Romania mare, nr 1417

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Mînzule care alergi pe lîngã mama ta, cu coama în vînt, cît de mult semeni cu copilãria mea!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Centenarul roºu al unui viitor tot mai apropiat

VINO, DOAMNE ISUSE! (2)

Motto: „Minciuna e religia sclavilor”. (Maxim Gorki) Ne minþim degeaba – o lume a libertãþii, a evoluþiei… În realitate, cea mai importantã bãtãlie a prezentului se duce pentru manipulare. Marile puteri ºi cele mai active centre de influenþã încearcã sã scrie realul în interesul lor, iar istoria sã o rescrie ca un argument în sensul acestor malversaþiuni ale evenimentelor.

Lumea, scria Wittgenstein, „este tot ce se petrece, lumea este totalitatea faptelor”.

Individual vorbind, sau la nivel de grup, nu e nimic mai fals, astãzi – lumea este totalitatea faptelor, dar nu cum se petrec, ci aºa cum le aflã societatea – impropriu zis, le cunoaºte.

Existã evidenþe care nu pot fi disimulate în ceaþa trecutului; de exemplu, faptul cã Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie a schimbat istoria. Cum a fãcut-o – în bine? În rãu?... Matematica, în reducþionismul sãu, nu poate fi aplicatã – dictaturã contra ordine, sacrificii contra renaºtere, culturã angajatã contra decadenþã… În fine, contrastele sînt fireºti în orice cãutare adevãratã, dar devin ºi arme ale manipulãrii.

Lumea era totalitatea faptelor, atunci cînd Witgenstein scria al sãu „Tractatus“, în anii primului rãzboi mondial. ªi care erau faptele? Pe plan material, era o lume în colapsul dezechilibrelor sociale, care nu mai putea susþine societatea, pe calea normalã, a economiei pentru cetãþeni, dar nu mai putea acoperi nici demenþa puterii ºi înavuþirii, a luxului ºi excentricitãþii; pe plan spiritual, omenirea trecea prin decadenþa absurdã a claselor bogate, dar ºi prin bigotismul disperãrii, al celor sãraci. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Viitorul omenirii: înapoi la marxism Pagina 10

Aº vrea sã cuprind acest mileniu cu ochii minþii, acum, cînd el s-a retras în vîrful picioarelor ºi ghilotina implacabilã a timpului a Toamna la þarã – tablou de Anca Bulgaru cãzut peste umbra lui. Într-adevãr, ce destin cosmic are ºi generaþia asta a noastrã: sã asiste la moartea unui mileniu, sã-i închidã ochii, sã-l depunã în groapa comunã a Universului, în vreme ce un nou mileniu se naºte din pîntecele Eternitãþii, purtînd cifra pithagoreicã 3: sînt 3 lunile anotimpului, 3 vîrstele omului, 3 graþii, 3 dimensiuni ale lui Hermes Trismegistul („cel de 3 ori mare”), 3 Iar la un prînz de toamnã fastuoasã Crai de la Rãsãrit, 3 zilele petrecute de Isus în împãrãþia morþii pînã la Înviere, 3 cîntãri ale cocoºului (ceasul pe cînd pleznea un clavecin de ploi deºteptãtor al legiunilor romane), 3 cuvintele tãlmãcite de poºtalionul burgului îmi lasã Daniel (Mane, Tekel, Fares), ca sã nu mai vorbim de cele 3 epistola fierbinte de la voi încercãri din toate basmele lumii, de zicala „3 pãzeºte”, sau de cele 3 migdale sau plante din incantaþiile magice cu Îmi scrieþi bucuroºi sã nu mã-ndoi care încep atît de multe creaþii ale folclorului românesc. ºi cã nimic nu s-a schimbat acasã Dar, fireºte, Sfînta Treime e mai presus de toate: Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh. Iatã de ce, dacã numerologia are vreo punîndu-mi poze vechi ºi gînduri noi valoare – ºi eu cred cã are, deºi a fost parazitatã de tot felul încondeiate-n miere rãcoroasã de diletanþi – Mileniul III mi se pare nãscut sub semnul Sfintei Treimi. ªi totuºi, ºtiþi ce nu ºtim noi? Noi nu ºtim Eu vã petrec de-aici, dintre strãini esenþialul: ºi anume cã, dacã Mileniile I ºi II au þinut cîte închipuindu-mi jertfa voastrã-n viaþã 1.000 de ani, Mileniul III s-ar putea sã nu þinã atît, din drept ultimul miracol la creºtini foarte multe motive. Adicã, îi spunem noi mileniu, dar el sã nu fie un mileniu, poate nici un secol. S-ar putea sã vinã Împãrãþia lui Dumnezeu, în care eu cred, cu tãrie, ºi În zori visez un înger cum vã-nhaþã atunci totul va cãpãta altã semnificaþie, iar bornele de vã strig pe nume, ºi mã lupt, ºi vin hotar vor fi altele. S-ar mai putea, la fel de bine, sã prindã dar între noi e-un continent de gheaþã. viaþã un curent de idei care sã impunã omenirii altã cronologie, în funcþie de alte criterii (aºa cum, de altfel, au CORNELIU VADIM TUDOR acum evreii, iranienii º.a.). Dar cîte nu se pot întîmpla pe (Text preluat din volumul „Poems“) lungul drum a 10 secole? Oh, Doamne! În ce-am intrat!

Dintre sutele de proorociri, mi-ar plãcea sã cred cã cea mai adevãratã este aceea anunþatã de un papirus descoperit la Piramida lui Keops, pe care, de asemenea, mã bucur cã am vizitat-o pînã în mãruntaiele ei: anul 2001 Pagina 23 va marca, atenþie, „începutul Epocii spiritului curat“. Dar mã gîndesc, cu inima cît un purice, ºi la ce spunea cãlugãrul vrãjitor Rasputin, despre boli ºi epidemii: „Omul va fi tot atît de fragil ca ºi o frunzã uscatã ºi oasele sale se vor îndoi ºi vor pîrîi ca o creangã pe care o rupi!“. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 1 ianuarie 2001, Bran

Poºtalionul de Viena

Bãtãlia de la Cotul Donului

Cele mai bizare morþi din istorie

Pudelul de pazã al democraþiei

Paginile 12-13

Pagina 7

NR. 1417 zANUL XXVIII zVINERI 10 NOIEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 10 noiembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Avem 2 prim-miniºtri ºi nici un guvern Furculiþa ºi cuþitul: de la ochiul lui Ticu Dumitrescu la ticu lui Zambra-Iosipescu Semnul electoral al liberalilor tineri: catarama! Cînd cei de la „Drepturile omului” vor „sã tragã una peste bot” Femeile fotbaliste dau la gioale.

PARTEA A II-A Ce v-am zis noi? Ca ºi în cazul lui Gelu Voikahn, ºi la Iosipescu-Zambra se înregistreazã dereglãri comportamentale periculoase, mai ales la schimbarea anotimpurilor (primãvara ºi toamna, pe la echinocþiu). Semnul electoral al liberalilor (aripa tînãrã) este catarama. Deci, dacã vor ajunge vreodatã la putere, ei nu vor strînge ºurubul, ci catarama lui Viorel-coadã-de-purcel, ministrul Turismului. De altfel, un numãr de 63 de deputaþi au cerut destituirea imediatã a ºarlatanului. Care se dovedeºte a fi nu numai abuziv, ci ºi instigator: pe pagina I a ziarului sãu „Viitorul românesc” (marþi, 1 octombrie) au apãrut douã fotografii-îndemn cu explicaþiile „Aºa se produce o sticlã incendiarã”, „ªi aºa se aruncã”. E de prisos sã mai precizãm cã pozele îi aratã pe cîþiva zurbagii în timpul atacãrii cu cockteiluri Molotov a Palatului Victoria. Nu, domnilor Patriciu, Tãriceanu ºi Cataramã, nu sticlele incendiare reprezintã viitorul românesc. ªi nu mai publicaþi asemenea fotografii-ºcoalã (aºa se face, aºa se produce, ca niºte instrucþiuni de folosinþã), cã se pot întoarce împotriva voastrã. În scandalagioaica revistã „Contrast” (patronatã, am înþeles, de pozarul cu cearcãne negre de fiere, pe nume Paul Agarici) e publicat materialul „Am fost douã ore omu’ lu’ Vadim”. Semnatarul, un anume Remus Haralambie, s-a þinut tot concediul dupã redactorul-ºef al revistei noastre, ca un ciuline ofticos, încercînd sã facã poze de la distanþã, în buna tradiþie a pirateriei de presã. Întrebat cine este ºi de ce se ocupã cu chestii de-astea, Haralambie a scos o legitimaþie din care reieºea cã face parte din Asociaþia pentru Drepturile Omului, din Constanþa. Întrebat din nou dacã crede cã asta îi dã dreptul sã spioneze oamenii ºi sã le tulbure odihna, dar ºi dacã are convingerea cã aºa ceva poate reprezenta o profesie, licheluþa a rostit o frazã antologicã: „Dom’le, eu sînt marinar – mecanic de navã –, da’ mai am de plãtit niºte poliþe la unii care m-au persecutat înainte, vreau sã le-o trag peste bot!”. ªi de aici intoleranþa, ºi vînãtoarea de oameni, ºi toate afirmaþiile mincinoase puse în gura „interlocutorilor” (de pildã, niciodatã dl. Vadim Tudor n-ar putea rosti propoziþia jenantã „Cu ce pãlãria lu’ Hector sã vinã ungurii sã ia Ardealul?”). Asta e cu hienele de presã, gen Agarici, Buja, Matica; cînd îi vedeþi prin preajmã, dragi confraþi ºi iubiþi cititori, vã dau un sfat:

Artificii

Vulturilor li se întîmplã sã zboare mai jos decît gãinile, dar gãinile nu pot zbura niciodatã în nori. KRÎLOV Mi-e scîrbã de politicienii noºtri: toþi interesaþi, nesinceri, cu zeci de mãºti pe obraz, de nu mai isprãveºti scoþîndu-le. IOAN SLAVICI Dacã Stalin n-ar fi fãcut în toatã viaþa altceva decît sã scrie numele tuturor victimelor lui, tot n-ar fi isprãvit lista. ILYA EHRENBURG Nu vei fi niciodatã fericit pînã nu-l vei privi cu dragoste pe fratele tãu. ISUS CHRISTOS Cum îþi este þie dragã viaþa, tot astfel le este dragã viaþa tuturor fiinþelor. De aceea înþelepþii sînt datori sã le apere de frica morþii.

MANUSCRIS INDIAN Nu existã pentru om decît trei evenimente: naºterea, viaþa ºi moartea. El nu simte cã se naºte, suferã cã moare ºi uitã sã trãiascã. LA BRUYÈRE

spargeþi-le aparatele în cap, nu-i nici o pagubã... În cotidianul de searã „Momentul” (redactor-ºef Anton Uncu) sînt reproduse cu tam-tam elucubraþiile lueticului Gelu Voikahn, precum ºi o pozã a bietului domn Cazacov, avînd explicaþia „Inamicul public nr. 1: colonel în rezervã Cazacov, direcþia I a Securitãþii”. Pe aceeaºi paginã mai existã douã poze: a lui Anton Uncu ºi a bolnavului psihic Voikahn. Adevãrul însã este, ca de obicei, altul. Dintre cei trei, nu Cazacov este cel care a avut legãturi cu Securitatea, ci Uncu ºi Voikahn: primul în calitate de ofiþer de marinã, care raporta mai tot ce fãcea prin cele strãinãtãþi, al doilea în calitate de informator activ al Securitãþii. Ne exprimãm regretul cã Anton Uncu (care îl ºtia bine pe Cazacov de prin anii ‘70, cînd îºi hrãnea rubrica „Bursa ideilor” cu invenþiile acestui om necãjit) poate nãpãstui cu bunã-ºtiinþã pe cineva total nevinovat. Þi-ai mîncat omenia, Toni, ce pãcat!

Titlul sãptãmînii : „Tranziþia murãturilor” (ziarul „Azi”). Un alt titlu al sãptãmînii, în „Dreptatea”, care se remarcã însã prin agramatism: „Radio Europa Liberã vãzutã (?!) de la Munchen (?!)”.

Corect era vãzut ºi München, dar ce mai poþi pretinde de la niºte cretini ºi demodaþi? Nãravuri balcanice. Aflãm din „Gazeta Sporturilor” cã la Fãurei, înaintea unui meci de fotbal, arbitrul Ciupitu a dat gazdelor o listã scrisã de propria sa soþie „pentru procurarea celor necesare conservelor de iarnã”. Ni se mai spune cã jucãtoarea de fotbal Bedrulea, de la echipa „Zimbrul”, a fost suspendatã trei etape pentru cã ºi-a lovit o adversarã cu picioruºul, intenþionat. Au început ºi femeile sã dea la gioale, da’ dacã nu se pãruiesc, tot n-am fãcut nimic! Ministrul brutãriilor din România, dl.

Lucian Cornescu-Ring, este pe cale sã elibereze ringul luptei pentru putere, fiindcã a reuºit sã înfurie pe toatã lumea cu neruºinarea ºi rapacitatea lui. Întro tabletã publicatã de tot mai interesantul ziar „Dimineaþa”, Dimitrie Sever înþeapã bãºica asta artificialã pînã o dezumflã. Titlul e semnificativ („Vînãtorii de capital politic”), dar causticitatea e de cea mai aleasã facturã pamfletarã: ,,Scãpat mult prea uºor, cu contribuþia eficientã a guvernului, din afacerea «Le President», Lucian CornescuRing s-a avîntat, cu nonºalanþa pe care þi-o dau ambiþia, abilitatea tranzacþiilor ºi siguranþa dolarilor cîºtigaþi rapid, în cîºtigarea de capital politic pentru sine ºi pentru Partidul Social Dacã vreodatã un om a fost Dumnezeu sau Dumnezeu a fost om – Isus a fost ambele.

Lord BYRON Am un caracter foarte ciudat, fãrã îndoialã, dar nu poþi fi extraordinar dacã nu ai fi fãcut dintr-un aluat deosebit; eu sînt o bucatã de stîncã lansatã în spaþiu! NAPOLEON BONAPARTE Nu pentru ºcoalã, ci pentru viaþã învãþãm.

SENECA Cineva poate sã zîmbeascã, ºi sã zîmbeascã, ºi sã fie o canalie. SHAKESPEARE Eu m-am nãscut ca sã iubesc, nu ca sã urãsc. SOPHOCLE Mie mi se pare cã oamenii nu simt deloc puterea iubirii. Pentru cã dacã ar simþi-o, i-ar înãlþa cele mai mari temple ºi altare ºi i-ar aduce jertfele cele mai mari. PLATON Om demn de admirat e acela care nu ºi-a pierdut inima de copil. MENG TSEN Este mult mai frumos sã ºtii cîte ceva din tot, decît sã ºtii totul din ceva. PASCAL

„ROMÂNIA MARE“

Democrat Tradiþional, creaþie hibridã ºi pleonasticã, în cîmpul stîngii româneºti”. Unii binevoitori ne-au vizitat la redacþie pentru a ne avertiza cã bufniþa împinsã mereu pe postul de televiziune de Emanuel Valeriu ar fi fãcut pînã acum vreo doi ani trafic de arme prin lumea largã! Ce aventurier! Elitista noastrã cu rictus de varzã acrã, Ruxandra Garofeanu, s-a înecat miercuri seara la televizor atît de rãu, încît nu mai scotea din bereguº decît niºte scîrþîituri ºi fluierãturi de locomotivã.

Deh, dacã eºti prea cultã, þi se blocheazã mãrul lui Adam! Trebuia sã ne chemi, fãtucã, pe noi, sã-þi dãm vreo douã în spinare, ai fi fãcut o voce ca Ileana Cotrubaº! Primim din partea inginerului pensionar George Iosa, care conduce cenaclul de satirã ºi umor „Gluma”, din Arad, cîteva epigrame.

O alegem pe cea mai reuºitã, inspiratã de desele plecãri ºi reveniri ale udemeriºtilor în Parlamentul României: „Cã tot pleacã ºi revin/ Precum ieri, aºa ºi azi/ Dovedesc ºi-acum din plin/ C-au rãmas niºte nomazi!”. Ziarul „Azi” reproduce rezultatele unui sondaj de opinie realizat de publicaþia „Prahova”, din Ploieºti. Iatã rãspunsul la întrebarea „Numiþi în ordinea preferinþelor trei personalitãþi ale vieþii noastre politice, sociale, culturale, economice cãrora le-aþi da votul dvs. dacã în perioada urmãtoare ar fi organizate alegeri prezidenþiale”: 1) Ion Iliescu; 2) Ion Þiriac; 3) Petre Roman; 4) Ion Raþiu; 5) Corneliu Vadim Tudor ºi Nicolae Manolescu (la egalitate); 6) Ion Mînzatu. Urmeazã ºi alte personalitãþi, cu procentaje sub 2%: Victor Surdu, Radu Cîmpeanu, Adrian Nãstase, Dimitrie Sturdza, Romulus Vulpescu, Radu Ceontea, Mircea Maliþa, IIie Verdeþ, Ilie Neacºu, Gh. Dumitraºcu, Anton Vãtãºescu, Antonie Iorgovan, Adrian Severin º.a. Dacã am avea o democraþie cu adevãrat originalã, ar trebui ca fiecare dintre aceºtia sã conducã þara cîte o lunã, iar mai vin minerii, iar se mai schimbã conducerea, ºi tot aºa! Facem o cuvenitã rectificare privindu-i pe prefectul de Hunedoara (Alic Costel) ºi pe ºeful sãu de cabinet (Alic Ciprian) - primul nu e tatãl celuilalt, cum a apãrut din eroare în materialul unui colaborator.

De asemenea, ni se spune cã redactorii radio Camelia Stãnescu Ursuleanu ºi Florin Helmis nu sînt evrei.

Dar a fi evreu nu e o ruºine, ci un titlu de mîndrie, atunci cînd pãstrezi o anumitã mãsurã. Oricum, mea culpa. În ziua de 11 octombrie are loc (acolo unde nici nu se gîndesc adversarii noºtri) prima Conferinþã pe þarã a Partidului România Mare. Datoritã unor formulãri ceva mai echivoce, articolul publicat în numãrul trecut de general-maior (r) Dumitru I. Dumitru sub titlul „Existã o crizã de autoritate în Armatã?” a provocat unele nedumeriri în rîndurile cadrelor de bazã ale Oºtirii ºi ale opiniei publice. În numãrul nostru viitor vom publica o replicã pertinentã, semnatã de general-maior ing. Aurel Trãistaru.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 11 octombrie 1991) Frica e aºteptarea rãului. EUGEN BARBU Trãiþi pentru sãraci ºi popor. Numai aºa vã apropiaþi de Isus Christos. PESTALOZZI Noi n-am schimba nici o vorbã cu cei mai mulþi dintre cunoscuþii noºtri apropiaþi, dacã i-am auzi cum vorbesc despre noi în absenþa noastrã. SCHOPENHAUER Numai oamenii mari au defecte mari. LA ROCHEFOUCAULD A spune totdeauna DA – asta a învãþat-o numai mãgarul. NIETZSCHE Nu existã scriitor cît de ridicol pe care sã nu-l fi numit cineva ,,excelent”. VAUVENARGUES La picioarele tale, omule, cîinele îl vede pe Dumnezeu. VICTOR HUGO Cei care nu sperã într-o altã viaþã sînt ca ºi morþi pentru cea de pe pãmînt. LORENZO DE MEDICIS Cînd vei vedea pe cineva cã-i bãtrîn ºi singur, nu-l mai întreba nimic; totul îi merge rãu.

PHILOLAUS

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 10 noiembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Comunismul, vaccinul capitalismului Tradiþia curvãsãriei la români Bolºevicul Iliescu ºi retina istoriei Aceste cuvinte ne doare Feþele lui Tãrice(I)anus Clasa muncitoare nu merge în Paradis Contestarea Simonei Halep Varujan ºi celelalte bovine De ce o bate domnul Vacã pe doamna Vacã Legea salarizãrii unice sau povestea vorbelor goale Dacã n-ar fi existat Marx ºi Engels, capitalismul ar fi fost mult mai sãlbatic. Dar pentru cã au apãrut hipsterii ãºtia bãrboºi, bine ancoraþi în meandrele concretului capitalist, clasa dominantã n-a mai putut sã-ºi vadã voioasã de treabã. De la ei încoace muncitorul n-a mai fost considerat doar o unealtã pe care o foloseºti pînã se uzeazã, dupã care o arunci la canalul colector al istoriei. Dar, pentru cã ideile marxiste au fost puse în practicã de Lenin ºi Compania de Sunet ºi Luminã Electricã, lumea capitalistã a început sã îndulceascã exploatarea omului de cãtre neom, de frica teribilã a concurenþei. Aºa au cãpãtat drepturi ºi muncitorii, care, pentru stãpînii lor nu erau decît simple vite de povarã numai bune sã tragã jugul capitalist.

Exploatatorii au fost nevoiþi sã-ºi punã mãnuºi.

Comunismul a fost vaccinul riscant fãrã de care capitalismul sãlbatic s-ar fi prãbuºit sub greutatea propriilor boli sociale. Virusul introdus în organismul suprasaturat de grãsimi l-a ajutat sã slãbeascã puþin, sã adopte un mod de viaþã mai sãnãtos, sã renunþe la cruzimea ºi dispreþul faþã de celãlalt ºi sã nu se teamã de ziua de mîine. Evident, ca în cazul oricãrui vaccin politic, existã pericolul unor evoluþii nefavorabile, cã microbul comunist este prezent acolo ºi poate produce oricînd mutaþii genetice devastatoare. S-a întîmplat de multe ori de la Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie 1917 (sãrbãtoritã în noiembrie din cauza îmbîrligãrii calendarelor) ºi a fost destul de foarte naºpa. Milioane de victime au cãzut pe frontul experimentelor sociale, ºi dintr-o tabãrã, ºi din cealaltã. În societatea contemporanã lucrurile sînt þinute sub control, întrucît capitalismul oarecum popular se împleteºte cu comunismul de periferie. Chiar dacã nimeni n-o recunoaºte, sau pur ºi simplu fraierii nu-ºi dau seama, lumea funcþioneazã cu un combustibil în care liberalismul politic se împleteºte de minune cu un soi de comunism economic adaptat economiei de piaþã. Doar în China este invers, comunismul politic practicã liberalismul economic de parcã asta ar fi fost voinþa lui Marx. ªi, culmea necunoaºterii e cã, în ciuda faptului cã teoreticienii absurdului nu s-au prins, chiar asta a fost dorinþa autorului ,,Capitalului”. Din nenorocire, Lenin a citit doar coperþile tomurilor lui Marx, acest Louis Pasteur al ideologiilor politice, ºi a adãugat restul. Iar restul a fost tãcere. La români existã o tradiþie a curvãsãriei, în care rareori vivandierele erau sancþionate altfel decît cu sifilis ºi alte boli de sezon erotic. De exemplu, vînzãtoarele de plãceri din Ismail, Tulcea ºi Chilia erau duse pe o insulã la cinci ore depãrtare, lãsate la nudul gol, ca sã le omoare þînþarii.

P-astea din zilele noastre le-ar distra o asemenea pedeapsã, iar þînþarii ar da ochii peste cap cît ai zice peºte. Culmea e cã distinsele panarame din vechime nu umblau dezgolite pe stradã, erau bine îmbrãcate, doar pãrul le flutura în vînt ca semn al libertãþii sexuale. Probabil d-aia în Tîrgul Ieºilor, Vasile Lupu le tãia nasul. Celor mai multe le creºteau altele la loc. Pe primul loc la curvãsãrie a fost dintotdeauna oraºul Bucureºti, din care pricinã Parisului i se spunea Micul Bucureºti! Depravarea Timiºoarei îi speriase pe cãlãtorii strãini aflaþi în cãutarea de noi aventuri erotice. Aºa cã, din Timiºoara, revoluþia sexualã a cuprins rapid toatã þara, cã, vorba aia, Banatu-i fruncea.

De-ar fi fost numai atît, dar, la un moment dat, curvele s-au apucat ºi de politicã ºi au îmbolnãvit tot spaþiul mioritic. Bolºevicul Iliescu e foarte atent cu posteritatea lui. Ca sã nu-i deseneze unii ºi alþii coarne, a hotãrît, de comun acord cu tovarãºa de luptã revoluþionarã corp la corp, sã distrugã fotografiile din arhiva personalã, imortalizate de un aparat rusesc, conform indicaþiilor de partid ºi de stat comunist. E de-a dreptul emoþionantã grija acestui criminal pentru ziua de dupã. Un singur lucru uitã derbedeul roºu: nimeni nu va putea ºterge din retina timpului fotografiile cu tinerii împuºcaþi în 1989 numai ca sã ambaleze lovitura de stat în prima revoluþie televizatã din istoria umanitãþii, o piesã de teatru în care naivii erau morþi iar intriganþii ºi escrocii cît se poate de vii. Istoria are propriile-i judecãþi de valoare ºi, în eternitate, Iliescu va fi tot o slugã netrebnicã de-a lui Ceauºescu. Dar pe distinsul bulibaºã, care, vorba aia, nici n-a întinat nobilele idealuri ale comunismului, nici n-a dat douã parale pe capitalismul de cumetrie, îl doare-n basca proletarã de scuipaþii pe care-i primeºte imaginea lui de soþ al tovarãºei Nina, o pensionarã cuminte care, pentru cã are vocaþie de martirã, încaseazã lunar o pensioarã de 10.600 de lei, echivalentul a 5-6 salarii de profesor. APIA a adus în þarã, în 10 ani, circa 20 de miliarde de euro, reuºind sã creascã suprafaþa exploatatã, în medie, de la 5 la 10 hectare pe cap de fermier. Cîþi din aceºti bani au fost haºmangliþi de politicienii mari ºi mici o sã aflaþi în curînd. Cu toate astea, la productivitatea muncii sîntem pe ultimul loc din

Europa. Adicã sîntem exploataþi degeaba. Tãriceanu bagã adînc ºuriul în Iohannis: ,,Urmãreºte conducerea României cu cãtuºe, dosare fabricate ºi alegeri mãsluite”. Domnule Tãriceanu, aceste cuvinte ne doare!

Acelaºi individ submediocru care, pe vremea cînd era premier, s-a destrãbãlat în banul public, dînd liber angajãrilor în administraþie, pe criterii de clan, ºi a risipit sume colosale pe investiþii cu dedicaþie la finalul mandatului, zice cã ar trebui restructurate niºte posturi din administraþiile locale unde majoritatea angajaþilor stau pe internet vînînd pokemoni. L-a bãgat la înaintare pe Chiþoiu, alt bagbond cu pretenþii de mare vizionar, care, la fel ca ºi stãpînul inelelor celor cinci neveste, e conºtient cã în cazul unei restructurãri vor zbura exact ãia care muncesc, nu orientaþii care taie frunzã la cîini. E cutremurãtor cîte feþe are Tãrice(I)anus! Un avocat egiptean bãtut în cap cu mare responsabilitate de soarele deºertului a afirmat la tembeleviziunea lor cã: ,,Violarea femeilor îmbrãcate provocator pe stradã este o datorie naþionalã”. Ce noroc pe Monica Tatoiu, Maria Grapini ºi alte distinse doamne cã nu circulã prin þara faraonilor.

Sau, poate, ce ghinion! Cicã la Academia de Poliþie, ºefi de promoþie nu ajung aceia care au avut calificative mai bune, ci aleºii comandanþilor. Care, pe deasupra, sînt generoºi de nu se poate povesti. Le repartizeazã constant apartamente frumoaselor absolvente apropiate de corazonul inimii lor taman în blocurile MAI, pe aceleaºi scãri cu ei, ca sã fie pregãtite, la orice orã din zi ºi din noapte, pentru lupta corp la corp, sau sã fie þinte piept numãrul 4. Acum înþelegeþi de ce barosanii se cer la pensii speciale pe la 45 de ani: fiindcã e epuizaþi. Noul logo al clubului de fotbal Dinamo: ,,Beþivul din beþie se trezeºte, prostul din prostie - niciodatã”. Problema cu jucãtorii acestei echipe nu e cã sînt beþivi, ci cã nu ºtiu sã bea. Nu e vorba cã se numesc fotbaliºti, dar de ce sînt numiþi astfel? ªi nu înþelegem de ce se întîmplã toate acestea cînd încã mai e în viaþã Cornel Dinu. Care poate sã-i înveþe ambele faze ale jocului ,,moartea pasiunii”. Pentru diletanþii care îmbracã tricoul alb-roºu, n-ar fi rãu ca în fiecare searã sã li se punã casetele meciurilor lui Dinamo din semifinalele Cupei Campionilor (1984) sau ale Cupei Cupelor (1990). Ca sã înþeleagã ºi ei pentru ce se pregãtesc la nesfîrºit. Totuºi, decît sã bea, mai bine ar merge la curve, cum fac steliºtii, ca sã aibã ºi nevestele lor o distracþie în pauzele meciurilor. Uite, aºa de bine s-au distrat consoartele lui Pintilii ºi Ovidiu Popescu în toaleta Arenei Naþionale la meciul cu Hapoel Beer Sheva, cã lear putea face sã crape de invidie pe celelalte martire care ºi-au pus pirostriile cu golanii balonului rotund. Fetele au prins-o în ofsaid pe amanta lui Popescu ºi i-au dat cartonaºul roºu. Nu înainte de a-i strica coafura, de a-i rupe unghiile ºi a-i umfla boticul. Practic, dupã un tur în care a punctat decisiv, din toate poziþiile, biata fatã a devenit indisponibilã pentru retur. ONU ar trebui sã se autosesizeze ºi sã-ºi desfãºoare cãºtile albastre în toaleta Arenei Naþionale. Încã un miner a cãzut la datorie pe altarul nepãsãrii guvernanþilor faþã de copiii pãmîntului.

Odatã cu moartea acestor fii obidiþi ai României, dispare o lume. Se spune cã numai clasa muncitoare merge în Paradis. Mã tem cã e o minciunã. Calculînd PIB pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpãrare, România se apropie de nivelul de dezvoltare relativã faþã de celelalte þãri europene, nivel pe care l-a mai atins în 1913. Atunci procentul era de 67%, acum este de 59%. N-ar mai fi mult pînã-i prindem din urmã. Doar 104 ani, cu minima condiþie ca restul Europei sã rãmînã în stand by. Ar mai fi ºi varianta ca noi sã batem pasul pe loc pînã o rãsãri busuioc ºi, þinînd cont cã Pãmîntul e rotund, sã se ciocneascã Europa de noi. Pare varianta mai plauzibilã. Senatorul ªerban Nicolae, ºeful departamentului ,,Isterici” din PSD, a zis cã partizanii anticomuniºti au slãbit capacitatea de apãrare a României ºi cã Stalin ºi Churchill erau tot o apã ºi-un pãmînt. Bãiatul bãtrîn n-are dreptate. În primul rînd cã România n-avea nici o capacitate de apãrare, fiind la cheremul ruºilor, care colecþionau ceasuri pe aici, ºi-n al doilea rînd, Churchill bea mult mai mult decît Stalin.

Cercetãtorii britanici afirmã cu tãrie cã acesta l-ar fi putut bãga sub masã chiar ºi pe Bãsescu. Ceea ce aruncã în derizoriu întregul efort de a reconstitui adevãrul istoric. Cît despre domnul scamator Nicolae, mi se pare cã între ilustra-i persoanã ºi domnul Cãtãlin Voicu nu e nici o diferenþã. Amîndoi s-au aºezat pe locul mortului politic.

Antrenorul Serenei Williams, Patrick Mouratoglu, o ia la pocealã pe Simona Halep, considerînd cã nu este normal sã fii numãrul 1 mondial dacã n-ai cîºtigat un turneu de Grand Slam. E un punct de vedere, dar franþuzul nu trebuie sã uite cã Simona n-a ºterpelit locul 1, ci l-a

cîºtigat conform regulilor WTA, care premiazã constanþa de-a lungul unui an, nu forma de moment care-þi poate aduce un titlu de Mare ªlem, dacã þi-ai rãpus adversarele în ºapte meciuri consecutive ºi la rînd. E un pic frustrant cã românca noastrã n-a cîºtigat anul acesta decît turneul de la Madrid ºi cã a pierdut 6 din cele 11 meciuri pe care le-a avut cu jucãtoare din Top 10, dar e prima din lume pentru cã nici o altã jucãtoare nu s-a învrednicit sã acumuleze mai multe puncte. Dacã nu vã place, nu am ce vã face, vorba filosofului Tiberiu Ceia, îmi iau calul ºi-am plecat. Istoria tenisului s-a scris deja, iar Simona Halep este a treisprezecea jucãtoare de pe mapamondul lumii globului pãmîntesc care terminã anul competiþional pe prima poziþie. Chiar dacã, dupã ce a devenit numãrul 1 mondial, a pierdut trei din cele patru partide disputate. Dupã ce le-a crãcãnat pe gãini cu acuzele sale, economistului Vosganian, cel hãituit de demonii justiþiei, i s-a pus pata ºi pe vaci. Cicã ºi ele e evazioniste. Le vede cum se desfãºoarã pe pajiºti, fãrã sutiene, planturoase, dar el n-are lapte sã-ºi punã în cafea ºi trebuie sã-ºi aducã tocmai din Austria. Fie distinsul politician se rãzgîie, ca orice filosof de cafenea eºuat în ALDE, fie se uitã la blîndele dobitoace ca viþelul la poarta nouã. Ia sã le fi vorbit dumnealui de evaziune, de optimizare fiscalã sau de structura arhaicã a unei pãrþi a economiei româneºti ºi sã fi vãzut atunci cum venea Joiana în fiecare dimineaþã la patul dumnealui, îºi dãdea coada la o parte, ºi-i umplea ceaºca de cafea! Toþi psihologii, ornitologii ºi vacologii susþin cã în situaþiile limitã comunicarea e foarte importantã, mai ales cã la Ferma Animalelor, cãreia gurile rele îi zic Parlamentul României, Puterea trage-n hãis, iar Opoziþia-n cea.

