Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã
Tableta de înþelepciune Televizorul este ca o maºinã a salubritãþii care, în loc sã strîngã gunoiul, îl descarcã, zi ºi noapte, în casele noastre. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
Barbaria „încãlzirii sociale“, mult mai periculoasã decît „încãlzirea globalã“ Motto: „Ar trebui sã ne trãim vieþile ca ºi cum Isus s-ar întoarce în aceastã dupãamiazã”. (Jimmy Carter) Am prieteni care nu cred în „încãlzirea globalã”. Asemenea perioade au mai fost, cum au mai fost ºi mici glaciaþiuni, nu e ceva apocaliptic. În fine, ce sã spun?... Cã avem parte de temperaturi la care, în copilãrie, acum 40 – 50 de ani, nici nu credeam sã existe decît în Sahara? Cã se desprind ºi se topesc gheþarii Antarcticii ºi Arctica e pe cale de dispariþie – cã, de fapt, lumea e pe cale de a se schimba într-un deºert bîntuit de furtuni? Deci îl las cu dreptatea lui, în care aº spera ºi eu dacã, din pãcate, nu aº simþi. La fel se întîmplã ºi cu „încãlzirea” demenþei sociale; de la jenanþii care umblã cu nãdragii rupþi ºi bãrbi a la Socola la mitocanii cronici ai exprimãrii publice – pe „mediile de socializare” sau în bietul mediu natural – aceºtia sînt indivizii care compun societatea de azi, iar fenomenul se agraveazã. Acum, dacã este sã aplic teoria amicului, asemenea perioade vor mai fi fost, folosesc aceastã exprimare potrivitã pentru paradoxal; dar cînd, cînd au mai fost? (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
„Literatura – cea mai subiectivã dintre munci“
Pagina 10
Sacrificarea libertãþii
Pagina 7
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Cine jupoaie þara de vie... (1)
Mînãstirea Curtea de Arges
Stimate domnule preºedinte al Senatului, stimate domnule preºedinte al Camerei Deputaþilor, onoraþi colegi parlamentari, miniºtri ºi ziariºti „Guvernul promite rãzboi tîlharilor! Ziarele de la noi sînt numai o cronicã de crime ºi de mizerii! Judeþul Vaslui parcã ar fi în stãpînirea bandelor de hoþi! Bande ruseºti atacã la Tighina cu mitraliere! Banditul Vîrlan din Tulcea l-a arestat, EL, pe procuror! Pãdurile Neamþului sînt pline de tîlhari! La Camerã, încã un schimb de palme...“. Doamnelor ºi domnilor, toate acestea nu-mi aparþin, ºi nu s-au întîmplat acum. Ele sînt desprinse din „Memoriile“ dascãlului naþional Nicolae Iorga ºi s-au întîmplat în vara anului 1921, deci acum 73 de ani, în plinã ºi glorioasã Monarhie. Totuºi, nu vi se pare cã sînt foarte actuale? Nu vi se pare cã parcã niciodatã n-a avut mai multã dreptate Ecleziastul, cînd a rostit: „Deºertãciunea deºertãciunilor, nimic nou sub soare“?! ªi, ca sã vedeþi cã sînt animat de cele mai creºtineºti sentimente, voi începe prin a vã ruga sã le transmiteþi unora dintre fruntaºii Opoziþiei, aflaþi bolnavi pe un pat de spital, domnii Corneliu Coposu ºi Nicolae Manolescu, multã sãnãtate ºi sã se întoarcã mai grabnic în sînul nostru, fiindcã ne este dor de ei! (Aplauze, amuzament în salã). A venit ºi „ziua cea mai lungã“ din Istoria noii vieþi parlamentare a României, ziua dezbaterii Raportului Anti-Corupþie. Atîta lume ºi-a pus speranþa în acest Raport, atîþia dezmoºteniþi ai sorþii care nu ºtiu cu ce-au greºit în faþa lui Dumnezeu ºi ce meteorit rãtãcitor prin spaþiu le-a lovit bruma de liniºte ºi agonisealã! Încerc sã depãºesc sentimentul de jenã provocat de tragerea de timp, vreme de aproape o orã, practicatã de Opoziþie - toþi cei 8 vorbitori la acest microfon, pe false probleme de procedurã, aparþin Opoziþiei ºi eu nu pricep de ce se leagã aceasta la cap fãrã s-o doarã. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1994, Camerele Reunite ale Parlamentului, Aula din Dealul Mitropoliei)
Vinland sau þara viþei-de-vie Paginile 12-13
„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI
Biblia ºi Puºca
I. Am la cap o Biblie ºi-o Puºcã Mã trezesc cu ele ºi adorm Zi ºi noapte îmi urmez destinul Totul parcã-i un coºmar enorm.
Biblia e temelia casei Puºca e zãvorul ei de foc Nu credeam s-ajung în a mea þarã Ca haiducii fãrã de noroc. Refren: Românie, sat fãrã cîini Dragoste dulce-amarã Isus þi-a dat peºte ºi pîini Sã ai rãstignirea uºoarã. Românie, inima mea Pînditã de pãsãri de pradã La gloria ta voi veghea Ca floarea de colþ în zãpadã. II. Am la cap o Biblie ºi-o Puºcã Astfel se petrece viaþa mea Peste tot e vreme de furtunã De va fi nevoie vom lupta. Poate mîine-n în zori va fi iar pace, Poate mîine-n în zori va fi rãzboi. Biblia ºi Puºca fac de gardã Asta-i stema þãrii noastre noi. CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: MARIAN NISTOR
Politichie ca la noi n-are nimeni Pagina 14
NR. 1402 z ANUL XXVIII z VINERI 28 IULIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 28 iulie 2017
S S
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E L LU UN NG G
Rabinul Moses Rosen Tökeº vrea sã-i prezinte pe români drept un popor de asasini Un poiet modovinesc s-o dus la gîrla Potomacului bou ºi-o vinit vacã A apãrut un rugbyst de 77 de ani! Minciuna stã cu ex-regele la masã Popîndãul de Hîrciog ºi bancnota de 100 de lei Þiganul cînd a ajuns împãrat l-a omorît pe tasu republicanul Hagi a rãmas la Real Madrid PARTEA A II-A Fostul rege Miºu Navetistul acordã un interviu cunoscutului informator al Securitãþii, Sorineaþã Cap de Raþã: „Nu am avut de-a face cu legionarii, nici înainte, nici dupã ce tatãl meu a plecat ºi l-am moºtenit pe Antonescu”. Minciuna stã cu ex-regele la masã – ar fi zis Al. Vlahuþã. Nu i-a cunoscut tînãrul handicapat pe legionari? Pãi decoraþia pe care i-a dat-o lui Horia Sima? Dar cei 500.000 de lei dãruiþi camaradului Ilie Gîrneaþã, pentru Ajutorul Legionar, sumã a cãrei chitanþã am publicat-o noi? De ce minþi, coane Miºule? Azimîine o sã spui cã nu i-ai cunoscut nici pe ruºi, deºi avem cam 1.000 de poze de-ale voastre. Publicînd serialul „Regele Mihai se destãinuie”, ziarul ,,România liberã” ºi-a plãtit cele 14 camioane elveþiene pe care P.M. Bãcanu le-a pitit în Str. Incultul Patriei. Iatã cã acelaºi intervievator vînãt, Sorin Roºca Stãnescu, participã la emisiunea TV „Oglinda de plumb” ºi ne ameninþã pe faþã, pe toþi, fãrã alegere: Noi sîntem în relaþii directe cu guvernele lumii libere ºi organizaþiile internaþionale care ne dau ajutor! Ce vreþi mai clar? De la fomiºtii ãºtia pleacã imaginea strîmbã a României în lume. ªi a mai apãrut, tãticu’, o puºlama în emisiunea aia, de-þi venea sã-i dai cu televizorul în cap, sã-i vinã ca pãlãria mortului pe care o purta Spirache Necºulescu în piesa „Titanic Vals”! Numele lui e Mihai Hîrciog, e patron mare pe la grupul de presã „Expres”, dirijat de „Europa liberã”, ºi a minþit în vãzul lumii cã el a plecat la drum cu... 100 de lei! ªi pentru cã obrazul lui ciuruit de nobila boalã a scrofulozei nu poate roºi, cã se face de hîrtie creponatã ºi se rupe, o sã-i spunem noi cu cîþi bani a plecat la drum: nu cu 100 de lei, ci cu 100 de milioane de lei, fiindcã sãracul a fãcut în scãldãtoare, cînd era mic, treabã mare, ºi treabã micã, l-a miruit soarta cu un unchi care o ºtersese prin Anglia, unde nu se ºtie ce afaceri a învîrtit, dupã care l-a moºtenit pe Mister Fosilã, ºi aºa a devenit Hîrciog cel mai bogat Popîndãu de pe cîmpiile patriei! În aceeaºi emisiune reacþionarã, l-am putut vedea ºi pe Anton Uncu, de la „România liberã” – fãrã tovarãºa Melania dactilografa (pentru care fãcuse cîndva o pasiune cu furii ºi pe care acum a concediat-o), în schimb cu
copilaºul sãu drag Daniel Uncu, care ca din întîmplare rãsfoia ºi el niºte ziare prin imagine, ca sã-l vadã piþipoancele. Asta da, privatizare, toatã lumea vine cu familionul, numai bieþii cetãþeni se uitã ºi nu înþeleg de ce plãtesc ei abonamente. Prioritatea nr. 1 a economiei româneºti este salvarea de urgenþã a animalelor ameninþate de cea mai cumplitã moarte – moartea prin înfometare. Ceea ce am vãzut zilele trecute la TV cã se petrece la fostul C.A.P. Ghimbav (jud. Braºov) este strigãtor la cer, s-a încrîncenat carnea pe noi, aºa ceva nici în Sahel nu ar fi posibil. Dragi ºi interminabile comisii, necuraþi prefecþi ºi îmbuibaþi primari, chiar nu vã e fricã de mînia lui Dumnezeu? În tot mai proasta flendurã intitulatã „Aici Radio Europa Liberã” (mai bunã e gazeta cooperaþiei „Aici Radio Progresul”) citim un articol nostim foc: „Alianþa Impostorilor împotriva Alianþei Civice”. El este semnat de vigurosul þambalagiu Mircea Iorgulescu, rudã de sînge cu lãutarii Vijelie, Katanga, Mieluþã, Fulgericã, Gîlmã Micã ºi Elvis Nãsturicã – acesta din urmã fiind ultima minune blondã care a acaparat reclamele de la televizor. Acest Iorgulescu e mai negru chiar decît Idi Amin, la el albul ochilor e de fapt galbenul ochilor, ºi dacã ai ghinionul sã mergi o datã noaptea prin cimitir, cu treburi gospodãreºti, ºi sã-þi iasã ãsta în cale, dupã o cruce sau dintr-un cavou, s-ar putea sã-þi cînte taraful de balaoacheºi „Marºul funebru”, de Todor Jivkov. Þigan rudar, Iorgulescu se zice cã a fost implicat la o vîrstã fragedã într-un omor ciudat: cicã el cu frate-sãu ºi cu mãmica lor cu fustã creaþã l-au cam omorît pe tãticuþul lor, dar Mirciulicã, fiind minor, a scãpat de închisoare ºi, pentru cã tot rãmãsese singur acasã ºi nu avea treabã, s-a gîndit sã se facã critic literar. Dar nu orice fel de critic, ci unul de un servilism stupid faþã de Ceauºescu: în majoritatea broºurilor ºi articolelor sale din „România liberã” ºi „România literarã”, baragladina cãdea pe spate de plãcere, elogiind Congresul al IX-lea ºi geniul secretarului general al partidului. Acuma, expresia „cãdea pe spate” e o figurã de stil, pentru cã el avea, ºi mai are o coadã de toatã frumuseþea, care îi tot creºte în rãstimpuri, deºi a mai operat-o de cîteva ori, s-au mirat ºi chirurgii de anomalie, probabil cã cele trei vertebre finale din
Epigramiºti de ieri... Unui podgorean De cînd ºi-a cumpãrat o vie, Ne ia de sus cumãtrul Ghiþã; De nimeni nu mai vrea sã ºtie, Cic-a ajuns boier de viþã.
Fabulistului unui ziar În fabule, un om dã pilde Punînd biete-animale-n joc. La voi, vorbesc în ele oameni – Dar le compune-un dobitoc.
Unui ahtiat dupã o decoraþie Sã i se dea ºi lui o ,,Cruce”, Se roagã, bietul, la toþi zeii, Cînd iatã, vestea i se-aduce C-a mai primit ... ºi Dumnezeii.
Unui ºef de garã Semnalul roºu e alarma; Deci trenul se opreºte-afarã. Se înºelase maºinistul: E nasul ºefului de garã.
Unui pictor I-am dat bani mulþi, golind sipetul, Sã-mi facã în ulei portretul. Dar el a ºters-o, secãtura! Aºa cã mi-a fãcut... figura.
Unui mîncãcios Se explicã foarte lesne De ce creier tot pofteºte: Omului îi place s-aibã Totdeauna ce-i lipseºte. RADU D. ROSETTI (1936)
care Goethe descoperise cã au luat naºtere oasele capului la om, la acest Iorgulescu au produs o coadã ca la tovarãºul Azor. Cine-i acum cel mai mare campion al democraþiei ºi detractor al „dictatorului”, pe care atît îl lãudase înainte? Cine sã fie, sperietoarea de ciori, pe care cînd l-au vãzut odatã cãlãtorii întunecînd un compartiment de tren cu faþa lui, au crezut cã s-a intrat în marele tunel de la Predeal ºi au început sã se giugiuleascã în neºtire, cu acea poftã de a spori demografia pe care numai C.F.R.-ul þi-o dã în balansul lui... ªi care-i ultima inepþie pe care o scrie pana acestei zburãtoare? Ia citiþi ºi vã îmbîrligaþi: „În loc sã-ºi cearã, astãzi, iertare concetãþenilor, în loc sã facã penitenþã acolo unde se înãlþau odinioarã Mãnãstirea (sic!) Vãcãreºti sau Sfînta Vineri, dl. Vadim Tudor înalþã în continuare biserici de hîrtie lui Ceauºescu ºi suflã în trîmbiþele unui patriotism de tarabã”. V-am zis eu cã ãºtia trebuie stîrpiþi de mici! În realitate, cea mai rãsunãtoare atitudine împotriva demolãrii iminente a Bisericii Sfînta Vineri, în iunie 1987, a avut-o poetul Corneliu Vadim Tudor, care a scris un memoriu cãtre generalul Ilie Ceauºescu, nu înainte de a-l citi telefonic (pentru a-l contrasemna) urmãtorilor scriitori ºi artiºti: Eugen Barbu, Ion Lãncrãnjan, Paul Anghel, Fãnuº Neagu, Ion Voicu, Sabin Bãlaºa, Mihai Ungheanu, Doru Popovici, Mihai Pelin ºi Dan Zamfirescu. Ecoul acelei telegrame a fost foarte mare, pentru cã a ajuns în mai puþin de douã ore pe biroul lui Nicolae Ceauºescu, care ºi-a trimis imediat pe unul dintre miniºtrii de Interne ca sã stea de vorbã cu Corneliu Vadim Tudor ºi Eugen Barbu ºi sã-i determine sã dea o... dezminþire! În acel memoriu, de o duritate extremã, care se încheia cu cuvîntul „DESTUL!”, se protesta ºi faþã de sacrilegiul demolãrii Mînãstirii Vãcãreºti. Unde era Iorgulescu atunci? Unde erau Nistorescu, Cristoiu, Manolescu, Bãcanu, Petre Stoica ºi alte ridicole statui de moloz? Cît despre articolul „Minciuna are picioare scurte”, pe care Corneliu Vadim Tudor l-a publicat în 1985, el este valabil ºi astãzi ºi, cînd vom avea spaþiu, îl vom publica din nou. Acolo nu se justificau demolãrile de biserici, ci s-a luat atitudine faþã de stilul infect al unor ziariºti occidentali de a ne da mereu peste mînã, de a nu ne lãsa sã aducem la luminã oraºul acesta destul de haotic ºi murdar care e Capitala noastrã stil pe care acum îl cunoaºtem pe viu, tot mai bine. În ziua de joi, 20 iunie, Alcibiade s-a vãzut cu totul întîmplãtor, în faþa Tribunalului Municipiului Bucureºti, cu Gicã Hagi. Acesta din urmã avea o întîlnire cu renumitul avocat Mircea Stãnculescu, probabil pentru vreo chestiune de drept civil. Întrebat dacã s-a hotãrît rãmînerea lui la Real Madrid, marele nostru jucãtor a rãspuns: „Da, nici nu se putea altfel. Au fost niºte discuþii, mi s-au fãcut ºicane, dar pînã la urmã cei vinovaþi au plecat, iar eu am rãmas!”. Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 28 iunie 1997)
... ºi de azi Ortul popii Mã-ngroapã popa, lumea plînge, Eu nu am bani de þintirim C-am fost sãrac - dar îi voi strînge ªi îi voi da… cînd ne-ntîlnim!
Drumurile mele… toate Regret frumoasele alei, Strãduþele cu plopi ºi tei ªi drumu-acela, plin de jale, Pe care mi-ai ieºit în cale!
A vieþii cheie Cu frumuseþea ei, femeia E poarta Raiului ºi cheia Dar dupã ani, ºtiind prestanþa, Vitalã îi rãmîne... ,,clanþa”.
Seara, cu soþia guralivã Spre searã, cînd se trage storul ªi sub ,,tirade” aþipesc, Soþia-i ca televizorul: Cînd se opreºte… mã trezesc!
Guraliva, la divorþ Cu pliscul ei, ce-ar fi în stare Sã scoale mortul de pe dric, A divorþat cucoana mare Cã nu acceptã… ciocu’ mic!
Unui pictor, la vernisaj Pe ziduri - pînzele pictate Redau o notã futuristã Cã-s opere cu greutate… Dar tencuiala mai rezistã. NAE BUNDURI
Pag. a 3-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Beþivii lui Sörös Nemaipomenitele aventuri ale Marianei Suspendarea lui Ilie de la sculãrie Teoria involuþiei Moculescu Mircea, nu te mai face cã lucrezi! Moºtenirea lui Miºu: Casa Atentat la încãlzirea globalã Hoteluri de Toleranþã a României pentru patrupede (altele decît Bãsescu) Steaua transmite semnale stranii Marele Îndemînatic e liber ºi la fel de bogat Trenul Boxerul Pleºu Corbii îºi planificã viitorul Cîtã pierdut demnitate, atîta Patrie Ambalajul lui Iohannis Pãcãleala Deveselu A plagiat Maria Grapini dupã Gheorghe Becali? Laser, frate! Aceste cuvinte ne doare Alin Teodorescu, sociologul care a pus în pericol siguranþa naþionalã, pe eºantionul spirt medicinal, propune, într-un moment de mahmurealã intelectualã, ca ªcoala de Curve Politice a lui Sörös, numitã Universitatea Central-Europeanã (sanchi!), sã fie mutatã în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic! Acest adversar neîmpãcat al apei de izvor ar vinde-o ºi pe mã-sa pentru un þoi de ºoricioaicã. Urîtã-i meseria de slugã bãtrînã! Nu se poate sã nu fi auzit cum Roger Stone, un apropiat de-al lui Trump, îl defineºte pe Sörös ca fiind cancerul malign instalat în cercurile de putere de la Budapesta ºi Bucureºti, cu scopul vãdit de a rãsturna guvernele alese democratic. De altfel, nu trebuie sã aducem mãrturiile altcuiva, vedem cu ochiul liber cum pãduchii laþi spãlaþi pe creier cu leºie infesteazã societatea româneascã. Adevãrul e cã paraziþii sörösiºti ºi-au gãsit aici gazda idealã pentru a se înmulþi ºi a ºubrezi corpul social. Celebrul sociolog de bodegã se jurã cã nu a tras nimic pe nas ºi nici n-a bãgat ceva în venã (eventual un alcoolmetru), ci a avut, aºa, o revelaþie. Bine, Aline, am înþeles, n-ai fumat, n-ai umblat la vena cu tescovinã, dar de mîncat, cît ai bãut, mãi, bãiatule? Cã asta ar putea fi singura circumstanþã atenuantã. Rãu a ajuns derbedeul de Sörös, dacã apeleazã la o slugã hoaþã de teapa acestui turmentat pentru o ultimã intoxicare etilicã în masã... Ca în fiecare an, Viktor Orban a fost în vîjialã pe la Bãile Tuºnad. Cicã vrea Ardealul. Dar o clanþã nu vrea? Întrebare întrebãtoare: Episcopul de Huºi, prieten cu Lãbuº (n-am gãsit altã rimã), a strîns semnãturi pentru definirea familiei tradiþionale? Dar Pomohaci? Hai sã nu vã mai fierb: au strîns! Au mers din curte-n curte. Ultimele evenimente politice confirmã un adevãr zguduitor: Codrin n-are puþã. Sau, dacã are, nu-i montatã unde trebuie... Mariana Moculescu îi este recunoscãtoare lui Horia pentru tot tacîmul. ªi nu-i vorba de farfurii! ªi le mai e recunoscãtoare batalioanelor de asalt româneºti în faþa cãrora a ridicat cearºaful alb. În schimb, italienii e dezgustãtori. Au scos doar limba la ea. Nu te lãsa, Mariano! Mai povesteºte-ne, cã parcã ai bãut apã din clopot. O tanti din Michigan ºi-a împuºcat soþul (mã rog, se mai întîmplã), dar a dat-o în vileag papagalul proprietate personalã, care a reprodus ultimele cuvinte ale victimei! Dacã politicienii români ar avea papagali, alþii decît ºefii de partide, ar fi un ciripit permanent pe la DNA. Totuºi, pe acest fond de veselie, ar trebui ca ºi papagalii sã fie verificaþi cu detectorul de minciuni întrucît, în mod sigur, ar fi învãþaþi sã mintã. Ilie Nãstase a fost suspendat ºi de Brigitte Sfãt, ºi de ITF (pînã în 2021). Motivele sînt extra-sportive, forul internaþional avînd o percepþie diferitã faþã de cea a marelui tenisman privind anumite categorii filosofice. Neînþelegerea a fost iscatã de sinceritatea brutalã a lui Ilie de la secþia sculãrie-filosofie-lãcãtuºerie, care a afirmat cã englezoaicele e urîte. A fost un as, dar ITF ia rãspuns cu un lung de linie direct pe cocoaºã. C-aºa-i Constatare: Dacã 10% dintre curvele în tenis. Cu p. politice mioritice ar lumina precum licuricii, România ar fi noul Las Vegas. Un adevãr: costumele de baie din anii ‘70 sînt rochiile de searã din zilele noastre. Prin fauna guvernamentalã o regãsim ºi pe fiica bulibaºei Varga Rudolf, din Gilãu (jud. Cluj). Rozalia este consilier de stat degeaba pe la Secretariatul General al Guvernului. Prin zona crepuscularã de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie se învîrte încã din 2008, an în care a devenit consilier personal al premierului Tãriceanu. Dacã Tãriceanu ar fi avut cocoºel (de aur) ca s-o poatã cumpãra pe Rozalia ºi s-o bage, atunci, în haremul personal, justiþia românã ar fi rãsuflat uºuratã acum, fiindcã bagabontul ar fi trebuit sã dea socotealã în faþa Staborului pentru seducerea ºi abandonarea poporului romanes. N-a fost sã fie, mîncaþi-aº fondurile (cu o, nu cu u, vã rog sã citiþi cu mai multã atenþie!) europene! Dan Graur, profesor de biologie molecularã la Universitatea Houston, a publicat un studiu concluzionînd cã peste 75% din genomul uman este alcãtuit din ,,ADN Junk” (fãrã rol activ). Asta înseamnã cã omul s-a mulþumit sã se tragã din maimuþã (cu excepþia premierilor de baobab care se trag din Dragnea), dupã care a cam frecat-o la rece. În viziunea cercetãtorului, teoria evoluþiei este perfect posibilã, mai ales cã omul mai are destul loc de întors. Cu condiþia sã-ºi exploateze ADN-ul ãla care bea bere, sacrificã niºte mici ºi fluierã dupã gagici. Care gagici sînt la fel de protectoare cu ADN-ul lor, pe care-l plimbã la munte ºi
la mare, ca sã nu se plictiseascã. Cele mai mari rezerve de ADN nefolosit se aflã în Palatul Parlamentului. Bucãtarul diliman Mircea Dinescu a pierdut peste 300.000 de euro în anul fiscal precedent. Aºa este în afaceri: pierzi, cîºtigi, negustor te numeºti! Ar fi interesant de ºtiut cum a fãcut simpaticul nebun impresionanta avere, þinînd cont cã pe vremea teatrului absurd (1989, decembrie) era un pîrlit cu mari datorii la Fondul Literar. Cã el toatã viaþa s-a fãcut cã lucreazã! Bine, noi ºtim cum, dar nu stricã sã vã puneþi ADN-ul ãla puturos la lucru. Aºa a fãcut Vîntu, afaceristul, nu fenomenul meteorologic, care atît l-a blestemat, pînã cînd a risipit Dinescu, într-un an, ceea ce-i dãduse el într-o clipã de neatenþie. Casa Regalã a ieºit din moarte clinicã. Prinþul Nicolae, cel eliminat de Prinþul Consort Miorlau, prin intermediul motanului Miºu-care-face-noaptea-piºu (sã fie sãnãtos!), de la succesiunea la tronul iluzoriu al României, susþine cã-l doare la bascã de înlãturarea sa ºi cã la momentul potrivit le-o va da în goarnã ciumeþilor din Casa Regalã de Lingebliden, tot aºa cum a fãcut ºi bunicul sãu, Carol al II-lea ºi Ultimul. Bãi, Nicuºor, nu te vãd bine! Te-ai pus cu Margherita de la Clejani, madam Duda dupã numele de cotoarbã, care-i revoluþionarã de la Ploieºti. Pãi tu ºtii cu cîþi bagabonþi s-a luptat la viaþa ei? Ohoho! Dacã-þi scapã asta o þîþã peste figura geometricã, îþi picã ochii-n gurã ºi te uiþi la tronul regal printre dinþi! Doamne fereºte sã le scoatã pe amîndouã, cã zici cã te-a lovit trenul de Vaslui! Aþi observat cã între Casa Regalã Imaginarã ºi Casa de Toleranþã nu sînt diferenþe majore? Aceleaºi promisiuni deºarte, aceleaºi feþe obosite, aceleaºi dezamãgiri crunte. ªi amîndouã te ard la buzunar... La Rînca a nins în mijlocul verii, iar temperaturile au coborît tîrîº pînã la -4 grade Celsius! Ce ne facem, fraþilor, cu încãlzirea globalã, cã ne tremurã dinþii-n gurã! ªtiaþi cã în România existã hoteluri pentru cîini ºi/sau pisici? ªi cã sînt arhipline? Pe vremea mea, pisicile se îmbîrligau prin poduri, pe garduri, prin copaci, iar cîinii se destrãbãlau pe unde prindeau vreo cãþea în cãlduri. Acum, vor la hotel, cu jacuzzi, cu plasmã, cu aer condiþionat! Altminteri, sînt confundaþi cu maidanezii de la USR! Pentru cazare, stãpînii patrupedelor (altele decît Bãsescu) plãtesc ºi peste 100 de lei pe zi! ªi-n vremea asta, mai mult de jumãtate dintre copiii României adorm flãmînzi... O stea localizatã la 11 ani luminã de Pãmînt transmite semnale radio stranii. O fi Steaua Bucureºti. Pentru 60 de milioane de euro haºmanglite, Dan Voiculescu a stat 3 ani la Casa de Creaþie a Direcþiei Penitenciarelor Vesele. Deºi înþelegerea iniþialã era de 6 milioane pe an, pînã la urmã, Marele Îndemînatic a primit 20 de milioane pe an, ca o recunoaºtere a dexteritãþii sale neomeneºti. Aºadar, distinºi hoþomani, stimabile curve politice, nu vã mai temeþi de puºcãrie, cã e meseria cea mai bine plãtitã din spaþiul carpato-danubiano-mafiotic! Trenul de persoane rãbdãtoare Timiºoara-Bucureºti, de marþi, 18 iulie 2017, ºi-a pierdut vagoanele pe cîmp, astfel încît cãlãtorii au putut admira în voie frumoasele recolte de ciulini din judeþul Olt. În cele din urmã, cei mai fericiþi clienþi ai CFR au fost bãnãþenii care au pierdut trenul încã de la Timiºoara. Altfel, îi pierdea trenul pe ei. Un parlamentar obiºnuit, fãrã funcþii remunerate suplimentar, ne costã 39.145 de lei pe lunã, dupã dublarea veniturilor, survenitã la 1 iulie. Baºca celelalte avantaje, arhicunoscute! Noi zicem cã e mult, ei zic cã e puþin, fiindcã sînt zi ºi noapte în slujba poporului. Cînd acesta aþipeºte, îl face la buzunar. În prima-i tinereþe revoluþionarã, aºa cum se bãnuia, dupã faþa aia de bidon turtit, Andrei Pleºu a practicat boxul. Nu existã o statisticã a pumnilor în cap încasaþi de filosofulbagabont, cert este cã, între douã antrenamente cu umbra lui Hegel, le alerga sub clar de lunã, prin luminiºurile Munþilor Carpaþi, pe tinerele avide de cultura trupului, echipate la nudul gol. Nu se ºtie cîte s-au lãsat prinse în mrejele satyrului care, în viziunea lui Gabriel Liiceanu, voia sã le facã un bine, sã le arate luminiþa lumînãrii de la capãtul tunelului. În vremea odioasei dictaturi, sportul acela nu se numea curvãsãrie, ca acum, ci meditaþie transcedentalã. Asemenea acte de disidenþã marcheazã pentru totdeauna psihicul unui bivol, darãmite înveliºul subþire al unui sac de box. De aceea Monstrului cu Barbã i se gãsesc circumstanþe atenuante ºi este întîmpinat cu zîmbete subþiri ori de cîte ori iese la drumul mare sã mai dea cîte-un cap în gurã. Nu existã o
evidenþã riguroasã a victimelor domnului Pleºu fãcute KO în ringul vieþii, cert este cã bãtrînul pisãlog încã mai foloseºte perversa de dreapta. Ultimii clienþi sînt membrii Comisiei de Învãþãmînt a Parlamentului (un fel de ªcoalã Ajutãtoare), care, concluzioneazã dubitativ dumnealui, n-ar fi niºte proºti dacã s-ar ocupa de altceva, întrucît nimic nu-i recomandã pentru domeniul respectiv. Cã una-i sã fii mecanic, prelucrãtor prin aºchiere, broker, tenisman, boxer, linge-blide, ºi alta-i sã fii profesor. Dacã nu ne-ar fi mãrturisit cã a fost sac de box taman în perioada în care cutia ucrainianã nu e foarte rezistentã, mai cã l-am fi crezut. Aºa, n-are nici o ºansã sã-l credem, deºi are dreptate. Un studiu asupra corbilor a stabilit cã aceºtia au capacitatea de a-ºi planifica viitorul, fiindcã posedã o inteligenþã asemãnãtoare cu a primatelor, a copiilor mici sau a politicienilor români. O femeie din Pietroasele (jud. Buzãu) a fost invitatã de o vecinã, la o cafea. Arheologii au descoperit-o, dar ea ar mai fi stat cîteva minute, cã mai aveau ceva de povestit. Abia trecuserã 1.700 de ani de cînd începuserã sã bîrfeascã! Tînãra Mihaela Ungureanu, din România de dincolo de Prut, a refuzat sã primeascã diploma de merit oferitã de trãdãtorul Dodon, motivînd cã nu vrea sã i se fure identitatea. ,,Atîta þarã, cîtã demnitate”, a concluzionat tînãra absolventã de liceu. Exemplul ei a fost urmat ºi de alþi tineri remarcabili. Cu asemenea conºtiinþe, idealul unitãþii naþionale nu este pierdut. Pierdut este Bulache de la Chiºinãu, duºmanul propriei identitãþi. Mai devreme sau mai tîrziu, peste ticãloºii fãrã Patrie istoria va trage apa. Oamenii care se ocupã de imaginea lui Iohannis au organizat o micã ºaradã în aºa-zisul Þinut Secuiesc, în urma cãreia preºedintele ar fi trebuit sã cîºtige capital electoral. Dupã ce a ascultat imnul secuilor cu febrã mare, s-a jucat de-a profesorul de dirigenþie, folosind ca material didactic inclusiv steagul þãrii. Mesajul subliminal a fost cã Werner este bun ºi pentru minoritari, ºi pentru majoritari. De cînd s-a întors din vîjiala prin lumea largã, ºi-a schimbat look-ul, o þine tot într-o veselie. Ambalajul sclipicios i se potriveºte de minune, dar ce ne facem, fraþilor, cu conþinutul, cã e îmbîcsit de E-uri?! Presa americanã scrie cã americanii ne-au cam dat clanþã cu rachetele Patriot, întrucît SUA ºi-au asumat, prin documente, sã definitiveze ºi sã doteze scutul de la Deveselu, pe cheltuialã proprie. Dacã s-ar fi întîmplat acest lucru, achiziþionarea rachetelor ar fi fost, pur ºi simplu, inutilã. Donald este de altã pãrere ºi-i încurajeazã pe români sã-i cumpere marfa, fiindcã elementele scutului n-au fost testate suficient ºi nu se ºtie exact ce eficienþã au! Ca sã sintetizãm, cã am obosit de cînd vã spun cã, în realitate, românii au fost întotdeauna singuri în faþa provocãrilor istoriei (ºi dacã ne atacã ruºii, americanii nu vor miºca nici un deget), sîntem traºi pe sfoarã la lumina zilei. Romanul de dragoste dintre o derutatã ºi limba românã, publicat de Maria Papadat-Bengescu-Grapini în anul de graþie 2012, conþine fragmente ºutite de la alþi scriitori care au avut proasta inspiraþie sã le afiºeze pe diferite site-uri de socializare ºi desfrîu. Numai de n-ar fi plagiat din opera lui Gheorghe Becali, cã se dezlãnþuie Jihadul creºtin-neortodox. În rest, vorba distinsei scriitoare pe pereþi, ,,vã doresc o sãptãmînã fãrã sãnãtate ºi bani!”. La marile aplicaþii militare desfãºurate sub umbrela NATO, glorioasa armatã românã n-a pierdut decît un TAB ce a avut ghinionul sã se izbeascã de un banc de scrumbii care se jucau de-a familia netradiþionalã pe braþul Borcea. Militarii au reuºit sã se salveze înainte ca infernala maºinãrie sã se ducã pe fundul fluviului. Tot la trecerea Dunãrii au pãþit-o ºi dacii, în iarna anului 102, cînd au încercat sã facã o manevrã cu romanii (un fel de americani pe stil vechi), numai cã atunci au ajuns la mal doar opincile... Americanii au testat în Golful Persic prima armã cu laser model ,,Rãzboiul Stelelor”. Le-o fi dat Werner patentul, cã noi aveam jucãria încã de acum aproape 50 de ani. Ne-o dãruise Henri Coandã. Legenda spune cã d-aia ruºii nu ne-au invadat în 1968 ºi s-au mulþumit cu ocãrile lui Ceauºescu: le-a fost teamã sã nu se ardã... Pseudonimul lui Putin de pe vremea cînd studia la ªcoala de Bune Maniere a KGB era Platov. Unii încã mai cred cã era Pavlov. V-aþi întrebat vreodatã ce influenþã are lipsa infrastructurii rutiere asupra radioului? Cu cît drumurile sînt mai proaste, cu atît sînt mai mulþi ascultãtori. Mai puneþi-vã ºi voi întrebãri întrebãtoare, nu mai lãsaþi totul în cîrca mea, ºi observaþi cã, pentru fiecare lucru nelalocul lui din România, altcineva are de cîºtigat. Ãsta-i cazul fericit, dar ia sã vedem noi cine cîºtigã ºi cine pierde de pe urma faptului cã în funcþiile publice, în 99% dintre cazuri, sînt numiþi incompetenþi! În Prefectura Gorj n-ai voie sã intri în pantaloni scurþi sau cu fuste scurte. Nici vara, nici iarna! Olelicã, muicã, vã picarã pe oltencele fierbinþi! Totuºi, nu înþelegem ce are sula cu prefectura... Gabi Vitezã (Popa Gabriel pe numele de... popã), managerul cuibului de hoþi de pe lîngã Arhiepiscopia Tomisului, a fost arestat pentru contrabandã cu textile. ªi, fiindcã unde-i vorba de lenjerie, e imposibil sã nu fie prezentã în camera de probã ºi o femeie priceputã, a fost reþinutã, pentru o verificare sumarã, ºi o cãlugãriþã. Asta da afacere tradiþionalã! Din banii haºmangliþi au încercat sã-L mituiascã pe Dumnezeu cumpãrînd niºte clopote. Dar, de-a dreptul revoltãtor, au constatat cã, spre deosebire de unii dintre slujitorii Sãi, Dumnezeu nu ia mitã! Gura pãcãtosului Liviu Dragnea a rostit un mare adevãr: ,,În 26 de ani s-a furat peste tot. S-au risipit miliarde peste miliarde de euro!”. Aceste cuvinte ne doare... CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR
Caieþelul încã funcþioneazã la români ªi înainte vreme oamenii erau sãraci, dar nu din vina lor ºi nici a societãþii, ci, pur ºi simplu, cã aºa le-a fost lor scris. Îmi aduc aminte cum în satul meu erau vreo cîteva familii mai înstãrite, bogate în nici un caz. Aveau ceva pãmînturi, ºi-n bãtãturã animale de jug, cu care lucrau la pãdure, la coborîtul arborilor la rampã, sau la plug... Boii erau folosiþi la muncile grele, caii la tracþiune, iar din ogrãzi nu lipseau gãinile, gîºtele, curcile sau raþele... ªi era firesc sã fie aºa, deoarece boabele pe care þãranii le recoltau erau suficiente pentru a-ºi hrãni pãsãrile, iar nutreþul le ajungea din plin ca sã-l dea la animale pînã la vremea pãºunatului. Spre deosebire de acei oameni înstãriþi, erau ºi mulþi sãraci, care munceau cu braþele de dimineaþa ºi pînã seara pentru un pahar de rachiu ºi o strachinã de mîncare. Oamenii aceºtia abia reuºeau sã-ºi ducã zilele de azi pe mîine, cei mai mulþi dintre ei se aprovizionau cu cele necesare traiului de la prãvãlia din sat, de unde luau pe datorie pînã ce fãceau rost de bani sã se achite. Vînzãtorul, om cumsecade ºi cu fricã de Dumnezeu, le scria într-un carneþel datoriile, fãrã sã le adauge nimic în plus, iar oamenii erau mulþumiþi cã aveau cum sã-ºi mai lungeascã zilele. Cel ce nu a trãit asemenea momente nu are de unde ºti ºi nu va putea înþelege cum de era posibil aºa ceva... ªi cum am spus, nu cã voiau ei, dar nu aveau de ales. De locuri de muncã nici vorbã pe Valea tristã a Trotuºului acelor vremuri! În comunã, salarii aveau primarul, secretarul ºi încã doi-trei funcþionari, precum ºi preotul, care nu ducea lipsã de nimic, mai ales de respect din partea credincioºilor. În rest, oamenii munceau pe unde gãseau de lucru, unii pe la alþii... Mulþi trãiau în voia lui
Însemnãri despre Liviu Grãsoiu un critic literar profund (2) Despre atitudinea moralã a lui Emil Giurgiuca, Liviu Grãsoiu scrie: „A avut fibrã ºi vocaþie de lider al generaþiei, a strîns lîngã sine nume care, în anii ‘30 - ‘40, nu însemnau nimic, dar dãdeau statornicie ºi culoare poeziei transilvãnene. Le-a adunat producþiile într-o antologie ce a fãcut epocã, lãmurind intelectualitatea timpului cã ºi în Transilvania se scrie o literaturã modernã, rezultatã din filtrarea vechilor tradiþii, prin experienþele de ultimã orã. A înfiinþat reviste ºi o editurã intrate în Istoria literaturii române, unde au rezistat prin merite exclusiv estetice. A ºtiut sã facã din iubirea de þarã nu o vorbã goalã, ci o credinþã transpusã estetic la cote accesibile doar marilor creatori”. (...) ,,A putut, printr-o înþelepciune structuralã, sã reziste nedreptãþii de a nu fi publicat timp de douã decenii, oferindu-ºi talentul slujirii înþelegerii superioare a raporturilor româno-maghiare, prin traducerea impecabilã atît a unor lucrãri contemporane, cît ºi pe aceea a unor nume de referinþã, precum Petöfi Sándor, Ady Endre, Joszef Attila, Kosztolany Dezsö. S-a spus, încã din 1947: «dacã n-am cunoaºte originalul, nici n-am observa cã citim o traducere». Nelepãdîndu-se de speranþã, s-a consacrat ºcolii, iar aceasta i-a adus satisfacþii deosebite. A fost un profesor de vocaþie, fapt confirmat de elevi, unii, prestigioase nume ale culturii contemporane. Avea însã ºi o viziune originalã asupra învãþãmîntului umanist, rod al culturii solide, asimilate în studiile din tinereþea bucureºteanã, ca ºi în experienþa de dascãl în provincii transilvane. A ºtiut cînd sã debuteze, anul 1938 putînd fi numit «anul Giurgiuca», pentru cã foarte rar s-au revãrsat atîtea aprecieri favorabile asupra unui autor la debut. A mai ºtiut sã-ºi lucreze, ca un arhitect, fiecare carte, vãzutã ca o construcþie menitã a rezista ºi a impresiona din orice unghi. ªi a mai ºtiut sã rãmînã demn, sã nu îngroaºe liota adulatorilor comunismului, sã nu ia în seamã avansurile fãcute de oficiosul partidului de guvernãmînt. Era poet în plenitudinea cuvîntului, avea inovenþa adamicã a celor aleºi, iar omul se bucura de dragostea sincerã a unei familii situatã la aceeaºi altitudine moralã ºi a cîtorva prieteni, demni în a i se alãtura. Sînt, cred, argumente suficiente care sã justifice intenþia mea de a-l aºeza pe Emil Giurgiuca, scriitorul ºi omul, acolo unde îi este locul, în stima contemporanilor care, în prea mare numãr, l-au uitat. Mã refer aici ºi la confraþii sãi din generaþiile actuale”.
