sãlbaticul cer.

Subt planete galbene ºi fãrã de lege se opreºte ºi nu înþelege: calul ºi-a pierdut potcoava de trei ori, în urma lui copacii rãmîn cu cuiburi goale subþiori“.

Lucian Blaga ,,Poporul e împãrãþia, în întregime ºi în parte el e coconul ce se naºte ºi-i veteranul de rãzboi el e bãrbatul ºi femeia, îndrãgostiþi pînã la moarte ºi e oraþia de nuntã a celor triºti, flãmînzi ºi goi.

Poporul e asceza noastrã ca preþ suprem al libertãþii el ne va judeca odatã de-am fost sau n-am fost patrioþi Poporul este þara însãºi vibrînd în agora cetãþii ªi e destinul României, pe care au vînat-o toþi”.

Corneliu Vadim Tudor

(va urma) LILIANA TETELEA ar fi fost pentru mine infinit de preþios, dar ªtefan Zweig mi-a pãrut evaziv sau preocupat de alte gînduri. A pretins cã Freud apreciase foarte mult „fineþea trãsãturilor”, apoi s-a cufundat din nou în ideea lui fixã: voia sã mergem, la el, în Brazilia. Cãlãtoria asta, spunea el, ar fi minunatã ºi ar determina o schimbare fecundã în viaþa noastrã. Ideea asta ºi obsesia lui în legãturã cu persecuþia evreilor în Germania au fost lait-motivele neîntrerupte ale prînzului nostru. Se pãrea cã într-adevãr aveam nevoie sã merg în Brazilia ca sã supravieþuiesc. Mã zbãteam, îmi era groazã de tropice. Un pictor, spuneam apãrîndu-mã, nu poate trãi decît înconjurat de griul mãslinilor ºi de roºul nobilului pãmînt de Siena.

Groaza mea faþã de exotism l-a consternat pe Zweig pînã la lacrimi. Atunci mi-a vorbit de dimensiunile fluturilor brazilieni, dar eu am scrîºnit din dinþi: fluturii sînt întotdeauna ºi peste tot prea mari. Zweig era dezolat, disperat. I se pãrea cã doar în Brazilia puteam fi, Gala ºi cu mine, pe deplin fericiþi.

Familia Zweig ne-a lãsat adresa ei, scrisã cu minuþiozitate. Lui nu-i venea sã creadã cã o sã rãmîn în continuare la fel de recalcitrant ºi de încãpãþînat. Ai fi crezut într-adevãr cã sosirea noastrã în Brazilia era pentru ei o problemã de viaþã ºi de moarte.

Douã luni mai tîrziu, am aflat de sinuciderea soþilor Zweig în Brazilia. Sinuciderea o hotãrîserã într-un moment de perfectã clarviziune, dupã ce îºi scriseserã unul altuia.

Sînt fluturii prea mari?

Abia cînd am citit concluzia cãrþii postume a lui Zweig, ,,Lumea de mîine”, am aflat, în sfîrºit, adevãrul despre desenul meu. Freud nu-ºi vãzuse niciodatã portretul. Zweig mã minþise cu pioºenie. Dupã pãrerea lui, portretul fãcut de mine prevestea într-un mod atît de izbitor moartea apropiatã a lui Freud, încît nu îndrãznise sã i-l arate, temîndu-se sã nu-l rãscoleascã inutil, ºtiindu-l deja foarte grav bolnav de cancer.

Pe Freud îl aºez fãrã ºovãire printre eroi [...]

S-a sfîrºit cu fluturii cei mari! (va urma) SALVADOR DALI

ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART

Pentru ce, ºireþi din G-20?...

Pentru ce, atîtea arme de distrugere în masã?...

De ce-ºi sapã omenirea groapa ei întunecoasã?...

Pe care de atîtea veacuri tot mereu ºi-o adînceºte ªi de ce ura-ntre oameni Nu dispare, ci tot creºte?

Cine-mpinge la dezastre biata stirpe omeneascã? ªi nu-i dã rãgaz o clipã Viaþa-n tihnã s-o trãiascã?

E un demon care roade Capu-ngust al unor sadici Chiar din grupul 20...

Cînd se joacã de-a rocade cu sãbiile scoase din teci!

FLORIN IORDACHE

Copii fãrrã familii Copii fãrã familii, cu pãrinþii Necunoscuþi, la marginile lumii, V-acoperiþi cu lacrima credinþii Pîn’ce vã-nghite groapa neagrã a humii.

Copii care trãiþi prin reci canale, Abandonaþi ºi fãrã nici un rost, Voi adormiþi nu pe-un pat moale, Ci prin coclauri, fãrã adãpost.

Copii frumoºi ºi sinceri ai durerii, Voi v-aþi nãscut doar ca sã suferiþi, Voi, neºtiuþii îngeri ai plãcerii Pãrinþilor, iubindu-se feriþi.

Copii orfani de lume ºi de viaþã, Copii ai cerului ºi-ai nimãnui, În lumea voastrã, Domnul vã rãsfaþã Cu lacrimile dulci ºi amãrui.

Copii din lumea asta, aºa nedreaptã, Voi înfloriþi cu rîsul diafan ªi-aºa urcaþi spre rai o nouã treaptã, Sfidînd nimicnicia, spre liman.

GEORGE MILITARU

Stalactite Frigul a muºcat ca un cîine flãmînd, prin aortã se scurge nisipul îngerii de cearã din mine furînd îþi croiau pustiindu-mã chipul Inima creºtea ca o cocã încinsã, în munþii ei, în iglu, cineva uitase lumina aprinsã; nu eram eu ºi poate nici tu Era o stalactitã coborîtã abrupt din tavanul mãrilor sãrate, aºa de puþinã ºi aºa de demult din ierni dinadins sugrumate Nu se mai cunosc urmele de tãcere, nu mai ninge cu tine prin sînge, vor veni din dezastre himere ºi pustiul în suflet va plînge Cu lacrimi de cearã topite, cãrate de îngeri prin uitare trecînd, prin aortã se scurg stalactite, ºi frigul mã muºcã ca un cîine flãmînd.

ADI SFINTEª, 2 iunie 2017

Pag. a 7-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Revenirea lui Vadim (urmare din pag. 1) America ºi Marea Britanie au dat lumii scriitori magnifici, iar scrierile acestora au fost manifeste ale trezirii, de o înþelegere ºi analizã a dramei umane duse la extrem, o precizie a trãsãturilor trãirilor incredibilã, nu ºtiu, dar uneori, cu toatã dragostea mea pentru scriitorii ruºi ºi andini, în pofida admiraþiei pentru autorii germani ºi francezi, am impresia cã arta scrisului dedicat direct omului – contemporanului – atinge culmea la americano-britanici. ªi, cu toate acestea, acolo, în imperiul Albionului ºi în marele stat al dolarului s-a nãscut alienarea despre care vorbesc eu azi!

Genialii lor scriitori au aruncat cea mai rece ºi purã apã în ochii contemporanilor lor –, dar asta nu a folosit la nimic, sistemul a funcþionat implacabil, luînd locul destinului pentru conaþionalii lui Huxley, Orwell, Lewis, Steinbeck etc., etc.

Ruºii nu se ocupã de oameni, ci de îngeri ºi demoni.

Ruºii trãiesc în icoanele lui Rubliov, în pandemoniul lui Dostoievski, de aceea ruºii nu se înclinã în faþa realitãþii, ci în faþa lui Dumnezeu, ori se opun (destinu)Lui, mînaþi parcã de demoni, de atîtea ori în istorie.

Sîntem la confluenþa dintre cele douã gîndiri, a celor douã firi. România e o þarã de basm, populatã cu pitici - cu pitici care se cred uriaºi, iar cînd vãd un uriaº spun cã este un personaj nefiresc, care nu poate duce povestea la un bun sfîrºit, numai ei, piticii, pot face asta.

Las metafora ºi matafizicul – situaþia realã e dramaticã! Minciuna este cuvîntul de ordine, vine de peste tot ºi acoperã adevãrul în toate domeniile. Avem creºtere economicã fulminantã, dar nici oamenii nu au bani, nici nu rãsar fabrici ºi uzine, metrouri ºi cartiere, ca pe vremea în care Ceauºescu strîngea cureaua.

Mi se pare cã românul seamãnã cu un turist, care vede pe potecã un indicator, dar nu cãtre cabanã sau spre vîrf, ci spre prãpastie. Mi se pare cã românii sînt îndemnaþi sã se arunce în prãpastie, la fiecare pas: în prãpastia moralã, îmbrãþiºînd toate perversiunile degenerãrii occidentale; în prãpastia economicã, îndatorîndu-se ca persoane ºi se caþãrã, transformînd þara dintr-o mare uzinã, într-o tarabã, care are în dreapta casa de amanet ºi în stînga agenþia de pariuri, iar în faþã farmacia; în prãpastia politicã, aducînd prin aºa-zisa democraþie vrajbã între fraþi, dar ºi pãtrunderea, prin grupuri de interese, a celor mai corupte ºi incompetente persoane; în fine, în prãpastia diplomaticã, transformînd „þara pãcii între popoare” în bastionul rãfuielilor marilor puteri, dar ºi în cîmp de bãtaie, deocamdatã doar informaþional.

De ce se întîmplã toate astea? Explicaþia e simplã – cei care au dorit sã supunã þara, sã o transforme într-o colonie, au lovit unde trebuie: încet, încet, au fost eliminaþi toþi oamenii cu spirit puternic ºi ºtiinþã de carte. Strãinii au ºtiut cum sã ne îngenuncheze! Ne mai învîrtim în jurul cozii perorînd despre prietenii din Europa sau din America? De la finanþele mondiale sau de la organizaþiile transnaþionale?

Aplicarea parteneriatului România-SUA (2) Investiþii ºi asistenþã Pentru România, nu este nimic mai urgent ºi mai hotãrîtor pentru prosperitatea populaþiei decît investiþiile masive, iar America este, evident, unul dintre cei mai potenþi investitori. Pe de o parte, investiþiile americane în economia României sînt proporþional mici, pe de altã parte, va rãmîne sã observãm cum administraþia Donald Trump, care s-a angajat sã încurajeze revenirea acasã a capitalurilor scurse în afarã ºi a joburilor, va mãri investiþiile în economia unei þãri partener strategic.

Apoi, pentru România este importantã asigurarea americanã a unei cooperãri ºi asistenþe în materie internaþionalã, chiar dacã interpretarea situaþiei actuale din Europa de Rãsãrit ca una iminent explozivã este discutabilã. O astfel de interpretare, asupra cãreia insistã, din considerente de luptã politicã internã, o parte a spectrului politic, din România actualã ºi din alte cîteva þãri, are deja efecte de frînã în modernizarea instituþionalã ºi dezvoltarea þãrii. Asigurarea americanã este, însã, esenþialã

Controverse De aceea spun cã soluþia nu vine din afarã; românii au nevoie de un om puternic ºi patriot, care sã adune în jurul sãu oameni puternici ºi patrioþi. De aproape 30 de ani ne plecãm la strãinãtate, la „investitorul strãin”, la „partenerul strategic”, la „fondurile europene”… Oameni buni, chiar sînteþi nebuni? Cîþi Dragnea, Gorghiu, Bãsescu ºi alte creaturi de genul acesta vã mai trebuie? Da, ºtiu, sînt printre cei care au spus cã Dragnea e un om care înþelege momentul – nu reneg aceste spuse, dar Dragnea a fost ºi este învins de slãbiciunea lui de caracter. Teama de a pierde ºefia, poate ºi libertatea, îl dominã; a încercat sã scape de teamã înconjurîndu-se de aºa-ziºi fideli, în realitate niºte parveniþi, fãrã calificare, cu singura calitate, slugãrnicia. Nu poþi fi patriot ºi om politic de anvergurã - ºi sã arunci þara în crizã dupã bunul tãu plac! Sã vii cu alde Guffy Vîlcov, marele finanþist de cimitir, sã dai jos guvernul, exact cînd încep sã iasã la ivealã dezvãluiri senzaþionale despre mizeriile sistemului, cum se cheamã asta? ªi uite cã alt personaj supradimensionat, Tãriceanu, þine isonul! Cine e Tãriceanu? A ajuns printr-o conjuncturã dubioasã premier, impus de tupeul de bandit politic al lui Traian Bãsescu, a fãcut praf rezervele lãsate de Adrian Nãstase, a îmbuibat o clientelã politicã imensã, apoi a profitat de o altã conjuncturã ºi s-a agãþat în cuiul puterii ºi funcþiilor pentru el ºi camarilã. Da, omul vorbeºte bine, dar atît! Cu el, cu Bãsescu ºi cu Geoanã, România a luat vitezã pe panta coloniei! Caracterul celor trei – iatã trei cãrãmizi de gîtul bietei þãri! În momentul de faþã, vãd o crizã totalã ºi o singurã soluþie – renaºterea lui Vadim! Desigur, nu una fizicã, dar una în spirit; un grup de oameni care sã nu facã rabat nici la idei ºi cuvinte, dar nici la exemplul personal, un grup care sã nu pactizeze cu mizeriile politice numite partide parlamentare. Exact cum ar fi fãcut Vadim azi! Sigur, cei care s-au lipit de conducerea PRM bîzîie ca muscocii pe hîrtia de prins muºte – tinerii poate nu mai ºtiu ce înseamnã asta, dar cei mai în etate îºi aduc aminte, cãutaþi bine ºi parcã-l vedeþi ºi pe alde Popescu pe-acolo! Care Popescu? Eh, un muscoci oarecare, urcat ºi el în vîrful care i se potriveºte…

Deci, hai la treabã, nu mai e timp! O mai avem pe Lidia, mai sînt atîþia foºti oameni importanþi ai marelui PRM, sînt ºi patrioþi care nu au fãcut parte din PRM, dar au dovedit cã au spirit! Am mai spus-o, uitaþi-vã cum a ridicat Nicolae Ceauºescu þara – pentru el au contat patriotismul ºi pregãtirea, nu faptul cã omul fusese legionar, liberal sau orice altceva condamnat în diferite perioade. România are nevoie de toþi oamenii buni, cum are nevoie de toatã istoria ei!

România are nevoie de prieteni, dar în primul rînd are nevoie sã se respecte singurã, nu sã se atace singurã, din interior. Poate face un lider politic actual aceastã adunare a spiritului românesc? Cu siguranþã, nu. De aceea e nevoie de revenirea lui Vadim.

Vadim sîntem noi toþi, care, iatã, încã vibrãm cînd auzim numele lui, dar mai ales numele lui ne uneºte într-un efort comun pentru þarã. Vadim sîntem noi ºi noi trebuie sã ne revenim! E timpul, am dormit destul! pentru a sprijini aspiraþia tradiþionalã a alãturãrii României la Occident ºi pentru a încuraja occidentalizarea instituþiilor ºi a condiþiilor de viaþã de pe aceste meleaguri.

O diferenþã semnificativã Mai departe, statul de drept este o achiziþie istoricã esenþialã, care nu se descoperã nicidecum astãzi, iar descoperirea nu este nici opera ºi nici proprietatea cuiva.

Cine þine la America nu poate sã nu þinã la statul de drept, dar ar fi logic sã þinã ºi la felul american de a împãrþi puterea ºi de a face justiþie. Bunãoarã, Preºedinþia Americii este foarte puternicã, dar ea nu are de-a face cu „republicile monarhice“ care înfloresc acum în unele þãri europene ºi le îndreaptã, prin blocarea democratizãrii, spre un nou impas. Din aceastã diferenþã ar trebui trase învãþãminte. Sau, în America, nu altcineva decît Donald Trump a cerut rãspicat ca legile sã fie lãsate spre elaborare legiuitorului. Nici procurorii, nici judecãtorii nu au a face legi. Sau Serviciile Secrete rãmîn sub control parlamentar, în loc sã colonizeze cu personal fiecare ramurã a puterii – legislativul, executivul ºi judiciarul. Iar exemplele pot fi nenumãrate. (va urma) ANDREI MARGA

Speranþele unei Românii disipate Fie cã vrem, fie cã ne opunem cu toatã fiinþa, existã convingerea cã pentru a merge mai departe este nevoie de o schimbare. Poate sã fie la nivel politic, poate sã fie doar economic, poate sã fie la nivel sportiv, dar sigur este nevoie sã fie la nivel mental. În discuþiile unul la unul, la colþ de stradã sau în liniºtea unei terase, se tot vorbeºte de faptul cã noi, ca stat, nu avem mîndrie ºi ne vindem ieftin.

Ori de cîte ori sîntem abordaþi frontal, spunem cã nu este OK ceea ce se întîmplã acum cu România, cu românii, cã e mai bine afarã, cã acolo sînt ºanse reale de a realiza ceva în viaþã.

Majoritatea aratã cu degetul cãtre guvernanþi, dar sînt foarte puþini cei care îºi asumã responsabilitatea celor care ne conduc destinele. Noi i-am ales. Din ’90 încoace, tot noi îi alegem. Cel puþin la nivel declarativ, nimeni nu a venit sã ne impunã liderii ºi din ceea ce se vede la lumina zilei, ei sînt ai noºtri, dintre noi, aleºi de noi.

Trebuie sã ni-i asumãm, fie cã sînt la putere, fie cã sînt opozanþi de profesie.

Noi, ca naþiune, am fost mereu sub influenþa Mioriþei ºi nu sînt puþini cei care declarã cã aceastã baladã ne marcheazã pe noi, ca popor.

Unde ne sînt liderii dãruiþi României? Unde ne sînt valorile? Aºa cum spunea un mare preºedinte american, mandatul de politician se reînnoieºte la fiecare patru ani, cel al patriotismului este pe viaþã.

Nu avem curajul de a rãspunde la multe întrebãri, dar atunci cînd ne întîlnim la un vin bun sau cînd cei cu care vorbim ne sînt apropiaþi, ne spunem off-ul ºi recunoaºtem cã mai e mult pînã departe. Ne este teamã de succes sau de derizoriu?

Românul nu are curaj sã iasã în faþã decît atunci cînd are siguranþa cã nu are ce sã riºte. Un sentiment omenesc, la o adicã. A risca este cea mai mare teamã a acestui popor ºi frica de schimbare reprezintã poate cea mai mare frînã care opreºte orice pornire spre libertatea realã a României.

Acum ceva vreme, stãteam de vorbã cu un prieten bun, strãin de meleagurile mioritice, care nu înþelegea de ce la un miting, cînd unul dintre participanþi a fost luat de poliþie, ceilalþi au stat ºi s-au uitat. A completat cã, la el în þarã, dacã acest lucru se întîmpla, respectiva dubã de poliþie era distrusã.

La noi, în România, acest lucru nu are cum sã se întîmple, pentru cã cel care doreºte sã riºte ºtie cã are sã fie lãsat de cãtre ceilalþi. Cum, necum, în ultimii 27 de ani, cei care ne-au condus destinele au reuºit sã ne aducã atît de multã neîncredere ºi urã în stradã, încît nu doreºti sã te expui aiurea. ªtii bine cã strada nu are sã fie de partea ta, aºa cum sînt ºanse mari ca nici mãcar prietenii sã nuþi fie. Privind în urmã, mã tem de viitor. Privind la ceea ce s-a întîmplat pînã acum, mã îndoiesc cã mai sînt ºanse reale sã ne revenim, ca naþiune.

Atît clasa politicã, cît ºi cei care conduceau sindicatele, au avut grijã sã compromitã toatã ideea de încredere a tot ce înseamnã stat.

Apar pe sticlã genii ale analizei politice, moguli ai partidelor ºi tinere speranþe ale presei româneºti, persoane abilitate sã discute vrute ºi nevrute. Vin cu pãreri, cu idei, cu probleme, dar nimeni nu spune ce crede cu adevãrat, cã de fapt nimeni nu mai are încredere în sistemul politic, sindical ºi social al României. Oamenii sînt resemnaþi ºi ºtiu cã încã nu a apãrut cel pe care vor, de fapt, sã-l urmeze. Vor merge ºi se vor îmbrînci la te miri ce cozi, dar nu vor merge în Piaþa Victoriei sã protesteze cînd este cu adevãrat nevoie. Nu mai au pentru cine. Omul de rînd ºtie cã cei care sînt acum la putere, cît ºi cei din o poziþie sînt aceiaºi de 27 de ani, cã toþi furã, cã politica este un mod de a te îmbogãþi ºi nici pe departe nu reprezintã în mod real înfãptuirea miracolului românesc.

Sînt multe întrebãri care se pun pe strãzi, sînt mulþi oameni care doresc ca binele sã revinã pe plaiurile mioritice ºi, ce este trist, existã multã furie cã nu se întîmplã nimic. Sîntem pe cont propriu.

Pag. a 8-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ De ce se ridicã chioºcurile în Sectorul 4, Daniele?

Bucureºtiul asistã, de ceva vreme, la modul drastic prin care primarul Sectorului 4, Daniel Bãluþã, se rãzbunã pe chioºcurile de ziare din zonã peste care el este pãstor de netãgãduit ºi atotstãpîn peste tot ce e viu sau mai puþin viu. „Este un mod de a reacþiona la stresul pe care, încã din copilãrie, îl avea, el fiind forþat sã înveþe, deoarece pînã în 1989 nu avea ºanse sã termine ºcoala primarã”, a declarat Matei Teºcovinã, unul dintre prietenii din copilãrie ai actualului primar al Sectorului 4, Daniel Bãluþã, alintat Balã de cãtre prietenii lui de pahar.

Se pare cã cea mai mare teamã a lui, copil fiind, o reprezentau cãrþile, ziarele, revistele fãrã poze. Era atît de speriat cînd le vedea, încît intra în fibrilaþii ºi le arunca imediat cît mai departe, doar ca sã nu fie nevoit sã citeascã. Din acest motiv, de cînd a ajuns primar, obiectivul lui a fost sã ascundã chioºcurile de ziare, ca sã nu le mai vadã, dar se pare cã nu este suficient, aºa cã a decis sã le ridice de pe spaþiul public, pentru ca el sã nu mai fie nevoit sã le vadã ori de cîte ori coboarã din biroul sãu ornat cu poze. „Am gãsit, totuºi, o soluþie salvatoare! Pentru moment, va lãsa orice chioºc sã rãmînã pe poziþie, dacã se va încheia un protocol cu proprietarul chioºcului ca el sã vîndã doar reviste colorate, cu poze, fãrã text, sau cãrþi de desenat”, a declarat, sub protecþia anonimatului, un consilier al Primãriei, în timp ce desena cu o carioca autorizaþia de funcþionare pentru un astfel de chioºc. „În Primãria Sectorului 4 are loc o nouã revoluþie intelectualã, toþi cei care ºtiu sã scrie ºi sã citeascã au fost trimiºi la munca de jos, ºefi sînt doar cei care ºtiu cu adevãrat sã exprime dorinþa cetãþenilor prin desene viu colorate”, a mai precizat sursa citatã. În prezent, în Sectorul 4 al Bucureºtiului, sub privirea îngãduitoare a Gabrielei Firea, are loc exterminarea chioºcurilor de presã, ca urmare a incapacitãþii actualului primar, Daniel Bãluþã, de a învãþa sã-i înteleagã pe cei care, spre deosebire de el, gîndesc!

Bursa de tranzacþionare a angajaþilor din Bucureºti Marile reþele de retail din România, adevãrate structuri suprastatale ºi factori activi de implicare în viaþa oamenilor simpli, cetãþile la poalele cãrora se dau lupte casnice de o violenþã rarã cînd este vorba de promoþii la tigãi, au decis sã încheie un protocol de colaborare la cel mai înalt nivel, avînd în vedere criza acutã de angajaþi prin care trec în acest moment.

Se pun, astfel, bazele primei Burse de Tranzacþionare a Angajaþilor – BTA, o premierã în România, dar ºi la nivel mondial. „Conform evoluþiei demografice a Coloniei, dar ºi a faptului cã încã mai este permisã libera circulaþie în interiorul Uniunii Europene, numãrul celor care vin sã munceascã pînã la epuizare la noi în magazine devine din ce în ce mai mic ºi am observat cã lupta de recrutare a angajaþilor devine din ce în ce mai acutã, noi fiind obligaþi sã mãrim salariile într-un ritm care, efectiv, nu ne face nici cea mai micã onoare”, a declarat Rîndunel Krassus, arãndaºul principal al unui mare lanþ de magazine care activeazã în Bucureºti.

Din acest motiv, s-a sunat adunarea tuturor lanþurilor autentic europene din România ºi au cãzut de acord cã aºa ceva este inadmisibil, aºa cã este nevoie de mãsuri drastice prin care angajaþii sã fie legaþi de glie, sã nu mai aibã voie sã se plimbe prin Europa de capul lor, sã existe o bursã de tranzacþionare/vînzare a lor, precum ºi un control drastic la intrare ºi ieºire din schimburi, sã nu cumva sã fi mîncat vreo prunã, un mãr sau, Doamne fereºte!, o felie de salam, în timpul exploatãrii.

Prezenþi la reuniune, toþi ºefii de supermarketuri au venit ºi cu ideea extraordinarã, ca toþi micii ºefi din magazine sã fie români cu studii medii, proveniþi din clase sociale sãrace intelectual, astfel încît sã-i poatã asupri pe angajaþi fãrã a avea mustrãri de conºtiinþã. „Pentru orice problemã care se va ivi, noi dãm vina pe prost, ºi ne vedem de imaginea noastrã imaculatã”, a mai declarat Rîndunel, biciuind un angajat pentru cã se ridicase din genunchi ºi îºi cerea dreptul de a merge la toaletã.

Pe Bursa de Tranzacþionare a Angajaþilor din Bucureºti, loc unde angajaþii vor fi cumpãraþi sau vînduþi, dupã caz, vor fi activi toþi cei care intrã de bunã voie în acest sistem minunat de viaþã, loc unde îºi vor petrece restul zilelor pînã cînd, epuizaþi, vor fi vînduþi cãtre fermele din România, care vor avea nevoie de sperietori de ciori. „Dupã caz, îi putem livra ºi facultãþilor de medicinã de stat sau private, pentru a face noi experimente pe ei, pentru cã este o mare curiozitate cum cineva acceptã sã lucreze ore în ºir pentru noi, pentru un salariu atît de mic”, a încheiat Rîndunel.

Grindeanu s-a blocat în Guvern Luînd exemplul minerilor, premierul Grindeanu Sorin a ales sã se blocheze în sediul Guvernului, ca o ultimã soluþie de a rãmîne în funcþie, aºa cum ºi-a dorit încã din adolescenþã. Mãsura vine dupã ce a fãcut o vizitã unor foºti colegi de liceu, acum ceva timp, cînd a reuºit sã cucereascã toate femeile prezente acolo, chiar ºi pe cele absente, cu poziþia sa de mai mare peste Executiv. „Este posibil sã fi suferit o deviaþie comportamentalã, ºtiut fiind faptul cã cei care în adolescenþã erau respinºi de cãtre colegele de clasã au un anumit comportament oarecum timid cînd este vorba de viaþa intimã, dar se transformã radical în adevãraþi tãuraºi drãgãlaºi, cînd sînt într-o funcþie care implicã putere”, a declarat

Neaþa Aposu, psihologul de serviciu al Serviciului de Pazã ºi Protecþie a Foºtilor - SPPF. Se ºtie cã la ultima reuniune cu foºtii colegi, Grindeanu a avut un exces de masculinitate, dîndu-ºi cravata jos de la gît cu un gest care ne amintea de cuceririle lui Terente cu mulþi ani în urmã.

Pentru deblocarea situaþiei a fost mobilizatã o celulã de crizã, prin care toþi cei care au avut de-a face, în ultimii zece ani, cu premierul Sorin Grindeanu, au semnat o petiþie în care îl asigurã cã, ºi dupã plecarea de la Palatul Victoria, el va rãmîne în memoria tuturor ca fiind cel mai viril, frumos ºi deºtept bãrbat din România ºi, pentru a fi convingãtori, au cumpãrat Oglinda Adevãrului de la mama vitregã a Albei-ca-Zãpada. „Acum, mai mult ca niciodatã, este nevoie ca poporul român sã fie solidar cu premierul, sã-i fim alãturi în aceste

Premierul MEU, Guvernul MEU, Armata MEA, Jurnalul MEU! Nu-l înþeleg pe Buºoi, cum de a pierdut Partidul MEU, PNL! I-am spus ce sã facã, cum sã vorbeascã, cum sã încline din cap ºi cum sã fie luat în seamã de arendaºii partidului, cum sã înveþe sã bea, sã þinã la pãlincã ºi bere! El nimic, ca Partidul Viitorului, o tot þinea pe a lui! Care viitor, mãi, bãieþicã? Tot viitorul este deja dat altora, celor care stãpînesc aceastã lume frumoasã în care eu am devenit aºa, un fel de rechin.

Mîine plec la Angela. Nu ºtiu încã ce sã-i dãm, mã tot gîndesc ºi simt cã îmi pocneºte neuronul care, din fericire, dã comanda de zîmbet cînd vãd fotografii. Înþeleg cã Olanda vrea musai Portul Constanþa, dar ºtiu cã SUA are sã-l aibã, cã doar i-am promis bunului meu pri-

eten, Trump. Oare ce mai merge bine în þara asta?

Electrica? Da, este o idee, sã dãm nemþilor Electrica ºi poate mã mai lasã sã stau la Cotroceni încã 5 ani, pînã în 2019. Macron vrea ºi el sã se simtã bãgat în seamã, dar cred cã o sã negocieze cu el Carmen, cã ºtiu cã el are o slãbiciune pentru femeile frumoase ºi bine trecute de prima tinereþe.

L-am sunat pe Ponta, sã facã cumva sã rãmînã Grindeanu ºef la Executiv, este important acum sã arãtãm lumii cã sîntem o naþiune democratã, stabilã, ºi nu schimbãm, aºa, premierii, ca pe ciorapi. Mai ales cã a înþeles cã acum este Premierul MEU, cã doar nu degeaba a fost instruit la ºcoli înalte. Nu-mi fac probleme,

Zece motive pentru care Cristian Buºoi nu a preluat ºefia PNL De curînd, PNL are un nou preºedinte în persoana lui Ludovic Orban, acesta fiind votat de o majoritate covîrºitoare ca fiind noul preºedinte al partidului în detrimentul lui Cristian Buºoi. Expunem mai jos zece din posibilele motive pentru care Buºoi, acest simpatic hamster al politicii româneºti de dreapta, a pierdut ºefia PNL. 1. Nu a avut o relaþie apropiatã cu cîinele sãu, aºa cum Orban a pozat la începutul anului 2016, cînd candida la Primãria Capitalei.

2. Nu bea suficient de mult precum contracandidatul sãu, motiv pentru care a pierdut încrederea ºefilor de organizaþii ale PNL, ºtiut fiind faptul cã rezistenþa la bãturã este un element de bazã al socializãrii ºi atragerii de simpatie în politicã.

3. Iohannis nu i-a trimis SMS lui Orban sã se retragã din cursã, pentru cã, din SUA, costul unui SMS este mai ridicat decît pe teritoriul Uniunii Europene.

