Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU
Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune
România pitoreascã
Nu mã întrebaþi ce fel de creºtin sînt – ortodox, catolic, protestant, baptist etc. Eu sînt un creºtin primar, din Secolul I. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Chiar toþi sulfuroºii ajung sã conducã România? Motto: „Patria este ca un copil: dacã uiþi de ea, poate sã plece de acasã”. (Grigore Vieru) PSD face tot ce poate pentru a-ºi dãrîma credibilitatea ºi, implicit, popularitatea. Sau, poate cã e vorba de o grupare din PSD, cea care acum conduce, care este, pe de-o parte, ameninþatã de propriile fapte din trecutul cunoscut „sistemului”, pe de altã parte riscã totul, chiar ºi o cãdere a partidului, pentru a se debarasa de persoane mai vechi ºi importante din gruparea politicã, pentru a-ºi impune fidelii, ciracii. Sînt recente ºi elocvente în acest sens cazurile Ponta, fost preºedinte al PSD ºi premier, ºi Grindeanu, fost lider de filialã, preºedinte de Consiliu Judeþean ºi premier. Problema este cã PSD e primul partid al þãrii – poate singurul –, iar candidaþii ºi reprezentanþii sãi sînt de toatã jena! Tot felul de personaje sulfuroase, dubioase ca relaþionare, fãrã pregãtire, cu studii fãcute pe la tot felul de private, cu experienþã profesionalã pe negativ, nici mãcar zero, cu salturi în aºa-zisa carierã bazate pe slugãrnicie în partid sau pe încuscriri… (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Nedumeriri la Legea salarizãrii ºi nu numai...
Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei
Pagina 14
Pagina 15
Politica e arta infractorilor superiori... Murdarã îndeletnicire mai e politica! În general, cu foarte mici excepþii, ea e arta infractorilor superiori, a panglicarilor, a demagogilor, care, în absenþa unor virtuþi creative, folosesc toate mijloacele pentru a parveni, pentru a fi în frunte cu orice preþ. Astfel, politica, împreunã cu copilul ei handicapat, politicianismul – mai mult încurcã treburile unei cetãþi decît le limpezeºte. În Jurnalul sãu, lucidul gînditor care a fost Albert Camus scria în jurul anului 1940 cîteva adevãruri ce ar trebui sã ne dea de gîndit: „Politica ºi soarta oamenilor sînt orînduite de indivizi fãrã idealuri ºi fãrã mãreþie. Oamenii care au în ei adevãrata mãreþie nu intrã în politicã“. ªi totuºi, cineva trebuie sã o facã ºi pe-asta. Cineva trebuie sã-ºi asume rãspunderea grea de a conduce, de a þine în mînã frîiele, de a cerceta zi ºi noapte mecanismul unui sistem social. Cu orice risc, trecînd peste orice opreliºte, omul care simte dureros cã semenii lui trebuie ocrotiþi, cã familia ºi patria lui se aflã în pericol de moarte – trebuie sã facã politicã, dacã altfel nu se poate. Numai cã, de cele mai multe ori, munca e de Sisif ºi temerarul e tîrît în mocirlã. În Istoria modernã a României avem cel puþin douã cazuri de personalitãþi excepþionale ale civilizaþiei, care ºi-au compromis imaginea datoritã politicii: Nicolae Iorga ºi Octavian Goga. Nu mai intru în amãnunte, roþile nemiloase ale acestui vehicul, parcã de pe altã planetã, care e Puterea, i-au zdrobit cînd le era lumea mai dragã. Mãcar izbutiserã ei sã îºi punã amprenta pe evoluþia societãþii româneºti? Prea puþin. Pagubele de ambele pãrþi au fost infinit mai mari decît avantajele. Astãzi, trãim o vreme în care politica a ajuns ca un rîu de gradul IV de poluare. Adicã mort. Otrãvurile sînt atît de toxice, atît de periculoase, încît, dacã mai ai o rãmãºiþã de spirit de conservare, ar trebui sã te þii departe, omule. Pentru cã nu se joacã cinstit. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 17 aprilie 1992 (Text preluat din „Europa naþiunilor“, volumul II)
Pagina 8
NR. 1398
ANUL XXVIII
Castelul Sturdza, Miclãuºeni, Iaºi
„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI
Pãdure sfîntã I. Pãdurea mea de brad, pãdure sfîntã Nu mã mai satur de lumina ta Primeºte-mã cînd toatã slava cîntã ªi rîde iar copilãria mea. II. Îmi este dor de vremea fermecatã Cînd fãrã nici o grijã hoinãream Îmi este dor de-o mamã ºi de-un tatã Pe care astãzi, Doamne, nu-i mai am. Refren: Pãdure sfîntã, ce frumos era Sub streaºina de arbori seculari Cînd zmeura în crînguri înflorea ªi-o stea de aur blînd cãlãuzea Sãlbãticiuni de vis, cu ochii mari Acolo este toatã viaþa mea! III. Aici mi-a fost natura mamã bunã ªi-o fatã tot aici am îndrãgit. Cît de puternici sîntem împreunã Eu doar în templul tãu sînt fericit. IV. Pãdurea mea cu ghiocei la poale Mã înfrãþesc cu tine în destin Ce bine-i la rãcoarea vrajei tale Mã-mbatã parcã cel mai dulce vin. CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: Marian Nistor
Cînd sîntem creºtini, cînd ucidem, sau cînd spunem adevãrul? Pagina 4
Top 10 închisori politice unde au fost aplicate cele mai grele metode de torturã
Presa, între informare ºi intoxicare
Paginile 12-13
Pagina 7
VINERI 30 IUNIE 2017
24 PAGINI
4 LEI
Pag. a 2-a – 30 iunie 2017
S S
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E L LU UN NG G
Cînele d-lui Petre Roman a fost otrãvit în mod democratic John Raþiu se face de baftã în Þãrile de Jos (Iliescu)! Un mare premiu teatral pentru Raoul Radu ªerban Andrei Pippidi Pleºu România liberã se dã de gol – armata elveþianã a înarmat ziarul cu 16 camioane grele! Zaharia Stancu ºi þîþa þigãncii lui Griºa Gherghei Nu, legionarilor! A trecut în veºnicie un alt minunat rapsod al Ardealului: poetul Gheorghe Pituþ. Revista noastrã îi asigurã pe cei trei copii rãmaºi dupã el, ca ºi pe iubita lui sorã (cîntãreaþa Viorica Flintaºu) de cele mai sincere simþãminte de compasiune, exprimîndu-ºi convingerea cã oamenii asemenea lui nu mor niciodatã... Un nou triumf al tinerei ºi originalei noastre democraþii: admirabilii noºtri contestatari de piaþã au trecut la fapte eroice, otrãvind cîinele d-lui Petre Roman. Patrupedul se numeºte Ike, este un frumos exemplar de dog arlechin ºi, din fericire, a reuºit sã fie salvat la timp. Aºa, fraþilor, daþi bãtaie: rãfuiþivã întîi cu bietele necuvîntãtoare, cã tot nu se pot apãra, dupã care rãpiþi ºi copiii oamenilor politici care nu vã plac, daþi-le ºi foc, ce mai aºteptaþi, doar sînteþi îmbibaþi de democraþie ºi toleranþã creºtinã?! Cel mai cult dintre poliþiºtii români, Virgil Vochinã, a renunþat la citatele din Leonardo da Vinci ºi Homer, trecînd el însuºi, voiniceºte, la versuri. Iatã una dintre adîncile sale cugetãri televizate, menitã sã îi înveþe pe ºoferi sã nu se mai rãstoarne ºi ei cu basculantele, aºa, fãrã nici o logicã: „Uite groapa/ Nu, e balta/ Dacã te grãbeºti / Tot la vale nimereºti!“ Aflãm tot de la televizor cã Dumitru Prunariu a fost primul cosmonaut român în Cosmos! Na, belea, asta ce-o mai fi? Normal cã în Cosmos, cã doar nu în lift! A luat sfîrºit ºi Tîrgul Internaþional Bucureºti. Lume multã, oameni de afaceri, biºniþari, escroci, gãlãgie, concurenþã mai mult sau mai puþin loialã. Ne-a reþinut atenþia o reclamã televizatã: cicã fima SOGEMI vinde eºantioane de mãlai ºi fãinã! Probabil cã autorii acestor istorice reclame au citit scrisoarea d-nei Margaret Thatcher cãtre disidenta Doina Cornea, din care reieºea cã mister John Raþiu se urca prin copaci ºi dãdea cu eºantioane de mãmãligã în geam la Cambridge. Închipuiþi-vã cum se vor duce þãranii noºtri la moarã sau la magazinul comunal, cerînd cam aºa: „Dã-mi ºi mie, neicã, un eºantion de mãlai ºi o mostrã de fasole þucãrã”. A propos de dl. Raþiu, ºtiþi ce isprãvi a mai fãcut domnia-sa? În urmã cu douã sãptãmâni, el a fost primit, împreunã cu alþi parlamentari români ºi strãini, de cãtre regina Olandei. Nici n-a început bine ceremonia ºi, din fundul sãlii, s-a auzit un strigãt englezesc, care în traducere sunã astfel: „Majestate, ajutaþi România!”. Nu era altul decît marele nostru proprietar de papillon, care a ºi avansat cîþiva paºi, ca un flãcãu la horã, pentru a fi vãzut de regina Þãrilor de Jos. „Cum s-o ajut?” – a întrebat încoronatul cap. Tãcerea care s-a lãsat a pãrut unora o veºnicie. Majoritatea celor prezenþi ºi-au spus în sinea lor: „Bietul domn Raþiu, parcã e Mircea cel Bãtrîn la Rovine, dragostea pentru þara lui nu-i dã pace nici în þara lalelelor, încalcã ºi protocolul regal pentru a-i îndupleca pe puternicii lumii sã-i ajute þãriºoara”. Unii îºi imaginau cã dl. Raþiu va cere niscaiva tablouri de Rembrandt, ori ceva petrol olandez (deºi ãºtia n-au aºa ceva decît în lambã), sau mãcar va dori ca P.S.V. Eindhoven sã-l dea înapoi pe Gicã Popescu, pentru cã oltenii au acum mai multã nevoie de el decît are firma Philips, iar la schimb sã-l cedãm pe Gicã Petrescu! Aº, þi-ai gãsit, pezevenghiul bãtrîn avea alþi sticleþi în cap, lui poþi sã-i fluturi ºi un tramvai cã tot la putere se gîndeºte. ªtiþi care a fost rãspunsul pe care i l-a dat reginei? „Alegeþi-mã preºedintele României!”. Martori oculari ne relateazã cã, în clipa aceea, Þãrile de Jos s-au lãsat ºi mai jos, P.S.V. Eindhoven a retrogradat de ruºine, iar Margaret Thatcher a simþit, prin telepatie, o pornire nestãvilitã de a se azvîrli în braþele de culturist ale lui I.V. Sãndulescu. Noroc cã acest moment penibil a fost salvat de reginã, care a rãspuns cu umor: „Cum aº putea sã te aleg? Eu n-am drept de vot nici în Olanda!“. Limbaj pãsãresc la televiziune: dupã ce ne-a intoxicat cu „imediatitate“, doamna chioamba Sanda Viºan îi dã zor cu „cotidianitate”. Cine-o fi învãþat-o pe ea sã-ºi aleagã cuvintele cu penseta de sprîncene, sã le strecoare prin þuguierea buzelor, sã le sîsîie, sã le rîrîie, iar atunci cînd nu e suficient de snoabã, sã le ºi inventeze?! Pe urmã vine unul cu capul înfundat între umeri, pe lîngã care domnii Petre Roman ºi Andrei Pleºu au gît de lebãdã. El se numeºte Marian Popescu, am înþeles cã e un fel de ajunct de-al lui Caramitru, ºi gãvãreºte cam aºa: „Aceastã piesã ne oferã splendide imagerii ale unor universuri spectacologice”. Ce ne mai mirã, atîta timp cît în fruntea televiziunii se aflã cea mai preþioasã ridicolã din cultura
românã, Rãzvan Theodorescu? Folclor adaptat: A plouat în mai/ ªi tot n-avem mãlai/ Dacã mai plouã Ne pare rãu ºi-n iunie/ Ne luãm sãpun ºi funie!... pentru apreciatul avocat Mircea Stãnculescu, dar copilaºul sãu Bogdan n-are nimic comun cu meseria de crainic sportiv la televiziune. Faptul cã-i place sportul nu-i suficient, mai trebuie ºi ceva culturã, ºi puþinã dicþie ºi, în orice caz, arta de-a nu se face de baftã. Bietul Bogdan însã a reuºit sã enerveze pe toatã lumea prin lipsa lui completã de mãsurã, prin „cîntarea” numelor proprii, prin niºte urlete guturale de urangutan, care ne-au umplut ecranele televizoarelor de salivã, ne-au trebuit niºte ºtergãtoare de parbriz. Ultimele transmisii de baschet ºi handbal au fost jenante, parcã un client de la Spitalul 9 scãpase la microfon ºi imita cu tot dinadinsul pe crainicii sudamericani de fotbal... Apreciem cu toatã sinceritatea Comunicatul dat de Guvernul român cu privire la antisemitism. Aºa este, subscriem întrutotul, antisemitismul este un flagel al Secolului XX ºi trebuie combãtut cu toatã hotãrârea. Am rãmîne însã îndatoraþi guvernului nostru, dacã ar da un comunicat similar referitor ºi la antiromânism. ªi totuºi, existã un flagel ºi mai periculos pentru poporul român: Flagelu Voican Voiculescu! Din sursã sigurã, ºtim cã, în anul 1968, viitorul senator a avut o crizã de sifilis ºi a încercat s-o strîngã de gît pe propria sa mamã! Documentul se aflã în posesia noastrã ºi, atunci cînd vom avea timp sã ne mai ocupãm puþin de micii gãinari, îi vom reproduce fotocopia. În „Gazeta Sporturilor“ apare tot mai des denumirea prescurtatã „P. Neamþ”. Fireºte, e vorba de Poporul Neamþ, nicidecum de Piatra Neamþ. Dl. Sergiu Andon a publicat în „Adevãrul”, pe pagina I, o ºtire referitoare la destituirea directorului adjunct al S.R.I., „colonelul Mihai Stan”. Sã fie el sãnãtos, dar colonelul e general de un an ºi jumãtate. Se adevereºte tot mai mult cã umorul cel mai suculent este acela involuntar. De mult n-am mai rîs cu atîta poftã, aºa cum am fãcut-o la acel Telejurnal de pominã, cînd a fost anunþat unul dintre laureaþii premiului ziarului „Libertatea”. Întîi a fost Raoul ªorban, pe urmã s-a spus cu multã gravitate cã e vorba de Radu ªerban, dupã care, în final, am aflat cã fericitul posesor al diplomei e Andrei ªerban. În realitate, controversatul artist se numeºte Raoul Radu ªerban Andrei Pippidi Pleºu, ºi nu a luat premiul ziarului „Libertatea”, ci a fost gãsit beat mort sub unul dintre camioanele ziarului „România liberã”. ªi pentru cã tot veni vorba: gafã mare, unicã, a lui Anton Uncu! În urma unui anunþ dat de acelaºi ziar „Libertatea”, conform cãruia pe strada bucureºteanã Cultul Patriei ar staþiona niºte camioane militare înfricoºãtoare, adjunctul lui P.M. Bãcanu a spus ce nu trebuia sã spunã: cum cã cele 16 camioane aparþin ziarului lor ºi le-au fost dãruite ca ajutor (?!), de cãtre armata elveþianã (?!). De cînd armata unei þãri dãruieºte camioane multifuncþionale, cu turelã ca de tanc, pentru un ziar, chipurile ca sã-ºi difuzeze exemplarele? Noi, de pildã, de ce n-am luat niciodatã, de la nimeni, nici mãcar un capsator sau un top de hîrtie de scris? ªi ce tiraj ar trebui sã aibã „România liberã” pentru cele 16 camioane – probabil vreo 7-8 milioane de exemplare?! Un lucru e foarte cert: politica deºãnþat-monarhistã a ziarului este în strînsã legãturã cu acest „ajutor” venit, nu întîmplãtor, tocmai din þara unde încearcã sã iasã din anchilozare fostul rege Mihai... Simpaticii noºtri lãutari þigani ne atacã iar pe micul ecran cu o salbã de nume care mai de care mai tuciurii: Mieluþã, Cioc, Roºioru, Katanga, Vijelie, Bolîngã ºi Viorel Fundament! Ãsta de la urmã, mãcar, e omul de bazã, fundamentalist sadea. Oricum, e cu mult mai bine pentru toatã lumea ca þiganii sã mînuiascã în România arcuºul ºi acordeonul. Iar nu cuþitul, fiindcã au vãzut unde se poate ajunge... Chen Ziming, unul dintre iniþiatorii marii manifestaþii pentru democraþie, care a avut loc în 1989 în Piaþa Tien An Men, a renunþat la o plãnuitã grevã a foamei, pe care intenþiona sã o declanºeze în închisoarea în care autoritãþile de la Beijing l-au bãgat pentru 13 ani. Agenþia Associated Press a aflat cã Chen a luat acestã hotãrîre pentru a nu furniza un motiv în plus congresmenilor americani, care doresc ca Washingtonul sã suspende acordarea clauzei naþiunii celei mai favorizate, de care beneficiazã China comunistã. „Nu vreau ca poporul chinez sã sufere” – i-a spus Chen unui prieten
care l-a vizitat la închisoare. ªi cînd te gîndeþti cã „patrioþii” alianþo-civiºti au bãtut drumul BolintinWashington tocmai pentru a-i determina pe americani sã nu ne acorde clauza! Este moda bãtãilor, toatã lumea bate pe toatã lumea, gazetele opoziþiei urlã pe trei voci cã ziariºtii ºi activiºtii unor partide au fost bãtuþi (nu se omite niciodatã cuvîntul „sãlbatic”, pentru impresie artisticã...). Mai nou, în admirabila lor impotenþã de a ne þine piept, cîþiva piºpirici de pe la „Expres Magazin“ ºi „România literarã“ relateazã cu delicii secrete, de babe cocoºate care vãd cum s-a mai prãpãdit o fatã tînãrã – cã dl. Corneliu Vadim Tudor a fost bãtut ºi el, rãu de tot, ba de fotbalistul Adrian Bumbescu, ba de un ºef de bar de pe la „Athénée Palace”. Din pãcate pentru prãpãdiþii ãºtia, lucrurile n-au stat aºa, scriitorul amintit fiind departe de a fi lovit de cineva. Ce-i drept, ar fi fost ºi greu pentru amatori, dat fiind gabaritul descurajator al omului, ca ºi sportul nãpraznic pe care l-a practicat – aruncarea suliþei. Dar, cum timpul nu-i pierdut, îi aºteptãm pe doritori cu braþele deschise, tot nu sa mãturat la redacþia noastrã de cîteva zile, o sã frecãm puþin Importante mutãri la televiziune: podelele cu ei... Emanuel Valeriu trece în locul lui Rãzvan Theodorescu, acesta trece în locul lui Dumitru Iuga, iar liderul sindical se mutã în ghereta portarului. Desigur, sînt miºcãri Prin anii ‘70, provizorii, pînã se terminã de zugrãvit. bîntuia prin cîrciumile oraºului o dihanie neagrã la chip, mãtãhãloasã de trai bun, cu un boschet de barbã pînã la brîu. Personajul se pretindea poet ºi îl imita pe Stan Palanca, boemul care, cînd intra cu viscolul în spate într-un birt, înfricoºa mesele cu priviri iabraºe, iar, dacã nu se alegea cu vreun þoi, rostea cu nãduf: „Stan Palanca, autorul celebrei romanþe «Smaranda», intrã într-o cîrciumã balcanicã ºi nu e iubit! Ptiuuu!”. Îi scuipa bine pe toþi ºi pe urmã se pierdea printre nãmeþi. Ei, bine, cam aºa se purta ºi banditul nostru poet, pe numele lui Griºa Gherghei (performanþã rarã, sã n-ai nici un nume românesc!). Ani de zile a trãit din pomana fondului literar, cu împrumuturi de sute de mii de lei, cãrora credem cã li s-a pierdut astãzi ºi urma. În rãstimpuri, o datã la vreo patru ani scotea o plachie de versuri rahitice, însumînd vreo douãjdouã de pagini, pe care le citeau taxatoarele – în clipa cînd I.T.B.-ul a bãgat compostoare, a rãmas Griºa fãrã cititori. Prin 1972, exasperat de atîta lipsã de ruºine, bietul Zaharia Stancu a refuzat sã-i mai dea personajului teancuri de bani pe de-a moaca. Atunci s-a petrecut la Uniunea Scriitorilor o scenã apocalipticã, la fel ca-n pînzele cu monºtri marini. Nevasta golanului s-a dus la marele prozator cu un copil în braþe ºi-altu-n maþe, cã era gravidã-n unºpe luni, ºi-a scos afarã o þîþã cît o minge medicinalã, ºi a strigat: „Stancule, arzã-tear focu’, n-am lapte sã dau la copii, adã banii cã te blestem, fãcu-þi-aº ºi dregu-þi-aº“ etc., etc. Pãrintele „Desculþului” era s-o mierleascã de uimire. Acum, acest venetic ne dã lecþii de moralã, unde credeþi? În „Baricada”, gazeta spînzuraþilor ºi dipsomanilor. Ce am putea noi sã vorbim cu un troglodit care, în viaþa lui, n-a muncit nici o orã? Ba nu, ceva-ceva tot a muncit: trãgea sforile pe la cinematografele „Buzeºti” ºi „Volga”, unde a fost responsabil ºi aranjor; dar se mai lua ºi de gagici, aducînd-o pe una dintre multele lui soþii în situaþia de a se spînzura (v-am spus noi, precursoarea lui Giagim!), dupã care, în 1990, l-a ademenit ca pe Colþ Alb chemarea strãbunilor, s-a uºchit în Israel, dar n-a fãcut mare scofalã, aºa cã s-a întors în România, cu coada între picioare. Unii zic cã s-a mai întors ºi cu un microfon pe care i l-a plantat Mossadul în mãseaua de minte, ceea ce nu-l împiedicã sã tragã ºi mai tare la mãsea, microfonul aflîndu-se în pericol de a rugini... Aflãm de la un mustãcios cu cap de gutuie stricatã, pe nume Iaru Florinel, cã legionarii descriºi de regretatul N. Steinhardt într-un recent volum ar fi fost niºte oameni de omenie, bãieþi buni ºi minunaþi, da’ alþii aveau urã de rasã pe ei ºi i-au bãgat la zdup. Noi ºtim cã acest Iaru a avut o Sonatinã la cap cînd era mic, de-aia a ºi scris el o poezie în care sodomea o cãþeluºã (?!), lucrare pentru care trebuia cercetat imediat la Muzeul Antipa-Coposu. Printre altele, biciclistul cu pãr pe bigudiuri a dat ºi o perlã de zile mari: „Regimul comunist, un regim pe care l-am supravieþuit cu toþii...”. Cum vine verbul ãsta, nu pricep. Dar sã zici pe postul naþional de televiziune cã legionarii erau bãieþi buni, aratã cã cineva a dat un semnal de recuperare a lor în bloc. ªi pentru cã noi înºine primim tot felul de scrisori ºi din þarã ºi de peste hotare, în care sîntem rugaþi sã ne precizãm poziþia, vom spune fãrã echivoc: pãcatele Legiunii au fost prea mari ºi prea iresponsabile ca sã se mai lege cineva la cap cu ei, ca sã-i mai poatã recupera cineva; sã ni se spunã întîi ce au avut cu I.G. Duca, Virgil Madgearu ºi cu marele dascãl naþional Nicolae Iorga, sã ni se spunã de ce au dat foc cu benzinã la soldaþii români în timpul rebeliunii, sã ni se spunã de ce au asasinat zeci de oameni nevinovaþi la Jilava – ºi pe urmã vom sta ºi vom judeca. Asta e poziþia noastrã ºi este cea mai sãnãtoasã atitudine pe care o poate adopta un patriot român. ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“ nr. din 14 iunie 1991)
Pag. a 3-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Bilele lui Grindeanu Un onanist cu pretenþii de elitist Iohannis ºi femeile Campionatul mondial de curve Competenþa guvernului incompetent Vot secret la vedere Laura le aratã gaura Supãrarea domnului Daea Mafia sicilianã transferã din România Dictatura minoritãþilor inexistente Budapesta, capitala Canadei Programul de guvernare-dãrîmare Culmea hoþiei Premiul Oscar pentru filme cu proºti Delfinii, mari iubitori de artã Andreea Mantea, strategul PSD Bogãþiile (ne)ºtiute ale României Udemeriºtii e bolnavi cu capul De Tamisa tot românul plînsu-mi-s-a Sugrumat între SMS-uri Unde duce bãutura Cooperativa mai tare decît Riga Casa Poporului valoreazã peste 3 miliarde de euro. Fãrã parlamentari. Cu parlamentarii înãuntru nu mai face doi bani. În urma votului privind demiterea guvernului PSD de cãtre PSD, în urnã au fost gãsite douã bile în plus faþã de numãrul celor care au votat. Or fi fost bilele lui Grindeanu... Adeseori vedem pe micul ecran o arãtare ciudatã, ambalatã într-un costum de cioclu ratat, un fel de aragaz cu patru ochiuri defecte din cauza iubirii exagerate de sine, care se dã mare onanist politic. Pardon, hanalist. Preþiosul ridicol s-a arãtat deranjat cã fostul ºef al SRI, Costin Georgescu, a recunoscut cã Vadim avea dreptate în chestiunea activitãþii organizaþiei parazitare UDMR, ºi s-a rãfuit cu un om mort. Care e mai viu de un milion de ori decît acest onanist cu pretenþii de elitist. Acest plãvan de Ferentari e ilustrarea vie a proverbului: Neamþu dacã nu-i fudul, parcã nu e neamþ destul! Iohannis o duce mai bine pe afarã decît acasã. Strãinilor le place. Probabil, vãzîndu-l aºa tãcut, sînt convinºi cã ºtie mai multe decît spune. Cînd deschide gura, e de belea: ,,Angelo, dã-te mai harcana, cã-mi strici peisajul!”. ªi, culmea, Fraulein Merkel îi face pe plac! Combinaþia asta, între o chimizdã ºi un fizician, e mortalã. Vã imaginaþi ce ar fi fost la gura poliglotã a Vasileascãi dacã Klaus i-ar fi spus pe numele mic?! ,,Marº în tramvai, malacule! Ui sîntem zã patrioþi. Sictir! Ai em o doamnã!”. Dupã ce a dat ora exactã în curvãsãria politicã, România a devenit campioanã mondialã ºi la curvãsãria virtualã. Polul bagaboantelor, care merg la singurul serviciu unde þinuta obligatorie constã tocmai în lipsa ei, este oraºul Galaþi. Acolo, dupã lichidarea combinatului siderurgic, au ajuns la mare cãutarea combinaþiile pe videochat. Fruntaºele în producþie topesc non-stop în cuptoarele proprietate personalã tone de minereu, þinînd oraºul în viaþã. Noroc cu obsedaþii sexuali, altminteri se ducea pe apa sîmbetei economia naþionalã! PSD ºi-a demis propriul guvern pentru incompetenþã. Au ºi ei dreptatea lor: nu poþi sã fii condus la nesfîrºit de proºtii care nici sã fure nu ºtiu. La Moþiunea de Uzurã, PSD a inventat votul secret cu bilele la vedere. Mai au sã inventeze votul secret pe semnãturã. O tembeleviziune în adevãratul nonsens al cuvîntului, care împrãºtie en-gros gogoºi pentru puturoºi, a prezentat o înregistrare cu Kövesi, care le reproºa subalternilor cã s-au lãsat pe tînjalã ºi cã ar cam fi cazul sã punã osul la treabã. Ce scandalos! Cum adicã, sã le spunã colegilor sã respecte fiºa postului? Dar unde ne trezim noi aici? Cine se crede Laura, de le aratã gaura prin care se strecoarã marii bandiþi? Bã, asta nu mai e democraþie de cumetrie, dacã hoþomanii politici nu mai beneficiazã de nebãgarea de seamã a procurorilor! Nea Petricã, de la Ministerul Agriculturii, Imposturii ºi Inculturii, e supãrat cã Mioriþa n-a fost propusã sã conducã Guvernul. Pe cãldura asta, ar fi fost o coabitare de nedescris. Pentru cã ºi-a fãcut datoria faþã de România, Livache va fi transferat în Sicilia. Suma de transfer va fi evaluatã, dupã o cercetare superficialã a sacoºei roºii, de Darius Vîlcov. Ar fi bine dacã din restul rãmas nepitit prin cimitir ne-ar plãti ºi nouã, cetãþenilor de rînd, facturile pe luna în curs, care, din cauza certurilor pe marginea magistralului program de guvernare-masturbare, au crescut simþitor. Cine a crezut cã este gratis circul s-a înºelat. Liderul Grupului Minoritãþilor Naþionale Aproape Inexistente din Parlamentul Desfrîului Naþional, Varujan Pambuccian, ºi-a bãtut joc de toatã lumea cu o urmã vagã de bun-simþ, susþinînd cã nici el nu ºtie cum a votat la Moþiunea de Cenzurã! Dacã-i prost, sã meargã acasã! Dar nu, nu e prost, e numai lichea. Aºa-ziºii reprezentanþi ai minoritãþilor nu reprezintã pe nimeni în Parlament (cu excepþia interesului personal), sînt doar niºte hiene cãrora li se permite sã roadã pãrþile lãturalnice
ale ciolanului puterii. Unele dintre ele au fost inventate tocmai pentru ca partidele de la putere sã aibã o marjã de manevrã. Reprezentativitatea acestora tinde spre zero, iar menþinerea în Parlament, pe banii proºtilor, a unor omizi nesãtule, numai de dragul unei aºa-zise discriminãri pozitive, nu e prostie, ci de-a dreptul hoþie. Iar locul hoþilor e în altã parte, nu în Parlament (deºi afirmaþia asta ar putea fi contrazisã cu argumente solide). Studenþii de la Harvard n-au ºtiut care este capitala Canadei. Prostia se împrãºtie cu repeziciune prin toatã lumea, aºa cã ar trebui sã fim mai blînzi cu bacalaureaþii noºtri. Cum naiba sã nu ºtii care este capitala Canadei? E Budapesta, ignoranþilor! Ce a reuºit PSD, prin dãrîmarea ºandramalei cãreia-i spuneau guvern? Afectarea nivelului de trai, devalorizarea leului, dezechilibrarea economiei ºi alungarea potenþialilor investitori. Iar pe Gudureanu l-au metamorfozat în Grindeanu. Atît. Rãu pentru norod, bine pentru ºleahta de golani, pentru care poporul e doar o victimã colateralã a confruntãrii pentru putere dintre capii Mafiei politice. Culmea hoþiei: Sã furi de la Teodosie ªpagoveanu! Uite cã s-a întîmplat, un tîlhar a fãcut-o ºi p-asta! Dar Prea-Nefericitul l-a iertat pe hoþoman, ceea ce ºi-ar dori sã facã ºi DNA cu Sfinþia Sa. De la Emil Constantinescu încoace n-a mai avut România un lider regional. ªontîcºontîc, Iohannis l-a ajuns din urmã pe Milicã. Mai are doar un pas pînã-l lasã în urmã. Un pas mic pentru Klaus, un pas mare pentru poporul român. Fenomen paranormal irepetabil: în doar ºapte zile, Grindeanu a învãþat ºi sã vorbeascã, ºi sã tacã! Premiul Oscar pentru Filme cu Proºti îl vor lua miniºtrii care au demisionat dintr-un guvern incompetent, a cãrui cãdere în ridicol au votat-o în Parlamentul Ipocriziei Naþionale, dupã care s-au înghesuit sã-ºi retragã demisiile ºi sã ia loc la aceeaºi masã pe care vomitaserã mai devreme! Scenariºtii filmelor cu proºti aciuaþi pe la Hollywood e morþi de invidie. În vremea asta, la Soci, 12 delfini au scos o icoanã din mare, dupã cum susþine publicaþia juriºtilor ortodocºi din Basarabia. Se pare cã delfinii au luat-o înaintea mamiferelor din DNA, care fãceau scufundãri dupã tablourile lui Darius Vîlcov. Alea primite cadou de la colegii lui din grupul infracþional organizat pe criterii de valoare esteticã: Grigorescu, Tonitza, Luchian. Iatã cum a explicat Andreea Mantea toatã daravela din PSD: ,,Odatã, într-o emisiune, aveam o pereche de chiloþi care mi se vedeau prin þinuta transparentã. Aºa cã la pauzã mi i-am dat jos”. Oficialitãþile recunosc cã România are mari rezerve de gaze naturale. Numai de nu le-aþi da ºi p-astea pe daiboji strãinilor. Iar nemernicii care l-au tot acuzat pe Ceauºescu de naþionalism fãrã suport real ar cam trebui sã meargã în pelerinaj la mormîntul lui ºi sã îºi dea douã palme cu piciorul lui Silviu Prigoanã. Un derutat udemerist nu s-a putut abþine sã nu mãnînce niþel rahat, deºi pînã ºi consumatorii de ºaormã de sub noada calului sînt în post: ,,2018 va fi anul doliului!”. Bãi, prostule, în 1918 s-a fãcut dreptate. Adevãrul istoric a fost reconstituit. Zi mersi cã românii sînt proºti de buni ºi nu-þi dau o bordurã între dinþii ãia de cal rãpciugos, bolnav de colici, ori de cîte ori nechezi ca un mãgar. Asta nu-i o insultã, mãgãreasca e limba voastrã maternã, a udemeriºtilor, pe care v-o însuºiþi încã de la pieptul scroafei, indiferent cum s-ar numi ea: Marko Bela, Cicciolina, Kelemen Hunor... Uite ce mi-ai fãcut! M-ai provocat sã mã cobor la nivelul tãu de pitecantrop. ªi ca sã-þi intre bine în suportul ãla de pãlãrii: 2018 va fi anul Centenarului Marii Uniri. Unirea cea Mare ºi Veºnicã. Ca sã evite leºinurile publice, Administraþia Londrei îi sfãtuieºte pe cetãþeni sã umble cu sticla cu apã dupã ei. De asemenea, le recomandã sã-ºi învingã timiditatea ºi sã foloseascã deodorantele, întrucît, în aglomeraþie, viaþa fãrã poezie e pustiu. Ãsta e un atac brutal asupra
modului de supravieþuire a triburilor de migratori, care nu pot merge la cerºit ori la furat îmbãlsãmaþi în parfum. I-ar mirosi potera cît ai zice peºte, mîncaþi-aº! Guvernarea Grindeanu (sanchi!) a început cu un SMS al preºedintelui cãtre premier (,,Succes! Klaus Iohannis”) ºi s-a încheiat cu-n SMS în sens invers: Am îmbulinat-o! Preotul Cristian Pomohaci, cunoscut interpret de muzicã popularã-oralã, a fost înregistrat în timp ce agãþa un tînãr pe care þinea neapãrat sã-l spovedeascã sub patrafir. Dupã cum lesne se poate constata, cîntãreþului îi plac la nebunie ºi instrumentele. Biserica a reacþionat imediat ºi va schimba una dintre cele mai cunoscute dogme; în loc de ,,Doamne miluieºte, popa prinde peºte!”, va fi introdusã mult mai apropiata de realitate ,,Doamne miluieºte, popa te buleºte!”. În Africa de Sud, o oaie a procreat o fiinþã pe jumãtate om, ºi se face un tãrãboi de nedescris. Cicã ãsta-i sfîrºitul lumii. Staþi cuminþi la locurile voastre, nu-i nimic extraordinar. La noi, o asemenea vietate conduce Ministerul Agriculturii (ambalaj de om, conþinut de oaie), ºi nimeni nu bagã de seamã. Aflat dupã o curã intensivã de zeamã de varzã, Traian Bãsescu, liderul opoziþiei faþã de el însuºi, recomandã ca actualul program de guvernare-destrãbãlare sã fie abandonat ºi înlocuit cu atotcuprinzãtorul ,,Cãþeluº cu pãrul creþ (puºchea pe limbã)/, furã raþa din coteþ”, atît de drag oamenilor (de paie) de dreapta. Are dreptate. Vã mai amintiþi cît de competent a fost Guvernul Boc (vorba vine), care fura de la sãraci, prin tãieri de salarii ºi pensii, ºi dãdea la bogaþi, în special prin retrocedãri fictive ori compensaþii financiare?! Acest Bãsescu e dovada vie cã bãutura contrafãcutã nu e bunã. Dacã, totuºi, nu te poþi abþine, iar doctorul þi-a recomandat sã nu te laºi fiindcã ar fi pãcat de experienþa acumulatã, mai bine te duci ºi te culci. Nu, nu cu Elena Udrea, cã ºi aºa ai amãgit-o toatã viaþa. Cã tot ne supãrarã udemeriºtii... Ia sã deschidem ,,Istoria necenzuratã” a lui Adi Sfinteº, martor ocular la evenimente, ca sã vã convingeþi cã ãºtia au fost ai dracului de mici: ,,Plãieºul rãsfoia nonºalant ultimul numãr din Playboy, în cel mai înalt turn din Cetatea Neamþului. Ungurii erau la vreo zece metri de ziduri: «- N-are rost sã le întrerup meciul pentru atîta lucru. Mai e vreme...» Oftã... «- ª-o fi fãcînd Mariºica, mititica de ea? Cred cã se gîndeºte la mine, nu se poate altfel. Drãgãlaºa... Îi singuricã de atîta vreme. Dacã n-ar fi rãzboaiele astea nesfîrºite, poate-ar fi fãcut ºi copchii. Sînt însurat de trei ani, ºi Mariºica tot cum am luat-o de la mã-sa îi. Cã d-aia m-apreciazã ºi boier Giuvalã, de bagã toate muierile-n boalã, care mi-a ºoptit la ureche, în noaptea nunþii, cã nu-i bine sã te grãbeºti în problemele trupeºti, cã poþi sã te aprinzi la plãmîni ºi pe urmã chiar nu mai eºti bun de nimic. <Du-te la luptã, mi-a zis boierul, cã de Mariºica avem noi grijã>! Ce suflet mare are omul ãsta! Nici n-ai zice cã-i boier!». O sãgeatã îi aruncã cuºma cît colo. «- Mãi, ce minune mare, au început sã-mi zboare gîndurile cu cãºulã cu tot. Se vede c-am mîncat cu dulºe. Pacostele de maghiari au ajuns la poartã. Ia sã-i anunþ pe ceilalþi... Alo! Alo! ª-are drãcovenia? Ori l-or împuºcat ãºtia, cã nici roboþica nu mai zice nimic?! ªi avea o voºe aºe de duioasã! Cît-îi ziulica de lungã stau la taclale cu dînsa ºi tot nu mã satur. Dacã pînã mã întorc nu rãspunde nimeni, mã-nfurii ºi nu ºtiu ce se întîmplã. Poate am sã fac chiar moarte de om, cã la treburi d-astea de femei rup lanþul una-douã». Coborî, însoþit de resturi de sãgeþi ce se izbeau neîncetat de zidurile cetãþii. «- Nea Ghiorghi! Nea Ghiorghi! Ptiu, l-a tîmpit fotbalul p-ãsta. Nea Pinalti! Nea Pinalti!» «- Da ºe-i, mã, ºe arde de urli ca smintitu? O luat Rapidu campionatu fãrã voia me sau, Doamne fereºte!, o retrogradat Rocaru?» «- N-ai ghiºit. Ungurii sînt la poartã...» «ªi ºe, mã, pentru atîta lucru faci ditamai gîlºeava. ªi-or zice oamenii ãia, c-am înnebunit de tot?! Ia þine-i de vorbã pînã transportã pe ziduri cîþiva copchilandrii o copie a statuii lui Gheorghe!» «- A matali, sau a lui Gheorghe Dracu?» «- A lui Gheorghe Hagi, ºugubãþule, care pentru unguri cam tot aia înseamnã». «- Bine, ºerifule. Cît îi scoru’?» «- Parcã n-ai ºtii! Cît am stabilit cu Jenel». Plãieºul plecã ºi urmãri cu privirea cruciºã finalul meciului. Constatã cã zarurile lui Piþurcã au fost aruncate, spectatorii se cãraserã de prin minutul 20, iar oaspeþii mureau pe teren þinîndu-se cu mîinile de burþi, cã se fãcuserã cimpoi de atîta rîs. Gîndi cã nu prea are cu cine sã facã treabã contra ungurilor, dar nu se îngrijorã, cã-l ºtia pe nea Pinalti patriot ºi descurcãreþ nevoie-mare. Dar ungurii habar n-aveau de frãmîntãrile lui Plãvãnea ºi înconjuraserã Cetatea Neamþului cu gîndul sã intre înãuntru cã, fiind februarie(1395), era cam frig ºi le degeraserã grisinele cu care zgîndãriserã duios coardele arcelor”. (Dacã sînteþi cuminþi, va urma...) CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 30 iunie 2017
Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR
Cînd sîntem creºtini, cînd ucidem, sau cînd spunem adevãrul? Mã gîndesc sã scriu o poveste despre cîinele meu Giani ºi, dacã aº putea, mi-aº dedica o mai mare parte din timpul liber cãþeilor, indiferent de rasã. Toþi au frumuseþea lor, mai ales maidanezii, care, de cînd se nasc ºi pînã mor, trãiesc ca vai de ei, prigoniþi ºi schingiuiþi de oameni care nu-i iubesc ºi vor sã scape de ei cu orice prilej, folosind cele mai dure metode. Giani a murit de bãtrîneþe, la o vîrstã destul de înaintatã. Am regretat moartea lui, ºi-mi voi aduce aminte mereu de ziua aceea fatidicã pentru el, cînd avea sã plece pentru totdeauna spre alte zãri, cu o lume poate mai bunã de cum este cea de pe pãmînt ºi de unde nu se va mai întoarce vreodatã. Nu pot spune cã nu mi-a fãcut ºi belele, mi-e greu sã le contabilizez, aici, pe toate, cã sînt destul de multe, ºi le fãcea, mai ales, cînd nu era nimeni cu el acasã. De fiecare datã cînd îl certam, îºi lãsa urechile pe spate ºi fugea sub masã, de unde mã privea cu ochii þintã, atent la ce se întîmplã... Aproape cã nu respira... Pînã ce nu-mi trecea supãrarea, nici cã ieºea de acolo... Dupã ce credea cã norul de furtunã se risipise ºi se fãcea liniºte în toatã casa, o lua biniºor din loc, cu paºi domoli, pînã ce se apropia de mine, de biroul meu, la un pas, zicîndu-mi, parcã, pe un ton linguºitor: - Te-ai supãrat pe mine, stãpîne? Þi-am spus cã nu suport sã rãmîn singur în casã. Aveam sã constat lucrul acesta nu o datã, pentru cã toate isprãvile le fãcea mai ales cînd îl lãsam singur. Se speria, fiindcã ºi cîinii au spaimele lor, pe care noi, oamenii, nu le prea înþelegem. ªi ele nici nu vor putea fi înþelese vreodatã de cei care nu au studii de specialitate în domeniu... Dar, ca om simplu, spun cã l-am iubit pe Giani, aºa cum iubesc toþi cîinii pe care îi am, fãrã sã fiu indiferent la cei pe care oamenii îi abandoneazã sau îi schilodesc, aºa cum am vãzut, de
Îndemnul lui Timotei Cipariu La 9/21 martie 1867, deci cu douã decenii înainte de moarte, care a survenit la 3 septembrie 1887, Timotei Cipariu, una din marile figuri ale Blajului, ºi-a alcãtuit singur epitaful pe care îl voia înscris pe piatra care-i strãjuieºte mormîntul. Dorinþa nu i-a fost însã împlinitã decît dupã 69 de ani de cînd ºi-a exprimat-o ºi, respectiv, dupã 49 de ani de la moarte, manuscrisul fiind descoperit printre hîrtiile rãmase de la Cipariu abia în anul 1936, de cãtre Al. LupeanuMelin (1887-1937). Feciorul þãranului Iacob Cipariu, din Pãnade, de lîngã Blaj, cãrturar distins ºi luptãtor pentru eliberarea naþionalã ºi progres social ºi cultural al românilor din Transilvania, a fost unul dintre membrii fondatori ai ,,Societãþii literare”, în 1866, devenitã mai tîrziu Academia Românã. Supranumit Pãrintele filologiei române, el este cunoscut îndeosebi ca istoric ºi filolog, redactînd prima gramaticã academicã a Limbii Române (Bucureºti, 1869 ºi 1877). Pentru preotul, cercetãtorul ºi scriitorul Timotei Cipariu, limba românã, fiind de origine latinã, marca momentul naºterii poporului român, acum mai bine de 2.000 de ani. A scrie cu litere latine, nu slavone, cum se obiºnuia în epocã, însemna ca românii sã-ºi regãseascã ºi sã-ºi afirme identitatea latinã ºi, implicit, europeanã. Pînã la bãtrîneþe, el ºi-a petrecut viaþa în tãcutã modestie ºi se stinge la vîrsta de 82 de ani, înconjurat de numeroasele manuscrise ºi cãrþi rare, adunate cu
Anecdote din lumea oamenilor celebri
☺ Henri Poincaré, avînd neînþelegeri cu girantul imobilului unde ocupa un apartament, de altfel foarte modest, dupã povaþa unui vãr al sãu, hotãrî sã se explice cu proprietarul. Într-o zi, sunã la locuinþa acestuia. Un servitor, a cãrui tristeþe el nu o observã, îi deschise. - Domnul X... este acasã? - Ah!, domnule, stãpînul meu e decedat de ieri noapte. - Perfect, perfect!, articulã ilustrul academician. Atunci nu-1 mai deranja!
