Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã
Tableta de înþelepciune Mai vreþi o dovadã cã moartea, pentru creºtini, înseamnã o prelungire a vieþii? Crucea e în formã de plus, nu de minus.
CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Cine jupoaie þara de vie... (2)
Neseriozitate periculoasã, de la episodul Rogozin la pensile speciale Motto: „ªtiu cã sînt prost. Dar când mã uit în jur, prind curaj”. (Ion Creangã) Aºa cum am spus în cîteva rînduri, în probleme naþionale nu critic de dragul criticii. Nu critic cu plãcere, ci cu durere ºi speranþa cã se va corecta ceva. Zilele trecute ne-au adus un scandal internaþional ºi unul naþional. Primul, o decizie marca Ministerul Afacerilor de Externe – interzicerea survolului (traversãrii) spaþiului aerian al României de cãtre o cursã regulatã (de linie) în care se afla vicepremierul rus Rogozin. Fostul comandant adjunct al aeroportului Otopeni, pilotul de vînãtoare Valentin Vasilescu, fost deputat PRM, a comentat sec: „Guvernul PSD - ALDE a interzis accesul în spaþiul aerian unei curse aeriene civile care-l avea la bord ca simplu pasager pe vicepremierul Rusiei. Ascunzîndu-se în spatele sancþiunilor UE. Eu cred cã asta se aplicã doar aeronavelor oficiale - avionul primind autorizare de survol de la Polonia, Slovacia ºi Ungaria”. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã, accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea, puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.
Muzeul de artã din Craiova
Dar, iatã în premierã absolutã, ºi în ordine cronologicã, o evidenþã exactã, scoasã de pe calculator, a catastrofelor în care au fost implicate avioanele Airbus, numai în anii 1993 ºi 1994. Precizãm cã, deºi firma francezã a minimalizat proporþiile dramelor ºi a incercat sã acuze erori de pilotaj, „cutia neagrãã” a fiecãrui aparat a demonstrat cã era vorba de grave erori de construcþie: 1) La data de 22 august 1993, un A-320 se prãbuºeºte imediat dupã decolare, motivul pretextat de francezi fiind pãtrunderea unei pãsãri într-unul din motoare; atît echipajul, cît ºi pasagerii au decedat. 2) La 14 septembrie 1993, un A-320 pãrãseºte pista de aterizare în Polonia, se loveºte de un zid ºi ia foc, înregistrîndu-se un mare numãr de victime. 3) La 10 octombrie 1993, în Germania, un A-300 se prãbuºeºte în mod inexplicabil, datoritã funcþionãrii anormale a uneia dintre componentele aparaturii de bord, echipele de salvare constatînd un mare numãr de victime. 4) La 15 noiembrie 1993, în India, a avut loc o aterizare forþatã a unei aeronave A-300, accident în care au murit ºi pasagerii, ºi echipajul. (Vociferãri pe bãncile Opoziþiei). Stimaþi colegi, eu am înþeles cã l-aþi oprit sã vorbeascã pe preºedintele Ion Iliescu, dar ºi pe mine, domnilor? (Rîsete, aplauze). 5) La 26 decembrie 1993, a doua zi de Crãciun, la un aparat A-320, care efectua un zbor de noapte deasupra Sloveniei, s-a spart geamul unei cabine, cu consecinþe dramatice pentru pasageri. 6) La 20 ianuarie 1994, un A-340 a luat foc la sol, în Franþa. 7) În ianuarie 1994, un A-310 se prãbuºeºte în Nepal, toþi pasagerii au decedat. 8) La 23 martie 1994, tot un A-310, ca ºi cele douã ale noastre, s-a prãbuºit în Rusia, nenorocire în care, de asemenea, toþi pasagerii au murit. 9) La 26 aprilie 1994, pe Aeroportul Nagoya din Japonia, un A-300 rateazã aterizarea exact ca la Orly, dar piloþii japonezi, probabil, nu sînt chiar atît de buni ca românii, astfel încit, atît ei, cît ºi pasagerii ºi-au pierdut viaþa. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1994, Camerele Reunite ale Parlamentului, Aula din Dealul Mitropoliei)
„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI
Caleaºca de luminã
I. Cu fiecare clipã m-apropii de Isus Nu am nici o durere ºi grijile s-au dus. Eu ºtiu cã mã iubeºte ca pe copilul Sãu Isus e scutul care mã apãrã de rãu. Cu fiecare clipã pricepem ce-i cu noi Ne naºtem goi pe lume, plecãm la fel de goi. Avem o datorie, veniþi s-o împlinim: Cu fiecare clipã pe Domnul sã-L slãvim. Refren: Isus Christos are sã vinã În straie albe de-mpãrat Într-o caleaºcã de luminã Ce bine e! Ce minunat! Tu, inimã, eºti pregãtitã Sã pleci cînd El te va chema? Te pocãieºte, fii smeritã Aceasta e salvarea ta! II. Noi nu ºtim ce e jertfa, ceva e mai presus E patima pe cruce a Domnului Isus. Pe lîngã sîngerarea coroanei Lui de spin E floare la ureche mãruntul nostru chin. Ce sentiment de pace sã ºtii cã cineva La tine se gîndeºte, oriunde te-ai afla. E marea întîlnire a vieþii tuturor – Primeºte-mã, Isuse, de-acuma pot sã mor… CORNELIU VADIM TUDOR Luni, 24 aprilie 2006, Bran
Lumea în care trãim
Istoria secretã a cãlãtoriei lui Cristofor Columb
Iarãºi despre ororile din închisorile comuniste
Pagina 4
Paginile 12-13
Pagina 10
NR. 1403 z ANUL XXVIII z VINERI 4 AUGUST 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 4 august 2017
S S
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Ardei Umplut Cristoiu, informatorul Securitãþii Toatã lumea minte, strigã ºi denatureazã Moldovencele ne trimit bezele Cine vrea o þãriºoarã ungureascã în Ardeal? Arzoaica (Doina Cornea) ºi Dracul (John Raþiu) Perfidul Albion ne pedepseºte în mod democratic PARTEA I Criza de hîrtie ne dã o loviturã serioasã: ultimul numãr al „României Mari” s-a tras la jumãtatea tirajului, adicã numai în 250.000 de exemplare. Deºi avem dreptul prin lege la o cotã de hîrtie (datoritã faptului cã toate partidele au), nu gãsim înþelegere la un guvern unde Andrei Pleºu are mai multã audienþã decît primul-ministru. Atins rãu de trichinozã la creier, Ardei Umplut Ion Cristoiu deraiazã complet de pe ºina unde îl fixase U.T.C.-ul, îºi pierde nervii ºi controlul ºi dã un spectacol jenant. Am greºi de neiertat dacã am coborî la mintea lui, ºi aºa puþinã ºi întunecatã de orgolii bolnave. Istoria umanitãþii, dar mai cu seamã cea a marilor frãmîntãri sociale ºi a celor douã-trei rãzboaie mondiale, ne învaþã un lucru cutremurãtor: ºi anume faptul cã existã unii pitici care se resemneazã cu soarta lor, alegîndu-ºi profesiuni nobile (la circ, la Cartea Recordurilor), dar existã, din pãcate, ºi pitici care merg pe vîrfuri, îºi pun tocuri înalte ca midinetele, se studiazã ore întregi în oglindã ºi declarã rãzboi tocmai oamenilor ceva mai înzestraþi decît ei. Un asemenea dopuleþ complexat, cãruia îi lipseºte exact o jumãtate de metru pentru a se putea îmbrãca pe cartelã la raionul de copii, este acest Ion Cristoiu. Cine îl vede din spate are o revelaþie tonifiantã: parcã o unguroaicã cocoºatã, latã în ºolduri ºi cu plete unsuroase, a fost aruncatã ca momealã la bieþii soldaþi români din Ciºmigiu, unduindu-se ca o cadînã, polenizind buruienile cu mãtreaþa capului sãu teºit. Privitã însã din faþã, aceastã arãtare provoacã o compasiune dezarmantã: o piftie tumefiatã de grãsime, cu ochii minusculi ca doi gãinaþi de cloþã pe care a jumulit-o Zdreanþã prin ogradã, dar ºi o cãzãturã de corp în care se remarcã un bust dereglat hormonal, muieresc, care se revarsã peste o burticicã de ºpriþar pomanagiu, care, la rîndul ei, se revarsã peste niºte glande sexuale atrofiate în urma unei degerãturi, pe care nefericita creaturã a avut-o cînd l-a abandonat mãsa într-o gheþãrie sãpatã sub malul Siretului. Adãugînd la toatã aceastã stampã de Goya ºi faptul cã micul monstru miºcã, adicã încearcã sã meargã, sã se rostogoleascã, sã punã un picior în faþa celuilalt – atunci vã veþi face o idee despre ravagiile poliomielitei la copiii nãscuþi în plinã revoluþie bolºevicã, prin anul 1948. O victimã a Yaltei – veþi spune! Trebuie împãiat de urgenþã ºi studiat ca document la O.N.U. Nenorocirea acestui Cristoiu este cã se crede ziarist. Ba chiar un mare ziarist, un lider de opinie. Imaginaþi-vã cã pe la începutul anului 1990 aceastã fãpturã pe care Tata Noe n-ar fi luato în ruptul capului pe corabia sa (decît poate ca sperietoare pentru rechini) s-a prezentat la Palatul Cotroceni pentru a-ºi oferi serviciile (?!). Normal cã dl. Ion Iliescu l-a refuzat cu oroare, motivînd în faþa apropiaþilor cã piticul utecist e „prea nicuºorist“ – adicã a þinut prea mult dîrlogii lui Nicu Ceauºescu. Ranchiunos ºi ros de tenia necruþãtoare a urii, piticotul l-a þinut minte pe preºedinte ºi l-a ars la gazetã de cîte ori a avut prilejul. Pe urmã, invidios pe o serie de ziariºti care erau cooptaþi de dl. Petre Roman prin vizitele în strãinãtate, umplutura asta diformã a tot dat cu Pietre în bietul Petre, pînã cînd, minune, a prins o deplasare! Dar nu oricare, ci tocmai în America Latinã. Acum, sã ne
ierte Cel de Sus, dar cînd Ardei Umplut a pus piciorul pe acel continent, sãracii locuitori au avut un ºoc mai cumplit decît acela produs la sosirea conquistadorului spaniol Cortez: o serie de triburi amerindiene adunate în jurul aeroportului s-au retras instinctiv în junglã, au dat cu tãmîie ºi i-au mîncat pe ultimii misionari europeni, în semn de protest. E de la sine sine înþeles cã, dupã vizita nespãlatului politruc, America Latinã a primit denumirea de America Latrinã. În prima sãptãmînã, drept mulþumire, Cristoiu l-a lãudat pe primul-ministru, s-a entuziasmat chiar de puterea lui de muncã, de modul cum o tãia drept prin bãltoacele traseului – ºi alte tîmpenii de-astea slugarnice, în care era expert de pe vremea cînd fãcea grimase la orice gest al lui Nicuºor, aºteptînd sã vadã dacã e ceva de rîs sau de plîns, pentru a-ºi zgudui ºuncile de bucurie sau de tristeþe, de la caz la caz, cam aºa cum fac coreenii la fiecare respiraþie a lui Kim Ir Sen. Aaa, dar nu l-a þinut mult pe nãpîrstoc, dupã cîteva zile l-a atacat iar pe dl. Petre Roman, în mod grosolan ºi tendenþios, culminînd cu ultimul numãr al gazetei sale de perete, unde îl face pe bietul om oale ºi ulcele. Probabil cã, dacã s-ar mai ivi vreun turneu prin Japonia, Australia sau S.U.A., carieristul ãsta fãrã ruºine ºi fãrã talent ºi-ar îndulci iar tonul, ca sã mai sugã ºi el puþin ugerul puterii. Acest fost informator al Securitãþii (cînd vã decideþi sã vorbiþi, d-le colonel Opriºor?) îºi închipuie cã face o politicã înaltã ºi cã intereseazã pe cineva analizele lui cãznite, care, dacã se va mai screme mult, îi pot provoca fisuri ale organului cu care vorbeºte ºi scrie. În realitate, el este un lefegiu nenorocit al „Europei Libere”, ca ºi Nistorescu, Þeposu, I.T. Lazãr ºi alþi foºti vajnici uteciºti. ªtiþi unde îi prindeþi pe prãpãdiþii ãºtia cu miþa în sac? În problema gravã a Transilvaniei: puneþi-i sã ia o atitudine netã, tranºantã, fãrã echivoc, faþã de terorizarea românilor la ei acasã, faþã de izgonirea umilitoare a populaþiei majoritare din anumite judeþe. Nu vor scrie un rînd, ce, sînt proºti sã-ºi taie craca? Ei bine, cam asta e cu aceastã anomalie hormonalã, jumãtate femeie, jumãtate peºte (ºi ãla la conservã !) pe nume Ion Cristoiu. În acelaºi ultim numãr al revistei sale antiromâneºti, publicã articolul „Corneliu Vadim Tudor, între puºcãrie ºi balamuc”. El poate publica orice, pentru cã atîta îl duce mintea, dar de ce oare televiziunea difuzeazã un videoclip publicitar, reproducînd pe postul naþional un asemenea titlu injurios? Asta e menirea televiziunii, sã spurce oamenii pînã ºi pe spaþiile publicitare? Din cauza dificultãþilor de tipar, nu putem reproduce 15 perechi de buze rujate, care, în frenezia lor faþã de revista noastrã, au sãrutat o scrisoare pînã au zãpãcit-o. Aceste buze fragede, de culori diferite (roºu intens, roz, mov º.a.) aparþin unor iubãreþe cititoare din Moldova. Dar, sã redãm cîteva rînduri din pastelata lor epistolã, ca sã crape de necaz toþi repetenþii: „Sîntem un grup de femei din Focºani, care îndrãgesc ziarul dvs. ºi-l citesc, cum se spune în dulcea noastrã limbã româneascã, din scoarþã-n scoarþã. Ori de cîte ori citim «România Mare», rãmînem plãcut impresionate de rîndurile pe care le scrieþi. Ne place mai ales cã aveþi curaj ºi cã le tãiaþi avîntul borfaºilor ºi vînzãtorilor de þarã care pretind cã vorbesc în numele
Actualitatea clasicilor
,,Patria sînt eu, eºti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visãm, tot ceea ce va fi cînd nu vom mai fi noi”. (ROMAIN ROLLAND) ,,Þara nu se serveºte cu declaraþii de dragoste, ci cu muncã cinstitã ºi, la nevoie, cu jertfã. Nu înseamnã urã împotriva altor neamuri, ci datorie cãtre neamul nostru. Nu înseamnã pretenþia cã sîntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul sã devenim un popor vrednic ºi conºtient. Forþele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însã ceasul, înmuguresc ºi înfloresc cu o putere irezistibilã”. (MIHAIL SADOVEANU) ,,Eroarea profesorilor este de a crede cã Universitatea e Universul”. (PAUL GÉRALDY) ,,Tot ce este
exagerat este insignifiant”. (TALLEYRAND) ,,Îþi iert pesimismul, dar într-un singur caz nu: cînd e vorba de viitorul neamului tãu! Cãci a fi pesimist cu privire la viitorul neamului tãu, înseamnã a fi trãdãtor de neam”. (LUCIAN BLAGA) ,,Politica e o treabã prea serioasã ca sã poatã fi lãsatã pe seama politicienilor”. (CHARLES DE GAULLE) ,,Ei fac rãul pe ascuns ºi binele în public”. (GIOVANNI PAPINI) ,,Orice fel de moarte este grozavã pentru bieþii muritori. Dar cea mai jalnicã moarte este aceea prin foame”. (HOMER) ,,Veþi recunoaºte un om de geniu dupã faptul cã toþi idioþii se unesc împotriva lui”. (JONATHAN SWIFT) ,,De îndatã ce nu mai are
poporului. Aceste onanii (vai, se poate, doamnelor?! – n.r.), care au nãvãlit ca muºtele pe hoit dupã Revoluþia noastrã, nu precupeþesc nici un efort pentru a destabiliza, a distruge, într-un cuvînt a face rãu. (...) Mulþi ar vrea sã vã piardã, dar vã rugãm din tot sufletul: nu vã lãsaþi, cãci, vorba aceea, «nu mor caii cînd vor cîinii»”. Sã menþinem nota de umor, anunþînd apariþia unui mic roman consacrat vieþii ºi iubirii romilor: „Arzoaica a stat la masã cu dracul”, de Pãun Gheorghe Ialomiþeanu (Editura „ªatra”, din Slobozia). Nu ºtim dacã sub numele autorului se ascunde însuºi Mircea Dinescu, dar ºtim cine sînt personajele: Arzoaica e Doina Cornea, iar Dracul gol e John Raþiu. Este interesant de ºtiut cã marea noastrã dizidentã n-a fost arzoaicã chiar de la început, dar focoasele pe care i le-a implementat Mister Raþiu încã de la venirea sa în þarã au contribuit la sporirea libido-ului sãu. Prima parte a romanului se petrece la masã, cînd el consumã mititei ºi þapi de bere, iar a doua parte se petrece sub masã, cînd Arzoaica nu s-a mai putut abþine ºi s-a suit pe masã ca sã þinã o cuvîntare; dar sindicatul picoliþelor a tras-o de cãciuliþã pînã a cãzut peste John Raþiu, care se ascunsese sub masã de frica Margaretei. Arta naratorului þigan a atins în aceste capitole praguri ameþitoare: de pildã, ea îi citea din „Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului”, iar el rîdea ca un pãpuºel ºi cînta în legea lui Imnul Casei Comune a Europei, care începe cu versurile „Cine-nnebuneºte omul/ Vinul, þuica ºi cu romul”; fiind un roman de dragoste, ei se ºi sãrutau în rãstimpuri, dar, pentru cã opoziþia în România nu are voie sã deschidã gura, aceste pãtimaºe sãrutãri antrenau alte organe ale corpului, ca la eschimoºi (frecarea nasurilor, a urechilor, a cotului ºi piºcotului, a eprubetelor cu analize etc.). În final, pe la patru dimineaþa, un grup de flãcãi de la P.N.Þ. (însumînd 72.000 de ani de viaþã) a apãrut la geamul cîrciumii ºi ºi-a chemat ºeful acasã, cu duioasele vorbe: „Ionel, Ionelule/ Nu mai bea, bãiatule/ Fiindcã te rîd fetele/ Grupate în F.S.N.”. Om politic versat, Nelu s-a tîrît pînã la ieºire, unde Petre Stoica, Gh. Grigurcu, Griºa Gherghei, Grid Modorcea, E.V. Cucui ºi alþi beþivani fruntaºi aºteptau la coadã ca sã intre primii. O nouã zi de muncã începea. Cu mare greutate, dl. John Raþiu s-a aruncat într-un cãrucior pentru epileptici, nu înainte de a cînta aria lui preferatã: alegerile din 20 mai au fost trucate! A mai strigat ceva din goana acestui vehicul, dar nu s-a înþeles prea bine, cã tocmai trecea un tramvai peste el ºi s-a produs hãrmãlaie: unii susþin cã vroia alegeri anticipate, alþii cã reclama alegeri antipatice. Ce s-a întîmplat cu Arzoaica? Nu s-a întîmplat nimic, a scos numai ariciul capului de sub masã, i-a vãzut pe-ãia la uºã ºi, din scunda tavernã mohorîtã, unde pãtrunde ziua printre fereºti murdare, a strigat: „Oameni buni, dragi muncitori ºi voi, intelectuali, s-a spus despre mine cã sînt moartea pasiunii, cã sînt Doina de Cãtãnie ºi Doina de Jale din folclor, dar nu e adevãrat nimic, voi îmi daþi forþã, de la voi pînã la mine simt cã vine o forþã nebunã, neocomuniºtii ãºtia nu-mi dau voie sã deschid guriþa, aºa cã am tras la mãsea printr-o sondã, vedeþi cum se încalcã drepturile omului, ºi dracul ãsta gol de mister Raþiu m-a lãsat aici, ah! uite coroana Regelui, o minune mare, ba nu, e o frapierã, chelnerii ãºtia n-au nimic sfînt, dar intraþi ºi voi odatã, veniþi, noi sîntem puþini, dar sintem beþi! poporul e cu noi, am primit chiar o scrisoare de la niºte muncitori, în care se spunea limpede «Avem noi grijã de voi, staþi numai sã vedeþi!» ce vreþi mai clar? trebuie sã ne luptãm pentru drepturile omului ºi dacã privatizaþii ãºtia mai îmi dau o þuicã, o sã vã spun ºi cine e omul, sigur cã da: Regele Mihai! Regele Mihai!”. (va urma) ALCIBIADE (text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 5 iulie 1991)
patrie, omul înceteazã de a mai fi”. (J.J. ROUSSEAU) ,,Existã un rãzboi civil în fiecare oraº, între cei care au ºi cei care n-au”. (PLATON) ,,Omul este un suflet sãrman, încãtuºat de un cadavru”. (EIPCTET) ,,Orice împãrãþie dezbinatã împotriva ei însãºi este pustiitã; ºi orice cetate sau casã dezbinatã împotriva ei însãºi nu poate dãinui”. (ISUS CHRISTOS) ,,Nebunia este o femeie gãlãgioasã, proastã ºi care nu ºtie nimic. (...) Orice rãutate e micã pe lîngã rãutatea femeii. (...) Femeile sã se supunã bãrbaþilor ca ºi Domnului. (...) Femeia pe al ei trup nu e stãpînã, ci bãrbatul. Aºijderea ºi bãrbatul nu e stãpîn pe trupul lui, ci femeia. (...) Mai de preþ este un copil sãrman ºi înþelept, decît un rege bãtrîn ºi nebun, care nu mai ascultã de sfaturi”. (BIBLIA)
Pag. a 3-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Internetul putrefacþiei sau putrefacþia Internetului Variantele Teroriºtii-tanga din Huºi Nu vrem arme luptei anticorupþie Religia banului nucleare, vrem combine ºi tractoare Înflorirea culturii de canapea Reacþii chimice în lanþ ADNOrgii bugetare Deformatori de opinie Cum sã-þi ul hoþiei Duºmanul neamului românesc repari mobilul de unul singur Ce se întîmplã sub poala popii Pomohaci, nici Tökes n-are Un ministru acuzã nãdragi! Umberto Eco spunea, cu delicateþe, cã Internetul a transformat nebunul satului în înþeleptul satului. De fapt, a mutat bîrfa mizerã, minciuna sfruntatã, universul grobian din mahalele sufletului, sub ochii miraþi ai naivilor, ai celor care mai poartã cu ei stigmatul bunei-credinþe. Realitatea bolnavã a unor minþi mãcinate de confuzii a fost ridicatã la rang de artã a urîtului. Aceastã iluzie, prin diseminare, a început sã treacã drept întîmplare autenticã. Pe lîngã faptul cã este principalul instrument de manipulare, de orice naturã, Internetul a devenit oglinda murdarã, fidelã, a promiscuitãþii, a ceea ce are mai defect fiinþa umanã. Puroiul sufletelor bolnave se scurge pe reþelele de socializare ºi desfrîu. Nu ãsta a fost scopul iniþial, dar omul este o maºinãrie defectã. Orice progres tehnic a fost însoþit întotdeauna de neajunsuri, care, de multe ori, aproape cã au anulat cu brutalitate avantajele. Înclinaþia spre autodistrugere a fost ºi este evidentã, omul este incapabil sã lucreze doar în favoarea evoluþiei, simþind o atracþie bolnãvicioasã spre autodistrugere. Ceva din ADN-ul lui îl îndeamnã la sinucidere. Între descoperirea ºi folosirea dinamitei, ºi apariþia Internetului existã similitudini frapante. Firea umanã este pãcãtoasã, acceptã mai uºor mizeria decît curãþenia sufleteascã. Exemplele sînt nenumãrate. În fiecare secundã, miliarde de ºtiri false te lovesc din monitor cu precizia unui pluton de execuþie. 99% dintre utilizatori habar n-au ce gloanþe trec prin ei, ºi distribuie mai departe putregaiul unei realitãþi inexistente. Tehnologia e cu mult înaintea puterii de înþelegere a celor ce o folosesc. Care iau de bun ce li se dã, neputînd sã facã diferenþa dintre ceea ce este real ºi ceea ce îþi inoculeazã cineva rãu intenþionat cã ar putea fi real. Dacã nu-ºi poate croi propriile scuturi de apãrare, planeta va fi locuitã, foarte curînd, de zombi ambalaþi în trupuri de oameni. Asta e ºi dorinþa demonilor care manipuleazã pe un ecran gigantic prostia profundã a societãþii contemporane. Lipsa reperelor a dus la anarhia virtualã. Satul global are nevoie de un vaccin care sã opreascã proliferarea necontrolatã a bolii. Vindecarea este posibilã, dar mai întîi trebuie ca Internetul sã se facã bine. P.S. Probabil n-aº fi scris acest text dacã nu m-ar fi îngrozit, scîrbit, consternat cruzimea acelor neoameni care o omorau în fiecare zi pe interpreta de manele Denisa Rãducu, care, pînã la urmã, le-a fãcut pe plac. Postãrile nu aparþineau doar unor dereglaþi care cãutau atenþie virtualã, ci ºi unor mijloace de informare în massã, ce se pretind serioase. Ar trebui înfiinþat un Tribunal Revoluþionar Extraordinar al Internetului, care sã-i judece în regim de urgenþã ºi sã-i condamne la exil în viaþa realã pe toþi boschetarii care freacã ºoricelul de birou cît îi ziulica de lungã, îmbolnãvind oamenii normali la cap (da, existã ºi aºa ceva, ce vã miraþi?). Irina Begu a cîºtigat Turneul de la Bucureºti ºi la simplu, ºi la dublu, în aceeaºi zi! Doar Virginia Ruzici, singura româncã frumoasã care a cîºtigat un turneu de Grand Slam (Roland Garros-1978), mai reuºise o performanþã similarã. Simona Halep nu s-a mai deranjat sã joace în faþa românilor. Turneul prea era de la þarã, deºi în anii precedenþi o ajuta sã respire din nou aerul înãlþimilor. Bine, a avut o scuzã plauzibilã: o sîcîia o durere în cot insuportabilã. Motanul-primar din Alaska a dat colþul. A fost cel mai cinstit primar pe care l-a avut vreodatã omenirea umanã, deºi ºoarecii, obiºnuiþi sã roadã la buget, sînt de altã pãrere. Veºtile proaste nu se opresc aici; Prinþul Miorlau de Hohenzollern-Lingebliden e sãnãtos ca un bivol de apã. Nipulicea, filosoful de gang al PSD-ului, loveºte numai la temelie: ,,Cred cã fiecare crede în altã luptã anticorupþie”. Adînc. Aºa este, toatã lumea vrea ca lupta anticorupþie sã înceapã cu celãlalt. ªi sã se opreascã acolo. Nici teroriºtii ISIS nu mai sînt ce-au fost! La ieºirea din oraºul irakian Mossul, au fost depistaþi cîþiva luptãtori cu vidul din cutia ucrainianã, deghizaþi în femei. Ei intenþionau sã spele putina, fãrã ca sã fie observaþi. Erau machiaþi, încãlþaþi cu pantofi cu tocuri cui, aveau chiloþi tanga, ce s-o mai lungim, erau gata pentru o carierã internaþionalã de topmodele. O singurã greºealã, minorã, ce-i drept, au comis: nu ºi-au ras mustãþile ºi bãrbile! Aceeaºi imprudenþã a comis-o ºi episcopul de Huºi. Pomohaci a fost mai oþ. Livache n-are darul vorbirii. Spune numai banalitãþi, nimic memorabil. Suficient pentru pesediºti, insuficient pentru oamenii inteligenþi. În schimb, compenseazã cu darul beþiei de putere. Deºi Legea nr. 1/2011 prevede alocarea a 6% din PIB Educaþiei, aceastã obligaþie n-a fost respectatã niciodatã. În schimb, fãrã ca sã fie o condiþie obligatorie stipulatã în tratatele NATO, se alocã 2% pentru apãrare (sanchi, e o
afacere olteneascã fãcutã cu americanii!). Germania ºi alte 21 de state membre NATO nici nu se sinchisesc sã þinã cont de dorinþa lui Trump. Doar SUA (normal, industria de armament trebuie turatã la maxim), Grecia (dau, cã nu dau de la ei), Marea Britanie (nostalgia imperialã nu le dã pace), Estonia ºi Polonia mai aruncã cu gologanii pe fereastrã. Cu precizarea cã ai americanilor ºi ai britanicilor se înmulþesc. Aºa cã sã lãsãm educaþia la pãmînt ºi rachetele Patriot în aer, c-aºa merg lucrurile în lumea necivilizatã. Am uitat sã întreb: aruncarea banilor pe armament a fost prevãzutã în programul de guvernare al vreunui partid? Nu? De ce? N-ar fi dat bine la popor? A, d-aia se promiteau bani fãrã numãr pentru educaþie, sãnãtate, pensii ºi salarii! Alea erau durerile oamenilor. Dar, ca întotdeauna, dupã ce se urcã în prepeleacul puterii, politrucii uitã pe spinarea cui s-au cãþãrat atît de sus. Dar ºi cînd s-o scutura poporul (asta chiar c-a fost o glumã bunã!)! Cultura româneascã de massã a fost doborîtã de jaful administrativ: au dispãrut marile reþele de difuzare a presei, au fost desfiinþate cele mai multe dintre cinematografe, filmul românesc rãmînînd necunoscut publicului larg, accesul la carte a devenit aproape imposibil din cauza reprofilãrii librãriilor, creatorii sînt priviþi ca niºte ciudaþi a cãror muncã nu meritã rãsplãtitã, ºi cîte ºi mai cîte alte absurditãþi. ,,O þarã fãrã culturã nu meritã sã existe!”, spunea Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne. Nu era prost deloc otomanul! Ziariºtii de la ,,Rusia Today” l-au confundat pe Viktor Orban cu Iohannis. Nici nu e vreo confuzie prea mare, cîtã vreme ambii se trag de steaguri cu tot felul de golani. Lui Iohannis nu-i place þopãiala fiscalã, dar nici aventura fiscalã a impozitãrii bisericii, cel mai mare evazionist din spaþiul carpato-danubiano-hipnotic. Un savant rus, luat de val, a afirmat cã religia e un fel de boalã. Aºa e, are boalã pe buzunarul practicanþilor fervenþi, îmbîcsiþi de obscurantism. Aþi vãzut cum se dau de ceasul morþii pentru cinstea feþelor bisericeºti enoriaºii ai cãror îndrumãtori sufleteºti au fost prinºi ºi cu morcovu-n curtea parohialã ºi cu sufletu-n rai? Nu-i pãcat sã nu-i jefuieºti? Oana Roman, acest exemplu de bun gust ºi modestie, a decretat: ,,Salman Khan e cocalar”. Dupã aceastã vînturare a lumii mondene indiene, by Ferentari, s-a deplasat la Academia Românã, sã vadã în ce ape se mai scaldã piþiponcul ãla de Eugen Simion. Unul dintre promotorii culturii de canapea extensibilã, Dan Capatos, o preferã pe Madonna Mihaelei Rãdulescu! Bãi, eºti prost (întrebare retoricã), Mihaela e scriitoare, valoare, þiitoare? În comparaþie cu andiva din Monaco de Vaslui, Madonna e ca Dani Oþil pe lîngã ªtefan Bãnicã Jr. Cã dacã-l mai adãugãm ºi pe Felix, deja spargem stratosfera, ionosfera ºi emisfera cerebralã. Fratele Margheritei de la Clejani, colþ cu Parisul, mînca-þi-aº, a picat Bacul la geogravarzã. Asta înseamnã cã l-a ºutit la celelalte materii?! Industria chimicã, una dintre E sfîrºitul lumii, fraþilor! ramurile cele mai eficiente din perioada comunistã, dar ºi din þãrile puternic industrializate, abia mai pîlpîie. Producþia este de 11 ori mai micã decît în 1990. Liceele de profil (23), ºcolile profesionale (12), facultãþile ºi institutele de cercetare ºi proiectare (17) sînt istorie. O istorie cît se poate de tristã a societãþii româneºti bazatã pe democraþia de cumetrie. Într-o formã sau alta, direct sau indirect, 43% din salariul unui angajat român intrã în buzunarul statului. De aici, cea mai mare parte se scurge în conturile bandiþilor care sugrumã România. Oare hoþia se transmite genetic? Cã dacã analizãm carierele beizadelelor marilor bandiþi din mizerabila clasã politicã româneascã, nu existã nici o îndoialã... Parcã v-am spus cîte ceva despre rãzboiul meteorologic, inclusiv cã se vor întîmpla niºte inundaþii în aceastã varã... Pe ce m-am bazat? Pe coincidenþe: Occidentul sancþioneazã Rusia, natura sancþioneazã Occidentul. V-aþi prins ce vreau sã zic? Veþi zice cã România nu e în Occident. Nu, dar e cea mai credincioasã slugã a Occidentului. Activista turcã Oral Nalan a fost eliberatã de Justiþia româneascã, dupã ce o reþinuserã organele, ca sã se afle în treabã. Decizia de eliberare a doamnei Oral a fost scrisã. Aþi observat cã fenomenul de prostire globalã face sã pãleascã schimbãrile climatice? Niºte cercetãtori aciuaþi pe la Bruxelles au ajuns la concluzia cã acum 180 de ani oamenii erau mai deºtepþi. Aºa este, erau mai deºtepþi decît ei. Bine cã nu i-au studiat p-ãia din Epoca de piatrã, cã-ºi dãdeau palme! Fiindcã noua Lege a salarizãrii barosanilor le permite, edilii din Bistriþa ºi-au triplat salariile. Aºa cã primarul a sãrit de la peste 4.000 de lei la peste 13.000 de lei. Care ziceai, mã,
cã PSD-ul nu se gîndeºte la oamenii de bine, cã te plesnesc de nu te vezi?! Nici nu poate sã doarmã de grija cãpuºelor flãmînde, care supravieþuiesc numai dacã se destrãbãleazã în orgii bugetare. O veste cît se poate de proastã pentru Tudose ºi compania: pe Lunã se aflã apã. Numai apã. Nu înþeleg de ce simt nevoia prostãnacii de serviciu sã-i eticheteze pe unii deformatori de opinie cã ar fi cu ruºii, iar pe alþii cã i-ar pupa în sistemul de operare pe americani! Cu românii chiar nu mai þine nimeni? Parcã aþi fi plãtiþi de ruºi ºi de americani ca sã nu fiþi cu România... Curtea Supremã din Germania ar fi stabilit, încã din 2016, cã virusul rujeolic nu existã. O fi vorba despre curtea din spatele casei, administratã de Olivia ªtir. Cã aºa cum nu existã, în România a ucis deja 30 de oameni, îndeosebi copii nevaccinaþi. În societatea contemporanã, din ce în ce mai bolnavã, obscurantismul înlocuieºte ºtiinþa ºi lãrgeºte cimitirele. Pentru cã aºa-zisa creºtere economicã nu se vede decît în buzunarele politrucilor, în fiecare orã, 9 români pãrãsesc România. N-o fac din spirit de aventurã, ci din disperare. Dacã aþi scãpat telefonul în apã, puneþi-l imediat într-un vas mare cu orez. Peste noapte, orezul va atrage chinezii, care-l vor repara negreºit. Dacã aþi scãpat portofelul, lãsaþi-l pe masa din bucãtãrie. Atrage politicienii flãmînzi, care-l vor usca cu siguranþã. Transilvania va fi legatã de Budapesta printr-o autostradã, dar încã nu e legatã de Bucureºti! Ceva nu-mi place în fraza asta. Mãscãriciul de la Chiºinãu nu se astîmpãrã ºi vrea cu orice preþ sã punã Basarabia pe butuci. Nici nu ºi-au imaginat ruºii cã poate exista o slugã atît de lipsitã de scrupule. Ultima ispravã a lui Bulache a fost decorarea trupelor de ocupaþie din Transnistria. Intenþiile duºmanului neamului românesc sînt clare: vrea sã se menþinã la putere cu orice preþ. Nu e primul ticãlos care ºi-a vîndut patria de dragul tronului, numai cã s-a nãscut cu douã veacuri mai tîrziu. Cu un asemenea troglodit la putere, Moldova este condamnatã la sãrãcie ºi înapoiere. La chiolhanul pregãtit de Bulache ar fi trebuit sã fie prezent ºi Dmitri Rogozin, vicepremierul Rusiei, dar n-a mai ajuns, fiindcã nu i s-a permis survolarea spaþiului aerian al României! E clar cã Tontonel n-are minte nici cît o pisicã, dar de ce trebuie zgîndãrit ursul rusesc? Indiferent ce cred strategii cu studii incerte, România se aflã destul de aproape de Rusia, ºi ar trebui sã fim mult mai înþelepþi în privinþa relaþiilor cu cea mai mare þarã a lumii. Nu zice nimeni sã-i iubim, cã nu se poate, din motive istorice obiective, dar nu avem nimic de cîºtigat dacã-i tratãm cu sictir. Dacã acesta e un joc, acoperit de niºte sancþiuni europene discutabile, e ºi prostesc, e ºi periculos. Ruºii nu uitã ºi, pînã nu se rãzbunã, nu se simt bine. N-au uitat cã am fost cu nemþii în ultima mare conflagraþie mondialã, ºi nu l-au putut ierta pe Ceauºescu pentru cã ne-a redat demnitatea naþionalã. Urmãrile le cunoaºteþi. Dacã nu le cunoaºteþi, citiþi ,,Istoria necenzuratã a românilor”, a lui Adi Sfinteº, ºi-o sã vã lãmuriþi! Cãrþile de identitate electronice au declanºat isteria colectivã a celor care nu cred cã episcopul de Huºi se comporta precum Lãbuº, ori cã Pomohaci era sugaci. Nu vã mai daþi de ceasul morþii! Ce trebuia sã se întîmple s-a întîmplat demult, CIE naduc nimic în plus. Mai bine fiþi atenþi ce se întîmplã sub poala popii! Mi se pare mie, sau omul prost-modern lucreazã vîrtos la propria distrugere? Nu mai vrea familie, îi repugnã ideea de patrie, a transformat planeta într-o imensã ladã de gunoi, tînjeºte dupã anarhie... Procesul de dezumanizare a pãtruns prin crãpãturile sufletului atît de adînc, încît oglinda reflectã sãlbatice fiare. Finalul previzibil al acestei opere absurde pare atît de aproape! Interpreta de muzicã popularã Emilia Bubulac a murit la o zi dupã soþul ei, tot în urma unui infarct, ºi la o sãptãmînã dupã decesul tatãlui. Atît s-au iubit, încît s-au luat unul pe altul. Nebunul agresiv Laszlo Tökes, fost agent al Serviciilor Secrete maghiare pe vremea cînd o fãcea pe pastorul milostiv prin Timiºoara, are o mîncãrime sub ºaua calului, încît este nevoie de intervenþia grabnicã a mult prea-fericitului Pomohaci. Numai aºa i-ar putea fi iertate pãcatele sãvîrºite cu voie la Bãile Tuºnad, unde nu s-a putut abþine sã nu mai înfulece niscai rahat. Fãrã sã-i crape pielea aia de mãgar cu frîna de mînã trasã sub sutanã, Satana a cerut înarmarea neîntîrziatã a secuilor, ca pe vremea lui Bela Kun, pentru obþinerea imediatã a autonomiei teritoriale ºi independenþei Ardealului ºi Partiumului! Asta face un europarlamentar maghiar (FIDESZ) pe teritoriul României, þarã care i-a fost ca o mamã ºi pe care a supt-o ca un disperat. Tökeºe, dacã þie foame, treci la nivelul urmãtor! Vezi cã noi ne tragem din Decebal ºi Traian, aºa cã are balta peºte. Dacã vrei ºi cereale, cere, nu fii sfios! Clujeanului Imre Andras îi curge apã prin aragaz, dupã ce vecinul sãu, probabil vreun român, ºi-a montat o centralã de apartament. Vã daþi seama ce nenorocire s-ar fi putut întîmpla dacã în locul lui Imre ar fi locuit Bãsescu?! Ar fi murit omul (vorba vine) otrãvit... Olguþa-i acuzã pe liderii de sindicate cã sînt bulangii. Nu intrãm în detalii ruºinoase, dar are dreptate. Vã mai amintiþi, cînd cuplul comic-satanist Bãsescu-Boc a tãiat cu 25% veniturile amãrãºtenilor, ce se mai dansa ,,Pinguinul” prin faþa Guvernului? De atîtea proteste formale, dirijate abil de liderii de sindicate, se umpluse Piaþa Capitalismului de Cumetrie de fulgi. Marº în tramvai, ipocriþilor! CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR
Lumea în care trãim Trãim într-o lume în care tehnica modernã îºi face simþitã prezenþa în toate domeniile vieþii ºi activitãþii noastre de zi cu zi, începînd cu aparatul de feliat pîinea, pînã la comunicarea prin sistemul virtual cu orice semen al nostru, aflat chiar ºi la capãtul lumii. ªi, de la o zi la alta, devenim tot mai mult legaþi de aceastã nebunie a secolului, mai robotizaþi, mai dependenþi de cãºtile bine înfipte în urechi. Goana dupã bani - ºi nu doar atît cît sã-þi întreþii existenþa, ci bani mulþi, de ordinul sutelor de milioane de euro - a luat mintea omului, cîndva, precaut în ceea ce face ºi chibzuit prin felul lui de a fi. Iatã un flagel tot mai greu de stîrpit ºi de analizat ºtiinþific de medici, sociologi, psihologi ºi psihiatri. Orice ar spune, ei nu au cum sã dea de capãt acestei maladii a planetei, care s-a cuibãrit în mintea tuturor oamenilor. Depãºiþi de situaþie sînt chiar ºi nutriþioniºtii care, la fel, depun mari eforturi sã explice cã mîncarea în exces duce la obezitate, diabet, colesterol... Cine sã-i asculte în lumea aceasta fãrã fus orar, cu senzori ºi antene parabolice la tot pasul? Cine sã mai asculte de cineva, cînd strada, de dimineaþa ºi pînã seara, e plinã de evenimente care te îngrozesc, iar televiziunile nu contenesc zi ºi noapte cu emisiuni de dezmãþ, de mãscãrealã ºi de aiureli de tot felul. Parcã toate lucrurile care se întîmplã acum au luat-o razna, împotriva noastrã, mai ales cã, de la un timp, au apãrut tot mai multe boli de care nu s-a auzit vreodatã pe aici. Nu ne putem pune împotriva cursului actual, nu cel valutar, ci al timpului pe care-l trãim. Sînt, însã, stupefiat vãzînd în ce hal de degradare s-a ajuns. Tot mai mulþi oameni vorbesc ca la uºa cortului, iar noi am devenit cobaii unor experienþe ºtiinþifice programate cu minuþiozitate, de la testele de mîncare, bãuturã, îmbrãcãminte, medicamente ºi tot felul de alte produse.