Varujane, sã nu te laºi sedus de meandrele concretului intangibil de pe pãºune! Ai vãzut cîte cãcãreze fac oile? Ce, crezi cã e cãcãreze? E o iluzie opticã, o înºelãtorie ieftinã.

Ele fac, de fapt, mãsline, dar e evazioniste. Nu vor sã plãteascã impozit pe profit, cã cicã banii îi furaþi voi, politicienii, cã, deºi pãreþi deºtepþi ca oaia pe cãldurã, la haºmanglealã nu vã întrece nimeni. P.S. Prezentãm scuze domnului ministru Petre Daea cã am scris un text cu oi fãrã ca dumnealui sã fie implicat. E al doilea, dupã ,,Mioriþa”, deºi cercetãtorii vrînceni susþin cu argumente irefutabile cã domnul ministru ar fi putut fi prezent la evenimente în partea a doua a celebrei balade, dar nu terminase de fiert zerul. Pãi cine credeþi voi cã ar fi fost fluierul de os, ce cîntã duios? Ion Lãceanu? Nþ. Nea Petricã, cu ocarina micã.

La emisiunea culturalã ,,Abces Dinrect”, personajul principal era domnul Vacã (nici o relaþie de rudenie cu Varujan), un intelectual subþire care-ºi cam bãtea nevasta, pe doamna Vacã, deºi au împreunã un numãr neprecizat de copii (au numãrat pînã la opt, dupã care studiile primare nu i-au mai ajutat). Pe distinsul domn îl interogau niºte nebune, al cãror nume nu l-am reþinut, deºi n-ar fi exclus sã fi fost Joiana, Dumana ºi Boiana. Cu toate cã au mugit pãtimaº, n-au reuºit sã-l convingã pe domnul Vacã sã n-o mai otînceascã pe doamna Vacã fiindcã se scoalã tîrziu dimineaþa ºi n-are cine sã-i aducã la iesle cafeaua cu lapte praf. Mare bou ºi domnul vacã! Un român a fost gãsit ºi bãut, ºi bãtut, în curtea unei case londoneze. Bietul om nu mai ºtia nici cum ajunsese în Anglia. E inutil sã mai precizãm cã acest Magellan al cîrciumilor este din judeþul Vaslui. De unde este ºi un tînãr de 27 de ani care a furat tabla de pe mai multe biserici londoneze, una dintre ele datînd din Secolul al XIII-lea! Nu vã lãsaþi, bãieþi! Lãsaþii la nudul gol! Dar dacã nu-i furaþi ºi peruca hoaºtei de Elisabeta, n-aþi fãcut nimic. Dupã trei zile de la ieºirea din închisoare conform Legii recursului compensatoriu, un violator s-a apucat de treabã taman în centrul capitalei, victimã cãzîndu-i o femeie de 32 de ani, proaspãt evadatã dintr-un club de noapte. Cine a zis cã violatorii nu se reintegreazã în societate n-a fost niciodatã la ºcoala de dansuri ºi bune maniere de la Poarta Albã. Cu ocazia arãturilor de toamnã a ieºit de la ocnã ºi Mihail Vlasov, tatãl celor douã (a)buzate de Cãtãlin Botezatu. N-a furat mult, doar vreo cîteva milioane de euro, ºi a stat sãracu’ doi ani ºi zece luni la þuhaus, în condiþii nedemne pentru un aºa celebru hoþoman. Ia sã fi furat o gãinã; în puºcãrie îi putrezeau ciolanele! Zãvoranca se þine de glume: ,,Alex are tot ce-mi trebuie mie...”. O botoºãneancã a fãcut sex pînã i-a venit rãu, titreazã gazetele neduse la bisericã.

Fugiþi, mã, d-acilea! N-o sã vedeþi o moldoveancã cãzutã pe cîmpul de luptã. ªi dacã i-ar fi rãu, n-ar recunoaºte.

Toate femeile din preajma guvernului britanic se plîng de hãrþuire sexualã. Numai pe Theresa May n-o întreabã nimeni cum stã cu pitpalacul inimii. Nici mãcar prostãlãul de Nigel Farage care-i tot hãrþuia pe români. România are cel mai mare ritm de creºtere a cheltuielilor militare dintre þãrile NATO. Numai în acest an au fost cheltuite peste 3,6 miliarde de euro, cu peste 150% mai mult decît în 2010! Parcã e prea scump ca sã fii admis pe peluza Marelui Licurici. Rîd ruºii de noi cu toate pãrþile corpului de armatã. Ce se putea face cu 3,6 miliarde de euro? O, ho, ho!

Bine, vreo douã miliarde le furau politicienii, dar tot mai rãmîneau 1,6 miliarde pentru ºcoli ºi spitale. Cînd toatã lumea îþi spune cã eºti beat ºi trebuie sã te duci sã faci nani, e foarte sãnãtos sã respecþi semnele de circulaþie. Numai Tudose, Olguþa ºi ceilalþi petrecãreþi pe banii naþiunii, care au fãcut din legea salarizãrii unice povestea vorbelor goale, þin ca gaia maþu’ cã ei nu e beþi, cã aºa e ei, veseli. ªi cã mutarea contribuþiilor de la angajator la angajat e de belea.

Mãi copii ai durerii, minciuna are picioare scurte...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 10 noiembrie 2017

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Melancolii de noiembrie Noiembrie-i luna mea preferatã, de cînd hãlãduiesc prin pãdurile copilãriei scufundat în frunze galbene pînã la brîu. Ascult glasul duios al pãsãrilor, ce rãzbate din cuiburile pãrãsite de puiºorii golaºi de astã-varã, care cîntau de dorul pãrinþilor plecaþi sã le aducã hranã.

Acum cerul se stoarce de ultima razã de soare ºi cîntec de privighetoare, ºi fluturã în crugul dimineþilor panglici de brumã ºi crîmpeie de nori cu chiciurã de adormit pãdurile. Ah, ºi nu mã mai satur sã mã uit dupã perechi de guguºtiuci... Searã de searã, îmi întorc ceasornicul de la mînã, în amintirea cerceilor de viºine ºi de cireºe pe care-i agãþam la urechi, rãpus cu totul de cerneala amurgurilor sclipitoare. ªi uite aºa aveam sã învãþ alfabetul fluturilor, orãcãitul broaºtelor, sau mai ºtiu eu ce zgomote, pentru liniºtea sufletului ºi în cãutarea mîngîierilor de care nu am avut parte în anii tinereþii. Adolescent fiind, îmi fãceam planul cum sã mã îmbrac în rochiþa rîndunicii ºi sã mã încalþ cu ciuboþica cucului, cum sã mã învãlui în vise de floare de mãr ºi în parfum de ploaie mocãneascã... Toate s-au dus... Mã uit cu mirare la copacii de la poarta împãrãþiei destinului cum îºi aºtern pe jos hainele, frunze zdrenþuite, fiindcã aºa e scris în legea naturii.

Pãsãri umblã din creangã în creangã, cãlare pe buzdugan de vînt ce naºte simfonii ºi creeazã picturi dintre cele mai nostime, pe care nu mã mai satur a le privi. ªi zi de zi asist la cîte un vernisaj de iarbã coloratã ºi de frunze trecute, parcã, prin zeci de cazane de culori...

Noiembrie are mersul lumii de la noi ºi nu se lasã convins sã pãrãseascã locul în calendar, chiar pentru un

Milano, oraºul comorilor de artã Pentru turistul român care trece prin marile oraºe europene ºi viziteazã marile muzee din Viena, Paris, Berlin ºi ajunge în Milano, nu poate sã nu rãmînã marcat de douã comori mondiale: dantelãria în piatrã a Catedralei ºi Galeria de Artã Naþionalã, ce uimeºte prin bogãþia ºi diversitatea lucrãrilor sale de artã, cu predilecþie cele cu tematicã religioasã. La intrare te întîmpinã Capela cu fresce, construitã în Secolul al XIV-lea, invitîndu-ne sã pãtrundem în lumea artei.

Urmãtoarea capodoperã care ne atrage atenþia este polipticul aurit al lui Gentile di Niccolo di Giovanni di Massio, zis Gentile de Fabriano. Cei ce privesc aceastã lucrare se întreabã dacã se aflã în faþa unui tablou sau a unei bijuterii. Pictorul Andrea Mantegna se remarcã prin celebrul tablou ,,Christos mort”, în care adevãratul protagonist al operei nu este Christos, ci piatra pe care se odihneºte trupul Sãu, numitã ,,Piatra ungerii”. O altã lucrare semnatã de Mantegna este polipticul Sfîntului Luca. Artistul a pictat acest tablou pentru a fi aºezat pe mormîntul evanghelistului, la Padova, însã, în urma rechiziþiilor lui Napoleon, polipticul a ajuns sã fie expus la Pinacoteca din Brera. ,,Oul” lui Pierro della Francesca devine emblema Galeriei. Acesta atîrnã de bolta unui templu construit în stil renascentist. Pictorul ilustreazã în acest templu scena Conversaþiei sacre care se desfãºoarã în prezenþa ducelui Federico de Montefeltro, îngenunchiat. Ce este acest ou? Pentru a înþelege semnificaþia acestuia, trebuie sã gãsim acea cheie de legãturã despre care vorbeam. Nici un tablou expus într-o bisericã nu poate fi interpretat fãrã un minim bagaj de cunoºtinþe teologice. Dacã privim cu atenþie oul, observãm dimensiunea lui mare. În Evul

Un tãmãduitor român în Italia de acum patru secole În anul 1905, scriitorul Gheorghe Sion a descoperit într-un anticariat din Roma lucrarea ,,Vita di fra Geremia Valacco...”, tipãritã în 1670, unde se descrie viaþa lui Ieremia Valahul, din Neapole. Fiind adusã în þarã, Nicolae Iorga a citit-o ºi a fãcut o comunicare la Academie, arãtînd importanþa acestei lucrãri pentru trecutul relaþiilor medicale româno-italiene. Dupã aceea, cartea a fost donatã Bibliotecii universitare din Cluj, unde se pãstreazã ºi astãzi printre raritãþi. Sub titlul ,,Un tãmãduitor român în Italia”, profesorul universitar Alexandru Culcer aratã, într-un studiu, cã Ieremia

secol de miez de fulgere sau ploaie cu miez de nucã, ronþãit de veveriþe, pe crengi de lunã... Am avut ocazia ca în fiecare an sã gust din bucatele sale cu arome de pãsãri zbanghii ºi struguri pana corbului. ªi-mi fãceam semnul crucii cu pãpuºi de pîine ºi gemuri de gutui bucãlate dupã placul inimii, cu fîn cosit sub poala pãdurii, în rãcoarea dimineþii. Doamne, mã uit împrejur cîte ferestre de neguri lasã noiembrie cu stolurile trase, ºi murmurul ploii îmi dã o stare de liniºte. Tot acest tablou feeric mã îndeamnã parcã sã-mi ung vorbele cu sacîz, sã se audã cît mai departe despre ceea ce pun la cale în acest noiembrie de aur. E luna în care mã vãd copil, adunînd varza din grãdinã, cãci urecheaþii dãdeau nãvalã de peste tot. Frigul se lasã deja, ca un fulg de lebãdã purtat de vînt, de pe balta pe care a plutit toatã vara. ªi adun în palme pãmîntul, cu doinele lui de dor, dupã strînsul seminþelor de lucernã care, de bunã bucatã de vreme, se scuturã sub gerul de un albastru continuu, cu ochii palizi.

Aºa e noiembrie. Cocoºii de munte se leapãdã de nãravurile verii, pentru a intra la iernat, cu glasul aghezmuit de susurul pustiitor al pãdurilor ce se zbat între maluri de aisberguri. ªi tot aºa va fi, pînã ce Moº Martin va ieºi din bîrlog ºi nu se va mai speria de umbra sa.

E luna noiembrie ºi scriu la foc de lumînare domneascã, pentru ca oamenii sã se îmbete cu melancolii din care sã nu se mai trezeascã decît atunci cînd se vor scutura ultimele covoare ale Babei Dochia peste pãmîntul dezgheþat de albul ghioceilor ºi cînd se va auzi behãitul fraged al mieilor cu canafi la urechi ºi cerceluºi sub bãrbie.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ Mediu, oamenii credeau cã oul de struþ este singurul care eclozeazã fãrã a mai fi nevoie ca masculul sã îl fecundeze. Aceasta este cheia: oul de struþ este simbolul Concepþiei Imaculate, cu trimitere la Maria, fecioara care L-a nãscut pe Isus, fiul lui Dumnezeu,

Cetatea dacicã Sarmizegetusa Regia, din Munþii Orãºtiei, una dintre cele mai importante atracþii turistice din judeþul Hunedoara, a fost redeschisã pentru vizitare, în urmã cu douã sãptãmîni, dupã ce timp de aproape o lunã au fost efectuate mai multe lucrãri de întreþinere a sitului.

Lui Marius Þeicu Venit din Caraºul meu natal, Din paradisiacul Banat montan, Marius Þeicu A adîncit sensul aforismului Potrivit cãruia Nu se poate cînta ºi urî În acelaºi timp! În pofida unor cavaleri Ai tristei înfãþiºãri, Care l-au denigrat, pe nedrept, Cîntecele sale, pline de o Luminã torenþialã, L-au fãcut foarte popular, Proclamîndu-l Un maestru al eufoniilor optimiste, Al cãrui suflet arde, ca o lumînare aprinsã La amîndouã capetele... Într-un secol Plin de dureri înãbuºite, Prin opera sa, Unde se-ngemãneazã Cele mai senine melodii, El ne-a introdus într-o lume purã, Departe de urîciunile planetei, Avînd drept „motto“ Cuvintele: „Iubirea este modul De a extrage fericire suficientã, Dintr-o viaþã, Insuficientã!“.

DORU POPOVICI

Binecuvîntare întrupat prin intermediul Duhului Sfînt. Asemenea ,,oului” lui Pierro della Francesca, fiecare detaliu din tablourile pãstrate în muzeu spune o poveste. Chiar ºi una de dragoste. În icoana de altar a familiei Sforza, ducele Ludovic ,,Maurul” este prezentat alãturi de soþia sa, Beatrice d’Este, ºi de fiul lor, în scutece. Foarte aproape de Ludovic se aflã un alt copil. Cine este acest intrus? Este rodul iubirii ducelui cu frumoasa Cecilia Galleroni, celebra ,,Damã cu herminã”, pe care Leonarde da Vinci o imortalizeazã într-un tablou, pãstrat, astãzi, la Cracovia. Puþini sînt cei care au sesizat reconstituirea ,,triunghiului amoros” – soþ, soþie, amantã – în aceastã operã de artã.

ANTON VOICU Valahul n-a fost un medic propriu-zis, ci doar un simplu tãmãduitor, însã natura activitãþii sale îl face deosebit de interesant. El îºi întemeia metodele de vindecare atît empiric, cît, mai ales, pe sugestie, metode obiºnuite în perioada feudalã. Adevãratul nume al acestui tãmãduitor era Ion Costin, fiind nãscut la 29 iunie 1556, la Castello Saxo, localitate pe care Nicolae Iorga o considera a fi Suceava. Era fiul lui Stoica Costin ºi al Mãrgãritei Bãrbat, care au avut ºapte copii. Aproape de vîrsta majoratului, Ion Costin a trecut Carpaþii ºi s-a oprit la Alba Iulia, unde a participat, ca muncitor, la reconstruirea zidurilor cetãþii. Aici, el l-a cunoscut pe doctorul Giaccomo Bucella, din Bari (Italia), care l-a angajat în serviciul sãu. Respectivul medic, dupã ce ºi-a terminat treburile pentru care venise, s-a întors în

Îngereascã mi-a fost copilãria, o, frate; vineri era zi de tîrg, scoteam din adîncuri apa cea mai bunã, mã aºezam cuminte pe colacul fîntînii, ºi Dumnezeu îmi trimitea þãrani însetaþi; cu ulciorul de lut le dãdeam peste gard apa vie, ºi ei o sorbeau, odatã cu ochii mei de fericitã culoare cereascã, unii chiar zicînd: îngerul te-a trimis, sau însuþi eºti înger împãrþitoriu de viaþã? fie sã ai pe lumea cealaltã loc rãcoros ºi multã verdeaþã.

ROMAN FORAI

Italia, luîndu-l ºi pe Costin cu el. Tînãrul român s-a angajat la un farmacist din Bari, unde a învãþat arta tãmãduirii bolnavilor. Dupã cîþiva ani, a plecat la Neapole, unde s-a cãlugãrit ºi a intrat în Ordinul Franciscanilor. Datoritã învãþãturilor primite de la doctorul Bucella, de la farmacistul din Bari ºi de la alþi vestiþi medici din acele vremuri, el ºi-a cîºtigat faima de vindecãtor, sub numele nou adoptat, de Ieremia. În mînãstire, el fãcea serviciul de medic ºi farmacist ºi devenise cunoscut nu numai la Neapole, dar ºi în alte localitãþi, mai ales pentru cã nu primea nici un ban de la cei sãraci. A murit la 5 martie 1625 ºi a fost înmormîntat în incinta mînãstirii. În anul 2008, osemintele sale au fost aduse în þarã, odihnindu-se, astãzi, în cripta Catedralei din Oneºti.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 10 noiembrie 2017

Polemici Controverse Tudor Teodorescu-Braniºte, un nume care face cinste culturii româneºti Cine l-a cunoscut pe Braniºte, cine i-a urmãrit scrisul din anii interbelici, l-a pãstrat în amintire ca pe unul dintre cei mai „bãtãioºi” publiciºti ai presei democrate din acea vreme. ªi asta nu numai pentru cã pana lui acidã era prezentã, zi de zi, în miezul tuturor problemelor ce frãmîntau societatea româneascã ameninþatã de flagelul ideologiei hitleriste, ci ºi pentru motivul, semnificativ, dar ºi mãgulitor pentru el, cã se afla mereu în centrul atacurilor presei reacþionare, figurînd drept cap de afiº pe listele ziariºtilor ºi publiciºtilor democraþi „demascaþi” pentru atitudinile ºi convingerile lor. Cînd „Universul” – ºi nu numai el – publica odioasa rubricã „Cine sînt ºi ce vor?” în care cãuta sã aþîþe ura ºovinã, naþionalistã, antisemitã, împotriva condeierilor aflaþi pe baricadele stîngii, numele lui Braniºte apãrea nelipsit în chip de... vedetã. ªi era „vedetã”, pentru cã nu exista temã de actualitate – din viaþa politicã, socialã, culturalã, artisticã – pe care Braniºte sã nu o punã în dezbaterea cititorului, cu scrisul sãu adesea pe un ton amar-ironic, dar de cele mai multe ori cu accente grave, cu ecou de clopot de alarmã, în articole din cele mai variate genuri ale gazetãriei: pamflete, comentarii politice, interviuri, cronici literare sau teatrale, note culturale, reportaje, anchete etc. ,,Cine o fi acest Braniºte care semneazã în «Izbînda» ºi «Cuvîntul» lui Const. Graur, în «Chemarea» lui N.D. Cocea sau în «Viaþa Româneascã» a lui Ibrãileanu, în «Aurora» doctorului N. Lupu sau în «Þara» lui Camil Petrescu?” – se întrebau prin anii 1920-1925 cititorii bãnuitori cã, sub acest pseudonim, se ascunde cine ºtie ce spadasin ajuns la vîrsta pensionãrii, care face pe teribilistul. Piteºteanul Braniºte, devenit curînd, pe numele sãu natal, Tudor TeodorescuBraniºte, era pe atunci un bãrbat frumos, tînãr, scund de staturã, cu ochii verzi ºi fruntea latã, volubil, cu voce caldã ºi timbru plãcut, comunicativ ºi totuºi discret, un causeur neîntrecut, ºuetar dar nu bîrfitor (cum a rãmas, de altfel, toatã viaþa), un om de o rarã bunãtate sufleteascã ºi de mare omenie, care, ca ºi alþi intelectuali ai generaþiei sale, trecutã prin „ºocul” primei conflagraþii mondiale, intrase în presã nu ca sã-ºi gãseascã... o slujbã, ci ca sã se înregimenteze într-o grea luptã, în bãtãlia pentru afirmarea ideilor de progres, de libertate, de democraþie ºi de pace, folosind ca armã condeiul ºi ca zestre talentul, pe care-l dezvãluise, cu discreþie, încã de pe bãncile liceului.

Cînd, dupã 1926, semnãtura lui, apare cotidian la loc de frunte în „Adevãrul” ºi „Dimineaþa”, cînd, între 1933 ºi 1936,

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (4) ªtiri Zisese Arghezi: „Capºiºtii sînt inteligenþi, capºismul e tolerant. Capºistul fumeazã, soarbe cafea ºi discutã, ºi apoi fuge dupã nevoile zilei: avocaþii fug dupã procese, ziariºtii dupã ºtiri, senatorii dupã cucoane, ardelenii dupã decoraþii ºi domnul Mihalache Dragomirescu dupã þãcãlie”. Dupã ce ºtiri fugeau ziariºtii? Sã vedem. * ªeful poliþiei din Piatra Neamþ aduce în faþa judecãtorului o fatã de 15 ani pentru cã poartã o rochie prea scurtã. Tivul rochiei cãdea cu 10 centimetri deasupra genunchilor.

Poliþistul nu ºtia, sãracul, cum va evolua mai tîrziu moda. În orice caz, judecãtorul o achitã pe mica infractoare, pe considerentul cã þesãturile intrã la spãlat iar fetele de vîrsta aceasta cresc repede. ªi dacã au ºi pãrinþi sãraci, e limpede cã nu-ºi pot înnoi atît de repede garderoba. * Ziarele publicã integral listele „reuºiþilor” la Bacalaureat. Pînã în 1925, examenul consta într-o dizertaþie pe care elevul o susþinea în faþa clasei, dar de atunci el trebuia sã se supunã întrebãrilor puse de ºapte profesori la ºapte materii. În 1925 au luat examenul 35 la sutã dintre elevi, în 1926 doar 44,81, iar în 1927 doar 44,06 la sutã. * Din Belgia este adus cu avionul un gram de radium, într-un container ce cîntãreºte 275 de kilograme, pentru tratamentul urmat de regele Ferdinand. Dar „boala care nu iartã”nu iartã nici de data aceasta. ªi în dimineaþa zilei de 21 iulie 1927, reporterul Brunea-Fox, bucurîndu-se de o orã de somn în plus, scapã vestea cã regele murise în noaptea trecutã. Însã nu-ºi pierde firea: se remonteazã cu o þuicã dublã, se duce la Castelul Peleº ºi, în zarva momentului, face rost de testamentul regelui, pe care îl transmite ziarului. * În urma prezentãrii pe scenele unor teatre din Berlin ºi Berna a unor piese de L. Blaga ºi Gh. Ciprian, un ziar elveþian scrie cã „în România, þarã agricolã, se produce ºi literaturã”, iar asta era ca ºi cum s-ar fi spus cã în Elveþia, þarã faimoasã pentru caºcaval, se produc ºi cronici teatrale. * Nu mai puþin de 2 milioane de lire sterline cîºtigase tenorul Miguel Fleta cîntînd un singur cîntec: ,,Ay, ay”. Un

în plinã ascensiune a fascismului în Europa, scoate „Cuvîntul Liber”, ºi pana lui demascã fãrã cruþare, prin adevãrate campanii de presã, pericolele ce ameninþau þara, cînd, dupã suprimarea acestor publicaþii, în 1939-1940, încearcã la „Jurnalul” o regrupare a cîtorva publiciºti de stînga, cititorii, colegii de breaslã, prietenii nici nu-i mai pronunþã numele întreg. „Vedeta” se numeºte T.T.B. ºi toatã lumea îi admirã nu numai curajul opiniei, dar ºi neîntrecuta forþã de a atrage în juru-i, în coloanele aceloraºi ziare ºi reviste, condeie dintre cele mai prestigioase ale scrisului românesc, de la Victor Eftimiu, Ion Minulescu, M. Sadoveanu, Gala Galaction, la Miron Radu Paraschivescu ºi Demostene Botez. ªi cîte pagini memorabile, ale multora din scriitorii ºi publiciºtii care l-au înconjurat pe Braniºte, n-au vãzut pentru prima oarã lumina tiparului în coloanele ziarelor conduse de el? ªi cîte regrete nu ºi-a manifestat el însuºi cã, în vîltoarea acelor ani de gazetãrie clocotitoare, ºi-a neglijat propria-i creaþie literarã?

A încetat, a refuzat, de fapt, sã facã presã între 1940 ºi 1944, cînd þara s-a aflat la grea cumpãnã, sub dictatura militaro-fascistã. Era conºtient cã cenzura – cu care se luptase ani în ºir – nu-i va permite sã strecoare nici cea mai neînsemnatã aluzie la oricare din abuzurile regimului. În plus, figura din nou cap de afiº, de astã datã pe lista celor ce trebuiau suprimaþi fizic.

A avut ºansa sã scape de ameninþãrile „cãmãºilor verzi”, s-a retras în locuinþa sa de pe B-dul Cuza ºi a început sã-ºi consacre timpul exclusiv literaturii. Din paginile, numeroase, pe care le-a aºternut cu scrisul sãu mãrunt, dar foarte citeþ, searã de searã, noapte de noapte, pînã în zori, în anii aceia triºti, a dat tiparului doar douã volume: „Prinþul” (1944) ºi „Scandal” (1945).

Cînd, dupã eliberare, a scos „Jurnalul de dimineaþã” ºi apoi a fost solicitat sã colaboreze la „Contemporanul”, „Gazeta Literarã” ºi la alte ziare ºi reviste, pana sa gazetãreascã, ajunsã la deplinã maturitate, ºi-a pãstrat verva, dar temele preferate au început sã coboare panta amintirilor, a incursiunilor în trecutul luat ca exemplu concludent a ceea ce nu trebuie sã se mai repete. Scrierilor din perioada dictaturii li s-au adãugat altele (din pãcate multe rãmase ºi azi în manuscris), romanul „Primãvara apele vin mari” (1961) ºi volumul de publicisticã „Oameni ºi paiaþe” (1967) fiind singurele apariþii de care s-a mai putut bucura în viaþã. Romanul sãu autobiografic ,,Scara vieþii” a fost publicat postum (1976). În martie 1969, cînd l-am condus pe ultimul sãu drum, Braniºte nu împlinise 70 de ani.

CONSTANTIN DARIE american calculeazã cã Shakespeare ar fi avut un venit de 8.000 de ori mai mic, doar de 250 de lire anual. Un altul socoteºte cã salariul lui Columb, pe cînd acesta descoperea America, ar fi fost de vreo 10.000 de lei de-ai noºtri. ªi tot la capitolul paralelor intrã ºi vestea cã surorile Terente, proprietãrese ale viilor Cotnari, vînd vinul celebru pe piaþa Londrei cu o lirã butelia. Iar din aurul lumii, scriu ziarele, 55 la sutã se gãseºte în seifurile S.U.A. * La Geneva, la Liga Naþiunilor, cînd vorbesc Nicolae Titulescu ºi Aristide Briand, portarii îºi fac datoria de a-i anunþa pe locatarii hotelurilor, ºi mulþi se grãbesc sã nu scape ocazia de-a-i asculta pe cei doi mari oratori. * Statului, respectiv Cãilor Ferate, Societatea Lupeni îi vinde cãrbunii la un preþ dublu decît preþul mondial. Ea are mînã liberã în ce priveºte politica socialã, iar salariul unui muncitor nu trece de 2.400 de lei, în timp ce tantiemele directorului general se ridicã, anual, la 5 milioane. * Marea industrie, marele comerþ ºi marii liberi profesioniºti plãtesc, datoritã corupþiei aparatului fiscal, doar un sfert din ceea ce ar trebui sã verse statului, în timpul crizei economice încasãrile statului scad la aproape o treime. * Martha Bibescu þine o serie de conferinþe în Olanda ºi cere drept onorariu 4.000 de lalele, pe care le planteazã lîngã palatul de la Mogoºoaia. Acolo l-a primit, în cîteva rînduri, pe un redactor de la ,,Adevãrul” ºi i-a acordat interviurile solicitate pe cînd ziarul se afla în pregãtirea unor numere speciale, dedicate Franþei ºi Angliei. În memoriile lui, acelaºi redactor scrie: ,,Am fost prevenit cã trebuie sã-i spun «alteþã». Aºa i-am spus”. * Un Consiliu de miniºtri, în a doua jumãtate a anului 1935, discutã oportunitatea instalãrii unui post de televiziune care sã transmitã imagini de la Bucureºti la Ploieºti. Ziarele fac haz ºi, de vreme ce costisitoarea invenþie se aflã încã în experimentare în þãrile mari, graba, spun ele, nu-ºi gãseºte nici o justificare. În orice caz, în anii urmãtori, experienþele de televiziune vor fi una dintre atracþiile „Lunei Bucureºtilor”. Iar ploieºtenii s-au ales ºi ei cu ceva: Mihai Sevastos, venit de la Iaºi, de la ,,Viaþa româneascã”, la ,,Adevãrul literar”, a scris „pentru uzul tînãrului, bogatului ºi ambiþiosului deputat liberal de Prahova, inginerul Bejan, o monografie despre Ploieºti, în greutate de 3 kilograme”. (va urma) DUMITRU ELIADE

ALBUMUL CU POZE RARE

Prozatorul, traducãtorul ºi memorialistul Tudor Teodorescu-Braniºte (1899-1969) a fost ºi un remarcabil publicist, al cãrui nume a fost asociat, fãrã echivoc, cu ideea de independenþã gazetãreascã ºi de atitudine tranºantã în faþa degringoladei istorice.

CANALUL DUNÃREAMAREA NEAGRÃ Minunea-aceasta nu-i o Panama!

A fost la început lupta de clasã…

Neamul românesc se-mbãlsãma, Îi cînta Prohodul a lui Pauker rasã!

Un hãu, o mamã ce se mai jelea, O smoalã ce ardea conºtiinþe…

O Românie ce se oþelea Prin strãmoºeºtile credinþe!

Cînd s-a trecut de viforul terorii, Pe ºantierul mort duhnea mocirla!

Era dovada clasicã-a erorii, Un vis urît din vremea lui Attila! ªi totuºi… România mai trãia, Chiar de îndurase foametea ºi chinul, Sfîrºea cu soarta ei de paria ªi neistovitã îºi urma destinul!

Munþii de rãbdare, pietre de Mãcin, Pe-nspumata Dunãre la vale, Mãcinau clepsidre cu venin Din nisipul tristelor raiale!

Cu sudoarea frunþii ºi cu braþe tari, De la Cernavodã pînã la Agigea, Construiau în arºiþi bravii militari, „Epocii de Aur“ îi zideau „Efigia“!

Au fost ani de glorii, dar au fost ºi grei…

Se cîrtea la colþuri a nemulþumire ªi o clicã laºã, de corupþi miºei, Aºtepta în tainã prima rãzvrãtire!

Pe pãmîntul getic, aspru, dobrogean, Strãlucesc azi undele în Soare…

De-ai privi, Ovidiu, tot acest noian, N-ai mai recunoaºte satele barbare!

Prin tot ce-ai pãtimit ºi fãurit, Popor reînviat, trãi-vei în istorii…

Pierit-a Ceauºescu, cu visul împlinit, Jertfindu-se, ca toþi cutezãtorii!

Minunea-aceasta nu-i o Panama!

A fost la început nimicnicie… ªi cine oare poate, azi, blama Un fãurar intrat în veºnicie ?

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 10 noiembrie 2017

Atitudini DIN CAIETUL CU AMINTIRI

„Ia-mã de braþ ºi spune-mi...“ Dorina Drãghici (... ºi Nicu Stoienescu!) (2) „Cîntam la radio în direct cu orchestrele Nicu Stãnescu – un virtuoz al arcuºului -, Costicã Tandin, Vasile Julea, ori în emisiuni programate pe discuri, sub genericul «Diseuri ºi diseuze», în cadrul cãrora se repeta foarte des melodia «Sã-mi ghiceºti, bãbuþo, cu ghiocul», povesteºte Nicu Stoenescu. Pînã în ajunul dispariþiei sale tragice în accidentul de avion, Ionel Fernic, în peregrinãrile sale de boem, trecea regulat, o datã pe sãptãmînã, pe la restaurantul «Drãguº», de pe Dorobanþi, sã asculte cum îi interpretam romanþa «Îþi mai aduci aminte, doamnã?», la care þinea foarte mult, ºi cîntecul de petrecere «Iubesc femeia». Din tangoul «Beau», aplauda întotdeauna versurile «Beau, cãci inima mea e pribeagã/ ªi-n lumea întreagã/ Pe nimeni nu am». Nu bãutura îl interesa, ci pribegia ºi singurãtatea erau cuvintele care-i trezeau nostalgice resorturi”.

Dupã ce s-au cãsãtorit, cei doi artiºti nu i-au cerut sprijin lui Ion Vasilescu, au cîntat împreunã 11 ani la diverse restaurante bucureºtene. Angajamentul la ,,Tãnase”, în 1952, al Dorinei Drãghici a venit dupã marile succese din spectacolele de la Ateneu ºi Dalles, în care fusese cooptatã. În micuþa salã de pe B-dul Bãlcescu, l-a reîntîlnit pe maestru. A prezentat melodia ,,Drag îmi e bãdiþa cu tractorul”, care în alte interpretãri cãzuse. Surprins de anunþul prezentatorilor, Ion Vasilescu a ieºit în foaier. Nu asistase la repetiþii, ºi pentru el era o surprizã. Publicul a primit extraordinar cîntecul ºi l-a obligat pe autor sã iasã la rampã. Uimit, compozitorul a întrebat-o: cine eºti dumneata? Solista i-a

Povestea actriþei Leny Caler (3) Nemulþumirea îl împinge pe Mihail Sebastian sã noteze ºi el în jurnal: ,,Am vãzut-o pe Leny ºi i-am comunicat decizia mea de a da piesa lui Iancovescu ºi Mariettei. Numai în cazul în care aceastã soluþie ar eºua, aº putea sã-i pun din nou piesa la dispoziþie. A primit vestea cu destulã stãpînire, dar cu o emoþie vizibilã.

