Romania mare, nr 1405

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Atunci cînd auzim de o nedreptate, sã nu ne tulburãm, ci sã studiem „termenul de incubaþie“ al bãtãii lui Dumnezeu: în cîte zile, luni sau ani îi va pedepsi pe netrebnici sau pe urmaºii lor?

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

O lecþie nepreþuitã a istoriei: Pohta Marelui Român Motto: „Pentru a trãi o viaþã care þi-a fost datã, eºti dator sã o meriþi atît ca om, cît ºi ca neam în fiecare clipã”. (Mihai Viteazul) Destinul sãu seamãnã cu destinul þãrii: a îndrãznit sã viseze, dar a fost folosit ºi trãdat de „lumea civilizatã”, în ale cãrei vorbe frumoase ºi „gîndire evoluatã” a crezut. De aceea cred cã retrãirea epopeei lui Mihai Viteazul este mai necesarã acum, decît orice comentariu al oricãror aparenþe politice. Trecutul nu poate fi lãsat în urmã - este o lecþie pe care, dacã nu o cunoaºtem, nu vom avea parte de prezent, ci de un ºir de regrete tardive.

Povestea Viteazului o cunoaºtem din legende – un conducãtor genial ºi de o vitejie fãrã seamãn - nãscut, din pãcate, într-o þarã micã ºi supusã unui imperiu, se hotãrãºte sã se lupte cu destinul. Reuºeºte, profitînd ºi de interesele divergente ale puterilor Europei ºi fãcînd orice sacrificiu personal. Mihai Viteazul a stîrnit un curent eroic în toatã lumea creºtinã, alãturi de el luptînd viteji din Serbia ºi Albania, dar ºi secui ºi cavaleri din vestul Europei. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

Pedofili ºi pedofobi

Palatul CEC din Bucureºti

Motto: „Creaturile cele mai feroce sînt dezarmate cînd li se mîngîie copiii“. (VICTOR HUGO)

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Nu ºtiu alþii cum sînt, dar eu iubesc enorm copiii.

Dacã Budha s-a lãsat mîncat de 3 puiºori de tigru, care, altminteri, ar fi murit de foame, eu, ceva mai modest, mã mulþumesc cu ceva simplu: aº fi în stare sã-mi dau viaþa pentru orice copil din lume, de orice rasã ar fi, dacã aº ºti cã prin jertfa mea l-aº salva de la înec, sau foc, sau cutremur, sau o boalã nemiloasã.

De unde fanatismul acesta, atît pentru copii, cît ºi pentru animale? M-am gîndit de multe ori la originea acestui izvor nãvalnic, de dragoste ºi de luminã, care inundã pieptul meu în faþa celor douã categorii de fiinþe: mai mult ca sigur cã e vorba de faptul cã ele nu se pot apãra singure, decît rareori, atît copiii, cît ºi animalele reprezentînd viaþa în stare purã, care se oglindeºte în ochii mari ºi încrezãtori. Sã nu minþi niciodatã un copil, sã nu baþi niciodatã un animal! În adolescenþã, m-a marcat profund filmul „Binecuvîntaþi animalele ºi copiii“. Dupã aceea, am citit ºi micul roman care a stat la originea peliculei.

Neîndoielnic, între copii ºi animale existã un fluid energetic miraculos. De-asta se ºi înþeleg foarte bine.

De-asta a ºi alãptat lupoaica doi gemeni într-o triadã sfîntã, cu vreo 20 de ani înainte de 753 (Ab urbe condita - De la întemeierea oraºului), dupã care unul din ei 1-a rãpus pe celãlalt, ca într-o variantã romanã a legendei lui Cain ºi Abel, pentru cã, de cele mai multe ori, „omul e lup pentru om“ (Plaut, reluat de Bacon ºi Hobbes), pe cînd de prea puþine ori lupul primejduieºte viaþa omului. Nu pot sã înþeleg ce alchimie ciudatã se declanºeazã în þesuturile umane pe mãsurã ce se maturizeazã! Mai exact spus: cînd intrã în joc cromozomul crimei? ªi cum e posibil ca, dintr-un înger de copil, sã iasã un drac? Adeseori mã gîndesc la om ca la cel mai mare criminal de pe suprafaþa Planetei, datoritã holocaustului animal pe care îl sãvîrºeºte chiar cu delicii ºi voluptate, în uriaºele abatoare ale lumii, sau prin incendiile de pãduri devastatoare, ori prin partidele de vînãtoare ºi pescuit. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 20 decembrie 1996

Vrãjmaºul biruit

I. Ce milã mi-e, Vrãjmaºule, de tine Tu n-ai deloc putere-asupra mea.

Te zvîrcoleºti cînd vezi cã mi-este bine Mã ispiteºti, sperînd cã voi cãdea.

Tu îmi întinzi tot felul de capcane Eºti rãu, ºi fals, ºi te prefaci la glas – Dar toate astea-s în zadar, sãrmane, Isus mã ocroteºte, ceas de ceas.

Refren: Tu eºti un Vrãjmaº biruit De sîngele sfînt de pe cruce Isus ca un Leu te-a zdrobit ªi-n focul gheenei te duce.

Tu eºti un Vrãjmaº biruit Isus ca un Leu te-a zdrobit.

II. Nu vreau sã ºtiu ce faci ºi cum te cheamã În Cartea Sfîntã eºti numit Vrãjmaº.

Eºti îngerul cãzut, ce n-are teamã Decît de Domnul nostru uriaº.

Isus a pãtimit ºi pentru mine Eu sînt creºtin ºi port armura Sa. Ce milã mi-e, Vrãjmaºule, de tine Tu n-ai deloc putere-asupra mea.

CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din volumul „Cîntece de dragoste“)

Ultima permisie Pagina 10

Asasinarea voievodului Mihai Viteazul

HAITI ªI VOODOO

Cîteva romane „cu cheie“

Pagina 23

Paginile 12-13

Pagina 6

NR. 1405 z ANUL XXVIII z VINERI 18 AUGUST 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 18 august 2017

S S

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Viol în cimitir Evreii americani fac alergie la cuvîntul Continuã tragedia ºcolilor româneºti din Ardeal Eminescu?

Cîntarea lãutãreascã de inimã albastrã „Cînd era primar Cartea Recordurilor: în Bucureºti, italienii vînd o Oproiu” pereche de pantofi cu 23.000 de lei!

PARTEA I Zilele trecute, tînãrul ºi valorosul dirijor Mãdãlin Voicu a dovedit cã are mai mult caracter decît toate leprele artistice la un loc ºi s-a dus în vizitã la puºcãria unde se aflã omul cu care a copilãrit, Nicu Ceauºescu.

De remarcat cã fiul fostului preºedinte al României este grav bolnav ºi are la ora actualã o greutate de 49 de kilograme, fiind mãcinat de mai multe boli incurabile.

Nu încape îndoialã cã iminentul sfîrºit al lui Nicu Ceauºescu va marca o nouã ºi triumfalã izbîndã a justiþiei noastre democratice. Bravo, dragi magistraþi, daþi-i bice, repede, terminaþi-i pe toþi, voi aþi fost primii în lume care ºi-au dat seama cã drumul României spre democraþie ºi justiþie trece peste mormintele altora!

La Congresul Alianþei Civice a fost rîsul lumii. Iar s-a bãgat ca musca-n urechea calului doamna Delia 5-B (adicã Balaban, Berceanu, Bandac, Bãieºu, Budeanu) ºi ºi-a dat ºi ea cu pãrerea, a vorbit discuþii la microfon, a mobilizat lumea, ce sã mai vorbim, a simþit cum creºte ºi se-ntãreºte în ea liderul. Ea crede cã a învãþat ceva de la bãrbaþii cu care ºi-a ruinat sãnãtatea, e convinsã cã ºi cultura se ia ca gripa, sau prin sugerea degetului mic. Culmea e cã iar s-a bãlãngãnit de la stînga la dreapta, s-a uitat dintr-o parte, ca gãina la boabe, s-a pisicit, s-a alintat, de era sã cadã peste primele rînduri, ca o namilã ce e, se alegea praful de toatã Alianþa Civicã. Auzim cã ea s-a fofilat prin conducerea noii formaþiuni, dar asta înseamnã cã nu mai are ce cãuta la televiziune, fiindcã salariaþilor acesteia le este interzis prin lege sã facã politicã de partid. Sã mai pomenim despre „discursul“ Anei Blandiana, o altã „hainã lungã, minte scurtã” pe care bãtrînii obsedaþi sexual de la A.C. o bagã la înaintare, ca sã ia faþa la proºti. „Alianþa Civicã este urmaºa Pieþii Universitãþii”, a zis madam Arpagic, dar în acest caz trebuie sã ne luãm mãsuri, fiindcã ºtiþi ce atacuri incendiare au avut loc... Tot am vorbit de televiziune: de peste douã sãptãmîni am fãcut o adresã oficialã cãtre aceastã instituþie pentru a fi prezentat, preþ de cîteva secunde, discul Electrecord cu lieduri pe versurile lui Emineseu – disc al basului Nicolae Florei, finanþat de Fundaþia România Mare. Apreciatul nostru coleg Emanuel Valeriu ne-a spus la telefon cã nu e nici o problemã, numai sã aºteptãm „sã plece americanii, care, cînd aud de cuvîntul respectiv, iau foc!“. Iatã cã americanii (evreii) n-au luat foc, s-au ºi cãrat între timp, ºi prezentarea discului tot nu s-a fãcut. În vremea asta, apar pe post toþi bîlbîiþii, toþi guºaþii, toate ºpriþurile aniversare ale unora ºi altora, numai un Disc Eminescu nu poate gãsi loc. ªi apoi, la ce cuvînt ar fi luat foc americanii respectivi? La Eminescu? Sau la România Mare? Dar, ne batem gura de pomanã, jocurile sînt fãcute, aºa cã propunem soborului de rabini din

Artificii

Fãrã Christos, Universul n-are sens.

Sãptãmîna Patimilor e cea mai glorioasã din istoria omului. PETRE ÞUÞEA Mã, copii, limba înainte de toate! Fãrã tradiþia limbii nu mai este culturã ºi fãrã culturã s-a dus poporul acesta la care þinem cu toþii atît de mult. I.L. CARAGIALE Femeia scriitoare e ca un cîine care merge pe labele din spate: nu e normal, dar uimeºte. BEN JOHNSON Libertatea presei este pentru maºinãria statului ceea ce este supapa de siguranþã pentru maºini cu aburi: cãci prin ea, orice nemulþumire îºi face drum îndatã prin cuvinte, ba chiar, dacã nu are foarte mult material, se va epuiza în ele.

SCHOPENHAUER Cerbii se însoþesc cu cerbi, boii cu boi, caii cu cai, proºtii cu proºti, deºtepþii cu deºtepþi. Prietenia existã numai între cei care au acelaºi caracter sau

Televiziune un experiment: dacã am sponsoriza un disc cu texte de ªalom Alehem, Moses Rosen, Elie Wiesel ºi de dl. chelios Ben Gurion Menahem Beghin Golda Meir Rãzvan ºi Hidra Theodorescu, marele înþelept cu ºosetuþa în cap - atunci, avem ºi noi loc la televiziunea românã, desigur. Uite, de-aia nu vã plãtesc Foarte bunã fotografia românii abonamentul. publicatã de tînãrul Liviu Mînecan pe pagina I a „Curierului Naþional”. E vorba de o cabinã telefonicã pe care un isteþ a scris nemuritoarele cuvinte: „Jos urmãtorii: Iliescu, Roman, Raþiu, Cîmpeanu, Cotabiþã etc.”. Probabil cã simpaticul cîntãreþ (aromân de felul lui) ºi-a fãcut ºi el un partid, aºa cã trebuie Un anunþ cutremurãtor în revista neapãrat dãrîmat! studenþilor repetenþi „Cuvîntul Þeposului”: „Sã amintim suporterilor lui Corneliu Vadim Tudor cã, în afara multor neghiobii la care s-a dedat în timpul studenþiei, actualul redactor-ºef al «României Mari» a avut ºi ideea bolnavã de a viola pe colega sa M.S., deasupra mormîntului lui Eminescu”. Din pãcate, lucrurile au stat întocmai, deºi acum nu se mai ºtie dacã M.S. era Maria Stuart sau Majestatea Sa, Margareta Sisilica. Totuºi, existã cîteva mici diferenþe, nesemnificative: scena nu s-a petrecut pe mormîntul lui Eminescu, ci în cavoul lui Coposu, iar bãrbatul nu a fost Corneliu Vadim Tudor, ci Jeana Gheorghiu. În rest, totul se potriveºte mãnuºã. De remarcat cã autorul acestei admirabile notiþe nu e altul decît Dan Ciachir, faimosul pederast cu maþe de borangic, pe care îl dezmierda un mecanic de lift pînã l-a lãsat nevasta. ªi pentru cã tot nu mai e nici o ruºine ºi toþi sifiliticii se iau de viaþa oamenilor, aºa, din senin, sã-i dãm un rãspuns ºi înspumatului þãrãnist care, în ziua de 10 iulie, striga dupã poetul respectiv, la uºa Tribunalului din Ploieºti: „Homosexualule!”. ªi aici adevãrul e pe undeva pe la mijloc, în sensul cã C.V.T. e ceva, dar nu homosexual, ci lesbian, dar ce mai conteazã? Oricum, agitatorul „creºtin ºi democrat”, care avea patru cruci în sînge, ca soldatul sovietic din Kamciatka, ar putea avea mai mult succes cu acel cuvînt, dacã l-ar striga sub geamurile elitei noastre intelectuale: Coriolan Babeþi, Andrei Pleºu, Al. Paleologu, Dan Hãulicã, Ion Negoiþescu, Dinu Flãmînd ºi alþii care „Acum” s-au dat la fund... Continuã tragedia ºcolilor româneºti din Ardeal! Este una dintre cele mai mari umilinþe naþionale, ca o turmã de PORCI BEÞI, care sînt extremiºtii udemeriºti, sã striveascã destinele a zeci de mii de copii ºi de dascãli români! Documentarul televizat joi seara (realizat de Val Tebeicã ºi Cãlin Mitici) aratã neputinþa surdã, durerea cumplitã a profesorilor români care vãd cum ungurii batjocoresc inima curatã a copiilor noºtri, în þara noastrã, sub ochii nepãsãtori ai unui sinistru ministru al Învãþãmîntului care se aflã în aceeaºi nenorocire. ÎNÞELEPCIUNEA INDIEI ANTICE Calul fãrã cãpãstru cade în prãpastie.

PROVERB ROMÂNESC Un om cu o credinþã este o putere socialã egalã cu 99 de oameni care nu au decît interese.

JOHN STUART MILL Nu din întîmplare S-a nãscut Isus într-un Staul.

Lumea nu-i oare un Staul nespus de încãpãtor, în care oamenii urmeazã sã se balige? Apoi se tolãnesc pe grãmezile de murdãrii ºi le pare cã aceasta înseamnã ,,a se bucura de viaþã”? GIOVANNI PAPINI Noi, românii, sîntem un popor de copii. B.P. HAªDEU Adu-þi aminte sã pui capãt înþelept întristãrii ºi necazurilor vieþii. HORAÞIU Nu existã ceva mai imoral decît purtarea acelora care cautã sã aparã ca oameni de treabã, tocmai atunci cînd sînt mai necinstiþi. CICERO Puteþi înºela o vreme întregul popor; puteþi înºela mereu o parte a lui; dar nu puteþi înºela tot timpul poporul! ABRAHAM LINCOLN

(mare admirator G.D.S.-ist) ºi ai unei poliþii intimidate. ªtiþi ce va face Partidul România Mare dacã va lua puterea în þara asta? O sã-i beleascã pe toþi fasciºtii unguri, o sã-i þinã numai în ºuturi pînã la graniþã, sã se ducã la cocina aia a lor numitã Ungaria! Nu se mai poate continua aºa, nu vã e ruºine obrazului? Temã de meditaþie pentru lãutarii bucureºteni, atunci cînd vin noaptea acasã de la treabã, îºi bagã degetele în ochi ºi cad cu þambal cu tot în gropile oproice. (Cîntecul ne-a fost comunicat de Arzoaica aia care a stat la masã cu Dracul, ºi se cîntã pe melodia „Piatra-i piatrã de e piatrã”.) I-auzi aici, neamule: „Of, of, Petre-i Petre, de e Petre/ Este premier, cumetre/ ªi ne-a pus primar bãiatu/ Pe Oproiu bulbucatu/ ªi-am zis verde solzi de peºti/ N-a mai fost în Bucureºti/ Gospodar mai tolomac/ ªi umflat ca un godac/ Pîine nu-i la brutãrie/ Sau de-o fi cumva sã fie/ E prea tare, n-o mînca/ Fiindcã-þi spargi capul cu ea/ Of, of, dragostea de la Oproiu/ Parcã-i guºa lui Buhoiu/ Se gîndeºte doar la el/ Taie panglici ºmecherel/ La broscari la Stefanell/ Lumea fierbe de obidã/ N-a mai pus o cãrãmidã / Blocuri noi se ruineazã/ ªi primarul premiazã/ Noaptea nu mai ieºi din casã/ Cã e beznã mult prea deasã/ ªi bandiþii nu te lasã/ ªobolanii-s cît Lãstunu/ Parcã-s la Formula Unu / Of, of, asta-i criza cea mai mare/ Nu mai e nici de mîncare/ Doar fasolea din cãldare/ Da nu poþi sã-i pui nici sare/ Cã e grevã-n aprozare/ Delo, delo, Viorele/ Da-þi-ar Dumnezeu belele/ ªi-un burghiu între mãsele/ Cã ciocoi ca tine nu e/ Parcã eºti bãtut în cuie/ Coroiat ºi prostãnac/ S-a suit scroafa-n copac/ Eºti ca ciuma ºi holera/ Din Giuleºti pîn’ la Pipera/ N-a fost þuþãr ca Oproiu,/ Sã-l loveascã cataroiu/ ªi-aoleu, Romaneee/ De ce-l mai þii-n braaaþe, bre?”.

Tot încurajeazã primarul magazinele strãine, cãrora le taie buricul. Ce ziceþi de preþurile practicate la shopul „Italian Style”, de pe Calea Dorobanþi? Acolo se vinde în dolari, dar s-au gãsit ºi echivalente în lei, aºa cã o pereche de pantofi bãrbãteºti a ajuns... 23.000 de lei. În mod normal, muncitorii noºtri cei sãraci ar trebui sã îi dea primarului abuziv 23.000 de bobîrnace în cap, pentru cã aºa ceva se numeºte în orice limbã a lumii JAF, iar el îl tolereazã în cel mai dubios mod cu putinþã. Deci leafa unui muncitor român pe o jumãtate de an! Doamne, la ce l-aþi mai omorît, fraþilor, pe Ceauºescu? Mergeþi la mormînt, sã-i cereþi iertare, dar nu uitaþi sã-l luaþi ºi pe Gelu Groparul, sã-l aruncaþi din clopotniþa de la Ghencea... În scandalosul ºi veºnic mincinosul ziar plãtit de strãini, „România liberã”, niºte pramatii pe nume Andrei Bãdin ºi Mihai Bujeniþã (n-am auzit pînã acum de ei) furnizeazã informaþii false despre Uniunea Naþionalã Vatra Româneascã. Printre altele, se afirmã cã poeta Carolina Ilica ar fi fost exclusã, ceea ce e total eronat, aceasta fiind în continuare vicepreºedinte cu probleme de presã ºi propagandã. De ce oare, cu predilecþie, în acest ziar animat de agitatori maghiarizaþi (S.R. Stãnescu, S. Buja-junior) sînt atacate sistematic acele forþe naþionale spre care se îndreaptã speranþele naþiunii române? Ne referim la Vatra Româneascã, la România Mare, la Armatã, la Biserica Ortodoxã. Cît vor mai rãbda milioanele de români necãjiþi batjocura deºãnþatã practicatã în publicaþii ticãloase ca „România liberã”. „Dreptatea”, „Caþavencu”, „Expres Magazin”, „Acum”? (va urma) ALCIBIADE (Test preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 19 iulie 1991) Dacã vã urãºte lumea, sã ºtiþi cã pe Mine M-a urît înaintea voastrã. Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. ISUS CHRISTOS Cartea este un copac mare, ieºit din morminte. ALFRED JARRY Inimã foarte caldã ºi minte foarte rece se cer de la un patriot chemat sã îndrepteze poporul sãu.

MIHAI EMINESCU Þãranii nu sînt destul de savanþi ca sã raþioneze pe dos. MONTESQUIEU Cel mai bun guvern este acela care guverneazã cel mai puþin. DREW PEARSON (în ,,Senatorul”) Pentru un regim abuziv ºi corupt, epoca cea mai grea începe odatã cu încercãrile lui de a se corija. RONALD REAGAN Omul este înzestrat cu personalitate ºi conºtiinþã, calitãþi cu totul individuale. Încercarea de a le înlocui pe acestea cu conºtiinþa colectivã – iatã primul pas pe calea totalitarismului.

FRANKLIN DELANO ROOSEVELT

Pag. a 3-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

A dat colþu’ ºi Tudor Postelnicu Modelul finlandez Bozoncea ºi espadrilele mov O þarã specialã Simona Halep iubeºte la nemurire Detronarea Mihaelei Rãdulescu Rãzboi ºi pace Manualul de prostologie Sindromul pãrului nepieptãnabil Iohannis ºi Vrîncioaia Fotbalul fãrã fotbaliºti Niºte infractori Domnul Goe Godinã Sclavia sufocã România Rãscoala de la Bobîlna A dat colþu’ ºi Tudor Postelnicu, ultimul ministru de Interne al guvernului comunist. A rãmas în istorie prin celebra expresie: ,,Am fost un dobitoc”, spusã în faþa instanþei care-i judeca pe marii demnitari comuniºti. Dar fostul ºef al Securitãþii n-a fost dobitoc deloc, dobitoci au fost aceia care au crezut cã are un moment de sinceritate.

Cartofor experimentat, ºtiind cã nu-l încape costumul de erou, lui Postelnicu nu i-a pãsat nici de pãrerea contemporanilor, nici de posteritatea sa. A ieºit din scenã mistificînd realitatea. Probabil cã acest personaj din telenovela ,,Decembriada” încã se prãpãdeºte de rîs în spatele mãºtii mortuare inexpresive. În urma sa rãmîne un biet nepot, Tiberiu, cu o avere estimatã la peste 50 de milioane de euro... Un partid din Finlanda (,,Adevãraþii Finlandezi”, formaþiune politicã de dreapta, antiimigraþie) a fost exclus de la guvernare pentru cã ºi-a ales ca lider un condamnat penal. Au inimi de gheaþã nepoþii lui Moº Crãciun! Cum sã faci aºa ceva, cum sã încalci voinþa poporului? Pãi, la noi, unde încã mai sînt codrii verzi de brazi ºi fluturi de mãtase, dacã un partid îºi alege ca lider un bãiat cu cazier, el este bãgat la guvernare de massele populare, în ciuda voinþei sale, chiar dacã, foarte curînd cea mai mare parte a entuziaºtilor va muri, fie de foame, fie de admiraþie. Bine cã modelul finlandez a pãtruns doar în educaþie. ªi acolo doar cu vîrful pixului. Aceleaºi masse populare entuziaste se topesc dupã vorbele de spirit ale lui Bozoncea, de la Palatul Victoria Socialismului de Gang.

Se vede cã în tinereþea-i revoluþionarã a participat la seminariile din cartierul Brãiliþa. Cultura-i culturã, nu te poþi ascunde din faþa ei. Te calcã-n copite, te mototoleºte ºi te aruncã în vîltoarea vieþii. Cu faþa lui de luptãtor împotriva economiei de alcool dublu-rafinat, premierul loveºte scurt la pateu, în special cu consoane, pînã-i lasã laþi, sub masã, pe lingviºtii de mare recunoaºtere internaþionalã, aciuaþi pe la Ministerul Nemuncii, Ministerul Needucaþiei ºi alte stabilimente cît se poate de onorabile. Îi loveºte direct la operaþie, ca sã citez din marele orator de malul gîrlei, dezlãnþuit sub privirile bovin-admirative ale realizatorului Octavian Hoandrã. Care, în semn de preþuire faþã de invitatul sãu, îºi asortase faþa vînãtã cu o superbã pereche de espadrile mov...

8.432 de pensii speciale erau în 2010.

Acum, numãrul lor depãºeºte 200.000, sugrumînd bugetul asigurãrilor sociale! În vremea asta, un milion de pensii au cuantumul de 520 lei pe lunã. Þarã specialã, pensii speciale, prostie caracteristicã.

Simona Halep a declarat, la Washington, cã nu ºi-ar pãrãsi þara natalã pe care o iubeºte la nemurire. Aºa da, fato, dar iubeºte-i un pic ºi pe români!

Nu, nu pe politicienii care au fãcut þara praf, ci pe oamenii de rînd care se bucurã cu tine cînd cîºtigi, ºi suferã singuri cînd pierzi.

Femeia care mulge zilnic din pieptu-i de mamã heroinã aproximativ 7,7 litri de lapte nu este, în ciuda aºteptãrilor, Mihaela Rãdulescu. Vremurile glorioase au trecut, acum recidiva din Monaco produce doar latex.

Arborii de cauciuc din viaþa ei pot depune mãrturie.

Diferenþa dintre conducãtorii de pînã în 1989 ºi cei de astãzi este cã ãia militau pentru pace, pentru independenþã naþionalã, ceea ce implica lipsa armatelor strãine de pe teritoriul naþional (lucru reuºit de Gheorghiu-Dej, la un ºpriþ cu vin negru de Sîmbureºti, alãturi de Hruºciov ºi alþi consumatori fruntaºi, în 1958), pe cînd ãºtia nu ºtiu ce sã mai facã pentru a aduce trupe de ocupaþie mascatã în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic. Aceºti bolnavi care ne conduc vor sã transforme porecla în renume, adicã poziþia noastrã geostrategicã într-un teatru de rãzboi, în care populaþia sã fie abatorizatã. N-ar fi pentru prima oarã. ªi pentru cã li s-a pãrut cã ar muri puþini dacã s-ar trage cu arcul ºi sãgeata din dotarea a ceea ce a mai rãmas din armata românã, au adus rachetele Patriot pentru a dansa cazaciocul, în jurul focului, cu racheþii ruºi. Dragostea cu nãbãdãi are întotdeauna un final imprevizibil. ªansa noastrã e cã rãzboiul a devenit un artificiu publicitar al negustorilor de armament cã, dacã chiar se vor lua la harþã, am rupt-o-n fericire. Doamne, dacã vrei sã-i ocroteºti cu adevãrat pe români, dã-le conducãtori patrioþi, nu rachete Patriot! Pentru cei care coloreazã la orele de sport, dupã spusele premierului Tudose, sau copiazã din manual mersul piticului, vor fi aplicate pedepse, sancþiuni, urecheli, similare doctoranzilor (politicieni) fãrã operã ºi fãrã obraz? Da?! Pãi atunci nu-i nici o problemã, n-are rost sã mai criticaþi manualul de educaþie-fizicã, dirigenþie ºi prostologie.

Deºi încã nu ne-au invadat ruºii, Iohannis s-a retras în munþi, încercînd s-o convingã pe Vrîncioaia cã treaba-i proastã ºi-ar cam fi cazul sã-ºi cheme copiii, împrãºtiaþi prin cele ºapte þãri muntoase ale Uniunii Europene, la luptã. Drept mulþumire le va oferi cîte-o pensie specialã. Întrebare întrebãtoare: Existã diferenþe între pensiile speciale ºi pensiile nesimþite?

Am auzit-o ºi p-asta: sindromul pãrului nepieptãnabil existã ºi îºi face de cap. Suferinþele sînt inimaginabile.

Boala a pus pe butuci oameni celebri, de la Rãzvan Theodorescu ºi pînã la Traian Bãsescu... Dupã cea mai lungã domnie din istoria Regatului Unit (peste 65 de ani), hoaºca de Elisabeta a II-a i-ar cam lãsa locul nepotului Williams, pînã nu-l afecteazã definitiv sindromul pãrului nepieptãnabil. Dupã cum lesne se poate observa, pe Charlicã, urmaºul de drept, ni-l paseazã nouã. Va fi o luptã pe viaþã ºi pe moarte pentru tronul iluzoriu al României, între Ducele de Viscri ºi Prinþul Miorlau de Lingebliden, sub privirile inexpresive ale Principesei Moºtenitoare, Margareta de Hopînþopîl.

Mulþi mafioþi italieni, condamnaþi de multã vreme la ani grei de închisoare în þara de baºtinã, s-au stabilit în România, unde, pînã la urmã, au fost dibuiþi ºi extrãdaþi. Mare pãcat! În comparaþie cu politicienii noºtri, pãreau cetãþeni model.

Dupã executarea publicã a marelui monstru al politicii dîmboviþene, retras la ferma avicolã de la Cornu, printre coropiºniþe ºi gîndaci de Colorado, tot mapamondul lumii aºtepta cu sufletul la gurã, înfãºurat într-un fular Blueberry, reacþia acestuia. ªi iatã-l pe domnul Nãstase ripostînd nimicitor: întreaga Europã îi numãrã ouãle infestate.

La 1 iunie 2017, România a absorbit 0,004% din fondurile europene, cuprinse în exerciþiul bugetar 2014-2020. Fie guvernul ãsta nu e bun nici de furat, fie teama de DNA i-a paralizat simþurile de prãdãtor universal.

Echipele româneºti au fost umilite în cupele europene. Cu excepþia Stelei, unde noul patron, Dicã, a trecut peste consideraþiile tactice ale antrenorului Becali.

Aºadar, ia sã sintetizãm aceastã epopee a fotbalului fãrã fotbaliºti! La Nicosia, Hagi ºi-a pierdut nãdragii, la Bilbao, Dinamo s-a fãcut de cacao, pe San-Siro, oltenii o sfeclirã, iar cu Olexandria, în Ucraina, astralii-ºi terfelirã faima. Asta e, ei n-au gãsit poarta, eu n-am gãsit alte rime. Fotbalul e în amurg, precum valsul la Salzburg. Doar Budescu c-o rabona poate uimi Lisabona. Hai cã am terminat cu informaþiile ºi consideraþiile fotbalistico-mistice, v-am pupat pe portofel.

Condamnat la 7 ani în Tibetul sistemului penitenciar, Puiu Popoviciu, ginerele fostului mahãr comunist Ion Dincã Teleagã (predestinare), se face cã plouã. Ce fraier!

Pe cãldura asta sufocantã, statul la rãcoare este recomandat de toþi medicii DNA. Aºa cã este cu atît mai bizarã ieºirea în bãtaia soarelui a distinsului vînzãtor ambulant de transformatoare ruginite Relu Fenechiu, dupã doar doi-trei ani de distracþie ºi aer necondiþionat. Mãi, bãieþi, rãmîneþi înãuntru, cã afarã concurenþa e acerbã.

Directiva 1371/2017 a UE, care va deveni obligatorie începînd cu 6 iulie 2019, stabileºte ca pragul pentru furat sã fie de minim 10.000 de euro. În vestul Europei, suma asta nu înseamnã mare lucru, însã, în est, are o importanþã colosalã. E punctul de sprijin al corupþilor ca sã poatã rãsturna bugetul statului în buzunarul personal.

Nici n-au auzit bine vestea, cã edilii din Dumbrãviþa (jud. Timiº) au ºi cumpãrat 20 de pixuri cu 30 de milioane de lei vechi! Aºa, mãi, bãieþi, aplicaþi (fãrã)delegile europene!

Filosoful cu o fluierice în gurã, pe post de pipã, domnul Goe Godinã, a picat pentru a cincea oarã examenul de admitere la Academia de Poliþie. Se poate, mãi, Marinicã? Tocmai acum cînd mamiþa, mam-mare ºi tanti Miþa voiau sã te ducã de 10 Mai la Bucureºti?! De ce te încãpãþînezi ºi-i tragi într-una cu Academia de Poliþie, cînd Conservatorul abia aºteaptã sã te înregimenteze? Ce, crezi cã omenirea umanã nu ºtie cã eºti cel mai mare dirijor din intersecþii?

Deficitul comercial al României a crescut în primul semestru cu 30%, ajungînd la 5,8 miliarde de euro (valoarea exporturilor a fost de 30,88 miliarde de euro, iar a importurilor de 36,72 de miliarde de euro). E un semn al lipsei de competitivitate a economiei româneºti. O þarã cu o balanþã comercialã negativã are puþine soluþii de dezvoltare durabilã, alunecã uºor, dar sigur, spre periferia capitalismului. Iar nivelul de trai al majoritãþii oamenilor nu poate trece ºtacheta supravieþuirii.

Aºa cum v-am tot spus, dar nu ne-aþi crezut, Guvernul s-a apucat de scumpiri ca sã acopere aºa zisele mãriri salariale. Ultima palmã aplicatã pe obrazul consumatorului este mãrirea accizelor la carburanþi, care evident cã va antrena creºterea tuturor preþurilor. În felul ãsta, social-democraþii iau de la sãraci ºi dau la bogaþi, întrucît impozitul pe dividende rãmîne zero. Ca ºi guvernarea.

Unul Corcodel (ce nume predestinat), ºef prin Jandarmeria românã, a fost arestat pentru cãmãtãrie!

Oare cît de putrede sînt instituþiile statului? Cît de jos a ajuns societatea româneascã dacã închide ochii la toate golãniile ºarlatanilor cu funcþii de conducere? Unde stã ascuns chirurgul acestei þãri bolnave? ªosele paradite, munþi de gunoaie, chinezãrii pe post de opere de artã,

porumb acrit, hamsii prãjite la soare, ºaorme îndoielnice, bere botezatã la greu, ºezlonguri jegoase ºi scumpe, plaje murdare, pietre-n apã, bolovani pe þãrm, burþi revãrsate pe nisip, topless nerecomandabil minorilor sub 50 de ani, urlete de þînci aduºi la scãldat cu forþa, tatuaje hilare, scandaluri, bãtãi pe umbreluþe, boxe bubuind non-stop, preþuri de puºcãrie de maximã siguranþã, dughene infecte plasate pînãn buza mãrii, camere de hoteluri cu pretenþii, în care furnicile s-au cazat de cîþiva ani, mîncare de colhoz, þigãnie, vînzãtori ambulanþi de ace, brice ºi carice, hoþi de prosoape, poeþi de sezon (,,Porumbelul cu sãricã este bun la pãsãricã”/ ,,Porumbelul de la mare ºade bine-ntre picioare” - aºa o fi, n-am verificat.), trubaduri de falezã, patroni jefuitori... Da, am fost din nou pe litoralul românesc al Mãrii Negre. Nu mã învãþ minte niciodatã. În concluzie, turismul estival românesc este un amestec de lux þigãnesc ºi jeg absolut, pe un fond de nepãsare totalã a statului. Jefuirea turistului e singurul obiectiv al acestor operatori (de fapt, bandiþi sadea) economici. Încã un episod al batjocoririi muncitorului român s-a consumat la Pãuleºti, în judeþul Prahova, unde patronul cipriot, supãrat cã oamenii au avut curajul sã-ºi cearã salariul, a urlat cît l-a þinut gura aia de ºarpe capitalist ºi i-a înjurat ca la uºa cortului. Industria textilã este ramura în care exploatatorii strãini, în cea mai mare parte aventurieri scoºi din habele Occidentului, îi batjocoresc pe lucrãtori, în proporþie covîrºitoare, femei. Sclavii muncesc peste program, n-au zile libere, nu li se acordã drepturile prevãzute de lege ºi, dacã mai au ºi curajul sã-ºi cearã salariul de nimic la timp, sînt înjuraþi, ameninþaþi, batjocoriþi. Acesta este rezultatul politicilor economice tîmpite promovate de politrucii ultimilor 27 de ani. Ei n-au valorificat calitãþile muncitorului român, ci l-au vîndut ca sclav. ªi au avut grijã sã-i anunþe pe negustorii de fiinþe umane cã în România sînt cei mai ieftini sclavi din Europa. Care, pe deasupra, îndurã orice batjocurã, orice mizerie. Dincolo de ochelarii de cal ai celor mai sãraci cu duhul, cãrora li se pare cã încã-i bine, România nu e decît un rezervor de sclavi pentru Occident. Ãia mai tineri sînt transformaþi în gladiatori sau în curtezane pe la curþile Occidentului, iar ceilalþi, fãrã faþã comercialã, sînt îndreptaþi spre cele mai înjositoare munci. Nu faptul cã practicã o meserie sau alta e o problemã în sine, deranjant este modul dispreþuitor în care sînt percepuþi de patronii veroºi, care-i exploateazã la sînge în schimbul unor salarii de mizerie. Ca sã nu mai vorbim de faptul cã oamenii inteligenþi, alungaþi de sãrãcie de la rosturile lor, îndurã, pentru cîþiva firfirici, nedreptãþi înfiorãtoare. Cu o asemenea politicã antiromâneascã, mai devreme sau mai tîrziu, oamenii se vor revolta împotriva nedreptãþii. Numai de n-ar avea soarta celor de la Bobîlna, care, din cîte am aflat ºi noi din ,,Istoria necenzuratã a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteº, s-a terminat destul de nasol. ,,Dupã ce l-a înjurat cu nãduf, în gînd, Mihai îl rugã pe perceptor: «- Mai lasã-ne un pic, ºogore, numai un pic, cã n-avem.

Pielea de pe noi ne-a mai rãmas!» «- Auzi la el, pielea i-a mai rãmas! Apropo, ai plãtit taxa pe pielea de þãran?

Dar pe cea pe ghiorãitul maþelor? Fira-þi ale dracului de jigodii valahe, nu ºtiþi decît sã vã vãitaþi ºi sã vã ascundeþi ochii în fundul capului. Aveþi noroc cã n-avem cu cine munci pãmîntul, cã demult vã terminam de tot, sã nu se mai audã de naþia voastrã-n Ardeal. Cã, de cînd am venit peste voi, numai probleme ne faceþi, latini ordinari!» Dupã-amiazã apãrea doctorul care-l întreba de autorizaþie sanitarã: «- N-ai, aºa-i? N-are nimic, o rezolvãm noi într-un fel, oameni sîntem. Nu mai trage mîþa de coadã! Dã-o încoa! E siamezã! De unde ai tu, mã, aºa pisicã? Ce moºtenire de la tactu, mã? Ai furat-o, aºa-i?» Cînd se îngînau alandala ziua cu noaptea, jandarmul îl ducea pe Mihai la post, unde avea sã-ºi petreacã noaptea cu gîndul la copilaºii lui care dormeau sub cerul înstelat, visîndu-l pe Dumnezeul mã-sii lui de nobil care luase un credit de la Banca Internaþionalã a Religiilor, punînd gaj bordeiele iobagilor. A doua zi, Mihai avea sã facã o faptã mare. Nu ºi-a mai scos cãciula în faþa honvedului cã n-o mai avea ºi, dupã ce a mai luat-o o datã pe cocoaºã ca la Poliþia democraticã, a purces agale spre Bobîlna. Era anul 1437 ºi, din cauza faptului cã nu le avea cu literatura beletristicã, a citit indicatoarele greºit ºi a ajuns la Cãpîlna. În timp ce el zãbovea la fetele din aºezarea mai sus pomenitã, Gheorghe Lepeº, episcopul Transilvaniei, anunþã oamenii sã stea liniºtiþi, sã nu care cumva sã creadã vreunul cã a uitat de strîngerea dãrilor pe ultimii trei ani. Ca sã le vinã iobagilor mai uºor sã se rãscoale, le va strînge în moneda nouã, e drept cã mai valoroasã, dar ºi mai frumoasã. La chemarea lui Mihai ºi a unui ungur, Ladislau Csaky, þãranii încep chermeza. Nobilii au luat-o-n barbã nasol de tot, aºa cã dupã ce-i amãgesc pe þãrani cu pacea, se unesc între ei (ungurii, saºii ºi secuii) ºi hotãrãsc sã-i termine pe iobagii români. Ceea ce s-a ºi întîmplat cu Mihai din Vireag ºi cu alþi capi ai rãscoalei care, dupã ce au fost schingiuiþi cu profesionalism, au fost tãiaþi în bucãþi ºi fãcuþi celebri pe la porþile diferitelor oraºe, spre deliciul corbilor, vulturilor ºi cîinilor, cãrora le picau din cînd în cînd cîte o ciosvîrtã de revoluþionar...”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Frumuseþea cuvîntului la rang de candoare poeticã Despre mezzosoprana Lucia Cicoarã Drãgan, conf. univ. dr. la Universitatea „Ovidius”, din Constanþa, avem suficiente date pivind activitatea sa artisticã. Acest lucru o avantajeazã pentru o analizã, la modul general, a creaþiei sale. Spre deosebire de alþi poeþi care sînt rezervaþi în a-ºi face cunoscut CV-ul. Nici nu este obligatoriu ca un scriitor sã-ºi punã pe tapet cartea de vizitã, sã arate de unde vine ºi care îi este opera. ªi e bine cã autoarea procedeazã aºa, probabil cã are motivele ei, iar dacã lucrurile stau altfel decît credem cã sînt în realitate, considerãm cã este un gest merituos, întrucît ea nu se ascunde de faptele sale scriitoriceºti, ºi nu se dezice de ele. Este ºtiut, însã, cã atunci cînd vine vorba de scriitori ºi de lumea lor, care este atît de complexã, oricît de interesat va fi un istoric literar sã o cunoascã, el nu va reuºi, mai ales în vremurile de-acum, cînd despre unii scriitori avem prea puþine mãrturii.