ROMÂNIA MARE“
Polemici nenumãrate ori, la buletinele de ºtirile de la televizor, cã se întîmplã. Dacã nu am la mine vreo bucatã de pîine sã le-o dau, îi îmbrãþiºez cu privirea ºi le spun o vorbã de alinare. Cîinii nu sînt rãi, cum îi carcterizeazã unii ºi alþii... Ce bine ar fi dacã, într-o zi, s-ar pune la masa dialogului toate organizaþiile ºi autoritãþile implicate în protecþia animalelor, ca sã gãseascã o soluþie favorabilã ºi sã punã punct vrajbei iscate pe seama bietelor fiinþe, care nu au nici o vinã, decît aceea cã s-au aciuat în preajma omului cu mii de ani în urmã. ªi, astfel, sã nu mai auzim cã se întîmplã atîtea grozãvii pe seama lor, acum, cînd era internetului a ajuns la apogeu... Este adevãrat cã s-au întîmplat ºi nenorociri din cauza lor, cîteva cazuri izolate... Pentru asta trebuie sã omorîm toþi cîinii? Dacã în pãdure cade un copac ºi omoarã un om, trebuie sã tãiem toatã pãdurea? Dacã un mal striveºte un om înseamnã cã trebuie sã prãbuºim toate malurile de pãmînt? ªi putem da, în acest sens, o grãmadã de alte exemple... Eu mã situez de partea cealaltã a baricadei, a oamenilor care iubesc necondiþionat animalele. Cunosc mulþi oameni care au opinii ºi sentimente diferite de ale mele, cînd vine vorba de animãluþe, însã eu mã împotrivesc ferm celor care manifestã cruzime faþã de ele. ªi, ca model, îl am pe neuitatul Tribun Corneliu Vadim Tudor, fie-i þãrîna uºoarã, de la care am învãþat cã nimeni nu are dreptul sã ia viaþa nici chiar ºi a celei mai neînsemnate fiinþe... ªi cum nu am bani sã-i fac o statuie lui Giani al meu, mã gîndesc sã scriu o poveste în amintirea lui, cum am spus la începutul acestor rînduri, ºi sã descriu cu lux de amãnunte cum a trãit alãturi de mine ºi de familia mea, timp de aproape douãzeci de ani. ªi, în felul acesta, trag un semnal de alarmã, pentru cã nu e bine sã ucizi sau sã urãºti, astfel de fapte nu ne fac cinste ca români ºi nici ca oameni cu fricã de Dumnezeu, cum se zice. De aceea, mã întreb: cînd sîntem cu adevãrat creºtini, cînd ucidem, sau cînd spunem adevãrul? ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” dragoste ºi rîvnã de iubitor al cuvîntului scris. Conºtient de valoarea strãdaniilor sale de o viaþã, le-a iubit ºi le-a pãstrat cu devoþiune, spre a le lãsa moºtenire patrimoniului cultural al poporului din mijlocul cãruia s-a ridicat. S-au împlinit 150 de ani de la data cînd Cipariu ºi-a scris epitaful. El poate fi citit ºi astãzi pe piatra funerarã din cimitirul de pe malul Tîrnavei Mari, din apropierea Cîmpiei Libertãþii din Blaj, unde îºi mai aflã locul ºi alte morminte ale unor mari cãrturari ºi prelaþi, care au militat pentru drepturile românilor: Axente Sever, fost profesor ºi participant la revoluþia de la 1848, fost prefect în oastea lui Avram Iancu ºi unul dintre conducãtorii miºcãrii de eliberare a românilor din Transilvania; Ion Micu Moldovan, fost profesor la ºcolile Blajului, preºedinte al ASTREI (1893-1901) ºi membru al Academiei Române; Alexandru Sterca-ªuluþiu, mitropolit al Blajului, fratele Tribunului paºoptist Ioan Sterca-ªuluþiu, precum ºi Simeon Crainic, fost profesor al Liceului din Blaj. Ultimele cuvinte ale epitafului lui Cipariu - ,,... DISCITE MORTALES TEMPUS NON TEMNERE VITAE HOC BREVE LONGA NIMIS TEMPORA MORTIS ERUNT...” (,,... Învãþaþi, muritorilor, sã nu dispreþuiþi timpul vieþii, nu peste mult, timpurile morþii vor fi prea lungi”) – rãmîn un înþelept mesaj transmis nouã, urmaºilor. Sã preþuim timpul scurt al vieþii, muncind cu aceeaºi neobositã stãruinþã ca ºi a celui care a fost Timotei Cipariu ºi a altor devotaþi slujitori ai poporului român. POMPILIU PRECA ☺ Într-o bunã zi, un compozitor mediocru, dar impertinent, îi trimise lui Massenet o piesã muzicalã, pe care, în biletul alãturat, o descria ca pe o capodoperã, cu rugãmintea s-o judece autorul operei ,,Manon”. Compoziþia solicitantului purta titlul stupid „Pentru ce mai sînt în viaþã?!“. Massenet aruncã o privire peste creaþia înfumuratului compozitor, care era de o mediocritate agasantã, ºi o aruncã furios, rãspunzîndu-i autorului, cu gîndul la titlul melodiei: ,,Pentru ce mai eºti încã în viaþã? Pentru cã ai avut prudenþa sã-mi trimiþi maculatura prin poºtã. Dacã ai fi adus-o chiar d-ta, ai fi fost strîns de gît cu siguranþã!”.
Cei mai buni prieteni...
Ceasornicarul de lut Curgea timpul în jur ca un glonþ, orele îºi ascundeau bãtaia falsã undeva, cîndva, cu sufletu-n clonþ, marea din þãrmuri rãzleþe se varsã Eram cãlãtori cu biografie sumarã printre brazii uitaþi, lumina fugind din noaptea polarã se exilase în munþii Carpaþi Dinspre nord s-a pornit un aer de varã, ca viaþa de rece, te-ai ghemuit sub pielea de fiarã pe unde nici un tren nu mai trece Apoi a curs în clepsidrã nisipul de clise. Sufocînd nonsensurile evidente, aerul se topise în creuzetul trecerii lente Cînd s-au auzit chemãrile ceasornicarului de lut, amintirile viitoare au tãcut ADI SFINTEª, 13 iunie 2017
Manifest pentru popor
Tu popor ce porþi osînda, parcã de îngeri înfrînþi, ªi care, de mii de ani, un destin aprig înfrunþi, Condamnat fãrã de vinã, ca în biblicul poem, Sã-þi duci crucea îndurãrii, încãtuºat în blestem, Destul ai purtat povara anticului zeu Atlas, Nu-i lãsa sã te transforme într-o turmã de pripas! Îþi discreditezi eroii, cãlcînd peste legi ºi datini, Îmbrobodit cu sloganuri, înrobit în mii de patimi. Dacã taci, devii complice, ºi-n mod sigur sã consimþi, Sã-þi vinzi sufletul ºi crezul, pentr-o mînã de arginþi; Rupe, ca ºi Prometeu, lanþul înrobirii-n douã, Ridicã-þi din nou privirea, pãºind într-o viaþã nouã! Aminteºte-þi de strãmoºi, de Basarabi ºi Muºatini, Întemeietori de Þarã, dãtãtori de legi ºi datini; Nu ai îndurat destul sã fii slugã la stãpîn? Ridicã-te sã le-arãþi cine eºti, Popor Român! ªi-a strãbunilor icoanã, pe care-a cãzut uitarea, S-o ai azi din nou alãturi, ca sã-þi lumineze calea; Ridicã din temelii „monastirea” legendarã, Aratã ceea ce eºti, un Popor c-o mîndrã Þarã! SINEL TUDOSIE ☺ În timpul ocupaþiei hitleriste, se prezentã la Arghezi un general care avea misiunea sã-l convingã pe autorul ,,Cuvintelor potrivite” sã treacã de partea antonescienilor. Maestrul primi elogiile generalului cu rãcealã ºi, în cele din urmã, îi puse o întrebare care n-avea nici o legãturã cu ceea ce aºtepta musafirul de la el: - Generale, eºti vînãtor? ªi, pentru cã generalul tãcea nedumerit, continuã: - Ori poate eºti pescar. Ei bine, dacã eºti pescar, ai pescuit vreodatã pãstrãvi? E o treabã grea. Pãstrãvul e o pradã pe care n-o atragi, cu una cu douã, în cursã. El deosebeºte musca naturalã de cea artificialã de la distanþã. Eu sînt un astfel de peºte. M-am fãcut pãstrãv!
Pag. a 5-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici
Controverse
BIBLIOTECA NAÞIONALÃ
Cronica fantasticã Sîntem în anul graþiei 3.874... Cum se poate?... - Mã rog, mã iartã, amabile cititor. Dã-mi voie a te ruga sã nu mã-ntrerupi pînã la fine. Îmi promiþi cã mã vei lãsa sã termin ceea ce d-abia am început? Comptez pe promisiunea d-tale. Reîncep dar. Sîntem în anul graþiei 3.874; ne aflãm în cetatea Tîmpitopole, locuitã de Sinecorzi, ciudate fiinþe bipede, cãrora le lipseºte partea stîngã a toracelui cu toate ale ei. Sinecorzii sînt un trib de Chinezi. Deschid, cu permisiunea d-voastrã, o micã parantezã istoricã explicativã. (Acum douã mii de ani, Chinezii declararã rãzboi Rusiei, vastã þarã ce cuprindea jumãtate din continentul Europei. Observaþi bine cã narez numai faptele; nu fac nici un comentariu. Bãtaia avu loc pe fruntaria celor douã þãri. Chinezii triumfarã ºi, trecînd peste regimentele ruseºti ca peste un imens bulevard de cadavre, într-o sãptãmînã furã în capitala inamicã, în douã sãptãmîni ajunserã în centrul Europei ºi în trei, dupã ce strãbãturã ºi bãturã, una dupã alta, toate þãrile mari ºi mici, se oprirã pe þãrmul Atlanticului. Poate c-ar fi mers ºi mai ‘nainte dacã ar mai fi avut cu cine sã se mai batã... Lumea întreagã, zguduitã, fu forþatã a recunoaºte realitatea acestei invazii ºi i se-nchinã. Douã mii de ani au trecut, ºi Chinezii, cu perspectiva de-a domni pînã la judecata din urmã, domnesc asupra continentului vechi pe care l-au chinizat - permiteþi-mi acest singur novicism - cu totul). Închid aci paranteza, crezîndu-vã luminaþi îndeajuns. Acum, graþioasã cititoare ºi d-ta, amabile cititor, dacã doriþi a face o excursiune prin cetate, procuraþi-mi plãcerea a vã-ncrede în mine ºi a mã urma. Voi fi prea fericit sã vã servesc de cicerone în Tîmpitopole, care, aflaþi ºi þineþi minte, este numai o sucursalã a Pekingului. Pornim?... A!, mã iertaþi, fiþi buni a vã arma cu aceste foi de palmier; o sã vã fie indispensabil pentru a vã apãra de-arºiþa soarelui. Acum, haidem! O singurã recomandare am a vã face: strîmbaþi puþin picioarele în maniera chinezã; este un mijloc prezervativ contra alunecuºului porþelanului smãlþuit cu care sînt acoperite strãzile. Aºa! Priviþi, mai întîi, aici, unul din cele mai superbe edificii; este pagoda idolului Kin-Lau; este locul unde se regleazã afacerile privitoare la bramani. Aici este mai mare peste toþi Mandarinul Ti-Li, mare învãþat, care odinioarã a fost trimis prin institute, cu însãrcinarea exclusivã de-a strîmba picioarele chinezilor de mici, pentru a le face sã se bucure mai tîrziu de rahitism, calitate ce trece în mare consideraþie la chinezi. Aºa e cã este foarte mîndrã pagoda lui King-Lau, cu architectura ei anticã ºi culoarea ei galbenã? Trebuie sã ºtiþi: culoarea chinezã, prin excelenþã, este galbenul. Aruncaþi-vã dincoace ochii; priviþi cazarma ºi cancelaria Mandarinului Pãcii, Lis-Kyng, vice-guvernatorul militar ºi civil al Tîmpitopolei; aici este rezervorul ordinii ºi pãcii, stabiliment liniºtitor al spiritelor prea iuþi ºi corigãtor al moravurilor. Ia uitaþi-vã la chinezul acela care iese din cancelaria Mandarinului Pãcii, unde ºi-a petrecut noaptea, din cauzã cã s-a aflat dormind beat de opiu pe stradã. Vedeþi-l, mã rog, ce deºelat pare a fi în urma corecþiei ce i s-a aplicat. Aici, este Casa Justiþiei. Ce severã faþadã! Totul respirã nepãrtinirea ºi oarba dreptate. Întoarceþi-vã puþin privirile spre acel nenorocit chinez care soseºte asudat ºi gîfîind cu o hîrtie în mînã ºi nãvãleºte pe scara principalã a Casei Justiþiei! Îl cunoaºteþi, este bietul Pim-Pim. Nu vã uitaþi cã e slab ºi lihnit; era gras ºi burtos acum vro cinci ani, cînd adversitatea soartei îl îmboldi sã intenteze proces unui vecin care-i rãpise un pui de curcã din curte. Vedeþi-l, iese din Casa Justiþiei. Ce tristã figurã! O sã fie silit bietul chinez sã bea cinci ceºti de ceai ºi ºapte doze de opiu pentru a-ºi
Copilul e începutul ºi sfîrºitul lumii Învãþat-a omenirea asta ceva din ce i se spune de veacuri? Tare îmi vine sã mã îndoiesc! Cãci astãzi, ca ºi în anul una mie patru sute, nici un stat n-a înþeles ce e viaþa, nici o legislaþie n-o apãrã cu pricepere. Bunul plac ºi nerozia domnesc mai straºnic ca oricînd. Fãpturã plãpîndã, vibrîndã de emotivitate, dornicã de viaþã, copilul e dat ºi azi pe mîna aceloraºi brute îndopate cu mulþumiri trupeºti, care îi frîng junghetura gîtului, îndatã ce le intrã pe mîini. Habar n-are stãpînulanimal al acestei lumi cã un copil e setos de lumina zilei, de vîntul care bate, de frunza care foºneºte, de ciripitul pãsãrilor, de libertatea cîinilor ºi a pisicilor
recãpãta buna umoare. Dacã nu vã este antipaticã figura lui Pim-Pim ºi doriþi sã-l mai vedeþi, veniþi aici ºi mîine, ºi-n orice zi voiþi, pe la orele astea; pentru dînsul, procedura de-adineaori este o sacrã datorie, pe care, în toate dimineþile, o împlineºte cu cea mai strictã fidelitate. Edificiul de colo, pe uºa cãruia se vãd încruciºate douã cotoare de lemn de banan - emblemã ce reprezintã libertatea-n alegeri - este aºa-numita de chinezi Muma Tutulor. Cîtã gingãºie în nume chiar. Sînt foarte picanþi Chinezii într-ale lor. Priviþi dincoace, pe poartã, aceastã imagine alegoricã: Plin de sudoare ºi despuiat, un chinez, condamnat la un supliciu analog cu al fetelor lui Danaus, aruncã cu o lopatã colosale cantitãþi de aur în gura mereu deschisã a unui monstru etern flãmînd. Lugubrã fantazie!... Aþi crede cã aceastã poartã este intrarea infernului, deasupra cãreia geniul cel rãu, aºa, de gust, a pus sã se zugrãveascã un specimen de modul cu care cineva petrece în regatul lui; ei bine, nicidecum; aici, am onoarea a vã spune, este casa numitã Pungapublicã; Mandarinul cel mai mare peste astã pungã este Pungaciul, titlu dat prin simplã derivaþie etimologicã. Atenþiune, doamnã! Gravitate, domnule! Trecem pe dinaintea palatului lui Sik-Tir, guvernator general al Tîmpitopolei ºi reprezentant al Fiului-Soarelui de la Peking. Aº avea ºi aº voi sã vã spun multe despre Sik-Tir, dacã în jurisdicþia chinezã nu ar fi scris cã se taie limba oricãruia va cuteza sã punã în discuþie numele acestui suprem mandarin. Sã ne plecãm frunþile la pãmînt, dupã obiceiul pãmîntului, ºi sã ne vedem de cale. Cred, acum, doamnã, cã sînteþi, ca ºi mine, de pãrere, dupã atîta umblet ºi obosealã, sã intrãm în acest elegant stabiliment public. Vom lua ºi noi ceaiul ºi vom fuma opiul, repauzîndu-ne puþin. Din fericire, acesta este tocmai locul public de predilecþie al tuturor notabilitãþilor chineze din Tîmpitopole. Este adevãrat, nicãieri ca aici nu se serveºte ceaiul în mai bunã calitate. Sã intrãm. Priviþi pe chinezii mei cum ºed cu indolenþã pe tapetele lor bizar colorate; vedeþi cum, printr-o miºcare de-o regularitate perfectã ºi egalã, clãtinînd capul cînd afirmativ, cînd negativ, sorbind cu deliciu ceaiul ºi aspirînd cu încîntare opiul, ei îºi petrec inocent timpul! O, tabel admirabil de moravuri pacifice! O, fericiþi chinezi! Binecuvîntate fiinþe bipede, cît este de invidiat soarta voastrã. Voi nu vã frãmîntaþi cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare sã aducã un moment mãcar de excepþie în viaþa voastrã calmã ºi inofensivã: nici rahitismul prematur al micilor chineze; nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei-Justiþiei; nici crîmpeiele de banan încruciºate pe uºa edificiului Mumei-Tutulor; nici chinul sãrmanului chinez care este condamnat, la intrarea PungiiPublice, sã-ncerce a sãtura pe nesãturabilul monstru; nici tãierea limbii din jurisdicþia voastrã. Vouã, ceaiul ºi opiul sã vi se dea... ºi-ncolo, pace! O, de trei ori fericiþi muritori!!! Mã iartã, domnul meu, dacã mi-am uitat datoria de cicerone, lãsîndu-vã un moment, pe doamna ºi pe d-ta, pentru a mã adresa chinezilor mei. V-o jur cã am fãcut-o numai dintr-o miºcare interioarã, instantanee ºi irezistibilã, de sincerã admiraþie. Pentru astã datã, vã cred satisfãcuþi îndeajuns. Sînt obosit; permiteþi-mi sã mã retrag; vã las. *** Cum vi se pare, graþioºi cititori, apocalipsul meu? Ce va sã zicã purtarea asta, vor striga unii din d-voastrã; întîi ne arunci peste douã mii de ani în viitor, ne spui niºte comédii extravagante, ne plimbi, ne-ncurci, ºi-apoi ne laºi în Tîmpitopolea d-tale, fãrã sã ne spui cum sã venim îndãrãt; ne laºi într-un loc necunoscut, bizar, straniu, rãtãciþi. - Iubiþi lectori, nu sînteþi deloc rãtãciþi. N-aveþi nevoie de conducerea mea. Luaþi bine seama, a fost numai o glumã fantasticã: sînteþi acasã la d-voastrã, între ai d-voastrã... în Bucureºti, în Þara Româneascã. Priviþi în jurul d-voastrã; îmi pare cã citiþi ,,Ghimpele”. ION LUCA CARAGIALE
care umplu strãzile, de mirosul þarinii umede ºi de tot ce firea ne-a pus la îndemînã nouã, oamenilor, ca sã ne facã traiul fericit. Habar n-are bruta-stãpînã a inocenþei cã cel mai dulce dintre anotimpurile vieþii e copilãria ºi cã numai în vremea copilãriei se pot pune temeliile bunãtãþii, fondaþiune menitã sã suporte lungi ani de luptã, o întreagã uzinã de frãmîntãri ºi de chinuri, care dau omenirea de rîpã, dacã baza nu e fãcutã din bunãtate. ªi cum s-ar putea ca baza vieþii sã fie bunãtatea, cînd marea majoritate
George Coºbuc ºi I.L. Caragiale, doi mari clasici ai literaturii române
CIOBURI DE GÎNDURI
Tristeþe (Lui Adrian Pãunescu)
De-aº avea cuvîntul magic Sã te prind în el cuminte! Dar în universu-mi tragic Sînt doar lacrimi, nu cuvinte... Sînt simþirile rebele ªi Luceferi fãrã vinã; Doamne, urcã-mã la stele În potiru-Þi de luminã! Sã rãmîn pe-altare sfinte O scînteie din tezaur... Sau în templul Tãu, Pãrinte Dulce candela de aur. ILARION BOCA
ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART
Trãdarea de la Bruxelles Vînzãtori, strãini de þarã, Numele nu vi-l rostesc... Sînt românii jar ºi parã, Urile se rãscolesc! Trãdãtori de interese, Fãrã suflet românesc, Prea vreþi totul pe alese Din ce alþii mult trudesc! Cavaleri cu feþe-ascunse, Venetici de-o zi pe alta... Aveþi limbile prea unse De vînzarea de la Malta! La Bruxelles vã duceþi veacul, Delatori la porþi strãine, Iar aici trage sãracul Tot mai greu Ziua de mîine! FLORIN IORDACHE a omenirii îºi petrece copilãria în bãtãi ºi privaþiuni, în mortificãri ºi ucigãtoare puºcãrii, îngãduite de legi? Cum sã nu fie lumea asta plinã de oameni rãi, de hoþi, de tembeli ºi de rãsturnãtori de ,,ordine”, cînd ,,ordinea” voastrã, o! Stãpîni, nu e întemeiatã decît pe cruzimi neîngãduite de legile naturii? Cum aþi putea voi bãnui cîte lumi miºunã într-o razã de soare, cîte lupte se dau într-o gaurã de furnici, cîte dureri ascunde o inimã de mamã truditã ºi cîte daruri se pot naºte într-un suflet de copil! PANAIT ISTRATI
Pag. a 6-a – 30 iunie 2017
Atitudini
Balsamuri spirituale (28) POARTA GÎNDULUI Desfãºurat în timp, romanul vieþii îl scriem în Gînd. El este o stea ce-ºi poartã crucea în „A VREA“, ca sã deschidã Poarta sa cu Cheia cuvîntului în Vorba mierii, din aurul Tãcerii, spre lungul drum ce urcã-n Timp flori ºi ninsori în anotimp. Acest adevãr îl vedem în lacrima verde de primãvarã, în argintul de toamnã, cînd, pãºind în Casa lui Dumnezeu, ne este atît de greu sã rãspundem la o întrebare: Sîntem întuneric, sau iluminare? Deschizînd Poarta Gîndului în universul copilãriei cu ochi de soare, evoluþia vieþii doare. Ne cãutãm în Oaia Rãtãcitoare.
ROMÂNIA MARE“
Polemici Din ochi ne curg lacrimi de uºurare, conºtiinþa spune cã este o respirare, Templu al cuvîntului IERTÎND cînd, în Gînd, rãstignim la nesfîrºit Tainele vieþii pe pãmînt. Contemplînd Cerul fãrã fereastrã, ºtim cã va fi cîndva casa noastrã, dacã Gîndul în cunoaºtere deplinã îºi va deschide Poarta spre Luminã. Deschideþi Poarta Gîndului, sã intre pe ea cea care a fost cîndva Mãdãlina Manole. În cadrul unei emisiuni TV, întrebatã care este cea mai mare dorinþã a sa, Mãdãlina a rãspuns: ,,Sã ajung pe Planeta extratereºtrilor”. Nu ºtiu de ce, vorbele ei mau ºocat ºi, inspiratã de rãspunsul ei, am scris o poezie, pe care, apoi, i-am ºi oferit-o în dar. Madãlinã, zîmbet de apã linã, în vis pluteºti uºor, în lumea extratereºtrilor. ªi noi plutim fãrã sã ºtim cu vocea ta,
Însemnãri din jurnalul unui geniu (4) Cînd mã trezesc, o sãrut pe Gala pe ureche, ca sã simt cu vîrful limbii grosimea minusculului relief de pe lobul ei. În clipa aceea îl simt, amestecat în întregime cu saliva mea, pe Picasso. Pablo Picasso, care-i omul cel mai viu pe care l-am cunoscut vreodatã ºi care are o aluniþã pe lobul urechii stingi. Aluniþa, mai mult mãslinie decît aurie ºi cît se poate de micã, e exact în acelaºi loc ca aceea a soþiei mele Gala. Ar putea fi socotitã o reproducere exactã a acesteia. Foarte adesea, cînd mã gîndesc la Picasso, dezmierd protuberanþa asta minimã din colþul sting al lobului urechii Galei, ºi asta se întimplã adeseori, fiindcã Picasso e omul la care mam gîndit cel mai mult dupã taicã-meu. Amîndoi sînt mai mult sau mai puþin Wilhelm Tell-ii vieþii mele. Împotriva autoritãþii lor m-am rãsculat din cea mai fragedã adolescenþã, fãrã sã ºovãi, eroic. Aluniþa Galei este singura parte vie a trupului ei pe care o pot cuprinde în întregime cu douã degete. Ea mã liniºteºte în mod iraþional în ce priveºte nemurirea ei fenixologicã. ªi o iubesc mai mult decît pe maicã-mea, pe taicã-meu, pe Picasso ºi chiar mai mult decît iubesc banii! Spania a avut întotdeauna cinstea de a oferi lumii cele mai înalte ºi mai violente contraste. În Secolul al XX-lea, aceste contraste s-au întrupat în persoana lui Pablo Picasso ºi în cea a umilului dvs. servitor. Evenimentele cele mai importante pe care le poate trãi un pictor contemporan sînt douã: sã fie spaniol; sã-l cheme Gala Salvador Dali. Aceste douã lucruri mi s-au întimplat mie. Aºa cum aratã numele meu, Salvador, sînt destinat nici mai mult nici mai puþin decît sã salvez pictura modernã
Salvador Dali ºi soþia sa, Gala
de lene ºi de haos. Mã cheamã Dali, ceea ce în catalanã înseamnã „dorinþã”, ºi o am pe Gala. Picasso, desigur, e spaniol, dar nu are din Gala decît o umbrã biologicã în colþul urechii, ºi se numeºte Pablo, ca Pablo Casals, ca papii, adicã îl cheamã ca pe toatã lumea.
pe-o altã stea. E Planeta verde plantatã de tine în nemãrginire cu cînt de safire. Un cînt care a reflectat în pãrul tãu de foc o stea. Ea este emblema ta, în care s-au înfrãþit haruri de netãgãduit, izvoare din care sufletele noastre însetate beau pe nerãsuflate. Porþi pe umeri greaua povarã sã nu devii nicicînd prinþesa de odinioarã. Pe poteca ta de har sã pãºeºti doar în prim-plan. (aprilie 2000) Din pãcate, Mãdãlina a plecat departe, departe... Mister! Bat clopotele în Cer. Pe crucea dusã ºi abandonatã, valoarea Clipei, Mãdãlina a fost odatã... Însã din trupul de rouã se naºte Viaþã fãrã de Moarte. va urma) LILIANA TETELEA
Sã ne mutãm din nou în primãvarã Sã ne mutãm mai cãtre primãvarã, Iubita mea din margine de lumi, Sã fie dimineaþã-n loc de searã ªi fericirea lumii sã-þi asumi.
Sã fie viaþa încã o poveste Cu flori albastre ca de lunã mai, ªi-n loc de bãtrîneþea grea ce creºte Sã fii copila care-odat’ erai. Sã fiu iar tînãr, cum eram odatã, ªi primãvara s-o trãim din plin, Cu-aroma grea iubirea curgã toatã Din cerul depãrtat de unde vin.
