Romania mare, nr 1416 by România Mare

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Fii pregãtit, omule: în orice clipã se poate învîrti totul cu tine ºi în vîrtejul acesta sã te înalþi la Domnul!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

VINO, DOAMNE ISUSE! (1)

Armata, istoria ºi ingratul român Motto: „Fii om, fii drept ºi recunoaºte cã, pe deasupra ambiþiilor, intrigilor ºi urilor, este Patria, este veºnicia neamului, ºi cã acolo trebuie sã ne întîlnim totdeauna”. (Mareºal Ion Antonescu) Am cãutat cel mai inspirat mesaj de Ziua Armatei. De ce - pentru cã este un segment al naþiunii extrem de solicitat astãzi – pe de-o parte, armata românã s-a diminuat teribil, dar a fost ºi înglobatã într-un sistem militar multinaþional, condus de americani, ºi care poartã rãzboaie în toatã lumea, nici unul de apãrare. Pe de altã parte, militarii în rezervã sînt supuºi oprobriului public, atît prin absurdul scandal al pensiilor, cît ºi prin faptul cã ei reprezintã „trecutul”, într-o perioadã în care nimic nu mai e cum a fost, nici mãcar limba, denumirile sau uniformele. În acest context, am ales un mesaj al unui om despre care pot spune doar atît: este singurul general, ºef în exerciþiul funcþiunii al Statului Major General, care nu a pregetat sã-ºi punã cariera ºi numele în joc pentru istorie. Cine nu l-a cunoscut, nu l-a citit sau urmãrit în emisiuni ori conferinþe pe generalul Mircea Chelaru nu are cum sã înþeleagã ce înseamnã un exemplu de onoare al Mareºalului, nu are cum sã înþeleagã de ce Istoria unei naþiuni care se doreºte respectatã nu poate avea vinovaþi. Chelaru face parte din acea generaþie a lui Vadim ºi Adrian Pãunescu, o generaþie pentru care România a fost totul! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

IPOSTAZE CULTURALE

Mecenatul Pagina 10

Astãzi, 1 ianuarie 2001. Primul articol pe acest an, secol, mileniu. E întîia oarã cînd am senzaþia cã o cifrã valoreazã mai mult decît un cuvînt. „La început a fost cuvîntul“ – aºa se deschide Evanghelia lui Ioan. „La sfîrºit va fi cifra“ – aºa ar fi trebuit ea sã se închidã. Numai cã Biblia, în ansamblul ei, nu se va termina niciodatã. E singura carte care rãmîne deschisã, fiindcã ea e însãºi inima lui Dumnezeu. Au fost fãcute, în aceste zile, atîtea glume ºi speculaþii pe tema Mileniului III în care am intrat (unele cam îndoielnice!), încît cei care au, cu adevãrat, ceva de spus, preferã sã tacã. Pentru unii dintre ei, voi vorbi eu, acum. Ce este important în acest eveniment cosmic al morþii unui mileniu ºi al naºterii unuia nou? Faptul cã Apocalipsa nu a avut loc, aºa dupã cum, sute de ani, s-a tot anticipat. Dar trebuia aceasta sã se producã în anul 2000? Nu trebuia, nu reiese de nicãieri asta, decît din calcule apocrife, dar omenirea îºi fixeazã termene precise. Întîi a fost febra Anului 1000, cînd puþinii oameni care trãiau atunci au aºteptat sfîrºitul lumii. Existã mãrturii care atestã o isterie dramaticã a acelei perioade. A trecut ºi Anul 1000. Ce-i drept, o Apocalipsã ceva mai micã tot a avut loc: schisma tragicã a Bisericii Creºtine, la anul 1054, de la care pleacã multe dintre relele omenirii. Nu trebuie cãutaþi vinovaþii nici printre ortodocºi, nici printre catolici; singurul vinovat e Diavolul. Între douã respiraþii ale lui Dumnezeu, a trecut ºi Anul 2000. Apocalipsa, în sens biblic, nu s-a produs nici atunci, nici acum. Dar ce înseamnã ea? Învierea morþilor, judecarea oamenilor ºi a neamurilor, apariþia lui Antichrist, precum ºi, mai importantã decît toate, a doua venire a lui Isus Christos. Fiindcã El va veni, cu siguranþã. Iar cine nu crede asta, cine zîmbeºte, cu scepticism sau cu superioritate, e mai mort decît Nero, care fugea din calea poporului rãsculat, pentru a-ºi salva viaþa, apoi se ruga de gãrzile sale sã-l omoare, iar acestea nu vroiau. El, Nero, care l-a dat morþii pe Sfîntul Petru… Poate cã nici o viziune n-a valorat mai mult decît cuvintele rostite de cãlugãrul florentin Savonarola, în 1493: „Mica noastrã speranþã este ca Dumnezeu sã loveascã pãmîntul cu sabia Sa“. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 1 ianuarie 2001, Bran

Catedrala Mitropolitanã din Timiºoara

Cadranul de iarbã Îmi plîng de milã, nu mã recunosc nici cîinii mei cu nara lor subþire miros a cetini brumãrii ºi-a mosc crescute din belºug prin cimitire

M-a nãpãdit o barbã de profet ca un cadran de iarbã ce mãsoarã cum se deºirã umbra ta încet ºi cum în mintea mea se face searã E tot mai mare spaþiul dintre noi ºi nu te pot aduce înapoi cum nici Orfeu nu a avut izbîndã În apa Lethei blînd te-ai scufundat sîntem din alte lumi, din alt aluat ºi totuºi mai aºtept, ºi stau la pîndã CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Poems“)

Eugen Cristescu, inamicul nr. 1 al comunismului în România Pagina 23

O versiune asupra morþii lui Che Guevara

Cotul Uitãrii

Enigmele Peºterii Urºilor

Paginile 12-13

Pagina 7

Pagina 4

NR. 1416 z ANUL XXVIII z VINERI 3 NOIEMBRIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 3 noiembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

Ã ÃP PT TÃ ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Avem 2 prim-miniºtri ºi nici un guvern Furculiþa ºi cuþitul: de la ochiul lui Ticu Dumitrescu la ticu lui Zambra-Iosipescu Semnul electoral al liberalilor tineri: catarama! Cînd cei de la „Drepturile omului” vor „sã tragã una peste bot” Femeile fotbaliste dau la gioale. PARTEA I Situaþie unicã în istoria þãrii: timp de peste 10 zile, România a avut 2 prim-miniºtri ºi nici un guvern! Noi propunem sã se alcãtuiascã un guvern numai ºi numai din prim-miniºtri: Petre Roman (care nu se dã plecat), Theodor Stolojan (care e cam împiedicat sã-ºi facã treaba), Ilie Verdeþ (cã tot a mai fost), Lucian Cornescu-Ring (cã tot îl bagã evreii în faþã, ºi noi nu ne putem pune rãu cu ei, tocmai acum, cînd ne-au promis un vapor de curmale!). Aflãm din ziare cã Primãria Capitalei a fost dotatã cu niºte minunate autostropitori. Pentru curioºi, precizãm cã autostropitorile sînt niºte maºini care se stropesc singure. Dezolare mare a produs dl. Paul ªoloc cu prilejul interviului pe care l-a realizat cu dl. Alexandru Bîrlãdeanu, la televiziune! ªi de-abia îl felicitasem în rubrica aceasta pentru numirea ca director al Departamentului Actualitãþi. Sînt convins cã tînãrul nostru coleg de breaslã are alte calitãþi (citeºte corect o ºtire, redacteazã un material, are o anumitã sobrietate), dar modul cum a înþeles el sã se afirme în cadrul acelui interviu a fost catastrofal. Cu o pozã agresivã ºi aferatã, înfoindu-se ºi strîmbîndu-se la fiecare frazã, cãscînd gura semnificativ, ca în filme, încruntînd sprîncenele, luînd mereu vorba din gura oaspetelui, practicînd un fel de rechizitoriu, în mare vitezã, vorbind aproape numai el (cînd într-un interviu raportul ar trebui sã fie invers) – dl. ªoloc a dovedit nu numai cã e departe de meseria de ziarist, ci ºi o proastã creºtere jalnicã. Nu aºa se face carierã, d-le ªoloc, nu aºa se iese în evidenþã ºi în nici un caz nu aºa trebuie slujit adevãrul pe postul naþional de televiziune. Nu ºtiu cine te-a învãþat sã sari la beregãþile personalitãþilor intervievate, nu ºtiu dacã vrei sã îi copiezi pe incomozii reporteri americani sau francezi, dar impresia finalã a fost stînjenitoare, parcã cineva te tãvãlise prin praf de scãrpinat ºi Tot de la TV aflãm cã n-aveai liniºte o clipã! marele cardiolog prof. dr. Costin Carp a fost botezat... Constantin! Daþi-i un miel, cã aºa-i obiceiul. Acum, dupã cea de-a patra mineriadã, o sã avem ce povesti cel puþin pînã la Paºti. Simpaticul nostru bãrbos George Stanca publicã într-o revistã o notã intitulatã: „Sã-i scoatem ochiul

lui Ticu Dumitrescu!”. Este reprodusã declaraþia fãcutã în incinta Palatului Cotroceni, în acele clipe fierbinþi, de un civil din garda clãdirii: „A declarat ziariºtilor cã dacã l-ar prinde pe dl. Ticu Dumitrescu i-ar scoate un ochi cu o furculiþã ºi i l-ar arãta sã-l vadã cu celãlalt”. Acum, ce-ar vrea dl. Stanca? Sã nu i-l mai arate deloc? Amintiþi-vã de martie 1990, la Tîrgu-Mureº, cînd agitatorului horthyst Sütö Andras i-a fost scos un ochi, dar în febrilitatea evenimentelor nu i-a mai fost arãtat, deºi el era curios, ceea ce a constituit o gravã încãlcare a drepturilor omului! Unul dintre posibilii candidaþi la funcþia de prim-ministru, tînãrul de 19 ani Iosipescu-Zambra, se pare cã a fost eroul unei întîmplãri menite sã-l scoatã temporar din lupta pentru putere. Reproducem, în linii mari, ceea ce a publicat ziarul „Libertatea”, luîndu-ne la rîndul nostru libertatea de a face înfloriturile ce se impun. Aºadar, vinerea trecutã, în faptul serii, marele politician care n-a apucat sã-ºi termine liceul (a fost persecutat de dictaturã) alerga dupã niºte gãini prin faþa blocului. Motivul? Aceste animale n-aveau nici o lipsã de respect pentru liniºtea de creaþie a aceluia ales de destin pentru a fi preºedintele Partidului Naþional Conservator! Adicã cotcodãceau, se gãinau sub geamul lui, fãrã însã a se ºi oua, aºa cum impun normele în vigoare. Atunci, dl. IosipescuZambra a prins din zbor un cuþit, pe care tocmai îl arunca paºnic maicã-sa prin casã (dupã un vechi obicei al tribului Zambra) ºi s-a repezit dupã necugetatele orãtãnii. Oh, Zeus, multe ºi felurite pãþanii le mai sînt date muritorilor! Nici n-a ieºit bine pe uºã junele politician, cã s-a oprit liftul între etaje, dar el nici mãcar n-a apucat sã fie în lift, ci între uºile liftului, ceea ce l-a chinuit destul de mult. Dupã o orã de lupte greco-romane, liftul a fost deblocat prin remorcarea lui de cãtre o cãruþã aparþinînd þiganilor rudari, cãldãrari ºi parlamentari. Abia scãpat cu viaþã, marele preºedinte s-a nãpustit ca o vijelie pe scãri în jos, ºi apoi în sus (cã îºi uitase cuþitul), dupã care a zbughit-o cu voioºia specificã bolii sale, drept în stradã. Nenorocire! Taman în dreptul uºii de la bloc, niºte feseniºti fãrã scrupule bãteau un covor cu niºte ciomege rãmase de la mineri. În covorul fãcut sul, se afla Doina Cornea, mai mult vie decît moartã. Ea

Epigramiºti de ieri... Ziarului ,,Universul”

Magistratului Miriºte

cu ocazia inaugurãrii unei rotative

cu ocazia înaintãrii sale la Curtea de Apel din Bucureºti

Versuri pentru-o zi festivã... Vi le dau, cã vã-nþeleg; Dar vã-ntrece-n rotativã Totuºi... universu-ntreg!

Epigrama Muntelui Jung-Frau (Fecioara) Ca sã rãmîi mereu tot Jung-Frau, Cu o voinþã opiniatrã, Cînd s-au suit atîþi pe tine, A trebuit sã fii de piatrã!

Bacteriologilor de la Constanþa Fãrã s-o pornim pe ceartã Sau sã ne îndemne ura, Zicem c-o fãcurãþi fiartã Fiindcã v-a lipsit... cultura!

Înaintarea meritatã E aprobatã de norod; Unde-a fost Miriºte, odatã, A fost sãmînþã ºi-a fost rod.

Unui rabin la un concurs: care facem în 5 minute o epigramã mai bunã Am concurat sã fac o stanþã ªi eu, cu lira mea vioaie, Deºi ºtiam cu siguranþã Cã rabinul... o sã mã taie.

Unui frizer palavragiu Reclama-þi saltã prãvãlia, Dar am sã-þi spun un adevãr: Cînd spui cã vindeci ºi chelia, Gãsesc cã... o cam tragi de pãr. RADU D. ROSETTI (1936)

mai striga în rãstimpuri, cu o voce înþiglatã, melodioasã: „Nu mai daþi, fraþi muncitori! Mai bine intraþi în grevã, în voi stã forþa, simt fluidul de forþã, dinspre voi cãtre mine! Mergeþi la Simina Mezincescu ºi spuneþi-i cã eu sînt în mijlocul muncitorilor, sã vie ºi ea aici, dar conduceþi-o de mînã, fraþi români, cã ea e cam zbanghie ºi poate sã nimereascã în alta direcþie! Acum e momentul, fraþilor, sã lovim tot ce e rãu în þara asta!”. La care cei doi feseniºti, rîzînd mînzeºte, au replicat: „Pãi noi ce facem acum, cotoroanþo, nu lovim bine?!”. ªi tocmai în clipa în care îºi luau avînt de la uºã, trecu ca un fulger inegalabilul om politic Iosipescu-Zambra, care nimeri între bãtacele lor: întîi îl pãli unul dupã ceafã, apoi celãlalt aºteptã pînã se ridicã de jos, îºi aprinse o þigarã, ºi îl pãli ºi el, tacticos, drept în nas. Atît i-a trebuit lui Zambra! A uitat ºi de gãini, ºi de soarta naþiunii, ba chiar ºi de capra de maicã-sa, care se urcase pe un coteþ de porumbei aflat la etajul XI ºi îi striga: „Mircea, nu da cu cuþitul, nu-i politic, mai bine ia o rangã!”. Apoi i-a aruncat statutul partidului lor, ca sã procedeze bãiatul conform prevederilor legale. Dar Mirciulicã era prea tulburat de evenimente. Ce-i drept, la asta a contribuit ºi monarhista Simina Mezincescu, care venea ca o nãlucã ºi l-a confundat cu regele Mihai tînãr: tot imberb, tot iute la mînie, tot bîlbîit. A scãpat cu greu din îmbrãþiºãrile Siminei, dar ºi din strînsoarea Doiniþei, ce îi cuprinse mîinile cu propriile ei picioare (vã daþi seama ce-a fost acolo!), strigînd cu vocea ei de piþigaie: „Fãrã violenþã!”. Dar preºedintele partidului striga ºi el, la rîndul lui: „Lãsaþi-mã! Lãsaþi-mã în pace, zuzelor, pentru numele lui Dumnezeu, fac moarte de om!”. Din fericire, prin dreptul blocului trecea atunci þigãncuºa aia în chiloþi, care face reclamã la televizor pentru cuburile de gheaþã Titan Ice. Pofticios cum îl ºtim, Mirciulicã a ºoptit. „Altîîî viaþîîî”, a privit-o languros ºi a vrut s-o invite la primul Congres al partidului, care va avea loc la puºcãria Jilava. În acel moment de acalmie, forþele de ordine (43.000 de soldaþi, jandarmi, paraºutiºti, rezerviºti ºi puciºti) l-au dezarmat. A mai apucat nenorocitul sã-l înþepe cu cuþitul pe vecinul sãu Ion Minghet, care acum se aflã la hospital. Judecat rapid, preºedintele partidului a cãpãtat trei luni ºi zece zile închisoare, pentru tulburarea gravã a ordinii ºi liniºtii publice. Totodatã, s-a declanºat urmãrirea penalã pentru tentativã de omor. Aflãm, tot din „Libertatea”, cã numeroºii sãi adepþi (doi la numãr, mã-sa ºi cu un alt cretin) vor sã facã un protest la O.N.U., probabil ºi un marº pe jos pînã acolo, dar pînã vor ajunge ei, IosipescuZambra va fi de mult la balamuc. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 11 octombrie 1991)

... ºi de azi Constatarea naivului Soþia-n stilu-i diafan E o mimozã, o silfidã; Eu n-am atins-o de un an... ªi totuºi vãd cã e gravidã.

La moartea unui ºef La mormînt o lume geme Cã un ªEF s-a stins din viaþã; Pare-se c-avea probleme... Cu picioarele din faþã.

Afacerea Gazprom Prin România dînd ocolul, Vedem cã-n urma unui troc, Vecinii ruºi ne iau petrolul Ca sã ne punã... gaz pe foc.

Nimeni nu e mai presus de lege Eu, zicala cea mãiastrã, O-ntãresc pe drept cuvînt: Legea e deasupra noastrã, România-i la pãmînt!

Naivii Vã expun în dulce grai O zicalã ce încîntã: Cornoraþii merg în Rai... Cã naivitatea-i sfîntã!

Unei narcisiste Avem o colegã luxoasã, Cu ºarm ºi sclipire de stea; Aceastã femeie frumoasã Îmi place... cã-i place de ea.

Senectutea (definiþie) E-un timp anost ce prin destin, În zile reci ºi numãrate, Þi se anunþã din senin… Cod roºu de... senilitate.

Octogenarul Acum - de Dumnezeu uitat, Mã mir ºi mã cuprind bufeuri Cã moartea încã n-a sunat... Dar îmi trimite ,,SeMeSe”-uri. NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 3 noiembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Crime colective Un monument al naturii: Ivan Patzaichin Palatul Somnambulilor Eºecul social-democraþiei europene Cine te-a fãcut pe tine, Tudoriþo, nene? Legi contra plantelor orgasmice Comici vestiþi ai PSD-ului Cine mîrleºte oaia Dacã educaþie nu e, nimic nu e Simona Ha-Ha-Halep Cum ies curvele în evidenþã Minunata domnie a lui Alexandru cel Prost de Bun La doi ani de la aprinderea rugului satanic de la ,,Colectiv”, exploatat în jocurile politice macabre, adevãrul a fost prefãcut în scrum. Prin cenuºã mai rîcîie cu bãþul doar pãrinþii arºi de dor. Jarul de pe vinovaþi a fost stins cu apã ºi spumã de pompierii politici. România a devenit þara fãrãdelegii ºi a crimelor ritualice. Catalonia ºi-a declarat independenþa. Nasol moment. Mai ales cã prima doamnã se numeºte Marcela Topor. ªi ca ºi cum nu ar fi fost de ajuns cã se trage dintr-o familie care foloseºte ascuþiºul ºi pe cartea de identitate, mai este ºi din Vaslui! ,,Zuckenberg face curãþenie pe Internet”, urlã onaniºtii, sclemberiºtii ºi activiºtii. Trebuia s-o facã mai demult. Gunoiul virtual e pînã-n grindã. ,,Luxul? Grea întrebare pentru unul ca mine, venit dintr-un mic sat pescãresc uitat de lume. La 17 ani, cînd am cãlãtorit pentru prima datã cu trenul, pînã la Bucureºti, mi se pãrea un lux sã trãieºti la bloc, într-un asemenea oraº, cu tramvaie, troleibuze ºi magazine cu lucruri fel de fel. Mai tîrziu, am realizat cã luxul nu este despre A AVEA, ci despre A FI, a te bucura de ceea ce eºti ºi ceea ce ai. Nu sînt ipocrit. Dacã ai acces ºi la niºte posesiuni, ºi la niºte articole de lux, cu atît mai bine. Însã, în fiecare zi, realizãm cã, în România ultimelor douã decenii, sãnãtatea este un lux pe care tot mai puþini ºi-l permit. Educaþia copiilor a devenit un lux, accesul la culturã, de asemenea. Însuºi timpul acordat activitãþilor recreative a devenit un lux. În timp ce o mînã de oameni experimenteazã un lux deºãnþat, din categoria lui A AVEA”. Ce monument al naturii este în spatele acestor cuvinte? Ivan Patzaichin, legenda sportului mondial. Ce pãcat cã asemenea oameni se nasc o datã la 100 de ani! ªoferilor de ambulanþã din Cambodgia li s-a adresat rugãmintea sã-ºi ia permis, dacã vor sã mai conducã. ªi dacã nu vor fi de acord, ce-or sã le facã? Or sã le ia volanul? Totuºi, o rugãminte similarã ar trebui adresatã ºi ºoferilor români de la firmele de taximetrie. 4,8 milioane de angajaþi susþin 5,1 milioane de pensionari. De 9 ani, sistemul de pensii este pe deficit. Ne aºteaptã vremuri grele. Camera Derutaþilor vrea sã-ºi cumpere mobilier de dormitor. Vã daþi seama cît va costa mobilarea imensului Palat al Somnambulilor?! Partidele Social-Democrate au pãrãsit guvernarea în Spania, Franþa, Germania, Austria ºi Cehia. ªi nici partidul cartelului de la Tel-Drum nu se simte prea bine. Asta-i ºi opinia domnului doctor Ponta, dar ºi a celor care au fost minþiþi cu neruºinare de propagandiºtii roºii. Derutata Tudoriþa Boboc-detrandafir e convinsã cã forma de guvernãmînt a României este, citez cu prefãcutã emoþie, ,,a PSD-ului”. Cine-o fi împãratul internaþional ºi intergalactic al kmerilor roºii, nu ne spune. Sau o fi reje? În orice caz, cine te-a fãcut pe tine derutatã, Tudoriþo nene, aºa naivã ºi subþire, nu m-a întrebat pe mine... A apãrut o lege pentru distrugerea ambroziei. Ambrozia, pe care zeii greci o dãdeau de-a rostogolul pe ºoseaua gîtului, e o plantã al cãrei polen îi deranjeazã la cerebelul gîndirii pe aleºii neamului, care, se ºtie, sînt alergici la bãlãrii. Urmãtoarea plantã luatã în colimator de bãieþii veseli din Ierbarul Naþional e aia þigãncii. Care, zic botaniºtii din Opoziþia faþã de bunul simþ, ar provoca orgasme multiple. Dacã strãnutaþi des, sã ºtiþi de la ce vi se trage. Dacã nu strãnutaþi, asta-i situaþia, se poate întîmpla ºi la case mai mari. Cu ocazia întronizãrii noului episcop de Huºi (ºtiþi vorba aia: cine a stat cinci ani la Huºi, poate gîndi ca Lãbuº!), un tînãr enoriaº (16 ani), cu ciocanul în formare, ca sã respectãm formulãrile bisericeºti ale prea-fericitului Pomohaci, s-a îmbãtat atît de rãu în curtea episcopiei încît s-au mirat chiar ºi ceilalþi locuitori din judeþul Vaslui. Cã o alcoolemie de 4,1 la mie l-ar face invidios chiar ºi pe domnul Bãsescu. Sorin Grindeanu, singurul om din lume care a învãþat într-o sãptãmînã ºi sã vorbeascã, ºi sã tacã, a fost numit de domnul Dragnea ºef al ANCOM. Singurul parlamentar care l-a votat fãrã sã-l bufneascã rîsul, deoarece îi curgeau lacrimi de crocodil în bascheþi, a fost domnul Victor Ponta. Care Victor Ponta criticã mãsurile hazardate ale guvernului PSD. ªi, culmea ironiei, are dreptate, deºi, în campania electoralã, gogoºile din programul de guvernare-manipulare aveau întipãrite pe coajã chipul lui Victoraº. Uite, d-aia e frumos în România: nu te plictiseºti niciodatã! Caragiale n-are nici o ºansã sã fie uitat. ªi d-aia domnul Daea a declarat prioritate naþionalã oaia. România a terminat trimestrul II cu cel mai mare deficit din UE: 4,1%. Sã fie vreo legãturã între actul de guvernare ºi alcoolemia bãietului din Huºi, cã prea se potrivesc cifrele? Alo, filfizonii de la guvernare: sînteþi siguri cã n-aþi greºit pe undeva? Regele Lear a împlinit 96 de ani. Arde-o înainte, Majestate, cã înapoi nu

se mai poate. Cã dacã se putea, ar fi fost frumos sã nu-l fi arestat pe Antonescu pînã nu te-ai fi asigurat cã soldaþii români nu vor fi fãcuþi prizonieri de rãzboi ºi vor lua drumul de gheaþã al Siberiei. De celelalte greºeli nu-þi mai amintim, cã, în realitate, dumneata n-ai fost un fãuritor de istorie, ci o victimã colateralã, aflatã pe locul mortului. Primul agricultor al þãrii susþine cã în aceastã toamnã am avut recolte record la grîu ºi la floarea-soarelui. Pînã ºi noi, care nu ne-am petrecut viaþa pe tarla, ºtim cã grîul se însãmînþeazã toamna ºi se recolteazã vara, dar nu putem sãl contrazicem pe domnul Liviu, întrucît numai dumnealui cunoaºte toate prevederile programului de guvernarerecoltare. ªi dacã acolo scrie cã din acest an grîul va fi recoltat toamna, n-ai cum s-o dai la întors, cã ar însemna sã încalci voinþa electoratului! Sper sã nu se supãre domnul Daea cã el este abia al doilea agricultor al þãrii. Oricum, dacã ar fi întrebatã mioriþa, aceastã podoabã cu lînã înciurlinatã, pe cine preferã, ar iniþia campania ,,Alege Daea cã iubeºte oaia!”. Spre disperarea lui nea Alecu, care, conform noilor orientãri sexuale, preferã berbecu. Deºi mioriþa ar lua þeapã, întrucît nea Petricã n-o iubeºte doar poetic, ca pe o mobilã montanã, ci are sentimente profunde. Îi place s-o perpeleascã pe jar ºi s-o arunce în stomacul burþii, laolaltã cu mãmãliguþa ºi cu vinul de buturugã. Mare golan, domnul ministru! Un adevãrat traficant de carne vie! Dacã românii halesc anual, în medie, 2,5 kg de carne de oaie, el bagã la jgheab mai mult decît un lup. Adicã papã ºi oaia, papã ºi mielul, în ciuda poemelor în prozã pe care i le-a dedicat în direct ºi la ore de maximã audienþã, ca sã-i adoarmã vigilenþa. Dar veºtile nasoale nu se opresc aici. Prietenul lui Ghiþã Ciobanul s-a revoltat la TV împotriva fake-urilor din lumea ovinelor. Cicã berbecii aduºi pe la expoziþii, alþii decît politicienii, sînt hrãniþi cu granule ºi nu-s în stare sã mîrleascã. Dacã un singur berbec ar putea sã-i facã bucuria mioriþei, dumnealui este dispus sã i-o dea pe mã-sa. Nu pe mã-sa oii, nu mã înþelegeþi greºit. Aºa cã ne întoarcem de unde am plecat: berbecilor, alegeþi oaia, c-altfel va trebui sã le mîrleascã Daea. ªtiaþi cã soacra lui Marcel Toader face farmece? ªi p-asta o ºtiaþi? M-aþi spart. Eu nu ºtiu nici cine e Marcel Toader ãsta. E rudã cu Sinistrul Injustiþiei? Cã aºa s-ar explica de ce-i lipseºte farmecul domnului Tudorel Toader. Societatea românescã s-a degradat atît de tare încît fetiþelor de 14-15 ani li se pare firesc sã mimeze actul sexual oral pe la petreceri gen ,,Balul Bobocilor”. Ultima ispravã s-a întîmplat la Cluj, unde concurentele aspirante la titlul de miss, de la un liceu cu profilul Comunicare-Manipulare, sau cam aºa ceva, au epuizat cît ai zice peºte bananele þinute în poale nu de Munþii Carpaþi, ci de colegii lor, papagalii de modã nouã. Dacã fetele astea vor sã intre în lumea modei pe scurtãturã, au luat-o pe unde trebuie. Pot sã considere cã au trecut proba simulãrii. Evaluãrile profunde, naþionale ºi internaþionale, vor veni pe parcurs ºi, vorba aia, nu-i bine sã te duci nepregãtitã, cã te faci de rîs. Totuºi, s-au cam grãbit. Iar dacã printre amatoarele de banane au fost ºi unele care vor dori sã urmeze alt drum în viaþã decît cel al promiscuitãþii, aceste imagini le vor urmãri toatã viaþa. ªi pe ele, dar ºi pe cei din generaþia noastrã, fiindcã, din nepãsare sau laºitate funciarã, am lãsat o clasã bezmeticã de politicieni sã distrugã fibra naþionalã, prin desfiinþarea educaþiei. ªi cînd spun educaþie, nu e vorba doar de ºcoalã, ci de tot ceea ce se petrece în jurul copiilor, în familie, la canalele de dejecþii TV, pe Internet. Nu mai existã bunsimþ, respectul a fost îngropat în prãpãstii adînci, importul de promiscuitate a anulat tradiþia bunei creºteri. Politrucii au distrus educaþia formalã, non-formalã ºi informalã, iar dacã educaþie nu e, nimic nu e! Cum ies curvele în evidenþã? Povestesc pe Facebook cum au fost hãrþuite de inºi incapabili sã-ºi ducã misiunea pînã la capãt. Cã ele d-aia sînt supãrate. Nu mã înþelegeþi greºit, aici nu e vorba de femeile abuzate cu adevãrat, ci de panaramele care au gãsit în aceastã campanie declanºatã peste Ocean un bun prilej de bîrfe ºi de ipoteze. Aºa s-a ajuns ca sã fie hãrþuiþi ºi bãrbaþii care au fost hãrþuitori, dar ei habar n-aveau. Cã se ºtie, dacã ai nemulþumit o femeie de consum, nu te uitã toatã viaþa de apoi. La Turneul Campioanelor, Caroline Wozniacki, daneza care a fost pictatã la pielea goalã deunãzi, a renunþat din nou la orice inhibiþie ºi a lãsat-o fãrã chiloþi pe Simona Halep. Oh, Carolino, nu-i frumos ce faci! De corpul tãu poþi sã abuzezi, te lãsãm sã tragi ºi de corpul nostru supraelastic, dar n-o strica ºi pe Simona, cã ea e mai de la þarã, mai de modã veche. Dacã-i dai o palmã cu racheta, îþi întoarce ºi obrazul celãlalt. ªi nu se lasã pînã nu ia bãtaie ºi de la Svitolina, cã altfel nu-i prieºte vacanþa. Din pãcate, am avut dreptate, iar Simona nu a putut

confirma cã locul 1 nu este de conjuncturã. Dar este tînãrã ºi mai poate progresa. Sã sperãm cã lecþia de la Singapore i-a fost de folos. Dar, dacã atît poate, mãcar sã-ºi trãiascã clipa de glorie supremã cum ºtie ea mai bine: rîzînd ca nãroada. Cînd era mai purisancã, zicea cã modelul ei este Roger Federer. Nu ºtiu dacã Simona Ha-Ha-Halep a observat, dar elveþianul plînge ºi cînd cîºtigã. ªi cîºtigã des. Coana Miþa Biciclista de la Primãria Capitalei s-a gîndit cã n-ar fi rãu dacã ar lua 2,5 milioane de lei de la infrastructurã ºi le-ar face niºte statui lui Martin Luther ºi Jean Calvin. E o eroare fatalã, cine i-a dat ideea (vreun idiot, evident) nu i-a spus cã bãieþii ãia erau împotriva moaºtelor ºi a risipirii banilor enoriaºilor. Ba lui Calvin nu-i plãceau nici proastele, avea aºa un fix al lui, de nu mai trecea nici o fufã prin Geneva. Chiar dacã Miþa crede cã Jean Calvin e una ºi aceeaºi persoanã cu Calvin Klein, n-are nici o scuzã, trebuia sã-l întrebe pe domnul doctor Pandele, cu care împarte suburbiile Bucureºtilor ºi peºtele de pe televizor. Guvernul de tehnocraþi aleºi prin vot se tot joacã de-a revoluþia fiscalã, numai ca sã-i abureascã pe alegãtorii cu douã clase mai multe decît trenul cã s-a þinut de programul de guvernare cum se þin scaieþii de oaie. În realitatea imediatã, salariaþii nu vor cîºtiga nimic ºi nici statul nu va colecta mai mulþi mangoþi pentru triburile de hoþi. Aºa cã relativa stabilitate a României, stabilitate în sãrãcie, se va pãstra, dar cu riscuri neprevãzute. Continuã sã rãmînã deschis robinetul puºcãriilor. Într-o singurã zi au fost eliberaþi de statul mafiot 33 de criminali, 47 de violatori ºi sute de tîlhari, aceºtia adãugîndu-se clasei politice aflatã în arest la domiciliu, prin diverse clãdiri monumentale ale Bucureºtilor. Oare cîþi dintre ei vor fi regãsiþi la butoanele puterii? Cine rãspunde pentru aruncarea în stradã a celui mai teribil cocteil Molotov de la instalarea Guvernului Tudose încoace? Poate Domnul Dan Diaconescu, liderul maxim al eliberaþilor, pe care dacã nu-l urmaþi tiptil, tiptil, nu ºtiþi ce pierdeþi (portofelul, naivilor!). Numãrul românilor de peste 65 de ani depãºeºte cu 300.000 numãrul copiilor de pînã la 14 ani. Nici nu mai avem puterea sã-i înjurãm pe demolatorii României, pe cei ce-au distrus fibra naþionalã, de acest dezastru demografic. Patriarhul Kiril, al Rusiei, l-a vizitat pe Patriarhul Daniel, al României. Aºadar, s-au întîlnit capii primelor douã biserici ortodoxe din Europa, care sînt atît de bogaþi spiritual încît nu-ºi numãrã arginþii, ci ºi-i cîntãresc. Cel puþin asta e opinia cercetãtorilor atei de la Fãurei. Cu aceastã fericitã ocazie, regizorul Solomon, soþul soþiei sale, a protestat automutilîndu-se. Distinsul geto-dac a fost dus la psihiatrie, de unde a plecat la fel de vesel. Mai þineþi minte ce scria Adi Sfinteº în ,,Istoria necenzuratã a românilor” despre Moldova? Cum cã e cam rea de muscã ºi c-a întins-o Roman I ca pe o coardã, pînã la mare? Ei, bine, lucrurile nu s-au oprit aici: ,,Fiul lui Roman I era olecuþã moale, chiar bleguþ, dar nu din cauza asta i-au zis moldovenii «cel Bun», ci pentru cã le avea tare de tot cu învîrtelile politice ºi din care pricinã reuºise sã conducã Moldova vreme de 31 de ani (14001432, 1 ianuarie), perioadã în care duºmanii au poftit-o intens, dar n-au reuºit s-o înhaþe. În epoca respectivã þara a înflorit ºi a fost liniºte suspectã, încît poporul se blegise de tot. Toatã ziua bea vin, fãcea copii ºi, uneori, muncea pãmîntul.Vremuri bune, ce sã mai vorbim, dacã ne gîndim la numeroasele conflicte în care fusese amestecatã Moldova în timpul predecesorilor (Roman I, Petru Muºat ºi alþi zimbri furioºi) sau, mai ales, la cumplitele evenimente ce se vor desfãºura sub urmaºi, pînã la venirea pe tron a lui Fane Barosanu. Dar, ca sã fie liniºte în þarã, Alex trebuia sã se alieze cu ciumeþii din jur, duºmani tradiþionali, care nu doreau decît sã împartã Moldova între ei, cã era tare atrãgãtoare, afurisita. Cu ungurii nu s-a aliat cã nu-i înghiþea din principiu, pe valahi n-avea cum sã-i supere cã pe el îl pusese pe tron Mircea cel Bãtrîn, cu care de altfel se înþelegea perfect în româneºte, iar cu polonii trebuia sã se alieze, cã altminteri o încurca rãu de tot cu boanghenii lui Sigismund. Aºa se face, oameni buni, cã, deºi ta-su, Roman I, fusese închis de poloni, moldoveanul fu nevoit din motive politice sã pupe poala polonului Vladislav Jagello, cãruia i-au plãcut atît de mult vorbele de supuºenie meºteºugite de Alex, încît îl puse sã le repete de mai multe ori, sub forma unui jurãmînt de credinþã (în 1402, 1404, 1407 ºi 1411) pe care aproape cã-l învãþase pe deasupra. Moda vasalitãþii era o regulã în Evul Mediu (de-un par exampl, regele englez era vasalul celui francez, cînd nu ºi-o trãgeau reciproc în barbã ), dar ea a fost pãstratã de conducãtorii Moldovei pînã astãzi, cînd se închinã pînã la pãmînt în faþa ruºilor ºi a nevestelor, ca ºi cei ai Valahiei surori, care pupã poala oricui, în funcþie de cum bate vîntul istoriei ºi, mai ales, de cine este chiriaºul grãbit al Palatului Domnesc, anticamera Beciului Domnesc. Aceste jurãminte ale lui Alexandru, umilitoare dar necesare, au avut drept rezultat recunoaºterea, în anul 1411, de cãtre regele polon, a faptului cã încã îi mai este dator Moldovei «o mie de ruble din argint frîncesc» din împrumutul fãcut pe vremea lui Petru Muºat ºi la ale cãrui clauze renunþase într-un moment dificil ªtefan al II-lea, fostul domnitor, care se iubea cu ungurii ceva de speriat, îi strîngea în braþe pînã le sãreau ochii din cap ca la melci...” (va urma, dacã sînteþi cuminþi!). CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 3 noiembrie 2017

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Armonii de cer divin Luna ºi-a deschis ferestrele cu brume argintii ºi-ºi îndeamnã suratele stele la drum, în noaptea rãscoaptã de vîntul care nu conteneºte de cîteva zile ºi bate din palme de peste tot, c-a început sã curgã-n pahare mustul bucuriei la focul aprins al buzelor femeilor care viseazã amoruri prin lãstari de frunze de cicoare în franjuri de rochiþa rîndunicii, înalte pînã la burta calului. ªi trec în joc de fuste colorate cîrduri de raþe sãlbatice spre singurãtãþi de parfumuri de mlaºtini într-ale iubirii cu iepe ºi cai sãlbatici, în împerechere de fulgere de copite ºi nechezat straniu. ªi e cîntec nou de toamnã timpurie ce se aude prin iarba firavã de la dinþii ploii cu lapoviþã, trezind dornice clipe de melancolii de se aude pînã la bîrlogul ursului. Cã acesta îºi pregãteºte patul pentru somnul de iarnã, visînd la hrana din ultima vreme, din must de ghindã ºi caº de jir, scuturate peste noapte în iureº de þambal ºi zbenguieli de veveriþe, ca la o nuntã cu flãcãi de pepeni verzi ºi blonde ce dau autografe nuntaºilor, culegãtori din tatã în fiu de zodii pline de pastramã. Cã neaua amintirilor de dragoste se înfiripã aici, pe pãmînt, ºi se numãrã dupã fetele ploii zborului de guguºtiuc. ªi trãiesc momente de bucurie vãzînd cum coboarã îngeri de aer dulce prin crengile copacilor deposedate de straiele galbene. ªi-s îmbrãcate în marama albã a lunii pe care o privesc de cînd mi-am pus în picioare prima oarã papuci de lut ºi ochelari din coajã de dovleac. Copil fiind, cãlãrind un bãþ, cel mai vestit cãluþ pe care l-am avut vreodatã, alergam pe toate uliþele satului, pe toate coclaurile din împrejurimi ºi mã luam la harþã cu toþi strigoii care-mi ieºeau în cale sã mã trimitã la culcare. ªi mã uit