4. Pentru cã Partidul Viitorului, cu care Buºoi ºi-a fãcut campanie, nu este PNL, aºa cum nici PSD sau USR nu este.

5. Pentru cã tineretul PNL nu are încredere în cineva care a furat ºi nu a dat ºi altora reþete de îmbogãþire 6. Pentru cã Ludovic Orban avea de recuperat funcþia pierdutã în 2014 în faþa Alinei Gorghiu ºi Iohannis îi promisese cã, dacã Alina se mãritã între timp, îl lasã pe el la conducere.

7. Pentru cã Buºoi nu ºtie sã cînte aºa bine la chitarã ºi nu e lacto-vegetarian, precum Orban.

8. Pentru cã Orban nu figureazã în dosarele primite de Iohannis de la CIA. 9. Pentru cã pe Trump l-a durut la bascã cine o sã fie preºedintele PNL, atît timp cît acest partid nu conteazã deloc la nivel naþional, european, mondial ºi universal.

10. Pentru cã Buºoi este prea bogat ca sã încurajeze furtul în partid, ºtiut fiind cã Orban este sãrac ºi nu are nici mãcar un mizilic de 50.000 de euro sã aparã la TV. momente grele, mai ales cã, din cîte ºtim, a fost localizat în toaleta biroului unde lucreazã, închis pe dinãuntru, ºi de acolo ameninþã cã, dacã este demis, are sã strice plutitorul de la vasul de WC, iar cheltuielile cu apã ale României se vor dubla în mai puþin de cîteva ore”, a declarat Elena Troianu, femeia de serviciu a SPPF, cea care are în sarcinã curãþenia toaletei primului-ministru al þãrii.

Bancul sãptãmînii Un angajat la o multinaþionalã e chemat în biroul ºefului: ªeful: – Eºti concediat!

Angajatul: – Seriooooos, credeam cã sclavii se vînd!

Dragnea o sã fie închis, am un dosar pentru el, Laura deja lucreazã la mandat. Ponta o sã scape de cele 17 acuzaþii de spãlare de bani, iar Bãsescu o sã fie în continuare liber, pentru cã cineva trebuie sã îi sperie pe cei care vor ca eu sã fiu blamat ºi acuzat cã trãdez aceastã þarã. Pãi, bãi, marinare, cine a vîndut-o primul? Eu? Nu! Tu ai început, eu doar continui ce ai fãcut tu! ªi iar mã gîndesc cã plec acasã, în Germania. Îmi este bine acolo, parcã ºi aerul este altfel, bine aºezat, parfumat ºi livrat muritorilor de rînd din Est. Pentru cã orice Colonie îºi are soarta pe care o meritã, iar România, aceastã Isaura a Europei, are un viitor de-a dreptul luminos, dacã e sã ne gîndim la cîtã luminã emanã bomba cu hidrogen a ruºilor, cînd are sã explodeze la Deveselu.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU

Pag. a 9-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Ce limbã vorbeau, de fapt, dacii ºi de ce nu foloseau scrierea Aproape 200 de cuvinte din limba românã îºi au originea în limba vorbitã de daci, potrivit celor mai mulþi dintre oamenii de ºtiinþã care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altã concluzie la care au ajuns lingviºtii consacraþi, însã cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea anticã au stîrnit controverse.

Studiul originii limbii vorbite în vremea dacilor pe actualul teritoriu al României este o ºtiinþã complexã, cãreia i-au cãutat rãspunsul lingviºti ºi filologi renumiþi ca Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu sau Bogdan Petriceicu Haºdeu.

Potrivit istoricilor, circa 160 de cuvinte folosite în limba românã provin din fondul geto-dacic, deºi urmele certe ale limbii folosite în vremea strãmoºilor noºtri nu s-au pãstrat ori sînt contestate. Oamenii de ºtiinþã au identificat aceste cuvinte ca fiind folosite de populaþiile antice bãºtinaºe de pe actualul teritoriu al României utilizînd un criteriu eliminatoriu, potrivit lingvistului George Pruteanu.

Astfel, cuvintele identificate ca fiind autohtone ºi arhaice nu îºi au originea în nici una din limbile cu care limba românã avea legãturã: latina, greaca, slava, turca, maghiara. În al doilea rînd, ele pot fi regãsite în limba albanezã, care ar fi avut origini comune cu cele ale tracilor.

George Pruteanu, autor al unui studiu dedicat limbii daco-gete, a împãrþit cuvintele autohtone, arhaice, în patru categorii: cuvinte considerate autohtone de Bogdan Petriceicu Haºdeu, în „Etymologicum Magnum Romaniae”, cuvinte autohtone care au un corespondent de origine indo-europeanã în albanezã, listate de Ioan Iosif Russu, cuvinte autohtone fãrã corespondent în albanezã, listate de I.I. Rusu ºi cuvinte considerate autohtone de Ariton Vraciu.

Cercetãtorul Ariton Vraciu susþinea cã dacii nu foloseau scrierea. „ªtim sigur cã tracii ºi ilirii din perioada istoricã nu au avut o scrierea proprie sau un alfabet.

Traco-dacii, la fel ca majoritatea populaþiilor antice, n-au cunoscut ºi n-au întrebuinþat scrierea înainte de începutul influenþei greceºti (Russu, 1967). Semnificativ este în aceastã privinþã pasajul istoricului Aelianus: la vechii traci nimeni nu cunoºtea slovele, iar toate neamurile barbare din Europa socoteau cã este un lucru foarte ruºinos sã foloseºti scrierea.

Limba ilirillor o cunoaºtem tot indirect, din fragmentele ce au rãmas întîmplãtor în scrierea greacã sau latinã. Desigur, de aici nu trebuie trasã concluzia cã, într-o perioadã mai veche, în aceste zone n-ar fi putut exista, teoretic vorbind, sisteme de scriere - autohtone ori importate -, care ulterior au dispãrut sau nu au putut fi încã descifrate. Nu este exclus ca aºa sã stea lucrurile în cazul tãbliþelor de la Tãrtãria, datînd cu aproximaþie din anul 3000 î.Chr”, concluziona lingvistul, în volumul „Limba daco-geþilor“.

Timiºoara: Editura Facla (1980).

Istoricii Constantin ºi Hadrian Daicoviciu susþineau, însã, cã dacii cunoºteau scrisul.

Descoperirile arheologice, printre care cea din Sarmizegetusa Regia, a unui vas ºtanþat cu inscripþiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine, i-au adus la aceastã concluzie.

(Business Magazin)

Misterul celor douã culturi gemene de pe malurile opuse ale Atlanticului (6) Spirale Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au reprezentat în arta lor spirale, pentru a simboliza intrarea/ieºirea noastrã din lumile materiale/spirituale, lumi care cuprind ambele laturi ale fiinþei noastre, ca fiinþã eternã.

Discul Soarelui – cercul cu un punct în centru

vine greu sã accepte cã într-un trecut atît de îndepãrtat a existat o civilizaþie, o epocã de aur mult mai avansatã decît cea în care ne aflãm astãzi, din punct de vedere spiritual, psihologic ºi tehnologic, ºi care era capabilã sã facã lucruri pe care noi nu le putem face astãzi. Evoluþia culturalã este lentila prin care vãd ei realitatea, ºi de aceea resping orice anomalie sau dau explicaþii îndoielnice pentru orice dovadã care nu se încadreazã în aceastã realitate. A fi cercetãtor, om de ºtiinþã, membru al unei academii este o profesie onorabilã. Dacã vrei sã faci parte din aceastã structurã, sã cîºtigi o bursã, sã fii publicat, sã primeºti finanþare pentru cercetare sau sã urci pe scara ierarhicã, trebuie sã te conformezi, adicã sã te încadrezi în paradigma evoluþionistã. În felul acesta este controlatã cercetarea trecutului umanitãþii. Dar controlatã de cine ºi de ce?

Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii ºi-au reprezentat zeitatea solarã sub forma unui cerc cu un punct în mijloc, care este, de asemenea, un simbol al sinelui în ambele culturi.

Dovezi ale existenþei Atlantidei Într-adevãr, cele douã culturi – incaºã ºi egipteanã – sînt profund asemãnãtoare. Descoperind multe dintre aceste paralele, savanþii epocii victoriene au tras concluzia cã cele douã culturi au fost produsul aceleiaºi culturi-mamã ancestrale, cultura Atlantidei sau „Epoca de aur”. Studiind scrierile lui Platon ºi ale unor istorici clasici, ei au exprimat ipoteza scufundãrii Atlantidei în Oceanul Atlantic, ca urmare a unei catastrofe naturale de tipul Potopului, dar atlanþii au lãsat avanposturi ale acestei culturi pe ambele þãrmuri ale Atlanticului. Egiptenii ºi incaºii n-au intrat niciodatã în contact. Cu toate acestea, ei au moºtenit aceeaºi culturã.

Muºamalizarea academicã Cercetãtorii occidentali ºi instituþiile academice ignorã existenþa Atlantidei. ªi mai rãu, ei suprimã dovezile bizare ale acestei paralele culturale evidente.

De ce oare? De fapt, aceºti istorici ºi arheologi sînt niºte oameni oneºti, care depun o muncã extraordinar de laborioasã, dezgropînd artefacte din trecutul nostru îndepãrtat. Dar ei sînt închiºi într-o paradigmã care vede societatea noastrã actualã ca pe o culme a evoluþiei umane.

Ei vãd istoria ca pe un proces evolutiv linear, de la omul cavernelor la civilizaþia tehnologicã de azi, supremã în mintea lor. Ei sînt captivii acestei idei evoluþioniste ºi le

Guvernul invizibil Controlînd majoritatea instituþiilor academice ºi mass-media, un grup elitist de familii corporatiste ascunde cu succes adevãrurile istorice ºi spirituale ale trecutului nostru. Scopul acestui grup este acela de a menþine sistemul economic global actual ºi tirania politicã, pe care le-au instituit strãmoºii lor cu mai bine de 100 de ani în urmã. Acest sistem a fost numit de cãtre lideri americani influenþi Guvernul invizibil. Concret, aceastã elitã ascunde faptul cã pe pãmînt a existat odatã, în trecutul îndepãrtat, o „Epocã de Aur“ sofisticatã.

Aceastã civilizaþie s-a sfîrºit abrupt, dar a lãsat în urmã o doctrinã spiritualã extrem de avansatã. Primele civilizaþii ale lumii au moºtenit ºi practicat aceastã doctrinã sau „religie universalã“ printr-un proces numit „hiperdifuzionism“ (toate culturile lumii îºi au originea într-una

MOZAIC Sfatul medicului

Recuperarea dupã proteza de genunchi Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Operaþia de protezã de genunchi reprezintã un motiv de teamã crescutã a pacienþilor, care mereu încearcã sã o evite, sau preferã sã rãmînã cu dureri decît sã suporte o operaþie de protezare a genunchiului.

Atunci cînd vorbim despre proteza de genunchi, ne referim la operaþia prin care se îndepãrteazã partea deterioratã a cartilajului ºi se înlocuieºte cu o protezã metalicã ºi polietilenã.

Majoritatea persoanelor nu se tem de operaþia în sine, cît mai mult de recuperarea postoperatorie, de aceea o sã vã explic paºii postoperatori pe care îi parcurge un pacient care urmeazã sã aibã artroplastie totalã de genunchi.

Existã douã etape de recuperare: una care începe încã din spital, din prima zi postoperator, ºi cea de-a doua, care vine în continuarea primei, la un centru de recuperare.

Recuperarea în spital începe din prima zi, unde pacientul este mobilizat la marginea patului ºi executã miºcãri de extensie ºi de flexie active ºi pasive. În cea de-a doua zi, începe sã se mobilizeze cu ajutorul cadrului ºi sub supraveghere medicalã.

A treia zi începe sã meargã pe distanþe mai mari ºi sã urce ºi sã coboare trepte.

A doua etapã este cea de recuperare, realizatã acasã sau la un centru de recuperare, sub supravegherea kinetoterapeutului.

Perioada totalã de recuperare, în mod normal, este de 6 sãptãmîni, în care în primele douã sãptãmîni se fac exerciþii de creºtere a mobilitãþii ºi se exerseazã mersul cu cadrul. Dupã cele douã sãptãmîni urmeazã douã sãptãmîni în care se fac exericþii de creºtere a masei musculare, prevenþia redorii articulare ºi mersul cu baston sau cîrjã. În ultimele douã sãptãmîni exersãm mersul fãrã cîrje ºi creºtem tonusul muscular, mai ales al muºchiului quadriceps.

Este foarte important sã avem medicamente antiinflamatorii ºi de control al durerii în timpul recuperãrii, pentru a reduce inflamaþia genunchiului ºi a grãbi procesul de vindecare. www.artroscopiedegenunchi.ro singurã), termen inventat de cãtre mediul academic ºi fãcut cunoscut de cãtre mass-media. Minimalizînd sau desfiinþînd orice studiu academic care fãcea referire la modelul hiperdifuzionist al istoriei (larg acceptat de oamenii de ºtiinþã din secolele trecute, care numeau aceastã epocã de aur „Atlantida“), elita ne-a þinut departe de aceastã religie universalã. În acest fel, ei ne-au împiedicat accesul la înþelepciune ºi ne-au suprimat potenþialul de trezire, care le-ar fi periclitat hegemonia globalã.

Articolul pe care vi l-am prezentat aratã un singur exemplu de hiperdifuzionism din trecut. Este o dovadã revelatoare a faptului cã o civilizaþie foarte avansatã, care a înflorit de-a lungul Nilului, în Africa, este ciudat de asemãnãtoare cu o culturã care s-a dezvoltat de partea cealaltã a globului, în zona Munþilor Anzi, din Peru.

Ceea ce aþi vãzut este dovada unei religii universale, de-o parte ºi de alta a Atlanticului. Este important de subliniat cã aceastã religie universalã nu este o ficþiune.

Dacã într-o zi ea ar fi larg cunoscutã, oamenii ar deveni extrem de puternici prin natura spiritualitãþii lor ºi ar rupe lanþurile sclaviei. Ar detrona Guvernul invizibil, aceastã maleficã organizaþie, care a oprimat masele secole la rînd, ascunzîndu-le adevãrul despre viaþa noastrã pe pãmînt.

Sfîrºit RICHARD CASSARO

Pag. a 10-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Conspecte literare (1) ,,Poezia, ca ºi pîinea...” – de Nichita Stãnescu ,,Dupã opinia noastrã, care este coincidentã cu opinia unor þãrani care nu ºi-au pierdut încã þãrãnia, mai întîi se arã cîmpul, dupã aceea dînsul se seamãnã cu grãunþe, mai apoi se pîndeºte rãsãrirea grîului, dupã care se secerã, se adunã din el ce-i bun pentru oameni ºi ce e rãu (adicã paiul) pentru vite, iar ce-i bun pentru oameni, adicã însuºi grîul, în fãptura sa cu chip de om, se duce la moarã ºi se macinã cu chip de om cu tot, dupã care apare alba farinã din care nevestele noastre fac pîine caldã, pe care noi cu copiii noºtri o mîncãm de ne sãturãm, ºi vine duminica. Nu cunoaºtem o sãptãmînã sã înceapã cu duminica. Dupã scurta noastrã ochire asupra vieþii oamenilor, orice sãptãmînã începe cu lunea. Despre cîntec aflãm de ºtire numai cu privilegiul morþii lebedelor. Iarã despre case, aflãm de la zidari cã mai întîi se fac ºi abia dupã aceea se locuiesc. Tot aºa ºi cu poezia”. (Articol preluat din revista ,,Manuscriptum”, nr. 42 din 1981) ,,Mioriþa”, de Mihail Dragomirescu În opinia criticului Mihail Dragomirescu (1868-1942), ,,Mioriþa” este o baladã liricã. Auzind una ca asta, experþii au ridicat din sprînceanã: ,,Auzi dumneata, baladã liricã!

Te pufneºte rîsul...” (era prin 1920). Desigur, o clasificare a genurilor fixase ,,Mioriþa” în cel epic. Nu e, însã, mai puþin adevãrat cã, pe de altã parte, balada n-avea deznodãmînt, sã se încadreze perfect în genul epic, iar pe de altã parte, frumuseþea ei incomparabilã nu stãtea în acþiune, aproape nulã, ci în mãreaþa viziune a morþii ca un cortegiu cosmic, aºadar, în lirismul ei fundamental. ,,Izvorul nopþii”, de Lucian Blaga (1918) ,,Frumoaso,/ Þi-s ochii aºa de negri, încît seara,/ Cînd stau culcat cu capu-n poala ta,/ Îmi pare/ Cã ochii tãi, adînci, sînt izvorul/ Din care curge noaptea peste ºesuri/ ªi peste munþi – acoperind pãmîntul/ C-o mantie de’ntuneric.../ Aºa-s de negri ochii tãi -/ Lumina mea...”.

(Aceastã creaþie este una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura românã. Devenitã ºlagãr, prin talentul remarcabil al compozitorului ºi interpretului Florin Bogardo. Sursa de inspiraþie pentru poet a fost frumoasa Cornelia Brediceanu, cea care avea sã-i devinã soþie.) ,,Nu mi se face altã vinã...” ,,Nu mi se face altã vinã decît cã am scris în «Gazeta Bucureºtilor». Oare tot vinovat eram dacã publicam în aceastã gazetã ºi «Tatãl nostru»? Se spune cã am vîndut, permanent, interesul þãrii, totuºi, eu am rãmas sãrac. Unde-i preþul vînzãrii?” (Ioan Slavici, încercînd sã se apere în ,,Procesul Marii Trãdãri Naþionale”, din februarie 1919.)

La 23 februarie 1919, a început, la Curtea Marþialã a Corpului II de Armatã, ,,Procesul Marii Trãdãri Naþionale”. Prezida colonelul Gh. Cãlinescu, asistat de cîþiva ofiþeri. Erau judecaþi pentru colaborare cu inamicul urmãtorii: politicienii P.P. Carp, Al. Marghiloman, C. Stere, Kostake Lupu, V. Arion, Al. Samurcaº-Tzigara ºi jurnaliºtii I. Slavici, T. Arghezi, Al. Bogdan-Piteºti, Al. Karnabatt, A.D. Herz, Dem Teodorescu ºi alþii. Unii, filogermani declaraþi, se bucuraserã de succesele armatei germane în Europa ºi aplaudaserã ocuparea României.

Iar alþii colaboraserã, sub o formã sau alta, cu regimul

Vasile Voiculescu „medicul fãrã de arginþi“ (2) A profesat ca medic într-un sat din Gorj. ªi-a cãpãtat porecla de ,,medicul fãrã de arginþi” pentru cã a fãcut din medicinã mai mult o pasiune, decît o profesie. A ajuns medicul sãrmanilor, pe care îi trata fãrã bani, ba chiar le cumpãra medicamente din propriul buzunar. A participat ca medic la Rãzboiul de Independenþã.

Tratînd bolnavii de pe front, s-a îmbolnãvit de tifos, febrã tifoidã ºi icter. A refuzat sã-ºi ia concediu de boalã ºi a continuat sã-ºi exercite profesia în mijlocul rãniþilor, pînã la terminarea rãzboiului. Curajul sãu a fost rãsplãtit cu decoraþia ,,Steaua României cu spade”. În literaturã, a debutat în 1912, cu poezia ,,Dorul”, apãrutã în revista ,,Convorbiri literare”. Primul volum de poezii l-a publicat în 1916, iar în 1920 a devenit membru al ,,Societãþii Scriitorilor Români”.

instituit de mareºalul Mackensen în Capitalã, inclusiv cu propaganda fãcutã prin gazeta ,,Bukarester Tageblatt” ºi varianta ei româneascã, ,,Gazeta Bucureºtilor”. E adevãrat, Ioan Slavici fusese ºi el filogerman, ca majoritatea celor de la gruparea ,,Junimea”, în frunte cu Titu Maiorescu ºi Eminescu. Dar el tocmai fusese dat afarã de la ªcoala Evanghelicã din Bucureºti, de pe lîngã Biserica Germanã, unde funcþionase ca profesor de Românã. ªi cum avea peste 70 de ani, ca sã-ºi cîºtige existenþa, a început colaborarea la gazeta germanã. În ceea ce-l priveºte pe Tudor Arghezi (39 de ani), el era subofiþer la jandarmeria pedestrã, ºi orice încercare de a pãrãsi Capitala ocupatã ar fi însemnat dezertare pe timp de rãzboi, infracþiune gravã, care se pedepsea cu glonþul. ªi apoi se ºtia cã doar cei cu bani îºi puteau permite un refugiu la Iaºi. Privitor la ceilalþi jurnaliºti, lucrurile erau mai nuanþate. În buna tradiþie româneascã, în baza cãreia numai imbecilii au patrie, moºierul ºi industriaºul Al. Bogdan-Piteºti, proprietarul gazetelor ,,Ziua” ºi ,,Evenimentul zilei”, avea interese de afaceri cu germanii, deci nu putea pãrãsi nici el Capitala. În cazul celorlalþi, A.D. Herz era neamþ, Al. Karnabatt, grec, Grossman, evreu. De ce sã fi refuzat colaborarea ºi sã plece în necunoscut? Iniþiatorii acestei campanii de ,,purificare moralã” fuseserã, în principal, Nicolae Iorga, ros de invidii ºi insatisfacþii neºtiute, ºi Ionel Brãtianu, filofrancez neînfricat. Nici regele Ferdinand nu era strãin de aceste maºinaþiuni politicianiste.

Procesul a început cu tãmbãlãu mare, ocupînd prima paginã a gazetelor din toatã þara. Rãspunzînd comenzilor politice, tribunalul a respins dovezile ºi martorii. La barã s-au perindat avocaþi de renume: N.D. Cocea, P. Grãdiºteanu (clientul lui Eminescu în 1883), C. CostaForu, Radu Rosetti, I. Micescu. Dar, în scurt timp, interesul s-a diminuat, ºi dezbaterile au cam dispãrut din jurnale. În cele din urmã, s-au dat sentinþele: în baza acuzaþiei generale de trãdare de þarã, Al. Karnabatt ºi Grossmann, ca neromâni, au luat (fiindcã vînduserã ce nu le aparþinea) pedeapsa maximã: 10 ani. Slavici, Arghezi ºi Bogdan-Piteºti, ca români, cîte 5 ani. Ceilalþi, din ce în ce mai puþin. Dupã aproape un an de stat la Vãcãreºti, în urma intervenþiilor publice, cei doi scriitori au fost puºi în libertate. Lui Slavici i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Panciu, la una dintre fiicele sale, unde a ºi murit, în 1925. ,,N-am fost niciodatã germanofil!, avea sã exclame cu nãduf marele prozator, prieten cu Eminescu ºi creatorul romanului psihologic, la ieºirea din închisoare. Eu am fost maghiarofil”. Nici nu se putea altfel, din moment ce avea dublã cetãþenie, românã ºi austro-ungarã, ºi era colonel în rezervã în armata austroungarã. În plus, prima nevastã, Katalin Magyarossy, era unguroaicã. În ceea ce-i priveºte pe marii pliticieni, aºa cum se face justiþie pe la noi, nu i-a deranjat nimeni cu întrebãrile. Ionel Bãrtianu l-a expediat pe C. Stere în Elveþia, de unde a urmãrit relaxat evenimentele. Þinînd cont de vîrsta lui înaintatã, P.P. Carp a fost anchetat la moºia lui de la Þibãneºti ºi lãsat în libertate. Avea sã moarã puþin dupã aceea. Nici Al. Marghiloman nu a fost condamnat. Iar T. Maiorescu ºi B. Delavrancea, murind în anii 1917 ºi 1918, au scãpat de ruºinea acestui proces. (va urma) PAUL SUDITU

,,M-am mãsurat cu visul ºi am ieºit învins” Vasile Voiculescu - un om de o bunãtate seraficã, pe care o arãta oricui; medicul care nu critica pe nimeni ºi înþelegea pe toatã lumea. Aºa îºi amintesc cunoscuþii de doctorul Vasile Voiculescu, ajuns, în 1922, medic ºi profesor de igienã la Institutul Pompilian, din Bucureºti.

Din cauza convingerilor sale democratice, medicul ºi scriitorul Vasile Voiculescu a avut de suferit dupã instalarea regimului comunist. Numit în funcþia de director de programe culturale la Radio România, Voiculescu a fost înlãturat în 1946. Cea mai grea loviturã a fost moartea soþiei, rãpusã de o hemoragie cerebralã în 1946.

Profund afectat de pierderea femeii care i-a stat alãturi toatã viaþa, Vasile Voiculescu a dus o viaþã de sihãstrie în urmãtorii 20 de ani. Pînã la finalul vieþii, nu a mai publicat nimic.

Aruncat în închisoare la 74 de ani A început sã frecventeze cercul religios ,,Rugul Aprins”, de la Mînãstirea Antim, asociaþie de intelectuali vînatã ºi desfiinþatã de autoritãþi în 1948. Din cauza faptului cã a pãstrat de-alungul anilor legãturi cu intelectualii de la ,,Rugul Aprins”, Voiculescu a intrat în vizorul comuniºtilor. La 74 de ani, în Duminica Paºtelui,

ALBUMUL CU POZE RARE

Scriitorul Ioan Slavici, cu soþia Eleonora ºi fiul Titus, dupã încarcerarea de la Vác (din apropiere de Budapesta). Fotografie realizatã în 1889, în Silezia.

E P I G R A M E

Urmaºii noºtri Avem copii merituoºi, Cu job-uri ºi-un venit de vis, Cã-s tare liberi ºi frumoºi Ai noºtri tineri... la Paris.

Precauþie Prin case - în plin Bucureºti Sau blocuri precum niºte cuburi, Stau tineri frumoºi, dar modeºti... ªi nu le mai „arde” de cluburi.

Trezirea la realitate Constat cã primele iubiri Sînt ca ºi primii paºi pe Lunã: Priveºti la „astre” - le admiri Apoi te-nsori... ºi noapte bunã!

Primele iubiri În parcul plin de trandafiri, Fiind mai tineri ºi-n putere, Credeam în primele iubiri ...ºi-n alte lucruri efemere.

NAE BUNDURI la 5 august 1958, a fost arestat ºi pus sub acuzare pentru infracþiunea de ,,uneltire contra ordinii sociale”. Dupã un proces lung, în care a fost anchetat ºi chinuit de atoritãþi, scriitorul a fost condamnat la 5 ani de închisoare. A fost þinut în temniþele comuniste de la Aiud ºi Jilava. În închisoare s-a îmbolnãvit de TBC ºi a fost imobilizat la pat. Mãrturiile colegilor de închisoare despre Voiculescu demonstreazã cã mãrinimia medicului nu dispãruse nici în cumpliþii ani de detenþie. ,,Era impresionantã purtarea lui de faþã de toþi cei din jur. Se hrãnea parcã din Duh Sfînt ºi era un creºtin desãvîrºit.

Nu-l interesa prea mult hrana, împãrþind-o cu ceilalþi. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau hrana, fãrã ca mãcar sã-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, deºi operat, s-a repezit sã-i ia mîncarea pe care i-o aduseserã deþinuþii de drept comun lui Voiculescu.

Rãspunsul lui la riposta colegilor a fost: «Lãsaþi-l, ºi el este creatura lui Dumnezeu, ºi dacã s-a repezit s-o ia, înseamnã cã el are nevoie mai mare decît mine de aceastã mîncare” - îl evocã istoricul Vasile Boroneanþ.

Vasile Voiculescu a fost eliberat în 1962. Era atît de bolnav, încît nu se mai putea deplasa. A murit un an mai tîrziu, la 26 aprilie, rãpus de boala cãpãtatã în detenþie. (va urma) ELISABETH BOULEANU (Adevãrul.ro)

Pag. a 11-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (13) „Pe frontul de vest, nimic nou“ Autor: Erich Maria Remarque Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1928, Germania; 1929, SUA Edituri: Imprompylaen-Verlag; Little, Brown and Company Forma literarã: roman

Rezumat ,,El cãzu în octombrie 1918, într-o zi în care era atît de liniºte ºi calm pe întreg frontul, încît raportul armatei s-a mulþumit cu o singurã menþiune: Pe frontul de vest, nimic nou. El cãzuse înainte ºi se întinse pe pãmînt ca într-un somn. Dacã ar fi fost întors cu faþa în sus, s-ar fi vãzut cã nu a suferit mult; chipul lui avea o expresie calmã, ca ºi cum ar fi fost fericit cã venise sfîrºitul”.

Acest pasaj final din celebrul roman al lui Remarque reflectã nu numai ironia morþii acestui soldat necunoscut, dar ºi cinismul acelui comunicat, care anunþa senin cã nu era nimic nou de raportat de pe front, în timp ce mii de soldaþi mureau sau erau rãniþi zilnic. (Titlul german al romanului, ,,Im Westen Nichts Neues”, se traduce prin: „Nimic nou la vest”.)

Pasajul final aminteºte ºi el ironia titlului, o amãrãciune care strãbate întreaga operã.

Sînt mulþi soldaþi necunoscuþi în roman, de-o parte ºi de alta a baricadelor.

Ei sînt acele trupuri îngrãmãdite în tranºee, mutilate ºi împrãºtiate pe cîmpuri, „acel soldat gol stînd înfipt în furca unui copac... doar cu casca pe cap, în rest, despuiat. Doar jumãtate din el se aflã acolo, jumãtatea de sus... picioarele lipsesc”. Ei sînt cei ca tînãrul francez în retragere, care rãmîne în urmã ºi este doborît de arma duºmanului: „o loviturã de baionetã îi despicã faþa”.

Soldaþii necunoscuþi formeazã tabloul de fundal.

Romanul se concentrazã asupra lui Paul Baumer, naratorul, alãturi de camarazii sãi de la Compania a II-a, dar mai ales asupra lui Albert Kropp, prietenul sãu apropiat, ºi a lui Stanislaus Katczinsky, liderul grupului. Katczinsky (Kat) are 40 de ani; ceilalþi, doar 18, respectiv 19. Sînt toþi oameni de rînd: Müller viseazã la examene, Tjaden este lãcãtuº; Haie Westhus este miner, iar Detering este þãran.

Romanul debuteazã relatînd situaþia soldaþilor aflaþi la 8 km în spatele frontului. Oamenii se „odihnesc” dupã 14 zile pe front. Din cei 150 de ostaºi de la înaintare, doar 80 s-au mai întors. Tema - ºi, odatã cu ea, ºi tonul deziluziei - este introdusã imediat, cu pretextul unei scrisori primite de la Kantorek, fostul lor învãþãtor. El fusese cel care îi îndemnase pe toþi sã se înroleze, fãcîndu-i pe cei care ezitau sã se simtã ca niºte laºi. Aceastã temã se repetã în discuþia dintre Paul ºi pãrinþii sãi, în timpul unei permisii. Ei îºi expun adînca ignoranþã faþã de lupta în tranºee ºi faþã de condiþiile de viaþã de pe front, faþã de morþile ce au loc frecvent acolo: „Sigur e mai rãu aici. În mod sigur. Acolo este tot ce e mai bun pentru soldaþii noºtri...”. Ei se contrazic în legãturã cu teritoriile care ar trebui anexate ºi cu privire la modul în care trebuie abordat rãzboiul. Paul nu este capabil sã le spunã adevãrul.