Pablo Picasso ºi Salvador Dali 15 iulie 1952 Îi mulþumesc iarãºi lui Sigmund Freud ºi proclam, mai tare ca oricînd, marile lui adevãruri. Eu, Dali, care sînt adîncit într-o constantã introspecþie ºi o analizã minuþioasã a celor mai mãrunte dintre gîndurile mele, am descoperit deodatã cã, fãrã sã-mi dau seama, n-am pictat toatã viaþa decît coarne de rinocer. Mã vãd încã de la vîrsta de 10 ani, copil-lãcustã, pe cale sã mã rog în patru labe în faþa unei mese din corn de rinocer. Da, pentru mine era deja un rinocer! Îmi revãd astfel toate picturile ºi sînt uluit de mulþimea de rinoceri pe care o conþine opera mea. Chiar renumita mea ,,Pîine” este un corn de rinocer, pus cu gingãºie într-un coº. Acum îmi explic entuziasmul meu în ziua în care Arturo Lopez mi-a dãruit celebrul baston din corn de rinocer. Bastonul mi-a creat, deîndatã ce am intrat în stãpînirea lui, o iluzie cu totul iraþionalã. M-am legat de el cu un fetiºism nemaipomenit, dus pînã la obsesie, ajungînd pînã acolo încît, într-o zi, la New York, l-am lovit pe un frizer care, din neatenþie, fusese cît pe-aci sã mi-l spargã, coborînd prea repede fotoliul basculant pe care îl pusesem cu grijã. Mînios, l-am lovit brutal, în umãr, cu bastonul, ca sã-l pedepsesc, dar, îndatã dupã aceea, desigur, i-am dat un bacºiº foarte bun ca sã nu se supere. Rinocerule, rinocerule, cine eºti? 1 august 1952 Astã-searã, pentru prima oarã de cel puþin un an încoace, privesc cerul înstelat. Îmi pare mic. Sînt, oare, eu cel care creºte, sau Universul este cel care se micºoreazã? Sau amîndouã deodatã? Ce diferenþã faþã de contemplaþiile siderale dureroase ale adolescenþei mele! Ele mã nimiceau în ceea ce romantismul mã fãcea pe atunci sã cred: insondabilele ºi nesfîrºitele imensitãþi cosmice. Eram stãpînit de melancolie, fiindcã toate emoþiile mele erau de nedefinit. Acum, dim-
Sã ne mutãm din nou în primãvarã Cu crinii vieþii izvorînd vãpãi, Sã ne iubim acum ca prima oarã Sub plopii drepþi valsînd în ochii tãi. Sã fim ca prinþii tandri de poveste, Arzînd în taina unui legãmînt: Cã tot ce-a fost ºi astãzi nu mai este E lacrima iubirii pe pãmînt. GEORGE MILITARU potrivã, emoþia mea este atît de uºor de definit, încît iaº putea face mulajul. ªi, în aceeaºi clipã, hotãrãsc sãmi comand un mulaj în ghips, care sã înfãþiºeze cu maximum de exactitate emoþia pe care mi-o dã contemplarea boltei cereºti. Sînt recunoscãtor fizicii moderne de a fi confirmat, prin cercetãrile ei, noþiunea asta, plãcutã, sibariticã ºi antiromanticã la maximum, cã „spaþiul este finit”. Emoþia mea are forma desãvîrºitã a unui continuum cu patru fese, gingãºia cãrnii Universului însuºi... Sînt atît de mulþumit sã vãd Cosmosul redus la proporþiile astea rezonabile, încît aº fi în stare sã-mi frec mîinile, dacã gestul acesta ticãlos n-ar fi tipic anti-dalinian. Înainte de a adormi, în loc sã-mi frec mîinile, o sã mi le sãrut, cuprins de bucuria cea mai curatã, repetîndu-mi cã Universul, ca orice lucru material, pare cumplit de meschin ºi strîmt dacã-l comparãm, de pildã, cu lãrgimea unei frunþi pictate de Rafael. (...) 6 septembrie 1953 În fiecare dimineaþã cînd mã trezesc, încerc plãcerea supremã pe care azi o descopãr pentru prima oarã: aceea de a fi Salvador Dali, ºi mã întreb, minunîndumã, ce lucru minunat o sã mai facã azi acest Salvador Dali. ªi pe zi ce trece îmi e tot mai greu sã înþeleg cum pot trãi alþii fãrã sã fie Gala sau Salvador Dali. Sfîrºit SALVADOR DALI
Pag. a 7-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici
Controverse
Chiar toþi sulfuroºii ajung sã conducã România? (urmare din pag. 1) Iar fenomenul distructiv se accelereazã, pe fondul unei tasãri a pretenþiilor ºi ambiþiilor membrilor PSD. La ora la care scriu aceste rînduri, PSD a desemnat un tuciuriu cu figura parcã scoasã din malaxor, îmbãtrînit – specific etniei rrome – la o vîrstã tînãrã. Mihai Tudose este o namilã cu vorbire greoaie, parcã simþi damful de rachiu prin televizor, privire încruntatã ºi tulbure – un personaj pe care l-ai ocoli pe trotuarul de vizavi; din pãcate pentru PSD, dar mai ales pentru þarã, presa îl va hãitui, tocmai vînînd stîngãcia evidentã a personajului. În schimb, pachidermul social-democrat s-a miºcat teribil de zglobiu prin lumea „vitraliilor”, cum mai este numitã comunitatea informaþiilor. Cursuri butaforice, cãrþi în „coautorat”, ba chiar ºi un doctorat rostogolit în haznaua plagiatului – de unde Tudose nu a mai avut curajul sã-l scoatã, renunþînd la titlu dupã prima acuzaþie a presei. Penibil! ªi nu e sigurul aspect de acest fel – teza i-a fost condusã de un alt sulfuros, Gabriel Oprea – ah, ºi sã nu uit, a fãcut facultatea tîrziu, la privata PSD condusã de soþia aranjorului PSD Cristian Dumitrescu. În schimb, s-a împopoþonat cu titlul de „conferenþiar” la Academia SRI, post probabil neplãtit, fiindcã nu apare nimic în declaraþiile de avere – sau or fi bani la fel de secreþi ca ºi Serviciile? În fine, golãnia e mare ºi asta ne doare, cum ar zice poetul, problema e cui transmitem „hai siktir”? Cã dacã nu facem nimic, ne putem uita în oglindã ºi sã spunem asta de dimineaþa pînã seara. Ne calcã în picioare la toate capitolele, ne scuipã în faþã, dar noi ne temem sã ne ridicãm – dacã ne cade din buzunar - ºi-l pierdem! - carnetul de reduceri de la marketul din colþ? Ei hai, cã soarta nu poate fi chiar atît de crudã!... Da, începeam editorialul de sãptãmîna trecutã cu o strofã din Adrian Pãunescu – „Popor românesc, nu uita niciodatã/ Cã nu eºti urmaº de fricoºi ºi bastarzi”. Îmi regãsesc timpul pierdut zilnic cu cotidianul prin citirea memoriilor, jurnalelor ºi corespondenþei lui C.A. Rosetti, Kogãlniceanu, Aricescu, Alecsandri, Brãtianu, dr. Ioan Raþiu, Bolintineanu etc., etc. E incredibil - cîtã vioiciune de
Aplicarea parteneriatului România-SUA (3) Chestiunea vizelor În continuare, liberalizarea regimului vizelor cu SUA este un deziderat legitim al cetãþenilor României. Unde este parteneriat strategic, este cvasinormal sã fie libertate de vize. Desigur, va trebui gãsitã soluþia încît liberalizarea sã nu ducã la o altã mare emigraþie a românilor, cum liberalizarea europeanã a dus la cea mai mare emigraþie din istoria þãrii de pînã acum. Tehnic, este limpede cã, în actuala legislaþie americanã a liberalizãrii – aºa cum s-a putut vedea în chiar discordanþele dintre declaraþiile celor doi preºedinþi ºi reacþia cîtorva congresmeni –, vizele vor rãmîne deocamdatã. Soluþia ar fi abordarea României, ca ºi a altor þãri,
spirit a existat în naþiunea asta! Nu musai curãþenie, au avut ºi aceºti mari oameni pãcatele lor, cu sutele ºi miile, dar au fost MARI, calitate de neobosirea cãutãrii, de neacceptarea imbecilizãrii, marele duºman al unei naþii mici afiºate la marginea unor imperii. Mã întreb, în acest sens, ce s-ar fi întîmplat dacã nu am fi avut printre noi un Vadim, un Pãunescu, un Vieru, un Pruteanu?... Am fi fost de mult timp o þarã de tudoºi ºi alþi sulfuroºi? De tudorchirili ºi alþi debili? De nicuºori, de bombonicofili, de minuni blonde de la Videle, sau de golguþe aflate la menopauza agresivã a social-democraþiei semidocte? Vai, ce urît am scris! Cîteodatã mã mir ºi eu cã scriu chestii aºa rãutãcioase, în loc sã-i bag în aia a mã-sii, pur ºi simplu! Citeam zilele astea niºte scrieri ale unui gînditor român stabilit în Franþa, elogiat de critica francezã, preþuit de Cocteau, de Jean Luc Godard, de Dali, mã rog, de avangarda gîndirii europene a anilor ’50 – ’70; acest Jean Parvulesco (Pîrvulescu, pe numele lui de oltean piteºtean) e unul dintre pãrinþii geopoliticii moderne, celebrul Aleksandr Dughin îl recunoaºte ca principal mentor. Ei bine, Pîrvulesco a fundamentat ideea Europei Mari, a unui þinut al spiritului ºi pãcii, al gîndirii ºi urmãririi þelurilor mãreþe, departe de meschinul „idealului” bãnesc. Un român a îndrãznit sã gîndeascã asta, sã insufle avangardei europene aceastã gîndire - ºi sã influenþeze fundamental cel mai important gînditor rus contemporan, conturînd, într-o oarecare mãsurã, chiar proiectele puternicului Vladimir Putin. Concluzia este cã acest Pîrvulesco este citit ºi cunoscut în Franþa ºi Rusia, dar necunoscut în þara sulfuroºilor, pe melegurile dragnei. Asta e România de azi, cu proiecþie pe mîine! Mã întorc încã o datã cãtre ai mei, cei cu sufletul prin Vadim ºi Pãunescu; m-am sãturat de toþi ãºtia, hai sã dãm cu ei de pãmînt! Destul cu sulfuroºii, cu perverºii, cu anti-românii, cu blasfemiatorii, cu netrebnicii, cu slugile ticãloase, cu laºii, îi vreau înapoi în canalele din care au ieºit! Sincer, cred cã ne apropiem de momentul în care cuvintele mele grele nu vor mai fi strigãte în deºert, iar vremurile unor rãzgîndiri se apropie. drept partener strategic, nu numai ca stat pe lista uzualã a liberalizãrilor.
O subliniere Iatã doar cîteva urgenþe care, odatã rezolvate, ar face din parteneriatul strategic un bun accesibil cetãþeanului simplu care este fiecare. Nu mai insist asupra unei discordanþe. Cine se proclamã fruntaº al proamericanismului nu ar trebui sã stea pasiv, în vreme ce tocmai în aceºti ani „studiile americane“ – pe care le cunosc bine, cãci am lucrat la instalarea lor dupã 1997 – s-au desfiinþat în universitãþile principale ori s-au redus la comentarii superficiale asupra literaturii ºi politicii. Spus simplu, Statele Unite ale Americii sînt o civilizaþie ºi o culturã pe care le înþeleg doar aceia care sînt gata sã le examineze ºi sã înveþe din ele. Sfîrºit ANDREI MARGA
Presa, între informare ºi intoxicare Presa trebuie sã demareze o amplã reformã la nivelul propriilor valori. Presa, cei care o practicã, cei care o iubesc, cei care doresc sã-ºi informeze în mod real ºi obiectiv semenii, trebuie sã se autorepare ºi sã reacþioneze la minciunã. Dacã ei, cei din interior, nu o vor face, altcineva cu siguranþã nu va miºca un deget în acest sens. A mai murit un dictator ºi poate cã e bine sã fie aºa. Am vãzut mulþi oameni veseli, gloanþe împrãºtiate prin aer de bucurie ºi figurile radioase ale combatanþilor. Se bucurau ºi aveau de ce. Au ucis cauza care a dus la rãzboi, ºi-au recîºtigat libertatea. Privind la ei, mi-am amintit de imagini oarecum asemãnãtoare realizate în ultimii douãzeci de ani ºi prin alte pãrþi ale planetei. Lumea se bucura sã fie liberã, presa mediatizeazã totul pînã la cel mai mic amãnunt, bucuria pe care o vedem la TV, într-un mod pe cît de real pe atît de credibil. Atît în România, cît ºi în Irak, apoi în Serbia ºi mai mult ca sigur o sã fie ºi în Libia, apar, ulterior, fel ºi fel de informaþii care contrasteazã cu realitatea inþialã ºi apar diverse scenarii ale unor momente care ar fi trebuit sã fie naturale. De fapt, în ultimii ani, a devenit o regulã ca orice miºcare armatã în care este implicat Occidentul sã fie mediatizatã agresiv, presa reprezentînd un factor vital în ceea ce priveºte cîºtigul de imagine al lumii civilizate. Totodatã, adversarul, indiferent ce forþã financiarã ar avea, nu este vizibil decît într-un procent nesemnificativ ºi replica mediaticã a acestuia este destul de firavã. Din punct de vedere tactic, militar, este o procedurã corectã. Din punct de vedere deontologic, al ziaristului, lucrurile nu stau deloc aºa. Îmi amintesc cu tristeþe perioada rãzboiului din fosta Iugoslavie, în care toate valorile mele privind presa au fost dãrîmate definitiv, spulberate ºi aruncate în hãul nesiguranþei. A fost o perioadã în care ce nu era de partea „vesticã” era bine „strecurat” ºi distribuit cu grijã, în timp ce orice tînþar ucis de cãtre „ceilalþi” era fãcut un ditamai armãsarul ºi rapid împrãºtiat pe mapamond. Cum vine asta, mã întrebam, unde sînt criteriile unei informãri corecte? Unde poþi vedea care este de fapt adevãrul în condiþiile în care eºti bombardat de informaþii bombastice, unilaterale ºi unde se vede clar dispariþia obiectivitãþii? Dupã ce norii rãzboiului se risipesc din zona de conflict ºi pacea îºi intrã in drepturi alãturi de companiile care vin sã preia prada de rãzboi, încep sã aparã fel ºi fel de informaþii credibile care încep sã contrazicã ºi, într-un final, sã ne ofere un alt adevãr asupra a ceea ce a fost acolo la începutul ºi în timpul conflictului. Sînt cazuri în care se recunoaºte, mascat, cã a fost vorba ºi de intoxicãri – dupã caz se mai iveºte ºi cîte un þap ispãºitor – iar oficialitaþile spun cã, de fapt, nu pot sã comenteze. Dupã toate acestea, începi sã te întrebi care este de fapt rolul presei ºi care sînt, de fapt, valorile care o conduc? Oare chiar e normal sã preiei totul pe nemestecate numai de dragul sîngelui? Oare este firesc ca toþi cei care dezinformeazã sã rãmînã doar anonimi în condiþiile în care ei aduc un prejudiciu clar de imagine atît celor pe care îi reprezintã, cît ºi conceptului de presã liberã? Nu începi oare sã te întrebi dacã nu cumva „presa liberã” este doar un termen utopic în spatele cãtuia se ascund alte interese? Începem sã credem în marea teorie a conspiraþiei sau cã, de fapt, presa nu face altceva decît sã manipuleze voit o populaþie avidã de sînge, de dragul cîºtigurilor financiare, urmînd ca dupã aia sã-ºi spele pãcatele ºi sã-ºi punã cenuºã în cap în mod public? Sînt oare oamenii de presã atît de slabi încît sã meargã doar la cîºtig în detrimentul deontologiei profesionale sau pur ºi simplu ei servesc altfel de interese? Sînt întrebãri la care putem, sau nu, sã rãspundem. Pornind de la acest aspect, poate cã primul lucru pe care trebuie sã-l facem este acela de a încerca, pe mãsura posibilitãþilor noastre intelectuale, sã filtrãm informaþia ºi singuri sã ne creãm un sistem propriu de valori prin care sã distingem ce este bine ºi ce este rãu. Poate cã e timpul sã nu mai digerãm pe nemestecate ce primim ºi sã fim ceva mai relaxaþi cînd vedem cã, într-un colþ de lume aºa, din senin, nori negri încep sã se adune. Presa reprezintã o mare putere. Presa reprezintã, printre altele, modul prin care politicul trimite mesaje cãtre electorat. Presa reprezintã interfaþa dintre muritori ºi viitoarele personaje ale cãrþii de istorie. Privind responsabil problema, presa trebuie sã demareze o amplã reformã la nivelul propriilor valori. Presa, cei care o practicã, cei care o iubesc, cei care doresc sã-ºi informeze în mod real ºi obiectiv semenii, trebuie sã se autorepare ºi sã reacþioneze la minciunã. Dacã ei, cei din interior, nu o vor face, altcineva cu siguranþã nu va miºca un deget în acest sens. 22 octombrie 2011
Pag. a 8-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ Traian Bãsescu, misiune la Chiºinãu Traian Bãsescu, fost preºedinte al României, senator în exerciþiu prin Parlamentul României, a primit o nouã misiune, de a trece Prutul ºi de a „moderniza“ statul vecin, aºa cum a fãcut ºi cu România timp de 10 ani. Astfel, prin propunerea de a fi preºedinte de onoare al Partidului Unitãþii Naþionale din Moldova, preºedintele Bãsescu „descalecã” în fosta provincie româneascã, avînd misiunea clarã de a aduce Moldova în braþele marilor lanþuri de magazine occidentale, de a vinde tot ce mai e de vîndut prin fosta republicã sovieticã ºi, cînd o va aduce la acelaºi nivel colonial la care se aflã România, sã o ataºeze la patria-mumã, cu el ºef peste aceste provincii. Singura lui nemulþumire este cã Republica Moldova nu dispune de flota comercialã, pentru cã el „cunoaºte niºte combinaþii” deja verificate de înstrãinare. Cu toate acestea, însã, se pare cã nu va trece Prutul singur, avînd în vedere sã ia cu el în misiunea sacrã pe care a primit-o ºi cîþiva colaboratori din România, alãturi de care a reuºit ca, timp de 10 ani, sã modernizeze statul român extrem de mult, astfel încît alegerile se decid prin Internet ºi nu la vot, aºa cum naivii ar putea crede. „Am în vedere cîteva nume pentru diverse funcþii de miniºtri ºi ºefi pe la Serviciile Secrete din Republica Moldova, acum pregãtesc o listã cu foºtii mei colaboratori, alãturi de care am reuºit sã compromit total lupta anticorupþie din România”, a declarat fostul preºedinte, precizînd cã „popunerea lui la cîrma Turismului din Moldova va fi o realã surprizã pentru moldovenii de dincolo de Prut, mai ales cã pãrul blond este foarte comun în fostul spaþiu sovietic”. Întrebat care va fi relaþia cu preºedintele Dodon, Bãsescu a dat cu sec, lãsînd de înþeles cã are dovezi
O nouã reformã în Sãnãtate Vremurile în care pacienþii erau trataþi cu indiferenþã prin spitale s-au terminat. O nouã lege a Sãnãtãþii vine în ajutorul celor care nu au bani sã se trateze în strãinãtate, precum politicienii români, ci sînt nevoiþi sã asigure bunul mers al Sistemului de Sãnãtate din România. Astfel, pe lîngã lista lungã de cumpãrãturi cu care un pacient trebuie sã se prezinte la internare în spital, ºi aici putem enumera diverse medicamente, cele scumpe evident, pansamente, seringi ºi alte lucruri utile care, teoretic, sînt plãtite prin Casa de Asigurãri de Sãnãtate, pacienþii trebuie sã se prezinte ºi cu medicul personal, specialist pentru boala de care suferã. „În acest mod, pacienþii nu vor mai avea nici un fel de emoþii de a se prezenta la spital, ei avînd deja cu ei absolut tot ceea ce e necesar pentru un tratament corect ºi cu ºanse reale de reuºitã”, a declarat Matuselem Popescu, secretar de stat degeaba la Ministerul Sãnãtãþii, adãugînd cã „pacienþii îi pot coopta pe medicii specialiºti încã de cînd aceºtia sînt pe bãncile facultãþii, astfel încît sã le ofere acestora sprijinul financiar ºi moral necesar pentru ca aceºtia sã devinã verigi puternice ale sistemului românesc de sãnãtate”. Conform noii Legii, pacienþii care necesitã internare în spital sau un consult mai amãnunþit se vor prezenta la spital atît cu punguþa de medicamente pe care ei o vor cumpãra de la farmacii, în baza unor vagi cãutãri pe net, pentru cã ar avea nevoie, cît ºi cu
medicul specialist, pe care ei îl au în custodie pe toatã durata vieþii. irefutabile împotriva preºedintelui moldovean, un filmuleþ La externare, în cazul în care pacientul încã mai compromiþãtor în care acesta apare alãturi de preºedintele este în viaþã, medicul este luat acasã ºi trimis la speRusiei, Vladimir Putin, la parada militarã de la Moldova, cializãri în strãinãtate, astfel încît la urmãtoarea din acest an. internare acesta sã fie apt sã ducã la îndeplinire actul „Sã-þi fie ruºine, Dodon!”, a exclamat Traian Bãsescu. medical pentru care pacientul a investit în el.
Parlamentul pregãteºte o nouã lege a presei Aflat sub un continuu asediu din partea ofiþerilor corupþi din presa româneascã, factorii decizionali ai forului legislativ al þãrii, în frunte cu cei mai preºedinþi dintre preºedinþi, au decis cã este cazul ca o nouã lege a presei sã fie propusã spre dezbatere ºi aprobatã de cãtre cei care au nevoie de liniºte în timp ce dorm în Parlament. Astfel, noua lege va avea un capitol separat dedicat ofiþerilor acoperiþi din presã, cei care, în fond, fac jocul celor care îi plãtesc mai bine sau celor cu mai multe stele pe umãr, dupã caz, ºi sub nici o formã nu urmãresc interesul naþiunii române. Conform noii legi, printre cele mai importante adãugiri enumerãm faptul cã jurnaliºtii care fac parte dintr-un Serviciu Secret, român sau strãin, se vor prezenta la muncã avînd brodat pe cãmaºã sau bonetã numãrul de stele sau trese echivalente gradului pe care îl au în acel
Serviciu, iar alãturi va fi expus, în mod clar ºi fãrã echivoc, drapelul þãrii pentru care ei lucreazã, fie cã este þara aliatã sau inamicã. În acest caz, cei care îi vor urmãri vor ºti cãrei naþiuni îi este loial respectivul jurnalist ºi dacã este sau nu de încredere informaþia pe care acesta o prezintã. Totodatã, noua lege va aduce un element nou în spaþiul public din România, ºi anume jurnaliºtii subofiþeri acoperiþi, cei care vor avea ca principalã activitate furnizarea de informaþii ofiþerilor acoperiþi, alergatul dupã ºtiri, pusul de microfoane, adusul cafelei sau, dupã caz, al þigãrilor pentru cei cãrora le sînt subordonaþi. Noua Lege a presei nu diferã prea mult de actualul climat dîmboviþean, dar va aduce totuºi cîteva elemente de noutate pentru cei care sînt de fapt consumatorii, dar ºi beneficiarii informaþiilor care vor fi expuse publicului. Vom ºti exact cine se doreºte sã fie linºat mediatic ºi cine beneficiazã de acest lucru, vom afla ºi cine doreºte sã iasã sute de oameni în stradã ºi de ce populaþia are sã
Premierul MEU, Guvernul MEU, Armata MEA, Jurnalul MEU! Este greu pentru un singur om, aºa, ca mine, sã se împartã între binele lumii ºi binele þãrii, nu pot sã fiu pe ambele maluri ale prosperitãþii. Am fost puþin plecat prin Europa ºi bine m-am simþit între cei asemeni mie, iar acum mã vãd pus în situþia jenantã sã îl ascult pe Dragnea ce-mi spune, sã-l vãd pe Tãriceanu, care îmi tot promite cã mã învaþã sã merg pe motocicletã, dar nu se þine de cuvînt. Au venit la consultãri pentru un premier, o piesã ieftinã de teatru, pe care o jucãm în faþa fraierilor, care încã mai cred cã românii îºi decid soarta. Pînã ºi eu am fost cîndva convins cã sîntem un stat naþional, unitar ºi independent. Dar iubita mea Carmen m-a trezit din somn ca sã-mi iau pastila de zîmbit. Orban a venit la mine, cu încã patru liberali pur-sînge, fãrã Buºoi. Fãrã copilul pe care nu l-am avut, Buºoi. Au venit boi ºi au plecat vaci.
Dar bine cã presa este în numãr mare. Sã merg sã le mai zîmbesc niþel, cã altfel trece efectul pilulei. Aºtia îl vor pe Tudose premier. Pãi eu ce treabã am? Sã fie sãnãtos, cã ºi el are sã facã exact ca mine, va face ce primim în plic. Dar sã nu cedez aºa uºor, cã jocul politic înseamnã ºi mici încrîncenãri. Dragnea îmi spune cã a prins un crap cît Buºoi de mare. În apele cristaline ale Teleormanului trãiesc crapi ºi înþeleg cã ºi somni. Rechinii, precum acest mustãcios, trãiesc în palate. Oare cîte case are Livache? Cã eu acum am 5, sã fie mai tare ca mine? Sã-l întreb pe Helvicã, pentru cã sigur ºtie! Bãsescu nu a venit la consultãri, asta de cînd se ºtie cã vrea sã fie bunic. Acum înþeleg cã este prin Moldova, vrea sã atace Rusia de unul singur. Se vrea ºi premier la noi, ºi preºedinte la ei ºi, curînd, parcã-l vãd ordonînd
Zece motive pentru care Liviu Dragnea a plecat la pescuit dupã trecerea moþiunii de cenzurã Imediat ce a aflat cã Sorin Grindeanu s-a transformat din premier plin în premier interimar, Liviu Dragnea, cel mai teleormãnean dintre preºedinþii PSD, a decis sã caute soluþia cîºtigãtoare pentru urmãtorul premier, pe malul apei. Dintre motivele care au fãcut ca mai-marele peste stînga româneascã sã aleagã pescuitul, enumerãm cîteva: 1. Pentru cã îºi doreºte sã prindã peºtiºorul de aur care sã-i îndeplineascã cea mai înfocatã dorinþã a sa, sã fie premier, preºedinte ºi gigolo în acelaºi timp. 2. Pentru cã dorea sã vadã dacã în apele României se aflã un rechin mai mare ca el. 3. Pentru cã avea nevoie de un somn pentru restilizarea mustãþii.
4. Pentru cã dorea sã îºi aminteascã de clipele frumose cînd se plimbã cu Ponta, cu barca, în timpul inundaþiilor. 5. Pentru cã Iohannis urãºte pescuitul ºi ºtie cã acolo nu-l cautã nimeni. 6. Pentru cã Laura Codruþa Kövesi pescuieºte în altã parte ºi îi lasã încã „fir lung”. 7. Pentru cã de obicei cînd merge sã „vîneze cãprioare” spune cã merge la pescuit, în timp ce ºoferul lui pescuieºte carasul din Metro. 8. Pentru cã Ion Iliescu nu are nimic împotriva locului în care îºi lasã icrele Liviu Dragnea. 9. κi viziteazã întrega moºie din Teleorman, ºtiut fiind cã are în stãpînire cam tot ce se deplaseazã deasupra, pe ºi sub acest judeþ, fie pe apã, fie pe pãmînt. 10. Pentru cã, narcisist fiind, îºi doreºte sã-ºi vadã oglinditã frumuseþea ºi puterea în fiecare luciu de apã pe care l-a furat din Teleorman. fie informatã prompt de interesele ºi modalitãþile prin care Serviciile pot mobiliza instant zeci de mii de persoane sã demonstreze pentru cã o pisicã a fost uitatã într-un copac, dar va face în aºa fel încît nimeni sã nu iasã în stradã pentru cã pãdurile sînt mãcelãrite, cã þara este furatã sau cã viitorul românilor este unul foarte întunecat. Noua lege a presei se aºteaptã sã fie definitivatã în jurul datei de 30 februarie 2018, moment care, de obicei, coincide cu Paºtele Cailor.
Bancul sãptãmînii Surse din Administraþia Prezidenþialã ne-au ºoptit cã dl. Iohannis, de fiecare datã cînd pleacã în concediu, face rezervare pentru ºase camere. Într-una stã el, pe celelalte le subînchiriazã. unei armate de blegi sã treacã Nistrul ºi sã cucereascã Transnistria, dat fiind faptul cã acolo sînt cele mai bune fabrici de coniac din Estul Europei. Mare piºicher Traian, mãcar ºtie ce vrea! Abia aºtept sã plec în vacanþã. O sã accept orice doresc ãºtia de la PSD ºi ALDE (Dragnea ºi Tãriceanu) ca sã pot pleca liniºtit ºi þara sã fie pe mîini sigure, sã nu cumva sã vinã vreo directivã de la Angela ºi sã nu rãspundã nimeni la telefon. Macron vine ºi el pe la noi, în mod sigur doreºte sã-i cumpãrãm ceva avioane, cã Airbus trebuie sã asigure locuri de muncã francezilor ºi nemþilor. Poate cumpãrãm ºi ceva trenuri de mare vitezã ºi niºte Mistral, cã ºi aºa au nevoie de comenzi. La discuþia de acum cîteva zile mi-a sugerat cã vrea sã vinã cu soþia ºi cã eu sã achit nota de platã. ªi iar nu am înþeles ce anume vrea sã-i oferim. Electrica? Portul Constanþa?
Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU
Pag. a 9-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
MOZAIC
Sabia lui ªtefan cel Mare avea calitãþi magice? ªtefan cel Mare a domnit 47 de ani în Moldova în timpuri de rãzboaie necontenite. Fiecare dorea teritorii de la vecini, se fãceau ºi se desfãceau alianþe nonstop. Pentru Moldova duºmanul principal îl constituia Imperiul Otoman. Succesul lui ªtefan s-a datorat ºi sabiei pe care o folosea. Ca un adevãrat conducãtor de oºti, intra fãrã fricã în mijlocul duºmanilor, iar cu sabia folositã cu douã mîini fãcea loc pentru armata sa.
Era ªtefan cel Mare special? Era sabia lui magicã? În lupta de la Vaslui, din 1475, ªtefan se acoperã de glorie, spulberînd uriaºa armatã otomanã care intrase în Moldova. Impresionat de faptele de arme ale voievodului, Papa Sixtus al IV-lea i-a conferit titlul de „athleta christi”, dar ºi douã daruri, un steag de luptã ºi o sabie, cea prezentã astãzi la Topkapî din punctul de vedere al unor istorici. La comanda Papei, sabia a fost realizatã în atelierele armurierilor italieni, fiind binecuvîntatã personal de Papã ºi blagoslovitã special la Roma. Tocmai de aceea i-au fost atribuite ºi calitãþi magice, O altã variantã este cea a fãuririi spadei în atelierele italieneºti, genoveze, la comanda lui ªtefan cel Mare. Practic, voievodul a dorit o spadã fãcutã de cei mai buni armurieri ai Europei ºi a dat o comandã specialã. Istoricii se bazeazã pe corespondenþa purtatã de voievod cu genovezii, descoperitã de Nicolae Iorga. Aceºtia precizeazã cã este vorba de o spadã, o armã cu douã tãiºuri, folositã de obicei cu ambele mîini, spre
Dealul lui Dumnezeu, locul din România unde trãieºte un ºarpe unic în lume Legendele spun cã acest animal este din neamul balaurului ºi muºcãtura sa este mortalã. Aceastã specie de reptile se întîlneºte numai pe meleagurile Moldovei, este foarte rarã ºi trãieºte doar în acest loc. Zonã de stepã, cu stîncã, nisip ºi ierburi înalte din rezervaþia „Dealul lui Dumnezeu”, în apropiere de Uricani (la 35 de kilometri de Iaºi), este consideratã leagãnul unor fãpturi extraordinare, care ºi-ar putea afla locul în mitologii. Este vorba despre o specie unicã de reptile, care se gãseºte numai în România – ºi pe care unii o identificã cu ºarpele biblic (poate de aceea locul se va fi
numit ºi „Dealul lui Dumnezeu”!). Alte legende spun cã ar putea fi din neamul balaurului spintecat de Sfîntul Gheorghe. Vipera-de-stepã – numele comun sub care este cunoscut acesta – face parte din specia Ursinii moldavica ºi se întîlneºte numai în Moldova, în arealul descris. Ies din hibernare în lunile martie-aprilie, dupã care nãpîrlesc ºi urmeazã perioada de reproducere. În ciuda spaimei pe care o provoacã acelora care se întîlnesc cu „cureluºa” din piele cenuºie, bãtînd spre un cafeniu deschis, ori chiar griargintie, cu o bandã neagrã, în zig-zag, pe spate, totuºi vipera-de-stepã este o fiinþã sperioasã, care se retrage imediat din calea omului. Dacã este, însã, încolþitã, nu ezitã sã atace ºi veninul sãu este extrem de periculos. Pe de altã parte, se pare cã veninul de viperã-de-stepã ar putea fi deosebit de preþios în industria farmaceuticã, însã specia fiind protejatã, acesta nu poate fi exploatat.
deosebire de sabie, cu un singur tãiº, ºi utilizatã doar cu o singurã mînã. Spada lui ªtefan cel Mare era tipic moldoveneascã, un tipar de armã albã identificat de istorici ca individualizîndu-se în Epoca Medievalã. În mod particular, sabia lui ªtefan cel Mare se încadreazã în acest tipar al sabiei specifice moldoveneºti, utilizatã cu douã mîini ºi pentru care trebuia o forþã fizicã extraordinarã. „Cu lamã dreaptã ºi douã tãiºuri, braþe drepte sau uºor curbate spre lamã, cu o lungime de cca. 110 -130 cm, este atestatã prin descoperirile arheologice prezenþa ei în scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldoveneºti ridicate ºi pictate în parte în timpul domniei voievodului ºi de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de armã este confirmat de spadele descoperite la Tg. Neamþ, la Deleni (jud. Iaºi), la Cetatea Neamþului, sau de cele pictate la biserica din Bãlineºti”, precizeazã, în „Armamentul din dotarea oastei Moldovei în timpul domniei lui ªtefan cel Mare”, Carol Konig, un expert în armament medieval. În cursul Secolului al XVI-lea, sabia a ajuns la Istanbul, unde este pãstratã ºi astãzi la muzeul Topkapî. Existã douã variante distincte referitoare la modul în care sabia a pãrãsit Moldova. Conform uneia dintre ele, sabia a fost dãruitã de ªtefan cel Mare sultanului, cu puþin timp înainte de a muri. În acest fel, ªtefan a dorit sã recunoascã meritele unui adversar redutabil. Cea de-a doua legendã plaseazã momentul pierderii sabiei la sfîrºitul primei domnii a lui Petru Rareº. Fiu al lui ªtefan cel Mare, Petru a încercat sã redeschidã lupta cu Imperiul Otoman în 1538. Campania de represalii a sultanului Suleyman Magnificul avea sã ducã la pierderea domniei ºi la refugierea lui Rareº în Transilvania. Trupele otomane au impus ca domn al Moldovei pe ªtefan al V-lea, cunoscut ca „Lãcustã-Vodã“. Turcii au jefuit tezaurul Moldovei înainte de a se retrage, luînd cu ei ºi sabia lui ªtefan cel Mare. Timp de 460 de ani, sabia nu a mai pãrãsit Turcia. Ea a fost expusã ultima datã în þara noastrã în iulie 2004, la Muzeul Naþional de Artã al României.
Cel mai lung tunel din România ascunde secrete care îþi dau fiori! Legenda spune cã inginerul care a proiectat mãreaþa construcþie de la Teliu pãzeºte ºi acum tunelul. Ar fi luat forma unei fantome misterioase, care strãbate ºinele întunecate de mai bine de nouã decenii. Un inginer al cãrui prenume s-a pierdut în negura vremurilor începe cel mai îndrãzneþ proiect pentru epoca interbelicã. κi pune în cap sã construiascã cel mai lung tunel din România. Vrea sã lege Buzãul de Braºov ºi mai apoi Ardealul de Dobrogea. Coltana pe numele lui, îºi ia angajamentul sã conducã o echipã giganticã, 6.000 de oameni, care încep sã munceascã zi de zi la tunelul care urma sã aibã aproape 5 kilometri lungime. Azi, istoria acestui tunel o mai ºtie doar Vasile Sîrb. Tatãl ºi bunicul lui au muncit la tunel zi de zi, vreme de ºapte ani. Dupã 2.500 de zile de muncã, inginerul Coltana priveºte mîndru la construcþia sa! Inginerul îºi gãseºte sfîrºitul în tunelul care l-a fãcut celebru. Oamenii spun cã sufletul lui Coltana nu îºi gãseºte liniºtea ºi cã se plimbã ºi acum prin tunel. Lucruri necurate, spune Vasile Sîrb. Evitã subiectul, dar
MOZAIC Sfatul medicului
Cum se desfãºoarã consultaþia ortopedicã? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.
DR. TAREK NAZER Consultaþia ortopedicã de specialitate îþi oferã informaþii despre afecþiunea de care suferi, nevoia de tratament ºi de durata acestuia. Tot în cadrul consultaþiei vei afla ºi care sînt riscurile la care te expui dacã nu urmezi tratamentul potrivit afecþiunii tale. În timpul consultaþiei, se executã bilanþul articular pentru a constata care este amplitudinea miºcãrilor ºi bilanþul muscular cu scopul de a elabora un diagnostic complet ºi a preciza nivelul lezional al afecþiunii. În timpul bilanþului articular, pacientul trebuie sã fie relaxat, aºezat confortabil, i se vor explica manevrele care vor urma a fi executate. Pacientul trebuie aºezat corect pentru a putea obþine poziþia 0 pentru desfãºurarea miºcãrii ºi aplicarea goinometrului. Iar în timpul bilanþului muscular se stabileºte forþa pe care o are muºchiul în execuþia miºcãrii. Existã 6 forþe, de la capacitatea muºchiului de a se contracta contra unei forþe exterioare egale cu forþa normalã pînã la incapacitatea muºchiului de a se contracta. Aceste manevre sînt completate în funcþie de fiecare caz cu investigaþii imagistice precum ecografia de pãrþi moi, radiografia sau în cazuri mai complexe rezonanþa magneticã sau computer tomografia. Pacientul trebuie sã se concentreze pe informaþiile esenþiale primate ºi trebuie sã-i rãspundã sincer la întrebãri medicului, pentru a putea stabili tratamentul corect. Comunicarea bunã dintre medic ºi pacient creºte nivelul de încredere ºi de satisfacþie al pacientului în ceea ce priveºte actul medical. Este esenþial sã ne prezentãm la primele semne de disconfort sau dureri articulare, tratamentul fiind mai de succes în fazele incipiente. www.artroscopiedegenunchi.ro
recunoaºte cã a auzit vorbindu-se despre o siluetã care ar fi fost vãzutã în tunel. Inginerul ar fi fost îngropat la loc de cinste în cimitirul din comunã. Sã-ºi aducã aminte toatã lumea de el ºi de mãreþia pe care a lãsat-o în urmã. Cît este mit ºi cît realitate, nimeni nu ºtie. Dar legenda inginerului Coltana s-a pãstrat pînã în zilele noastre. Tunelul sãu rãmîne, însã, o realitate; a costat statul român peste 100 de milioane de lei la acea vreme ºi zeci de oameni ºi-au dat ultima suflare în timp ce lucrau la mãreaþa construcþie.