Poate nu «emoþie». Surprizã, necaz, regret – ºi departe, departe de tot, nevoia de a izbucni în lacrimi. Asta e logica stupidã a jocului nostru. Atît timp cît ºtia cã piesa îi aparþine, cã pentru ea o scriu ºi pentru ea o pãstrez, era neglijentã pînã la indiferenþã. Acum, cînd o pierde sau cînd e ameninþatã s-o piardã, piesa îi devine necesarã ºi suferã de a nu o mai avea. Iar eu – nici eu nu sînt altfel.

Regãsesc acea «muflerie intermitente» de care vorbeºte Swan. Ajunge puþinã neliniºte, ajung îndoiala, întrebarea, presupunerea cã îi sînt indiferent, pentru ca sã sufãr cã n-o vãd ºi sã mã gîndesc zi ºi noapte la ea. Dar cînd (cum s-a întîmplat azi-dimineaþã) o gãsesc învinsã, fãrã rezistenþã, gata sã mã iubeascã, atunci dintr-o datã îmi recapãt distanþa ºi încetez a o mai iubi. Am avut azi-dimineaþã impresia cã e urîtã. Nu-mi plãcea pur ºi simplu – ceea ce mi se întîmplã pentru prima oarã de cînd o iubesc. Dar ºtiu bine cã nu-i adevãrat ºi cã – chiar dacã ar fi – nu are importanþã. Adevãrul e cã azidimineaþã eu eram stãpîn pe jocul meu ºi ea nu – ceea ce o obliga pe ea sã mã iubeascã ºi pe mine sã n-o iubesc. Mecanism psihologic de o simplicitate copilãroasã ºi care funcþioneazã mereu la fel. De altfel, asta n-o împiedicã sã rãmînã, ca ºi în trecut, cochetã, mincinoasã, inocentã într-un sistem întreg de minciuni. Îmi fãcea rãu s-o ascult cum îmi explicã incidentul de miercurea trecutã. Recitirea recentã a lui Swan îmi aratã încã o datã cît de mult seamãnã comedia noastrã cu toate comediile de amor. Leny e ºi ea o Odette oarecare, iar eu un ºi mai oarecare Swan”.

RESEMNARE. Vin luni întregi de chin în care Sebastian simte inutilitatea iubirii, cu momente de idolatrizare sau, din contrã, de luciditate stranie, în care vede o Leny micã sufleteºte, urîtã ºi fãrã chichirez. Într-un

Polemici

spus, chiar acolo, pe scenã, cã este fata pe care a cunoscut-o cu 14 ani în urmã, la ,,Minerva”. ªi, deºi ascultase multe ,,cîntece de local”, maestrul i-a probat cã n-a uitat împrejurarea, fredonînd ,,Sã nu ne despãrþim”. Au urmat spectacole, turnee. La Piatra Neamþ, direcþia unui liceu a aprobat amînarea cursurilor de dupã orele 16, pentru a permite elevilor s-o aplaude la matineu. Ca recunoºtinþã, solista a ascultat cîteva voci de liceeni, pe care i-a urmãrit o perioadã cîntînd la diverite festivaluri. Cea mai dragã amintire? Vestea acordãrii titlului de Artistã emeritã, ,,prima ºi singura în muzica uºoarã”, în ,,pereche cu Gicã Petrescu”. A aflat întîi la radiojurnal ºi apoi i s-a comunicat oficial, ca surpriza ºi bucuria sã fie mai mari. În anii aceia îºi fãcuse loc, în repertoriul genului, o muzicã strãinã zgomotoasã. Nevoii de liniºte a publicului, Dorina Drãghici i-a rãspuns cu piese de echilibru, precum ,,Cine mi-e drag mã aºteaptã”, ,,Ia-mã de braþ ºi spune-mi tu”, ,,Sã nu aºtepþi vorbe mari de la mine”. În cupletele satirice ,,Marinicã” ºi ,,Manole”, vocea caldã ºi sinceritatea simþirii au pus în valoare profunde sensuri urmane, iar interpretarea nuanþatã le-a conferit o tentã uºor ironicã, sugerînd publicului o fructuoasã ,,complicitate” ºi asigurîndu-le astfel succesul.

Rezumînd, douã sînt explicaþiile pe care acest cupluvedetã al muzicii uºoare româneºti de la acea vreme le atribuie reuºitei de a fi pãtruns în gîndul ºi inima oamenilor: sprijinul sufletesc pe care ºi l-au acordat reciproc în permanenþã, precum ºi dragostea ºi respectul pe care l-au purtat statornic publicului spectator. Cãci, oare ce este mai convingãtor pentru a crede în sinceritatea simþirii transmise prin cîntec de un ,,duet sentimental”, care a apucat sã-ºi sãrbãtoreascã ,,nunta de aur”, decît însãºi aceastã comuniune cu publicul drag, al cãrui suport peren se regãseºte în durabilitatea unei exemplare vieþi în doi?!

Sfîrºit MARIAN TEODORESCU final, extenuat sufleteºte, Sebastian noteazã: ,,Am terminat cu ea... dar dacã faptul în sine a fost destul de uºor, fãrã violenþã, pe jumãtate surîzînd, sã nu mi se parã cã de aici încolo va fi la fel de uºor. Vin acum ceasurile de neliniºte absurdã, nevoia sufocantã de a o vedea, obsesia telefonului care nu mai sunã, tentaþia de a pune mîna pe receptor ºi de a o chema, speranþa de a o întîlni «întîmplãtor» pe stradã, mica alarmã de a trece prin faþa teatrului, nevoia de a ridica privirea, cînd trec pe strada ei, spre ferestrele ei – sã vãd dacã sînt luminate ºi, dacã sînt, cine este la ea în vizitã – ºi dacã nu sînt, unde o fi ea la ora asta? etc. etc. etc. Dar toate astea, pe care le cunosc atît de bine, va trebui sã le primesc cu resemnare.

Va trebui sã rezist. ªi va trebui, în sfîrºit, sã-mi recîºtig acea calmã, odihnitoare uitare, pe care de cîteva ori am cucerit-o, ºi tot de atîtea ori am pierdut-o din imprudenþã, din neatenþie. Cãci, dragul meu, recunoaºte, eºti prea bãtrîn, ºi ai în viaþã destule alte mizerii, pentru a mai întîrzia în aceastã tristã, trivialã ºi neserioasã poveste.

Nu-þi dau nici o scuzã. Va fi greu, desigur – ºi dovadã cã va fi e cã þio spun acum, o orã dupã «telefonul despãrþirii», cînd rana e încã sub anestezie. Nu doare, dar va durea.

Tocmai de aceea!”. Sãrãcia, teama de persecuþie ºi instabilitatea socialã provenite din faptul cã scriitorul era de origine evreiascã îl fac pe Sebastian sã-ºi mute centrii de atenþie spre alte temeri existenþiale, imaginea lui Leny estompîndu-se ca umbra. La cîteva luni de cînd naziºtii fuseserã alungaþi din România, moare strivit de un camion. Leny Caler pleacã în exil la Berlin, protipendada bucureºteanã uitînd-o la fel de repede cum o ºi remarcase. Peste ani, istoricii literari au avansat ideea cã ea ar fi fost muza lui Camil Petrescu pentru zãmislirea unuia dintre cele mai interesante personaje feminine din literaturã, Doamna T., din romanul ,,Patul lui Procust”. Alþii, din contrã, o vãd mai degrabã în personajul Emilia, din aceeaºi carte. Despre actriþã aduce voalat vorba ºi scriitoarea Cella Serghi în cartea sa de memorii, ºi ea îndrãgostitã de Camil Petrescu.

Sfîrºit SIDONIA SILIAN

CIOBURI DE GÎNDURI

Nobleþe...

ªi iarãºi va veni colinda Ca-n asfinþit o rugãciune Sub care tragic plînge grinda Ce inima nu poate spune.

ªi iarãºi vor veni pãrinþii, În haina lor de sãrbãtoare, Mai buni ºi puri chiar decît sfinþii Sã vadã viaþa viitoare. ªi-n noi de vor vedea ca-n ceaþã, Un pisc de aur, cît de mic, Sã celebrãm scînteia-n viaþã Decît sã plîngem din nimic.

Iar dacã vor vedea lumina Cum au sãdit-o în cuvînt, Va izbãvi ºi cerul vina Ce-am moºtenit-o pe pãmînt.

Apoi... din tot ce va rãmîne Sã facem zori de aur mîine...

ILARION BOCA, 23 octombrie 2017

Balsamuri spirituale (46) Grãdina Imaginarã La naºtere, ursitoarele ne aºtern în cale o Grãdinã imaginarã. Dimineaþa, cînd Soarele rãsare, mergem la plimbare prin grãdina imaginarã, plinã cu flori în mii de culori. ªi noaptea, cînd pe Cer strãlucesc stele, privirea adulmecînd firea, gîndul, în mormane de cuvinte, încearcã sã-ºi aducã aminte cã, treptat-treptat, florile dispar ºi-n locul lor în grãdinã apare-un muºuroi, semn cã din ea a plecat cineva drag. ªi în final întreaga grãdinã devine un imens muºuroi, în care dormim chiar noi, un somn adînc, pe un alt tãrîm, care se spune cã este o sacrã grãdinã, în care rãspîndim doar mireasma de parfum a florii ce ai fost cîndva în grãdina ta, efect al primãverii, nu în iarnã, ci în stele.

Sîntem însã de faþã cînd ceasul Infinitului bate cu bun-simþ criza de Timp.

Dulcele Pãcat Mãrul din care a muºcat, metamorfozat în pãcat, veac dupã veac, Eva l-a clonat în fiecare femeie, pentru ca ea sã fie o cheie ce deschide plãcerea în sine. ªi atunci, cele 10 Porunci scrise pe lespezile de piatrã, Dumnezeu IARTÃ! În viaþa trecãtoare, ,,pãcatul” dã Evei valoare.

Adam este un ram, pe care fructul oprit a-nflorit. ªarpele, încolãcit în pom, ºuiera AMOR... AMOR... ªi frunzele cad, în dulcele pãcat. (va urma) LILIANA TETELEA

Eu vreau doar pãrul sã þi-l desplestesc Vreau pãrul sã þi-l despletesc sub luna cîteodatã libertinã, poate aºa-am sã ispãºesc osînda de-a vîna luminã

Iubind ne-încredinþãm cã sîntem în cea mai neagrã noapte, zi, nu se mai zbate demonul în pîntec ºi nici povara de a fi ªi dacã prin secvenþe rupte vreodatã am sã te-ntîlnesc, n-or sã existe alte lupte, eu vreau doar pãrul sã þi-l despletesc.

ADI SFINTEª, 22 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 10 noiembrie 2017

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Centenarul roºu al unui viitor tot mai apropiat (urmare din pag. 1) În plus, rãzboiul! „Marele rãzboi”, sintagmã repede rãspînditã, descriind ceea ce lumea înþelegea – cã s-a ajuns la o confruntare sîngeroasã, mai mare ºi mai dementã decît orice povesteau cronicile sau legendele – oamenii creaserã o încleºtare în faþa cãreia pãleau pînã ºi epicele bãtãlii din cãrþile sacre. ªi care erau cauzele? Cele de mai sus! Nebunia puterii cerea reîmpãrþirea lumii, cei bogaþi doreau sã ia coloniile ºi sclavii altor bogaþi! Zecile de milioane de morþi erau planificate, sutele de milioane de sclavi erau introduse în proiectul de recuperare a investiþiei militare. Da, Puterile Centrale au început Marele Rãzboi, dar nici una dintre marile puteri nu îl refuza, ci, dimpotrivã, îl aºtepta, cu registrele de venituri ºi cheltuieli deschise ºi la fel de cinice.

Aceasta era lumea în care a izbucnit Octombrie Roºu! Bolºevicii, odioºii bolºevici! Criminalii care au ucis aristocraþia, care au dãrîmat biserici! Ce urît sunã… Ciudat este cã nu la fel de urît suna pentru cei pe care îi considerãm marii scriitori ai Franþei, ai Statelor Unite, ai fenomenalei Americi Latine. De ce asta? Pentru cã ei, vizionarii spiritului, vedeau adevãrul – lumea, cu faptele ei, cerea Octombrie Roºu! „Lenin, cu o întreagã echipã de revoluþionari, a fost trimis ºi susþinut de Germania”, care dorea sã punã la pãmînt marea forþã a rãsãritului, Imperiul Þarist. Istoricii ºi speculanþii detaliilor nu au decît sã continue pe aceastã cale – sînt oameni ai prezentului, cuprinºi în paradigma manipulãrii! Cauzele reale, pe care le-am expus mai sus, nu þineau de conspiraþii!

Aproape 20 de milioane de morþi în rãzboi ºi 100 de milioane în urma gripei spaniole din perioada imediatã, care a surprins o lume distrusã ºi înnebunitã de propriile fapte – o realitate care þine de „minunata” lume în care a izbucnit „sîngeroasa revoluþie bolºevicã” – altfel spus de lumea care a nãscut Octombrie Roºu.

Iar Octombrie Roºu a nãscut, la rîndu-i, singura spaimã a lumii care îl cauzase; de fapt, spaima provenea din aceea cã laitmotivul tuturor poveºtilor din lume, victoria sãracului asupra bogatului ieºea din cãrþi ºi devenea realitate. S-a spus imediat cã statul comunist a fost o elucubraþie sîngeroasã, o loviturã datã umanitãþii - ºi se spune ºi acum, dupã ce, chipurile, comunismul a murit, a pierdut bãtãlia; în realitate, nici o bãtãlie, nici mãcar cele religioase, nu s-au purtat cu intensitatea celei duse de imperio-capitalism împotriva modelului viu al statelor proprietãþii populare.

Da, statul comunist, statul sovietelor a însemnat o naºtere grea, sîngeroasã – cu victime…

Sigur, stat dictatorial, Dzerdjinsky ºi prigoana contrarevoluþionarilor, comisari cu Naganul la brîu, apoi Gulag… Dar, o întrebare trebuie pusã – nu cumva deportãrile la Cercul Polar sau în depãrtãrile Siberiei existau ºi înainte? Ohrana era o societate caritabilã? Sau serviciile occidentale din colonii? Cine acuza atunci „crimele regimului bolºevic”? Lumea celor care trimiseserã la moarte zeci de milioane, asiguraserã moartea prin pandemie a unei alte sute de milioane - ºi aveau sã provoace peste puþin timp o crizã mondialã ce va aduce cel mai sîngeros conflict mondial, la arme de distrugere în massã, astãzi capabile sã nimiceascã însãºi viaþa pe planetã?

Nu ar trebui uitat cã Octombrie Roºu va însemna ºcolarizarea a 100 de milioane de oameni numai în Rusia, dezvoltarea în timp fantastic de scurt a celei mai mari þãri din lume –, dar mai ales a însemnat, pentru prima datã în perioada contemporanã, concentrarea tuturor eforturilor întru dezvoltarea unei naþiuni. Iar în puþin timp, în lumea întreagã, Octombrie Roºu avea sã fie semnalul eliberãrii a zeci de state, cãrora istoria scrisã de „lumea liberã” îi marcase cu semnul coloniei, sclaviei pe frunte. În plus, a forþat baronii profitului sã accepte condiþii umane pentru proletari. Or, toate astea nu numai cã au reprezentat un pericol atunci, în trecut – dar reprezintã ºi pentru prezent sau pentru viitorul apropiat. Un viitor în care, la fel ca în tre-

cut, dar mult mai pervers, se urmãreºte imbecilizarea masselor, se adîncesc crizele sociale ºi se ascut sãbiile crizelor militare. Istoria confimã cã Þara sovietelor, creatã din ºi dupã Octombrie Roºu, nu a generat nici crize economice, nici rãzboaie; în toatã istoria sa, Uniunea Roºie nu are la dosar decît douã conflicte militare – în Finlanda ºi Afganistan, plus celebrele intervenþii în Cehoslovacia ºi Ungaria, ambele cu ºtiinþa - ºi chiar acceptul jenant – al comunitãþii internaþionale. Nici rãzboaie mondiale, nici cuceriri de colonii. Raportat la dimensiunile colosale ale URSS, este sinistru de imaginat ce ar fi provocat un stat capitalist în sîngerosul Secol XX! Bezna comunistã, prigoana intelectualilor, proletcultismul – vorbe pe care le aud… de la cine? De la o lume al cãrei simbol este promiscuitatea, bãtaia de joc de orice tradiþie, ba chiar ºi de legile firii, în care totul devine marfã, mai ales „intelectualul” - ºi care aduce la rang de „evoluþie” excesele specifice perioadei revoluþionare – delaþiunea, suspiciunea, acuzatorii publici, spiritul gregar?! Lumea aceasta vorbeºte de „beznã”?! Pe lîngã ºcolarizarea imensã de care am amintit – fapt unic în istorie – cultura generatã de Octombrie Roºu a însemnat creaþie excepþionalã în toate domeniile – de la marile, inegalabilele ºcoli de muzicã, balet, filme sovietice – pînã la literaturã ºi arta plasticã, afectate de „procesul revoluþionar”. Dar alternativa pe care o vedem care este? Literatura ºi cinematografia mizeriei umane, a decãderii omului în cele mai sinistre forme – ba chiar ºi o transformare a artelor vizuale în mijloace de pervertire a copiilor, iar a muzicii în deformarea adolescenþilor ºi tinerilor în obsedaþi de sex pervers, limbaj trivial ºi viaþã dependentã de droguri ºi alcool? Da, de la idealistul filmului socialist, am ajuns la tînãrul drogat ºi incult, curva-model ºi bogatul sinucigaº… ªtiu, morþii lui Stalin, Gulag-ul, Holodomorul, deportãrile din Basarabia… Sunã cumplit!

Dar oare pot fi puse toate astea în seama lui Octombrie Roºu? Putem lua doar cifrele, ca în matematicã, cifrele, omiþînd contextul unic, teribil, al unui stat izolat ºi atacat din toate pãrþile?

Nu, realitatea nu poate fi analizatã creînd, dupã bunul plac, sisteme tautologice: aceea este manipulare, sau în cel mai bun caz propagandã.

Persecuþii ºi pedepse în massã au avut loc încã de la primele consemnãri istorice, iar „lumea civilizatã”, imperialismul capitalist, le-a fãcut, ruºinos, pînã dincolo de jumãtatea Secolului XX; dar în cazul lui Octombrie Roºu e altceva – trebuie negat, distrus, anihilat - pentru cã dã peste cap totul! Mai precis, toatã aceastã lume promiscuã a banului, a aparenþei imbecilizante. Iar tot ce am scris aici ar putea fi sintetizat într-o singurã frazã: Octombrie Roºu este singurul fenomen care a dat peste cap aºa-zisa lege a firii: cã existã cei care sînt stãpîni ºi cei care sînt slugi.

Am început cu Ludwig Wittgenstein, considerat ultimul mare filosof – de fapt, cel care îºi dã seama de decadenþa filosofiei, de pericolul ca ºtiinþa înþelepciunii sã se piardã în meandrele fals-argumentative ale lumii consumului - ºi atunci el, logicianul, plãnuieºte chiar o desfiinþare a filosofiei, prin înlocuirea ei totalã cu logica. A greºit oare cel mai mare logician contemporan?

Nicidecum. Raþiunea noastrã, bazatã pe cele cinci simþuri, alterate toate de virtualul manipulator, ºi pe memorie – un cîmp de bãtãlie pe care individul ºi grupul tradiþional l-au pierdut de mult raþiunea nostrã NU mai are nimic în comun cu logica faptelor. Lumea, deci, nu are nimic în comun cu logica. Exact ca lumea în care a apãrut Octombrie Roºu. De aceea cred cã logica îºi va lua revanºa imanentã, iar viitorul nu numai cã va repune în drepturile analizei corecte Octombrie Roºu, dar îl va ºi consemna într-o versiune reiteratã, ca o consecinþã logicã a unui viitor care s-a apropiat teribil. Iar la fel de teribil este cã Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie a fost singurul eveniment contemporan care a schimbat cu adevãrat istoria. Ceea ce devine din nou o necesitate, o cauzã ce impune un efect.

Pudelul de pazã al democraþiei De cîteva luni, spaþiul public este sufocant pentru cei care s-au sãturat efectiv de balivernele celor care se numesc politicieni. Pe orice canal TV de ºtiri eºti, aceste extensii nocive ale politicului în viaþa celor care încã se mai lasã minþiþi, vezi doar circ. Un circ scump, din pãcate, pentru cã biletele costã atît timp pierdut, cît ºi abonamentul la cablu.

Ce este trist, tragic chiar, nu este faptul cã porcii de politicieni se zvîrcolesc liberi în noroiul moral în care s-au decis sã intre cînd au acceptat sã fie bogaþi, ci faptul cã inerþia românilor este de neoprit. Nu avem „sînge în vene” sã-i exilãm cît mai departe, nu avem puterea de a schimba, nu avem nici mãcar credinþa cã se mai poate schimba ceva.

Sîntem refugiaþi în propria noastrã þarã, sîntem prizonierii temerilor ºi presei, care ºi-au propus sã ne distrugã ºi acel minim de materie cenuºie care încã mai existã.

Presa, cîinele de pazã al democraþiei! Vã amintiþi aceastã expresie? Circula destul de des pe culoarele conºtiinþei noastre, la final de Secol XX. Îmi amintesc cã cei care preluaserã iniþiativa jurnalisticã imediat dupã ’89 au înfierat pînã la sînge pe cei care lucrau cu fostul regim ºi se jurau cã ei vor fi adevãraþii paznici ai tinerei democraþii, nãscutã din trãdare ºi din sîngele celor care au fost uciºi în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Erau oportuniºtii noilor vremuri, erau portavocea libertãþii, erau liberi sã spunã ce vor. ªi, pentru cîþiva ani, chiar aºa a fost.

Pînã sã se coaguleze noua structurã de putere, pînã sã se punã pe picioare acele grupuri de interese, presa a funcþionat ca un „pudel de pazã”, a lãtrat cît a putut fãrã sã facã mari schimbãri, timp în care a cãutat sprijin financiar pe unde s-a putut, pentru cã înainte de a fi apãrãtori ai dreptãþii ºi democraþiei, ai libertãþii acestui popor naiv ºi greu încercat, ziaristul trebuie sã ºi mãnînce. ªi sã mãnînce bine, sã aibã vacanþe prin zone îndepãrtate, ºi nu numai. Într-o lume a capitalului, cînd banul indicã direcþia, presa liberã de comunism a devenit extrem de preOCUPATÃ de capitalism ºi de prosperitatea individualã, lãsînd la mîna sorþii nevoia unei naþiuni de a fi apãratã, mãcar teoretic, de abuzurile ºi de încãlcarea legii de cãtre cei pe care îi tot aplaudãm pe la TV sau îi înjurãm în gînd, dupã caz. În prezent, presa, cu foarte, foarte mici excepþii, nu mai reprezintã interesele naþiunii. Nu o mai face de multã vreme. De fapt, presa cu adevãrat liberã din România a dispãrut odatã cu moartea directorului general al ziarului „Adevãrul“, Dumitru Tinu. La vremea aceea, acest cotidian, chiar dacã avea în interior figuri care s-au dovedit a fi triste ºi corupte, reprezenta singurul BASTION care mai pãrea independent de grupurile de interese care acum ne macinã viaþa.

Dupã moartea lui, a lui Dumitru Tinu, s-a terminat. Presa, aºa cum este ea de aproape 27 de ani, este pãrtaºã, alãturi de clasa politicã, la toate nedreptãþile care au fãcut ca România sã nu fie prosperã ºi liberã. Pentru cã nu sîntem bogaþi, nu sîntem prosperi, nu sîntem liberi. Dacã spui ceva ce nu convine, apari repede pe o listã, dacã nu eºti cu cei care conduc, banii nu mai vin din publicitate, iar dacã nu mai sprijini politicianul care te finanþeazã, rãmîi pe drumuri.

Democraþia americanã, aºa cum era ea cîndva, cã acum nu prea mai este, ne spune cã libertatea individualã este sacrã, cã avem voie sã gîndim liber, avem voie sã ne spunem offul, avem voie sã fim exact cum ºi ei au fost cîndva: liberi! În România nu a fost niciodatã aºa, dar ne spunem „stat democrat”. Nu sîntem! Sîntem încã robii unor concepþii pe care nu comunismul ni le-a inoculat, ci însãºi naþiunea noastrã a fost în aºa fel conceputã sã nu acceptãm pãreri diferite, sã nu fim toleranþi cu alþii care gîndesc la fel.

Pentru cei care încã mai citesc, vedeþi cum se votau politicienii în perioada interbelicã, cum se trecea printre pari ºi furci, ca sã fie votat cine trebuie. ªi nu erau comuniºti pe atunci - acei cîþiva frenetici nu aveau încã putere - erau Liberali ºi Þãrãniºti, în special. Acum parul a fost înlocuit cu alte metode, mult mai feroce, dar ceva mai ascunse vederii. Sîntem la fel. Dacã nu eºti cu mulþimea, eºti linºat sau, în cel mai bun caz, izolat. ªi mulþimea, draga de ea, merge pe drumul cel mai uºor, cel care nu necesitã prea multã gîndire, dar care de multe ori este acel drum al nedreptãþii.

Presa, cîinele de pazã al democraþiei, este acum un pudel care stã mai mult prin Parlament, prin Guvern, Ambasade sau pe culoarele companiilor multinaþionale.

Noi, românii, am pierdut trenul libertãþii.

Pag. a 8-a – 10 noiembrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (22) Întoarceþi-l pe acesta ºi aduceþi-l aici pe monahul Aianasie...

Descoperirea aceasta s-a învrednicit s-o aibã egumenul Cosma, care în anul 932 cîrmuia o mînãstire din Constantinopol.

Odatã, acesta a fost lovit de o boalã grea, care l-a chinuit vreme îndelungatã. Se împlineau deja cinci luni de cînd se afla în aceastã înfricoºãtoare încercare, cînd într-o zi, cam pe la ceasul al treilea, ºi-a revenit puþin, s-a ridicat uºor din patul sãu mic ºi a ºezut sprijinit de o parte ºi de alta de fraþii care îl slujeau.

Dar imediat ce s-a aºezat a cãzut în extaz. A rãmas în aceastã stare din ceasul al treilea pînã într-al nouãlea.

Ochii lui erau deschiºi ºi pironiþi în tavanul chiliei, iar gura sa ºoptea cuvinte nearticulate ºi total neînþelese. Între timp, la un moment dat ºi-a venit puþin în fire ºi a cerut de la fraþii care erau de faþã douã bucãþi de pîine uscatã.

Daþi-mi cele douã felii de pîine pe care le-am luat de la sfîntul pãrinte, a zis - ºi ºi-a bãgat mîna în buzunarul de la piept, cãutînd sã le gãseascã.

Unii din cei de faþã au înþeles cã avusese o descoperire. L-au rugat deci sã le descopere aceastã mare tainã.

Spune-ne, pãrinte, îi ziceau. Nu ne lipsi de acest folos. Unde ai fost atîtea ore? În ce vedere tainicã þi-a fost înãlþatã mintea? Am vãzut cã întredeschideai ºi buzele. Cu cine discutai?

Acela, vãzînd cã îl roagã atît de stãruitor, a zis: - Încetaþi, fiii mei. ªi dacã Domnul va îngãdui sã-mi vin în fire, voi împlini cererea voastrã.

De dimineaþã, deci, toþi fraþii s-au adunat aproape de el. Iar el a început sã povesteascã: - Pãrinþi ºi fraþi, cele ce am vãzut sînt mai presus de orice minte ºi limbã omeneascã. De aceea, îmi e imposibil sã le aduc pe fiecare în memorie ºi sã le povestesc îndeamãnunt. Cu toate acestea, vã voi povesti ceea ce îmi voi aduce aminte. „Precum eram întins în patul meu mic, sprijinit de

Carte de cãpãtîi (22) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

ACATISTUL PENTRU CEI ADORMIÞI (4) Condacul VIII: Întreaga lume ca un sfînt mormînt obºtesc se aratã, pretutindenea se aflã þãrîna fraþilor ºi a pãrinþilor noºtri dupã chipul lui Dumnezeu ºi a lui asemãnare zidiþi, cãci toþi rudenie a lui Adam sîntem. Tu Doamne, Acela ce neîncetat pe noi ne-ai iubit, pe toþi cei ce au rãposat de la începutul lumii ºi pînã în ceasul acesta, iartã-i pe ei, ca dragostei Tale de oameni sã-i cîntãm: Aliluia!

Icosul VIII: Sã-i zicem Lui: „Vai, vai!” Se apropie ca un cuptor arzãtor ziua cea mare ºi înfricoºãtoare a Judecãþii celei de Apoi, celei de pe urmã, cînd cele ascunse ale oamenilor se vor descoperi, cînd cartea conºtiinþei tuturora ni se va deschide. „Împãcaþi-vã cu Domnul!”, Pavel Apostolul strigã, mai înainte de acea înfricoºatã zi. Ajutã-ne, Doamne, ºi pe cei rãposaþi iartã-i pentru rugãciunile noastre ale celor ce-þi strigãm: Tatãl nostru, sunetul trîmbiþei sã fie ºi lor ºi nouã veºnicã mîntuire. Tatãl nostru, în ceasul Judecãþii ºi pe ei ºi pe noi, de mila Ta cea aducãtoare de bucurie mare, învredniceºte-ne. Tatãl nostru, pe cei ce numai pentru Tine ºi pentru aproapele Tãu au suferit, cu slavã încununeazã-i. Tatãl nostru, celor curãþiþi prin necazurile lumii acesteia pãmînteºti, adevãrul Tãu dãruieºte-le. Tatãl nostru, Cela ce numele tuturora îl cunoºti, pe cei ce în chinul cãlugãresc sau în cel mirenesc au dorit mîntuirea, pomeneºte-i pe ei. Tatãl nostru, pentru pãstorii cei cucernici, pe fiii lor cei duhovniceºti, în sînul Tãu îi primeºte. Tatãl nostru, pe Mirele Hristos, cu fãclii aprinse sã-L întîmpinãm noi robii Tãi. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

Condacul IX: Nu pierdeþi vremea care trece cu grãbire, ci binecuvîntaþi fiecare ceas. Fiecare clipã, tot mai mult de mormînt ne apropie întristãrile lumii, cãrunteþele, puterile slãbite, apropierea lumii celei de dincolo o vestesc, stricãciunea acestei vieþi arãtînd-o, cãci toate trecãtoare se aratã.

Icosul IX: Precum toamna copacii cu frunzã se desprind, tot astfel ºi viaþa noastrã pãmînteascã, cu fiecare an, cu

doi fraþi, mi s-a pãrut cã vãd la stînga mea o mulþime de omuleþi ciudaþi cu feþe negre. Negreala însã nu era la toþi la fel, ci la unii era mai multã, la alþii - mai puþinã. ªi la unii omuleþi ochii erau întorºi; la alþii - galbeni închis; la alþii - sîngerii, ucigãtori ºi sãlbatici. Unii, iarãºi, aveau buzele vinete ºi crãpate, alþii aveau doar o buzã - ori cea de jos, ori cea de sus.

Aceºti omuleþi s-au apropiat de patul meu ºi se luptau sã mã ia de lîngã voi. ªi la început, vãzîndu-vã în jurul meu, am simþit cã nu mi-e foarte fricã de ei ºi nu m-am înspãimîntat de furia lor. Mai tîrziu însã, nu ºtiu cum, m-am despãrþit de voi, ºi astfel au reuºit sã mã ia.

M-au smuls cu multã îndrãznealã, m-au legat ºi au început unii sã mã tîrascã înainte, alþii sã mã tragã înapoi, unul mã lega de mîini ºi de picioare, iar alþii mã strîngeau cu putere. În cele din urmã m-au luat ºi au început sã mã tîrascã grãbit spre o prãpastie abisalã, a cãrei lãrgime nu depãºea o aruncãturã de piatrã, dar care avea o adîncime ce ajungea pînã la iad. Pe o parte a prãpastiei se afla o cãrare atît de strîmtã, cã abia putea sã încapã o talpã de om. Pe aceastã cãrare foarte strîmtã m-au tras cu multã violenþã, iar eu aveam grijã sã mã întorc mereu pe partea dreaptã, ca nu cumva sã alunec ºi sã mã prãbuºesc în acea rîpã abisalã ºi de nedescris.

Dupã cum se pare, în fundul rîpei se gãsea un rîu a cãrui curgere stîrnea vuiet mare.

Aºadar, dupã ce cu groazã mare am trecut acel drum strîmt, pãºind parcã spre rãsãrit, am gãsit o poartã mare întredeschisã. În faþa ei stãtea un uriaº negru ºi înfricoºãtor la vedere. Ochii lui enormi erau întorºi anapoda, roºii ca sîngele, ºi aruncau flãcãri de foc. Din nãrile sale ieºea fum. Limba îi atîrna la un cot afarã din gurã. Mîna dreaptã îi era complet rece ºi nemiºcatã. Cea stîngã însã era groasã ca un stîlp, dezgolitã ºi foarte lungã.

Cu mîna aceasta îi apuca ºi îi arunca în acea prãpastie pe pãcãtoºii cei osîndiþi, care scoteau þipete înfiorãtoare. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) fiecare lunã, spre cãdere merge, floarea tinereþii se veºtejeºte, lumina bucuriilor se stinge, bãtrîneþea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se depãrteazã, voi, cei ce arãtaþi cîndva tineri, plini de bucurie ºi fericire, acum unde sînteþi? Mormintele voastre zac fãrã glas, sufletele voastre în mîna Domnului se aflã, de aceea îi strigãm: Tatãl nostru, privirea spre lumea cea de dincolo de mormînt, la rugãciune cu îngrijorare mã cheamã; Tatãl nostru, cu soare frumos lãcaºurile acelor rãposaþi le lumineazã ºi le încãlzeºte.