Cei vechi Cei vechi spuneau cã Arabii se tem de timp, Iar timpul de piramide! Eu spun cã regret amarnic Trecerea anilor, Mai cu seamã În aceastã varã mirificã, Unde
Pensionar trist Pensionar trist, ce mai durere! Nu te mai ia nimeni în seamã, Nu mai simþi acea adiere De dragoste, de respect ce s-ar cere, Simþi cum fuiorul încet se destramã. Te privesc, dacã te privesc, mai toþi Ca pe-o fiinþã stranie, bãtrînã, ªi te-ntrebi ce-o sã rãmînã, Ai în urmã, ºi tu, fii ºi nepoþi ªi-n faþã, dezamãgirea, stãpînã. Þi-aminteºti, neîmpãcat, ce-ai fost. Unde-i dascãlul falnic ºi bun? Oare toate pe lume apun? Oare truda-þi avut-a vreun rost? Din frînturi de iubire te-adun. E pãcat cã te simþi mai stingher Ca ºcolarul din clasa întîi.
Apropo, dupã cît de mult s-au ieftinit medicamentele, voba vine, avem libertatea sã ne hrãnim din belºug cu ele, mai ales cã multe dintre acestea sînt, conform reclamei de la televizor, „un supliment alimentar”. ªi se zice cã s-au ieftinit prin hotãrîrile luate de mai marii noºtri conducãtori, pentru cã s-au gîndit ei sã fim un popor sãnãtos, care sã munceascã pînã la o sutã de ani, dupã care sã iasã la pensie (?!). Depinde la ce pensie!... Nu ne-a trecut prin gînd cã vom avea parte de asemenea privilegii ºi cã o sã fim beneficiarii acestor strategii legislative, care umplu buzunarele pacienþilor cu fel ºi fel de reþete, în favoarea producãtorilor de medicamente, cãrora le aduc cîºtiguri bãneºti fabuloase. Oare nu cumva guvernanþii noºtri ne cred legaþi la ochi? Dacã este aºa, ne meritãm soarta. De ce nu s-au ieftinit mãcar cu 50 la sutã iaurtul ºi alte alimente care ar ajuta mai mult la sãnãtatea naþiunii, decît fel ºi fel de medicamente brevetate peste noapte, întru bucuria patronilor de fabrici de medicamente, care obþin astfel profituri uriaºe, dat fiind cã nu existã om care sã nu înghitã zilnic douã, trei buline? Cu aceste ieftiniri de medicamente, românul nu doar cã este fraierit, ci ajunge sã voteze legat la ochi. Dupã aceea, Dumnezeu cu mila! Dacã nu avem o economie funcþionalã, cum oare am putea ieºi în lume? Cu ce anume? Cu vorbe goale, presãrate în discursuri politice, nu vom ajunge prea departe. Iatã cum ne ne facem rãu, singuri, cu mîna noastrã, ca naþiune. Cu un leu în plus sau în minus la aspirinã, sau naiba ºtie la ce soi de medicamente, drumul este ºtiut: acela cãtre Domnul. Aºa da, politicã ºi democraþie, care au fãcut din noi consumatori de medicamente la preþ de second-hand, rezultate din combinaþiile chimice ale florii cîinelui ºi iarba dracului, chiar ºi pentru o banalã infecþie a ochiului, cunoscutã sub numele de urcior, care poate fi tratatã la fel de bine cu ceai de muºeþel, decît cu unguente miraculoase, recomandate de babe la televizor.
Tu, femeie, Care straniu îmbini Puritatea ºi senzualitatea afroditã, Mã ,,narcotizezi” Precum ,,narcotiza” Orfeu pãdurile, Într-o Dacie legendarã... DORU POPOVICI Sinaia, 11 august 1994 Rãmîi, tinereþe, veºnic rãmîi Cu faþa pierdutã, întinsã spre cer, Cu cerul strãin cãpãtîi!
Pîndar la stele Pîndar la stele apãr lumina grea din ele sã nu se-ndepãrteze rebele de visurile mele. Cît am visat din copilãrie sã mã ascund de dor într-un limpede nor ºi sã zbor pînã la ele. Sã fiu pîndar de stele sã nu le fure balauri rãi ºi sã îndure griji ºi noroi prin rele vãi. Pîndar de stele ars de nevoi.
Pictura lui Tonitza a rãmas, de-a lungul timpului, o mãrturie a genialitãþii sale, o revelaþie a idealului ºi frumosului, dovada unor valori spirituale autentice. Ochii copiilor pictaþi de Tonitza sînt mãrturia cea mai elocventã a poeziei unice pe care artistul a adus-o în arta plasticã româneascã. În rest, toate bune, cã de necazuri ºi minciuni nu va duce lipsã românul niciodatã... Din pãcate, nimeni nu ia seamã cã peºtele de la cap se împute, ºi atunci apa, cu tot cu peºte, trebuie schimbatã urgent. Oare cînd, noi ãºtia, mãmãligari din neamul lui ªtefan, ne vom trezi din adormire ºi vom scãpa pentru totdeauna de garnitura oamenilor politici îmbãtrîniþi, prãfuiþi, uitaþi de Dumnezeu în Parlamentul þãrii? ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“
Un poet al culorii: N. Tonitza Nãscut la Bîrlad, la 13 aprilie 1886, oraº în care avea sã-ºi trãiascã ºi adolescenþa, Nicolae Tonitza, remarcabil reprezentant al ºcolii româneºti de picturã din prima jumãtate a Secolului XX, devine, la numai 16 ani, adicã în 1902, student al ªcolii de belle-arte din Iaºi, instituþie al cãrei profesor, dupã o intensã ºi prodigioasã activitate artisticã, avea sã fie numit în 1933, pentru ca patru ani mai tîrziu sã fie ales în înalta funcþie de rector al aceleiaºi ºcoli. Sã adãugãm acestor cîteva date ºi faptul cã, student la Iaºi fiind, îºi desãvîrºeºte ucenicia, din 1907 pînã în 1910, la München, în atelierul lui Hugo von Hubermann, ºi la Paris, în atelierul lui Edmond Jean-Aman. În ceea ce priveºte activitatea expoziþionalã, vom nota cã prima expoziþie personalã o va organiza la Bucureºti, în 1921, dupã ce, între timp, participã la cîteva din marile expoziþii ale vremii, cum ar fi primele trei expoziþii ale grupãrii ,,Arta Românã”. Tot pînã în 1921, organizeazã, împreunã cu bunul sãu prieten ªtefan Dimitrescu, cu care a fost coleg la ªcoala de belle-arte din Iaºi, douã expoziþii, în 1916 ºi 1920. Mai tîrziu, în 1926, înfiinþeazã, împreunã cu ªtefan Dimitrescu, Francisc ªirato ºi Oscar Han, ,,Grupul celor patru”, expoziile acestora, anuale, stîrnind, de-a lungul celor 7 ediþii, un real interes. Participã, totodatã, la o sumedenie de alte expoziþii, interne ºi internaþionale, cucerind o serie de premii, cum ar fi, de exemplu, ,,Grand Prix”-ul Expoziþiei internaþionale de la Barcelona (1929) ºi ,,Diploma de onoare” a Expoziþiei internaþionale de la Paris (1937). De o remarcabilã þinutã ºi onestitate este ºi activitatea sa de critic de artã, calitate în care devine, în anul 1922, prim-redactor al revistei ,,Artele frumoase”. Iatã, din atîtea ºi-atîtea numeroase mostre, una de deosebitã cãldurã ºi adevãr privind opera lui Theodor Pallady: ,,Îþi trebuie însuºirea de-a te depersonifica, spre a putea face sã intre în tine o altã lume
sufleteascã, superioarã. Trebuie sã te apropii cucernic ºi sã asculþi concentrat simfonia celui ce a sãvîrºit opera, în tãcere mare ºi în singurãtate. Nu vei întîrzia sã te simþi furat de înaltã ºi purã armonie, în care vei prinde rostul pauzelor ºi disonanþelor cromatice, vei sesiza candoarea unei forme care þi se pãrea defectã ºi vei dibui tîlcul ritmurilor literare care cu o clipã mai înainte îþi violentaserã retina...”. Cuvinte, gînduri, sentimente ºi judecãþi de valoare ce s-ar potrivi, la fel de bine, chiar operei celui ce le-a formulat. Iatã un fragment dintr-un comentariu semnat de maestrul Corneliu Baba care, cunoscîndu-l mai îndeaproape pe Nicolae Tonitza, la Iaºi, a rãmas în acest oraº, dupã cum mãrturiseºte, nu doar douã sãptãmîni, cum îºi propusese, ci... ºaisprezece ani: ,,Deºi activitatea lui Tonitza se desfãºoarã în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, în care tensiunea creatoare a artistului era ameninþatã de caracterul nevrotic al urmãrilor marelui flagel social, forma sa nouã în pictura româneascã rezistã sensibilitãþii morbide a secolului – angoasa tragicã a epocii nu-l biruie. La adãpostul lecþiei lui Luchian ºi copleºit de lirismul dramatic al sublimului martir al picturii româneºti, Tonitza n-a avut nevoie de savantlîcul dubios al descompunerilor recompuse ºi nici de încîlcitele enigme ale vremii. Pictura sa, la fel ca a marelui sãu dascãl, este, cînd cîntecul fermecat al unui fluier cioplit, cînd arabescul ºi culoarea înfloriturilor fãrã pereche de pe un vas de lut þãrãnesc. În simplitatea pictãrii amîndurora stã cea mai autenticã lecþie de meºteºug ºi de sinceritate. Luchian ºi Tonitza trãiesc alãturi în cea mai deplinã înfrãþire, strãlucirea picturii unuia nefãcînd decît sã o doreºti alãturi ºi pe a celuilalt”. Nici nu se putea o mai deplinã ºi mai adîncã, mai de suflet cinstire a lui Nicolae Toniza decît aceasta, venitã din partea unui fost emul al sãu, el însuºi un foarte mare artist al timpului nostru, aºa cum au fost, ºi cum sînt ºi astãzi, ºi cum vor fi, în continuare, în pofida trecerii vremii, Andreescu, Luchian, Petraºcu, Pallady, Tonitza, Ciucurencu... VICTOR NIÞÃ
Pag. a 5-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse RESTITUIRI
Pe muchia unui deal, la poala muntelui... În aceastã tãcere s-au elaborat un suflet ºi o conºtiinþã. Sub crestele brazilor sau pe iarba înrouratã din poeni, în mijlocul turmelor de oi, strãnepoþii vechiului amalgam traco-romanic ºi-au depãnat traiul lor. Puºi în contact direct cu toate tainele firii, ei ºi-au înstrunat o impresionabilitate delicatã ºi o viaþã interioarã plinã de întrebãri. Moºtenirile strãvechi îmbinate cu panteismul roman, preceptele creºtine brodate pe fondul de luminã al pãgînismului de demult, zvonul codrilor ºi trãznetele cãzute pe piscuri, ºopotul de izvoare ºi cîntecul de greier, toate aceste coarde dintr-o claviaturã largã, fãrã început ºi fãrã sfîrºit, au ascuþit simþurile ºi au adîncit rezonanþa lor lãuntricã. În aceastã viaþã primitivã, patriarhalã, valorile estetice s-au fixat cu precizie, o armonie de linii ºi culori au povãþuit ochiul ºi mîinile. Cine va cãuta sã examineze cu competenþã imensul tezaur al etnografiei româneºti, va constata neasemãnata
Generalul Berthelot: „Vive la Grande Roumanie!“ Ajuns ºef de stat major al mareºalului Joffre, Henri Mathias Berthelot s-a distins în timpul primei bãtãlii de pe Marna, decisivã pentru Franþa ºi pentru moralul armatei franceze. Promovat în funcþia de comandant de corp de armatã, a primit ulterior comanda Misiunii Militare Franceze trimise în România, pentru a corecta problemele administrative ºi de moral cauzate de înfrângerile de la finele anului 1916. În fruntea a circa 400 de ofiþeri ºi civili, a ajuns în România, la 15 octombrie, prin Rusia, unde s-a întîlnit cu þarul Nicolae al II-lea ºi cu principalii lui generali, inclusiv cu marele strateg Aleksei Brusilov. Din discuþiile avute, a înþeles cã pentru ruºi, conform tradiþiei istorice, România nu reprezenta o aliatã, ci o valoroasã monedã de schimb în viitoarele tratative cu Puterile Centrale. Prin urmare, misiunea sa devenea una imposibilã, el pricepînd cã armata românã trebuia sã fie pregãtitã sã lupte cu adversarii atît din exterior, cît ºi din interior, cu însuºi marele aliat de la Rãsãrit. Probabil cã aceastã perspectivã sumbrã a trezit în Berthelot capabilitãþi eroice, nu neapãrat filoromâne, cãci situaþia gravã a României afecta prin implicaþii ºi situaþia Franþei. Trebuia, aºadar, sã ducã de la distanþã ºi o luptã pentru Franþa natalã. Numit ºef al Comandamentului Aliat al Dunãrii, generalul Berthelot este cel care a luat la Iaºi, capitala de atunci a României, timp de ºase luni, toate deciziile utile refacerii armatei române decimate ºi dezorganizate de înfrîngeri, mobilizând recruþi care au fost înzestraþi cu echipament modern adus din Franþa ºi Regatul Unit al Marii Britanii. Remarcînd cu îngrijorare absenþa reþelei de comunicaþii, ignoratã de statul major român, tot el s-a ocupat de instalarea legãturilor telefonice între comandamente ºi unitãþile de pe front. În final a împãrþit cei 493.500 de ostaºi români în douã armate, care au fost intercalate între trei armate ruseºti de circa un milion de oameni. Practic, el a creat armata care va repurta strãlucitele victorii de la Mãrãºti, Oituz ºi Mãrãºeºti, aceastã triplã victorie fiind singura obþinutã de o forþã a Antantei în anul 1917, cum remarca chiar el în însemnãri. A înþeles perfect situaþia României în momentul capitulãrii Rusiei, respingînd cu îndîrjire orice idee de retragere în Kerson, Poltava sau Harkov. A înþeles, cum va dovedi ca martor la tratativele de pace de la Versailles, ºi necesitatea încheierii unei pãci separate cu Puterile Centrale la Buftea, în urma prãbuºirii frontului rusesc, o pace formalã, neratificatã de regele Ferdinand cel Loial, credincios Tratatului de Alianþã semnat cu Antanta. Apreciind cum se cuvine aportul generalului Berthelot, Guvernul condus de Ion I.C. Brãtianu ºi Parlamentul Român i-au acordat cetãþenia românã la 21 mai 1917, decizie promulgatã de rege la 18 iulie. Datoritã popularitãþii sale, mulþi români din Ardeal ºi Bucovina au sosit în Iaºi ºi s-au înrolat ca voluntari, cum ne dezvãluie o fotografie din acele vremuri. În 8 iunie 1917, în Piaþa Unirii ºi dinaintea generalului Berthelot, au depus jurãmîntul de credinþã faþã de rege ºi þarã. În semn de recunoºtinþã, a fost invitat sã însoþeascã familia regalã la revenirea în Bucureºti, la 1 decembrie 1918. În
noastrã superioritate faþã de manifestãrile similare ale altor popoare. Variaþia porturilor de la regiune la regiune, adesea, de la sat la sat, invenþia ºi fineþea acestor poeme, cusute pe pînzã de in, gustul discret în tãinuiri ºi în motivele aplicate, toate dau o amplã simfonie care nu se poate compara decît cu comoara folclorului literar ºi muzical risipitã în umbra satelor. Un strãin nu poate bãnui acestã cascadã de senzaþii, care nu va avea niciodatã putinþa de a se coborî pe hîrtie. Ca sã verifice, va trebui sã se ducã el însuºi acolo, pe muchea unui deal, la poala muntelui, într-o duminicã de varã, ºi sã vadã fetele la horã, sã desprindã din mlãdierile lor ritmul antic al miºcãrilor încremenite în desenul vaselor greceºti, sã se uite în treacãt la crestãturile unei mîneci de cioban de la Rucãr, sau sã rãmînã uimit de splendida eleganþã barbarã a scoarþelor olteneºti. Un simþ al formei ºi al proporþiilor impecabile, sãlãºuit aici, la þarã, ºi se furiºeazã în toate creaþiunile populare, mari ºi mici, de la porþile sculptate în lemn de stejar ale Gorjului pînã la ultimul ciob care astîmpãrã setea unui cãlãtor... Pentru noi, din ele respirã eternitatea. OCTAVIAN GOGA (Fragmente din lucrarea ,,România”, tipãritã în mai multe limbi, în perioada interbelicã) faþa statuii lui Mihai Viteazul, generalul francez a spus aceste cuvinte demne de cetãþeanul român care devenise: „Sîngele eroilor cãzuþi în luptele Marelui Rãzboi sã fie pentru tine, o, frumoasã Românie, sãmînþa de noi virtuþi, în aºa fel încît copiii tãi sã fie mereu demni de pãrinþii lor ºi gata sã-þi apere pãmîntul sacru, atît de des invadat dar, în cele din urmã, întregit prin efortul ultimelor generaþii”. Tot în semn de recunoºtinþã, i-au fost acordate un conac ºi o moºie de 70 hectare în Haþeg, lîngã localitatea Fãrcãdin, uzufructul fiind lãsat cu mãrinimie þãranilor din localitate. În 1926, acest domeniu a fost donat de general Academiei Române, care îl administreazã în prezent. Ar mai fi de precizat cã în perioada comunistã, cînd eliberarea Ardealului era consideratã act de agresiune al imperialismului românesc, conacul eroului a fost sediu C.A.P. În postura de cetãþean onorific cu drept de a participa la întrunirile regale, a fãcut o lungã ºi beneficã vizitã în principalele localitãþi ale Transilvaniei, vorbind printre primii! - în numele României Mari ºi menþinînd în români speranþele trezite de adunarea de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Faptul este extraordinar, dacã se þine seama cã aceastã vizitã cu scopul menþionat s-a desfãºurat înaintea începerii Conferinþei de Pace de la Paris ºi cã prezenþa lui a intimidat autoritãþile maghiare, abuziv instalate în fostele teritorii habsburgice, ºi chiar a zãdãrnicit planurile lor de supunere prin teroare a populaþiei majoritare. Mai mult, a încurcat ºi proiectele aberante ale unor state din Antantã, de menþinere a Imperiului Habsburgic, obligîndu-le sã-ºi revizuiascã opþiunile în conformitate cu Tratatul încheiat în 1916 cu guvernul român, ce stabilea cã posesiunile habsburgice locuite de români reveneau Regatului Român. Aceasta fusese, de altfel, condiþia intrãrii României în rãzboi de partea Antantei. Desigur, cãlãtoria marelui erou francoromân a fost urmãritã de presã pas cu pas, toate plîngerile maghiare împotriva aºa-zisei „sãlbãticii a românilor contra ungurilor” devenind ridicole cînd generalul Berthelot ajungea la faþa locului ºi constata exact contrariul, informînd imediat guvernul de la Paris. Fotografiile acestei vizite, aflate în colecþia Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, au fost luate în Banat, la Arad, Alba Iulia, Sãliºte, Sibiu, Copºa Micã, Mediaº, Cluj, Dej, Bistriþa-Nãsãud, Sighiºoara ºi Braºov, de unde generalul a plecat, prin Ploieºti, la Belgrad, pentru a discuta cu generalul Sava Grujic, înarmat cu datele oferite de Ion I.C. Brãtianu, problema românilor bãnãþeni. Ele relevã starea de spirit ºi situaþia politicã a românilor transilvãneni ºi bãnãþeni înaintea deschiderii, în ziua de 18 ianuarie 1919, a Conferinþei de Pace. Ziarul ,,Unirea”, din Blaj, a scris despre sosirea trenului în Gara Ibaºfalãu, din apropierea Sighiºoarei. Dupã ce observã cã „trenul avea sã stea în staþie 1 minut, dar a stat 10”, jurnalul noteazã rãspunsul lui Berthelot la salutul protopopului George Simu: „De patru ani luptãm cu rîvnã pentru idealul ºi libertatea naþiunilor; astãzi trãiþi în a doua zi a Anului Nou (1919), an de independenþã ºi libertate veºnicã. Voi nu de patru, ci de 1.000 de ani aºteptaþi aceste zile mari, pe care le meritaþi prea deplin”. Urcînd în tren, generalul francez s-a adresat
Un rol deosebit în reorganizarea ºi instruirea Armatei Române, în primãvara anului 1917, pe teritoriul Moldovei, l-a avut ºi Misiunea militarã francezã, condusã de generalul Berthelot.
ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART
Testamentul neiubirii Tu eºti atîta de departe ªi între noi i-atîta frig ªi astãzi moartea ne desparte ªi n-am putere sã te strig! Þi-am uitat ºi glas ºi ºoapte, Cu alþii, altele în joc. Tu eºti atîta de departe ªi-n lume nu mai am noroc! ªi-n timpane-nfrigurate. De ludic fãrã de avînt, Îmi þiuie ca disperate Frunzele de pe mormînt... ªi eºti atîta de departe! FLORIN IORDACHE femeilor: „Creºteþi, lucraþi ºi faceþi copii, pentru a moºteni acest pãmînt românesc într-o Românie Mare ºi în veci indisolubilã”, o încheiere care spune totul... Acelaºi ziar publicã o notã despre sosirea generalului Berthelot la Sibiu, despre întîlnirea cu Iuliu Maniu ºi cu preoþii români. Autorul ei preciza: „Berthelot le-a mulþumit, îndemnînd pe toþi la continuarea activitãþii dezvoltate pînã acum. În rãspunsul dat preoþilor români, a accentuat cã biserica a fost depozitara idealului naþional românesc ºi în inimile lor s-a conservat perseverenþa realizãrii sale. Trecînd prin Alba Iulia, a resimþit timpul de glorie al lui Mihai Viteazul”. Tot ziarul ,,Unirea” rezervã aproape o paginã pentru a descrie sosirea generalului la Cluj ºi primirea fastuoasã care i s-a fãcut de cãtre români, în prezenþa cîtorva notabilitãþi maghiare. A þinut un discurs cald, în care nu a uitat nici o categorie socialã. Remarcabilã a fost încheierea care i-a amuþit pe unguri: „Vive la Grande Roumanie!”. Ziarul ,,Românul”, din Arad, a dedicat cîteva pagini vizitei sale la Cluj, Sibiu ºi Sãliºte. Abundenþa detaliilor trãdeazã emoþia redacþiei dinaintea partizanatului explicit al generalului Berthelot, arãdenii, cum rezultã din comentarii, fiind prinºi la mijloc între unguri ºi sîrbi, fiecare urmãrind sã stãpîneascã populaþia românã din oraº. În încheiere, iatã un fragment din cuvîntarea generalului Berthelot pe peronul Gãrii Copºa Micã, o cuvîntare care dezvãluie cît de profundã devenise legãtura cu naþiunea românã: „Cunosc foarte bine chestiunea românilor ardeleni, pe care îi socot vrednici a trãi liberi pe moºia lãsatã în grija lor, cu limbã de moarte, de împãratul Traian. Sper cã anul nou în care am intrat o sã aducã un frumos cadou tuturor popoarelor mici ºi în special românilor, despre a cãror vitejie m-am convins personal la Soveja, Oituz ºi Mãrãºeºti”. A încheiat, ca de fiecare datã, cu urarea „Trãiascã România Mare!”. EMANUEL BÃDESCU (,,Magazin istoric”, iulie 2017)
Pag. a 6-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Atitudini
Balsamuri spirituale (33) ,,Du-mã cu tine la capãtul lumii...” (4) Pentru a ilustra frumuseþea poeziilor Despinei Dasicomis, cuprinse în volumul ,,Cîntecul timpului”, voi reproduce douã din creaþiile sale, pline de iubire ºi sensibilitate, adevãrate ,,Balsamuri spirituale”:
Doi cai albi Sufletul ºi conºtiinþa noastrã Doi cai albi în marea cea albastrã Libertatea lor dumnezeiascã Face Duhul Sfînt în noi sã creascã. Cîtã vreme îi simþim vibrînd - Dincolo de orice-nchipuire Sîntem adoraþi ºi adorãm. Cãci ne naºtem zilnic în Iubire. Cîtã vreme ei vor alerga Prin Destinul ce ne e ocean Nici durerea ºi nici sacrificiul Pe care le facem nu vor fi în van. Sufletul ºi Conºtiinþa noastrã Doi cai albi în marea cea albastrã Liberi sã-i lãsãm în veºnicie Ei se-ntorc în Marea Armonie. Nu-i legaþi de patimi ºi pãcate Frîiele acestea n-or sã-i þinã. De-i legaþi, ei vor muri încet ªi doar voi atunci veþi fi de vinã. Adoraþi nu starea lor în sine, Ci galopul prin care trãiesc Alergarea - lor le este Cruce Pentru voi de-a pururi se jertfesc. Însã Daru-acesta fãrã seamãn Nu rãmîne neînscris în Cer De am pierde totul într-o clipã Urmele lor pe nisip nu pier. Doar aceste urme vor fi martori Judecãrii noastre viitoare. Vom rãspunde: am trãit zadarnic, Sau ne-am dãruit în alergare?
MARI MUZICIENI ROMÂNI
Compozitorul Ion Vasilescu, unul din pionierii muzicii uºoare româneºti (5) Întîlnirea cu alþi maeºtri (4) Nicu Vlãdoianu soseºte între timp la Buºteni, sã vadã ce fac colaboratorii sãi ºi sã le mai dea idei... - Cum o sã compui o bucatã muzicalã pe pianul ãsta nenorocit, numai cu patru clape?! - Mi-ajung patru clape – rãspunse Vasilescu, ca sã scot o melodie cît mai autenticã pentru Maria Tãnase. ªi dacã Nicu Kanner împleteºte textul cu muzica mea, nãdãjduiesc sã oferim Mariei cîntecul ºi versurile pe care le aºteaptã de la noi. Am dat textierului termen de 5 zile... În douã ore, muzica ºi textul sînt gata. Se telefoneazã Mariei care, a doua zi dupã-amiazã, soseºte la Buºteni. Îi place atît de mult... busuiocul rãsãrit pe cele patru clape, încît pînã la asfinþitul soarelui stãpîneºte ºi melodia, ºi textul: - Sînt gata s-o cînt astã searã.
Relaþiile cu colegii de breaslã A existat întotdeauna un spirit de colaborare loialã ce a prezidat raporturile cu confraþii. Acesta e ºi secretul dragostei ºi preþuirii pe care i-au arãtat-o aceºtia. De Gherase Dendrino ºi Elly Roman îl legau primii paºi.
Ion Vasilescu, Mihail Jora ºi Alfred Alessandrescu la Vila Luminiº a maestrului Enescu în anul 1958.
Polemici Transfigurare - Povestea unei mari iubiri -
E searã de poveste. În paturi cu pãpuºi Fetiþa - cald - zîmbeºte, cãci somnul stã la uºi. Dar ea nu vrea s-adoarmã. Se uitã pe-un Album Cu poze-ngãlbenite din vremi cu vechi parfum... O vede pe mãmica - copilã, ca ºi ea Buna o þine-n braþe - rochiþa-i catifea ªi lîngã ele ºade, în negru îmbrãcat, Bunicul. Cel mai straniu ºi mai frumos bãrbat. Ea nu ºtie prea bine în ce fel s-au vãzut Bunicul ºi Bunica, atunci, la început. Dar auzise - parcã - un lucru foarte mare: Cã au trãit o clipã de jertfã ºi candoare. Cã în secunda-n care Bunica l-a vãzut, ªi gînduri, ºi cuvinte din ea au dispãrut. O lume-ntreagã - nouã - i-a dãruit Bunicul S-a frînt tristeþea-n douã. Aºa i-a spus tãticul... Dar ea nu-nþelegea cum poate sã existe Minune fãrã vîrstã în lucrurile triste. ªi cum sã te transformi, aºa - brusc - deodatã S-ajungi sã fii bãrbat, cînd tu, de fapt, eºti fatã? Cu mîna ei micuþã alintã poza veche. Din ea strãbate-n vremuri un dor fãrã pereche. Un abur ca o Tainã a celui dintîi vis, Cînd Cerul ºi Pãmîntul pluteau prin Paradis... Cînd vine-ncet Bunica nepoata sã îºi culce, Micuþa îi ºopteºte, cu glas peltic ºi dulce: - ,,Te rog frumos, Bunico, vreau sã mai stau puþin. Mai spune-mi o poveste, ºi-apoi am sã mã-nchin...” Vãzînd în mîna-i micã Albumul rãsfoit, Frumoºii ochi de aur - adînc - s-au umezit. Cu sufletul în dangãt de clopot vechi bãtînd Bunica-ncet tresare, cãci s-a trezit plîngînd. Lacrima-nrouratã pe-obraz i se prelinge. Cercînd arsura crudã din visu-i blînd a stinge, Înseninînd uitarea acestui ultim ceas În care doar tãcerea mai face un popas, Fetiþa - mîngîind-o - îi spuse cu glas sfînt: - ,,Te rog, nu plînge, Buni. Lasã-mã sã-þi cînt”. (va urma) LILIANA TETELEA Erau ,,paºii cei mai anevoioºi fãcuþi împreunã, ºi pe urmele lor s-a bãtãtorit calea muzicii noastre uºoare”, îi plãcea sã spunã. Cînd s-au sãrbãtorit, în luna ianuarie 1948, 25 de ani de activitate artisticã a compozitorului, Gherase Dendrino îi trimite o scrisoare, din care spicuim: ,,Pentru muzica – hai sã zicem uºoarã – româneascã, pentru teatrul muzical, pentru colegii dumitale, deci ºi pentru mine, ai fost un deschizãtor de drumuri, un pionier. Se poate spune deci: la început a fost Vasilescu. (...) Cînd în locul «Valenciei» ºi al «Violeterei» a apãrut Vasilescu cu primele ºlagãre, s-a vãzut cã ºi la noi se putea crea muzicã pentru urechea mulþimii. Sufletul întregului popor te-a primit de la început, ºi de atunci, melodiile dumitale s-au fredonat de la un colþ la altul al þãrii...”. Nu se poate vorbi despre realizãrile compozitorului fãrã a aminti de doi dintre cei ce l-au ajutat, aºa cum nu a pregetat niciodatã sã mãrturiseascã: Nicuºor Constantinescu ºi Eugen Mirea. ,,Fãrã sã fie un muzician – spunea compozitorul –, Nicuºor mi-a fost, într-un sens, profesor de compoziþie în genul uºor. Cu priceperea ºi flerul sãu, a reuºit adesea sã influenþeze ideile mele melodice... ºi chiar armonice, dîndu-le o desfãºurare mai naturalã, mai apropiatã gustului celor mulþi, fãrã sã cãdem prea mult în pãcatul banalului”. Dacã întotdeauna, sau aproape întotdeauna, Stichwort-ul, esenþa, îi aparþinea compozitorului, textierul ideal ºi inventiv care era Nicuºor Constantinescu ºtia cum sã-l învãluie în cele mai ,,potrivite” cuvinte. Au fost cîntece la care compozitorul ºi poetul erau una ºi aceeaºi persoanã, dar nu întotdeauna se strãduia sã ºlefuiascã un cuvînt cu aceeaºi rãbdare pe care o cheltuia la o melodie. Cei doi prieteni erau deosebiþi ca temperament, dar tocmai din aceastã pricinã s-au înþeles atît de bine. ,,Dacã vreodatã am sã-mi scriu amintirile vieþii – spunea Ion Vasilescu – capitolul de bazã are sã fie închinat prieteniei cu Nicuºor Constantinescu”. Eugen Mirea îl întîlnise pe Ion Vasilescu pentru prima oarã la Craiova, în casa unui prieten comun. ,,Nici nu intrase bine pe uºã, cã a ºi fost stãruitor rugat sã se aºeze la pian. Avea un pãr negru, bogat, o atitudine sfioasã, de tînãr cãruia îi este cu neputinþã sã formuleze un refuz... Terminase conservatorul ºi era profesor de liceu, cînta la pian minunat, dãdea lecþii, compunea, era gata sã colaboreze la orice spectacol muzical, chiar dacã
CIOBURI DE GÎNDURI
Dualitate
Eram copil cînd te-am vãzut întîia oarã, Un înger de luminã ce mã privea în faþã, ªi lacrima-þi din gene mi-a fost dat sã mã doarã ªi sã-mi colinde-n suflet de-atunci întreaga viaþã. Un etalon de bine, de vis ºi conºtiinþã, O fulgerare-n sensuri cum nu s-a mai vãzut... Erai, ce incredibil, poveste ºi fiinþã, ªi m-ai desprins cu totul din tragicul meu lut. Am fost cu tine-n ºoaptã în viscoliri de stele, Sau poate-n dans extatic pe mãri de veºnicie ªi þi-am sorbit lumina din lacrimile grele Plîngîndu-ne norocul pe-un colþ de galaxie. Erai ca o zeiþã în tot strãlucitoare ªi te voiau ºi aºtrii în lumea lor curatã Cã n-a mai fost în lume ca tine sãrbãtoare ªi cît vor þine vecii nu va mai fi vreodatã. Cãlãtorind prin stele eu þi-am urmat cãrarea ªi iatã, veºnicia îmi pare prea puþinã... Icoana ta mã strigã ºi-n zbucium sînt ca marea: Frumoasa lumii mele! Mireasã de luminã! Dualitate sacrã, din vremuri ancestrale, Sfinþitã-n liturghia de basm a unui crin, Ne nige veºnicia cu lacrimile tale ªi binecuvîntarea Pãrintelui Divin. ILARION BOCA, 27 iulie 2017
Oraºul mã priveºte chiorîº Oraºul mã priveºte chiorîº din gropile murdare, haite de trepãduºi cîntã realizãrile imaginare
Pe trecerea de pietoni e interzis sã mai circuli cu îngerii de mînã, Palatul Comunal a devenit o groapã comunã Înaintezi printre oamenii triºti, simþi cum te scuipã cerul cu gura amarã, de-ar veni mai repede ploaia sã spele aceastã lume murdarã! De pe blocurile din cãrãmidã arsã, se scurge disperatã tencuiala, ca o pînzã de pãianjen se varsã din strãfunduri, Valhala Oraºul mã priveºte înc-o datã chiorîº, mã uit la el ºi mi-e milã, mã strecor printre hoituri tîrîº, în mînã strivind o zambilã ADI SFINTEª, 24 iulie 2017 ºtia cã reþeta va fi deficitarã”. La rîndul sãu, Ion Vasilescu, fãrã sã-ºi aducã aminte de întîlnirea de la Craiova, povestea cum remarcase, în primele rînduri, la reprezentanþiile unde dirija, o figurã ce-i devenise familiarã. ,,Era dintre puþinii ce veneau de mai multe ori la acelaºi spectacol Avea ochelari de dascãl, o cravatã papillon întotdeauna de culori îndrãzneþe ºi o pieptãnãturã «à la Maiol». Cu vocea lui, ce abia o puteai auzi, s-a apropiat de mine într-o zi ºi mi-a reprodus pe dinafarã aproape toate textele pe care le memorase în spectacole”. κi încuraja ca nimeni altul colegii mai tineri. Nu-i era teamã cã are sã fie concurat, cãci aceasta nu-l intresa cîtuºi de puþin. Cea mai mare parte a compozitorilor de muzicã uºoarã care s-au afirmat în acest domeniu i-au fost tributari, într-un fel sau altul. Aurel Giroveanu, Henri Mãlineanu, Nic. Kirculescu, Florentin Delmar, dar ºi reprezentanþi ai generaþiilor care le-au urmat acestora au avut în Ion Vasilescu un mentor ºi un exemplu de creator al muzicii uºoare româneºti. (va urma) THEODOR BALAN (Fragmente din lucrarea ,,Prietenii mei muzicieni”)
Pag. a 7-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse Neseriozitate periculoasã, de la episodul Rogozin la pensile speciale (urmare din pag. 1) Ridicol este faptul cã actuala coaliþie de guvernãmînt ºi ciracii sãi nu ºi-au justificat acþiunea decît prin gargarã: Rogozin e pe lista persoanelor sancþionate de UE, deci România a procedat ca la carte, interzicîndu-i accesul „pe teritoriul” sãu. Iar aberaþia vine chiar de la MAE – „Motivele deciziei nu pot fi detaliate”, au declarat reprezentanþi ai MAE pentru agenþia naþionalã Agerpres. Da, aþi citit bine – „motivele deciziei nu pot fi detaliate”!! Cum e posibil ca guvernul unui stat UE, România, sã ia o asemenea decizie ºi sã nu poatã motiva? Rãspunsul e unic: cînd face ceva ilegal, dar se bazeazã pe „comunicatori”, adicã pe influenþarea ºi manipularea opiniei publice. În fapt, s-au încãlcat legile ºi normele internaþionale, fapt recunoscut chiar de MAE. Decizia de sãptãmîna trecutã contravine propriei atitudini ºi motivaþii de acum cîteva luni, cînd acelaºi Rogozin a traversat spaþiul aerian al României, tot la bordul unei nave de linii. Iatã ce a transmis oficial MAE, pe 23.12. 2016: „Precizãri de presã referitoare la traversarea spaþiului aerian al României de cãtre Dmitri Rogozin Regimul sancþionator instituit la nivelul UE prin Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014 privind mãsuri restrictive în raport cu acþiunile care submineazã sau ameninþã integritatea teritorialã, suveranitatea ºi independenþa Ucrainei nu interzice survolul prin spaþiul aerian al statelor membre UE al persoanelor care figureazã pe lista de sancþiuni, care cãlãtoresc la bordul unor aeronave care efectueazã zboruri regulate”. Mai mult, MAE spune cã interzicerea încalcã norme internaþionale: „Instituirea unei astfel de sancþiuni ar fi contrarã dreptului internaþional public, în mod deosebit dispoziþiilor Convenþiei privind aviaþia civilã internaþionalã, semnatã la Chicago, la 7 decembrie 1944. Pe cale de consecinþã, în situaþia semnalatã nu se aplicã regimul de sancþiuni instituit la nivelul UE, cursa AEROFLOT fiind o cursã civilã, regulatã”. Problema e cã pe atunci ministru de Externe era un profesionist, Lazãr Comãnescu, pe cînd acum, chiar dacã Meleºcanu e ºi el un profesionist, nu se comportã ca atare. Sau se comportã ca unul care are o agendã ascunsã, cum avea pînã recent, cînd, chipurile, conducea Informaþiile Externe. Cazul este o repetare a isprãvii lui Titus Corlãþean ºi Victor Ponta din 2014, atunci cînd avionul lui Rogozin a fost întors de la graniþã. Atunci, ministrul Externelor Corlãþean a dat-o cu oiºtea gîndirii în gardul sancþiunilor UE (sau viceversa), iar Ponta, aflat pe caii mari ai candidaturii la Preºedinþia României, a recunoscut cã el „a gestionat” situaþia. De precizat ºi cã în Convenþia de la Chicago privind aviaþia civilã internaþionalã se face diferenþa între „teritoriu” ºi spaþiul aerian, fapt care a fost luat în seamã ºi de „Decizia 2014/145/PESC”, invocatã de deºtepþii de la MAE actual, care probabil nici nu au citit-o. ªi sã mai precizãm douã aspecte: La ART. 12 (Regulile de zbor) se spune clar cã regulamentele trebuie „sã rãmînã cît mai
mult posibil conforme cu acelea care vor fi stabilite din timp în timp, în aplicarea prezentei Convenþii”. Cu alte cuvinte, sã nu schimb eu regulile, nepermiþînd accesul fiindcã mi s-a nãzãrit mie azi o interpretare cu totul diferitã de a þãrilor UE din zonã (Ungaria, Slovacia, Polonia), dar ºi faþã de propria mea reglementare de acum cîteva luni. În al doilea rînd, decizia MAE are un acuzabil scop politic, iar guvernul se face culpabil de încãlcarea prevãzutã la ART 4. din Convenþie – „Folosirea abuzivã a aviaþiei civile” - „Fiecare Stat contractant se obligã sã nu foloseascã aviaþia civilã în scopuri incompatibile cu þelurile acestei Convenþii”. Revenind la situaþia de azi, cînd gafa este enormã, mai ales dupã controversele prezentate - ridicole ºi, în acelaºi timp, grave – sînt de semnalat intervenþiile stupide ale unor sinecuriºti afiliaþi unor sfere oculte sau politice – Fota, Chifu, Diaconescu º.a. – dar ºi lipsa declaraþiilor ºi comentariilor unor specialiºti de marcã ai dreptului internaþional. Cred, însã, cã pentru situaþia de faþã cea mai potrivitã concluzie ºi definire a acþiunii MAE este exclamaþia jurnalistului Liviu Mihaiu, personaj ce nu poate fi asociat cu „propaganda rusã”: „E ºi muuuult #cretinism în genul ãsta de acþiuni «patriotice»...”, a scris Mihaiu pe Facebook. Al doilea scandal este cel al „pensiilor speciale” început de OlguþaVasilescu, adus la apogeu de Dragnea ºi Tãriceanu. Toþi trei specialiºti în muncã ºi protecþie, de fapt în mucã de orice fel, precum lemnul lui Tãnase, sau Tudose, cum îl cheamã… Cei doi moguli ai Coaliþiei au fost aºteptaþi ca sfintele moaºte; nu au venit decît cu speculaþii fãcute ºi de presã, ºi cu glumiþe ieftine. Practic, Dragnea ºi Tãriceanu au anunþat cã au ascultat acelaºi lucru pe care Olguþa Vasilescu l-a spus la TV, cuprinzînd „principii”, nu formule de calcul sau date concrete. Nu s-au auzit nici considerente legice sau logice despre felul în care unele persoane vor fi decãzute dintr-un drept cîºtigat prin lege – cum ar fi referirea la salariile funcþiei active, nu la „inflaþie” – s-au fãcut glume ºi s-a aruncat un „Da” sec, la întrebarea dacã vor fi afectate ºi pensiile parlamentarilor. Din nou - nici o explicaþie cum sînt asociate pensiile militarilor cu cele „speciale”, sau „indemnizaþia de vîrstã” a parlamentarilor cu „pensia”. În fine, dupã ce s-au epuizat glumiþele ºi ambiguitãþile, Tãriceanu a început sã tragã de Dragnea – „Hai sã mergem, hai sã mergem! ªi au mers. O singurã chestiune serioasã s-a desprins din aceastã pseudo-conferinþã: coaliþia este în crizã de explicaþii ºi soluþii, dar ºi þara este la un pas de incapacitate de platã. De fapt, singura soluþie a coaliþiei la problema gravã a pensiilor pare a fi lãsarea la nivelul „comunicatorilor”, adicã al Olguþei Vasilescu, persoanã fãrã nici o calificare în domeniu muncii ºi protecþiei sociale - ºi a imensului sãu tupeu. Concluzia este cã am avut o sãptãmînã a neseriozitãþii acute – cu urmãri de care nu cred cã Guvernul actual – ºi nici coaliþia nu ne pot salva. Poate Cel de sus, a nu se confunda cu Iohannis.