Enigmele Peºterii Urºilor Ca ºi celebra peºterã Altamira, din Spania, ºi Peºtera Urºilor, din judeþul Bihor, a fost descoperitã dintr-o simplã întîmplare. În data de 17 septembrie 1975, mai mulþi muncitori de la cariera de marmurã din Chiºcãu au montat explozibil pentru a disloca blocurile de marmurã din coasta muntelui. S-a dat foc fitilului ºi oamenii s-au adãpostit pe unde au putut. Dupã explozie, ei au vãzut cu uimire cã în panta muntelui a apãrut o crevasã. Pentru a evita riscul cãderii cuiva sau a buldozerului în ea, s-au descãrcat în locul cu pricina mai multe bascule cu pietriº; dar crevasa înghiþea totul. Pe cînd ortacii aflaþi la masã discutau cu aprindere cele întîmplate, minerul artificier Traian Curta din Chiºcãu a ancorat zdravãn frînghia de un bolovan din apropiere ºi, cu un curaj demn de romanele de aventuri, înarmat doar cu o lanternã, a coborît pe frînghie în hãu. Drumul pînã jos i s-a pãrut fãrã sfîrºit. Acolo s-a împiedicat, a aprins iute lanterna ºi i s-a fãcut pãrul mãciucã: de jos îl priveau, cu adîncã mustrare parcã, orbitele goale ale unui craniu imens de „ursus spaeleus”. În aceeaºi clipã, primul strigãt omenesc, dupã atîtea mii de ani, a cutremurat peºtera. Ortacii de deasupra au alergat într-un suflet, crezînd cã minerul s-a prãbuºit în hãurile pãmîntului. Curajosul artificier a agãþat în frînghie gigantica tigvã de urs, care a fost scoasã la suprafaþã ºi apoi purtatã prin sat, toate bãbãtiile crucindu-se de uimire ºi scuipîndu-ºi în sîn de aºa nãmetenie fioroasã, cãreia copiii, purtînd-o în vîrful unei prãjini, parcã în semn de triumf, îi spuneau „cap de zmeu”. Astãzi, „capul de zmeu” se odihneºte în vitrina de la intrarea în peºterã. La 18 septembrie 1975, dotat cu o scarã de frînghie ºi o lampã de carbid, acelaºi „Trãienuþ” (cum îl alintau localnicii) a coborît pentru a doua oarã în peºterã, invitîndu-i ºi pe alþi doi ortaci, dar aceºtia au refuzat cu îndãrãtnicie. Descoperitorul a strãbãtut cu mare grijã întreaga peºterã ºi, pentru a nu se rãtãci în cotloanele ei, a lãsat, cînd pe o stalagmitã, cînd pe alta, dupã cum înainta în adînc, ba flanela, ba haina de la salopetã, ba casca de protecþie, astfel încît la întoarcere a dibuit uºor locul de unde a plecat. Ceilalþi doi colegi, care refuzaserã înfricoºaþi escapada, îl aºteptau cu sufletul la gurã, la ieºirea din tavanul peºterii. În aceeaºi zi, Trãienuþ a anunþat autoritãþile de la Oradea, precum ºi pe speologii din oraºul ªtei, care au fãcut, pe rînd, de pazã la intrarea în peºterã, ca niºte soldaþi ciudaþi care nu pãzesc o cazarmã ci o gaurã în pãmînt. În acest fel s-a evitat devastarea ºi prãdarea peºterii, aºa cum s-a întîmplat cu un alt obiectiv similar din apropiere, Peºtera Fagului, din satul Giuleºti, plinã ochi de superbe flori de aragonit care, din pãcate, au fost prãdate. Frumuseþea Peºterii Urºilor constã, în primul rînd, în faptul cã este o peºterã de calcar marmoreean, care apare în luminile reflectoarelor asemenea unui palat din poveste.

cu uimire cum vulturi de nori molatici, cu zborul lin, se împrãºtie peste tot, ca o mîngîiere binefãcãtoare de vise, de care am fost îndrãgostit mai mereu, ºi ochii-mi sînt plini de strãlucire cã nu am vãzut vreodatã, pînã acum, atîta feerie. ªi au trecut peste mine amintiri ºi stoluri de cotobature, berze care mi-au adus bucurii de seminþe de luceafãr ºi cîntec de trestie, ca odinioarã bunicul, care de zor îi zicea la fluier, sub pletele-i lungi, albite de vreme. Nu mã mai sãturam sã-l privesc ºi sã-l ascult cîntînd ca din vîltori de murmure de ape. Cred cã de la el am deprins dragostea de viaþã. Era un om blînd, nu l-am vãzut vreodatã sã fi fost altcumva de cum era în realitate: omul care ºtia cum sã petreacã ºi sã preþuiascã natura, cu toate frumuseþile ei. ªi juca în fiecare toamnã, la nunþi ºi botezuri, punîndu-ºi pãlãria în gard, mulþumindu-I Celui de Sus cã sãnãtatea nu i-a jucat feste ºi cã a putut munci sã-ºi vadã hambarele pline. A muncit cu sudoarea palmelor lui de cum se lua mustul zãpezii ºi pînã ce ultimul bob de pe cîmpie era pus la orînduiala lui. Acum, cohorte de greieri umblã cu alai de nuntã peste tot ºi-i trag la arcuº de nu se mai opresc vinul din fiert ºi grãtarele din sfîrîit. Lumea petrece, iar petrecerile se þin lanþ, din casã în casã, ºi ziua se împuþineazã ºi-ºi aºterne covoarele de promoroacã întru întîmpinarea mireselor iernii. ªi uite aºa, cu ochii fardaþi de atîta auriu, toamna se dezlãnþuie prin grãdini cu melancolii de voie bunã ºi-ºi varsã cupele cu ceþuri pletoase, cîntînd, la pianul frunzelor de viþã de vie, cea mai frumoasã melodie de culori pictate din armonii de cer divin. ªi Luna îºi tot varsã în tainã din brumele argintii, înmiresmînd vãzduhul cu parfum de gutuie bucãlatã, cu ochii de cearã galbenã, din care pãrinþii fac gemuri plozilor lor, ca somnul sã le fie dulce precum laptele pe care-1 beau din ulcele de pãmînt. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ Densitatea de forme speologice pe metru pãtrat este atît de mare încît întreaga peºterã pare a fi o colosalã cutie cu bijuterii. Datoritã amenajãrii ei, realizatã la nivel european, vizitatorii o pot contempla umblînd prin ea ca pe un bulevard. Ghizii locului susþin cã aici se prezintã, de mii de ani, un fascinant spectacol de galã. În „galeria lumînãrilor” se aude duiosul concert al apei demiurgice care, cu o rãbdare de care numai natura e în stare, a realizat ceea ce nu a reuºit sã facã nici un arhitect sau sculptor din lume. Curenþii de aer trec peste lumînãrile de calcar marmoreean, ca niºte degete delicate peste clapele unor piane, pianine ºi clavecine, pentru a omagia tocmai în adîncul pãmîntului marea tainã omeneascã a nunþii: pentru cã, aici, un „EL” ºi o „EA” de marmurã scînteietoare se þin de braþ într-o pãdure de lumînãri ºi în eternã cununie. Frunzele lotusului din cristale de marmurã plutesc pe apa limpede din adîncuri ca niºte corãbioare pentru eventuali elfi ai peºterii. Din tavanul grotei spînzurã înspãimîntãtor o uriaºã „sabie a lui Damocles” – o stalactitã ascuþitã, ce pare cã se prãbuºeºte din clipã în clipã în propria ei teacã. Oare cînd va intra „sabia lui Damocles” în teacã, dacã pentru 1 cm cub de calcar este nevoie de trecerea a 15 ani?! Dar apa demiurgicã a creat în peºterã ºi o neasemuitã „rachetã spaþialã”, proorocind cu mii de ani în urmã vremurile noastre. Cînd ghidul stinge lumina din peºterã, lãsînd doar un reflector în josul unei formaþiuni conice de marmurã, se dã impresia vie a unei rachete interplanetare în clipa desprinderii de sol, într-o jerbã de flãcãri. În altã galerie, peºtera se transformã într-un „sfat al bãtrînilor”. În diferite colþuri troneazã chipurile cioplite, în cristale de marmurã, ale lui Decebal, Traian, Avram Iancu. Peste tot, „coloane ale Infinitului”, între neclintite ºi albe „mese ale tãcerii”, în altã parte, mãiestrul rîu subteran s-a lãsat ademenit ca un copil de poveºti, creînd o „cãsuþã a piticilor“, cu Albã ca Zãpada ºi „Pomul de Crãciun”. Alte formaþiuni dau impresia unui „cuptor de pîine”, sau a unei „clãi de fîn”, a unui „soldat dac rãnit în luptã”, a unei „femei care plînge”, a unui „cap de pescãruº”, a unui „gimnast la aparate”, a „tridentului”, a „fazanului”, a unei „guri de balenã” etc. Ar trebui sã vorbesc ºi despre ultimul urs al peºterii, care s-a speriat de flacãra din lampa de carbid a lui Traian Curta. Dar nu o fac, ca sã nu deconspir „secretul” peºterii de la Chiºcãu, acest lucru fiind de competenþa inimoºilor ghizi („secretul” cu pricina netrebuind dezvãluit decît o datã cu vizitarea peºterii ºi nicidecum trãdat pe o coalã de hîrtie). Ieºind din „palatul de marmurã”, dupã o vizitã ce þi se pare întotdeauna prea scurtã, îþi vin în minte frumoasele versuri ale poeziei „În peºterã”, de Panait Cerna: „Dar dupã ani de picurare,/ S-au închegat coloane pline;/ Eterna bolþii lãcrãmare,/ În loc s-o surpe – o susþine!”. PAªCU BALACI

Peºtera Urºilor, unul dintre cle mai spectaculoase obiective turistice ale Munþilor Apuseni

Lui Vasile Veselovski O... Vasile Veselovski... Cît de mult ai iubit România ªi pe creatorii care au reprezentat Spiritualitatea ei, Ca ºi cînd ne-ai spune: – „Cel ce nu-ºi gãseºte Patria Pe pãmînt Nu îºi va gãsi Patria Nici în ceruri”... În cîntecul tãu – „Cînta un matelot”... – Ascultat de mine, pentru prima oarã, În paradisiaca Dobrogie, Ai descris cu atîta admiraþie Ambianþa Mãrii Negre, Încît îmi venea a-þi spune: – ,,Cu buze de rubin Surîde Dimineaþa”... Ce popularitate Þi-a adus melodia „O chitarã cînta...”, Al cãrei conþinut Mi-a amintit De semnificaþia aforismului Emoþionant: „Lãsaþi iubirea sã curgã, Ca o respiraþie a cerului, Prin pãmîntul vostru”... În ultima varã toridã – Cînd am simþit „Ninsoarea, pe frunþile de crini” –, Reascultînd melodiile tale, Parcã mi se arãta „O pasãre Colibri, Pe cerul poeziei”... DORU POPOVICI

Imnul unirii româneºti Le-a fost datã românilor, despãrþirea Frate de frate ºi fiu de pãrinte… ªi prea cumplitã dezamãgirea Ce nu se poate rosti în cuvinte!

Le-a fost datã românilor, vitregitã Istoria, Pentru care jertfitu-s-au odoarele sfinte, Dar au crezut în Zeiþa Victoria ªi zac în Carpaþi mulþimi de oseminte... Pãgîni ºi þari ºi grofi antichriºti Le-au biciuit miºeleºte ochii cu lacrimi Le-au pus pe umeri umilitoare restriºti ªi-n rîs le-au luat obiceiuri ºi patimi! Nori de lãcuste s-au nãpustit Sã le roadã ºi ultima frunzã din codri... O clicã le lasã azi pãmînt pîrjolit Pe unde furã bande de lotri! Iar pentru sfînta lor rãbdare, Românilor le-a fost datã o Mare de jale! Dar ei au trãit adînca visare ªi i-au dat lumii pe Eminescu ºi pe Caragiale! ªi aºa cum miracolul vieþii e-n Rãsãritul de Soare, Destinul românilor pe veci va învinge, Va strãluci pe Carpaþi România Mare ªi niciodatã flacãra ei nu se va stinge! FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 3 noiembrie 2017

Polemici Controverse Gînduri despre Labiº Ziua lui Nicolae Labiº începea devreme, cu poezia, pe care o aºternea tãcut, concentrat ºi serios pe cîteva file, într-un caiet, mereu acelaºi, pe durata cîtorva sãptãmîni sau luni, continua cu treburile curente, cu întîlniri ºi telefoane perfect adaptate stilului citadin, ºi se pierdea, se destrãma în seri mult prelungite, lucide în ciuda alcoolului, amare, uneori exasperate ºi furioase. Dimineþile sale, în schimb, erau ca poezia pe care o fãcea pînã la epoca ,,Luptei cu inerþia”, liniºtite ºi pline de candoare, iar serile ºi, din ce în ce mai mult, nopþile semãnau cu ultimul Labiº ºi anticipau poate ceea ce avea de gînd sã facã, înfãþiºarea poeziei sale, în cazul cã i s-ar fi acordat rãgazul sã o realizeze. Dimineþile erau copilãroase, uºor alintate, de o vitalitate zgomotoasã, încã ingenuã, dar pe mãsurã ce ziua înainta, aceastã vitalitate începea sã creascã îngrijorãtor, depãºea limitele rezonabile acceptate de cei care-ºi închipuiau cã este doar expresia unei robuste bunedispoziþii; creºtea în intensitate ca pentru a îndepãrta un gînd rãu, o presimþire ciudatã, spre a se „sparge” cînd veselia pãrea sã fie în toiul ei, într-o depresiune de umoare neagrã, agitatã sau posomoritã fãrã speranþã. A doua zi totul reîncepea de la capãt, urma aceeaºi dimineaþã invariabil solarã. Acest ritm al vieþii sale nu era niciodatã dezminþit, de aceea ºi seamãnã atît de puþin între ele mãrturiile, amintirile, evocãrile celorlalþi, ele reflectã, fiecare în parte, fazele parcurse, orele zilei; dar ignorã total ritmul, ori tocmai acesta îl exprimã pe poet, ºi a-l explica înseamnã a explica poezia sa, în care nu un vers sau altul, o piesã sau alta ºocheazã cu adevãrat ºi dau o impresie extraordinarã (foarte adesea nu o dau), ci succesiunea, alternanþele, complexitatea de atitudini, norma substituirii unora prin altele, firea mai adîncã, în stare sã dicteze toatã ciudata desfãºurare a lucrurilor. Cine a trãit în apropierea sa ºi, în egalã mãsurã (pentru cã la Nicolae Labiº viaþa ºi poezia sînt realizarea aceluiaºi tip de energie), cine-i citeºte de mai multe ori versurile, are de ales între douã soluþii posibile – de obicei este preferatã cea dintîi, aceea care stabileºte un soi de familiaritate, o relaþie calmã, caldã, existentã parcã de cînd lumea, o acceptare blîndã ºi tandrã a obiºnuinþei cu Labiº. Dar existã o altã atitudine, din care, mãrturisesc, mi-a fost cu neputinþã, pînã în clipa de faþã, sã evadez, deºi l-am cunoscut bine pe scriitor, i-am fost cîþiva ani martor, l-am ascultat de zeci de ori citind aceeaºi poezie, îi aud ºi acum glasul inconfundabil; deºi, mai ales, au trecut de atunci douãzeci de ani, am avut tot rãgazul unei ºi mai bune familiarizãri cu poezia ºi cu imaginea sa, iar cît despre „evocãrile” unor momente de existenþã Labiº mie necunoscute, se poate spune cã au ajuns sã-mi fie mai familiare chiar decît ce ºtiu din cunoaºtere directã, acestea trimit la o realitate cu care m-am obiºnuit; pînã la un prag al prea-plinului, al saþietãþii. Ori tocmai acest lucru îmi dã de gîndit, cã mai curînd mã pot obiºnui cu ceea ce n-am ºtiut, decît cu ceea ce am ºtiut. Dar ce e mai curios încã este faptul cã el însuºi s-a izbit de ea, de realitatea sa cea mai autenticã, s-a zbãtut sã ºi-o asimileze; n-a izbutit – ºi teribila sa moarte poartã în sine misterul acestei înfruntãri nerezolvate, al acestei tentative, eºuate, de a realiza o unificare a fiinþei intime cu fiinþa superficialã, de a substitui succesiunii de ore, de

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (3) Sãrindar, strada ziarelor bucureºtene La alegerile din decembrie 1933, în cursul unui incident petrecut pe lîngã Constanþa, murise un om. A fost de ajuns ca un gazetar, inamic înfocat al Partidului Liberal, sã-ºi aminteascã de ceea ce a zis odatã Petre Carp: „Îmi trebuie un singur mort ºi rãstorn guvernul”. În consecinþã, el publicã o relatare sub tilul cules cu litere de-o ºchioapã: „Toatã þara e o baie de sînge”. Þara nu avea, bineînþeles, un singur locuitor, cum ar fi vrut parcã sã demonstreze ,,Cuvîntul”, dar procedeul rãmîne semnificativ pentru un anume mod de a face gazetãrie. De altfel, la acea datã ziarul o cam luase razna, pornise într-o direcþie cu care cronicarul literar, cãrturarul ºi omul onest Perpessicius, nu avea cum sã fie de acord ºi, prin urmare, pãrãsise fãrã ezitãri redacþia. ,,Cuvîntul”, instalat la început deasupra Restaurantului ,,Modern” (devenit, apoi, Restaurantul ,,Berlin”), fusese înfiinþat în 1924 de un ziarist, C. Gongopol, ºi de inginerul Titus Enacovici. De pe urma unor ateliere volante de reparaþii, foarte solicitate de C.F.R., inginerul adunase o avere considerabilã, de vreo 15 milioane, pe care a pierdut-o în scurt timp pentru susþinerea ziarului în paginile cãruia cel mai zgomotos ºi mai citit redactor era Pamfil ªeicaru.

„faze” ale zilei, o relativã unitate, în care poetul s-ar fi putut, în fine, regãsi, ºi care i-ar fi oferit poate un moment de rãgaz, un moment de „odihnã” absolut necesar ºi fãrã de care el nu putea sã trãiascã mai departe. Aceastã neodihnã i-a fost fatalã; dar tot ea reprezintã sensul cel mai secret al poeziei. Imaginea pitoresc-sentimentalã acreditatã de evocãrile celor ce presupun a-l fi cunoscut, o imagine tulbure ºi profund nedreaptã în fond, în ciuda intenþiilor pledante, poate la fel de nedreaptã ca ºi destinul care l-a ucis pe tînãrul de douãzeci ºi unu de ani, la fel de nedreaptã ºi de rãufãcãtoare ca moartea, ocoleºte de regulã cea mai importantã dintre însuºirile lui Labiº, calitatea, intensitatea, puterea de cuprindere ºi acuitatea inteligenþei sale. Talentul sãu era în curs de cristalizare ºi ar fi atins cu vremea o treaptã greu de imaginat, pentru cã Labiº evolua din acest punct de vedere foarte repede, de la o lunã la alta, de la un an la altul, ºi evolua atît de repede pentru cã alerga sã ajungã din urmã inteligenþa dintr-o datã maturã în strãlucirea ºi în adîncimea ei, instalatã definitiv în drepturile ei, la o vîrstã cînd ºi cei mai dotaþi suferã, sub aspectul ei, de o incertitudine aproape ridicolã. Fluctuaþiile inteligenþei erau strãine spiritului sãu, un spirit treaz fãrã încetare, fãrã momente de repaos sau de omenesc abandon. Atenþia continuã ºi aplicatã obiectului în fiece clipã dãdea inteligenþei lui Labiº un conþinut realist, un conþinut practic. Ea nu se exercita decît în raport cu starea de realitate a lucrurilor, niciodatã în golul speculaþiei, care-l lãsa rece, în golul unei performanþe în sine, al tristelor inadecvãri. Simþul realitãþii era la el totuna cu instinctul poetic, cu inspiraþia, cu poezia. Aspectul adesea prozaic al versului este rezultatul aceleiaºi naturale înclinaþii de a se pãstra, cu stricteþe, în domeniul realitãþii. Dominanta terestrã este cea mai profundã dintre caracteristicile adevãratei inteligenþe, ºi Labiº, avînd-o în sînge, o exemplifica, în viaþã ºi în poezie, fãrã distincþie, ºi trebuia sã aibã curaj pentru asta, curajul de a înfrunta imaginea convenþionalã a Poetului – neadaptat ºi himeric, curajul de a contrazice tãios aºteptãrile exaltate ºi de a prezenta, împotriva lor, cu o împotrivire de-a dreptul sfidãtoare, imaginea sa despre Poet, ca sintezã de vitalitate, ca expresie bogatã ºi esenþialã a spiritului vieþii însãºi. Greu se poate spune ce-ar fi devenit Labiº, ce metamorfoze ascundea firea sa de atunci, dar aceasta era eminamente activã, luminos posedatã de un ideal al eficienþei, al faptei pozitive, cu urmãri inedite, cam în felul în care trebuie sã ni-l închipuim pe M. Eminescu la vîrsta corespunzãtoare, la epoca vienezã, la epoca, mai limpede spus, de fervoare, de încredere în puterea actelor umane, a sãrbãtorilor de la Putna. Avea ºi el aerul cã pune mai presus decît poezia faptele, prietenia, cãldura solidaritãþii. Desigur, numai un mare poet îºi poate îngãdui o astfel de libertate, o nesocotinþã plinã de nepãsare a vocaþiei esenþiale, cu instinctul bun, latent, cã aceasta oricum va sfîrºi prin a se impune, ea reprezentînd eternitatea, pe cînd faptele ºi prietenia rãmîn legate de un timp anume, un timp trecãtor. Aceastã înclinaþie nu este totuºi fãrã consecinþe asupra poeziei, care se umple inevitabil de curenþii activi ai implicãrii în imediat, în epocã, ai angajãrii extraordinar de responsabile în prezentul care se face ºi care, credea ferm aceasta, depinde ºi de noi. LUCIAN RAICU (1976) Dupã moartea lui Enacovici, ªeicaru se despãrþise de ,,Cuvîntul” ºi scosese în 1928 ziarul ,,Curentul”, instalîndu-i redacþia în Strada Regalã, azi 13 Decembrie, apoi pe Sãrindar, în locul ,,Cuvîntului”, care între timp se mutase în pasajul Imobiliara. Pornind, probabil, de la o aprigã serie de pamflete în care ªeicaru, pe numele lui adevãrat Popescu, îi luase la ochi pe bancherii Elie ºi Adolf Berkovitz, Tudor Arghezi înrãmase stilul ºi omul într-o parodie ce caracteriza, de altfel, însãºi violenþa de limbaj din care, în epocã, unii ziariºti îºi fãcuserã profesie: „Nu pot sã fiu decît violent cu astfel de bandiþi, ascunºi ca pãduchii prin consiliile de administraþie, pe care le spulber. Cînd am pus mîna pe condei, am înþeles sã rãcnesc, sã biciuiesc, sã snopesc ºi, de aceea, am exterminat ºi exterminez. Sã tremure porcii în groapã ºi sã dîrdîie gheºeftarii, pungaºii, fleoarþele financiare ºi toþi ºantajiºtii, teroriºtii, bestiile, de furia noastrã dezlãnþuitã cu gîrbaciul de vergele. Ai priceput, cititorule, blegule, care rabzi toate? Sau faci cunoºtinþã cu mine? Cã iau trãsura ºi un dric dupã trãsurã ºi vin la tine acasã; de te bat ºi te ºi îngrop. Sã nu cazi sub raza vizualã a ochiului meu magnetic! Atît îþi spui, bagã-þi minþile în cap ºi citeºte-mã regulat”. Mai tîrziu, dupã venirea lui Hitler la putere, pe cînd în România se ducea o luptã de influenþã între Germania ºi Italia, cînd axa BerlinRoma nu exista încã, ªeicaru a elogiat isprãvile lui Mussolini în Etiopia, ºi corespondentul agenþiei italiene ªtefani îºi avea sediul neoficial în redacþia ,,Curentului”. Cam în aceeaºi vreme, ziarul se mutã de pe Sãrindar pe

ALBUMUL CU POZE RARE

Destinul marelui poet Nicolae Labiº (19351956) s-a frînt într-o noapte de decembrie, în Bucureºti, cînd autorul poemului ,,Moartea cãprioarei” a cãzut sub roþile unui tramvai. El ºi-a anticipat dispariþia printr-o poezie care astãzi te întîmpinã pe peretele casei memoriale din Mãlini (judeþul Suceava): ,,Þi-a însemnat natura prin trãsnet unde stai/ Zdrelindu-þi-o, cu flãcãri primejdioase, casa./ E semn de neastîmpãr ºi de noroc - sãl ai/ Pînã cînd doamna neagrã o sã-ºi învîrtã coasa”.

CIOBURI DE GÎNDURI

Scrisoare pe o frunzã Sã plîngi acum nu are rost, Poate cã-n clipã nici n-ai fost... ªi de n-ai fost doar o pãrere Ce-i clipa fãrã mîngîiere? Justificîndu-þi veºnic plînsul Mereu iubirea þi-e rãspunsul, Mereu a ta-i crucificarea ªi lacrima gemînd ca marea. Lãsaþi-mã pe-un colþ de clipã Sã ard în tragicã risipã... Sã-mi fac acolo cerul meu Sub arcul unui curcubeu. Iar tu, de poþi, sã vii la mine: Voi face-un rai ºi pentru tine. ILARION BOCA, 20 octombrie 2017 Strada C. Dobrogeanu-Gherea, în palatul la al cãrui subsol fusese instalatã o tipografie ultramodernã. ªeicaru scria zilnic ºi repede, citea destul de mult ºi o punea chiar ºi pe nevastã-sa sã citeascã în locu-i, obligînd-o sã-i rezume cãrþile apãrute; era cultivat, aºadar, însã manifesta o vanitate, tot culturalã, care dovedea cã undeva-ceva nu era de calitate, de vreme ce Lucian Blaga spunea despre el: „Citeazã din Paul Valéry cînd vorbeºte de un bancher rezistent”. ªi nu toþi bancherii erau rezistenþi, de bunã seamã. Nu întîmplãtor Arghezi semnase parodia din care am citat chiar „Danfil Fleicaru”, iar Iorga zisese despre palatul ,,Curentului”: „Etajul ºi ºantajul”. Aºa cum s-a zis, de altfel, ºi despre felul cum Stelian Popescu pusese, în 1931, temelia noului palat al ,,Universului” ºi reutilase tipografia, sporindu-i capacitatea de cîteva ori. Între timp, palatul ,,Adevãrului” fusese ºi el refãcut, din pãcate, de cãtre un arhitect ce-ºi abandonase total fantezia ºi se lãsase furat prea mult de „geometria liniilor drepte”. Numãrul festiv de luni, 13 noiembrie 1933, închinat acestui eveniment, se deschidea cu o supracopertã ce înfãþiºa desenul lui Octav Bãncilã, „Vînzãtorii de ziare”, însoþit de urmãtorul text redacþional: „Tabloul executat în culoarea finã a pastelului reprezintã zorii zilei cînd ies primii vînzãtori de ziare ai Dimineþii. Tonalitatea, cerul, lumina, armonia ºi toatã perspectiva pitoreascã subliniazã Dimineaþa în ambele sensuri: dimineaþa propriu-zisã ºi ziarul «Dimineaþa»”. (va urma) DUMITRU ELIADE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 3 noiembrie 2017

Atitudini DIN CAIETUL CU AMINTIRI

„Ia-mã de braþ ºi spune-mi...“ Dorina Drãghici (... ºi Nicu Stoienescu!) (1) Era spre sfîrºitul celui de al patrulea deceniu al veacului XX, cînd proaspãta absolventã a Liceului industrial ,,Negroponte”, din Galaþi, adolescenta Dorina Drãghici, stabililtã de puþinã vreme la Craiova, s-a urcat, la îndemnul prietenilor, pe estrada restaurantului ,,Minerva” ºi a cîntat doar ,,o parte din ce ºtia”. ªi ºtia destule cîntece, destule ºlagãre la modã ale unor compozitori ca Ion Vasilescu, Ionel Fernic, Gherase Dendrino. ,,Olteancã de pe Strada Gãrii”, cum îi plãcea sã se prezinte, sugerînd subtil hotãrîrea ºi tenacitatea reunite în expresia ,,care ºtie ce vrea”, Dorina Drãghici ºi-a încercat, aºadar, ºansa în muzica uºoarã, pe care ,,de la început a iubit-o nespus”. Desigur, aceasta, dupã ce începuse sãºi formeze clientela, cãci lucra broderie, cusãturi cu ,,punct românesc”, cu o mãiestrie cãpãtatã la ºcoala gãlãþeanã. ªi poate cã aceasta ar fi constituit o nobilã sursã de existenþã, dacã publicul nu i-ar fi oferit, chiar din primul moment, o semnãturã în alb pe certificatul – evident, nescris – al unei convingãtoare adopþii, cu efect reciproc benefic. Au urmat ofertele. Cele trei mari restaurante din capitala Olteniei, ,,Minerva”, ,,Paºa” ºi ,,Pãstaie”, îºi disputau solista. A optat pentru ,,Minerva”. ªi pentru cã întotdeauna respectul faþã de public a urmãrit-o ca o obsesie, se prezenta cu cele mai moderne

Polemici

piese de muzicã uºoarã la zi, ale cãror partituri i le reþinea o admiratoare, vînzãtoare la Librãria ,,Sanft”. Cu o licãrire în privire care dezvãluia puternice disponibilitãþi de conservare emoþionalã a importanþei momentului, îºi amintea: ,,La cîteva luni dupã ce m-am angajat la «Minerva», a poposit în urbea noastrã «Cãrãbuºul», cu revista «A propos Tãnase». Silli Popescu cînta melodia lui Dendrino «Sã nu ne despãrþim». Dupã spectacol, maestrul Ion Vasilescu, cu o parte din soliºti, a luat masa la noi. În programul meu exista ºi ºlagãrul amintit, lansat la premiera revistei. Deºi aveam trac, ºtiind cine mã ascultã, mi-am revenit repede, observînd cã, dupã primele acorduri, masa marilor artiºti bucureºteni mã aplauda. La sfîrºitul programului se fãcea chetã ºi masa maestrului a fost ocolitã. M-a chemat ºi m-a întrebat, puþin vexat, de ce? Pentru cã sînteþi artiºti. ªi dumneata eºti artistã, a replicat. Ai cîntat minunat melodia din spectacolul nostru. De unde o ºtii? I-am spus de partituri. N-ai vrea sã vii la Bucureºti?, mi-a zis ca un îndemn. Poate cã... o sã vin, am rãspuns, copleºitã de neprevãzutul situaþiei”. ªi dupã 2 ani a ajuns la Bucureºti, dar nu l-a cãutat pe maestru, ci pe diseurul Nicu Stoenescu, de a cãrui voce (pe care o asculta la radioul unei prietene, ce locuia ,,la a ºasea casã de noi”) era realmente îndrãgostitã. ªi cînd l-a cunoscut la restaurantul ,,Coºna”, din Piaþa Buzeºti, unde cînta cu Rodica Bujor, ,,le coup de foudre” a fost reciproc. ,,La «Coºna» aveam ceva vechime, îºi aminteºte solistul. Prin 1935 am luat lecþii de canto cu un tenor italian împãmîntenit aici ºi, de atunci, vocii i-am adãugat ceva tehnicã“. (va urma) MARIAN TEODORESCU

ratã de mai toate personalitãþile vremii, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Camil Petrescu, se îndrãgosteºte la rîndu-i ºi suferã cîineºte din pricina ei. Drama e simplã. Leny este îndrãgostitã de scrisul lui, dar CAMIL? UN GELOS. ,,Era atît de suspicios în nu-l place ca bãrbat. Ba chiar e uºor dezamãgitã cînd îl gelozia ºi mîndria lui, încît a stat odatã o noapte întreagã cunoaºte: ,,În entuziasmul ºi în graba tinereþii mele, nîn faþa uºii mele închise, bãnuindu-mã cã sînt acasã ºi nu aveam dorinþã mai vie decît sã cunosc, cît mai curînd, vreau sã deschid. Eu dormisem la o colegã care era bol- autorul al cãrui scris mã fermeca, mã tulbura chiar. ªi, întrnavã ºi am rãmas stupefiatã cînd l-am gãsit dimineaþa o bunã zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsã ºi – de ce aºteptîndu-mã pe treptele din faþa casei, palid ºi obosit. sã nu mãrturisesc – chiar puþin dezamãgitã cînd l-am vãzut. Jenat de bãnuiala lui nejustificatã, împãcarea a fost, de Nu-mi venea sã cred cã tînãrul din faþa mea, timid, stîngaci, cu o înfãþiºare insignifiantã, este autorul, talendata asta, uºoarã pentru mine...”, scrie în tatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor cartea sa de memorii actriþa. Dar ce vrea sã care mã încîntaserã. N-aveam atunci de unde spunã Leny Caler cu formularea ,,de data sã ºtiu cã Sebastian, timid din fire, era ºi mai asta”? Sã fi fost gelos Camil Petrescu preintimidat de prezenþa mea. Mã vãzuse pe scenã cum personajul ªtefan Gheorghidiu pe Ela, ºi aveam pentru el – ca pentru orice tînãr specîn ,,Ultima noapte de dragoste, întîia tator – mirajul actriþei de succes pe care o noapte de rãzboi”? Se pare cã... da. Actriþa admiraserã”. povesteºte cã ,,frecventele ºi aprinsele disJOCUL DE-A VACANÞA. Uºor, uºor, cuþii avute cu Camil se terminau cu o Sebastian se face plãcut prin discuþii ºi despãrþire. Ele se iscau din pricina interpolemici consumate pînã la ore tîrzii în restaupretãrilor lui greºite despre unele gesturi ale rante, toate armele de îndrãgostit întorcîndu-imele, din cauza firii lui geloase”. Odatã, se însã împotrivã ca niºte lame ascuþite de într-un sejur la mare, Leny gustã din prãjicuþit. ,,Aveam asearã, plecînd de la Leny, sentura comeseanului, un avocat. Camil intertimentul cã, dacã m-aº sinucide în chiar preteazã greºit aparentul gest de intimitate Mihail Sebastian noaptea aceea, aº face-o împãcat, aproape cu dintre cei doi, se scoalã vijelios ºi pleacã de voie-bunã... N-am sã-i pot explica niciodatã la masã ºi din Mangalia. Împãcãrile veneau cît de mult înseamnã – sau putea sã însemne – ea pentru însã dulci ºi tandre: ,,Dupã una din certurile noastre, penmine. ªi nici eu nu-mi dau seama dacã o iubesc cu un tru a ºterge cuvintele jignitoare, aspre, pe care mi le spumare amor sau cu ultimele mele rezistenþe de viaþã”. sese, mi-a trimis un buchet de flori. Din pãcate, eu nu Într-o searã, arãtîndu-se sceptic ºi contestînd dramatureram acasã, nu era nimeni ca sã le primeascã. Mi-a scris gia, Leny, atinsã în orgoliul de actriþã, îl provoacã pe scria doua zi: «Florile întoarse din drumul lor spre tine au itor sã încerce sã scrie o piesã de teatru, ca sã-i demonteze înflorit la mine, sub privirile mele triste...»”. prejudecata cã a scrie teatru nu e tocmai floare la ureche. Memoriile publicate la bãtrîneþe de actriþã sînt însã Sebastian pune prinsoare cã într-o lunã piesa va fi gata, cu sincere pînã la un punct, o brumã de discreþie ºi înþelep- ea distribuitã în rol principal, ºi timp de o lunã scrie. Scrie, ciunea tipicã vîrstei îmbrãcînd coperþile cãrþii într-o imaginînd un personaj pe personalitatea actriþei ºi jucat de atmosferã de idilã pe cît de trecãtoare, pe atît de nevino- ea la înãlþimea reveriilor lui. La scurt timp, spre survatã. De fapt, la data aceea, se pare cã Leny se simþea prinderea ei, Sebastian îi pune în braþe piesa ,,Jocul de-a mãgulitã de iubirea scriitorului, dar, în acelaºi timp, vacanþa”. Dezamãgirile însã abia acum i se aratã. spera sã-ºi asigure un viitor cãlduþ, departe de griji finan,,Rolul era scris pentru mine, pe calitãþile ºi temperaciare, prin cãsãtoria cu criticul Scarlat Froda, un bãrbat mentul meu, iar el pretindea cã, în scenele de dragoste pe cu bani, conducãtor de gazetã. ,,Femeia aceasta mi-a dat care le aveam cu Vraca, nu eram destul de caldã, de halucinaþia unei desãvîrºiri. Aceastã halucinaþie n-o pot femininã. Îmi pãreau cu atît mai nedrepte observaþiile rupe din mine, fãrã sã rup ºi fire de carne – nota Camil lui, cu cît în acea vreme eram cu adevãrat îndrãgostitã de Petrescu, iar la cîteva luni sã adauge – ea are tot dreptul. (George) Vraca, aºa cã sentimentele eroinei din piesã ªi pe urmã, trebuie sã fiu rezonabil. Ceilalþi – ºi ei erau redate cu o realã sinceritate. Aceastã mãrturisire a schimbaþi cu rîndul – au bani...”. mea l-a scos din fire pe Mihai – era, poate, gelozie? –, ªI CU SEBASTIAN. Nu ºtim cum a continuat relaþia care mi-a replicat cã acest argument e fals ºi neartistic”, dintre Leny Caler ºi Camil Petrescu – dacã de la iubire au povesteºte în cartea de memorii Leny. trecut la simplã amiciþie ºi nimic mai mult –, cert este cã, (va urma) peste ani, cînd actriþa era mãritatã cu Scarlat Froda ºi admiSIDONIA SILIAN

Povestea actriþei Leny Caler (2)

Deºert

Deºertul se întindea de jur-împrejur, tãlpile iadului mã ardeau, mirosea a carne arsã, a funingine, prin retina scorojitã scorpionii fugeau Mi-era cumplit de sete, îmi crãpaserã buzele, miºunau printre iluzii viermii, de nicãieri nu venea nici o veste, îmi plîngea în sînge iluzia iernii M-am prãvãlit sub soarele dinadins nemilos pînã cînd prin suflet nisipul s-a prelins ca un ºarpe odios Nu se mai auzea decît tãcerea sceleratã cum îmi desfundã urechile cu o undrea. M-am bucurat cã, totuºi, cineva se strãduieºte sã dezgroape iluzia mea „E posibil sã fi murit printre dune, pipãieºte locul unde ar fi trebuit sã þi se coasã rana!” a spart liniºtea sinucigaºã, fata morgana ªi þi s-a fãcut dintr-odatã atît de dor cã ai început sã curgi prin pustiu Te-au ridicat în picioare vulturii ce se hrãneau din tine, de viu În umbrã ºi-a înfipt ghearele o acvilã atît de înfometatã cã te-a sfîrtecat fãrã milã Ultimele rãmãºiþe le-au pãstrat hienele bãtrîne pentru desert Le-au înghiþit nemestecate ºi le-au vomitat în deºert ADI SFINTEª, 14 octombrie 2017

Balsamuri spirituale (45) LACRIMA SFÎNTÃ Maica Veºnicului Cuvînt În Lumina Divinã întrupat, Iertînd strãmoºescul pãcat, Spalã cu lacrimile Tale Rugina frunzelor moarte din noi, Redã-ne verdele din clorofilã Sã ne-nãlþãm spre Luminã, Acoperind cu vãlul Tãu albastru Privirea noastrã de sihastru, Irisul sã devinã Candelã de Luminã. Sîntem pomi bãtuþi de vînt, Ciorile ciugulind florile, Culegem doar aromele Pomului nerodit, ,,În goana dupã vînt”. Neîmpãrãºiþi cu lacrimile Viþei-de-vie adunate în ciorchin, Am uitat ºi de roºii stropi de mac Din lanul aurit, în bobul sfînt Desãvîrºit, în Trupul Rãstignit. Doar cînd dãm de greu Îl cãutãm pe Fiul Tãu În apa de izvor, În pîinea din cuptor ªi în privirea de condor Ce de la înãlþime de stîncã Desparte Lumina de Umbrã Sã ne rãmînã în privire Sfera albastrã idealã de zbor Pe aripi de condor, în viitor, Cînd ochii-ºi cautã-n orbitã Lacrima Ta sfîntã! (va urma) LILIANA TETELEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 3 noiembrie 2017

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Armata, istoria ºi ingratul român (urmare din pag. 1) ªtiu, e greu sã spui „Codreanu, Antonescu, Regele Mihai, Ceauºescu nu sînt vinovaþi, ei sînt Istoria nostrã!”. E greu cînd þãri puternice sau instituþii ºi persoane influente spun altceva! Nu veþi vedea vinovaþi în istoriile marilor naþiuni – nici la francezi sau englezi, nici la ruºi sau americani, nici la vecinii unguri sau la poloni, nici chiar la nemþi, cît de curînd… De aceea trebuie ascultat generalul Mircea Chelaru, cel care, în opinia pe care mi-o asum, a scris cel mai frumos mesaj de Ziua Armatei, în aceste vremuri în care, din pãcate, vedem cum totul se transformã fie în bani, fie în „interese strategice”, fie în bãtaie de joc, pur ºi simplu. Dar iatã mesajul generalului: „Cãtre Neamul Românilor Salut, Naþiune Românã! Sãrut mîna, Patrie! Bucuraþi-vã slãvind Ziua Armiei Române! Este bucata vie din Trupul Tãu, Naþiune, care ºtie lecþia morþii pentru ca Tu sã trãieºti de-a pururi. Este Arma Vie, necîrtitoare, Patrie Românã, cu care Tu îþi aperi fiinþa rîvnitã. Vã salut pe cei de dincolo, plecaþi cu Glorie, acoperiþi de Tricolor! Vã salut pe cei rãmaºi sã înnobilaþi cu jurãmîntul vostru Drapelul, Imnul ºi Uniforma, simboluri Suverane ale Românilor! La mulþi ani, Popor Român, Tu, Dumnezeul Nostru! La mulþi ani, Patrie Românã, Tu, Icoana Noastrã!” Alãturi de acest mesaj al generalului Chelaru cred cã nimic nu e mai potrivit decît mesajul din eternitate al soldatului necunoscut, cãzut în tranºeele de pe culmea Munþilor Baiului, deasupra Azugii mele, acolo unde a ºi scris aceste versuri demne de Istoria marilor figuri pe care le-am pomenit. Sînt versuri gãsite în raniþa acestui erou anonim, scrise poate cu cîteva ceasuri înainte de jertfa supremã – dar fireascã pentru un militar român. Nu plînge, Maicã Românie, Cã am sã mor neîmpãrtãºit! Un glonþ pornit spre pieptul tãu, Cu pieptul meu eu l-am oprit... Nu plînge, Maicã Românie! E rîndul nostru sã luptãm ªi din pãmîntul ce ne arde Nici o fãrîmã sã nu dãm!