Tatãl nostru, pentru totdeauna vremea despãrþirii, dintre noi o ºterge. Tatãl nostru, de bucuria întîlnirii cu cei din ceruri, învredniceºte-ne. Tatãl nostru, fi ca noi toþi, una cu Tine sã fim. Tatãl nostru, curãþia pruncilor, bunãtatea sufletului celor tineri, toate acestea celor rãposaþi dãruieºte-le. Tatãl nostru, fi ca viaþa cea veºnicã luminatã sãrbãtoare a Paºtilor sã le fie lor. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

Condacul X: La mormintele rudeniilor iubite, lacrimile ca picãturile de ploaie ce curg, cu nãdejde ne rugãm ºi cu credinþã strigãm: „Adevereºte-ne, Doamne, cã pe toþi i-ai iertat, aratã cã pe toþi în lãcaºurile bucuriei i-ai primit ca sã-Þi cîntãm: Aliluia!”

Icosul X: Privirea în depãrtare spre calea vieþii trecute mi-o îndrept, toþi cei ce au rãposat binefãcãtorii mei de-a lungul vremii în aducere aminte îmi stau, ºi cu îndatoratã dragoste unele ca acestea îþi strig: Tatãl nostru, pe toþi cei care mi-au dorit ºi mi-au fãcut bine, miluieºte-i.

Tatãl nostru, pe pãrinþii, pe fraþii ºi pe cei de aproape ai noºtri, slavei Tale învredniceºte-i. Tatãl nostru, pe cei ce mi-au vestit cuvîntul Tãu, îi miluieºte. Tatãl nostru, în faþa îngerilor, pe cei ce m-au învãþat sã Te iubesc, preamãreºte-i. Tatãl nostru, celor ce m-au povãþuit la ascultare urmînd vieþii lor sfinte, dãruieºte-le bucurie.

Tatãl nostru, pe cei ce m-au ajutat în zilele grele, cu tainicã mînã îndulceºte-i. Tatãl nostru, a Ta împãrãþie este fãrã de sfîrºit, fã ca toþi cei adormiþi întru a Ta veºnicã bucurie sã intre. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

„ROMÂNIA MARE“

Urare

Sã-þi fie viaþa precum e cerul dimineaþa, În luna lui cuptor Cînd munþii gem de dor, Cînd marea-i un covor...

Sã-þi fie mintea precum e cerul fãrã nori, În nopþi de-a lui Gerar Cu stele de cleºtar, Cînd noaptea dã pe jar...

Sã-þi fie inima ca roua lui florar, Pe cîmpuri de muºtar Din frunþile de deal Ce nu au nici un mal...

Sã-þi fie crezul Cu vîrful cãtre Cer, Privirea doar un þel ªi pasul plin de zel!

Sã dai în mintea florilor de primãvarã, Sã rîzi cu florile din varã, Sã cînþi romanþa florilor de toamnã, ªi flori de zurgãlãi sã te tot ningã-n iarnã...

Sã ai mereu privirea întoarsã cãtre Cer, Iar soarele sã te îmbrace în flori de meri, ªi stelele sã-þi cînte ler din ler, Sã nu ai drumul vieþii cu poveri... ªi sã-þi colind din loc în loc, Pe la portiþã flori de busuioc, Iar drumul vieþii sã-þi fie doar cu rod, Sã n-ai pe la rãspîntii nici un nod...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Te-a spãlat sîngele lui Iisus Ai fost oare curãþit ºi înnoit?

Te-a spãlat sîngele lui Iisus? ªi nãscut de sus, iertat ºi mîntuit? Împãcat oare eºti cu Iisus? Înnoit? Izbãvit?

Eºti tu oare prin el mîntuit? Þi-e sufletu-mpãcat ºi liniºtit ªi prin sîngele scump curãþit?

Veghetor eºti oare, viaþa-þi cercetînd?

Te-a spãlat sîngele lui Iisus?

Eºti condus de Domnul, cuvîntu-i urmînd?

Te-a spãlat sîngele lui Iisus?

(Autor anonim)

Pildã creºtinã Cugetãri despre prietenie * Sã nu aºtepþi de la prieteni ceea ce poþi face singur. * Un prieten este acela care îþi ºtie toate defectele ºi totuºi are ochi sã-þi vadã ºi calitãþile. * Prietenia fãrã încredere este ca o floare artificialã. * Cît timp vei fi fericit, vei numãra mulþi prieteni, dar pe vreme neprielnicã vei rãmîne singur. * Dacã nu poþi spune ceva bun despre prietenii tãi, înseamnã cã te-ai împrietenit cu cine nu trebuia. * Vei rãmîne fãrã prieteni, dacã vei cãuta sã ai unul fãrã defecte. * Un prieten adevãrat îþi rãmîne întotdeauna prieten. * Prietenia este cel mai frumos dar pe care îl poþi oferi cuiva. * Nu-i spune prietenului ceea ce nu vrei sã afle duºmanul tãu.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 10 noiembrie 2017

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Belizarie – tracul ajuns general în Imperiul Byzantin, comparat cu Cezar pentru faptele sale de arme Belizarie (505-565 d.th.) a fost unul dintre cei mai de seamã generali Byzantini. Datoritã faptelor sale de arme ºi a calitãþilor sale a fost unul dintre puþinii oameni de stat care au fost onoraþi cu titlul de „ultimul dintre romani”. Totuºi, locul naºterii lui Belizarie se aflã destul de departe de Roma ºi Peninsula Italicã. Iar felul în care ºi-a trãit Flavius Belisarius primii ani ai vieþii sale a fost, foarte probabil, departe de modul în care erau crescuþi tinerii nãscuþi în sînul aristocraþiei romane din perioada imperialã. Belizarie a ajuns acolo unde a ajuns doar prin meritele ºi puterile sale, fiindcã s-a nãscut într-o familie

de condiþie modestã din Iliria (în vestul Peninsulei Balcanice). Istoricul Edward Gibbon afirmã, în lucrarea sa „Istoria declinului ºi cãderii Imperiului Roman”, cã Belizarie s-a nãscut ºi, probabil, a fost educat printre þãranii traci. Unii istorici (cei majoritari, de fapt) susþin ipoteza cã faimosul general Byzantin era de neam trac, aceasta însemnînd „protoromân”. În tinereþe, Belizarie s-a înrolat în armatã ºi, pe baza calitãþilor sale, a fost selectat pentru a face parte din garda împãratului Iustin I. Dacã þinem seama de faptul cã Iustin I era trac, dupã cum o aratã ºi numele unora dintre membrii familiei sale, e lesne de înþeles cã prefera sã fie pãzit de cãtre ostaºi proveniþi din acelaºi popor.

Belizarie a avut ocazia de a-ºi dovedi, pentru prima datã, calitãþile de strateg, sub domnia împãratului Iustinian (527-565 d.Hr.). În Bãtãlia de la Dara (anul 530), armata Byzantinã a lui Belizarie a reuºit, în ciuda numãrului mai mic de ostaºi, sã înfrîngã oºtirea puternicului Imperiu Sassanid, care a concurat cu Imperiul Roman nu mai puþin de patru secole. În anul 532 a izbucnit, la Constantinopol, puternica rãscoalã Nika, care ameninþa sã slãbeascã Imperiul faþã de agresorii din exterior. Belizarie era, în acea vreme,

Povestea casei strîmbe din Windsor, Anglia Casa Strîmbã din Windsor a fost construitã în 1592, la marginea pieþei oraºului, ºi a fost numitã iniþial Casa de dupã Piaþã. În 1687, consiliul oraºului a ordonat sã fie demolatã, pentru a face loc Casei Breslelor din vecinãtate.

Dupã o disputã asupra terenului, consiliul local a fost obligat de instanþã sã reconstruiascã locuinþa pe amplasamentul iniþial. Casa a fost reconstruitã cu grabã ºi deliberat strîmbã pentru a cãdea la primul vînt mai puternic, iar municipalitatea sã beneficieze în sfîrºit de terenul de sub aceasta. Însã în ciuda construcþiei greºite, casa a rezistat în timp, iar astãzi este o atracþie turisticã importantã în micuþa aºezare britanicã.

Astfel, casa a devenit cunoscutã sub numele de Casa Strîmbã din Windsor. De-a lungul secolelor, clãdirea a gãzduit mai multe tipuri de afaceri, printre care atelierul unui bijutier, o fabricã de bere, un magazin de antichitãþi, precum ºi un magazin de cadouri. În prezent, aici funcþioneazã o ceainãrie ºi un restaurant în care clienþii sînt serviþi, în afarã de ceai ºi cafea, cu prãjituri artizanale preparate manual, un mic dejun

cel mai de seamã conducãtor de oºti, astfel cã a fost chemat sã înãbuºe rãscoala. A reuºit sã obþinã victoria, fiind trecuþi prin sabie 20-30.000 de rebeli, dar în anul urmãtor avea sã îi fie încredinþatã o misiune ºi mai dificilã. Trebuia sã recupereze o serie de teritorii africane de la puternicul Regat Vandal. Vandalii au fost înfrînþi, iar la întoarcerea în Constantinopol, Belizarie a fost primit cu un fast demn de un rege, fast despre care se spune cã nu a mai fost egalat niciodatã, dupã aceea, în cazul vreunui alt conducãtor de oºti. I-a biruit pe vandali cu doar cîteva mii de cãlãreþi. Cartagina a rãmas sub control Byzantin pînã tîrziu, cînd a fost cuceritã de cãtre arabi.

Urmãtorul obiectiv al împãratului Iustinian a fost biruirea Regatului Ostrogot din Italia. Ostaºii lui Belizarie au reuºit sã cucereascã Ravenna, capitala regatului, însã rãzboiul s-a prelungit foarte mult, pînã în anul 554. Dupã cucerirea Ravennei, Belizarie ajunsese sã fie stimat atît de cãtre proprii ostaºi, cît ºi de cãtre adversarii ostrogoþi, ceea ce a stîrnit neîncrederea lui Iustinian, care se temea sã nu îºi piardã tronul. În 535 d.Hr. generalul Belizarie a recucerit Sicilia de la ostrogoþi, iar la 536 a obþinut controlul asupra Romei ºi a oraºului Napoli.

Dupã cucerirea Ravennei, a fost trimis în rãsãrit, pentru a purta negocieri cu reprezentanþii Imperiului Sassanid, însã în anul 545 a fost retrimis în Peninsula Italicã, din cauza rãzvrãtirii ostrogoþilor. De astã datã, trupele lui Belizarie nu au mai ieºit victorioase, iar faimosul general, nãscut ºi crescut printre traci, a trebuit sã predea altcuiva comanda trupelor. Ultima sa campanie de amploare a fost stãvilirea ºi alungarea puhoaielor de bulgari, ce intenþionau sã invadeze teritoriul Imperiului Byzantin. În anul 562, Belizarie a fost aruncat în temniþã, fiind acuzat – mai mult sau mai puþin întemeiat – de sãvîrºirea unor fapte reprobabile (corupþie), în ciuda faimei sale ºi a imenselor servicii pe care le-a adus Byzanþului, în trecut. Mai tîrziu a fost, însã, scutit de executarea pedepsei ºi reabilitat, repus în vechile drepturi, de cãtre împãrat.

Totuºi, privaþiunile ºi ostenelile unei vieþi de luptãtor au fãcut ca viteazul Belizarie, unul dintre marii generali ai Imperiului Byzantin – dacã nu cumva cel mai de seamã – sã treacã la cele veºnice, la prea puþinã vreme dupã reabilitarea sa.

Cu privire la Belizarie s-a spus cã, dupã Iulius Caesar, nici un alt conducãtor de oºti n-a mai reuºit sã obþinã atîtea victorii, cu efective umane ºi resurse militare atît de reduse. Puþini conducãtori militari din istorie l-au egalat în materie de tacticã ºi strategie. (ancientorigins.net) nemaipomenit, prînz ºi cinã. Casa Strîmbã are un pasaj secret, acum blocat, care duce la Castelul Windsor ºi despre care se spune cã a fost folosit pentru întîlnirile clandestine ale regelui Carol al II-lea cu amanta lui, Nell Gwyn. Pasajul a fost utilizat, de asemenea, pentru livrarea produselor de la piaþã direct în bucãtãria Castelului Windsor. (amusingplanet.com)

„Sacred Grove“, fantastica grãdinã construitã de un duce italian Ducele de Bomarzo – Pier Francesco Orsini, mai cunoscut sub numele de Vicino, a construit, sub imperiul morþii soþiei sale, una dintre cele mai neobiºnuite grãdini din lume. Sacro Bosco sau „Sacred Grove” se aflã încã într-o vale împãduritã din Bomarzo, un oraº mic, situat la aproximativ 90 km nord de Roma, Italia.

Grãdina este populatã de sculpturi adeseori macabre ºi groteºti, menite sã ºocheze vizitatorii. Multe dintre sta-

Sfatul medicului

Tendinita Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Tendinita este o afecþiune caracterizatã prin inflamarea tendonului, care se manifestã cu rupturile parþiale ale unor fibre de colagen asociate cu apariþia unui edem localizat ºi dureri. Tendoanele sînt structuri elastice asemãnãtoare unei corzi ºi fac legãtura dintre un muºchi ºi un os.

Cele mai frecvente cauze al tendinitei: - Solicitãri excesive ºi repetate ale articulaþiei.

- Traumatisme locale sau sãrituri ºi alergãri pe suprafeþe dure.

- Vîrsta înaintatã ºi asocierea unor boli, cum ar fi guta, diminuarea mobilitãþii articulare, deficitul vitaminic ºi obezitatea.

Cele mai afectate articulaþii sînt ale umãrului, cotului, pumnului ºi gleznei.

Simptomele în tendinitã Cel mai frecvent semn este durerea care apare adesea în stare de repaus ºi se accentueazã la palpare, dar mai ales în timpul exerciþiului sau la folosirea tendonului într-o anumitã activitate, cum ar fi scrisul îndelungat la tastaturã. Din cauza durerii va apãrea ºi imposibilitatea de a efectua miºcãrile ce folosesc tendonul respective. Uneori poate fi însoþitã de inflamarea, încãlzirea ºi înroºirea zonei afectate.

Diagnosticul se pune pe baza unui examen clinic al articulaþiei, efectuînd anumite manevre speciale în care se testeazã tendonul (Testul Jobe, Hawkins,Webb etc.) ºi examene complementare, precum o ecografie ce este necesarã pentru a confirma diagnosticul ºi de a arãta zona de inflamaþie însoþitã de prezenþa lichidului din jurul tendonului.

Tratamentul tendinitei Tratamentul constã în reducerea durerii, însã el diferã în funcþie de severitatea tendinitei. Repausul, folosirea unei orteze speciale asociate cu aplicaþii reci ºi tratament antiinflamator local ºi oral în cazurile uºoare, iar în cazurile avansate acest tratament nu este suficient ºi este nevoie de administrarea unor infiltraþii locale pentru a reduce edemul local ºi a grãbi vindecarea. Studiile au arãtat cã infiltraþiile de tip PRP (plasmã îmbogãþitã cu trombocite) ajutã la grãbirea procesului de vindecare.

Tratamentul medicamentos în cazurile avansate este unul lent, de lungã duratã, iar repausul este absolut necesar.

Tratament chirurgical este rar. Acesta constã în îndepãrtarea zonei de inflamaþie sau tratarea complicaþiilor precum rupturile de tendon.

Metode de prevenþie ale tendinitei Poþi preveni apariþia tendinitei prin aplicarea unor principii: - Întãreºte muºchii pentru a reduce solicitarea tendoanelor.

- Repaus o perioadã.

- Dietã echilibratã în minerale, vitamine ºi hidratare corespunzãtoare.

- Efectuezã întotdeauna exerciþii de încãlzire înainte de sport.

- Dacã simþi apariþia unei dureri, opreºte activitatea sau exerciþiul imediat.

Netratate la timp, tendinitele se pot agrava ºi duc la o deteriorare serioasã a tendoanelor, uneori chiar la ruptura tendonului afectat, de asemenea, în cazul în care nu este tratatã corespunzãtor, tendinita poate recidiva sau degenera. Rezultatul tratamentului medicamentos din stadiile incipiente este unul foarte bun, cu vindecare rapidã, fãrã a evolua spre cronicizare. www.consultatieortopedie.ro

tuile monstruoase par sã nu fie legate între ele, însã toate poartã „inscripþia” durerii pe cale Vicino o simþea în acele clipe. Dupã ce ducele a murit în anul 1584, pãdurea sacrã a fost ocolitã de localnici, cei mai mulþi crezînd cã este bîntuitã.

Ulterior, natura suprarealistã a parcului a atras curiozitatea artistului spaniol Salvador Dali, inspirîndu-l pe acesta sã picteze în acelaºi fel Tentarea Sfîntului Antoniu în anul 1946. Imediat dupã aceea, parcul a fost cumpãrat de cãtre un investitor italian pe nume Giovanni Bettini ºi restaurat. Astãzi este o atracþie turisticã importantã pentru micuþa aºezare italianã.

RADU UNGUREANU

Pag. a 10-a – 10 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Viitorul omenirii: înapoi la marxism În anul 1993, apãrea la New York cartea ,,Profeþiile de la Celestine”, care, tradusã în mai multe limbi, avea sã se vîndã în peste 8 milioane de exemplare. Autorul acestui adevãrat best-seller, ziaristul american James Redfield, împletind ficþiunea cu realitãþile din jurul nostru, imagineazã o aventurã captivantã în jungla din Peru. Prin aceasta, el urmãreºte sã ne atragã atenþia asupra unor fenomene care se petrec sub ochii noºtri, dar cãrora nu le dãm importanþã ºi, într-un viitor apropiat, ele ne vor transforma radical viaþa. De multe ori ne-am întrebat: de unde venim ºi ce rost avem în aceastã lume? Sau: chiar este întîmplãtor tot ce se întîmplã în jurul nostru? Toate faptele din existenþa noastrã au la bazã o logicã ºi, dacã am fi atenþi mãcar la cîteva detalii – cum ar fi, de exemplu, prezicerile sau premoniþiile -, am înþelege cã, într-adevãr, existã un spirit care ne guverneazã. În anul 2000, ,,Profeþiile de la Celestine” au fost tipãrite la Editura ,,Mix” din Braºov ºi, în felul acesta, românii au aflat cã, aidoma întregii populaþii a lumii, vor începe sã aibã ºi ei tot mai multe intuiþii, survenite secvenþial, care îi vor trece într-o culturã complet spiritualizatã pe Pãmînt.

Din capul locului, trebuie precizat cã lucrarea, scrisã la persoana întîi ºi numãrînd puþin peste 200 de pagini distribuite în 9 capitole, conþine secrete care vor schimba lumea.

Acþiunea începe calm ºi are darul sã ne sperie abia mai încolo, dupã ce am parcurs vreo 50 de pagini. Tînãra ºi frumoasa ziaristã americanã Charlene, prietena lui James Redfield, se alãturase unui grup care studia pentru ONU schimbãrile culturale ºi demografice survenite în unele zone ale lumii. ªi aºa, grupul ajunge cu cercetãrile în Peru. Acolo, la Universitatea din Lima, Charlene aflã unele zvonuri despre existenþa unui Manuscris foarte vechi, recent descoperit printre ruinele templului mayaº de la Machu Pichu, dar nimeni nu poate furniza detalii. În plus, din motive încã necunoscute, Guvernul ºi Biserica peruane cautã sã împiedice difuzarea Manuscrisului. Dar un preot localnic îi divulgã americancei cã acesta existã cu adevãrat, este redactat în limba aramaicã (la fel ca ºi Biblia), dateazã cam din anul 600 î.Chr. ºi prezice transformãri uriaºe, care se vor petrece în societatea omeneascã dupã anul 2000 (anticipînd oarecum prezicerile lui Nostradamus).

Structural, fiecare dintre cele 9 capitole se referã la cîte o Viziune-cheie asupra vieþii noastre viitoare: mai precis, un anumit gen de intuiþie, care ne va îndrepta spre o nouã culturã pe Pãmînt, complet spiritualizatã.

Prima Viziune iese din noi ca o agitaþie. La început, nu ºtim ce cãutãm. Mereu avem impresia cã ni se va întîmpla ceva care se ºi întîmplã, niºte premoniþii.

Aºa par, susþine James Redfield, vizionar ºi lucid, predestinãrile, presentimentele ºi programãrile, ca ºi cum viaþa ne-ar fi condusã de cineva dupã un plan anume, din care, uneori, ni se dau frînturi. (Cu o zi înainte de întîlnirea cu Charlene, James avusese viziunea acestei întîlniri.) Din ce în ce mai mulþi oameni au asemenea experienþe ºi, cam dupã anul 2040, ei vor atinge ,,masa criticã”. Abia atunci cultura lumii va începe sã ia în serios asemenea coincidenþe. Aºadar, ar cam fi timpul sã ne trezim cu toþii.

Ascultînd parcã de un impuls, James Redfield pleacã în Peru, pe urmele Manuscrisului. În avion, îl cunoaºte pe Wayne Dobson, profesor la Universitatea din New York, care deja gãsise ºi tradusese primele Douã Viziuni ale Manuscrisului.

A Doua Viziune constã în interpretarea mai corectã a istoriei noastre recente. Sau redefinirea ei, cãci istoria nu înseamnã doar evoluþia tehnologicã, este ºi evoluþia gîndirii. În Evul Mediu, Biserica Creºtinã avea o mare influenþã asupra omului, cãci voia sã-i salveze sufletul din ghearele diavolului. În secolele urmãtoare, apar primele fisuri în aceastã viziune, cînd preoþii încep sã fie acuzaþi de imoralitate, corupþie, ignoranþã, dictaturã. Începînd cu Epoca Iluminismului (Sec. XVIIIXIX) – odatã cu descoperirile geografice ºi invenþiile de tot felul – Biserica e pusã în situaþia de a gãsi o nouã explicaþie a relaþiei om-Dumnezeu. Revoluþia din fizi-

cã duce la descoperiri majore: mecanica cuanticã ºi teoria relativitãþii, precum ºi noi surse de energie - forþa aburului, curentul electric, fisiunea nuclearã.

A Treia Viziune propune o nouã înþelegere a Universului fizic, vãzut ca o sursã de energie. Cum ar fi ideea cã fiecare om este înconjurat de un cîmp energetic, care creºte sau scade în funcþie de anumiþi factori – cum ar fi hrana preponderent vegetalã, concentrarea psihicã, starea sufleteascã. Unii chiar îºi vãd cîmpul energetic, iar alþii îl folosesc, aºa cum fac maeºtrii artelor marþiale sau practicanþii levitaþiei. Cea mai multã energie se gãseºte în pãduri ºi în parcuri.

Cînd doi oameni se ceartã, unul absoarbe energia celuilalt. De asemenea, iubirea este un alt procedeu prin care oferim ºi primim energie. Iubirea cerutã ºi de Dumnezeu.

Odatã ajunºi în Peru, Redfield ºi Dobson constatã cã sînt urmãriþi, ba chiar se trage cu arma asupra lor.

Nu peste multã vreme, ei vor înþelege cã toate guvernele ºi bisericile lumii vor sã distrugã Manuscrisul, fiindcã atenteazã la ordinea stabilitã pe Pãmînt. De fapt, aceastã ordine manipuleazã massele ºi foloseºte resursele numai în avantajul unora. Cei doi vizitatori ajung în localitatea Viciente, un adevãrat colþ de Rai, în care natura fabricã multã energie invizibilã ºi unde numeroºi turiºti veneau în vizitã, fãrã sã înþeleagã de ce se simt excelent.

Oamenii încep sã-ºi schimbe pãrerea despre lume. Violenþa omului vine din nevoia de a-i controla pe alþii.

A Patra Viziune aratã cã, în toatã lumea ºi de cînd lumea, cei puternici îi dominã pe cei slabi, pentru a le absoarbe energia. Aceasta e cauza tuturor conflictelor din lume, individuale, colective ºi între naþiuni.

Dar, evoluînd în timp, vom descoperi alte surse de energie.

Ajungînd pe un vîrf din Anzi, eroul nostru trãieºte o senzaþie stranie: de seninãtate, liniºte interioarã, întoarcere în trecut. Acum înþelege cã materia este energia care vibreazã la un anumit nivel. Savanþii au numit acest nivel hidrogen, care a stat la baza formãrii Pãmîntului. Aceastã experienþã a lui Redfield se numeºte Consistenþã misticã, adicã acea stare prin care se vor încheia conflictele dintre oameni, întrucît se vor stinge conflictele dintre ei. ªi, uite aºa, am ajuns la A Cincea Viziune, adicã acea stare cînd am fost goliþi de energie, dar ne-am conectat la energia Universului (care este Dumnezeu) ºi ne-am revenit. Încãrcîndu-ne cu energie, creºtem Universul, ridicãm civilizaþia lumii, natalitatea, longevitatea ºi limitãm bolile. Energia aceasta aduce coincidenþele.

Motorul lumii – sã ne încãrcãm cu energie. Aceasta este energia dumnezeirii.

Acolo, pe munte, printre arbori ºi flori, James Redfield a cunoscut mai mulþi cãlugãri, conduºi de preotul Sanchez. ªi, ca toþi cãlugãrii, se rugau, însã demersul lor nu avea un caracter mistic, ci urmãrea transferul de energie de la planetã la om.

A ªasea Viziune. Prin coincidenþe, americanul îi cunoaºte pe Julia ºi pe Rolando, doi peruani care credeau în existenþa Manuscrisului. Aceºtia îi explicã necesitatea de a fi deschis, sincer cu oamenii, cãci numai aºa se poate face schimbul de energie. Prin urmare, A ªasea Viziune ne cere sã încetãm cu reticenþa noastrã faþã de ceilalþi.

Continuîndu-ºi peregrinãrile, James Redfield ajunge la templul mayaº de la Machu Pichu, unul dintre cele mai înalte centre de energie din lume. Acolo, el aflã care e scopul vieþii – sã ne încãrcãm cu energie cît putem. Viziunea a ªaptea se referã la unele lucruri care ne sar în ochi, sînt evidente, dar cãrora nu le dãm atenþie. Este vorba despre imaginile pozitive, visele ºi gîndurile aducãtoare de veºti bune. Cîteodatã, ne pun în legãturã cu cei morþi. În schimb, imaginile negative, gîndurile negre ºi coºmarurile ne aduc nenorociri ºi trebuie oprite imediat. (De exemplu, dacã-þi vine ideea sau visezi cã vei avea un accident de maºinã ºi eºti în situaþia sã te urci într-o maºinã, nu te urca.) Peregrinul viseazã cã e în cãutarea unei chei. Va înþelege semnificaþia visului cînd va gãsi Manuscrisul.

ALBUMUL CU POZE RARE

Ziaristul american James Redfield, autorul cãrþii ,,Profeþiile de la Celestine”, aparþinînd curentului New Age, care s-a bucurat de un mare succes în anii ‘90. Dupã 10 ani de la publicare (1993), romanul fusese vîndut în 20 de milioane de exemplare ºi tradus în 34 de limbi.

Viziunea A Opta ne vorbeºte depre cum trebuie sã ne purtãm cu copiii. Sã nu ne prostim cu ei ºi sã le spunem, de la bun început, toate secretele ºi adevãrurile asupra vieþii, pentru cã un copil va înþelege întotdeauna adevãrul.

Pãrintele Sanchez, ºeful misiunii de la Machu Pichu, îl duce pe James la ruinele de la Celestine, unde gãsesc cea de-A Noua Viziune, în care se vorbeºte despre modul nostru de viaþã din mileniul în care am intrat (prin comparaþie, i-am putea da importanþa pe care o are Biblia): - pentru a trãi confortabil, vom scãdea deliberat populaþia lumii; - nu vom mai tãia pãdurile, care sînt o sursã de energie; - nimeni nu va mai controla ºi poseda pe alþii; - vom redescoperi natura ºi vom vedea ce putere uriaºã zace în ea; - noþiunea de a da va fi identicã cu aceea de a primi, pe baza schimbului de energie; fiecare îºi va gãsi locul numai prin munca sa... În continuare, cea de-A Noua Viziune dezvãluie niºte secrete, privitoare la destinul nostru, care ne taie respiraþia. * Materia a pornit de la o formã simplã, hidrogenul, ºi a evoluat spre forme tot mai complexe, cu niveluri de vibraþie tot mai înalte. Cînd au apãrut oamenii primitivi, evoluþia s-a produs inconºtient, prin lupte care urmãreau jefuirea energiei celor mai slabi. Dar, nu-i departe ziua cînd ne vom putea mãri nivelul energetic ºi ne vom trãi toate coincidenþele înãlþînd ºi mai mult vibraþia noastrã. * Destinul nostru este sã ne mãrim nivelul energetic. Asta înseamnã cã, prin vibraþia atomilor, vom deveni mai uºori ºi mai puri spiritual, adicã invizibili.

Vom ajunge sã trecem graniþa dintre viaþã ºi moarte.

Aceastã trecere ne-a arãtat-o Isus Christos, care a deschis calea energiei divine, devenind atît de uºor, încît a mers pe apã, S-a înãlþat la cer ºi a trecut dincolo, unde vegheazã ca o luminã. Conectîndu-ne la energia Universului, încã în acest mileniu, vom vibra ºi vom merge în Paradis. Mayaºii, la care s-a gãsit Manuscrisul, au atins aceastã stare ºi au trecut cu toþii dincolo, în acelaºi moment. * Primele 8 Viziuni ne învaþã cã trãim într-o lume plinã de frumuseþi ºi de energii la care ne putem conecta. Viziunea A Noua ne aratã care ne este rostul în lume ºi încotro ne îndreptãm – sã ridicãm nivelul energetic pentru a merge în Paradis.

PAUL SUDITU P.S. – Dar autoritãþile din Peru au pus mîna pe copiile Manuscrisului ºi le-au distrus. Aceasta înseamnã cã James Redfield ºi celelalte personaje ale cãrþii trebuie doar sã-ºi aminteascã tot ce scria în Manuscris ºi sã transmitã mai departe. (Sau sã citeascã articolul nostru.) Conectarea energeticã va fi cea mai importantã misiune a omului în Mileniul Trei ºi nimeni nu se va putea opune acestei misiuni.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 10 noiembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (32) „Cujo“ Autor: Stephen King Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1981, Statele Unite Editura: Viking Press Forma literarã: roman

Rezumat ,,Cujo” este povestea unui placid cîine Saint Bernard, modelul „cîinelui bun” care, însã, devine o sursã de teroare pentru familia sa iubitoare ºi pentru locuitorii orãºelului Castle Rock, Maine. Cîinele familiei Camber, pe nume Cujo, este cel mai bun prieten al tînãrului de zece ani Brett Camber. Cîinele este muºcat întro zi de niºte lilieci turbaþi, pe cînd se afla într-o peºterã. În timp ce Cujo alunecã treptat ºi dureros spre turbare, King îi prezintã cititorilor pe locuitorii din Castle Rock, unii dintre ei urmînd a fi atacaþi mortal de Cujo.

Joe Camber, un mecanic auto ºi soþ abuziv, face eforturi serioase pentru a-l aduce ºi pe fiul sãu, Brett, pe aceastã cale a brutalitãþii, lucru pe care soþia sa, Charity, încearcã sã îl împiedice. Vic Trenton, un director din New York, care s-a mutat împreunã cu soþia sa, Donna, ºi fiul sãu, Tad, pentru a se bucura de viaþa liniºtitã din Maine, se strãduieºte sã îºi pãstreze cãsnicia, în ciuda aventurii pe care Donna o are cu poetul Steve Kemp, care chiar îi scrie lui Vic despre relaþia lor. Primind acest mesaj, Vic îºi imagineazã aventurile lor sexuale în detaliu. Mãtuºa Evie, cea mai în vîrstã locuitoare a orãºelului, la 93 de ani, prevede schimbãrile de vreme, fiind denumitã de cãtre poºtaºul George Meara „cãþea bãtrînã ºi cu gura mare”, aceasta numindu-l la rîndul ei pe poºtaº „un bãºinos bãtrîn”. Gary Pervier, un om „mai rãu decît un taur cu o manivelã în fund”, ºi-a transformat medalia „Distinguished Service Cross” în scrumierã, în 1968. Cînd hippioþii l-au cãutat pentru a-i spune cã este „prea de tot”, Gary i-a ameninþat cu o puºcã, considerîndu-i oricum „o adunãturã de împuþiþi”, spunîndu-le chiar cã „îl durea undeva dacã le împrãºtia maþele între Castle Rock ºi Fryeburg”. Romanul abundã în cuvinte vulgare, iar personajele îºi adreseazã frecvent replici obscene.

ARTA RÃZBOIULUI SUBLIMINAL (Argument) Motto: „Pentru a lichida popoare, se începe prin a le altera, prin a le ºterge memoria. Le distrugi cãrþile, cultura, istoria ºi altcineva le scrie alte cãrþi, le dã altã culturã, le inventeazã altã istorie…”. (Milan Huble, istoric ceh) Adevãrat dar…insuficient explicat. Cea mai eficientã metodã de a distruge un popor este rãzboiul subliminal: un rãzboi dur, care nu necesitã tehnica, dotãrile ºi costurile rãzboiului convenþional, ºi nici riscurile unui rãzboi economic; un rãzboi subteran, mizerabil ºi perfid, de distrugere psihicã, prin convertirea conºtiinþei, modelarea caracterului ºi, nu în ultimul rînd, prin intoxicarea masivã a mentalului colectiv ºi, aºa cum afirmã istoricul ceh, prin ºtergerea memoriei. Scopul sãu este de ºtergere a identitãþii naþionale (tradiþiilor ºi valorilor strãmoºeºti, a istoriei ºi culturii, a limbii), transformînd poporul într-o masã amorfã, de indivizi docili, lipsiþi de puterea de a reacþiona, uºor manevrabili… cetãþenii perfecþi pentru noua ordine mondialã. Despre o nouã ordine mondialã vorbeau Adam Weisshaupt (liderul Ordinului Perfectibililor – Illuminati, ordin înfiinþat la… 1 mai 1776!) care afirma cã e nevoie de „O nouã ordine mondialã unde diferitele state sînt legate între ele de o cauzã comunã”; R.C. Kalergi (fondatorul Uniunii Europene): „Omul viitorului va fi de rasã mixtã.