Aurelian Pavelescu face o dezvãluire incredibilã: ªtie cine este ºeful SCL în România Aurelian Pavelescu, într-o postare pe pagina personalã de socializare, scrie despre fenomenul internet ºi despre cum un soft formidabil este capabil sã realizeze profilul psihologic al fiecãrui utilizator în mod ultraprofesionist, la nivel de sute de milioane ºi miliarde de oameni. Cu alte cuvinte, ne-o facem cu mîna noastrã, accesînd reþelele de socializare. Dar ºi despre faptul cã în România s-ar afla SCL: o companie americanã, condusã de sociologi ºi procesatori ai reþelelor de socializare, care are drept activitate manipulãrile în masã. În mod chiar deschis, fãrã nici o perdea. „Care este mecanismul? Toþi utilizatorii de internet la nivel global sînt fiºaþi ºi analizaþi, în servere uriaºe, printr-un punctaj de 5.000 de criterii (vîrstã, ocupaþie, preferinþe culturale, politice, culinare, turistice, sex, anturaj, categorie socialã ºi economicã, percepþii pozitive ºi negative, cuvinte-cheie ºi sintagme folosite etc., etc.). Acest soft formidabil este capabil sã realizeze pro-
filul psihologic al fiecãrui utilizator în mod ultraprofesionist, la nivel de sute de milioane ºi miliarde de oameni. Totul se realizeazã ºi se actualizeazã în timp real. Acest mecanism, pe baza de date uriaºã deþinutã ºi procesatã, este pro-activ, în sensul cã poate introduce în uriaºa piaþã, de miliarde de utilizatori, mesaje de influenþare psihologicã de naturã sã formeze ºi sã manipuleze comportamentul maselor: în funcþie de interesul urmãrit, comandat. Mecanismul este atît de precis ºi sofisticat, încît nu existã formã de contracarare, influenþarea realizîndu-se la nivel subconºtient ºi conºtient. Modul de percepþie este total distorsionat. SCL acþioneazã ºi în România, fiind devoalat acum chiar contractul prin care aceasta a fost angajatã: pare cã ºeful SCL România ar fi Peter Imre. „Personal am avut mereu senzaþia manipulãrii în masã, colectivã, în România. Miºcãri de stradã, conflicte
O viaþã ai De ani de zile, mergem pe aceeaºi potecã. Zilnic, acelaºi trotuar mediatic. Noapte de noapte, visãm la mai bine, dar a doua zi o luãm de la capãt. Fugim de responsabilitatea ridicãrii din genunchi ºi ne este fricã sã luãm taurul de coarne. Ne îndemnãm unii pe alþii sã acþionãm, dar ne gîndim cu groazã la ce va fi dacã, totuºi, unul dintre noi chiar o va face. Avem un simþ al conservãrii dezvoltat, iar inerþia cu care am fost plasaþi în viaþã nu ne permite sã ne abatem de la un drum al non-combatului. Nu avem tãria de a spune „nu” ºi ne lipseºte capacitatea de a înþelege cã, în lumea aceasta, trebuie sã fii ori într-o echipã, ori împotriva ei. Calea de mijloc este pentru cei laºi. Ne lansãm toate frustrãrile în mediul online, devenim rebeli pe Facebook, dar o facem precum un cîine care latrã din spatele cuºtii: sîntem incapabili sã mergem mai departe din momentul în care lãsãm deoparte îmbrãþiºarea fotoliului ºi ecranul plat al calculatorului. Avem senzaþia cã viaþa noastrã realã a devenit o lume mai bunã în virtual ºi dorim sã credem cã realitatea palpabilã de zi cu zi este doar un vis urît. Vîntul schimbãrii cere multã putere. Decizia de a merge pe stradã ºi a purta un banner în care spui cã te-ai sãturat necesitã multã nebunie ºi cu atît mai multã forþã. Un astfel de gest te poate înãlþa sau îþi poate alunga toþi prietenii. Mai poþi pierde ºi jobul, pentru cã cine ºtie ce politician nu vrea sã te aibã în preajmã. Asumarea riscului stã în mîinile noastre, dar ea are nevoie de un impuls, de un lider care sã ºtie cã joacã o carte pe care poate sã cîºtige totul, sau sã piardã totul. Cineva spunea cã în viaþã nu poþi sã-þi cumperi sãnãtatea ºi timpul. Un alt înþelept mai spune cã dacã tu nu îþi aranjezi viaþa, o va face altul pentru tine. Pînã la urmã, aici, pe Pãmînt, Dumnezeu ne-a oferit o ºansã, una singurã. De ce sã o irosim? Ne place sã spunem cuvinte mari ºi ne plac eroii. Pildele au inundat online-ul. Dãm exemple din istorie cu oameni care au slujit Binele, însã nouã ne scapã de foarte multã vreme un amãnunt: istoria nu este scrisã la timpul trecut, ci la prezent ºi o putem scrie chiar noi. Cei care ne dezarmeazã prin negare ºi fricã o fac pentru cã vor sã-ºi conserve puterea sau iluzia cã deþin ceva. Cei care ne spun cã nu avem ºanse o fac pentru cã ei sînt laºi. Þine-þi duºmanii aproape – cum spune o vorbã – ºi mergi pînã la capãt. O viaþã ai!
pornite de la simple pretexte, linºaje publice, mare majoritate dominate de iraþional, sînt aici la ordinea zilei de foarte multã vreme ºi controleazã spaþiul public. Am simþit ºi pe pielea mea: situaþii în care mesaje sau afirmaþii au fost folosite punctual în cîteva momente de mare febrã politicã în cu totul alte sensuri decît le-am conceput etc. Pericolul este uriaº. Practic, nu existã absolut nici o ºansã pentru a riposta sau a te sustrage acestui uriaº mecanism de manipulare: odatã bãgat în malaxorul uriaº, fãrã sã vrei faci jocul uriaºului angrenaj. Chiar dacã îl conteºti: ºi aceºtia au rolul ºi poveºtile lor, care sînt programate de la bun început: un teatru în miºcare. Nu cred cã existã altã soluþie decît a interdicþiei legale: acest mecanism este la fel sau chiar mai periculos decît drogurile ºi criminalitatea organizatã, pentru cã, de fapt, aici este vorba despre rãpirea libertãþii oamenilor! Libertatea de conºtiinþã, integritatea fizicã ºi psihicã, dreptul la adevãr. Altfel, am intrat deja, fãrã ºansã de scãpare, în epoca celui mai cinic sclavagism, iar persoana umanã a devenit o marionetã comicã“, a scris acesta pe pagina de Facebook.
(„Evenimentul Zilei“)
Pag. a 8-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (8) Ce i-a spus Avvei Macarie craniul idolatrului Avva Macarie Egipteanul le-a povestit ucenicilor sãi urmãtoarea întîmplare: Odatã, mergînd prin pustie, am gãsit pe jos craniul unui mort. L-am miºcat uºor cu toiagul ºi, uimitor, am auzit o voce din craniu. ªi eu l-am întrebat: - Cine eºti tu? - Eu am fost arhiereul idolilor ºi al elinilor care locuiau odatã în aceste locuri. Tu eºti purtãtorul de duh Macarie; aflã deci cã în orice ceas te-ai ruga pentru cei intraþi în iad, se mîngîie puþin. - Care este mîngîierea ºi care este iadul?, a zise avva Macarie. - Cît e de departe cerul de pãmînt, atît de adînc e ºi focul care se aflã sub noi; în acest foc stãm în picioare ºi sîntem cuprinºi pe de-a-ntregul de el. Sîntem în aºa fel aºezaþi încît sã nu vadã unul faþa celuilalt, ci numai partea din spate. Aºadar, cînd tu te rogi pentru noi, vedem unul faþa celuilalt ºi astfel sîntem mîngîiaþi. Cînd avva Macarie a auzit acestea, a oftat adînc ºi a zis: „Vai ºi amar, cîtã nefericire a adus omului pãcãtos ziua naºterii sale. Mai bine sã nu se fi nãscut, cum a spus ºi Domnul despre trãdãtorul Iuda”. Dupã acest monolog al lui, l-a întrebat din nou pe craniu: - Existã în iad chinuri ºi mai grele decît cele de care îmi povesteºti? - Dedesubtul nostru se aflã un iad ºi mai înfricoºãtor, a rãspuns craniul. - ªi cine sînt pedepsiþi acolo?, a întrebat Bãtrînul. - Noi, cel puþin, sîntem milostiviþi puþin de Dumnezeu, pentru cã avem justificarea cã nu L-am cunoscut. Însã cei care L-au cunoscut bine pe Dumnezeu ºi dupã aceea s-au lepãdat de EI sînt dedesubtul nostru ºi sînt chinuiþi mult mai rãu. Dupã ce dialogul s-a încheiat, avva a luat craniul, l-a îngropat în pãmînt ºi ºi-a continuat drumul. Sã ascultãm ºi sã ne înspãimîntãm de aceastã povestire, fraþilor, întrucît cei care se leapãdã de Dumnezeu sînt chinuiþi mai rãu ºi decît necredincioºii. Trebuie aºadar sã avem grijã sã nu ne lepãdãm de El prin faptele noastre, ca sã
Carte de cãpãtîi (8) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”
BISERICA DUMNEZEULUICELUI-VIU, STÎLP ªI TEMELIE A ADEVÃRULUI Biserica, rugãciunea ºi credinþa joacã un rol însemnat în îndepãrtarea ºi purificarea organismului nostru de influenþele puterilor întunericului. Bisericile - prin faptul cã sînt construite pe locuri sfinþite prin slujbe (de cele mai multe ori aceste locuri sînt alese prin semne divine), prin arhitectura sa (altarul la rãsãrit ºi existenþa cupolei) prin obiectele de cult din interior, sînt purtãtoare de daruri binefãcãtoare. Cine se simte slãbit ºi fãrã putere poate face o rugãciune pentru revigorare; participînd la o slujbã ne purificãm de balastul negativ adunat (fie datoritã gîndurilor ºi faptelor noastre rele, fie preluate de la cei din jur) ºi ne încãrcãm cu energii pure, curate, benefice. De aici acele senzaþii plãcute de uºurare, calmare, purificare sufleteascã. Cei care sînt bolnavi percep acestea mai întîi prin acutizarea durerilor în acele organe afectate. Prin puterea credinþei ºi a rugãciunilor se produc „minuni”, asistînd la Sfintele Daruri din timpul Sfintei Liturghii, moment de maximã intensitate a energiilor divine, ca ºi la Sfîntul Maslu, cînd se constatã o însãnãtoºire parþialã sau totalã a unui bolnav. Prin sãvîrºirea, cu ajutorul Treimii Sfinte, a acestor TAINE, credincioºii se umplu ºi ei de harul dumnezeiesc, care dã organismului sãnãtate, vigoare, uºurînd sufletul ºi dîndu-i hrana de care are cu adevãrat nevoie: cea spiritualã. În biserici sînt multe icoane fãcãtoare de minuni ºi multe moaºte ale sfinþilor care în viaþã au fost curaþi sufleteºte ºi au primit harul de la Domnul de a vindeca ºi ajuta pe cei ce cu credinþã li se roagã. O rugãciune ºi o atingere a acestora fac de cele mai multe ori adevãrate minuni, vindecînd boli ºi îndeplinind cele mai arzãtoare dorinþe ale noastre. Þara noastrã este plinã de mînãstiri ºi biserici cu icoane ºi moaºte fãcãtoare de minuni, începînd cu Capitala ºi terminînd cu cel mai mic ºi îndepãrtat sãtuc. Amintim aici cîteva din ele:
evitãm aceastã pedeapsã înfricoºãtoare. Tãgãduitor al lui Dumnezeu nu este numai acela care se leapãdã de El doar prin cuvinte, dar ºi cel care sãvîrºeºte fapte pãcãtoase, deºi cu cuvîntul ar pãrea cã crede ºi cã Îl mãrturiseºte pe Dumnezeu. Despre cele ce vã spun mãrturiseºte ºi Apostolul Pavel, care propovãduieºte: „Ei mãrturisesc cã Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tãgãduiesc (Tit 1, 16).
Rãpirea închipuitã a Sfîntului Antonie cel Mare (1) Odatã, Sfîntul Antonie cel Mare s-a ridicat sã-ºi facã rugãciunea ºi sã mãnînce, în ceasul obiºnuit, cãci atunci era ceasul al nouãlea. În clipa aceea sufletul lui s-a înãlþat în vãzduh, unde au apãrut cîþiva diavoli întunecaþi la chip, care l-au împiedicat sã urce mai sus. Însoþitorii sufletului sãu au început sã se certe cu diavolii, care cereau socotealã sufletului, nu cumva avea vreo datorie faþã de ei. Îngerii le-au spus cã nu, cãci toate greºelile pe care Antonie le-a fãptuit de la naºterea lui au fost ºterse de Domnul. Însã faptele pe care le-a sãvîrºit de cînd a devenit monah ºi s-a afierosit Domnului le este permis sã le cerceteze. Cu toate cã diavolii îl acuzau pe Antonie, nu puteau, însã, sã dovedeascã acuzaþiile lor ºi astfel drumul era fãrã nici un obstacol. Atunci Antonie s-a vãzut pe sine întorcîndu-se în trup ºi fiind cum era mai înainte. Însã tulburarea lui era atît de mare, încît a uitat sã mai mãnînce ºi a rãmas toatã ziua ºi noaptea rugîndu-se cu suspine. A fost uimit gîndindu-se cu cîte ispite avem a ne lupta ºi cu cîte eforturi trebuie sã trecem de duhurile vãzduhului. De aceea povãþuia cu mai multã rãbdare, zicînd: „Luaþi toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta împotrivã în ziua cea rea, ºi toate biruindu-le, sã rãmîneþi în picioare“ (Efeseni 6, 13). Dupã vedenia aceasta l-au vizitat cîþiva oameni ºi au început sã discute despre ieºirea sufletului din trup ºi care este locul în care se va muta. Chiar în noaptea urmãtoare a auzit o voce care îl chema: - Antonie, ridicã-te, ieºi afarã din chilie ºi priveºte! (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) În Bucureºti: * „Catedrala PATRIARHIEI” - moaºtele întregi ale Sfîntului Dimitrie cel Nou din Basarabi (Basarabov) (27 octombrie). * Biserica „SFÎNTUL MINA” - moaºtele întregi ale Sfîntului Mina (11 noiembrie). Biserica se aflã în apropiere de fostul amplasament al Bisericii „Sfînta Vineri”, pe partea opusã, în P-þa Corneliu Coposu. * Biserica „SFÎNTUL SPIRIDON NOU” - adãposteºte pãrþi din moaºtele Sfîntului Spiridon al Trimitundei (12 decembrie) ºi se aflã pe Magistralã, în apropierea Mitropoliei. * Biserica „SFÎNTUL STELIAN” str. Logofãt Udriºte - adãposteºte moaºtele Sfîntului Stelian (26 noiembrie). * Biserica „SFÎNTUL GHEORGHE (NOU)” de lîngã Magazinul Cocor, km 0, în care se gãseºte mîna Sfîntului Nicolae. * Biserica „SFÎNTUL GHEORGHE (VECHI)” din spatele Magazinului Cocor - pãrþi din moaºtele Sfîntului Grigorie al Armeniei (30 septembrie). * Biserica „DOMNIÞA BÃLAªA” - capul Sfîntului Grigorie de Nyssa (10 ianuarie). Biserica se aflã lîngã Tribunalul Mare. * Biserica „ZLÃTARI” de vis-à-vis de Magazinul Victoriei, în Calea Victoriei - mîna Sfîntului Ciprian (2octombrie). * Mînãstirea „ANTIM” - pãrþi din moaºtele Sfinþilor: Acachie (17 aprilie), Neofit (5 mai), Paraschevi (26 iulie), 40 de mucenici (9 martie). * Biserica „OÞETARI” de pe str. Batiºtei - un deget al Sfîntului Haralambie (10 februarie). * Biserica „SFÎNTUL VASILE” str. Calea Victoriei nr. 198 (vis-à-vis de Muzeul „George Enescu”) - pãrþi ale moaºtelor sfinþilor: Teodor Tiron (17 februarie), Elefterie (14 decembrie), Trifon (1 februarie), Haralambie (10 februarie), Gheorghe (23 aprilie), Paraschevi (26 iulie), doi sfinþi necunoscuþi. * Mînãstirea „PLUMBUITA” - ºos. Colentina (în zona podului) - pãrþi din moaºtele Sfinþilor: Nicolae (6 decembrie), Pantelimon (27 iulie), Gheorghe (23 aprilie), Ioan cel Nou (2 iunie). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)
Fericirea
Fericirea - aici, un vis într-un abis, Ce din þãrînã se preface iarãºi vis, Suspin ºi cînt, tot într-un gînd, Cãci toate-s trecãtoare pe pãmînt... Fericirea-un drum aflat mereu la orizont, Alergãtorii se luptã ca pe front, S-atingã iluzorii destinaþii, Atît de efemere ºi ireale staþii... Fericirea - lutul nu o poate þine, Fugind tenace spre piscuri senine, Cît stãm sub nori ne amãgim profundªi sîntem vrednici vînãtori de vînt... Fericirea-i chipul sfînt al lui Hristos, Ce prin iubire ne poartã duios, Suflet cu suflet sub Cerul sublim, În fericire pe Domnul iubim... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Orfeu
Cel ce vindecã prin luminã, harfã ºi chimval, cîntare linã; frãmînt de logos aduce preamãrire, roiuri de îngeri în lucire, armonii de muzici risipind; El în iubire a crescut, iubirea mult o a iubit, iubind, strãlumina în nepãtrunse ceþuri, din prea iubire luminã s-a fãcut – un soare încãlzind cosmice gheþuri! În muntele albastru tainic sanctuar, acolo îºi zidi cuibar înþelepciunii, cu ochi de pajerã veghin regal înspumegat – tãlãzuirea lumii... Con dicere Orpheus: „Întru adîncul care eºti, coboarã, gîndind, sã-þi mistui mãrile de urã; în propriul tãu abis rãsarã mãreþ legiuitorul lumii Deus – Treimea strãlucind în veºnicia purã!“ ROMAN FORAI
Pildã creºtinã
A cãzut în groapa sãpatã altora Regele Franþei, Henric al II-lea, a fost cunoscut în istorie ca un prigonitor al creºtinilor protestanþi. Însã doi dintre consilierii sãi aveau o pãrere cu totul opusã pãrerii regelui. Cel mai tînãr a spus regelui: „Se poate imputa crima de lezmajestate unor oameni, care nu pomenesc pe cei mari, decît în rugãciunile lor, cerînd pentru ei ocrotirea Celui Preaînalt? Se ºtie foarte bine cã ei nu sînt rãzvrãtiþi, ci se bizuie în tot ceea ce fac pe Biblie... Sînt oameni care fac o mulþime de crime demne de moarte, blesteme, desfrînãri, destrãbãlãri de tot felul, iar aceste crime rãmîn nepedepsite, cu toatã gravitatea lor, în timp ce se cer o mulþime de chinuri contra unor oameni nevinovaþi“. Ofensat peste mãsurã, cãlcînd în picioare regulamentul parlamentului, regele i-a aruncat pe cei doi în închisoare ºi apoi i-a condamnat la moarte pe rug. În timpul unei serbãri cu arme, regele a fost atins la ochi cu o lance. A suferit îngrozitor ºi cu remuºcare a recunoscut: „Ei sînt nevinovaþi. Dumnezeu mã pedepseºte“. Toatã priceperea medicilor a fost zadarnicã; peste o lunã regele a murit. Astfel a cãzut în groapa sãpatã altora. Sã ne lãsãm ºi noi atenþionaþi! Dreptatea lui Dumnezeu se aratã în lucrurile mici ºi în cele mari.
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
MOZAIC
Adevãrata poveste a lui d’Artagnan, eroul din „Cei trei muschetari“
MOZAIC Sfatul medicului
Platfusul
Charles Ogier de Batz de Castelmore, conte d’Artagnan, s-a aflat în slujba lui Ludovic al XIV-lea ºi a cardinalului Mazarin, fiind recompensat cu gradul de cãpitan în Garda Muschetarilor, murind în timpul asediului de la Maastricht din perioada rãzboiului francoolandez. O biografie semi-fictivã a sa a fost scrisã de Gatien de Courtilz de Sandras, aceasta servindu-i lui Alexandre Dumas în realizarea romanului „Cei trei muschetari”. Muschetarii, sau pe numele lor oficial „Muschetarii casei militare a regelui Franþei”, s-au format în 1622, în timpul rãzboaielor dintre catolici ºi protestanþi, de aceea uniformele lor vor avea mereu pe piept o cruce mare pentru a simboliza faptul cã luptaserã de partea catolicilor. Sarcina lor era protejarea regelui cînd acesta nu se afla în una din reºedinþele sale (acolo paza era asiguratã de „Garde du corps” ºi de Garda Elveþianã). La scurt timp dupã formarea primului detaºament de muschetari, s-a constituit un al doilea, acesta nefiind însã sub comanda directã a regelui, ci a primuluiministru, cardinalul Richelieu. La moartea acestuia, în 1642, compania a trecut sub ascultarea cardinalului Mazarin, care i-a desfiinþat în 1648. În 1657, i-a rechemat sub arme, formîndu-se astfel o trupã cu 150 de soldaþi extrem de bine pregãtiþi pentru misiuni secrete. La moartea lui Mazarin, în 1661, ei au trecut în slujba lui Ludovic al XIV-lea. În 1664, cele douã companii au fost reorganizate: „Muschetarii gri”, deoarece aveau cai cu veºminte gri, ºi „Muschetarii negri”, deoarece aveau cai negri. Charles de Batz de Castelmore, eroul lui Dumas, s-a nãscut prin 1611-1615, la un castel lîngã localitatea Lupiac din Gasconia, o veche regiune fidelã regelui, situatã în sud-estul Franþei. Provenea dintr-o familie înstãritã, iar din partea mamei moºtenea unele tradiþii ostãºeºti. În jurul anului 1630, pleacã la Paris pentru a urma o carierã militarã. Pentru a-ºi uºura ascensiunea în ranguri, adoptã numele de fatã al mamei, Françoise de Montesquiou d’Artagnan. Cu ajutorul unchiului sãu, Henri de Montesquiou, conte d’Artagnan, intrã în rîndurile „Gãrzii franceze”. Între 1640 ºi 1642 participã la operaþiuni militare, unde îºi dovedeºte calitãþile ºi, cu ajutorul cardinalului Mazarin, promoveazã în rîndul Muschetarilor regelui, în 1644. Aici este posibil sã se fi întîlnit deseori cu celelalte surse de inspiraþie pentru romanul „Cei trei muschetari”: Armand de Sillègue d’Athos d’Autevielle (Athos), Issaac de Portau (Porthos) ºi Henri d’Aramitz (Aramis), toþi atestaþi în acele vremuri ca membri ai muschetarilor regelui. Graþie calitãþilor deosebite, d’Artagnan va primi misiuni care necesitau discreþie ºi rapiditate de acþiune. În 1651, aristocraþia îl alungã pe Mazarin din Franþa. Credinciosul d’Artagnan îl urmeazã pe primul-ministru. Fidelitatea îi este rãsplãtitã dupã ce situaþia s-a îmbunãtãþit pentru cardinal. În 1658, dupã reorganizarea
corpului militar, d’Artagnan devine sublocotenent al „Marilor Muschetari” sau „Muschetarii gri”. În fapt, el era comandantul, deoarece liderul nominal era un nepot al lui Mazarin. Cu aceastã ocazie, d’Artagnan primeºte drept reºedinþã un întreg han în mijlocul Parisului. Frecventînd saloanele literare, cunoaºte o vãduvã bogatã pe numele de Anne Charlotte de Chanlecy. Pe 3 martie 1659, un act semnat de Ludovic XIV ºi Mazarin îi dã permisiunea muschetarului sã o ia de soþie, fapt petrecut pe 3 aprilie. Vor avea doi fii, unul în 1660 ºi altul în 1661. D’Artagnan va prefera însã sã petreacã mai tot timpul departe de casã, pe cîmpul de bãtãlie sau executînd manevre de antrenament. Deºi avea venituri consistente, el mereu reuºea sã rãmînã fãrã bani, aºa cã apela la ajutorul soþiei. Acesta, suspicioasã, va pune spioni pe urmele sale. Va afla astfel cã soþul sãu îºi dãdea banii pe petreceri ºi mai mult, cãlca strîmb în cãsnicie. De aceea se va separa de el în 1665, urmînd sã-ºi dedice timpul administrãrii eficiente a moºiilor sale care vor asigura peste ani venituri frumoase fiilor lui d’Artagnan. În 1660, cu ocazia mariajului regelui, d’Artagnan îl însoþeºte pe suveran într-un celebru voiaj de un an prin provinciile sudice ale Franþei. Muschetarii în pompoasele lor uniforme vor preceda caleaºca trasã de ºase cai albi ºi vor stîrni admiraþia tuturor locuitorilor. Cu aceastã ocazie, d’Artagnan se va reculege la mormîntul pãrinþilor sãi. În 1667, va deveni pentru prima oarã conducãtorul gãrzii muschetarilor, primind gradul de cãpitan-locotenent ºi o rentã lunarã extrem de generoasã. În decembrie 1672, ajunge guvernator al oraºului Lille, unul dintre punctele strategice foarte importante ale Franþei, în contextul rãzboiului început în acelaºi an împotriva Provinciilor Unite (Þãrile de Jos ºi Belgia). În 1673, armata francezã se afla în plinã ofensivã. În faþa oraºului Maastricht, soldaþii Regelui Soare sînt opriþi. În ajutor este chemat corpul de elitã condus de d’Artagnan. Pe 15 iulie, eroul idealizat de Alexandre Dumas este ucis de un glonte care l-a lovit fie în cap, fie în gît, în funcþie de surse. Patru muschetari ºi-au riscat viaþa în încercarea de a-i recupera trupul aflat în faþa liniilor olandeze. Aflînd despre moartea sa, Ludovic al XIV-lea a spus „L-am pierdut pe d’Artagnan, cel în care aveam cea mai mare încredere ºi care era priceput la toate”. În ceea ce priveºte soarta ordinului militar al muschetarilor, el a fost desfiinþat în 1776 de Ludovic al XVI-lea din raþiuni bugetare. Dupã restaurarea Burbonilor, au reintrat în activitate pe data de 6 iulie 1814. Dupã întoarcerea lui Napoleon din insula Elba, aceºtia practic s-au autodizolvat, unii dispersîndu-se prin þarã, alþii însoþindu-l pe Ludovic al XVIII-lea în scurtul sãu exil. În final, pe 1 ianuarie 1816, ca urmare a celei de-a doua restaurãri a Burbonilor, corpul muschetarilor a încetat sã existe.
(istoriepescurt.ro)
Tratamentul la adulþi constã în general în purtarea de încãlþãminte spaþioasã ºi confortabilã, cu un suport bun pentru arcada piciorului. Medicul poate recomanda talonete, care sînt fragmente de cauciuc, piele, metal sau plastic sau alt material sintetic modelat dupã forma piciorului, branþuri speciale pentru cãlcîi (sub formã de cupã) sau alte materiale care sã poatã fi introduse în pantof. Acestea menþin piciorul într-o poziþie neutrã ºi îl protejeazã de o presiune excesivã. Pentru copii, tratamentul cu pantofi ortopedici sau cu talonete e rareori necesar, deoarece arcada plantarã se va dezvolta normal pînã la vîrsta de 5 ani. Intervenþiile chirurgicale sînt rareori necesare. Durerea din cãlcîi se poate reduce dacã se relaxeazã musculatura încordatã a gambei. www.artroscopiedegenunchi.ro
Cît de zgîrciþi sînt bogaþii lumii
acesteia spune cã este „Una dintre cele mai bune trei investiþii pe care le-am fãcut vreodatã“. 3. Bill Gates poartã un ceas de 10 dolari Nu numai cã nu îl intereseazã ceasurile Rolex ºi poartã un ceas de 10 dolari, dar în locuinþa sa nici mãcar nu existã o maºinã de spãlat vase. 4. Charlie Ergen, fondator ºi preºedinte al Dish Network, merge la serviciu zilnic cu mîncarea la pachet. Desigur cã mîncarea la serviciu este scumpã, aºa cã fondatorul Dish Network îºi ia în fiecare zi la serviciu, într-o pungã de hîrtie maro, un sendviº ºi o bãuturã Gatorade. Pînã recent, ºeful companiei americane ºi-a ºocat colegii, pentru cã atunci cînd mergeau în deplasãri erau nevoiþi sã împartã camerele de hotel. Ergen a declarat, la un moment dat, pentru „Financial Times“: „Mama mea a crescut pe vremea Marii Crize. Nu am un birou de mahon“. 5. Carlos Slim Helu, cel mai bogat om din Mexic, nu are ºofer ºi munceºte în fiecare zi. Mulþi dintre cei care îºi doresc sã fie bogaþi viseazã sã aibã un ºofer. Nu este ºi cazul lui Carlos Slim Helu, care conduce un Mercedes vechi, cumpãrã haine la reduceri din propriile magazine ºi vreme de 40 de ani a locuit în aceeaºi casã.
6. Jim Walton lucreazã într-o clãdire banalã din cãrãmidã, în oraºul sãu natal. Parte din cea mai bogatã familie a Americii, Jim Warton a moºtenit obiceiurile extrem de cumpãtate ale tatãlui sãu, Sam Warlton, cel care a pus bazele afacerii Walmart, cel mai mare retailer din întreaga lume. În ciuda averii sale uriaºe, el preferã sã conducã maºini vechi ºi biroul în care lucreazã este de-a dreptul sãrãcãcios. 7. John Caudwell, om de afaceri englez ºi unul dintre fondatorii retailerului de telefonie Phones 4u, se tunde singur. Miliardarul care ºi-a construit propriul imperiu este acum pensionat, dar pãstreazã foarte multe dintre obiceiurile care l-au ajutat sã economiseascã bani. De pildã, preferã sã nu lase bani la frizer ºi se tunde singur. 8. Amancio Ortega, fondatorul Inditex, mãnîncã la cantinã, alãturi de angajaþi. Miliardarul care controleazã Zara are o serie de obiceiuri umile. 9. David Cheriton, profesor celebru la Universitatea Stanford, refoloseºte plicurile de ceai. 10. Azim Premji, cel mai bogat indian din domeniul tehnologiei, obiºnuieºte sã fie atent la cît de multã hîrtie igienicã folosesc angajaþii.
Maestrul ºahist Charles A. Jaffe, un american de origine belarusã, obiºnuia sã spunã cã „Nu averea te face bogat, ci felul în care cheltuieºti”. Nu e de mirare, însã, cã mulþi dintre cei mai bogaþi oameni din lume au obiceiul de a economisi fiecare bãnuþ; aceastã mentalitate le-a fost de folos, de altfel, atunci cînd s-au îmbogãþit, relateazã „Time“. Astfel de obiceiuri ar putea fi folositoare oricui. 1. Mark Zuckerberg conduce o maºinã de 30.000 de dolari Deºi îºi permite sã cumpere cîte un Ferrari pentru fiecare zi din lunã, fondatorul Facebook conduce o maºinã absolut comunã: Volkswagen GTI cu transmisie manualã, care costã doar 30.000 de dolari. 2. Warren Buffet locuieºte în aceeaºi casã pe care a cumpãrat-o în 1958, cu 31.500 de dolari. Warren Buffet este unul dintre cei mai bogaþi oameni de pe Planetã, dar locuieºte de mai bine de 50 de ani în casa cu cinci dormitoare din Omaha. Despre cumpãrarea
Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.
DR. TAREK NAZER Platfusul este o boala în care arcada longitudinalã a piciorului, care merge în lungimea tãlpii, nu s-a dezvoltat normal ºi este mai coborîtã sau aplatizatã. Unul sau ambele picioare pot fi afectate.
Cauze Platfusul este o maladie moºtenitã genetic sau apare secundar unei afecþiuni ca artrita reumatoidã, accidentul vascular cerebral sau a diabetului.
Cine este afectat de platfus? Atît copiii, cît ºi adulþii pot fi afectaþi de platfus. Majoritatea copiilor au platfus între vîrstele de 3 ºi 5 ani, cînd arcada longitudinalã a piciorului se dezvoltã normal.
Simptome Pacienþii cu platfus au rareori simptome sau probleme. Unii pot resimþi dureri din cauza: - schimbãrilor în mediul de lucru; - traumatismelor minore; - luarea bruscã în greutate; - statul în picioare timp îndelungat, mersul, sãritul sau alergatul; - încãlþãminte nepotrivitã. Copiii pot resimþi uneori dureri ale picioarelor sau ale gambelor asociate platfusului.
Tratament
Pag. a 10-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Iarãºi despre ororile din închisorile comuniste În anul 2010, apãrea la Editura ,,Agaton” monumentala lucrare ,,Martiri ºi mãrturisitori români din Secolul XX. Închisorile comuniste din România” (605 pagini), semnatã de tînãrul preot clujean Fabian Seiche. Ani în ºir, dovedind multã rãbdare, el a rãscolit arhivele particulare ºi pe cele ale organizaþiilor foºtilor deþinuþi politici ºi a parcurs mii de documente ºi de fotografii, dovezi peremptorii ale politicii criminale practicate la noi între anii 1944 ºi 1966. Dar cel mai greu i-a fost ºi sã stea de vorbã cu martorii – victime ale acelor vremuri, an-de-an, tot mai puþini. Volumul este unul dintre sutele, dacã nu miile de cãrþi, lacrimi de suferinþã, apãrute în ultimul sfert de veac, privitoare la holocaustul dezlãnþuit cu precãdere împotriva intelectualilor români – creºtini iubitori de þarã ºi de neam –, de 50 de ori mai numeroºi decît victimele holocaustului evreiesc. Iatã un adevãr cumplit: trei sferturi dintre deþinuþii politici de la Piteºti, Aiud, Jilava, Rm. Sãrat, Gherla sau Tg. Ocna ºi 80% dintre martiri au fost legionari – preoþi ºi mireni, þãrani ºi muncitori, tineri ºi bãtrîni, intelectuali. ,,ªi astãzi, dacã dai cu tîrnãcopul în jurul închisorilor de acolo, la nici o jumãtate de metru sub pãmînt, dai de oseminte sfinte, frumoase, galbene. E semnul sfinþeniei, fiindcã au ajuns acolo, în acele cimitire neºtiute, prin suferinþe, prin jertfã” (Pãrintele Justin Pârvu, 1919-2013, fost deþinut politic). Închisorile politice din România (sau Gulagul Românesc) au devenit mai cunoscute în Secolul al XIX-lea, cînd erau populate mai ales cu opozanþi ai regelui Carol I, în special scriitori ºi ziariºti. Dar, în secolul urmãtor, ele s-au înmulþit (peste 70, risipite în toatã þara) ºi au început sã funcþioneze la o turaþie din ce în ce mai mare. Istoria, mai ales istoria ultimului sfert de veac, a cunoscut orori inimaginabile petrecute în acele lagãre, pe vremea dictaturii lui Carol al II-lea (1933-1940), antonesciene (19411944) ºi comuniste (1946-1965). În aceºti 33 de ani, falanga sutelor de mii de deþinuþi au format-o machedonii, ,,românii absoluþi”, cum i-a denumit filozoful Petre Þuþea. ,,Îi bãteau gardienii zile în ºir, pînã oboseau, dar nu scoteau nimic de la ei. Foametea, frigul ºi torturile îi întãreau miraculos”. Propunem, în continuare, sã rãsfoim cartea lui Fabian Seiche ºi sã consemnãm mãrturiile cele mai importante ale deþinuþilor din perioada dictaturii comuniste. Destul, aproape o jumãtate de secol, am tot ascultat pãrerile oficiale, care au condamnat acþiunile Miºcãrii ºi pe toþi legionarii. Dar, potrivit principiului ,,Audiatur et altera pars”, a venit vremea sã cunoaºtem ºi poziþia legionarilor supravieþuitori. Dacã tot afirmãm cã sîntem un popor liber ºi trãim într-o þarã liberã. Democraþia nu înseamnã ºi cã fiecare om are dreptul la o pãrere? z ,,De ce în aceastã epocã, în care se vorbeºte atît de zgomotos despre «drepturile omului» ºi «crimele împotriva umanitãþii», crimele ºi ororile sãvîrºite de comuniºti sînt îngropate în mormîntul tãcerii? Ni se aminteºte, cu insistenþã, despre un anumit
holocaust, dar se uitã, în schimb, valul de sînge ºi uriaºul morman de cadavre pe care s-a clãdit bolºevismul, pretutindeni unde a biruit în numele diavolului. Cînd vor veni reprezentanþii þãrilor care ne-au vîndut, spre tãiere, mãcelarului roºu de la Kremlin, sã depunã flori ºi pe mormintele creºtinilor asasinaþi, sub diverse forme, de comuniºti? Sau, în concepþia acestora, numai cei morþi în lagãrele naziste sînt victime?...” (Din discursul rostit de preotul Liviu Brânzaº, 1930-1998, cu prilejul sfinþirii monumentului de la Gherla, septembrie, 1993). z ,,Chiar din prima zi a instalãrii comunismului în Rusia, a început o campanie sîngeroasã, la scarã mondialã, de distrugere a creºtinismului. ªi toþi cei care au încercat sã se opunã acestei politici ºi-au sfîrºit zilele în închisorile politice. La noi, aceastã operaþiune a pus-o în practicã aparatul politic compus din Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Laszlo Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chiºinevski ºi Pantiuºa Bodnarenko, care au executat orbeºte ordinele venite de la Moscova. Ei au fost ajutaþi de Silviu Brucan ºi soþia sa, Alexandra Sidorovici, generalii Walter Roman (Neulander), Alexandru Nikolski (Boris Grümberg), Alexandru Drãghici, coloneii ªtefan Koller, Iosif Zeller, Gh. Crãciun ºi alþi torþionari” (Fabian Seiche - ,,Mãrturii ºi mãrturisitori români din Secolul XX”). Închisorile politice au apãrut în URSS ºi în rãsãritul Europei, la ordinul lui Stalin, pentru a-i elimina pe toþi opozanþii comuniºtilor. Dar numai la noi s-a ajuns la torturile ºi crimele inimaginabile, subordonate procesului de ,,reeducare”. Unii au pus acest fenomen pe seama cruzimii evreilor, comandanþii acelor lagãre. Alþii, pe slugãrnicia milenarã a românilor dispuºi la orice compromis, numai sã se punã bine cu ocupantul. Sau cu stãpînirea, aºa cum s-a întîmplat în perioada 1965-1990, cînd nimeni, nici þãrani, nici muncitori ºi intelectuali, nu a încercat vreo opoziþie faþã de puterea comunistã. Sau cum se întîmplã azi cu noii stãpîni, ame...
z ,,Pe 24 iunie 1927 s-a înfiinþat Organizaþia Legiunea Arhanghelului Mihai, condusã de Corneliu ZeleaCodreanu (1899-1938). Era o miºcare româneascã de revigorare spiritualã, comparabilã cu Miºcarea Isihastã a Sf. Grigore Palama (Sec. XIV). Fenomenul legionar nu se limita doar la politicã, anticomunism sau la eroism de bravurã. Nu. Legiunea era o parte a Bisericii ºi lupta împotriva rãului. Legiunea era o ºcoalã de caractere ºi pentru propãºirea Neamului Românesc” (ibid). z ,,Martiriul comandantului legionar Victor Dragomirescu (1939). Era închis la Vãcãreºti, cînd, într-o zi, este luat pe sus ºi dus spre oraº. La jumãtatea drumului, comisarul Davidescu îl strînge de gît. Maºina îºi continuã drumul spre crematoriu; aici cuptorul este încins, pregãtit. Trupul mortului este aºezat în coºciugul de azbest pentru a fi aruncat în cuptor. Dar în clipa aceea, Victor Dragomirescu deschide ochii. Comisarului nu-i pasã: împinge sicriul în foc. - Mãi, oameni buni, mã ardeþi de viu, mãi?!... Aºa a fost ars, de viu, Victor Dragomirescu, iar cenuºa, aruncatã pe un loc viran, între bãlãrii. Întocmai ca un martir de altãdatã al creºtinãtãþii” (ibid). z ,,A fost Miºcarea antisemitã? Nici vorbã. Pentru lãmurire, dãm cîteva exemple de evrei legionari sau doar simpatizanþi: - Ana-Maria Marin, soþia lui Vasile Marin, mort în Spania; - Cãtãlin Rapalã, instructor legionar ºi autorul cãrþii «Batalionul de la Sãrata». Era frate cu Ana-Maria Marin; - Vasile Noveanu, medic-ºef în Arad ºi ministrul Statului Naþional Legionar; - Paul Constantinescu, compozitor. Sub influenþa educaþiei legionare, a scris «Oratoriile» în stil byzantin de Crãciun ºi de Paºte; - Felix Aderca, un important critic literar. Simpatizant. Mihail Sebastian scria în «Jurnalul» sãu: «Asearã, la Cercul Sefard, l-am întîlnit pe Aderca ºi am vorbit despre moartea lui Codreanu. Spune cã a fost un mare om, o apariþie genialã. Moartea lui este o pierdere ireparabilã»; - Nicu Steinhardt, alt simpatizant. S-a convertit la Ortodoxie în închisoarea legionarilor. Propus spre canonizare de episcopul Justinian Chira al Maramureºului. Iatã ce scria Securitatea despre «Jurnalul fericirii», cartea sa de cãpãtîi: «În mod cu totul surprinzãtor, þinînd cont de originea sa iudaicã, autorul este convins cã cei mai umani ºi cumsecade oameni întîlniþi în închisori sînt legionarii, colegii de celulã care l-au ajutat în grele ocazii...»” (ibid). z ,,Iatã un adevãr bine ascuns. Occidentul ºi SUA au fost creatorii ºi susþinãtorii comunismului, avînd ca scop instaurarea unei noi dominaþii universale de dictaturã ateistã sau unireligioasã. Marx, Engels ºi Lenin s-au format în Occident, iar de acolo au venit în Rusia. Mai departe, ºtim ce s-a întîmplat” (ibid). Comunismul s-a dus ºi, în curînd, capitalismul va avea aceeaºi soartã. Care va fi viitorul omenirii? Probabil hibridul comunistocapitalist din China, þara care, într-un sfert de secol, a devenit o superputere economicã, politicã ºi militarã (n.m.).