Generalul Eremia Grigorescu simbol al vitejiei românilor (1) Rãzboiul, definit de teoreticianul german Clausevitz ca o „continuare a politicii cu alte mijloace“, este una din marile grozãvii ale omenirii, care au produs perturbãri ºi mutaþii esenþiale în evoluþia societãþii ºi, cu atît mai grav, victime umane ºi pagube materiale incomensurabile. Prima conflagraþie mondialã (1914-1919), prin amploarea ºi consecinþele sale, a rãmas adînc încrustatã în memoria omenirii. Perioada celor cinci ani de rãzboi, care a prilejuit desfãºurarea unor ample acþiuni militare pe spaþii terestre, maritime ºi aeriene imense, precum ºi angajarea unor resurse materiale ºi umane deosebite, a avut ca efect profunde transformãri în viaþa economicã ºi socialã, în ordinea ºi ierarhia internaþionalã. România, ca parte beligerantã începînd cu 4 august 1916, a fost pe rînd cîºtigãtoare (pentru puþinã vreme), dar ºi victimã (cu toate grozãviile specifice acestei situaþii) în perioada 23 noiembrie 1916-11 noiembrie 1918, cînd a cunoscut regimul opresiv al ocupaþiei Puterilor Centrale. Aºa cum afirmã Constantin Kiriþescu, „România a avut marele ei rãzboi. Prinsã în vîrtejul de foc al rãzboiului mondial, ea l-a cunoscut pe toate feþele, a trecut prin toate încercãrile. A trãit puþine clipe de entuziasm ºi multe zile de deznãdejde. A cîºtigat izbînzi glorioase ºi a suferit înfrîngeri dureroase. A fost umilitã ºi a triumfat. A

Nu plînge, Maicã Românie! Pentru dreptate noi pierim; Copiii noºtri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o ºtim! Nu plînge, Maicã Românie! Adunã tot ce-i bun sub soare; Ne cheamã ºi pe noi la praznic, Cînd România va fi Mare! Mã gîdeam, în ironia mea dureroasã, cum sunã azi „Copiii noºtri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o ºtim!” – da, vedem cum. Tot pe 25 octombrie am publicat o fotografie a Mareºalului Antonescu cu o scurtã notã: „De Ziua Armatei, o singurã întrebare: putem spune povestea fãrã sã amintim de erou, putem vorbi de Armatã, fãrã Mareºal?”. E o întrebare fireascã, iar pentru cei care cunosc limba românã ºi sensurile cuvintelor nu înseamnã admiraþie, ci o recunoaºtere a unui om care a avut ºi are un dublu maxim rol – a fost comandantul statului ºi al armatei în cel mai mare conflict militar din istoria planelei - ºi este cel mai cunoscut militar român, adicã un simbol al militarului român. Mi s-a reproºat cã a ucis þãrani în 1907, cã a fost un dictator paranoic, cã a dat þara nemþilor, mã rog, chestii specifice – aºa cum ºi despre Ceauºescu sau Regele Mihai, în fine, despre oricare figurã importantã a istoriei, românul are ceva împotrivã. Chiar multe! Le-am rãspuns cã da, sînt admirator al tuturor românilor care au fãcut istoria acestei þãri. Cã sînt destui cei care scot în evidenþã greºelile, „crimele” chiar, omiþînd contextul ºi fãcînd judecãþi pe care, aºa cum scriam într-un articol, marile naþiuni le ignorã. Am mai spus cã dacã mari istorici (Muºat, Ardeleanu, Buzatu etc.) sau patrioþi geniali ca Pãunescu, Vadim, Sergiu Nicolaescu au fost „admiratori” ai lui Antonescu, atunci vreau sã fiu ºi eu alãturi de ei. Mai bine alãturi de aceste spirite de dincolo, decît de unii care se cred vii, dar sînt morþi din multe puncte de vedere. Spuneam de marile naþiuni, care nu recunosc vinovaþii istoriei – nu pentru cã sînt rãi, ci pentru cã acei „vinovaþi” le-au fãcut istoria, i-au fãcut ceea ce sînt azi. Numai noi, o naþiune care se minimalizeazã singurã, cautã mai întîi vinovãþia, ºi o lipeºte de fruntea figurilor marcante, transformînd-o ca un steag al micimii noastre. Oare aceasta sã fie doar ingratitudinea, imbecilitatea sau incultura unora - ori un damnat rigor mortis ce se instaleazã în ceea ce încã numim în româneºte - Naþiunea Românã? coborît povîrniºurile prãpãstioase ale catastrofei, dar s-a înãlþat la sfîrºit pe culmile izbînzii“. În timpul acestui rãzboi, s-au evidenþiat pe cîmpul de luptã numeroase personalitãþi militare care, prin faptele lor de arme, au contribuit decisiv la gloria ºi onoarea armatei române ºi, implicit, a României în cadrul celor 33 de state participante la rãzboi. Una dintre figurile luminoase, care au înscris pagini de nepieritoare glorie în istoria neamului românesc, a fost generalul Eremia Grigorescu. Nãscut la 28 noiembrie 1863 în comuna Bujoru (jud. Galaþi), într-o familie de învãþãtori, a urmat cursurile ºcolii primare ºi ale celei gimnaziale la Galaþi, iar liceul la Iaºi, evidenþiindu-se pe timpul ºcolii prin înclinaþia deosebitã pentru matematicã ºi istorie. Dupã liceu, a optat pentru cariera militarã, pe care a început-o la ªcoala de ofiþeri ºi la ªcoala de aplicaþie din Bucureºti între anii 1882-1886. Ulterior, timp de doi ani (1886-1888) a îndeplinit funcþia de ataºat pe lîngã Centrul de instrucþie al artileriei franceze din Paris unde s-a remarcat printr-o„înaltã pregãtire profesionalã, printr-un dezvoltat simþ al datoriei ºi prin remarcabile calitãþi organizatorice“. Dupã acest stagiu de doi ani, a început cercetarea ºtiinþificã, efort în urma cãruia i-au fost publicate douã cãrþi de specialitate: Calculul probabilitãþilor cu aplicare la gurile de foc ºi Studiul balistic al armei Mannlicher model 1893, contribuind astfel la îmbogãþirea fondului de carte cu specific militar. (va urma) General mr. (r) conf. univ. dr. ILIE GORJAN

Cotul Uitãrii În aceste zile se împlinesc 75 de ani de la Bãtãlia de la Cotul Donului, loc de ultimã suflare pentru peste 100.000 de soldaþi români. Personal, de acest eveniment m-am lovit încã din copilãrie. Bunicul meu a fost luat prizonier atunci, iar pentru urmãtorii ºase ani a rãmas „oaspetele“ URSS-ului ºi un vizitator tenace al Siberiei. Au trecut 75 de ani, timp în care, se pare, nu existã nimic acolo care sã aminteascã mãcar de soldaþii români morþi, rãniþi ºi dispãruþi, o troiþã sau o cruce, cã de un cimitir al lor nici nu se pune problema, uitarea ºi praful fiindu-le pînã acum, poate, alinare. Trist este faptul cã ei, cei morþi acolo, nu s-au dus sã lupte de dragul turismului tocmai pe meleagurile Rusiei, au fost transportaþi acolo de cãtre un Stat, un stat român. Nu conteazã ce ºi cine a semnat ca ei sã treacã Prutul ºi Nistrul dupã aceea, conteazã cã ei au fost ºi sînt ai noºtri, soldaþii României. Ei nu au nici o vinã cã pe 23 august am luptat alãturi de sovietici împotriva foºtilor aliaþi, ei aveau ºi chiar au nevoie de o minimã recunoºtinþã, de un onor militar, chiar dacã acum relaþia pe care acelaºi Stat român o are cu moºtenitoarea URSS, Rusia, nu trece printr-o perioadã bunã. Soldatul român, acolo unde el a fost trimis, fie în est, fie în vest, fie în sud sau în vãzduh, are dreptul istoric de a fi onorat de cãtre cei care trãiesc poate chiar datoritã sacrificiului sãu. Cum am spus, se împlinesc 75 de ani de cînd 150.000 de soldaþi ai armatei române ºi 100.000 de militari transilvãneni din armata ungarã au murit într-o operaþiune care a constituit cea mai sîngeroasã bãtãlie din istoria românilor, numitã Bãtãlia de la Cotul Donului. Nu am vãzut mai nimic pe nicãieri, politicienii români se cam feresc sã pomeneascã, iar militarii activi, ãia cu stele mari pe umeri, nu prea au timp de astfel de „nimicuri”. Din fericire, însã, o mînã de oameni, unii chiar participanþi la memorabila bãtãlie, au mers duminicã, 29 octombrie a.c, la Mînãstirea Comana unde, dupã intonarea Imnului Naþional, s-au rugat pentru sufletele celor morþi atunci. Cu mici excepþii, cei prezenþi acolo însumau lejer douã milenii, iar cel care a fãcut ca acest eveniment sã fie posibil, generalul Radu Teodoru, se apropie el însuºi de vîrsta rotundã a unui veac. Oare atît de ocupaþi ºi triºti am ajuns, noi, românii, ca sã nu oferim mãcar un gînd bun celor care au murit acolo? Oare am ajuns sã fim atît de laºi încît sã-i uitãm tocmai pe aceia care s-au jerfit pentru aceastã þarã, ei neavînd absolut nici un fel de vinã cã politica a ajuns la concluzia cã, pentru binele lor ºi al þãrii, e bine sã întoarcã armele? Cum am putea sã ne iertãm acest pãcat, de a rãmîne impasibili la moartea lor? Patriotismul românesc s-a defectat cumva, îi uitãm pe cei care au plãtit cu viaþa pentru ca acest pãmînt sã rãmînã al românilor, dar patrioþii bat un tînãr sirian care lucra la o shaormerie. Asistãm impasibili cum politicienii români rup þara în felii, asistãm la modul cum istoria noastrã este alungatã din ºcoli, cum sãrãcia ia în stãpînire aceste meleaguri, dar ne postãm pe plaje sã respingem musulmanii care, alungaþi din þara lor, vor un trai mai bun în… Germania. Am sã revin la bunicul meu, plecat dintre noi în 1993. L-am întrebat de multe ori cum a fost acolo, în Siberia, din ’42 pînã în ’48. Niciodatã nu a vrut sã vorbeascã despre asta. Cu douã excepþii, însã. Una, în care mi-a spus cã a mers 6.000 de km în interiorul Rusiei ºi nu a gãsit absolut nimic care sã se aplice la noi, ceva inovativ, ceva care sã ajute la progresul tehnic al gospodãriei. Iar a doua excepþie a fost rãspunsul la întrebarea mea dacã îi urãºte pe ruºi pentru cã l-au þinut în prizonierat atîþia ani, rãspus care m-a fãcut sã îl respect mai mult ºi sã fiu mîndru cã îi sînt nepot: „cînd am cãzut prizonier, noi eram la ei în casã, noi eram invadatorii! De ce sã îi urãsc? Dacã ei veneau peste noi, ca invadatori, atunci da, îi uram. Problema e cã ei au venit la noi, dar dupã ce am fost aliaþi, ºi nu au fost prietenoºi deloc, dacã e sã ne amintim perioada Kominternului”. Dar peste toate acestea, acei soldaþi morþi la Cotul Donului meritã o minimã atenþie din partea Statului care i-a trimis acolo, o troiþã, o cruce, un cimitir, un monument al lor, dar, mai presus de toate, o rugãciune din partea fiecãrui român.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 3 noiembrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (21) Am primit o comoarã însutitã în ceruri... (2) Sinesie a primit aurul, a scris cu bunãvoinþã epistola cerutã de Evagrie ºi i-a dat-o. Dupã vreme îndelungatã, Evagrie s-a îmbolnãvit ºi, ajungînd la sfîrºitul vieþii, le-a dat scrisoarea copiilor sãi pentru ca atunci cînd va muri sã i-o aºeze în mînã ºi sã-l îngroape cu ea, fãrã sã ºtie cineva de aceasta. Dupã trei zile de la moartea sa, Evagrie i s-a arãtat noaptea episcopului ºi i-a spus: - Deschide mormîntul meu ºi ia epistola scrisã de tine, întrucît mi-am primit datoria ºi nu o mai cer de la tine, ºi iatã, spre înºtiinþare, am iscãlit-o cu însãºi mîna mea. Episcopul nu ºtia cã împreunã cu Evagrie fusese îngropatã ºi scrisoarea. Aºadar, de dimineaþã i-a chemat pe copiii lui Evagrie ºi i-a întrebat dacã au bãgat ºi altceva în mormîntul tatãlui sãu, în afarã de hainele de pe el. Aceia au zis: - Da, prea sfinþite, cînd tatãl nostru era în ceasul morþii, ne-a dat o scrisoare, poruncindu-ne ca atunci cînd va muri sã i-o aºezãm în mînã, fãrã sã spunem cuiva. Atunci Sinesie a dezvãluit descoperirea pe care a avuto în acea noapte. Luîndu-i aºadar pe copiii lui Evagrie, mulþi clerici ºi creºtini au mers ºi au deschis mormîntul ºi l-au gãsit pe mort þinînd în mîini scrisoarea episcopului. Au deschis-o ºi - o, minune! - au gãsit ºi alte epistole scrise de Evagrie ºi cu iscãlitura lui, care ziceau: „Eu, Evagrie filozoful, transmit salutãri þie, prea sfinþite episcop Sinesie. Am primit de la Domnul nostru Iisus Hristos datoria scrisã pe aceastã hîrtie ºi am primit comoarã însutitã în ceruri ºi viaþã veºnicã, cum mi-ai promis. De aceea acum dau slavã lui Dumnezeu ºi mulþumesc prea sfinþiei voastre fiindcã m-ai cãlãuzit la luminã”. Atunci, toþi cei aflaþi la mormînt, auzind acestea ºi vãzînd epistolele proaspãt scrise, au rãmas în extaz ºi vreme îndelungatã au psalmodiat „Doamne, miluieºte”.

Vai de cei care pãcãtuiesc ºi nu se pocãiesc... Povestirea de faþã am luat-o din Sinaxarul din 28 aprilie, ºi cuprinde urmãtoarele: În vremea împãraþilor Heraclie ºi Nichita Patriciul, în anul 625 trãia în Cartagina, Africa de Nord, un ostaº împãrãtesc ºi, întrucît oraºul fusese lovit de ciumã, ºi-a luat soþia ºi a mers într-o suburbie, pentru a se salva de moartea sigurã. Acolo diavolul l-a îndemnat la pãcat tru-

Carte de cãpãtîi (21) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

ACATISTUL PENTRU CEI ADORMIÞI (3) Condacul V: Doamne, Tu neamului omenesc moartea ai dat-o, ca cel din urmã chip de înþelepciune ºi pocãinþã. La înfricoºata Judecatã, deºertãciunea pãmînteascã se descoperã, pornirile trupului se liniºtesc, mintea cea semeaþã se smereºte, dreptatea cea veºnicã se descoperã. Deci ºi pãcãtoºii îndãrãtnici în credinþã, cînd pe patul morþii au ajuns, pe Dumnezeu îl mãrturisesc. Pentru aceasta îndurarea Ta ei veºnic o cer, strigînd: Aliluia! Icosul V: Doamne, Pãrinte a toatã îndurarea, Tu ziua cu Soarele o luminezi, Tu pãmîntul cu rodul Tãu îl îndulceºti, lumea cu frumuseþea o rînduieºti ºi o veseleºti, noi credem cã tot astfel precum prietenilor Tãi, la fel vrãjmaºilor Tãi, dincolo de mormînt în veºnicie, îndurarea Ta cea nesfîrºitã le-o dãruieºti, chiar ºi pe pãcãtoºii cei cu totul lepãdaþi miluindu-i. Pentru aceasta noi astfel ne rugãm: Tatãl nostru, voia cea mîntuitoare a Ta, fã sã fie ºi între ei. Tatãl nostru, celor rãniþi cu necredinþa cea pierzãtoare dã-le lor milostivirea Ta. Tatãl nostru, cei ce nu Te-au cunoscut pe pãmînt, mãcar în ceruri sã Te cunoascã. Tatãl nostru, pe cei ce s-au sfîrºit fãrã de pocãinþã, iartã-i. Tatãl nostru, pe cei ce s-au pierdut în pãcate grele ºi întunecate, mîntuieºte-i. Tatãl nostru, în marea bunãtãþii Tale, flacãra necredinþei sã se stingã. Tatãl nostru, Biruitorul iadului, pe pãrinþii ºi fraþii noºtri izbãveºte-i de osîndirea iadului. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

pesc ºi a pãcãtuit cu femeia grãdinarului sãu. Dupã aceea a fost atins de ciumã ºi a murit. La trei ore dupã ce îl îngropaserã, a început sã strige din mormînt, zicînd: „Miluiþi-mã!”. Cînd au deschis mormîntul, l-au gãsit viu, dar nu putea sã vorbeascã. Dupã trei zile a vorbit ºi a spus urmãtoarele: „Cînd sufletul meu se pregãtea sã iasã din trup, am vãzut cîteva chipuri negre ºi înfricoºãtoare, care au tãbãrît pe mine ºi m-au rãzboit. Apoi am vãzut doi tineri foarte frumoºi de care sufletul meu s-a bucurat tare mult, care m-au luat ºi m-au urcat la cer. Pe drum, vãmile diavolilor negri cercetau fiecare pãcat al meu; era vama minciunii, a invidiei, a lãcomiei ºi altele. La pãcatele pe care le fãcusem rãspundeau însoþitorii mei, îngerii, care mãrturiseau faptele bune pe care le sãvîrºisem. Cînd am ajuns la poarta cerului, am întîlnit vama desfrînãrii, care mi-a dovedit pãcatul desfrînãrii pe care-l fãptuisem înainte de a muri. Atunci diavolii m-au biruit ºi m-au coborît în cele mai întunecoase adîncimi ale pãmîntului, unde se aflã sufletele pãcãtoºilor ºi încearcã durere ºi suferinþã înfricoºãtoare, care nu poate fi descrisã de limbã omeneascã. Eu, cînd eram transportat acolo, jeluiam ºi plîngeam. Atunci au apãrut din nou acei doi tineri strãlucitori, cãrora le-am spus cu lacrimi sã-mi dea vreme pentru a mã pocãi. Atunci aceia au spus între ei: «Crezi cã se va pocãi, dupã cum zice?». Celãlalt a zis: «Da». Îndatã au înãlþat sufletul meu ºi m-au dus în mormînt. Atunci eu, vãzînd cã trupul meu este ca noroiul ºi mocirla, nu voiam sã intru în el. Însã tinerii mi-au spus: «E cu neputinþã sã te pocãieºti dacã nu intri iarãºi în trupul tãu ºi dacã nu te nevoieºti cu acesta, cu care ai pãcãtui». Am intrat aºadar în trup ºi, dupã ce acesta s-a însufleþit ºi a înviat, am început sã strig”. Cei care l-au auzit strigînd din mormînt „miluiþi-mã” s-au folosit mult ºi s-au pocãit cu toþii de pãcatele lor. Cînd l-au vãzut, dupã ce ºi-a revenit, plin de tînguire ºi lacrimi, îl rugau sã mãnînce, dar el nu-i asculta ºi, mergînd la bisericã, a cãzut cu faþa la pãmînt ºi striga cu voce tare: „Vai ºi amar de cei care pãcãtuiesc ºi nu se pocãiesc. Ce chinuri îngrozitoare ºi judecatã grea îi aºteaptã!”. Petrecînd aºadar patruzeci de zile în post, privegheri ºi mãrturisind minunea aceasta multor pãcãtoºi, i-a întors la pocãinþã ºi, cunoscînd înainte cu 12 zile cînd avea sã moarã, a adormit întru Domnul. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Condacul VI: Întunericul sufletului depãrtat de Dumnezeu, înfricoºat este de conºtiinþã ºi de scrîºnirea dinþilor, de focul cel nestins ºi de viermele cel neadormit chinuit fiind. Cînd ca acelea ºi soarta mea va fi, mã cutremur, de aceea, pentru mine - însumi, înalþ rugãciune ºi pentru cei ce în iad sufãr, ca roua rãcoritoare sã se coboare peste ei, cîntînd a lui Dumnezeu cîntare: Aliluia! Icosul VI: Unde, Hristoase Dumnezeule, avea sã rãsarã a Ta luminã, dacã nu peste cei ce ºedeau într-un întuneric ºi în umbra morþii! De aceea, sufletele celor din iad te pomenesc; pogoarã-Te aºadar din nou întru cele mai de jos ale pãmîntului ºi scoate întru bucurie pe cei ce cu pãcatele sau depãrtat de Tine, însã de Tine nu s-au despãrþit! Deci, în numele Fiului ºi al Sfîntului Duh, Tatãlui ne rugãm: Tatãl nostru, ai Tãi fii se chinuiesc, miluieºte-i pe ei. Tatãl nostru, pãcatele lor sînt grele, dar îndurarea Ta este mare. Tatãl nostru, Tu ai trimis pe al Tãu Fiu, ca pe cei pãcãtoºi sã-i mîntuiascã. Tatãl nostru, necazul cel mare al sufletelor care s-au depãrtat de Tine, cerceteazã-l. Tatãl nostru, pentru cei ce au prigonit din neºtiinþã Adevãrul miluieºte-i. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele). Condacul VII: Venind Tu Doamne, ajutor celor morþi sã le fii, îngãduit-ai celor vii în vis sã se arate, ca la rugãciunea pentru pomenirea celor adormiþi sã ne îndemne ºi în amintirea celor rãposaþi fapte de milostivire sã îndeplinim. ªi cu credinþã nevoindu-ne lui Dumnezeu cu deplinã nãdejde sã-i strigãm: Aliluia! Icosul VII: Biserica lui Hristos pentru cei adormiþi înalþã rugãciune ºi în toatã lumea, peste tot pãmîntul neîncetat, cu Sîngele curãþitor al Fiului lui Dumnezeu, pãcatele se curãþesc, sufletele celor adormiþi din moarte la viaþã se ridicã. De pe pãmînt la cer, puterea rugãciunilor de la Altarul Domnului ca o bunã mireasmã se urcã cîntînd:

O clipã de toamnã... Se aºterne noaptea fãr’ de stele Peste pãdurea ostenitã, Copacii-ºi fac din nori mantale Cãci ploaia vine iar grãbitã... Se-aºeazã ploaia la taclale, Pelticã, zveltã ºi rebelã Iar cîntul ei parcã-i de jale, Cãpoasã ca o sentinelã... Se mai aude cîte-o frunzã Ce-mpleticitã îºi dã în petic, Zicînd cã toamna n-o sã vinã ªi o sã fie varã veºnic... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Scara

Reazemã scara de-a cerului temelie, rînduieºte strajã îngereascã la poarta cuvîntului; glas necugetãrii nu da, ci stai în pragul fãptuirii cea cu prihanã; priveºte de-acolo genunea, ºi plîngi – vei cunoaºte cele ce-þi stau la picioare! slei-vei de spaimã, pînã-n miezul fãpturii – mãreþul Infern lîngã tine, Blîndul Pãrinte-i în slavã, cazi în genunchi – nu ºtii, nu ºtii! la mijloc de cale smuls înapoi, chemat înainte; în urmã demonã arsurã, ’nainte lumini, heruvimi... Deschide acum ºi dã înaltã strigare – vei vedea iubirea veghind în privazul eternitãþii. ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Ce preferã omul? Începînd cu neascultarea din grãdina Eden, omul a decãzut într-o asemenea stare moralã, încît nu a putut sã-ºi recunoascã Creatorul atunci cînd acesta a venit la el. Natura decãzutã a omului gãseºte în întuneric domeniul care îi convine. Omul nu numai cã nu poate sã se schimbe, dar el nici nu vrea. Omul a vãzut lumina, dar a preferat întunericul: „...oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru cã faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19). În Orient, cînd cineva bate la uºa unei case, cei care sînt înãuntru, înainte de a deschide, privesc printr-o deschizãturã, fãcutã în acest scop, cine este persoana care bate. Dupã ce au vãzut-o, ei deschid sau nu, dupã cum le convine. Aºa a fost ºi cu Lumina lumii - ISUS HRISTOS. Ei L-au vãzut, dar n-au voit sã-L primeascã. Despre ei, Mîntuitorul putea spune: „Dacã n-aº fi fãcut între ei lucrãri, pe care nimeni altul nu le-a fãcut, n-ar avea pãcat; dar acum le-au ºi vãzut ºi M-au urît ºi pe Mine ºi pe Tatãl Meu“ (Ioan 1 5.24). În prezenþa unei astfel de stãri, Dumnezeu nu a rãmas fãrã rãspuns. Dragostea Sa a oferit o mare ºi unicã ºansã de salvare: Fiul Sãu. Cei care îl vor primi pe Fiul Sãu ca Mîntuitor vor fi aduºi la luminã, la viaþã. Te afli ºi tu printre aceºtia? Tatãl nostru, fie mijlocitoare pentru cei morþi a Ta Bisericã, ca scarã spre cer sã le facã. Tatãl nostru, solirea Maicii Domnului ºi a tuturor Sfinþilor, îndurã-te de cei adormiþi. Tatãl nostru, pentru credincioºii care strigã cãtre Tine ziua ºi noaptea curãþeºte-i pe ei. Tatãl nostru, pentru neprihãnirea pruncilor, pe fiii lor rãscumpãrã-i. Tatãl nostru, pentru lãcrimarea maicilor, pe fiii lor rãscumpãrã-i. Tatãl nostru, pentru rugãciunile celor ce au pãtimit fãrã vinã, pe cei pãcãtoºi iartã-i. Tatãl nostru, milosteniile ºi rugãciunile noastre ca plinire a faptelor lor cele bune, primeºte-le. Tatãl nostru, Izvor de viaþã pentru cei pe care-i pomenim, fie Sîngele Fiului Tãu. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Misterioasele structuri de piatrã din Arabia Sauditã În Arabia Sauditã au fost descoperite, de curînd, mai multe enigmatice construcþii de piatrã, pe care arheologii le-au numit „porþi” – datoritã aspectului lor, atunci cînd sînt privite de sus. Numãrul acestor structuri este foarte mare, apropiindu-se de 400. Ciudat este, avînd în vedere dimensiunile acestora, cã nu au fost descoperite pînã acum, de vreun pilot de avion. Unele dintre neobiºnuitele formaþiuni din Arabia Sauditã, regiunea Harrat Khaybar, se întind de-a lungul unor conuri vulcanice (originea reliefului din zonã fiind una vulcanicã). Primele lucruri pe care ºi-ar dori arheologii sã le afle ar fi vîrsta ºi scopul neobiºnuitelor structuri. Se bãnuieºte, oricum, cã ele sînt extrem de vechi. Au fost descoperite întîmplãtor, la examinarea unor imagini preluate din satelit. „Porþile” din Harrat Khaybar sînt, de fapt, ziduri joase, alcãtuite din piatrã brutã, care, dupã aspectul general, par sã fi fost construite cu foarte multã vreme în urmã. Prof. David Kennedy, de la Universitatea Australiei de Vest, susþine cã ar putea fi „cele mai vechi structuri construite de cãtre om” în zona în care se aflã ºi cã nu existã, momentan, nici o explicaþie cu privire la scopul construirii lor. Cea mai micã structurã mãsoarã 13 metri, în vreme ce structura cea mai lungã ajunge la peste o jumãtate de kilometru. Oare cine sã fi fost enigmaticii constructori care au depus efortul titanic de a realiza aceste structuri?

Templul pierdut al lui Ramses cel Mare, descoperit la Gizeh Ramses II a fost unul dintre cei mai de seamã ºi mai vestiþi faraoni ai Egiptului. În necropola Abusir (Gizeh) au fost scoase la ivealã, de cãtre arheologii cehi ºi egipteni, ruinele unui impresionant templu ridicat în epoca lui Ramses II, edificiu ce mãsura 52 de metri lungime ºi 34 lãþime. Este ultima construcþie descoperitã de cãtre arheologi, dintre cele clãdite în îndelungata domnie – de 67 de ani, a lui Ramses al II-lea. Faraonul a rãmas în istorie nu doar pentru reuºitele sale militare ºi domnia sa îndelungatã, ci ºi pentru numãrul mare de urmaºi pe care i-a avut. La sfîrºitul vieþii sale, marele faraon egiptean, care a trãit peste 90 de ani, avea peste 100 de copii. La doar 10 ani, Ramses conducea trupele egiptene ºi dirija activitãþile de construire a edificiilor publice.

Ramses II a fost unul dintre puþinii faraoni ai cãror strãmoºi fuseserã oameni de rînd, ºi nu persoane de neam regal. Se pare cã tocmai originile umile ale strãmoºilor sãi l-au fãcut pe Ramses sã înfãptuiascã mai multe decît majoritatea faraonilor care l-au precedat sau succedat, atît pe plan militar, cît ºi religios sau edilitar. În vremea sa a avut loc formidabila bãtãlie a

Geometria plantelor ºi ªirul lui Fibonacci Privind în jur, vã puteþi imagina cã ramurile, frunzele ºi florile cresc la întîmplare. Adevãrul este totuºi cã locurile în care apare fiecare ramurã, frunzã, tulpinã, mugur sau petalã nu este întîmplãtor, ele dezvoltîndu-se în conformitate cu niºte „legi” precise ale naturii. Existe anumite tipare oriunde te-ai uita în naturã, cel mai des întîlnit fiind însã ªirul lui Fibonacci. Secvenþa de numere a fost descrisã de cãtre matematicienii indieni antici, cu

Pag. a 9-a – 3 noiembrie 2017

MOZAIC Este posibil ca „porþile” sã fi fost concepute pentru a transmite un mesaj. Dar, dacã aºa au stat lucrurile, care erau destinatarii acestuia? Structurile sînt amplasate într-un loc neospitalier, sãrac în apã ºi în vegetaþie. Totuºi, cu mii de ani în urmã, spune prof. Kennedy, aceste pustietãþi erau mai primitoare, mai bogate în resursele necesare traiului, nefiind exclus sã fi existat ºi o populaþie relativ numeroasã. Unele scurgeri de lavã sînt, dupã cum au remarcat cercetãtorii, de datã mai recentã decît uriaºele „semne” de piatrã, vizibile de la înãlþime. În prezent, conurile vulcanice nu mai prezintã activitate, dar în trecut lava bazalticã s-a scurs peste unele

segmente ale „porþilor”, pe care le-a acoperit. Vulcanologii estimeazã cã vîrsta acelor „porþi” atinse de cãtre lavã ar putea fi de circa 7.000 de ani. În zonã urmeazã sã fie fãcute, pentru prima oarã, sãpãturi arheologice, în speranþa elucidãrii, fie ºi parþiale, a enigmei acestor construcþii atipice. TOMI TOHÃNEANU Kadeshului, una dintre cele mai mari ale Antichitãþii ºi cea mai mare confruntare în care au fost utilizate carele de luptã, unde egiptenii s-au confruntat cu hitiþii (popor indoeuropean, care migrase, pare-se, din Peninsula Balcanicã). Arheologii apreciazã cã impozantul complex reprezentat de cãtre tempul lui Ramses ºi anexele sale a fost construit, undeva, între anii 1213 ºi 1279 î.Hr. Arheologii au descoperit fragmente de gravuri ce înfãþiºeazã zei solari. S-a confirmat cã regele Ramses II îl venera pe Ra, zeul Soarelui. Acest zeu era considerat regele zeilor, conducãtorul faraonilor ºi creator al tuturor lucrurilor ºi fiinþelor. Ramses II a fost cel de-al treilea rege din Dinastia XIX ºi a devenit conducãtor al Egiptului la vîrsta de 25 de ani. Nici unul dintre numeroºii faraoni care s-au succedat nu a reuºit sã-l întreacã pe Ramses, în privinþa numãrului de temple construite. Ruinele templului construit de cãtre Ramses II în urmã cu 3.200 de ani au fost dezgropate, de cãtre echipele de arheologi, de sub un strat enorm de nisip ºi pietriº. Coloanele de piatrã albastrã aliniate în curtea din faþã au fost înconjurate de cãtre ziduri de cãrãmidã, aratã arheologii. Complexul a fost construit într-o zonã situatã între o terasã a Nilului ºi lunca inundabilã din Abusir. În spatele templului, cercetãtorii au gãsit o scarã ce conducea la o salã construitã din piatrã, împãrþitã în trei sectoare. Pentru a creºte prestigiul ºi a sublinia forþa regatului sãu în lumea anticã, Ramses II a ridicat construcþii grandioase, cu caracter religios. El a întemeiat o nouã capitalã, numitã Piramesse ºi a construit numeroase edificii, de-a lungul ºi de-a latul Egiptului ºi Nubiei. Una dintre cele mai faimoase structuri construite în epoca lui Ramses cel Mare a fost templul Abu Simbel. (cunoastelumea.ro) cîteva sute de ani î.Hr., deºi aceasta îºi are denumirea actualã de la matematicianul italian Leonardo de Pisa, cunoscut public sub numele de „Fibonacci”. Cartea lui Fibonacci, „Liber Abaci”, publicatã la începutul Secolului al XIII-lea, a introdus aceastã secvenþã magicã în lumea occidentalã. Secvenþa Fibonacci este atît de simplã, încît este aproape neclarã. Aici, fiecare numãr este creat prin însumarea ultimelor douã numere, începînd de la 1 1 2 3 5 8 13 21 … ºi pînã la infinit. Secvenþa Fibonacci este atît de des întîlnitã în naturã, încît este o provocare sã gãseºti o plantã sau o structurã de fructe care nu este conformã cu aceasta. De exemplu, modul în care sînt aºezate frunzele de-a lungul unei tulpini este guvernatã de secvenþa Fibonacci, asigurîndu-se cã fiecare frunzã are acces maxim la lumina soarelui ºi la ploaie. Acelaºi principiu este ºi în cazul formãrii conurilor de pin, a florii-soarelui, a ananasului sau a cactuºilor. Toate plantele sînt geometrice într-un fel sau altul. Cu toate acestea, existã plante a cãror geometrie este mai pronunþatã decît altele. RADU UNGUREANU

MOZAIC Sfatul medicului

În ce constã recuperarea post atroscopia de genunchi? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Artroscopia este o procedurã chirurgicalã minim invazivã, care permite diagnosticul ºi tratamentul leziunilor intraarticulare, într-un timp mai scurt ºi cu o recuperare mai rapidã. Dupã realizarea artroscopiei de genunchi, pacientul se poate recupera prin kinetoterapie. Recuperarea diferã ca perioadã de la caz la caz, în funcþie de diagnostic, în general fiind de scurtã duratã. Programul de recuperare muscularã ºi a mobilitãþii este început încã din perioada internãrii, în primele 24 de ore postoperator ºi este asistat de cãtre un kinetoterapeut. Acest program cuprinde mai multe faze. Iniþierea recuperãrii constã în reluarea mersului cu încãrcare totalã pe piciorul operat ºi mobilizarea genunchiului cu exerciþii uºoare de flexie ºi de extensie, mai puþin în cazurile în care se sutureazã meniscul sau se practicã microfracturi. În aceste cazuri se folosesc cîrje, iar mersul se reia între 3 ºi 6 sãptãmîni postoperator. Se începe cu exerciþii a cîte 10-15 efectuãri repetate, de 3 ori/zi, dupã care se mãreºte aceastã perioadã treptat. Bicicleta medicinalã trebuie reglatã în aºa fel încît membrul inferior sã fie în extensie completã. Treapta de rezistenþã trebuie sã fie cea mai joasã, pentru a nu exercita compresiune la nivelul genunchiului; ea poate fi mãritã treptat. Exercitii ale muschiului cvadriceps sînt recomandate pentru a mentine tonusul muscular la nivelul coapsei ºi pentru a intari genunchiul, se fac exercitii din pozitia decubit dorsal ( culcat pe spate) , avand un rulou sub genunchi,cu genunchiul în extensie maxima, contractati ºi mentineti contractia muschilor anteriori ai coapsei,mentineti timp de 5 secunde-20 repetari. Activitãþile sportive trebuie sã fie moderate, pentru a evita apariþia durerii sau a edemelor la nivelul genunchiului operat. Dacã afecþiunea dumneavoastrã necesitã o artroscopie, trebuie sã ºtiþi cã aceasta este o intervenþie chirurgicalã puþin traumaticã, cu riscuri minime ºi recuperare rapidã. Neglijarea acuzelor ºi neprezentarea la medic poate avea consecinþe grave, transformînd uneori niºte simple afecþiuni în suferinþe majore. www.artroscopiedegenunchi.ro