Materiale preluate de pe mistere-romania.info
Pag. a 10-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Conspecte literare (2) ,,Libertatea ne-a fost datã...” ,,Libertatea ne-a fost datã pentru a alege ceea ce ajutã firii noastre sã se dezvolte. Comunitatea cu Dumnezeu ajutã firii noastre. El este izvorul fiinþei noastre, arhetipul ºi orientarea raþionalã. Omul, cu adevãrat liber, zice: «Facã-se voia Ta, Doamne»” (Alex Ritsou ,,Maxim mãrturisitor ºi sfînt”). Legenda cu inima lui Horea Dupã ce Horea a fost prins în 1794 ºi tras pe roatã, Trifu ºi ceilalþi vînzãtori ai sãi au primit bani ºi au fost scutiþi de iobãgie. De bucurie, s-au strîns la un chef. Nevasta lui Trifu a scos pîine din cuptor ºi a adus-o la masã. A rupt-o în douã. Dar, din mijlocul pîinii a ieºit un cheag de sînge, ca o inimã. ,,Aiasta e inima lui Horea!, a strigat ea. Blestem pe capul vostru, al Trifeºtilor, cã l-aþi vîndut pe Horea al nost!”. Urmaºii lui Trifu, Onu, Neagu ºi ceilalþi erau priviþi cu dispreþ. Fetele din alte sate nu se mãritau cu bãieþi din neamul lor. ªi nici bãieþi nu luau fete din neamul lor. Toatã lumea le striga: ,,Voi l-aþi vîndut pe Horea!”. Abia dupã Unirea cea mare din 1918, s-a mai potolit ura împotriva Trifeºtilor. ,,Existã un sistem alegoric al creºtinãtãþii...” ,,Existã un sistem alegoric al creºtinãtãþii, cu Christos în centru, care reprezintã ziua, ºi cei 12 Apostoli reprezentînd cele 12 ore. Întreaga problematicã se înscrie într-un amplu proces al alcãtuirii calendarului. Timpul este o noþiune fundamentalã pentru înþelegerea învãþãturii creºtine. Adicã timpul dupã cãderea ºi zgonirea din Rai, timpul istoric, timpul mîntuirii, veºnicia etc. Aºa se face cã existã relaþii între lunile anului, cele 12 semne zodiacale, cele 12 patri-
arhii, cele 12 triburi ale lui Israel, cei 12 Apostoli. Fiecare zi a unui an calendaristic este consacratã comemorãrii sau celebrãrii unui eveniment consemnat în istoria creºtinismului” (Acad. Sabina Ispas - ,,Rosturi ºi moravuri de odinioarã”). ,,Pe la trei...” ,,Pe la trei/ Vin pãduchii mititei;/ Pe la cinci,/ Ploºniþele cu opinci;/ ªobolanul te miroase,/ Pe la ºase;/ Gîlcile, dacã þi-au copt,/ Vine doctorul la opt” (Tudor Arghezi, versuri pentru Mitzura, Baruþu ºi alþi copii cînd vor sã fie rãi). ,,Momentul esenþial în viaþa noastrã...” ,,Momentul esenþial în viaþa noastrã este acela cînd, îngenunchiat ºi cu capul în pãmînt, ne batem pieptul ºi ne mãrturisim pãcatele” (Oscar Wilde). Recitind ,,Bietul Ioanide”, de G. Cãlinescu * ,,Cãrþile sînt viaþa surprinsã în cele mai acute momente. A ridica terme, a face diguri, a vedea piese de teatru ºi a discuta sisteme filozofice, aceasta e viaþa oamenilor superiori”. * ,,În ziua de azi, obþinerea unui titlu de doctor în orice este un viciu, ca ºi morfinomania, de care cu greu de dezbari”. * ,,Cearcãnele din jurul ochilor Sultanei, negri ºi ficºi, acuzau o mistuire interioarã. Fizionomia fetei trãda o vîrstã agitatã, 27, 28 de ani, intratã în plinã agresiune a sîngelui. Fata lui Saferian era o pasionalã freneticã, asupra cãreia moartea unui logodnic produsese o depresiune nervoasã, convertitã, dupã un an, în exaltare eroticã. Sultana nu era propriu-zis o bolnavã, ci un temperament erotic obsedat, care voia sã treacã la fapte, sã smulgã”. Sfîrºit PAUL SUDITU
Portretul lui Nicolae Bãlcescu (1) Aspectul lui Nicolae Bãlcescu, a chipului ºi a minþii lui, nu e dintre acelea înecate în umbrã ºi nesiguranþã, în semiîntunericul îndoielii ºi al presimþirii unor ascunziºuri ce nu se pot decît bãnui; ci e limpede, tãiat curat ºi drept ca un bloc de cristal, înnobilat de o patimã poruncitoare ºi unitarã, care face din portretul luptãtorului, chiar ºi sub pana bicisnicã a unui urmaº, imaginea unei flãcãri mistuitoare, a cãrei vîlvãtaie arde prin ecoul încercãrii lui eroice, de-i simþim dogoarea prin vremuri, ajunsã pînã la noi la fel de fierbinte ºi de roºie. Personalitatea aceasta îºi întipãreºte pecetea ei atît de limpede în ceara moale a trupului; astfel cã în trãsãturile portretului pictat de un artist român în 1851, la Paris (Bãlcescu avea atunci 32 de ani numai, ºi avea sã moarã dupã un an), se dezvãluie omul întreg, îndrãzneþ, pãtimaº, neînfricat, fire de piatrã. Era mãrunt la trup, subþire, brun ºi uscat, ca un vrednic român de la cîmpie. Pictorul ni-l aratã cu mustãþi ºi barbã; de aceea chipul grav al lui Bãlcescu are o blîndeþe orientalã, visãtoare, o liniºte a sprîncenelor uºor arcuite ºi lungi, a ochilor catifelaþi ºi a tîmplelor înalte ºi boltite, care sînt numai semnul visãrii ºi al bunãtãþii, dezminþite însã de gura hotãrîtã, tãiatã drept, asprã, cu buzele strînse ca ale celui care, cu sabia în mînã, aºteaptã bãtãlia. ªi într-adevãr: aºa era atunci, în plinãtatea puterilor sale, tînãr, neînfrînt (deºi lupta pãrea datã ºi pierdutã) ºi vegheat totuºi atît de aproape de moarte; da, aºa era, avîntat, visãtor, privind trecutul ºi viitorul din vîrful gîndirii sale, ca de pe un pisc de munte; dar hotãrît, aspru, încãpãþînat, neobosit, mereu gata sã punã mîna pe arme pentru adevãrurile pe care le înþelesese cu zeci de ani înaintea tuturor celor din patria lui. *** Cu mult înaintea celor din patria lui; ºi cum erau acea patrie ºi oamenii aceia? Cînd s-a nãscut în 1819 Nicolae, al doilea fiu al lui Barbu Bãlcescu, tîrgul Bucureºtilor era o îngrãmãdire sãteascã de hanuri, mînãstiri, conace boiereºti, cocioabe ºi bordeie. Strãzile mocirloase, podite cu scînduri miºcãtoare, împroºcau noroi negru sub roþile rãdvanelor boiereºti cu patru telegari; arnãuþii de pe caprã, cu mîna pe nenumãratele lor pistoale ºi hangere cu plãsele de sidef ieºind din brîu, priveau cu dispreþ pe sub turbane cum se feresc din drum isnafii (aºa li se spunea tîrgoveþilor cu ºalvari de atlas negru lucios - aºa cum îi avea încã, ascunºi în scrin, bunicul scriitorului acestor rînduri). Deasupra lumii acesteia tronau moale în perne, cu þeava ciubucului între degetele albe ºi neputincioase, boierii ºi vodã. Uitaserã sã umble: robii þigani îi urcau de subþiori din casã în trãsurã ºi din trãsurã în casã, pe la chefuri ºi jocuri de cãrþi; cînd li se încãlzea trupul prea tare, îºi chemau roabele din curte. (ªi toatã mocirla se
chema, la Sublima Poartã, cu vorbe înflorite turceºti, „Grãdina Stambulului”.) „De sub pãmînt”, îi ieºeau în cale strãinului însã „strigoi palizi, scuturaþi de friguri, slãbiþi de foame, abia acoperiþi de zdrenþe... ºi strãinul ajunge sã creadã cã poporul acestor þinuturi este cel mai nefericit, mai înjosit, mai împilat dintre popoare”. Aºa scria însuºi Nicolae Bãlcescu despre þãranul român, clãcaº pe moºii boiereºti ºi locuitor în bordeie. Acesta era contrastul, sfîºierea societãþii româneºti din anii aceia. Tresãririle de revoltã, cu ucideri de boieri sau arendaºi, cu arderi de conace ºi împãrþiri de moºii, erau o suferinþã ce mocnea de mult ºi avea sã mai mocneascã, îngrijitã cu doftoria amarã a baionetei dorobanþului. Chiar cînd Nicolae Bãlcescu era un copil neºtiutor, Tudor Vladimirescu dãduse gînd ºi glas, pentru puþinã vreme, suferinþei þãrãneºti. Dar þara tînjea ºi mai departe, zvîrcolirile erau încã uºoare, ca ale unui bolnav chinuit de vise urîte. Oamenii se trezeau abia cu încetul, pe nesimþite, rãscoliþi de ceea ce vedeau în jur ºi citind cãrþi despre revoluþiile franceze, discursurile lui Mirabeau, ale lui Robespierre, ale lui Marat, dar mai ales tratatele dc filozofie care-i hrãniserã pe aceºtia, o filozofie care credea numai în om ºi puterile naturii, ºi nimic altceva. Cãrþiile acestea le-a citit, mai mult decît oricare altul din generaþia sa, tînãrul Nicolae Bãlcescu. Mergea el, desigur, la cursurile de la ,,Sfîntul Sava”, dar îi plãcea mai mult sã citeascã singur. Pe Mirabeau avea sã-l þinã minte ºi sã-l citeze în scrierile sale, pînã la moarte. Istoria ºi filozofia lucrãrilor acestuia îl fãceau sã ridice ochii cãprii ºi blînzi ºi, pãrãsind pagina cãrþii, sã priveascã în jur. Vedea atunci cum giubelele îmblãnite, iºlicele enorme din piele de miel ce acopereau þeasta rasã a baº-boierilor, caftanele, apoi ºalvarii neguþãtorilor piereau pe zi ce trecea, asemeni cu broboadele ºi ºalurile turceºti în care se învãluiau femeile. În loc, apãreau pãlãriile înalte, redingotele subþiri în talie, pantalonii lungi, cravatele; femeile începeau sã umble cu pãlãrii - lucru nemaivãzut! - ºi chiar vorbirea se schimba, în vreme ce foile zilnice sau sãptãmînale vesteau cã în marile împãrãþii ºi regate ale lumii, Rusia, Austria, Prusia, Franþa, Anglia, diligenþele se înlocuiau cu drumul de fier, ºi puterea animalului sau a omului, cu aceea a aburului. În acest început de veac crescu Nicolae Bãlcescu, adulmecînd freamãtul maºinilor ºi al revoluþiilor pe care-l aduceau vînturi din toate cele patru colþuri ale zãrii. Bucureºtii, tîrg cu grãdini boiereºti ºi forfotã de robi þigani, negustori levantini, þãrani ºi trãsuri, ºi care nu i se pãreau minþii lui înfierbîntate decît un punct pe harta Europei în prefacere. Verile petrecute în odãile albe ale conacului de la Bãlceºti, cu pridvor, cu coloane de lemn
ALBUMUL CU POZE RARE
Nicolae Bãlcescu, unul dintre eroii Neamului Românesc, a cãrui jertfã se înscrie în edificarea României moderne. Tabloul din imagine este realizat de pictorul Gh. Tattarescu la Paris, în 1851, cu un an înainte de dispariþia bunului sãu prieten, departe de locurile natale ºi în singurãtate.
E P I G R A M E
Spre U.E. Pas cu pas românii suie, Fãrã haltã sau popas ªi se pare cã de U.E. Ne desparte doar un... sas.
Procurorul ºi legile strîmbe Deºi cu ºcoalã, ani întregi, Un procuror din marea clicã N-a cercetat aceste legi... Dar cît de bine le aplicã!
Nu cerceta aceste legi! Românii, tineri sau moºnegi, Sãraci, cuprinºi de supãrãri, N-au cercetat aceste legi... ªi-acuma sînt în cercetãri. NAE BUNDURI cioplit ºi sobe înalte vãruite, nu erau pentru el decît apropieri de sãrãcia crîncenã, de foametea, de pelagra þãranilor. Era nerãbdãtor ºi privea în depãrtãrile lumii ºi ale istoriei. Þara era adormitã ºi suferea în somn; trebuia deci trezitã neîntîrziat ºi lecuitã, chiar ºi cu fierul roºu. Astfel cã iatã-l pe „iuncãrul” (aspirantul ofiþer) Nicolae Bãlcescu, din Regimentul 3, arestat pe neaºteptate, în octombrie 1840, de Agie (aºa era numele turcesc al Poliþiei). Se dã de ºtire oficial cã a fost surprinsã „o alcãtuire tainicã de cîþiva rãucugetãtori impotriva liniºtei obºteºti”. Putem sã ni-l închipuim pe tînãrul ofiþer de 21 de ani, brun, subþire, scund, cu ochii arzãtori, cînd aflãm cã „unii din acuzaþi refuzã sã rãspundã la întrebãrile ce li se pun”, socotind ilegalã comisia de anchetã. Fãrã îndoialã, Bãlcescu a fost dintre acele capete înflãcãrate, dintre acele inimi dîrze. La 26 octombrie, 3 noiembrie ºi 4 noiembrie, sînt „cercetaþi” învinuiþii. „Cercetãrile” s-au fãcut apoi cu bunele ºi vechile mijloace turceºti ºi fanariote, cu chinuri ºi umiliri. Apoi: patru condamnãri la zece ani de ocnã, cinci condamnãri la opt ani de închisoare în Mînãstirea Snagov ºi o condamnare la trei ani de închisoare la Mînãstirea Mãrgineni. Cãci, dupã cît se pare, tinerii arestaþi aveau de scop „nãvãlirea asupra stãpînitorului ºi mãdularelor stãpînirii, rãsturnarea guvernului prin vãrsare de sînge ºi statornicirea de o altã oblãduire”. (va urma) PETRU DUMITRIU (1948)
Pag. a 11-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (14) „De veghe în lanul de secarã“ Autor: J.D. Salinger Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1951, Statele Unite Editura: Little, Brown and Company Forma literarã: roman
Rezumat ,,De veghe în lanul de secarã” este povestea unui adolescent din clasa de mijloc, din anii ‘50, care se confruntã cu o crizã de identitate, evadînd în lumea haoticã ºi dezordonatã a adulþilor. Povestea, spusã la persoana întîi de un bãiat pe nume Holden Caulfield, detaliazã 48 de ore din viaþa sa, prezentînd pãrerile ºi intuiþiile sale despre societate ºi despre lumea în care trãieºte. Holden trece prin tot felul de aventuri, mai degrabã nefericite. El filozofeazã, în maniera unui adolescent sincer, despre sex, societate ºi valorile americane. Încearcã sã rãmînã idealist, dar se confruntã la fiecare colþ cu fãþãrnicia societãþii. Holden nareazã aceastã poveste, în timp ce se aflã în California, cititorul aflînd cã el de fapt povesteºte evenimente din trecutul sãu recent. κi aminteºte de zilele de ºcoalã, în special la Pency Prep, unde învaþã, pînã cînd, într-o zi, este exmatriculat. Abia dupã acest eveniment începe acþiunea cãrþii. În cea mai mare parte a romanului, Holden pare în cãutarea cuiva sau a ceva în care sã creadã, dar constatã cã perspectiva sa pesimistã asupra naturii umane ºi a valorilor umane este mai degrabã confirmatã zilnic, decît respinsã. Înainte ca Holden sã ia decizia de a pãrãsi ºcoala, îºi viziteazã profesorul de istorie pentru o ultimã oarã, alegîndu-se cu o predicã despre lipsa sa de motivaþie ºi de disciplinã ºcolarã. Dl. Spencer merge chiar pînã la a-i citi lui Holden ultimul test pe care îl dãduse. Dezamãgirile se adîncesc, iar Holden se întoarce la cãmin, unde aflã cã Ward, colegul sãu de camerã, urmeazã sã se întîlneascã cu o fatã pe care o plãcea ºi el. Pentru a-l face sã-i fie ºi mai ciudã, Ward îl pune pe Holden sã îi scrie o lucrare, pe care apoi o criticã dur. Dupã bãtaia dintre cei doi, Holden îºi face bagajele ºi pleacã din campus. Holden ia un tren spre New York ºi se cazeazã la un hotel. Cînd îl copleºeºte singurãtatea, încearcã sã vorbeascã la telefon pentru a-ºi alunga tristeþea, dar fãrã succes. Apoi viziteazã un club de noapte foarte aglomerat, însã nu reuºeºte sã umple golul pe care îl simte în suflet. Apoi, se întoarce la hotel, îl roagã pe cel de la recepþie sã îi gãseascã o prostituatã, pe care o respinge apoi, fãrã sã o plãteascã, pentru cã este prea speriat ºi prea deprimat pentru a se bucura de ea. Mai tîrziu, prostituata ºi portarul vin sã îi cearã cei 5 dolari pe care îi datora, iar cel din urmã îl ia la bãtaie pe tînãr, pentru a obþine banii. Holden se întîlneºte apoi cu un prieten la un bar, unde bea alcool, deºi nu are vîrsta legalã, ºi se hotãrãºte sã se furiºeze în apartamentul familiei sale, unde o regãseºte pe sora lui mai micã, Phoebe, cu care discutã despre temerile sale de a „dispãrea” în sine însuºi. Îi spune cã
România, Edenul primordial (5) Simbolurile ancestrale ale spaþiului carpatic (2) În aceste împrejurãri, e uºor de înþeles motivul pentru care Istrul a fost perceput ca o imensã forþã destructivã a naturii, conferindu-i-se statut de zeu, fiind identificat de autorii greci sub numele de Oceanos, Tatãl zeilor („Oceanos obîrºia zeilor ºi maica Thetys” - Homer, Iliada), care împreunã cu Thetys avea 50 de fii ºi fiice (conform legendelor greceºti), ulterior identitatea sa fiind promovatã sub numele generic de Fluviu Ocean sau Oceanul de la marginea pãmîntului, deoarece cunoºtinþele lor nu treceau dincolo de el. În spaþiul carpatic, identitatea Istrului s-a pãstrat prin numele de Okeanos Potamos ºi, deºi existã voci care susþin cã expresia este greceascã, în realitate, avem douã cuvinte autohtone, al cãror sens s-a conservat pînã azi în vocabularul românesc: ochean, groapã adîncã (fãrã fund) cu vîrtej, existentã pe cursul unei ape, numitã ºi gîldãu sau cîldãu, termen din care au derivat hîrdãu (vas din doage,
are o misiune pe aceastã lume: „Îmi tot imaginez niºte copii mici jucîndu-se într-un cîmp mare de secarã... ºi eu stau la marginea unei faleze nebune. Iar ce trebuie sã fac eu este sã îi prind pe toþi dacã încearcã sã sarã de pe falezã”. În idealismul sãu încã activ, Holden se înfurie vãzînd cã pe pereþii ºcolii primare unde învaþã Phoebe este scrisã înjurãtura „Fuck You”, la fel ºi pe pereþii muzeului. Holden plãnuieºte sã facã autostopul spre vest, dar, cînd Phoebe îºi face bagajele ºi insistã sã meargã cu el, se rãzgîndeºte ºi hotãrãºte sã se întoarcã acasã. Mai tîrziu, el se uitã la Phoebe dîndu-se în cãluºei în Central Park, ºi îºi dã seama cã nu poate sã o fereascã într-adevãr de toate rãutãþile lumii, ºi cã trebuie sã o lase sã îºi încerce norocul, fãrã a interveni. În cele din urmã, dupã ce se opune avansurilor unui fost profesor de englezã, ºi dupã ce îºi revede dezamãgirile legate de lumea adulþilor, Holden pare resemnat, prevãzînd cã se va întoarce curînd la ºcoalã.
Romanul a produs frecvente ºi fervente controverse, fiind cartea cel mai des interzisã în ºcoli, între 1966 ºi 1975. Chiar ºi înainte, opera era o þintã favoritã pentru cenzori. În 1957, Vama Australianã a reþinut un transport conþinînd mai multe exemplare ale romanului, care constituiau un dar din partea ambasadorului american pentru guvernul australian. Cãrþile au fost mai tîrziu puse în circulaþie, dar nu înainte ca o comisie de examinare a vãmilor sã declare cã romanul este obscen ºi cã prezintã un comportament nepotrivit pentru un adolescent. În 1960, un profesor din Tulsa, Oklahoma, a fost concediat pentru cã a desemnat cartea ca lecturã obligatorie pentru un curs de englezã, la clasa a XI-a. Profesorul a fãcut apel, fiind apoi reprimit în funcþie, dar fãrã a-i fi permisã ºi includerea cãrþii în programã. Anul urmãtor, la Oklahoma City, romanul a devenit þinta unei audieri în Parlament, prin care un grup organizat la nivel local dorea sã împiedice lanþul de librãrii ,,Mid-Continent News Company” sã comercializeze romanul. Membrii acestui grup au parcat un automobil, denumit „Smutmobile” (trad. aprox. ,,Automurdãria”), în faþa clãdirii unde se þineau audierile. În urma presiunilor publice, librãria a renunþat la titlurile controversate. În 1963, o delegaþie a pãrinþilor unor elevi din Columbus, Ohio, a cerut consiliilor ºcolare sã interzicã romanele ,,De veghe în lanul de secarã”, ,,Minunata lume nouã” ºi ,,Sã ucizi o pasãre cîntãtoare”, pe motiv cã sînt „împotriva albilor” sau „obscene”. Inspectorul ºcolilor ºi consiliul ºcolar au refuzat solicitarea, exprimîndu-ºi încrederea în capacitatea profesorilor de a alege cãrþile cele mai potrivite. Dupã un deceniu de liniºte, alte nemulþumiri au apãrut în 1975, la Selinsgrove, Pennsylvania, romanul fiind eliminat din lista de lecturi pentru cursul „Cãutînd valori ºi identitãþi prin literaturã”. Pe baza obiecþiilor aduse de pãrinþi faþã de limbaj ºi de conþinutul cãrþii, consiliul director a decis cu un vot de 5 la 4 sã interzicã romanul. La scurt timp, însã, acesta a fost reintrodus în programã, consiliul aflînd cã pentru excluderea unei cãrþi este nevoie de o majoritate de douã treimi, una simplã nefiind de ajuns. În 1977, pãrinþii din Pittsgrove, New Jersey, au contestat includerea titlului pe lista de lecturi pentru cursul
de literaturã americanã. Acuzaþiile erau cã textul este plin de „blasfemii” ºi este scris într-un limbaj „mizerabil ºi profan”, care promoveazã sexul premarital, homosexualitatea ºi perversiunea, fiind, pe deasupra, ºi „pornografic”, ºi „imoral”. Dupã luni întregi de controverse, consiliul a decis cã romanul este o lecturã necesarã datoritã mesajului pe care îl propune, ºi nu datoritã limbajului, dar cã pãrinþii pot decide dacã copilul lor primeºte permisiunea sã citeascã aceastã carte sau nu. În 1978, pãrinþii din Issaquah, Washington, ºi-au exprimat nemulþumirea în legãturã cu ideile rebele exprimate de Holden Caulfield. Doamna care conducea grupul de pãrinþi a declarat cã inventariase nu mai puþin de 785 de referiri la „blasfemie”, acuzînd, mai mult, cã aceastã carte face parte dintr-un plan comunist care prinde din ce în ce mai multe ºcoli ºi „în care mulþi oameni sînt folosiþi, fãrã a ºti mãcar aceasta”. Consiliul ºcolar a votat pentru interzicerea romanului, dar decizia a fost mai tîrziu revocatã, trei membri ai consiliului fiind apoi recuzaþi, în urma sesizãrii unor nereguli. În 1979, la Middleville, Michigan, romanul a fost definitiv eliminat din programã, în urma unor plîngeri aproape identice. Asemenea controverse în jurul romanului au fost numeroase pe tot parcursul anilor 1980, ºi chiar spre anii 1990. În 1980, bibliotecile ªcolii Jacksonville-Milton, din North Jackson, Ohio, au eliminat cartea, la fel procedînd ºi alte douã biblioteci din Anniston, Alabama. În 1982, oficialii din educaþie la nivel local au eliminat cartea din toate bibliotecile ºcolare, întrucît conþinea „limbaj vulgar în exces, scene sexuale ºi idei imorale”. În 1983, pãrinþii din oraºul Libby, Montana, au contestat, de asemenea, decizia de a include romanul în lista de lecturi, pe motiv cã prezintã un „conþinut nepotrivit”. Etichetat drept „obscen” ºi „inacceptabil”, romanul a fost interzis la Liceul Freeport, din De Funiak Springs, Florida, în 1985, la fel ºi la liceul din Medicine Bow, Wyoming, din cauza referirilor sexuale ºi a blasfemiei. În 1987, pãrinþii de la clubul ,,Knights of Colombus”, din Napoleon, Dakota de Nord, s-au plîns de prezenþa blasfemiei ºi a limbajului vulgar în paginile cãrþii, aceasta fiind scoasã de pe lista de lecturi. În 1988, pãrinþii elevilor de la Liceul Linton-Stockton, Indiana, au contestat cartea, pe motiv cã aceasta „submineazã moralitatea”, iar blasfemia a fost motivul pentru care aceasta a fost interzisã la liceul din Boron, California în 1989. Incidente similare au avut loc ºi în anii ‘90. În 1991, romanul a fost atacat la Liceul Grayslake, Illinois, pentru blasfemie, iar pãrinþii elevilor de la Liceul Jamaica, Illinois, au invocat profanãrile, precum ºi referirile la sexul premarital, la consumul de alcool ºi la prostituþie, ca temei al plîngerii lor din 1992. Alte trei evenimente similare au mai avut loc în 1992. Romanul a fost eliminat din biblioteca ºcolii în Waterloo, Iowa, ºi din Duval County, Florida, întrucît „conþine pasaje sexuale explicite” ºi blasfemii, iar un pãrinte din Carlisle, Pennsylvania, a declarat cã romanul este „imoral”. În 1993, pãrinþii din districtul ºcolar Corona-Norco, California, au protestat faþã de includerea romanului în listele de lecturi, din cauzã cã acesta promoveazã „o activitate negativã”. Consiliul ºcolar a decis sã pãstreze romanul pe listã, acordînd însã dreptul pãrinþilor de a decide, în fiecare caz, dacã propriul copil are dreptul sau nu sã îl citeascã. Romanul a fost atacat, fãrã mari consecinþe, ºi la Liceul Richmond, Wisconsin, în 1994, în schimb, a fost eliminat de pe lista de lecturi obligatorii la ºcolile din Goffstown, New Hampshire, în acelaºi an, pãrinþii acuzînd cã prezintã „cuvinte vulgare” ºi acte sexuale. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA
foarte înalt) ºi chaldeu, numele chaldeenilor migraþi din spaþiul carpatic (Mileniul II î.Chr.), cunoscuþi în istorie drept preoþii Babilonului (chaldeu = om cu adîncã înþelepciune); potamos, derivat de la potoamã, termen folosit ºi în prezent în sud-vestul Olteniei avînd sensul de viiturã. Pitonul (ªarpele) va deveni simbolul sacru al geto-dacilor, fiind prezent în tradiþiile carpatice din epoca preistoricã pînã în prezent; stindardul geto-dac „dracones” (draco) este, de asemenea, copia aceleaºi duble configuraþii (fluviu-constelaþie): trup de ºarpe (fluviul) ºi gura de lup – delta, cãreia în Antichitate i se spunea Stroma = Gura lupului, denumire preluatã din tradiþia zeiþei Latona (Letona, Leta, nãscutã în Insula Peuce Albã sau ªerpilor) care, prigonitã de Junona, s-a transformat în lupoaicã pentru a-i naºte pe gemenii divini: Apollo ºi Arthemisa (Diana); pãdurea ºi ostrovul Letea îi poartã numele. De-a lungul timpului va fi venerat ºi sub numele de Bal, derivat de la baltã (aluzie la „balta” care a inundat spaþiul carpatic la sfîrºitul Mileniului VIII î.Chr.); în limbaj popular, încã se mai foloseºte foarte des termenul generic de baltã atunci cînd se face referire la un rîu: „se spune merg la baltã” sau „trec peste baltã”, ºi mult mai rar expresia „merg la rîu”... Este posibil ca de la „Bal” - cel care merge
pe apã/ baltã (sursã de inspiraþie pentru miturile biblice), identificat cu Saturn, care ne apare, uneori, ca fiu al Tatãlui Ceresc, sã fi derivat numele de Balaur(aur = strãlucitor); de altfel, Saturn, în unele tradiþii antice este considerat ºi zeu Solar (al luminii albe: alb - anagrama de la Bal) ºi, foarte interesant, el este sinonim cu Enki, în tradiþiile sumeriene fiul lui Anu - Tatãl Ceresc, numit ºi EA – Cel care are casa pe apã ºi care, la fel ca zeul carpatic, este reprezentat printr-un ºarpe. Dragonul (Pitonul) ca balaur îl gãsim în tradiþiile antice ca paznic al merelor Geei în Grãdina Hesperidelor ºi paznic al lînii de aur în Pãdurea lui Marte (Apoloniu Rhodiu, Argonauticele). Sub identitatea de ªarpe îl întîlnim ca paznic al casei în tradiþia oralã româneascã, conform cãreia „fiecare casã are un ºarpe pãzitor”, dar ºi în calendarul geto-dacic, transmis pe cale oralã pînã în zilele noastre sub numele de calendar popular, rezultat al îmbinãrii dintre experienþa existenþialã ºi cunoaºterea obþinutã prin studiul îndelungat al cerului, ºi implicit al mecanicii cereºti, confirmînd, încã odatã, cã strãmoºii noºtri aveau cunoºtinþe temeinice de astronomie. (va urma) SINEL TUDOSIE
Istoricul cenzurii
Top 10 închisori politice unde au fost aplicate cele mai grele metode de torturã În perioada comunistã, 540.000 de deþinuþi politici, cu o medie a sentinþelor de cinci ani ºi jumãtate, au fost aruncaþi în temniþele sistemului totalitar. Dintre aceºtia, 100.000 au decedat. Pînã azi, nimeni nu a fost tras la rãspundere, acuzat ºi condamnat Iuliu Maniu pentru morþii Gulagului românesc. Autoritãþile au identificat, însã, 35 de torþionari care se fac vinovaþi de torturi inimaginabile ºi de moartea dizidenþilor politici. Cine sînt aceºtia? Cum pot fi anchetaþi? Care este profilul torþionarului comunist? De ce statul nu a dorit anchetarea torþionarilor? Pînã în prezent au fost identificaþi 35 de comandanþi ai penitenciarelor comuniste, ºefi ai temniþelor în care au fost încarceraþi liderii PNÞ ºi PNL, epuraþi de regimul totalitar. IICCMER a descoperit ºi „cartografiat” activitatea torþionarilor, concluzia fiind una singurã: aceºtia se fac vinovaþi de moartea a mii de deþinuþi politic. Datele au fost colectate ºi pe numele lor au fost trimse plîngeri penale.
3. Penitenciarul Jilava Descriere - Deºi nu este recunoscut ca un penitenciar cu veleitãþi de exterminare ºi nici ca unul de executare a pedepselor (cu excepþia sentinþelor capitale), prin specificul sãu, Jilava s-a aflat printre cele mai dure centre de detenþie din perioada comunistã, caracterizat de o umiditatea excesivã, indiferent de anotimp, de temperaturi foarte scãzute iarna ºi extrem de ridicate vara. Condiþii de detenþie - A rãmas de notorietate „primirea” deþinuþilor nou-veniþi, specificã acestui loc în perioada 1949-1952, cînd la conducere s-a aflat temutul Nicolae Moromete: aceºtia erau introduºi în fort printr-un cordon de gardieni înarmaþi cu obiecte contondente, care-i loveau fãrã milã. Regimul drastic, alimentaþia proastã, suprapopularea, lipsa aproape completã a asistenþei medicale, relele tratamente, dar ºi faptul cã majoritatea deþinuþilor politici a trecut pe aici, fac din Jilava un punct de reper pe harta Gulagului românesc.
1. Penitenciarul Aiud Descriere - Închisoare de mari dimensiuni, Aiudul a concentrat între zidurile sale deþinuþi politici cu pedepse mari, proveniþi din toate categoriile politice ºi sociale. Condiþii de detenþie - Insalubritatea, frigul, foamea sau lipsa asistenþei medicale au condus la numeroase decese sau îmbolnãviri grave. În plus, „Zarca” Aiudului „oferea” condiþii ºi mai grele celor care refuzau, la începutul anilor ’60, sã se încadreze în procesul cunoscut sub denumirea de „reeducare tîrzie”, persoane considerate periculoase de cãtre administraþie. În proximitatea închisorii, locul numit Rîpa Robilor adãposteºte osemintele celor decedaþi la Aiud ºi aruncaþi în gropi comune, mãrturie a regimului criminal din aceastã închisoare.
2. Penitenciarul Sighet Descriere - Sighetul a fost transformat, imediat dupã instaurarea regimului comunist, într-un loc de exterminare pentru elita politicã, economicã, militarã ºi culturalã, fiind considerat chiar de cãtre regim un loc cu specific aparte, destinat „deþinuþilor cu pedepse grele”. Condiþiile de detenþie - Regimul de izolare, foamea, lipsa asistenþei medicale ºi brutalitatea administraþiei au provocat moartea a numeroºi oameni politici sau ierarhi ai bisericii greco-catolice, nu mai puþin de 53 de decese fiind înregistrate în intervalul 1950-1955. Mormintele lor nu sînt cunoscute nici în prezent.
7. Penintenciarul Peninsula Descriere - Cunoscut în memorialistica detenþiei drept „Valea Neagrã”, penitenciarul de la Peninsula a fost locul în care munca forþatã depusã la Canal a mers pînã la exterminarea prin epuizarea deþinuþilor. Condiþii de detenþie - Clima asprã, normele de lucru aberante, igiena precarã sau lipsa echipamentului corespunzãtor, combinate cu alimentaþia insuficientã ºi lipsa asistenþei medicale au transformat Peninsula într-o adevãratã „vale a plîngerii”. Frecventele accidente de muncã, nu de puþine ori mortale, dar ºi procedeul „reeducãrii” de tip Piteºti aplicat aici, fac din Peninsula unul dintre cele mai dure locuri de detenþie.
8. Penitenciarul Gherla Descriere - Cu toate cã era o închisoare de dimensiuni mari, caracteristica principalã a acestui penitenciar a constituit-o fenomenul suprapopulãrii, între 8 ºi 12 persoane ocupînd o celulã destinatã pentru douã persoane. La începutul anilor ’50, Gherla nu a fost scutitã nici de „fenomenul reeducãrii”, care a generat violenþe atroce, depãºind în anumite cazuri intensitatea „reeducãrii” de la Piteºti. Condiþii de detenþie - Tortura, bãtaia, hrana precarã ºi insalubritatea au însoþit în permanenþã traseul deþinuþilor politici de la Gherla, iar revolta acestora din 1958 a accentuat regimul inuman al administraþiei.
9. Penitenciarul Miercurea Ciuc
Penitenciarul Jilava
4. Penitenciarul Rîmnicu Sãrat
Descriere - Aproape cã nu existã mãrturie a fostelor deþinute politic care sã nu indice Miercurea Ciuc drept cea mai durã închisoare pentru femei. Condiþii de detenþie - Gerul, foamea ºi tratamentul dur al administraþiei a produs consecinþe mai
Descriere - Pe lîngã greutãþile materiale, deþinuþii încarceraþi în regim monocelular s-au confruntat cu o întreagã gamã de probleme generate de lipsa oricãrui contact cu mediul exterior. Alãturi de Sighet, Rîmnicu Sãrat este unul dintre penitenciarele care în mod cert a avut veleitãþi de exterminare. Condiþii de detenþie - Penitenciar de mici dimensiuni, Rîmnicu Sãrat se remarcã prin rata crescutã a deceselor în raport cu capacitatea de detenþie ºi prin regimul de izolare deplinã, unic în cadrul sistemului concentraþionar autohton.
5. Penitenciarul Piteºti Descriere - Mai mult decît oriunde, la Piteºti, deþinuþii supuºi procesului de „reeducare” au fost mutilaþi fizic ºi spiritual într-o manierã ireversibilã. Condiþii de detenþie - Socotit în epocã drept cel mai modern penitenciar, Piteºtiul ºi-a dobîndit o tristã faimã, în special din cauza fenomenului „reeducãrii”, care, pe lîngã decese în rîndul deþinuþilor, a produs traume ireversibile aproape tuturor celor care au trecut prin acest experiment.
6. Penitenciarul Baia Sprie
Penitenciarul Sighet
plus, praful de plumb inhalat în minã a contribuit din plin la distrugerea sãnãtãþii deþinuþilor.
Descriere - Deºi, spre deosebire de restul locurilor de detenþie, deþinuþii supuºi regimului de muncã forþatã în minele de plumb beneficiau de o hranã superioarã calitativ, aceasta nu acoperea nici pe departe efortul uriaº depus în subteran. Condiþii de detenþie - Condiþiile dure de muncã, spaþiile insalubre, lipsa echipamentului adecvat, temperaturile extrem de ridicate, precum ºi lipsa unei minime preocupãri din partea administraþiei au condus la nenumãrate accidente de muncã, unele dintre acestea soldate cu decesul celor în cauzã. În
Penitenciarul Rîmnicu Sãrat grave decît în oricare altã închisoare de gen. Rata deceselor a fost, de asemenea, crescutã.
10. Penitenciarul Fãgãraº Descriere - Supranumitã „închisoarea poliþiºtilor”, Fãgãraºul a devenit loc predilect de detenþie pentru foºti poliþiºti ºi agenþi ai Siguranþei. Condiþii de detenþie - Amenajatã între zidurile reci ºi groase ale cetãþii medievale, închisoarea de la Fãgãraº s-a remarcat prin duritatea regimului aplicat celor consideraþi „instrumentele represive ale regimului burghez”. Asistenþa medicalã precarã, alimentaþia proastã, insalubritatea, regimul dur de detenþie ºi comportamentul inuman al administraþiei sînt caracteristice tuturor acestor locuri de detenþie, într-o mãsurã mai mare sau mai micã. În plus, trebuie þinut cont de faptul cã o astfel de evaluare depinde foarte mult de
Penitenciarul Rîmnicu Sãrat experienþa personalã a fiecãrui deþinut, acest top fiind, de bunã seamã, unul subiectiv, cu scop de informare.
Cum a început totul. Fenomenul închisorilor comuniste Dupã instaurarea regimului comunist, în 1946, România a intrat în „era” epurãrii violente a elitelor politice din perioada interbelicã. PNL ºi PNÞ au fost considerate partide ostile regimului impus de sovietici la Bucureºti ºi, în scurt timp, liderii acestora au fost aruncaþi în puºcãrii, în contul unor infracþiuni inventate. În 1948 a fost înfiinþatã Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului (Securitatea), care avea drept principalã atribuþie achetarea elementelor ostile conducerii comuniste. Organul de represiune al comuniºtilor era condus de Gheorghe Pintilie ºi de adjuncþii sãi, Alexandru Nicolschi ºi Vladimir Mazuru, toþi trei agenþi ai Serviciilor Secrete sovietice. Anchetele ºi arestãrile Securitãþii, desfãºurate fãrã încetare, ani de zile, au condus la suprapopularea închisorilor cu deþiIon nuþi politici. În aceastã perioadã, în Codul Penal au fost incluse infracþiuni cu denumiri elocvente pentru ceea ce avea sã urmeze: „uneltirea contra ordinii sociale”, „subminarea economiei naþionale ºi sabotajul contrarevoluþionar”; cei care se opuneau regimului erau catalogaþi oficial drept „duºmani ai comunismului”. Potrivit istoricilor, fenomenul închisorilor politice a durat din ’54 pînã în ’63-’64, atunci cînd supravieþuitorii reeducãrii prin torturã au fost eliberaþi. Unele estimãri aratã cã în aceastã perioadã au fost încarcerate peste 500.000 de persoane, dintre ele pierind sub teroare 100.000. „Modelul închisorilor politice din România a copiat modelul închisorilor politice din Uniunea Sovieticã. Principalele caracteristici ale detenþiei politice erau: o formã de izolare eficientã, folosirea deþinuþilor la muncã forþatã, un regim carceral agresiv ºi violent, hranã puþinã, frig, teroare”, explicã Andrei Muraru, directorul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc.
