Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU
Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune
România pitoreascã
În toate rugãciunile noastre cãtre Dumnezeu stã la pîndã, pe fundul sufletului, drojdia vicleniei. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Între socialism ºi laºitate (Editorial dedicat preºedintelui fondator al PSD, Ion Iliescu) Motto: „Dacã pentru a trãi trebuie sã te tîrãºti, ridicã-te ºi mori”. (Jim Morrison) Una dintre iniþiativele mele ca parlamentar a fost limitarea acordãrii de indemnizaþii pentru mame; aº fi dorit ca orice subvenþie acordatã de stat sã se bazeze, începînd cu al doilea copil, pe demonstrarea capacitãþii ºi dorinþei de creºtere a copilului în condiþii decente. Un fel de eticã ºi echitate… Bãteam cîmpii, ca peremiºtii, fapt care mi-a fost demonstrat de partidele care ºtiau ce-i de fãcut, mai ales de marele partid social-democrat, cel care a trasat linia directoare a României „europene”. De exemplu, existã o practicã netrebnicã, specificã mai ales unei minoritãþi, de a „turna” copii ºi de a trãi de pe urma subvenþiei, mai apoi de pe urma activitãþii infracþionale a bieþilor minori – cerºetorie, furt, ba chiar ºi prostituþie – fereascã Dumnezeu, sînt ºi expediente mai grave, mergînd pînã la vînzarea micuþilor. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Una e sã fii comediant ºi alta comediograf
Galerius, dacul ajuns împãrat
Pagina 10
Pagina 4
Bisericã, sau abator? (1) Într-o blestematã zi de vineri, cãlare pe un mãgar cu ochi de pucioasã fosforescentã, în sfînta cetate a Ierusalimului ºi-a fãcut intrarea însãºi Întunecimea Sa, Satana. Nu ºtiu cum se face, dar mai toate tragediile se petrec vinerea. Într-o vineri a fost crucificat Isus, agonizînd 6 ceasuri, de la 9 dimineaþa pînã la 3 dupã-amiaza. Cutremurul din 4 martie 1977, de la Bucureºti, cu cei 1.500 de morþi pe care îi comemorãm în aceste zile, a avut loc, de asemenea, într-o vineri. Demolarea Bisericii Sfînta Vineri, în iunie 1987, s-a produs tot într-o vineri – în pofida alarmei pe care am tras-o împreunã cu alþi 10 artiºti ai þãrii. Sinuciderea generalului Vasile Milea ºi toatã nebunia anarhicã ce a urmat au avut loc tot într-o vineri, 22 decembrie 1989, zi pe care niºte diletanþi zgomotoºi s-au ºi grãbit sã o decreteze drept cea mai importantã datã a Istoriei Naþionale, cu mult peste 1 Decembrie 1918 (?!). Exemplele pot continua. Probabil cã existã o magie neagrã a acestei zile. Iatã cã tot o vinere funerarã s-a consumat pe Planetã sãptãmîna trecutã. E vorba de un mãcel fãrã precedent, cel puþin în acest Secol XX. Nu trebuie sã fac vreun efort special pentru a-mi pãstra obiectivitatea, ajunge sã deschid Biblia ºi orice pornire spre pãrtinire e reprimatã de lumina Cãrþii Sfinte. În copilãrie, prea iubiþii mei pãrinþi îmi spuneau cã palestinienii sînt urmaºii filistinilor biblici, cã între ei ºi evrei au fost lupte grele încã de pe vremea lui David ºi Goliat ºi cã acele pãmînturi, mai cu seamã Ierusalimul, sînt ale evreilor ºi ale strãmoºilor lor. Adolescent fiind, eram mîndru cã România era singurul stat din lagãrul socialist care, sfidînd interdicþia Moscovei, pãstra relaþii demne cu Israelul. Pe urmã, am citit într-o tipãriturã rarã cã Imnul Naþional al Israelului este o Horã româneascã din Moldova, culeasã pe la 1878 ºi dusã acolo, pe meleagurile de fãgãduinþã ale Canaanului, de cãtre primii evrei care aliau în viitorul lor stat. Am compãtimit, ani de zile, cu suferinþele teribile ale evreilor: student fiind, am scris o parabolã teatralã intitulatã „Absalom“ (dupã drama fiului iubit, dar rãzvrãtit, al Regelui David), piesã pe care intenþiona sã o punã în scenã minunatul om care a fost regizorul Mihai Dimiu; în acelaºi timp, scriam poezii îndoliate în memoria victimelor atîrnate în cîrlige, la abatoare, minunîndu-mã cum de a fost posibil ca oamenii sã facã altor semeni ai lor astfel de orori. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 26 februarie 1994 (Text preluat din „Europa naþiunilor“, volumul II)
Filme de top cu efecte speciale remarcabile Pagina 8
NR. 1399
ANUL XXVIII
Castelul Cantacuzino, din Buºteni
„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI
Nu trebuia sã pleci I. Ca tine sînt de singur ºi pustiu Tu floarea mea de colþ înrouratã Iubita mi-a plecat ºi nici nu ºtiu Prin ce minune iar e supãratã. Trãiam atît de simplu ºi frumos Gãseam în toate bucurii depline E tinereþea-n toi, dar ce folos Iubita mea s-a dus ºi nu mai vine. Refren: Nu trebuia sã pleci Iubirea nu se lasã Sîntem uniþi pe veci Întoarce-te acasã! Nu trebuia sã pleci Nu meritam trãdarea Ce triste sînt, ºi reci Pãmîntul, cerul, marea! II. Azi floarea mea de colþ m-a învãþat Sã te aºtept cu dor ºi nerãbdare. Nu mã mai chinui, cã-þi faci pãcat Întoarce-te, iubirea mea cea mare… CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: Marian Nistor
...Cine a avut curajul sã-l contrazicã pe Suveranul Pontif Pagina 17
Între noi, oamenii
Paginile 12-13
VINERI 7 IULIE 2017
Pagina 7
24 PAGINI
4 LEI
Pag. a 2-a – 7 iulie 2017
S S
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E L LU UN NG G
Vodca Wiborowa ºi masacrarea românilor Încã o revistã-pirat a Un cal troian împiedicat sã intre în dat faliment: „Independentul” O nouã pomanã nemþeascã pentru Poetul Partidul România Mare Semnul electoral al primarului general Oproiu: groapa! Mãscãrici Milioane de perdele pe ochii lui Ion Tugearu Mîncãrimea de limbã a rabinului Moses Rosen Pod de Urzici peste Dîmboviþa Reproducem dintr-un convingãtor articol publicat de Adrian Pãunescu în revista „Totuºi iubirea”: „ªi mai este încã un lucru, domnule Gelu Voican Voiculescu. Revista «România Mare» are, din pãcate, dreptate în felul cum atacã pe acei maghiari care rîvnesc Transilvania (...). Însã «România Mare» a demascat virulent pe ticãloºii care vor sã împartã România. E un merit care prevaleazã hotãrîtor în raport cu violenþele de limbaj sau cu caricaturizarea ºi înjurarea nenuanþatã (ce minunatã o fi înjurarea nuanþatã! – nota redacþiei) a tuturor celor care nu sînt de acord cu poziþia revistei. Dar caricaturile asasine din «Valosag», de ce nu le-ai vãzut, prietene? Nu mã intereseazã sursele de informaþii ale lui Corneliu Vadim Tudor. Ceea ce ºtiu sigur este cã astãzi el poate arãta multora din fãcãtorii de presã cã a intuit un mare adevãr ºi l-a spus cu vehemenþã ostãºeascã. Iar uneori l-a scris cu un talent excepþional de pamfletar. Mã îndoiesc de dreptatea lui Vadim Tudor într-un caz sau altul, dar pamfletele vitriolante din articolele mai mari sau din notele din pagina a doua a revistei au fãcut epocã, punînd în umbrã plevuºca ºi caracuda atîtor ºi atîtor publicaþii, care sînt ºi ele rele, dar fãrã talent”. Gazeta aia polonezã cu nume de vodcã – Wiborowa - ºi-a cam luat maidanul. Dupã ce a publicat acele opinii crîncene ºi inumane privind mãcelãrirea tuturor copiilor români de peste patru ani ºi repetarea operaþiei peste 20 de ani, redactorul-ºef Adam Mychnik ne asigurã cã aºa ceva ar fi fost... o „expresie retoricã“ ºi o „figurã de stil”. Mãi, a naibii ºleahta polacã, ce stil mai are! Desigur, numai întîmplarea face cã acest Adam Mychnik, care a fost unul dintre fruntaºii sindicatului „Solidaritatea”, este evreu. Totuºi, nu mai credem cã este întîmplãtoare prietenia lui strînsã cu Mircea Dinescu, legãturã cu care Poetul Mãscãrici se laudã toatã ziua, ba prin ziare, ba pe la televiziune. În mai multe rînduri, slobozistul nostru de vazã s-a referit la marea descoperire pe care ar fi fãcut-o împreunã cu acest disident (ca ºi el), cum cã poþi face ciorbã de peºte dintr-un acvariu, dar nu poþi face un acvariu la loc dintr-o ciorbã, ºtiþi reþeta aia a lor, foarte culþi bãieþi! Încã o campioanã a pirateriei de presã a dat faliment: revista „Independentul”, adicã locul ãla viran ºi murdar, în care niºte bagabonþi pe nume Dan Mucenic, Paul Agarici ºi Simion Buja-junior fumau chiºtoace, jucau poarca ºi îi atacau pe cetãþenii care fãceau imprudenþa de a circula dupã ora nouã seara. A propos: unde-o fi tînãrul honved cu mustaþa în furculiþion? Dupã ce l-a prins Florin Piersic în propria sa casã, unde o cobzãrea pe tînãra îngrijitoare a venerabilului ªtefan Piersic, dupã ce era s-o ia pe cocoaºã ca-n pelicula „Întoarcerea lui Mãrgelatu”, Simion Buja-junior a scãpat cu fuga, s-a dus pînã la Ambasada Ungariei, unde ºi-a schimbat scutecele (fãcuse pe domnia-sa), apoi vira! spre aeroport, iar de aici spre Paris! Ce cautã el acolo, cine l-a trimis, pe ce bani, ziarul-mamã „România liberã” nu ne mai spune. Un lucru e cert: la ora actualã, mai bine de 10 reporteri de la R.l. aleargã ca ogarii dupã iepuri, pe toate meridianele lumii, pentru a trage sforile ºi a propaga urdorile de la ochii de pungaºi bãtrîni al lui Paler ºi Bãcanu. ªi, ca sã încheiem cu acest Buja-junior, vom mai da un amãnunt din biografia lui de revoluþionar monarhist: pînã în decembrie 1989, el scria odele pe care publicaþiile în limba maghiarã din Bucureºti i le închinau lui Nicolae Ceauºescu! Rãspundem unor cititori: sînteþi rãutãcioºi, iniþialele P.S.M. înseamnã, într-adevãr, Partidul Socialist al Muncii,
nicidecum Pîrvulescu Salutã Moscova. ªi pentru cã tot veni vorba de partide – în urmã cu vreo douã sãptãmîni, am publicat scrisoarea unui pensionar din Arad, care îºi oferea serviciile pentru înfiinþarea unei filiale a Partidului România Mare în oraºul sãu. Iatã cã, printr-un concurs de împrejurãri, am aflat cã dumnealui este un agent al Partidului Radical-Transnaþional (cel cu federalizarea României în vreo 7 cantoane !), a primit sarcinã sã se infiltreze în rîndurile noastre ºi a încercat sã ne pãcãleascã. Vedeþi ce-nseamnã coada de topor ºi calul troian? Noroc cã nu sîntem nici noi de capul nostru ºi aflãm în cîteva minute ºi ce-a supt inamicul de la mã-sa, iar dacã asta n-a avut lapte, ce-a supt de la ta-su... Foarte subþire ciocîrlan acest Nicolae Manolescu-Apolzan! În revista lui, „România literarã”, care se trage în ameþitorul tiraj de 5.321 de exemplare ºi jumãtate, el scrie despre „aniversarea morþii lui Victor Brauner”! Probabil cã l-a furat peisajul ºi se gîndea la comemorarea naºterii... În loc sã prezinte scuze revistei „România Mare” ºi Uniunii Naþionale „Vatra Româneascã” pentru nevricoasele afirmaþii colportate de ziarul „Die Welt” ºi de postul de radio „Deutsche Welle” Ambasada Germaniei la Bucureºti bea bruderschaft cu analfabetul de la „ªtefan Gheorghiu”, pe nume Mircea Dinescu, ba îi mai ºi doneazã o... tipografie! Dupã socotelile noastre, este cam a patra tipografie pe care nemþii o pun în braþele de rãºchitoare ale lui Zãpãcilã, doar-doar va face ºi el vreo scofalã. Tot degeaba, dacã nu i-au dat ºi capace de closet!... Ne era dor de primarul general al Capitalei! Dacã va candida în alegeri, semnul lui electoral va fi groapa, iar agenþii vor fi neastîmpãraþii ºobolãnei – autentice embleme ale Municipiului Bucureºti, care, sub obºteasca ocîrmuire a acestui Mister Cîrlionþ, trãiesc epoca lor de glorie. Dar ce, credeþi cã întîiul gospodar al urbei are grija lor? Nooo, el s-a dat de trei ori peste cap, ca broasca, ºi s-a dus cu broscarii, adicã a inaugurat un mare magazin italienesc (?!). Apoi, s-a mai dat de trei ori peste cap ºi a redevenit primar, citindu-ne la televizor un fel de comunicat, din care n-am înþeles decît cuvintele treiºpe-cinºpe iunie, organizaþii, ordine ºi alte mîncãri de litere, ceea ce ne-a îndreptãþit sã credem cã adevãratul sãu nume nu e Oproiu, ci Rãducioiu. În revista „Aici Radio Europa Liberã”, publicaþie ridicolã ºi atît de antiromâneascã, este elogiat - cine altul? - bostanul lucios al lui Claudiu Iordache, cãruia i se publicã ostentativ chiar douã poze: una pe pagina I, alta pe pagina 4. Mai nou, derbedeul timiºorean, cu gîtul lui þeapãn ºi aerul de politician grav care s-a trezit dintr-o moarte aparentã ºi s-a vãzut singur în frigiderul de la morgã - a ajuns acolo unde voiau ºefii lui din umbrã, adicã ºi-a dat demisia din F.S.N. Noi spunem de vreo ºase luni cã dovleacul lui nu-i bun decît de dat la porci, bãiatul n-are nici o meserie, nici o brumã de instrucþie culturalã, e un simplu frînar pus pe agitaþie, teroare ºi bãtãi. Iordache tatã, dacã nu mai ai ce face, vino la noi, s-o gãsi o trebuºoarã ºi pentru tine: uite, vin sãrbãtorile de varã ele cîmpului, vine Drãgaica, îþi punem o lumînare aprinsã în gurã, îi reglãm flacãra printr-o simplã rãsucire de ureche, ºi te aºezãm pe la tîrgurile de la Moºi, mai sperii hoþii de cai, mai leapãdã vreo muiere care nu vrea copii, ce s-o mai lungim, ai putea fi cel mai reuºit lampion al teatrului japonez cu mãºti kabuki! Sã mori de rîs în faþa televizorului! În urmã cu cîteva seri, într-una dintre emisiunile sufocante consacrate aceloraºi, ºi mereu aceloraºi, piese, regizori ºi actori de cãtre Lucia Hossu-Longin, am întîlnit o perlã de zile mari. Ea a
fost produsã de coregraful Ion Tugearu ºi sunã cam aºa: „Eu sînt un maestru (?!) al miºcãrii scenice, dar în clipa în care am lucrat cu acest monstru sacru Liviu Ciulei, un milion de perdele mi s-au luat de pe ochi!”. Laudã-mã gurã, cã îþi dau fripturã! Trecînd, totuºi, peste lipsa lui de modestie, putem reþine afirmaþia cu milionul de perdele: sãracul om, tare s-a mai chinuit el cu atîtea draperii peste ochiºori, dar mãcar le-a folosit cum trebuie, adicã ºi-a deschis vreun magazin de textile? Întrun interviu acordat unei publicaþii, Ion Caramitru afirmã cu o revoltã sartrianã: „Bugetul «special» al guvernului pentru finanþarea unor acte de culturã ºi artã dã de bãnuit. Este insignifiant: 100.000.000 lei!”. Neruºinarea acestui gînsac playboy a spart plafonul. Cîte sute de milioane sau de miliarde de lei ar fi vrut el sã acorde statul român oficialitãþilor culturale ºi, în special, acelora teatrale? El nu vede în ce situaþie dramaticã se zbat unele sectoare cel puþin tot atit de importante, cum sînt sãnãtatea, învãþãmîntul, protecþia socialã, mai cu seamã cea a bãtrînilor fãrã nici o sursã de venit? Întîi sã ne spunã acest Caramitru ce-a fãcut Ministerul lui Pleºu cu sutele de milioane de lei pe care le-a avut, ce-a fãcut Huniunea lui Dinescu cu sumele asemãnãtoare pe care le-a tot risipit, ce-au fãcut chiar unele teatre cu alte sume rãmase dinainte sau intrate pe parcurs! Cîte turnee inutile peste hotare, cîte ospeþe interminabile, cîte vizite particulare mîncãtoare de valutã ar mai vrea ei sã facã? Dar oare nu-ºi dau seama cã trebuie sã mai rabde puþin, sã nuºi punã poalele în cap ca nesimþiþii, sã nu toace bugetul þãrii pe turnee prin Brazilia ºi Groenlanda, atîta vreme cît toatã þara e la mare strîmtoare? Au intrat zilele în sac? Vreþi chiar sã le luaþi voi pe toate acum, bãtînd din palme, în timp ce sãrãcia devine o boalã cronicã pentru milioane de români? Neruºinaþilor! Poliþia românã l-a prins, într-un timp record, pe cel care i-a tras þeapã lui mister John Raþiu. El nu este Vlad Þepeº, ci un cetãþean... englez de origine românã, care lucra chiar pentru cocoºelul þãrãnist. O mare parte a sumei în dolari a fost recuperatã. Ar fi interesant de ºtiut dacã acelaºi borfaº i-a tãiat cãmãºile faimosului proprietar de papillon, în 14 iunie 1990 – nu de alta, dar prea a fãcut clãbuci la guriþa lui senzualã mister Raþiu, acuzîndu-i pe mineri cã i-au „vandalizat” vila... A fost prins, în sfîrºit, ºi escrocul Paul Ioan Cruceanã, cel care a pãcãilit redacþia noastrã cu 150.000 de lei, dar mai are la activ ºi alte tîlhãrii, precum ºi cîteva condamnãri. ªi cînd te gîndeºti cã revista ,,Zig-Zag” îl acreditase pe la Senatul României! Pe cînd ieºea de la frizeria lui Rãzvan Theodorescu, unde tocmai se pomãdase cu Loþiunea Claudiu Iordache, rabinul-ºef Moses Rosen a fost victima unui atac cu praf de scãrpinat. Altminteri nu se explicã de ce nu stã o clipã locului, de ce îl mãnîncã limba, de ce agitã gheara aia rapace mereu cãtre instanþele umanitãþii, ameninþînd, calomniind, minþind fãrã ruºine o lume întreagã, inventînd o problemã care în România nu existã ºi nu va exista niciodatã: antisemitismul! Ce-ai, pãrinþele, cu noi? Nu þi-e fricã de Dumnezeu ºi de zacusca iadului? Ori poate vrei sã mai storci cîteva zeci de milioane de dolari, aºa cum ai stors în perioada 1980-1985, orchestrînd iarãºi diversiunea „urgiei antisemite”? Mai nou, acest inamic perfid al poporului român, care a avut neobrãzarea de a-l acuza pe Eminescu, în scris, de fascism, huliganism ºi rasism (în 1980 ºi 1990), afirmã la Templul din Cluj un lucru stupefiant. Cicã, dacã se mai continuã cu atacurile împotriva evreilor, puterile lumii vor face mintenaº un pod aerian Bucureºti-Tel Aviv, aºa cum s-a fãcut acum o lunã pentru Etiopia. Chestia e cã n-am înþeles prea exact: zecile de avioane israeliano-americane vor veni pe Aeroportul Otopeni pentru a-i lua acasã pe cei 20.000 de evrei, sau pentru a aduce alþi 200.000 în România?! ªi apoi, sã fie þara noastrã în situaþia însîngeratã a Etiopiei, încît covoare de avioane sã ne tot survoleze, ºi noi sã ne uitãm la ele ca niºte pãstori de cãmile, prãpãdiþi ºi peticiþi în fund? Mare pãcat cã nobila comunitate evreiascã din România are un lider atît de penibil, atît de inabil, atît de provocator! (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 21 iunie 1991)
Pag. a 3-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
ªi pe scenã, ºi cu sufletu-n Rai PSD, probleme cu ficapul Domnul Goe Wlasopol Ce are în comun Goagãl cu politicienii Rãzboiul informaþional DNA-ul analfabeþilor Uºa români Despre involuþia salarizãrii profesorilor dinspre ziua de mîine Naufragiul Andreei Submarin Vadim l-a citit pe Dan Negru Telespectatori cu bisturiu Putregaiul din Biserica Ortodoxã Dodon, cel mai mare avorton Decoraþii moldoveneºti: ,,Nevinovãþie ºi Credinþã”, ,,Vitejie ºi Erotism” Un ambulanþier ce transporta sînge într-o ,,Salvare” fãrã aer condiþionat, la 40 de grade Celsius, a fost oprit de inteligenþii de la Poliþia Rutierã, care n-au ezitat sã-i suspende permisul, fiindcã depãºise viteza legalã. E inutil sã mai precizãm cã anomalia s-a petrecut în Vaslui... La adunãtura pentru normalitate a unor pierde-varã, desfãºuratã în faþa statuii lui Avram Iancu, din ClujNapoca, o actriþã înfierbîntatã a sãrit în apãrarea iubirii de sine, reuºind sã-ºi joace rolul vieþii. Jandarmii i-au dat replica dupã cum îi recomandã vocea ºi talentul lor, luînd-o pe sus, spre costernarea publicului. Huiduielile nu erau adresate abilei actriþe, care-ºi fãcuse încãlzirea pe malul Someºului, la marºul acelora care se iubesc doar ei între ei, în oglinda diformã a realitãþii. Niºte matahale absurde au smuls-o de pe asfalt ºi au transferat-o în duba lor. Mãi, bãieþi, ºtiu cã mintea nu creºte pe toate drumurile, cã dacã creºtea, o pãºteau ºi mãgarii, dar nu aºa se convinge o susþinãtoare a amorului liber sã vã însoþeascã în paradisul pulanului! Nu aºa se face un preludiu ca la carte! Mai întîi trebuia sã-i puneþi perucã unui coleg mai efeminat, sã bãgaþi la staþie melodia ,,Je t’aime!”, a Larei Fabian, ºi sã lipiþi pe parbriz o fotografie cu Ellen De Generes. Dacã nu venea cu limba scoasã, ca pisica la smîntînã, înseamnã cã nu mai înþeleg femeile ne...citite. Pe voi ce v-a învãþat la ªcoala aia de Corecþie a Vieþii? Doar sã daþi cu pulanul? Ce naiba, aþi avut profesori numai din Vaslui? E clar, PSD îºi alege miniºtrii prin tragere la sorþi. Altfel cum ajungeau pe scena festivalului Cîntarea la miºto a României artiºti celebri, ca geto-dacul Ilan Laufer (numai bun de aruncat în suliþe), oerianul Petre Daea, nevinovatul Miºa ºi alþi comici vestiþi ai ecranului alb-negru? E singura explicaþie logicã. Numirea lui Mihai Tudose în funcþia de premier e cea mai elocventã dovadã cã, în aceste vremuri de profund dispreþ faþã de valori, pe scaunul pe care au stat Brãtienii, Nicolae Iorga, Octavian Goga, poate sã se cocoaþe orice marionetã de bîlci, cu ficatul rezistent la mari inundaþii. Dar cu un doctorat plagiat la zi. Asta þine deja de tradiþia acestui partid de intelectuali fãcuþi la apelul disperat al bocancilor. Totuºi, noul prim-ministru e puntea de legãturã dintre prezent ºi trecut, fãcînd parte din aceeaºi categorie de spirtoase politice cu domnul Nicolae Vãcãroiu, înainte de a se trata cu moare ºi zeamã de varzã la celebra clinicã pentru demnitari ,,Cireºica”. Liviu Dragnea face propuneri d-astea bizare (Shhaideh, Grindeanu, Tudose), sperînd cã, pînã la urmã, se va sãtura ºi Iohannis ºi-l va nominaliza pe el. Dar preºedintele fie cã nu pricepe, ceea ce nu este exclus, fie se preface. În guvern s-a întors ºi fata aia cu chef de inundaþii, iar, pentru destinderea atmosferei, la Culturã, au adus un bãiat ce s-a remarcat la ,,Cancan” ºi la alte focare academice, care a respectat ºi a promovat libertatea de exprimare culturalã în papuci ºi-n pielea goalã, pînã la uitarea de sine. În rest, vedetele fostului guvern, demis pentru incompetenþã, s-au întors la lucru ca sã se facã de rîs pînã la capãt. Ca sã nu existe probleme majore cu steatoza hepaticã, programul de guvernarehibernare a fost modificat în aºa fel încît consumatorii de vorbe goale sã-ºi continue sevrajul lingvistic. Artizanii posibilului colaps economic îºi fac de cap, profitînd de adevãrul irefutabil (frumos cuvînt!) cã Opoziþia este o adunãturã de tolomaci. Unii dintre liderii acesteia chiar lar putea umili pe dl. Tudose, dacã s-ar aºeza la dezbateri cu ficatul pe masã. Dar sã nu credeþi cã Executivul e doar o formã fãrã fond, în care se destrãbãleazã consumatorii înrãiþi ºi hoþomanii profesioniºti. Nici vorbã, în spatele lor sînt oameni prevãzãtori, bisericoºi pînã la obscurantism, credincioºi propriilor interese financiare, care i-au ales drept modeluri, vorba domniºoarei Bãsescu, pe Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, protectorii politicienilor prinºi cu programul de guvernare în sac. Cu toate aceste calitãþi, n-au scãpat de perdaful preºedintelui Iohannis, supãrat cã i-au stricat vacanþa de varã (grav!). Iatã stenograma pe care un grup de generali mafioþi ne-a bãgat-o pe fereastra spartã a mail-ului: ,,Draci pesediºti, aldiºti, udemeriºti ºi alþi iºti, sînteþi niºte bulangii ºi aºa o sã rãmîneþi în istorie! V-aþi fãcut de tot rîsul, nu ºtiþi sã guvernaþi, aºa cã vom mai aduce guvernanþi din America ºi vreo douã guvernante din Filipine. Pînã atunci, terminaþi în caru’ meu cu þopãiala fiscalbugetarã, cã e mare preþul caselor!”. Nici nu ºi-a terminat Klaus lungul discurs, cã PSD a ºi aplicat mãririle din programul de guvernare-manipulare! Au sãrit cu aproape 2% notele de la Evaluarea Naþionalã ºi cu 12%, facturile la utilitãþi. ªi, e de la sine înþeles, lefurile parlamentarilor ºi ale altor bugetivore de rang
înalt au fost dublate. Tot de la 1 iulie. Profesorilor, medicilor ºi celorlalte categorii sociale defavorizate le-a dat niþicã clanþã, cã tot erau obiºnuiþi. Evident cã acesta-i doar începutul bunãstãrii, care va nãuci poporul român pe termen mediu ºi lung. Dacã mai e posibil aºa ceva. În compensaþie, celor mai necãjiþi dintre pãmînteni, le-au dat ºi serviciu. De exemplu, domnului Goe Wlasopol, care are un copil de crescut, i s-a oferit postul de prim-vicepreºedinte la ASF, cu o leafã de aproximativ 13.800 de euro pe lunã. Faptul cã este fostul soþ al Olguþei Vasilescu nu are nici o relevanþã, cîtã vreme la audierile din Comisia Parlamentarã de Umor Involuntar domnul Goe Wlasopol a dovedit cã e deºtept de dã în gropi... Comisia Europeanã a amendat Goagãl cu 2,42 miliarde de euro. Cam cît furã un politician român într-o zi mai proastã... Ca sã fie ajutatã în procesul complicat de creºtere a copilului, Valentina Pelinel-Porcea nu ºi-a angajat o bonã, ci un bon (ce vã rîdeþi ca proºtii, e masculinul de la bonã, ºi dacã nu e, ar trebui sã fie!) filipinez. Cicã doamna e numai zîmbet în ultima vreme ºi cîntã cît o þin bojocii celebrul ºlagãr despre familia tradiþionalã: ,,Foaie verde rozmarin/ Aº bea numai vin-pelin/ ªi-aº avea un bon (masculinul de la bonã, dupã cum vã zisei) strãin!”. Bietul bãiat! Nu ºtie ce-l aºteaptã cînd, din plictisealã, domnul Cristi Porcea va dori sã se întîlneascã, în camera intimã de la Poarta Albã, ºi cu bona! Rãzboiul informaþional se desfãºoarã continuu, perfecþionîndu-se permanent, cu scopul explicit de a crea o realitate paralelã, din care sã þîºneascã la momentul potrivit emoþii devastatoare, menite sã mãture adevãrata realitate. Scenariul, pus în scenã de regizori fãrã scrupule, are un final deschis, actorii, sufleorii ºi spectatorii putînd fi lesne sacrificaþi pe altarul unor idei care nu le aparþin. La Universitatea ,,Vasile Alecsandri”, din Bacãu, s-a înfiinþat DNA-ul studenþesc care-ºi propune sancþionarea abuzurilor profesorilor. Primele cadre didactice care ar trebui arestate, dezbrãcate ºi bãtute la encefalul minþii sînt cele de la catedra de limba românã, fiindcã studenþii lor e analfabeþi. Iatã cum sunã apelul la luptã al tinerilor revoluþionari: ,,Reclamanþii poate beneficia de confidenþialitate dacã doreºte”. Dacã nu doreºte, e proºti! Peste 65% dintre copiii care intrã în sistemul de învãþãmînt vor face, la posibilul loc de muncã, activitãþi care în prezent nu existã. Aºa cã n-are rost sã le programaþi cu meticulozitate viitorul. Ajutaþi-i doar sã fie fericiþi în lunga cãlãtorie prin cunoaºtere. Lãsaþi-i sã deschidã curioºi uºa dinspre ziua de mîine! Iatã cum a evoluat respectul faþã de cadrele didactice în ultimii 78 de ani: potrivit Decretului-lege 2845/1941, salariul unui profesor definitiv din învãþãmîntul secundar era cu 13% mai mare decît al unui judecãtor cu gradaþia 3. În perioada 1974-1989, salariul maxim al unui profesor din învãþãmîntul preuniversitar a fost cu 15% mai mic decît al unui procuror. În 2017, acelaºi salariu reprezintã 25% din leafa unui judecãtor de la Curtea de Apel. E clar? Andreea Submarin vrea sã acosteze ºi sã rãmînã cu picioarele pe pãmînt. N-a precizat cît de desfãcute... Fiindcã, de atîta stat printre blonde, pe Dan Negru îl mînca limba, l-a provocat pe Vadim, spunîndu-i, cu tupeul dat de Mama Naturã, cã nu-i place partidul lui. Cordial, cum îl ºtie tot mapamondul lumii, ºi exagerat de binevoitor cu oamenii necãjiþi, Tribunul l-a mîngîiat pe locul presupus a conþine materie cenuºie, dar de unde rãsunã ºi acum golul istoric, ºi i-a spus cu blîndeþe: ,,Puºtiule, eºti tîmpit! Sã vezi ce urgie fac ungurii cînd n-oi mai fi eu!”. Diagnostic corect, numai cã boala lui Dan Negru s-a întins ca mucegaiul peste întreaga clasã politicã. Cît despre partidul lui Vadim, l-au aruncat niºte tîmpiþi la groapa comunã a istoriei de mahala. Niºte medici chilieni (din statul Chile, nu din comuna Chilii, locul de baºtinã al lui Iancu Jianu) s-au oprit din operat, pentru a urmãri penaltiurile din semifinala Cupei Confederaþiilor, desfãºuratã între þara lor ºi Portugalia! Norocul pacienþilor a fost portarul Claudio Bravo, care a apãrat primele trei lovituri, dîndu-le o ºansã nesperatã. Oare unde-i jucãtorul providenþial care sã salveze România, ori de cîte ori PSD-ul se opreºte din guvernare pentru tradiþionalele ciomãgeli de gang? În timp ce prin faþã strîng semnãturi pentru familia tradiþionalã, prin spate, multe feþe aºa-zis bisericeºti joacã în travesti, sperînd cã vor înºfãca Premiul Oscar pentru activitãþi contrarevoluþionare. În ultimul scurt-metraj, episcopul Huºilor interpreteazã rolul unui prelat pe care-l doare-n sistemul de operare de morala creºtinã. În mod surprinzãtor,
partenerul care-i dãdea replica Satanei cu sutanã nu era Cristian Pomohaci. Poate în episodul urmãtor. ªi cum o belea nu vine niciodatã singurã, Biserica trebuie sã facã faþã unui val de procese intentate de absolvenþii de liceu, care au picat Bacalaureatul, fiindcã acatistele nu ºi-au fãcut efectul. Cum s-o descurca Bulache de la Chiºinãu pe cãldura asta? Cine i-o scãrpina pielea aia de mãgar? Cine l-o scuipa între ochi, ca sã-l trezeascã din beþia puterii vremelnice? Faceþi ceva cu el, fraþilor, cã, de atîta mîncãrime, iar a început sã mãnînce bio. ,,O parte din România aparþine Ungariei, ºi o alta, Moldovei”. Sã moarã mã-ta? Dar nu-i confundaþi pe moldoveni cu Dodon, cã-i nedreptãþiþi pe aceºti bãieþi minunaþi. Ia sã apelãm la cronicarul Adi Sfinteº, care a trãit atîtea sute de ani printre ei, ºi-o sã vã convingeþi cã toþi sîntem acelaºi neam de piatrã. Cu capul de piatrã. ,,Pe searã, rãzeºul numãrã pierderile. Mai rãmãseserã patru: el ºi vreo trei juniori cãrora le mijiserã mustãþile a primãvarã, de sub zãpada de douã degete. Ceilalþi, în frunte cu nea Pinalti, luaserã elicopterul ºi o rãseserã spre Cipru, cã acasã era prãpãdenie. Plãvãnea rãmase ºef prin omisiune. Fiindcã era fãrã un statut precis, înfiinþã un partid, organizã alegeri anticipate ºi se alese preºedinte. Nu înainte însã de a-i cîrpi douã palme unui mucos care dorise sã se ducã undeva chiar în timpul desfãºurãrii scrutinului. În noua calitate, merse la tribuna improvizatã pe o grãmadã de crãci ºi þinu singurul discurs din viaþa lui (dar ce discurs!): «- Mã, copchii... Afurisiþii ãºtia stau la poartã ºi îndrugã numai mascãri. Avea dreptate Mariºica, cã-mi zicea mereu: <Ai grijã, cã dacã te încurci cu ungurii ºi e mulþi, s-ar putea sã nu te mai poþi întoarce ºi-ai sã mã uiþi. C-ãºtia halesc armãsari ca tine...> Aºa-mi zicea, ºi d-aia v-atenþionez, bidiviilor, sã ºtiþi cu cine avem de-a faºe. Hai sã faºem ce-ar faºe Mariºica: sã-i tãvãlim bine cu scopul de-a scoate sufletul din ei, c-altfel o luãm urît pe schinare. Aþi înþeles, hojmãlãilor? E bine c-aþi înþeles, mã bucur chiar, deºi la cît de ghine v-am prezentat situaþia geostratejicã nici nu se putea altfel. Cap de lemn sã fi avut, ºi tot vã cuprindea flacãra vorbelor mele. Aºa cã sã trecem la fapte, cã vorbele nu þin de foame. Puneþi de mãmãligã, aduceþi brînzã, ceapã, usturoi, ºi pe urmã sã facem ºi-un rãzboi! Apropo... Muceo, ai cãrþile de joc la tine?». Pãtrunºi pînã-n mãduva oaselor de frigul necruþãtor, cei trei vicepreºedinþi intrarã fericiþi în bucãtãrie. Halirã tot, dupã care se-ntinserã la palavre lîngã butoiul cu vin. «- Tu-le muma lor de unguri!», izbucni Mucea, fãrã sã-ºi dea seama cã dãduse semnalul de ripostã, întrucît asta era chiar parola aleasã de Plãvãnea. Iuþi ca fulgerul, sprijinindu-se de pereþi, ajunseserã pe ziduri. Îi cam luase cu ameþealã, cã nu sesizarã stolul de sãgeþi ce se zbenguiau în voie pe deasupra lor. Ba unele, mai inimoase, îl înþeparã pe domnul preºedinte Plãvãnea, pe care acest aspect îl lãsã aproape rece. Cu gesturi calme, de rãzboinic versat, îºi dãdu iþarii în jos ºi le arãtã adversarilor nordul. Urletele de mînie ale acestora nu-l impresionarã nici un pic ºi hotãrî pe loc deºi nu citise asta în «Strategia ciomãgelilor» - sã le arate ºi sudul, însã realizã, într-o fracþiune de secundã, cã de faþã sînt ºi cei trei juniori ºi nu se cuvine sã-i fure toate trucurile de luptã. Roºíi tot, ºi renunþã la teribila armã. Cum mai primise vreo cincizeci de sãgeþi drept în steaua polarã, decise sã le dea ungurilor lovitura finalã, cã timpul pãrea cã se comprimã. Ajutat de fiºori, ridicã deasupra capului un Gheorghe Hagi de cearã. Un fior de groazã trecu prin oºtirea duºmanã, care o rupse la fugã într-o dezordine cumplitã. Nu s-a oprit decît la vreo 12 km, la Ghindãoani, unde le-a ieºit în faþã voievodul ªtefan I (1394-1399), care i-a nimicit c-o plãcere nedisimulatã. «- Bãi, frate - a concluzionat domnitorul -, o paparã d-asta n-au mai luat ungurii de la Posada. Sã mor eu dacã n-am sã-mi trec izbînda pe piatra funerarã». Ajuns la Cetatea Neamþului, ªtefan îl decorã pe Plãvãnea, care tocmai îºi dãdea, cu destulã tragere de inimã, obºtescul sfîrºit, în braþele singurului tovar㺠rãmas în viaþã, statuia lui Hagi. Ochii oºteanului se fãcuserã cît cepele, de bucurie ºi mirare, cînd îl vãzu de-a dreapta voievodului pe însuºi boier Giuvalã. Îngãimã fericit: «- Mulþumescuþi þie, Maicã Precistã! Boierul e suflet mare ºi-o sã-i spunã nevesti-mii ce bãrbat am fost la viaþa mea. ªi cînd te gîndeºti cã am sã mor, ºi Mariºica a rãmas tot cum o fãcut-o mã-sa...». La vorbele astea simþitoare, plãieºii de alãturi se-ntoarserã pe partea ailaltã, sã nu le sesizeze agerul Plãvãnea zîmbetele subþiri, întipãrite pe chipurile altminteri serioase. ªi, eventual, sã nu-i cheme la judecata de apoi pentru calomnie”. Promouºãn. Dupã ce aþi aflat cum a reuºit Plãvãnea sã primeascã decoraþiile ,,Nevinovãþie ºi Credinþã” ºi ,,Vitejie ºi Erotism”, ar cam fi timpul sã descoperiþi ce miºtoacã era viaþa românilor în Evul Mediu. Dupã lecturarea acelui episod, unii veþi dori sã vã teleportaþi acolo. Mai ales boierii. Parlamentarii nu, cã pe atunci mai trãia cîte-un Vlad Þepeº, care obiºnuia sã te întrebe cu eleganþã ce faci tu toatã ziua de ai atîtea ocale ºi aºa de multe parale; care e cheia succesului tãu financiar cã, de regulã, cu munca nu te prea omori?! D-aia zic sã nu rataþi nici un rînduleþ, cã istoria noastrã e marfã de marfã, dacã înþelegeþi ce vreau sã vã spun cu atîta delicateþe ºi modestie. CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini
Polemici
TABLETÃ DE SCRIITOR
în prezent, cînd doar o anumitã pãturã socialã beneficiazã de avantaje ºi de un trai îndestulat. Aceasta e pãtura bogãtaºilor, a oamenilor care nu au nici sentimente, nici credinþã în Dumnezeu, ºi a cãror unicã pricepere e aceea de a face averi pe seama românilor obidiþi. Paula Isac este o scriitoare care, avînd simþul practic al realitãþii globalizãrii, militeazã pentru dreptate, credinþã ºi adevãr, discursul ei fiind unul eminamente sincer, cu un mesaj direct, emoþionant. Cuvîntul îi este singura armã în lupta sa împotriva demagogiei. Altfel spus, poezia Paulei Isac este un pastel de viaþã în continuã eferverscenþã, o strunã de cobzã, aidoma lui Barbu Lãutaru, în care rãsunã bucuriile, dar ºi tristeþile omului. Ea nu este indiferentã la ceea ce se petrece în jurul sãu, ci se implicã sufleteºte, suferã ºi plînge cînd ia cunoºtinþã de nenorocirea vreunui semen, strivit de lumea asta mercantilã. De unde vine o asemenea trãire? Rãspunsul îl aflãm chiar de la poetã: „Caut un loc ºi un ceas/ Care sã-mi aparþinã;/ Nu doresc ce nu se poate!/ Nu ºtiu cine e de vinã/ De s-a fãcut stãpîn pe toate?// O teroare duºmãnoasã/ De suflet mi se agaþã/ Prezentul greu m-apasã! /Nu-mi pot ocoli timpul/ Oricît de mult mi-aº fi dorit./ Deºi e toamnã, e cald afarã!/ În grãdinã, prunul a înflorit;/ Naiv e prunul ca ºi omul:/ S-a lãsat ademenit”, (,,Caut...”, pag.25). Prin versurile pe care le scrie, Paula Isac ne-a convins cã poezia cu fior tradiþional este la fel de interesantã ca ºi alte genuri de creaþie, tot mai des prezente în aceastã epocã aparþinãtoare Mileniului III, vremuind între timp ºi spaþiul poetic de odinioarã. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“
Între timp ºi spaþiul poetic de odinioarã Tot mai rari sînt poeþii zilelor noastre care þin de tradiþia versului neaoº românesc, transmiþîndu-ºi prin poezie emoþiile la freamãtul vîntului, la foºnetul unui copac sau, pur ºi simplu, stînd de vorbã cu un copil, cu un adolescent sau cu un vîrstnic. Paula Isac este una dintre vocile care preþuiesc aceste valori, ea rãmînînd, în poezie, o nostalgicã, în sensul bun al cuvîntului, faþã de lumea trecutului ei, care þine de zestrea neamului nostru, cu bogãþia de balade, doine, cîntece bãtrîneºti. Scrie, în paginile sale, despre eroii neamului nostru, despre o serie de scriitori care au cãzut pe cîmpurile de luptã pentru brazdele acestea de pãmînt, pentru þarã, ºi care astãzi sînt daþi uitãrii... Autoarea le dedicã medalioane cu parfum de istorie literarã, aducîndu-le aminte participanþilor la astfel de evenimente cã nu de la noi porneºte istoria acestei þãri, ci de la alte generaþii, cu multe secole în urmã. Sã luãm aminte la spusele cronicarului: „de la Rîm ne tragem”... Atunci de ce atîta indiferenþã faþã de cei de dinaintea noastrã? Credem cã revolta Paulei Isac în poezie de aici porneºte; ea scrie cu flori de Lunã nouã în vraja pãsãrilor cerului, care, în hãrnicia lor, doinesc atît de frumos în pãdurile noastre, atîtea cîte mai sînt! Versurile Paulei Isac sînt pastelate, uºor de memorat, cu un mesaj direct, ºi se adreseazã celor care trãiesc la parametri normali realitatea. Poezia sa se vrea un semnal de alarmã la cele ce se petrec, arãtînd cum a fost þara pînã mai ieri ºi cum a ajuns
Galerius, dacul ajuns împãrat Un pãstor de pe Dunãre, pe tronul Romei, sunã frumos ºi poate fi un motiv de mîndrie cã poporul nostru, format în Curbura Carpaþilor, l-a dat pe Galerius ca general al lui Diocleþian ºi, apoi, ca împãrat al Romei (305-311 d.Chr.). În Serbia, la circa 100 km de la Podul lui Traian de pe Dunãre, se aflã Muzeul Naþional din Zaicear. Am fost îndrumaþi acolo de fraþii noºtri vlahi de peste Dunãre, care, dupã cum spun ei, în curînd îºi vor uita originea. ,,Dar noi, aici, vorbim româneºte!”, ne spun oamenii, cînd aflã cã eºti de-al lor. În sãlile elegante ale Muzeului, visul de mãrire al lui Galerius strãluceºte orbitor. ,,Palatul de la Gamzigrad a fost cu adevãrat luxos. Chiar pea luxos, dupã pãrerea unora”, ne informeazã ghidul. Nãscut la Felix Romuliana, Galerius, dupã ce a ajuns împãrat, ºi-a construit o reºedinþã somptuoasã în acest loc, care fãcea parte din Dacia Ripensis, pentru a-ºi venera mama. În anul 305 d.Chr., Galerius era Cezar, al doilea om din jumãtatea cea mai importantã a Imperiului Roman. Doar Diocleþian, protectorul sãu, se mai afla, pe atunci, între el ºi zei. Dar mîna forte în imperiu era Galerius. ,,La sfîrºitul Secolului III izbucneºte un rãzboi cu perºii, care încearcã sã recucereascã pãrþi din Mesopotamia. Graniþele de est ale imperiului erau sub asalt, iar Galerius ºi-a mutat tronul la Salonic, sã se ocupe personal de conducerea luptelor. Rãzboiul a durat un an ºi jumãtate ºi s-a încheiat cu o mare victorie a lui Galerius. Mesopotamia întreagã devenea parte a Imperiului Roman”, ne explicã Saºa Marianovici, amabilul nostru ghid. Cînd se pune problema succesiunii la tron, împãratul Diocleþian îl alege, dintre toþi generalii sãi, pe Galerius. Nu a stat nici o clipã pe gînduri, considerînd cã acesta merita tronul mai mult ca oricare altul dintre demnitarii din jurul sãu. Mai tîrziu, la scurt timp dupã victoria împotriva perºilor, Diocleþian se retrage, iar Galerius e proclamat împãrat. În fine, devine ,,Augustus”. E cel mai puternic dintre cei ce conduceau vastul imperiu, care se întindea din Britania pînã în Mesopotamia. Informaþiile repetate despre originea dacã a împãratului Galerius, prezentate în scrierile eruditului creºtin Lactanius, constituie argumente importante pentru demonstrarea continuitãþii dacilor la nord de
Dunãre, la sute de ani dupã victoria lui Traian împotriva lui Decebal ºi mult dupã retragerea aurelianã. Departe de a fi eliminaþi de romani, dacii nu doar cã au supravieþuit, dar, mai mult decît atît, ei aveau reprezentanþi în cele mai înalte ranguri, în viaþa politicã ºi militarã a Imperiului Roman. Nu pot sã nu-mi pun o întrebare care, cred eu, este justificatã: oare de ce nu se vorbeºte mai mult despre aceastã lume traco-dacicã din Secolele III-IV, prezentatã în scrierile lui Lactanius? Un prim rãspuns îl aflãm de la istoricul Ion Rus: ,,Interpretarea scrierilor lui au luat, la un moment dat, un aspect naþional-politic, întrucît demonstra clar dãinuirea elementului dac ºi continuitatea daco-romanã”. E motivul pentru care unii istorici maghiari – iar pe urmele lor, inexplicabil, ºi unii istorici români – au tratat drept simple pamflete informaþiile rãmase de la Lactanius. Iar dacã preocuparea, vãdit tendenþioasã, a istoricilor maghiari, de a minimaliza orice element documentar în sprijinul existenþei ºi continuitãþii populaþiei autohtone dacoromane nu surprinde, atitudinea istoricilor români este, pur ºi simplu, de neînþeles. ,,De altfel, faptul de a fi fost dac nici nu era o posturã compromiþãtoare pentru un împãrat roman. Cred cã Galerius se ºi mîndrea cã se trage din neamul lui Decebal”, afirmã istoricul amintit. Era clar cã Romula (mama împãratului, pe care acesta o preþuia în mod deosebit) aparþinea populaþiei de baºtinã a Daciei ,,de peste Dunãre”, iar asta nu putea însemna, la acel moment, decît o populaþie daco-geticã! ANTON VOICU
N o i ...