ALBUMUL CU POZE RARE
Pãrintele Dumitru Stãniloaie (1903-1993), ,,un dar al lui Dumnezeu pentru cei ce i-au stat în preajmã”. Arestat în 1959 pentru participarea la întîlnirile ,,Rugului aprins”, de la Mînãstirea Antim, a fost condamnat la 5 ani de închisoare ºi trimis la Aiud, unde darurile sale sufleteºti i-au mîngîiat pe întemniþaþi. Cei care au trecut pe acolo pãstreazã în amintire chipul blînd al Pãrintelui, aureolat de sfinþenie ºi har. z ,,Pãrintele Mina Dobzeu este cel care l-a botezat pe evreul N. Steinhardt în închisoarea de la Jilava, printre paturile din celulã, cu apa dintr-un ibric. Privitor la «Rugãciunea inimii», el ne învaþã: «Prin aceastã rugãciune, eu propag calitatea vieþii duhovniceºti. ªi iatã cum: timp de 10-15 minute zilnic, ca un exerciþiu. Poziþia este în genunchi, vertical, nu cu fruntea aplecatã, ci cu mîinile adunate. ªi rostim: Sfinte, Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul. În felul acesta, te cobori cu mintea la inimã. Sã nu uiþi: mintea nu este obiºnuitã, dar, încet-încet, se obiºnuieºte sã rosteascã rugãciunea. Nici inima nu-i obiºnuitã, nu se deschide ºi este împietritã. Dar dacã baþi la uºa inimii, insistent, pînã la urmã, ea se deschide în faþa unor stihuri eliberatoare ºi întãritoare»” (ibid). z ,,Miºcarea «Rugul aprins», de la Mînãstirea Antim, din Bucureºti, a fost un vulcan mistic în România, din perioada 1945-1948, o reacþie a elitei intelectuale într-un moment de crizã. Mentorul acestei miºcãri a fost pãrintele arhimandrit Benedict Ghiuº (1904-1990). Þara era ocupatã de trupe bolºevice, nonvalorile îºi cereau drepturile în cultura ºi în educaþia româneascã. Miºcarea s-a declanºat din teama cã ne pierdem ca oameni, ca entitãþi spirituale în lumea aceasta, în care Dumnezeu ªi-a pus pecetea Fiinþei Sale. Pentru convingerile sale, pãrintele Benedict Ghiuº a fost arestat în 1948 ºi condamnat la 18 ani de închisoare, din care a executat 5. Printre cele mai proeminente figuri ale Miºcãrii «Rugul aprins» îi amintim pe pãrinþii Arsenie Papacioc, Sandu Tudor, Dumitru Stãniloaie, poeþii Vasile Voiculescu, Ion Barbu, compozitorul Paul Constantinescu ºi alþii” (ibid).
Pag. a 11-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (18) „Bãiatul în Þara Fãgãduinþei“ Autor: Claude Brown Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1965, Statele Unite Editura: The Macmillan Company Forma literarã: roman autobiografic
Rezumat ,,Bãiatul în Þara Fãgãduinþei” (,,Manchild in the Promised Land”) este o relatare ficþionalã a procesului de maturizare al lui Claude Brown, prin care acesta trece de la statutul de membru al unei gãºti de traficanþi de droguri, la cel al unuia dintre cei mai puternici scriitori despre experienþele afro-americanilor. Lucrarea poartã urmãtoarea dedicaþie: „Cãtre Eleanor Roosevelt, care o fondat ºcoala de bãieþi Wiltwyck. ªi cãtre ºcoala Wiltwyck, care încã îi mai gãseºte pe toþi Claude Brownii”. Pe parcursul operei, Brown foloseºte limbajul autentic al strãzilor din Harlem, cînd povesteºte despre dependenþa de droguri, prostituþia ºi crimele care ameninþau sã distrugã generaþia de tineri negri, care se chinuia sã supravieþuiascã în anii ‘40 ºi ‘50 într-un mediu ostil. Cartea este naratã de cãtre „Sonny”, personajul echivalent lui Claude Brown, care îºi spune povestea vieþii în Harlem, unde supravieþuirea depinde de abilitatea individului de a-l învinge ºi a-l întrece în viclenie pe celãlalt. El este nefericit acasã, îºi dispreþuieºte mama ºi îºi urãºte tatãl violent ºi abuziv, motiv pentru care strãzile devin pentru el „acasã”. Aflat la vîrsta de 13 ani, la începutul relatãrii, el are deja la activ un numãr semnificativ de acte ieºite din comun. Dintre acestea, de exemplu, cititorul aflã cã Sonny fusese împuºcat pentru furtul unor aºternuturi de pat de pe o frînghie ºi cã se pregãtea sã fie trimis la ºcoala de corecþie. Deja experimentat în consumul de heroinã, la fel ca majoritatea prietenilor sãi, el se îndreaptã cãtre o viaþã de sãrãcie, dependenþã ºi moarte prematurã. Dupã ce se recupereazã în urma rãnilor, Sonny este trimis la ºcoala Wiltwyck pentru copii neadaptaþi social, fondatã de Eleanor Roosevelt, cu care se ºi întîlneºte: în faþa ochilor lui vede „aceastã bãtrînã bogatã fãcîndu-ºi veacul pe la ºcoala Wiltwyck... a fost mãritatã cu un tip care era preºedintele Statelor Unite”. La ºcoalã, Sonny este impresionat de administratorul ºcolii, d-l Papanek, care îi cîºtigã respectul prin cunoºtinþele sale ºi personalitatea autoritarã. Acesta recunoaºte potenþialul lui Sonny de a-ºi depãºi condiþia. Pentru prima datã, tînãrul înþelege cã un om nu trebuie neapãrat sã foloseascã pistolul, cuþitul sau pumnul pentru a avea putere asupra altora; educaþia ºi inteligenþa sînt arme cu mult mai puternice. Aceastã constatare îl va însoþi pentru tot restul vieþii. Odatã întors în Harlem, abuzurile de acasã îl determinã sã ajungã din nou în stradã, unde continuã sã vîndã droguri ºi sã fure. La 14 ani, este arestat din nou ºi trimis la ºcoala de corecþie. Acest ciclu de nelegiuiri ºi arestãri continuã aproape pe toatã perioada adolescenþei sale, dar scurta experienþã de la Wiltwyck îi dã bãiatului puterea de a înþelege cã, dacã nu va face o serie de
ARTA DETRACTÃRII (2) (Strãmoºii noºtri... analfabeþi) Motto: „Prea v-aþi bãtut joc de limbã, de strãbuni, de obicei,/ Ca sã nu s-arate-odatã ce sînteþi – niºte miºei!” (M. Eminescu, Scrisoarea III) Întrebarea este: dacã grecii au adoptat scrierea abia în Secolul VIII î.Chr., în ce limbã au scris aceºti autori? Rãspunsul ni-l oferã Diodor din Sicilia (Biblioteca istoricã): LXVII.1.: „Aceste litere au fost numite cu o numire generale de feniciene, cãci din Fenicia fuseserã aduse la eleni; ar mai fi avut ºi denumirea specialã de pelasgice, fiindcã pelasgii s-au folosit cel dintîi de aceste caractere, adaptate limbii lor”. LXVII.5.: „La fel s-ar fi folosit de scrierea pelasgicã ºi Orfeu, ºi Pronapides, dascãlul lui Homer...”. Concludent, nu? Sã vedem ce spune ºi Ovidiu (Publius Nassos), poet latin exilat de împãratul Augustus la Tomis (anul 9 d.Chr.): „...am scris o cãrþulie în limba geticã, în care cuvintele barbare au fost aºezate dupã ritmul versurilor noastre”. (Ponticele IV). „O cãrþulie în limba geticã” presupunea existenþa unui alfabet getic ºi implicit o scriere, aºadar, strãmoºii noºtri „barbari” aveau scriere ºi chiar o foloseau; o demonstreazã tot Ovidiu, care se adreseazã lui Cotyso, regele poet al geþilor: „Întind braþele rugãtoare cãtre tine, ca poet cãtre poet”. E prea subtil, domnilor „specialiºti”? Dar, staþi, nu aþi aflat încã „Marele Adevãr” promovat de
Cartea ,,Manchild in the Promised Land” a fost þinta criticilor ºi a numeroaselor încercãri de a fi interzisã în bibliotecile ºcolare sau în programele ºcolare încã de la publicare, în 1965. Criticat de la prima apariþie pentru ceea ce un editorialist numea vocabularul sãu limitat „care nu era deloc o limbã, ci un jargon sãrãcit”, de atunci lucrarea a fost condamnatã pentru o mulþime de alte rele. Lee Burress nota cã ,,Manchild in the Promised Land” este printre cele mai cenzurate zece cãrþi în ºcoli, între 1965 ºi 1975. În cadrul unui studiu bazat pe un chestionar la nivel naþional aplicat ºefilor de catedrã de englezã din ºcoli, în 1973, Burress, care nu precizeazã oraºele sau statele în care au avut loc interdicþiile, a observat cã romanul era supus acestui regim, în mod uniform, pe întreg teritoriul Statelor Unite. În nord-est, un grup mixt alcãtuit din pãrinþi, clerici, elevi ºi membri ai consiliului educaþional s-a plîns cã „mizerii ca acestea
nu au ce cãuta în sãlile de clasã... Acest profesor de englezã hippie este un pervertit”. Drept rezultat, elevii nu au mai fost solicitaþi sã citeascã vreo carte care era consideratã „realistã din punct de vedere grafic”. Romanul a fost, de asemenea, plasat pe un raft închis în biblioteca ºcolarã, unde elevii nu aveau acces. Într-un alt caz, în regiunea Midwest, un profesor a contestat cartea pe motiv cã este „obscenã” ºi, ca urmare, aceasta a fost exclusã din programa ºcolarã la respectivul curs. În sud-vest, o organizaþie intitulatã ,,Comitetul pãrinþilor îngrijoraþi” s-a plîns oficialilor din Educaþie, cerînd excluderea cãrþii din biblioteca ºcolarã, din cauza „blasfemiei” ºi a scenelor sexuale care sînt „prea explicite”. La fel ca în precedentele cazuri, oficialii au decis ca volumul sã fie aºezat întrun raft închis, la care elevii nu aveau acces. În 1974, dupã ce pãrintele unui elev din Waukesha, Wisconsin, s-a plîns de limbajul operei, numindu-l „mizerabil ºi obscen”, conducerea ºcolii a exclus volumul din biblioteca ºcolarã. Acuzaþii similare au fost aduse de mai mulþi pãrinþi din Plant City, Florida, în 1976, ºi din New Jackson, Ohio, în 1980; în ambele cazuri, autoritãþile ºcolare au exclus cartea din biblioteca elevilor. Un studiu aplicat ºefilor de catedrã de limbã englezã la nivel naþional, în 1977, realizat tot de Burress, a avut ca rezultat concluzia cã volumul a fost exclus din listele de lecturi la clasã în douã ºcoli din New York, în urma plîngerilor pãrinþilor. De asemenea, a fost exclus din biblioteca unei ºcoli din Massachusetts dupã ce a fost adus în atenþia unui profesor care a gãsit cã lucrarea este „nepotrivitã pentru unii elevi”. Acelaºi studiu a arãtat cã toate cererile pãrinþilor, de a interzice romanul în sãlile de clasã, din cauza limbajului „obscen”, au fost respinse în Massachusetts. În 1977, o organizaþie din Baton Rouge, Louisiana, a inclus titlul într-o listã de 64 de opere „ofensatoare”. Caracterizînd cartea drept „pornografie ºi mizerie”, aceasta a cerut sã fie interzisã în sãlile de clasã ºi în bibliotecile ºcolare. În consecinþã, volumul a fost exclus din listele de lecturi ºi pus pe un raft restricþionat din bibliotecã. În 1987, au fost emise diferite plîngeri de cãtre pãrinþi ºi „alþi cetãþeni îngrijoraþi”, aceºtia contestînd includerea cãrþii pe o listã de lecturi la cursurile de englezã la Liceul Parkrose, Oregon. Ei au invocat faptul cã, în conþinut, cartea este „violentã, limbajul, ofensator, iar femeile sînt degradate”. Mai mult, ei au pus la îndoialã relevanþa operei pentru o parte a elevilor din Parkrose, susþinînd cã aceºtia „nu au nevoie sã înþeleagã viaþa dintr-un ghetou al negrilor”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA
„busines-magasin-eii” noºtri, care-l citeazã pe cercetãtorul Ariton Vraciu („Limba daco-geþilor“. Timiºoara: Editura Facla - 1980). Citiþi ºi vã cruciþi: „Desigur, de aici nu trebuie trasã concluzia cã, într-o perioadã mai veche, în aceste zone n-ar fi putut exista, teoretic vorbind, sisteme de scriere – autohtone ori importate care ulterior au dispãrut sau nu au putut fi încã descifrate. Nu este exclus ca aºa sã stea lucrurile în cazul tãbliþelor de la Tãrtãria, datînd cu aproximaþie din anul 3000 î.Chr”. Aºadar, tãbliþele de la Tãrtãria sînt atestate în Mileniul III î.Chr. ºi... sînt de împrumut! Probabil au fost aduse cu pluta sau sumerienii fãceau troc cu ele! Nu, stimabililor! Cymerienii (citit sumerieni; în Antichitate „C”=„S”, iar „Y”=„U”) plecaþi din spaþiul carpatic, de pe Mureº (prin anagramã Sumer!), cel mai probabil în Mileniul V î.Chr., au dus cu ei ºi primele forme de scriere carpaticã. Este foarte interesant cum omit specialiºtii noºtri un amãnunt evident, lipsa unei scrieri proto-sumeriene în spaþiul mesopotamian, amãnunt care impune o concluzie simplã: sumerienii au ajuns acolo „gata ºcolarizaþi”! Ceea ce nu au aflat „istoricii” noºtri (probabil informaþia circulã greu sau nu prea au timp de studiu) este cã tãbliþele de la Tãrtãria constituie cea mai veche scriere din istoria umanitãþii (aprox. 6000 î.Chr.); o confirmã, de altfel, marea majoritate a cercetãtorilor (cu excepþia, desigur, „specialiºtilor autentici” din România). Sã vedem doar cîteva exemple, aºadar domnilor „specialiºti” luaþi notiþe: sumerologii ruºi Boris Perlov (articolul „Cuvintele vii ale Tãrtãriei” – publicat în „Tainele veacurilor”, Moscova 1975) ºi A.G. Kifiºin;
savantul bulgar Vladimir Georgiev, referindu-se la tãbliþele de la Tãrtãria - România, Kranovo ºi Gracilniþa - Bulgaria: „...avem de a face cu cea mai veche scriere din lume” (Magazin istoric nr. 3, 1970); Maria Gimbutas, arheolog, profesor la Universitatea Harvard: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europã, o entitate culturalã cuprinsã între 6500-3500 î.Chr...” (lucrarea „Civilizaþie ºi culturã”). Sînt suficiente? Dacã nu, vã mai dau, azi am la ofertã: „Este rîndul nostru sã gîndim cã scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoarã imensã, dar ea nu aparþine numai României, ci întregii Europe”. (Marco Merlini, arheolog italian); „Locuitorii de la nordul Dunãrii de Jos pot fi consideraþi strãmoºii Omenirii”. Louis de la Valle Pousin; „Acum 10.000 de ani, în spaþiul carpatic au existat o culturã, un popor care vorbea o limbã unicã ºi precursoare a sanscritei ºi latinei”. Marc Pagel, profesor, ºef al laboratorului de bioinformaticã la Universitatea Reading, Anglia). Edificatoare în acest sens este ºi concluzia lui Petre Maior: „...totuºi, de vom vrea a vorbi oblu, limba rumuneascã mumã iaste limbei celei latineºti, ºi nu viþeversa”. („Istoria pentru începutul românilor în Dachia“). Dar, aºa cum spune marele nostru poet: „Deaºa vremi se-nvrednicirã cronicarii ºi rapsozii/ Veacul nostru ni-l umplurã saltimbancii ºi irozii...” (M. Eminescu, Scrisoarea III) Sã vã fie de bine, saltimbancilor! Sfîrºit SINEL TUDOSIE
schimbãri, va deveni un simplu element dintr-o statisticã din Harlem, despre moartea prin supradozã sau prin împuºcare. Singura soluþie este sã ajungã sã studieze la colegiu. Începe, însã, prin a pãrãsi Harlemul pentru a gãsi o slujbã ºi a obþine o diplomã de absolvent de liceu. Odatã ieºit din Harlem, Sonny primeºte orice slujbã i se oferã pentru a putea sã-ºi plãteascã singur cursurile. El exploreazã cultura afro-americanã, implicîndu-se în miºcarea de artã ºi literaturã „Beat”. Noi oportunitãþi de dezvoltare ºi de învãþare apar pe mãsurã ce îºi face noi prieteni printre muzicienii mîndri ºi pasionaþi de explorarea moºtenirii lor africane. De asemenea, se lãmureºte cã drogurile nu mai sînt necesare atunci cînd viaþa are un scop, miºcãrile spirituale oferindu-i exact acest scop. Pentru o perioadã, este atras de credinþa coptã, mai mult pentru rãdãcinile sale africane decît pentru aspectul religios; apoi, are o implicare profundã în credinþa musulmanilor. I se consolideazã ºi credinþa sa în educaþia teoreticã, astfel cã îºi face planuri sã plece din New York pentru a urma cursurile unui colegiu. Înainte de a face acest pas, se întoarce în Harlem, se plimbã pe strãzi ºi observã ce s-a întîmplat cu oamenii pe care îi cunoºtea. Unul dintre cei mai buni prieteni ai sãi tocmai murise de supradozã, fratele sãu mai mic este în închisoare pentru tîlhãrie, ºi multe dintre cunoºtinþele sale sînt dependente de heroinã. Unul singur a avut voinþa de a rezista condiþiilor, unul dintre cei mai vechi prieteni ai sãi, Danny, care a supravieþuit dependenþei de heroinã ºi, acum, are o cãsnicie stabilã ºi o viaþã de familie plinã de convingeri religioase. Sonny înþelege cã singura speranþã de a scãpa de mizeria umanã din Harlem este de a lãsa oraºul New York în urmã.
Istoricul cenzurii
Istoria secretã a cãlãtoriei lui Cristofor Columb Urzeala Iluminaþilor se poate sesiza foarte bine în ºi tot aici prinþesa Diana s-a cãsãtorit cu prinþul Charles. povestea lui Cristofor Columb. El a navigat spre Americi (Cã veni vorba, titlul de „Sir”, o onoare acordatã în în 1492, ºtiind cu precizie încotro se îndrepta, deoarece prezent de Reginã ºi de Guvernul Britanic, deseori pensocrul sãu era cãpitan de vas ºi apropiat al Prinþului Henry tru servicii deosebite, provine de la o veche zeiþã reptiNavigatorul, Mare Maestru într-o societate secretã numitã lianã Anunnaki, numitã Sir.) Noul oraº Londra a fost reconstruit Cavalerii lui Hristos din Portugalia. dupã incendiu în ideea de a deveni cenCavalerii lui Hristos erau un alt nume trul mondial al descendenþilor pentru Calaverii Templieri, care au fugit Iluminaþi. La fel ºi dupã sosirea lui din Franþa în Portugalia ºi Scoþia, dupã Wilhelm de Orania, care a devenit ce au fost epuraþi în anul 1307. William III, ºi cu care se înrudesc toate Prin aceastã societate secretã subfamiliile regale din Europa. În 1694, teranã, Columb avea acces la hãrþile William a semnat actul prin care a creat vechi ale Americii. Se ºtie cã avea la el Banca Angliei ºi întregul sistem bancar „hãrþi stranii” la plecarea sa în „India”. central care dicteazã politica, prin orgaColumb era membru iniþiat al unei socinizaþii gen Banca Internaþionalã pentru etãþi secrete ºi, conform istoricului Depuneri din Elveþia. mason american Manly P. Hali, el avea A urmat apoi crearea fortãreþei opelegãturi cu aceeaºi reþea secretã din raþionale a Iluminaþilor din Londra penGenova, Italia, din care fãcea parte ºi tru imperiul britanic ºi alte imperii cel numit mai tîrziu John Cabot. La europene, expansiunea la scarã planecinci ani dupã sosirea lui Columb în tarã pentru cucerirea Americilor, America, Cabot a navigat din portul Africii, Asiei, Chinei, Australiei ºi Noii templier Bristol, Anglia, pentru a Cristofor Columb Zeelande, prin exportul de descendenþi „descoperi” ceea ce cunoaºtem acum ca ºi societãþi secrete ºi efortul de disfiind America de Nord. Masonii de atunci puteau face acest lucru, deoarece aveau acces prin trugere a cunoaºterii ºi culturii indigene. Tot în acele þãri intermediul societãþilor secrete la hãrþile desenate de au fost creaþi descendenþi hibrizi prin încruciºarea marinarii sumerieni, ºi chiar mai înainte, de atlanþi ºi Anunnakilor cu familiile selectate cu mult înainte, aceºtia fiind oamenii lãsaþi în poziþii de putere dupã plelemurieni. carea invadatorilor coloniali din Europa ºi care au garanHarta amiralului Piri Reis! tat „independenþa” acestor þãri. Credo Mutwa a identifiMulte hãrþi vechi au fost descoperite ºi confirmã fãrã cat mulþi lideri de culoare din statele „independente” echivoc faptul cã lumea a fost cartografiatã cu mii ºi mii africane ca fãcînd parte din aceiaºi descendenþi „regali” de ani în urmã, fapt care a fost ºters din consemnãrile care pretindeau apartenenþa genealogicã la „zei”. La prãbuºirea acestor imperii europene, schimbarea a istoriei „oficiale”. Dupã cum am mai spus, Piri Reis, amiral în marina militarã otomanã, a realizat în 1513 o fost numai de suprafaþã, nu ºi în aspectele fundamentale. hartã detaliatã despre masa de pãmînt de sub Antarctica. Existã douã forme de dictaturã: una vizibilã, adicã tiranii Cercetãri moderne au confirmat cã harta este extrem de la vedere, precum comunismul sau fascismul, ºi una precisã. ªi, desigur, explicabilã. Dupã cum însuºi ami- insidioasã, invizibilã, care opereazã în mare secret ºi ralul a spus, el a desenat acea hartã folosindu-se de alte care creºte precum un cancer ascuns, acaparînd poziþiile hãrþi ce fuseserã compilate înainte de acoperirea cu de putere din fiecare domeniu al societãþii. Formele deschise, evidente de dictaturã au o duratã limitatã, gheaþã a Antarcticii. Reis a desenat aceastã hartã la numai 21 de ani, dupã deoarece în cele din urmã va exista o rebeliune împotrice Columb a plecat în cãlãtoria spre Indii. Acesta din va controlului perceptibil, existînd un obiectiv clar de urmã, ca ºi Cabot ºi cãpitanul Cook de mai tîrziu, avea atins. Totuºi, dictatura ascunsã, controlul din culise, acces la acelaºi material ca ºi Reis, ba chiar mai mult. poate merge la nesfîrºit dacã nu e demascat, deoarece Toþi trei au fost finanþaþi de descendenþii hibrizi. De oamenii nu se rãzvrãtesc împotriva lipsei de libertate exemplu, Cãpitanul Cook a fost sprijinit de Societatea cînd ºtiu cã sînt liberi. Cînd imperiile europene ºi cel britanic au început sã Regalã masonicã din Londra, iar Columb a fost sponse destrame, aceste puteri au schimbat controlul evident sorizat de regele Ferdinand ºi regina Isabela ai Spaniei, cu unul ascuns. În timp ce pãrea cã li se acordã „indeprecum ºi de infamii descendenþi veneþieni din familia pendenþã” coloniilor, descendenþii ºi reþelele lor de de Medici. Cu toþii se trag din regi sumerieni. Alþi urmaºi-cheie ai Iluminaþilor sînt membrii Casei societãþi secrete au rãmas intacte în acele þãri, iar ei au de Lorena (Orion?) din Franþa. ªi ei l-au angajat pe continuat sã le controleze pînã astãzi. Dar, pentru cã Columb, împreunã cu o altã figurã faimoasã a istoriei, nimeni nu ºtie aceste lucruri, iar oamenii vãd un care a lucrat ºi pentru Casa de Lorena, ºi pentru familia preºedinte sau prim-ministru de culoarea sau naþionalide Medici: Nostradamus. Michel de Notre Dame se tatea lor, se presupune cã þara este „liberã” ºi se autogubucura de o cunoaºtere ezotericã fenomenalã pentru vre- verneazã. În cartea „Secretul Suprem”, Icke a arãtat cã mea în care trãia, deoarece avea legãturi cu descendenþii Statele Unite nu au încetat sã fie controlate de Londra care deþineau ºi încã mai deþin în reþeaua lor de societãþi chiar ºi astãzi ºi cã nivelul federal de guvernare este o secrete vechea cunoaºtere din Sumer, Atlantida ºi corporaþie privatã europeanã. Lemuria, în timp ce lucrau în mod sistematic sã o îndeSUA nu au fost niciodatã independente! pãrteze din circuitul public. Avem deci aceeaºi temã: istoria aceloraºi descenPreºedintele Statelor Unite este doar un ºef executiv denþi ºi a societãþilor lor secrete, care manipuleazã al corporaþiei, avînd acelaºi rol ca preºedintele fostei evenimentele conform planului de control global al rep- companii Virginia, înfiinþatã în 1604 de Coroana tilienilor. În decursul secolelor, ei ºi-au extins puterea Britanicã ºi de descendenþii „aristocraþi” pentru a fura în dincolo de Orientul Mijlociu ºi cel Apropiat. Oriunde primul rînd America de Nord. Un fapt extraordinar, dar mergeau, deveneau lideri politici sau finanþatori. A adevãrat. Cel puþin 50 din cei 56 de semnatari ai urmat apoi o perioadã cînd s-au putut extinde pe plan Declaraþiei Americane de Independenþã erau masoni. Cînd Marele Maestru Francmason George global. Atunci cînd Wilhelm de Orania, unul dintre descendenþii reptilienilor, a trecut Canalul Mînecii Washington a devenit primul preºedinte american, el a venind din Olanda, în 1688, el a fost adus pe tronul numit 11 membri ai Curþii Supreme de Justiþie, din care ºase erau masoni declaraþi, poveste care a continuat ºi de Angliei pentru a domni împreunã cu regina Maria. Invazia lui Wilhelm a avut loc aproape de zona unde atunci înainte. Inaugurarea lui Washington din 1789 a a sosit Brutus în jurul anului 1103 î.Chr., cu troienii sãi, fost o ceremonie masonicã în care fiecare a rostit pentru a înfiinþa „Noua Troie” sau Londra. Cu 20 de ani jurãmîntul pe o Biblie Masonicã. În ianuarie 2001, înainte de sosirea lui Wilhelm, Londra fusese devastatã preºedintele George W. Bush a jurat pe aceeaºi Biblie, de Marele Incendiu din 1666 (666 este un cod satanic al ca ºi tatãl sãu cu mai bine de zece ani în urmã. Washington, care a comandat armatele coloniale Iluminaþilor), fapt care le-a permis iniþiaþilor Iluminaþi sã construiascã un nou oraº. Dintre aceºtia îl amintim în americane împotriva Coroanei Britanice, era cavaler al mod special pe Sir Christopher Wren, care a proiectat Ordinului Jartierei, organizaþie de vîrf a Iluminaþilor, catedrala St. Paul în vîrful lui Ludgate Hill. Catedrala a supervizatã de Coroana Britanicã. Pare o mare confost construitã pe un vechi loc de adorare a zeiþei Diana tradicþie, dar pentru cei care cunosc înºelãtoria, totul are
sens. (Vedeþi cartea „Secretul Suprem” pentru amãnunte despre rãzboiul american de „independenþã”.) Nu existã un exemplu mai bun ca Africa de Sud. În perioada de apartheid, exista o dictaturã deschisã a cîtorva asupra celor mulþi. În consecinþã, politica era un obiectiv clar combãtut cu rebeliuni interne ºi externe, care în final au dus la îndepãrtarea acelui regim. A venit apoi primul preºedinte de culoare, Nelson Mandela, o marionetã a Iluminaþilor, care a fost înlocuit cu Thabo Mbeki. Oamenii de culoare au acum drept de vot ºi Africa de Sud este liberã. Ura! Chiar aºa? Structura globalã a Iluminaþilor poate fi asemãnatã cu o piramidã sau cu un labirint compartimentat. Centrul operaþional este Europa cu oraºele Londra, Paris, Bruxelles ºi Berlin. Europa este centrul de comandã cãtre cei pe care eu îi numesc „managerii genealogici ai sucursalelor” din diferitele þãri ale lumii. David Icke spune cã: Aceºti „manageri genealogici”, cum ar fi clanul Rockefeller din Statele Unite sau Bronfman din Canada, au în jurul lor o reþea formatã din alte familii care controleazã politica, finanþele, afacerile, mass-media, armata etc. din þara lor, în mod foarte asemãnãtor cu domniile „zeilor” Anunnaki din diferitele regiuni ale lumii ºi totodatã corespunzãtor cu agenda dictatã de la nivel central. Aºa cum zeii se luptau între ei pentru partea de putere, „managerii de sucursalã” Iluminaþi din zilele noastre fac acelaºi lucru, ºi de aici luptele interne ºi conflictele care existã între ei. Rolul „managerului” este acela de a orchestra evenimentele ºi politica din þara sa pentru a urma planurile orchestrate la nivel global. Iatã cum aceleaºi evenimente ºi politici pot fi introduse pretutindeni, uneori în acelaºi timp. Deci, mai este sau nu Africa de Sud liberã? „Managerii de sucursalã” din Africa de Sud sînt familia Oppenheimer ºi reþeaua lor. În perioada de dictaturã apartheid, ei controlau aproximativ 80% din piaþa bursierã, deþineau minele de aur ºi de diamante de care depindea întreaga economie ºi manipulau mass-media prin diferiþi oameni de faþadã. Odatã cu alegerea lui Mandela ºi Mbeki, dictatura apartheid a fost înlocuitã de „libertate”. Dar sub aceastã „libertate”, familia Oppenheimer ºi reþelele sale continuã sã controleze tot cam 80% din piaþa bursierã sud-africanã, deþin minele de aur ºi de diamante de care depinde economia ºi manipuleazã mass-media prin oamenii lor de faþadã; ºi realizeazã aceasta printr-un prieten irlandez al lui Robert Mugabe ºi Henry Kissinger, care se numeºte Tony O’Reilly. Nu este minunatã aceastã libertate? Pretutindeni este la fel, deoarece aceleaºi forþe deþin controlul dînd iluzia de „independenþã”. Dar sã vedem experienþa sud-africanã. În timpul dictaturii deschise apartheid a avut loc o rebeliune în întreaga þarã ºi în afara ei, iar acum existã o dictaturã ascunsã… Toþi afirmã însã cã Africa de Sud este în prezent liberã ºi „independentã”. Metoda „mîinii ascunse” este aºadar de departe cea mai eficientã cale de control al oamenilor ºi de manipulare a mersului evenimentelor. Aceastã schimbare a controlului deschis cu unul subtil a avut loc pe fiecare continent, fiind modul de manipulare a lumii de cãtre Anunnaki ºi de cãtre descendenþii lor hibrizi.
Lumea Nouã – controlatã de cãtre monarhiile europene! Declaraþia de Independenþã a SUA este o mare minciunã, aceasta rãmînînd o proprietate Britanicã controlatã de Monarhia Britanicã! ªi uite aºa este controlatã întreaga Planetã! Multã lume condamnã astãzi atotputernica Americã, pe care o considerã uriaºul cel rãu al lumii globale, deºi toate evenimentele pentru care sînt învinovãþiþi americanii au fost orchestrate de Elita Frãþiei Babiloniene din Anglia, ºi nu numai. Aparenta prãbuºire ºi declinul Imperiului Britanic ca superputere mondialã nu a fãcut decît sã ascundã locul în care se aflã adevãrata putere. Subliniez cã prin Londra eu nu înþeleg guvernul britanic, care nu reprezintã decît o faþadã, oricine ar fi la putere. Ce vreau sã spun este cã din motive istorice ºi nu numai, centrul major operaþional al reþelei de societãþi secrete a Frãþiei reptiliene îºi are sediul la Londra sau Noua Troia, ºi în mare mãsurã în alte trei centre europene: Paris, Bruxelles ºi Roma. Ca de obicei, pentru a înþelege ce s-a întîmplat în Statele Unite este necesar sã pornim de la niºte evenimente care s-au petrecut cu mult timp în urmã. Primii care au debarcat pe coastele ameri-
cane cu mii de ani în urmã au fost fenicienii. În primii ani ai Secolului XX s-au descoperit în Marele Canion rãmãºiþe ale civilizaþiei egiptene (feniciene) sau orientale, deºi acest lucru este ascuns de autoritãþi. Numele oraºului Phoenix din Sun Valley, în Arizona, a fost inspirat de istoria realã a locului respectiv, indiferent ce ar dori sã ne facã sã credem istoricii oficiali. Existã dovezi certe cã galezii, irlandezii, englezii ºi scoþienii au debarcat în America de Nord cu secole înaintea lui Cristofor Columb. Istoria oficialã, potrivit cãreia cel care a descoperit pentru prima datã America a fost Columb, este ridicolã. La cîþiva kilometri de oraºul scoþian Edinburgh se aflã Capela Rosslyn, sfîntul graal al Elitei Babiloniene. Aceasta a fost construitã în forma unei cruci templiere de cãtre familia St Clair-Sinclair ºi este împãnatã de simboluri ezoterice. Fundaþiile sale au fost puse în anul 1446 ºi lucrarea a fost terminatã prin anii 1480. Cu atît mai elocvent este faptul cã faþada bisericii prezintã ilustraþii ale porumbului dulce ºi ale unor cactuºi care nu trãiesc decît în America, continent pe care Cristofor Columb nu l-a descoperit” decît în anul 1492!
