Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Timpul – un copil cu oase de sticlã, pe care atîta îl ducem în spate, pînã ne îngenunchiazã ºi ne doboarã.
CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
Prin întunericul numit România Motto: „O naþiune sau o civilizaþie care continuã sã producã oameni slabi la minte îºi cumpãrã astfel propria sa moarte spiritualã, în rate”. (MARTIN LUTHER KING) Ultimul spectacol la care a asistat Corneliu Vadim Tudor a fost cel al corului Alexandrov, corul „Armatei roºii”, unul dintre cele mai apreciate ansambluri muzicale de pe plan mondial. Scria Vadim atunci, în ultima sa postare de pe Facebook - „O «performanþã» a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUªI ÎN PICIOARE!”. Înseamnã, oare, cã Vadim era filorus? Vadim era la fel de filorus pe cît iubea valorile spiritualitãþii americane, sau orice altã manifestare culturalã din lume. Este specific – sau era specific – celor care au dorit mereu ridicarea lumii, evoluþia, nu afundarea în fanatisme inculte sau semidocte. Am folosit timpul trecut, pentru cã am impresia din ce în ce mai conturatã cã zilele abisului revin, cînd mintea nu poate decît sã se afunde, nu sã zboare, sã treacã peste þarcurile ce par de netrecut, menite sã separe. Nu, acum gîndul creeazã bariere de stîncã ºi volute de negurã, prin care nici o razã de soare nu va dezgheþa, nici un curcubeu nu va da speranþa unei punþi cãtre vremea luminii. Zilele trecute citeam cum o importantã agenþie de presã, chiar una agreatã de Cotroceni ºi condusã de unul dintre ziariºtii deconspiraþi ca fiind agent acoperit al Serviciilor Secrete, a scris un text incalificabil despre parteneriatul Radio România cu Centrul Rus de ªtiinþã ºi Culturã la Bucureºti, sub auspiciile cãruia se desfãºoarã „Zilele Culturii Ruse”, o manifestare care a debutat cu un concert simfonic, urmat de expoziþii, colocvii, diverse acþiuni menite nu doar sã prezinte marea culturã rusã – ºi, slavã Domnului, chiar au ce sã prezinte – dar sã ºi aducã publicului român puþinã bucurie a spiritului. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI Adevãratul curaj, adevãrata credinþã în Dumnezeu ºi în Patrie
Moºtenirea lui Constantin Brâncoveanu
România pitoreascã
Un nou ºi nepreþuit jubileu marcheazã acest an, 1988, împlinirea a trei veacuri de la urcarea pe tronul Þãrii Româneºti a marelui voievod Constantin Brâncoveanu. Este o aniversare scumpã întregii suflãri româneºti, care vede în gloriosul martir - ca ºi în alþi înaintaºi - personificarea ideii de þarã. Pentru cã, dacã noi sîntem trecãtori, iar durata vieþii noastre o întrec pînã ºi necuvîntãtoarele sau arborii pãdurii, Idealurile rãmîn, în schimb, eterne, iar în tiparele lor putem a ne bucura ºi noi de gustul nemuririi. Dintre toþi ctitorii de þarã, Brâncoveanu a avut destinul cel mai tragic, nu pentru cã ar fi murit (pentru cã de moarte violentã s-au sãvîrºit din viaþã foarte mulþi, de la Ioan Vodã cel Cumplit ºi Mihai, pînã la Horea ºi Tudor Vladimirescu) - ci pentru cã i s-a oferit viaþa dacã ºi-ar fi trãdat credinþa, dar a refuzat eroic, asistînd, înaintea propriei sale morþi, la martirizarea copiilor sãi. Tragedia întrece cu mult evenimentele antice mai mult sau mai puþin asemãnãtoare, iar la „banca de sînge“ a istoriei româneºti contribuie cu o pildã fãrã pereche în lume. Dar, pînã acolo, sã istorisim pe scurt faptele de domnie ale acestui român. Ne aflãm în toamna anului 1688. Cu puþini ani înainte, turcii eºuaserã în tentativa lor de a pãtrunde spre inima Europei, asediul prelungit al Vienei fiind un fiasco total. Ce-i drept, la salvarea Creºtinãtãþii contribuise ºi „trãdarea“ nobilã a principilor români ªerban Cantacuzino ºi Gheorghe Duca, aceºtia ajutîndu-i pe imperiali prin toate mijloacele, deºi îºi primejduiau domnia ºi viaþa. Europa se afla în plin rãzboi austro-turc, care n-a luat sfîrºit în 1683, ci a continuat, cu intermitenþe, pînã la finele secolului, dupã care a început un alt rãzboi, cel ruso-turc. Dupã cum se vede, continentul era într-un rãzboi prelungit, dictat de raþiunile hegemonice ale celor trei imperii. Atunci, în toamna acelui an, micul principat al Munteniei era zguduit de o moarte neaºteptatã, deplînsã de toatã lumea: acel munte de om care era domnitorul ªerban Cantacuzino, principe ce îi înfricoºase pînã ºi pe trimiºii turci prin statura sa ºi prin rãcnetele de tigru ce cutremurau bolþile palatului, murea pe neaºteptate, în floarea vîrstei ºi, cum se întîmplã de obicei, nici nu i se rãcise bine trupul pe catafalc cã boierii s-au grãbit sã aleagã alt domn. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, (Text preluat din revista „Sãptãmîna“, numerele din 13 ºi 20 mai 1988)
ªi vorbele sînt vorbe
Mareºalul Ion Antonescu – o istorie adevãratã
Pagina 4
Paginile 12-13
„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI
Doamne, Dumnezeul meu... I. Am dus viaþã de ocarã Pînã cînd m-am creºtinat – M-am nãscut a doua oarã ªi-am pus capãt la pãcat. Refren: Doamne, Dumnezeul meu Eu sînt slab ca o furnicã Fãrã Tine-i tare greu Mi-e ruºine ºi mi-e fricã. Dar cînd vin la Tine eu ªi-n genunchi mã rog la Tine Doamne, Dumnezeul meu Parcã zbor ºi mi-este bine. II. Trãiam zile fãrã soare Trãiam nopþi fãrã o stea – Rãtãceam în desfrînare Vai ºi-amar de viaþa mea! III. Asta-i calea de luminã Hai la Domnul, nu mai staþi Cine vrea, acum sã vinã În Isus vom fi salvaþi. CORNELIU VADIM TUDOR Duminicã, 25 decembrie 2005, Bran (Text preluat din volumul „Cîntece de dragoste“)
Însemnãri istoricoreligioase contemporane Pagina 10
Acoperiþii
Pagina 7
NR. 1414 zANUL XXVIII zVINERI 20 OCTOMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 2-a – 20 octombrie 2017
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Provocãri sioniste Jeana Gheorghiu-Dej e frumoasã s-o bei întrun pahar cu Verde de Paris Romanþa lui Andrei Pleºu Continuã exerciþiile (pe hartã) de dezmembrare a României Mare împãrat, Najlopeon ãsta!... De peste Ocean, ne vine un mare poem monarhist: „ªobolanca“ Huliganism politic în tribuna oficiala de la Dinamo PARTEA I Continuã provocãrile sioniste împotriva poporului român. Dupã zvasticile patronate de aºa-zisul ziarist Rozenzweig (Adi Cristi) din Iaºi, dupã atitudinile iresponsabile ale unor mercenari ca Gelu Voican ºi N. Manolescu-Apolzan, iatã cum scoate capul o ciupercã menitã sã producã intoxicaþii pe o razã mare. Ne referim la o foaie intitulatã „Garda de Fier” - ziar al Miºcãrii Legionare – Legiunea Arhanghelului Mihail – Garda de Fier. Sumbrã ºi ameninþãtoare gazetã, cu titluri ºi chenare mortuare. Sînt repuse în circulaþie cuvîntãri ºi texte ale cãpeteniilor legionare, în frunte cu Codreanu, ceea ce are darul sã zãpãceascã minþile multor români, în special tineri. Strecuratã pe undeva, pe la coadã (în stilul borfaºilor de presã de la „Caþavencu”), poate fi întîlnitã ºi o notiþã din care reiese cã ar fi vorba de o glumiþã, de o parodie a grupãrii de presã Observator – Ceauºescul. Sinistrã glumiþã, idioatã parodie! Aºa ceva se înscrie de minune ca o completare la „Ravagiile sifilisului politic“, articol publicat de noi în urmã cu cîteva luni. Secãturile de-aici ar vrea, chipurile, sã vindece opinia publicã de „naþionaliºtii paranoici“, dar efectul este lamentabil. În stilul infantilismului cunoscut al acelora care au invadat viaþa noastrã publicã, sînt reproduse ºi o serie de articole ºi scrisori din publicaþii actuale, printre care ºi „România Mare“, forþîndu-se o apropiere de Garda de Fier. Adevãrul este însã altul, ca de obicei: se poate tipãri nu o revistã, ci un volum întreg cu toate studiile ºi articolele pe care „România Mare” le-a publicat împotriva miºcãrii legionare, a lui Hitler ºi Mussolini, a fascismului în general! Nici o publicaþie n-a tipãrit mai mult, mai convingãtor ºi mai eficient pe aceste teme decît am fãcuto noi. ªi atunci? Atunci iese la rampã bãrbuþa roºiaticã a unui tejghetar de presã, cu înºelãtorul nume Narcis Zãrnescu. Evreu de meserie, duplicitar ºi pizmaº, individul a devenit redactor-ºef al Editurii Observator, slugãrindu-l acum pe infractorul cu nume bun de plivit la praºila întîi, Buruianã. Ani de zile, acest Narcis s-a tot milogit de noi sã-i luãm transferul de pe la o ºcoalã din jud. Argeº într-un post de redactor la „Sãptãmîna”. Extenuaþi de insistenþele sale, ºtiind cã e trimis de Sinagogã sã ne stea în coaste, dar amuzîndu-ne la gîndul cã n-avem nimic de ascuns, l-am ajutat pe sãlciul începãtor în ale gazetãriei, l-am angajat, ba chiar ne-am luptat pe la primãrie, sã-i dãm ºi casã. Ce ne puteam face însã cu dezolanta lui lipsã de talent, care provoca ruptura clapelor la maºinile de scris ale celor douã dactilografe, zãpãcite rãu de încurcãturile de maþe ale frazelor lui? În redacþia „Sãptãmînii” se petreceau uneori scene antologice. Cînd Eugen Barbu încerca sã citeascã articolele narcisistului roºcovan, dar nu reuºea, dãdea cu pipa în masã, îºi mai blestema ziua de naºtere (20
februarie stil vechi, 7 noiembrie stil nou), apoi le mototolea cu furie ºi le arunca drept în capul teºit al acestui Lebãrvurºti. În rãstimpuri, ne pomeneam ºi cu suspinata lui nevastã, care dãdea o fugã val-vîrtej pe magistrala Bucureºti-Piteºti, ca sã-i tragã o chelfãnealã mititelului Troþky, pe motiv cã s-a încurcat cu o balabustã mai în vîrstã cu 17 ani. ªi deodatã intra în funcþiune furtunul cu apã al femeii noastre de servici, tanti Sila, care numai aºa putea sã-i despartã. Ah, ce vremuri vesele! Pînã la urmã, i s-a gãsit maimuþoiului o folosinþã: l-am pus sã scrie editorialele politice ºi cronicile la cãrþile familiei Ceauºescu, care erau obligatorii, dar noi refuzam în ultimii ani sã mai facem chestii de-astea. „Recrudescenþa nebuniei legionare”, de care scriu pîrliþii ãºtia de Mangu ºi Buruianã (ptiuuu, curat nume de ºefi de cuib), este o capcanã întinsã cu abilitate de vechiul politruc Zãrnescu, care face jocul acelor evrei din strãinãtate ce vor cu orice preþ sã dea foc la þarã. Apreciind aceastã publicaþie drept o glumã macabrã ºi fãrã umor, îi avertizãm pe cititori cã în felul acesta foarte curînd vom auzi de explozii prin sinagogi sau profanãri de morminte evreieºti. Stilul e cunoscut, a fãcut epocã prin mai toate þãrile. Iar teroriºtii nu pot fi alþii decît Rozenzweig de la Iaºi, Zãrnescu de la Piteºti, Gelu Voican de la Bucureºti ºi alþi cãpiaþi pe care îi cam mãnîncã în fund ºi se joacã cu focul.. De altfel, foarte curînd vom publica lista completã a ºefilor Securitãþii ºi ai puºcãriilor din epoca stalinistã. Veþi vedea cine au fost ei, ce nume au purtat cînd erau domniºoare ºi cine a adus teroarea în România. O altã epavã utecistã, care ne fãcea înainte nouã viaþa grea, prin politica anticreºtinã pe care o promova la revista ateistã „Magazin”, este acelaºi pachiderm cu breton ºi cu o pleoapã cãzutã, Alex ªtefãnescu. Animalul cu bulumaci în loc de picioare, cãruia îi crapã mereu hãinuþele pe la încheieturi, fiindcã bagã la halimos cu o cuceritoare nesimþire, ºi-a gãsit un loc unde-ºi depune icrele sãptãmînal: revista „Zig-Zag“. Ca ºi Manolescu, ca ºi Ulici, ca ºi alþi critici rataþi care ºi-au dat seama cã vor împuºca francul cu meseria lor, ºi acest ªtefãnescu s-a vîrît în politicã, de-a buºilea, dar fiind malac, n-a prea încãput în coteþ. ªi aºa se face cã i-a rãmas popoul afarã (ca preotului din „Decameron”), pe care îl aratã lumii în pagina a 16-a din prestigioasa publicaþie. Iatã ce am putut citi noi pe acest tender: cã întreaga redacþie de Actualitãþi a Televiziunii este compusã din „oameni necinstiþi ºi urîþi”, în timp ce alþii sînt „cinstiþi ºi frumoºi“. Printre aceºtia din urmã sînt citaþi Delia Budeanu, Vartan Arachelian, Ion Budescu, Sanda Viºan ºi... Jeana Gheorghiu. Deci, pe criterii politice. Cît de frumoºi sînt Lighean Aragazian ºi Ion Budimexu se vede cu ochiul liber, numai cine are albeaþã nu poate vedea: ei sînt înalþi, muºchiuloºi, blonzi cu ochii albaºtri, are fiecare cîte 72 de
Epigramiºti de ieri... Actorilor De cînd la Teatru au uitat Montatul directorii, Au început, e de-ngrijat, Sã se monteze-actorii.
Unui amiral La caz de vr-un rãzbel, te-ai face Ilustru, printre alte fapte, C-ai trage tunuri cu tir sigur Þintind pe vasele de... noapte.
Unui decorat cu medalia pentru ,,Bãrbãþie ºi Credinþã” Iatã cum îl ilustreazã Dozolata lui soþie: El credinþa ºi-o pãstreazã Fiindcã n-are... bãrbãþie.
Unei frumoase sãrace Coniþã, ai trãsuri frumoase, ªi lumea ºtie cã le ai; Dar, ca sã te mãriþi degrabã, Îþi trebuie trãsuri... cu cai.
Guvernanþilor Nu tot umblaþi cu ºahãr-mahãr, Cãci nu vãd care-i zorul: De puneþi taxe noi pe zahãr, O s-amãrîþi poporul.
Unui logodit cu fiica unui mare fabricant de conserve Habar sã n-ai. S-o iei îndatã; C-au mai cerut-o trei, ca tine. Lenuþa-i un model de fatã, ªi... o sã te conserve bine. RADU D. ROSETTI (1936)
mãsele ºi seamãnã cu soldatul arian al doctorului Mengele. Cît despre Delia Budeanu ºi Sanda Viºan, ºi ei sînt frumoºi, bãrbaþi în toatã puterea cuvîntului, ciolãnoºi, poza lor a apãrut pe Ciocolata Postãvarul (care ºtiþi bine ce efecte are), ca sã nu mai vorbim de participarea eroicã la Rãzboiul Chiloþilor, cînd sãreau cu agilitate de pe o clãdire pe alta, vîj-vîj, arãtînd mulþimii înfiorate armele cu care se bat ele corp la corp pentru a privatiza Televiziunea. ªi acuma, dragii tatei repetenþi, am ajunsãrã ºi la cel mai frumos produs al televiziunii: Jeana Gheorghiu. Vã amintiþi de autobiografia sa, povestitã într-o revistã a sufletelor sfãrîmate? Aflîndu-se odinioarã pe punctul de a fi violat de un prim-secretar de sector, feciorul care poartã numele Jeana a apucat cu nãdejde un fãcãleþ (ce cãuta fãcãleþul în dormitorul sãu?), a ochit bine di tãt, ºi-o scuipat ºi în palme cu nãduf, apoi l-o pãlit la tãrtãcuþã pe lacomul corupãtor de hermafrodiþi. Lovitura a fost mãiastrã, fiind împuºcaþi doi iepuri deodatã: 1) Jeana a rãmas nemãritatã (sau neînsurat, e tot una); 2) A fost cooptatã imediat în echipa de oinã a surdomuþilor de la „Voinþa“, care acum, conform slugãrniciei noastre pe lîngã americani, s-a transformat în echipã de baseball. Vedeþi unde duc patimile politice, manicheismul ãsta de copii arieraþi? Adicã demolãm tot ce nu ne place nouã ºi proclamãm ca mari valori exact pe aceia daþi pe listã de CIA. – P.A.C. Aºa a primit ordin namila de Alex. ªtefãnescu, cu pielea sa groasã de pe frunte, ca Nilã al lui Moromete, drept pentru care devine grosolan cu femeile: „De activitatea hormonalã a Rodicãi Becleanu depinde soarta noastrã ºi a copiilor noºtri”. Dar de hormonii lui Jenicã Gheorghiu-Dej nu zici nimic? E atît de rãscoaptã fata asta, încît dacã, prin absurd, rãmîne gravidã, naºte direct nepoþi. Campanie suspectã de susþinere a lui Andrei Pleºu! „Rãmîi, oh, nu pleca, rãmîi,/ Cãci tu eºti dragostea dintîi” - par a zice adepþii lui Bursucel-învaþã-carte. Cotinuarea romanþei este asta: „Andrei, sã fii bãiat cuminte/ ªi sã nu te cãrãbãneºti/ Mai dã-ne bani ca înainte/ Oh, paºã, cît de darnic eºti!/ Dezbracã-te în pielea goalã/ ªi zbenguie-te prin poieni/ Mai scrie-o Minimã Moralã/ Cel mai iubit din pãmînteni/ Mai fã un film din banii þãrii/ Cu monarhiºti ºi cu pieþari/ Andrei, sã nu ne laºi uitãrii/ ªi dã-ne barba ta în dar!”. Fiþi liniºtite, cucoane sfrijite, ºi voi, cavaleri de Kurlanda, nu pleacã bãiatul! Ce, e prost? O analizã ironicã a dezastrului lãsat în culturã de acest ºmecher cu ifose de cãrturar european publicã magistrul Paul Everac în ziarul „Libertatea”, sub titlul „Nu doresc sã fiu ministru”: „ªi, la urma urmei, de ce ar trebui sã plece domnul Pleºu? Cine o sã mai întreþinã filosofic pe primul-ministru dacã domnia-sa pleacã? Cine o sã mai batã lumea cu expoziþii? Cine o sã mai susþie G.D.S.-ul, mãcar în parte, ºi o sã mai alimenteze prin dandysm intelectual desþãrarea, sub cuvînt de europenizare? Eu, în nici un caz! ªi eu sînt european, dar nu pînã la abolirea specificitãþii, mimarea universalistã sau ruperea inaugurãrii Teatrului Naþional de limba þãrii (...) Vã declar din suflet, domnule director, nu doresc deloc, dar deloc sã plece domnul Andrei Pleºu. De ce sã plece acum? N-a mai rãmas chiar nici un ban în bugetul ministrului? Nici un pic de valutã pentru cãlãtorii? Nici un loc unde sã nu fie instalat un membru al opoziþiei? Sã mai cãutãm, poate mai existã! (...) N-am ce cãuta într-o dregãtorie de asemenea rãspundere, într-un minister «vidanjat» de toate, inclusiv de parale“. (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 27 septembrie 1991)
... ºi de azi Declaraþie de dragoste, fãcutã acum 40 de ani Mi-a promis pe veci, soþia, Dragoste adevãratã, Dar, la noi, nici veºnicia… Nu mai e ca altãdatã.
Olteanca merge în spatele olteanului Mergînd viguros, pe-nserate, Olteanul, la timp de chindie, Cînd soaþa îi merge în spate... „Priveºte-napoi cu mînie”.
Facerea de bine Fãrã urme de umor, Vã transmit un gînd profund: Dai o mînã de-ajutor... ªi primeºti picioare-n fund!
Unui confrate rãutãcios Lasã naibii tonul urii Cînd mã faci infatuat; Nu sînt Marele Bunduri, Ci... micuþul Cincinat!
Momente comice, azi, la alegeri „O zi solemnã” - sindrofie, Alegeri, „Telegrame”, voturi, Moment cînd cei din Primãrie Retrocedeazã... ,,Douã loturi”
Schiþa Bucureºtiului de azi Prin Bucureºti umblînd agale, Nu vezi birjari, nici lustragii, Au dispãrut ºi mahalale ... Dar sînt aceiaºi moftangii. NAE BUNDURI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 20 octombrie 2017
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
10.000 de spectatori la un meci de Liga a IV-a! Groapa de gunoi a Europei Cîrnaþi Volkswagen Filme cu proºti Iar s-a suit scroafa-n copac Azi în Timiºoara... Forme fãrã fond de ten Manelele e viaþa mea Ilie Nãstase ºi Ceauºescu De doi bani speranþã Cît mai duce ficatul Triunghiul Bermudelor nu existã Agramaticalitãþi Pupãturi de toamnã Umbrele lui Mircea în Valahia Radu Moraru a fost dat afarã din propria televiziune, adeverindu-se butada cã orice naº îºi are naºul. La meciul de Liga a IV-a dintre reînfiinþatele Rapid ºi Steaua au asistat peste 10.000 de spectatori! În prima ligã rareori vin atîþia oameni la un meci. Poate înþeleg ºi proºtii care conduc fotbalul românesc prin pustiu ce înseamnã tradiþia ºi vor sprijini brandurile verificabile în timp. Cã fotbalul fãrã spectatori e ca nunta fãrã lãutari. Irina Begu, alãturi de italianca Sara Errani, a cîºtigat proba de dublu a turneului de la Tianjin. Bravo, fetelor! Specialiºtii în sape, greble ºi furci au ajuns la vorba noastrã: deciziile UE defavorizeazã agricultura româneascã. V-a trebuit cam mult ca sã vã deºteptaþi, ca sã vedeþi cã pentru ºmecherii de la Bruxelles România nu e decît groapa de gunoi alimentarã a Europei în care ei îºi aruncã, contra-cost, toate rebuturile. În acest imens laborator al morþii care a devenit þara noastrã, se experimenteazã rezistenþa organismului uman la produsele chimizate. Nu întîmplãtor sîntem þara cu cei mai mulþi bolnavi incurabili. Acest genocid provocat are ca principalã cauzã alimentaþia deficitarã, în care bucãtãria a fost înlocuitã cu chimia. ªi, ca sã poatã sã-ºi atingã scopul, au pus agricultura pe butuci. O þarã care ar putea hrãni, numai din exploatarea resurselor proprii, peste 82 de milioane de oameni importã peste 70% din hranã. De fapt, importã, în cea mai mare parte, boli necruþãtoare. Cine stã în spatele acestui dezastru umanitar?! Politicianul român. Care este de cea mai proastã calitate. Pare cel mai înverºunat duºman al naþiunii sale. Incult, îngîmfat, pus pe cãpãtuialã cu orice preþ, chiar cu preþul vieþii semenilor sãi, politicianul român e cea mai josnicã creaþie a globalismului de gang. Într-o societate normalã, în care sã existe o competiþie a valorilor, cu o ierarhizare obiectivã, politicianul român ar putea concura cel mult cu ºobolanii ce cutreierã subteranele oraºelor în cãutare de rahat proaspãt. Marii producãtori auto s-au apucat de afaceri cu cîrnaþi. În Germania, þarã cu peste 1.200 de sortimente, Volkswagen ocupã un loc de top. Aºa cã sã nu vã miraþi dacã la un moment dat, din cauza încurcãrii liniilor de asamblare, în loc de frînã de mînã, o sã trageþi de un caltaboº. La Dacia, care încã nu s-a implicat în industria alimentarã, lucrurile vor merge ca unse. Schimbãtorul de viteze va fi un cîrnat de Pleºcoi, iar pe parbriz, ca ºtergãtoare, se vor perpeli doi olteneºti. Ce ne facem, fraþilor, cu încãlzirea globalã, cã ne-au luat-o dinþii la tramp? Pardon, la trap. Palada ar vrea sã organizeze împreunã cu domnul scamator Goþiu un seminar despre combaterea violenþei în spaþiul public. Iar în loc de concluzii, i-ar da un cap în gurã! Actriþa Vivien Leigh (Scarlet O’Hara din ,,Pe aripile vîntului”) l-ar fi înºelat pe soþul ei, Laurence Olivier, ºi cu femei, ºi cu bãrbaþi. Adevãrul e cã, la cît era de frumoasã, ar fi fost pãcat sã nu profite de organismul trupului ei toatã lumea promiscuã. Deºi a rostit celebra replicã ,,ªi mîine e o zi!”, în dormitor s-a ghidat dupã principiul socratic ,,Nu arde gazul de pomanã”. ,,Am avut noroc cu tragedia de la «Colectiv» ºi am scãpat de Ponta”, guiþã Alina Mungiu. Cît de gunoi poþi sã fii ca sã afirmi aºa ceva? Mai bine rãmînea Ponta pînã la finalul mandatului (încã un an de chin ºi jale) ºi nu murea nici un tînãr în chinurile iadului. Dar de ce-mi rãcesc gura de pomanã? Jigodiile nau inimã. Au numai guºi sugrumate de eºarfe, buci sub care urlã canapelele ºi burdihane pe care le invidiazã scroafele nesãþioase. Încã o tonã de canabis pusã la uscat a fost descoperitã în vestul þãrii. Vorba aia: azi în Timiºoara, mîine-n toatã þara! SUA se retrag din UNESCO, instituþie care ar fi devenit, citez cu emoþie ºi evlavie, ,,anti-israelianã”. Dileala e maximã. Mai bine argumentau cu teoria formelor fãrã fond de ten. Voi ºtiaþi cã Marea Neagrã este o mare? Da? Dar deºtepþi mai sînteþi! Ilinca Vandici, de profesie blondinã, se laudã cã manelele e viaþa ei. Cã e mortale. Fãrã ele, existenþa nar avea nici un sens giratoriu. Declaraþia e cu atît mai surprinzãtoare cu cît în portofoliul Ilincãi sînt cîþiva academicieni de berãrie, niºte specialiºti în fizicã cuanticã, vreo doi-trei filosofi ai balonului oarecum rotund cu care, în semn de solidaritate ºi respect pentru marea artã, a halit Salam cu soia în destule nopþi vijelioase. Bine cã n-a apãrut în peisajul zgubilitic al vieþii pe ritmuri de manele-hot ºi vreun copil minune. Valentina Pelinel ar putea beneficia cît de curînd de serviciile multilateral dezvoltate ale vînzãtorului de iluzii ºi butelii Cristi Borcea. Vulcanizãrile din zona unde domiciliazã cei doi amorezi au epuizat stocurile de petece de bicicletã. Chiar ºi dictatorii le iartã marilor sportivi
erorile greºelii. De pildã, pe Ceauºescu îl amuza cã marele Ilie Nãstase, între doi aºi ºi un rever în lung de linie, le mai dãdea niscai clanþã adversarilor din sportul alb. ªi, ca sã fim corecþi, ºi arbitrilor. Dar vremurile s-au schimbat, iar Ilie este pedepsit tocmai pentru ceea ce l-a fãcut atît de celebru ºi de dorit de femei. Se spune cã în timpurile alea romantice, deºi pare de necrezut, femeile erau din alt material decît Brigitte Sfãt. Erau din carne, dacã puteþi sã credeþi aºa ceva! Dupã ce românii au mai întors o datã armele împotriva nemþilor, mãtrãºindu-l pe Daum (prea tîrziu!), care a tras în piept tot praful de pe toba fotbalului românesc, fotbaliatorii s-au pus instant pe picioare, chelfãnindu-i pe sovieticii din Kazahstan ºi þinîndu-le piept maidanezilor din Peninsula Iutlanda! Contra vrea sã sperãm cã în spaþiul carpato-danubianoerotic încã se mai poate, încã mai sînt golani ai balonului capabili sã bage mingea în aþe. Tare mã tem cã, din cîte îi cunoaºtem noi, marcatorii români s-au nãscut talente ºi vor muri speranþe. Cît despre fundaºi, dacã nu s-ar izbi mingea de ei în drumul cãtre poartã, nici n-ai ºti cã au fost prezenþi pe teren. ,,PSD ar putea muri prin implozie”, a spus-o, cu cuþitul la os, domnul Dragnea. Mai pe înþelesul maselor populare, asta ar însemna cã, dupã ce au exagerat cu beþia puterii, s-ar putea îneca, în somn, cu propria vomã politicã. Previziunea este corectã, iar viciosul n-are scãpare. Pentru cã nu þine cont de sfatul medicului. Furã întruna, bea la greu, consumã grãsimea de pe buget. Cicã ficatul duce. Cît s-o mai ducã ºi el, sãracul?! DNA cumpãrã tehnicã de interceptare a comunicaþiilor ºi pentru decodarea telefoanelor mobile. Oare le cumpãrã tot de la Ghiþã? Americanii zic cã Triunghiul Bermudelor nu existã, cã accidente d-astea se întîmplã peste tot. Ce dacã au dispãrut fãrã urmã avioane, vapoare, sutiene, bikini? Se mai întîmplã. Deci n-au fost nici marþienii, nici atlanþii, pur ºi simplu, sînt coincidenþe. Nu vã lãsaþi prostiþi de americani! Dacã ei contestã existenþa Triunghiului Bermudelor, sã fiþi siguri cã el existã! Fratele ministrului Needucaþiei a insultat o politicianã cu un text plin de greºeli de ortografie, zice o gazetã de perete. Adicã nu prea conteazã cã e un mãgar ºi n-are maniere, ci doar cã nu vorbeºte/scrie corect limba românã. Cred cã-n familia Pop, agramaticalitãþile, ca sã-l citãm pe autorul manualului unic de lingvisticã aplicatã, Gheorghe Hagi, e obligatorii. Ghinionul fraþilor este evident. Poate dacã beneficiau ºi de alternative, am fi avut parte de mai multã diversitate mimico-gestualã. Aºa cum ne-au avertizat specialiºtii de la ora 5 ai PSD-ului, programul de guvernare-manipulare ºi-a atins toate þintele: au crescut dobînzile la credite, preþurile la orice au luat-o razna, DNA-ul nu mai pridideºte cu munca ºi cîte ºi mai cîte, vãzute ºi nevãzute. Nu mai vorbim cã între timp au crescut salariile atît de mult încît, o datã cu introducerea noilor mãsuri economice, vor scãdea. Toate recordurile de politicianism absurd cad unul dupã altul ca popicele, de parcã Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cîrdãºie ar fi mîncat copii cruzi. Probabil, foarte curînd, Cartea Recordurilor ar trebui sã omologheze ºi cel mai mare rahat politic care nu poate fi mãturat din cauza unei erori de proiectare: uºile Palatului Parlamentului sînt prea mici. Pentru cã au fost rezolvate toate treburile þãrii, Iohannis a inaugurat un teren de golf. Pe care se vor destrãbãla Dragnea ºi prietenii, dar ºi negustorii de case. Sãptãmîna viitoare, tot pe la Ploieºti, tot în prezenþa preºedintelui, va fi inaugurat ºi un teren de ºotron. Gurile rele îl acuzã pe Livache cã ar poseda sãlbatic o diplomã falsã, obþinutã de la celebra Universitate catolicã (în sensul cã e mai catolicã decît popa, agentul lor electoral) din Alexandria. Alexandria de Teleorman. Lumea e nedreaptã. De cînd sînt false diplomele de oþ? S-a deschis sezonul pupãturilor de toamnã. Credincioºi din întreg spaþiul carpato-danubiano-hipnotic au luat-o la mozolit pe Cuvioasa Parascheva în speranþa cã PSD-ul le va mãri pensiile, cã vor cîºtiga la 6 din 49 ºi cã vor putea sã bea ºi sã fumeze fãrã sã-ºi prãpãdeascã sãnãtatea. Deºi au stat la cozi ºi cîte 24 de ore, nu s-au plictisit, întrucît de jur-împrejur era material de bîrfã berechet. Dupã puparea moaºtelor li s-a deschis atît de abrupt apetitul de viaþã încît ar fi votat pe cineva. Dar nu pe oricine, ci pe politicienii care folosesc obscurantismul în interes propriu. Fiindcã majoritatea credincioºilor au ajuns acolo în grupuri organizate de politicieni abili, pentru care neîmplinirile personale ale cetãþenilor din parohia lor sînt o adevãratã manã cereascã, uºor de exploatat ºi de cuantificat în condiþiile unei degradãri accelerate a condiþiei umane. Nu contestãm cã pe lîngã hipsterii religioºi, pentru care asemenea evenimente sînt
un excelent prilej de agaþament, de halealã ºi de (auto)promovare pe reþelele de socializare, la moaºtele Sfintei Parascheva se închinã ºi creºtini adevãraþi, pentru care Dumnezeu înseamnã luminã. Dar ei sînt atît de puþini! Dupã epuizarea pupãturilor, s-a desfãºurat un concert la care a închinat imnuri de slavã heroinelor cuviosul Carla’s Dreams. Focul de artificii a fost bonus, ca sã simtã ºi Cuvioasa Parascheva cã trãieºte. Cam nasoale vremuri trãim, ia sã ne aruncãm ochii în ,,Istoria necenzuratã” a cronicarului Adi Sfinteº ºi sã vedem ce sa mai întîmplat în Valahia dupã ce Mircea s-a retras cu o pensie specialã la Mînãstirea Cozia, lãsîndu-ºi umbrele la guvernare. Au îndeplinit acestea programul de guvernare-apãrare, sau au dat-o la pace cu duºmanul? ,,Dupã moartea marelui domnitor - care-i avusese la degetul mic pe toþi vecinii cu pretenþii de mari barosani - în Valahia a urmat o perioadã tulbure ca privirea lui Nicolae Vãcãroiu, caracterizatã de lupta pentru putere dintre copchiii sãi ºi cei zãmisliþi de zãnatecul Dan I. De multe ori aceste cãzãturi politice, lideri regionali prin definiþie, se luptau (ºi) între ei pentru ciolan, nedîndu-se la o parte din a-ºi organiza unii altora decesul, cu ajutorul decisiv al strãinilor, fie turci, fie maghiari, în viziunea lor aspectul ãsta nefiind semnificativ. Vãzînd halul în care se risipeºte o þarã pe care o fãcuse puternicã ºi respectatã în zonã, Mircea se rãsucea disperat în mormînt. Disperat, dar inutil, cã pe urmaºii sãi, sînge stricat din sîngele sãu, îi dureau în cot de amintirea celebrului pãrinte care jucase superb în atîtea filme de lung metraj, ba chiar ºi în documentare. Cît despre þarã, ce sã mai vorbim, nu-i mai interesau conceptul cã ei deveniserã europeni ºi-n Europa interesu’ poartã fesu’, noþiuni ca patrie, naþiune, independenþã fiind considerate scandaloase. Dupã Mircea cel Bãtrîn, a urmat la domnie Mihail I (1418-1420), care era aliat cu ta-su la conducerea statului încã din 1413. N-a fost bãiat rãu, dar n-a apucat sã arate ce poate fiindcã a pierit într-o luptã cu turcii, la 28 octombrie 1420, desfãºuratã prin pãrþile Severinului. În locul sãu turcii îl pun sã stea caprã pe Radu Praznaglava (1420-1422), care, pe ce cã avea o coafurã gen «Rãzvan Theodorescu», arãta ca dracu’ de Bãsescu. Nu era mobilat nici la mansardã, ce s-o mai dãm dupã cireº încercînd sã eludãm adevãrul istoric, era prost de dãdea în gropi. Cã ºi atunci, ca ºi astãzi, gropile erau principalele atracþii turistice în Valahia. Se prea poate ca lucrurile sã nu fi stat chiar aºa de rãu în privinþa puterii de înþelegere a lui Radu, însã contemporanii l-au bîrfit intens întrucît venise pe tron cu ajutorul turcilor, fiind primul valah care a apelat la ajutorul acestor sclemberiºti. Dar se pare cã Praznaglava a fost un vizionar, cãci, dupã ce el i-a pupat papucii padiºahului, în secolele urmãtoare aproape toþi domnitorii vor face actul sexual respectiv. ªi dacã stãm bine ºi ne gîndim, moda nu s-a schimbat nici pînã astãzi. Singura diferenþã fiind destinatarul pupãturilor de umilinþã ale fomiºtilor de putere. Între 1422 ºi 1427, între Radu Praznaglava ºi Dan al II-lea, vãrul sãu (fiul lui Dan I), se dau numeroase lupte pentru domnie. Dan al II-lea era sprijinit de unguri, iar Radu, de turci. Balanþa s-a înclinat de ambele pãrþi, dar pînã la urmã se dovedeºte cã Dan al II-lea are sînge-n el din belºug ºi obþine mai multe victorii importante. El va domni pînã-n 1431 ºi, dupã cum îi era sãmînþa (ta-su fusese tot un zurbagiu, care-ºi gãsise sfîrºitul pe cîmpul de luptã), se va lupta necontenit cu turcii, ba mai mult, se va da ganþos ºi la Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, care era cam nervos de felul lui ºi l-a dat automat cu zgabarcele-n sus, punînd în locul sãu pe Alexandru Aldea (14311436). Aldea – care-ºi luase numele de Alexandru, în semn de recunoºtinþã faþã de protectorul sãu - a încercat sã fie sublim, dar a sfîrºit prin a fi ridicol, cãci, dupã ce s-a opus fãrã succes otomanilor, pînã la urmã s-a supus lor, plãtindu-le tribut ºi trimiþînd ca ostatici vreo 20 de fii de boieri, lucru nemaiîntîlnit pînã atunci. Prin urmare, în decembrie 1436, cînd Vlad Dracu, adicã frate-su, vine cu ajutor unguresc ºil dãrîmã, boierii trec de partea acestuia, cu excepþia marelui vornic Albu, care a fost de fapt conducãtorul din umbrã al trebilor þãrii pe toatã perioada domnieo lui Aldea. Cã trebuie sã vã mãrturisim cu mîna pe pixul cu gel cã Aldea, neavînd cine ºtie ce sprijin popular, fiindcã era prea democrat ºi prea european pentru neînþelegãtorul popor român (colegii lui, domnitori de un mandat, pot depune mãrturie mincinoasã), experimentase la alegeri modelul preºedinte-domnitor-democrat, vornic-tehnocrat. Schema îi reuºise parþial deoarece, dupã aducerea lui Albu în fruntea bucatelor, el ajunsese un domnitor de paie cu bãlegar, adicã îngrãºãmînt natural pe scaunul domnesc, situaþie în care nimeni nu-l mai bãga în seamã, cu excepþia canalului de scurgere TV România 1, unde se holbeazã cît e ziulica de lungã babele lui Iliescu. E clar cã efectul propagandistic era zero, dar asta nu deranja, cã lui i se pãrea vital sã se simtã domnitor, nu sã fie”. Promouºãn: Data viitoare o sã daþi de dracu. De Vlad Dracu. Porcãiþi-vã! Pardon, pocãiþi-vã! CONTELE DE MONTE-CRISTO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 20 octombrie 2017
Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR
ªi vorbele sînt vorbe Vorbim despre Uniunea Europeanã, din perspectiva unei þãri membre a acesteia, dar ca români facem tot ce vrem ºi ne taie capul. Ne comportãm fãrã sã ne pese de directivele ei. ªi nu mã refer la oamenii simpli care nu au dupã ce bea apã, ci la oamenii politici, care pretind cã gestioneazã bunurile þãrii ºi vegheazã la bunãstarea românilor... Din pãcate, vedem cu toþii cum ne sfideazã ºi cum fac legi care sã-i punã la adãpost de abuzurile sãvîrºite în cîrdãºie cu statul... Vorbim de Occident fãrã sã facem ceva special pentru progresul intereselor comune... Vorbim despre limba noastrã cã e frumoasã ºi „dulce ca un fagure de miere”, dar pe care o urîþim folosind fel ºi fel de englezisme, franþuzisme, turcisme, inadecvate graiului nostru autentic, tradiþiilor ºi obiceiurilor din strãbuni. Vorbim despre productivitate ºi realizãri, fãrã sã fim corecþi ºi sã spunem aºa cum stau lucrurile în realitate. Vorbim despre o agriculturã modernã, cu producþie de multe tone la hectar. Realitatea este, însã, alta... Se arã ca în evul mediu, cu un biet cal ca din ,,Fefeleaga”, cu un plug a cãrui roatã mai mult zgîrîie pãmîntul decît sã-l are... Dovadã cã românii trãiesc mai degrabã din produse agricole importate, decît din agricultura noastrã autohtonã... ªi nu o spunem noi, sînt date statistice în acest sens... ªi vorbim de Eminescu, poetul nostru naþional, fãrã sã-l mai citim...