Marea de Lapte, impresionanta cascadã din India Cascada Dudhsagar sau Marea de Lapte, în traducere, este o cãdere de apã formatã din 4 cascade situate pe rîul Mandovi, la limita regiunilor indiene Goa ºi Karnataka. Dudhsagar Falls este printre cele mai înalte cascade din India, cu o înãlþime totalã de 310 m ºi o lãþime medie de 30 de metri. Zona este înconjuratã de pãduri de foioase cu o bogatã biodiversitate. Cãderile nu sînt deosebit de spectaculoase în timpul sezonului uscat, dar în timpul musonului, revãrsãrile mari de apã creeazã un adevãrat spectacol al naturii. Forþa acestei cascade este impresionantã ºi cu siguranþã ne face sã reflectãm asupra condiþiei noastre pe aceastã planetã. Turiºtii pot vedea aceasta spectaculoasã cascadã din tren, pe lîngã aceasta trecînd o linie de cale feratã. Cei care vor sã petreacã mai multe zile în preajma cascadei nu vor avea parte de o cazare confortabilã. În zonã nu existã nici un hotel sau pensiune, nu existã surse de apã potabilã autorizate ºi nici mãcar semnal la telefonia mobilã. (amusingplanet.com)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 3 noiembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Ipostaze culturale Mecenatul În Antichitatea romanã trãia un nobil bogat, pe nume Gaius Mecena (68-8 î.Chr.), sfetnic împãrãtesc ºi mare iubitor al artelor. Atît de mult iubea el frumosul, încît nu se uita la bani ºi, de multe ori, sãrea în ajutorul artiºtilor mai sãraci. Cu timpul, numele sãu a devenit un determinativ cu valoare stilisticã, sinonim cu generozitatea, care, în zielele noastre, s-a transformat într-o instituþie, cum ar fi, sã zicem, ,,Fondul Literar”. Începînd cu Secolul al XIX-lea, ºi la noi, activitatea de mecenat a prins sã se impunã. Astfel, în anul 1837, tînãrul boiernaº Mihail Kogãlniceanu (18181891) a plecat sã studieze Dreptul la Berlin, împreunã cu Alexandru ºi Constantin, cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza. Mãrinimos, domnitorul, care era prieten cu Ilie Kogãlniceanu, pãrintele viitorului om politic, îi plãteºte toatã întreþinerea, hainele ºi cãrþile, baºca o sumã importanMihail Sturdza tã, de cheltuialã. Dar, generozitatea lui vodã mai avea o explicaþie: junele Kogãlniceanu avea ºi îndatorirea de a le supraveghea pe cele douã beizadele. În 1851, ºi adolescentul Titu Maiorescu (18401917) a fost trimis sã studieze în strãinãtate, la Academia Terezianã din Viena, un liceu pentru fiii de nobili ºi înalþi demnitari, care asigura o excelentã pregãtire elevilor, diploma obþinutã aici fiind o adevãratã recomandare pentru cariere strãlucite. Pe lîngã bursa de studii, obþinutã de la autoritatea ecleziasticã transilvanã, prin diligenþele lui Timotei Cipariu, ºi domnitorul muntean, Barbu ªtirbei, Barbu ªtirbei se oferise sã contribuie cu o sumã la studiile vieneze ºi berlineze ale lui Titu Maiorescu. ªi în cazul acesta, înalta generozitate se datora prestigiului de care profesorul Ion Maiorescu, tatãl lui Titu, se bucura în ochii mãriei-sale. Tot aºa, copiind maniere occidentale, în anul 1879 ºi-a început activitatea Academia de la Pomîrla, cu banii boierului iluminist Anastasie Baºotã, unde toþi copiii de pe moºiile sale erau scutiþi de taxe. Luminatul ºi generosul boier moldovean þinea cu tot dinadinsul sã-i facã în ciudã lui Dinicu Golescu, un alt boier luminat, care, ºi el, construise o ºcoalã pentru sãraci, pe moºia sa de la Goleºti, Argeº. Venind spre epoca modernã, regina Elisabeta organiza la palat serate muzical-literare, la care nu lipseau corifeii Caragiale, Titu Maiorescu sau Alecsandri. ªi Eminescu era invitat la aceste sindrofii, spre bucuria reginei care, astfel, reuºea sã adune la un loc, sub augustul sãu patronaj, tot ce avea mai Regina Elisabeta select cultura românã a vremii. A rãmas de pominã excentricul bogãtaº Alexandru Bogdan-Piteºti. ªi el înfiinþase pe moºia sa de la Coloneºti, Olt, primul muzeu de artã modernã româneascã ºi prima tabãrã de creaþie din

România. Acolo veneau sã lucreze mari artiºti precum ªtefan Luchian, Camil Ressu, Pallady, Iser, Dãrãscu, Tonitza ºi mulþi alþii. Talentat ºi la scris, Bogdan-Piteºti a condus publicaþii ºi a colaborat la revista ,,Literatorul”, unde s-a bucurat de aprecierile lui Macedonski. Tot în perioada interbelicã, s-a ilustrat prin generozitatea sa ºi regele Carol al II-lea. Dacã în alte domenii nu a lãsat urme prea adînci, în schimb, cultura a beneficiat din plin, prin înfiinþarea Fundaþiei ,,Carol al II-lea”, unde s-au tipãrit numeroase scrieri de referinþã, cum ar fi ,,Istoria literaturii româCarol al II-lea ne” a lui G. Cãlinescu. Sã nu uitãm nici înfiinþarea Casei Scriitorilor, de la Buºteni. Printre scriitorii care s-au bucurat direct de filantropia regelui se numãrã Tudor Arghezi, ajutat cu mulþi bani ºi cu terenul de la Mãrþiºor, unde, în cîþiva ani, ºi-a ridicat celebra casã, cu grãdinã, livadã ºi acareturi. Nevrînd sã rãmînã mai prejos, nici marii bogãtaºi ai vremii, în special bancheri ºi industriaºi (Marmorosh-Blank, Max Auschnit sau Malaxa) nu s-au sfiit sã bage mîna adînc în buzunar ºi sã sprijine artele. Odatã, actorii Iancovescu ºi Birlic s-au dus la Auschnit sã cearã un ajutor pentru trupa lor de teatru. Bancherul i-a primit în biroul sãu, unde avea un seif cît peretele, înþesat de bancnote. - Cît, domnilor?, a întrebat bancherul. - Cît puteþi de mult!... Altãdatã, acelaºi Iancovescu s-a dus în audienþã la Iuliu Maniu, la ora aceea prim-ministru. Erau ani grei de crizã. - Cred cã te-aº jigni, domnule Iancovescu, dacã þi-aº oferi doar 50.000, dar nu am mai mulþi... - Jigniþi-mã, domnule prim-ministru, jigniþi-mã! Mã mulþumesc ºi cu atît. Iar acum, o ultimã întîmplare cu Puiu Iancovescu, rãmas în amintirea noilor generaþii prin apariþia sa în filmul ,,Douã loturi”, regizat de Gheorghe Naghi, în 1952. El este flaºnetarul ,,Încercaþi-vã norocul”, Încercaþi-vã norocul!”. Iancovescu iarãºi nu avea cu ce plãti salariile actorilor. ªtia cã nu va putea obþine nici o leþcaie de la ministrul de Finanþe. De aceea, a trimis-o în misiune pe o tînãrã ºi frumoasã actriþã. La întoarcere, victorioasã, actriþa a deºertat din geantã banii mult-doriþi de colegii ei. Dar, odatã cu banii, i-au cãzut din geantã ºi... chiloþii. - Trebuia sã vã aduc banii, nu? Nu vã mai holbaþi ºi treceþi sã mã sãrutaþi. ªi Petru Groza a fãcut muncã de mecenat. Dar el avea alt stil. Îi invita pe scriitori la Deva ºi le plãtea cazarea ºi masa la hotel. Ba, unora mai sãraci, dar pleznind de talent, le trimitea chiar ºi bani de tren. Se zice cã prozatorul Alexandru Cazaban era nelipsit de la asemenea vacanþe.

Cîinele „M-a bucurat întotdeauna, ca unul din mistere, cã ºi cîinele e prezent în viaþa noastrã. Fãrã om ºi fãrã cîine, cîinele ºi omul ar fi niºte pribegi. Pentru moralul omului, prietenul lui de la uºã ºi din odaie e o mîngîiere, un sprijin, un aliat, zadarnic aºteptaþi dintre semenii perverºi, uneltitori, veninoºi, trãdãtori. Cîinele e permanent cu tine, lîngã tine, pînã la moarte, singurul tovarãº care moare odatã cu tine, culcat pe mormîntul tãu. Te uiþi în ochii lui: te înþelege, ºi tu nu cauþi sã-l înþelegi. Inima lui þi-e dãruitã fãrã condiþii ºi peste împrejurãri: cîinele e o prelungire a fiinþei tale sufleteºti – ºi tu îl baþi, îl chinuieºti, îl prinzi cu laþul ºi-l ucizi. Primarii ºi veterinarii îi stîrpesc cu otravã, stãpînii îl gonesc, se ridicã impozite pe cîini, oamenii ºtiinþifici ºi docenþi vor sã-þi ia cãþelul din braþe ºi cîinele din lanþ, ca sã te ocroteascã de o prostie din capul lor sterp. S-a nãscocit, pentru

Tudor Arghezi flatarea simþului de conservare a omului, de prisos, primejdia turbãrii, principiul municipal, aproape dogmã de Stat. De ce e cîinele impur chiar pentru Charles Baudelaire, unul dintre cei mai impuri dintre oameni? Nu pute omul? Nu-i pute gura, stomacul, intestinul? Picioarele nu-i put? ªi ce conºtiinþã poate fi mai spurcatã decît a omului, degradat ºi infect, cu atît mai mult cu cît se-nalþã mai sus, ministru, preºedinte, bãrbat de Stat, potentat ºi javrã, ºi cu cît îºi stropeºte stîrvul îmbãiat, cu parfumurile filozofilor ºi vaporii distilaþi ai violetelor. Dã laba-ncoa, Grivei, voiniceºte, laba ta mã cinsteºte. 6 iulie 1952 (Spital) Tudor Arghezi” 1) Pentru cine e mai curios, sã ºtie cã este vorba de Spitalul ,,Bucur”, unde Tudor Arghezi a fost internat de mai multe ori, fiind ºi spitalul cel mai apropiat de Mãrþiºor. 2) Aceastã prozã a fost inclusã într-un volum de proze inedite, ,,Cartea animalelor” (Cînd o fi apãrut?) 3) Ea se gãseºte în nr. 2 al revistei ,,Manuscriptum”, pagina 10, anul 1980.

Cum se scrie istoria În lucrarea sa, ,,Jurnalul lui Nastratin”, Arºavir Acterian ne prezintã una dintre întîmplãrile care, adeseori, intervin în mersul firesc al istoriei, transformînd victoriile în înfrîngeri ºi pe învingãtori în învinºi penibili. Pentru aceasta, el aduce în discuþie numele unui alt armean, H.Dj. Siruni, istoric ºi orientalist, traducãtor în armeneºte ºi autorul unui ,,Anuar al culturii armene”. Arºavir Acterian zice cã omul ar fi descoperit într-un anticariat un atlas strãvechi, tipãrit la Nürnberg ºi care conþinea 3 hãrþi ale Transilvaniei, cu însemnãri privind existenþa valahilor acolo, din cele mai vechi timpuri. Un document zdrobitor, împotriva revendicãrilor tîmpite ale maghiarilor. Siruni a împrumutat atlasul de la anticar ºi i l-a arãtat lui Nicolae Iorga. Iar acesta l-a trimis pe Radu Rosetti, directorul Bibliotecii Academiei Române, sã-l achiziþioneze pentru 15.000 de lei, cît cerea anticarul. Radu Rosetti s-a scandaliziat cã anticarul nu e patriot, din moment ce pretinde atîþia bani, ºi a aplicat deviza filologului Ioan Bianu: ,,Prendre, ne jamais rendre et toujour prétendre”. Dar nu i-a mers cu anticarul, care era grec ºi care a solicitat atlasul înapoi. În cele din urmã, Nicolae Iorga s-a mulþumit cu niºte fotografii ale hãrþilor, fãcute de Siruni. Mai departe, s-a apelat la serviciile ºi banii lui Zambaccian, care a fost de acord cu Krikor Zambaccian suma. Numai cã era prea tîrziu: ungurii prinseserã de veste ºi cumpãraserã atlasul cu suma de 50.000 de lei. ªi, de atunci, nu mai tac, exacerbîndu-ºi ºovinismul în toatã lumea. PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 3 noiembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (31) „Catch-22“ Autor: Joseph Heller Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1961, Statele Unite Editura: Simon & Schuster Forma literarã: roman

Rezumat ,,Catch-22” este un roman comic despre cel de-al II-lea rãzboi mondial, pe care criticii l-au considerat ca fiind printre cele mai bune ale perioadei sale. Romanul se referã la eforturile cãpitanului John Yossarian, bombardier în cadrul Escadronului Nr. 256 al Forþelor Aeriene Americane, de a se eschiva de la datoriile de luptã, dupã ce este martor la moartea mai multor prieteni. El se preface cã ar fi nebun pentru a-ºi atinge scopul, dar eforturile sale sînt nimicite de Regulamentul militar numãrul 22, care stabileºte cã nici o persoanã nebunã nu va intra de bunãvoie în luptã. Astfel, orice persoanã care încearcã sã evite îndatoririle de luptã trebuie sã fie consideratã sãnãtoasã. Avînd ca decor imaginara Insulã Pianosa, din Mediterana, de unde escadronul îºi începe de regulã raidurile cãtre Franþa ºi Italia, romanul conþine descrieri explicite de sex ºi violenþã, precum ºi un simþ puternic împotriva autoritãþii. Yossarian minte, saboteazã proceduri militare ºi este de o iresponsabilitate remarcabilã. Mai mult, el se plimbã gol timp de cîteva zile, chiar ºi atunci cînd i se acordã o medalie. Avînd uºoara sarcinã de a cenzura scrisorile scrise de cãtre cei înrolaþi, Yossarian se distreazã eliminînd cuvinte în mod aleator, uneori adãugînd semnãtura preotului de campanie la scrisori de amor. Experienþa neplãcutã a colegului sãu de camerã, Orr, la un bordel, este relatatã în detaliu, chiar ºi cînd „tîrfa” îl bate pe acesta cu un pantof cu toc. Cititorii aflã cã cei doi sînt goi ºi cã „sînii ei minunat de plini se zbînþuie peste tot ca niºte flamuri umflate în vîntul puternic, iar fesele ei ºi coapsele cãrnoase se bãlãngãneau încolo ºi încoace”. Un alt personaj viziteazã un bordel, apoi o ucide pe prostituatã, temîndu-se sã nu îi afecteze reputaþia

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (9) Graiul Dar care ºi cum e graiul acestor aromâni? Ce datini au ei? În ce raport stã sufletul lor faþã de cel al românilor liberi? Sînt ei, oare, fraþi de acelaºi sînge cu cei din România? Iatã cîteva întrebãri care îºi au rostul lor, mai ales pentru urmãtorul motiv: mulþi români din Þara româneascã nici nu-i cunosc pe aromâni; pentru aceasta, îi considerã greci. Pe de altã parte, în ºiretenia lor, mulþi greci, ca sã reuºeascã în scopurile lor, se dãdeau, mai ales în vremurile din urmã, drept aromâni. De aici, o confuzie generalã. ªi nu numai atît. Ca pedagogie naþionalã, chiar ºcoala românã a pãcãtuit ºi pãcãtuieºte mult, pentru cã, în general, mai toþi profesorii de limba românã, de istoria românilor ºi de geografia lor, ori i-au ignorat pe aceºti aromâni în cursurile lor, ori cã nici nu s-au silit sã-i cunoascã. ªi astfel, s-a continuat aceastã tristã ºi dureroasã eclipsã de cultivare ºi educaþie naþionalã. Sã rãspundem, însã, cît mai pe scurt, la întrebãrile de mai sus. Dupã cum am vãzut, începînd cu Secolul al XIIIlea, românii sud-dunãreni, adicã aromânii, se despart pentru totdeauna de cei din Dacia Traianã. Nu mai au nici un contact între ei. Au trecut de atunci mai bine de ºase sute de ani. ªi ºtim cã limba unui popor se schimbã încet-încet ºi pe nesimþite, aºa cum se schimbã ºi organismul, ca ºi înfãþiºarea unui om, pe mãsurã ce trec anii. Mai bine de ºase sute de ani, ºi totuºi graiul aromânilor e, de fapt, acelaºi cu cel al daco-românilor. (...) Iatã o dovadã: o poezie aromâneascã ºi transpunerea ei în limba românã: ,,Tu plaiurile dit Pindu/ Se-analþã fumlu nsus,/ Cã arde vatra noastrã/ ªi grailu nî e dus.// Tu plaiurile dit Pindu/ Nu-azghiarã n’eauã’n maiu,/ ªi plîng a noastre feate/ Ca frîmte di nãvaiu.// Tu plaiurile dit Pindu/ Pãdurile maºi armîn,/ Cã ardua-a noastre case/ ªi moare lailu-armân!...”. ,,În plaiurile din Pind/ Se-nalþã fumul sus,/ Cãci arde vatra noastrã/ ªi graiul ni e dus.// În plaiurile din Pind/ Nu

dacã ar spune ºi altora de întîlnirea lor. Pe întreg parcursul romanului, oamenii se adreseazã frecvent unul altuia cu apelative ca „nenorocit”, „puþoi” sau „nemernic”. La un moment dat, Yossarian îºi pierde cumpãtul ºi urlã: „Nenorocit împuþit, cu fund de pitic, obraji roºii, ochi bulbucaþi, pitic, dinþos, rînjit, nebun nemernic, pui de lele!”. Femeile care apar în roman sînt reduse de cele mai multe ori la un stereotip, iar personajele masculine le denumesc „tîrfe”. Femeia la care „a visat tînjit luni de zile” este „perfectã pentru Yossarian, o depravatã, neºlefuitã, vulgarã, amoralã, provocatoare ºi ºleampãtã... Era interesatã de pãcatele trupeºti”. Însã el sperã cã „tîrfa lui Nately” îi va gãsi ºi lui o femeie la fel de dornicã de sex ca ea. La sfîrºitul romanului, în timp ce Yossarian fuge spre Suedia, „tîrfa lui Nately se ascundea dupã uºã”. Ea încearcã sã îl ucidã, dar acesta scapã.

Istoricul cenzurii ,,Catch-22” a fãcut parte din cazul de cenzurã ºcolarã care a creat un precedent în susþinerea drepturilor elevilor de a cunoaºte. În 1972, consiliul educaþional din Strongsville, Ohio, ºi-a folosit puterea de decizie, interzicînd achiziþionarea titlurilor ,,Catch-22” ºi ,,Fii binecuvîntat, domnule Rosewater”, de Kurt Vonnegut, în ciuda recomandãrilor foarte bune primite de acestea. Consiliul a refuzat sã acorde dreptul ºcolilor de a le include în programa de englezã, considerînd cã sînt niºte „gunoaie” sau „absolut mizerabile”. Urmãtoarea mãsurã a fost de a elimina toate exemplarele din bibliotecile ºcolare, împreunã cu alt roman al lui Vonnegut, ,,Leagãnul pisicii”, „conform dispoziþiei statutare”. Cinci elevi de liceu, sprijiniþi de familiile lor au intentat un proces împotriva districtului ºcolar, a inspectorului ºi a consiliului educaþional, susþinînd cã fuseserã aduse încãlcãri Primului Amendament ºi celui de-Al Paisprezecelea Amendament. Familiile mai susþineau cã luînd aceastã decizie, în acest mod, ºi anume fãrã a da motive suficient de documentate, se încãlcase dreptul la liberã exprimare. În 1974, un tribunal din Ohio a considerat cã, prin decizia sa, consiliul nu a încãlcat prevederile Constituþiei. Legile din Ohio acordau consiliilor ºcolare autoritatea de a selecta manualele ºi, dupã pãrerea judecãtorilor, consiliul organizase discuþii, consultase suficienþi specialiºti în prealabil,

zbiarã mieluºea în mai./ ªi plîng ale noastre fete/ Ca zdrobite de viscolire.// În plaiurile din Pind/ Pãdurile nu mai rãmîn./ Cãci ard ale noastre case/ ªi moare nefericitul aromân!...”. În faþa unor asemenea dovezi, oare mai poate fi mãcar umbrã de îndoialã cã graiul aromânilor e unul ºi acelaºi cu cel al românilor liberi, deºi amîndouã aceste dialecte au început sã se despartã dinainte de anul una mie dupã Christos? Mai poate fi cineva care sã mai stea pe gînduri cã aromânii sînt fraþi de sînge ºi grai cu românii din România Mare? Citind ºi urmãtoarele proverbe aromâneºti: ,,Boululi s’leagã di coarne ºi omlu di limbã; Muntile di neauã nu seaspare; Vimtu seamin’i – furtunã adun’i; Soarile da (=rãsare) º’nãinte ca s’cîntã cucotlu (=cocoºul)”, sau urmãtoarea ghicitoare despre an: ,,Un arbure mare-mare/ Frundzãle îºi are:/ Albe di-unã parte,/ Lãi di-alantã parte” – ar mai putea fi cineva care sã nu exclame cu cea mai adîncã convingere ºi, în acelaºi timp, cu mirare ºi bucurie cã aromânii sînt fraþi cu daco-românii? E de prisos, prin urmare, orice stãruinþã asupra acestui fapt. Ceea ce rãmîne acum de ºtiut este starea lor actualã ºi ce soartã le rezervã viitorul. *** Graþie mãrinimiei naþionale a Þãrii româneºti, viaþa cultural-naþionalã a aromânilor a primit întreaga pulsaþie din partea Patriei-Mame. Dupã rãzboiul Independenþei ºi pînã astãzi, ºcolile ºi bisericile aromâneºti au avut bugetul lor pendinte întîi de Ministerul de Externe – dupã ce fusese de cel de Instrucþie -, iar astãzi, din nou, de Ministerul de Instrucþie. Relativ, bugetul a fost suficient; conducerea ºi administraþia, însã, nesatisfãcãtoare. De altfel, nici prevederile politice naþional-externe asupra problemei lor nu au fost mai presus. Împrãºtiaþi în masse sau grupuri rãzleþe în întreaga peninsulã ºi nãpãstuiþi în întregul lor patriotism naþional de atîtea nemiloase viscoliri, aromânii rãmîn drept cei mai furtunaþi fii ai neamului românesc atunci cînd e vorba de apãrarea credinþei ºi graiului strãbun. Închipuiþi-vã o corabie cumplit clãtinatã de valurile uriaºe ale mãrii – ºi veþi avea icoana zbuciumului istovitor ºi neînduplecat în care a vieþuit ºi în care îºi mai prelungeºte zilele existenþa cultural-naþionalã a aromânilor. Au auvt un ideal ce sta ca o

astfel cã decizia lor era perfect legalã. Judecãtorul a respins plîngerile familiilor în legãturã cu excluderea cãrþilor din biblioteca ºcolarã. În 1976, cazul a ajuns la Curtea de Apel, unde a fost emisã o decizie complet diferitã. Curtea a confirmat dreptul consiliului de a determina politica de selecþie a cãrþilor, dar s-a pronunþat ferm împotriva practicii de a elimina cãrþi deja existente în biblioteca ºcolii: ,,Biblioteca ºcolii de stat este un ajutor valoros pentru discuþiile din sala de curs. Dacã mãcar unul dintre profesorii de limba englezã a considerat romanul «Catch-22», de Joseph Heller, drept unul dintre cele mai importante romane americane moderne (dupã cum s-a ºi întîmplat, cu cel puþin un profesor), atunci presupunem cã nimeni nu va pune la îndoialã incidenþa Primului Amendament care va proteja atît dreptul profesorului de a spune acest lucru la clasã, cît ºi pe cel al elevilor de a-l asculta ºi, implicit, de a citi cartea. În mod evident, succesul elevilor în tentativa mai sus menþionatã este semnificativ îngreunat de faptul cã titlul cãutat a fost eliminat din biblioteca ºcolarã”. De asemenea, Curtea a mustrat consiliul pentru retragerea unor cãrþi din biblioteca ºcolii. Declarînd în decizia sa cã „biblioteca este un depozit de cunoºtinþe”, judecãtorul a subliniat faptul cã acestea sînt create de stat în beneficiul elevilor din ºcoli. Astfel, ele nu sînt sub autoritatea „consiliilor ºcolare care se succed ºi ai cãror membri doresc la un moment dat sã «cureþe» cãrþile al cãror conþinut le-a cauzat neplãcere sau indignare”. Judecãtorul a ordonat consiliului ºcolar din Strongsville sã reintroducã titlurile în biblioteca ºcolii. Ca reacþie, consiliul a încercat sã înainteze un apel la Curtea Supremã a Statelor Unite, dar aceasta a respins cazul. Folosirea cuvîntului „tîrfã” în dese rînduri pe parcursul romanului a fost motivul unor contestaþii ale pãrinþilor la Dallas, Texas, în 1974, unde pãrinþii au cerut ca romanul sã fie exclus din toate bibliotecile liceale. Aceeaºi obiecþie a motivat o nouã contestare, la districtul ºcolar Snoqualmie Valley (Washington) în 1979. Reclamanþii au observat cã frecvenþa cuvîntului „tîrfã” ºi faptul cã Heller nu îi spune niciodatã pe nume personajului feminin, numit în schimb „tîrfa lui Nately”, reprezintã o reducere a femeii la un stereotip, ceea ce este foarte dãunãtor pentru elevi. În alte încercãri de cenzurã, de exemplu, la biblioteca liceului Mount Si, criticii au invocat „pasajele exagerat de violente”, precum ºi bizarele ameninþãri între membrii escadronului. Cu toate acestea, eforturile de a elimina romanul au fost zadarnice.

(va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA flacãrã nestinsã în mijlocul unei furtuni; astãzi, el pare o licãrire mai mult imaginarã, pe care numai ochii înfriguraþi în sîngeroasele încãierãri naþionale o mai vãd prin vitregia copleºitoare a vremurilor. ªcolile le sînt pe ducã. Biserica – aproape o umbrã. Multe sate nici nu au bisericã ºi nici preot. Nenumãraþi alþi factori, care de care mai grozavi, ameninþã cu dezastru întreaga chestiune aromâneascã. Dacã la atîtea consideraþii de o supremã îngrijorare am adãuga ºi hotãrîrea neclintitã a statelor în care trãiesc aromânii – anume Grecia, Serbia, Albania ºi Bulgaria – de a omogeniza etniceºte teritoriile, adicã de a asimila cît mai repede ºi complet tot ceea ce constituie o minoritate etnicã, vom înþelege atunci ºi mai limpede viitorul pe care soarta îl rezervã acestor aromâni. Din întreaga massã ce vieþuieºte în sudul Dunãrii, rînd pe rînd, vom asista la dispariþia tuturor grupãrilor sale: 1. Istroromânii pot fi consideraþi aproape pierduþi; 2. Meglenoromânii sînt pe cale de lichidare naþionalã, întrucît o parte din ei au ºi emigrat în Þara-Mamã, iar iar puþinii rãmaºi la graniþa greco-bulgarã se vãd în adevãrate guri de lupi; 3. Aromânii propriu-ziºi – din Grecia, Albania, Serbia ºi Bulgaria – astãzi, dupã atîtea lupte ucigãtoare, cumplite, se simt ca ºi vulturii cu aripile iremediabil frînte, iar o bunã parte din ei se sting, pe zi ce trece, într-o înspãimîntãtoare agonie naþionalã; 4. Timocenii ºi cei de pe þãrmul sudic al Dunãrii se vãd ºi ei grav ameninþaþi în existenþa lor naþionalã. Aceasta e realitatea, acesta e bilanþul. În faþa acestei tragedii naþionale, nu rareori aromânii ºiau simþit ochii înecaþi în lacrimi, spunînd totuºi: ,,Noi, Arumãn’il’i, him oarfãn’i, noi nu avem tatã! Sã ºtim noi cã bãneadzã tatãl a nostru ºi atumþea s’nã videþ!” (,,Noi, aromânii, sîntem orfani, noi nu avem tatã! Sã ºtim noi cã trãieºte tatãl nostru, ºi atunci sã ne vedeþi... «ce putem face noi»!”). Iar dacã se va recurge la aceleaºi promisiuni de scãpare ºi reînviorare, aromânii vor exclama, în corul suprem al stingerii lor, aºa cum au strigat ºi altã datã: ,,Ma cãnd va s’nã scãpaþ? Cãnd va s’murim?” (,,Dar cînd ne veþi scãpa? Dupã ce vom muri?”). Sfîrºit Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

O v e r s i u n e a s u p r a m o r t, i i l u i C h e G u e v a r a ( 1 ) I se spunea Che ºi, odatã ajuns director al Bãncii Naþionale a Cubei, el a semnat noile bancnote numai cu acest apelativ. Este greu, aproape imposibil de tradus aceastã expresie spaniolã, folositã frecvent în împrejurimile oraºului Buenos Aires, capitala Argentinei. Cu numele acesta fusese botezat în munþii Sierra Maestre, în timp ce lupta alãturi de Fidel Castro pentru libertatea Cubei. Ernesto Guevara era argentinian. S-a nãscut în anul 1928 la Rosario ºi a studiat medicina la Universitatea din Buenos Aires. Dupã victoria revoluþiei cubaneze el a încercat sã punã în practicã un mare vis al sãu: instaurarea libertãþii ºi pe pãmîntul Boliviei. Poporul acestei þãri nutrea speranþa cã va reuºi sã obþinã mãcar o democraþie ciuntitã, dar, în urma unui puci contrarevoluþionar, generalul Rene Barientos Ortuno a preluat puterea ºi a instaurat în þarã demagogia ºi asuprirea socialã. Un climat de violenþã fãrã seamãn. În timp ce economia þãrii ºchiopãta ºi scîrþîia din toate încheieturile, efectivele forþelor armate boliviene crescuserã într-un timp record de la douã mii de oameni la treizeci de mii. Societãþile petrolifere controlate de stat bãteau pasul pe loc, în vreme ce Golf Oil Company realiza cîºtiguri fabuloase. Muncitorii se ridicaserã la luptã, primul detaºament fiind cel al minerilor. Aceºtia au declarat grevã generalã. Drept rãspuns, preºedintele Barientos a trimis printre mineri grupuri de rangers, ucigaºi plãtiþi, pregãtiþi dupã cele mai moderne metode americane. La Cochabamba a luat fiinþã un centru de Instruire a noilor asasini. În þarã poliþia deþinea poziþia ºi puterea supremã, cuvîntul hotãrîtor îl aveau generalii. Poporul bolivian gemea sub oprimare. Acestea au fost cîteva dintre elementele ce l-au determinat pe Guevara sã creadã cã în Bolivia sînt coapte toate condiþiile care sã asigure victoria revoluþiei. Împreunã cu un grup de prieteni devotaþi, el s-a îndreptat spre munþii Cordilieri, fiind convins cã va reuºi sã strîngã în jurul sãu pe indienii lipsiþi de pãmînt, cã i se vor alãtura muncitorii ºi toatã sãrãcimea bolivianã. Avea sã trãiascã însã o cumplitã deziluzie. Oamenii nu l-au înþeles. Feþele lor rãmîneau inexpresive. Sã nu fi avut încredere în spusele strãinului? Sã li se fi pãrut

o naivitate ca tînãrul cu mustaþã stufoasã, îmbrãcat într-o uniformã verde, ciudatã, ºi care li se adresa într-o spaniolã suspectã, alta decît erau ei obiºnuiþi sã asculte, deci ca tînãrul care gesticula în faþa lor sã fie în stare sã învingã o armatã regulatã de treizeci de mii de soldaþi? Oamenii þineau la pãmîntul primit prin reforma agrarã din anul 1953: ei nu vroiau sã riºte nimic prin comasarea pãmînturilor, de aceea se uitau cu neîncredere la predicatorul cu automat ºi bandulierã. La prima lor întîlnire, oamenii au tãcut atît de semnificativ, încît Guevara s-a vãzut obligat sã plece în altã parte. Pe Guevara nu l-au învins „beretele verzi“, detaºamentele de diversiune experimentate în ducerea luptei în junglã în orice condiþii. Pe Guevara l-a învins tãcerea indienilor bolivieni. Partizanii lui Guevara erau treizeci la numãr, poate patruzeci. La 23 martie 1967 micuþul grup primi botezul focului în prima întîlnire cu duºmanul, în pãdurile din departamentul Santa Cruz, Tarija ºi Chuquisaca. Un comandou al armatei boliviene pãtrunsese dis de dimineaþã pe valea rîului Nanicahuazu, dar pe neaºteptate soldaþii s-au trezit opriþi de un baraj de foc puternic. Majoritatea soldaþilor comandoului au fost uciºi, doar opt dintre ei reuºind sã se salveze. Dupã un marº istovitor prin junglã, ei reuºesc sã ajungã la statul major din Camira, unde relateazã pe larg despre cele întîmplate. Succesul partizanilor lui Guevara constituia punctul de senzaþie al presei mondiale. Pentru generali, acesta era un semnal pentru mobilizare. Preºedintele Barientos declarã stare de urgenþã în departamentul Santa Cruz ºi Chuquisaca, apoi o extinde ºi asupra provinciilor Herman Siles ºi Hermanos Calva. Generalul Ovanda, comandantul forþelor armate boliviene, i-a informat despre cele întîmplate pe comandanþii misiunii militare americane din Bolivia. La acelaºi subiect s-a referit ºi convorbirea telefonicã pe care preºedintele Barientos a avut-o cu ambasadorul american la La Paz. Comandantul misiunii militare americane ºi ambasadorul S.U.A. au informat Washingtonul ºi cu aceasta alarma generalã a fost datã! Consfãtuirile cu caracter militar se þineau lanþ, chiar dacã aveau loc la mii de kilometri de jungla bolivianã. Ele îi mobilizaserã atît pe experþii militari, cît ºi pe specialiºtii serviciilor de informaþii. Walt W. Rostow, consilierul pentru problemele securitãþii naþionale al preºedintelui american L.B. Johnson, s-a întîlnit cu W. Bowdler, consilierul prezidenþial pentru problemele Americii Latine, dupã care cei doi au fãcut preºedintelui Johnson propuneri concrete de apãrare a Boliviei. Experimentaþi agenþi secreþi ai C.I.A. fuseserã mobilizaþi pentru aceste acþiuni în timp ce Pentagonul ordonã urmãrirea pe toate cãile posibile a lui Che Guevara ºi a partizanilor bolivieni. Specialiºti americani urmãreau de mulþi ani fiecare miºcare a cunoscutului om politic, îi analizau fiecare frazã rostitã sau scrisã. Manualul lui Guevara, intitulat „Guerra de guerillas“ – „Rãzboiul de partizani“ – a fost tradus, în Statele Unite, în toate limbile pãmîntului ºi difuzat, ca lecturã obligatorie, tuturor celor care aveau tangenþã cu luptele de partizani. Ideile lui Guevara ºi indicaþiile lui practice erau studiate de grupuri de sociologi, psihologi ºi politologi din academiile militare americane. Cursanþii ºcolilor de pregãtire a viitorilor agenþi secreþi erau obligaþi sã cunoascã pe de rost pasaje întregi din manualul lui Guevara. Specialiºtii serviciilor secrete de informaþii cunoºteau toate obiceiurile lui Guevara, iar de la experþii în medicinã obþinuserã date complete despre starea sãnãtãþii ºi despre boala lui Che. Serviciile militare americane de informaþii au la dispoziþie mijloace tehnice moderne de

obþinere a dalelor necesare. Cazul, petrecut ulterior, al navei de spionaj „Pueblo“, dotatã cu aparaturã de ascultare aproape perfectã, este o dovadã elocventã a acestei afirmaþii. Încã din anii ’80, nave americane de ascultare patrulau la intervale regulate în apele Mãrii Caraibelor, în preajma Cubei, înregistrînd toate transmisiile radiofonice ºi radiotelegrafice. În felul acesta ajunsese la Pentagon, la 7 noiembrie 1966, vestea cã legendarul comandant de partizani, ajuns mai tîrziu ministru de finanþe al Cubei, a renunþat la funcþia sa ºi cã se îndreaptã, împreunã cu un grup de ºaptesprezece oameni devotaþi, înspre jungla bolivianã pentru a lupta pentru eliberarea acestei þãri. În zadar a bombardat aviaþia bolivianã cu napalm regiunile muntoase ale nesfîrºitelor pãduri din Inca Huasi ºi Nancahuazu. Generalul Cueto, ºeful Marelui Stat Major ºi comandantul forþelor aeriene boliviene, a plecat la Buenos Aires pentru a informa despre starea de lucruri nou creatã. Organele guvernamentale încep sã se teamã: în cazul în care Bolivia ar fi cuprinsã de focul revoluþiei, ea s-ar putea extinde apoi în Chile, Argentina, Paraguay, Brazilia ºi chiar în Peru.

Che Guevara ºi copiii lui Subcomitetul pentru problemele interamericane din Congresul Statelor Unite a alcãtuit o informare destinatã preºedintelui Johnson, unde atrãgea atenþia asupra pericolului pe care îl prezenta revolta din Bolivia. Populaþia, se arãta în material, dispune de o mare cantitate de arme, iar oamenii nu sînt mulþumiþi nici de politica promovatã de preºedintele Barientos, nici de situaþia economicã a þãrii. Congresul atrãgea atenþia preºedintelui Statelor Unite asupra pericolului revoluþiei boliviene, în primul rînd pentru cã aceastã þarã este foarte bogatã în substanþe minerale. Ambasadorul american în La Paz, Henderson, a informat Congresul cã acesta nu are nici un temei sã se bizuie pe burghezia naþionalã bolivianã, finanþele din aceastã þarã nefiind

Che Guevara la un concurs de ºah

Zou Enlai ºi Che Guevara controlate prin intermediul bãncilor americane. Ofensiva economicã americanã era abia la începutul ei. „Bank of America“ abia îºi începea activitatea, iar „First National City Bank“, care funcþiona de un an, fãcea serioase eforturi pentru a acapara industria extractivã a cositorului din regiunea Oruva. Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay ºi Peru au semnat, în mare grabã, un acord privitor la organizarea de acþiuni comune împotriva partizanilor. Reprezentanþi ai Argentinei ºi Braziliei s-au întîlnit la Santa Cruz pentru a pune la punct o armatã interamericanã împotriva luptãtorilor pentru libertate. Specialiºti americani de înaltã clasã fuseserã rechemaþi din Coreea de Sud, din Vietnam ºi Congo pentru a participa la instruirea localnicilor în rãzboiul de partizani. La Washington, întrunirile se þineau, mai departe, în lanþ. În ziua de 9 aprilie 1967, a avut loc la Pentagon o ºedinþã la cel mai înalt nivel a consiliului strategic prezidat de secretarul de stat al S.U.A., Dean Rusk. Se afla de faþã ºi directorul din acea vreme al C.I.A., Richand Helms, precum ºi un mare numãr de miniºtri adjuncþi ºi consilieri. Problema înscrisã pe ordinea de zi se referea la elaborarea unui plan strategic de acþiuni împotriva partizanilor lui Guevara ºi acordarea de ajutor imediat guvernului bolivian. Folosindu-se de situaþia creatã, acesta ceru Statelor Unite un ajutor de ºase milioane de dolari pentru înarmarea forþelor sale armate. În cazul în care acþiunea ar fi fost fãcutã publicã, ceea ce era de presupus, opinia publicã ar fi putut-o aprecia drept un amestec al unei mari puteri în treburile interne ale Boliviei. Din acelaºi motiv a refuzat ºi ministrul american al Apãrãrii sã trimitã unitãþile sale speciale expediþionare în pãdurile Boliviei. Secretarul de stat Dean Rusk a fãcut tot posibilul ca acþiunea din Bolivia, care mai tîrziu va primi denumirea codificatã „Operaþiunea Cynthia“, sã nu poatã fi interpretatã de nici un ziarist drept o intervenþie americanã în treburile interne ale altei þãri. Dar, în ciuda acestor eforturi ale lui Dean Rusk, adevãrul a ieºit la luminã... Hotãrîrea Consiliului era urmãtoarea: C.I.A. dispunea de suficiente mijloace ºi posibilitãþi pentru a duce cu succes la bun sfîrºit o acþiune secretã de asemenea anvergurã împotriva lui Guevara, fãrã ca americanii sã aparã în scenã! Vor fi folosite numai metode verificate, costumele ºi cãºtile obiºnuite, nici o uniformã nu va trebui sã fie îmbrãcatã! Cîteva zile mai tîrziu, îºi fãcea apariþia în Bolivia un grup numeros de... partizani ai pãcii din Statele Unite. Conduºi de generalul Skaer, ei se repezirã sã studieze cartografia regiunii împãdurite unde operau partizanii. Avioane de tipul RB-57, operînd la mare înãlþime, precum ºi altele mai mici, zburînd la joasã altitudine, survolau ziua ºi noaptea regiunea muntoasã, fotografiind întregul þinut cu ajutorul unor aparate speciale. În oraºul Santa Cruz îºi fãcurã apariþia, venind de la bazele militare americane din Panama, cîþiva ofiþeri în civil. Îndatã dupã sosire ei trecurã la pregãtirea unor comandouri tip „rangers“. Maiorul Shalton, ajutat de consilieri, ºi locotenent-colonelul Weber, însoþit de un grup de specialiºti, deschiseserã acþiunea de recrutare a tinerilor indieni. Apãrurã tabere de instruire a „comandourilor speciale“, unde au fost cuprinºi ºi cîþiva indieni din triburile keciuanilor. Experþi americani cu o bogatã experienþã reuºirã ca, în numai cîteva sãptãmîni, sã-i transforme pe aceºtia din simpli soldaþi în adevãraþi ucigaºi, capabili sã se descurce singuri în condiþiile junglei, fãrã hranã, fãrã apã ºi fãrã legãturã cu comandamentul. La jumãtatea lunii septembrie erau deja încropite nouã grupe, fiecare de tãria unei companii. Aceste grupe au fost afectate trupelor regulate ale armatei. Mulþi dintre cei astfel instruiþi au acþionat apoi în þinutul Valle Grande.