Rasele ºi clasele sociale de astãzi vor dispãrea treptat…”; George Bush (9 septembrie 2001). Rãzboiul subliminal se poartã cu ajutorul aºa-numiþilor oameni-cîrtiþã, oameni pe care îi întîlnim în toate posturile importante din instituþiile statului, cu funcþii de conducere, dar, de regulã, în eºalonul secund - un fel de eminenþe cenuºii din spatele cortinei; în mass-media, ca formatori de opinie, cu un impact deosebit asupra mentalului colectiv, dar ºi în spaþiul public (la o cafenea, într-un tren sau oriunde altundeva, unde existã posibilitatea de… socializare); aºa-ziºii oameni de bine, „îmbibaþi” peste mãsurã de ideile occidentale (din convin-

Tad Trenton începe sã vadã un monstru în dulapul sãu, în fiecare noapte, dupã ce Cujo este muºcat de lilieci, cele douã evenimente fiind prezentate cititorului ca avînd rolul unei reprezentãri a rãului care stricã viaþa normalã.

Monstrul, „cu ochii sãi lucind înfricoºãtor” care par a-l urmãri, îl sperie cumplit de tare. Copilul aude „urletele lui vibrante” ºi îi miroase „respiraþia sa dulceagã ºi putredã”.

Monstrul dispare cînd pãrinþii lui Tad intrã în camerã, dar reapare imediat dupã ce ei pleacã, ameninþîndu-l: „Numele meu a fost odatã Frank Dodd, ºi am omorît doamnele, ºi poate cã le-am ºi mîncat”. De asemenea, îl ameninþã pe bãiat cã într-o zi se va nãpusti asupra lui ºi îl va devora.

Naraþiunea continuã, întreruptã ocazional de conºtiinþa lui Cujo, pe mãsurã ce deteriorarea fizicã ºi dorinþa sa de a omorî oamenii din jur încep sã îl domine. Suspansul creºte cu fiecare moarte, pînã cînd Cujo îi prinde pe Donna ºi pe Tad în maºina lor, pe care o aduseserã la garajul lui Camber pentru reparaþii. Timp de aproape douã zile, Donna se strãduieºte sã îl þinã pe fiul sãu departe de Cujo, pînã cînd este forþatã sã îl loveascã pe cîine cu o bîtã de baseball, omorîndu-l. Donna supravieþuieºte, cu toate cã rãnile sale profunde sîngereazã ºi trebuie tratatã de rabie, dar Tad moare de deshidratare, în ciuda eforturilor Donnei de a-l salva. Romanul se încheie, Vic ºi Donna se împacã, iar Charitty ºi Brett încep o viaþã nouã, eliberaþi de brutalitatea lui Joe.

Istoricul cenzurii Multe cãrþi scrise de Stephen King au fost atacate sau excluse din biblioteci ºcolare sau de la publicare, printre acestea numãrîndu-se: ,,Carrie”, ,,Christine”, ,,The Dark Half”, ,,The Dead Zone”, ,,Different Seasons”, ,,The Drawing of the Three”, ,,The Eyes of the Dragon”, ,,Firestarter”, ,,Four Past Midnight”, ,,It”, ,,Night Shift”, ,,Cimitirul Animalelor”, ,,Salem’s Lot”, ,,The Shining”, ,,The Skeleton Crew”, ,,The Stand”, ,,The Talisman”, ,,Thinner” ºi ,,The Tommyknockers”. Cea mai frecvent atacatã lucrare a lui King a fost, însã, ,,Cujo”, aceasta fiind acuzatã de „limbaj inacceptabil” ºi „violenþã”. În 1984, pãrinþii din districtul ºcolar Rankin County, Mississippi, au contestat prezenþa romanului în bibliote-

cile ºcolare, invocînd cã acesta este „obscen, profan ºi explicit din punct de vedere sexual”. Consiliul director al ºcolii a decis sã pãstreze cartea în bibliotecã. În 1985, romanul a fost exclus din biblioteca liceului Bradford, New York, dupã ce pãrinþii s-au plîns cã acesta ar fi „o grãmadã de gunoi”. De asemenea, în 1985, conducerea ºcolii din Hayward, California, a refuzat sã aprobe achiziþionarea cãrþii, din cauza „limbajului dur” ºi a „scenelor explicite de sex”. În acelaºi an, consiliul educaþional din Washington County, Alabama, a luat o decizie în unanimitate pentru eliminarea romanului din toate bibliotecile ºcolare din Washington County, dupã pãrerea lor acesta fiind „pornografie” ºi conþinînd un „limbaj inacceptabil”. În 1987, conducerea ºcolii a exclus romanul din biblioteca unui liceu, dupã ce pãrinþii din Durand, Wisconsin, au protestat, invocînd „violenþa” ºi „limbajul nepotrivit”.

Consiliul director al ºcolii a delegat un comitet alcãtuit din nouã membri, pentru a examina cartea, însã cazul nu a mai fost continuat. În 1992, pãrinþi din Peru, Indiana, s-au plîns inspectorului ºcolilor cã romanul ,,Cujo”, împreunã cu alte douã romane ale lui King, ,,The Dead Zone” ºi ,,Christine”, conþin „limbaj obscen”, fiind „nepotrivite pentru elevii de liceu”, cerînd excluderea lor. Inspectorul a recomandat consiliului sã pãstreze romanele, dar sã le punã la categoria titlurilor disponibile numai cu acordul pãrinþilor.

Consiliul a refuzat sã ia în considerare recomandarea, hotãrînd, cu un vot de 5 la 1, sã interzicã cu totul cele trei romane din biblioteca ºcolii. De asemenea, în 1992, pãrinþii elevilor din ºcoala gimnazialã din South Portland, Maine, au cerut ca romanul sã fie exclus din biblioteca ºcolii, din cauza referinþelor sexuale ºi a blasfemiilor. Un comitet de examinare alcãtuit de cãtre consiliul director al ºcolii a recomandat pãstrarea romanului. În acelaºi an, pãrinþii elevilor din Sparta, Illinois, s-au plîns consiliului educaþional solicitînd excluderea tuturor cãrþilor scrise de Stephen King din bibliotecile ºcolare, invocînd „violenþa” ºi „scenele explicite de sex, precum ºi limbajul obscen”. Consiliul a acceptat sã îi protejeze pe elevii în cauzã, dar a refuzat sã interzicã romanul. În 1994, un pastor ºi un membru al consiliului director al ºcolii din Bismarck, Dakota de Nord, au susþinut cã romanul ,,Cujo”, precum ºi alte ºapte romane ale lui King (,,Christine”, ,,The Dead Zone”, ,,The Drawing of the Three”, ,,The Eyes of the Dragon”, ,,Cimitirul Animalelor”, ,,The Shining” ºi ,,Thinner”) ar trebui excluse din toate bibliotecile ºcolare. Ei au considerat cã nu sînt potrivite pentru vîrsta prea tînãrã a elevilor. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

gere sau prin prisma unei remuneraþii dolofane), gata oricînd sã-þi demonstreze în ce þarã nenorocitã trãieºti, ºi ce popor imbecil este poporul din care faci parte. Metoda nu este nouã, e destul de veche, de sute, chiar de mii de ani, dacã ne amintim de generalul chinez Sun Tzu (Secolul V î.Chr.) ºi celebra lui strategie „arta rãzboiului… înfrîngerea inamicului fãrã luptã”. Diferã doar modul de aplicare ºi, într-o epocã a tehnologiei computerizate, cînd informaþia circulã cu o vitezã ameþitoare ºi, totodatã, dacã un popor mai are ºi ºansa unor conducãtori imbecili („Utilizaþi creaturile cele mai ticãloase ºi mai abjecte” – Sun Tzu, „Arta rãzboiului“), un astfel de rãzboi are succesul garantat sutã la sutã. S-a purtat ºi în epoca socialistã (socialistã, nu comunistã; România nu a fost niciodatã stat comunist, aºa cum tot încearcã denigratorii sã ne convingã), cînd statul la coadã devenise sport naþional, o adevãratã ,„olimpiadã naþionalã” - cu acelaºi gen de „cîrtiþe” infiltrate la cozi, a cãror misiune era de a-l denigra pe Ceauºescu, inclusiv sistemul din România, ºi totodatã de a preamãri avantajele capitalismului occidental; scopul lor: intoxicarea cetãþenilor, cultivarea unui climat de urã împotriva conducãtorului statului (vinovat de toate relele posibile), ºi crearea unei fronde anticeauºiste (despre viitoarea distrugere moralã ºi materialã a þãrii nu se discuta, ºi nu bãnuia nimeni nimic!).

Rezultatul a fost peste aºteptãri: „tiranul” care avusese curajul de a se împotrivi ocultei mondiale, fiindcã deºi adept al comunismului, milita pentru naþionalism, a fost executat în ziua de Crãciun… dublã victorie: satanizarea poporului român ºi distrugerea unui cult ancestral - cultul Soarelui, despre care specialiºtii noºtri nu suflã o vorbã.

Ceea ce a urmat, se ºtie: distrugerea sistematicã a þãrii, atît economic, cît ºi moral. În acest context, nu e de mirare sã constaþi cã tot mai mulþi români îºi denigreazã poporul ºi þara în care s-au nãscut, cã îºi reneagã propriul trecut, cã se cultivã cu asiduitate ura ºi conflictele între generaþii sau între pãturile sociale. Este rezultatul acestui nenorocit rãzboi subliminal, care acþioneazã subtil asupra mentalului.

O încercare grea îi aºteaptã pe paraºutiºtii militari, încercare ce le va aduce aºa-zisul „Botez al nopþii“. Cerul este împodobit generos cu steluþe lucitoare, iar Luna, ca o zînã bunã a nopþii, îi ajutã pe vajnicii paraºutiºti militari, luminîndu-le calea, uºurînd astfel cea mai grea fazã a lansãrii, aterizarea. În avion, liniºte deplinã, nu mai scapã nimeni nici o vorbã, toþi privesc prin hublourile avionului, admirînd în tãcere lupta dintre luminã ºi întuneric, luptã ce va fi cîºtigatã de mirifica luminã pornitã din milioanele de stele care ard ca niºte candele miraculoase.

Deodatã, o stea se desprinde din ghirlanda de luminã ºi singurã strãbate haosul necunoscut, fãrã sã-ºi dea seama cã în acest haos se va stinge pentru totdeauna.

O comandã scurtã, caldã, cere ca militarii paraºutiºti sã se pregãteascã pentru a pãrãsi aeronava. Acest lucru trezeºte la realitate pe toþi cei care priveau prin hublouri ºi se gîndeau la steaua cãzãtoare, întrebîndu-se dacã soarta stelei le va influenþa destinul. Este miez de noapte ºi în cãºtile radio-emisie-recepþie se aude vocea comandantului unitãþii de paraºutiºti, colonelul Grigore Baºtan, care dã comanda „Lansaþi!“. Dupã aceasta, militarii, în ordine ºi rapid pãrãsesc aeronava, strãbãtînd prin noapte spaþiul pînã la aterizare, unde se regrupeazã ºi raporteazã cã nu sînt incidente, fiind gata de a executa misiunea de luptã.

Comandantul grupului primeºte plicul cu misiunea de luptã, care a fost gînditã în aºa fel încît grupul sã poatã aplica toate cunoºtinþele acumulate, individual, cît ºi la nivel de grup. Lucru îmbucurãtor este cã grupul rezolvã, rînd pe rînd, toate fazele misiunii de luptã cu succes ºi la timp. Pentru aceste acþiuni de o importanþã vitalã sîntem datori celui care ne-a format ca paraºuþiºti, bãrbaþi adevãraþi, cu caracter dur, dar atent ºlefuit, capabili ca în orice anotimp ºi stare atmosfericã sã îndeplinim orice misiune de luptã. Pentru asta sã fim pioºi ºi sã înãlþãm o rugã pentru sufletul nobil ºi total dãruit meseriei de paraºutist militar, cel care a fost general Grigore Baºtan.

SINEL TUDOSIE

EMILIAN ªANDRU, ofiþer paraºutist

Lansare de noapte

Cele mai bizare morþi din istorie Moartea este prin definiþie un subiect mereu petrecut în anul 258 dupã Hristos. Arestat în urma nãscãtor de discuþii interminabile, presupuneri ºi unei razii declanºate de persecuþiile împotriva controverse. Cu atît mai mult decesele marilor creºtinilor ordonate de împãratul roman Valerian, personalitãþi care au marcat istoria ºi lumea, per Sfîntul Laurenþiu a fost condamnat la o moarte ansamblu. Multe dintre acestea au avut parte de cumplitã. Cãlãii l-au legat cu lanþuri de o frigare un sfîrºit demn de a fi reþinut, bizar, neaºteptat, uriaºã, dupã care a fost ars la un foc mic, pentru a deseori inexplicabil ºi, fãrã doar ºi poate, intere- i se prelungi astfel chinurile. Cronicarul Prudentius, martor la sinistra sant. scenã a martiriului, a notat cã O simplã trecere în revistã a Laureþiu a glumit cu cãlãii pînã deceselor bizare ale marilor în momentul morþii. La un personalitãþi scoate în evidenþã moment dat, sfîntul martir le un fapt deosebit de interesant ºi spunea acestora: „Cred cã m-am de intrigant: mare parte dintre fãcut destul pe partea acesta, aceºti oameni care au marcat întoarceþi-mã la proþap ºi pe multe domenii de activitate au partea cealaltã, mãcar sã faceþi o sfîrºit în situaþii ºi conjuncturi treabã bunã”. Astãzi Sfîntul atipice unor decese „clasice”.

Laurenþiu este considerat a fi Dacã în cazul majoritãþii oamepatronul bucãtarilor ºi al pomnilor moartea survine de obicei pierilor. din cauza bãtrîneþii, bolilor, Primul împãrat al Chinei, accidentelor mortale sau criQin Shi Huand Di, a murit în melor, la oamenii faimoºi anul 210 înainte de Hristos, Doamna cu Coasa alege uneori dupã ce a înghiþit o mare cantisã vinã sub forme absolut tate de mercur în încercarea de neaºteptate. a deveni nemuritor, convins conProbabil prima personalitate form medicinii tradiþionale istoricã ce a pãrãsit Pãmîntul chinezeºti cã astfel nu va muri într-un mod în care nu s-a niciodatã. A murit însã la scurt aºteptat niciodatã a fost Draco, Sfîntul Laurenþiu timp dupã ce a înghiþit mercuun legiuitor din Atena, care în rul... anul 620 înainte de Hristos era într-atît de iubit de Chiar ºi studiul în exces poate conduce la cetãþenii oraºului stat, încît într-o bunã zi aceºtia moarte, dupã cum a demonstrat în anul 270 au ales sã-ºi exprime recunoºtinþa faþã de el înainte de Hristos un gînditor grec pe numele lui aruncînd asupra lui, sub formã de daruri, sute de Philitas din Cos. Acesta s-a angrenat într-o searã haine scumpe ºi pãlãrii pînã cînd îndrãgitul atît de intens în studierea argumentaþiei din legiuitor a fost în cele din urmã sufocat ºi a murit spatele folosirii greºite a cuvintelor ºi termenilor în mijlocul teatrului din Egine sub un uriaº încît a uitat sã mai mãnînce ºi a murit de foame ºi maldãr de haine. deshidratare.

Chryssipus, un filozof grec din ºcoala stoicilor, De moarte cumplitã se pare cã a avut parte în a murit în anul 206 înainte de Hristos în urma unei anul 1327 ºi regele Edward al II-lea al Angliei care crize de... rîs! Chryssipus a vãzut într-o bunã zi un a fost detronat ºi închis de soþia sa Isabela ºi de mãgar care-i mînca smochinele din livadã.

Amuzat de priveliºte, filozoful i-a poruncit sclavu- amantul acesteia Roger Mortimer. Cei doi i-ar fi lui sãu sã-i dea mãgarului ºi o carafã de vin, sã nu nãscocit un sfîrºit de-a dreptul diabolic. Fostul i se aplece dupã atîtea smochine. Dupã ce a cuge- rege ar fi fost legat dupã care i s-ar fi introdus cu tat o clipã la gluma sa, filozoful a izbucnit într-un forþa în anus o barã de fier înroºitã în foc. hohot care s-a prelungit într-un acces violent de Stãpînul cetãþii Braunau din Austria, nobilul rîs, soldat în final cu moartea sa.

Hans Steininger a murit în anul 1587 dupã ce a De un curaj ºi o stãpînire de sine incredibilã, cãlcat pe propria barbã ºi s-a împiedicat în cãdere dublatã de un simþ total al umorului a dat dovadã lovindu-se mortal la cap. Steininger avea o barbã ºi Sfîntul Laurenþiu în timpul martiriului sãu lungã de peste 1,4 metri pe care o purta de obicei rulatã ºi legatã într-un sãculeþ pe care îl avea atîrnat mereu la gît. În acea zi fatalã, sãculeþul fusese uitat la vînãtoare.

Perioada medievalã a fost de altfel una în care decesele cauzate de torturile oribile, precum ºi de accidente bizare, erau deosebit de frecvente.

Un exemplu în aceastã direcþie este moartea din anul 1660 a lui Thomas Urquhart, un aristocrat scoþian, primul traducãtor al operelor lui François Rabelais în limba englezã. Fãrã sã fi auzit probabil de cazul lui Chryssipus, Thomas Urquhart ar fi murit în urma unei crize convulsive de rîs, dupã ce nobilul scoþian auzise vestea încoronãrii lui Charles al II-lea.

Situaþia de a avea un amant sau o amantã a fost mereu una cu potenþial periculos, mortal chiar, dupã cum o demonstreazã ºi cazul din anul 1667 al lui James Betts, un student al Chorpus Christi College din Cambridge, pe care Elizabeth Spencer l-a ascuns într-un dulap cãruia i-a bãtut uºile în cuie, în încercarea de a-ºi ascunde amantul-student de cãtre tatãl sãu, John Spencer. Uitat, parese în dulap, James Betts a murit în cele din urmã din lipsã de aer.

Nici mîncatul fãrã limite nu este o activitate lipHans Steininger sitã de riscuri, dupã cum a demonstrat în anul

1771 Adolf Frederick, rege al Suediei. Gurmandul monarh a mîncat în dimineaþa zilei de 12 februarie cîþiva homari, caviar, varzã muratã, heringi afumaþi plus 14 porþii din desertul sãu favorit servit alãturi de cîteva cãni cu lapte. La sfîrºit a mai bãut o sticlã de ºampanie. Pînã spre amiazã regele era deja mort...

De un curaj ºi o sfidare a morþii ºi durerii comparabile cu cele ale Sfîntului Laureþiu, a dat dovadã ºi haiducul ºi luptãtorul pentru libertatea grecilor, Athanasios Diakos. La sfîrºitul bãtãliei de la Alamana, din anul 1821, Athanasios a fost capturat viu de cãtre turci dupã ce toþi oamenii sãi au fost uciºi. Turcii i-au propus sã treacã la Islam, cãci nu doar cã-l vor cruþa, dar îl vor face colonel.

Athanasios Diakos le-a replicat scurt „m-am nãscut grec, voi muri tot grec”. Atunci turcii l-au tras în þeapã de viu. Conform martorilor oculari, Athanasios nu a scos nici un þipãt de durere, ba mai mult dupã ce a fost ridicat în þeapã, le-a spus tuturor: „Uitaþi-vã ºi voi ce moment ºi-a ales Hades sã mã ia din lume. Primãvara a venit, iarba verde a încolþit, iar copacii sînt în floare”...

Potrivit unor mãrturii istorice, împãratul byzantin Zeno a murit în anul 491 dupã ce ar fi cãzut inconºtient în urma unei beþii. Soþia sa, împãrãteasa Ariadna, l-a declarat mort ºi a dat ordin sã fie aºezat într-un sarcofag, refuzînd sã îl mai deschidã, atunci cînd supuºii împãratului l-ar fi auzit strigînd dupã ajutor.

Adolf Frederick, rege al Suediei În 1131, fiul regelui Franþei Luis al VI-lea cãlãrea împreunã cu prietenii sãi pe strãzile Parisului, cînd un porc a sãrit în faþa calului sãu.

Calul s-a împiedicat de porcul de culoare neagrã ºi l-a aruncat pe tînãr din ºa. Filip a cãzut ºi ºi-a fracturat membrele atît de grav, încît a murit a doua zi. În anul 892, conducãtorul vikingilor Sigurd Eysteinsson ºi-a ucis un adversar de temut în luptã, pe Mael Brigte. I-a tãiat apoi capul ºi l-a pus în ºaua sa, pornind cãlare spre casã. În timp ce cãlãrea, dinþii din þeasta lui Mael s-au înfipt în piciorul conducãtorului vikingilor provocîndu-i o ranã, care apoi s-a infectat ºi i-a adus moartea.

Fiu al unui prinþ al Galiei, Gruffydd, a fost þinut ostatic în Turnul Londrei. A încercat sã scape din temniþa sa coborînd pe o frînghie, însã aceasta s-a rupt, iar Gruffydd s-a prãbuºit de la zeci de metri înãlþime, zdrobindu-se. În 1159, Papa Adrian al VI-lea suferea de o formã de amigdalitã care îi cauzase puroi în gît ºi în gurã. Pentru a se trata ºi-a turnat vin într-un pahar ºi a început sã bea, însã în pocalul sãu

de plug. Bucãþi din trupul Lovitura a provocat o rupsãu au fost smulse cu cleºtele turã de apendice în urma ºi date de cãlãi sã fie mîncate cãreia Houdini a decedat cîtede fratele sãu ºi de ceilalþi va zile mai tîrziu. condamnaþi pentru rãscoalã.

Inclusiv sucul de morcovi Trupul sfîrtecat al lui Doja a poate fi fatal în anumite situfost tãiat în patru bucãþi care aþii, dupã cum a demonstrat au fost expuse la porþile Basil Brown, un fanatic al oraºelor Buda, Pesta, Alba alimentaþiei sãnãtoase din Croydon, Anglia, care în Iulia ºi Oradea, în timp ce decursul a zece zile a bãut capul a fost trimis la numai puþin de 38 de litri de Seghedin. suc de morcovi, gest extrem În 11 august 1456, la doar care i-a provocat o supradozã trei sãptãmîni dupã victoria a vitaminei A în organism strãlucitã asupra otomaprecum ºi probleme serioase nilor, de la Belgrad, Ioan de ale ficatului.

Hunedoara a murit în tabãra În anul 1979, Robert militarã din apropiere de Williams un angajat al uziBelgrad. Ioan de Hunedoara nelor Ford, avea sã fie primul a fost printre cei rãpuºi de Harry Houdini om din istorie ucis de un ciuma care se rãspîndise în Isadora Duncan robot, dupã ce braþul în greutabãrã. Unii cronicari turci cãzuse o muscã. A înghiþit vinul ºi musca ºi s-a au susþinut însã cã Ioan de Huendoara ar fi murit tate de peste o tonã al unui robot industrial s-a înecat cu ea, murind în cîteva minute. atins de o sãgeatã trasã de un turc, în timpul fugii desprins ºi l-a lovit în cap pe Williams.

Lider al cruciaþilor, Henry al doilea s-a acestuia din calea armatei creºtine.

Boris Sagal, un producãtor de filme docuprãbuºit în timp ce îºi privea oºtile adunate la Misterioasã a fost ºi moartea lui Matia Corvin mentare a murit în timpul filmãrilor la serialul TV palatul sãu. A cãzut de la înãlþimea balconului, (1490), fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara ºi rege World War III, dupã ce, fãrã sã-ºi dea seama, a dupã ce s-a sprijinit pe balustrada ºubredã. Piticul al Ungariei de la vîrsta de 15 ani, timp de peste trei mers înspre palele pornite ale unei elice de elisãu de la curte, neatent ºi înspãimîntat a cãzut ºi decenii. Regele Matia Corvin a murit de satur- copter sfîrºind aproape decapitat.

David Grundman este ºi el primul om care a el, imediat, aterizînd peste prinþ. Potrivit unor nism, o intoxicaþie cronicã de plumb, înainte sã fost ucis dupã ce a tras cu puºca într-un uriaº cacajungã la vîrsta de 50 de ani.

Istoricii susþin cã în mãrturii ale vremii, Henry ar fi supravieþuit dacã tus saguaro din Arizona. Dupã cîteva gloanþe trase ultima parte a vieþii sale Matia nu se mai putea nu ar fi fost victima neglijenþei piticului sãu de la în planta imensã, un braþ al cactusului s-a desprins deplasa din cauza bolii ºi cã curte. ºi l-a lovit în cap. În 1135, la capãtul unei zile de vînãtoare, moartea ar fi survenit în urma Nici rezistenþa geamurilor Henry I, regele Angliei, a decis, împotriva reco- unui atac cerebral, cauzat de incasabile nu trebuie probatã mandãrii doctorilor sãi, sã mãnînce o farfurie de maladie. Potrivit altor autori, niciodatã cu propriile trupuri, þipari otrãvitori, una dintre mîncãrurile sale medicul reginei îl trata de dupã cum a demonstrat-o Garry preferate. În acea noapte s-a simþit rãu ºi a murit reumatism, otrãvindu-l însã cu Hoy, un avocat din Toronto, plumb. din cauza cinei otrãvitoare.

Canada, care în anul 1993, într-o Un avocat ºi politician din În 886, împãratul byzantin Basil I, aflat la vîrsîncercare de a dovedi forþa unui Ohio, Clement Vallandingham a ta de 75 de ani, a pornit la vînãtoare, cînd centura geam incasabil de la fereastra murit într-un mod stupid în anul lui a fost prinsã în coarnele unui cerb. A fost tîrît etajului 24 al unei clãdiri, a decis 1877 în timp ce demonstra cu prin pãdure peste 20 de kilometri. Un însoþitor a sã se izbeascã cu toatã puterea de propriul pistol modalitatea în ajuns din urmã cerbul ºi a încercat sã îºi salveze geam, dupã cum mai fãcuse de care victima unei sinucideri s-a regele, însã acesta nu a avut încredere în el ºi a pus cîteva ori. Din nefericire pentru sinucis. George Herbert, al cinsã fie ucis. La scurt timp, a murit ºi el. el ºi pentru spectatorii îngroziþi, În 1478, George Plantagenet, ducele de cilea Earl de Carnarvon a murit geamul nu a rezistat.

Clarence ºi frate vitreg al regelui Eduard al IV- din cauza unei muºcãturi de Nici vremurile moderne, cu lea, a fost gãsit vinovat de trãdare, iar regele a þînþar survenitã exact în momenfluxul imens de informaþii de ordonat ca el sã fie executat. Potrivit unor mãr- tul în care acesta de bãrbierea. care poate profita oricine nu au turii, acesta ar fi cerut sã fie înecat într-o cuvã Din cauza înþepãturii insectei, dus la dispariþia morþilor bizare. mare de vin Malmsey, bãutura lui preferatã. Unii nobilul s-a tãiat cu briciul, infecMai aproape de zilele noastre, tîndu-se astfel cu erizipel, ceea ce istorici afirmau cã dupã moarte, acesta ar fi fost în anul 2008, David Phyall, un a dus în cele din urmã la o pneuîngropat într-un butoi cu coniac.

Gheorghe Doja locuitor într-un bloc de apartamonie fatalã.

Martin, rege al Aragonului ºi Siciliei, suferea mente din Southampton, Anglia, a fost atît de Isadora Duncan, o celebrã dansatoare ºi balerde indigestie. În anul 1410, în timp ce mînca o nemulþumit de decizia autoritãþilor locale de a inã interbelicã, a murit strangulatã de propria ei gîscã întreagã, în dormitorul în care lua masa a dãrîma blocul, încît a decis sã-ºi ia zilele cu ajueºarfã, care s-a înfãºurat de roþile unui intrat bufonul sãu. Regele ºi-a întrebat bufonul torul unei drujbe. autovechicul în care aceasta era pasagerã. unde a fost, iar acesta i-a rãspuns cã rãmãsese în Jose Luis Ochoa, un spectator la o luptã ilegalã Singurul om din lume ucis pînã în prezent de livada în care un cerb tînãr a fost spînzurat de coadã, fiind pedepsit pentru cã furase smochine. un cazuar (pasãre din ordinul struþilor care de cocoºi din Tulare County, California, a intrat în trãieºte în Noua Zeelandã ºi istorie drept primul om ucis de un cocoº, dupã ce Martin a început sã rîdã neconnordul Australiei, ºi care este unul dintre cocoºii care aveau ataºaþi de picioare trolat, pînã a cãzut mort. celebrã pentru agresivitatea pinteni lungi ºi foarte ascuþiþi a sãrit din þarcul de În 1063, regele Béla I al sa) este Phillip McClean care luptã ºi l-a lovit accidental în picior, secþionîndu-i Ungariei a murit, potrivit relaîntîlnind un cazuar pe propri- astfel artera femuralã. tãrilor vremii, dupã ce acoperãEdward Archbold din West Palm Beach, etatea sa, a decis ca împreunã toarea tronului sãu s-a prãbuºit Florida, a reuºit trista ºi inutila performanþã de a cu fraþii sãi sã omoare pasãrea peste el. Bufonul sãu ar fi fost cu bastoanele. Dupã ce aus- fi primul om din lume care a murit dupã ce a mînimplicat în moartea acestuia, tralianul a lovit cazuarul, aces- cat sute de gîndaci în cadrul unui concurs de mînsusþin unii autori. ta l-a lovit în gît cu piciorul, cat gîndaci de bucãtãrie.

Gheorghe Doja ºi fratele sãu La capitolul morþi bizare se calificã din plin ºi ghearele uriaºe ale pãsãrii au sfîrºit într-un supliciu inimagun bielorus în vîrstã de 60 de ani care a fost ucis de retezîndu-i artera carotitã. inabil, dupã ce armatele nobilCelebrul Harry Houdini, un castor pe care îl prinsese ºi vroia sã facã o iare au învins cetele þãrãneºti pe maestrul suprem al evadãrilor fotografie cu uriaºul rozãtor. Castorul, disperat sã care acesta le-a condus. A fost incredibile, a murit de fapt din scape, l-a muºcat pe bãtrîn atît de tare de picior, capturat, iar în timpul execuþiei cauza unui pumn primit în încît i-a retezat artera femuralã, fapt care a dus la sale din 20 iulie 1514, Doja a fost abdomen. În anul 1926, pe cînd o hemoragie masivã, urmatã de deces. legat cu lanþuri înroºite în foc, a Moartea poate apãrea în cele mai neaºteptate ºi fãcea o demonstraþie publicã, fost aºezat pe un tron de fier Houdini a cerut unui boxer bizare moduri. Un motiv în plus pentru a fi mai încins. În mînã, cãlãii i-au pus un amator sã-l loveascã în atenþi ce facem în decursul vieþilor noastre. sceptru înroºit în foc, iar pe cap o abdomen cu toatã puterea. cununã aprinsã, fãuritã din fier NICU PÎRLOG Ioan de Hunedoara

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 10 noiembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (7) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU

La interpelarea liberalului C. Argetoianu, a rãspuns Al. Vaida Voievod, ministru de Interne PNÞ: ,,Experienþa acestor alegeri a dovedit cã s-au fãcut într-o deplinã libertate, conform cu intenþia ºi fãgãduinþa din timpul opoziþiei noastre. Cu ocazia alegerilor s-au organizat bande de bãtãuºi, însã nu din partea noastrã, a naþionalþãrãniºtilor, ci din partea liberalilor”. ªi astãzi, ca ºi ieri, politica fãrã minciunã este ca nunta fãrã lãutari. La 14 noiembrie 1933, Executivul þãrãnist a cãzut, iar liberalii au revenit la guvernare. La scurt timp, PNL a ridicat în Senat o multitudine de probleme, conform cãrora ,,guvernarea PNÞ a reprezentat o catastrofã pentru viaþa economicã, politicã, socialã ºi moralã a României”. Cîteva luni mai tîrziu, senatorul liberal N. Grosu caracteriza astfel cei cinci ani de putere þãrãnistã: ,,Aceastã guvernare care ºia avut programul sãu – ce e drept – modificat, dupã împrejurãri, cînd un program de luptã de clasã, cînd fãrã luptã de clasã, cînd un program de extindere a exproprierii, cînd cu renunþarea la acest principiu; un program care cuprinde multe formule dar care, regretãm foarte mult, nu numai cã nu s-a aplicat, ba din contrã, a fost în executare de o incoerenþã crasã, pentru cã s-a ajuns la rezultate cu totul opuse ideilor sale, pe care cu atîta emfazã le afiºase, avînd drept rezultat instituþii inutile ºi împovãrãtoare, bugete deficitare, problema datoriilor nerezolvatã, agricultura, comerþul, industria complet distruse”. Cum se repetã istoria, tovarãºe Marx! Astãzi, ne regãsim în situaþia din 1934! ªi astãzi, societatea noastrã este sfîºiatã de o gãlceavã cu final belicos, aºa cum au demonstrat-o recent unii politicieni care ºi-au împãrþit pumni pe la nunþi ºi prin unele studiouri de televiziune. Probabil cã, în curînd, asemenea indivizi nãbãdãioºi se vor confrunta cu pistoalele.