Azi, þarã noi nu mai avem, cîmpii ºi codrii nu mai sînt, Cãci totul se vinde afarã, numai durerea ne-a rãmas, ªi multe lacrimi pe pãmînt.
ªi nici copii nu mai auzi, prin parcuri nici flori nu sînt, Cãci totul este de import, a noastrã e doar disperarea, ªi multe lacrimi pe pãmînt. Mîndri feciori nu mai avem, nici fete cu pãrul în vînt,
Thomas Jefferson, unul dintre cei mai influenþi dintre ,,pãrinþii fondatori” ai Statelor Unite ºi autor al Declaraþiei de Independenþã (1776). Portret realizat de Rembrandt Peale, în anul 1800.
4 iulie - Ziua naþionalã a Statelor Unite Ca în fiecare an, la 4 iulie, poporul american sãrbãtoreºte Ziua Independenþei, prilej, pentru cei circa 240 de milioane de cetãþeni americani, sã celebreze, în familie sau în cadrul comunitãþilor, adoptarea Declaraþiei de independenþã. Cel mai celebru document din istoria Statelor Unite, cunoscut sub numele de Declaraþia de independenþã, a fost semnat de Congresul american la 4 iulie 1776, dupã o dezbatere aprinsã asupra viitorului coloniilor: trebuiau ele sã-ºi declare independenþa faþã de Marea Britanie, sau sã gãseascã un compromis cu englezii? Thomas Paine, unul dintre intelectualii radicaliºti ºi participant la Revoluþia americanã, a apãrat independenþa faþã de Regatul Marii Britanii în pamfletul sãu deosebit de puternic ºi larg rãspîndit, intitulat ,,Common Sense” (,,Bun-simþ”), în care îl ataca pe George III, numindu-l ,,brutã regalã”. Declaraþia a fost aprobatã de Congres la Philadelphia, însã numai dupã ce a fost eliminat pasajul care denunþa sclavia, ºi asta, nu doar pentru a liniºti coloniile din Sud, ci ºi pentru cã acesta era departe de a stîrni entuziasmul unui mare numãr de reprezentanþi ai Nordului. Documentul a fost redactat, în principal, de Thomas Jefferson, iar cuvintele lui mai rãsunã ºi astãzi: ,,Dumnezeu care ne-a dat viaþã ne-a dat, în acelaºi timp, ºi libertatea”. Declaraþia proclama aceste ,,adevãruri evidente”: ,,Toþi oamenii se nasc egali; ei sînt dotaþi de Creator cu anumite drepturi inalienabile; printre aceste drepturi se numãrã: viaþa, libertatea ºi cãutarea fericirii”. Toate relele din colonii îi erau imputate lui George III, fãrã a se face vreo menþiune despre Parlamentul britanic. Documentul declara cã toate coloniile erau ,,eliberate de orice supunere faþã de Coroanã”. Deºi aplicarea principiilor Declaraþiei a fost dificilã, întîmpinînd numeroase greutãþi, ea are ºi astãzi un profund impact asupra idealurilor americane.
Cãci toþi sînt sclavi în occident, ºi au rãmas numai bãtrînii... Ca sã-i jeleascã pe pãmînt. Noi azi nimic nu mai avem, n-avem nici þarã, nici pãmînt, ªi mai trãim doar cu speranþa cã vom avea un loc în cer, ªi încã unul în... mormînt. Cînd ne-om uni cu toþii-n gînd, sã vrem dreptate pe pãmînt, Sã cerem sîngelui tribut!… de crunta noastrã rãzbunare, Nu veþi scãpa nici în mormînt! SINEL TUDOSIE
Pag. a 5-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici
Controverse
RESTITUIRI
Asupra unei maxime de Goethe Citesc în ,,Maximele” lui Goethe: „Iubirea adevãrului se aratã în tendinþa de a descoperi ºi de a preþui binele pe unde se aflã”. Frumoasã ºi adîncã vorbã, vrednicã de acel ce a pronunþat-o! S-ar pãrea cã icoana limpede a adevãrului, reproducînd chipul realitãþii, n-are de ce sã se tulbure dacã rãsfrînge figura seninã a binelui sau imaginea hîdã a rãului. Adevãrul regãseºte însã valorificarea moralã într-un plan mai adînc, mai ascuns. Avem nevoie ºi de adevãrurile triste ºi amare, pentru cã ele ne îndeamnã sã luptãm pentru modificarea lumii în care astfel de adevãruri pot apãrea. Creaþia binelui ºi a frumosului strîmteazã în jurul nostru zona rãului ºi a urîtului. În vecinãtatea mea erau mai multe locuri virane, pline de bãlãrii ºi de necurãþenii. Pe unul din ele s-a ridicat o casã cu portalul în arc, cu balcoane de fier bãtut, cu ferestre largi, în dosul cãrora tremurã apa curatã a unor museline. Pe un alt loc a fost rînduit un parc cu plopi tineri, cu ronduri de flori, printre care aleargã copiii. Sufeream din pricina urîþeniei locurilor; am dorit frumuseþea lor. Dacã aº fi întors capul ºi n-aº fi vrut sã contemplu hidosul, nu m-aº fi bucurat atîta de înlãturarea acestuia, de îngustarea zonei urîtului în jurul meu. Avem nevoie de negaþie, de indignare, de amãrãciune, de sarcasm. Acestea sînt pîrghiile creaþiei. Satana, spiritul negaþiei, este ºi el robul Domnului. Ne învaþã tot Goethe, în ,,Faust” al sãu. Dar este totul rãu ºi urît în realitate? Întreaga lume se sileºte spre armonie, spre ordine, spre organizare. Materia
haoticã intrã mereu în tiparul formelor, spiritul o animã, duhul frumuseþii ºi al binelui coboarã neîncetat asupra ei. A ºi coborît, a învins în parte, învinge mereu. Izbînzile trecute ale binelui ºi frumosului anunþã pe cele viitoare, le pregãtesc ºi ne dau dreptul sã le aºteptãm. Pentru cã au existat creaþii frumoase ºi victorii ale dreptãþii, sînt posibile nenumãrate alte creaþii ºi victorii de acelaºi fel în viitor. Imaginea exclusiv negativã ºi sarcasticã a realitãþii este deci nu numai falsã, dar ºi defetistã. Cine nu gãseºte realitãþii nici un merit nu poate spera ºi nici nu aflã energia pentru a perfecþiona lumea, pentru a o înãlþa cãtre bine ºi cãtre frumuseþe. Maxima lui Goethe are un larg orizont ºi pare sã ne comunice un îndemn. Ea vrea parcã sã ne spunã: Nu fi amarnic, rãuvoitor, cîrcotaº, prost dispus, cusurgiu, meschin, nãzuros ºi mizantrop, mereu scîrbit, pus pe gîlceavã, veºnic nemulþumit, nu cãuta neîncetat nod în papurã ºi pete în soare, nu fi plin de fiere, pizmuitor ºi bãnuitor, urîcios ºi posomorit. Dimpotrivã, cautã a fi binevoitor, tolerant, filantrop, generos, mãrinimos, caritabil, plin de politeþe, larg în idei, deschis la noutate. Numai astfel vei afla adevãrul. Nu te mînia cã trebuie sã gãseºti ºi merite realitãþii. Fii bucuros cînd le gãseºti ºi propune-þi sã le sporeºti pentru tine ºi pentru alþii. Alinã-þi melancolia, uºureazã-þi inima grea. Învaþãte sã surîzi. Priveºte cu interes constructiv cãtre lucruri, ºi cu prietenie cãtre oameni. Fii un binevoitor al acestei lumi. Apoi închide cartea lui Goethe, dar deschide-o din nou ºi adeseori, pentru a afla în ea noi motive de a spera ºi de a iubi. TUDOR VIANU
AªA VÃ PLACE ISTORIA?
Gogu Cantacuzino, cel mai ascultãtor fiu Minunat de bine a reuºit sculptorul Dubois sã imortalizeze trãsãturile feþei lui Gogu Cantacuzino, în bronzul pe care prietenii fostului ministru de Finanþe l-au aºezat lîngã Grãdina Icoanei. Dar aºa sîntem noi de uitãtori, aºa de puþin cunoaºtem chiar cea mai contemporanã istorie, încît sã nu se mire nimeni cã un gurã-cascã e capabil sã creadã cã micul ºi artisticul monument îl reprezintã pe bogãtaºul fost ºef al Partidului Conservator „cînd era mai tînãr ºi nu-ºi lãsase, favuritele”. Oricît de asemãnãtor e Cantacuzino în bustul lui Dubois, oricît de bine este în fotografia de la Mandy, care împodobeºte camera mea de lucru, cînd închid ochii îl vãd altfel: mãrunþel, plin de viaþã, alergînd cînd pe jos, cînd în birje, cînd pe platforma tramvaiului. Caracteristica lui pãlãrie clac îmi vine îndatã înaintea ochilor. Azi, puþini se mai gîndesc la Cantacuzino, încã mai puþini vorbesc de el. Totuºi, aceastã completã uitare nu este dreaptã. Cantacuzino a fost un om a cãrui inimã a bãtut pentru neamul românesc ºi care a muncit pentru el. Licenþiat în matematici, din spirit de disciplinã a renunþat la o catedrã universitarã ºi a intrat în administraþie. Om conºtiincios, a muncit cu spor pe unde a trecut. Secretar General la Finanþe, director al Regiei ºi al Cãilor Ferate, a organizat administraþiile acelea ºi a lãsat acolo frumoase amintiri. Liberal prin tradiþie pãrinteascã, prin legãturile sale ºi din convingere, a jertfit Partidului Liberal munca ºi averea sa. Democrat din fire, era un Cantacuzino din cea mai necontestatã spiþã, ºi un Mavrocordat dupã mamã. Aceastã îndoitã origine domneascã nu-l speria însã deloc. Nu vorbea de ea decît spre a spune cã el, strãnepotul lui ªerban-Vodã Cantacuzino, nu-i cunoaºte de un neam cu el decît pe Cnejii din Moldova ºi Rusia, ºi pe unii pribegiþi prin Bavaria. Patriot, ca toþi Cantacuzineºtii, lui, mai mult chiar decît lui Grigore Brãtianu,
i se datoreazã întemeierea Ligii Culturale. Simpatic ºi popular, mulþi îl credeau chemat sã ia conducerea Partidului Liberal dupã D. Sturdza. Din pricina aceasta, ºi fiindcã nu toþi vedeau viitorul la fel, Partidul Liberal a trecut prin straºnice crize. Ambiþios, fiindcã se credea vrednic de a fi cîrmuitorul þãrii, el îi încuraja pe cei
care-l puneau înainte. Dacã cele douã fracþiuni liberale de atunci purtau numele de sturdziºti ºi aurelianiºti, adevãrul este cã una era cantacuzinistã ºi alta lascãristã. Lupta se dãdea pentru a se asigura succesiunea domnului Sturdza lui Cantacuzino, sau lui Lascãr. Cîtã patimã s-a pus în acest scop! Ce de lovituri grele ºi adesea nedrepte! Mai toþi se aruncaserã în luptã, cu foc mare ºi hotãrîre nestrãmutatã de a birui. Se numãrau loviturile, se scoteau din bãtãlie cei rãniþi. Se sconta victoria.
Tudor Vianu (1897-1964), unul din intelectualii cei mai prolifici ai culturii române, cu o bogatã activitate în domeniul esteticii, al criticii ºi istoriei literare, fiind cunoscut, totodatã, ºi ca poet, eseist, filozof ºi traducãtor.
ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART
Manifest pentru apãrarea României
Dumnezeu, care singur ºtia, trebuie sã fi zîmbit cu milã privind Sã fie omenirea, atomicã, o parã, nebunia aceasta omeneascã. Azi, Supusã Americii de Nord din interes? de luptele acelea nu se mai Sã fie ºi românul un mercenar, o fiarã, vorbeºte. Gogu Cantacuzino ºi Vasile Lascãr de mult dorm somnul Gata sã ucidã la comenzi de stress? de veci la Cimitirul Bellu; iar D. Sturdza le supravieþuieºte, gîrbovit Se desfrunzeºte codrul ºi se goleºte Þara, de ani ºi de deziluzii. Românii din vechime se uitã azi ca fraþi! Privind lucrurile din depãrtare, Se vînturã la colþuri bîrfa ºi ocara uneori te întrebi: cum e cu putinþã ªi au uitat de glie ºi Sfinxul din Carpaþi! sã se vrãjmãºeascã oamenii pentru un viitor care nu este al lor? Cum e Au cine-s USR-iºtii ce zbiarã-ntr-o ureche: cu putinþã sã ne amãrîm prezentul, „Sã piarã utopia ce ne-a purtat în zbor“. pentru ceea ce nu putem stãpîni ªi cine-i sorosistul, crai de curte veche, prin voinþa ºi munca noastrã? Dar Sã chinuie drãceºte un umilit popor? aºa e omenirea, ºi n-avem ce-i face. Ne minþim singuri, punem înainte Posibil este totul, chiar nimicnicia principii mari, sub care ascundem ªi toatã murdãria sã se scurgã-aici! mica ºi plãpînda noastrã personaliDar nu uitaþi homunculi, trãieºte România tate. ªi nu e de pomanã la hoarde de calici! Totuºi, drept e cã lupta de supremaþie care s-a purtat între FLORIN IORDACHE liberali era legatã de o chestiune importantã. Cantacuzino vedea minte sã-i tãgãduiascã cinstea ºi patriomîntuirea, în identificarea Statului cu tismul. În þara în care cei mai înfocaþi interesele ºi idealul Partidului Liberal. patrioþi au fost taxaþi de trãdãtori, iar cei Lascãr credea cã partidul trebuie sã-ºi mai scrupuloºi, de tîlhari, faptul acesta identifice idealurile cu interesele Statului. aratã cît de mult a impus Cantacuzino Dreptatea era în partea lui Lascãr, dar cele prin cinste ºi patriotism. mai multe simpatii le avea Cantacuzino. Nu aº vrea sã închei, fãrã a sublinia ce Cînd se dezbãtea viitorul unor perso- fel de fiu a fost Cantacuzino. Pînã la nalitãþi aºa însemnate, de care era legatã moartea mamei sale, el i-a fost cel mai chiar modificarea vieþii noastre politice, ascultãtor. Deºi ditamai director general este foarte explicabil faptul cã Gogu al Cãilor Ferate, la sfîrºitul lunii, el Cantacuzino, prins în luptã, nu a aducea leafa acasã ºi i-o încredinþa desfãºurat o activitate extraordinarã ca bãtrînei doamne, pentru ca, apoi, aceasta ministru de Finanþe. A încercat ºi a reuºit sã îi dea zilnic, ca unui simplu licean, sã facã o bunã conversie. Însã, din dorinþa parale de buzunar. Un aºa exemplu de de a face ºi mai bine, nu a convertit întrea- supunere faþã de autoritatea pãrinteascã ga datorie, ºi astfel a fãcut mai grea criza nu cunosc decît în Cavur. Se ºtie cã primfinanciarã din 1900, mai grea decît ar fi ministrul regelui Victor Emmanuel, fost dacã fãcea toatã conversia cu 3 ani Contele Camil, stãtea smirnã înaintea înainte. În schimb, rezistînd cu autoritate fratelui sãu mai mare ºi nu îi ieºea din la umflarea bugetului, lui i se datoreazã cã cuvînt, în chestiunile familiale. Aceastã acea crizã nu a fost încã ºi mai mare. asemãnare dintre Cantacuzino ºi Cavur e Prin acþiunea sa politicã, ºi-a fãcut caracteristicã, ea demonstrînd cã discimulþi prieteni, dar ºi tot atîþia duºmani. plina familialã nu-i împiedicã pe oamenii L-au învinuit mulþi cã ar fi fost intrigant, de seamã sã se ridice, acolo unde sînt ambiþios ºi rãu. Cã intrigile politice l-au chemaþi, prin merite reale. încurcat în iþele lor - e cu putinþã; cã era Nu ºtiu dacã, trãind mai mult, ambiþios - e chiar probabil. Rãu, însã, nu Cantacuzino ar fi reuºit sã joace rolul la era Cantacuzino. Sectarismul firii sale ºi care aspira; sigur, însã, cã Partidul Liberal anumite deziluzii l-au îndemnat, poate, la a pierdut în el un fruntaº devotat ºi gesturi care au înºelat. Nimãnui, însã, în destoinic. toiul celor mai vii lupte, nu i-a trecut prin M. THEODORIAN-CARADA (1913)
Pag. a 6-a – 7 iulie 2017
Atitudini Balsamuri spirituale (29) POARTA GÎNDULUI (2) Deschideþi Poarta Gîndului, sã intre pe ea cei care au fost cîndva... AICI! Pentru fiecare, Soarele rãsare inegal cînd ,,ceasul” s-a oprit, iar Zeii Luminii desãvîrºite deschid Poarta spre Infinit. Destinul nu are vîrstã ºi ,,înhaþã” bobul de miere care e Viaþã. Sã ne amintim, azi, de frumoasa, sensibila ºi delicata
LAURA STOICA Din vis de aur ºi argint iubirea lor a-nmugurit, sporind misterul vieþii pe Pãmînt cu setea de Iubire, de Pãcate, de Naºtere, de Moarte - Taine vii ce devin, aievea, veºnicii. LAURA, atingînd o stea, trei destine s-au unit printr-un inel cu contur de cer - lacrimã de trist poem – recompus în litere reci pe Crucea de Veci. Trandafiri ai iubirii au înflorit în Grãdina Nemuririi, unde pruncul nenãscut, silabisind cuvîntul mamã o implora sã ia de la-nceput viaþa lui de nenãscut. Ea l-a-înrãmat în trupul sãu dãinuind ca o Icoanã peste veac, provocînd o dureroasã ranã rãdãcinilor sale de copac. Bãtut de furtunã,
MARI MUZICIENI ROMÂNI
Compozitorul Ion Vasilescu, unul din pionierii muzicii uºoare româneºti (1) L-am vãzut pentru întîia oarã la revistã, la Alhambra. Cînd venea din fundul fosei de orchestrã, într-un pas alert, spre pupitrul de la care conducea spectacolul, regia specula momentul, îl fixa în focul reflectoarelor, iar cîþiva suflãtori, alãmuri, intonau un fel de laitmotiv al dirijorului, un semnal sonor care te fãcea sã urmãreºti cu atenþie clipa ce urma stingerii treptate a luminilor din salã. Mai tîrziu, cînd l-am întrebat de ce venea în pas alergãtor spre pupitrul sãu, ridicînd imediat bagheta ºi atacînd primele mãsuri, mi-a rãspuns cã se jena de acea publicitate regizoralã, pe care o suporta cu greu, dar îi fusese impusã. Cînd publicul începea sã aplaude sosirea dirijorului pe care-l iubea, lãsa aplauzele sã se amestece cu sunetele alãmurilor, cãci ºi acele aplauze îl stînjeneau: ,,Nu aveam încotro, nu era teatrul meu, ºi se pare cã existau destui spectatori care nu cumpãrau bilet dacã nu dirijam eu. Orice trupã de revistã avea cheltuieli foarte mari, nu era subvenþionatã, ºi un bilet nevîndut însemna o pierdere. De altfel, ºtii ce scump costau locurile la teatrele de revistã, chiar la Tãnase, care juca în sãli cu o capacitate mare. Culmea ironiei e cã semnalul sonor de la intrarea mea fusese scris de mine...”. Ion Vasilescu, cel ce avea sã devinã unul din marii compozitori, deschizãtori de drumuri în muzica uºoarã româneascã ºi autor al unor ºlagãre celebre, s-a nãscut în anul 1903, la 3 noiembrie, în Bucureºti. Erau trei copii, doi bãieþi ºi o fatã. Ion, cel de al doilea, nu era un copil nãzdrãvan. Singura lui particularitate era înclinaþia pentru muzicã. Vasile Vasilescu, tatãl, era fiu de militar ºi ocupua un post de funcþionar vamal. Era licenþiat în drept. Mînuia cu îndemînare vioara, deºi nu învãþase cu profesor. Maria Vasilescu urmase Conservatorul din Bucureºti, încheindu-ºi ultimul an de studiu la pian, obþinînd ºi premiul al treilea. În timpul rãzboiului, care începuse în anul 1916, s-au refugiat mai întîi la Iaºi. Aici, lui Ion Vasilescu i-au atras atenþia douã figuri: Enescu ºi Tãnase. Avea pe atunci 13 ani, ºi era greu sã discearnã diferenþa dintre cele douã nume. Acolo - avea sã mãrturiseascã el mai tîrziu - pe o scenã micã, înghesuitã, s-a nãscut revista româneascã, acolo l-a cunoscut pe Tãnase, cu care avea sã colaboreze mai tîrziu ºi de la care
ROMÂNIA MARE“
Polemici într-o searã, sub clar de Lunã, frunzele sale de argint s-au scuturat în Infinit. N-au fost scrise sã fie Botez ºi Cununie. (10 martie 2006)
Nopþile noastre erau nopþi albastre. Nopþile noastre erau visare. Nopþile noastre erau îmbrãþiºare. Nopþile noastre erau feerie, Nopþile noastre erau fantezie. Nopþile noastre erau uitare, Nopþile noastre erau
Nemãrginire Te sorb din ochi, nemãrginire, Te sorb din vis, te sorb din dor ªi viscolit de grea uimire... Sub paºi lumina mi-e covor.