Imagini despre viaþa soldaþilor se suprapun în primele capitole: tratamentul inuman aplicat recruþilor de cãtre un caporal zelos ºi conºtient de rangul sãu; moartea dureroasã a unui coleg de ºcoalã, dupã amputarea unui picior; mîncarea sãrãcãcioasã ºi deseori insuficientã; cazarea primitivã; crîmpeie de fricã ºi oroare, strigãte ºi explozii de pe front. Cei cu experienþã îºi dau în vileag îndepãrtarea de

România, Edenul primordial (5) Simbolurile ancestrale ale spaþiului carpatic (1) „...cei dintîi oameni în Grecia (pelasgii), îi considerau zei numai pe aceia pe care, în timpurile acelea, îi adorau cei mai mulþi dintre barbari, adicã soarele, luna, pãmîntul, stelele ºi cerul” (Platon (Cratylus).

O afirmaþie asemãnãtoare o întîlnim ºi la Pitagora, filosof grec de origine ionianã care, contrar sugestiei lui Herodot, nu a fost stãpînul sau maestrul lui Zalmoxe, ci... ucenicul sãu, în realitate fiind iniþiat (ca de altfel ºi Platon) în tainele principiilor zalmoxiene (conform Lexiconului Suidas): „Sã nu ai alþi zei în afara aºtrilor” („Legile morale ºi politice“). Strãmoºii lui carpatici, admiratori ºi adoratori ai cerului, dar ºi deþinãtori de cunoºtinþe astronomice, consacrau fiecãrei zeitãþi un astru sau o constelaþie. Iar Acvila ºi Pitonul erau simbolurile ancestrale ale geþilor carpatici.

Acvila, Vulturul (Havila, în textul biblic), era simbolul Geei, Zeiþa Pãmîntului, care, sub formã de vultur (în limbaj

tinereþea lor, nu doar cei versaþi în lupta de tranºee, în contrast cu recruþii nevinovaþi, care nu erau pregãtiþi sã-i înlocuiascã. Imaginea „personajului ideal ºi aproape romantic” al rãzboiului pierise. „Acea concepþie clasicã a pãmîntului strãmoºesc, pe care ne-o arãtau profesorii – mãrturiseau ei - însemna aici doar o renunþare la personalitate”. Toþi aceºti oameni au fost pur ºi simplu deposedaþi de tinereþea lor ºi de ºansa de a se maturiza în mod firesc; nici nu mai întrevãd un viitor.

Dupã o bãtãlie importantã, Paul povesteºte: „Realitãþi dure ne copleºesc; înþelegem distincþiile precum negustorii, iar necesitãþile, precum mãcelarii; nimic nu ne mai tulburã, sîntem indiferenþi. Ne dorim sã fim acolo, dar am putea trãi acolo?”. Paul trãieºte profunzimile alienãrii sale în timpul permisiei. El ºtie ºi se simte acolo ca un strãin. Nu mai poate fi apropiat de familia sa; bineînþeles, nu le poate dezvãlui celor de acasã adevãrul experienþelor sale cumplite, astfel cã nu poate cãuta nici mîngîierea lor.

Aºezat în fotoliu, în camera lui, cu cãrþile în faþã, el încearcã sã reînnoade legãtura cu trecutul, ºi sã îºi imagineze un viitor. Camarazii lui de front par a fi singura realitate.

Zvonurile legate de o ofensivã se dovedesc a fi adevãrate. Ele sînt însoþite de o stivã dublã de sicrie nou-nouþe, galbene ºi nelãcuite, ºi de noi provizii de hranã. Cînd începe bombardamentul inamic, pãmîntul se cutremurã, ºi pe ei cade pîrjol greu.

Obuzele doboarã parapetul, îl sfîºie, smulg taluzul din rãdãcini ºi distrug straturile superioare de beton. Sînt loviþi ºi din spate. Unul din recruþi îºi pierde cumpãtul ºi trebuie liniºtit cu forþa.

Atacului i se rãspunde cu foc de mitralierã ºi grenade. Furia înlocuieºte frica. Atacurile ºi contraatacurile alterneazã ºi, „încet-încet, morþii sînt adunaþi grãmadã pe cîmpul brãzdat de craterele dintre tranºee“. Cînd iureºul ia sfîrºit ºi compania se simte uºuratã, numai 32 de soldaþi mai rãspund la apel. Într-un alt episod, relativul anonimat al rãzboiului de tranºee este ºters. Aflat în patrulare pentru a supraveghea liniile inamicului, Paul se trezeºte izolat de restul camarazilor, pe teritoriul francez. Se ascunde în craterul lãsat de un obuz, înconjurat de alte obuze care explodeazã ºi de zgomote de luptã. Încordat pînã la epuizare, este înarmat cu fricã ºi cu un cuþit. Un soldat cade peste el - îl spintecã în mod automat, apoi împarte ascunzãtoarea cu francezul muribund, care devine pentru el o persoanã. Încearcã sã îi panseze rãnile de cuþit. Este mãcinat de sentimentul de vinovãþie: ,,Camarade, nu am vrut sã te ucid. Dacã ai sãri din nou aici, nu aº mai face-o, dacã ai fi ºi tu de treabã. Dar înainte erai doar o idee pentru mine, doar ceva abstract care trãia în mintea mea ºi care îmi cerea o asemenea reacþie.

Acea idee abstractã am înjunghiat-o. Dar acum, pentru prima datã, vãd cã eºti un om ca ºi mine”.

Un moment de rãgaz pentru companie - dupã care aceasta este trimisã sã evacueze un sat. În timpul marºului, atît Paul, cît ºi Albert Kropp sînt rãniþi, Albert, mai grav. În spital, se tem de doctorii puºi pe amputãri. Kropp îºi pierde piciorul, însã nu vrea sã trãiascã deloc ca un invalid. În timpul convalescenþei, Paul umblã ºchiopãtînd prin spital, vizitînd saloanele, din ce în ce mai conºtient de trupurile mutilate.

Pe front, rãzboiul continuã, moartea continuã sã secere vieþi. Rînd pe rînd, cercurile de camarazi sînt nimicite.

Detering, sfîºiat de dorul de casã declanºat de imaginea unui cireº în floare, încearcã sã dezerteze, dar este prins.

Rãmîn în viaþã doar Paul, Kat ºi Tjaden. Spre sfîrºitul verii lui 1918, Kat este rãnit la picior; Paul încearcã sã îl ducã în spinare pînã la unitatea medicalã. Aflat la capãtul puterilor, se poticneºte ºi cade. Cînd se ridicã, observã cã era în zadar: Kat murise. Pe drum, o schijã îi strãpunsese capul.

Toamna, încep discuþiile despre armistiþiu ºi pace. Paul mediteazã la viitor: ,,Oamenii nu ne vor înþelege - pentru cã

generaþia dinaintea noastrã, deºi a trecut prin aceºti ani aici, lîngã noi, avea deja o casã ºi o chemare; acum se vor întoarce la vechile lor preocupãri, ºi rãzboiul va fi uitat - iar generaþia de dupã noi va fi strãinã faþã de noi ºi ne va da deoparte. Vom fi inutili chiar ºi pentru noi înºine, vom îmbãtrîni, cîþiva se vor adapta, alþii doar se vor supune, iar cei mai mulþi vor fi confuzi - anii vor trece ºi vom ajunge niºte ruine”.

popular Gaia), lua sufletul celor decedaþi ºi-l ducea spre cer, la Tatãl Ceresc, în timp ce trupul era îngropat în pãmînt, la sînul zeiþei-mamã, în aºteptarea viitoarei renaºteri; în anumite zone din mediul rural încã se mai foloseºte expresia „l-a luat gaia”, atunci cînd se face referire la decesul unei persoane. În acest context, meritã menþionatã gema descoperitã la Tomis pe care e încrustatã o rugãciune a unei femei gete (Adrian Bucurescu, „Dacia secretã“): „AYRELIA BENERIA SYM FORO SYN BIO SIN ZE SASE TRI KAI TETHY CATRI AYRIS NONAM NIASCHARIAN”; traducerea: „Strãlucitoare, Bunã, Mãreaþã Doamnã! Sînt credincioasã, sînt cu trei de ºase.

Doar atît te rog: cîndva sã mã ajuþi sã renasc!”). Simbolul Acvilei (Vulturului) îl vom regãsi ulterior în heraldica marilor imperii (roman, hasburgic, þarist), dar ºi pe stema voievodatului Þara Româneascã, unde vulturul este încadrat de Soare ºi Lunã, simbolurile gemenilor divini Apollo ºi Arthemisa. Fison, „braþul” care înconjura þara Havila, este o coruptelã de la Piton, numele sub care identificãm Istrul cãruia strãmoºii noºtri i-au consacrat constelaþia Dragonlui (Balaur sau Zmeu), constelaþie borealã

aflatã în apropierea Polului Nord Ecliptic, ºi care are aceeaºi configuraþie (de ºarpe - piton) cu Istru (Dunãrea, de la vechile izvoare Fîntînile lui Achile - Porþile de Fier, pînã la vãrsarea în Marea Neagrã)! Pentru a înþelege motivul pentru care Istrul (Pitonul) a fost sacralizat, fiindu-i consacratã o constelaþie, tradiþie care se aplica doar în cazul zeilor, trebuie sã ne întoarcem în epoca diluvionarã, a aºa-numitului Potop biblic, eveniment care a lãsat un puternic ecou de-a lungul mileniilor în conºtiinþa umanã, dupã cum constatãm din descrierea vizionarã a autorului latin de origine spaniolã Seneca („Probleme ale naturii“), referindu-se la fluviul getodacilor: „...Cînd Danuviul (Istrul, aºa cum îl numeau autorii greci - n.a.) nu mai atinge, nu numai poalele ori brîul munþilor, ci le bate culmile, tîrînd cu sine povîrniºurile potopite, costiºele smulse ºi promontoriile vastelor þinuturi, care, sãpate din adîncuri, se vor desprinde de continent. Iar apoi, negãsind ieºire – cãci sigur ºi le închisese pe toate – se întoarce într-o bulboanã ºi cuprinde într-un singur vîrtej nãpraznic o imensã întindere de pãmînturi ºi cetãþi...”.

Istoricul cenzurii În 1928, cînd cartea ,,Pe frontul de vest, nimic nou” a fost publicatã în Germania, naþional-socialismul era deja o forþã politicã puternicã. În contextul socio-politic al primului deceniu postbelic, romanul a avut un impact popular puternic, vînzîndu-se în 600.000 de exemplare, înainte de a fi publicat în Statele Unite, dar a generat ºi resentimente semnificative. Romanul constituia un afront la adresa naþional-socialiºtilor, care îl vedeau drept o calomnie la adresa idealurilor de vatrã strãveche ºi pãmînt strãmoºesc.

Aceste resentimente au dus la apariþia unor pamflete politice la adresa sa. Cartea a fost interzisã în Germania, în 1930. În 1933, toate operele lui Remarque au fost sortite infamului foc. La 10 mai, a fost organizatã prima demonstraþie masivã, în faþa Universitãþii din Berlin: studenþii au strîns 25.000 de volume de autori evrei; 40.000 de oameni urmãreau scena, „lipsiþi de entuziasm”. Demonstraþii similare au avut loc ºi la alte universitãþi; la München, 5.000 de copii au urmãrit ºi au participat la arderea cãrþilor etichetate drept marxiste sau anti-germane.

Remarque, departe de a fi redus la tãcere de atacurile împotriva cãrþii sale, a publicat, în 1930, o continuare a romanului: ,,Întoarcerea de pe front”. Pînã în 1932, a reuºit sã scape de hãrþuiala nazistã, mutîndu-se în Elveþia, apoi în Statele Unite.

Cenzurarea acestui roman a fost instituitã ºi în alte þãri europene. În 1929, soldaþilor austrieci le-a fost interzis sã citeascã respectiva carte, iar în Cehoslovacia a fost scoasã din bibliotecile militare. În 1933, în Italia, traducerea cãrþii a fost opritã, invocîndu-se propaganda anti-rãzboi expusã în paginile acesteia. În Statele Unite, în 1929, Editura ,,Little, Brown and Company” a acceptat sugestiile de a opera cîteva modificãri asupra textului, venite din partea clubului „Cartea lunii”, club care selectase cartea pentru luna iunie; au fost eliminate trei cuvinte, cinci expresii ºi douã episoade întregi unul despre dispunerea gãrzilor la latrinã, ºi celãlalt, o scenã de dragoste din spital, care prezintã un cuplu de cãsãtoriþi care nu se mai vãzuserã de doi ani. Editorii au admis cã „unele cuvinte ºi propoziþii erau prea tari pentru ediþia noastrã americanã” ºi cã fãrã aceste schimbãri s-ar fi putut intra în conflict cu legislaþia federalã, ºi, cu siguranþã, cu aceea a statului Massachusetts. Cîteva decenii mai tîrziu, o altfel de cenzurã din partea editurilor a fost denunþatã chiar de Remarque. Editura ,,Putnam” respinsese cartea în 1929, în ciuda succesului considerabil pe care aceasta l-a înregistrat în Europa. Potrivit autorului, „un idiot a spus cã el nu vrea sã publice o carte scrisã de un «nemþãlãu»”.

Cu toate acestea, ,,Pe frontul de vest, nimic nou” a fost interzisã la Boston, în 1929, pe motiv de obscenitate. În acelaºi an, la Chicago, Autoritatea Vamalã a Statelor Unite a confiscat exemplare din ediþia în limba englezã, care nu fuseserã „purificate”. Cartea este în continuare identificatã drept cenzuratã în studiul organizaþiei „People for the American Way” despre cenzura în ºcoli, intitulat „Atacuri asupra libertãþii de a învãþa”, sentinþa datã de autoritãþi fiind aceea de „limbaj licenþios”. Sugestia studiului este cã, de fapt, cenzorii ºi-au schimbat tactica, folosind astfel de acuzaþii în locul celor tradiþionale, cum ar fi „globalism”, sau „cuvinte de spaimã ale extremei drepte”. Jonathon Creen, în lucrarea sa ,,Enciclopedia Cenzurii”, identificã ,,Nimic nou pe frontul de vest” drept una dintre cãrþile „cel mai des” cenzurate.

(va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

(va urma) SINEL TUDOSIE

„Adevãrul istoric aratã cã Rusia nu a invadat, niciodatã, Europa“ – INTERVIU CU EXCELENÞA SA VALERI KUZMIN, AMBASADORUL FEDERAÞIEI RUSE ÎN ROMÂNIA – Istoria relaþiilor româno-ruse se întinde pe o perioadã lungã de timp. Dacã luãm în calcul relaþiile comerciale, de schimb de mãrfuri, care s-au extins invariabil în plan social, cultural ºi politic, obîrºia acestor relaþii trebuie cãutatã în Evul Mediu, în arealul cuprins între Principatele Române (cu precãdere Moldova ºi Þara Româneascã) ºi o Rusie în plinã extindere. Relaþiile româno-ruse nu au fost întotdeauna contondente ºi nu au avut doar efecte bilaterale negative. Dincolo de complexitatea vecinãtãþii cu un imperiu expansionist, ca de altfel cu toate imperiile pentru care spaþiul românesc a devenit de interes vital, au existat ºi momente istorice pozitive privind relaþiile româno-ruse de-a lungul istoriei, de fapt, excepþia care poate confirma regula.

Clasa politicã din România trebuie sã ia exemplul altor þãri importante din Uniunea Europeanã ºi din lume care, în pofida aºa-ziselor sancþiuni, fac tot posibilul sã îºi menþinã ºi chiar sã dezvolte relaþiile comerciale cu Rusia.

Ideile preconcepute dintre români ºi ruºi ar trebui sã disparã prin construirea bilateralã de punþi de dialog, la toate nivelurile, care sã ducã la relansarea relaþiilor politico-diplomatice, economice, culturale dintre România ºi Rusia.

Dan Alexandru: Pentru început, am dori sã ne descrieþi, în cîteva cuvinte, cum caracterizaþi dvs., domnule ambasador, relaþia dintre cele douã state, România ºi Rusia, în acest moment ºi cum credeþi cã vor evolua în actualul climat politic intern?

Excelenta sa, Valeri Kuzmin: În general, relaþiile Rusia-România în acest moment ar putea fi mult mai active ºi mai diverse, dacã Bucureºtii ar fi fost gata sã le construiascã potrivit principiilor de respect reciproc faþã de interesele legitime ºi pragmatism, general acceptate în practica internaþionalã. În acest sens, în opinia noastrã, extrem de contraproductiv este acel punct de vedere, care este adesea repetat în Occident, bazat pe afirmaþia despre incompatibilitatea obligaþiilor, în special ale þãrilor din Europa de Est, care se aflã în cadrul Uniunii Europene ºi NATO, precum ºi a oportunitãþilor de a dezvolta o cooperare reciproc avantajoasã ºi un dialog politic normal cu Rusia ºi statele Uniunii Economice Eurasiatice.

D.A.: În perioada de pînã în anul 1990, economiile românã ºi rusã erau interconectate, ambele þãri fiind membre CAER. În contextul actual, care consideraþi cã ar fi paºii necesari pentru întãrirea relaþiilor economice dintre România ºi Rusia?

V.K.: Aderarea României la Uniunea Europeanã în 2007, desigur, a adus multe schimbãri în relaþiile economice externe ale þãrii, cu toate acestea, sistemele complexe economice din România ºi Rusia pãstrînd, în mare mãsurã, elemente care permit sã vorbim despre complementaritate ºi prezenþa de perspective serioase în dezvoltarea ºi diversificarea acestora dupã o perioadã de notabilã recesiune din perioada 2014-2016 datoritã anumitor complicaþii ale situaþiei internaþionale în regiune.

Rusia rãmîne un furnizor de încredere de resurse energetice ºi de o serie de alte mãrfuri ºi materiale industriale pe piaþa româneascã. Exportul de producþie româneascã diversã în Rusia continuã, inclusiv de maºini ºi echipamente, mobilã, de unele produse din complexul agroindustrial. Asta nu încalcã nici sancþiunile UE introduse împotriva Rusiei, nici restricþiile reciproce vis-à-vis de importul în þara noastrã a produselor agricole din statele care susþin sancþiunile europene menþionate mai sus.

D.A.: Schimburile comerciale româno-ruse sînt la un nivel scãzut. Care este sfatul dvs. transmis antreprenorilor români pentru a dezvolta aceastã relaþie comercialã, în contextul eliminãrii, în viitor, a sancþiunilor economice pe care U.E. le-a impus Rusiei?

V.K.: În 2016, schimbul comercial între þãrile noastre s-a stabilizat la un nivel de 3 miliarde de euro, iar din trimestrul I al anului 2017, demonstreazã o dinamicã de creºtere, care prezintã procentual indicatori cu douã cifre faþã de aceeaºi perioadã a anului trecut. Volumul acumulat de investiþii ale companiilor ruseºti în România este de peste douã miliarde de dolari, în special în dome-

niul petrolului ºi gazelor naturale ºi în industria grea, deºi, în ultima perioadã, au apãrut ºi proiecte comune în domeniul de IT etc. S-au conturat perspective de cooperare în domeniul modernizãrii transportului feroviar în România.

Ambasada ia mãsuri care vizeazã consolidarea relaþiilor economice ruso-române, astfel, la sfîrºitul lunii iunie, este programatã vizita unui grup mare de reprezentanþi din mediul de afaceri românesc la Moscova, Kaluga ºi Sankt Petersburg pentru reuniuni cu colegii în cadrul Camerelor de comerþ ale acestor majore regiuni din Rusia

ºi pentru a discuta oportunitãþile de dezvoltare a unor proiecte comune.

O altã rezervã importantã pentru stimularea relaþiilor economice reciproc avantajoase este reluarea activitãþii integrale a Comisiei interguvernamentale ruso-române pentru cooperare comercial-economicã ºi tehnicoºtiinþificã, ai cãrei vicecopreºedinþi urmeazã sã se întîlneascã, potrivit ordinii stabilite la începutul toamnei, la Moscova, cu participarea reprezentanþilor asociaþiilor de oameni de afaceri ruºi.

D.A.: România ºi Rusia au o istorie care se împleteºte cursiv în ultimii 200 de ani. Unul dintre cele mai importante bulevarde din Bucureºti poartã numele unui conte rus, Pavel Kiseleff. Avem o istorie comunã pe alocuri, cu bune ºi cu rele. În cele douã rãzboaie, românii ºi ruºii au luptat ºi împreunã, dar ºi unii împotriva celorlalþi. În prezent, în România existã un curent puternic antirus, generat, în primul rînd, de interesele geopolitice actuale. Se escaladeazã un anumit gen de mesaj ºi se armeazã psihic populaþia, astfel încît este suficient un minim declanºator ca situaþia sã scape de sub control. Cum credeþi cã cele douã naþiuni vor depãºi acest prag?

Cum vedeþi finalitatea?

V.K.: Istoria Rusiei ºi României este realmente interconectatã de mai multe sute de ani. Sînt convins cã o serie de episoade dificile ale acestei istorii nu schimbã „echilibrul foarte pozitiv“ general al relaþiilor noastre.

Chiar în luna octombrie se va lansa anul jubiliar, celebrînd cea de-a 140-a aniversare a stabilirii relaþiilor diplomatice între þãrile noastre. Dupã cum puteþi înþelege cu uºurinþã, Rusia a fost prima putere europeanã care a recunoscut independenþa Regatului României, ca sã nu mai vorbim de faptul cã cea de-a 140-a aniversare a proclamãrii independenþei României, care a fost sãrbãtoritã în luna mai anul acesta, a devenit posibilã în contextul rãzboiului ruso-turc din 1877-1878, în care þãrile noastre au fost aliate. În urma acestui rãzboi, cu sprijinul activ al Rusiei, României i-a fost predatã Dobrogea, cu marele port din Constanþa, iar þara dvs. a devenit o putere navalã cu drepturi depline. În ultimul timp, o parte a elitelor politice româneºti, realmente, nu doar cã împãrtãºeºte, dar chiar încearcã sã rãspîndeascã în societate atitudini anti-ruse. În ceea ce priveºte sentimentele autentice ale Poporului Român, în cele 11 luni ale ºederii mele în þarã, în contactele personale niciodatã nu am întîl-

nit nici un fel de sentimente ostile faþã de Rusia. Este ºi firesc, deoarece popoarele din Rusia ar dori sã vadã în România un stat vecin prietenos ºi tind sã menþinã cu Poporul Român relaþii tradiþionale culturale, cele umanitare, comerciale ºi în alte domenii. Hotarul actual ca reper, nu unul imaginar în istoria lumii, în faþa cãreia se aflã întreaga omenire este necesitatea de a se adapta la structura mondialã multipolarã, deja, de fapt, formatã.

Cea mai importantã cerinþã a epocii care se lanseazã este elaborarea de rãspunsuri comune la o lungã serie de provocãri globale faþã de însãºi existenþa vieþii pe Pãmînt, de la terorismul internaþional la schimbãrile climatice la nivel planetar. Rusia, în ciuda afirmaþiilor „mass-media de mainstream“ din Occident, a susþinut, în mod constant, cel mai vast dialog internaþional ºi eforturile colective pentru abordarea acestor provocãri globale, inclusiv probleme de securitate ciberneticã. Sîntem convinºi cã aceastã poziþie a Moscovei va fi, în cele din urmã, auzitã ºi va promova lansarea eforturilor diplomatice relevante care vor beneficia de susþinere ºi din partea României.

D.A. În 1939, între URSS ºi Germania a existat un tratat – Pactul Ribbentrop-Molotov – care a dus, în 1940, la pierderea, de cãtre România, a unor teritorii. Cu ajutorul conducãtorului Uniunii Sovietice de atunci, Iosif Vissarionovici Stalin, România ºi-a recãpãtat Transilvania. Din nefericire, Basarabia nu.

Dacã Transnistria nu a fost niciodatã teritoriu românesc, putem spune cã Basarabia a fost ºi încã se considerã ca fiind teritoriu românesc. Dacã Rusia ar denunþa efectele acelui Tratat, ar fi de acord ca teritoriile sã revinã României? Totodatã, dacã autoritãþile de la Bucureºti ar garanta minoritãþii ruse din viitoarea Românie Mare drepturi egale ºi respectarea culturii ºi limbii ruse, Moscova ar accepta reunificarea României?

V.K.: ªtiu cîtã semnificaþie mitologic importantã conferã anumite cercuri din opinia publicã româneascã aºa-numitului Pact Molotov-Ribbentrop, din 1939. În ceea ce priveºte circumstanþele istorice pentru semnarea acestui document, sper cã ele sînt bine cunoscute: în perioada interbelicã, ºi mai ales literalmente în pragul „marelui rãzboi în Europa“ dezlãnþuit de Germania nazistã, au fost semnate mai multe documente de acest gen. Un stimulent direct pentru conducerea sovieticã de a lua decizia de semnare a acestui tratat cu Germania a fost, de fapt, sabotajul de multe luni din partea Londrei ºi Parisului împotriva Moscovei cu privire la semnarea unui acord privind „apãrarea colectivã împotriva agresiunii”.

Dupã cum ºtiþi, Pactul Molotov-Ribbentrop a devenit definitiv nul din punct de vedere juridic deja pe 22 iunie 1941, cînd Berlinul, cu sprijinul sateliþilor sãi, inclusiv cei din Bucureºti, a declanºat agresiunea împotriva URSS. În procesul de revizuire a patrimoniului istoric din epoca lui Stalin în perioada perestroikãi din URSS, Congresul Deputaþilor Poporului a condamnat ºi a declarat nul protocolul secret la Pact, de la data semnãrii acestuia. Totuºi, aceasta nu modificã adevãrul esenþial, cã frontierele în Europa au fost stabilite nu printr-o înþelegere dinainte de rãzboi între Stalin ºi Hitler, ci pe baza deciziilor bine cunoscute ale aliaþilor în coaliþia antihitleristã, URSS, SUA ºi Marea Britanie, aprobate în urma celui de-al II-lea rãzboi mondial, la conferinþele de la Yalta ºi Potsdam. Dacã susþineþi în mod serios problema revizuirii rezultatelor celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi, respectiv, a frontierelor de dupã rãzboi, atunci, dupã cum în 2016 a menþionat într-un interviu pentru holdingul mass-media „Bloomberg“ preºedintele Rusiei, Vladimir Putin, riscaþi sã deschideþi „cutia Pandorei“. Rusia se pronunþã ferm împotriva revizuirii rezultatelor acestui rãzboi, deoarece pretenþiile ºi disputele reciproce care apar inevitabil în acest caz, de departe nu vor viza doar teritoriile care vã intereseazã, dar ºi majoritatea statelor din Europa de Est, precum ºi multe þãri din alte regiuni ale Planetei. Cred cã nu trebuie sã uitãm cã astãzi Republica Moldova este un stat suveran, membru cu drepturi depline al ONU, a cãrui soartã are dreptul sã o decidã numai poporul acestei þãri. În conformitate cu convenþiile Consiliului Europei, cu alte instrumente juridice internaþionale la care acestea sînt pãrþi, ºi România ºi Rusia s-au angajat sã respecte ºi sã îndeplineascã drepturile, inclusiv cele cultural-

lingvistice, ale minoritãþilor etnice naþionale. Prevederile relevante sînt ºi în Constituþiile noastre. De exemplu, spre deosebire de politica autoritãþilor din Ucraina independentã, dupã reunificarea voluntarã ºi democraticã a Crimeii cu Rusia, legislatorii din þara noastrã au definit cã în aceastã regiune a Rusiei sînt recunoscute în mod oficial ca limbi de stat, alãturi de limba rusã, cea ucrainianã ºi cea a tãtarilor din Crimeea.

D.A.: În ultimii 27 de ani s-au tot vehiculat diverse teorii privind soarta tezaurului românesc transferat în Rusia, începînd cu luna decembrie 1916.

Care este punctul dvs. de vedere în privinþa acestui deziderat?

V.K.: Foarte curînd se va împlini un secol de la momentul sosirii la Moscova, în iulie 1917, a ultimului eºalon cu tezaurul românesc ºi alte valori. De atunci, pe Dunãre ºi pe Volga s-a scurs spre vãrsare foarte multã apã. Þãrile noastre, Europa ºi întreaga lume au trecut prin douã rãzboaie mondiale, o mulþime de conflicte civile ºi de altã naturã, în cadrul cãrora au fost distruse state întregi ºi au pierit multe milioane de oameni, au apãrut pretenþii reciproce... Cred cã acest lucru este deja suficient pentru a înþelege cã o clarificare documentatã a sorþii ,,tezaurului românesc”, transportat în contextul primului rãzboi mondial, nu este deloc uºoarã. De altfel, materialele de arhivã au fost returnate la Bucureºti din Rusia Sovieticã încã în 1936, la scurt timp dupã restabilirea relaþiilor diplomatice, iar toate valorile ºi relicvele de artã ºi istorice, care au putut fi identificate, au fost predate pãrþii române în 1956. În condiþiile de ,,încetinire a ritmului relaþiilor noastre”, în ultimii cîþiva ani nu s-au mai adunat nici comisiile mixte ale istoricilor, dintre care una este special autorizatã sã studieze în detaliu problema cu privire la soarta ,,tezaurului românesc”. Ambasada lucreazã în aceastã privinþã, pentru ca activitatea acestor comisii sã fie reluatã în viitorul apropiat.

D.A.: Criza din Ucraina dureazã deja de trei ani.

Au murit acolo mai mult de 9.000 de persoane, bãrbaþi, bãtrîni, copii, femei. ªi aici vorbim de interese geopolitice pe termen lung, mai ales cã SUA sînt direct implicate în acest conflict cu instructori militari, precum ºi de interese economice. Credeþi cã soluþia rezolvãrii acestui conflict este federalizarea Ucrainei?

V.K.: Criza politicã internã din Ucraina a apãrut ca rezultat al loviturii de stat violente anti-constituþionale, în urma sprijinului strãin activ, în primul rînd din partea Statelor Unite (sã ne amintim de „revelaþiile“ secretarului de stat adjunct Victoria Nuland despre cele 5 miliarde de dolari, cheltuite „pentru a promova democraþia“ în aceastã þarã). Þinînd cont de soarta istoricã dificilã a Ucrainei contemporane, inclusiv prin adoptarea de cãtre conducerea URSS de „decizii volitive“ cu privire la extinderea teritoriului sãu, în mare parte în detrimentul pãmînturilor din Rusia, una dintre principalele contradicþii care ameninþã unitatea acestei þãrii este, întradevãr, „problema naþionalã“, nu numai în ceea ce îi priveºte pe ruºi ºi pe vorbitori de limbã rusã, ci ºi pe polonezi, maghiari, români ºi alte minoritãþi etnice. În cazul în care actualul Kiev într-adevãr „s-ar fi îndreptat spre Europa“, el ar fi trebuit sã punã în practicã unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene „Unitate în diversitate“. Problema „statutului special“ al Donbassului, ºi anume a transferului de atribuþii mai largi cãtre acesta în privinþa autoguvernãrii, este una crucialã pentru punerea în aplicare a Acordului de la Minsk privind soluþionarea conflictului civil din aceastã regiune.