Lucia Cicoarã Drãgan, dupã stilul abordat, îþi lasã impresia cã scrisul sãu curge dintr-o poezie în alta, fiecare, la o nouã scarã a inspiraþiei ºi notã a muzicii versurilor. Aºadar, fie cã îi cunoºti sau nu biografia, poeta existã, iar mare parte din creaþia sa se desfãºoarã sub impresia fenomenelor naturii, bazîndu-se pe descrieri specifice jurnalului liric, care o ajutã, nemijlocit, sã-ºi gîndeascã poezia prin cele mai aplicate cuvinte, reuºind sã-ºi scrie cãrþile cu versuri de dimen-

La Istanbul, pe urmele lui Dimitrie Cantemir

siuni apreciabile. ªi ne-a demonstrat-o nu o datã...

Poeta este asemenea unui reporter liric, care, cu aparatul de fotografiat de gît, sau cu plaivasul în cãlimara cu cernealã, scrie cu mãnuºi chirurgicale, la microscop, poezii duioase, limpezi precum apa de izvor, protejatã de mîna Divinitãþii, care în bunãtatea Ei, îi cãlãuzeºte paºii spre o creaþie de tip melancolic, o melancolie ce þine de starea de moment... De fapt, poeta nu scrie poezii, ci creeazã un univers poetic feminin, pastelat prin sensibilitate ºi atracþie pentru locuri comune, care o emoþioneazã ºi o inspirã, zugrãvind astfel o oazã de luminã pentru cititorii ei. Mã refer aici la acei cititori care cred în frumuseþea poeziei simple, ca meºteºug scriitoricesc ºi mesaj direct, spus pe înþelesul tuturor.

Lucia Cicoarã Drãgan nu mimeazã versul tradiþional. Îl scrie aºa cum îl simte ºi-i dã muzicalitate, culoare ºi parfum, întru binecuvîntarea cernelii. Poeta ºi-a fãcut din cariera artisticã un crez pentru o astfel de poezie, o obsesie care þine de firea omului ºcolit, ataºat de ritualul versului candid. Poezia, pentru ea, este mai ceva decît hrana de zi cu zi: este aluatul fiinþei umane. În încheiere, mãrturisim cã poeziile cuprinse în volumele sale o reprezintã pe Lucia Cicoarã Drãgan în peisajul creaþiei noastre ca pe o figurã ambiþioasã, relaxatã la nivel de imagine poeticã. Pentru acest lucru, noi o tratãm ca atare, fraternizînd cu dumneaei întru simplitatea cuvîntului ºi credinþã în Dumnezeu, fãrã de care credem cã existenþa noastrã pe acest pãmînt ar fi imposibilã, iar rãdãcinile neamului românesc ar fi putrezit în uitare, cu multe secole în urmã.

ION MACHIDON, preºedintele CenacIului „Amurg sentimental“

tinopol timp de 7 ani. Datoritã înaltei lui erudiþii ºi calitãþilor sale, s-a bucurat de încredere ºi multã stimã la Curtea otomanã, atît în rîndul marilor dregãtori otomani, cît ºi în rîndul demnitarilor strãini acreditaþi Din cei 50 de ani cît a trãit marele cãrturar, enci- acolo. clopedist ºi om de stat român, Dimitrie Cantemir, În 1770, Dimitrie Cantemir s-a întors pentru scurtã aproape 22 de ani, cu cîteva întreruperi, i-a petrecut la vreme la Iaºi, cu Antioh, noul domn, ºi a rãmas la Istanbul. Dimitrie a ajuns pentru prima oarã în capita- Curtea domneascã pînã la înlãturarea de la domnie, în la Imperiului otoman la vîrsta de 15 ani (1688), cînd acelaºi an, a fratelui sãu. În timpul acestei ºederi în Constantin Cantemir, tatãl sãu ºi domn al Moldovei Moldova, el s-a cãsãtorit cu Casandra, fiica fostului (1685-1693) l-a trimis pentru a-l înlocui pe fratele sãu domn al Þãrii Româneºti, ªerban Cantacuzino. Apoi, mai mare Antioh, care se afla acolo ca ostatec din împreunã cu soþia ºi prima sa fiicã, Smaranda, precum ºi 1685. În timpul acestei prime ºederi a lui Dimitrie în cu Antioh, Dimitrie Cantemir a plecat din nou la marele oraº, s-a produs ºi un incident amuzant: Constantinopol, unde, de data aceasta, a rãmas 10 ani.

Constantin Brâncoveanu, domnul Þãrii Româneºti, ale Este perioada în care a început sã lucreze la opera sa cãrui relaþii cu familia Cantemirilor nu erau dintre cele capitalã, ,,Istoria creºterii ºi descreºterii Imperiului mai bune, a insinuat la Poartã cã tînãrul trimis de dom- otoman” (pe care o va desãvîrºi în timpul ºederii în nul moldovean nu ar fi al doilea fiu al acestuia, ci un Rusia) ºi a scris ,,Istoria Ieroglificã”. Tot în acea vreme, substitut. Dar asemãnarea uimitoare dintre noul ostatec s-a consacrat studiului sistematic al muzicii, compunînd ºi pãrintele sãu a fost un argument atotputernic, ºi numeroase cîntece ºi creînd primul sistem otoman de tînãrul Dimitrie a rãmas în oraºul de pe malul notaþie muzicalã. Lucrãrile sale în acest domeniu îl Bosforului timp de aproape 4 ani. Aici a continuat situeazã pe Cantemir printre clasicii muzicii turceºti, în asiduu instrucþia începutã la Curtea tatãlui sãu: a care este cunoscut sub numele de Kantemiroglu, unele învãþat limba turcã ºi s-a preocupat cu pasiune de dintre creaþiile sale fiind cîntate ºi în zilele noastre. cunoaºterea muzicii turceºti.

Dupã propria sa mãrturisire, în ultimii ani de ºedere În anul 1691, Cantemir s-a întors în Moldova, fiind la Constantinopol, ºi-a construit un palat în cartierul înlocuit la Poartã de fratele sãu, Antioh. Dupã doi ani, Fanar, pe o colinã numitã ,,Sancakdra Yokuºu”. în 1693, a revenit cãci, deºi Divanul domnesc îl Terenul fusese cumpãrat de socrul sãu, ªerban desemnase, la moartea tatãlui sãu, ca succesor la dom- Cantacuzino, care începuse ºi construcþia, dar, sub nie, Poarta nu l-a confirmat. Cu excepþia unei scurte motiv cã din clãdirea respectivã se putea vedea palatul întreruperi (1697), cînd a participat ca voluntar la cam- sultanului, se interzisese continuarea lucrãrilor. Graþie pania otomanã împotriva austriecilor, ajungînd pînã la influenþei sale pe lîngã Poartã, Cantemir a obþinut Zenta, unde a avut loc bãtãlia care a decis insuccesul aprobarea pentru continuarea construþiei, pe care a tercampaniei, Dimitrie Cantemir a rãmas la Constanminat-o cu puþin înainte de a pãrãsi definitiv Istanbulul, pentru a se urca, în 1710, pe tronul Moldovei.

Palatul ridicat de Cantemir nu se mai pãstreazã, pe locul unde s-a aflat fiind înãlþatã ulterior o nouã construcþie, din piatrã ºi cãrãmidã, care mai existã ºi astãzi. Din clãdirile învecinate palatului lui Cantemir – Bogdan Saray la vest, iar alãturi de acesta Biserica Adormirea Maicii Domnului, ºi la est Vlah Saray – se mai pãstreazã astãzi doar biserica, mistuitã ºi ea, la sfîrºitul anului 1974, de un incendiu.

Mulþi dintre românii care ajung la Istanbul nu pierd prilejul sã se opreascã ºi în aceste locuri, omagiind ºi în acest fel pe primul enciclopedist pe care poporul român l-a dat culturii ºi civilizaþiei universale.

Palatul lui Dimitrie Cantemir, din Istanbul MIRCEA ªÃVAN

Aºa arãta Ecaterina Teodoroiu la 21 de ani..

Stejarul Ecaterinei Teodoroiu Jertfa supremã a eroinei Ecaterina Teodoriu pentru apãrarea pãmîntului strãbun a fost cinstitã cu onoruri la cel mai înalt nivel, în cadrul unei festivitãþi defãºurate la 6 august a.c. Eroina de la Jiu, cum a rãmas în memoria neamului românesc, a fost comemoratã, împreunã cu miile de camarazi ai ei, cu priejul împlinirii a 100 de ani de la cele mai glorioase bãtãlii din Istoria poporului român: MãrãºtiMãrãºeºti-Oituz.

Despre vitejia acestei excepþionale luptãtoare stau mãrturie documentele militare ale acelor zile de foc: ,,Pildã rarã a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stãruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvînt «Eroina de la Jiu» ºi-a dat jertfa supremã, lipsitã de orice trufie, de orice deºartã ambiþie, numai din dragostea de a apãra pãmîntul Þãrii acesteia cotropitã de duºmani. (...) ªi-a dat viaþa cu simplitatea eroismului adevãrat, nu pentru a obþine apoteoze de vorbe, ci pentru cã aºa cerea inima ei, pentru cã aºa credea sufletul ei cã se împlineºte datoria vieþii.

Aceea care în vitejia ei comunicativã a murit în clipa cînd se descoperea spre a-ºi îndemna ostaºii cu vorbele: «Înainte, bãieþi, nu vã lãsaþi, sînteþi cu mine!», are drept, din clipa aceea, la cinstirea veºnicã a unui nume neuitat de camarazi”.

Evenimentul comemorativ, care a avut loc la Mausoleul de la Mãrãºeºti, a prilejuit o emoþionantã evocare a celor mai importante momente ale istoricelor lupte ºi a culminat cu sãdirea simbolicã a unui stejar, care sã perpetueze amintirea Ecaterinei ºi sã marcheze dãinurea pe veci a neamului românesc.

O iniþiativã lãudabilã ºi un argument pentru demararea unei mari acþiuni de împãdurire în toatã þara. Este, în opinia mea, o replicã admirabilã datã celor care continuã sã ne secãtuiascã de aceastã mare bogãþie a noastrã, cea a ,,aurului verde”.

ANTON VOICU

Admirînd nemãrginirea Mãrii...

Admirînd nemãrginirea Mãrii...

Vom înþelege ºi nemãrginirea Fumosului liber.

Aceste nemãrginiri, Simboluri ale eternitãþii sînt, Sfidînd, în tãcere, Vremelnicia.

Frumosul liber, Creaþia ºi creatorul Dominã toate orizonturile Lumii binelui!

Aºa cum rotirea zorilor Vesteºte victoria luminii Asupra întunericului, Tot aºa ºi opera de artã Cu virtuþi consolatoare Anunþã apropierea omului De constelaþia limpidã A profundelor rugãciuni.

DORU POPOVICI Sinaia, 3 august 1994

Pag. a 5-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Geþii Cea mai curentã prejudecatã întreþinutã de noi înºine ºi de strãini este cã sîntem o naþiune tînãrã, bineînþeles, de un frumos viitor. Asta dã un anume optimism, însã nu e mai puþin prilejul unui aer protector din partea popoarelor vechi, ba chiar al unor pretenþii de superioritate a cutãrei naþii foarte de curînd imigrate.

Nici datele istoriei, nici examenul etnologic nu confirmã tinereþea noastrã. Noi sîntem în fond Geþi, ºi Geþii reprezintã unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei, contemporane cu Grecii, cu Celþii, cu grupurile italice anterioare Imperiului roman. Acest Imperiu roman gãsea aici un stat vechi, se lupta cu el ºi-l rãpunea cu greu. Ca întotdeauna îndeleungul zbuciumatei noastre istorii, prin aºezarea geograficã, noi am suportat izbirile, absorbind elementul alogen. O revãrsare celticã acum vreo douã milenii a lãsat urme evidente în fizionomia ºi purtarea noastrã. Cu Grecii am fost întotdeauna în strînse legãturi, fie prin mijlocirea Tracilor, fie prin expansiunea statornicã a insularilor spre coasta Pontului Euxin. De altfel, mitologia noastrã religioasã, întemeiatã pe cultul lui Zamolxe, care, aºa nebuloasã cum este, stã alãturi de marile religii strãvechi, a Olimpului ºi a Walhallei, atestã înrudirea oficialã cu lumea elinã, prin elementul dionisiac ºi pitagoreic. Toate rasele mari se caracterizeazã printr-o atîncã noþiune a eternitãþii ºi prin punerea vieþii terestre în dependenþã de absolut. În vreme ce popoarele barbare sînt superstiþioase ºi tranzacþioneazã cu demonii, Geþii, înfingîndu-se în suliþe consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adînc al providenþei îl au Romanii în cel mai înalt grad, ºi ceea ce s-a socotit scepticism-fatalism nu e decît credinþa cã Zeul nu ajutã în faptele necuvenite. Elinii aveau într-adevãr un panteon cu totul uzual, cu zei pentru folosul exclusiv al Greciei, în duºmãnie cu oamenii altor rase. Romanii cultivau zeii de stat, Zamolxe era o divinitate universalã, exponent al existenþei de dupã

Lamartine ºi românii (2) Stima ºi afecþiunea reciprocã dintre cei doi oameni de stat, în acelaºi timp ºi mari poeþi, se confirmã ºi prin poeziile: „À une jeune Moldave” (Lamartine) ºi „À monsieur Lamartine, par un jeune Moldave” (V. Alecsandri).

A existat ºi o similitudine de preocupãri profund democratice la cei doi oameni politici: Lamartine a susþinut abolirea sclaviei negrilor, iar Alecsandri, dezrobirea þiganilor. De asemenea, Guvernul Revoluþiei de la noi, din 1848, i-a trimis lui Lamartine o scrisoare, prin care îl informa cã în Principatele Române opera lui se citeºte zilnic, pentru cã „învãþaþi sã iubim natura, omul, cîntecele”. Scrisoarea era semnatã, printre alþii, de Heliade, Magheru, ªt. Golescu, C.A. Rosetti, N. Bãlcescu, Cezar Boliac.

Nu cred sã greºesc afirmînd cã Lamartine a exercitat, pe lîngã o influenþã politicã realistã, democraticã, de mare folos în procesul Revoluþiei din 1848 de la noi, ºi o intensã trãire a fiorului romantic din poemele ,,Izolarea”, ,,Lacul”, ,,Jocelyn” – capodopere ale literaturii franceze, ca sã nu mai amintesc de ,,Meditaþii” (1820), ,,Armonii poetice” (1830), ,,Cãderea unui înger” (1838), precum ºi romanele „Graziella” (1849), ,,Cãlãtorie în Orient” (1835), ,,Istoria girondinilor” (1847).

Sã fi fost vreun scriitor român al vremii care sã nu fi citit ceva din vasta operã a lui Lamartine? Am putea alcãtui un catalog al celor ce au scris sub influenþa lui: Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Bolintineanu, Cîrlova, Eminescu, Ghica, Nicoleanu, Sion, Stamati, Heliade Rãdulescu º.a. Nici criticii ºi istoricii noºtri literari – Iorga, Cãlinescu, Vianu – n-au putut ignora influenþa lui Lamartine în literatura românã.

Cele cinci vîrste ale „Domnului Alphonse Lamartine” s-ar putea caracteriza astfel: o copilãrie idilicã, printre þãrani, oi, capre, vaci, hoinãrind uneori în picioarele goale pe colinele învelite cu viþã de vie din jurul Mâconului; o adolescenþã ºi o tinereþe pline de dragoste în regiunea Bourgogne sau în Italia; o maturitate încoronatã de glorie ºi, în final, o bãtrîneþe plinã de mizerie ºi uitare.

moarte. Grecii vãetãtori priveau cu oroare locul cu umbre al morþii, pe care-l aºezau în Septentrionul ceþos.

Geþii n-ar fi cãutat moartea cu atîta frenezie, de n-ar fi socotit-o prilej de izbãvire. Tradiþia spune cã Decebal ºi toate cãpeteniile sale s-au sinucis la Sarmizegetusa, exterminare masivã care nu e un simplu semn de deznãdejde, ci o încredere neþãrmuritã în salvarea divinã.

Creºtinismul adus de Romani gãsi aici un teren prielnic ºi, în vreme ce multe popoare din centrul Europei se creºtinarã în timpuri cu totul apropiate, Dacii imperiali furã creºtini foarte de curînd. Cultul morþii ºi setea vieþii eterne îi îndreptau numaidecît spre noua religie. Ceea ce îndreptãþeºte pe mulþi sã susþinã tinereþea noastrã (ocolind documentaþia istoricã) este forma þãrãneascã a civilizaþiei române. Unii conaþionali deplîng aceastã stare ºi sperã cã în mod vitejesc ne vom arunca, asemeni popoarelor de culoare de pe alte continente, în cea mai violentã viaþã de oraº tehnic. (...) În munþii occidentali, ca ºi în Carpaþi, oamenii au o fizionomie tipicã strãvechilor civilizaþii pastorale: faþa brãzdatã de vînturile alpine, ochi pãtrunzãtor ºi neclintit de vultur, þinutã rigidã, muþenie. Þãranca românã îºi acoperã gura cu basmaua, ca pe un organ nefolositor. Frugalitatea e aceea a popoarelor agrare statornice. Dimpotrivã, imigraþii sînt gãlãgioºi, gesticulanþi, zgomotoºi, carnivori, ofensivi, cu o mare aptitudine la o ,,civilizaþie” ce nu e decît o ignorare totalã a geologicului. Tabãra de corturi se preface în oraº.

Satele Ungurilor sînt niºte minuscule oraºe; oraºele Românilor sînt niºte mari sate. Alãturi de Celþii moderni, noi avem, ca ºi Chinezii, o puternicã expresie ritualã ºi stereotipã. Observaþia milenarã s-a fixat în proverbele obiective, ºi individul nu mai face inutile sforþãri de cunoaºtere. La lirismul dezordonat al mîhnirii se opune un adevãr etern: Din codru rupi o rãmurea, Ce-i pasã codrului de ea...

Politica þãrii, mutã ca a lui Vlaicu Vodã, stã pe înþelepciunea arhaicã: Ce e val, ca valul trece.

GEORGE CÃLINESCU Lamartine n-a fost un visãtor, ci un meditativ, dragostea de naturã i-a fost sãditã în suflet de mama sa încã de cînd era mic. De altfel, nu poþi trãi pe colinele Mâconului pline de soare, luminã ºi verdeaþã, fãrã sã preferi sã te aventurezi în naturã, în loc sã stai în casã.

La vremea lui, Lamartine era cel mai frumos scriitor (nu-mi amintesc cine a afirmat cã un scriitor nu poate fi urît): blond, cu ochi negri, talie subþire, iar pãrul îl ajuta sã fie ºi mai distins. Avea 1,80 m la 18 ani. Devenise irezistibil în societate, fiind numit „diavolul din Bourgogne”. Iulia, una dintre numeroasele sale iubite, îi scria zilnic cel puþin 8 pagini. A fost marea dragoste a lui Lamartine, care l-a inspirat sã scrie capodopera ,,Lacul”. Marele ºi frumosul poet francez susþinea cã dintre toate pasiunile numai iubirea supravieþuieºte, însoþindu-ne pînã în mormînt. Nu ºtiu dacã Marin Preda a fost influenþat de Lamartine cînd a spus acelaºi lucru: „Dacã dragoste nu e, nimic nu e”. Poate cã Panait Cerna era în penumbra lui „Alphonse” cînd a scris: „De-a fost pãcat iubitul, mãrire cui l-a scos/ El a fãcut pãcatul atîta de frumos!”.

De bunã credinþã ºi extrem de generos cu toatã lumea, Lamartine ºi-a pierdut treptat imensa avere moºtenitã de la pãrinþi, ajungînd sã fie nevoit a accepta o pensie de la stat, pe care – demn – a refuzat-o pînã la totala sa epuizare fizicã. A cerut sã nu i se facã funeralii naþionale cînd va muri, aºa cum ar fi meritat ºi cum se hotãrîse de cãtre conducerea statului francez la aflarea veºtii despre moartea sa, la 28 februarie 1869. Minunatul bãrbat de altãdatã a închis ochii pentru totdeauna la Paris, rãmãºiþele sale pãmînteºti fiind aduse la Saint-Point (15 km de Mâcon) în 4 martie, acelaºi an.

Zguduit de aceastã mare pierdere a literaturii universale, Vasile Alecsandri scria în ,,Convorbiri literare” (nr. 2 din 1869): „Unul dintre marii poeþi ai Franþei, Lamartine, omul care prin geniul sãu a fost ºi a rãmas o glorie a secolului nostru, a murit... Pentru noi, românii, este bine sã ne amintim încurajarea pe care ne-a dat-o Lamartine în 1848, cînd ochii Europei erau fixaþi asupra lui”.

Sfîrºit Prof. ION CHEªCÃ (1986)

George Cãlinescu (1899-1965), personalitate marcantã a culturii româneºti interbelice, unul dintre cei mai mari critici literari români ºi autorul primelor romane citadine de tip clasic.

Senin aºtept destinul Nimicul mã apasã încet de la o vreme, Poemele din mine de tot s-au ruginit...

Inima fierbinte se zbate sã te cheme, Dar tu eºti mai departe pierdutã-n infinit!

Melancolii superbe mã adumbresc în noapte, Iubirea n-are vîrstã în ritm ameþitor. Îþi simt încã parfumul cu iz de mere coapte ªi trupul ca o lavã, torent potopitor!

Clipa-mbrãþiºãrii e azi eternitate!

De-ar mai veni vreodatã, ar fi alt început...

Iubirea n-are vîrste în Univers, nici moarte, Ea te-a învins... pe mine m-a durut!

O, nu regret din tot ce-a fost sã fie, Senin aºtept destinul de zbor în elegie...

FLORIN IORDACHE

Dimineaþa de dupã vînãtoarea de fluturi

Fericirea de a vîna fluturi nu se comparã decît cu surîsul femeii iubite din dimineþile de varã de obloanele sufletului strivite Ea umbla desculþã prin inimã, renunþase la întîmplãrile comune, la haine, la norii de hîrtie, la munþii de zgurã, la hume Albastrul a devenit mai albastru din cauza luminii din jur, încît vînãtorul de suflete a fost acuzat de curcubeie ºi de sperjur „N-o sã mai aparþii niciodatã altcuiva”, a strigat din rãrunchi vînãtorul de îngeri, „chiar dacã o sã te doarã neantul, chiar dacã de spaimã-o sã sîngeri!”

Tu treceai prin aerul ei, ca un glonþ rãtãcit, aerul era o femeie cioplitã cu artã, cheia o aruncase Van Gogh, ca pe-o ureche, în Marea Moartã

Deodatã s-a fãcut atîta luminã în jur încît frunzele au plesnit instantaneu, copacii ºi-au întins crengile, într-o îmbrãþiºare nesfîrºitã, dureroasã mereu În dimineaþa de dupã vînãtoarea de fluturi, ea ºi-a luat arcul înþesat de sãgeþi, ºi, ca sã redefineascã fericirea, a ucis toþi fluturii desenaþi pe pereþi.

ADI SFINTEª, 24 iulie 2017

Pag. a 6-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (35) Reflecþii despre tradiþia oralã a culturii populare * „Scriem pentru a ne rãspîndi gîndirea mai departe decît o duce vorba. Vorba nu poate trãi mult timp aici, în spaþiu. Rostitã acum, ea amuþeºte apoi: auzitã aici, ea se pierde acolo. Uneori, o prinde cel ce o aude ºi îºi aduce aminte de ea. O poartã chiar din loc în loc, dar tot nu mai este vorba dintîi; aducerea aminte e necredincioasã: vorba purtatã de altul nu e gîndul vorbitorului, ci graiul purtãtorului. De aceea sunetul trecãtor cautã a se transforma în literã statornicã...”. (T. Maiorescu: „Critice”) * Într-o analizã publicatã în revista „Datini” (nr.l, din 1993), dr. V. Vetiºanu scrie: „Existã o culturã întemeietoare, existã o culturã-matcã, specificã pentru o spiritualitate, existã cea dintîi culturã a unui popor, care este cultura popularã, sau poporanã. Tradiþia oralã a culturii populare, care a precedat scrisul, a fost o sursã continuã de afirmare a unor idei de sistem, înglobînd atitudini ºi reacþii specifice faþã de lume ºi viaþã, într-un tot unitar. Începutul oricãrei filosofii se aflã în aceastã tradiþie oralã, menitã sã sedimenteze ample viziuni despre existenþa în genere, alãturate unui sentiment existenþial, de înþelegere ºi continuã reflecþie asupra a ceea ce existã. Într-un plan ºi mai general, la nivelul unor categorii ºi motive filosofice de sine stãtãtoare, cultura popularã, ca o culturã întemeietoare a deschis modalitatea unul mod de a gîndi, avînd în vedere totalitatea. Astfel cã nu a rãmas un segment al existenþei care sã nu fie inclus în aceastã modalitate de a cuprinde rosturile firii, încît, în cultura popularã existã o cosmogonie, o teorie a cunoaºterii lumii, o filosofie a vieþii sociale ºi o înþelepciune a vieþii umane. Toate acestea se rãsfrîng în codurile nescrise ale creaþiei celor mulþi, atenþi la ideea creaþiei, a zidirii lumii, a lumii de aici ºi a lumii de dincolo. Lumea e o alcãtuire continuã, ºi nu una întîmplãtoare, ci într-un sistem de elemente magice ºi mitologice care ne dau imaginea Creatorului a tot ceea ce existã.

Cîteva romane „cu cheie“ (1) Toþi istoricii literari sînt de acord cã în Horaþiu, din ,,Fîntîna Blanduziei”, Vasile Alecsandri s-a prefigurat, într-un fel, pe sine însuºi, iar în personajul Zoil, adversarul marelui latin, a pus cîteva trãsãturi de caracter împrumutate de la Alexandru Macedonski, cu care nu era deloc în relaþii amicale. Poetul „Nopþilor” nu i-a rãmas cîtuºi de puþin dator ºi i-a rãspuns cu promptitudine într-o prea spiritualã epigramã: „Coprins de-al gloriei nesaþiu/ Albit de ani, dar tot copil,/ E lesne sã mã faci Zoil/ Cînd singur tu te faci Horaþiu”. Într-o literaturã ca a noastrã, unde duhul mediteranean, muºcãtor ºi polemic, moºtenitor al lui Petronius ºi Procopie din Cezareea, a produs temperamente ca Heliade – autorul pamfletelor în prozã ºi în versuri din ,,Fiziologia poetului”, din ,,Domnul Sarsailã autorul, Serafimul ºi Heruvimul”, ori din ,,Visul” –, romanul zis „cu cheie” este un fenomen caracteristic. Primul în ordine cronologicã – ºi totodatã cel mai valoros sub raport artistic – este ,,Istoria ieroglificã”, a lui Dimitrie Cantemir. ,,Istoria ieroglificã” este un vast – disproporþionat de întins faþã de scopurile urmãrite – pamflet politic, în care autorul (Inorogul) se rãfuieºte cu adversarii, în frunte cu Constantin Brâncoveanu (Corbul). Nu este cazul sã întreprindem aici o analizã mãcar cît de cît amãnunþitã a acestei capodopere. Vom spune numai cã, sub mãºtile animalelor, pãsãrilor ºi sub multe alte feluri de „ieroglife”, þelul practic iniþial ºi imediat al scriitorului fusese acela de a pune în luminã faptul cã, în luptele pentru tronul Moldovei (anii 1703–1705), dreptatea era de partea lui ºi, în general, a partidei Cantemireºtilor, dîndu-se a se înþelege pînã la urmã cum însuºi Brâncoveanu ar fi rãmas convins în sensul pledoariei desfãºurate în luminoasa carte. În fond însã, cum chiar

Polemici

Pe calea de mai sus a avansat cunoaºterea noastrã, ca o cunoaºtere deschisã actului demiurgic, nu opusã acestuia, dupã un joc dialectic al minþii. Ideea unui tãrîm de dincolo apare frecvent în basmele româneºti, ca nãzuinþa spre acel tãrîm, ca nevoia de apropiere de un simbol ce ne depãºeºte ºi care este dumnezeirea. Între cer ºi pãmînt existã analogii. Între om ºi Dumnezeu existã analogii, definind condiþia celui dintîi ºi nãzuinþa lui spre divin. La dimensiunea vieþii sociale, cultura popularã a promovat filosofia deschiderii spre celalalt, spre semen, întemeind ideea regãsirii omului prin om.

Existã o ordine a înþelepciunii omeneºti cumulatã în straturile de viaþã ale culturii populare, pecetluind un mod de a fi, un mod de a acþiona ºi un mod de a înþelege trecerea vieþii. Cultura popularã româneascã a cultivat înþelepciunea ca mod firesc de existenþã, trãind aceastã înþelepciune în fiecare fapt de viaþã sãvîrºit în relaþiile umane cu toþi ceilalþi. Omenia este corelatã valorii de bine ºi de adevãr, încît acestea din urmã sînt mereu corelate acþiunii umane ºi faptelor împlinite de om.

Iatã doar cîteva aspecte care ne îndreptãþesc sã considerãm cultura popularã româneascã o culturã întemeietoare, fie ºi dacã ne-am opri doar la marile ei motive, ca acela mioritic, devenind un motiv filosofic, ori motivul jertfei, din Balada Meºterului Manole, motivul ancestral al legãturii cu pãmîntul, prezentat în Hora de la Frumuºica, dar ºi în imaginea Gînditorului de la Hamangia, motive care au dat substanþa primarã unui Blaga, Brâncuºi ºi Enescu, în veacul nostru. Va trebui, deci, sã stãruim în descifrarea valorilor programatice care definesc cultura noastrã popularã ca o culturã întemeietoare...

Mereu reînnoite, cuceririle artistice ale izvodului limbii au slujit drept cãlãuzã la mlãdierea treptatã a stihurilor începãtoare, precum Psaltirea în versuri, apoi a versurilor lui Ion Budai Deleanu, Gh. Asachi ºi Vãcãreºtii, ale lui Vasile Alecsandri, Anton Pann ºi Mihai Eminescu. Pe lîngã milenara tradiþie, multã vreme necunoscutã, a poeziei orale, s-a creat treptat o tradiþie mai nouã, a scriitorilor în versuri ºi prozã. Cu bogãþia de genuri ºi marea unitate a graiului nostru folcloric, stã la bazã obîrºia culturii ºi literaturii naþionale”. (va urma) LILIANA TETELEA Cantemir pare a recunoaºte în cuvîntul cãtre cititor, rezultatul final al travaliului sãu nu este neapãrat un op „de citit sub manta” – cum s-a spus de cãtre unii comentatori –, cît mai ales o operã de artã a cuvîntului, ficþiune aproape purã, fãrã voia lui, cumva, aspectele beletristice trecînd înaintea altora de ordin practic.

Nu mai încape acum nici o îndoialã cã scriind la vastul sãu pamflet, artistul rãsare din omul politic, ºi Cantemir se lasã furat de plãcerea ficþiunii, în cele mai multe dintre pagini. Aºa se ºi explicã împrejurarea cã importanþa documentar-istoricã a cãrþii (cercetatã cu lumînarea de un Nicolae Iorga ºi P.P. Panaitescu) ne apare acum incomparabil puþinã, neînsemnatã faþã de cea curat beletristicã, subliniatã îndeajuns, mai ales în ultima vreme, de toþi comentatorii. S-ar putea ca însuºi scriitorul sã fi intuit lucrul, de vreme ce deconspirã totul în „scara numerelor”, pe care o pune la sfîrºit, oferind „chei” cu ajutorul cãrora pot fi identificate absolut toate personajele ºi faptele relatate, fãcînduse a se teme de susceptibilitatea celor în cauzã. (...)

E clar de tot cã fãrã asemenea „chei” amãnunþite (nu numai pentru personaje, fie ele cît de mãrunte, dar ºi pentru locuri, fapte, diferite obiecte etc.) nici un istoric, oricît de bine informat ºi meticulos ar fi, n-ar putea descoperi în romanul lui Cantermir decît o cîtime foarte micã din realitatea istoricã materialã. Este cu totul sigur cã nimic din portretul fizic real al lui Mihail Racoviþã (un bãrbat frumos la înfãþiºare, cum reiese dintr-un portret de epocã) n-a fost reluat în hidoasa Struþocãmilã, ºi nimic din înfãþiºarea lui Scarlat Ruset nu se gãseºte în „himera” fioroasã a Hameleonului. Odatã asiguratã prin „cheie” identificarea persoanelor reale, autorul îºi ia o libertate totalã în a-ºi desfãºura prodigioasa imaginaþie, uimitoare, cum n-am mai gãsit-o la nimeni.

CIOBURI DE GÎNDURI

Suspinul lui Adam

Uimit eu te-am gãsit pe tine Stînd tainic rezematã de o stea, ªi-am înþeles cã-mi eºti supremul bine Dar nu ºtiam cã eºti ºi umbra mea.

Eu te-am vãzut cãlãtorind pe-o razã ªi am trecut de sensuri în scînteieri departe, Iar tu erai în mine ideea ce conteazã, Iubirea ºi credinþa de dincolo de moarte.

Eu am vãzut ºi pomul, de n-ar fi fost sã fie, Dar l-am privit din slavã ºi nu l-am mai dorit, Vreau astãzi pentru tine o nouã veºnicie Cum eu mã vreau în sensuri de-a pururi dezrobit.

Mi-ai fost în vis temeiul ºi pisc în idealuri, M-am confundat cu tine în toate cîte-am vrut ªi-n doi am fost prin vreme ca lacul fãrã valuri ªi unul pentru altul am plîns ºi ne-a durut.

Acum rãmîn cu tine spre-o nouã primãvarã În raiul unei ºoapte, sub arc de curcubeu: Pe roua ca ºi mirul prind crinii sã rãsarã ªi-n casa noastrã, iatã, coboarã Dumnezeu.

ILARION BOCA, 2 august 2017

Osana eroilor

Dreptate marelui suflet nemuritor al Patriei!

Strãbunici, Bunici ºi Pãrinþi,

Vie ºi veºnicã recunoºtinþã Eroilor sãi!

Fraþi, apãrãtori ai luminii de aici,

Niciodatã, dar niciodatã nu trebuie uitaþi!

De la Dunãre, Marea cea Mare ºi eternii Carpaþi.

GEORGE MILITARU

Cu totul altfel stau lucrurile la scriitorii moderni, unde „cheia” identificãrii persoanelor caricate este îndeobºte oferitã indirect, prin sugestia produsã de cîte un amãnunt de ordin fizic.

Aºa procedeazã, de pildã, Gr.H. Grandea, în romanul ,,Vlãsia sau ciocoii noi”, un pamflet politic ºi acesta, chipurile, în continuarea operei lui Nicolae Filimon (cu care e departe a se compara, însã), scris cu scopul demascãrii rolului nefast al „ciocoimii” în Revoluþia de la 1848. În sceleraþii Baboi ºi Sclipici sîntem invitaþi sã-i recunoaºtem pe C.A. Rosetti ºi Ion Brãtianu. Iatã-l pe cel dintîi, „un craidon de Curte Veche” (sugestie pentru mai tîrziul Mateiu Caragiale), cu îmbrãcãmintea lui extravagantã, caricatural-romanticã, cum i-ar fi fost ºi apucãturile : „Necunoscutul nostru era înfãºurat într-un rond de postav cenuºiu; în cap avea o pãlãrie neagrã calabrezã, ale cãrei margini îi cãdeau pe frunte; pantaloni ofiþereºti, iar în picioare niºte pantofi de pînzã cenuºie. Pe sub rond nu avea decît o cãmaºã descheiatã la piept, iar la gît, nici o legãturã.

Pe lîngã aceastã îmbrãcãminte dezmãþatã, ochii lui aprinºi, scãlîmbãrile figurii, gesturile bruºte îi dãdeau un aer care numai încredere nu putea sã insufle”.

Fatalmente însã, romanul lui Grandea rãmîne un eºec, abstracþie fãcînd de talentul scriitorului, tocmai din pricina pornirii pamfletare, nestrunitã ºi îndeajuns de nejustificatã, împotriva celor doi oameni politici, a neadîncirii complexului fenomen care a fost Revoluþia de la 1848. Caricatura lui C.A. Rosetti e departe de imaginea cu totul pregnantã a „bulbucaþilor ochi de broascã” din satira eminescianã, care transcende realitatea istoricã pur materialã ºi individualã ºi ni se oferã ca idee poeticã, obiect al contemplãrii adînci, semnificative, detaºate. De altminteri, în micul, destrãmatul ºi grãbitul sãu roman, Grandea amestecã personajele mascate cu altele pe care le numeºte direct: Heliade, Bãlcescu, Tell, Cîmpineanu, Magheru, colonelul Solomon, Ioan Catina, apariþii fugare, acestea, inconsistente, în centru punînd numai drama prea „bunului”, „pozitivului” Dimitrie Ghimpa, un personaj fãrã nici o acoperire realã. (...) (va urma) ION ROTARU

Pag. a 7-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i C o n t r o v e r s e Scrisoare pentru un Erou O lecþie nepreþuitã a istoriei: Pohta Marelui Român (urmare din pag. 1) Planurile lui Mihai Viteazul au fost pe cît de mãreþe, pe atît de realiste – acest din urmã aspect fiind apreciat ºi de curtea imperialã austriacã. L-au folosit pentru a redesena politic regiunea, apoi au decis cã nu trebuie sã meargã mai departe, dar mai ales sã nu scape de sub control o asemenea personalitate puternicã. A urmat trãdarea, mai întîi fiind ucis comandantul sãu de încredere, sîrbul Baba Novac – Starina Novak, pe numele sãu sîrbesc – un uriaº, bãtrîn de peste 70 de ani, despre care se spune cã avea o forþã herculeeanã. Baba Novac ºi sîrbii sãi au fost singurii care au luptat voluntar alãturi de Mihai, fãrã a pretinde vreo platã. Novac a fãcut minuni de vitejie în toate luptele, a ocupat în numele lui Mihai Moldova pînã la Hotin, a oprit doar cu voluntarii sãi sîrbi invazia unei importante armate poloneze în zona Prahovei.

Nobilimea maghiarã l-a arestat în timp ce se afla într-o solie diplomaticã ºi l-a executat în chinuri groaznice, arzîndu-l pe rug în piaþa publicã din Cluj. Fiul cel mare, Gruia (lui) Novac avea sã-i urmeze bãtrînului comandant ca legendã a luptei pentru dreptate ºi libertate, devenind unul dintre cei mai vestiþi haiduci. Mihai revine în Cluj dupã marea victorie de la Gorãslãu ºi pune un steag valah pe locul unde fusese torturat prietenul sãu. Peste numai cîteva zile, pe 19 august stil nou, este atras în capcanã de generalul imperiului, Giorgio Basta, la comanda împãratului Rudolf al II-lea - ºi este asasinat de un grup de mercenari valoni. „ªi aºea s-au plãtitu lui Mihai-vodã slujbele ce-au fãcutu nemþilor”, scrie scurt ºi concluziv Miron Costin.

Letopiseþul Cantacuzinesc povesteºte batjocura la care a fost supus trupul voievodului: „ªi-i rãmase trupul gol în pulbere aruncat, cã aºa au lucrat pizma încã din ‘ceputul lumii”. Asasinii nu au permis ca trupul sã fie înmormîntat creºtineºte ºi abia dupã trei zile, voluntarii sîrbi au reuºit sã ia trupul ºi sã-l îngroape pe cîmpia Turzii. Capul retezat al voievodului are o poveste mai complicatã, care se împleteºte cu istoria noastrã, cãpãtînd o adevãratã sacralitate pentru fiinþa naþionalã a României. Capul a fost mai întîi arãtat generalului Basta, apoi lãsat pe hoitul unui cal ucis cînd a fost omorît ºi Mihai. Unele legende spun cã ar fi fost chiar calul cel alb al Viteazului…

Conform unor versiuni istorice, printre care ºi Letopiseþul Cantacuzinesc „Turturea paharnic, el a furat capul lui ºi l-a adus în þarã, de l-a slujit ºi l-a îngropat cu multã cinste ca pe un domn”. Deºi numele boierilor Turturea (sau Turtulea) apare legat de proprietatea unor importante moºii în actuala zonã a Ilfovului, este posibil ca sub acest nume sã se ascundã unul dintre bravii cãpitani ai Viteazului, care ar fi avut interesul sã i se piardã identitatea. Unul dintre motive ar fi chiar moºtenirea sacrã – capul lui Mihai Viteazul. Faima voievodului ºi a marelui sãu act politic ºi militar se transformase în legendã - iar ura nobilimii maghiare nu s-a potolit odatã cu moartea românului care îi învinsese. Începînd cu „pîngãrirea” Mînãstirii Dealu de cãtre prinþul Gabriel Bathory, în 1610, continuînd cu tentativele de jaf din 1690 ºi 1738, tot din partea unor grupuri maghiare ºi habsburgice, capul voievodului a fost sub ameninþare.