Noi schimbãri, apar temniþele politice Pe 4 decembrie 1945, MAI emite un decret prin care reclasificã penitenciarele, acesta putînd fi numit „actul de înfiinþare al închisorilor politice”. Clasificarea penitenciarelor a fost fãcutã astfel: pen-
Deþinut în temniþele politice
itenciare pentru muncã silnicã pe viaþã (închisoarea Aiud), penitenciare pentru muncã silnicã pe termen limitat (Caransebeº, Craiova, Oradea ºi Sighet), penitenciare pentru executarea pedepselor de temniþã grea, pentru executarea pedepselor corecþionale 2 la 12 ani (Piteºti, Ocnele Mari), pentru pedepse corecþionale de pînã la ºase luni (Baia, Bistriþa, Rîmnicu Sãrat etc.). În 1948, a avut loc o nouã reclasificare a penitenciarelor: penitenciare de maximã siguranþã unde erau încarcerate elitele politice considerate elemente periculoase pentru societate: - Aiud, Gherla; a doua categorie era cea a penitenciarelor închise, destinate deþinuþilor cu grad sporit de periculozitate: Craiova, Galaþi, Tîrgºor, Ocnele Mari, Piteºti, Mislea; a treia categorie - penitenciare cu regim de maximã severitate: Rîmnicu Sãrat, Sighet etc. Începînd din 1949, regimul comunist a efectuat o nouã reprofilare a locurilor de detenþie, în funcþie de categoria socio-profesionalã a deþinuþilor, de vîrsta ºi de orientarea politicã: Piteºti (studenþi), Suceava, Aiud, Rîmnicu Sãrat (legionari), Sighet (elita interbelicã), Gherla (þãrani ºi muncitori), Craiova, Galaþi (liberali ºi naþional-þãrãniºti). Criminalii de rãzboi se aflau la Aiud, alãturi de intelectuali ºi de foºti membri ai Guvernului Antonescu.
politic liberal, a decedat tot în închisoare de la Sighetu Marmaþiei, în 1952. Acestea sînt doar cîteva exemple, numãrul deþinuþilor politici exterminaþi în perioada de represiune ajungînd la 100.000 de persoane. „Mulþi dintre cei închiºi nici nu au fost judecaþi într-un proces. La Sighet, mulþi au murit fãrã a avea vreo condamnare sau fãrã sã fi fost inculpaþi”, spune Andrei Muraru, directorul IICCMER.
Profilul torþionarului Torþionarul obiºnuit avea urmãtorul profil: individ fãrã prea multã educaþie, în general din mediul rural, membru al Partidului Comunist sau membru UTC, recomandat de autoritãþile comuniste, extrem de zelos. „Erau persoane care dãdeau dovadã de exces de zel. Reuºeau sã îndeplineascã la normã toate solicitãrile conducerii penitenciarelor. Nu existau dispoziþii clare prin care comandaþilor de penitenciare li se cerea sã aplice torturi deþinuþilor politici. Cu toate acestea, ei aplicau un regim de teroare din propria iniþiativã. Fãceau asta fãrã sã fi primit o solicitare expresã printr-un document. Avem de-a face cu personaje care nu îºi puneau problema dacã deþinuþii pe care îi aveau în custodie beneficiazã de un minim tratament”, susþine Andrei Muraru, directorul IICCMER. Modul în care comandanþii de penitenciare au acþionat este încadrat într-un comportament deviant. „Nu au fost cazuri izolate. În anii ’50 a existat un adevãrat fenomen. Torturile, frigul, înfometarea, munca silnicã pînã la epuizare au fost aplicate ºi la Sighet, ºi la Rîmnicu Sãrat, ºi la Canal. Rezultatul acþiunii acestor comandaþi de penitenciare a fost moartea pe o scare largã a deþinuþilor politici”, spune Andrei Muraru.
Cum erau anchetaþi deþinuþii politici Mãrturiile ºi documentele istorice aratã cã traseul deþinuþilor politici prin tenebrele gulagului românesc începea încã de la arestarea acestora. Ridicaþi de organele de Securitate ziua sau noaptea, de acasã, de la serviciu sau de pe stradã, deþinuþii erau transportaþi într-o maºinã neagrã, cu ochelari de tablã la ochi ºi uneori cu capul între picioare. Ajunºi la sediul Securitãþii existau cîteva posibilitãþi: unii erau introduºi direct în anchetã, iar alþii erau lãsaþi sã aºtepte o perioadã de timp. În cursul aºteptãrii, o presiune psihologicã se exercita asupra lor: neºtiind de ce erau arestaþi, cãutau în memorie posibile motive care sã fi condus aici. În tot aceast timp, strigãtele celorlalþi deþinuþi accentuau groaza generatã de izolare ºi detenþia într-un adevãrat infern. Anchetele durau ore în ºir, anchetatorii „muncind” în schimburi. O astfel de anchetã începea cu prezentarea informaþiilor autobiografice, indicarea persoanelor cunoscute ºi precizarea faptelor ostile comise împotriva regimului. Refuzul deþinuþilor de a rãspunde la întrebãrile anchetatorilor conducea la exercitarea de presiuni fizice ºi psihice asupra deþinuþilor. BIRO ATTILA
Gheorghe Maurer împreunã cu fruntaºi comuniºti La Canalul Dunãre – Marea Neagrã se regãseau deþinuþi din toate categoriile de mai sus. Piteºtiul ºi Gherla au fost martorele unui experiment prin excelenþã violent: reeducarea deþinuþilor. Între 1949 ºi 1955, au existat ºi penitenciare cu un anumit specific: spitalele Vãcãreºti, Tîrgu Ocna. Au existat de asemenea ºi locuri de detenþie pentru femei: Mislea ºi Miercurea Ciuc. „Oficial, rolul acestor penitenciare era acela de reeducare, însã, în mod evident, cînd au avut de a face cu personaje care au participat la înfãptuirea Marii Uniri de la 1918, personaje precum Iuliu Maniu, Dinu Brãtianu, Gheorghe Brãtianu, evident cã scopul nu a mai fost reeducarea. Era clar cã scopul era eliminarea printr-un regim foarte dur”, explicã Andrei Muraru.
Cine sînt victimele
În penitenciarul de la Rîmnicu Sãrat, ICCMER a documentat moartea, în urma torturilor, a ºapte deþinuþi politici: Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plãcinþeanu, Victor RãdulescuPogoneanu, Romniceanu Mihail, Solymos Ivan, Constantin Pantazi. La penitenciarul de la Sighetu Marmaþiei a decedat, pe 5 februarie 1953, Iuliu Maniu, cadavrul sãu fiind aruncat într-o groapã din Cimitirul Sãracilor, de la marginea oraºului Sighet. Tot în închisoarea de la Sighetu Marmaþiei a murit, în 1952, Constatin Argetoianu, fost preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ministru de Justiþie, ministru de Un torþionar comunist a transformat Penitenciarul din Finanþe ºi ministru de Interne. Oradea în cel mai crud loc de detenþie din þarã Radu Portocalã, avocat, om
Pag. a 14-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Nedumeriri la Legea salarizãrii ºi nu numai... Cîtã monedã s-a bãtut pe aceastã Lege a salarizãrii! Cîte controverse! Cîte discuþii! Acum, cînd Parlamentul a adoptat-o, ea mai are de trecut un hop: promulgarea de cãtre preºedintele statului. Dupã zîmbetul cunoscut, cam nedefinit ºi uºor perfid, se pare cã dumnealui va trage de timp cît va putea, cu toate cã nu prea ar fi motive. Preºedintele rãmîne cu un salariu mare, mãcar sã-l onoreze cu prestaþia domniei-sale. Problema este aceea cã doamna Olguþa-drãguþa a fost cam inconsecventã. De unde a promis mãriri medicilor ºi profesorilor de la 1 iulie a.c., a cîrmit-o niþel ºi a amînat aceste categorii sociale pînã la începutul anului 2018. A avut, însã, grijã de cine credeþi? De parlamentari ºi de primari. ªi de consilieri judeþeni. Adicã de politicieni. E drept cã, la cît muncesc, aleºii noºtri meritã acest gest... Vasãzicã, deputaþii, senatorii, primarii ºi viceprimarii, oameni harnici ºi deºtepþi - în bunã parte a lor, dacã nu în majoritate, corupþi -, sînt, neicã, în linia întîi. Alþii nau decît sã aºtepte. Se cunosc atîþia parlamentari ºi primari, puºi numai pe ,,sfînta” cãpãtuialã. Nu mai pot ei de grija boborului, dorm liniºtiþi ºi se lãfãie prin þinuturi exotice. Nu mai vorbim cã destui dintre ei strãlucesc prin inculturã ºi agramatism, dar sînt infatuaþi nevoie-mare, sfidîndu-i pe aceia pe care ar trebui sã-i slujeascã. Unii par chiar duºi bine cu pluta, dorm pe la ºedinþe, habar nau de Interesul Naþional, ca sã folosim o cunoscutã sintagmã a unui fost demnitar, ,,mare politician”, cãzut puþin în dizgraþie ºi care, din izmenar la armatã, ajunsese ºef de doctorate. Da’ ce doctorate! Îi vedem ºi pe USR-
Ce urmeazã dupã cãderea Guvernului Grindeanu Liderul PSD Liviu Dragnea cautã o soluþie de încredere pentru funcþia de premier, dupã ce Sorin Grindeanu i-a ieºit din cuvînt. Dar totul depinde de preºedintele Klaus Iohannis. Iatã cine pleacã favorit în cursa pentru Palatul Victoria. Imediat dupã ce moþiunea de cenzurã a trecut, Mãdãlina Dobrovolschi, purtãtorul de cuvînt al preºedintelui Klaus Iohannis, a anunþat cã partidele vor fi chemate luni pentru consultãri în vederea desemnãrii noului premier. De ce abia luni? ªeful statului participã în aceste zile la Consiliul European de la Bruxelles, în marja summitului avînd programatã ºi o întîlnire cu preºedintele Franþei, Emmanuel Macron. PSD a programat deja o ºedinþã a Comitetui Executiv – for ce reuneºte toþi vicepreºedinþii ºi liderii din teritoriu – pentru a decide cu ce nume de premier vor merge Liviu Dragnea ºi Cãlin Popescu Tãriceanu la Cotroceni. „Eu am patru variante de premier. Sînt ºi bãrbaþi, ºi femei“,
Din ciclul „Cum s-au înstrãinat resursele naturale ale României“ (3) Zãcãmîntul de pegmatite cu spodumen din zona Conþu Mare – Negovanu, Valea Sadului, jud. Sibiu (2) „Între timp, la Voineasa, geologul Puºcheazã a plecat dupã puþin timp, iar directorul Tomescu fãcea afaceri cu materialele întreprinderii, în folosul lor, desigur! Dupã 1990, am aflat cã ºi la Abrud primarul de acolo a intervenit pentru plecarea mea, ca sã-ºi poatã aduce bãiatul ºi nora, absolvenþi geologi. Aceºtia, dupã ’90, au ajuns sã vîndã gogoºi, fiind ºi satirizaþi într-un reportaj din presã. Dupã cum bine ºtiu chiar ei, în perioada respectivã nu am pãrãsit niciodatã þara din motive lesne de înþeles ºi nu aveam cum, pentru cã paºapoartele le primeam cu aprobarea Securitãþii. Menþionez cã niciodatã nu am avut acces decît la acte cu caracter «secret de serviciu», acte care erau accesibile oricãrei persoane care practica meseria noastrã, ºi conform legii de atunci, Legea nr. 23/1971 privind apãrarea secretului de stat în Republica Socialistã România, secretul de serviciu era de un grad inferior ºi atunci aproape orice hîrtie era secretã. Legea respectivã a fost abrogatã prin Legea nr. 182, din 12 aprilie 2002, cu care nu am tangenþã, pentru cã nu mai lucrez cu acte aºa-zis secrete de la începutul anilor ’90. De asemenea, nu am semnat niciodatã, cu bunã ºtiinþã, nici un act cã sînt autorizat sã am acces la docu-
iºtii ãºtia, care nu ºtiu altceva decît sã bage beþe în roate ºi sã ia totul în derîdere, crezîndu-se buricul pãmîntului, cã nici acum nu le vine a crede cã au putut sã acceadã la fotoliile alea cãlduþe din Parlament. ªi, pe lîngã ei, mai sînt alþii, ºi alþii. Bãieþi deºtepþi, mai toþi... Apoi, îi avem ºi pe primarii care taie ºi spînzurã prin oraºele ºi satele României; aºa înþeleg ei sã-ºi facã datoria de aleºi. De ei a avut grijã, în primul rînd, doamna Olguþa ºi PSD-ul, ca sã-ºi dea sufletul pentru partid. Am vãzut ce se întîmplã cu Legea salarizãrii, dar cu Legea pensiilor ce ne facem? Cã aici sînt nedreptãþi strigãtoare la cer. La cadrele didactice este jale. Dupã 4 decenii de muncã asiduã la catedrã, avînd gradul I, gradaþie ºi salarii de merit, cu ore suplimentare etc., sã ieºi la pensie cu doar 1.400 de lei – e prea de tot! Rîd analfabeþii de noi, cã ãºtia au tupeu: ,,Dom’ profesor, ce pensie aveþi, cã eu...?”. ªi individul care mã sfida era un fost repetent, care copia temele dupã mine (metodã cam nepedagogicã, dar ce puteai sã-i explici?). Constat cã aceia care au terminat cu învãþãmîntul mai devreme au apucat ºi pensii mai mari. În ultimii ani, a fost o adevãratã bãtaie de joc. Ar trebuie neapãrat sã se facã niºte reparaþii la pensiile profesorilor, întrucît sînt nedreptãþi mari de tot. Dar bine cã s-a fãcut Legea salarizãrii. Perfectã nu putea fi, cã nu existã perfecþiune pe lumea asta. Acum, aºteptãm sã vedem ce decizie va lua ºeful statului. Zîmbetul dumnealui pãrea cam dubios, iar de cinism se pare cã nu prea duce lipsã domnul Klaus Werner Iohannis. În altã ordine de idei, am urmãrit ºi istorica vizitã a preºedintelui în SUA. Iohannis a fost primit, cam pe fugã, la Casa Albã. De remarcat cã din delegaþie au lip-
sit ºefii unor ministere importante: Externe, Apãrare, Economie. Din ce ocultã cauzã, nu se ºtie. Dintre ziariºti, au fost luaþi în delegaþie cei care s-au evidenþiat în propaganda iohannistã. Iar întrebãtorii de la Conferinþele de presã ale celor doi preºedinþi au fost taman din rîndul celor care îl tot înjuraserã pe încruntatul Donald Trump. S-a gãsit unul, pe nume Pantazi, sã batã monedã pe amploarea fenomenului corupþiei de la noi, prezentînd situaþia din þarã ca pe o mare mocirlã. Jenant! Sã-þi denigrezi þara, sã scoþi în evidenþã doar pãrþile negative din societatea româneascã în faþa gazdelor, de parcã numai asta îi defineºte pe români – e nedemn. O asemenea atitudine, într-o vizitã oficialã de mare importanþã, are darul de a ne situa pe o poziþie total nefavorabilã. Noroc cã preºedintele SUA a dat un rãspuns în doi peri, de complezenþã. Practic, vizita a fost mai mult un eºec (economic ºi financiar). Domnul Werner a trecut Oceanul ca sã se închine ºi sã închine. ªi sã primeascã o medalie. Cît despre problema acutã a vizelor, ea n-a figurat pe agenda de discuþii. Domnul Iohannis a insistat pe parteneriatul cu cea mai mare putere a lumii, bazat, ºi acesta, pe slugãrnicie ºi umilinþã. Sîntem noi mai cu moþ în Europa, ºi ne-am grãbit (înaintea altor state, mult mai bogate decît noi) sã acceptãm, în calitate de parteneri NATO, alocarea de 2% din PIB pentru apãrare. ªi uite-aºa, ne punem rãu ºi cu marii Europei, ºi cu Rusia, pentru care am devenit prima þintã. Ce politicã externã înþeleaptã duce preºedintele Iohannis, cînd el nu abordeazã deloc probleme majore, precum investiþiile, domeniul financiar, schimburile economice º.a.? Ce consilieri docþi ºi-a ales am vãzut, dacã doar dã cu bîta-n baltã, acceptînd ipostaze de umilinþã ºi supunere totalã faþã de stãpînii lumii. Credem cã s-a ratat o mare ocazie de a ridica puþin capul, de a ne scutura de robie. Aºa este cînd nu simþi ºi nu gîndeºti româneºte. Te doare-n pãlãrie, vorba lui nea Miticã. The rest is silence... GEORGE MILITARU
a spus Liviu Dragnea, dupã moþiunea de cenzurã, fãrã sã dezvãluie nume. Potrivit unor surse din PSD, cele mai mari ºanse pentru Palatul Victoria le are europarlamentarul PSD Viorica Dãncilã, una dintre apropiatele lui Liviu Dragnea, originarã din Teleorman. De altfel, un prim semnal a fost dat deja în acest sens de Gabriela Firea, la rîndul ei fidelã lui Dragnea, care a pledat pentru un viitor premier femeie. Întrebat ce i-ar recomanda viitorului prim-ministru, Sorin Grindeanu a spus: „Sã nu creadã în prietenia cu Liviu Dragnea“. „Viorica Dãncilã n-ar avea aceste emoþii. E unul dintre oamenii în care Dragnea are cea mai mare încredere. E un fel de Sevil Shhaideh“, au declarat pentru „Adevãrul“ surse social-democrate. O altã variantã pentru funcþia de premier luatã în calcul de Liviu Dragnea ar fi Carmen Dan, actualul ministru de Interne, tot una dintre apropiatele sale, ºi tot din Teleorman. Cum va juca Iohannis? În condiþiile în care moþiunea de cenzurã a trecut la o diferenþã de doar opt voturi, cu ajutorul parlamentarilor ce reprezintã minoritãþile naþionale, Liviu Dragnea a fost întrebat de jurnaliºti dacã PSD ºi ALDE mai au majoritate în Parlament. „În 2012, noi am dat jos guver-
nul Ungureanu cu trei voturi peste limita cerutã, azi avem mult mai multe voturi. Nu se pune problema majoritãþii pentru instalarea noului guvern ºi susþinerea lui”, a spus liderul PSD. Potrivit unor surse politice, Liviu Dragnea se bazeazã ºi pe voturile UDMR, dar ºi, din nou, pe cele 17 voturi ale minoritãþilor naþionale, care de fiecare datã se poziþioneazã de partea Puterii. De partea cealaltã, liberalii vor consulta mai întîi filialele, apoi vor stabili cu ce propunere merg la Cotroceni. Teoretic, Klaus Iohannis are libertate totalã în a desemna noul premier: poate respecta propunerea venitã de la PSD, poate alege varianta Opoziþiei sau poate veni el însuºi cu un nume. Însã Iohannis nu s-a dovedit pînã acum preºedinte-jucãtor, aºa cã, foarte probabil, va accepta varianta PSD, cu condiþia sã nu repete episodul Sevil Shhaideh, cînd propunerea ridica probleme de siguranþã naþionalã. De asemenea, preºedintele a declarat cã nu va numi decît o persoanã integrã. Potrivit legii, premierul desemnat de preºedinte are la dispoziþie 10 zile sã formeze Guvernul. SEBASTIAN ZACHMANN
mentaþii cu grad superior de securitate, nu am primit niciodatã un spor financiar pentru cã lucrez cu acte secrete sau spor de radiaþii, aºa cum prevãd normativele de salarizare, deºi aveam acest drept, ºi nici la pensie nu primesc asemenea remuneraþii suplimentare. Pentru cã eu am fost avertizat pe stradã de femeia anonimã despre pãstrarea secretului de stat, cum poate explica SRI–ul (am fost informaþi, încã din 1981, la facultate cã Securitatea se va numi SRI!) de apariþia pe Internet a unor lucrãri de specialitate - din care una a costituit tezã de doctorat - care dezbat tocmai zãcãmintele de pegmatite cu spodumen din zona Conþu Mare, judeþul Sibiu, dupã cum urmeazã: Prima lucrare este «THE SPODUMENE FROM CONÞU - NEGOVANU PEGMATITES (LOTRUCIBIN MTS.)», susþinutã de DELIA ANNE-MARIE ANDRONE la Facultatea de geologie din Iaºi, în anul 2005, ºi a doua este «GEOTHERMOMETRICAL CONSIDERATIONS ON THE CONÞU - NEGOVANU PEGMATITES (LOTRU - CIBIN MTS) 2007» – cu analizele executate în occident la Geological Institute of the University of Köln, Germany, unde activeazã profesorul Uwe Kasper Haino, publicate în presa de specialitate ºi postate ºi pe internet, cînd volumul sau cantitatea de minereu, cît ºi concentraþia lui sînt considerate date cu caracter secret în orice þarã. A treia lucrare se numeºte «MINERALOGIA PEGMATITELOR LITIFERE DIN CADRUL BAZINULUI CONÞU, MUNÞII CINDREL, ROMÂNIA, doctorand ing. Nicolae Cãlin, Bucureºti, 2012. Prin prezentarea datelor de mai sus, cred cã m-am fãcut înþeles cã înstrãinarea documentaþiilor cu
caracter secret s-a fãcut la un nivel superior, de persoane care aveau acces la asemenea informaþii, pe care noi nici nu le ºtiam ºi care au avut posibilitatea sã cãlãtoreascã ºi sã intre în contact cu diverse persoane interesate de asemenea informaþii. Dacã am dat ca exemplu cele trei lucrãri, nu înseamnã cã am fãcut-o din rãutate, dar, dupã atîta timp, sînt peste 30 ani de cînd am lucrat cu asemenea acte, sã fiu tot eu cel avertizat, în timp ce alþii ºi publicã în presã asemenea informaþii, demonstreazã cã sînt în continuare supravegheat, dar ºi persecutat politic! De asemenea, legea nu este egalã pentru toþi, protejîndu-i ºi favorizîndu-i pe unii ºmecheri ºi defavorizîndu-ne pe noi, oamenii cinstiþi, lucru care aduce a discriminare! Femeia-marionetã, care m-a abordat pe stradã, trebuia sã-ºi înveþe lecþia înainte ºi nu sã-ºi facã de rîs breasla din care face parte, îngrijorãtor fiind faptul cã persoanele care ne supravegheazã sînt mai tinere decît noi, dar instruite sã aibã acest comportament ostil faþã de populaþie, în general, ceea ce denotã cã cei care le fac instructajul au conservat vechea mentalitate comunistã. Totodatã, este inadmisibil ca, dupã aproape 30 ani de la evenimentele din decembrie 1989, persoanele vinovate sã nu fie pedepsite pentru abuzurile comise împotriva populaþiei, neputînd nici mãcar sã le pomeneºti numele, multe dintre ele ocupînd posturi de conducere importante, iar noi sã fim în continuare ameninþaþi, pentru a nu-i deconspira“. Sfîrºit (M.G.) Sursa: Justiþiarul
Pag. a 15-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei RECURS LA MEMORIE
Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (1) Leontina Ropcean s-a nãscut în data de 7 februarie 1926 în localitatea Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi. La 27 martie 1944, cu ultimul tren ce transporta arhiva CFR, împreunã cu un unchi, Leontina Ropcean se refugiazã în România. Destinaþia - Depoul CFR Simeria. Pînã în clasa a IlI-a a fost elevã a ªcolii Normale din Cernãuþi. Cu aprobarea Ministerului Învãþãmîntului ºi-a continuat studiile în Deva, iar apoi a urmat ªcoala Normalã de fete din Oradea. Dupã absolvire, a primit repartiþia în învãþãmînt la Simeria. În 1954 a absolvit Facultatea de PedagogiePsihologie Românã Cluj-Napoca, iar repartizarea a primit-o la Petroºani. S-a cãsãtorit în anul 1955 ºi s-a mutat în Certej. A profesat zece ani în Certej ºi apoi la Deva, ca director al ªcolii Generale nr. 2 din Viile Noi, profesor ºi director al ªcolii Generale nr. 4 din Gojdu. A predat limba românã 35 de ani. Are un fiu, inginer, ºi un nepot. *** Ceea ce urmeazã este scris de doamna profesoarã pentru aducere aminte... Dupã douã zile de la sãrbãtoarea Sînzienelor, ziua apogeului luminii, cînd fetele de mãritat îºi adunau flori din fîneþele ºesurilor, în zori, pe rouã, pentru scãldãtoarea de peste an, s-a petrecut un fenomen al naturii înspãimîntãtor, descris ºi în volumul „Douãzeci de ani în Siberia”, de Maria Cudla Nandriº. Mama spunea cã e un semn de rãzboi, asemenea ºi firului de porumb crescut fãrã mãsurã ºi fãrã rod, sau al cãderii unor stele. Era ziua de 28 iunie 1940. Soarele strãlucitor de dimineaþã a fost acoperit repede de o perdea cenuºie, apoi tot mai întunecatã. Valuri de culoarea pãmîntului ºi a ruginii se miºcau în rotocoale. Era praful ridicat de furtunã din cîmpurile ºi de pe drumurile Rãsãritului. Orizont nu mai era. Pe aceastã învãlmãºalã de groazã, strãluceau steluþe albe, albastre, galbene ºi roºii, în cãdere ºi ridicare. Erau fluturii stîrniþi de pe florile fîneþelor, în zbaterea lor de moarte. Începuse vîntul ºi un vuiet adînc ºi îndepãrtat cutremura pãmîntul ºi oamenii. Tot mama, cea cu experienþa strãbunilor, care înþelegeau deplin natura, ne-a trimis sã închidem vietãþile gospodãriei ºi sã punem la adãpost tot ce se cerea. Printre aceste obiecte erau ºi mãnunchiurile de flori, puse la uscat în vîrful stîlpilor din gard, Florile Sînzienelor. Am intrat cu toþii în casã ºi am stat în genunchi în faþa icoanelor ºi a flãcãrii lumînãrii de la înviere, pînã a trecut urgia, în rugãciune de îndurare. Furtuna, nemaitrãitã pînã atunci, s-a dezlãnþuit bãtãtorind ºi distrugînd în calea ei tot ce era tînãr, fraged ºi frumos. Acel vuiet surd a crescut în intensitate asemenea tunurilor de rãzboi. Soarele a apãrut apoi, dar mai palid ºi mai slab, în razele lui din alte zile. Dupã numai cîteva ore, din nou s-a auzit un alt vuiet, un huruit monoton ce se tot apropia, tot dinspre Rãsãrit, de unde venise ºi urgia. Soseau avioanele sovietice, în formaþii de cîte trei, într-un unghi la distanþã nu prea mare de pãmînt. Au trecut pe deasupra comunei mele natale, au fãcut un cerc în cerul Cernãuþilor, apoi s-au îndreptat spre sud, spre Siret. Trasau o graniþã nouã. Tãiau pãmîntul României, rupeau neamul ºi pãrinþii de copii, grãdinile lor, zdrobeau suflete nevinovate. S-au adunat sãtenii în faþa Primãriei, ca treziþi dintr-un coºmar. Se întrebau unii pe alþii ce se întîmplã. Nu ºtiau nimic din cele hotãrîte între statele Europei. A urmat o noapte de frãmîntãri ºi de neliniºti, de îngrijorãri ºi de mîhnire. A doua zi, duminicã, 27 iunie, sãtenii, cu mic, cu mare, îmbrãcaþi în hainele cele albe ºi curate, s-au dus la sfînta bisericã. Acolo, în genunchi, în rugãciuni ºi cîntãri închinate Domnului, ca întotdeauna, ºi-au pus nãdejdea în El, aºa dupã cum fãcea ºi Domnul ªtefan Vodã la vremuri de restriºte. Veºnicã fie-i pomenirea din neam în neam, acum, la 500 de ani de la trecerea sa în nefiinþã (2 iulie 1504). Dupã ieºirea din bisericã, oamenii s-au adunat pe imaºul înverzit ºi frãgezit de dupã acea furtunã, ca sã mai afle cîte ceva din cele ce se petreceau în Þarã. Ei nu aveau surse de informaþii rapide, precum radioul. Viaþa lor se derula în liniºte ºi tihnã, în munca rodnicã de pe ogoarele strãbune. Acum, însã, îi cuprinsese panica. Aºa discutînd ºi punîndu-ºi fel de fel de întrebãri, în acea duminicã, au observat apãrînd din vale, dinspre
oraºul Cernãuþi, spre plaiul de lîngã lãcaºul sfînt, ostaºi români cu ofiþerii lor în frunte. Veneau încet. Cei mulþi pe jos. Unii duceau caii de cãpãstru. ªi caii ºi cãlãreþii erau istoviþi, pentru cã veneau aºa de la Nistru. Nu aveau arme, nu aveau raniþã, nu aveau centurã ori alte obiecte ale unei armate. Toþi erau posomorîþi ºi gînditori, cu capetele plecate, cu tristeþea pe faþã ºi cu durerea în inimã. Sãtenii i-au întîmpinat cu mirare ºi i-au oprit din drumul lor spre Valea Cosminului, apoi spre Codrul Cosminului ºi mai departe la Siret. Nu mai aveau puteri. ªi ce drum lung mai aveau în faþã!
Gospodinele satului imediat s-au repezit spre casele lor pentru a le aduce merinde gãtite pentru duminicã. Au intrat în vorbã sãtenii. Dar n-au primit multe informaþii. Li s-a spus doar cã au ordin de retragere cît mai repede peste graniþã. Altfel ajung prizonieri. Un soldat, care ducea de cãpãstru o iapã surã tînãrã ºi frumoasã, se ruga de oameni s-o schimbe cu un cal mai odihnit din gospodãria lor pentru cã amîndoi - cal ºi cãlãreþ nu mai aveau vlagã. Unii chiar ºi-au abandonat caii. Dar, cu durere în suflet, sãtenii i-au rãspuns cã toþi caii satului sînt rechiziþionaþi, cã poartã ºtampila pe gît ºi cã rãspund de ei. Odihna ostaºilor a fost acel scurt popas. Deschizîndu-ºi sufletul, un alt militar s-a plîns de felul cum au fost întîmpinaþi pe ºoseaua ªtefan cel Mare din Cernãuþi. S-au trezit cu huiduieli, au fost loviþi cu sticle ºi borcane, cu ghivece de flori ºi cu alte obiecte, aruncate din balcoane sau de pe ferestre de cãtre unii strãini de neam: ruteni, ucrainieni ºi alte etnii... Nu s-au putut apãra. Nici n-au avut cu ce, dar nici nu au avut voie sã rãspundã la provocãri. Aceastã relatare dureroasã a umplut inima cosminenilor de amãrãciune ºi de revoltã... ªi s-au dus ostaºii noºtri, în aceastã stare, cu ofiþerii lor în frunte, ca sã treacã degrabã peste noua graniþã...