(respectiv un Cavaler al lui Christos) era… bunicul lui Cristofor Columb! Nu cred cã vã mai vine sã credeþi cã acesta a plecat în cãutarea Indiei… El ºtia foarte bine cãtre ce destinaþie se îndreaptã. Nu întîmplãtor, cei mai mulþi din marii navigatori ºi exploratori ai lumii, precum Vasco da Gama sau Amerigo Vespucci, au fost portughezi. Dupã cum ne explicã istoricul francmason Manly P. Hall, Columb avea legãturi cu reþeaua de societãþi secrete din Genova ºi din nordul Italiei, bastionul Nobilimii Negre veneþiene-feniciene, respectiv al liniilor genealogice reptiliene. La un moment dat, el a fost angajat de Rene d’Anjou, ºeful casei reptiliene de Lorraine, membru al Frãþiei Babiloniene ºi nobil cu nenumãrate contacte în întreaga Europã, inclusiv în Genova ºi Veneþia. Columb (pe numele real Colon) a fost membru al unui grup catar ºi templier foarte activ, inspirat de convingerile poetului Dante, iar steagul care a fluturat pe navele sale în timpul cãlãtoriei cãtre America era… un steag alb cu o cruce roºie pe el. Un sprijin crucial pentru Columb a provenit de la doi iniþiaþi de rang înalt ai Frãþiei Babiloniene, Lorenzo de Medici, aparþinînd uneia
Cum a fost posibil? De fapt, nu este nici un mister. Cristofor Columb nu a fost nici pe departe primul alb care a pus piciorul pe pãmînt american. Fenicienii, norvegienii, irlandezii, galezii, bretonii, bascii ºi portughezii – toþi au navigat cãtre America înaintea lui. Printre ei s-a numãrat ºi prinþul Henry Sinclair de Rosslyn, lucru atestat de o carte rarã scrisã de Frederick I. Pohl ºi intitulatã „Cãlãtoria prinþului Henry Sinclair în Lumea Nouã din anul 1398“. Sinclair a fãcut aceastã cãlãtorie împreunã cu o altã linie genealogicã, pe nume Zeno, una din cele mai influente familii ale Nobilimii Negre din Veneþia. Sinclair ºi Antonio Zeno au debarcat în Nova Scotia (Noua Scoþie) în anul 1398. Descrierile fãcute în scrisorile sale de cãtre Antonio, referitoare la pãmîntul descoperit, corespund perfect ºi în detaliu unei regiuni din Pictou County bogatã în depozite de bitum, nu departe de actualul oraº New Glasgow. Sinclair a mers mai departe ºi a debarcat în New England de astãzi. În Prospect Hill, Westford, un loc situat la 40 de kilometri de Boston, statul Massachussetts, s-a descoperit o sculpturã în piatrã care reprezintã o sabie ºi un cavaler în armurã. T.C. Lethbridge, custodele Muzeului Universitar de Arheologie ºi Etnologie din Cambridge, Anglia, afirmã cã armele, armura ºi însemnele heraldice au aparþinut unui cavaler din Secolul XIV, din nordul Scoþiei, „fiind foarte asemãnãtoare cu cele ale lui Sinclair, conte de Orkney”. Frãþia ºtie de existenþa Americii de mii de ani, iar Cristofor Columb a fost folosit doar ca momealã, pentru ca ocupaþia oficialã a celor douã Americi sã poatã începe. Iatã cum s-au petrecut lucrurile. Dupã masacrul din 1307, mulþi templieri au pãrãsit Franþa cu destinaþia Scoþia, aºa cum am vãzut mai devreme. Alþii s-au îndreptat însã cãtre Portugalia, unde au devenit cunoscuþi sub numele de Cavalerii lui Christos. Ei ºi-au concentrat atenþia îndeosebi asupra unor activitãþi maritime. Cel mai faimos mare maestru al Cavalerilor lui Christos a fost prinþul Henry Navigatorul (un alt prinþ Henry), care a trãit între 1394-1460. Termenul de „navigator” sau „nautier” era folosit de templieri ºi de Prioria Sionului pentru a desemna un mare maestru, aºa cã nu este de mirare cã el a fost preluat de acest nou front templier, Cavalerii lui Christos. Prinþul Henry a fost un explorator cu sînge regal. Marinarii sãi au fost cei care au descoperit Madeira ºi Azorele, douã posibile rãmãºiþe ale Atlantidei. Datoritã cunoaºterii secrete a Frãþiei, prinþul Henry a avut acces la multe hãrþi întocmite din vremea fenicienilor ºi a altor popoare antice, printre care se numãrau ºi unele care indicau prezenþa Americilor. La numai 20 de ani dupã ce Columb ºi-a ridicat pînzele îndreptîndu-se cãtre America – pardon, cãtre India! – amiralul turc Piri Reis a desenat o hartã a felului în care arãta Antarctica cu 300 de ani înainte de descoperirea oficialã a acelui continent! Corectitudinea acestei hãrþi a fost stabilitã prin tehnici moderne. Cum a fost posibil? Amiralul a afirmat cã a copiat harta dupã alte hãrþi mai vechi, la care aveau cu siguranþã acces ºi prinþul Henry Navigatorul ºi Cavalerii lui Christos. Acest lucru devine ºi mai semnificativ dacã vã voi spune cã unul din cãpitanii de vas ai prinþului Henry
Celebra hartã a lui Piri Reis din cele mai puternice familii reptiliene veneþiene, ºi artistul Leonardo da Vinci, marele maestru al Prioriei Sionului. Cinci ani dupã ce Columb a debarcat în Caraibe, un italian pe nume John Cabot a plecat din portul templier Bristol, în vestul Angliei, ºi a descoperit oficial „Lumea Nouã”, America de Nord. Numele de Bristol derivã de la Barati, dupã ce portul s-a numit cîndva Caer Brito. Bristolul a fost un centru al templierilor, iar cartierul modern Temple Meads confirmã acest lucru. Cabot a fost susþinut de regele Angliei Henry VII, iar fiul lui Cabot, Sebastian, nãscut la Veneþia, avea sã devinã la rîndul lui explorator, fiind angajat de Henry pentru a desena hãrþi. Sebastian a ajuns inclusiv în Hudson Bay din Canada, ºi a condus o expediþie a spaniolilor cãtre America de Sud. Pretextul celor doi Cabot a fost cã se aflau în cãutarea Asiei! Expediþiile spaniolilor cãtre America de Sud ºi ale francezilor ºi englezilor cãtre America de Nord au fost coordonate de aceeaºi sursã, respectiv de filialele Frãþiei. Istoria oficialã nu recunoaºte vreo legãturã între Columb ºi Cabot, dar nu pentru cã nu ar exista dovezi în acest sens. Numele adevãrat al lui John Cabot a fost Giovanni Caboto. Era un veneþian naturalizat venit din Genova, oraºul în care se afla la acea vreme ºi Cristofor Columb. Manly P. Hall, francmason de rang înalt el însuºi, afirmã cã amîndoi aveau legãturi cu aceleaºi societãþi secrete ºi cu „Înþelepþii Orientului”. În cartea sa „Întîlnirea Americii cu destinul“, el spune: „Exploratorii care au deschis calea cãtre Lumea Nouã au respectat un plan mãreþ, fiind cei care au redescoperit America, nu cei care au descoperit-o pentru prima oarã. Se cunosc foarte puþine lucruri despre originea, vieþile, caracterele ºi politicile duse de aceºti aventurieri întreprinzãtori. Deºi au trãit amîndoi într-un secol în care au existat numeroºi istorici ºi biografi, aceºtia au preferat fie sã pãstreze tãcerea, fie sã inventeze niºte relatãri aparent plauzibile, dar în realitate lipsite de substanþã”. E limpede cã nu doreau ca oamenii sã cunoascã adevãrul – cã totul era doar o poveste trasã de pãr, parte integrantã a unei Agende pe termen lung a Frãþiei. În cele patru secole care au urmat, þãrile europene controlate de Frãþie, în special Anglia, dar ºi Olanda, Franþa, Belgia, Spania, Portugalia, Germania, ºi altele, au invadat planeta ºi au preluat controlul asupra acesteia, dînd liniilor
reptilo-ariene o putere pe care nu au avut-o niciodatã pînã atunci. Tipic pentru mentalitatea ºi metodele utilizate de Frãþie a fost comportamentul lui Hernando Cortes, cel care a permis instaurarea controlului spaniol asupra Americii Centrale, dupã debarcarea lui Columb. Nativii acestui pãmînt avea un sistem propriu de mãsurare a timpului ºi o datã la care aºteptau întoarcerea zeului lor, Quetzalcoatl, un fel de versiune localã a lui Iisus. Poveºtile rostite în Orientul Mijlociu ºi Europa ºi cele despre Quetzalcoatl din America Centralã nu difereau prea mult, cãci proveneau din aceeaºi sursã. Data la care nativii aºteptau a doua venire a zeului alb Quetzalcoatl era (dupã sistemul european de mãsurare a timpului) anul 1519, ºi ei erau convinºi cã acesta va purta veºmintele indicate de numele care i se atribuia: ªarpele cu Pene. Cortes a ajuns în Mexic în anul 1519, purtînd un coif cu pene, ba chiar a debarcat în apropiere de locul în care era aºteptat Quetzalcoatl. Avea de asemenea la el o cruce, care corespundea legendei lui Quetzalcoatl. Din toate aceste motive, regele aztec Montezuma ºi poporul sãu au crezut cã Hernando Cortes era zeul mult aºteptat. Acest lucru i-a permis lui Cortes sã preia controlul asupra unui popor mult mai numeros, deºi nu avea decît 598 de oameni. Cînd aztecii ºi-au dat seama cã nu el era zeul aºteptat, era deja prea tîrziu. A urmat un imens carnagiu al nativilor, iar un istoric spaniol estimeazã cã cel puþin 12 milioane de nativi au fost uciºi dupã venirea arienilor ºi reptilo-arienilor albi în America de Sud, ºi un numãr chiar mai mare au devenit sclavi. Conchistadorii spanioli au cucerit pãmînturile incaºilor ºi mayaºilor (pe lîngã cele aztece), ºi o mare parte a cunoaºterii acestor popoare s-a pierdut în cursul procesului de colonizare sau a fost distrusã în mod sistematic. Acelaºi lucru s-a întîmplat ºi în America de Nord, unde europenii au ucis un numãr uriaº de nativi, ºtergînd practic cultura lor de pe suprafaþa pãmîntului. Popoarele native din Africa, Australia, Noua Zeelandã ºi din alte pãrþi au suferit o soartã similarã. Aflaþi sub controlul invizibil al reptilienilor, arienii au pus stãpînire pe întreaga lume prin intermediul Imperiului Britanic ºi a altor monarhii europene, ºi oriunde au ajuns, cunoaºterea vieþii ºi a istoriei (adicã implicarea reptilienilor în afacerile pãmîntenilor) a fost furatã sau distrusã. Unul din exemplele cele mai evidente ale acestui proces a fost distrugerea marii biblioteci ezoterice din Alexandria (în Egipt) din Secolul IV, la ordinul romanilor. Toate cãrþile care nu au fost distruse au fost depozitate la Vatican. O cunoºtinþã care are rude ce lucreazã pe posturi înalte la Vatican mi-a spus cã în timpul unei vizite pe care i s-a permis sã o facã, a vãzut cufere vidate care depozitau mii de documente ºi cãrþi ezoterice vechi. „Era incredibil”, mi-a spus ea. Prima aºezare englezã permanentã în þara care avea sã devinã Statele Unite ale Americii a fost Jamestown, în statul actual Virginia. Aºezarea a apãrut pe la începutul Secolului al XVII-lea. Se spune cã Virginia ar fi primit acest nume dupã regina Elisabeta I, supranumitã (fãrã temei) „regina-fecioarã”. Totuºi, este mult mai probabil ca regiunea sã fi fost numitã aºa pornind de la zeiþa fecioarã a Babilonului antic, Semiramida, ºi echivalentul ei egiptean Isis. Printre primii coloniºti care s-au instalat atunci s-au numãrat mulþi membri ai familiei lui Francis Bacon, precum ºi numeroºi puritani-calviniºti, cu hainele negre ºi pãlãriile lor înalte, care au tratat populaþia nativã cu o aroganþã ºi o inumanitate ieºite din comun, la fel cum îºi tratau de altfel ºi propriile neveste. Odatã cu aceºti coloniºti au sosit ºi liniile genealogice reptiliene ale aristocraþiei ºi regalitãþii europene, care aveau sã devinã peste ani liderii lumii economice, bancherii, preºedinþii ºi guvernatorii noilor State Unite ale Americii. Transferul proprietãþilor financiare ºi imobiliare s-a asigurat de la bun început prin crearea Companiei Virginia de cãtre regele James I, în anul 1606. James l-a înnobilat pe Francis Bacon ºi l-a numit în diverse poziþii importante, inclusiv în aceea de Lord Cancelar al Angliei. Sub patronajul lui James, templierii, rozicrucienii ºi alte societãþi secrete ºi-au unit forþele sub un singur nume: francmasoneria. Printre primii membri ai Companiei Virginia s-au numãrat: Francis Bacon, contele de Pembroke, contele de Montgomery, contele de Salisbury, contele de Northampton ºi Lordul Southampton. (DEPARTAMENTUL ZAMOLXE)
Pag. a 14-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Ce se întîmplã? Motto: ,,Nu cerceta aceste legi,/ Cã eºti nebun cînd le-nþelegi”. (G. COªBUC) Celebrele versuri ale poetului supranumit ,,suflet în sufletul neamului” priveau dureroasa problemã a destinului efemer al omului pe pãmînt, ele au, deci, o încãrcãturã filosoficã tragicã. Dar noi le-am gãsit potrivite ºi pentru dureroasa întrebare care ne frãmîntã pe noi, românii, astãzi, cînd totul a luat-o razna, cînd nimic nu merge, cînd ne îndreptãm spre o fundãturã din care nimeni nu ºtie cum vom mai ieºi. Mergem din rãu în mai rãu. Majoritatea populaþiei e tot mai sãracã, în timp ce alþii se îmbogãþesc tot mai mult. Unii o duc doar într-un huzur, alþii trãiesc în mizerie, ori la limita subzistenþei. Unii petrec mereu, la munte, la mare ºi prin þãri strãine, cã România e prea micã pentru ei ºi nu le mai ajunge. ªi au bani, neghiobii, sã-i întoarcã cu lopata (sic!). Deºi cei mai mulþi dintre ei sînt niºte mediocritãþi aproape analfabete, au ºtiut sã profite de binefacerile democraþiei dîmboviþene tembele ºi ale capitalismului acesta sãlbatic, instaurat dupã lovitura de stat din însîngeratul decembrie 1989. Ei au pus mîna pe þarã ºi au prãbuºit-o în prãpastie. De la o Românie prosperã, demnã, independentã, stãpînã pe ,,bogãþiile ei de uraniu ºi aur”, cum spunea Marin Sorescu, am ajuns o colonie, la cheremul altora, care ne
jecmãnesc, fac ce vor ei în þara noastrã, ne umilesc ºi ne trateazã cu dispreþ. Politicieni inculþi ºi semi-analfabeþi, dar împopoþonaþi cu tot felul de titluri universitare, sînt plini de ei, ne privesc de sus ºi ,,ne fac legi ºi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie”, vorba genialului Eminescu. A devenit o modã ca mai toþi sã-ºi ia doctorate pe bazã de plagiate. ªi, culmea, se acuzã unii pe alþii de furt intelectual. Ba chiar s-a ajuns ca, dupã ce unii dintre ei au devenit conducãtori de doctorate, sã li se retragã acest titlu din cauzã de plagiat, cum s-a întîmplat cu înstelatul domn Oprea. Dar oare ce se întîmplã cu cei care ºi-au trecut lucrãrile la dom’ Gabi (nu-i mai numim, cã sînt mulþi)? Ei rãmîn dottori, desigur. ªi, pentru cã veni vorba de numitul general, sã ne amintim cîþi au devenit, inclusiv cu sprijinul lui, ofiþeri superiori, de la colonei în sus, fãrã sã fi fãcut armata. S-a ajuns la situaþia ilarã sã avem mai mulþi generali ca SUA, dar sã n-avem armatã. La fel se întîmplã ºi cu universitarii. Mulþi dintre politicienii noºtri de mucava au devenit ºi profesori universitari, dar ei nu ºtie sã scrie (sic!). Ne uitãm la avalanºa erorilor din greºealã comise în dezbaterile politice de la TV, ºi ne înspãimîntãm. Analiºti, politicieni, ziariºti – toþi pun þara la cale. ªi þara se risipeºte, vorba cronicarului. Dar sã revenim la interogaþia din titlu. Ce se întîmplã, dragilor, cu înaltul nostru preºedinte, Klaus Werner Iohannis? Ce miracol i-o fi schimbat atitudinea? S-a rãsucit la 180 de grade ºi, din omul intransigent ºi dis-
opoziþie, unii politicieni ºi demnitari încearcã ºi azi sã anuleze rezultatul alegerilor parlamentare, prin vuietul gloatei stradale, incapabilã sã înþeleagã pentru ce vocifereazã? Unii ajunseserã sã protesteze împotriva prevederilor referitoare la creºterea salariilor, fiindcã ei nu-ºi pãrãsiserã locurile de muncã ºi cãminele, pe geruri mari, pentru nãzuinþele lor, ci pentru interesele instigatorilor care-i manevrau din spate. Însuºi preºedintele Klaus Iohannis se afla în fruntea demonstranþilor, constituind o premierã în politichia noastrã. Prin acest gest, preºedintele Iohannis i-a fãcut pe mulþi români sã înþeleagã cã ei n-au votat un om al þãrii, un om al ,,lucrului bine fãcut”, ci un adept al politicii stradale. Odatã cu instalarea la Palatul Victoria a Guvernului Grindeanu, cu un program extrem de promiþãtor, speranþele de mai bine încolþeau iarãºi în inimile oamenilor. Dupã cîteva luni, însã, apele politichiei noastre, ºi aºa destul de tulburi, au început sã se reverse din albiile lor mlãºtinoase peste viaþa noastrã cotidianã, atît de agitatã, de mizerã ºi de nefericitã. Ca din senin, a apãrut în actualitate, la concurenþã cu Legea salarizãrii, pe care Opoziþia o critica de mama focului, episodul celui de al doilea tur al alegerilor prezidenþiale din 2009, în cadrul cãrora se confruntau Traian Bãsescu, pentru un al doilea mandat, ºi preºedintele PSD, Mircea Geoanã. Cum a fost dezgropat dupã 8 ani (nu dupã 7) mortul viu care este Traian Bãsescu ºi cei din cortegiul care l-au condus spre Raiul Cotrocenilor? Cine a pus la cale aceastã maºinaþie, menitã sã conturbe evoluþia normalã a vieþii noastre politice, economice ºi
sociale? Nu ºtim. Ce se ºtie este faptul cã încã din 2009 se vorbea de mari fraude electorale. Cu toate acestea, ele au rãmas necercetate ºi nepedpsite, fiind apãrate cu strãºnicie, din interior, de beneficiarul lor, Traian Bãsescu, de rîndaºii sãi portocalii ºi de alte slugi puse pe metereze, iar, din exterior, de jupînii de la Bruxelles, care ar fi fost în stare sã-i facã vînt României din Uniunea Europeanã, dacã unealta lor de nãdejde n-ar fi rãmas mai departe vãtaf la Cotroceni. În acea zi de 6 decembrie, Bãsescu nu era în prea bune relaþii cu Moº Niculae. Se afla într-o vãditã dificultate, fiind depãºit la urne de contracandidatul sãu. Ca atare, ºi-a dezlegat dulãii de la porþile unor temute instituþii ºi i-a asmuþit asupra lui Geoanã, cerîndu-le sã-l coboare pe social-democrat în urma sa ºi sã împiedice orice reacþii împotriva fraudei. Aºa s-a nãscut celula de crizã electoralã din casa lui Gabriel Oprea. Erau prezenþi la apelul Bãsescului ºeful SRI, George Maior, procurorul general Laura Codruþa Kövesi, generalul Oprea, generalul Florian Coldea, prim-adjunct al ºefului SRI, generalii de operetã Neculai Onþanu ºi Anghel Iordãnescu (mai mulþi ghinãrari ca acum o sutã de ani, la Mãrãºeºti). Se mai învîrteau prin sufrageria-popotã fugarul Ghiþã, consultantul Andronic ºi alþi servanþi ai preºedinteluicorsar. Ani de zile nu s-a ºtiut de aceastã conjuraþie, organizatã într-o discreþie mormîntalã, aºa cum se desfãºurau întîlnirile comuniºtilor în ilegalitate. Iatã, însã, cã megaescrocheria electoralã a fost deconspiratã din interior, iniþiativa þîºnind, probabil, tot din vreun ºiretlic marca Bãsescu. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
fie ea cît de modestã ºi lipsitã de orice fiþe, reprezintã un obstacol financiar aproape de netrecut. Cãci, fiind la început de drum în viaþã, de-abia reuºesc sã-ºi ducã traiul de pe o zi pe alta, de unde sã mai ºi economiseascã? Iar pe rude ºi apropiaþi, de asemenea, nu se pot baza, pentru cã nici aceºtia nu au de unde sã le dea. ªi atunci, tinerilor cãrora nici prin cap nu le trece sã renunþe totuºi la tradiþia de a face nuntã, nu le rãmîne decît sã facã rost din altã parte de bani. Adicã sã împrumute diverse sume pentru a putea achita arvunele ºi celelalte cheltuieli de dinaintea nunþii. Iar cea mai la îndemînã soluþie rãmîn tot cãmãtarii. Cãci, dupã cum declarã doi tineri care au apelat la o astfel de soluþie disperatã, „ce altceva puteam face? Am încercat la rude, la prieteni, la firmele unde lucrãm, dar totul a fost în zadar! Am fost ºi la cîteva bãnci, dar cînd am vãzut ce condiþii de creditare sînt, am renunþat pe loc sã ne mai agitãm. ªi atunci, am apelat la un tip de la noi din cartier, despre care toatã lumea ºtie cã dã bani cu camãtã. La început nici nu a vrut sã audã, cã a zis cã nu prezentãm nici o garanþie. A acceptat de-abia dupã ce i-am spus de nuntã. Atunci ne-a dat 5.000 de euro, pentru o lunã, cu dobîndã de zece la sutã. Iar noi am gajat cu darul de la nuntã, cãci n-aveam cu ce altceva“. Cu banii împrumutaþi, tinerii au reuºit sã plãteascã arvuna de la micul restaurant de cartier unde au fãcut
nunta ºi au acoperit ºi restul cheltuielilor necesare, de la invitaþii ºi pînã la rochia de mireasã. Dar, dupã cum singuri recunosc, timp de o lunã, cît au fost datori la cãmãtar, au tremurat serios: „ne certam cã am fãcut prostia asta. Dobînda era acceptabilã, dacã reuºeam sã plãtim peste o lunã. Dacã nu, dobînzile erau uriaºe ºi nu ºtiu pe unde am fi scos mîneca dacã nu ieºea totul aºa cum am plãnuit noi. Plus cã ne speriaserã toþi cunoscuþii cã ne-am nenorocit pe viaþã, cã n-o sã ne primeascã datoria ca sã ne punã penalizãri. O lunã întreagã ne-am tot rugat ºi pînã la urmã ne-a ajutat Dumnezeu. Tipul a venit la restaurant dimineaþã, cînd se striga darul. Ce era în sufletul nostru, numai noi ºtim! Dar a ieºit bine. Aºa cã i-am plãtit datoria pe loc. A luat-o ºi chiar ne-a dat o sutã de euro înapoi, dar de la el. Cred cã l-am impresionat cã eram la nuntã, cã am înþeles cã altfel este unul dintre cei mai duri tipi din oraº, le-a luat casele la o grãmadã de datornici. Nu ne-am ales cu cine ºtie ce bani dupã nuntã, atît cît am fost ºi noi o sãptãmînã la munte. Dar am rãmas cu o nuntã frumoasã, asta este cel mai important. Oricum, nu o sã mai împrumutãm în viaþa noastrã bani de la cãmãtari, chiar dacã nu ne-a ars, dar prin cîte am trecut luna aia...“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)
Politichie ca la noi n-are nimeni (2) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) În politichia noastrã nu existã luptã de idei ori confruntãri doctrinare, ci o bãtãlie înverºunatã pentru ciolan. De mai bine de un sfert de veac, românii sînt victimele propriei nepãsãri faþã de politica antisocialã ºi antinaþionalã, la carul cãreia s-au înhãmat, deopotrivã, partidele de dreapta, dar ºi cele de stînga. Neînþelegînd cã ei, ºi numai ei, ar putea sã-i înlãture pe mulþi demagogi, fanfaroni ºi corupþi, imorali ºi nedemni sã mai ajungã în Parlament sau în fruntea altor instituþii fundamentale ale statului, milioane de oameni voteazã de fiecare datã aceiaºi, ºi aceiaºi geambaºi politici. Se pare, însã, cã paharul rãbdãrii s-a umplut, aºa cum o demonstreazã un recent eveniment politic, cel al alegerilor locale parþiale, desfãºurate în 49 de localitãþi, sub semnul unui absenteism de peste 80%, unii primari fiind aleºi cu doar... 7%. Existã toate ºansele ca la viitoarele alegeri, mai cu seamã în cazul unora anticipate, care s-ar desfãºura în climatul atît de încins, precum cel de azi, ca avertismentul electoral de la 11 iunie a.c. sã-ºi extindã dimensiunile la nivelul întregii þãri. Amestecul instituþiilor de forþã în alegeri va determina în mod indiscutabil creºterea vertiginoasã a absenteismului. * La ce perspective optimiste am mai putea sã ne gîndim astãzi, cînd, din primele sale zile, anul 2017 a pornit sub semnul intoleranþei totale faþã de normele democratice ºi al vicleºugului, prin care partidele de
Cãmãtari. Recuperatori (57) Bani de nuntã În România, nunþile au intrat ºi ele în vizorul mafioþilor, dar nu al recuperatorilor încasatori de taxe de protecþie, ci al mult mai versaþilor cãmãtari. Cãci, chiar dacã a fost asociatã strict cu activitatea infracþionalã a unui singur clan mafiot, camãta este o combinaþie mult mai extinsã. Afacerea continuã sã fie extrem de profitabilã, cel puþin din punct de vedere al creditorilor. Cãci, în ceea ce îi priveºte pe datornici, lucrurile stau cu totul altfel. Deºi se ºtie cã dobînzile ºi penalizãrile ajung sã fie mai mari chiar decît sumele împrumutate, mulþi români continuã sã prefere sursele interlope în locul sistemului bancar. Este ºi cazul tot mai multor tineri care, neavînd suficienþi bani sã-ºi facã nunta mult visatã, apeleazã la cãmãtari, gajînd împrumutul cu darul mesenilor. Nu este cuplu de îndrãgostiþi care sã nu-ºi doreascã sã aibã o nuntã ca în poveºti, de care sã îºi aducã aminte cu plãcere toatã viaþa lor. Iar pentru unii dintre ei aceastã dorinþã poate fi lesne transformatã într-o realitate datoritã, în primul rînd, unei situaþii materiale înfloritoare. A lor sau a familiilor. În schimb, existã ºi tineri, din pãcate mult mai mulþi, pentru care organizarea unei nunþi,
preþuitor cu penalii de la putere, în frunte cu Livache Dragnea – pe care se vedea de la o poºtã cã nu-l suportã, ironizîndu-l, cu rînjetul cunoscut, cã e singurul care ºtie programul de guvernare ,,din scoarþã-n scoarþã” - a devenit mult mai îngãduitor, ajungînd, acum, sã-l accepte pe liderul PSD. Ba chiar sã-i permitã, lucru nemaipomenit în vreo altã þarã de pe mapamondul lumii, sã-ºi înlãture propriul guvern. Pe care chiar el îl instalase ºi pe care-l apãrase chiar de dom’ prezident cînd acesta, vitejeºte ºi cît se poate de ilegal, se strãduise sã-l dea jos, ieºind, cu geaca roºie, la rãzmeriþa din februarie, în mijlocul mulþimii manipulate nu doar din umbrã. Carevasãzicã, s-a produs minunea minunilor! Domnul Iohannis s-a fleºcãit - vorba lui M. Preda: a devenit conciliant, înþelept ºi înþelegãtor cu mustãciosul teleormãnean, de unde înainte nu-l putea suferi! N-a mai bãgat beþe-n roate, ce mai, l-a apucat, aºa, subit, grija pentru þarã, pentru stabilitatea politicã. Oare ce se întîmplã, mai ales în spatele uºilor închise? Acum, acel program de guvernare este realizabil? ªi-apoi, iarãºi un miracol: cum de a acceptat domnul preºedinte sã promulge, rapid, controversata Lege a salarizãrii, ºi sã învesteascã, la fel de rapid, Guvernul Mihai Tudose? Pãi ce merite are noul premier, cã e plagiator? Parcã tot preºedintele Iohannis spunea cã un plagiator n-are ce cãuta în politicã. Întortocheate sînt cãile Domnului. A ajuns Liviu Dragnea sã-l laude pe domnul Iohannis! Ce se întîmplã? E ceva necurat aici, iar noi, ãºtia proºti, nu ºtim ce. Poate cã domnul Werner are un plan diabolic, eventual sã obþinã promisiunea unei susþineri pesediste la viitoarele prezidenþiale. Iar ºeful PSD sã scape de mîna grea a Justiþiei. O fi vreun astfel de troc secret? GEORGE MILITARU
Pag. a 15-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
CE atîrnã de gîtul lui Tudose un laþ mai tare decît MCV Dupã ce, venit la Bucureºti, l-a pupat pe frunte pe dl. Traian Bãsescu în faþa parlamentarilor ºi a camerelor de luat vederi – probabil în semn de mulþumire pentru contribuþia acestuia la înregimentarea colonialã a României în UE pe timpul mandatelor sale prezidenþiale –, dl. Jean Claude Juncker, preºedintele Comisiei Europene, odatã întors la Bruxelles, a mai fãcut un cadou strict de tip colonial României, indiferent de guvernul pe care aceasta îl are: a somat-o sã respecte cît mai degrabã deficitul bugetar aºa-zis „structural“, care ar fi cam de 1% din PIB, ºi nu de 3% din PIB, cît prevãd normele de stabilitate economicofinanciarã ale UE. Aceasta, apropo de „programul“ d-lui Tudose! Legãtura cu pupicul dãruit d-lui Traian Bãsescu nu este cîtuºi de puþin forþatã. Pe timpul mandatelor d-lui Traian Bãsescu, au avut loc intrarea României în UE ºi acceptarea de cãtre România a prevederilor din Tratatul de Aderare, cu toate consecinþele aferente. Pe timpul mandatelor d-lui Traian Bãsescu, a fost înlocuit proprietarul român al economiei din România cu un proprietar strãin, îndeosebi vest-european. Pe timpul mandatelor d-lui Traian Bãsescu, s-a produs colonializarea României ºi, nu în ultimul rînd, nimeni altul decît dl. Traian Bãsescu a fost cel care a adoptat, pe
seama poporului sãu, programul UE de înfruntare a crizei economice. În particular, în aceastã privinþã, dl. Traian Bãsescu a fost iniþiatorul ºi aplicatorul în România al unui program mai catolic decît cel papal de la Bruxelles, prevãzînd tãieri de salarii, îngheþãri de pensii ºi majorãri de impozite, precum ºi preluatorul în numele României al ticãloºiei Merkel privind obligaþia de reducere draconicã spre zero a deficitului bugetar, ca pretinsã modalitate de luptã pentru stabilitate economicã ºi financiarã! Reducere draconicã a deficitului bugetar care s-o mai potrivi cît de cît unei þãri dezvoltate, dar care, pentru o þarã ca România, înseamnã definitiv ºi irevocabil încremenirea în starea de subdezvoltare! Era o obligaþie pe care o þarã subdezvoltatã ca România nu trebuia sã ºi-o asume, dupã cum actualele þãri dezvoltate (în frunte cu Germania, care a inventat acum plafonarea deficitului bugetar) nici nu se gîndeau cumva s-o promoveze în toiul eforturilor lor de dezvoltare, ci, dimpotrivã, au practicat decenii la rînd deficitul bugetar ca mijloc de impulsionare a dezvoltãrii. Formula era chiar fundamentatã „ºtiinþific“ ºi se numea „deficit spending“. A veni acum, dupã ce te-ai dezvoltat, inclusiv printr-o asemenea formulã, ºi ai ocupa poziþii dominante ºi favorizante în piaþã, sã susþii
Se bat pe posturi într-un guvern-fantomã Fie au fost afectaþi, conjunctural, de caniculã, fie opoziþia nu le prieºte deloc celor de la PNL, care par cã nu se mai descurcã deloc departe de putere. Sau poate i-a toropit ºi lipsa de activitate care a ajutat la instalarea plictiselii. Ca sã parã totuºi cã au ceva activitate ºi pe perioada vacanþei, liberalii au ales ca metodã infailibilã de ieºire din amorþealã creionarea unui guvern-fantomã. În guvernul din umbrã cu care se prezintã PNL au fost nominalizate multe nume nou apãrute în politicã, fãrã nici un fel de anvergurã. De asemenea, o mare parte din miniºtrii virtuali ai PNL se trag din Timiº, spre nemulþumirea majoritãþii partidului. De la o idee artificialã, simplã ºi mult uzitatã în trecut, ºi de PNL, s-a ajuns la o adevãratã dihonie în partid. Toatã lumea se teme sã nu care cumva sã cadã drobul actualei guvernãri, ºi ei sã se trezeascã în faþa electoratului cu o garniturã de miniºtri atît de slabã, încît nici ei nu o pot digera.
I s-a forþat mîna lui Orban? Constituirea guvernului fantomatic mandatat sã monitorizeze toate deciziile Executivului condus de premierul Mihai Tudose s-a fãcut în cerc destul de restrîns, netransparent, spre disperarea majoritãþii liderilor cu greutate din PNL. Aceºtia îi reproºeazã preºedintelui nou-ales, Ludovic Orban, cã asemenea demersuri nu sînt statutare ºi nici nu au legitimat vreun politician pînã acum. „E o mare surprizã cã Orban a acceptat o asemenea strategie. Nu e stilul lui. Au profitat cã sîntem plecaþi prin vacanþe ºi au fãcut ce au vrut. Eu cred cã lui (n.r. - preºedintelui PNL) i s-a forþat cumva mîna cu o asemenea miºcare. Pãi cine sînt ãºtia care se vor miniºtri? Mie mi s-a pãrut mai mult o glumã
Legea salarizãrii unice, bumerang pentru PSD (2) Aºa se face cã în 2010, potrivit datelor BNR, buffer-ul era de 1,95 miliarde euro, pentru ca în 2011 sã urce la 2,7 miliarde euro, iar în 2012 sã ajungã la 3,1 miliarde euro ºi 2,3 miliarde dolari, respectiv echivalentul a 4,9 miliarde euro. Anul 2013 s-a încheiat cu o rezervã de valutã de 5,5 miliarde euro în conturile Ministerului Finanþelor, dupã un vîrf de 6, 2 miliarde, iar în 2014 buffer-ul a urcat la un nou vîrf maxim de 6,9 miliarde euro, peste necesarul brut de finanþare pentru patru luni, cuantificat la 4,5 miliarde euro. La finalul lunii mai 2016, rezerva în valutã din Trezorerie era de 5,9 miliarde euro. În prezent, valoarea buffer-ului valutar este de 6,3 miliarde euro. La începutul acestui an, Ministerul Finanþelor vroia sã atragã noi sume, prin noul program de împrumut direct de la populaþie, Tezaur, în cadrul noii strategii de administrarea datoriei publice corespunzãtoare strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2017-2019. În total, fostul Guvern Grindeanu îºi propusese sã împru-
cînd m-a sunat un coleg ºi mi-a povestit cine face parte din structura care va trebui sã lucreze pentru viziunea partidului de guvernare. Sã o spun direct, au bãgat la înaintare cîþiva copii care au ajuns deputaþi ºi care pînã în toamna anului trecut nu aveau nici o treabã cu politica. Fãceau ºi ei frumos prin unele organizaþii în faþa ºefilor, ºi cam atît. N-a fost suficient cã au fost daþi la o parte, ca sã nu zic aruncaþi direct la coºul de gunoi, liberalii adevãraþi de pe listele parlamentare, cã acum neam trezit cu miniºtri pe care nu-i cunoaºte nimeni, nici mãcar organizaþia din care provin?! Ce au fãcut oamenii ãºtia pentru PNL de au ajuns fie ºi într-un guvern din umbra?!“, se întreabã unul dintre vicepreºedinþii liberali, nemulþumit de noua hotãrîre privind strategia de imagine care va influenþa parcursul politic al PNL.
plafonarea deficitului bugetar cu caracter generalizat, este o imensã mîrºãvie! Þãrile dezvoltate n-au decît s-o promoveze, dar pentru ele, ºi nu pentru cei care au ºi ei dreptul istoric de-a o folosi în eforturile de dezvoltare. Nu întîmplãtor l-a pupat dl. Juncker pe dl. Bãsescu pe frunte în vãzul public! Deficitul zis „structural“, conceput la Berlin, este o invenþie ticãloasã la care subdezvoltaþii nu trebuie sã se asocieze, aºa cum a fãcut-o dl Traian Bãsescu în numele României! Nu trebuie sã se asocieze deoarece aceasta interzice de fapt participarea fondurilor publice la dinamizarea dezvoltãrii. Am citit cã dl. Dragnea s-a ofuscat de somaþia Bruxelles-ului, considerînd-o o „discriminare“, în mãsura în care corifei de prim rang de prin UE au depãºit, nu în mod excepþional, ci sistematic, nu numai pragul deficitului zis „structural“ de 1-2% din PIB, ci ºi pe cel de 3% din PIB al stabilitãþii economicofinanciare, fixat tot la Bruxelles, ºi nu au pãþit nimic! Nu este doar o „discriminare“, d-le Dragnea, este o mîrºãvie în toatã regula! La care, însã, a pactizat deopotrivã dl. Traian Bãsescu! Dacã se mai simte ºi în forþã ºi nu numai cu dreptatea de partea sa, dacã se considerã cumva mai bun decît dl. Traian Bãsescu, dl. Dragnea n-are decît a ignora sau chiar a dezavua public somaþia Bruxelles-ului – de altfel, prima, deocamdatã unica, din istorie în domeniul cu pricina! România nare ce cãuta în UE cu aceastã mizerã anatemã, mai gravã ºi mai înjositoare decît MCV-ul, de care s-a lãudat dl. Juncker pe la Bucureºti cã va elibera România! ILIE ªERBÃNESCU e împãrtãºitã ºi de deputatul Radu Zlati, care a scris pe o reþea de socializare cã, „dupã cum se ºtie, ºefii comisiilor de specialitate ale PNL sînt în pole-position pentru a fi propunerea partidului atunci cînd acesta se va afla la putere ºi se vor face nominalizãri pentru diferitele ministere“. Însã secretarul general Robert Sighiartãu ºi vicepreºedintele Florin Roman încearcã sã potoleascã nemulþumirile interne, subliniind cã numirile sînt doar cu titlu interimar.