Vorbim despre învãþãmîntul nostru, care se pretinde modern... Rezultatul? Elevi în prag de Bacalaureat, care citesc pe silabe... Vorbim despre sãrãcie, dar nimeni nu se implicã sã creeze locuri de muncã, dimpotrivã, este încurajatã nemunca, iar ajutoarele sociale sînt acordate unor indivizi care nu au avut vreodatã un loc de muncã...Vorbim despre corectitudine... Cinste... Tocmai acestea au dispãrut din conºtiinþa românilor, în general. Dar nu facem nimic pentru a-i trage la rãspundere pe aceia pe care i-am ales ºi care, odatã cu votul primit, au uitat pentru ce au fost aleºi... Vorbim cã pãdurile ne sînt tãiate... Vorbim despre infrastucturã, care înseamnã cîþiva zeci de kilometri de autostradã... În schimb, pentru nereuºitele noastre, îl criticãm pe Ceauºescu, cum cã el este vinovat de dezastrul naþional de-acum, uitînd cã, în regimul lui, România a fost modernizatã din temelie, iar în aceastã epocã de capitalism barbar a fost demolatã, fãrã ruºine, pînã la temelie... Vorbim de toate pentru toþi, în toate limbile pãmîntului, denigrîndu-ne neamul, strãmoºii... Nimeni, în schimb, nu miºcã un deget ca þara asta sã intre pe un fãgaº normal... Sã se întocmeascã legi care sã fie respectate de toatã lumea ºi sã fie pe înþelesul tuturor, nu pentru unii mumã ºi pentru alþii ciumã, dupã cum convin intereselor politicienilor... Altfel, vorbim sã ne aflãm în treabã, ºi ne ducem cu minciuni spre nicãieri... Vorbim de lichele, de ºnapani... Despre toate vorbim, mai mult fãrã rost decît cu rost, fãrã sã luãm în seamã problemele cu care se confruntã þara ºi fãrã sã privim serios la viitorul tinerilor noºtri, în condiþiile în care
Te-am admirat pentru Operetele Colomba, Spune-mi, inimioarã, spune-mi ªi Violete de Parma,
O... Elly Roman... Tare aº mai dori Sã ne întîlnim În lumea de dincolo, Acolo unde, cum ar „melodia” Un ultim poet romantic, „Devine dorul cîntec, De dorul altui Dor”... În care ai pus, într-o luminã torenþialã, Tema bunei învoiri între toate Neamurile pãmîntului ªi pe aceea a dramaticei noastre istorii, Avînd ca „motto” Aforismul sculptorului-poet Pavel Mercescu: „Regret doar cã Am numai O singurã viaþã
O... Elly Roman... Tu, în cîntecele tale, Ai omagiat Femeia, conceputã Ca „o ceremonie De splendori”... Pornind de la Sensul aforismului Care spune: ,,Iubirea este Aspectul vocativ Al existenþei”... DORU POPOVICI
reîntîlnirea de la Beijing cu Simona (din 4 octombrie a.c.), aflatã, în acel moment, pe poziþia a doua în clasamentul mondial al jucãtoarelor profesioniste de tenis: ,,Mereu au fost meciuri dure, competitive, emoþionale între noi. Îmi place provocarea de a juca împotriva numãrului 2 mondial. E o jucãtoare grozavã, a avut un an grozav. Întîlnind o asemenea adversarã, vezi ºi unde este nivelul tãu”. A avut dreptate ªarapova: Simona urma sã demonstreze cã are,
într-adevãr, ,,un an grozav”. Dovedindu-ºi valoarea de mare sportivã, a reuºit sã ocupe locul 1 în lume, fiind al 25-lea lider din istoria ierarhiei WTA ºi prima româncã ajunsã în aceastã poziþie. La revenirea în þarã, ea a vorbit cu emoþie despre excepþionala ei reuºitã: ,,Visul meu a devenit realitate, ºi mã bucur cã asta se întîmplã pentru noi, pentru români, cã ziua aceasta va rãmîne în istorie, cã o româncã a fost numãrul 1 mondial în tenisul feminin; mã bucur cã eu sînt acea persoanã”. Iar veºtile bune continuã: Simona Halep ar putea deveni jucãtoarea anului, dupã ce WTA a nominalizat-o la acest titlul (care se acordã pe baza voturilor jurnaliºtilor), alãturi de alte cinci sportive (Garbine Muguruza, Jelena Ostapenko, Karolina Pliskova, Elina Svitolina ºi Venus Williams). Indiferent de rezultat, prin ceea ce a demonstrat pînã acum, Simona rãmîne campioana mondialã a inimilor noastre. ANTON VOICU
Regina tenisului mondial A fi Numãrul Unu în lume presupune un drum lung, de muncã asiduã ºi de tenacitate, în care dorinþa de a învinge constituie scopul suprem. Este cazul româncei Simona Halep, o sportivã de frunte cu care ne mîndrim. Ne spunea tînãra noastrã compatrioatã, la primul interviu dupã ce a devenit lidera mondialã a tenisului feminin, cã i-a telefonat pãrintelui sãu, pentru a-i da marea veste: ,,Tatã, am învins, sînt prima în lume!”. Vã mãrturisesc cã acest moment sublim a fost ºi pentru mine, ca român, ca pãrinte ºi bunic, un prilej fericit de a mã alãtura cu sufletul familiei Halep ºi marii familii de români care s-au bucurat pentru marea performanþã a Simonei. Ca sã înþelegem mai bine acest eveniment de mare emoþie ºi de mîndrie naþionalã, reamintesc cuvintele rusoaicei Maria ªarapova, înainte de
mulþi dintre ei, unii chiar cu studii universitare, merg la adunat cãpºuni pe unde apucã, iar cei care au rãmas acasã sînt paznici pe la diferite firme sau vînzãtori la buticuri... Vorbim, trãgînd, totodatã, un semnal de alarmã privind haosul din aceastã þarã... ªi sincer mãrturisim cã nouã ne pasã de românii rãmaºi acasã, vãzîndu-i cît de necãjiþi ºi de îmbãtrîniþi înainte de vreme sînt, din cauza sãrãciei în care îºi duc zilele. Ne gîndim la fraþii ºi la copiii noºtri, la rude ºi prieteni, care au luat drumul pribegiei în lumea largã, pentru o bucatã de pîine.... ªi ca sã o cîºtige, numai Dumnezeu ºtie cîte chinuri ºi umiliri trebuie ei sã suporte... Pentru tot ceea ce se întîmplã cu poporul român, vinovaþi se fac oamenii politici, aceia care, din 1990 încoace, s-au perindat la putere... Pe mulþi dintre ei, posteritatea îi va aºeza acolo unde îºi meritã locul, adicã la groapa de gunoi a istoriei, pentru tot rãul pe care l-au fãcut acestui popor blajin ºi mult prea rãbdãtor. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”
Pe care sã o pierd Pentru Þara mea”...
Lui Elly Roman Ne-au legat, o... Elly Roman... - Neîntrecutule neotrubadur, Aflat în lumea livezilor de-apoi ªi mulþumit cã ne-ai lãsat O operã luminoasã ªi plinã de melodii nemuritoare Ne-au legat ºi ne leagã, O... Elly Roman... Un drum, o simþire ªi-o lege, Aceea de a omagia Cîntecul românesc, Care porneºte din inimile creatorilor, Ca sã ajungã, - cum ar fi spus, Genialul George Enescu La milioane de inimi, Identificate cu „o risipã de luceferi”...
Mai stai, toamnã, nu pleca!
Mi-aduc aminte cã te mai iubesc
De cîte ori poverile mã copleºesc Ca pe un tren de marfã deraiat în garã, Mi-aduc aminte cã te mai iubesc ªi mi se face în privire searã. Mã uit dupã ecou ca dup-un glonþ Ce þi-a trecut prin vena cavã, Îmi iau iar dimineþile în clonþ ªi le înec în marea de otravã Pe unde o corabie cu pînze, Ce-a zdrenþuit ferestrele privirii, S-a înecat cu un surîs pe buze În noaptea irealã a iubirii. Apar necunoscute Cãi Lactee ªi-mi traverseazã fiecare dor Ce l-ai ucis cu ochii tãi, femeie, Sã fie mai mult sînge în decor.
ªi mã întreabã frunzele de tine De cîte ori de suflet se izbesc, Le spun cã-n veacul tãu e-aºa de bine Cã veacul meu aº vrea sã-l rãstignesc. ADI SFINTEª, 29 septembrie 2017
Fiul rãtãcitor
Cînd mãrul de aur s-a copt sub frunza maternã, Deplin de sine înaintea Pãrintelui ne aratã zicînd: Doamne, largã e zarea ce-mi stã înainte – Vreau partea de libertate ce o moºtenesc. Treceam prin Daim surd la rugãtoarea-i chemare, La izvoare þinteam tãind orizonturi Cu paºii grãbiþi, risipind clipa ce mi-a fost datã, Cãlcam insolent peste crinii pururi luminãtori. Cum vînãtorul în crîng pãsãrii laþul întinde, În mijloc boabe de aur ispitã lãsînd, Aºa vicleanul cel fãrã de nume mi-a pus înainte Sfintele frumuseþi, greu rãnindu-mã în inima mea. Era o chemare de frunze de toamnã... Blînd mã întorceam, cãutînd prin cuvinte uitate Numele sfînt, departe de oameni, Cum pajere singure rãtãcesc în albastru, Aºa mã rugam, cînd Tatãl aprinse Rubin strãlucitor în dreapta mea. ROMAN FORAI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 20 octombrie 2017
Polemici Controverse BIBLIOTECA NAÞIONALÃ
Umbra poetului ,,Menþiuni de istoriografie literarã ºi folclor”, culegerea de studii ale lui Perpessicius, în care minuþia erudiþiei se uneºte atît de fericit cu lãrgimea perspectivelor ºi graþia expunerii, aduce, printre atîtea alte contribuþii, pagini de evocare a poetului Artur Enãºescu ºi de stabilire a bibliografiei lui. Perpessicius l-a cunoscut pe Artur Enãºescu, a asistat la debuturile lui, atît de fãgãduitoare, a urmãrit scurta lui evoluþie în periodicele anilor 1914-1927, ºi l-a vãzut mai tîrziu, ca noi toþi (cu cîtã strîngere de inimã!), rãtãcind pe strãzile Bucureºtilor, în forma celei mai grozave decrepitudini fizice. Umbra poetului, purtînd în mîini o floare realã, ne-a mai apãrut pînã în 1942, zguduindu-ne de fiecare datã cu înfãþiºarea sa ºi cu gîndul cã nimeni nu gãsea mijlocul sã aline o durere atît de mare. Amintirile mele despre Artur Enãºescu urcã în timp pînã prin anii 1915-1916, cînd îl întîlneam pe coridoarele ºi sãlile de curs ale Facultãþii de Litere ºi Filozofie din Bucureºti, mai totdeauna în tovãrãºia viitorului scriitor ºi filozof I. Gherea, fiul criticului. Era un tînãr înalt, cu o aparenþã îngrijitã ºi plãcutã, ceva mai vîrstnic decît colegii lui, ºi bucurîndu-se, în ochii acestora, de prestigiul pe care i-l dãdeau colaborãrile sale la ,,Convorbiri literare”, la ,,Flacãra”. Se înapoiase de curînd de la Paris, unde ascultase cursuri de filozofie, ºi pãrea cã se pregãteºte sã devinã poetul ,,Convorbirilor”. Eminescu stabilise, pentru conºtiinþa contemporanilor ºi urmaºilor, tipul poetului-filozof, pe care îl ilustrase pe rînd, dupã marele înaintaº, D. Nanu, rãzleþit de grup, P. Cerna, mort de curînd, poate ºi alþii. Erau semne cã succesorul tuturor acestora, în noua generaþie, va fi Artur Enãºescu. A izbucnit apoi rãzboiul, ºi am îmbrãcat cu toþii tunica militarã. L-am reîntîlnit pe Artur Enãºescu, în primãvara anului 1917, la Botoºani, oraºul sãu de baºtinã, revenit acolo ca elev al ªcolii pregãtitoare de ofiþeri de rezervã. Într-o duminicã, l-am vizitat în casele bãtrîneºti ale pãrinþilor ºi am schimbat gîndurile noastre de atunci pe prispã, privind cãtre grãdina plinã de flori. Dar am avut tot atunci, pentru întîia oarã, impresia unei ameninþãri în preajma prietenului meu. Artur era un elev absolut inadaptabil la rigorile regimului militar. Pãrãsea frontul rãtãcind cu arma în mînã prin fîneþuri ºi îºi umplea cartuºiera cu manuscrise. A trebuit sã repete stagiul pregãtirii sale ºi a plecat, ca simplu soldat, la unitatea lui, în faþa inamicului. În 1919, Artur Enãºescu a reapãrut în Bucureºti. Venise cu cîteva poezii de rãzboi, printre care ,,Cruce albã de mesteacãn”, pe care o aud cîntatã încã la Radio, fãrã sã se aminteascã ºi de autorul
Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (1) ,,Noblesse oblige” Rãspunzînd unui ziarist din provincie ,,care a spart în spirit geamurile de la Capºa”, imaginîndu-ºi cã acolo ar fi ,,lãcaºul de perdiþie al bucureºtenilor”, ,,ceea ce îºi închipuie cuviosul Meftodie din schitul Vãgãunoasa cã este iadul faþã de paradis”, Tudor Arghezi, luînd apãrarea ,,singurului local intelectualizat rãmas pe Calea Victoriei dupã rãzboi”, era tare nedumerit cã ar putea cineva crede cã ,,în afarã de consumaþii, capºismul nu înseamnã nimic în cultura generalã”. La Capºa, ,,parlament universal”, trebuie ,,rezistenþã ºi spirit”, zicea poetul, ºi fãrã îndoialã cã ,,dacã eºti prost la Capºa, este imposibil sã fii inteligent altundeva”. Aici prestigiul nu poate spori prin tãcere, ca în Camerã sau în Senat, aici el e aºteptat sã vorbeascã ºi, dacã nu vorbeºte exact, ,,se curãþã”. Aºa a pãþit un anume Teodor Andreescu-Rigo, directorul unei gazete aºa-zise revolver, ,,Avangarda”. Într-o zi, intrã agitat în cafenea ºi se adreseazã unui ziarist: ,,Dragã, îmi trebuie un titlu, ºtii, cu aniversarea italianului ãluia...”. ,,A lui Cervantes?” ,,Da!” ,,Pãi spune ºi tu «Comemorarea marelui Cervantes»”. Aºa a ºi apãrut, se zice. Altãdatã, pripãºit prin locul unde se ºtia cã ,,inteligenþa nu-i compatibilã cu cafeaua, ca sã rãmîie ataºatã exclusiv secãrichii”, unui deputat naþionalþãrãnist, Mîþã, îi scapã porumbelul din gurã ºi zice cã va
ALBUMUL CU POZE RARE
versurilor devenite atît de populare. Atunci începe ºi colaborarea lui Artur Enãºescu la ,,Luceafãrul”, reapãrut într-o nouã serie. Nu vreau sã dau o analizã a operei poetului. Perpessicius îl caracterizeazã drept un parnasian ºi, fãrã îndoialã, afinitatea poetului pentru sonet, pentru temele exotice ºi antice, pentru meditaþia filozoficã în formele prozodiei celei mai riguroase înrudeºte poezia lui Artur Enãºescu cu aceea a grupului parnasian, reprezentat ºi în literatura noastrã. Mã mulþumesc deocamdatã sã notez cîteva amintiri. În timp ce desfãºura activitatea lui literarã cu poezii, cu cronici teatrale, cu recenzii, cu articole bine gîndite, Artur Enãºescu începea sã dea semne ale întunecãrii sale. A putut sã publice totuºi volumaºul de versuri ,,Pe gînduri” (1920), singurul pe care l-a supravegheat el însuºi. Într-o noapte mi-a mãrturisit terorile lui ºi mi-a cerut sã-l însoþesc pînã în pragul sãrãcãcioasei lui locuinþe din Strada Vasile Lascãr, unde pretindea cã-l aºteaptã adversari care urmãreau sã împiedice cãsãtoria sa cu o iubitã, evocatã în acelaºi timp ca ,,Riþa þiganca”, ale cãrei ritmuri legãnate îmi rãsunã de asemeni în emisiunile radiofonice, cu aceeaºi ignorare a autorului lor. Pentru cã oameni rãi împiedicau întîlnirile sale cu Riþa, comunicarea poetului nefericit cu iubita lui trebuia restabilitã pe altã cale. Luni de zile, Artur ºi-a petrecut tot timpul în vitrina cafenelei ,,Imperial”, cartier general al vechii boeme, unde poetul arãta trecãtorilor o hîrtie de format mare, cu inscripþia ºtirii pe care dorea s-o transmitã iubitei. A urmat apoi pîndirea ei într-un colþ al Cãii Griviþei, pe unde treceau birjele cu cãlãtorii descinºi în Gara de Nord, printre care s-ar fi putut sã aparã ºi Riþa. Situaþia devenise atît de gravã, încît rude îndepãrtate din Botoºani au trebuit sã se îngrijeascã de internarea bolnavului într-un spital din Sibiu, de unde sînt datate cîteva din poeziile pe care Perpessicius le mai publicã în ,,Universul literar”, apãrut în redacþia lui în 1926-1927. Artur Enãºescu reveni de la Sibiu la Bucureºti, dacã îmi aduc bine aminte, prin primãvara anului 1924, ºi cura la care fusese supus pãrea sã fi dat unele rezultate. Problema întreþinerii sale rãmînea însã nerezolvatã, ºi ajutorul foarte modest al Societãþii scriitorilor români, venit tîrziu, n-a putut împiedica treptata decadenþã fizicã ºi spiritualã a poetului, care ºi-a supravieþuit cu o tenacitate uimitoare. Atinsese aproape vîrsta bãtrîneþii, pentru cã, nãscut prin 1888, dupã cum ne asigurã ,,Antologia poeþilor de azi” a lui Pillat ºi Perpessicius, Artur Enãºescu trebuie sã fi avut vreo 54 de ani în momentul morþii sale. Cum s-a putut menþine atîta vreme un corp atît de încercat, în condiþii de existenþã atît de mizerabile, încît simpla lui alunecare pe strãzile oraºului trezea în trecãtori remuºcare ºi revoltã faþã de barbaria societãþii care tolera o astfel de osîndã? Recunoºtea pe
vechii prieteni, le zîmbea cu dulceaþã, le adresa cuvîntul în franþuzeºte ºi le comunica noile sale planuri literare ºi filozofice, fãrã nici o altã menþiune despre condiþiile de viaþã, care fãceau cu totul improbabilã realizarea acelor planuri. Perpessicius credea în talentul lui Artur Enãºescu. Nu s-a îndoit de el nici unul din contemporanii care i-au urmãrit producþia literarã, pe mãsura apariþiei ei în periodice. N. Iorga l-a apreciat cu generozitate. Dupã moarte, poetul a gãsit un apologet în ªtefania Stîncã, editoarea unei noi culegeri din poeziile lui, ,,Revolta zeului”. Umbra poetului va fi tresãrit în regiunea de neguri, unde dispãruse cu totul. Perpessicius o semnaleazã din nou. M-aº bucura sã pot citi încã o datã poeziile lui Artur Enãºescu, sã le confrunt cu vechile impresii, sã-l regãsesc în al doilea volum al ,,Antologiei” pregãtitã de E.P.L. Nimic din ce a însemnat un spor al puterii de expresie a limbii noastre nu se cuvine a ne rãmîne indiferent, mai ales cînd acel spor s-a bucurat de o rãspîndire atît de întinsã ca aceea a poeziilor cîntate ale lui Artur Enãºescu, a cãrui soartã tragicã îmi apare ori de cîte ori mã ajung ecourile lor. TUDOR VIANU
merge la palat, în comisia de rãspuns la mesajul tronului. ,,Foarte bine, i se rãspunde, numai sã te pregãteºti, cã regele se intereseazã de fiecare în parte. Ai vreo boalã, suferi de ceva?” ,,Reumatism particular”. ,,Unde?” ,,La picere; ãl drept mã supãrã mai mult”. ,,Cel drept, adicã omoplatul?” Deputatul îºi noteazã termenul într-un carneþel ºi de-atunci, de cîte ori era întrebat de sãnãtate, rãspundea lovinduºi piciorul: ,,Toate ar fi bune. Numai omoplatul ãsta mã supãrã. Altminteri, ca bradul”. Altãdatã, un gãlãþean dornic de-a fi director de revistã fusese convins sã aleagã un titlu imperial, nici mai mult, nici mai puþin decît ,,Steaua presei româneºti” ºi, cum individul habar n-avea sã aºtearnã cuvintele pe hîrtie, tocmise din Bucureºti un redactor bun la toate, pe nume Alperin, sau Dicã. Acela scria toatã revista, de la articolul de fond la ultimele ºtiri, ºi aºeza sub numele directorului rînduri care au fãcut ca foaia sã rãmînã de pominã ºi sã fie cãutatã cu cel mai mare interes ºi la Bucureºti, pentru cã dãdea lecþii revistelor umoristice. ,,Marele pictor olandez Ibsen spunea despre catedrala din Singapore cã e un monument al naturii moarte. Noi, parafrazîndu-l pe ilustrul arhitect de ºcoalã vetustã Zarathustra, putem afirma cã Portul Galaþi e cît se poate de spinozian”. Sau: ,,Aflãm cã în curînd vom avea prilejul sã-l ascultãm conferenþiind în oraºul nostru pe cunoscutul savant etnograf Mozart, autor al nu mai puþin cunos-
cutului studiu asupra lui Ramses al V-lea, mort în împrejurãri dramatice la Waterloo”. Nu ºtim cum o fi scãpat Dicã de la Galaþi, dar cert este cã amuzîndu-se pe banii acelui director numit Albu, îl fãcuse pe acesta sã simtã cã prostia se plãteºte. ªi nu e mai puþin adevãrat, pe de altã parte, cã nu prin astfel de jocuri s-ar fi putut justifica aceste rînduri, scrise de un redactor de la ,,Adevãrul”: ,,Afîndu-mã într-o varã la Lausanne, l-am vizitat pe C.F. Ramuz, scriitor elveþian. Mi-a arãtat pe o masã colecþii de ziare ºi reviste româneºti. Mi-a explicat cã intenþioneazã sã scrie o Fizionomie a Europei pe baza presei din þãrile europene - ºi nu numai a conþinutului, ci ºi a modului cum sînt fãcute ziarele, a variaþiei ºi frecvenþei anumitor rubrici, a paginaþiei, a ilustraþiei. Dar acest proiect n-a fost dus la bun sfîrºit. Îl evoc aci doar pentru a arãta pãrerea pe care Ramuz a exprimat-o despre presa românã, sub raport profesional. El socotea aceastã presã a 5-a în Europa, în ordinea valorii ei: «Am gãsit în presa dvs., pe care o citesc cu ajutorul unui prieten român stabilit la Lausanne, un spirit european, colorat de trãsãturi particulare de mare interes»”. Cum ar putea fi altfel? În 1927, la un congres care reunise la Bucureºti reprezentanþii a 300 de publicaþii din Europa ºi America, scrise în limbile desprinse din trunchiul comun al latinei, Ionel Brãtianu zisese: ,,Sînteþi presa latinã. Noblesse oblige!”. (va urma) DUMITRU ELIADE
Criticul ºi istoricul literar Dimitrie S. Panaitescu, cunoscut sub pseudonimul Perpessicius (22 octombrie 1891 – 29 martie 1971), a desfãºurat o amplã activitate literarã: cercetãtor ºi editor pasionat al operei eminesciene, autor al unor apreciate manuale de literaturã pentru liceu, colaborator la cele mai importante publicaþii ale vremii. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române ºi al revistei ,,Manuscriptum”.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 20 octombrie 2017
Atitudini Paul ºi Virginia (1) Eroii celebrului roman au existat aievea! Cercetãri recente confirmã ºi infirmã în egalã mãsurã aceastã ipotezã. Povestire de facturã romanticã, apãrutã la sfîrºitul veacului al XVIII-lea, ,,Paul ºi Virginia” a rãmas pînã în zilele noastre una din cele mai reprezentative ºi izbutite realizãri ale genului. Îndatã dupã apariþia romanului ºi mult timp dupã aceea, nu puþini cititori ºi critici literari au fost tentaþi sã considere cã Bernardin de Saint Pierre s-a folosit în redactarea lucrãrii de întîmplãri reale, pe care le-ar fi cunoscut în mod nemijlocit în urma unei cãlãtorii în Oceanul Indian. Dar scriitorul francez nu s-a arãtat dispus sã ofere amãnunte în aceastã privinþã. El a murit în 1814, ducînd în mormînt „secretul” romanului sãu. Acesta s-a bucurat în continuare de un imens succes, înregistrînd de-a lungul timpului nu mai puþin de 60 de ediþii, iar personajele sale, întruchipare a amorului ideal ºi absolut, au fost aºezate în panteonul marilor iubiri, alãturi de numai puþini celebrii Dafnis ºi Chloe, Tristan ºi Isolda, Romeo ºi Julieta, Atala ºi René. Dar curiozitatea omeneascã e o boalã fãrã leac. Dupã aproape douã secole de la apariþia romanului, istoricii literari au reluat cercetãrile pentru identificarea celor doi eroi, iar începînd cu 1966 ei au apelat, în acest scop, chiar ºi la mijloacele de investigaþie ale arheologiei marine. Rezultatele au fãcut, între altele, obiectul unui studiu apãrut în revista ,,L’histoire”, pe care ne propunem sã-l prezentãm în rezumat. Vom aminti în primul rînd cã, la 1788, cînd inginerul Jacques-Henri Bernardin de Saint Pierre încredinþa tiparului romanul ,,Paul et Virginie”, l’Île de France (azi, Insula Mauriþius), situatã în apele Oceanului Indian, se mai afla încã sub suzeranitatea regatului Franþei. Ea a reprezentat multã vreme o simplã escalã în drumul vapoarelor, fiind lipsitã de o importanþã economicã ºi politicã deosebite. De cîteva ori pe an, vase aparþinînd fostei ,,Compagnie des Indes” (societate de navigaþie prosperã, înfiinþatã intr-un mic port din Bretania, Lorient) ancorau în acel colþ de lume pentru a descãrca mãrfuri ºi provizii destinate coloniºtilor
Polemici
francezi. Ei bine, o asemenea corabie, purtînd denumirea de ,,Saint-Géran”, a ridicat ancora la 24 martie 1744. Este vorba – conform datelor pãstrate în arhivele fostei companii – de un bastiment de mare tonaj, lung de 30 de metri ºi lat de 10 metri, dotat cu 28 de tunuri. Se specificã, de asemenea, cã încãrcãtura navei ar fi fost alcãtuitã din mãrfuri diverse, între care utilaje pentru o fabricã de zahãr, solicitate de guvernatorul insulei, Mahé de La Bourdonnais, precum ºi o sumã însemnatã de piaºtri de argint, monedã mexicanã cu o cotã ridicatã în porturile Chinei ºi Indiei, de unde comercianþii europeni achiziþionau în mod curent ceai, mãtãsuri, porþelanuri ºi mobilã lãcuitã. Dupã o escalã în Senegal, de unde îmbarcã un numãr de sclavi, ,,Saint-Géran” se îndreaptã spre l’Île de France, avînd la bord aproximativ 150 de marinari ºi cîþiva pasageri civili. Vasul ajunge, spre sfîrºitul lunii, în apropierea punctului de destinaþie, cu un echipaj vlãguit ºi decimat de boalã. Surprins de o furtunã nãpraznicã, se izbeºte de stîncile litoralului ºi se scufundã nu departe de þãrmul nord-estic al insulei. Cîþiva ani mai tîrziu, în l’Île de France poposeºte un ilustru om de ºtiinþã parizian, abatele Caille, membru al Academiei Franceze, cãlãtor, explorator ºi cartograf pasionat. El întreprinde o cercetare sistematicã a insulei, o parcurge pe jos de la un capãt la altul ºi întocmeºte cu acest prilej o primã hartã riguros ºtiinþificã. Culege deopotrivã informaþii în legãturã cu istoria, tradiþiile ºi obiceiurile insularilor ºi reþine totodatã ºi episodul scufundãrii navei,,Saint-Géran”. Abatele noteazã locul naufragiului pe hartã printr-un punct denumit „Passe du Saint-Géran”. În sfirºit, pe insulã îºi face apariþia ºi inginerul Bernardin de Saint-Pierre. Tînãr ambiþios, dar fãrã prea multe reuºite profesionale pînã la acea datã, viitorul scriitor soseºte la Port-Louis din simplu spirit de aventurã ºi, desigur, ca mulþi alþii, ºi cu speranþa unei îmbogãþiri rapide. Dar societatea localã, angajatã în intrigi ºi dispute mãrunte, îl decepþioneazã în scurtã vreme. O face atunci pe turistul, colindînd insula în lung ºi-n lat, însoþit de doi hamali ºi avînd drept ghid harta abatelui Caille. Voiajul îi permite astfel sã afle amãnunte ºi despre sfîrºitul tragic al vasului ,,Saint-Géran”. (va urma) LIVIU TIMBUS
Întîlniri memorabile cu tinereþea (3) ÉLUARD Un singur prilej mi s-a ivit sã-l întîlnesc ºi sã stau de vorbã cu Paul Éluard, poetul favorit al tinereþii mele, ca ºi al multor altora din generaþia mea, care ºtiau pe de rost ºi recitau cu fervoare, în româneºte sau în franþuzeºte, poemul sãu de rezistenþã intitulat emblematic „Libertate” (sînt greu de uitat clipele cînd recitam cu patos: „Pe caietele de ºcolar/ Pe bancã, pe copaci/ Pe nisip, pe zãpadã/ Scriu numele tãu.../ ªi prin puterea unei vorbe/ Încep acum o nouã viaþã/ Eu m-am nãscut ca sã te aflu/ Sã-þi spun pe nume/ LIBERTATE” – n.n.). Prilejul amintit mi s-a ivit în 1951, la o reuniune pentru pace de la Moscova, unde eram corespondent. Cum puteam sã ºtiu cã, dupã nici un an, acest bãrbat falnic, cu chipul nobil emaciat, care îºi pusese fãrã ezitare condeiul în slujba celor mai înalte idealuri ale umanitãþii, avea sã se sfîrºescã la nici 57 de ani? ªi cã aceastã întîlnire era, de fapt, o ultimã ºansã pentru reporterul îndrãgostit de poezia sa? Fiind mereu înconjurat de participanþi la reuniune ori, pur ºi simplu, de admiratori ai poeziei sale (ºi tare îi mai plãcea lui Éluard sã se afle mereu în mijlocul oamenilor, ca vîrstã, pregãtire, bagaj de cunoºtinþe, din categoriile cele mai diverse!) nu mi-a fost prea uºor sã-l „smulg” pentru cîteva minute dintr-un „asediu” prelungit, pentru a-l supune „tirului” întrebãrilor gazetãreºti. Prima dintre ele pornea chiar de la sus-amintitul poem „Libertate” ºi se referea, concret, la raporturile dintre
poezie ºi politicã (mai ales cã nu demult apãruse la Paris o plachetã a sa, ,,Poeme politice”). - Îmi pui o întrebare care mi s-a mai pus, deci n-o sã te superi dacã rãspunsul meu o sã repete rãspunsuri date ºi în cadrul altor interviuri. Poezia e un organism viu ºi, ca atare, nu se poate hrãni ºi adãpa decît din viaþã. Or, viaþa în toate ipostazele ei, de la cele mai simple la cele mai complexe, înseamnã luare de atitudine, deci politicã. Greºit procedeazã aceia care limiteazã sensurile poeziei politice doar la rostirea metaforicã a unor sloganuri. Deºi, ca sã fim drepþi, ºi pe aceastã cale se pot obþine efecte poetice dintre cele mai semnificative. Parcã stimulatã de acest rãspuns, întrebarea urmãtoare a apãrut de la sine: „Care e raportul dintre istorie ºi contemporaneitate în poezia modernã?”. Întrebare la care interlocutorul pãrea sã se fi aºteptat, altfel nu se explicã promptitudinea cu care mi-a rãspuns. - Bine cã aþi precizat cã e vorba de poezie, cãci altul e raportul amintit pentru un istoric, altul pentru, sã zicem, un inginer, ºi cu totul altul pentru poet. Ca sã fie mai limpede gîndul meu, o sã vã dau un exemplu: cînd prietenul meu Aragon, inspirat ºi inspirator, a cîntat-o în anii Rezistenþei pe Ioana D’Arc, el intona, de fapt, un imn de slavã întregii Franþe combatante. Pentru poet istoria e, firesc, integratã în contemporaneitate, la fel, de altminteri, ca ºi viitorul. Desigur, asta nu înseamnã o ºtergere a delimitãrilor temporale, cum încercam în tinereþea noastrã suprarealistã, împreunã cu acelaºi
CIOBURI DE GÎNDURI
Sãrmanã þarã dulce... - Intelectualilor din Moldova de dincolo de Prut -
Ce s-a-ntîmplat cu casa noastrã mamã, Cã tot mai greu ne este-n fiecare zi, Cã ne-amãgim zadarnic speranþa cu o zeamã Ce niciodatã-n viaþã un vis nu va hrãni. Tu vrei mai mulþi copii în bãtãturã, ªi le promiþi cuminte un mitic viitor, Dar pruncii tãi sub stele ce umilinþe-ndurã ªi-n lacrimi pîn’ la glezne pierduþi adorm în dor! Ce s-a-ntîmplat cu lumea ºi casa noastrã oare? ªi ce-i mai grav, o Doamne, cu noi ce s-a-ntîmplat? Cîndva ºi-n idealuri avem o sãrbãtoare Iar hora ca-n poveste domnea la noi în sat... În þara noastrã, însã, acum nu este milã, Biserica iubirii ºi ea s-a prãbuºit, Elanul de-altãdatã e-o nesfîrºitã silã ªi pasul nostru iatã, e tot mai obosit. Sã fiu copil din stele, cel mai iubit în ºcoalã, Un geniu ce strãbate sublimul cer al slovei, Voi fi etern un nimeni, uitat, ºi stins de boalã, Sãrmanã Þarã dulce ºi sfîntã a Moldovei!... ILARION BOCA, 2 octombrie 2017
Balsamuri spirituale (43) ALESUL Cînd cireºii îþi ies înainte Paradis fãrã cuvinte, ai simþit oare cã cireºele s-au rãstignit pe buzele tale cînd le striveai cu încîntare? ALESUL a-nflorit cireºul pentru rãdãcinile ce ne-au dat fructul aromat cu dulceaþa pãmîntului, transpirat de strãlucirea de luminã strînsã de frunzã, floare, rãdãcinã, pentru roºul de rubinã. Invadat, devastat, dupã ce a fost gustat, cireºul s-a uscat. El îºi spuse meditînd: Suspin cã rodul meu a fost rubin, sfîntã culoare a Rãstignirii care doare. Adîncul Pãmîntului e plin de rãdãcini, ALESUL va creºte cireºul ramificîndu-se în sus, cu sîmburele în fruct dus, iar nodurile tulpinelor se vor ruga rãdãcinilor sã le îndrepte în coroane înþelepte, care în Florar sînt cãrãri ce duc spre Rai, iar în Grãdina cea Sfîntã doar Pasãrea Iubirii cîntã. (va urma) LILIANA TETELEA Aragon, cu Breton ºi Soupault, sub influenþa dicteului automat, izvorît, la rîndul lui, din cunoºtinþele noastre vag-freudiste. Nu, dicteul automat era o joacã de copii mari, pe cînd ceea ce vreau eu sã spun se referã la faptul cã poetul autentic trãieºte, firesc ºi simultan, trecutul, prezentul ºi viitorul. Cred cã asta am ºi vrut sã spun cînd mi-am intitulat unul dintre volume „Poezie neîntreruptã”. A trãi concomitent toate ipostazele timpului înseamnã, de fapt, a asigura poeziei tinereþea ei perpetuã; tocmai aceasta e, în realitate, poezia tînãrã ºi tinereþea poeziei, forþa genezei unui sentiment de trãire continuã, într-un timp fãrã delimitãri artificiale! Nu l-am mai reîntîlnit pe Éluard – cum am mai spus, un an mai tîrziu avea sã ºi moarã –, dar cuvintele lui îmi rãsunã ºi acum în auz - nu, nu ca un testament, ci ca un fel de „manifest poetic” adresat tuturor generaþiilor, dar mai ales tineretului, ca receptorul cel mai sensibil la timp. Sfîrºit VICTOR BÎRLÃDEANU (1988)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 7-a – 20 octombrie 2017
P Po o ll e em m ii c c ii
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Prin întunericul numit România (urmare din pag. 1) Nu, agenþia „serviciilor” numeºte din start centrul de culturã un instrument al Kremlinului, motor al propagandei, al „rãzboiului hibrid” ºi alte minuni de acest gen. Pãcatul e cã asemenea mercenari au ºi auditoriu, ba chiar sînt persoane care îi cred orbeºte. Ca ºi mercenarii care incitã la urã între români, la nerespectarea demnitãþilor în stat, a treptelor universitare, a studiului, în general, a vîrstei, ba chiar ºi a bisericii – ei bine, da, aceºti mercenari ticãloºi au fidelii lor, creeazã adevãrate poteci în gîndirea populaþiei – mai ales în rîndul tinerilor. Sigur, un tineret deprins cu satisfacerea unor nevoi impuse, prin propaganda consumistã atotputernicã, e firesc sã nu-ºi dea seama cã, urmînd calea negãrii valorilor tradiþionale, se sinucide încet. Ca ºi alcoolul, e plãcut cînd savurezi momentul, dezvoltã inconºtienþa ºi dependenþa, rãul – de multe ori fatal – vine abia dupã. Apropo de abis, mã uitam la reacþiile în urma dezvãluirilor unui anume (ex) colonel SRI Daniel Dragomir. Dumnezeule, dacã numai o cîtime din ceea ce povesteºte omul acela e adevãrat, atunci trãim în mijlocul unei adevãrate nebunii! Dar vorbeam de reacþii – îi scrie o cetãþeanã, pe Facebook, „dacã puteþi, fugiþi, nu ºtiu cum staþi cu interdicþiile, dar speranþe nu mai sînt!”. România, 2017! Scrie o altã doamnã – „Daniel Dragomir, toþi eroii mor în bãtãlie, trebuie sã te gîndeºti ºi la familia ta. Nu-i pune ºi pe ei în pericol. Trimite-i undeva departe, dar nu în România”. Realizaþi cã se vorbeºte în propoziþie despre þara noastrã? Tot zilele trecute scriam despre noua dotare a DNA, capabilã sã afle tot din aparatura din casã, telefoane, tablete, computere, din prezent, din trecut, m-aº mira sã nu poatã ºi din viitor! E abisul, sau nu?... Zilele trecute, s-a produs celebra „remaniere”. Au schimbat miniºtrii coloraþi cu diverse epitete ºi dosare, au pus diverse figuri teribil de ciudate. De la un turnãror la Securitate la un puºti care, spune o jurnalistã cunoscutã, racola jurnaliºti pentru Direcþia de Informaþii a Armatei! Asta era meseria lui, susþine jurnalista! „A terminat facultatea de Informaþii la Academia Naþionalã de Informaþii a SRI. Ulterior, a fost angajat la Direcþia de Informaþii a Armatei, din MApN, unde printre atribuþiile lui de serviciu era sã recruteze ziariºti. Repet, ziariºti. Jurnaliºti, ãia care ar trebui sã asigure pãstrarea regulilor democratice într-o societate”. Noaptea minþii!