Biserica, suprema instituþie spiritualã, care de 2.000 de ani ne conferã, prin credinþã, tãria de a învinge marile vicisitudini ce s-au abãtut asupra noastrã ºi care continuã sã ne marcheze existenþa, începe ºi ea sã uite de cele sfinte, coborîndu-se la mizeriile vieþii pãmînteºti. În ultima vreme, unii clerici s-au dus sã-ºi spele pãcatele prin tribunale ºi nu în faþa altarului. ªcoala, un alt pilon de rezistenþã al societãþii, se aflã sub semnul relaþiilor tensionate dintre profesori, pãrinþi ºi elevi. Mulþi copii, ai cãror pãrinþi sînt plecaþi în lumea largã ca sã-ºi cîºtige existenþa, ajung la ºcoalã cu metehnele ºi apucãturile strãzii, alþii, ,,bãieþii de bani gata”, intrã pe poarta ºcolii ca sã se confrunte obraznic cu profesorii ºi sã se încaiere cu colegii. Toþi aceºti ºcolari sînt vãduviþi de ,,cei ºapte ani de acasã”. Mai grav este faptul cã ºcoala noastrã stã sub negura cîtorva sute de mii de analfabeþi ºi a multor absolvenþi care au trecut prin clasã ca gîsca prin apã. În spitalele noastre, unele vechi de parcã ar fi fost construite în vremea lui Hipocrat, destui suferinzi mor cu zile. Lipsa aparaturii moderne, penuria de medicamente ºi nu rareori de sînge, deficitul de medici, insensibilitatea unor cadre medicale faþã de bolnavi sporesc ºi mai mult atmosfera apãsãtoare din spitale. Vrajba zdruncinã astãzi, mai mult ca oricînd, armonia din familie ºi unitatea acesteia. Nenumãrate sînt cazurile cînd, la un an sau dupã cîteva luni de la ieºirea din bisericã, unde ºi-au legat viaþa în faþa lui Dumnezeu, tinerii pãºesc în sala tribunalului, participînd la o ceremonie tristã, la sfîrºitul cãreia familia abia închegatã se destramã. La fel de frecvente ºi de inumane sînt conflictele generate de dreptul de succesiune. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (71) „NU SE SPÃLAU O LUNÃ!“ Cezar cu Gigi nu erau în nici un caz ceea ce se înþelege astãzi prin capi de lume interlopã. Pe timpul ãla ei erau foarte recunoscuþi ca nume, dar ºi ca fapte, pentru cã fãrã fapte comise nu ajungeau celebri. Ei doar se bãteau, asta era tot ce fãceau. Dar, ce-i drept, o comiteau cam în fiecare searã. Culmea este cã Cezar nu prea se bãtea pentru el, asta se întîmpla mai rar. O fãcea în schimb pentru cei din anturajul sãu, cãci mereu se gãsea cîte un cunoscut sau un prieten care sã vinã în gonetã la el la masã: - Uite, Cezare, cînd mã duceam la piºãtoare a intrat un bulangiu expres cu umãrul în mine.

Sau bãgau placa aia cu: - Cezare, s-a uitat unul urît pe mine. ªi imediat se auzea vocea aia groasã a lui: - Da ce pizda mã-tii, bãi, tu nu eºti în stare sã-i baþi nici pe ãia?

- Pãi e cu mai mulþi.

- ªi ce tu eºti femeie proastã?

- Nu, dar am zis cã e mai bine sã-þi spun þie, cã altfel te respectã pe tine, la mine s-ar da cu tupeu.

- Hai atunci cu mine, sã-þi arãt „cum se face!“.

Se bãga imediat, într-un fel de-abia aºtepta un pretext cît de mic, aºa cã sãrea pentru orice prieten sau cunoºtinþã. Se ducea la nefericiþii ãia la masã, sã-i scoatã afarã. Dacã tipii erau obraznici, îi fãcea chisãliþã pe loc, le dãdea cîte o mamã de bãtaie cum nu s-a vãzut nici mãcar prin filme, îi bãtea într-o duºmãnie d-aia cruntã.

Era foarte curajos, niciodatã nu l-a interesat cîþi sînt ãilalþi, ai cui sînt sau cît de umflaþi au muºchii pe ei, îi lua direct la bãtaie. De asemenea, la cît de mîndru ºi de

Tãriceanu: „Un rãzboi întîlnit în regimurile dictatoriale“ Cãlin Popescu-Tãriceanu spune cã ALDE este interesat de modificarea legilor Justiþiei, pentru a destrãma „statul paralel” ºi pentru ca toþi cei care comit abuzuri sã rãspundã în faþa legii. Preºedintele ALDE susþine cã reacþiile pe marginea subiectului sînt caracteristice „republicii procurorilor”. „Pe noi ne intereseazã modificarea legilor Justiþiei pentru a accelera demantelarea «statului paralel», pentru ca grozãviile puse în operã de indivizii care au format «statul paralel» sã nu se mai repete ºi pentru ca toþi cei care participã la înfãptuirea actului de Justiþie sã rãspundã atunci cînd comit abuzuri”, transmite Cãlin PopescuTãriceanu, într-un comunicat de presã.

Tãriceanu precizeazã cã propunerile coaliþiei parlamentare pentru modificarea legilor Justiþiei genereazã „un tip de rãzboi întîlnit de regulã în regimurile dictatoriale, gen «republica procurorilor»“. „Constatãm cu regret cã indivizii, care compun ºi se luptã pentru supravieþuirea «statului paralel», sub pretextul luptei anticorupþie, deþin pîrghii importante ale unor instituþii de forþã ºi ale mass-media ºi se aflã la comanda unei adevãrate armate de mercenari bine instruiþi ºi plãtiþi cu mijloace financiare obþinute ca urmare a unor fapte de corupþie ºi felurite ilegalitãþi”, susþine preºedintele Senatului.

Al doilea om în stat acuzã cã toate aceste lucruri se petrec sub patronajul preºedintelui Klaus Iohannis, „care urmãreºte douã obiective personale: obþinerea unui nou mandat la Cotroceni ºi trecerea în uitare ºi prescrierea ilegalitãþilor comise în perioada cînd deþinea funcþia de primar al Sibiului. Cum dupã trei ani la Cotroceni realizãrile sale sînt undeva spre zero, singura sa ºansã la un nou mandat este perpetuarea dependenþei Justiþiei faþã de «statul sãu paralel», cu alte cuvinte, conducerea României cu cãtuºe, dosare fabricate ºi alegeri mãsluite prin metode sofisticate”.

orgolios era, nu l-a auzit vreodatã cineva sã cearã întãriri, indiferent de cît de grea se anunþa bãtaia care urma ºi de oricît de mulþi erau cei cu care voia sã rezolve o problemã bãrbãteascã. Ce-i drept, însã, pe vremea aia nici nu se exista sã sarã o sutã pe unul singur, ca acum.

Chiar dacã noi ne bãteam parte în parte ºi fiecare mai avea cinci prieteni, se respecta proporþia. Ai lui Cezar stãteam de-o parte, ceilalþi de altã parte. Iar la urmã, de cele mai multe ori, ne strîngeam mîna.

Cavalerism, bãrbãþie, respect reciproc, noi chiar credeam în astea. Nu se venea cu lanþuri, bîte, nu ºtiu cîte maºini pentru orice rahat de scandal. Atunci era cea mai mare ruºine sã se afle în oraº cã mai mulþi au sãrit sã-l batã pe unul singur, acum se laudã cu perversitãþile astea.

Mai mult, nici mãcar nu se ºtia de amenzi, cotizaþii, toate ºtourile astea ieftine de azi, cînd te bagã þiganii în stabor la sanchi, pe motive închipuite: „vezi cã ai sã-mi dai zece mii de euro, cã am auzit cã ai zis ceva urît de mama, dacã vrei sã rãmîi liber pe stradã“. Cezar nu a fãcut niciodatã aºa ceva. Era un idol. Cînd intrasem ca lumea în cîrdãºie cu el, în fiecare zi ne întîlneam, prin cîrciumi ºi baruri. Ani de zile am þinut-o numai în bãtãi ºi scandaluri, dar nici mãcar o datã nu s-a existat sã punã Cezar vreo amendã sau sã jepcuiascã aiurea. Eu eram mulþumit doar cã intrasem în cãrþi pe lîngã Cezar ºi Gigi ºi cã deja se vorbea prin oraº cã „puºtiul ãla, Dan Mutu, e belea, unde dã el cu dreapta carbonizeazã, nu mai creºte iarba!“.

Eram foarte respectaþi de toatã lumea, de la alþi ciumegi celebri pînã la ºefi de local, chelneri, muzicanþi, pînã ºi gaborii nu prea îºi permiteau chiar aºa glume proaste cu noi ºi asta era suficient. Spãrgeam ºi noi înainte o grãmadã de bani pe lãutari, dar plãteam ca sã se cînte o melodie, nu se urlau dedicaþii fãrã numãr ca acum, de nu mai înþelegi o boabã ºi nu se mai cîntã nimic. Atunci dãdeai sutarul ºi þi se cînta toatã melodia,

Mai mult, liderul ALDE spune cã intervenþiile preºedintelui ÎCCJ, Cristina Tarcea, ºi ale procurorului-general Augustin Lazãr pe tema modificãrilor Justiþiei sînt „neavenite”. „Întreb totuºi retoric: ce fel de oameni de Drept sînt cei menþionaþi, dacã ei s-au transformat în partizanii Noii Securitãþi marca Coldea-Maior, ai «statului paralel» ºi ai uzurpãrii puterii politice legitimate la alegeri? Sînt ei oameni ai Dreptului, cînd militeazã în continuare explicit sau implicit pentru dosare fabricate de echipele mixte Coldea-Kövesi în care au fost cooptaþi ºi unii judecãtori? Sau cînd acþioneazã complice la compromiterea unor politicieni nedoriþi prin scurgeri de informaþii de la DNA cãtre presã ºi la falsificarea unor probe? Mai pot avea ei calitatea de magistraþi, cînd încurajeazã direct sau indirect activitatea grupurilor de lucru clandestine, o adevãratã mafie, la care participau politicieni, procurori, înalþi responsabili ai SRI, judecãtori ºi mercenari din aºa-zisa presã?”, precizeazã Tãriceanu.

Cãlin Popescu-Tãriceanu a mai declarat cã va apela la toate mijloacele constituþionale pentru ca þara sã redevinã stat de drept, inclusiv prin adoptarea în aceastã sesiune parlamentarã a proiectelor legilor Justiþiei. „Parlamentul, nu membrii «statului paralel» care au uzurpat puterea politicã în multe momente, a fost ales democratic de cetãþeni ca sã-ºi exercite atributul constituþional de legiferare. Repet o promisiune pe care am mai fãcut-o ºi în trecut, cînd am luptat aproape de unul singur cu abuzurile «puterii oculte»: atît eu, ca preºedinte al Senatului, cît ºi ALDE vom face uz de toate mijloacele constituþionale pentru ca România sã redevinã un stat de drept, inclusiv prin adoptarea în aceastã sesiune parlamentarã a proiectelor legilor Justiþiei”, a conchis preºedintele Senatului.

JULIETA TÂRNOVAN

fãrã nici o întrerupere. „Drumurile noastre“, cu Dan Spãtaru, era favorita tuturor ºmecherilor de oraº, era mult mai frumos.

Renumele nu era folosit pentru a face bani, nu era mafie, nu existau interese economice subterane. Se fãceau bãnuþi, dar nu era o activitate mafiotã. Mai ales biºniþarii, biletiºtii, pungaºii de buzunare produceau ceva mai temeinic. Dar toþi aceºtia, inclusiv bãieþii de oraº ne cunoºteau ºi ºuºoteau între ei, cînd apãream pe undeva, „uite-i pe Cezar cu Gigi Marinescu ºi cu Dan Mutu“.

Aveam ºi noi mereu cîte o sutã-douã de lei la noi, nu se exista altfel, dar pe urmã începea sã curgã cinstea de la alte mese, cu navete întregi de vin din cel mai bun ºi bere la discreþie. Veneau ospãtarii, ne spuneau la ureche de la cine e noua cinste ºi mai aduceau alte ºi alte navete, din partea lui cutare ºi a lui cutare, nici mãcar nu le puteai bea.

Sincer sã fiu, cred cã unii mai dãdeau ºi de fricã, sã se audã ºi numele lor în anturajul nostru, sã se punã bine, deºi nu le ceream noi nimic. Dacã era Cezar în toane mai bune ºi îl invita pe vreunul d’ãsta dornic de afirmare la masã cu noi, se lãuda o lunã de zile la tot oraºul, ca sã nu mai zic cã nici nu se spãla pe mîna cu care a dat noroc cu Talanu’, cum îi ziceam eu. Era o adevãratã mîndrie pentru ei. Eu unul aveam un ceas frumuºel, dar nu cine ºtie ce sculã valoroasã, sã-i zic mediocru. S-a þinut unul de mine o lunã sã i-l vînd, ºi ca sã scap de el i-am zis cã nu-l mãrit fãrã douã miare, chiar dacã fãcea pe bune cel mult doi sutari. ªi nu zici cã mi-a dat omu’ banu’? Dar pe urmã cine se mîndrea în stînga ºi în dreapta „cã, uite eu am ceasul lui Dan Mutu, care e tovar㺠cu Cezar”? (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Inconºtienþa Guvernului ºi lãcomia primarilor (2) Probleme în mediul urban La Bistriþa, creºterile salariale de 4,2 milioane lei au fost luate de la dezvoltare. Pásztor Sándor (UDMR), preºedintele Consiliului Judeþean Bihor, a declarat public cã în bugetul de salarizare s-a creat o gaurã de 12-13 milioane lei. Sándor susþine cã sumele vor fi luate de la investiþii ºi din cota ce revine instituþiei din unele proiecte europene. În plus, toate veniturile suplimentare realizate vor intra ºi ele în fondul de salarii. El a recunoscut cã, dupã aplicarea Legii 153/2017, a ajuns la nivelul de 13.050 lei brut. Fondul de salarii din Primãria Galaþi este în 2017 cu 206% mai mare decît anul trecut, adicã 42 milioane lei, faþã de 20,4 milioane lei. În ultimii ani, banii pentru investiþii au scãzut constant. Din bugetul pe 2017, de 746,5 milioane lei, 595,9 milioane lei (79,8%) sînt cheltuieli de funcþionare, iar 150,5 milioane, adicã 20,16%, sînt fonduri pentru investiþii. Mai mult, Primãria Galaþi a împrumutat peste 300 milioane lei de la CEC sau diferite bãnci.

Primarul din Reºiþa, Ioan Popa (PNL), a fost mandatat de consilierii locali sã concedieze 40% din personalul primãriei, pentru a economisi banii pentru majorãrile salariale.

Dezmãþ salarial Potrivit Legii 153/2017, de la 1 iulie, cel mai mare salariu de primar în administraþia publicã din România ajunge la 14.500 lei brut. Practic, din luna august 2017, mii de angajaþi din primãrii ºi consilii judeþene pleacã acasã cu lefuri majorate de 2-3 ori. Pentru aleºii locali (primari, viceprimari, preºedinþi de consilii judeþene ºi vicepreºedinþi), indemnizaþia lunarã este fixã ºi stabilitã în anexele Legii 153/2017.

Indemnizaþiile au fost calculate prin înmulþirea salariului minim brut pe economie, de 1.450 lei, cu un coeficient care variazã în funcþie de rangul sau de numãrul de locuitori al localitãþii. Cel mai mare coeficient (10) a fost stabilit pentru primarul general al Capitalei, care ar urma sã încaseze o indemnizaþie brutã de 14.500 lei. Pentru preºedinþii de consilii judeþene, primarii de sector sau cei ai oraºelor reºedinþã de judeþ, coeficientul este 9. Un paragraf în noua lege prevede cã „indemnizaþiile lunare ale preºedinþilor ºi vicepreºedinþilor consiliilor judeþene ºi primarilor/viceprimarilor unitãþilor administrativ-teritoriale care implementeazã proiecte finanþate din fonduri europene nerambursabile se majoreazã cu 25%“. Practic, diferenþa dintre brut ºi net a devenit insignifiantã. Un alt paragraf al legii prevede plafonarea sporurilor la salariu cu un procentaj de maximum 30%. Prin urmare, ºi în cazul acestora, diferenþa dintre venitul brut ºi cel net se va „amortiza“.

Salarii reduse în localitãþile mici Pentru oraºele mici ºi comune, aleºii locali au indemnizaþia lunarã stabilitã în funcþie de numãrul de locuitori. Spre exemplu, primarii de municipii cu peste 100.001 locuitori primesc o indemnizaþie de 10.875 lei (coeficient 7,5), în timp ce primarii comunelor cu peste 20.001 locuitori au o indemnizaþie de 8.700 lei (coeficient 6). Cele mai mici indemnizaþii le au primarii de comune cu cel mult 3.000 de locuitori: 5.800 lei (sumã corespunzãtoare unui coeficient 4). Pentru aceºtia, însã, noua lege aduce chiar o micºorare a salariilor. „Pentru noi, primarii ºi viceprimarii de comune mici, sub 3.000 de locuitori, ne-au scãzut veniturile, faþã de cele în platã înainte de aplicarea acestei legi. Mie, spre exemplu, indemnizaþia mi-a scãzut cu 380 lei“, spune Valentin Ivan, primarul comunei Sadu, din judeþul Sibiu. În comuna Tarcãu, din judeþul Neamþ, localitate cu doar 3.500 de locuitori, primarul Iulian Gãinã are, dupã aprobarea hotãrîrii locale, un salariu brut de 7.500 lei. Edilul spune cã în salariu este inclus ºi un spor de 25% pentru cele douã proiecte pe fonduri UE pe care le coordoneazã. În privinþa salariilor pentru angajaþi, primarul a aplicat o strategie originalã. „Le-am dat o foaie salariaþilor din primãrie ºi le-am spus sã-ºi treacã numele ºi cît cred cã meritã pentru munca pe care o presteazã. Leam ascultat pãsurile ºi toþi au primit mai mult chiar decît se aºteptau, unii ºi cu 500 lei mai mult. La noi la primãrie nu existã salarii mai mici de 3.300 lei, iar cei cu responsabilitãþi, vechime ºi studii iau ºi 4.800 lei, cum e cazul secretarului sau contabilului-ºef“, spune Iulian Gãinã.

Edili precauþi Existã ºi minþi lucide printre aleºii locali. Unii au rezerve faþã de creºterile salariale. „Noi putem da salarii mai mari, dar într-o economie de piaþã realã ori într-o firmã privatã, sã plãteºti mai mult de 30% din venituri pentru cheltuielile de personal nu e normal. Deci dacã legiuitorul nu procedeazã ca ºi pînã acum ºi, la început de an, ni se transmite care este limita maximã ce poate fi cheltuitã pentru personal, nu este în regulã“, aratã Cristin Magheru, primarul comunei sibiene Cîrþiºoara. „N-avem sursã de finanþare“. Marian Muºat, primarul comunei buzoiene Valea Salciei, preºedintele Asociaþiei Comunelor din România, filiala Buzãu, se numãrã printre primarii cu cele mai mici salarii din toþi cei 82 de membri ai organizaþiei. „Sînt primari care au majorat la peste 5.000 lei lunar, cum sînt cei din Mãrãcineni, Poºta Cîlnãu sau Vadu Paºii. Problema este cã nu seamãnã majorãrile de la unul la altul. Nu sînt niºte norme anume ºi fiecare aplicã cum înþelege legea. La aceleaºi grade ºi aceleaºi trepte, salariile nu sînt la fel. ªi mai grav este cã nu avem sursa de finanþare. În cazul nostru, bugetul local n-ar ajunge nici pentru trei luni ºi numai o suplimentare de la bugetul de stat ne-ar ajuta. Peste 40% din comunele þãrii nu pot susþine majorãrile“, declarã Marian Muºat, primarul din Valea Salciei. (va urma) GABRIELA DINESCU

Pag. a 15-a – 10 noiembrie 2017

135 de tîlhari, 47 de violatori ºi 33 de criminali au fost eliberaþi din închisori Din cei 529 de deþinuþi eliberaþi în prima zi în care Legea privind recursul compensatoriu a intrat în vigoare 184 au fost condamnaþi pentru furt, 135 pentru tîlhãrie, 47 pentru viol ºi 33 pentru omor, dintre care 6 au fost condamnaþi pentru omor deosebit de grav, se aratã într-un rãspuns al ANP la o solicitare HotNews.ro. Cei mai mulþi, adicã 80 din cei 529 de deþinuþi care au fost eliberaþi pe 19 octombrie, în prima zi de la intrarea în vigoare a Legii privind recursul compensatoriu, erau încarceraþi la Penitenciarul Giurgiu, au anunþat reprezentanþii administraþiei ANP. În perioada urmãtoare ar putea fi eliberaþi condiþionat, în baza acestei legi, alþi 3.349 de deþinuþi, cei mai mulþi fiind de la Rahova - 250 ºi de la Penitenciarul Poarta Albã - 200. Din cauza recursului compensatoriu au ieºit din puºcãrii cei mai periculoºi infractori din România. În top se aflã criminali, hoþi, tîlhari ºi violatori. Au ieºit din închisoare aproape douã sute de hoþi. Cei mai mulþi dintre ei au fost condamnaþi pentru furt calificat. ªi tîlharii sînt în fruntea listei, aproximativ 150 de persoane au ieºit în urma acestei graþieri mascate, potrivit Digi24. În condiþii improprii au stat ºi 47 de violatori ºi au fost eliberaþi în urma acestei legi compensatorii. De asemenea, 33 de criminali au ajuns în libertate, o bunã parte dintre ei fiind condamnaþi pentru omor calificat. Asta poate însemna ºi cã au ucis cu premeditare. Crina Mocanu, preºedinte sindicatul consilierilor de probaþiune, pentru Digi24: „În primul rînd, nu ºtiu cîþi dintre aceºtia se vor prezenta la noi, pentru cã nu ºtiu cîþi dintre ei îndeplinesc cumulativ cele douã condiþii: sã fie condamnaþi pe noul Cod penal ºi sã aibã o pedeapsã mai mare de doi ani. În acelaºi timp, noi nu supraveghem persoana în sine, ci modul în care aceasta respectã obligaþiile emise de judecãtor atunci cînd i-a eliberat. Aceºtia trebuie sã urmeze un program de reintegrare socialã sau sã desfãºoare muncã în folosul comunitãþii. Trebuie evaluat riscul de recidivã al fiecãrei persoane în parte, nu putem face evaluãri generale, de regulã serviciul nostru lucra cu persoane care se aflau la prima abatere sau nu aveau un trecut infracþional bogat. Persoanele care vin din penitenciar sînt de regulã recidiviºti sau cu un istoric infracþional mai bogat faþã de ceilalþi care se aflã acum în evidenþa noastrã. E posibil ca pentru persoanele respective, cînd s-au aflat încarcerate, sã fi intervenit schimbarea. E posibil sã fie vorba de o persoanã care a comis o singurã infracþiune, cum ar fi un omor ºi sã nu se repete. Aici e vorba de schimbarea comportamentalã, lucrul cu omul respectiv, nu putem garanta pentru nimeni. În

acelaºi timp, pentru ei ar trebui sã existe programe speciale, pentru cã ei au niºte nevoi speciale. La acest moment n-am vãzut nici o strategie a direcþiei naþionale de probaþiune ºi a Ministerului Justiþiei în acest sens. Existã posibilitatea ca violatori, criminali, sã nu fie supravegheaþi. Dacã au fost condamnaþi pe codul vechi ºi au ieºit pentru cã ºi-au executat pedeapsa, aceºtia nu se vor afla în evidenþa noastrã.”

Criminali ºi violatori, lãsaþi liberi pe stradã Legea recursului compensatoriu a dus ºi la eliberarea unor infractori extrem de periculoºi, precum criminali, violatori sau pedofili. Potrivit unor surse judiciare, din Penitenciarul Giurgiu, renumit pentru „vieþaºii“ încarceraþi aici, au fost puºi în libertate mai mulþi deþinuþi condamnaþi pentru crime ºi violuri. De altfel, de la Penitenciarul Giurgiu au fost eliberaþi în prima zi de la intrarea în vigoare a legii privind recursul compensatoriu cei mai mulþi dintre deþinuþi: peste 80. Cu aceeaºi situaþie se confruntã ºi alte penitenciare de maximã siguranþã, precum Gherla, Aiud, Craiova sau Arad. „Au fost eliberaþi deþinuþi din absolut toate categoriile – criminali, violatori sau pedofili, pentru cã legea nu a fãcut nici o diferenþã. La Giurgiu sigur au fost astfel de cazuri. Aici sînt închiºi toate categoriile de deþinuþi. A fost un act de compensare pe care ni l-am asumat singuri, din anumite scopuri“, a explicat, pentru „Adevãrul“, Sorin Dumitraºcu, preºedintele Federaþiei Sindicatelor din Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor.

Rata infracþionalitãþii ar putea creºte Odatã cu punerea în libertate a mii de deþinuþi, se estimeazã o creºtere a ratei infracþionalitãþii. „Este doar începutul. Luna aceasta, probabil vom avea 5.000 de deþinuþi care pleacã. Apoi, pînã la sfîrºitul anului poate o sã mai avem 810.000 de beneficiari. Statistica e nemiloasã: peste 70% dintre ei se vor întoarce în puºcãrie.

Cei mai mulþi vor fi în situaþia de a nu a avea nici o altã perspectivã. Statul e înþelegãtor cu ei, îi elibereazã, dar nu se face nimic pentru integrarea lor“, explicã liderul sindicatelor din Penitenciare.

Nici ministrul Justiþiei, Tudorel Toader, nu este mai optimist. El a declarat cã nu este sigur cã rata infracþionalitãþii nu va creºte ca urmare a efectelor legii privind recursul compensatoriu.

IONEL STOICA

Koveºi, cu demisia pe masã, Iohannis, în vizorul lunetiºtilor (1) Mai e pesedist pînã la unghii Guvernul Hagi Tudose, în noua formulã? Pãi, nu prea. N-are cum, din moment ce Tudose e omul sistemului, lustragiul generalilor din S.R.I., un student întîrziat, altoit cu epoleþi, premier al lui Iohannis, nu al României, iar Dragnea se curteazã cu Iohannis, cu al cãrui sprijin, cîteva grupãri de ºmecheraºi mafioþi au smuls o bucatã din terenul marcat de Dragnea. Dacã la început Tudose lãtra cã va fi mai grozav decît Grindeanu, acum încaseazã loviturã dupã loviturã, în urma erorilor uriaºe. De lãtratul cîinelui nu picã gardul ºi nu se rupe lanþul. Românii sînt tot desculþi, iar ãºtia din cele douã palate de la Bucureºti zic cã sîntem consideraþi patrioþi doar cînd ne vindem strãinilor tinerii, apele, pãdurile, pãmînturile ºi primim în bãtãturã migranþi! Pîngãrit de atîta sacrificiu, traiul românului s-a stafidit ca un rahat la soare, în care tocmai am cãlcat votîndu-l pe Iohannis ºi mai, apoi, pe Dragnea & co.

Legea pensiilor ºi legea salarizãrii ºi-au scrîntit picioarele, vine ºi taxa de solidaritate de 2%, acciza la carburanþi e cea mai mare din Europa, preþul la energie ºi gaze creºte, taxele ºi corupþia au nãvãlit pe capul românilor ca un ºomoiog uriaº de spini, unde ºi-au fãcut cuib cucuveaua mov hrãnitã de binom, de Iohannis ºi de americani, iar democraþii ãºtia burtoºi ºi absenþi, cînd e vorba de popor, dacã n-ar fi fost senatori sau

deputaþi fãcuþi cu traista de bani, ar fi fost niºte purici plini de pãduchi. Taxa de solidaritate de care aminteam nu are nici în clin nici în mînecã cu protecþia socialã a categoriilor sãrace din þarã, ci reprezintã nevoia stringentã a bugetului de finanþare. Va fi plãtitã ºi de sãraci, ºi de bogaþi, fiind parte a costului cu angajatul, total contrar conceptului în sine. Aºadar, la revedere prosperitate promisã de Dragnea ºi de noul guvern al lui Iohannis! (Guvernul meu). Prosperitate va fi, dar nu pentru cãþei, ci pentru dulãii din Parlament, care, în lãcomia ºi neruºinarea ºi mizeria lor moralã fãrã de mãsurã ºi-au mãrit salariile ºi pensiile ºi, pe deasupra, ºi-au fãcut alte pensii speciale. Pentru cei din administraþiile centralã ºi localã, care ºi-au votat salarii lungi cît postul mare!

Nu mai e nici o diferenþã între politicã ºi puºcãrie. Serios! În sensul cel mai nobil! Tudorel Toader, justiþiar pînã în mãduva oaselor, a cedat ºi el, în cele din urmã, presiunilor, ieºind la înaintare cu legea-varzã care va zdruncina parteneriatul P.S.D. - A.L.D.E. ºi le va aduce imense prejudicii de imagine. Legea recursului compensatoriu a scos deja din puºcãrii peste 500 de persoane, alþi peste 3.500 urmînd sã cearã eliberarea condiþionatã din prima zi de aplicare a legii. (va urma) MARIA DIANA POPESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 10 noiembrie 2017

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Amintirile unei bucovinence (6) Învãþãmîntul românesc dupã eliberarea Bucovinei de Nord din luna iunie 1941, pînã în martie 1944 (4) Totul a mers bine pînã la traducerea expresiei: „Il y a“, pe care nu am înþeles-o, nu numai eu, ºi zic: „El ºi…“. Gata! S-a încruntat ºi mai rãu, furia a crescut la culme ºi a rostit: „Stai jos, nota 4“. A numit apoi o altã colegã, care între timp ºi-a îndreptat auzul în spate la o ºoaptã. Eu n-am mai vãzut nimic. M-am aºezat plîngînd cu suspine înfundate, de se scutura uniforma pe mine. „Ce va spune mama cînd va afla de nota 4 la francezã?

Cum voi mai intra în casã de Crãciun“. ªi dã-i la plîns…

Lecþia „Pãstoriþa“ se încheia cu un cîntec avînd acelaºi titlu. Nu se sãrea peste nici o cunoºtinþã din manual sau din programã. Întreabã profesoara cine ºtie sã cînte dupã note solfegiul. Toate colegele rãspund în cor: „Ropcean“. ªi mã scoate în faþa clasei plînsã ºi încã în sughiþuri ºi-mi cere aspru sã-l solfegiez model, apoi sã-l cînt pe cuvinte singur, apoi cu toatã clasa. ªi am început cu pauze în suspine: „A fost o pãstoriþã – ºi-avea o mioriþã…“. La al doilea cîntat colegele erau în ton cu mine, respectînd ºi ele mãsura de la cheie. Profesoara urmãrea cîntecul desfãºurat metodic, dar tot crispatã. ªi cîtã nevoie aveam eu atunci de un cuvînt de îmbãrbãtare, de apreciere pentru cîntec. Dar acesta nu venea dintr-o inimã împietritã…

Pînã la Crãciun mi-am îndreptat nota, dar ce folos?

Rana trãitã atunci a devenit o cicatrice pentru totdeauna ºi o experienþã în activitatea viitoare de dascãl.

Ca în toate vacanþele, eram alãturi de pãrinþi, pentru ajutor, ºi acum fiind elevi de liceu. Acum aveam ce povesti din viaþa ºcolarã ºi de internat a noastrã. Fratele Lazuricã de la „Aron Pumnul“ venea ºi el cu o amintire tristã.

Maoritatea elevilor ºi studenþilor din comunele apropiate oraºului Cernãuþi, ba ºi din alte sate ale altor judeþe ºi din Basarabia umblau la ºcoalã în portul naþional. Chiar se mîndreau cu el. Aveau cãmãºi din in sau cînepã, cusute pe la umeri, gît, mîneci ºi pe la poale, lungi pînã la genunchi ºi încinse la mijloc cu un brîu þesut din lînã în modele colorate. Iþarii din acelaºi material de pînzã întregeau costumul. Pe cap purtau cãciulã – iarna – iar în picioare ghete negre. Era scump un astfel de port pentru cã trebuia des schimbat ºi bine spãlat, dar tradiþia ºi bucuria confecþionãrii lui de cãtre mame ºi surori acopereau orice greutãþi. Aºa umbla ºi fratele meu Lazãr, dar ºi studenþi sau învãþãtori sau profesori.

Aceºtia se deosebeau de cei îmbrãcaþi în haine „nemþeºti“, detestate de bucovineni, poate urmare a ocupaþiei Bucovinei de austrieci în anul 1775. Deosebirea era nu numai în haine, ci ºi în felul de a se comporta ºi învãþa. Erau cuviincioºi, ascultãtori, buni, respectînd întocmai instrucþiunile ºcolare, ºi cu toate acestea, unii profesori îi mai apostrofau cînd se întîmpla sã se mai împotmoleascã la vreo problemã a vreunei materii: „Ce, ai venit de la þarã sã populezi oraºul? Cine sã meargã în locul tãu? Cine? Fiul directorului de bancã? (urma numele) Cine? Fiul medicului sau fiul lui Podzudic (cel mai mare fabricant de mezeluri, neîntrecute pe atunci în toatã þara)“. Erau trecute numele celor mai bogaþi pãrinþi din Cernãuþi. ªi aceste remarci se fãceau în faþa clasei, umilindu-i ºi nedreptãþindu-i pe aceia îmbrãcaþi în „naþional“. Cuviincioºi ºi respectuoºi, aceºti copii învãþau ca sã dovedeascã faptul cã sînt mai capabili ºi mai îndemînatici, cã au o þinutã ºi un moral de mare valoare spiritualã ºi intelectualã. Copiii celor bogaþi erau îmbrãcaþi „nemþeºte“, bine hrãniþi ºi cu domiciliul acasã sau la gazde bogate. În primãvara anului 1942, de ziua Înãlþãrii ºi ziua Eroilor, a fost o mare sãrbãtoare în Cernãuþi. Toþi elevii, profesorii, studenþii, orãºenii, dar ºi mulþi sãteni îmbrãcaþi în costume naþionale, cu flori în mînã, au venit la aceastã adunare închinatã vitejiei ºi patriotismului celor cãzuþi pentru întregirea þãrii. La aceastã solemnitate avea sã ia parte chiar generalul Corneliu Dragalina, împreunã cu o suitã de mari ofiþeri nemþi de pe front.

De o parte ºi de alta a strãzii ªefan cel Mare, mulþimea s-a aliniat pentru a da onorul cuvenit, cîntînd marºuri patriotice. Generalul ºi ofiþerii au trecut prin faþa noastrã, rãspunzînd la urale. Generalul era îmbrãcat într-o mantie lungã ºi largã, albã, cu crucea ºi decoraþiile pe piept. Dupã acest ceremonial, tineretul ºcolar, profesori ºi studenþi cu buchete de flori ºi coroniþe au plecat pe jos la Cimitirul Bisericii Sfîntul Nicolae, din marginea Cernãuþilor. Am cîntat Imnul Eroilor ºi am presãrat florile pe mormintele din jurul bisericii. Cei mai rezistenþi s-au încumetat sã meargã la Cimitirul Horecea pentru a depune flori la mormîntul Aglaiei, sora poetului Mihai Eminescu.