Pericolul reapare odatã cu primul rãzboi mondial, dupã înfrîngerile suferite de armata românã ºi pericolul ocupãrii þãrii de cãtre germani ºi aliaþii lor, austroungarii ºi turcii. Nicolae Iorga are presimþiri ºi îi cere ºi îl ajutã pe preotul Alexandru Dolinescu, de la Liceul militar de la Mînãstirea Dealu, sã ia capul voievodului ºi sã-l ducã la mitropolia din Iaºi. La scurt timp, însã, apare pericolul ocupãrii totale a României ºi atunci, în 1917, Petrache Gîrboviceanu, administratorul Casei Bisericilor ºi apropiat al lui Spiru Haret, primeºte sarcina, din partea ministrului Cultelor I.G. Duca, de a duce capul Voievodului Unirii în Imperiul Rus, cãtre Cherson ºi Crimeea. Petrache Gîrboviceanu are parte de multe aventuri, Rusia trecînd prin perioada Revoluþiei, iar zona Crimeei fiind una dintre cele mai disputate. Craniul este ascuns într-o cutie de pãlãrii ºi aºa se reuºeºte readucerea cu bine în þarã. În 1920, craniul sacru revine la Mînãstirea Dealu, într-o adevãratã procesiune naþionalã condusã de regele Ferdinand, cel care a avut un adevãrat cult pentru Mihai Viteazul. De atunci, comenteazã poetic istoricii, capul lui Mihai Viteazul ºi-ar fi gãsit liniºtea.

Cel care a înþeles cã figura lui Mihai trebuie sã devinã un simbol al luptei naþionale a fost un alt teoretician ºi idealist al României independente ºi puternice, Nicolae Bãlcescu. Lucrarea vieþii, dedicatã acestui mãreþ scop, „Românii sub Mihai Voievod Viteazul”, apare postum, prin grija lui Alexandru Odobescu, personajcheie al culturii, limbii ºi istoriografiei române. Odobescu a fost cel care, prin cercetãrile sale, a redat românilor paginile istoriei vechi; în acelaºi timp, a cercetat ºi aspecte importante legate de Mihai Viteazul – lui datorîndu-i-se realizarea primelor schiþe ale craniului voievodului.

Odobescu tipãreºte pentru prima datã în volum lucrarea fundamentalã a lui Bãlcescu în anul de cumpãnã 1877, marele voievod aducînd astfel un plus necesar spiritului patriotic exact cînd trebuia – în momentul deciziei ca România sã intre în rãzboiul ruso-turc pentru a-ºi obþine independenþa. Fiul colonelui Ion Odobescu, ofiþer al armatei ruse ºi cel care (re)creeazã, în 1840, armata Þãrii Româneºti, Alexandru Odobescu a fost cãsãtorit cu Alexandra (Saºa), fiica naturalã a lui Pavel Kiseleff. Mai tînãr decît paºoptiºtii, Odobescu i-a însoþit în exilul de la Paris, ºi a înþeles de la Bãlcescu rolul istoriei în modelarea viitorului naþiunii; a vãzut în Nicolae Iorga un urmaº întru aceastã idee ºi l-a susþinut, avînd un cuvînt greu de spus în cariera marelui savant. Închei cu remarca de la începutul acestui text - tragismul destinului Marelui Voievod seamãnã întrucîtva cu destinul României: viteazul care a îndrãznit sã viseze cã îºi va putea uni ºi ridica þara a fost folosit ºi trãdat de „lumea civilizatã”.

Ce înseamnã Mihai Viteazul pentru viitor? Este dovada cã nu putem fi definiþi prin ceea ce pãrem azi – niºte neputincioºi servili, care renunþã la credinþã, tradiþii ºi mîndrie naþionalã. Mihai Viteazul e speranþa cã, la un moment dat, românii vor fi altfel.

Am scris acest articol pentru cã, pe 19 august (9 august stil vechi) este ziua martiriului Marelui Român – o zi care trebuie trecutã cu cel mai roºu însemn în calendarul sufletului românesc.

Poate cã e tîrziu ºi timpul scurs de cînd ai plecat a fãcut ca praful sã se aºtearnã gros pe sîngele tãu, lãsat pe caldarîm. Erai un copil al unor pãrinþi, cînd ai plecat de acasã. Erai un frate, al unei surori, cînd ai cãzut din aceastã viaþã. Erai un tînãr entuziast, pornit sã miºte lumea, erai poate un iubit, al unei tinere femei. Atunci cînd tu ai cãzut, ºi din aceastã lume ai fost forþat sã pleci, ai crezut din tot sufletul cã cei pe care îi vei lãsa în urmã vor avea o viaþã mai bunã, se vor bucura de libertate ºi chiar de prosperitatea pe care fiecare o doreºte, fie ea materialã, fie spiritualã.

Tu ai murit, Erou al Revoluþiei. Tu ai murit pentru cã nu ai mai dorit comunism. Tu ai plecat în lumea celor mai buni pentru cã ai ales sacrificiul în locul unei vieþi cenuºii, aºa cum ne amintim încã noi, cei care am rãmas în urma ta. Pentru cã tu ai plecat ca pãrinþii tãi sã aibã o viaþã tihnitã ºi sã nu le mai fie fricã de cei care ascultau pe la colþuri. Tu ai plecat pentru cã ai vrut ca românii, cei pentru care te-ai sacrificat, sã poatã fi liberi sã plece din þarã ºi sã se întoarcã oricînd doresc, fãrã sã-i condamne cineva penal pentru asta. Tu nu ai vrut sã ne pãrãseºti, dar cei care au orchestrat Revoluþia au decis cã tu trebuie sã mori. Ai ales sã fii acolo, sã te sacrifici, pentru ca noi, românii, sã trãim mai bine. Sã avem vieþile celor la care visam serile, cînd ascultam „Vocea Americii„ sau „Europa Liberã“. Ai plecat, tu, Eroul nostru, pentru ca noi sã avem bunãstare, pentru ca noi sã fim liberi.

Au fost vremuri tulburi atunci, dar vremurile care au urmat au fost ºi sînt mult mai tulburi. Tu ai plecat ºi sacrificul tãu este redus acum la un monument, la tristeþea celor pe care i-ai lãsat în urmã, la durerea mamei tale care te plînge ºi, poate, la aceastã scrisoare pe care, cu întîrziere, noi, cei care am rãmas, þi-o trimitem ºi pe care te rugãm sã o împãrtãºeºti ºi celor care, atunci, la Revoluþie, te-au însoþit pe drumul sacrificiului.

Pentru cã sîngele vostru a fãcut ca noi, cei care îþi scriem acum, sã ne dorim ca voi toþi sã nu fi murit. Îþi scriem noi, acum, la 27 de ani de cînd pãmîntul sfînt în care te afli, te-a acoperit, cã ai murit pentru ca o parte din români sã fie cu adevãrat prosperi, dat fiind faptul cã oportuniºtii acum au ajuns la adolescenþa unei false aristocraþii. Tu, Erou al Revoluþiei, ºi voi, cei care sînteþi alãturi de el, aþi murit pentru ca politicienii democraþiei dîmboviþene sã se îmbogãþeascã la adãptostul furtului României. Aþi murit ca românii sã circule liber prin lume, ºi da, acum s-a întîmplat, mai mult de 4 milioane de români îºi cautã speranþa pe alte meleaguri ºi nici mãcar nu mai vor sã audã de întoarcerea acasã, în aceastã þarã numitã România, pentru care tu te-ai sacrificat.

Te-ai sacrificat pentru ca noi, românii, sã trãim mai bine în propria þarã. ªi da, acum mai bine de 60% din români trãiesc la limita sãrãciei. Iar o micã parte, sub 5% din cei care nici mãcar nu au ieºit în stradã la Revoluþie, sau nici nu se nãscuserã, sînt acum cei care deþin averi impardonabil de mari, avînd ca slujbã doar un post de politician. Ei sînt bogaþi acum, ei au vîndut þara pe bucãti, ei au adus România la gradul de colonie.

Nu mai avem nimic din ce aveam. Nu mai deþinem nimic din ce deþineam.

Te-ai sacrificat pentru ca Petre Roman sã înceapã distrugerea acestei þãri, te-ai sacrificat ca Ion Iliescu sã nu fie niciodatã pedepsit inclusiv pentru sacrificiul tãu. Ai murit, tu, Eroul nostru, pentru ca urmaºii celor care ne conduc sã preia aceastã þarã sleitã de puteri ºi sã o distrugã, sã o rupã în bucãþi, sã ne îngenuncheze total, ireversibil. ªi ai ieºit în stradã pentru un minim decent drept la informare. Cînd ai plecat tu dintre noi, aveam cîteva ore de privit la TV, din care mai mult de jumãtate erau dedicate celor împotriva cãrora ai militat. Acum, dragul meu Erou, avem sute de programe TV în care, cu cîteva excepþii, se promoveazã nonvalorile, iar dezinformarea ºi faptul divers începe încã de la ora 5.

Sîntem bombardaþi cu atît de multã informaþie încît prin însãºi diversitatea ei îºi pierde credibilitatea. Pînã sã pleci tu, credeam cã avem o istorie clarã ºi strãmoºi stabili. Acum habar nu mai avem cine sîntem de fapt.

Ai ieºit în stradã ºi sîngele tãu a curs acolo pentru ca ei, comuniºtii, sã disparã, Securitatea sã fie trecut ºi copiii tãi sã nu fie stresaþi de urechile din pereþi sau ochii indiscreþi ai informatorilor. Acum e mult mai simplu, sîntem atît de tehnologizaþi ºi ascultaþi, încît a ajuns sã ne placã. Dacã înainte Securitatea ne asculta, acum doar cine nu vrea nu o face.

Cînd tu trãiai, Eroule, ºtiai cã fiii celor care ne conduc fac abuzuri ºi se distreazã pe banii þãrii. Dar nu ºtiai, ºi nici noi, cei care încã sîntem, cã, dacã tai capul unui balaur, alte sute îi cresc la loc. Pentru cã, aflã tu, cel care ai plãtit cu viaþa, cã la Tîrgoviºte s-a tãiat un cap, în sfînta zi de Crãciun, pentru ca sute de alte capete sã creascã ºi sã se înfrupte din trupul puternic de atunci al României.

Tu te odihneºti pe veci, cu viaþa frîntã mult prea devreme, iar ei, acele capete hidoase care au crescut la adãpostul sîngelui tãu, nu îºi mai amintesc decît vag de tine. Presa, acele televiziuni la care poate visai înainte de plecarea ta nu îºi mai amintesc de tine, Eroule, decît atunci cînd bunul-simþ le impune, de ziua morþii tale. ªi asta poate încã puþin timp, pînã cînd, deasupra mormîntului tãu se va aºterne uitarea.

Aþi plecat prematur dintre noi tu ºi voi, eroii unei Revoluþii trucate, pentru ca averile unor bandiþi, pe care tu atunci nici mãcar nu îi ºtiai, sã creascã, pentru ca puterea acelor hoþi sã devinã literã de lege în România.

Voi aþi murit pentru ca hoþia sã devinã paradigma societãþii româneºti, iar cei care suferã nu mai au nici puterea ºi nici curajul pe care voi, cei care vã odihniþi acum, l-aþi avut în 1989. Îþi scriu acum þie, cel plecat dintre noi, cã sîntem vinovaþi cu toþii pentru cã sîngele tãu a curs în van. ªi iertare eu îþi cer, în numele meu ºi poate al celor care încã simt româneºte, cã sîntem prea laºi ca sã te rãzbunãm.

Aþi murit pentru ca noi sã fim bine, ºi nu sîntem. Ne este ruºine pentru sîngele pe care voi l-aþi lãsat în urmã, pentru sîngele vostru aflat pe mîinile lor, ale bandiþilor care v-au omorît, ºi care acum, nerãzbunat, ne strigã sã nu îi iertãm.

Pag. a 8-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (10) Cum a scos-o un tînãr pe mama sa din iad (2) Mã rugam mereu la Dumnezeu sã mã înºtiinþeze dacã a primit banii pe care i-am împãrþit ca milostenie pentru sufletul mamei mele, sau toate cele pe care le-am fãcut au fost în zadar?

Am mers la Ierusalim ºi i-am povestit acestea Patriarhului. Acela mi-a spus: - Fiul meu, ai fãcut bine cã le-ai împãrþit ºi Dumnezeu le-a primit pentru sufletul pãrinþilor tãi, dar pentru ceea ce ceri tu, sã afli unde se gãseºte sufletul mamei tale, nu existã aici vreun om cu harisma strãvederii, care sã ne înºtiinþeze.

Eu, luînd binecuvîntarea lui, m-am dus la schitul Tebaida din Egipt. Acolo am cunoscut pãrinþi ºi asceþi virtuoºi, care m-au îndrumat spre un bãtrîn ascet care locuia în adîncimile pustiei. Cu binecuvîntarea lor am plecat sã-l întîlnesc în pustie ºi am mers treizeci de zile ca sã ajung la chilia lui. Dupã ce am fãcut cunoºtinþã, i-am dezvãluit motivul venirii mele acolo ºi acela, mîngîindu-mã cu multã smerenie, mi-a zis: - Fiul meu, lucrul pe care mi-1 ceri este foarte greu. Dar pentru efortul pe care l-ai fãcut ca sã vii pînã aici, sã-L rugãm împreunã pe Dumnezeu sã dezlege nelãmurirea ta în legãturã cu sufletul mamei tale.

Dupã aceea a ieºit afarã, a fãcut cu toiagul un cerc jos pe pãmînt ºi mi-a spus: - Aici, în acest cerc, vei rãmîne în picioare ºapte zile ºi nopþi. Nu vei mînca nimic, nici nu te vei aºeza, ºi te vei ruga la Dumnezeu cu lacrimi. La fel voi face ºi eu în peºtera mea, ºi Preamilostivul Dumnezeu sã facã voia Sa. În noaptea celei de-a ºaptea zile, mintea mea a fost rãpitã la cer ºi am vãzut în partea stîngã un lac mare, cît vezi cu ochii, plin cu mizerii, mocirlã, noroi ºi duhoare nesuferitã. În aceastã groapã am observat capete de om, mîini ºi picioare urcînd ºi apoi iarãºi coborînd, aºa cum apa fierbe ºi clocoteºte. În clocotele acestea am vãzut-o pentru o clipã la suprafaþa lacului ºi pe mama, care m-a cunoscut ºi a început sã mã strige: - Fiul meu, copilaºul meu, ajutã-mã ºi scapã-mã! ªi zicînd acestea, a coborît iar spre fundul lacului. A doua oarã a urcat pînã la piept, încît a avut timp sã mã roage din nou: „Dragul meu copil, ajutã-mã!...”. A treia oarã mocirla aceea mizerabilã a urcat-o iar ºi mi-a spus: „Milostiveºte-te, fiule, nu mã lãsa în aceastã mizerie ºi în chinurile nesfîrºite ale iadului”.

Atunci eu, vãzînd durerea grea a mamei mele, am întins mîna ºi am prins-o de pãr. În vreme ce se scufunda, îmi

Carte de cãpãtîi (10) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Prefacerea Sfintelor Daruri Momentul cel mai solemn din Sfînta Liturghie este Prefacerea Sfintelor Daruri, cînd Sfîntul Duh coboarã peste darurile puse pe Sfîntul Altar, prefãcîndu-le în Trupul ºi Sîngele Mîntuitorului. Unii Sfinþi Pãrinþi, precum Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Ioan Gurã de Aur, Sfîntul Serafim de Sarov au vãzut aievea coborîrea Duhului Sfînt în timpul Sfintei Liturghii, astfel cerul deschizîndu-se, iar îngerii cîntînd împreunã cu preotul slavã lui Dumnezeu.

Unora li se întîmplã sã se simtã rãu în bisericã, sã transpire, sã nu suporte mirosul de lumînare ºi tãmîie, sã-i doarã capul ºi sã caºte. Asta înseamnã cã rãul din ei dispare ºi este înlocuit cu puterea binelui.

Diavolul poate pune multe piedici pentru a nu ajunge la bisericã: se stricã maºina, deraiazã tramvaiul, se blocheazã în lift sau pe ºosea, multora le este lene, pur ºi simplu, sã iasã din casã sau gãsesc fel de fel de scuze. Nu trebuie sã cedãm! Neapãrat, dacã ne-am pus în gînd sã ajungem la bisericã, trebuie sã ajungem! Nu-i bine sã-l lãsãm pe diavol sã ne zãdãrniceascã planurile!

Munca fãcutã în ziua de duminicã, în timpul Sfintei Liturghii, de exemplu, nãruie totul. În acea casã nu e nici un spor ºi toatã sãptãmîna urmãtoare te vei simþi istovit de puteri ºi fãrã spor în ceea ce faci, fiindcã Dumnezeu a orînduit cinstirea zilei de odihnã încã din vechime, pe vremea lui Moise, cînd 6 zile oamenii puteau aduna mana cãzutã din cer pentru a se hrãni, în ziua a ºaptea nemaiavînd ce aduna, pentru cã manã nu mai exista! De asemenea, Dumnezeu a instituit cumpãtarea: ceea ce era surplus pentru un om se topea!

Biserica ne spune cã existã niºte reguli de comportament tipice atunci cînd intri în bisericã, dar cele mai valoroase reguli sînt cele care þin de smerenie. Un om smerit va ºti întotdeauna cã nu trebuie sã intre în bisericã decît îmbrãcat decent ºi curat, cã nu trebuie sã lase urme dizgraþioase de ruj pe icoane, cã trebuie sã îºi lase haina falsitãþii ºi a minciunii la uºã.

intra ºi mie mîna înãuntru, ºi cu mult efort am putut s-o scot pe mama din mocirlã. Atunci vãzui în dreapta mea o colimvitrã de aur plinã cu apã limpede. Am spãlat-o acolo înãuntru ºi am aºezat-o între tinerii cu veºminte strãlucitoare care stãteau lîngã colimvitrã.

Mama I-a mulþumit cu lacrimi Domnului slavei, i-a îmbrãþiºat cu evlavie pe îngerii aceia prealuminaþi ºi mi-a mulþumit ºi mie cu cãldurã.

Dimineaþa în zori, ascetul sfînt a venit ºi m-a întrebat: - Frate, noaptea trecutã ai avut vreo vedenie în timp ce te rugai?

- Sfinþite pãrinte, am avut o vedenie cutremurãtoare, pe care n-o voi uita toatã viaþa.

I-am povestit aºadar amãnunþit cele cîte am vãzut.

Atunci ºi el m-a încredinþat cã a vãzut exact aceleaºi lucruri, ºi cu multe lacrimi I-a mulþumit lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, pentru neþãrmurita lui milostivire, care a scos un suflet din iad. Însã mîna mea, pe care am înmuiat-o în mocirla aceea mizerabilã, ºi-a pãstrat duhoarea ºi dupã vedenie, aºa încît i-am spus sfinþitului pãrinte: - Cuvioase pãrinte, te rog fierbinte, roagã-te la Dumnezeu, sã depãrteze aceastã duhoare urîtã de pe mîna mea. ªi acela mi-a zis: - Acest lucru sã nu te preocupe, dragul meu fiu. Aºa a vrut Dumnezeu, ca acest semn sã rãmînã mereu acolo, pentru a-i înºtiinþa pe oamenii puþin credincioºi ºi nepãsãtori, care se îndoiesc de existenþa chinurilor iadului ºi de bunãtãþile raiului.

Da, cuvioase pãrinte, am spus, dar nu pot suporta aceasta duhoare ºi nici oamenii care se apropie de mine n-o pot suporta.

Atunci acest pãrinte îmbunãtãþit a tãiat o bucatã de rasã ºi mi-a înfãºurat-o, spunîndu-mi cã aºa voi rãmîne pînã la moarte. Întrucît te-ai ostenit sã vii pînã aici, frate, mi-a spus acel pãrinte cuvios, mã voi ruga la Dumnezeu sã te ajute pe drumul de întoarcere. ªi la acest cuvînt al sãu, a suflat un vînt puternic, care a adus un nor cãruia i-a spus: - În numele Domnului nostru Iisus Hristos, ia-1 pe acest frate ºi du-1 în þinutul lui, ca sã le povesteascã oamenilor minunile lui Dumnezeu ºi nemãrginita Sa milã. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) E bine de ºtiut cã pregãtirea pentru a merge la sfînta bisericã se face din ziua precedentã sãrbãtorii sau duminicii.

Astfel, seara, în momentului în care auzim bãtînd toaca ºi clopotele bisericii, încetãm orice lucru casnic (cusut, spãlat, tricotat etc. - E mai greu în zilele noastre, cînd femeile au serviciu ºi îndatoriri mai mari ºi cînd treburile casnice se rezolvã în special seara, dar dacã ne strãduim puþin ºi dorim din tot sufletul, mãcar din cînd în cînd vom putea sã ne conformãm acestor reguli!), dacã putem mergem la slujba de searã sau citim rugãciuni ºi facem închinãciuni ºi metanii (dacã este voie). În ziua sãrbãtorii, fiecare credincios, sculîndu-se, are îndatorirea de a se spãla ºi îmbrãca pentru a merge la bisericã cît mai simplu ºi curat, fãrã a atrage atenþia asupra sa prin machiaj ºi haine stridente, aºa cum ne învaþã Sfîntul Apostol Petru: „Podoaba voastrã sã fie nu cea din afarã: împletituri ale pãrului, cununiþe de aur sau purtare de haine scumpe, ci sã fie fiinþa cea tainicã a inimii, întru nestricãcioasa podoabã a duhului blînd ºi liniºtit, ceea ce e de mare preþ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3, 3-4). Pentru Sfîntul Ambrozie, femeile ºi fetele împodobite ºi fardate erau „casa tuturor dracilor”, Dacã eºti femeie cãsãtoritã, ai grijã sã-þi iei un batic pe care sã-l pui la intrarea în bisericã, astfel asemãnîndu-te în purtarea hainelor Maicii Domnului ºi mironosiþelor. Apoi, aprinzînd candela sau o lumînare, se tãmîiazã cu tãmîie sau smirnã ºi se citesc rugãciuni.

Intrînd în sfînta bisericã, zicem întru sine rugãciunea de intrare în bisericã: „Intra-voi în casa Ta, închina-mã-voi în biserica Ta cea sfîntã, întru frica Ta, Doamne, povãþuieºtemã întru dreptatea Ta, pentru vrãjmaºii mei, îndrepteazã înaintea Ta calea mea”, apoi facem trei închinãciuni spre rãsãrit, zicînd încet de fiecare datã: „Dumnezeule, curãþeºtemã pe mine pãcãtosul, ºi mã miluieºte”, apoi cumperi ºi aprinzi lumînãri pentru morþi ºi vii. Iei o lumînare ºi o prescurã ºi împreunã cu un pomelnic, acatist sau liturghie le duci la uºa din stînga altarului ºi le dai preotului, înainte de a începe slujba. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Adormirea Maicii Domnului

Ridicã-te la Cer, tu, Maicã preacuratã, Icoanã aleasã-n rai de sfinþi înconjuratã, Cãci Adormirea ta e înviere sfîntã ªi Paºtile de varã - o, Maicã luminatã!

Tu ai purtat în pîntec pe Dumnezeu Cel Sfînt, Onoare pentru lume mai sus de orice gînd, Nemãrginitul falnic vesteºte într-un cuvînt, Slavoslovind în tihnã mai sus de orice cînt...

Iar moartea ta e viaþã ºi imn al dragostei, E soare-n miez de iarnã în zvon de clopoþei, O, Maicã luminatã, credinþei sfînt temei, Desãvîrºitã mamã ºi cinste între femei...

Prin Adormirea ta Biserica vesteºte Cã Fiul tãu cel Sfînt pe toþi ne mîntuieºte, Plecarea ta la Cer e bucurie aleasã, O, pururea Fecioarã a Cerului mireasã!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Maranatha Vom sta în trezvie sub rãsãrit, Dimineþile toate, cîte-or mai fi, Din zori aºteptînd semnul dorit, Gîndi-vom alãturi despre ultima zi. Îl vom petrece tîrziu înspre somn, Mergînd sã-ºi aºtearnã în pace – Nu-l vom uita pe al serilor Domn, Sub raza lui încã ne vom întoarce.

Ultimul Semn ce vrem sã aparã, De ni-s ochii pierduþi în orizont, Veni-va pe nori de luminã ºi parã, Veni-va din zarea Euxinului Pont.

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

Lauda Fiecare om este mîndru de ceva. Pentru unul poate sã fie înãlþarea în societate, pentru altul sînt copiii, casa, întîmplãrile sau... Cît de multe existã! Iar noi, creºtinii, de ce sîntem noi mîndri? Pentru apostolul Pavel, a fost crucea Domnului Isus. Dacã ar fi trebuit vreodatã sã se laude, atunci el ar fi vrut sã se laude numai cu crucea! Ni se pare uimitor? Nu este crucea ceva ruºinos? De ce a fost Pavel „mîndru“ de ea - în cel mai bun sens al cuvîntului? Nu sã se înalþe cu ea, ci ca sã o pãstreze ca o mare comoarã!

Moartea lui Hristos este punctul central al credinþei creºtine. La cruce s-a rezolvat problema pãcatului, aceastã întrebare care nu-i dã omului odihnã. La cruce, Dumnezeu a arãtat dragostea Sa (Romani 5.8). La cruce, Hristos a purtat biruinþa peste toate puterile rãului (Coloseni 2.15). ªi acolo, Dumnezeu a pus deoparte viaþa noastrã de odinioarã, al cãrei conþinut era doar eul nostru.

Acum, viaþa nouã, pe care am primit-o prin credinþa în Hristos, poate acþiona. Avem bucuria sã-L iubim pe Dumnezeu, sã ne iubim apropiaþii ºi sã facem binele, aºa cum este voia lui Dumnezeu. Crucea este secretul vieþii pentru creºtinul care poate spune acum: Nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine (Galateni 2.20). Noi îl urmãm pe Acela care din dragoste pentru noi, dispreþuind ruºinea, a suferit crucea (Evrei 12.2). Crucea Lui este linia de despãrþire care ne pune de partea Biruitorului.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Ce fãceau dacii cu banii ºi de ce nu îi foloseau niciodatã pentru comerþ? (1) Cele mai importante tezaure monetare descoperite în România provin din Antichitate. Kosonii din aur au fost gãsiþi doar pe teritoriul vechii Dacii, în schimb cele mai multe dintre piesele monetare scoase la ivealã în urma sãpãturilor arheologice sînt monede de import. Dacii nu erau interesaþi de folosirea banilor în comerþ, potrivit istoricilor.

Dacii nu aveau noþiunea banilor, susþinea cercetãtoarea Barbara Deppert – Lippitz într-un interviu acordat recent revistei „National Geographic“. Arheologul care a stabilit autenticitatea brãþãrilor dacice din aur masiv ºi staterilor din aur inscripþionate „Koson”, nume al unui rege din Antichitate, argumenta cã obiectele din aur dacic, monede sau brãþãri, puteau fi folosite de strãmoºi drept ofrande aduse zeilor. „Aurul era sfînt. Aparþinea zeilor ºi spiritelor”, declara Barbara Deppert-Lippitz.

Istoria kosonilor care au fascinat o lume întreagã este complexã. Potrivit cercetãtorilor, staterii din aur descoperiþi doar la Sarmizegetusa ºi în împrejurimile celorlalte cetãþi dacice au fost emiºi în timpul domniei regelui Koson (Cotiso), urmaº lui Burebista, în prima jumãtate a secolului I înainte de Hristos. Monedele dacice cîntãresc în jur de opt grame, au fost bãtute la cald ºi au o figuraþie inspiratã de cea a denarilor romani. Pe aversul kosonilor este reprezentat un vultur aºezat pe o ghioagã, care þine într-una din gheare o cununã cu lauri, iar pe reversul monezilor sînt înfãþiºate trei personaje a cãror costumaþie seamãnã cu cea a demnitarilor romani din trecut. Staterii sînt inscripþionaþi însã cu litere greceºti.

Dupã 1.200 de ani, un copac „spune“ ce s-a întîmplat pe Pãmînt în perioada aceea O echipã de oameni de ºtiinþã japonezi, care cercetau trunchiul unui copac vechi de 1.200 de ani, au fãcut o descoperire neaºteptatã despre Univers.

Potrivit lui Fusa Miyake, de la Universitatea Nagoya, în anul 774 a avut loc o explozie cosmicã de proporþii epice. Evenimentul a lãsat urme clare în inelele din trunchiul a doi cedrii din perioada aceea.

Savanþii au detectat creºterea foarte mare a nivelului de carbon -14, ceea ce înseamnã cã aceºti copaci au fost „martorii” unei explozii gigantice.

Specialiºtii sînt, însã, derutaþi, pentru cã nu au gãsit consemnarea acestui eveniment, care cu siguranþã nu ar fi putut trece neobservat. În istoria civilizaþiei noastre, au existat douã explozii ale unei supernove, în anii 1006 ºi 1056, iar resturile

Kosonii, bãtuþi în Dacia Locul provenienþei kosonilor a dat naºtere unor controverse. „Moneda de aur Koson... trebuie pusã în conexiune cu o putere regalã dacicã, fie cã piesele au fost emise direct din ordinul regelui Coson, fie de strãini, pentru el”, relata istoricul Hadrian Daicoviciu. Cercetãtoarea Iudita Winkler afirma în urma studiului elaborat „Consideraþii asupra monedei Koson” (1972) cã monedele ar fi fost fãurite într-una din cetãþile dacice. „Prezintã importanþã pentru stabilirea locului de emitere a monedelor Koson, fãrã îndoialã, aria de rãspîndire ºi ambianþa în care ele au fost descoperite. Teza cã locul de emitere trebuie plasat în regiunea unde ele apar cel mai frecvent, deci în Munþii Orãºtiei, centrul fortificat al regilor daci, ni se pare cea mai verosimilã, dat fiind cã nu existã dovezi univoce care sã ne oblige sã-l considerãm pe Coson un rege în preajma Dunãrii. Din cele expuse reþinem în concluzie cã moneda cu legenda Koson, deosebindu-se prin stilul ei de emisiunile romane ºi fiind atestatã numai prin descoperiri de pe teritoriul Daciei, trebuie consideratã ca o emisiune localã, care ne indicã o alianþã a regelui Coson cu Brutus. Emiterea ei începe ca atare în anul 43 î.Chr., extinzîndu-se asupra unei perioade de relativ scurtã duratã, dar neprecizabilã”, scrie Iudita Winkler.

Sfatul medicului

Ce afecþiuni pot ascunde durerile de genunchi?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Sursa: stirileprotv.ro

DR. TAREK NAZER Durerile de genunchi sînt foarte frecvente. Iniþial, apare un disconfort sau o durere micã în timpul mersului, urcatului sau coborîtului scãrilor, acesta fiind primul semn al corpului, care încearcã sã ne atenþioneze cã acolo existã o problemã ºi cã trebuie sã acþionãm. Iar primul lucru pe care îl fac majoritatea oamenilor este sã trateze durerea cu antiinflamatoare, geluri ºi opoide, pentru a nu mai simþi simptomele, însã foarte puþini încearcã sã afle cauza sau sã facã investigaþiile necesare pentru a trata cauza.

Durerile de genunchi apar atunci cînd una sau mai multe structuri anatomice sînt afectate. La nivelul genunchiului se gãsesc douã meniscuri, unul intern ºi altul extern, ligamente încruciºate anterior ºi posterior, ligamente colaterale intern ºi extern, structuri osoase (tibie, femur, rotulã) ºi alte structuri anatomice.

Durerile de la nivelul articulaþiei genunchiului pot ascunde: * O leziune la nivelul meniscurilor intern sau extern, care provoacã o durere surdã, mai ales la urcatul ºi coborîtul scãrilor, care se intensificã în funcþie de stadiul afecþiunii, al greutãþii corporale ºi în funcþie de activitãþile desfãºurate zilnic. * Mai pot ascunde leziuni de cartilaj, acestea devenind dureroase atunci cînd ajung într-un stadiu avansat, iar stratul cartilajului se subþiazã, ajungînduse la nivelul osului. * În cazurile în care se asociazã instabilitatea genunchiului ºi edemul, se poate lua în considerare apariþia unei leziuni la nivelul ligamentelor încruciºate sau ligamentelor colaterale. În acest caz, simptomul dominant este instabilitatea la efectuarea miºcãrilor de rotaþie.

Dacã acordãm atenþie încã de la primele semne ºi ajungem sã investigãm ºi sã identificãm problema încã din stadiul incipient, atunci ºi tratamentul este noninvaziv ºi nu necesitã intervenþii chirurgicale, însã atunci cînd stadiul este mai avansat, tratamentul diferã de la intervenþii chirurgicale minim invazive pînã la schimbarea articulaþiei genunchiului în funcþie de afecþiune.

Dr. Tarek Nazer recomandã tuturor celor care suferã de probleme articulare sau de sãnãtate sã acþioneze la primele semne ºi sã nu încerce sã mascheze simptomele administrînd diverse medicamente pentru a calma durerea, ci trebuie sã gãseascã ºi sã trateze cauza, ºi nu doar simptomele. www.artroscopiedegenunchi.ro

descoperite pînã în prezent 48 de specii de pãianjeni, scorpioni, miriapozi, lipitori ºi alte vietãþi, iar 33 dintre acestea se gãsesc doar în Peºtera Movile. „Mediul din

subteran este foarte bogat în hydrogen sulfurat (8-12 mg/l), nivelul oxigenului este destul de redus (maximum 10%), nivelul dioxidului de carbon este ridicat (2-3,5%), în timp ce nivelul metanului este destul de ridicat (1-2%). Apa din peºterã are o compoziþie chimicã diferitã faþã de fîntînile din apropiere, iar în sedimentele din peºterã nu s-au gãsit izotopii radioactivi comuni în solul României dupã accidentul de la Cernobîl din 1986“, au menþionat cei de la GESS. Desigur, majoritatea creaturilor care pot fi întîlnite acolo nu pot vedea ºi nu sînt pigmentate. Dar pentru a se descurca mai bine în mediul extrem de dificil ºi pentru a naviga mai uºor prin întunericul din galerii, ele au dezvoltat membre ºi antene de mari dimensiuni.

BOGDAN CRISTEA

Cum fãceau dacii comerþ În afara Kosonilor, majoritatea monedelor descoperite pe teritoriul þãrii proveneau din import. Multe dintre ele au fost aduse în Dacia în vremea regelui Burebista ºi au fost folosite ºi ca material pentru bijuterii, în orfevrãriile din cetãþile dacice, potrivit istoricului Vasile Pârvan. „O sugestie tot atît de instructivã ne e datã de scriitorii antici în legãturã cu comorile lui Decebal capturate de cãtre Traian. Tot acest aur, fie bãtut în monetã, fie, mai adeseori, sub formã de vase ori podoabe de metal scump trebuie sã fi fost dobîndit, nu numai pe calea nãvãlirilor ºi rãzboaielor lui Burebista ºi ale urmaºilor sãi pînã la Decebal în teritoriile strãine: celtice, greceºti ºi thrace, ci ºi prin munca stãruitoare a aurarilor în mine, precum ºi în rîurile cu nisip aurifer atît de numeroase în Dacia”, scria Vasile Pârvan, în volumul „Dacia – Civilizaþiile strãvechi din regiunile carpato-danubiene“, publicat în 1937. (va urma) DANIEL GUÞÃ acestora au fost surprinse recent de aparatura modernã a astronomilor.

Au existat ºi mãrturii scrise despre aceste explozii. Însã cele douã nu se comparã cu ce s-a întîmplat în anul 774. Orice ar fi fost, a avut o amploare mult mai mare.

Urmele lãsate nu au fost însã gãsite de vreun telescop ºi nici nu a scris cineva despre un asemenea eveniment.

Existã însã un citat al cronicarului englez Roger de Wendover, care îi pune pe gînduri pe japonezi. Iatã ce scria acesta, în Secolul al XIII-lea: „În Anul Domnului 776, semne pline de fricã ºi groazã au apãrut pe cer, dupã apus. ªi ºerpi au ieºit la suprafaþã la Sussex, ca ºi cînd ar fi fost alungaþi din pãmînt, spre uimirea tuturor”.

Oamenii de ºtiinþã cred cã în acest caz nu a fost vorba de o supernovã (explozie a unei stele), ci de o explozie solarã extraordinarã, cea mai mare din istorie.

Aceasta ar fi distrus însã stratul de ozon ºi ar fi fost incredibil de strãlucitoare. Specialiºtii se întreabã încã ce anume s-a întîmplat atunci pe Pãmînt.

O peºterã din România, descoperitã de comuniºti, i-a uimit pe cercetãtorii din toatã lumea O peºterã din România este consideratã una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului trecut.

Izolatã de mediul exterior pentru aproximativ 5,5 milioane de ani, Peºtera Movile a fost descoperitã de români în anul 1986, atunci cînd explorau împrejurimile Mangaliei pentru a stabili zona în care vor construi o termocentralã.

Grupul pentru Explorãri Subacvatice ºi Subterane (GESS) este cel care se ocupã în prezent de peºtera în care trãiesc creaturi unice pe Pãmînt. Au fost

MOZAIC

Pag. a 10-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Ultima permisie Cu o lunã înainte de liberare, caporalul Tomoioagã Nicuºor cãpãtase ultima permisie. Era elev la ºcoala de ofiþeri în rezervã. Nu prea semãna a militãrie ce fãceau ei acolo – fãrã munci agricole ºi ºmotru la cataramã, ci doar cu puþinã instrucþie, carne în fiecare zi ºi somn obligatoriu, de douã ore, dupã prînz – dar dacã aºa erau atunci legile... Plus cã el, neluînd decît o singurã datã FB la trageri, îi venise rîndul la concediu abia dupã ceilalþi din pluton. Dar tot era bine, cãci alþii, precum Stoianov Anton, trãseserã aiurea, în þintele vecine, ºi adio permisie... ªi, aºa cum fac toþi bãieþii cînd vin acasã în permisie, prima fatã de care întrebase era Cornelia.

- E-he, copile!, îi rãspunsese maicã-sa.

Cornelica noastrã s-a chitit sã-ºi trãiascã viaþa... I-auzi!...

Pe urmã, se întîlnise cu ea prin cartier.

Rece ºi distantã, abia vorbea ºi se tot uita la ceas. Nu mai era Cornelia de acum ceva timp, numai cu el de braþ ºi cu ochii în ochii lui. Dar n-o prindeau deloc aceste aere de reginã care ºi-a redobîndit tronul, cãci abia acum vedea: Cornelia era o fatã de-a dreptul urîþicã – botoasã, cu pãrul rar ºi cu pieptul ca scîndura. Aºa stînd lucrurile, Nicuºor îºi petrecuse toatã permisia citind ca un apucat ºi, seara, povestind mamei cum e la armatã, ºi mama nu se mai sãtura sã-l asculte. De aceea, la plecare, în loc de povestiri picante, îºi luase cu el doar hainele civile...

Pe la ora prînzului, se urcase în trenul care îl ducea spre orãºelul acela de pe malul Dunãrii. Era îmbrãcat în haine groase, cãci li se spusese cã, dacã tot urmeazã sã fie lãsaþi la vatrã, curînd, înaintea Paºtelui, ce rost mai avea sã le dea uniforma de varã - doar aºa, ca sã o murdãreascã? Aceeaºi logicã folosiserã mai-marii regimentului ºi cînd refuzaserã sã le împartã steluþa de sublocotenenþi, dupã ce trecuserã toate examenele, mãcar sã se pozeze bãieþii cu ea pe epoleþi, cã dacã se pierdea?

Nicuºor intrã în vagonul-restaurant, poate gãsea o bere rece. Chiar în faþa lui, la o masã mai încolo, ºedea un colonel, care mînca tacticos caºcaval-pané.