O lecþie de anticorupþie Procurorul italian di Pietro, managerul celei mai mari campanii anticorupþie din Italia postbelicã, europarlamentar mai apoi, susþine, acum, la ora memoriilor personale, cã gradul de corupþie politicã din Italia n-a scãzut dupã operaþiunea „Mani pulite”, ci dimpotrivã, a crescut ºi s-a rafinat sub regimul Berlusconi. Un lider politic ca Berlusconi n-ar fi fost posibil pe vremea vechilor partide italiene, pe care operaþiunea „Mani pulite” le-a pulverizat, sugereazã di Pietro. Maturizat politic, fostul procuror va fi înþeles cã vechii lideri (Andreoti ºi Craxi) or fi fost ei corupþi, dar erau mãcar patrioþi. Nu o spune în clar, dar di Pietro vorbeºte azi pentru italienii care înþeleg subînþelesurile: noile partide din Italia sînt piese de joc în mîna multinaþionalelor mai degrabã decît piese ale interesului naþional. Imaturã, azi, din toate punctele de vedere (ca ºi prietenul ei din podgorii, Victor Viorel Ponta), Laura Codruþa Kövesi are ºi ea ºansa lui di Pietro (dacã va intra în politicã): sã înþeleagã cã o campanie atît de
De fapt, este incredibil cîþi miniºtri sînt absolvenþi ai Academiei SRI. Inclusiv controversatul premier, greu vorbitorul care a fãcut o privatã la maturitate, se pricopsise cu un doctorat la respectiva academie… Apoi a stat, vorba poetului – adicã a renunþat la doctorat, în momentul în care a fost prins cu ditamai plagiatul. Cã minte de stinge în fiecare zi, cã promisiunile lui sînt niºte glume proaste, asta vede oricine; dar faptul cã în România de azi ajunge premier un ins care nu a lucrat o zi în cîmpul muncii concrete – a fost doar consilier pe la birouri parlamentare pînã sã ajungã deputat - ºi cã nu a avut mãcar o afacere, ei bine asta spune multe! Mã întrebam oare cîte pahare de alcool trebuie sã fi consumat Dan Matei Agathon înainte sã spunã despre fostul docher din Brãila (pare-se cã România socialistã l-a pus totuºi pe plãvan sã munceascã, deºi el nu recunoaºte în CV) cã „e unul dintre primii cinci economiºti din România”?! Mi-e groazã sã mã gîndesc cum or fi ceilalþi patru! Zãu aºa, am plecat de la Vadim ºi am ajuns la Tudose! Eu, în articol - România, din pãcate, în realitate! Acum, hai sã fim serioºi: Occidentul, cu toate problemele sale, are un anumit nivel de ºtiinþã a conducerii, altfel nu reuºea sã domine lumea; oare de ce credeþi cã, odatã ce dicteazã în þara noastrã, permit unor asemenea sulfuroºi sã fie miniºtri, premieri, sã facã presã cu muntele de datorii peste ei?... Oare de proºti, de rãi – sau pentru cã au planul acela care spune cã negrii (metaforã pentru sclavi sau populaþia coloniilor) trebuie sã fie buni de muncã, nu sã ºtie sã citeascã. Mã rog, existã ºi varianta cã negrii trebuie sã fie gata sã joace pe cãrbuni aprinºi sau sã fie folosiþi pentru încercarea unor medicamente, experimente sociale etc. Deci, care e rãspunsul? Serviciile implicate peste tot, „acoperiþi”, procurori dotaþi de CIA, agenþii de manipulare ºi ºtergere a memoriei colective?... Unde ajungem? Abisul? Închei cu un îndemn – citiþi! Citiþi românii din vremurile de conºtiinþã, nu de consum, citiþi, ascultaþi ºi priviþi marea culturã a lumii, sînt mai aproape de noi, de ceea ce ar trebui sã fim „noi”… Marele rapsod Tudor Gheorghe spunea acum cîteva zile – „De atîþia ani de zile eu rezist valurilor de subculturã care se înmulþesc ºi nãpãdesc aceastã naþie ºi tinerimea acestei þãri. Gãsesc refugiul în poezia românã”. Frumos ºi adevãrat, precum cîntecul marelui oltean! Revin cu îndemnul - e timpul pentru acþiune naþionalã, iar singura cale este cea care ne-a mai salvat în cîteva rînduri – luminarea neamului! singularã precum anticorupþia din România (la fel a fost ºi „Mani pulite”) va fi avut drept scop principal sã aducã tefeliºti în locul patrioþilor din vechile partide, tineri frumoºi ºi liberi, bine intenþionaþi, dar imaturi din punct de vedere politic, nu mai puþin coruptibili, ci doar altfel coruptibili. Zicea cineva, cîndva: dacã printr-un miracol, peste noapte, corupþia ar dispãrea din motorul economiei mondiale, cum poate dispãrea uleiul din motorul unui automobil, am avea cea mai mare crizã economicã din istorie. Zicea acel cineva aºa: 30% din „þevile” economiei mondiale sînt unse cu „uleiul” corupþiei; dacã n-ar fi „unse” cu acest „ulei” ar rugini, s-ar înfunda, ar crãpa... Acesta nu este un elogiu al corupþiei. Aceste rînduri sînt o pledoarie în contra campaniilor prea grãbite sã ardã acest „ulei” înainte de a-i fi înþeles traseele. De altfel, la noi, nici nu se petrece o realã descifrare a hãrþilor corupþiei, ci un heirupism fãrã strategie, direct politic ºi pe faþã partizan. Ceea ce di Pietro a înþeles la bãtrîneþe un ºef anticorupþie mai matur ar fi putut înþelege, la noi, dupã 5 minute de activitate. IOAN BUDUCA
ACOPERIÞII În urmã cu ceva timp, fostul ºef al Serviciului Român de Informaþii, George Maior, actualmente ambasadorul României la Washington, declara cu nonºalanþã cã fiecare serviciu din lume dispune de ofiþeri acoperiþi, infiltraþi în diverse zone ºi structuri, inclusiv în presã. Foarte adevãrat ºi oarecum normal, dat fiind faptul cã SRI este, metaforic vorbind, ultima linie de apãrare a þãrii în faþa pericolelor la adresa Statului. Poate chiar ºi a cetãþenilor, dar asta e altã poveste. Cum ne spune actualul ambasador, avem mare nevoie de ofiþeri sub acoperire în presa din România. Ei existã, ei lucreazã, ei vegheazã, ei acþioneazã. Problema nu e cã ei existã, e firesc sã fie. Problema e cu totul ºi cu totul alta: împotriva cui acþioneazã ei, în favoarea cui ºi pe cine, de fapt, apãrã. Dacã e sã presupunem cã în România existã ofiþeri acoperiþi încã din 1990, ºi este foarte sigur cã aºa este, acei oameni, dacã ne putem permite sã le zicem aºa, se fac vinovaþi de cam toate relele pe care România le-a îndurat în acest timp, pentru simplu fapt cã nu s-au opus mesajelor trimise obsesiv de cãtre clasa politicã, ºi nu numai, de aranjamentele comerciale ºi de vinderea pe bucãþi a României, de distrugerea totalã ºi fãrã tãgadã a unei industrii, a învãþãmîntului ºi a altor domenii. Dupã umila mea pãrere, un ofiþer activ, acoperit, infiltrat într-o organizaþie de presã româneascã, trebuie, în primul ºi în primul rînd, sã apere Constituþia României ºi poporul român. El trebuie sã vegheze ca nici un fel de serviciu strãin de informaþii sã nu aibã interese în zona lui de acþiune ºi sã nu distribuie în mass-media informaþii care ar avea ca rezultat obþinerea de foloase materiale sau influenþa agenþilor altor state, în România. Eu consider, ºi nu cred cã sînt singurul, cã ofiþerul sub acoperire are ca misiune principalã protejarea intereselor naþiunii române, a Constituþiei ºi legilor þãrii, în contextul statului de drept, naþional ºi indivizibil. Voi, cei care aþi urmãrit evoluþia spre dezastru a României, în ultimii 27 de ani, cîte structuri de presã care sã apere cu adevãrat România aþi întîlnit? Foarte puþine. Cei aflaþi în misiune ºi care vor citi ce spun eu aici nu au fãcut nimic altceva decît sã sape la temelia statului de drept, sã orbeascã naþiunea ºi sã o calce în picioare, ei urmãrind ori interesele ascunse ale ºefilor lor, ori acei ochi ai dracului, banii, care, în fond, dicteazã în aceastã lume. Ei s-au mulþumit sã primeascã ordine ºi sã le ducã la îndeplinire, sã includã pe fluxul de ºtiri ce primeau de la „centru”, fãrã a se gîndi dacã tot ceea ce fac ei este în folosul românilor sau nu. Ofiþerul sub acoperire este un rãu necesar al oricãrei naþiuni. Nimeni nu trebuie sã conteste activitatea lui. Problema este alta: cei care îl conduc ºi îl ghidoneazã urmeazã jurãmîntul pe care l-au fãcut sau apãrã doar anumiþi politicieni sau… alte interse ale unor servicii strãine? Privind de la distanþã ce se întîmplã în România ultimilor 27 de ani, poþi spune cã ofiþerul român sub acoperire a dat greº în activitatea lui. Din vina cui, asta e altã poveste. Pentru cei care încã mai urmãriþi programele de ºtiri ale televiziunilor româneºti, adevãrate sisteme de spãlat creiere ºi îndobitocit populaþia, vã rog sã încercaþi sã treceþi în revistã toate ºtirile dintr-o zi. Veþi vedea cã sînt aceleaºi, în proporþie de 98,1%. Diferã doar poziþionarea lor în calupul de ºtiri ºi abordarea personalã a reporterului. În rest, cu mici excepþii, sînt la fel. Pentru o piaþã comercialã a televiziunilor, în care, teoretic, ele se bat pentru supremaþie, a fi la fel la acest capitol, ºi asta de ani buni, ne duce la ideea unui Mit Urban, în care ni se spune cã existã în cadrul unui Serviciu un departament care nu face nimic altceva decît sã controleze ºi sã dirijeze atenþia populaþiei de la adevãratele probleme. Acesta le oferã oamenilor circ cît cuprinde ºi sã le inducã, astfel, mesajul fals cã þara este condusã de români ºi cã politicienii chiar sînt ceea ce par a fi, ºi nu acele marionete penibile care sînt de fapt. Vã uitaþi la TV, vedeþi aceiaºi indivizi care vorbesc, aceleaºi mese rotunde care dezbat, aceleaºi vorbe goale care vã þin mintea ocupatã, de ani ºi ani. Aºa a fost, aºa este ºi aºa are sã mai fie. Acelaºi circ penibil, la care încã sînt oameni care se mai uitã. Întrebarea pe care trebuie sã vo puneþi este: cui foloseºte? Cã þie, om de rînd, nu!
Pag. a 8-a – 20 octombrie 2017
Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (19) Sã vã aduceþi aminte de ceasul morþii voastre Întîmplarea pe care v-o redau am gãsit-o scrisã întrun manuscris al unei mînãstiri din Sfîntul Munte ºi i-a fost povestitã scriitorului de cãtre infirmierul de atunci al mînãstirii, Chirii. În anul 1918 l-am internat la spital pe pãrintele Isihie, care era de obîrºie din Epir ºi care a murit la vîrsta de 58 de ani. Cînd i s-a apropiat ceasul morþii ºi mulþi fraþi se aflau lîngã el ºi îl mîngîiau, acela a oftat din adîncul inimii ºi a zis urmãtoarele cuvinte, cu multã pãrere de rãu ºi lacrimi: „Aveþi grijã, fraþilor, sã vã aduceþi aminte mereu de ceasul morþii, cãci aceastã aducere aminte vã va provoca teamã ºi, dacã aþi pãcãtuit, puteþi sã vã spovediþi ºi sã fiþi iertaþi. Eu, sãrmanul, n-am avut pomenirea morþii ºi am sãvîrºit multe pãcate, fãrã sã mã pocãiesc cum ar fi trebuit ºi sã fiu iertat. Iatã, acum am fost dat balaurului, care mã înghite încet-încet; acum mi-a ajuns pînã la coapse...”. ªi spunînd acestea cu jale ºi deznãdejde, ºi-a încredinþat sufletul diavolului. Acelaºi infirmier Chirii povesteºte ºi o altã întîmplare: - ªi un alt frate, pe nume Antonie, cînd i s-a apropiat ceasul morþii, era cuprins de fricã ºi tulburare, încît nu se liniºtea deloc în patul unde se afla. În cele din urmã, din pricina fricii mari ºi a spaimei, a sãrit din pat ºi s-a bãgat sub el, crezînd cã ascunzîndu-se acolo va putea scãpa de vînãtoarea diavolilor. Aºadar acolo, sub pat, ºi-a dat sufletul, în februarie 1916.
Frate Acachie, ai murit? Întîmplarea aceasta i-a povestit-o Sfîntul Ioan Savvaitul Sfîntului Ioan, egumenul mînãstirii Sinai ºi scriitorul cãrþii „Scara raiului“, de unde am ºi împrumutat-o, din cuvîntul despre ascultare.
Carte de cãpãtîi (19) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!” Nu de puþine ori vedem oameni triºti, cufundaþi în eºecurile lor, rumegînd ideile triste, disperãrile, pierderile, durerile. Aceºti oameni sînt mult prea legaþi de material. Prin pierderea unui lucru cred cã viaþa li s-a oprit aici. Mulþi ajung de fac lucruri disperate, nesocotind singurul lucru de preþ care le-a fost dat atunci cînd s-au nãscut ºi pentru care trebuie sã dea socotealã atunci cînd trec în veºnicie: VIAÞA. ªi atunci încalcã porunca cea mai straºnicã ºi-ºi iau viaþa. Se spune cã sufletele acestea rãtãcesc apoi dezorientate, repetînd la nesfîrºit gestul disperat, atîta timp cît mai aveau de trãit pe pãmînt. ªi nimeni nu-i poate ajuta: preoþii nu le fac slujbe de înmormîntare, sînt îngropaþi la marginea cimitirului ºi rudele nu le pot face pomeni. Astfel, prin strãduinþa celor vii sufletele celor trecuþi în lumea de dincolo pot fi scoase din iad ºi aduse la cei Drepþi. Însã datoria fiecãruia dintre noi este de a se îngriji singur ca sufletul sã fie pregãtit pentru moarte. Prin urmare, fiecare clipã a vieþii trebuie trãitã ca ºi cînd ar fi ultima din viaþã. În ce constã aceastã pregãtire pentru moarte? În primul rînd, trebuie sã fim spovediþi periodic, cît mai des cu putinþã. Sfîrºitul trebuie sã ne gãseascã curaþi sufleteºte, pentru cã aceastã curãþenie nu se poate face dccît pe pãmînt ºi numai de cãtre preoþi prin Taina Sfintei Spovedanii. Dincolo de mormînt este imposibilã. Cel mai grav lucru este cînd cineva moare nespovedit. La fel de grav este ºi atunci cînd cineva moare cu un blestem asupra sa sau asupra altcuiva. Deci, sã cãutãm ca toatã viaþa noastrã sã iertãm, sã fim iertaþi, sã nu blestemãm ºi sã nu facem ceva care sã atragã asupra noastrã vreun blestem. Dacã sînteþi bolnavi sau ºtiþi pe cineva bolnav, nu întîrziaþi de a chema un preot pentru o spovedanie, cãci acesta este tratamentul spiritual de care avem întîi nevoie ºi apoi ºi tratamentul medical va avea alt rezultat.
ACATISTUL PENTRU CEI ADORMIÞI (1) „Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieºtene pe noi. Amin.. Slavã Þie, Dumnezeul nostru, slavã Þie! împãrate ceresc, Mîngîietorule,... Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,...
În mînãstirea mea era un monah bãtrîn, foarte trîndav ºi desfrînat. Acestea le spun nu pentru a-1 judeca, ci pentru a arãta adevãrul. Acesta deci, nu ºtiu cum, a dobîndit un ucenic, pe nume Acachie, simplu la inimã, dar înþelept. Cîte a pãtimit de la pãrintele lui, multora le vor pãrea incredibile. Îl chinuia toatã ziua nu numai cu injurii ºi necinstiri, dar ºi cu lovituri puternice. Rãbdarea de care a dat dovadã Acachie pãrea prosteascã, dar n-a fost aºa. Avea rostul ei. Vãzîndu-1 eu cã se chinuia zilnic atît de mult, ca un rob cumpãrat, îl întrebam deseori cînd mã întîlneam cu el: „Ce mai faci, frate Acachie? Cum ai petrecut astãzi?” ªi îndatã îmi arãta cînd un ochi vînãt, cînd ceafa umflatã, cînd capul lovit. Eu, ºtiind cã este lucrãtor ºi virtuos, îi ziceam: „E bine! Fã rãbdare ºi te vei folosi”. Dupã ce a petrecut nouã ani în ascultarea aceasta severã, a adormit întru Domnul. La cinci zile de la înmormîntarea sa în cimitirul Pãrinþilor, pãrintele lui Acachie a mers la un mare Bãtrîn, aflat în apropiere, ºi i-a spus: „Pãrinte, fratele Acachie a murit!” Acela, îndatã ce a auzit, i-a zis: „Pãrinte, nu cred asta”. Atunci acesta i-a spus: „Vino sã vezi!”. S-a ridicat deci degrabã ºi împreunã cu pãrintele vrednicului ostenitor ajunserã la cimitir ºi strigã cãtre mort ca ºi cãtre un om viu: „Frate Acachie, ai murit?” Iar acel bun ucenic, arãtînd ascultare ºi dupã moarte, i-a rãspuns marelui Bãtrîn: „Cum e cu putinþã, Pãrinte, sã moarã omul care lucreazã ascultarea?” Atunci pãrintele care-i fusese înainte duhovnic a fost cuprins de fricã ºi a cãzut cu faþa la pãmînt, cu ochii în lacrimi. În continuare a cerut de la egumenul Lavrei o chilie aproape de mormîntul lui Acachie ºi acolo a trãit în curãþie tot restul vieþii sale, mãrturisind continuu pãrinþilor cã a sãvîrºit ucidere. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Preasfîntã Treime, miluieºte-ne pre noi. Doamne, curãþeºte pãcatele noastre,... Doamne miluieºte (de 3 ori). Slavã... ªi acum... Tatãl nostru... Doamne miluieºte (de 3 ori). Miluieºte-ne pe noi, Doamne, miluieºte-ne pe noi, cã nepricepîndu-ne de nici un rãspuns, aceastã rugãciune aducem Þie, ca unui Stãpîn, noi pãcãtoºii robii Tãi, miluieºte-ne pe noi. Slavã... Doamne, miluieºte-ne pe noi, cã întru Tine am nãdãjduit, nu te mînia pe noi foarte, nici pomeni fãrãdelegile noastre, ci cautã ºi acum ca un milostiv ºi ne izbãveºte pe noi de vrãjmaºii noºtri, cã Tu eºti Dumnezeul nostru ºi noi sîntem poporul Tãu; toþi lucrul mîinilor Tale ºi numele Tãu îl chemãm. ªi acum... Uºa milostivirii deschide-ne-o nouã, binecuvîntatã Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã, ca sã nu pierim cei ce nãdãjduim întru Tine, ci sã ne izbãvim de nevoi, cã tu eºti mîntuirea neamului creºtinesc. Condacul I: Cela ce cu iconomia Ta cea nepãtrunsã, pace spre binele cel veºnic ai pregãtit tuturor, vreme ºi felul sfîrºitului rînduind, iartã Doamne pãcatele celor din veac adormiþi, în lãcaºul-Luminii ºi al Bucuriei primeºte-i ºi deschide-le braþele Tale pãrinteºti. Auzi-ne pe noi Milostive, cei ce le facem pomenirea ºi strigãm: Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele). Icosul I: Pe Adam cel cãzut ºi pe tot neamul din pierzarea cea veºnicã izbãvindu-l, ai trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tãu, viaþã veºnicã rãsãrindu-ne prin Cruce ºi Învierea Lui, spre mila Ta nãdãjduind, împãrãþia cea nestricãcioasã a Slavei Tale aºteptãm, cerînd împãrtãºirea cu Domnul pentru cei adormiþi ºi ne rugãm Þie: Tatãl nostru, fã ca toate scîrbele ºi întristãrile, cei adormiþi sã le uite. Tatãl nostru, sufletele celor chinuiþi de valurile vieþii, veseleºte-le. Tatãl nostru, grãieºte-le lor „pãcatele vi s-au iertat”. Tatãl nostru, în limanul cel fericit ºi liniºtit primeºte-i pe ei. Tatãl nostru, cãmãrile îngerilor ºi ale Sfinþilor deschide-le lor. Tatãl nostru, pe pãrinþii ºi fraþii noºtri cei adormiþi, veºnicelor Tale bucurii învredniceºte-i pe ei. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)
„ROMÂNIA MARE“
Luminã caldã
Luminã caldã prin ceruri senine Din porþi ce curg duios prin multe stele, Ce-alungã întortocheatele desene Din ochii vãzãtorilor de rele...
Luminã caldã pe la colþul ierbii Din lacrimi ce au fost uitate-n univers, Cãci sori din multe zãri sînt numai albii Ce poartã gîndul într-un nou demers... Luminã caldã dinspre rãsãrituri, Unde ºi norii se topesc în soare, Speranþele se întorc în infinituri Plecînd abrupt acum de la strîmtoare... Luminã caldã ºi dinspre apusuri, Cãci scãpãtatul intrã în dimineþi, Credinþa-ºi ia acum multe rãspunsuri Luminã caldã pentru atîtea vieþi... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Psalm
Ruga mea e fãrã cuvinte, ªi cîntecul, Doamne, mi-e fãrã de glas. Nu-þi cer nimic. Nimic þi-aduc aminte Din veºnicia ta nu sînt mãcar un ceas. Nici rugãciunea, poate, nu mi-e rugãciune, Nici omul meu nu-i, poate, omenesc, Ard cãtre tine-ncet ca un tãciune, Te caut mut, te-nchipui, te gîndesc. Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagã ªi te scrutez prin albul tãu veºmînt Pentru ca mintea mea sã poatã sã-nþeleagã Nengenunchiatã firii de pãmînt. Sãgeata nopþii zilnic vîrfu-ºi rupe ªi zilnic se-ntregeºte cu metal. Sufletul meu, deschis ca ºapte cupe, Aºteaptã o ivire din cristal, Pe un ºtergar cu brîie de luminã. Spune tu, Noapte, martor de smarald, În care-anume floare ºi tulpinã Dospeºte sucul fructului Sãu cald? Gãtitã masa pentru cinã, Rãmîne pusã de la prînz. Sînt, Doamne, prejmuit ca o grãdinã, În care paºte-un mînz. TUDOR ARGHEZI (1880-1967)
Pildã creºtinã
Puterea se aratã la întrebuinþare Fizicianul italian Alessandro Volta (1745-1827) a fãcut multe descoperiri în domeniul electricitãþii. Într-o zi, pe cînd vorbea în faþa unor cercetãtori despre descoperirea elementelor galvanice, i s-a pus întrebarea: „Soluþia dumneavoastrã meritã admiraþie, dar ce putem face cu ea?“ - „Puterea soluþiei se va arãta la întrebuinþare“, a rãspuns Volta. Viitorul a demonstrat realitatea puterii soluþiei galvanice. Asemãnãtor stau lucrurile ºi în legãturã cu Biblia. Puterea dãtãtoare de viaþã se vede numai prin întrebuinþare. În trecut, Biblia a schimbat istoria omenirii, ºi astãzi, ea mai are multe de spus. Biblia este Cartea cea mai rãspînditã, cel mai mult tradusã ºi cel mai mult cititã. Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu, care transformã în bine vieþile oamenilor. Citirea Bibliei lãrgeºte orizontul credinþei. În Biblie gãsim „medicamente“ divine ºi rãspunsuri la toate problemele omenirii. Mîntuitorul a comparat Biblia cu o sãmînþã care conþine viaþa divinã. Dacã primim în inimã aceastã sãmînþã, ea va aduce rezultate pentru timpul de acum ºi pentru veºnicie. Prin Cuvîntul lui Dumnezeu primim pace, fericire, viaþã veºnicã, cãci Autorul Cuvîntului este Izvorul oricãrui bine.
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
„ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
Pag. a 9-a – 20 octombrie 2017
MOZAIC
Impunãtorul Palat Potala – centrul spiritual al Tibetului – este edificiul aflat la cea mai mare altitudine, între vechile palate ale lumii! Palatul Potala a fost, multã vreme, centrul spiritual al Tibetului ºi clãdirea cea mai importantã a þãrii. Construit la o altitudine de peste 3.700 de metri, are o înlãþime de 117 metri, cu 13 etaje ºi o lungime de 360 de metri, de la vest la est. Lucrãrile de construire a impresionantului palat au început în anul 1645, pe vremea celui de-al cincilea Dalai Lama, ºi au durat aproape o jumãtate de secol. Clãdirea de treisprezece etaje are mai mult de 1.000 de încãperi ºi tot ansamblul se întinde pe mai mult de 13 hectare. Grosimea medie a zidurilor sale este de trei metri. Palatul Potala se aflã la doi kilometri de rîul Lhasa ºi la tot atîþia kilometri de Templul Jokhang.
Palatul Potala este considerat, datoritã dimensiunilor, a stilului în care este construit, precum ºi a operelor de artã pe care le adãposteºte, drept una dintre minunile lumii. Gigantica construcþie are douã pãrþi: Palatul Alb ºi Palatul Roºu. Minunatele picturi murale din interiorul palatului reprezintã o veritabilã istorie în imagini a Tibetului. Palatul Alb a gãzduit zece Dalai Lama succesivi, precum ºi curþile lor. De asemenea, acolo se aflau birourile guvernului tibetan, sãlile de întrunire guvernamentale ºi alte instituþii ale Tibetului. În aceastã structurã uimitoare de piatrã ºi lemn sînt adãpostite artefacte ce ilustreazã istoria, religia ºi cultura strãvechiului Tibet. Sînt statui ale lui Budha, picturi murale ºi felurite obiecte de artã, realizate cu o mãiestrie incredibilã ºi vechi de secole. Palatul Roºu reprezintã porþiunea superioarã a Palatului Potala, fiind zona în care cei cãrora le-a fost conferitã calitatea de Dalai Lama de-a lungul timpului obiºnuiau sã se roage. Tot aceastã zonã a palatului era utilizatã pentru studiul religiei budiste, adãpostind ºi mausoleele defuncþilor Dalai Lama. Mausoleul celui de-al cincilea Dalai Lama se aflã în partea de apus a palatului, are cinci etaje ºi este împodobit cu impresionante ornamente, confecþionate din aur, diamante, perle ºi alte pietre preþioase. Partea superioarã a Palatului Roºu cuprinde ºapte acoperiºuri din bronz aurit. Fiecare acoperiº auriu este decorat cu cîte una pînã la cinci turle sub formã de floare ºi clopot, care mai servesc ºi drept paratrãsnete. TOMI TOHÃNEANU
Uimitoarele opere de artã create pe cîmpurile de orez din Japonia Din 1993, agricultorii din satul japonez Inakadate, prefectura Aomori, au creat proiecte elaborate pe cîmpurile de orez nedecorticat prin combinarea unei largi varietãþi de tulpini de orez de culori diferite. În fiecare an, aceºti agricultori planteazã orez de culori diferite pentru a crea noi opere de artã, vizibile cel mai bine din înaltul cerului sau de pe dealurile din apropiere. De-a lungul anilor, au fost create piese de artã clasice precum Mona Lisa sau imagini ale unor figuri istorice precum Napoleon sau Marilyn Monroe, precum ºi icoane ºi figuri tradiþionale japoneze. În anul 1981, au fost descoperite urmele primelor culturi de orez de aici, iar conform arheologilor acestea datau de mai bine de 2.000 de ani, ceea ce face ca Inakadate sã fie una dintre cele mai vechi aºezãri din lume în care se cultivã aproape neîntrerupt orezul. Satul a încercat sã valorifice descoperirea prin construirea unui parc de distracþii tematic în urmã cã douã decenii. Numai cã parcul a fost un eºec colosal, localnicii rãmînînd cu o datorie de achitat de 106 milioane de dolari, de trei ori mai mare decît bugetul anual total al localitãþii.
Liniile Lay ºi Cimitirul Diavolului Fiecare dintre noi sîntem conectaþi la Terra Mamã care este traversatã de curenþii subtili numiþi liniile Ley. Intersecþiile dintre aceste linii sînt puncte cu o energie elevatã. Într-o astfel de zonã sînt amplasate piramidele egiptene, Stonehenge, Machu Picchu, Angor Wat. Cu siguranþã cã vechile civilizaþii au avut cunoºtinþã despre aceste energii, care sînt cunoscute sub numele de Liniile Dragonului, în China. În America de Sud ele sînt numite Liniile Spiritului. Ceea ce este interesant este faptul cã aceste linii se armonizeazã perfect cu constelaþiile, cu Universul. Liniile Ley sînt chakra Pãmîntului. Lacul Titicaca este aºezat pe cea mai puternicã zonã energeticã numitã Plexus solar al Pãmîntului. Cercetãtorul Ivan Sanderson a studiat liniile Ley ºi a constatat cã pe aceste zone de energie sînt amplasate ºi cele mai periculoase zone din lume, care au fost numite cimitirele diavolului. Zonele au formã de triunghi ºi în ele se produc cele mai multe anomalii. Ne referim la dilatãri spaþio-temporale, dispariþii de avioane, nave, oameni, pierderi de contact, aparaturã care nu mai funcþioneazã. Chiar ºi fusul orar prezintã anomalii. Au fost înregistrate diferenþe de zeci de minute care nu au putut fi explicate în mod raþional. Sanderson explicã faptul cã existã cinci astfel de zone în emisfera nordicã ºi cinci în cea sudicã.
Pentru a-ºi plãti datoriile, fermierii au recurs la aceastã formã de artã ineditã, care le aduce anual un profit de 70.000 de dolari din partea turiºtilor. Pentru a crea operele de artã din lanurile cu orez, acestea sînt mai întîi proiectate pe un computer. Apoi, sute de voluntari planteazã orezul modificat genetic (!!!), care are o varietate mare de culori – roºu închis, galben ºi alb, alãturi de planta naturalã. Proiectele s-au îmbunãtãþit cu fiecare an care trece, pe mãsurã ce sãtenii au învãþat din greºelile lor ºi îºi perfecþioneazã abilitãþile.
(amusingplanet.com) Triunghiul Diavolului este o astfel de zonã, care se aflã în apropiere de Japonia. Acolo au fost înregistrate turbioane anormale de eter. Autoritãþile japoneze au decis ca zona sã fie evitatã de nave ºi avioane, dupã ce au avut loc mai multe incidente, dispariþii de avioane ºi nave în mod misterios. Cu ajutorul unui dispozitiv numit Earthgate, cercetãtorii americani au descoperit în statul Oregon o astfel de zonã, unde se produc vortexuri energetice. Edgar Cayce a detaliat în scrierile sale influenþele liniilor energetice asupra vieþii de zi cu zi a oamenilor ºi
MOZAIC Sfatul medicului
Recomandãri pentru picioare obosite ºi dureroase Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.
DR. TAREK NAZER
La finalul unei zile se resimte oboseala acumulatã ºi apare senzaþia neplãcutã de picioare obosite ºi grele. Picioarele reprezintã o parte importantã a corpului uman, întrucît sprijinã toatã greutatea corporalã pe parcurcul întregii zile, motiv pentru care trebuie îngrijite suficient, pentru a vã putea desfãºura activitãþile cotidiene în continuare fãrã nici un disconfort. Care sînt semnele apariþiei picioarelor obosite? Se manifestã printr-o senzaþie de disconfort, obosealã ºi greutate în picioare, însoþite de dureri, cel mai adesea apãrute la sfîrºitul zilei. Acestea se intensificã dacã rãmîneþi în picioare mult timp ºi la contactul cu cãldura. Mai pot fi însoþite în timpul nopþii de senzaþia de furnicãturã ºi de crampe musculare. Care pot fi cauzele senzaþiei de picioare obosite? Picioarele grele ºi obosite pot fi cauzate de mai mulþi factori, cei mai comuni fiind: * Suprasolicitarea prin efectuarea anumitor activitãþi fizice extenuante, cum ar fi statul prea mult în picioare. * Circulaþia sangvinã deficitarã, cu pierderea tonicitãþii ºi a elasticitãþii peretelui vascular. * Încãlþãmintea neadecvatã - prea strîmtã sau purtarea tocurilor prea înalte. * Obezitatea – în acest caz, picioarele suportã o greutate mai mare. * Îmbrãcãmintea prea strîmtã, deoarece împiedicã miºcarea picioarelor în mod natural.
Cum puteþi preveni? Nu purtaþi încãlþãminte prea strîmtã sau tocuri prea înalte. Este recomandat sã purtaþi tocuri de maximum 3 cm, mai ales dacã mergeþi mult pe jos. Adoptaþi un regim alimentar sãnãtos, consumaþi alimente bogate în potasiu, magneziu ºi calciu ºi evitaþi alimentele sãrate, deoarece provoacã retenþia de apã din organism, care duce la umflarea picioarelor. Odihnã suficientã zilnicã. Faceþi la sfîrºitul zilei bãi calde, urmate de masaj cu diverse uleiuri relaxante. Încercaþi sã scãpaþi de kilogramele în exces. Faceþi cît mai multã miºcare, cele mai potrivite sporturi pentru sãnãtatea picioarelor sînt înotul, alergarea, mersul pe jos minimum 30 de minute pe zi, stretching-ul sau yoga. Evitaþi poziþia picior peste picior. Dacã picioarele rãmîn dureroase ºi starea lor nu se amelioreazã în urma adoptãrii recomandãrilor, este necesar sã consultaþi un medic pentru a constata cauza exactã ºi a vã prescrie un tratament potrivit, ºi, bineînþeles, pentru a evita problemele mai grave care pot apãrea: varice, edeme ºi altele. www.artroscopiedegenunchi.ro apariþia unor fenomene stranii. El considera cã piramidele din Egipt au fost amplasate în astfel de zone pentru cã beneficiazã de o misterioasã energie teluricã. Conform opiniei sale, Atlantida a dispãrut pentru cã a fost construitã la intersecþia dintre mai multe linii energetice, un nod care a avut influenþe în producerea catastrofei. Mai mult, el susþinea cã civilizaþiile sumeriene, babiloniene, egiptene, mayaºe au dispãrut pentru cã au populat zone cu energii puternice, numite noduri Ley. El a fost primul care a vorbit despre Mexic ºi despre producerea unor catastrofe care au la origine aceste energii. Poate cã toate cutremurele devastatoare care s-au produs în Mexic, în septembrie 2017, au legãturã cu spusele sale.
(efemeride.ro)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 10-a – 20 octombrie 2017
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...
Însemnãri istorico-religioase contemporane 1. Dumitru Corbea - ,,Memorii” (Editura ,,Cartea Româneascã, 1982) * Numele reale ale celor trei martiri ai revoluþiei române din Transilvania de la 1784 erau: - Vasile Nicola Ursu, poreclit Horea, pentru cã îi plãcea sã horeascã (sã cînte) cu fluiera. Se nãscuse în satul Albac, cãtunul Ferecet, din Munþii Apuseni. Dupã cum ne informeazã Dumitru Corbea, care a vizitat locurile prin anii ‘50, acolo se gãsea un „Horea – desen în monument ridicat în cernealã de Ion Vlasiu 1937 ºi pe care scria: ,,Locul naºterii eroului naþional Nicola Vasile Ursu Horea. Nãscut 1730. Prins 1784. Tras pe roatã de unguri 1785”. La Bradu Horii (sau Poiana Horii) se merge prin munte, prin pãduri de brad ºi fag. Prin anii ‘50, bradul mai era încã. Dupã aceea, s-a prãbuºit ºi din el a mai rãmas doar o cioatã. Dar ºi aceasta s-a tot mãcinat pînã cînd n-a mai rãmas nimic. Tot pe atunci, acolo era ºi un monument: ,,1784, 27 decembrie. Locul prinderii eroilor Horea ºi Cloºca. Ridicat de comitetul monumentelor Horea-Albac, 1930, Arada”. Acelor trãdãtori – Trifu, Onu, Neagu ºi ceilalþi – foºti tovarãºi de muncã ºi de luptã, Horea le-a strigat: ,,Voi mi-aþi mîncat capul ºi m-aþi vîndut, iude fãrã lege! Preþul vînzãrii mele va fi ºi pierirea voastrã!”. La început, Horea fusese preot mai mulþi ani, iar fratele sãu, episcop. Mai tîrziu, s-a fãcut lemnar. Biserica din Cizer este fãcutã de Horea. - Ion Oargã, poreclit Cloºca. Se mai numea ºi Popa Sofronie, pentru cã pe tatãl sãu îl chema, se pare, Popa Nicolae. - Gheorghe Golda Marcu, poreclit Criºan. Mama lui era fiica preotului Giurgiu Marcu, din ZdrapþiBulzeºti, iar el a fost, la început, tot preot. Se nãscuse în satul Vaca, dar copilãrise la Zdrapþi, unde îl luase preotul Giurgiu Marcu, fiindcã rãmãsese orfan de ambii pãrinþi. Pãrintele ºi-a dat nepotul la ºcoala din Abrud. Mulþi preoþi au participat la rãscoala din 1784. În vechime era credinþa cã porecla te salveazã de boli ºi de primejdii. Între alþii, vezi ºi cazul lui Gheorghiþã Lipan (din romanul sadovenian ,,Baltagul”), ,,dat peste fereastrã cînd era mic”, fiindcã se îmbolnãvise, ºi a cãpãtat alt nume, Nechifor. În casa lui Trifu, trãdãtorul, au stat închiºi Horea ºi Cloºca. Urmaºii au dãrîmat acea casã, dar tot se mai pãstrase o grindã pe care Horea fãcuse niºte semne cu briºca. Aceea era singura casã cu gratii la ferestre. Horea însuºi o ridicase, din brad, numai cu barda, cã era mare meºter în construcþii. Cei doi prizonieri au stat închiºi acolo nouã zile ºi nouã nopþi, pînã au fost duºi la Alba Iulia. Literele sãpate de Horea pe acea grindã semãnau cu literele gãsite sub streaºina bisericii din Cizer. * Zice-se cã, dupã ce Horea a fost prins ºi tras pe roatã, vînzãtorii lui au primit bani pentru trãdare. ªi sau strîns, cu toþii, la un chef în casa lui Trif, cãpetenia lor. Nevasta lui Trif a scos pîinea din cuptor ºi a pus-o pe masã. Cînd a rupt-o, s-o dea la meseni, din ea s-a desprins un cheag de sînge, ca o inimã. ªi femeia a strigat: ,,Inima lui Horea! Priviþi-o cum sîngereazã, cum mai zvîrcoleºte încã! Blestem pe capetele voastre!”. Acest blestem a fost tras, generaþie dupã generaþie, de toþi urmaºii trãdãtorilor. Dispreþuiþi de toatã lumea, bãieþii ºi fetele lor nu s-au cãsãtorit decît, hãt, departe, peste ºapte sate, cãci toatã lumea îi ocolea. ,,Voi l-aþi vîndut pe Horea!”, aºa li se striga. * În satul Maticeºti, din Munþii Apuseni, D. Corbea a cunoscut o femeie de 116 ani. Femeia l-a poftit în casã ºi i-a spus: ,,La masa aiasta ºi pe scaunul aista a stat Avram Iancu, care mi-a fost naº de cununie...”. Era dupã Revoluþia din 1848, ºi Avram Iancu rãtãcea prin munþi cu minþile tulburate. Convorbirea a avut loc în 1954.