Intrarea Armatei Roºii în comuna Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi Dupã o altã noapte de îngrijorãri ºi zbucium, duminicã spre luni (27/28 iunie, acum 64 de ani), sãtenii au venit din nou la Primãrie. De aceastã datã, li s-a comunicat cã, în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov, respectiv a înþelegerii dintre Adolf Hitler ºi I.V. Stalin, s-a hotãrît ocuparea Basarabiei, a Bucovinei de Nord ºi a Þinutului Herþa de cãtre armata sovieticã. De asemenea, a fost subliniat faptul cã toþi cei care vor sã plece peste aceastã nouã graniþã, în România, au la dispoziþie doar patru zile. Dupã acest interval de timp, graniþa se va
închide, iar cei care vor îndrãzni sã o treacã, dupã aceea, vor suporta consecinþele, putînd fi chiar împuºcaþi. Anunþul i-a amuþit pe oameni o clipã. Priveau unii la alþii pierduþi... Ce sã facã? Sã plece? Unde? Nu era nimic organizat, îndrumat, planificat... Nu era nici timp. Patru zile?! S-o ia la drum spre nicãieri? ªi cum sã lase gospodãriile lor prospere? Dar ogoarele lor cu semn de belºug? Dar vietãþile ogrãzilor cui sã le încredinþeze ºi pentru cît timp. „Doamne Dumnezeule, de ce ne pedepseºti? Ce sã facem? Lumineazã-ne ºi în aceastã clipã de cumpãnã grea. Vom face dupã cum va fi voia Ta”. ªi s-au împrãºtiat la casele lor cu lacrimi în ochi, ca sã se înþeleagã ºi cu familia. Oare ce s-ar mai putea întreprinde?! „Ce sã facem, mãi omule? (zice mama) Unde s-o pornim cu cinci copii mici? Unde ºi la cine sã ne oprim? Cine ne va primi? Cine ne va ajuta? Cine ne va ocroti? Dacã asta a fost hotãrîrea Statului, în acest moment, noi n-avem ce face. Sã ne liniºtim, cã avem atîta de lucru. Ne aºteaptã praºila a doua a porumbului. Dar cartofii? Dar sfecla? Dar animalele ºi pãsãrile...? Ia-þi gîndul de la plecare ºi sã ne apucãm de lucru. Dumnezeu va fi cu noi. Hai!” Îndemnul mamei era bun, dar cine avea liniºtea ºi bucuria muncii, acum, pe ºesurile însorite unde, altã datã, prindeau oamenii putere ºi elan? Se sfãtuiau vecinii între ei. Cãutau motivele acestui groaznic eveniment. „De ce, mãi, Mihai? De unde ne vine necazul? Cine a urzit la el?” Nu s-au dus oamenii în cîmp la lucru, deºi simþeau chemarea holdelor promiþãtoare de rod bogat. Dupã-masã iar au luat-o spre Primãrie. Acolo credeau cã vor gãsi liniºtea, acolo, cu toþii împreunã. ªi... iatã surpriza! Iatã clipa care i-a potolit pe loc. Le-a tãiat frãmîntarea ºi le-a curmat toate gîndurile plecãrii în România. Tot din vale, tot dinspre Cernãuþi s-a arãtat o armatã nouã. Venea motorizatã, care pe motociclete cu ataº, care în camioane descoperite, ca sã fie bine vãzutã, alþii pe cai, iar în urma lor tancurile. În aer avioanele în aceeaºi formaþie de cîte trei, în unghiuri. Au încremenit sãtenii, dar nu s-au clintit din faþa Primãriei. Priveau doar unii la alþii ºi cu toþii la cei care înaintau. Erau toþi voinici, bine hrãniþi, bine echipaþi ºi înarmaþi, cu umerii obrajilor roºcovani ºi ieºiþi în afarã. Veneau cu zîmbetul pe feþe, cu un fel de mulþumire ºi mîndrie. Le juca bucuria în ochii pe care-i roteau peste comunã ºi peste oameni. Emanau o forþã superioarã (ceea ce ºi era). Dar, de data aceasta, n-a fost deloc potrivitã mîndria lor, cînd se socoteau victorioºi, deoarece n-au luptat, nu s-a vãrsat nici o picãturã de sînge, n-au vãzut nici o opreliºte. Dimpotrivã, au fost întîmpinaþi în Cernãuþi, pe ºoseaua ªtefan cel Mare, de aceleaºi neamuri, care i-au huiduit pe români, în retragere, cu urale ºi cu flori, cu zîmbete ºi aplauze de bun sosit. Huruitul blindatelor ºi al avioanelor i-a scos din case cu mic ºi cu mare. Au venit unii lîngã ceilalþi pe plaiul dintre Primãrie ºi Bisericã. Iatã-i faþã în faþã. Localnicii îi priveau cu capetele ridicate, fãrã sã se descopere, iar nou-veniþii, în þinuta lor impunãtoare, s-au apropiat de sãteni cu un salut sutã la sutã rusesc: „Zdpabetbyute” (Bunã ziua!). Oamenii au tãcut privindu-i. Un ofiþer sovietic, cu stele pe umeri, din faþa armatei, a întrebat apoi dacã ºtie cineva ruseºte. A ieºit cu doi paºi în faþã Ion Pepelea, un gospodar de vazã, bogat ºi cu prestigiu între sãteni. A fost ºi primarul satului odatã. La întrebarea ofiþerului cît pãmînt are, omul i-a rãspuns cã are douãzeci de falei (falcã-falci (Reg.) = veche mãsurã de suprafaþã pentru pãmînt, echivalentã cu 14.322 metri pãtraþi). „O! Era ipojs KipjiaK” (O! Acesta este deja un chiabur); ºi discuþia continuã între ei: „Dacã eºti aºa de bogat, de ce n-ai dinþi în gurã?”, „Pentru cã n-am timp sã-mi pun”, i-a rãspuns Pepelea. „Hopocool” (Frumos), i-a zis ofiþerul, om voinic ºi puternic. Purta o taºcã de piele de-a curmeziºul pieptului, cu hãrþi în ea. ªi continuã: „Dacã eºti aºa de bogat, de ce îþi sînt mîinile crãpate?”. „Pentru cã muncesc mult”, i-a rãspuns sãteanul. Atîta vorbã a fost între veniþi ºi sãteni. Au pãrãsit apoi comuna noastrã, cu acelaºi huruit blindat, pe urmele armatei române, spre Siret, dar nu înainte de a desface harta din taºcã pentru a se orienta unde sã se opreascã. ªi s-au dus ºi au luat dupã poftã ºi ceea ce n-a fost niciodatã mãcar al austriecilor, cei care în 1775, tot cu înþelegerea ruºilor, ne-au luat Bucovina: Þinutul Herþa. ªi gata...! Ne-au ocupat sovieticii...! (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008
Pag. a 16-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (3) Ce a vãzut în cealaltã viaþã Constantin Natsopoulos Vedenia acestui creºtin evlavios a fost auzitã ºi transmisã mie de monahul Andrei Grigoriatul, care atunci slujea la metocul Voultsista Pierias, dupã cum ne povesteºte chiar el: „În anul 1945, eram bucãtar la metocul nostru Voultsista, al Sfintei Mînãstiri Grigoriu, din Muntele Athos, care se aflã lîngã satul Livadi, din Katerini. În duminica Floriilor din acel an, la metocul nostru a venit de la Neokastros Constantin Natsopoulos, sau Sapounas, ca sã cumpere de la Bãtrînul Nestor, iconomul metocului, un miel pentru Sfintele Paºti. Deoarece în clipa aceea iconomul lipsea, l-am servit eu cu cafea ºi l-am întrebat îndeamãnunt cum s-a îmbolnãvit ºi cum s-a vindecat de boalã. Acela mi-a povestit cu multã bunãvoinþã urmãtoarele: «Eu, pãrinte Andrei, precum ºtii, am fost înrolat împreunã cu alþi consãteni de-ai mei ca sã pãzim satul de partizani. La începutul lui septembrie 1944, am plecat din sat împreunã cu infanteriºtii satului Meliki Imathias, avîndu-1 ca ºef pe cãpitanul Iorgos Koukiotis, ºi ne-am îndreptat spre satul Koukos, trecînd prin Gida (Alexandria). De acolo, la începutul lui octombrie, am plecat ºi ne-am dus la Kilkis, iar dupã ce partizanii ne-au distrus pe cei pe care ne-au luat prizonieri, printre care mã aflam ºi eu, ne-au închis în lagãrul Pavlos Mela, din Salonic. Aºadar, acolo, pãrinte Andrei, chinuit cum eram, am cãzut la pãmînt, bolnav, ºi am rãmas leºinat, ca mort. De atunci înainte, ce au fãcut cu trupul meu, nu ºtiu. ªtiu doar cã m-am aflat cu sufletul într-un palat mare, nu pot descrie mãrimea acestuia, care avea multe camere ºi toate erau luminate de o luminã puternicã, mai strãlucitoare decît a soarelui, fãrã sã cunosc de unde venea acea
Carte de cãpãtîi (3) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!” Pãcatul, ignoranþa ºi prostia îmbolnãvesc sufletul ºi apoi trupul. Totul are legãturã cu comportamentul nostru faþã de ceea ce ne înconjoarã. De multe ori sîntem conºtienþi cã facem rãu, dar continuãm din interese meschine sau a nimicurilor ce ne înconjoarã, pentru cã la noi scara valorilor este alta decît la sfinþi. Fãcînd rãu celor din jur, ajungem sã suferim chiar noi. Astfel, tirania ºi nepãsarea, plãcerea de a-i face pe alþi oameni sã sufere, se rãsfrînge în primul rînd asupra inimii noastre, care este organul iubirii, iar noi ne vom îmbolnãvi de boli de inimã, paralizii, cancer, congestii cerebrale, în general boli care ne þintuiesc la pat pentru a conºtientiza rãul fãcut ºi a ne îndrepta. Nimeni nu poate urî pe cineva fãrã a se îmbolnãvi de stomac sau de ficat! Este greu de crezut aceasta, dar totul se plãteºte în viaþã, mai devreme sau mai tîrziu. Aºa cum spunea Pãrintele Sofian: „Este în Evanghelie un cuvînt cumplit de adevãrat: «Vã spun Eu vouã cã pentru orice vorbã pe care o vor rosti, oamenii vor da socotealã în ziua judecãþii»“ (Matei 12, 36). Orice cuvînt, orice prostie, orice viclenie se înregistreazã undeva ºi vom fi confruntaþi cu noi înºine ºi cu ceea ce am spus cîndva în viaþã. Nu este glumã. Aceastã vorbã deºartã este o stare de pãcat, în care alunecãm foarte des... La baza tuturor relelor stã greºita înþelegere a „eu”lui propriu. În mîndria sa, omul a crezut ºi crede cã el poate totul ºi astfel încã se mai construieºte pe pãmînt un Turn Babel. Lucifer, care prin rãzvrãtire a pierdut rangul de întîiul înger, care prin mîndrie s-a separat de Dumnezeu, încearcã în continuare sã-l tragã pe om dupã el. Gelozia, aceastã otravã puternicã care omoarã iubiri, tot din mîndrie ne vine. Considerînd cã trebuie sã ne aparþinã tot ceea ce ne place, confundînd dragostea cu egoismul, ne lãsãm în voia pasiunilor. Mulþi gîndesc: „Eu, om, am raþiune, inteligenþã, putere, pot gîndi, pot cunoaºte totul prin puterile mele proprii”. Chiar ºi o ceartã banalã între doi indivizi porneºte tot de la acest „EU sînt cel mai ...”. Rezultatul: minciuni, urã, rãzboaie, egoism, crime. Afirmarea eu-lui propriu dã naºtere la mîndrie (Eu sînt), la lãcomie (Eu sã am), la desfrînare (Pofta mea sã primeze), la minciunã (Eu sã par cel mai... ºi cel mai...). Pãrãsind ºi uitînd chiar de Dumnezeu, trãind în afara cãii
luminã. Eu, trecînd dintr-o camerã în alta, întrucît aveau uºi prin care comunicau, am ajuns afarã într-o curte mare, ºi acolo lumina ºi strãlucirea m-au orbit. Era o luminã mai puternicã decît a soarelui, care însã nu ardea, aºa cum arde aici lumina solarã. În curtea aceasta era lume multã ºi i-am recunoscut pe mulþi din satul meu, care muriserã în urmã cu cîþiva ani. Purtau hainele cu care erau îmbrãcaþi aici pe pãmînt. I-am salutat ºi mi-am zis în minte cã aceºtia muriserã, cum de mã aflu deci printre ei? Nu cumva am murit ºi eu ºi nu mi-am dat încã seama de asta? Atunci aceºtia mi-au spus cã acolo aveam sã mã duc ºi eu. Dupã aceea, am mers la gardul acelei curþi, care era întãrit cu stîlpi de lemn, ºi dincolo de el am vãzut întinzîndu-se o altã cîmpie, plinã de diferite feluri de flori înmiresmate, despãrþite de drumeaguri pe care se plimbau în grupuri copii în vîrstã de 10 pînã la 12 ani. Aceºtia, venind din alte pãrþi, intrau în cîmpia de flori ºi noi stãteam în spatele gardului primei curþi ºi ne desfãtam cu frumuseþea ºi mireasma florilor. În timpul celor 20 de zile cît am rãmas acolo, nici mãcar nu mi-a trecut prin minte gîndul mîncãrii, ci mã delectam vãzînd copiii ºi florile, copii ce erau ca îngerii ºi care se plimbau zglobii. Deodatã, m-am aflat în pat, la spitalul Limodon, ºi îndatã ce am deschis ochii, am strigat: Aaaa! Atunci a venit infirmiera ºi i-a înºtiinþat ºi pe medici cã Lazãr a înviat... Medicii mi-au dat lapte pînã ce organismul meu s-a obiºnuit cu mîncarea ºi dupã cîteva zile m-au trimis acasã la familia mea»”. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viþa de dincolo“) Domnului, omul a adus durerea pe pãmînt. Limitînd totul la persoana sa, a devenit satanic. Iisus nu ne cere sã renunþãm la acest mare dar de la Dumnezeu - ego-ul - ci sã-l subordonãm Celui ce ne-a creat ºi prima condiþie pentru acest lucru este lepãdarea de sine. Iar în aceastã încercare nu vom fi singuri. Vom avea totdeauna cu noi pe cel mai bun prieten, pe cel care niciodatã nu ne uitã, nu ne grãbeºte, nu ne ceartã, nu ne înºealã, ci aºteaptã ca singuri sã-L chemãm ºi sã-I deschidem uºa inimii noastre: Domnul nostru Iisus Hristos, care ne spune: „Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi odihni!...“ (Matei 11, 28). „Iatã, Eu stau la uºã ºi bat; de-Mi va auzi cineva glasul ºi va deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Respectînd lumea care ne înconjoarã facem primul pas spre credinþã. Ascultarea lui Dumnezeu este o ºtiinþã, mulþi sînt cei chemaþi sã studieze, dar puþini vor fi cei care se vor conforma regulilor acesteia. Fiecare lege reprezintã o poartã, pentru fiecare poartã existã o cheie potrivitã, iar orice poartã deschisã înseamnã un pas în plus în cunoaºterea de sine ºi de Dumnezeu. Ca sã poþi ajunge la desãvîrºire în cunoaºterea lui Dumnezeu trebuie mai întîi sã cunoºti legile Sale ºi sã le înþelegi, ca apoi sã le aplici în viaþa de zi cu zi corect, analizîndu-te pe tine. Este nevoie de multã muncã ºi rãbdare ca sã ajungi sã înlocuieºti rãul cu binele în persoana ta. Incapacitatea de a-þi recunoaºte slãbiciunile în faþa ta ºi a altora este cauza întreruperii procesului de evoluþie spiritualã. Oameni, învãþaþi sã credeþi un adevãr absolut: niciodatã nu sîntem singuri. Atunci cînd în umilinþa noastrã, în lipsurile noastre, în deznãdejdea noastrã un om ne-a întors spatele, Cel care ne-a dat viaþã în duh ne deschide braþele. Cu cît îi cerem dragoste mai multã, cu atît mai multã vom primi, cãci El ne-a spus: „Cereþi ºi vi se va da”! (Matei 7, 7). Casa Lui nu-i niciodatã încuiatã. Omule, ia seama! Dumnezeu este pretutindeni ºi este cu atît mai prezent în viaþa ta, cu cît tu îl chemi mai des! Învaþã sã crezi adevãrul spuselor lui Epictet „Gîndeºte-te la Dumnezeu mai des decît respiri!”. Singura cale de a ne apropia cu adevãrat de El este credinþa. Credinþa în Hristos-Dumnezeu este prima condiþie pentru renaºterea noastrã, cãci El este Calea - nici omul fãrã Dumnezeu, nici Dumnezeu fãrã om -, Adevãrul Absolut, care stã la baza tuturor adevãrurilor umane, Viaþa vieþii noastre: „Eu sînt Calea, Adevãrul ºi Viaþa“ (Ioan 14, 6). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)
Sonet
Din nou coboarã-te-ntre noi, Isuse Cãci iarãºi turma ta e rãtãcitã, ªi iar se-ntinde noaptea cea cumplitã A vechii uri, de Tine-atunci rãpuse. De-abia se mai zãreºte ca prin sitã, A mîntuirii stea. Dar cît de sus e! Se depãrteazã parcã... Cine spuse Cã stingerea ni-i singura ursitã?... O, vino, iubitorule de oameni, În sufletul bãtrînei lumi sã sameni Din nou credinþa cea mîntuitoare... Cunoaºte-l vom? Pleca-vom fruntea oare Cînd întinzîndu-ºi mîinile amîndouã Asuprã-ne, va zice: „Pace Vouã!“? AL. VLAHUÞà (1858-1919)
Parabola cerbului ºi a cãrprioarei (autobiograficã) Dumnezeu, cînd l-a vãzut cã nu umblã sã se-nsoare, l-a trimis la mînãstire – nu în cele preasfinþite cu virtuþi sã-l împresoare, numai sã aºtepte acolo vremea lui de împlinire, cãprioara cea sortitã fecioraº sã-l ia de mire. Zicea Domnul despre dînsa: într-un fel, are precum la corniþe un nu ºtiu ce, la botic un nu ºtiu cum, ochi de fatã înduioºatã, pas regal, trup de sãgeatã, blãniþã catifelatã; ªi aºteaptã de demult cerb, precum i-am scris în Carte, ca sã treacã prin genuni ºi de-acolo, mai departe... Zicea naºa, Maica sfîntã: Doamne, Doamne, Tu din Ceruri Sã-i cununi! ROMAN FORAI (Poezie preluatã din volumul „Cartea Sinelui“)
Pildã creºtinã
O fereastrã deschisã Rugãciunea este un mod de comunicare cu Dumnezeu. Cînd iubim pe cineva, dorim sã comunicãm cu persoana respectivã cît mai mult ºi cît mai deplin posibil. De aceea este esenþial pentru relaþia noastrã cu Dumnezeu sã ne rugãm în fiecare zi. Existã perioade în viaþa unor persoane cînd neglijeazã acest aspect. Uneori din comoditate sau pentru cã sînt prinºi cu alte treburi. Dar indiferent care ar fi motivul, de fiecare datã în astfel de situaþii avem senzaþia cã îi întoarcem spatele lui Dumnezeu; sau aºa ar trebui sã simþim. Apoi, cînd apar probleme în viaþã, simþim nevoia sã reluãm vechea legãturã. Dar nu este atît de uºor pe cît credem. Sentimentul de înstrãinare, pe care îl simþim la început, este ca o prãpastie între noi ºi Cel cu care vrem sã comunicãm. Cuvintele vin, dar nu fãrã luptã. Este necesarã o perioadã înainte de a atinge nivelul spiritual de dinainte. O bunã relaþie cu Dumnezeu necesitã rugãciune. Rugãciunea este ca o fereastrã, o fereastrã spre cer, spre Dumnezeu. Rugãciunea este o fereastrã, iar odatã ce descoperi importanþa ei, rãmîne deschisã pentru totdeauna. Dumnezeu ne-a dat aceastã fereastrã, ca sã ne aducem aminte cã, oricît ne-ar fi de greu, nu sîntem niciodatã singuri. Nu trebuie decît sã ne apropiem de ea, sã o deschidem larg ºi sã privim dincolo la Tatãl ceresc, cu credinþã ºi nãdejde.
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 17-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (6) Dar cine sînt cei 12 pãrinþi fondatori ai Uniunii Europene? Diplomat ºi om de afaceri francez, Jean Omer Marie Gabriel Monnet ºi-a dedicat viaþa cauzei integrãrii europene. El a fost sursa de inspiraþie a „Planului Schuman”, care prevedea unificarea industriei grele a Europei Occidentale. Pe baza acestui plan, în 1951, a fost fondatã Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), prin Tratatul de la Paris, semnat de Franþa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg ºi Olanda. CECO a fost predecesoarea Comunitãþii Economice Europene ºi, ulterior, a Uniunii Europene. În ciuda faptului cã ºi-a încheiat educaþia formalã la vîrsta de 16 ani, Jean Monnet a îndeplinit roluri diverse: om de afaceri, trimis de tatãl sãu la Londra pentru a se ocupa de afacerea familiei, respectiv comercializarea coniacului, apoi bancher, diplomat ºi politician. Cu toate acestea, nu a fost niciodatã ales într-o funcþie publicã ºi, prin urmare, nu a avut niciodatã puterea politicã necesarã pentru a-ºi pune în aplicare punctele de vedere. Doar prin capacitatea sa de argumentare ºi convingere i-a determinat pe liderii europeni sã lucreze în interes comun, fãcîndu-i sã înþeleagã beneficiile cooperãrii. În cele douã rãzboaie mondiale, Monnet a condus un comitet franco-britanic înfiinþat pentru a coordona capacitãþile de producþie ºi aprovizionare ale celor douã þãri. În 1943, Monnet ºi-a exprimat în mod clar, pentru prima datã, viziunea privind o uniune a Europei prin care sã se recîºtige ºi sã se menþinã pacea. „Nu va exista pace în Europa, dacã statele sînt reconstituite pe baza suveranitãþii naþionale... Þãrile din Europa sînt prea mici pentru a le putea garanta popoarelor lor prosperitatea ºi dezvoltarea socialã necesare. Statele europene trebuie sã se constituie într-o federaþie”. Premier (1947-1948) ºi ministru de Externe al Franþei (1948-1952), Robert
Emmanuel Leroy: Brexit, Trump, Fillon! Un fir conductor? (4) Sã încheiem cu Fillon (2) În ceea ce priveºte poziþia lui François Fillon contra avortului sau în favoarea acestuia, ar fi bine sã ne amintim de fabulele lui La Fontaine: „Sînt o pasãre, priviþi-mi aripile, sînt un ºoarece, trãiesc ca guzganii“. Fãrã a intra în aceastã disputã, care nu mã intereseazã deloc, fie cã ar fi vorba de o posturã sau de o imposturã, mi se pare mult mai interesant sã înþelegem de ce Fillon l-a învins pe juppe, în timp ce totul pãrea sã indice cã Sistemul în versiunea lui francezã votase pentru primarul de Bordeaux deja de mai multe luni. Mai mult decît atît, calchierea dupã Brexit ºi alegerea lui Trump mi se pare destul de valabilã; ºi de aceastã datã ne aflãm în faþa a ceea ce pare a fi o rupturã în sînul Sistemului sau o facþiune pe care o numim arheo-americanã sau clintonianã, dacã doriþi, care îl susþine pe Juppe (vechiul Young leader), în timp ce o altã facþiune, pe care am putea-o numi neoglobalistã, a înþeles - sau a fost informatã în mod corespunzãtor - cã strategia s-a schimbat ºi cã de acum încolo ar trebui sã-ºi schimbe direcþia. ªi ceea ce ne mai deranjeazã în cazul lui Fillon e faptul cã acest insignifiant om politic de provincie este fiu spiritual al lui Joel Le Theule, fost deputat din partea Sarthei, care l-a ºi introdus pe François Fillon în farmecele ºi chinurile vieþii politice franceze. ªi iatã cã ne-am pomenit cu acest viitor preºedinte cvasi-desemnat, ex-gaullist social, transformat în dublu ultra-liberal ºi foarte conservator de cînd cu viitorul sãu omolog de dincolo de Atlantic, Donald Trump. Acum este clar cã François Fillon, avînd susþinerea oficialã a mediilor catolice de la „Le Manif pour tous”, cu excepþia unui accident oricînd posibil, vede alegerile prezidenþiale din anul viitor aproape cîºtigate ºi cã vom avea un guvern ultra-liberal ºi ultra-antisocial în exerciþiu, spre marea satisfacþie a pãpuºarilor care trag de sfori. ªi pentru a vã arãta cã este dificil de a te afla în acest coº de crabi, puneþi-vã un pic în locul lui Alain Juppe, cãruia personaje importante i-au declarat cu certitudine, de cel puþin doi sau trei ani, cã acum va fi rîndul lui sã guste din deliciile puterii ºi care, dupã toate acestea, l-au anunþat brusc cã, dupã toate cîte au fost, nu el va fi alesul, ci altul, al cãrui profil se potriveºte mai bine
Schuman a fost ºi preºedintele Parlamentului European (1958-1960). El a elaborat „Planul Schuman”, în colaborare cu Jean Monnet. La 9 mai 1950, ministrul de Externe francez a rostit celebra „declaraþie Schuman”, prin care cerea exercitarea unui control comun asupra producþiei de cãrbune ºi oþel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Schuman l-a informat pe cancelarul german Konrad Adenauer despre acest plan, acesta din urmã acceptînd propunerea francezã. La scurt timp dupã aceea, guvernele Italiei, Belgiei, Luxemburgului ºi Olandei au reacþionat ºi ele pozitiv la aceastã propunere. Cele ºase state au semnat acordul de instituire a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, la Paris, la 1 aprilie 1951. Data la care a fost rostitã „declaraþia Schuman”, 9 mai, a devenit ulterior ziua Uniunii Europene. Robert Schuman a avut o origine cu adevãrat europeanã: s-a nãscut în Luxemburg, tatãl sãu era cetãþean german de origine francezã, iar mama sa era luxemburghezã. Schuman s-a nãscut cetãþean german ºi a devenit francez în 1919, cînd regiunile Alsacia ºi Lorena au fost restituite Franþei. în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, Schuman a fost luat prizonier, reuºind cu greu sã scape de deportarea în lagãrul de la Dachau. El s-a întors în Franþa, unde a fost dat în urmãrire, contra unei recompense de 100.000 de mãrci germane. Cu toate acestea, a refuzat invitaþia lui de Gaulle de a merge la Londra, preferînd sã rãmînã în Franþa, alãturi de Rezistentã. Altiero Spinelli s-a nãscut la Roma, într-o familie socialistã. De la o vîrstã fragedã a devenit activ politic în cadrul Partidului Comunist Italian, în 1926, ca urmare a activitãþilor desfãºurate, a fost arestat ºi gãsit vinovat de Tribunalul Special din timpul regimului fascist al lui Mussolini, fiind condamnat la 16 ani ºi 8 luni de detenþie. (va urma) ION M.IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu politicii care se doreºte a fi promovatã sau evoluþiei mentale pe care o cunoaºte þara. ªi dacã aþi citit cu atenþie notiþele fãcute de „French-American Foundation”, aþi observat cã un oarecare Henri de Castries (director general al AXA) a fost membrul (promoþia 1994) acesteia ºi cã a fost, deci, foarte apropiat de Alain Juppe în calitate de „co-Young leader”. Dar Henri de Castries, descendentul marchizului de Sade, potrivit descrierii sale de pe Wikipedia, este în acelaºi timp, începînd cu 2011, conducãtorul grupului Bilderberg, acesta revendicîndu-ºi fãrã nici un complex apropierea sa specialã cu noul patron al dreptei republicane, ºi asta dupã ce a susþinut, ca de obicei fãrã nici un minim complex, candidatura lui François Hollande în 2012. În concluzie, mi se pare important sã privim toate evenimentele care au survenit cu o maximã circumspecþie ºi se cuvine, mai ales, sã nu ne lãsãm abuzaþi de declaraþiile de circumstanþã sau de cãtre triºorii puºi sã ne deturneze atenþia de la ceea ce se întîmplã într-adevãr. Sistemul este mare maestru în arta de a manipula lumea. Existã, în mod clar, o schimbare de strategie în vîrfurile elitelor mondialiste ºi, foarte probabil, o luptã pe viaþã ºi pe moarte între facþiunea arheo-americanã ºi cea neoglobalistã este în desfãºurare. Majoritatea elitelor franceze, în particular cele mediatice, încã n-au înþeles raþiunile ºi mizele acestor schimbãri. Se cuvine sã fim de o luciditate extremã în lunile care vin, deoarece schimbãrile vor fi profunde ºi brutale. În aparenþã, ideile conservatoare, revenirea la tradiþie, consolidarea naþiunilor ºi a identitãþilor vor fi ridicate în slãvi. Dar este bine sã nu se uite cã Sistemul este inamicul declarat al patriilor, al popoarelor ºi al tradiþiilor. Scopul lor este sã ajungã la o dominaþie absolutã asupra unei umanitãþi dezrãdãcinate, fãrã memorie ºi la înrobirea acesteia prin controlul total asupra minþilor. Reþelele „sociale”, banii „digitali”, transhumanismul omul bionic... iatã cîteva elemente din proiectul lor, iar eu unul nu consider cã Brexit, Trump sau Fillon sînt de naturã sã împiedice acest dezastru anunþat. Asta doar dacã Sfînta Rusie nu va continua sã joace rolul „micului sat galez”, care încã mai rezistã ºi va rezista întotdeauna în faþa invadatorilor... Cine ºtie? Sfîrºit Traducere IURIE ºi OANA ROªCA, decembrie 2016 (Text reprodus din volumul „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, apãrut la Editura „Mica Valahie“)
Miliardarul Woody Johnson, proprietarul echipei de fotbal New York Jets, a fost nominalizat de preºedintele Donald Trump pentru funcþia de ambasador al SUA în Marea Britanie.
Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (8) Rolul activ în toate problemele majore ale continentului a fost asumat de instituþii vest-europene ºi euroatlantice, precum NATO, Uniunea Europeanã, Uniunea Europei Occidentale, Consiliul Europei, care nu pregetã sã dirijeze ansamblul vieþii europene. „Procesul CSCE“ a oferit un cadru larg de concentrare ºi de conlucrare, care nu a fãcut adesea decît sã reia opþiunile ºi soluþiile preconizate de aceste organisme mai puternice ºi mai active. Perfecþionarea „procesului CSCE“ a fost însoþitã de o marginalizare a sa. Cã lucrurile s-au întîmplat astfel, se datoreazã, în bunã mãsurã, faptului cã, dupã probuºirea „socialismului real“, desfiinþarea Tratatului de la Varºovia nu a dus ºi la desfiinþarea Alianþei NordAtlantice, dimpotrivã, aceasta ºi-a menþinut prerogativele, încercînd sã ºi le adapteze la noile condiþii create în Europa. „Lichidarea concomitentã a blocurilor politico-militare opuse - aºa cum se preconiza acum douã, trei decenii, apreciazã Valentin Lipatti - ar fi permis, probabil, ca CSCE sã rãmînã singurul for politic paneuropean, capabil sã asigure în perspectivã instituþia unui sistem de securitate colectiv pe continent“, (V. Lipatti, pg.16). În mod paradoxal, pe mãsurã ce s-a dezvoltat ºi s-a perfecþionat sub raport instituþional, „procesul CSCE“ a început sã-ºi piardã trãsãturile specifice care i-au conferit un caracter novator. Marginalizarea a fost însoþitã ºi de o banalizare a sa, prin erodarea normelor procedurale ºi de lucru, care l-a deosebit, de-a lungul timpului, de mecanismele multilaterale tradiþionale. Reamintim abaterea cea mai primejdioasã care s-a produs în aceastã privinþã, ºi anume derogarea de la regula consensului. În ianuarie 1992, Consiliul Miniºtrilor Afacerilor Externe a decis ca, în anumite cazuri de urgenþã, sã se renunþe la aplicarea regulii consensului pentru luarea de hotãrîri. Aºa se face cã, pentru raþiuni pe care nu este cazul sã le analizãm aici, R.F. Iugoslavia a fost sancþionatã prin suspendarea, sine die, de la activitatea CSCE. Decizia a fost luatã fãrã participarea ei, adicã s-a practicat un consens minus unu, ceea ce înseamnã, în fond, un vot. „Procesul CSCE“ s-a abãtut, astfel, de la misiunea sa de concertare ºi de conlucrare. Forumul paneuropean a devenit un tribunal care blocheazã ºi pronunþã excomunicãri. Dincolo de aceastã procedurã ereticã, care deschide uºa unor proceduri periculoase, s-a putut constata o apatie a þãrilor mici ºi mijlocii în instanþele CSCE. Ele continuã sã îºi exprime poziþia, dar nu prea mai au curajul sã se opunã cu dîrzenie celor mari. Un reviriment pentru soarta „procesului CSCE“ s-a produs la sfîrºitul Reuniunii de evaluare de la Budapesta, cînd ºefii de stat ºi de guvern ai statelor participante au adoptat, în decembrie 1994, opþiuni ºi direcþii de acþiune, menite sã confere CSCE un rol central în edificarea unei comunitãþi regionale ºi stabile, unite ºi libere. Înalþi reprezentanþi ai celor 52 de state participante au reafirmat, cu acest prilej, nu numai ataºamentul lor nestrãmutat faþã de principiile Actului final de la Helsinki ºi de prevederile cuprinse în celelalte documente ale CSCE, dar ºi voinþa lor, exprimatã fãrã echivoc, de a da un nou impuls politic organizaþiei, permiþîndu-i sã joace un rol cardinal în întîmpirarea sfidãrii Veacului XXI. (va urma)
Pag. a 18-a – 30 iunie 2017
Punctualitatea la întîlnirile personale Cum menþionam anterior, lipsa de punctualitate este mai evidentã la întîlnirile personale. Adevãrul este cã cei punctuali de felul lor preferã sã depunã cele mai mari eforturi pentru a-ºi îndeplini obligaþiile de serviciu ºi îºi etaleazã cele mai proaste obiceiuri atunci cînd au o întîlnire personalã. Aceste persoane, obiºnuite sã întîrzie mereu, ajung sã creadã cã situaþia lor este cunoscutã ºi acceptatã de toþi, dar sînt foarte departe de realitate ºi pot sã rãmînã singure ºi fãrã prieteni din cauza constantelor deficienþe de punctualitate. Nimeni nu vrea sã stea cu cineva are ajunge mereu tîrziu, indiferent de locul sau ora întîlnirii. Nu uitaþi cã toþi meritã consideraþie în aceeaºi mãsurã, atît ºeful, cît ºi prietenul sau familia. Sfaturi: * Daþi ceasul înainte cu cinci minute. Acesta este un mod de a cîºtiga timp ºi, în cazul în care ajungeþi tîrziu, întîrzierea e mai micã. * Dacã ºtiþi cã o sã ajungeþi tîrziu la o întîlnire sau la serviciu, încercaþi sã telefonaþi ºi sã anunþaþi întîrzierea. * Scuzele nu justificã întîrzierea, dar dacã nu ajungeþi la timp la o întîlnire, prezentaþi scuze. Dacã nu existã o scuzã realã, este preferabil sã spuneþi adevãrul decît sã inventaþi pretexte. * Dacã nu sînteþi punctual de felul dvs., încercaþi sã nu vã luaþi angajamente programate strict. Va trebui sã respectaþi orele fixe pe care nu le puteþi evita, cum ar fi ora de începere a serviciului, dar nu promiteþi prietenilor cã veþi merge la evenimentele care au o orã exactã de începere. Va fi mai bine sã clarificaþi, cãci e posibil sã ajungeþi tîrziu ºi sã suportaþi consecinþele, ca, de exem-
8 septembrie 1993 N-am mai scris nimic în Jurnalul Confesiunilor mele. Pe 10 august a venit din Italia Oscar. A stat la noi. E un tip chel de 26 de ani. Student în Drept. M-a cerut de nevastã. Vrea sã facem o nuntã, ca în poveºti, în Italia. Cînd ne cununã preotul sã ne aflãm într-o piscinã mare cu apã! Am cãzut în capcanã! Pe 19 august a plecat. Sigur cã Andrei D. s-a lãmurit cu mine ºi nu m-a mai cãutat de mai bine de o lunã. Ce sã caute el prin parcuri ºi Biserici? Sînt tensionatã de tot ce se întîmplã. I-am dat ºi o palmã lui Andrei D. faþã de prietenii noºtri. Pentru cã la Discotecã s-a exprimat vulgar despre o fatã care trecea pe lîngã noi ºi purta o fustã foarte strîmtã ºi scurtã. Asta a fost picãtura. N-am mai vrut sã-l vãd ºi sã aud de el! Am încheiat capitolul! Cred cã am intrat într-un blocaj. Învãþ pentru examen ºi îi scriu lui Oscar. Învãþ ºi italiana. Vorbesc cu mai noii mei prieteni radiesteziºti. ªi, totuºi, car Tristeþea dupã mine. Rãmîi cu mine, Doamne, nu mã pãrãsi!
7 noiembrie 1993 L-am visat pe Oscar în casa noastrã. Stãteau doi cîini mari pe el ºi îmi spunea cã atît de mult l-a impresionat România încît nici sã nu mã gîndesc cã vom trãi în Italia. În vis, am fost dezamãgitã de aceastã perspectivã. ªi, curios, subconºtientul meu lucra de zor. Voiam sã-l cuceresc total ºi mã tot apropiam de el ºi el mã res-
ROMÂNIA MARE“
Universalitatea bunelor maniere (14) plu, sã nu mai gãsiþi la locul stabilit pe nici una dintre persoanele cu care v-aþi dat întîlnire.
Limbajul gesturilor (1) Limbajul verbal nu este singurul nostru mod de comunicare. Pe lîngã cuvinte, corpul nostru, chipul ºi gesturile, conºtient sau inconºtient, emit mesaje. Prin gesturi este mai greu sã minþim decît prin cuvinte, pentru cã gesturile fac parte din limbajul corpului, care este mai complicat de controlat. Teama, entuziasmul, bucuria, tristeþea, nervozitatea etc. se transmit prin gesturi, chiar dacã persoana care exprimã toate aceste sentimente nu le recunoaºte cu adevãrat. Gesturile nu sînt numai reflexe ale organismului, ele pot chiar substitui cuvintele. De cîte ori daþi din cap pentru a afirma sau a nega ceva? Se poate întîmpla ca la o ofertã sau la o întrebare sã se rãspundã afirmativ prin cuvinte, în timp ce se neagã cu un gest al capului. În cazul acestei neconcordanþe, ghidaþi-vã dupã corp, este una dintre puþinele situaþii în care acesta dominã mintea. Limbajul gesturilor este frecvent folosit în comunicarea cu semenii noºtri. Astfel, pentru a descrie anumite situaþii, expresiile la care apelãm exprimã prin cuvinte acele gesturi. Am auzit de nenumãrate ori expresii precum: „Mã calci pe nervi”, „M-a privit de sus”, „Trebuie sã stau în genunchi ca sã mã ierte”, „Îmi smulgeam pãrul din cap cînd am vãzut cã am picat testul” sau „L-am
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (32) pingea. M-am trezit cu presentimentul cã l-am pierdut ºi pe Oscar. Mã voi duce la Bisericã sã aprind lumînãri ºi sã mã rog, cînd ies din spital peste o sãptãmînã. Sînt internatã de douã sãptãmîni.
Luni, 20 decembrie 1993 Oscar a venit din nou în România, din 14 decembrie. Am fost împreunã la Biserica Silvestru sã vorbim cu pãrintele Constantin Galeriu. Nu s-a putut. Voiam sã ne logodeascã înainte de plecarea spre Italia!
ANUL 1994 7 februarie 1994 Adevãrul supãrã. Vorbele plãcute de complezenþã sînt false! Sîntem mînaþi de moºtenirea noastrã geneticã. Aspectele negative ale naturii noastre, pe care le recunoaºtem cu dificultate (lãcomia, vanitatea, mînia, frica, ura), sînt manifestãri ale brutalizãrii eului nostru. Eul este o manifestare a egoismului nostru. Este dorinþa
Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (10) Industriile naþionale moderne, rod al muncii ºi creaþiei Poporului Român (4) Dezvoltate în viziunea viitorului ºi a importanþei lor tehnice, economice ºi sociale, producþiile industriale pe ramuri, în 1989, faþã de 1938, erau mai mari, în ordine descrescîndã, de 379 de ori în industria chimicã, de 282 de ori în industria construcþiilor de maºini ºi prelucrarea metalelor, de 225 de ori în industria extracþiei mineralelor nemetalifere ºi produse din substanþe abrazive, de 169 de ori în industria mterialelor de construcþii, de 132 de ori în industria confecþiilor, de 115 ori în industria sticlei, porþelanului ºi faianþei, de 70 de ori în industria metalurgiei neferoase (inclusiv extracþia minereurilor feroase), de 50 de ori în industria celulozei ºi hîrtiei (inclusiv exploatarea stufului), de 41 de ori în industria textilã, de 39 de ori în industria metalurgiei neferoase (inclusiv extracþia minereurilor neferoase) ºi în industria de pielãrie, blãnãrie ºi încãlþãminte. Creºteri importante au înregistrat ºi celelalte ramuri ale industriei. Proporþiile ºi ritmurile ridicate de dezvoltare care au avut loc în cadrul ramurilor de bazã ale industriei, în mod deosebit în cele de înaltã tehnicitate, în care se materializeazã volumuri tot mai mari de muncã ºi concepþie pe
unitatea de materie primã, cu implicaþii favorabile asupra valorii, ca ºi în cadrul altor ramuri ºi sectoare ale economiei, relevate în parte anterior, contrar aprecierilor eronate de acum, au înscris þara noastrã, în mod real, printre statele cu economiile cele mai dinamice din lume. Dupã 1989, aplicarea nejustificatã economic, tehnic ºi competiþional a reformei de restructurare a industriilor þãrii, pe baza instituþionalizãrii anarhiei în economie ºi a aplicãrii scenariilor economice elaborate de experþi ºi instituþii ale unor puteri strãine, a aruncat din nou industria româneascã la periferia economiilor statelor europene, cu consecinþe negative incalculabile pentru viitorul ºi independenþa Naþiunii Române.