Clasa a III-a a început la 15 septembrie 1943. A fost un an ºcolar zbuciumat din cauza rãzboiului. Eforturile noastre la învãþãturã se diminuau din cauza veºtilor dureroase de pe front. Armata românã se retrãgea. Nu ni se comunicau acestea, dar anumite acþiuni vãzute ºi

Prin Librãriile Americane (15) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri un timp însã, ofiþerul i-a spus tatãlui ei sã plece undeva.

Amintirile din Transnistria Toatã vara lui 1941 s-au mutat dintr-un loc în altul, iar în ale lui Iudith ºi Max Goodman (2) septembrie au ajuns la Edineþi. Aici, pe un cîmp în aer Conform Mic Dicþionar Enciclopedic, editura Enciclopedicã, 2008, ghetou era (în sec.15-19, în unele þãri europene) cartier al unui oraº în care trãiau evreii.

Faptul cã deportaþii evrei au fost primiþi la reîntoarcere cu prietenie ne aratã cã românii au considerat cã aceºtia au suferit destul ºi cã meritã sã fie iertaþi pentru comportamentul din 1940. Din pãcate, iertarea nu este reciprocã. Conducãtorii evreilor din România încearcã permanent sã acuze pe români, apelînd la orice mijloace pentru a-ºi atinge scopul. În 1945 s-a instalat un guvern democratic ºi era libertate, dar continuã Max, „apoi în 1948 au venit la putere comuniºtii ºi au introdus tipul lor de libertate. Liderii comuniºtilor, la început au fost evrei, dar treptat au fost daþi la o parte”. (pag. 133) Dupã ce ºi-a terminat studiile ºi a început sã cîºtige ceva bani s-a hotãrît sã emigreze. Era în 1951 ºi graniþele s-au închis.

Abia în 1958 reuºeºte sã emigreze. Tatãl lui Iudith Fuhrmann era un prosper fermier, care cultiva sfeclã de zahãr ºi creºtea vite, iar mama ei avea un magazin de mãrunþiºuri. Cînd ruºii au intrat în 1940 în sat ºi au ajuns la casa lor, le-au dat alimente ºi fructe. Deºi lucrurile nu mai mergeau ca înainte, tatãl ei n-a vrut sã plece. În 1941, însã, toþi evreii trebuiau sã pãrãseascã satele ºi sã se mute în oraºe. Au mai stat o sãptãmînã în casa de la fermã, dar a venit un ofiþer român sã verifice dacã au plecat sau nu.

Ofiþerul însã împrumutase niºte bani de la tatãl ei, pe care nu-i restituise încã. Fratele ei a amintit de împrumut ºi ofiþerul le-a spus sã rãmînã ºi sã-ºi vadã de treabã. Dupã

liber era o mulþime de evrei care dormeau în paie. Apoi tatãl ei a fãcut cunoºtinþã cu un brutar de la care lua pîine pentru a o revinde, astfel ºi-a asigurat pîinea ºi pentru familia lui. Dupã un timp au mituit un paznic ºi s-au mutat în oraº, la o doamnã, iar tatãl ei a început sã cumpere haine vechi ºi apoi sã le revîndã. Aici au întîlnit pe cineva care le-a propus sã meargã la Cernãuþi, unde se mai aflau evrei în ghetou. Acolo au trãit pînã la sfîrºitul rãzboiului. Tatãl lor de asemenea a gãsit un melamed, care pentru patru kilograme de fãinã pe sãptãmînã, preda ebraica celor doi copii ai sãi. Cînd s-a terminat rãzboiul, evreii din Cernãuþi au început sã plece, dar tatãl lor obosise sã se mai mute. La locul sãu de muncã s-a întîmplat sã moarã cîþiva cai ºi el a fost arestat (de ruºi). Profitînd de aceasta, poliþia încearcã sã-l racoleze ca informator.

Dupã un timp este eliberat, apoi trec în România, Iudith se mãritã cu Max Goodman în Rãdãuþi, iar în 1949 emigreazã în vest.

Dr. Traian Popovici (1892- 1946 ), Drept între Popoare În articolul „Holocaust în Basarabia ºi Bucovina“, autor prof. Wolfgang Benz, Director al Centrului de Cercetare a Antisemitismului, Universitatea tehnicã Berlin, publicat la pag. 60, din „Magazin istoric“ nr. 8 (521), august 2010, existã urmãtoarea frazã: „Cu ajutorul unor cerificate din partea primarului Popovici era

auzite ne tulburau. La „Colþul Eroilor“ se afiºau noi fotografii ale soldaþilor ºi ofiþerilor cãzuþi în lupte, dar programul ºcolar era respectat din Regulamentul de Ordine Interioarã. În fiecare duminicã sau sãrbãtoare religioasã mergeam la liturghie, fie la Catedrala Ortodoxã de pe strada ªtefan cel Mare, fie la Reºedinþa Mitropolitanã, însoþite de pedagoge ºi de profesoara de religie. Dupãmasã, în aceste sãrbãtori plecam la plimbare în Parcul Dominic din spatele Mitropoliei. Nimeni nu avea voie sã lipseascã. De la poarta ºcolii ºi pînã în curtea ei, se forma rîndul a cîte douã eleve, pe clase, în þinuta reglementarã: palton sau pardesiu bleumarin, cu lungimea de 30 de centimetri de la sol, indiferent de înãlþimea elevei, bascã bleumarin, ciorapi gri de bumbac mercerizat, pantofi sau ghete negre. Pe mîneca stîngã era prins numãrul matricol brodat cu mãtase galbenã pe pînzã pãtratã, neagrã.

Directoarea ºcolii, profesoara Vãcãrescu, era prezentã în curte ºi verifica þinuta fiecãrei eleve, din creºtet ºi pînã în tãlpi. Într-o dimineaþã de iarnã, o elevã din clasa a VII-a (peste un an devenea învãþãtoare), pe numele ei Zibacinschi Olimpia, ºi-a pus un guler de astrahan brumãriu la gît ºi o cãciuliþã pe cap, din aceeaºi blanã. În picioare avea ciorapi gri, dar nu din bumbac mercerizat, ci din mãtase. Imediat a fost scoasã din rînd, apostrofatã ºi trimisã în clasã cu o consemnare de douã sãptãmîni.

Nu se admitea nici o micã abatere de la Regulament.

Nu ne ajungea timpul de învãþãturã. În clasa a III-a aveam trei limbi strãine: francezã, germanã ºi latinã.

Trebuiau cunoscute toate perfect: citit, tradus, vocabular.

Uneori, la o înþelegere cu vreo colegã, dupã stingere ºi dupã ce au adormit colegele ºi pedagogele, ne furiºam într-un ungher pe coridor, la luminã slabã, ºi ne ascultam una pe alta cele învãþate ºi nu intram în dormitor pînã nu ºtiam perfect cele cerute. Era o verificare pentru ziua urmãtoare.

Un program mai relaxant ºi mai liniºtit era cel de sîmbãta dupã-masã: cel gospodãresc. Abia îl aºteptam.

Atunci predam lenjeria folositã, luam pe cea curatã de la spãlãtorese, fãceam duº, apoi la dormitor alte activitãþi: uniformele, guleraºele, pantofii, ciorapii, toate trebuiau sã strãluceascã. Coboram apoi la subsol ºi zãboveam în tihnã la o gustare din suplimentul adus de pãrinþi ºi pãstrat în coºuri sau geamantane de nuiele. Fãceam schimburi de bunãtãþi. Îmi amintesc de bunãtãþile ºi cozonacii galbeni, pufoºi, dulci ºi plini de stafide ai colegei mele Grîu, din Herþa, fiica unui mare boier de þarã. Din clasa noastrã, cele mai multe colege erau fiice de învãþãtori, preoþi ºi militari. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 însã posibilã ºi rãscumpãrarea din ghetou”. Se insinueazã, aºadar, cã un primar român corupt oferea unor evrei aflaþi în necaz niºte certificate, celor dispuºi sã plãteascã, cu ajutorul cãrora scãpau de ghetou. Adevãrul este cu totul altul. Dr. Traian Popovici a fãcut eforturi deosebite ca sã salveze de la deportare 20.000 de evrei din Cernãuþi, fiind recunoscut, post mortem, în 1969, de cãtre Yad Vashem, Drept între Popoare, cea mai înaltã onoare pe care o acordã evreii strãinilor care i-au ajutat.

Cum a reuºit Dr. Traian Popovici aceastã performanþã este descries în lucrarea „The Righteous Among the Nations“, autor Mordecai Paldiel, cu un Cuvînt înainte de Elie Wiesel, prefaþã Avner Shalev ºi o Introducere de Israel Gutman ºi Mordecai Paldiel, publicatã în 2007, editura Yad Vashem ºi Collins. Pe scurt vom prezenta cîteva aspecte privind activitatea depusã de el.

Traian Popovici, fiul unui preot ortodox, era doctor în drept în 1940, iar cînd sovieticii cotropesc Bucovina, el se refugiazã la Bucureºti. Dupã eliberarea Bucovinei, în 8 iulie 1941 a fost numit primar la Cernãuþi, de cãtre Ministerul de Interne. Cînd guvernatorul Bucovinei i-a cerut sã stabileascã o zonã pentru ghetou ºi s-o marcheze, primarul Popovici s-a opus sã mutileze oraºul cu garduri de sîrmã ghimpatã etc., cu urmãtoarele cuvinte: „Cernãuþiul, care aratã aºa de mult ca un oraº occidental, nu poate accepta o asemenea profanare a acestei minunate înfãþiºãri” (pag. 338). Pentru cã Bucureºtiul fãcea presiuni, a motivat cã nu ºtie cum sã procedeze ºi a propus ca o comisie a primãriei sã facã un tur prin Germania, pentru a studia cum au fost organizate ghetourile din Lublin, Cracovia, Franckfurt pe Main. Excursia nu s-a mai fãcut, iar problema ghetoului a rãmas în coadã de peºte. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 10 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Triumful limbii române la Chiºinãu Curtea Constituþionalã de la Chiºinãu a decis cã termenul de „limba românã” poate fi utilizat în Constituþie pentru a înlocui formularea „limbã moldoveneascã cu grafie latinã” utilizatã în prezent pentru a defini limba oficialã de peste Prut. Astfel, Curtea Constituþionalã a avizat pozitiv iniþiativa PLDM privind modificarea art.13 din Constituþie, iar sintagma „limba moldoveneascã, funcþionînd pe baza grafiei latine” ar putea fi înlocuitã prin „limba românã”. Curtea a stabilit cã iniþiativa deputaþilor PLDM este constituþionalã.

Liberal-democratul Tudor Deliu a declarat cã deputaþii care nu vor vota pentru modificarea Constituþiei „nu au ce cãuta în Parlament”. „Ei nu reprezintã cetãþenii. Vom discuta cu toate fracþiunile cel puþin cei care au semnat vor vota pentru aceastã modificare. Din cîte cunosc, sînt parlamentari ºi în PD, de exemplu preºedintele Parlamentului Andrian Candu, care a declarat anterior cã limba vorbitã este limba românã”, a spus Deliu. PLDM a anunþat cã a strîns semnãturile necesare pentru a iniþia modificarea Constituþiei Republicii Moldova astfel încît în cuprinsul articolului referitor la limba oficialã sintagma „limbã moldoveneascã cu grafie latinã” sã fie înlocuitã de „limba românã”, solicitarea fiind transmisã Curþii Constituþionale, pentru aviz.

IOANA RADU

Sute de morþi dupã testul nuclear al Phenianului Peste 200 de persoane ar fi decedat în urma prãbuºirii unui tunel în Coreea de Nord, în zona unde a fost efectuat cel mai recent test nuclear subteran al Phenianului, informeazã site-ul postului japonez de televiziune Ashai, care citeazã surse anonime familiare cu situaþia. Aproximativ o sutã de persoane care lucrau în incinta poligonului de teste Punggye-ri ºi-au pierdut viaþa dupã prãbuºirea unui tunel, incident care s-a produs în jurul datei de 10 septembrie, relateazã Reuters, preluînd informaþii difuzate de televiziunea Ashai.

Ulterior, în cursul unei operaþiuni de salvare, s-a produs un nou colaps, astfel cã este posibil ca bilanþul victimelor sã se situeze la peste 200 de morþi. Experþii afirmã cã o serie de seisme ºi alunecãri de teren în zona unde a fost efectuat cel mai recent test nuclear nordcoreean, pe data da 3 septembrie, indicã faptul cã regiunea a fost destabilizatã, sugerînd cã poligonul Punggye-ri ar putea sã nu mai fie utilizabil pentru testarea de arme nucleare.

Coreea de Nord afirmã cã pe data de 3 septembrie a testat o bombã cu hidrogen în poligonul de încercare Punggye-ri, aflat sub muntele Mantap. Testul nordcoreean a fost confirmat de seismologi, care au anunþat cã un cutremur cu magnitudinea de 6,1 pe scara Richer s-a înregistrat în urma incidentului. Nam Jae-chol, ºeful Administraþiei de Meteorologie din Coreea de Sud, a avertizat luni cã efectuarea de noi teste cu arme

A pierdut Vladimir Putin controlul asupra naþionaliºtilor conservatori din Rusia? (2) În ceea ce o priveºte pe Poklonskaya, aceasta ºi-a gãsit rolul cu uºurinþã în spaþiul ideologic în continuã miºcare din Rusia. Originarã din Crimeea, unde fusese numitã de cãtre Putin în funcþia de procuror general dupã anexarea ilegalã din 2014 - fapt ce a impulsionat ºi mai mult ideologia naþionalistã a lui Putin - în momentul în care a ajuns în Duma din Rusia, Poklonskaya a gãsit un centru politic rus ce migrase în ultimii ani cãtre o ideologie naþionalistã, ortodoxã. Astfel, cu susþinerea Bisericii Ortodoxe, aceasta a cerut procurorului general al Rusiei anchetarea atît a filmului, cît ºi a regizorului acestuia. „A încerca, în acest moment, neutralizarea politicã a deputatei din Crimeea”, susþine Alexander Baunov, „ar însemna punerea la îndoialã a direcþiei ideologice a þãrii, lucru pe care Putin nu este pregãtit sã-l facã”. Forþa politicã a acestei miºcãri a putut fi evidentã în rãspunsul dur pe care Natalia Poklonskaya l-a adresat ministrului Culturii, Vladimir Medinsky, dupã ce acesta a criticat în termeni uºori campania împotriva acestui film ºi a cerut autoritãþilor sã protejeze cinematografele unde ruleazã filmul. „Opiniile critice ar trebui sã fie rezervate experþilor. Nu ºtiam cã Medinsky are aºa ceva

nucleare la Punggye-ri ar putea cauza prãbuºirea muntelui ºi eliberarea de materiale radioactive în atmosferã. „Pe baza analizei imaginilor din satelit afirmã cã existã un spaþiu gol, de aproximativ 60 de metri pe 100 de metri, sub Muntele Mantap”, a declarat oficialul sud-coreean.

Oamenii de ºtiinþã chinezi au emis avertizãri similare, sugerînd cã materialul radioactiv s-a putea împrãºtia în „toatã emisfera” în cazul prãbuºirii muntelui.

(R.C.)

Guvernul englez trebuie sã publice studiile de impact privind Brexit Parlamentul Marii Britanii a adoptat o moþiune prin care îi cere Guvernului sã publice studiile efectuate cu privire la impactul pe care îl va avea Brexit asupra economiei britanice, relateazã site-ul agenþiei Reuters.

Guvernul condus de Theresa May a anunþat cã a efectuat 58 de evaluãri economice, acoperind sectoare de la cel aerospaþial pînã la turism, dar a refuzat sã publice documentele, întrucît ar putea submina poziþia de negociere în discuþiile cu Uniunea Europeanã privind Brexit. Anunþul a provocat nemulþumire în rîndul mai multor parlamentari britanici – inclusiv din Partidul Conservator al Theresei May – care susþin cã documentele ar trebui sã facã obiectul unei analize parlamentare ºi sã contribuie la dezbaterea publicã privind cel mai bun acord de Brexit.

Guvernul nu s-a opus acestei moþiuni, astfel cã Parlamentul de la Londra a decis cã documentele în cauzã ar trebui sã fie comunicate unei comisii parlamentare. „Luãm în serios toate voturile parlamentare ºi recunoaºtem cã Parlamentul are drepturi legate de publicarea documentelor. Miniºtrii au, de asemenea, o obligaþie clarã de a nu divulga informaþii atunci cînd acest lucru nu ar fi de interes public. Vom reflecta asupra implicaþiilor votului ºi vom rãspunde în timp util”, a precizat un purtãtor de cuvînt al departamentului britanic pentru Brexit.

Partidul Laburist considerã cã rezultatul votului în cazul moþiunii a fost clar ºi a cerut ministrului pentru Brexit, David Davis, sã stabileascã o datã pentru publicarea documentelor. „Laburiºtii au spus foarte clar încã de la referendum cã miniºtrii nu pot sã ascundã Parlamentului informaþii vitale cu privire la impactul Brexit asupra locurilor de muncã ºi asupra economiei”, a spus Keir Starmer, responsabil cu politica pentru Brexit.

Recent, Guvernul britanic a anunþat cã legislaþia de Brexit va fi dezbãtutã în Parlament la 14 ºi 15 noiembrie, o etapã consideratã drept cea mai dificilã pentru mandatul premierului Theresa May. Proiectul iniþial a primit critici vehemente din partea parlamentarilor tuturor partidelor – inclusiv conservatorii -, întrucît ar acorda guvernului prea multe puteri pentru a schimba legile ºi nu garanteazã votul Parlamentului asupra condiþiilor de Brexit.

STELIAN CORNEA în CV”, a afirmat aceasta. Ministrul este un nimeni, spune aceasta cu alte cuvinte, iar noi avem propriile autoritãþi pentru a-l contrazice. Conservatorii fanatici primesc în plus ºi binecuvîntarea multor preoþi, inclusiv a episcopului ultra-conservator Dmitri Smirnov, care a afirmat cã filmul a fost fãcut pentru a batjocori sfinþii ruºi. Mesaje ce atacã acest film sînt acum distribuite în multe biserici din Rusia. În acest moment, relevant nu este cine anume le distribuie, ci faptul cã aceste acþiuni nu înceteazã. Pentru conservatorii ruºi, campania condusã de Poklonskaya este un mijloc de a preveni îndreptarea Rusiei cãtre un pragmatism politic. În acelaºi timp, reprezintã un avertisment cãtre un regim care doreºte reforme ºi întoarcerea Rusiei în clubul þãrilor Occidentale. Argumentul pe care acesta îl face este cã dacã un film poate genera un asemenea val de indignare, alte chestiuni mult mai serioase ar putea costa regimul extrem de scump. Iar pentru Putin, este un mesaj cã alþii pot personifica aceastã ideologie naþionalistã la fel de bine. În acest moment în care aceastã ideologie continuã sã avanseze, considerã comentatorul rus, o alianþã vagã, temporarã pare a se forma între preoþii ortodocºi, membrii serviciilor secrete, oameni de afaceri ºi funcþionari guvernamentali ce sînt loiali nu atît lui Putin, cît idealurilor acestei miºcãri. Mai mulþi oficiali, aflaþi în poziþii intermediare sau de micã importanþã, au început sã-ºi

Carles Puigdemont, preºedintele catalan destituit, ºi soþia sa, Marcela Topor, o fostã jurnalistã, originarã din Vaslui.

Spania joacã dur pentru a-l aduce pe fostul lider catalan în faþa justiþiei Procesul împotriva fostului ºef al executivului catalan Carles Puigdemont ºi a altor membri ai cabinetului sãu destituit urmeazã sã înceapã la Madrid, în contextul în care Puigdemont se aflã încã la Bruxelles ºi existã posibilitatea prezentãrii de cãtre Spania a unei cereri de extrãdare pe numele sãu dacã el nu se prezintã în faþa instanþei.

Paul Bekaert, avocatul belgian al lui Puigdemont, a anunþat cã acesta nu va reveni în Spania pentru proces ºi a propus în schimb ca anchetarea clientului sãu sã se desfãºoare în Belgia. Audienþa Naþionalã a emis o citaþie pe numele lui Carles Puigdemont ºi al altor foºti colaboratori ai sãi pentru a compãrea în faþa instanþei. În timp ce Joaquim Forn ºi Dolors Bassa, foºti membri ai executivului catalan, au revenit la Barcelona, Puigdemont a rãmas la Bruxelles.

Dacã fostul ºef al executivului catalan nu se prezintã în faþa judecãtorilor spanioli pentru a depune mãrturie, „va exista probabil o cerere de extrãdare adresatã Belgiei ºi poliþia belgianã îl va reþine“, a declarat Esteban Gonzalez Pons, eurodeputat spaniol din partea Partidului Popular (PP), pentru postul spaniol public de radio. Puigdemont a ajuns la Bruxelles împreunã cu mai mulþi membri ai fostului sãu cabinet.

Dupã sosirea în capitala belgianã, el a promis cã va continua sã lupte pentru independenþa Cataloniei.

Procurorul general al Spaniei a anunþat cã a cerut inculparea pentru nesupunere, rãzvrãtire ºi delapidare de fonduri a membrilor fostului executiv catalan condus de Carles Puigdemont, precum ºi a membrilor parlamentului regional catalan care la 27 octombrie a votat declaraþia unilateralã de independenþã a Cataloniei.

Dacã vor ajunge în faþa instanþei ºi vor fi gãsiþi vinovaþi, politicienii catalani riscã pînã la 30 de ani de închisoare. Premierul spaniol Mariano Rajoy a anunþat preluarea controlului direct asupra Cataloniei de cãtre guvernul de la Madrid, a destituit guvernul secesionist, a dizolvat parlamentul regional ºi a convocat alegeri anticipate în regiune pentru data de 21 decembrie.

Totuºi, unii dintre cei mai importanþi membri ai administraþiei catalane, inclusiv liderul executivului Carles Puigdemont ºi adjunctul sãu, Oriol Junqueras, au declarat cã nu vor accepta aceste mãsuri ºi cã numai populaþia Cataloniei îi poate destitui.

ALEXANDRA CRUCERU exprime susþinerea pentru interzicerea acestui film. Spre exemplu, în regiunea Kamshatka, în ciuda declaraþiilor ministrului Culturii, mai mulþi distribuitori locali au ales sã nu permitã rularea acestui film, declarîndu-ºi poziþia, una de „datorie civicã”. Acestea sînt semne ale unei loialitãþi divizate. „Susþinãtorii unei Rusii libere au visat la o zi în care Biserica Ortodoxã este separatã de stat ºi unde oficialii ruºi se pot opune miniºtrilor de la Kremlin.

Ultima dintre acestea se întîmplã acum, însã cei care profitã de acestã nouã libertate sînt fanaticii conservatori, al cãror limbaj este unul al agresiunii ºi intimidãrii”, concluzioneazã Alexander Baunov.

Sfîrºit LAURENÞIU SÎRBU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 10 noiembrie 2017

Îmbrãcãmintea: carte de vizitã Aspectul fizic este o carte de vizitã pe care o purtãm mereu cu noi. Chiar dacã fizicul nu este oglinda sufletului ºi nici reflectarea celor mai bune valori ale unei persoane, atunci cînd cunoaºtem pe cineva, primul lucru la care ne uitãm este aspectul. Nu vorbim acum despre trãsãturile feþei, despre culoarea pãrului, a ochilor, în general, despre toþi factorii care înfrumuseþeazã exteriorul unei persoane, avînd în vedere cã nu au fost alese de aceasta, hainele, pantofii, accesoriile pot transforma pe cineva într-o persoanã distinsã sau într-una lipsitã de eleganþã.

Chiar dacã este foarte nedrept, prima impresie este cea care conteazã. Nu avem alte elemente dupã care sã judecãm o persoanã în afarã de imaginea sa. Prima impresie este, categoric, cea mai revelatoare. În plus, o bunã prezenþã fizicã ne face sã ne simþim mai siguri ºi, de asemenea, ne permite sã transmitem acea siguranþã celorlalþi.

Trebuie sã avem în vedere cã anumite persoane, datoritã circumstanþelor vieþii, nu vor ajunge niciodatã sã ne cunoascã în profunzime: colegi de birou, vecini sau alte persoane care se intersecteazã zilnic cu noi ºi cu care nu vom schimba mai multe cuvinte decît „bunã ziua” ºi „la revedere”. În acest caz este logic ca singura lor referinþã sã fie, pe de o parte, comportamentul nostru ºi, pe de altã parte, chiar dacã pe locul doi, imaginea noastrã personalã.

Sã vã îmbrãcaþi bine înseamnã sã vã alegeþi hainele cu grijã, sã puneþi de o garderobã bunã care sã conþinã obiectele necesare ºi sã ofere posibilitatea diferitor com-

O afacere foarte ciudatã (8) William ºi Harry au trecut din camerã în camerã, adunînd cãrþi, jucãrii, fotografii, afiºe, casete video ºi tablouri, hotãrînd ce canapele, scaune ºi covoare voiau sã ia cu ei. William era cel mai organizat dintre cei doi.

A menþionat bijuteriile, dupã care a renunþat la ele. „Putem face asta ºi la anul, nu e nici o grabã”, a spus el.

M-a izbit politeþea lui, chiar ºi cînd a fost vorba despre alegerea propriilor sale obiecte. „Pot lua asta? E în ordine sã iau asta?” „William”, i-am spus, „tot ce e aici e al tãu ºi al lui Harry. Puteþi lua ce vreþi. Nu trebuie sã întrebaþi”.

A intrat în garderoba în formã de L ºi a stat, privind la colecþiile de creaþii Chanel, Versace, Jacques Azagury ºi Catherine Walker. „Ce ar trebui sã facem cu hainele mamei?”, a întrebat. „Nu sînt sigur dacã ºtii”, i-am spus, „dar familia Spencer pregãteºte o expoziþie la Althorp ºi ar vrea ca obiecte ºi costume importante sã fie incluse - inclusiv rochia de mireasã”. „Nu!”, a ripostat tãios William. „În nici un caz nu vreau ca ei sã o ia”. „De ce nu?”, a întrebat Harry, intervenind în discuþie. „Pur ºi simplu, nu vreau, asta e tot”, a rãspuns William, „dar pot lua cîteva dintre rochiile mamei. ªi asta se poate face la anul”.

Fusese dorinþa prinþesei ca rochia sa de mireasã sã fie trimisã la Colecþia Naþionalã de Rochii, la Muzeul Victoria ºi Albert. Fiul ei mai mare refuza clar ca ea sã ajungã la Althorp. ªi unde e azi? E expusã la Althorp.

Apoi, William a continuat pe coridorul copiilor. „Vreau covorul ãla, canapeaua aia, scaunul ãla, masa

Soarta lui Che Guevara ºi a tovarãºilor sãi de luptã fusese însã hotãrîtã. Acþiunea, de asemenea amploare, declanºatã împotriva partizanilor, începuse sã fie încununatã de succes. În culisele ei se aflau, dupã cum am mai spus, specialiºti ºi consilieri americani. În scenã apãruserã ºi rangens-ii autohtoni cu misiunea de a înconjura grupul de partizani în defileul Yuro. În duminica din 8 august, în orele timpurii ale dimineþii, pe dealurile împãdurite s-au ivit membrii unui comando special purtînd uniforme verzi. Erau nu numai indieni keciuani, dar ºi emigranþi din Cuba ºi mercenari din Porto Rico. De unde aflaserã locul unde se încartiruiserã Che Guevara ºi camarazii lui?

Nimeni n-a reuºit sã dea un rãspuns verosimil la aceastã întrebare. Una dintre versiuni, care pare a fi ºi cea autenticã, afirmã cã însuºi Guevara ar fi lãsat sã-i scape unele lucruri într-o discuþie cu un þãran, care, ulterior, a pierit în împrejurãri nu tocmai limpezi.

Cert este, însã, cã în martie 1967 au apãrut în unele ziare locale din provincia Santa Cruz ºtiri despre existenþa unor detaºamente de partizani în munþi. Ceva mai tîrziu, în munþi au fost vãzute maºini ce transportau echipament militar. Aceste transporturi contribuirã indirect la confirmarea ºtirilor din ziare. Guvernul bolivian care fãcea eforturi serioase pentru a pune capãt stãrii de lucruri create prin declanºarea rãzboiului de partizani, a trebuit sã ia poziþie faþã de aceste

Universalitatea bunelor maniere (33) binaþii. Nu este necesar numai sã fiþi elegant ºi sã faceþi o alegere bunã, ci, la fel de bine, sã ºtiþi sã vã aflaþi la înãlþimea circumstanþelor ºi sã fiþi pregãtit pentru orice ocazie, atît pentru a merge la birou, cît ºi la un eveniment deosebit. Un costum al celui mai bun designer, cu un preþ foarte mare ºi care sã fie în ton cu ultimele tendinþe ale modei, vã va pune în evidenþã la un eveniment unde trebuie sã vã îmbrãcaþi elegant. Sã vã îmbrãcaþi adecvat nu înseamnã doar sã apelaþi la opþiunile magazinelor, ci sã ºtiþi pe care dintre ele sã le alegeþi pentru fiecare ocazie. Pentru aceasta trebuie sã þineþi cont de constituþia corpului dvs., trebuie sã ºtiþi sã vã puneþi în valoare.

Primul lucru pe care trebuie sã îl organizaþi este o garderobã bunã, care sã vã permitã toate posibilitãþile.

Garderoba femeii (1) Numãrul de haine de bazã pe care fiecare femeie trebuie sã le aibã în garderoba sa este mai mare decît cel din dulapul barbatului. Dar nu doar garderoba femeii este mai mare, ci ºi posibilitãþiile de a alege hainele sînt mai mari. Pãtrunderea treptatã a femeii în cîmpul muncii ºi în lumea afacerilor presupune necesitatea de a avea haine elegante ºi comode, care sã ofere posibilitatea

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (11) aia...” ªi ne-am amintit cã Prinþesa cheltuise 30.000 de lire pe covoare noi, cu doi ani în urmã.

Era dur sã-i vezi pe cei doi fraþi mergînd în camerele lor, alegînd lucruri ºi sã-l vei pe William ocupîndu-se de fratele lui mai mic. „Paul, te rog, pot sã-mi iau patul?”, a întrebat Harry, „ªi ºifonierul ãla?” „Nu vrei sã-l iei, Harry!”, a spus William, devenind patern. „Nu e destul loc pentru ãla”. „Ba da”, a rãspuns Harry, iar eu am vãzut-o pe prinþesã dînd din cap ºi zîmbind.

Nu a fost nici o ceartã cînd au intrat în camera lor de zi, aflatã jos, locul în care se afla televizorul lor uriaº, cu ecran lat. ,,E prea mare pentru Highgrove. Poate merge la Casa York? O sã acopere un perete!”, a spus Harry. El se ocupa mereu de electronice. Am zîmbit, pentru cã am simþit cã Prinþul Charles nu va fi de acord. Ura sã-i vadã pe copii în faþa televizorului, urmãrind programe fãrã sens. El se uita rareori la televizor, cu excepþia documentarelor.

Apoi, am intrat în camera de zi ºi cred cã acesta a fost momentul în care au fost ajunºi din urmã de amintiri, pentru cã aceasta fusese camera mamei lor, iar ei simþeau asta. S-a lãsat tãcerea. William stãtea ºi privea fotografiile de pe masã. Harry stãtea la birou, atingînd totul, cu uimire.

O versiune asupra morþii lui Che Guevara (2) versiuni. În felul acesta, ziariºtii au aflat despre luptele armate purtate de partizani cu unitãþile militare, în regiunea Nancahuazu. ªapte soldaþi au pierit în aceastã luptã, iar faptul cã alþi ºapte, în frunte cu un maior ºi un cãpitan, au fost luaþi prizonieri de cãtre partizani, n-a putut fi trecut sub tãcere.

La începutul lunii aprilie, situaþia se repetã. Lîngã Iripiti o unitate militarã cãzu într-o ambuscadã pregãtitã de partizani. La 11 aprilie cãzurã unsprezece dintre ei, iar alþi nouãsprezece, în frunte cu comandantul Ruben Sanchez, sfîrºirã ca ostatici ai partizanilor.

Aceºtia îi interogarã, apoi îi puserã în libertate. Se înþelege cã, odatã întorºi în tabãrã, maiorul Sanchez ºi oamenii lui nu au tãcut mîlc... Între timp, se derulaserã alte douã episoade care ar fi putut contribui la descoperirea grupurilor de partizani. Lui Che Guevara i se alãturaserã alþi doi oameni.

Unul dintre ei era un concetãþean al lui Guevara, argentinianul Cino Roberto Bustos. Cel de-al doilea, în vîrstã de douãzeci ºi ºase de ani, era Regis Debray, un foarte cunoscut ziarist francez, profesor de filozofie la

diferitor combinaþii. Prima diferenþã pe care trebuie sã o faceþi este cea între hainele de damã de serviciu ºi cele sport.

Hainele de serviciu trebuie sã fie clasice ºi discrete.

Cele sport pot fi mai îndrãzneþe ºi pot avea o varietate mai mare de culori chiar dacã, nici în acest caz, nu trebuie sã-ºi piardã eleganþa.

Existã reguli principale dupã care femeile pot combina vestimentaþia. În ceea ce priveºte hainele, sînt cîteva aspecte ale unui evident prost-gust: sã combinaþi pãtrãþelele cu dungile, sã amestecaþi materiale cu diferite imprimeuri sau de culori diferite, þipãtoare, care nu pãstreazã nici o relaþie cromaticã. În afarã de culori, trebuie sã þineþi cont de forme. Femeile au posibilitatea de a se îmbrãca cu haine strîmte, cu decolteuri adînci sau cu fuste scurte care, în unele cazuri, nu fac o impresie bunã.

Nu înseamnã cã nu se pot folosi aceste tipuri de croieli: fustele scurte bine combinate sau un decolteu nu foarte exagerat la o rochie de searã sînt nu numai elegante, ci ºi frumoase. Sînt femei care ºtiu cînd o hainã nu li se potriveºte, pe cînd altele e posibil sã poarte la serviciu o îndrãzneaþã, dar mai puþin potrivitã crãpãturã la fustã, care aproape lasã sã li se vadã lenjeria intimã.