2. ,,Biblia hazlie”, de Léo Taxil Carte apãrutã în anul 1897 ºi care stã sub influenþa ideilor iluministe, cum se ºtie, anticlericale ºi antimonarhice. La noi, circulã ediþia din 1962, tradusã la Editura Politicã. Am spicuit, la întîmplare, cîteva informaþii: * ,,Patriarhul Enoh, care a trãit 365 de ani, a scris o carte pe care n-a luat-o cu sine în Rai. El i-a lãsat-o prin testament fiului sãu, Matusalem, iar Noe a luat-o cu el în corabie. Unde este cartea aceea?”. * ,,Dintre toþi îngerii din ceruri, 12 au coborît pe Pãmînt ºi s-au dat în dragoste cu fetele pãmîntenilor. Curînd, s-au nãscut niºte uriaºi, care au început sã chinuie oamenii. Cel mai rãu dintre îngeri a fost Azazel. Dar Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Rafael, care l-a învins ºi închis pe Azazel într-o peºterã din pustiu. Una peste alta, ca sã punã capãt blestemãþiilor de pe Pãmînt, Dumnezeu a trimis Potopul, care i-a lichidat pe toþi oamenii, ºi cei rãi, ºi cei buni. Dupã aceastã întîmplare, îngerii n-au mai avut sex”. * ,,Corabia lui Noe era din lemn de chiparos. Construcþia ei a durat 100 de ani. Potopul a þinut 40 de zile ºi 40 de nopþi”. * ,,Romanii spuneau planetei Luceafãrul (Venus) – Lucifer, dãtãtorul de luminã. Iar evreii îi spuneau Helel, zori”.
3. Lidia Stãniloae Ionescu - ,,Lumina faptei din lumina cuvîntului: împreunã cu tatãl meu, Dumitru Stãniloae” (Editura ,,Humanitas”, 2010) * ,,Puneþi-vã nãdejdea în Dumnezeu. De El trebuie sã ne legãm inima, în El trebuie sã credem ºi nu în oameni, oricît de mult am þine la ei, oricîtã încredere am avea în ei. Oamenii sînt supuºi greºelii”. (D. Stãniloaie) * ,,Maica Eufrosia i-a succedat la stãreþia Mînãstirii Dealu maicii Antusa. Eufrosia absolvise Medicina, dupã care se înscrisese la Teologie ºi se cãlugãrise. Era o femeie de o frumuseþe ºi de o distincþie rare. Între alte daruri, avea acea «Dreaptã socotealã» despre care vorbesc sfinþii pãrinþi, ceea ce îi conferã un echilibru interior ºi o apreciere justã a oamenilor ºi a lucrurilor”. (Lidia Stãniloae Ionescu) * ,,Vizitaþi Biserica de la Densuº, de lîngã Sarmizegetusa. O bisericã ciudatã, cu o arhitecturã care nu aparþine nici unui stil. În pronaos, pe partea stîngã, e o picturã fabuloasã, un miracol de desen ºi culoare ºtearsã, îmbãtrînitã de vreme. E Dumnezeu-Tatãl cu mîinile pe umerii firavi ai copilului Christos...”. (ibid.)
Pãrintele Dumitru Stãniloae împreunã cu fiica sa Lidia-Stãniloae, la Köln. Fotografia a fost realizatã în anul 1976.
* ,,Înmormîntãrile de altãdatã de la þarã. În frunte mergea un om cu praporul, apoi bãrbaþii satului, preotul, crisnicul cu cãdelniþa, cîntãreþii. ªase oameni purtau sicriul ºi, în urma lor, veneau familia ºi femeile. Iar la sfîrºit de tot, douã femei cu desagii cu colaci. Un cortegiu cuminte, frumos ºi recules. Puteai sã plîngi ºi sã-þi iei rãmas-bun de la cel pe care sperai sã-l revezi, sã-l întîlneºti în altã lume. Alta decît aceasta – veºnicã, bunã, spre care te cãlãuzea înþelepciunea liniºtitã ºi dureroasã a despãrþirii... La cimitir, preoþii luau iertãciunile, ºi cei dragi suspinau ºi mai tare, dar cu un fel de dulceaþã a nãdejdii în eternitate”. (ibid.). * În sfîrºit, o altã învãþãturã de la pãrintele Stãniloae: ,,Cel care se roagã cu dãruire ar trebui sã fie copleºit de liniºte ºi de luminã. O stare de extaz, de concentrare ºi de conºtienþã, unitã cu TREZVIZIA – Rugãciunea lui Isus”.
4. Nichifor Crainic - ,,Am cunoscut iadul! Mãrturii din închisoare, 1947-1962” (Editura ,,Floare Albã de Colþ”, 2015) * ,,Am atacat «democraþia istoricã» în monstruoasele ei zãcãminte morale. «Afacerismul» e un cuvînt pe care l-am introdus în paginile ziarului «Calendarul». Partidele aºazis democratice îºi dezvãluiau, unele altora ºi în faþa þãrii, enormele afaceri ºi vînzãri în paguba ei, dar niNichifor Crainic. Tablou meni nu aplicã vreo sancþiune viîn ulei pe pînzã, de Hans novaþilor, deveniþi Eder (Braºov, 1935) milionari peste noapte. Iatã ce scriam în «Calendarul» de la 1 ianuarie 1933: «Oamenii de treabã, care existã în toate partidele, habar n-au de existenþa acestei cloace infecte, în zeama cãreia se îneacã zgomotele tuturor afacerilor rãsunãtoare ºi putrezesc orice sancþiuni care ar trebui aplicate. ªnapanii unui guvern furã, ºnapanii guvernului urmãtor devin complici, înãbuºind afacerea – ºi totul reintrã în tãcere... A guverna înseamnã a te sacrifica în beneficiul poporului, dar guvernele noastre sacrificã poporul în beneficiul lor»”. * ,,În anii studenþiei mele de la Viena frecventam emigraþia maghiarã de social-democraþi, dupã cãderea lui Béla Kun. Aceleaºi concepþii la progresiºtii revoluþionari, ca ºi la reacþionarii milenari. Un dispreþ profund ºi ridicol pentru Neamul Românesc, de oameni halucinaþi, care refuzã sã vadã realitatea, pentru care imaginaþia înseamnã, de fapt, înºelare de sine, autohtonie. Mi-am fãcut convingerea cã maghiarii au rãmas inadaptabili în centrul Europei, aºa cum au venit acum 1.000 de ani. Procesul dintre noi ºi ei nu e niciodatã încheiat, ci un provizorat pe care îl exploateazã prin înverºunatã ºi multiplã propagandã. Maghiarii sînt inadaptabili ºi intratabili. Nu va exista, cît e lumea, o prietenie româno-maghiarã. E un proces pe care îl þin mereu deschis, în care nu va decide decît forþa sau convingerea”. * ,,Sau, vorba contelui Bethlen: «Atîta vreme cît va exista un singur ungur în Ardeal, pace nu va fi între noi!»”. * ,,Legionarismul inspira atîta teamã, încît miniºtrii dormeau prin pãduri”. * ,,Nici un om nu aparþine altui om în întregime, fiindcã toþi aparþinem lui Dumnezeu, ca fãptuiri ale Lui. Adevãrul acesta, pe care toþi dictatorii cautã sã-l sugrume, ne apare în lumina Evangheliei. Nu dictatura, sau absolutismul ei, este antidotul democraþiei ºi al exceselor ei. Democraþia este neonestã ºi nesincerã faþã de popor. De aceea trebuie înlocuitã cu demofilia”. * ,,Demofilia este sentimentul de dragoste pentru om ºi popor, care trebuie sã-i lege pe conducãtori de massa conduºilor. Acesta este un sentiment de naturã creºtinã, pe care l-a încercat Mîntuitorul cînd a spus: «Mi-e milã de popor!» ºi i-a sãturat pe oameni cu 2 peºti ºi 5 pîini în mod miraculos”. PAUL SUDITU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 20 octombrie 2017
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (29) „Clopotul de sticlã“ Autor: Sylvia Plath Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1963, Marea Britanie Editura: William Heinemann Ltd. Forma literarã: roman
Rezumat ,,Clopotul de sticlã” (,,The Bell Jar”), publicat iniþial sub pseudonimul Victoria Lucas, este o relatare autobiograficã uºor deghizatã, despre conflictul interior, cedarea psihicã ºi mai apoi revenirea la normalitate ale unei studente din anii ‘50. Romanul acoperã aproximativ opt luni din viaþa lui Esther Greenwood, naratoarea în vîrstã de 19 ani, iar acþiunea este împãrþitã în trei planuri. În primul, Esther se încumetã ºi pleacã pentru o lunã de zile la New York pentru a ocupa postul de redactor la o revistã studenþeascã de modã. Aflatã în marele oraº, ea îºi aminteºte evenimente importante din trecutul ei, începînd sã se afunde într-o crizã mentalã ºi emoþionalã, pe mãsurã ce amintirile devin din ce în ce mai reale ºi mai pilduitoare decît evenimentele care chiar i se întîmplã în viaþa realã. Relaþiile ei dificile cu bãrbaþii îi dominã gîndurile, cititorul cunoscînd deja de relaþia dezamãgitoare cu Constantin, care nu este deloc interesat de ea, cu brutalul ºi misoginul Marco, care o agreseazã, ºi de obiºnuitul ºi convenþionalul ei iubit de la colegiu, Buddy Willard, dornic de cãsnicie ºi de o viaþã normalã. Spre sfîrºitul primei pãrþi, în ultima ei noapte la New York, Esther îºi aruncã toate hainele de pe acoperiºul hotelului, într-o ceremonie de sfidare ºi batjocurã, care o dezvãluie ca fiind din ce în ce mai confuzã. În partea a doua, cuprinsã între capitolele 10 ºi 13 inclusiv, deteriorarea psihologicã a tinerei studente continuã, odatã ce ajunge acasã. Acolo vede „case albe, strãlucitoare ºi identice, delimitate între ele de spaþii verzi perfect îngrijite, trecînd prin dreptul lor ca de la o barã la alta a unei cuºti mari, dar din care nu existã cale de scãpare”. Din ce în ce mai deprimatã, Esther nu poate lucra ºi nici dormi, refuzînd sã se spele sau sã îºi schimbe hainele. Tratamentele ºoc îi adîncesc depresia, ascuþindu-i obsesia pentru moarte ºi suicid. La sfîrºitul acestei pãrþi, Esther viziteazã mormîntul tatãlui ei, apoi, ajunsã acasã, ia o cantitate mare de somnifere ºi îºi pierde cunoºtinþa. A treia parte a romanului, de la capitolul 14 pînã la 20, detaliazã recuperarea înceatã ºi dureroasã a lui
SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII
Macedo-românii sau aromânii (7) Ocupaþiile aromânilor (3) Mãrturiile vii venite chiar din partea strãinilor asupra pierderilor grele de populaþie româneascã sud-dunãreanã sînt atît de numeroase, încît reproducerea lor nu ar încãpea nici în zeci de pagini. Dar, nu ne vom opri asupra acestui din cale afarã de dureros proces de deznaþionalizare, ci vom releva încã un aspect caracteristic neamului aromânesc. A reduce ocupaþiile aromânilor numai la pãstorit ºi cãrvãnãrit înseamnã a-i cunoaºte incomplet. Chiar aceste douã ocupaþii, prin modul în care sînt practicate, necesitã o dezvoltare paralelã în direcþia comerþului – ceea ce o constatãm astãzi la oierii Sibiului, care sînt ºi cei mai buni ºi mai pricepuþi negustori. Într-adevãr, în cursul veacurilor, ca ºi astãzi, pãtura cea mai tenace ºi mai pãtrunzãtoare de comersanþi din Peninsula Balcanicã au fost ºi sînt încã aromânii. Mãrturiile scriitorilor strãini pe care le-am reprodus aici sînt mai mult decît convingãtoare. Acelaºi Cvijici scrie: „Grecii ºi aromânii au devenit primii comersanþi ai peninsulei, în special în regiunile centrale”. ªi nu numai atît. Aromânii au fost ºi sînt reprezentanþii prin excelenþã ºi ai altor ramuri de activitate comercialã ºi
Romanul ,,Clopotul de sticlã” a fost controversat în primul rînd din cauza discuþiilor pe care personajul principal le are despre sexualitate ºi din cauzã cã promoveazã un stil de viaþã „nepotrivit”. La un moment dat, personajul principal observã cã organele genitale ale prietenului sãu sînt dezamãgitoare, aducîndu-i aminte de „gît ºi de pipote de curcan”. Tinerele studente tînjesc dupã experienþe sexuale, personajul principal însuºi folosind o diafragmã, ºi cãutînd sã aibã o relaþie sexualã cu un necunoscut. Pe lîngã obscenitatea aparentã, romanul a fost criticat pe motiv cã respinge în mod deschis cãsãtoria tradiþionalã ºi parentajul tradiþional. Caracterizînd cãsnicia ca pe o carcerã a sarcinilor domestice ºterse ºi neinteresante, Plath descrie mamele ca pe niºte sclave ale copiilor nesuferiþi ºi extenuanþi, iar soþiile, ca pe niºte servitoare supuse ºi inferioare soþilor. În 1977, în oraºul Warsaw, Indiana, profesoara de englezã Teresa Burnau, de la liceul din localitate, a fost desemnatã sã predea cursul „Femei în literaturã”, pe baza textelor aprobate ºi recomandate în prealabil. Înainte de începerea ºcolii în septembrie, directorul i-a solicitat profesoarei sã elimine din lista de lecturi a cursului antologia literarã ,,Growing Up Female in America” (Cum e sã devii femeie în America) ºi romanul ,,The Stepford Wives”. Cãrþile au fost scoase pe motiv cã „anumiþi membri ai comunitãþii ar putea fi ofensaþi de criticile la adresa rolului tradiþional al femeii”. Pînã la mijlocul lui octombrie, directorul a solicitat ca ºi romanul ,,Go Ask Alice” sã fie eliminat de pe acea listã, din cauza cuvintelor „obscene”. În noiembrie, acelaºi director a ordonat ca ºi ,,Clopotul de sticlã” sã fie exclus de pe lista de lecturi, dupã examinarea cãrþii ºi constatarea cã este „nepotrivitã”, invocînd referirile la contracepþie
ºi „atitudinea de blasfemie”. Reacþia lui Burnau, care a luat forma unui protest scris, i-a atras ameninþarea cã, în caz de nerespectare a ordinelor, va fi eliberatã din funcþie. Cu toate cã Burnau s-a conformat ordinului, eliminînd cartea, directorul a scris mai tîrziu în acel an, în evaluarea activitãþii profesorilor, cã Burnau „a demonstrat o atitudine nepotrivitã” cînd i s-a ordonat sã nu mai predea o lecþie despre ,,Clopotul de sticlã”. Consiliul director al ºcolii a decis sã nu o mai angajeze pe Burnau, dînd ca singur motiv faptul cã nu ºi-a respectat responsabilitãþile, avînd pe lîngã aceasta ºi o „atitudine nepotrivitã”. O elevã de 17 ani de la liceul respectiv, împreunã cu familia sa, a atacat decizia consiliului. La începutul lui 1979, Brooke Zykan, fratele ei, Blair, ºi familia Zykan au depus o plîngere într-un proces care acuza ºcoala de încãlcarea Primului ºi celui de-Al Paisprezecelea Amendament al Constituþiei Americane referitoare la libertatea profesorilor ºi a elevilor, cerînd, în plus, reincluderea titlurilor în lista de lecturi. Printre acestea se mai aflau: ,,The Feminine Plural: Stories by Women About Growing Up” ºi ,,The New Women: A Motive Anthology of Women’s Liberation”. O nouã organizaþie, numitã ,,People who Care”, a fost creatã pentru a aborda controversa creatã ºi pentru a încuraja excluderea materialelor „nepotrivite” din ºcoli. În cazul Zykan v. Warsaw (IN) Community School Corporation and Warsaw School Board of Trustees (1980), reclamanþii au susþinut cã, de fapt, consiliul director al ºcolii îndepãrtase cãrþile din sãlile de clasã „din cauzã cã anumite cuvinte ale cãrþii ofensau anumite perspective sociale, politice sau morale, ºi nu pentru cã acestea, în totalitatea lor, ar fi fost lipsite de valoare educaþionalã”. Avocatul Uniunii Americane pentru Libertãþi Civile s-a implicat în acest caz, sperînd cã va obþine recunoaºterea încãlcãrii Primului Amendament. El mai acuza conducerea ºcolii cã ar fi încãlcat elevilor „dreptul de a învãþa”, precum ºi libertatea academicã, garantatã de Constituþie. Cu toate acestea, în 3 decembrie 1979, un tribunal de district din Indiana a respins aceste acuzaþii, respingînd ºi cazul. Reclamanþii au fãcut apel la aceastã decizie, dar Curtea de Apel a luat partea consiliului director al ºcolii, proclamînd cã acesta nu încãlcase nimãnui drepturile constituþionale, întrucît prevederea „libertãþii academice” priveºte numai învãþãmîntul superior. Pe 22 august 1980, judecãtorul Walter J. Cummings, de la Seventh Cicuit Court, a afirmat cã „dreptul ºi obligaþia unui elev faþã de o asemenea libertate sînt limitate de nivelul dezvoltãrii sale intelectuale”, susþinînd, de asemenea, cã acele consilii ºcolare locale au puteri lãrgite în ceea ce priveºte astfel de decizii. Cazul a întãrit autoritatea consiliilor ºcolare în a selecta ºi a exclude cãrþi din bibliotecile ºcolare sau din listele de lecturi, emiþînd prin aceasta un avertisment celor care îºi doreau ca libertatea sã domneascã în interiorul structurii ºcolare. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA
artisticã. Fineþea superioarã a lucrãturilor lor în ale argintãriei a stîrnit admiraþie chiar ºi în þãrile Occidentului. Astfel, Pouqueville, de pe timpul lui Napoleon, scrie: „Clasa poporului lipsitã de capital a recurs la o ramurã industrialã foarte rentabilã în Albania, ca ºi în Grecia: fabricarea obiectelor de argint ºi aur. Deºi lipsiþi de modele, aceºti argintari lucreazã destul de bine aurul ºi argintul”. Atît numai încã e puþin. În direcþia civilizaþiei ºi a culturii, dintre toate popoarele balcanice, exceptînd pe greci, aromânii stau în fruntea tuturor. Sîrbul Cvijici scrie: ,,Dupã greci, adevãraþii reprezentanþi ai civilizaþiei balcanice sînt aromânii... Macedonia occidentalã slavã, dacã prezintã infiltraþii de civilizaþie balcanicã, aceasta se datoreºte aromânilor, întrucît aceºti aromâni, care au trãit în numãr mare ºi în aceastã regiune, au fost agenþii principali ai acestei civilizaþii vechi balcanice”. Din sînul acestei populaþii de aromâni au rãsãrit atîtea personalitãþi care au ilustrat diferitele aspecte culturale politice ºi militare ale Greciei, Serbiei, Bulgariei ºi României, încît într-un panteon românesc ele ar merita sã ocupe locuri de frunte. Un singur exemplu din atîtea. Vorbind de aromânul Ioan Coletti, care pe vremea lui Ion Ghica era plenipotenþiarul Greciei la Paris, francezul François Lenormant scrie: ,,Dacã aromânii n-au produs în timpurile moderne decît o singurã personalitate de ordin superior, aceasta a fost, fãrã nici o discuþie, prima dintre oamenii de stat ai Greciei, anume Ioan Coletti. E uºor sã recunoºti în acest Coletti, atunci cînd i se studiazã viaþa ºi cînd e comparat cu contemporanii ºi rivalii sãi, toate
caracteristicile unui om de rasã latinã”. ªi, ca sã se vadã cã nu avem de a face aici cu excepþii, reproduc ºi ce zice un alt învãþat francez, Heuzey, vorbind de poporul aromân faþã de cel grec: ,,Prezenþa valahilor printre greci e un izvor de certuri ºi procese, în care grecii, deºi mai numeroºi, nu au întotdeauna biruinþã. Grecul, în ciuda spiritului sãu suplu, fin, se lasã bãtut de cãtre aromân, a cãrui tacticã e mai rãbdãtoare ºi mai bine condusã. Aceºti pãstori sînt o putere în þara greceascã: în ciuda urii greceºti, ei dispun de o forþã care îi menþine inatacabili”. Iatã, prin urmare, chiar dupã mãrturiile strãinilor, cum aromânul ne apare rînd pe rînd nu numai drept cel mai ager pãstor al cãrui unic stãpîn ºi frate îi e natura; nu numai neîntrecutul ºi neobositul cãrvãnar strãbãtor de þãri întinse ºi depãrtate; nu numai un dibaci ºi temut fruntaº al comerþului; nu numai neînvinsul luptãtor-erou al tuturor cauzelor mari ºi nobile, ci ºi un strãlucit factor al culturii, al artei, al politicii, al civilizaþiei în general. E suficient sã amintim de existenþa celei mai strãlucite instituþii culturale din Secolul al 18-lea, ºi anume de Academia din Moscopolea aromâneascã, cea distrusã de hoardele albano-musulmane, pentru ca sã înþelegm ºi mai bine afirmaþia lui Pouqueville, care zice cã ,,Valahii au ºi biblioteci bine asortate în cãrþi franceze ºi italiene; ei posedã bune ediþii de clasici greci, ºi un strãin gãseºte la ei tipãrituri literare ce sînt greu de purtat în cãlãtorii”. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)
Esther, dupã tentativa de suicid. Ea se opune tuturor încercãrilor de ajutor care i se oferã în secþia de psihiatrie a unui spital de stat, dar odatã ajunsã într-un spital particular cu acelaºi profil, începe sã facã niºte progrese remarcabile. În timpul scurtelor sale permisii de la spital, se duce la Boston, de unde îºi cumpãrã o diafragmã, ºi experimenteazã primul contact sexual, o experienþã cu totul neplãcutã. În ciuda deziluziei, ºi în ciuda morþii lui Joan, o altã pacientã de care devenise apropiatã, Esther sperã cã într-o zi va pãrãsi azilul ºi îºi va relua studiile. Însã, nu este sigurã de viitorul ei, neºtiind dacã va mai avea vreodatã o cãdere nervoasã: „De unde sã ºtiu dacã într-o zi - la colegiu, în Europa, undeva, oriunde - clopotul de sticlã, cu distorsionãrile sale înãbuºite, nu va coborî din nou?”.
Istoricul cenzurii
Mareºalul Ion Antonescu – o istorie adevãratã
Mareºalul Ion Antonescu, disperat de faptul cã se furã din spitale, din ajutoare, chiar ºi din hrana cailor, a propus mãsuri radicale: de la însemnarea hoþului cu fierul roºu pînã la reintroducerea pedepsei cu moartea. Istoricul Alesandru Duþu a fãcut publice stenogramele ºedinþelor Consiliului de Miniºtri din timpul guvernãrii lui Ion Antonescu. Disperat de faptul cã se furã ºi din donaþii, Mareºalul Ion Antonescu a vorbit foarte dur într-o ºedinþã a Consiliului de Miniºtri la 10 decembrie 1941. „La centrele de colectare a Ajutorului de Iarnã lucrurile s-au petrecut la fel. În toate locurile unde se colecteazã sînt gãsiþi oameni ºi femei care furã din obiectele donate. Toþi furã. Þarã de tîlhari“, spunea Antonescu celor prezenþi.
„ªmecheri aici, ºmecheri pe cîmpul de luptã“ Mareºalul se plîngea cã miliþienii care trebuiau sã asigure garda în spitale furau ºi atunci au fost înlocuiþi cu premilitari, însã furturile au crescut. „De-abia îºi punea un medic paltonul în cuier cã imediat venea cineva, bãga mînã în buzunar ºi-i lua mãnuºile. S-au furat ceasornice de prin sertare ºi multe alte obiecte. Este ceva nemaipomenit. Nu ºtiu ce sã mai fac sã îndrept þara aceasta. De multe ori mã gîndesc sã introduc pedeapsa cu moartea pentru toate delictele. Este ceva groaznic. Tineretul sã facã aceste fapte?... În
pentru asemenea fapte ºi am cerut d-lui Stoicescu o lege în acest sens, dar d-sa nu mi-a dat încã aceastã lege“.
Pedeapsa nemþeascã „În Germania s-a întîmplat cã s-a furat ºi acolo la Ajutorul de Iarnã ºi Führer-ul, personal, a dat ordin ca fãptaºul sã fie imediat executat. Eu nu mã pot apãra de tîlhari. În Armatã se furã din hrana soldatului, se furã din hrana calului, se furã echipamentul. Eu am cerut d-lui Stoicescu sã punem pe fruntea celui care a fost prins furînd, de la un pui, de la un pui de gãinã, pînã la cel mai mare furt, sã-i punem cu fierul roºu semnul «hoþ». Sã vedem cîþi vor vrea sã poarte, o viaþã întreagã, pe frunte acest semn. Este o pedeapsã mai dreaptã decît pedeapsa cu moartea. Nu vreau sã mai umplu puºcãriile, sã rãpesc timpul tribunalelor cu asemenea chestiuni. Dacã luãm aceastã mãsurã drasticã, nu mai e nevoie nici de puºcãrii, nici de tribunale pentru hoþi“.
despre Tudor Djonat – n.a), care a cerut mîncare ºi þuicã de bãut. A bãut o litrã de þuicã ºi a plãtit 500 lei. S-a îmbãtat ºi a cerut tatei sã mã lase sã-l duc peste deal la Cãlimãneºti, dar fãrã sã trecem din Bãile Olãneºti. Cînd sã intrãm în Bãile Olãneºti, m-a ameninþat cu pistolul pentru a mã speria, eu am fugit. Am spus tot acasã. Tot în ziua de sîmbãtã pe la ora 3 dupã masã am plecat la oi la tata, pe coastele Gurguiatei, pe deal am vãzut doi indivizi îmbrãcaþi în haine de culoarea armatei. Cînd am fost vãzuþi de aceºti indivizi s-au luat dupã mine ºi au tras focuri de revolver, eu am fugit ºi m-am ascuns, apoi am plecat la tata la oi. Tata a povestit jandarmilor cari patrulau pe acolo cele întîmplate, am fost luat ºi am dus pe jandarmi, la locul unde au fost ei”. O altã localnicã, Smaranda D. Drãghici, de 15 ani, din comuna Olãneºti, „lengereasã la stabilimentul Bãilor Olãneºti”, a povestit anchetatorilor: „În ziua de sîmbãtã, 29 Iulie a.c., pe la orele 14 dupã masã, am vãzut pe un ofiþer care sta de vorbã la scarã la vila LIVIU, cu o doamnã cu pãrul cãrunt. Acest ofiþer l-am auzit cerînd o adresã unde ar putea sã gãseascã o maºinã particularã sã meargã la Cãlimãneºti unde are pe cineva bolnav. Doamna aceea a spus cã ar putea gãsi la hotelul Bãilor din maºinile Domnului Mareºal, iar eu i-am spus sã meargã la Primãrie cã poate gãsi mai repede o maºinã. El a spus cã vrea repede ºi o maºinã particularã. Apoi a plecat spre hotelul bãilor, eu l-am urmãrit, el se
Cum au plãnuit sovieticii sã îl ucidã pe Ion Antonescu În noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii au paraºutat lîngã Olãneºti cinci legionari cu intenþia de a-l suprima pe Mareºalul Ion Antonescu, care urma sã vinã la tratament în localitate. NKVD-ul se temea de Antonescu, în condiþiile în care se pregãteau de ofensiva pe aliniamentul Mareºalul Ion Antonescu ºi Regele Mihai Iaºi-Chiºinãu, iar mareºalul, dupã cãderea lui de Hohenzollern Mussolini, ajunsese al doilea om al Axei, iar în al ce hal de dezorganizare se gãseºte ªcoala, doilea rînd, acest lucru este o mãrturie indirectã Familia, Biserica noastrã. Trebuie fãcutã o edu- a faptului cã sovieticii considerau cã principala caþie serioasã în aceastã privinþã. Este o ruºine sã forþã ce se putea opune eficient mareºalului, din se comitã furturi la centrele de colectare ale interior, în acel moment, erau legionarii. Despre Ajutorului de Iarnã. Mã întreb eu: aceasta este o atentatul de la Olãneºti au scris mulþi istorici. naþie care poate lupta pentru idealurile ei Documente inedite, care se aflã în arhiva naþionale? Tîlhari! ªmecheri aici, ºmecheri pe Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor cîmpul de luptã; dar ºmecheria aceasta se reper- Securitãþii, au fost publicate de Florian Bichir, cuteazã asupra viitorului naþiei“, reclama cercetãtor CNSAS. Conform lui Bichir, cinci legionari au fost paraºutaþi mareºalul. în România: sublt. Miron „Sã-i punem cu fierul Nicolae, sublt. Djonat Tudor, sublt. Gheracostea roºu semnul «hoþ»“ Constantin, Serg. Maj. Nici dupã doi ani situaþia Vlãsceanu Pandele ºi fruntaº nu se rezolvase, astfel cã, Buþã Dumitru. Iatã cîteva dintr-o stenogramã datatã 3 documente inedite din arhifebruarie 1942, aflãm cã va CNSAS. Tudose P. Antonescu se plîngea de aceIorgulescu, un bãiat de 13 leaºi obiceiuri ale românilor. ani, elev la ªcoala Primarã „În alte þãri s-au luat mãsuri cl. VII-a din Comuna Cheia, foarte drastice ºi mãsuri satul Gurguiata, va declara întregi, nu jumãtãþi de anchetatorilor: „În ziua de mãsuri. De pildã, la noi, la Sîmbãtã 29 Iulie a.c., a venit Ajutorul de Iarnã s-au comis la casa tatãlui meu un cãpifurturi grozave. Am pretan decorat (este vorba Mareºalul Ion Antonescu ºi Hitler vãzut sancþiuni foarte grave
Mareºalul Ion Antonescu, generalul Ioaniþiu (stînga) ºi generalul Hauffe (dreapta) uitã iscoditor cercetînd în toate pãrþile, apoi s-a întors înapoi ºi a mers pînã dincolo de cartierul vilelor. Vãzîndu-mã la casa D-lui Buzagiu, care la întrebat dacã nu este din cei cu paraºute, dupã vorba ce am avut-o eu cu ea înainte, el n-a rãspuns, au venit doi copilaºi, atunci ofiþerul acesta a scos 500 lei ºi le-a spus cã le dã bani dacã-i aduc o maºinã. Noi ne-am vorbit sã anunþãm un jandarm sau din garda D-lui Mareºal ºi Elena Barbu a gãsit doi subofiþeri de la Dl Mareºal ºi la arãtat, apoi a fost ridicat de jandarmi ºi poliþia din parc”. Elena Barbu, de 42 de ani, din comuna Olãneºti, „bãiºiþã la stabilimentul Bãilor Olãneºti”, confirma cele spuse de Smaranda D. Drãghici. „A venit un ofiþer la noi care ne-a spus sã-i gãsim o maºinã cã ne dã bani. Dar eu cum vorbisem cu Smaranda despre paraºutiºti l-am întrebat «Eºti din cei cu paraºute?», el m-a întrebat imediat dacã mai sînt paraºutiºti în Bãi, eu nu am rãspuns, atunci a vãzut doi copii ºi le-a spus cã le dã 500 lei dacã aduc o maºinã pentru el. A plecat cu copiii, iar eu am anunþat trei subofiþeri din garda Dlui Mareºal, care l-au înconjurat ºi acest ofiþer a stat pe o bancã la intrarea în parc.