Un gînd pios pentru ea ºi pentru toþi cei care ne-au presãrat în cale Balsamuri spirituale: Doina Badea, Anda Cãlugãreanu, Florian Pittiº, Dan Tufaru, Ioan Luchian Mihale, Mihaela Runceanu, Angela Ciochinã ºi atîþia alþi artiºti pe care nu-i putem da uitãrii. Ei nu mai sînt, dar trãiesc la noi în gînd. În memoria soþului meu, ing. Nicolae Tetelea, care mi-a presãrat pe cale doar Balsamuri spirituale, am scris aceste versuri, privind spre astre, la
NOPÞILE NOASTRE
CIOBURI DE GÎNDURI
valuri de mare. Nopþile noastre erau prea scurte ºi, de amãgire, le topeam în iubire. De la un timp nopþile noastre s-au despãrþit. Ale tale, ciudate, au trecut în Eternitate. Ale mele s-au albit, eu însã le-am vopsit, pe îndelete, cu regrete. Nopþile noastre, nopþi albastre au fost numai ale noastre.
va urma) LILIANA TETELEA a învãþat foarte multe. ,,Genurilor lor de artã, atît de diferite – spunea Ion Vasilescu – nu i-a împiedicat ca oameni ºi ca buni români sã acþioneze în acelaºi fel. Amîndoi au rãspîndit în jur mîngîiere ºi îmbãrbãtare”. Se pãstreazã ºi astãzi la Uniunea compozitorilor o fotografie din acele timpuri triste de la Iaºi, dãruitã de George Enescu, cu o cãlduroasã dedicaþie, ,,colegului Constantin Tãnase”. Pe la vîrsta de 17 ani, ajunsese sã stãpîneascã admirabil vioara. Cînta ºi la pian, iar mîinile îi mergeau pe clape cu îndemînarea unui pianist.Cele învãþate în domeniul teoretic erau suficiente ca sã plece la drumul lung ºi greu al meseriei de muzician. La 18 ani i se încredinþeazã conducerea corului de la Teatrul Naþional. Era, în acelaºi timp, instrumentist în orchestrã ºi, din cînd în cînd, i se dãdea ºi sarcina de a înlocui pe dirijorul permanent. La 19 ani fusese titularizat dirijor al orchestrei. Începuse sã scrie muzicã de scenã. Între altele, pentru cã erau ºi spectacole ce nu þineau afiºul decît 2-3 reprezentaþii, a pãstrat ºtimele de la ,,Fîntîna Blanduziei”, de Vasile Alecsandri, la care scrisese muzica. Celelalte partituri, conþinînd, aºa cum o numea el, ,,muzicã de serviciu”, s-au rãtãcit. La 20 de ani, în toamna anului 1923, dupã ce îºi luase Bacalaureatul, este angajat suplinitor la catedra de muzicã a Liceului din Craiova. În primãvara anului 1924, tînãrul de 21 de ani poposeseºte pe malurile Senei. Parisul, în 1924, dupã ce trecuserã anii grei ai primului rãzboi mondial! Viaþa trepidantã, forfota unei metropole, studenþii de toate naþionalitãþile, lumea amestecatã, de toate categoriile sociale – rãmãsese tot Parisul lui Balzac, în care diferenþele erau mari de la viaþa unui cetãþean la a celuilalt, dar unde fiecare putea face tot ce-i doreºte inima, fãrã ca viaþa ta sã intereseze sau sã deranjeze existenþa celui de alãturi. Se putea trãi dupã toate pungile. Erau ºi localuri cu preþuri exorbitante, dar nu însemna cîtuºi de puþin cã nu poþi mînca mai bine ºi în vreun mic restaurant de cartier. La Paris, se înscrie la ,,Schola Cantorum”, alegînd ca disciplinã principalã contrapunctul. Era elevul lui Paul Le Flem. I-a regãsit acolo pe vechiul sãu prieten de copilãrie, Costicã Bobescu, pe Paul Jelescu ºi alþi cunoscuþi din þarã, care urmau, ºi ei, cursurile de la ,,Schola Cantorum”. Aici a avut pentru prima oarã perspectiva a ceea ce am putea denumi ,,muzica uºoarã de bunã calitate”. Parisul trãia intens, cu fervoare. Localurile se deschideau pe toate drumurile, iar dacã ºansonetistul nu atrãgea lumea, se închideau la fel de repede cum îºi deschiseserã porþile. (va urma) THEODOR BALAN (Fragmente din lucrarea ,,Prietenii mei muzicieni”)
Mã-nalþã aripi de speranþã Tot mai adînc în Univers, Mînat de dor ºi cutezanþã, S-aprind o flacãrã în vers. Alunecînd pe mãri celeste Mã ning zãpezile de aur Din cea mai nobilã poveste ªi cel mai scump ºi sfînt tezaur. Pãduri de stele-mi ies în cale, Înalte cum n-am mai vãzut, ªi toate-s lucrul mîinii Tale Pãrinte fãrã de-nceput. O ceaþã finã, ca pãrerea, Departe-n colþ de galaxie Din care-odatã Învierea Va naºte-un vis de veºnicie. O, Doamne, cîte mã-nconjoarã În drumul meu atît de greu! Vãd colbul vremii cum coboarã Înnobilat de Dumnezeu. Himerice clipiri rotesc Din goluri negre de netimp, Iar eu ca fulgerul grãbesc Cu liturghia mea prin timp. Vãd cum se-ncheagã o iubire Cu lung triumf în viitor, În cea mai nobilã sclipire ªi-n ce va fi un nobil zbor. Un joc suprem de artificii Ce-ºi dau asaltul lor final, ªi pier în dor ca licuricii Spre vremea altui festival. Rãmîne-n faþa mea luminã Rodind din sinea sa comori, Iar eu grãbesc s-ajung la Cinã Cu sufletu-ncãrcat de flori. Vãd miriadele de stele ªi-amurgul lor în pragul serii Dar trec ca umbra printre ele La sfat cu ºoaptele tãcerii. Jos, constelaþii tremurînde, Iar sus de tot, un felinar, Ca o fereastrã spre niciunde Pe-a timpului pierdut hotar. Pe margini scînteieri domoale, În dansul lor amãgitor Þes aurore boreale Din somn adînc de viitor. Mã-ntreb ce-i dincolo de tine... O, cîte taine þi-am pãtruns! Dar cît te sorb, rãmîi în mine Uimirea fãrã de rãspuns. În flãcãri lacrima te cere, Durerea-i rug în jurul meu, ªi-aud în tragica-mi tãcere Cum plînge-n ºoaptã Dumnezeu. ILARION BOCA, 26 iunie 2017
Pag. a 7-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici
Controverse
Între socialism ºi laºitate (urmare din pag. 1) Acum, Gabriela Firea vrea sã acorde un „stimulent financiar pentru nou-nãscuþi”. Adicã sã le dea tuturor celor care au un buletin de familie un cadou pentru cã au fãcut un copil – nu conteazã cã e o familie de buni cetãþeni, ori o familie de infractori din tatã-n fiu, un „clan”, cum se spune. Sincer, mi se pare o prostie; dacã însã primãria PSD va gãsi bani pentru aºa ceva, înseamnã cã a rezolvat chestiuni mai presante, cum ar fi lefuri (decente) pentru salariaþii cu înaltã pregãtire din instituþiile aflate în finanþarea primãriei, sau investiþii în condiþii (decente) pentru locuitorii Capitalei care ajung sã apeleze la serviciile menþionatelor instituþii. Hai sã fim serioºi – nu e vorba decît de o altã formã de „fidelizare” a unui electorat, în bunul stil al lui Radu Mazãre sau Marian Vanghelie, subvenþionînd o populaþie din ce în ce mai dornicã de pomeni, nu de muncã! L-aº întreba pe „revoluþionarul” Ion Iliescu, mentorul „social-democraþiei”, oare acesta e socialismul cãruia i-a dedicat atîtea ore de studiu, în tinereþea „revoluþionarã” de la Moscova ºi Bucureºti, în maturitatea „revoluþionarã” de la Iaºi ºi Bucureºti, în a doua tinereþe, cea mai „revoluþionarã”, de la nivelul Preºedinþiei României – sau poate în multele ceasuri de studiu de la institutul „Ovidiu ªincai”? De fapt, într-o propoziþie – pentru socialismul pomenilor electorale a trebuit împuºcat Nicole Ceauºescu, domnule Iliescu? Dacã aº fi cinic, v-aº întreba cum vã simþiþi tîrît prin tribunale, la 80 de ani, de societatea bazatã pe pomeni ºi circ pe care aþi moºit-o? Nu ºtiu cum simþiþi, dar cu siguranþã ar trebui sã-l invidiaþi pe Nicolae Ceauºescu – socialismul lui nu a fãcut pomeni pentru a ridica nulitãþi prin votul unor nulitãþi, ci a ridicat o þarã între þãrile lumii. Îl respect pe Ion Iliescu pentru pasiunea tinereþii, pentru credinþa într-un socialism pe care, de la un timp, l-a vãzut dincolo de autoritarism ºi de cultul personalitãþii; Ion Iliescu intelectualul, studiosul, elegantul ºi galantul… Ion Iliescu acela pe care l-am fi dorit, dar pe care, din pãcate, nu l-am avut ºi care va muri îngropat sub maldãrul de reproºuri ºi de insatisfacþii. Sau poate cã greºesc eu, iar intelectualul socialist este fericit cu Firea ºi ideile ei, cu Vanghelie, cu Dragnea, Tudose ºi Olguþa cu „programul” lor de bãlmãjeli ºi vrãjeli. Eu unul nu cred asta. Cred în continuare în nemulþumirea lui Ion Iliescu; nu ºtiu, însã, dacã va avea curajul sã o exprime. Pentru cã aici se desparte intelectualul de conducãtor; imbatabil în faþa documentelor, Iliescu este cãlcat în picioarele realizãrilor sale practice. Vãd cã sindromul Iliescu se transmite – mã uit la oameni pregãtiþi, începînd cu
Adrian Nãstase, ªerban Nicolae, Ecaterina Andronescu, Titus Corlãþean ºi mulþi alþii; personaje care preferã sã stea sub preºul „noului val”, acceptîndu-ºi rolul de „praf”; oare ei nu simt în ceafã zîmbetul lui Dragnea ºi al acoliþilor acestuia, odatã cu sentimentul tolerãrii temporare? Oare chiar asemenea personalitãþi cred cã au un viitor printre „socialiºtii” pomenilor? Dumnezeule, o vãd pe Olguþa împãrþind salariile ºi pensiile românilor în numele PSD-ului lui Ion Ilescu! Pe „Lemn Tudose” reprezentînd România pe plan internaþional în numele PSD-ului lui Adrian Nãstase! Pe Liviu Pop coordonînd învãþãmîntul, pe obscura Sevil dezvoltînd România, pe secretara de la Videle dînd ordine poliþiei în baza unei simpatii pe linie de partid - ºi toate astea ºi nenumãrate altele în numele creaþiei ºi moºtenirii lui Ion Iliescu! Sincer, oare Iliescu nu-i regretã niciodatã pe Bobu, Postelnicu, Zãroni?... Parcã aveau mai mult bun-simþ. Mã gîndesc de multe ori cã singura ºansã a momentului ar fi o revoltã naþionalã, cu alungarea otrepelor ºi nulitãþilor, a trãdãtorilor care vînd zi de zi þara. Dar cum sã faci aºa ceva, cînd totul e în mîna partidelor mari ºi a strãinãtãþii? De aceea cred cã revoluþia – mai sau mai puþin „de catifea” – poate veni numai din interiorul acestor mari partide. Dacã Ion Iliescu ar condamna ceea ce se petrece în PSD, dacã Adrian Nãstase ar începe o bãtãlie pentru impunerea unor oameni de valoare, poate cã ar fi o ºansã. PNL, în ciuda penuriei cronicizate în ultima perioadã, iatã, au ales un personaj, Ludovic Orban, care e din filmul acestui partid; sigur, nu e un liberal propriu zis, pentru cã nu a avut o afacere în viaþa lui, cum nici Crin sau Norica nu au avut, dar sînt din filmul în care au jucat numai liberali. Pe cînd la PSD, situaþia e gravã ºi se agraveazã; partidul e condus ºi reprezentat de transfugi de cele mai oportuniste origini, de îmbogãþiþi pe cãi obscure, de oameni cu ºcoala fãcutã pe te miri unde – iar aceºtia au preluat controlul asupra marelui organism al partidului! ªi profitã de tot acest organism cu milioane de celule, transformîndu-l într-un mare dãunãtor, care pune pe butuci þara, mai precis tot ceea ce stã la baza crezului socialist: echitate, educaþie, asigurarea traiului decent, siguranþa cetãþeanului, crearea unui nou tip de gîndire, opus mercantilismului liberaloid. Întrebarea este: oare va lãsa Ion Iliescu ca partidul pe care l-a creat sã fie distrugãtorul României - sau va avea puterea unei regãsiri? Mai cunoaºte oare cuvintele Internaþionalei - sau îi rãsunã în conºtiinþã, ca o mare remuºcare?
Libertatea moare în aplauzele mulþimii! La finalul secolului trecut am asistat la moartea comunismului. Poate doar clinicã, poate definitivã. În ultimii ani, asistãm la moartea democraþiei. Pentru fiecare act terorist, pentru fiecare înregistrare de ameninþare a statelor civilizate, se dã cîte o lege care restrînge drepturile individuale ale celor care trãiesc acolo. Pe zi ce trece, teoria care ne indicã sfîrºitul libertãþii devine tot mai bine aplicatã. Manipularea unor principii religioase, pe un fond pseudosexual, duce, aºadar, la distrugerea unor civilizaþii cîndva libere.
Între noi, oamenii De ceva vreme, ani sã fie, sîntem rugaþi sã donãm cîþiva bãnuþi pentru o cauzã bunã. Sîntem impresionaþi prin imagini ºi rugãminþi, cînd privim cîte un om nãpãstuit sau un copil trist. Vedem durerea sincerã din ochii lor, sau neputinþa de a-ºi lua zborul. Sînt oameni triºti sau copii ale cãror zile se scurg prea repede. Sîntem oameni, suflete bune, ºi, prin tot ce putem, încercãm sã alinãm suferinþele celor în cauzã. Unii ajutã, alþii doar privesc. Unii suferã alãturi de cei oropsiþi, alþii se gîndesc cã nu vor sã se confrunte cu astfel de situaþii. Încercãm sã fim alãturi de ei, fiecare cum poate: material sau doar cu un gînd bun. Problema pe care eu o vãd în aceastã realitate are strict legãturã cu zona sãnãtãþii ºi a învãþãmîntului. Sînt spoturi publicitare care ne roagã sã donãm bani unui ONG pentru o ºcoalã sau sã ajutãm la construcþia unui spital pentru copii. Aici logica mea se opreºte ºi dã frîu liber unei furii încã controlate. Nu este normal, dragii mei conducãtori ai þãrii, sã facem învãþãmînt ºi sãnãtate prin ONG. Nu este firesc sã cerem unui ONG sã construiascã sau sã aplice tot ceea ce tu, ca Stat, trebuie sã faci! Nu este drept, nu este în logica unei þãri ca o organizaþie neguvernamentalã sã facã tot ceea ce tu trebuie sã faci. Cînd este vorba de generaþia viitoare, Statul trebuie sã se implice activ ºi sã nu lase un lucru atît de important în seama unor interese. Nu vreau sã plãtesc doi euro pentru construcþia unui spital de pediatrie, vreau ca Statul sã facã spitale pentru copii ºi acei copii sã se bucure de viaþã. Nu vreau sã plãtesc un ONG ca un copil sã poatã merge la ºcoalã, vreau ca Statul sã rezolve aceastã problemã. Dacã legea nu spune asta, atunci legea este prost fãcutã. Dacã alþii gîndesc cã nu existã o responsabilitate a Statului în EDUCAREA generaþiei viitoare, atunci refuz sã cred cã cei care ne conduc sînt oameni. Dacã SÃNÃTATEA unei naþiuni este lãsatã la mîna unor ONG-uri, atunci cei care ne conduc sã facã bine sã plece. Nu asta este þara pe care noi o dorim. Toþi copiii acestei naþiuni au dreptul la viaþã, educaþie ºi sãnãtate, aºa cum copiii politicienilor au parte. Priviþi în alte state europene, priviþi la Finlanda, priviþi acolo unde generaþiile merg înainte ºi nu ONG-urile fac ºcoli ºi spitale. Cei care ne conduc, cei care se dau pe sticlã ca mari patrioþi ºi buni politicieni, trebuie sã înþeleagã cã o naþiune analfabetã ºi bolnavã nu va avea viitor. De ce trebuie sã fiu bombardat în þara mea de imagini cu copii care suferã pentru cã politicienii nu ºtiu cã este responsabilitatea lor ca aceºti copii sã fie bine educaþi ºi sãnãtoºi!? Dacã tu, politician fãrã viziune, vrei sã faci bine României, atunci rezolvã problema generaþiilor viitoare. Ajutã-i sã fie sãnãtoºi, învaþã-i sã gîndeascã, sã cunoascã ºi sã nu se vîndã pe nimic altora. În fiecare dimineaþã, tu, demnitar al Statului, trebuie sã te întrebi ce faci tu pentru tineri, ce faci tu pentru educarea lor ºi pentru ca ei sã fie sãnãtoºi. ONG-urile nu trebuie sã facã spitale pentru copii ºi nici sã alfabetizeze pe cei nãpãstuiþi. Asta este treaba ta, politician nesãbuit ce eºti! Nu spuneþi cã nu aveþi bani. Cînd eºti pãrinte, înainte te asiguri cã copilul tãu are tot ce trebuie ºi abia dupã aia te gîndeºti la tine. Cînd copilul îþi este bolnav, nu te mai gîndeºti la nimic ºi la nimeni, prioritar este el, pentru cã în familia ta el este cel mai important. El este viitorul tãu, al familiei tale. Dacã tu, politician, eºti om ºi pãrinte, de ce nu aplici acest lucru ºi la nivel de naþiune? De ce nu preþuieºti viitorul þãrii ºi te gîndeºti doar la îmbogãþirea ta ºi a celor din tagma ta?
P.S.: Acest material, scris cu furie, se numeºte „Între noi, oamenii”. O spun aºa pentru cã voi, politicienii, aþi încetat de multã vreme sã mai fiþi oameni.
Privind la filmele franþuzeºti din anii ’50, ’70, chiar ºi cele americane din aceeaºi perioadã, realizãm cã epoca de aur a democraþiei a apus. În ciuda unor mesaje de alarmã clare pe care, prin filmele lor, unele minþi lucide de la Hollywood încearcã sã conºtientizeze publicul de viitorul poliþienesc care ni se aratã (vezi Inamicul Statului), foarte puþini sînt cei care realizeazã cã drumul spre care ne îndreptãm este cel al sãrãciei spirituale ºi materiale, precum ºi al controlului absolut. Minþile slabe spun cã „nu au nimic de ascuns”. Da, pentru ei aºa este. Sînt prea proºti sã înþeleagã. Ce facem, totuºi, cu drepturile celor care vin dupã noi? Cãci se pare cã generaþia noastrã e pe cale sã piardã acest joc.
TRÃDÃTORII! Am spus acum ceva timp cã am fost ºi sîntem conduºi de idioþi. M-am înºelat. Toþi cei care în ultimii 27 de ani au fost la cîrma acestei þãri nu sînt altceva decît TRÃDÃTORI! A fost un proces al comunismului, unul bine regizat, unul bine trucat. Un proces în care vinovaþii au fost muºtruluiþi cu blîndeþe, iar cei care meritau, de fapt, sã disparã în negura istoriei au rãmas la butoanele þãrii. Aºtept cu mare interes procesul pseudocapitalismului din ultimul sfert de secol, aºtept acel moment de trezire a unui neam poate mult prea încercat ºi acum mult prea adormit de poveºtile frumoase, debitate de o gaºcã de cocalari. Nu vã fie fricã, o sã vinã momentul în care România are sã începã sã conteze, pentru cã fiecare român va înþeleage cã o lume mai bunã poate începe doar dacã fiecare dintre noi îºi va dori, cu adevãrat, asta. D.A.
Pag. a 8-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ Traian Bãsescu înfiereazã propria incompetenþã Traian Bãsescu, fostul preºedinte al României, este convins cã nu este bine ca pe funcþii publice importante sã fie numite persoane fãrã experienþã. „Uitaþi-vã la mine, la cît de mult rãu am fãcut României cît timp am fost preºedinte. Este adevãrat cã nu am fost numit de popor, ci de alþii, dar pînã ºi cei care au avut în grijã acest lucru trebuiau sã þinã cont cã eu nu am experienþã în conducerea unei þãri”, a declarat Traian Bãsescu, preºedintele unor partide politice din România ºi Republica Moldova, precizînd cã „o þarã nu se comportã precum un petrolier, indiferent de cît de beat eºti”. În prezent, fostul preºedinte duce o luptã acerbã împotriva celor pe care chiar el i-a promovat în funcþii, avînd drept obiectiv salvarea de la puºcãrie atît a lui, cît ºi a eternei ºi fascinantei Elena Udrea. „Acolo unde vom merge toþi incompetenþii acestei clase politice dîmboviþene, respectiv în Republica Moldova, trebuie sã lãsãm impresia cã ne pricepem
Mihai Tudose dubleazã bugetul Apãrãrii Proaspãt numit în funcþia de premier, Mihai Tudose a fost vizitat de amabasadorul Statelor Unite ale Americii (SUA) la Bucureºti, Hans Klemm, la reºedinta sa din Piaþa Victoriei, moment în care a primit de la
Air Force One pentru România Dupã mai mulþi ani de dezbateri, România va dispune de un avion de transport pentru cei mai oficiali politicieni români. Ideea de a avea un astfel de mijloc de transport a fost vehiculatã încã de la începutul anilor ’90, atunci cînd cei care se aflau în Opoziþie tot sperau ca toþi cei aflaþi la Putere sã fie grupaþi în acelaºi avion atunci cînd se va prãbuºi. Între timp, însã, aceastã dorinþã nu mai aparþine doar Opoziþiei, ci a devenit o dorinþã naþionalã. Poporul român îºi doreºte ca actuala clasã politicã sã fie împãrþitã, aºa cum Mihai Eminescu spunea, în douã cete, Putere ºi Opoziþie, una la clasa Business ºi alta la clasa Economy, astfel încît sã existe o diferenþiere clarã a celor cãzuþi la propriu la datorie, atunci cînd vor fi identificaþi. „Avionul are sã fie unul foarte mare, ne gîndim la cel de 680 de locuri, în care sã intre fãrã probleme întregul Parlament al României, membrii cabinetului, cu tot cu consilieri, dar ºi echipa preºedintelui”, a declarat Mihai Tudose, premierul României, precizînd cã „dorim ca fiecare politician sã aibã un loc asigurat în avionul ofi-
Iohannis îºi face casã în Retezat
totuºi la ceva, ºi la ce ne pricepem noi cel mai bine decît la distrus tot ce atingem?”, se întreba retoric Traian Bãsescu, în timp ce îºi potrivea pe birou harta Republicii Moldova cu cele mai importante obiective economice, repectiv distileriile. diplomatul american o listã de cumpãrãturi pe care Statul Român trebuie sã o respecte întocmai, precum ºi unele sfaturi privind lupta anticorupþie din România. „Este foarte important ca parteneriatul strategic cu SUA sã se menþinã într-un ritm alert ºi pentru acest lucru am decis sã dublãm bugetul Apãrãrii, de la 2 la 4% din PIB, sã ne echipãm armata cu cele mai recente arme de provenienþã americanã ºi, astfel, sã putem fi în prima linie a viitorului rãzboi, ca un gest extrem de umilinþã pe care trebuie sã-l oferim partenerului nostru”, a declarat premierul român, în timp ce îi ºtergea pantofii diplomatului american, precizînd cã „nici un sacrificiu nu este prea mare cînd este vorba de a face ce ºtim mai bine, de a sluji pe cei care ne conduc”. Ca un gest de mãrinimie ºi de înaltã consideraþie pentru România, reprezentantul SUA a declarat cã apreciazã foarte mult lupta anticorupþie pe care Laura Codruþa Kövesi o duce cu politicienii corupþi, motiv pentru care îi va oferi acesteia încã un mandat la conducerea DNA, precum ºi un nou început în Republica Moldova. cialitãþilor ºi sã nu existe nici un fel de discriminare”. Avionul va fi dotat cu cele mai moderne mijloace de comunicaþii, dar ºi cu aparaturã de vot, la vedere ºi secret, astfel încît demnitarii români aflaþi la bord sã se bucure pînã în ultima clipã de dreptul lor constituþional de a vota. Totodatã, pentru siguranþa poporului care i-a ales, avionul va dispune de o pistã specialã de aterizare, undeva în largul Mãrii Negre, acolo unde adîncimea apei nu poate permite scoaterea epavei la suprafaþã.
trieci sau nemþi, dupã caz, mai ales cã deþine deja niºte acte care atestã cã încã din paleoliticul timpuriu strãmoºii actualului preºedinte al României deþineau întregul masiv Retezat, cu tot cu lacuri, faunã ºi ceea ce au fost, cîndva, pãduri. Lipsa dinozaurilor se va simþi ºi va afecta preþurile de vînzare ale viitoarei staþiuni montane, au declarat surse din anturajul preºedintelui, dar credem cã putem compensa acest deziderat prin menþinerea în viaþã a unor urºi ºi capre negre, chiar dacã sînt voci de dincolo de ocean care spun cã vînarea lor este foarte importantã pentru menþinerea unei bune relaþii cu Statele Unite. Viitoarea staþiune se va numi R6. R de la Retezat, 6 în memoria casei nr. 6, pierdutã în instanþã de cãtre cel mai tãcut preºedinte pe care România l-a avut vreodatã.
Bancul sãptãmînii
ªeful pompierilor intrã în clãdire, încet, relaxat, cu mîinile în buzunare, fredonînd uºor o melodie veselã: - Bãieþi, echipaþi-vã încet, încet, sistematic, spãlaþi maºina cu foarte multã grijã, sã arate ca nouã. Atenþie la toate detaliile! Sã fiþi prezentabili ºi îngrijiþi. Luaþi ceva apã, nu multã, faceþi-vã siesta ºi apoi mergeþi la incendiu cu grijã, fãrã sã aveþi vitezã mare, fãrã sã stîrniþi praful, fiþi atenþi la stopuri, la trafic, la tot... Arde clãdirea guvernului de ceva vreme ºi aia sînt blocaþi cu totþii înãuntru.
Premierul MEU, Guvernul MEU, Armata MEA, Jurnalul MEU! Am avut o sãptãmînã grea, dar se pare cã finalul a fost greu de suportat. Doar pentru cine nu a fost preºedinte, lider regional ºi prieten cu Trump, este simplu de înþeles cã a merge pe Retezat nu este cel mai bun mod de a te relaxa. A trebuit sã fac lucruri total nebuneºti, sã mã pozez cu românii aflaþi pe acolo, sã zîmbesc (!?), sã dau impresia cã sînt om. Cred cã cei de la SPP mã urãsc acum, mai ales cã au trebuit sã se deghizeze în turiºti, ciobani ºi chiar mãgari, ca sã mã apere de inocenþii care m-au votat în 2014. Acum cîteva zile, Carmen mi-a arãtat o piatrã gãsitã în curtea casei nr. 3, în care era cioplit clar cã strãbunii noºtri sînt moºtenitorii de drept ai Muntelui Retezat. Acum, ce puteam face altceva în weekend decît sã mergem sã vedem proprietatea noastrã, Muntele MEU, pe care doresc sã ridic o întreagã
Vãduvit de curînd de una dintre cele ºase case ale sale, preºedintele României, Klaus Werner Iohannis (KWI) este decis sã remedieze aceastã problemã ºi deja a început o micã ºi discretã campanie de prospectare a pieþei imobiliare din România. Un prim pas în aceastã direcþie a fost fãcut în urmã cu cîteva zile, cînd a efectuat o vizitã în Munþii Retezat, ºtiutã fiind marea pasiune a preºedintelui pentru drumeþii, pãduri mai mult sau mai puþin defriºate, terenuri ºi case pentru închiriat. Chiar dacã nu a declarat nimic, analizînd în tãcere peisajele montane, KWI a dat înþelept din cap ºi a lãsat de înþeles cã a gãsit locul ideal pentru ridicarea unei staþiuni întregi pe care, ulterior, sã o închirieze sau sã o vîndã la un preþ modic pentru potenþiali investitori aus-
staþiune turisticã, nu o casã, ca pînã acum, pe care sã o vînd sau sã o închiriez. Am sentimentul cã pãdurea este cam deasã, cã sînt prea multe animale ºi mã gîndesc dacã turiºtii pot fi incluºi în fondul de vînãtoare. În definitiv, se aflã pe o proprietate privatã. Pot fi împuºcaþi! Îmi place muntele MEU! Am o sãptãmînã grea în faþã, de-a dreptul solicitantã. Am convocat Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii într-un moment în care îmi doream sã plec în vacanþã. Trebuie cumva sã arãt partenerilor noºtri strategici cã sîntem de încredere ºi le dãm tot concursul cînd este vorba de achitat notele de platã. ªi mã scoate din sãrite cã nu am scãpat de reuniunea asta a celor Mari care nu ºtiu carte, trei parcã, la care trebuie sã particip ca sã arat cã sînt un lider regional foarte decis în tot ceea ce fac. Tot e bine cã vine
ºi bunul meu prieten Trump. Îmi doream mult sã-l întreb cînd mai vine fiul lui la vînãtoare în România, mai ales cã acum am ºi eu un cuvînt de spus de locul unde sã vîneze. ªi iar îmi vine în cap întrebarea: pot fi incluºi turiºtii ca fond de vînãtoare dacã se aflã pe proprietatea mea? Cît sã cerem pe cap de turist pentru vînãtorii strãini? A început sã îmi placã de Orban. A realizat, în sfîrºit, cã DNA acum nu se va mai atinge de el. A înþeles cãposu’ cã PNL trebuie sã fie ceea ce a fost mereu, un cap de pod puternic al multinaþionalelor în România ºi cã trebuie sã le sprijine cu toatã forþa. Omul a priceput cã dacã Dragnea bagã impozitul pe cifra de afaceri, ãia vor lãsa bani mulþi în România, ceea ce este de neacceptat! Bravo, Orban, fii rãu, fii dur! Cã doar nu sãrãntocii ãºtia de români te plãtesc! Eºti mai deºtept decît maimuþa pe care o aveai pe umãr week-end-ul trecut.
Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU
Pag. a 9-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
MOZAIC
MOZAIC Sfatul medicului
Îngerii Roºii: Eroii români ai Chinei În vara anului 1939, doi medici români ºi-au lãsat în urmã familiile ºi au plecat în China, dornici sã arate acestui popor cã nu era singur în rezistenþa sa împotriva agresiunii nipone. Lucrînd în spitalele militare din sud-vestul þãrii, punîndu-ºi la bãtaie propriile vieþi, David Iancu ºi Bucur Clejan au salvat de la moarte nenumãraþi militari ºi civili chinezi, fapte pentru care au cîºtigat respectul neþãrmurit al Beijingului. Dupã ce au participat ca medici pe front în timpul Rãzboiului Civil Spaniol, David Iancu ºi Bucur Clejan, cu sprijinul Partidului Comunist Român, s-au alãturat unei echipe umanitare internaþionale care a sosit în Hong Kong, în luna septembrie a anului 1939. Detaºaþi pe lîngã unitãþile militare care luptau în provinciile Yunnan, Guizhou, Hunan ºi Jiangxi, cei doi, pe lîngã vieþile pe care le-au salvat, au contribuit la modernizarea ºi extinderea serviciului sanitar al diviziilor care cu greu reuºeau sã þinã piept atacurilor nipone.
Într-un rãzboi care nu era al lor Chinezii, dupã mai bine de un deceniu de rãzboi civil ºi dupã doi ani de lupte împotriva ocupanþilor japonezi, erau epuizaþi ºi lipsiþi de oameni. Bucur Clejan a trebuit sã-ºi cheme soþia, Gisela, din România pentru a le mai uºura munca. Ea ajunge în China la începutul anului 1941, dar moare în 1943, în urma unei epidemii de tifos, din care ºi cei doi medici români au fost norocoºi sã scape. În semn de respect, este condusã pe ultimul drum de soldaþii chinezi ºi este îngropatã cu onoruri militare. În ciuda pierderii sale, Bucur a hotãrît, totuºi, sã rãmînã alãturi de Iancu ºi au continuat sã lucreze împreunã în spitalele de campanie pînã la capitularea Japoniei. Deºi Iancu a plecat apoi în Myanmar, Bucur a rãmas în China, coordonînd eforturile de ajutorare în regiunile recucerite de la japonezi. În spitalul Crucii Roºii din Zhengzhou el o întîlneºte pe tînãra Zhao Jingpu, cea care îi va deveni ºi cea de-a doua soþie. Ei ºi-au legat destinele în iarna anului 1945, uniune consideratã de mulþi drept ºi cea dintîi cãsãtorie sino-românã. Pînã în 1948, au rãmas în China, dupã care s-au întors în România, Bucur primind un post în Ministerul Sãnãtãþii. Soþii Clejan au contribuit la stabilirea relaþiilor diplomatice cu Beijingul, dar ºi la inaugurarea primei ambasade a Chinei în Bucureºti. Jingpu a lucrat apoi ca
traducãtoare ºi s-a ocupat cu protocolul în timpul vizitelor delegaþiilor chineze. Iancu s-a întors ºi el în þarã dupã lovitura de stat a comuniºtilor, servind cîþiva ani în cadrul forþelor armate române. Dar autoritãþile au rãmas mereu suspicioase, investigîndu-le activitãþile din Orientul Îndepãrtat în cel puþin douã rînduri. Singurul motiv pentru care nu au fost epuraþi din cadrul partidului a fost cã însuºi premierul Chinei, Zhou Enlai, a garantat pentru ei, cunoscîndu-i personal încã din timpul rãzboiului.
Onoraþi de Beijing Ba mai mult, cei doi medici au fost invitaþi în mai multe rînduri de guvernul chinez sã viziteze provinciile în care ei practicaserã. Deºi Bucur a murit în 1975, iar Iancu l-a urmat în 1990, autoritãþile de la Beijing au cãutat ca mãcar o datã la cîþiva ani sã-i invite pe urmaºii lor înapoi. În timpul vizitei sale din România în 2004, preºedintele de atunci al Chinei, Hu Jintao, spunea cã: „Poporul chinez nu va uita niciodatã meritele lor“. Întãrind cele spuse, rãmãºitele lui Bucur Clejan sînt aduse ºi înhumate în Parcul Mausoleului Song Qingling din Shanghai, unde s-a ºi ridicat un monument în cinstea lui, singurul din China dedicat unui român. În cinstea lor, Muzeul Naþional de Istorie a României, în parteneriat cu Casa RomânoChinezã, Ambasada Republicii Populare Chineze la Bucureºti, Asociaþia de Prietenie a Poporului Chinez cu Strãinãtatea, ºi Cimitirul Song Qingling din Shanghai anunþã deschiderea expoziþiei fotodocumentare „Amintiri din China. David Iancu, Bucur ºi Gisela Clejan”. Vernisajul a avut loc vineri, 30 iunie 2017, începînd cu ora 11,00, la sediul Muzeului Naþional de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12, Bucureºti, în prezenþa reprezentanþilor instituþiilor organizatoare precum ºi ai Primãriei oraºului Shanghai ºi ai Administraþiei Monumentelor Istorice din Shanghai. Evenimentul este organizat cu ocazia împlinirii anul acesta, pe 7 iulie, a 80 de ani de la izbucnirea celui de-al doilea rãzboi sino-japonez, cunoscut ca Rãzboiul de Rezistenþã Împotriva Agresiunii Japoneze, care a devenit parte a celui de-al II-lea rãzboi mondial. Expoziþia va fi deschisã la Muzeul Naþional de Istorie a României în perioada 30 iunie – 16 iulie 2017 ºi va putea fi vizitatã de miercuri pînã duminicã între orele 10,00 ºi 18,00. LAURENÞIU DOLOGA
Locul din România unde nimeni nu a divorþat timp de trei secole Deºi nu aþi fi crezut, este adevãrat, în România chiar existã un loc în care nimeni nu a divorþat de trei secole. Este vorba despre localitatea Biertan, un sat situat în Podiºul Transilvaniei, la distanþe egale de Mediaº ºi Sighiºoara. De-a lungul istoriei, localitatea Biertan a fost un important centru viticol ºi meºteºugãresc, caracteristici pe care le pãstreazã ºi azi. Este renumit pentru vinurile produse aici, dar mai ales pentru Biserica fortificatã, una dintre cele mai bine pãstrate din Transilvania, fiind cel mai important obiectiv turistic din localitate, atrãgînd mii de turiºti în fiecare an.
descoperã.ro
Recuperarea dupã artroplastia de ºold Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United. DR. TAREK NAZER Artroplastia ºoldului este o intervenþie chirurgicalã care presupune înlocuirea articulaþiei normale cu una artificialã, ºi aici ne referim atît la capul femurului, cît ºi la cavitatea cotiloidã aparþinînd osului bazinului. Procesul de recuperare începe imediat postoperator, însã e necesar a fi continuat pînã cînd se poate reveni la vechile activitãþi. Colaborarea cu un kinetoterapeut este esenþialã, exerciþii specifice putînd fi fãcute sub îndrumarea acestuia, ceea ce grãbeºte mult procesul de recuperare. Obiectivele kinetoterapiei: - refacerea forþei musculare, reeducarea articulaþiilor ºi reînvãþarea mersului normal. Contracturile musculare ºi anchiloza articulaþiei determinã limitarea mobilitãþii ºoldului protezat. Pentru a putea folosi articulaþia normal este nevoie de gimnasticã de recuperare. Exerciþiile de recuperare postoperatorii au ºi rolul de a reduce riscul apariþiei complicaþiilor. Mobilizarea ºi exerciþiile musculare ale membrelor inferioare favorizeazã circulaþia sîngelui prin membre ºi scad riscul de a face cheaguri de sînge (tromboflebite, embolii), cresc forþa muscularã ºi coordonarea ºi scad astfel riscul de a cãdea, evitînd fracturile sau luxaþia protezei, iar prin mobilizarea precoce scade riscul de apariþie a infecþiilor pulmonare ºi urinare ºi a escarelor. Dupã intervenþie, pacientul trebuie sã meargã zilnic. Iniþial, etape scurte (10-15 minute), pe distanþe scurte, de cîteva ori pe zi, apoi creºteþi gradat timpul ºi distanþa deplasãrii. În primele 3-4 sãptãmîni de la intervenþie, pacientul poate folosi bicicleta staticã. Recuperarea este la fel de importantã ca ºi intervenþia chirurgicalã în sine, de aceea este necesar sã se înceapã imediat post-operator. www.artroscopiedegenunchi.ro
Un asteroid din metal cu o valoare de 130.000 de ori mai mare decît toatã economia mondialã poate fi exploatat cu tehnologiile actuale Misiunea NASA de a vizita asteroidul „16 Psyched” a fost grãbitã ºi se va întîmpla în 2026. Deocamdatã, agenþia doar va analiza asteroidul ºi nu va extrage resurse din acesta, care valoreazã 10.000 de cvadrilioane de dolari americani. Asteroidul este alcãtuit în cea mai mare parte din fier ºi nichel. Dacã omenirea reuºeºte cumva sã-l aducã întreg pe Pãmînt, cu ajutorul unei prãbuºiri controlate, nu s-ar izbi de planetã, dar cu siguranþã s-ar izbi de economia globalã. Avînd în vedere cã economia globalã este de (doar) 78 de trilioane de dolari, o astfel de „injecþie” ar duce la prãbuºirea acesteia. Din fericire, în aceastã misiune, NASA nu ºi-a propus sã
extragã minerale, dar misiunea poate reprezenta un prim pas cãtre mineritul spaþial, aºa cum este imaginat în viitor. De asemenea, anul trecut, un fost cercetãtor NASA a prezentat un raport în care a declarat cã mineritul spaþial este posibil cu tehnologiile actuale ºi cã va fi o realitate în deceniile urmãtoare. Luxemburg a stabilit deja un fond pentru minerit spaþial. ALEXANDRA VOICULESCU
Pag. a 10-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Una e sã fii comediant ºi alta comediograf (1) Capitolul I: Cum nu poþi sã faci artã cu bani puþini Chiar dacã, în trecut, i-am mai lãudat, a sosit vremea sã întoarcem placa, întrucît, la fel ca orice serial TV cu o viaþã mai lungã, ºi ,,Las Fierbinþi” al nostru dã semne de obosealã. A devenit ºablonard ºi a cãzut în manierism. Scene ºi situaþii, care, altãdatã, stîrneau hazul, acum sînt penibile ºi gratuite, mai ales prin absenþa satirei la nivel înalt. E ca înainte de 1990, cînd nu era voie sã-i critici decît pe frizeri ºi pe ospãtari. La fel ºi dialogurile. Trebuie eliminate rapid falsul, prostulgust, limbajul uscat, umorul facil, adesea, realizat prin dezvoltarea unor bancuri rãsuflate. Într-un episod recent, am stimþit o adiere venitã dinspre ,,Seinfeld”, cel mai tare serial comic din istoria televiziunilor mondiale. ProTV de ce n-ar promova umorul sec, parabola, deznodãmîntul-surprizã sau limbajul subtil ºi aluziv? D-aia, fiindcã n-au condeie care sã le scrie! Aceastã apreciere este valabilã ºi pentru interpreþi. De la un capãt la altul al episoadelor mai recente, ei nu impun decît aceleaºi tipologii: imbecilul (Giani, Dorel, Robi ºi Gianina), escrocul (primarul Vasile ºi Bobiþã), leneºul (Firicel, Celentano ºi iarã Giani), hoþul nevindecabil (Ardiles), paraºuta (dispãruta Aspirina, nevasta lui Firicel, ºi soaþa lui Brînzoi). Visãm la premii internaþionale de televiziune, dar cu cheltuieli minime. Oricît de talentaþi ar fi comedianþii Bobonete ºi Vãncicã, ei nu pot fi comediografi cu pretenþii! Înþelegem cã Larry David ºi Jerry Seinfeld sînt scumpi, dar, cine vrea profit – trebuie sã facã investiþii pe mãsurã. Aici e ca la fotbal. Ce înseamnã meschinãria asta de tip bolºevic, potrivit cãreia dacã actorii sînt plãtiþi sã joace, ia sã facã ºi scenariile?! Desigur, tot în banii ãia... Încã de la început, serialul ,,Las Fierbinþi” s-a dorit o monografie satiricã a satului românesc contemporan ºi, prin trimitere, a României, rãtãcitã pe un drum de coºmar, care a scos la vedere, ca o spumã urît mirositoare, tot ce e mai rãu în strãfundurile fiinþei omeneºti. Iar intenþia realizatorilor a fost rãsplãtitã prin succesul la un public care asta ºi dorea: sã stea acasã ºi sã rîdã, dacã nu este în stare sã iasã în stradã ºi sã protesteze împotriva corupþiei ºi a imoralitãþii, dintr-o þarã în care toþi politicienii practicã jaful la scarã naþionalã, sprijiniþi, pe faþã, de instituþii plãtite sã controleze corupþia. (Acelaºi succes s-a obþinut ºi la încasãrile de pe urma reprizelor de publicitate aferente, dar asta e o altã chestiune.) O vreme, ,,Las Fierbinþi” era la concurenþã cu un alt serial reuºit, ,,Spitalul de demenþã”, foarte incisiv, dar, din pãcate, suprimat, probabil, tot din lipsa fondurilor. Sau poate cã acolo o fi fost mîna lungã a cenzurii bãsiste... Din pãcate, însã, pe mãsurã ce se turnau noi episoade cu ,,Las Fierbinþi”, ieºea în evidenþã o eroare de concepþie a realizatorilor. Cei mai mulþi dintre þãranii noºtri sînt bãtrîni la locul lor, ºi cu frica lui Dumnezeu. Ei au creat familia autenticã ºi tezaurul de obiceiuri ºi tradiþii. Dar realizatorii au þinut morþiº sã-ºi fiexeze atenþia pe un alt segment provenit din acelaºi areal – caricaturi ºi orori de
tîrgoveþi. Din imbecili, analfabeþi, escroci, femei imorale – cum am mai spus. Nu, în ultima vreme, ca urmare a vînturãrii lor prin Europa, dar ºi ca efect al emisiunilor de televiziune sau al ecourilor venite din zona urbanã, aºa-ziºii þãrani s-au pricopsit cu nãravuri noi. Aceste nãravuri, aºezate peste substraturile ancestrale în care lenea ºi hoþia erau predominante, i-au vulgarizat ºi pervertit.