Dumnezeu... Dar nu disperau, aveau frumuseþea lumii lor, chiar dacã le lipseau multe din gospodãrie. Cu toate acestea, erau de o corectitudine inimaginabilã... Cum fãceau rost de un bãniºor, dãdeau fuga la prãvãlie ºi-ºi plãteau datoriile... Cînd am crescut mai mãriºori, mama ne trimitea pe noi la prãvãlie ºi cumpãram ce ne spunea ea, fãrã sã ne dea ºi bani... Vînzãtorul trecea pe caiet, fãrã sã o înºele mãcar cu un bãnuþ... Socoteala de pe caiet era întocmai cu valoarea produselor pe care le luasem. Nici un leu în plus sau în minus, aºa de corect era faþã de sãtenii care-i pãºeau pragul prãvãliei. ªi au trecut de atunci puhoi de ani peste mine, iar peste sãtenii din vremea copilãriei mele s-au aºternut negurile ºi uitarea... Unii dintre tinerii de acum nu vor sã ºtie despre strãmoºii lor ºi care le sînt rãdãcinile, istoria. Sînt convinºi cã lumea începe cu ei, pentru cã ei sînt totul: doar au telefoane mobile de ultimã generaþie, plasme ºi produse fast-food la discreþie... Este lesne de înþeles indiferenþa lor faþã de înaintaºi, pentru cã nimeni din familie nu le-a lãsat pãmînturi, pãduri, yachturi ºi alte averi, ci doar o cãsuþã din paiantã, pe malul vreunei gîrle, ºi aceea acoperitã cu paie, cã dacã ploua mai tare, te trezeai inundat în pat. Nici unul dintre ei nu a a avut parte de vreo bunicã milionarã, cum se întîmplã cu politicienii noºtri, astãzi. Pe vremea copilãriei mele, oamenii nu ºtiau sã fenteze statul ca sã se îmbogãþeascã peste noapte, cum vedem acum, la televizor, fel ºi fel de evazioniºti, dînd explicaþii fantasmagorice cã nu sînt vinovaþi ºi cã tot ceea ce li se întîmplã sînt numai rãzbunãri politice. Noi, însã, nu-i credem, pentru cã ºtim cã mint ºi cã ne sfideazã cu opulenþa lor, cu maºinile lor de lux de sute de cai putere, cu bodyguarzii care-i însoþesc în apariþiile publice, cu vilele somptuoase, care au împînzit mai toate zonele mirifice ale þãrii... Românii, în cea mai mare parte a lor, trãiesc mai rãu de cum am trãit noi, în anii copilãriei: iau pe datorie de-ale gurii, tot pe caieþel, ca pe timpuri. Ce ruºine cã se întîmplã asta în Mileniul Trei, cînd se fac strategii
La 20 iulie anul acesta, poetul Adrian Pãunescu ar fi împlinit 74 de ani. Amintirea lui rãmîne vie în sufletul celor care l-au admirat ºi l-au apreciat pe cel care, prin scrisul sãu, prin luãrile de poziþie, prin ideile ºi proiectele sale de suflet – din care face parte ºi neuitatul ,,Cenaclu Flacãra” – a militat, întreaga lui viaþã, pentru nevoia de culturã ºi de dreptate socialã, pentru apãrarea valorilor spirituale ale neamului românesc. îndrãzneþe ca oamenii sã plece ºi sã locuiascã pe alte planete! În nici un caz nu e vorba de oameni de felul celor din copilãria mea, sau din categoria celor de-acum, care nu au dupã ce sã bea apã ºi trãiesc din împrumuturi... Iatã cã metoda caieþelului nu a dispãrut, au dispãrut doar vînzãtorii care nu-ºi fraudau clienþii, cum auzim cã se întîmplã acum, cînd sãrmanul român se trezeºte cã e trecut în caietul de datorii cu produse pe care nu le-a cumpãrat vreodatã... Pentru cã patronii de la magazinele sãteºti, dornici sã cîºtige tot mai mulþi bani, indiferent de metodã, uitã de Dumnezeu ºi-ºi fac de cap. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”
O altã carte pe care am studiat-o cu mare atenþie este cea intitulatã „Ferestre spre trecut”, din care reliefez fragmentul de la pagina 5: ,,Am mãrturisit, nu o datã, cã deºi am scris mult despre scriitorii contemporani, despre cãrþi emblematice pentru actualitatea ultimelor decenii, mi-am regãsit bucuria lecturii ºi plãcerea redescoperirii ºi a rediscutãrii creaþiilor din epoci trecute, adicã acelea însemnînd preromantismul ºi romantismul românesc, modernismul în diversele sale aspecte, manifestate în prima jumãtate a veacului abia încheiat. O demonstreazã cãrþile despre G.Topîrceanu, ªt.O. Iosif, V. Voiculescu, E. Giurgiuca, emisiunile TV din ciclul «Moºteniri pentru viitor» (din anii 1980 - 1985), ca ºi o lungã serie de intervenþii în presa culturalã. Nu am considerat niciodatã cã subiectele referitoare la anii de cãutãri, de formare ºi de maturizare a literaturii române au fost definitiv ºi categoric epuizate, în pofida unor cercetãri aparþinînd celor mai importanþi critici ºi istorici literari. Am adunat laolaltã comentarii despre scriitori de prim rang, dar ºi despre alþii, de fundal, a cãror recitire rãmîne profitabilã oricînd, fapt dovedit ºi de exegezele ce i-au vizat. «Ferestrele spre trecut», deschise neostentativ, se adreseazã oricãrui cititor interesat de evoluþia literaturii române, dar mai ales colegilor din generaþiile mai tinere, a cãror apetenþã spre înþelegerea culturii naþionale nu poate dispãrea. Sînt destule ºi îmbucurãtoare semnale în acest sens. Propun în aceastã carte nu fraze sforãitoare, aducãtoare de aºa-zis succes momentan, ci opinii consolidate în peste patruzeci de ani de reflecþie ºi trudã asupra faptelor înaintaºilor. Demersul acesta se alãturã altora, datorate comentatorilor oneºti, de la care toþi binemeritãm”. Într-o epocã debusolatã, analizatã ºi de Spengler, maestrul Liviu Grãsoiu ne oferã o laconicã lucrare, închinatã „Ferestrelor spre trecut”, scrisã cu o profundã ºi multilateralã pregãtire profesionalã - „sine ira et studio”. Este o carte unde se contureazã teza potrivit cãreia neamul nostru de poeþi ºi de cîntãreþi a dat naºtere la o literaturã unicã, în care „cuvintele cîntã”, o carte prin care, adîncind-o, te poþi apropia de Bunul ºi milostivul Dumnezeu. Muzica mea religioasã, cu melos byzantin, s-a inspirat mult ºi din acest volum, cu enesciene virtuþi consolatoare... Liviu Grãsoiu a fost ºi rãmîne o prezenþã tulburãtoare în Societatea Românã de Radiodifuziune. Opera lui nu va prinde niciodatã ruginã, ea va „pluti peste Styx”, iar autorul ei va rãmîne veºnic tînãr, „fiindcã are un viitor, viitor care va veni dupã ce va fi pulbere sub turmele mãrunte”. Sfîrºit DORU POPOVICI
Cu disperarea Munþilor Carpaþi ªi poate n-o sã-mi amintesc de mine, de tine, de noi sfîrtecaþi, cum strîngeam rãmãºiþele zilei rãtãcind prin Munþii Carpaþi
Calc pe cioburi ca un dresor de iluzii, viscolul se aude prin Cosmos cum plînge, mi se pare cã în rãzboiul trupurilor s-a scurs ºi ultima picãturã de sînge Încã ne mai adulmecã urmele vîntul, ruguri imense se zvîrcolesc în oase pe unde vulturii dezlãnþuiþi se hrãnesc cu zilele noastre frumoase Poate aºa a fost aceastã dramã în care am jucat fãrã sã ºtiu, ºi rolul meu ºi rolul tãu, iubito, ºi-am fost în piesa asta foarte viu Atît de viu cã am simþit cum intrã sãgeþile cu vîrfurile-n piatrã, ºi parcã doare înserarea ºi cîinii sufletului care latrã Dar porþile-au rãmas întredeschise, prin ele trece vara cãtre moarte, tîrîtã de chemarea lui Ulise, în care te-ai zidit, definitiv, în parte E-aºa ciudat cã încã-mi amintesc de îngerii pe veci sacrificaþi, ºi mi se pare cã te ºi iubesc cu disperarea Munþilor Carpaþi ADI SFINTEª, 15 iulie 2017
Pag. a 5-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse 100 DE ANI DE LA EPOPEEA MÃRêTI-MÃRêEªTI-OITUZ (2)
Morþii noºtri, scumpii noºtri morþi... Morþii noºtri, scumpii noºtri morþi, ne îndeamnã sã luptãm, spre a nu lãsa ca jertfa lor sã fi fost zadarnicã. Ei au dat viaþa lor. Dar, pentru ca viaþa aceasta sã fie fructificatã în viitor, e aºteptatã munca noastrã. De abia prin silinþele noastre va fi sanctificat sacrificiul lor. Isus a dat viaþa Lui spre a salva neamul omenesc. (...) Viteji au fost flãcãii tãi, o, Patria mea frumoasã, pretutindeni unde þi-au apãrat moºia de nãvala duºmanã. Dar nicãieri sufletele lor n-au ars de un foc mai mistuitor ca la Mãrãºeºti ºi Tîrgul Ocnei. (...) Ca Fãt-Frumos cu Zmeul Zmeilor, ca Iacov cu Îngerul Domnului, ei au luptat lupta dreaptã a vitejiei ºi, avînd în ei voinþa nestrãmutatã de a învinge, sau de a muri, ei au învins. Au învins pentru cã a muri nu puteau; cãci în sufletul lor era acum puterea tuturor strãmoºilor, era viaþa nemuritoare
a rasei daco-romane, era voinþa de a birui a Romei eterne. Ca învãluiþi în propriile giulgiuri, încã din viaþã, aºa au apãrut ei în ziua de hotãrîre a bãtãliei, în strãmoºeºtile lor haine albe de þãrani ai ogoarelor roditoare, în faþa duºmanului îngrozit de puterea mereu renãscutã ºi mereu mai nestãpînitã a asalturilor lor. Îngenunchiaþi, voi ce-aþi rãmas în viaþã, înaintea maiestãþii celor care au cãzut la Mãrãºeºti ºi Tîrgul Ocnei! Acolo s-a fãurit din nou, prin moartea incomparabilã, pactul vieþii eterne a rasei noastre. În tragedia luptei fãrã speranþã, acolo s-a petrecut Schimbarea-la-faþã a marelui martir – þãranul-ostaº. (...) În Cosmos sînt toate cum au fost. Pe Pãmînt e iarãºi pace, ºi între oameni, bunã învoire. Somn uºor, camarazii mei, copiii mei. Somn blînd! VASILE PÂRVAN (Memorial în onoarea camarazilor cãzuþi în Rãzboiul pentru Unitatea Naþionalã, text citit de autor în ziua de 20 noiembrie 1918, la redeschiderea cursurilor de istorie anticã ale Universitãþii Bucureºti)
Durerosul bilanþ al jertfelor ºi sacrificiilor poporului român în timpul Marelui Rãzboi de Reîntregire a Neamului, 1916-1918 Dupã o perioadã de 2 ani de neutralitate, România, cedînd presiunilor exercitate asupra ei de cãtre puterile beligerante, a intrat în rãzboi alãturi de Antantã (Franþa, Anglia, Rusia), ale cãrei promisiuni se apropiau mai mult, în raport cu cele fãcute de Puterile Centrale (Germania ºi Austro-Ungaria), de þelul urmãrit de naþiunea românã, de înfãptuire a unitãþii statale. Se deschidea astfel, începînd cu luna august 1916, epopeea marelui rãzboi de reîntregire a neamului, care a îmbrãcat un profund caracter drept, naþional. Frontul românesc s-a desfãºurat pe o vastã întindere de operaþii militare, incluzînd Carpaþii Orientali ºi Meridionali, linia Dunãrii începînd de la Porþile de Fier ºi sudul Dobrogei, pînã la Marea Neagrã. În zona Carpaþilor Meridionali, Armata Românã, dupã ce reuºise sã elibereze, în atmosfera unui puternic iureº naþional, o parte a teritoriului românesc transilvan, a fost nevoitã, în faþa unui inamic superior numeric ºi cu tehnicã militarã în dotare, sã se retragã strategic, susþinînd numeroase lupte în zonele Jiului, Oltului, Argeºului, Muscelului, pe unde forþele invadatoare germane ºi austro-ungare au reuºit sã strãpungã frontul românesc, fiind secondate dinspre sud de alte forþe inamice. Armata Românã a fost nevoitã sã se retragã, împreunã cu autoritãþile ºi o parte din populaþia civilã, în Moldova. Spre sfîrºitul anului 1916, linia frontului românesc se stabiliza de-a lungul sudului Moldovei ºi al Carpaþilor Orientali, unde ostaºii români, acþionînd sub deviza ,,Pe aici nu se trece!”, au rezistat cu bãrbãþie. Începînd din decembrie 1916 ºi pînã spre sfîrºitul rãzboiului, situaþia României se desfãºoarã pe douã mari direcþii: dramatismul trãit de populaþia românã din teritoriul vremelnic ocupat ºi derularea complexelor realitãþi din zona Moldovei, în prim-plan situîndu-se refacerea potenþialului de luptã al Armatei Române. Vremelnica ocupaþie strãinã din zona invadatã de trupele inamice germane, austro-ungare, bulgãreºti ºi turceºti, a durat 707 zile, perioadã în care populaþia românã din teritoriul cotropit a traversat unul din cele mai întunecate ºi dureroase episoade din zbuciumata istorie a poporului nostru. Vlãguite economic, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ºi Turcia s-au aruncat cu sãlbãticie asupra tuturor resurselor economice din teritoriul românesc invadat. Principalul rol în spolierea economicã a zonei contropite l-a avut, fireºte, Germania, care avea pregãtit întregul angrenaj necesar în acest scop, din perioada anterioarã, cînd România fusese studiatã atît în posturã de aliat, cît ºi de inamic. Astfel, prin intermediul Statului Major Economic, ale cãrui ramificaþii au prins în tentaculele sale tot ce s-a putut chema resursã economicã, au fost extorcate imense cantitãþi de bunuri materiale, începînd cu petrolul ºi cerealele româneºti ºi terminînd cu mînerele metalice de alamã de la uºi, cu clopotele ºi înveliºurile de aramã de la biserici. Misiunea S.M.E. a fost susþinutã de întreaga reþea de componente ale angrenajului dictatorial militar de ocupaþie, precum: Marele Cartier al grupului de armate Mackensen, guvernatorul adminis-
traþiei militare strãine în România, funcþie deþinutã de generalul Tülff von Tscheppe und Weidembach, renumit prin brutalitatea sa excesivã, Comandamentul suprem militar, Statul major administrativ. Poliþia administrativã militarã, districtele ºi comandaturile de etape din teritoriu etc., prin intermediul cãrora s-a exercitat, pe bazã de teroare, constrîngerea populaþiei în executarea dispoziþiilor ordonanþelor militare sau, în caz de refuz, recurgerea la arestãri, schingiuiri, deportãri, execuþii etc. Numãrul victimelor din timpul ocupaþiei s-a ridicat la circa 20.000. Prin astfel de mijloace draconice, forþele de ocupaþie au reuºit sã jefuiascã din zona româneascã vremelnic invadatã peste 1.585.000 tone de petrol, peste 425.000 tone de cãrbune, imense cantitãþi de bunuri agro-alimentare, din care o parte, însumînd cca. 2.622.400 tone, a fost exportatã în statele invadatoare, mari cantitãþi de materiale forestiere, textile etc. Cifrele enunþate pe baza unor documente indubitabile reprezintã doar o parte din cantitãþile reale de bunuri materiale smulse de inamic populaþiei române, prin metode coercitive de rechiziþii ºi de altã naturã. Statul român a mai fost profund pãgubit ºi prin speculaþia la care s-a recurs, de ,,acoperire” a cheltuielilor armatei de ocupaþie ºi de ,,achitare” a bunurilor ridicate din România, scop în care au fost emise bancnote fãrã acoperire în aur, însumînd 2.172.030.000 lei, care, practic, nu aveau valoare. Cel mai îndoliat capitol din timpul invaziei strãine îl constituie, însã, comportamentul barbar al ocupanþilor în zona invadatã. Numeroase documente de arhivã descriu un cutremurãtor tablou al urgiilor, crimelor, bestialitãþilor sãvîrºite de cãtre trupele strãine de ocupaþie în rîndurile populaþiei române, alcãtuitã cu precãdere din femei ºi copii. În general, supliciile suportate de sute de locuitori români au fost atît de înfiorãtoare, încît împuºcarea apãrea ca moartea cea mai uºoarã. Pe teritoriul Moldeovei, Armata Românã a fost reorganizatã ºi instruitã în primãvara anului 1917, un rol deosebit jucîndu-l, în acest sens, ºi misiunea militarã francezã condusã de generalul Berthelot. Efectul mãsurilor întreprinse s-a fãcut profund simþit cu prilejul marilor bãtãlii susþinute de Armata Românã, în vara fierbinte a anului 1917, împotriva forþelor inamice. Victoriile de la Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz au intrat în istorie cu o dublã ºi covîrºitoare însemnãtate, naþionalã ºi internaþionalã. Înãlþãtoarea epopee înscrisã de bravii ostaºi români la Mãrãºeºti ºi Oituz a salvat, pe plan naþional, însãºi fiinþa statalã româneascã, asigurîndu-se prin aceasta posibilitatea continuãrii luptei de eliberare a pãmîntului românesc ºi de reîntregire a neamului, iar pe plan internaþional, a provocat mari pierderi forþelor inamice, care au condus la slãbirea acestora ºi, implicit, la facilitarea victoriei finale asupra Puterilor Centrale. Dupã depãºirea episodului pasager al pãcii înrobitoare de la Bucureºti, survenitã pe fondul unei conjuncturi extrem de nefavorabile pentru România, pacea care a rãmas, de fapt, neaprobatã ºi ºi neratificatã de rege ºi Parlament (statul român a denunþat aceastã pace
August 1917. Regina Maria ºi generalul Alexandru Averescu, în vizitã la Sanatoriul ,,În Carpaþi”, din comuna Doamna, de lîngã Piatra Neamþ, unde erau îngrijiþi militarii români aflaþi în covalescenþã.
ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART
La 20 de ani de la semnarea ruºinosului Tratat cu Ucraina
Fiþi blestemaþi, duºmani ai României! România noastrã Mare Are iar strîmbe hotare! Cu þepuºe ºi mai tari Decît cele de la þari! ªi din Þara cea de Sus Alte aºezãri s-au dus, Cum s-a dus o Bucovinã, Dulcea neamului grãdinã! ªi nici scumpa Dobrogea N-a scãpat din laþ nici ea... Kucima cu-ale lui braºoave Ne-a mai luat niºte ostroave... Ostroavele de pe Chilia, Ca sã-ºi scarpine chelia! Ne-a luat insula din Mare Cu petrol, platou ºi sare! Blestemat fii, Severine, ªi tu, Þap fãrã ruºine, Aþi semnat Tratat de cîine, Lingînd labele strãine! FLORIN IORDACHE
la sfîrºitul lunii octombrie 1918), poporul nostru reintrã alãturi de foºtii sãi aliaþi în rãzboi ºi-l terminã victorios, aºa cum, iniþial, îl ºi începuse. Bilanþul dureros al pierderilor materiale ºi în vieþi omeneºti suportate de poporul român în Rãzboiul de Reîntregire a Neamului au fost evaluate la suma de 72.643.191.077 de lei aur, din care 31.099.853.761 de lei aur reprezentînd valoarea pagubelor cauzate statului ºi civililor. La aceste sume trebuie adãugatã ºi imensa valoare a tezaurului naþional românesc încredinþat Rusiei þariste, spre a-l feri de primejdia acaparãrii lui de cãtre forþele invadatoare inamice. Rapacitatea ruseascã s-a dovedit a fi, însã, mult mai periculoasã, statul român nereuºind nici pînã în prezent sã recupereze decît o infimã parte din acest tezaur, constînd în unele documente de arhivã, bijuteriile coroanei, ,,Cloºca de aur”, ca ºi o parte din ,,puii sãi”, tablouri etc. Au rãmas nerecuperaþi 314.580.456,08 lei aur. Victimele în vieþi omeneºti au fost cele mai dureroase, ridicîndu-se la peste 800.000, din care aproximativ 350.000 din rîndurile armatei, iar restul civili (victime ale epidemiilor, execuþiilor, deportãrilor etc.). Conf. univ. dr. E. RÃCILÃ (Text publicat în revista ,,România Mare”, nr. din 7 august 1992)
Pag. a 6-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini
Balsamuri spirituale (32) ,,Du-mã cu tine la capãtul lumii...” (3) Tema emisiunii: Dacã ar fi sã scrieþi o carte care sã vã reprezinte, ce subiect aþi alege?
Polemici
,,La capãtul curcubeului, acolo unde se terminã culorile, am descoperit o ploaie de cuvinte”. Violeta Toma, Galaþi ,,Am gãsit zîmbetul soarelui, care mi-a reamintit cã nici o ploaie nu þine veºnic”. Maria Dragotã, Craiova ,,O oglindã de lacrimã, picurînd peste geana tãcutã a cuvintelor, învãþîndu-mã încã o datã valoarea divinã a nerostirii”. Despina Dasicomis, Bucureºti
Rãspunsuri: ,,Iatã, eu vã spun direct: Cartea mea n-are subiect Pentru cã am preferat Sã scriu despre... predicat”. Tatiana Avacum ,,Dacã aº scrie o carte, aº alege ca subiect «Jertfa supremã a Omului-Dumnezeu, a Dumnezeului-OM». Copil fiind, apoi mergînd spre maturitate, spre argintul de la tîmple, m-a urmãrit acest proces: condamnarea la moarte ºi revenirea la viaþã prin Înviere ºi Înãlþare la cer, pentru a recãpãta Tronul Dumnezeiesc. Pun eu preþ pe aceastã jertfã? Punem noi preþ pe ea? Ajutã-ne, Dumnezeule, sã ne smerim ºi sã fim mai buni pentru ceea ce ai fãcut TU pentru oameni”. Elena Datcu, Bucureºti ,,Aº scrie o carte despre dragoste, pentru cã dragostea arde flãcãrile urii, teama ºi nesiguranþa, frica de necunoscut. Te duce spre Statuia Soarelui, care alungã întunericul din jurul ei. Dragostea nu se va rãtãci, dacã existã cu adevãrat. Ea cautã lumina. ªi numai Statuia Soarelui i-o poate da”. Liliana Tetelea, Bucureºti Întrebare: Ce aþi gãsit la capãtul curcubeului, ultima oarã cînd aþi urcat? (mai 1997) Rãspunsuri: ,,Ultima datã, am gãsit la capãtul curcubeului secunda, acorduri de muzicã stelarã, petale de flori ºi iubirea”. Diana, Sibiu
MARI MUZICIENI ROMÂNI
Compozitorul Ion Vasilescu, unul din pionierii muzicii uºoare româneºti (4) Întîlnirea cu alþi maeºtri (3) Între anii 1926 ºi 1930, toate verile era blocat în Bucureºti, la Tãnase. Dupã ce fusese distins cu o menþiune la Premiul Enescu pentru cvartetul sãu de coarde, care a fost executat în primã (ºi singurã) audiþie publicã la 25 ianuarie 1930, se încumetã sã facã o cerere de înscriere în Societatea Compozitorilor. Cvartetul este urmat de o altã lucrare, ,,Trei fragmente simfonice în stil românesc”, pe care i le-a prezentat maestrului George Enescu. A lucrat la ele cu migalã, le-a corectat ºi a ajuns abia prin anul 1930 la o formã pe care o credea definitivã. Cererea adresatã cãtre Societatea Compozitorilor nu se rezolvase încã. Se pare cã a fost primit abia în anul 1932. Avea ezitãri, nu credea în menirea sa de compozitor de muzicã ,,serioasã”. Poate cã dacã ar fi fost sigur pe mijloacele sale de simfonist, nu se ducea la Enescu. În aprilie 1931, Enescu îi dã urmãtoarea recomandare, de care conu Ionicã nu vorbea niciodatã. Rari erau prietenii la care, datoritã curiozitãþii acestora, le-o arãta: ,,Am avut prilejul în repetate rînduri sã citesc compoziþiuni muzicale scrise de Dl Ion Vasilescu, ºi cu plãcere declar aci cã sus numitele lucrãri sînt esenþialmente muzicale, dovedind cã autorul lor, pe lîngã un talent real de compozitor, posedã ºi o tehnicã de compozitor, avînd un perfect simþ armonic – ceea ce rar se vede la noi – un contrapunct elegant ºi îndemînatic, un instinst sigur în ce priveºte proporþiile. Toate acestea fac ca domnul Vasilescu sã fie privit ca un element preþios pentru noi, de la care sîntem îndreptãþiþi sã aºteptãm lucruri sãnãtoase ºi semnificative, îmbogãþind astfel literatura noastrã muzicalã, care de-abia s-a nãscut de ieri, de alaltãieri”. Cei ce nu mai sînt astãzi tineri îºi amintesc, desigur, cît era de aservitã muzica uºoarã strãinãtãþii, prin anii în care Ion Vasilescu îºi fãcea stagiul la Tãnase. Erau de vinã ºi filmele sonore, care aduceau mereu cîntece de succes, ce treceau fulgerãtor în repertoriul celor ce fluierau pe stradã. (...) Dar iatã cum, deodatã, colaborarea cu Tãnase dã roade, cîntece ,,independente”, aºa cum le spunea pe atunci Tãnase, melodii create de Ion Vasilescu pentru revistele care se montau. Unele declaraþii pe care le-a fãcut compozitorul cu privire la acest asalt pe care îl
Notã: Despina, fosta cãlãtoare ,,la capãtul lumii...“, a publicat o carte intitulatã ,,Cîntecul Timpului” ºi, în semn de apreciere, din titlurile poeziilor sale, am scris aceste versuri: Ea însãºi poezie prin luminã strãbãtînd ,,Înger fãrã aripe” în nemãrginirea unei clipe, este cîntec, este timp, este ,,Destin” ºi ,,Paºi în vînt”. Cu ,,Doi cai albi înaripaþi” a trecut ,,Rîul fermecat”, deschizînd ,,Poarta de argint” ,,Pe coridoare de oglinzi” spre Bolta cereascã, rugînd Soarele, Luna, Stelele ºi celelalte astre Lumina lor peste ea s-o risipeascã ,,Transfigurînd” în vraja versului ,,CÎNTECUL TIMPULUI” adevãrate perle din ,,Valsul lacrimilor mele“ prin viaþa fugarã din iluzia amarã. (va urma) LILIANA TETELEA dãdea muzica noastrã uºoarã la sfîrºitul celui de al treilea deceniu al Secolului XX sînt grãitoare: ,,M-am depãrtat de muzica «serioasã», deoarece sînt convins cã muzica uºoarã are ºi ea temeiul ei de viaþã... Am credinþa în adevãrul acestei muzici... Aceastã hotãrîre am luat-o cu greu, întrucît primele mele lucrãri... au fost binevoitor observate de maestrul Enescu”. (...) În anul 1936, dupã ce îºi avusese sedul din 1931 pe Sãrindar, Teatrul ,,Alhambra” se mutã în dosul Poºtei, în sala ce adãposeºte astãzi Teatrul de Comedie. Spectacolele date în aceastã salã au rãmas încã vii în amitirea bucureºtenilor. Maria Tãnase se afirmase mai de mult în interpretarea cîntecului românesc, dar stagiunea din toamna anului 1938 o aducea pe scena unui teatru muzical. Era unanim apreciatã, iar compozitorul o preþuia pentru darurile de neasemuitã interpretã, talentul ei de a convinge ºi patosul specific românesc al inflexiunilor vocale. Cînta acopaniatã de un taraf þãrãnesc pe care îl strunise cu multã pricepere, ºi aºa o doreau conducãtorii Teatrului ,,Alhambra”. În afarã de melodiile atît de bogatului sãu repertoriu, trebuia gãsit ºi un ºlagãr, o arie naþionalã, scrisã de Ion Vasilescu. Nu era deloc uºor, cãci toate cîntecele Mariei erau piese ,,tari”, de o admirabilã facturã folcloricã. Împreunã cu textierul, Nicu Kanner, compozitorul s-a retras la Buºteni. În cartea ,,Maria Tãnase ºi cîntecul românesc”, de Petre Ghiaþã ºi Clery Sachelarie (Ed. Muzicalã, 1965), Nicu Kanner aratã împrejurãrile în care s-a nãscut cîntecul rãmas în repertoriul multor cîntãreþi, de-a lungul vremii: ,,Am încercat cu Vasilescu fel de fel de melodii ºi versuri care sã convinã temperamentului ºi însuºirilor interpretative ale Mariei, dar... fãrã succes. În clipa cînd renunþasem, vãzînd cã batem apa în piuã, luîndu-ne gîndul cã putem crea ºi noi un cîntec pentru debutul ei în revistã, pe la fereastra vilei unde lucram trece o florãreasã, strigînd: - Luaþi busuioc, luaþi busuioc! - Iatã, spune Vasilescu, un început de piesã muzicalã pentru Maria... «Luaþi busuioc!» A doua zi, florãreasa trece din nou pe la fereastrã, îmbiindu-ne cu busuiocul. Eu, furios cã nici versurile, nici melodia nu se închegau, mã rãstesc: - Ce sã fac, fetico, cu busuiocul tãu? Sã-l pun în pãr? - Asta-i bucata!, se repede Vasilescu: Mi-am pus busuioc în pãr! Cumpãrã apoi coºul întreg al florãresei ºi-l rãstoarnã pe pianul... cu patru clape, un pian vechi, hodorogit“. (va urma) THEODOR BALAN (Fragmente din lucrarea ,,Prietenii mei muzicieni”)
CIOBURI DE GÎNDURI
Cred
Iatã, am gãsit printre scrierile mele o poezie care trebuia sã vinã în sprijinul unei activitãþi cu cei mici, care avea ca temã cuvîntul CRED. O trimit pentru frumuseþea ideilor conþinute ºi pentru cã în ea se reflectã, ca într-o apã cristalinã, sufletul pur al copilului. Eu cred în þara mea ºi-n grai, Eu cred în palma de pãmînt Ce din strãmoºi ni-i colþ de rai, Eu cred în omul de cuvînt. Mai cred, apoi, în dulcea ºcoalã Ce-n mine a sãdit luminã, Cred în cuvîntul ce zideºte ªi-n fruntea caldã ºi seninã. O, Doamne, cred profund în mama, În tata ce mi-e stîlp la greu, În cel ce lacrima mi-o ºterge: Eu cred în OM ºi-n Dumnezeu. În bine cred ca-ntr-o fãclie Ce calea dreaptã mi-o aratã, În adevãr, în veºnicie, ªi-n fapta bunã, fãrã platã. ILARION BOCA
COMORI DE SUFLET ROMÂNESC
Horezu Dacã arta de pe vremea lui Mircea pãstreazã pecetea epocii dîrze în care a fost zãmislitã, arta Brâncoveanului, surîzãtoare, armonioasã ºi bogatã, apare ca expresie a unui timp fericit ºi mîndru. Opera artisticã a lui Brâncoveanu e unitarã ca ºi politica lui. E rezultatul unei stãruinþe neîntrerupte ºi al unei voinþe care n-a cunoscut odihna. E efectul unei intervenþii personale în amãnuntele cîrmuirii. Se poate vorbi de un stil brâncovenesc, precum se poate vorbi de un stil al lui ªtefan cel Mare. Dar, ceea ce este ºi mai demn de observat e cã într-o atît de zbuciumatã domnie voievodul sã fi gãsit energia, imaginaþia, entuziasmul ºi timpul necesar pentru a da artelor prilejul sã se dezvolte. Cãci e vorba, cu Brâncoveanu, de o adevãratã descãtuºare a forþelor vii ale posibilitãþilor noastre artistice... Epoca brâncoveneascã apare pe cerul mohorît al istoriei noastre ca un ºir de arcade graþioase ºi zvelte. O nebãnuitã vervã, o veselie în interpretarea motivelor decorative, o eleganþã nepãsãtoare, o uºurinþã în gãsirea soluþiilor, într-un cuvînt, acea stãpînire surîzãtoare de sine care seamãnã cu indiferenþa, acel spirit armonios care provoacã expresia frumuseþii ca din întîmplare, toate aceste simptome ale unei vremi mari de înflorire pecetluiau epoca brâncoveneascã... Privind la migãleala sculpturilor florale ale foiºorului de la Hurez, ori la bogatele picturi din lãuntrul bisericii în care domnitori, coconi, doamne ºi domniþe îmbrãcate în veºminte de aur, ca acelea ale Mariei de Mangop, venitã pe vremuri din Byzanþ, se ridicã în jocul închipuirii o lume de legendarã fericire, asemuitoare încîntãtoarei fantasmagorii a celor o mie ºi una de nopþi ale lui Harun-al-Raºid... Brâncoveanu a depãºit cadrul programului constructiv al predecesorilor lui. La dînsul, ca ºi la prinþii Renaºterii, credinþa este o temã, aº zice chiar un pretext creator, ºi nu un scop ultim, o rugãciune devenitã formã. Care a fost partea personalã a domnitorului, care a fost a vremii, care a fost a numeroºilor lui colaboratori - e greu de spus. S-ar putea deduce însã, dupã toate cele ºtiute, cã oricît ar fi trãit Brâncoveanu sub apãsarea vremilor, a fost conºtient de aceste vremi, înþelegãtor al epocii în care trãia, transmiþînd, prin înalta lui personalitate, întregii societãþi, pe care o cîrmuia cu atîta adîncã cunoºtinþã a oamenilor, armonia superioarã a celei mai strãlucite vremi pe care a trãit-o poate, în mod unitar, vechea Europã... Sufletul vremii brâncoveneºti s-a integrat cu vremile de azi, ºi operele lui trãiesc, nu ca realitãþi arheologice, ci ca mãreþe decoruri ale vieþii mereu reînnoite. G.M. CANTACUZINO (,,Izvoare ºi popasuri”, 1934)
Pag. a 7-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse Barbaria „încãlzirii sociale“, mult mai periculoasã decît „încãlzirea globalã“ (urmare din pag. 1) Rãscolind filele istoriei, rãmîn siderat – amicul are dreptate, sînt asemãnãri extraodinare cu vremea nãvãlirilor barbare. ªi atunci lumea umbla tatuatã, lãiaþã, bãrboasã, veºmintele erau pline de „gust” barbar, adicã bizare, ignorînd evoluþia, estetica, educaþia, cultura; ºi atunci se vorbea hidos, obscenitãþile constituind firescul, lipsa respectului faþã de om, supunerea în faþa puterii fiind ceva normal, temele legate de sex, forma fizicã ºi mîncare erau ºi atunci preocupãrile de bazã… Ce mai era? Ah, da, încãierãrile violente din orice, beþiile ºi drogurile… Bigotismul decerebrat, pe care azi îl numim New Age, „experienþã personalã”, se manifesta ºi atunci, prin idolatrii de pripas, ºamani ºi ghicitori, mã rog, vrãjeli ºi ºarlatanii de felul celor care abundã prezentul nostru „evoluat”. Paradoxal, dar ºi atunci, ca ºi acum, barbarii au ajuns într-o lume a decadenþei, imperiul roman, lumea greacã ºi cea elenisticã alunecaserã pe panta decadenþei, aºa cum ºi lumea de azi cautã ºi trãieºte rafinamente absurde, cu care barbaria nãvãlitorilor se îmbinã într-o simbiozã apocalipticã – este curva cãlare pe fiarã, pe care Ioan a anunþat-o în cumplitele lui chinuri profetice. Zilele trecute, unul dintre cei mai buni jurnaliºti ºi analiºti politici, Constantin Gheorghe, fost consilier politic al lui Iliescu ºi Nãstase, mãrturisea pe blogul sãu personal cã nu crede cã scãpãm anul acesta fãrã un rãzboi mare. Aduce ºi argumente… Ori ºi mie mi se pare cã „încãlzirea socialã” duce într-acolo; nu ºtiu cînd Dumnezeu, în afara acelei perioade a barbariei ºi nebuniei nãvãlirilor, populaþia civilã accepta sã i se ia de la gura copiilor ºi de la sãnãtate, de educaþie nici nu se mai pune problema – pentru a se da pe înarmare? Ba chiar lumea se bucurã, e într-un extaz ciudat, cînd se anunþã deplasãri de trupe, poziþionãri de armament greu ºi rachete ucigãtoare de regiuni întregi, pedepsiri cu bombardamente, crearea unei arme ºi mai colosale în monstruozitatea ei… Ce fel de lume e asta?! ªi acum se gãsesc unii sã-l numeascã pe Ceauºescu – „dementul ãla”; da, omul care ne fãcuse din „Pace ºi Dezarmare” un þel mondial suprem era dement, în schimb propovãduitorii „pericolului” ºi ai cursei înarmãrii sînt „partenerii de încredere” – nu numai ai noºtri, ci ai întregii lumi „civilizate”. Aþi mai auzit aºa nebunie? Da, ºi o sã o mai auziþi… pînã cînd teamã-mi e cã nu o sã mai auzim nimic, fiindcã nu vom mai avea cu ce… Probabil mulþi dintre dumneavoastrã ºtiu cã România condusã de Ceauºescu a fost numitã „o mãreaþã naþiune” - ºi probabil cunoaºteþi ºi cã sînt vorbele lui Jimmy Carter, preºedintele în funcþie al SUA, spuse chiar de la tribuna Casei Albe. Dar nu cred cã ºtiþi ºi ce a fost, de fapt, Carter? A fost cel mai credincios, mai cu frica lui Dumnezeu preºedinte american, cel puþin din ultimul secol – un om care nu minþea, pentru cã era moral. De aceea a fost ºi numit „cel mai slab preºedinte”, fiindcã, spre deosebire de ceilalþi care au fãcut ce trebuie sã facã un „conducãtor al lumii libere” – sã mintã, sã ucidã, sã ducã rãzboaie de ocupaþie etc. – Carter a fost un om al Cãrþii, bun ºi drept, care a încurajat o lume a
binelui – dar ºi pe cei care, precum românii lui Ceauºescu, o clãdeau. De ce spun asta – fiindcã nici „normalii” României de azi, nici „perfomanþii ºi puternicii” conducãtori ai Americii de azi nu mai au nici o legãturã cu idealurile acelui „dement” ºi al acelui „mai slab”, iar lumea lor, spre deosebire de frumoasa lume a anilor ’70, este una rea, decadentã ºi distrugãtoare; o lume a barbariei, care are nevoie de barbari. Lumea lui Ceauºescu creºtea „oameni de tip nou”, o altã idee despre care se spune azi cã era nebuneascã; da, un om dedicat idealurilor pãcii ºi prosperitãþii generale, al educãrii ºi culturalizãrii masselor ºi cultivãrii eticii ºi echitãþii, al construirii naþionale era o idee nebuneascã – sau care þinea de poveºtile copilãriei, nu-i aºa, o copilãrie cu zîne ºi eroi diafani cu sãbii ºi veºminte strãlucitoare, cãlãrind cai albi peste nori; acum, poveºtile copilãriei sînt cu roboþi monstruoºi, fantome, zombie ºi vampiri… iar eroii sînt plini de sînge, vomã ºi maþe scoase, acoperiþi cu zdrenþe sau platoºe cu imagisticã sinistrã, cãlãresc demoni… Normalul ºi civilizaþia ºi-au intrat în drepturi, nu-i aºa? Un tînãr om politic pe care-l apreciez, deputatul (încã) PSD Liviu Pleºoianu, a început sã scrie o carte-program – „România - Þara unui VIS posibil”. Am reþinut o idee-forþã: „Cred cã putem reaºeza România în ea însãºi doar dacã ne reaºezãm pe noi în noi” – ceea ce mi se pare corect. Dar oare mai ºtim care ne e locul? Sau, precum barbarii cu care am început sã semãnãm, nu ne simþim bine decît dacã ne suim pe cal ºi pornim aiurea, sã vedem cum e la alþii, sã le bem bãuturile, sã le mîncãm mîncãrurile, sã le încercãm femeile – desigur, pentru toate astea plãtim, nu ca barbarii de demult; e ca diferenþa între vizita la Paris cu TAROM-ul, faþã de cea cu Wehrmacht-ul. Vã mãrturisesc cã nu sînt un cãlãtor împãtimit decît pe propriile noastre meleaguri; pe ale altora prefer sã le parcurg pe itinerariile culturii, ale creaþiei spirituale. Nu aº vrea sã vãd piramidele, în schimb, mi-ar plãcea sã parcurg cît mai mult din miturile Egiptului care a creat piramidele, nu-mi place atît de mult sã zãbovesc în uriaºul Mall care este Parisul, cît sã citesc o altã ºi altã paginã a creaþiei spirituale a Oraºului Luminilor, numit astfel nu pentru simpaticele bistrouri sau fastuoasele magazine, ci pentru neasemuita culturã. Posibilitatea de a cãlãtori fizic oriune este încã o formã de a crea barbari, oameni fãrã legãturã cu un spaþiu spiritual; în schimb, prin rãpirea timpului ºi îndoctrinarea consumeristã, aceºti „cãlãtori” în trup sînt prizonieri în spirit, sînt sau devin niºte clone care „se simt bine” sau „trãiesc clipa”. Acelaºi aspect îl sesizeazã ºi Pleºoianu – „N-avem deloc nevoie sã devenim un neam de clone, n-avem nevoie sã devenim un popor-surogat, cu linia destinului trasatã în laboratoarele altora”, scrie tînãrul deputat. În fine, povestea „încãlzirii sociale“ e lungã, iar din pãcate spaþiul editorial este… cît este. Iar dacã nu ar fi, nu s-ar povesti, nu? Aºa suna povestea, la final. Azi, paradoxal, ar trebui schimbat cu varianta „civilizatã” a lumii virtuale – „Dacã nu ar fi, s-ar povesti”.