Jandarmi. Mi-au mai spus cã unul din cei lansaþi dat þuicã. De acolo am luat un bãiat sã mã conse bãnuieºte cã ar putea fi gãzduit de o studentã ducã; ei mi-au spus cã e mai bine sã merg la din Rm. Vîlcea, în care sens urmam sã mi se cearã Olãneºti ºi de acolo sã iau cursa spre R. Vîlcea. Am relaþii de Cristescu Eugen. La orele 12,30 împre- mers circa douã ore ºi am ajuns la Olãneºti. Aici unã cu cei doi am plecat sã luãm masa la restau- am vãzut cã era armatã multã adicã jandarmi ºi se rant, unde am gãsit la o masã mai mulþi ofiþeri aflã Dl. General VASILIU. Eu atunci m-am întors împreunã cu Eugen Cristescu ºi Generalul Pichi înapoi spre centrul bãilor Olãneºti ºi aici am vãzut Vasiliu – Ministru de Interne. În timp ce luam de departe niºte civili care veneau spre mine; imemasa cu cei doi arãtaþi mai sus a trecut prin faþa diat i-am recunoscut cã erau poliþiºti din restaurantului un cetãþean îmbrãcat în uniformã Prefectura Poliþiei Capitalei ºi atunci am fost de cpt. de artilerie (uniforma armatei române) cu bucuros cã voi putea sã-i rog sã mã ducã la cei în bonetã în mînã ºi cu nasturii desfãcuþi la hainã. drept; ei s-au apropiat de mine ºi au strigat: «Dl. Anton Milcan vãzîndu-l s-a adresat ºefului de Djonat?». «Da, el în persoanã» ºi atunci au Poliþie Teodorescu spunîndu-i cã ofiþerul îmbrãcat tãbãrît asupra mea vreo patru subofiþeri de janMareºalul Ion Antonescu în vizitã în Moldova în uniformã de cãpitan este legionarul Djonat darmi, cãrora le-am spus: «d-lor, fiþi, vã rog, puþin Teodor pe care el l-a filat timp de 6 luni în mai tacticoºi ºi nu faceþi din aceasta un spectacol ºi Subofiþerul a anunþat ºi acest ofiþer a fost ridicat Bucureºti cînd fãcea serviciu la Dir. Generalã. nici un act de bravurã pentru Dvs.». Au asistat la de jandarmi de la garda Dlui Mareºal ºi poliþie”. Atunci Teodorescu ªtefan l-a întrebat Într-o primã declaraþie datã Securitãþii, de circa 2-3 ori pe Anton Milcan dacã Iandola Serghie, comisar, ºeful Biroului Poliþiei de nu greºeºte, iar acesta susþinînd cele Siguranþã din Poliþia Oraºului Rîmnicu Vîlcea, arãtate mai sus am plecat amîndoi în nu-ºi prea aducea aminte ce se întîmplase ºi care urma ofiþerului cãpitan pe care l-am era implicarea sa în acest caz. Era ºi cazul sã se fe- oprit, iar cãpitanul, nevoind sã se reascã! „Cazul paraºutiºtilor de la Olãneºti. În supunã, s-a petrecut o busculadã între aceastã chestiune nu am avut nici un fel de legã- ei. Ofiþerii care erau la masã cu Eugen turã dupã cum se constatã din raportul meu cãtre Cristescu, vãzînd busculada dintre Direcþiunea Generalã a Poliþiei, ci în mod întîm- 2 civili ºi un militar, au fugit într-acolo plãtor mã gãseam la Olãneºti la restaurant, cînd cu care ocazie am plecat ºi eu în acel s-a produs arestarea unui ofiþer la distanþa de 200 loc. Ajungînd acolo am auzit discuþia m de mine, ce era paraºutat ºi care mergea la pos- violentã dintre cãpitanul arestat ºi tul de jandarmi ca sã se predea ºi m-am dus ºi eu Colonelul de Jandarmi Ionescu al cãrui sã vãd cum s-a petrecut cazul ºi am asistat la nume l-am aflat ulterior. Cãpitanul predarea lui postului de jandarmi Olãneºti împre- adresîndu-se colonelului i-a spus «cã nu Mareºalul Antonescu ºi Generalul Mihai Antonescu unã cu suma de 100.000 lei, un revolver ºi o busolã. stã de vorbã cu nimeni decît cu în Banat, la Comloº Ofiþerul era român ºi se numea DJONAT Generalul ªteflea sau Mareºalul AntoTHEODOR, nu am schimbat nici o vorbã cu el ºi nescu pentru cã a venit într-o misiune». Cu acea aceasta ºi mai mulþi ofiþeri de jandarmi ºi au vãzut nici relaþiile nu mi s-a dat cum stau lucrurile deºi ocazie am vãzut la cei 2 poliþiºti un pistol Bereta, cît de paºnic ºi liniºtit eram. Ceea ce mã determina am cerut Comandamentului de jandarmi a mai multe bancnote a 500 lei ºi o busolã. Colonelul sã mã duc la Cãlimãneºti sau Rm. Vîlcea era fapLegiunei Vîlcea”. Ulterior, arestat în urma Ionescu a ordonat sã fie dus la Postul de jandarmi, tul cã voiam sã mã predau unor autoritãþi care sã interogatoriului de la 2 martie 1954, comisarului iar cãpitanul a spus cã refuzã sã meargã la postul înþeleagã adevãrata situaþie ºi sã nu caute sã-ºi Iandola Serghie avea sã-i revinã memoria. „Între- de jandarmi ºi cã merge cu cei 2 poliþiºti pe care îi batã joc de mine ºi pe spatele meu sã-ºi facã un bare: În procesul verbal de interogatoriu din 1 cunoaºte. Eu, împreunã cu cei 2 poliþiºti ºi cu cãpi- titlu de glorie înscenînd o întreagã poveste, cãci Martie 1954, ai arãtat cã în Iulie 1944, în com. tanul, am plecat la Postul de Jandarmi Olãneºti ºtiu felul cum procedeazã ºefii de post ºi modul Bãile Olãneºti-Vîlcea au fost lansaþi un numãr de unde Teodorescu ªtefan a încheiat un proces ver- barbar cum se comportã”. „Dacã Mareºalul nego4-5 paraºutiºti de un avion sovietic. Care a fost bal de predare a sus numitului Postului de jandar- cia cu Aliaþii, deci inclusiv cu sovieticii, de ce s-a activitatea Dtale în cadrul acestei acþiuni? mi împreunã cu corpurile delicte ºi obiectele gãsite încercat lichidarea fizicã a lui? Prin descoperirea Rãspuns: În cadrul acestei acþiuni eu nu am asupra cãpitanului (suma de 105.000 lei). Proces- acestor documente, atentatul de la Olãneºti devine desfãºurat nici un fel de activitate. Cerinþã: verbal pe care l-am semnat atît eu, cît ºi Milcan o bornã de neocolit în istoria neamului româDetaliazã tot ce cunoºti în legãturã cu cele de mai Anton ca martori. Predarea s-a fãcut la Plut. Popa. nesc“, scrie Florian Bichir. sus. Rãspuns: În luna Iulie 1944, am primit de la Dupã aceasta a venit la Postul de Jandarmi A aflat Antonescu de tentativa Legiunea de Jandarmi o notã telefonicã prin care colonelul Ionescu care ne-a cerut sã pãrãsim postul mi se cerea sã iau mãsuri de identificare ºi arestare ºi astfel noi am plecat. Dupã 30 minute am plecat de asasinat? a unui numãr de circa 4-5 paraºutiºti ce au fost la Rm. Vîlcea ºi am raportat inspectoratului cele Existã douã opinii pe acestã temã, este de lansaþi de un avion sovietic în jurul com. Bãile de mai sus, menþionînd cã jandarmii au refuzat sãpãrere istoricul Sorin Oane. Una este cã direcOlãneºti, în cazul cã aceºtia îºi vor face apariþia pe mi dea relaþii amãnunþite în acest sens. Mai tîrziu torul Siguranþei, Eugen Cristescu, i-ar fi luat pe raza oraºului Rm. Vîlcea. Dupã 2 zile de la primi- am aflat cã ei au venit ca sã atenteze la viaþa Djonat ºi Gheracostea ºi i-ar fi dus la Antonescu, rea acestei note telefonice a venit la Rm. Vîlcea Mareºalului Antonescu. Dupã ce am citit cuvînt cu care tocmai venise în staþiune la tratament. Mai numitul Anton Vulcan, fost comisar ajutor, ºi cuvînt prezentul proces-verbal de interogatoriu ºi departe, lucrurile rãmîn învãluite în mister. agentul Sava Þurcanu, ambii din Direcþia am constatat cã corespunde întocmai cu cele Probabil cã mareºalul însuºi nu a dorit sã dea Generalã a Poliþiei, care erau detaºaþi la declarate de mine susþin ºi-l semnez”. Comisarul amploare acestui caz. În varianta folcloricã, se Preºedenþia Consiliului de Miniºtri ºi care la acea de siguranþã nu minþea. Chiar Tudor Djonat spune cã Vlãsceanu s-ar fi întîlnit cu Antonescu, la datã fãceau parte din corpul de pazã al poliþiºtilor recunoºtea în prima declaraþie scrisã cum a fost vila Scarlat, unde locuia mareºalul cînd stãtea la de pe lîngã Mareºal Antonescu – care se gãsea la arestat: „Ajuns în sat am gãsit niºte þãrani cosind Olãneºti. Acesta l-ar fi ascultat ºi apoi i-ar fi spus: Olãneºti. Aceºtia mi-au cerut sã le pun la dispoziþie fîn pe care i-am rugat sã-mi dea explicaþii cum sã „Dacã or sã mã omoare aºtia (adicã ruºii, n.n.), fiºierul siguranþei fãrã a-mi spune despre ce este ajung la Cãlimãneºti sau R. Vîlcea; ei mi-au spus asta-i soarta mea!” Cealaltã versiune este cã vorba. Dupã ce au cãutat în fiºier au plecat la cã imediat merg ºi ei. Mergînd am ajuns la un mareºalului nu i s-a adus la cunoºtinþã acest eveniOlãneºti, ºi mi-au spus cã vor mai veni a doua zi cu ºopron unde am cerut unui om un pic de apã ºi ment. Dovezile pledeazã pentru aceastã versiune. maºina sã mã ia la Olãneºti pentru a sta de vorbã acesta mi-a spus cã nu-i bine sã beau apã ºi mi-a Gheorghe Magherescu, aghiotantul mareºalului, cu Eugen Cristescu – ªeful S.S.I. A doua în lucrarea „Adevãrul despre Mareºalul zi a venit o maºinã ºi am plecat la Antonescu”, deºi pomeneºte copios Olãneºti. Am aºteptat la hotel pînã la ora ºederea acestuia la Olãneºti, nu aminteºte 12.30 pe Eugen Cristescu – însã acesta deloc incidentul cu „atentatul” dejucat. nu a venit. – În timp ce aºteptam pe Cert este doar faptul cã ºeful Siguranþei Eugen Cristescu – am discutat cu ªtefan vîlcene, Sereghie Iandola, prin adresa Teodorescu fost ªef de Poliþie, care era 540/7 august 1944, primeºte o informaþie ªeful echipei de pazã ºi cu Anton Milcan. importantã de la garnizoana militarã – De la ei am aflat cã la punctul localã ºi anume cã în noaptea de 6 spre 7 Comanca s-au lansat 5 paraºutiºti – august 1944, în jurul Olãneºtiului au fost îmbrãcaþi în uniforme de ofiþeri români lansaþi alþi 17 paraºutiºti. Ceea ce înseam– cari erau legionari. ªi cã dupã ce au nã cã un atentat la adresa lui Antonescu ar fost lansaþi s-au luat la ceartã cu care fi putut fi posibil, grupul lui Miron fiind, ocazie unul dintre ei a împuºcat pe unul mai curînd, unul de culegere de informaþii din acel grup dupã care cel care sãvîrºise utile unui asemenea demers. Mareºalul Ion Antonescu în vizitã pe Frontul de Est (1943) crima a plecat ºi s-a predat Postului de MARIANA IANCU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 14-a – 20 octombrie 2017
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (4) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului neam întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”. GARABET IBRÃILEANU Referindu-se la trauma din toamna anului 1992, cînd PNL rata intrarea în Parlament, Adrian Pãunescu scria într-un articol de rãspuns la atacurile liderilor liberali împotriva Partidului Socialist al Muncii, dar ºi în apãrarea opozanþilor sãi politici: ,,Este pe cale sã se producã una din cele mai grave ºi nedrepte crime politice din cîte a cunoscut conºtiinþa politicã a României – pulverizarea, marginalizarea miºcãrii liberale (...) Liberalii au fãcut, din punct de vedere politic, România Mare; ar fi îngrozitor de nedrept dacã ei ar lipsi, nu numai de la renaºterea României Mari, ci ºi de la lupta pentru fãurirea ei”. În acelaºi timp, ilustrul poet ºi remarcabilul om politic afirma în articolul sãu: ,,Prezenþa stîngii în structurile politice româneºti este necesarã ca aerul. Dimensiunea socialistã ºi dimensiunea liberalã trebuie sã se potenþeze una pe alta”. Iatã o judecatã politicã de mare profunzime, iatã cu adevãrat o soluþie înþeleaptã, capabilã sã punã capãt dezbinãrilor, tensiunilor ºi scandalurilor, sã reuneascã forþele politice româneºti ºi sã le aºeze în slujba marilor idealuri ale naþiei noastre. Din pãcate, liberalii sînt foarte departe de ideea conlucrãrii în viaþa politicã, de necesitatea unui efort la scarã naþionalã, fãrã de care România nu va putea sã iasã din prãpastia în care alunecã de cîteva decenii. De la Ludovic Orban la Cristian Buºoi, de la Alina
Gorghiu la Raluca Turcan, de la Mihai Voicu la Hildegard Brandl, n-am auzit un singur liberal care sã recunoascã meritul altui politician în soluþionarea vreunei probleme, dacã acesta nu este membru al PNL. Parcã toþi liberalii ar fi fost ºcoliþi la învãþãmîntul de partid de pe vremuri, ca sã nege, sã critice ºi sã respingã tot ceea ce nu poartã amprentã liberalã. Pe de altã parte, toþi se împãuneazã, afirmînd cãtre toate zãrile, fãrã acoperire, cã ei, liberalii, ºi numai ei, sînt capabili sã guverneze þara ºi s-o scoatã la luminã. Oare de ce n-au fãcut acest lucru în perioadele în care au fost la guvernare? Ni se va rãspunde, probabil, cã n-au fost singuri la Palatul Victoria. Dar nici nu cred cã vor fi vreodatã, fiindcã este greu ca un singur partid sã mai obþinã o majoritate absolutã în Parlament. Cred liberalii cã vor salva România cu ajutorul PPE? Se iluzioneazã zadarnic. Despre celelalte partide, cu ajutorul cãrora liberalii vor sã construiascã o ,,mãreþã dreaptã”, menitã sã sperie nu numai România, dar ºi Europa în persoanã, s-auzim numai de bine, ca despre morþi, fiindcã, prin activitatea lor politicã, ele nu par deloc vii. PMP, o încropealã politicã fãrã doctrinã ºi program, fãrã lideri politici ºi fãrã rost pe lume, care s-a nãscut din ambiþiile ºi temerile lui Traian Bãsescu, alimentîndu-se ideologic din sloganurile marelui palavragiu, acest partid-miºcare va da ortul popii cît de curînd. De altfel, surmenat de atîta muncã politicã ºi ideologicã, liderul-jucãtor prin ºatre a anunþat cã se va retrage din fruntea inutilei sale creaþii. USR, o altã apariþie meteoricã, nici de dreapta, nici de stînga, a fost sfîºiatã de tensiuni încã de la primii paºi pe care i-a fãcut în arena politicã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
Cãmãtari. Recuperatori (68) CU ZAHÃR VANILAT Ani de-a rîndul, cele mai puternice grupãri de recuperatori care au acþionat pe teritoriul þãrii au fost formate fie din rromi, fie din sportivi. De altfel, din acele vremuri provine marea rivalitate dintre brigãzile sportive ºi cele þigãneºti, o sîngeroasã luptã fratricidã care a divizat mereu mafia romena. Ambele „aripi“ ale mafiilor recuperatorilor erau la fel de productive, deºi modurile de operare au fost dintotdeauna cît se poate de diferite. Astfel, clanurile þigãneºti preferau sã meargã la intimidare, cu recuperãri fãcute la grãmadã, mergînd peste victimã ºi cîteva zeci de maºini cîteodatã, din care se deºertau puzderie de „soldaþi“ gãlãgioºi, înarmaþi la vedere, ca la paradele militare. Impactul psihologic asupra nefericitului datornic era mai mult decît ºocant, o asemenea desfãºurare de forþe neavînd cum sã nu creeze o uluitoare presiune asupra „fraierului“. Care ajungea în situaþia asta avea cum sã se gîndeascã serios cã dacã ameninþãrile vor fi transpuse în practicã, ºi cã va fi suficient sã primeascã cîte o singurã palmã de la toþi cei prezenþi pentru ca de la camera de gardã sã fie redirecþionat rapid direct cãtre morgã. Plus cã, în acea perioadã, majoritatea celor cãlcaþi de recuperatori erau oameni de afaceri, aºa cã, deºi presaþi ºi stresaþi, îºi fãceau ºi calcule de bussines. Cãci, era de ajuns o asemenea descindere þigãneascã, cu toatã panarama de rigoare, pentru ca orice alt partener de afaceri sã se fereascã apoi de el ca dracu’ de tãmîie. Ceea ce însemna cu siguranþã falimentul. Aºa cã ajungea singur la concluzia cã e mai bine sã plãteascã cît mai are timp sã-ºi salveze restul combinaþiilor ºi sã nu se înfunde în tot felul de penalitãþi la dobînzi. În schimb, stilul de a acþiona al brigãzilor de sportivi era cu totul altul. Fãrã scandal, sau, aºa cum dezvãluie recuperatorul Gigantul, ajuns acum patron de firmã de protecþie, „scurt ºi cuprinzãtor. Nu se mergea puhoi de oameni, cã n-avea nici un rost, ºi nici nu eram înarmaþi ca þiganii cu bîte, topoare ºi furci, cã doar ne duceam la recuperare, nu la rãscoalã. Eram bazaþi pe noi, dacã se lãsa cu bãtaie propriu-zisã, nu prea avea cine sã ne stea în cale. Cã fiecare dintre noi, dupã atîþia ani de sport de contact, dacã îi dãdeam fraierului o singurã loviturã ceva mai sãnãtoasã în burtã, rupeam splina în el ºi ne trecea pumnul dincolo, cu tot cu coaste. Deci, important era doar ca dobitocul sã înþeleagã din prima cã nu e loc de glumit cu noi ºi trebuie sã plãteascã pe loc, dacã nu toatã
La cît a ajuns datoria externã a României Datoria externã totalã a crescut cu 1,1 miliarde de euro în perioada ianuarie-august, iar datoria pe termen lung a însumat 69,5 miliarde de euro la 31 august (73,9% din totalul datoriei externe), în scãdere cu 0,2% faþã de 31 decembrie 2016, a comunicat luni Banca Naþionalã a României (BNR), citatã de Mediafax. Astfel, datoria externã pe termen scurt a înregistrat la 31 august 2017 nivelul de 24,5 miliarde de euro (26,1% din totalul datoriei externe), în creºtere cu 5,5% faþã de 31 decembrie 2016. „Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 21,1% în perioada ianuarie-august 2017, comparativ cu 30% în anul 2016. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri ºi servicii la 31 august 2017 a fost de 5,9 luni, faþã de nivelul de 6,3 luni consemnat la 31 decembrie 2016”, se aratã într-un comunicat al BNR. „Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt - calculatã la valoarea rezidualã - cu rezervele valutare la BNR la 30 aprilie 2017 a fost de 86,2%, comparativ cu 90,5% la 31 decembrie 2016”, a precizat banca centralã. Creanþele financiare ale administraþiei publice, exprimate ca pondere în PIB, au scãzut cu 0,4 puncte procentuale, ajungînd la 24,5%, în timp ce angajamentele - datoriile - aceluiaºi sector au crescut la 45,5%, a semnalat, într-un raport publicat recent, BNR. „Deþinerile de acþiuni ºi alte participaþii ale statului s-au diminuat cu 1,1 puncte procentuale, ajungînd la nivelul de 8,8% din PIB. Depozitele administraþiei publice au crescut cu 1,6 puncte procentuale, pînã la 8,7% din PIB, dar alte conturi de primit au scãzut cu 0,8 puncte procentuale, ajungînd la un nivel de 6,1% ca pondere în PIB”, a consemnat BNR în raportul pe trimestrul II privind conturile naþionale financiare. În acelaºi timp, „angajamentele financiare ale sectorului administraþiei publice au crescut ca pondere în PIB, atingînd un nivel de 45,5%, faþã de 44,9%. Titlurile de natura datoriei, în lei ºi valutã, au crescut cu 1 punct procentual, ajungînd la un nivel de 29,3% din PIB”. BNR a mai arãtat cã, atît în cazul titlurilor de natura datoriei pe termen scurt, cît ºi pentru titlurile pe termen lung, „se constatã creºteri pe seama noilor emisiuni de titluri într-un ritm mai accelerat decît rãscumpãrarea de titluri pe fiecare tip de scandenþã”.
datoria, barem cît avea pe el. De obicei ne duceam doar cu cîte o maºinã, ajungeam la el în birou sub diverse pretexte ºi, fãrã sã-i spunem încã ce vrem de la el, unul dintre noi, un luptãtor, o adevãratã forþã a naturii, îl îmbrãþiºa direct. Îl lua în braþe ºi îi mai dãdea drumul de-abia cînd era vînãt ºi se prelingea cu limba înghiþitã pe jos. Îl lãsam un minuþel, douã, sã mai tragã ceva aer în piept, ºi, cum îi revenea cît de cît culoarea în obraji, îl îmbrãþiºa altul dintre noi. ªi uite aºa îl luam toþi la rînd, fãrã sã îi dãm mãcar o singurã palmã, sã îi adresãm o înjurãturã sau sã îl ameninþãm în vreun fel anume. Numai cã se convingea ºi el singur de ce se spune cã prea multã dragoste sufocã ºi cînd îi spuneam cã mai trecem noi sã-l îmbrãþiºãm, cã ne e drag foc, plãtea ºi ne ruga sã nu îl mai iubim deloc. De obicei nu prea întîmpinam dificultãþi, mai ales la moacele noastre deloc prietenoase. Omul era ºi mai speriat cînd îi spuneai sec, cît se poate de calm, fãrã sã ridici glasul, cã-l mierleºti, decît atunci cînd urlai ca apucatul la el ºi bãgai placa cu sã moarã familia mea, cum fãceau toþi þiganii. ªi chiar dacã mai fãcea cîte unul pe nebunul ºi miºca în front, era de ajuns o singurã loviturã bine plasatã ca sã-i luãm maul pe loc. Am pãþit-o ºi noi însã, o datã, aproape cã eram sã o dãm în barã ºi sã nu ne reuºeascã o recuperare, care la început pãrea floare la ureche. Ar fi fost o catastrofã, cã dacã se auzea în oraº cã am dat rateu nu mai primeam alte comenzi ºi prindeau tupeu ºi alþi fraieri de la care continuam sã jumulim bani. Cã nu eram nici noi sfinþi, ºi dupã ce recuperam banii cãmãtarului ºi ne luam comisionul de la el, nu eram fraieri sã dãm drumul la gãina cu ouã, mai îl încingeam o perioadã pe datornic ºi profitam de panica în care îl bãgasem, luînd de la el tot ce se putea lua. Ruºinea ar fi fost de data aia cu atît mai mare pentru noi cu cît ãla de rezista la recuperare nu era cine ºtie ce smardoi cu spate prin Gardã sau cu taxe de protecþie plãtite la alte clanuri mafiote, ci un tataie scofîlcit, d’ãla de strigã copiii dupã el pe stradã cã îl cautã moartea pe acasã. Dar tãtãiþã ãsta avusese bani pe vremuri, de fapt familia lui, ºi acum îºi aranjase de îi dãduse Statul înapoi tot felul de fãbricuþe ºi ateliere. Erau dãrãpãnate, dar fãceau o grãmadã de bani, cã erau în zone centrale, ºi dacã le dãrîmai trînteai acolo, pe terenul ãla, niºte blocuri de n-aveai aer. Dar, drãcia dracului, un vecin de-al lui, tot un boºorog de-i cãdea proteza din gurã, ºi-a amintit cã ãla avea sã-i dea niºte bani de pe timpul regelui, cînd îl împrumutase. Dar cã neavînd banii, pe timpul lui Ceauºescu i-a fãcut niºte acte de mînã cã-i dã jumate din averea lui, aia confiscatã. Adicã jumãtatea lui
(cotidianul.ro) zero! Au trecut însã anii ºi moºul a scos chitanþele de la naftalinã, dar datornicul, vãzîndu-se cu sacii în cãruþã, nu a mai recunoscut nimic. Ba i-a mai dat ºi un baston în cap moºului nostru, cînd i-a cerut banii. Aºa am ajuns noi pe fir, cã printr-un nepot de-al lui ceva mai ºmecherit, bãbãlache ãla pãcãlitul ne-a angajat sã-i recuperãm averea. Nu ne-a dat avans, cã nu avea de unde, dar ne lãsa un sfert din teren. Deci supercombinaþie, cã valora o avere, ne ºi vedeam cum ajungem noi mari ºmecheri în imobiliare. Dar moºu’ nu se lãsa deloc! Ce sã-l strîngi în braþe, cã ºi aºa de-abia putea respira el! Nici de bãtut nu era loc, cã era doar pielea ºi osul, ziceai cã-ºi dã duhul în fiecare clipã. Al nostru ne ºi presa, cã zicea mereu sã o rezolvãm mai repede, pînã ce nu moare ãla, cã ºi aºa nu o mai duce mult. Fusese prin toate puºcãriile, bãgat de comuniºti cu politica, de acolo cred cã se cãlise sã se þinã atît de tare ºi sã nu cedeze, era cel mai încãpãþînat om cu care am avut eu vreodatã de-a face. Ne sãturasem de cîte drumuri am fãcut la el. Într-o zi, am recurs ºi noi la ceva regie þigãneascã, era singura noastrã ºansã de a mai face ceva. Ne-am dus ºi am început din nou sã îl mai ameninþãm. ªi de aceastã datã, Cãlãul, cel mai mare dintre noi, nu a scos nici o vorbã. Cã oricum nu prea îl ducea pe el capul, dar unde dãdea el o palmã, nu mai creºtea iarba niciodatã! Moºu’ se învãþase deja cu el tãcut ºi cu noi presîndu-l, cã nu îl folosisem, cã doar nu avea ce sã batã. S-a þinut tare pînã ce Cãlãul a scos din buzunar un pliculeþ în care îi pusesem zahãr vanilat ºi, aºa cum ne-am chinuit o grãmadã sã-l învãþãm înainte, l-a turnat pe dosul palmei ºi l-a tras pe nas. Ca la comandã ne-am albit cu toþii, l-am lãsat în pace pe moº tocmai cînd îl strîngeam mai tare cu uºa, ºi am început sã þipãm între noi de ce l-am lãsat sã se drogheze, cã iar distruge tot ce îi picã în mînã. Ne fãceam cã ne strecurãm încet spre uºã tremurînd de fricã, moºu’ ne tot întreba ce se petrece, noi îi bãgam sã ne lase dracu’ în pace cu recuperarea lui cã s-a drogat nebunul ºi ne omoarã pe toþi. ªi chiar a început sã facã pe nebunul, urlînd ca apucatul, cît era de mare! Moºu’ a scos dintrun sertar niºte acte prãfuite ºi a început sã ne roage cã ne semneazã orice, numai sã nu-l lãsãm singur în birou cu animalul ãla. A mers ºmecheria de senzaþie, dar nu ne-a mai folosit la nimic. Cã între timp tocmai murise de inimã rea moºul nostru“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. recuperatori“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 20 octombrie 2017
„Naºul“ lui Ponta va conduce tineretul liberal Fostul deputat PNL Radu Surugiu n-a rupt gura tîrgului cu activitatea sa parlamentarã din mandatul cîºtigat în 2012. Cu toate asta, fostul deputat s-a dedulcit la toate metehnele din Legislativ ºi a forþat din nou mîna destinului, în 2016, ca sã mai ia un mandat. Fãrã succes de data asta. Rãmas pe dinafara Parlamentului, liberalul nu s-a consolat cu una, cu douã, ci s-a repliat în mare vitezã pe politicile actualului preºedinte al PNL, Ludovic Orban. ªeful liberalilor, în goana sa dupã atragerea cît mai multor adepþi de partea sa, l-a acceptat rapid pe Surugiu în preajmã. Au bãtut împreunã toatã þara ºi în timpul campaniei interne pentru conducerea PNL ºi continuã sã se afiºeze cot la cot ºi sã munceascã împreunã ca sã poatã modifica Statutul partidului la apropiatul Consiliu Naþional. Rãsplata pentru eforturile lui Radu Surugiu nu este una chiar micã, avînd în vedere cã va fi impus preºedinte al Tineretului Liberal de cãtre Ludovic Orban. Potrivit unor surse din PNL, preºedintele formaþiunii îl va „recomanda“ în cel mai democratic stil posibil pe fostul deputat pentru aceastã funcþie importantã. Deja se ºtie cã Orban îl sprijinã pe Surugiu în detrimentul celorlalþi aspiranþi, motiv pentru care nu prea sînt mulþi doritori ai funcþiei supreme în TNL.
urmã cu aproape cinci ani, graþie Uniunii Social Liberale ºi a listelor de partid în baza cãrora candidaþii se luptau pentru colegiile uninominale. Mai exact, Surugiu a fost acceptat în negocierile dintre PNL, PC ºi PSD ca sã candideze pentru un colegiu din judeþul Suceava, candidatura sa fiind parafatã, ca toate celelalte, prin semnãtura lui Victor Ponta. La vremea respectivã, pe valul de antipatie faþã de guvernarea PDL, USL a înregistrat un scor impresionant în urma scrutinului pentru parlamentare. Analiºtii politici susþineau atunci cã „ºi o mãturã ar fi ieºit senator sau deputat din partea USL pe votul negativ dat de populaþie lui Traian Bãsescu, Emil Boc ºi camarilei lor“. Însã „mariajul“ politic dintre PSD ºi PNL n-a rezistat decît pînã pe 25 februarie 2014, cînd USL s-a rupt, iar PNL a decis ieºirea de la guvernare. Din acel moment, liberalii ºi-au dat arama pe faþã. La fel, ºi Radu Surugiu. Plin de inspiraþie, acesta ºi-a arogat rolul de „naº spiritual“ al lui Victor Ponta, botezîndu-l pe fostul premier „Mickey Mouse“. Imediat, porecla datã de liberal a fost preluatã ºi însuºitã de toþi opozanþii politici ai PSD ºi ai lui Ponta. Ba chiar ºi în PSD se folosea acest nou „nume de cod“.
Mickey Mouse, marcã înregistratã Surugiu
„Odatã intrat acolo, indiferent de la ce partid politic este, un tînãr la primul mandat de parlamentar descoperã balaurii. ªi nu mã refer la ceilalþi parlamentari. Mã refer la tot ce înseamnã acea structurã. Preºedinþii de comisii. Oameni vechi în Parlament, care ºtiu statutul pe pîine“, îºi deapãnã „aventurile“ sale din Parlament
Proverbul „pe cine nu laºi sã moarã nu te lasã sã trãieºti“ pare cã a fost scris special pentru liberalul Radu Surugiu. Acesta a intrat în Parlamentul României în
S-a speriat de „balaurii din Parlament“
Pãpuºile de paie din mîinile Sistemului Ne place sau nu, ultimul sfert de veac de democraþie originalã a transformat ºi a extins funcþiile Securitãþii, principala unealtã de represiune a totalitarismului în România. Astãzi, sub pretextul luptei împotriva corupþiei ºi a terorismului, serviciile moderne de informaþii depãºesc cu mult vechile structuri comuniste, atît ca resurse tehnice ºi financiare alocate, cît ºi din punctul de vedere al potenþialului uman. Pentru a controla acest colos informativ ºi informaþional cu ramificaþii adînci în toate domeniile societãþii, Parlamentul a fost cadorisit cu niºte comisii de control al activitãþii spionajului. În cele din urmã, senatorii ºi deputaþii specializaþi în siguranþã naþionalã s-au dovedit a fi doar pãpuºi de paie în mîinile Sistemului, ascunzînd sub preºul secretizãrii excesive abuzurile ºi ilegalitãþile comise de spioni. Ce s-a întîmplat? „Sistemul ticãloºit“ reacþionase prompt la tentativele modeste de control parlamentar ºi la ciripitul subþire al societãþii civile, elaborînd „cîmpuri tactice“ în presã, justiþie, politicã ºi, dupã cum am aflat recent din dosarele „Microsoft“, în lumea afacerilor. Þãcãneala informativã la care sîntem martori fãrã voie este populatã cu personaje care, prin natura funcþiilor deþinute în stat, au avut legãturi strînse cu serviciile secrete. Scandalul în care bãlteºte Serviciul Român de Informaþii în urma faptelor ºi declaraþiilor foºtilor demnitari Gabriel Sandu, Sebastian Ghiþã, Florian Coldea a scos la ivealã încã o datã, dacã mai era nevoie, faptul cã breasla spionilor acþioneazã ca un stat în stat. Încã din anul 2012, presa centralã publica mãrturiile angajaþilor Centrului pentru Surse Deschise din cadrul Serviciului de Informaþii Externe, UM 0289, care povesteau cum erau forþaþi sã realizeze materiale de presã cu caracter compromiþãtor despre adversarii politici ai fostului preºedinte Traian Bãsescu. Trei ani mai tîrziu, aflam dintr-un interviu oferit de politicianul Valer Marian cã ºeful de facto al SRI, generalul Florian Coldea, a emis un ordin ilegal privind monitorizarea tuturor politicienilor importanþi, operaþiuni efectuate de Structura 3 din cadrul aceleiaºi unitãþi. Ulterior, am aflat ºi noi cã informaþiile despre aceste ilegalitãþi veniserã chiar din interiorul Serviciului Român de Informaþii, de la doi ofiþeri care activaserã, unul chiar în structura susmenþionatã, celãlalt fiind ºeful unui serviciu etnic extrem de important. În ciuda actelor de poliþie politicã evidente ºi a amestecului SRI în actul de justiþie, comisiile parlamentare de control dominate de pesediºti scoteau, în mod curent, basma curatã tandemul George Maior – Florian Coldea.
Pãlmaºi pe plantaþia „Tãicuþului“ Dupã prãbuºirea generalului Florian Coldea din fruntea Serviciului Român de Informaþii sub loviturile audio-video lãsate în urmã de fugarul Sebastian Ghiþã, a
venit rîndul subordonatului sãu, Daniel Dragomir, sã delecteze opinia publicã cu intimitãþile spionajului românesc. Prezenþa rezervistului Dragomir pe micile ecrane a intrat însã în derizoriu, odatã cu audierea acestuia în Comisia parlamentarã de control al activitãþii Serviciului Român de Informaþii. Dupã trei decenii de democraþie, în conºtiinþa cetãþeanului este prezent dictonul conform cãruia, dacã vrei sã îngropi o anchetã definitiv, mai faci o comisie. Glorificarea mediaticã a lui Dragomir nu are nici o legãturã cu dezvãluirile acestuia despre expunerea sistemului corupt ºi abuziv sau despre reformarea SRI pe care le trîmbiþeazã la fiecare apariþie publicã. Vãlmãºeala informativã stîrnitã de declaraþiile acestuia, în calitate de fost ofiþer la Antitero, a fost amplificatã artificial de trusturile mass-media ale cãror patroni au dosare penale sau au înfundat puºcãriile sub bagheta Direcþiei Naþionale Anticorupþie. Poate crede cineva cã vajnicul apãrãtor al democraþiei, colonelul SRI Daniel Dragomir, a suferit de amnezie în perioada în care executa comenzile prietenului sãu Coldea, trezindu-se brusc ºi dintr-o datã dintr-un vis urît, gata sã dea în gît sistemul ticãloºit pe care l-a slujit? Nici vorbã. Alãturi de fostul procuror-ºef adjunct al DIICOT Ciprian Nastasiu, Dragomir intrã în marea galerie a fruntaºilor muncii socialiste de pe plantaþia „Tãicuþului“ Bãsescu, bãieþi buni la toate, care prestau sub coordonarea Binomului sau a trinomului întru prosperitatea mafiei prezidenþiale. Apariþia ºi afirmarea noii garnituri de cadre în SRI, DIICOT ºi DNA dupã 2005 nu este deloc întîmplãtoare. Nastasiu ºi Dragomir, douã destine de pãlmaºi pe moºia prezidenþialã, ridicaþi ºi doborîþi de sistem la primul semn de nesupunere, au un numitor comun – dosarul „Rãpirea din Irak“. Un act de terorism de stat cu luare de ostatici care ascunde înlãuntru un mix de operaþiuni secrete de contrabandã cu armament ºi rãpire. În dosarele conexe, secretizate ºi închise abuziv „Armamentul“ ºi „Livada“, eroul medaliat de aliaþi Dragomir aplicã regula de aur atît de utilizatã în SRI (conform declaraþiilor fostului sãu ºef Florian Coldea). Mulþi sînt cei care au privit prestaþiile televizate ale colonelului Daniel Dragomir, puþini au înþeles despre ce este vorba în mesajele sale. Numeroºi specialiºti ai micului ecran s-au grãbit sã comenteze spusele, documentele ºi fotografiile ofiþerului SRI din misiunile sale peste hotare. Nici unul dintre analiºtii prezenþi în studiourile TV nu s-a învrednicit sã îl întrebe pe eroul nostru ce cãuta în strãinãtate. Ce executau Dragomir ºi Coldea în Irak? Ce competenþe are SRI sau DIPI în alte þãri, acolo unde acþionau, conform statutului lor, doar angajaþii acoperiþi ai Serviciul de Informaþii Externe ºi, în unele cazuri, ofiþerii DGIA?
Radu Surugiu. Viitorul lider al TNL are 33 de ani, este originar din Piatra Neamþ ºi a intrat în Partidul Naþional Liberal în 2003, cînd era încã în liceu. Împreunã cu un coleg de clasã, al cãrui tatã era membru PSD, s-au înscris în PNL. Ca orice membru al organizaþiilor de tineret, ºi Surugiu a lipit afiºe în campanii electorale ºi a fãcut voluntariat. A ajuns ºeful filialei de studenþi a PNL Piatra Neamþ, la conducerea cãreia a stat cinci ani, înainte sã devinã cel mai tînãr deputat liberal în 2012. Funcþiile i-au permis sã meargã la trainingurile organizate de partid sau de organizaþii guvernamentale pe comunicare politicã, dezbatere publicã ºi oratorie. De asemenea, a fost „un adevãrat“ abonat la conferinþele ºi seminariile internaþionale organizate de fundaþiile politice ale partidelor din aceeaºi familie europeanã.
Mareº ºi Varga, daþi deoparte Deputatul Glad Varga este singurul care ºi-a depus candidatura pînã acum pentru conducerea TNL. Printre atuurile acestuia se numãrã sprijinul a 28 de organizaþii judeþene, calitatea de deputat, experienþa bogatã pe linie de tineret, precum ºi girul acordat de primarul Aradului, Gheorghe Falcã. În ceea ce o priveºte pe Mara Mareº ºi candidatura ei pentru aceeaºi funcþie, se pare cã liberala este pe cale sã-ºi schimbe planurile. Mareº a fost sfãtuitã, conform unor surse din partid, sã renunþe la demersul sãu, avînd în vedere cã nu va avea nici o ºansã în faþa lui Radu Surugiu, promovat ºi susþinut de Ludovic Orban. La rîndul sãu, deputata PNL de Braºov le-a replicat colegilor sãi cã se mai gîndeºte dacã se aruncã sau nu în noua luptã internã. LAUR EMRE
Clandestini în Irak Daniel Dragomir nu este prima ºi singura unealtã a represiunii transformatã în personaj justiþiar cu atitudine profund patrioticã, dornicã de reformare a instituþiei pe care a pãrãsit-o cu ani în urmã. El a avut înaintaºi celebri, ca maiorul Rãuþã Constantin, fost ofiþer al Departamentului de Informaþii Externe, defectat în 1973, în SUA, sau generalul Ion Mihai Pacepa, defector DIE, ridicat dupã 1989 la rang de erou naþional. Printre cuvintele meºteºugite folosite de Dragomir în discursurile publice se aflã ºi termenul-cheie „clandestin“, care ar trebui sã defineascã activitãþile ilegale, penale ºi anticonstituþionale prestate de ofiþerii SRI. Cum nu am aflat, nici din gura ºefului sãu Florian Coldea, nici din mãrturiile lui Dragomir, nimic despre baza legalã în care cei doi funcþionau, în 2005, în Irak, sfãtuim parlamentarii sã îl audieze imediat pe fostul ºef al Direcþiei Antiterorism, generalul Ion ªtefãnuþ, dar mai ales pe cel care a condus în perioada crizei ostaticilor Direcþia de Contrainformaþii a SRI, generalul Ion Maranda. Ar fi lãmuritoare, de asemenea, ºi nota de fundamentare în baza cãreia Coldea ºi Dragomir au fost decoraþi de Preºedinþia României, în 2005, pentru participarea la operaþiuni ilegale pe teritoriu strãin. Trebuie menþionat cã, în „culcuºul leilor“ (dupã cum plastic a denumit colonelul Daniel O’Shea ferma cu ostatici), de la 29 km sud de Bagdad, unde au fost þinuþi ostaticii români, mai erau cel puþin doi cetãþeni SUA: ofiþerul de spionaj Roy Hallums, fost angajat mai bine de patru ani la Pentagon, ºi teroristul Mohammad Munaf, personaj protejat de armata americanã în Irak timp de un deceniu, deºi era cãutat de Interpol pentru terorism.
Ilegalitãþi aprobate la cel mai înalt nivel Florian Coldea a reacþionat neconvingãtor la declaraþiile colonelului Daniel Dragomir, iar cînd a fãcut-o, a cãutat sã minimalizeze importanþa fostului sãu subordonat. O posibilã explicaþie vine de la colegii celor doi, care povestesc cã Dragomir nu era decît o unealtã în mîinile generalului Coldea, unul dintre operativii de încredere, care rezolvau cele mai murdare treburi ale instituþiei. Ce am aflat din discursul amorf al fostului ºef de facto al SRI? Faptul cã preºedintele þãrii de la acea datã, Traian Bãsescu, fusese informat despre operaþiunile speciale ale SRI. Aºadar, înþelegem cã ilegalitãþile au fost aprobate la nivel de Consiliu Suprem de Apãrare a Þãrii. Mai gãsim ºi alte indicii importante care ar motiva ilegalitãþile comise de spioni. Conform fostului ºef operativ al SRI, orice ar face, instituþia lucreazã dupã modelul partenerilor sãi din NATO ºi din UE. Adicãtelea, operaþiunile de intoxicare a opiniei publice ºi de racolare a agenþilor în cîmpul tactic (justiþie), presã sau politicã sînt total justificate atît timp cît sînt în interesul siguranþei naþionale. În rest, aplicãm regula de aur: ciocu’ mic. EDUARD O.OHANESIAN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 16-a – 20 octombrie 2017
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE
Amintirile unei bucovinence (3) Vine Cavaleria românã! Natura încîntãtoare a sfîrºitului de iunie ºi liniºtea coborînd din cerul senin, trilul ciocîrliilor ºi al altor pãsãri, îi scote pe oamenii de toate vîrstele în þarinile promiþãtoare de recoltã. Tata ne-a luat ºi pe noi, copiii, la holda ce se chema „La Cruce”. Într-adevãr, peste drum de acest loc se afla o cruce de stejar, mare ºi frumoasã, asemenea unei troiþe. Nu departe de ea, drumul comunal avea sã coboare în serpentine periculoase, aºa numitul „Drum al lui Budac”, ºi gospodarii îºi fãceau cruce ºi se rugau sã-l treacã bine, sã þinã piedica pusã roþilor cãruþelor, ca sã nu se rostogoleascã în prãpastie. Bucuria muncii creºtea. Aveam spor. Umblau sapele cu rînduialã, tãind puieþii, lãstarii ºi buruienile, lãsînd firele dãtãtoare de rod bogat. Noi, cei mai mici, adunam verdeaþa grasã în snopi ºi o aduceam la marginea drumului pentru a fi transportatã acasã, ca hranã animalelor. Prînzul l-am luat din mers, ca pînã în searã sã terminãm acel loc de sãpat. Tata, ridicînd ochii spre marginea comunei, observã cîþiva cãlãreþi, pe cãrarea de pe lîngã gardurile gospodãriilor, strunind caii de cãpãstru. Aceºtia pãºeau mãrunt ºi cu urechile ciulite. „Este Cavaleria Românã, copii! Vin românii, copii! Hai, repede, acasã!”. În drum spre casã, cu paºii de copii, abia ne þineam de cei mari ai pãrintelui nostru. Cãlãreþii o luaserã pe drumul indicat de planul lor de luptã, iar noi spre cel al satului. Cînd am ajuns în centrul comunei, am vãzut o mulþime de soldaþi români odihnindu-se pe iarba moale, la adãpostul gardului înalt al bisericii, în partea de miazã-zi. Aici nu puteau fi vãzuþi de duºmanii dinspre nord, din valea Prutului. Tata a rãmas în vorbã cu ei, iar noi ne-am grãbit sã ducem mamei vestea cea nouã. Dar sãtenii aflaserã deja ºi gospodinele, însoþite de copii, se arãtau pe cãrãri, cu coºurile de bunãtãþi cãtre bisericã. Mama, fãrã astîmpãr, ne aºtepta pe noi ca s-o ajutãm la dus coºul cel cu douã torþi, încãrcat cu ce a avut mai bun. Am plecat cu ea sã-i întîmpinãm pe ostaºi ºi sã preschimbãm bucuria nemãrginitã pentru eliberarea noastrã ºi pentru viaþa noastrã. Soldaþii erau frumoºi, bine echipaþi ºi veseli. Tata, ºtiind ce-i rãzboiul, le-a povestit cîteva scene de luptã, din primul rãzboi mondial (1914-1918) pe frontul din Serbia. Românii din Bucovina ºi din Ardeal, în acel timp sub austrieci, erau cunoscuþi ca fiind cei mai buni luptãtori ºi trimiºi în cele mai grele lupte. Într-o zi li s-a dat ordin: „La baionetã, înainte!”. Soldaþii ºi-au pus imediat lamele strãlucitoare pe arme ºi au ieºit din tranºee cu urale. Cînd i-au vãzut sîrbii cu puºtile în vîrf cu baionete, în poziþie oblicã spre
ei, au luat-o la fugã printre copacii pãdurii, ca iepurii. Pentru acest asalt conducãtorii armatei austriece i-au decorat cu medalia „Franciscvs Iosie” de aur ºi argint, deºi n-au omorît nici un om. Pe a tatei o pãstrãm ºi azi în familie. Ostaºii ºi ofiþerii care-l ascultau, i-au spus ºi ei, apoi, cine este Comandantul suprem al Armatei Române; generalul Ion Antonescu, ºi cum au fost pregãtiþi de luptã pentru eliberarea teritoriilor ocupate, cu un an în urmã, iunie 1940. Aveau cu ei, în buzunarul de la veston, Comunicatul de luptã: „Ordin de zi cãtre armatã al Generalului Ion Antonescu, Bucureºti, 22 iunie 1941. Ostaºi, v-am fãgãduit din prima zi a noii Domnii ºi a luptei mele naþionale sã vã duc la biruinþã; Sã ºterg pata de dezonoare din Cartea Neamului ºi umbra de umilire de pe fruntea ºi epoleþii voºtri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strãmoºeºti ºi a bisericii, lupta pentru vetrele ºi altarele româneºti de totdeauna. Ostaºi, vã ordon: Treceþi Prutul! Zdrobiþi vrãjmaºul din rãsãrit ºi miazãnoapte! Dezrobiþi din jugul roºu al bolºevismului pe fraþii noºtri cotropiþi! Reîmpliniþi în trupul þãrii glia strãbunã a Basarabilor ºi codrii voivodali ai Bucovinei, ogoarele ºi plaiurile noastre! Ostaºi, plecaþi pe drumul biruinþelor lui ªtefan cel Mare ca sã cuprindeþi cu jertfa voastrã ceea ce au supus strãmoºii noºtri cu lupta lor! Înainte! Fiþi mîndri cã veacurile ne-au lãsat aci strajã dreptãþii ºi zid de cetate creºtinã! Fiþi vrednici de trecutul românesc!... Sã luptaþi pentru a ne rãzbuna umilirea ºi nedreptatea! V-o cere Neamul, Regele ºi Generalul vostru! La luptã! Cu Dumnezeu înainte! Comandant de cãpetenie al Armatei, General Antonescu” (Monitorul Oficial, 22 iunie 1941) Dupã ce i-a citit un ofiþer acest ordin, i-a dat ºi tatei o foaie cu cele scrise ca s-o dea spre citire ºi altor sãteni. Un alt ofiþer, apoi, i-a zis cã generalul Antonescu a luptat ºi în primul rãzboi mondial. El a condus ºi organizat operaþiunile de luptã din 1919 la trecerea Tisei în Ungaria. Acolo, pe front, a fost ºi Regele Ferdinand I al României ºi, urmãrindu-i calitãþile, l-a chemat la dînsul ºi, pe loc, în vãzul tuturor militarilor din jur, i-a adresat cuvintele: „Antonescu, nimeni altul nu poate ºti mai bine decît regele tãu marile servicii pe care le-ai adus þãrii în acest rãzboi. Ai fost nedreptãþit pînã acuma, nerecunoscîndu-þi-se aceste merite în mod public. Pentru a repara aceastã nedreptate, uite! Îþi confer Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a IlI-a, dîndu-þi chiar decoraþia mea!” ªi ºi-a scos decoraþia de la pieptul tunicii sale ºi i-a prins-o la piept lui Antonescu.