Mesteca cu nãdejde (adicã, legumea, vorba mamei) ºi urechile i se miºcau în ritmul fãlcilor. Îl salutã cum scria la regulament, înclinînd uºor capul, dar colonelul se tot uita la el încruntat. Se

sculã ºi se duse în capãtul vagonului, chiar în dreptul bucãtãriei, plinã de fum, sã-ºi termine berea. Bucãtarul, care prinsese miºcarea, îi luã din mînã sticla ºi îi aduse alta, plinã, spunîndu-i: - Fac cinste! Am ºi eu un bãiat militar, la Focºani. Tot aºa, terist, poate i-o da ºi lui cineva o bere...

Spre searã, trenul oprea în gara lui. ªtia cã, la ora aceea, autogara trãsese obloanele, aºa cã ieºi la ºoseaua judeþeanã, unde se vedeau trecînd maºini.

Opri un camion cu muncitori. ªoferul, tînãr ºi el, îl invitã în cabinã, lîngã o fatã.

Dupã un timp, opri la o intersecþie.

- Noi o luãm la stînga. Tu îþi continui drumul drept înainte ºi, cam într-o orã, eºti la regiment.

Cînd Nicuºor îl întrebã cît îi datoreazã, ºoferul fãcu pe supãratul: - Se poate?... N-am fãcut ºi noi armata? Mergi sãnãtos ºi hai, libby!...

Odatã cu întunericul, veni ºi foamea.

Se uitã la ceas: se închisese ºi la sala de mese... În capãtul unei strãzi, era o casã îmbrãcatã în ceva negru – iederã sau viþãde-vie, nu se vedea bine. În schimb, se vedea o bancã din lemn. Se aºezã ºi începu sã mãnînce din ce îi pusese mama în sacoºa cu haine. Se fãcuse noapte.

- Ce faci aici, neicã?...

- Mãnînc ºi eu, ce sã fac?...

- Hai încoa!... În casã, o femeie tocmai curãþa faþa de masã.

- Noi abia ce mîncarãm, zise þãranul.

Dar nu ne cade mîna sã mai punem o datã masa. (ªi adresîndu-se femeii): Nu-i aºa, fã? Ia du-te ºi vezi ce mai gãseºti în garniþa aia. ªi în timp ce femeia ieºi sã-i pregãteascã ºi lui cina, omul turnã vin în douã pahare ºi se puse pe vorbit: - Acum, cã am mîncat, o burtã de vin avem voie, nu?... (ªi schimbînd vorba): ªi bãiatul nostru e plecat militar. E la pompieri, lîngã Oradea. De fapt, e bãiatul doar al meu... Cu asta n-am mai apucat... E stearpã...

Gospodarul se lãuda cu un vin negru, vin de nisip, cum se fãcea prin pãrþile alea dinspre Dunãre. La îndemnul sãu, musafirul neaºteptat dãdu paharul peste cap ºi simþi cum o toropealã îl cuprinde încet-încet. Femeia intrã ºi îi puse dinainte o strachinã cu bucãþi de carne prãjitã, peste care spãrsese cîteva ouã. Era între douã vîrste ºi aducea la gurã cu Cornelia...

ANTOLOGIA ELEGIEI ROMÂNEªTI

Poem pentru moartea unui copil sãrman

A murit fetiþa cea cuminte A vecinului meu.

Nici n-a bãgat de seamã Dumnezeu, Cînd trupul ei s-a scufundat între morminte A murit ca ºi cum s-ar fi dus dupã apã, Capacele ochilor s-au închis peste chin ca peste groapã, Mîinile galbene au mai vrut sã rosteascã ceva ºi-au tãcut, Pãrul s-a scuturat peste tîmpla de lut.

Nu se poate bãnui unde-au plecat zurgãlãii glasului ei ªi zîmbetul ca luna lîngã floarea de tei.

Numai pãpuºa de cîrpe ºtia despre sufletul mic, Dar s-au înþeles amîndouã sã nu spuie la nimeni nimic.

Doamne, ce-o sã se facã Pe lumea cealaltã fetiþa asta singurã ºi sãracã?

Ameþit de tot, Nicuºor se dezbrãcã de veston ºi se urcã în patul de la fereastrã, pesemne patul pompierului. Gazdele stinserã lumina ºi se întinserã în alt pat.

Lãsaserã uºa întredeschisã ºi puþinã luminã intra din odaia cealaltã. Cu mîinile sub cap, se uita la cei doi ºi aºa, pe întuneric, i se pãrea cã femeia îi arunca niºte priviri rele. Ce chestie, îºi zise el, cine ºi-ar fi închipuit cã, în loc sã fiu în patul meu din cazarmã, uite-mã beat într-o casã strãinã, cu niºte oameni care mã spioneazã ºi cine ºtie ce-or fi crezînd despre mine. Ce-o sã mai rîdã mama cînd i-oi povesti...

Dar Nicuºor nu prea avea somn. Cînd aþipea, cînd se trezea. Avea, aºa, o agitaþie în tot corpul ºi îi vîjîiau urechile.

Era liniºte deplinã. O vacã se auzi în apropiere, ºi mugetul ei pãrea cã vine din apã. Imediat, îi rãspunse un cîine. Cei doi se miºcarã în pat.

- Ia vezi, mã, vaca aia... ce-o mai fi fãcînd?...

Bãrbatul se sculã, îºi trase pantalonii pe întuneric ºi ieºi din odaie. Mai la urmã, fãcu la fel ºi femeia, care, dupã o vreme, se întoarse ºi, parcã ºtiind cã Nicuºor nu doarme, începu sã se justifice cu o voce rãguºitã: - Fusei la grajd... avem o vãcuþã care, de ieri-dimineaþã, se canoneºte sã fete, sãraca. ªi o pãzim cu rîndul, îi mai ajutãm... ªi cu aerul cel mai firesc din lume, se bãgã în pat, lîngã bãiatul de 23 de ani, care tresãri, ºi inima apucã sã-i batã cu putere. Începu sã-l mîngîie pe pãr, dupã care îi descheie cãmaºa la piept ºi îl sãrutã.

- Ce tremuri aºa?, îi ºopti...

Femeia mirosea a ceva, parcã a lapte ºi a fum. Deodatã, întinse un picior peste el ºi îl încãlecã... În zori, bãrbatul îl hîþînã de umãr: - Scoalã, neicã! Hai, cã se auzi goarna de la regiment... ªi vãzîndu-l cum se îmbracã, începu sã-i arate pe unde sã o ia, de parcã el n-ar fi ºtiut: - Þii drept ºoseaua, pînã dai de Sãlcioara. D-acilea, ieºi pe partea ailaltã, ºi gata regimentul.

Dar Nicuºor nu-l asculta. Întîmplarea de azi-noapte îl cufundase într-un somn în care imaginile noi se amestecau cu cele vechi. Femeia asta, cu gemetele ei... udãciunea... atît de ºtearsã, ºi totuºi cîtã pasiune... Trebuie sã-i scrie neapãrat Corneliei... ªi pe cînd le mulþumea gazdelor pentru toate, i se pãru cã þãranul ºtia ceva, cã prea zîmbea ironic. Femeia dormea dusã

Ea nu-i deprinsã cu atîta frumuseþe ºi luminã, O sã se simtã în cer ca într-o casã strãinã.

O sã tacã lihnitã de foame, Temîndu-se sã atingã copacii de aur cu poame.

Cu straiele largi ponosite, cu ghetele mari din picioare, N-o sã poatã sta pe divan lîngã soare.

Serafimii voioºi cu bondiþe de crini ºi lalea Se vor feri sã se joace cu ea.

Hulubii albaºtri ce mãnîncã din guri ºi se vor mîngîiaþi Vor fugi speriaþi.

O sã umble plîngînd printre cetele sfinþilor, De dorul pãrinþilor ªi-al cîinelui care-i lingea obrajii în ogradã ªi se tãvãlea cu dimineaþa prin zãpadã.

Doamne, de atunci vecinul meu Nu-ºi mai vede de treburi ºi se îmbatã mereu.

Se-ntoarce tîrziu de la crîºmã, nãuc povestindu-ºi nãpasta, Plînge, te-njurã, se-nchinã ºi-ºi bate nevasta.

GEORGE LESNEA (1938)

ALBUMUL CU POZE RARE

George Lesnea (1902-1979), poet ºi traducãtor îndeosebi al liricii lui Esenin, în ultimii 30 de ani de viaþã obiºnuia sã vinã, în fiecare varã, la Mînãstirea Agapia.

Sub fotografia care i-a fost solicitatã pentru a completa Galeria portretelor scriitorilor din muzeul mînãstirii, a scris urmãtoarele versuri: ,,Al Agapiei parfum/ M-a vrãjit în tinereþe,/ ªi îl simt cu drag ºi-acum,/ Cînd o vãd la bãtrîneþe”. sau doar se prefãcea. Ieºi din curte ºi o luã la fugã spre ºosea...

Fix la 7, Nicuºor intra pe poarta micã a regimentului, chiar pe la Corpul de Gardã. Acolo, toatã lumea aºtepta sosirea comandantului. Fanfara ºi garda de onoare erau gata sã-i dea onorul. Dar lui Nicuºor nu-i pãsa: fãcea paºi mari spre companie, unde avea sã le povesteascã bãieþilor ce i se întîmplase. Cine o mai fi de plecat în permisie? Din grupa noastrã, sigur Stoianov Anton. O sã-mi fac pomanã cu el ºi o sã-i dau azimutul: intersecþia... casa cu bãncuþã la drum... ,,Ce faci aici, neicã?”...

Sã nu uite cã trebuie sã fie spre ora stingerii... Dar parcã vãd cã fata babei nu mai are norocul sorã-sii, care era harnicã, frumoasã ºi devreme acasã. Un subofiþer bãtrîn de la o companie de trupeþi îl trezi din visele sale, certîndu-l cã nu ºtie sã dea onorul la comandant. Nicuºor se opri, luã poziþia de drepþi ºi, cît þinu fanfara, salutã reglementar.

PAUL SUDITU

E P I G R A M E

Intelectualul O duc mai greu cu leafa mea Decît persoanele private Cã-n loc sã-nvãþ ºi eu ceva…

Am terminat o facultate.

Un Arhimede contemporan Cu al fizicii nesaþiu, Vã prezint enunþul meu: Daþi-mi doar un punct în spaþiu… ªi-L corup pe Dumnezeu!

Soþiei, de ziua ei În cinstea unei lungi iubiri, Þi-am cumpãrat în dar, iubito, Garoafe, dalii, trandafiri...

Dar cu cartofii am sfeclit-o.

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (20) „Fugi, Rabbit“ Autor: John Updike Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1960, Statele Unite Editura: Alfred A. Knopf Forma literarã: roman

Rezumat ,,Rabbit, Run” relateazã povestea fostei vedete de baschet din liceu, Harry „Rabbit” 57 Angstrom, care îºi abandoneazã intempestiv soþia însãrcinatã. Acþiunea romanului are loc în orãºelul Mt. Judge, „o suburbie a oraºului Brewer, al cincilea oraº ca mãrime din Pennsylvania”, în primãvara anului 1959. Rabbit se simte captiv în viaþa sa de familie mic burghezã. Soþia sa, Janice, însãrcinatã pentru a doua oarã, îºi petrece zilele într-o toropealã alcoolicã, uitîndu-se în permanenþã la televizor. În ciuda dispreþului faþã de ea, Rabbit îºi gãseºte uneori înþelepciunea în „Clubul Mickey Mouse”, mai ales prin sfaturile zilnice date de Mouse-chetarul ºef, Jimmy.

Puþine din viaþa lui Rabbit sînt ceea ce par. Mãreþia ºi succesul carierei sale de baschetbalist din liceu i-au lãsat o amintire idealizatã a celor vremuri, care îl cuprinde ºi pe fostul sãu antrenor, Marty Tothero, acum ºomer, ºi care locuieºte cu chirie într-un apartament sãrãcãcios.

Rabbit încearcã sã îºi recapete din ordinea ºi siguranþa vieþii sale de demult ºi îºi dã seama cã Tothero este doar un bãtrîn dãrîmat, cu o înclinaþie spre bãtãile iubitei sale severe, Margaret, care îl numeºte „un nenorocit bãtrîn ºi puhav”. Tînãrul pastor Jack Eccles, însãrcinat sã îl gãseascã pe Rabbit ºi sã-l aducã înapoi la familia sa, nu îºi îndeplineºte misiunea. Nereuºind sã-l determine sã se întoarcã acasã, Eccles îi propune lui Rabbit o par-

UN PUNCT DE VEDERE

Ora de educaþie sexualã în ºcoalã (2) Ideea introducerii educaþiei sexuale în ºcoalã e de inspiraþie occidentalã. Dar, odatã instituitã ºi aplicatã în Occident, a devenit în scurtã vreme altceva decît promitea a fi. Sã spunem lucrurilor pe nume: a devenit o tribunã de promovare ºi chiar de impunere a pervesiunilor sexuale de tot felul, ºi în special a homosexualitãþii ºi lesbianismului. Puþine certitudini avem în lumea aceasta, dar de faptul cã ºi la noi educaþia sexualã în ºcoli va urma absolut acelaºi traseu, putem fi siguri. Din snobism, din complexe de inferioritate faþã de Occidentul civilizat, din admiraþie slugarnicã faþã de aºa-zisa lume civilizatã în care, în sfîrºit, am intrat ºi noi dupã 1989 º.a.m.d.

Nenorocitele mentalitãþi ale lumii post-fanariote, genial disecate ºi ridiculizate de Caragiale („...sã avem ºi noi faliþii noºtri!” etc.) ºi înfierate de un Alecsandri (vezi „Coana Chiriþa”), un Eminescu, un Maiorescu ºi mulþi alþi intelectuali de înaltã calitate moralã. Importul slugarnic ºi complexat al formelor fãrã fond care, în timp, se transformã într-un fond ostil ºi dispreþuitor faþã de tot ce e autentic românesc. Lumea post-fanariotã a lui Caragiale care, pierzînd sprijinul „Porþii otomane”, îºi tot cautã un stãpîn, un stîlp de reazem la orice „poartã strãinã”: Moscova, Washington, Bruxelles etc. De fapt, un stîlp de reazem împotriva poporului român, a identitãþii naþionale. De aceea, introducerea acestei discipline în programa obligatorie de învãþãmînt nu e de dorit. Acum, aici ºi de cãtre cei care o promoveazã astãzi.

Urmãrile deraierii educaþiei sexuale în ºcoli sînt vizibile astãzi pe plan mondial. Pãrinþii unor elevi din Scoþia (predominant catolicã) au fost scandalizaþi cînd au aflat ce învaþã la aceastã disciplinã, în ºcoalã, micuþii lor urmaºi. Bineînþeles, au fost criticaþi pentru habotnicia ºi obscurantismul lor. Li s-a explicat cã, de fapt, prin învãþarea (cu bogat material ilustrativ) pervesiunilor sexuale, li se deschid elevilor noi orizonturi de intimitate, de satisfacþii intime. Li se inoculeazã toleranþa modernã, laicã, faþã de „formele alternative” de trãire a vieþii intime. Sînt feriþi de „homofobie”, de tentaþia dis-

,,Rabbit, Run” a fost interzis în Irlanda pe 20 februarie 1962. Un ordin prohibitiv a fost publicat în Iris Oifigiuil, „singura sursã oficialã prin care librarii (ºi cititorii) erau puºi la curent cu noile ordine prohibitive”, în care erau enumerate toate elementele puse pe lista neagrã de cãtre Consiliul Cenzorilor din Irlanda. Potrivit Legii Cenzurii

Publicaþiilor din 1928, „notificãrile din Iris Oifigiuil constituie dovada suficientã în instanþe de jurisdicþie sumarã, pentru caracterul respectivei publicaþii”, în ciuda faptului cã este ºtiut chiar ºi de cãtre judecãtori, unii fiind citaþi în vastul studiu al lui Adams despre cenzura irlandezã, cã „aceastã gazetã (Iris Oifigiuil) nu este o publicaþie pe care librarii sînt obligaþi sã o citeascã”.

Consiliul de Cenzori din Irlanda a considerat cartea „obscenã” ºi „indecentã”, în principal din cauza descrierilor sexuale implicite ºi a „promiscuitãþii” prezentate. Opera literarã a fost interzisã oficial în Irlanda pînã la introducerea unei noi Legi a Cenzurii Publicaþiilor, în 1967. În 1976, pãrinþii din ºase licee din Aroostoock County, Maine au atacat includerea romanului „Rabbit, Run“ în bibliotecile liceelor, din cauza referirilor sale sexuale ºi a aventurilor extraconjugale. Pãrinþii au invocat, printre altele, o scenã în care Rabbit avea prima legãturã sexualã cu Ruth, în care Updike îl prezintã pe personajul principal mîngîindu-i sînii, ºi apoi detaliazã scena actului lor sexual.

Mai mult, sînt de asemenea atacate fanteziile erotice, care au ca obiect aproape toate femeile pe care le vede, precum ºi limbajul în care acestea sînt descrise.

Aventura lui Rabbit de douã luni cu Ruth, dupã ce o pãrãseºte pe Janice pentru prima datã, a determinat alte nemulþumiri, pe motiv cã ideea romanului pare a fi cã „ea (Janice) este de vinã pentru aventura lui Rabbit”.

Consiliul director al ºcolii a stabilit o comisie pentru examinarea cãrþii ºi a recomandat ca romanul sã fie reþinut provizoriu. În decizia finalã, consiliul a votat 8 la 6 împotriva unei interdicþii asupra cãrþii, dar a decis, de asemenea, cã sînt necesare niºte restricþii. Cu un vot de 7 la 6 ºi o abþinere, consiliul a decis cã romanul ar trebui pus pe un raft special, restricþionat, lectura lui fiind permisã doar elevilor care deþin o permisiune scrisã din partea pãrinþilor. În 1986, romanul a fost exclus din lista de lecturi obligatorii, din cadrul cursului de englezã, la liceul Medicine Bow, Wyoming, din cauza descrierilor sexuale ºi a caracterului sãu profan. În plîngerea lor faþã de consiliul ºcolii, pãrinþii au invocat înjurãturile pe care le rostea Rabbit, printre care „rahat”, „bastard”, dar ºi „pui de lele”, folosit de Tothero. De asemenea, au fost denunþate pasajele de sexualitate explicitã, precum ºi „fanteziile sexuale” ale lui Rabbit. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

criminãrilor sexuale ºi a „rasismului sexual”. S-au adus ºi argumente practice: sînt evitate sarcinile nedorite!

Cultul protestant anglican oficiazã cãsãtorii religioase între parteneri de acelaºi sex natural. Cea mai mare sãrbãtoare globalã actualã, cu milioane de participanþi, este vestitul „gay-fest” anual, din Australia. Existã ºi o faþetã represivã a acestui curent general. Cel care va manifesta public repulsie faþã de pervesiunile sexuale, va mãrturisi cã e... homofob, îºi va gãsi greu un loc în lumea politicã, în mass-media, în showbiz, în învãþãmînt, în multe alte domenii de activitate.

Cu cîþiva ani în urmã, s-a celebrat cu mult fast, în rit anglican, cãsãtoria celebrului star Elton John cu partenerul lui. La ceremonia religioasã au participat vedete de la Hollywood. „Star-sistemul” hollywoodian funcþioneazã din plin. Milioane de tineri debusolaþi au urmat exemplul star-ului. Iatã, ºi ei au obiceiuri ºi moravuri ca ale elitei globale. În Olanda, a existat tentativa (nu ºtiu dacã finalizatã) a înfiinþãrii... Partidului pedofililor! Cu o dogmã ºi ideologie ample ºi sprijinite pe scrieri, ale lui Aristotel, între alþii. Diversiune jignitor de ieftinã ºi analfabetã. O meteahnã jalnicã ºi patologicã, transformatã în... problemã politicã! Haos ºi confuzie mintalã! În Olanda ºi nu numai, lucrurile merg convergent.

Sînt legalizate consumul de droguri (e drept... uºoare, recreative, de „socializare”) ºi eutanasierea (sinuciderea asistatã medical, la cerere). Uºor de remarcat cã „recordurile” în privinþa „inovaþiilor” morale ºi religioase le deþin þãrile protestante!

Ora de educaþie sexualã „multilateralã” din ºcoli a apãrut la intersecþia dintre „revoluþia sexualã” de dupã primul rãzboi mondial ºi toleranþa laicã, profanã, modernã. Creºtinismul e, în esenþa lui, o religie a toleranþei.

Faþã de pãcãtos, pe care îl doreºte vindecat de pãcat ºi mîntuit. Paradoxal (pentru o minte rudimentarã), creºtinismul urãºte ceva: pãcatul! Toleranþa laicã modernã a depãºit creºtinismul. L-a învins chiar pe terenul lui, la un scor foarte sever. Ea acceptã, tolereazã ºi, de fapt, chiar iubeºte ºi promoveazã ºi... pãcatul! Se poate mai mult?

Se poate mai bine? Hotãrît lucru, nu! Dar... cum spune proverbul: „Au loc douã sãbii în aceeaºi teacã”? Poate fi iubit ºi pãcãtosul, ºi pãcatul? Greu de spus. Promovînd pãcatul, îl urãºti, de fapt, pe pãcãtos. Îl confirmi în rãtãcirea lui moralã ºi îi refuzi mîntuirea. Dar numai pãcãtosul e urît de toleranþa laicã modernã? Nu! Toatã speþa

umanã e urîtã, cãci prin prezentarea pãcatului ca un fapt normal, atrãgãtor, toatã umanitatea e împinsã spre pãcat ºi pieire.

Dar, oare dacã pervesiunile sexuale de tot felul, homosexualitatea, lesbianismul nu sînt altceva decît moduri normale, alternative de trãire a vieþii intime, acest lucru nu s-ar resimþi ºi aici, pe pãmînt? Ba da. Cîtã vreme se mai admitea cã aceste metehne sînt abateri de la normalitate, s-au fãcut studii statistice temeinice ºi s-a constatat de pildã cã, în mediile homosexuale, psihozele grave, sinuciderile, crimele pasionale (din gelozie) ºi rãspîndirea bolilor venerice sînt mult mai numeroase decît în mediile heterosexuale. Poate, oare, „normalitatea” (alternativã) sã dea rezultate atît de anormale?

Iatã, acest dat natural, sexul uman ºi nu numai uman, în cazul oamenilor a devenit ceva relativ, ceva opþional, ceva ce poate fi schimbat prin comportament ºi chiar prin intervenþii chirurgicale. Nu cred cã s-a mai promovat o astfel de aberaþie nebuneascã în istoria omenirii. Dacã miar spune cineva cã zãpada e neagrã ca smoala ºi fierbinte, iar smoala e albã ºi rece, încã mi s-ar pãrea o nebunie mai micã. Femeia nu e un bãrbat cu uter (cum ar sugera substantivul englezesc), ºi nici bãrbatul, o femeie cu falus.

Ansamblul organismului, secreþiile hormonale, viaþa psihicã sînt diferite. Unitatea umanitãþii stã tocmai în aceastã diversitate. Unitate, nu uniformitate!

Referitor la rolul fiecãrui sex, în concertul uman lucrurile sînt mai complexe decît se pare la o primã vedere.

Mai complexe, nu mai complicate. Sexele sînt complementare, nu identice sau opuse. Despre Sfîntul Ioan Botezãtorul, Mîntuitorul ne spune cã e cel mai mare dintre cei nãscuþi din femeie, dar cel mai mic faþã de fãpturile cereºti. În rugãciunea dedicatã Sfintei Fecioare ni se spune cã Ea este „mai cinstitã decît Heruvimii ºi mai mãritã fãrã de asemãnare decît Serafimii”. Sfînta Fecioarã e „parte femeiascã”, iar Heruvimii ºi Serafimii, fãpturi cereºti.

Aici vor interveni energic cei care ne vor cere sã le arãtãm unde scrie în Biblie aºa ceva. Bineînþeles cã, imediat, mormonii îþi oferã „cartea lui Mormon” (al treilea Testament, susþin ei!) ºi adventiºtii de ziua a 7-a, scrierile profetesei lor, Helen White. Ambele mai voluminoase decît Biblia. (va urma) LIVIU GÃGESCU

tidã ocazionalã de golf. Rabbit soseºte acasã la Eccles, unde o gãseºte pe tînãra lui soþie, la vederea cãreia nu se poate abþine ºi îi dã o palmã peste „fundul ei obraznic”.

Apoi, Rabbit merge la un restaurant chinezesc, unde ospãtarii vorbesc cu greu ºi cu accent stricat engleza cînd îi iau comanda, dar dupã ce acesta pleacã, vorbesc o englezã perfectã.

Pe parcursul romanului, Rabbit rãmîne conºtient de sexualitatea sa. La prima sa fugã, el se gîndeºte cã va gãsi „tinere trupeºe” în Virginia de Vest, ºi îºi aminteºte de „tinerele tîrfe din Texas”, pe care le frecventa pe cînd era în armatã. Prin intermediul lui Tothero, Rabbit o cunoaºte pe Ruth, o prostituatã caldã ºi voluptoasã, în al cãrei apartament se stabileºte. Rabbit îi venereazã trupul, descriind aventurile lor sexuale în mai multe pasaje ale romanului.

Cînd Janice intrã în ultimul trimestru al sarcinii, Rabbit se întoarce acasã, dar pleacã din nou cînd aceasta îi respinge avansurile sexuale, numindu-le „murdãrii de curvar”. Janice, aflatã într-o profundã beþie, îºi îneacã din greºealã copilul. În ziua înmormîntãrii copilului lor, Rabbit vede „douã adolescente în pantaloni scurþi ºi strîmþi”, ºi nu poate sã se abþinã de la a se holba la „fundurile lor pline ºi la sexul lor insinuant”.

Dupã înmormîntare, Rabbit se întoarce la Ruth, care este ºi ea însãrcinatã cu copilul lui, dar aceasta îl obligã sã aleagã între ea ºi Janice. Romanul se încheie cu Rabbit alergînd cuprins de panicã, de-a lungul unei strãzi.

Istoricul cenzurii

HAITI ªI VOODOO Insula Haiti, arie muntoasã, face parte din zona Indiilor de Vest, fiind vecinã cu statul Cuba. Haiti este celebrã nu atît pentru leagãnul cultului voodoo, sau pentru bogãþiile ei agricole ºi turistice, cît mai ales pentru tumultuoasa ei istorie, ce nu poate trece nemenþionatã. În jurul anului 1665, partea apuseanã a insulei a devenit un „cuib” al piraþilor francezi, care prãdau galerele spaniole. Din 1669 a devenit oficial colonie francezã. Între timp, au fost aduºi zeci de mii de negri pentru a munci ca sclavi pe plantaþiile din insulã. În 1801, în Haiti a avut loc singura rãscoalã a sclavilor din istoria insulei, care au biruit. Sub conducerea bine organizatã a lui François Toussaint-Louverture s-a proclamat republica liberã. Chiar din acele timpuri, Haiti era consideratã o perlã a Franþei; 36.000 de albi conduceau munca a peste jumãtate de milion de sclavi negri, care produceau douã treimi din exportul francez. În Franþa, 5 milioane de locuitori depindeau economic direct de bunurile aduse din Haiti. Napoleon, în culmea puterii, a trimis o flotã ºi o armatã de 32.000 de veterani cãliþi în lupte sub comanda cumnatului sãu, generalul Leclerc. Dupã un an de lupte teribile, în care sclavii au lansat un adevarãt rãzboi de gherilã, generalul Leclerc ºi 30.000 de soldaþi francezi erau morþi. Noul comandant, Rochambeau, a lansat un rãzboi de exterminare, prin torturi în masã, importînd 200 de cîini specializaþi în vînãtoare de sclavi. În noiembrie 1803, dupã ce a pierdut în total 60.000 de soldaþi, Franþa s-a retras învinsã. Cum a fost posibil ca armata cea mai bunã din Europa (din acea vreme), dispunînd de tunuri ºi puºti, sã fie învinsã de bande de negri înarmaþi cu cuþite ºi suliþe? Haiti este în primul rînd o insulã muntoasã, cu o vegetaþie luxuriantã asemãnãtoare junglei.

Pentru o mai bunã înþelegere, putem spune cã armata francezã lupta în condiþii asemãnãtoare unui amestec fascinant: Vietnam ºi Afganistan! În al doilea rînd, în Haiti, începînd cu aprilie, timp de cinci luni, domneºte febra galbenã, care a secerat jumãtate dintre soldaþii francezi. În al treilea rînd, negrii luptau în valuri, cu speranþa cã spiritele îi vor proteja ºi îi vor conduce în zona lor natalã, Guineea-Togo-Benin. Toate armatele colonialiste au avut de înfruntat masele de oameni fanatici, care atacau în valuri succesive. Chiar dacã þevile armelor se înroºeau din pricina gloanþelor, un alt val de fanatici le copleºea. Negrii haitieni, pe lîngã credinþele animiste, care îi înflãcãrau, aveau ºi avantajul cunoaºterii perfecte a terenului ºi a imunitãþii naturale.

Haiti însã nu a progresat ulterior, rãmînînd o þarã eminamente agricolã. Cu timpul, s-a creat o stratificare, între elita negrilor din oraºe, catolici, care vorbeau un dialect francez, ºi marea masã de þãrani din sate cu credinþe animiste favorabile vrãjitoriei.

Negrii haitieni provin din mai multe þãri din Africa de Vest, cu religii ºi culturi diferite. Cultul voodoo a rezultat din sinteza tuturor credinþelor acestor negri dezrãdãcinaþi, uniþi prin interese comune. Cultul este în realitate un sistem complex de a trãi în strînsã comuniune cu natura ºi cu forþele supranaturale ale universului. „Acest cult uneºte armonios cunoscutul cu necunoscutul, creeazã ordine din haos, ºi face accesibil misteriosul”. În

Haiti, ca ºi în Africa, nu existã o separare între sacru ºi profan, între materie ºi spirit, religia face parte din viaþa de fiecare zi. Termenul de „voodoo” înseamnã spirit sau zeu în limbile vorbite din Togo ºi Benin (Africa). Þãranii haitieni numesc religia lor „servirea spiritelor (loa)”, iar unele ceremonii, dansuri rituale sînt conduse de „voudun”. Fiind o

insulã cu o reputaþie proastã printre capitaliºti, nu s-au fãcut investiþii, nici mãcar turistice, ca în Jamaica sau alte insule din Caraibe. Locuitorii nu tolereazã strãini, mai ales catolici, deºi oficial celebreazã principalele sãrbãtori creºtine.

Pe lîngã cîþiva scriitori mai puþin cunoscuþi, Graham Greene publicã romanul „Comedianþii” în 1966, ulterior ecranizat, bucurîndu-se de prestaþia soþilor Elizabeth Taylor ºi Richard Burton. Prin acest film, cultul voodoo devine cunoscut în versiunea producãtorilor din Holywood: amestec de magie neagrã, vrãjitorie, zombie, ignoranþã ºi misticism. Regimul totalitar, despotic, al lui Duvalier tatãl ºi fiul a mãrit izolarea ºi necunoaºterea realitãþii. De aceea, despre insula Haiti (spre deosebire de alte locuri exotice) s-a scris relativ puþin. Despre cultul voodoo s-au publicat cãrþi contradictorii, deoarece savanþii respectivi nu au reuºit sã cîºtige încrederea localnicilor. Cu atît mai mult cu cît localnicii din sate vorbesc „patois”, un amestec de francezã, spaniolã ºi limbi africane.

Cultul voodoo îºi are centrul în insula Haiti, dar mai este practicat pe scarã largã în Republica Dominicanã ºi... în SUA, în special în New York ºi Miami. Se apreciazã cã voodoo este practicat de peste 60 de milioane de oameni. Cartea lui S.St John, „Haiti sau Republica Diavolului”, apãrutã în 1884, descria cultul voodoo ca un amestec de vrãjitorie, magie neagrã, canibalism ºi torturã; în realitate, este o religie animistã combinatã cu medicinã, dans, extaz ºi ritualuri, fiindu-i asociate o justiþie, artã ºi chiar poliþie proprie. Scopul ritualurilor este ca prin realizarea, cu ajutorul dansului, a extazului mistic, sã poþi intra în contact cu spiritele dorite (uneori ºi nedorite, malefice) pentru a le cere ajutor.

Ca ºi în alte religii primitive, sacrificiul unui animal (de obicei caprã) atrage spiritele. Cîte religii, mai ales sud-americane, nu au pretins, în acelaºi scop, sacrificii umane! Faþã de acestea, cultul voodoo este un... progres, iar ambianþa... chiar atractivã.

Un ceremonial are loc într-un anume moment, într-un loc ales ºi departe de curioºi. Totul începe ºi continuã în ritm puternic de tobe (existã o varietate), dupã care voudunul (poate fi ºi femeie) conduce ceremonialul. Acesta este primul care intrã (sau se preface) în transã printr-un dans plin de miºcãri sacadate, timp în care ucide animalul ales pentru sacrificiu ºi îi bea sîngele. Asistenþa cîntã o melopee fãrã o linie melodicã, dupã care se prind în dans extatic ºi alte persoane. Acestea, þinînd ochii închiºi, fac miºcãri sacadate, în care sînt antrenate mîinile, picioarele, torsul ºi capul. În aceastã stare extaticã, cei „posedaþi” pot dezvolta proprietãþi deosebite: femei care ridicã bãrbaþi cu o mînã, spargerea paharelor cu dinþii, salturi uriaºe în aer, mers pe cãr-

buni aprinºi etc. Ritmul de tobe devine mai rapid, pînã la paroxism, cînd cei aflaþi în transã cad leºinaþi, revenind la normal dupã o perioadã variabilã de timp (minute) ºi aparent relaxaþi.

Nu este în intenþia autorului de a descrie tainele cultului voodoo, cu atît mai mult cu cît accesul la cãrþi serioase, bine documentate, este dificil. Scopul relatãrii despre cultul voodoo este demonstrarea posibilitãþii de menþinere a unui cult pãgîn amestecat cu magie ºi vrãjitorie ca mod de viaþã al unui popor de trei milioane de locuitori. Nu toate comunitãþile au un vrãjitor/ preot numit voudun sau echivalentul mambo, dacã este femeie. Cultul voodoo nu numai cã a supravieþuit timpurilor moderne, dar a fost ºi exportat mai ales în Statele Unite (New York) ºi Brazilia, unde se gãsesc comunitãþi practicante.

Tendinþa evidentã de pãstrare a secretelor cultului voodoo are rãdãcini istorice, fiind izvorîtã din încercarea Bisericii catolice de a-i converti pe practicanþi, în paralel cu lupta lor contra albilor. Pînã la urmã a rezultat un compromis, misionarii fiind mai puternici în oraºe. Turiºtii pot fotografia peisaje, dar sãtenii nu se lasã fotografiaþi, deoarece cred cã vor fi vrãjiþi ºi stãpîniþi. Pe lîngã practica de vindecare prin extracte de plante, voudunii conduc anumite ceremonii voodoo, cu caracter închis (doar pentru ei) în cinstea unor zeitãþi sau spirite. Ca ºi la alte popoare, la ceremonii, bãtãile de tobã ºi dansul sînt componentele principale. Bãtãile de tobã au ritmuri diferite în funcþie de stilul local african sau de mesajul trimis. Cîntecele sînt (ca la toate popoarele primitive) fãrã o melodie, iar textul este atît tradiþional, cît ºi improvizat. Dansul este întrerupt pentru hrãnirea participanþilor, inclusiv cu bãuturi din plante (uneori fermentate). Bãtãile de tobã cresc în ritm, la fel ºi

miºcãrile dansatorilor, timp în care mulþi ajung în transã extaticã.

Voudunul sau mambo conduce diferitele pãrþi ale ceremoniei, în care mulþi dintre cei ajunºi în transã au viziuni/ halucinaþii. Astfel de ceremonii constînd din dans pe ritm marcat de tobã existã la toate popoarele. Dupã cum a arãtat scriitorul Aldous Huxley, în cursul unui dans ritmat, îndelungat, unii dansatori (fãrã a lua droguri) pot ajunge la o „beþie” extaticã datoritã conþinutului ridicat în dioxid de carbon (C02) din aerul inspirat. Combinaþia de adrenalinã (eliberatã prin emoþiile inerente) ºi beþie extaticã din dans produce efecte psihice. Desigur, ca ºi în alte situaþii similare, pot avea loc orgii sexuale, dar ºi „spãlarea creierului” participanþilor.

Conducãtorii locali ai cultului voodoo (voudun ºi mambo) nu sînt în numãr mare, cãci nu oricine poate ajunge ºaman/ vrãjitor, deoarece pe lîngã cunoºtinþe

solide despre proprietãþile curative ale plantelor sau animalelor, este necesarã ºi o „dotare psihicã” adecvatã. Ca ºi la alte popoare, dintre vrãjitorii locali, care se ocupã cu magia albã, vindecãri ºi farmece, se pot alege ºi personaje negative, care se dedicã magiei negre, blestemelor ºi otrãvirilor. Astfel de

houngani sînt temuþi de toatã lumea, inclusiv de autoritãþile locale. Sînt descrise performanþele legendare, temute ale vrãjitorilor rãi voodoo, acelea de transformare a unui om... în legumã sau cadavru ambulant (zombie). Demonstrarea acestei performanþe este terifiantã pentru haitieni, fiind efectuatã printr-un „contract” gen mafia, prin care cineva poate scãpa de un duºman. Aºa cum am menþionat, victima este aparent moartã, îngropatã, ca noaptea sã fie dezgropatã ºi readusã la viaþã cu un antidot. Dar, din cauza leziunilor cerebrale provocate de otravã ºi de lipsa de oxigenare, victima rãmîne în stare imbecilizatã, bunã doar de muncã brutã.

Existenþa unor zombie a fost demonstratã, iar televiziuni americane ºi chiar BBC au prezentat reportaje documentate. Antropologul Wade Davis, care a descifrat formula otrãvii folosite, a avut mult de luptat cu un astfel de houngan. Numai faptul cã era american cu bani l-a salvat pe Davis sã nu fie transformat într-un zombie. În filmul produs pe baza cãrþii lui Davis, acestui houngan i s-au amplificat proprietãþile malefice, rezultînd un personaj mitologic cu puteri psihice distructive. În timp ce cartea lui Davis este ºtiinþificã, dar atractivã, filmul fãcut la Holywood aparþine categoriei horror. Un alt exemplu de implicare a mass-media.

Ca ºi în multe þinuturi din Africa, în Haiti existã de asemenea societãþi secrete înfiinþate din timpul perioadei de sclavie, nucleul luptei de rezistenþã.

Astfel de societãþi secrete se pãstreazã ºi astãzi, cea mai temutã numindu-se Maroon, fiind compusã mai ales din creoli. Luptele dintre aceste societãþi, bande locale, micºoreazã ºi mai mult interesul turiºtilor pentru vizitarea acestei þãri fascinante.

VRÃJITORII DIN AFRICA DE SUD ªl BRAZILIA Cititorii familiarizaþi cu domenii foarte variate ca: istoria religiilor, mitologia, antropologia, sociologia, ca sã nu mai pomenim de istoria artelor ºi a medicinei, cunosc lucrãrile devenite clasice ale unor autori ca Mircea Eliade, Ion P. Culianu, J.G. Frazer, Hams Fisher, E.R. Dodds, M. Mercier, J. Caseneuve, E. Durkeim, L. Levy Bruhl, Claude Levi-Strauss, B. Malinowski, C.I. Gulian º.a., în care sînt descriºi ºamani ºi vrãjitori existenþi la toate popoarele lumii.

Parcurgerea cãrþilor autorilor citaþi este atractivã, interesantã, dar aici se trateazã personaje ºi obiceiuri/ritualuri ce au avut loc în Secolele XVIII-XIX sau începutul Secolului XX, la popoare care au suferit însã impactul civilizaþiei occidentale. Aºa cum tinerii laponi nu mai ºtiu sã mînuiascã harponul, iar radioul cu tranzistori a pãtruns în junglã, savanã sau tundrã, bunurile de consum ale civilizaþiei s-au rãspîndit pretutindeni. Mai este loc pentru ºamani ºi vrãjitori?

Se ºtie cã Africa de Sud este þara cea mai avansatã, cea mai bogatã din întreg continentul african. Iatã ce povesteºte ziarista francezã Isabelle Rivere în 1995: „Scena se petrecea într-una dintre mahalalele oraºului Soweto. Un rãpãit de tobe strãbãtea pereþii din balegã ºi fîn ai unui hangar. Înãuntru erau peste o sutã de oameni, în majoritate zuluºi îmbrãcaþi în tot felul de haine viu colorate ºi

cu ºiraguri cu mãrgele ºi zorzoane. În mijloc era îngenuncheatã o femeie albã în jur de 35 de ani. Doi negri aduc o caprã ºi o pun la pãmînt, pe spate, þinîndu-i picioarele. Femeia albã ia un cuþit mare ºi, cu miºcãri studiate, înfige lama direct în inima animalului. Capra se zbate ºi moare, iar abdomenul îi este deschis. Femeia albã se apleacã ºi în aprobarea mulþimii îºi ºterge gura de ranã, sîngele curgîndu-i pe faþã. Dupã un dans ritual, ceremonia primirii printre vrãjitori (dupã un stagiu preliminar) a femeii albe ia sfîrºit. A doua zi ea poate sã se ducã la serviciu: procuror la un tribunal din Johanesburg!”.