Un nou exit sperie lumea: Glexit (2) În 2015, Africa de Sud a fost condamnatã cã nu l-a arestat pe preºedintele Omar al-Bashir din Sudan, inculpat anterior de CPI, în timpul unei vizite oficiale Africa de Sud. Conducerea de la Pretoria a respins intervenþia CPI în afacerile sale interne, iar dezgustul pentru instanþã a culminat cu recenta decizie de a se îndepãrta din CPI. O lunã mai tîrziu, Rusia a anunþat cã se retrage în calitate de semnatarã a Tratatului din 2000 de la Roma, care a stabilit CPI. Dupã Summit-ul economic din Asia-Pacific din Lima, Peru, preºedintele Duterte a anunþat, de asemenea, cã þara sa se va alãtura Rusiei, Africii de Sud ºi altora.
Sacrificarea libertãþii Acum cîþiva ani, sã fi fost prin octombrie 2014, preºedintele de atunci, Traian Bãsescu, se plîngea la TV cã presa „cealaltã” îl vorbeºte pe la colþuri, el fiind, evident, imaculat. ªi a adus vorba ºi de „acoperiþii” de prin presã, care, chipurile, ar executa foc cu foc mediatic la þinta blondã, fãrã cap, atunci, fãrã ca el sã poatã controla asta. Bun, ºi cine îl împiedica atunci, sau în ultimi 10 ani, sã iasã la rampã ºi sã spunã cã nu e corect ce se întîmplã în presa româneascã ºi cã e bine sã se facã loc unei Legi în acest sens? Pornind de la acest episod, vã invit pe cei care aþi „prins” perioada de dinainte de 1989 sã ne amintim ce însemna presa atunci. Existau cîteva ziare naþionale ºi cîteva zeci locale, toate, absolut toate, aflate sub influenþa unui singur partid: PCR! Presa nu era liberã, asta s-a strigat la Revoluþie, asta se tot spune acum ºi evident cã aºa are sã fie consemnat în istorie. Presa nu era liberã cînd era vorba de fapte politice ºi sociale. Era însã destul de liberã cînd se vorbea de accidente, crime, violuri etc. Cam ce se întîmplã ºi acum, dar cu ºtacheta mult mai sus pusã. Putem spune, exagerînd puþin, cã rubrica „Fapt Divers” din „România Liberã“ a anilor ’80 putea sã echivaleze cu „ªtirile de la ora 5” de azi. Exista o libertate deplinã la genul ãsta de fapte. Nu puteai, evident, sã-l înjuri pe Ceauºescu, cã presa era toatã a lui. Ca sã concluzionãm, nu exista libertate deloc, a presei la fel, Ceauºescu era protejat ºi ziarele vorbeau liber despre beþivi, criminali ºi alte chestii. Politica era una, numai ce spunea Partidul Unic. Pentru o presã liberã s-a luptat la Revoluþie ºi au murit ºi oameni. Pentru LIBERTATE! Copiii ãia nu au murit acolo pentru îmbuibaþii de azi. Dar sã revenim. În anii 2000, de pe la începuturi, observãm cã presa liberã a cam dispãrut. Într-un fel sau altul, se observa polarizarea ei în zonele de interes ale politicului. S-a demonstrat ºi vedem zi de zi cã presa, în acest moment, reprezintã doar extensia clasei politice în zona publicã. Este „braþul înarmat” al partidelor politice. Presa este finanþatã direct sau prin interpuºi (ca sã folosim termenul atît de drag DNA-ului) de cãtre reprezentanþi ai unor partide politice. ªi, dacã privim mai atent, se observã, dar nu se poate dovedi, cã existã un fel de Centru care direcþioneazã diverse atacuri mediatice, în funcþie de interesele unora sau altora, asupra unor potenþiali sau reali inamici ai unora sau altora. ªi unii ºi altii, oameni politici sau de prin diverse Instituþii. Presa nu mai reprezintã de mult naþiunea, decît, ca ºi înainte de 1989, la nivel de crime, violuri, accidente ºi, evident, mondenul de zi cu zi. Politic, presa þine fiecare cu „Ceauºescul” ei. Sã vorbim atunci de „libertatea presei”, despre cum era „atunci” ºi cum este „acum”. Pentru cã dacã stai ºi analizezi, dacã încerci sã gîndeºti puþin, realizezi cã nu existã libertate în sensul pe care noi toþi îl înþelegem.Vedem la televizor cã se bat douã gãºti. Pînã acum ceva timp, doar una. Cum se bat ele? Mediatic! Pe banii cui? Ai politicienilor! De unde au ei bani? Pãi vedem în fiecare zi de unde, de la cei care au plãtit impozite ºi taxe, de la cei care au muncit. Pentru cã omul politic nu are de unde sã aibã bani, pentru cã el produce doar gunoi! ªi iar mã enervez! ªi acum revin la primul paragraf privind lacrimile lui Traian Bãsescu. Dacã vã tot plîngeþi, de ce nu se face o Lege prin care Presa sã devinã liberã ºi cu adevãrat Cîine de Pazã al Democraþiei? Tãiaþi finanþarea politicã subteranã a presei, directã, prin firme-paravan sau interpuºi, ºi o sã vedeþi ce turnurã interesantã are sã ia societatea româneascã. Puneþi pe cineva, DNA-ul, sã urmãreascã ce bani vin spre trusturile de presã ºi ce reprezintã ei de fapt ºi o sã puteþi vedea cã în caracatiþa corupþiei generalizate din România, o bunã parte din zona presei este de fapt un braþ. O extindere tumoralã a clasei politice în zona opiniei publice. Prin tãierea cordonului ombilical ce leagã aceste puteri ale statului, presa are sã revinã la acele „trei surse” sau „mãcar douã”, independente. Politica se va face cu ceva mai multã resposabilitate ºi cred cã ºi România are sã aibã mult de cîºtigat. ªtiu, e imposibil. Dar meritã încercat!
În afarã de UE, NATO ºi CPI, ºi alte organizaþii regionale orientate spre globalizare se confruntã, de asemenea, cu perturbaþii permanente. Asociaþia de Cooperare Regionalã din Asia de Sud (SAARC) s-a împãrþit pe linii pro-indiene ºi pro-pakistaneze. Un summit recent al SAARC din Pakistan a fost anulat dupã ce India a refuzat sã participe. India a fost urmatã de aliaþii sãi, Bangladesh, Bhutan ºi Afganistan. Organizaþia pare a fi împãrþitã definitiv cu ceilalþi membri ai SAARC din Maldive, Sri Lanka ºi Nepal, care se opun Indiei ºi care, în general, se aliniazã cu Pakistanul. O altã organizaþie internaþionalã eºuatã, Liga Arabã, este un vasal al banilor din Arabia Sauditã ºi din Golf ºi ºi-a arãtat lipsa de valoare în 2011, cînd a suspendat Siria ºi Libia ca membri, dupã ce s-au confruntat cu revoluþiile jihadiste. Liga acordã, de asemenea, statutul de membru al guvernului marionetã saudit din Yemen.
Oglindind retragerea statelor africane de la CPI, Venezuela, în 2013, a anunþat retragerea din Convenþia Inter-Americanã privind drepturile omului (IACHR), influenþatã de SUA, o organizaþie a Organizaþiei Statelor Americane cu sediul la Washington. Republica Dominicanã s-a retras din tribunal în 2014. Trinidad ºi Tobago a fãcut-o în 1998, cînd a acuzat hegemonia americanã asupra emisferei occidentale. Critici puternice vin ºi din Ecuador, Nicaragua, Columbia ºi Peru. Din Commonwealth, Comunitatea Naþiunilor care înglobeazã statele care au fost cîndva sub Imperiul Britanic, au ieºit pînã acum Gambia, Maldive ºi Zimbabwe. Anunþul lui Trump cã SUA se retrage din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP) a dat, de asemenea, o loviturã grea globalizãrii. Sfîrºit
Cotidianul.ro
Pag. a 8-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , t i n ã Fericirea Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (7)
Aºadar, dupã ce m-a scos de acolo unde eram, m-a condus într-o grãdinã nesfîrºitã, unde erau plantaþi diferiþi copaci frumoºi, plini de roade ºi mai minunaþi decît se poate spune în cuvinte. În timp ce pãºeam împreunã cu cãlãuza mea, deodatã m-am întîlnit cu tatãl meu care m-a îmbrãþiºat ºi, dupã ce m-a sãrutat cu blîndeþe, mi-a spus: «Dragul meu copil!» Eu atunci l-am îmbrãþiºat ºi l-am rugat sã rãmîn lîngã el. Dar el mi-a spus cu afecþiune: «Acum, fetiþa mea, nu e cu putinþã sã se întîmple asta. Însã dacã vrei sã urmezi felul meu de viaþã, nu va trece multã vreme ºi vei veni ºi tu aici, împreunã cu mine». Eu l-am rugat sã mã þinã lîngã el, dar îngerul care mã însoþea m-a tras de mînã, zicîndu-mi: «Vino acum s-o vezi ºi pe mama ta, pentru ca lucrurile însele sã-þi arate ce drum e mai bine sã alegi». Dupã ce m-a condus într-un loc foarte întunecat, unde se auzeau strigãte ºi gemete, mi-a arãtat un ceaun aprins care, cu cît se mãrea focul, fierbea ºi în jurul lui stãteau cîþiva oameni mizerabili ºi înfricoºãtori la chip. În timp ce priveam acel loc înfricoºãtor, am vãzut-o ºi pe mama mea, care era îngropatã pînã la gît în acest ceaun ºi viermi nenumãraþi o mîncau pe tot trupul. Tremura de durere ºi groazã, iar dinþii îi clãnþãneau ºi era tulburatã cu totul. Cînd ºi-a ridicat privirea ºi m-a vãzut, a început sã plîngã cu suspine ºi sã-mi spunã: «Vai ºi amar, copilul meu! Durerile mele sînt insuportabile ºi chinurile nesfîrºite! Vai de mine, nefericita! Pentru cîþiva ani de plãcere trupeascã ºi desfãtare pãcãtoasã, cîte pedepse înfricoºãtoare sînt supusã sã îndur! Pentru desfãtãrile trecãtoare ale vieþii mã chinui acum veºnic. Copilul meu, miluieºte-o pe
mama ta care, dupã cum vezi, arde în acest foc ºi e mîncatã de viermi. Adu-þi aminte, fetiþa mea, cã te-am alãptat ºi te-am crescut. Dã-mi mîna ºi scoate-mã de aici. Nu mai pot rãbda». Eu eram înmãrmuritã ºi nu îndrãzneam sã mã apropii de mama mea, vãzîndu-i pe acei diavoli întunecaþi la chip. «Fetiþa mea, ajutã-mã, nu nesocoti rugãminþile mamei tale. Nu trece fãrã sã vezi cît de nefericitã sînt, chinuitã în gheenã ºi mîncatã încontinuu de viermele cel neadormit». Atunci eu din compãtimire, am întins mîna ca sã o scot din iad. Însã îndatã ce flacãra focului mi-a atins mîna, am simþit o durere foarte mare ºi am început sã strig ºi sã plîng cu suspine. Din pricina suspinelor ºi a strigãtelor s-au trezit toþi cei ce erau în casã ºi au alergat la patul meu întrebîndu-mã de ce plîng ºi oftez. Atunci eu, revenindu-mi, am început sã le povestesc vedenia mea. Din clipa aceea m-am hotãrît definitiv sã trãiesc precum tatãl meu. Mã rog ca Dumnezeu sã mã învredniceascã sã reuºesc sã mã întîlnesc cu el ca sã trãim împreunã, cu Harul lui Dumnezeu, de vreme ce lucrurile însele m-au înºtiinþat ce slavã ºi cinstiri le sînt pregãtite celor care au preferat cumpãtarea ºi virtutea ºi ce pedepse înfricoºãtoare ºi chinuri îi aºteaptã pe cei care cheltuiesc aceastã viaþã pe patimi ºi plãceri”.
Adormirea Sfîntului Benedict Sfîntul Grigorie Dialogul ne povesteºte cã în perioada în care Sfîntul Benedict avea sã se mute de la cele trecãtoare la cele cereºti a proorocit ziua morþii sale ºi i-a înºtiinþat pe toþi fraþii ºi ucenicii sã se afle lîngã el în clipa aceea. Le-a spus desigur cã, în ziua morþii sale, o sã li se
Carte de cãpãtîi (7) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”
TAINA SFÎNTULUI BOTEZ Nãscîndu-se cu pãcatul strãmoºesc, omul primeºte Lumina Credinþei prin Taina Sfîntului Botez, poarta de intrare în împãrãþia Cerurilor. Micuþul trebuie botezat la 8 zile, cum la 8 zile Domnul nostru Iisus a fost tãiat împrejur, punîndu-i-se un singur nume (de sfînt!), care împreunã cu îngerul pãzitor primit din clipa botezului îl vor ocroti ºi îndruma toatã viaþa. La 40 de zile de la naºtere, mama cu naºii trebuie sã-l aducã pe prunc la bisericã, asemeni Maicii Domnului - care L-a adus pe Mîntuitorul la templu, pentru ca sã fie îmbisericit, iar preotul sã-l închine la icoane, sã-l miruiascã ºi sã-l împãrtãºeascã. Tot acum se citesc ºi mamei rugãciunile pentru curãþie, ea poate fi miruitã, poate lua anafurã ºi aghiasmã micã. Unii prunci, imediat dupã naºtere, se pot afla în pericol de moarte, fãrã a se ºti dacã vor trãi sau nu. Dacã un copil moare nebotezat este un mare pãcat, care cade în responsabilitatea pãrinþilor. De aceea, pentru a împiedica o asemenea situaþie, în lipsa unui preot, orice persoanã, bãrbat sau femeie, chiar ºi mama copilului, pot boteza pruncul încã din prima zi a vieþii lui, turnînd pe el, de trei ori, în semnul sfintei cruci, apã, zicînd: „Se boteazã robul/roaba lui Dumnezeu (numele), în numele Tatãlui, amin, ºi al Fiului, amin, ºi al Sfîntului Duh, amin“. În cazul în care copilul va trãi dupã acest botez, trebuie sã fie adus la bisericã, la preot, ca sã plineascã ungerea cu Sfîntul Mir ºi toatã slujba Botezului dupã cuviinþã. Naºul sau naºa trebuie sã fie ei înºiºi ortodocºi ºi, totodatã, e bine sã fie oameni virtuoºi.
Cei care dau socotealã de educaþia unui copil în faþa societãþii ºi a lui Dumnezeu sînt, în primul rind, pãrinþii ºi apoi profesorii, care prin exemplul personal, cu dragoste ºi rãbdare, desãvîrºesc ceea ce Dumnezeu a fãurit. Dacã însã îi oferim totul pe tavã, nu va înþelege nimic din ceea ce înseamnã valoarea muncii, dãruire, iertare. Ocrotindu-1 prea mult, þinîndu-1 departe de zbuciumul vieþii, nu va putea face faþã realitãþii ºi la primul obstacol va eºua. Sã nu ne folosim iubirea fãrã margini pe care o avem pentru copiii noºtri ca pe o armã împotriva lor. Sã nu-i facem sã înþeleagã cã li se cuvine totul fãrã efort, pentru cã nu vor aprecia rezultatele muncii noastre. Proptelele care sînt mama ºi tata nu trebuie lãsate sã cadã una de-o parte ºi alta de altã parte. Din umbrã trebuie sã le îndrumãm paºii, ajutîndu-i atunci cînd se poticnesc ºi cad. Pãrerea lor trebuie sã fie extrem de importantã în luarea deciziilor pentru cã adeseori noi percepem realitatea prin ochii proprii, pentru ei aceastã realitate fiind complet diferitã de a noastrã. Indiferent de problemele care ne ocupã timpul, totdeauna, pentru propria familie, trebuie sã ne facem timp. Sã le ascultãm copiilor bucuriile ºi necazurile, ghiduºiile ºi prostioarele, pentru cã numai astfel vom fi pentru ei prieteni. Prietenia cu propriul copil, înþelegerea faþã de atitudinea lui din diferite momente, chiar de e greºitã, ne va ajuta sã-l influenþãm mai uºor în luarea unor decizii. Aceastã influenþã trebuie sã fie însã limitatã pentru a nu ajunge sã-i conducem noi viaþa. Ca pãrinþi, în special mamele, trebuie sã înþelegem cã propriul copil este o fiinþã distinctã, cu personalitate proprie, unicã. Nu trebuie sã-l þinem legat de fusta noastrã pînã la moarte. Cordonul ombilical trebuie tãiat la naºtere ºi aºa sã rãmînã, altfel tindem sã facem din el un dependent de
dea un semn din care sã priceapã toþi cã sufletul se desparte de trup. Cu ºase zile înainte de cuvioasa lui adormire le-a poruncit ucenicilor sãi sã-i sape groapa. Imediat dupã aceea a fost cuprins de febrã mare, din pricina cãreia trupul sãu a ars vreme de ºase zile. În ziua a ºasea le-a poruncit ucenicilor sã-l ridice ºi sã-l ducã în bisericã. Dupã ce acolo, sprijinit de ucenicii sãi, s-a împãrtãºit cu Preacuratele Taine, ºi-a ridicat mîinile la cer ºi s-a rugat fierbinte. Astfel, în poziþia aceasta cu mîinile ridicate ºi rugîndu-se, ºi-a încredinþat lui Dumnezeu sufletul sãu sfinþit. În momentul acela doi fraþi, dintre care unul locuia în chilia lui, iar celãlalt stãtea departe, au vãzut amîndoi aceeaºi vedenie. Au vãzut fiecare în parte un drum care ducea de la chilia Sfîntului pînã în rãsãritul cerului. Acest drum era aºternut cu veºminte strãlucitoare de mãtase. Pe acesta urcau cîþiva bãrbaþi minunaþi ºi luminoºi care þineau lumînãri aprinse ºi pãºeau în ordine. Deodatã în aceastã frumoasã scenã apãru un alt bãrbat îmbrãcat în alb care strãlucea. S-a aºezat lîngã ceilalþi, care înaintau, ºi i-a întrebat: - ªtiþi oare pentru cine a fost aºternut acest drum atît de minunat? - Nu, nu ºtim, au rãspuns ei. Drumul acesta este cel pe care va umbla ºi va urca la ceruri bineplãcutul lui Dumnezeu, Benedict. Cînd cei doi s-au trezit din descoperirea minunatã pe care au avut-o, ºi-au dat seama cã era vorba de adormirea Sfîntului Benedict. Erau atît de siguri de asta, ca ºi cînd l-ar fi vãzut cum pleacã ºi ar fi fost prezenþi în clipele acelea ultime ale lui. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) noi, labil psihic ºi nestatornic. Crescînd, copiii elaboreazã propriile pãreri despre viaþã, care de cele mai multe ori nu sînt în conformitate cu ale noastre. Ne simþim atunci incompetenþi în a mai dialoga cu ei, conflictul generaþiilor fiind declanºat. De multe ori copilul, de dragul teribilismului ºi pentru a-ºi demonstra sieºi curajul, elaboreazã pãreri în contradicþie. Numai cã atunci cînd viaþa îl pune într-o anumitã situaþie, el nu va acþiona conform spuselor, ci în concordanþã cu ceea ce simte ºi nu de puþine ori ne mirãm cã a acþionat corect. Deci, sã dãm copiilor noºtri educaþia de care sîntem în stare ºi sã nu le impunem propriul stil existenþial, ci sã punem temelia pe care se sprijinã Universul. Numai cã forþele rãului sînt prezente pretutindeni, aparent se lasã manevrate de diverse persoane, dar de fapt tot ele sînt cele care conduc. Astfel apar copii recalcitranþi, negativiºti, turbulenþi, în ciuda tuturor eforturilor fãcute de pãrinþi ºi de cei care contribuie la formarea ºi educarea copilului respectiv. În aceste cazuri, este bine ca pãrinþii sã se adreseze preoþilor cu mare har, care prin slujbe, prin posturile ºi rugãciunile pãrinþilor, sã încerce îmbunarea copiilor care devin nesupuºi. De asemenea, este bine sã facem sfeºtanie acasã sau la serviciu, maºinilor personale, sã stropim cu aghiasmã, sã tãmîiem ºi sã ne dãm pe haine, pe faþã, pe mîini cu aghiasmã, pentru protecþie împotriva rãului. Preotul Florian de la biserica „Sf. Alexie” ne-a spus la prelegerea de dupã slujbã sã ne dãm chiar la încheietura picioarelor cu aghiasmã, pentru a contracara efectele „spurcãciunilor” în care am cãlcat fãrã sã vrem. Aghiasma mare este, de asemenea, un dar deosebit dat nouã de Sfînta Treime. La rugãciunea Bisericii, harul Sfîntului Duh se pogoarã peste apa aceasta ºi o sfinþeºte. La o boalã, la un necaz, la o neînþelegere, la un duh rãu, despre care nu ºtii ce este, de unde vine, aghiasma de la Boboteazã
Fericirea - un vis într-un abis, Ce din þãrînã se face iarãºi vis, Suspin ºi cînt, tot într-un gînd, Cãci toate-s trecãtoare pe pãmînt... Fericirea-un drum aflat mereu la orizont, Alergãtorii se luptã ca pe front, S-atingã iluzorii destinaþii, Atît de efemere ºi ireale staþii...
Fericirea - lutul nu o poate þine, Fugind tenace spre piscuri senine, Cît stãm sub nori ne amãgim profound ªi sîntem vrednici vînãtori de vînt... Fericirea-i chipul sfînt al lui Hristos, Ce prin iubire ne poartã duios, Suflet cu suflet sub Cerul sublim, În fericire pe Domnul iubim! Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Pildã creºtinã Sfaturi pentru familie * Nu fiþi amîndoi supãraþi în acelaºi moment! * Nu strigaþi unul la altul, faceþi-o doar dacã a luat foc casa! * Dacã aveþi o discuþie aprinsã, lãsaþi-l pe celãlalt sã cîºtige! * Dacã aveþi ceva de criticat, nu uitaþi sã o faceþi cu dragoste! * Nu amintiþi greºelile din trecut! * Nu mergeþi niciodatã la culcare neîmpãcaþi, cãci este scris: „Sã nu apunã soarele peste mînia voastrã“! * Spuneþi-vã unul altuia un compliment, cel puþin o datã pe zi! * Dacã aþi greºit, recunoaºteþi ºi cereþi-vã iertare. * O ceartã cere douã persoane; de obicei, cea care a greºit are gura mai mare. * Nimic sã nu preþuiascã mai mult ca legãtura dintre voi ºi Dumnezeu. * Nu vã certaþi niciodatã, nu vã plîngeþi ºi nu învinovãþiþi. * Recunoaºteþi repede cînd aþi greºit ºi cereþi iertare. Nu lãsaþi, ca soarele sã apunã peste mînia voastrã. îndepãrteazã rãul, curãþã ºi sfinþeºte. Cînd eºti bolnav, unge-te cu ea ºi bea din ea; la o neînþelegere în casã, stropeºte casa cu ea. La sfinþirea caselor coboarã tot harul Sfîntului Duh. El este cel care stinge certurile, dezleagã blestemele ºi farmecele, vindecã bolile, ne scapã de greutãþile noastre, arde diavolii. Ca pãrinþi avem o mare responsabilitate pentru urmaºii noºtri. Aºa cum îi educãm azi, vom avea oamenii maturi de mîine! Dacã noi îi creºtem în spiritul creºtin, îi învãþãm sã-ºi iubeascã rudele ºi prietenii, sã fie buni ºi darnici, sã ierte ºi sã nu fie rãzbunãtori, sã-L descopere pe Dumnezeu ºi sã-L accepte în viaþa lor, sã se roage, sã se închine, sã înveþe rugãciuni, oferindu-le noi înºine modele de viaþã, necuratul cu armata sa nu va avea nici o putere asupra noastrã ºi a familiei noastre ºi ceea ce acum se întrezãreºte la orizont APOCALIPSA - se va transforma în starea de pace ºi fericire mult aºteptatã! (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
MOZAIC
Cea mai veche fosilã a Homo Sapiens, descoperitã în Maroc, schimbã istoria originii umanitãþii Fosilele descoperite în Maroc sînt cele mai vechi rãmãºiþe cunoscute ale Homo Sapiens, a anunþat un grup de cercetãtori. O descoperire ce rescrie istoria originii umanitãþii ºi sugereazã cã specia noastrã a evoluat în mai multe locuri de pe continentul african. Pînã acum, povestea originii speciei noastre începea aproximativ acum 200.000 de ani, în estul Africii, în Etiopia de astãzi, unde primul Homo Sapiens s-a rupt de o specie ancestralã, probabil Homo Erectus, de unde s-a rãspîndit, în mod linear în urmãtoarele milenii, la nord în Europa ºi apoi în restul lumii. „Nu am evoluat dintr-un singur «leagãn al umanitãþii» undeva în estul Africii”, a afirmat Philipp Gunz, paleoantropologist în cadrul Institutului Max Planck din Leipzig, Germania, ºi unul dintre co-autorii a douã studii publicate în revista „Nature“. „Am evoluat pe continentul African”. Pînã acum cea mai veche fosilã a speciei noastre avea o vechime de 195.000 de ani. Noile fosile descoperite au aproximativ 300.000 de ani. Faptul remarcabil al noii descoperiri este cã aceasta contrazice paradigma acceptatã pînã acum cã Homo Sapiens a evoluat într-o singurã micã regiune, de unde, acum aproximativ 70.000 de ani, a pornit spre alte continente. Descoperirea din Maroc, dintr-un site numit Jebel Irhound, indica faptul cã primii Homo Sapiens nu doar cã erau capabili sã foloseascã focul ºi sã utilizeze unelte ºi arme complexe, dar site-urile din apropiere aratã cã aceºtia cãutau ºi utilizau resurse pe distanþe lungi. Cum unelte asemãnãtoare s-au gãsit în mai multe locaþii din Africa, despre care paleologii nu puteau spune cã aparþineau primilor Homo Sapiens, aceastã descoperire ridicã posibilitatea ca aceºtia sã fi evoluat într-o reþea de mici grupuri rãspîndite pe tot continentul. ªi povestea fosilelor de la Jabel Irhound este interesantã. Acestea au fost descoperite în anul 1961, iar vechimea lor a fost estimatã iniþial la 40.000 de ani. În anii ’80, pale-
oantropologistul Jean-Jacques Hublin a analizat îndeaproape una dintre aceste fosile, o parte a unui maxilar. Dinþii erau asemenea oamenilor de astãzi, însã forma osului pãrea extrem de primitivã. „Lucrurile nu se legau complet”, ºi-a amintit Dr. Hublin, în prezent la Institutul Max Planck. Din anul 2004, Dr. Hublin ºi colegii sãi au lucrat la o nouã metodã de datare, numitã termoluminiscenþã - ce estimeazã perioada acestor fosile pe baza uneltelor de piatrã arse gãsite în acest site. Conform concluziilor celor douã studii, primii Homo Sapiens aveau forma feþelor asemãnãtoare cu ale oamenilor din prezent, principala diferenþã fiind în mãrimea craniului. „Faþa acestora este asemenea unei persoane pe care o poþi întîlni în metrou”, a afirmat Dr. Hublin. Pe de altã parte, creierul acestor primi oameni era diferit faþã de al nostru. Deºi erau la fel ca mãrime, acestea aveau o formã lunguiaþã, asemenea primilor hominizi. Dr. Gunz, de la acelaºi institut, a declarat cã creierul uman a devenit rotund într-o etapã ulterioarã a evoluþiei. Douã regiuni din spatele creierului par a se fi lãrgit în ultimele cîteva mii de ani. Chiar dacã nu pot spune în ce fel un creier mai rotund a schimbat modul de a gîndi, Dr. Gunz susþine cã aceste schimbãri reprezintã o „adaptare a modului în care creierul funcþioneazã”. John Hawks, profesor la Universitatea Wisconsin, a subliniat însã cã este poate o problemã filosoficã cu privire la „pe cine includem în categoria Homo Sapiens”. Acesta, contrazicîndu-l pe Dr. Hublin, susþine cã evoluþia speciei noastre nu este o linie dreaptã, ci una ce produce mai multe ramuri, multe din ele dispar apoi, altele se reunesc în viitor de unde izvorãsc alte ramuri. Unele se recombinã, altele mor. Evoluþia este un haos întortocheat. Iar în acest haos, nu este clar cînd am devenit umani. „Sînt aceste specimene marocane cu adevãrat moºtenitorii noºtri? Nu ºtim încã sigur”, susþine acesta. „Imaginaþi-vã cã vã þineþi mama de mînã, iar ea o þine pe mama ei de mînã ºi tot aºa mai departe, un lanþ ce merge înapoi în trecut 300.000 de ani. Vorbim despre între 10.000 ºi 15.000 de oameni într-un rînd - populaþia unui mic orãºel este ceea ce vã leagã în toatã aceastã perioadã de timp. Sînteþi conectat de persoana de la capãtul acestui lanþ, însã aceastã persoanã nu aratã exact ca dumneavoastrã. Faþa este aceeaºi, dar poate craniul este ceva mai mic. Poate cã au greutãþi în a þine pasul cu dumneavoastrã într-o conversaþie. Aceastã persoanã este în acelaºi timp asemenea ºi diferitã de dumneavoastrã”, a ilustrat profesorul John Hawks aceastã dilemã.
LAURENÞIU SÎRBU
6 întîmplãri incredibile rãmase încã un mister Existã întîmplãri care nu au fost niciodatã rezolvate. Toate reprezintã mistere pe care oamenii au recunoscut cã nu le pot rezolva. Iatã 6 mistere incredibile pentru care nu existã un rãspuns.
Corabia Fantomã În 1860, intrã la apã o navã botezatã „Amazon“. Nimic deosebit pînã acum. Nimic deosebit nici din faptul cã nava a pornit la drum spre Gibraltar cu familia unui cãpitan american ºi încã ºapte persoane la bord. Ciudat, în schimb, este faptul cã nici pînã în ziua de astãzi nu se mai ºtie nimic despre toþi cei care s-au aflat la bordul acestei corãbii. Nava a fost gãsitã plutind în derivã în Oceanul Atlantic, la cîteva luni dupã ce aceºtia au pãrãsit portul. La bord încã mai existau provizii pentru urmãtoarele 6 luni, toate lucrurile de valoare ale membrilor echipajului erau la locurile lor, exista chiar ºi mîncare gãtitã aºezata în farfurii, ca ºi cum cei care se aflau la bord urmau sã se aºeze la masã. Nici un indiciu nu a fost gãsit în legãturã cu dispariþia oamenilor de la bord. Cãrþile de istorie navalã scriu despre acest eveniment ca fiind unul dintre cele mai mari mistere întîmplate pe apã.
Cazul „Amelia Earhart“ Amelia este cea mai cunoscutã femeie-pilot din toate timpurile. Pe lîngã faptul cã a dat dovadã de un curaj nebun atunci cînd a hotãrît sã traverseze Atlanticul în 1936, stabilind un record pentru vremurile respective, a devenit celebrã ºi pentru modul în care a dispãrut. Amelia a încercat sã facã înconjurul lumii singurã la bordul avionului personal, dar la scurt timp dupã ce a decolat a dispãrut fãrã urmã. Unii susþin cã a murit dupã ce avionul sãu a rãmas fãrã combustibil ºi s-a prãbuºit în
Pacific. Alþii susþin cã Amelia a fost recrutatã de Serviciile Secrete americane pentru a spiona Japonia, iar aceºtia au ucis-o la scurt timp dupã decolare.
OZN-uri deasupra Australiei La doar 20 de ani, Frederick Valentich, australian de origine, avea peste 150 de ore de zbor. Tînãrul pilota avionul personal în 1978 în apropierea oraºului Melbourne, cînd a raportat turnului de control cã deasupra lui se aflã un obiect zburãtor pe care nu poate sã-l identifice. Turnul i-a rãspuns cã nu poate sã obþinã mai multe informaþii, pentru cã pe radar nu apare decît avionul tînãrului, nu douã aparate. La mai puþin de 15 minute de la primul apel, Frederick revine cu o nouã seziare, susþinînd cã obiectul zburãtor de deasupra sa nu pare a fi realizat de om. Dupã alte cîteva minute, tînãrul raporteazã o luminã verde foarte puternicã, dupã care îºi încheie transmisia brusc, cuprins de panicã, þipînd. Dupã acest ultim incident, avionul lui Frederick Valentich dispare de pe hartã. Totuºi, nici un accident nu a fost raportat niciodatã, iar tînãrul a dispãrut fãrã urmã. Cercetãtorii susþin cã, practic, nici un accident nu a fost sesizat, iar avionul nu a fost gãsit nici pînã în ziua de astãzi.
Jaful din avion În 1971, pe data de 24 mai, D.B. Cooper preia controlul unui avion de linie. Bãrbatul cere statului aproximativ 200.000 de dolari pentru a nu pune în pericol viaþa celor aflaþi la bord. Dupã ce primeºte banii, Cooper se paraºuteazã din avion. Acela a fost momentul în care a mai fost vãzut pentru ultima oarã. FBI-ul a intrat pe fir ºi a demarat o anchetã, dar nu s-a aflat niciodatã dacã bãrbatul a supravieþuit. Pe baza portretului-robot, anumiþi martori au stabilit cã un profesor din statul Washington, cu acelaºi nume, ar putea fi principalul suspect, dar cercetãrile nu au putut stabili dacã are sau nu vreo legãturã cu incidentul.
MOZAIC Sfatul medicului
Cum poþi sã-þi verifici sãnãtatea oaselor? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United. Problemele de sãnãtate ale oaselor ºi articulaþiilor sînt atît de DR. TAREK NAZER comune, încît majoritatea persoanelor le considerã ceva inevitabil ºi aproape imposibil de tratat. Într-adevãr, cînd ajung într-un stadiu avansat, devin mai greu de tratat, dar nu sînt la fel de greu de prevenit. Este important ca pentru sãnãtatea oaselor ºi a articulaþiilor sã-þi verifici permanent starea de sãnãtate a acestora prin intermediul analizelor, altfel, problemele de la acest nivel afecteazã întregul organism. Scopul analizelor medicale este de a afla dacã o persoanã are densitatea osoasã scãzutã ºi prezintã un risc crescut pentru îmbolnãvirea de osteoporozã sau de alte afecþiuni. Densitatea osoasã se moºteneºte ºi de ea depinde rezistenþa oaselor pe parcursul întregii vieþi, iar principala analizã de identificare a masei osoase scazute este scanarea DEXA, dupã ce, în prealabil, s-a efectuat o radiografie standard de coloanã vertebralã care a evidenþiat o demineralizare accentuatã a segmentelor vertebrale. Alte teste de laborator importante pentru verificarea sãnãtãþii oaselor sînt reprezentate de: * nivelul de calciu în sînge, analizã care este tipicã osteoporozei, dar poate fi asociatã ºi altor afecþiuni osoase; un nivel normal de calciu în organism previne inflamaþia articulaþiilor ºi favorizeazã contracþiile musculare; * vitamina D – deficienþele acesteia pot duce la absorbþia scãzutã a calciului; * testele pentru glanda tiroidã – pentru depistarea bolilor tiroidei; * hormon de stimulare folicularã (FSH) – pentru depistarea menopauzei; * testosteron – pentru verificarea deficienþelor hormonale la bãrbaþi; * fosfataza alcalinã – pentru mãsurarea nivelurilor, care pot indica o afecþiune osoasã; * markerii osoºi – care pot fi utilizaþi uneori pentru evaluarea ºi monitorizarea resorbþiei ºi formãrii osoase; * fosforul – dupã calciu, fosforul este cel mai abundent mineral din organism, aflîndu-se în orice þesut; * magneziu – un nivel optim previne apariþia spasmelor musculare ºi a osteoporozei; * vitamina C - este un nutrient esenþial implicat în sinteza colagenului. Dr. Tarek Nazer recomandã tuturor sã nu ignore semnele pe care organismul le transmite prin intermediul diferitelor simptome ºi sã acþioneze chiar înainte de apariþia acestora. Un bilanþ periodic are scopul de a depista precoce orice afecþiune. www.artroscopiedegenunchi.ro
Drumul Bimini Cercetãtorii au sãrit în sus de uimirea atunci cînd au descoperit în apropierea insulelor Bimini, din Bahamas, sub apã, niºte formaþiuni cubice, aproape perfecte, asemãnãtoare unui drum. „Drumul Bimini“, aºa cum a fost imediat denumit, a dus rapid cu gîndul la un oraº pierdut, Atlantida. Dupã cercetãri amãnunþite, s-a stabilit cã este o coincidenþa a naturii, formaþiunile perfect cubice formîndu-se în mod întîmplãtor.
Obiectul misterios din Canada În octombrie 1967, canadienii raportau, în mod oficial, cã au identificat un aparat zburãtor extraterestru care s-a prãbuºit în golful South Shore. Trei martori au fost cei care au susþinut cã au vãzut întreaga scenã, chiar dacã la început autoritãþile au încercat sã nege întregul eveniment. Cazul din Canada este singurul din lume în care o autoritate oficialã a susþinut cã s-a identificat un obiect zburãtor extraterestru, chiar dacã au mai existat, neoficial, ºi alte cazuri în SUA. Dupã incident, autoritãþile au revenit ºi au susþinut cã este vorba despre un experiment secret.