„Un ministru“ liberal îl laudã pe premier
Chiar ºi cu titlu provizoriu, guvernul din umbrã liberal, decis doar de o parte din membrii Biroului Executiv al partidului, are ca sarcinã principalã ºi elaborarea noului program de guvernare. Proaspeþii ºefi de comisii interne ale PNL sînt contestaþi nu doar din punctul de vedere al notorietãþii, ci ºi al expertizei politice necesare întocmirii programului. „O sã ajungem ca PSD, cu un program de guvernare fãcut pe genunchi, nesustenabil. Vom face dovada clarã cã nu am învãþat nimic din eºecurile multiple ale PSD ºi ALDE la butoane. În felul ãsta, nu vom reprezenta nici la alegerile parlamentare viitoare o alternativã demnã de votul românilor. E posibil chiar sã rãmînem tot în opoziþie. ªtiþi cum e cu obiºnuinþa, care este a doua naturã umanã… “, a apreciat, pentru „Cotidianul“, un liberal cu state vechi, fost parlamentar. Opinia acestuia
Printre cele mai contestate nume din guvernul virtual al PNL se numãrã cel al lui Nini Sãpunaru, responsabilul de la Comisia de agriculturã al Marei Calista, coordonatoare a Comisiei de muncã, al lui Pavel Popescu, care rãspunde de Comunicaþii, precum ºi cel al „Prinþului Mezelurilor“, fostul europarlamentar PD, Petru Luhan, responsabil cu Fondurile Europene. Preºedintele PNL Dîmboviþa, Marius Caraveþeanu, nu a ezitat nici el sã conteste competenþele noilor ºefi de comisii de specialitate din partid. Opiniile acestuia ºi ale restului liberalilor nemulþumiþi se confirmã deja. Prim-ministrul Mihai Tudose este lãudat de cîþiva liberali care coordoneazã comisiile de specialitate ale PNL. Deputatul Pavel Popescu a anunþat cã îl sprijinã necondiþionat pe ºeful Executivului în mãsurile de combatere a epidemiei de rujeolã. „Cred cã, în ansamblul sãu, PSD este cea mai mare pacoste pe capul românilor. Dacã însã atitudinea premierului legatã de vaccinuri este sincerã ºi urmatã de acþiuni concrete, cred cã este datoria oricãrui politician responsabil sã sprijine necondiþionat eradicarea fenomenului nevaccinãrii“, a scris Popescu, pe Facebook. (Cotidianul.ro)
mute 68 de miliarde lei pentru finanþarea deficitului ºi refinanþarea datoriei publice scadente. Iar strategia dãduse deja roade. Potrivit fostului ministru de Finanþe, Viorel ªtefan, rezerva actualã a ministerului permite o anumitã independenþã în relaþia cu bãncile, care face ca statul român sã nu fie captiv în aceastã piaþã ºi-i permite sã refuze ofertele bãncilor pentru obligaþiuni, cînd dobînzile percepute de acestea sînt considerate prea mari. Încurajaþi de faptul cã Viorel ªtefan a anunþat cã buffer-ul Trezoreriei este peste nivelul necesar, iar soldul din Trezorerie este la un nivel „fãrã precedent“, Guvernul Tudose are propriile planuri cu aceºti bani puºi la ciorap în ultimii ºapte ani - sã foloseascã, dacã este necesar, acest fond pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare cu pensiile ºi salariile, ne-au dezvãluit sursele citate. Acest plan comportã, însã, un anumit risc, destul de real ºi de consistent. În general, aºa cum reiese din practica financiarã de pînã acum, lunile aprilie ºi octombrie ale fiecãrui an sînt vîrfuri de platã a datoriei, ajungînd, în medie, la scadenþã titluri de stat de peste 7 miliarde de lei. Ele sînt de obicei însoþite ºi de sca-
denþele ajunse la zi pentru diverse emisiuni de eurobonduri ºi obligaþiuni. Achitarea lor nu se va anunþa deloc uºoarã pentru cei de la Finanþe, în cazul în care Guvernul Tudose îºi va bãga mîinile adînc în acest fond pentru a-ºi onora angajamentele sociale fãcute. Mai mult, scoaterea din acest buffer a unor sume consistente, de ordinul miliardelor de euro, nu va putea fi acoperitã în timp util de noul Guvern, putînd vulnerabiliza statul român în relaþia cu bãncile, care abia aºteaptã sã impunã dobînzi mai mari pentru cumpãrarea de obligaþiuni ºi titluri de stat. Or, dacã PSD se decide sã-ºi menþinã promisiunile electorale fãcute ºi sã dea cu douã mîini economiile fãcute de cei de la Finanþe pentru plata salariilor ºi pensiilor deja majorate, statul român riscã sã se confrunte, pe termen mediu, cu o scãdere a lichiditãþii pieþei interne a titlurilor de stat, cu o explozie a riscurilor asociate portofoliului datoriei publice ºi cu incapacitatea de a mai asigura necesarul de finanþare, susþin surse din mediul financiar, puse la curent cu intenþiile Ministerului Muncii, condus de Lia Olguþa Vasilescu. Sfîrºit ROXANA POPA
Fãrã program de guvernare
Pag. a 16-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
SIMBOLUL UNEI MARI VICTORII - Text citit în Aula Academiei Române, luni, 3 iulie 2017, la Sesiunea ºtiinþificã Biserica Mînãstirii Argeºului – jumãtate de mileniu (1517 – 2017) Istoria românilor este istoria confruntãrii victorioase a neamului românesc de-a lungul a douã milenii cu cîteva apocalipse cãºunate peste noi ºi obligîndu-ne sã ne adunãm toate puterile ºi sã desfãºurãm un adevãrat geniu spre a nu fi nimiciþi de ele. Istoricul Ferdinand Lot, într-o carte din 1937 a intitulat un capitol întreg – e adevãrat cu alt înþeles – „O enigmã ºi un miracol istoric – poporul român”. Era vorba acolo de mult discutata problemã a continuitãþii noastre la nord de Dunãre ºi Gheorghe I. Brãtianu i-a rãspuns într-o carte celebrã. Dar enigma ºi miracolul erau cu totul altele: era ieºirea noastrã ca popor neolatin ºi singur purtãtor al numelui strãmoºilor romani, dintr-un mileniu de nãvãliri barbare ºi de stãpîniri strãine. Era pãºirea noastrã din cel mai adînc anonimat, direct pe scena istoriei universale, fiind cel mai numeros popor din acest spaþiu sud-est european ºi dovedindu-se capabil de a doua zi sã-ºi facã o þarã numitã româneascã ce urma sã adune între hotarele ei – aºa cum spunea Nicolae Iorga – pe toþi vorbitorii limbii române. Ceea ce nu se va înfãptui decît peste ºase secole, dar „programul” era dat în însuºi numele ei încã din 1330, de cînd la Posada noul stat întemeiat de Basarab I intrã în cartea istoriei universale. Aberaþia cumanã este contrazisã tocmai de faptul cã presupuºii cumani în frunte cu ºeful lor, n-au numit-o Cumania, precum francii Franþa ºi ruºii Rusia, ci Þara Rumîneascã, numele cu care apare în cel mai vechi document de limbã româneascã ajuns pînã la noi – Scrisoarea lui Neacºu din 1521, adicã din anul cînd se ridicaserã monumentul de la Curtea de Argeº urmat de Mitropolia de la Tîrgoviºte. Aceastã victorie asupra desfãºurãrii lucrurilor în mileniul aºa-zis obscur, acest stat românesc urmat curînd de cel de pe versantul estic al Carpaþilor ºi hotãrît a dãinui împotriva tuturor încercãrilor ºi adversitãþilor pe care le-a avut de înfruntat, a fost întîia noastrã mare victorie. A doua va fi aceea simbolizatã de monumentul a cãrui jumãtate de mileniu o sãrbãtorim azi în Academia Românã, ºi despre care urmeazã sã spun cîteva cuvinte în sfertul de orã alocat cu prilejul celei dintîi vorbiri de care m-am învrednicit sub bolþile acestei ilustre instituþii. A treia a fost cea de la 22 Decembrie 1989, cînd la Bucureºti s-au prãbuºit porþile iadului cu care neamul românesc s-a angajat într-o luptã pe viaþã ºi pe moarte de-a doua zi dupã aºa-zisa Revoluþie din octombrie, între ale cãrei obiective s-a numãrat încã de la naºtere, cu Lenin ºi Bela Kuhn, desfiinþarea României Mari. Dar n-a fost sã fie, vorba lui Constantin Noica. A fost sã disparã tocmai unul din acei monºtri ai istoriei universale de care a vorbit prima oarã Dimitrie Cantemir în genialul sãu opuscul despre natura fizicã a monarhiilor. Acum, cînd ne-am adunat în aceastã aulã unde au rãsunat vocile tuturor celor ce au fãcut sã fie România de la 1918 ºi au reuºit apoi sã o scoatã, cîtã a mai rãmas, din ghearele ursului în care au împins-o cîºtigãtorii celui de al Doilea Rãzboi Mondial ºi pãrtãºia lor timp de aproape o jumãtate de secol cu „imperiul rãului”, noi trãim – dupã convingerea aproape unanimã – cel mai primejdios ceas din întreaga noastrã istorie. Este ceasul în care se lucreazã fãrã odihnã sã pierim ca neam, iar pãmîntul sã ni se tragã asemeni unui preº de sub picioare. Este ceasul cînd însãºi Academia Românã a ajuns sã fie batjocoritã pentru curajul de a rosti clar ce se întîmplã cu noi. Dar tocmai de aceea, întorcîndu-ne la ce a fost a doua mare victorie din istoria românilor, aceea pe care o sãrbãtorim azi prin simbolul de la Curtea de Argeº, trebuie sã nu ne pierdem nãdejdea cã dacã nu noi, cei ajunºi în preajma plecãrii, dar poate cã ºi unii dintre noi, de ne va mai da Cel de Sus cîþiva ani, vom trãi sã vedem pe cea de a patra victorie, al cãrei simbol, asemãnãtor cu cel de la Argeº, se înalþã cãrãmidã cu cãrãmidã, în pofida opintelilor Marelui Degradant de sub pãmînt (cum l-a numit André Malraux pe diavol) ºi ale urdiei sale de la suprafaþã. Monumentul de acum 500 de ani a avut rostul sã eternizeze amintirea victoriei scrise atunci de neamul românesc în istoria universalã: faptul cã numai noi, în frunte cu cea mai mare personalitate a vechii noastre istorii, domnul zugrãvit la Cozia þinînd pe braþe împreunã cu fiul sãu nu doar o bisericã, ci însãºi Biserica, acoperitã la sudul Dunãrii de diluviul islamic, numai noi am reuºit sã rãmînem în afara unei stãpîniri otomane de o jumãtate de mileniu care decretase cã cine mai trage clopotele ºi mai ridicã lui Hristos o bisericã mai înaltã decît un turc cãlare, îºi lasã acolo capul. Rãspunsul neamului românesc dat celor ce s-au substituit vechilor imperii ale Bizanþului, Bulgariei medievale ºi Serbiei lui ªtefan Duºan, a fost aceastã cea mai strãlucitã, mai vestitã ºi mai admiratã ctitorie a istoriei noastre voivodale. Ctitorie în care meºterii lui Neagoe Basarab au folosit ca material de sintezã chiar ºi ceea ce începuse sã creeze imperiul pe care neamul turcesc avea sã-l þinã în istorie drept cel mai longeviv dupã al Romei ºi Bizanþului.
Catedrala de la Curtea de Argeº a lui Neagoe Basarab a venit sã încununeze cei 122 de ani trecuþi de la epocala victorie de la Rovine din 17 mai 1395 care a hotãrît nu doar soarta noastrã, a celor din sud-estul european, ci ºi soarta Italiei, întrucît acest eveniment de impact universal a creat seria istoricã ce a dus la stoparea primei ofensive otomane asupra Occidentului, care ar fi putut sã-i croiascã ºi Italiei soarta Bulgariei, lipsind-o astfel de putinþa de a da omenirii Renaºterea. În aceºti 122 de ani Mircea cel Mare ºi „clonele” sale istorice: Iancu de Hunedoara, Vlad Þepeº, ªtefan cel Mare ºi Radu cel Mare au aºezat treptele pe care s-a ridicat opera lui Neagoe Basarab, în acelaºi timp politicã ºi diplomaticã, genial literarã ºi genial artisticã. Regretatul Dumitru Nãstase, care ne-a pãrãsit nu de mult, s-a fãcut autorul ºi propagatorul unei teorii istorice care, cu unele nuanþãri, are toate ºansele sã rãmînã una dintre „cheile” istoriei noastre. Aceea cã în faþa Imperiului Otoman ºi þinîndu-i piept cu sabia în mînã, dar gãsind ºi cãi de tranzacþie atunci cînd nu sabia mai putea vorbi, conform teoriei complementare a domnului academician Rãzvan Theodorescu, românii au dat naºtere la un veritabil criptoimperiu creºtin cu capitale la Tîrgoviºte ºi Bucureºti, la Suceava ºi Iaºi, avînd în frunte o seamã de conducãtori de staturã cu nimic inferioarã liderilor europeni din Apus sau þarilor pravoslavnici de la Rãsãrit. Aceºtia din urmã le-au continuat lucrarea cu puterile specifice teritoriului ºi populaþiei lor, dar niciodatã egalîndu-i în opera de ajutorare a lumii ortodoxe din Turcocraþie, cîteva bune secole! Pornitã încã de pe vremea lui Nicolae Alexandru Basarab ºi a lui Vlaicu Vodã, dobîndind însãºi condiþia sine qua non a existenþei sale prin epocala victorie militarã ºi politicã a lui Mircea cel Mare, aceastã structurare a unei adevãrate împãrãþii creºtin-ortodoxe în faþa celei islamice întinse pe trei continente a devenit o realitate ºi a conºtiinþei de sine a românilor, odatã cu ªtefan cel Mare. Acesta s-a simþit realmente moºtenitor ºi urmaº al împãraþilor creºtini ºi a fost salutat în capitala Suceava cu „Trãiascã þarul” la întoarcerea dupã victoria de la Vaslui. Conºtiinþa de singurii urmaºi rãmaºi ai celor împinºi în amintire de noii stãpînitori ai Peninsulei Balcanice a fost o realitate ºi pîrghia moralã cea mai puternicã a faptelor lui ªtefan cel Mare, împreunã cu conºtiinþa sa europeanã – el fiind poate întîiul mare european. Dar crunta dezamãgire pe care a trãit-o cu aceastã conºtiinþã europeanã l-a fãcut sã-i scrie cuscrului de la Moscova cã mai rãi decît pãgînii îi sînt creºtinii. Iar ca urmare, dupã 1480, timp de un sfert de veac a renunþat la confruntarea militarã (dar nu ºi cu creºtinii regelui Ioan Albert veniþi peste dînsul) ºi va face din cele 30 de biserici ridicate dupã Putna cetãþile apãrãrii ºi afirmãrii neamului prin Bisericã ºi culturã. Aceastã extraordinarã moºtenire, cultura ºi arta epocii lui ªtefan cel Mare, a fost încununatã de o creaþie literarã în limba slavonã – limba universalã de culturã a Rãsãritului de tradiþie bizantino-slavã – Letopiseþul de cînd cu voia lui Dumnezeu s-a început Þara Moldovei devenit temelia întregii cronistici ºi istoriografii româneºti. Cel care a înþeles lecþia marelui contemporan din Moldova a fost Radu cel Mare, care s-a învrednicit, ºi nu degeaba, de acelaºi supranume în Þara Româneascã. El ºia gãsit abia în ultimii ani un admirabil învietor al memoriei sale în istoricul Radu ªtefan Vergatti. Adevãratul întemeietor al „cripto-imperiului” creºtin al lui Dumitru Nãstase a fost Radu cel Mare, ctitorul ambiþioasei mînãstiri de la Dealu, prin care se definea ºi afirma cu strãlucirea artei, proprie Renaºterii, însãºi condiþia specificã a românilor în aceastã parte a Europei. Radu cel Mare a înþeles cã în viitor dãinuirea ºi afirmarea noastrã depinde esenþial de pãstrarea comuniunii cu întreaga lume ortodoxã, aflatã ca ºi noi, dar nu la fel ca noi, într-un spaþiu peste care se instituise stãpînirea de lungã duratã a unei credinþe strãine de a noastrã, dar cu care vom fi obligaþi sã convieþuim nu se ºtie cîtã vreme, ºi trebuia sã procedãm în consecinþã. Iar calea regalã rãmasã deschisã românilor era Biserica ºi cultura ºi desigur arta, devenitã miracolul Apusului renascentist pe care se pare cã l-a cunoscut el însuºi. De aici ºi primul sãu act major de sincronizare a noastrã cu acest Apus, care a fost introducerea tiparului – marea revoluþie a lumii moderne la care ªtefan cel Mare, patronul strãluciþilor caligrafi ºi miniaturiºti de la Putna ºi Neamþu, nu se gîndise. La fel ca ªtefan cel Mare, el a înþeles sã facã din religia creºtinã a neamului sãu nu doar poarta spre împãrãþia veºnicã de dincolo de viaþa aceasta, ci în primul rînd puterea dãinuirii ºi înãlþãrii sufleteºti a acestui neam pe timpul scurtei, dar certei noastre petreceri de sub cer. ªi a gãsit ºi adus în þarã pe fostul patriarh Nifon al II-lea al Constantinopolului, care a reuºit în trei ani sã ridice Biserica din Þara Româneascã acolo unde marelui ªtefan i-a trebuit un sfert de veac.
Aceastã moºtenire a lãsat-o Radu cel Mare celui pe care l-a avut sfetnic de tainã, ministru de Externe ºi al Culturii – fiul lui Basarab Þepeluº crescut de Craioveºti, care a realizat sinteza întruchipatã de monumentul de la Curtea de Argeº ºi de perechea sa de slovã: „întîia mare carte a culturii româneºti”, cum a numit Constantin Noica „Învãþãturile cãtre Theodosie“. Neagoe Basarab a fost închipuit ca un adevãrat împãrat în fresca de la Curtea de Argeº poruncitã de vãduva ºi de ginerele sãu, Radu de la Afumaþi. ªi a fost realmente împãratul acestui cripto-imperiu, atunci cînd a nãzuit ºi a reuºit sã ridice la Curtea de Argeº biserica, asemuitã cu Sfînta Sofia a lui Iustinian, ºi cînd a putut face din tîrnosirea ei la 15 august 1517 cea mai strãlucitã ºi grãitoare manifestare a forþei ºi vitalitãþii acestei lumi ortodoxe sud-est europene, reprezentatã la ceremonie de toþi liderii ei, în frunte cu patriarhul ecumenic, patru mitropoliþi ºi toþi egumenii Athosului în frunte cu protosul Gavriil. Ceea ce s-a petrecut la 15 august 1517 a fãcut dovada cea mai categoricã a existenþei, alãturi de Ortodoxia înfrîntã ºi supusã de la sud de Dunãre, a unei ORTODOXII BIRUITOARE, în stare sã susþinã cinci veacuri ºi pe cea din Turcocraþie cu multiplele forme de ajutor care i-au servit lui Dumitru Nãstase sã creeze teoria „Criptoimperiului” românesc în faþa celui otoman. Cultura ºi conºtiinþa de sine a românilor au avut ºansa ºi sprijinul de Sus ca, între cei veniþi atunci la chemarea voievodului, sã fie ºi un sîrb, sau poate un rus dupã numele de Mîstislavici, aflat în fruntea obºtii athonite, Gavriil, protosul sau Protul cum i s-a zis la noi, personaj cu rosturi pînã la Patriarhia ecumenicã, unde a contribuit la salvarea lui Petru Rareº în 1541. Figurã de seamã a Ortodoxiei vremii, el ºi-a asumat sã scrie cea mai ilustrã ºi inspiratã hagiografie ortodoxã post-bizantinã, închinatã patriarhului Nifon al II-lea, dar de fapt glorificînd opera ctitoriceascã a lui Neagoe Basarab ºi introducînd în paginile ei un mesaj descifrat de neuitatul ºi marele Emil Lãzãrescu, dar pe care mi l-a încredinþat oral, nemaiavînd putere sã-l mai aºtearnã el însuºi pe hîrtie. Anume, cã Viaþa patriarhului Nifon de Gavriil Protul este de fapt doctrina succesiunii bizantine a românilor ºi a datoriei voievozilor noºtri de a apãra ºi a þine în fiinþã, dupã modelul lui Neagoe Basarab, ceea ce a rãmas vie din ilustra împãrãþie, prin unica ei moºtenire care este Biserica Ortodoxã. Acea impresionantã defilare de ajutoare la toate mînãstirile Athosului, dar ºi a altora, încheiatã cu celebra formulare „ctitor a toatã Sfetagora” avea tocmai rostul sã teoretizeze ºi sã þinã vie flacãra ce luminase ºi pînã atunci, de la Vlaicu vodã ºi Alexandru cel Bun, dar mai ales prin ªtefan cel Mare ºi Radu cel Mare, politica românilor de salvare a Ortodoxiei, politicã de care depindea ºi salvarea lor fizicã ºi sufleteascã. Alãturi de „Învãþãturile cãtre Theodosie“ – perechea de slovã a ctitoriei de la Curtea de Argeº – aceastã hagiografie scrisã nu în greceºte (versiunile greceºti din secolul al XVIII-lea provin din cea româneascã) ci în slavonã, ºi tradusã în româneºte de acelaºi genial anonim care pe vremea lui ªerban Cantacuzino a dat glasul limbii române ºi operei lui Neagoe Basarab, capodopera lui Gavriil Protul rãmîne eternul memento al mãreþiei româneºti în istoria creºtinismului ortodox post-bizantin. Dupã pãrerea subsemnatului, ea nu a fost comandatã de Neagoe Basarab – cum s-a tot spus – ºi nu a fost scrisã în timpul lui, ci dupã aceea, din iniþiative care pot fi discutate, dar cea mai importantã fiind pornitã din inima acestui mare contemporan ºi apropiat al domnului de la Curtea de Argeº, el însuºi o personalitate marcantã a epocii cum o dovedeºte ºi corespondenþa cu ardeleanul Laþcu din Mãþeºti, logofãtul de la Buda al regelui Ioan Zapolya. Gavriil Protul ne-a lãsat însuºi „reportajul”, de citit peste veacuri, al celor petrecute atunci. O singurã ficþiune hagiograficã s-a strecurat ºi se cere emendatã, chiar dacã, literar vorbind, este o patã de culoare în tablou: povestea despre conflictul care a pus capãt epocalei conlucrãri a lui Radu cel Mare cu patriarhul Nifon. N-a existat în realitate nici un conflict. Domnul ºi patriarhul s-au despãrþit în cele mai bune relaþii, l-a umplut de daruri cu care acesta a ctitorit el însuºi la Athos. O spune însuºi Sinaxarul redactat ºi aprobat o datã cu slujba, la 15 august 1517. Este meritul lui Leandros Vranoussis, de a ni-l fi semnalat ºi de a ne fi trimis la mînãstirea Varlaam de la Meteore sã gãsim manuscrisul în care se pãstreazã, dus acolo de ucenicii lui Nifon. În concluzie: la Curtea de Argeº s-a ridicat prima catedralã închinatã mîntuirii neamului. ªi anume, mîntuirea lui de primejdia de a deveni la rîndu-i un rob al imperiului islamic timp de cîteva sute de ani, fãrã domni, fãrã culturã creºtinã ºi fãrã alt viitor decît aºteptarea resurecþiei moderne. În zilele noastre sîntem martori ºi participanþi la înãlþarea unei noi catedrale a mîntuirii neamului. Ea este menitã sã aminteascã generaþiilor viitoare cã singurul „proiect” existent ºi pus în practicã azi, acela al distrugerii României ºi exterminãrii neamului românesc, a fost trimis înapoi celui care l-a creat ºi-l conduce, ºi pe care Ignaþiu de Loyola l-a numit „inamicul naturii umane”. ªi cã neamul românesc întreg s-a încordat încã o datã, cu ajutorul Celui de Sus, spre a cîºtiga cea mai mare victorie din întreaga sa existenþã. DAN ZAMFIRESCU
Pag. a 17-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã din Parlamentul de la Budapesta, respinge ideea reconcilierii româno-maghiare (2) Autonomia teritorialã pe care o cer ei este acelaºi lucru cu autonomia regionalã de care a vorbit Klaus Iohannis. A insistat cã ungurii nu sînt cetãþeni de rangul doi în Europa. Ei întotdeauna au cerut doar ceea ce existã deja, ca precedent, în Uniunea Europeanã. Dacã se cuvine ceva altor cetãþeni ai UE, atunci trebuie sã li se cuvinã ºi ungurilor. El solicitã românilor sã recunoascã ungurilor ceea ce au promis la Alba-Iulia, sã studieze declaraþia din 1 Decembrie 1918. Domnul Zsolt Semjén a rãmas ancorat în acelaºi mit unguresc al unei închipuite promisiuni a românilor la Alba-Iulia pentru acordarea autonomiei ungurilor. Am demonstrat în urmã cu ceva timp cã acesta este un mit fabricat de politicienii maghiari, pentru cã în Proclamaþia Unirii de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918, nu scrie absolut nimic de autonomie. Probabil cã va trebui sã republic acel articol de zeci de ori pînã cînd politicienii maghiari vor înþelege sã renunþe la acest mit. Vicepremierul maghiar a apreciat vizita preºedintelui României în Secuime, despre care considerã cã a început un fel de dialog, prin care se acceptã parþial autonomia. Vizita aceasta este corectã ºi pozitivã. În acelaºi ton a comentat vizita preºedintelui Iohannis ºi Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã a Parlamentului maghiar. Este important cã preºedintele a venit în Secuime ºi crede cã urmãtorul pas ar fi ca preºedintele României sã participe la viitoarea Universitate de Varã de la Bãile Tuºnad. Preºedintele român ar putea relua dialogul românomaghiar la un nivel superior, pentru cã din mai 2012, de cînd a cãzut guvernul condus de Mihai Rãzvan Ungureanu, nu s-a mai desfãºurat nici un dialog între unguri ºi români la nivel înalt. Sperã cã acest dialog se va relansa, pentru cã e interesul ambelor þãri. Vizita recentã a ministrului de Externe român, Teodor Meleºcanu, la o conferinþã la Budapesta este o dovadã a relansãrii dialogului la nivel înalt. A insistat pe autonomia secuilor, subliniind cã românii ºi ungurii sînt douã naþiuni puternice, iar România va fi puternicã dacã minoritatea maghiarã din România devine o autonomie puternicã. Árpád János Potapi, secretar de stat în Ministerul de Externe de la Budapesta, a avut un discurs în acelaºi ton revizionsit cu care ne-a obiºnuit deja. În inima lui este deja autonomie recunoscutã pentru ungurii din Transilvania. Niciodatã ei nu vor renunþa la aceastã bãtãlie pentru autonomie. A încercat ºi un joc de cuvinte: toþi cei care sînt aici, la Bãile Tuºnad, sînt de peste hotare, cei din Ungaria sînt de peste hotare cînd vin aici, iar cei din Transilvania sînt la rîndul lor de peste hotare (pentru cei din Ungaria). „Noi muncim în continuare ca aceastã sintagmã «de
peste hotare» sã înceteze”! Oare ce vrea sã spunã secretarul de stat maghiar prin acest joc de cuvinte?
Atît la deschidere, cît mai ales în cadrul unui panel moderat de Zsolt Németh, s-a insistat pe relaþia cu Donald Trunp, preºedintele SUA. Majoritatea vorbitorilor l-au ridicat în slãvi pe preºedintele american, lãudînd discursul acestuia la Varºovia. S-a subliniat cã valorile enunþate de Trump – Dumnezeu, patrie, familie – sînt ºi valorile promovate de FIDESZ ºi sînt valorile pe care se poate reconstrui Occidentul. A fost scos în evidenþã rolul grupului de la Viºegrad ca nucleu al Europei Centrale, care trebuie sã aibã o voce mai puternicã în cadrul Uniunii Europene, în care se aude de obicei doar vocea Germaniei ºi Franþei, fãrã ca statele mai mici sã fie mãcar întrebate. Nu ºtiu de unde au scos Zsolt Németh ºi alþii care au conferenþiat cã Donald Trump ar fi interesat de problema minoritãþilor din Europa Centralã. Ideea a fost repetatã de mai multe ori, probabil cu scopul de a transmite mesajul cã SUA sînt cu ochii pe România în privinþa autonomiei maghiare. Pentru cã nu s-a ratat ocazia de a se aminti cã în toate Rapoartele americane despre România se spune cã þara noastrã nu respectã drepturile minoritãþilor. Mã întreb oare cine se aflã în spatele acestor rapoarte despre drepturile minoritãþilor din România? Întrebare fireascã, pentru cã aici, la Bãile Tuºnad, am vãzut pe viu un exemplu de lobby unguresc în SUA. Unul dintre invitaþi a fost Christofer P. Ball, director al Central European Institute de la Universitatea Quinnipiac din SUA ºi consul onorific al Ungariei. De pe net aflu cã a fost bursier în Ungaria pe tema autonomiei secuilor. Dar ne lãmureºte Zsolt Németh care este principalul merit al acestui american: este cãsãtorit cu o unguroaicã din secuime. Ca fapt divers, Zsolt Németh spune cã cei doi copii ai lui Christopher sînt secui. Dacã rãmînem în aceeaºi cheie interpretativã, Matia Corvin a avut tatã român ºi mamã unguroaicã, deci este român, nu-i aºa, d-le Zsolt Németh? Christofer P. Ball a vorbit de mai multe ori despre o viitoare vizitã a lui Viktor Orbán la Washington. Ideea mai fusese vehiculatã ºi de alþi vorbitori înaintea sa. Dar el a insistat. Chiar am crezut iniþial cã vizita este aranjatã deja. Dar la un moment dat a spus cã nu poate sã spunã data la care va merge Viktor Orbán la Washington sã se întîlneascã cu Donald Trump, deºi ar fi bucuros sã o ºtie. În acel moment am înþeles cã totul este doar o cacialma politicã. De fapt, ungurii se agitã sã aranjeze ca Viktor Orbán sã fie invi-
tat de cãtre Trunp, iar lobbiºtii ungurilor din SUA se strãduiesc sã îi facã intrarea. Atunci mi-am dat seama cã ungurii sînt invidioºi cã preºedintele României, Klaus Iohannis, a fost primul invitat la Casa Albã. Recunosc, am fost mîndru de preºedintele þãrii mele. Politicianul cel mai ancorat în realitatea politicã a fost Attila Korodi, ºeful facþiunii UDMR din Parlamentul României. El a spus direct cã vede unde se poziþioneazã Donald Trump faþã de problema minoritãþilor în Europa Centralã. A subliniat cã Klaus Iohannis a fost primul ºef de stat din aceastã parte a Europei invitat la Casa Albã ºi a scos în evidenþã rolul strategic al României în regiune, mai ales de cînd Turcia lui Erdogan este nesigurã pentru acest flanc sud-estic al NATO. România este un partener stabil în NATO ºi pentru România Rusia aproape cã nici nu existã în politica de securitate. Indirect, aceastã afirmaþie a fost de fapt un reproº la adresa premierului Ungariei, care are relaþii speciale de prietenie cu Vladimir Putin. Prin discursul sãu, Attila Korodi a confirmat desprinderea UDMR de Budapesta, cel puþin de FIDESZ ºi conducãtorul sãu, Viktor Orbán. De altfel, la Bãile Tuºnad nu am vãzut alþi politicieni din UDMR, în timp ce e aglomeraþie de politicieni ai Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania. Nu doar de politicieni, dar ºi de afiºe ºi bannere cu numele ºi sigla acestui partid care, evident, se aflã în graþiile lui Viktor Orbán ºi este pregãtit ºi ajutat sã se substituie UDMR-ului în politica româneascã. (va urma) MARIUS DIACONESCU
Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (11)
invadat Luxemburgul (10 mai 1940), Bech a fost forþat sã se retragã în exil, împreunã cu alþi miniºtri ºi cu ºeful statului, Charlotte, Marea Ducesã de Luxemburg. În calitate de ministru de Externe al Guvernului din exil, Joseph Bech a semnat Tratatul Benelux, în 1944. Bech era ministrul afacerilor Externe al Luxemburgului ºi la 9 mai 1950. El a salutat cu entuziasm propunerea prezentatã la acea datã de cãtre omologul sãu francez, Robert Schuman, de a institui o Comunitate Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului. Mai mult, el a reuºit sã obþinã stabilirea la Luxemburg a sediului central al înaltei Autoritãþi a CECO. Un memorandum comun iniþiat de Benelux a dus la convocarea Conferinþei de la Messina (iunie 1955). Joseph Bech a prezidat aceastã întrunire a liderilor europeni, care a condus la semnarea Tratatului de la Roma, prin care s-a înfiinþat Comunitatea Economicã Europeanã. Joseph Bech a renunþat la portofoliul Afacerilor Externe, în 1959, dupã ce a ocupat aceastã funcþie timp de 30 de ani. În perioada 1959-1964 a prezidat Camera Reprezentanþilor din Luxemburg. Economistul, juristul ºi omul politic Pierre Werner a fost prim-ministru al Luxemburgului între 1959-1974 ºi între 1979-1984. El a fost iniþiatorul Integrãrii Monetare Europene, autor al „Planului Werner” (1970), concretizat în introducerea monedei EURO.
Nãscut pe 29 decembrie 1913, în localitatea francezã Saint-Andre-lez-Lille, din pãrinþi luxemburghezi, Werner a studiat dreptul la Universitatea Sorbona ºi a obþinut un doctorat în Luxemburg. În timpul ocupaþiei naziste, el a sprijinit rezistenþa clandestinã. Dupã al II-lea rãzboi mondial, Werner a participat la Conferinþa de la Bretton Woods (1944), unde a fost înfiinþat Fondul Monetar Internaþional. Pierre Werner a fost ºi un mare prieten al României ºi un susþinãtor al aderãrii þãrii noastre la Uniunea Europeanã. Începînd din 1993, el a fost preºedinte de onoare al Centrului de Studii ºi Documentare România-Luxemburg din Bucureºti, instituþie care a primit numele lui Pierre Werner, în 25 iunie 2002, dupã decesul „pãrintelui monedei EURO”. În 1994, Werner a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În onoarea lui, Institutul Naþional de Cercetãri Economice „Costin C. Kiriþescu” a lansat Medalia comemorativã Pierre Werner, pentru a marca centenarul naºterii ilustrului om politic, economist ºi jurist luxemburghez. Distincþia este cunoscutã ºi sub denumirea de „Medalia consensului”, Pierre Werner fiind recunoscut ºi pentru introducerea teoriei ºi practicii consensului în politicã. (va urma) ION M. IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu
Ministru al Agriculturii în Guvernul olandez timp de aproape 13 ani (1945-1958), Mansholt a avut oportunitatea de a-ºi susþine proiectul pentru o politicã comunã în 1958, cînd a devenit comisar pentru agriculturã (1958-1972) în cadrul primei Comisii Europene. Proiectele sale s-au concretizat în „Memorandumul pentru reforma politicii agricole comune”, cunoscut ºi sub numele de „Planul Mansholt” (1968). Politica agricolã a reuºit sã-ºi atingã obiectivul iniþial, respectiv modernizarea fermelor europene ºi asigurarea unui nivel ridicat de autonomie pe plan alimentar. În anii ’70, Mansholt a devenit un susþinãtor al mãsurilor de protecþie a mediului, ca element-cheie al politicii agricole. Politicianul olandez a fost vicepreºedinte al CE (1958-1972) ºi al patrulea preºedinte al Comisiei (1972-1973). Premier în douã rînduri al Luxemburgului (1926- 1937 ºi 1953-1958), Joseph Bech a contribuit la înfiinþarea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, la începutul anilor 1950 ºi a fost unul dintre arhitecþii principali ai integrãrii europene, la sfîrºitul aceluiaºi deceniu. Nãscut în 1887, în Diekirch, Bech a studiat dreptul la Fribourg ºi la Paris. Dupã ce Germania nazistã a
Ungurii sînt invidioºi cã preºedintele României, Klaus Iohannis, a fost în vizitã la Washington
Ministrul german al Economiei, Brigitte Zypries, ºi-a exprimat îngrijorarea faþã de noile sancþiuni împotriva Rusiei propuse de Camera Reprezentanþilor din SUA, precizînd cã aceastã lipsã de coordonare cu Europa riscã sã afecteze îndeosebi companiile germane, precum ºi legãturile dintre Berlin ºi Washington.
Pag. a 18-a – 4 august 2017
Universalitatea bunelor maniere (19) Scrisori de dragoste Procedeul de a scrie scrisori de dragoste, în care sentimentele se materializeazã în cuvinte, a cedat în faþa noilor tehnologii. Sistemele de informare, care fac posibilã interconexiunea aproape simultanã între persoane aflate la mii de kilometri distanþã, au înlocuit anumite obiceiuri proprii îndrãgostiþilor. Astfel, este un lucru obiºnuit în societatea în care trãim ca îndrãgostiþii sã comunice prin poºta electronicã ºi telefonul mobil. Nu punem la îndoialã consecinþele pozitive ale dezvoltãrii tehnologice, dar considerãm cã în anumite situaþii nu ar trebui sã se piardã bunele obiceiuri. Existã diferite scrisori de dragoste. Pe unele dintre ele le scriu îndrãgostiþii pentru a-ºi exprima sentimentele ºi a se elibera de tristeþe. Sînt scrisori care, de cele mai multe ori, nu ajung la destinatar. De fapt, scrisorile sînt cel mai bun mod de a exprima toate acele sentimente pentru care greu se gãsesc cuvinte, de teamã, de ruºine ºi, uneori, din lipsa de cunoaºtere dintre persoanele care îºi adreseazã scrisori, care poate nici nu au ajuns sã-ºi vorbeascã. Scrisorile sînt, de asemenea, un mod de a confirma sentimentele, de a avea grijã de relaþie, chiar dacã nu mai pare verosimil în Secolul al XXI-lea. Mai mult, au existat, existã ºi vor exista relaþii bazate exclusiv pe corespondenþã.
Filme de top cu efecte speciale remarcabile (5) Motto: „Efectele speciale dintr-un film costã mult mai puþin decît salariul actorului principal“. (James Cameron) „Undeva, în Cosmos, un astronaut tînãr se trezeºte faþã în faþã cu niºte insecte uriaºe, ucigaºe. Sunã destul de comun, nu?“ - s-a întrebat Paul Verhoeven, regizorul de origine olandezã („Instinct Primar“), apoi a rãspuns la întrebare cu un film grandios ºi sãlbatic, numit „Infanteria stelarã“. „În acest film nu este vorba de niºte insecte uriaºe explicã regizorul. Pentru mine este o satirã politicã, o prezentare ironica a statului autoritar. De aceea putem vedea imediat dupã începerea filmului imagini care ar fi încîntat-o ºi pe Leni Riefenstahl, realizatoarea de filme preferatã a lui Hitler. Toatã structura filmului se bazeazã pe propagandã. Smerii idealiºti sînt amãgiþi ºi duºi pe cîmpul de luptã, unde îi aºteaptã iadul. În fiecare idee propagandistã existã un sîmbure de adevãr, dar eu i-am avertizat mereu pe privitori: „Nu credeþi în prostiile astea!“. Asemenea momente apar destul de des, spre exemplu la mijlocul filmului, cînd naratorul se întreabã: „Oare ar fi posibil ca oamenii sã fi creat aceste insecte uriaºe?“. Arãtînd imaginile fals seducãtoare ale fascismului, l-am pus pe spectator într-o situaþie grea. Oare nu se întîmplã acelaºi lucru în America? Societatea noastrã
MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI
Vinland sau þara viþei-de-vie (2) Orice-ar fi fost, pe vremea prohibiþiei în Statele Unite, amatorii de bãuturi alcoolice s-au nãpustit asupra viþei-de-vie sãlbatice din care au obþinut vin care, în lipsa a ceva mai bun, le-a potolit setea. Nu e deloc surprinzãtor cã asprii normanzi, care nu erau buni cunoscãtori în materie, au considerat ca o binefacere divinã modesta bãuturã pe care le-o punea la dispoziþie litoralul american. Viþa-de-vie sãlbaticã era cîndva foarte întinsã pe pãmînt. În era terþiarã, înainte de apariþia omului, cînd s-au format zãcãmintele de lignit, viþa-de-vie era abundentã în Europa. Dar nu numai în Germania, Franþa, Anglia, America de Nord, Japonia, Groenlanda ºi chiar în Islanda, au putut fi gãsite în straturi terþiare sîmburi ºi frunze de viþã-de-vie. Este, aºadar, normal ca, dintre toate descoperirile americane ale normanzilor, Vinland sã ocupe un loc de frunte. Pe de altã parte, o dovadã absolutã cã normanzii au debarcat pe pãmîntul american ne este oferitã de un fragment din povestirea în care Thorfinn Karlsefni, la
ROMÂNIA MARE“
Dacã trebuie sau doriþi sã scrieþi o scrisoare de dragoste, va trebui sã vã ghidaþi dupã puþine reguli, avînd în vedere cã este o modalitate de a vorbi despre propriile sentimente, ºi pentru asta nu existã teorii. Poetul Mario Benedetti a afirmat despre scrisorile de dragoste urmãtoarele: „O scrisoare de dragoste nu este o carte de joc a iubirii, o scrisoare de dragoste nu este nici o scrisoare pastoralã sau de credit, de platã sau de închiriere; se aseamãnã, în schimb, cu o scrisoare de protecþie, avînd în vedere cã, dacã bucuria sau tristeþea se încumetã sã scrie o scrisoare de iubire, este pentru cã din negurile nopþii se deschide euforia sau neliniºtea, cenuºa pãrãseºte rugul sau vina este lãsatã în urmã. O scrisoare de iubire este, în general, un biet afluent al unui rîu cu debit mare, care niciodatã nu se aflã la înãlþimea peisajului, nici a ochilor verzi pe care i-a privit, nici a buzelor dulci pe care le-a sãrutat tremurînd sau nu le-a sãrutat, nici a cerului care cîteodatã se prãvale, dezlãnþuit, zeflemitor sau cu piatrã. O scrisoare de iubire se poate trimite de pe o colinã sau dintr-o temniþã, din exaltare sau din durere, dar nu conteazã, mereu va fi doar o calchiere, o copie fugarã a sentimentului. O scrisoare de iubire nu este iubirea, ci o relatare a absenþei”. Am menþionat exemplul lui Benedetti, dar nu ne-ar ajunge paginile pentru a aduna toate frumoasele poezii de iubire pe care le-au scris nu numai personalitãþile literare, ci ºi bãrbaþi ºi femei din toate colþurile lumii. Adevãrul este cã nu toatã lumea scrie cu aceeaºi uºurinþã, ºi este o teorie falsã sã fie consideratã lipsitã de romantism o persoanã care nu este capabilã sã transpunã în cuvinte ceea ce îi spune inima. De aceea, dacã vreo-
datã vreþi sã scrieþi o scrisoare de dragoste, þineþi minte cã nivelul de sinceritate este important pentru a reflecta sentimentele dvs. Nu folosiþi metafore uºoare, în banalele comparaþii, pur ºi simplu vorbiþi despre ceea ce simþiþi persoanei cãreia îi adresaþi scrisoarea.
Scrisori de condoleanþe Dintre toate scrisorile, cele pe care nu dorim sã le scriem sînt scrisorile de condoleanþe. Sînt acelea care trebuie trimise rudelor unei persoane care tocmai a murit, atunci cînd nu este posibil sã prezentãm condoleanþele personal. O scrisoare de condoleanþe trebuie sã fie sincerã ºi scurtã. În general, scrisorile de condoleanþe se trimit persoanelor cu care nu pãstrãm o relaþie directã. De aceea, nici nu cer un înalt nivel de apropiere. Se adreseazã persoanelor cu care avem o relaþie profesionalã, comercialã, sau cu un anumit grad de prietenie, dar nu rudelor, apropiaþilor sau prietenilor. Sã reproducem, de exemplu, o scrisoare de condoleanþe trimisã unui coleg de serviciu: Bucureºti, 5 aprilie 2011 Dragã ——————, Prin intermediul colegilor noºtri de serviciu, am aflat vestea recentului deces al iubitului tãu frate, odihneascã-se în pace. Cu aceste rînduri vrem sã îþi trimitem cele mai sincere condoleanþe pentru o asemenea pierdere ireparabilã. Sîntem la dispoziþia ta ºi te salutãm cu aceeaºi permanentã afecþiune. Semnãtura (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO
este una supusã reclamei, în care sîntem convinºi sã facem lucruri la care nici nu ne gîndeam“. Modul în care vede regizorul lucrurile este singular. Paul Vethoeven este un om interesant. Pînã acum, este singurul din istoria filmului care a ridicat personal premiul Zmeura de Aur pentru cel mai prost film al anului. „Am acþionat conform unui precept biblic: dacã þi se dã o palmã, întoarce ºi celãlalt obrãz. Acest instinct de apãrare funcþioneazã foarte bine. Neputinþa este un mod de a-þi dezarma adversarul. Primind personal premiul, am recîºtigat respectul oamenilor ºi am putut sã-mi continuu netulburat cariera. ªi nu oricum, pentru cã «Infanteria stelarã» este o producþie giganticã“. Zile obiºnuite într-un liceu din anul 2400. Niºte bãieþii din viitorul îndepãrtat nu se simt interesaþi de altceva decît de fotbal ºi chefuri. Johnny (Casper Van Dien) este iubitul frumoasei Carmen (Denise Richaids). Zander (Patrich Mulddon) o admirã pe Carmen, iar Dizzy (Dina Meyer) îl iubeºte pe Johnny. ªi cine o iubeºte pe Dizzy? În pragul Secolului XXV, adolescenþii au aceleaºi probleme sufleteºti ca ºi cei de azi. Deºi la ora de biologie nu mai este la modã disecarea broaºtelor - în locul lor se folosesc insecte uriaºe - echipa seamãnã cu cea din „Beverly Hills 90210“ sau în „Merlose Place“. Nici nu e de mirare, de vreme ce toþi cei patru actori care deþin rolurile principale au jucat în aceste seriale. Societatea este rece ºi are iz de spital. Au dispãrut infracþiunile ºi drogurile - sau, poate, nu se vorbeºte despre ele - iar guvernul este perfect stãpîn pe situaþie. Spectatorii mai sensibili sînt deja în anticamera groazei.