Organizarea ºi dezvoltarea agriculturii pe baze ºtiinþifice ºi tehnice moderne (1) Strategia României de restructurare calitativã a economiei, promovatã dupã terminarea celui de-al II-lea rãzboi mondial pînã în 1989, pentru a înlãtura cauzele principale ale înapoierii grave ale acesteia ºi pentru a asigura progresul general susþinut al naþiunii române, alãturi de crearea unei baze proprii energetice ºi de materii prime puternice ºi de industrializare avansatã, acceleratã, a þãrii, a avut ca obiective fundamentale orga-
umilit atît de mult, cã a trebuit sã plece cu coada-ntre picioare”. Trebuie sã spunem cã ºi bunele maniere se demonstreazã prin gesturi, care, de asemenea, evidenþiazã educaþia pe care fiecare dintre noi a primit-o. Prin intermediul gesturilor putem sã cunoaºtem felul de a fi al persoanelor, sentimentele lor, dispoziþia pe care o au. Nu cã ar exista reguli de bunã-creºtere care sã interzicã gesticularea, dar nu este plãcut sã stãm faþã în faþã cu o persoanã care se încruntã mereu, care îºi miºcã nenatural ochii sau care îºi atinge permanent buza inferioarã cu degetele. Prima senzaþie pe care aceastã persoanã o poate transmite este nervozitatea, alãturi de lipsa de concentrare. Sînt persoane care se caracterizeazã printr-o gesticulare excesivã, printr-o constantã atitudine teatralã. Pentru aceste persoane, vocabularul este insuficient, iar cînd vorbesc, ºi chiar atunci cînd tac, gesticuleazã. Nu toate gesturile completeazã ceea ce spunem prin cuvinte. Unele, în loc sã ajute, fac comunicarea mai dificilã. Dacã unii sînt prea teatrali, existã, de asemenea, persoane care nu miºcã nici un muºchi atunci cînd poartã o conversaþie. Nici aceastã situaþie nu este bunã, pentru cã este vorba de persoane care nu aratã cum sînt, ºi nici nu se deschid cãtre exterior. În sfîrºit, gesturile spun multe despre oameni ºi le determinã comportamentul. Cu siguranþã cã poate sã vã enerveze foarte rãu o privire fixã, pãtrunzãtoare ºi menþinutã timp de 30 de secunde ce par interminabile. Acea privire nu numai cã vã poate face sã vã pierdeþi rãbdarea, dar vã va arãta cã persoana care vã priveºte are o personalitate fermã ºi este foarte sigurã pe sine. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO de supravieþuire, prin apãrarea capacitãþii de reproducere. ªi din Eul nostru vin toate relele. Cunoaºterea, înþelepciunea vin mai greu. Dar, fãrã acestea din urmã e ca ºi cum ai cãlãtori fãrã þintã, într-o veºnicã risipire ºi necunoaºtere ca mine. De asta ºi greºesc mult. Dupã filosoful hindus, care a trãit în Secolul al VIII-lea, Adi Shaukarachoya, timpul vieþii noastre pe pãmînt trece foarte repede. ªi cît de rapaci sîntem sã adunãm bunuri lumeºti, cît mai multe. La ce ne pot folosi dacã murim? Cam asta e esenþa ideei lui. Iar „Coranul”, în versetul 103, spune: „Cu adevãrat omul este în primejdie! Însã nu ºi cel care are credinþã ºi face fapte bune ºi se supune legii ºi primeºte suferinþa cu rãbdare”. În perioada contemporanã cu noi, în luna mai 1968, s-a ajuns la Paris la grave acte de violenþã, sloganul revoltei studenþeºti a fost: „Il est interdit d’interdire!”. Adicã, este interzis sã intezici! Devii duºmanul omenirii zilelor noastre, dacã impui credinþã ºi restricþii! Îmi regãsesc simþirile ºi gîndurile ºi în savantul ºi poetul persan Omar Khayyam, din Secolul al XII-lea, în „Rubbayat”: „De-aº fi cu zeii – asemeni aº arde-ntreaga lume ºi-aº face alta în care Adam, eliberat, sã poatã lesne atinge tot ce-un om a visat ºi fiecãrui lucru sã-i dea un sens ºi nume”. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) nizarea ºi dezvoltarea agriculturii pe temelii ºtiinþifice ºi tehnice moderne. Aceste orientãri strategice au fost determinate imperios, pe de o parte, de interdependenþa cauzalã dintre industrie ºi agriculturã, ca ramuri de bazã ale economiei, în cadrul reproducþiei materiale lãrgite, ºi de rolul lor precumpãnitor în creºterea eficienþei întregii economii a þãrii, iar pe de altã parte, de necesitãþile mult sporite ale economiei ºi societãþii româneºti, în noua perioadã, pe care agricultura trebuia sã le asigure, ºi posibilitãþile ei limitate natural de a le satisface. În 1948, suprafaþa arabilã pe locuitor, în þara noastrã, era de 0,59 ha, iar în prezent este 0,41 ha – cu tendinþe obiective de scãdere, ºi în viitor. În condiþiile economico-sociale nefavorabile, lãsate moºtenire de etapele anterioare, la cele douã cauze majore menþionate, se adãugau rãmînerile considerabile în urmã ale agriculturii, nu numai faþã de industrie, care dupã naþionalizarea principalelor mijloace de producþie din 1948 înregistra ritmuri de dezvoltare înalte, dar ºi pe planul înzestrãrii ei tehnice, care era deosebit de precarã, reflectatã într-o productivitate dintre cele mai scãzute. Aºa cum rezultã din datele statistice ale recensãmîntului agricol efectuat în ianuarie 1948, la acea datã un tractor fizic revenea la 850 ha de teren arabil, iar celelalte mijloace de muncã, alcãtuite din animale de muncã ºi din inventar agricol, calculate la 100 de exploataþii agricole, erau de urmãtoarele ordini de mãrime: 53,9 animale de muncã, 43,5 pluguri, 27,7 grape de fier, 52,2 care ºi cãruþe, 2,8 semãnãtori, 10 prãºitori ºi 1,3 secerãtori. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA
Pag. a 19-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (5) Douã atacuri pentru Operaþiunea El Dorado Canyon (3) Poliþia yemenitã gãseºte, de asemenea, cartuºe pe marginea drumului. Asasinii au tras mai multe focuri, iar acum avem încã 5 cartuºe goale, care vor fi testate balistic dupã ce vor ajunge la Washington D.C. Pierd foarte mult timp coordonînd investigaþiile, discutînd cu ofiþerul nostru de legãturã despre acest caz ºi încercînd sã colaborez cu poliþia yemenitã, prin intermediul agenþilor noºtri de la faþa locului. Nu ar trebui sã rãmîn prizonierul biroului din Foggy Bottom. Ar trebui sã mã deplasez în teren ºi sã vãd aceste lucruri cu ochii mei. Mã hotãrãsc sã discut despre asta cu Gleason. Pe viitor, avem nevoie sã trimitem la faþa locului o echipã care sã îi asiste pe agenþii locali. Solicitaþi, pe de o parte, de sarcinile lor normale de securitate ºi protecþie, iar, pe de altã parte, de încercarea de a þine pasul cu o investigaþie multinaþionalã, ofiþerii noºtri de legãturã sînt copleºiþi. Pentru moment, voi lucra de aici, adunînd piesele, astfel încît sã putem analiza imaginea de ansamblu. Pînã la sfîrºitul lunii, primim mai multe detalii legate de ambele atacuri. În Khartoum, se pare cã un aºa-zis grup terorist libian, cunoscut sub numele de Garda
Spiritele ºi fantomele (4) Fantomele (2) Thomas A. Edison (1847-1931), magicianul electricitãþii, a teoretizat cã energia, ca ºi materia, este indestructibilã. El a fost obsedat de ideea dezvoltãrii unui aparat îndeajuns de sensibil încît sã capteze sunete din trecut - sunete ce nu mai puteau fi ascultate decît de urechile senzitivilor PSI. Edison a emis ipoteza cã vibraþiile fiecãrui cuvînt rostit vreodatã ar avea încã ecou în eter. Dacã aceastã teorie ar fi demonstratã, ar putea explica fenomene precum reapariþia unor scene din trecut. La fel cum sentimentele anumitor indivizi pãtrund dincolo de o anumitã încãpere ºi fac ca o fantomã sã poatã fi vãzutã de cei care posedã afinitãþi telepatice similare, la fel scenele încãrcate emoþional din trecut ar putea rãmîne imprimate în eterul parapsihic al unui întreg cadru natural. O teorie alternativã afirmã cã spiritele nemuritoare, conectate emoþional la zona respectivã, pot invada telepatic mintea senzitivilor, permiþînd acestora sã vadã evenimentele exact aºa cum au fost privite de participanþii iniþiali. Oricare ar fi explicaþia, nu se poate nega cã anumite locuri ºi-au construit propria „atmosferã“ de-a lungul anilor ºi cã asemenea aure oferã senzitivilor sentimente de neliniºite ºi adesea senzaþii de teamã ºi disconfort.
Vieþile secrete ale celor patru preºedinþi americani care au fost asasinaþi (3) În 1957, Jack Kennedy a cîºtigat Premiul Pulitzer pentru cartea sa despre istoria liderilor în funcþiune, intitulatã „Profiles in Courage“. În cea mai mare parte, cartea a fost scrisã de alþii. Nu cã Jack nu ar fi putut sã scrie o carte - de altfel, cu mult timp înainte de „Profiles in Courage“, a scris un volum despre lipsa de pregãtire a Angliei pentru al II-lea rãzboi mondial. Iniþial, fusese o lucrare de diplomã pentru Harvard, pusã laolaltã în timp ce se afla în Marea Britanie. Pe vreme cînd tatãl sãu era ambasador, Joe Sr. a considerat cã este suficient de bunã pentru a fi publicatã ºi a tras niºte sfori pentru a o tipãri. Numitã „Why England Sleep“, nu avea la bazã o cercetare serioasã ºi era prost scrisã. Cu toate acestea, s-a vîndut destul de bine. De ce, aþi putea întreba. Pentru cã Joe Sr. a cumpãrat imediat 30.000 de copii. Acestea au zãcut în podul casei ani de zile, necitite. Jack Kennedy a fost primul om de marinã care a ajuns la Casa Albã ºi probabil cã n-ar fi reuºit fãrã experienþa dramaticã din postul de comandant al lui PT 109. Navele PT erau micuþe, construite din lemn, înar-
Revoluþionarã Sudanezã, ar fi iniþiat atacul asupra lui Calkins. Agentul nostru din Khartoum a intervievat martori ai atacului, iar aceºtia au fãcut o descriere a unuia dintre asasini, care s-a potrivit unui cunoscut agent al Gãrzii. Avem ºanse mici de a-i prinde pe aceºti indivizi. Guvernul sudanez nu are nici un interes sã îi urmãreascã pe cei din Gardã, mai ales în numele Statelor Unite. În schimb, îi sprijinã pe libieni, iar acum cîteva zile ºi-au retras ambasadorul de la Washington. În Yemen, avem mai multe detalii, mulþumitã poliþiei locale, ai cãrei membri s-au pregãtit în Marea Britanie. Cu toate acestea, cea mai importantã este întîlnirea cu Arthur Pollick. Deºi bandajat, el se dovedeºte a fi un martor extraordinar al propriului sãu atac. - Fred, am simþit cã ceva nu e în regulã. Era o maºinã în spatele meu ºi pãrea sã mã urmãreascã îndeaproape, îmi spune Arthur. Un sedan cu trei indivizi înãuntru. Ceva, pur ºi simplu, nu era în regulã, înþelegi ce vreau sã spun? Amintirile lui Arthur cu privire la incident sînt cît se poate de limpezi. Capul sãu, cu un început de chelie, e încã bandajat, însã îºi aminteºte evenimentele cu mare precizie. - Aveam sentimentul ãsta. Nu ºtiu cum aº putea sã-l descriu, însã era neliniºtitor. Am aruncat o privire în oglinda retrovizoare, dar maºina dispãruse, continuã el. Aºa cã m-am uitat peste umãrul stîng. În timp ce priveam, geamul s-a spart în bucãþi. Bucãþi de sticlã zburau pretutindeni. Doi dintre bãrbaþi trãgeau înspre mine cu pistoalele.
Privirea rapidã a lui Arthur cãtre stînga i-a salvat probabil viaþa. Unul dintre gloanþe l-a lovit în cap exact cînd s-a întors. Glonþul a intrat prin frunte ºi a urmat conturul craniului pînã cînd a ieºit prin apropierea urechii sale stîngi. Acel glonþ ar fi trebuit sã îl omoare. În schimb, i-a orbit ochiul stîng. E un om norocos, extrem de norocos. Aº fi vrut sã fi fost ºi Bill Calkins la fel de norocos. La douã sãptãmîni de la atentatul îndreptat asupra sa, el abia acum începe sã îºi recapete glasul, iar mare parte din jumãtatea dreaptã a trupului sãu e încã paralizatã. - Ai observat vreun lucru neobiºuit înainte de atac?, îl întreb pe Arthur. El se gîndeºte o clipã, apoi rãspunde: - ªtii, cu cîteva zile mai devreme am vãzut o maºinã parcatã în cartierul nostru. Nu o mai vãzusem niciodatã ºi mi s-a întipãrit în minte. Crezi cã mã urmãreau? - Posibil. Asta este o piesã extrem de importantã în puzzle. Dacã explicaþia se leagã, înseamnã cã teroriºtii i-au monitorizat pe diplomaþii noºtri. Mai rãu, ºtiu unde aceºtia locuiesc. Îi aduc lui Arthur un Identi-Kit, care e un dispozitiv alcãtuit din piese de plastic ce ajutã la alcãtuirea unor imagini complexe ale suspecþilor. Trusa e completã ºi vine împreunã cu stiluri ºi culori de pãr, mustaþã ºi forme faciale - toate elementele de care un investigator are nevoie pentru a recompune imaginea atacatorului pe baza amintirilor victimei. Cînd terminãm, fiecare dintre cei trei bãrbaþi din maºinã are ten mãsliniu ºi pãr brunet, cîrlionþat. (va urma) FRED BURTON
Dacã sînt cauzate de spiritele persistente acolo, de reziduuri parapsihice sau de imaginea imprimatã de evenimentul dramatic în eterul parapsihic rãmîne o chestiune nerezolvatã, la actualul nivel al cercetãrii parapsihologice. Scenele de bãtãlie reconstituite pe cale paranormalã oferã excelente exemple asupra a ceea ce par a fi fantomele stîrnite de emoþiile ºi amintirile colective ale unor grupãri largi de oameni. Poate cea mai bine cunoscutã, mai documentatã ºi mai bogat ilustratã de mãrturii a fost aºa-numita „Bãtãlie a fantomelor de la Edge Hill“, care s-a „desfãºurat“ timp de mai multe sãptãmîni consecutiv, în iarna anului 1642. De fapt, adevãrata luptã s-a dat lîngã satul englezesc Keinton, la 23 octombrie, între armata regelui Carol ºi trupele parlamentare, conduse de contele de Essex. În ajunul Crãciunului, însã, mai mulþi þãrani din regiune au fost treziþi de zgomotele unei confruntãri violente. Temîndu-se cã nu putea fi vorba decît de o altã ciondãnealã stîrnitã între soldaþii care pîngãriserã sfînta sãrbãtoare ºi pacea împrejurimilor, sãtenii au ieºit din case, dînd, însã, cu ochii de douã armate de fantome: una dintre ele purta culorile regale, cealaltã stindardele Parlamentului. Pînã la ora trei dimineaþa, soldaþiifantomã au repus în scenã teribila încleºtare desfãºuratã în realitate cu douã luni în urmã. Bãtãlia se încheiase cu înfrîngerea regelui Carol, iar monarhul a fost foarte tulburat aflînd cã douã armate de stafii erau hotãrîte sã reaminteascã populaþiei cã forþele
parlamentare triumfaserã la Edge Hill. Regele a suspectat cã anumiþi simpatizanþi ai cauzei Parlamentului nãscociserã povestea, pentru a-l pune în încurcãturã. Carol ºi-a trimis trei dintre cei mai de nãdejde ofiþeri sã cerceteze ce s-a întîmplat. Cînd emisarii au revenit la curte, au jurat cã au vãzut confruntarea dintre armatelefantomã. În douã nopþi consecutiv, ei au asistat la reluarea bãtãliei ºi chiar îi recunoscuserã pe cîþiva dintre camarazii care muriserã în acea zi. La 4 august 1951, douã tinere englezoaice aflate în vacanþã la Dieppe, în Franþa, au fost trezite înaintea zorilor de zgomote puternice de obuze ºi proiectile, de bombardiere în picaj, de þipete ºi de zgomotele caracteristice produse de ambarcaþiuni ajunse pe plajã. Uitîndu-se, pline de teamã, pe fereastrã, fetele au vãzut doar oraºul adormit, înainte de ivirea zorilor. Ele ºtiau, însã, cã, în urmã cu nouã ani, aproape o mie de soldaþi canadieni îºi pierduserã viaþa în raidul eºuat de la Dieppe. Demonstrînd o neobiºnuitã prezenþã de spirit, tinerele englezoaice au consemnat sunetele înspãimîntãtoare ale luptelor, notînd fiecare moment al desfãºurãrii confruntãrii invizibile. Au prezentat apoi raportul Societãþii de Cercetãri Parapsihice, ai cãrei investigatori au verificat afirmaþiile fãcute, comparîndu-le cu mãrturiile existente în arhivele de rãzboi. (va urma) BRAD STEIGER ºi SHERRY HANSEN STEIGER (Text reprodus din „Enciclopedia fenomenelor neobiºnuite ºi inexplicabile“)
mate cu torpile ºi depindeau de vitezã ºi manevrabilitate pentru a supravieþui în confruntarea cu navele mai mari. Dupã ce l-a forþat pe tatãl lui sã facã presiuni ca marina sã-i ignore problemele fizice, Jack a devenit ofiþer ºi, în cele din urmã, a ajuns sã comande un PT 109 în Pacific. În zorii zilei de 2 august 1943, vasul sãu era în misiune de patrulare alãturi de alte vase PT, aºteptînd sosirea distrugãtoarelor japoneze. La scurt timp, acestea ºi-au fãcut apariþia în mod zgomotos pentru cã vizibilitatea era foarte scãzutã din cauza întunericului, cei aflaþi la bordul micuþelor nave americane nu i-au vãzut pe japonezi venind. Distrugãtorul aflat în frunte a apãrut din ceaþã ºi a trecut fix peste vasul lui Kennedy, fãcîndu-l bucãþi ºi aruncînd echipajul în Ocean. A doua zi, dupã ce a stat mai multe ore în apã, Jack a condus ce mai rãmãsese din echipaj (coliziunea a omorît pe loc doi marinari) pe o insulã din apropiere - salvînd viaþa unui om, þinîndu-i vesta de salvare cu dinþii ºi ducîndu-l înot la mal. Pe 7 august, bãrbaþii au fost salvaþi. În barca de salvare se aflau reporteri trimiºi de tatãl lui Jack pentru a împrãºtia veºtile despre fapta eroicã a lui JFK. În cele din urmã, Joe a convins revista „Reader’s Digest“ sã publice o poveste despre PT 109 ºi l-a transformat pe Jack în erou de rãzboi. Dar staþi aºa. PT 109 a fost singurul vas care a fost distrus ºi scufundat în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, iar marinei nu-i stã în fire sã recompenseze comandanþii care ºi-au pierdut navele. De fapt, tînãrul Kennedy a comis mai multe contravenþii pentru care ar
fi putut ajunge la Curtea Marþialã: înlocuise, în secret, singura barcã de salvare de pe PT 109 cu o mitralierã, pentru a creºte numãrul armelor de pe vas; dãduse voie la doi membrii ai echipajului sã doarmã în orele dinaintea coliziunii, atunci cînd confruntarea era iminentã, ºi ºi-a pãrãsit, în mod repetat, oamenii pe insulã pentru a cãuta bãrci de salvare. Dupã incident a fost realizatã o anchetã ºi mulþi ofiþeri credeau cã avea sã i se încheie cariera. Însã persoana responsabilã cu redactarea raportului anchetei nu era altul decît Byron White, un vechi prieten ai familiei Kennedy. Asta precum ºi faptul cã Joe Sr. Avea mai multe legãturi la Washington decît îndrãznea cineva sã numere ºi l-au scos pe Jack basma curatã. Într-adevãr, a primit o medalie pentru salvarea membrilor echipajului, ºi iatã cum se naºte o legendã. Jack Kennedy era spiritual, inteligent ºi avea magnetism, însã nu avea gabarit pentru Washington, ºi, prin urmare, avea nevoie de tot ajutorul posibil pentru campania prezidenþialã din 1960. În conformitate cu numeroºi istorici, acel ajutor avea sã vinã de la niºte personaje destul de dubioase. Cu sprijinul lui Frank Sinatra, un apropiat al lui Kennedy care avea legãturi cu Mafia italianã, Joe Sr. a aranjat o întîlnire în Chicago cu nimeni altul decît Sam Giancana, unul dintre cei mai puternici mafioþi din þara. (va urma) CORMAC O’BRIEN (Text preluat din volumul „Vieþile secrete ale preºedinþilor americani“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 30 iunie 2017
Pentru împrospãtarea memoriei
Politica e arta infractorilor superiori... (urmare din pag. 1) Pentru cã se minte, se furã, se trag sforile, iar tabla de valori morale a fost spartã; înainte vreme, parcã-parcã mai domneau un cavalerism, un respect elementar faþã de instituþii, faþã de autoritãþile profesionale, faþã de tratatele ºi uzanþele internaþionale. Cultul onoarei, care fusese coloana vertebralã a Evului Mediu, ºi-a mai fãcut simþitã prezenþa pînã prin anii ’30 ai acestui veac. Dupã care, potopul! Iar ceea ce s-a întîmplat în Istoria României, mai cu seamã dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, depãºeºte orice închipuire. Practic, tot ce a reprezentat valoare ºi nobleþe spiritualã a fost umilit, pãlmuit, arestat, schingiuit, ucis. Aceastã paginã neagrã din Cronica þãrii va rãmîne ca o eternã ruºine a Istoriei naþionale, a politicii mondiale în general. Se vor putea, oare, strînge la un loc – între coperþile unui tratat, sau în rolele unei pelicule de film documentar – toate ororile inimaginabile, lacrimile, înfometãrile, recluziunile barbare, îngenuncherile, ºoaptele înspãimîntate ale rugãciunilor, capcanele muncii la stuf, ºerpii, ºobolanii ºi pãduchii nãpãditori, gamelele cu apã calcaroasã, bãtãile crunte, rînjetele, interogatoriile umilitoare în pielea goalã, violurile, pînda rudelor pe la porþi de temniþã, împuºcãrile în ceafã, vorbele de ocarã, turtele de mãlai rînced, fierturile de urzici cu cozi de guºteri, turnãtoriile, abjurãrile – într-un cuvînt, DEZUMANIZAREA? Iar toate acestea s-au fãcut în numele politicii, cu uneltele politicii, pe altarul politicii. Pentru toate tragediile fãrã seamãn abãtute asupra blîndului nostru popor ar trebui cîte o zi de doliu naþional în fiecare lunã, pentru ca trîmbele de rugãciuni sã se înalþe ºi sã sprijine cerul, ca sã nu se prãbuºeascã peste noi. ªi aºa dupã cum resping ideologia fascistã ºi legionarismul care ºi-au pãtat mîinile de sînge nevinovat, tot astfel voi respinge acum, public, ideologia comunistã ºi nu din oportunism, ci din simplul motiv cã acest comunism nu mai poate fi disociat de crimele bolºevice ale începutului. Cine mai stã sã le decanteze, cine e nebunul care ar pierde vremea ºi ºi-ar toci nervii pentru a analiza pe rînd, de la caz la caz, de la biografie la biografie, ce a fãcut fiecare? Iar dacã, în laºitatea ºi tãmîierea generalã, tipic fanariote, am cãzut în eroarea de a mai scrie ºi eu despre comunism, am fãcut-o nu din calcul, nu pentru avantaje, ci pentru cã doream sã îmblînzesc fiara, sã o fac sã þinã ºi cu þara asta, sã ia distanþã faþã de crimele trecutului nu prea îndepãrtat, mai ales cã, orice s-ar zice, anii ‘70 n-au semãnat cu anii ‘50, asta este realitatea, românii ºi-au revenit ºi au zidit ceva durabil pentru þara lor, curãþind în bunã mãsurã firma ruginitã de sînge a comunismului. Ar fi o crimã de neiertat, comparabilã doar cu cea din epoca stalinistã, dacã am nega munca acestor oameni, puritatea idealului lor, speranþa cã va ieºi odatã soarele mîntuirii ºi peste Carpaþi. Dar Istoria judecã totul pe arii vaste, nu se încurcã în amãnunte ºi nici în explicaþii. Pentru viitorime, Era comunistã a României va rãmîne bãtutã în piroanele anilor 1944 ºi 1989, asta e realitatea. Faptul cã s-a þinut piept ruºilor, cã am avut o politicã de investiþii ºi de construcþii pozitivã, cã am repurtat mari succese diplomatice – va fi pus la socotealã, desigur, dar nu va avea darul sã schimbe genericul global al epocii. Important este sã avem înþelepciunea de a trece mai departe, de a privi viaþa social-politicã a României ca pe un organism viu. Ce-a fost a fost, morþii cu morþii, viii cu viii, haideþi sã luãm o porþie zdravãnã de aer în piept ºi sã ne punem pe treabã. Avem noi tãria aceasta? Putem crede în forþa de regenerare a unui popor, în priceperea lui de a se gospodãri singur? Ne vom învrednici, oare, sã dãm la o parte, cu un dispreþ suveran, etichetele ideologice atît de mînjite ale dreptei ºi stîngii, pentru a afirma, în auzul tuturor, cã singura politicã viabilã în România este cea a Doctrinei Naþionale, a geniului Poporului Român, a creºtinismului, a rezistenþei milenare de a ne încãpãþîna sã ne urmãm destinul, în pofida tuturor atrocitãþilor? Poate cã dacã oamenii noºtri politici de azi ar avea ceva mai multã culturã istoricã, s-ar simþi în viaþa României o detaºare superioarã, o privire mai cuprinzãtoare, din piscul eternitãþii. Din pãcate, sînt prea mulþi ingineri ºi economiºti pe prima scenã a Agorei, de la domnii Iliescu ºi Stolojan, pînã la domnii Câmpeanu, Dijmãrescu,
Cornescu-Ring º.a. Dar ceea ce cîºtigã tehnocratul prin pragmatismul formaþiei lui pierde prin ieºirea din contextul istoric, prin infirmitatea de a nu putea face similitudini ºi comparaþii eficiente cu alte epoci. Nu doresc sã generalizez, dar am uneori senzaþia cã tehnocratul crede cã lumea începe cu el ºi din cauza asta face greºeli mari. Umanistul adevãrat are o altã dimensiune, pentru el învãþãmintele vremurilor sînt o gurã de apã vie, el ºi-a fãcut din istorie un fel de religie, pe el nimic nu-l surprinde, pentru cã, la o dimensiune sau alta, cam totul s-a petrecut înainte ºi, vorba Ecleziastului, nimic nou sub Soare. Iatã de ce mã întreb, în faþa cititorilor mei: de ce fel de preºedinte are nevoie România? Are nevoie de o minte precisã, calculatã, care e dispusã sã tranzacþioneze chestiuni de mîndrie naþionalã în perspectiva unor avantaje economice, atît de necesare, desigur? Sau are nevoie de un vizionar, de un cãrturar umanist care sã nu-ºi înceapã ziua de muncã prin spaimã ºi sã nu ºi-o încheie prin panicã, om al credinþei în Dumnezeu ºi, deopotrivã, al descãtuºãrii energiilor excepþionale care fierb în fibra acestui popor? Prima variantã e cunoscutã, au ilustrat-o destui pînã acum. Cea de-a doua variantã e un prototip, poate cã nici nu s-a nãscut încã. Prin urmare, cine va fi viitorul preºedinte al României? Aº vrea sã fiu sincer cu dl. Ion Iliescu, ºi în lipsa posibilitãþii de a-i spune prin viu grai unele adevãruri (deºi periodic domnia-sa se întîlneºte la Cotroceni cu toþi ºefii partidelor, mai puþin cu mine), am sã-i spun deschis cã, în eventualitatea unei noi candidaturi, nu stã pe roze. Nici mãcar pe rozele F.S.N.-ului, care s-au scuturat atît de puternic, încît au cãzut din cununã ºi dl. Iliescu, ºi dl. Roman. Personal, mie îmi pare rãu, dl. Iliescu pare un om cinstit, animat de o bunãtate funciarã, deºi faþã de noi s-a purtat oribil. ªtiu chiar din intimitatea sa cã s-au fãcut presiuni teribile pentru a ne dezavua ºi calomnia public, deºi culpa de antisemitism e o diversiune meschinã. Personal, am avut puterea sã trec peste lipsa de loialitate a d-lui Iliescu, care a cedat ºantajului, el ilustrînd, încã o datã, cît de murdarã poate fi politica. Nu murim noi din asta, þara vede ºi judecã, iar peste un timp ni se va da dreptate. Într-o þarã în care un bãtrîn profitor ca Moses Rosen l-a numit fascist pe Mihai Eminescu, atunci sîntem ºi noi fasciºti, dragã d-le Iliescu, nu-i nici o supãrare, ne-aþi fãcut chiar o mare onoare. Raþionamentul e simplu: Eminescu, fiind Poet Naþional, are toate virtuþile ºi pãcatele întregului popor pe care îl reprezintã în veºnicie, aºa cã românii sînt un popor de fasciºti (în varianta Rosen, desigur). Dar, nu asta vreau sã spun. Tot ce vreau sã spun este cã dl. Iliescu nu stã prea bine în perspectiva alegerilor. La noi la sediu vin oameni, vin scrisori, vin mesaje din toatã þara, încerc sã fiu cît mai obiectiv, sã le topesc în creuzetul minþii ºi sã trag o concluzie. ªi concluzia nu e prea îmbucurãtoare pentru actualul preºedinte. În primul rînd, o mare parte a populaþiei româneºti din Transilvania nu-l va vota. Din multe ºi variate motive, dar în primul rînd pentru abandonul total pe care l-a aplicat dl. Iliescu faþã de problemele Ardealului. În decembrie 1990, i-am adresat o Scrisoare Deschisã în „România Mare“, în urma vizitei mele la Tîrgu Mureº. Atunci l-am rugat sã meargã în zonã, sã facã ceva concret, sã punã cu botul pe labe obrãznicia ungurilor. N-a fãcut-o nici atunci, nici mai tîrziu, ba chiar atacul a fost la adresa „României Mari“, Ion Iliescu declarînd unei reviste cã el este prieten vechi cu... Domokos Geza! Numai cã în politica naþionalã nu merge pe prietenie. Cît despre vizite, acestea s-au þinut lanþ, ba la Buzãu, ba la Urziceni, ba la Chirnogi (?!), numai în Harghita ºi Covasna nu! ªi atunci, de ce v-ar mai vota românii din acea nãpãstuitã provincie a þãrii, d-le Iliescu? Aþi fãcut ceva pentru ei? Aþi dat vreun semn public cã vã preocupã sau cã vã doare soarta lor? Nu. ªi abia acum capãtã explicaþie acea gafã colosalã pe care aþi fãcut-o în martie 1990: apãrînd noaptea la televizor, aþi condamnat... elementele ºovine româneºti din Tîrgu Mureº! Iar asta nu era rodul unei dezinformãri de moment, ci expresia unor prejudecãþi internaþionaliste, care îi fãceau pe vechii lideri comuniºti sã-ºi condamne propriul popor, numai ºi numai de dragul strãinilor, care nu pot fi atinºi nici cu o floare. Asta era mentalitatea în casele castei conducãtoare din anii ’50, conform
cãreia pe minoritar n-ai voie cumva sã-l deranjezi, cã se supãrã marea familie a lagãrului socialist, ºi în aceastã atmosferã dvs. v-aþi nãscut ºi aþi crescut. ªi cine nu mai vrea sã vã voteze, domnule Iliescu? Nu vã vor vota cei 500.000 de ºomeri, la care, dacã adãugãm familiile (mai puþin copiii fãrã drept de vot), avem aproape 2.000.000 de cetãþeni. Pe ei cui i-aþi lãsat, domnule preºedinte? V-aþi întrebat vreodatã ce prãpastie uriaºã s-a cãscat între fãlcile de buldog rapace ale d-lui Adrian Severin (care turuie inepþii criminale despre Reformã) ºi bucata de pîine a sãracului, privirea stinsã a copilului fãrã hãinuþe, aburul de foamete care începe sã ºerpuiascã deasupra cozilor? ªi mai sînt douã categorii care nu vã vor vota, dragã d-le Iliescu: tinerii ºi bãtrînii. Nu toþi, fireºte, dar o mare parte din ei se simt descurajaþi, stigmatizaþi, lepãdaþi, fãrã cea mai elementarã ocrotire socialã. ªi doar le-aþi promis atîtea! Ce ºanse au tinerii României în competiþia asta sãlbaticã a îmbogãþirii? Sã-ºi toceascã coatele pe bãncile facultãþii, 4-5 ani, pentru ca automat sã devinã ºomeri? Sau, dacã obþin vreun post, sã le rîdã în nas toþi mãcelarii ºi dughenarii care cîºtigã într-o zi cît un intelectual într-un an? Cît despre bãtrîni, tragedia lor e prea mare ca s-o pot cuprinde în cîteva rînduri. Ar trebui ca o sãptãmînã, o singurã sãptãmînã sã încercaþi a trãi alãturi de distinsa dvs. soþie, doamna Nina Iliescu, din pensia unor bãtrînî. ªtiþi cum v-ar îngheþa zîmbetul pe buze, d-le preºedinte? Aþi pierde direcþia, n-aþi mai nimeri uºa de foame, dar ºi de inimã rea ºi mîndrie rãnitã; fenomene pe care bãtrînii noºtri le trãiesc nu o sãptãmînã experimentalã, ci sute de sãptãmîni, pînã la moarte. De ce-ar ºtampila oamenii aceºtia buletinul de vot în dreptul numelui dvs.? Ca sã-ºi prelungeascã agonia? Sã se autoflageleze? Greu de crezut. ªi n-au sã vã mai voteze, d-le Iliescu, destui muncitori, ºi þãrani, ºi intelectuali, ºi militari ai Armatei Române marginalizate, care au crezut în dvs. la 20 mai 1990, dar le-aþi înºelat aºteptãrile. ªi nu pentru cã sînteþi un om rãu sau lipsit de patriotism. Nu, nici vorbã de asta. Singurul dvs. pãcat este slãbiciunea. Sînteþi un om slab, cumplit de slab, care, de dragul de a face pe placul strãinãtãþii, sacrificaþi un popor. Bine-bine, ni se va spune, dar nu astea sînt obligaþiile unui preºedinte într-un stat de drept. El trebuie sã fie mai presus de aºa ceva, sã reprezinte þara la protocoale internaþionale etc. Nimic mai fals. Sau, cine ºtie, poate cã acestea or fi îndatoririle unui ºef de stat din Malta sau Luxemburg, unde nu sînt probleme grave ca la noi ºi unde se trãieºte un dolce farniente turistic de mai mare dragul. Din nefericire, prãbuºirea popularitãþii dvs., d-le Iliescu, este un fenomen real ºi ireversibil. Fiþi realist. Priviþi lucrurile în faþã. Nu ºtiu ce s-ar mai putea face. Aº vrea sã vã ajut, dar nu vãd cum. Nu zic cã nu aveþi mulþi, foarte mulþi adepþi care vã vor vota. Da, o vor face din nou, însã dupã un an sau doi vor decupa acest text al meu ºi or sã plîngã deasupra lui, pentru cã fondul crud al problemei e cel pe care îl arãt eu acum. ªi vã vor mai vota, bineînþeles, oamenii din jurul dvs., pe care i-aþi miluit cu lefuri mari ºi grade scãpãrãtoare, fãurindu-vã o suitã devotatã pînã la moarte. Îi înþeleg ºi pe ei. Fãrã dvs. erau niºte trepãduºi mãrunþi. Aducînd aici dialogul cu dl. Ion Iliescu, mã simt dator sã fac o încheiere lãmuritoare. „Da, dar noi cu cine votãm?“ – mã întreabã destui cetãþeni ºi chiar membri ai conducerii partidului nostru. ªi atunci îmi trec prin faþa ochilor, într-o panoramã fulgerãtoare, mitingurile demenþiale ale d-lui Ticu Dumitrescu, aerul mortuar al domnilor Constantinescu-Klaps, Corneliu Coposu, afacerismul jenant al domnilor Lucian Cornescu-Ring, Max Bãnuº, Ion Þiriac, Petre Roman, P.M. Bãcanu, Adolf Drimer, Marian Bleahu, spiritul de rãfuialã gratuitã al domnilor Dinu Patriciu, Gh. Robu, trãdarea de þarã practicatã pe faþã de Tökes Laszlo, Szöcs Geza, Ion Cristoiu, Silviu Brucan, Doina Cornea, Andrei Pippidi, Mihai ªora, Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Mihnea Berindei, apoi procesele, ameninþãrile, lamentãrile unei monarhii mucegãite ºi lacome º.a.m.d. ªi mã întreb: „Aceasta e societatea româneascã de azi? Atunci, între douã rele, sã-l alegem, deocamdatã, pe cel mai puþin rãu!“. ªi din slãbiciunea asta a mea politicã se naºte politicianismul, mãi dragã Nea Nelule, mor de ciudã ºi de neputinþã ºi îþi dau votul meu, cu stimã balcanicã, al matale, Caragiale...