(fiicurios.ro)
Pag. a 10-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ,,Literatura – cea mai subiectivã dintre munci“ ALBUMUL CU POZE RARE - scurte însemnãri de lecturã 1. La fel ca toate bãuturile alcoolice de la noi, în opinia unui apicultor competent ºi serios, 90% din mierea de pe piaþa româneascã este falsificatã. Zahãr, siropuri, ceaiuri de tei ºi de salcîm, aditivi etc. A mai rãmas ceva nefalsificat în þara asta? Acelaºi expert, profesor universitar de apiculturã (!) ne învaþã cum sã deosebim mierea adevãratã de cea contrafãcutã: - mierea adevãratã nu se dizolvã în apã; - cînd o punem sã curgã, face zig-zaguri; - dacã rãsturnãm borcanul, apare în interior o sferã. Dar, atenþie: sã nu cumva sã facem aceste verificãri la tarabe, cãci negustorii de miere falsificatã s-au constituit ºi ei, ca toatã lumea, într-o mafie foarte agresivã. 2. Scopul capitalismului e banul, iar mijlocul, minciuna. 3. Iatã una dintre formele dezgustãtoare ale globalizãrii: goana popoarelor dupã urît. Nu mai putem deosebi kitchul de arta adevãratã. Prostul-gust este numitorul comun al umanitãþii. La televizor, manelele au ofilit muzica adevãratã. Salam a intrat în conºtiinþa publicã, în timp ce Beethoven a ajuns numele unui cîine dintr-un film american. 4. ,,Traversînd orizontal Piaþa Amzei...” (George Bacovia, care locuia departe, pe ªoseaua Giurgiului, într-o cãsuþã modestã). Dupã moartea poetului ºi a soþiei sale, Agatha, casa a devenit muzeu, administrat de fiul lor, Gabriel. Azi, nu se mai ºtie nimic despre acea Casã memorialã. Nu m-aº mira sã fi fost ºi ea retrocedatã ºi demolatã. Îmi vine în minte o scenã cititã undeva. Nu ºtiu din ce motive, Cabinetului 2 i se pusese pata pe Casele memoriale ºi dãduse ordin sã fie demolate. Agatha Grigorescu, în vizitã la Mitzura Arghezi: ,,Ce ne facem cu nebuna?!”. Cînd, într-o dimineaþã, muncitorii au venit, cu maºini ºi unelte, sã radã ,,Mãrþiºorul”, aflat în vecinãtatea Mînãstirii Vãcãreºti, abia pusã la pãmînt, apriga Mitzura a ieºit cu toporul la poartã: ,,Fac moarte de om dacã intraþi în curtea mea!”. Cabinetul 1 a aflat, ºi nu s-a mai demolat nimic. Dar asta a fost odatã. Astãzi, cine se mai opune samsarilor imobiliari, bandiþii vremurilor noi? Ei conduc ce-a mai rãmas din România. 5. Puþinã lume a cunoscut pãrþile ascunse ale savantului Nicolae Iorga, dascãlul nostru de istorie naþionalã. Era orgolios peste mãsurã ºi tiranic. Conºtient cã e un geniu, a refuzat replica ºi colaborarea, iar dialogul i s-a pãrut sub demnitatea sa. A avut ambiþia sã nu împartã nimic din gloria care i s-a cuvenit. El este acela care l-a convins pe regele Ferdinand sã-i bage în puºcãrie pe Tudor Arghezi ºi pe Ioan Slavici, acuzaþi de colaboraþionism în timpul ocupaþiei germane a Capitalei, din perioada 1917-1918. (Dar, dupã 1 an, la presiunea opiniei publice, tot el a insistat pe lîngã Regina Maria sã-l convingã pe Ferdinand sã-i elibereze pe cei doi mari scriitori.) ªi tot el este acela care i-a blocat lui Eugen Lovinescu drumul spre un binemeritat loc în Academie ºi în învãþãmîntul universitar. Iar ordinul lui Carol de a demola blocul din Strada Cîmpineanu, unde locuia criticul, tot de persuasivul istoric fusese urzit. Din ce se luaserã cei doi mari oameni de culturã? Iorga avea ambiþii de literat, de aceea împotriva lui se ridicaserã Arghezi, Lovinescu, dar ºi alþii, care nu-i recunoºteau acest talent. Sã fi rãmas doar istoric. 6. Deºi are un prost renume, se pare cã anarhia este o modalitate sãnãtoasã ºi de bun-simþ prin care se accentueazã importanþa soluþiilor radicale, menite sã elimine ce e rãu ºi putred în societate. Tolstoi, Gandhi ºi Prudhomme au fost anarhiºti. 7. Sugerînd ºi potenþînd momentele poetice ale existenþei, metafora impune o mare forþã de cunoaºtere. Dar nu poate sã punã pecetea adevãrului asupra actelor fundamentale. Ionel Teodoreanu este cel mai metaforic prozator al nostru. De-aia, dupã ce citeºti vreunul din romanele sale, ai impresia cã ai umblat cu un borcan cu miere. Îl urmeazã Fãnuº Neagu. La Hortensia Papadat-Bengescu, totul e stufos ºi neclar la prima lecturã. Fiecare paginã trebuie cititã de douã ori. ,,Concert de muzicã de Bach” mi-a luat douã luni. Dar nu l-am mai recitit niciodatã. 8. Cicã mersul pe jos este cea mai bunã modalitate de a opri timpul în loc. De-aia poºtaºii par aºa de tineri... 9. Energia gri este rezultatul raportului dintre cantitatea caloricã a unui aliment ºi costul aducerii lui pe masã. De exemplu, banana, care are multã energie gri, fiindcã este adusã de departe. În schimb, mãrul are valoare zero, cãci se gãseºte în toate grãdinile noastre. 10. Ignoranþa, nepãsarea ºi nesimþirea vin de la diavol. De la Dumnezeu vin cunoaºterea, dorinþa de a ºti
cît mai multe despre noi ºi ce e în jurul nostru. De unde vin toate ºi unde se duc. Împreunã cu noi. Dumnezeu nu ne vrea neºtiutori. E adevãrat, lectura, cititul nu ne fac mai bogaþi ºi mai deºtepþi, ne fac mai instruiþi ºi, prin aceasta, ne apropiem tot mai mult de El. 11. Cicã îngerii nu dorm. Prin urmare, nici nu viseazã. 12. Vrei sã fii sanctificat dupã moarte? Nimic mai simplu: opreºte-te chiar ºi de la cele mai mici plãceri. 13. Secolul XXI – perioada de vîrf a globalizãrii. E timpul perversiunilor, domnilor, ºi al escrocheriilor, nu al lui Voltaire! 14. Cînd venea ºi el cu scopuri, ca bãieþii, golanca dracului fãcea fartiþii! 15. În primãvara anului 1943, criticul Eugen Lovinescu se îmbolnãveºte grav ºi se interneazã în spital. Afînd nenorocirea, cãci ºi el trecuse printr-o dramã asemãnãtoare, Tudor Arghezi lasã deoparte orice vanitate, care îi despãrþise pînã atunci, ºi îi trimite o Scrisoare Deschisã, publicatã într-unul din ziarele bucureºtene. Iatã conþinutul scrisorii: ,,Stimate domnule Lovinescu, întîia mea miºcare a fost cãtre condei: trebuie sã-i scriu numaidecît, mi-a spus inima, care înfãþiºeazã în noi pe vãduva ºi maica plînsã. Dar am ºovãit, întîi, de teamã sã nu licãreascã prin slovele mele senzaþia pe care am avut-o ºi eu acum patru ani, cînd prietenii, încercînd sã mã consoleze, încremenit în pat, povesteau la cãpãtîiul meu anecdote ºi hazuri, lãcrimînd. Unul trebuia sã rîdã în hohote la un final hilar, ºi a plîns cu ochii îngropaþi în batistã. Cîteva luni refuzasem sã mã uit în oglindã, ºi atunci am cerut-o, sã mã vãd. Nu m-am recunoscut ºi i-am spus prietenului meu: ai dreptate, mi se pare cã s-a isprãvit. Îþi scrie, iubite domnule Lovinescu, ºi bolnavul de atunci, ºi omul de astãzi, înviat; ºi-þi scrie ºi simþãmîntul meu de preþuire tãcutã pentru o strãdanie neclintitã de 40 de ani, consacraþi celei mai subiective dintre munci. Dumneata nu ai cunoscut nici o plãcere în afarã de atelier, din care ai fãcut un salon deschis, unic la noi, o ºcoalã de eleganþã ºi un cãmin primitor, care pe unii rãzleþi, descurajaþi ºi în conflict cu viaþa, i-a împiedicat, în secunda gravã a deznãdejdii, sã se descumpãneascã (...). Eu nu l-am cunoscut, Coco, pe Eugen Lovinescu în Cenaclul «Sburãtorul». Am dat întîi de numele lui la Paris, pe urmã în cãrþile lui. Întîia oarã mi se pare cã l-am salutat eu. Nu cred cã am vorbit amîndoi de ºase ori, însã de vorbã n-am stat niciodatã; o sfialã m-a þinut departe de toþi contemporanii mei: teama de-a nu-i cunoaºte mai mult decît trebuieºte. Trãim paralel ºi murim fãrã sã ne fi întîlnit. Cunoºtinþa adevãratã am fãcut-o la leagãnele copiilor noºtri, acum 16 ani, între florile din Ciºmigiu, ca niºte taþi, nu ca niscaiva scriitori. Copiii arãtau mai vii ºi mai omenoºi ca literatura. Mi-aduc aminte surîsul lui de atunci. Sã-l luãm din amintire, Coco, ºi sã ne apropiem cu el de bolnav. Sã-i mîngîiem fruntea cu floarea lui de atunci, sã se facã sãnãtos. Lui nu-i trebuie un medic, nici un admirator, îi trebuie un frate...”. 16. Vocalele ã ºi î le-au introdus în Limba Românã slavii nordici ºi bulgarii. Fãrã ele, limba noastrã ar fi fost ºi mai melodioasã. 17. ,,Pe cînd vizitam America, am vãzut la televizor un film de desene animate al cãrui erou principal era lupul. Acest personaj avea o mulþime de defecte – laº, nesãþios, crud, mincinos. În plus, fiara avea desenatã o stea roºie pe piept, iar pe ºapcã purta secera ºi ciocanul. În faþa unui asemenea primitivism nu poþi decît sã ridici din umeri ºi sã surîzi: «Prostii!». (...) În timpul ºederii mele în America am avut posibilitatea sã iau cuvîntul în numeroase universitãþi americane. Multe dintre întrebãrile care mi s-au pus m-au contrariat ºi, la început, am crezut cã rîd de mine. Judecaþi ºi singuri: «Aveþi televizoare în casele dvs.?». Sau: «Pentru a vã cãsãtori, vã trebuie aprobarea comitetului de partid?!». Sau: «La voi femeile sînt proprietate comunã?». ªi tot aºa. Puteam ºi eu sã-i ironizez pe acei studenþi, dar nu era vina lor cã-mi puneau asemenea întrebãri. Pur ºi simplu, aºa erau instruiþi de propaganda americanã. Ce puteai sã mai zici? (...) E mult mai uºor sã-i prezinþi pe sovietici ca pe niºte barbari. ªi e ºi mai uºor sã minþi despre «pericolul militar sovietic» ºi sã-þi sperii concetãþenii. Totuºi, vorbind despre un nou rãzboi, de fapt, americanii nu ºtiu tot adevãrul. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, da, ei au luptat pe front ºi au murit în Normandia, în Ardeni, în Sicilia, pe Rin, în Marea Nordului. Ei se rãzboiau cu fascismul ºi apãrau America. Dar, mai tîrziu, în Coreea, în Vietnam, în Laos ºi Cambodgia, pentru ce au murit? Cã n-au adus nici o glorie Americii. (...) Întodeauna, americanii au reuºit sã lupte departe de
Mitzura Arghezi, îndrãgita fiicã a marelui poet, din respect ºi dragoste pentru pãrinþii sãi, s-a devotat întru-totul ,,Mãrþiºorului”, ocupînduse ºi îngrijindu-se pînã la sfîrºitul vieþii de locul unde celebrul sãu tatã a trãit fericit ºi a scris o mare parte din vasta lui operã. Mitzura Arghezi a încetat din viaþã pe data de 27 octombrie 2015.
RESTITUIRI
Elegie pentru fiinþe ºi lucruri mici
Aici a fost odatã patul Unui copil care-a fost dus Într-o cutie de pãpuºe În parcul cu pãmînt ºi piatrã. De-atunci, în colþul lor obscur Soldaþii stau tãcuþi, de plumb, Încremeniþi lîngã trompetã, Cu gîndul dus la bãtãlii ªi biruinþi imaginare. Un tren-expres de tinichea În gara micã de carton A ruginit de nostalgie ªi-un cãlãtor liliputan În vagonaº a adormit. Cãluþul blînd, de lemn vopsit, Încet, în gîndul lui, necheazã, ªi plînge-amar bufonul mut, Decoloratul arlechin. EUGEN IONESCU (Poezia reprezintã debutul aceluia care avea sã devinã unul din cei mai mari dramaturgi ai lumii, dupã William Shakespeare; ea a fost publicatã de Tudor Arghezi în nr. 51, din 31 martie 1928, al revistei ,,Bilete de papagal”)
America, departe de oraºele lor, de munþii ºi pãdurile lor. În toatã istoria Americii, nici o bombã nu a cãzut pe casele lor frumoase, pe autostrãzile ºi terenurile lor fertile ºi cultivate cu dragoste. Americanii nu ºtiu cum e cînd acoperiºul casei se prãbuºeºte peste familie ºi cînd spitalele sînt fãcute una cu pãmîntul, împreunã cu toþi bolnavii. Ei nu cunosc momentul cînd piatra se topeºte, de pe urma exploziilor, ºi un nor gros de fum acoperã totul. Ei nu cunosc adevãrata faþã a rãzboiului. În aceastã ignoranþã, pusã la cale de propaganda lor, stã pericolul enorm legat de soarta lumii”. (Robert Rojdestvenski, scriitor ºi publicist sovietic, 1932-1994. Articol preluat din ,,Agenda literarã”, 1985.) ªi astãzi e la fel. Ocupînd România, mult-dorita lor colonie de peste Mãri, americanii nu numai cã o secãtuiesc de resursele ei naturale, dar vor sã o transforme ºi în cîmp de luptã, în rãfuiala lor tradiþionalã cu ruºii. Iar proºtii de români, conduºi de niºte canalii, dorm cu capul între picioare, pe bazã cã ºmenuiala de la Deveselu le va fi scut ºi pavãzã for ever. Somnul naþiunii genereazã monºtri. Sã nu le iasã pe nas atîta ,,parteneriat strategic”... PAUL SUDITU
Pag. a 11-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (17) ,,Peyton Place“ Autor: Grace Metalious Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1956, Statele Unite Editura: Julian Messner Forma literarã: roman
Rezumat ,,Peyton Place” debuteazã cu unele dintre cele mai provocatoare fraze din întreaga literaturã: „Vara indianã este ca o femeie. Coaptã, fierbinte ºi pasionalã, dar nestatornicã, vine ºi pleacã dupã cum îi convine, astfel cã nu poþi fi sigur dacã va mai veni, sau pentru cît timp va sta”. Romanul nu conþine pasaje sexuale exagerate, în afara unui singur caz, în apropierea finalului, dar aura de sexualitate provocatoare este mereu prezentã, la fel ºi precizarea cã este vorba de cartea care „a scos din anonimat un orãºel din New England”. În esenþã, Peyton Place este povestea melodramaticã a lãcomiei, rãzbunãrii, micimii sufleteºti ºi a sexualitãþii în fierbere, care caracterizeazã cele mai multe orãºele americane. Vecinii se spioneazã între ei, oamenii pãtrund în intimitatea celorlalþi, orãºenii încearcã neîncetat sã îºi ascundã greºelile ºi dorinþele. Povestea graviteazã în jurul personajului Allison MacKenzie, a cãrei mamã, Constance Standish, pãrãsise cu mulþi ani în urmã oraºul, pentru a face carierã la New York. Constance se întorsese cu fiica ei în faºã, conceputã cu un bãrbat cãsãtorit, ºi cu povestea cã ar fi fost mai întîi cãsãtoritã dar apoi a rãmas vãduvã. Neºtiind detaliile despre naºterea ei, Allison viseazã, aºa cum ºi mama ei visase, sã pãrãseascã josnicul orãºel, pentru a face o carierã de scriitoare la New York. Selena Cross, al treilea personaj feminin al cãrþii, locuieºte într-un cartier sãrac, este abuzatã sexual de cãtre tatãl ei vitreg, dar devine o femeie puternicã ºi independentã. Romanul prezintã, printre altele, ºi personaje care comit incest ºi adulter, iar femeile prezente în roman sînt printre primele personaje din ficþiune care cautã ºi doresc sexul, ºi nu sînt doar o unealtã în activitatea sexualã. Spre sfîrºitul romanului, cînd Allison devine pentru scurt timp iubita unui agent literar cãsãtorit, ea ezitã ºi îi spune: „Înseamnã cã tu vezi sexul între persoane necãsãtorite drept acceptabil”. Cîteva clipe mai tîrziu, ea se afla în braþele lui, „scoþînd gemete, sunete animalice, chiar ºi atunci el continuînd cu atingerile senzuale, apoi aºteptînd pînã cînd ea începu sã facã acele miºcãri unduitoare din coapse”. Tînãra nu îºi pierde inocenþa decît dupã încã 500 de pagini ale romanului, cu ºapte pagini înainte de final. Dezamãgitã de vestea cã iubitul ei este cãsãtorit, Allison se întoarce la Peyton Place, care nu îi mai trezeºte aceleaºi sentimente ca înainte.
ARTA DETRACTÃRII (1) (Strãmoºii noºtri... analfabeþi) Motto: „Prea v-aþi bãtut joc de limbã, de strãbuni, de obicei,/ Ca sã nu s-arate-odatã ce sînteþi – niºte miºei!” (M. Eminescu, Scrisoarea III) „Pentru a lichida popoare, se începe prin a le altera, a le ºterge memoria. Le distrugi cãrþile, cultura, istoria ºi altcineva le scrie alte cãrþi, le dã o altã culturã, le inventeazã o altã istorie. Între timp, poporul începe sã uite ceea ce este ºi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita ºi mai repede; limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor care, mai devrme sau mai tîrziu, va muri de moarte naturalã.” (Milan Hubl, istoric ceh) Cã se duce un rãzboi intens de alterare ºi ºtergere a memoriei, probabil cã au constatat-o mulþi români; cã istoria ºi cultura sînt supuse unui proces sistematic de distrugere, poate, de asemenea, au înþeles-o mulþi. Nu ºtiu, însã, cîþi vãd rãzboiul subliminal dus cu scopul de a distruge acest popor ºi un prim pas al acestui plan este distrugerea limbii - element determinant al conºtiinþei naþionale care, în mod cert, „nu va muri de moarte naturalã”, aºa cum afirmã istoricul ceh, ci subit, fiindcã se gãsesc destui pigmei care vor sã-i grãbeascã sfîrºitul. Un exemplu concret ni-l oferã un articol publicat în revista „România Mare“ (iunie, nr.1397), semnat „Business Magazin” (?!), care sub titlul pompos „Ce limbã vorbeau, de fapt, dacii, ºi de ce nu foloseau scrierea”, ne informeazã cã: „Aproape 200 de cuvinte din limba românã îºi au originea în limba vorbitã de daci, potrivit celor mai mulþi dintre oamenii de ºtiinþã care s-au dedicat studierii limbilor arhaice”. Interesant,
Cartea ,,Peyton Place” a stîrnit senzaþie chiar înainte de a fi publicatã; Allan Barnard, editor la Dell Books, care a cumpãrat drepturile de publicare, a anticipat cã directorul editurii, Franck Taylor, ar putea refuza riscul de a publica acest roman, aºa cã i-a comunicat acestuia: „Doresc sã cumpãr o carte, dar doresc ca tu sã nu o citeºti”. Taylor a fost de acord, dar mai tîrziu a întrebat detalii despre motivul pentru care nu ar fi trebuit sã o citeascã, rãspunsul lui Barnard fiind acesta: „Pentru cã nu m-ai fi lãsat sã o cumpãr”. Romanul s-a vîndut în 3 milioane de exemplare în 1957, ºi mai mult de 10 milioane de exemplare pînã în 1967. În toatã aceastã perioadã, în care vînzãrile erau extraordinare, o ºi mai mare notorietate a fãcut ca ele sã creascã încontinuu. În 1957, oraºul Knoxville, din Tennessee, a aprobat o ordonanþã care permitea unui consiliu de specialitate sã suprime orice publicaþie consideratã, în urma examinãrii, drept obscenã. Þinta era romanul ,,Peyton Place”; la nivel local, librarii aveau interdicþie de a-l mai comercializa. Aceastã ordonanþã a fost gãsitã neconstituþionalã în urma sesizãrilor fãcute de un librar indignat. Romanul ,,Peyton Place” a fost interzis în Irlanda, la 6 mai 1958. Un ordin de prohibiþie a fost publicat în ,,Iris Oifigiuil”, „singura sursã oficialã prin care librarii (ºi cititorii) erau puºi la curent cu noile ordine prohibitive”, ºi în care erau enumerate toate elementele puse pe lista neagrã de cãtre Consiliul Cenzorilor din Irlanda. Potrivit Legii Cenzurii Publicaþiilor din 1928, „notificãrile din Iris Oifigiuil constituie dovada suficientã în instanþele de prim ordin, pentru caracterul respectivei publicaþii”, în ciuda faptului cã este ºtiut, chiar ºi de cãtre judecãtori, unii fiind citaþi în vastul studiu al lui Adams despre cenzura irlandezã, cã „aceastã gazetã (Iris Oifigiuil) nu este o publicaþie pe care librarii sînt obligaþi sã o citeascã”. Consiliul de Cenzori din Irlanda a considerat cartea „obscenã” ºi „indecentã”, în principal, din cauza descrierilor sexuale implicite, menþiunilor despre „incest” ºi „promiscuitate”. Opera literarã a fost interzisã oficial în Irlanda pînã la introducerea unei noi Legi a Cenzurii Publicaþiilor, în 1967, care a redus durata unui ordin prohibitiv la 12 ani, astfel cã ,,Peyton
Place” a fost printre cele 5.000 de titluri excluse din lista de publicaþii interzise. De asemenea, în 1958, un transport conþinînd exemplare din ,,Peyton Place” a fost confiscat de Vãmile Canadiene, fiind interzisã introducerea lor în þarã. Pentru a determina dacã romanul era obscen, Consiliul Vamal Canadian a organizat o audiere, în care un profesor de englezã ºi un fost profesor de istorie au depus mãrturie în favoarea cãrþii. Pe baza mãrturiei lor, Consiliul a dat o decizie, permiþînd intrarea cãrþii în Canada. În explicaþia datã, Consiliul spunea cã, pe baza declaraþiilor martorilor chemaþi, a luat act de „distincþia dintre obscenitate ºi realism în literaturã, precum ºi de rolul interpretãrii în ficþiunea modernã”. Romanul a fost printre cãrþile considerate nepotrivite pentru vînzarea cãtre minori, în procesul State v. Settle. În 1959, Comisia pentru încurajarea Moralitãþii la Tinerii din Rhode Island a intentat proces împotriva Editurii Bantam, precum ºi împotriva altor trei edituri care distribuiau cãrþi în întreg statul Rhode Island, prin intermediul firmei Max Silverstein & Sons. Comisia i-a atras atenþia lui Silverstein cã ediþiile publicate de ,,Bantam Books” din ,,Peyton Place”ºi ,,The Bramble Bush” se aflau pe o listã de publicaþii „controversate”, care fusese înaintatã departamentului local de poliþie. Dorind sã evite acþiunea în justiþie, distribuitorul a oprit exemplarele rãmase din cãrþile respective, înapoindu-le editurii, care a fãcut un apel la Curtea Superioarã din Rhode Island, fãrã succes, apoi la Curtea Supremã a Statelor Unite, care i-a dat, însã, cîºtig de cauzã. În emiterea sentinþei, în cazul procesului Bantam Books, Inc., et. Al., v. Joseph A. Sullivan et. Al., judecãtorul William J. Brennan afirma cã „cenzura neoficialã poate inhiba suficient circulaþia publicaþiilor pentru a obþine o rezolvare injonctivã... (dar) cã nu pot fi aplicate sancþiuni penale decît dupã ce se face o confirmare a obscenitãþii într-un proces penal”. Deºi Comisia nu avea mijloacele legale pentru a-l forþa pe Silverstein sã se conformeze, ameninþãrile cu începerea unui proces penal, urmate ºi de vizite din partea poliþiei, „au servit în mod clar drept instrumente ale unor reglementãri, independente de legile împotriva obscenitãþii”. Astfel, Curtea Supremã a întors decizia instanþei inferioare. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA
nu? Sau, cum ar spune unul din personajele lui nenea Iancu: „...ca dumneata, bobocule, mai rar cineva”. Coincidenþa face (deºi personal nu cred în coincidenþe) ca acest articol sã aparã la scurt timp dupã ce publicasem, în aceeaºi revistã, un articol în care acuzam abordarea eronatã a trecutului nostru prin prisma istoriei oficiale: „...Din nefericire, noi ca popor nu putem conºtientiza esenþa cuvintelor, fiindcã, deºi limba românã are un vocabular foarte bogat, se pare cã majoritatea cuvintelor au fost «de imprumut» (probabil nerambusabil!), aduse de «civilizatorii» care ne-au cãlcat pãmîntul! Cel puþin asta aflãm din DEX; peste 95% din cuvintele româneºti îºi au originea în limbile: slavã, bulgarã, turcã, francezã, latinã...! Din limba strãbunilor geto-daci, aproape nimic, probabil strãmoºii noºtri nu vorbeau, se înþelegeau prin semne!... [...]... Nu, nu sînt nici de import, nici împrumutate, sînt cuvintele strãmoºilor noºtri, care, înfruntînd timpul ºi vremurile, încã se mai pãstreazã în fondul lingvistic; le gãsim în mediul rural, adevãratul tezaur al neamului românesc, care a rãmas intact indiferent de vitregia vremurilor. Chiar dacã am presupune cã populaþia urbanã a pactizat cu cuceritorii (ceea ce este puþin probabil), în mediul rural s-au pãstrat ºi tradiþiile, ºi limba...”. Probabil „cineva acolo sus”, deranjat de ceea ce am scris, i-a trimis „la înaintare” pe „istoricii” de la „business magazin” („artileria grea”) care, dînd pe dinafarã de inteligenþã, afirmã: „...cuvintele identificate ca fiind autohtone ºi arhaice nu îºi au originea în nici una din limbile cu care limba românã avea legãturã: latina, greaca, slava, turca, maghiara”. Serios? Regretatul Paul Lazãr Tonciulescu, un cercetãtor de excepþie, ignorat în totalitate fiindcã nu fãcea parte din „elitã”, propune cîteva metode de stabilire a originii cuvintelor: logogeneza, metoda celor
patru cercuri concentrice în spaþiu ºi timp, glotocronologia, rotacismul, legea închiderii vocalelor ºi statistica derivatelor cuvintelor (P.L. Tonciulescu, Ramania paradisul regãsit). Sã vedem însã ce „surprize” ne mai pregãtesc „istoricii” noºtri: „Traco-dacii, la fel ca majoritatea populaþiilor antice, n-au cunoscut ºi n-au întrebuinþat scrierea înainte de începutul influenþei greceºti (Russu, 1967)”. Asta e chiar tare de tot! Mãi, bãieþi, voi aveþi o problemã spaþio-temporalã! Din 1967 ºi pînã în prezent, s-au întîmplat cam multe... s-a descoperit focul, s-a inventat roata... hai sã fim serioºi sau, vorba lui Ion Creangã: „Sã nu dãm cinstea pe ruºine ºi pacea pe gîlceavã”. Influenþa greceascã? Dacã vã referiþi la scriere, vã dau un pont... gratis, desigur: grecii adoptã scrierea prin Secolul VIII î.Chr. dar, cu cîteva secole înainte, au mai existat cîþiva autori ºi, culmea, de origine geticã! Mã refer la geþii ãia care nu aveau scriere, adicã erau inculþi ºi necivilizaþi, aºa cum afirmã „specialiºtii” noºtri, ºi totuºi au scris cîte ceva pentru urmaºi, lucrãri, din nefericire, în proporþie de peste 95% pierdute: Orpheu, poet get, Secolul XIII î.Chr., autorul Argonauticelor (din care s-au inspirat: Epimenides de la Cnossos, Secolul VI î.Chr.: Valerius Flaccus, Secolul I d.Chr.); Abaris Hiperboreanul (Scytul), Secolul XII î.Chr.; Herodor, istoric ionian (aºadar get), Secolul X î.Chr.; Dares, autor frigian (origine carpaticã), Secolul XII î.Chr., autorul Rãzboiului Troadei (sursã de inspiraþie pentru Iliada); Olen din Lycia, frigian, Secolul XII î.Chr. (a scris despre Templul hiperboreenilor din Delos ºi fecioarele Arge ºi Opis care duceau anual daruri din recolte în cinstea lui Apollo), ºi lista e lungã. (va urma) SINEL TUDOSIE
Istoricul cenzurii
MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI
Vinland sau þara viþei-de-vie (1)
islandez face referire la Vinland ca la o þarã binecunoscutã: „Putem sã spunem, se afirmã vorbindu-se despre un trib necunoscut, cã aceºtia sînt locuitorii din Vinland, pe care normanzii îi numesc skraelinger“. În analele islandeze, este menþionat în 1121 faptul cã noul episcop al Groenlandei, Eirik Gnupson, a efectuat o cãlãtorie în Vinland ºi scrierea „Polychronicon“ a lui Ranulph Higden, care urmeazã îndeaproape datele unei „Geographia universalis“ din Secolul al XIII-lea, pomeneºte în 1350 o insulã Wyntlandia situatã în plin ocean. Prin urmare, nu încape îndoialã cã normanzii au descoperit într-adevãr Vinland. Printre documentele indiscutabile figureazã o piatrã runicã a cãrei inscripþie este, am putea spune, contemporanã cu cronica lui Adam din Bremen. Este o inscripþie mortuarã în memoria unui tînãr navigator, probabil de viþã nobilã, care ºi-a gãsit moartea, fãrã sã se precizeze în ce fel, în cursul unei cãlãtorii pe coasta orientalã a Groenlandei. Numele mortului nu este menþionat, pentru cã lipseºte prima parte a inscripþiei. Nici piatra nu mai existã astãzi, dar este cunoscutã povestea ei. A fost gãsitã în 1817 lîngã Hoenen, o micã localitate din sudul Norvegiei, în circumscripþia Ringerike, ºi a fost examinatã imediat de specialiºti care au descris-o amãmulte alte puncte de pe litoralul nord-american, ºi asta nunþit. Inscripþia a fost copiatã cu mare atenþie la încã din anul 1000. Apoi au debarcat, unii cu intenþia Bergen, astfel cã pierderea originalului nu i-a deranjat sã se stabileascã aici. Descoperirea propriu-zisã a pe cercetãtori, în 1894, un mare specialist al runelor, Americii de cãtre vikingi, odatã cunoscutã, n-a fost Sofus Bugge, a consacrat un studiu textului lui niciodatã contestatã. „Vinland“ sau „Þara viþei-de- Hoenen. Dupã forma caracterelor, ei situeazã inscripþia vie“, „Pãmîntul fãgãduinþei“ la vechii normanzi ºi-a între 1010 ºi 1050 ºi o traduce astfel: „Au mers mult, cîºtigat astfel dreptul la celebritate. Dar pînã în secolul spre Vinland, prin deºertul de gheaþã. N-au avut pînzenostru, s-a crezut în mod eronat cã normanzii doar turi ca sã se ºteargã ºi nici hranã. Norocul te poate feri merseserã de-a lungul Americii de Nord, rezumîndu-se de multe neplãceri, dar atunci poþi muri de tînãr“. Bugge declarã în mod expres: „Nu existã nici o la a explora o îngustã fîºie de coastã. Nansen, celebru explorator ºi om de ºtiinþã, a îndoialã: aici figureazã cuvîntul Vinland“. Runologii pretins cã povestirile scandinave despre Vinland moderni au pus la îndoialã exactitatea traducerii lui plãtesc un tribut prea mare imaginaþiei. Dar opinia lui Bugge, acesta fiind destinul uzual al inscripþiilor fericit nu poate fi admisã. Despre Vinland existã prea multe traduse: cei care ajung mai tîrziu vor cu orice preþ sã-i documente istorice ºi geografice din epoca pre- dea un alt înþeles. De fapt, autoritatea lui Bugge n-a columbianã ca sã ne îndoim în legãturã cu sosirea în putut fi cu adevãrat contestatã de nici un specialist. America de Nord în 985 a colonilor normanzi din Traducerea sa are toate ºansele sã fie cea exactã, cu atît mai mult cu cît se potriveºte admirabil cu un eveniment Groenlanda. Mãrturia scrisã cea mai veche care ne vorbeºte istoric exact ºi binecunoscut. Bugge a remarcat imediat cã „deºertul de gheaþã“ despre Vinland este a unui cronicar german, Adam din Bremen; ea dateazã din 1070 ºi este ecoul informaþiilor era o aluzie la aventura neplãcutã a regelui Norvegiei, culese de autor în 1068 sau 1069 de la curtea danezã de Harald cel Puternic, care este amintitã ºi de Adam din la Roeskilde, fie din gura regelui Sven Estrithson, fie Bremen: „El (Harald) a strãbãtut cu corãbiile lui Marea de la cãpetenia islandezã Torkel Gellirson: „S-a vorbit nordicã, pînã la marginile lumii care se pierdea în despre o þarã descoperitã de numeroºi cãlãtori pe acest ceaþã; a fost cît pe-aci sã fie înghiþit în abisul ocean, pe care au numit-o Vinland pentru cã aici creºte nemãrginit, dar a scãpat fãcînd cale întoarsã cu corãbiviþa-de-vie sãlbaticã. Recoltele cresc aici fãrã sã fie ile lui, cu mari eforturi ºi pierderi“. Acest text ni se nevoie sã fie semãnate. Nu sînt zvonuri, acestea fiind pare de neînþeles la prima vedere, dar evocã cu sigufapte relatate în rapoartele negustorilor danezi demni ranþã un eveniment care s-a petrecut în largul coastei orientale a Groenlandei ºi n-a avut loc, conform calde încredere“. Adam din Bremen este un cronicar demn de culelor pe care le-am fãcut, decît în vara lui 1065. încredere ºi cu un raþionament de fier. „Recoltele Pretinsul „abis nemãrginit“ nu este altceva decît bulmiraculoase“ din Vinland sînt fie porumbul sãlbatic boana nordicã Ginnungagap, despre care se credea cã (grîul indian), fie orezul sãlbatic (Zizania aquatica), pe se aflã undeva în sudul sau sud-vestul Groenlandei. care Cartier le-a descoperit în lanuri întinse în 1534 în Existenþa acestei bulboane a fost mult timp singura golful Saint-Laurent, fie ovãzul sãlbatic (Elymius are- explicaþie care putea fi datã derivei gheþurilor purtate de curenþi, care fãceau inaccesibilã narius). Nici astãzi, viþa-de-vie sãlbatcoasta esticã a Groenlandei. „Deºertul icã nu este o raritate pe litoralul nordde gheaþã“ menþionat în inscripþia de la american unde, altãdatã, era foarte Hoenen se referea, cu siguranþã, la rãspînditã. aceeaºi regiune, pustie ºi deseori evoDupã Adam din Bremen, putem catã în povestiri cu aceeaºi denumire. gãsi menþiuni despre Vinland în Cum sã nu conchidem cã aventura „Istoria Bisericii“ a englezului Ordecomemoratã de piatra de la Hoenen ºi ricus Vitalis, peste cîteva zeci de ani, expediþia regelui Harold, unicã în istoîn 1125. Enumerînd posesiunile regeria norvegianã, au fost unul ºi acelaºi lui Norvegiei, englezul menþioneazã: episod? Ambele au avut loc în acelaºi „...Insulele Orkney, Finlanda, Islanda timp; ambele s-au sfîrºit în faþa curenºi Groenlanda, dincolo de care, în tului glacial al Groenlandei ºi ambele nord, nu mai existã nici un alt tãrîm“. s-au soldat cu pierderi. În plus, circum„Finlanda“ n-are nici o legãturã cu scripþia Ringerike, unde a fost descoFinlanda din prezent, care n-a aparþinperitã piatra de la Hoenen, este exact ut niciodatã Norvegiei; este vorba de þara natalã a regelui Harald cel Vinland, aºa cum recunosc înºiºi scepticii ca Nansen. În 1130, „Islandingabok“ Adam din Bremen, cronicar Puternic. Ne putem întreba dacã piatra Cristofor Columb nu a descoperit America. Acest continent fusese deja descoperit atunci cînd a pornit în celebra expediþie din 1492. Trecuserã cinci ani de cînd Lumea Nouã fusese zãritã, apoi abordatã de europeni, fãrã ca ei sã-ºi dea seama însã de importanþa descoperirii lor. Se ºtie într-adevãr încã din 1705, datoritã lucrãrilor savantului danez Torfaeus, cã vikingii norvegieni, marinari cutezãtori, l-au precedat pe Columb în America. Ei au ajuns în Labrador, Terra Nova ºi în
respectivã n-a fost ridicatã chiar de Harald, care avea atunci cincizeci de ani, în memoria unuia dintre tinerii sãi însoþitori de cãlãtorie, mort pe drum, probabil fiul vreunui prieten de-al sãu din copilãrie. Bugge se îndoia cã existã vreo legãturã între piatra runicã ºi expediþia lui Harald, dar numai pentru cã a crezut în mod eronat cã regele explorase oceanul glacial arctic, ºi nu împrejurimile Groenlandei. Faptul cã regele ar fi fost prins în deriva gheþarilor de pe coasta esticã groenlandezã este demonstrat prin expresia: „bulboana abisului uriaº“. Þinînd seama de datele marinãreºti din acea vreme, înseamnã cã textul spune expres: regele a navigat în apele Groenlandei estice. Din aceste motive, eu cred cã se impune urmãtoarea concluzie: cãlãtoria pe mare menþionatã de piatra de la Hoenen ºi expediþia regelui Harald descrisã de Adam din Bremen sînt un singur eveniment. Dar, în acest caz, expresia „spre Vinland“ ne clarificã un motiv real al îndrãzneþului periplu regal. Este mai mult ca probabil cã regele cutezãtor, care a pus la cale mai înainte sã exploreze Golful Bothnia, a vrut sã profite de singurul an de pace din timpul domniei sale, 1065, ca sã cunoascã faimosul Vinland care fusese deja descoperit de normanzi. Dar Harald pornise prea mult spre nord, astfel cã, în loc sã ajungã pe fertila insulã Vinland, el ºi marinarii sãi au ajuns între gheþarii inospitalieri ai Groenlandei. În aceastã situaþie, nu putem pretinde cã legãturile normanzilor cu Vinland au fost doar un episod scurt ºi fãrã viitor. Chiar dacã s-a dovedit cã popoarele mediteraneene n-au aflat practic nimic de ea, avem toate motivele sã credem cã Vinland a ocupat dintotdeauna gîndurile popoarelor nordice care, timp de secole întregi, au visat la aceastã þarã primitoare. S-a spus în
Eric cel Roºu, pe þãrmul Americii repetate rînduri cã Cristofor Columb a auzit în Islanda (unde n-a cãlcat niciodatã) de Vinland a normanzilor, astfel cã descoperirea Americii a fost doar o imitaþie tîrzie ºi conºtientã a expediþiei vikingilor: nu încape îndoialã cã este o purã invenþie. Sursele diverse de care dispunem ne oferã versiuni destul de diferite ale condiþiilor descoperirii þinutului Vinland. Dacã versiunile coincid destul de mult asupra faptelor, ele sînt diferite în ce priveºte numele persoanelor care au luat parte la descoperire. Este o particularitate a vechilor povestiri care celebreazã faptele de vitejie cînd ale unei familii, cînd ale alteia, astfel cã o acþiune este atribuitã unor persoane diferite. Toate textele sînt însã de acord asupra faptului cã un norvegian, care a plecat din Norvegia spre Groenlanda care fusese de curînd descoperitã, a fost antrenat departe în vest de furtunã. A zãrit brusc un þinut necunoscut, pe care însã n-a debarcat, a schimbat direcþia ºi s-a îndreptat spre Groenlanda, unde a povestit aventura prin care trecuse, ceea ce l-a determinat pe un alt normand sã ia afacerea în mîini, plecînd din Groenlanda în cãutarea acestui þinut necunoscut. „Precursorul“ care nu s-a gîndit sã debarce s-a numit cînd Bjami Heijulfson, cînd Leif Ericson, iar exploratorul este cînd Leif Ericson, cînd Thorfinn Karlsefni. Textul cel mai vechi despre aceastã expediþie este „Heimskringla“ al lui Snorri Sturluson, lucrare istoricã interesantã datînd din 1220-1230. Dar Sturluson ºi-a
scris lucrarea în Islanda, nu în Groenlanda, unde este evident cã împrejurãrile exacte ar fi fost mai bine cunoscute. Versiunea groenlandezã, cunoscutã sub denumirea de „Povestirea groenlandezilor“, diferã de cea a lui Sturluson; eu cred cã aceasta este cea mai
Vikingii pe þãrmurile Groenlandei plauzibilã ºi cã episoadele sale au logicã. Ea porneºte de la informaþiile furnizate de Thorfinn Karlsefni, unul dintre membrii expediþiei. Însã acest Thorfinn Karlsefni, a cãrui mãrturie este, de asemenea, menþionatã de povestire, atribuie întreaga glorie a descoperirii lui Leif Ericson, pe el lãsîndu-se pe ultimul plan. Acesta este un motiv în plus pentru care prefer tradiþia islandezã care-1 desemneazã pe el ca adevãratul „inventator“ al lui Vinland. Un alt argument, de altfel psihologic, în favoarea variantei groenlandeze este cã povestirea care atribuie întregul merit al descoperirii lui Leif Ericson - cãruia i-a fost înãlþatã o statuie la Boston în 1887 - consemneazã ºi existenþa acestui Bjarni deja menþionat, ºi care este dupã cît se pare cel care l-a pus pe Leif pe calea descoperirii sale; însã povestirile epice care n-au drept suport decît imaginaþia autorului nu admit în general ca eroul lor sã-ºi împartã gloria cu unul dintre însoþitori, aºa cum este cazul aici. Vom urmãri, aºadar, povestirea groenlandezã. În 985, un normand, Bjarni Herjulfson, s-a întors din Norvegia în Islanda unde a aflat la sosire cã tatãl lui, însoþit de Eric cel Roºu, emigrase în Groenlanda, care fusese recent descoperitã. Bjarni s-a hotãrît sã i se alãture. Dar, neºtiind unde se afla Groenlanda, s-a îndreptat la întîmplare spre vest, sigur cã va ajunge în þara care-i fusese descrisã. însã a ajuns în cele din urmã pe litoralul american, unde n-a debarcat, pentru cã malul nu i se pãrea asemãnãtor cu descrierea care-i fusese fãcutã despre coasta groenlandezã. S-a îndreptat apoi spre nord, unde a zãrit alte pãmînturi necunoscute, unde nu a debarcat, iar povestirea ne spune cã a avut norocul extraordinar de a ajunge în sfîrºit în Groenlanda exact în locul unde se afla tatãl lui, la Herjulfness. Mulþi ani dupã aceea, Bjarni, care a rãmas în casa lui Eric cel Roºu din Groenlanda, a menþionat acest pãmînt necunoscut pe care-l vãzuse în sud-vest. Eric cel Roºu ºi fiul sãu Leif, uimiþi de lipsa lui de curiozitate, au decis sã porneascã o expediþie în vederea explorãrii acestui þinut. Dar în ultimul moment, Eric cel Roºu a avut un accident care l-a împiedicat sã plece, l-a predat, aºadar, conducerea lui Leif. Eric cel Roºu era un exilat, care pãrãsise probabil Islanda ca urmare a unei crime. Sosit în Groenlanda, pe la 981, ºi-a stabilit noul cãmin la Brattahlid, pe coasta vesticã a acestei þãri unde numeroºi coloni normanzi s-au instalat dupã el. Fiul lui Leif, care rãmãsese în Norvegia la curtea regelui Olaf Tryggvason pînã în 999, a îmbrãþiºat religia creºtinã pe care a adus-o în Groenlanda, în ciuda voinþei tatãlui sãu, care n-a vrut niciodatã sã audã de ea. Abia anul urmãtor a plecat Leif spre sud-vest în cãutarea þinuturilor zãrite ºi ignorate de Bjami Herjulfson. Numeroºi însoþitori l-au urmat în aceastã expediþie ºi, printre ei, un neamþ pe nume Tyrkir. Încercarea lor a fost încununatã cu succes; exploratorii au ajuns mai întîi într-o regiune deºerticã ºi neprietenoasã, cu litoralul stîncos, care a fost botezatã Helluland sau „Þara pietrelor“. Apoi au mers mai departe spre sud, ca sã vadã mai de aproape o regiune împãduritã care a fost denumitã Markland sau „Þinutul pãdurilor“. La început, marinarii nu au debarcat aici. Apoi, Leif, continuînd sã navigheze spre sud, a ajuns într-un þinut primitor, unde a debarcat ºi a rãmas destul de mult timp. A construit aici case ºi mica aºezare a fost denumitã Leifbudir - „Casa lui Leif. Groenlandezii au rãmas aici peste iarnã. Chiar de la sosirea lor, neamþul Tyrkir, care venea dintr-o þarã cultivatoare a viþei-de-vie, a fãcut o descoperire senzaþionalã: butuci de viþã-de-vie sãlbaticã încãrcaþi cu struguri!