ªase state latino-americane, ºase armate bine dotate ºi instruite de specialiºti americani, cu îndelungate state de serviciu în Coreea ºi Vietnam, organizaþia de spionaj a C.I.A. cu sutele ei de agenþi secreþi, care se miºcau prin jungla bolivianã cu uºurinþa cu care s-ar fi plimbat pe Broadway, la New York, iatã forþele aruncate în lupta împotriva micului grup de partizani conduºi de Che Guevara, un medic bîntuit de un astm puternic ºi de un reumatism dureros. La 3 mai 1967, Che Guevara scria în jurnalul sãu: „Dupã o muncã istovitoare de o zi, am reuºit sã ne croim un drum pentru douã ore de mers. Am ajuns la un rîu adînc, care, de bunã seamã, curge spre nord. Mîine vom cerceta dacã e sau nu cazul sã ne schimbãm direcþia de mers. În acelaºi timp, vom continua sã defriºãm drumul. Hrana o sã ne mai ajungã cel mult douã zile, dar ºi aºa este tare puþinã“. Trei zile mai tîrziu el scria: „Presupunerea noastrã cã vom ajunge la Oso nu s-a adeverit. Distanþa pînã la rîu era mai mare decît ne-am închipuit, drumul era foarte dificil... La orele 14,30 am ajuns la o cãsuþã, dupã ce mai înainte am urcat o înãlþime de 1.400 m. Oamenii nu mai au poftã de mers. Am mîncat cîte o raþie foarte modestã. Am reuºit sã vînãm numai cîteva potîrnichi, pe care leam dat lui Bengin ºi altora doi, care ne urmeazã“. La 14 mai: „Înainte de a porni marºul, am adunat toþi oamenii ºi am discutat cu ei despre problemele cu care sîntem confruntaþi, în special despre alimente,

Che Guevara ºi Fidel Castro

ajuns în satul Higueira. Toþi bãrbaþii din sat dispãruserã, rãmînînd numai femeile. Coco s-a dus la locuinþa telegrafistului, unde era instalat un telefon, ºi unde se gãsea o ºtire din 22 septembrie, în care subprefectul din Valle Grande îl înºtiinþa pe primar cã în împrejurimile satului au apãrut partizani. Telegrafistul fugise împreunã cu ceilalþi bãrbaþi din sat, dar soþia lui ne-a relatat cã în ziua aceea nu telefonase nimeni pentru cã se aflau cu toþii în satul vecin Jagiey, unde se celebra o mare sãrbãtoare. La orele treisprezece, la Jagiey plecã o patrulã. Puþin mai tîrziu am vorbit cu singurul bãrbat rãmas în sat. Era tare înspãimîntat. În timp ce vorbeam cu þãranul respectiv, ºi-a fãcut apariþia un comerciant cu cacao care ne spuse cã vine din Valle Grande ºi Pucara ºi cã acolo n-a vãzut nimic suspect, în schimb era foarte nervos. Am presupus cã din cauza prezenþei noastre. L-am lãsat sã-ºi vadã de drum, cu toate cã era limpede ca bunã ziua cã minþise. La orele 13,30, în timp ce ne îndreptam spre piscul unui munte, am auzit împuºcãturi. Am crezut cã o parte dintr-ai noºtri au cãzut în cursã, de aceea am organizat îndatã apãrarea, aºteptîndu-i pe supravieþuitori sã se întoarcã. Peste puþin timp apãru Bengin. Era rãnit. La scurt timp au apãrut Aniceto ºi Pabito. Acesta din urmã avea unul din picioare într-o stare foarte proastã. Miguel, Coco ºi Julio au rãmas pe cîmpul de luptã. Camba a dispãrut...“. Comandamentul suprem al armatei boliviene difuza urmãtorul comunicat: „Diviziile a opta ºi a patra ale armatei boliviene au pregãtit o operaþiune comunã de amploare împotriva partizanilor care ºi-au stabilit cîmpul de acþiune pe malul nordic al rîului Rio Grande. Grupul de partizani conduºi de Roberto „Coco” Pereda ºi un alt grup condus de un anume Miguel, care opereazã în pãdurile din sud-vestul Boliviei, vor fi zdrobite“. Che Guevara, în „Jurnal bolivian“ din 7 septembrie: „Aniversarea celei de a unsprezecea luni de la declanºarea rãzboiului nostru de partizani am sãrbãtorit-o fãrã complicaþii, într-o dispoziþie bucolicã. La orele 12,30, în incinta taberei noastre a pãtruns o bãtrînicã ce-ºi pãºtea caprele prin apropiere. Femeia nu ne spuse nimic deosebit despre soldaþi ºi la toate întrebãrile noastre a rãspuns cã nu ºtie nimic. Din spusele ei se putea deduce cã ne aflãm la o milã depãrtare de Higuerrais, cam la aceeaºi distanþã de Jagiey ºi la douã zile de Pucara. I-am dat femeii 50 de pesos ca sã nu ne spunã nimãnui, cu toate cã nu cred sã-ºi poatã þine gura. Am plecat la orele 17,00. Marºul a fost istovitor. Am lãsat multe urme în locul unde ne-am aºezat tabãra. Prin preajmã nu se afla nici o aºezare omeneascã, cu toate cã ogoarele erau semãnate cu cartofi ºi existau ºi canale de irigaþie din apa rîului. La orele douã din noapte am fãcut o haltã ºi ne-am odihnit. Armata guvernamentalã a difuzat o ºtire ciudatã. Conform acesteia, la Serrana existau 250 de bãrbaþi care trebuiau sã facã joncþiunea cu noi pentru a ieºi din încercuire. Se pretindea cã ne-am ascunde în spaþiul dintre rîurile Acero ºi Oro. Se pare cã aceastã ºtire a fost difuzatã numai pentru a ne sustrage vigilenþa ºi atenþia“. (va urma) (Text reprodus din almanahul „Luceafãrul“, 1982)

i-am reproºat lui Bengin cã mîncase singur o conservã întreagã ºi mai ales faptul cã neagã acest lucru. Lui Urbin i-am imputat cã a mîncat în ascuns o bucatã de carne uscatã, iar lui Anicet i-am reproºat lãcomia lui dupã mîncare...“. Extras dintr-o însemnare din luna mai 1987: „Nu putem stabili legãtura cu Joaquin, în ciuda faptului cã strãbatem munþii de-a lungul ºi de-a latul. Se pare cã a luat-o spre nord. Din punct de vedere militar: am mai dus trei lupte cu duºmanul. Pierderi de partea trupelor guvernamentale. Din partea noastrã nici una. Am pãtruns în Pirirenda ºi Caraguatarenda. Acesta este un fapt promiþãtor...“. „Am pierdut legãtura cu Manila, La Paz ºi Joaquin ºi, în plus, am rãmas numai douãzeci ºi cinci. În general, se poate apune cã muncitorii nu ni s-au alãturat“. Diviziile a patra ºi a opta ale armatei boliviene au declanºat „Operaþiunea Cynthia“. Ea se desfãºura sub supravegherea specialiºtilor americani ºi a costat douã milioane ºi jumãtate de dolari. În lupta împotriva pumnului de partizani conduºi de Guevara participau ºi elicoptere. Armamentul era cît se poate de modern. Che Guevara. la 26 septembrie 1967: „Înfrîngere. La revãrsatul zorilor am ajuns la Picacha, unde era sãrbãtoare. Aceasta este cea mai mare aºezare prin care am trecut pînã acum. Este aºezatã la 2.280 m altitudine. Locuitorii ei s-au purtat foarte prietenos cu noi. Ne-am continuat drumul fãrã teamã, în ciuda faptului cã Ovando declarase sus ºi tare cã ne va Che Guevara dupã ce a fost împuºcat prinde. Situaþia se schimbase cînd am

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 3 noiembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (6) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”. GARABET IBRÃILEANU

Destule nemulþumiri s-au iscat în urma majorãrii pensiilor. Reacþiile n-au vizat în prea mare mãsurã procentul de creºtere, cît nivelul ridicat al pensiilor speciale, ,,pensii nesimþite”, cum le considerã milioane de oameni. Autoritãþile n-au gãsit însã modalitãþi pentru soluþionarea unui asemenea conflict. Ca atare, statul plãteºte pensii speciale unui numãr de 3.300 de judecãtori ºi procurori, pensia medie încasatã lunar de un magistrat fiind de 10.394 de lei, iar pentru personalul navigant (1.458 de persoane) pensia medie este de 10.825 de lei. Statul plãteºte, de asemenea, pensii speciale pentru 610 parlamentari, 784 diplomaþi, pentru militari ºi alte categorii. Unii pensionari cumuleazã indemnizaþia de senator sau deputat, de 13.050 de lei lunar, cu pensia de la stat. Traian Bãsescu se detaºeazã ºi în aceastã privinþã. Fostul preºedinte infractor a încasat în 2016 indemnizaþia pentru înalta funcþie pe care a compromis-o, 139.200 de lei, pensie de la stat de 37.956 de lei, indemnizaþia de senator de 2.767 de lei lunar, cît era în anul trecut. Pe lîngã toate acestea, a mai primit 7.562 de lei dividente de la Romgaz Mediaº ºi 9.700 de dolari din obligaþiuni emise de Ministerul Finanþelor, în perioada 2012-2016. Trai nineacã pentru un individ care a fãcut atîta rãu þãrii! * Nu doar partidele politice, nu numai instituþiile fundamentale ale statului îºi desfãºoarã activitatea în condiþiile unor relaþii adesea tensionate, ci întreaga societate româneascã este sfîºiatã de multiple controverse, contradicþii ºi dialoguri violente. În ultimii doi ani, adversitatea politicã a atins cote alarmante. Am ajuns sã reeditãm lupta corp la corp practicatã de politicienii din perioada interbelicã. Puþine au fost cazurile cînd desfãºurarea scrutinurilor electorale interbelice sã nu reprezinte mãrul discordiei între Putere ºi Opoziþie. La 28 decembrie 1928, cînd þãrãniºtii se aflau la putere, în urma alegerilor parlamentare, desfãºurate cu douã sãptãmîni mai înainte, senatorul liberal C.Argetoianu îi interpela în Parlament pe miniºtrii þãrãniºti de Interne ºi Justiþie, vrînd sã ºtie ce sancþiuni urmeazã sã se adopte faþã de fãrãdelegile sãvîrºite la Tutova, cu prilejul alegerilor pentru Senat ºi pentru colegiul consiliilor comunale ºi judeþene, afirmînd cã ,,unele fãrãdelegi au fost sãvîrºite de conducãtorii organizaþiei naþional-þãrãniste din Tutova, singuri, altele cu complicitatea organelor de stat” (...). Iatã ce declara senatorul liberal: ,,În ziua de 17 decembrie, la Pueºti s-a dezlãnþuit un adevãrat rãzboi civil. Mulþi dintre consilierii comunali din Iveºti, Perjeni, Pogana, Tomeºti, Hãvãreºti, Ibãneºti, Coloeºti ºi Mãscureni au fost crunt bãtuþi ºi li s-au luat cãrþile de alegãtori”. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (70) „Ia ºi mãnîncã ºi bea! Cînd am venit de la ªcoala de corecþie, „Macarenco“, cum i se spunea pe atunci, frecventam Casa de culturã 30 Decembrie, de pe Aleea Alexandru de astãzi, fosta Bonaparte. Erau mereu scandaluri mari, cã veneau bãieþii din Floreasca, din Tei, din Bãneasa ºi din alte cartiere. Inevitabil izbucneau în permanenþã bãtãi, cã aºa era moda în acea perioadã, cam în anii 1965-1966. Aveam doar 1516 ani, dar deja eram uns cu toate alifiile, trecusem cu brio ºi pe la Corecþie, unde numai de reeducare nu putea fi vorba. Era de fapt o ºcoalã unde cei mai mari te învãþau toate tertipurile infractorilor. Acolo unde te înrãiai vrei, nu vrei, pentru cã altfel nu rezistai. Aºa cã nu dãdeam un pas înapoi de la belele, deja mã cam afirmasem în tot cartierul cu bãtãile pe care le fãcusem cu ºmecheri mai mari ºi mai versaþi ca mine, dar pe care le cîºtigasem pe toate, din cîte o singurã loviturã de dreapta. Într-o searã, m-a vãzut la o încãierare jupînul cartierului, Gigi Marinescu. El era mult mai mare, avea cam 35 de ani. Fãcuse ºi el un „LCM“ cînd era mai tînãr, cãzuse victima cu capul de caldarîm ºi a murit. Era recunoscut de bãtãuº, m-a vãzut la o execuþie d-asta spectaculoasã, cînd m-am bãtut cu doi tipi mai mari deodatã ºi le-am dat instant program de somn la greu. Am expediat în cîteva fracþiuni de secundã douã croºee rapi-

Lupta cu þînþarii ºi ºobolanii din Capitalã

evaluare, cã îndeplineºte toate condiþiile impuse prin caietul de sarcini“, precizeazã CNSC.

Dupã ce bucureºtenii au trecut peste douã veri caniculare, iar insectele ºi ºobolanii i-au bîntuit oriunde ar fi mers, Primãria Capitalei a semnat în sfîrºit un nou contract pentru serviciile de deratizare, dezinsecþie ºi dezinfecþie. Începînd cu 17 octombrie 2017, Bucureºtiul va avea un plan unitar de igienizare privind combaterea þînþarilor ºi a rozãtoarelor. Societatea Coral Impex SRL este cîºtigãtoarea licitaþiei declanºate în aprilie 2017, iar contractul este valabil 16 luni. În ciuda graficelor de dezinsecþie transmise de Primãria Capitalei, trei persoane au murit de meningitã/meningoencefalite cu virus West Nile. Povestea contractului de deratizare, dezinsecþie ºi dezinfecþie a început pe data de 29 februarie 2016, cînd primar general interimar era liberalul Rãzvan Sava. Consiliul General al Municipiului Bucureºti (CGMB) a aprobat proiectul de hotãrîre privind Programul unitar de igienizare, care permitea organizarea unei licitaþii publice. În primã fazã, au fost depuse douã oferte la licitaþie. Prima, din partea asocierii de firme 3D România, Romprest Service ºi Allchim Co. Cealaltã ofertã a fost a firmei Coral Impex SRL din Ploieºti. Simþind cã opþiunea primãriei se îndreaptã spre prima ofertã, 3D fiind firma care a prestat serviciul pentru Capitalã mulþi ani, Coral Impex a contestat caietul de sarcini. Consiliul Naþional pentru Soluþionarea Contestaþiilor (CNSC) a dat dreptate firmei Coral. Într-un final, contractul a fost cîºtigat de firma Coral Impex, însã Primãria Capitalei nu a vrut sã-l semneze. Un an mai tîrziu, pe 22 februarie 2017, PMB a decis anularea licitaþiei. Complet ilegal, aºa cum rezultã din decizia instanþei. Firma ploieºteanã a contestat ºi decizia de anulare a licitaþiei la CNSC. Au existat chiar presiuni asupra consilierilor generali pe aceastã temã, fiecare ales local primind spre informare nemulþumirile firmei Coral Impex SRL. Pe 3 aprilie 2017, CNSC a emis o nouã decizie, în care se menþioneazã cã Primãria Capitalei a anulat abuziv licitaþia. Ulterior, licitaþia a fost tranºatã la Curtea de Apel Bucureºti, care a obligat primãria condusã de Gabriela Firea sã semneze contractul.

Directorul firmei Coral, Alexandru Badea, a anunþat public cã va acþiona cu 166 de oameni ºi 54 de maºini speciale pentru transport persoane ºi substanþe, 24 de utilaje autopurtate pentru dezinsecþie în domeniul public, 20 de utilaje cu ceaþã caldã pentru parcuri ºi canale, 100 de atomizoare cu ceaþã rece pentru parcuri ºi canale. „Substanþele care vor fi folosite sînt avizate de Ministerul Sãnãtãþii. Cele pentru dezinsecþie sînt biodegradabile, iar cele pentru deratizare sînt incluse în grupa 3 de toxicitate, cu pericol redus pentru populaþie. Antidotul pentru aceste substanþe este vitamina K“, spune Badea. Contractul va avea o duratã de prestare a serviciilor de 16 luni calendaristice ºi o valoare de 27 milioane lei, fãrã TVA. Alexandru Badea vrea sã ne convingã ºi de utilitatea tratamentelor de toamnã. „Cu toate cã sîntem în luna octombrie, în aceastã perioadã, cînd temperaturile au depãºit frecvent 18-20 de grade Celsius, au apãrut mai multe generaþii de þînþari, capabile la rîndul lor sã depunã ouã, care ar putea fi de ordinul miliardelor. Avînd în vedere cã ouãle rãmîn latente peste iarnã, iar în primãvarã, cînd temperatura de afarã permite, acestea eclozeazã ºi pot apãrea instantaneu miliarde de þînþari, se impune efectuarea tratamentului de toamnã. În acest fel, generaþiile actuale de þînþari sînt distruse ºi împiedicate sã mai depunã ouã. Efectul acestor acþiuni tîrzii de toamnã vor fi benefice mai ales la primãvarã, atunci cînd populaþia de þînþari care se naºte va fi mult diminuatã“, declarã Alexandru Badea, manager de contract cu Primãria Municipiului Bucureºti. Societatea Coral Impex are contracte în mai multe oraºe, cum ar fi Ploieºti, Cluj-Napoca, Braºov, Tîrgu Mureº, Zalãu, Piteºti, Slatina, Alba-Iulia, Mioveni, Tulcea ºi Oradea. În ultimii ani, Coral Impex din Ploieºti a cîºtigat mai multe contracte în oraºe importante din România. Deoarece unele primãrii au atribuit contracte prin achiziþie directã ºi cu preþuri avantajoase, cu doi ani în urmã, firma a intrat în vizorul DNA, fiind suspectatã cã ar fi mituit funcþionari publici sau chiar primari. Contrar comunicatelor DNA, relaþia contractualã a primãriilor cu firma Coral Impex a continuat. Nici o persoanã nu a fost trimisã în judecatã, ci doar s-a început urmãrirea penalã faþã de douã angajate ale Primãriei Cluj-Napoca ºi faþã de un angajat al companiei. În spaþiul public a apãrut un anunþ al proprietarului Coral Impex, prin care eram anunþaþi cã, în perioada cercetãrilor, firma a continuat sã cîºtige mai multe licitaþii cu primãriile din þarã.

Abuzuri ºi ilegalitãþi În decizia CNSC se spune cã „activitatea desfãºuratã de autoritatea contractantã a înregistrat abateri de la cadrul legal, motiv pentru care se impune anularea raportului procedurii ce conþine decizia de anulare a procedurii, comisia de evaluare urmînd a continua procedura de atribuire“. Potrivit CNSC, Primãria Capitalei a anulat ilegal licitaþia, motiv pentru care trebuie sã atribuie contractul. „Anularea prezentei proceduri datorate unui calcul eronat al comisiei de evaluare este un motiv abuziv, în condiþiile în care calculul efectuat de contestatar este unul corect. În plus, se mai menþioneazã cã oferta pe care contestatarul a depus-o în cadrul procedurii de atribuire demonstreazã, conform documentelor întocmite pe parcursul procesului de

de, direct în bãrbiile nenorociþilor ºi unul a cãzut în stînga, iar celãlalt în dreapta. S-a interesat de mine pe acolo, i-au dat ãia imediat raportul ºi a aflat c-am venit de la Corecþie. Le-a zis la smardoiaºii din jurul sãu: - Îmi place puºtiu’ ãsta, are sînge în instalaþie, ia sã-l trimiteþi pe la mine, sã vãd cît îl þine ºmecheria. Au venit ãia la mine ºi mi-au dat vestea cea mare: - Mutule, ai pus-o, te cautã Gigi. - Aoleu! Ce dracu’ treabã are cu mine? - O sã vezi tu, e de bine, dar du-te mai repede înãuntru, cã ºtii cã nu-i place sã aºtepte! Cînd am auzit, m-am înverzit. Cã doar auzisem de el cine era, ºtia tot oraºul de Gigi Marinescu, cel mai apropiat prieten al lui Cezar. Adicã idolul tuturor celor care se învîrteau prin oraº ºi visau cu ochii deschiºi sã ajungã ºi ei bãtãuºi respectaþi. Am crezut cã am bãtut pe cine nu trebuia, nu ºtiam ce mã aºteaptã. M-am dus totuºi imediat la el în bar, deºi cu inima îndoitã, cã nu era loc sã mã dau lovit. Luase mici la greu, vreo douã platouri pline ochi, o navetã de bere rece, era unul Zaharia în bar, mai purisan, care îl servea numai pe el. - Sã trãieºti Nea Gigi! - Nu aºa, bãi puºtiule, îmi spui Gigi, cã doar nu sînt tactu’. Am îngãimat eu un „bine, Gigi“, dar cu juma de gurã. - Unde stai, bãieþicã? - În Floreasca. - Foarte bine, înseamnã cã eºti de-al nostru, îmi place de tine, am auzit cã ai ieºit de la Macarenco... - Da, tocmai m-am eliberat.

Promisiunile Coral Impex

Starea de sãnãtate În ultimii doi ani, în lipsa serviciilor de deratizare ºi dezinsecþie, bucureºtenii au fost terorizaþi de þînþari, gîndaci, ºobolani ºi alte insecte. Ministerul Sãnãtãþii a anunþat cã în sezonul 2017 s-au înregistrat 16 cazuri de meningite/meningoencefalite cu virus West Nile la nivel naþional, din care ºase persoane au decedat. În Bucureºti s-au înregistrat trei decese, precum ºi unul în Buzãu, unul în Brãila ºi unul în Olt. (cotidianul.ro) - Bun, vãd cã le ai ºi cu bãtaia, mîine searã vreau sã vii la ora ºapte la restaurant, la Perla, sã vorbim mai multe. Eram emoþionat ºi mîndru, cã doar mã remarcase cel mai tare smardoi din cartier. Mai ales cã ºtiam cã prin Perla se învîrte ºi Cezar Nichita, cel în faþa cãruia tremura tot oraºul. Poate chiar apucam sã îl salut! Nu am dormit toatã noaptea aia, am fumat la greu, douã pachete. ªi visul mi s-a împlinit. M-am dus ºi acolo l-am cunoscut într-adevãr pe Cezar. ªi tot de acolo a început viaþa mea de oraº, cu bãtãile ºi scandalurile de rigoare. Stãtea la masã lîngã Gigi, cînd am intrat eu. M-am apropiat de masa lor ºi Marinescu a fãcut introducerea povestindu-i „Regelui puºcãriilor“, cum îl numeau cu respect ºi teamã ciumegii din întreaga þarã: - Uite, Cezare, ãsta e puºtiul de la mine din cartier, de care þi-am zis cã l-am vãzut la treabã. Le are pe bune cu bãtaia, e spirt, cred cã îl iau pe lîngã mine, cã de mult nu am mai vãzut un copil aºa bengalos. Cezar era un bãrbat foarte drãguþ, bine fãcut, dar fãrã sã fie masiv, în schimb avea o voce extrem de groasã, care te copleºea din prima, îi dãdea o autoritate deosebitã, în faþa oricui. - Bine mã, în pizda mã-tii, stai jos. Ia ºi mãnîncã ºi bea! Aºa s-a format tridentul Cezar-Gigi Marinescu-Dan Mutu, responsabil ani de zile cu zeci de bãtãi administrate în tot oraºul, spre disperarea tuturor celorlalþi ºmecheri de oraº, a Miliþiei ºi, mai ales, a Securitãþii.

(va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Inconºtienþa Guvernului ºi lãcomia primarilor (1) Entuziasmate de cadrul legal care le-a permis sã-ºi majoreze salariile în aceastã varã, multe autoritãþi locale dau acum din colþ în colþ. Scandalul de la vîrful Guvernului ºi schimbarea ministrului Dezvoltãrii Regionale i-au speriat pe aleºii locali, care sperau sã obþinã bani pentru finanþarea unor contracte sau proiecte în derulare. Dupã majorãrile salariale, unele primãrii ºi-au declarat deja imposibilitatea de a mai plãti salariile pînã la sfîrºitul acestui an. Asociaþia Comunelor din România estimeazã cã pînã la sfîrºitul anului mai mult de jumãtate din comunele din toatã þara îºi vor declara imposibilitatea de a mai plãti salariile majorate. În plus, vor creºte datoriile la bugetul statului, contrar previziunilor ministrului Muncii, Olguþa Vasilescu, care punea semnul egal între salarii mari ºi dãri la stat mai mari. Unele comune însã au rãmas deja fãrã bani de lemne, de salubrizare sau pentru iluminatul public. Alte comune fac transferuri de bani de la investiþii la cheltuieli curente. Mai sînt ºi localitãþi unde primarii iau credite, ºtiind cã nu au de unde sã le returneze. Prim-ministrul Mihai Tudose spune cã „este problema lor“ dacã ºi-au depãºit bugetul.

Valuri de procese ale funcþionarilor neplãtiþi Impactul maxim al majorãrilor salariale din aceastã varã va fi dupã luna noiembrie, a estimat Emil Drãghici, preºedintele Asociaþiei Comunelor din România. El spune cã multe comune vor avea de ales între a plãti dãrile cãtre stat pentru salarii ºi neachitarea drepturilor salariale. „Mai mult de jumãtate din comune nu au resurse financiare de a-ºi plãti salariile pînã la sfîrºitul anului. Dacã nu se vine cu o rectificare, bineînþeles, pozitivã, pentru acoperirea acestor goluri, se va intra în anul 2018 cu goluri mari în ceea ce priveºte neacordarea drepturilor salariale. Vom fi în situaþia în care plãtim obligaþiile cãtre stat pentru salarii, dar nu plãtim drepturile salariale. Noiembrie ºi decembrie vor fi luni criminale“, afirmã public Emil Drãghici, primar în comuna Vulcana Bãi, jud Dîmboviþa, aflatã în aceastã situaþie. Ca mulþi alþi primari de comune, el sperã la o rectificare bugetarã pozitivã. În lipsa acestei rectificãri, Drãghici avanseazã ideea deschiderii unor procese pe care funcþionarii din primãrii le vor deschide împotriva statului. „Trebuie privit nu ca un risc, ci ca o necesitate ca personalul din administraþie sã meargã în instanþã. Va apãrea atunci autoritatea de lucru judecat, care va determina costuri suplimentare“, a mai comentat Drãghici. Intratã în vigoare pe 1 iulie 2017, noua lege a salarizãrii a stabilit indemnizaþii mai mari pentru primari, viceprimari ºi ºefi ai consiliilor judeþene. Actul normativ a lãsat la latitudinea consiliilor locale salariile funcþionarilor din administraþie, singura condiþie pusã fiind ca acestea sã nu depãºeascã indemnizaþia unui viceprimar, deja hotãrîtã prin lege. Primarii spun cã nu vor da oameni afarã ºi cã soluþia trebuie sã vinã, din calculele lor, de la Guvern. În replicã, premierul se spalã pe mîini. Mihai Tudose a afirmat cã „este problema lor“ dacã ºi-au depãºit bugetul.

Tot aºteptînd rectificarea bugetarã În comuna Dimãcheni (Botoºani) nu mai sînt bani pentru salarii, nici pentru lemnele de foc pentru încãlzirea birourilor. Primãria are 15 angajaþi care riscã sã nu îºi mai primeascã lefurile majorate la 1 iulie. Practic, Primãria comunei Dimãcheni nu mai are bani de funcþionare. În plus, majorarea salariilor s-a suprapus cu datoriile deja existente la iluminatul public, la salubrizare ºi la plata navetei profesorilor. „Dupã creºterile salariale care au avut loc de la 1 iulie, efortul bugetar pentru plata salariilor este de 90.000 lei pe lunã, ceea ce include salariile ºi plata contribuþiilor cãtre stat, dar noi nu mai avem bani. Am rãmas fãrã bani dupã ce am crescut salariile personalului ºi tot aºteptãm rectificarea bugetarã. Bugetul este gol“, a explicat viceprimarul comunei Dimãcheni, Valentin Albu. Necesarul primãriei pînã la sfîrºitul anului este de 500.000 lei.

„Dacã mergem în ritmul ãsta, ne autoînchidem“ Comuna Lapoº, judeþul Prahova, se aflã la 55 de kilometri de Ploieºti ºi are 1.300 de locuitori. Deºi localitatea este una sãracã, lefurile funcþionarilor din primãrie au fost dublate, variind între 2.000 ºi 2.500 de lei. „Luna viitoare nu avem bani sã plãtim salariile celor din primãrie sau indemnizaþiile consilierilor locali. Am ºi fãcut angajãri, eram puþini, am angajat la Registrul Agricol ºi la Asistenþã Socialã. Nu avem bani de salarii, de funcþionare nici nu mai vorbim. Avem cheltuieli mari“, se plînge primarul Constantin Þîrlea. „Bugetul e mic, încasãrile!? Tragem de ele. I-am zis casierului: «Du-te ºi colecteazã bani din sat». Noi încercãm sã funcþionãm. Sîntem o localitate micã. Dacã mergem în ritmul ãsta, ne autoînchidem“, a spus primarul din Lapoº în presa localã. Primãria are 10 angajaþi, deºi în organigramã sînt 19. Aºa s-a ajuns în situaþia ca de urbanism sã se ocupe contabila, iar secretarul este ºi ofiþer de stare civilã. Primãria comunei Ceru Bãcãinþi, judeþul Alba, are cinci angajaþi ºi nu mai poate plãti salariile. Aceasta este una dintre cele mai sãrace comune din judeþ, avînd 270 de persoane, majoritatea pensionari. Primarul Ioan Trif cîºtigã 4.000 lei net, dar comuna nu mai are viceprimar, pentru cã nu-i poate plãti salariul. Primãria Ceru Bãcãinþi are patru referenþi ºi un consilier superior, care se ocupã de registrul agricol, casierie, asistenþa socialã, starea civilã ºi arhivã, a explicat primarul. Salariile lor sînt între 1.700 ºi 2.000 lei. „Nu avem bani de salarii de aici încolo. Dacã nu primim nimic la rectificare pînã la sfîrºitul anului, ne-am dus cu pluta. Nu avem nici un leu pentru salarii, nici pentru facturi, nici pentru nimic. Mi se rupe sufletul. Nu ºtiu dacã luãm salariul ºi nu ºtiu dacã aº vrea sã încercaþi sã trãiþi sentimentul acesta sã nu vinã banii“, a comentat primarul în presa localã. (va urma) GABRIELA DINESCU

Pag. a 15-a – 3 noiembrie 2017

Compania care ucide mereu (2) Mari probleme financiare Ultimul sprijin a fost acordat în aceastã primãvarã, cînd CEH a primit un ajutor de stat în valoare de 132,226 milioane lei pentru acoperirea pierderilor producþiei curente pentru produsul huilã energeticã livrat de unitãþile intrate în proces de închidere definitivã, iar pentru acoperirea costurilor excepþionale suportate de aceste unitãþi se acordã ajutor de stat în sumã de 66,604 milioane lei. Complexul Energetic Hunedoara, creaþie a guvernului Ponta, în 2012, a plecat la drum cu profit, dar a încheiat anul cu datorii de 1,67 miliarde lei. Cãpuºe din þarã ºi din strãinãtate au pus mîna pe contracte grase de livrare de cãrbune prost, deºi CEH deþine patru mine viabile, sau au fãcut tot felul de studii de restructurare ce s-au dovedit fãrã nici un folos, din moment ce compania a fost trimisã în insolvenþã. În prezent, societatea se confruntã cu mari probleme financiare, avînd datorii totale de 1,5 miliarde lei, din care 1,2 miliarde lei cãtre Ministerul Finanþelor Publice. ªefii CEH au solicitat intrarea companiei în insolvenþã în mai multe rînduri, argumentînd cã aceastã procedurã este singura soluþie pentru evitarea falimentului societãþii. La un moment dat, chiar sa intrat în procedurã de insolvenþã, însã pe 7 februarie 2017, Tribunalul Hunedoara a respins o nouã cerere de intrare în insolvenþã înaintatã instanþei de administraþia CEH ºi de mai mulþi creditori.

Unde a dus controlul politic Complexul Energetic Hunedoara a fost înfiinþat în 2012 prin comasarea a patru mine considerate viabile – Lonea, Lupeni, Vulcan ºi Livezeni – ºi douã centrale electrice care ard huilã – Paroºeni ºi Mintia Deva. Scopul înfiinþãrii societãþii a fost acela de a se renunþa la gaura neagrã numitã Compania Naþionalã a Huilei, cel mai mare restanþier la statul român, însã în doar doi ani de funcþionare, CEH a ajuns sã devinã ea însãºi o mare datornicã la bugetele statului. Conform datelor prezentate de Ministerul Finanþelor, la finele anului 2014, CEH avea datorii totale de peste 62 milioane euro la bugetul de stat, ºomaj, pensii ºi sãnãtate. Acestea sînt roadele controlului politic ºi promovãrii unor personaje care nu au avut de a face cu sectorul energetic. În afarã de cele 62 milioane euro ale CEH, companie aflatã sub administrare specialã, se adaugã alte cîteva milioane datorii cãtre furnizorii de servicii ºi echipamente.

Lipsã cronicã de investiþii Singurele momente cînd CEH îºi justificã economic existenþa sînt cele cînd peste România dã un ger nãprasnic, precum cel de la începutul anului. Atunci, termocentralele din Valea Oltului, care þin de Complexul Energetic Oltenia, ºi cele ale CEH, Paroºeni ºi Mintia, merg la turaþie maximã. CEH a fãcut în ianuarie ºi februarie un profit de 15 milioane lei. Însã, dupã ger, a venit o perioadã secetoasã, astfel încît CEH nu a mai putut folosi avantajul, în condiþiile unei lipse cronice de investiþii ºi a restrîngerii sectorului minier. Astfel, cele patru mine abia mai pot da o producþie de 2.000 de tone de huilã, o cantitate absolut insuficientã pentru nevoile pieþei. În plus, centrala electricã Mintia nu merge la capacitate maximã, iar Paroºeniul stã pe loc, sursele de la faþa locului susþinînd cã aceasta se întîmplã din cauza lipsei cãrbunelui. „Pe mine mã încurcã enorm (n.r. – faptul cã nu este suficientã huilã), în sensul cã eu sînt inginer miner. Eu vãd o problemã în sistem pentru cã atunci cînd lumea îþi cere, te face impotent, spune cã nu poþi sã dai; ºi cînd poþi sã faci retehnologizãri nu îþi dau cã e ajutor de stat, dar la condiþiile de zãcãmînt din Valea Jiului, nu poþi fãrã retehnologizare. Dacã nu vom bãga bani în investiþii, în cele douã mine care rãmîn… Acum dãm undeva la 2.000 de tone pe zi. Eu (n.r. – pe vremea cînd era director al CNH) am avut minã care dãdea 3.000 de tone pe zi. Deci dacã o sã faci retehnologizare

ºi o sã bagi tehnicã în oricare dintre minele astea douã (n.r. – Livezeni ºi Vulcan), scoþi mai mult decît cu toate patru acum“, a declarat preºedintele Consiliului de Administraþie al CEH, Ioan Stamin Purcaru, pentru „Gazeta de Dimineaþã“. Aºa s-a ajuns la faptul cã CEH, companie minierã ºi energeticã, trebuie sã cumpere cãrbune din altã parte. „La momentul acesta, achiziþia de cãrbune este vitalã pentru funcþionarea Complexului Energetic Hunedoara, ºi aceasta, în primul rînd, pentru cã sînt preþuri excelente pe piaþã ºi este cît se poate de firesc sã vinzi cît mai mult acum, nu atunci cînd sînt preþurile mici. Acum, cînd sînt preþurile mari, trebuie vîndutã cît mai multã energie“, a declarat Mihael Melczer, membru în Consiliul de Administraþie al CEH. Producþia micã înregistratã la nivelul minelor ce fac parte din CEH contribuie ºi ea la necesitatea achiziþionãrii de cãrbune din alte surse. „Din pãcate, în al doilea rînd, producþia de cãrbune în Valea Jiului, componenta minierã, nu este la nivelul la care ar trebui sã fie. Mina Livezeni, minã stindard, sã-i zic aºa, în loc de 1.500 de tone, produce 200-300 de tone de huilã pe zi, ceea ce spune mult. Mina Lonea, la fel, în loc sã producã 500-600 de tone, produce 150-200 de tone. Trebuie completatã aceastã cantitate“, explicã Melczer.

Industrie supradimensionatã Datoriile, ineficienþa economicã, accidentele de muncã, situaþia precarã a industriei, viitorul incert sînt rodul moºtenirii în 1990 a unei industrii supradimensionate. Strategia de dezvoltare gînditã de Ceauºescu avea la bazã conceptul autosusþinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor. Dupã cãderea lui, noii guvernanþi au preluat un sector dezvoltat mai mult decît ar fi permis potenþialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispunea þara la momentul respectiv. Singurele mãsuri luate de guvernele care s-au perindat au fost pomparea de bani în sector, închiderea minelor, disponibilizarea salariaþilor, þinerea companiilor pe pierderi pentru a nu scumpi energia electricã, în timp ce investiþiile au lipsit aproape cu desãvîrºire. Marea restructurare din Valea Jiului a început în vremea guvernãrii lui Victor Ciorbea, cînd au fost traºi pe dreapta 60.000 de mineri, din aproape 90.000, cîþi erau atunci. Situaþia de azi a mineritului carbonifer ºi a CEH în special este cruntã. Morile de vînt din Dobrogea se învîrt cît sã þinã pe barã multe termocentrale, iar Uniunea Europeanã cere imperios restructurarea sectorului. Mineritul va fi restrîns ºi mai mult, pentru cã în curînd vor mai fi închise încã douã mine: Lonea ºi Lupeni.