Un caz izolat? În Africa de Sud existã între 300.000 ºi 1 milion de vrãjitori, bãrbaþi ºi femei.

Printre aceºtia sînt ºi albi, în jur de 10%. În þara unde s-a fãcut primul transplant de inimã, medicii recunosc cã 80% dintre pacienþii negri sînt convinºi cã orice boalã se datoreazã unui blestem sau unei otrãviri; aºa cã ei merg înainte la vrãjitor ºi apoi, dacã acesta este de acord, ajung ºi la medic. Numai în caz de boalã! Un studiu efectuat de Liga naþionalã de fotbal a demonstrat cã majoritatea echipelor plãteau cîte 1.000 de dolari unor vrãjitori, pentru fiecare partidã, ca sã-ºi asigure victoria. În zonele rurale, dar mai ales în mahalalele din jurul marilor oraºe cu populaþie neagrã (în special zuluºi, bantu), rata violenþei este enormã, printre cele mai mari din lume. ªi totuºi, peste 50% dintre decese sînt atribuite vrãjitorilor ºi magiei negre.

Datoritã amestecului eterogen al populaþiilor, cultele de vrãjitorie poartã nume diverse; cele mai cunoscute sînt Sangoma ºi Inyangas. Conform tradiþiei ancestrale ºamanice, cultul cel mai rãspîndit, Sangoma, permite celor iniþiaþi un contact direct cu spiritele strãmoºilor, pentru ajutor. Cum muritorii de rînd nu au un acces direct la spirite, vrãjitorilor Sangoma le revine rolul de intermediar. ªi în anul 2000, þãranii negri cred cã dacã vacile sînt sterile, pãmîntul nu rodeºte, nevasta nu naºte, vinovate sînt spiritele care sînt supãrate. Spiritele pot fi împãcate prin sacrificarea unei capre; bietele capre sînt sacrificate în acelaºi scop la multe popoare. Probabil de aici provine expresia de „þap ispãºitor”. Desigur, ca ºi în cazul altor tipuri de vrãjitori, unii se specializeazã în a face rãu, preluînd un rol malefic. Aceºti vrãjitori, specializaþi în magie neagrã, sînt atît de temuþi, încît localnicii unui sat se pot uni pentru a-i executa. Nu este greu de imaginat ce conflicte, fãrãdelegi ºi abuzuri pot avea loc.

Societatea sud-africanã este printre cele mai violente, iar vrãjitorii sînt mult implicaþi: fie ca autori direcþi, dar mai ales ca... victime. Vrãjitorii locali (jujumeni în Ghana ºi sangomas în Africa de Sud) au fost implicaþi în amputãri de organe sexuale de la copii ºi tineri (testicule mãrunþite sau uter mãcinat) pentru creºterea potenþei sexuale la adulþi. Din creierul unui decedat, fiert cu ierburi, se preparã o gelatinã miraculoasã (ukucinda). Aceste fapte au determinat o reacþiune: unor presupuºi vrãjitori li se aplicã pe gît o camerã din cauciuc ºi i se dã foc.

Practicarea vrãjitoriei ºi magiei este omniprezentã, fiind socotitã tradiþionalã, o componentã culturalã. Vrãjitorii ju-ju din Tanzania ºi Zambia fac de asemenea tãmãduiri cu organe umane, amestecate cu ierburi. Ei practicã descîntece, blesteme ºi pot produce halucinaþii în masã, inclusiv levitaþii (sugestii).

Vrãjitorii de tip Inyanga sînt specializaþi în vindecãri bazate pe o extraordinarã cunoaºtere a naturii; plante, insecte, peºti ºi orice animal pot fi surse ale

unor otrãvuri sau medicamente. Pentru diagnostic folosesc aparent citirea în oase, dar probabil au ºi o experienþã personalã. Oricum, secretele „meseriei” sînt bine pãzite. În Secolul XIX, misionarii au înþeles cã aceºti vrãjitori practicau vaccinarea contra variolei, prin aplicarea secreþiilor de la un bolnav pe braþul zgîriat al unuia sãnãtos. Inyanga este în acelaºi timp medic, vrãjitor, psiholog, dar ºi consilier spiritual, fiind unul dintre personajele principale din societatea africanã ruralã.

Comunitatea albã, creºtinã a tratat cu dispreþ vrãjitoria africanã. Dar, o datã cu instaurarea unui regim politic dominat de negri, atitudinea s-a schimbat. Un numãr mic de albi a început sã se ocupe de vrãjitorie, din diverse motive. Rae Graham, membru în consiliul municipal din Johanesburg, ºi David Myburgh din Durban au devenit vrãjitori Inyanga dupã zece ani de iniþiere ºi acum practicã tãmãduirea.

Nu putem încheia descrierea implicãrii vrãjitoriei în societatea sud-africanã contemporanã, fãrã a-i menþiona pe cei mai vechi locuitori: boºimanii.

Coloniºtii olandezi ºi englezi i-au denumit bush-men, adicã „oamenii tufiºurilor” ºi i-au izgonit în þinuturile aride din deºertul Kalahari. Boºimanii s-au aclimatizat perfect la condiþiile extrem de dure din deºert.

Pot umbla nemîncaþi 3-5 zile, sug apa din tulpinile unor plante, dar beau lichidele din burta animalelor.

Dacã o femeie nãºtea gemeni, unul era omorît, fiind o sarcinã suplimentarã. În astfel de condiþii de viaþã, gãsirea unei surse de apã era vitalã, aºa cã radiestezia (fãrã baghetã sau pendul) era o proprietate necesarã supravieþuirii. Femeile pot bea apa de pe fundul unor bãlþi cu ajutorul unor beþe din trestie. Desigur, mîncau... tot ce miºcã ºi foloseau la perfecþie resursele

locale oferite de naturã. În aceste condiþii, telepatia, pentru o chemare de ajutor sau aflarea unei noi surse de hranã, era vitalã. Vrãjitorul grupului este persoana cea mai necesarã ºi respectatã.

Este Africa de Sud un caz izolat în lumea contemporanã? Nici vorbã. Brazilia are mai multe secte de vrãjitori, cunoscute în ansamblu ca „Macumba”, rãspîndite printre negrii sãraci din sate ºi mahalalele marilor oraºe. Macumba este religia de bazã (într-o þarã catolicã cu 125 milioane locuitori) a peste 30 milioane de practicanþi. ªtiaþi cã portul Salvador, oraº cu un milion de locuitori, are 356 biserici ºi 1.200 temple ale religiei candomble, un amestec cu zei de triburi africane ºi sfinþi catolici? Pentru a scãpa de un duºman, scrii numele lui pe un petec de hîrtie, îl bagi în gura unei broaºte negre ºi îi coºi gura, apoi o predai unui vrãjitor de magie neagrã quimbanda; el ºtie ce sã facã mai departe. În Sao Paolo existã 90.000, iar în Rio de Janeiro doar 60.000 de centre ale cultului umbanda. Dupã cum relata în „New York Times“ ziaristul Warren Hoge, turiºtii obiºnuiþi cu plajele de la Copacabana sau Ipanema, ori cu arhitectura modernistã a capitalei, nu ajung sã cunoascã (spre binele lor) jungla misticã, bigotã ºi sãlbaticã din ghetourile (favelas) marilor oraºe.

Cultele din componenþa macumbei se extind în America de Sud, dar ºi în SUA. Ca ºi în cultul voodoo, macumba include sacrificii ale unor pãsãri sau capre, dansuri în ritm alert cu ajutorul tobelor pînã la obþinerea stãrii de extaz, comunicare cu spiritele celor dispãruþi ºi cel mai grav... ascultarea ordinelor date de vrãjitori.

RADU OLINESCU (Text preluat din volumul „ªtiinþã contra paranormal?“)

Pag. a 14-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Politichie ca la noi n-are nimeni (4) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) În ultima vreme, liberalii s-au opus Legii salarizãrii ºi, la fel ca stãpînii lor din PPE, s-au pronunþat împotriva graþierii, de parcã, prin adoptarea unei asemenea legi, ar fi fost eliberaþi doar marii corupþi, care fac faimã tuturor partidelor ºi care nici nu prea au ajuns dupã gratii.

Liberalii nu þin seama cã de prevederile unui asemenea act de clemenþã ar beneficia atîþia oameni trimiºi pe nedrept în penitenciare, în urma unor dosare fabricate de procurori imorali, precum ºi cei ce-au furat o pîine ºi o bucatã de salam ca sã punã pe masa copiilor.

N-ar fi exclus ca, într-o zi, din spirit de harþã, liberalii sã conteste aerul ºi apa ca elemente indispensabile vieþii. Cît despre orfanii de tatã politic, de la USR, în activitatea lor de opozanþi, ei nu fac decît sã execute orbeºte ordinele impostorului Sörös, pilonul lor financiar, dar ºi politic, cel care prin acþiuni ,,filantropice” vrea sã distrugã stabilitatea ºi dezvoltarea României ºi a altor state, în numele globalizãrii, acel ansamblu de fenomene prin intermediul cãrora viaþa fiecãrui locuitor al lumii ar urma sã fie legatã de hotãrîri luate în afara propriei þãri.

• Ancheta desfãºuratã de Parchetul General s-a sfîrºit înainte de a începe. De la Comisia parlamentarã am aflat, însã, cine s-a prezentat la audieri ºi cine nu. Mai toþi au venit cu lacãte la gurã. Gabriel Oprea n-a vrut sã declare nimic, motivîndu-ºi discreþia prin faptul cã se aflã sub o anchetã penalã în curs de desfãºurare.

Nu ºtim ce legãturã are Leana cu Stana. Cam acelaºi comportament au avut ºi Anghel Iordãnescu, prins în ofsaid, ºi Neculai Onþanu, care mãrºãluia fãrã galoane. În ceea ce-l priveºte pe George Maior, domnia-sa pãrea cã a venit în postura turistului american, dornic sã vadã clãdirea Parlamentului, concurenta incontestabilã a Pentagonului. Ca sã umple golul tãcerii, ambasadorul nostru de peste Ocean le-a vorbit celor din comisie despre rolul important al SRI, afirmînd cã, sub conducerea sa, aceastã instituþie importantã ºi-a îndeplinit corect atribuþiile încredinþate pentru asiguarea securitãþii, ºi-a vãzut de treabã ºi nu s-a implicat în acþiuni dãunãtoare statului. Sã moarã mincinosul, domnule diplomat?

• Ca ºi alte persoane cu sarcini exprese legate de scrutinul din 2009, Ana Maria Pãtru, pînã nu de mult aflatã în fruntea Autoritãþii

Electorale Permanente, în biroul cãreia era arborat tabloul dictatorului Bãsescu, a refuzat sã meargã la Comisia parlamentarã, trimiþînd o scrisoare în care aratã cã absenþa survine ca urmare a rugãminþii fiului sãu, aflat într-o stare de depresie extrem de accentuatã, intervenitã dupã ce mama sa a fost ridicatã la cererea DNA. Copilul a rugat-o ,,cu lacrimi în ochi” sã nu se prezinte la Parlament. Probabil fiul doamnei Pãtru credea cã ºi Parlamentul lucreazã cu cãtuºe. Argumentele doamnei Pãtru sînt pentru liniºtit copii. Important este faptul cã fosta ºefã a AEP a consemnat, în scrisoarea sa, probleme reale, legate de fraudarea amintitelor alegeri.

Doamna Pãtru considerã suspect faptul cã SIVECO, firmã controlatã de Irina Socol, a cîºtigat mai toate licitaþiile pentru asigurarea softurilor de numãrare a voturilor ºi transmitere a datelor cãtre AEP. Semnatara scrisorii precizeazã, totodatã, cã din anul 2009 Irina Socol ar fi fost apropiatã de conducerea SRI. Asemenea informaþii pot deschide noi piste de investigare a fraudei electorale de acum 8 ani. Aflãm astfel cã softurile au fost la îndemîna noii Securitãþi, care ºi-a bãtut joc de votul a milioane de alegãtori.

Un asemenea deznodãmînt electoral impune ca încã de la viitorul scrutin electoral sã se renunþe la modalitatea de stabilire a rezultatului alegerilor cu ajutorul calculatorului. Nu este nici o nenorocire sã revenim la numãrãtoarea clasicã, ,,vot cu vot”. Dacã aºteptãm 4 ani de la un scrutin la altul, mai putem rãbda douã zile ca sã numãrãm voturile în mod cinstit.

Nici Laura Codruþa Kövesi nu s-a prezentat în faþa Comisiei parlamentare, explicînd, într-o scrisoare, cã potrivit unei decizii a Consiliului Superior al Magistraturii, procurorii nu pot fi citaþi ºi obligaþi sã se prezinte, în calitate de martori, în faþa comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constituþionale, fac parte din autoritatea judecãtoreascã. Dar procurorii au voie sã se amestece în politicã, doamnã Kövesi?

Existã vreo prevedere constituþionalã, sau vreo decizie a CSM în acest sens? Laura Codruþa Kövesi nu ne spune, însã, de ce face presiuni asupra Parlamentului, atunci cînd vreun senator ori deputat, citat la DNA, nu se prezintã în faþa anchetatorilor, insistînd sã i se ridice imunitatea.

Nu ºtie, oare, ºefa DNA cã, potrivit Constituþiei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi singura autoritate legiuitoare a þãrii? În mod vãdit, doamna Kövesi vrea sã fie mai presus de Parlament. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Cãmãtari. Recuperatori (59) „Ca puii de gãinã!“ Spre deosebire de recuperatori ºi cãmãtari, care lucreazã mînã în mînã ºi se folosesc, fãrã a sta prea mult pe gînduri, de violenþã pentru a produce bani, tagma infracþionalã cunoaºte ºi altfel de specimene. Este vorba despre escroci, cei care reuºesc sã facã rost în mod ilegal de sume uluitoare, fãrã ca mãcar sã dea o palmã. Sînt blînzi ca niºte mieluºei, mai mult chiar, exact genul de oameni care inspirã încredere ºi pe ai cãror umeri ar plînge oricine aflat la nevoie. Atîta doar cã „prietenia“ unor astfel de indivizi nu are decît un singur þel, urmãrit cu o consecvenþã diabolicã: înºelarea celor naivi, cu dare de mînã, dar, în acelaºi timp, dornici oricînd de cîºtiguri cît mai uºoare. Adicã întrunind toate condiþiile necesare pentru a deveni victime ideale pentru escroci, mai ales de cînd aceºtia au inventat þeapa cu falsa cãmãtãrie. Nu, nu se dau ei drept cãmãtari, ci îºi fac „fraierul“ sã se creadã mare mahãr mafiot.

Ca sã devii o þintã interesantã pentru un escroc profesionist trebuie musai sã ai bani. Dar, în acelaºi timp, ºi o experienþã de viaþã cît mai searbãdã cu putinþã, pentru a nu te prinde în timp util de ceea ce þi se pregãteºte. Iar dacã te-ai dumirit de-abia dupã ce „þeapa“ þi-a fost trasã, chiar cã nu mai conteazã. La reþeta victimelor perfecte se mai adaugã ºi dorinþa de afirmare a acestora. Iar toate aceste condiþii le întrunesc, în marea lor majoritate, adolescenþii cunoscuþi drept copii de bani gata. Cei care sînt vînaþi de escroci, care ºtiu cã pe lîngã ei este o pîine bunã de mîncat.

Situaþie extrem de periculoasã: dealul pe care a fost prelungitã pista Aeroportului din Sibiu alunecã din nou Finalizatã în 2008, lucrarea de extindere a pistei Aeroportului internaþional Sibiu s-a prãbuºit parþial în 2010, cînd o parte din dealul construit în cadrul proiectului a luat-o la vale, lãsînd un capãt al cãii de rulare în aer. A durat ºapte ani refacerea lucrãrii, dar au apãrut din nou fisuri. Actualul Aeroport internaþional Sibiu este rezultatul unor ample investiþii de modernizare ºi extindere, ale cãror costuri aproximate la peste 70 de milioane de euro au fost acoperite din bugetele Consiliului Judeþean Sibiu ºi al Primãriei Municipiului Sibiu în perioada 2006 – 2008. Alãturi de un nou terminal, aeroportul sibian a beneficiat ºi de o nouã pistã, modernizatã ºi extinsã. Iar pentru extinderea pistei a fost nevoie de prelungirea unui deal, lucrare care la aproape zece ani de la finalizare continuã sã dea bãtãi de cap autoritãþilor ºi constructorilor germani de la Max Boegl.

Refacerile cedeazã dupã o lunã În august 2010, o porþiune de 80 de metri lungime din dealul prelungit pentru extinderea pistei a luat-o la vale, afectînd atît sistemul de ghidaj al aeronavelor în condiþii de vreme nefavorabilã, cît ºi drumul perimetral cãii de rulare. Au urmat procese, în care autoritãþile locale au invocat faptul cã lucrarea este în garanþie ºi trebuie remediatã pe banii celor implicaþi: constructor, consultant, proiectant. Constructorii de la Max Boegl au suspendat procesele în 2015, asumîndu-ºi remedierea defecþiunilor din propriile fonduri. Lucrãrile au presupus „îndulcirea“ pantei dealului, astfel încît aceasta sã ajungã la un raport de 1:4, de la 1:2 cît era iniþial. Extinderea dealului a presupus noi exproprieri. Luna trecutã, constructorii au invitat autoritãþile sã semneze recepþia lucrãrilor refãcute. „În data de 12 iulie 2017 comisia de recepþie, în prezenþa reprezentanþilor executantului ºi a proiectantului, a decis amînarea recepþiei datoritã faptului cã a fost constatatã lipsa/neterminarea unor lucrãri prevãzute în proiect, precum ºi pentru faptul cã apãruserã deformãri verticale ºi fisuri la nivelul drumului perimetral ºi a ultimei trepte de taluz. Comisia de recepþie a solicitat constructorului sã dispunã mãsurile de remediere faþã de cele constatate“, rãspund reprezentanþii Aeroportului sibian. Lucrãrile de refacere au o garanþie de doi ani de la momentul semnãrii procesului-verbal de cãtre comisia de recepþie. La fel ca ºi în 2010, deficienþele apãrute la capãtul pistei nu au impact asupra operaþiunilor de aterizare/decolare, astfel cã deocamdatã autoritãþile nu au anunþat restricþii.

Semne ca în 2010 Alunecãrile de teren din 2010 au fost precedate de o serie de defecþiuni apãrute pe rînd. Astfel, tot în zona în care acum au apãrut fisurile ºi tasãrile de teren, în iulie 2010 au fost descoperite mici surpãri alte terenului. În urma acelor surpãri, între autoritãþi, constructor, consultant ºi proiectant au fost transmise o serie de informãri ºi adrese, ultimele solicitînd intervenþii de urgenþã. Acestea nu au mai apucat a fi fãcute, deoarece în noaptea de 21 spre 22 august, terenul a luat-o la vale.

Cum constructorul, consultantul ºi proiectantul nu ºi-au asumat vina pentru aceste defecþiuni, Consiliul Judeþean Sibiu (în subordinea cãruia funcþioneazã aeroportul) a dat în judecatã toate cele trei pãrþi. În cadrul acestor dispute au fost realizate mai multe expertize, potrivit cãrora printre principalele cauze ale alunecãrilor de teren se aflã sistemul de drenare a apelor pluviale. Acest sistem a fost proiectat fãrã sã þinã cont de realitatea din teren, a fost defectuos executat de cãtre constructor, iar dirigintele de ºantier a monitorizat insuficient lucrarea. Solicitaþi, în scris, sã ofere declaraþii pe tema noilor deficienþe apãrute la Sibiu, reprezentanþii Max Boegl nu au rãspuns pînã la redactarea acestui material.

TRAIAN DELEANU

Cãci, aºa dupã cum se fuduleºte Norocel, un as recunoscut al „þepuitului“, „pentru noi, copiii de bani gata sînt ca puii de gãinã care se întîlnesc faþã în faþã cu lupul cel rãu. Adicã nu au nici un fel de ºansã sã scape nejecmãniþi. Cã puºtilor le place sã se spargã în figuri, au numai harfe în cap, se cred ºi ei pui de ºmecheri ºi habar nu au ce-i aia viaþã de oraº. Cã degeaba eºti plin de bani, dacã nu ai ºcoala strãzii. Aºa cã ginim cîte un þugulan d’ãsta care face pe interesantul prin cine ºtie ce club de fiþe ºi îl bãgãm imediat în anturaj. Îl luãm cu noi peste tot, îi cîntãm în strunã, îi dãm femei, ce mai încolo ºi încoace, facem ºi pe dracu’, ne umilim în faþa lui, numai ca puºtiului sã i se suie cu adevãrat ºmecheria la cap. Sã creadã cã noi chiar sîntem frãþiorii lui pînã la moarte, braþul lui înarmat, ºi cã el a ajuns, aºa, peste noapte, un adevãrat lider interlop. Ce-i drept, abureala asta poate sã dureze ºi cîteva sãptãmîni, dar meritã efortul. Cã aºa îl frãgezim pe fraier ºi nu mai este nici o dificultate atunci cînd îi dãm þeapa propriu-zisã“.

Dupã acest stagiu obligatoriu de pregãtire, viitoarea victimã este atrasã încet, dar sigur, în fabuloasa lume a jocurilor de noroc, unde va ºi pierde de altfel importante sume de bani. Dar nu din postura jucãtorilor împãtimiþi la ruletã, ci din cea de creditor al acestora. Cãci, dupã cum recunoaºte Norocel, „aºa este ºi mai mare tentaþia de a pica în capcanã. Le-o servim cu perversitate maximã, cã se gîndesc fraierii atît la cîºtig, cît ºi la faptul cã aºa ajung mai ºmecheri decît ºmecherii. Deci, dupã ce îl plimbãm dupã noi nopþi întregi prin cîrciumi ºi pe la stripteuse, îl bãgãm pe urmã în cazinou. Alegem unul în care sã nu mai fie cãmãtari pe bune, cã altfel n-am îndrãzni noi sã ne bãgãm pe felia lor. Dar mulþi dintre ei

s-au retras în alte combinaþii, nu îºi mai pierd vremea prin cazino, ºi atunci intrãm noi pe zona asta goalã. Cu fraierul dupã noi. ªi aici îi facem capul calendar cu tot felul de poveºti, dar mai ales avem grijã sã îi strecurãm mereu pastila cu împrumuturile de onoare. ªi cã banii se dau mereu înapoi a doua zi cu 30 la sutã dobîndã, deci nu e nici un risc, dar ºi cît de ºmecheri sînt cãmãtarii care dau împrumuturile astea, cã sînt cei mai respectaþi ºi temuþi din tot oraºul. ªi uite aºa, dupã ce îl îndoctrinãm bine pe dobitoc, vine momentul în care îi dãm lovitura decisivã. Îl luãm repede ºi îi spunem cã nu ºtiu care mare jucãtor vestit în tot oraºul a pierdut o sumã mare de bani ºi tocmai are nevoie de un împrumut de onoare. Ne tot vãitãm cã dacã am fi avut noi lovele, dãdeam lovitura, cã am fi cîºtigat în cîteva ore o cãruþã de bani, plus cã am fi fãcut vîlvã în ºmecherie. Îi lucesc ochii, s-ar bãga pe felie, ºi atunci ne vine soluþia salvatoare: «dar de ce nu te bagi tu?» Totul e sã facã rost de cît mai mulþi bani. Aºa cã îºi sunã toþi cunoscuþii, tot tîmpiþi ºi bogaþi ca ºi el, se rupe în dume cum cã e cãmãtar ºi trebuie sã îi acorde la un ºmecher falit un împrumut de onoare, vin ºi ãia sã îl vadã pe regele cãmãtarilor ºi îi aduc bani. Cînd se strînge cheºul frumuºel, îl îmbrobodim cã îl ducem noi jucãtorului, sã nu fie el direct implicat. Ne vedem pe urmã de ºmecheria noastrã, cãutãm alt fraier, dar nici pe ãla nu îl lãsãm chiar cu ºtreangul de gît. Cã o fi pierdut bani, o mai avea de dat o grãmadã ºi la amicii de la care a luat sã completeze suma pentru împrumut, dar barem s-a simþit ºi el mare cãmãtar pentru cîteva minute“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Pag. a 15-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Ministrul de Finanþe nu mai poate de grija pensiilor private În conturile administratilor de fonduri private – Pilonul II – merg comisioane de cîteva sute de milioane de lei pe an în loc sã vinã în pensiile românilor, afirmã ministrul Finanþelor, Ionuþ Miºa, acelaºi ministru care la finalul lunii iunie declara cã acest pilon se va desfiinþa.

Declaraþia lui s-a dovedit a fi una nefericitã. Ulterior, el ºi-a retras afirmaþiile, spunînd cã Pilonul II de pensii „nu se desfiinþeazã ºi nu se naþionalizeazã“. „A fost o eroare pe care mi-o asum“, a susþinut Ionuþ Miºa, întrebat ce se întîmplã pînã la urmã cu Pilonul II de pensii.

Bursa ºi cursul de schimb au reacþionat, atunci.

Principalii indicatori au pierdut peste 3%, iar leul s-a devalorizat pînã la cotaþii de peste 4,57 lei/euro. Nici vinovaþi nu au fost gãsiþi, Autoritatea de Supraveghere Financiarã (ASF) spunînd, despre suspiciunile de manipulare a pieþei, cã „nu sînt întrunite condiþiile impuse de cadrul legal pentru existenþa unei fapte de manipulare a pieþei prin diseminarea de informaþii false sau înºelãtoare”, în limita legii.

O nouã „perlã” Acum, ministrul Finanþelor spune cã administratorii acestui pilon, ºapte la numãr, încaseazã comisioane care intrã în conturile lor, în loc sã meargã la pensii. Ionuþ Miºa a precizat, într-o emisiune TV: „Existã un principiu european, care spune sã nu iei comisioane din ceea ce nu ai fãcut. Or, administratorii de pensii – Pilonul II – iau acele comisioane de administrare de 2,5%, bani care se duc în conturile lor în loc sã vinã în pensiile românilor.

Probabil cã la început s-au avut în vedere ºi profiturile administratorilor, ºi gestionarea în cîºtig pentru pensii, dar acum nu ºtiu dacã acel comision îºi mai are raþiunea”.

El a mai declarat cã instituþia pe care o conduce poartã discuþii cu Autoritatea de Supraveghere Financiarã ºi cu reprezentanþii managerilor de fonduri în acest sens.

Comisioane percepute de fonduri Conform prevederilor legale, la Pilonul II se aplicã doar douã comisioane. Primul este reprezentat de un cuantum din contribuþiile plãtite ce nu poate fi mai mult de 2,5%. Cel de-al doilea este reprezentat de un procent din activul net total al fondului de pensii administrat privat, dar nu mai mult de 0,05% pe lunã, stabilit prin prospectul schemei de pensii private.

Unul dintre cele mai ieftine sisteme Asociaþia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) susþine însã cã administratorii au perceput în cadrul Pilonului II, în ultimele 12 luni pentru care existã date (iunie 2016 – iunie 2017), un comision mediu de 0,98% din activul net. În schimb, potrivit calculelor, randamentul mediu net al tuturor fondurilor de pensii din Pilonul II a fost de 7,38%. APAPR susþine astfel cã, din toate evaluãrile interne ºi la nivelul Uniunii Europene (studiul european independent realizat de Federaþia Asociaþiilor Consumatorilor de Produse Financiare – Better Finance), nivelul costurilor administrãrii Pilonului II în România se numãrã printre cele mai scãzute din UE, în contextul celor mai bune performanþe financiare.

De asemenea, potrivit celui mai recent studiu al IOPS (Organizaþia Internaþionalã a Autoritãþilor de Supraveghere a sistemelor de pensii private), Pilonul II din România are una dintre cele mai mici rate de comisionare la nivel global, în condiþiile unui procent de 8,67% faþã de o medie a sistemelor analizate de 11,51%, pe o duratã de 20 de ani ºi, respectiv, de 12,29% faþã de o medie de 16,14%, pe o duratã de 30 ani. „Acestea reprezintã ratele compuse de

Cum ne folosesc nemþii justiþia pentru a-ºi recupera amenzile rutiere mãrunte primite de români

comisionare ºi confirmã cã sistemul de pensii din România este printre cele mai ieftine pentru participanþi dintre cele aproape 40 de pieþe analizate”, explicã APAPR. Studiul mai aratã cã fondurile de pensii percep acum comisioane maxime datoritã faptului cã sistemul este „tînãr”, în perioada de acumulare, însã pe viitor tendinþa descendentã a cheltuielilor ar trebui sã determine reduceri ulterioare ale taxelor percepute.

Cît au cîºtigat românii din fondurile de pensii APAPR mai aratã cã în cei 9 ani de activitate, fondurile de pensii private obligatorii au primit în administrare contribuþii brute de 28,2 miliarde lei, diferenþa pînã la activele nete de 35,1 miliarde lei (7,7 miliarde lei ) în suma de 6,91 miliarde lei (peste 1,51 miliarde) reprezentînd cîºtigul total obþinut din investiþii, net de toate comisioanele, exclusiv în beneficiul participanþilor români. Cu alte cuvinte, românii au cîºtigat de pe urma Pilonului II sume totale de peste un miliard ºi jumãtate de euro, doar din investiþiile fondurilor, sume care se adaugã contribuþiilor deja virate în conturile lor personale. În plus, potrivit calculelor Asociaþiei, peste 92% din investiþiile Pilonului II sînt realizate în România. Astfel, banii de pensii private ai românilor contribuie la creºterea economicã ºi crearea de locuri de muncã din þarã. Cu toate acestea, trebuie sã reamintim cã nivelul contribuþiei românilor la Pilonul II este de 5,1%, însã el ar fi trebuit sã ajungã la 6% din venitul brut al tuturor participanþilor încã din 2016. Amînãrile succesive de majorare a contribuþiei faþã de calendarul iniþial au venit însã, în special, în detrimentul participanþilor care ar fi avut în plus, în conturi, o sumã de cel puþin 4,2 miliarde lei dacã nu ar fi existat „îngheþarea” contribuþiilor în 2009, 2015 ºi 2016.

ELENA DEACU ieºeni, într-o motivare a unei decizii luate într-un proces deschis de autoritãþile germane.

Un exemplu: sãtean din judeþul Iaºi dat în judecatã de nemþi

Autoritãþile din Germania au dat în judecatã mai mulþi cetãþeni români care au primit amenzi de circulaþie în þara lor, însã au plecat fãrã a le plãti. Nemþii invocã a decizie a Consiliului European ºi nu þin cont de valoarea prejudiciului: au deschis procese ºi pentru a recupera 60 de euro.

O decizie-cadru care reglementeazã recunoaºterea reciprocã a amenzilor rutiere acordate în statele Uniunii Europene este folositã de statul german pentru recuperarea amenzilor primite pe teritoriul lor de cãtre cetãþeni români. Zeci de procese de recunoaºtere a unor sancþiuni pecuniare se aflã pe rolul judecãtoriilor din întreaga Românie, reclamaþi fiind ºoferii români care au primit amenzi de circulaþie în Germania, însã care au pãrãsit þara fãrã a le plãti. În cererile lor înregistrate la instanþele româneºti nemþii cer practic recunoaºterea în România a unor hotãrîri judecãtoreºti din þara lor, hotãrîri prin care sînt confirmate sancþiunile contravenþionale neplãtite. În solicitãrile ajunse la judecãtorii români se invocã Decizia – cadru 2005/214/JAI din 24.02.2005 a Consiliului Uniunii Europene privind principiului recunoaºterii reciproce a sancþiunilor pecuniare. Germanii sînt cei mai insistenþi La Iaºi, pe rolul judecãtoriei din oraº, în 2017, „Adevãrul” a identificat 11 procese deschise de cãtre autoritãþi din alte state privind recunoaºterea unor sancþiuni contravenþionale primite de români. Nouã dintre acestea au fost trimise din Germania ºi douã din Olanda. Cele

soluþionate pînã acum au fost admise de cãtre judecãtorii români, cea mai micã sumã imputatã unui ºofer român contravenient fiind de 60 de euro. Unele procese sînt în continuare pe rol. În deciziile lor, judecãtorii ieºeni aratã cã Decizia – cadru 2005/214/JAI are corespondent inclusiv în legislaþia româneascã, astfel încît orice român care primeºte o amendã în statele Uniunii Europene poate fi obligat sã o plãteascã de cãtre justiþia din propria þarã. „Instanþa constatã faptul cã recunoaºterea sancþiunilor pecuniare între statele membre ale Uniunii Europene este reglementatã, pe lîngã Decizia – cadru 2005/214/JAI din 24.02.2005 a Consiliului Uniunii Europene privind principiul recunoaºterii reciproce a sancþiunilor pecuniare ºi în art. 233 – art. 247 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaþionalã în materie penalã, republicatã. Art. 239 alin. 1 din Legea nr.302/2004, prin care au fost transpuse în legislaþia internã prevederile Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaºterii reciproce a sancþiunilor pecuniare între statele membre ale Uniunii Europene prevede care sînt infracþiunile pentru care autoritãþile statului solicitat nu mai verificã condiþia dublei incriminãri, hotãrîrile prin care s-au aplicat sancþiuni pecuniare aplicate pentru astfel de fapte fiind recunoscute ºi executate dacã, bineînþeles, sînt îndeplinite ºi celelalte condiþii prevãzute de lege”, au stabilit judecãtorii

Un ieºean de 43 de ani, Valeriu P., originar din localitatea Glodenii Gîndului, este printre cei care a fost trimis în judecatã de autoritãþile germane într-o speþã de acest gen. El a fost dat în judecatã dupã ce Inspectoratul de Poliþie din Rheinpfalz l-a amendat cu 108,50 de euro, iar aceastã instituþie s-a adresat Judecãtoriei Iaºi pentru recunoaºterea sancþiunii pecuniare. Autoritãþile germane au arãtat în actele depuse în instanþã cã, în data de 29.06.2016, lui Valeriu P. i-a fost aplicatã o amendã de 108,50 de euro dupã ce, pe o autostradã din regiunea Plaidt, la kilometrul 217.700, a condus un autocamion cu o vitezã mai mare de 50 km/h faþã de limita legalã (în Germania fapta este infracþiune), precum ºi cã nu a menþinut o distanþã de minimum 50 de metri faþã de vehiculul din faþa sa. „Instanþa reþine cã în prezenta cauzã faptele pentru care a fost sancþionat intimatul P.V. de cãtre autoritãþile germane, respectiv încãlcarea prevederilor legale referitoare la siguranþa traficului rutier (depãºirea limitei de vitezã) constituie infracþiune doar în legislaþia statului german, ca stat solicitant, nu ºi în legislaþia românã, unde aceastã faptã constituie contravenþie“, au stabilit judecãtorii ieºeni, în motivarea deciziei lor. În timpul procesului, ieºeanul din Glodenii Gîndului a plãtit amenda care îi era imputatã, scãpînd astfel de o eventualã executare silitã.

IONUÞ BENEA

ARTA MANIPULÃRII

rolul de formatori de opinii! Mihai Eminescu numea biserica „Maica spiritualã a neamului românesc”, dar tot el considera „Religia - o frazã de dînºii inventatã/ Ca cu a ei putere sã vã aplece-n jug”. Parafrazînd un principiu kantian, atît religia, cît ºi biserica ar trebui sã fie mijloace care sã conveargã spre acelaºi scop: credinþa; din nefericire se aplicã exact opusul! Dar, sã revenim la afirmaþia „rabinului” nostru, zis preot ortodox. Pãi, domnule preot, conform „zicerii” lu’ matale, s-ar pãrea cã aºa-zisul popor ales (iudaic) ar fi apãrut în istorie cam prin mileniul V î.Chr., deºi civilizaþia sumerianã îºi face simþitã prezenþa cam vreo mie de ani mai tîrziu, adicã odatã cu pãtrunderea în spaþiul mesopotamian a symerienilor (citit sumerienilor) carpatici plecaþi de pe Mureº (prin anagramã Sumer) ºi care, conform sumerologului (de origine iudaicã) Samuel N. Krammer („Istoria începe la Summer“), domneau peste „poporul capetelor negre” - autohtonii, mici de staturã ºi negricioºi. Asta explicã ºi faptul cã sumerienii (symerienii) apar în acest spaþiu „gata ºcoliþi” (dupã cum afirmã Eugen Delcea – „Secretele Terrei“). Cert este cã semiþii apar pe scena istoriei abia în mileniul II î.Chr., iar iudeii s-ar pãrea cã mult mai tîrziu, fiind descendenþi din Abraham – conf.

Vechiului Testament, singura sursã „istoricã” - cît de veridicã este, rãmîne la aprecierea fiecãruia; Abraham, nume de împrumut, în realitate Ab.Ram = preot al lui Ram, regele Oamenilor, adicã Soarele, cãruia se închinau strãmoºii noºtri, de unde ºi numele de ramani sau rami. ªi, pentru a nu rãmîne datori, sã-i mai oferim prelatului nostru o informaþie: cînd Tiphon, unul din fii lui Saturn, reuºeºte sã

recucereascã vechiul imperiu pelasg destrãmat în urma rãzboiului titanilor, aprox. mil. VII î.Chr., ºi va înfiinþa oraºele Ierusalim ºi Iudeea (conform scrierilor antice), iudeii nu erau încã în proiect! Aºadar, stimabile, mai uºor cu iudaizarea religioasã, fiindcã e suficient cã la fiecare slujbã liturgicã se aduc osanale lui Savaot (nu ºtiu ce treabã are individul cu tradiþiile româneºti!), ºi se dã slavã poporului lui Israel. E normal, vor spune ultra-ortodocºii, fiindcã Iisus Hristos era evreu. Fals! Rãstignit pe cruce, Mîntuitorul va rosti cîteva cuvinte în aramaicã: „Eli, Eli, lama sabahtani”! Limba aramaicã era limba vorbitã de arimii carpatici (armânii sau aromânii actuali) ºi, totodatã, mai trebuie remarcat un fapt interesant: în biblia baptistã existã un pasaj (în românã e omis) în care o slujnicã îi adreseazã Fecioarei Maria cuvintele: „Tu nu eºti o fiicã a Evei”! Bineînþeles cã nu, în realitate era o fiicã a ...Devei (Divinei – Geea), fãcea parte din tribul esenienilor care (dupã cum afirma Joseph Flavius) „...dupã vorbã ºi port semãnau cu dacii pleistoi”; asta nu ne-o vor spune nici preoþii, nici istoricii! Aºadar, stimate feþe bisericeºti, lãsaþi-o mai uºor cu iudaizarea; existã zeci de biserici, ºi zeci de religii... dar o singurã credinþã, ºi un singur Dumnezeu! ªi poate nu ar fi lipsit de interes sã vi-l reamintesc pe Apostolul Pavel („Epistolã cãtre corinteni”, cap.3. 4-5): 4). „Cãci, cînd zice unul: Eu sînt al lui Pavel, iar altul Eu sînt al lui Apollo, au, nu sînteþi oameni trupeºti? 5). Dar ce este Apollo? ªi ce este Pavel? Slujitori prin care aþi crezut voi ºi dupã cum i-a dat Domnul fiecãruia”.

SINEL TUDOSIE

Motto: „Cînd privesc zilele de aur a scripturilor române,/ Mã cufund ca într-o mare de visãri dulci ºi senine”. (M.Eminescu, „Epigonii“) Desigur, asta era într-o epocã în care, de astfel de „vremi” se învredniceau „cronicarii ºi rapsozii”, în timp ce, conform marelui nostru poet „Veacul nostru ni-l umplurã saltimbancii ºi rapsozii...”. ªi nu numai! Într-o emisiune recentã, transmisã de B1TV, „Lumea de dincolo”, mi-a atras atenþia afirmaþia unui preot care susþinea, nici mai mult, nici mai puþin, cã „iudaismul, continuat în era noastrã cu creºtinismul, are o vechime de...7.000 de ani”! Ptiu, drace, adicã... Doamne iartã-mã, dar, întradevãr, mare-i grãdina...! Sã mã ierþi, domnule preot, sau sã-þi zic „Rabi”, fiindcã prea eºti chitit pe iudaism ºi nu m-ar mira, dacã tot avem „acoperiþi” în presã ºi politicã, de ce nu am avea ºi în instituþiile bisericeºti? Doar aºa pot sã înþeleg rostul unei astfel de aberaþii. Desigur, vor spune unele voci cã atac biserica: nici pe departe! Fals; n-am nici un interes sã aduc acuzaþii preoþilor homosexuali, afaceriºti, afemeiaþi sau de orice fel, ºi de altfel e vina sistemului - am afirmat de nenumãrate ori necesitatea ca toate persoanele care deþin o funcþie într-o instituþie publicã, indiferent de rang ºi profesie, sã treacã un test medical ºi, cel mai important, unul psihiatric. În acest fel vom fi scutiþi de prezenþa, pe scena politicã sau în spaþiile massmedia, unor astfel de specimene, care, culmea, mai au ºi

Pag. a 16-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (7) Plutea asupra comunei ºi asupra oamenilor o stare de neliniºte ºi de tulburare. Simþeau un pericol care îi ameninþa, un rãu încã ascuns care li se putea întîmpla.