Avînd în vedere cele expuse, în momentul de faþã, constatãm cu regret cã, de facto, controlul asupra puterii de la Kiev cu privire la problema naþionalã ºi problemele organizãrii administrative a þãrii este realizat de aºanumiþii radicali, care în mod public s-au autoproclamat drept moºtenitori ai acoliþilor Germaniei naziste, Bandera & Co. La timpul lor, „banderiþii“ nu doar cã au fost marcaþi de crime sîngeroase împotriva poporului ucrainian, ei activînd în rîndurile poliþiei ºi forþelor SS „Nachtigall“ ºi „Galicia“, dar ºi dupã rãzboi i-au terorizat pe conaþionalii lor, pe parcursul multor ani, efectuînd sîngeroase raiduri banditeºti asupra satelor ºi cãtunelor din Ucraina, în timpul cãrora nu au cruþat nici sugarii.

Atîta timp cît ,,Europa democraticã iluminatã” nu va conºtientiza faptele de mai sus ºi nu va înceta sã sprijine regimul actual din Kiev, este foarte dificil sã vorbim despre perspectivele de soluþionare a conflictului civil din Ucraina.

D.A.: Dupã doborîrea avionului de luptã rusesc SU 24 în Siria, foarte mulþi se asteptau la o reacþie militarã a Rusiei în raport cu Turcia. Nu a fost, ºi acum cele douã þãri conlucreazã, în ciuda unor probleme reale existente între cele douã þãri. Cum evaluaþi acum relaþia Rusia ºi Turcia în Siria, dar ºi la nivel geopolitic?

V.K.: Dupã cum ºtiþi, de la jumãtatea anului 2016, a început procesul de normalizare a relaþiilor ruso-turce în diverse domenii. Deosebit de reprezentativã în acest sens a fost dezvoltarea interacþiunii între Moscova, Ankara ºi Teheran, în direcþia distrugerii organizaþiei teroriste ,,Statul Islamic”, a încetãrii unui crîncen rãzboi civil ºi a soluþionãrii politice în Siria. Deºi interesele Rusiei ºi Turciei nu coincid întotdeauna, convocarea ºi desfãºurarea la Astana (Kazahstan) a cîtorva întîlniri în cadrul negocierilor pentru încetarea ostilitãþilor în Siria au fost cea mai importantã piatrã de hotar în aprofundarea parteneriatului strategic între þãrile noastre. Unul dintre rezultatele de importanþã fundamentalã a activitãþii în ,,formatul Astana” a fost un acord privind crearea, în dezvoltarea ideii americane corespunzãtoare, a patru ,,zone de de-escalare”, în care a fost deja pus în practicã armistiþiul între forþele armate siriene ºi grupãrile armate de ,,opoziþie moderatã”. Rusia se pronunþã în mod constant pentru lansarea cît mai promptã la Geneva, sub egida ONU (apropo, prima întîlnire dedicatã conflictului din Siria a avut loc, acolo, la iniþiativa Moscovei, încã din anul 2012), a procesului incluziv de reglementare politicã în Siria, avînd la bazã pãstrarea integritãþii ei teritoriale, caracterului laic al acestui stat multiconfesional ºi a principiilor de respectare a drepturilor tuturor grupurilor etnice ºi religioase din cadrul populaþie.

D.A.: Se tot spune cã Marea Neagrã a devenit un ,,lac rusesc”. Prezenþa navelor militare aparþinînd þãrilor NATO este un lucru deja obiºnuit. Se ºtie cã rãzboaiele mondiale au avut la bazã motive strict economice, chiar dacã unele au fost îmbrãcate ºi prezentate în hainele politicii. Care sã fie motivul real al demonizãrii Rusiei, în condiþiile în care este foarte clar cã un conflict convenþional nu are cum sã fie dus între Rusia ºi NATO, iar unul nuclear nu este de dorit de nici una dintre pãrþi? Sã fie la mijloc doar o strategie elaboratã de marketing la nivel global, în care industria de armament sã gãseascã noi pieþe de desfacere, în contextul în care atît SUA, cît ºi Rusia reprezintã cele mai importante þãri în domeniul exportului de armament din lume?

V.K.: Statutul Mãrii Negre este definit în mod clar în celebra Convenþie de la Montreux, încheiatã încã în perioada interbelicã ºi care determinã în mod unic prioritatea statelor riverane în materie de navigaþie în acest bazin. Profitînd de tensiuni internaþionale, ca urmare a destabilizãrii Ucrainei, provocate de Vest, conducerea NATO, creatã la timpul sãu pentru a contracara Organizaþia Tratatului de la Varºovia, în frunte cu URSS (nici una, nici cealaltã nu mai existã dupã un sfert de secol!), încearcã acum sã-ºi gãseascã o nouã justificare nu doar pentru existenþa sa, care ºi-a pierdut sensul, dar ºi pentru extinderea spre Est. Pentru a înþelege adecvat motivele reale ale stãrilor de fapt ce pot fi observate în prezent în regiunea Mãrii Negre, care sînt consecinþele unor astfel de politici, meritã amintit cã extinderea NATO spre Est a început încã de la sfîrºitul anilor ‘90 din secolul trecut. Ulterior, Alianþa s-a fãcut remarcatã prin bombardamentele în massã din Iugoslavia, intervenþiile colective în Afganistan, în Irak, dintre care ultima a primit binecuvîntarea Consiliului de Securitate al ONU doar post-factum ºi, de fapt, s-a dovedit a fi o ,,mare minciunã”, susþinutã de CIA, cu privire la prezenþa, la Bagdad, a unor ,,uriaºe arsenale de arme de distrugere în massã”.

Mãsurile de rãspuns ale Rusiei, luate în ultimii ani, de altfel, mult mai tîrziu, sã zicem, decît „acordul final“ privind desfãºurarea sistemului antirachetã SUA la Deveselu, în România (2011), pentru a consolida potenþialul de apãrare din Crimeea ºi din sudul teritoriului sãu naþional, sînt doar un rãspuns la ostilitatea destul de clarã din partea NATO. Iar în ceea ce îi priveºte pe „incendiatorii rãzboiului“, deocamdatã ai unuia „rece/informaþional“, sînt convins cã încercãrile lor de a readuce lumea pe marginea unei catastrofe globale sînt sortite eºecului. Regret sã constat cã ei nu se limiteazã numai la domeniul informaþionalpsihologic, dar încearcã din greu sã schimbe „echilibrul global de securitate“, stabilit dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, care se bazeazã pe „inevitabilitatea de distrugere nuclearã reciprocã garantatã“, ce salva pînã în prezent lumea noastrã de un conflict mondial suicidal. În aceastã direcþie apar eforturile SUA de a implementa elementele sistemului sãu global antirachetã pe perimetrul graniþelor Rusiei, precum ºi procesul, deja menþionat, de extindere a NATO, încãlcînd toate angajamentele morale ºi politice luate anterior, de exemplu, cu privire la Actul Fondator NATO – Rusia, din 1997.

Un alt motiv real de a demoniza Rusia rãmîne dorinþa de a destabiliza þara noastrã ºi, pe cît posibil, sã o ºi dezmembreze într-o duzinã de ,,emirate cuminþi”, aºa

cum au susþinut în mod repetat, în clipe de revelaþie, ºi Margaret Thatcher, ºi Madeleine Albright, ºi Zbigniew Brzezinski, ºi mulþi alþii. Poporul rus rãspunde la aceste tendinþe printr-un sprijin fãrã precedent în lume, faþã de cursul de politicã externã a conducerii sale, la nivelul de 80-85% din populaþie.

La Moscova în mod serios se aºteaptã, chiar cu toatã influenþa complexului militar-industrial din SUA (deoarece tocmai acestuia îi sînt în primul rînd destinate cele 2% din PIB-ul tuturor þãrilor membre NATO), ca omenirea sã fie capabilã sã extragã lecþii pozitive din istoria rãzboaielor ºi conflictelor. Despre importanþa ,,descurajãrii nucleare” în acest sens, deja s-a spus destul.

Dacã ne referim doar la redistribuirea pieþelor de armament, atunci, în opinia mea, aceasta este doar o parte a problemei. Cu toate acestea, eficacitatea sistemelor de armament ruseºti este confirmatã în multe situaþii, care în continuare determinã cererea mare pentru acestea de pe pieþele externe.

D.A.: În prezent, Rusia este înconjuratã de baze militare strãine. Se lucreazã deja la crearea unui aºazis ,,coridor sanitar”, care sã protejeze Europa de o ipoteticã invazie a armatei ruse. Nu este acesta cadrul ideal care sã poatã genera o confruntare militarã dacã, ipotetic vorbind, vom asista la un nou Sarajevo sau Radio Gleiwitz?

V.K.: Încercãrile de a crea un „cordon sanitar“ la frontierele vestice ale Rusiei în Europa se efectueazã, într-adevãr, de „liberalii-neoconservatori“ nostalgici faþã de zilele hegemoniei lor nelimitate, în Washington, ºi într-o serie de capitale europene. Dar aceste încercãri sînt sortite eºecului la fel ca eforturile similare din perioada interbelicã, sau ca sancþiunile UE antiruseºti, care, desigur, au creat unele dificultãþi temporare pentru economia rusã, dar în final s-au dovedit a fi complet ineficiente.

Rolul provocãrilor politice din istoria recentã deja l-am menþionat în legãturã cu Irakul. Putem aminti, de exemplu, ºi de victimele „Sutei Cereºti“, despre cei care au fost împuºcaþi din spate de cãtre lunetiºti în Maidan, angajaþi de organizatorii loviturii de stat anticonstituþionale de la Kiev, în ianuarie-februarie 2014. În prezent, în SUA, în primul rînd, desigur, cu scopuri de politicã internã, se vehiculeazã subiectul unei intervenþii ruseºti în alegerile prezidenþiale din 2016, iar responsabilitatea principalã în acest caz revine miticilor hackeri ruºi. ªi nimeni nu vrea sã-ºi aminteascã faptul cã deja, de cîþiva ani, Moscova propune cu insistenþã ºi Statelor Unite, ºi întregii comunitãþi internaþionale sã elaboreze o convenþie în domeniul securitãþii informaþionale sau, dacã doriþi, cibernetice. O rezoluþie relevantã, propusã de Rusia, deja de cîþiva ani, se bucurã de sprijinul marii majoritãþi a statelor la sesiunile Adunãrii Generale a ONU. D.A.: România nu are încã o autostradã care sã lege Muntenia ºi Oltenia de Transilvania ºi, implicit, de Europa. Sînt voci care spun cã nu se construieºte autostrada, deoarece Rusia poate sã cucereascã mai uºor Europa. Credeþi cã în actualul sistem modern de rãzboi, cînd nu mai avem de-a face cu rãzboaie simetrice ºi cînd rachetele se trimit de la mii de km distanþã, aceastã glumã poate sã conþinã un minim adevãr?

V.K.: Faptul cã aderarea la Uniunea Europeanã nu a dus la un aºteptat ,,mare boom economic” în România, în ciuda ratelor bune de creºtere a economiei þãrii, este deja o realitate. Din cauza întîrzierilor de realizare, din cîte ºtiu, a planurilor existente de dezvoltare a infrastructurii, inclusiv a celei de transport rutier, o serie de sectoare din industria româneascã se confruntã cu un anumit declin. Tocmai aici, ºi nu ,,în maºinaþiile rele ruseºti” se aflã, de exemplu, cauzele reducerii forþate de producþie de cãtre investitori ruºi în întreprinderea siderurgicã COS Tîrgoviºte. Raþionamentele de tipul celor cã ºoselele necesare pentru economia româneascã nu ar trebui sã fie construite din cauza ameninþãrii militare ruse inventate, pentru partenerii din UE din Vestul continentului, sînt pur ºi simplu ridicole. Adevãrul istoric aratã cã Rusia niciodatã nu a invadat Europa, decît urmãrindu-l pe agresorul care a atacat-o, fie cã este vorba de regele polonez Sigismund, în Secolul al XVII-lea, Napoleon, în Secolul al XIX-lea, sau Hitler, în Secolul al XX-lea. Desigur, în Secolul XXI, progresul din domeniul tehnologiilor militare a transformat astfel de speculaþii într-o variantã de provocare politicã. Sînt profund convins cã „glumele“ pe aceste teme sînt deplasate, deoarece noi avem de-a face cu probleme prea grave, de soluþionarea cãrora depinde viitorul popoarelor noastre, al copiilor ºi nepoþilor noºtri.

D.A.: Vã mulþumesc pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu.

Pag. a 14-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Viaþa e un dar divin (4) * N-ai niciodatã dreptul de a dori moartea pentru tine. * A te sinucide înseamnã a te declara incapabil sau incorigibil. * Gîndul morþii sã-þi slujeascã în orice clipã pentru a înþelege preþul vieþii.

(NICOLAE IORGA)

Viaþa-i un fulger, viaþa-i o clipã Aºa spunea poetul nostru nepereche, Mihai Eminescu, ºi lucrul acesta constituie o realitate dureroasã pentru mulþi dintre noi. Viaþa unei fiinþe umane se curmã nu numai în accidente rutiere, feroviare sau în incendii.

Ea se vede periclitatã la tot pasul. Atîþia oameni pleacã teferi dimineaþa la serviciu, la cumpãrãturi sau cu alte treburi, dar nu se mai întorc vii acasã. Recent, în Bucureºti, cîteva persoane au fost spulberate de pe trotuar de un ºofer vitezoman ºi iresponsabil, care avea permisul de conducere suspendat. O femeie a fost internatã în spital, fiind lovitã de o bucatã de tencuialã care s-a desprins de pe faþada unui bloc. Multe accidente au loc pe ºantiere ºi în întreprinderile industriale. Neatenþia, imprudenþa ºi neprevãzutul sînt factorii care dau naºtere celor mai multe accidente la locul de muncã. Destule nenorociri survin însã ca urmare a nerespectãrii normelor de lucru sau a ignorãrii echipamentelor de protecþie. Sînt destul de dese cazurile cînd muncitorii cad de pe schele, sau de pe stîlpii reþelelor de electricitate, pentru cã nu folosesc centura de siguranþã. Unii sînt electrocutaþi pentru cã ignorã mãnuºile izolatoare. Auzim uneori cã unul sau mai mulþi muncitori care sãpau la fundaþia vreunei noi construcþii ori pentru instalarea unor conducte de mari dimensiuni au pierit, fiind acoperiþi de maldãrul de pãmînt aruncat pe sol, dar neîngrãdit.

Recent, o femeie, mamã a 6 copii, ºi-a pierdut viaþa, fiind electrocutatã de frigiderul pe care-l spãla fãrã sã-l scoatã din prizã. În anul 2014, în þara noastrã s-au produs 7,1 accidente mortale la locul de muncã, raportate la 100.00 de angajaþi, un asemenea nefericit rezultat constituind nivelul de vîrf înregistrat în Uniunea Europeanã. În Olanda a fost semnalat un singur accident la acelaºi numãr de angajaþi, în Grecia ºi Finlanda 1,2, iar în Bulgaria, etalonul nostru de comparaþii în multe privinþe, 5,4 cazuri. Trebuie sã spunem cã unele persoane, chiar

Canalul Dunãre - Marea Neagrã, al patrulea braþ al Dunãrii (2) Astãzi, importanþa ºi necesitatea Canalului Dunãre – Marea Neagrã sînt banalizate, sînt denigrate, batjocorite de cãtre cei care au realizat lovitura de stat din decembrie 1989, de cãtre cei care au fost la conducerea þãrii, liberali, democraþi, tehnocraþi.

Eu am încercat sã aduc puþin ADEVÃR în ceea ce priveºte Canalul Dunãre – Marea Neagrã, ca un participant activ la acest mãreþ eveniment. În Epoca de Aur a lui Ceauºescu ne putem mîndri nu numai cu Canalul, ci ºi cu multe alte realizãri: * Transfãgãrãºanul; * Metroul bucureºtean; * Amenajarea complexã a Dîmboviþei; * Realizarea Casei Poporului, a doua cea mai mare construcþie din lume dupã Pentagon, unde astãzi fiinþeazã cele douã Camere ale Parlamentului, în care se

Din ciclul „Cum s-au înstrãinat resursele naturale ale României“ (2) Zãcãmîntul de pegmatite cu spodumen din zona Conþu Mare – Negovanu, Valea Sadului, jud. Sibiu „Tot în acea perioadã, s-a extins zona de cercetare ºi pe Valea Sadului, în zona pegmatitelor cu spodumen, zãcãmînt descoperit prin anii ’60, cînd a început prima fazã de cercetare a acestuia. Noi am continuat cercetarea mai detaliatã a zonei printr-un proiect de cercetare întocmit de mine ºi acceptat de comisiile de specialitate.

Aºa am ajuns în atenþia ºi supravegherea securistului din zonã, maiorul S. Ion, o persoanã periculoasã, care nu suporta intelectualii, în primul rînd, ºi care a încercat de mai multe ori sã mã aresteze. Nu a reuºit, eu fiind protejat de unii mineri corecþi ºi loiali. Tot atunci, maiorul respectiv mi-a spus cã într-o revistã de specialitate din Occident a fost publicat un articol în care se menþiona cã

tinere, ,,sãtule” de viaþã, încearcã sã scape de ea, aruncîndu-se de pe blocuri, punîndu-ºi ºtreangul de gît sau înghiþind diverse substanþe toxice. Este un pãcat de neiertat sã-þi curmi viaþa pe care þi-a dat-o Dumnezeu.

Destui oameni îºi pierd viaþa în încãierãrile dintre interlopi sau cele declanºate de gãºtile de cartier, care folosesc bîte, topoare, sãbii, cuþite, ori arme de foc. Pînã ºi în ºcoli se declanºeazã conflicte care, în unele cazuri, sfîrºesc tragic. Un elev de 17 ani, din Caraº Severin, a fost ucis, în ziua de 23 aprilie, de un coleg de clasã ºi de tatãl acestuia, care l-au lovit cu un topor ºi cu un par, dupã o ceartã pe Facebook, din cauza unei fete. Un tînãr de 26 de ani, din Tulcea, a fost reþinut de Poliþie, dupã ce, în timpul unei altercaþii, în care au fost implicaþi mai mulþi membri ai familiei sale, ºi-a împuºcat mortal fratele, cu o armã de vînãtoare. Un alt tînãr, de 19 ani, ºi-a înjunghiat iubita, în vîrstã de 17 ani, într-un parc din Bîrlad, fata ajungînd la spital în stare gravã. La crime ajung ºi unii moºtenitori testamentari, care nu reuºesc sã-ºi împartã în mod legal bunurile patrimoniale, dobîndite de la pãrinþi sau rude.

Judecînd dupã numãrul mare de oameni care îºi pierd viaþa în accidente, dupã frecvenþa alarmantã a incendiilor, dar mai ales a crimelor, sîntem îndrituiþi sã credem cã, de mai bine de douã decenii ºi jumãtate, în þara noastrã se desfãºoarã un rãzboi fratricid. Nu ne mai înþelegem unii cu alþii, ne duºmãnim din orice, de parcã am fi turbaþi. Familia nu mai are temelia sacrã de altãdatã, ne depãrtãm de Bisericã, iar pentru unii þara nu mai este Patrie. Nu-i nevoie sã ne atace alþii din afarã. Ne mãcinãm noi între noi, cu patimã ºi sadism, spre satisfacþia vrãjmaºilor, care aºteaptã ca hienele sã ne vadã pe nãsãlie, ca sã ne devoreze mai uºor. Sperãm de ani ºi ani ca rãfuielile sã se încheie, nãdãjduim ca, într-o zi, sã ne urcãm cu toþii pe schele pentru a reconstrui þara sfîºiatã de interese politicianiste egoiste ºi de corupþie, dar cum punem piciorul pe prima treaptã, insul de lîngã noi prãbuºeºte scara. Probabil cã, dacã am ajunge sus, ne-am îmbrînci unii pe alþii spre pãmînt. Cine sã mai asigure stabilitatea scãrii, cine sã mai înfrîneze încrîncenarea?

Partidele politice nu mai au doctrine ºi nici programe.

Ele sînt catalizatoarele urii ºi vrajbei. Se bãlãcãresc în Parlament, la posturile de televiziune, în adunãrile electorale, dar ºi în afara þãrii. Nu-ºi mai gãsesc menirea, pretinzînd cã în lipsa lor s-ar instaura anarhia. Aºa este, dar, din pãcate, la noi, haosul este la el acasã, fiind întreþinut de partide, de înalþi demnitari ºi de ,,politicienii

strãzii”, alde terchea-berchea, care urlã zile de-a rîndul sub bolta cerului, ca sã impunã cu forþa „democraþia“ celor care i-au trimis acolo, fiindcã altfel n-au spor la urne. Din 1989 încoace, poþi numãra pe degetele de la o mînã momentele în care partidele noastre au interpretat vreo melodie politicã la unison. Pînã cînd nu vom pune capãt zaverei ºi zavistiei, pînã cînd nu ne vom debarasa de rãutate, de hoþie ºi trãdare, pînã cînd nu vom îmbrþiºa cu sufletul ºi cu inima Interesul Naþional, singurul crez în stare sã ne mîntuiascã de viaþa pãcãtoasã în care ne-am cufundat, nici o geanã de luminã nu va rãsãri pe cerul României. Aºteptãm zadarnic politicianul, conducãtorul providenþial, în spatele cãruia sã ne încolonãm ºi sã pornim marea epopee a reconstrucþiei naþionale.

Dar de unde sã aparã salvatorul? Din gloata de corupþi, de incompetenþi, a dependenþilor de Facebook, ori din rîndul protestatarilor cu diurnã? Sau poate dintre acei anonimi care încearcã sã se afirme prin potopul de vorbe goale pe care le revarsã în Parlament, pe ecranele televizoarelor sau în campaniile electorale? Numele îl primeºti prin botez, dar renumele þi-l dobîndeºti prin muncã asiduã ºi cinstitã, prin fapte ºi nu prin vorbe. Despre ªtefan cel Mare, despre Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza ºi despre alþi voievozi ºi domnitori, care au apãrat pãmîntul sfînt, limba strãbunã ºi credinþa noastrã creºtinã, neprecupeþindu-ºi viaþa, despre Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mihail Kogãlniceanu, Nicolae Iorga ºi despre toþi ceilalþi strãluciþi reprezentanþi ai culturii noastre se va vorbi cît va dãinui pe lume Poporul Român. Cine va mai rosti peste 5-10 ani numele unor lamentabili, unor grosieri, unor cozi de topor ca Monica Macovei, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Sabin Gherman, Udrea, Anastase, Onþanu, Mazãre, Vanghelie, Turcan, Gorghiu, Hrebenciuc ori Ghiþã? Din ce oraº pãrãginit, din ce sat fãrã ºcoalã sã se mai ridice vreun bãrbat de stat, cu mintea luminatã de soarele dreptãþii ºi al românismului?

Scumpã ºi sublimã Românie, þara mea de glorii, dãruitã de Dumnezeu cu frumuseþi neasemuite ºi atîtea bogãþii, ce zile de apocalipsã ai ajuns sã trãieºti! Cine sã te mai scoatã la luminã, cînd adevãraþii tãi eroi zac de mult în cimitire, iar urmaºii joacã tontoroiul pe mormintele lor, în loc sã le aprindã mereu la cãpãtîi candela recunoºtinþei? În adîncul sufletului meu, nãdãjduiesc, totuºi, cã românii n-au ajuns la capãtul vieþii. Cred cã aþa care ne leagã indestructibil de acest pãmînt nu se va rupe. Am convingerea nestrãmutatã cã ziua învierii noastre va veni cît de curînd.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

întîlnesc toþi cei care au dãrîmat din temelii tot ce s-a construit pe vremea socialismului; * Realizarea Centrului Civic, cu toate ministerele sale, cu blocuri moderne, cu fîntîni, tot complexul fiind o atracþie pentru turiºtii veniþi sã viziteze Capitala þãrii noastre; * Realizarea tuturor hidrocentralelor ºi termocentralelor, a Centralei Atomo-Electrice de la Cernavodã; * Construirea de locuinþe pentru 3 milioane de oameni; * Construirea de fabrici ºi uzine, care astãzi sînt vîndute la fier vechi; * Construirea de combinate, pe care astãzi le înstrãinãm, sau le închidem, populaþia rãmînînd fãrã locuri de muncã; * Construirea de spitale, maternitãþi, ºcoli, universitãþi, parcuri. În afarã de vile luxoase ºi blocuri de birouri, ce s-a mai construit dupã revolutia din decembrie 1989?

Ceauºescu nu ºi-a construit vile cu piscinã, nu a avut maºini de ultimã generaþie, nu ºi-a permis lucruri extravagante, aºa cum au vrut sã se creadã despre el.

Astãzi, privim cu durere ruinele obiectivelor industriale, unde oamenii aveau locuri de muncã ºi de unde þara obþinea profituri, atît pe plan intern, cît ºi extern. Cei care au jefuit cu legea în mînã aceastã þarã nu se saturã.

Au mai fost puºi „la rãcoare“ cîþiva dintre ei, dar au grijã cei de afarã sã facã legi care sã le dea drumul din puºcãrii celor care nu pot sã stea în condiþiile pe care le au oamenii de rînd. Degeaba strigãm, totul este în pustiu.

Cîinii latrã, ursul merge.

Cînd vom fi în stare sã luãm taurul de coarne ºi sã facem ordine în þara asta binecuvîntatã?! Cînd îi vom da la o parte pe toþi cei corupþi, pentru a face ordine ºi a ne bucura de o viaþã bunã ºi tihnitã?

Sã luãm atitudine împotriva criminalilor economici care au distrus România!

Sfîrºit VOICU COMAN, comunist

în zona Conþu Mare - Negovanu, V. Sadului, din România, au fost reluate lucrãrile de cercetare pentru pegmatitele cu spodumen ºi în secundar uraniu, fiind considerat cel mai mare zãcãmînt de acest fel din þarã, pretabil a fi exploatat la suprafaþã, adicã în carierã. La articolul respectiv erau ataºate fotografii din zona amplasamentului ºi o hartã geologicã despre care se întreba ºi el de unde o au occidentalii. În lucrãrile de specialitate publicate se menþioneazã cã în masa zãcãmîntului pot fi interceptaþi granaþi rubinificaþi ºi acvamarin, pietre preþioase care îl interesau pe maiorul de la Securitate ºi care, fãcînd abuz de funcþie, ordona devierea galeriilor în zonele care îl interesau, eu fiind obligat sã informez conducerea întreprinderii de acest lucru. Dupã 1989, mi-a arãtat ironic un inel împodobit cu piatrã de acvamarin ºi prin colaboratori ca Domnica T., inele cu granaþi, aceasta spunîndu-mi cã «voi aþi muncit ºi v-aþi riscat viaþa în munþi, iar alþii au cules roadele». Amintesc cã securistul respectiv a fost condamnat la 20 ani de închisoare dupã evenimentele din decembrie 1989, pentru crime împotriva umanitãþii,

adicã a fost identificat ca una din persoanele care au tras în demonstranþi, dar nu a executat nici un an de puºcãrie!

Despre lucrul acesta s-a scris ºi în presa din acea vreme.

Pentru cã la conducerea brigãzii din Voineasa se afla un nepot de-al lui Ion Cumpãnaºu, ºeful Departamentului cultelor din acea vreme – care m-a ameninþat ºi el o datã cu închisoarea – ºi pentru cã refuzam sã accept ilegalitãþiile comise de ei, dar ºi în urma presiunii fãcute de primarul comunei Voineasa, un anume Puºcheazã, care intenþiona sã-l aducã pe fratele lui, geologul Puºcheazã, de la Institutul de cercetãri marine din Agigea-Constanþa, la Voineasa, noul director al întreprinderii, Emil Petru Tomescu, ne-a transferat pe cei consideraþi «incomozi», de localnicii din Voineasa, în alte zone. Eu, împreunã cu familia de geologi Viºcoþel Lucian ºi Gabriela, ajungînd la C.L. Muºcel - Leaota, o brigadã cu un colectiv mai închegat, geologul-ºef de acolo fiind Ovidiu Ivaºcu, care ne-a spus cã transferul nostru acolo s-a fãcut forþat, fãrã acordul lor“. (va urma) (M.G.) Sursa: Justiþiarul

Pag. a 15-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (5) Mergînd pe aceastã linie, þãrile din Occident sînt mai închegate cultural ºi spiritual. Nu trebuie uitat cã Biserica este singura instituþie ce a supravieþuit oricãrei forme de organizare începînd cu Imperiul Roman. Diversele momente semnificative: Reforma ºi Contra-reforma, Renaºterea s-au manifestat îndeosebi în vestul Europei.

La rîndul ei, rudenia între diverse Case regale a consolidat nu doar o mentalitate comunã, ci ºi trecutul unitar al statelor occidentale. De aceea, nucleul dur al Uniunii Europene cuprinde, în primul rînd, þãrile din apusul Europei, ºi nu doar din cauza perspectivei economice oferite ºi de începutul industrializãrii. Secolul Luminilor (prin diverºi reprezentanþi: Newton, Kepler, Descartes, Galilei, Bacon) ºi veacul naþiunilor au plecat de la ideile filosofilor occidentali, îndeosebi din Franþa. Romantismul ca miºcare de valorizare a trecutului comun îºi are originea în Germania. Þãrile din centrul ºi rãsãritul Europei, volens nolens, au fost doar în relaþie cu acest centru al culturii europene ºi au gravitat în jurul lui.

Roma nu e capitala Uniunii Europene. Nu pentru cã nu ar fi meritat, ci simbolistica ei e dintr-un alt registru, cel al moºtenirii culturale ºi spirituale. De aici a plecat ideea unei Europe supuse nu atît unei stãpîniri, cît unei idei civilizatoare pentru întreaga lume. Ce a urmat, ºtim cu toþii din manualele ºi tratatele de istorie. Diplomaþia europeanã este tributarã locului unde ea s-a nãscut, ºi anume la Roma.

Mãcinate de rãzboaie pentru multã vreme, unele state europene au ales neutralitatea - Elveþia, altele implicarea activã într-un proiect adicã într-un vis realizabil, anume Uniunea Europeanã, iar cele cîteva care au rãmas îºi îndreaptã paºii ºi privirea spre Occident. De data aceasta, se pare cã lumina nu vine de la rãsãrit.

Tratatul de la Roma, din 1957, nu e singurul liant între þãrile membre ale Uniunii Europene. Latinitatea, fondul cultural ºi spiritual creºtin comun au dus ºi la o viziune diplomaticã care a dat naºtere, în cele din urmã, Uniunii Europene. Cu un drapel comun întîlnit alãturi de cel al statelor naþionale membre, cu un imn ºi o devizã „In varietate concordia” (Unitate în diversitate), Uniunea Europeanã nu este doar un proiect politic ºi economic, ci beneficiazã de un fond cultural ºi spiritual care i-a impul-

Emmanuel Leroy: Brexit, Trump, Fillon!