Disponibilizãri pînã la finele anului Mai mulþi angajaþi ai Complexului Energetic Hunedoara îºi vor pierde în acest an locurile de muncã. Directorul general al CEH, Viorel Stancu, susþine cã existã posibilitatea ca disponibilizãrile sã aibã un efect pozitiv asupra societãþii. „Este posibil ca disponibilizãrile sã ne afecteze pozitiv. Scad cheltuielile salariale ºi efortul financiar lunar pentru plata salariilor acestor angajaþi, iar dacã mãcar o parte dintre aceste persoane vor fi cele care au un aport redus, s-ar putea sã nu se simtã în activitatea de producþie lipsa lor, ci numai sã ne ajute din punct de vedere financiar, ca în fiecare lunã sã scãdem efortul“, a declarat Viorel Stancu, directorul general al CEH, citat de Cronica Vãii Jiului. „Într-o singurã tranºã se vor face disponibilizãrile, dar depinde de renotificarea privind închiderea Minei Lupeni. Vor fi 490 de disponibilizãri, cît am stabilit în urma negocierilor pentru contractul colectiv de muncã“, a declarat Darius Cîmpean, preºedintele Sindicatului Muntele. Încã nu au fost stabilite criteriile în baza cãrora se vor face disponibilizãrile. Sfîrºit (cotidianul.ro)

Pag. a 16-a – 3 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Amintirile unei bucovinence (5) Învãþãmîntul românesc dupã eliberarea Bucovinei de Nord din luna iunie 1941, pînã în martie 1944 (3) În centrul careului, la masa aºternutã ºi împodobitã cu flori a sosit directoarea Vãcãreanu, însoþitã de profesoare aplaudate îndelung. Se bucurau elevele cã n-o mai aveau directoare pe profesoara Þopa, recunoscutã, în zonã, drept cea mai severã conducãtoare. I se dusese vestea în Bucovina. Am cîntat Imnul de Stat „Trãiascã Regele“ ºi am urmãrit ridicarea Tricolorului pe catarg. Cuvîntul de deschidere al directoarei a fost emoþionant. Bucuria revederii în Nordul Bucovinei eliberat de Armata Românã, condusã de Mareºalul Antonescu, a vibrat în inimile noastre ºi ale profesoarelor. Ne-a vorbit apoi de jertfele soldaþilor pe cîmpul de luptã, mai ales în Basarabia. Profesoara de religie a citit pentru eroii cãzuþi la datorie ºi pentru victoria celor în luptã. Am þinut un moment de reculegere. Apoi directoarea ne-a prezentat „Regulamentul de Ordine Interioarã al ªcolii“ ºi programul de zi, de la care nu era admisã nici o abatere. De la careu, fiecare clasã cu pedagoga ei s-a îndreptat spre clãdirea cea falnicã în care se þineau cursurile. Noi, cele din clasa întîi, am fost purtate spre cunoaºtere, prin toate încãperile instituþiei: sala de clasã, dormitorul, sala de mese, apoi subsolul unde se aflau duºurile, chiuvetele ºi camera cu rafturi pentru fiecare elevã pe clase ºi cu numãrul matricol de pe uniformã. Aici se preda, sãptãmînal, lenjeria folositã ºi se lua de pe raft cea curatã. ªcoala mai avea ºi o infirmerie cu medic ºi asistentã medicalã, cu salã de consultaþii ºi de internare de supraveghere ºi de tratament. Pe coridoare era afiºat programul de zi, de la care nimeni nu avea voie sã se abatã. Am fost conduse apoi în sala noastrã de clasã. Era foarte curatã, luminoasã, cu parchetul lustruit ºi cu cele trei rînduri de bãnci perfect aliniate ºi cu pupitre încãpãtoare, unde se þineau cãrþile, caietele ºi alte rechizite. Pe pereþi se gãseau hãrþi ºi portrete ale scriitorilor. În faþã, deasupra tablei se gãsea o icoanã ºi portretul Regelui Mihai. Atunci ne-a ºi aºezat în bãnci, dupã înãlþime, ca sã ne cunoaºtem locul. Nu era permisã nici o schimbare a noastrã, într-o altã bancã. „Oglinda clasei“ de pe catedrã era un mijloc de verificare. Dupã cinã, la dormitor am luat în primire patul repartizat, pe care l-am aºternut cu lenjeria de acasã. Dimineaþa, trezirea se fãcea la ora 6 prin sunetul

clopoþelului. Urma înviorarea în curtea ºcolii, aranjatul patului dupã un model dat. Cînd intrai în dormitor vedeai alinierea lor perfectã ºi toate acoperite cu o cuverturã din acelaºi material. Nu era permis sã lãsãm ceva sub pernã sau sub cearceaf, ori sub saltea. De la dormitor treceam la toaleta de dimineaþã. Þinuta noastrã trebuia sã fie impecabilã. Tunse scurt, pentru uºurarea întreþinerii curãþeniei corpului, pãrul era prins într-un fileu. Uniforma trebuia frumos cãlcatã, ca ºi guleraºele albe scrobite. Pantofii lustruiþi ºi ciorapii dupã regulament. Înainte de ora 7 deja ne gãseam aliniate cîte douã, pe clase, pe treptele etajelor, în aºa fel încît sã poatã urca sau coborî oricine pe lîngã noi. Pînã la intrarea în sufragerie cîntam marºuri patriotice, bãtînd pasul pe loc. Nouã ne plãceau cîntecele pentru cã ele ne înviorau, ne însufleþeau ºi ne umpleau de energie, de voioºie. Într-o dimineaþã cîntam: „Azi noapte la Prut/ Rãzboiul a-nceput...“, în alta, „Strãmoºii noºtri s-au luptat pentru noi...“. În urmãtoarea dimineaþã „Hotarul vechi, hotarul sfînt“ ºi tot aºa. Aveam cîntece multe, pentru multe dimineþi. Directoarea, la acea orã, era prezentã ºi de la parter privea spre etaje ca sã vadã alinierea, ordinea ºi intrarea în sufragerie cu cîntec. Cît timp dura dejunul nostru, ºefa ºcolii inspecta dormitoarele. Dupã dejun ne adunam la „Colþul Eroilor“ un loc anume amenajat, compus din pereþi de carton acoperiþi cu pînzã pe care se aflau o candelã aprinsã, deasupra ei icoana Sfîntului Gheorghe, de o parte ºi de alta Drapelul tricolor, iar pe laterale fotografiile eroilor cãzuþi în acest rãzboi, scene de luptã ºi scrisorile unor militari de pe front, cãtre familie. Îngenunchiam împreunã cu profesoara de religie, care ne citea rugãciuni pentru eroi. Cîntam apoi o priceasnã sau un cîntec patriotic ºi, cu întristare, ne îndreptam spre sãlile de clasã. La ora 8, profesoarele intrau la lecþii. Clopoþelul însemna începutul activitãþii de învãþare. Dupã rugãciunea de dimineaþã, la orã, profesoarele citeau catalogul de la A la Z. La auzul numelui, eleva se ridica în picioare ºi rostea „prezentã“, iar profesoarele o priveau urmãrindu-i þinuta. Se vedea cã acel „front comun“ în educaþie ºi disciplinã conform Regulamentului se aplica sever. Îmi sunã ºi azi în minte numele colegelor dupã cum erau strigate (reþin numai numele de familie). Unele ore ale unor profesoare sînt încã vii ºi azi în memorie. Lecþiile de limba românã ale profesoarei Bãlan erau frumoase, cu explicaþiile potrivite vîrstei noastre.

Prin Librãriile Americane (15) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri berarea Bucovinei în 1941, au apãrut noi reglementãri Amintirile din Transnistria antievreieºti. Poliþia românã a luat o sutã de ostatici, ale lui Iudith ºi Max Goodman (1) printre care ºi pe el, care ar fi fost executaþi dacã evreii În cartea „Witnessses to the Holocaust. An Oral History“, editor Rhoda G. Lewin, editura Twayne Publishers, Boston, 1990, am gãsit amintirile lui Max Goodman din Rãdãuþi ºi Iudith Goodman din Kriscmatik. Strãmoºii lui Max Goodman au sosit la Rãdãuþi în 1718, dar erau consideraþi în continuare strãini, fiindcã erau evrei. Nota 1: Evreii au ales sã rãmînã strãini pentru cã nu s-au integrat în societatea româneascã. Nu este un reproº! Este de apreciat cã au reuºit sã-ºi pãstreze religia ºi limba oriunde s-au aflat. Nu se poate reproºa românilor cã-n aceste condiþii evreii au fost percepuþi ca strãini ºi dupã 200 de ani de la sosire. Tatãl lui era comerciant de grîu ºi dealer de produse agricole. Cînd a început rãzboiul Max avea 16 ani. Deºi erau prietenoºi cu vecinii indigeni, trãiau separat, nu erau apropiaþi. Cînd a început rãzboiul în Polonia, tot mai mulþi refugiaþi intrau în România. Un comitet de cetãþeni s-a dus din casã în casã pentru a afla cine poate primi refugiaþi polonezi pentru scurt timp. Familia Goodman avea o casã mare, aºa cã le-au fost repartizaþi doi ofiþeri polonezi, dar aceºtia cînd au vãzut nezuzah, au refuzat sã intre. Nota 2: Ce experienþã or fi avut polonezii cu evreii încît doi ofiþeri polonezi sã prefere sã refuze ospitalitatea oferitã de o familie de evrei români? Despre ocupaþia sovieticã din 1940, spune doar cã evreii au fost blamaþi cã au trãdat România ºi cã acum casa lor s-a umplut de evreii refugiaþi din sate, toþi venind în oraºe. Dupã eli-

ar fi atacat pe gentiles. Nota 3: Mãsura era durã, dar descuraja miºcarea de partizani. Era o mãsurã preventivã. Nu se cunosc cazuri de executare a ostaticilor cu excepþia celui de la Odessa. Aici ca urmare a uciderii a aproape 100 de ofiþeri români prin aruncarea în aer a clãdirii Comandamentului Militar Român au fost executaþi 403 ostatici. Ostaticii se schimbau din douã în douã sãptãmîni, aºa cã Max s-a întors teafãr. Tatãl sãu însã a fost aruncat dintr-un tren în miºcare de cãtre Garda de Fier ºi dupã ºase luni a murit. Nota 4: Garda de Fier era scoasã în afara legii ºi legionarii erau în închisori încã din ianuarie 1941, ca urmare a rebeliunii legionare. Deci tatãl sãu nu putea fi aruncat din tren de membrii acestei organizaþii. Probabil cã aceastã ipotezã a fost sugeratã de editorii cãrþii pentru a blama pe legionari, ca obiectiv permanent al propagandei antiromâneºti. Max nu dã detalii despre cauza morþii tatãlui sãu, sau despre traumatismele suferite de tatãl sãu, dar sugereazã cã a murit dupã ºase luni din cauza cãderii din tren. În octombrie 1941 s-a anunþat în ziare cã toþi evreii din Rãdãuþi trebuie sã se prezinte ei înºiºi la garã pentru „a fi strãmutaþi în teritoriile de est pe care România le-a ocupat în Rusia“. (pag. 132). Nota 5: Aceasta a fost intenþia autoritãþilor de a strãmuta în est o parte din evreii contaminaþi de bolºevism ºi care s-au purtat agresiv la invazia sovieticã din 1940. Familia lui formatã din bunici, mama ºi o sorã, luînd cu

Insista asupra unui scris corect, ordonat ºi citeþ. Ne sublinia cã acolo unde ne vom desfãºura activitatea ca învãþãtoare vom fi solicitate sã întocmim ºi acte, fie ºcolare, fie în cadrul primãriilor. Acolo vom fi lumina sãtenilor ºi modele în toatã comportarea noastrã. Plãcute erau ºi orele de muzicã. Fiecare orã cuprindea ºi teoria muzicii, dar ºi solfegii. Cum îmi plãcea mult sã cînt, eram prima din clasã. Toate colegele mã împresurau, ca sã înveþe solfegiul cu mãsura de la cheie. Aºa ne gãsea profesoara la intrarea ei în clasã ºi se bucura. Dupã ce trecea – scria – solfegiul pe tablã pe portativul liniat de noi ºi dupã ce îl cînta o datã model, eu îl repetam corect de la prima citire. Frumoase erau ºi orele de geografie predate de profesoara Vasiliu, al cãrei soþ era professor de limba românã al fratelui meu Lazãr, de la liceul „Aron Pumnul“. Cu un arãtãtor special în mînã ne purta pe toate meridianele lumii. Nu în aceeaºi atmosferã pozitivã se desfãºurau orele de limba francezã. Pe cît era de frumoasã ºi importantã limba culturii universale, pe atît de neînþeles erau explicaþiile, noþiunile de gramaticã, de scris într-un fel ºi de pronunþat în alt fel. Nu se putea coborî la înþelegerea unor eleve venite de la þarã, care pentru prima datã auzeau o astfel de limbã. Profesoara studiase la Paris ºi vorbea mai mult cu noi în francezã, de parcã în aceastã limbã am fi pornit a vorbi. Acel rîrîit ne încurca înþelegerea. Dupã ce a explicat sumar expresia „Il y a“ ºi repede, într-o orã, ne cerea o traducere perfectã, chiar cu ace rîrîit pe care limba noastrã refuza a-l executa, a-l pronunþa cu toatã silinþa noastrã. Era nevoie de timp, de exerciþii, iar cuvintele severe ºi tonul apostrofat ne dezarmau, ne creau emoþii negative, ne inhibau, ne înspãimîntau. Într-o zi, cãlcînd aspru ºi apãsat, la întoarcerea în clasã, dupã cum îi era firea, pe carpeta persanã dintre uºã ºi catedrã, parchetul fiind bine lustruit, a alunecat, împreunã cu covoraºul, mai, mai sã cadã. Asta ne mai lipsea. A trîntit cu zgomot catalogul pe catedrã, de am tresãrit toate ºi am încremenit. Ne-a spus ca la ora ei sã nu mai vadã mocheta. Apoi a început sã întoarcã foile catalogului, gata sã le rupã, de la capãt la sfîrºit, citindu-ne numele ºi privindune printr-o pereche de ochelari þinuþi de un mîner. Nu ºtiu cum s-a întîmplat cã s-a oprit, la întoarcere, tocmai la litera „R“, la pagina mea, ºi a întrebat în francezã: „Ce aþi avut pe azi de învãþat la limbafrancezã, Rrrropceanu?“. Mi s-au slãbit picioarele din genunchi ºi mã ridic tremurînd ca o piftie ºi rãspund cu gîtuire ºi pauze: „Noi aaavem pentru aaazi laaa limba francezã lelecþia «Pastoriþa» citit ºi tradus ºi ºi gramamaticã“. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 ei atît cît au putut cãra în spate, au fost pushed (împinºi) într-un vagon de marfã ºi dupã cîteva zile au ajuns în Transnistria. Au coborît ºi au mai mers pe jos aproximativ 50 de mile pînã la Dzurin. Aici într-o camerã de 8 pe 10 feet (~ 2,5 x 3,3 m), o bucãtãrie cam pe jumãtate faþã de camerã ºi o altã camerã mai micã, stãteau 16 persoane. Un sac umplut cu paie a fost patul lui timp de trei ani ºi jumãtate. Aveau ºi un spital cu doctori evrei, care avea 10 paturi, dar în el au fost ºi 100 de bolnavi. Aproape toþi au fost bolnavi de febrã tifoidã. Mulþi dintre doctori au murit tratîndu-i pe bolnavi. Era o singurã ciºmea în tot oraºul, pentru 4.000 de oameni. A fost nevoit sã bea apã din rîu ºi s-a îmbolnãvit de dezinterie. I-a trecut dupã douã - trei zile tratîndu-se cu o bãuturã alcoolicã fãcutã din sfeclã de zahãr, pîine prãjitã ºi jumãri. Max ºi-a gãsit de lucru într-un abator, aºa cã familia lui avea asiguratã carnea. Dimineaþa, cînd fãceau curãþenie în abator ºi aruncau resturi de carne, oase, bucãþi de piele, circa 2-300 de persoane se luptau ca sã apuce aceste rãmãºiþe. Odatã pe sãptãmînã, timp de douã ore, evreii aveau voie sã meargã la piaþã, unde fãceau troc cu þãranii, o pereche de ºosete pentru o pîine, 50 pounds (~ 24 kg) de fãinã pentru un costum de haine. În martie 1944 au venit ruºii. Primul rus intrat în ghetou a fost un cãpitan evreu care ºi-a gãsit acolo tatãl. Cînd s-au întors acasã, populaþia i-a primit cu prietenie. Nota 6: Cînd þara în care trãieºti este în rãzboi cu altã þarã, iar fiul tãu luptã de partea agresorului, de ce te miri cã tu ai fost deportat. Americanii i-au bãgat în lagãre pe toþi japonezii cînd s-a declanºat rãzboiul cu ei. Familia lui Max, pe perioada deportãrii, a locuit într-un ghetou ºi nu într-un lagãr de exterminare. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 3 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Ungaria lanseazã acuzaþii dure: legãturã între UE ºi organizaþiile lui George Sörös Uniunea Europeanã intenþioneazã sã implice organizaþii asociate cu miliardarul ungaro-american George Sörös în programul privind redistribuirea imigranþilor în statele membre, a declarat purtãtorul de cuvînt al partidului de guvernãmînt din Ungaria, Fidesz. „Ultimele zile au adus dovezi suplimentare cã Bruxellesul este sub influenþa puternicã a organizaþiilor lui Sörös; într-adevãr, punerea în aplicare a planului Sörös a început la Bruxelles. Faptul cã Bruxellesul doreºte sã implice organizaþiile pro-migraþie ale lui Sörös în programul de redistribuire (a imigranþilor) aratã clar cã Uniunea Europeanã, departe de a vrea sã opreascã migraþia, doreºte sã introducã imigranþi. Acest lucru este extrem de periculos, iar Ungaria va face tot posibilul pentru a bloca planul. Sondajul public Consultare Naþionalã, în curs de desfãºurare, va avea un rol important în obstrucþionarea acestui plan“,

a declarat Imre Puskas. Fidesz nu este de acord cu pachetul de propuneri adoptat de cãtre Comisia pentru libertãþi civile, justiþie ºi afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European. Partidul de guvernãmînt de la Budapesta considerã cã includerea organizaþiilor lui George Sörös în redistribuirea imigranþilor încãlcã suveranitatea naþionalã ºi ignorã poziþia statelor membre UE. „Statele membre au dreptul de a-ºi urmãri interesele naþionale pe teritoriul lor. Detaliile conceptului de la Bruxelles nu sînt încã ºtiute, dar sînt sigur cã în lunile urmãtoare pachetul va fi explicat. Este absolut sigur cã Ungaria ºi guvernul ungar - avînd în vedere încãlcarea gravã a suveranitãþii Ungariei - vor respinge acest plan ºi vor face tot ce le stã în putinþã pentru a împiedica acest lucru“, a mai spus purtãtorul de cuvînt al Fidesz. ALEXANDRA MARIA CIOROIANU

Putin se joacã de-a Bismarck în Orientul Mijlociu

ce poate fi aprins de cea mai micã eroare de calcul a guvernului de la Bagdad ºi a SUA. Kurzii irakieni ºi sirienii au fost coloana vertebralã a coaliþiei împotriva Statului Islamic. Ei sînt cei care, spune analistul Robert Fisk, au murit în locul militarilor americani pentru recucerirea „capitalelor“ Statului Islamic – Mosul ºi Raqqa. Au fãcut-o pentru a-ºi împlini dezideratul formãrii unui stat, însã trupele armatei irakiene, susþinute de Iran ºi Turcia, i-au alungat din oraºul disputat Kirkuk ºi acum ameninþã însãºi autonomia regiunii irakiene Kurdistan. SUA nu au condamnat miºcarea Bagdadului împotriva propriilor lor aliaþi. Pentru filozoful Bernard-Henri Levy, aceastã tãcere seamãnã cu momentul Conferinþei de la München, din 1939. La cîteva zile de la ofensiva anti-kurdã, autoritãþile kurde de la Erbil au ripostat: au anunþat cã au ajuns la un acord-cadru cu Rosneft, compania petrolierã asociatã Kremlinului, acord pentru care se negocia de luni de zile. „Dacã am fi vrut sã-l ajutãm pe Putin sã-ºi extindã influenþa dincolo de protectoratul lui din Siria, dacã am fi vrut sã-i împingem în braþele lui pe kurzii umiliþi ºi furioºi, aºa cum sînt de regulã oamenii trãdaþi, nu putea fi o cale mai bunã“, scrie Bernard-Henri Levy.

În acest sfîrºit de octombrie, secretarul de Stat Rex Tillerson s-a aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, o regiune pe care o cunoaºte bine din postura de petrolist, fost preºedinte al ExxonMobil. Agenda oficialã a inclus vizite în Arabia Sauditã, Qatar ºi Pakistan, însã Tillerson a efectuat ºi douã vizite neanunþate în Afganistan ºi Irak. Ascensiunea jihadiºtilor din organizaþia Stat Islamic a fãcut posibilã o coalizare fãrã precedent a SUA, Rusiei, Irakului, Arabiei Saudite, Iranului, a UE ºi a kurzilor. Însã odatã dispãrut inamicul comun, se deschide o cutie a Pandorei: planurile kurde pentru crearea unui stat, instalarea Rusiei ca jucãtor important în Orientul Mijlociu, expansiunea influenþei ºiite a Iranului asupra Irakului, Siriei ºi Qatarului.

Un NATO arab împotriva Iranului Secretarul de stat al SUA s-a întîlnit cu prinþul moºtenitor saudit pentru a discuta despre proiectul propus de Donald Trump în aceastã primãvarã – un NATO arab în care faliile sectare dintre sunniþii saudiþi ºi irakienii ºiiþi, spre exemplu, sã fie depãºite în favoarea unei unitãþi pan-arabe, o strategie care ar trebui sã zãdãrniceascã planurile Iranului pentru un culoar ºiit Teheran-Bagdad-Damasc. Pentru aceasta, este nevoie de liniºte, motiv pentru care Tillerson a fãcut apel la dialog pentru încheierea disputei dintre Qatar ºi Arabia Sauditã. Apoi, în vizita-surprizã din Irak, Tillerson a cerut Bagdadului sã renunþe la sprijinul oferit de miliþiile ºiite proiraniene în ofensiva faþã de kurzii irakieni.

Kurzii, aruncaþi în braþele Rusiei? Kurdistanul irakian, care a optat pentru independenþã la referendumul din septembrie, este un butoi cu pulbere

A pierdut Vladimir Putin controlul asupra naþionaliºtilor conservatori din Rusia? (1) Curentul naþionalist conservator din Rusia, pe care Vladimir Putin l-a susþinut în ultimii ani, pare a fi scãpat de sub controlul acestuia, fapt ce relevã un paradox aflat la baza regimului autoritar condus de acesta, argumenteazã Alexander Baunov, afiliat al Centrului Carnegie din Moscova, într-un articol publicat de revista Foreign Affairs. Luna trecutã, extremiºtii ortodocºi ruºi au pus în aplicare douã acte teroriste. În primul caz, în data de 4 septembrie, au intrat cu o maºinã încãrcatã cu canistre cu benzinã într-un cinematograf în oraºul Yekaterinburg. Apoi, pe 11 septembrie, au incendiat mai multe maºini lîngã biroul din Moscova al lui Konstantin Dobrynin, un fost senator liberal. Aceste atacuri au fost motivate de opoziþia extremiºtilor religioºi la lansarea viitorului film al regizorului Alexei Uchitel, „Matilda“ - pe care mai mulþi preoþi l-au catalogat ca un act de blasfemie. Filmul spune povestea iubirii pre-maritale a Þarului Nicolae al II-lea cu balerina Matilda Kschessinska. Programat a fi lansat în luna octombrie, filmul a atras furia Bisericii Ortodoxe din Rusia, pentru cã aceasta îi considerã pe Þarul Nicolae ºi

Preºedintele chinez Xi Jinping a devenit cel mai puternic lider al þãrii dupã Mao Þedun, fondatorul Chinei moderne. Influenþa acestuia s-a consolidat prin includerea în statutul Partidului Comunist Chinez a ideologiei sale politice, care prevede ,,o nouã erã” în dezvoltarea þãrii. Decizia a fost adoptatã la recentul Congres al partidului, în cadrul cãruia Xi Jinping a obþinut al doilea mandat de 5 ani la ºefia PCC, singura formaþiune politicã a celei de-a doua economii a lumii. Sauditã va plãti pentru o reconstrucþie post-conflict a Siriei care va fi condusã de Rusia, în beneficiul Rusiei. Da, Tillerson s-a întîlnit la Bagdad cu premierul Haider al-Abadi, dar ºi oficialii ruºi s-au întîlnit, la Moscova, cu vicepreºedintele irakian, fostul prim-ministru Nouri alMaliki. În plus, Putin a fost primit cu fast la Cairo ºi l-a primit în Rusia pe premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Obama ºi Trump l-au ajutat pe Putin

În acest context, din Orientul Mijlociu, turneul diplomatic al secretarului de stat al SUA nu mai þine de clasica mediere americanã pentru refacerea unei stabilitãþi relative, ci mai degrabã de o încercare a Washingtonului de a nu lãsa mînã liberã Rusiei în împãrþirea Siriei, Irakului ºi a sferelor de influenþã în regiune. Da, Rex Tillerson a fost primit la Riyadh de prinþul moºtenitor Mohammed bin Salman, însã asta dupã ce regele saudit a fost primit la Moscova de Vladimir Putin, cu cîteva sãptãmîni înainte, unde a semnat un acord pentru sistemele ruseºti antirachetã S-400. Da, SUA au semnat un acord de 300 de miliarde de dolari cu saudiþii pentru livrare de armament, însã regele Salman a discutat la Moscova despre cum Arabia

Turneul lui Tillerson se înscrie în cadrul mai larg al tratativelor de reîmpãrþire a sferelor de influenþã în Orientul Mijlociu, odatã cu prãbuºirea organizaþiei Stat Islamic. Dar, mai degrabã decît o victorie, înfrîngerea jihadiºtilor este o reparare a urmãrilor dezastruoase ale deciziei lui George W. Bush de a invada Irakul, în 2003, ºi a ocupaþiei prost gestionate ce a urmat. Un preºedinte Obama ezitant ºi apoi un preºedinte Trump depãºit de complexitatea Orientului Mijlociu, ºi care nu are altã soluþie decît de a lãsa construirea alianþelor ºi împãrþirea sferelor de influenþã pe mîna petrolistului Tillerson, nu fac decît sã-l ajute pe Putin „sã parã un soi de Roosevelt sau Eisenhower în Orientul Mijlociu“ sau „sã se joace de-a Bismarck în lumea arabã“. „Cliºeele despre «ursul rus» sau «vulpea Putin» – cum este numit la Cairo – nu dau greutate analizelor serioase despre comportamentul Rusiei în Orientul Mijlociu. Este vorba despre politicã de putere, accentuatã doar de preºedintele incapabil de la Washington“, scrie Fisk. CÃLIN MARCHIEVICI

familia acestuia sfinþi. Pe 31 august, extremiºtii religioºi au aruncat cu cocktailuri Molotov în studioul regizorului din St. Petersburg. „Preºedintele Vladimir Putin ar fi putut foarte uºor sã opreascã aceastã campanie ºi s-o reprimeze pe Natalya Poklonskaya, o parlamentarã din Crimeea ce a instigat aceastã miºcare prin discursurile ei din Duma ºi diverse apariþii mass-media”. Faptul cã nu a fãcut acest lucru „scoate la ivealã paradoxul esenþial ce se aflã la baza regimului sãu autoritar”, susþine Alexander Baunov. În ultimii ani, Putin a fost fericit sã susþinã apariþia unei ideologii naþionaliste, conservatoare în Rusia, o ideologie susþinutã de majoritatea Bisericii Ortodoxe din Rusia. În plus, acesta a încurajat protestatarii, credincioºii ºi cetãþenii de rînd sã propage aceste idei pentru a demonstra cã aceasta este un curent natural, anarhic ºi nu unul impus de liderii de la Kremlin. Însã, prin aceastã decizie, „Vladimir Putin ºi-a subminat propria autoritate”, susþine analistul rus. „Prin ameninþãrile cu violenþa la adresa producãtorilor acestui film inofensiv ºi prin intimidarea membrilor elitei culturale a Rusiei, miºcarea naþionalist-conservatoare ºi-a demonstrat faþa urîtã, iar Putin pare a fi incapabil sã o opreascã. Dacã ar face acest lucru, ar aduce împotriva sa aºa numita parte patrioticã a establishement-ului politic pe care el însuºi l-a susþinut în ultimii ani”. Pînã acum, modelul politic domestic al

Kremlinului a fost sã stabileascã un scop ºi sã permitã societãþii sã marºeze în direcþia indicatã. Cu noul film, însã, acest model nu a mai funcþionat, iar acum Kremlinul trebuie sã înfrunte nu doar cîþiva extremiºti, ci un întreg fenomen social. Paradoxul controversei Matilda vine din faptul cã, dacã doreºte, Putin ar putea s-o opreascã pe Poklonskaya. Însã, odatã ce miºcarea ei popularã a devenit destul de mare pentru ca el s-o remarce, aceasta avea deja susþinerea unor aliaþi ai Kremlinului cu care Putin nu doreºte o confruntare. (Printre aceste figuri se numãrã ºi Arhiepiscopul Tikhon Shevjunov, propriul „confesor” al lui Putin ºi o importantã verigã între Bisericã ºi serviciile secrete ale Rusiei.) „Costul pacificãrii acestei campanii anti-Matilda este acum suficient de mare astfel încît sã echivaleze cu alienarea multora dintre susþinãtorii lui Putin”, considerã politologul rus. „O problemã centralã a regimului autoritar condus de Putin este cã doar acesta poate opri un lucru cu certitudine. Deºi cuvîntul sãu continuã sã fie luat în serios, cel al oricui altcuiva - chiar ºi atunci cînd vorbeºte în numele Kremlinului - are prea puþinã greutate pentru a opri o campanie naþionalistã ce a atins deja masa criticã”. (va urma) LAURENÞIU SÎRBU

Lupte dure pe frontul diplomatic

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 3 noiembrie 2017

Rolul profesorului Una dintre grijile fundamentale ale tuturor pãrinþilor este ca educaþia copilului lor sã se desfãºoare corect. Aceastã grijã constã într-o bunã alegere a ºcolilor sau a centrelor de învãþãmînt ºi în urmãrirea copilului pentru a vedea cum se descurcã cu temele ºi, inclusiv, pentru a-l ajuta ºi a întãri acþiunea educativã a profesorilor. Rolul profesorilor în educaþia ºcolarilor are o relevanþã deosebitã, întrucît influenþeazã comportamentele ulterioare ale copilului. Copiii îºi petrec mai mult timp cu profesorii decît cu pãrinþii, cu excepþia sfîrºitului de sãptãmînã. Sînt pãrinþi care cred cã responsabilitatea proastei sau bunei-creºteri a copiilor le revine profesorilor sau diriginþilor acestora. Este o mare greºealã a pãrinþilor. Bineînþeles cã munca profesorului are o mare importanþã. De fapt, programul întregului centru ºcolar nu numai cã trebuie sã reflecte ceea ce se numeºte educaþia oficialã a elevilor, legatã de conþinutul fiecãrei materii sau de metodele de predare. Existã ceea ce se numeºte „educaþia neoficialã” în ºcoli, sau mãcar ar trebui sã existe peste tot, care constã în a le forma elevilor anumite valori - respectul, consideraþia faþã de cei mari, punctualitatea, bunele maniere etc. Ceea ce pãrinþii nu pot pretinde este ca sã li se educe copilul în ºcoalã. Atitudinea cea mai comodã este de a imputa ºcolii lipsurile legate de educaþia copilului. Astfel, deseori auziþi pãrinþi care, cînd vãd cã odraslele lor nu se comportã corect, spun: „Nu ºtiu ce îl învaþã pe copilul ãsta la ºcoalã”, de parcã ei nu ar avea nimic de-a face sau n-au nici o vinã în legãturã cu aceste lipsuri. Pãrinþii trebuie sã urmãreascã în permanenþã ce învaþã copilul la ºcoalã, sã intervinã atunci cînd este nevoie ºi sã întãreascã educaþia care, în primã instanþã, le revine lor.

O afacere foarte ciudatã (7) I-am privit mîinile, care erau pline de cicatrice. „Asta nu e nimic în comparaþie cu rãnile suferite de unii dintre copii. Unii dintre ei au fost tãiaþi de la gurã pînã la urechi”, mi-a spus. Burrell ºi Pots au fost invitaþi sã intre împreunã în sala de festivitãþi. Ea era vedeta festivitãþii ºi a fost un privilegiu sã împart ocazia cu cineva aºa de curajos. Am privit ºi am aºteptat în timp ce ea s-a apropiat de Maiestatea Sa ºi a rostit cîteva cuvinte. Apoi, a fost rîndul meu sã primesc o onoare despre care Prinþesa spunea cã e o recunoaºtere a celor 21 de ani ai mei în serviciul regal, în care îi servisem pe Reginã, pe Prinþul Charles ºi pe ea. Dar am avut parte de o surprizã. Vocea Lordului Chamberlain s-a auzit în microfon: „Este decorat cu Medalia Victorianã Regalã, pentru serviciile aduse Dianei, Prinþesa de Wales, dl. Paul Burrell”. Nimeni nu-mi spusese asta, dar Regina a considerat cã era potrivit ca medalia sã se concentreze asupra loialitãþii mele faþã de Prinþesã. M-am înclinat, i-am strîns mîna, iar ea a înfipt medalia în reverul de la sacoul meu. „Nici nu ºtii cît de mult mã bucurã sã-þi dau asta”, mi-a spus regina. „Înseamnã enorm ºi îþi mulþumesc pentru tot ce ai fãcut. Ce ai de gînd sã faci?” Am privit peste umãr ºi l-am observat pe un vechi coleg, Christopher Bray, pajul Reginei. „Poate Christopher are nevoie de un ajutor, Maiestate?” A chicotit. Ne-am strîns din nou mîinile, am fãcut doi paºi înapoi, m-am întors ºi am ieºit din camerã.

2 decembrie 1999 A început iarna. E ultima iarnã a Secolului al XX-lea. E frig în case. E o foame cruntã. Cred cã s-au sãpat în mintea mea cuvintele lui Corneliu Vadim Tudor, dintr-un Discurs despre Starea Naþiunii. Perioada de 3 ani de teroare (regimul Emil Constantinescu) ne-a dus la sapã de lemn. E cea mai grea perioadã de viaþã din ultimii ani. Domnul sã fie cu noi! Unii dintre noi parcã am vrea sã mai uitãm cîte ceva din coºmarul ceauºist, alþii nu mai doresc nimic, sînt ca puii galbeni ºi golaºi, îngheþaþi de frig ºi foame, mintea le stã pe loc. Parcã sîntem handicapaþi. Aºteptãm doar de la Dumnezeu o luminã divinã, o schimbare a lumii. Numai Bunul Dumnezeu priveºte de Sus cu blîndeþe. Cîþi îl simþim, alinîndu-ne parcã durerea sufleteascã ºi chinul trupesc? E haos. Totul e haos! Lumea parcã a înnebunit. Mai sînt doar 29 de zile pînã în Anul 2000! A început numãrãtoarea inversã. Trãiascã România Mare! Domnul sã-ºi pogorascã lumina Sa peste acest Popor ºi peste întreaga omenire! Discursul lui Vadim Tudor a fost rostit cu ocazila Zilei României, de 1 Decembrie – zi tristã ºi dureroasã. Îl iubesc pe acest bãrbat destoinic ºi luptãtor pentru þarã, ca ºi Adrian Pãunescu. Bãrbaþi putenici, adevãraþi ºi iubiþi de Popor! Astãzi, am fost cu Florin la Cimitirul Bellu. Acolo avem locurile de veci, la Figura 81, parcela 67. Am fãcut curãþenie. Florin împlineºte 25 de ani (3 decembrie), eu

Universalitatea bunelor maniere (32) Aºadar, pãrinþii sînt cei care trebuie sã-i înveþe pe copii cum sã se comporte la masã, sã nu ridice tonul atunci cînd vorbesc, sau cum sã se poarte cu adulþii. Nu este o soluþie sã vã neglijaþi copiii ºi sã asociaþi cu ºcoala buna sau proasta lor creºtere. Este bine ca pãrinþii sã stabileascã întîlniri regulate cu profesorul sau cu dirigintele. La aceste întîlniri vã puteþi face o idee despre ce fel de persoanã este profesorul, despre cunoºtinþele pe care le posedã, despre personalitatea ºi felul de a fi al copilului ºi puteþi verifica, pe cît e posibil, calitatea educaþiei pe care aceastã persoanã i-o poate da copilului dvs.. În cazul pãrinþilor care muncesc, avînd drept consecinþã creºterea numãrului de ore pe care copilul le petrece la ºcoalã, este bine sã se comunice dirigintelui sau responsabilului sã se insiste mai mult pe acele aspecte din educaþia copilului care sînt afectate de absenþa mai mare a pãrinþilor. Totuºi, pãrinþii nu pot neglija educaþia copilului lor, nici nu pot da vina pe profesor în cadrul acestor întîlniri pentru greºelile pe care le detecteazã în comportamentul acestuia, nici nu-i pot cere profesorului sã se ocupe de rezolvarea lor. Cu atît mai jignitor este pentru profesor sã descopere cã niºte pãrinþi iresponsabili, care nu se ocupã de copiii lor, îºi permit luxul sã îl facã rãspunzãtor de proasta lor educaþie. Sã nu uitaþi niciodatã cã este vorba de copilul dvs. ºi cã vouã vã revine rolul principal în educaþia lui, profesorul fiind un factor complementar.

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (10) În acea noapte, un grup de zece rude ºi prieteni au venit sã sãrbãtoreascã alãturi de mine, la restaurantul San Lorenzo. Exact aºa cum plãnuise Prinþesa. Peste douã sãptãmîni, la Old Barracks a venit o scrisoare din partea Cancelarului Ministerului de Finanþe, Gordon Brown, care mã informa cã am fost ales ca membru al Comitetului pentru Memoria Dianei, Prinþesa de Wales, pentru a ajuta la consilierea guvernului în privinþa celui mai bun mod de comemorare a Prinþesei. Urma sã lucrez alãturi de prietenii Prinþesei, Rosa Monckton ºi Lordul Attenborough, în comitetul înfiinþat pentru a completa activitatea Fondului Memorial Diana, Prinþesa de Wales, care era independent ºi înfiinþat de curînd. Dacã a existat un moment în care criticii au crezut cã nu eram decît un valet cu „idei care depãºesc statutul sãu”, cred cã numirea mea în comitet a fost momentul în care oamenii care nu-i fuseserã apropiaþi Prinþesei au început sã mã atace pe la spate, înþelegînd greºit relaþia mea cu ea. O asemenea neînþelegere nu a fost ajutatã de un comentariu al redactorului-ºef de la „The Times“, care avea ca titlu: „Puterea valetului: Paul Burrell e cel mai bun om care sã ajute la Fondul Memorial Diana”. A

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (46) am 28 de ani. Astãzi, a murit un general de Armatã. Avea 103 ani. Naºul mare a prins ºi el 91 de ani pe pãmînt. Vîrste venerabile. Care va fi Voia Ta, Doamne, în ceea ce mã priveºte pe mine ºi Florin? Isuse, vino în ajutorul nostru! Se împlinesc 2000 de ani de la naºterea Ta pe pãmînt. Binecuvînteazã-ne ºi ne lumineazã, pe noi, cei care greºim ºi regretãm. Îþi cerem iertare pentru cele ce ai îndurat pentru noi, pãcãtoºii!

Joi, 16 decembrie 1999 Pe 3 decembrie l-am sãrbãtorit pe Florin. Pe 4 decembrie am participat împreunã cu el la parastasul naºului cel mic, Viorel. Împreunã am vizitat-o pe doamna Flavia Buref, fostã actriþã de teatru ºi film, ºi acum scriitoare. Am fost ºi la un spectacol de colinde la Sala Palatului. Fac a treia turã de ºedinþe la Maia. A venit Mariana din Italia ºi mi-a adus multe daruri, printre care un ceas ºi un costum elegant. M-a sunat ºi Andrei D., anunþîndu-mã cã pe 6 ianuarie va pleca din nou în Franþa. Mi-a plãcut vocea sa. Pãrea mai optimist ºi sigur pe el, mai puternic.