Aveau nevoie sã se sfãtuiascã între ei, sã se orienteze pentru viitorul lor. Pentru acestea se întîlneau cînd la un gospodar, cînd la altul. Într-o searã, s-au gãsit în casa lui Nicolae Popovici. Acolo ºi-au mai potolit frica ºi ºi-au mai întãrit moralul. Dar casa era deja o þintã. Ea prezenta o importanþã pentru ocupanþi. La plecarea oamenilor spre casele lor, unii erau întrebaþi de cãtre iscoade de ce s-au adunat ºi ce au discutat. Cum nu se punea la cale vreo conspiraþie, i-a lãsat sã plece. Dar frica s-a accentuat, într-o bunã zi, se anunþã cã va avea loc o Adunare Generalã în sala mare a Cooperativei, la care trebuia sã se prezinte, obligatoriu, unul din cei doi soþi, deoarece atunci se vor lua hotãrîrile importante pentru pornirea colhozului. Gata... Iatã presimþirea pe care-au trãit-o mai înainte. Acum trebuia sã se ducã ºi sã asculte dispoziþiile autoritãþilor. Nu mai era nici amînare, nici ºovãire. „Ce facem, mãi, Mihai? Mergem? Acolo trebuie sã spunem DA sau NU pentru întemeierea muncii în colectiv. Adicã, acolo trebuie sã acceptãm a da tot pãmîntul ºi toate vitele noastre împreunã cu uneltele agricole, cu mijloacele de transport pe care le avem, ca sã se lucreze bine ºi la timp ºesurile viitorului colhoz.

Nu le mai pot spune ºesurile mele, ale tale, sau ale lui Lazur al lui Gavrilã... ci ale tuturor sãtenilor. Prin urmare, ogoarele moºilor ºi strãmoºilor noºtri, lãsate din tatã în fiu drept moºtenire pe viaþã, acum li se ºterge urma, prin desfiinþarea haturilor (Hat = Fîºie îngustã de pãmînt nearat care desparte douã ogoare) ºi vor fi ale tuturor. Cum vine asta? Dar pãmîntul primit de la Statul Român pentru sîngele nostru vãrsat, în lupta cu duºmanul, în rãzboiul din 1916-1918, tot acolo se duce? Dreptate-i asta? Dar animalele noastre care ne-au ajutat la munca din þarinã ºi ne-au hrãnit, unde vor pleca?” ªi un oftat adînc îi sugrumã ultimele silabe tremurînde. „Mãi, Vasile, eu nu merg la aceastã adunare - spunea tata... Se va duce nevastã-mea, Sanda.

Ea este mai inimoasã. Apoi una e sã vorbeascã un bãrbat ºi alta o femeie. Eu mã bucur cã ea vrea sã-ºi spunã gîndurile la aceastã întrunire. ªtii ce mi-a spus? „Lasã pe mine, mãi bãrbate, cã ºtiu eu ce le voi zice. Tot colhoz le dau, de mã vor pomeni cît trãiesc. Cum sã le dau eu þarina de la ºes, primitã de la mama mea ca zestre, sau huciul (huci, huciuri, reg. ucr. - tufiº, crîng, desiº) din Valea Cosminului?” ªi pe ea n-o clinteºte nimeni din hotãrîrile luate. Cred cã va fi acolo o luptã pe viaþã ºi pe moarte. Vom vedea asta mai tîrziu, dupã comportarea lor”.

La Cooperativã Sala Cooperativei era pregãtitã în mod deosebit, sãrbãtoresc. De la un colþ la altul, ghirlandele de flori erau înºirate pe sîrmã, flori din hîrtie creponatã, cu multe culori, care încîntau vederea, dar nu ºi sufletul.

Scena era învelitã cu covoare aduse de doritorii de colhoz. Masa de pe scenã avea o faþã mare, roºie, pînã la podea. Cîteva ghivece de flori, bogate în verdeaþã, îºi revãrsau crenguþele liber. Bãncile lungi stãteau aliniate pe podeaua spãlatã proaspãt, de o parte ºi de alta a unui spaþiu de trecere. Toate îþi vorbeau de un efort pentru un lucru mare, la acea adunare.

Primii veniþi erau cei care doreau înfiinþarea colhozului. Ei nu aveau nimic de pierdut, ci de cîºtigat.

Intrau bucuroºi, zîmbitori, ºi priveau în dreapta ºi în stînga, la unii ºi la alþii, gata a spune: „Iatã-ne, sîntem în frunte” ºi ocupau apoi primele laviþe.

Mama mea, sositã anume drevreme, pentru a înregistra în memorie evenimentul, fãrã a exprima acest lucru, s-a aºezat pe ultima bancã, aproape de uºã. Avea de gînd sã ia cuvîntul, sã-ºi spunã neliniºtea ºi durerea ºi dupã aceea sã plece. Soseau apoi, pe rînd, oamenii comunei. Intrau ºi bogaþii satului, truditorii ogoarelor îmbelºugate, cu teama zugrãvitã pe feþe. Unii ºi-au luat ºi nevestele, ca împreunã sã cîntãreascã bine dacã vor spune DA sau NU. Cînd s-a umplut sala de oameni, a intrat triumfãtor, în ºir indian, pe spaþiul dintre bãnci, ºi prezidiul Adunãrii Generale, cu un aer de victorie.

Prin Librãriile Americane (5) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri pãrãseau oraºul, deportaþii au trecut pe lîngã piaþã, multe Basarabia, Bucovina de Nord ucrainience le-au oferit alimente pentru drum. Cînd au ºi Þinutul Herþei ajuns în faþa sediului preturii, ucrainiencele au îngeRubin Udler, martor ocular la represaliile din Odessa (1941) (3) Evreii localnici nu prea aveau spaþiu excedentar, dar au fost sãritori ºi generoºi. Principalele probleme erau procurarea alimentelor ºi ostilitatea miliþiei ucrainiene.

Ziua, miliþienii ucrainieni îi bãteau pe evrei, iar noaptea îi furau. Dupã multe discuþii s-a hotãrît înfiinþarea poliþiei ghetoului. Dr. Reicher a reuºit sã-l convingã pe pretorul roman sã accepte ideea ºi astfel a fost creatã o poliþie evreiascã în ghetou.

Nota 1: Este de remarcat disponibilitatea pretorului român de a ajuta comunitatea evreiascã sã se apere împotriva abuzurilor miliþiei ucrainiene. Acceptarea înfiinþãrii unei poliþii evreieºti înarmate este ceva deosebit ºi aratã grija autoritãþilor româneºti ca evreii deportaþi sã nu fie supuºi la suferinþe suplimentare faþã de condiþia de deportaþi. Nici vorbã de pogromurile invocate de istoricul Timothy Snyder în cartea Black Earth: „Like German Soldiers, they were followed by special units initial assignment was to provoke pogroms“ (2. Pag. 232) (La fel ca trupele germane, trupele române au fost urmate de unitãþi speciale a cãror sarcinã iniþialã era sã provoace pogromuri, trad. liberã).

Personalul aferent a fost selectat cu grijã ºi ea a servit foarte bine comunitatea. Preþurile foarte mari la alimente a fost o problemã serioasã pentru cei mai mulþi din comunitate. Aceasta au rezolvat-o, în mare parte, prin înfiinþarea unei brutãrii, o cantinã în care cei sãraci puteau servi o masã ºi un magazin cooperatist. La mijlocul lunii noiembrie au sosit 900 de noi deportaþi din Dorohoi, dar care aveau ordine sã nu rãmînã decît o zi în ªargorod.

Vremea era foarte rece, dar nimic nu l-a putut îndupleca pe pretor sã le permitã sã rãmînã acolo. În timp ce

nuncheat, blocînd drumul, au început sã strige cu pumnii ridicaþi „Burjuiule, cum poþi fi atît de aspru cu niºte fiinþe omeneºti!” (pag. 591). Protestul l-a impresionat pe pretorul român ºi convoiul de deportaþi a fost întors din drum, aceºtia primind permisiunea sã rãmînã, dar l-a atenþionat pe Teich de marele pericol al unei epidemii din cauza supraaglomerãrii ghetoului. „A fost adevãrat“, recunoaºte Teich. S-a ajuns ca 7.000 de oameni sã trãiascã în 337 de case ºi cîteva clãdiri publice, în condiþii neigienice, infectaþi de pãduchi. În trei luni întreg ghetoul, inclusiv doctorii, s-au îmbolnãvit de tifos. Epidemia s-a întins în întreg districtul Moghilev. Comunitãþile s-au trezit în faþa unei situaþii foarte grele. S-a decis înfiinþarea unui Mare Consiliu format din 25 de reprezentanþi ai comunitãþilor din district. Toate fondurile disponibile au fost puse la dispoziþia Consiliului pentru a combate foametea ºi bolile. Cantina a mãrit numãrul meselor la 1.500, iar brutãria ºi magazinul au fost mãrite. Au fost înfiinþate spitale provizorii ºi staþii de dezinfecþie.

S-a construit o fabricã de sãpun pentru necesitãþile comunitãþilor, surplusul fiind vîndut populaþiei ucrainiene. Uzina electricã ºi uzina de apã au fost reparate ºi puse în funcþiune, iar rezervoarele de apã curãþite. Strãzile au fost curãþite zilnic ºi au fost construite WC-uri publice. Aprovizionarea cu produse medicale s-a centralizat, inclusiv ajutorul primit de la evreii din Bucureºti. Evreii ucrainieni care fugeau din Vinniþa ºi Nemorov, localitãþi de dincolo de Bug din zona aflatã sub administraþia germanã, au fost în mod clandestin absorbiþi în comunitatea din ªargorod.

Ulterior, Consiliul a obþinut privilegiul de a emite cãrþi de identitate, legalizîndu-le prezenþa.

Nota 2: Deci pe lîngã poliþie proprie, comunitatea evreiascã a primit ºi dreptul de a emite legitimaþii de iden-

Reprezentantul Statului Sovietic, în domeniul agriculturii socialiste, s-a aºezat la mijlocul mesei, încadrat de primarul Rindiuc, apoi de altã parte secretarul Sfatului Popular ºi în continuare deputaþii. Atmosfera prezenta douã tabere angajate într-o luptã durã. Pãrþile pãreau egale: pe de o parte, Puterea unui stat, pe de altã parte, voinþa de neclintit a unei vieþi ºi munci tradiþionale.

Primarul Ridnic, plin de sine, pentru realizarea prezenþei la ºedinþã a atîtor cosmineni, se ridicã ºi-i prezentã pe cei aflaþi pe scenã, cu numele ºi funcþia fiecãruia. Aratã apoi scopul marii ºi importantei adunãrii. În salã s-a fãcut liniºte. Gospodarii studiau cu atenþie pe fiecare persoanã numitã de la masa roºie.

Din felul cum urmau sã vorbeascã, înþelegeau cum puteau sã se apere.

Tovarãºul, specialist în întemeierea colhozurilor, cu sarcinile precise concretizate într-un plan din faþa lui, ia cuvîntul explicînd în ce constã munca în colectiv, care sînt avantajele ei ºi cum vor trãi mai bine, cu toþii, în viitor. Tonul cuvîntãrii lui oscila de la blîndeþe la asprime, repetînd cã de la acest drum nu mai este întoarcere. Cu cît vor forma mai repede colhozul, cu atît le va fi mai bine. Pentru aceasta, pe viitor, pãmîntul va fi al întregii comunitãþi, deci al statului, dupã cum ºi animalele ºi uneltele agricole, aduse în colectiv. La aceastã punere în evidenþã, nevoiaºii satului aprobau din cap. Continuã apoi cã, rezultatul muncii, belºugul, se va împãrþi tuturor dupã zilele lucrate pe an. La fel ºi alte bunuri obþinute în activitatea lor. Surplusul de produse se va trimite colhozurilor din localitãþile unde pãmîntul nu prea dã rod. Altele se vor trimite la oraºe ºi în centrele muncitoreºti. Acolo se construiesc tractoare ºi unelte agricole pentru colhoz. Din veniturile colectivului se vor construi ºcoli, creºe ºi grãdiniþe pentru cei mici. Ei, pruncii, vor avea o îngrijire deosebitã, iar mamele lor, nemaipurtînd grija odraslelor, vor putea lucra pe ogoare ca sã-ºi facã norma. Toþi copiii vor frecventa ºcolile primare, gimnaziile, ºi chiar facultãþile, dupã puterile lor intelectuale. Ei vor fi viitorii constructori ai comunismului ºi etc., etc.... Oamenilor li se fãcea pãrul mãciucã. Se priveau unii pe alþii, afundîndu-ºi capul între umeri ºi tãcînd chitic. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 titate, adicã o autonomie foarte mare care nu ºtiu sã fi fost ºi-n alte locuri. O altã problemã pusã în faþa comunitãþii era cea a serviciului muncii. Toþi evreii din Transnistria între 14 ºi 60 de ani trebuiau sã presteze o muncã pentru care primeau cupoane de alimente. La început unii au încercat sã se sustragã de la aceastã obligaþie, dar poliþia fãcea percheziþii din casã în casã ºi cei care erau prinºi în aceastã situaþie de mai multe ori erau deportaþi peste Bug. Comunitatea a decis sã considere serviciul muncii o sarcinã a colectivitãþii pe care trebuie sã ºi-o asume toþi, fãrã favoritisme. A fost constituitã o comisie de recrutare ºi trei doctori au stabilit o schemã de clasificare a muncii.

Nimeni dintre cei apþi pentru muncã grea nu avea dreptul sã-ºi cumpere ei înºiºi exceptarea de la muncã sau sã-ºi plãteascã un înlocuitor. Pentru cei apþi numai de munci uºoare se accepta sã se cumpere de la comunitate exceptarea de la muncã. Din banii colectaþi s-a format un fond din care se puteau plãti bine voluntarii dispuºi sã facã anumite munci. Cea mai mare lucrare în 1942 era construirea ºoselei de la Murafa la gara din Jaroºinska, lucrare de care în final au beneficiat ruºii. Aproximativ 1.500 de lucrãtori evrei au terminat construirea ºoselei în cinci luni.

Deºi ei nu au primit în întregime salariul stabilit, ei au fost hrãniþi corespunzãtor ºi nu au fost îmbolnãviri sau decese.

Pentru 1943, alte proiecte au fost stabilite de cãtre Oficiul central al muncii din Odessa. În districtul Moghilev a fost numit un nou prefect, colonelul Loghin.

Acesta a încercat sã formeze brigãzi de muncã pe care sã le trimitã în alte zone, mai îndepãrtate. Din fericire au apãrut multe locuri de muncã noi în fermele ºi fabricile din jurul ªargorodului, astfel încît comunitatea a rãmas aproape intactã.

Nota 3: Faptul cã-n jurul ªargorod-ului au apãrut multe fabrici ºi ferme care asigurau multe locuri de muncã dovedeºte cã economia Transnistriei sub administraþia româneascã era înfloritoare chiar în timp de rãzboi. O preocupare importantã a Consiliului a fost ºi grija pentru copii, în special pentru orfani. În 1942 a fost înfiinþat un orfelinat în care au fost adãpostiþi, hrãniþi ºi educaþi mai multe sute de copii. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

Pag. a 17-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Iranul, foarte aproape de achiziþia avioanelor multirol Suhoi din Rusia Aflat la Teheran, într-o vizitã oficialã, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a stabilit cu ministrul Apãrãrii iranian Hossein Dehghan cîteva mãsuri de întãrire a cooperãrii militare, precum ºi în domeniul transferului tehnologic.

Unul din punctele de pe ordinea de zi a fost solicitarea Iranului de a achiziþiona 18 avioane multirol Su-35 ºi 8 Su-30SM. Rusia considerã cã cele douã tipuri de aeronave ar dispune de tehnologie supusã sancþiunilor ONU impuse Iranului ºi cã livrarea ar putea fi blocatã de SUA în Consiliul de Securitate al ONU. În schimb ar fi dispusã sã ofere avioane noi MiG-35, dotate cu radarul Zhuk AE de tip AESA, apropiat ca performanþe de radarele occidentale.

Iranul nu doreºte MiG-35 cea mai nouã variantã de MiG-29, adicã un avion multirol uºor. Rusia a propus sã

livreze în schimb avioane Su-27SM3, la mîna a doua.

Su-27SM3 reprezintã o versiune modernizatã a modelului Su-27, existentã în aviaþia militarã ruseascã. Fiecare din cele douã motoare AL-31F M1 de pe Su-27SM3 dezvoltã o tracþiune de 13.700 kgf , faþã de 12.500 kgf a celor de pe Su-27, dar inferioarã motoarelor AL-41FL S de pe Su-35 care au 14.700 kgf. Sistemele electronice ºi de arme ale lui Su-27SM3 sînt aduse aproape de Su-35.

Spre deosebire de Su-35 ºi Su-30SM, Su-27SM3 nu dispune de tracþiune vectorizatã a motoarelor.

Inamicii Iranului din zonã sînt Israelul, care deþine 74 avioane F-15 ºi Arabia Sauditã care opereazã 129 de F15. Ori acestor F-15 nu li se pot opune decît avioane cu performanþe similare precum Su-35 sau Su-30SM. Cum întîlnirea celor doi oficiali a avut loc înainte de intrarea în vigoare a noi sancþiuni impuse de administraþia SUA împotriva Rusiei ºi Iranului, Teheranul sperã cã Moscova va accepta sã-i vîndã avioane Su-35 ºi Su30SM. (D.V)

Efectul Rogozin: lungul drum al Rusiei de la violenþã ºi infatuare la decenþã pe Prut ºi pe Nistru (1)

Dupã ce Vladimir Putin ºi-a anunþat decizia de a expulza 755 de angajaþi ai misiunilor diplomatice americane din Rusia, în replicã la noile sancþiuni ale SUA împotriva Moscovei, preºedintele Donald Trump a declarat ironic: ,,Vreau sã îi mulþumesc, pentru cã încercãm sã reducem cheltuielile ºi, din punctul meu de vedere, sînt foarte mulþumit cã el a concediat un numãr mare de oameni”.

Federaþia Rusã este în cea mai complicatã situaþie a sa de dupã prãbuºirea Zidului Berlinului. Dupã anexarea Crimeei ºi agresiunea militarã din Estul Ucrainei, sancþiunile ºi izolarea s-au abãtut peste Rusia lui Putin, mai grele decît braveazã Kremlinul cã ar fi, ca impact.

Occidentul, sub diferitele sale forme – statalã, instituþionalã, UE, NATO – s-a pronunþat pentru crearea condiþiilor de descurajare a revizionismului rus la frontiere ºi pentru limitarea revanºismului unei Rusii ce considerã cã a fost pãcãlitã cînd era slabã ºi vrea sã revinã astãzi în prim-plan, cu forþa, impunîndu-ºi interesele percepute pe plan extern împotriva tuturor celorlalte state, cu riscul introducerii unui neo-imperialism în spaþiul postsovietic ºi al promovãrii suveranitãþii limitate a noilor state independente, pe baza doctrinei apãrãrii ruºilor, rusofonilor ºi compatrioþilor cu utilizarea forþei militare.

Fenomenul Rogozin, scos din practica abordãrii regiunii Episodul Rogozin, a avut mai multe grile de lecturã ºi a permis lecþii învãþate pentru Rusia din rãzbunarea geografiei, dar a subliniat ºi limitele pe care le are azi Moscova în a face ceea ce vrea în lume. Mai mult, invectivele ºi rãbufnirile personajului în sine, vicepremier al Federaþiei Ruse, aratã clar incapacitatea acestuia de a juca vreodatã un rol constructiv în relaþiile diplomatice cu terþe state, fiind deja inacceptabil în relaþiile Rusiei cu România ºi Republica Moldova. Cã limbajul acestuia era unul colorat, destinat paginilor întîi ale mass-media ruse, era un lucru cunoscut. Aºa cum MAE rus ºtie bine cît a pãtimit ºi cum a trebuit sã rîneascã diplomatic în spatele unui asemenea personaj ºi al declaraþiilor sale iresponsabile, arãtînd cã poziþia oficialã a Federaþiei Ruse este alta. Însã, dacã Rogozin intrã în spaþiul ignorãrii generale ºi a retragerii sale din spaþiile unde fusese folosit pentru zgomot ºi scandal mediatic, retragerea sa din Guvernul

Federaþiei Ruse devine, de asemenea, o obligaþie pentru o Rusie care doreºte sã relanseze bune relaþii cu regiunea noastrã. Decizia de declarare a vicepremierului rus ca persona non grata a fost urmatã de o reacþie opusã a preºedintelui Igor Dodon, în ciuda sumei de elemente în discuþie în acest gest.

Moldova erau batjocoriþi în Federaþia Rusã, controale exagerate sau neplãceri cînd mergeau în delegaþie oficialã. Dupã cîteva reacþii ale MAEIE, Republica Moldova a refuzat sã mai participe la orice reuniuni în Rusia, în schimb Igor Dodon a continuat ostentativ relaþia ca ºi cum nimic nu s-a întîmplat, ba forþînd diferenþa între sine ºi ceilalþi oficiali.

Incoerenþa Republicii Moldova ºi nevoia de a alege orientarea strategicã a statului

Dodon, cãlare pe noua Axã a Rãului: Rusia, Coreea de Nord, Iran

Ultimele evenimente din Republica Moldova au creat probleme majore în privinþa coeziunii ºi coerenþei poziþiei statului. Momentul declarãrii persona non grata a lui Dmitri Rogozin a pus capac ºi a subliniat, o datã în plus, costurile acestei inconsistenþa ºi a lipsei unei orientãri strategice a statului asumatã ºi prezentatã de toþi reprezentaþii sãi, preºedinte ºi Guvern. ªi totul vine pe fondul celor douã poziþionãri distincte pe care le profeseazã preºedintele Igor Dodon, vãdit ºi ostentativ pro-rus, ºi majoritatea declarat pro-europeanã din Parlament ºi Guvern. În cazul Rogozin, decizia de declarare a vicepremierului rus ca persona non grata a fost urmatã de o reacþie opusã a preºedintelui Igor Dodon, în ciuda sumei de elemente în discuþie în acest gest: declaraþiile flagrante anti-Republica Moldova, susþinerile sforãitoare ale separatismului, ameninþãrile cu forþa armatã. Din contrã, Igor Dodon s-a ºi întîlnit cu Rogozin în... Iran, acolo unde au continuat poziþionãrile contrare majoritãþii legitime ºi care deþine constituþional decizia în orientarea strategicã, de politicã externã a statului Republica Moldova, pe care preºedintele de la Chiºinãu îl reprezintã! Doar îl reprezintã, nu îi decide orientarea ºi opþiunile! Episodul a mai amintit de un moment la fel de penibil, dar trecut cu mai mare uºurinþã, acela în care oficialii Republicii

ªi programul deplasãrilor externe ºi a primirilor oficiale ale lui Igor Dodon este, de asemenea, reprobabil, nu numai declaraþiile sale care nu au nimic a face cu statul pe care-l reprezintã ºi opþiunile instituþiei responsabilã constituþional de orientarea strategicã ºi de politica externã a statului. ªi nu e vorba despre diferenþe minore, ci despre elementele fundamentale precum orientarea strategicã a Republicii Moldova. Dodon a mizat pe 7 (ºapte) vizite oficiale ºi neoficiale în Federaþia Rusã dupã alegerea sa, douã la Teheran, una la Budapesta ºi una la Bruxelles, la instituþiile multilaterale de aici, UE ºi NATO. Apoi a sfidat regulile dreptului internaþional ºi a relaþiilor internaþionale, primind în calitate de preºedinte, delegaþia Partidului nord-coreean de la conducerea statului, un stat aflat sub sancþiunile comunitãþii internaþionale pentru programul nuclear, proliferare nuclearã ºi pentru programul balistic. Deci Dodon e asociat Rusiei, Coreei de Nord ºi Iranului, exact opusul orientãrii oficiale, legale ºi legitime a statului, consemnatã ºi stabilitã de majoritatea declarat pro-europeanã ºi pro-occidentalã. Aici trebuie cãutatã reacþia SUA de a suspenda sprijinul militar pentru Armata Republicii Moldova. (va urma) IULIAN CHIFU

O revoltã de-o varã (2)

ocazie pentru a pune presiune pe Soviet. Lenin fusese adus înapoi în mare grabã, în speranþa cã va putea sã ia o decizie. Toþi se bazau pe el, mai ales cã în iunie, în cadrul Congresului Sovietelor Ruse, cînd liderul menºevic, membru al Guvernului Provizoriu, Þereteli, afirmase cã: „Nu existã partid politic care sã îi poatã spunã guvernului provizoriu: «Dã-ne puterea ºi pãrãseºte scena - o sã-þi luãm noi locul!». Un astfel de partid nu existã în Rusia”, Lenin se ridicase ºi, plin de încredere, rostise: „Est takaia partia!” - „Existã un asemenea partid!”. Pare-se însã cã nehotãrîrea lui Lenin în faþa revoltei a fost în final o loviturã de imagine pentru bolºevici. Ezitant ºi ambiguu, el a þinut un discurs incoerent mulþimii adunate - ultimul, de altfel, înainte de momentul Octombrie 1917.

Veniþi pentru o revoluþie, revoluþionarii nu au gãsit un lider. Aºa cã strada avea sã încerce sã se organizeze singurã, în faþa Palatului Taurida era deja multã lume: peste 20.000 de oameni, iar odatã cu venirea marinarilor, bulevardul Jevski Prospekt se umpluse. Nici unii nu aveau însã habar de ce trebuie fãcut odatã ajunºi în stradã. „Cel mai rãu lucru dintre toate acestea a fost mulþimea, filistinii, muncitorul ºi soldatul, care nu sînt altceva decît o brutã laºã ºi lipsitã de creier, fãrã nici un dram de respect de sine ºi fãrã sã înþeleagã motivul pentru care se aflã pe strãzi, pentru ce este nevoie de el sau cine îl conduce ºi încotro. Companii întregi de militari ºi-au aruncat armele ºi lozincile atunci cînd a început sã

se tragã ºi au distrus uºile ºi vitrinele magazinelor. Asta este oare armata revoluþionarã a unui popor liber? Este limpede cã mulþimile din stradã nu aveau absolut nici o idee despre ceea ce fac - totul era un adevãrat coºmar.

Nimeni nu ºtia care sînt þelurile revoltei, nici cine îi sînt liderii. Dar au existat oare lideri? Mã îndoiesc. Troþki, Lunacearski ºi tutti grandi au bîiguit una sau alta, dar totul s-a dus de rîpã în faþa toanelor mulþimii”, nota Maxim Gorki, martor al evenimentelor din iulie 1917.

Guvernul Provizoriu mai era apãrat doar de 18 soldaþi ai Regimentului Pavlovski ºi de cîþiva zeci de cazaci - infinit de puþin pentru a putea face faþã unui eventual asalt din partea mulþimii. Lucrurile erau ºi mai simple de atît, cãci partea stîngã a Palatului Taurida era goalã: membrii Dumei fugiserã sau se ascunseserã în clãdirea Statului Major General. Dar soldaþii ºi cazacii, fie ei ºi prea puþini la numãr, au fost suficienþi pentru ca, în cîteva minute, sã umple artera principalã a capitalei cu peste 700 de cadavre. S-a tras în neºtire - Guvernul trebuia apãrat cumva. „Pe strãzi treceau în goanã automobile ºi vehicule blindate. Din diferite direcþii au izbucnit împuºcãturi. Cînd au început împuºcãturile, mulþimea de oameni care umplea caldarîmul de pe Nevski Prospekt s-a repezit într-o parte, fugind orbeºte, doborîndu-i pe cei care-i ieºeau în cale. [...] Erau zile frumoase ºi calde, soarele strãlucea - un contrast izbitor cu scenele îngrozitoare care se petreceau”. (va urma)

Oamenii de rînd înlocuiserã salopetele ºi pãlãriile purtate în urmã cu ºase luni - aveau acum gloanþele în buzunare sau atîrnate la gît. Au pornit pe bulevardul Nevski Prospekt, la capãtul cãruia se afla Palatul Taurida. Se încerca o organizare, se dorea un lider.

Mulþimea a fost condusã însã numai de haos ºi de pericolul unui rãzboi civil. Circulau zvonuri cum cã Guvernul Provizoriu fusese înlãturat, cã se formeazã o comisie specialã de organizare a protestelor. Seara venea, iar oamenii nu mai aveau rãbdare sã vadã totul concretizat ºi se retrãgeau spre case.

4 iulie trebuia sã fie ziua deciziilor în tabãra bolºevicã. Comitetul Central se reunise, punînd cap la cap faptele pentru a hotãrî dacã acesta este momentul propice pentru preluarea puterii. Soldaþii ºi muncitorii ocupau strãzile Petrogradului, lor urmînd a li se alãtura alþi bolºevici. Însã piesa de bazã a revoltei urma sã fie flotila de la Kronstadt, cu peste 20.000 de marinari înarmaþi, care îl aveau în frunte pe Raskolnikov. „Pretutindeni vedeai marinari alãturi de doamne îmbrãcate sumar ºi purtînd pantofi cu toc înalt”, aºa era descrisã scena sosirii marinarilor la Petrograd.

Era cea de-a doua zi de revoltã - oamenii se strîngeau, dar bolºevicii încã nu se hotãrîserã ce poziþie sã adopte. Nu erau siguri dacã acesta era momentul în care Guvernul Provizoriu sã fie înlocuit de cãtre Comitetul Central Bolºevic, sau doar sã se foloseascã de

ANA-MARIA ªCHIOPU

Pag. a 18-a – 18 august 2017

Universalitatea bunelor maniere (21 „Da, vã ascult” (2) Cînd vorbim la telefon, nu trebuie sã îi facem pe alþii pãrtaºi la conversaþie, nici sã amestecãm conversaþiile.

Dacã, în timp ce vorbim cu o prietenã, îl strigãm pe copil sau ne salutãm soþul care tocmai a venit de la serviciu, nu vom reuºi decît sã creãm confuzie pentru interlocutor, care va începe sã nu mai distingã cînd ne referim la el ºi cînd nu. Trebuie sã evitãm urmãtoarele situaþii: „Da, Elena, ai dreptate, dar eu cred cã... Victor, o sã întîrzii la ºcoalã, îmbracã-te odatã!”; sau „Vrei sã ne vedem mîine la ora prînzului?... Da, dragule, acum plecãm, imediat ce termin de vorbit”. Acest tip de fraze indicã lipsa de importanþã pe care o acordãm conversaþiei telefonice ºi constituie o lipsã de respect faþã de persoana cu care vorbim, pe lîngã confuzia pe care i-o creãm.

Uzanþele spun cã trebuie sã folosim telefonul pentru a da o veste, o informaþie scurtã, o pãrere, ori pentru a ne interesa despre starea unei persoane sau despre o situaþie etc. Existã însã persoane pentru care telefonul se transformã într-o modalitate de alungare a plictiselii; cînd sunã pe cineva, înºirã tot felul de detalii despre viaþa lor, ce s-a întîmplat în ziua precedentã; nu au nici o limitã ºi, dacã ar fi dupã ele, ºi-ar petrece ore întregi vorbind la telefon. Þineþi cont, dacã sînteþi una dintre persoanele cãrora le plac conversaþiile telefonice lungi, cã timpul „victimei” dvs. este preþios ºi cã aceasta,

Filme de top cu efecte speciale remarcabile (7) Motto: „Efectele speciale dintr-un film costã mult mai puþin decît salariul actorului principal“. (James Cameron) Restul echipei de filmare nu este decît carne de tun.

Cel mai ingrat rol l-a primit Winona Ryder care priveºte neputincioasã acþiunea din jurul ei ºi, în plus, apare mai des decît ar justifica-o rolul. Regizorul a avut probleme ºi cu ea: „Winona este altfel. Urãºte probele, abia se preoþeºte pentru rol. În schimb se integreazã în decor, îmi ascultã scurtele indicaþii, aprobã din cap ºi interpreteazã perfect“. ªi în „Alien 4“ claritatea are un rol important. Ripley murise în episodul trecut, cu micuþa monstruozitate care crescuse în ea, iar acum, dupã douã sute de ani, este trezitã din nou la viaþã. Din cauza amestecului ADN-ului, femeia nu este prea amabilã, e plinã de resentimente ºi are o putere supraomeneascã. Astfel, graniþa dintre om ºi entitatea extraterestrã se pierde. Dupã regizor, aceasta poate fi luatã drept alegorie. Filmul este o coproducþie Franþa-S.U.A. Scenaristul Joss Whedon a fost nevoit sã introducã în poveste schimbãri de situaþie caracteristice romanelor. Ripley a murit în episodul trei, cu un locuitor al spaþiului în trup; Whedon a avut sarcina de a o învia, creînd o terifiantã simbiozã cu extraterestrul. „În realitate, a trebuit sã concep douã lucruri. Dupã cele trei filme ale seriei, trebuia sã gãsesc ceva nou ºi pe lîngã

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (4) ªi chiar dacã au vãzut-o ºi în acelaºi timp li s-a înfãþiºat Lumea Nouã cu pãdurile ei la micã distanþã, marinarii s-ar fi dovedit vikingi nedemni de numele lor dacã s-ar fi îndreptat spre regiunea sinistrã ºi deºerticã Belle-Isle, neglijînd marea insulã al cãrui lemn era atît de preþios pentru construirea corãbiilor ºi pentru foc.

Ipoteza lui Steensby este cu atît mai neverosimilã.

Dimpotrivã, Reuter, specialistul astronom al vechilor germani, plaseazã Vinlandul în sud, în regiunile subtropicale ale Floridei. Teza lui Reuter neglijeazã multe date precise cu privire la Vinland ºi se bazeazã doar pe unicul detaliu astronomic menþionat de saga. Dar detaliul este contestat sau cel puþin semnificaþia pe care i-o dã Reuter. Iatã ce spune saga: „(în Vinland) în ziua solstiþiului de iarnã, soarele a atins un eyktarstadºi un dagmalstad“. Eykt desemneazã aproximativ sud-vestul, iar dagmal, sud-estul. Textul saga ar însemna: pe 21 decembrie, soarele poate fi vãzut atît în sud-vest, cît ºi în sud-est. Fapt care probabil i-a

ROMÂNIA MARE“

probabil, nu este dispusã sã aloce discuþiei la fel de mult timp. Încercaþi sã nu lungiþi vorba prea mult, iar dacã dvs. sînteþi cel apelat de o persoanã amatoare de conversaþii telefonice interminabile ºi vreþi sã încheiaþi discuþia, fãceþi-o cu politeþe. O frazã ca: „Sper sã mã ierþi, dar, în acest moment, nu am timp sã continui conversaþia” va fi suficientã.

Dacã locuiþi cu alte persoane în aceeaºi casã - rude, partenerul de viaþã, prieteni cu care împãrþiþi etajul etc. ºi telefonul este comun, nu-l monopolizaþi. Se poate ca altcineva sã aibã nevoie de el în timp ce dezbateþi cu prietena dvs. subiectul telenovelei din ziua precedentã.

La o discuþie telefonicã, dacã nu gãsiþi un numitor comun, sau atunci cînd vã enervaþi pe interlocutor, puteþi decide sã amînaþi dialogul pentru altã datã, sã-i cereþi persoanei cu care vorbiþi sã vã asculte, sau puteþi sã-i spuneþi cã nu mai doriþi sã vorbiþi cu ea. Însã ceea ce niciodatã nu trebuie sã faceþi, dacã nu vreþi sã fiþi nepoliticos, este sã trîntiþi receptorul. Controlaþi-vã ieºirile de furie; dacã vã enervaþi pentru un motiv oarecare, prezentaþi scuze ºi încheiaþi conversaþia, dar niciodatã nu închideþi. Este greºeala cea mai mare pe care o puteþi face în contextul unei conversaþii telefonice. La fel cum nu trebuie sã abandonaþi o petrecere fãrã sã vã luaþi rãmas-bun de la persoanele care v-au însoþit, nu trebuie niciodatã sã închideþi telefonul înainte de a anunþa acest lucru.

Dacã sînteþi apelat din întîmplare, de asemenea, nu închideþi fãrã a-i spune persoanei respective, într-un mod politicos, cã este vorba de o greºealã. Nu fiþi nepoliticos, deoarece toþi putem sã greºim cînd apãsãm pe butoane.

Dacã sînteþi dvs. cel care a greºit, prezentaþi scuze.

Conducãtorii auto Vom dedica acest capitol ºoferilor, deoarece, astãzi, maºina a devenit principalul mijloc de transport. Bunele maniere vor intra în joc ºi atunci cînd sînteþi ºofer, dar ºi atunci cînd sînteþi pasager. Prima întrebare pe care trebuie sã ne-o punem este în ce ordine vom ocupa locurile, dacã nu sîntem noi cei care conducem. Este nepoliticos sã ocupãm un loc din spate, dacã sîntem singurul însoþitor, în afarã de cazul în care conducãtorul auto este propriul nostru ºofer, sau atunci cînd cãlãtorim într-un vehicul oficial. Dacã sînt mai mulþi ocupanþi, le vom rezerva copiilor un loc în spatele celor mai în vîrstã ºi vom evita sã îi lãsãm în faþã.

Nu vom coborî geamul fãrã ca mai întîi sã îi întrebãm pe ceilalþi ocupanþi ai maºinii. Este posibil ca unei persoane cãlãtoria cu maºina sã îi provoace ameþeli. În cazul acesta, chiar dacã miºcarea aerului ne incomodeazã, i se va permite acelei persoane sã lase geamul jos.

Nu trebuie sã fumãm în interiorul unei maºini fãrã a cere voie celui care rãspunde de maºinã.

Pentru siguranþã, vom evita orice acþiune care îi poate distrage atenþia ºoferului. Manifestãrile drãgãstoase trebuie amînate pentru alt moment ºi alt loc. De asemenea, nu se recomandã sã întreþinem conversaþii intense cu ºoferul vehiculului, nici sã-l mustram pentru felul cum conduce.

Asta nu înseamnã cã, dacã observãm la el o atitudine imprudentã, sã nu-l avertizãm de pericol ºi sã îl rugãm sã modereze viteza, mãcar atîta timp cît cãlãtoreºte însoþit. Dar vor fi de prisos comentariile care reflectã propriul nostru punct de vedere cu privire la ºosea sau la restul maºinilor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

asta, desigur, o metodã de a o trezi la viaþã pe Ripley.

Aceastã din urmã sarcinã a fost cea mai mare provocare pentru creativitatea mea“.

Sigourney Weaver a fost entuziasmatã doar dupã ce s-a convins cã noile elemente se integreazã condiþiilor trasate de primele episoade. Din fericire, scenariul de acþiune care evidenþiazã fermitatea personajului Ripley a cîºtigat imediat inima actriþei, iar noile tipuri de relaþii cu creaturile au fãcut-o sã nu stea pe gînduri nici un minut în privinþa semnãrii contractului. „N-am vrut sã vãd cã Ripley se trezeºte în mijlocul Cosmosului ºi þipã: Aliens!, subliniazã Weaver. Nu mã interesa sã fac acelaºi lucru ca în primele episoade.

Totuºi, rolul mi-a lipsit ºi mã bucur cã pot juca din nou; sper cã am aºezat personajul pe baze noi ºi l-am salvat de la uitare“.

Modul de înnoire a lui Ripley ºi valenþele noi ale rolului au influenþat-o de asemenea pe actriþã: „Rolul îmi place mai ales pentru cã evolueazã în sensul aºteptat de privitor. În episodul al 4-lea, personajul nu mai este de partea cea bunã ºi nu face doar lucruri pozitive ca în episoadele anterioare. Aceastã situaþie mi-a oferit o mare libertate de manifestare“.

O altã cheie a succesului, pe lîngã personajul Ripley, trebuie cãutatã în efectele speciale. Specialistul în imagini, Pitof, descrie realizarea drept... suprarealistã. „Munca mea - spune el - a fost sã mã cufund în universul lui Jean-Pierre Jeunet ºi sã-i transform în imagini de film viziunile suprarealiste, fantezia“. Împreunã cu colegul sãu american, Erik Henry, au vizionat filmul secvenþã cu secvenþã, hotãrînd unde sã introducã graficã digitalã ºi unde manechine.