Da, oroarea nu se lasã prea mult aºteptatã, deoarece cei patru tineri cu viitorul luminos se înroleazã voluntari. Trebuie sã ajungã pe îndepãrtata planetã Klendathu, pentru a înfrunta uriaºele insecte ucigaºe. Verhoeven a avut grijã sã nu lipseascã din „Infanteria stelarã“ nici un element caracteristic filmelor SF. Putem savura imagini cu uriaºe cruciºãtoare spaþiale, explozii, teroare. Respectînd romanul omonim al scriitorului de literaturã SF, Robert A. Heinlin, filmul face risipã de muniþie. În timp ce romanul celebru scris în 1959 era conservator ºi anticomunist, dedicînd pagini întregi descrierii armamentului ºi pregãtirii dure a luptãtorilor viitorului îndepãrtat, Verhoeven reduce la minimum pregãtirea militarã, nerespectînd, pe alocuri, litera conservatorismului scriitorului. Regizorul i-a îmbrãcat pe soldaþi în uniforme SS ºi ale Wehrmacht-ului, presãrînd în cursul poveºtii anunþuri asurzitoare ºi orbitoare. Sporturile denunþã pregãtirea durã a soldaþilor, conform sloganului: „Aici vom face om din tine, ºi de-ar fi sã mori!“. Trucajele sînt aºa cum ne putem aºtepta de la ILM. Cea mai productivã firmã de efecte speciale din Hollywood a încasat 100 de milioane de dolari pentru colaborare. În film s-au introdus 2.000 de trucaje, dintre care un sfert sînt digitale. În „Jurassic Park“ trece foarte mult timp pînã cînd stomacul înfometat al lui Tyrannosaurus Rex poate sã digere ceva; aici, în schimb, în primele treizeci de minute apar mii de pãianjeni uriaºi, care sînt seceraþi pe planeta-deºert. „O insectã bunã este o insectã moartã!“ - pare a fi sloganul filmului.
întoarcerea din Vinland, vinde în Norvegia unui negustor din Bremen o figurã de provã dintr-un frumos material lemnos cu vene la preþul ridicat de o jumãtate de marcã din aur. Nu este posibil ca acest detaliu material sã fi fost inventat, pentru cã sicomorul cu vine existã doar în America de Nord. Pînã la sfîrºitul secolului trecut, Vinland era plasatã în Massachusetts, dar, dupã aceea, a fost localizatã în diverse locuri, fãrã vreun argument viabil. Storm, Neckel ºi Niedner au amplasat-o în sudul Noii Scoþii; Hovgaard ºi Gray, la Capul Cod; Hermansson, lîngã Golful Passamaquody, pe frontiera Statelor Unite cu New Brunswick; Steenby, Fossum ºi Holm, la gura fluviului Saint-Laurent; Steche, în împrejurimile Golfului Miramichi, din New Brunswick; Babcock, în Rhode Island, iar Gathorne-Hardy, la gura fluviului Hudson. Aceste ipoteze au o trãsãturã comunã: atunci cînd sînt contrazise de un detaliu din povestiri sau tradiþii, autorii lor îl resping ca fiind îndoielnic, în plus sau fals interpretat, latã un exemplu tipic: un studiu recent al lui Tanner situeazã Hellulandul în partea meridionalã a þinutului Baffin, Marklandul, în sudul Labradorului, iar Vinlandul, pe coasta nord-esticã a Lumii Noi, mai exact, în regiunea Pistolet Bay. Faptul cã în Lumea Nouã nu existã deloc viþã-de-vie sãlbaticã nu-l opreºte pe inovatorul nostru sã afirme sus ºi tare cã Vinlandul n-are nici o legãturã cu viþa-de-vie ºi cã trebuie sã avem în vedere cuvîntul german Weideland, „Þinutul pãºunilor“. Prin
urmare, saga ºi povestirea lui Adam din Bremen îºi pierd sensul, dar omul nostru nu este deloc tulburat; le considerã doar fabulaþii tîrzii ºi concluzii false bazate pe un nume greºit înþeles. Cu aceastã metodã orice text poate fi întors pe dos. Ca sã nu mai spunem cã e trasã de pãr prezentarea Lumii Noi în anul 1000 ca fiind un þinut al pãºunilor. Nansen spune cã „pe la 1500, cînd Lumea Nouã a fost redescoperitã, insula era acoperitã de pãduri pînã la mare“. Drept urmare, normanzii care au debarcat aici n-au avut cum sã gãseascã prerii. Nici astãzi, terenurile cultivate ºi pãºunile nu ocupã mult spaþiu. Aceasta sã fi fost insula pe care normanzii s-o fi numit „Þinutul pãºunilor“?! Originalitatea cu orice preþ duce uneori la afirmaþii groteºti! Se pretinde, de asemenea, cã „strugurii“ descoperiþi de normanzi au fost doar afine, coacãze, mure sau alte fructe sãlbatice din care se poate obþine o bãuturã fermentatã. Ferbald a emis primul aceastã „idee“ în 1910 ºi Graham a preluat-o la rîndul lui. În opinia lor, aceste fructe creºteau din abundenþã în Labrador, iar normanzii, care nu vãzuserã niciodatã cum aratã viþade-vie, le-au considerat struguri, din cauza bãuturilor alcoolice care puteau fi obþinute din ele. Dar de ce sã cãutãm atît de departe? (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)
(va urma) (Text preluat din volumul „Misterele lumii. Filme celebre“)
Pag. a 19-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (10) Jetoane umane (4) Un sedan al forþelor aeriene ajunge dupã cîteva minute pe pistã, cu un girofar roºu. ªoferul îmi face semn sã îl urmez. Mã conduce la un hangar îndepãrtat, unde îmi indicã un loc de parcare. Parchez, opresc motorul ºi ies afarã. Sedanul dispare în noapte, lãsîndumã singur, cu bagajele în mînã. Aceastã zonã a bazei aeriene pare pãrãsitã. Nu e nici þipenie de om. Nici un avion nu se pregãteºte de decolare ºi nici nu aterizeazã vreunul. Tãcerea e aproape înfricoºãtoare. Mã îndrept cãtre hangarul care este cufundat în întuneric. Înãuntru strãlucesc doar cîteva lumini, creînd mici oaze strãlucitoare în bezna totalã. - Vã pot ajuta? Aþi venit pentru zbor?, mã întreabã o voce. Mã întorc, cãutînd sã vãd cine vorbeºte. Dupã o secundã, un sergent-major din forþele aeriene pãºeºte într-una din zonele luminate. - Cred cã da, rãspund. Nu ºtiu la care zbor se referã ºi resimt dintr-odatã o undã de neliniºte. Dacã cumva greºesc zborul ºi ajung în Togo, cînd eu ar trebui sã fiu la Beirut sau Cairo? - Sînt agentul Fred... Cu un semn din mînã, sergentul-major mã întrerupe. Acum se aflã la trei metri de mine, privindu-mã cu asprime. - Fãrã nume, domnule. Nu avem nevoie de numele dvs. Aºteptaþi aici. Se întoarce ºi dispare în beznã. Zgomotul motoarelor se intensificã, iar pe pistã vãd
Incendii devastatoare (4) Remorcherele au încercat apoi sã lupte cu flãcãrile ce cuprinseserã vasele „Saale ºi Bremen“, care pluteau neajutorate. „The New York Times“ descrie: „Focul ce învãluise vasul din toate pãrþile, oameni care sãreau peste bord ºi alþii prinºi parcã în capcanã, încercînd în zadar sã scape prin sabordurile înguste, asaltaþi fãrã milã de flãcãri”. ªi membrii echipajelor unora dintre gabare ºi barje au fost siliþi sã sarã peste bord. Mulþi au fost salvaþi de remorchere, dar alþii s-au înecat. Pe þãrm se adunaserã deja un numãr uriaº de privitori, iar vasul de poºtã „Main“, un vas nou, ancorat la cheiul numãrul 1, ardea ºi el „ca într-un cazan cu flãcãri”. Oamenii încercau cu disperare sã scape prin saborduri, iar fumul împiedica vizibilitatea. Dupã ce acesta s-a risipit, „la aceleaºi saborduri se vedeau trupuri ce atîrnau fãrã vlagã, pãrînd neînsufleþite”. În jurul orei 17, cînd vasul „Saale“, dus de curent, fãcuse un sfert din lãþimea fluviului, trei remorchere au reuºit sã-l ajungã ºi sã-l opreascã. Prin vuietul flãcãrilor,
un uriaº avion de transport verde, care se îndreaptã încet cãtre mine. Pe mãsurã ce se apropie, vãd cã e un Lockheed C-141 Starlifter. E cursa mea? Conform aºteptãrilor, vireazã cãtre hangar, ºi îi pot admira anvergura aripilor de aproape 50 de metri. Acestea se înclinã uºor, fãcînd avionul uriaº sã parã gîrbovit, ca ºi cum cele patru motoare Pratt & Whitney ar atîrna prea greu. Puþin mai tîrziu, motoarele se opresc ºi echipajul iese din cabina de zbor. Unul dintre piloþi, un ofiþer cam de vîrsta mea – 28 de ani - mã zãreºte ºi se îndreaptã cãtre mine pentru a mi se adresa. - Plecaþi în cãlãtorie ? - Da, cred cã da. - Perfect. încotro? - Vrei sã spui cã nici tu nu ºtii? Pilotul clatinã din cap a negaþie. - Nu am idee. Pare sã fie depãºit de acest aspect. Probabil cã aºa e procedura standard. Stãm amîndoi tãcuþi, în timp ce încerc sã îmi dau seama ce se întîmplã. Apoi Gleason apare brusc pe uºã, cu încã 5 sau 6 agenþi secreþi dupã el. - Fred, mergem la baza aerianã Rhein-Main din Germania. Dupã o oprire acolo ne vom îndrepta cãtre Wiesbaden. Soseºte un ostatic. - E vorba de Buckley?, întreb eu plin de speranþã. - Nu ºtiu. Vom vorbi despre asta în avion. O orã mai tîrziu, ne urcãm la bordului avionului Starlifter ºi decolãm. Gleason gãseºte un loc liber între noi. Dupã decolare, îºi deschide servieta ºi scoate un maldãr de dosare. Observ cã documentele includ profilele pe care le-am scris eu despre ostatici. Fãrã sã spunã nimic, îmi dã o parte din hîrtii. Încep sã rãsfoiesc prin ce mi-a dat ºi vãd cã dosarul de deasupra e raportul de interogare a lui Jeremy Levin. Levin fusese reporter la CNN, luat ostatic de Hezbollah. Reuºise sã evadeze de
Valentine’s Day, în 1985. Al doilea dosar e unul gros, cu cercetãrile legate de criza de la Ambasada din Teheran, în 1979. Pe mãsurã ce parcurg filele, descopãr cã ºeful nostru, Clark Dittmer, a condus investigaþiile respective. - Uitã-te peste alea, îmi spune Gleason, ºi gîndeºte-te la întrebãrile pe care urmeazã sã le pui, la ce avem nevoie sã ºtim. - Ce anume cãutãm?, întreb. - Orice. Aflã cum a fost rãpit, cine a fãcut-o, unde l-au dus. Aflã detalii despre fiecare loc în care a fost þinut. Culege tot ceea ce ar putea fi de folos bãieþilor de la Delta Force ºi Fort Bragg. Dacã facem rost de suficiente informaþii, putem lansa o operaþiune de salvare. OK? - Înþeles. Mã ocup de asta singur? - Voi fi ºi eu acolo o vreme. Va mai fi totodatã acolo un agent FBI ºi unul CIA, care vor pune întrebãri alãturi de tine. Dupã aceea tu vei conduce interogatoriile pentru noi. Încep sã frunzãresc dosarele. Îmi iau notiþe ºi mã folosesc de experienþa mea de poliþist. Dacã aº fi condus o operaþiune de salvare, de ce fel de informaþii aº fi avut nevoie? Paznici: numãr ºi armament? Ce fel de pregãtire au? Profesioniºti sau cuþitari amãrîþi? Cum îºi þin armele? Doar acest indiciu ºi ne-ar fi de ajuns pentru a ºti cît de vigilenþi, disciplinaþi ºi pregãtiþi sînt. Cînd schimbã gãrzile? Respectã un orar regulat? Cît de mulþi sînt? Sînt simpli mercenari, sau luptãtori fanatici? Locaþie - unde îºi þin ostaticii? Într-o zonã ruralã, sau în subsoluri urbane? Cît de multe ferestre sînt în camere sau celule? În ce direcþie se deschid uºile, înãuntru sau în afarã? Unde sînt coridoarele? Cît de mari sînt? Au mutat ostaticii? Dacã da, pe el cum l-au transportat? Ziua sau noaptea? Ce se poate spune despre sunete ºi mirosuri? Trebuie sã sãpãm dupã orice i-ar putea ajuta pe analiºtii noºtri sã identifice transferurile de prizonieri între celulele Hezbollahului. (va urma) FRED BURTON
echipajele acestora au auzit þipete slabe care veneau dinspre sabordurile inferioare. Au strigat cãtre cei dinãuntru sã sarã - unii au fost ridicaþi, alþii au dispãrut, înghiþiþi de ape. Un preot urcase la bordul unui remorcher, pentru a încerca sã dea ultima împãrtãºanie celor captivi pe vas, dar transatlanticul era acum un rug în flãcãri, greementul dispãruse, punþile rãmãseserã goale, iar hornurile „se rãsuciserã ca niºte trestii”. Pe toate sabordurile ieºea fum, „iar în fiecare minut tot mai puþini sãreau peste bord”. Un bãrbat aflat la un sabord strigase cãtre remorchere o orã întreagã, avînd un braþ îngrozitor de ars. În spatele lui, posibilii salvatori vedeau flãcãrile înteþindu-se. Acum erau destul de aproape ca sã audã cã alãturi de el mai erau peste patruzeci de oameni, printre care ºi o femeie cu doi copii. În cele din urmã, remorcherele au reuºit sã tragã vasul la mal, dar nici un sunet nu mai rãzbãtea dinãuntru. S-a estimat cã ºaptezeci ºi cinci de oameni, inclusiv cãpitanul, arseserã de vii la bord. La ora 23, „Bremen ºi Main“ eºuaserã. Coca navei „Main“ ardea încã mocnit, cînd cãpitanul unui remorcher a observat o micã lampã cu petrol atîrnînd în partea lateralã a navei. Apoi a auzit ciocãnituri dinãuntru. Echipajul remorcherului a tãiat o gaurã în coca navei ºi a gãsit cincisprezece membri ai echipajului care fuseserã prinºi într-un buncãr de cãrbuni gol. κi îndesaserã hainele în deschizãturi ca sã împiedice fumul sã intre, iar un bãrbat
îºi scosese braþul prin sabord, pentru a semnaliza cu lampa. Unele dintre remorchere au luat foc cînd s-au apropiat sã stingã flãcãrile, dar unul a reuºit sã salveze 104 persoane doar de pe „Bremen“. Totuºi, unii, în loc sã salveze oameni de pe vase sau din apã, au fost atraºi de recompensele oferite pentru salvarea barjelor pline cu bumbac ºi cãrbuni, precum ºi a butoaielor cu whisky care pluteau. „The Times“ susþinea chiar cã au circulat zvonuri despre membri ai echipajelor de pe remorchere care le cereau bani celor aflaþi în pericol de înec. „Saale“ a fost cel mai avariat dintre vasele companiei Lloyd ºi singurul care nu a mai navigat ulterior, deºi „Main“ ºi „Bremen“ au suferit la rîndul lor pagube mari. Incendiul a distrus douãzeci ºi ºapte de barje, vase de intervenþie ºi alte ambarcaþiuni portuare. Toate cele patru cheiuri au fost distruse. Numãrul total de victime a fost estimat la aproximativ 400. „Kaiser Wilhelm der Grosse“ a putut naviga spre Europa în marþea urmãtoare, trecînd pe lîngã scafandrii care încã mai cãutau cadavre în apã. Cauza exactã a incendiului a rãmas un mister. Cea mai vehiculatã teorie este cã acesta a fost cauzat de un muc de þigarã aruncat sau de o scînteie generatã de un utilaj. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)
Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (2) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi care-i distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864)
Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (1) Fiind, fãrã îndoialã, de pãrere - potrivit punctului de vedere istoric - cã în problemele economice, precum ºi în orice alte probleme legate de viaþa socialã, trebuie sã se plece de la fapte, de la cunoaºterea ºi cercetarea realitãþii, Marþian iniþiazã, în calitate de director al Oficiului de Statisticã, în cele douã serii de ,,Anale economice ºi statistice”, care apar începînd din 1860, studii extinse, cu ajutorul cãrora reuºeºte sã cunoascã, aºa cum aºtepta, cele douã feþe ale economiei României: a) aservirea
economicã de cãtre strãini ºi b) acapararea, înlãuntru, de cãtre strãini a bogãþiilor ºi exploatarea prin negoþ ºi cãmãtãrie a poporului român. Acestea, la adãpostul unei politici economice de libertate generalã ºi a unei ideologii de perfectã orientare clasicã liberalã, reinstituþionalizate dupã 1989, de noua putere, fãrã a se þine seama de experienþa tristã din trecut ºi de consecinþele lor profund nefaste pentru prezentul ºi viitorul þãrii în lume. Pornind de la realitãþile economico-sociale ºi politice constatate, potrivnice intereselor vitale ºi drepturilor inalienabile ale naþiunii române, determinate de direcþia ideologicã, fãrã temei istoric, promovatã, Dionisie Marþian cere reprezentanþilor statului, fãrã întîrziere, arãtînd pericolul, mãsuri de apãrare: 1) Sã se renunþe la politica de libertate a schimburilor cu strãinãtatea ºi sã se adopte o politicã vamalã protecþionistã, care sã apere munca ºi producþia naþionalã de lupta intereselor strãine. 2) Sã se încurajeze, cu mijloace de stat, înfiinþarea de manufacturi pentru a dezvolta o clasã muncitoare ºi a pune la lucru forþele productive ale þãrii, dezvoltînd
proporþional (pentru stadiul de atunci - n.n.) agricultura ºi industria, una în folosul celeilalte. 3) Sã nu se dea, cu nici un preþ, voie strãinilor de a se aºeza coloniºti în þarã, deoarece aceºtia constituie o permanentã primejdie atît în timp de pace, cît ºi în timp de rãzboi pentru consolidarea naþionalitãþii române. 4) Sã nu se dea strãinilor dreptul de a cumpãra pãmînturi în þarã, cãci aceasta ar însemna a hotãrî singuri ca „Þarã Româneascã sã nu fie a românilor”. 5) Sã se lupte pe orice cale împotriva strãinilor negustori, bancheri ºi cãmãtari care exploateazã clasele producãtoare autohtone. 6) Sã se dea o nouã direcþie societãþii româneºti prin îndrumarea spre meºteºuguri ºi negoþ ºi renunþarea la funcþiile publice, ajutînd crearea unei clase naþionale productive. 7) Sã se renunþa la lux ºi trîndãvie în folosul unei vieþi de muncã ºi economisire. Toate aceste mãsuri, caracteristice naþionalismului integral, încadrat în idealul fãuririi statului industrial - apreciazã Dionisie Pop Marþian -, trebuie sã formeze obiectul unei politici economice conºtiente de stat, pãtrunsã de faptul cã interesele politice ale þãrii sînt legate de interesele economice ºi cã viaþa economicã a naþiunii este o forþã ºi o condiþie a existenþei sale în istorie. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 4 august 2017
Pentru împrospãtarea memoriei
Cine jupoaie þara de vie... (2) (urmare din pag. 1) 10) În vara lui 1994, la niºte probe desfãºurate în Franþa, un A-320 cade imediat dupã decolare ºi toatã echipa de încercare, aparþinînd firmei AIRBUS, decedeazã în aceastã catastrofã. (întreruperi violente din partea Opoziþiei). Domnilor parlamentari, vreþi sau nu vreþi sã aflaþi adevãrul? Aici e vorba de viaþa ºi moartea a mii de persoane! 11) În august 1994, un A-310 distruge la aterizare un hangar, dar, printr-un miracol, nu se înregistreazã victime. Adãugãm la toate acestea un numãr de 3 avioane Airbus cãzute în Nigeria ºi un numãr de 4 avioane Airbus cãzute în India. Evidenþa este, întradevãr, terifiantã, avînd în vedere cã numãrul total al victimelor înregistrate în anii 1993 ºi 1994 depãºeºte 15.000 de persoane, oameni de diferite naþionalitãþi, femei, copii, bãtrîni. Fireºte, pretutindeni existã riscuri pe mijloacele de transport, dar în cazul firmei AIRBUS primejdiile au devenit simptomatice ºi alarmante. Eu, unul, domnule Petre Roman, vã asigur cã nu mã voi urca niciodatã întrunul din cele douã sicrie zburãtoare cu care aþi nãpãstuit þara, pe sute de milioane de dolari! Dl. Petre Roman a pierdut pariul cu agricultura, ºi iatã cã acum avem dovada cã a pierdut pariul ºi cu aviaþia. Cred cã dl. Petre Roman poate contesta orice pe lumea asta, vine cu un citat din Titu Maiorescu ºi cu o lozincã de Dolores Ibarruri ºi i-a mai ameþit pe unii pentru ºase luni, dar un singur lucru nu poate contesta: propria sa semnãturã pe aceste acte ILEGALE. Scuza lui, cã încã nu avem o Lege a Rãspunderii Ministeriale, mã înduioºeazã pînã la lacrimi. ªi, de acum încolo, începe delirul! Intrã în scenã personajul principal al vodevilului pe care îl trãim cu toþii: COMISIONUL. Iatã una din cauzele pentru care e þara sãracã astãzi. Citãm din Raportul Comisiei Parlamentare: „Persoanele audiate în faþa Comisiei ºi actele prezentate se referã la plata unor comisioane de 22 milioane dolari S.U.A. (susþine
Dogaru Viorela), 11 milioane dolari S.U.A. (susþine Varga Maria), 9,6 milioane dolari S.U.A. (susþine dosarul de anchetã al Comisiei Senatoriale) ºi cei 500 de mii de dolari S.U.A. primiþi de firma PRATT AND WITNEY, potrivit actelor existente la Compania TAROM. (…) Astfel, dintr-un raport strict confidenþial – se scrie mai departe în Raportul Vonica – se precizeazã cã firma AIRBUS era dispusã sã plãteascã pentru a intra pe piaþa româneascã: 30 de milioane de dolari S.U.A. în afara contractului; 300 de mii de dolari negociatorului; 23 de milioane de dolari, în operaþii în contrapartidã” – am încheiat citatul. În ce buzunare ºi în ce conturi bancare au intrat aceste sume? Cine conducea þara în 1990 ºi 1991, domnilor de la P.D.F.S.N., noi sau dvs.? Cã bine zice Cato cel Bãtrîn: „Hoþii care furã de la particulari îºi duc viaþa în lanþuri; pe cînd tîlharii Poporului trãiesc în aur ºi-n purpurã”. Generaþii de români au crezut cã nu pot scãpa de plaga bacºiºului turcesc. Uite cã ne-am modernizat, am intrat în rînd cu lumea civilizatã, ºi bacºiºul este pe cale sã-ºi dea obºtescul sfîrºit în braþele vînjoase ale comisionului. Existã unii care fac scandal numai ºi numai pentru cã n-au fost poftiþi ºi ei în hora învîrtiþilor, ceea ce mã face sã gîndesc cu nostalgie la un om de spirit, pe nedrept uitat. Cãci zicea Victor Eftimiu: „De unde ºtiþi cã n-aº fi trãdat ºi eu? Mi-aþi propus?”. În ceea ce-l priveºte pe Ion Þiriac, orice om cinstit este dator sã facã o distincþie: ºi anume, între fostul om de sport, care a adus prestigiu þãrii, ºi actualul om de afaceri, care, vorba unei publicaþii germane, în ultimii 3 ani ºi-a triplat averea în România. N-avem nimic împotriva îmbogãþirii tot mai frenetice a d-lui Þiriac, din partea noastrã el poate deveni peste noapte din milionar în mãrci – miliardar, cu o singurã rugãminte: sã facã afaceri cinstite. Din nefericire pentru el, dl. Þiriac se dovedeºte a fi un afacerist lipsit de scrupule, care agoniseºte fãrã mãsurã bunuri ºi
ªarpele cu Ochelari (4) Izbucnise scandalul cu Gheorghe Robu. M-am pomenit sunat la telefon de Mihai Pelin. „Bãtrîne, te roagã fostul nostru coleg, Virgil Mãgureanu, sã ai o întîlnire cu el”. M-am dus, din curiozitate. Întîlnirea a avut loc într-un apartament de lîngã Ciºmigiu, cam între Magazinul Adam ºi capãtul Strãzii Brezoianu. Mi-a deschis uºa o femeie pe care o cunoºteam, parcã, de undeva. Da, da, era una dintre fostele bibliotecare ale Facultãþii de Filozofie. Am înþeles cã era amanta lui Pelin. Femeia ne-a fãcut cafele. Am luat loc la o masã, în sufragerie. Pelin s-a refugiat în bucãtãrie. Am rãmas numai eu cu Mãgureanu. Nu avuseserãm intimitãþi pînã atunci, cred cã, în studenþie, nici mãcar nu ne salutaserãm. Pur ºi simplu, fãceam parte din lumi diferite – el era mereu cu U.T.C.-ul, ºi cu P.C.R.-ul, ºi cu Secu, or eu eram un boem cu plete, tuns de Miliþie prin 1970, într-o razie stupidã, în care fusese tuns ºi Dorin Tudoran. M-a rugat sã ne spunem pe nume. Dupã care, scurt, l-a fãcut dobitoc (?!) pe Ceauºescu. N-am înþeles. Întîi îl omori, dupã care îl faci dobitoc. Asta nu mi-a plãcut. Pe urmã, aveam sã aflu ºi motivul cererii lui intempestive de a se vedea cu mine: îmi cerea sã-l atac pe generalul Victor Stãnculescu! „Îþi dãm noi acte, documente, tot ce trebuie, tu nu trebuie decît sã faci un pamflet ca acela cu Robu!”. Asta era prea de tot. I-am rãspuns: „Nu pot sã fac asta, din mai multe motive. Eu nu scriu la comandã, nu pot, chiar dacã aº vrea, nu-mi iese nimic bun. Pe urmã, eu cu Stãnculescu am fost prieten, încã de pe vremea meciurilor echipei Steaua, am cunoscut-o pe maicã-sa, care era profesoarã în Braºov, oraºul mamei, el a fost ºeful lui fratelui meu, Marcu, îmi vine nu ºtiu cum sã-l atac aºa, din senin. Desigur, nu-mi place deloc, dar deloc ce-a fãcut în decembrie ’89, toatã ºarlatania aia cu piciorul în ghips, aºa ceva a fost sub demnitatea unui general român. Dar, mai e ceva: eu sînt în proces acum cu Robu ºi cu nevastã-sa, care au asmuþit încã vreo 15 procurori sã mã dea în judecatã. ªi pentru ce? Pentru un pamflet de presã! ªi în virtutea cãrei legi? A Legii Presei din 1974, care nu mai
e valabilã! Cine mã ajutã? Nimeni! Acum exact asta îmi mai trebuie: sã deschid un front de luptã ºi cu ministrul Apãrãrii. Iartã-mã, nu pot sã accept”. Atunci am simþit o licãrire de cruzime în ochii interlocutorului meu. A strîns din fãlcile alea cãzute ºi a tãcut. Uite cã s-a gãsit unul care sã-l refuze! Ce curaj! În mintea mea, s-a produs o cîntãrire: „Carevasãzicã, ãsta e jurat sã-ºi termine ºefii! Fiindcã S.R.I.-ul e acum în subordinea Armatei, iar Stãnculescu e ministrul Apãrãrii, deci, ºeful suprem al lui Mãgureanu. E de urmãrit în timp fenomenul ãsta”. ªi l-am urmãrit, aproape fãrã sã vreau. În vara lui 1992, Asztalos iar m-a chemat la o întîlnire. Undeva, pe la o Casã de Oaspeþi a S.R.I.-ului, pe lîngã Bãneasa, unde, în vara lui 1987, mã muºtruluiserã zdravãn generalii Nuþã ºi Alexie, ca ºi colonelul Marin Bãrbulescu, fiindcã am criticat dur echipa lor, Victoria Bucureºti, care provocase o bãtaie de pominã pe Stadionul Steaua. La masã se mai aflau generalul Moraru ºi fiul generalului Borºan (fost ºef la B.T.T.). Gazda noastrã m-a luat de braþ, am fãcut cîþiva paºi împreunã, pe iarba parcului, tunsã englezeºte, ºi mi-a spus: „Vadim, trebuie cu orice preþ sã-l ajutãm pe Ion Iliescu sã NU mai fie preºedintele României. Am o soluþie mai bunã”. Am devenit curios. Ce-mi auzeau mie urechile? Nebunul atacã direct, la Rege, îi dã ºah-mat. „Soluþia mea e Viorel Sãlãgean. Trebuie sã-l sprijinim cu toþii. Tu ai un rol important, conduci un partid în ascensiune, ai douã reviste. Vom reuºi!” Era limpede cã ºmecheraºul ãsta poate fi foarte primejdios, pentru cã are conspiraþia în sînge, el nu se poate abþine. Sã-l debarci pe cel care te-a scos din anonimat ºi te-a fãcut demnitar! Iatã un alt subiect de film! Nu mai conteazã ce i-am rãspuns eu, în orice caz, l-am refuzat ºi de data asta, ceea ce nu i-a picat deloc bine. Fie de supãrare, fie de slãbiciune a þîþînii, dupã cîteva pãhãrele s-a fãcut „cuc ºi altã pasãre cîntãtoare” (vorba mamei mele), de era sã cadã cu scaunul sub masã – abia l-au dus, de subþioarã, cîþiva ofiþeri. (La scurtã vreme, generalul Moraru s-a prãpãdit de cancer, sãracul, cred cã
valori uriaºe. Paginile consacrate de Raport tenismanului Þiriac sînt nãucitoare, pur ºi simplu îþi stã mintea-n loc cum poate un om sã calce în picioare orice lege, orice idee de fair-play. Nu vreau sã insist asupra veritabilelor masacre vînãtoreºti pe care le-a comis prin munþii Patriei, în anii 1990 ºi 1991, împreunã cu tot felul de oaspeþi strãini destul de dubioºi fiind un iubitor de animale, am luat o poziþie fermã în revista „România Mare”, ºi se pare cã, deocamdatã, mãcelul a încetat. Dar, dl. Þiriac a cãpãtat de la dl. Roman niºte proprietãþi fabuloase. Nu le mai enumãr, lumea le cunoaºte, de la ºtrandul Floreasca, unde a demontat toate construcþiile existente ºi a tãiat zeci de arbori, pînã la fosta clãdire a Ministerului Comerþului Interior, cu 7 etaje, pe care a dat numai 300 de milioane de lei. Vorba lui Toma Caragiu: „Avantaj el!”. În Raport se mai scrie despre un grav abuz al fostului prefect de Braºov, Ion Sofroniciu, care, în septembrie 1990, i-a facilitat lui Þiriac schimbul unei suprafeþe de 1.500 mp, pe care tenismanul o avea în Poiana Braºov, cu un alt teren, de aproape 10 ori mai mare, mai exact cu o suprafaþã de 12.460 mp, tot în Poiana Braºov. Vã rog sã calculaþi ce valoare are astãzi acest teren, cînd 1 metru pãtrat în renumita staþiune se vinde cu cel puþin 50 de dolari, deci avem de-a face cu circa 65 000 de dolari. Dl. Þiriac ar putea pretinde cã în vremea asta el a construit niºte cãsuþe pentru copii orfani, în cartierul Dîrste, dar îl asigurãm cã nu poate pãcãli pe nimeni, ºtim de la localnici cã banii, 1 milion de mãrci, au fost donaþi de campionul german Boris Becker. Totuºi, cea mai dureroasã rachetã o aruncã dl. Ion Þiriac în pieptul culturii române. Încã din 1990, mai mulþi oameni de culturã au iniþiat un program de reconstrucþie a Teatrului Naþional, întrucît se mai pãstreazã planurile, fundaþiile, o serie de ateliere ºi cabine, devenite buticuri etc. Dar dl. Þiriac a fost mai iute de picior, a venit repede la fileu, ne-a pus un stop cu efect, ne-a fãcut o fentã de corp, ºi a înhãþat acel loc ultracentral contra unei chirii de 3 lei pe metru pãtrat, care este unicã în lume. (va urma) Asztalos nu-i atît de penibil, încît sã mã acuze cã vreun articol de-al meu i-a provocat cancerul, aºa dupã cum a declarat recent în stupidul interviu realizat la Televiziunea Naþionalã: asta e culmea prostiei omeneºti, sã afirmi în public, în faþa unei þãri întregi, cã un pamflet de presã poate provoca un cancer generalizat, probabil cã eu am un accelerator de particule, nuclear, în stilou sau în acul de cravatã; în acest caz, fostul cãruþaº ungur e musai sã ia Premiul Nobel pentru medicinã, fiindcã a descoperit leacul cancerului, adicã mã va împiedica pe mine sã mai scriu pamflete; ºi cînd te gîndeºti cã el ºi banda lui de gangsteri au fost acuzaþi pentru morþile suspecte, chiar de cancer, ale unor martori care ºtiau prea multe, cum erau generalul ªtefan Guºe ºi colonelul Gh. Ardelean, fostul ºef al U.S.LA.; ºi cine mã acuzã de „asasinarea” cu pixul a unor oameni, însuºi asasinul lui Ceauºescu?!) O altã întîlnire cu Asztalos s-a produs în toamna lui 1992, cînd intrasem în Senat. Tot la o Casã de Oaspeþi. Era de faþã ºi Adrian Pãunescu, care ne-a cîntat, împreunã cu fiul lui, Andrei, „Doamne, ocroteºte-i pe români”. Atunci am vãzut cum directorul S.R.I. alcãtuia Guvernul României, prin telefon, împreunã cu Ion Iliescu! Mare-i grãdina lui Dumnezeu! Cînd au ajuns la postul de ministru de Interne ºi s-a pronunþat numele generalului Bunoaica, i-am spus lui Virgil cã am aflat de refuzul acestuia, el i-a relatat lui Iliescu ºi, uite-aºa, au hotãrît cei doi, la botul calului, sã-l punã pe generalul Dãnescu. Ce rol avea premierul Vãcãroiu în alcãtuirea cabinetului pe care era chemat sã-l conducã? Nici unul. Numai acestea dacã ar fi amestecurile grosolane în politicã ale lui Asztalos ºi tot ar fi de-ajuns sã fie dat afarã, pentru abuz ºi încãlcarea legii. Dar, cine sã-l dea afarã? Cel care l-a instalat în funcþie ºi care, deºi e la curent cu tentativele ºarpelui de a-l rãsturna, totuºi, îl pãstreazã ºi îi conferã puteri discreþionare, cum n-au avut, la vremea lor, nici Teohari Georgescu, nici Alexandru Drãghici, nici Tudor Postelnicu, astãzi pe nedrept lovit?! Doamne, ce-a ajuns þara asta! Maidanul tuturor barbugiilor! (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. 290, din 24 ianuarie 1996)
Pag. a 21-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (85) Citesc în „Gazeta de Est”, pe pagina I, cã în acest martie se împlinesc 150 de ani de la naºterea lui Alexandru Ioan Cuza, ceea ce o mare prostie - iubitul prinþ al Unirii a vãzut lumina zilei la 1820, deci acum se împlinesc 170 de ani. În sfîrºit, a fost bãtut recordul mondial în materie de megalomanie! În ziarul „Liberalul”, oficios al P.N.L., întîlnim numele directorului Dan Amedeo Lãzãrescu de nu mai puþin de... 12 ori! Nu credeþi? Ia luaþi abacul ºi numãraþi mai biniºor ca poliþaiul Ghiþã Pristanda: o datã semneazã ca director în caseta tehnicã, a doua oarã semneazã D.A.L. articolul intitulat „Domnul care a hotãrît sã rãmînã de-o parte...”, a treia oarã semneazã cu numele complet textul „Un nou mileniu”, a patra oarã îl gãsim sub articolaºul „Închis pentru inventar”, a cincea oarã se pomeneºte el însuºi pe sine în articolul „Flori rare din grãdina nomenclaturii”, apoi semneazã „Nu vã e ruºine, dragi tovarãºi ºi preteni?”, pe urmã ne onoreazã numai cu preþioasele sale iniþiale sub denunþul „Jocul de cãrþi, jocul politic ºi jocul strategic”, dupã care nu ne lasã o clipã sã ne revenim ºi iscãleºte iar cu interminabilul sãu nume sub „Marginalii”, dar ºi sub o traducere din Kipling, ºi, în fine, publicã ºi o poezie cît o zi de post, intitulatã „Carmen memorabile” (proastã, prolixã) ºi Cuvîntarea sa la inaugurarea Clubului Liberalilor, pe care nu uitã sã precizeze cã a scris-o la Galaþi, în octombrie 1960 (?!). Adãugînd la toate acestea cã a mai publicat, tot în acest numãr, 3 articole semnate Ariel, e clar cã bãtrînul arþãgos ºi lacom ocupã toatã publicaþia asta de numai 4 pagini, recuperînd cu o vanitate bolnavã timpul în care nu l-a citit ºi nu l-a cunoscut nimeni! Mai face ºi gafa istoricã de a considera cã „cel mai mare istoric român din secolul nostru” a fost Gh. I.I. C. Brãtianu. Ce Iorga? Care Pârvan? O sã avem surprize cu tizul balcanic al lui Mozart, acest Amedeo, a cãrui erupere pe scena vieþii publice a unei societãþi nu e posibilã decît pe vremuri scãpate de sub orice control. El nu e prost, ba chiar are o inteligenþã cultivatã cu grijã, dar o evidentã vãtãmare a minþii, dublatã de un narcisism geriatric, îi anuleazã din start orice merit. Nu pot adormi pînã nu-mi strepezeºte dinþii, la televizor, nelipsitul Ion Caramitru. Ce-o vrea de la noi ºi cocota asta masculinã? A fost el un rezistent ºi o conºtiinþã? Hai sã fim serioºi, gãinari ca el sînt doi la leu, pe toate cãrãrile teatrelor. Acum vorbeºte despre teatru, cu suficienþã politicã, dar sîsîie ca de obicei, de parcã ar avea un pieptene în gurã. Alãturi de el, Mircea Diaconu, care, ce ciudat, e îmbrãcat cu un plovãr de... damã, cu nasturi încheiaþi invers. Lasã, galoºule, aºa sînt geniile, nu pun preþ pe haine! Îmi e teamã de ceea ce s-ar putea întîmpla în zilele urmãtoare în Transilvania. Pentru cã Statul Român nu mai exercitã nici o autoritate. 24 MARTIE 1990. Încã nu-mi dau seama care e enzima sau cromozomul acela ce declanºeazã la om stãrile depresive. Cu siguranþã, e vorba de ceva infinitezimal. Dar de o importanþã covîrºitoare, fiindcã aºa ceva poate duce la sinucidere un munte de om. Ce se petrece oare, cu adevãrat, în procesele chimice ale creierului ºi ale sîngelui omenesc? Ce ne provoacã bucuria sau deznãdejdea? Ce reacþii în lanþ pot duce la anularea, în cîteva fracþiuni de secundã, a întregii noastre vieþi, a educaþiei, a fami-
Corneliu Vadim Tudor susþine un discurs la tribuna Senatului. Mai existã astãzi cineva care sã se ridice la valoarea lui ºi sã fie aplaudat la scenã deschisã atît de prieteni, cît ºi de „neprieteni“?!