Capitolul II: Robi, Vasile & Comp. Cum se ºtie, în ultimii sãi ani, Caragiale plãnuia o comedie cu personaje luate mai ales din capodopera ,,O noapte furtunoasã” ºi vãzute dupã 20 de ani. Pe Nenea Iancu îl preocupa evoluþia parveniþilor sãi: cum s-au adaptat jupîn Titircã, Veta, Chiriac sau Ricã Venturiano la rigorile Secolului XX, cînd capitalismul începuse sã se înfiripe ºi în România. Pentru el, lucrurile erau foarte clare: canaliile de odinioarã mergeau în pas cu vremurile, se emancipaserã rapid ºi, din cherestegii, ipistaþi ºi bãieþi de prãvãlie, deveniserã miniºtri ºi parlamentari, mari moºieri ºi industriaºi, oameni de afaceri, automobiliºti ºi proprietari de cai. Ei ºi copiii lor. Aceasta fiind evoluþia fireascã a societãþii, de ce imbecilii, beþivanii ºi paraºutele rãpãnoase din ,,Las Fierbinþi” n-ar urca ºi dumnealor pe culmile parvenirii, þinînd pasul cu mersul corupþiei ºi al imoralitãþii în patria noastrã dragã? Prin urmare, lãsînd fantezia sã-ºi facã de cap, ne luãm libertatea sã prezentãm ºi noi (într-o nouã cheie parodicã) doar cîteva dintre vechile personaje, care luptã eroic sã demonstreze cã omul e sub vremuri, nu invers. ªi sã începem cu mãrginitul agent-principal Robert Doroftei. Dar nu-l avansãm ministru, fiindcã ar fi prea mult pentru el. Îl facem doar canalie ºi îl lãsãm tot ºef al postului de Poliþie din Fierbinþi, accentuînd pe partea materialã a existenþei sale. Fiindcã aceasta este noua tipologie întîlnitã astãzi pe la þarã: ºeful de post, un rival de temut al baronului local. Ca urmare a acestei situaþii, Robi s-a ajuns: ofiþer, vilã ºi gipan, amante, conturi ºi concedii prin Europa. Cine a creat acest personaj credem cã l-a avut în vedere pe Ghiþã Pristanda. Numai cã nemuritorul Pristanda nu era deloc un imbecil. El doar fãcea pe imbecilul, ca sã trãiascã bine pe lîngã Tipãtescu ºi coana Zoiþica. În realitate, Plristanda era viclean ºi periculos. El îi cunoºtea bine pe mai-marii oraºului, ºtia cît ºi cum furase fiecare, ºi de aceea toþi se fereau de el. ,,Îmi pare rãu, dar de la coana Zoiþica ne aºteptam la o protecþie, nu sã ne numere steagurile...”, mîrîie el într-un dinte, folosind, nu întîmplãtor, pluralul majestãþii, ºi pe Tipãtescu îl trec fiorii. Între aceste coordonate trebuie sã evolueze ºi Robi, din moment ce creatorii lui l-au aºezat în umbra lui Plristanda. (Pornind de la scena cu ssteagurile, s-ar putea turna cîteva episoade cu procedeele folosite de Robi pentru a face rost de bani, doar bãtînd din palme – ciubucuri, hoþii, ºantaje. ªi primarul Vasile trebuie restructurat din temelii, cãci, din idiotul, licheaua, pomanagiul cunoscut (,,care a furat numai pentru el, ºi pentru noi n-a furat!”), e musai sã fie pus în drepturile reclamate de noua clasã socialã din România – primarii. ªi, dacã nu se poate preºedinte al þãrii, mãcar sã fie avansat prefect. Iar mai încolo, dacã o sã fie cuminte, poate îl facem ºi ministru. Aºa cum prevede fiºa postului, Vasile ºtie tot ce miºcã în Bãrãgan
Portretul lui Nicolae Bãlcescu (2) Luni, 7 iulie 1841, la ora 8 seara, Bãlcescu, dezbrãcat de uniforma la care i se luase dreptul, e trimis de Vornicia temniþelor, cu doi paznici, la Mînãstirea Mãrgineni. Acesta e primul episod ºi conþine în germene semnul a tot ceea ce avea sã urmeze. Îndrãzneala lui Bãlcescu, hotãrîrea cu care se aruncã în aceastã conjuraþie, curajul lui în faþa judecãþii - sînt trãsãturi care-i vor rãmîne neschimbate pînã la moarte, ºi tot pînã la moarte va lupta pentru aceeaºi „statornicire a unei alte oblãduiri”, fie chiar ºi cu „vãrsare de sînge”. Iar aici, la Mînãstirea Mãrgineni, e atins poate pentru prima oarã de degetul bolii închisorilor, oftica ucigãtoare a atîtor luptãtori pentru libertate din veacul acela ºi din al nostru. Dar la 1843, cînd iese din închisoare, pornirea pãtimaºã a acestui revoluþionar înnãscut e dezlãnþuitã ca un foc mistuitor. Abia scãpat dintre ziduri ºi zãbrele, ia parte la organizarea unei societãþi secrete, pe care împreunã cu alþi doi o conduce. „Iniþiaþii erau formaþi în grupuri de cîte zece - ne spune Ion Ghica în ,,Scrisorile” sale - fiecare... cunoscînd numai pe ºeful sãu imediat... de la care ºi prin care primea ordine ºi instrucþiuni, ºi cãruia datora ascultare ºi supunere, cu pericolul vieþii ºi averii, pãstrînd secretul absolut”.
ALBUMUL CU POZE RARE
Da, cãci mustul fierbea, focul mocnea sub cenuºã, vremea se cocea, ºi rodul ei trebuia cules. Se simþea în aer revoluþia. Totul contribuia la ea. Afacerile, negoþul, cãrþile, cãlãtoriile, tot ce fãceau oamenii pe vremea aceea tindea într-acolo. Bãlcescu scria mereu, gîndea, cerceta hrisoave ºi cronici, vorbea de trecut. Dar fiecare pomenire a trecutului era o aluzie la prezent ºi o presimþire a viitorului. Putem sã ni-i închipuim pe „pantalonarii”, pe „bonjuriºtii, pe „cãrvunarii” vremii, adunaþi conspirativ în casele maiorului Ion Voinescu, la lumina policandrelor cu multe lumînãri de cearã. Covoarele, ºalurile ce atîrnã pe jilþuri, narghilelele moºtenite de la pãrinþi sînt orientale, dar uniformele albastre seamãnã cu cele ruseºti, redingotele de catifea sînt tãiate la Paris. Cei mai luminaþi oameni ai þãrii sînt adunaþi acolo. Vor progresul þãrii, adicã un regim parlamentar ºi puterea politicã în mîna burgheziei. Doar Bãlcescu, mãrunt, subþire, cu ochii arzãtori, le vorbeºte de þãrãnime, de condiþia ei economicã. Dar iute îi pofteºte la trîntã, deºi e cel mai mic din toþi, ºi se rostogoleºte cu ei pe scoarþele turceºti de pe jos. Gîfîind, se ridicã, scoate un manuscris din buzunar ºi începe sã citeascã tare dintr-o lucrare istoricã: ...„Acestea care le
Fotografie de grup cu protagoniºtii savurosului serial TV ,,Las Fierbinþi”, care a debutat în urmã cu 5 ani, ajungînd, astãzi, la sezonul 11. ºi de unde îºi trage banul gros – de la ºmenuri cu pãmînt, lacuri ºi pãduri pînã la abureli cu ºosele, autostrãzi ºi locuinþe. Cînd la Fierbinþi se descoperã petrol ºi gaze, cine se repede sã-i despartã pe afaceriºtii români, care se încãieraserã cu americanii ºi cu ruºii pe comisioanele uriaºe? Tot el. Aºa cum îi stã bine oricãrui politician român, ºi Vasile este agent acoperit. ªi mason. ªi ctitor de biserici. ªi doctor în securitate. ªi partizan al miºcãrii gay. Dar ce nu e Vasile... ªi dacã alþii s-au dat cu americanii, el este cu ruºii. Dovadã, Tatiana, basarabeanca aia nurlie, un fel de gardã personalã, dar, de fapt, agent KGB în toatã splendoarea. Giani. E incredibil cît a putut sã se transforme bãiatul ãsta! Oportunist, carierist ºi arivist de geniu, el a devenit un exemplu pentru tineretul din Fierbinþi. Printr-o întîmplare fericitã, Giani a intrat în politicã ºi, din imbecilul ºi analfabetul de odinioarã, uite-l ditamai ºeful de partid, profesor universitar, doctor în politologie ºi îndrumãtor de doctorate. În rest, general cu 4 stele, la aproape 50 de ani. Are ºi un tic verbal: ,,Interesul naþional, alea-alea!”. Fiindcã tot nu s-a prins care e treaba cu cititul, cînd nimereºte în vreo situaþie nasoalã, îºi pune niºte ochelari negri pe nas ºi ordonã unui aghiotant sã desluºeascã ãla textul, fiindcã pe el îl chiorãºte soarele. (Chestia asta, cu ochelarii negri, e cunoscutã dintr-un roman celebru, dar ºtiþi cum e viaþa: nu putem trãi fãrã modele.) E cosi via..., cum ar spune italienii, confraþii noºtri de latinitate. Lucrurile ar putea evolua la fel ºi cu celelalte personaje. Inspiraþie sã fie, ºi tupeu. Pãzea, cã se întoarce Aspirina!, prezenþa femininã cea mai vie din tot serialul. ªi de vie ce era, au suprimat-o. A lipsit atîta vreme, fiindcã a fost la specializare prin Europa, unde a studiat adevãrata industrie a prostituþiei. Acum, e o doamnã. Revenitã la Fierbinþi, a deschis un bordel cu prospãturã selectatã mai ales din liceul local. Dar a intrat în conflict cu paraºutele americanilor, negrese, asiatice ºi unguroaice... În consecinþã, Dalida a ascuns-o în Beciul Domnesc. Dar nici Aspirina nu e fãcutã noaptea: un telefon la Ambasada Israelului a lãmurit acest malentendu grotesc: ,,Vãzuºi, fà?!”. (va urma) PAUL SUDITU aduserãm noi aici, ca sã escuzãm purtarea boierilor într-aceastã împrejurare, mãrturisim cã n-am fãcut-o miºcaþi de vreo simþire de dragoste sau binevoinþã faþã de dînºii, dar cãci am socotit cã acesta e adevãrul istoric. Încît pentru aristocraþia noastrã... sîntem convinºi... cã egoismului, mîrºavei ambiþii ºi laºitãþii ei, þara a fost datoare toate suferinþele sale”. Sau, în altã searã, vine cu lucrarea sa „Despre starea socialã a muncitorilor plugari” ºi citeºte rãspicat: „Robia fu rãsplata claselor de sus ale societãþii cãtre clasele de jos, care le-au hrãnit, le-au respectat totdeauna, le-au pãstrat în poziþia lor ºi au jertfit ºi muncã, ºi bani, ºi viaþã, pentru patrie ºi libertate...”. ªi pleacã Bãlcescu la Paris, în 1846. E un om format, la 27 de ani are o maturitate a gîndirii ºtiinþifice ºi politice împãrtãºitã numai de puþine capete în þara sa ºi în Europa de atunci. Strãbate Franþa, Italia, citind, studiind, scriindu-ºi lucrãrile istorice. ªi în curînd vede zilele sîngeroase ale lui februarie 1848 în Paris, vede revolta proletariatului industrial, simte cã lumea e cuprinsã de-o miºcare uriaºã, ºi se întoarce în grabã în þarã, purtãtor al lozincilor de luptã civilã ºi al spiritului baricadelor, în vreme ce focul se rãspîndeºte în toatã Europa, ca pe o dîrã de pulbere de puºcã. (va urma) PETRU DUMITRIU (1948)
Pag. a 11-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (15)
„Ulise“ Autor: James Joyce Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1918, Anglia; 1933, Statele Unite Edituri: Sylvia Beach’s Shakespeare & Co.; Random House Forma literarã: roman
Rezumat Scris în stil fluxul conºtiinþei, acþiunea romanului ,,Ulise” se petrece într-o singurã zi, 16 iunie 1904, ºi relateazã gîndurile, sentimentele, cuvintele ºi faptele lui Leopold Bloom, ale soþiei sale, ale lui Molly, ºi ale lui Stephen Dedalus. Romanul a fost deseori criticat, întrucît descrie în mod explicit plãceri senzuale ºi zugrãveºte imagini sexuale foarte deschis. De asemenea, au fost fãcute plîngeri în legãturã cu folosirea frecventã a cuvintelor desemnînd organele genitale ºi a unor metafore care þin locul acestora. Cele mai multe referiri erotice apar prin intermediul personajelor Bloom ºi Molly. Hoinãrind prin Dublin ºi oprinduse la mai multe baruri pe parcursul zilei, Bloom reflectã cãlãtoria eroului epic Ulise, care a hoinãrit timp de zece ani, înainte de a ajunge înapoi acasã, la credincioasa lui soþie. Bloom, un om obsedat de plãceri fizice ºi senzuale, îºi aminteºte de experienþele sale sexuale pe tot parcursul acestei cãlãtorii de o zi, rememorînd, de exemplu, o situaþie în care s-a nãpustit, cu o pasiune dezlãnþuitã, asupra partenerei. Este, de asemenea, explicit în referiri emetice, descriind în detaliu un scaun, ºi relatînd senzaþiile fizice pe care acesta le producea. De asemenea, adorã sã mãnînce „rinichi de oaie la grãtar, care îi ofereau simþurilor sale atingerea unui difuz miros de urinã”. Molly este ºi ea preocupatã de astfel de elemente emetice ºi de sex. Referirile sexuale sînt numeroase, dar descrierile apar într-o manierã fragmentarã, cele mai multe fiind monologuri interioare ale personajelor.
Istoricul cenzurii În 1922, Departamentul American al Oficiilor Poºtale a ars 500 de exemplare din roman, atunci cînd s-a încercat introducerea lor pe teritoriul SUA, iar decizia tribunalului a fost împotriva cãrþii. Primul proces în care a fost implicat romanul a avut loc în 1921, cînd John Sumner, secretarul Societãþii pentru Suprimarea Viciului, din New York, a confiscat un exemplar din revista ,,Little Review”, care conþinea un capitol din ,,Ulise”. Procesul a debutat la scurt timp dupã aceea, cu Margaret Head ºi Jane Heap, redactori la revista în cauzã, de partea apãrãrii. Scriitorul John Cowper Powys ºi regizorul Philip Moeller, chemaþi ca martori, au declarat cã stilul lui Joyce este prea obscur pentru a fi înþeles de majoritatea cititorilor; cu toate acestea, tribunalul s-a pronunþat împotriva revistei ºi, implicit, împotriva romanului. Au început sã aparã ediþii piratate ale romanului, dar nici o mãsurã nu a mai fost luatã pînã în 1932, cînd colectorul vamal a confiscat un exemplar al romanului,
România, Edenul primordial (6) Simbolurile ancestrale ale spaþiului carpatic (3) În contextul cunoºtinþelor de astronomie ale strãmoºilor noºtri, trebuie subliniatã existenþa a douã date importante în acest calendarul popular, legate de simbolul ºarpelui: 17 martie, cînd „ies ºerpii din pãmînt”, ºi 14 septembrie, cînd „se îngroapã ºerpii”, perioadã optimã de vizibilitate a constelaþiei Dragonului pe cerul nopþii, care, deºi constelaþie circumpolarã, era vizibilã doar în acest interval de timp. Cît de mare era veneraþia geto-dacilor, dar ºi a altor popoare antice, pentru fluviul sfînt (Piton, Istru), ne-o demonstreazã Nicolae Densuºianu („Dacia preistoricã“) care, preluînd din numeroasele surse antice avute la dispoziþie, afirmã cã „regi din toate colþurile lumii luau apã din Istru, pe care o pãstrau în vase speciale”; la
care trebuia sã ajungã la Editura ,,Random House”, declarîndu-l obscen, pe baza Legii Vãmilor din 1930. ,,Random House” a intervenit în aceastã situaþie, întrucît editura pregãtea deja o ediþie a romanului, pe care intenþiona sã o distribuie în Statele Unite. Astfel, editura a solicitat o audiere, prevãzutã de Legea Vãmilor, cerînd scoaterea din cauzã a titlului. În solicitãrile sale îndreptate cãtre Curtea Federalã New York, ,,Random House” a cerut ca romanul sã fie citit în întregime ºi ca pasajele declarate „obscene” sã fie puse în contextul romanului. În procesul United States v. One Book Entitled „Ulysses”, judecãtorul John M. Woolsey a respins acuzaþiile de obscenitate, afirmînd cã, în ciuda „francheþei neobiºnuite” a romanului, „nu detectez în vreun loc figura senzualistului. Consider cã romanul nu este pornografie”. Mai departe, judecãtorul argumenta cã limbajul ºi descrierile sînt perfect consecvente ºi potrivite cu oamenii pe care Joyce îi prezintã. Cît despre „recurenta apariþie a temei sexului în mintea personajelor sale, trebuie sã avem în vedere faptul cã mediul era unul celtic, iar anotimpul era primãvara”. Judecãtorul Woolsey a considerat cã textul nu este obscen, judecînd dupã efectul pe care îl poate avea asupra omului mediu: ,,În mai multe pasaje pare a fi dezgustãtor, dar, deºi conþine, dupã cum am menþionat, multe cuvinte de obicei considerate obscene, nu am gãsit nici o idee care sã fie obscenã, sau sã fie în slujba obscenitãþii. Fiecare cuvînt al cãrþii contribuie, precum elementul unui mozaic, la detalierea imaginii pe care Joyce încearcã sã o construiascã pentru cititorii sãi”. Guvernul a fãcut apel la aceastã decizie, la Curtea de Apel, în cazul United States v. One Book Entitled „Ulysses”, iar judecãtorul Augustus Hand a reconfirmat decizia anterioarã. În declaraþia explicativã, judecãtorul spunea: „Considerãm cã «Ulise» este o carte originalã ºi cu o abordare sincerã, care nu are ca scop promovarea depravãrii”. Guvernul a decis sã nu facã apel la Curtea Supremã, punînd astfel capãt luptei, care a durat mai mult de un deceniu, pentru interzicerea romanului. De asemenea, acesta a fost un pas înainte spre libertate în lupta dintre moraliºti ºi editori. În esenþã, tribunalul a decis cã daunele aduse de o carte „obscenã” trebuie judecate nu prin delimitarea unor pasaje, ci prin considerarea întregii cãrþi. Astfel, dacã titlul în întregul sãu are o valoare literarã, pãrþile obscene fiind importante pentru aceastã valoare, cartea nu poate fi consideratã obscenã. Rezumînd noua interpretare datã legii, judecãtorul Augustus Hand declara: ,,Credem cã testul potrivit pentru a verifica dacã o carte este obscenã este identificarea efectului sãu dominant (de exemplu: este promovarea depravãrii efectul dominant produs de lectura cãrþii?). Aplicînd acest test, relevanþa pãrþilor imputabile pentru tema romanului, reputaþia lucrãrii, prin estimãrile unor cunoscuþi critici, dacã textul este modern, sau verdictul trecutului, dacã lucrarea este veche, sînt elementele necesare pentru obþinerea dovezilor; operele de artã nu vor obþine o reputaþie înaltã dacã obscenitatea este singura lor raþiune de a fi”. Un efect semnificativ al verdictului a fost acela cã i-a determinat pe judecãtori ºi procurori sã examineze cãrþile în întregime, ºi nu doar pagini izolate. De asemenea, decizia a permis editarea romanului în Statele Unite. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA rîndul sãu, istoricul latin Servius Honoratus (Istorii) afirma (Secolul IV d.Chr.): „Dacii au obiceiul ca atunci cînd merg la rãzboi, sã nu se apuce de treabã înainte de a bea din Istru o anumitã cantitate de apã, ca pe un vin sacru, ºi înainte de a jura cã nu se vor întoarce la lãcaºurile pãrinteºti decît dupã ce îi vor ucide pe duºmani”. Era ritualul împãrtãºirii pe care îl va adopta mai tîrziu creºtinismul, iar acest obicei îl vom întîlni la ªefan cel Mare, voievodul care îºi împãrtãºea oastea înaintea fiecãrei lupte! Mai trebuie amintit cã în mileniul IV î.Chr., steaua Thuban din constelaþia Dragonului (epsilon Draconis) era stea polarã, fapt datorat miºcãrii de precesie a pãmîntului, care determinã aparenta deplasare a polului nord ceresc printre aºtri, deplasare efectuatã sub formã de spiralã; demn de remarcat, spirala este elementul atotprezent, omniprezent sau cel mai des folosit în arta geto-dacicã. Acum înþelegeþi cît de „inculþi” ºi „necivilizaþi” erau strãmoºii noºtri? (va urma) SINEL TUDOSIE
Cum de erai aºa de frumoasã Da, tu erai cea mai frumoasã, dar nu pentru cã aºa te-ai nãscut, ci pentru cã am trecut peste tine cu inima mea de mamut
ªi þi-a plãcut cerul meu cu pãsãri de pradã, cu lupi ce urlau disperaþi sã te vadã cum umbli desculþã prin munþii Carpaþi ªi toate izvoarele ce-mi treceau prin privire îþi ostoiau setea fecundã, de atîta nebuneascã iubire ai ajuns la masa credalã flãmîndã ªi te-ai hrãnit cu pofte hulpave mãcinînd pînã la capãt visele, au rãmas cîteva epave mãrturisind abisele Nici nu mai conteazã pînã cînd era valabilã declaraþia belicoasã, îngerii de-un mileniu se mirã cum de erai aºa de frumoasã. ADI SFINTEª, 23 iunie 2017
E P I G R A M E
A opta poruncã: Sã nu furi Cînd Moise-a scris, cu-al sãu tipic, Porunca de stîrpit hoþia, Eu cred c-a fost tirajul mic... De n-a ajuns ºi-n România!
Precauþie Am perceput ºi eu în lume Ceva, ca literã de lege: Cu ºeful tãu sã nu faci glume... Cã uneori le înþelege!
Legile din România Te-ntrebi adesea, ore-ntregi, Privind proiectele votate: Acestea vor sã fie legi... Sau sînt cuvinte-ncruciºate?!
Tardivã Soþul n-a mai cercetat, Dupã viaþa tumultoasã, C-a murit ºi n-a aflat... Cine face legea-n casã.
Legile firii La fel de greu e sã-nþelegi La fericire care-i cheia, De cercetezi aceste legi Sau studiezi atent... femeia!
Accident rutier Se jeleºte om cu om, Plîng sãtenii cu regret, C-a intrat ºoferu-n pom... Dupã ce-a intrat pe net.
Unde culturã nu e... În drumul ei înspre meninge, Prin grija unor cãrturari, Cultura cred cã ar învinge... De n-ar fi marii adversari.
Blonda, pe plajã O blondã - templu de mister – Ce mii de suflete dezmiardã, Pe cît de plinã-i la ,,parter”… Pe-atît de ,,goalã”, la ,,mansardã”! NAE BUNDURI
Filme de top cu efecte speciale remarcabile (1) Motto: „Efectele speciale dintr-un film costã mult mai puþin decît salariul actorului principal“. (James Cameron) Primele trucaje în film au fost realizate de Georges Melies. Acest genial operator ºtia ce influenþã poate avea filmul asupra spectatorilor. În consecinþã, a turnat scene realizate în studio, dîndu-le drept imagini-document ºi a evidenþiat intenþionat episoadele care ºtia cã puteau schimba opinia spectatorilor. Deºi astfel i-a privat pe aceºtia de o abordare obiectivã, a iniþiat, fãrã sã ºtie, regia de film. Îl putem numi triºor sau pur ºi simplu iluzionist (ocupaþia lui iniþialã a fost scamatoria), dar el rãmîne primul regizor din istoria filmului care a fondat, printre altele, ºi genul SF. În 1902 a realizat filmul cu cel mai mare succes din cariera lui, „Cãlãtorie pe Lunã“. A fost un fel de „Rãzboiul stelelor“ al acelor ani, avînd un succes mondial. Trucajele erau senzaþionale, iar umorul irezistibil, chiar dacã ambele pot pãrea azi puþin naive. Oamenii erau entuziasmaþi de loviturile de tun trimise în ochiul drept al Lunii, iar femeile care întruchipau stelele erau destul de atrãgãtoare ca sã provoace scandaluri în familie. În 1994, cînd ºi-a prezentat noul S.F., „Stargate“, Roland Emmerich a fost întrebat de un reporter: „Credeþi în existenþa fiinþelor extraterestre?“ „Nu“, a venit rãspunsul laconic. Ziaristul, surprins ºi dezamãgit, nu a fost mulþumit. „Cum poate cineva sã facã un film despre inteligenþa extraterestrã dacã nu este convins de existenþa ei?“ Pentru a lãmuri aceastã aparentã contradicþie, Emmerich a fost nevoit sã rãspundã mai detaliat. „Eu cred în fantezia mea. Toate filmele mele pun întrebarea: ce-ar fi dacã...? Ce s-ar întîmpla, spre exemplu, dacã mîine dimineaþã, deasupra marilor oraºe ale lumii ar apãrea nave spaþiale imense? N-ar fi asta cea mai mare aventurã imaginabilã în lumea noastrã modernã?“ Imediat dupã acest interviu, Emmerich ºi-a vizitat un vechi prieten, Dean Devlin, împãrtãºindu-i cu frenezie noua lui idee: „În mintea mea începe sã se contureze un film minunat“. Dupã un an, Emmerich a turnat un nou film: „Ziua Independenþei“. „Aici totul miroase a Nixon. Nu existã nimic mai bun decît mirosul lui Nixon dis-dedimineaþã“, glumeau oamenii din cinematografie. Cu cîteva luni înainte, Anthony Hopkins apãruse în „Casa Albã“, în rolul lui Tricky Dick, întruchipîndu-l pe preºedintele Nixon în filmul care se doreºte o transpunere exactã a scandalului Watergate. Michael Douglas este un alt actor care a interpretat rolul unui preºedinte american în comedia politicã
„Dragoste la Casa Albã“, de Rob Reiner, filmat într-un decor foarte apropiat de realitate. Dintre toþi regizorii, doar lui Emmerich i-a fost destinatã onoarea de a arunca în aer respectabila clãdire... Pe lîngã pompoasa construcþie din Washington, utopica orgie a distrugerii a nimicit ºi alte simboluri ale civilizaþiei occidentale. Din punctul de vedere al intrigii, putem constata cã scenariul se inspirã din filmele anilor ‘50, redate cu tehnica anilor ‘70. Filmul „Ziua Independenþei“ descrie o vizitã a extratereºtrilor pe Pãmînt. Totul porneºte de la presupunerea cã guvernul SUA ascunde o navã extraterestrã într-o bazã subteranã ultrasecretã. Conform pãrerii cercetãtorilor fenomenului OZN, acest mijloc de transport s-a prãbuºit în 1947, în apropierea orãºelului Roswell. Lovitura sorþii s-a abãtut asupra omenirii la 2 iulie. În aceastã zi, deasupra marilor oraºe ale lumii au apãrut farfurii zburãtoare uriaºe. Strãinii, superiori tehnic, nu lasã nici o îndoialã privind natura intenþiilor lor; deschid focul fãrã avertisment. „Filmul meu începe acolo unde ale celorlalþi se terminã, susþine Emmerich, povestind cu însufleþire despre demolarea New York-ului într-una din primele secvenþe ale filmului. Rezistenþa pare inutilã, atacurile continuã în toate colþurile lumii. Preºedintele SUA, convins treptat sã capituleze necondiþionat, ordoneazã evacuarea oraºelor; în acest moment se constituie în mod spontan rezistenþa. O echipã condusã de specialistul în computere David Martin (interpretat de Jeff Goldblum) descoperã punctul slab al sistemului de comunicaþii al extratereºtrilor. Lupta pentru Pãmînt ajunge în faza decisivã chiar pe 4 iulie, Ziua Independenþei în SUA. Printr-o strategie inteligentã de marketing, „Ziua Independenþei“ a avut premiera în cinematografele americane chiar la 4 iulie. Bineînþeles cã aceasta a oferit mai multã emoþie scenelor apocaliptice. Dar sã ne întoarcem la realizarea filmului. Într-o secvenþã, preºedintele american urmãreºte, în compania consilierilor sãi, imagini din Rusia furnizate de un satelit. Pe uriaºul ecran din cabinetul preºedintelui se distinge clar un incendiu gigantic, care distruge totul pe o razã de cîteva sute de kilometri. Norii de gaz ºi peisajele originale au fost combinate digital, pentru a obþine rezultate cît mai credibile.
În acest film, spectatorii pot vedea cele mai mari trucaje din toate timpurile. „Vreau ca oamenii sã fie uimiþi. Nu-mi place cînd presa dezvãluie totul cu anticipaþie“ - afirmã regizorul. Roland Emmerich cunoaºte ºi trucurile comerciale: nimeni nu se pricepe mai bine decît el sã obþinã, prin utilizarea la maximum a unor mijloace materiale limitate, o cantitate maximã de trucaje. Chiar ºi primul sãu film, „Dos Arche Noah Prinzip“, prezentat la Festivalul filmului de la Berlin, în 1983, este plin de trucaje tehnice neobiºnuite, deºi sponsorii filmului au fost foarte zgîrciþi. Studioul din Sindelfinger a fost o ºcoalã bunã pentru tînãrul regizor. Aici a realizat Joey ºi „Moon 44 - Cãlãtorii stelare“. La începutul anilor ‘90 n-a rezistat tentaþiei Hollywoodului, unde a fãcut, pentru cîteva milioane de dolari, filme de mare succes ca „Soldatul universal“ ºi „Stargate“. Vãzînd acest ultim film, cu piramidele sale zburãtoare, zeii extratereºtrii ºi pitorescul cosmic, mai-marii filmului american s-au întrebat: cum naiba reuºeºte europeanul acesta sã facã filme ce par de o sutã de milioane de dolari, deºi n-au costat nici jumãtate din aceastã sumã? Explicaþia este banal de simplã: în aceste filme, trucajele sînt cea mai scumpã componentã, iar ele sînt realizate chiar de Emmerich Roland. Cu cîþiva ani în urmã, a înfiinþat, în asociere cu Dean Devlin, o firmã în care îºi produce propriile trucaje, prin valorificarea procedeelor tehnice tradiþionale ºi a celor noi. Efectele speciale din „Ziua Independenþei“ au la bazã cele mai mari structuri ale trucajului cinematografic. Aceste trucaje au fost aduse la nivelul anilor ‘90 prin tehnica digitalã de vîrf. Mike Joyce, constructorul de modele pentru „Batman Forever“ a realizat pentru filmul lui Emmerich „Statuia Libertãþii“ (The Empire State Building), flota aerianã a preºedintelui american precum ºi numeroase machete ale unor nave spaþiale ºi bombardiere. Miniaturile, filmate, au fost apoi combinate cu elemente de animaþie sau chiar imagini filmate separat, cu ajutorul computerului. „Cînd am filmat în studio, am folosit modele simple, tradiþionale, care uneori nu fãceau altceva decît sã atîrne de o sîrmã legatã de plafon, povesteºte Devlin. Dar pot sã vã jur cã la vizionare veþi fi convinºi de autenticitatea 100% a acestor imagini“. În sfîrºit, s-a reuºit realizarea scenei cu criza de la Casa Albã. Dupã numeroasele filmãri, Emmerich are în sfîrºit timp de o þigarã. Nu vrea sã recunoascã, dar realizarea acestui film l-a obosit considerabil. Nici un alt regizor genial, ca el, nu era pregãtit sã lucreze simultan cu patru echipe de filmare, care uneori erau împrãºtiate în cele patru colþuri ale Americii. În ciuda acestor dificultãþi (aproape) totul a ieºit conform planurilor: „Turnarea a necesitat în total 72 de zile, adicã am avut nevoie de un timp cu 2 sãptãmîni mai scurt decît pentru «Stargate». Desigur, noul film costã puþin mai mult de 47 milioane dolari, suma cu care mi-am finanþat filmul precedent“. Regizorul reacþioneazã puþin nervos la întrebarea: în ce mãsurã au influenþat filmele cu invazii extraterestre din anii ‘50 „Ziua Independenþei“, cînd, în fond, marþienii înspãimîntãtori
din anii ‘50 puteau fi cu uºurinþã asimilaþi cu ameninþarea sovieticã? „În filmul meu nu e nici vorbã de aºa ceva“, declarã el. În industria de divertisment, lucrurile se repetã mereu. Este inutil sã cãutaþi vreo tendinþã propagandistã în filmul lui Emmerich. „Ziua Independenþei“ nu este un SF în cel mai pur sens, urmînd mai degrabã tradiþia unor filme ca „Turnul Iadului“ ºi „Catastrofa lui Poseidon“. Regizorul vizioneazã ºi azi cu plãcere asemenea filme. Ar fi ecranizat ºi el astfel de întîmplãri, dar marile catastrofe, precum cutremurele, inundaþiile, accidentele aviatice ºi tornadele au ajuns de mult timp pe ecranele cinematografelor. „Extratereºtrii au picat la þanc. Nu este vorba doar de faptul cã ei sînt bãieþi rãi! Simpla lor apariþie este deja o catastrofã“. Aºadar, Emmerich se delimiteazã de anumite lucruri, dar nu poate evita ca filmul lui sã fie comparat, de pildã, cu „Rãzboiul lumilor“ (1953), regizat de Bryon Haskin, cea mai spectaculoasã ecranizare a operei lui H.G. Wells, în care omenirea scapã de la pierire doar printr-o întîmplare norocoasã: bacteriile pãmînteºti îi terminã pe marþieni. Aceastã soluþie nu este pe placul lui Emmerich. De altfel, toatã lumea ºtie cã îi plac la nebunie marile lupte aeriene. Filmul SF al lui Roland Emmerich, realizat în Europa, a stabilit un record în SUA. Cu cîteva luni înainte de premiera americanã a filmului, s-a început o uriaºã campanie publicitarã, în urma cãreia febra OZN a atins cote incredibile. Cînd rãii au apãrut în cinematografe, acestea s-au confruntat cu o nemaivãzutã invazie de spectatori. Cozile de la casele de bilete se întindeau pe distanþe de cîþiva kilometri, în unele cinematografe filmul rulînd neîntrerupt, 24 de ore din 24. La numai 7 zile de la premierã, era clar cã „Ziua Independenþei“ a obþinut titlul „Filmul cu cel mai mare succes din lume“. Chiar ºi legendarul „Jurassic Park“ a avut nevoie de o perioadã mai lungã cu douã zile pentru a atinge bariera magicã a încasãrilor de 100 milioane de dolari. Cum se poate explica acest succes incredibil? Contemporanii noºtri mai sceptici s-au speriat cã ne întoarcem în epoca iraþionalismului colectiv, în care veneraþia unei invazii extraterestre satisface o nevoie colectivã de cu totul altã naturã. Într-o lume în care atentatele cu bombe ºi greutãþile economice au devenit o realitate zilnicã, Emmerich a reînviat un principiu uman fundamental: în faþa greutãþilor, prietenii pot rezista doar dacã sînt uniþi. Nu este deloc întîmplãtor cã luptãtorii pãmînteni care se confruntã cu superioritatea extraterestrã sînt vulnerabili ca indivizi, dar împreunã sînt capabili de minuni. Grupul de rezistenþã este format din reprezentanþi ai diferitelor etnii: un evreu specialist în computere (Jeff
Goldblum), un negru, pilot de vînãtoare (Will Smith), ºi un alb, dotat cu o capacitate infimã de lider, în calitate de preºedinte SUA (Bill Pullman). Ei sînt ajutaþi de cîþiva prieteni din toate colþurile pãmîntului (printre care ºi alcoolicul Randy Quaid). Într-un colþ al ringului se aflã Pãmîntul, în celãlalt colþ, strãinii! Din 1938, de cînd Orson Welles a provocat o panicã naþionalã în rîndul ascultãtorilor cu piesa lui radiofonicã despre o presupusã invazie a marþienilor, ecranele cinematografelor sînt mereu asediate de luptele pentru cucerirea planetei albastre. Modelul clasic al filmelor cu invazii ale extratereºtrilor este „Rãzboiul lumilor“ (1953), realizat dupã romanul clasic al lui H.G. Wells, asupra cãruia, la fel ca asupra altor filme SF ale anilor ‘50, ºi-a pus amprenta spiritul Rãzboiului rece. În timp ce strãinii rãi, cu aspect grotesc, au apãrut pe scenã în „rolul“ ruºilor („Invasion of the Body Snatchers“), niºte colegi de-ai lor cu intenþii mai paºnice au venit pe Pãmînt cu mesaje diverse, atrãgînd atenþia omenirii asupra pericolelor unui rãzboi atomic („The Day the Earth Stood Still“). În deceniul urmãtor, OZN-urile au luat o pauzã. Cinematograful s-a preocupat în primul rînd de pericolele reale, abia în anii ‘70 reuºind George Lucas ºi Steven Spielberg sã insufle o nouã viaþã filmelor SF. Filmele epocii nu au promovat imaginea unor extratereºtri ostili omenirii, deoarece erau concepute în spiritul utopic al lui E.T. Iar acum, strãinii atacau din nou sãlile cinematografelor! Erau mai terifianþi ca niciodatã ºi invincibilitatea le era mai presus de orice îndoialã. „Ziua Independenþei“ este doar primul element al unui nou val SF, care pune spectatorul faþã în faþã cu niºte extratereºtri din ce în ce mai îngrozitori. Poate cã trãsãtura cea mai surprinzãtoare a filmului lui Emmerich este pãstrarea unei atmosfere senine, în ciuda scenelor de distrugere. Cu o dulce naivitate ºi mult patriotism, America salveazã din nou lumea, folosind, bineînþeles, replicile încîntãtoare împrumutate din scenariile celor mai mediocre filme de rãzboi (de tipul: „Tatãl tãu e mort, dar tu poþi fi mîndru de el!“). Regizorul Emmerich, însã, reitereazã multe elemente din „Rãzboiul lumilor“, fãrã sã-i pese cã le-a aºezat într-un context cu totul diferit. Filmul este un amalgam de idei din „Top Gun“, „Dosarele X“, „Al optulea pasager“, „Adevãrul“ ºi „Rãzboiul stelelor“. Acþiunea nu lîncezeºte, dialogurile mai lungi fiind urmate de punctul culminant al acþiunii ºi de atracþiile vizuale ale realitãþii virtuale. Vãzînd impecabilele trucaje, pare incredibil cã „Ziua Independenþei“ a fost produs cu numai 70 de milioane de dolari.