Un fir conductor? (4) Sã începem cu Brexit-ul (4) Trebuie amintit faptul cã fostul director al FMI, în conformitate cu anumite competenþe ale sale, a urmat o politicã de stabilire a drepturilor speciale de tragere, în strînsã legãturã cu China ºi Rusia, situaþie în care Libia urma sã joace un rol iniþial important, datoritã politicii sale africane ºi ponderii pe care o aveau rezervele ei financiare prin intermediul fondurilor sale suverane. Dar dacã implementarea acelor faimoase DST, dorite de cãtre City, le conveneau Chinei ºi unor þãri emergente, care tindeau, de asemenea, sã scape de presiunea dolarului, este evident cã oligarhia americanã nu putea sã vadã cu ochi buni evadarea din supremaþia dolarului, care îi asigurã dominaþia asupra sistemului financiar mondial.

Am putea, deci, presupune cã aceastã cãdere a ºefului FMI a scos în vileag confruntarea dintre anumite cercuri de la City ºi unele cercuri de pe Wall Street, precum ºi cã Dominique Strauss-Kahn a fost prima victimã de anvergurã a ceea ce poate fi vãzut ca o sciziune în tabãra globaliºtilor, iar în acest rãzboi fratricid, în toate sensurile acestui termen, Wall Street-ul ºi complexul militarindustrial american au fost cei care au repurtat prima victorie. ªi aceastã victorie a fost urmatã de alta, ºi anume cãderea dictatorului libian, cea de-a doua victimã de anvergurã în lupta dintre dolar ºi ceea ce încã mai reprezintã lira sterlinã. Altfel spus, anul 2011 mai poate fi considerat ºi ca un an al dominaþiei mondiale a complexului militar-industrial american, reprezentat pe scena internaþionalã de cãtre Hillary Clinton ºi valeþii sãi europeni, Cameron ºi Sarkozy. ªi asta probabil pentru cã ea a servit, în mod remarcabil, interesele unei pãrþi a oligarhiei americane aflate deja în conflict cu City, care a gãsit în persoana lui Hillary Clinton un campion al taberei democrate, menite sã apere cu orice preþ, inclusiv cu preþul unui rãzboi mondial, preeminenþa Statelor Unite asupra restului lumii. Anume din aceastã perspectivã am putea vedea candidatura lui Trump ca un contra-atac al City, destinat

sionat cei 60 de ani de existenþã. Construcþia europeanã actualã a început dupã ce naþionalismul ºi-a dovedit incapacitatea de a juca un rol determinant la nivel global. Miza actualã e rezultatul negocierilor asupra identitãþii: Cine sîntem ºi cît de europeni ne simþim? ªi a rolului pe care trebuie sã-l joace acest vis devenit realitate. Rãspunsul e, dupã cum spunea John Hirst într-una din cãrþile sale, „The shortesthistory of Europe“, „o explorare a schimbãrilor aduse de Europa la nivel mondial”, dar ºi o „modalitate de a controla naþionalismul care a promovat rãzboiul ºi nu colaborarea”. În România, mai precis în Parcul Herãstrãu din Bucureºti, existã un monument dedicat pãrinþilor fondatori ai Uniunii Europene. Amplasat pe Insula Trandafirilor, el a fost inaugurat la 9 mai 2006, de Ziua Europei, ºi cuprinde un punct central rotund, din marmurã ºi granit albastru, pe care sînt dispuse stelele galbene reprezentate pe steagul european. În mijloc e un catarg unde este arborat steagul Uniunii Europene - iar în jur, dispuse într-un cerc, se aflã 12 busturi (cu o înãlþime de 1,3 metri) ce îi reprezintã pe oamenii politici care au avut o contribuþie esenþialã la realizarea unitãþii europene.

Ansamblul monumental a fost conceput de arhitecþii Cãtãlin Cazacu ºi Paul Valentin, din cadrul Primãriei Capitalei, ºi realizat de sculptorul Ionel Stoicescu. „Fotografiile personalitãþilor pe care le-am sculptat le-am luat de la primãrie, de pe internet ºi de la ambasade. Cel mai dificil a fost sã aleg vîrsta fiecãruia pentru cã unii au avut activitãþi importante la 40 de ani, alþii la 60 de ani”, a declarat Stoicescu, la inaugurarea monumentului.

Proiectul a fost iniþiat de Primãria Capitalei la începutul anului 2006, iar statuile din bronz nu au fost gata pînã la 9 mai 2009 - la inaugurarea monumentului, statuile erau, de fapt, niºte mulaje din ghips, vopsite în auriu, care au început sã se degradeze rapid, sub acþiunea intemperiilor. La nici douã luni de la inaugurare, Primãria a îndepãrtat mulajele ºi, ulterior, le-a înlocuit cu statuile din bronz. ªi, cã veni vorba, plãcuþa de identificare amplasatã pe soclul statuii omului politic italian Altiero Spinelli este inscripþionatã greºit, „pãrintele fondator” al UE fiind botezat „Alterio”. Greºeala nu a fost observatã înainte de inaugurarea monumentului ºi nu a fost remediatã nici ulterior... (va urma) ION M.IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu temperãrii progresive a veleitãþilor de dominaþie mondialã a SUA prin forþa brutã, prin realinierea puterii americane ºi supunerea acesteia singurei voinþe a matricei londoneze.

Sã încheiem cu Fillon (1) Este foarte probabil cã victoria acestuia la alegerile primare ale dreptei sînt în legãturã directã cu victoria lui Donald Trump, ultima fiind o consecinþã logicã a Brexit-ului.

Punctul comun care uneºte aceste trei surprize ale ultimelor luni îl reprezintã prãbuºirea completã a instituþiilor de sondare a opiniei publice ºi a mass-media dominante, care în toate trei cazurile au dat de-a valma cîºtig de cauzã taberei adverse. Prima constatare care e în consonanþã cu ideea de sciziune în sînul taberei mondialiºtilor, voinþa de schimbare strategicã, afiºatã de cãtre o facþiune a oligarhiei, n-a fost luatã în seamã de cãtre canalele obiºnuite cu difuzarea gîndirii unice. Aceastã afirmaþie meritã sã fie temperatã prin excepþiile notabile din presa anglo-saxonã, dar - vai! - nu ºi din presa conformistã francezã, aliniatã în totalitate la vechile standarde ale mondializãrii 1.0. Va trebui sã i se explice cã s-a trecut la versiunea 2.0 ºi cã aceasta include anumite reverenþe faþã de personaje atît de atipice cum e Trump ºi atît de insipide cum este Fillon.

A doua constatare: se pare cã puterea reþelelor sociale de a crea valuri puternice sau de a inversa tendinþele începe sã-ºi producã efectele. Începînd cu anul 2003 ºi revoluþia color care a determinat cãderea preºedintelui ªevarnadze în Georgia ºi pînã în zilele noastre, reþelele sociale s-au dezvoltat în mod considerabil, iar influenþa asupra creierelor exercitatã de cãtre aceste reþele a cunoscut un salt enorm. Impactul este mult mai puternic decît al reþelelor militanþilor de tipul Avaaz, binecunoscut pentru finanþarea de cãtre George Sörös; de acum încolo este posibil de a încãrca întreg spaþiul virtual cu dezinformare sau cu informaþii pãrtinitoare pentru a ruina o candidaturã (Alin Juppe), inclusiv prin intermediul canalelor de Internet anticonformiste. (va urma) Traducere IURIE ºi OANA ROªCA, decembrie 2016 (Text reprodus din volumul „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, apãrut la Editura „Mica Valahie“)

Adunarea generalã a ONU a decis crearea unui Birou al Naþiunilor Unite, avînd misiunea de a lupta împotriva terorismului, care va include diverse comitete specializate, deja existente. Noul Birou va fi condus de un secretar general adjunct, care nu este încã desemnat ºi care, potrivit unor surse diplomatice, ar putea fi un rus.

Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (7) „Cu toate aceste neajunsuri considerabile, fluxul reuniunilor multilaterale ale CSCE a putut continua, cînd mai bine, cînd mai rãu, demonstrînd vitalitatea prevederilor instituþionale convenite la Conferinþa de la Helsinki“ (V.Lipatti, pg.14). Dupã 1990, „procesul CSCE“ a marcat o cotiturã, care s-a datorat, cum era ºi firesc, transformãrilor profunde care s-au produs pe eºichierul european: - prãbuºirea „socialismului real“ în þãrile Europei Centrale ºi de Est, ca ºi în Uniunea Sovieticã, ºi instaurarea unor regimuri de democraþie pluralistã, întemeiate pe statul de drept ºi pe economia de piaþã, au postulat recunoaºterea de cãtre toate statele participante la CSCE a aceluiaºi sistem de valori politice, economice, sociale, morale ºi culturale: * relaþia EST-VEST - expresie a luptei dintre douã lumi opuse - a devenit anacronicã, iar dialogul în reuniunile CSCE s-a modificat ca atare. Polemicile de naturã ideologicã ºi-au pierdut raþiunea lor de a fi, din momentul în care relaþiile dintre statele participante nu mai erau relaþii de adversitate, ci se dovedeau mai curînd relaþii de parteneriat. De aceea, reuniunile CSCE, care au avut loc între 1990 ºi 1996, au fost cu totul altceva.

Compromisurilor prudente din trecut - expresia destinderii relative dintre EST-VEST - le-au urmat afirmarea clarã a opþiunilor politice, economice ºi morale ale Occidentului. Stau mãrturie în aceastã privinþã: * Reuniunea la nivel înalt, care s-a þinut la Paris în noiembrie 1990; * Reuniunea de evaluare ce a avut loc la Helsinki în perioada martie-iulie 1992; * Reuniunea de evaluare de la Budapesta, octombrie-decembrie 1994; * Summit-ul de la Lisabona, decembrie 1996.

Aceste reuniuni, ca ºi altele care s-au þinut în aceºti ani la nivel de experþi, au consacrat cursul nou al progresului multilateral declanºat de Conferinþa de la Helsinki.

Astfel, „Carta de la Paris pentru o nouã Europã“ (1990), „Sfidãrile schimbãrii“ (1992) sau „Cãtre un parteneriat veritabil într-o erã nouã“ (1994) sînt documente ce dau expresie unei noi filosofii, care cãlãuzeºte în prezent ansamblul activitãþilor paneuropene. În acelaºi timp, au fost realizate progrese considerabile ºi pe plan instituþional. Au fost create, ca instanþe colective: * Consiliul Miniºtrilor Afacerilor Externe; * Comitet al Înalþilor Funcþionari; * Comitetul Permanent; * Secretariat CSCE la Praga ºi Viena; * Centrul de prevenire a conflictelor, cu sediul la Viena; * Biroul pentru alegeri libere ºi instituþii democratice, cu sediul la Varºovia; * Înalt Comisariat pentru Minoritãþi Naþionale; * Secretar General al CSCE. Toate aceste prevederi au prefigurat constituirea unei organizaþii regionale. Eliberat de încãrcãtura sa ideologicã ºi perfecþionarea în plan instituþional, „procesul CSCE“ nu a putut ºi nu poate încã sã joace un rol proeminent în viaþa politicã a Europei, cum ar fi fost firesc sã se întîmple. În faþã sfidãrilor multiple cu care continentul nostru se confruntã - ca de pildã, conflictele interetnice ºi destrãmarea unor state federale, stãrile de crizã ºi de tensiune cu efecte destabilizatoare, decalajul economic profund între EST ºi VEST, miºcãrile xenofobe ºi naþionaliste cu caracter adesea violente etc -, forumul paneuropean s-a situat pe un loc secundar. (va urma)

Pag. a 16-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

JOS LABELE DE PE Suspiciuni rezonabile de corupþie la Sectorul 4 (urmare din pag. 1) Avînd probabil ceva de împãrþit cu fostul ei mod de a-ºi cîºtiga pîinea, primarul general al Capitalei, o fostã ziaristã la vremea cînd încã era om, ºi nu politician, Gabriela Firea, a pus gînd rãu, se pare, tuturor chioºcurilor de ziare din Bucureºti, avînd probabil de dus la bun sfîrºit o comandã de la vreun posibil finanþator al campaniei electorale sau doar al partidului din care face parte. Pentru cã, la ani de zile de la moartea, doar aparentã, a comunismului în România, nimic din ce se întîmplã în spaþiul public sau la adãpostul întunericului nu este la voia întîmplãrii. Nu putem crede cã declaraþiile primarului Sectorului 4 sînt o realitate. Dimpotrivã, avem dreptul, dacã nu chiar obligaþia, ca ziariºti, dar, în primul rînd ca români, sã ne întrebãm dacã nu cumva în spatele acestor cuvinte frumoase, gen „cosmetizare” ºi „înlocuire cu ceva mai frumos”, nu se aflã, de fapt, un producãtor nemulþumit cã banii cotizaþi în campania electoralã nu au fost întorºi de la partidul pe care l-a sprijinit.

Sã ne amintim, înainte de toate, ce a fãcut Bãsescu la începutul carierei de primar general, cînd a doborît chioºcurile, în totalitatea lor, acestea avînd la vremea respectivã autorizaþii de funcþionare, doar pentru cã vrut el sã „cosmetizeze” oraºul pe care îl pãstorea. S-a dovedit cã el pregãtea, de fapt, drumul marilor lanþuri de magazine strãine, care nu ar fi avut un aºa mare succes dacã românul doritor de o bere o gãsea lejer lîngã casã, fãrã „cãrucior de transport“. Este clar, acum, la 16 ani de la fapta imensã de trãdare a fostului primar general ºi, din pãcate, preºedinte al României, Traian Bãsescu, care a fost, de fapt, obiectivul distrugerii acelui minim de capital naþional care este gestionat de înteprinzãtorii români. Acum ei nu mai existã, dar copiii lor, ºi nu numai, lucreazã pe nimic în marile supermarketuri, la adãpostul unei legislaþii pe cît de stufoase, pe atît de generatoare de corupþie.

Revenind la ce se întîmplã acum, cînd s-a decis, peste noapte sau poate chiar în zori, ridicarea chioºcurilor de ziare ºi de flori, de pe domeniul public, chipurile ca sã fie înlocuite, trebuie sã ne întrebãm cine cîºtigã de fapt, pentru cã cine pierde se ºtie deja. Cînd pui la îndoialã decizii trecute, dar ferme, ale Consiliului General al Capitalei, cînd încalci orice document pe care îl primeºti, care dovedeºte legalitatea existenþei acelor puncte de vînzare, înseamnã cã eºti disperat, dar ºi cã ai acoperire, tu, ca primar ºi om politic, la un nivel superior. Tu, aceastã Balã politicã la colþul gurii administraþiei locale din Bucureºti, pe ce te bazezi cînd vii ºi distrugi viaþa celor care, cu bune, cu rele, stau de dimineaþã pînã seara la chioºcuri pentru ca toþi cei care încã mai citesc presa scrisã în þara asta sã aibã hranã sufleteascã, pe care þie, Bãluþã, nu prea îþi stã în FIREa sã o ai! ªi revenim, cine cîºtigã? Ar fi foarte interesant de vãzut ce prieteni cu firme ar putea asigura aceastã comandã de înlocuire a chioºcurilor; ar fi interesant de vãzut cine achitã nota de platã, cine le gestioneazã ºi cine va beneficia la final. Este interesant de verificat cine va prelua vînzarea de presã scrisã, de flori ºi de acadele pentru politicieni în Sectorul 4 ºi apoi, cã nu se vor opri aici, la nivelul întregii Capitale. Este un caz în care Direcþia Naþionalã Anticorupþie – DNA – ar putea sã îºi arunce un ochi, o ureche ºi poate ºi o pereche de cãtuºe. Ce face acum Bãluþã, prin modul lui de a aborda aceastã problemã, indicã faptul cã este acoperit cumva, are o garanþie cã, indiferent ce are sã spunã presa, cei din sector, bucureºtenii, el nu va avea prea mult de suferit. Este clar cã undeva existã o facturã neachitatã ºi ea va fi onoratã, într-un fel sau altul, de cãtre cei care acum sînt la butoanele mici ale primãriilor din Bucureºti. Pentru cã ºtim cu toþii cã butoanele care conteazã sînt manipulate de alþii, nu de aceºti mitici de doi bani!

Plîngere formulatã de reprezentanþii Grupului Editorilor ºi Difuzorilor de Presã împotriva mãsurii abuzive a Primãriei Sectorului 4

Pag. a 17-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

LIBERTATEA PRESEI! Presa sub asediul mediocritãþii Primarul Daniel Bãluþã a decis, din 19 august, cosmetizarea chioºcurilor de ziare ºi de flori, pe motiv cã sînt dregadate ºi unele nu mai sînt folosite. Posesorii acestora au acceptat iniþiativa ºi au încercat sã afle de la Primãrie ce au de fãcut. Autoritãþile le-au spus cã au la dispoziþie douã luni pentru înfrumuseþare, dar cã pînã în 2 septembrie pot trimite propuneri ºi sugestii. În realitate, Administraþia Domeniului Public Sector 4 a început ridicarea chioºcurilor la nici o sãptãmînã de la decizia de cosmetizare. Unele fãrã somaþie, altele cu somaþie comunicatã cu circa 24 de ore înainte de ridicare. Prin aceastã acþiune, primarul Daniel Bãluþã intrã într-un conflict nu numai cu vînzãtorii de presã, ci ºi cu deciziile luate de Primãria Generalã a Capitalei, care, prin Consiliul General, a emis, în 2003, o hotãrîre prin care Grupul Editorilor ºi Difuzorilor de Presã SA, prin Acces Press, are dreptul la folosinþã gratuitã pe 49 de ani a spaþiilor alese tot de Consiliul General pentru vînzarea de ziare. Din 2005, sînt autorizate, în total, 1.200 de locuri. Apoi, fiecare chioºc cere ºi primeºte anual autorizaþie de funcþionare de la primãriile locale pe raza cãrora se aflã. „M-am sãturat, închid firma ºi mã duc sã mã angajez în altã parte.

Vineri searã au venit sã-mi ridice chioºcul cei de la ADP Sector 4, Poliþia Localã, de la Poliþie, chiar ºi mascaþii. M-am încuiat în chioºc.

Degeaba le-am explicat cã am toate actele în regulã ºi cã la Primãria Sectorului 4 nu au vrut sã semneze acordul de prelungire a autorizaþiei de funcþionare. Mi-au rãspuns cã au primit ordin sã-mi ridice chioºcul ºi cã în douã sãptãmîni vor aduce altele.

M-am sãturat. Primãria Sectorului 4 încalcã o Hotãrîre a Consiliului General al Municipiului Bucureºti”, a declarat pentru „România liberã“ Alexandru Udãþeanu, proprietar a douã chioºcuri de ziare în Sectorul 4 al Bucureºtilor. „Acþiunea primarului din sectorul 4 nu este legalã în nici un fel. Noi avem o hotãrîre emisã de Primãria Generalã a Municipiului Bucureºti pentru modernizarea întregului sistem de presã, ni s-au dat niºte locaþii ºi ne-au aprobat în Consiliul General al Municipiului Bucureºti trei tipuri de chioºc, pe care avem voie sã le amplasãm. Cu obligativitatea ca Acces Press sã investeascã în aceste chioºcuri, sã le cumpere, sã le amplaseze, sã le autorizeze. Toate primãriile de sector sînt obligate sã ducã la îndeplinire hotãrîrea CGMB. Numai cã de fiecare datã cînd se schimbã un primar vine o altã regulã”, a declarat Liliana Spiridon, administrator special al Acces Press.

Administratorul special a arãtat cã Acces Press a plãtit pentru luna septembrie 150.000 de lei, sumã care înseamnã impozitul pe construcþie, taxa de publicitate, taxa pe firmã, la care se adaugã taxa de autorizare plãtitã de fiecare chioºc în parte. Dar pînã în acest moment, societãþii i s-au ridicat 38 chioºcuri. Mai mult, au fost ridicate ºi unele care erau deja cosmetizate. „Despre noul tip de chioºc nu s-a fãcut decît o informare generalã, nu ºtie cum aratã”, a menþionat Liliana Spiridon, care a aflat doar cã ar costa 8.000 de euro, sumã care este prea mare pentru distribuitorii de presã. „Pentru cã cineva trebuie sã facã niºte bani. Ne-am întors la anii ‘90, cînd schimbam primarul, schimbam taraba sau chioºcurile. Problema este cã noi nu mai reuºim sã supravieþuim cu vînzãrile de acum, raportat la anii ‘90, cînd nu se plãtea TVA. Acum plãtesc pentru contracte de muncã, pentru impozite. Plãtesc 20.000 lei pe lunã la stat pentru taxe ºi impozite. Am 20 de angajaþi, am linie de credit la bancã, am leasing la maºinã.

Dacã mã obligã sã cumpãr chioºcurile eu nu mai investesc nici un ban pentru cã vînzãrile ºi aºa merg prost, nu am cum sã amortizez 8.000 de euro în zece ani, sau 80.000 de euro la cele 10 chioºcuri pe care le am”, a mai declarat pentru „România liberã“ ªtefan Udãþeanu. „Nu ºtim ce vrea sã facã noul primar Bãluþã. Sã distrugã presa? Nu am primit nici o somaþie încã. Am fost la Poliþia Localã sã întreb ce se întîmplã ºi mi-au zis cã

au început cu chioºcurile de la Acces Press, dar cã le vor ridica pe toate pînã la urmã. E singurul primar care a început o campanie împotriva chioºcurilor. Nu þine cont de cine are sau nu autorizaþie de funcþionare. Ia tot, ca unul care defriºeazã o întreagã pãdure”, a declarat Ionuþ Nejloveanu, general manager al Decor Press SRL ºi Irina Press pentru „România liberã“.

Ionuþ Nejloveanu, care este ºi preºedintele Asociaþiei Distribuitorilor de Presã, a explicat cã, deºi 90% dintre difuzorii de presã ºi-au dat angajamentul în scris cã vor înlocui toate chioºcurile vechi, Primãria Sectorului 4 a refuzat, în mod sistematic, sã acorde autorizaþie de funcþionare ºi, pe aceastã bazã, a ridicat în voie peste 50 de chioºcuri, unele dintre ele cu tot cu marfã. Mai mult, Nejloveanu susþine cã deºi difuzorii de presã au solicitat Primãriei avizele necesare începerii construirii chioºcurilor noi, edilul nu a rãspuns solicitãrilor ºi astfel se gãsesc în imposibilitatea absurdã de a aplica regula-

mentul impus chiar de primar tocmai pentru cã acesta nu-ºi dã acordul.

Noaptea minþii! „În anul 2016, primarii din Bucureºti au dat niºte hotãrîri de primar prin care desfiinþeazã toate amplasamentele de pe domeniul public fãrã autorizaþie de funcþionare. Au dat aceste hotãrîri în primele douã luni dupã ce s-au aºezat pe scaunul de primar, aceste hotãrîri nu au fost fãcute publice ºi nefiind atacate de noi ºi-au fãcut efectul. În luna iunie, nu ne-au mai dat autorizaþie.

Din luna octombrie a anului trecut, avizele vechi au început sã expire ºi imediat ce expirã sînt ridicate chioºcurile pe motiv cã nu au avizele în regulã. La început au ridicat cîte douã-trei pe lunã, în Sectorul 4 au ridicat peste 50 de chioºcuri. Au stat de vorbã cu noi ºi ne-au spus cã vor sã facã un regulament ºi ne-au zis cã aceste chioºcuri reprezintã un pericol colectiv. Am acceptat sã schimbãm chioºcurile ºi la iniþiativa asociaþiei noastre am prezentat mai multe modele de chioºcuri, a fost agreatã o variantã pe 22 decembrie 2016. Pe 17 ianuarie am depus inclusiv machetele chioºcurilor ºi schiþele de detaliu, au fost aprobate în luna martie în Consiliul Local al Sectorului 4 ºi pe 31 martie am început sã facem demersurile pentru a aplica regulamentul. Am depus angajamentele cã 90% din firmele din sector vor schimba chioºcurile, am depus ºi certificatele de urbanism pentru eliberarea autorizaþiei de construcþie, iar conform regulamentului dupã ce o obþinem putem începe amplasarea chioºcurilor de ziare.

Am depus pe 28 mai certificatele de urbanism ºi nici pînã în ziua de azi nu am primit un rãspuns, dar au început sã fie ridicate tot mai multe chioºcuri. Acþiunea este una fãrã precedent, ni s-au luat chioºcurile pline cu marfã noaptea, între orele 23,00 ºi 2,00, deºi cu o zi înainte ne-au invitat la primãrie sã discutãm ºi ne-am gîndit cã sînt oameni de bunã credinþã ºi cã vom putea negocia.

Bineînþeles cã noaptea ne-au furat chioºcurile. De atunci ºi pînã acum ne-au venit somaþii pentru alte chioºcuri“, a povestit Nejloveanu pentru ziarul „Adevãrul“. „Nu-i cerem nimic domnului primar decît sã ne ofere un termen de trei luni de zile în care sã putem imple-

menta acel proiect pe care dumnealui l-a fãcut, sã respectãm regulamentul pe care dumnealui l-a fãcut, dar care nu are termen de implementare. Noi ne-am luat angajamentul ca pînã la sfîrºitul lunii martie a anului viitor toate chioºcurile sã fie înlocuite. Domnul primar vrea într-o sãptãmînã sã montãm 76 de chioºcuri. I se terminã mandatul ºi nu face tot ceea ce a promis cetãþenilor - a promis cã schimbã mobilierul urban. Noi i-am spus cã nu a trecut nici un an de cînd a preluat mandatul, i-am explicat cã în trei luni vom amplasa primele chioºcuri, urmînd ca apoi sã mãrim ritmul. Dumnealui a mai bãgat în regulament niºte aspecte pe care noi nu le-am cunoscut, unul este cã trebuie sã-i predãm proiectul detaliat al chioºcului ºi ne-am trezit cã dupã ce apare regulamentul trebuie sã gãsim o casã de arhitecturã care sã ne facã proiectul la nivel de detaliu, pentru cã noi aveam doar niºte schiþe. Dureazã 30 de zile doar sã fie gata acest proiect de detaliu, dupã care facem selecþie de oferte ºi vom alege doi-trei producãtori care sã ne facã 4-5 chioºcuri pe lunã, deci în cîteva luni am putea mobila tot sectorul. Domnul primar nu înþelege cã aºa se fac lucrurile ºi cã este un proces destul de anevoios. Noi am fãcut peste 200 de hîrtii la Primãria Sectorului 4, nu avem în scris nici un rãspuns de la primãrie. Cum sã investim noi banii, dacã el nu ne emite certificate de urbanism? Cum sã investim noi banii, dacã el nu ne emite certificate de construcþie? Sînt actele legale în baza cãrora noi putem face amplasarea.

Consilierii lui ne-au spus: «Montaþi ºi dupã aia vã eliberãm noi.» Pãi cum sã montãm cã nu avem bazã legalã sã facem lucrul aesta? E ilegal. Plus cã dacã nu este eliberat certificatul de urbanism, noi nu ºtim ce tip de chioºc avem voie sã punem. Noaptea minþii!“, mai spune Ionuþ Nejloveanu. „În spatele unui chioºc sînt cel puþin 20 de angajaþi. De anul trecut pînã acum, circa 50 de chioºcuri au fost ridicate, dar 20 sînt ºi acum neocupate. De ce nu le ridicã pe acestea primãria? Am încercat sîmbãtã, 10 iunie, sã oprim acþiunea de ridicare a douã chioºcuri de la Piaþa Norilor, care funcþionau de mai bine de 10 ani în acea zonã ºi care, pînã la venirea actualei conduceri a primãriei, au avut acte în regulã. Oamenii spun cã doresc un comerþ civilizat, dar nu se poate peste noapte, avem nevoie de susþinere, de timp, înþelegere ºi de garanþii din partea primãriei, pentru investiþia pe care o facem“, a declarat ªtefan Udãþeanu, administratorul Press Book.

Odatã cu desfiinþarea celor circa 50 de puncte de vînzare care mai sînt în Sectorul 4, cîteva sute de persoane îºi vor pierde ºi locurile de muncã, societãþile de distribuþie vor falimenta, iar editurile vor avea de suferit.

Primãria dã cu sec: Tonetele erau inestetice ºi ruginite „Chioºcurile pe care le ridicãm nu au avize de amplasament, sînt inestetice, ruginite ºi pline de graffiti. Mai mult, unele dintre ele fiind abandonate, sînt într-o stare avansatã de degradare. Ridicarea chioºcurilor de presã face parte dintr-o campanie mai amplã ce presupune ºi ridicarea maºinilor abandonate aflate pe spaþiul public, precum ºi a chioºcurilor de flori neconforme. Avem deja în dezbatere publicã un proiect care va reglementa modul de autorizare ºi de amplasare a unor astfel de chioºcuri pe domeniul public al sectorului 4”, a declarat pentru „România liberã“, Cristian Zãrescu, consilierul personal al primarului Daniel Bãluþã.

„Vom da foc la chioºcuri” În prezent, la nivelul Sectorului 4, situaþia este una disperatã, trei dintre difuzorii de presã anunþînd cã vor recurge la gesturi extreme dacã nu se va gãsi o soluþie. „Trei difuzori de presã ne-au anunþat cã îºi vor da foc în chioºcuri dacã vor sã le ridice, pentru cã ei doar atît au, din chioºcurile alea trãieºte întreaga familie. Vom face proteste de stradã ºi îi vom da în judecatã. Ne vom afirma în Uniunea Europeanã ºi prin acest lucru: prima capitalã europeanã în care se interzice difuzarea presei“, a încheiat Ionuþ Nejloveanu, preºedintele Asociaþiei Distribuitorilor de Presã.

Romanialibera. ro, Adevarul.ro

Pag. a 18-a – 23 iunie 2017

Universalitatea bunelor maniere (13) Punctualitatea Una dintre marile virtuþi personale este punctualitatea, „grija ºi silinþa de a face lucrurile la timpul lor”.

Punctualitatea este o obligaþie faþã de ceilalþi, inerentã bunelor maniere. Timpul este o comoarã pe care o pierdem încet-încet ºi pe care nu o mai putem recupera niciodatã. Considerînd timpul nostru ca pe un lucru important, trebuie sã avem în vedere cã ºi timpul celorlalþi are aceeaºi valoare.

Sã întîrziaþi la o întîlnire de orice fel este o lipsã de respect aþã de celelalte persoane. În plus, de puþine ori þinem cont cã întîrziatul poate genera consecinþe negative la serviciu sau asupra ritmului persoanei pe care o facem sã ne aºtepte.