Cele douã prinþese ale lui tãticu, Lidia ºi Jeni Vadim Tudor, la vremea jocurilor cu pãpuºi... liei? O astfel de stare am eu acum, cînd scriu rîndurile de faþã. Nu ºtiu, parcã e un blestem, dar marii depresivi se recruteazã, în mod paradoxal, din marii entuziaºti ai tinereþii. Poate cã prãbuºirea datoratã deziluziilor e prea grozavã ºi zdruncinã mãruntaiele sufletului. Poate cã decalajul dintre visele de juneþe ºi mizeria mocirloasã a vieþii ne azvîrle în groapa fãrã fund a ruinei morale ºi nu ne mai revenim. Noi, idealiºtii tinereþii, sîntem, pe undeva, ca niºte cîini de rasã, cãrora le-a plecat în depãrtãri stãpînul, ori le-a murit, iar ei au rãmas singuri, ºi pãrãsiþi, au zgîriat pe la uºi o vreme, dupã care au adulmecat prin strãini, au vagabondat, au dormit pe dalele îngheþate ale strãzilor pustii, sub ploaia rece ori viscolul disperãrii, au scurmat cu botul prin gunoaie, dupã care s-au jigãrit, le-a slãbit vederea, apoi s-au stins cu un suspinat uºor. Nimic nu e mai trist decît scãpãtarea, decãderea din nobleþe. Pentru mine, în aceastã zi în care renaºte cu larmã natura, începe marea, uriaºa scîrbã de tot ºi de toate cîte se întîmplã. Laºitatea intelectualilor români nu poate fi egalatã decît de lichelismul lor. Acelaºi examen catastrofal l-au dat intelectualii ºi cu prilejul scandalurilor provocate de rabin, în perioada 1980-1989, împotriva tipãririi operelor lui Eminescu, Alecsandri ºi Goga. În afarã de mine, de Eugen Barbu, Pompiliu Marcea, Mihai Ungheanu, Ion Lãncrãnjan, Iosif Constantin Drãgan, Al. Oprea, Traian Filip ºi Mihai Bandac nimeni n-a luat vreo atitudine publicã, de veºtejire a neobrãzãrii acestui psihopat bãtrîn, care confundã România cu prãvãlia lui de ace, brice ºi carice. Tot astfel, nimeni nu se ridicã acum în apãrarea noastrã - a mea ºi lui Barbu -, sîntem trataþi ca niºte evadaþi dintr-o leprozerie, din acelea descrise de BruneaFox. De fapt, asta ar trebui sã ne bucure, pentru cã abia acum ne identificãm total cu Poporul Român, care n-a avut în Istorie o altã soartã, decît aceea de a fi scuipat, ºi batjocorit, ºi minþit, ºi rãstignit. Dar biciul nerecunoºtinþei lasã urme adînci în inimile noastre. Ne uitãm ºi nu ne vine sã credem: oameni pe care i-am publicat, i-am elogiat în recenzii, i-am premiat în momente grele pentru ei, le-am obþinut vize ºi paºapoarte, oameni care ne scriau declaraþii mãgulitoare, de ziceai cã ºi-ar da viaþa pentru noi (celui mai mare poet al românilor... celui mai mare prozator european... etc., etc), au dispãrut astãzi ca iepurii, speriaþi de umbra urechilor proprii, în bãtaia Lunii. Nu-i nimic, din toate învãþãm cîte ceva. Vorba lui Vladimir Streinu despre finalul piesei „Iona”, a lui Marin Sorescu, cînd eroul, în loc sã spintece burta balenei, se înjunghie pe sine: „Totul e invers, Marine!”. Aºa ºi cu noi. În vreme ce noi sîntem drepþi, pigmeii ne picteazã pe dos, ca pe niºte rãufãcãtori. De ce sîntem noi rãufãcãtori? Cã nu i-am lãsat pe ei sã fure, ºi sã trãdeze acest Popor nãpãstuit. Asta e tot. Au stat alþii, decenii de-a rîndul, în închisori - pot sã stau ºi eu cîþiva ani, ca ºi închis, într-un fel de moarte civilã. ªi totul mi se trage de la îndrãzneala de a mã opune politicii dizolvante practicate de unii evrei. Am pus pieptul în pumnul Satanei ºi suport consecinþele. Acum încep sã înþeleg de ce sînt intelectualii ºi politicienii români ºi strãini, în imensa lor majoritate, atît de paralizaþi de frica evreilor, de ce nu cuteazã niciodatã sã rosteascã în public ceea ce gîndesc cu adevãrat ºi rostesc, în ºoaptã, acasã. Evreii sînt ca negii pe corpul unui om: ideal ar fi, din instinct de autoconservare, ca omul sã-i lase în pace, sã-ºi facã mendrele, sã-i ia cu biniºorul ºi sã se deprindã sã convieþuiascã cu ei;
în clipa în care ei, negii, cresc atît de mari ºi întunecã vederea omului, ori îl împiedicã sã mai vorbeascã, sau sã-ºi mai foloseascã mîinile ºi picioarele, iar omul se hotãrãºte sã se opereze, atunci totul e pierdut, fiindcã celulele cancerigene vor disemina în tot corpul ºi, în scurtã vreme, pacientul va muri. Cam aºa au pãþit toþi cei care i-au înfruntat pe evrei, sau nu s-au conformat imediat atunci cînd aceºtia au cerut ba una, ba alta. Cu foarte mici excepþii, temerarii au pierdut tot, ba chiar ºi-au pierdut ºi viaþa. Am cunoscut nu de mult un asemenea caz de ordin medical: fostul director general adjunct al Agrepres-ului, ºef al Grupului de Presã care reflecta vizitele lui Nicolae Ceauºescu, pe nume Adrian Ionescu: avea un neg mare, la o mînã, a tot trãit cu el ani de zile, pînã s-a hotãrît sã se opereze ºi sã-1 cauterizeze; ei, bine, dupã numai 1 an de zile, a fãcut cancer la rinichi ºi a murit. În plan politic ºi istoric, evreii au cãpãtat o forþã extraordinarã dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, cînd Hitler - neputînd sã-i înfrîngã - le-a fãcut un mare ºi indirect serviciu, deschizîndu-le calea spre cucerirea lumii, ajutîndu-i sã pozeze în victime universale. Motiv pentru care un istoric israelian de valoare îl considerã pe Hitler a fi... Mesia cel mult aºteptat de poporul evreu. De ce? Pentru cã profeþiile vechi spuneau cã, o datã cu venirea lui Mesia, evreii îºi vor reface statul pierdut în vechime. Departe de a fi o blasfemie, aºa ceva chiar s-a adeverit într-o bunã mãsurã: dacã nu era Hitler, cu rãzboiul lui sinucigaº, Marile Puteri n-ar mai fi decis înfiinþarea, la 14 mai 1948, a Statului Israel, în urmã cu vreo 10 ani, pe cînd beam noi niºte „ºpriþuri mari, de varã” (ªt.O. Iosif a zis-o), Eugen Barbu mi-a fãcut o mãrturisire nãucitoare: „Hitler a fost al doilea Isus Christos!”. Apoi a tãcut. Nici azi nu ºtiu ce-a vrut sã spunã. Totuºi, Barbu nu e antisemit. Nici eu nu sînt. Antisemit e cel care are, organic, o repulsie fizicã faþã de vederea sau atingerea unui evreu. Slavã Domnului, n-am o asemenea infirmitate, dimpotrivã, am putut observa de-a lungul anilor cã evreii au dat lumii splendide exemplare umane, de la savanþi ºi artiºti, pînã la sportivi ºi femei admirabile. Asta, ca
Bistriþa, 17 octombrie 1996. Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu membri marcanþi ai partidului, sînt întîmpinaþi de nenumeroºi membri ºi simpatizanþi ai PRM. sã nu mai vorbesc de faptul cã poporul lui Israel este singurul popor din lume care nu are analfabeþi. V-aþi gîndit la asta vreodatã? Încercaþi - ºi veþi avea o revelaþie. Da, poporul Bibliei nu poate avea neºtiutori de carte, fiindcã evreii, de mici, sînt obligaþi sã citeascã Tora, Talmudul, Gemara. Atunci ce nu-mi place la evrei? Nu-mi place deloc, dar absolut deloc, tendinþa unora de a domina cu orice preþ, pe oriunde se duc. În vederea atingerii acestui scop, ei au pus în miºcare un mecanism foarte complicat, care urmãreºte acapararea pîrghiilor politice ºi financiare, crearea de grupuri de presiune, excomunicarea ºi trecerea pe liste negre a persoanelor care nu se aliniazã etc. Au vreo ºansã evreii de a fi acceptaþi de toatã lumea ºi de a nu mai provoca ei înºiºi antisemitismul? Da, au, a spus-o un savant ca marele geograf Simion Mehedinþi: ºi anume aceea de a trece la creºtinism! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 22-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
ANTREPRENORIAT ECONOMIE POLITICÃ Furie la Moscova ºi neliniºte la Bruxelles Cu o majoritate zdrobitoare – 419 voturi „pentru“ ºi 3 „împotrivã“ – ºi în pofida rezervelor atribuite lui Donald Trump, Camera Reprezentanþilor a adoptat marþi un proiect de lege care impune noi sancþiuni Rusiei, Iranului ºi Coreei de Nord. Documentul trebuie aprobat de Senat ºi promulgat – sau nu – de preºedinte, dar, pînã acum, nu s-a stabilit data la care acesta ar urma sã fie dezbãtut ºi adoptat în Camera superioarã a Congresului. Prin acest text, atît parlamentarii republicani, cît ºi cei democraþi vor sã dea un rãspuns adecvat procesului nuclear al Coreei de Nord, „susþinerii terorismului“ de cãtre Iran ºi implicãrii Rusiei în Ucraina, prin anexarea, în 2014, a Crimeei, dar ºi presupusului amestec al Moscovei în alegerile prezidenþiale americane, care face obiectul mai multor anchete parlamentare. Deocamdatã, ºeful Casei Albe nu a luat o decizie în cazul respectiv, despre care se spune cã i-ar putea afecta sau chiar compromite intenþia de reconciliere cu Rusia. Proiectul noilor sancþiuni a fost apreciat de unii analiºti ca o intenþie a Congresului de a-i forþa mîna lui Donald Trump în momentul în care el tocmai i-a întins-o
lui Vladimir Putin. „Este o demonstraþie a faptului cã acest Congres poate ºi va acþiona, chiar dacã preºedintele refuzã s-o facã“, transmitea, din Washington, Euronews. „Aceste trei þãri din trei regiuni diferite ale lumii ameninþã interesele vitale ale SUA. Ele destabilizeazã vecinii lor. A venit timpul ca noi sã rãspundem viguros la acestea“, declara republicanul Ed Royce, iar democratul Joaquin Castro aprecia cã „acesta este un semnal clar cã preºedintele Vladimir Putin ºi asociaþii sãi sînt rãspunzãtori pentru ceea ce au fãcut“. Reacþia Moscovei la noile sancþiuni americane împotriva sa a fost imediatã, un înalt diplomat rus declarînd agenþiei France Presse cã acestea „ameninþã sã distrugã perspectivele normalizãrii“ relaþiilor dintre cele douã þãri. „Ceea ce se întîmplã nu face parte din bunul sens al lucrurilor. Autorii ºi susþinãtorii acestui proiect de lege fac un pas foarte serios în direcþia distrugerii perspectivelor normalizãrii relaþiilor cu Rusia“, declara agenþiei TASS Serghei Riabkov, adjunctul ministrului de Externe. „Nu vom ceda emoþiei – a adãugat el. Vom încerca sã gãsim mijloacele pentru a merge mai departe (...) ºi a realiza un compromis în problemele importante pentru Rusia, dar ºi pentru SUA, cred eu: lupta împotriva terorismului ºi a proliferãrii armelor de distrugere în masã“, a încheiat Kiabkov.
America se pregãteºte sã preia controlul asupra economiei româneºti (1) America a încetat sã se mai ascundã. Nu se mai strãduieºte nici mãcar sã salveze aparenþele. Nu se mai preface. Cu o sinceritate lãudabilã, dacã n-ar fi cinicã, America îºi asumã rolul de stãpîn în relaþia cu lumea. Cu lumea din care facem ºi noi parte… În tradiþia socialã, politicã, salvarea aparenþelor mai poartã numele de politeþe, de bunã creºtere, de gentileþe, de amabilitate, de diplomaþie. Fãþãrnicia bine îmbrãcatã menajeazã orgolii, evitã insulta, ascunde sub marea masã de eufemisme ºi litote adevãruri dureroase, urîte, jignitoare, evitã asumarea hegemonicã a superioritãþii discreþionare manifeste faþã de subalterni. Dezbrãcarea asumatã a conduitei de formulele de atenuare nu se face, cînd se face, din imperioasa nevoie de sinceritate, ci dintr-o ostilã nepãsare faþã de sentimentele celui asupra cãruia se marcheazã explicit, astfel, ascendentul. America nu ne mai minte nu pentru cã i-am fi cîºtigat încrederea, ci pentru cã nu-i pasã ce credem, aidoma aristocratei care se dezbracã de faþã cu servitorii fãrã urmã de pudoare, nu pentru a-i incita, excita, impresiona sau uimi, ci pentru cã nu dã doi bani pe prezumþia condiþiei umane a acestora. Contesa e pudicã cu marchizul, valetul n-are decît a-i observa nuditatea ca un ogar, o pisicã de rasã sau un canar în colivie. America nu ºi-a pierdut plãcerea de a face politicã, continuã sã comunice abil, cu o superlativã complexitate perversã, dar s-a sãturat sã iroseascã orzul pe gîºte. Politica e pentru egali, pentru Reich-ul lui Merkel, pentru urechile Hexagonului, pentru ochii Albionului. Cu românii te porþi cum vrei, de ce þi-ar pãsa ce cred ei?!? Cînd Hans Klemm l-a vizitat, în 27 martie 2017, pe Tudorel Toader pentru a-l asigura de „interesul SUA în a susþine eforturile sale de continuare a luptei anticorupþie“, ambasadorul nu s-a ferit. Nici nu s-a afiºat ostentativ. Pur ºi simplu nu i-a pãsat ce crede publicul larg! Lui Toader nu i s-a lãsat nici mãcar timp sã corecteze evaluarea conducerii Ministerului Public ºi a DNA, sã armonizeze raportul cu concluziile finale… I s-a poruncit doar sã le schimbe pe acelea din urmã. Dacã cineva avea ceva de comentat, n-avea decît! Cînd Trump i-a oferit lui Iohannis prima conferinþã de presã comunã de la Casa Albã a unui demnitar român de dupã Revoluþie, cînd l-a bãtut pe umãr de i-a scos praful de provincie din haina de import, Preºedintelui Þãrii care Conteazã nu i-a pãsat ce ºi cum va comenta mass-media. Motanul Trump ºi-a marcat teritoriul, a stropit gardul de la Cotroceni. Stropeala cam pute, desigur, dar mesajul pentru celelalte pisici e clar ºi dãinuitor. Pisicile nu se prea sinchisesc de ce cred alte specii…
Americanofilia la români Axa Washington - Londra - Bucureºti, definitã prin 2004-2005 de Traian Bãsescu, cea despre care Preºedintele afirma cã, citez, „n-are legãturã cu integrarea României în UE“ (nici n-a avut… a avut mai curînd legãturã cu
întîrzierea integrãrii, cu vreo doi ani…), a pus pe planiglob niºte jaloane foarte interesante. Dintr-o þarã oarecum nealiniatã, cu oarecari pretenþii de independenþã, România a devenit, prin aderarea la NATO (2004), la Uniunea Europeanã (2007), prin acþiuni consecvent repetate de apropiere directã de Statele Unite (Coalition of the Willing, Axa, Acordul care garanta imunitatea soldaþilor americani în faþa Curþii Penale Internaþionale – document semnat de doar patru þãri! – România, Israel, Timorul de Est ºi Tadjikistan…-, multele protocoale de colaborare ale Serviciilor Secrete, poliþiei ºi parchetelor, The US-Romanian Ballistic Missile Defense Agreement, alte linii comune negociate în timpul mandatului de ambasador al lui Mark Henry Gitenstein etc….), România a devenit, aºadar, o þarã cu multiplã comandã. Atunci cînd asupra unei entitãþi politice, militare sau teritoriale se exercitã un control multiplu, trebuie, la un moment dat, decis, fãrã echivoc, cine genereazã influenþa cea mai importantã. Altfel, cuplul de forþe poate da o rezultantã nulã, momentul cuplului poate genera echivalenþe periculoase, vectorii se pot compune ºi descompune care-ncotro, cu cine ºtie ce efect surprinzãtor!
America a lãsat Europa sã facã bani în România America, deºi factorul principal de control al aparatului Statului Român, nu s-a implicat economic major. Americanii n-au investit semnificativ în România, nici n-au creat piloni strategici aici. Acum e momentul pentru Statele Unite sã se gîndeascã la bani. America trebuie sã plãteascã! Altfel, relaþia cu partenera cuceritã cu vorbe ºi planuri riscã sã devinã platonicã. Desigur, investiþiile vor trebui compensate de încasãri, astfel ca menajul sã fie reciproc avantajos. Piaþa româneascã este dominatã de jucãtori europeni – francezi, italieni, rusoaustrieci, germane – în principal, în subsidiary – de grupuri chineze, sud-africane, evreieºti, greceºti, din teritorii ex-sovietice, de unul sau doi investitori indigeni.
Americanii nu sînt prea prezenþi economic în România Din cele 37 de bãnci autorizate de BNR, nici una nu e americanã. (Citibank funcþioneazã în România printr-o subsidiarã europeanã - Dublin Plc -, nu are sucursale sau filiale, activeazã pe niºe ºi participã moderat la creditãri sindicalizate. În condiþiile în care, la nivel mondial, Citi este cel mai important agent pe Forex Market, iar România este un teren strategic de schimb valutar, asta doar ca exemplu.) American Express lucreazã cu doar douã din cele 37 de bãnci. Chrysler-Jeep desface prin Auto Italia, Whirlpool vinde produsele vechii fabrici socialiste poloneze Polar, neomologate în America, Chevrolet se mãrgineºte sã aducã vehicule patentate în Coreea, construite pe reziduurile industriei Daewoo, Pfizer lucreazã
Dacã mînia Rusiei faþã de noile sancþiuni americane era previzibilã, o atitudine aproape similarã s-a consemnat la Bruxelles, dat fiind cã respectivul proiect de lege prevede sancþionarea întreprinderilor europene ce ajutã Rusia sã realizeze infrastructuri care-i permit sã exporte energie. Concret, la Bruxelles, existã tentative de a se riposta faþã de noile sancþiuni antiruseºti, reclamîndu-se o concertare între SUA ºi UE în domeniul respectiv. Ca urmare, ar putea apãrea divizãri între statele UE, datã fiind miza economico-financiarã, care nu este deloc micã. Întreprinderile europene implicate în Nord Stream 2, un proiect de gazoduct de 9,5 miliarde euro, destinat sã transporte gaz rusesc prin Marea Balticã, vor fi afectate în mod sigur. Grupurile Engie, Wintershall, Uniper, Royal Dutch Shell ºi OMV figureazã printre întreprinderile europene implicate în proiectul Nord Stream 2. Pe urmã, unele þãri nordice doresc sã li se garanteze aprovizionarea cu gazul rusesc de care depind. Ca urmare, CE a decis sã examineze opþiunile sale în noul context generat de adoptarea acestor sancþiuni, în vreme ce Markus Breyer, director al federaþiei patronale europene Business Europe, a cerut Washingtonului sã „evite acþiunile unilaterale care vor afecta în principal UE, cetãþenii sãi ºi întreprinderile ei“. Cotidianul.ro de la Bruxelles, companii fabricante de bunuri de consum, electrocasnice, haine etc. opereazã prin intermediul unor grupuri pan-europene. Existã o sumã de francize, cîteva multinaþionale controlate din Statele Unite, niºte contracte dubioase cu Statul ºi cam atît. Nu-mi aduc aminte cînd am vãzut ultima oarã, cu excepþia brichetelor Zippo ºi a douã mãrci de bourbon, marca „Made in USA“ pe eticheta unui produs comercializat în România la scarã largã! Implicarea abrupt crescãtoare a Americii în politica regionalã va atrage o ostilitate proporþionalã din partea companiilor europene, ceea ce va genera pierderi pentru România. Americanii vor trebui sã compenseze aceste pierderi, sã suplineascã fluxul de lichiditãþi ºi necesarul de marfã cerutã de piaþã. Bineînþeles, implicarea va exploata oportunitãþi ºi va genera profit unor agenþi economici de peste ocean.
Între state, dragoste fãrã bani nu se poate! Scurt istoric al peripeþiilor capitalului american în patria noastrã. Cum s-a condus America, economiceºte vorbind, în România postrevoluþionarã? Cam molîu, fãrã avînt, fãrã entuziasm vizibil, dar totuºi cu o grijã precautã de a evalua prespectivele în eventualitatea deschiderii unor oportunitãþi conjuncturale. În anii ‘90 au fost înfiinþate niºte miradoare strategice. Fluxul de monedã americanã în spaþiul mioritic a fost discret controlat. America s-a implicat în comerþul cu armament, nu atît în scopul obþinerii unor rezultate imediate, cît pentru a defini direcþii pe termen mediu ºi lung. S-a dispus, de exemplu, semnarea contractului Elbit, de echipare a aparatelor Mig 21 Lancer în Israel, la începutul anilor ‘90… A fost trimis Sörös în România, sã finanþeze vãzute ºi nevãzute. (Sã lãsãm prostiile la o parte ºi sã admitem cã George Sörös a fost întotdeauna un agent de influenþã al Statului American, a lucrat doar în interesul acestuia, iar poveºtile cu criticile ºi miºcãrile subversive au fost doar pentru proºti!) În anul 2000, Traian Bãsescu a fãcut primul serviciu major intereselor economice americane, act ce i-a probat loialitatea declaratã ºi i-a conferit calitatea de agent ºi protejat al Casei Albe ºi agenþiilor sale strategice. Primar al Capitalei la acea vreme, Bãsescu a eradicat contrabanda cu þigãri în România. Ceea ce n-au vrut sau n-au putut Fiscul, Vama, Poliþia ºi aparatul central, vreme de un deceniu, a fãcut Traian Bãsescu într-o zi ºi o noapte. A dedughenizat Bucureºtiul. Detarabizarea a distrus desfacerea celei mai importante pieþe de tutun din regiune. Importurile particulare au pierdut enorm din rentabilitate. Printr-o ciudatã coincidenþã, Philip Morris, British American Tobacco ºi JTI Reynolds au dezvoltat pronto capacitãþi mari de producþie, au dat drumul la fabrici ºi au pornit o afacere care, de 17 ani, creºte constant. Anul acesta, unul din megaproducãtorii yankei de tabac investeºte o jumãtate de milliard de dolari într-o nouã uzinã. (va urma) MIHAI ANTONESCU, analist financiar ºi politic, jurnalist cu 27 de ani de experienþã, membru fondator al Centrului de Analizã ºi Prognozã Orientativã (CAPO)
Pag. a 23-a – 4 august 2017
ROMÂNIA MARE“
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE CENTENARUL CELOR MAI CRÎNCENE ªI GLORIOASE BÃTÃLII DIN ISTORIA POPORULUI ROMÂN: MÃRêTI-MÃRêEªTI-OITUZ
Bãtãlia de la Oituz, lupta care a permis Marea Unire Concomitent cu bãtãlia de la Mãrãºeºti s-a desfãºurat bãtãlia de la Oituz. Ea a fost declanºatã pe 26 iulie/8 august 1917, cu douã zile dupã primele lupte de la Mãrãºeºti. Bãtãlia de la Oituz (26 iulie/8 august - 9/22 august 1917) a reprezentat o nouã confruntare puternicã cu forþele inamice, germane ºi austro-ungare, în care au fost angajate trupele române, concomitent cu desfãºurarea bãtãliei de la Mãrãºeºti. Cunoscutã ºi ca „a treia bãtãlie de la Oituz“ (în campania din anul 1916 s-au dat douã bãtãlii în sectorul Oituzului, prima în perioada 28 septembrie/11 octombrie - 14/27 octombrie, iar a doua în perioada 28 octombrie/10 noiembrie - 2/15 noiembrie), aceasta a început printr-o acþiune ofensivã a armatei germano-austro-ungare, aparþinînd Grupului generalului Gerock, care fãcea parte din ansamblul puternicei ofensive pornite pe direcþia Mãrãºeºti, la 24 iulie/6 august, ºi care urmãrea strãpungerea munþilor pe Valea Trotuºului. Apãrarea a fost încredinþatã Armatei a 2-a române, comandatã de generalul Alexandru Averescu, ºi, respectiv, Armatei a 9-a ruse. Armata a 2-a românã trebuia sã împiedice, în cooperare cu trupele de la flancul stîng al Armatei a 9-a ruse, pãtrunderea inamicului spre zona carboniferã ºi petroliferã din triunghiul Tîrgu Ocna-Moineºti-Comãneºti, precum ºi dezvoltarea ofensivei acestuia în lungul Oituzului ºi Trotuºului, spre Oneºti ºi Adjud. În urma efectuãrii regrupãrilor necesare, dispozitivul de apãrare al Armatei a 2-a române era, în ajunul declanºãrii bãtãliei de la Oituz, urmãtorul: Corpul 4 armatã, comandat de generalul de divizie Gheorghe Vãleanu, care ocupa fîºia dintre Valea Doftanei ºi exclusiv înãlþimea Zboina Neagrã; Corpul 2 armatã, sub comanda generalului de divizie Arthur Vãitoianu, care ocupa fîºia cuprinsã între inclusiv Zboina Neagrã ºi satul Valea Sãrii, unde realiza joncþiunea cu trupe de la flancul drept al Corpului 8 din Armata 4 rusã, se aratã în ,,Istoria militarã a poporului român’”, vol. V (Editura Militarã, Bucureºti, 1988). Raportul de forþe ºi mijloace în cadrul operaþiei de la Oituz era favorabil inamicului. Astfel, Grupul Gerock dispunea de 54 de batalioane de infanterie, în timp ce Armata a 2-a românã dispunea de 34 (raportul de forþe: 1,6/1). La trupe de cavalerie, Grupul Gerock dispunea de o divizie, iar Armata a 2-a românã - de o brigadã (raportul de forþe: 2/1). De asemenea, Grupul Gerock dispunea de un total de 200 piese de artilerie, iar Armata a 2-a românã - de 104 piese de artilerie (raportul de forþe fiind de 2,3/1). Pe direcþia loviturii principale, inamicul dispunea de o superioritate evidentã de 3,5/1 în infanterie ºi 3,8/1 în artilerie, conform volumului menþionat.
Ofensiva grupului de armate von Gerock s-a declanºat în zona Oituz-Tg. Ocna, în ziua de 26 iulie/8 august În acea zi, ,,Vãile Slãnicului, Oituzului ºi Caºinului începurã sã rãsune de glasul tunului, iar povîrniºurile
munþilor se umplurã de trupe austro-germane ce se îndesau sã coboare spre Trotuº. Rohr bãgase în luptã aripa dreaptã a grupului sãu de armate, ca sã dea mîna cu Mackensen la Adjud, în spatele armatelor româno-ruse din vãile ªuºiþei ºi Putnei. Bãtãlia de la Oituz începuse; ea se va desfãºura simultan ºi paralel cu cea de la Mãrãºeºti”, scrie Constantin Kiriþescu, în ,,Istoria Rãzboiului pentru Întregirea României. 1916-1919” (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989). „Importanþa deosebitã datã sectorului Oituz era în
legãturã cu planul ofensivei (...). Lovitura principalã se dãdea de-a lungul ºoselei Oituzului, care era astfel axa cîmpului bãtãliei. Þinta atacului ce dãdea duºmanul era ruperea frontului român în Valea Oituzului ºi ocuparea Oneºtilor; în urmã, aripa stîngã ar fi urmãrit miºcarea, spre a ocupa Tîrgu Ocna. Aºezaþi în Valea Trotuºului, la punctul de întretãiere a Vãilor Oituzului, Caºinului ºi Tazlãului cu Trotuºul, Oneºtii formeazã nodul tuturor cãilor de comunicaþie din aceste vãi; posesiunea lui asigurã stãpînirea întregii linii a Trotuºului. Reuºita atacului duºman ºi cucerirea liniei Trotuºului ar fi însemnat, pentru români, un dezastru strategic ºi economic. Cãci Valea Trotuºului, largã, bogatã, populatã, prevãzutã cu o excelentã ºosea ºi cu linie feratã, cu numeroase ramificaþii în dreapta ºi în stînga, era principala arterã de comunicaþie ºi aprovizionare a armatelor ruso-române din Munþii Moldovei ºi singurul rezervor de bogãþii minerale de care mai dispunea þara, pentru trebuinþele armatei ºi populaþiei. Aici erau minele de cãrbuni de la Asãu ºi Comãneºti, puþurile de petrol de la Moineºti, ocnele de sare de la Tîrgu Ocna”. Cãderea liniei Trotuºului ar fi avut drept consecinþã ocuparea Moldovei. ,,Iatã de ce, în Valea Oituzului, se juca acum nu numai soarta unei bãtãlii, ci însãºi soarta þãrii”. (,,Istoria Rãzboiului pentru Întregirea României. 1916-1919”, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989). *** Operaþiunea de la Oituz s-a desfãºurat în douã etape: prima etapã - 26 iulie/8 august pînã la 5/18 august - a cuprins luptele purtate de trupele române pentru
Deºteptarea României Înseninatã-i azi cîmpia morþii de la Mãrãºti, Oituz ºi Mãrãºeºti e pace-n cer ºi bunã învoire departe-s toate relele lumeºti
Adie vara-n ierburi ºi în grîne încremeneºte timpul ca un sclav ºi pentru-o clipã, numai pentru-o clipã detunã iarãºi iureºul grozav
În locul crucii albe de mesteacãn mausolee s-au zidit discret iar pietrele de rîu din temelie aduc rãcoarea dulce din Siret
În larmã grea de clopote ºi bucium învie morþii, scumpii noºtri morþi centurioni de aburi ºi tãcere ce-au tras cãmaºa iadului la sorþi
Mai strãluceºte-n soare cîte-o cascã un glonþ nãpraznic a muºcat din ea eºarfe prãfuite ºi medalii foºnesc pe panoplii de catifea
De nu le-ar fãrîma cãldura chipul de n-ar rãni lumina ochii lor sã fie iar ca-n primele oraþii cu trupul zvelt ca stîlpul de pridvor
Copiii vin cu maci ºi cu narcise un duh solemn le taie paºii mici sub streºinile pietre înverzite tresar în cuiburi pui de rîndunici
Ce tineri sînt, ce strai de sãrbãtoare înveºmînteazã carnea lor de zei ºi din postavuri putrede prind viaþã întinse mãri pe care calcã ei
zãdãrnicirea primei încercãri a Corpului 8 de armatã austro-ungar, subordonat Grupului Gerock, de a pãtrunde în Valea Trotuºului. Cea de-a doua etapã corespunde confruntãrilor înverºunate dintre 6/19 ºi 9/22 august, cînd o nouã tentativã a inamicului de a pãtrunde pe aceeaºi direcþie a fost respinsã. (,,Istoria militarã a poporului român”, Ed. Militarã, Bucureºti, 1988) Cele mai dramatice momente ale bãtãliei au fost atacul Cireºoaiei (30 iulie/12 august), care a rezolvat criza în favoarea Armatei a 2-a române, ºi lupta de la Coºna (7/20-9/22 august), care încheie victorios pentru armata românã bãtãlia de la Oituz. Împreunã cu izbînda de la Mãrãºeºti, victoria în bãtãlia de la Oituz a zãdãrnicit planul strategic al adversarului ºi a împiedicat trupele germano-austro-ungare sã pãtrundã pe Valea Trotuºului. (,,Istoria României în date”, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003) „La Coºna, pe Mãgura Caºinului, pe crestele Cireºoaiei, infanteriºtii, vînãtorii, cavaleriºtii, grãnicerii, artileriºtii români s-au bãtut cu abnegaþie, apãrînd pãmîntul sfînt al patriei ºi împiedicînd pãtrunderea inamicului în cîmpia petrolierã a Moineºtilor”, se aratã în volumul ,,Primul Rãzboi Mondial” (autori Zorin Zamfir ºi Jean Banciu, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1995). ,,La 30 iulie/12 august, românii au recucerit coasta Cireºoaiei, care domina oraºul Tîrgu Ocna; în aceeaºi zi, alte unitãþi româneºti au asaltat creasta Coºna, la nord de Slãnic. Trupele lui von Gerock s-au izbit de un baraj de netrecut ºi au fost nevoite sã renunþe temporar la ofensivã”, se precizeazã în aceeaºi lucrare.
În bãtãlia de la Oituz, Armata a 2-a românã a oprit ofensiva duºmanã cu preþul unor jertfe dureroase Între 26 iulie/8 august ºi 9/22 august 2017, au cãzut în lupte 1.800 de militari, din care 52 ofiþeri, 4.850 au fost rãniþi, din care 143 ofiþeri, ºi 5.700 dispãruþi, din care 27 ofiþeri. În total, peste 12.000 luptãtori. Inamicul a înregistrat, la rîndul sãu, pierderi deosebit de mari. Spre exemplu, numai în luptele de pe Dealul Coºna, Divizia 70 infanterie austro-ungarã a pierdut 1.700 de oameni, morþi ºi rãniþi, se aratã în volumul ,,Istoria militarã a poporului român”. Operaþiunea de apãrare de la Oituz, încheiatã cu o strãlucitã biruinþã a forþelor române, s-a evidenþiat prin caracterul ferm, dinamic ºi manevrier al acþiunilor de luptã. Armata a 2-a românã a oprit ofensiva Grupului Gerock, zãdãrnicindu-i toate încercãrile de a înainta spre est ºi a face joncþiunea cu Armata 9 germanã, înfrîntã ºi ea, la Mãrãºeºti, de cãtre Armata 1 românã. La mijlocul lunii august, Marele Cartier General german ºi comandamentele grupurilor de armate arhiducele Iosif ºi feldmareºal Mackensen au renunþat la proiectul zdrobirii forþelor româno-ruse din zonele meridionale ºi vestice ale Moldovei; decizia lor, adoptatã sub impactul înfrîngerilor de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz, exprima, în fapt, abandonarea strategiei de relansare a ,,rãzboiului de miºcare” în spaþiul dintre Carpaþi, Dunãre ºi Marea Neagrã, în întreaga Europã de rãsãrit. (,,Istoria militarã a poporului român”) ªTEFANIA BRÂNDUªÃ
Þin braþul drept a binecuvîntare cu braþul stîng dezmiardã rana grea ºi cum zîmbesc de trist ºi fãrã noimã oºtire de blajini din altã stea Nu vor pomeni, nici rugãciuni, nici lacrimi le-ajunge cã au fost sanctificaþi la rãsuflarea lor de tainã mare albesc privighetorile-n Carpaþi Ei au plãtit precum eroii antici cu tot ce-aveau mai scump: cu viaþa lor mai au ºi-acum þãrînã-n colþul gurii ºi clorofila sîngerã uºor Ei sînt albine fãrã de odihnã polenizînd trecut ºi viitor – îngenuncheaþi, voi, preoþi ai minciunii îmbogãþiþi sub zodia furtunii ªi presãraþi pe-a lor morminte flori... CORNELIU VADIM TUDOR (1987)
Pag. a 24-a – 4 august 2017
M I C Ã
ROMÂNIA MARE“
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (19)
Mike McGrady, autorul unei farse literare
Maratonul din Bruxelles
În 1966, acest reporter din Long Island al ziarului ,,Newsday” s-a hotãrît, împreunã cu alþi 24 de colegi, sã scrie un roman de dragoste, bogat în scene erotice, care satiriza producþiile siropoase ale lui Harold Robbins ºi Jacqueline Susann. Începînd sã creeze povestea lui Gillian Blake, moderatoare de talk-show-uri radiofonice care se rãzbunã pe soþul ei afemeiat ºi infidel seducînd, la rîndul ei, bãrbaþi cãsãtoriþi, MacGrady afirma cã „vom pune un accent nestãvilit pe sex. De asemenea, adevãrata excelenþã în arta scrisului va fi datã uitãrii”. Conceput în douã sãptãmîni, aparent, de cãtre gospodina Penelope Ashe, din Long Island (în realitate, cumnata lui McGrady), drepturile de editare a romanului intitulat ,,Gol-goluþ sosi strãinul” erau cumpãrate, la scurtã vreme, de Lyle Stuart (editor a douã dintre cele trei biografii ale lui Howard Hughes, care a reuºit sã scape de avocaþii miliardarului). Stuart ºi-a dat imediat seama de pãcãlealã, dar i-a plãcut la nebunie cartea ºi a cheltuit 50.000 de dolari pentru a o promova. Dupã ce romanul s-a vîndut rapid în 20.000 de exemplare, McGrady a pus capãt farsei, recunoscînd-o în mod public. Rezultatul? În ziua respectivã, s-au vîndut alte 9.000 de exemplare. Epuizîndu-se primul tiraj de peste 100.000 de bucãþi, Dell a cumpãrat drepturile de reeditare contra unei sume formatã din ºase cifre, iar McGrady a primit oferta de o jumãtate de milion de dolari pentru o continuare. Scandalizat de implicaþiile succesului sãu, el a refuzat-o; în schimb, a produs alt roman: ,,Mai degrabã strãin decît gol-goluþ, sau cum sã scrii cãrþi deocheate doar de distracþie”. „America, se plîngea el, uneori mã îngrijorezi cu adevãrat!”. (va urma) STUART GORDON
În septembrie 1991, alergãtorul algerian Abbes Tehami a terminat primul, cu mult înaintea celorlalþi participanþi, Maratonul din Bruxelles. Spectatorii au observat însã ceva ciudat: el pãrea sã se fi îngrãºat în timpul cursei ºi mustaþa îi dispãruse. S-a descoperit ulterior cã, de fapt, antrenorul sãu alergase primele 10 mile, dupã care a schimbat tricoul cu numãrul de concurs cu Tehami, care aºtepta ascuns dupã un copac. Abbes a fost descalificat. „În viaþa mea nu am fost martorul unui astfel de incident la un concurs internaþional”, a declarat un reprezentant oficial al Federaþiei Internaþionale de Atletism; evident, acesta uitase sau nu auzise nicicînd de Rosie Ruiz, o alergãtoare care, asemenea lui Tehami, încercase sã-ºi însceneze victoria în cadrul Maratonului din Boston, din 1980. Înºelãtoria a ieºit la ivealã cînd au fost vizionate casetele video ale concursului, dovedind cã Rosie nu trecuse prin punctele de verificare. În timpul publicitãþii create în jurul evenimentului, revista ,,Boston Globe” a readus în atenþia publicului povestea farsei petrecute în cadrul unui concurs de trecere înot a Canalului Mînecii, în anii ‘20. Ca ºi Ruiz, femeia care traversase o mare parte din distanþã cu o barcã a pretins la sfîrºit obþinerea unui nou record, anulat însã în urma investigaþiilor detaliate. Comentînd aceste ultime douã cazuri, autorul David Roberts remarcã faptul cã femeile par mai puþin capabile sau doritoare decît bãrbaþii sã iniþieze ºi sã ducã la capãt astfel de farse; femeilor le lipseºte „fanatismul perseverent ºi discret ce permite farsorilor, precum Frederick Cook, sã insiste pînã la sfîrºitul vieþii cã au fost nedreptãþiþi...”. Pot oare feministele sã accepte sugestia, indubitabil incorectã din punct de vedere politic, cã femeile sînt, din fire, mai cinstite decît bãrbaþii?
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
La plajã, pe Litoral 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1
2 3
4 5 6 7 8
9
10 11
ORIZONTAL: 1) Atracþie în sezonul estival – Staþiune consideratã ,,Perla Litoralului românesc”; 2) Staþiune pe litoral – Dat cu cremã, împotriva razelor solare prea puternice; 3) Întins pe plajã – Încãlþãminte de plajã; 4) O mare iubire – Îmbrãcat la plajã; 5) Grîu decorticat – Te întorci!; 6) útia au bani – Unul pus la cale – Aripi de erete!; 7) Caiete! – Scule la teslar! – Tras pe roatã la... car; 8) A ventila – Consiliul Europei (siglã) – Scriitor italian (Umberto); 9) Geantã de vînãtoare – Rãu de gurã; 10) ... Veche, staþiune în sudul Litoralului – Plãceri ale mãrii; 11) Metalul care ,,împrumutã” culoarea celor binebronzaþi – Miºcãri zilnice de înaintare ºi retragere a mãrii. VERTICAL: 1) Staþiune în sudul Litoralului – Intrare în valuri!; 2) ªi intrare în Agigea! – Listã la bucãtãrie; 3) A se împrãºtia - ,,Cetatea eternã”, capitala Italiei; 4) Protecþie – Preparat din carne tocatã... care cîntã manele; 5) De o mare importanþã; 6) Intrare în Mamaia dar ºi în Mangalia! – Techirghiol, de exemplu, ºi el o mare atracþie estivalã – Scobit; 7) Prezentã în apa mãrii – Acum, în Mamaia!; 8) Scosul laptelui – Scrie pe dosare! – Omul din Cãlan!; 9) Publicaþii periodice – Os la picior; 10) Atracþii – Trase de plãvani; 11) Într-o pipã! – Staþiune pe Litoral, cu Nordul ºi cu Sudul. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,ESTIVALÔ 1) IUNIE – MARE; 2) UZO – TRATAT; 3) LITORAL – MA; 4) ITALIC – CU; 5) EA – TE – MURG; 6) TS – RU – PIU; 7) T – PRESAT – S; 8) ETUI – CIONT; 9) MAMAIA – REA; 10) APELATA – AR. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.