Prin Librãriile Americane (13) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri fratele viitorului ei soþ ºi un vãr au fost uciºi de sovietici Amintirile lui Miriam Korber în perioada ocupãrii Bucovinei de nord, 1940 –1941, ca din Transnistria (3) fiind zioniºti. De asemenea, chiar dacã aveau alimente azi, era incertitudinea cã mîine nu vor mai putea procura. Jurnalul lui Miriam K. reflectã de asemenea nervozitatea permanentã a tatãlui ºi degradarea ritualurilor de înmormîntare. Deºi nu dã nici o explicaþie faptului cã doi dintre bunici au rãmas la Botoºani sau un vãr la Bucureºti, la pag. 260 noteazã în jurnal: „Tot timpul se discuta cã vom fi iertaþi (pentru ce ofensã noi nu ºtim; pentru simplul motiv cã sîntem evrei), toate se terminã însã în fum ºi regrete. Eu nu mã gîndeam la România, sau mai tîrziu la Cîmpulung, ca la patria mea. Aceasta pentru cã noi am fost întotdeauna opresaþi ºi împinºi la o parte de români. Dar astãzi, cînd noi sîntem atît de departe, cînd sute de kilometri ne despart de micul nostru Cîmpulung, eu simt cît îmi lipseºte ºi cît de apropiatã eram de patria mea. Heimat, cît de mult spune acest cuvînt? Munþii noºtri, dragii noºtri munþi, unde sînteþi acum? De ce îmi apãreþi mereu în vis? Brazii, pãdurile întunecate, case curate, oameni drãguþi, îmi e dor de voi!“ Jurnalul lui Miriam Korber se terminã în octombrie 1943, în ziua în care tatãl sãu a fost trimis în lagãrul de muncã de lîngã Odessa. Dupã un an ºi jumãtate ºi-a reîntîlnit tatãl în Botoºani. Mama ºi sora ei de asemenea au supravieþuit deportãrii. Au supravieþuit rãzboiului ºi bunicii din partea mamei. Dintre rudele mai îndepãrtate,
Nota 6: Uniunea Sovieticã nu apare pe lista cu statele în care au fost uciºi evrei. O mãtuºã, unchiul ºi cei trei copii ai lor din Transilvania de nord au fost deportaþi de unguri ºi germani la Auschwitz, unde au fost uciºi. O altã mãtuºã, fiica ei ºi o nepoatã au murit într-o carierã de piatrã aflatã pe malul Bugului, în zona aflatã sub administraþia româneascã. Dupã rãzboi, Miriam Korber ºi-a realizat visul din adolescenþã devenind doctor. A ezitat mult timp sã-ºi publice jurnalul, nedorind sã-ºi mai aminteascã prin ce a trecut în timpul deportãrii. În 1990 se hotãreºte sã-l publice în românã ºi germanã, pãstrînd în continuare originalul în familie.
Amintirile lui Jacob Pesate (1) Istoricul Mark Mazower în cartea sa „Hitler’s Empire; how the Nazis ruled Europe“, editura The Penguin Press, 2008, la pag. 339 face urmãtoarea afirmaþie, referindu-se la deportãrile din Basarabia ºi Bucovina de nord din anul 1941 ºi consecinþele sale:„Faptul cã 375.000 de evrei au supravieþuit rãzboiului în Vechiul Regat al României este proba cea mai evidentã a libertãþii de acþiune a românilor“. Aceastã afirmaþie mi se pare o culme a cinismului. Dupã logica d-lui Mark Mazower, dacã n-ar mai fi supravieþuit nici un evreu în România ar fi dispãrut ºi proba libertãþii de acþi-
Dupã aproape douãzeci de ani, la 4 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea îi încredinþeazã conducerea þãrii spunînd: „Antonescule,... îþi dau conducerea þãrii pe mînã. În nimeni altul nu am încredere decît în tine. Nu poþi refuza, deoarece tu eºti un patriot. Te-am considerat totdeauna ca ultima mea rezervã. Iatã! Timpul tãu a sosit.” Dupã povestirea acestor întîmplãri, cîþiva soldaþi au ieºit pe imaº, la ordinul unui ofiþer ºi au sãpat gropi, la o anumitã distanþã una de cealaltã, pentru apãrare. Dar lupta nu a fost atunci ºi, spre searã, au plecat pe frontul de la Prut.
Învãþãmîntul românesc dupã eliberarea Bucovinei de Nord din luna iunie 1941, pînã în martie 1944 (1) ªi s-au întors cu bucurie sãtenii la casele lor, liniºtiþi ºi cu planuri de viitor. Cei refugiaþi în iunie 1940 au revenit la casele lor ºi la locurile lor de muncã, elevii la ºcolile unde îºi începuserã studiile. Arhivele statului, ale liceelor ºi universitãþilor, bibliotecile ºi toate documentele au fost aºezate la locul lor unde se gãseau înainte de ocupaþia sovieticã. Pînã în toamna lui 1941 învãþãmîntul a fost reorganizat dupã un nou sistem educaþional. Tineretul ºcolar se pregãtea pentru a-ºi continua munca de învãþare. Se fãceau înscrieri la licee, ºcoli normale de bãieþi ºi fete, la universitãþi. Pe uºile acestor instituþii se afiºau listele cu tot felul de cerinþe, dupã tipul ºcolii, pentru o orientare clarã în desfãºurarea activitãþii de educaþie ºi învãþãturã durabile. Mama a prins aripi. A sosit momentul sã-ºi trimitã încã doi copii la ºcolile cele înalte din Cernãuþi. Avea experienþa fiului ei mai mare, Vasilicã, fost elev la Liceul „Aron Pumnul“. Acesta n-a mai urmat cursul superior al liceului. A intrat ca telegrafist la o poºtã, dupã un examen. La acest liceu l-a înscris acum pe fiul cel mai mic, Lazãr, iar pe mine la ªcoala Normalã de Fete „Maria Voichiþa“. Ne-a dat pe mîna unei bune învãþãtoare pentru împrospãtarea cunoºtinþelor, þinînd seama cã un an de zile am frecventat ºcoala sovieticã. A pregãtit dosarele cu actele cerute pentru înscriere ºi repede cu ele la secretariatele acestor instituþii. Cînd am ajuns la ºcoala mea, mi se spune cã nu pot fi înscrisã, fiind depãºitã de vîrstã cu doi ani. Îmi venea sã plîng. Ce sã facem, Doamne? Vãzîndu-ne atît de deprimate, ne-a spus sã facem o cerere la Ministerul Culturii Naþionale ºi al Cultelor, ataºînd ºi rezultatele la învãþãturã, media generalã a clasei a VII-a din anul 1939-1940. Peste o zi am prezentat actele cerute la secretariat ºi secretara ne-a ajutat, adresîndu-se Departamentului Culturii Naþionale din Cernãuþi. Peste cîteva zile a fost afiºat pe uºa ºcolii numãrul candidatelor înscrise pentru admiterea în clasa întîi: 300 de tinere pentru 35 de locuri. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 une a românilor. Probabil cã supravieþuirea în întregime a comunitãþii evreieºti din Vechiul Regat al României ºi din Transilvania de sud nu se încadra cu scenariul domniei sale privind ferocitatea românilor, aºa cã a încercat sã facã ºi din aceastã supravieþuire un act de acuzare. Deportãrile în Transnistria din anul 1941, acelaºi autor le numeºte „rãzboi paralel împotriva evreilor“. De ce numai împotriva evreilor din Basarabia ºi Bucovina de nord? Aceastã problemã nu ºi-o pune ºi nici nu doreºte sã afle cauzele. Pe aceeaºi paginã se mai afirmã cã în vara lui 1942, cînd germanii au fãcut într-adevãr presiuni privind deportarea tuturor evreilor în lagãre de exterminare, guvernul român a rezistat, iar nemþii nu au putut face nimic. Se insinueazã cã motivele erau incertitudinea victoriei germane, dar în vara lui 1942 armata germanã era în plinã ofensivã. Dezastrul de la Stalingrad a avut loc în iarna lui 1943. Vecinii noºtri, ungurii, au început deportãrile evreilor la Auschwitz în vara lui 1944. Este o temã interesantã pentru istorici de a afla de ce românii au refuzat sã-ºi trimitã evreii în lagãrele de exterminare din Polonia. Dar cine subvenþioneazã o asemenea temã?! Dorind sã aflu adevãrul despre suferinþele evreilor din Basarabia ºi Bucovina de nord deportaþi în Transnistria ºi comportamentul soldaþilor români, am dat peste cartea „REMEMBERING: VOICES of THE HOLOCAUST. A new History in the words of the men and the women who survived“, de Lyn Smith, apãrutã în 2006, editura Casale and Graf Publishers, New York, unde am gãsit ºi amintirile evreului român Jacob Pesate. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 20 octombrie 2017
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Bãtãlia pe patru fronturi dusã de Europa Criza multiplã a UE de anul trecut (Brexit, refugiaþii, democraþie ne-liberalã în Ungaria ºi Polonia ºi criza încã nerezolvatã a euro) a produs o convergenþã a oportunitãþilor. Odatã încheiate alegerile din Germania, liderii europeni nu mai au scuze pentru inacþiune, în timp ce aºteaptã urmãtorul vot de blam din partea votanþilor. LONDRA - Odatã cu terminarea alegerilor din Germania, Europa a încheiat o perioadã de tulburãri politice neîntrerupte. Acum e timpul unor acþiuni care sã rãspundã adecvat convulsiilor create de toate aceste evenimente. Frans Timmermans, primul vicepreºedinte al Comisiei Europene, descria anul trecut situaþia Europei ca pe o „crizã multiplã“: Brexit, refugiaþi, „democraþie neliberalã” în Ungaria ºi Polonia, criza încã nerezolvatã a Euro ºi riscurile geopolitice imputabile lui Donald Trump ºi lui Vladimir Putin. Toate pun în pericol „proiectul european” început acum 60 de ani cu Tratatul de la Roma. Dar crizele creeazã, în mod invariabil, oportunitãþi. Iar criza multiplã de anul trecut a creat o convergenþã de oportunitãþi. Liderii europeni nu mai au scuze pentru inacþiune în timp ce aºteaptã urmãtorul vot de blam din partea votanþilor. Reforme economice în Franþa, agitaþie germanã cu privire la refugiaþi ºi Euro, noi poziþii în problema integrãrii europene la Bruxelles ºi semnale cã Brexit-ul va fi amînat pe termen nedefinit sau chiar evitat complet: toate acestea au creat noi posibilitãþi de a calma forþele ameninþãtoare dezlãnþuite de revoltele populiste de anul trecut. Dar pentru valorificarea acestor oportunitãþi vor fi necesari patru paºi simultani în plan politic ºi economic în Europa. Franþa trebuie sã ia mãsuri referitoare la supra-reglementare ºi la cheltuielile publice excesive. Germania trebuie sã regîndeascã dogma austeritãþii fiscale ºi monetare. Marea Britanie are nevoie de o modificare radicalã a viziunii sale despre naþionalism ºi imigraþie. Iar oficialii Uniunii Europene trebuie sã abandoneze obsesia de a realiza o „uniune tot mai strînsã” pe care mulþi dintre cetãþeni nu o doresc. Fãrã paºi importanþi fãcuþi simultan pe toate aceste patru fronturi, este greu de imaginat cã se vor face progrese în aspectele separate ale „crizei multiple”. De exemplu, o relaxare a austeritãþii de inspiraþie germanã va avea nevoie de dovada existenþei reformelor economice în Franþa; însã reformele franceze vor avea succes doar dacã Germania va fi de acord cu reguli fiscale mai generoase ºi va susþine politici monetare care sã fie în beneficiul membrilor mai slabi din zona euro. La fel, Brexit-ul ar putea fi evitat sau amînat pe termen nedefinit dacã UE ar oferi o extindere a perioadei
de negociere dincolo de luna mai 2019 ºi ar sugera unele concesii modeste privitoare la imigraþie ºi ajutoarele sociale. Dar liderii europeni vor lua în calcul oferirea unor astfel de concesii doar dacã vor avea dovezi clare cã votanþii britanici se rãzgîndesc cu privire la pãrãsirea UE. Sã luãm acum în considerare votanþii germani care s-au întors împotriva Angelei Merkel ºi a partenerilor de coaliþie din SPD, în special pentru cã resping ceea ce le pare a fi o imigraþie necontrolatã sau plãþi nejustificate cãtre Grecia. Aceºti votanþi se vor opune integrãrii monetare ºi fiscale necesare stabilizãrii zonei euro, dacã vor crede cã banii lor sînt cheltuiþi pe subvenþionarea þãrilor sãrace de la periferia Europei, care refuzã sã coopereze în domeniul imigraþiei ºi sã respecte legile UE. Singurul mod de a convinge electoratul german cã banii nu sînt direcþionaþi greºit va fi prin crearea instituþiilor politice separate ºi a unui buget separat pentru zona euro. Aceasta este propunerea avansatã de preºedintele francez Emmanuel Macron ºi susþinutã în principiu de Merkel. Dar planurile pentru o astfel de Europã cu douã viteze pot avansa doar dacã Merkel va putea sã treacã de naþionaliºtii germani, care vor desfiinþarea monedei unice ºi doar dacã Macron va putea sã reducã la tãcere integraþioniºtii zeloºi de la Bruxelles, care vor sã oblige toate statele UE sã intre în zona euro. La prima vedere, un progres simultan pe mai multe fronturi pare greu de realizat. Dacã schimbãrile necesare în Franþa, Germania, Marea Britanie ºi la Bruxelles ar avea fiecare în parte o probabilitate de 50% de succes, probabilitatea sã reuºeascã toate ar fi de doar 6,25%. Din fericire, existã cel puþin douã motive pentru a respinge un astfel de scepticism aparent logic. În primul rînd, deciziile politice ºi economice pe care le au în faþã acum liderii europeni nu sînt în nici un caz independente. Ce se întîmplã la Paris, Londra ºi Bruxelles va depinde, în mod crucial, de programul de guvernare pe care îl negociazã Merkel cu partenerii de coaliþie din Berlin. Iar pactul coaliþiei din Germania va depinde în schimb de abilitatea diplomaticã a lui Macron în susþinerea unei identitãþi politico-economice distincte pentru zona euro. La fel de important, birocraþia UE va trebui sã îmbrãþiºeze - cu entuziasm - conceptul unei Europe cu douã viteze. Asta înseamnã abandonarea prezumþiei cã toþi membrii UE se îndreaptã spre aceeaºi destinaþie ºi încetarea desconsiderãrii þãrilor care nu fac parte din zona euro. Acum, sã presupunem cã liderii UE îºi dau seama cã singurul mod fezabil de a menþine stabilitatea ºi progresul Europei ar fi adoptarea modelului cu douã viteze sau al „cercurilor concentrice”, cu o zonã euro mai integratã politic înconjuratã de o confederaþie econo-
micã mai flexibilã formatã din þãrile care nu au adoptat euro. În aceste circumstanþe, Marea Britanie probabil cã se va rãzgîndi cu privire la Brexit. În caz contrar, Marea Britanie ar pierde urmãtorii ani într-o tranziþie dureroasã ºi ulterior ar reintra aproape sigur în cercul þãrilor UE (alãturi de Suedia, Danemarca, Polonia, Ungaria ºi Cehia), care au obiecþii cu privire la exercitarea în comun a suveranitãþii, necesarã monedei euro. Aceastã orbitã perifericã ar atrage ºi Norvegia ºi Elveþia, prin intermediul unei forþe de gravitaþie economicã irezistibilã. Ceea ce ne îndreaptã spre cel de-al doilea motiv care ne face sã credem cã liderii UE ar putea obþine progrese politice ºi economice simultane în Europa. Deciziile ce trebuie adoptate la Paris, Berlin, Londra sau Bruxelles nu sînt niºte evenimente aleatorii cu ºanse de 50%. Existã motivaþii puternice pentru votanþi ºi pentru liderii politici din toate þãrile democratice sã ia decizii care duc la prosperitate economicã ºi stabilitate politicã. La aceastã concluzie au ajuns probabil ºi votanþii francezi în aprilie, cînd l-au votat pe Macron ºi un astfel de moment de cotiturã se apropie rapid ºi în Marea Britanie, unde riscurile ºi contradicþiile Brexit devin tot mai clare. A mai rãmas doar ca Germania sã realizeze cã prosperitatea ºi securitatea sa depind de o zonã euro mai integratã, în interiorul unei Uniuni Europene mai flexibile. (adevarul.ro)
În cazul în care Catalonia va deveni independentã, situaþia ar deveni explozivã în multe alte þãri UE
a anunþat în octombrie 2011 încetarea acþiunii sale armate. Cu toate acestea, separatismul basc nu a dispãrut, iar coaliþia independentistã de stînga EH Bildu este a doua forþã politicã localã. Þara Bascilor beneficiazã, de altfel, de un regim fiscal autonom foarte avantajos, cerut ºi de catalani. 40.000 de persoane au manifestat la Bilbao, în sprijinul referendumului catalan. Preºedintele regional Inigo Urkullu (naþionalist ºi conservator) a chemat pe 24 septembrie la recunoaºterea naþiunilor catalanã ºi bascã. * CORSICA: Singura colectivitate din Franþa (în afara teritoriilor de peste mãri) care dispune de un statut aparte. Dupã decenii marcate de atentate, Frontul de eliberare naþionalã a Corsicãi (FLNC) a anunþat în 2014 depunerea armelor. Graþie unei alianþe independentiste-moderate, naþionaliºtii au prelua conducerea Adunãrii teritoriale în 2015. În iunie, Corsica a ales trei deputaþi naþionaliºti în Adunarea Naþionalã. Adunarea din Corsica a reclamat mai multe reforme, cum ar fi recunoaºterea corsicanei drept limbã oficialã, alãturi de francezã, sau un statut fiscal specific. Parisul a validat însã numai instaurarea unei colectivitãþi unice la 1 ianuarie 2018, care va înlocui cele douã departamente ºi actuala colectivitate teritorialã. La 22 septembrie, Adunarea Corsicãi a subliniat „legitimitatea incontestabilã a guvernului Cataloniei“. * FLANDRA: Regiune neerlandofonã din nordul Belgiei, a obþinut în ultimii ani numeroase competenþe ºi dominã scena politicã ºi economicã a þãrii. Noua alianþã flamandã (N-VA), aripa politicã a naþionalismului flamand, ºi-a consolidat locul de primã formaþiunea a þãrii la legislativele din 2014 ºi are intenþia sã relanseze demersurile spre autonomie în 2019.
Geert Bourgeois, prim-ministrul independentist al Flandrei, a cerut guvernului de la Madrid sã „opreascã violenþa“ ºi sã dialogheze cu „liderii legitimi ai unui popor paºnic“. * INSULELE FEROE: Arhipelagul danez în Atlanticul de Nord urmeazã sã organizeze în aprilie 2018 un referendum cu privire la o nouã Constituþie care i-ar da dreptul la autodeterminare. Acest teritoriu ºi-a obþinut autonomia în 1948, are Parlament propriu ºi ape teritoriale, însã afacerile externe ºi apãrarea au rãmas de resortul statului danez. * LOMBARDIA ªI VENEÞIA: Un referendum vizînd mai multã autonomie pentru regiunile Lombardia ºi Veneþia urmeazã sã se þinã pe 22 octombrie. Scrutinul nu poate fi însã comparat cu referendumul din Catalonia, preºedintele Lombardiei, Roberto Maroni, membru al Ligii Nordului, subliniind cã el se va desfãºura „în cadrul unitãþii naþionale ºi cã nu se pune problema independenþei“. Liga Nordului, care iniþial cerea independenþa „Padaniei“, se axeazã în ultimul timp pe un discurs antieuro ºi antiimigranþi. * NOUA CALEDONIE: Arhipelagul francez în Pacificul de Sud urmeazã sã organizeze cel tîrziu în noiembrie 2018 un referendum de autodeterminare, la finalul celor 20 de ani prevãzuþi în Acordul de la Nouméa, care a declanºat un proces de decolonizare progresivã. Datã fiind harta electoralã, scrutinul ar urma sã fie cîºtigat de non-independentiºti. Alte probleme mari s-ar putea semnala în România (Transilvania), Austria (Tirolul de Sud) ºi chiar ºi în Germania (Bavaria). DENISA MIRON
Scoþia, Þara Bascilor, Flandra sau Corsica sînt cîteva dintre regiunile unor state membre ale Uniunii Europene unde se manifestã, în grade diferite, revendicãri de independenþã, potrivit agenþiei France Presse, ce rezumã situaþia fiecãreia, în contextul referendumului de autodeterminare desfãºurat în Catalonia ºi al crizei declanºate între guvernul regional ºi autoritãþile de la Madrid. * SCOÞIA: Regiune semiautonomã a Regatului Unit din 1998, Scoþia dispune de un Parlament cu o paletã largã de competenþe, în timp ce afacerile externe ºi apãrarea rãmîn de resortul Londrei. Printr-un referendum în 2014, Scoþia a respins independenþa cu 55% din voturi. Brexit-ul a relansat proiectul naþionaliºtilor, însã pierderile înregistrate de Partidul Naþional Scoþian (SNP) la legislativele din iunie au constrîns-o pe Nicola Sturgeon, prim-ministrul scoþian, sã amîne decizia privind organizarea unui al doilea referendum în toamna lui 2018. Dupã referendumul din Catalonia, Nicola Sturgeon a chemat Spania sã „schimbe direcþia“ ºi a condamnat intervenþia poliþiei. * ÞARA BASCILOR: Tensiunile legate de independenþã s-au atenuat dupã ce miºcarea Batasuna, aripa politicã a ETA, ºi-a anunþat dizolvarea în ianuarie 2013. Organizaþia separatistã, consideratã responsabilã de moartea a 829 de persoane în 40 de ani de violenþe,
Sebastian Kurz (31 de ani), liderul Partidului Popular din Austria ºi actualul ministru austriac de Externe, are ºanse mari sã devinã cancelar ºi cel mai tînãr lider politic ales în Europa. Cel considerat a fi ,,un Macron al Austriei” va conduce, potrivit ideii avansate în timpul campaniei electorale, dominatã de tema imigraþiei, o coaliþie de dreapta, formatã din conservatori ºi extremadreaptã, întrucît, aºa cum aratã primele rezultate, în urma scrutinului parlamentar desfãºurat duminicã, 15 octombrie a.c., formaþiunea condusã de el s-a plasat pe primul loc, poziþia a doua fiind ocupatã de Partidul Libertãþii.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 20 octombrie 2017
Universalitatea bunelor maniere (30) Bunele maniere la cei mai mici Sînt copii care aratã de foarte timpuriu proastele maniere. Originea lor nu se gãseºte întotdeauna în educaþia primitã de la pãrinþi; în plus, existã copii care au o înclinaþie specialã spre proastele maniere. Copilul dvs. nu trebuie sã se obiºnuiascã sã arate o proastã educaþie începînd cu primii ani de viaþã, deoarece îi va fi greu sã ajungã un adult cu bune maniere. Strãdania de a transmite copiilor bunele maniere începe prin comportamentul dvs. ca pãrinte. Învãþaþi-i sã aibã bune maniere, demonstrîndu-i-le chiar dvs. Nu cereþi ca fiul sã mulþumeascã sau sã cearã lucrurile cu un „te rog”, dacã dvs. nu sînteþi obiºnuit sã o faceþi. Vã puteþi învãþa copilul, de asemenea, prin exemple, explicîndu-i pe rînd cã bunele maniere sînt importante, dîndu-i motive pentru care trebuie sã se poarte într-un anumit fel. De asemenea, nu comiteþi greºeala de a aºtepta mai mult de la copil decît el vã poate da din cauza vîrstei ºi a dezvoltãrii. În acelaºi timp, dacã el aratã o anumitã întîrziere în educaþie, nu îi cereþi sã se culce seara ºi sã fie altã persoanã în ziua urmãtoare. Nu existã minuni.
Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (8) O afacere foarte ciudatã (5) Serviciul funerar a durat 30 de minute. Ce s-a întîmplat ºi ce s-a spus ar trebui sã rãmînã secret. La final, m-am aplecat, am luat o mînã de pãmînt ºi am aruncat-o peste placa aurie pe care scria: „Diana - Prinþesã de Wales 1961 - 1977”. Apoi, m-am ridicat ºi am spus tare: „La revedere, Alteþã”. Dupã aceea, am stat cu d-na Frances Shand Kydd, în micul templu alb care domina lacul. A fumat o þigarã ºi a reflectat: „Mãcar am avut-o nouã luni, Paul. Numai a mea. A fost a mea, timp de nouã luni”. Mi-am deznodat cravata neagrã ºi mi-am desfãcut cîþiva nasturi de sus ai cãmãºii. Apoi, mi-am scos crucea ºi lanþul din aur pe care mi le dãduse pentru a le purta în ajunul priveghiului. „Acestea m-au apãrat, dar acum trebuie sã stea la dumneavoastrã”, i-am spus ºi i le-am pus în palmã. Dupã ce a fumat douã þigãri, ne-am întrunit din nou cu toþii în sufragerie, pentru o ceaºcã de ceai. Toatã lumea a stat în picioare, împãrþitã în mici grupuri de dis-
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (44) Fiind cu Florin de faþã, am avut o stare de rãu, provenitã nu ºtiu de unde, din interiorul meu, desigur. Mi-era fricã, nu ºtiu de ce. Eram în derutã. Nu ºtiam cu ce sã mã îmbrac, ca sã merg la Maia. Nu doresc sã am de-a face cu specialiºti proºti. Mi-e teamã de ei, de greºelile lor. Trebuie sã ºtiu de unde vine blocajul ºi cauza lui. Aº vrea sã vorbesc cu domnul Gavriliu. A fost la noi în vizitã. Însã, deºi doream sã mã lãmuresc, am stat în pat izolatã ºi nu m-am arãtat. Ce e asta? Eu nu mio pot explica. Cum sã-i explic unui specialist ceea ce nici eu nu înþeleg? E ca ºi cum m-aº afla pe o scenã, jucînd într-o piesã. Joc un rol. Nu sînt eu cea adevãratã. Cînd privesc scena, cînd sînt spectator. În timp ce sînt spectator, sînt ºi actor ºi trãiesc din salã acel rol. Care sã fie cauza, cauzele? De ce naturã sînt? Trec de la o stare la alta, fulgerãtor! Trecerea se face atît de brusc, cã mã ia ºi pe mine prin surprindere. Conºtient? Inconºtient? Impulsurile sînt independente de voinþa mea. Ce e în inconºtientul meu? E obosit, e surmenat? De ce sînt imprevizibilã? Nu am control. Nu gãsesc timp de gîndire de stãpînire de sine înainte de a acþiona brutal? Raþiunea mi se dizolvã? Eu nu sînt eu, ceea ce vreau sã fiu! Mã simt ca într-un malaxor. Am momente cînd nu gîndesc cum vor alþii, dar acþionez în mod primar, în apãrarea ideilor mele, ca în faþa unei primejdii care mã pîndeºte. Frica! În momentul de faþã mi-e bine, gîndurile îmi sînt clare. Unde-mi este frica ºi blocajul? Mã simt normalã la cote maxime. Puternicã, deºi sînt nedormitã.
Conduceþi-vã dupã urmãtoarea regulã: nu cereþi copilului sã facã ceva ce dvs. nu faceþi.
Prea multe „de ce”-uri
aveþi în vedere este cã fiul dvs. simte nevoia sã îi luaþi în serios întrebãrile ºi sã îi rãspundeþi ca unui adult. Dacã reacþionaþi astfel la nedumeririle lui, îl veþi ajuta ºi pe el sã fie serios ºi, în scurt timp, tonul conversaþiei cu el se va schimba în bine. Ceea ce nu trebuie sã permiteþi este ca „de ce”-urile sã fie un rãspuns, ca la fiecare ordin pe care nu vrea sã îl îndeplineascã, copilul sã rãspundã cu altã întrebare. În acest caz, va trebui sã lãsaþi oboseala, sã insistaþi în ceea ce spuneþi o datã, ºi încã o datã, fãrã a mai da explicaþii.
„De ce este frig?”, „De ce trebuie sã mergem acasã la bunica?”, „De ce fetiþa aceea este blondã, ºi eu brunetã?” º.a.m.d. Am putea scrie o listã interminabilã de „de ce”uri care îl asalteazã zilnic pe copil ºi cu care el îi bombardeazã pe pãrinþi. Este un lucru bun ca micuþii sã fie curioºi, iar aceste întrebãri, pe care le formuleazã, ajutã la dezvoltarea lor. Chiar dacã vi se pare obositor, încercaþi sã rãspundeþi la toate întrebãrile pe care copilul vi le pune. Pentru el este un mod de a cunoaºte lumea, de a gãsi rãspunsurile, de a învãþa ºi de a trage propriile concluzii. Problema pe care o poate presupune aceastã listã interminabilã de întrebãri este cã nu toate pot avea mereu un rãspuns în momentul în care copilul le pune. Aceastã imposibilitate de a rãspunde din partea celor mari este cauzatã, în mare parte, de motivul întrebãrilor. În primii ani de viaþã, întrebãrile sînt spontane, fãrã alte intenþii, ºi rãspund doar curiozitãþii. Dar, cîteodatã, întrebarea este doar un mod de a acapara atenþia pãrinþilor, mai ales din partea acelor copii care vor sã fie mereu în centrul atenþiei. Atunci cînd copilul abuzeazã de „de ce”-uri, stabiliþi un orar în care el sã vã poatã întreba tot ce vrea, în aºa fel încît, în restul timpului, copilul sã ºtie cã vã odihniþi ºi cã nu vã poate întrerupe odihna. Ceea ce trebuie sã
Atunci cînd nu a auzit niciodatã un „nu” ca rãspuns, cînd a avut mereu tot ce ºi-a dorit ºi nu a învãþat sã aprecieze efortul pe care îl presupune obþinerea lucrurilor, copilul se confruntã cu mari probleme de comportament ºi personalitate, pentru care pãrinþii au o mare parte de vinã. Un copil rãsfãþat poate sã devinã uºor un adult frustrat, un inadaptat, o victimã a societãþii. Sînt frecvente cazurile de copii rãsfãþaþi, care, în etapa postuniversitarã, nu sînt pregãtiþi sã înfrunte propria viaþã, pentru cã sînt obiºnuiþi sã li se dea absolut totul de-a gata. Copiii rãsfãþaþi încep prin a cere mereu, ºi cererile lor sînt întotdeauna satisfãcute. Existã douã tipuri de pãrinþi care îºi rãsfaþã copiii. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO
cuþii. Apoi, contele Spencer s-a dus lîngã televizorul din colþul camerei ºi l-a pornit. Toþi ochii s-au îndreptat cãtre ecran. Se difuzau momentele importante ale înmormîntãrii. Prinþul Charles ºi fiii sãi stãteau acolo, tãcuþi. M-am întrebat de ce urmãrim asta acum. Apoi, vocea contelui Spencer s-a auzit din interiorul televizorului, umplînd camera. Vocea sa cu ecou de la Westminster Abbey. Vocea sa din amvon. Nu am mai trãit niciodatã un moment aºa de ciudat. Dar era clar cã Prinþul Charles nu avea sã accepte o repetare a umilinþei sale. ªi-a pus jos ceaºca ºi farfuria ºi le-a spus lui William ºi lui Harry „Cred cã a sosit momentul sã plecãm”. În timp ce discursul contelui continua pe fundal, cei din familia Windsor au strîns politicos mîinile ºi ºi-au luat rãmas-bun. Am plecat la puþin timp dupã aceea. M-am plimbat pierdut pe la numerele 8 ºi 9 în lunile septembrie ºi octombrie. Nu dormeam bine, iar cînd o fãceam, aveam un coºmar care se repeta: Prinþesa era cu mine la KP ºi mã întreba: „Cînd o sã le spunem oamenilor cã încã trãiesc?”, iar eu mã trezeam, convins cã ea era acolo. Sau, dupã cum mi-a spus Maria, plîngeam în somn. Pe atunci, nu puteam sta sã jelesc la Old Barracks. Aveam nevoie sã fiu la KP; era singurul loc în care simþeam cã Prinþesa mi-e aproape. Mergeam din camerã în camerã, imaginîndu-mi-o pe Prinþesã peste tot. În sufragerie, ghemuitã pe canapea. La pian, interpretînd Rachmaninov. La masã, în halat, la
micul-dejun. În garderobã, adoptînd o poziþie provocatoare. La birou, cu capul aplecat, scriind scrisori. Stãteam pe canapeaua proaspãt tapiþatã, þinînd în mîini o pernã pe care era brodatã litera D. Am privit spre ºemineu ºi am vãzut semnele umorului prinþesei: un abþibild alb-roºu cu „îmi place Di” era lipit aiurea pe marmura gri; un semn aflat mai jos avertiza: „Atenþie: Prinþesã la bord”. Douã perechi de pantofi pentru balet atîrnau de un cui pe spatele uºii. Într-un colþ al podelei, era cutia de mîncare pentru elevi, cu „D. Spencer” pe capac. Stãteam pe scãri, imaginîndu-mi cã se apleacã peste balustradã - „Paul, eºti acolo?” - vremuri în care am compus scrisori împreunã, sunetul uºii încuiate, graba ei de a împãrtãºi ultima bîrfã. Stãteam pe ºezlongul din dormitorul ei, uitîndu-mã la micul munte de ursuleþi de pe o canapea aflatã lîngã un perete, cu o gorilã, un urs panda, un iepure, o broscuþã, un elefant roz, o panterã neagrã ºi un arici. Erau cam 50. Pe ambele mãsuþe de lîngã pat erau poze cu William ºi Harry. Apoi, mergeam la masa rotundã de lîngã geam, unde se aflau cinci fotografii înrãmate ale soþului ei cu copiii ºi una doar cu el, alãturi de alte imagini preþuite: tatãl ei iubit, contele Spencer, o noapte în oraº cu Liza Minnelli, dansul cu Wayne Sleep, la London Palladium, surorile ei, Jane ºi Sarah, prietenele ei, Lucia ºi Rosa. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)
Ah! O arsurã în ceafã mã rãpune. Este ora 6,30 dimineaþa. Gata. Mi-a ºi trecut. Ce bine mã simt! Am o stare excelentã. Vreau sã mi-o pãstrez pe toatã viaþa. Îmi voi pregãti hainele de ieºit din casã. Sã nu mai fiu pe grabã ºi sã mã blochez, neºtiind cu ce sã mã îmbrac. Chiar acum! Cred cã l-am speriat pe Florin cu criza pe care am avut-o. Nu mai vreau sã se întîmple niciodatã! Totul depinde doar de voinþa mea? Aºa spun cei din jurul meu. Eu nu cred asta. Oricum, mã aflu la tratament la Maia. Mai am 10 ºedinþe. Maia mi-a spus cã peste 6 luni sau 1 an voi scãpa definitiv de acest blocaj. Depinde de pacient. Concurã ºi regimul alimentar ºi ordinea în viaþã. O fi ºi asta o cauzã. NU vreau sã-mi pierd puterea de a iubi! Chiar dacã eu nu sînt iubitã! Doamne, m-ai ajutat întotdeauna! Nu mã pãrãsi! În mintea mea este Luminã! Sînt optimistã. Sînt eu aºa cum mi-am dorit sã fiu. Mulþumesc. Am fost jos, ºi m-ai ridicat, m-ai înãlþat! Este minunat!!! Vreau sã gîndesc doar pozitiv. În clipa de faþã aº putea discuta cu oricare specialist despre tulburãrile mele, ºi cu tata, ºi cu mama, pentru cã mã simt în stare sã o fac, sã vorbesc ºi sã explic. Da. Am nevoie de ajutor! Sã las deschis caietul. Sã fie anunþatã Maia, pãrinþii mei, rudele ºi cei care mã iubesc, care mã cunosc, toþi cei dragi, domnul Gavriliu, ºi Florin. Ajutaþi-mã!!! Sînt nedormitã de 22 de ore! Dacã mîine ar fi trebuit sã mã duc la serviciu sau sã am responsabilitãþi de familie, poate nu aº putea sã mã intersectez cu astfel de blocaje?! Trebuie sã fiu în stare ºi sã gãsesc activitãþi folositoare, sã fac ceva tot timpul, sã muncesc din greu fizic, ºi intelectual, sã nu-mi mai risipesc forþele, gîndirea ºi simþirea în van. Trebuie sã scap! Trebuie sã acþionez. Acum, cînd sînt atît de obositã, nu ar trebui sã ies în stradã, sã caut un doc-
tor, pentru cã nu am putere. Dar, dacã nu o fac acum, începe delãsarea. Mã cunosc cum sînt. Starea de inconfort mi-o agravez amînînd lucrurile pe care trebuie sã le fac. Doamne, îþi mulþumesc cã îmi laºi judecata întreagã. Mã simt în toate facultãþile mintale. Dar, ce sã fac cu arsura din ceafã?! Timp de 7 ore, am fost ca o baterie încãrcatã. Am funcþionat perfect. Acum, s-a descãrcat bateria! Arde ceafa mea! Da. De aici vine blocajul. Ceea ce mi se întîmplã de la arsura asta vine! Arde ºi îmi declanºeazã urletul, acuzînd orice gest nevinovat al mamei, al tatãlui, care miau dat viaþã. Urlu! NU. Nu e vorba de voinþã! E durerea îngrozitoare! Acea stare de „nestare” din aceastã durere vine! Nu mai pot sã respir. Parcã mã þine cineva de nas ca sã mã sufoc. Vreau sã scap de mine. Nu mai pot sã îndur aceastã durere. Nu se mai poate! Încep sã intru în confuzie. Nu mai scriu frumos. Cuvintele zboarã pe paginã, literele nu se mai înþeleg. Voi pune capul pe pernã. Doamne, mai þine-mi un pic starea minunatã, nu ºtiu dacã am reuºit sã scriu tot ce era important sã se ºtie pentru a fi ajutatã. Mîine e sãrbãtoare. Vreau sã merg la Bisericã. Naºa face parastasul pentru naºul meu. ªi Roxanei vreau sã-i dau telefon de ziua ei. Atîtea am, Doamne, de fãcut, ajutã-mã!