De exemplu, sã ajungeþi tîrziu la o cinã înseamnã sã îi faceþi sã aºtepte pe ceilalþi comeseni care sînt aºezaþi la masã ºi vãd cum li se rãceºte mîncarea doar pentru cã un invitat nu a prevãzut timpul de care avea nevoie pentru a ajunge la ora convenitã. Mai mult chiar, întîrzierea noastrã poate nãrui munca colegilor noºtri. Luaþi ca exemplu cazul în care desfãºurãm o lucrare în echipã, care are fixatã o datã de predare. Pentru predare este

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (31) 30 iunie 1993 (2) Mama mai spune cã promisiunea lui Emil, de a reveni peste mulþi ani în viaþa mea, nu este realã ºi nu e venitã de la el, ci tot de la tatãl lui, care-i dominã personalitatea încã nematurizatã. Iar mama lui Emil e prietenã cu vrãjitoarele de lîngã Piteºti, cum ne-a spus Emil. În ceea ce mã priveºte pe mine, mama crede cã „prietenia“ (ah!, mã enerveazã, eu îi spun Iubire!) cu Emil, datoritã firii mele mai speciale, m-a fãcut sã vãd în el iubirea cea mare. Pentru cã Emil corespunde standardului meu de viaþã, visînd sã devin o femeie ºi mamã, avînd un soþ credincios, apropiat Bisericii, ducînd împreunã cu copiii lor o viaþã curatã. Visul meu legat de el îl plîng, nu pe el, ca persoanã. ªi el pãrea la început cã dorea sã devinã acel om de care aveam nevoie. Asta, pînã au apãrut pãrinþii lui ºi ºi-au dat arama pe faþã, cu voinþa lor de a face din Emil „cineva“. De aceea, noi, eu (!), a mai spus mama, nu am corespuns mizerabilelor lor intenþii. În concluzie, mama spune cã eu regret ce n-a fost ºi nu putea fi, ºi-mi pun stavile în calea vieþii,

ROMÂNIA MARE“

nevoie de semnãtura ºi prezenþa tuturor coautorilor. Dar unul dintre ei nu apare sau întîrzie exact în ziua predãrii. Întîrzierea înseamnã, în acest caz concret, cã efortul depus de toþi la realizarea proiectului se duce pe apa sîmbetei.

Ne obiºnuim sã justificãm lipsa de punctualitate cu argumentul cã important este sã ne îndeplinim obligaþiile ºi cã nu conteazã foarte mult timpul pe care îl consacram acestora. Motivul dat este, de asemenea, scuza perfectã cînd întîrziem la o întîlnire, la serviciu, la o consultaþie medicalã sau la o cinã.

Organizarea este fundamentalã în vieþile noastre.

Sînt persoane active, care se simt satisfãcute realizînd un numãr mare de proiecte, însã nu îºi dau seama cã fac mult, dar nu terminã nimic la timp. Conceptul timpului este esenþial, cu atît mai mult într-o epocã precum cea actualã, în care stressul este din ce în ce mai mare ºi ritmul de viaþã, mai accelerat. Inclusiv dezvoltarea noilor tehnologii este focalizatã pe economisirea timpului; astãzi este mai adevãratã ca niciodatã zicala: „Timpul este o comoarã”.

Se întîmplã des sã fim punctuali doar în cazul obligaþiilor de serviciu, ºi sã abandonãm acest bun obicei cînd ne aºteaptã un cunoscut sau cînd trebuie sã predãm un proiect de care nu depinde evaluarea sau salariul nostru.

Atunci cînd existã un anumit termen pentru finalizarea ºi predarea unui proiect, nu pot fi gãsite scuze pentru a nul respecta. Conteazã atît calitatea muncii noastre, cît ºi netrãind-o, ci murind cîte un pic, în suferinþe, aºteptînd zadarnic de la sfîrºitul lui 1990 mãcar o datã sã se intereseze ºi el de mine, dacã am murit sau dacã mai trãiesc, sau cum îmi este, pentru a suporta mai uºor aºteptarea, atît de lungã, ca o torturã.

Mama îl vede cu ochi buni pe Andrei D. Spune cã e un finuþ ºi un tînãr, cu bunã-creºtere, iar pãrinþii lui, oameni intelectuali, de tot respectul, care nu ar putea gîndi ºi nici face ceea ce au fãcut acei oameni nebuni în casa ºi în viaþa noastrã.

12 iulie 1993 Mã abandonez risipirii. Cãderea mea este începutul morþii mele. Vreau sã-mi revin la viaþã! Port corespondenþã cu Oscar. Mi-am lãsat doar un examen pe toamnã.

Sînt în anul III de facultate. Cu Andrei m-am mai vãzut ºi uºor ne-am ciondãnit! Mã simt atrasã de el. Dar cred cã se mai întîlneºte ºi cu Isabela. Am nevoie de el, fãrã sã existe o Isabelã între noi. Am 22 de ani, nu sînt tîmpitã. Învãþ ºi Psihologia, nu stau la coada vacii.

Trupul meu e din carne ºi oase. ªi, totuºi... nu accept nici mãcar sã se facã vreo aluzie în faþa mea, privind viaþa intimã. De aceea, chiar eu l-am trimis pe Andrei la Isabela! ªi acum m-am umplut de neliniºte ºi gelozie!

Nu e drept. Eu sã doresc sã mã duc în lume cu el ºi fata aceea sã-l aºtepte acasã! Într-o relaþie trainicã, lucrurile trebuie sã se împartã egal. ªi bucuriile, ºi pãcatele!

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (9) Industriile naþionale moderne, rod al muncii ºi creaþiei Poporului Român (3) Acestea au fost completate de ramurile noi ºi de cele restructurate tehnic din industria construcþiilor de maºini ºi prelucrarea metalelor, concentrate pe producþiile de: maºini-unelte pentru prelucrat metale prin aºchiere ºi prin alte procedee de desprindere a metalului; maºini, unelte ºi instalaþii pentru explorarea geologicã, pentru foraj ºi exploatarea sondelor; maºini, utilaje ºi instalaþii tehnologice pentru lucrãri miniere, industria metalurgicã, prelucrarea þiþeiului, industria chimicã, industria stufului, celulozei ºi hîrtiei, industria meterialelor de construcþii ºi refractare; maºini, utilaje ºi mijloace de transport feroviar ºi rutier; tractoare, maºini ºi utilaje agricole; aeronave; nave ºi utilaje navale; utilaje pentru centrale atomoelectrice º.a. În industria chimicã, sprijinitã de cercetarea proprie, s-au dezvoltat ramuri care asigurã o prelucrare complexã a materiilor prime ºi consumuri reduse de energie – producþia de sintezã finã, de mic tonaj, de fibre ºi fire chimice, produse macromoleculare de bazã, îngrãºãminte chimice ºi antidãunãtori, de materiale plastice, rãºini sintetice ºi produse prelucrate, medicamente noi pentru uz uman, veterinar ºi biostimulatori. Un loc deosebit de însemnat în cadrul acestei grupe de ramuri l-a ocupat crearea industriei petrochimice, cu impact complex atît

asupra creºterii gradului de valorificare a resurselor de materii prime, cît ºi asupra diversificãrii producþiei pentru consumul intern ºi pentru export.

Mutaþii semnificative s-au produs cu ajutorul ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în industria metalurgicã, materialelor de construcþii, prelucrãrii lemnului, uºoarã, alimentarã ºi în celelalte ramuri industriale.

Construite ºi dezvoltate într-o concepþie sistemicã unitarã, ramurile industriale, în evoluþia ºi în relaþiilor lor de interdependenþã cu toate celelalte sectoare ºi domenii de activitate, au asigurat crearea în þara noastrã, într-o perioadã istoricã scurtã de timp, a unei baze tehnice noi, moderne, pentru întreaga economie ºi societate româneascã. Potrivit datelor statistice, în 1989, din totalul necesitãþilor de maºini, utilaje, instalaþii ºi tehnologii ale economiei þãrii noastre – deºi incomparabil mai mari ca volum ºi diversitsate faþã de trecut – au fost satisfãcute în proporþie de 95% de industriile naþionale, româneºti, în timp ce, în 1938, ele erau acoperite în proporþie de 95% din import, cu preþul unor enorme eforturi, materiale ºi bãneºti, pe care trebuia sã le facã sistematic majoritatea covîrºitoare a naþiunii române, ºi al accentuãrii neîntrerupte a dependenþei României faþã de economiile ºi puterile strãine.

Industriile naþionale nou create ºi dezvoltate au avut un rol determinant, profund, în extinderea ºi ridicarea gradului de valorificare a resurselor materiale de pe întreg teritoriul þãrii, în atragerea în sfera productivã ºi

predarea la momentul stabilit. Uneori, a face tîrziu ceva este acelaºi lucru cu a nu-l face deloc.

Punctualitatea în muncã Nu încetãm sã ne mirãm cum anumiþi angajaþi invocã mereu aceeaºi scuzã, aproape cu aceleaºi cuvinte, atunci cînd ajung tîrziu la serviciu: traficul, transportul public, ºcoala copiilor sau maºina care s-a stricat. Nici unul dintre noi nu este scutit de necazuri. Dar scuzele au o limitã. Trebuie sã fim capabili sã prevenim problemele principale, precum traficul, sau cele legate de oricare dintre activitãþile care fac parte din rutina noastrã cotidianã, pentru cã, dacã acestea sînt motivele din cauza cãrora nu ajungem la timp la serviciu, problema va fi constantã.

Existã persoane care au obiceiul sã ajungã la serviciu cu o întîrziere de 10 minute în fiecare zi. Sînt gata sã îi explice ºefului lor, încã o datã, cã ambuteiajul de pe ºosea i-a împiedicat sã fie punctuali. Întrebarea care urmeazã în aceste cazuri este cu adevãrat logicã: dacã aceste persoane pot ajunge în fiecare zi la 9,10, cînd ora de intrare este 9 fix, de ce nu dau ceasul înainte cu zece minute?

Nu existã o explicaþie pentru lipsa de punctualitate ca regulã. Se întîmplã ca persoanele care ajung tîrziu, în mod sistematic, sã nu inspire încredere pentru îndeplinirea vreunei sarcini. Lipsa de punctualitate afecteazã toate domeniile activitãþii profesionale. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

24 iulie 1993 Imprudentã, am deschis uºa casei, cînd am auzit cã sunã cineva. Era sã fiu ucisã! Sînt tulburatã. Nu pot sã descriu.

Duminicã L-am trimis, cu gelozie ºi vinovãþie în suflet, din nou la ea. Eu voiam sã mergem în parc. Aº fi vrut sã mã bucur de Naturã, de verdeaþã ºi flori. Andrei n-a venit la Bisericã, la slujbã, cum a promis. Deci, sînt tot singurã.

Nu vreau sã mã mai gîndesc la nimeni altcineva decît la Sfînta Liturghie de astãzi. Dar, tulburarea nu mã lasã.

Am nevoie de familie, de stabilitate, de bãrbat, de copiii mei! Mã simt goalã ºi pustiitã! ªi casa noastrã este tristã. Îi vãd ºi pe ai mei indiferenþi cum urmãresc programul la televizor ºi nu ºtiu ce mi se întîmplã. Urechile îmi þiuie prelung. Casa parcã n-are viaþã. Stau ei în casã.

Stau ºi eu! Un sentiment de revoltã creºte în mine. Doar cucul mai cîntã din orã în orã. Am sã-l distrug. Ce mã aºteapã în viitor? O viaþã stearpã în singurãtate. Mãcar ai mei sînt doi. Dar eu? (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) utilizarea integralã a forþei de muncã ºi de creaþie a poporului român, în înfãptuirea producþiei materiale la un nivel continuu mai înalt ºi în satisfacerea nevoilor în creºtere de bunuri de consum pentru populaþia de la oraºe ºi sate, în crearea unor disponibilitãþi sporite de mãrfuri pentru export ºi de surse bãneºti suplimentare pentru import, precum ºi în realizarea altor asemenea mutaþii cu caracter economic ºi social de importanþã deosebitã pentru progresul general.

Conform anuarelor statistice, contribuþia industriei la crarea produsului social a crescut de la 39,0%, cît a reprezentat în 1938, la 66,8% în 1989, iar la formarea venitului naþional – de la 30,8%, cît era în 1938, la 58,1% în 1989. Populaþia ocupatã în industrie a sporit de la 760.000 de salariaþi în 1938, la 1,670 milioane în 1965 ºi la 4,170 milioane în 1989 – în acest ultim an, personalul ocupat în industrie, din totalul populaþiei ocupate în economie, de aproape 11 milioane de persoane, deþinînd o pondere de 38,1%, faþã de numai 7,2% în 1938.

Concentrînd eforturile materiale, tehnice ºi ºtiinþifice naþionale în direcþiile asimilãrii ºi dezvoltãrii cu prioritate a industriilor hotãrîtoare pentru progresul general al economiei ºi naþiunii noastre, producþia ramurilor producãtoare de mijloace de producþie, pentru continuarea neîntreruptã a proceselor de producþie pe o scarã continuu mai lãrgitã în întreaga sferã productivã a þãrii, a ajuns sã fie, în 1989, de 102 ori mai mare decît cea din 1938. Raportatã la aceiaºi ani (1989 faþã de 1938), producþia industrialã a bunurilor de consum, destinatã satisfacerii nevoilor vieþii materiale a întregii populaþii de la oraºe ºi sate, a reprezentat o creºtere de 32 de ori. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 19-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (4) Douã atacuri pentru Operaþiunea El Dorado Canyon (2) În timp ce lucrez la cazul lui Calkins, la FOGHORN ajung mai multe veºti proaste. În Beirut, trupurile a trei ostatici, inclusiv ale celor doi academicieni, sînt gãsite în data de 17 aprilie. Aceasta a fost o evidentã rãzbunare pentru bombardamentul asupra capitalei Tripoli.

Printr-un bilet gãsit alãturi de cadavre, este revendicat atacul. Mai tîrziu, pe parcursul aceleiaºi zile, britanicii au descoperit un complot de aruncare în aer a unui avion de pasageri El Al, care pleca din Londra.

A doua zi, o scrisoare-capcanã ajunge în Camera Comunelor din Marea Britanie. Era adresatã unui membru al Cabinetului lui Margaret Thatcher. La sfîrºitul sãptãmînii, o echipã de geniºti din Istanbul dezamorseazã un dispozitiv explozibil plasat la intrarea într-o bancã americanã. Turcii previn, de asemenea, un alt potenþial dezastru, atunci cînd prind doi libieni cãrînd o geantã plinã de grenade, despre care respectivii au mãrturisit cã urmau sã le arunce în mulþimea de la petrecerea de nuntã a unui militar american.

Ambasada din Khartoum trimite un raport la sfîrºitul sãptãmînii. Mare parte din personalul auxiliar se aflã acum în Kenya. Între timp, au mai apãrut cîteva detalii

Spiritele ºi fantomele (3) Sylvan J. Muldoon s-a numãrat printre cei care au susþinut cã proiecþiile astrale pot fi învãþate, dezvoltate ºi stãpînite de cãtre persoane cu intenþii dintre cele mai serioase. În cele douã cãrþi ale sale, „The Projection of the Astral Body“ (1929) ºi „The Case for Astral Projection“ (1936), Muldoon oferã o cronicã detaliatã a unor experimente desfãºurate de el însuºi ºi oferã o metodã sistematicã de inducere a condiþiilor necesare pentru obþinerea proiecþiei astrale. Potrivit lui Muldoon, este posibilã pãrãsirea voitã a corpului ºi menþinerea deplinei conºtiinþe în „sinele astral“. Muldoon recunoºtea totodatã existenþa unui „cordon de argint“, legînd corpul spectral de cel fizic. Acest cordon, explica el, este extrem de elastic ºi permite cãlãtorii pe anumite distanþe. Muldoon pretindea cã în timp ce se gãsea în corpul astral, ar fi fost capabil sã mute obiecte, ºi cã ar fi obþinut informaþii pe care i-ar fi fost imposibil sã le dobîndeascã prin canalele senzoriale normale. În lucrarea lui, „Far Journeys“ (1987), Robert Monroe oferã detalii privind aºa-numitul Program Poarta, inventat de el, prin care pretindea cã ar fi capabil sã înveþe pe orice voluntar serios sã cãlãtoreascã în afara propriului trup ºi sã se sustragã dimensiunilor cunoscute

Vieþile secrete ale celor patru preºedinþi americani care au fost asasinaþi (1) Cînd Joe a fost numit ambasador în Marea Britanie de cãtre Franklin Roosevelt, ºi-a tãiat craca de sub picioare, insistînd cã britanicii vor pierde rãzboiul cu Germania lui Hitler. FDR l-a concediat ºi, þinînd partea cui nu trebuie, Joe Kennedy ºi-a distrus visul de a deveni preºedinte.

Dupã aceea, ºi-a proiectat toate visele grandioase asupra fiilor sãi. Joe Jr. era cel mai mare; din nefericire, bombardierul în care se afla a fost spulberat deasupra Europei, aºa cã Joe Sr. ºi-a canalizat toate energiile înspre fiul numãrul doi: Jack. Dupã ce a absolvit Harvard, Jack s-a înrolat în marinã ºi a salvat vieþile echipajului, dupã ce vasul pe care îl comanda a fost lovit de un distrugãtor japonez. Jucîndu-ºi rolul de „erou de rãzboi” ºi reducînd importanþa problemelor sale cronice de sãnãtate ºi a faptului cã era afemeiat, JFK - cu mult ajutor de la Tati - a fost ales în Camera Reprezentanþilor ºi mai apoi în Senat. Pe mãsurã ce se apropia campania prezidenþialã din 1960, Partidul Democrat era dispus sã treacã cu vederea prestaþia slabã din Congres a lui JFK ºi a fãcut din strãlucitorul ºi charismaticul Jack candidatul lor.

legate de atacul asupra lui Calkins. Întîi de toate, cã a fost împuºcat într-un cartier rezidenþial, nu departe de Ambasada Libiei. Cei doi teroriºti au tras de 5 ori.

Calkins va supravieþui, însã pentru moment e orb, incapabil sã vorbeascã ºi are partea dreaptã parþial paralizatã.

Au fost implicaþi libienii? Pur ºi simplu nu existã destule dovezi care sã incrimineze o tabãrã sau alta, deºi am primit un raport care spune cã Sa’id Rashid a fost vãzut în oraº ºi a plecat imediat dupã atac. Rashid este un bine cunoscut spion libian, membru al Biroului comitetelor revoluþionare, organizaþia teroristã de elitã a lui Khadafi. De numele lui Rashid se leagã numeroase tentative de asasinat, un atentat cu bombã asupra unui avion de pasageri Pan Am, în decembrie 1983. Ultima oarã a fost vãzut în Berlin, în preajma operaþiunii de la discoteca ,,La Belle”. Orchestreazã el aceste atacuri? Cu siguranþã aceastã acuzaþie nu ar putea fi doveditã în instanþã, însã, pentru moment, el pare destul de suspect.

Nu trebuie sã-l scãpãm din ochi. Trimit un mesaj la ofiþerul nostru de la Khartoum, cerîndu-i sã îi convingã pe sudanezi sã ne trimitã listele de pasageri cãtre Tripoli, din zilele urmãtoare atacului. Ofiþerul nu e prea optimist, dar promite sã facã tot posibilul sã obþinã informaþiile respective. Sudanezii îl refuzã din start. Nu ne vor ajuta mai mult decît au fãcut-o deja.

La 10 zile dupã atacul de la Tripoli, sîntem loviþi din nou. De aceastã datã, primim o telegramã urgentã de la ambasada noastrã din Sana’a, Yemen. E vorba de un alt atentat asupra unuia dintre diplomaþii noºtri. Gleason îmi cere sã aflu ce s-a întîmplat.

Iau legãtura cu ofiþerul nostru regional, care îmi trimite vorbã cã victima este un alt ofiþer de comunicaþii, la

fel ca în atacul din Khartoum. Arthur Pollick era în drum spre ambasadã, cînd o maºinã a depãºit-o pe a sa ºi a fost împuºcat. Conform agentului nostru de la faþa locului, atacatorii l-au împuºcat pe Arthur în picior, în umãr ºi în cap. Cumva, el a reuºit sã opreascã maºina, dupã care s-a deplasat ºchiopãtînd pînã la locuinþa sa, unde a cerut ajutor. Va supravieþui, însã a suferit rãni grave.

Din fericire, voi putea vorbi direct cu el. La 10 zile dupã atacul din Khartoum, Bill Calkins încã nu poate comunica. A ieºit din crizã, însã, conform doctorilor din Germania, va rãmîne cu leziuni permanente.

Cele douã atacuri sînt izbitor de asemãnãtoare.

Trebuie sã înþelegem cît mai repede ce s-a întîmplat, pentru a putea preveni atacuri ulterioare. În cîteva zile, voi putea discuta cu Arthur, pentru a afla mai multe de la el. Sper sã ne dea unele indicii care sã ne fie de ajutor. Între timp, trimit o telegramã la Sana’a, rugîndu-l pe ofiþerul de legãturã de acolo sã se deplaseze la locul atentatului ºi sã facã mai multe fotografii. În decurs de 24 de ore, unele informaþii încep sã se lege. Mai întîi, Arthur a identificat vehiculul atacatorilor. A fost un sedan Toyota, care, potrivit poliþiei din Yemen, a intrat în Ambasada Libiei, mai tîrziu, în ziua respectivã. Sedanul purta, de asemenea, plãcuþe de înmatriculare libiene. Cît de mare sã fie neglijenþa?

Desigur, poate au vrut ca noi sã ºtim cine a pus la cale acest atac. Sau poate cã, pur ºi simplu, nu le-a pãsat.

Oricum ar fi, acest lucru e destul de sfidãtor, chiar ºi pentru libieni. (va urma) FRED BURTON

ale universului fizic. Monroe a studiat mulþi ani diferite tehnici de deplasare a sufletului sau minþii în afara corpului fizic ºi a pus bazele unui institut unde studenþii pot experimenta metodele ºi tehnicile sale.

Aria „fantomelor vii“, cea care a fost cel mai intens studiatã în primii ani ai Secolului XXI este cea a experienþelor în apropierea morþii (NDE). În decembrie 2001, prestigioasa publicaþie medicalã britanicã „The Lanceta“ a publicat rezultatele unui vast studiu, realizat de dr. Pim van Lommel ºi colegii sãi de la Spitalul Rijnstate din Arnhem, Olanda, care sugera cã o serie de subiecþi au experimentat viziuni sau gînduri lucide, deºi erau clinic morþi. Unii dintre subiecþi raportau ºi experienþe de dematerializare, indicînd faptul cã mintea/ sufletul ºi creierul sînt independente unul de altul ºi conºtiinþa poate exista ºi în lipsa totalã a activitãþii cerebrale, cînd electroencefalograma nu mai înregistra nici un fel de activitate cerebralã mãsurabilã.

Frederic W.H. Myers (1843-1901) a scris cã aceste cazuri de proiecþie astralã reprezintã, poate, nu cea mai utilã, „dar cea mai extraordinarã realizare a voinþei umane. Ce altceva se poate afla mai presus de orice capacitate cunoscutã decît puterea de a face ca silueta cuiva sã aparã la distanþã? Ce poate fi mai incitant decît rezultatul a tot ce este mai profund ºi mai unitar în întreaga fiinþã umanã? Dintre toate fenomenele vitale, acesta este, cred, cel mai semnificativ; autoproiecþia reprezintã singurul act clar pe care se pare cã un om îl

poate practica deopotrivã de bine, înainte ºi dupã moartea sa fizicã“.

L-a învins pe Richard Nixon într-una din cele mai strînse curse din istoria Americii, devenind primul catolic din Biroul Oval ºi primul preºedinte nãscut în Secolul XX. Deºi Nixon stãpînea mai bine problemele, noul mediu reprezentat de televiziune l-a transformat pe glumeþul, chipeºul ºi sociabilul Jack într-o vedetã de prime-time. Reprezentarea vizualã avea sã continue sã alimenteze iubirea poporului pentru noul preºedinte, iar imaginea lui JFK alãturi de încîntãtoarea sa soþie, Jackie, ºi de cei doi copii irezistibili apãrea pe ecranele televizoarelor ºi umplea paginile revistelor. Însã, dacã editorialele de mondenitãþi erau pline de excursiile prezidenþiale cu iahtul, primele pagini ale ziarelor erau dominate de titluri cu privire la Rãzboiul Rece. La cîteva sãptãmîni de la începerea mandatului, o invazie a Cubei lui Fidel Castro, în Golful Porcilor, de cãtre cubanezi exilaþi susþinuþi de americani, s-a terminat în mod dezastruos. A fost un plan prost conceput, care nu a detensionat relaþiile dintre SUA ºi Uniunea Sovieticã ºi care a început cultivarea unei relaþii strînse cu Cuba. Cît de strînsã, avea sã devinã clar atunci cînd primul-ministru sovietic, Nikita Hruºciov, a început sã trimitã rachete în micul paradis caraibian al lui Castro. Confruntat cu o ameninþare nuclearã la doar 150 de kilometri de Florida, Kennedy l-a somat pe Hruºciov sã retragã rachetele, în caz contrar trebuind sã se confrunte cu consecinþele. O blocadã navalã americanã asupra Cubei i-a fãcut pe sovietici sã se retragã, împiedicînd pornirea celui de-al Treilea Rãzboi Mondial.

Deºi Kennedy a fost forþat de cãtre sovietici sã retragã rachetele americane din Turcia, în schimbul retragerii celor sovietice din Cuba, rezoluþia paºnicã a Crizei rachetelor cubaneze a fost cea mai mare reuºitã a lui Jack Kennedy. Cineva mai slab de înger ar fi cedat la cererile militare de invadare a Cubei ºi ar fi permis sã se întîmple inimaginabilul. Aceastã întîmplare a condus la iniþierea Tratatului de limitare a armãrii dintre cele douã superputeri. Din nefericire, deciziile lui Kennedy nu au fost la fel de inspirate în ceea ce priveºte Vietnamul de Sud, unde guvernul sprijinit de americani a devenit suficient de corupt pentru a garanta o loviturã de stat violentã. Acest fapt a condus regiunea într-o spiralã a conflictului, care, în cele din urmã, avea sã forþeze America sã se implice întrunul din cele mai tragice rãzboaie din istoria sa.

Dar Kennedy nu avea sã trãiascã suficient de mult pentru a fi martorul Rãzboiului din Vietnam. Pe 22 noiembrie 1963, a fost asasinat la Dallas, în Texas.

Indiferent cã a fost fapta lui Lee Harvey Oswald sau a unei conspiraþii ticãloase, acest moment tragic - atît de însufleþit ºi îngrozitor surprins pe peliculã - a rãmas îngheþat în timp, simbolizînd sfîrºitul violent al unei vieþi tinere ºi vibrante. Din acele imagini lipseºte partea întunecatã a lui JKF: un puºti bogat, îngîmfat ºi oneros care nu-ºi putea þine pantalonii pe el. (va urma) CORMAC O’BRIEN (Text preluat din volumul „Vieþile secrete ale preºedinþilor americani“)

Fantomele Aproape orice aºezare umanã îºi are propriile legende despre un cîine-fantomã, cu ochi fosforescenþi care strãjuieºte mormîntul stãpînului de mult decedat, o cãlugãriþã-fantomã, care bîntuie încã ruinele mînãstirii arse pînã la temelii cu decenii în urmã sau un cãlãreþ-fantomã care strãbate încã locul unei bãtãlii de demult. Fantomele cuprind acea categorie de entitãþi care sînt vãzute în repetate rînduri de nenumãrate persoane, în cursul multor ani ºi care încep efectiv sã-ºi asume existenþe independente, devenind, într-un anumit fel, „marionete parapsihice“, ce rãspund temerilor ºi aºteptãrilor receptorilor umani. În unele situaþii dramatice, un întreg cadru natural pare a fi bîntuit. În majoritatea cazurilor de bîntuire de acest tip, o scenã tragicã din trecut este recreatã în detalii precise, ca ºi cum un fotograf cosmic ar fi surprins panorama unui film eteric. Se reconstituie astfel scena unor bãtãlii sîngeroase, a unor accidente de tren, apar vapoare care se scufundã sau se aud, în noapte, þipetele victimelor unor cutremure - toate aceste incidente dramatice avînd loc de fapt cu luni, ani sau secole întregi în urmã. (va urma) BRAD STEIGER ºi SHERRY HANSEN STEIGER (Text reprodus din „Enciclopedia fenomenelor neobiºnuite ºi inexplicabile“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 23 iunie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Mesaj adresat membrilor ºi simpatizanþilor PRM, cu prilejul Jubileului a 20 de ani de la crearea Partidului (urmare din pag. 1) Aceºtia au cãzut la datorie. În marea lor majoritate, ei au fost loviþi pe nedrept, hãituiþi, vînaþi – pentru „vina“ cã mi s-au alãturat mie ºi au slujit Interesul Naþional. Fie memoria lor binecuvîntatã! La ceas aniversar se cuvenea sã organizãm o festivitate omagialã, urmatã de un spectacol. E greu. E foarte greu.

Totul costã bani, iar criza actualã – din care þara nu are cum sã iasã, cît timp se menþin la Putere aceºti ageamii periculoºi – ne-a limitat, drastic, aproape orice acþiune. La aceastã realitate se adaugã ºi lipsa, prelungitã, a unui sediu central, situaþie în care am întrerupt tradiþionalele noastre Conferinþe de Presã, precum ºi orice altã activitate de anvergurã. Practic, este ca ºi cum ne aflãm în ilegalitate.

Regimul terorist cocoþat la Putere – prin furt, prin ºantaj, prin mitã, prin sprijin strãin – ne-a scos din Parlament ºi din sediu prin fraudã, iar pe mine m-a dat, atenþie, „în urmãrire penalã ºi criminalisticã“ (?!). Nu pe criminalii unguri, cu care „ciuma portocalie“ e aliatã la guvernare. Nu pe cel care l-a spînzurat, post-mortem, pe Avram Iancu. Nu pe cei care incendiazã, în public, Tricolorul românesc ºi poartã, ostentativ, brasardã de doliu de 1 Decembrie.

Nu pe jefuitorii avuþiei naþionale – care, de fapt, sînt chiar ei, aºa cã nu se pot da, singuri, pe mîna poterei.

Nu – aceºti sataniºti mã hãrþuiesc pe mine, care am îndrãznit sã protestez împotriva evacuãrii, ilegale, strigãtoare la cer, din biroul meu de membru al Parlamentului European! ªi astfel se face cã, în Europa, eu am douã birouri – la Bruxelles ºi la Strasbourg – dar nu am nici mãcar o cãmãruþã în þara mea! Poate cã asta s-a ºi dorit: sã plec din þarã, sã rãmîn acolo, în Parlamentul European, ca sã-ºi facã ei de cap, aici! Dar ei nu mã cunosc pe mine! Mai rãu fac! N-am pierdut, pe termen lung, nici o bãtãlie, în viaþa mea, ºi, cu siguranþã, nu o voi pierde nici pe aceasta. Fiindcã, vorba lui Mihai Viteazul: „Aici e pricina cea dreaptã ºi bunã“!