Saga subliniazã adînca impresie pe care a avut-o aceastã descoperire asupra marinarilor trecuþi prin multe, care au fost tulburaþi, dar, mai mult decît ceilalþi, Tyrkir. Cum seara Tyrkir dispãruse, Leif, care-l aprecia foarte mult, i-a mobilizat pe cei doisprezece însoþitori ºi a plecat în cãutarea lui. L-au gãsit repede, dar în ce stare! Era extrem de aprins ºi pãrea în transã. Sã dãm însã cuvîntul cronicarului: „Leif ºi-a dat seama repede cã bunul sãu prieten era grozav de tulburat. - De ce vii atît de tîrziu?, a întrebat Leif. De ce te-ai îndepãrtat? Tyrkir i-a rãspuns în germanã. A vorbit mult timp, pãrînd foarte emoþionat, aruncînd priviri împrejur ºi strîmbîndu-se. Nimeni n-a înþeles nimic. ªi-a dat în cele din urmã seama ºi a exclamat în limba lor: - Nu m-am îndepãrtat, ci am fãcut o mare descoperire: am gãsit viþã-de-vie ºi struguri. - Eºti sigur?, a întrebat Leif. - Foarte sigur, a rãspuns celãlalt, nu uita cã am crescut într-o zonã a viþei-de-vie ºi a strugurilor“. Nansen a tras o concluzie cel puþin ciudatã de aici: Tyrkir, care gustase strugurii, se îmbãtase. Neckel este de aceeaºi pãrere. Cei doi stimabili savanþi au comis aici o mare greºealã: nimeni nu s-a îmbãtat vreodatã mîncînd struguri. Dimpotrivã, aºa cum ne spune povestirea, a fost vorba de adînca emoþie a cuiva care venea dintr-o þarã a viþei-de-vie care descoperea într-o zonã neaºteptatã nobilul fruct al viþei-de-vie ce-i amintea de patria lui. Aceastã trãsãturã, de o mare fineþe psihologicã, pledeazã în favoarea adevãrului povestirii. Leif ºi însoþitorii lui au rãmas pînã în primãvara urmãtoare în acest þinut pe care l-au numit Vinland sau „Þara viþei-de-vie“. Au plecat cu o încãrcãturã de lemne (foarte apreciate în Groenlanda care era sãracã în pãduri) ºi de struguri uscaþi. „Frumoasa þarã Vinland, descoperitã în condiþiile de mai sus de Leif Ericson, a rãmas o þarã a fãgãduinþei în ochii normanzilor care se instalaserã pe litoralul neprimitor al Groenlandei. În anii care au urmat cãlãtoriei lui Leif au fost organizate nu mai puþin de cinci expediþii din Groenlanda spre Vinland. Ultima care ne este cunoscutã, a fost cea întreprinsã în 1121 de Eric Gnupson, episcop recent numit pe atunci în Groenlanda. Dar analele islandeze sînt laconice asupra acestei cãlãtorii: „Episcopul Eric a plecat din Groenlanda sã viziteze Vinlandul“. Dupã anul 1121, nu mai avem mãrturii. Groenlandezii n-au mai mers în America sau expediþiile au devenit atît de comune încît nu au mai fost menþionate nicãieri? Este imposibil de aflat. Se pare totuºi cã cea de-a doua ipotezã este cea corectã. Astfel, în 1347, un cronicar islandez menþioneazã în treacãt cã o corabie care venea dinspre Markland, deci de pe litoralul estic al Americii, a ajuns într-un port islandez grav avariat de furtunã: „O corabie a venit din Groenlanda. Era mai micã decît majoritatea corãbiilor islandeze. A intrat în Straumfjord, dupã ce-ºi pierduse ancora; avea la bord ºaptesprezece oameni. Dupã ce ajunseserã în Markland, marea le-a adus multe neplãceri“. Se poate observa cã povestitorul vorbeºte despre o cãlãtorie în Markland ca despre ceva obiºnuit. De aici putem trage concluzia cã groenlandezii fãceau drumuri în America în mod continuu ºi regulat, probabil ca sã asigure comerþul cu lemn. Broegger, care cunoºtea foarte bine tot ce þinea de activitãþile normanzilor în Evul Mediu, afirmã: „Este sigur cã secole întregi groenlandezii au menþinut în permanenþã legãtura cu Marklandul“. Neckel considerã, de asemenea, cã în „Secolul al XIV-lea, se fãceau des cãlãtorii din Groenlanda spre Lumea Nouã“ ºi cã ele, neîndoielnic, în Secolele al XI-lea ºi al XII-lea au fãcut numeroase
Harta Þãrii Viþei-de-Vie
expediþii spre Vinland, astfel cã putem admite cã normanzii creºtini au ajuns ºi pe continentul american“. Specialistul danez Noerlund a afirmat chiar cã în Islanda cãlãtoriile continue ale groenlandezilor în America erau binecunoscute. Vom arãta mai departe care au fost regiunile americane colonizate de normanzi. Sã ne îndreptãm acum atenþia asupra viþei-de-vie sãlbatice care creºtea, dupã cum se spune, în Vinland. Viþa-de-vie mai este ºi astãzi rãspînditã pe litoralul nord-american. Pe coasta oraºului Massachusetts existã o insulã care poartã denumirea grãitoare de „Martha’s Vineyard“ adicã „Viþa-de-vie a Marthei“, iar actuala „Insulã Orleans“ din Golful Saint-Laurent se numea cu cîteva secole în urmã insula lui Bacchus! Dacã exploratorii ºi geografii din epoca modernã au dat o importanþã destul de mare viþei-de-vie sãlbatice pentru a o evoca pe hãrþile lor, nu trebuie sã ne mire faptul cã locuitorii din neprimitoarele þinuturi subarctice sã fi dat, cuprinºi de bucuria descoperirii, denumirea de Vinland acestei þãri binecuvîntate unde viþa-de-vie creºtea în stare naturalã. În realitate, dacã normanzii din Groenlanda au mers de-a lungul litoralului american pînã la paralela patruzeci ºi opt, nu puteau da o altã denumire þinutului. Nu trebuie decît sã vedem ce s-a întîmplat atunci cînd exploratorul italian Verrazano, care cãlãtorea în numele regelui Franþei, a redescoperit în 1524 acest litoral acoperit de
Piatrã inscripþionatã cu rune viþã-de-vie: strugurii sãlbatici l-au emoþionat ºi pe el, la fel ca în urmã cu cinci sute douãzeci ºi patru de ani pe normanzii lui Leif ºi Tyrkir. Jurnalul de cãlãtorie al lui Verrazano menþioneazã: „Viþa-de-vie creºte pe copaci la fel ca în sudul Franþei. Dacã ar fi fost îngrijitã aºa cum trebuia, din struguri s-ar fi obþinut, cu siguranþã, un vin excelent. Strugurii sînt dulci ºi abia dacã se disting de ai noºtri. Bãºtinaºii par de altfel sã-i aprecieze foarte mult, pentru cã acolo unde creºte viþa-de-vie, aceºtia plivesc pãmîntul de buruieni ca sã-i creeze condiþii favorabile de dezvoltare“. Humboldt a subliniat, de asemenea, cã, dintre toate caracteristicile þinutului Vinland descoperit de normanzi, viþa-de-vie sãlbaticã aminteºte foarte mult de regiunea dintre Boston ºi New York. Cînd Rafn a pregãtit importanta sa lucrare despre vechea America, a cules de la faþa locului informaþii ca sã afle în ce mãsurã datele despre climatul ºi flora din Vinland, inclusiv viþa-de-vie sãlbaticã, se verificã ºi astãzi în estul Statelor Unite. „Rhode Island Historical Society“ i-a rãspuns pe 30 noiembrie 1834: „Viþa-de-vie sãlbaticã mai existã din abundenþã în aceastã regiune“. În mod normal, viþa-de-vie sãlbaticã rodeºte la 15 iulie ºi strugurii se coc la sfîrºitul lui septembrie. O monografie despre Massachusetts ºi Connecticut menþioneazã cã „viþa creºte în copaci de care se prinde bine, iar... strugurii sînt foarte apreciaþi pentru gustul lor deosebit“. Aceastã din urmã remarcã îi face probabil sã zîmbeascã pe cititorii care ºtiu ce înseamnã un vin bun. Vinul obþinut din viþa-de-vie sãlbaticã seamãnã cu un amestec de muscat ºi ulei de mixandrã ºi s-a constatat în acest sens „cã vechii vikingi care au fost nevoiþi sã bea doar acest vin n-au fost foarte favorizaþi de soartã“. (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)
Pag. a 14-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Vremuri buimace À propos de Legea salarizãrii, binevenitã în condiþiile haosului legislativ al perioadei post-decembriste. Ne-a atras atenþia ,,grija” deosebitã pe care stimabila Lia Olguþa Vasilescu - pe care, sincer, am apreciat-o pentru curajul ºi tenacitatea cu care s-a apãrat, învingînd niºte procurori nedrepþi, puºi s-o doboare, s-o elimine de pe scena asta polticã atît de mizerabilã – a avut-o faþã de parlamentari, primari, consilieri etc. Spunem asta, pentru cã aleºii ,,boborului” au avut parte de mãriri considerabile sau, am putea spune, folosind un epitet cunoscut, de-a dreptul nesimþite. Chiar dacã trudesc douã zile pe sãptãmînã, mai mult dormind, ori, pur ºi simplu, chiulind, mai abitir ca elevii de ºcoalã, domnilor deputaþi ºi senatori li s-a dublat, sãracii de ei, ,,renumeraþia dupã buget micã”. Încasau puþini bani aceºti domni, nu le ajungeau. La cît asudau prin Camere, la ce legi fãceau, la cît se certau între ei, inutil - chiar cã meritau mai mult, zãu aºa. Dar ce este mai important ºi mai sfidãtor e faptul cã dumnealor legea li s-a aplicat de la 1 iulie a.c.,
fiindcã oamenii aveau, evident, stringentã nevoie de bani. Sã aibã, sãrmanii truditori pentru binele naþiei, cu ce merge sã petreacã prin þinuturi exotice, la care muritorii de rînd nici nu viseazã. În schimb, dascãlii, de pildã, pot sã mai aºtepte pînã la anul. Li s-au mãrit destul veniturile pînã acum, n-aºa? Ca ºi în cazul parlamentarilor, la fel stã treaba ºi cu tovarãºii primari, care ,,muncesc” de se spetesc. În realitate, majoritatea acestor aleºi nu fac nimic pentru obºtea respectivã, sînt puºi mai mult pe furat. Dar asta este o altã poveste. Tristã, desigur. E clar, aceste categorii de privilegiaþi trebuiau sã fie în frunte la împãrþirea bucatelor. Nu ne conduc ei spre prosperitate? Nu ne aratã ei drumul spre luminã? E drept, însã, cã s-a redus puþin salariul preºedintelui þãrii. ªi, pare-mi-se, ºi cel al primului-ministru. Dar sã nu-i plîngem. Dom’ Werner mai cîºtigã, în afarã de leafa pentru care lucreazã zi ºi noapte, ºi niscai fonduri din chiriile caselor dobîndite cinstit, din meditaþii... Plus salariul soþiei. A venit vara ºi, împreunã, ce voiajuri teribile vor petrece aici ºi afarã, doar au tot dreptul! Mã întreb, însã:
frãmîntã pentru diagnosticul atîtor boli recent apãrute. În politicã nu este nevoie sã-þi scrînteºti mintea ca sã îmbogãþeºti doctrina partidului cu care te-ai identificat peste noapte. În politicã trebuie sã ºtii sã dai cu gura, sã dai din coate ºi sã dai cu peria, chiar ºi atunci cînd pe reverul liderului-maxim nu-i nici o scamã. Restul vine de la sine. Rãmîi de-a dreptul surprins cît de repede te trezeºti în posesia mandatului de senator sau deputat, ori a vreunui portofoliu ministerial. Ce dacã eºti strãin de actul de legiferare, ce dacã nu eºti în mãsurã sã iniþiezi vreun proiect de lege care sã reglementeze relaþiile sociale în vreun domeniu sau altul? Odatã ajuns pe cai mari, devii imediat autoritate, iar vorbele pe care le silabiseºti, de multe ori trunchiat, capãtã sonoritate ºi audienþã. În mod straniu, de-a lungul timpului, politica n-a mers doar pe fãgaºul pavat de partide cu principii organizatorice ºi ideologice, cu orientãri strategice ºi tactice, ci s-a abãtut pe cãrãri întortochiate ºi periculoase. Încã din perioada interbelicã, politica ieºea în bunã mãsurã din sfera de activitate a partidelor, asociindu-se cu interesele instituþiilor de forþã. La nici 20 de ani distanþã de la înlãturarea totalitarismului, a cãrei existenþã a fost asiguratã de partidul unic ºi de Securitate, în þara noastrã reînvia, pe dupã cortinã, dictatura comunistã, sub auspiciile fostului preºedinte portocaliu, care, pe baza experienþei cãpãtate în PCR, ºi-a creat propriul sistem de forþã, aducînd prin aceasta imense prejudicii þãrii ºi Poporului Român. Mafiot înnãscut, individ instabil ºi recalcitrant, copleºit de dorinþa de a trona peste cei din jur, împotriva calitãþilor sale politice ºi intelectuale precare, Traian Bãsescu a cãlcat grav în picioare democraþia ºi statul de drept. Bizuindu-se pe pîrghiile sale de forþã, dictatorul a dezlãnþuit un asalt criminal asupra pluripar-
tidismului. Prima þintã a constituit-o PNÞCD. Din 1997, a tocat ca un cãlãu istoricul partid al lui Maniu ºi Mihalache, transformîndu-l într-o mãruntã formaþiune, exclusã de curînd din Partidul Popular European, pentru neputinþa de a mai accede în Parlamentul României. Urmãtorul obiectiv l-a constituit PNL. Dupã îndelungate dispute cu liderii liberalilor, Cãlin Popescu Tãriceanu ºi Crin Antonescu, neputînd sã-ºi atingã scopul, dictatorul a rupt o halcã din PNL, constituitã în jurul altui comunist notoriu, Theodor Stolojan, pe care a adãpostit-o sub umbrela Partidului Democrat. Satrapul nu s-a oprit aici. El ºi-a continuat lupta împotriva partidului istoric, reuºind sã strecoare în rîndul liberalilor fosta sa gaºcã pedelistã, ca pe un veritabil cal troian. Un asemenea demers josnic a scos PNL-ul, în ultimii ani, din primplanul vieþii politice. Nici social-democraþii n-au scãpat de furia piratului politic. Cu cîþiva ani în urmã, un grup de social-democraþi, în frunte cu nevolnicul politician Gabriel Oprea, a pãrãsit PSD-ul, constituindu-se, cu sprijinul lui Florian Coldea, în UNPR, formaþiune politicã la discreþia SRI. În aceeaºi manierã stalinistã, a acþionat împotriva adversarilor politici pe care nu putea sã-i învingã la urne sau în alte confruntãri. Pe unii (Adrian Nãstase, Dan Voiculescu, Decebal Traian Remeº) i-a trimis dupã gratii, cu ajutorul slugilor din Justiþie, reeditînd drama anilor 1947-1948, cînd Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu ºi alþi bolºevici înrãiþi suprimau partidele tradiþionale ºi exterminau atîtea mari personalitãþi politice. Rezultatul s-a dovedit cumplit. De atunci ºi pînã astãzi, noi n-am mai avut o continuitate în privinþa liderilor politici, ºi nici vreun crez politic de anvergurã naþionalã. La noi nu mai este vorba de politicã, ci de politichie, adicã de flecãrealã, demagogie ºi dispute la baionetã pentru bani ºi putere. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
profitabilã combinaþie interlopã. Familii întregi þigãneºti s-au specializat în aceste inginerii financiare cu iz de escrocherie ºi, nu de puþine ori, chiar de tîlhãrie în toatã regula. Fiecare membru al clanului are astfel rolul lui bine determinat. Unii joacã rolul de „bãieþi buni”, gãsesc victimele ºi le ajutã la greu. Apoi, dupã ce penalitãþile puse la suma împrumutatã au ajuns destul de mari, intrã în scenã „bãieþii rãi“, cei care constrîng victima la „executarea silitã“. Îngrijorãtor este faptul cã se mai gãsesc încã destui oameni disperaþi care ajung sã apeleze la serviciile cãmãtarilor, deºi „chichiþa“ financiarã prin care aceºtia te nenorocesc pe viaþã este atît de cunoscutã, încît a devenit deja banalã. În actele care se fac la perfectarea împrumutului, dobînda nu este chiar atît de mare, doar penalitãþile ce urmeazã neplãþii la timp fiind de-a dreptul înspãimîntãtoare. Iar cînd vine scadenþa, cãmãtarii refuzã sub diferite pretexte sã primeascã banii împrumutaþi ºi dobînda din acte. Iatã ºi motivul pentru care Pic Cãmãtarul pufneºte în rîs atunci cînd vine vorba de devalorizarea accentuatã a dolarului: „Nu mai pot eu de cãderea la parai! Sã se agite alþii, cã noi ne-am pus la adãpost. Pãi, de exemplu, la un împrumut de doar o mie de dolari, dupã ce bãgãm douãtrei luni de penalitãþi, ajungem sã luãm 8.000! ªi atunci, ne-ar bate ãl de sus dacã am ajunge sã ne chietrim cã pierdem un leu-doi la dolar. Ce-i drept, se pierd o grãmadã de bani ºi la noi, dar numai din cîºtig ºi atunci parcã nu þi se rupe inima chiar atît de rãu“.
Mulþi dintre cãmãtari nu au cãlcat în curtea unui liceu decît cel mult pentru a-ºi lua în Merþ cîte o „prospãturã“ de amantã minorã vrãjitã cu niscai bijuterii de aur coclit. ªi, totuºi, de-a lungul timpului s-au dovedit a fi adevãraþi artiºti ai „miºcãrilor“ valutare, chiar dacã ºi-au fãcut studiile în domeniu la Jilava, în loc de A.S.E.! Ei spun cã au în spate ºcoala strãzii ºi asta îi face sã se orienteze mai bine chiar decît scrobiþii experþi financiari de la FMI, atunci cînd e vorba sã-ºi plaseze investiþiile ºi sã-ºi salveze economiile. Cu atît mai surprinzãtoare pare atitudinea lor liniºtitã cînd e vorba de „inevitabila“ prãbuºire a dolarului, mult trîmbiþatã de atîta vreme: „Asta-i cardealã d’aia ieftinã, cine ºtie ce interese au mahãrii ãia din politicã de se dau pe euro acum. Da’ noi dãm bani cu camãtã în dolari ºi îi recuperãm tot în dolari. Cã tot paraiu’ picã în picioare, asta-i la mintea cocoºului. Dacã funcþioneazã. Pãi americanu’ e cel mai tare din parcare pe lumea asta ºi normal cã atunci vrea ca ºi banul lui sã fie cel mai bengos. Sã vezi tu cã-i face praf pe arãbeþi, le ia petrolul de sub nas ºi pe urmã sã vezi ce mai creºte dolarul! Oricum, noi, cãmãtarii, tot pe el mergem, de cînd nu mai sînt mãrcuþele la nemþi pe piaþã. La noi vin mulþi ºi ne plãtesc datoriile ºi în euro. Dar nu-i þinem, schimbãm imediat totul în dolari, cã-i luãm acum cum nu se poate mai ieftin. Nu se înþelege de oricine, dar ºtim noi ce facem, cã om fi bandiþi, dar proºti nu sîntem!“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)
Politichie ca la noi n-are nimeni (1) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) Vreme îndelungatã, politica româneascã a fost una de hãis ºi cea, de bîrfã ºi calomnie, de furtiºag, de fraudã ºi pricopsealã, de scandal ºi, nu rareori, de mãciucã. Mulþi dintre domnitorii care s-au perindat pe tronurile Þãrilor române, pînã la Unirea Principatelor, ºi-au decapitat adversarii ori i-au înfrînt cu pungi mai numeroase de galbeni, pe care le-au vãrsat în vistieria otomanã. Apariþia partidelor a înlãturat multe dintre racilele politicii de odinioarã, dar au rãmas, slavã Domnului, încã destule hibe, cãrora li s-au adãugat altele noi. Practic, partidele au îmbrãcat politica într-un ambalaj mai atractiv, dar conþinutul acesteia a rãmas, în bunã mãsurã, la fel de amar ºi de pervers. Unii susþin cã politica este o formã a conºtiinþei sociale, în timp ce alþii o considerã expresia concentratã a economiei. Dupã unele teorii mai apropiate de zilele noastre, politica semnificã procesul de cucerire, de menþinere ºi consolidare a puterii. Mulþi, îndeosebi liderii de partide, cred cã politica este arta compromisului. Destui oameni au ajuns însã la concluzia cã politica este o chintesenþã a minciunii ºi hoþiei. Probabil cã toþi au dreptate. Noi n-am adãuga decît o banalã constatare, aceea cã politica este unul dintre cuvintele cu cea mai largã circulaþie pe Terra, care-i atrage pe oameni ca un pol magnetic. Te uiþi în jur ºi vezi cum atîþia cunoscuþi, nemulþumiþi cã profesiunea pentru care s-au pregãtit, de la abecedar pînã la masterat, nu le oferã satisfacþii, îndeosebi de ordin material, lasã baltã catedra sau bisturiul ºi se avîntã în politicã. Pãºind în acest domeniu al marilor speranþe, proiectantul nu se mai înconvoaie deasupra planºetei, iar medicul nu se mai
Cãmãtari. Recuperatori (56) Pe mîna paraiului Cîteva decenii bune, românii s-au ferit de valutã ca dracu’ de tãmîie. Apoi, imediat dupã revoluþie, atotputernicul dolar a devenit „zeul“ care a schimbat destinele atîtor milioane de oameni, în bine sau în rãu. Mai mult, odatã cu scurgerea timpului, încrederea românilor în „parai“ a început sã fie una de-a dreptul oarbã. ªi chiar ºi acum, dupã apariþia vijeliosului euro ºi prãbuºirea dolarului pe alte meridiane, „verzitura“ americanã continuã sã aibã susþinãtori cît se poate de loiali. Ce-i drept, „lumea bunã“ a finanþelor dîmboviþene se dã de ceasul morþii pentru a-ºi trece afacerile sub spectrul euro. Culmea, însã, singurii cãrora nu pare sã le pese prea mult de fluctuaþiile pieþei valutare sînt tocmai cãmãtarii. Aceºtia dau bani cu dobîndã ºi „icsivele“, fie ele simple chitanþe de mînã sau acte notariale, sînt calculate în dolari, inclusiv dobînzile aferente pentru fiecare zi ce trece. Atîta doar cã ei sînt „acoperiþi“ cu penalitãþile uriaºe pe care le aplicã forþat ºi nu se agitã prea mult, cãci oricum, la o adicã, pierd din cîºtig. Dar, fãrã sã le pese de analizele celor mai reputaþi experþi financiari, îºi cãlãuzesc combinaþiile dupã propriile concepte economice, mergînd încã pe mîna dolarului. Camãta a fost un mijloc fructuos de a face bani chiar ºi pe timpul comunismului, dar de cînd cu originala democraþie mioriticã a devenit, indiscutabil, cam cea mai
de ce oare nu ºi-o fi dînd doctoratul ºi domnul de la Cotroceni? Doar a scris niºte cãrþi de mare succes, cu ecouri internaþionale. Cum de se lasã domnia-sa mai prejos, din acest punct de vedere, de zeiþa Justiþiei ºi de renumitul ºef de doctorate, Gabi Oprea? Cît despre actualul premier, Mihai Tudose, se ºtie cã dînsul a încercat un doctorat, ce-i drept, cam plagiat. Iar ca, acum, sã elaboreze o altã lucrare, e aproape imposibil. E foarte ocupat cu problemele grele, apãsãtoare ale guvernãrii. Unde mai pui cã domnul Dragnea urmãreºte cu atenþie fiecare pas al încruntatului prim-ministru, ºi sabia lui Damocles atîrnã ameninþãtor deasupra capului domniei-sale. Astea le-am simþit, sine ira et studio. Astea le-am spus, sincer ºi puþin îndurerat, dar, mai ales, dezamãgit de simpatica Lia Olguþa Vasilescu, vajnica luptãtoare pentru dreptate. Poate va fi mai atentã, mai ales cu profesorii, la preconizata ºi mult aºteptata Lege a Pensiilor. Acolo sînt nedreptãþi strigãtoare la cer. Aºteptãm, totuºi, cu încredere, gînduri mai înþelepte dupã vara asta ce se anunþã ,,buimacã”, aºa cum inspirat spunea Fãnuº Neagu, marele scriitor care ne-a pãrãsit nu cu mult timp în urmã. ...Cã ºi vremile sînt buimace, ºi omul este sub vremi, dupã cum grãia odinioarã cronicarul, cu obidã în suflet. GEORGE MILITARU
Pag. a 15-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Cît de bunã pentru România este achiziþia bateriilor Patriot? Lista de achiziþiþii aprobatã de Departamentul Apãrãrii din SUA României cuprinde cele ºapte baterii MIM – 104 Patriot, care au în compunere pe lîngã ºapte radare de descoperire AN/MPQ-65 (cu acoperire de 120), ºapte staþii de dirijare a rachetelorAN/MSQ-132, 28 (4x7 lansatoare de rachete M903 ºi 58 rachete MIM – 104 E /PAC-2 GEM/T (Guidance Enhanced Missile), utilizabile mai mult împotriva rachetelor balistice decît împotriva þintelor aeriene ºi 168 rachete MIM – 104 F/PAC-3 MSE (Patriot Advanced Capability -3), predominant anti-rachetã. Surprinzãtor, lipseºte elementul de comandã ºi coordonare al sistemului Patriot (AN/MSQ-133) cu alte sisteme de apãrare AA ºi ºi cu radarele de descoperire ale armatei. Alt detaliu este cã armata românã va dispune de 7 baterii de lansare Patriot de generaþia a 2-a, fiecare baterie avînd 4 lansatoare x 4 rachete pe lansator. Adicã 112 rachete pe lansatoare ºi 114 în stoc, faþã de 448 de rachete, cît ar trebui sã constituie o unitate de foc. Documentul mai sus menþionat este obligatoriu atît pentru echipamente militare noi, cît ºi pentru cele second hand, produse de companii americane. Tot în acest document se precizeazã cã preþul tranzacþiei este de 3,9 miliarde dolari SUA ºi cã nu existã nici o înþelegere pentru offset. Prin offset þara noastrã putea compensa o parte din preþul plãtit, prin dezvoltarea de cãtre americani, în România, a unor capacitãþi de producþie de tehnologie militarã modernã, de componente pentru sistemul Patriot sau alte sisteme de arme. Faptul cã nu se prevede offset înseamnã cã sistemele Patriot nu sînt noi ºi cã ele pot fi ºi scoase din dotarea altor armate decît cea americanã. Un Memorandum similar a fost aprobat pe 6 iulie 2017 pentru Polonia, care achiziþioneazã 8 baterii Patriot de generaþia a 4-a, la preþul de 7,9 miliarde dolari SUA. La prima vedere, preþul pare exorbitant, dar nu este aºa. Pe siteul Polityka.pl, expertul polonez Marek Swierczynski explicã faptul cã livrarea sistemelor Patriot implicã ºi 69 de licenþe de transfer tehnologic, de ultimã orã. Patriotul polonez, sub denumirea de WISLA, va fi produs în cea mai mare parte în Polonia, la fabrica Mesko, o componentã a grupului industriei de apãrare (PGZ). ªi aceasta pentru cã partea polonezã a reuºit sã impunã ca acordul de compensare sã cuprindã peste 50% din valoarea contractului ºi sã provinã din industria de apãrare a Poloniei. Faptul cã cele 8 baterii vor începe sã intre în dotarea armatei poloneze abia în 2020, devenind operaþionale în 2022, demonstreazã cã întîi va avea loc transferul de tehnologie ºi crearea fluxului de producþie, ºi abia dupã aceea rachetele ºi radarele sistemului WISLA fabricate în Polonia, vor fi preluate de armata polonezã. WISLA este unul net superior faþã de Patriotul cumpãrat de România. În loc de lansatoare cu 4 rachete pe rampã, polonezii au 16 rachete pe rampã, în loc de radar PESA cu acoperire 120°, polonezii vor dispune de
Legea salarizãrii unice, bumerang pentru PSD (1) Coaliþia guvernamentalã ia în calcul toate scenariile negative sau pozitive, pe care le-ar putea induce prevederile legii salarizãrii unitare, odatã cu intrarea ei treptatã în vigoare. Pericolul intrãrii în stare de neplatã a salariilor ºi pensiilor în a doua jumãtate a acestui an nu a dispãrut ºi se poate accentua anul viitor, odatã cu creºterea treptatã a indemnizaþiilor a diverselor categorii de personal bugetar. Noul Guvern are în calcul mai multe variante de acþiune, unele din ele putînd însã provoca un adevãrat cutremur în spaþiul public. La Ministerul Muncii e fierbere mare. Se lucreazã la viitoarea lege a pensiilor, care ar trebuie sã fie gata adoptatã în luna octombrie a acestui an. Cel puþin aºa susþin surse social-democrate, iar modificãrile care vor fi aduse pentru uniformizarea acestui sistem merg mînã în mînã cu efectele legii salarizãrii unice. Aceastã lege a creat deja efecte prin creºterea pensiilor speciale ºi a indemnizaþiilor foºtilor parlamentari, corelate direct la valoarea salariilor majorate pentru categoriile beneficiare, împovãrînd astfel bugetul de pensii sau cel de stat dupã caz, cu sume aproape duble de platã pentru foºtii aleºi, magistraþi, funcþionari publici, aviatori ºi ex-militari trecuþi de vîrsta de pensionare. Eliminarea, la cererea expresã a liderului PSD, Liviu Dragnea, a prevederii prin care aceste forme de pensii erau îngheþate la nivelul stabilit înainte de intrarea în vigoare a noii legi a salarizãrii unitare, a provocat bãtãi de cap suplimentare Guvernului. Cu rãul deja fãcut de propriul lider de partid, miniºtrii pesediºti cautã soluþiile prin care sã limiteze
un nou radar AESA cu acoperire de 360°. Polonezii au refuzat rachetele PAC-2 GEM/T, de aceea, în loc de 226 de rachete PAC-2 GEM/T ºi PAC-3 MSE (razã de acþiune 160 km), polonezii vor avea peste 1.000 de rachete SkyCeptor (razã de acþiune 300 km). SkyCeptor este o variantã mai nouã a rachetei Stunner, realizatã în cooperare de Raytheon, producãtoare a Patriotului, cu firma Rafael din Israel. Preþul unei rachete PAC-3 MSE, achiziþionatã de România, este de 4,5 milioane de dolari SUA, în timp ce SkyCeptor/ Stunner, care va fi produsã de Polonia, costã 450.000 dolari SUA. Spre deosebire de România, Polonia va primi ºi un sistem automatizare a conducerii IBCS, aflat în faza de testare de firma Raytheon ºi care gestioneazã informaþii de la alte radare decît ale bateriilor Patriot (avioane de alarmare îndepãrtatã AWACS, de pe nave de luptã sau de la sol). Utilizînd IBCS, bateria WISLA poate lansa rachetele înainte ca þinta sã aparã pe radarul sãu. Cum de Polonia a ºtiut sã aleagã cea mai bunã variantã ºi România pe cea mai proastã? În August 2013, compania americanã Raytheon, producãtoare a Patriotului, ºi firma Rafael, din Israel, au început colaborarea pentru realizarea unui sistem Patriot avansat, de generaþia a patra. Acest sistem a fost botezat David’s Sling („Praºtia lui David”) ºi beneficiazã de o nouã rachetã de interceptare cu razã mai mare de acþiune, datoritã adãugãrii celei de-a doua trepte, denumitã Stunner. Raytheon a fãcut primul test de lansare cu racheta Stunner pe 25 noiembrie 2012. Guvernul SUA subvenþioneazã programul dezvoltãrii de rachete al Israelului ºi a contribuit cu 330 milioane dolari SUA la proiectarea sistemului David’s Sling. Anterior, Raytheon a colaborat cu Rafael ºi la realizarea sistemului Iron Dome, destinat interceptãrii rachetelor cu razã scurtã de acþiune, a proiectilelor de artilerie de calibru mare ºi a mortierelor. Sistemul David’s Sling are o razã de acþiune de 300 km, faþã de 160 km cît are Patriotul clasic, dispune de un radar AESA israelian, cu acoperire de 360°, faþã de 120°, cît are Patriotul, ºi lansatorul are pe rampã 16 rachete capsulate, faþã de 4 cît are Patriotul. Viteza rachetei Stunner este de 9.261 km/h, faþã de 5.000 km/h a Patriotului ºi plafonul lui Stunner este de 75.000 m, în timp ce al Patriotului este de 24.200 m. Pe lîngã canalul de dirijare radar consacrat al Patriotului, Stunner mai are la bord ºi un echipament electrono-optic autonom de dirijare (camerã TV ºi Infraroºu) ºi o linie de date cu sistemul automatizat de conducere prin care se pot transmite noile coordonate ale þintei, depistate de radarul unui avion AWACS. De menþionat cã în 2006, Israelul a dislocat prima sa baterie Patriot în oraºul Haifa pentru a-l proteja de rachetele lansate de Hezbollah din Liban. În 2012, a doua baterie Patriot a fost dislocatã în Galileea pentru a preveni posibilele atacuri din Siria, þarã aflatã în rãzboi civil. În 2015, Isralelul a mai primit 4 baterii
Patriot înarmate cu rachete PAC-2, la mîna a doua, din Germania. Bateriile Patriot israeliene erau înarmate cu rachete PAC-2 GEM/T ºi PAC-3 MSE. Pe 2 aprilie 2017, douã baterii David’s Sling au devenit operaþionale în armata israelianã, înlocuind bateriile de rachete Patriot care au fost scoase la vînzare. Datoritã razei mari de acþiune, pentru teritoriul mic al Israelului, aceste douã baterii sînt suficiente, înlocuind cele ºase baterii Patriot existente. Cele douã baterii David’s Sling au cîte 8 lansatoare x 16 rachete Stunner pe rampã, aºadar pot lansa simultan 258 de rachete, faþã de 112 rachete cîte pot lansa cele 7 baterii Patriot româneºti. Iar cele 8 baterii WISLA poloneze pot lansa simultan 864 de rachete SkyCeptor. Interesant este cã Polonia s-a orientat în 2014 cãtre sistemul David’s Sling, numai cã SUA au blocat contractul dintre Polonia ºi Israel. Întrucît peste 60% din rachetele Stunner sînt construite în SUA. În cele din urmã, în 2017, Polonia a obþinut o soluþie de compromis care o avantajeazã. O situaþie similarã pentru România a apãrut ºi în 2008, cînd Congresul SUA a aprobat posibilitatea vînzãrii a 24 F-16 block 50-52 (noi) ºi alte 24 F-16 block 25 C/D, vechi, de la aviaþia americanã (fabricate din 1988-1991) ºi modernizate. Totul cu armament inclus la preþul de 4,5 miliarde dolari. Pînã la urmã, am luat 12 avioane F-16 A/B uzate din Portugalia (fabricate în 1983-1984) la preþul de 670 de milioane de euro. O altã gafã s-a petrecut în 2010, la summitul NATO de la Lisabona, cînd SUA i-au propus lui Traian Bãsescu amplasarea scutului anti-rachetã la Deveselu. Acesta n-a ºtiut cã instalaþia de lansare a rachetelor este un vls Mk-41 (sistem de lansare vertical), luat de pe un distrugãtor al marinei americane. Care, fiind universal, mai poate lansa rachete de croazierã, dar ºi rachete antiaeriene cu razã mare de acþiune, similare Patriotului (RIM-66, RIM-67 ºi RIM-174 ERAM ), ºi rachete AA cu razã medie ºi micã de actiune (RIM-162/RIM-7 Sea Sparrow). Dacã preºedintele ºi guvernul României obligau partea americanã sã respecte prevederile Tratatului pentru amplasarea scutului de la Deveselu, el trebuia înarmat de SUA ºi cu rachete antiaeriene americane. Tratatul româno-american care stã la baza amplasãrii scutului antirachetã de la Deveselu conþine un articolul V, aliniat 11, care precizeazã: „Statele Unite vor fi responsabile de asigurarea securitãþii ºi protecþiei pentru Facilitate. În aplicarea Acordului de cooperare în domeniul apãrãrii (…), Statele Unite se vor coordona ºi vor coopera cu România în privinþa planificãrii pentru securitate ºi protecþie, atît înainte, cît ºi dupã ce Sistemul de Apãrare Împotriva Rachetelor Balistice al Statelor Unite în România devine operaþional”. Aceste rachete antiaeriene americane acopereau o mare parte din teritoriul României. Rachetele antiaeriene RIM-66 au o razã de acþiune 167 km, RIM-67 de 185 km, RIM-174 ERAM de 241–496 km ºi RIM-162/RIM-7 Sea Sparrow 19-50 km, astfel scutind cele 3,9 miliarde de dolari SUA pe care trebuie sã le plãtim inutil pentru sistemele Patriot. (D.V.)
daunele, în aºa fel încît sã nu ajunã la scenariul nedorit al intrãrii în incapacitate de platã. „În noua lege a pensiilor, actualele pensii speciale vor fi eliminate. Nu ne putem permite sã menþinem aceastã discriminare faþã de ceilalþi beneficiari ai sistemului de pensii, contributori la stat“, susþin sursele citate. Totuºi, dacã se va ajunge la transpunerea acestor intenþii în actuala legislaþie, actualii beneficiari ai sistemului de pensii ºi indemnizaþii speciale nu vor fi afectaþi ºi-ºi vor încasa în continuare banii. „Nici o lege nu are caracter retroactiv. Nu vrem sã repetãm situaþia din timpul guvernãrii Boc, cînd, dupã îngheþarea pensiilor ºi salariilor, mii de oameni ºi-au recîºtigat drepturile în instanþã“, ne-au explicat sursele citate. Chiar ºi aºa, s-ar obþine numai o micã economie, faþã de cheltuielile uriaºe ce se anunþã cu pensiile ºi salariile pentru anul viitor. Drept urmare, guvernanþii îºi pun speranþele în noile taxe ºi forme de platã a contribuþiilor angajaþilor ºi companiilor la stat - de la sistemul de inversiune fiscalã prin care o parte din aceste contribuþii se mutã de la angajator la angajat, noi mãsuri de combatere a evaziunii fiscale, pînã la o formã hibridã, în trepte, a impozitului pe profit, combinat cu cifra de afaceri, în funcþie de domeniul de activitate. „Salariaþii vor deveni mai cumpãniþi cu propriile cheltuieli ºi propriul consum cînd vor avea de platã la finele anului valoarea a douã salarii drept contribuþii la stat, iar companiile vor fi nevoite sã scoatã sume semnificative din zona cheltuielilor administrative induse pînã acum artificial pentru a scãpa de efectul sistemului actual al impozitului pe profit“, apreciazã aceleaºi surse. Cum, însã, între calculele pe hîrtie ºi adevãrata situaþie
pe teren e mai mereu diferenþã mare, adevãrata soluþie de rezervã pentru noul Guvern o constituie Ministerul Finanþelor ºi buffer-ul de la Trezorerie, fondul pe care îl gestioneazã ºi care permite autoritãþilor sã se împrumute la ce preþ ºi cînd vor. Aceastã rezervã în valutã a fost creatã încã de pe vremea guvernãrii Boc, la cererea oficialilor Comisiei Europene ºi ai FMI. Interesaþi ca precedentul Greciei intrate în faliment, cu zero bani pentru plata salariilor ºi pensiilor, sã nu se mai repete într-o altã þarã europeanã, cei de la Bruxelles au cerut Bucureºtiului sã constituie aºa-numitul „buffer“ fiscal necesar pentru asigurarea lichiditãþii în cazul în care apar din nou crize pe pieþele financiare ºi România nu se poate împrumuta la costuri rezonabile, mai ales cã bãncile din sistemul privat percepeau ºi percep dobîmzi mari cînd vine vorba de împrumutarea statului. Practic, în mod obiºnuit, destinaþia acestui fond este sã acopere necesarul brut de finanþare determinat de nivelul deficitului bugetar ºi volumul refinanþãrii datoriei publice, pentru o perioadã de patru luni, în scopul protejãrii finanþelor publice împotriva ºocurilor externe neprevãzute. Fondul a oscilat de-a lungul anilor ºi a ajuns pînã la un vîrf de circa 7 miliarde de euro. A înregistrat fluctuaþii de-a lungul anilor, fiind folosit în trecut de unele guvernãri ca sursã de împrumut pe termen scurt de unu-doi ani pentru asigurarea banilor necesari unor plãþi diverse. Banii au fost puºi ulterior la loc cînd dobînzile erau mici ºi bãncile dispuse la discounturi, prin emiterea de obligaþiuni ºi titluri de stat cu dobîndã micã, de sub 1%, cum e cazul obligaþiunilor de stat pe 12 luni în lei. (va urma) ROXANA POPA
Pag. a 16-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE
biscuiþi, bomboane, ciocolatã etc., tot ce place copiilor pentru a-i atrage la noua învãþãturã.
Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (5)
ªcoala
Aºa au început deportãrile Numai ce au auzit cã în noaptea trecutã a fost ridicatã mama lui Petrea Fialcovschi, gospodar de frunte, tînãr ºi în forþã, care plecase în România odatã cu retragerea Armatei Române ºi nu s-a mai întors acasã. O luase duba ºi pe nora ei. Amîndouã au dispãrut în neant. În altã noapte, au fost ridicaþi Gheorghe Ropcean, fost primar la liberali, ºi Mitrucã Serafîncean, fost primar la þãrãniºti. Amîndoi au fost duºi. Dupã douã luni ºi jumãtate, Gheorghe Ropcean a murit acolo... nu se ºtie unde, iar Mitrucã Serafîncean, cunoscînd ceva ruseºte, a mai supravieþuit. L-au trimis acasã numai cînd a fost pe moarte. În ultimile clipe de viaþã a spus oamenilor amãnunþit tot ceea ce li s-a întîmplat pe acolo: „ªi aºa nu mai au ce-mi face. Vã spun tot, deºi ne-au interzis, cu grave ameninþãri, sã spunem pe unde am fost ºi cum am dus-o. Ne-au þinut în beciuri, pe întuneric, ºi în apã pînã în genunchi. Ne-au bãtut ºi ne-au înfometat. Mulþi au murit acolo aduºi ºi de prin alte pãrþi. Eu vã sfãtuiesc sã vã înscrieþi în colhoz cît mai repede. Sã nu vã opuneþi, cã nu-i nici o scãpare. O sã vã distrugã pe toþi”. ªi s-a dus apoi ºi el la Domnul. „Aºa a fost, copiii mei, zicea tata, ºi încã multe am de povestit ºi despre cei care au fost duºi în Siberia. Voi sã nu uitaþi nimic din cele ce vã spun, ca sã puteþi depãna ºi copiilor voºtri. Aceasta este dorinþa mea ºi sã mi-o respectaþi”. Au urmat ºi alte deportãri. Acestea se fãceau noaptea, prin surprindere, din pat, direct în dubã. Cu mari rugãminþi faþã de ce cei trimiºi a-i ridica puteau, în fugã, sã-ºi ia cîteva hãinuþe pentru copii ºi poate ceva hranã. Nu ºtiau unde merg ºi pentru cîtã vreme. Lacrimi ºi suspine. Aºa a fost ridicatã o femeie vãduvã, cu patru copii, numai pentru cã cel mai mare fiu al ei plecase cu armata în retragere. Dupã cîteva nopþi l-au dus ºi pe Ion Musurucean, cîntãreþul din „trupcã” (trompetã) dupã cum îi ziceau sãtenii. Apoi, i-a venit vremea ºi lui Dumitru Serafîncean, din rîndul oamenilor respectaþi. ªi au mai fost ºi alþii. Dupã ce-i adunau ºi de prin alte comune, erau urcaþi în vagoane de marfa, închise, dar separate femeile de soþii lor. Direcþia era Siberia, Lazãr Fialcovschi al lui Gavril, fost ºi el primar într-un timp, de teamã plecase în urma militarilor români. Ajunsese pînã la Suceava. Acolo s-au oprit mulþi muncitori de la CFR ºi elevi de la ªcoala profesionalã a acestei instituþii din Cernãuþi. Dar n-a stat mult. S-a întors dupã patru luni acasã, la nevastã ºi copii. Cineva l-a pîrît cui ºtia. Dar ruºii nu l-au deportat. Dimpotrivã, s-au bucurat spunînd: „Cine se întoarce este binevenit”.
Dacã unii îºi gãseau moartea în Siberia de gheaþã, alþii se stingeau acasã, îmbolnãviþi de munca grea din timpul iernii. Tãiatul lemnelor pe ger ºi viscol, cãratul lor la drumul din pãdure, odihna puþinã, adãpostul din pãmînt umed ºi rece, îi îmbolnãveau pe cei mai plãpînzi. Se întorceau acasã cu tuse ºi fierbinþeli, cu slãbiciuni ºi transpiraþii. În zadar familia îi îngrijea ºi-i hrãnea, cã boala de plãmîni evolua. Leacuri pentru aceastã suferinþã nu erau, cum sînt astãzi. Uneori se sfîrºeau „dînd roºu” chiar sub ochii copiilor ºi ai nepoþilor. Astfel, unchiul meu Vasile Ropcean, din deal, de pe Cotul Ropcenilor (Comuna era împãrþitã în Coturi – pãrþi -, Cotul Serafmcenilor, Lupulenilor, Codrencea ºi altele) îºi cunoºtea sfîrºitul, ba chiar ºi-l îndruma ºi organiza. Sub ochii lui se fãceau unele pregãtiri, dupã dorinþa sa, care era respectatã întocmai.
Ritualul Atît bãrbaþii, cît ºi femeile care mureau, dupã ce erau pregãtiþi, erau îmbrãcaþi în cãmaºa de mire sau de mireasã. Nu le lipsea pieptãraul, bundiþa de miel cusutã frumos. Pe piept, i se punea o nãframã - lucru de mînã din cele mai frumoase. Pe nãframã i se aºeza o roatã din lumînãri de cearã de albine, cu un capãt ridicat pentru ars. Tot pe nãframã avea un colãcel ºi bani, monede, de la cei care veneau sã-l mai vadã pentru ultima datã, cînd el urma sã plece la ceas de cumpãnã, la capãtul calvarului. Toate aceste obieete îºi aveau înþelesul lor în ritualul de înmormîntare. Cu lumînarea strãbãtea potecile întunecate, pe unde avea a umbla, cu banii plãtea Vama de Dincolo, iar colãcelul de grîu dintr-un an îi era hrana. Fãrã aceste simboluri ºi ritualuri, cei rãmaºi în viaþã nuºi puteau gãsi liniºtea. Parcã nu i-ar fi dat destul pentru eternitate. Urma prohodul. Preoþii îi cîntau, iar armonia coralei anunþa pînã departe trecerea pe celãlalt Tãrîm a celui care a fost. L-a plîns cu durere tot satul. Suspinau întrerupt ºi aceia care aveau fiinþe dragi, din familie, duse cine ºtie pe unde ºi care nu mai puteau avea parte de o înmormîntare, lîngã rudele lor, în þintirim. Atenþia sovieticilor nu se oprea numai asupra oamenilor maturi pe care-i strunea la ascultare ºi supunere, ci ºi la tineret ºi la ºcolari. În septembrie 1940, pentru ei s-au adus manuale ºcolare gratuite în limba rusã, ucrainianã ºi germanã. Hãrþi noi, cu Marea Uniune Sovieticã, planºe, cãrþi de istorie, geografie, matematicã, ºi tot felul de rechizite atrãgãtoare. La Cooperativã cumpãrau cu cîteva copeici (eopeicã-copeici, monedã sovieticã valorînd a suta parte dintr-o rublã) multe feluri de dulciuri:
Prin Librãriile Americane (3) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Herþei Rubin Udler, martor ocular la represaliile din Odessa (1941) Nota 6: O percheziþie anunþatã dinainte! Mai cunoaºteþi asemenea cazuri? Aceasta demonstreazã preocuparea comandantului român de jandarmi de a nu crea probleme evreilor din zona sa de autoritate. Practic le-a dat de înþeles cã-n cazul cã au arme sau manifeste sã le facã sã disparã pentru a nu fi gãsite. Încã un gest de omenie! Operaþia a durat destul de mult, încît nici cînd s-au întors oamenii de la lucru nu terminaserã, negãsind arme sau manifeste, hainele ºi diverse lucruri erau împrãºtiate pe jos. Unul din jandarmi observã cã Rubin Udler avea un sac sub braþ, îndreaptã arma spre el, îl apostrofeazã ºi-i cere sã goleascã sacul. Acesta îi rãspunde cã nu are decît cîþiva cartofi, douã ouã ºi o bucatã de pîine. Jandarmul smulge sacul, îl goleºte ºi dezamãgit cã nu a gãsit arme sau manifeste, ridicînd arma în dreptul capului, se repede la autor strigînd-i: „Eºti un hoþ mizerabil! Tu ai furat acestea! Te voi pedepsi!”. În acest moment, mama lui Rubin Udler, care auzise ºi vãzuse toatã scena, dintr-un
impuls protectiv se aruncã între jandarm ºi fiul ei, recepþionînd în cap patul de armã dirijat spre fiul ei. Mama lui plinã de sînge cade ameþitã la pãmînt. Jandarmul rãmîne încremenit. Cei din jur cred cã femeia a murit. Tatãl autorului, disperat, îi împinge pe jandarmi spre ieºire, iar aceºtia pãrãsesc în grabã locul. Cineva aleargã sã aducã un doctor, care soseºte repede ºi acordã primul ajutor, reuºind sã opreascã hemoragia. Nota 7: Faptul cã jandarmul a rãmas încremenit demonstreazã cã nu avea intenþia sã-l loveascã efectiv cu patul armei pe R.U., adicã a lovit-o accidental pa mama lui. Nota 8: În SUA, în zilele noatre, un poliþist implicat într-un asemenea incident ar fi împuºcat agresorul fãrã nicio problemã. Nota 9: Jandarmii nu-ºi fac singuri dreptate, deci îi trateazã pe evrei ca pe ceilalþi cetãþeni, apelînd la calea legalã de a raporta incidentul comandantului. Nota 10: Deºi se aflau la 7 km de localitatea Bogdanovka, n-a fost o problemã sã aducã cineva repede un doctor, adicã deportaþii aveau un anumit grad de miºcare. Mama autorului îºi revine în simþiri, doctorul lasã niºte medicamente ºi instrucþiuni, apoi pleacã, promiþînd cã va veni ºi a doua zi sã vadã rana. Dupã ce autorul ºi tatãl sãu îi explicã doctorului ce s-a întîmplat, acesta le spune cã vor avea probleme cu autoritãþile, dar le-a promis cã va merge la comandant ca sã-i explice circumstanþele în care s-au întîmplat faptele ºi sã le acorde circumstanþe atenuante. Iniþial, comandantul a vrut sã-l aresteze pe tatãl lui Rubin Udler ºi sã-l trimitã la Golta, dar doctorul evreu l-a convins sã renunþe, luînd o hotãrîre acceptabilã pentru toþi.
Copiii mergeau la ºcoalã. Ei erau deprinºi cu învãþãtura. Cosminenii þineau mult la nivelul de cunoºtinþe tot mai înalt al odraslelor. Ziceau cã aceastã muncã le dã înþelepciune ºi se mîndreau cînd îºi vedeau fiii ºi fiicele întrecîndu-se cu alþi tineri, din alte comune, urcînd treptele liceelor, ºcolilor normale, ale celor profesionale sau ale universitãþilor. Dar acum era cu totul altfel. Acum se vorbea ºi se preda în limbile rusã ºi ucrainianã. Fãceau eforturi la scriere ºi citire în limbile noi. Mai învãþau ºi germana. Se bazau pe imaginile din manuale care, împreunã cu cuvintele de sub ele, prin repetiþii, învãþau încet. Pãrinþii nu-i puteau ajuta. Dar dascãlii noi înþelegeau problema, fãceau în clasã temele, drept exemple, apoi le cereau sã lucreze la fel. Mulþi copii mergeau la ºcoalã fãrã temele rezolvate, dar educatorii procedau astfel încît sã nu-i înstrãineze de ºcoalã, mijlocul cel mai important de rusifîcare. Bãtaia ºi violenþele verbale erau total înlãturate din ºcoalã, spre bucuria tinerilor. Cu toate greutãþile întîmpinate, nu se renunþa la nici o temã, pentru a-i deprinde cu munca ºcolarã, cu efortul intelectual ºi cu rãspunderea. Se vede cã în aceastã zonã de ocupaþie erau trimise cadre didactice cu experienþã în muncã. Aici se cerea tact pedagogic. ªi acest lucru l-au dovedit. Într-una din zile, povestea fratele meu Lazãr, toatã clasa lui, a VI-a, s-a hotãrît sã nu intre la ora de limba rusã. Aceastã faptã avea un tîlc. Era o copie a pãrinþilor de împotrivire la noua guvernare. Sunase de intrare ºi ei continuau sã se joace, lîngã ºcoalã, în jurul unui soclu, pe care urma a se ridica statuia regelui Carol al II-lea. Acesta trecuse prin comuna noastrã, cu fiul sãu Mihai. Fugeau unul dupã altul, se ascundeau, chicoteau, ºi fetele ºi bãieþii, fãrã a privi spre ºcoalã. A ieºit profesorul sã-i aducã la lecþie, cu mult calm. Dar ºcolarii nu l-au ascultat, ci ºi-au continuat distracþia. S-a întors profesorul liniºtit în clasã ºi i-a aºteptat acolo pînã s-a sfîrºit ora ºi pauza. Clopoþelul suna pentru urmãtoarea orã de geografie. Toþi din clasa a VI-a stãteau acum aliniaþi „smirnã” la locul lor, uitîndu-se unii la alþii cu coada ochiului, cu vina indisciplinei pe feþe, aºteptînd urmãrile: pedeapsa. Toþi profesorii ºi învãþãtorii cunoºteau deja isprava lor, dar nici unul nu ia dojenit. Au înþeles însemnãtatea nesupunerii. De acum, prin mijlocirea lor puteau citi faptele ºi gîndurile pãrinþilor. De atîta insistenþã zilnicã pentru temele de acasã, toþi elevii claselor mai mari i-au pus, unui profesor de matematicã, un evreu localnic) numele de „Tema pentru acasã”. ªi aºa i-a rãmas porecla. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 Nota 11: Evreii deportaþi nu erau la discreþia jandarmilor sau militarilor care puteau face orice abuz. Se respectau legile. Comandantul de jandarmi, dacã l-ar fi trimis la Golta la Tribunalul Militar, ar fi creat probleme serioase pentru tatãl sãu, deoarece prin prisma legilor, agresarea unui jandarm ar fi dus la o pedeapsã asprã. Nota 12: Este de remarcat prestigiul ºi disponibilitatea de a-ºi ajuta conaþionalii a doctorului evreu cît ºi omenia ºi flexibilitatea comandantului român. A doua zi dimineaþa, jandarmii l-au luat pe tatãl lui Rubin ºi l-au dus la comandant. Aici comandantul l-a ameninþat cu tribunalul militar dacã mai repetã gestul, apoi a dispus sã fie biciuit cu 25 de nuiele de mesteacãn. Tatãl lui Rubin s-a vindecat fãrã urmãri fizice, dar mama lui a rãmas cu o cicatrice pe frunte. Dupã rãzboi, cînd curioºii o întrebau pe mama lui Rubin despre cicatrice, aceasta obiºnuia sã rãspundã „Mulþumesc lui Dumnezeu cã fost numai asta!”. Notele au fost introduse în anul 2016. 1. David Katz nu explicã de ce a ales sã lupte alãturi de partizani în zona de ocupaþie germanã. O explicaþie ar fi cã-n zona ocupatã de români, numitã Transnistria, miºcarea de partizani era foarte slabã. Poate cã avea mai multe resentimente faþã de germani decît faþã de românii în mijlocul cãrora a trãit bine mulþi ani. 2. Atît spune Rubin Udler despre condamnaþi. Nu spune cã erau evrei. Nu rezultã cã ei ar fi fost arestaþi în urma unor descinderi din cartierul evreiesc. Cel mai probabil, condamnaþii fãceau parte dintre persoanele care au încãlcat dispoziþiile militare în timpul celor ºase zile de cînd fusese cuceritã Odessa ºi erau arestate deja. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)
Pag. a 17-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã din Parlamentul de la Budapesta, respinge ideea reconcilierii româno-maghiare (1) Miercuri, 19 iulie a.c., s-a deschis oficial a 28-a ediþie a Universitãþii de Varã de la Bãile Tuºnad, unde, ca în fiecare an, se clameazã de cãtre politicienii maghiari autonomia Þinutului Secuiesc. În prima zi au fost douã constante ale discursurilor politice: interpretarea vizitei lui Klaus Iohannis în ziua precedentã în Secuime ºi un închipuit interes al lui Donald Trump faþã de problema minoritãþilor în Europa Centralã. Declaraþiile nãucitoare ale politicienilor din Ungaria despre vizita preºedintelui Klaus Johannis în Secuime Am ascultat cu uimire declaraþiile lui Zsolt Semjén, vicepremierul Ungariei, ale lui Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã a Parlamentului de la Budapesta ºi ale lui Árpád János Potapi, secretar de stat în guvernul maghiar, despre vizita preºedintelui României, Klaus Johannis, în judeþele Harghita ºi Covasna în ziua de 18 iulie a.c. Declaraþiile politicienilor maghiari sînt nãucitoare, pentru cã interpreteazã în cheie proprie, total invers, simbolistica afirmaþiilor ºi gesturilor preºedintelui României. Zsolt Semjén, care s-a aflat în judeþul Harghita în timpul vizitei lui Johannis, a declarat cã, deºi nu a avut mari speranþe de la aceastã vizitã, aceasta a fost totuºi un pas mare. Faptul cã preºedintele României a ascultat imnul secuiesc stînd în picioare aratã cã îl respectã, iar primirea steagului secuiesc ºi dãruirea în schimb a steagului României este o recunoaºtere a steagului secuiesc. Înainte de a comenta aceste interpretãri halucinante ale vicepremierului Ungariei, sã ne amintim cã, în timpul vizitei lui Klaus Johannis la Consiliul Judeþean Harghita, dupã intonarea Imnului de Stat al României, ungurii din salã au cîntat imnul secuilor. Preºedintele României le-a mulþumit cã
Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (10) Jean Rey a fost ministru al reconstrucþiei în Guvernul belgian (1949-1950), ministru al Economiei (19541958), membru al Comisiei Europene (1958-1967) ºi i-a succedat germanului Walter Hallstein în funcþia de preºedinte al Comisiei (1967-1970). Nãscut în 1902, în Liege, Rey a devenit doctor în drept la Universitatea din oraºul sãu natal (1926). În 1940 a fost capturat de germani ºi a fost þinut într-un lagãr de prizonieri pe toatã perioada celui de-al II-lea rãzboi mondial. În calitate de ministru a fost implicat în negocierile pentru înfiinþarea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, apoi a participat la negocierile pentru Tratatul de la Roma. A fost membru al Comisiei Europene (CE) ºi al doilea preºedinte al CE (1967-1970). Jean Rey a jucat un rol important la Summitul de la Haga (1969), unde au fost hotãrîte o serie de mãsuri de relansare ºi accelerare a integrãrii europene, precum „Uniunea Economicã ºi Monetarã” ºi „Cooperarea Politicã Europeanã”, care au precedat moneda Euro ºi „Politica externã ºi de securitate comunã” (PESC). În ultimul sãu an la conducerea Comisiei Europene (1970), a fost semnat Tratatul de la Luxemburg, cunoscut ca „Tratatul bugetar din 1970”, care
i-au cîntat ºi, ironic, i-a lãudat cã au voci puternice. Dar de la aceastã ironie a preºedintelui român ºi pînã la aºazisul respect din interpretarea vicepremierului maghiar este o distanþã galacticã! Ce altã opþiune ar fi avut preºedintele? Sã iasã din salã? Sã stea jos? Ar fi fost o dovadã de lipsã de respect faþã de cei prezenþi în salã. Prin ascultarea imnului secuiesc stînd în picioare, Klaus Johannis a arãtat respect faþã de ungurii din salã, care cîntau, nu faþã de imnul secuiesc. Klaus Johannis a arãtat astfel cã este preºedintele tuturor cetãþenilor României, adicã ºi al ungurilor din Secuime. De altfel, într-o declaraþie de presã ulterioarã, a declarat cã a interpretat acest gest al ungurilor din salã, de a cînta imnul secuiesc, ca un semn de respect. Adicã un semn de respect al ungurilor faþã de preºedintele României. Unde dai ºi unde crapã, d-le Zsolt Semjén! Apropos de imnul secuiesc. M-aº fi aºteptat ca la deschiderea Universitãþii de Varã de la Bãile Tuºnad sã se fi cîntat imnul secuiesc, atît de des invocat. Nici gînd! Absenþa imnului secuiesc din programul de deschidere a Universitãþii de varã aratã cã pentru politicienii maghiari acest imn secuiesc nu are absolut nici o valoare. Totul se reduce la declaraþii ºi simbolisticã politicã. Ba mai mult, nu am vãzut afiºat nicãieri în tabãra Universitãþii de Varã steagul secuiesc, cu excepþia unui stand de vînzãri obiecte artizanale, unde steagul secuiesc, la dimensiuni minuscule, era la vînzare printre alte steaguri. Revenind la propria interpretare a lui Zsolt Semjén despre episodul schimbului de steaguri, sã revedem momentul. Raduly Robert Kalman, primarul oraºului Miercurea Ciuc, i-a dãruit preºedintelui României un steag secuiesc. E clar cã preºedintele a anticipat acest gest al ungurilor, pentru cã a avut pregãtit un steag al României, pe care l-a dãruit la schimb pri-
marului din Miercurea Ciuc. Mesajul preºedintelui este evident: judeþele Harghita ºi Covasna sînt în România ºi cu toþii avem un drapel comun, Tricolorul. Mesajul lui Johannis este evidenþiat ºi de comentariul sãu: „eu, ca preºedinte al României, vã las cadou în amintire tricolorul nostru, al tuturor. Ca sã nu greºim pe undeva cu steagurile”. Mai clar de atît nici nu se poate, dar vicepremierul Zsolt Semjén înþelege cu totul altceva. Vicepremierul maghiar a menþionat rãspicat cã ei, ungurii, niciodatã nu au cerut autonomia pe criterii etnice, ci autonomia pe criterii teritoriale. (va urma) MARIUS DIACONESCU
a contribuit la creºterea resurselor financiare ale Comunitãþii Europene. În 1979, Jean Rey a devenit membru al primului Parlament European ales prin sufragiu universal. Bancher, om de afaceri ºi politician olandez, Johan Willem Beyen este unul dintre membrii mai puþin cunoscuþi ai grupului pãrinþilor fondatori ai Uniunii Europene. Ministru al Afacerilor Externe al Þãrilor de Jos (1952-1956), autorul „Planului Beyen” a contribuit semnificativ la procesul de unificare europeanã. Nãscut în 1897, în Utrecht, Beyen a lucrat în exil la Londra, în timp ce þara sa de origine era ocupatã de Germania nazistã. În 1944, a jucat un rol important în cadrul Conferinþei de la Bretton Woods, unde s-au pus bazele unei structuri financiare internaþionale postbelice. Din 1946 a reprezentat Þãrile de Jos în Consiliul Bãncii Mondiale, iar din 1948 a jucat acelaºi rol la Fondul Monetar Internaþional. Beyen a realizat cã o integrare politicã între naþiunile europene ar fi fost greu de realizat în acel moment, în schimb a considerat cã se pot înregistra progrese suplimentare prin cooperarea economicã. Ministrul de Externe olandez a reuºit sã îºi convingã colegii de la nivel naþional ºi internaþional cã o integrare economicã mai mare ar conduce la o unificare politicã. Pornind de la aceastã idee, a elaborat „Planul Beyen”. Iniþial, „Planul Beyen” a beneficiat de sprijin limitat, în special din cauza reticenþei Guvernului francez, care nu
era interesat de continuarea integrãrii economice. Propunerea ministrului olandez a revenit în atenþia liderilor europeni dupã eºecul planului privind crearea Comunitãþii Europene de Apãrare (1954). „Planul Beyen” susþinea cooperarea economicã deplinã pe toate planurile, nu doar în domeniul cãrbunelui ºi oþelului, conform modelului oferit de acordul „Benelux”, din 1944. Fermier, membru al Rezistenþei olandeze împotriva invadatorilor naziºti ºi politician la nivel naþional, Sicco Mansholt a fost primul comisar european pentru agriculturã. Omul politic olandez a fost iniþiatorul „Planului Mansholt”, de restructurare a politicii agricole a Comunitãþii Economice Europene, care a pus bazele uneia dintre cele mai importante politici ale UE, respectiv politica agricolã comunã. Nãscut în 1908, în satul Ulrum din provincia olandezã Groningen, Mansholt a fost martor al ororilor produse de foametea care a afectat Þãrile de Jos la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial. El a susþinut cã Europa trebuie sã fie autonomã din punct de vedere alimentar, iar aprovizionarea cu produse alimentare la preþuri accesibile trebuie sã fie garantatã. (va urma) ION M. IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu
Proiectul Marii Europe. O schiþã geopoliticã pentru o lume multipolarã în devenire (3) Marea Europã constã în teritoriul conþinut în interiorul frontierelor care coincid cu limitele unei civilizaþii. Acest gen de frontierã este ceva complet nou, cum este ºi conceptul de Stat-civilizaþie. Aceastã Mare Europã va trebui, deci, sã fie deschisã la interacþiuni cu vecinii sãi de la vest, est ºi sud. O Mare Europã în contextul general al unei lumi multipolare este conceputã ca fiind înconjuratã de alte mari teritorii, ce-ºi bazeazã unitãþile lor respective pe afinitatea civilizaþiilor. Putem astfel postula apariþia eventualã a unei Mari Americi de nord, a unei Mari Eurasii, a unei Mari Asia-Pacific ºi, într-un viitor mai îndepãrtat, a unei Mari Americi de sud ºi unei Mari Africi. Nici o þarã – în afarã de Statele Unite – în starea actualã a lucrurilor, nu are mijloacele de a-ºi apãra adevãrata suveranitate, contînd numai pe resursele proprii
interne. Nici una nu poate fi consideratã ca un pol autonom capabil sã contrabalanseze puterea atlantistã. Multipolaritatea reclamã un proces de integrare pe scarã largã. Am putea sã-l numim „un lanþ de globalizãri“ – dar o globalizare fãrã limite concrete – coincizînd cu frontierele aproximative ale diferitelor civilizaþii. Noi ne imaginãm aceastã Mare Europã ca pe o putere geopoliticã suveranã, cu propria sa identitate culturalã puternicã, cu propriile sale opþiuni sociale ºi politice – bazate pe principiile tradiþiei democratice europene – cu propriul sãu sistem de apãrare, incluzînd armele atomice, cu propria strategie energeticã ºi de acces la resurse minerale, elaborînd pe cont propriu, în deplinã independenþã, alegerile ce privesc pacea ºi rãzboiul cu alte þãri sau civilizaþii – toate acestea bazîndu-se pe o voinþã europeanã comunã ºi un proces
Premierul ungar Viktor Orban a declarat, în cadrul unei conferinþe comune cu omologul sãu israelian, Benjamin Netanyahu, cã Ungaria are toleranþã zero faþã de antisemitism, iar atrocitãþi ca acelea comise de þara sa în cel de al II-lea rãzboi mondial, cînd aproximativ 550.000 de evrei din Ungaria au fost uciºi în timpul Holocaustului, nu trebuie sã se mai întîmple niciodatã.
democratic în luarea deciziilor. Cu scopul de a promova proiectul nostru al Marii Europe ºi conceptul de multipolaritate, facem apel la diferitele forþe din þãrile europene, ca ºi din Rusia, facem apel la americani, la asiatici sã susþinã activ iniþiativa noastrã dincolo de opþiunile lor politice, de diferenþele lor culturale ºi de alegerile religioase, sã creeze în fiecare loc sau regiune Comitete pentru o Mare Europã sau alte tipuri de organizaþii care sã împãrtãºeascã abordarea multipolarã, sã respingã unipolaritatea, pericolul crescînd al imperialismului american ºi sã dezvolte un concept similar pentru celelalte civilizaþii. Dacã lucrãm împreunã, afirmîndu-ne cu putere identitãþile noastre diferite, vom fi în mãsurã sã creãm o lume mai bunã, echilibratã ºi justã, o Lume mai Mare, unde oricare formã de culturã demnã, de societate, de credinþã sau tradiþie ºi creativitate umanã îºi va gãi locul adecvat ºi firesc. Sfîrºit ALEKSANDR DUGHIN
Pag. a 18-a – 28 iulie 2017
Universalitatea bunelor maniere (18) Scrisori de politeþe Prin scrisori de politeþe înþelegem acele scrisori pentru care nu avem nevoie de prea mult timp ºi care, cu toate acestea, au o mare valoare profesionalã sau sentimentalã pentru destinatar. Adevãrul este cã nu existã scuzã pentru a nu scrie o scrisoare de politeþe, din delãsare sau din lipsa obligativitãþii. Scrisorile de politeþe sînt fãcute pentru a încheia o afacere, pentru a felicita un client, pentru a exprima mulþumirile sau scuzele în legãturã cu desfãºurarea unei afaceri, pentru felicitãri sau invitaþii protocolare, pentru a exprima condoleanþe etc. Firmele care dau un rãspuns negativ la un interviu de angajare trebuie sã redacteze ºi sã trimitã o scrisoare de politeþe candidatului, care, cu siguranþã, va aºtepta nerãbdãtor rezultatul interviului. Sînt scrisori foarte concise, care conþin doar cîteva rînduri ºi trebuie sã fie scrise pe un ton direct, dar oficial. În majoritatea cazurilor, deºi sîntem conºtienþi de importanþa lor, nu le scriem, aducînd drept scuzã lipsa de timp ºi stressul. Acestea nu sînt scuze valabile, adevãrul
Filme de top cu efecte speciale remarcabile (4) Motto: „Efectele speciale dintr-un film costã mult mai puþin decît salariul actorului principal“. (James Cameron) Contrar „Rãzboiului Lumilor“, marþienii nu sînt exterminaþi de bacteriile terestre, ci de oribila lipsã de gust a pãmîntenilor. Hollywoodul faþã în faþã cu marþienii: cel mai scump film de categorie B din toate timpurile este o paradã a marilor actori. Elanul l-a cuprins în primul rînd pe Jack Nicholson. Se pare cã dupã ce a citit scenariul lui Jonathan Gem, a spus cã ar dori sã interpreteze toate rolurile. Pînã la urmã s-a mulþumit, desigur, cu rolul preºedintelui debil ºi al unei viclene „hiene“ din Las Vegas. ªi celelalte personaje ale filmului par sã strige cã nu au nici un strop de minte. Rod Steiger îl interpreteazã pe comandantul suprem al forþelor armate în stilul celor mai mãrginiþi dictatori, dorind cu ardoare sã-i întoarcã pe marþieni pe planeta roºie, de unde au plecat. În rolul fiinþei fãrã minte-o putem admira pe strãlucitoarea Glenn Close, care, în calitate de First Lady, nu le permite „verzilor“ sã intre în Casa Albã, deoarece... tocmai renoveazã clãdirea. Mai apar Pierce Brosnan, în rolul unui specialist în probleme martiene, foarte logoreic, Annette Bening, interpretînd o ezotericã trãznitã, Danny De Vito - un pierde-varã arogant, iar Michael J.Fox ºi Sarah Jessica Parker sînt distribuiþi în rolul unor ziariºti bãgãreþi.
Duminicã, 1 noiembrie 1998, ora 22,35 Zi superbã. La Bisericã a predicat duhovnicul meu. A fost divin. Primesc mereu daruri. Din garsoniera noastrã de lîngã Patria, astãzi, Florin, chiriaºul, ne-a pãrãsit. ªi-a cumpãrat o garsonierã mai jos de garsoniera noastrã. E din Bacãu, are studii financiare ºi lucreazã la Londra, la nu ºtiu ce Bancã. Mi-am lãsat timp la urmã sã meditez la predica duhovnicului meu din aceastã zi. Ne-a vorbit despre Moarte. Spunea cã e o cãlãtorie obligatorie ºi trebuie sã ne pregãtim din timp pentru ea. Blînzi, buni ºi curaþi. Sã facem fapte bune. Sã dãruim din ce avem Bisericii ºi la sãraci. Sã avem grijã de aproapele nostru. Sã ne ferim sã ajungem în Valea Plîngerii. ªi a încheiat cu: „Sã dea Dumnezeu sã ne vedem cu toþii în Rai”, la bucurie ºi-n luminã, adaug eu. Iubesc viaþa ºi îmi iubesc pãrinþii. Sînt conºtientã de nerealizãrile mele ºi vreau sã mã strãduiesc sã le duc la îndeplinire. I-am dãruit lui Cãtãlin o cãmaºã, spray, cremã de ras, o iconiþã cu Sf. Nicolae, o revistã, douã cãrþi ºi douã grepfruit.
Miercuri, 4 noiembrie 1998 Am dormit în garsonierã. Am venit sã fac curat, dupã mutarea chiriaºului ºi cînd am terminat m-a apucat somnul. La facultate am avut mari ºi frumoase surprize. La cursul d-nei profesor Voinea a venit asistentã o fostã colegã de-a mea. Bucurie mare! În 4 ani de întrerupere au apãrut cursuri noi. Nu mã las. Mã duc ºi le audiez, chiar dacã sînt puse în anul I.
ROMÂNIA MARE“
e cã, adesea, nu ºtim ce ºi cum sã spunem. Nu uitaþi cã scrisorile de politeþe vor fi mereu bine primite. Va fi o ºansã în plus de a demonstra bunele noastre maniere. Pentru a exprima condoleanþe cuiva, pentru a informa despre cum merge o afacere, pentru a invita la o cinã de afaceri sau pentru a comunica faptul cã cineva nu a trecut testele de ocupare a unui post – sînt de ajuns cîteva rînduri. De asemenea, puteþi avea în vedere un model de scrisoare pentru fiecare dintre situaþiile descrise, luînd în considerare faptul cã tonul oficial nu permite sã le personalizaþi. Aºa cã, atunci cînd vã vedeþi obligat sã scrieþi o scrisoare de politeþe, nu veþi putea invoca drept scuzã lipsa de timp.
Exemplu de scrisoare de politeþe Ofertã voluntarã pentru o firmã Aceastã carte include un capitol dedicat modului de a scrie un curriculum vitae ºi în care vã sfãtuim sã anexaþi la istoricul profesional o scrisoare de prezentare, un procedeu cu care veþi reuºi sã fiþi luat mult mai în serios. Se întîmplã des sã trimiteþi un curriculum vitae unei firme nu ca rãspuns pentru o ofertã de lucru publicatã, ci ca ofertã voluntarã. În aceste cazuri, scrisoarea pe care ar trebui sã o scrieþi are cîteva caracteristici. De asemenea, trebuie sã În contradicþie cu Emmerich, Burton este în totalitate de partea strãinilor. „Pentru mine, tipii aceºtia au valoare exemplarã, explicã el. Ei ne aratã cã inteligenþa ºi comportamentul se coreleazã foarte puþin. Eu cred cã iraþionalitatea ne influenþeazã viaþa mai mult decît logica. În afarã de asta, ºi eu sînt nebun!“. Asta se vede ºi în filmele lui! Pe lîngã numeroasele trucaje folosite în „Atacul Marþienilor“, Burton ºi-a permis sã rãmînã pe alocuri conservator. Conform scenariului, trebuia sã arunce în aer o clãdire de 30 de etaje. Regizorul n-a apelat la cuceririle tehnicii, ci pur ºi simplu a filmat aruncarea în aer a hotelului Landmark din Las Vegas, pe amplasamentul cãruia administraþia oraºului dorea sã construiascã o parcare. Dar nu a fost totul la fel de simplu. Firma Mac’mon ºi Saunders din Manchester a construit sute de marþienimarionete. Ceea ce ar fi fost prea scump de fabricat, a fost realizat pe computer. Nici aºa nu le-a fost uºor actorilor. Lisa Marie, spre exemplu, a fost nevoitã sã alerge de mai multe ori purtînd pe cap o perucã de peste 10 kilograme, ca urmare actriþa jurînd cã nu mai joacã în filme cu OZN-uri. Bruce Willis, în schimb, s-a simþit minunat în cel mai spectaculos film al anilor ‘90, „Al Cincilea Element“. Viziunea lui Luc Besson asupra Secolului al XXIII-lea este una din cele mai frumoase, iar filmul sãu este unul din cele mai bune filme futuriste din ultimii ani. Privindu-l, nu putem decît sã ne mirãm cã a costat doar 90 de milioane de dolari. Spectacolul a fost asigurat de celebri desenatori francezi Moebius ºi Meziere. În fiecare secvenþã a filmului prinde viaþã o lume familiarã ºi strãinã în acelaºi timp, cu instrumentele ei ciudate ºi neliniºtitoare. Conform unui critic: „Prin comparaþie,
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (35) Cursul Teorii sociologice contemporane eu nu l-am fãcut. Nu era în programã. Vreau sã cunosc despre ce e vorba, nu cã mã obligã cineva. Sînt în ultimul an ºi am situaþiile ºcolare încheiate.