Înainte de a începe filmãrile, Pitof a cerut sprijinul firmei „Silicon Graphics“ pentru vizualizarea unor scene, prin folosirea unor modele computerizate tridimensionale. Nava spaþialã „Auriga“, spre exemplu, s-a creat prin folosirea combinatã a modelelor, a unor decoruri în mãrime naturalã ºi a unor soluþii digitale.

Pentru prima oarã în istoria serialului apar fiinþe complet computerizate, dar nu sînt excluse nici pãpuºile mecanice, de diferite mãrimi, lucrate artistic de mîna maeºtrilor Tom Woodruff jr. ºi Alex Gillis. Dintre fiinþele cunoscute, apare, de exemplu, Regina, care le-a dat puþinã bãtaie de cap realizatorilor, fiindcã modelului original i s-a pierdut urma. Cea mai respingãtoare fiinþã din primul episod a fost gãsitã pînã la urmã la un colecþionar, Bob Burns, care a împrumutat-o cu bucurie pentru a o vedea în noul film.

Decorurile au fost ridicate în patru studiouri ale „20 th Century Fox“; cele mai impresionante au fost cele din Studioul 16, conþinînd un bazin gigantic, cu aproape 2 milioane de litri de apã. Aici au fost filmate scenele petrecute pe Auriga inundatã, în care actorii trebuie sã-ºi foloseascã capacitatea de a înota pentru a-ºi salva vieþile.

Timp de douã sãptãmîni înainte de filmarea scenei, actorii au luat continuu lecþii de înot, jucînd personal în majoritatea scenelor, cu excepþia celor mai periculoase.

Turnarea filmului, bogat în imagini spectaculoase, s-a încheiat cu filmarea scenelor în care s-au folosit modelele celor douã nave spaþiale - Auriga ºi Betty.

ºocat pe normanzii obiºnuiþi cu zilele de iarnã atît de scurte în nord, în timp ce în Vinland, soarele putea fi zãrit atît în eykt, cît ºi în dagmal, în timpul aceleiaºi scurte zile. Reuter înþelege sã dea cuvintelor eykt ºi dagmal acelaºi sens pe care l-a dat Sturluson în 1220 ºi care este dat ºi astãzi în Islanda: unul ar indica est-sudestul ºi celãlalt, vest-sud-vestul. Dar acest sens este posterior întîmplãrii. Culegerea de legi islandeze „Graugans“, care dateazã din 1122, indicã direcþiile dagmal ºi eykt ca aflîndu-se la o distanþã de cincizeci ºi douã de grade ºi jumãtate de meridian, ºi nu la ºaizeci ºi ºapte ºi jumãtate. Aºadar, pe vremea descoperirii þinutului Vinland, primul sens trebuie atribuit celor douã cuvinte, ºi nu cel din urmã. Deci pe 21 decembrie, soarele nu se ridica în est-sud-est ºi nu asfinþea în vestsud-vest; unghiul pe care-l fãcea cu meridianul era cu cincisprezece grade mai mic. Reuter se înverºuneazã totuºi ºi afirmã cã Vinland nu putea fi decît în Florida, deºi, acolo, în ziua solstiþiului de iarnã, soarele nu se afla în est-sud-est ºi în vest-sud-vest. Reuter nu se teme sã afirme: „Locul þinutului Vinland poate fi calculat matematic cu un risc de eroare nesemnificativ“. Însã putem desprinde concluzii atît de riguroase din datele totuºi aproximative furnizate de saga? Marinarii normanzi nu aveau nici teodolite, nici alte instrumente moderne sã poatã determina cu exactitate în ce punct rãsãrea ºi asfinþea soarele.

Un alt argument împotriva ipotezei Floridei constã în faptul cã povestirile sînt de acord, independent una de alta, în ce priveºte faptul cã Vinland se afla la douã zile de Markland. Însã acesta are, cum se ºtie, toate ºansele sã fie Lumea Nouã. Afirmaþia este confirmatã de excelenta descriere a Pãmîntului fãcutã de cãlugãrul islandez Nicolas, abate de Thingeyre (mort în 1159). Descrierea afirmã cã „în sudul Groenlandei se aflã Helluland, apoi Markland; de acoio, nu mai este mult pînã în Vinland, de unde unii cred cã se poate ajunge în Africa; dacã aceastã pãrere este exactã, atunci marea exterioarã (adicã oceanul) se întinde de la Markland pînã la Vinland“.

Reuter nu acordã credit acestor mãrturii indiscutabile. El obiecteazã cã marinarii din Vinland nu s-au întors în acelaºi an ºi cã au hibernat în þara viþeide-vie: „Dacã distanþele ar fi atît de scurte cum pretind unii inventatori de basme, ironizeazã el, aceºti marinari experimentaþi ar fi fãcut mai multe cãlãtorii într-un an, ceea ce nici nu poate fi discutat“. Argumentul nu este puternic. Normanzii voiau sã exploreze pãmînturile necunoscute. Unii, precum Thorfinn Karlsefni, au încercat chiar sã se stabileascã aici. De unde absenþele lor de mai mulþi ani care nu au nimic surprinzãtor. (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

Sfîrºit (Text preluat din volumul „Misterele lumii. Filme celebre“)

Pag. a 19-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (11) Jetoane umane (4) Mã surprind gîndindu-mã la tatãl meu. A fost în armatã în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, fiind poliþist militar în Europa de Vest. A vãzut lagãrele de concentrare, a fost martor la cele mai rele lucruri de care e capabilã omenirea. A simþit mirosul cadavrelor, le-a vãzut aruncate unul peste altul. Cînd rãzboiul a luat sfîrºit, unitatea sa a fost responsabilã de paza liderilor naziºti pe care Aliaþii i-au judecat ulterior la Nürnberg.

A asistat la judecatã, pãzind prizonierii în timp ce procurorii dezvãluiau întreaga barbarie ºi cruzime a Germaniei lui Hitler. Zi dupã zi, mãrturiile arãtau cît de departe a putut merge nebunia. Birocraþi galbeni la faþã, care se aflau în banca acuzaþilor, fuseserã unii dintre cei mai mari criminali în massã din istorie. Nimeni nu a vãrsat nici o lacrimã atunci cînd au fost spînzuraþi.

Dupã ani, povestirile tatãlui meu despre timpul petrecut de el în Germania m-au umplut de indignare. Mi-am însuºit capacitatea tatãlui meu de a discerne binele de rãu. Am învãþat prin intermediul lui cã nu existã nuanþe între alb ºi negru, cã nu existã decît bine ºi rãu. Odatã ce ai pãºit pe cãrarea greºitã, nu poþi ajunge decît la rãu.

Pentru mine, drumul prin viaþã fusese unul îngust, definit de acel simþ al binelui ºi al rãului, însã, în lumea în care trãiesc acum, dreptatea de la Nürnberg, aceea la

Incendii devastatoare (6) Incendiul de la clubul de noapte Cocoanut Grove (1) Clubul de noapte Cocoanut Grove din Boston fusese un local în care se vindeau ilegal bãuturi alcoolice în perioada prohibiþiei, în noaptea de 28 decembrie 1942 se aflau aici peste 1.000 de oameni, cu mult peste capacitatea sa normalã. Clubul era decorat în stil tropical, cu palmieri din hîrtie, iar tavanul era drapat cu materiale textile - foarte romantic ºi foarte inflamabil.

Cînd orchestra se pregãtea sã înceapã sã cînte, au fost observate flãcãri. Chelnerii au încercat sã le stingã cu apã, dar în curînd acestea au cuprins decoraþiunile.

Oameni cu pãrul în flãcãri s-au grãbit spre intrarea principalã, dar aceasta avea o uºã rotitoare ºi doar cîþiva au reuºit sã iasã înainte ca ea sã se blocheze. în curînd, înãuntru se adunaserã grãmezi de cadavre. Incendiul s-a extins pe ringul de dans, iar în cinci minute întregul club ardea. Unii au încercat sã scape folosind ieºirile laterale, dar majoritatea fuseserã blocate pentru a-i împiedica pe clienþi sã plece fãrã sã-ºi achite nota de platã. Celelalte se deschideau înspre interior, aºa cã s-au

Wiesbaden, Germania Spitalul Forþelor Aeriene Americane 27 iulie 1986 Privind pe fereastra de spital a acestei foste baze Luftwaffe, din Wiesbaden, ostaticul nostru eliberat, pãrintele Martin Jenco, rãspunde celor mai insistente dintre întrebãrile noastre.

- Buckley? William Buckley e mort.

Refuz sã cred aºa ceva. Expresia de pe chipurile agenþilor FBI ºi CIA trãdeazã faptul cã nici lor nu le vinã sã creadã. Pãrintele Jenco observã ºocul de pe feþele tuturor ºi explicã: - A murit din cauze naturale. Surprizele continuã.

- Poftim?, întrebãm toþi trei în cor. Mirat, ne rãspunde: - Credeam cã ºtiþi.

Nimeni nu mai scoate nici un cuvînt. Pur ºi simplu, ne holbãm la el.

- Nu vã pot spune prea multe, adaugã Jenco. S-a întîmplat exact dupã ce m-au mutat. Am stat singur timp de ºase luni, prins cu cãtuºe de un calorifer. Din anumite

motive, ei s-au hotãrît sã mã mute împreunã cu ceilalþi americani la începutul lunii iunie, în ‘85.

Vocea pãrintelui Jenco e fermã, însã aratã slãbit în urma celor îndurate. Ochii îi sînt încercãnaþi, chipul palid, iar barba sa albã, în genul celei a generalului Ambrose Burnside, e stufoasã ºi sãlbaticã. A venit din Siria în data de 26 ºi a fost adus cu avionul direct la noi, în Wiesbaden. Nici mãcar nu a apucat sã îºi vadã familia. Am auzit cã multe dintre rudele sale tocmai au venit cu avionul din Statele Unite, nerãbdãtoare sã-l întîmpine la revenirea în sînul civilizaþiei.

- L-am auzit strigînd. Avea halucinaþii, cerînd micul dejun din baie. Cred cã a spus: „Vreau clãtite cu dulceaþã de afine”. Tuºea mereu, s-a îmbolnãvit ºi a slãbit mai tare. David Jacobsen ºi cu mine am încercat sã convingem paznicii cã are nevoie de îngrijire medicalã.

Face o pauzã. Are ochii uscaþi, ºi îmi dau seama cã e chinuit de dureri mari. κi potriveºte ochelarii mari, rotunzi, înainte sã continue: - Într-o noapte l-au tîrît pe lîngã mine. Mi-au spus cã urmau sã-l ducã la spital, însã ºtiam cã e mort. ªi asta e tot.

- Pãrinte, întreb, a fost torturat?

- Nu, din cîte ºtiu. Însã nu m-am aflat în preajma lui decît pentru o perioadã scurtã.

Nu mã pot gîndi decît la stelele de pe peretele de la Langley. Cea a lui Buckley va reprezenta o nouã contribuþie anonimã. Omul a fost un patriot, un erou. A luptat în douã rãzboaie ºi în nenumãrate lupte în Lumea întunecatã. Nu ar fi trebuit sã moarã astfel. Nu ar fi trebuit sã îngãduim aºa ceva. (va urma) FRED BURTON

blocat în curînd, la rîndul lor. Oamenii trebuiau sã se tîrascã pe podea sau sã înainteze pe pipãite, de-a lungul pereþilor, prin cãldura intensã ºi prin fumul înecãcios, care-i orbea, cãutînd o cale de ieºire în haosul creat, printre mese rãsturnate ºi veselã spartã. Unul dintre puþinii care au supravieþuit în barul Melody, aflat la parter, a fost barmanul, care ºi-a acoperit capul cu un ºervet înmuiat în apã ºi a reuºit sã se tîrascã afarã prin bucãtãrie. John Rizzo, un chelner de 21 de ani, îºi aminteºte: „Toþi au intrat în panicã. ªtiam cã este o uºã vizavi, în salon, dar în jur de 150 de oameni se îndreptau spre ea ºi toþi erau îngrãmãdiþi, cu braþele înþepenite.

Flãcãrile au izbucnit pe peretele salonului, ca la un incendiu în pãdure”. Brusc, Rizzo a fost împins printr-o uºã ºi s-a prãbuºit în bucãtãrie, aterizînd peste alþi oameni. A încercat s-o convingã pe casierã sã se salveze, dar aceasta a rãspuns: „Nu pot lãsa banii aici”.

Avea sã-i vadã apoi corpul carbonizat printre victime. În jur de 50 de oameni au reuºit sã iasã pe acoperiº, de unde au sãrit apoi pe maºinile parcate în jur. Directorul i-a condus pe alþi doisprezece într-o camerã frigorificã aflatã la subsol. Un bãrbat care lucra la repararea sistemului de sonorizare chiar înainte de izbucnirea incendiului s-a întors în club ca sã dea o mînã de ajutor. ªtia cã deasupra barului se aflã o fereastrã micã, aºa cã s-a urcat, a dat deoparte sticlele ºi a început sã scoatã oameni afarã, cu capul înainte. O fatã din cor era îngrijoratã cã hainele de blanã se vor deteriora.

Brigada de pompieri era ocupatã cu stingerea unui incendiu mic, la cîteva clãdiri distanþã, cînd pompierii au

vãzut fumul ridicîndu-se deasupra clubului Cocoanut Grove, aºa cã au ajuns foarte repede. Pînã la final, peste 180 de pompieri aveau sã-ºi uneascã forþele împotriva flãcãrilor. Totuºi, pe mãsurã ce noaptea înainta, temperatura a scãzut, apa de pe caldarîm ºi furtunurile pompierilor au îngheþat.

A doua zi, „Boston Globe“ susþinea cã era cel mai grav dezastru din istoria oraºului. Timp de luni de zile dupã aceea, rãniþii s-au tot stins prin spitale, iar numãrul final al victimelor a ajuns la 490, dintre care peste 50 erau soldaþi, marinari sau puºcaºi marini. Printre victime s-a numãrat ºi un star hollywoodian al filmelor western, Buck Jones. Echipa de fotbal Boston College a scãpat teafãrã printr-un noroc. Trebuiau sã sãrbãtoreascã în seara respectivã la Cocoanut Grove, dar au pierdut partida, în mod surprinzãtor, ºi au anulat rezervarea. Un ofiþer de la Paza de Coastã a stat zece luni în spital, cu arsuri grave, dar a supravieþuit. Se întorsese de patru ori în infern pentru a-ºi cãuta iubita, neºtiind cã aceasta ieºise deja. Dupã ani de zile, a murit într-un incendiu provocat de un accident rutier. Numãrul decedaþilor ar fi putut fi mai mare, dar spitalele tocmai îºi mãriserã stocurile de plasmã, corturi de oxigen ºi alte echipamente medicale dupã intrarea SUA în rãzboi. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

care a asistat tatãl meu, pare sã fie o speranþã foarte îndepãrtatã. Astãzi, victimele nu au aproape nici o speranþã cã torþionarii lor vor fi pedepsiþi. Cele douã atentate libiene m-au învãþat acest lucru. Cea mai bunã formã de dreptate în domeniul nostru este anticiparea. Însã cum poþi preveni acte violente atît de aleatorii?

Poate cã, la urma urmei, Atlanticul nu este cel mai întunecat loc de pe Pãmînt. Poate cã acel loc se aflã în inima omului.

Încã o stea de aur (1)

Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (4) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi care-i distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864)

Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (4) Sub rezerva dublei condiþii de maximum 50.000 lei capital fix investit ºi minimum 25 lucrãtori ocupaþi zilnic, legea acorda - oricãrei persoane doritoare de a înfiinþa un stabiliment industrial - urmãtoarele avantaje pe timp de 15 ani: a) scutirea de orice impozit direct cãtre stat, judeþ sau comunã; b) intrarea liberã a maºinilor ºi pãrþilor de maºini ºi accesoriilor importante, servind nevoilor industriale; c) intrarea liberã a materiilor prime necesare fabricaþiei, în cazul cînd acestea n-ar exista în cantitãþi suficiente în þarã;

d) reducerea tarifelor de transport pe cãile ferate, ºi anume: 35% tarif pentru materiile prime din þarã ºi 45% pentru produsele fabricate; e) dreptul de prioritate al fabricilor indigene pentru furniturile statului, judeþelor sau comunelor.

Denunþînd falsitatea convingerilor liberalismului economic, mai ales dupã nefasta experienþã a Convenþiei comerciale cu Austria-Ungaria (încheiatã în 1875, care a adus mari prejudicii economiei naþionale, îndeosebi tinerei industrii româneºti), Petre S. Aurelian pune în centrul susþinerilor lui ideea cã, peste interesele de astãzi ºi peste jocul satisfacerii lor în folosul unei minoritãþi, stã interesul permanent al naþiunii, pe care trebuie sã se reazeme orice politicã avînd ca obiect asigurarea viitorului. În chestiunile economice, la fel ca în orice alte chestiuni, interesele naþiunii primeazã faþã de orice alte interese. Dacã peste ele stã domnia bunului plac - atrage atenþia P.S. Aurelian - nimic trainic nu se va putea înjgheba, ºi fiecare va avea numai de pierdut în aceastã þarã.

MIHAI EMINESCU (1850-1889). Vizionar ºi cugetãtor politic prin destin, cu o serioasã pregãtire eco-

nomicã dobînditã în anii de studii la Universitatea Vienei, Eminescu a putut uºor înþelege ºi lãmuri cum problemele economice sînt pentru naþiune probleme politice ºi cum, fãrã direcþia naturalã pe care o presupun, constituie veºnice prilejuri de mãcinare a existenþei acesteia.

Examinînd profund viaþa realã a þãrii în spiritul convingerilor naþionaliste, el descoperã ºi pune în luminã, prin studiile ºi articolele politice publicate, adevãruri, devenite istorie, care demonstrau cã direcþia pe care o avea statul nostru atunci (la fel ca ºi în aceºti ultimi ani - n.n.), cultura ºi civilizaþia româneascã ºi, cu ele, viaþa economicã a României se opuneau realizãrii chemãrii pe care o are de urmat, pe drumuri ºi cu mijloace specifice, fiecare neam în lume. Aceasta ca urmare a faptului cã ea (direcþia) era - potrivit unui entuziasm politic ºi unui ideal abstract - întemeiatã pe instituþii, valori, forme ºi idei împrumutate, cu care cãutam a ne pune la nivelul þãrilor ºi neamurilor de aiurea.

Adoptasem - releva Eminescu - cu democraþia formalã ºi liberalismul pozitivist ºi materialist toate pretenþiile unei societãþi burgheze întemeiatã pe jocul intereselor de partid (caracteristici care definesc, din nou, dupã 1989, viaþa generalã a României, cu toate urmãrile nefaste, interne ºi externe, pe care acestea le implicã pentru poporul ºi statul actual român - n.n.). (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 18 august 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Pedofili ºi pedofobi (urmare din pag. 1) Eu însumi sînt victimã a acestei convenþii aproape unanim acceptate, pentru cã mãnînc în fiecare zi carne, gîndindu-mã rareori la scenele apocaliptice ale uciderii animalelor, cu barosul în moalele capului, sau cu jungherul la gît, ori chiar cu un soi de ghilotinã modernã, ori direct prin electrocutare. Nu sînt absurd. Înþeleg cã totul are o raþiune, o logicã, fíe chiar ºi din punctul de vedere al echilibrului ecologic. Dar eu mã refer acum la altceva: la clipa teribilã a morþii, la momentul înfricoºat al geamãtului, al ochilor împãienjeniþi, al picioarelor care alunecã, alunecã, pînã ce se prãbuºeºte biata vietate în bezna dispariþiei totale.

N-avem dreptul ca fericirea noastrã sã fie clãditã pe nefericirea, ba chiar pe tragedia altora. „Nu jertfã vã cer, ci milã!“ - spunea Isus apostolilor Sãi. Dar a mîncat ºi El peºte, înmulþindu-l ºi împãrþindu-l la gloate, a mîncat ºi El alte soiuri de bucate, stropite cu vin, ceea ce i-a fãcut pe unii sã-L numeascã „gurmet“, dacã nu chiar „gourmand“. Sã facem, aºadar, ce face Isus, adicã sã ne înscriem în ordinea naturalã a lucrurilor, dar cu mãsurã ºi înþelepciune, gîndindu-ne cã Dumnezeu are un plan al Lui, din care mai mult ca sigur cã fac parte ºi jertfele vietãþilor.

Ce facem, însã, cu copiii? De ce trebuie sã sufere atît de mult? „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine, cãci împãrãþia cerului este a celor ca ei“ - a spus Mîntuitorul. În fiecare searã, 100 de milioane de copii, din toatã lumea, se culcã cu burta goalã.

Aflãm de prin ziare, sau din emisiunile de Radio ºi Televiziune, de actele de barbarie comise, pretutindeni în lume, împotriva celor mici ºi neputincioºi. Încep sã iasã la ivealã bolile ºi obsesiile blestemate ale atîtor bogãtaºi din Occident, mai ales din Germania, Austria, Italia, Franþa, Israel, Anglia, S.U.A., care practicã „turismul sexual“, adicã dau nãvalã în þãrile pe care tot ei le-au sãrãcit, pentru a-ºi satisface poftele demente, cu preþul nenorocirii unor copii de-o ºchioapã. În special în Asia, bordelurile de copii au devenit o plagã socialã de-a dreptul satanicã. Dar, cum românii se învrednicesc sã deprindã repede nu ceea ce e mai bun în lume, ci exact ceea ce e mai rãu, prolifereazã ºi la noi asemenea devieri sinistre. Ajunge sã rãsfoim presa, ori sã deschidem aparatele de Radio ºi TV. „M-a þinut strîns între picioarele lui ºi mi-a bãgat aia a lui în funduleþul meu“ - aºa l-am auzit pe un bãieþel, de vreo 9 ani, relatînd unui post particular de Televiziune, serile trecute, barbaria prin care o bestie mãtãhãloasã, Gheorghe Coradazi, l-a violat.

Nemernicul ãsta a mai agresat sexual încã 5 copii ai unor sãteni - fetiþe ºi bãieþi, ceea ce este absolut odios. Bieþii þãrani! Mintea lor refuzã sã creadã cã se poate petrece aºa ceva, în satul lor, în obºtea lor, sã descindã un venetic, care, chipurile, a deschis o

firmã, ºi sã le pîngãreascã luminile ochilor! Vãzînd ei cã Poliþia nu i-a fãcut nimic monstrului, lãsîndu-l în libertate, au anunþat cã îºi vor face singuri dreptate. Nu m-ar mira ca, în curînd, sã vedem repetîndu-se scena aceea faimoasã, din romanul „Germinal“ al lui Emile Zola: un violator a fost prins de mineri, i s-a tãiat „scîrbavnicul mãdular“, care a fost înfipt în vîrf de bãþ, iar douã domniºoare nobile, care priveau procesiunea asta phalicã de la geamul casei lor boiereºti, au înþeles, cu greu, ce putea fi ciudãþenia aia, una i-a fãcut celeilalte un semn cu genunchiul, apoi au roºit amîndouã ºi au plecat ochii în jos. N-aº vrea sã mai pomenesc de violurile în familie - din ce în ce mai mulþi taþi îºi violeazã fetiþele, unele la vîrste foarte fragede, chiar de 6 luni, ceea ce a provocat numeroase decese. Sã fim noi, românii, un popor barbar? Desigur cã nu.

Dar fiare cu chip de om avem printre noi. Din pãcate, sînt tot mai multe. Cînd vom ridica, oare, media generalã a culturalizãrii populaþiei? Ce face Biserica pentru creºtinarea permanentã a acestor aºa-ziºi oameni, care se poartã mai sãlbatic decît canibalii dintr-un trib uitat de lume?

Dar necazurile nu sînt numai sexuale. „Lunar, 100 de nou-nãscuþi sînt abandonaþi“ - scrie presa, unii sînt lepãdaþi direct în ghena de gunoi. Alþii sînt „uitaþi“ pe la porþile spitalelor, sau pe prispa vreunei biserici. „Un micuþ a fost aruncat de cea care i-a dat viaþã într-o latrinã, dupã cîteva zile a fost descoperit ºi numai o minune dumnezeiascã a fãcut sã supravieþuiascã, deºi era vînãt ºi aproape þeapãn“.

Sau: „Spitalele sînt pline pînã la refuz cu prunci bolnavi“ - mai titreazã presa din ultimele zile. Prin unele Maternitãþi bîntuie tot felul de viruºi ucigaºi.

Se moare în toate felurile, din ce în ce mai absurd ºi mai strigãtor la cer. Cu o strîngere a pumniºorilor roºietici, cu o lacrimã în colþul ochilor încã apoºi, cu un suspin care îþi sfîºie inima - pruncul, acest miracol al Cosmosului, îºi dã duhul ºi se înalþã la cer. Iar, de cele mai multe ori, micuþele cadavre nici n-au parte de un sicriu alb ºi de o înmormîntare; pentru cã sãrãcia e atît de mare, încît se preferã incinerarea.

A ajuns societatea româneascã sã ardã copiii ca pe deºeuri toxice? De ce, Doamne, ne baþi în halul ãsta?

De ce nu ne iei pe noi, mai degrabã, cã tot ne-am trãit o bunã parte a vieþii?

Ar fi multe de spus. Situaþia copiilor violaþi, bãtuþi cu bestialitate, schilodiþi pentru a cerºi, bolnavi de SIDA, abandonaþi prin guri de canal - a devenit insuportabilã. În orice caz, ce se petrece acum este fãrã precedent în toatã Istoria României.

Alarma trebuie datã, de urgenþã! Dacã, în alte domenii, inumana anarhie care macinã societatea româneascã nu-ºi aratã colþii ºi ghiarele imediat, în privinþa prichindeilor totul capãtã proporþii de coºmar. „Fiind bãiet pãduri cutreieram“ - scria Eminescu. Cum o suna acest vers de aur în varianta

Cine jupoaie þara de vie... (3) Partidul România Mare cere Preºedinþiei, Guvernului ºi, nu în ultimul rînd, Parlamentului, sã iasã din apatia care se vede cu ochiul liber ºi sã facã pasul urmãtor, de la vorbe la fapte. Sã nu ne lãsãm copleºiþi de tîlhari, autohtoni sau strãini, cã e mai mare pãcatul de þara asta. Populaþia a înþeles sã mai strîngã puþin cureaua, dar n-a înþeles sã fie ºi batjocoritã! Propun ca deviza Cruciadei împotriva corupþiei ºi jafului sã fie aceastã cugetare adîncã a Poetului Naþional, Mihai Eminescu, care pentru noi, românii, este Mesia: „De oameni de caracter are nevoie statul, nu de deºtepþi cu o moralã îndoielnicã, fiindcã ei propagã relaþii de vicleºug ºi brutalitate”. Dacã mascarada acestor parlamentari va continua, noi vom solicita sã gãsim cãile constituþionale pentru a cere preºedintelui þãrii dizolvarea acestui Parlament. Domnilor din Opoziþie, îmi datoraþi o zi din viaþã, pe care, din pricina ºiretlicurilor avocãþeºti ºi necinstei unora, consider cã am irosit-o de pomanã, or, eu mai ºi muncesc pe lumea asta! Fraþi români, vã conjur sã nu vã pierdeþi speranþa, bandiþi sînt mulþi, ca pãduchii de salcîm, dar îi vom pune cu botul pe labe, vom spul-

bera putregaiurile ca o ploaie de varã, pentru cã þara aceasta mai are forþa sã nascã un Vlad Þepeº, un Tudor Vladimirescu, un Mareºal Antonescu!

Aºa sã ne ajute Dumnezeu! Vã mulþumesc. (Vii aplauze). (Dupã un insolent „Drept la Replicãã” al deputatului Petre Roman, care l-a acuzat pe preºedintele P.R.M. cã ar fi „omul ruºilor”, „slugã a lui Ceauºescu” ºi „hoþ”, dl. Vadim Tudor a luat cuvîntul din nou): Domnule preºedinte ºi stimaþi colegi, Aºa dupã cum este blestemat acest Parlament de 4 ani de zile, ºedinþele de dimineaþã încep cu Petre Roman, alea de searã se încheie tot cu Petre Roman! (Vociferãri). El nu poate sã aibã astîmpãr sub nici o formã. Am cerut Dreptul la Replicã, pentru cã am considerat cã nu este corect ca, în auzul a milioane de ascultãtori din aceastã þarã, cineva sã mã acuze, nici mãcar în glumã, cã aº avea relaþii cu firme de aviaþie. Nu eu am fost la Toulouse, domnule Petre Roman. Dvs. aþi fost, pentru cã aþi studiat acolo. În toamna anului 1991, cu mulþi martori de faþã, într-o delegaþie oficialã la Berlin, fostul secretar de Stat Dan Drãgoi mi-a spus cã în timp ce

aurolacilor care cutreierã canalele bîntuite de ºerpi ºi de ºobolani, ori a copiilor Gãrii de Nord, racolaþi de cetãþenii strãini care îi ademenesc apoi prin hoteluri ºi sînt surprinºi de Poliþie chiar în timpul actului demonic al sodomizãrii? Ce face Poporul Român? Doarme? Sau poate cã din Biblie n-a reþinut decît stampa demenþialã a „uciderii pruncilor“ de cãtre Irod? Iatã de ce mi-am intitulat acest strigãt de revoltã „Pedofili ºi pedofobi“, pentru cã la fel de criminali sînt ºi cei care „iubesc“ copiii, din punct de vedere sexual, ºi cei care îi maltrateazã, îi abandoneazã, îi împing la sinucidere. Salvaþi copiii, pînã nu este prea tîrziu!

P.S. Luni, 16 decembrie, la cîteva zile dupã ce-am predat la tipar articolul de mai sus, am trãit o mare durere: mi-a murit cel mai bun ºi mai frumos cîine al meu, dalmaþianul Zar. Îl luasem de pui, de la Buftea, în vara lui 1985. Toatã lumea îl îndrãgise, pentru cã era blînd ºi prietenos, n-a fãcut rãu la nimeni, se juca aºa de frumos cu toþi copiii.

L-am iubit enorm, fãcea parte din familie, era ca un copil al meu, m-a însoþit, vreme de 11 ani ºi jumãtate, ºi la bine, ºi la rãu. Astãzi, îngerul meu, „zeuþul“ meu, cum îl alintam, nu mai este. S-a chinuit timp de 3 sãptãmîni, n-a mai putut mînca nimic, se topea ca o lumînare. L-am purtat pe braþe, zi ºi noapte, pe la doctori, mai ales la Facultatea de Medicinã Veterinarã. Dar doctorii au bîjbîit, nu s-au priceput sã-i punã un diagnostic, au dat un rateu de rãsunet, tot înþepîndu-l, ºi perfuzîndu-l, ºi mãcelãrindu-l. „Un cîine, acolo, ce faci atîta tragedie din asta?!“ - mi-ar putea spune unii. Da, dar cîinele acesta fãcea parte din inima mea, din biografia mea, din universul copiilor mei. Nu voi da nici un nume de doctor, nu sînt genul de om; doar atîta vreau, sã le fac un semn la obraz acelor somitãþi ale medicinii veterinare, care mi-au prãpãdit vietatea asta scumpã, orbecãind ca niºte diletanþi, pînã mi-au bãgat-o în pãmîntul îngheþat al iernii: domnilor, sînteþi niºte cîrpaci, aveþi voi habar de medicinã cum mã pricep eu la împãiat dinozauri. „Tati, dar doctorii ãºtia au vrut ca Zar sã moarã?“ - m-a întrebat fetiþa mea de 6 ani, Lidioara, cu naivitatea de copil bun, care nu putea înþelege cum anume, timp de 3 sãptãmîni, nimeni n-a reuºit sã salveze un cîine încã tînãr ºi viguros, care n-avea nici cancer, nici alte boli incurabile.

L-am îngropat sub teiul secular din curtea casei, în hohotele de plîns ale soþiei. Un snop de garoafe însîngerate aratã cã acolo, sub pãmîntul afînat, printre rãdãcinile bãtrînului arbore, se odihneºte cel mai credincios prieten al meu.

Decembrie, ce lunã funerarã! Eu, care am salvat de la moarte mii de cîini, n-am fost vrednic sã-l salvez tocmai pe cel mai brav ºi mai strãlucitor dintre ei! Cu cîteva zile înainte sã se prãpãdeascã, întîiul sãu pui, Prinþ, crescut de tatãl soþiei mele, la celãlalt capãt al oraºului, s-a trezit urlînd a morþiu, în puterea nopþii. Dumnezeule, ce triste Sãrbãtori de Iarnã mi-ai pregãtit! Pentru pãcatele mele, a plãtit cu viaþa o fãpturã neprihãnitã...

reprezentanþii firmei Boeing se aflau în anticamera domnului premier Petre Roman, pentru a încheia un contract mult mai avantajos, domnul Petre Roman s-a scuzat cã are o treabã, a ieºit pe undeva, prin spate, s-a dus la aeroport glonþ, apoi direct la Toulouse, ºi a prãpãdit peste 60 de milioane de dolari, pe care i-a dat în plus. Domnul secretar de Stat Dan Drãgoi mi-a spus cã în Guvern se afirma cã domnul Petre Roman a încasat atunci un frumuºel comision, de numai 9 milioane de dolari.

Dar, fireºte, noi nu putem crede aºa ceva! În privinþa Bibliei ºi a slugãrniciei vreau sã vã spun cã eu nu mã ruºinez niciodatã în legãturã cu ce am scris despre Nicolae Ceauºescu. Va veni o vreme cînd voi publica din nou, cu multã cinste, articolele despre Nicolae Ceauºescu. (Vociferãri ale Opoziþiei).

Pentru cã el a þinut piept Armatei Roºii, pe care a adus-o tatãl domnului Petre Roman în þarã. În timp ce eu am fost un simplu ziarist, domnul Petre Roman a fost bãiat de general sovietic ºi a vrut sã fie ginerele lui Nicolae Ceauºescu! Halal Opoziþie, halal aliaþi! (Aplauze furtunoase).

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1994, Camerele Reunite ale Parlamentului, Aula din Dealul Mitropoliei)

Pag. a 21-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (87) Astãzi, lupta mea cu propria stare de spirit beneficiazã de un armistiþiu: nu mã mai biciuieºte nici ea, n-o mai hãrþuiesc nici eu. Pur ºi simplu, ne tolerãm. Mãcar duminica sã nu ne batem. Ziua începe bine. Primesc un telefon de la un cititor de-al meu, Gh. Ciobanu: „La Mulþi Ani de Bunavestire!” - îmi ureazã omul. Din vorbã-n vorbã, fanul meu mi-l criticã pe Cristian Þopescu. „Domnule, nu se mai poate! Deschizi radioul, dai de el! Deschizi televizorul, ºi sîmbãta, ºi duminica, dai de el! A devenit un fel de erou naþional, un martir, un geniu al suferinþei româneºti.

La radio, azi, i-a transmis, din partea tuturor redactorilor, o melodie pentru mîine, cînd va fi ziua lui de naºtere. Vã daþi seama ce delir de grandoare va fi mîine? A suferit el atît de mult între anii 1983 ºi 1989? A fost în vreo 50 de deplasãri în strãinãtate, mai ales la tragerile la sorþi în Elveþia. Mare suferinþã, într-adevãr, aºa ceva aº fi vrut sã pãþesc ºi eu. Avea rubricã permanentã la «Flacãra». Organiza zeci de spectacole (ºuºanele) în care se rulau milioane de lei.

Unde mai pui cã era colonel activ al Armatei, nimeni nu s-a atins de gradul ºi funcþia lui. A fost repus în drepturi la Barcelona, în mai 1989, cînd, la insistenþa lui Valentin ºi a lui Ilie Ceauºescu, a transmis finala Cupei Campionilor Europeni.

Mulþi au intervenit pentru el cînd era, chipurile, la strîmtoare, dar astãzi el nu miºcã un deget pentru nici unul. Pe dvs. v-a sunat, domnule Vadim?”. Nu, nu m-a sunat. Admiratorul meu, pe care îl ºtiu destul de vag, vrea sã-mi transforme aceastã Filã de Jurnal într-una eminamente sportivã. Într-adevãr, nu ascund cã sufãr pentru rãceala lui Cristian Þopescu. Au trecut 3 luni de cînd el e pe coama valului, iar eu mã scufund, mã scufund. S-o întreba el din ce trãiesc eu? Are habar cum mã frãmînt ºi ce hãituit sînt?

Am þinut mult la Cristian, l-am admirat pentru marile lui calitãþi. Aºa cum, de altfel, am þinut ºi la Aristide Buhoiu, ºi la Tudor Vornicu. Pe toþi 3 i-am considerat, mereu, oameni nãscuþi pentru Televiziune. Aceastã a 8-a artã parcã a fost creatã special pentru debitul verbal, agitaþia, inventivitatea ºi prezenþa lor de spirit. Nu pot sã-i cer unui cãlãreþ de carierã, ofiþer ºi comentator sportiv, sã ºtie latina ºi Istoria pe care le cunosc eu, care am buchisit de cînd am fãcut ochi.

Pentru el, sportul este o meserie, iar cultura un hobby, pentru mine cultura e o meserie, iar sportul un hobby. De pildã, Þopescu zicea la televizor „Vae victis” („Vai de cei învinºi”), expresie lansatã de istoricul Titus Livius în „Ab urbe condita” - numai cã el pronunþã „Vae” ca pe „Copae”, deºi avem de a face cu un diftong clasic, iar pronunþia e „Ve”. Pe urmã, prezentînd o Istorie a Olimpiadelor, cronicarul pronunþa numele împãratului „Guillaume al II-lea”, dar un asemenea suveran n-a existat niciodatã în Istorie. Dacã s-a referit la neronianul de la Berlin, care a condus Germania pe timpul primului rãzboi mondial, atunci numele lui este Wilhelm al II-lea, acel „Guillaume” fiind pro-

La sediul Partidului România Mare, din Str. Clemenceau, trei membri marcanþi ai partidului pun þara la cale: Corneliu Vadim Tudor, Anghel Stanciu ºi Gheorghe Funar.

La Librãria Mihail Sadoveanu, din Capitalã, înconjurat de prieteni, Corneliu Vadim Tudor îºi lanseazã una dintre cele mai valoroase opere, „Poems“, tradusã în ºapte limbi ale pãmîntului.

O muncã titanicã, pe mãsura Tribunului... nunþia franþuzeascã pentru Wilhelm. Dar, se mai întîmplã. ªi eu am fãcut ºi, mai mult ca sigur, cã voi mai face greºeli culturale. Au fãcut ºi Eminescu, ºi Iorga, e explicabil ºi, la urma urmei, omeneºte. Nu asta conteazã. Ceea ce conteazã cu adevãrat este cã mã doare sufletul din pricina ingratitudinii lui Þopescu. În primele zile dupã 22 decembrie mi-a telefonat el, un ungur, tocmai de la Oradea (Emeric Jenei), pentru a mã îmbãrbãta ºi a mã asigura de toatã preþuirea lui, iar românul meu, pe care l-am ajutat într-un moment greu al vieþii sale, fuge de mine. Dar, care a fost acel moment greu? S-a întîmplat dupã meciul de fotbal Suedia-România, parcã prin 1982, cînd noi am învins, în deplasare, cu 1-0, graþie unui gol memorabil înscris de Cãmãtaru.

Atunci, Þopescu a rostit în direct, în cadrul transmisiei, cîteva consideraþii extrem de curajoase, privind nevoia de a se acorda marilor noºtri sportivi dreptul de a trece la profesionism ºi de a evolua la echipe strãine. Toatã lumea a apreciat cum se cuvine justeþea ºi responsabilitatea cu care el a pus problema. Aºa era, datoritã unor calcule simple: 1) Fotbalul e o profesie, asta e realitatea ºi el trebuie recunoscut ca atare, introdus în nomenclatorul de meserii; 2) Evoluînd peste hotare, în groapa cu lei a atîtor cluburi puternice, fotbaliºtii români ar aduce glorie þãrii, iar o datã chemaþi la Naþionalã, se vor lupta de la egal la egal poate chiar cu colegii lor de la cluburile strãine; 3) Cu banii luaþi pe ei poate fi ajutatã întreaga miºcare sportivã; 4) Ei nu au o „viaþã” prea lungã în sport, mai ales din cauza accidentãrilor, aºa cã trebuie sã-ºi asigure din vreme un cheag financiar, ca sã nu ajungã cerºetori la bãtrîneþe; 5) Exemplul altor þãri socialiste (care au permis jucãtorilor de fotbal, dar ºi altor sportivi, sã evolueze la cluburi mari din Occident), þãri cum ar fi U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria, nu mai vorbim de Iugoslavia, era usturãtor pentru noi. Eu, unul, discutasem toate astea, pe îndelete, cu generalul Ion Coman, pe vremea cînd acesta rãspundea ºi de sport. Era în toamna lui 1982. Mã rugase Aniºoara Cuºmir, proaspãtã recordmanã mondialã la sãritura în lungime, sã o ajut sã se transfere la Clubul Steaua. Am intervenit pe lîngã general. Nu foarte uºor, dar, pînã la urmã, s-a rezolvat. În cursul discuþiei pe care am purtat-o cu Ion Coman, în biroul sãu de la etajul 6 al CC. al P.C.R., am avut revelaþia sã constat cã ºi el nutrea aceleaºi sentimente ca ºi mine: - Dragã, treaba stã aºa: pînã cînd noi nu vom recunoaºte ceea ce sînt ei de fapt, adicã profesioniºti, pînã cînd nu le vom acorda statutul pe care trebuie sã-l aibã, pînã atunci sã nu ne aºteptãm la mari performanþe.