Stimaþi prieteni, ar fi multe de spus. Privesc în urmã, la toþi aceºti 20 de ani. O viaþã de om tînãr. A fost greu, dar a fost ºi frumos. Ce elanuri romantice ne-au însufleþit atunci, la începuturi! ªi ce rãspunderi enorme ne revin acum, cînd þara îºi pune ultimele speranþe în noi! Pînã ºi cei mai neîmblînziþi duºmani ai noºtri rescunosc, astãzi, cã PRM a avut dreptate în cel puþin douã probleme: problema naþionalã ºi problema corupþiei. Aratã rãu România noastrã acum, dar ar fi arãtat infinit mai rãu dacã n-ar fi existat Partidul România Mare! În mod sigur, revizionismul maghiar ºi-ar fi vãzut visul cu ochii, iar Mafia ar fi pus laba ºi pe zãcãmintele de aur, argint ºi uraniu de la Roºia Montanã, ºi pe CEC, ºi pe Fabrica de Antibiotice Iaºi, ºi pe Spitalul Fundeni, ºi pe multe alte bunuri ºi valori. Noi, cei de la PRM, ne-am luptat pentru a apãra integritatea teritorialã a þãrii ºi bruma de avere pe care o mai avem.

Fermitatea ºi intransigenþa noastrã i-au înspãimîntat pe vrãjmaºi, care s-au coalizat în ceea ce Haºdeu ar fi numit „complotul bubei“ ºi ne-au împiedicat sã venim la Putere, dupã care ne-au scos, printr-o incredibilã avalanºã de fãrãdelegi, din Parlamentul României. Nu-i nimic, poate cã aºa a vrut Dumnezeu. Care ne-a sãrutat pe obrazul pãlmuit ºi ne-a bãgat într-un Forum ceva mai mare ºi mai important: Parlamentul European.

Unde, mã mîndresc sã o spun, în mai 2010 am avut o contribuþie majorã la votul împotriva exploatãrii cu cianuri a zãcãmintelor de la Roºia Montanã. În parantezã fie spus, în 2 ani de cînd sînt membru al Parlamentului European, eu am fãcut mai mult decît fac alþii într-o carierã întreagã: am tipãrit 5 volume, cu titlul „Europa Creºtinã“, ºi, respectiv, „Quo vadis Europa?“, ºi am rostit 15 discursuri.

Nimeni nu a lãsat urme atît de adînci, în acea Agorã a continentului, într-o perioadã atît de scurtã.

Astãzi, þara a ajuns într-o fundãturã istoricã. În anii ’90, obiºnuiam sã glumesc: „Vom fi rugaþi sã

Proclamaþia de la Þebea (2) Iubiþi compatrioþi, am trecut din nou Carpaþii, însoþit de o falangã de senatori ºi deputaþi ai formaþiunii pe care o conduc, pentru a depune o coroanã de flori cu mãtase Tricolorã ºi a aprinde un crîmpei de lumînare la mormîntul acestui prinþ fãrã de moarte.

Noi nu cerem nimic de la Iancu, el ºi aºa ne-a dat destul. Nu sîntem nici în campanie electoralã, cum tot susþin, de ani de zile, unii mai slabi de minte, care încearcã sã confiºte acest mormînt sfînt, de parcã ar fi numai al lor. În realitate, Avram Iancu aparþine întregii suflãri româneºti ºi dacã nu vom învãþa sã fim uniþi, mãcar la cãpãtîiul lui, atunci ne vor blestema urmaºii noºtri ºi urmaºii urmaºilor noºtri!

Astãzi, România trãieºte vremuri care se aseamãnã izbitor cu Apocalipsa biblicã. Nimic nu se leagã. Nimic nu merge. Jaful e generalizat. Þara e condusã de o Mafie fãrã scrupule ºi fãrã fricã de Dumnezeu. Iar dacã eu am avut curajul sã rostesc Adevãrul ºi sã pun pumnul în pieptul furtunii, mi s-au înscenat, ca la un semnal, zeci de procese. Aºa aratã un om þinut în lanþuri de tîlharii cãrora le-am stricat toate socotelile. Noi sîntem boicotaþi de toate posturile de Televiziune, care pomenesc de noi doar atunci cînd primesc poruncã de la stãpînire sã ne înjure.

Asemenea fãrãdelegi se întîmplã doar într-o colonie fãrã ºira spinãrii. Numai cã ei n-au putere asupra mea ºi pînã nu-mi voi duce la bun sfîrºit misiunea, eu nu voi avea liniºte. Aþi asistat, cu toþii, în aceste zile, la zbaterea jenantã a unor forþe reacþionare de a scoate în afara legii Partidul România Mare. Numai cã s-au fãcut de rîs, din nou, ºi din toate intrigile ºi uneltirile lor s-a ales praful. Nu mor caii cînd vor cîinii ºi nici românii cînd vor pãgînii. Mult a fost, puþin a rãmas.

Ziua Dreptãþii este aproape ºi toþi cei care au rãstignit Poporul Român ºi i-au dat sã bea oþet ºi fiere se vor cãi amarnic. Alungaþi de la sînul Þãrii acele nãpîrci care strîmbã din nas la tot ce e românesc, care seamãnã sãmînþã de discordie între fiii aceleiaºi maici, care ºuierã cã s-au sãturat de România! Normal cã s-au sãturat, fiindcã sînt îndopaþi cu gulaºul ºi cu forinþii ungureºti, sta-le-ar în gît ºi sã mai rãmînã cîþi am botezat eu!

Fraþilor, mereu sînteþi minþiþi de cãtre niºte posturi de Televiziune antiromâneºti cã venirea noastrã la Putere ar izola Þara ºi cã ar duce la intervenþia forþelor internaþionale. În linii mari, aºa se minþea, la rãspîntiile drumurilor, ºi la 1784, ºi la 1821, ºi la 1848, dar tot degeaba, pentru cã românii ºi-au urmat steaua cãlãuzitoare de pe cer ºi, într-o zi binecuvîntatã, la 1 Decembrie 1918, s-a înfãptuit România Mare. Politica de exterminare pe care o duce împotriva noastrã actuala Putere nu poate fi opritã decît într-unul din douã feluri: ori cu lancea lui Horea, ori prin alegeri anticipate, parlamentare ºi prezidenþiale. Noi ne pronunþãm pentru calea paºnicã ºi democraticã. Aºa nu mai merge, oameni buni, totul parcã e un coºmar fãrã sfîrºit, ni se risipeºte Þara ºi tare mi-e teamã cã din fãrîmele ei nu mai putem închega nimic. În vreme ce alþii se pregãtesc sã intre în Mileniul III, pe noi ne împiedicã sã ne gospodãrim cum trebuie ºi ne prãvãlesc înapoi, în tunelul timpului, spre Epoca Fanariotã. În cei 10 ani care au trecut de la evenimentele dramatice ale anului 1989, am priceput, cu toþii, cã Omenirea e condusã de niºte forþe satanice, care trateazã popoarele lumii ca pe niºte slugi sau dobitoace necuvîntãtoare. Existã un plan diabolic de sfîrtecare a României, în primul rînd prin colonizarea economicã a Transilvaniei. Aici ºi acum, cerem demisia imediatã a Guvernului româno-maghiar, care a adus Þara într-un impas mortal! N-avem nevoie de unguri în Guvernul României! N-avem nevoie nici de unguri prefecþi sau primari! Avem nevoie doar de acele minoritãþi care îºi vãd lungul nasului, care respectã Constituþia ºi sînt credincioase Statului Naþional Unitar Român – pe acestea, da, le vom ocroti ºi le vom asigura de toatã dragostea noastrã. ªi noi vrem sã ne integrãm în structurile Europei, dar cu Þara întreagã ºi în condiþii de respectare a demnitãþii naþionale. Pentru mine, românii mei sînt cei mai frumoºi, cei mai deºtepþi ºi cei mai bravi oameni din lume – în aceasta constã Naþionalismul Luminat care ne însufleþeºte inimile!

venim la Putere!“. Iatã cã ceea ce era o figurã de stil amuzantã tinde acum sã devinã realitate. România e anarhicã. Nu mai existã Guvern. Nu mai existã Parlament. Nu mai existã Justiþie. Opoziþia nu mai existã, nici ea, sau face doar o figuraþie televizatã.

Singura Lege care se mai respectã e Legea Junglei.

Serviciile Secrete fac ,,poliþie politicã“ pe faþã, fãrã ruºine ºi fãrã teamã de pedeapsã. Haosul a pus stãpînire pe þarã. Traian Bãsescu e nebun de legat, mai are puþin ºi o sã se urce pe lustra din tavan, ca Grigore Vasiliu-Birlic, în finalul filmului „Douã lozuri“, dupã Caragiale, ºi o sã se bãlãngãne, strigînd: „Viceversa! Viceversa!“. Prãbuºirea acestui regim iresponsabil este iminentã. Este o chestiune de timp. Dar dacã cineva crede cã pleacã niºte hoþi pentru a veni, din nou, alþi hoþi, uºor deghizaþi, se înºalã amarnic. Ciclul satanist de 21 de ani (7 x 3) s-a încheiat. România trebuie sã intre pe un nou fãgaº, într-o nouã erã. Noi sîntem pregãtiþi, în orice moment, sã venim la Putere. Abia aºtept sã suflu în trîmbiþa Jerichonului ºi sã sun adunarea! Mult a fost, puþin a rãmas! Important e cã am rezistat pînã acum.

Unde sînt prigonitorii noºtri? Cei mai mulþi sînt oale ºi ulcele. Alþii li se vor alãtura, în curînd.

Mesajul meu este acesta: strîngeþi rîndurile!

Practicaþi politica uºilor deschise, prin urmare, primiþi-i pe cei mai buni dintre cei mai buni, care sînt dezamãgiþi de trãdarea ºi lãcomia, de diletantismul ºi neputinþa celorlalþi. A sosit vremea sã vinã, în sfîrºit, ºi românii la Putere, în þara lor! Criza mondialã lucreazã pentru forþele naþionale ºi justiþiare! Le mulþumesc tuturor acelora care au rãmas alãturi de mine, pe vreme de furtunã. Le transmit un mesaj ºi dezertorilor, care au dat cinstea pe ruºine ºi s-au înregimentat sub steagul fripturiºtilor, în care crucea din pliscul Vulturului Brâncovenesc a fost înlocuitã de un ciolan: Dormiþi liniºtiþi noaptea? Nu aveþi remuºcãri? Mergeþi, cu capul sus, printre oamenii pe care îi minþiþi ºi îi tîlhãriþi? Eu, unul, am fost ºi am rãmas un om curat.

Fiindcã aºa sînt creºtinii, ei nu ºtiu sã mintã, sã fure, sã înºele, sã trãdeze. De aici, din România, va începe prima Cruciadã a Mileniului III. Abia acum sînt absolut sigur cã a venit ºi vremea noastrã. La Mulþi Ani, PRM! Iancule, Mãria Ta, dormi în pace! Tu þi-ai fãcut din plin datoria faþã de Patrie! De acolo, de unde eºti, în alaiul de mucenici din dreapta Tatãlui Ceresc, dã-ne, rogu-te, binecuvîntarea ta! Insuflã-ne putere, spulberã mozaviria dintre noi, adunã-i pe toþi românii la Cina cea de Tainã ºi, apoi, pregãteºte-i de Înviere! Doamne, Dumnezeule mare, Te rugãm, cu cerul ºi cu pãmîntul, fã-ne demni de Gorunul lui Horea ºi de Crucea lui Iancu, pentru a nu mai fi românii robi în Þara lor! Ajutã-ne, Doamne, sã ne mîntuim Neamul ºi sã-l eliberãm de sub jugul lipitorilor ºi al hienelor care au ucis ºi sufletul din noi.

Bate-i, Doamne, pe vrãjmaºii Neamului Românesc, cu ploi de pucioasã ºi cu plãgile biblice, dãrîmã catapeteasma cerului pe ei, ca sã priceapã cã Þara asta nu-i sat fãrã cîini, cã rãul nu poate birui la nesfîrºit ºi cã pe placul inimii Tale sînt numai cei cinstiþi ºi evlavioºi. Trageþi clopotele în tot Ardealul ºi aprindeþi focurile de veghe pe munþi! Haideþi sã depunem jurãmînt aici, pe racla secularã a aceluia de care s-au cutremurat grofii ºi principii, ºi sã fãgãduim cã nu-i vom trãda Idealul, cã scaunele de cearã ale pigmeilor ºi marionetelor se vor topi în flãcãrile deºteptãrii naþionale ºi cã nu vom avea odihnã pînã cînd nu vom face România Mare, prosperã ºi puternicã! Aidoma lui Petru Rareº vom spune ºi noi: vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! Asta vã cer vouã, românii mei: muncã, cinste, patriotism ºi credinþã în Dumnezeu! Fie ca nu peste multã vreme sã se înfãptuiascã o adevãratã concordie naþionalã, sã piarã discordia dintre români, fiindcã nori negri se aratã la orizont!

Trãiascã Ardealul în veci românesc! Trãiascã Armata ºi Biserica strãbunã, cele mai glorioase trîmbiþe ale deºteptãrii naþionale! Le poftim sã se alãture forþelor patriotice sãnãtoase, singurele care mai pot salva Þara de la catastrofã! Trãiascã România Mare, acum ºi în vecii vecilor!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (12 septembrie 1999, Þebea. Discursul a fost marcat, în repetate rînduri, de aplauzele, ovaþiile ºi uralele zecilor de mii de participanþi, care au scandat: „Vadim Preºedinte!”; „România nu uita/ Doar Vadim te va salva!”; „România Mare! România Mare!”)

Pag. a 21-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români.

De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române.

Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte sã

vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi al micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de email: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

Bruxelles, ci ºi în „naþionalista“ Ungarie vecinã motoarele creºterii economice duduie. ªi tot aºa - deºi nu chiar ca în România - cu paºi mult mai repezi decît prin þãrile fãgãduinþei. ªi tot aºa - deºi nu chiar ca din România - oamenii pleacã ºi din Ungaria spre aceste din urmã þãri, în ciuda creºterii economice înfloritoare.

Pãrãsind canoanele idiotizante ale teoretizãrilor economice supuse unor interese politice ºi pãºind pe tãrîmul realitãþilor estice actuale, un economist guvernamental maghiar se apropie fãrã ezitãri de adevãr. Dl. Bela Galgoczi constatã cã, în Ungaria, dar ºi în Polonia ºi Cehia, productivitatea a tot crescut în perioada deja de aproape un deceniu de la crizã încoace, în timp ce costurile legate de ocuparea forþei de muncã au stagnat, vinovatã pentru aceastã rupturã fiind fãcutã politica nefastã de aºa-zisã austeritate promovatã de la Bruxelles.

Altfel spus, din punctul de vedere al muncii, salariile n-au sporit în mãsura creºterii productivitãþii acesteia, iar din punctul de vedere al capitalului, acesta a încasat rente mereu mai mari din nesporirea salariilor în ritmul creºterii productivitãþii muncii. Cu alte cuvinte, se tot înregistreazã creºtere economicã, dar în van pentru forþa de muncã autohtonã. Cazul României este mult mai ilustrativ pentru ceea ce, de fapt, se întîmplã. În România, salariul colonial este ºi mai mic decît în Ungaria, iar prezenþa în economie a capitalului strãin este cu mult mai puternicã. România este mult mai avansatã pe calea colonializãrii, pînã la rup-

tura aproape netã între economia strãinã ºi economia autohtonã de pe teritoriul þãrii. Obþinîndu-se de fapt în economia strãinã din þarã prin exploatarea salariilor mici, creºterea economicã este cu atît mai mare cu cît salariile coloniale sînt mai mici, iar ritmul de creºtere pus în contul ansamblului teritorial al þãrii este cu atît mai înalt cu cît ponderea economiei strãine în acest ansamblu este mai ridicatã. Ca atare, nu întîmplãtor, creºterea economicã pusã în contul României este mai mare decît cea pusã în contul Ungariei. În mod semnificativ, fenomenul este prezent în statistici tocmai prin faptul cã statisticile nu prezintã separat, ci asamblat, rezultatele economiei strãine ºi, respectiv, celei autohtone, ascunzînd astfel cã minunata creºtere economicã se produce doar în prima, în timp ce ultima dã tot înapoi, spre disperarea celei mai importante pãrþi din forþa de muncã, ce este ocupatã în aceasta.

Astfel, existã creºtere economicã, de care, însã, nu beneficiazã cea mai mare parte a forþei de muncã ºi, ca urmare, continuã exodul din cadrul acesteia cãtre þãrile unde salariile sînt mari tocmai pe baza extracþiei de substanþã economicã din coloniile unde salariile sînt mici.

Aºa stau lucrurile în colonialism: colonialiºtii cu maºina, cei din colonii cu cãruþa, dar ºi cu obligaþia de a împinge maºinile celor dintîi. Aºa se petrec lucrurile ºi în UE: cu douã viteze!

ILIE ªERBÃNESCU

Idei de afaceri de familie.

Simple ºi cu bani putini!

s-ar implica în acest mic proiect? Cît de unitã este familia voastrã? Cine ar deþine compania? ? Cine investeºte banii?

Unele idei de afaceri de familie sînt foarte simple.

Atunci cînd vrei sã începi un business în familie trebuie sã ºtii pe cine te poþi baza, ce buget aloci afacerii ºi sã te documentezi bine!

Cînd nu ai jobul visurilor tale ºi, mai ales, dacã nu lucrezi într-un domeniu prea creativ, visezi sã ai propriul tãu business. Mai ales cînd te apropii de 30 de ani ºi ai acumulat ceva experienþã în muncã, sau cînd ai ori te gîndeºti sã îþi întemeiezi o familie, cînd vrei sã îþi faci programul în ritmul tãu, cauþi o afacere de familie.

Nu toate afacerile pot fi fãcute în familie. Mai ales cele care au nevoie de un buget mare. Pentru acelea ai nevoie de asociaþi cu bani ºi experienþã! Dar sînt unele idei de afaceri de familie care nu necesitã o investiþie foarte mare ºi pentru care poþi învãþa „din mers”. Înainte sã cauþi idei de afaceri de familie, întreabã-te care e familia pe care te bazezi. Cîþi membri din familie

1. Ferma bio Dacã aveþi teren în mediul rural, o fermã este o idee de afacere idelã pentru aceste vremuri. De exemplu, puteþi sã plantaþi flori pe care sã le vindeþi apoi angro sau în propria voastrã florãrie de la oraº. Dacã spaþiul vã permite, luaþi în calcul ºi varianta unei livezi. Fructele bio sînt la mare cautare în aceastã perioadã, aºa cã, dacã vreþi sã cultivaþi aºa ceva, aveþi grijã sã gîndiþi ecologic. Mai ales dacã nu aveþi mult teren! Legumele ºi fructele bio sînt mai scumpe ºi o sã aveþi un profit bunicel dacã le cultivaþi în fiecare sezon!

2. Restaurant sau cantinã Practicalbusinessideas.com scrie cã una dintre cele mai uºor de lansat idei de afaceri de familie este un restaurant sau o cantinã. Mai ales dacã mama ta se pricepe sã gãteascã foarte bine! Bugetul iniþial variazã, în funcþie de cum vrei sã arate locul. Dar, odatã ce porneºti afacerea, mîncarea bunã, curãþenia ºi felul în care vã trataþi clienþii vor asigu-

ra o afacere de succes! Toatã lumea mãnîncã, nu-i aºa?

Chiar dacã optaþi pentru un restaurant tip cantinã, mîncarea ieftinã nu trebuie sã fie proastã! Aºa cã atenþie la calitate! ªi o rulotã cu mîncare e o variantã de afacere micã, dar profitabilã! Îþi pui soþul la cratiþã ºi vã plimbaþi prin lume, la tot felul de festivaluri! Cîºtigaþi bani ºi vã distraþi în acelaºi timp!

3. Imobiliare ºi închirieri Dacã vã deschideþi o agenþie imobiliarã, nu vã trebuie mulþi bani. Închiriaþi un apartament mic, care sã fie sediul firmei. Apoi, nu vã trebuie mai mult de doi-trei agenþi, de la voi din familie, care sã intermedieze închirieri ºi vînzãri de apartamente ºi case! Diplomaþia e totul în imobiliare!

Cînd vã extindeþi, puteþi trece la a închiria ºi alte obiecte, cum ar fi corturi de nunþi.

Atenþie, însã! Cînd începi o afacere în familie nu înseamnã cã toatã lumea munceºte cînd are chef, dupã un program haotic ºi fãrã atenþie la gestiunea banilor! E nevoie de o „mînã de fier”, cu autoritate, pe care ceilalþi sã o respecte!

Businessmagazin.ro

Curaj de întreprinzãtor (9)

autorizat al firmei Z? Asta dureazã 10 minute, nu o sãptãmînã. ANAF-ul bagã în baza de date informaþiile ºi dacã este aºa curios poate veni într-o zi la faþa locului sã se convingã cã aºa este ºi nu sîntem hoþi cu toþii. În 4 zile ai înfiinþat firma ºi sediul secundar, ai pus o micã reclamã sau un banner, ai luat ºi fiscalizat casa de marcat, iar renovãrile sînt aproape terminate. În 4 zile ai fãcut ceea ce acum se face în 14-20, dacã nu mai mult, dacã vrei o micã reclamã, acele 14-20 de zile înseamnã pentru tine pierderi pe care le suporþi tu, nu statul.

Ai nevoie de autorizaþii de la DSV, DSP, Pompieri, Primãrie. Intri repede pe site-ul DSV ºi acolo gãseºti frumos ordonate toate informaþiile de care ai nevoie pentru o bunã desfãºurare a activitãþii ºi în condiþii de siguranþã alimentarã. Legislaþia clarã, fãrã ambiguitate ºi aproape deloc interpretabilã în acest domeniu, face posibil ca tu sã ºtii care sînt regulile generale pentru o bunã desfãºurare a activitãþii ºi chiar gãseºti ºi un mic ghid de îndrumare. Dupã ce þi-ai însuºit aceste informaþii, trimiþi un mail DSV-ului prin care îl informezi cã la adresa X, punct de lucru al firmei Y, se desfãºoarã activitate conform cod CAEN 5610 - asta dacã nu vrea ONRC-ul sã trimitã acestã informare tuturor instituþiilor în momentul în care þi-a emis hîrtia pentru punctul de lucru. Primul control care vine la tine de la DSV este un control de îndrumare, prin care specialistul statului îþi explicã unde ai greºit, cum trebuie fãcut ºi de ce este bine sã faci aºa ºi îþi mai spune ºi procedura pentru urmãtoarele controale, ce anume vrea statul de la tine. DSP-ul la ce mai foloseºte? Pe linie de igienã ºi siguranþã alimentarã este suficient un singur factor de control. Pentru cã nu trebuie pusã în pericol viaþa oamenilor în caz de incendiu, trebuie sã ai o minimã dotare pentru situaþii de urgenþã, pe care o

afli de la inspectorul de la pompieri sosit la faþa locului în urma informãrii trimise de ONRC. Acest inspector îþi va spune cã pentru o suprafaþã de X mp îþi trebuie un numãr de stingãtoare sau cel mai eficient este un sistem de stingere a incendiilor cu stropitori prinse pe tavan.

Ai nevoie ºi de autorizaþie de la primãrie, drept pentru care intri pe pagina de internet a primãriei de care aparþii, completezi un formular în care scrii numele firmei, unde ai punctul de lucru, reprezentantul legal, activitatea pe care vrei sã o desfãºori ºi orarul de funcþionare, mergi la bancã ºi plãteºti taxa aferentã, care este una de bun-simþ, nu una care sã te falimenteze. Primãria, fiind în slujba cetãþeanului, ia legãtura cu toate autoritãþile necesare ºi aflã dacã eºti înregistrat ºi autorizat pentru activitatea pe care o desfãºori, dupã care îþi emite autorizaþia de funcþionare. La ce îþi trebuie acordul vecinilor? Dreptul de proprietate nu se mai aplicã?

De ce sã te duci tu cu basculanta de acte luate de la alte instituþii ale statului? ªi uite aºa, pentru cã existã niºte reguli simple ºi de bun-simþ eºti în legalitate, factorii de control ai statului þi-au oferit tot sprijinul, te-au îndrumat în primi paºi de antreprenoriat, pentru cã ãsta este rolul ºi rostul statului, sã te ajute, nu sã te îngroape.

Acum, trezeºte-te la realitatea cruntã în care statul nu este decît cel mai mare hoþ din România ºi nu te vrea în legalitate, nu vrea decît sã încalci legea continuu, ca sã dai ºpagã ºi sã fii dependent de pixul controlorului.

Vã mulþumesc pentru timpul acordat în acest scurt serial despre ce înseamnã antreprenoriatul în România ºi cum statul nu vrea ºi nu face nimic pentru cetãþenii lui.

Sfîrºit ADRIAN CURCÃ

Creºtere economicã „în douã viteze“ - cãruþele estice împing maºinile vestice INS ne-a anunþat cã România are o fabuloasã creºtere economicã, iar Eurostat, cã este cea mai înaltã din UE. Oamenii de rînd din România o duc mereu mai greu, dar avem creºtere economicã! Se îmbulzesc, poate mai mult decît oricînd, sã plece din þarã, ºi anume îndeosebi în UE, dar noi avem creºtere economicã ºi, culmea, cea mai înaltã din UE! Probabil, nimic altceva nu poate evidenþia mai exact cam cît preþ pun oamenii, conºtient sau inconºtient, pe aceastã creºtere economicã. Nici FMI nu este mai încrezãtor, de vreme ce ne avertizeazã cã ne paºte dezastrul dacã nu oprim mãrirea salariilor ºi relaxarea fiscalã. Barem Comisia Europeanã parcã vrea sã-i punã capac, somînd România sã treacã la deficitul bugetar zis „structural“ de circa 1% din PIB, adicã sã înceteze orice finanþare din fonduri publice a respectivei creºteri economice. Cei mai drãguþi sînt acei analiºti români, bine intenþionaþi, care cautã de zor izvoarele minunatei creºteri economice, scormonind ba prin industrie, ba prin comerþ, ba prin consumul gospodãriilor, doar-doar o sãri vreun iepure care mãcar sã ne explice dacã e de bine sau de rãu cu creºterea asta economicã.

Interesant este cã nu numai în „europeana“ Românie, care nu pridideºte sã-i pupe în fund pe komisarii de la

Astãzi continuãm incursiunea în lumea viselor.

Dupã ce ai înfiinþat firma, ai declarat ºi punctul de lucru, în maximum 4 zile te apuci conºtiincios de renovarea spaþiului unde vrei sã deschizi prãvãlia. Înainte de toate acestea, pentru cã vrei sã ºtie toatã lumea cã acolo va fi o prãvãlie, îþi montezi o reclamã luminoasã, aºa cum este în þãrile civilizate, sau un banner. De ce îþi trebuie autorizaþie de construcþie, certificat de urbanism, schiþe de arhitect ºi alte milioane de hîrtii? Foarte simplu: statul poate reglementa astfel de publicitate prin niºte normative simple, care sã prevadã cã, dacã reclama ta nu este mai mare de X metri ºi mai grea de Y kg, nu este necesarã autorizaþie de construcþie, iar rãspunderea pentru o bunã fixare o are firma care þi-a vîndut-o ºi o monteazã. Statul încã nu ºtie cã orice lucru din piaþã are nevoie de publicitate, ºi asta genereazã plus valoare economicã, ºi uite aºa cîºtigã toatã lumea ºi nu este nimeni în pericol? ªtie, dar nu vrea sã fie simplu, cînd poate fi complicat ºi generator de ºpagã. Îþi trebuie ºi o casã fiscalã de marcat, pe care o cumperi de la o firmã autorizatã ºi care trebuie fiscalizatã, procedurã care dureazã o sãptãmîna acum, pentru cã sînt o grãmadã de drumuri la ANAF sã depui cerere, sã aºtepþi numãr de ordine, sã-þi fiscalizeze casa un tehnician autorizat de la firma de unde ai cumpãrat-o, dupã care sã te întorci cu declaraþia de instalare tot la stat. Nu se poate sã cumperi casa de marcat de la firma specializatã, sã vinã sã o instaleze la punctul de lucru, iar dupã aceea sã depui la ANAF o hîrtie precum cã acea casã de marcat cu seria ºi numãrul X a fost instalatã la punctul de lucru al firmei Y de cãtre tehnicianul

Trei idei de afaceri de familie

Pag. a 22-a – 23 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (79) prima scenã dramaticã a Bucureºtilor, pe pãrinþii 19 MARTIE 1990. Scandalagiii de profesie ºi pe fratele lui, care se numea Elod. Deci, ne-am încep sã se rãfuiascã nu numai cu statuile, ci ºi cu dus la „Bulevard”. Violeta Andrei, care fãcuse un datele istorice ale calendarului. Se vehiculeazã rol memorabil, era dezlãnþuitã: cînta romanþe, tot mai des ca numele de „23 August” sã fie elimidansa, rîdea. Regizorul îi spunea tatãlui sãu, un nat de peste tot, inclusiv de la Stadionul nr. 1 al ungur bãtrîn, care înþelegea mai greu româneºte: þãrii. Nu cred cã e bine. Aceastã zi nu poate fi „Tatã, aceasta este nevasta ministrului de scoasã din Istoria României, cu atît mai mult cã Externe al României! Îþi dai seama? Acum bea ºi n-a reprezentat un eveniment comunist. Chiar petrece cu noi!”. Eu, unul, nu ºtiu la ce mã gîndacã ea a fost confiscatã, ulterior, de P.C.R. ºi de deam. Poate la balconul alãturat, de unde, în Moscova. Sã nu uitãm cã atunci ne-am decis sã 1878, generalul turc Osman Paºa privea, ca priieºim din dezastrul cooperãrii militare cu Hitler. zonier, defilarea Armatei Române biruitoare.

Un singur mare regret: am capitulat Atunci, aceºti artiºti unguri mi s-au pãrut civinecondiþionat în faþa ruºilor ºi l-am cedat pe lizaþi ºi cu frica lui Dumnezeu. Acum, au întors Mareºalul Antonescu, arestat de Mihai prin vicleºug. Dar Istoria le va judeca pe toate.

Bucureºti 2004. La Forumul Economic, organizat în cãtre noi o faþã de nerecunoscut. De unde atîta Agitaþiile ungureºti înfurie pe toatã lumea. România, a fost invitat ºi Corneliu Vadim Tudor. Acesta urã? Nu ne-am purtat suficient de frumos cu ei?

Astãzi, presa e plinã de o Declaraþie Oficialã (?!)