Ajutatul copilului la teme Nu este de ajuns sã întrebaþi în fiecare searã înainte de culcare copilul dacã ºi-a fãcut temele, pentru a-i verifica responsabilitatea. Sîntem conºtienþi cã munca, stresul ºi obligaþiile casnice va ocupã mult timp, fãrã sã vã rãmînã zilnic cîteva minute pentru a sta lîngã copil atunci cînd el îºi face temele. Totuºi, aceastã practicã v-ar permite, pe de o parte, sã aflaþi care este comportamentul copilului în acest sens ºi, pe de altã parte, sã îi arãtaþi cã se poate baza pe sprijinul dvs.. Încercaþi sã staþi lîngã el, sã îl întrebaþi ce anume are de fãcut ºi pînã cînd, cu scopul de a evita sã lase temele pe ultima sutã de metri. Întrebîndu-l despre ce are de fãcut, veþi vedea dacã îºi aminteºte temele care i se cer, semn cã dovedeºte preocupare pentru a le face. În plus, dacã este atent la ore, copilul va putea sã-ºi aminteascã rapid obligaþiile pe care le are. Ordinea este o altã valoare pe care copilul va trebui sã o înveþe. Mulþi ºcolari nu ºtiu unde îºi lasã cãrþile, caietele, unde ºi-au notat temele, cîteodatã, îºi uitã chiar ghiozdanul în autobuz sau la ºcoalã. Iar atunci cînd sînt întrebaþi de obligaþiile lor, nu ºtiu ce sã rãspundã, parcã ar fi picaþi din lunã. Dacã aveþi un copil dezordonat, cumpãraþi-i o agendã în care sã-ºi noteze zilnic sarcinile, orele ºi temele date de profesor. În definitiv, beneficiile pe care le presupune pentru copil mersul zilnic la ºcoalã nu sînt numai sporirea cunoºtinþelor sale, ci ºi comportamentul pe care reuºeºte sã ºi-l formeze. Copilul se obiºnuieºte sã se trezeascã în fiecare zi la o anumitã orã, învaþã din convieþuirea zilnicã cu colegii, descoperã care sînt relaþiile sociale din afara mediului familial ºi capãtã o anumitã autonomie si independenþã faþã de pãrinþi. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO scris: „Nici un om nu e erou pentru valetul sãu... nici o prinþesã nu e eroinã pentru valetul ei..., dar valeþii sînt eroii neauziþi ºi nevãzuþi. Sînt printre puþinii acceptaþi în realitatea privatã din spatele mãºtilor publice care apar la ceremonii ºi la petrecerile pretenþioase. Aºa cã numirea lui Paul Burrell... e un caz rar în care viaþa imitã arta. Spre exemplu, valetul e consultat oficial... Jeeves ar fi fost de acord. Dar e o numire problematicã... guvernul urmeazã precedente în ceea ce priveºte faptele, folclorul ºi ficþiunea. Cînd e în dubiu, îl consultã pe valet, ca pe omul discret din interior care ºtie cu adevãrat totul”. Cred cã mîndria fireascã m-a asurzit oarecum. Nu am putut auzi cuþitele care erau ascuþite în spatele meu. William ºi Harry au revenit la KP cu douã sãptãmîni înainte de Crãciun. Pregãtisem apartamentele cu flori ºi cu alte plante, pentru a le face cît mai primitoare, iar doica Olga Powell era cu mine în sufragerie, aºteptînd sosirea lor. Bãieþii au þîºnit pe uºa din faþã, într-o stare de veselie, abia aºteptînd sã-ºi petreacã Crãciunul la Sandringham. Am mers cu ei prin apartament, avînd multe etichete galbene la îndemînã, pentru a marca destinaþia ºi proprietarul fiecãrui obiect. Bãieþii se mutau alãturi de Prinþul Charles, la St. James’s Palace, într-un apartament al Casei York, noua lor reºedinþã londonezã. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“) Mai are 2 ani de doctorat. Mi-a promis cã mã va suna ºi de Crãciun. Sper ca Florin sã nu fie gelos, pentru cã mã sunã Andrei. ªi acum, ºi în august, era de faþã cînd el a sunat. Am gãzduit pe mãicuþa cãlugãriþã Pelaghia. Am dormit cu ea jos, la demisol. A fost într-un pelerinaj de douã sãptãmîni la Mormîntul Sfînt ºi vrea sã plece ºi în Grecia, la Athos. Are peste 80 de ani ºi nu se plînge de obosealã. Poate. ªi eu voi putea sã merg în pelerinaje. Doar sã scap de rãul de transport cu autobuzul. Camera cu canapeaua de sus am oferit-o Marianei. M-am rugat cu mãicuþa ºi a fost divin. Florin mi-a dedicat o poezie de ziua lui. E frumoasã ºi candidã. I-am dãruit „Jurnalul Revoluþiei de la Crãciun la Paºti”, a lui Corneliu Vadim Tudor. Mama a vorbit la telefon cu mama lui Florin. Îl admir pe Tudor Gheorghe. Mi-am cumpãrat o casetã. Veºtile din Italia sînt bune. Oscar a terminat cu diplomã facultatea. Mã bucur pentru pãrinþii minunaþi ai lui, care mã iubesc atît de mult ºi pe mine. Ooo, Ema ºi Piero, cît vã iubesc ºi eu! Florin mi-a fãcut cadou cartea „Minunile Maicii Domnului”. E minunatã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (22) Naufragiu (2) Ajung acasã cu mult dupã miezul nopþii. Intru pe uºa casei noastre, simþindu-mã demoralizat ºi epuizat. Sharon se trezeºte ºi mã întîmpinã. - ªtiu cã ai fost în Germania, îmi spune ea. Te-am vãzut la CNN cînd au fost eliberaþi ostaticii. Îmi doresc sã-i pot spune totul. Nu-i pot spune nimic. În schimb, trebuie sã pãstrez tãcerea ºi sã mã întîlnesc dimineaþã cu agenþii FBI. În curînd, Sharon adoarme din nou. Eu stau în pat, trecînd în revistã toate cele întîmplate. Din cînd în cînd, mintea îmi fuge la camera de spital, ºi îl vãd pe Jacobsen, cu privirea în pãmînt, bãtînd din palme ºi descriind felul în care capul lui Buckley se izbea de treptele din afara apartamentului în care fuseserã închiºi. Poc. Bate din palme. Poc. Bate din palme. Poc. Soarta lui Buckley a fost una pe care nu ar fi trebuit sã o îndure nici un patriot. Dacã am fi putut sã punem mîna pe ei. Dacã am putea sã aflãm unde îºi þine Hezbollahul ostaticii. Dacã... ªi cum rãmîne cu Hezbollahul? Ce pune la cale Mugniyah? În acest timp, toate cererile exprimate de el public au vizat grupul Dawa 17. Ostaticii Hezbollahului vor fi eliberaþi atunci cînd Kuweitul îl va elibera pe cumnatul sãu terorist împreunã cu celula lui. Sau e ºi asta tot o simplã acoperire? A fost vorba mereu de arme?

Dezastre din istoria omenirii – uraganele (2) Taifunul Vera (2) S-au înregistrat 800 de cazuri de dizenterie, iar medicamentele erau insuficiente. La ºase zile dupã dezastru, corespondentul ziarului „The Times“ a survolat în elicopter zonele cel mai grav afectate. În suburbiile din sud-vest, toate reperele dispãruserã fãrã urmã. Clãdirile se prãbuºiserã asemenea castelelor din cãrþi de joc, dar mulþi locuitori se agãþau în continuare de acoperiºuri ºi depindeau de proviziile aruncate din aer. Unii pãreau „sã fi atins o limitã a înfometãrii ºi a epuizãrii”. A doua zi, reporterul a navigat spre satul Jushiyama. Aproape toate cele 900 de clãdiri din localitate erau în continuare scufundate în apã pînã la streºini. Reporterul a vãzut femei ºi bãrbaþi în etate, mame cu prunci, copii ºi bolnavi stînd la rînd disciplinaþi, pe cînd aºteptau sã se îmbarce la bordul unei nave de desant care avea sã-i ia de acolo, cu tot cu baloturile în care-ºi împachetaserã obiectele personale. Mulþi tineri rãmãseserã la urmã pentru a-i pãzi pe ceilalþi de tîlhari. În total, cel puþin 5.000 de persoane au fost ucise de taifunul Vera, alte sute nu au mai fost gãsite niciodatã ºi peste 30.000 au fost rãnite. Aproape 120.000 de clãdiri au fost distruse sau au suferit stricãciuni, lãsînd fãrã adãpost mai bine de jumãtate de milion de oameni, dar simbolul oraºului Nagoya, douã sculpturi înalte de

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (3) Consideraþii privind geneza ºi conþinutul liberalismului economic românesc ca fragment al marelui curent politic occidental (3) În opoziþie totalã cu propriile sale constatãri privind stadiul de mare înapoiere în care se afla economia româneascã, pe planul dezvoltãrii industriei autohtone, ºi cu propriile lui aprecieri referitoare la avantajele imense, materiale ºi morale, pe care industria naþionalã poate sã le aducã þãrii, Nicolae ªuþu apreciazã cã fabricile româneºti nu trebuie protejate prin mijloace vamale,

Pag. a 19-a – 3 noiembrie 2017

Nimic nu e niciodatã ceea ce pare. Capitala fierbe chiar în acest moment, ºi se înþelege de la sine cã Washingtonul îºi va sacrifica proprii oameni în scandalul care va urma în sãptãmînile urmãtoare. Nu pot decît sã sper cã nu voi fi o victimã colateralã. Vine dimineaþa. Ies afarã împreunã cu Tyler Beauregard pentru alergarea noastrã de dinaintea zorilor. E frig ºi întuneric pe strãzi, iar frumosul meu cîine simte starea proastã în care mã aflu. Rãmîne aproape ºi îmi aruncã priviri neliniºtite. ªtie cã ceva nu e deloc în regulã. Nu ºtie ce sã facã, însã îºi exprimã loialitatea refuzînd sã se depãrteze de mine. Acest lucru mã face sã mã întreb dacã loialitatea adevãratã existã ºi altundeva în afara relaþiei dintre un om ºi cîinele sãu. Un duº rapid acasã, ºi sînt pregãtit sã mã confrunt cu orice urmeazã sã se întîmple. Îmi prind revolverul Smith & Wesson în teacã, îmi iau haina pe umãr ºi mã îndrept cãtre maºina mea. Ajung la birou înainte de ºase. Trei ore mai tîrziu, sunã cei de la FBI. Mã îndrept cãtre o camerã de conferinþe, unde un agent mã întîmpinã cu un salut formal. Dupã care începe calvarul. E clar de la bun început cã nu ºtiu nimic despre negocieri. Cu toate acestea, agentul e meticulos. Parcurge o listã de întrebãri, la majoritatea cãrora eu nu pot sã rãspund. Nu am fãcut parte din grupul de negociatori. De aceastã datã, se pare cã ignoranþa mea mã va salva. Înþeleg din interviu cît de departe s-a ajuns cu intrigile. Are loc o vînãtoare de vrãjitoare. Unii vor merge la închisoare pentru ceea ce s-a întîmplat. A început cãutarea unor þapi ispãºitori. Pînã la prînz, mã întorc în spatele uºii albastre a biroului meu. Gleason pare frînt de obosealã. Mullen nu e de zãrit nicãieri. Probabil e plecat în vreo misiune.

Tremur dupã interviul de coºmar. Încerc sã mã apuc din nou de treabã, însã mintea mea refuzã sã se concentreze. Întreaga situaþie miroase a bune intenþii scãpate de sub control. În avion, în drum spre casã, am auzit un zvon cum cã preºedintele Reagan s-a întîlnit cu fratele pãrintelui Jenco la scurtã vreme dupã ce Hezbollahul l-a rãpit pe preot. Omul dorea sã ºtie ce urma sã facã preºedintele pentru a-l elibera pe fratele sãu din captivitate. Reagan a încercat sã-l asigure cã guvernul fãcea tot ceea ce era cu putinþã. Fratele lui Jenco nu s-a liniºtit; era mai insistent decît un terrier ºi a reuºit sã-l înduioºeze pe Reagan. Cînd întîlnirea a luat sfîrºit, Reagan le-a spus celor din personalul sãu sã se facã tot ceea ce era necesar pentru a elibera ostaticii. Aceasta este o permisiune periculos de largã acordatã de un preºedinte, indiferent cît de bune sînt intenþiile din spatele ei. Acum, ne aflãm într-o situaþie jenantã, ºi întreaga lume e martora umilinþei noastre. An dupã an, am susþinut sus ºi tare cã nu vom negocia cu teroriºtii. Ne-am subminat complet poziþia în plan internaþional pe acest front, ºi fãrã îndoialã cã vor trece ani de zile pînã vom reuºi sã ne reconstruim credibilitatea. Totuºi, Ben Wier, pãrintele Jenco ºi David Jacobsen sînt acum liberi pentru cã am furnizat arme unor ticãloºi. Sînt genul de om care respectã cu stricteþe anumite reguli. Am privit viaþa pînã acum în alb ºi negru, în termeni de corect ºi greºit. Nu existã loc pentru ºovãialã. Fie acþionezi onest, fie nu. Unde intrã în aceastã ecuaþie schimbul de arme pentru ostatici ? Nu ºtiu. Sau poate cã ºtiu, însã nu vreau sã o recunosc. Þara mea a fãcut o greºealã îngrozitoare. Urmãrile vor fi cu siguranþã aspre ºi dureroase. (va urma) FRED BURTON

trei metri semãnînd cu niºte delfini care împodobeau vechiul sãu castel, au scãpat nevãtãmate. A ieºit la ivealã cã un studiu întreprins mai devreme în decursul aceluiaºi an trãsese concluzia cã mãsurile de prevenire a inundaþiilor erau inadecvate. Corespondentul ziarului „The Times“ i-a fãcut o vizitã primarului din Nagoya ºi l-a gãsit într-o încãpere plinã de funcþionari superiori care se certau. Primarul i-a explicat: „În aceastã situaþie disperatã, oamenii nu pot sã acuze cerul, aºa cã-i acuzã pe primar ºi pe edili, ca ºi cînd ei ar fi responsabili de actele cerului”. Cu toate acestea, oraºul ºi-a revenit repede, iar Edwin Reischauer a omagiat poporul japonez ºi „marea sa capacitate de a ieºi din nou la luminã... dupã asemenea catastrofe ºi de a o lua de la capãt”. Dupã ce a fost refãcut, oraºul Nagoya a avut moluri mai puternice în bazinul portuar ºi îndiguiri mai înalte ºi mai solide de-a lungul rîurilor.

Bangladesh este pe locul 7 în lume în ceea ce priveºte numãrul de locuitori, avînd o populaþie de aproximativ 150 de milioane, dar este totodatã unul dintre cele mai sãrace ºi mai aglomerate state, în care pescarii ºi cultivatorii de orez trãiesc la limita subzistenþei, ducînd o existenþã de azi pe mîine. Trei sferturi din acest stat se aflã la o altitudine mai micã de trei metri peste nivelul mãrii ºi mulþi dintre locuitori trãiesc în deltele Brahmaputrei, Meghnei ºi Gangelui, toate aceste mari fluvii vãrsîndu-se în golful Bengal.

Oamenii îºi construiesc adeseori casele pe valuri de pãmînt, în încercarea de a scãpa de inundaþii, dar metoda nu dã rezultate întotdeauna, mai ales atunci cînd Bangladeshul este lovit de vreun ciclon. În timpul nopþii dintre 12 ºi 13 noiembrie 1970, pe cînd majoritatea oamenilor dormeau, un vînt ce sufla cu viteza de 185 de kilometri la orã a îndreptat un val înspãimîntãtor cu înãlþimea de 12 metri spre statul numit la acea vreme Pakistanul de Est. Kamaluddin Chodhury, un þãran de pe insula Manpura din delta Gangelui, a auzit un vuiet asurzitor: „Era beznã, dar în depãrtare vedeam ceva strãlucitor. Strãlucirea se apropia tot mai mult ºi apoi am înþeles cã era coama unui val imens”. ªia luat degrabã familia ºi au ajuns pe acoperiºul casei chiar la timp, pe cînd insula dispãrea sub un noian de apã. În timp ce se strîngeau laolaltã, biciuiþi de vînt ºi ploaie, apa a tot crescut pînã cînd a ajuns chiar sub ei, dar, din fericire, casa lor era mai solid construitã decît restul colibelor de pe insulã, fãcute din stuf ºi bambus. Spre dimineaþã, apele s-au retras, iar familia Chodhury a putut sã cuprindã cu privirea o scenã cît se poate de dezolantã. Dintre cele 4.500 de colibe de pe insulã, doar patru mai erau în picioare. Aproape toate clãdirile importante fuseserã ºterse de pe faþa pãmîntului, iar orice fusese cruþat de cumplita inundaþie era acum acoperit de mîl. Manpura avusese 30.000 de locuitori; acum, 25.000 dintre ei erau decedaþi. Cadavrele atîrnau prin copaci sau zãceau îngrãmãdite pe plajã. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

ci doar încurajate indirect, prin înlesniri care trebuie sã pregãteascã progresul ºi ridicarea economicã a Românei. Statul (atenþie la suprapunerea exactã a principiilor doctrinei de atunci cu cele ale practicii de acum - n.n.) trebuie, mai ales, sã punã întreprinderile industriale naþionale sub scutul unor legi stabile ºi favorabile iniþiativei private, sã favorizeze pe strãinii care vin sã-ºi fructifice capitalurile lor în þarã ºi sã le asigure protecþia ºi ocrotirea sa. În legãturã cu crearea de noi întreprinderi industriale româneºti, aprecia cã trebuie avute în vedere, mai ales, acelea care au ca scop prelucrarea materiilor prime: ceara brutã, lîna, seminþele oleaginoase, gogoºile de mãtase (soluþii limitã propuse ºi de o parte a „elitei” actuale - n.n.), apoi fabricile de sticlã, faianþã, conserve etc. Credincios aceloraºi principii, cînd ideile protecþioniste au început sã se manifeste ºi în spaþiul Statului Român, Nicolae ªuþu scrie: „Un sistem protecþionist de încurajare ar fi o mãsurã din cele mai nefaste pentru interesele Þãrii ºi viitorul industriei sale”. Cît de identice sînt concepþiile ºi principiile liberalismului economic românesc, din acel trecut, ale cãror efecte dezastruoase le cunoaºtem, cu cele instituþionalizate ca politicã de stat dupã evenimentele din decembrie 1989, în domeniile dezvoltãrii industriei naþionale ºi asigurãrii indepen-

denþei materiale, tehnice ºi financiare ale României! Sau, altfel spus, cît de fidel ºi constant este pusã doctrina liberalismului românesc, ca politicã de stat a þãrii, în slujba intereselor economice ºi politice ale statelor apusene, indiferent de idealurile fierbinþi ale Poporului Român ºi de perioada istoricã în care se aflã România! Concepþiile ºi principiile ºcolii liberalismului economic românesc sînt puse în luminã, convingãtor, ºi de ceilalþi promotori ai acestei ideologii. Prinþul Alexandru Moruzi, în opera sa, exprimã convingerea cã în þarã nu existã „nici manufacturi de protejat, nici fabrici de încurajat, nici capitaluri suficiente pentru a stabili” printr-un „simþ istoric” incontestabil ºi, în acelaºi timp, printr-un simþ al oportunitãþii, nevoia de a fi ocrotite sau încurajate. Ion Ghica, inginer de mine ºi matematician, ºef de guvern în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (11/23 octombrie 1859 - 28 mai/9 iunie 1860), susþinea ºi el, cu aceeaºi elocinþã, ideea libertãþii comerciale, precum ºi apriorioca inaptitudine industrialã a românilor. Industria noastrã, apreciazã Ion Ghica, este, pentru multã vreme încã, industrie agricolã, fiindcã „nu putem ºi nu trebuie (!) sã fim multã vreme încã, cîteva veacuri poate, decît o naþie numai agricolã”. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Cea mai devastatoare furtunã din toate timpurile (1)

Pag. a 20-a – 3 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

VINO, DOAMNE ISUSE! (1) (urmare din pag. 1) Numai focului putea sã cadã pradã acest om sumbru, care a pus degetul pe ranã – ºi aºa s-a ºi întîmplat, el fiind ars pe rug 5 ani mai tîrziu, în Piaþa Signoriei din Florenþa, iar eu am pus piciorul, în douã rînduri, în 2 ani diferiþi, pe chepengul acela de fier medieval, ca mica arenã a unui discobol, care marcheazã locul auto-dafeului sãu. ªi ce pãrere aveþi despre vizionara germanã Hildegarde (1098-1179), care a lãsat una dintre cele mai tulburãtoare mãrturii anticipative? Ea a descris Fiara (pe Antichrist), la fel cum a fãcut-o Profetul Daniel, cu un amãnunt în plus: Fiara ar avea 284 de dinþi. Or, Piaþa Sf. Petru de la Vatican are exact 284 de coloane, le-am vãzut, sãptãmînile trecute, cu ochii mei. Atunci cînd cãlugãriþa cu pricina fãcea aceastã proorocire, coloanele nu existau, proiectul acestui simbol al creºtinismului – Piaþa Sf. Petru – fiind realizat de Bernini 5 secole mai tîrziu. Ideea este cã Dumnezeu a creat lumea, dar cã trebuie sã o pedepseascã, deºi o iubeºte atît de mult (Evanghelia dupã Ioan). ªi asta din pricina rãutãþii, ºi trufiei, ºi egoismului, ºi cruzimii, ºi gîndurilor urîte, ºi lãcomiei, ºi crimelor sãvîrºite de oameni. Planul pe care îl are Dumnezeu cu aceastã creaþie supremã a Sa – Omul – este greu de pãtruns. De ce l-a fãcut rãu, dacã îl vrea bun? De ce i-a dat darul vieþii, dacã i-l ia înapoi? De ce îl lasã sã se degradeze în mocirla pãcatelor, dacã l-a fãcut „dupã chipul ºi asemãnarea Lui”? Multe nu ºtim noi, oamenii. ªi, pe mãsurã ce îmbãtrînim, iar fluviul timpului se îndreaptã spre vãrsarea în Marea Veºniciei, ºtim tot mai puþine. Noi, oamenii, n-am avut ºansa sã fim de faþã la Facerea Lumii. De ce am avea-o, oare, pe aceea de a fi de faþã la Sfîrºitul Lumii? Dar, cum va arãta „Ziua Domnului”? În 13 versete din Capitolul 24, Proorocul Isaiia dã mãsura harului sãu vizionar, vorbind la timpul prezent: „Pãmîntul e cu totul sfãrîmat. Pãmîntul e fãcut bucãþi. Pãmîntul se zguduie cu putere. Pãmîntul se clatinã ca un om beat, se leagãnã ca o colibã, pãcatul îl apasã cu tãrie, el se prãbuºeºte ºi nu se va mai ridica. (…) Atunci Luna se va tulbura, iar Soarele se va ruºina. (…) Domnul Dumnezeu va ºterge lacrimile de pe obrajii tuturor. (…) Morþii vor învia, trupurile se vor ridica. O, voi, care vã tãvãliþi în colb, treziþi-vã

ºi cîntaþi de bucurie! Cãci roua e semn al luminii ºi pe tãrîmul umbrelor o voi lãsa sã cadã”. În realitate, pentru fiecare om care moare, Apocalipsa are loc. Pentru victimele marilor cutremure de pãmînt, ale inundaþiilor, incendiilor, epidemiilor, catastrofelor de tot felul, rãzboaielor – sfîrºitul e apocaliptic. Pentru vietãþile ucise în abatoare sau în lupte armate – sfîrºitul este la fel de apocaliptic. Am încheiat de curînd un secol care nu mai avea nevoie de nici un fel de Apocalipsã finalã, întrucît fãcuse deja douã repetiþii decisive: e vorba de rãzboaiele mondiale din 1914-1918 ºi 1939-1945. Bine cã l-am terminat noi pe el - dacã mai þinea puþin, ne termina el pe noi. Am vizitat un loc unde s-a livrat ºi un supliment la „meniul apocaliptic”: Hiroºima. (Nu vi se pare ciudat cã Hiroºima ºi Holocaust încep cu aceeaºi literã ca ºi Hades?) Acolo au murit oameni ºi animale fãrã nici o vinã, în chinuri groaznice, topiþi de flama bombei atomice, contorsionaþi, smochiniþi, reduºi la cartilagii, magmã ºi cenuºã. Am cãutat sã înþeleg de ce era nevoie de o asemenea lecþie. Pentru cã, neîndoielnic, a fost o lecþie datã de Dumnezeu întregii omeniri. Poate pentru a o feri de un dezastru ºi mai cumplit, care ar fi putut avea loc mai tîrziu, cînd armele nucleare ar fi devenit ºi mai devastatoare? Ori poate pentru a þine „cîinii rãzboiului” în lanþuri, pînã la venirea adevãratului soroc al sfîrºitului ºi învierii? Mã tem cã nu voi afla. Tot ce ºtiu este cã preºedintele de atunci al Americii, Harry Truman, frecventase ªcoala Duminicalã, era un om religios, se ruga ºi avea convingerea cã a fãcut foarte bine ce a fãcut. La fel dupã cum un urmaº al sãu, Bill Clinton, a bombardat, de-a valma, ºi þãri musulmane, ºi þãri creºtine, dar e „veºnic tînãr ºi ferice“, cutreierã lumea nespus de vesel ºi se pregãteºte de o posteritate a gloriei prezidenþiale de invidiat, la vîrsta la care alþii abia intrã în politicã. Încerc sã înþeleg cu ce scop a creat Dumnezeu America, aºa cum a creat-o, pe fundamentul prigoanei europene împotriva creºtinilor. De ce, în tot ceea ce face, America se situeazã, întotdeauna, de partea cea bunã a baricadei? Indiferent ce ar face America în lume – cã bombardeazã, cã pedepseºte, cã înfometeazã, cã ajutã, cã pacificã – e bine. E din ce în ce

Societatea româneascã (2) Acelaºi binecuvîntat contact personal a funcþionat ºi aici ºi pot depune mãrturie cã mîna dreaptã, cu care scriu acum, a strîns mîinile urmãtorilor oaspeþi, cu care m-am privit în ochi fãrã prejudecãþi, fãrã duºmãnie ºi, mai ales, cu convingerea cã indiferent ce ne mai desparte uneori, putem mãcar lãsa loc de „bunã ziua”, fiindcã aºa e normal ºi civilizat: Ion Iliescu (cu care am avut un dialog pe cît de prelungit, pe atît de sincer), Alexandru Bîrlãdeanu, Silviu Brucan, ªtefan Cazimir, Sergiu Nicolaescu, Mircea Horia Simionescu, Paul Everac, Lucia Hossu-Longin, Emanuel Valeriu, Octavian Andronic, generalii Victor Stãnculescu, George Ioan Dãnescu, Mugurel Florescu, Adrian Niþoiu, istoricul Stelian Neagoe, senatorul Emil Tokacs, Mircea Angelescu ºi alþii. Ce vreau sã arãt prin asta? Vreau sã arãt un singur lucru: disponibilitatea pentru dialog atît a mea (care contez mai puþin, poate), cît ºi a altora. La fel ca în piesa „Cu uºile închise” a lui J.P. Sartre, ne este dat tuturor sã trãim în acelaºi timp, în acelaºi spaþiu închis. Trebuie sã avem înþelegere ºi toleranþã unii faþã de alþii, trebuie sã ne suportãm, sã ne trecem uneori cu vederea imperfecþiunile, altminteri ajungem sã ne sfîºiem între noi. Pare ciudat cã tocmai un om ca mine pledeazã pentru aºa ceva, întrucît am mitraliat pe o razã de 360 de grade, jurîmpreiur, am tras în tot ce miºcã, cum se spune dar dupã aceastã demonstraþie de forþã, dictatã de o legitimã apãrare ºi de raþiuni de ordin naþional, eu vin ºi le întind mîna tuturor acelora care se simt loiali acestei þãri ºi le fãgãduiesc din partea mea o pace durabilã. Desigur, nu voi abjura de la convingerile mele, nu voi pactiza cu nici un duºman, întrun cuvînt nu mã voi schimba - ceea ce voi încerca, însã, a schimba va fi tonalitatea polemicii, registrul criticii, pentru a avea garanþia spiritului construc-

tiv. Va fi „România Mare” mai puþin combativã, mai puþin incisivã ºi amuzantã? Nu, nicidecum. Va fi, în schimb, mai eficientã ºi mai justã în aprecieri, va evita sã se mai lupte cu toatã lumea deodatã, aºa cum am fãcut-o în unele numere din anul trecut. E timpul, cred eu, sã ne punem pe zidit. Adicã sã ne suflecãm mînecile ºi sã facem treabã. Iar la aºa ceva trebuie angrenate toate forþele naþiunii. ªi dacã au existat pînã acum oi rãtãcite, iar Dumnezeu le-a luminat calea pentru a reveni la stîna lor, vor fi binevenite, nu le vom reproºa nimic. Avem nevoie de toþi maghiarii, germanii, þiganii, evreii, lipovenii, armenii, grecii, sîrbii, turcii, tãtarii ºi ceilalþi minoritari loiali acestei þãri, le preþuim sincer virtuþile ºi, atîta vreme cît vor respecta Constituþia României ºi ideea de concordie socialã, noi vom fi nu numai prietenii, ci ºi protectorii lor. Aºa dupã cum ne dicteazã buna tradiþie româneascã, cel puþin de la Mihai Viteazul încoace. Sã dea Dumnezeu sã fie acest 1992 anul pãcii ºi înþelegerii între noi, pentru a putea ieºi din impas. Deoarece nu ne putem bate ºi cu formidabila crizã, dar ºi între noi, aºa ceva încã nu s-a mai pomenit pe aceste meleaguri, mai cu seamã cã avem destui neprieteni pe la hotare. Aceasta este societatea româneascã a sfîrºitului de secol ºi de mileniu. Bunã, rea, cum o fi - asta e, n-o putem schimba decît schimbîndu-ne în bine fiecare dintre noi. Aºa ceva cere timp ºi nu putem face abstracþie de temeliile acestei societãþi, care sînt anonimii, cei foarte mulþi ºi foarte necãjiþi. Fãrã ei nu putem întreprinde nimic. Dar cum noi, politicienii ºi oamenii de culturã, sîntem la vedere, trebuie sã ne gîndim cã de mai bine de 2 ani dãm acestor milioane de cetãþeni un spectacol deseori regretabil. ªi e timpul sã ne oprim. E timpul sã roºim. Cît sîntem noi de ºefi de partide, sau academicieni, sau artiºti celebri, lumea se uitã la noi, se freacã la ochi ºi nu-i vine sã

mai bine. Aºa dupã cum Ludovic al XIV-lea spunea „Statul sînt eu”, tot astfel America poate exclama: „Planeta sînt eu”. Marele dramaturg francez Racine avea sã moarã, la numai 60 de ani, doar pentru cã Regele Soare s-a uitat odatã urît la el. (Am sã scriu cîndva despre cele mai ciudate morþi din Istorie, cum ar fi, de pildã, acelea ale unor regi intoxicaþi cu piersici sau muºcaþi de maimuþe.) Dar nu se întîmplã, astãzi, acelaºi lucru cu ºefi de stat care se pulverizeazã, efectiv, pentru cã America s-a uitat chiorîº la ei, aºa cum s-a uitat Regele Soare la Racine, în 1699? Îmi pun toate aceste întrebãri pentru cã vreau sã aflu de ce se întîmplã aºa ºi nu altfel. De ce un posedat ca Hitler e pedepsit exemplar, iar un posedat ca Truman rãmîne în arenã ºi scrie Istoria. Care este etalonul de mãsurã? De ce triumfã rãul, atît de des, sub masca binelui? De ce vrãjmaºi ai lui Dumnezeu, indivizi cu mîinile pãtate de sînge (la modul propriu!), atei, pigmei, farisei, împãrãþesc peste þãri ºi popoare, în vreme ce copiii Domnului sînt surghiuniþi ºi demonizaþi de parcã ei, ºi nu Antichriºtii, ar fi sãvîrºit cele mai cumplite barbarii? De ce a lãsat Dumnezeu sã-i scape din mînã glorioasa bazilicã Sfînta Sofia, cu cetatea Constantinopol cu tot („regina celor douã continente ºi a celor trei mãri”), pentru a statornici, la Porþile Europei, primul avanpost islamic? Puþinã lume ºtie, dar cei mai sîngeroºi asediatori ai cetãþii, în acel blestemat mai al anului 1453, cele mai crude animale de pradã cu care ºi-a îndeplinit misiunea Mahomed al II-lea, la nebuneasca lui vîrstã de 22 de ani, n-au fost pãgînii, ci creºtinii: nu mai puþin de 30.000 de mercenari germani, italieni, sîrbi, unguri ºi chiar greci, între care ºi un cãpitan de navã bulgar, pe nume Baltoglu, au luptat alãturi de turci la îngenuncherea cetãþii creºtine, în vreme ce marele arhonte byzantin Notaras zicea: „Mai bine sã vãd domnind în Constantinopol fesul turcilor decît voalul papistaºilor”… Istorie… Fapte de viaþã ºi de moarte. De-au fost ieri sau acum 1.000 de ani, ele sînt la fel de apuse ºi ireversibile. Am încheiat un mileniu mãreþ. A fost mileniul lui Dante, al lui Leonardo da Vinci, al lui Shakespeare, al lui Goethe, al lui Mozart, al lui Dostoievski, al marilor martiri ºi reformatori Jan Hus, Ioana D’Arc, Martin Luther, Constantin Brâncoveanu. (va urma) creadã. Poate fi anul 1992 un an al pãcii între fruntariile României, am putea sã ne privim în ochi ºi sã ne strîngem mîinile cum am fãcut-o la ceremoniile pe care le-am pomenit? Eu cred cã da. Cel puþin eu, unul, ca ºi toþi cei de la „România Mare” n-avem nimic de împãrþit cu nimeni, n-am omorît pe nimeni în decembrie 1989, n-am arestat pe nimeni în ianuarie 1990, n-am jefuit pe nimeni la percheziþii, n-am prãduit patrimoniul naþional, ba, dimpotrivã, am cãutat sã-i ajutãm pe cei aflaþi în suferinþã, dupã puterile noastre. Aºa cã noi dormim liniºtiþi, cugetul nostru e curat ca lacrima. Fraþi români, mai lãsaþi rãfuielile, ºi tonul inchizitorial, ºi agitaþiile care nu fac decît sã clatine structurile statului ºi redutele sale de apãrare. E loc pentru toatã lumea în aceastã þarã bogatã, inclusiv pentru fostul rege ºi fiicele sale, cu condiþia, desigur, sã înveþe cu toþii o meserie, altfel le va fi cam greu. ªtiþi ce este important pentru þara noastrã, în 1992? În primul rînd, sã nu mai moarã nimeni de moarte violentã, prin urmare sã nu mai trãim tragedii. În al doilea rînd, stabilitatea sã devinã realã. În al treilea rînd, sã facem în aºa fel ca marile platforme industriale ºi uzine aflate pe butuci sã-ºi revinã la viaþã ºi sã producã. În al patrulea rînd, sã-i atragem pe adevãraþii ºi puternicii investitori strãini. În al cincilea rînd, sã declanºãm un veritabil program de mãsuri pentru supravieþuirea bãtrînilor ºi a tuturor celor neputincioºi, în conformitate cu magnificele valori ale Creºtinismului. În al ºaselea rînd, sã stîrpim din rãdãcinã, ca în Elveþia sau chiar ca în Turcia, fenomenul infracþional. ªi, în al ºaptelea rînd, sã vã spun, sã nu vã spun? Hai, totuºi, sã vã spun, cã aþi fost cumsecade ºi m-aþi citit pînã la capãt: sã votaþi Partidul România Mare, cã e cel mai tare! Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare”, nr. din 10 ianuarie 1992)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 3 noiembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (98) Nu ºtiu din ce ne-am luat, dar îmi amintesc cã am vrut sã plec. M-a rugat Barbu sã rãmîn. ªi tocmai cînd fãcea Nicu valuri mai rotunde, Nea Jean l-a prins de mînã ºi cu ochii lui de motan al lui Jean Gabin, cu vocea aia tînguioasã de „înþelept al mahalalei”, i-a spus: „Dom’ Nicu, am auzit cã o sã vii în locu’ lu’ ãl bãtrîn. Mãcar dumneata sã fii mai de Doamne-ajutã, cã el e încuiat...”. Brusc, tînãrului moºtenitor i-a trecut beþia! A ciulit urechile, ºi-a îndreptat spinarea ºi a devenit extrem de serios! „Nu e încuiat, domnule Barbu!” Dar Nea Jean o þinea pe a lui, una ºi bunã: „Hai, dom’le, cã eu ºtiu ce spun, e încuiat rãu! Nu te uiþi ce face?”. S-a stricat toatã petrecerea. Ce mai putea zice cineva dupã asemenea vorbe, rostite într-o casã burduºitã de microfoane ºi încã în faþa cui? A fiului ºefului statului! O altã boroboaþã amuzantã a lui Nea Jean a fost înainte de plecare cînd, uitînd efectiv unde se afla, a bãtut cu palma în masã ºi a strigat dupã niºte chelneri imaginari: „Plata, vã rog! Vadime, zi-le sã facã nota, hai sã plãtim ºi sã plecãm!”. Cu mare greutate, gazda i-a adus aminte cã e oaspete ºi n-are nimic de plãtit. Ne-am despãrþit destul de repede. Avînd el un oarecare stil, Nicu ne-a îmbrãþiºat ºi ne-a pupat: pe Barbu de 6 ori, pe mine numai de 3. Am ieºit afarã, eliberaþi. Se aºternuse iarna. Totul era de argint ºi ametist, mãzãrichea se dãduse de trei ori peste cap ºi se transformase într-o ninsoare sãnãtoasã, ca-n pastelurile lui Vasile Alecsandri. „Vadime, ce facem noi acum?”, m-a întrebat Nea Jean. „Pãi abia acum ne îmbãtãm - i-am rãspuns. Hai la Mignon, sã povestim fazele «meciului»”. Nu era departe. Localul moþãia spre închidere, dar am fost primiþi. Lesne de înþeles, Barbu nu-ºi mai amintea mare lucru. Mã tot punea sã-i istorisesc ce-a fost, cum a fost, ce-a zis, cine-a zis. Cînd ajungeam la faza cu „încuiatul” ºi cu „nota”, rîdea de se prãpãdea, nu-i venea sã creadã cã a fost în stare de aºa ceva. Aveam sã ne lãmurim, din aproape în aproape, din raþionament în raþionament, ºi în privinþa motivului pentru care scriitorii cu pricina fuseserã invitaþi la un dineu intim cu „viitorul conducãtor”. Se apropia Congresul al XIII-lea al P.C.R. ºi nici unul dintre ei nu se afla pe listele Comitetului Central: Barbu, ce-i drept, pierduse „onoarea” asta încã din 1979, dar ceilalþi trei, Sãraru, Pãunescu ºi Dragoº, trãgeau nãdejde. N-a fost sã fie. ªi atunci, fie Securitatea, fie Elena Ceauºescu a hotãrît cã ar fi de dorit sã îi þinã, totuºi, aproape ºi sã le ofere o micã satisfacþie. Eu eram în plus acolo, fiindcã nu intrasem niciodatã în asemenea calcule. Aºa am petrecut eu o searã de toamnã geroasã la Nicu Ceauºescu acasã. Ca pe urmã, sã-l vãd la televizor. Aºa cum l-a vãzut o þarã întreagã... Pãlmuit, înjunghiat, ºiroind de sînge... Nici aºa n-a fost bine, cã doar nu sîntem fiare ale pãdurii. Ziua aceasta e mult mai bogatã în peripeþii. Presa e plinã de un Protest al Uniunii „Vatra Româneascã” împotriva declaraþiilor pe care Dan Petrescu, adjunct al ministrului Culturii, le-a fãcut sîmbãtã pe postul de radio „Kossuth” din Budapesta. Acesta a afirmat cã V.R. e o „organizaþie istericã”, ce ar fi stat la originea atrocitãþilor

Anul 1994. În casa primitoare a familiei Vadim Tudor, Lidioara este botezatã de pãrintele Gelu Bogdan.