Iar Þopescu, care ºtia ºi el opinia generalului Coman, asta ºi fãcuse. Din pãcate, era sã-ºi rupã gîtul. Reacþia conducerii de partid, mai ales a Elenei Ceauºescu, a fost extrem de durã. „Cum vine asta?” - a întrebat „frumoasa mea cu ochii

verzi, ca douã mistice smaralde” (romanþa, pe versurile lui Cincinat Pavelescu, care îi plãcea atît de mult lui Ceauºescu!). ªi a continuat: „Înseamnã cã tînãra generaþie va creºte ºi se va pregãti cu gîndul cã, într-o bunã zi, o sã fie rãsplãtitã prin plecarea afarã, prin vînzare”. ªi aºa a devenit Þopescu indezirabil. A fost o impardonabilã greºealã a conducerii politice. ªi nu l-a apãrat nimeni. Brusc, „Europa liberã”, cu care eu ºi Barbu am fost tot timpul la cuþite, a difuzat un material în care arãta cum a apucat-o dragostea de noi, mai pe ºleau ar fi dorit ca liderii opiniei publice, oamenii cu greutate ca Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Pãunescu sã intervinã la partid pentru salvarea acestui om curajos etc., etc. Nu din pricina îndemnului celor de la „Europa liberã” aveam sã acþionez eu pe lîngã Petru Enache ºi Constantin Mitea - ci din aceeaºi vocaþie justiþiarã, care m-a fãcut sã mã bag cu capul în sobã pentru toþi nãpãstuiþii, ºi prigoniþii. Întotdeauna DEZINTERESAT! Nimeni nu va putea face dovada cã mi-a dat mie vreun cap de aþã pentru ajutorul acordat.

Bîrfitorii de profesie pricep foarte greu cã pot exista ºi idealiºti de profesie. Pe mine nu mã lasã îngerul protector sã fiu corupt, sau mîrºav. Pe scurt, am intervenit de cîteva ori pe lîngã cei doi ºefi supremi ai propagandei ºi presei, cerînd revenirea lui Cristian Þopescu la Televiziune ºi absolvirea lui de orice pedeapsã, pentru cã omul nu greºise cu nimic, dimpotrivã, rostise public ceea ce gîndesc toþi oamenii din România. În realitate, noi eram ca tusea cu junghiul, pentru cã eu însumi mã aflam, la ora respectivã, suspendat din orice activitate, din cauza scandalului declanºat în jurul volumului „Saturnalii”. Pentru mine n-am ºtiut sã mã bat niciodatã, dar pentru alþii am fãcut-o. Ei, bine, într-una din zilele verii anu-

Obosit de atîtea plimbãri, Corneliu Vadim Tudor face un popas, sprijinindu-se ghiduº de o statuie dintr-un bazar. lui 1984, cînd credeam eu cã am repurtat un succes ceva mai mare prin cabinetele C.C. al P.C.R., l-am invitat, spre searã, ºi pe Cristian, sã-i povestesc fazele „meciului” ºi sã-i dau un balon de oxigen. Ne-am vãzut în grãdina casei pãrinteºti a unui cunoscut, Pierre Gherase, prin mahalaua Vitanului. Stãteam afarã, la aer, ºi ne dãdeam în balansoare. Dan Andrieºu ºi ªerban Motoc beau bere ºi vorbeau de niºte filme. Mai spre searã, a venit ºi „împricinatul”. I-am povestit totul, ca ºi finalul optimist al convorbirilor, în care atît secretarul C.C. al P.C.R., cît ºi ºeful de secþie au promis cã-l vor repune în drepturi. „Pe ãsta cine l-a mai interzis? Nu ºtiu nimic!”, îmi spusese acel om de suflet care a fost Petru Enache. Cristian Þopescu era emoþionat.

Avea ochii în lacrimi ºi nu ºtia cum sã-mi mai mulþumeascã. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT

ECONOMIE

Ce modificãri plãnuieºte Guvernul: impozit zero pentru medici, dividende ºi terenuri lucrate, compensate însã de majorarea accizelor la carburanþi Noile modificãri la Codul Fiscal pregãtite de Guvern aduc o serie de facilitãþi fiscale, precum scutire de impozit pe venit pentru medici, eliminarea impozitului pe dividende, scutire de la plata impozitului pe terenuri pentru cei care le lucreazã, fiind compensate în schimb de o mãsurã care îi va afecta pe toþi românii, respectiv majorarea accizelor la carburanþi. Carburanþii vor deveni mai scumpi în România decît în Austria sau Luxemburg, dacã Guvernul pune în aplicare un proiect de majorare a accizelor la benzinã ºi motorinã de la 1 septembrie.

Guvernul propune, astfel, revenirea la nivelul accizelor practicate în anul 2016, cînd conþineau ºi supraacciza de 7 eurocenþi pe litru, respectiv de: 2.327,27 lei/1.000 de litri benzinã cu plumb, 2.035,40 lei/1.000 de litri benzinã fãrã plumb, 1.897,08 lei/1.000 de litri motorinã. Aceastã schimbare ar aduce o majorare de circa 45 de bani pe litru pentru carburanþi ºi ar duce România de pe locul doi, dupã Polonia, în prezent, pe locul al ºaptelea în topul þãrilor din UE cu cea mai ieftinã benzinã, adicã foarte aproape de nivelul actual din Austria sau Luxemburg, potrivit News.ro. În prezent, þara noastrã are printre cele mai scãzute niveluri ale accizelor, aproape de nivelurile minime prevãzute de legislaþia Uniunii Europene. Astfel, România a ajuns în iulie 2017 sã înregistreze cel mai mic preþ al benzinei Euro-95 din Uniunea Europeanã (0,997 euro pe litru cu taxe) ºi al treilea cel mai mic preþ pentru motorinã (0,977 euro pe litru cu taxe), dupã Luxemburg (0,955 euro pe litru) ºi Bulgaria (0,961 euro/litru). Însã dacã România are cel mai mic preþ din Uniunea Europeanã al benzinei cu taxe, cînd vine vorba de preþul benzinei fãrã taxe România este pe locul 15 în Uniunea Europeanã cu un cost al benzinei mult peste þãri producãtoare de petrol precum Marea Britanie ºi Olanda, dar ºi peste þãri precum Austria, Polonia, Bulgaria. Situaþia este similarã ºi în cazul preþului motorinei fãrã taxe, România se situeazã pe locul 17 în Uniunea Europeanã ca preþ, mult peste þãrile producãtoare de petrol precum Uniunea Europeanã ºi Olanda, dar ºi peste þãri precum Austria, Italia, Polonia, Bulgaria.

din Uniunea Europeanã”, motivul este cu totul altul. ªi anume acela cã Guvernul are nevoie de bani la buget pentru a compensa mãririle salariale ºi de pensii de pînã acum. Însãºi nota de fundamentare a proiectului aratã cã, deºi consumul de motorinã ºi benzinã a crescut în primul semestru al acestui an, încasãrile din accize aferente produselor energetice au scãzut cu 767,6 milioane lei, dupã ce nivelul accizelor s-a micºorat de la 1 ianuarie 2017.

Preºedintele PNL, Ludovic Orban, a criticat intenþia Guvernului de a majora accizele pe combustibil. „Acuz Guvernul Tudose de crimã cu premeditare împotriva economiei româneºti. Pentru a putea scoate bani din piatrã seacã pentru a face faþã la majorãrile salariale ºi la majorãrile de pensii fãrã suport în realitatea economicã, Guvernul Tudose ia doar mãsuri care duc la distrugerea economiei româneºti”, a declarat Orban. El a precizat cã, practic, astãzi Guvernul „nu face altceva decît sã revinã asupra mãsurii pe care a promis cã o va lua, ºi anume aceea de a anula supraacciza la combustibil cu efecte devastatoare asupra economiei”. Totodatã, Uniunea Salvaþi România susþine cã majorarea accizelor la benzinã ºi motorinã, începînd cu 1 septembrie cu cel puþin 45 de bani pe litru, va duce la scumpiri în lanþ la majoritatea produselor, afectînd grav puterea de cumpãrare a românilor. Iar cei mai afectaþi vor fi cei cu venituri mici, pensionarii ºi angajaþii cu salariu minim pe economie. „În campanie, domnul Dragnea anunþa cã vor dispãrea unele taxe, inclusiv supraaciza de 7 eurocenþi ºi dupã ºase luni de guvernare dezastruoasã guvernul condus de PSD anunþã cã reintroduce aceastã taxã în regim de urgenþã.

Românii au fost minþiþi în faþã cu neruºinare”, afirmã deputatul Dan Barna, purtãtorul de cuvînt al USR. Majorarea accizelor la carburanþi va avea efecte devastatoare în economie, lovind în lanþ întreaga producþie de bunuri printr-o creºtere neanticipatã a costurilor de producþie.

Competitivitatea economiei româneºti va fi puternic afectatã, iar companiile riscã sã piardã competiþia cu producãtorii din alte þãri, mai susþine USR.

Ce vrea de fapt Guvernul

Scutire pentru medici

Deºi motiveazã cã majorarea accizelor se impune pentru „menþinerea preþurilor produselor petroliere competitive din regiune, care, în urma reducerii fiscalitãþii, a ajuns sã înregistreze cel mai mic preþ al benzinei Euro-95

Medicii vor fi, de la anul, scutiþi de la plata impozitului pe venit. Programul de guvernare avea în vedere o mãsurã pentru extinderea neimpozitãrii venitului ºi pentru medici ºi pentru toþi cei care lucreazã în cercetare.

Deresponsabilizarea socialã a angajatorului – cel mai mare cîºtig colonial al capitalului strãin De la aºa-numita „privatizare” a Petrom – de fapt o pestilenþialã transferare cãtre un alt stat a proprietãþii resurselor de petrol ºi gaze lãsate de Dumnezeu românilor –, care a inaugurat o paginã sinistrã în istoria þãrii, de desfiinþare a economiei naþionale, de disoluþie ºi dezmembrare a statului, de transformare a României într-o colonie la periferia Europei, n-a mai existat o altã mãsurã care s-o echivaleze pe aceasta în semnificaþii ºi implicaþii pînã ce, în haosul probabil special creat în aceste luni de varã 2017, guvernul zis al României a hotãrît sã arunce în cîrca angajatului întreaga sarcinã a contribuþiilor sociale, respectiv pentru pensii, sãnãtate ºi ºomaj. În înfruntarea istoricã dintre muncã ºi capital, specificã tuturor veacurilor de capitalism, transferul plãþii contribuþiilor sociale total în sarcina angajatului marcheazã întoarcerea la capitalismul primitiv ºi aruncarea la gunoi a vãlului „modern” de minciuni privitoare la „parteneriatul social” între muncã ºi capital pentru prosperitatea generalã. Capitalul cîºtigã astfel decuplarea fãrã echivocuri de orice responsabilitate socialã, decuplare prin care angajatorul devine vãtaful cu cravaºã în mînã ºi angajatul salahorul cu cãciula în mînã, iar statul dispare pur ºi simplu în decor. În istoria colonialismului – cu care capitalismul se încãpãþîneazã morþiº sã se asocieze, ultima invenþie fiind „colonialismul colectiv” al imperiului UE –, aceastã deresponsabilizare socialã totalã a capitalului pecetluieºte matricea colonialã purã în relaþiile dintre muncã ºi capital ºi dintre colonii ºi statele-stãpîn.

Fãrã corespondent în UE, transferul integral al contribuþiilor sociale în seama angajatului este un experiment.

Un experiment dramatic, nu întîmplãtor iniþiat într-una din coloniile imperiului UE. ªi anume în cea mai batjocoritã dintre acestea, dar unde, sã fie clar, stãpînii de la Bruxelles dispun de colaboraþionismul intern al celor mai activi „internaþionaliºti” fãrã neam ºi fãrã þarã.

Sã nu ne facem a uita cã experimentul a mai fost încercat în urmã cu numai cîteva luni, în mod cu totul ºi cu totul semnificativ pe vremea guvernului zis tehnocrat Cioloº, alcãtuit din tehnocraþi aduºi direct de la Bruxelles în frunte cu prim-ministrul. Atunci, din nu se ºtie ce motive, guvernul Cioloº a dat un pas înapoi ºi a lãsat responsabilitatea iniþiativei chipurile în seama secretarului de stat Biriº, folosit pe post de þap ispãºitor, acesta dîndu-ºi demisia.

Iatã ce spuneam chiar în „Cotidianul“ despre respectivul experiment într-un articol intitulat sugestiv „Cînd soarta cobailor nu-i intereseazã pe stãpîni”: „Din demersul aparent abandonat deocamdatã, dar de fapt doar amînat, capitalul strãin s-ar fi ales cu beneficii imense. Decuplarea completã a angajatorului de sistemul de pensii ar fi însemnat nu numai degrevarea de orice responsabilitate economicã ºi socialã a capitalului strãin în þara-gazdã, dar ºi dobîndirea de cãtre acesta a unui statut fãrã egal ºi fãrã corespondenþã în Europa, statut ce este probabil vizat a fi extins în Europa! Ceea ce ºi constituia miza experimentului, ce va fi fãrã îndoialã reîncercat!”. ªi nu au trecut decît cîteva luni ºi încercarea a fost urgent repetatã. De data aceasta cu reuºitã! În locul unui „reformator” de la Bruxelles s-a gãsit „reformatorul” Dragnea de la Teleorman! ªi, în loc sã creascã dupã cum ne promite teleormãneanul, salariile nete vor scãdea, în ciuda faptului cã statul, pentru a nu se produce aceastã scãdere, acceptã sã preia povara, reducînd ºi sarcina contribuþiilor sociale (de la 39% la 35%) ºi nivelul impozitului pe venit (de la 16% la 10%). Numai cã, pentru a nu se produce scãderea, angajatorii privaþi ar trebui sã mãreascã salariul brut cu peste 22%. Or, statul nu poate obliga angajatorii privaþi sã creascã salariile brute, ca în sectorul public. ªi, cu cît salariile brute la privat vor creºte cu mai puþin de 22%, cu atît salariile nete ale angajaþilor vor scãdea, în ciuda compensãrilor indirecte de la stat. Angajatorii privaþi ºi înainte de toate capitalul strãin vor bãga în buzunar noul cadou fãcut de statul român pe seama noastrã a tuturor. Am mai spus-o o datã tot în „Cotidianul“: dacã dl. Dragnea n-ar exista, stãpînul strãin al þãrii ar trebui sã-l inventeze!

ILIE ªERBÃNESCU

POLITICÃ

„Cercetarea ºi sãnãtatea vor deveni domeniile care vor putea sã aibã cea mai mare creºtere în cazul contribuþiei acestora la PIB”, se arãta în program.

Fãrã impozit pe dividende Una dintre mãsuri vizeazã eliminarea impozitului pe dividende, de la 1 ianuarie 2018. În prezent, existã o cotã de impunere de 5% aplicatã veniturilor din dividende.

Plãtitorii de venituri din dividende vor avea obligaþia de a completa ºi depune declaraþia informativã pentru fiecare beneficiar de venit.

Agricultorii harnici, avantajaþi Guvernul vrea, de asemenea, sã scuteascã de la plata impozitului pe teren suprafeþele agricole lucrate, în timp ce pentru terenurile agricole nelucrate timp de doi ani consecutiv, consiliul local sã poatã majora impozitul pe teren cu pînã la 100 lei/ha, începînd cu al treilea an. În prezent, orice persoanã care are în proprietate un teren agricol, amplasat în intravilanul sau extravilanul unei localitãþi, datoreazã impozit pe teren, exprimat în lei/hectar, în funcþie de rangul localitãþii, zona ºi categoria de folosinþã. De asemenea, Guvernul vrea sã lase la latitudinea consiliilor locale scutirea sau reducerea de la plata impozitului pentru mijloacele de transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol.

Bãncile, în vizor Guvernul va interveni ºi în sistemul bancar, unde propune ca bãncile sã îºi poatã deduce cheltuieli reprezentînd valoarea creanþelor înstrãinate în limita unui plafon de 30% din valoarea creanþelor înstrãinate, la care se adaugã valoarea venitului realizat din înstrãinarea acestora. Astfel, de exemplu, la calculul rezultatului fiscal pentru o creanþã care a fost înstrãinatã la o valoare de 1.500 lei faþã de valoarea nominalã de 10.000 lei, cheltuiala reprezentînd valoarea acestei creanþe va fi deductibilã în limita a 4.500 lei. În prezent, bãncile îºi pot deduce integral aceste cheltuieli, prevedere care a dus la suspiciuni ºi critici cã permite bãncilor sã evite plata impozitului pe profit.

Inflaþie mai mare Un efect al majorãrii accizelor va fi majorarea ratei inflaþiei faþã de nivelul estimat. Guvernatorul Bãncii Naþionale a României (BNR), Mugur Isãrescu, a anunþat cã a revizuit în creºtere, la 1,9%, prognoza de inflaþie pentru finalul acestui an. Isãrescu a spus cã propunerea privind majorarea accizelor „ne va afecta, va împinge inflaþia în sus”.

ELENA DEACU

Guvernul, fãrã o strategie politicã pentru forþa de muncã Oamenii de afaceri spun cã Guvernul se opune creºterii numãrului de locuri de muncã pentru strãinii care vin sã lucreze în România ºi nu are nici o politicã de redresare a forþei de muncã pentru þara noastrã. Cea mai bunã soluþie pentru românii din strãinãtate este sã cearã cetãþenia, iar dreptul la muncã vine de la sine, spune Cristian Pîrvan, secretar general al Asociaþiei Oamenilor de Afaceri. „Mai uºor ar fi ca Guvernul sã creascã numãrul de permise de muncã pentru muncitorii aduºi din afara UE, dar a refuzat. Românii din alte þãri au acelaºi regim ca ºi cetãþenii ex-UE, chiar dacã sînt români. Dacã ar cere cetãþenia românã, ar avea ºi drept de muncã. Limitarea e prima problemã pe care o avem. Acordarea de condiþii deosebite pentru români, poate este posibil, dar probabil avem nevoie de aprobarea UE, pentru cã e legat de miºcarea cetãþenilor. Nu ºtiu dacã putem sã le acordãm singuri facilitãþi. Obþinerea unui permis are formalitãþi complicate ºi ni s-a spus cã trebuie sã ne luãm toate mãsurile de securitate. Recunoaºterea diplomelor este altã problemã, în special pentru doctori. Asta face parte dintr-un sistem paralegal, prin care unele profesii încearcã sã se protejeze. Guvernul are o poziþie interesantã, dar nu am gãsit justificãri. Cei din turism au fãcut apel recent sã creascã numãrul permiselor de muncã, sã poatã aduce persoane din alte þãri. Guvernul este reticent din motive populiste. Nu vrea sã parã cã îi considerã pe români inapþi de muncã ºi nu vrea sã extindã sistemul. Problema are multe faþete. Aducem din Irak, dar nu acceptãm din Ucraina. Ce fel de politicã duce România? Ca în multe alte domenii, nici una. Am discutat problema la Guvern, dar a refuzat. Problema este cunoscutã, Guvernul o ºtie, dar se opune. Ar fi de preferat sã fie relocatã forþa de muncã româneascã din judeþele unde nu sînt oferte de locuri de muncã. Asta este cea mai bunã variantã“.

(G.D.)

Pag. a 23-a – 18 august 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Asasinarea voievodului Mihai Viteazul (1) Asasinarea lui Mihai Viteazul este cel mai cunoscut complot din istoria României. Domnitorul care a reuºit prima unire a celor trei provincii române a murit dupã ce a fost tãiat de halebarda lui Jacques Beauri.

Acþiunile întreprinse de domnul muntean aveau opozanþi numeroºi. Nobilimea maghiarã se simþea lezatã de mãsurile favorabile românilor, pe care le dãduse voievodul. Boierii români din spaþiul extracarpatic doreau slãbirea puterii domnului, fapt împotriva cãruia Mihai lupta. Cercurile înalte habsburgice doreau din nou sã stãpîneascã Transilvania pe deplin. Polonezii erau nemulþumiþi de faptul cã protejatul lor, Ieremia Movilã, fusese înlãturat din scaunul de la Iaºi. Otomanii nu puteau uita gravele pierderi pe care ghiaurul le pricinuise oºtilor care fuseserã trimise împotriva lui. Din cauza fiscalitãþii excesive, provocatã de rãzboiul prelungit ºi întreþinerea oastei de mercenari, au izbucnit miºcãri sociale.

Nobilii maghiari se revoltã ºi încearcã sã îi atragã de partea lor ºi pe cei moldoveni, precum ºi pe unii dintre sfetnicii domnului. Polonezii sînt primii care profitã ºi îl reînscãuneazã pe Ieremia Movilã. Maghiarii îl cheamã în ajutor pe italianul Giorgio Basta, adversar declarat al lui Mihai.

La 18 septembrie 1600, Mihai este înfrînt la Mirãslãu. Polonezii profitã de situaþie ºi înainteazã spre Bucureºti pentru a-l instala pe Simion Movilã, fratele domnitorului moldovean. Viteazul este forþat sã îºi lase familia zãlog la Fãgãraº ºi sã pãrãseascã Transilvania, controlatã acum de Habsburgi, prin Basta. În confruntarea cu polonezii de la Bucov, Mihai este înfrînt ºi pierde domnia Þãrii Româneºti. Pentru a reclãdi unitatea românilor, ajunge pînã la Praga, unde este audiat la curtea Sfîntului Imperiu Roman de Naþiune Germanã. Iniþial, habsburgii sînt ezitanþi. La auzul veºtii cã Basta fusese înlãturat de la conducere chiar de nobilii maghiari pe care îi ajutase, împãratul Rudolf al II-lea îi acordã sprijin lui Mihai, mediind chiar o împãcare cu Basta. Dupã victoria la de la Gorãslãu, din 3 august, tensiunile între domnul muntean ºi generalul italian reizbucnesc.

Dupã ce a pierdut domnia Þãrii Româneºti ºi a Moldovei, în toamna anului 1600, Mihai Viteazul a plecat la Praga, pentru a cere spijinul împãratului german Rudolf al II-lea.

Un comitet în fruntea cãruia s-a aflat generalul Giorgio Basta ºi care era format din nobilii ardeleni Stefan Czaki, precum ºi doi consilieri imperiali, Ungnad ºi Dr. Pezzen, a preluat conducerea Ardealului. Nobilii ardeleni au militat pentru numirea lui Sigismund Bathory în funcþia de principe al Ardealului, lucru care s-a ºi întîmplat. Imediat dupã ce a fost „uns“ la conducerea Ardealului, Sigismund Bathory a adoptat o politicã pro turceascã ºi antihabsburgicã. În paralel, familia lui Mihai Viteazul a fost arestatã, acelaºi lucru întîmplîndu-se ºi cu cei loiali lui.

Comandantul Baba Novac a fost ºi el arestat ºi condamnat la moarte prin ardere pe rug, la Cluj. Generalul Giorgio Basta a anunþat Curtea Imperialã germanã despre situaþia din Ardeal, iar Mihai este primit de împãratul Rudolf al II-lea, pentru a-l înlãtura de la conducerea Ardealului pe Sigismund Bathory.

Generalul Basta a primit ordin de a pune la dispoziþia lui Mihai trupele necesare recuceririi Þãrii Româneºti. Ca urmare a unor neînþelegeri dintre Mihai Viteazul ºi generalul Basta, a reizbucnit un conflict, care duce la cãderea lui Mihai în dizgraþia împãratului Rudolf II. Dintr-o scrisoare adresatã de Basta lui Gonzanga Ferante din Kassa (Kosice), rezultã cã generalul Basta a fost decis sã rezolve vechea rivalitate cu Mihai, printr-o crimã. La 18 august 1601 a avut loc, la Turda, o întrevedere între Basta ºi Mihai, soldatã cu un dezacord. O parte a trupelor lui Mihai plecase deja spre Fãgãraº. A doua zi, Mihai urma sã plece de la Turda la Fãgãraº, apoi spre Þara Româneascã. Generalul Basta ºi ofiþerul imperial Michael Szekely au întrunit un consiliu, la care a fost invitat ºi Mihai. Cu acel prilej, urma ca Mihai sã fie arestat ºi dus la Satu-Mare. Mihai a participat la întrunire, dar condiþiile nu au fost propice unei arestãri.

Planul capturãrii lui Mihai Viteazul a reuºit a doua zi. Dupã plecarea lui Mihai, s-a hotãrît arestarea lui în cursul urmãtoarei nopþi, înaintea plecãrii sale spre

Fãgãraº. Tabãra ºi cortul lui Mihai erau amplasate în preajma oraºului Turda. În dimineaþa zilei de 19 august, o trupã de soldaþi germani ºi valoni a primit ordinul de a-l aresta pe Mihai sau de a-l ucide, în caz de nesupunere. Luat prin surprindere, Mihai s-a opus dar, în clipa cînd a pus mîna pe spadã, a fost atins mortal cu o halebardã de cãtre militarul valon Jacques Beauri, dupã care i s-a tãiat capul cu propria sabie.

Odatã cu Mihai, au mai fost uciºi 18 soldaþi din garda

personalã. La 23 august 1601, generalul Giorgio Basta a comunicat oficial Curþii Imperiale despre sfîrºitul lui Mihai Viteazul. Împãratul Rudolf al II-lea a dispus cercetãri asupra evenimentelor de la Turda ºi a morþii lui Mihai, rãmase, însã, fãrã rezultat concret.

Cronicarul maghiar István Szamosközy aratã detaliat modul în care a fost ucis domnitorul valah. Potrivit acestuia, Mihai Viteazu a fost mai întîi împuºcat, dupã care a fost tãiat cu sabia: ,,De aceea Basta, chibzuind asupra propunerii, chemat-a doi sau trei dintre cãpitanii valoni ºi le-a mãrturisit gîndul: dacã voim, zise, sã trãim, cei care sîntem credincioºi împãratului, trebuie sã ucidem pe român, cãci el ºi-a pus în gînd sã ne piardã ºi sã ia þara pentru sine. Cãpitanii au zis cã sînt gata sã facã ce li se porunceºte: rãspunderea sã fie a înãlþimii tale ºi atît pe noi, cît ºi pe tine însuþi sã ne aperi înaintea împãratului. Sfatul cu cãpitanii fu sîmbãta; pentru ziua urmãtoare, duminica, le-a poruncit ca atunci cînd vor vedea cornetul, care e un steag mic pe care-l poartã totdeauna înaintea lui Basta, cînd îl vor vedea cã-l ridicã, fãrã sunete de tobã ºi trompete, sã încalece îndatã toþi valonii ºi nemþii, ca ºi cînd ar vrea sã nãvãleascã asupra duºmanului. Dupã ce Basta ºi-a orînduit oastea în mare liniºte, trimis-a trei sute de valoni ºi nemþi asupra cortului lui Mihai Vodã; cu mare iuþealã au ºi înconjurat cortul. Unul din cãpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacã a intrat în cort împreunã cu încã cîþiva, a pus mîna pe Mihai zicînd: eºti prins. Mihai i-a zis: «Ba» ºi cu aceasta puse mîna pe sabie s-o scoatã. Un valon, þintind cu puºca, a slobozit-o ºi l-a lovit în mîna stîngã, cu care a cãutat sã scoatã sabia, cãci Mihai Vodã era stîngaci. Alt valon ia strãpuns îndatã pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuºcat în spate ºi, astfel prãbuºindu-se, i-au tãiat capul cu propria lui sabie. ªi jefuindu-l ºi împãrþindui toatã prada ce o avea în cort ºi vitele de afarã, i-au tîrît trupul din cort ºi a zãcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbã cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, ºi astfel a stat capul acolo mult timp…”.

Trupul eroului, conform unor surse, a fost îngropat pe Cîmpia Turzii trei zile mai tîrziu de cãtre mercenarii sîrbi. O altã variantã este ctitoria domnitorului din Bãlgrad (Alba-Iulia). Un hrisov din 1612 ne spune cã ,,Sluga domniei lui, Turturea paharnic, el a furat capul lui ºi l-a dus în þarã, de l-a îngropat cu multã cinste, ca pe un domn”. Radu Buzescu ºi soþia sa, Preda, fiica banului Mihalcea, aveau sã aºeze pe mormînt o lespede pe care au þinut sã fie gravat în limba românã – de obicei inscripþiile erau slavoneºti - textul: ,,Aici zace cinstitul ºi rãposatul capul creºtinului Mihail Marele Voievod, ce au fost Domn Þãrãi Rumãneºti ºi Ardealului ºi Moldovei: cinstitul trup zace în cîmpii(a) Tordei, ºi, cînd l-au ucis Neamþii, anii au fost 7109 (1601), în luna Aug. 8 (!) zile; aceas(tã) piatrã o-u pus

jupan Radul Buz(escu) ºi jupan(i)þa eg(o), Preda”.

Inscripþia, într-o atît de frumoasã limbã româneascã, este edificatoare pentru modul în care oamenii epocii îl vedeau pe domnitor. Apropiaþii sãi ºi-au dat seama – iar posteritatea avea sã ridice la nivel de postulat gîndirea lor - cã Mihai Viteazul a definit un program politic, pentru a cãrui înfãptuire a luptat. Acþiunile Viteazului, transmise prin scris ºi tradiþie oralã, au cãpãtat în timp valoarea mesajului de continuitate a spiritului panromânesc. Ele au fost dãtãtoare de învãþãturi ºi au întãrit voinþa poporului român de a se uni ºi de a trãi într-o naþiune liberã, puternicã ºi prosperã. Eroul de la Cãlugãreni ºi ªelimbãr, cu sfîrºit tragic pe cîmpia de la Turda, a intrat în conºiinþa româneascã în contururi aureolate.

*** Descrierea uciderii miºeleºti ºi soarta rãmãºiþelor pãmînteºti ale Bravului Mihai în cronici interne ºi externe, în corespondenþe purtate între personalitãþi ale vremii precum ºi în alte documente: 1) „Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împãratul Rudolf al II-lea, iar eu am executato”. (1601 - Giorgio Basta, într-o scrisoare adresatã Arhiducelui Mathia, viitorul împãrat habsburg).

2) „A fost trimisã o mare trupã de valoni în tabãra valahului Mihai, în urma unui sfat de tainã þinut de Basta György ºi cãpitanii sãi în noaptea de 8 august 1601, cum sã-ºi desfãºoare trupele pentru o confruntare cu valahul… Unul din cãpitani cu numele Bori (Beaury) dacã a intrat în cort împreunã cu încã cîþiva a pus mîna pe Mihai zicînd: «Eºti prins!», Mihai i-a zis: «Ba!» ºi cu aceasta pus-a mîna pe sabie s-o scoatã. Un valon þintind cu puºca a slobozit-o ºi la lovit în mîna stîngã cu care a cãutat sã scoatã sabia, cãci Mihai Vodã era stîngaci. Alt valon i-a strãpuns îndatã pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuºcat în spate ºi astfel prãbuºindu-se i-au tãiat capul cu propria sabie. ªi jefuindu-l ºi împãrþindu-i toatã prada ce o avea în cort ºi vitele de afarã, i-au tãiat capul în cort ºi a zãcut trei zile gol, la marginea drumului. Capul, cu barbã cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care murise acolo tot atunci ºi astfel a stat capul acolo mult timp”. („Istoria Transilvaniei” de István Szamosközi, 15651612 – istoric maghiar din Transilvania) 3) „O vreme, mijlocitorul (Beaury) lui Basta cerceteazã aici ºi acolo ºi, pe neaºteptate, trupa valonilor înconjoarã cortul lui Mihai; Beaury ºi alþi cîþiva subalterni ai sãi au intrat în cortul lui Mihai, pe care lau gãsit liniºtit ºi stînd întins. Beaury, adresîndu-se acestuia, spune: «Eºti prizonier!», la care acesta rãspunde: «Nicidecum!» ºi, spunînd aceasta, Mihai a încercat sã scoatã sabia care era atîrnatã de propteaua cortului, în timp ce era lovit de Beaury cu halebarda, ºi capul îi este tãiat cu sabia proprie a lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a împuºcat la încheietura de la mîna stîngã, despre care se ºtia cã obiºnuia sã o foloseascã ºi cu care încerca chiar atunci sã-ºi scoatã sabia. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului cal alb mort… corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine ºi a zãcut timp de trei zile în apropierea drumului public… Dupã aceea, totuºi, corpul acestuia, ca sã nu fie sfîºiat de cîini, cîþiva sîrbi l-au înmormîntat din ordinul lui Basta, într-o groapã, pentru ca, în cele din urmã, cu trecerea timpului sã fie dus la Alba-Iulia…” („Cronica Transilvaniei” - Wolfgang Bethlen, istoric maghiar, cancelar al Transilvaniei, 1639-1679.

4) „Basta a trimis douã companii de valoni ºi douã companii de soldaþi germani, împreunã cu alþii cãlãri, sã înconjure cortul lui Mihai ºi sã-l prindã viu. Care ordin, transmis de Basta, s-a executat cu supunere ºi la sosirea lor au declarat voievodului cã este prizonierul majestãþii sale imperiale romane ºi trebuie sã se predea de bunãvoie. Cînd însã voievodul a chemat în ajutor pe locotenentul sãu ºi a apucat o sabie atîrnatã în cort, punîndu-se în poziþie de apãrare, ºi dupã izbirea unui cãpitan neamþ, cãpitanul valon s-a înfuriat împotriva lui ºi l-a strãpuns cu lancea, în timp ce cãpitanul neamþ i-a tãiat capul. Voievodul… a cãzut pe loc iar corpul sãu mort a zãcut o întreagã zi neînmormîntat sub cort”. („Cronologia…”, Hieronymus Ortelius, 1543-1614 istoric flamand) (va urma) DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 18 august 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (21) Povestea escrocului Gaston Bullock Means (1880-1938) (2) Ajutînd-o pe amanta fostului preºedinte sã scrie o carte despre copilul conceput cu Harding, Gaston însuºi a produs un best-seller, prin care insinua cã doamna Harding îºi otrãvise soþul.

Succesul cãrþii, intitulatã ,,Moartea suspectã a preºedintelui Harding”, i-a permis lui Means sã se mute, împreunã cu soþia ºi bãiatul sãu, într-o casã de lux, cu trei etaje, într-unul din cele mai selecte cartiere ale Washington-ului, dupã care acest individ absolut malefic s-a gîndit la o nouã escrocherie: sã trimitã milionarilor scrisori anonime de ameninþare cu moartea, dupã care sã îºi ofere serviciile ca detectiv de elitã. Dar, în final, a mers prea departe, cînd Evalyn Walsh McLean, soþia editorului ziarului ,,Washington Post”, l-a angajat sã-l gãseascã pe copilul rãpit al familiei Lindbergh. Deºi a asigurat-o cã îl va gãsi pe bãiat ºi cã-l va înapoia pãrinþilor nevãtãmat, Means nu a reuºit nici una, nici alta ºi a dispãrut cu peste 100.000 de dolari din banii lui McLean.

Scandalizatã, Evalyn a iniþiat demersurile necesare pentru a-l gãsi ºi a-l urmãri pe cale judiciarã. Means a fost prins ºi trimis la închisoarea Fort Leavenworth pentru 15 ani, dar a murit, refuzînd sã spunã unde ascunsese banii.

Farsorul cosmic (1)) În terminologia spiritistã, un mediu (sau medium) este acea persoanã care serveºte ca intermediar între cei vii ºi spiritele celor morþi. Se presupune cã astfel de persoane primesc ºi transmit mesaje de la cei decedaþi, cã sînt posedate de aceºtia sau cã

ajutã la materializarea spiritelor. Practica este strãveche ºi larg rãspînditã, deºi în formã modernã a apãrut în 1848 cînd, într-o casã din Hydesville, New York, proprietarii John ºi Margaret Fox, împreunã cu cei 7 copii ai lor, deranjaþi încontinuu de urme de paºi ale fantomelor ºi de ciocãnituri în pereþi, au observat cã în special fiicele, Margaretta (de 14 ani) ºi Kate (de 12 ani), erau urmãrite de aceste manifestãri. Kate a început sã vorbeascã cu „dl picior-rupt”, un spirit neliniºtit, care îi rãspundea. Dacã fetiþa îi cerea sã numere pînã la zece, primea zece bãtãi în perete. Folosind un astfel de cod, musafirul invizibil le-a povestit fetiþelor cã, în timpul vieþii, fusese un vînzãtor ambulant, care a fost ucis în acea casã ºi îngropat în pivniþã. ªtirea s-a împrãºtiat cu mare vitezã.

Ocultismul ºi clarviziunea cîºtigaserã deja un exacerbat interes public, astfel încît surorile Fox au devenit celebre, chiar dacã sãpãturile din pivniþa casei s-au dovedit neconcludente. Familia s-a mutat din reºedinþa cu pricina, dar ciocãniturile în perete au urmãrit-o. Conform spiritelor, familia Fox fusese aleasã „pentru a-i convinge pe cei sceptici de marele adevãr al imoralitãþii”. Deºi atacaþi în public, uneori chiar ºi fizic, membrii familiei Fox au luat cu asalt oraºul New York, în iunie 1850 (sub îndrumãrile surorii mai în vîrstã, Leah, ºi apãraþi de ziaristul Horace Greeley). În decursul multor sesiuni de spiritism, nu s-a putut dovedi nici o fraudã, chiar dacã la acestea participau multe persoane cu abilitãþi de medii, venite din toate colþurile þãrii. Nebunia s-a extins atît de repede, încît în 1854 un jurnalist din Paris scria cã, între Champs Elysée ºi Montmartre, aproape nici o masã nu mai rãmînea nemiºcatã în cadrul unor astfel de ºedinþe ale spiritiºtilor. (va urma) STUART GORDON

A N T O L O G I A

C U P A T R U

P Ã P U ª I L O R

L Ã B U Þ E

Scor 1

2

3

4

egal 5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

- Dragã, mi-ai promis cã vedem meciul împreunã, de la început! Acum e pe terminate!

- ªi cît e scorul?

- Zero – zero!

- Ai vãzut, iubitule, cã ...

(Finalul dialogului se poate gãsi pe liniile 3/ ºi 6/, dupã rezolvarea careului.)

ORIZONTAL: 1) Loviturã de pedeapsã bãtutã din colþul terenului – Insul din Banat!; 2) Partidã de fotbal – Nu le mai tace gura; 3) ...; 4) Prefixul vechimii – Între doi ºi patru; 5) Soare în Egipt – Iscãlitã; 6) Drum prin centru! - ...; 7) Pastã din fructe – A determina concentraþia unei soluþii; 8) Theodor alintat – Cei care îþi aparþin – Ce întrebare!; 9) Mai mult – Satul gol!; 10) În eter! – Supãrat foarte tare; 11) A conduce echipa de fotbal – Strigãt de bucurie la meci.

VERTICAL: 1) Loviturã nereuºitã într-un meci; 2) Locul de unde se începe meciul – Varietate de lemn tare; 3) Jignire, insultã – Lipsiþi de îmbrãcãminte; 4) Potrivire poeticã – Nordul ºi estul – Mulurã convexã la construcþii; 5) Stare de conºtienþã; 6) Roºeaþã a pielii – Plecat la mal; 7) Pustnici, sihaºtri – Salut la plecare; 8) Pardesiu ca un raglan – Asia centralã; 9) Gimnasta de aur – Premiul celor mai buni în sport; 10) Carte mare la joc – Unul din Ankara – Careu muncit; 11) Prefix pentru patru – Acesta (reg.).

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,AUGUST” 1) MARET – IULIE; 2) ARO – ARMA – MS; 3) IAMA – OP – OPT; 4) ETALA – ARCUI; 5) SANITARI – NC; 6) TT – NANA – CAI; 7) U – RT – STURT; 8) OSEANA – NEOM; 9) SAT – I – ASARA; 10) GUSTAR – R – R; 11) VARA – ESTETI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.