Efectele speciale, realizate în mare parte pe computer, îl captiveazã pe privitor timp de peste 50 de minute. Pentru comparaþie, meritã notat cã în „Jurassic Park“ am putut admira relicvele lumii dinozaurilor înviate digital, doar timp de 7 minute. Fanii OZN din America nu au fost entuziasmaþi doar de spectacolul fantastic din film, ci ºi de povestea modernã care se bazeazã pe cel mai important reper al literaturii S.F. americane: celebrul caz Roswell. Se presupune cã lîngã localitatea Roswell s-a prãbuºit un OZN, în 1947, ºi cã acesta a fost pãzit de armatã la baza supersecretã cunoscutã sub numele de cod „Sectorul 51“. Multe scene ale filmului se petrec tocmai în buncãrele acestei baze secrete, în care fanii OZN organizaþi în diferite facþiuni ºi societãþi viseazã de mult timp sã intre; în sfîrºit, acum au vãzut obiectul curiozitãþii lor. Conform unui sondaj de opinie realizat recent, 48% dintre americani cred în existenþa OZN-urilor, iar fostul preºedinte Jimmy Carter susþine cã a ºi vãzut unul. Colegul lui de la Casa Albã, Ronald Reagan, ºi-a exprimat public bucuria de care ar avea parte dacã extratereºtrii ar apãrea în realitate. „Oamenii ar pune imediat capãt rãzboaielor dintre ei, dacã ar fi ameninþaþi de o invazie extraterestrã“. Aceasta este ºi pãrerea realizatorilor filmului. De spaima farfuriilor zburãtoare, toþi oamenii fraternizeazã; izraeliþii, arabii, irakienii ºi americanii luptã umãr lîngã umãr cu duºmanul comun. Este o bucurie sã vezi aºa ceva. Regizorul are motive sã fie mulþumit. „Dupã pãrerea mea, filmele de varã consumate cu mult popcorn sînt mult mai importante decît producþiile de iarnã, candidate la Oscar“, recunoaºte el sincer ºi cu o oarecare mîndrie. „Ziua Independenþei“ a încasat numai pe piaþa americanã 200 milioane de dolari în 21 de zile, depãºind încasãrile oricãrui film de origine europeanã, ba chiar ºi pe ale filmului lui Steven Spielberg de o importanþã istoricã, „Jurassic Park“. „Nu mã atrage risipa de bani, rãspunde Emmerich celor care-l acuzã de megalomanie. Eu vreau sã fac filme complexe, care nu se pot realiza cu cîþiva cenþi. Dacã în Germania aº fi avut posibilitatea de a realiza filme de asemenea anvergurã, aº fi rãmas cu siguranþã acasã. În America, numãrul spectatorilor este mult mai mare ºi pot folosi bugete pe mãsurã. Se spune cã sînt regizorul cel mai lipsit de scrupule în utilizarea cliºeelor, dar adevãrul este cã simt ce îi place publicului. Nu vreau sã fac filme la care oamenii sã meargã doar miercurea, din întîmplare, nu mã intereseazã nici producþiile pe care le pot împrumuta din videoteci. Pentru mine sînt importante acele filme la care sîmbãtã seara se face o coadã de zece kilometri în faþa caselor cinematografelor“. Peste un an vom face cunoºtinþã nu numai cu extratereºtrii, ci ºi cu cei care îi supravegheazã, aºa-numiþii oameni în negru. „Prietenii mei sînt exasperaþi cã salvez din nou Pãmîntul!“, mãrturisea Will Smith, care, dupã „Ziua Independenþei“, a primit rolul principal ºi în „Man in Black“. „Dar eu nu-mi fac griji! Nu mã tem de extratereºtri. Dacã ne vom întîlni vreodatã, le voi trage un picior zdravãn în fund acestor idioþi ºi îi voi trimite cu viteza luminii acolo de unde au venit!“. (va urma) (Text preluat din volumul „Misterele lumii. Filme celebre“)
Pag. a 14-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Deºi maghiarii nu recunosc Unirea de la Alba-Iulia, o invocã întotdeauna ca argument pentru legitimarea revendicãrilor lor, indiferent dacã solicitã drepturi referitoare la educaþie sau culturã ori autonomie teritorialã. Pe cît de hulitã este Rezoluþia Unirii din 1 Decembrie 1918, pe atît este de mistificatã în mentalul colectiv unguresc. Dar nici politicienii, nici istoricii maghiari nu citesc corect documentul din 1 Decembrie 1918. Zilele trecute, deputatul UDMR József KulcsárTerza era foarte supãrat pe reacþia presei ºi a politicienilor români, inclusiv a preºedintelui Klaus Johannis, faþã de trocul încercat de UDMR cu Liviu Dragnea înainte de moþiunea de cenzurã: „Sînt foarte revoltat, nu este corect, nu este cinstit, nu este omeneºte, este ºovin extremist ce se întîmplã... Poziþia grupului UDMR... a fost foarte corectã, nu a sãrit calul, nu a cerut nimic aberant, nimic imoral, ilogic, numai acele drepturi care ne aparþin nouã ºi au fost promise cu ocazia Proclamaþiei de la Alba Iulia... Nu am cerut autonomia teritorialã a þinutului secuiesc, am cerut numai o parte dintre aceste promisiuni, care nici la ora actualã nu sînt respectate”. Discursul lui este în reluare, pentru cã deputatul József Kulcsár-Terza, cînd a avut singura lui intervenþie în Parlament în aceastã sesiune parlamentarã, în 9 mai a.c., la fel a afirmat cã: „Prin Proclamaþia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, cînd a luat fiinþã România modernã, au fost fãcute niºte promisiuni care niciodatã nu au fost respectate. Noi nu cerem altceva decît sã se respecte acele promisiuni”. Nici în Ungaria percepþia nu este diferitã. De exemplu, anul trecut, în 29 noiembrie, István Szávay, deputat al partidului extremist JOBBIK, solicita în Parlamentul de la Budapesta ca toate instituþiile guvernamentale maghiare sã arate lumii cã România „nu respectã promisiunile de la Alba-Iulia, din 1918” ºi cã „România este încã datoare cu respectarea promisiunilor din 1918”. Nu ne propunem o recenzie a tuturor declaraþiilor maghiare similare, care sînt numeroase. Dar ne atrage atenþia un articol de opinie semnat de un istoric maghiar din Transilvania, foarte respectat de cãtre comunitatea maghiarã. În 29 noiembrie 2014, istoricul Gyula Kádár (1953-2015) afirma: „Primul punct al articolului III al hotãrîrilor de la Alba-Iulia prevede dreptul la autonomia localã, culturalã ºi teritorialã... Pînã în momentul de faþã, nu au fost puse în practicã hotãrîrile de la Alba-Iulia, iar principiile de bazã stabilite acolo considerãm ºi în momentul de faþã cã sînt o sursã juridicã, deoarece pe acestea poate fi clãditã convieþuirea paºnicã a maghiarilor ºi românilor din Transilvania. Nu cerem nici în momentul de faþã mai mult decît ni s-a promis în 1918... A sosit timpul
ca România sã poatã crea cadrul juridic promis la 1 decembrie 1918, în hotãrîrile de la Alba-Iulia. În baza hotãrîrilor, cerem recunoaºterea autonomiei teritoriale a Pãmîntului Secuiesc, dreptul utilizãrii oficiale a limbii maghiare ºi ca drapelul secuiesc sã nu fie persecutat”. Desigur cã o asemenea îndîrjire din partea maghiarã nu poate decît sã ne provoace la o lecturã a Rezoluþiei Unirii din 1 decembrie de la Alba-Iulia, în care am tot cãutat unde este promisã autonomia teritorialã, mai ales în invocatul articol 3. Vã propun un exerciþiu simplu de lecturã a unui document istoric. Pentru început, iatã textul: „I. Adunarea Naþionalã a tuturor Românilor din Transilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, adunaþi prin reprezentanþii lor îndreptãþiþi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteazã unirea acelor români ºi a tuturor teritoriilor locuite de dînºii cu România. Adunarea Naþionalã proclamã îndeosebi dreptul inalienabil al naþiunii române la întreg Banatul cuprins între rîurile Mureº, Tisa ºi Dunãre. II. Adunarea Naþionalã rezervã teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pînã la întrunirea Constituantei aleasã pe baza votului universal. III. În legãturã cu aceasta, ca principii fundamentale la alcãtuirea noului Stat Român, Adunarea Naþionalã proclamã urmãtoarele: 1. Deplinã libertate naþionalã pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra ºi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul sãu ºi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare ºi la guvernarea þãrii în proporþie cu numãrul indivizilor ce-l alcãtuiesc. 2. Egalã îndreptãþire ºi deplinã libertate autonomã confesionalã pentru toate confesiunile din Stat”. În primul rînd, atrag atenþia cã punctele de la articolul III sînt „principii fundamentale la alcãtuirea noului Stat Român” proclamate. În schimb, Unirea este decretatã în primul articol: „decreteazã unirea”. Este o diferenþã imensã din punct de vedere juridic între o hotãrîre sau decret, cum a fost Unirea, ºi proclamarea unor principii. Principiile proclamate la Alba-Iulia nu sînt nici promisiuni ºi nici nu formeazã vreo bazã juridicã pentru revendicãrile ungurilor din Transilvania. Primul alineat al articolului III formuleazã clar primul principiu: „deplinã libertate naþionalã”. Iar pentru a nu exista interpretãri diferite, în fraza urmãtoare se explicã ce înþelege Adunarea Naþionalã a românilor prin aceastã „deplinã libertate naþionalã”, adicã: - Fiecare popor se va instrui... în limba sa proprie prin indivizi din sînul sãu. Adicã fiecare minoritate va putea sã aibã ºcoli în limba sa. Referindu-ne la maghiari, ei au sau nu ºcoli cu predare în limba maternã indiferent de nivel? Eu ºtiu cã de la nivel de grãdiniþã pînã la cel universitar existã
învãþãmînt în limba maghiarã gratuit. Maghiarii pot învãþa în limba maternã, adicã în limba maghiarã. Fiecare popor se va administra... în limba sa proprie prin indivizi din sînul sãu. Adicã fiecare minoritate va avea reprezentanþi în administraþie. În comunele, oraºele ºi judeþele cu populaþie predominant maghiarã consilierii locali, consilierii judeþeni, primarii, ºefii consiliilor judeþene sînt unguri. Chiar ºi în localitãþile în care maghiarii nu sînt majoritari, ei au consilieri locali sau judeþeni proporþional cu ponderea lor demograficã. - Fiecare popor se va judeca... în limba sa proprie prin indivizi din sînul sãu. M-am uitat pe internet la organigrama tribunalelor din judeþele Harghita ºi Covasna. În fiecare tribunal sau judecãtorie din regiunile locuite de maghiari existã judecãtori ºi grefieri unguri. Deci pot fi judecaþi de „indivizi din sînul sãu”. Chiar ºi la Curtea Constituþionalã existã un judecãtor ungur. Statul asigurã traducãtor autorizat atunci cînd este necesar. Cine îi opreºte pe juriºtii maghiari sã intre în magistraturã? - Fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare... în proporþie cu numãrul indivizilor ce-l alcãtuiesc. Din 1990, în fiecare Parlament au fost deputaþi ºi senatori unguri, proporþional cu ponderea populaþiei maghiare ºi cu opþiunile lor de vot. - Fiecare popor va primi drept de reprezentare... la guvernarea þãrii în proporþie cu numãrul indivizilor ce-l alcãtuiesc. Mai ºtie cineva socoteala în cîte guverne de dupã 1990 au fost miniºtri unguri? Chiar ºi atunci cînd nu sînt oficial la guvernare, existã secretari de stat unguri în Educaþie, uneori ºi la Culturã. Toate aceste puncte detaliate sînt ceea ce înþelegeau românii în 1918 ca „deplinã libertate naþionalã”. Nicãieri nu este nici un cuvînt despre autonomie teritorialã. Faptul cã dupã enunþarea principiului „Deplinã libertate naþionalã pentru toate popoarele conlocuitoare” urmeazã punct ºi apoi textul continuã cu detalii, aratã clar cã românii au fost atenþi la Alba-Iulia sã explice ce înþeleg ei prin aceastã libertate naþionalã pentru a nu se crea confuzii ºi a nu lãsa loc de interpretãri diferite. În nici un caz românii nu au promis ºi nu au declarat ca principiu autonomia teritorialã a ungurilor sau a altor minoritãþi. Politicienii români din Transilvania ºtiau foarte bine ce înseamnã autonomia teritorialã ºi din aceastã cauzã au evitat utilizarea acestei expresii în Rezoluþia Unirii. Tocmai de aceea au folosit expresia „deplinã libertate naþionalã”, pe care au þinut sã o explice imediat detaliat. Ca dovadã cã ºtiau foarte bine ce înseamnã cuvîntul autonomie ºi care sînt implicaþiile lui juridice, este utilizarea lui în cazul confesiunilor. Este vorba de alineatul 2 din art. III, cînd se proclamã ca principiu: „Egalã îndreptãþire ºi deplinã libertate autonomã confesionalã pentru toate confesiunile din Stat”. Aici au alipit doi termeni – libertate ºi autonomie, rezultînd sintagma libertate autonomã. Iatã dovada cã prin libertatea de la alineatul 1 românii nu au înþeles autonomie! Apropos, unii politicieni se plîng cã nu ar avea autonomie confesiunile maghiare din Transilvania. (va urma) MARIUS DIACONESCU
Cãmãtari. Recuperatori (53)
300.000 de dolari. Erau bani mulþi, dar mi-a gãsit un tip care pãrea cît se poate de onorabil. S-au uitat ºi avocaþii pe acte, am ajuns la o formã convenabilã de contract ºi, fiind o sumã importantã, mi s-a pãrut normal sã garantez cu proprietãþile mele. Am luat camioanele, ãla m-a sunat cã este plecat în State ºi nu este nici o urgenþã cu banii, cã se întoarce în trei luni ºi chiar m-am bucurat, cã în timpul ãsta puteam sã mã mai folosesc de bani. Greºeala mea cea mare a fost cã m-am lãsat luat de valul cîºtigului ºi nu i-am bãgat banii într-un cont, cu notificare în regulã. Aºa, m-am trezit cu executare judecãtoreascã. Avuseserã înþelegeri pe la tribunal ºi mã citase aiurea vreun grefier, aºa cã s-a judecat în lipsa mea. Nu eram zero barat, aveam bani ºi cunoscuþi, am aflat cã tipul era de fapt cãmãtar, în cîrdãºie cu nu ºtiu ce fraþi, aºa cã am trecut la contraatac imediat, depunînd ºi plîngere penalã. Pe care mi-am retras-o singur, a doua zi. Intraserã noaptea peste noi în casã cîþiva inºi, era ºi bãieþelul de faþã, soþia mai era ºi gravidã în opt luni, Doamne, de-abia i-am convins sã nu meargã pînã la capãt ºi sã nu-i facã asta pînã la capãt, în faþa noastrã, cã oricum au înjosit-o destul, cã retrag totul. Le-am dat tot ce au vrut, am fãcut tot ce mi-au spus. Prietenii ºi cei de la Poliþie ziceau cã sã rezist, cã mã sprijinã, dar nu vroiam decît sã-mi salvez familia. Am pierdut tot ce trecusem garanþie în acte, dar nu m-au lãsat sã respir nici o clipã, îmi puneau tot felul de aºa-zise amenzi,
penalitãþi cã aº fi vorbit cu procurorii, japcã pe faþã. Am zis sã nascã barem nevasta ºi pe urmã plecãm cu totul din þarã. Mai bine o fãceam atunci, cã ce a urmat... Banii ãºtia îi dãdeam cash, dar nu puneau ei mîna, le era fricã sã nu le fac flagrant, sau cel puþin aºa îmi ziceau. Mã puneau ba sã merg la un restaurant ºi sã-i arunc la lãutari, ba sã fac împrumut pe numele meu la magazine de electronice ºi sã le iau cea mai performantã aparaturã, numai ºmecherii din astea, sã nu existe dovezi. Ultima oarã m-au sunat cã mã invitã la o nuntã a unor prieteni de-ai lor, sã dau ºi eu darul ºi sã joc «Hora Miresei». Am înþeles pe loc despre ce era vorba, sau cel puþin jumãtate din ce aveau în cap. Dar peste trei zile plecam deja cu totul în Germania, aºa cã mi-am zis cã ãºtia sînt oricum ultimii bani pe care îi vãd de la mine ºi mai bine sã nu îi provoc pînã atunci. M-am dus la o cîrciumã, dar nu era nici o nuntã, doar gaºca lor. Le-am dat «darul», dar cînd sã plec, m-au luat la bãtaie, m-au dezbrãcat ºi m-au pus sã iau pe mine o rochie albã, ca de mireasã. M-au nenorocit, ca la puºcãrie. M-au ºi pozat, cred cã vroiau sã mã ºantajeze pe urmã. Dar am plecat din þarã ºi nici nu m-am mai întors. Am aflat apoi cã ºi alþii au pãþit-o ca mine, cu «Hora miresei», dar nu mai mã intereseazã decît sã uit. Dar nu am cum“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)
Un mit ºi un paradox unguresc: revendicãrile ungurilor ar fi legitimate de Rezoluþia Unirii din 1 Decembrie 1918? (1)
Hora miresei Însã „amicul“ clanului Muianu’ se poate considera norocos faþã de soarta pe care a avut-o un alt om de afaceri care a apelat la ajutorul cãmãtarilor pentru a-ºi extinde investiþiile. Mult mai avut decît bietul proprietar al vulcanizãrii de cartier, patronul unei prospere firme de construcþii s-a împrumutat o sumã destul de mare. ªi, bineînþeles, a plãtit cu mult mai mult, în afarã de viaþã nemairãmînîndu-i, la sfîrºitul recuperãrii, nici mãcar bãrbãþia. Ultimul sãu noroc în viaþã a fost o sorã stabilitã de mulþi ani în Germania, cu o situaþie înfloritoare, ºi unde s-a refugiat imediat dupã ce a scãpat de la „Hora miresei“. Au trecut ani de zile, omul ºi-a revenit pe deplin financiar, de atunci nu s-a mai întors niciodatã în þarã, aceste dezvãluiri le-a fãcut doar telefonic, dar glasul tot îi tremurã atunci cînd îºi aduce aminte ce a putut sã îndure de la un banal împrumut de afaceri: „Eram bãgat bine de tot, cu sute de angajaþi ºi contracte în toatã þara, cînd am fãcut prostia asta. Am vrut musai sã nu mai plãtesc transportul la alþii ºi sã-mi iau camioanele mele. Gãsisem un furnizor la un preþ excelent, dar trebuia sã dau imediat avansul, formalitãþile la bancã durau ºi, presat de timp, am apelat la un cunoscut sã îmi gãseascã pe cineva de la care sã împrumut de urgenþã cel puþin vreo
ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 7 iulie 2017
Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei RECURS LA MEMORIE
date de durere. De acuma le era teamã sã se mai întîlneascã unul cu altul ca sã nu fie bãnuiþi de conspiraþie.
Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (2)
Rugãciunea
În cele patru zile, cît timp graniþa a fost deschisã pen- dupã fiecare luptã cu duºmanii. Iar marþi, 2 iulie 1504, tru trecere liberã a celor ocupaþi, au plecat din unele l-a îngropat Þara, pentru cã Dumnezeu l-a chemat la locuri cetãþenii români care nu erau legaþi direct de Sine. ªi noi îl vom pomeni cu evlavie în vecii vecilor, pãmînt ºi de rodul lui. Cei mai mulþi erau intelectuali: pentru cã avînd paloºul sãu în mînã, a stat în fruntea învãþãtori, preoþi, funcþionari ai primãriilor, studenþi ºi arcaºilor de pazã Moldovei. Acum, revin la cele patru zile de trecere liberã peste elevi de liceu care trebuiau sã-ºi continue studiile în România. Nu ºtiau nimic, nici cei care plecau, nici cei noua graniþã trasatã de sovietici. Cei hotãrîþi a pleca au luat cu ei doar cît puteau duce braþele lor, în mers pe jos, care rãmîneau, ce urmãri puteau avea hotãrîrile lor. Ca sã ne mai treacã teama ºi îngrijorarea, mama a tre- pe drumul înnãmolit dupã vijelia ce abia trecuse de douã cut la înºiruirea unor amintiri din primul rãzboi mondial. zile. κi puseserã nãdejde în fraþii lor de neam ºi în Avea atunci 20 de ani. Încã nu era cãsãtoritã. A auzit ºi puterea lor de muncã pentru a fi. Cei rãmaºi acasã ºi-au pus nãdejde în Dumnezeu, prin a vãzut multe ºi n-a uitat nimic. Ba, rugãciunile lor. Frontiera s-a închis, mai mult, a reþinut ºi povestirile de iar grãnicerii „roºii” mãrºãluiau de rãzboi ale bunicilor ei. Aceºtia la unul la altul, de-a lungul ei, ziceau cã pe vremea lor, cînd pãzind-o cu mare strãºnicie. Durere nãvãleau duºmanii, oamenii se ºi suspine ºi de o parte ºi de alta a ascundeau, de frica lor, în adãposopreliºtei. Flãcãii satului, care aveau turi adînci, sãpate în pãmînt ºi sã-ºi înceapã stagiul militar în toamacoperite cu crengi de copaci ºi cu na anului 1940, trãiau momente de frunze. Stãteau acolo pînã treceau mare frãmîntare. Nu mai aveau vrãjmaºii. tihna muncii de altãdatã, alãturi de Acum povestea cã, sub austrieci pãrinþi, pe ogoarele lor. Seara se fiind, în primãvara anului 1917, adunau ºi plãnuiau o plecare în grup armata þaristã a pornit o ofensivã spre România. Au luat legãtura ºi cu puternicã, „Ofensiva lui Kerenschi” alþi tineri din comunele vecine, în împotriva austro-ungarilor. Înaintainã mare, au hotãrît ziua plecãrii ºi tarea ruºilor se facea ºi prin comuna au pornit. Pe drum li s-au mai alãtunoastrã, spre munþii Bucovinei. Au rat ºi alþii. poposit pe Plaiul nostru. Sãtenii se cam fereau de ei, ºtiind cã sînt Pînã unde au ajuns? socotiþi austrieci. Cu toate acestea, erau atenþi ºi curioºi la mani...Dragostea de patrie, de Vasile Ropcean, tatãl Leontinei festãrile lor, pentru a se putea apãra. România, ºi de viitorul ei era foarte Ropcean, veteran de rãzoi Au rãmas uimiþi cînd au vãzut mare. Pãrinþii nu-i mai puteau opri. belºugul aprovizionãrii armatei. Cei mai mulþi bãieþi au plecat din comunele vecine, de pe Bucãtãria ambulantã era în mijlocul lor, gãtindu-le hrana malul stîng al Prutului: Horecea, din marginea caldã zilnic. Duceau cu ei bovine tinere, pe care le sacri- Cernãuþilor de est, apoi din Mahala, Ostriþa, Þureni, ficau din mers. Aveau pîine albã mare ºi rotundã cît roata Boian, precum ºi din urmãtoarele comune, de unde li de la cãruþã. Bãuturã berechet. ªi cîntau, cîntau, tot pe s-au alãturat ºi alþii. voci ºi din muzicuþe ºi balalãici, de rãsunau vãile, seara, Un întîrziat din Cosmin, Vasilicã, ajuns în Ostriþa, pe rãcoare. Ce mai?! Un adevãrat concert. Sãtenii îi unde urma a se întîlni cu ceilalþi, nu i-a mai gãsit. Plecase ascultau, le plãcea armonia, cã nici ei nu puteau trãi fãrã în zori. Un tatã, plîns, i-a rãspuns, la bãtãile în poartã, cîntec, fie în timpul muncii, fie în momente de rãgaz, de spunîndu-i sã se întoarcã repede acasã, pentru cã este în sãrbãtoare. Aºa e obiceiul pe acolo ºi acum. mare primejdie, umblînd pe acolo ºi pe urmele lor. ªi Cei care ºtiau ruseºte au reþinut o melodie de marº s-a întors, cã ºi aºa nu-i mai putea ajunge ºi apoi nici nu soldãþesc pe versurile: „Nicolai ºi Nastasia/ Ne-au trimis ºtia pe unde au luat-o: pe ºleah, printre holdele de la Bucovina/ Sã scoatem Bucovina/ S-o-mpreunãm cu porumb ori de grîu sau prin codrii (ºleah - drum de þarã Rusia/ Noi bravi ruºii ºi cazacii/ I-am bãtut pe-austriecii/ bãtãtorit). Despre ei, deocamdatã, nu se ºtia nimic. Pîine ºi ceai am bãut/ Frumos Crai am dezbãtut” (Crai = „Dacã au putut trece frontiera, au scãpat! (ziceau Þarã de margine - n.a.). Sau: „Din Petersburg spre pãrinþii) Dar dacã nu, ºi i-au prins?!” Se mãcinau în Varºovia, tineri/ Marº, Marº, Marº”. Cîntecele scoteau muþenie ºi în tremur lãuntric. Nu tu muncã, nu tu somn, în evidenþã, încã de pe atunci, ºi de mai înainte, desigur, nu tu hranã, ci numai gînduri ºi gînduri de tot felul... Nu visul de mãrire al imperiului rus. puteau spune nimãnui nimic din tulburarea lor. Nu Într-o noapte, au pornit spre Cîrlibaba, din munþii puteau întreba pe nimeni de i-a vãzut pe undeva... Frica Bucovinei de Nord. Frontul de luptã era întins din Galiþia pentru urmãrile asupra lor, ca pãrinþi, ºi asupra familiei ºi pînã la Suceava. Numai cã la Doma au mîncat de douã întregi, îi stãpînea tot mai mult. Nu-i putea liniºti nici ori bãtaie, nu numai cu armele austro-ungare, ci ºi cu lucrul din holdele îmbelºugate, alãturi de animalele lor pãdurile locului. Ofensiva germano-austro-ungarã a care pãºteau cu poftã troscotul gros de pe marginea druspart ºi frontul din Galiþia. ªi iatã-i pe ruºi din nou prin murilor, din cîmp, ºi nici trilul ciocîrliilor sãltate în vãzcomuna noastrã mãrºãluind, în sens invers, dar fãrã cîn- duhul albastru, ca în alþi ani. Stãteau, nu trudiþi de tece ºi în grabã, repetînd „Doina voastrã, moartea noas- muncã, ci topiþi de îngrijorare. Plecaserã cu acest grup ºi trã”. La 21 iulie 1917, Cemãuþii sînt din nou ocupaþi de cîþiva adolescenþi care nu împliniserã încã vîrsta de „armata“ germano-austro-ungarã. 18 ani. „Vai! Vai nouã! Doamne, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Auzi-ne pe cei ce-Þi cerem ajutor!” ªi-ºi ºtergeau Poveºtile mamei picãturile suferinþei. Au mai trecut vreo douã-trei zile de întrebãri ºi de Am fãcut aceastã parantezã pentru a arãta cã povestirile mamei au avut darul nu numai sã ne abatã de la speranþe, de îndoieli ºi de teamã. Apoi sosi ºi clipa crudã gîndul plecãrii în România, ci mai ales de a sublinia cînd au fost anunþaþi de oamenii Primãriei cã, cei care au soarta românilor din aceastã regiune. Tot sub furtuni au pornit spre România, dupã termenul legal de patru zile, fost, din cele patru zãri. ªi iatã-i ºi acum pãrãsiþi, la au fost prinºi în localitatea Fîntîna-Albã, la vest de rãscrucea vînturilor. Este tragedia neamului nostru ivitã Vicºani ºi Vadu-Siretului ºi cã, neoprind la somaþie (oare din veac în veac ºi veºnic înnoitã de cei mulþi ºi tari, de au fost somaþi?!), au cãzut seceraþi de gloanþele grãnicecei strãini de noi, din toate pãrþile. Îmi vin în minte ver- rilor sovietici. Anunþul cuprindea ºi un avertisment pensurile învãþate în ºcoala primarã: „...Vai prin ce foc ºi tru cei care ar mai îndrãzni sã se apropie de hotarul sovinevoi/ Am trecut, sãrmani de noi/ Cã te miri de-ntrebi etic. Osemintele lor putrezesc ºi azi în gropi comune. A fost prima jertfã a mieluºeilor din acea regiune pe sub soare/ Cum mai stãm azi în picioare?/ Stãm, trãim, cãci Cel din Cer/ Inime ne-a dat de fier/ ªi la vremuri de Altarul Þãrii. Voiau sã fie ROMÂNI. Cu lacrimi grele necaz/ Ne dãdea cîte-un viteaz/ Care cu-al sãu paloº lat/ i-au bocit pãrinþii, fraþii ºi neamurile. S-au pus parastase Curãþa din hat în hat/ ªesul, vãile române/ De lãcustele în biserici ºi cimitire. Li s-a cîntat prohodul, iar fumul pãgîne”. ªi, printre vitejii cei mari dãruiþi de Domnul, la tãmîiei ºi al sufletelor lor de îngeri nevinovaþi s-au înãlþat necaz a fost ºi ªtefan cel Mare ºi Sfînt. Sfînt pentru la Domnul. Vestea s-a rãspîndit fulgerãtor pe tot cuprinfaptele lui de vitejie, sfînt pentru credinþa sa în sul teritoriului ocupat ºi chiar mai departe. Oamenii au Dumnezeu, cãruia i-a închinat cîte un lãcaº de rugãciune rãmas fãrã glas, speriaþi, fãrã putere ºi cu obrazurile brãz-
Liniºtea o mai gãseau în rugãciunile lor de acasã ºi din bisericile impunãtoare, clãdite de strãbunii lor. Aceeaºi comuniune cu Dumnezeu au trãit-o în faþa Altarului Edificiului ºi cosminenii. Aici, în genunchi, cu fruntea în mãtãnii, în cîntãrile preotului ºi în rãspunsurile la Sfînta Liturghie a renumitului cor al plugarilor îºi alinau întristarea adîncã. Îndurare ºi milã cereau de la Dumnezeu, pentru tot ce aveau de suferit ºi pentru cine ºtie cîtã vreme: „Sfinte Dumnezeule, Tu eºti mîntuirea mea! Uitã-Te pe-acest pãmînt, Vezi durerile ce sînt/ ªi dã liniºtea sufletelor noastre/ Cã toatã darea Ta cea bunã ºi tot darul Tãu vine coborînd de la Tine, Pãrintele luminii, ºi Þie slavã înãlþãm,Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, Amin”. La ieºirea din bisericã, fiecare se îndrepta pe cãrarea lui spre casã, fãrã a mai zãbovi la o vorbã.