Nu îi rãsfãþaþi pe copii mai mult decît este necesar
22 noiembrie 1999 Este ora 6,30. Nu am dormit toatã noaptea. Durerea de ceafã nu mã lasã. Florin a stat cu mine, ieri, pînã la ora 19,00. Am 23 de ore de nesomn. Am citit din Biblie, ceva în limba italianã, o revistã ortodoxã ºi un capitol despre Nevroze. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (20) Duhoarea bunelor intenþii (4) Într-o noapte din luna iunie 1985, planºetele lui Buckley au devenit din ce în ce mai slabe, iar tusea sa, din ce în ce mai greoaie ºi mai umedã. În cele din urmã, nu l-am mai auzit deloc. ªeful CIA din Beirut a fost doborît de pneumonie, legat de un calorifer din mahalalele din sudul Beirutului. - Am ºtiut imediat cã a murit, afirmã Jacobsen. Toþi ochii din camerã sînt îndreptaþi cãtre el. Stã pe patul sãu de spital ºi, în afarã de vocea sa tremurãtoare, nu se mai aude nici un sunet. - Dupã o orã au venit sã-l ia. Am auzit tîrºîit de paºi ºi voci înfundate. Paznicii erau foarte supãraþi. Amintirile lui Jacobsen din acea noapte îl doboarã, ºi observ paloarea care i se instaleazã pe chip. - Încã mai aud... Se opreºte, incapabil sã continue. Agentul FBI îl întreabã: - Ce anume auziþi? Capul lui Jacobsen se înclinã în faþã. Studiazã podeaua, ferindu-ºi ochii de noi. κi duce o mînã la faþã. O þine în dreptul ochilor, apoi îºi ºterge o lacrimã. - Aud cum îl iau de acolo. Spune aceste cuvinte atît de încet, încît ne încordãm auzul pentru a le prinde pe toate. - L-au tîrît pe lîngã noi. De picioare. În jos, pe scãri. Am auzit cum i s-a lovit capul de fiecare treaptã. Jacobsen bate dintr-odatã tare din palme. Poc. Bate din palme. Poc. Bate din palme. Poc. E o cadenþã lentã
Dimitrie Dimãncescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill (5) Naºa, Domniþa Ileana Ioan Dimãncescu a fost cãsãtorit cu Alice Grunau, fiica profesorului universitar Paul Adolf Grunau, pionier al silviculturii în România, fondator al ªcolii de silviculturã de la Brãneºti. Alice era prietenã apropiatã cu Domniþa Ileana ºi a condus secþia funcþionarelor din Asociaþia Creºtinã a Femeilor, miºcare înfiinþatã la iniþiativa Reginei Maria. Suverana era preºedinte de onoare, titlul fiind preluat apoi de Domniþa Ileana. Domniþa Ileana s-a oferit sã fie naºa de cununie a lui Alice Grunau cu Ioan Dimãncescu, iar naº l-a dorit pe cãpitanul Radu Grunau, fratele miresei, care fãcea parte din formaþia de elitã a Casei regale, Regimentul 4 de Cavalerie Roºiori „Regina Maria“. Copiii cuplului, Radu Mihai (nãscut în 1929) ºi Sanda Teodora (n.1934), au fost botezaþi de Domniþa Ileana, iar preotul care a oficiat slujba fetiþei a fost scriitorul Gala Galaction. „Mama s-a recãsãtorit cu inginerul Caºin Popescu (ilustru specialist în construcþii, care a realizat
Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (1) În epoca modernã ºi contemporanã, apropierea ºi apoi înscrierea þãrilor de pe glob rãmase în urmã sau în situaþie de inferioritate - atît pe planul restructurãrii tehnice calitative a producþiei ºi creºterii eficienþei economiei, cît ºi pe cel al participãrii active la schimbul internaþional de valori -, în standardele atinse de þãrile dezvoltate, industrializate, ale lumii, sînt determinate, hotãrîtor, de doctrina ce se adoptã ºi se aplicã de cãtre fiecare dintre aceste state în parte, respectiv: de cea a liberalismului economic sau de cea a naþionalismului economic. De precizat cã ambele doctrine, prin conþinutul ºi orientarea lor, cu deosebire în domeniile industrializãrii ºi asigurãrii independenþei þãrii, au la bazã ºi exprimã nemijlocit, pe de o parte, interesele claselor sau grupurilor sociale dominante, interne, ºi partidelor pe care le reprezintã, iar pe de altã parte, una sau alta din
Pag. a 19-a – 20 octombrie 2017
ºi teribilã, iar eu tresar cutremurat de fiecare datã cînd palmele sale se lovesc una de alta. Cînd terminã de povestit, tãcerea se lasã în încãpere, ºi ne simþim cutremuraþi. Nu doar cã Buckley a murit din cauza neglijenþei, dar trupul i-a mai fost ºi profanat. Nici mãcar în moarte teroriºtii nu i-au respectat demnitatea. Nu mai pot spune nimic. Nici ceilalþi agenþi. Nimeni nici mãcar nu încearcã. Sîntem împresuraþi de o tãcere tragicã. Trec cîteva clipe. Jacobsen priveºte lung podeaua, cu lacrimile cãzîndu-i acum nestingherite pe obraji. ªi eu, ºi ceilalþi agenþi ne simþim atît de storºi de puteri încît ºtim cã am finalizat interviul pe ziua respectivã. Mã ridic, îmi pun mîna pe umãrul lui Jacobsen, dupã care pãrãsesc încãperea. Aceste informaþii vor trebui transmise imediat cãtre Foggy Bottom, motiv pentru care mã îndrept cãtre încãperea de comunicaþii improvizatã. Ies la stînga din camera lui Jacobsen ºi ajung la o intersecþie de coridoare. O cotesc iute la dreapta ºi intru pe o uºã, dupã care am ajuns în centrul temporar de comunicaþii – o camerã de spital din care paturile au fost scoase. Înãuntru, dau peste Robert Oakley, un diplomat de carierã care este în prezent director al Biroului pentru Terorism din cadrul Departamentului de Stat. Sînt surprins sã îl vãd aici, în Wiesbaden, însã el mã salutã destul de prietenos. Îi transmit lui Oakley informaþiile aflate. Clatinã din cap cu furie, dupã care îmi spune sã raportez imediat la Washington D.C. Nici nu apuc sã pun mîna pe telefonul STU-II, cã altcineva intrã în camerã. Mã întorc sã vãd cine e ºi înlemnesc cu receptorul în mînã. În pragul uºii stã Terry Waite. Ce cautã aici? Credeam cã e în Beirut. Face un pas în camerã. E foarte înalt, dar statura sa nu te sufocã, datoritã purtãrii sale blînde. Ne salutã înclinînd uºor din cap. Oakley ºi cu mine îl salutãm la
rîndul nostru. Waite vine cãtre mine ºi îmi înmîneazã un bileþel. - Trebuie sã vorbesc cu Ollie. Poþi sã formezi acest numãr pentru mine? Existã o legãturã între Oliver North ºi Terry Waite? Mã uit la numãr. E o legãturã directã cu Casa Albã. Mã uit în jos cãtre STU-II ºi mã întreb ce ar trebui sã fac în continuare. Ceva nu miroase a bine aici. Ce treabã are Waite cu NSC? E cumva Waite elementul de legãturã între Administraþie ºi gruparea Hezbollah? Credeam cã lucreazã doar în numele arhiepiscopului de Canterbury. Îmi ridic privirea ºi îl studiez pe Waite. Pare neliniºtit ºi tensionat, ca ºi cum ceva nu ar fi în regulã. Încearcã sã ascundã ceva, vorbind încet ºi la obiect. Roþi care se învîrt în spatele altor roþi, aºa funcþioneazã Lumea Întunecatã. Apelez numãrul Casei Albe. Telefonul sunã de douã ori înainte ca un oficial NSC sã rãspundã grãbit: - Salut. O iau încetiºor. - Alo? Da, aici agent Burton, în Wiesbaden. Ezitã cîteva clipe înainte de a rãspunde: - Te ascult, Burton. - Sînt împreunã cu Terry Waite, care vrea sã vorbeascã cu Ollie. O altã pauzã. Telefonul scoate toate acele sunete electronice ciudate, de fundal. În cele din urmã vocea spune: - Ollie e în drum cãtre Beirut, însã dã-mi-l mie pe Waite la telefon. Îi predau receptorul lui Terry Waite. Oakley ºi cu mine dãm sã plecãm pentru a-l lãsa singur pe Waite, însã el ne face semn sã rãmînem. - Ce se întîmplã?, întreabã el la telefon. (va urma) FRED BURTON
reºedinþa de la Bran a Domniþei Ileana, a restaurat Biserica Scaune din Bucureºti, a creat podul-conductã de la Vatra Dornei, podul de ºosea de la Sinaia etc. Fratele meu dupã mamã, Vlad Popescu Grunau, este al treilea fin al Domniþei din familia noastrã, fiind botezat la 1 august 1943, în timpul campaniei din est, la Urlaþi/Prahova, unde se afla via Radalicella a familiei Grunau. Ceremonia de botez a fost întreruptã de primul bombardament la joasã înãlþime al aviaþiei strategice americane, atac desfãºurat împotriva obiectivelor petrolifere de pe Valea Prahovei“, oferã amãnunte Radu Mihai Dimãncescu, fiul lui Ioan Dimãncescu. Fiul lui Radu, Alin Dimãncescu, este un istoric al cercetãºiei din România, fiind cel care a creat site-ul cercetasia.ro ºi contul de Facebook „Istoria cercetãºiei“. Alin este fondator al Asociaþiei Cercetaºilor Tradiþionali din România ACT-RO.
notorie cu Elena Lupescu scandalizase lumea. Exista deja un „omolog“, regele Edward al VIII-lea, care renunþase în 1936 la tronul Angliei pentru americanca de douã ori divorþatã Wallis Simpson. „Ar fi trebuit sã plãtiþi milioane de dolari pentru cîtã publicitate gratuitã vã fac. Cine ºtie cine este regele Bulgariei sau Greciei? Oricine din America ºtie cã România are un rege Carol al II-lea graþie prietenei sale, aºa cã numele ei este foarte preþios pentru România“, i-a spus Hearst musafirului sãu Dimitrie Dimãncescu, la o întîlnire privatã. Magnatul i-a fãcut totuºi favorul de a-i promite cã va repara orice informaþie greºitã ar apãrea în ziarele sale. Ceea ce s-a ºi întîmplat.
Carol al II-lea, regele-playboy Reputaþia regelui Carol al II-lea a fost una dintre încercãrile constante cãreia diplomaþii români trebuia sã-i facã faþã în strãinãtate. Presa internaþionalã relata orice miºcare a lui Carol al II-lea, amplificînd faima scandaloasã a monarhului român. În America, magnatul presei, William Randolph Hearst, era interesat direct de tot ce face suveranul român a cãrui relaþie cele douã ideologii menþionate, promovate de diferitele state ori forþe de pe întregul glob.
Consideraþii privind geneza ºi conþinutul liberalismului economic românesc ca fragment al marelui curent politic occidental (1) Potrivit documentelor vremii, prima doctrinã - cea a liberalismului economic - a apãrut ºi ºi-a cãpãtat concretizarea politicã pe teritoriul României, mai întîi, în Principate. Dezvoltarea ei a avut loc în condiþiile create de semnarea Tratatului de pace ruso-turc la Adrianopol (azi Edirne) în 1829 - pe baza cãruia Moldova ºi Þara Româneascã beneficiazã, între altele, de: autonomie administrativã pentru ambele þãri române, numirea domnilor pe viaþã ºi libertatea comerþului pentru toate produsele, ca urmare a abolirii monopolului turcesc asupra acestuia -, ºi are ca izvor primele idei de industrializare la noi în þarã. Ele sînt consecinþa sugestiei domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849) care, în dorinþa de a contribui cît mai intens la dezvoltarea comerþului cu alte state ºi la „miºcarea progresivã a industriei”, era preocupat de „a constata nevoile industriale ale Moldovei”. Dupã unirea celor douã Principate, a Moldovei ºi Þãrii Româneºti, în 1859, ºi formarea Statului Naþional Român, ca ºi dupã unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei ºi Banatului cu Vechea Românie, în 1918, ºi formarea României Mari, care au sporit cu mult forþele economice
Începuturile cercetãºiei (1) În ianuarie 1935, consulul României la San Francisco, Dimitrie Dimãncescu, scria despre începuturile cercetãºiei din România. Articolul a apãrut în Monografia Liceului „Gheorghe Lazãr“ din Bucureºti (1860-1935). Fondatorul dezvãluia cine a dat numele organizaþiei care se înfiinþa atunci: „Dupã multe dibuiri, cuvîntul francez a fost tradus sub forma sugeratã de Mihail Mitilineu, colegul meu de bancã, acum secretar de legaþiune în Corpul Diplomatic Român“. (va urma) SÎNZIANA IONESCU (adevãrul.ro) ale Þãrii ºi au oferit premise materiale ºi tehnice noi, favorabile introducerii, în politica de stat, a ideii de protejare ºi de încurajare puternicã a industriei româneºti pentru accentuarea dezvoltãrii generale a Patriei, partidele aflate la putere au îmbrãþiºat, paradoxal, liberalismul economic, cu toate consecinþele lui nefaste. Aºa cum realitãþile acelor timpuri o confirmã, pe întreaga duratã de la cele douã momente cruciale ale Þãrii, cu excepþia unor perioade relativ scurte ºi a unor încercãri limitate de a se impune ca politicã de stat naþionalismul economic, aceastã doctrinã s-a aflat: atît la originea cauzelor menþinerii caracterului predominant agrar al economiei româneºti, cu o structurã de ramurã limitatã ºi cu o productivitate dintre cele mai scãzute, care au situat-o la periferia economiilor continentului european; cît ºi la cea a stãrii de dependenþã economicã ºi politicã a României pînã la terminarea celui de-al II-lea rãzboi mondial. În perioada nouã, de tranziþie la economia capitalistã, de dupã evenimentele din decembrie 1989, doctrina liberalismului economic este instituþionalizatã, de cãtre toate partidele perindate la putere, începînd din 1990 ºi pînã în prezent, ºi declaratã oficial ca fiind singura alternativã politicã în stare sã asigure progresul economiei ºi înscrierea României în structurile de producþie, de eficienþã ºi de competitivitate proprii statelor dezvoltate, industrializate, din Europa, ca ºi din întreaga lume. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA
Pag. a 20-a – 20 octombrie 2017
„ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei Adevãratul curaj, adevãrata credinþã în Dumnezeu ºi în Patrie
Moºtenirea lui Constantin Brâncoveanu (urmare din pag. 1) Alegerea l-a desemnat pe foarte tînãrul logofãt Constantin Brâncoveanu (de-abia împlinise 34 de ani) - era ceea ce-i trebuia þãrii în acel moment de rãspîntie; i-au trimis cal domnesc ºi l-au poftit la Mitropolie. Citim în „Cronica anonimã despre Brâncoveanu“ cum a decurs acea zi istoricã: „Logofete, noi cu toþii pohtim sã ne fii domn“, spuserã dregãtorii de frunte. Rãspunsul tînãrului a fost antologic: „Dar ce aº vrea eu cu domnia, de vreme ce ca un domn sînt la casa mea; nu-mai trebuieºte sã fiu“. Dar ei au stãruit: „Ne rugãm, nu lãsa þara sã intre alþi oameni sau rãi, sau nebuni sã o strice; ci apoi l-au luat de mîini, l-au împins de la spate, l-au îmbrãcat cu caftanul, dupã care i-au citit moliftele de domnie ºi i-au sãrutat mîna“. Cine era noul Domn? Descindea din ramurile voievodale ale lui Mihai Viteazul ºi Matei Basarab. Avea numai 1 an, în 1655, cînd tatãl sãu a fost ucis în casele din Dealul Mitropoliei de cãtre seimenii ºi dorobanþii rãsculaþi. Pruncul a fost salvat ca prin minune de doica sa (aproape de locul crimei el avea sã ridice mai tîrziu o cruce înfloratã, de piatrã, pe care bucureºtenii au putut-o vedea pînã acum un deceniu la picioarele dealului, iar acum e adãpostitã la muzeu). O ºansã a vieþii sale (care la sfîrºit s-a dovedit a fi un ghinion, pentru cã a fost trãdat) - s-a datorat prezenþei pe lîngã unchiul sãu, marele cãrturar Constantin Cantacuzino, în preajma cãruia a învãþat carte serioasã. A stãpînit de mic greaca, turca, latina, probabil ºi germana ºi italiana, alte discipline umaniste, astfel încît trecea în ochii tuturor, pe merit, a fi „împodobit cu învãþãturã” (dupã spusele lui N. Iorga). Cronicarul Radu Greceanu îi face o descriere din care, dacã dãm la o parte servituþile encomiasticii în tradiþie byzantinã, vom desprinde cîteva adevãruri frumos spuse: tînãrul domn era „cu daruri vrednic împodobit“, îngrijind þara, încã din acel binecuvîntat an 1688, cu „adîncã pricepere ºi înaltã priveghere”, dar ºi cu „blîndeþe ºi rãbdare”. Era cãsãtorit, la acea orã, cu o fatã de domnitor, Maria a lui Antonie Vodã din Popeºti, care a adus în gospodãrie o zestre serioasã. Pe tot parcursul celor 25 de ani cît a condus destinele Þãrii Româneºti, Brâncoveanu a cãutat sã guverneze ca un înþelept, în buna tradiþie a împãratului-filozof Marc Aureliu, sau, mai mai bine zis, a patronului sãu onomastic, Constantin cel Mare. O singurã luptã armatã, ºi aceea biruitoare: în 21 august 1690 a zdrobit la Zãrneºti, „la zece ceasuri din zi”, trupele imperiale ale vulturului habsburgic. Se vede treaba cã, de atunci pînã mai încoace, ziua de 21 august a rãmas de bun augur pentru vocaþia noastrã de independenþã... El a înlocuit rãzboiul cu diplomaþia, zãngãnitul armelor cu contactul direct între oamenii politici. Domnitorul de la Bucureºti a inaugurat în politica românilor un stil ºi o metodã de o mare eficacitate, nu fãrã riscuri, fireºte. Pentru politica sa înþeleaptã, de pendulare prudentã pe o turnantã furtunoasã, Brâncoveanu a primit înalte onoruri în epocã. Încã din 1679, înainte de a deveni domn, a fost înnobilat în Transilvania, primind apoi ºi Diploma de Conte al Ungariei. În ianuarie 1695 - probabil în contextul sãrbãtoririi a 40 de ani de viaþã - i s-a decernat Diploma de Prinþ al Sfîntului Imperiu, cu dreptul de a se intitula „Ilustrissimus”. La puþin timp dupã 1700, Petru cel Mare i-a conferit ordinul Sfîntul Andrei, românul fiind unul dintre cei dintîi cavaleri ai prestigioasei distincþii. Toate aceste onoruri erau însã nu numai trecãtoare, ci ºi amãgitoare, întrucît toþi cei care l-au glorificat aveau sã-l ºi trãdeze. În pofida politicii sale profund realiste, Brâncoveanu avea sã se afle ºi el în epicentrul eternei probleme a guvernãrii: lupta dintre puterea centralizatã ºi tendinþele centrifuge ale sfetnicilor trãdãtori. Aceastã stare de lucruri a devenit acutã în noaptea de 18 iunie 1711, în plin rãzboi ruso-turc, cînd comandantul armatei sale, Toma Cantacuzino, fugea din tabãra comunã de la Albeºti ºi trecea de partea ruºilor, acuzîndu-l pe Brâncoveanu cã l-a trãdat pe Petru cel Mare. Aceastã situaþie, ca ºi uneltirile lui Mihai Racoviþã
(închis la Edicule, acesta a promis turcilor cã le va face dovada trãdãrii lui Brâncoveanu) - au îngreunat poziþia domnitorului, grãbindu-i sfîrºitul. Deºi pus în gardã de mai mulþi slujitori devotaþi, deºi primise o solie chiar de la Constantinopole, din partea medicului grec Anton Corai, Brâncoveanu nu ºi-a luat nici o mãsurã de siguranþã. Explicaþia? Ne-o dã Anton Maria del Chiaro, secretarul sãu italian: „El avea o fire atît de blîndã, încît nu credea niciodatã cã ar fi trãdat“. De aici ºi pînã la sosirea imbrohorului cu firmanul de mazilire nu mai era decît o chestiune de zile. Pe 24 martie 1714, în marþea din Sãptãmîna Patimilor, turcii au sosit cu înºelãciune la casele domneºti (aflate pe cheiul actual al Dîmboviþei, în perimetrul Tribunalului Mare ºi al Pieþii Unirii) ºi l-au mazilit, ameninþînd, totodatã, cã în caz de nesupunere, Bucureºtii vor fi trecuþi prin foc ºi sabie. Toate averile sale au fost confiscate, fiind jefuite, în acelaºi timp, palatele de la Mogoºoaia, Potlogi ºi Obileºti, precum ºi casele din Scheii Braºovului. Va rãmîne o enigmã pentru noi toþi ceea ce va fi trãit ºi simþit voievodul, alãturi de întreaga sa familie, în cele trei sãptãmîni de chin, cît a durat drumul cu cãruþele pînã la Stambul. Închis în grotele subterane de la Fornetta (din închisoarea Edicule) ºi mai apoi în „Groapa sîngelui“, marele prinþ al românilor a fost supus la cazne inimaginabile, din aprilie pînã în august. Un biograf tîrziu, Constantin ªerban, istoriseºte pe baza mãrturiilor epocii toate aceste torturi: „întinderea pe roatã, cetluirea capului cu un cerc de fier, arderea cu fierul înroºit în foc, pe piept ºi pe spate, înþeparea mîinilor ºi a picioarelor...”. Motivul? Paranoia congenitalã a stãpînirii turceºti, la care se adãugase sadismul proverbial al noului vizir Gin Ali Paºa, aflat în goanã dupã noi averi pentru haznaua sultanului. Oricum, averile domnitorului erau, în realitate, mult mai mãrunte decît credeau torþionarii sãi. O ultimã tentativã de umilire: promisiunea cã, dacã vor trece la religia musulmanã, vor scãpa cu viaþã. Evident, marele patriot ºi om de caracter care era Brâncoveanu a refuzat cu mîndrie. În sfîrºit, ziua supliciului final: 15 august 1714, în care Brâncoveanu împlinea 60 de ani de viaþã, iar soþia sa ar fi trebuit sã-ºi serbeze numele. Scoºi din temniþã ºi purtaþi în lanþuri pe uliþele marii cetãþi, desculþi, cu cãmãºile rupte ºi însîngerate, voievodul, copiii ºi ginerele sãu au fost mînaþi cu biciul la locul de execuþie, Ialy Kioºc, de lîngã marele serai. Au asistat sultanul Ahmed al III-lea ºi ambasadorii marilor puteri europene Franþa, Anglia, Rusia ºi Austria. Aºezaþi în genunchi, la o micã distanþã unul de altul, cei ºase nefericiþi au primit, totuºi, îngãduinþa sã-ºi facã rugãciunea. Graþie aceluiaºi secretar italian, aflãm spusele voievodului: „Fiii mei, fiþi curajoºi, am pierdut tot ce am avut în aceastã lume, cel puþin sã salvãm sufletele noastre ºi sã ne spãlãm pãcatele cu sîngele nostru“. Ce inimã o fi avut acest om (pe care zugrãvelile epocii ni-l aratã subþire ºi delicat) încît sã asiste, în culmea neputinþei, la decapitarea celor patru fii ai sãi? Cîtã tãrie de caracter ºi stãpînire de sine, cîtã credinþã oarbã în dreptatea cauzei pentru care luptase! În faþa ºovãielilor explicabile ale fiului sãu mai mic, Mateiaº (nu depãºea 11-12 ani), pãrintele a mai rostit cîteva cuvinte de îmbãrbãtare, apoi copilul ºi-a pus gîtul pe butuc ºi i-a spus cãlãului: „Vreau sã mor creºtin: loveºte!“. Cele ºase trupuri martirizate au fost tîrîte prin pulberea drumurilor ºi aruncate în Bosfor. Capetele lor au fost purtate în prãjini, dupã care, timp de trei zile, au strãjuit intrarea în Serai ºi, în final, au luat ºi ele „drumul apelor“. La începutul „Secolului luminilor“, acel imperiu bestial, care nu a contribuit la istoria umanitãþii decît cu sînge, jaf ºi teroare, a putut comite cea mai zguduitoare tragedie de familie din istoria Europei. Europã care, fie vorba între noi, a dat dovadã ºi atunci de o condamnabilã laºitate, pentru a-ºi apãra interesele ei pleziriste. Numitã de unii istorici „Hecuba românilor“, doamna Maria s-a îngrijit în tainã de recuperarea cadavrului soþului sãu, plãtind cu pungi de aur niºte pescari greci;
tot prin grija ei, în 1720, osemintele sfinte au fost îngropate în Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureºti, unde doamna a aºezat o lespede de marmurã albã, cu chenar brâncovenesc ºi o candelã de argint cu o inscripþie grãitoare. De abia în anul 1914, la exact 200 de ani de la masacru, N. Iorga a identificat discreta inscripþie, care înºelase vreme îndelungatã vigilenþa turcilor. Un gest frumos a fost fãcut în decembrie 1932, cînd osemintele ctitorului de þarã au fost spãlate cu ulei sfinþit ºi aºezate, cu cinste, într-un sicriu împodobit, clãdit dintr-un stejar secular din grãdina Palatului Mogoºoaia. Eroul îºi afla somnul cel liniºtit în inima oraºului pe care îl dusese pe culmi nebãnuite. Epoca lui Brâncoveanu a fost unicã în analele istoriei românilor, atît prin stabilitatea politicã (pe o mare în furtunã), cît ºi prin înflorirea unei civilizaþii fãrã precedent. Ea ºi-a avut corespondent numai în epoca lui ªtefan cel Mare, care, cu douã veacuri înainte, fãcuse din Moldova sa un mare centru cultural al rãsãritului european. Pînã ºi actuala Cale a Victoriei o datorãm tot lui Brâncoveanu, care a tãiat drum drept de la Curþile sale pînã la Palatul Mogoºoaia, ctitorit tot de el. De la Brâncoveanu încoace se poate vorbi despre un stil nou în arhitectura, tipãriturile, tapiseriile, pictura ºi arta podoabelor în spaþiul românesc. „Stilul brâncovenesc“, caracterizat printr-o ingenioasã întrepãtrundere a elementelor byzantine cu specificul etern românesc, încorporeazã în trãsãturile sale armonioase tezaurele de geniu ºi inventivitate ale unul popor cu vocaþia creativitãþii. El poate fi studiat ºi astãzi, în forma sa iniþialã, în funiile de piatrã împletite ale pridvoarelor de la Mogoºoaia, în vitraliile bisericilor ctitorite de el, în zugrãvelile mãiestre ale lui Pîrvu Mutu, în loggiile rafinate ale atîtor ctitorii, în „Mineele“ episcopului de Buzãu, Mitrofan etc. Poate cã cea mai bunã caracterizare a vastei sale fresce politico-culturale o datorãm aceluiaºi N. Iorga: „A ºtiut, în curs de un sfert de veac, sã serveascã pe turci, de nevoie, fãrã sã pãrãseascã nici un drept al þãrii sale; a ºtiut sã înlãture stãpînirea necondiþionatã a creºtinilor austrieci, poloni, ruºi, asupra pãmîntulul românesc; a ºtiut sã lege de muntenii sãi, prin legãturi culturale ºi politice, Moldova; a ºtiut, chiar dupã ce legãturile politice cu Ardealul au fost rupte, sã pãstreze încã pe acelea ale culturii cu acest pãmînt; în acelaºi timp, prin acea largã operã de culturã rãsãriteanã, de culturã în toate limbile Rãsãritului, prin gãzduirea fruntaºilor bisericeºti ai Orientului, patriarhi, mitropoliþi, dascãli, prin operele lui de ctitorie la toate locurile sfinte, el a ºtiut, faþã de regiunile siriene, arabe, caucaziene supuse ori vasale turcilor, ca ºi faþã de grecitatea europeanã, sã înlocuiascã pe împãraþii byzantini de odinioarã, ca urmaº legitim al cãrora era privit. Domn autohton în þara lui, înconjurat cu prestigiul superior al cesarilor constantinopolitani ai lui Constantin cel Mare în întreaga lume a Orientului, aceasta a fost situaþia lui Constantin Vodã Brâncoveanu“. Acum, la 300 de ani de la intrarea sa pe scena Istoriei româneºti ºi universale, Brâncoveanu ne apare în toatã lumina frumuseþii sale morale, ca apãrãtor al Patriei. Pentru cã el nu s-a sacrificat din elan mistic, ci din convingerea cã în spatele credinþei ortodoxe se desfãºurau peste 1.300 de ani de lege strãmoºeascã, presãraþi cu cohorte întregi de martiri ai limbii române, ai datinilor, ai obiceiurilor ºi ai hotarelor noastre nestrãmutate. Toþi prigonitorii sãi au fost bãtuþi de soartã mai devreme decît ar fi bãnuit cineva, ca semn divin cã trãdarea nu rãmîne, nu poate rãmîne nepedepsitã. Iar atunci cînd mîndrul sãu cap se dezlipea de trup, aidoma înaintemergãtorulul Mihai pe Cîmpia Turdei, clopotele de la Colþea Bucureºtilor ºi Sf. Nicolae al Braºovului bãteau în devãlmãºie pentru jalea întreagã a acestui popor aflat în calea tuturor urgiilor. Poporul, cel care l-a înþeles cel mai bine, deºi a strîns cingãtoarea mai tare uneori, i-a înflorit amintirea în douã versuri sãpate în marmurã: „Brâncoveanu Constantin/ Boier vechi ºi Domn creºtin“. Moºtenirea marelui Erou rãmîne credinþa nestinsã în destinul Neamului Românesc.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 21-a – 20 octombrie 2017
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (96) Cã Ceauºescu va avea un bulevard al lui, asta nu mai încape îndoialã - dar cã groparul lui Ceauºescu va apuca vîrsta senectuþii, aºa ceva nu mai cred, din multe ºi variate motive. Nu ºtiu de ce mã gîndesc acum la Uciderea Pruncilor. ªi la faptul cã marea artã a lumii e inspiratã de Biblie. Ce-ar mai rãmîne din muzica ºi pictura universalã, dacã am extrage, din armãtura lor, temele christice? Doar palide urme de iaurt... Din Deva îmi parvine un ziar cu titlu frumos, „Demnitatea”, care e organ local al þãrãniºtilor. E publicat un interviu cu Doina Cornea. Numai cã, înainte de dialogul propriu-zis, exaltatul reporter descrie spectacolul terifiant al trepidaþiei acestei femei. Reproduc pasajul, pentru cã mi se pare un document al acestei epoci nebune: „Înainte de a vã lua acest interviu, stimatã doamnã profesoarã Doina Cornea, aþi primit delegaþii ºi grupuri de studenþi ºi muncitori, jurnaliºti francezi, italieni, finlandezi ºi americani. V-au sunat Agenþia internaþionalã de ºtiri «Reuter» ºi «Europa liberã». Aþi fost filmatã, cu puþinã vreme în urmã, alãturi de membri ai Consiliului Salvãrii Naþionale Cluj, de Compania B.B.C. din Londra, sositã special pentru aspectele Revoluþiei române populare. Care a fost ºi rãmîne strategia Dumneavoastrã?”. Vai, vai ce travaliu colosal, parcã ar fi nãscut cvintupli! Vã daþi seama ce-a fost pe capul acestei gospodine, care e forþatã de Istorie sã înlocuiascã Boneta Frigianã a Revoluþiei Franceze cu Cãciuliþa Tricotatã a Revoluþiei Brucaneze? Nici mãcar Iulius Caesar, Lenin ºi Ceauºescu, la un loc, n-aveau, într-o singurã zi, atîtea activitãþi. Unul din rãspunsurile date de ea, la ciudatul interviu þãrãnist, aratã cã coana Doiniþa se crede însãºi Patria, ba chiar însuºi Dumnezeu din ceruri: „ªtiind ce s-a întîmplat la Timiºoara, m-a umplut un fior de groazã ºi mi-am spus: «Nu! Nu! Nu! Fiul meu sã nu fie acolo!» ªi pe urmã mi-am zis «Vai, cîtã ruºine! Toþi sînt fiii tãi!»”. Curtea e lãmuritã, Tiri-Babuºka nu-i normalã. Asta îmi aduce aminte de un pasaj din opera lui Jaroslav Haºek. Îl povestesc rapid, din memorie, în datele esenþiale. Pentru a demonstra existenþa lui Dumnezeu, un popã a istorisit o pãþanie. Într-o zi de post, a vãzut un copil de 12 ani mîncînd niºte cîrnaþi spînzuraþi de o streaºinã, la uscat. „Vai, Doamne, vezi pãcãtosul ãsta cum batjocoreºte cele sfinte? Fã Tu sã cadã casa pe un asemenea nesãbuit!” Dar, imediat, popa ºi-a dat seama cã nu era vorba decît de un copil neºtiutor, aºa cã a revenit asupra rugãciunii, dîndu-i o Eratã. „Doamne, m-am gîndit, totuºi, mai bine, ºi am vãzut cã pãcãtosul e doar un þînc care nu ºtie rostul postului. Iartã-l, rogu-Te, nu-l mai pedepsi, cã nu ºtie ce face!” „Ei, bine, continuã popa relatarea - casa aceea N-A MAI CÃZUT pe el! Ce ziceþi de miracolul acesta? Normal cã, vãzînd aºa ceva, toþi oamenii, ºi toate vieþuitoarele m-au urmat spre Bisericã, pentru a se pocãi, ba chiar purceluºii sãltau înaintea noastrã cu cozile îmbîrligate de fericire ºi voie-bunã!” Asta e varianta mea, dar subiectul este respectat întocmai cum a fost pictat de pãrintele bravului soldat Svejk. Dar, s-o las în plata Domnului pe bucãtãreasa din Cluj, care se viseazã un fel de Ana
Ca un mare iubitor de animale, mai ales de cîini, Corneliu Vadim Tudor a vizitat multe adãposturi, ºi chiar a înfiinþat unul, de care se ocupa el însuºi. A iubit aºa de mult aceste fiinþe nevinovate, încît ºi casa lui a devenit un loc ospitalier pentru nenumãraþi cãþeluºi.