Vineri, 4 decembrie 1998 Am stare bunã. Totul e minunat! Am încredere în mine. Diferenþa dintre vis ºi realitate nu existã. Nu trãiesc coºmaruri ºi nici iubiri imposibile, care sã mã chinuiascã. Sufletul mi-i plin de bunãtate. Mulþi îmi spun cã sînt „tare frumoasã”. O simt ºi eu dupã plãcerea cu care mã întîmpinã cei care îmi apar în cale. Am dormit 7 ore. Mã voi duce la cursurile lui Zlate. Astãzi m-a sunat Andrei. Era cam abãtut. Ne vom vedea sîmbãtã. Profesorului meu, Constantin Enãchescu, îi voi dãrui „Poems”, volumul de poezii, tradus în 7 limbi, al lui Corneliu Vadim Tudor, amîndoi nãscuþi în 28 noiembrie. Am reluat legãtura cu prieteni pe care îi abandonasem. Am primit felicitare din America, de la Gigi ºi frumoasa lui nevesticã, Elli. Pe 28 noiembrie, naºa mea a fãcut parastas pentru nãºicul meu, Viorel. Au trecut 5 ani... Mama ºi tata sînt cu mine. Sîntem împreunã. E nemaipomenit.
fie scurtã ºi bine structuratã, ceea ce va permite destinatarului sã o citeascã ºi sã reþinã fãrã efort datele cele mai importante. Vã puteþi ghida dupã urmãtorul exemplu: * Antet cu numele ºi prenumele dvs., firma la care lucraþi în momentul actual ºi adresa personalã. * Antet cu numele persoanei ºi a firmei cãreia vã adresaþi, precum ºi postul ocupat de aceastã persoanã ºi adresa firmei. * Data ºi locul emiterii scrisorii. * Formula de introducere. * Primul paragraf al conþinutului scrisorii, în care vã veþi exprima mulþumirile pentru atenþia pe care se presupune cã v-o acordã. * Al doilea paragraf, scris în cîteva cuvinte, va fi dedicat experienþei profesionale ºi pregãtirii efectuate, cu care veþi demonstra cã profilul dvs. se poate adapta firmei cãreia vã adresaþi. * Puteþi dedica un al treilea paragraf enumerãrii cîtorva merite profesionale pe care le-aþi obþinut în posturile anterioare. * Înainte de formula de încheiere, nu uitaþi sã amintiþi cît de interesat sînteþi de firmã ºi menþionaþi din nou mulþumirile pentru timpul acordat. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO laboratoarele din „Jurassic Park“ amintesc de niºte lãzi vechi din laboratorul de chimie“. În cel mai spectaculos trucaj al filmului, oamenii de ºtiinþã ai viitorului doneazã o fiinþã umanã, recompunînd-o bucãþicã cu bucãþicã. Oasele, muºchii ºi pielea au fost realizate de firma „James Cameron Digital Domain“ prin tehnica CGI (Computer Generated Imaging). Astfel se va naºte o minunatã fatã (Milla Jovovich) dintr-un braþ recuperat în urma exploziei unei nave spaþiale. Luc Besson a început redactarea romanului „Al Cincilea Element“ la 16 ani. La vremea aceea, locuia cu pãrinþii într-o casã aflatã la marginea unei pãduri, unde nu avea nici mãcar televizor. A început sã scrie de plictisealã. ªi-a imaginat o aventurã captivantã, spectaculoasã. De atunci, dupã cum recunoaºte, romanul s-a mai schimbat. „În timpul scrierii unui scenariu n-ar trebui sã visez prea mult. Rezultatul poate fi dezamãgitor. Tocmai de aceea, încerc sã scriu mereu doar jumãtate din film, A doua jumãtate, adicã viziunea finalã se elaboreazã prin munca de echipã, prin colaborarea dintre proiectanþii spectacolului, actori ºi tehnicieni. Dar întotdeauna povestea este cea mai importantã. Apoi urmeazã actorii, deoarece ei pun suflet ºi simþire în film. Pe de altã parte, într-un film ca „Al Cincilea Element“ ºi detaliile au un rol important, fiindcã spectacolul este cel care dãinuie în mintea spectatorilor. La urma urmei, el umple ecranul cinematografului. Dacã spectacolul îl þintuieºte pe privitor pe scaun, povestea poate fi chiar simpluþã“.
(va urma) (Text preluat din volumul „Misterele lumii. Filme celebre“) Mã încearcã o durere de cap în emisfera dreaptã. Stînga e teafãrã. Cu ea lucrez, nu o doare nimic. Vai, dar ce puternicã durere am! Durerea îmi vine cu o întrebare îndrãzneaþã pe care i-o adresez lui Dumnezeu: Spune-mi, Doamne, eu mã voi cãsãtori vreodatã în aceastã viaþã? Se pare cã nu m-am vindecat definitiv de obsesia cãsãtoriei. ªi îi cer lui Dumnezeu iertare. Toate la timpul lor, ºi asta nebãtînd din picior. Mã doare capul enorm. Doamne, fie Voia Ta!
25 decembrie 1998 La o aºa de mare sãrbãtoare, cine îmi apare în imagine, cine altul, decît Andrei D. Sîntem prieteni de atîþia ani. Prieteni buni, nu iubiþi! El mã sunã de ani în ºir, nu mã uitã. Mã sunã la diverse ocazii ºi fãrã ocazii, doar pentru cã vrea sã mai ºtie de mine. Dar, iatã, cã îl privesc din imaginea mea cu un anumit dor. Îl vãd, cu ani în urmã cum îmi spunea cã mã place, cã s-a îndrãgostit de mine ºi mã iubeºte. Mã uit la bradul nostru frumos ºi tresar la fiecare apel telefonic. Nu, nu a fost Andrei. Nu lam mai vãzut de la Sf. Nicolae, cînd am dat o petrecere, cu tipi ºi tipe, vipuri de televiziune: Gianina Corondan, Sanda Nicola, Teo Avramescu, Formaþia „Direcþia 5” ºi Andrei. Am dansat. M-a strîns tare de mînã. Chiar mi sa fãcut dor de Andrei cel din trecut ºi cel de astãzi. Vreau sã-l vãd. De ce nu sun eu?! Ah! Timiditatea mea chinuitoare, prin care pierd totul în viaþã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
Pag. a 19-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (9) Jetoane umane (3) Foggy Bottom, 23 iulie 1986 Linia telefonicã este securizatã ºi o putem utiliza pentru a apela orice agenþie ºi ambasadã. Pe aceastã linie avem permisiunea de a discuta orice fel de informaþii, inclusiv strict secrete. Mã uit pe bileþel la numãrul pe care trebuie sã îl formez. Cinci cifre. Pe cine urmeazã sã sun? Nu am nici cea mai micã idee. ªi cine are oare un numãr de telefon format din cinci cifre? Formez. Telefonul emite un sunet scurt, asemãnãtor celui produs de telefoanele englezeºti. La al ºaselea apel, o voce directã rãspunde: - Da. Nu aud o întrebare. Doar un „Da”. Ce se întîmplã? - Aici e agentul Burton, de la antiterorism, explic eu. Tãcere. Pe linie se aud zgomote electronice slabe, caraghioase. - Am un mesaj de la Beirut, iar ºeful meu vrea sã îl retransmit mai departe. Urmeazã o clipã de ezitare. Dupã care aud vocea rãspunzînd: - Bine. Spune. Citesc mesajul, încet ºi clar. La sfîrºit adaug: „Terminat”. - Recepþionat.
Incendii devastatoare (3) Hoboken La Hoboken, New Jersey, se afla sediul companiei de transporturi maritime North German Lloyd. Sîmbãtã, 30 iunie 1900, vasul „Aller“ tocmai plecase spre Napoli, iar în ziua respectivã nu mai aveau loc alte plecãri. Conform tradiþiei, publicul avea voie sã urce la bordul vaselor în zilele de sîmbãtã, iar vremea bunã atrãsese mulþi oameni care doreau sã vadã vasele rãmase în port. Majoritatea membrilor echipajelor erau pe þãrm, în permisie, în timp ce se refãcea stocul de cãrbuni. Aceasta era o operaþiune majorã, la care luau parte în jur de 500 de hamali ce descãrcau cãrbunii din barje în buncãrele vaselor. Vasul „Saale“, care urma sã ridice ancora în ziua urmãtoare, avea deja la bord încãrcãtura de cãrbune necesarã ºi era gata de plecare. Era ancorat alãturi de „Bremen“, la cheiul numãrul 2. Cu puþin înainte de ora 16, un paznic a anunþat Brigada de Pompieri din Hoboken cã de la cheiul 3, de unde plecase „Aller“ în dimineaþa respectivã, se vedea ridicîndu-se o dîrã de fum. Asemenea majoritãþii
Linia se întrerupe. Mã uit la receptor cîteva secunde, apoi îl pun în furcã. Aº fi putut foarte bine sã vorbesc cu Vrãjitorul din Oz. Mã întorc grabnic la uriaºa uºã albastrã. Cînd ajung la birou, Gleason îmi aruncã o privire asprã ºi spune: - Hei, Fred, ai transmis acel mesaj pe linia secretã lui Ollie ? Ollie? - Tocmai am terminat. - Bine. Mulþam. Ollie ? Numai unei singure persoane i se spune Ollie în activitatea noastrã, ºi face parte din NSC. Tocmai vorbisem cu locotenent-colonelul Oliver North, fantoma cenuºie a Lumii întunecate. Auzisem zvonuri despre el, însã puþini oameni l-au vãzut vreodatã la faþã. Omul acþioneazã din umbrã, vine ºi pleacã, ceea ce a stîrnit nenumãrate murmure în cadrul comunitãþii de informaþii. Cine ºtie dacã zvonurile sînt adevãrate sau nu? Un lucru ºtiu despre el. Dintr-un motiv sau altul, Oliver North e interesat de ostaticii noºtri din Beirut. William Buckley e doar unul dintre ei, însã mai sînt ºi alþii. Pãrintele Martin Jenco, un preot catolic, a fost luat de pe stradã cu aproximativ un an ºi jumãtate în urmã. Nu se ºtie dacã e încã în viaþã. Terry Anderson, un jurnalist de la Associated Press, lipseºte de luni de zile, dupã ce a fost rãpit. Thomas Sutherland, decanul Facultãþii de Agronomie, din cadrul Universitãþii din Beirut, se aflã în mîinile Hezbollahului din iunie, anul trecut. Colegul sãu, David Jacobsen fusese rãpit cu doar cîteva sãptãmîni înainte ca gruparea sã-l prindã pe Sutherland. Cinci americani. Fiecare dosar pe care l-am creat pînã acum conþine o fotografie a persoanei rãpite. E greu
sã te uiþi la chipurile lor, deoarece vei privi criza prin prisma dimensiunii umane. Alte victime inocente prinse în pînza de pãianjen a Lumii întunecate. Mã pregãtesc de plecare înainte de ora ºase. Mi-ar plãcea sã ajung acasã devreme ºi sã petrec ceva timp alãturi de Sharon. Nici nu apuc sã-mi parchez maºina în garaj, cã sunã telefonul. Mã uit la ceas: 6,30. Rãspund, cu un oftat: - Fred?, se aude vocea lui Steve Gleason. - Da? - Sã fii la Andrews la ora 21,00, pregãtit de o excursie. Fã-þi bagajul pentru o sãptãmînã, poate douã. - OK. Care e destinaþia? - Nu e nevoie sã ºtii asta. Închide. S-a zis cu seara petrecutã alãturi de soþia mea. Am la dispoziþie douã ore ºi jumãtate sã ajung la baza aerianã Andrews. În dormitor, îmi caut valiza Hartmann ºi îmi împachetez costumul gri Jos. A. Bank. Urmeazã douã cãmãºi ºi încã o pereche de pantofi cu ºiret Johnston & Murphys. Închei fermoarul ºi îmi iau geanta de voiaj în care îndes casca, insigna, legitimaþia, niºte gumã de mestecat, douã ziare ºi un roman de John le Carré. Momentan citesc ,,The Honorable Schoolboy”. Sharon ajunge acasã, iar eu îmi iau la revedere de la ea în fugã. Probabil cã nu-i este deloc uºor, însã priveºte situaþia cu stoicism, deºi nu are idee unde mã voi afla în urmãtoarea sãptãmînã. Ajung la Andrews cu puþin înainte de 21,00. Paznicul de la poartã se uitã la legitimaþia mea, dupã care mã salutã cu subînþeles ºi mã îndrumã cãtre hangarul pentru misiuni aeriene speciale. (va urma) FRED BURTON
cheiurilor, cheiul 3 era din lemn. Pe el erau depozitate grãmezi înalte de baloturi de bumbac, precum ºi butoaie de benzinã ºi terebentinã. În ºoproanele ºi depozitele de lîngã cheiuri se acumulaserã de-a lungul anilor praf ºi deºeuri, astfel încît flãcãrile au gãsit suficient material care sã le alimenteze. Înteþite de o brizã susþinutã, acestea au învãluit iute barjele cu cãrbune ºi alte vase de pe fluviu ºi au ajuns ºi la vasele mari. În douãzeci de minute, incendiul s-a rãspîndit pe o distanþã de jumãtate de kilometru de-a lungul þãrmului, iar fumul se ridicase atît de sus, încît era vizibil de la cîþiva kilometri. Inspectorul-ºef al companiei Lloyd, Max Moeller, a încercat sã organizeze remorcherele pentru a trage marile pacheboturi în afara zonei periculoase. Echipajul de pe „Saale“ abandonase vasul ºi acesta s-a desprins de chei, dar deja ardea. Secundul a spus cã, atunci cînd a ajuns pe puntea inferioarã, a vãzut „doar flãcãri. Cuprinseserã totul - erau roºii, negre, înfricoºãtoare. Fumul aproape m-a orbit”. Cînd a estimat cã toatã lumea abandonase vasul, a sãrit ºi el peste bord, dar apoi a privit în sus ºi „a vãzut siluete care umblau de colo colo”. La bord erau cîþiva vizitatori. El ºi alþi membri ai echipajului au înotat mult timp în fluviu pînã ce au fost salvaþi de un remorcher. „New York Times“ scria cã oamenii de la bord „þipau cu disperare dupã ajutor”, sãrind peste bord sau încercînd sã coboare cu ajutorul frînghiilor. Unii au fost culeºi de gabare, barje sau bãrci, dar mulþi au fost înghiþiþi de ape. Între timp, bunurile inflamabile de pe cheiul 3 au explodat, scoþînd zgomote „ca de mitralierã”.
Vasul „Bremen“ plutea acum ºi el în derivã, în flãcãri, iar focul ajunsese ºi la mîndria companiei North German Lloyd, vasul „Kaiser Wilhelm der Grosse“ - cel mai luxos ºi mai rapid aflat în circulaþie de la o barjã cu cãrbuni ce ardea, legatã de prora acestuia. Cînd s-a dat alarma „Foc!”, vizitatorii au fost evacuaþi, iar echipajul a abandonat vasul. Un bãrbat a trebuit sã taie ultima parîmã de oþel care lega transatlanticul de chei ºi apoi a fugit spre un loc sigur, prin flãcãrile care asaltaserã cheiul. A fost întîmpinat cu urale de pompieri. Propulsia cu abur a vasului „Kaiser Wilhelm“ nu era, însã, suficientã pentru a îndepãrta vasul de chei, aºa cã Moeller a dispus sã fie tras de douã remorchere. Au rãsunat din nou urale cînd remorcherele ºi-au îndreptat furtunurile spre lemnãria cuprinsã de flãcãri a vasului. La bord, ofiþerii ºi echipajul încercau sã înãbuºe cu uniformele focurile mai mici, iar cãpitanul stãtea pe covertã, cu douã pistoale armate. Ordinea era exemplarã ºi nu s-au înregistrat victime. De asemenea, pagubele au fost minime în comparaþie cu cele suferite de alte vase. Pe þãrm, incendiul cuprinsese patru depozite mari din cãrãmidã pline cu mãrfuri, printre care multe sticle de whisky. La început, obloanele din fier le-au protejat, dar apoi acestea s-au topit, iar flãcãrile au pãtruns înãuntru. Douã depozite au fost complet distruse, iar douã au suferit pagube însemnate. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)
Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (1) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi carei distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864) Naþionalismul economic - expresie a necesitãþii organizãrii ºi îndrumãrii vieþii economice a þãrii în slujba naþiunii ºi a intereselor ei fundamentale permanente - apare ºi se constituie ca doctrinã, în România, aºa cum am mai relevat într-o lucrare anterioarã, în a doua jumãtate a Secolului XIX, în condiþiile accentuãrii rãmînerii în urmã a economiei ºi subordonãrii ei crescînde intereselor strãine (situaþie în care se gãseºte ºi în etapa de tranziþie de acum). Iar ca viziune ºi principii, are la bazã contribuþiile de valoare ale marilor oameni de culturã ºi cugetãtori români: Dionisie Pop Marþian, Petre S. Aurelian, Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Haºdeu, Alexandru D. Xenopol ºi alþii. Printr-o atitudine cutezãtoare, aceastã ºcoalã de idei se face susþinatoarea, pe toate planurile, a acþiunii de apãrare împotriva tendinþelor de acaparare ºi subjugare a economiei româneºti. Cere nu numai o politicã de stat pentru asigurarea neatîrnãrii economice faþã de
strãinãtate, ci ºi o politicã de apãrare a stãpînirii naþionale, româneºti, înlãuntru, descãtuºînd forþele de producþie ºi eliminînd din procesul de circulaþie elementele acaparatoare strãine. Dar nu numai atît: ea reclamã, înlãuntru, ºi o politicã de dreptate socialã împotriva oligarhiei instaurate - deziderat major ºi în actuala etapã -, cerînd pentru clasele muncitoare de la oraºe ºi sate dreptul la o viaþã mai bunã, omeneascã.
Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (1) DIONISIE POP MARÞIAN (1829-1865). Aducînd cu sine din Ardeal, dupã ce se formase la ºcoala germanã, moºtenirea unui întreg veac de afirmare ºi conºtiinþã istoricã româneascã, ºi pus a judeca aºezarea economicã a þãrii faþã de multele sfere de interese strãine, inclusiv faþã de politica generalã de libertate - promovatã ºi în anii actualei etape de tranziþie -, cãrturarul de peste Carpaþi înþelege primejdiile care ne
aºteaptã din strãduinþa strãinilor de a ne acapara bogãþiile ºi de a ne exploata, aservindu-ne din punct de vedere economic. El nu pierde din vedere a atrage atenþia guvernanþilor asupra caracterului naþional-politic pe care îl îmbracã problemele economice, hotãrîtor pe planul de existenþã al Statului. În precuvîntarea la „Economia socialã” din 1858 prima sa lucrare -, spune rãspicat cã numai lãcomia pentru izvoarele bogãþiei noastre îl face sã fie îngrijorat de viitorul României; cãci, scrie el, „ne inundeazã tendinþa intereselor materiale - boala secolului - ºi noi, departe de a ne ºti apãra, n-am cugetat nici barem asupra mijloacelor paleative. De vom scãpa de dependenþa politicã, ni se gãteºte alta economicã”. Marþian vede ºi înþelege - peste jocul intereselor strãine ºi a amãgirii unor formule doctrinare cosmopolite, sub chipul liberalismului ºi individualismului economic - cã fãrã existenþa puternicã ºi neatîrnatã a vieþii naþionale, nu poate fi nici propãºire, nici dreptate socialã ºi cã þara n-are posibilitatea sã ocupe un loc cinstit ºi demn în lume. El pune în evidenþã toate acestea prin scrierile publicate care, adunate laolaltã, se constituie într-un adevãrat tratat de economie naþionalã româneascã, lãmurind cu multe date configuraþia ºi structura economicã a societãþii româneºti de atunci (proprie, de altfel, ºi situaþiei din zilele noastre - n.n.). (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 28 iulie 2017
Pentru împrospãtarea memoriei
Cine jupoaie þara de vie... (1) (urmare din pag. 1) Voi începe prin a mãrturisi cã am citit acest Raport încã înainte de a fi scris, încã înainte de a-i veni cuiva ideea de a-l elabora. ªi anume, în ziua de 4 ianuarie 1990, cînd primarul general al Bucureºtilor, Dan Predescu, ºi ideologul fãrã frontiere, Silviu Brucan, au desfiinþat abuziv revista „Sãptãmîna“ ºi l-au lãsat ºomer pe marele scriitor român Eugen Barbu. „Iatã - mi-am zis - cea mai bunã ilustrare a proverbului «Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor»“. Din fericire pentru mine, am þinut în acele zile furtunoase un jurnal sîrguincios, pe care îl public acum în revista „Politica“ a Partidului România Mare, sub titlul „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“. Atunci a început jaful cel mare, temeinic, cu metodã. Profitînd de explozia socialã fãrã precedent din decembrie 1989, hoþii au ieºit sã prade la drumul mare ºi, pe lîngã ei, s-au mai strecurat ºi niscaiva dizidenþi cu pretenþii, care au curãþat, ca la „Nufãrul“, sediul fostului C.C. al P.C.R., casa lui Nicolae Ceauºescu ºi alte clãdiri, subtilizînd fãrã teamã pînã ºi porumbelul de aur, cu pietre scumpe, pe care fostul ºef al Statului Român îl primise cadou de la ºahinºahul Iranului ºi pe care îl depusese la muzeu, prin urmare nu l-a luat cu el în mormînt. Avînd în vedere cã parlamentarii sau ceilalþi lideri ai Partidului România Mare nu sînt incriminaþi cu nimic în ambele variante de raport, luînd în considerare cã însuºi Parlamentul a hotãrît ca preºedintele noii Comisii de Anchetare a Abuzurilor Imobiliare sã fie un deputat al nostru, în fine, amintindu-vã tuturor cã noi am declanºat ºi am impus în viaþa societãþii româneºti, încã în urmã cu 4 ani, deviza „Rãzboi Corupþiei“ daþi-mi voie sã vã asigur cã nu voi þine partea nimãnui ºi voi cãuta ca, împreunã cu domniile-
voastre, sã vedem unde ne aflãm, ce-i de fãcut ºi cum putem privi curat în ochii populaþiei. Vorba lui Voltaire: „Prima dintre datorii este aceea de a fi drept!“. Problema e alta: cine þine cumpãna dreptãþii, cine e arbitrul, cine stabileºte creditul moral al acelora care ancheteazã ºi pedepsesc hoþia? De aproape 5 ani încoace, parcã un virus devastator transformã, zi ºi noapte, în ruine societatea noastrã, relaþiile interumane, însãºi pofta de viaþã. Trãim în þara hoþilor, care strigã primii „Hoþii!“ - aºa cum s-au dat unii în stambã chiar la acest microfon -, cu o insolenþã care depãºeºte cu mult aroganþa fanariotã. Un domnitor ca Nicolae Mavrogheni se plimba pe la 1789 cu sania trasã de cerbi prin Bucureºti, iar atunci cînd avea nevoie de niscaiva pungi de aur, punea pleoapa pe cîte un boiernaº, îl suia în Turnul Colþei, cam pe unde e acum Muzeul de Istorie a Bucureºtilor, ºi sub ameninþarea cã-l azvîrle jos, cãpãta tot ceea ce dorea, ºi mai mult decît atît. Astãzi, ne-ar fi greu sã ne imaginãm cã un puternic al zilei, cu rude pe la Înaltele Porþi ale strãinãtãþii, ar putea sã stoarcã averi, urcîndu-l pe vreun patron de firmã pe acoperiºul Casei Republicii. În zilele noastre, rafinamentul e pe mãsura democraþiei - cerbii lui Mavrogheni au fost înlocuiþi cu limuzine încasate ca mitã pe la Yokohama, Paris, Oslo ºi New York, iar sperietura e trasã printr-un ºantaj, printr-o pozã compromiþãtoare, prin izolare totalã. Însuºi folclorul s-a adaptat din mers, pentru cã, vorba aia, „Cine furã azi un ou, departe ajunge!“. Marele Victor Hugo, care nu întîmplãtor a scris „Mizerabilii“, are un aforism plin de o dulce luminã umanistã: „Cel ce deschide o ºcoalã, închide o temniþã“, zicea el. Ceea ce n-a mai spus, însã, poetul este ce se întîmplã cu cel care nu deschide orice fel de ºcoalã, ci o ºcoalã a Hoþilor!
ªarpele cu Ochelari (3) Pentru reciprocitate, hai sã ne gîndim: oare în fruntea Serviciului Secret din Ungaria ar fi instalat un român? Dacã facem acum o radiografie etnicã a titularilor posturilor-cheie din România postdecembristã, vom vedea cã, în imensa lor majoritate, erau… minoritari: evrei, unguri ºi þigani. Prin urmare, Istoria se repetã. Aºa cum s-a întîmplat în 1945, cînd, dupã jertfele grele ale Armatei ºi populaþiei, puterea a fost acaparatã tot de evrei, unguri ºi þigani. Parcã ispãºim un blestem. De fiecare datã cînd România e rãnitã ºi îndoliatã, apare ca din pãmînt Triunghiul Bermudelor: evreii, ungurii ºi þiganii. Ei sînt abonaþi, din oficiu, au tupeu, te izbesc cu pumnul în piept ºi cu ºtampila în frunte, cum cã eºti naþionalist ºi xenofob, iar dacã nu te dai la o parte de bunãvoie, au grijã sã te reclame imediat la Mafia Transnaþionalã, aceeaºi în anii ’90, ca ºi în anii ’50, ºi bine nu-þi va fi, tribunalele internaþionale te pasc! Am scris-o ºi o repet: numirea acestui AsztalosMãgureanu în fruntea celui mai important Serviciu Secret al României a fost o catastrofã mai grozavã decît cutremurele din 1940 ºi 1977, luate la un loc. Roadele „operei” sale demolatoare, de „cîrtiþã” strãinã, se vãd în dezastrul þãrii, la tot pasul. Datoritã ticãloºiei lui fãrã margini, U.D.M.R.-ul s-a obrãznicit în halul ãsta, înfuriind populaþia României peste limita de suportabilitate. Datoritã aceleiaºi politici diabolice, pentru care Asztalos era pregãtit din timp, România a devenit poligonul de încercare a tuturor armelor ºi de confruntare a tuturor Serviciilor Secrete, fiind teatrul de operaþiuni al aventurierilor ºi gangsterilor strãini, al criminalitãþii bancare, al traficului de droguri, de arme, de carne vie (fete de þãrani români ajung closete publice pe TIR-urile turceºti). Unde e activitatea S.R.I.? Care e efectul muncii acestui organism, plãtit cu cîteva miliarde de dolari de la buget, în 6 ani de activitate? A prins vreun spion? A dejucat vreun plan de sabotaj economic? A anihilat vreo reþea? A prezentat populaþiei cantitãþile de arme ºi muniþii cu care e blindat U.D.M.R.-ul, a informat opinia publicã despre taberele de instru-
ire ale acestei organizaþii paramilitare (asta da, paramilitarã, nu P.R.M.!) ºi despre organizarea comunitãþilor ungureºti pe case, pe strãzi, pe arondismente, ca, în caz de rãzmeriþã, sã paralizeze toatã Transilvania? Nu numai cã ungurul Asztalos n-a fãcut aºa ceva, dar el i-a atacat public pe patrioþii români, care au îndrãznit (?!) sã tragã repetate semnale de alarmã faþã de aceste primejdii. Pãi nu era mai bun, în funcþia de director al S.R.I., pastorul Laszlo Tökeº? Mãcar cu ãsta ºtiam o socotealã, e duºman pe faþã, nu umblã cu cioara vopsitã. Fostul cãruþaº pretinde cã noi l-am critica pe el, pentru cã a îndreptat S.R.I.-ul pe fãgaºul deschiderii spre Occident, ceea ce este încã o dovadã de imbecilitate incurabilã. A distruge principalul Serviciu Secret al þãrii, a da afarã 35% dintre cadrele sale, a te înconjura numai de familiuþe de la „ªtefan Gheorghiu”, a tîrî instituþia în scandaluri interminabile, datoritã naturii tale extrovertite, a implica munca asta secretã în furtuna vieþii politice, a face varzã arhivele, pentru a cãuta dosare cu care sã-þi termini adversarii, a vinde pe valutã fonduri documentare cãtre evreii din Israel ºi din S.U.A., pe baza cãrora aceºtia sã aibã neruºinarea de a cere de la România 400.000 de proprietãþi, ei bine, a lua urma unui numãr impresionant de afaceri scandaloase, pe care sã nu le spui nimãnui, ci sã le monitorizezi, pentru a ºantaja ºi a stoarce profituri uriaºe – toate astea, ºi încã multe altele, nu demonstreazã „deschiderea spre Occident”, ci huliganism, ºi batjocurã, ºi tîlhârie, ºi iresponsabilitate, ºi trãdare de þarã! Dar ce þarã poate avea un specimen ca Asztalos? Este clar cã, în tentativa lui de a îndrepta S.R.I.-ul spre Occident, l-a oprit, de vreo 6 ani, pe linie moartã, la Debreþin. Dar, sã relatez cîteva dintre experienþele mele personale cu acest fost coleg de facultate. Cu precizarea cã n-am fost nici o clipã pãcãlit de el, ºtiam bine marfa, n-am dat nici o ceapã degeratã pe acest Rastignac judeþean, cu pretenþii intelectuale. Între mine ºi el e o diferenþã de vreo 10 cãrþi scrise ºi de vreo 10.000 de cãrþi citite. Ca sã nu mai vorbim de
Raportul pe care astãzi unii îl dezbat, iar alþii îl combat este, ca ºi Bugetul de Stat, un fel de roman al tragediei vieþii noastre. Am zis Román, nu Róman. (Rîsete). L-am citit ca pe drama „Hoþii“, de Schiller, sau ca pe un foileton poliþist, cu o singurã pãrere de rãu: la sfîrºitul oricãrei cãrþi de suspans este obligatoriu sã afli criminalul. În privinþa Raportului, fãptaºii sînt cam toate personajele implicate, dar nu recunoaºte nici unul. Nu vãd ce legãturã au avut acuzaþiile de stalinism ºi bolºevism, venite din partea unor oameni cãrora, ce surprizã, li s-a tãiat buricul chiar pe tancurile Armatei Roºii! (Aplauze). Apreciez cã cele mai convingãtoare pagini de analizã sînt acelea referitoare la jaful din aviaþie ºi la afacerile inimaginabile ale d-lui Ion Þiriac. Marele noroc din întreaga existenþã a d-lui Petre Roman este cã accidentul pe care l-a avut zilele trecute avionul Airbus, botezat „Transilvania“, pe Aeroportul Orly, din Paris, nu a fost un accident tragic, astfel încît, prin înalta mãiestrie a piloþilor noºtri, urmaºii lui Vuia, Vlaicu, Bibescu ºi Cantacuzino au fost salvate vieþile a peste 170 de compatrioþi. L-aº ruga sã reflecteze puþin la tragedia naþionalã care ar fi pus stãpinire pe o þarã întreagã. Nu vreau sã spun prin asta cã fostul prim-ministru este vinovat de un eveniment care, de fapt, s-a petrecut numai pe jumãtate. Domnia-sa a fost un adept al generalului Kutuzov, care la 1806 spunea: „Le voi lãsa valahilor numai ochii ca sã plîngã!”. Dar mã fac ecoul mai multor specialiºti în aviaþie, care m-au avertizat încã din 1991 cã avioanele Airbus nu sînt dintre cele mai bune, ºi uite cã au avut dreptate – cea mai simplã statisticã a accidentelor în care au fost implicate aceste aparate în ultimii 3 ani aratã cã s-ar pãrea cã avem de-a face cu un alt caz Lockheed ºi cã unele „autobuze zburãtoareã” fabricate la Toulouse au început sã cadã ca muºtele. (va urma) faptul cã el, ºi nu eu, a fost cãpitan de Securitate; el, ºi nu eu, toarnã din 1960 tot ce miºcã-n þara asta; el, ºi nu eu, are mîinile mînjite de sînge nevinovat; el, ºi nu eu, are copii la „studii” în S.U.A.; el, ºi nu eu, îºi „trage” o vilã giganticã la Poiana Þapului; el, ºi nu eu, e stãpînul a zeci de mii de dosare, cu care þine sub teroare aproape întreaga clasã politicã ºi presa. Apropo de „studiile” copiilor sãi. Aici existã numai douã variante: 1) Ori aceºtia se aflã în America, de ani de zile, pe dolarii tatãlui lor, ceea ce înseamnã cã individul e infractor, întrucît un om cinstit nu poate avea sute de mii de dolari pentru un asemenea lux ultracostisitor; 2) Ori banii provin de la strãini, ceea ce e ºi mai grav, însemnînd cã Asztalos e trãdãtor ºi corupt pe faþã; în România existã vreo 5 milioane de tineri la vîrsta studiilor, ei de ce nu beneficiazã de asemenea burse în dolari, ca sã stea pe cazare confortabilã, masã, bani de taxe ºi bani de buzunar, peste Ocean? De ce, domnule Ion Iliescu? Ce servicii, de ce naturã ºi cui anume a fãcut acest personaj dubios, cocoþat, de 6 ani, de cãtre dvs. într-o funcþie atît de importantã? Serviciile astea s-au oprit aici ori continuã nelimitat? De fapt, cui anume face servicii – acest Serviciu Român de Informaþii? Dar, noi întrebãm, noi rãspundem. De fapt, rãspunsul ni l-au dat mai mulþi ofiþeri superiori din S.R.I. Bursele au fost obþinute în timpul vizitei lui V.A.M. în Israel, unde s-a dus sã-ºi încaseze „grãunþele” pentru vinderea unor mari cantitãþi de documente. Iar unui ofiþer care a cutezat sã-i spunã cã e ilegal ce face ºi cã existã niºte legi, care nu pot fi încãlcate, Asztalos i-a ºuierat la ureche, cu limba lui bifurcatã: „Aaaa, eºti antisemit? Îþi dai seama ce faci, ce rãspundere îþi asumi? Sã nu te mai prind pe-aici!”. ªi l-a dat afarã din pîine. Acum, dacã tot sîntem la momentul adevãrului, haideþi sã-l arãtãm pe monstru în pielea goalã, cã tot e el exhibiþionist. Întîia mea revedere cu Asztalos (iertaþi-mã, nu pot sã-i spun Mãgureanu, fiindcã n-are nici o legãturã cu numele ãsta!) s-a produs în toamna lui 1990. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. 290, din 24 ianuarie 1996)
Pag. a 21-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (84) În mod de-a dreptul iresponsabil ºi ofensator, acest bãtrîn pe nume Demeny a dat un interviu la cotidianul „Nepszabadság” din Budapesta, declarînd cã el va continua opera (?!) predecesorului sãu. Mai pe româneºte, segregaþia ºcolilor ºi alungarea profesorilor ºi elevilor români. În acelaºi interviu, Demeny acuzã Vatra Româneascã pe motiv cã ar fi organizat „valul ºovin îngrozitor” (?!), denunþînd-o ca pe o „organizaþie de extremã dreaptã ºovinã”. El se lanseazã într-o suitã întreagã de ameninþãri împotriva României, invitînd Guvernul Ungariei sã-i sprijine pe maghiarii din România pe plan internaþional. ªi lepra asta face parte, nu uitaþi, din Guvernul României, nu al Ungariei! Încã o dovadã, zdrobitoare, a justeþii politicii pe care am dus-o ºi eu, ºi Barbu, împotriva trãdãtorilor de la „Europa liberã”: timp de o orã, ticãloºii au vituperat împotriva masacrelor sãvîrºite de români (?!) faþã de paºnicii maghiari. Este cã am avut dreptate? Este cã pãduchii ãºtia trebuiau stîrpiþi de mici? Au vãzut cã nu li se întîmplã nimic ºi acum ne-au intrat în nãri, în gurã, în ochi, nelãsîndu-ne sã trãim. Zi grea, acest 22 martie. Nici acum nu s-a închegat sîngele nevinovat care a curs la Tîrgu Mureº. Pe starea asta de spirit, într-o Românie care clocoteºte de mînie împotriva hoardelor turanice jurate sã ne izgoneascã de la noi din þarã, taman capul ca de varzã roºie al lui Domokos Geza ne mai lipsea! Fostul membru al CC. al P.C.R., care era toatã ziulica la Ceauºescu cu omagii ºi cadouri, a devenit acum un fel de lider unguresc. Apariþia lui televizatã, de la 11 noaptea, are darul de a turna gaz pe foc, fiindcã el atacã în termeni obraznici Comunicatul Guvernului României cu privire la evenimentele de la Tg. Mureº. Acest Domokos pretinde cã textul respectiv a devenit „o sursã de confuzii”. Tot el cere o anchetã împotriva Televiziunii Române ºi a Agenþiei Rompres, pentru „prezentarea unilateralã ºi tendenþioasã a evenimentelor” (dar cînd fãcea spume la TVR, luni seara, acuzînd „ºovinismul majoritar”, era bine?). Nutresc speranþa cã pîlcurile de beþivi care se agitau în decembrie 1989 ºi ianuarie 1990 pe strãzi, urlînd lozinci la comanda unor agenþi infiltraþi, nu vor scoate vinovatã tot Securitatea pentru tulburãrile din Ardeal. Chestiunea de principiu e asta: cine are interes sã facã scandal? Românii în nici un caz, pentru cã starea de pace le convine, întrucît Ardealul este, de jure ºi de facto, în componenþa Statului Naþional Unitar Român. Atunci cine? Este la mintea cocoºului cã ungurii. Dar nu-i ajutã Dumnezeu. Se lasã încet cortina peste o zi de mare tensiune. Nu-i liniºte în þarã. De dragul de a lua Puterea ºi de a trãi ei mai bine, conspiratorii de profesie au aruncat România în aer. Haosul e total, ceaþa e înecãcioasã ca un gaz de luptã. În deruta asta, am mîngîierea de a gãsi o cugetare memorabilã a lui Eugen Ionescu. Ea figureazã în eseul cu titlu paradoxal „Îngenunchiaþi în faþa lui Mao” ºi sunã astfel:
Bucureºti, 30 martie 2002. Corneliu Vadim Tudor, preºedintele Partidului România Mare, rosteºte discursul de deschidere a Consiliului Naþional al PRM. Astãzi, partidul este scindat în tabere ºi bisericuþe, care mai de care dorindu-ºi sã obþinã ºefia a ceea ce a mai rãmas dintr-o formaþiune politicã odinioarã catalogatã ca fruntaºã pe scena politicã.