Primarul Dupã vreo douã sãptãmîni, au sosit în comunã oameni noi, cu grai nou, necunoscut sãtenilor. Veneau pentru a da ajutor la administrarea localitãþii, dupã modelul lor de acasã, ruºi, ucrainieni, specialiºti în toate domeniile: contabilitate, învãþãmînt, pentru toate obiectele, inclusiv limba rusã, ucrainianã ºi germanã. Au venit directori de ºcoli, conducãtori de colhozuri ºi alþi „oameni de seamã”, care nu cunoºteau limba românã. Se impunea de urgenþã alegerea unui primar pentru noul Sfat Popular, care sã aplice Zaconul, Legea Sovieticã. Iar acesta nu putea sã fie altul decît un om sãrac. Cine sã fie?! Cine?! Un „instruit” l-a propus pe fostul cioban, Slavnic. Acesta a rãmas uimit. Privea în jurul lui la oamenii adunaþi în sala Cooperativei. „Cine? Eu primar?! Doamne, dar nu pot. Sînt atîþia gospodari de frunte în comunã?!”. Cineva a zis cã este bun, cã mai ºtie ºi ceva ruseºte... Cei de la masa prezidiului, de pe scenã, imediat au aprobat propunerea, l-au aplaudat ºi au întrebat asistenþa dacã este sau nu de acord. Nimeni n-a scos o vorbã. Se uitau unii la alþii ºi cu toþii la Slavnic. Tãcerea a fost luatã drept aprobare ºi drept lege. Apoi i s-a înmînat primarului un plan de muncã pentru prezent ºi un alt plan pentru o perioadã mai lungã, aºa, ca sã ºtie ce are de fãcut, din prima zi. Omul nu era rãu. Cu bunãvoinþã ºi cu sfialã se purta cu localnicii, trãind complexul de cioban încã. Mai mult, lua chiar apãrarea unor sãteni bãtrîni ºi bolnavi care nu puteau sã se achite de îndatoririle planificate, multe ºi grele, impuse de Putere prin Zacon. Pentru acest lucru a fost acuzat de colaboraþionism cu chiaburii sfatului, cu duºmanii poporului ºi împotriva Uniunii Sovietice: „Dumneata îi aperi”, ziceau veniþii. Îl învinuiau deja, spunînd chiar cã el, primarul, i-ar învãþa pe oameni sã nu se prezinte la muncã. Bietul Slavnic, înspãimîntat, mergea la Primãrie disde-dimineaþã ºi, pînã sã vinã stãpînii, fãcea singur curãþenie: mãtura, spãla podelele, geamurile, ca sã fie totul bine. Dar n-a fost cruþat ºi nici iertat. Spunea tata cã, într-o dimineaþã, în vãzul oamenilor, se dãdea cu capul de pereþii Primãriei, îngrozit de ce avea sã-i aºtepte pe sãteni ºi chiar pe el. Problemele cele mai importante ale ocupanþilor în aceste momente erau: înfiinþarea colhozului, chiar din acea toamnã, consolidarea drumurilor ºi tãierea lemnelor din Codrii Cosminului. Acolo se gãseau stejarii seculari amintiþi ºi de Vasile Alecsandri în poemul istoric „Dumbrava roºie”: „O tînãrã pãdure de ulmi ºi de stejari/ Ascunde oastea românã prin junii tãi tufari”. În acest scop trebuia sã fie bine cunoscutã posibilitatea fiecãrui sãtean. Ca sã se desfãºoare cu succes toate activitãþile, s-au întocmit diferite liste: pentru colhoz, cu cetãþenii împãrþiþi pe categoriile sãraci, mijlocaºi ºi bogaþi (chiaburi); pentru tãiatul lemnelor ºi întãrirea drumurilor, liste cu cei fãrã mijloace de transport „pãlmaºii” - ºi altele, pentru cei care aveau cai ºi cãruþe. Se fãceau ºedinþe în sala mare a Cooperativei, la care oamenii erau invitaþi pentru a li se aduce la cunoºtinþã planurile întocmite ºi realizarea lor la timp. La început erau luaþi cu biniºorul, cu promisiuni, cã le va fi bine, cã vor avea de toate, numai sã se înscrie în colhoz ºi sã îndeplineascã normele venite de la centru. Dar, cum oamenii erau ocupaþi cu recoltatul a ceea ce au semãnat ºi cu alte munci cerute pentru toamnã în cîmp ºi acasã, ei nu aveau timp sã meargã la ºedinþe. Aceasta îi supãra rãu pe stãpîni. Greul cãdea pe bietul, încã primar, Slavnic. Insistenþa continua ºi cu ameninþãri. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008
Pag. a 16-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , t i n ã Pîlcuri de luminã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (4) Un monah aflat pe patul de moarte era cît pe ce sã devinã hrana unui monstru închipuit În Everghetinos s-a auzit despre urmãtoarea întîmplare, pe care o redãm pentru cei care vor sã se foloseascã sufleteºte din ea ºi se pregãtesc pentru cealaltã viaþã. Trãia odatã, povesteºte Sfîntul Grigorie Dialogul, un tînãr pe care îl chema Teodor. Era foarte nestatornic ºi, fãrã sã aibã înclinaþie cãtre viaþa monahalã, îl urma pe fratele lui, care se nevoia într-o mînãstire de obºte. Dacã cineva îl povãþuia cu cuvinte mîntuitoare, era cu neputinþã sã se conformeze ºi sã le împlineascã. Nici nu avea de gînd sã se facã vreodatã monah. S-a întîmplat, deci, ca acesta sã ajungã la sfîrºitul vieþii lui, dupã o boalã grea, care l-a rãpus. S-au adunat lîngã el toþi fraþii mînãstirii ºi s-au rugat la Dumnezeu sã-l miluiascã, în ceasul acela al ieºirii sufletului sãu. Deodatã, în vreme ce fraþii se rugau, Teodor a început sã strige cu putere, întrerupînd rugãciunile monahilor, zicînd: „Plecaþi de lîngã mine, cãci eu m-am dat monstrului sã mã sfîºie. Dar nu poate sã mã înghitã cu totul din pricina prezenþei ºi a rugãciunilor voastre. Capul meu se aflã deja în gura lui. Lãsaþi-1 sã mã înghitã odatã, sã nu mã mai chinuie atît. Din moment ce e hotãrît sã mã mãnînce, de ce sã rabd martirajul zãbovirii?”. Atunci, înfricoºaþi, fraþii i-au spus: „Însemneazã-te, frate, cu semnul Sfintei Cruci“. „Vreau sã mã însemnez, a rãspuns, dar colþii monstrului mi-au prins mîna“. Dupã rãspunsul lui Teodor, monahii au cãzut la pãmînt ºi cu rugãciuni fierbinþi ºi lacrimi s-au rugat la Dumnezeu sã-l izbãveascã de monstru. Dupã vreme îndelungatã, Teodor a sãrit în picioare ºi a strigat din toate puterile lui: „Fraþii mei, sã-I mulþumiþi lui Dumnezeu, pentru cã monstrul care mã înºfãcase a fugit cu rugãciunile voastre ºi n-a putut sta nici o clipã. Aºadar acum, vã rog, rugaþi-vã la Dumnezeu sã-mi ierte greºelile ºi, dupã cele ce mi s-a întîmplat, sînt gata sã pãrãsesc cu totul viaþa lumeascã“. Într-adevãr, dupã ce ºi-a revenit ºi ºi-a redobîndit puterile, s-a întors cu toatã
Carte de cãpãtîi (4) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”
ÎNGERUL PÃZITOR Vãzãtorii cu duhul ne spun cã îngerul nostru pãzitor - pe care orice om îl primeºte la Botez ºi care are menirea de a ne îndruma în viaþã pe calea cea dreaptã - locuieºte pe umãrul drept al fiecãruia dintre noi ºi înregistreazã faptele noastre bune ºi se bucurã pentru noi, fiind ºi apãrãtorul nostru la Judecata Supremã, pe cînd îngerul rãu însemneazã în Cartea Vieþii faptele noastre rele. Deci nici un om nu este singur. În permanenþã se aflã lîngã el îngerul sãu pãzitor pe care Dumnezeu ni l-a dãruit în marea Sa dragoste, mai presus de orice dragoste lumeascã. îngerul pãzitor ar trebui sã ne fie cel mai apropiat prieten ºi sfãtuitor. Ar trebui sã coborîm în adîncul sufletelor noastre ºi sã învãþãm sã-i ascultãm glasul. El trebuie sã fie întîiul cãruia, prin rugãciune, sã-i spunem pãsurile noastre. Frumoasã este rugãciunea copilãriei „înger, îngeraºul meu” ºi mare pãcat este cã, atunci cînd devenim adulþi ºi ispitele se înmulþesc, uitãm de acest slujbaº divin loial! Condiþia ca îngerii ºi sfinþii sã ne ajute este sã respectãm cerinþele Biscricii: rugãciunea zilnicã, spovedania ºi cuminecarea - lunar, participarea la Sfînta Liturghie în fiecare Duminicã ºi Sãrbãtoare. Iatã o scurtã rugãciune cãtre sfîntul înger, pãzitorul vieþii noastre: „Îngerul lui Hristos, pãzitorul meu cel sfînt ºi acoperitorul sufletului ºi al trupului meu, iartã-mi toate cîte am greºit în ziua de astãzi, ºi de toatã viclenia vrãjmaºului meu celui potrivnic mã izbãveºte, ca sã nu mînii cu nici un pãcat pe Dumnezeul meu; ºi te roagã pentru mine, pãcãtosul ºi nevrednicul rob, ca sã mã arãþi vrednic bunãtãþii ºi milei prea Sfintei Treimi ºi Maicii Domnului meu Iisus Hristos ºi tuturor sfinþilor. Amin“. Încercaþi într-o zi ca înainte de a începe o treabã sã-l rugaþi pe îngerul vostru pãzitor sã vã ajute, sã vã dea spor la lucru ºi veþi vedea cu cîtã uºurinþã veþi munci în acea zi!
inima la Dumnezeu ºi ºi-a schimbat cu desãvîrºire ideile ºi viaþa. A luat multã învãþãturã de la aceastã palmã pe care Dumnezeu i-a îngãduit-o atît pentru pocãinþa ºi mîntuirea lui, cît ºi pentru noi, cei care scriem ºi citim întîmplarea. Dupã ce a mai trãit ani mulþi ºi s-a fãcut plãcut lui Dumnezeu, sufletul i-a ieºit din trup ºi odihneºte în împãrãþia lui Dumnezeu.
Bogatul Hrisaorios a devenit batjocura diavolilor la moartea sa Trãia odatã, povesteºte acelaºi Sfînt Grigorie Dialogul, un om pe care îl chema Hrisaorios, fiind unul dintre cei mari în aceastã lume. Însã cu cît averea sa bani ºi case - creºtea, cu atît se îmbogãþea ºi în patimile trupului - iubirea de argint, slava ºi mîndria. A venit vremea sã cadã rãpus de o boalã gravã, pe patul de moarte. Cu ochii larg deschiºi, vedea stînd înaintea lui duhuri înfricoºãtoare cu chipuri întunecoase ºi strãduindu-se sã-l tragã prin porþile Iadului. El a început sã tremure, sã pãleascã ºi sã fie cuprins de sudoare. Striga cu disperare sã i se dea puþin timp pentru pocãinþã. Apoi l-a strigat ºi pe fiul sãu, spunîndu-i: „Maxime, copilul meu, aleargã ºi salveazã-mã cu puterea rugãciunii ºi credinþei tale”. Au venit, aºadar, aproape de el Maxim ºi toate rudele sale, dar nu puteau sã vadã duhurile viclene care ameninþau sã-l ducã la Iad pe Hrisaorios. ªi-au dat, însã, seama de prezenþa lor dupã groaza, paloarea ºi sudoarea celui aflat pe patul de moarte, precum ºi dupã rãscolirea trupului sãu în pat. Uneori se întorcea la stînga spre perete ca sã nu le vadã, alteori la dreapta ºi apoi iar pe spate. Ajungînd la o stare de deznãdejde din pricinã cã nu putea scãpa, a început sã strige: „Daþi-mi vreme pînã dimineaþã, doar pînã dimineaþã...” ºi cu aceste cuvinte rugãtoare, sufletul i-a pãrãsit trupul. De aici deci se vãdeºte cã Hrisaorios a vãzut acestea nu pentru sine, ci pentru ca noi sã le auzim ºi sã ne îndreptãm viaþa. Cãci cu ce s-a folosit el de priveliºtea acestor duhuri viclene ºi de amînarea pe care a cerut-o, de vreme ce nu s-a pocãit? (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Chemaþi în ajutor Puterile Cereºti binefãcãtoare, îngeraºii voºtri pãzitori ºi în primul rînd pe Maica Domnului, cea care, neobositã, varsã lacrimi pentru fiecare fiu al sãu ºi se roagã pentru ridicarea negurii care întunecã minþile ºi sufletele fiecãruia, Maica Domnului, Regina Universului ºi a toate cîte sînt, ocrotitoarea noastrã a tuturor, farul cãlãuzitor în întregul Univers. Cînd plecaþi de acasã închinaþi-vã ºi rugaþi-vã Ei: „Maica Domnului, fii cu mine!”. De asemenea, închinaþi-vã copiii ºi soþii/soþiile ºi spuneþi: „Maica Domnului, fii cu ... (N)“. Alegeþi-o protectoarea voastrã ºi va fi mereu în casele ºi în sufletele voastre, dãruindu-vã puterea necesarã de a înfrunta bezna întunericului ºi necazurile vieþii!
RUGÃCIUNE CÃTRE NÃSCÃTOAREA DE DUMNEZEU „Împãrãteasa mea prea bunã ºi nãdejdea mea, Nãscãtoare de Dumnezeu, primitoarea sãracilor ºi ajutãtoarea strãinilor, bucuria celor mîhniþi, acoperirea celor necãjiþi, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajutã-mã ca pe un neputincios, hrãneºte-mã ca pe un strãin. Necazul meu îl ºtii; dezleagã-l precum vrei, cã n-am alt ajutor afarã de tine, nici altã folositoare grabnicã, nici altã mîngîietoare bunã, afarã de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sã mã pãzeºti ºi sã mã acoperi în vecii vecilor. Amin”.
EFECTUL DE BUMERANG AL RÃULUI FÃCUT (BOALA) (1) Acum, dupã 2.000 de ani de la înfrîngerea sa de cãtre Iisus, Satan se pare cã are puteri ºi mai mari. Pãcatul în lume persistã ºi omul nu face mai nimic pentru a-l îndepãrta. Cu cît devine viaþa mai grea, cu atît mai puþinã bunãtate gãsim la semenii noºtri, iar pornirea de a face rãu are deseori efecte directe asupra vieþii ºi sãnãtãþii noastre, pentru cã rãul fãcut se întoarce însutit asupra noastrã. Dacã furi, minþi, înºeli, ucizi sau îi îndemni pe alþii sã facã aceste lucruri, se abat asupra ta ºi a familiei tale necazuri ºi boli. Din Sfînta Scripturã aflãm cã: Pãcatul este cauza bolii, iar iertarea pãcatelor aduce vindecare (vezi Iacob 5, 14-16). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)
Din pãmînt ai fost luat, În pãmînt te vei întoarce, Trupul este din þãrînã, Sufletul e veºnic viu... ªi cînd trupul se preface Într-o grãdinã cu flori, Sufletul atunci în pace Îþi va spune cã nu mori... Veºnicã îþi este viaþa, Dincolo de nori ºi zãri, Cei curaþi vor vedea faþa Celui Sfînt ºi iubitor...
Iar cînd ochii tãi vor fi Pîlcuri de luminã linã, Vei vedea ºi ai sã ºtii Cã iubirea e deplinã... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Împãratul
Cînd Domnul L-a fãcut pe Adam din þãrînã, De i-a migãlit chipul cu sfînta Lui mînã, Decît alte fãpturi arãta mai frumos, Cu pasul lui lin, cînd trecea maiestuos. Trãiau de-acum vietãþi mari ºi mici, Balauri de-un stînjen ºi mii de furnici, Dar toate alergau cînd jos, cînd sus, Întrebînd decît toate cine e mai presus. Acestea vãzînd ziditorul, pe Adam îndatã-l aduse În pragul Mãririi, ºi-acolo îl unse Cu împãrãteºtile miruri, ce-n cupe de crin Aºteptau sã-ºi reverse harul divin. Cum plecã din Grãdini cel abia miruit, Între fiare un zvon îndat’a ieºit – Cînd în nãri fremãtînde au prins mir curat: De azi înainte vom avea Împãrat! Preot ROMAN FORAI
Pildã creºtinã
Iisus Hristos este Dumnezeu O veste incredibilã, direct din Egipt! Un arab musulman egiptean ºi-a ucis soþia pentru cã a surprins-o citind Evanghelia... Dupã ce a asasinat-o, i-a îngropat trupul într-o criptã (conform tradiþiei egiptene); acolo ºi-a îngropat ºi bebeluºul (o fetiþã nou-nãscutã) ºi fiica lui de 8 ani, ambele vii. A anunþat apoi Poliþia, spunînd cã un hoþ i-a atacat ºi asasinat familia, pe care o îngropase din cauza mirosului... Dupã 15 zile, un unchi din familia lui a murit, iar familia a decis sã-l îngroape în aceeaºi criptã. Deschizînd cripta, au gãsit fetiþa de 8 ani ºi bebeluºul în viaþã! Toatã þara a rãmas uimitã la aflarea acestei veºti, iar asasinul a fost condamnat la pedeapsa cu moartea, conform legilor egiptene. Poliþia a întrebat-o pe fetiþa de 8 ani cum au reuºit sã supravieþuiascã ea ºi surioara ei? Ea a rãspuns cu naturaleþe: „Un om îmbrãcat în haine albe sclipitoare ºi cu rãni la mîini, venea zilnic ºi-mi dãdea de mîncare. Apoi o trezea pe mama ca sã o alãpteze pe sora mea“. O jurnalistã egipteanã i-a luat interviu fetiþei. Aceasta a mãrturisit astfel televiziunii: „A fost Iisus! Cel despre care m-a învãþat mama mea, El e cel care ne-a îngrijit... Rãnile pe care le avea la mîini erau la fel ca ºi cele despre care mama mea îmi povestea cã I Le-au fãcut cînd L-au rãstignit, dar El e viu... Eu L-am vãzut ºi ne-a salvat pe mine ºi pe surioara mea!“. Pentru liderii musulmani este o adevãratã provocare sã explice aceastã minune...
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 17-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Medic român, discurs dur în faþa Papei. Cine a avut curajul sã-l contrazicã pe Suveranul Pontif La Sinodul episcopilor de la Roma, în prezenþa Papei Francisc, un medic român a avut curajul sã combatã poziþiile publice ale Suveranului Pontif ºi sã denunþe „marxismul cultural“ care afecteazã din ce în ce mai mult ºi Biserica Catolicã. Dr. Anca Maria Cernea, medic specialist în medicinã generalã la Centrul Medical de Diagnostic ºi Tratament al spitalului Dr. Victor Babeº, reprezentantã a Asociaþiei Medicilor Catolici din Bucureºti, a participat ca auditor la Sinodul episcopilor catolici dedicat familiei de la Roma. Vineri, 16 octombrie 2015, în Sala sinodalã, în prezenþa Papei Francisc, aceasta a avut o intervenþie în care l-a contrazis pe liderul Bisericii Catolice în privinþa „inegalitãþii veniturilor” ºi a „schimbãrilor climatice”. Dacã Papa numea cele douã fenomene printre principalele probleme ale omenirii, medicul român afirmã cã problema este pãcatul, iar misiunea Bisericii este mîntuirea sufletelor. Discursul susþinut de dr. Anca Maria Cernea: Sanctitatea Voastrã, Pãrinþi Sinodali, fraþi ºi surori, Reprezint Asociaþia Medicilor Catolici din Bucureºti. Aparþin Bisericii Greco-Catolice din România. Tatãl meu a fost un lider politic creºtin, închis de comuniºti timp de 17 ani. Pãrinþii mei se logodiserã, dar nunta lor a avut loc abia dupã 17 ani. Mama l-a aºteptat pe tata în toþi acei ani, deºi nici mãcar nu ºtia dacã el mai era în viaþã. Au fost fideli în mod eroic lui Dumnezeu ºi legãmîntului lor. Exemplul lor aratã cã harul lui Dumnezeu poate învinge situaþii sociale îngrozitoare, precum ºi sãrãcia materialã. Noi, ca medici catolici, care apãrã viaþa ºi familia, vedem aceastã bãtãlie ca fiind una spiritualã. Sãrãcia materialã ºi consumismul nu sînt principalele cauze ale crizei familiei. Cauza principalã a revoluþiei sexuale ºi culturale este ideologicã.
Maica Domnului de la Fatima a spus cã rãtãcirile Rusiei se vor rãspîndi în întreaga lume. Aceasta s-a fãcut mai întîi sub o formã violentã, marxismul clasic, prin uciderea a zeci de milioane de oameni. Acum se face mai ales prin marxismul cultural. Existã o continuitate între revoluþia sexualã a lui Lenin, Gramsci, ºcoala de la Frankfurt ºi ideologia actualã a drepturilor „gay” ºi a genului. Marxismul clasic pretindea restructurarea societãþii printr-o preluare violentã a proprietãþii. Acum revoluþia merge mai adînc, încercînd sã redefineascã familia, identitatea sexualã ºi natura umanã. Aceastã ideologie se autointituleazã „progresistã”. Dar ea nu este altceva decît vechea ofertã a ºarpelui, ca omul sã preia controlul, sã-i ia locul lui Dumnezeu, sã caute mîntuirea aici, în aceastã lume. Este o rãtãcire de naturã religioasã, gnosticã. Datoria pãstorilor este sã o recunoascã ºi sã avertizeze turma în privinþa acestui pericol. „Cãutaþi mai întîi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui ºi toate acestea vi se vor adãuga vouã”. Misiunea Bisericii este mîntuirea sufletelor. Rãul, în aceastã lume, vine din pãcat. Nu din „inegalitatea veniturilor” sau din „schimbãrile climatice”. Soluþia este: Evanghelizarea. Convertirea. Nu creºterea controlului guvernamental. Nu guvernul mondial. Aceºtia sînt astãzi principalii agenþi care impun marxismul cultural naþiunilor noastre, sub forma controlului populaþiei, a sãnãtãþii reproductive, a drepturilor gay, a educaþiei gender etc. Lumea de azi are nevoie nu de îngrãdirea libertãþii, ci de libertatea adevãratã: eliberarea de pãcat. Mîntuirea. Biserica noastrã a fost suprimatã de ocupaþia sovieticã. Dar nici unul dintre cei 12 episcopi ai noºtri nu ºi-a
trãdat comuniunea cu Sfîntul Pãrinte. Biserica noastrã a supravieþuit datoritã hotãrîrii lor ºi exemplului lor de rezistenþã faþã de teroare ºi închisori. Episcopii noºtri au cerut oamenilor sã nu cedeze lumii. Sã nu coopereze cu comuniºtii. Acum noi avem nevoie ca Roma sã spunã lumii: „Faceþi pocãinþã ºi întoarceþi-vã la Dumnezeu, cãci s-a apropiat împãrãþia cerurilor”. Nu doar noi, laicii catolici, dar ºi mulþi creºtinortodocºi sînt îngrijoraþi ºi se roagã pentru acest Sinod. Pentru cã, spun ei, dacã Biserica Catolicã cedeazã în faþa spiritului lumii acesteia, celorlalþi creºtini le va fi foarte greu sã-i reziste. FLORIN PUªCAª
Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (7)
de state-naþiuni suverane, dar cu alianþe diferite. Singurul rezultat ar fi izbucnirea unui alt rãzboi mondial. Manifestul propunea formarea unei federaþii europene supranaþionale, avînd ca obiectiv principal conectarea statelor europene în aºa fel încît sã le fie imposibil sã mai intre în rãzboi vreodatã. Spinelli a fost membru al Comisiei Europene din 1970 pînã în 1976. În 1979 a fost ales membru al Parlamentului European. În aceastã calitate, a profitat încã o datã de ºansa de a-ºi promova viziunea federalistã asupra Europei. Konrad Adenauer a fost primul cancelar al Republicii Federale Germania (1949-1963), fiind ales în aceastã funcþie la vîrsta de 73 de ani. Deºi mulþi credeau cã va fi cancelar doar pentru o perioadã scurtã de timp, omul politic german (poreclit „Der Alte” - „Bãtrînul”) a ocupat aceastã funcþie în urmãtorii 14 ani. Adenauer a
schimbat mai mult decît oricine altcineva destinul postbelic al þãrii sale. Dupã primul rãzboi mondial, Adenauer a realizat cã pacea durabilã nu poate fi garantatã decît de o Europã unitã, în timpul celui de-Al Treilea Reich, el a fost îndepãrtat de naziºti din funcþia de primar al oraºului Köln. Dupã atentatul eºuat împotriva lui Hitler (20 iulie 1944), Adenauer a fost închis în infama închisoare a Gestapoului din Brauweil. Dupã rãzboi, Adenauer a fost repus în funcþia de primar al oraºului Köln de cãtre americani, dar a fost îndepãrtat la scurt timp de cãtre britanici, cînd oraºul a fost transferat în zona lor de ocupaþie. (va urma) ION M.IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu
În închisoarea de pe insula Ventotene, Spinelli a studiat cu fervoare lucrãrile teoreticienilor federaliºti ºi a devenit un susþinãtor pasionat al integrãrii supranaþionale. Inspirat de gîndurile ºi ideile lor, a redactat, împreunã cu alþi deþinuþi politici, „Manifestul din Ventotene“, în care ºi-a expus viziunea asupra federalismului ºi a viitorului Europei. Acest manifest este unul dintre primele documente care pledeazã pentru o constituþie europeanã. Intitulat iniþial „Spre o Europã liberã ºi unitã”, manifestul susþinea cã orice victorie asupra puterilor fasciste este inutilã atît timp cît duce doar la instituirea unei alte versiuni a vechiului sistem european
Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (9) Pentru a îndeplini o astfel de misiune, CSCE a devenit, din ianuarie 1995, o organizaþie regionalã Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE), Hotãrîrile adoptate stipuleazã competenþele OSCE în domeniile fundamentale pentru viitorul continentului, precum: * prevenirea conflictelor ºi operaþiunilor de menþinere a pãcii; * controlul armamentelor; * dezarmarea ºi creºterea încrederii ºi securitãþii; * conceptualizarea unui nou model de securitate pentru arealul OSCE; * cooperarea în plan economic, cultural umanitar, ecologic ºi în alte domenii de interes comun; * raporturile de conlucrare cu þãrile mediteraneene neparticipante etc. Pe plan instituþionalizat, au fost stabilite noile apelaþiuni ºi atribuþii ale organelor colective ale OSCE: Consiliul Miniºtrilor, asistat de Consiliul Superior (fost Comitet al Înalþilor Funcþionari) ºi de Consiliul Permanent (fost Comitet Permanent).
Uniunea Europeanã (U.E.) Uniunea Europeanã este un concept mai vechi, care a evoluat în concordanþã cu evoluþia de ansamblu a civilizaþiei de pe continentul European, avînd scopul de hegemonie, la început, iar mai tîrziu de creare a unei uniuni comunitare, bazatã pe principii democratice. Uniunea Europeanã a fost fondatã prin Tratatul de la Roma, semnat la 25 martie 1957, din Belgia, Germania, Franþa, Italia, Luxemburg, Olanda, Irlanda ºi Marea Britanie, cãrora li s-
au alãturat Grecia, în 1981, Spania ºi Portugalia, în 1986. Austria, Finlanda ºi Suedia au devenit membre ale Uniunii Europene de la 1 ianuarie 1995, ca urmare a unor referendumuri, evenimente care au avut loc în iunie, respectiv octombrie ºi noiembrie 1994. Comunitatea Europeanã (C.E.) s-a nãscut din fuziunea dintre Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului, fondatã la 18 aprilie 1951, Comunitatea Economicã Europeanã a Energiei Atomice (EURATOM), ambele create în 1957, în baza Tratatului de la Roma. La reuniunea de la Maastricht a Consiliului European, pe 9 ºi 10 decembrie 1991, ºefii de stat ºi de guvern din þãrile Comunitãþii au adoptat un tratat de uniune politicã, precum ºi unul de uniune economicã ºi monetarã, care, împreunã, formeazã Tratatul asupra Uniunii Europene. Tratatul a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, dupã ce a fost ratificat de toate pãrþile semnatare, permiþînd crearea de noi structuri ºi proceduri, fosta Comunitate Europeanã fiind absorbitã de Uniunea Europeanã. Aceastã Uniune se sprijinã pe trei piloni: primul pilon, cel european, se bazeazã pe tratatele de la Paris ºi Roma, modificate prin Actul unic european din 1986, se referã la cooperarea interguvernamentalã; al doilea pilon este politica externã ºi de securitate comunã; al treilea pilon se referã la aspectele de ordin juridic ce guverneazã funcþionarea Uniunii. Actul de naºtere a Uniunii Europene este Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992, la
Vneri, 30 iunie a.c., Parlamentul de la Berlin a aprobat legalizarea cãsãtoriilor între persoane de acelaºi sex, inclusiv dreptul la adopþie. Angela Merkel a declarat cã a votat împotriva acestei mãsuri, întrucît, potrivit legii germane, cãsãtoria ar trebui sã aibã loc între un bãrbat ºi o femeie. Cancelarul german a precizat, însã, cã trebuie respectat ºi un alt punct de vedere.
Maastricht, care consfinþeºte misiunea, obiectivele, principiile ºi instituþiile comunitare. Consiliul Europei a instituit, de la început, protecþia ºi controlul internaþional asupra respectãrii drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale ale omului. Astfel de reglementãri introduc direct problematica drepturilor omului în sfera dreptului internaþional ºi, o datã cu el, în domeniul relaþiilor dintre state, adicã al relaþiilor internaþionale. Principiile cuprinse în Decalogul de la Helsinki, parte integrantã a Actului final: * Egalitatea suveranã, respectarea drepturilor inerente suveranitãþii. * Nerecurgerea la forþã sau la ameninþarea cu forþa. * Inviolabilitatea frontierelor. * Integritatea teritorialã a statelor. * Reglementarea paºnicã a diferendelor. * Neamestecul în treburile interne. * Egalitatea în drepturi a popoarelor ºi dreptul popoarelor de a dispune de ele însele. * Cooperarea între state. * Îndeplinirea, cu bunã-credinþã, a obligaþiilor asumate conform dreptului internaþional. „Toate principiile enunþate mai sus, se sublinia în setul final, au o importanþã primordialã ºi, în consecinþã, ele vor fi aplicate în mod egal ºi fãrã rezerve, fiecare din ele interpretîndu-se þinînd seama de celelalte“. Organizaþiile de securtitate sînt într-un proces continuu de evoluþie ºi sînt chemate sã gestioneze marile probleme ale omenirii, în condiþiile manifestãrii fenomenului globalizãrii. Sfîrºit
Pag. a 18-a – 7 iulie 2017
Universalitatea bunelor maniere (15) Limbajul gesturilor (2) În ce mãsurã educaþia joacã un rol important în gesturile noasre? Sã presupunem cã sînteþi directorul general al unei firme importante ºi aveþi în grijã peste o sutã de angajaþi. Unul dintre ei vi se adreseazã prezentînd o plîngere ºi, pentru un moment, uitã de ierarhia stabilitã, privindu-vã de sus, de parcã dvs. aþi fi vinovat de problemã. Cu siguranþã, nici un director general al unei firme importante nu îi va permite unui angajat sã-i prezinte o plîngere fãrã nici un fel de maniere ºi uitînd de locul pe care îl ocupã. Acea privire trufaºã este un gest care atenteazã la purtarea decentã ºi la bunele maniere. Existã gesturi cãrora li s-a atribuit un înþeles aproape universal: * Braþele încruciºate. Aceastã poziþie a corpului s-a identificat mereu cu necesitatea de protecþie, pe de o parte, ºi cu un fel de sentiment dominant, pe de altã parte. De asemenea, poate constitui o reacþie normalã atunci cînd persoana este supãratã ºi aºteaptã o explicaþie de la autorul neplãcerii. Este greu ca o relaþie între persoane sã decurgã cu naturaleþe ºi sã poatã face loc încrederii, dacã unul dintre interlocutori adoptã aceastã poziþie. * Pumnii strînºi ºi braþele întinse. Aveþi grijã cu acest gest, pentru cã este asociat cu pierderea controlului ºi cu situaþiile-limitã. * Muºcatul buzei inferioare. Nu dorim sã vã facem sã gîndiþi rãu despre persoanele din jurul dvs., dar este
Marþi,13 septembrie 1994 Mã simt ca un burete avid de apã, eu, însetatã de cunoaºtere. Citesc, mã documentez, îmi însuºesc ce percep ºi mã impresioneazã, nu dau importanþã celor care nu mã intereseazã ºi nu mi se par demne de reþinut. A nu uita: Dumnezeu ne poate spune nouã ce sîntem ºi ce trebuie sã fim. Ce sînt nu ºtiu, iar ce ºtiu nu sînt. Nu poþi trãi corect fãrã un model de viaþã Isus Christos, Fecioara Maria ºi toþi sfinþii sînt modelele mele de viaþã. La ei mã închin ºi aºtept îndrumarea. Isus a fost rãstignit ca sã trãim noi astãzi, sã-l urmãm ºi sã ne mîntuim în nepãcat. Curios cum în Biblie ni se descriu vremuri cu mii de ani trecute, dar parcã oamenii sîntem noi, cei de astãzi! A pãcãtui înseamnã a pierde lumina divinã. Nu cred cã se poate trãi fãrã iubire. ªi animalele ºi plantele iubesc, cãci dacã nu iubesc ºi nu sînt iubite pier. Prin moarte unii se înalþã ºi alþii coboarã. Isus Christos este Calea, Adevãrul ºi Viaþa!
ROMÂNIA MARE“
foarte posibil ca persoana care îºi muºcã buza sã mintã sau sã se prefacã. * Privirea fixã. Deºi uneori înseamnã mulþumire ºi vine din partea persoanelor sincere ºi care nu au nimic de ascuns, o asemenea privire poate constitui ºi o ameninþare a intimitãþii. Se poate spune cã existã o anumitã perioadã de timp în care putem menþine privirea fixã pe chipul sau ochii celuilalt. Depãºirea acestui timp presupune cîteodatã sfidare. De asemenea, este adevãrat cã persoanele ipocrite îºi menþin rar privirea sau nici mãcar nu privesc în ochi. * Mîinile trecute cu putere peste cap. Acest gest este foarte semnificativ ºi se traduce prin senzaþii de frustrare, stress sau copleºealã. * Scãrpinatul în cap. Sã nu aveþi nici o îndoialã cã interlocutorul dvs. se gîndeºte la ceva. Este posibil sã aibã o îndoialã teribilã, de care depinde o problemã semnificativã. Aveþi în vedere însã cã gestul sãu ar putea rãspunde, foarte simplu, unei senzaþii bruºte de mîncãrime. * Miºcarea constantã a braþelor. Persoana care, în timp ce vorbeºte, îºi miºcã în mod constant ºi chiar impulsiv braþele se caracterizeazã prin sinceritate ºi printr-o personalitate instinctivã. * Mîinile în ºolduri. Dacã cineva îºi pune mîinile în talie sau în ºolduri, în timp ce vorbeºte, manifestã o atitudine de expectativã. Dacã, în plus, îºi miºcã sistematic genunchiul, înseamnã cã este supãrat ºi nerãbdãtor ca sã i se dea o explicaþie.
Evitãm sã ridicãm tonul Sînt mult prea multe persoane care ar fi trebuit sã-ºi tempereze nervii, caracterul ºi, implicit, tonul vocii.
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (33) Dacã pãcãtuieºti ºi te cãieºti, începi sã mergi cãtre salvarea ta. Þi-l descoperi pe Dumnezeul din tine.
Luni, 19 septembrie 1994 Dumnezeu ne doreºte moartea? Nici cînd greºim! Rãbdarea include ºi aºteptarea grea pe care eu o trãiesc, ca sã-mi pot acorda firea cu legile naturii a cît mai multor indivizi. Am un scop nobil: Iubirea. Înainte de a o primi eu, trebuie sã o dãrui. ªi abia pe urmã sã doresc sã o primesc ºi eu.
ANUL 1998 ... iulie 1998! Timp de 4 ani ºi jumãtate nu am mai scris un cuvînt în Jurnalul Confesiunilor mele! Pe diverse caiete ºi hîrtii am mai notat cîte ceva. Dar cine sã le caute, sã le punã
Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (11) Organizarea ºi dezvoltarea agriculturii pe baze ºtiinþifice ºi tehnice moderne (2) Unirea ºi orientarea într-o concepþie avansatã, de perspectivã, a celor douã categorii de activitãþi – de producþie ºi de creaþie ºtiinþificã au avut ca punct iniþial de plecare rolul sporit ce revine agriculturii, în condiþiile existenþei unor resurse naturale limitate, atît în economia naþionalã, cît ºi în economia mondialã. Aºa cum realitatea confirmã, agricultura, sprijinindu-se în cea mai mare parte pe resurse care se reînnoiesc, spre deosebire de alte resurse naturale (petrolul, cãrbunele, minereul de fier etc.) care, pe mãsura exploatãrii lor, se epuizeazã, îndeplineºte funcþii esenþiale în creºterea economicã, iar aceasta se amplificã proporþional cu gradul de folosire raþionalã ºi ºtiinþificã a resurselor proprii. Pornind de la rolul ºi importanþa crescîndã a agriculturii în economie ºi avînd în vedere particularitãþile specifice ale acesteia în þara noastrã, programele de cercetare ºi de introducere a tehnicii noi au fost concentrate cu precãdere în direcþiile dezvoltãrii ºi modernizãrii bazei tehnico-materiale a agriculturii; extinderii procesului de organizare a teritoriului agricol, de amenajare a solului ºi de irigare a tururor suprafeþelor adecvate, în vederea sporirii potenþialului productiv ºi folosirii eficiente a întregului fond funciar; obþinerii de
noi creaþii biologice – plante ºi animale – capabile de a realiza o conversie energeticã maximã a resurselor ecologice, exprimatã în cantitatea de produs la unitatea de suprafaþã; creãrii de noi resurse energetice pentru suplinirea unei pãrþi din combustibil ºi energie necesare procesului de producþie agricol ºi pentru consumul populaþiei din acest domeniu; sporirii randamentelor de conversie prin animale a produselor vegetale, pentru obþinerea de cantitãþi sporite de carne, lapte, ouã, lînã; asigurarea sãnãtãþii plantelor ºi animalelor în contextul prevenirii ºi combaterii fenomenelor de populare chimicã ºi biologicã º.a. Ca urmare a înfãptuirii programelor de cercetare ºi a dezvoltãrii ramurilor industriale de profil, relevate anterior, în 1989 agricultura româneascã avea o bazã tehnicã creatã care cuprindea: 152.000 tractoare agricole fizice; 83.300 pluguri pentru tractor; 35.400 cultivatoare mecanice; 43.600 semãnãtori mecanice; 15.600 maºini de împrãºtiat îngrãºãminte chimice; 21.000 maºini de stropit ºi prãfuit cu tracþiune mecanicã; 45.000 combine autopropulsate pentru recoltat cereale pãioase; 17.200 combine autopropulsate pentru recoltat porumb; 4.100 combine tractate pentru recoltat porumb; 11.700 combine tractate pentru recoltat furaje; 23.300 prese pentru balotat paie ºi fîn ºi multe alte maºini ºi utilaje agricole de productivitate ridicatã.
Se pare cã aceste persoane nu sînt conºtiente de faptul cã þipetele ºi vocea ridicatã nu sînt sinonime cu autoritatea. Cu atît mai puþin cu bunele maniere sau educaþia. Nici pierderea calmului sau nervozitatea nu este o scuzã validã. Nu trebuie sã þipãm la nimeni. Cînd vorbim, e necesar sã controlãm tonul vocii. Nu înseamnã cã trebuie sã fim atenþi sã gãsim nivelul ideal de rezonanþã, pentru cã fiecare are un registru propriu ºi poate avea un ton mai ascuþit sau mai grav, mai înalt sau mai jos. Nu trebuie sã recurgem la þipete pentru a obþine ceva de la o altã persoanã ºi nici pentru a da credibilitate cerinþelor noastre. Þipatul sau tonul ridicat al vocii poate avea legãturã cu o supãrare bruscã, cu decepþia ºi, în cel mai rãu caz, cu autoritarismul. Pentru unele persoane, þipatul este un mecanism de apãrare legat de nesiguranþa lor sau de posibilele conflicte individuale. Acestea nu gãsesc alt mod de a obþine supunerea pe care o cer, nu sînt capabile sã cearã lucrurile cu un „te rog”, sau sã îºi expunã punctele de vedere într-un mod relaxat. Þipatul înlocuieºte, dupã cum spuneam, puterea raþiunii sau argumentarea. Sã ºtiþi cã ridicarea tonului vocii nu va fi niciodatã în favoarea dvs. Persoana la care þipaþi, foarte probabil, se va apãra ignorîndu-vã sau, dacã e lipsitã de educaþie, va þipa ºi ea. Cînd sînteþi victima þipetelor altei persoane, chiar dacã ea ocupã, ierarhic, o poziþie superioarã, nu ezitaþi sã o avertizaþi cã sînteþi dispus sã acceptaþi o plîngere, un sfat, chiar o micã ºi poate justificatã lecþie, dar niciodatã cu þipete sau cu voce ridicatã. Nimeni nu are dreptul sã þipe la dvs., precum nici voi nu se cuvine sã o faceþi. Politeþea trebuie sã domine. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO cap la cap ºi sã le întregeascã? Eu nu voi fi în stare! ªi cîte nu s-au petrecut! ªi, totuºi, nu am murit!