ROMÂNIA MARE“
Pag. a 21-a – 30 iunie 2017
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (80) Reporterul udemerist ia un interviu fostului verii ºi îmbãtate de aroma florilor? Pãi ce sã vicepreºedinte al C.P.U.N. din Satu Mare, destifacã ºi ea, probabil ce fac toate secretarele cu tuit pe 15 martie. Dar individul (îmi scapã idolii lor, de la care mãnîncã pîine albã ºi beau numele) nu pomeneºte nimic de steagurile cafea neagrã cu caimac prevestitor de bani la Ungariei, arborate ostentativ pe Catedrala din drum de searã. Adicã, muncesc pe rupte, la ce Satu Mare, spre teribila iritare a românilor. altceva v-aþi gîndit? Avocatul ne primeºte cu Între timp, aflu tot de la televizor cã ar fi venit amabilitate. Ne ºtim de la televizor, cît de cît. Îi vreo 2.000 de moþi din Munþii Apuseni, la Tîrgu cer sfatul juridic pentru a întemeia o revistã, Mureº. Asta încurcã rãu socotelile honvezilor ºi alãturi de Eugen Barbu. „Nimic mai simplu” ale acelora care îi împing de la spate, pentru spune maestrul Baroului. ªi începe sã enumere destrãmarea României. Fiindcã moþilor degeace acte ne trebuie. Aºa vom face. Ne ureazã sucba le vorbeºti de transparenþa graniþelor ºi de ces. Ieºim în stradã. A început sã se întunece. Pe Casa Comunã a Europei - dacã ai fãcut greºeala noile clãdiri ale Centrului Civic ºi printre sã te legi de Avram Iancu, e nenorocire, þi-ai dat ruinele ultimelor demolãri cade o mantie viofoc la cufãrul cu paprikaº ºi palinkã. EveniLa fiecare vizitã efectuatã în judeþele din þarã, letã, de amurg bacovian. Ici-colo, cîteva zdrenþe mentele se precipitã într-un ritm uluitor. La ora Corneliu Vadim Tudor era întîmpinat cu pîine ºi sare, de zãpadã acoperã niºte mormane de ciment 23,30 apare pe Postul Naþional de Televiziune ca un adevãrat ºef de stat. Oamenii l-au apreciat ºi l-au care îºi aºteaptã zadarnic zidarii. Nu mai Ion Iliescu, care, stupoare, condamnã excesele iubit pe mãsura dragostei pe care el o arãta pentru cei lucreazã nimeni. Pe strãduþele întortocheate elementelor extremiste româneºti (?!), dar uitã care aveau nevoie de ajutor. trec în vitezã camioane militare. E, încã, vremea sã sufle vreo vorbã despre excesele ºi proArmatei, nu suflã nimeni în faþa ei. Nu încerc vocãrile ungureºti! În rest, banalitãþi ºi genera- Ceauºescu a cerut sã fie ºi el ungur, în bãtaie de sã-mi explic de ce Poporul Român are un cult litãþi de genul: „Sã facem totul!”. Acest Iliescu e joc, fireºte.) Autorul articolului scrie cã mai tutu- desãvîrºit, vecin cu evlavia creºtinã, faþã de Oastea un oportunist fãrã margini, aici ºi-a dat arama pe ror ºcolilor din judeþul Harghita li s-au atribuit þãrii. ªi ºtiþi de ce nu încerc? Pentru cã eu însumi faþã. Deci, de-ãºtia îmi erai, neicuºorule! La cea nume de personalitãþi ungureºti, ceea ce e foarte nutresc acelaºi sentiment ºi nu mi-e ruºine s-o mai micã tensiune, românii sînt de vinã! Aºa se supãrãtor. Din acelaºi text al lui ªova înþeleg cã mãrturisesc: iubesc Armata la nebunie! Pur ºi vorbea ºi în 1950, cînd, ºtiu de la pãrinþii mei, într-un ziar local de limbã maghiarã s-a scris cã simplu o iubesc ºi pace, o mare dragoste nu se n-aveai voie sã spui cã un ungur, un þigan ori un „nu mai trebuie vãzute pe strãzile oraºului per- poate descompune în motivaþii. Ajung acasã evreu a comis o fãrãdelege, cã erai taxat imediat soane cu nume latine”. La 19 ianuarie, un profesor mulþumit. Îi dau telefon lui Barbu ºi îi relatez ca ºovin, care practicã „ura de rasã”. Impresia ungur i-a ameninþat pe profesorii români de la întîlnirea. E ºi el bucuros. generalã, de-a dreptul deplorabilã, e dreasã Liceul Pedagogic cã, dacã nu vor pleca împreunã - Pe cai, Vadime! Nu mai e de trãit cu derbedeii întrucîtva de apariþia televizatã, pe la miezul cu elevii români în altã clãdire, „va veni peste ei ãºtia! Hai sã le facem noi o revistã ca la mama lor, nopþii, a bãtrînilor þãrãniºti Ioan Lup ºi Ion Puiu, toatã populaþia maghiarã a oraºului”. Prin alun- sã le arãtãm hãdãragul, cã ne-au mîncat ficaþii! care pun lucrurile la punct: nu românii sînt de garea din ºcoli a profesorilor români, limba lui Tonusul lui Nea Jean e molipsitor. Chestia e: vinã pentru tulburãrile de la Tîrgu Mureº, iar Ion Eminescu, deci limba oficialã a Statului Român, de unde facem rost de bani? Mã uit prin casã Iliescu n-are dreptul sã jigneascã sentimentul este, practic, eliminatã. Istoria ºi geografia se roatã, sã vãd ce-aº putea sã vînd. Cel mai potrivit predau dupã manuale falsificate, venite direct de ar fi sã-mi vînd maºina ARO, tot nu merg cu ea, naþional! Încerc sã adorm. Greu. Cu „ruperi de film”, la Budapesta. ªi multe, multe alte blasfemii strigã- de prin 1986, cînd a venit Gorbaciov ºi era sã iau datoritã stãrii emoþionale în care mã gãsesc. toare la cer! Cui trebuie sã-i mulþumeascã românii foc la volan, chiar în faþa Ambasadei U.R.S.S. Aºadar, s-a ajuns pînã aici. Ultimul obstacol în pentru toatã batjocura asta, pentru umilirea demcalea ungurilor era Ceauºescu. ªi l-au asasinat. Nu nitãþii lor naþionale? Echipei de conspiratori care direct, ci prin intermediari, cu ajutorul ruºilor ºi a pus mîna pe Putere, în decembrie 1989, al cozilor de topor româneºti. „L-aþi ucis pe prãvãlind România în haos, ca sã le fie lor bine. Ceauºescu / Pentru popa ungurescu’...”, încerc eu Începe sã facã valuri un text intitulat „Procun distih. Cam stìngaci, recunosc. Adorm, într-un lamaþia de la Timiºoara”. Aceasta a fost cititã de tîrziu, cu imaginea unor nori negri care se rosto- un asistent de marxism, nãpîrlit ºi el, pe nume George ªerban. În mod ciudat, acest text nedemn, golesc peste acoperiþul Lumii... 20 MARTIE 1990. O zi care nu prevesteºte unde se vorbeºte de autonomia (?!) Banatului, a nimic bun. Se pare cã pînã nu-i batem pe unguri ºi fost publicat, concomitent, în „România liberã” ºi a treia oarã (dupã 1919 ºi 1945) nu se potolesc. „Dreptatea”, fiind difuzat ºi la Televiziune. Cum nu s-au potolit nici nemþii, pacificaþi de aliaþi Paharul rãbdãrii mele s-a umplut. Acum m-am dupã vreo cîteva runde. Mã încearcã un sentiment lãmurit definitiv: canaliile astea au aranjat un meschin, pe care cu greu mi-l pot reprima: am „abator cu public” în România, televizat în direct, avut dreptate în tot ceea ce am scris despre politi- pentru a sfîrteca teritorial þara. Nu mai pot ca naþionalã a lui Ceauºescu, acum au ajuns toþi la aºtepta. N-am de ce sã mã simt vinovat. În faþa vorba mea ºi a lui Eugen Barbu. Dar ce folos? ªi þãrii mele n-am greºit cu nimic. L-am lãudat pe Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu Nicolae cu ce preþ? Ziaristul Coman ªova, pe care îl ºtiu Ceauºescu? Poftim de ce l-am lãudat, pricina se Vãcãroiu, în vremurile în care Tribunul era din 1967, de la revistele studenþeºti, publicã în aratã în toatã goliciunea ei. Îl chem pe Marcu la vicepreºedintele Senatului. „România liberã” un articol de un real curaj civic: mine, dau între timp niºte telefoane, ºi la drum! Unde anume? Pe undeva, pe lîngã Sfinþii Apostoli, „Românii din Harghita cer drepturi egale cu maghiarii”. (De fapt, noi, scriitorii români, cerem unde stã avocatul Nicolae Teodorescu, cel care a magaoaia scotea fum ºi flãcãri, motorul era de prin anii ’80 drepturi egale cu ungurii, care participat la procesul lui Nicolae Ceauºescu. ambalat la maximum, frîna abia mai funcþiona, aveau toate privilegiile, mi se pare cã Fãnuº Neagu Personal, nu-l cunosc, dar întîlnirea a fost inter- totul semãna cu premizele unui atentat clasic. chiar la o întîlnire a creatorilor cu Nicolae mediatã de fratele sãu, Marin Teodorescu, pe care Noroc cã era alãturi de mine cumnatul meu, care îl ºtiu de la premierele cinematografice ale lui m-a ajutat, dar nu vã spun cã sãriserã cîþiva Barbu. Marin e un om de caracter, îi place sã agenþi (ºi români, ºi ruºi) sã vadã ce se petrece? se poarte dupã moda veche, cu lavalierã ºi cea- M-au recunoscut unii, ºi-au dat seama cã sînt sornic cu lanþ de argint, la jiletcã, portret ageamiu în materie de ºofat, dar, spre ºansa mea, acompaniat de niºte plete de pictor de la ºi eu mi-am dat seama de asta, aºa cã, de la acea Barbizon. ªtiu cã în acele zile fierbinþi, ulte- sperieturã, nici cã m-am mai urcat la volan! Vreþi rioare farsei de proces de la Tîrgoviºte, avo- motivul principal? Îl spun cinstit: frica înspãimîncatul Teodorescu era cît pe-aci sã intre într-o tãtoare cã aº putea omorî un om, chiar din vina lui ambuscadã ºi sã fie ciuruit de gloanþe, pentru (darmite din vina mea!), aº avea remuºcãri atît de cã TAB-ul cu care cãlãtorea ºi el, ca omul, a cumplite, mi-ar zdruncina Zeiþele Rãzbunãrii fost atacat de niºte forþe misterioase. Aud cã fiecare vis, încît nu ºtiu cum aº putea supravieþui. nefericitul chiar a încasat niºte gloanþe în ªtiu, în schimb, cum supravieþuieºte bãtrînul picioare, abia i le-au scos, pe masa de operaþie. evreu Valentin Silvestru, care mi-a scos piesa de „Meseria de a trãi” - îºi intitula Cesare Pavese pe afiºul Teatrului Tãnase. o carte memorabilã. Dar existã ºi o meserie de (va urma) a muri. Cu mare greutate, Marcu mã scoate, (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, Lansarea candidaturii generalului de divizie (r) cu Dacia lui antediluvianã, la locuinþa avocade la Crãciun la Paºte“; Niculae Niþu. Atmosferã sãrbãtoreascã, la care iau parte tului. Ne întîmpinã o secretarã frumuºicã. Autor: Corneliu Vadim Tudor) toþi membri marcanþi ai partidului, nelipsind preºedin- Ce-o face ea cu ºeful ei, la orele crepusculare de iarnã sau în dimineþile rãcorite de roua tele Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu familia. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte
sã vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi al micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de email: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.
Start-Up Nation - statul înfiinþeazã Registrul Mentorilor Antreprenori Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerþ ºi Antreprenoriat înfiinþeazã Registrul Naþional al Mentorilor Antreprenori, o bazã de date publicã online alcãtuitã din antreprenori de succes care vor sã împãrtãºeascã, pe bazã de voluntariat, din experienþa acumulatã celor aflaþi la început de drum în business. Anul acesta, cel puþin 10.000 de antreprenori care demareazã noi afaceri finanþate prin Programul StartUp Nation vor avea nevoie, pentru implementarea proiectelor, de îndrumare ºi exemple de bune practici pentru a rezista în faþa provocãrilor
Siguranþa ºi comoditatea „ard la buzunar“ Românii care nu intrã în piaþa liberã vor plãti o energie mai scumpã Facturile la energie electricã se scumpesc cu aproximativ 2,5%, de la 1 iulie, în urma creºterii abrupte a preþului energiei de pe piaþã. De la data amintitã, 90% din piaþa energiei pentru casnici va fi liberalizatã, finalizarea procesului urmînd a se face la 1 ianuarie 2018. Pentru cã aproape toatã energia pe care o primim la noi acasã provine din piaþa liberã, iar preþurile au urcat, în ultimele douã luni, cu 24%, ANRE, la presiunile furnizorilor, a trebuit sã accepte creºteri de tarife pe componenta de preþ concurenþialã. Marii furnizori impliciþi, Enel, E.ON, CEZ ºi Electrica, ceruserã creºtere de tarife CPC de 25%, însã ANRE a acceptat, prin decizie, doar o majorare de doar 8,5%. Ba chiar, a scãzut ºi preþul energiei de pe componenta reglementatã cu 5,6% (10% din cantitatea facturatã), astfel cã preþul energiei se mãreºte doar cu aproximativ 8%, de la 1 iulie. „În domeniul energiei electrice, Comitetul de reglementare al ANRE a aprobat Ordinul nr. 50/2017 privind modificarea tarifelor reglementate de energie electricã aplicate de furnizorii de ultimã instanþã (FUI) clienþilor casnici care nu ºi-au exercitat dreptul de eligibilitate, prin care s-a decis scãderea cu 5,16% a tarifelor reglementate aplicate de FUI clienþilor casnici, începînd cu data de 1 iulie 2017 ºi pînã la sfîrºitul acestui an. Energia electricã furnizatã la tarife reglementate reprezintã 10% din totalul energiei electrice furnizate la clienþii casnici. Avizarea tarifelor de tip Componentã Piaþã Concurenþialã (CPC), cu modificãri faþã de solicitãrile FUI, aplicabile, în trimestrul III, clienþilor finali casnici ºi noncasnici, beneficiari ai serviciului universal. Energia electricã furnizatã la tarif CPC reprezintã 90% din consumul clienþilor casnici ºi este achiziþionatã de FUI exclusiv din piaþa concurenþialã, unde preþul energiei electrice a înregistrat o creºtere cu 24% faþã de trimestrul II. În aceste condiþii, deºi FUI au propus creºteri cu 25% a acestor tarife, pe baza analizei realitãþilor ºi tendinþelor din piaþã, ANRE a considerat justificatã o creºtere medie la nivel naþional a tarifelor de tip CPC de 8,53%“, se precizeazã în comunicatul ANRE. ªi acum, „traducerea“ celor spuse mai sus. Impactul în preþul final, în factura pe care consumatorii casnici o primesc acasã, al majorãrii de preþ a energiei, datoritã CPC, este mult mai redus, avînd în vedere cã marfa energie este doar o componentã –
35% din preþul final. Restul reprezintã tarife de distribuþie, de transport, certificate verzi, contribuþie cogenerare, accizã ºi TVA, care nu se schimbã. Prin urmare, ajustarea pe plus din facturã va fi de doar aproximativ 2,6-2,7%. Noile preþuri vor fi valabile pînã la sfîrºitul anului ºi sînt doar pentru clienþii care nu au ales sã intre în piaþa concurenþialã. Dupã cum explicã preºedintele ANRE, Niculae Havrileþ, aceastã majorare de preþ este pentru casnicii care nu ºi-au schimbat furnizorul implicit de energie, Enel, E.ON, CEZ sau Electrica. De doi ani,
de cînd gradul de deschidere a pieþei a trecut de 50%, au apãrut din ce în ce mai multe firme care activeazã ca furnizori alternativi de curent. În prezent, pe piaþa casnicilor sînt peste 100 de astfel de firme care au venit cu oferte chiar mai mici cu 10 – 15% decît cele ale furnizorului implicit. Orice consumator poate opta pentru trecerea la alt furnizor, transferul putînd sã se facã în maximum 21 de zile. Cei care nu au optat încã, adicã peste 95% din piaþã, o pot face în continuare, pînã la 1 ianuarie. Dacã, din comoditate sau efectuînd anumite calcule, decid sã rãmînã, ºi dupã 1 ianuarie, la vechiul furnizor, cu un preþ în continuare reglementat de ANRE. „Dupã cum se vede de la 1 iulie, trebuie sã-ºi plãteascã comoditatea ºi siguranþa, dar pentru cã el trebuie sã aibã energie în orice moment, are ºi costuri mai mari. Un consumator ar trebui sã apeleze la acest serviciu, denumit universal, doar atunci cînd rãmîne fãrã furnizor ºi pe o perioadã scurtã pînã încheie un alt contract”, explicã Havrileþ.
Reîncep scumpirile? Chiar dacã nu este o creºtere mare a preþului energiei, totuºi scumpirea de la 1 iulie este o premierã a ultimilor ani, cînd facturile au tot scãzut. Prin decizii succesive ale ANRE, fie din pricina
specifice derulãrii unei afaceri. Activitatea de mentorat va consta în participarea la o serie de discuþii cu cei care au nevoie de îndrumare în dezvoltarea afacerii în cadrul unor conferinþe/dezbateri/ateliere de lucru ºi dialogul faþã în faþã sau online cu antreprenorii debutanþi. Ministerul îi invitã pe cei care vor sã împãrtãºeascã din experienþa lor sã participe la acest proiect, pentru a consolida comunitatea de business prin acompanierea antreprenorilor aflaþi la început de drum în transformarea unor idei în afaceri sustenabile. Pentru antreprenorii care vor sã se înscrie în Registrul Naþional al Mentorilor Antreprenori, aplicaþiile se transmit la mentorat@imm.gov.ro. VLAD ANDRIESCU scãderii preþului de piaþã al energiei, diminuãrii cotei TVA sau a ajustãrii tarifelor de distribuþie ºi transport, în perioada 2014 – 2016, factura la energie a scãzut cu circa 15%. Mai înainte de aceastã perioadã, a existat o alta, în care, constant, preþul energiei la consumatorul casnic creºtea. Era perioada de dinainte de boom-ul din industria eolienelor ºi fotovoltaicelor, care au produs energie din ce în ce mai ieftinã, prãbuºind preþul de piaþã, este adevãrat, pentru cã sînt subvenþionaþi de toþi consumatorii de curent prin sistemul certificatelor „verzi”
Comparator „live” de preþuri ANRE a lansat, de la 1 iunie, un comparator de oferte pentru clienþii de energie electricã ºi gaze din România, atît casnici, cît ºi firme, unde aceºtia pot alege în cunoºtinþã de cauzã un furnizor preferat. Aceasta în cazul în care vrea o ofertã mai bunã decît ce are în prezent. „Instrumentul de comparare este destinat tuturor potenþialilor clienþi finali care sînt interesaþi sã-ºi aleagã sau sã-ºi schimbe furnizorul de energie electricã ºi/sau gaze naturale”, se aratã într-un comunicat al ANRE. Instrumentul de comparare a preþurilor pus la dispoziþie de ANRE este o aplicaþie interactivã în care furnizorii concurenþiali îºi încarcã datele referitoare la ofertele practicate ºi care vine în sprijinul clienþilor finali, atît casnici, cît ºi noncasnici, care vor putea astfel sã facã o comparaþie între preþurile din ofertele furnizorilor concurenþiali ºi tarifele aplicate de furnizorii de ultimã instanþã. Astfel, în cazul în care opteazã pentru furnizarea negociatã a energiei electrice, consumatorul casnic de energie electricã poate încheia contracte pentru furnizare negociatã cu orice furnizor deþinãtor de licenþã de furnizare a energiei electrice care activeazã în piaþa cu amãnuntul, negociind cu acesta atît preþul, cît ºi clauzele contractului de furnizare. Lista furnizorilor de energie electricã ce activeazã pe piaþa cu amãnuntul poate fi consultatã la pagina de Internet www.anre.ro, secþiunea Info consumatori, rubricile Operatori economici/Energie electricã/Furnizare cãtre consumatori. Transferul la un alt furnizor se poate face chiar dacã înregistraþi restanþe la vechiul furnizor. În cazul în care decideþi sã nu le plãtiþi, vechiul furnizor nu se poate opune transferului, urmînd a-ºi recupera creanþa prin metode legale. Schimbarea furnizorului nu presupune ºi schimbarea contorului de curent ºi nici modificarea reþelei de distribuþie, care rãmîne aceeaºi. Transferul clientului se face doar scriptic. MIHAI SOARE
Pag. a 23-a – 30 iunie 2017
ROMÂNIA MARE“
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Conflictul dintre Iran ºi Irak (1980 - 1988) (2) În iulie 1982, liderii religioºi iranieni au decis cã rãzboiul cu Irakul trebuie sã continue, chiar dacã va fi nevoie de o invazie a þãrii. Decizia finalã a fost precedatã de dezbateri aprinse între aceºtia, dar ºi între conducãtorii armatei. Problema era cã nu se mai putea anticipa rezistenþa trupelor irakiene, dat fiind cã, în invazia din 1980, Saddam Hussein nu utilizase întregul efectiv al armatei irakiene. Apoi, faptul cã, începînd din 1980, efectivul armatei irakiene crescuse de la 200.000 la 475.000 de soldaþi. De asemenea, existau temeri asupra rezistenþei opusã de irakieni, care, de aceastã datã, îºi apãrau propriul teritoriu. Chiar la nivelul conducerii supreme, pãrerile erau împãrþite. Noul prim-ministru, Mir-Hosseyn Musawi, dar ºi preºedintele în funcþie, ayatollahul Sayyed Ali Khamenei, se opuneau invaziei Irakului, temîndu-se cã armata iranianã nu va fi capabilã sã obþinã o victorie categoricã împotriva Irakului, dar ºi de eventualele pierderi umane ºi materiale ridicate, pe care le-ar fi implicat avansarea în teritoriul inamic. Foarte mulþi lideri ai Gãrzilor Revoluþionare erau, însã, pentru invazie, susþinînd cã trebuie pus capãt regimului lui Saddam Hussein. Amîndouã taberele erau, totuºi, de acord cã Saddam Hussein trebuie pedepsit pentru agresiune, fiind de pãrere cã poporul iranian trebuie sã trimitã un mesaj fãrã echivoc comunitãþii internaþionale cu privire la soarta celor care ar mai îndrãzni sã comitã vreo agresiune contra republicii islamice. În 13 iulie 1982, prima zi de Ramazan, decizia a fost luatã: continuarea rãzboiului cu Irakul. Ofensiva, numitã chiar „Ramazan“, a fost direcþionatã înspre oraºul Basra, cu un efectiv de cca. 100.000 de soldaþi, din care 50.000 trupe regulate. Dupã douã sãptãmîni de lupte crîncene, a apãrut ca evident faptul cã forþele iraniene nu au reuºit sã treacã de apãrarea irakianã. Cu toate acestea, autoritãþile iraniene au insistat pentru lansarea a încã douã operaþiuni militare, în ciuda rezervelor exprimate de comandanþii militari faþã de imixtiunea liderilor religioºi în treburile armatei. Cele douã operaþiuni militare au fost totuºi declanºate, prima, numitã „Moslem b. ‘Aqil“, s-a desfãºurat între 1 ºi 10 octombrie, lîngã oraºul Mandali, din apropierea graniþei cu Iranul, ºi a doua, numitã „Moharram“, între 1 ºi 11 noiembrie, lîngã Musian. Au eºuat amîndouã, din aceleaºi motive, dar ºi din cauzã cã liderii religioºi n-au mai dorit sã utilizeze tacticile care fuseserã folosite anterior, rezumîndu-se la atacuri frontale, soldate cu pierderi grele în rîndul trupelor iraniene. Grosul forþelor atacante a fost compus din unitãþi ale Gãrzilor Revoluþionare (Pasdaran) ºi miliþii auxiliare Basij, majoritatea voluntarilor fiind slab antrenaþi ºi echipaþi, mulþi fiind sau foarte tineri, sau prea în vîrstã. Practic, ofensiva iranianã începea sã semene cu aceea irakianã, declanºatã cu doi ani înainte, pentru ambele armate fiind mai uºor sã-ºi apere teritoriul decît sã avanseze pe teritoriul inamic. Saddam sperase ca arabii iranieni sã se revolte, ceea ce nu s-a întîmplat, la fel cum, dupã 2 ani, Khomeini spera ca populaþia din zona de graniþã sã se revolte contra lui Saddam Hussein, ceea ce, iarãºi, nu s-a întîmplat. Cu toate acestea, iranienii au sprijinit formarea unui Consiliu Suprem al Revoluþiei Islamice în Irak, dominat de ºiiþi, cu sediul la Teheran ºi condus de Mohammad Baqir al-Hakim. Se pare cã pentru ºiiþii de pe ambele pãrþi ale graniþei, naþionalitatea a primat asupra identitãþii religioase. A contat, de asemenea, ºi divizarea politicã a ºiiþilor, astfel cã speranþele într-o revoltã a lor s-au nãruit. Liderii religioºi ai Iranului se confruntau totodatã cu o serioasã opoziþie internã, nu numai din partea conducãtorilor armatei, ci chiar în propriile rînduri. În special Ayatollahul Mohammad Kazem Sari ’atmadari era un critic dur al taberei lui Khomeini, susþinînd cã acesta urmãrea eliminarea pluralismului politic. Alte critici veneau din partea liberalilor religioºi, precum Mehdi Bazargan, dar ºi din partea foºtilor aliaþi, partidele mujahedine Kalq ºi Feda’ian-e Kalq, de orientare pro-comunistã. *** Dacã, pînã în 1983, operaþiile militare au fost exclusiv terestre, iar zona de conflict a fost limitatã apoximativ la regiunea de graniþã parcursã de Rîul Shatt al-Arab, în urma intensificãrii atacurilor iraniene, Saddam Hussein a cãutat sã extindã conflictul militar pe întreaga zonã a Golfului Persic. Scopul principal a fost distrugerea capacitãþilor iraniene de extracþie ºi prelucrare a petrolului, limitarea exportului acestuia ºi terorizarea populaþiei civile, pentru a determina liderii iranieni sã
înceapã negocierile. Prin limitarea exportului de petrol iranian se urmãrea totodatã exercitarea de presiuni asupra þãrilor importatoare, pentru a determina Iranul sã se aºeze la masa negocierilor. În februarie ºi martie 1983, aviaþia irakianã a atacat instalaþiile offshore iraniene din Golful Persic, producîndu-le avarii serioase, care au condus la scurgeri de petrol de cca. 7.500 barili de petrol zilnic, perturbînd alimentarea cu apã în Bahrein, Qatar ºi Emiratele Arabe Unite. Spre sfîrºitul
anului, Irakul a avertizat toate navele care circulau prin zonã sã evite partea nordicã a Golfului Persic, declarînd-o zonã de rãzboi. Conflictul militar s-a agravat ºi mai mult în februarie 1984, în momentul în care Irakul a anunþat cã instituie blocada asupra Insulei Kharg, aparþinînd Iranului, unde se gãsea un important terminal petrolier. Prin astfel de mãsuri, Saddam Hussein încerca sã ºantajeze comunitatea internaþionalã, pentru a forþa Iranul sã înceteze rãzboiul. Un pas important în escaladarea conflictului militar a fost fãcut în septembrie 1983, prin implicarea Franþei în conflictul militar, ca urmare a deciziei guvernului francez de a furniza Irakului 5 avioane de atac Super Étendard, dotate cu rachete aersol Exocet. Aceste avioane erau destinate distrugerii instalaþiilor petroliere iraniene ºi atacãrii tancurilor petroliere. Guvernul francez a declarat cã a vîndut aceste avioane pentru ca Irakul sã exercite presiuni asupra iranienilor sã înceteze rãzboiul. În realitate, guvernul francez se temea cã un Irak înfrînt în rãzboi nu-ºi va putea plãti datoriile faþã de Franþa, datorii contractate prin achiziþionarea de echipamente militare. În replicã, Iranul a ameninþat cu închiderea Strîmtorii Ormuz, dacã Irakul va utiliza cele 5 avioane contra instalaþiilor iraniene ºi tancurilor petroliere. În consecinþã, Statele Unite au intervenit, prevenind Iranul cã doresc ca Strîmtoarea Ormuz sã fie deschisã traficului internaþional de petrol, trimiþînd totodatã 3 nave de rãzboi în zonã, la 13 octombrie. Noile avioane Super Étendard au intrat în luptã în martie 1984, atacînd un petrolier sub pavilion grecesc. Ulterior, alte nave ancorate în terminalul petrolier din Insula Kharg au fost atacate cu rachete. Iranul nu ºi-a urmat ameninþarea de a închide Strîmtoarea Ormuz, deoarece ar fi periclitat propriile exporturi de petrol. Pe de altã parte, era extrem de dificil sã o blocheze, dat fiind cã aceasta are aproape 12 km lãþime. În schimb, a decis sã adopte aceeaºi tacticã, atacînd instalaþiile irakiene ºi tancurile petroliere. Pînã la sfîrºitul anului, Irakul a executat 54 de atacuri aeriene, iar Iranul, 18. La 1 iunie, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluþia 552, prin care erau condamnate atacurile asupra navelor spre ºi dinspre Arabia Sauditã ºi Kuweit. Tot atunci, Secretarul General al ONU în funcþie, Javier Pérez de Cuéllar, a încercat o serie de discuþii cu ambele þãri, în sensul ca acestea sã se abþinã de la atacarea obiectivelor ºi populaþiei civile, moratoriul formulat fiind acceptat de ambele pãrþi aflate în conflict. Spre sfîrºitul anului 1984, apãrea tot mai evident cã tactica aplicatã de Irak, pentru a determina Iranul sã punã capãt rãzboiului, eºuase, deºi afectase grav economia iranianã ºi exporturile de petrol. De cealaltã parte, Iranul a mutat punctele de livrare a petrolului în afara razei de acþiune a avioanelor Super Étendard. În anul urmãtor, 1985, deºi au fost lansate cîteva ofensive terestre de cãtre ambele pãrþi, principalele ostilitãþi s-au desfãºurat pe mare ºi în spaþiul aerian. Atacurile irakienilor asupra tancurilor petroliere au fost urmate de replica identicã a Iranului; în plus, Iranul a trecut la inspectarea tuturor navelor care treceau prin Strîmtoarea Ormuz, pentru a împiedica orice transport de armament cãtre Irak. În
concluzie, strategia adoptatã de Irak pentru a determina Iranul sã punã capãt rãzboiului a eºuat, deoarece, în ciuda dotãrii net superioare cu armament, distrugerea tuturor instalaþiilor petroliere iraniene s-a dovedit a fi imposibilã.
*** În februarie 1986, Iranul a lansat operaþiunea Wa’l-fajr VIII, care, împreunã cu ocuparea Peninsulei Fa’u, a constituit cea mai mare victorie obþinutã de trupele iraniene de la eliberarea oraºului Khorramshahr. Operaþiunea care a urmat, Wa’l-fajr IX, a constituit un succes parþial. La rîndul sãu, Irakul a declanºat o contraofensivã, pentru a ridica moralul trupelor ºi populaþiei. De cealaltã parte, Iranul, în ciuda costurilor ridicate ºi a inflaþiei galopante, ºi-a continuat neabãtut politica militarã. Alte, ºi alte operaþiuni militare au urmat spre sfîrºitul anului, numite Karbala I-IV, cu rezultate modeste. Ultima, lansatã în decembrie, s-a soldat cu pierderi grele de ambele pãrþi. Politica Iranului de continuare a rãzboiului, în ciuda solicitãrilor comunitãþii internaþionale, a izolat tot mai mult republica islamicã. Nimic nu lãsa sã se întrevadã cã regimul iranian ar avea vreo intenþie de a pune capãt confruntãrii militare. Mai mult, a intensificat mobilizarea de voluntari spre sfîrºitul anului 1987. Operaþiunile militare au continuat, trupele iraniene declanºînd alte operaþiuni terestre, urmãrind sã provoace cît mai multe pierderi armatei irakiene, confruntatã cu o lipsã acutã de personal. Irakul a rãspuns, intensificînd atacurile asupra facilitãþilor petroliere iraniene - rafinãrii, depozite ºi terminale -, urmate de replica iranienilor. Toate aceste atacuri au determinat reacþia comunitãþii internaþionale, concomitent cu implicarea tot mai activã a marilor puteri în rãzboi. Dat fiind cã douã tancuri petroliere kuweitiene fuseserã atacate ºi avariate de Iran în 1985, în ianuarie 1987, Kuweitul a solicitat ca vasele sale sã navigheze sub pavilion american. La început, SUA au ezitat sã rãspundã afirmativ solicitãrii Kuweitului, deoarece ar fi însemnat implicarea directã în rãzboi alãturi de un inamic al Iranului, concomitent cu încãlcarea neutralitãþii declarate oficial. Cu toate acestea, SUA au decis sã-ºi sporeascã prezenþa militarã în regiune, urmate de Marea Britanie, Franþa ºi Uniunea Sovieticã. Aceste mãsuri au fost justificate de instalarea de cãtre Iran a unor baterii de rachete Silkworm, de producþie chinezã, în apropierea Strîmtorii Ormuz. Aceste rachete erau capabile sã scufunde orice tanc petrolier în trecere prin zonã. În martie, toate tancurile petroliere kuweitiene au fost înregistrate sub pavilion american. Ulterior, tancuri petroliere sovietice au fost închiriate, de asemenea, Kuweitului, pentru a spori livrãrile de petrol, în compensaþie faþã de scãderea exportului de petrol din Iran ºi Irak. Un alt incident, care s-a petrecut în 17 mai 1987, atunci cînd fregata americanã USS Stark a fost lovitã de douã rachete Exocet, lansate de pe un Mirage F1 irakian, care au omorît 37 de membri ai echipajului ºi au rãnit alþi 21, a determinat creºterea implicãrii SUA în rãzboi. Afirmaþiile oficialilor irakieni, cum cã fregata USS Stark s-ar fi aflat în zona de operaþiuni militare, s-au dovedit a fi false. Nu s-a putut afla dacã atacul s-a produs la ordinul comandamentului irakian, sau dacã pilotul a atacat fãrã ordin. Afacerea a fost ulterior muºamalizatã, datoritã cooperãrii economicomilitare tot mai strînse dintre americani ºi irakieni. Rãzboiul a continuat cu intensificarea atacurilor irakiene, concomitent cu creºterea tensiunilor dintre Iran ºi Statele Unite, tot mai implicate în rãzboi alãturi de Irak. La început, forþele americane s-au concentrat pe izolarea Iranului, în paralel cu asigurarea unei navigaþii sigure în apele Golfului Persic. În replicã la un atac iranian asupra petrolierului kuweitian ,,Sea Isle City”, navigînd sub pavilion american, SUA au atacat platformele petroliere iraniene în 20 octombrie 1987, în cadrul operaþiunii ,,Nimble Archer”. A fost criticatã, de asemenea, minarea apelor internaþionale de cãtre iranieni, ca urmare a faptului cã, în 14 aprilie 1988, fregata americanã ,,USS Samuel B. Roberts” a fost serios avariatã de o minã iranianã, iar 10 marinari americani au fost rãniþi. SUA au reacþionat imediat, prin operaþiunea ,,Praying Mantis”, din 18 aprilie, cea mai mare angajare de forþe navale americane de dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial. În urma acestei acþiuni, douã platforme petroliere iraniene au fost serios avariate ºi cinci nave de rãzboi iraniene au fost scufundate. Un elicopter american a fost distrus. Cazul a ajuns în faþa Curþii Internaþionale de Justiþie (procesul platformelor petroliere – Republica Islamicã Iran contra SUA), acþiunea, ºi pretenþiile ambelor pãrþi fiind respinse în 2003. (va urma) DAN ALEXANDRU
Pag. a 24-a – 30 iunie 2017
M I C Ã
ROMÂNIA MARE“
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (14) Cesare Maestri (1929-) (1) În decursul anilor ‘50, chiar în timp ce se organizau expediþii redutabile pe vîrfurile cele mai înalte ale Munþilor Himalaya, un alt fel de ascensiune avea loc pe vîrful de sud al Munþilor Anzi, din Patagonia, Chile, unde suliþe dramatice din granit se avîntã între cîmpiile estice ºi gheþarii din vest. Deºi nici unul din aceste vîrfuri nu depãºeºte înãlþimea de 3.375 m, ele sînt îngrozitor de abrupte ºi biciuite de intemperii necruþãtoare. În 1952, urcînd pe cel mai înalt dintre aceste piscuri Fitzroy -, Lionel Terray ºi Guido Magnone au observat în apropiere un pisc sub formã de ac. Era vorba de vîrful Cerro Torre, cu o altitudine de 3.020 m, care nu fusese niciodatã escaladat. Terray se gîndea cã probabil nimeni nu-l va cuceri vreodatã, ºi majoritatea specialiºtilor au cãzut de acord cã este cel mai dificil vîrf muntos din lume. În 1958, echipe italiene rivale au acceptat provocarea. O echipã era formatã din Walter Bonatti ºi Carlo Mauri, doi dintre cei mai pricepuþi alpiniºti, care se aflau într-o formã excelentã. Dar Cerro Torre i-a înfrînt. Ajungînd într-un defileu înalt de pe coasta de sud-vest, pe care ei îl denumeau „Defileul Speranþei”, cei doi s-au tîrît cîte un pic pe peretele îngust dar, cînd mai aveau cîteva sute de metri de parcurs, au fost nevoiþi sã-ºi accepte înfrîngerea. Cealaltã echipã, condusã de Cesare Maestri, a atacat din partea opusã, din est. Egal cu Bonatti din punct de vedere tehnic, Maestri prezenta superioritate ca alpinist solitar. Cerro Torre l-a înfrînt ºi pe el, dar spre deosebire de Bonatti, Cesare s-a hotãrît sã se întoarcã. Nu era o persoanã care sã se lase învinsã atît de uºor.
Nãscut în Trento, mama lui murise cînd el avea doar 7 ani. Tatãl sãu, care conducea un teatru ambulant, a fugit împreunã cu fiul lui la Bolognia cînd naziºtii au cucerit oraºul Trento. Cesare a fost mereu un singuratic. Începînd sã urce pe munþi dupã terminarea rãzboiului, se lãuda mai tîrziu cã, dupã ce a realizat primele ºase trasee montane sub îndrumarea unui alpinist profesionist, de atunci a fost tot timpul - cu excepþia unei singure ocazii - în fruntea echipelor. Ulterior a început sã realizeze ascensiuni montane de unul singur. Cele pe Dolomiþi, stîncile abrupte din calcar aflate în nordul Italiei, au fost atît de cutezãtoare, încît, datoritã lor, Cesare a primit porecla de „pãianjenul din Dolomiþi”. Încercarea de a cuceri vîrful Cerro Torre în 1958 a reprezentat prima ascensiune majorã a lui Maestri în strãinãtate. Pentru cea din 1959 l-a invitat ca partener pe profesionistul austriac Toni Egger. Recunoscut pentru traseele sale rapide ºi curajoase pe arii îngheþate ºi pentru ascensiunea în stil alpinist, din 1957, a vîrfului Jirishhanca din Anzii peruani, cînd nu folosise frînghii fixe, Egger nu mai activase niciodatã împreunã cu Maestri. Se întîlniserã o singurã datã, într-un refugiu de pe Dolomiþi ºi, deºi singurul austriac din acea expediþie italianã, era nerãbdãtor sa încerce sã urce pe Cerro Torre. Dar pînã sã-ºi atingã þelul, suferã de o infecþie la picior. Aºadar, în ianuarie 1959, împreunã cu argentinianul Cesarino Fava, Maestri a atins baza uriaºei prãpãstii din est (trei tabere erau necesare pentru a ajunge mãcar aici), apoi a urcat mai departe pentru a fixa frînghii. (va urma) STUART GORDON
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
Bucuria elevilor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1
2 3
4 5 6 7 8
9
10 11
ORIZONTAL: 1) Timpul de vacanþã din perioada verii (2 cuv.); 2) Insule de corali – Oraº în sudul României; 3) Lãcaºuri de cult, vizitate în vacanþã; 4) Chemãri în instanþe judecãtoreºti – Vali Vijelie; 5) Podgorie – Perioadã istoricã – Luna lui Florar; 6) Doina Melinte – Camera popii în bisericã; 7) Apreciazã operele de artã – Usturoi din Ardeal; 8) Prãpastie – Stãm pe el la plajã; 9) Dînºii – În mare! – Unul din Þãrile baltice; 10) Aºezare de vacanþã – Promis credincioºilor; 11) Staþiune turisticã pe Litoral – Margini de teren la tenis. VERTICAL: 1) Staþiune pe Litoral, mult cãutatã de tineri (2 cuv.); 2) Bunã de legat – Vizitã scurtã; 3) Zile libere pentru angajaþi – Ante-meridian; 4) Însoþeºte o ceremonie – Munte! – Stofã din Rabat!; 5) O cantitate oarecare – A se îndîrji; 6) Stîlpi la gard – Curea la brîu!; 7) Grad în Marina militarã – Scaun pe cal; 8) Concediul lor e de... miere – Ascuþiº; 9) O datã în bazin! – Intrare în mare! – Struneºte caii; 10) Carie! – Anotimpul cu Vacanþa Mare – Þara de Sus; 11) Se bucurã de vacanþe ºcolare – Prima lunã de varã. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,CAPITALE AFRICANE” 1) MOGADISCIO; 2) ADDISABEBA; 3) LOME – RANIT; 4) AR – RABAT – A; 5) BAB – RA – IC; 6) OSIAC –B – AC; 7) ES – ADAM – A; 8) A – SUDANEZI; 9) GHANA – JAIR; 10) ROUA – PORTO. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.