Prezent la Secþia de votare, Corneliu Vadim Tudor este, ca de atîtea ori, rugat sã dea autografe. „Pasiunile politice sînt dizgraþia ºi adesea ruºinea omenirii, sînt mediocritatea ºi prostia ei”... 23 MARTIE 1990. Am început sã redevin sãrac. Ca pînã la 20 de ani. Nu ºtiu alþii cum sînt, dar eu mi-am vîndut de douã ori lucrurile din casã: în octombrie 1987, cînd m-am însurat, ºi în decembrie 1988, cînd am pierdut-o pe mama. De fiecare datã, ºi la nuntã, ºi la înmormîntare, mi-am vîndut o parte din frumoasa mea colecþie de casete cu filme. Alþii, prin deplasãrile fotbalistice, cumpãrau aur ºi blãnuri la neveste, ori jucau la cazinouri, pe mii de dolari. Eu îmi cumpãram casete. Cîte 5, cîte 10. Nu veneam niciodatã cu mîna goalã, fiindcã n-aveam alt mijloc de distracþie. Dacã eram generos cu alþii? Ba bine cã nu! Toatã lumea vedea filme de la mine (evident cã gratis): Naþionala de Fotbal a României (în cantonamente), echipa Steaua, Cristian Gaþu, Helmut Duckadam, Eugen Barbu, Cristian Þopescu, Fãnuº Neagu, Ion Bãieºu, Adrian Riza, Dan Mihãescu, Horia Alexandrescu, Adrian Dohotaru, Mircea Angelescu, preotul Gelu Bogdan, Liviu Capotã, Ilie Ceauºescu, Cornel Dinu, Nicolae Girardi, Vasile Donose, Marius Georgescu, Anghel Iordãnescu, Dan Andrieºu, dr. Radian Petrescu, Bubu Sotir, Vasile Trandafir (de la Mangalia), Mihai Maximilian, Al. Arºinel º.a. Ce-i drept, vedeam ºi eu de la unii dintre ei. Traducerile erau asigurate (ºi lecturate, cu o voce foarte specialã ºi atrãgãtoare) de Irina Margareta Nistor, în cea mai mare parte a lor. Astãzi, la 3 luni de la acel incredibil cataclism social-politic, nu ºtiu dacã mai e cineva care sã fi deschis video-ul. Pe mine, cel puþin, nu mã mai intereseazã. Realitatea depãºeºte ficþiunea artisticã. Dar dacã lumea nu mai e interesatã de filme la „conservã”, atunci cui aº putea sã vînd eu agoniseala vieþii mele, cele circa 300 de casete pe care le am ºi care se prãfuiesc prin debarale ºi unghere? Acum au cãutare alte casete: cu generalii Guºã ºi Vlad, cu formarea primului Guvern, cu chemarea ruºilor de cãtre Ion Iliescu etc. Ce fac eu, asta e chestiunea?! Din ce trãiesc?! M-au lãsat bandiþii ãºtia de Brucan, Voican ºi Dan Predescu muritor de foame! Carevasãzicã, aºa aratã o Revoluþie. E bine de ºtiut. Clocotul evenimentelor de la Tg. Mureº nu s-a stins. Dacã se pierdea reduta asta, românismul ar fi fost în mare pericol în Transilvania! „Români, pãrãsiþi Ardealul în 24 de ore!”, scria, ameninþãtor, pe zeci de pancarte agitate în fostul oraº al florilor. Iar dacã nu, ce se întîmplã? Dacã nu, veþi fi cãlcaþi în picioare, cu bocancii ºi pintenii cizmelor, ca „ungurul” în pulovãr verde! Tare rãu a mai ajuns þãriºoara noastrã! Pentru o brumã de libertate scremutã, de pe urma cãreia nu profitã decît niºte haimanale, riscãm sã pierdem lumina ochilor. Adicã Ardealul. ªi de ce, domnule Iliescu? Cînd conspirai ºi unelteai, prin pãrculeþe ºi toalete, ºtiai ce se poate declanºa? Ori poate ai mizat pe faptul cã ruºii le vor rezolva ei pe toate?! Încep sã se ridice ceþurile. La 7 ianuarie 1990, postul de radio maghiar din New York a acuzat Ungaria de o pasivitate condamnabilã, regretînd cã n-a intervenit cu armata în decembrie ’89, pentru a lua Ardealul. Iar Guvernul României ce face? Ia mãsuri energice pentru ca Televiziunea în limba maghiarã, care practicã pe faþã instigarea la rãzmeriþã, sã fie recepþionatã ºi de judeþele Covasna ºi Harghita! În acest ultim judeþ, prefectul Váday Gyorgy anunþã la TV cã populaþia maghiarã a trecut la grevã de tip
japonez (?!) - rãmîne de vãzut dacã ºi populaþia japonezã va trece la greva de tip maghiar. Studenþii români din Cluj îºi exprimã nemulþumirea faþã de greºeala Televiziunii, de a nu fi prezentã la Tg. Mureº - mai mare ruºinea ca Istoria sã ne-o consemneze un... amator irlandez! Noaptea, pe micul ecran poate fi vãzut un reportaj filmat la Colocviul româno-maghiar de la Budapesta. Oare de ce a fost acceptatã Capitala Ungariei ca arbitru, cînd la fel de bine putea fi ºi Capitala României? O altã curiozitate: Documentul Final l-au citit Gabriel Liiceanu (din partea românã) ºi Domokos Geza (din partea maghiarã), numai cã ei fac parte din aceeaºi delegaþie care venise de la Bucureºti! Nu puteau face trebuºoara asta (inutilã ºi agasantã) la o cîrciumã din Bucureºti, de ce au mai bãtut atîta drum pînã la Budapesta? Guvernul condus de Petre Roman face una caldã ºi douã reci. Pe scurt, comite greºealã dupã greºealã, dînd comunicate contradictorii ºi, în final, admiþînd Universitatea în limba maghiarã ºi promiþînd înlesniri tehnice ca în judeþele Transilvaniei sã poatã fi recepþionatã Televiziunea din Budapesta. Ca ce chilipir? De unde ºi pînã unde? Ca sã-i îndoctrineze ºi sã-i înarmeze ºi mai bine? Dar, sã trecem la distracþiile scrise. Acum, vorba lui Paul Everac despre Monica Lovinescu, stau ca „Baba la uluci” ºi mã minunez de toate, cã tot n-am altã treabã. Eugen Barbu iar e înjurat pe pagina I a fiþuicii „Contrapunct”, de un oarecare Florin Iaru. Avînd în vedere cã acest Iaru (pe care îl cheamã în acte Rîpã!) este de profesie fotograf pe la nunþi, botezuri ºi tãieri de moþ, proporþiile sînt grandioase - e ca ºi cum lãutarul Ghiþã Nãmol l-ar spurca pe George Enescu! Tot în „Contrapunct” gãsesc niºte poezii de ªt. Augustin Doinaº care încep cu versurile: „Salutã-aceastã multiformã hidrã/ Cînd grea de umezealã, cînd anhidrã”. Apoi, continuã cu „poemele” în prozã: „aminteºte-þi, totuºi, de bobîrnacul discret pe care-l dã cine dacã nu el? Pasului ezitant al primãverii!”; „acesta e dansul involucrurilor zburdalnice frunze, ºi hoaspe care par fructe ascetice/ pleoape agile de muºchi lînos ºi
Prezent în judeþul Maramureº, într-o vizitã, liderul PRM este întîmpinat de o mare de oameni, iar o pereche de moþi îmbrãcaþi în costume populare frumos colorate îl îmbie cu pîine ºi sare. valve naufragiate pe plajã (...) uitã-te cu mare atenþie ºi ai sã desluºeºti o forfotã mãruntã de piþigoi/ o liotã de vãcsuitori de medalii (?!) ºi niºte ingineri de sunet remuneraþi din bugetul credulitãþii”. Abisal! Nu conteazã cã n-am înþeles nimic, el, poetul, sã fie fericit! În presa de azi se publicã lista celor nou intraþi în Uniunea Scriitorilor. Printre ei, Domnica Gîrneaþã, prietena atît de intimã a lui Mircea Sîntimbreanu (la ea o fi cãciula mea?). „Vrem arhiva Securitãþii!” clameazã, pe toate cãrãrile, agitatorii care au pus pe butuci Uniunea Scriitorilor. Bãi, aceºtia, de ce vã legaþi la cap dacã nu vã doare? Ce vreþi sã vedeþi? Cum vã turnaþi unul pe altul? Incultura face ravagii prin presa românã, mai rãu ca gripa aia asiaticã, de prin 1959, care ne scotea la gard din orã-n orã, sã vedem cum trec pe Str. Sebastian convoaiele mortuare cãtre Cimitirul Ghencea. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
ANTREPRENORIAT ECONOMIE POLITICà De ce au cucerit lumea douã bucãþi de lemn legate cu o sfoarã În parc, pe holurile ºi în curþile ºcolilor, în mijloacele de transport, pe plajã sau la bazin, milioane de copii mînuiesc o jucãrie fãcutã din douã bucãþi de lemn legate cu o sfoarã. Ce anume a provocat moda kendamei ºi a altor jocuri cum este fidget spinner-ul? Care este rolul jucãriilor tradiþionale într-o lume tot mai digitalã? Cine are de cîºtigat – ºi de ce – de pe urma acestui fenomen, sînt doar cîteva din întrebãrile la care vrem sã rãspundem. Kendama denumeºte atît jucãria din lemn cu trei cupe în care poþi prinde o bilã, cît ºi jocul cu aceastã jucãrie din lemn, inventatã în urmã cu sute de ani ºi care a cucerit acum copii, tineri ºi adulþi din întreaga þarã. Fascinaþia pare cu atît mai neverosimilã cu cît prezentul este dominat de tehnologie, iar gadgeturile de toate felurile sînt tot mai accesibile. Generaþia cu cheia de gît îi reuneºte pe cei care au copilãrit în România comunistã în anii ’70-’80. Generaþia tinerilor de acum a primit diferite denumiri precum „millennials” sau „generaþia Z”. La fel de bine i-am putea denumi ºi „Generaþia cu kendama de gît”, dupã cum spune ºi Balazs Kiss, manager Juggler.ro, magazin online de jucãrii creative. Obiectivul principal în jocul cu kendama este de a-þi coordona corpul pentru a prinde tama (bila) cu diferite pãrþi ale mînerului ken. Aºadar, o jucãrie de lemn care, contrar aºteptãrilor, într-o lume digitalã a jocurilor video ºi smartphone-urilor, a reuºit sã creeze o veritabilã isterie ºi sã cucereascã milioane de copii din toatã lumea, inclusiv din România. Þara noastrã a stabilit un record european la competiþia de kendama; 659 de persoane s-au înscris ºi au participat la concursul Kendama Play de la Bucureºti. Competiþia din Capitalã a devenit astfel cea mai mare din Europa ºi a doua din lume, dupã cea de la Singapore. Totuºi, kendama nu este o jucãrie nouã, ci are o istorie de sute de ani. Prima menþiune a unei astfel de jucãrii, numitã bilboquet, dateazã din Secolul al XVI-lea, cînd la curtea regelui Henri al III-lea se juca acest joc. Jucãria cu origini europene a ajuns apoi în Japonia, unde a cunoscut un succes fenomenal ºi de unde ºi-a luat inclusiv denumirea - Ken (þepuºã/sabie) ºi Tama (bilã). Dupã ce a plecat în Asia, jucãria ºi jocul kendama au revenit pe bãtrînul continent ºi s-au extins ºi în alte þãri precum SUA, cîºtigînd simpatia tinerilor. Kendama a devenit extrem de popularã anul acesta atît la nivel global, cît ºi pe plan local, cu un maximum de interes atins în mai 2017, potrivit Google Trends. Cu toate acestea, jocul este prezent în România încã de prin 20082009, iar de prin 2012-2013 a început sã fie vîndut în unele magazine specializate; acum, aceste jucãrii sînt nelipsite din tot felul de magazine online, dar ºi de pe rafturile retailerilor precum Diverta, Carrefour, eMAG sau Cãrtureºti. Nu lipsesc nici chiar de la tarabele de ziare. „Kendama, jocul care a cucerit lumea, era imposibil sã nu
ajungã ºi pe rafturile noastre. Este provocator, amuzant ºi cool, iar copiii îl îndrãgesc din ce în ce mai mult. Este produsul-vedetã în acest an ºi se încadreazã perfect în gama noastrã de jocuri pentru copii ºi nu numai, fiind potrivit pentru dezvoltarea abilitãþilor, a dexteritãþii, dar ºi pentru distracþie”, spune Carmen Dumitrescu, business development manager la Diverta. În anii ‘90 ºi la începutul anilor 2000, fiecare an venea cu un nou tip de jucãrie pe care toþi copiii îl doreau. Fie cã vorbim de „Teenage Mutant Ninja Turtle” sau de „Tamagotchi”, fiecare an avea un joc preferat sau o jucãrie preferatã. Odatã cu rãspîndirea jocurilor video ºi a consolelor de jocuri, dar ºi a telefoanelor inteligente, jucãriile clasice au pierdut teren în detrimentul atracþiilor desfãºurate în spatele unor ecrane, mici sau mari. Aºadar, este atipic ca în 2017 foarte mulþi copii sã fie atraºi de o jucãrie de lemn cu o istorie de sute de ani. „Chiar ºi dupã tehnologizarea industriei de jocuri ºi cea a jucãriilor, au existat hit-uri de jocuri clasice. Cel mai mare ºi mai cunoscut poate este reprezentat de Lego”, este de pãrere Iulia Soare, marketing manager al magazinului online Giftology.
Cum a cucerit kendama lumea? Care este motivul pentru care kendama a devenit atît de popularã în doar cîteva luni? „Este vorba de provocarea pe care o oferã, secretul fiind diversitatea trickurilor ºi a nivelurilor de dificultate, oferind practic nenumãrate posibilitãþi”, spune Kiss. El adaugã cã se pot face foarte multe trucuri cu kendama, iar unele „sînt suficient de grele încît sã menþinã interesul luni sau chiar ani de-a rîndul”. Totuºi, kendama nu este singura jucãrie care a fãcut furori în acest an. La scurt timp, a urmat un alt val generat de jucãriile de tip fidget, în special „fidget spinners”, menite sã þinã ocupate mîinile jucãtorului. „Faptul cã te cã poþi juca oriunde (în parc, metrou, mall, acasã, la ºcoalã), nu necesitã un anumit numãr de participanþi, vîrsta ºi de asemeni preþul
Dupã noi, potopul: Noi sîntem generaþiile care ºi-au trãdat strãmoºii, prin vînzarea unei treimi din pãmîntul þãrii! (2) Vom analiza sintetic, în cele ce urmeazã, douã din pistele de mai sus, ºi anume influenþa sistemelor comuniste ºi capitaliste asupra ataºamentului românului faþã de pãmînt. Care sînt ingredientele urii regimului bolºevic comunist împotriva þãranului român? L-au urît atît de mult încît i-au furat pãmîntul prin colectivizare, fãcîndu-l sclav pe propriul pãmînt; L-au urît atît de mult încît au reuºit în mare parte sã-i distrugã legãtura ancestralã cu biserica strãmoºeascã; L-au urît atît de mult încît i-au furat prin colectivizare caii ºi boii, simboluri ale independenþei materiale ºi mentale a þãranului român; L-au urît atît de mult încît l-au îndepãrtat de tradiþie, ca sã îl lase fãrã identitate; L-au urît atît de mult încît au strãmutat milioane de þãrani de la casa strãmoºeascã în blocuri hidoase din beton, în oraºe industrializate; L-au urît atît de mult încît au omorît peste 800.000 de þãrani în temniþele comuniste, la Canal, în deltã etc. (din cei 2.000.000 de români omorîþi); L-au urît atît de mult încît l-au desfigurat din punct de vedere emoþional, obligîndu-l sã fure de pe propriul pãmînt ca sã poatã sã-ºi hrãneascã pruncii; L-au urît atît de mult din cauza comportamentului lui independent ºi mîndru încît i-au smuls aceste trãsãturi; L-au urît atît de mult încît i-au pus în sate conducãtori dintre cei mai nepricepuþi ºi leneºi, ai cãror copiii ºi nepoþi ne conduc astãzi;
L-au urît atît de mult încît i-au luat liderii þãrani din sate ºi i-au deportat în Bãrãgan. Care sînt ingredientele urii sistemului capitalist de dupã 1990 împotriva þãranului român? Îl urãsc pentru cã vor comoara sa de preþ, ºi anume pãmîntul (þãranul român era în 1990 campion european la pãmînturi deþinute în proprietate); Îl urãsc pentru cã vor pãdurea pe care acesta o deþine ca proprietar (þãranul român era în 1940 campion european la pãduri deþinute în proprietate); Îl urãsc pentru cã vor apele pe care acesta le deþine, ca ei sã le poatã îmbutelia ºi sã-i dea o apã mai scumpã de 1.000 de ori decît cea de la robinet; Îl urãsc pentru cã vor resursele solului (metale rare, pãmînturi mãnoase, gaze, petrol etc.) pe care pãmîntul lui le deþine; Îl urãsc pentru cã vor pajiºtile lui (cca. 3 milioane de ha), pe care ei sã instaleze energie verde (eolianã, fotovoltaicã, hidro etc…); Îl urãsc pentru cã-i vor copiii (cca. 6 milioane) ca slugi în corporaþii multinaþionale; Îl urãsc pentru cã-i vor casele (4 milioane) în care sã instaleze milioanele de imigranþi numai buni de pus la muncã în multinaþionale; Îl urãsc pentru cã, atîta vreme cît este ataºat de credinþã ºi tradiþie, nu poate fi dezrãdãcinat, ca sã fie fãcut slugã în multinaþionale;
acesteia, toate aceste motive au fãcut kendama foarte popularã. Acelaºi lucru se întîmplã cu fidget spinnerele”, spune psihologul Elena Pãlimac. Tot ea explicã interesul uriaº generat de aceste jucãrii ºi din perspectiva dependenþei creierului faþã de nou; aceste jucãrii sînt, pentru mulþi dintre cei care le folosesc, noutãþi, le trezesc interesul. Jucãriile mici oferã utilizatorului ceva de fãcut cu degetele ºi i-ar ajuta pe oameni sã scape de anxietãþi. Un asemenea exemplar este „The Fidget Cube”, proiect finanþat pe platforma de crowdfunding Kickstarter cu 6,5 milioane de dolari. „Fidget spinnerele înlocuiesc rosul de unghii, ceea ce este un mare pas înainte. În plus, se adreseazã unei pãturi largi de consumatori”, spune sociologul Bogdan Voicu. La rîndul sãu, Elena Pãlimac este de pãrere cã „în cazul spinnerelor, fascinaþia este datã în primul rînd de miºcare ºi culoare, iar gãselniþa de marketing este presupusa lor funcþie terapeuticã, care ºtiinþific nu a fost demonstratã. Efectul antistres poate rezulta din repetarea unor miºcãri stereotipe, care elibereazã o anumitã cantitate de energie fizicã ºi psihicã”. În ceea ce priveºte preþul unei kendame, acesta variazã de la cîteva zeci de lei pînã la cîteva sute de lei, în funcþie de firma producãtoare, de material ºi de desenul cu care este decorat. Unele kendame rare pot costa ºi cîteva mii de dolari. „Vindem kendama ºi la peste 200 lei. Periodic apar noutãþi îmbunãtãþite calitativ ºi în special în ceea ce priveºte designul, la preþuri în jur de 400 lei. În ceea ce priveºte spinnerele, avem în ofertã produse cu preþuri în jur de 79 lei”, spune Carmen Dumitrescu, business development manager Diverta. Ea se aºteaptã ca în viitor sã vîndã spinnere cu 90-100 de lei. În momentul de faþã, retailerul Diverta vinde în jur de 5.000 de kendame ºi 2.000 de spinere pe lunã. „Doar într-o singurã sãptãmînã, de la mijlocul lunii mai (8 - 14), am înregistrat peste 145.000 de cãutãri despre kendama. Douã sãptãmîni mai tîrziu, 22 – 28 mai, ºi fidget spinnerele atingeau cota maximã de popularitate, fiind înregistrate peste 210.000 de cãutãri care fãceau referire la ele”, au declarat reprezentanþii eMAG. Kendama se vindea în cadrul retailerului de la începutul anului, „iar în martie puteam vorbi deja despre începutul unui nou fenomen. Popularitatea acestei jucãrii a crescut foarte repede: în luna mai aveam deja cu 227% mai multe comenzi care conþineau kendama faþã de luna martie. Probabil mulþi adulþi au ales sã dea cadou copiilor de 1 iunie o astfel de jucãrie”, adaugã reprezentanþii eMAG. Tot cam în aceeaºi perioadã ºi spinnerele au devenit populare brusc. „Majoritatea clienþilor care au comandat kendame ºi fidget spinnere au între 35 ºi 44 de ani. Cele mai multe comenzi care au conþinut astfel de produse au fost plasate din Bucureºti”, spun reprezentanþii celui mai mare retailer online din România. În Timiº, Constanþa ºi Prahova s-au comandat cele mai multe jucãrii kendama de pe eMAG, în vreme ce clienþii din Cluj, Timiº ºi Constanþa au comandat cele mai multe spinnere. De asemenea, faþã de primele ºase luni din 2016, numãrul de produse din categoria jucãrii s-a dublat la eMAG. FLORIN CASOTA
Îl urãsc pentru cã, atîta vreme cît este autonom într-o fermã comercialã sau de subzistenþã, nu le cumpãrã produsele din multinaþionale; Îl urãsc pentru cã, atîta vreme cît este autonom în ferma lui, nu poate fi uºor de manipulat în campanii electorale care sã împingã la putere partidele multinaþionalelor; Îl urãsc pentru cã practicã o agriculturã familialã (familia este duºmanul de moarte al sistemului ultraliberal capitalist). Ce mai poate fi fãcut de cãtre generaþiile actuale dacã vor sã salveze acest neam de la dispariþie? Þãranii sã se uite peste gard la fraþii lor de glie polonezi ºi unguri, care au construit o stare de spirit de stãpîni pe pãmîntul lor; Orãºenii sã înþeleagã cã sînt vinovaþii de frunte pentru vînzarea de pãmînt cãtre strãini, cîtã vreme ei nu cumpãrã alimente de la þãranii români, ci de la supermarket; Þãranii ºi orãºenii sã batã palma pentru distribuþia de alimente la domiciliul consumatorilor, dacã înþeleg mersul istoriei, în prezervarea gliei strãbune; Intelectualii sã priceapã cã sînt responsabilii morali ai acestui fenomen de dezrãdãcinare din cauza pasivitãþii lor, ºi sã înceapã sã-ºi facã datoria faþã de neam; Þãranii sã revinã complet la modelul de autonomie alimentarã ºi non alimentarã creat de strãmoºii lor. Sfîrºit AVRAM FIÞIU, Secretar General Federaþia Naþionalã de Agriculturã Ecologicã Romanianoastra.info
Pag. a 23-a – 28 iulie 2017
ROMÂNIA MARE“
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlii uitate (3) Bãtãlia Cãmilei În anii de dupã moartea lui Mahomed, musulmanii erau conduºi de cãtre un calif, succesorul acestuia. În anul 656, al treilea calif, Utham, a fost asasinat ºi înlocuit cu ginerele lui Mahomed, Ali. În momentul în care soþia lui Mahomed a aflat acest lucru, se afla în drum spre Medina, dar s-a întors la Mecca ºi s-a sfãtuit cu profeþii Talhar ºi Zubayr. Cei trei au decis sã se opunã deciziei lui Ali ºi au mobilizat o armatã, care s-a confruntat cu cea a lui Ali în ceea ce s-a numit Bãtãlia Cãmilei, denumire provenitã de la faptul cã aceasta s-a desfãºurat în jurul cãmilei lui Aisha. Bãtãlia a fost cîºigatã de Ali care, însã, ºi-a iertat rivala. Aceasta ºi-a petrecut restul zilelor departe de politicã, recitînd Coranul, pe care îl memorase, ºi povestindu-le credincioºilor faptele ºi vorbele Profetului; este cinstitã ca „Mamã a credincioºilor”. *** De 14 secole, lumea musulmanã este divizatã în douã mari tabere. Între sunniþi ºi ºiiti, rãzboiul pare fãrã sfîrºit. Timpul nu a îngropat vechiul conflict. Dimpotrivã. ªi totuºi, totul a început de la un banal scandal de familie, izbucnit, dupã moartea lui Mahomed, între rudele acestuia. Succesiunea Profetului s-a transformat într-o lungã ºi tragicã istorie, marcatã de rãzboaie ºi cuceriri uluitoare, eroism ºi ambiþii, sacrificii ºi duºmãnii devastatoare. Istoricul Barnaby Rogerson a încercat sã descopere sursa discordiilor care au destrãmat unitatea Islamului. În ultima sã carte, ,,Moºtenitorii Profetului Mahomed”, el analizeaza rivalitãþile din interiorul familiei celui mai venerat dintre musulmani. La moartea acestuia, o aprigã bãtãlie pentru putere a izbucnit între susþinãtorii soþiei favorite, Aisha, ºi cei ai viteazului ginere al Profetului, Ali, soþul Fatimei.
Khadidja, prima soþie ºi primul adept Un amãnunt aparent minor indicã originile schismei care continuã ºi astãzi sã zguduie din temelii lumea islamicã. În tradiþia sunnitã, Mahomed a murit cu capul în poala Aishei, soþia sa mult iubitã. ªiiþii, însã, susþin cã Profetul ºi-a dat sufletul în braþele lui Ali, ginerele sãu, dar ºi unul dintre cei mai vechi ºi fideli tovarãºi de drum. Are importanþã sã ºtim cine au fost aceste personajecheie în istoria islamicã. Înainte, însã, trebuie sã vorbim despre Khadidja, prima soþie a Profetului. ªi, timp de 25 de ani, singura. Cît timp a trãit Khadidja, Mahomed nu a mai avut o altã nevastã, deºi ea era cu 14 ani mai mare decît el. Mai fusese de douã ori cãsãtoritã, dar ambii soþi îi muriserã. Textele ºiite o descriu ca fiind ,,frumoasã, înaltã, cu tenul palid”. Fiica unui negustor bogat, Khadidja devenise ea însãºi o redutabilã femeie de afaceri. Era admiratã nu doar pentru averea ei considerabilã, ci ºi pentru generozitatea, înþelepciunea ºi comportarea ireproºabilã. Curtatã de numeroºi pretendenþi, decisese sã nu se mai mãrite ºi a treia oarã. S-a rãzgîndit, însã, cuceritã de farmecul, dar ºi de caracterul tînãrului Mahomed, care lucra în serviciul ei. Se spune ca propunerea a fost lansatã de Khadidja. A urmat un lung ºi fericit mariaj. Khadidja a fost prima persoanã convertitã la Islam, dupã ce Mahomed a avut prima sa viziune profeticã. ªi-a pus averea la dispozitia soþului ei. Din banii Khadidjei, Mahomed rãscumpãrã sclavi, îi ajutã pe saraci, pe orfani ºi pe vãduve, sau pe cei care fugeau din cauza persecuþiilor de tot felul. Influenþa de care se bucura soþia lui îi oferea acestuia o protecþie considerabilã. Mahomed ºi Khadidja au crescut împreunã ºase copii: doi bãieþi ºi patru fete. Bãieþii au murit amîndoi înainte de a depãºi vîrsta copilãriei. Despre trei dintre fete nu se ºtie exact dacã erau fiicele lui Mahomed, sau proveneau din cãsãtoriile anterioare ale soþiei sale. Doar în cazul mezinei, Fatima, filiaþia este certã. Ea a fost, de altfel, singurul dintre copiii din prima cãsãtorie care i-a supravieþuit lui Mahomed. Dar numai cu cîteva luni.
Fatima, Ali ºi Aisha Fatima s-a cãsãtorit cu Ali ibn Abi Talib. Ali crescuse în casa lui Mahomed de la vîrsta de 6 ani. Cu ani în urmã, tatãl lui îi oferise adãpost viitorului Profet, pe atunci un copil rãmas orfan de ambii pãrinþi. Ali a fost primul bãrbat convertit la Islam - al doilea credincios, dupã Khadidja. A fost alãturi de Mahomed în anii dificili ai exilului, i-a servit ca emisar, negocia-
tor, dar ºi comandant de oºti. A avut, împreunã cu Fatima, doi fii: Hasan ºi Husayn. Pentru ºiiþi, aceºtia sînt singurii moºtenitori legitimi ai Profetului, deºi, dupã moartea Khadidjei, acesta s-a recãsãtorit. ªi nu o datã. De 10 sau de 12 ori (informaþia diferã de la sursã la sursã). Printre nevestele sale s-au numãrat ºi douã evreice ºi o coptã creºtinã. De ce l-a apucat pe Mahomed, trecut deja de 50 de ani, o asemenea frenezie a însurãtorii? Istoricii au douã explicaþii. Unii susþin cã mariajul a fost pentru el mai mult un act politic, perfectînd astfel alianþe indestructibile în societatea tribalã de atunci. Alþii cred cã motivaþia a fost mai degrabã caritabilã, Profetul alegîndu-ºi cu predilecþie soþiile din rîndul vãduvelor sãrace, femei sortite mizeriei, în lipsa unui bãrbat. ªansele acestora sã se recãsãtoreascã, în absenþa unei dote substanþiale, erau
califii Umar ºi Uthman. Ali a ajuns în cele din urmã calif, însã abia la 24 de ani dupã moartea lui Mahomed. Aisha, vãduva Profetului, nu s-a împãcat cu acest deznodamînt. A strîns o armatã ºi a plecat sã lupte împotriva lui Ali. Cele douã oºtiri s-au ciocnit în împrejurimile oraºului Basra. A fost pentru prima datã cînd musulmanii s-au ucis între ei. Din spatele frontului, cocoþatã pe o cãmilã, Aisha însãºi ºi-a dirijat trupele. De aceea, evenimentul a intrat in istorie sub denumirea de ,,Bãtãlia cãmilei”. Învinsã ºi capturatã de Ali, Aisha a fost trimisã înapoi la Medina, sub escortã militarã. A mai trãit încã douã decenii, dar a dus o viaþã extrem de retrasã. Ali a domnit vreme de 5 ani ºi a murit asasinat. A lãsat în urmã doi fii. Pe cel mare, Hassan, îl desemnase ca succesor. Comunitatea l-a confirmat în funcþie. Puterea i-a fost smulsã, însã, prin forþa armelor, de un vechi inamic al tatãlui sãu: Muawiyah ibn Abi-Sufyan, un mare rãzboinic ºi politician, supranumit ,,Cezar al arabilor” ºi întemeietorul dinastiei Omeiazilor. Muawiyah a transferat centrele puterii islamice de la Mecca ºi Medina cãtre Damasc ºi Bagdad.
Mecca ºi Medina, versus Bagdad ºi Damasc
minime într-o lume care acorda atîta importanþã virginitãþii. Pentru doar una dintre numeroasele lui soþii Mahomed a fost primul bãrbat. Frumoasa Aisha, fiica lui Abu Bakr ºi Umm Ruman, s-a cãsãtorit cu Mahomed la trei ani dupã moartea Khadidjei. Era încã o copilã (unele surse susþin cã avea doar 9 ani), dar provenea dintr-o familie influentã. ªi-a cîºtigat rapid statutul de favoritã în familia, din ce in ce mai numeroasã, a Profetului. O familie nu lipsitã de tensiuni, rivalitãþi, gelozii ºi intrigi. Invidiatã de mulþi, Aisha a fost, la un moment dat, acuzatã pe nedrept de adulter. Se ºtie cã Mahomed s-a nãscut la Mecca, dar cum nici un profet nu-i bine primit în patria sa, pentru a nu ajunge sub sãbiile meccanilor, el a trebuit sã se refugieze, împreunã cu puþinii credincioºi, în Yathrib, rebotezat Medina, oraºul religiei. În scurt timp, Medina musulmanã a intrat în rãzboi cu Mecca pãgînã, rãzboi purtat dupã moda triburilor beduine – vitejii erau însoþiþi, în bãtãlie, ºi de femei, care stãteau pe margine ºi îi aclamau, un gen de cheerleaders avant la lettre. Dupã o astfel de bãtãlie, musulmanii au plecat cãtre Medina, însã, cumva, au uitat-o în deºert pe Aisha. A doua zi, ea a fost adusã în tabãrã de un tînãr arãtos ºi rãzboinic, Safwan, care o gãsise ºi o luase lîngã el, pe cal. Dreptcredincioºii ºi dreptcredincioasele au început sã îºi dea coate ºi sã ºopteascã pe la colþuri cã trebuie sã se fi întîmplat ceva în acea noapte în deºert. ªoaptele au devenit bîrfã în toatã regula, bîrfa a devenit rumoare, iar rumoarea a tulburat urechile ºi liniºtea Profetului. În urma unei noi revelaþii, Mahomed i-a confirmat nevinovãþia ºi a anunþat cã asemenea bîrfe nu pot fi crezute decît dacã sînt confirmate de patru martori oculari.
Bãtãlia Cãmilei, primul rãzboi între musulmani Dupã moartea lui Mahomed, vechile conflicte mocnite au ieºit la suprafaþã. În lipsa unui fiu al Profetului, Aisha ºi-a asumat rolul de legatar al acestuia. Totodatã, a insistat ca tatãl ei, Abu Bakr, sã fie instalat drept primul Calif al Islamului, uzurpîndu-l astfel - susþin ºiiþii - pe unicul moºtenitor legitim, Ali, legitimat de douã ori: prin cãsãtoria cu Fatima, dar ºi prin meritele personale. Textele ºiite explicã: ,,Islamul s-a putut impune numai prin sabia lui Ali ºi averea Khadidjei”. Sunniþii susþin, însã, cã Abu Bakr a fost ales ,,democratic”, la moartea Profetului, sã conducã destinele tinerei, dar din ce în ce mai puternicei comunitãþi musulmane. La fel s-ar fi întîmplat ºi cu succesorii lui Bakr,
Povestea expansiunii Islamului a început la Mecca, unde s-a nãscut nu numai Profetul Mahomed, ci ºi toti califii ºi comandanþii militari. De aici au provenit toate dinastiile Omeiazilor, Abbasizilor ºi Fatimizilor, stãpînitoare vreme de secole peste imperiile arabe. ,,Dacã Mecca a fost creuzetul în care Mahomed s-a metamorfozat dintr-un biet orfan în Profet, Medina a fost locul din care Profetul a transformat Arabia tribalã într-un stat teocratic” - noteaza istoricul Barnaby Rogerson. O transformare de-a dreptul miraculoasã. În limba arabã, Medina înseamnã ,,oraºul”, dar cînd Profetul a sosit aici, în anul 622, alungat de persecuþiile din Mecca, nu a gãsit decît o aºezare sãrãcãcioasã. O oazã puþin populatã, pe Valea Iathrib. ,,Medina este locul unde Profetul a adus o ceatã de refugiaþi sãraci care, pînã atunci, îºi practicaserã religia la Mecca, în tainã, fiind permanent ameninþaþi ºi persecutaþi”, subliniazã Rogerson. La Medina erau în sfîrºit liberi sã se închine aºa cum doreau. Toate obiceiurile specifice civilizaþiei islamice au fost create în climatul de libertate de aici. Profetul a construit aici prima moschee, a stabilit desfãºurarea ritualurilor de rugãciune, înmormîntare, comportament zilnic, cãsãtorie ºi pelerinaj. Medina a devenit primul centru al statului islamic, din care au pornit toate expediþiile militare. La Medina veneau ºefii de triburi, ºeicii ºi diplomaþii Arabiei tribale ca sã încheie pace ºi sã-ºi exprime vasalitãþile. În doar 10 ani petrecuþi sub îndrumarea lui Mahomed, comunitatea musulmanã din Medina a crescut, de la 80 de refugiaþi scãpãtaþi, la o miºcare ce cuprindea zeci de mii de oameni. În 630, Profetul s-a întors în oraºul sãu natal, în fruntea unei puternice oºtiri. Toþi locuitorii s-au convertit la Islam. Mecca a rãmas pînã în ziua de astãzi capitala spiritualã a lumii islamice. Importanþa sa politicã a decãzut, însã, dupã nici un sfert de secol de la moartea Profetului. Fiindcã, paradoxal, concomitent cu adîncirea dramaticã a conflictului dintre cele douã tradiþii fundamentale ale Islamului, adicã a schismei, a continuat extraordinara expansiune militarã ºi politicã a Islamului, însoþitã de rãspîndirea luminilor civilizaþiei arabe pe întinsul a trei continente. Domnia multisecularã a dinastiilor Omeiazilor, Abbasizilor ºi Fatimizilor a acutizat discordia sunnitoºiitã. ªiiþii au rãmas fideli imamilor ,,ereditari”, descendenþi direcþi ai lui Mahomed, prin Fatima ºi Ali. Aceºtia nu au reuºit, însã, niciodatã sã mai preia puterea politicã în vastul imperiu musulman. Au fost constant persecutaþi, fiindcã au fost mereu consideraþi o ameninþare pentru califii cu origini mai puþin sacre. Mulþi au avut parte de o moarte violentã, fie în luptã, fie asasinaþi. Ultimul a fost cel de-al 12-lea imam, Muhammad Al-Mahdi, ,,Imamul Ascuns”. Acesta s-a nãscut în anul 868. ªiiþii cred cã el mai trãieºte ºi astãzi. Potrivit acestora, Dumnezeu l-a fãcut invizibil privirilor oamenilor, pentru a-l scãpa de asasinii aflaþi pe urmele sale. În mentalul ºiit, mai devreme sau mai tarziu, Imamul Ascuns se va intoarce ºi va fi vãzut, acesta fiind semnul Erei noi a Islamului purificat ºi a dreptãþii ºiite, semnul victoriei adevãratului Islam. Revoltele ºi asasinatele continuã cu o ritmicitate infernalã, iar atentatele zilnice din Irakul de astãzi, sãvîrºite de sunniþi ºi de ºiiþi, unii împotriva celorlalþi, amintesc, prin caracterul lor sîngeros, fanatismul ºi violenþele anilor de început ai expansiunii islamice.
(va urma) DAN ALEXANDRU
Pag. a 24-a – 28 iulie 2017
M I C Ã
ROMÂNIA MARE“
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (18) Sir John Mandeville (d. 1372) (2) Acel Jean de Bourgogne spunea cã, dupã ce a ucis un conte englez al cãrui nume nu l-a mãrturisit, traversase „trei pãrþi” ale lumii înainte de a se stabili în Liège. Nici un Mandeville nu a fost vreodatã conte englez de Montfort, însã a existat un anume John de Burgoyne - ºambelanul lui John, baron de Mowbray, care în 1321 s-a rãzvrãtit împotriva preferaþilor regelui Edward al II-lea - grupul Despencer. Mowbray a fost executat. De Burgoyne, care se alãturase stãpînului sãu în rebeliune, ar fi avut motive întemeiate sã fugã din Anglia în anul 1322, data pe care „Mandeville” a menþionat-o ca fiind momentul plecãrii sale din Anglia. Aºadar, ,,Cãlãtoriile” au fost o ºarlatanie, aidoma numelui autorului. Dar asta n-a oprit pe nimeni sã se bucure de lectura unei ficþiuni cu adevãrat extraordinare.
Uriaºul din Cardiff Cei pãcãliþi de Omul de la Piltdown sau de alte fosile ºi schelete false, plantate în pãmînt ºi apoi dezgropate pentru a fi prezentate ca antichitãþi originale de cãtre farsori, ar fi trebuit sã-ºi aminteascã de cazul Uriaºului de la Cardiff, „descoperit“ în 1869 pe terenul unei ferme de lîngã Cardiff, statul New York, SUA. Dezgropat de muncitorii care sãpau fîn-
tîni, acest uriaº din piatrã, de 3,65 m, a devenit o adevãratã senzaþie. Mii de oameni au venit sã-l priveascã. Patru doctori locali au ajuns la concluzia cã este un trup de om pietrificat, un al cincilea a declarat însã cã este o statuie de 300 de ani vechime. Alþi experþi considerau cã este un idol din antichitatea fenicianã (sprijinind astfel teoria conform cãreia fenicienii ajunseserã în America) sau un profet amerindian decedat cu mult timp în urmã. Directorul Muzeului Statului New York era la fel de derutat ca ºi filozoful Ralph Waldo Emerson. Adevãrul era însã mai puþin straniu. Farsorul George Huli, rudã cu fermierul care gãsise uriaºul, cheltuise o micã avere ca sã cumpere gips din Iowa, sã angajeze un sculptor din Chicago ºi sã aranjeze transportul uriaºului ºi îngroparea lui în pãmîntul fermei din New York, unde a rãmas timp de un an înainte sã fie descoperit. Huli a refuzat sã vîndã uriaºul lui Phineas T. Bamum, un om de spectacol, astfel încît acesta din urmã a plãtit un sculptor ca sa realizeze o copie, pe care a expus-o publicului drept originalul. Huli ºi-a dus uriaºul la New York, dar acolo a aflat cã Bamum i-o luase înainte cu farsa unei alte farse. Nu se ºtie ce a comentat Huli, dar originalul Uriaº de la Cardiff rãmîne expus ºi astãzi la Muzeul Fermierului din Cooperstown, New York. (va urma) STUART GORDON
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
Estivalã 1
2
3
4
5
6
7
8
9 10
1
2 3
4 5 6 7 8
9
10 ORIZONTAL: 1) Prima lunã de varã, numitã popular ºi ,,Cireºar” – Atracþie estivalã; 2) Bãuturã la greci – A fost la bãi; 3) Salba de staþiuni la malul mãrii – În centru la Mamaia!; 4) Scris cu caractere cursive – Vorbã de asociere; 5) Face pereche cu el – Sînt în putere! – Specie de cal; 6) Tunse scurt! – Drum prin centru! – Glas de pui; 7) Supus la constrîngeri; 8) Cutiuþã de ochelari – Cîine fãrã coadã; 9) Perla Litoralului nostru – Nu-i a bunã; 10) Sunatã la telefon – Douã de la mare! VERTICAL: 1) A doua lunã, în mijlocul verii – Subiect; 2) Folosit în mod curent – Umblã cu capra; 3) Datã la ºcoalã – Albul unui val la mare (pl.); 4) Frate cu Mureºul – Circulã la Teheran; 5) Elemente de armãturã – Ziar central!; 6) Un car întors! – Nu e marea în acest loc; 7) Þãrmul mãrii – În baie!; 8) Acute! – Numele popular al lunii iulie, în mijlocul verii; 9) Crengi – Pãturã de iarnã; 10) Litera din metal! – Numele popular al lunii august. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,CONTINENTE” 1) ANTARCTICA; 2) MARFA – URLA; 3) E – ARMENIA; 4) RENI – DISCO; 5) INSCRIS – AC; 6) C – PAULIS – E; 7) ALO – L – ASIA; 8) ARCAS – ESN; 9) LOTERIE – OI; 10) USA – EUROPA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.