Atmosferã sãrbãtoreascã la sediul Fundaþiei România Mare. Se acordau Premiile acestei organizaþii filantropice, sub atenta indrumare a lui Corneliu Vadim Tudor ºi a oamenilor inimoºi care au susþinut acest program. recente din Ardeal (?!). Românii, ultragiaþi, cer demiterea lui. Þiganii, îmbãþoºaþi, îl apãrã. Mai precis, Andrei Pleºu a sãrit cu gura, prin ziare, cã ce bãiat deºtept ºi dizident e Dan Petrescu! Te cred ºi eu, doar el l-a uns ministru adjunct, el l-a ales, el l-a ridicat, de urechi, în prepeleacul Puterii. De la „minima moralia” (titlu furat de Andrei Pleºu dupã filozoful german Adorno) la „maxima imoralia” îmi telefoneazã istoricul Florea Nedelcu, scandalizat ºi el de iresponsabilitatea acestui fluierã-vînt din Iaºi. „Ascultã la mine, cã am scris «De la Restauraþie la Dictatura Regalã». În Istoria României n-a existat vreun alt ministru care sã facã asemenea declaraþii iresponsabile!” Aºa e, dar ãsta-i ministru? Nu ºtiu cîte organizaþii se ocupã cu rãspîndirea diversiunilor, dar una dintre ele lucreazã tare prost: pe Postul Naþional de Televiziune au fost prezentate scrisori de la... Garda de Fier, cuprinzînd ºi zvastica, dar ºi salutul „Heil Hitler!”. E cusutã cu aþã albã. Numai evreii sînt capabili de asemenea invenþii, pentru a-ºi legitima ºi prelungi, la infinit, dominaþia. Într-un interviu cu Sergiu Cunescu, Emanuel Valeriu afirmã, pe acelaºi Post Naþional de Televiziune, cã „România liberã” e un ziar extraordinar! Sã fii lichea întreaga viaþã, fãrã nici o pauzã de respiraþie - iatã o performanþã pe care numai Nelu Valeriu a putut-o realiza! Ce poate fi extraordinar la o publicaþie antiromâneascã, pusã pe harþã ºi pedepse sadice, care e fãcutã, aproape în totalitate, de niºte activiºti ºi turnãtori îmbãtrîniþi în rele, metamorfozaþi în democraþi? Dintre cele cam 500 de publicaþii existente numai în Capitalã, „România liberã” e cea mai otrãvitoare, n-ai întîlni o vorbã bunã în fiþuica asta abjectã, numai urã, ºi patimã, ºi rãfuialã, ºi vînãtoare de români! Un Cernobîl pe hîrtie - asta e „România liberã”. Tot la Televiziune, un interviu cu Mihai Chiþac, ministru de Interne. „De Paºti, fiecare deþinut va primi ouã roºii ºi cîte o felie de cozonac”. Totuºi, cine formeazã azi cohorta deþinuþilor? Foºtii miniºtri, prim-secretari, generali ºi diplomaþi români! Iar în vremea asta, deþinuþii autentici au ieºit afarã, ca într-o rocadã a Balamucului sau a Saturnaliilor, devenind ei miniºtri, prefecþi, generali ºi diplomaþi! Nu, cã îþi vine sã mori! La ordinea zilei se aflã acum o altã bazaconie: se fac presiuni ca Arhivele Statului sã iasã de sub tutela Ministerului de Interne ºi sã intre sub cea a Ministerului Culturii. Atunci sã te þii jaf! Pentru cã banda lui Pleºu numai asta are-n tãrtãcuþã. Îmi trece prin cap sã scriu o scenetã de teatru. Mai bine spus, un dialog imaginar, cu un român simplu. Acesta îmi spune, în închipuirea mea, cã, între Nicolae Ceauºescu ºi Dan Petrescu, l-ar alege pe primul. De ce? Mãcar n-a fost închis pentru viol ºi furt (ci pentru activitate antifascistã), n-a ocupat cu forþa o vilã cu 7 camere ºi n-a jignit 4 milioane de români, pe motiv cã ar fi isterici. Avea Nea Nicu alte pãcate, dar nu semãnau cu pãcatele acestui avorton. 6 APRILIE 1990. Azi e ziua de naºtere a mamei. Acum ar fi împlinit 76 de ani. Îmi spunea cã ea nu ºi-a serbat niciodatã ziua pe 6 aprilie, ci numai ºi numai de Paºti, indiferent cînd cãdea, chiar ºi în mai. Totuºi, 6 aprilie e o zi de o importanþã colosalã: atunci se pare cã a fost crucificat Isus Christos. În „Tineretul liber”, un alt articol al

lui Ioan Gavra despre evenimentele din Ardeal. Încet ºi sigur, ies la ivealã toate samavolniciile radicalilor unguri. În seara zilei de 31 martie, 6 unguri au atacat trenul personal nr. 4016 Tg. MureºBraºov; învãþãtorul Gh. Colceriu a fost bãtut (s-a ales cu arcada spartã), unei femei de 60 de ani i-au fost scoºi dinþii, iar ºeful de tren Mihai Tãnase a fost înjunghiat. Pentru cã nu se putea fãrã cuþite, asta e limpede. Ai zis ungur beat, ai zis cuþit! La coborîre, cei 6 huligani au distrus legãturile telefonice ºi instalaþiile electrice ale trenului. Atacarea acestui mijloc de transport a cãpãtat frecvenþa unei boli molipsitoare. La 1 aprilie, alþi unguri, cu altã palinkã în nas, s-au nãpustit ca vandalii asupra personalului nr. 4014. Aici ne-a adus nesãbuinþa de a ne distruge Statul, cu mîinile noastre. Nu era bunã Securitatea - dar hoardele de unguri beþi ºi asasini sînt bune? În „Contrapunct”, un nou interviu cu neobositul Dorin Tudoran. Individul minte cã i-aº fi trimis, printr-un diplomat strãin, un memoriu (?!). Eu nu i-am trimis niciodatã nimic, decît, fireºte, dispreþul meu. Un rechizitoriu aspru, împotriva lui Ceauºescu, am scris, ce-i drept, în 21 decembrie 1989, pe care, în 22 decembrie, l-am depus la ambasada S.U.A. De ce? Pentru cã, la ora aceea, cãzusem ºi eu pradã intoxicãrii generale cum cã Ceauºescu ar fi ucis mii de oameni la Timiºoara, mitraliindu-i din helicoptere. Pentru o asemenea

Cin’ sã fie, cin’ sã fie? O mãmãruþã îmbroboditã, cu ochiºorii ca douã scînteioare, Jeni Vadim Tudor. barbarie, eu, care nu omor nici cea mai mãruntã gînganie - l-aº fi împuºcat cu mîna mea. Pe urmã, s-a constatat cã totul fusese o diversiune diabolicã. Sau, vorba unui ziarist francez: „o minciunã mare cît veacul”. În proaspãtul lui interviu, Tudoran vorbeºte despre autoritãþile române, „care nu se ºterg la gurã dupã ce rîgîie”. Ãsta, dupã ce cã n-are pic de talent, mai e ºi porc. Încã o gargarã dezgustãtoare a fostului transfug: „ªi apoi, vorba lui Liviu Cangeopol, care scrie în America un serial intitulat «Un socialism cu faþã brucanã», nu vãd de ce am înlocui Uniunea Scriitorilor, care este stalinistã, cu o societate a scriitorilor dupã tipic Petre Roman, Ion Iliescu, Silviu Brucan sau Corneliu Vadim Tudor”. Iatã-mã ºi între primii 4 oameni ai þãrii! Combinaþia e nãstruºnicã ºi sub raport etnic: un român, un þigan ºi doi evrei. Ziarista, o anume Mariana Marin, zice: „Dorine, hai sã mai vorbim puþin ºi despre tine. ªtii cã þi-a crescut cota valoricã în þarã?”. Care cotã? Care valoare? Care þarã? Streptococul devine brusc odios, scriind despre Eugen Florescu cã este „un om care ar fi trebuit, dacã nu executat, mãcar demult condamnat la muncã silnicã pe viaþã” (?!). Pe pagina I a revistei „Observator”, acelaºi Emanuel Valeriu publicã articolul „Existã nervi”: „Îmi cer de la început scuze scriitorului ºi publicistului Adrian Dohotaru pentru folosirea unui titlu care-i aparþine ºi care a tulburat opinia publicã cu ani în urmã, provocînd mînia cenzorilor din C.C. al fostului partid comunist“. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 3 noiembrie 2017

ANTREPRENORIAT

ECONOMIE

Ionuþ Miºa, ministrul care a deviat de la program Ministrul Ionuþ Miºa, ajuns în funcþie în mandatul guvernului Tudose, a reuºit în puþinele luni de mandat sã bulverseze complet mediul de afaceri ºi societatea în general prin diversele declaraþii, propuneri ºi mãsuri luate, precum desfiinþarea pilonului doi de pensii, introducerea plãþii defalcate a TVA, experiment unic în lume, mãrirea accizelor la carburanþi, deºi a spus mai înainte cã nu va mãri nici o taxa sau impozit, iar ultima gãselniþã este reinventarea taxei de solidaritate, 2% pe nu se ºtie ce. Desfiinþarea pilonului doi nu existã în programul de guvernare, mãrirea accizelor de asemenea, iar taxa de solidaritate se referea la cei care cîºtigã mai mult, nicidecum la firme. În plus, split TVA-ul, prevãzut în respectivul program se dorea aplicabil pentru toate companiile, nu doar pentru cele aflate în insolvenþã sau în relaþie cu statul, aºa cum a declarat premierul Tudose cã se va aplica de la 1 ianuarie 2018. În plus, Miºa se vede nevoit sã renunþe la eliminarea impozitului pentru veniturile sub 2.000 de lei, la eliminarea impozitului pe dividende ºi la eliminarea impozitãrii medicilor. Toate acestea erau trecute în programul de guvernare însã au fost trecute la „discutate ºi uitate”. Cauzele sînt simple: guvernul din care face parte Miºa trebuie sã cheltuie mai mulþi bani pentru salarii ºi pensii, conform programului de guvernare. Însã ºi aici sînt mari probleme. Legea pensiilor, promisã pentru 1 octombrie, a fost amînatã ºi conform lui Cãlin Popescu Tãriceanu, unul din stîlpii guvernãrii, a declarat cã se va lucra ºi anul viitor la ea pe motiv cã este extrem de complicatã, stufoasã ºi cã mãsurile care trebuie avute în vedere sînt de o amplitudine fãrã precedent. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a spus la rîndul sãu cã nici unul dintre cei aflaþi la guvernare nu ºtia de dimensiunea grozãviei din interiorul sistemului de pensii. Absolut nimeni! În luna iulie, cîteva cuvinte rostite de premierul Tudose au devenit virale: „taxa de solidaritate am trecut-o

la discutate ºi uitate”. Numai cã uitarea nu a fost aºa cum a spus-o ºeful Executivului cã doar dupã cîteva luni sintagma de taxã de solidaritate a revenit, dar sub altã formã. „Existã o directivã europeanã care ne obligã sã aplicãm un anumit procent fondului de salarii. Aceastã taxã nu poate fi eliminatã sub nici o formã. (…) Este o directivã europeanã care reglementeazã pentru fondul de salarii o anumitã taxã. Nu numai mediului privat, ci ºi sistemului public. 0,25 este valoarea exactã a taxei. Taxa o plãteºte angajatorul la fondul de salarii. Au fost foarte multe discuþii cu sindicatele care spuneau: domne, nu va rãmîne nici o responsabilitate în sarcina angajatorului. Dacã el trebuie sã plãteascã pentru angajat, dar nu va fi responsabil din acest punct de vedere, va crea o problemã angajatului în sine. Lãsaþi taxe ºi la nivelul angajatorului, astfel încît sã vã puteþi îndrepta asupra lui, sã puteþi realiza ulterior niºte mãsuri de coerciþie pentru a putea rãspunde faþã de bugetul de stat pentru neplata acelei sume. ªi am zis ok, transferãm o parte din aceste contribuþii ºi la nivelul angajatorului sã aibã ºi el o responsabilitate faþã de bugetul de stat”, a explicat Miºa. El a insistat cã aceastã taxã „nu poate sã însemne o taxã în plus sau o creºtere salarialã“. „E o taxã ce se aplicã la fondul de salariu, care nu poate fi eliminatã sau comasatã cu alte categorii de contribuþii”, a spus ministrul. Primele reacþii din mediul de afaceri au ºi apãrut. „Din ciclul «PSD a dat, PSD a luat, fie-i numele lãudat»: am aflat cã de la anul voi plãti pentru fondul de salarii ale angajaþilor firmei o taxã de solidaritate (?) de 2%! Solidar cu cine? Cu angajaþii care muncesc? În nici un caz, pentru cã vor creºte costurile firmei ºi, deci, vor fi mai puþini bani de prime, investiþii sau profit. Solidar cu putorile din Parlament care reinventeazã geografia în timp ce au ajuns la salarii astronomice, halal! Cu pensionarii cu pensii nesimþite, nici

Finanþele din România ºi Statistica Europeanã folosesc matematici diferite Þinta de deficit de 2,96% din PIB anual, stabilitã pentru anul 2017, nu este în pericol, chiar dacã Oficiul de statisticã al Uniunii Europene a dat un deficit de 4,1% pe trimestrul doi pentru România, susþin reprezentanþii Ministerului de Finanþe. Diferenþa dintre soldurile menþionate în comunicatul Eurostat ºi datele publicate lunar pe site-ul MFP provine atît din metodologia de calcul, sistemul european de conturi (SEC) utilizînd metoda pe angajamente, cît ºi din impactul generat conform metodologiei de calcul a deficitelor trimestriale ajustate sezonier. Astfel, execuþia bugetului general consolidat conform metodologiei naþionale la finele trimestrului I al anului 2017 a prezentat un excedent de 0,19% din PIBul anual, iar în trimestrul al II-lea, bugetul general consolidat a înregistrat un deficit de 0,96% din PIB. Pe de altã parte, adaugã reprezentanþii Finanþelor, execuþia bugetului general consolidat pe primele nouã luni indicã un deficit de 0,81% din PIB, fapt care demonstreazã cã România se încadreazã în þinta de deficit de 2,96% din PIB anual, stabilitã pentru anul 2017. Valoarea comunicatã de Eurostat, de 4,1% din PIB trimestrial, este calculatã, conform celor de la Finanþe, pe baza soldului ESA ajustat sezonier, prin raportare la valoarea trimestrialã a PIB. Aceasta reflectã componenta de trend a deficitului bugetar înregistrat în trimestrele anterioare, ºi raportatã la PIB din trimestrul II, trimestru în care PIB înregistreazã de obicei o valoare nominalã mai redusã decît în trimestrele III ºi IV ale anului. Reamintim cã în anul 2016, PIB-ul din trimestrul II a fost de 178,7 miliarde de lei, reprezentînd 23,5% din PIB-ul anual. Valoarea cea mai ridicatã a PIB-ului trimestrial s-a înregistrat în trimestrul IV, fiind de 228,9 miliarde de lei. În trimestrul II al anului 2017, valoarea PIB-ului a fost de 197,5 miliarde lei, avînd aceeaºi pon-

dere în PIB-ul prognozat pentru anul 2017. De asemenea, în datele publicate de Eurostat se observã cã acelaºi indicator a înregistrat un maxim de 3,7% din PIB în trimestrul II din anul 2016, în condiþiile în care deficitul pe întregul an a fost de 3% din PIB. Raportat la perioada comparabilã din 2016 (trimestrul II) se observã cã deficitul bugetar a crescut cu 0,4pp la 4,1% din PIB. Trebuie precizat cã ajustarea a condus la valori foarte scãzute în trimestrele III ºi IV din 2016, respectiv 2,3% ºi 2,1%. Aºadar, datele trimestriale publicate nu sînt de naturã a explica valorile anuale. Este de aºteptat o astfel de evoluþie sezonierã ºi pentru trimestrele III ºi IV din 2017, astfel încît sã se ajungã pe întregul an la valoarea de sub 3% din PIB, mai spun cei de la Finanþe. România este þara europeanã cu cel mai mare deficit bugetar în al doilea trimestru al anului, de 4,1% din PIB, reiese din datele publicate de Oficiul European de Statisticã (Eurostat). Valoarea este cu mai mult de un punct peste pargul de 3%, impus de forul european. În ultimi doi ani luaþi în calcul de analiza Eurostat, România n-a mai avut niciodatã un asemena deficit bugetar. În trimestrul doi din 2015, valoarea a fost de -1,1 din PIB, iar în perioada similarã din 2016, valoarea a fost de -3,7% din PIB. Experþii europeni au revizuit în creºtere ºi deficitul bugetar pentru primul trimestru, de la 3,2 la 3,6%. În martie, FMI estima cã þara noastrã va avea, la finele anului, un deficit bugetar de 3,7%. Premierul Mihai Tudose a afirmat, la Carei, cã deficitul bugetar pe anul acesta este de sub 3%, ºi nu peste 4% cum a anunþat Eurostat. „Deficitul pe anul acesta este sub 3, ºi la anul tot sub 3. Îmi permiteþi sã comentez ce ºtiu eu, nu ce ºtiþi dumneavoastrã. Este sub 3 — 2,97 pe 2017, ºi tot aºa pe 2018 este bugetul prognozat”, a spus ºeful Executivului. (cotidianul.ro)

POLITICÃ

atît, iar cu beþivanii de pe marginea ºanþului care beau o cinzeacã sã nu moarã de plictisealã în aºteptarea ajutorului social, nu mã simt. Atunci cu cine? Cu funcþionarii din primãrii sau cu cei de la ghiºeele statului care mã privesc cu silã cã-i deranjez cerîndu-le vreo hîrtie de care ei nu au nevoie, dar am eu pentru cã tot ei mi-o cer? Sau poate cu infractorii proaspãt eliberaþi din închisori pe motiv de stres?”, este rãspunsul dur al lui Dan Adrian Cherciu, proprietarul companiei IT Polisea. Consultantul fiscal Adrian Benþa susþine cã, de fapt, creºte fondul de garantare de la 0,25% la 2%. „10% din sumã merge pentru sprijinirea salariaþilor (0,2%), iar 90% în bugetul de stat. ªi acum surprizã: scade cheltuiala angajatorului, pentru cã acei 0,2% este mai mic de 0,25% din prezent”, a spus Benþa. În campania electoralã, PSD anunþa cã impozitul pe venit va scãdea de la 16% (2016) la 0% la 1 ianuarie 2018 pentru salariaþii care au minimum 2.000 de lei brut pe lunã ºi de la 16% la 10% (2018) pentru cei cu un salariu brut lunar de peste 2.000 de lei. Ionuþ Miºa a venit cu o corecþie în ceea ce priveºte impozitul zero pentru salariile mai mici de 2.000 de lei: „Aceastã mãsurã nu va fi implementatã”. De asemenea, în programul de guvernare era prevãzut ca de la 1 septembrie 2017 sã se introducã „un mecanism îmbunãtãþit de colectare a TVA (split payment) pe modelul utilizat de Italia, care reduce cvasi-total evaziunea la TVA declarant ºi neplãtit în prezent”. Mãsura a fost aspru contestatã de tot mediul de afaceri. Astfel, termenul de 1 septembrie a fost amînat pentru 1 octombrie, dar doar facultativ, 1 ianuarie 2018 devenind ziua obligatorie pentru toate firmele. Dupã criza Dragnea-Tudose lãsatã cu demisia miniºtrilor Shhaideh, Plumb ºi Cuc, premierul a ieºit în public ºi a spus cã de la anul split TVA se va aplica numai celor aflaþi în insolvenþã ºi în relaþia cu statul. Astfel, Miºa, unul dintre artizanii plãþii defalcate a TVAului, a rãmas din nou în afara programului de guvernare. COSMIN PAM MATEI

Fluxurile de capital din Asia în Europa sînt în plinã expansiune ºi se îndreaptã ºi cãtre Europa de Est (1) Investiþia asiaticã în Europa de la începutul anului a atins 13,5 miliarde de euro în trimestrul III, iar aceasta reprezintã o creºtere cu 57% faþã de aceeaºi perioadã a anului trecut, tendinþa fiind în continuare ascendentã, conform primelor estimãri ale companiei de consultanþã Savills. În ceea ce priveºte România, proiectele rezidenþiale atrag atenþuia. Aceastã performanþã se datoreazã în principal vînzãrii de cãtre Blackstone a portofoliului logistic pan-european Logicor cãtre China Investment Corp (CIC) pentru suma de 12,12 miliarde de euro, care marcheazã cea mai mare tranzacþie de investiþii din istoria imobiliarã europeanã.

Marea Britanie ºi Germania absorb 65% din totalul investiþiilor asiatice Majoritatea investitorilor asiatici se concentreazã pe Marea Britanie ºi Germania, care au reprezentat 53% ºi respectiv 12% din totalul banilor asiatici intraþi în Europa în ultimele 12 luni. Tinþa investitorilor asiatici se îndreaptã încet ºi cãtre Europa de Est. Volumul este ridicat în special în Cehia, graþie celor douã mari tranzacþii semnate la sfîrºitul anului trecut: achiziþionarea de cãtre fondul suveran de investiþii din Singapore GIC a portofoliului P3 Logistic Parks pentru 375 milioane de euro ºi cumpãrarea de cãtre CEFC China Energy co a clãdirii de birouri Florentinium din Praga pentru suma de 281 milioane de euro. Un interes crescut se remarcã ºi pentru Polonia, România ºi Slovacia.

Investiþiile asiatice în România vizeazã în principal proiecte rezidenþiale În România, valoarea activelor logistice achiziþionate de CIC în Bucureºti, Ploieºti ºi Timiºoara de la Blackstone, cea mai mare tranzacþie din istoria imobiliarã a Europei, a fost de 48 de milioane de euro. Ministerul Economiei din România a anunþat în iunie 2016, în cadrul unei reuniuni de cooperare economicã, cã investorii din China au convenit sã investeascã peste 118 milioane de euro în cinci noi proiecte în România, inclusiv o fabricã de componente auto în Braºov, un complex imobiliar în Bucureºti în valoare de 23 de milioane de euro ºi o centralã solarã. În prezent, investitorii chinezi sînt deja implicaþi în proiecte energetice la centralele Rovinari, Cernavodã, precum ºi un proiect imobiliar în Craiova. „Guvernul român sprijinã companiile chineze care doresc sã dezvolte proiecte de infrastructurã feroviarã, proiecte energetice sau de turism în România. Ceea ce dorim de la statul român este o mai bunã coordonare a acestor proiecte“, a declarat ministrul chinez la acel moment. În ceea ce priveºte investiþiile imobiliare în România, „interesul investitorilor chinezi pentru piaþa din România este concentrat spre zona rezidenþialã, manifestat mai ales prin securizarea unor terenuri care permit dezvoltarea unor proiecte de tip city-in-city. Un criteriu definitoriu pentru a lua o decizie pozitivã în a investi în piaþa imobiliarã din România este dimensiunea. Cu cît proiectul este mai mare, cu atît interesul este mai ridicat. Nu am observat pînã în prezent vreun interes pentru achiziþiile de clãdiri de birouri sau ale altor produse similare”, a declarat Codrin Matei, Managing Partner, Head of Office, Capital Markets and Business Development la Crosspoint Real Estate. (va urma) ELENA DEACU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 3 noiembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Eugen Cristescu, inamicul nr. 1 al comunismului în România iar pe linie internã, împotriva partiduEugen Cristescu, nãscut pe 3 aprilie lui comunist ºi al miºcãrii legionare. 1895, comuna Grozeºti, judeþul Bacãu, SSI ºi-a fãcut datoria, reuºind sã a fost un eminent funcþionar al culeagã informaþii de peste Prut, dar ºi Siguranþei Statului, precum ºi director sã transmitã conducerii statului avergeneral al Serviciului Secret de tismente asupra imensului potenþial Informaþii - SSI, în perioada 1940militar ºi economic al URSS. Una din1944. Dupã facultate, a lucrat neîntretre marile realizãri ale SSI a fost rupt, timp de 14 ani, în Siguranþa aflarea datei raidului asupra oraºului Generalã a Statului ºi apoi 6 ani în Ploieºti – 1 august 1943 - cu o sãpfuncþii de conducere la Ministerul de tãmînã înainte ca acesta sã aibã loc. Interne. De la 1 octombrie 1920 pînã la Deºi loial aliaþilor germani, SSI a 15 septembrie 1934, a fost învestit, tatonat ºansele unui eventual armistiþiu, succesiv, cu urmãtoarele funcþii: subºef ajutîndu-se de ºeful confreriei masode birou, ºef de birou, ºef de serviciu, nice, Jean Pangal, ºi de Grigore Eugen Cristescu subdirector ºi director în Direcþia Gafencu, fost ministru de Externe. Generalã a Poliþiei. Între 15 septembrie La fel ca predecesorul sãu, Mihail Moruzov, 1934 ºi 15 noiembrie 1940, a fost director al Direcþiei Administraþiei de Stat din Ministerul de Interne. A Cristescu a condus Serviciile Secrete româneºti cu parcurs rapid treptele ierarhiei profesionale, de la suficient profesionalism, considerîndu-se ,,funcþionar de stat”, adicã obligat sã serveascã interesele statului gradul de subºef de birou la cel de director general. Imediat dupã preluarea puterii, Ion Antonescu l-a mai presus de orice. Cristescu a reuºit performanþa de demis pe Mihail Moruzov din fruntea Serviciului a nu-ºi politiza instituþia. A asigurat o ordine finanSpecial de Informaþii – SSI, care aparþinea de Marele ciarã strictã. De asemenea, el a introdus sistemul de Stat Major al Armatei, ºi l-a numit în locul sãu pe remunerare a personalului pe criterii de calitate ºi Eugen Cristescu, trecînd aceastã instituþie în subor- merit, fiind „complet interzis ca un salariat sã se dinea Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri. Moruzov ºi intereseze de situaþia celuilalt”. În declaraþia sa din 6 octombrie 1944, afirma: „SSI adjunctul sãu, Niky ªtefãnescu, au fost arestaþi ºi a fost un Serviciu de Informaþii al statului român, încarceraþi la Penitenciarul Jilava, care se afla în cuspublic, nu clandestin, condus de legi, norme ºi regulatodie legionarã. mente precise”, accentuînd cã SSI este un Serviciu de Pe baza ordinului ºi indicaþiilor lui Ion Antonescu, Informaþii ºi nu unul de execuþii ºi crime. Dupã se întocmeºte „Decretul lege pentru înfiinþarea istoricul Cristian Troncotã, conform documentelor de Serviciului Special de Informaþii”. El este publicat în arhivã, Cristescu nu ar fi fost implicat în „seria asasiMonitorul Oficial din septembrie 1940, în primele natelor de stat” din timpul lui Carol al II-lea, adicã zile ale guvernãrii lui Ion Antonescu, ceea ce lichidarea liderilor legionari, iar sub regimul antonesmarcheazã importanþa ºi urgenþa pe care el le atribuia cian, în masacrele de la Jilava, Snagov ºi Strejnic. În organizãrii acestui Serviciu. Numirea lui Cristescu în procesul pogromului de la Iaºi, judecat în anul 1948, funcþia de director general al Serviciului Special de Cristescu a fost audiat ca martor ºi nu ca inculpat. Informaþii s-a fãcut prin Decretul nr. 157357 din 12 *** noiembrie 1940, semnat de generalul Ion Antonescu, Încã de pe vremea cînd activase în Siguranþã, ºef al statului ºi preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ºi promulgat dupã 3 zile de Regele Mihai I, prin Cristescu era cunoscut ca un adversar al Gãrzii de Fier, el aflîndu-se pe „lista neagrã”, întocmitã de Decretul nr. 3765. În articolul 1 al Decretului se prevedea: „Domnul legionari încã din 3 aprilie 1936. Cristescu a reuºit, cu Eugen Cristescu, directorul Administraþiei de Stat, per- tenacitate, sã controleze problema legionarã, sonalului ºi mobilizãrii din Ministerul de Interne, se furnizîndu-i lui Ion Antonescu toate elementele de transferã în interes de serviciu în Ministerul Apãrãrii care avea nevoie pentru a ieºi învingãtor în conNaþionale, în funcþia de Director General, însãrcinîndu- fruntarea finalã din ianuarie 1941 (rebeliunea se cu conducerea Serviciului Special de Informaþii, în legionarã), considerînd miºcarea legionarã drept „o vastã conspiraþie ce tindea la acapararea completã a locul domnului colonel în rezervã Ioan Nicolaid”. Pînã în noiembrie 1940, Cristescu nu activase decît puterii ºi instituirea statului totalitar legionar”. în Siguranþã ºi ca inspector în Ministerul de Interne, în timp ce Moruzov fusese timp de 15 ani ºef al Serviciului Secret de Informaþii al Armatei Române (SSIAR), care, de altfel, era o creaþie ce îi aparþinea în exclusivitate. Dar aceasta nu excludea colaborarea dintre ei, aºa cum se practicã în mod frecvent între Poliþie ºi Serviciile Secrete. Existau acþiuni de cooperare ºi nicidecum o subordonare a Siguranþei faþã de SSIAR. Eugen Cristescu ºi Mihail Moruzov erau rude prin alianþã, dar în plan profesional erau rivali, nu numai prin excesul de orgoliu caracteristic poliþiºtilor, ci mai ales din cauza concepþiilor diferite despre menirea serviciilor pe care le conduceau la acea datã. În vreme ce Cristescu era un justiþiar care milita pentru respectarea strictã a legilor în munca de poliþie ºi siguranþã, Mihail Moruzov era un autodidact prin excelenþã – credea cã Serviciului Secret i se cuvine totul ºi, ca urmare, i se poate permite orice. *** Noul director general al SSI, absolvent al Seminarului teologic din Iaºi ºi al Facultãþii de Drept, ºi-a început cariera în secþia de informaþii din Direcþia Generalã a Poliþiei, unde a fost avansat treptat, pînã la funcþia de director. S-a remarcat prin modul în care a combãtut miºcarea legionarã. A fost demis din aceastã funcþie de Carol al II-lea, deoarece adunase informaþii despre Elena Lupescu, amanta regelui (ºi viitoare soþie), fapt denunþat de cãtre Moruzov. Din cauzã cã România se pregãtea de rãzboi, SSIul s-a orientat în principal asupra Uniunii Sovietice,

În cursul lunii decembrie 1940 (în preajma rebeliunii), SSI-ul a întocmit aproape zilnic rapoarte despre acþiunile legionarilor. A reuºit sã asigure protecþia oamenilor politici români, fãcînd faþã presiunii germane pentru internarea lor. A controlat, pînã la un punct, tratativele cu Aliaþii. Fiind, de asemenea, un adversar al miºcãrii comuniste, ce ameninþa siguranþa statului, a ºtiut sã o anihileze cu inteligenþã. Într-un document întocmit de Gheorghe Cristescu (fratele lui Eugen Cristescu, ºef de direcþie centralã în SSI), în urma contactului avut la Istanbul cu Serviciile Secrete americane, în primãvara anului 1943, se spunea: „(...) organele speciale sovietice (NKVD-ul ºi Kominternul) socotesc pe Eugen Cristescu ca pe inamicul numãrul 1 al comunismului în România. Aceste organe socotesc cã bolºevizarea României nu s-a putut efectua, graþie, în mare parte, dîrzei lupte a lui Eugen Cristescu atît ca director al Siguranþei în trecut, cît ºi ca ºef al SSI-ului român, acum”. În timpul rãzboiului, agenþi americani ºi britanici prinºi ºi anchetaþi de SSI au primit un regim de arest deosebit de blînd. Între anii 1943 ºi 1944, SSI i-a protejat ºi pe unii opozanþi de stînga sau comuniºti: Petru Groza, Ion Gheorghe Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat în SSI pentru a nu fi trimis pe front). Printre agenþii SSI s-au numãrat cîntãreaþa Maria Tãnase, scriitorul Zaharia Stancu ºi multe alte personalitãþi, a cãror activitate e greu de reconstituit, întrucît în arhiva SSI nu existã nici un dosar de informator din perioada 1928-1944, fie pentru cã SSI nu întocmea dosare, fie pentru cã au fost distruse. Generalul Aurel Aldea, participant direct la evenimentele din 23 August 1944, în mãrturiile sale, cuprinse în dosarele Securitãþii, declarã: „Eugen Cristescu, ºeful Serviciului Secret, chemat de generalul Sãnãtescu la Palat, a refuzat sã vinã. Cum s-a aflat mai tîrziu, s-a consultat cu generalul Tobescu de la Inspectoratul General al Jandarmeriei ºi împreunã s-au dus la Legaþia Germaniei, pentru a comunica ceea ce se petrece la Palat”. Conform altei opinii, cei doi fugari au parcurs un lung periplu prin diferite localitãþi ale þãrii, cãutînd sã stea cît mai mult în umbrã pînã la limpezirea situaþiei politice ºi militare. La data de 1 septembrie 1944, Eugen Cristescu ºi-a înaintat demisia, acceptatã formal de generalul Constantin Sãnãtescu, iar eliberarea de jure a acestuia s-a fãcut prin Decretul nr. 568/1 martie 1945. Din mãrturia generalului Aldea reiese cã, în momentul crucial, prin faptul cã a fugit sã cearã ajutor german pentru a-ºi salva patronul, ,,omul lui Antonescu” s-a impus asupra ,,funcþionarului de stat”. De altfel, Cristescu a fost considerat întotdeauna - ºi s-a mîndrit cu asta - omul de tainã al lui Ion Antonescu, el declarîndu-i colegului de celulã Gabriel Bãlãnescu: „Este cea mai mare cinste a vieþii mele cã am fost la un pas în urma acestui om (Antonescu)”. Dupã 23 august 1944, Cristescu s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa în comuna Bughea, din judeþul Muscel, unde a fost arestat. La 24 septembrie 1944, în cadrul grupului Antonescu, a fost transportat ºi anchetat în URSS, apoi retrimis României. La 17 mai 1946, prin sentinþa Tribunalului Poporului, au fost condamnaþi la moarte 11 acuzaþi: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul Constantin Vasiliu, Gheorghe Alexianu, generalul Constantin Pantazi, Radu Lecca, generalul Nicolae Macici, Eugen Cristescu º.a. Alþi 10 acuzaþi au fost condamnaþi la închisoare. În urma intervenþiei ministrului Justiþiei, Lucreþiu Pãtrãºcanu, regele Mihai I a comutat pedeapsa ultimilor ºapte condamnaþi, printre care Pantazi, Lecca, Macici ºi Cristescu, la muncã silnicã pe viaþã. Dupã mãrturia lui Lucreþiu Pãtrãºcanu la propriul sãu proces, Cristescu i-ar fi promis, contra salvãrii de la moarte, lista agenþilor britanici în România. A decedat la 12 iunie 1950, în Penitenciarul Vãcãreºti. Cu toate acestea, au circulat zvonuri care susþineau cã ar fi fost vãzut în libertate ºi pe deplin sãnãtos ulterior acestei date. Existã bãnuiala cã ar fi fost folosit ºi de cãtre comuniºti, pînã prin anii ‘60. Singurul document oficial cu valoare de probã este actul de deces cu nr. 607, din 13 iunie 1950, care a fost eliberat de spitalul central al Penitenciarului Vãcãreºti, unde se menþioneazã: „Moartea lui Eugen Cristescu se datoreazã sclerozei cardiovasculare, iar cadavrul nu prezintã nici un semn de violenþã”. DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 3 noiembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (32) Misterul OZN-urilor din oraºul Gulf Breeze (3) Cunoscutul cercetãtor al fenomenului OZN, Jacques Vallée, sugereazã cã, de fapt, cei ºase au auzit, într-adevãr, mesaje prin aceleaºi canale codate de comunicaþie pe care le foloseau în activitatea lor militarã - canale care, prin definiþie, nu pot fi uºor falsificate sau interceptate. Oare acestea fuseserã compromise de culte sau grupuri de interese ce doreau sã exploateze naivitatea ozeneologilor, sã discrediteze ozeneologia, sau poate chiar sã promoveze o panicã generalã din motive necunoscute? Totuºi, cine a avut motivaþia, cunoºtinþele de specialitate ºi scopul politic de a accesa reþeua codificatã ºi de a-i trimite pe cei ºase soldaþi, aparent ºocaþi, întro misiune-fantezie, ca sã se asigure cã nivelurile inferioare de autoritate vor colabora? ªi de ce au fost eliberaþi ulterior? La urma urmei, erau dezertori - sau nu erau? Intervievaþi mai tîrziu pentru postul de televiziune din Gulf Breeze, cei ºase au declarat cã, pur ºi simplu, se hotãrîserã sã îºi revadã un prieten. De aceea îºi pãrãsiserã simultan posturile ºi fugiserã din Augsburg în Florida. Lãsaþi baltã treaba cu Antichristul. Autoritãþile de la Pentagon joacã niºte jocuri foarte ciudate în zilele noastre. Ori e asta, ori e vorba, din nou, de farsorul cosmic. Sau poate ºi una, ºi alta.

Enigma Planetei Sirius (1) Oare savantul american Robert K. G. Temple minþea deliberat în cartea sa, ,,Misterul de pe Sirius”, devenitã best-seller, din 1976, cînd afir-

ma cã, în folclorul ºi ritualurile religioase ale tribului Dogon, din Mali, Africa, existã amintiri despre aterizarea pe Pãmînt, în timpuri strãvechi, a unor fiinþe de pe o planetã din sistemul solar Sirius? Nimeni nu a sugerat vreodatã cã Temple ar fi pus la cale o farsã - dar poate cã el însuºi a fost pãcãlit. Sirius (de la termenul grecesc pentru „scãpãrãtor” sau „arzãtor”) a fost mereu o stea misterioasã. Denumitã Sothis de cãtre egiptenii Antichitãþii, înãlþarea ei anualã pe cer prevestea fertilizarea pãmîntului, de obicei inundat de apele Nilului sau vlãguit de verile toride. Spunîndu-se despre ea cã este sãlaºul celest al zeiþei egiptene Isis, unii ocultiºti moderni susþin, cu imaginaþie, cã reprezintã ºi sistemul principal al entitãþilor supranaturale care, în Antichitate, au îndrumat dezvoltarea civilizaþiei terestre. Romanciera Doris Lessing a exploatat cu abilitate aceastã opinie în recenta ei serie de romane - primitã cu multe critici - ,,Shikasta”. Sirius a stimulat dintotdeauna nevoia umanã de veneraþie - ºi nici nu e de mirare. Aflat la 8,7 ani-luminã depãrtare de Pãmînt, în Constelaþia Canis Minor (Cîinele Mic), acest vecin sideral atît de apropiat este cea mai strãlucitoare stea de pe firmamentul nopþii pãmîntene. De fapt, nu e vorba de o singurã stea, ci de douã. La fiecare 50 de ani, Sirius A este orbitatã de perechea ei, mai micã ºi albã, Sirius B. Sirius A este mult mai scînteietoare decît perechea ei (o stea prãbuºitã, atît de densã, încît 2,5 cm3 din materia sa cîntãresc o tonã); chiar ºi atunci cînd se aflã la cea mai mare depãrtare una de alta, este necesar un telescop cu o deschidere de cel puþin 200 mm pentru ca Sirius B sã poatã fi observatã. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Orbul fãrã bani 1

9 10 11

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 - Salut, Costicã! - Salut, amice! - Ia spune-mi, Costicã, te-ai însurat cumva? - Încã nu. - Ai grijã, cã dacã te însori rãmîi orb. -Cum aºa? - Uitã-te la mine, de cînd m-am însurat... (Finalul se poate gãsi pe liniile 3/ ºi 8/, dezlegînd careul) ORIZONTAL: 1) Nota diapazonului – Stropitã – Bãi la turci!; 2) Ban mic – Tras în fire; 3) ...; 4) Literã greceascã – Usturoi (reg.) – Prinþ arab; 5) Luat la mijloc! – Director la CFR – Bunã de legat; 6) Distanþaþi – Suspin – Primele la catalog; 7) Soare la Piramide – Hîrtia de 1.000 de lei; 8) ...; 9) Camere la þarã – Vechiul ban din Austria; 10) Banul nostru – Fortãreþe; 11) Cartea neamului – Mãsuri luate pe loc. VERTICAL: 1) La roata maºinii – A desfiinþa o lege; 2) Cîntã în taraf – Destul de frecvent; 3) Luatã la luptã – Soldat mercenar albanez; 4) Una peste alta! – Oameni negri; 5) Lãþoºi din Tibet – Intrare în Craiova!; 6) A se abate din drum – Oameni de nimic; 7) Bunã de legat – Plante erbacee cu flori albe ori liliachii; 8) Zile la romani – Torþã; 9) Chiciurã – Vizitã scurtã; 10) În spatele soldatului – ªiret; 11) ªi prin Paris! – Persoane ramolite. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,INSTRUMENTE MUZICALE” 1) VIOLONCEL – FP; 2) IUGARE – CAVAL; 3) ORAS – TRUC – GA; 4) AER – NAI – OBOI; 5) RS – IT – CANATE; 6) A – CU – PITIC – S; 7) ANTREN – CIR; 8) FLUIER – TITAN; 9) LUT – GELU – ACI; 10) AZ – CE – ABA – AV; 11) UITA – PIANINE; 12) TIMPANE – ABIL.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.