Ungurii nici mãcar nu se mai ascund, atacã în a luat loc la masa prezidiului alãturi de personalitãþi de a lui Domokos Geza, care acuzã „ºovinismul vãzul lumii, abandonînd chiar ºi cel mai elemenmarcã: Demetrio Marco De Luca, Vicenzo Dipalo, majoritar ºi naþionalismul extremist”, racile care, tar instinct de conservare. Un pastor se roagã la Monumentul Eroilor Revoluþiei Maghiare din 15 Domenico Lojucco. La vremea aceea era o Europã v-aþi dat seama, sînt ale românilor, nicidecum ale lor, ale ungurilor. De altfel, toate aceste manimartie 1848, amplasat la Miercurea Ciuc, astfel: Unitã, astãzi, este o Europã cu mai multe viteze... festãri ºi poziþii ungureºti sînt popularizate pe „Dã-ne, Doamne, puterea sã nu cedãm, dã-ne unul, mã þinuse Dumitru Popescu în ºah din ianuputerea sã rãmînem oameni ºi sã rãmînem unguri” arie pînã în aprilie 1979, pierdusem aproape întreg larg în emisiunea în limba maghiarã a Televiziunii (?!). Dacã s-ar opri aici, oamenii aceºtia n-ar deran- semestrul al doilea, întrucît mã suspecta cã voi Române - veritabil focar de infecþie politicã. ja pe nimeni. Numai cã ei vor sã-i facã unguri ºi pe rãmîne peste hotare. N-am rãmas. Am auzit oameni Prezentatorul Boroº Zoltan ne împuie capul cu alþii, asta-i toatã problema ºi de aici începe nebunia. care spuneau cã Süto Andras ar fi un mare talent. primirea lui Laszlo Tökeº de cãtre preºedintele „Ziua de 15 martie 1848 marcheazã începuturile Tot ce se poate. Eu, unul, n-am citit nici un rînd din S.U.A., George Bush. Fariseul popã a condiþionat Europei moderne” - zice un altul, de-a dreptul exal- creaþia lui, deºi un titlu de carte mi-a plãcut: acordarea clauzei pentru România de rezolvarea tat, în faþa statuii lui Petöfi Sandor de la Timiºoara. „Nuntã la Castel”. Asta poate pentru cã sînt un problemelor ungureºti. Probleme care, în fond, nu Lãudãroºenia ungureascã deþine de mult recordul paseist, mi-ar fi plãcut sã trãiesc în trecut, iar existã, sînt inventate ºi speculate în mod diabolic. mondial, nimeni n-o mai poate detrona. Pe la 1867, respectiva alãturare de cuvinte degaja o atmosferã Scopul? Acelaºi ca ºi acum 1.000 de ani: acapararea un istoric ungur pretindea cã Dumnezeu S-a parfumatã, de un adînc farmec medieval. În acea zi Transilvaniei. Acest Boroº, cu barba lui de drac, adresat perechii biblice Adam ºi Eva în... limba de mai a anului 1979, am citit ºi eu cîteva poezii pe cere palme. N-am vãzut individ mai neobrãzat. Tot maghiarã! Ce le-o fi spus? Ce-au înþeles ei? Dupã ce micuþa scenã a Coloniei Române. În cursul zilei, la emisiunea lui, spre isterizarea populaþiei le-a vorbit ungureºte, i-a zãpãcit atît de rãu, încît au participasem la ceremonia de la Universitatea româneºti, un oarecare Fülop Deneº, din Tîrgu cãzut în pãcat ºi-au fost alungaþi din Rai. În fine, un Veche (unde studiase Eminescu), asistînd la Mureº, vorbeºte de provocãri (?!) româneºti ºi de altul, mai impertinent decît toþi, vorbeºte de autode- decernarea premiilor, pentru ca, apoi, sã fiu bãtãi la Casa Teleki, instigate tot de români, fireºte. terminarea ungurilor, care ar fi foarte aproape. prezent la recepþia oferitã la Hotelul Imperial, Aici, în acest imobil, locuise generalul polonez Bem. Vãzînd ei asemenea provocãri, românii nu se lasã unde, în deschidere, s-a mîncat ºuncã afumatã cu Se afirmã cã stema Ungariei, din balcon, a fost mai prejos ºi strigã: „La spînzurãtoare cu Süto pepene galben. Tot atunci, am stat îndelung batjocoritã. E inutil sã mai întrebi: ce cãuta stema Andras, Tökeº Laszlo ºi Kincses Elod!”. Ce ravagii de vorbã cu preºedintele Austriei, Rudolf poate face în ungurime sifilisul politic! Oameni care Kirkschlãgger, cãruia, aproape fãrã sã-ºi dea pãreau normali pînã acum au înnebunit brusc. seama, i-am luat un interviu. A fost Viena, pentru L-am cunoscut pe acest Süto Andras. Mã aflam în tinereþea mea, tava cu jãratec a cãluþului costeliv mai, 1979, la Viena. El venise sã-ºi încaseze Premiul din basme, a fost izvorul cu apã fermecatã, prin Herder pentru... România. Cam de pe atunci au gura cãruia am þîºnit în lume. început nemþii ºi austriecii sã tragã sforile împotri„Rãvãºit de-al toamnei mele frig/ Nu voi mai fi va românilor, astfel încît existau ceremonii cu 4 tînãr niciodatã” - scria Esenin. Anii aceia lipsiþi de unguri ºi nici mãcar 1 român: 2 unguri (laureat ºi griji nu mi-i va da nimeni înapoi. Dar, de unde plebursier) din partea Ungariei ºi tot 2 unguri din casem? De la Süto Andras. ªi de la Kincses Elod. partea României. Epoca începutã prin Tudor L-am cunoscut ºi pe ãsta. Prin anul 1984 avusese loc Arghezi ºi Zaharia Stancu continuase prin la Teatrul Bulandra premiera piesei lui Barbu Alexandru Rosetti, Nichita Stãnescu ºi Eugen „Labyrintul”. Aranjamentul s-a fãcut la cina pe Barbu - pentru a eºua în derizoriu. Reprezenta oare care o oferisem eu în preajma Crãciunului anului Süto Andras cultura românã ºi România? Nici 1983, cînd lansasem, în aceeaºi zi, volumele vorbã. ªi, cu toate acestea, Colonia Românã de pe „Saturnalii” ºi „Istorie ºi Civilizaþie”. Ne aflam la Printre prietenii Tribunului s-au aflat ºi doi Lowenstrasse nr. 8, aflatã în spate la Burgtheater, Restaurantul Mignon ºi, printre invitaþi, se gãsea ºi cunoscuþi artiºti. Aceºtia au format un cuplu ºi 1-a primit cu ospitalitate ºi i-a închinat o searã Ion Besoiu, directorul teatrului. Acesta i-a cerut o erau foarte îndrãgiþi de fanii lor. Este vorba memorabilã. Venise cu soþia, fiica, ginerele ºi piesã Patronului. „Alege din volumul de Teatru” nepoþelul. A scoate 5 oameni din þarã, spre i-a rãspuns Nea Jean. „Nu-l am” - a replicat Jimmy. despre Pepe ºi Oana Zãvoranu. În fotografie se Occident, la ora aceea, era o performanþã pe care „Þi-l dau eu” - i-a mai zis Patronul, ºi a trimis-o pe disting din grupul de copii ºi fiicele lui Corneliu nu ºi-o permitea oricine, atît din punct de vedere Marga sã i-l aducã.

Vadim Tudor, Lidia ºi Jeni. financiar, cît ºi datoritã dificultãþii vizelor. Pe mine, Acolo, pe loc, în cîteva minute, Besoiu s-a hotãrît sã monteze „Labyrintul”. A fost un triumf. La asta pe o clãdire situatã în inima României? Asta nu sfîrºitul premierei, Ecaterina Oproiu s-a apropiat e provocare? Vai, vai, ce nenorocire! Fülop de Barbu ºi i-a spus: „Eugen, mã tem cã ai scris cea deplînge ºi soarta unei secretare, care „s-a îmbolmai bunã piesã a dramaturgiei româneºti contem- nãvit de spaimã”, iar lor, ungurilor, „li s-a tulburat porane!”. Aºa ºi era. Rareori mi-a fost dat sã vãd ziua” ºi, în concluzie, „a fost o zi înspãimîntãtoare”. atîta bogãþie de idei, atîta fior tragic al vieþii, totul Ce derbedei! Ce militãrie aº face eu cu bestiile brodat pe carpeta înstelatã a aforismelor. Sincer sã astea! Dar, staþi aºa, cã Boroº învîrteºte la borºul lui fiu, nu-l credeam pe Barbu un mare dramaturg, mi antiromânesc, în continuare, cu un polonic din se pãrea cã e suficient sã fie un mare romancier. tulpini de bãlãrii. El informeazã pe toatã lumea cã Dupã premierã ne-am dus la restaurant. Asta era o la Tîrgu Mureº umblã români beþi, pe strãzi, ºi cã ei cutumã, intra în regulile jocului cultural, sportiv sînt membri ai Vetrei Româneºti. Ungurii nu mai etc., cînd oamenii stau la taifas ºi comenteazã fazele pot de fricã, sãrmanii mieluºei, fiindcã de cînd e cele mai palpitante. Dupã ce-am sãrbãtorit noi cum lumea ºi pãmîntul e ºtiut cã numai românii se se cuvine, regizorul spectacolului ne-a invitat la el, îmbatã, copiii lui Attila n-au pus nici un strop de în camera de hotel de la „Bulevard”. Asta, pentru bãuturã pe limbã, „nem, nem, soha”, ei lipãie simplul, dar blestematul motiv cã nu ne mai dãdeau numai lãptic covãsit de Covasna. (va urma) voie la „Mãrul de Aur”, se trãgeau obloanele la cel Depunere de coroane de flori la Academia tîrziu 12 noaptea.

(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, Militarã, cu ocazie Zilei Eroilor. Garda de onoare Regizorul spectacolului provenea de la Tîrgu de la Crãciun la Paºte“; prezintã onorul. În prim-plan, Corneliu Vadim Mureº ºi se numea Kincses Elemer. Un om încã Autor: Corneliu Vadim Tudor) Tudor ºi trei dintre fruntaºii PRM: Florea tînãr, cu trãsãturi armonioase. Acesta îi chemase sã fie alãturi de el, la marea bucurie a debutului sãu pe Spirea, Lucian Bolcaº ºi Dan Zamfirescu Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 23 iunie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Conflictul dintre Iran ºi Irak (1980 - 1988) Rãzboiul dintre Iran ºi Irak a început în septembrie de hegemonia militarã, Saddam Hussein dorea ca Irakul 1980 ºi a durat pînã în august 1988, fiind cel mai lung sã devinã principala putere economicã din zonã. rãzboi convenþional al Secolului al XX-lea. A fost cunos- Majoritatea rezervelor de petrol ale Iranului se gãseau în cut sub denumirea de „Rãzboiul din Golful Persic”, provincia Khuzestan, împreunã cu importante instalaþii înainte de „Rãzboiul din Golf”, din 1990. Rãzboiul a de extracþie, rafinãrii ºi rezervoare. Trecerea lor în poscauzat numeroase pierderi omeneºti esia Irakului ar fi lipsit Iranul de o ºi economice - aproximativ jumãtate importantã sursã de venituri ºi ar fi de milion de victime pentru fiecare împiedicat ca acesta sã devinã putere parte, fãrã rãniþi -, însã nu a adus nici hegemonicã în zonã. Ocuparea despãgubiri de rãzboi ºi nici schimKhuzestanului ar fi lãrgit totodatã bãri teritoriale. accesul la mare al Irakului, care pe Conflictul este comparat adesea atunci avea doar 64 km de litoral. În cu primul rãzboi mondial, prin prisma fine, cele trei insule din Strîmtoarea tacticilor de luptã similare - rãzboi de Ormuz, în afarã de poziþia lor stratetranºee, cuiburi de mitralierã, atacuri gicã, puteau constitui o viitoare bazã la baionetã, utilizarea sîrmei ghimpentru instalaþii petroliere offshore. pate, atacuri frontale în massã ale *** infanteriei peste „þara nimãnui” ºi utiRãzboiul a început în data de 22 lizarea armelor chimice de cãtre Irak septembrie 1980, zi în care forþe împotriva trupelor iraniene ºi a Soldat iranian, cu mascã de gaze irakiene au lansat raiduri aeriene civililor irakieni kurzi. asupra unui numãr de 10 aeroporturi La vremea respectivã, Consiliul de Securitate al importante din Iran, invadînd, totodatã, teritoriul ONU a declarat cã „au fost folosite arme chimice în lupte”. Totuºi, în aceste declaraþii nu se preciza faptul cã Iranului cu trupe terestre, de-a lungul a trei direcþii prindoar Irakul a folosit arme chimice, astfel încît „comuni- cipale. Atacurile aeriene, beneficiind de elementul-surtatea internaþionalã” a pãstrat tãcerea în timp ce armata prizã, vizau distrugerea forþelor aeriene iraniene. Ele nu au reuºit însã sã distrugã un numãr semnificativ de irakianã folosea arme de distrugere în massã. aparate de zbor iraniene. Primul oraº ocupat a fost Qasr*** e Shirin, în nord, localitate cu o bunã poziþie strategicã, Principala cauzã a rãzboiului a fost ambiþia lui care domina prin altitudine zonele mai joase din jur. În Saddam Hussein ca Irakul sã devinã principala putere continuare, trupele irakiene au vizat localitãþile strateeconomicã ºi militarã din Orientul Apropiat. Ambiþiilor gice Mehran ºi Dezful, ultima gãzduind un numãr de hegemonice ale lui Saddam Hussein li s-a adãugat teama baze militare ºi instalaþii petroliere. Principalele þinte au exportului de revoluþie din Iran, teamã amplificatã de fost douã oraºe importante - Khorramshahr ºi Abadan -, faptul cã majoritatea populaþiei Irakului este ºiitã, în ultimul adãpostind rafinãrii ºi alte instalaþii petroliere. timp ce clasa politicã conducãtoare este sunnitã. De alt- Cele douã oraºe, fiind protejate de Rîurile Shatt al-Arab, fel, relaþiile dintre cele douã þãri începuserã sã se deteri- Karun, ºi Bahmanshir, erau oarecum izolate ºi accesibile oreze din 1979, odatã cu izbucnirea revoluþiei islamice prin doar douã poduri, astfel încît, de aceastã datã, s-au în Iran, perceputã ca un pericol la adresa stabilitãþii dovedit dificil de cucerit. La toate acestea s-a adãugat regimului secular irakian. rezistenþa îndîrjitã a trupelor Gãrzilor Revoluþionare Principalul pretext al irakienilor era controlul asupra Iraniene. Pe 24 octombrie, la mai bine de o lunã de la cursului Shatt al-Arab. Rîul Shatt al-Arab este format invazie, cu preþul unor grele pierderi, trupele irakiene au prin confluenþa a trei rîuri, Tigru, Eufrat ºi Karun, în reuºit sã ocupe oraºul Khorramshahr. Asediat, oraºul lungime de cca. 200 km, din care cca. 80 de km Abadan rezista, însã, cu succes. Dupã 24 octombrie, formeazã graniþa dintre cele douã þãri. Shatt al-Arab are irakienii au schimbat strategia, rãzboiul devenind unul o mare importanþã economicã pentru ambele þãri. Basra, static, fãrã confruntãri directe, limitîndu-se doar la singurul port irakian, se gãseºte la 72 km în amonte. apãrarea teritoriului cucerit ºi bombardarea poziþiilor Ambele þãri au importante instalaþii petroliere, de ambele adverse. Atacul irakian, deºi profitase oarecum de elepãrþi ale rîului. În afarã de aceastã disputã istoricã, Irakul mentul-surprizã, s-a împotmolit dupã numai o lunã, deºi a emis pretenþii absurde asupra a trei insule din irakienii dispuneau de forþe superioare numeric ºi din apropierea Strîmtorii Ormuz, Abu Musa ºi cele douã punct de vedere al echipãrii, beneficiind ºi de forþe Insule Tonb, cea mare ºi cea micã. Cele trei insule, de aeriene superioare. Aceasta s-a datorat, pe de o parte, mare importanþã strategicã, se gãsesc la mare distanþã de dîrzeniei opuse de forþele iraniene, compuse din gãrzi teritoriul irakian, aºa cã pretenþiile asupra acestora erau revoluþionare, trupe regulate, forþe de poliþie ºi volunabsurde. În septembrie 1980, Irakul a formulat o cerere tari, ºi, pe de altã parte, incompetenþei conducerii milprovocatoare privind suveranitatea asupra celor trei itare irakiene. Trupele irakiene erau slab antrenate ºi insule, cerînd recunoaºterea „drepturilor legitime” ale incapabile sã mînuiascã eficient armamentul din dotare.

Irakului asupra acestor teritorii. De asemenea, Irakul a Ofiþerii care le conduceau fuseserã promovaþi pe baza revendicat provincia Khuzestan, veche provincie per- loialitãþii faþã de Saddam Hussein ºi regimul sãu. Nici sanã, bogatã în zãcãminte de petrol. armata iranianã nu stãtea mai bine din acest punct de Înainte de revoluþia islamicã, sub conducerea autori- vedere. Epurãrile succesive printre generalii iranieni tarã a ºahinºahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamer, conduseserã la promovarea de ofiþeri inferiori în ierarhia Iranul era de departe cea mai puternicã þarã din zonã. superioarã a armatei, dupã criteriul loialitãþii faþã de Armata iranianã era a cincea din lume din punct de regimul islamic, un exemplu fiind comandantul trupelor vedere al efectivelor ºi echipãrii, toate acestea datorîn- de uscat, Sayyed Ali Sirazi, fost cãpitan. De asemenea, du-se sprijinului acordat de Statele Unite. Prin faptul cã exista o oarecare rivalitate între armata regulatã ºi se gãsea în sudul Uniunii Sovietice, Iranul avea o impor- gãrzile revoluþionare, reunite de ayatollahul Khomeini, tanþã strategicã deosebitã pentru americani în timpul în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme rãzboiului rece. Odatã cu alungarea ªahului, în urma existau disensiuni, dat fiind cã ºeful suprem al crizei ostaticilor din 1979, sprijinul economic ºi militar Consiliului Suprem de Apãrare era preºedintele american a încetat, asigurînd astfel noi oportunitãþi pen- Abulhassan Bani ªadr, iar membrii consiliului erau tru Saddam Hussein. Teama ca revoluþia iranianã sã nu clerici, precum ayatollahii Mohammad Behešti ºi Akbar se extindã ºi în Irak a condus la persecuþii asupra popu- Hashemi Rafsanjani. Conflictul dintre autoritãþile civile laþiei majoritar ºiite din Irak. În primul rînd, arestãri ºi militare pe de o parte, ºi cele religioase de cealaltã urmate de execuþii ale membrilor partidului ºiit al- parte, viza în special orientarea republicii islamice, dar Da’wa, interzis de autoritãþi. Liderul spiritual suprem al s-a reflectat, în primul rînd, în modul în care a fost conºiiþilor irakieni, marele Ayatollah Baqer al-ªadr, a fost dus rãzboiul de apãrare contra invaziei irakiene. În 28 septembrie, la 6 zile dupã invadarea Iranului, arestat în aprilie 1980 ºi executat în secret. Zeci de mii de ºiiþi, cu origine iranianã, dar care erau stabiliþi de sec- Consiliul de Securitate al ONU a invitat ambele þãri ,,sã ole în centrele religioase Karbala ºi Najaf, au fost se abþinã de la folosirea forþei”. Irakul ºi-a declarat imediat disponibilitatea pentru negocieri, cu condiþia ca expulzaþi din Irak, iar proprietãþile lor, confiscate.

Conflictul dintre cele douã þãri avea ºi un aspect reli- Iranul sã înceteze ,,agresiunea contra Irakului” ºi sã gios, dat fiind cã iranienii sînt majoritatar ºiiþi ºi nu recunoascã suveranitatea Irakului asupra teritoriilor vorbesc limba arabã. Fãrã a fi totuºi un conflict religios, reclamate de acesta, inclusiv cursul Rîului Shatt alSaddam Hussein a cãutat pe toate cãile sã-i opunã iranie- Arab. În faþa Adunãrii ONU, ambele þãri ºi-au definit nilor pe arabi, sã demonstreze superioritatea arabilor implicarea în conflict ca un act de auto-apãrare. asupra iranienilor, din considerente ideologice. În afarã Ministrul de Externe irakian, Sa’dun Hammadi, l-a

acuzat pe Khomeini de încercare de export al revoluþiei islamice. De cealaltã parte, Iranul, prin vocea premierului Raja’i, a caracterizat agresiunea irakianã drept rãzboi ,,impus”, declarînd cã Iranul va accepta încetarea focului doar atunci cînd agresorul va fi pedepsit. Intervenþiile de pace ale Organizaþiei Conferinþei Islamice ºi Miºcãrii de Nealiniere s-au soldat, de asemenea, cu un eºec, Iranul fiind hotãrît sã continue lupta cu agresorul irakian.

*** În data de 5 ianuarie 1981, forþele iraniene au lansat pentru prima datã o contraofensivã. Iniþial, contra-atacul a fost un succes dar, ulterior, forþele irakiene au încercuit diviziile iraniene, producîndu-le pierderi grele.

Preºedintele Bani ªadr s-a opus de la bun început acestei ofensive, considerînd cã nu este încã momentul pentru un atac generalizat asupra irakienilor, în final trebuind sã cedeze în faþa clericilor din Consiliul Suprem de Apãrare. Eºecul din prima fazã a ofensivei iraniene a fost ulterior depãºit, astfel încît, în septembrie 1981, armata iranianã a lansat o serie de atacuri încununate de succes împotriva trupelor agresoare. Prima a împins armata irakianã pe malul de vest al Rîului Karun, în timp ce a doua a ridicat asediul irakian asupra oraºului Karun, care dura de aproape un an. Spre sfîrºitul anului, Iranul a lansat încã douã ofensive de mai micã importanþã, în apropiere de Susangird (29 noiembrie 1981) ºi în zona Qasr-e Shirin (12 decembrie 1981), reuºind sã elibereze încã o parte din teritoriul capturat de irakieni. Un atac ºi mai puternic, încununat ºi el de succes, a avut loc în data de 22 martie 1982. Operaþiunea a fost numitã „Fath Mobin“ (victorie clarã) ºi s-a desfãºurat în zona ShushDezful, cu cca. 120.000 de soldaþi, fiind cea mai puternicã ofensivã de la începutul rãzboiului. Operaþiunea a fost realizatã de o forþã comunã, formatã din unitãþi ale armatei regulate ºi gãrzi revoluþionare, care au executat o serie de manevre clasice, combinate cu tactici inovative. Atacurile acestor trupe erau precedate de operaþii de diversiune realizate de cãtre miliþiile Basij, compuse din voluntari echipaþi cu armament uºor, care deschideau drumul trupelor de militari ºi gãrzi revoluþionare. Trupele Basij, denumite oficial Basij-e mostaz’afin (Mobilizarea oprimaþilor), formate din voluntari fideli principiilor revoluþiei islamice, erau antrenate de Gãrzile Revoluþionare. Coordonarea acestora era realizatã de Ministerul Gãrzilor Revoluþionare, condus de Muhsen Rafiqdust. În acel moment, efectivele gãrzilor revoluþionare erau de acelaºi ordin de mãrime cu cele ale trupelor regulate. Campaniile din 1981-1982 au produs pierderi grele în rîndul trupelor irakiene, care au pierdut aproape 3 divizii, trebuind ulterior sã se retragã în interiorul graniþelor proprii. În primãvara anului 1982, trupele iraniene au lansat alte douã ofensive, urmãrind sã-i alunge pe irakieni din Khuzestan. Prima, la nord de Bustan, care a început, în 22 martie 1982, cu un atac prin surprindere asupra poziþiilor irakiene, a condus la eliberarea unui teritoriu de aproape 130 km pãtraþi. A doua, constînd din douã atacuri, a constituit un moment-cheie al rãzboiului. Primul atac, început în 24 aprilie ºi terminat în 12 mai, a eliberat oraºul Khorramshahr ºi zona Ahvaz-Susangird, ºi s-a soldat cu pierderi grele de ambele pãrþi. În al doilea atac, început în 20 mai, trupele iraniene au atacat ultimele poziþii deþinute de irakieni în Khorramshahr. Deºi se aºteptau la atac ºi organizaserã puncte fortificate pentru apãrarea oraºului, irakienii nu au reuºit sã opreascã ofensiva iranianã, astfel cã oraºul a fost eliberat în 24-25 mai.

Campania din 1981-1982 s-a soldat cu victoria categoricã a iranienilor, datoritã tacticilor ofensive utilizate, apoi, dîrzeniei ºi motivaþiei gãrzilor revoluþionare ºi trupelor regulate, ºi, în fine, dar nu în ultimul rînd, datoritã faptului cã în fruntea armatei s-a gãsit Abulhassan Bani Sadr. În 20 iunie 1982, Saddam Hussein a anunþat cã trupele irakiene au început sã se retragã din Iran, fiind pregãtit sã încheie un armistiþiu. De cealaltã parte, Iranul, încrezãtor dupã succesul militar obþinut anterior împotriva trupelor irakiene, a cerut ca Saddam Hussein ºi regimul Baath sã renunþe la putere, solicitînd, totodatã, despãgubiri de rãzboi substanþiale ºi repatrierea a 100.000 de ºiiþi, expulzaþi de regimul irakian în 1980.

Unul din principalii artizani ai victoriei Iranului, Abulhassan Bani Sadr, va fi înlocuit la comanda armatei, ulterior fiind demis ºi din funcþia de preºedinte.

Lupta pentru putere dintre el ºi ayatollahul Mohammad Behešti va fi tranºatã de liderul suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini, în favoarea ultimului, deoarece se temea de o loviturã de stat a partizanilor lui Bani Sadr.

Din acel moment, conducerea supremã a statului, dar ºi a rãzboiului cu Irakul va fi exercitatã exclusiv de lideri religioºi. (va urma) DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 23 iunie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (13) Paul Kammerer (1880-1926) (3) Afirmaþia lui Paul i-a revoltat pe neodarwiniºti, precum biologul englez William Bateson, care, dupã 1910, l-a atacat perfid pe Kammerer în paginile revistei ,,Nature”, aruncînd îndoieli asupra procedurilor folosite de acesta ºi indicînd (totuºi, fãrã dovezi) cã ar fi vorba de o fraudã.

Era Bateson gelos? El însuºi incapabil sã creascã în captivitate broaºtele-moaºã, în 1886, la vîrsta de 26 de ani, plecase în Asia, cãutînd dovezi cu care sã susþinã teoria trãsãturilor dobîndite.

Eºuînd în demersul sãu, s-a îndreptat cãtre altceva: a introdus genetica lui Gregor Mendel în Anglia, argumentînd cã unitãþile ereditare „genele” - nu se contopesc, sînt ca niºte bucãþi de marmurã rezistente, statice, care se combinã în modele tip mozaic. Totuºi, controversa lui cu opozanþii teoriei lui Mendel (ironic, mai tîrziu a reieºit cã Gregor Mendel alterase corectitudinea statisticilor pentru a-ºi „dovedi” teoriile) nu a fost nimic în comparaþie cu rãzboiul purtat împotriva lui Kammerer - un rãzboi cu tonalitãþi politice. Pentru cã, în timp ce duºmanii lui erau, în principal, americani sau englezi, reputaþia lui Kammerer a rãmas nepãtatã în Austria, Germania ºi (dupã 1917) în nou-formata URSS. Într-adevãr, în 1925, la un an dupã ce a publicat ,,Moºtenirea trãsãturilor dobîndite”, Kammerer a fost invitat sã înfiinþeze ºi sã conducã un institut de cercetare la Moscova, în special la recomandarea psihologului Ivan Pavlov. Înainte de a putea pleca spre Est, a primit lovitura. În august 1926, dr. Kingsley Noble, de la Muzeul American de Istorie Naturalã, a descoperit, în timp ce efectua teste asupra ultimelor

specimene rãmase de Alytes, o decolorare de importanþã crucialã a perniþelor broaºtelor nupþiale atunci cînd acestea au fost injectate cu cernealã indianã - o dovadã evidentã de fraudã. ªi cînd, o lunã mai tîrziu, Kammerer s-a împuºcat pe un deal din afara Vienei, totul a început sã capete sens. Se sinucisese, pentru cã nu ar fi suportat ruºinea de a fi demascat.

Totuºi, în Cazul broaºtei-moaºã (1973), Arthur Koestler oferã dovezi care sugereazã cã o persoanã sau mai multe persoane necunoscute au realizat injecþia cu pricina pentru a-l discredita pe Kammerer. Acesta din urmã negase orice fel de fraudã din partea sa. „Oricine, în afarã de mine, care a avut interesul de a comite astfel de modificãri poate fi cel puþin suspect”, le scria el viitoarelor gazde ruse, cu o zi înainte de a muri. ªi, dupã cum noteazã Koestler, acest om instabil psihic ºi pasionat mai încercase o datã sã-ºi curme viaþa, în 1923, deprimat în urma unei aventuri romantice. Chiar înainte de moartea lui Kammerer, Grete Weisenthal, dansatoare solo la Opera din Viena, refuzase sã-l însoþeascã la Moscova. În plus, finanþele lui erau în primejdie, economia austriacã prãbuºindu-se în acea vreme.

Dezamãgit în dragoste, îngrijorat din cauza banilor, apoi supus unor acuzaþii dezastruoase de fraudã - e posibil ca toate acestea sã fi contribuit la moartea lui.

Acum, deºi mulþi sînt nemulþumiþi de neodarwinism, situaþia rãmîne la fel cum era descrisã acum un secol de Samuel Butler: „Lamarck a fost atît de sistematic batjocorit, încît oricine ar încerca sã-i ia apãrarea ar sãvîrºi o sinucidere mai puþin filozoficã”. În cazul lui Kammerer, sinuciderea a fost realã. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Capitale africane 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 ORIZONTAL: 1) Somalia; 2) Etiopia; 3) Togo – Lezat; 4) În mare! – Maroc; 5) ,,Poartã” egipteanã – Zeu al soarelui – Panã... din Africa!; 6) Afluent al Rîului Caraº – Bold; 7) Dese la mijloc! – Primul om; 8) Capitala lor se aflã la Khartoum; 9) Accra este capitala acestui stat african – Fost fotbalist brazilian (Filho); 10) Picãturi de dimineaþã – Benin (... Novo).

VERTICAL: 1) Guineea Ecuatorialã – Autogaz România (abr.); 2) Copilaºii dragi (dim.) – Opreºte caii; 3) Gelu Dan Marinescu – Guineea-Bissau; 4) Atmosferã (var.) – Singurã; 5) Des! – Boltã; 6) Verdele pajiºtei – Doina Anghel; 7) Scottish Brewing Archive Association – Instrument muzical cu coarde ciupite; 8) Monezi americane – Mare... agitatã!; 9) Centru în Sibiu! – Intrarea în Cairo! – Alungã pisicile; 10) ªmecherã (fam.) – Egipt.

Dicþionar: BAB, JAIR, MEAR PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,CEREALE” 1) SECARA – SPIC; 2) OVAZ – ROPOTI; 3) REN – SECERAT; 4) GRIU – SARURI; 5) ERZAT – IM – T; 6) OSII – ARABE; 7) RT – TATUT – MU; 8) Z – SAT – SITAR; 9) CATARA – RUS; 10) MACARA – VARA; 11) CRI – EMIRI – R. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.