8 octombrie 1998, ora 21.00 Concret: trebuie sã-i dau telefon lui Andrei D. O emoþie teribilã nu mã lasã în pace. Sînt paralizatã de fricã. Mîinile mi-au transpirat ºi m-am uscat în gît. Inexplicabilã stare. Sper sã îmi treacã ºi sã pot lua legãtura cu el. Vizionez pe programul TV Acasã „Misterioasa doamnã”. Tumultuoasã ºi cu nãbãdãi a fost relaþia mea cu Cãtãlin, coleg de facultate. I-am scris cîteva poezii, dar lam ºi bãtut. El, un bãiat frumuºel ºi liniºtit, eu, în aparenþã liniºtitã. Nu ºtiu dacã poeziile mele au valoare literarã, dar, pentru mine, starea de creaþie îmi dã echilibru ºi-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru darul Sãu. Nu mai scriu nimic. Amintirile mã copleºesc. Mã culc. Noapte bunã doresc celor care mã cunosc, chiar dacã nu mã iubesc! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
Dimensiunile ºi nivelul calitativ al bazei tehnice noi, create, devin ºi mai clare dacã le comparãm cu cele ale bazei tehnice mai avansate de care dispunea agricultura româneascã în 1938, compusã din doar 4.000 de tractoare, ºi acelea din import, inclusiv efectele utilizãrii diferitelor tipuri de mijloace tehnice moderne de producþie agricolã în cele douã momente. Ilustrativ în acest ultim sens este faptul cã suprafaþa arabilã care revenea pe un tractor fizic în þara noastrã a scãzut de la 850 de hectare, cît era în 1938, la 62 de hectare în 1989 º.a. Îmbinarea eforturilor de investiþii productive din agriculturã cu aplicaþiile generalizate ale realizãrilor tehnicii ºi ºtiinþei româneºti, în acestã ramurã, a rezolvat complet nu numai problemele mecanizãrii, ci ºi pe cele ale chimizãrii agriculturii, în 1989 îngrãºãmintele chimice azotoase, fosfatice ºi potasice utilizate ridicîndu-se la 1,2 milioane de tone, comparativ cu 6.000 de tone în 1950 – în 1938 acestea lipsind cu desãvîrºire. Concomitent, au fost realizate mari sisteme de irigaþii, pe aproape 4 milioane de hectare, ºi s-au efectuat importante lucrãri de îmbunãtãþiri funciare, de ameliorare a solului, care au mãrit sensibil potenþialul productiv al pãmîntului. S-au folosit pe scarã continuu mai largã procedee moderne, îndeosebi biologice ºi agrotehnice pentru combaterea bolilor ºi dãunãtorilor. S-au creat soiuri ºi hibrizi de plante cu producþii mari ºi rezistenþã superioarã, rase de animale de productivitate ridicatã. Au fost dezvoltate considerabil producþiile în legumiculturã, viticulturã, pomiculturã. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA
Pag. a 19-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (6) Douã atacuri pentru Operaþiunea El Dorado Canyon (4) În continuare, îl las pe Arthur cu un desenator de la FBI. Cînd schiþele sînt gata, le iau ºi încep sã le compar cu fotografii ale unor diplomaþi ºi agenþi de spionaj libieni cunoscuþi. Reuºim sã identificãm o persoanã. Libienii au avut un agent de la ambasada lor în maºinã, atunci cînd l-au atacat pe Arthur Pollick. În Sana’a, un cãpitan de poliþie yemenit e personal interesat de acest caz. S-a ocupat energic de investigaþie ºi ne-a transmis prin intermediul ofiþerului nostru de la ambasadã cã a reuºit sã afle numele celorlalþi doi bãrbaþi din vehicul. Ambii sînt rãufãcãtori locali, aproape sigur recrutaþi doar pentru aceastã misiune de cãtre agentul libian. La scurtã vreme dupã aceastã dezvãluire, prima tranºã de probe soseºte în Foggy Bottom. Fotografii de la locul faptei, imagini ale celor douã maºini implicate, prim-planuri ale celor doi bandiþi locali, toate au fost frumos împachetate pentru noi împreunã cu cartuºele gloanþelor trase. Deloc surprinzãtor, sînt cartuºe ale unui pistol de 9 mm, la fel ca cele recuperate de la Khartoum. Le duc mai întîi la FBI, pentru ca labora-
Spiritele ºi fantomele (5) Fantomele (3) Descrierea evenimentelor, fãcutã de femei, a corespuns, în majoritatea cazurilor, cu exactitatea derulãrii reale a încleºtãrii ce avusese loc cu nouã ani în urmã. O altã zonã ce pare încãrcatã de emoþiile puternice ale oamenilor care au luptat ºi au murit aici este mica insulã Corregidor, unde, în primele zile ale celui de-al II-lea rãzboi mondial (1939-1945), o mînã de soldaþi americani ºi filipinezi a încercat cu disperare sã opreascã înaintarea japonezã spre Manila ºi invazia insulelor filipineze, depunînd eforturi supraomeneºti pentru asta. Potrivit mai multor martori, fantomele lor continuã sã lupte. Astãzi, singurii locuitori ai insulei sînt puºcaºii marini filipinezi, cîþiva tãietori de lemne ºi un administrator cu familia lui. Dar existã ºi locuitori plecaþi de mult dintre cei vii. Nu de puþine ori, tãietorii de lemne s-au întors la bazã vorbind îngroziþi despre oameni rãniþi ºi însîngeraþi, cu care se întîlniserã, în junglã. Soldaþii, angajaþi în manevre militare în junglã, au raportat ºi ei întîlniri directe cu participanþi la luptele disperate, desfãºurate cu peste ºase decenii în urmã. Mulþi au pretins cã ar fi zãrit o femeie cu pãrul roºcat miºcîndu-se încet printre
Vieþile secrete ale celor patru preºedinþi americani care au fost asasinaþi (4) Aºa cum explicã Seymour Hersh în cartea sa, „The Dark Side of Camelot“, întîlnirea a avut loc la tribunalul din Chicago ºi a fost organizatã de un anume William Tuohy. judecãtor principal la tribunalul din Cook County, ºi de un alt apropiat al familiei Kennedy. În cadrul întîlnirii, Giancana ºi-a luat angajamentul faþã de Joe Sr, cum cã sindicatele controlate de mafie aveau sã susþinã în forþã alegerea lui Kennedy. Urmau sã o facã asigurîndu-se cã toþi membrii lor aveau sã-i voteze pe democraþi ºi prin cumpãrarea de voturi. Mulþi cred cã lui Giancana i s-a spus cã administraþia Kennedy avea sã înceteze presiunile asupra infractorilor din Chicago în schimbul ajutorului din partea Mafiei. Cîºtigînd la o diferenþã mai micã de 120.000 de voturi la nivel naþional, ajutorul lui Giancana s-a dovedit util. Deºi e aproape sigur cã planul a înclinat balanþa în favoarea lui JFK în mai multe state, nicãieri influenþa mafiei nu a fost mai vitalã decît în Illinois, unde cele douãzeci ºi ºapte de voturi din colegiul elec-
torul de acolo sã efectueze o analizã comparativã. E posibil ca ele sã fi fost trase de aceeaºi armã? Acest lucru ar constitui o legãturã solidã între cele douã atacuri. Cu toate acestea, cei de la FBI considerã cã au lucruri mai bune de fãcut cu timpul lor. Aceste atacuri au avut loc peste hotare, ºi cu toate cã îi rog sã-ºi revizuiascã prioritãþile ºi sã ne ajute în acest caz, cartuºele uzate sînt lãsate la coada listei lor de sarcini. Frustrat, mã deplasez la ATF, sperînd ca lucrãtorii de acolo sã dea dovadã de mai multã cooperare. Aºa se ºi întîmplã, iar eu mã hotãrãsc sã cultiv o relaþie strînsã cu bãieþii de la ATF. Pe viitor, ºtiu cã aceastã relaþie se va dovedi de mare folos. La urmãtoarele întîlniri cu Arthur, aflu alte cîteva detalii disparate. La începutul lunii mai, îmi conturez o imagine destul de clarã cu privire la cele douã atacuri. Întîi de toate, a fost folosit acelaºi mod de operare în ambele atentate. E simplu ºi eficient: prinde un diplomat singur, între ambasadã ºi reºedinþa sa, traseu pe care este cel mai vulnerabil. Dupã care trage o rafalã de gloanþe din mers ºi lasã-i cadavrul în stradã. Metoda nu e deloc elegantã ºi e complet lipsitã de imaginaþie. E brutalã ºi josnicã, tipicã pentru libieni. Din nefericire, însã, a funcþionat. În ambele cazuri existã unele aspecte care mã tulburã profund. În primul rînd, de ce au atacat doi ofiþeri de comunicaþii? E posibil ca ei sã se fi aflat, pur ºi simplu, la locul ºi la momentul nepotrivite? ªi-au plasat oare libienii echipele pe lîngã niºte trasee despre care se ºtia cã sînt utilizate de personalul diplomatic, dupã
care l-au atacat pe cel dintîi care s-a întîmplat sã treacã pe acolo? Cum i-ar fi putut identifica pe diplomaþii americani? Plãcuþele de înmatriculare. Verific. În ambele cazuri, Arthur ºi Bill conduceau automobile cu numere de înmatriculare specifice corpului diplomatic al Statelor Unite. Trebuie sã schimbãm acest lucru. Nu mai putem face cunoscutã identitatea oamenilor noºtri, în nici un caz, þinînd cont de lucrurile care se întîmplã în prezent în lume. Trebuie sã fim mai discreþi... Nu existã coincidenþe în Lumea întunecatã. ªi pe mãsurã ce studiez piesele puzzle-ului, sînt tot mai convins cã asasinii au lovit doi ofiþeri de comunicaþii dintrun motiv anume. Bill ºi Arthur lucrau amîndoi pînã la ore tîrzii. Se deplasau între locuinþã ºi ambasadã noaptea, dimineaþa devreme, sau pe timpul zilei. Probabil cã miºcãrile lor schimbãtoare au fost detectate. Dacã aº fi în locul libanezilor ºi le-aº urmãri miºcãrile, la ce concluzii aº ajunge? Aº trage concluzia cã sînt agenþi. Majoritatea celor care fac parte din personalul ambasadei au un program ordonat. Cei care lucreazã pînã tîrziu sau vin foarte devreme la birou sînt, de obicei, agenþi de informaþii. CIA. Se gîndeau libienii cã atacã doi agenþi CIA? Acesta ar putea sã fie veriga de legãturã dintre cele douã atacuri. Dacã aºa stau lucrurile, ei au uitat de indivizii din comunicaþii ºi de nevoia lor de a administra traficul informaþional 24 de ore pe zi, 7 zile pe sãptãmînã. (va urma) FRED BURTON
ºiruri de rãniþi ºi oblojindu-le rãnile. Cel mai adesea este vãzutã fantoma unei asistente medicale, purtînd un costum cu însemnele Crucii Roºii. Soldaþii din rondul de noapte care au remarcat fantoma au declarat cã, la puþin timp dupã ce aceasta se pierde în lumina lunii ce strãbate jungla, ei se trezesc înconjuraþi de ºiruri lungi de rãniþi gemînd, în atitudini de suferinþã extremã. Potrivit administratorului ºi familiei acestuia, sunetele produse la lãsarea întunericului constituie cea mai înspãimîntãtoare parte a existenþei pe aceastã insulã plinã de fantome. În fiecare noapte, vãzduhul se umple de oribile urlete de durere ºi de zgomotele fãcute de soldaþii invizibili, care strîng rîndurile, încercînd sã se apere de invadatorii-fantomã. Veteranii din conflictul coreean au revenit acasã, istorisind poveºti despre un sat-fantomã care se trezeºte la viaþã în nopþile lungi ºi friguroase. Ziua, aºezarea Kumsong nu este decît o grãmadã de ruine. Localnicii au pãrãsit demult locul devastat de rãzboi, în care s-au instalat între timp ºobolanii. Trupele americane, care priveau adesea ruinele din buncãrele aflate în prima linie, au numit Kumsong „Capitala Zonei nimãnui“. Dar în unele nopþi, soldaþii se întorceau la buncãrele lor îngheþate cu poveºti despre muzicã, dans ºi de rîsete de femei, ce se auzeau din aºezareafantomã. Atît de mulþi soldaþi aliaþi au auzit muzica fantomaticã, încît „Ching ºi vioara sa“ au devenit o realitate pentru militarii din prima linie. Deºi atît peisajele, cît ºi casele bîntuite par predispuse sã primeascã energia emoþionalã din partea încãr-
cãturii parapsihice generate de scenele tragice, au existat ºi rapoarte privind reapariþia din trecut a unor situaþii plãcute. Cercetãtorii abia au început sã înþeleagã unele dintre transformãrile chimice vaste care au loc în perioada adolescenþei. Cine poate spune ce se poate întîmpla atunci în strãfundurile subconºtientului? Parapsihologii au remarcat cã fetele sînt mult mai frecvent în centrul tulburãrilor poltergeist decît bãieþii ºi cã schimbãrile sexuale ale pubertãþii sînt asociate fie cu începutul, fie cu sfîrºitul fenomenelor. S-a observat, de asemenea, cã ºi adaptarea sexualã la statutul marital poate declanºa astfel de fenomene. Poltergeist-ul îºi gãseºte adesea nucleul energetic în creativitatea frustratã a unui adolescent în formare, care nu gãseºte modalitãþile de exprimare fireºti. Cei ce au asistat direct la desfãºurarea unui fenomen poltergeist au fost convinºi cã forþa energeticã are un comportament inteligent ºi pare sã acþioneze cu un scop clar. Observatori, savanþi sceptici, jurnaliºti experimentaþi sau spectatori inocenþi, deopotrivã, au descris obiecte miºcîndu-se prin aer, bucãþi de cretã scriind fraze inteligibile pe pereþi ºi pietre, venite parcã prin pereþi, lovind persoanele aflate în casã. Dar, aºa cum comenta un investigator, fenomenele se petrec ca ºi cum ar fi dirijate de mintea unui copil. (va urma) BRAD STEIGER ºi SHERRY HANSEN STEIGER (Text reprodus din „Enciclopedia fenomenelor neobiºnuite ºi inexplicabile“)
toral au fost decisive. Deºi dupã alegeri au fost intentate mai multe procese de fraudã a votului, nu au rezultat decît unele acuzaþii minore. Dupã ce Kennedy a depus jurãmîntul, chestiunea s-a muºamalizat - adicã fratele preºedintelui a devenit noul procuror general, cel mai puternic om de justiþie din þarã. Dacã existã cu adevãrat viaþã dupã moarte, unul dintre cele mai mari mistere care probabil le va fi revelat sufletelor noastre nemuritoare este numãrul real de femei cu care s-a culcat Jack Kennedy. Fãrã îndoialã cã este o cifrã uimitoare. Jack a avut cel mai bun profesor: pe tatãl sãu, despre care se zvoneºte cã ar fi avut numeroase aventuri. Însã este clar cã Jack l-a întrecut pe bãtrîn. Într-adevãr, se prea poate sã fi fost dependent de sex. Se presupune cã preºedintele i-a spus la un moment dat lui Bobby Baker, secretarul democraþilor din Senat: „Mã apucã migrena dacã nu pun mîna pe un fund strãin în fiecare zi”. Cu siguranþã cã JFK a avut partea sa de funduri - ºi cele mai multe erau, într-adevãr, strãine. Faptul cã în timpul preºedinþiei a avut o aventurã de lungã duratã cu Marilyn Monroe nu mai este demult un secret. Nici faptul cã dependenta de droguri ºi nevrotica Monroe i-ar fi putut ruina reputaþia nu mai era secret. Printre emisarii Casei Albe trimiºi sã se asigure cã ea nu divulgã nimic s-a numãrat ºi Bobby Kennedy - care (se spunea) s-a dat ºi el la Marilyn. Însã ea nu era decît cea mai celebrã dintre femeile lui Jack. Kennedy ºi-a alocat o mare parte din timp ºi energie
pentru a pune mîna pe reprezentatele sexului opus, iar soþia sa, Jackie, ºtia acest lucru. În cartea „Unfinished Life“, istoricul Robert Dallek relateazã cum, la nunta fratelui sãu, Ted, din 1958, JFK a fost înregistrat pe o bandã magneticã spunînd cã fidelitatea nu este o cerinþã a cãsãtoriei. Iar Jack fãcea ceea ce spunea. Se zbenguia cu femei dezbrãcate în piscina Casei Albe, se baza pe legãturile de la Hollywood pentru a face rost de starlete tinere ºi doritoare, care sã îi facã vizite conjugale, ºi a avut o armatã de tinere secretare ºi prostituate. Aºa cum au subliniat Dallek ºi alþi istorici, cele mai multe îi erau procurate lui Kennedy de cãtre oameni de încredere ºi de ajutoarele sale politice, ca de pildã Dave Powers ºi Kenneth P. O’Donnell. Ceea ce urmeazã este doar un mic exemplu din viaþa sexualã depravatã a lui Kennedy, mare parte din aceasta ieºind la luminã la mult timp dupã asasinarea lui ºi care, pentru a fi corecþi, nu a fost niciodatã dovedita în mod clar. Nu mai este nevoie sã spunem cã toate aceste episoade ar fi putut sã-l îngroape pe fermecãtorul preºedinte într-o fundãturã de mizerii care sã îi ruineze cariera. (va urma) CORMAC O’BRIEN (Text preluat din volumul „Vieþile secrete ale preºedinþilor americani“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 7 iulie 2017
Pentru împrospãtarea memoriei
Bisericã, sau abator? (1) (urmare din pag. 1) Între timp, contururile faptelor aveau sã se mai schimbe întrucîtva. Aveam acces la documente ºi tratate de Istorie, l-am descoperit pe Eminescu-gazetarul, am aflat cam ce fãcuserã unii evrei mai pretutindeni pe unde îi vînzolise blestemul biblic: „În anul 70 dupã Christos, poporul evreu a fost împrãºtiat în întreaga lume din cauza neascultãrii ºi a lepãdãrii lui Christos. În împrãºtierea prin lumea largã, evreii au experimentat cu exactitate pedepsele prezise de Moise“ (Capitolul „Teme Biblice“, din Biblia tipãritã în Germania, în 1989, în limba românã). ªi astfel am aflat cã evreii nu erau chiar aºa mieluºei, iar creºtinii nu erau chiar aºa criminali, cum încercase ºi mai încearcã sã ne intoxice o propagandã aflatã în proporþie de 80% în mîna sionismului mondial. ªi am mai aflat cã savanþi englezi ºi americani contestã însuºi Holocaustul, susþinînd cu dovezi, probe ºi argumente logice cã nemþii nu puteau sã gazeze 6 milioane de evrei, întrucît aºa ceva era o imposibilitate fizicã ºi tehnicã. Avînd în vedere ºi umflarea artificialã, peste noapte, a celor cca. 1.200 de victime evreieºti din România pînã la fabuloasa cifrã de 400.000 (?!) - cîte ni se imputã azi – înclin sã cred cã ar fi putut fi vorba de o stratagemã sionistã, pentru a stoarce Germania cam de 100 de miliarde de mãrci, în 40 de ani, ºi pentru a þine sub teroare pe oricine nu e de acord cu jugul evreiesc. De altfel, în Parlamentul israelian s-au ridicat, în 1992, voci care au cerut României uriaºe despãgubiri în dolari, iar sãptãmînile trecute, pe adresa Parlamentului României, s-a primit o scrisoare de o neruºinare fãrã seamãn, de la o organizaþie din Israel, prin care se cer iarãºi despãgubiri, dar ºi înapoierea tuturor proprietãþilor, bunurilor ºi pãmînturilor pe care evreii le-ar fi deþinut la noi în þarã (voi publica incredibilul document în urmãtorul numãr al revistei „Politica“). ªi ce am mai aflat? Cã evreii atît de mult i-au urît pe naziºti, încît, dupã 1949, cei mai zeloºi instructori ai armatei lor, ai poliþiei ºi ai Mossadului erau... foºti ofiþeri de SS ºi de Gestapo! Atîta cinism nu se poate explica doar prin atracþia victimei faþã de cãlãu. E ceva mai mult. E pofta paranoicã de dominare,
Marea umilinþã
Regretaþilor mei amici Eugen Barbu, Nichita Stãnescu, Adrian Pãunescu, Fãnuº Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muºat, Mihai Ungheanu, Raoul ªorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, ªtefan Iordache, Antonie Plãmãdealã, Constantin Galeriu, Gh. Buzatu, Romulus Vulpescu… Ferice, dar, de voi, prieteni morþi, Cã nu vedeþi cum ni se sparge þara Cum lupii trag cãmaºa ei la sorþi ªi-n iarnã ni se schimbã primãvara. Eu pe-ntuneric scriu acest poem Niºte bicisnici iar ne-au stins lumina Pe cine sã înjur, sau sã blestem Cînd noi, românii, purtãm toatã vina? ªi gazele, ca mîine, s-or opri Pe urmã vom bea apã ruginie Trãim calvarul ãsta zi de zi Drum bun spre Evul Mediu, Românie! Nici n-ai unde sã suni, toþi se ascund Eºti prizonierul neamurilor proaste La Primãrie? Eºti prea rupt în fund! La Minister? Te bate la trei coaste!
de subjugare, de ºantajare, de ilustrare a unuia dintre cele mai nedrepte sloganuri din istoria umanitãþii: „Evreii sînt poporul ales de Dumnezeu“. Pentru ce merite sau misiuni o fi fost ales? Pentru a-L fi pãlmuit, ºi scuipat, ºi biciuit, ºi rãstignit pe Mîntuitor? ªi cînd oare or fi avut loc alegerile astea, pe care le-au cîºtigat evreii ºi le-am pierdut noi, „neamurile“, „goimii“, „viermii“, cum ne tot numesc habotnicii hassidici? Evident, NU vorbesc de poporul evreu în ansamblul lui, popor pe care îl preþuiesc ºi îl respect pentru geniul ºi nobleþea sa. Eu vorbesc de o mentalitate, în virtutea cãreia chiar fiii lui Israel se împart, ei între ei, în buni ºi rãi, iar presa din Israel e plinã de aceastã dichotomie. În revistele mele, cel puþin, am reprimat, întotdeauna, cuvîntul infamant cu care sînt insultaþi unii evrei. Aºadar, îi preþuiesc pe evrei, dar nu-mi plac speculanþii, teroriºtii, ºantajiºtii, aroganþii care se încãpãþîneazã sã creadã cã cine nu e de acord, orbeºte, cu ei, înseamnã cã e fascist ºi cã restul umanitãþii n-are altã menire pe pãmînt decît sã reprezinte o turmã de dobitoace mînate la abator de ei, autorii Deicidului. Ei bine (de fapt, rãu), un astfel de abator s-a inaugurat vinerea trecutã la Mormîntul Patriarhilor din Ierusalimul de Est. Legenda spune cã aici sînt îngropaþi înºiºi Adam ºi Eva, apoi Abraham, Isaac ºi Iacob. Odatã cu trecerea mileniilor, aici au fost nevoite de împrejurãri sã coexiste trei religii monoteiste importante, reprezentate de creºtini, mozaici ºi musulmani. Probabil cã aceasta a fost voinþa lui Dumnezeu, Cel Unic ºi Atotputernic. A încerca acum sã separi aceste religii, sã-i favorizezi pe unii ºi sã-i prigoneºti pe alþii, ar fi un sacrilegiu ºi o tentativã primejdioasã, fiindcã toate cele trei credinþe sînt adînc încrustate în carnea Istoriei vii, adevãrate, care freamãtã de zbuciumul a milioane ºi milioane de destine. Cel mai înþelept mod de abordare a problemei este toleranþa, prin urmare coexistenþa paºnicã a tuturor, fiindcã în faþa lui Dumnezeu trebuie sã fim nu numai smeriþi, ci ºi egali. Din nenorocire, militariºtii israelieni n-au înþeles nimic din lecþia durã a Istoriei. În acea vinere neagrã ca smoala Iadului, în 25 februarie 1994, un maior ºi cinci soldaþi Nici o instanþã nu te bagã-n seamã Nici nu exiºti, tu, cetãþean de rînd Þesutul societãþii se destramã Iar statul e doar un vampir flãmînd. Tu nu mai ºtii ce-i aia „trai decent“ În beznã stai, te speli cu apã rece Mai cald e-afarã ca-n apartament Exterminaþi sîntem, din zece-n zece. Îmi beau cafeaua trist ºi gînditor Nu mai fumez, dar viciul tot mai muºcã Regret profund cã sînt doar scriitor Aº da stiloul astãzi pe o puºcã. Aprind o lumînare ºi mã vãd În casa scundã, a copilãriei Cînd vijelia-n pomi fãcea prãpãd Dar îngeri zdraveni þineau piept urgiei. Însã atunci era dupã rãzboi Rãnitã era þara, ºi datoare – Acum, ea este pradã la strigoi ªi sclava unei Mafii-ngrozitoare. Am dat lumina, gazele ºi apa Pe mîna unor mercenari strãini Zic cã-s prieteni, dar ne sapã groapa Scot bani din piatrã seacã ºi din spini. Nu ne putem gospodãri în viaþã? Ajuns-am un popor de retardaþi?
echipaþi cu un blindaj de astronauþi au pãtruns în lãcaºul sfînt, unde mai multe sute de palestinieni se rugau în genunchi, ºi au descãrcat mitralierele în ei. Au murit 64 de oameni nevinovaþi, în majoritate copii ºi bãtrîni, ºi au fost rãniþi peste 100. La scurtã vreme, ocupanþii israelieni au mai ucis aºa, ca desert în deºert, cîteva zeci de palestinieni, fiindcã ei nu se supun nici unei legi ºi O.N.U. tremurã de fricã – de altfel, soþia d-lui Boutros Ghalli e evreicã, asta ºi explicã alegerea acestui egiptean ca secretar general... Cãþelele turbate ale celor mai moderne unelte ale morþii au scuipat gloanþe la întîmplare, unde s-a nimerit: în ochi, în frunte, în dinþi, în inimã, în ceafã, în gît, în nãri, în spinare, în aura sfîntã, de raze, pe care orice om, oricît de pãcãtos ar fi, o are, la rugãciune, în jurul capului. Acolo, printre aromele rodiilor din Hebron, despre care scria Nichifor Crainic în poezia „Isus prin grîu“, coasa morþii ieºise la seceriºul de iarnã. Pînã acum, în statele totalitare, bisericile au fost transformate, uneori, în spitale, cazãrmi, grajduri. Evreii au revoluþionat totul. Televiziunea românã, dominatã de evrei ºi condusã de un activist modest, fãrã ºira spinãrii, a difuzat imagini puþine ºi sãrãcãcioase. Bogdaproste, totuºi, cã n-a fost convocat imediat Moses Rosen, ca sã încerce a ne convinge cã, de fapt, palestinienii au tras în evrei ºi cã, în orice caz, vinovaþi sînt cei care inaugureazã statui de-ale Mareºalului Antonescu. În ceea ce mã priveºte, am vãzut ceva mai mult decît ne-a servit cu linguriþa televiziunea antinaþionalã. Am privit pe canalul „Euronews“ ºi, pe lîngã multe atrocitãþi inimaginabile, care îmi încrîncenau inima, am reþinut ceva care m-a nãucit: la cîteva ore de la masacru, o bãtrînicã în negru spãla pe jos în moschee, ºtergea sîngele cu o cîrpã ºi apoi o storcea în niºte gãleþi! Ea era femeie de serviciu, amãrîta de ea, asta ºtia, asta fãcea. ªi atunci, mi-am dat seama cã acolo nu mai era o bisericã, ci un abator. Fiindcã numai la abator se spalã sîngele cu furtunul ºi gãleþile, ca sã se cureþe locul pentru sacrificarea altor vite. Care fusese vina acelor fãpturi ale Domnului? Nici una. Sau, poate, era una: aceea de a îndrãzni sã nu fie evrei. Aºa dupã cum îndrãzniserã ºi cei 11.000 de þãrani români rãsculaþi la 1907 din cauza jafului evreiesc ºi vînaþi de slugile lui Carol de Hohenzollern. (va urma) Atunci e clar: scuipaþi-ne în faþã! Ne place sã fim viermi? Sã fim cãlcaþi! Umilitoare e aceastã stare Sã nu mai ai nimic în þara ta Sã vezi cum ultima redutã moare ªi sã te rogi de moarte sã te ia. Eu vã invidiez, amici plecaþi În altã lume, unde e luminã Acolo sînteþi, toþi, surori ºi fraþi ªi beþi nectar, nu apã cu ruginã. V-a luat la vreme Dumnezeu la cer Eu vãd în asta, poate, o rãsplatã El v-a ferit de acest timp mizer Cînd þara noastrã e crucificatã. Cînd lumea plînge-n pumni ºi n-are bani Nici de mîncare, sau medicamente În timp ce politrucii ºarlatani Fac ºi desfac Guverne, Parlamente. E un dezastru grav ºi general Mai jos de-atîta chiar cã nu se poate Mai bine-n groapã decît la canal ªi cred cã doar rãzboiul mondial Ne poate vindeca de laºitate! CORNELIU VADIM TUDOR (Noaptea de marþi spre miercuri, 24 spre 25 iunie 2014 – poem scris pe întuneric)
ROMÂNIA MARE“
Pag. a 21-a – 7 iulie 2017
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (81) E suficient sã aparã la televizor, cã-mi dar, invariabil, cineva mai puternic decît ei le rupe din nou dinþii ºi îi tãvãleºte bine prin stricã buna-dispoziþie. Întregul lui efort de a pulberea drumului. ªi uite tot aºa. Astfel s-a vorbi ºi de a fi spiritual constituie un spectacol scris Istoria Ungariei, cel puþin de la 1330, cînd în sine: de fiecare datã, se scarpinã, grohãie, îºi nãvãliserã în Þara Româneascã, dar au fost trage mucii, îºi revarsã fãlcile, tuºeºte, îºi tãbãciþi de români la Posada. Îi cunosc foarte pierde vocea pînã la emasculare, rîde singur de bine pe unguri, pe mine nu mã pot pãcãli. Eu ceea ce debiteazã, abuzeazã de un fals accent sînt naºul lor. Seara, la Televiziunea Românã moldovenesc, pentru a ne face sã credem cã se se prezintã o casetã înregistratã de un irlandez trage din plãieºii lui ªtefan cel Mare, care, e (?!) la Tîrgu Mureº, cu linºarea unor oameni. ºtiut lucru, avea o oaste plinã de Moscovici, pe Cel mai crunt este bãtut un om îmbrãcat întrscurt, se poartã ca un animal de povarã care un pulovãr verde, din lînã groasã. Îi spun trage o cãruþã pe gheaþã ºi patineazã pe loc. Ce nevesti-mii: „Ãsta e român, sãracul, îl cunosc vrea, în fond, acest Moscovici? El vrea sã ne dupã îmbrãcãminte!”. Doamne, ce vãd ochii prezinte piesa „Într-o dimineaþã” de Mihai Miting de protest în judeþul Teleorman, unde Irina mei?! Ce bestialitate se dezlãnþuie ºi þîºneºte Ispirescu, pe care îl numeºte „dramaturg Loghin a fost deputat din partea PRM. Mulþimile de din fiinþa umanã? Victima e stîlcitã în picioare, remarcabil”, ceea ce poate pronunþa cu relaoameni îl însoþeau pe Tribun, pentru cã ºtiau cã au în el ba chiar o fiarã încearcã sã-i strãpungã pieptul tivã uºurinþã, dar se bîlbîie jenant la cuvîntul un om devotat cauzei lor. cu ºipca unei pancarte; cãlãii îl lasã o secundã, „dezexistenþializãrii”. Ce sã-þi fac, moºule, dar revin ºi-l izbesc iarãºi, cu furie, cu dacã þi-ai fixat o ºtachetã prea înaltã pentru bur- cu adevãrat. La ce sã te aºtepþi, cînd bagi la urã. „Da, da, cel de pe jos e român, iar criminalii dihanul tãu acoperit cu sacou cãrãmiziu? Cine te puºcãrie toatã floarea generalilor de Armatã, sînt unguri. Îi cunosc, e stilul lor, aºa au fãcut pune sã inventezi cuvinte pe care nu le poþi rosti? Securitate ºi Miliþie, în frunte cu Ion Coman, Ilie mereu!”. Imaginile nu sînt foarte clare, se vede Piesa e proastã, plinã de cuvinte imunde, care nu Ceauºescu, Iulian Vlad ºi ceilalþi? Ce-ai vrea sã se treaba cã au fost filmate de sus ºi, în orice caz, s-au mai rostit niciodatã în întreaga istorie a întîmple, cînd þara e condusã de oamenii aparatul nu e profesional ºi a fost mînuit de un Televiziunii Române. „Cãcãþiºuri”, „De-aia te-ai Moscovei, de teapa lui Militaru, odrasla lui Valter dus cu el, cãþea!”, „Dã-te, fã, cã te omor!”, „Nu Roman, Brucan, dar ºi puºcãriaºi ca Gelu Voican amator. Dar de unde ºi pînã unde irlandez? Ce þi-e ruºine, mã, mãgarule, mã, mucosule, mã, Voiculescu ºi Dan Iosif? Mai e România un stat pe pãzeºte Televiziunea Românã? Se ºtie de 5 zile cã imbecilule?”, „Fir-aþi ai dracu’ de golani sã fiþi!” harta lumii, sau am devenit un simplu poligon de sînt tulburãri grave în zona asta, nu trimiþi ºi tu º.a.m.d. încercare a armelor, a spionilor, a diversiunilor? Texte scrise de un „dramaturg remarcabil”, Din toatã povestea asta urîtã, nãclãitã de sînge dupã spusele lui Valentin Silvestru, pe care, nu-i românesc, n-are de cîºtigat decît amintirea lui aºa, sîntem obligaþi sã-1 credem orbeºte, alt- Ceauºescu. Îmi pare rãu cã trebuie s-o spun, dar minteri vom fi acuzaþi de antisemitism ºi fascism olteanul era bãrbat, nu-i sufla nimeni în ciorbã. ºi Nürnbergul ne va paºte! Dar, în plin teatru TV, Ar fi îndrãznit ungurii aºa ceva pe vremea lui? loviturã de teatru! Transmisia televizatã se între- Haida-de, fãcea o militãrie cu ei! Din pãcate n-a rupe pentru a fi citit un Comunicat al PNÞCD- fãcut militãrie cu cine trebuia: cu cel care 1-a urît ului cu privire la evenimentele din Ardeal. Ion de moarte, 1-a pîndit, 1-a ros temeinic ºi, pînã nu Iliescu iarãºi este acuzat de înclinarea balanþei, 1-a bãgat în mormînt, nu s-a lãsat. Rãzbunare fiindcã asearã el s-a nãpustit asupra „elementelor iudeo-þigãneascã, în sfîntã zi de Crãciun... extremiste româneºti”. Se reia transmisia piesei, 21 MARTIE 1990. Fierbere grozavã în toatã dar pentru scurtã vreme, fiindcã pe la miezul þara. Românul e bun ºi rãbdãtor pînã te-ai luat nopþii apare în cadru, în direct, un fel de grup de Ardeal. Totul, pînã la pãmîntul þãrii! Cine a statuar: alãturi de crainic se înghesuie niºte fãcut un pas în plus, în Istorie, l-a fãcut pe ultipoliticieni, printre care ºi vicepreºedintele unui mul. Nevasta lui Miºu Filip, Doina, care e fostã partid al muncii ºi democraþiei, care nu e altul vecinã de bloc (vizavi de Biserica Albã) ºi pridecît fostul barman Viezure, de la crîºma „Mãrul etenã cu Mioara ºi Petre Roman ºi care acum s-a de Aur”! Ce poate sã spunã un om ca ãsta mutat cu totul la ei, în vila din Cartierul Naþiunii, într-un asemenea moment crucial? Aºa Primãverii, îmi telefoneazã: - Cornel, e nenorocire mare! Ungurii ãºtia or cred guvernanþii cã vor convinge ºi vor liniºti massele? Prin anonimi dubioºi, care emit cu greu sã piardã ºi ce-au cîºtigat pînã acum. ªtiu de la trei propoziþii pe gurã, ºi alea inepte, dupã care Petre cã azi-noapte peste Tîrgu Mureº a fost dispar? Unde-s istoricii de vazã ai þãrii, acad. covor de avioane, pline ochi cu paraºutiºti din ªtefan Pascu, profesorul Mircea Muºat, cercetã- Cãlãraºi, mãi, nu-þi poþi imagina ce demonstraþie toarea Cornelia Bodea? Unde sînt savanþii, scri- de forþã a fãcut Armata! A trebuit sã vinã Petre Discurs în Parlamentul European, unde itorii, oamenii cu greutate? La vremuri mari, cu un Comunicat al Guvernului, foarte bine Corneliu Vadim Tudor a avut cele mai multe s-au bulucit în faþã toþi piticii - asta e, pe scurt, fãcut, ca sã spele ruºinea produsã de Iliescu. ieºiri la tribunã dintre toþi parlamentarii Asta cam aºa e. Faþã de scandaloasa poziþie a europeni trecuþi ºi prezenþi. ecuaþia tragediei pe care o trãieºte România. În Tîrgu Mureº situaþia a degenerat. Se vorbeºte de lui Iliescu, care îi acuzase pe... români, Comucrime ºi atrocitãþi ungureºti cum n-au mai fost nicatul Guvernului a avut fermitatea necesarã ºi niºte operatori, pentru orice eventualitate? din perioada Diktatului de la Viena. Voi þine a spus lucrurilor pe nume. Ieri, pe Valea Acum, e demonstraþie studenþeascã în faþa minte aceastã zi, 20 martie 1990. ªi ea încã nu Gurghiului, au coborît vreo 2.000 de þapinari Ambasadei Ungariei din Bucureºti. Peste 2.000 s-a terminat. ªi încã n-am aflat tot ce s-a petrecut hotãrîþi sã facã ordine în Tîrgu Mureº. Fiindcã de studenþi, în special de la A.S.E., vor sã arate ungurii numai de fricã ºtiu, asta e învãþãtura ungurilor ºi ziariºtilor strãini cã demnitatea Istoriei. Unii dintre mînuitorii þapinelor ºi româneascã nu a pierit ºi cã nu e bine deloc, dar buºtenilor strigau: „Nu pe Ceauºescu trebuia deloc, sã se întindã coarda. Armata a închis sã-l omorîm, ci pe Tökeº!”. Veºtile circulã cu oraºul Tîrgu Mureº, nu mai e îngãduit nimãnui o vitezã ameþitoare. Asearã au fost morþi la fie român sau ungur - sã intre în zona de conflict. Tîrgu Mureº, cei mai mulþi de origine Pe fondul acestor grave tulburãri, un derbedeu românã. Acum, se agitã ungurii din Harghita care zice cã e maior apare la televizor în penibila ºi Covasna. Numai cã 100.000 de români din emisiune „Rondoul ordonã” ºi înfurie populaþia: judeþul Bacãu sînt gata sã intervinã în judeþul adicã îl glorificã slugarnic pe generalul Victor vecin, pentru a restabili liniºtea ºi a curma Stãnculescu (executorul lui Nicolae Ceauºescu) ºi vãrsarea de sînge românesc. Popor cu reale îl împroaºcã cu noroi pe generalul Ilie Ceauºescu, calitãþi umane, muzicale, literare, sportive care a scris cãrþi fundamentale despre Ardeal! etc., ungurii sînt ca niºte copii mari pe care, Lasã, cã aºa ne trebuie! uneori, un gãligan nebun îi sminteºte la minte (va urma) ºi îi aruncã, orbeºte, cu capul înainte. Dupã (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, ce-o iau pe cocoaºã, se potolesc ºi devin chiar de la Crãciun la Paºte“; La Palatul Cotroceni, consultari cu cele mai impor- simpatici. Asta þine pînã la un nou punct al Autor: Corneliu Vadim Tudor) tante partide ale momentului. La acea vreme, PRM ciclului, cînd iar se înciochineazã, iar aruncã cu cocteil Molotov ºi spalã cuþitele în sînge era printre cele mai bine cotate. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
ANTREPRENORIAT ECONOMIE POLITICà Dacã Dragnea n-ar exista, proprietarul strãin al þãrii l-ar inventa Iatã, sumar, cum s-au derulat lucrurile la suprafaþã: un partid, PSD, ce se dã de stînga, a cîºtigat detaºat alegerile ºi, împreunã cu un partid mai mic, a alcãtuit majoritatea parlamentarã ºi a format Guvernul. Toatã cealaltã parte a eºichierului politic, precum ºi preºedintele þãrii ºi – important – întreaga panoplie a instituþiilor de forþã, în frunte cu Serviciile Secrete ºi procuratura, dar ºi propaganda neobositã a acestora, au pus la index partidul cu pricina, stigmatizîndu-l cu toate anatemele la modã ale perioadei. ªi, pe toate cãile, au încercat sã-l scoatã din joc ºi, bineînþeles, sã-i punã beþe în roate guvernãrii. În scurt timp, au pãrut sã obþinã o victorie clarã. PSD s-a frînt la vîrf. Preºedintele partidului i-a retras sprijinul politic tocmai premierului pe care chiar el îl unsese, acuzîndu-l cã s-a dat cu „sistemul“. Deznodãmîntul a ajuns la votul unei moþiuni de cenzurã. La mustaþã, Dragnea a cîºtigat! Mustaþa cîºtigãtoare a d-lui Dragnea ar putea avea semnificaþia, evident tot la suprafaþa lucrurilor, a unei reuºite în pãstrarea coeziunii partidului. Totuºi, dupã ce „sistemul“ reuºise sã împingã PSD pînã în punctul de a-ºi revoca printr-o moþiune de cenzurã propriul guvern, rãmîne bulversant cã tocmai atunci cînd pãrea sã obþinã ºi înfrîngerea, ºi chiar dezmembrarea PSD pe mîna exact a acestuia, a
fãcut o manevrã de neînþeles, lãsînd PSD-ul nu numai în viaþã, dar ºi pe Dragnea cu bateriile încãrcate! Sã fim serioºi, cu coeziunea partidului ºi altele asemenea! Dacã Grindeanu, dupã cum a lãsat PSD-ul sã se înþeleagã, s-a dat cu „sistemul“ sau chiar izvora de la acesta, atunci, mai sînt cel puþin alþi 20 pe la PSD în aceeaºi situaþie! 20 care au primit, în ultimul moment, indicaþia (sau ordinul) nu sã-l abandoneze, ci sã nu-l abandoneze pe Dragnea!