Corneliu Vadim Tudor, în cabinetul sãu de la Senat, lîngã biblioteca în care îºi pãstra o parte din cãrþile pe care cu atîta trudã le-a scris. Multe, foarte multe din aceste cãrþi au ajuns în bibliotecile celor care l-au apreciat ºi l-au sprijinit în activitatea sa. Ipãtescu, cu o coadã de tigaie în loc de pistol. Sã trec la un alt „dizident”, paraºutat prin România cu treabã. De Doru Braia vorbesc, un obscur tehnician depanator, nepot al cîntãreþei de romanþe Mia Braia. El a declarat la Ministerul Apãrãrii Naþionale cã democraþia în România nu poate fi edificatã fãrã exterminarea unui milion de persoane! Ãsta nu-i dement, e de-a dreptul asasin. Opoziþia nici n-are idee cît de mult îl ajutã pe Ion Iliescu, indirect, prin asemenea poziþii iresponsabile. Acum se joacã soarta Puterii în România, pe termen destul de lung. Dar, noi nu avem o clasã politicã ºi, mai mult ca sigur, ani de zile n-o sã avem aºa ceva. Impresia îmi e întãritã ºi de apariþia pe micul ecran a vicepreºedintelui unui partid, care declarã cã vrea sã facã România ca o floare, ca un boboc de trandafir (?!). Cum vrea sã facã el chestia asta? Nu ºtie s-o spunã, fiindcã e redus mintal. Soby îl cunoaºte foarte bine: „A fost rugbyst, pe urmã turnãtor la Miliþie ºi cascador, atîta îl duce mintea”. În sfîrºit, un spectacol fotbalistic: la TV se transmite meciul Anderlecht Bruxelles - Dinamo Bucureºti. Bineînþeles cã Nillis marcheazã. ªi doar i-am spus lui Fãnuº sã-i transmitã lui Lucescu sã-l þinã cineva strîns pe vulpoiul ãsta, sã nu miºte în front, fiindcã e un fel de Gerd Müller belgian. Noaptea, filmul „Poienile roºii”, prezentat chiar de regizorul sãu, Emil Loteanu. Interesant ºi pitoresc, nimic de zis, Emil n-are caracter nici cît cãmila din Ulan Bator, dar e un artist de valoare, polivalent (nu numai cineast, ci ºi poet). De data asta, gustul lui îi cam face feste, fiindcã trãdeazã un amatorism muzical: la o stînã patriarhalã din Basarabia, se cîntã douã melodii în englezeºte, mai precis faimoasa „Only you” cu Paul Anka (editatã prima oarã de amicul meu ºi al lui Barbu, bãtrînul evreu londonez Robert Melin), precum ºi un cîntec bulgãresc, dar în variantã anglo-saxonã. Am primit nr. l al revistei ilustrate „Actualitatea româneascã”, scoasã de Uniunea Mondialã a Românilor Liberi, director I.A. Ghyka. Extrem de slabã. Lasã cã vine bãiatu’ sã le arate presã... 5 APRILIE 1990. Lucrez la afiºul pentru revistã. Cele mai atractive culori rãmîn, totuºi, galbenulcanar cu litere negre. ªi, nu încape vorbã, o manºetã Tricolorã. Îi sugerez lui Adrian Riza cam ceea ce aº dori. Vine la mine acasã, cu o carte veche, de heraldicã. Alegem, împreunã, o stemã cu un vultur cruciat, desprinsã dintr-un Octoih de pe la 1580. Desenul va figura pe revistã în permanenþã, dar ºi pe afiº. Acest Riza e un artist total. Am o mare stimã pentru el, fiindcã e profesionist în tot ceea ce face: e un ziarist bun, e ºi scriitor de cãrþi pentru copii, dar ºi traducãtor de marcã, are ºi o uimitoare uºurinþã graficã, le face pe toate, asta e. Mulþi mi-au spus cã ar fi evreu creºtinat, dar asta nu mã intereseazã. În cele mai grele momente, atît pentru mine, cît ºi pentru el, din ultimii 5 ani, ne-am ajutat reciproc. Da, dar ce mã fac cu banii? N-am nici o leþcaie pentru publicaþia asta! Nu-i nimic, la barza chioarã îi face Dumnezeu cuib. Primesc iarãºi telefon din Germania, de la Nuþu. Îl rog sã-mi spunã ce e cu acest Doru Braia, care ameninþã cu exterminarea unui milion de
comuniºti. Nici Nuþu nu ºtie mare lucru, cei doi fac parte din lumi diferite. Presa de azi e mai proastã decît cea de ieri, care era mai proastã decît cea de alaltãieri etc. Nu pot trece însã cu vederea articolul intitulat „Asasinat moral”, semnat de Mihaela Cane. Se referã la moartea recentã a vestitului profesor ºi medic O.R.L.-ist Doru Hociotã, care a fost hãituit de Bãcanu ºi banda lui, de la „România liberã”. Ce-i drept, Hociotã a fost bun prieten cu Nicu Ceauºescu, dar numai pentru atîta lucru sã torturezi un om, care reprezintã o valoare în domeniul lui? Autoarea articolului apãrã memoria lui Hociotã, care l-ar fi îngrijit pe Nicolae Ceauºescu „la solicitare”: ar fi fost vorba despre discursul rostit de acesta în august 1968, cînd, datoritã emoþiei ºi tensiunii extreme, secretarul general a suferit o leziune de coardã vocalã. ªi, pentru asta, unii colegi medici nu l-au uitat, timp de 22 de ani, ºi au pîndit momentul sã i-o plãteascã, servindu-se de „cãlãul de serviciu” P.M. Bãcanu! Numai cã ºi-au ales greºit episodul: acel discurs a fost epocal ºi, dacã Ceauºescu ar fi murit atunci, ar fi intrat în Istoria României alãturi de Alexandru Ioan Cuza! În ceea ce mã priveºte, l-am întîlnit o singurã datã în viaþa mea pe doctorul Hociotã. Asta s-a întîmplat într-o searã de noiembrie a anului 1984. Sã tot fi fost orele 8 seara. Stãteam lungit în pat ºi citeam ceva. Afarã se pornise vijelia unei ierni timpurii. Deodatã, sunã telefonul. „Alo? Tovarãºul Vadim? Aici e Dorel Mustãþea. Vã invitã tovarãºul Nicu Ceauºescu la el acasã!” Am crezut cã e o farsã. Ce treabã aveam eu cu Nicu? Ne aflam la cuþite, din foarte multe motive. Infatuat ºi prost crescut, cu o întîrziere mintalã care se resimþea ºi în emisia lui verbalã, cu poticneli, Nicu i-a fãcut lui taicã-sãu mai multe pocinoage decît o armatã de activiºti. A avut mai multe accidente de maºinã, fiindcã bea fãrã mãsurã
Corneliu Vadim Tudor, în mijlocul unui grup de tineri PRM-iºti. ºi conducea cu o vitezã demenþialã. O datã, era sã moarã. Profesorul de sociologie a medicinei, Gore Popescu, mi-a relatat o scenã tragi-comicã. Mama lui Nicu l-a chemat la spital pe ilustrul chirurg Constantin Arseni, sã-l opereze, fiindcã sîngera la cap. Aºa cum sta Nicu întins pe targã ºi icnea, maicã-sa a început sã þipe ºi sã-ºi frîngã mîinile: „Tovarãºe Arseni, fã ceva, de urgenþã, cã-mi moare copilul, nu vezi cã horcãie?”. La care profesorul, cu umorul care nu l-a pãrãsit niciodatã, i-a rãspuns: „N-are nimic, doamnã, icneºte ºi sughite de beat ce e”. Totuºi, a trebuit sã fie operat la cap, pentru a-i fi eliminate niºte aºchii de os, criblurã ºi cioburi de parbriz, acþiune medicalã încununatã de succes, pentru care Constantin Arseni a intrat în graþiile Elenei Ceauºescu ºi avea sã devinã preºedinte al Organizaþiei Democraþiei ºi Unitãþii Socialiste (forumul celor care nu erau membri de partid). Prin 1982, pe Nicu l-au apucat pandaliile împotriva mea datoritã cîntãreþei Janina Matei. Nu vreau sã intru în amãnunte, dar într-o noapte el a nãvãlit cu pistolul scos peste biata femeie, urlînd ca un apucat: „Unde-i Vadim? Unde-i Vadim?”. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 22-a – 20 octombrie 2017
ANTREPRENORIAT
ECONOMIE
Privatizare în sãnãtate pe banii contribuabililor! Fãcînd dosar penal unor miniºtri PSD sub acuzaþia cã ar fi mutat posesia unui lac de la un proprietar de stat la un alt proprietar de stat, în folosul unui beneficiar privat, DNA a deschis cutia Pandorei pentru un frate mai mare ºi mai burtos al dosarului cu lacul. De la „partenerii noºtri“ occidentali am învãþat cã privatizarea, ca trecere din proprietate publicã în proprietate privatã, este chezãºia mîntuirii economice ºi politice. Ea trebuie de aceea fãcutã cu orice preþ, chiar ºi pe doi lei! România a urmat cu scrupulozitate poveþele mîntuitorilor ºi a realizat-o chiar pe doi lei! Totuºi, n-am auzit sã fi susþinut cineva dintre teoreticienii ºi practicienii privatizãrii înfãptuirea acesteia în maniera din sistemul românesc de sãnãtate: statul nu numai cã nu încaseazã nici doi lei din privatizare, dar îi plãteºte el pe privaþii care îºi extind proprietatea în domeniu în locul ºi pe seama statului. Asta cu beneficiarii privaþi din cazul lacului Belina este un biet mizilic! Iatã cum se petrec lucrurile: un privat întreprinzãtor descoperã un director (ºi el întreprinzãtor) de la un spital de stat ºi închiriazã un spaþiu (sau o clãdire) în curtea spitalului. Aduce acolo un laborator de analize, un CT (computer tomograf) sau un RMN (rezonanþã magneticã). Este singura investiþie. Tot statul îi dã pornirea! Un contract cu Casa de Sãnãtate îi asigurã primii clienþi ºi decontarea primelor cheltuieli. Restul îl face „piaþa“. Pe banii cui? Tot pe banii contribuabililor! Statul are grijã sã nu doteze spitalul de stat cu cine ºtie ce aparaturã. ªi atunci, medicii de la stat, care, ce sã vezi, lucreazã ºi la structura privatã din curte, îºi îndrumã pacienþii spre structura privatã cu pricina. Unde – uimire!!! – nu se mai gãseºte loc la analize cu decontare la Casa de Sãnãtate, decît peste vreun
an, dar dacã se plãteºte (cu încasare în buzunarul privatului), îþi poate veni rîndul imediat sau dupã o sãptãmînã. Iatã o imagine cifricã de ansamblu asupra fenomenului: bugetul Casei de Sãnãtate (alimentat de contribuþiile pentru sãnãtate) s-a dublat în ultimii opt ani, dar cheltuielile pacienþilor în sistemul privat de sãnãtate au sporit, în aceeaºi perioadã, de peste trei ori, semn cã pentru servicii de sãnãtate s-au scos bani din buzunar mult în plus peste cei viraþi drept contribuþii pentru sãnãtate. Rezultatul: sînt ticsite spitalele de stat de laboratoare private, sînt deja aproape tot atîtea CT-uri ºi, oricum, de douã ori mai multe RMN-uri la privat decît la stat ºi, mai tare, ajutaþi de banii scoºi suplimentar din buzunar de pacienþii obligaþi la aceasta de cãtre sistemul arãtat, privaþii îºi construiesc în trombã clinici cu paturi. Acestea sînt deja 35% din total clinici. Cheltuielile pacienþilor în respectivele clinici sînt decontate tot de Casa de Sãnãtate, doar regimul hotelier pentru condiþii civilizate fiind acoperit de bolnavi. Piaþa privatã de sãnãtate este cel mai dinamic sector din economie! Nici IT-ul nu-l întrece! Rata de profit în sistemul privat de sãnãtate depãºeºte 15% anual. La stat este, bineînþeles, faliment! Nici nu este de mirare. Privatul trãieºte pe seama statului, într-o ratã ameþitor de mare! Extinderea privaþilor are loc pe seama statului, adicã, de fapt, pe seama banilor contribuabililor! Sã fie clar: sistemul privat are toatã îndrituirea de existenþã în sãnãtate ca ºi în celelalte sectoare. Dar pe seama propriilor potenþe ºi calitãþi. Ceea ce se deruleazã în România este un furt economic, un jeg moral ºi o ilegalitate juridicã, demnã de atenþia DNA. În sistemul de sãnãtate este impusã, încet, încet o abatere grosolanã de la
Schimbãri de proporþii la Legea Minelor Ministerul Economiei vrea sã schimbe Legea Minelor, iar printre modificãrile aduse sînt faptul cã titularul de licenþã este obligat sã utilizeze cele mai bune tehnologii la nivel industrial. În plus, proiectul instituie în sarcina titularului obligaþia, dar ºi sã acopere integral costurile oricãror accidente ecologice. „Se instituie obligaþia în sarcina titularului de licenþã sã utilizeze tehnologii recunoscute, la momentul autorizãrii, ca fiind printre cele mai bune disponibile la nivel industrial, ºi sã ia toate mãsurile necesare pentru a respecta limitele prevãzute de lege cu privire la deºeuri periculoase ºi emisii, astfel încît sã fie prevenite accidentele care pot afecta ecosistemele naturale ºi antropice”, aratã documentul publicat de Ministerul Economiei în dezbatere. Taxa anualã pentru activitatea de prospecþiune se ridicã la 341 lei/km pãtrat. În acelaºi timp, taxa anualã pentru activitatea de explorare este de 1.367 lei/kmp, dar se dubleazã dupã doi ani ºi devine de cinci ori mai mare dupã patru ani. Taxa anualã pentru activitatea de exploatare se stabileºte la 34.180 lei/kmp. Contractul de concesiune pentru explorare se acordã pentru o duratã de cinci ani, cu drept de prelungire pentru cel mult trei ani, în limitele perimetrului de explorare acordat, cu plata anticipatã, în fiecare an, a taxei pe activitatea de explorare ºi constituirea unei garanþii financiare corespunzãtoare pentru refacerea mediului, stabilitã în conformitate cu instrucþiunile tehnice emise de autoritatea competentã. Dacã titularii permiselor sau ai contractelor de concesiune nu respectã legea, pot fi sancþionaþi cu amendã contravenþionalã ce ajunge la maximum 95.600 lei sau chiar la rezilierea contractului de concesiune sau anularea permisului. „Se instituie obligativitatea de cercetare arheologicã preventivã a terenurilor cu patrimoniu arheologic reperat situate în cadrul perimetrelor de exploatare aferente proiectelor miniere de interes public deosebit”, aratã documentul. De asemenea, proiectul reglementeazã obligaþiile titularului de contract de concesiune în ceea ce priveºte refacerea mediului ºi ecologizarea acestuia dacã a fost afectat prin exploatare. Documentul întãreºte astfel „disciplina privind protecþia mediului, responsabilizeazã concesionarii, înfiinþeazã garanþia pentru refacerea mediului ca o mãsurã asiguratorie cã poluatorul va fi implicat direct în activitãþi de protecþie ºi refacere a mediului”. Noua lege stabileºte totodatã proceduri simplificate de acordare a contractelor de concesiune pentru exploatare ºi „instituie obligaþii exprese referitoare la refacerea mediului afectat de activitãþi miniere efectuate în perimetrul de exploatare”. Resursele minerale care se încadreazã în lege sînt: cãrbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu ºi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pãmînturi rare, elemente disperse, sãrurile haloide, aur aluvionar, substanþele utile nemetalifere, rocile utilizate în construcþii, rocile ornamentale, pietrele preþioase ºi semipreþioase, turba, rocile bituminoase, gazele necombustibile, precum ºi produsele reziduale miniere din haldele ºi iazurile de decantare. ALEXANDRA-MARIA CIOROIANU
POLITICÃ
firea lucrurilor (organizarea acestuia fie în sistem bugetar, fie în sistem de asigurãri), miza fiind colectarea bugetarã (obligatorie) a banului ca impozit ºi cheltuirea sa, dimpotrivã, ca o contribuþie de asigurãri, pentru a-l putea canaliza cãtre companii private, cele mai multe strãine. Nu este normal ca, pe de o parte, colectãrile sã aibã regim obligatoriu ca impozite, iar pe de altã parte, ca sectorul privat sã participe doar la distribuirea ºi folosirea banilor colectaþi, pentru cã pur ºi simplu statul devine perceptor de taxe pentru a face cadouri sectorului privat. Cã sînt impozite este clar: le percepe statul prin ANAF, le stabileºte statul în funcþie de venituri (în nici o legãturã cu serviciile oferite, cum ar fi normal într-un sistem de asigurãri) ºi, culmea, extinde aceste „impozite“ asupra unor venituri care nu sînt în nici o conexiune cu primele de asigurare, precum chiriile, profiturile, dobînzile la depozite! Ce va ieºi în final din acest amalgam este clar! Intrarea pe mîinile sectorului privat – care este ghidat de considerente comerciale – a unui sistem ce va rãmîne obiectiv tot subfinanþat. Va însemna o presiune uriaºã tocmai pe cei mai slabi ºi mai „costisitori“ participanþi la sistem, respectiv nevoiaºii ºi bãtrînii, cu tendinþa de a-i trata la o cotã cît mai joasã, cu rezultatul concret al aducerii la un nivel minim derizoriu al aºa-numitului pachet de bazã. Cei mai vulnerabili membri ai societãþii vor fi practic excluºi, treptat, de la asistenþa medicalã, în timp ce insatisfacþia principalilor contribuenþi (cei bogaþi) va fi majorã, cãci vor vira mulþi bani în sistem practic pentru nimic! Sã nu ne facem cã nu vedem: din cele aproape 4 milioane de pacienþi anual, se duc pentru tratament în sistemul privat nici 5%. Pentru aceºtia e ºi fãcut! ILIE ªERBÃNESCU
România, cel mai mare deficit de colectare de TVA din UE România rãmîne statul membru al Uniunii Europene care înregistreazã cel mai mare deficit de colectare de TVA din spaþiul comunitar, de 37,2% (diferenþa dintre sumele de TVA ce ar trebui colectate ºi încasãrile efective din TVA), se aratã într-un studiul al Comisiei Europene. Aceasta se traduce într-o sumã neîncasatã de aproximativ 7,7 miliarde de euro. „Pentru a pune lucrurile în context, suma necolectatã din TVA este mai mare decît alocãrile bugetare ale României în anul 2017 pentru educaþie, investiþii în infrastructurã sau sãnãtate”, a declarat Daniel Anghel, lider impozite ºi taxe indirecte PwC Europa Centralã ºi de Est. Potrivit acestuia, este nevoie de implementarea unor mãsuri de creºtere a gradului de colectare a TVA ºi de combatere a evaziunii fiscale. „O soluþie în acest sens ar fi preluarea bunelor practici ale altor state membre, cu rezultate palpabile apãrute într-un termen rezonabil ºi numai dupã consultãri cu mediul de afaceri ºi, dacã este cazul, cu Comisia Europeanã. Existã soluþii care au avut un rol important atît în creºterea gradului de colectare, cît ºi din perspec-
tiva impactului pozitiv asupra mediului de afaceri, precum: Dosarul Standard de Audit pentru taxe, obligativitatea utilizãrii unui software certificat pentru facturare, sau menþinerea unei baze de date pentru monitorizarea centralizatã a TVA”, a adãugat Anghel. Potrivit studiului, România a înregistrat o îmbunãtãþire în privinþa colectãrii de TVA pe parcursul anului 2015. „Evaziunea în zona de TVA s-a diminuat în principal ca urmare a trecerii la cota redusã de TVA pentru produsele alimentare ºi a mãsurilor colaterale, cum ar fi taxarea inversã ºi limitarea plãþilor în numerar. Lupta împotriva fraudei TVA trebuie sã continue ºi sã fie bazatã în principal pe operaþionalizarea obþinerii informaþiilor fiscale prin intermediul infrastructurii IT a ANAF ºi prin automatizarea analizei de risc”, a conchis Daniel Anghel. Studiul Comisiei Europene privind deficitul de încasare a TVA în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene cuprinde date aferente anului 2015. Potrivit rezultatelor acestui studiu, þãrile din Uniunea Europeanã au înregistrat un deficit de aproximativ de 152 de miliarde euro din TVA în cursul anului 2015.
Îngrijorare maximã: exporturile nu fac faþã importurilor
euro, în timp ce importurile au urcat cu 7%, la 67,34 miliarde euro. Deficitul comercial din 2016 a fost de 9,96 miliarde euro, mai mare cu 19% faþã de 2015. Asta înseamnã cã venitul disponibil al populaþiei, rezultat din majorãrile salariale sau reducerile de taxe, se duce în importuri într-o bunã mãsurã. Mai exact, românii consumã din ceea ce alþii produc ºi în felul acesta se amplificã unul din riscuri. În acest moment, România nu se confruntã cu dezechilibre macroeconomice, dar existã riscuri financiare generate de activele externe, de vulnerabilitãþile sectorului bancar, de creºterile salariale în domeniul bugetar ºi de politicile fiscale prociclice. Cum se manifestã aceastã politicã prociclicã? Cînd se vorbeºte de ciclul economiei, se vorbeºte de ciclul de creºtere ºi de cel de descreºtere pentru cã economia evolueazã în timp ca o sinusoidã - urcã, ajunge la un vîrf, ºi apoi coboarã. Acum, în România, economia se aflã în faza de creºtere. Cînd scad taxele se stimuleazã consumul, care la rîndul lui stimuleazã creºterea economicã. Asta înseamnã cã mãsura de reducere a taxelor simultan cu creºterea de salarii este prociclicã, adicã stimuleazã o creºtere care este oricum. Politica prociclicã poate conduce economia la o situaþie nesustenabilã, întrucît taxele deja scãzute ºi salariile crescute nu mai pot fi susþinte. Este cea ce s-a întîmplat în 2008. Deficitul bugetar s-a triplat atunci în doar cîteva luni, împrumuturile au devenit tot mai scumpe, România a apelat din nou la expertiza nedoritã a FMI. Partea cea mai dificilã a economiei s-a consumat în ultima parte a lui 2008, cînd a fost o crizã de lichidate, iar ºocul cel mare s-a simþit în 2010, cînd Guvernul Boc a decis creºterea TVA de la 19 la 24%. (cotidianul.ro)
România a raportat un deficit comercial de peste 7,88 miliarde de euro, în primele opt luni din acest an, în creºtere cu 28,3% comparativ cu perioada similarã din 2016, pe fondul unei creºteri mai mari a importurilor în raport cu exporturile. În perioada ianuarie-august 2017, exporturile au însumat 41,02 miliarde euro, iar importurile au fost 48,91 miliarde euro, conform datelor Institutului Naþional de Statisticã. Exporturile de mãrfuri româneºti au avansat în luna august cu 10,7%, pînã la 4,92 miliarde euro, ritm peste cel al importurilor, dar deficitul comercial a continuat sã creascã. Importurile au avansat în august cu 9,3% faþã de aceeaºi lunã a anului trecut, la 5,98 miliarde euro. În urma acestei evoluþii, deficitul comercial al României a fost în august de 1,06 miliarde euro, în creºtere cu 3,9% faþã de nivelul înregistrat în aceeaºi lunã a anului trecut. Valoarea schimburilor intra-UE28 de bunuri în primele opt luni a fost de 31,08 miliarde euro la exporturi ºi de 37 miliarde euro la importuri, reprezentînd 75,8% din total exporturi ºi 75,7% din total importuri. Valoarea schimburilor extra-UE28 de bunuri în aceeaºi perioadã a fost de 9,942 miliarde euro la exporturi ºi de 11,91 miliarde euro la importuri, reprezentînd 24,2% din total exporturi ºi 24,3% din total importuri. Ponderi importante în structura exporturilor ºi importurilor sînt deþinute de grupele de produse: maºini ºi echipamente de transport (46,8% la export ºi 37,1% la import) ºi alte produse manufacturate (33,6% la export ºi respectiv 30,7% la import). În 2016, exporturile au crescut cu 5,1% faþã de anul anterior, pînã la 57,39 miliarde
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 20 octombrie 2017
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Mihail Moruzov, cel care a înfiinþat primul Serviciu Secret din România (2) Recentele dezvãluiri ale colonelului SRI, Daniel Dragomir, prin care Serviciul Român de Informaþii este acuzat de partizanat politic ºi amestec în economie prin metode „specifice” care încalcã cele mai elementare reguli ale pieþei libere, nu sînt o noutate pentru România. Încã de la înfiinþare, sub conducerea lui Mihail Moruzov, Serviciile de Informaþii au fost folosite de cãtre politiceni sau membri din structurile informative pentru obþinerea de foloase materiale ºi influenþã.
datorîndu-se rãnilor produse de mai multe gloanþe care l-au lovit în gît. Toate cadavrele au fost înhumate noaptea, la repezealã. Trupul neînsufleþit al lui Mihail Moruzov a ajuns într-o groapã sãpatã pe o alee din Cimitirul Bellu, din Bucureºti. Dupã 11 ani de la moartea acestuia, Aurora Florina Moruzov, fiica lui Mihail Moruzov, a fost anunþatã cã tatãl sãu trebuie sã fie dezgropat, pentru cã urma sã se toarne o alee pe locul mormintelor. „Era perfect conservat, apoi, dupã ce cadavrul a luat contact cu aerul, a început sã se descompunã, povesteºte ea. Am luat osemintele ºi le-am depus la capelã. Lãdiþa lui avea numãrul 32, urmînd sã aºteptãm autorizaþia de la Tulcea, pentru a putea sã-l îngrop acolo. Dar a durat ceva timp. Cînd m-am dus sã ridic lãdiþa de la capelã, nu mai era acolo. Oasele fuseserã aruncate la groapa comunã. Trebuiau sã fie aruncate osemintele din lãdiþa cu numãrul 31, dar ei au luat-o din greºealã pe cea de lîngã ea. Asta a fost soarta lui“, povesteºte cu tristeþe fiica lui Moruzov.
În zilele care au precedat izbucnirea celui de-al Antonescu cu legionarii, determinase palatul sã-l II-lea rãzboi mondial, România îºi declarase în mod interneze pe acesta în lagãr, întreþine el însuºi relaþii cu oficial neutralitatea, printr-un comunicat dat în 6 sep- legionarii”. tembrie 1939, publicat în Monitorul oficial, nr. 206, din În data de 3 septembrie 1940, Mihail Moruzov este 7 septembrie 1939. Cu toate acestea, regele Carol al chemat la Veneþia de cãtre Wilhelm Canaris, ºeful II-lea ºi primul-ministru, Armand Cãlinescu, nu Abwehr-ului, pentru o discuþie privind concentrãrile de forþe sovietice la graniþa cu România, intenþionau cîtuºi de puþin sã respecte siguranþa zonelor petroliere ºi activiaceastã neutralitate. Marea Britanie proSpeculaþii privind asasinarea tatea comunistã în þarã. Omologul italpusese guvernului român, preventiv, ian al celor doi, gen. Giacomo Carboni, încã din primãvara lui 1939, aruncarea lui Mihail Moruzov a participat doar în calitate de gazdã în aer a instalaþiilor petroliere ºi bloMajoritatea speculaþiilor privind asasinarea lui numai la o întîlnire protocolarã. carea cursului navigabil al Dunãrii, Mihail Moruzov se referã la relaþiile acestuia cu Ion Discuþiile au continuat ºi a doua zi, în suveranul fiind de acord, cu condiþia ca Antonescu ºi Horia Sima. În ceea ce-l priveºte pe Ion 4 septembrie 1940, iar la orele 17.17, Anglia sã acorde despãgubiri. Se preAntonescu, se afirmã cã Mihail Moruzov ar fi deþinut Mihail Moruzov, însoþit de lt. col. C. vãzuse, de asemenea, distrugerea unul sau mai multe dosare compromiþãtoare privindu-l Gh. Ionescu Micandru, a plecat spre Portului Constanþa. În consecinþã, pe acesta. ,,Dosarele compromiþãtoare” o priveau pe Liþa þarã, unde a sosit în ziua urmãtoare, la Serviciile Secrete engleze au trimis o Baranga, mama mareºalului, octogenarã la acea datã, ca echipã de specialiºti în sabotaje, conorele 23,00. În Gara Piteºti, cei doi, ºi presupusa ,,bigamie”, pentru care Ion Antonescu obþidusã de maiorul John Holland. Lucrurile Mihail Moruzov ºi lt. col. Ionescu vor fi clare pentru germani, un an mai Micandru, au fost întîmpinaþi de nuse cîºtig de cauzã în instanþã. Aceste dosare fuseserã adjunctul directorului S.S.I., Niky ,,instrumentate” din ordinul lui Carol al II-lea, pentru a tîrziu, în timpul campaniei din Franþa, Mihail Moruzov ªtefãnescu, însoþit de un anume ªerbu, avea un pretext sã-l înlãture pe general. Ion Antonescu cînd în cursul bãtãliei decisive, în locapentru a-l lua cu o maºinã pe ºeful lor. avea astfel toate motivele sã-l trimitã pe Moruzov în faþa litatea La-Charité-sur-Loire, soldaþii germani au capturat o bunã parte din arhiva Serviciilor Acesta a refuzat, dupã care tot restul drumului pînã la justiþiei, pentru nerespectarea statutului SSI. În ceea ce-l priveºte pe Horia Sima, se afirma cã ar Secrete franceze. Analiza documentelor gãsite a permis Bucureºti s-a retras în compartimentul vagonului de fi fost ,,spionul (uneori ºi informatorul) lui Moruzov, germanilor sã afle toate detaliile operaþiunii. Din dormit pentru a discuta cu ªtefãnescu. Odatã ajunºi în plãtit cu 200.000 de lei lunar (70 de Gara de Nord, Micandru s-a despãrþit de conþinutul documentelor capturate a reieºit concursul salarii medii)”. Aceastã afirmaþie apare, acordat Serviciilor Secrete britanice ºi franceze de cei doi, care au plecat împreunã. În timp de asemenea, în biografia lui Moruzov, cãtre autoritãþile româneºti pentru distrugerea cîm- ce Moruzov se gãsea la Veneþia, la ea fiind atribuitã lui Gheorghe ordinul acestuia, Niky ªtefãnescu dispurilor petrolifere de pe Valea Prahovei. Cristescu, unul din ºefii SSI, citatã, Documentele gãsite probau indubitabil colaborarea trusese toate dosarele care probau impliînsã, fãrã a indica vreo sursã. Aceastã lui Mihail Moruzov, ºeful SSI, cu Deuxième Bureau ºi carea ilegalã a S.S.I. în jocurile politice chestiune este lãmuritã mai departe, de ale ,,Camarilei”, astfel cã, la percheziþia cu Intelligence Service, deºi în iarna lui 1939-1940, aceastã datã in extenso, pe baza docuefectuatã în data de 10 septembrie 1940, acesta colaborase relativ bine cu Abwehr-ul pentru mentelor de arhivã. Relaþiile lui Horia inspectorul de siguranþã Constantin contracararea acþiunilor sabotorilor britanici. Jocul Sima cu SSI dateazã din primãvara lui dublu al lui Moruzov nu putea avea loc fãrã acordul lui Maimuca nu a mai gãsit nici un dosar. 1940, atunci cînd Sima, arestat fiind, a Armand Cãlinescu ºi al regelui, pecetluind soarta aces- În aceeaºi noapte, Mihail Moruzov, fost contactat de Moruzov din tuia. La 8 septembrie 1940, amiralul Wilhelm Canaris a împreunã cu adjunctul sãu, a fost arestat însãrcinarea lui Ernest Urdãreanu, penvenit la Bucureºti ºi a luat legãtura direct cu generalul de o echipã formatã din ofiþeri din Statul tru a încerca o mediere care sã punã Major al armatei ºi pus ulterior în arest Ion Antonescu, perfectînd cãile de continuare a capãt conflictului sîngeros dintre Carol preventiv în Celula nr. 1 a închisorii colaborãrii între Abwehr ºi SSI, dar fãrã sã se mai Ion Antonescu al II-lea ºi Miºcarea Legionarã. militare Jilava. intereseze de Mihail Moruzov. Acest aspect rezultã din Chestiunea este cuprinsã într-un referat, În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, nota de convorbire dintre amiral ºi generalul Ion prin care acesta solicita Ministerului Apãrãrii Mihail Moruzov a fost asasinat de un comando Antonescu, întocmitã de colonelul N. Vlãdescu, cel Naþionale ,,aranjarea” situaþiei militare a 12 cãpetenii care-l înlocuia temporar pe Moruzov la comanda SSI. legionar, împreunã cu adjunctul sãu, Nicu ªtefãnescu, legionare (convocate deja la unitãþile militare), cap de ºi cu alte 62 de persoane, dintre care 4 foºti demnitari. Acelaºi joc dublu, influenþat direct de interesele de listã fiind Horia Sima, pentru a putea fi detaºate la SSI. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru cã, în calitate de putere ale ,,Camarilei”, va fi practicat de Mihail ºef direct al lui Nicu (zis Niky) ªtefãnescu, adjunctul Se recomanda, de asemenea, punerea acestuia în liberMoruzov în relaþiile cu Miºcarea Legionarã. Eugen sãu, era responsabil pentru anchetele acestuia, derulate tate. În schimb, cele 12 cãpetenii legionare se obligau Cristescu, cel care îi va urma la conducerea SSI, sub torturã, prin care urmãrea sã ,,smulgã mãrturisiri” sã facã propagandã cu formula ,,Credinþã pentru Rege explicã: „În perioada de represiune a miºcãrii legionarilor arestaþi. De asemenea, contribuise direct la ºi în slujba intereselor þãrii”, scopul principal fiind legionare, 1938-1939, aceºtia (agenþii SSI), la îndemnul elaborarea listei celor 105 cãpetenii legionare ce fuseculegerea de informaþii privind activitatea ,,comunistã, lui Moruzov, care urmãrea sã capteze graþiile lui serã asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul opeteroristã ºi iredentistã”. Dupã doar 7 zile de la Cãlinescu, întrebuinþeazã violenþa sub toate formele, raþiunii de represalii ordonate de Carol al II-lea în urma încheierea convenþiei cu Moruzov, regele avea sã ajungînd pînã la suprimarea mai multor conducãtori asasinãrii lui Armand Cãlinescu. Mandatul de arestare abdice, convenþia lui Sima cu Moruzov fiind anulatã. legionari, sub acoperirea «evadãrii de sub escortã» sau fusese emis la cererea generalului Ion Antonescu, Horia Sima vorbeºte ºi el despre aceastã înþelegere a «sinuciderii prin strangulare». Încercînd sã-ºi repare învestit, în 6 septembrie 1940, prim-ministru cu puteri menitã sã-i asigure libertatea de miºcare în organizarea situaþia la legionari ºi sã-i aibã oricînd la îndemînã sporite de cãtre Carol al II-lea, care abdicase în pentru combinaþiile politice aranjate cu Urdãreanu, favoarea fiului sãu. Pe lîngã faptul cã distrusese docu- loviturii de stat de la 6 septembrie 1940. Se mai fac ºi alte afirmaþii privind implicarea lui mobilizeazã pe loc la Serviciul Secret un mente de arhivã, Moruzov mai era Mihail Moruzov, împreunã cu Carol al II-lea ºi Horia grup de comandanþi legionari, în frunte acuzat ºi de abateri grave de la regulaSima, în asasinarea lui Armand Cãlinescu (21 septemcu Horia Sima. Actele de mobilizare pe mentul SSI, deoarece întocmise un brie 1939). Aceastã ipotezã a fost lansatã de ªtefan loc le-am gãsit în arhivele Serviciului ºi ,,dosar compromiþãtor” despre doamna Palaghiþã, un dizident legionar ,,codrenist”, ipotezã au fost publicate. Ele aveau ca scop sã-i Liþa Baranga, mama lui Ion Antonescu, exploatatã ulterior de cãtre istoriografia comunistã. În punã la adãpost de chemare la unitãþi în în vîrstã de 82 de ani în 1940, ºi-i caz de mobilizare. Lista primului lot ,,regizase” acestuia un proces de realitate, atentatul reuºit contra primului-ministru a fusese întocmitã chiar de Horia Sima, ,,bigamie”, proces cîºtigat de general. demonstrat tocmai ineficienþa Serviciului român de cãci de pe dînsa lipsea numele lui Radu Adversar ireductibil al activitãþilor ile- Informaþii condus de Mihail Moruzov, spulberînd teza Mironovici, pretendent legitim la congale ale lui Moruzov, instigate de Carol cã Horia Sima ar fi fost informator al lui Moruzov. De ducerea Miºcãrii. Iatã cum, acelaºi al II-lea, Antonescu strîngea de peste altfel, Horia Sima apare în evidenþele SSI abia în febMoruzov, mîncãtor de legionari, îi un deceniu dovezi asupra conspiraþiilor ruarie 1939, cînd a intrat în atenþia autoritãþilor. Atunci îmbrãþiºeazã ºi le face diverse servicii politice ale acestuia în cadrul SSI. a fost dat în urmãrire generalã, fotografia sa fiind disimportante, din oportunism ºi joc politic. Dintre cele 64 de victime, Mihail tribuitã sub consemn la frontierã. Acelaºi Moruzov, care, prin rapoartele Moruzov a fost singurul care nu a fost (va urma) Eugen Cristescu întocmite asupra legãturilor lui împuºcat în cap, decesul acestuia DAN ALEXANDRU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 20 octombrie 2017
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (30) Carlos Mirabelli, un farsor al levitaþiei (1) Spunîndu-se despre el cã poate produce automat scrieri în 28 de limbi strãine ºi cã poate rosti, în stare de transã, discursuri în 26 de limbi, cã este, de asemenea, capabil sã materializeze spiritul unor persoane decedate cu o identitate uºor de aflat, cã poate juca biliard fãrã a atinge tacul ºi, aparent, cã poate cãlãtori cu o vitezã apropiatã de cea a luminii, Mirabelli era cunoscut ºi ca o persoanã ce poate efectua, cu succes, levitaþii. Sau cel puþin aºa afirma el. În 1934, sceptica Societate de Cercetare a Fenomenelor Paranormale (SPR) ºi-a trimis un cercetãtor, Theodore Besterman, sã investigheze cazul lui Mirabelli. În opinia acestuia, a investigat atît cît era necesar. ,,Mirabelli este, fãrã îndoialã, un simplu ºarlatan”, îi scria Besterman autorului Guy Lyon Playfair, în 1973. Totuºi, nereuºind sã descopere nici mãcar dovezi scrise privind activitatea anterioarã a lui Mirabelli, el s-a întors cu o fotografie edificatoare, rãtãcitã în arhivele SPR pînã cînd a fost dezgropatã în iunie 1990 de cãtre cercetãtorul american dr. Gordon Stein. Aceastã fotografie aratã cum Mirabelli este aparent ridicat în mijlocul aerului, cu braþele întinse la orizontalã ºi cu ochii deschiºi, cu capul aproape atingînd tavanul unei încãperi cu o înãlþime de cel puþin 4,3 m (cum avea sã verifice Playfair). Purtînd inscripþia: ,,Pentru domnul T. Besterman, de la Carlos Mirabelli” ºi datatã 22 august 1934, fotografia aratã clar semne de retuº ori pe negativ, ori pe o versiune anterioarã a pozei dupã care se realizase exemplarul cu pricina. Conturul îmbrãcãmintei ºi încãlþãmintei este
intensificat, ºi dovada se aflã chiar sub pantofi. Acolo, modelul tapetului din spatele lui Mirabelli, în restul fotografiei puternic focalizat, este estompat. De ce? Pentru cã în acel punct se gãseºte exact treapta scãrii pe care a stat Carlos, aceasta fiind ºtearsã. Pe o fotocopie sau folosind o lupã, dupã cum evidenþiazã Playfair, orice îndoialã dispare. Mirabelli a falsificat cel puþin aceastã pozã. Totuºi, întîmplarea nu dovedeºte cã ºarlatania se aplicã ºi în cazul Sfîntului Iosif, al Sfintei Tereza sau al lui Daniel Dunglass Home. În concluzie, credeþi sau nu credeþi, dupã cum vã e dorinþa.
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
Misterul OZN-urilor din oraºul Gulf Breeze (1) Un eveniment ciudat cu obiecte zburãtoare neidentificate, avînd consecinþe ºi mai ciudate, a început, în micul oraº Gulf Breeze, din Florida, la 11 noiembrie 1987. Pe la mijlocul acelei nopþi, constructorul Ed („dl. Ed”) Walters a pretins cã a observat, deasupra casei sale, apariþia unui OZN în formã de piramidã. Aparatul de fotografiat era la îndemînã, dar nava extraterestrã a emis o undã albastrã care l-a paralizat ºi l-a ridicat în aer. „Nu îþi facem nici un rãu”, i-a rãsunat o voce computerizatã în minte. ªi i s-a dat drumul. Obiectul zburãtor a dispãrut. În cadrul întîlnirilor ce au urmat, el a cunoscut mai multe creaturi umanoide cu înãlþimea de 1,20 m. Fotografiile lui cu acest OZN au fost declarate „absolut adevãrate” de cãtre dr. Bruce Maccabee, de la Fundaþia pentru Cercetarea OZN-urilor, cu sediul în Washington. „E imposibil ca Ed sã fi falsificat aceste poze”. (va urma) STUART GORDON
Cabaline 1
2
3
4
5
6
7
8
9 10
1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 ORIZONTAL: 1) Cal de munte foarte rezistent, rãspîndit în nordul Moldovei – Cui de potcovit calul; 2) Pur sînge... rasã de cai neamestecaþi – Întreceri de cai; 3) Limbã de raþã – Incursiune aviaticã; 4) Dotat tehnic – Prima doamnã; 5) Cal înhãmat lîngã oiºtea cãruþei – Ataºat, legat; 6) Cuiere! – Brînzã dulce – Editura Didacticã; 7) Sorã cu Mara – Îþi poartã numele; 8) Cãciulã boiereascã – Vrancea (auto); 9) E o solitarã – Cal dresat pentru anumite curse; 10) Calul de dat nu se cautã în ea – Greºeli. VERTICAL: 1) Curele sau frînghii de legat caii – Mur; 2) Cei care colindã de sãrbãtori – Ba e la fel!; 3) Acord subînþeles – Publicaþie cotidianã; 4) Centru în Cuba! – Casã, locuinþã; 5) Varietate de cai – Culte!; 6) Etaj – Veste; 7) Bãtut în cap – Zburãtor legendar cu aripi de cearã; 8) Rasã de cai puternici, de tracþiune – Fluviu italian; 9) Iaºi, pe maºini – Golul absolut – Copil de tuºã; 10) Ventilat – Gresaþi. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,FLUVII EUROPENE” 1) VOLGA – TAMISA; 2) IDIOTI – HILAR; 3) SENA – UP – TIRN; 4) TR – NADIR – RIO; 5) U – BALACARIT; 6) LOT – T – IDO – AD; 7) AT – CANOIST – U; 8) RON – ARO – ION; 9) SAH – ZV – SURSA; 10) VARDAR – LAUR; 11) TIBRU – AO – NAE; 12) UTA – PECIOARA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.