Dacã dãm vãlul jos, stranietãþile dispar! Prin strãmoºii sãi sau chiar prin el însuºi, dar ceva mai de mult, PSD o fi deþinut puterea în România, însã acum n-o mai deþine! Puterea este deþinutã de proprietar în orice rînduialã economico-socialã ºi oricum, în capitalism. Proprietarul din economie este decidentul din economie ºi, prin incidenþã, din politicã. Or, proprietarul actual al economiei din România, deþinãtor al controlului tuturor sectoarelor ºi pîrghiilor strategice, este strãin. Nimeni, nici mãcar mult hulitul PSD nu pune în discuþie acest lucru. Este o realitate! Din motive nedeclarate oficial, dar bãnuibile, proprietarul strãin al României nu recunoaºte, însã, cã este decidentul în economie ºi în politicã în România. Evident, dacã ar recunoaºte, ar trebui sã admitã cã România nu mai este o þarã
România tace, Bulgaria preseazã UE: Multinaþionalele ne vînd produse sub calitatea din Vest Bulgaria a constatat cã produse alimentare comercializate de companiile multinaþionale europene în þarã conþin ingrediente diferite faþã de produse vîndute sub branduri identice în Austria ºi Germania. Într-o miºcare ce contrasteazã cu liniºtea de la Bucureºti pe aceastã temã, Bulgaria a anunþat cã va presa Uniunea Europeanã sã rezolve problema „standardelor duble”. Ministrul bulgar al Agriculturii, Porozhanov, a spus dupã o ºedinþã de guvern cã testele de laborator au identificat ingrediente diferite în 7 din 31 de alimente sub branduri identice vîndute în Bulgaria. Experþii au mai constatat cã 16 dintre produse au fost vîndute la preþuri mai mari în Bulgaria, cel mai sãrac stat din UE. „În mod sigur provoacã îngrijorare. Standardele duble sînt un fapt”, a afirmat Porozhanov, care nu a menþionat numele produselor ºi companiilor. Polonia, Slovacia, Cehia ºi Ungaria au criticat mai mulþi producãtori mari de alimente, afirmînd cã nu este etic ca produse vîndute sub aceeaºi marcã sã aibã o calitate inferioarã. Porozhanov a spus cã autoritãþile de la Sofia se vor alãtura eforturilor de lobby din cadrul UE de a pune capãt acestor practici. Bulgaria a lansat în luna mai o serie de teste pentru produse din carne, lactate, alimente pentru bebeluºi, ciocolatã ºi sucuri. Organizaþiile de protecþie a consumatorilor au criticat folosire unor ingrediente diferite pentru produse vîndute sub mãrci identice, dar nu au obþinut progrese pentru cã legislaþia UE cere doar ca ambalajele sã prevadã clar lista tuturor ingredientelor. activenews.ro
suveranã, dar, mai rãu, ar trebui sã-ºi asume ca proprietar ºi decident o serie de responsabilitãþi ºi rãspunderi, pe care îi este cu mult mai convenabil sã le lase în cîrca românilor, ce pot fi fãcuþi astfel vinovaþi de orice, de toate relele pãmîntului. Iar, dintre români, PSD, mai ales cu Dragnea în frunte, este calul de bãtaie cel mai minunat, vinovatul de serviciu, oricînd ºi la orice! Românii de rînd nu prea înþeleg, ba chiar deloc, cum stã de fapt treaba: cã nu PSD deþine puterea, chiar de cîºtigã alegerile, cã aceasta aparþine proprietarului strãin. ªi voteazã de zor PSD, crezînd cã, bun sau rãu, PSD ar ºi putea face ceva. Dragnea ºi PSD ºtiu cã nu prea pot face mare lucru! Cãci nu deþin puterea ºi nici n-o vor deþine! Dar se agitã perfect! Creeazã o efervescenþã înãlþãtoare! „Sistemul“, care a ales sã ajute la îndeplinirea deciziilor proprietarului, are nevoie de Dragnea, ca de apã! Cu Dragnea, are „adversari“! Preºedintele Iohannis se poate fãli cã se luptã vajnic, ºi anume cu gaºca lui Dragnea! D-na Kövesi cã înfruntã neobosit corupþii, ºi anume corupþii lui Dragnea! Alde Coldea ºi succesorii, cã pãzesc þara de inamici, ºi anume de Dragnea ºi ai lui! Dacã îl înlãturã pe Dragnea, proprietarul strãin al þãrii trebuie ori sã declare România colonie, ºi sã-ºi asume costisitoare responsabilitãþi de proprietar, ori sã inventeze un alt Dragnea. Dar, de ce s-o facã, atît timp cît acesta existã ºi nu numai cã acceptã cu stoicism funcþia de vinovat de serviciu, dar nici nu pune în discuþie în vreun fel rînduielile actuale, care stabilesc cã strãinul, nu din poveste, ci acela din acte negru pe alb, este proprietarul þãrii! ILIE ªERBÃNESCU
Calitãþile de bazã pentru un antreprenor de success A fi antreprenor reprezintã mai mult decît a porni 1-2 afaceri, reprezintã a avea atitudine ºi dorinþa de a reuºi. Toþi antreprenorii de succes au un mod similar de a gîndi ºi posedã cîteva calitãþi principale care îi fac sã reuseascã în afaceri. Principalele calitãþi ale unui antreprenor de succes: Dorinþa de a reuºi: Antreprenorii au dorinþa puternicã de a reuºi ºi a-ºi extinde afacerea. Ei au imaginea de ansamblu ºi sînt adesea foarte ambiþioºi. Ei îºi stabilesc obiective foarte înalte ºi se angajeazã sã le atingã indiferent de obstacole. Încredere puternicã în ei înºiºi: Antreprenorii de succes au o opinie sãnãtoasã despre ei înºiºi ºi au de regulã o personalitate foarte puternicã ºi asertivã. Ei sînt concentraþi ºi hotãrîþi sã îºi atingã obiectivele ºi au deplinã încredere în abilitatea lor de a o face. Optimismul propriu poate adesea sã fie perceput de alþii ca fiind aroganþã. Înclinaþie cãtre ideile noi ºi inovaþie: Toþi antreprenorii au o dorinþã puternicã de a face lucrurile mai bine ºi de a îmbunãtãþi produsele sau serviciile. Ei cautã în mod constant variante de îmbunãtãþire. Ei sînt creativi, inovatori ºi plini de resurse. Deschidere faþã de schimbare: Dacã ceva nu merge, ei schimbã, pur ºi simplu. Antreprenorii ºtiu importanþa pãstrãrii în top a industriei ºi singura posibilitate de a fi numãrul 1 este sã evoluezi ºi sã te schimbi odatã cu vremurile. Ei sînt la zi cu ultimele tehnologii sau servicii ºi sînt întotdeauna gata sã schimbe dacã vãd apariþia unei oportunitãþi. Competitivi prin natura lor: Antreprenorii de succes se dezvoltã prin competiþie. Singura cale de a-ºi atinge obiectivele ºi de a trãi la standardele înalte impuse de ei înºiºi este sã concureze cu alte afaceri de succes. Puternic motivaþi ºi energici: Antreprenorii sînt mereu în miºcare, plini de energie ºi puternic motivaþi. Ei au dorinþa de reuºitã ºi automotivaþie din abundenþã. Standardele înalte ºi ambiþia multor antreprenori le cere sã fie motivaþi! Acceptã criticile constructive ºi refuzurile: Antreprenorii inovatori sînt de regulã în prim-planul industriei lor, aºa cã aud destul de des cuvinte de genul „nu se poate face”. Ei îºi ajusteazã calea dacã criticile sînt constructive ºi folositoare planului lor general, altfel pur ºi simplu nu iau în considerare comentariile ºi le declarã pesimism pur. De asemenea, antreprenorii cei mai buni ºtiu cã refuzurile ºi obstacolele sînt parte a oricãrei afaceri importante ºi le trateazã ca atare. Adevãraþii antreprenori sînt descurcãreþi, pasionaþi ºi au dorinþa de a reuºi ºi de a îmbunãtãþi lucrurile. Ei sînt pionierii ºi sînt confortabili cu statutul de luptãtori în prima linie. Cei mai buni sînt gata sã se supunã ironiilor ºi criticilor deoarece ei îºi vãd de drumul lor ºi sînt prea ocupaþi sã lucreze la visul lor, fãrã a lua în considerare pãrerea celorlalþi. ideideafaceri.ro
Pag. a 23-a – 7 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Conflictul dintre Iran ºi Irak (1980 - 1988) (3) Ca urmare a escaladãrii implicãrii SUA în conflict, un incident extrem de grav s-a petrecut în data de 3 iulie 1988, cînd avionul Airbus A300 B2-203, cu 274 de pasageri la bord, dintre care 66 copii, ºi 16 membri ai echipajului, a fost doborît cu douã rachete sol-aer lansate de pe cruciºãtorul marinei americane USS Vincennes. În urma atacului, toate cele 290 de persoane de la bordul avionului ºi-au pierdut viaþa, catastrofa fiind catalogatã pe locul 7 în lista celor mai grave incidente aviatice din toate timpurile. Comisia internaþionalã de anchetã a stabilit cã aeronava a fost doborîtã deasupra teritoriului iranian ºi cã a respectat traseul de zbor ºi toate reglementãrile internaþionale în domeniu. Cruciºãtorul USS Vincennes se gãsea, de asemenea, în apele teritoriale iraniene, încãlcînd teritoriul iranian fãrã declaraþie de rãzboi. Echipajul cruciºãtorului a declarat cã ar fi confundat aeronava cu un avion de vînãtoare F14-Tomcat, de cca. 3 ori mai mic decît un Airbus, aparat care se gãsea pe atunci doar în dotarea Iranului ºi a SUA. De asemenea, americanii au pretextat cã la somaþiile repetate de a se identifica, Airbus-ul nu a rãspuns. Ancheta a constatat cã nici nu avea cum, deoarece transponderele avioanelor de linie nu recepþioneazã frecvenþele militare. Pe lîngã diferenþa de dimensiune, Airbus-ul era în urcare, aflîndu-se la cca. 4.300 de metri altitudine, chestiune confirmatã ulterior de înregistrãrile radarului Aegis Combat System de pe USS Vincennes, astfel încît profilul zborului nu putea indica un atac iminent. Anterior, SUA emiseserã un fel de document, o notã adresatã piloþilor de linie (NOTAM), pentru aeronavele care nu decolau de pe vreun aeroport din zonã, care preciza cã aeronavele civile riscã sã fie atacate datoritã ,,mãsurilor defensive“ luate de cãtre US Navy, în cazul în care se apropie la mai puþin de 5 mile marine (9,3 km) ºi la o altitudine de mai puþin de 2.000 de picioare (610 m) de o navã de rãzboi. Practic, în momentul lansãrii celor douã rachete, aeronava iranianã se gãsea în spaþiul aerian iranian, se deplasa cu o vitezã de cca. 650 km/h, mult mai scãzutã decît a unui avion de atac, la o altitudine de cca. 4.000 m, pe o traiectorie ascendentã, ºi se gãsea la o distanþã de USS Vincennes de 11 mile marine (cca. 20 km). Raportul comisiei de anchetã a stabilit cã, încã de la decolarea de pe Aeroportul Bandar Abbas, aeronava a fost detectatã de cãtre radarul AN/SPY-1 de pe USS Vincennes, de la o distanþã de cca. 47 mile nautice (76 km). Investigaþiile succesive, oficiale sau independente, au demonstrat împrejurãrile în care s-a deschis focul asupra unei aeronave civile. În primul rînd, faptul cã recepþia semnalului IFF (Friend or Foe) la bordul navei americane era pe Mode II (militar) în loc sã fie pe Mode III (civil), apoi, cã operatorii radar, dar ºi cei de pe puntea navei, au interpretat cã Airbus-ul avea traiectorie descendentã, cînd, în realitate, era ascendentã, cã au confundat un avion civil cu un F-14 Tomcat (formã, zgomot motor ºi vitezã complet diferite), apoi faptul cã dl. cãpitan William C. Rogers III, comandantul navei USS Vincennes a neglijat semnalul IFF emis de Airbus, socotindu-l nesemnificativ. În plus, dacã ar fi avut intenþii ostile, avionul ar fi trebuit în prealabil ,,sã ilumineze” cu radarul propriu nava USS Vincennes. La cca. 19 mile marine distanþã, nava USS Sides, a identificat corect pe radarul propriu Airbus-ul iranian ca fiind un zbor comercial. Majoritatea celor aflaþi pe puntea navei USS Vincennes au declarat cã abia dupã explozia celor douã rachete ºi-au dat seama cã distruseserã un avion civil. Comisia de anchetã a US Navy a invocat un aºa-numit ,,scenario fulfillment”, care survine la persoanele aflate sub stress. Cu toate acestea, din raportul US Department of Defense rezultã cã echipajul USS Vincennes era antrenat pentru a face faþã unui atac simultan declanºat de peste 100 de avioane inamice. În urma acestei acþiuni, cãpitanul William C. Rogers III a fost decorat de preºedintele SUA cu ,,Legion of Merit”, împreunã cu întreg echipajul navei USS Vincennes, care a primit distincþia ,,Combat Action Ribbon”. SUA nu ºi-au recunoscut niciodatã responsabilitatea. Obligate la plata unor despãgubiri, dupã stabilirea clarã a vinovãþiei în cadrul acestui grav incident, calificat oficial drept ,,incident aerian”, în urma unui proces derulat la Curtea Internaþionalã de Justiþie, SUA au plãtit o sumã de 131,8 milioane de dolari, reprezentînd preþul avionului ºi o medie de cca. 200.000 de dolari/victimã. Pentru comparaþie, Muammar al-Ghaddafi a oferit în 29 mai 2002, pentru cele 270 de victime ale atentatului de la Lockerbie (Pan Am Flight 103), o sumã de 2,7 miliarde de dolari, respectiv 10 milioane de dolari/victimã, deºi responsabilitatea acestuia în atentat nu a fost niciodatã pe deplin stabilitã. Vicepreºedintele SUA în exerciþiu, George H.W. Bush, ulterior devenit preºedinte, avea sã declare: ,,Nu voi cere niciodatã iertare în numele SUA. Indiferent ce fapte au fost comise...”. Doborîrea aeronavei civile iraniene a avut un efect negativ asupra moralului poporului iranian, care se temea de alte atacuri americane, inclusiv cu arme de nimicire în massã, grãbind decizia liderilor iranieni de încetare a ostilitãþilor.
*** În martie 1988, iranienii au declanºat mai multe operaþiuni militare în Kurdistanul irakian, cele mai importante fiind Operaþiunea Dawn 10, Operaþiunea Beit-ol-Moqaddas 2 (Jerusalem 2), ºi Operation Zafar 7 (Victory 7), încercînd sã captureze barajul Darbandikhan ºi uzina electricã de la Lacul Dukan, care furnizau Irakului o bunã parte din energia electricã ºi apa potabilã necesare, urmãrind totodatã ºi ocuparea oraºului Suleimaniya. Liderii iranieni sperau ca prin ocuparea acestora vor obþine o poziþie mai avantajoasã în cadrul negocierilor de pace. Trupe aeropurtate de comando iraniene au fost paraºutate în spatele liniilor de apãrare irakiene, luînd prin surprindere inamicul. Concomitent, elicoptere înarmate cu rachete au distrus o mare parte din tancurile irakiene, iar avioanele de atac F-5E Tiger au atacat rafinãria Kirkuk. În continuare, utilizînd aceleaºi tactici, trupele iraniene au capturat localitatea Halabja ºi, ulterior, o bunã parte din provincie. Ca urmare a acestei înfrîngeri severe, Saddam Hussein a dispus executarea a numeroºi ofiþeri superiori, în martie-aprilie 1988. Iranienii ºi-au continuat ofensiva, ocupînd un teritoriu de 1.040 km2 ºi fãcînd 4.000 de prizonieri, apropiindu-se rapid de Dukan. Disperaþi, irakienii au recurs la arme chimice, interzise de tratatele internaþionale, declanºînd cel mai nimicitor atac chimic de la începutul rãzboiului. Anterior, mai utilizaserã gaze toxice, dar nu pe scarã atît de largã. Garda Republicanã irakianã a lansat 700 de obuze cu încãrcãturã chimicã, în timp ce diviziile de artilerie au lansat la rîndul lor cîte 200-300 obuze de acelaºi tip. Rezultatul a fost formarea unui nor greu din gaze toxice, care a omorît sau a scos din luptã peste 60% din efective, distrugînd complet a 84-a Divizie Iranianã. Drept rãzbunare pentru cooperarea cu iranienii, Irakul a lansat un masiv atac chimic asupra populaþiei civile kurde din localitatea Halabja, care tocmai fusese ocupatã de iranieni, omorînd mii de oameni, printre care multe femei ºi mulþi copii. Iranul a adus cu elicoptere jurnaliºti din toatã lumea sã fotografieze oraºul devastat de atacurile chimice irakiene. Imaginile cu cadavrele a sute de femei ºi copii care muriserã pe stradã au fãcut înconjurul lumii. În ciuda acestor dovezi evidente, din cauza colaborãrii economice ºi militare a þãrilor occidentale cu Irakul, s-a ajuns ca Iranul sã fie acuzat în mass-media occidentalã de aceste atacuri chimice, deºi acesta nu dispunea de astfel de arme. În 17 aprilie 1988, Irakul a lansat Operaþiunea Ramadan Mubarak, un atac prin surprindere contra celor 15.000 de soldaþi iranieni, majoritatea trupe Basij, ce apãrau Peninsula al-Faw, ocupatã anterior. Precedat de operaþiuni de diversiune în spatele liniilor iraniene, concomitent cu un puternic foc de baraj de artilerie, trupele irakiene au luat cu asalt peninsula. Toate poziþiile iraniene, puncte de comandã, depozite de muniþie, puncte fortificate, au fost atacate cu iperitã (gaz muºtar), gaze toxice neuro-paralizante ºi artilerie convenþionalã. În 48 de ore, toþi combatanþii iranieni au fost omorîþi sau alungaþi din peninsulã. ªi de aceastã datã, succesul irakian s-a datorat folosirii pe scarã largã a armelor chimice, interzise de tratatele internaþionale. În cursul atacurilor cu gaze toxice, soldaþii irakieni au fost protejaþi de un antidot. Cu toate acestea, pierderile irakiene au fost ºi ele extrem de ridicate. Tactica irakianã a fost aceea de a satura avangarda forþelor iraniene prin bombardamente de artilerie cu cianuri ºi gaze neuro-paralizante, în timp ce bombardierele lansau în adîncimea frontului rachete cu gaz muºtar, extrem de persistent, pentru a tãia retragerea soldaþilor iranieni. Presat de aceste pierderi grele, conducãtorul suprem al Iranului, Ayatollahul Khomeini, a numit în fruntea forþelor armate un cleric, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Acesta a ordonat un contra-atac prin surprindere asupra trupelor irakiene, care a ºi fost declanºat în 13 iunie 1988. Extrem de bine coordonat, atacul a ajuns sã ameninþe chiar Palatul prezidenþial din Bagdad. Irakienii au recurs din nou la gaze otrãvitoare, cu care au reuºit sã stopeze ofensiva iranianã. În 18 iunie 1988, Irakul a declanºat Operaþiunea Forty Stars, în cooperare cu luptãtori aparþinînd organizaþiei Mujahideen-e-Khalq (MEK), în apropiere de Mehran. În urma acestei acþiuni, în care au avut loc 530 de intervenþii aeriene ºi s-au utilizat masiv gaze neuro-paralizante, forþele iraniene au fost zdrobite, o divizie a Gãrzilor Revoluþionare fiind aproape distrusã. Oraºul Mehran, recapturat de la iranieni, a fost ocupat de forþele MEK. De asemenea, Irakul a atacat oraºe iraniene ºi obiective economice, incendiind 10 instalaþii petroliere. În 25 mai 1988, Irakul a declanºat prima din cele patru operaþiuni Tawakalna ala Allah (Credinþã în Dumnezeu). Operaþiunile au constat în baraje de artilerie, printre cele mai puternice din istorie, urmate de atacuri chimice. Secarea în prealabil a mlaºtinilor din zonã a permis înaintarea uºoarã a tancurilor irakiene, forþînd luptãtorii iranieni sã se retragã. A doua operaþiune s-a desfãºurat contra apãrãtorilor iranieni ai Insulei Majnoon. Din nou au fost utilizate gaze toxice, majoritatea soldaþilor iranieni fiind omorîþi. Ultimele douã operaþiuni Tawakalna ala Allah au avut loc în al-Marah ºi Khaneqan. În 12 iulie, irakienii au capturat oraºul Dehloran, situat la 40 de km în interiorul Iranului, fãcînd 2.500 de pri-
zonieri, împreunã cu o cantitate impresionantã de echipament militar, printre care peste 570 de tancuri din cele 1.000 de care mai dispunea Iranul, 430 vehicule blindate, 45 de tunuri auto-propulsate, 620 de piese de artilerie ºi tunuri anti-aeriene. Irakienii au pãrãsit ulterior oraºul, împreunã cu captura ºi prizonierii, declarînd cã nu doresc sã ocupe un teritoriu iranian. În timpul luptelor crîncene care au precedat încetarea focului, de cele mai multe ori, iranienii au preferat sã-ºi pãrãseascã poziþiile ºi sã-ºi abandoneze echipamentul militar, decît sã sufere pierderi umane, probabil ºi din cauzã cã irakienii au recurs totdeauna la arme chimice de nimicire în massã.
*** Pe la mijlocul anului 1988, Saddam Hussein l-a ameninþat pe Khomeini cu o invazie a teritoriului iranian, urmatã de atacuri masive asupra populaþiei civile, folosind arme de nimicire în massã. La scurtã vreme dupã acest avertisment, irakienii au bombardat oraºul iranian Oshnavieh, folosind gaze toxice, 2.000 de civili fiind omorîþi pe loc. Ameninþarea unor atacuri chimice pe scarã largã asupra centrelor dens populate din Iran a avut un rol hotãrîtor în luarea deciziei de încetare a ostilitãþilor, cu atît mai mult cu cît conducerea iranianã a constatat o indiferenþã totalã a opiniei publice internaþionale vis-à-vis de crimele de rãzboi comise de irakieni. Teama de noi atacuri chimice pe scarã largã determinase deja o treime din populaþie sã pãrãseascã marile centre urbane. În iulie 1988, avioane irakiene au atacat satul kurd Zardan, din Iran, folosind bombe cu cianuri, alte zeci de sate fiind mai apoi atacate în acelaºi mod, dar ºi oraºe mari, precum Marivan, atacurile cu gaze toxice provocînd moartea a mii de persoane. Doborîrea aeronavei Iran Air Flight 655, soldatã cu 290 de victime, a avut de asemenea un rol hotãrîtor în decizia liderilor iranieni, aceºtia fiind convinºi cã opinia publicã internaþionalã nu va miºca un deget în cazul altor crime de rãzboi ale armatei americane. De asemenea, erau convinºi cã Statele Unite sînt decise sã porneascã un rãzboi total contra Iranului, folosind inclusiv arme nucleare. De altfel, preºedintele american Ronald Reagan declarase încã din 1982 cã SUA ,,nu-ºi pot permite sã lase Irakul sã piardã rãzboiul cu Iranul“, cu aceastã ocazie fiind emisã ºi o directivã privind securitatea naþionalã (National Security Decision Directive). Presat de toate aceste ameninþãri, în 14 iulie 1988, comandantul suprem al Armatei, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, l-a convins pe Khomeini sã accepte Rezoluþia Naþiunilor Unite de încetare a focului. Printre alte argumente, au fost creºterea bugetului alocat armatei, inflaþia în creºtere - 40-50% (1987), creºterea ºomajului 28,6%(1986), posibilitatea ca rãzboiul sã se prelungeascã ºi în deceniile urmãtoare. S-a argumentat, de asemenea, cã deºi Rezoluþia 598 nu satisfãcea integral pretenþiile Iranului, era cea mai bunã ofertã la momentul respectiv, prevãzînd revenirea la graniþele dinainte de rãzboi. Chestiunile neprecizate urmau sã fie negociate ulterior cu Irakul. În 20 iulie 1988, Iranul a acceptat termenii Rezoluþiei 598, declarîndu-ºi disponibilitatea de încetare a focului. Într-o alocuþiune radiodifuzatã, Ayatollahul Ruhollah Khomeini ºi-a mãrturisit nemulþumirea ºi dezgustul pentru faptul de a fi fost obligat sã ia o astfel de decizie: ,,Fericiþi sînt cei ce au plecat pe calea martirilor. Fericiþi cei ce ºi-au pierdut vieþile în acest iureº de luminã. Nefericit sînt eu, care am supravieþuit ca sã beau din cupa cu otravã…”. În timp ce la Teheran ºtirea încetãrii ostilitãþilor a fost întîmpinatã într-o atmosferã tristã ºi apãsãtoare, la Bagdad lumea a ieºit în stradã sã danseze. În 18 iulie, preºedintele Iranului, Ali Khamenei, a trimis o scrisoare Secretarului General al ONU, Javier Pérez de Cuéllar, anunþînd cã Iranul acceptã termenii Rezoluþiei 598 a Consiliului de Securitate al ONU. Irakul a reacþionat cu scepticism la declaraþia Iranului de acceptare a Rezoluþiei ONU. Astfel, autoritãþile de la Bagdad au anunþat cã rãzboiul va continua atîta vreme cît Iranul va utiliza un ,,vocabular ambiguu” ºi au declarat cã vor accepta un armistiþiu doar atunci cînd Teheranul va fi de acord cu negocieri directe, continuînd totodatã cu atacurile asupra oraºelor iraniene de graniþã. Propunerea a fost acceptatã de Iran dupã cîteva zile. Încetarea focului a devenit efectivã în 20 septembrie 1988. Convorbirile de pace, desfãºurate la Geneva, sub auspiciile ONU, începute 5 zile mai apoi, au ajuns rapid în impas, în chestiunea Shatt alArab, ambele þãri manifestîndu-ºi intransigenþa cu privire la acest subiect. Alte runde de negocieri, desfãºurate în noiembrie 1988 ºi în primãvara lui 1989, nu au adus nici un rezultat constructiv. Doi ani mai tîrziu, în 15 iulie 1990, la douã sãptãmîni de la invazia Kuweitului, Saddam Hussein a fãcut o ofertã concretã de încheiere a conflictului militar, care din punct de vedere legal nu se încheiase, anunþînd cã acceptã Protocolul de la Alger din 1975, cã acceptã suveranitatea comunã asupra cursului Shatt-al-Arab, cã retrage trupele irakiene de pe teritoriul iranian ºi cã acceptã schimbul de prizonieri. Nu a menþionat absolut nimic cu privire la despãgubirile de rãzboi ºi la responsabilitatea începerii rãzboiului. Iranul a salutat declaraþia lui Saddam Hussein, declarînd cã se opune invaziei Kuweitului, întrucît aceasta va conduce ulterior la creºterea prezenþei americane în zonã. Sfîrºit DAN ALEXANDRU
Pag. a 24-a – 7 iulie 2017
M I C Ã
ROMÂNIA MARE“
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (15) Cesare Maestri (1929-) (2) În ciuda infecþiei, Egger i s-a alãturat lui Maestri, continuînd expediþia pînã cînd au dat de un ºanþ diagonal ce se întindea pe 366 m. Timp de douã sãptãmîni, vremea s-a înrãutãþit îngrozitor, alpiniºtii fiind nevoiþi sã pãrãseascã muntele; întorcîndu-se la 26 ianuarie, au gãsit o rezervã de pioleþi pierduþi sub zãpada nouã. Maestri era foarte pesimist cînd, la 28 ianuarie, s-au strãduit sã treacã de ºanþul diagonal cãtre defileul nordic, botezîndu-l „Defileul Izbîndei”. Doar Maestri ºtie exact ce s-a întîmplat în continuare. Vãzînd cum cel mai înalt perete de gheaþã se ridicã, la un unghi ameþitor, pe ultimii 762 m, Fava a renunþat ºi a coborît pentru a-i aºtepta pe cei doi parteneri ai sãi în peºtera de gheaþã unde instalaserã tabãra nr. 3. A fost nevoit sã zãboveascã 6 zile. Vremea s-a menþinut în limitele normale timp de 3 zile, apoi a bãtut un vînt cãlduþ, care a topit gheaþa de pe vîrfurile muntelui, desprinzînd avalanºe ce se spulberau la vale. În cea de-a ºasea zi, convins cã cei doi au probleme sau sînt deja morþi, Fava a pãrãsit peºtera ºi a coborît la tabãra de la baza muntelui, pentru a cere ajutor. L-a gãsit însã pe Maestri, îngropat în zãpadã, la marginea unei crevase, aproape delirînd. Revenindu-ºi, Maestri i-a relatat cã el ºi Egger ajunseserã în vîrf ºi, în toiul furtunii teribile, coborîserã pînã în apropierea celei mai înalte frînghii fixe, cînd o avalanºã l-a spulberat pe Egger, purtãtorul ambelor rucsacuri. Vestea despre escaladarea vîrfului Cerro Torre s-a împrãºtiat cu mare vitezã. Terray o denumea „cea mai mare ispravã de alpinism din
toate timpurile”. Maestri a povestit cum, în timpul acþiunii sale, a lãsat, pentru prima oarã în mult timp, pe altcineva sã conducã, Egger fiind mai uºor ºi crusta de gheaþã foarte subþire. Pe fiecare creºtet al muntelui, Egger sãpase prin gheaþã pînã la roca aflatã dedesubt, muncind din greu sã creeze, cu mîna, un orificiu, pentru a fixa un ºurub de extindere, care sã serveascã drept ancorã. Fiecare ºurub, spunea Maestri, a necesitat 500 de lovituri cu ciocanul pentru a se fixa în rocã. Ei doi atinseserã vîrful Cerro Torre la sfîrºitul celei de-a treia zi. Vînturi cãlduþe începuserã sã batã atît de puternic, încît frînghiile le-au fost aruncate la orizontalã. În timp ce avalanºele vuiau din toate pãrþile, s-au luptat sã coboare cît de departe posibil, ajungînd la ºanþul diagonal unde, povestea Maestri, Egger fusese spulberat de avalanºã, împreunã cu tot echipamentul lor - inclusiv camera video cu ajutorul cãreia înregistraserã ascensiunea. Îndoielile au început sã aparã odatã ce Carlo Mauri, rivalul lui Maestri din 1958, a insinuat, într-o revistã italianã de alpinism, cã Cerro Torre rãmîne ºi în prezent necucerit. Scepticismul era din ce în ce mai puternic. Pãrea tot mai improbabil sã fi existat o persoanã în stare sã parcurgã ultimii 762 m. ªi Maestri, atît de vag în detaliile sale, pãrea cã îºi pierduse curajul. Acum urca pe munte foarte încet, folosind prea multe ºuruburi de fixare. Controversa s-a intensificat în 1968, cînd o puternicã echipã britanicã, folosind echipamente ºi tehnici noi, ce revoluþionaserã alpinismul în aºa mãsurã încît traseele extrem de riscante odinioarã deveniserã în prezent aproape de rutinã, a eºuat pe creasta de sud-est a lui Cerro Torre, foarte aproape de vîrf. (va urma) STUART GORDON
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
Estivalã 1
2
3
4
5
6
7
8
9 10
1
2 3
4 5 6 7 8
9
10 ORIZONTAL: 1) Poet român, autorul poeziei ,,Vara” (1866-1918) – Fiecare cu vara sa (pl.); 2) Compozitorul melodiei ,,Nopþi cu stele la Mamaia” (Dan); 3) Înflãcãrare – Miez de nucã!; 4) Interpreta melodiei ,,Toatã vara” (Mihaela) – Autorul versurilor ,,Vara, razele de foc/ Rodul pomilor îl coc” (Nicolae; ,,Anotimpurile”); 5) Leu! – Inflorescenþã (bot.) – La fundul lacului; 6) Zodie de varã – Corina Zaharia; 7) ... Caranfil, protagonist al filmului ,,Salutãri de la Agigea” (1984) – Vara; 8) La malul mãrii – Rãþoi fãrã coadã!; 9) Pom care rodeºte vara – Culoare la cãrþi; 10) Avantaj – Pescar care trage la edec. VERTICAL: ,,Dimineþi de varã” se intituleazã acest film american cu Charles ... - Început de vacanþã!; 2) A scris poezia ,,Vara” (Aurel) – Sunet prelung, ecou; 3) Localitate în judeþul Sibiu – A pictat ,,Cosaºi odihnindu-se” (Camil); 4) A deveni arãmiu datoritã soarelui – Reci la picioare!; 5) A stropi – La cinema (pl.); 6) Îi aparþin versurile poeziei ,,Noapte de varã” (Panait) – Cute la mijloc!; 7) În gãleatã! – Ieºit din mare – Carmen Ene; 8) Albu Elena – Satu Mare (auto) – Sprijin în vie; 9) Sport practicat la mare – La baraj!; 10) Degajã multã cãldurã. Dicþionar: ZEA PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,BUCURIA ELEVILOR” 1) VACANTA MARE; 2) ATOLI – MIZIL; 3) MANASTIRI – E; 4) A – CITARI – VV; 5) VIE – ERA – MAI; 6) E – DM – ALTAR; 7) CRITIC – A – AI; 8) HAU – NISIP – U; 9) EI – AR – ESTON; 10) TABARA – RAI; 11) MAMAIA – TUSE. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.