Moda impune obiceiuri care, chiar dacã reprezintã ultimul rãcnet, nu sînt întotdeauna ºi de bun-gust. De exemplu, moda de a purta decolteuri sau cãmãºuþe scurte, care lasã la vedere lenjeria intimã, nu sînt foarte potrivite, chiar dacã se pot vedea în mod constant pe podiumuri de modã din Milano sau Paris. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO Dupã cîteva minute, vocea lui William a pus capãt gîndurilor. „Vreau hipopotamul uriaº, Paul”, mi-a spus, arãtînd spre el. Mama ºi fiii se sprijineau cu toþii pe el cînd se uitau la televizor.

Cînd s-a terminat turul, apartamentele erau pline de bileþele galbene, obiectele ºi mobilierul avînd etichete cu „W-Casa York” sau „H-Casa York”.

Cînd au cãutat prin colecþia de casete video ºi prin cea de CD-uri, mi-am amintit cã 1997 ar fi fost primul an în care Prinþesa i-ar fi avut cu ea pe bãieþi de Crãciun; se înþelesese în varã cu Prinþul Charles ºi cu Regina sã întrerupã tradiþia cu Sandringham. Plãnuise sã-ºi petreacã Crãciunul alãturi de fiii sãi, la K-Club, în Barbuda.

Dar, deºi Prinþesa nu mai era cu noi, tot am vrut sã aibã o amintire de la KP: o tradiþie pe care o puteau lua cu ei la Sandringham. Pregãtisem cîte o ºosetã de Crãciun pentru fiecare dintre ei. Pe cînd bãieþii îºi luau rãmas-bun ºi se grãbeau pe scãri, i-am oprit. „Pentru cã am fost responsabil sã vã umplu ºosetele în fiecare an, nu puteam lãsa anul ãsta sã treacã fãrã sã fac la fel”, leam spus. Amîndoi au rãmas uluiþi. „Am ºi cusut capetele, ca sã nu puteþi ajunge la conþinut. Totuºi, mã îndoiesc cã vor supravieþui pînã în dimineaþa de Crãciun”, le-am spus, dîndu-le ciorapii croºetaþi pe care Prinþesa îi folosea în fiecare an. „Vor supravieþui, Paul”, a spus William, „ºi îþi mulþumesc mult”. Iar Harry a alergat pînã la mine ºi m-a îmbrãþiºat. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

Universitatea din Havana. El era mai degrabã un teoretician al revoluþiei decît un partizan pregãtit sã lupte cu arma în mînã. Lucrarea lui „Revoluþie în revoluþie“ se bucura de o bunã primire deoarece trata foarte pe larg ºi foarte documentat probleme de strategie ºi tacticã ale rãzboiului de partizani.

La 20 aprilie 1967, Regis Debray, împreunã cu Bustos, îºi fãcurã apariþia pe o stradã din Muyu-Pampa.

Aici îi recunoscu un fost miner Salusio, zis ºi Chaque Chaque, care-i trãdã. Salusio fusese el însuºi membru al unui grup de partizani ce opera în munþi, dar a dezertat. În felul acesta, Regis Debray ºi Bustos ajung pe mîinile poliþiei militare. Se spune cã o întîmplare fericitã i-a salvat pe cei doi de la o execuþie ce pãrea iminentã: ziarul „Presensia“ publicase o fotografie înfãþiºîndu-i pe cei doi în detenþie. Debray a fost recunoscut de un prieten al sãu ºi în felul acesta s-a ajuns la demersurile oficiale franceze pentru punerea lui în libertate.

Nici poliþia, nici serviciile de informaþii ale armatei nu au reuºit sã le smulgã vreo mãrturie care sã confirme existenþa detaºamentului de partizani condus de Guevara. Mai tîrziu avea sã se afle cã Regis Debray pregãtise împreunã cu Guevara un interviu ce urma sã fie publicat în presa francezã. Fãcuse chiar ºi unele fotografii pe care, prevãzãtor, le pusese la poºtã, cu destinaþia Paris. (va urma) (Text reprodus din almanahul „Luceafãrul“, 1982)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (23) Naufragiu (3) În decursul lunii noiembrie, criza se transformã întrun scandal în toatã regula. Preºedintele Reagan se adreseazã naþiunii ºi recunoaºte cã am încercat sã ne îmbunãtãþim relaþiile cu Iranul prin vînzarea de arme cãtre ei. El neagã cã i-am primit în schimb pe Weir, Jenco ºi Jacobsen. Presa continuã sã facã sãpãturi. Apar noi dezvãluiri. Israelienii au transferat livrãrile iniþiale. În Iran nu au ajuns doar rachete TOW; noi am trimis totodatã sisteme antiaeriene Hawk ºi negociam o ofertã de piese de schimb pentru flota lor de avioane F-14A Tomcat. Iranienii au cumpãrat acele avioane F-14 în anii ‘70, chiar înainte de cãderea ªahului.

Existã un aspect mai profund ºi mai întunecat al afacerii din Iran, Irangate, cum o numeºte presa. Iranienii nu ne-au oferit la schimb doar trei cetãþeni americani, ci ne-au virat totodatã cîteva milioane de dolari. Unde s-au dus aceºti bani? Unele surse din mass-media au raportat cã peste 30 de milioane de dolari lipsesc, ºi Oliver North nu este deloc strãin de aceastã dispariþie.

Chiar înainte de Ziua Recunoºtinþei, Oliver North ºi secretarul sãu, un blond pe nume Fawn Hali, au fost surprinºi distrugînd documente. Patru zile mai tîrziu, procurorul general Edwin Meese dezvãluie adevãrul: banii plãtiþi de iranieni au fost direcþionaþi cãtre grupurile Contras, din Nicaragua. Oliver North s-a ocupat de ope-

Dezastre din istoria omenirii – uraganele (3) Cea mai devastatoare furtunã din toate timpurile (2) În Bhola, cea mai mare insulã din golful Bengal, s-au înecat în jur de 200.000 de persoane, a cincea parte din populaþie. Nurul Huq, un cultivator de orez, a asistat neputincios cînd mama lui, în vîrstã de 75 de ani, a fost luatã de ape. „Am trecut prin multe furtuni”, a spus el, „dar nici una nu a fost ca aceasta. Numai Allah ºtie de ce ni s-a întîmplat una ca asta”. 90 de rude ale lui Aii Husain, un soldat din armata pakistanezã, trãiau laolaltã într-un complex de locuinþe. Aii a reuºit sã se urce întrun palmier ºi a stat acolo pînã cînd apele au mai scãzut, dar 70 de membri ai familiei lui au fost uciºi. Pe una dintre insulele mai mici, un cultivator de orez pe nume Munshi Mustander Billa a supravieþuit ºi el agãþîndu-se într-un copac. A vãzut cum cinci dintre copiii lui erau luaþi de valuri, apoi pruncul de un an i-a fost smuls din braþe. Cînd ºi soþia sa a fost luatã de ape, Munshi a fost copleºit de durere ºi a dat drumul copacului, dar a reuºit sã se prindã de un altul ºi apoi ºi-a prins ºi soþia. Apele le-au smuls hainele de pe ei, iar în dimineaþa urmãtoare au trebuit sã-ºi croiascã drum printre trupurile care pluteau ºi printre cadavrele de animale pînã la casa unui vecin, sperînd cã vor gãsi îmbrãcãminte acolo. Vecinii muriserã, dar un bãiat care supravieþuise a adunat niºte zdrenþe ºi le-a dat celor doi.

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (4) Aºadar, ceea ce nu s-a împlinit în întregime din gîndirea ºi din obiectivele doctrinei liberalismului economic, în acele vremuri, promovate ºi de alþi sceptici (de prof. Ion Strat, de Ion Ionescu de la Brad º.a., inclusiv de cei din perioada interbelicã), privind oportunitatea industrializãrii ºi asigurãrii independenþei generale a Þãrii – avînd în vedere cã industria naþionalã a cunoscut, în cele din urmã, o anume dezvoltare pînã la a doua conflagraþie mondialã, fãrã a mai lua în considerare saltul înregistrat de aceasta în perioada postbelicã, atunci cînd producþia industrialã a crescut, numai în anii 1951-1989, de 55 de ori – se împlineºte acum: Naþiunea Românã, guvernatã pe baza liberalismului economic, începînd din

Pag. a 19-a – 10 noiembrie 2017

raþiunea respectivã. Ulterior, în cursul acelei zile, este concediat din NSC. ªeful sãu, amiralul John Poindexter, demisioneazã. Dezastrul e complet: arme pentru ostatici, pentru bani direcþionaþi cãtre Contras prin intermediul NSC. Pentru presã este o extraordinarã pîine de mîncat.

Mai tîrziu, în dupã-amiaza acelei zile, îmi închid dosarele de pe birou ºi le pun în seif. Gata pe ziua de azi.

Trebuie sã mã detaºez de aceastã nebunie înainte de a mã înghiþi de viu. Peste jumãtate de orã, mã aflu pe veranda de la Brandt Place, savurînd o ceaºcã de cafea alãturi de Fred Davis. Nu îi pot spune ce se întîmplã, însã bãnuiesc cã ºtie.

– Te-am vãzut la CNN seara trecutã, îmi spune el.

– Da, ºi soþia mea m-a vãzut.

Sorb din ceaºcã ºi încep sã mã gîndesc cum aº putea sã schimb subiectul.

– Nu ºtiam cã ai fost în Germania.

Aprob din cap.

– Nici eu nu am ºtiut pînã sã mã urc în avion.

Rîdem amîndoi. Încerc sã abat discuþia într-o altã direcþie.

– Am auzit cã Bradford Bishop a fost vãzut din nou în Europa.

Fostul ofiþer de spionaj scãpase autoritãþilor dupã ce ºi-a ucis 5 dintre membrii familiei, în 1975. Interesul se aprinde în ochii lui Fred: – Serios?

– Da. Deºi neconfirmat.

– Reuºeºte sã scape.

– Da, asta cam aºa e. Îmi termin cafeaua, pun ceaºca pe mãsuþa dintre noi ºi mã las pe spate în scaun.

– Ce crezi? O fi încã în viaþã?

Corcitura lui Fred vine pe verandã ºi i se aºazã la picioare, aºteptînd sã i se acorde puþinã atenþie. Absent, el întinde mîna ºi atinge capul ºi urechile cîinelui.

– Nu ºtiu. M-am gîndit mereu cã s-a sinucis în parcul ãla.

Crescut în Bethesda, Bradford Bishop a fost un fel de Lizzie Borden a generaþiei noastre, femeia acuzatã de uciderea tatãlui ºi a mamei sale vitrege în 1892, în Massachusetts. Deºi a fost achitatã, mulþi continuã sã o considere vinovatã pentru crimele respective. Pe cînd eram încã copii, Bishop s-a mutat în cartierul nostru cu soþia, soacra ºi cei trei bãieþi ai lui. Cel mai mare era de vîrsta noastrã. Bishop a lucrat în cadrul Departamentului de Stat, ca director adjunct în biroul de activitãþi speciale ºi tratate comerciale. Era un bãrbat tãcut, care, aflãm din rapoarte, era þinut sub papuc de soþia ºi de soacra sa. Ani de zile, ele au stat pe capul lui, i-au dispreþuit realizãrile ºi i-au spus cã era un ratat. Într-o zi din 1976, dupã ce i-a fost refuzatã o promovare, s-a întors acasã ºi ºi-a ucis întreaga familie cu un ciocan. Mai întîi ºi-a omorît soþia, apoi soacra care tocmai revenise acasã dupã ce plimbase cîinele familiei. În cele din urmã, ºi-a ucis bãieþii, unul cîte unul, în somn. În acea noapte, a pus cadavrele în maºina familiei ºi a plecat. A condus pînã în Carolina de Nord, unde a ars cadavrele într-o pãdure. Aceasta se întîmpla cu trei sãptãmîni înainte ca lumea sã descopere cã membrii familiei sale dispãruserã.

Echipa noastrã de intervenþie s-a deplasat la domiciliu, dupã ce un vecin ºi un poliþist au descoperit sînge pe treptele din faþa casei. Înãuntru era sînge peste tot – în sufragerie, pe pereþi, în dormitoare ºi pe paturi. (va urma) FRED BURTON

Pe insuliþele din dreptul oraºului Chittagong nici un om nu a mai rãmas viu, iar oraºul a fost devastat. În majoritatea locurilor, cele mai multe victime au fost în rîndul copiilor, care nu erau destul de puternici ca sã se prindã de copaci, dar un grup a scãpat într-un mod cu totul neobiºnuit. La trei zile dupã ce lovise ciclonul, valurile au adus la mal un dulap din lemn de care se agãþaserã ºase copii, toþi cu vîrste mai mici de 13 ani.

Fuseserã urcaþi pe dulap de bunicul lor, care se strecurase apoi înãuntru. El murise din cauza furtunii.

Dupã ce apele s-au retras, supravieþuitorii au început sã cutreiere zona, cãutîndu-i cu disperare pe cei dragi sau îngropîndu-ºi morþii, cu gura ºi nasul acoperite de eºarfe pentru a se feri de mirosul cumplit. Un bãtrîn a îngrãmãdit rãmãºiþele pãmînteºti a 52 de rude într-un singur mormînt, dar erau atît de multe cadavre, încît era imposibil ca toate sã fie îngropate, aºa cã unele au fost aºezate pe plute improvizate ºi împinse în largul mãrii.

Foarte des, valurile le aduceau înapoi pe mal. Un milion de vite s-au înecat, aproape toate bãrcile de pescuit s-au pierdut ºi trei sferturi din culturile de orez au fost distruse. Sãtenii cãutau prin mîl pentru a culege orezul bob cu bob. Nu mai era nici apã curatã. În oraºe, conductele de apã erau sparte, la þarã izvoarele erau contaminate de apa mãrii ºi de cadavrele în putrefacþie. În patru zile, pachetele trimise de Crucea Roºie au început sã soseascã pe aeroportul din Dacca ºi un grup de elicoptere au transportat provizii cãtre regiunile afectate, dar nu îndeajuns de rapid pentru a împiedica alte decese cauzate de înfometare, expunerea la intemperii ºi boli. La patru zile dupã ciclon, un corespondent al ziarului „The Times“ a survolat insula Bhola ºi a vãzut supravieþuitorii tîrînd cadavrele umflate ale vitelor pen-

tru a le îngropa. Alte vaci erau încã vii, dar „nu mai era nici un fir de iarbã pe care sã-l mãnînce”, iar cadavrele umane erau în continuare risipite pe cîmpurile mustind de apã: „Chiar ºi din avion puteai simþi mirosul morþii”.

Localnicii nu avuseserã nici o ºansã. Regiunea era complet netedã ºi nimic nu îi putea feri de valurile imense.

Sate întregi dispãruserã „ca ºi cînd ar fi fost absorbite de un imens aspirator”. Pe una dintre insule, jurnalistul a vãzut un cargobot aruncat de furtunã la 45 de metri depãrtare de mal. Dar, în unele locuri, în mod uimitor, noi locuinþe rudimentare începuserã deja sã aparã, oferind imaginea „unei vieþi de familie ciudat de liniºtite, cu haine colorate ce atîrnau pe sîrmã sau erau puse la uscat deasupra cãpiþelor de fin”. În mod oficial, s-a estimat cã ciclonul a fãcut o jumãtate de milion de victime, iar alte 100.000 de persoane au dispãrut, aceasta fiind cea mai devastatoare furtunã tropicalã din toate timpurile. Alte estimãri spun cã cifra a fost chiar mai mare - pînã la un milion de decese - ºi milioane de oameni au rãmas fãrã case.

Exista multã indignare cu privire la reacþia întîrziatã a guvernului din îndepãrtatul Pakistan de Vest, mulþi plîngîndu-se cã 40 de elicoptere militare rãmãseserã la sol, cînd ar fi putut fi de folos în operaþiunile de salvare, ºi cã existase o întîrziere nejustificatã în distribuirea cãtre populaþie a unei cantitãþi de 500.000 de tone de cereale din rezervele guvernamentale. Au urmat demonstraþii pline de furie, iar în luna martie a anului 1971 a izbucnit un rãzboi civil în toatã regula. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

1990, devine tot mai mult ºi continuu mai sigur o naþiune numai agricolã.

Cu alte cuvinte, mobilul strategic stabilit pentru secole de cãtre promotorii ºi susþinãtorii doctrinei economice liberale, cu aproape un veac ºi jumãtate în urmã, se realizeazã în perioada revoluþiei tehnico-ºtiinþifice, contemporanã nouã, cu contribuþia determinantã a acelora care aduc, dupã evenimentele din decembrie 1989, economia Þãrii, îndeosebi industria româneascã, la nivelul celor din statele cel mai puþin dezvoltate ale Planetei, cu preþul sãrãcirii ºi pierderii totale a independenþei economice ºi politice a României în raporturile cu þãrile dezvoltate, industrializate, de pe glob.

contextul accentuãrii rãmînerii în urmã a economiei ºi pierderii, treptate, a independenþei economice ºi politice a Þãrii, datoritã promovãrii de cãtre Statul Român, încã din primul moment, aºa cum se subliniazã ºi în capitolul anterior, a doctrinei economice liberale care, prin consecinþele ei nefaste, nu numai cã nu constituia un progres real pentru Þarã, dar prezenta ºi o ruºinoasã capitulare, la fel ca în perioada actualã, în faþa tendinþelor de expansiune ºi de acaparare, de cãtre statele din Apus, a bogãþiilor noastre naþionale, iar ca ºi concepþie ºi principii are la bazã contribuþiile de valoare ale unor mari economiºti ºi eminenþi cãrturari români, contemporani ai acelor vremuri.

De relevat cã, dupã formarea Statului Naþional Român, în 1859, în numai cîteva decenii de la adoptarea liberalismului economic ca doctrinã de stat, stãpînii de fapt ai economiei româneºti ºi cei ce deþineau, cu adevãrat, monopolul în desfacerea produselor industriale ºi în cumpãrarea de materii prime ºi produse agricole în Þarã erau nu românii, ci strãinii, care þineau întreaga naþiune în jugul unei dureroase exploatãri. Ea era robia economicã a unei Naþiuni, prin bunã ºtiinþã ºi învoialã, stare anormalã, care nu putea rãmîne fãrã un anumit ecou negativ în rîndurile poporului român ºi ale înaintaºilor lor de seamã. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (1) În România, a doua doctrinã, cea a naþionalismului economic – expresie a necesitãþii organizãrii ºi îndrumãrii vieþii economice a Þãrii în slujba naþiunii ºi a intereselor ei fundamentale permanente -, apare ºi se impune ca ºcoalã româneascã distinctã în a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea. Ea se constituie ºi se dezvoltã în

Pag. a 20-a – 10 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

VINO, DOAMNE ISUSE! (2) (urmare din pag. 1) E 1 ianuarie 2001. Ce greu mã obiºnuiesc cu cifrele astea! În timp ce cuvintele au o limitã, cifrele sînt infinite. În faþa grandorii acestui eveniment copleºitor, nu mai e nimic de spus. Mã uit pe fereastrã. Afarã ninge bogat, înþelept, cosmic. Pe povîrniºul muntelui ºi-a fãcut apariþia o cãprioarã. O vãd de la fereastrã, sînt doar vreo 300 de metri între noi. (Nu scap de cifra 3, nici acum, iatã, pe 3 august mi s-a nãscut prima fetiþã, ºi tot pe 3 august, în 1993, mi s-a prãpãdit tatãl.) Ciuta adulmecã, adastã puþin, apoi se apropie de locul amenajat de niºte sãteni pentru tot cîrdul ºi mãnîncã. Mã rog la Dumnezeu sã nu dea nãvalã haita celor 3 lupi (iarãºi 3, ºi n-o fac intenþionat!), care bîntuie pe-aici. Nu ºtiu cum se face, dar uite ce paradox: în naturã, omul e atacat mai mult de animalele ierbivore decît de cele de pradã! La a doua venire a lui Isus, mieii vor zburda alãturi de lupi, iar cel mai mare criminal din Naturã – omul – nu îi va mai ucide, ci îi va ocroti. E o utopie? Nu ºtiu. Dar nu-mi pot împiedica deloc gîndurile sã zboare în voie, pe tãrîmuri fantastice. Te uitã cum ninge Mileniul… Ninge peste murdãria Secolului XX, peste tranºeele sale pline de sînge, ninge cu fuioarele unor bandaje reci ºi vindecãtoare.

Acelaºi cer, acelaºi pãmînt, aceleaºi stalactite de zãpadã între ele – ºi, totuºi, nimic nu mai e canainte. Am deºelat armãsarul unui Mileniu sub noi, pînã l-am bãgat în pãmînt. Iar zãpada asta grozavã e valtrapul de catifea albã cu care îl îngropãm. Ninge peste seceta noastrã cea de toate zilele, pe care nu ne-o mai da nouã astãzi, Doamne. Pe sub geamul meu, un rîu trece dintrun mileniu în altul, dintr-o erã geologicã în alta, fãrã nici o problemã, ca prin „poarta galacticã“ a serialelor la care se uitã copiii. Cel puþin dintrun punct de vedere, semãn cu acest rîu: nici eu, nici el n-avem ceas. Pentru cã m-a prins cumpãna anilor, secolelor, mileniilor fãrã ceas la mînã, l-am dãruit celor 180 de copii bolnavi de la un Cãmin din Bucureºti, sã aibã bani pentru Pomul de Crãciun, pentru jucãrii ºi pentru mîncare pînã la Paºti – administraþia stabilimentului respectiv a obþinut un preþ bun pe acea sculã de aur, 100.000.000 de lei. (Doamne, care dintre aceºti copii îmi va lua viaþa mîine? Profetul Ieremia, trecînd odatã pe un pod, a vãzut un copil, pe care l-a aruncat în apã, ºi acesta s-a înecat. Întrebat de ce l-a omorît, Profetul a rãspuns: „Am cruþat mii de vieþi, pentru cã acest copil ar fi devenit un mare criminal“.) Aveau dreptate cei care mã criticau pentru luxul de a purta o astfel de bijuterie. Rãspunsul meu, cum cã alþii de ce poartã ºi eu n-am voie, nu era rãspunsul corect, computerul Cerului nu-l primea, se bloca ºi scotea fum. Da, oricine poate sã poarte un ceas ca o ceapã de aur, dar nu eu.

Asta din foarte multe motive, dar principalul cred cã e acesta: nu pot fi bogat într-o þarã sãracã, iar flama strãlucitoare a aurului zãpãceºte minþile. Astãzi am mîna uºoarã, dar inima îmi e ºi mai uºoarã. Am învins unul dintre demonii din mine: lãcomia. N-am simþul proprietãþii, încerc sã mã mulþumesc cu cît îmi dã bunul Dumnezeu, iar pentru nevoile mele ºi ale casei mele mi-a dat, nu pot sã mã plîng. „La barza chioarã îi face Dumnezeu cuib“. Acum, am ºi o avere, ºi o comoarã. Averea mea sînt cãrþile, manuscrisele, autografele rare, monedele antice, colecþia de Biblii din întreaga lume ºi din toate epocile. Comoara mea sînt copiii. Am venit cu ei la munte, pentru cîteva zile de vacanþã. Nu mai deschid nici aparatul de radio, nici televizorul.

Nu mã mai intereseazã. Deºertãciunea deºertãciunilor... Ce titlu frumos, de film: „Departe de lumea dezlãnþuitã”. Am sufletul rãnit ºi aºtept cicatrizarea rãnilor. Ce greu e sã-þi regãseºti pacea interioarã, dar cît de necesar e sã o cauþi!

Am fost, pentru douã sãptãmîni, paratrãznetul acelor forþe satanice care nu puteau privi lumina zilei, s-ar fi sfãrîmat ca florile artificiale ale unei mirese bãtrîne, toatã fiinþa lor ar fi devenit „cenuºã, pulbere ºi nimic” („cinis, pulvis et nihil”), cum scria pe urnele sinucigaºilor din Toledo. Tot rãul din ei l-au revãrsat pe capul meu. Iar eu i-am lãsat sã greºeascã pînã la capãt, pentru a înþelege toatã lumea ce Iad a devenit societatea româneascã. ªi nu de ieri, de azi, ci în timp, de sute de ani, ceea ce l-a fãcut pe Constantin Argetoianu sã exclame, la începutul anilor ’30: „România se prãbuºeºte în mlaºtina corupþiei ºi a anarhiei”. Mai sînt cîteva „etaje” pînã la fund. Atunci cînd a fost fãtat mînzul sacru al noului Mileniu, fetiþele mele m-au sorcovit într-o veselie pe care numai puritatea copilãriei o poate crea. Încerc sã sparg cliºeele automatismului, sã nu iau mecanic formula urãrilor, ºi mã gîndesc cã, iatã, a venit o zi cînd sînge din sîngele meu se ridicã în picioare, capãtã chip ºi îmi cîntã la ureche, cu zurgãlãi de argint, sã fiu ca un mãr, ca un pãr, ca un fir de trandafir. Ce lucruri simple, dar cîte bucurii patriarhale! Afarã, pocneau puºtile ºi artificiile pe boltã, speriind vietãþile pãdurii, lumea petrecea, mînca ºi bea, fãrã a ºti cã „ne sãpãm mormîntul cu dinþii” (Shakespeare), iar doi îngeri de copii, care mã urmeazã, cu sfinþenie, în tot locul, pînã îºi vor lua zborul, mã bãteau pe umãr cu niºte pomiºori minusculi, cu niºte bonsai din hîrtie coloratã ºi poleialã, urîndu-mi mie, pãrintele lor, care i-am fãcut în nopþi de urlet ºi dor, sã fiu „tare ca piatra, iute ca sãgeata“. E tare tata, puii mei, copiii mei, nu vã temeþi. E tare pentru cã La gãsit pe Domnul Dumnezeu ºi de-atunci totul e altfel, mai înalt, mai pur, mai frumos. În definitiv, care e diferenþa dintre un credincios ºi un om obiºnuit, hai, sã nu-i zicem pãgîn? Diferenþa este cã în vreme ce omul obiºnuit se mulþumeºte cu sine însuºi, cautã sã se simtã bine, sã-ºi petreacã timpul cît mai frumos, sã se punã la adãpost de nevoile materiale, sã se vorbeascã despre el – creºtinul ºtie cã totul nu e decît o trecere ºi cã Patria lui e în Cer. Nu-l înþelegeam pe bietul tata, care se mulþumea cu atît de puþin, ca pasãrea cerului. N-o înþelegeam pe sãrmana mea mamã, care, prin anii ’70, disperatã cã nu mai are ce pune pe masã, îmi spunea cã vrea sã spele rufe prin vecini, ea, care citise tot romanul francez ºi tot romanul englez, care devorase Biblia ºi atîtea mii ºi mii de pagini; eram ziarist de cîþiva ani, ºi atunci m-am fãcut mic ºi m-am ruºinat de zvãpãiala tinereþii mele, dîndu-le pãrinþilor, lunã de lunã, o bunã parte din leafa mea. Atunci am primit eu primul duº rece de la doi creºtini, care nu se plîngeau pentru ei totul era „minunat” ºi Îl slãveau pe Domnul, dar, de la o vreme, pe mãsurã ce se împuþinau la trup, ei nu mai puteau, venise vremea cînd hrana era înlocuitã cu medicamente, care costã mai scump. Am spus-o ºi o repet: pentru creºtin, genunchii sînt mai importanþi ca ochii. Nu cred cã e nevoie sã explic de ce. Smeriþi-vã, ca sã vã ridicaþi! În lecturile mele zilnice, am gãsit un text pilduitor despre un mare filozof, Jean-Jacques Rousseau, care, cu cît a fost mai simplu ºi mai modest, cu atît mai temeinic a pregãtit Revoluþia Francezã.

Un nobil care, de bunã seamã, îl admira, l-a vizitat într-o zi pe nepregãtite – aºa cum se întîmpla pe atunci, fiindcã nu existau nici telemobile, nici telegrame, nici emisari cu maºini rapide. Necãjit de propriile sale nenorociri (era grav bolnav, avea incontinenþã urinarã, nu putea ieºi în societate din pricina mirosului pe care îl degaja), Rousseau devenise un mizantrop în toatã puterea tristã a acestui cuvînt, aºa cã l-a dojenit pe oaspetele nepoftit: „Domnule, ºtiu de ce vii aici. Vii ca sã vezi ce viaþã mizerabilã duc; ca sã vezi cît de sãrãcãcios este conþinutul oalei care

fierbe pe foc! Vei vedea acolo o bucatã de carne, un morcov ºi trei cepe, nimic altceva. Du-te ºi spune tuturor ce ai gãsit, dacã-þi face plãcere!”.

Repet, acest om a creat starea de spirit care a dus la izbucnirea celui mai mare eveniment politic din Istorie: Revoluþia Francezã! ªi asta are o explicaþie: Dumnezeu lucreazã prin oameni. Nu prin toþi, ci prin cîþiva aleºi, care nici mãcar nu înþeleg, întotdeauna, ce se întîmplã cu ei, dar o forþã mai presus de fire îi trage într-o anumitã direcþie (dacã sînt oameni de acþiune) sau un înger le picurã în creºtet mirul inspiraþiei divine (dacã sînt creatori). Aºa ºi cu fenomenele stranii pe care le trãiesc unii, dar alþii nu. Dumnezeu nu lucreazã, în acest caz, prin 6 miliarde de oameni, ci numai prin 6 mii (sã zicem), pe care îi alege drept receptacole ale misterelor, le transmite mesaje în stare de veghe sau în timpul somnului, le oferã revelaþii care altora le par de necrezut.

Totul face parte din Planul Divin, iar un mort, un simplu mort analfabet, ºtie, în tãrîmul de dincolo, mai mult decît ºtia Albert Einstein viu. Ce rãspuns va gãsi creºtinismul la violenþa tot mai grozavã instauratã în lume? Ce facem cu tinerii, care riscã sã scape de sub orice control ºi îºi creeazã, singuri, o subculturã care ar putea sã-i facã suboameni? Îi putem înfrîna ºi educa doar cu pildele lipsite de har ale unor „pãstori“ pãcãtoºi, de genul preanefericitului Teoctist care, în loc sã se bage în pat, s-a bãgat în politicã, demonizîndu-mã pe mine la alegerile prezidenþiale din decembrie 2000? Iatã un fragment dintr-un articol-avertisment, pe care l-am aflat în revista prea puþin cunoscutã „Calea Credinþei”: „În mintea adolescenþilor, a copiilor ºi a tinerilor, la capitolul «timp liber», toate activitãþile tradiþionale se retrag, treptat, fãcînd loc noii mode a jocurilor pe computer. Este vorba despre o nouã dimensiune a industriei de divertisment, ce presupune noi relaþii cu utilizatorii. În faþa «cutiei colorate» (a televizorului, adicã), omul manifestã o atitudine pasivã, de simplu receptor al programelor difuzate. Dar acum, de cînd cu jocurile pe calculator, adio pasivitate! Avem posibilitatea de a deveni actori sau chiar autori în cadrul întîmplãrilor de pe ecran. Realizatorii acestor jocuri spun cã ele sînt mijloace de dezvoltare a imaginaþiei, a creativitãþii. Pînã aici, totul este bine, nu? Ce ne facem, însã, pentru cã nu toate jocurile sînt cu omuleþi preistorici, care sar prin peºteri în cãutare de îngheþatã ºi prãjituri? O privire sumarã asupra unui catalog românesc de programe ne-a înspãimîntat, pur ºi simplu. Nu exagerãm! Iatã cam ce li se oferã copiilor români la secþiunea – atenþie! - «jocuri»: «Mortal Kombat»; «Might and Magic – for Blood and Honour» (Putere ºi Magie – pentru Sînge ºi Onoare); «Hell Copter» (Elicopterul Iadului); «Uprising – Join or Die» (Revoltã – Alãturã-te sau Mori); «Uprising 2 – Lead and Destroy» (Revoltã 2 – Dominã ºi Distruge); «Red line – Gang Warfare» (Linia roºie – Rãzboiul Bandelor). Nu e prea greu sã identificãm reperele acestei lumi virtuale: violenþã, revoltã, distrugere, sînge, putere, luptã, moarte. În revista «World» (mai 1998), Gene Edward Veith semneazã articolul «Virtual Immorality» (Imoralitate virtualã). Veith aminteºte faptul cã pe Internet existã site-uri special create pentru cei care urãsc oameni celebri, de la actori ºi cîntãreþi, la vedete de televiziune. Cu ajutorul unui simplu click, oricine poate lovi, pãlmui sau pocni vedeta insuportabilã, ori o poate arunca într-o cadã pe care scrie: «Pericol – acid». Un computer mai performant permite «delectarea», în acelaºi timp, cu sunete produse de explozii, lovituri, împuºcãturi. Apãrãtorii acestor site-uri ºi jocuri considerã cã este distractiv sã-þi descarci nervii într-un mediu virtual, fãrã ca nimeni sã fie rãnit.

Dar, oare, într-adevãr nimeni nu este rãnit?

Adevãrul este cã nu avem de-a face cu niºte simple «jocuri». Imaginea, o ºtie oricine, are o putere impresionant mai mare decît cuvîntul”. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 10 noiembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (99) „O datã îndeplinitã aceastã obligaþie moralã, sã mã explic. Existã nervi, într-adevãr...”. Douã gafe: 1) Nu se zice „îmi cer scuze”, ci „prezint scuze”; 2) Piesa „Existã nervi” nu e a lui Adrian Dohotaru, ci a lui Marin Sorescu. Mai nimerit ar fi fost ca articolul sã se intituleze „Existã analfabeþi”. În revista „22”, un alt isteric, pe nume Radu Enescu (l-am cunoscut la Oradea, în 1972, alcoolic incurabil), publicã un articol foarte murdar împotriva „ Vetrei Româneºti”. În mod concret, acest beþiv maghiarizat afirmã cã V.R. ar fi un azil al orbilor, adicã „româneasca Vatrã luminoasã”. Acuzã istoriografia româneascã de „diletantism pompieristic” gen „funesta broºuricã a lui I. Lãncrãnjan” (e vorba de „Cuvînt despre Transilvania”, un splendid poem în prozã al Bãdiei). Este elementar ca honvedul sã ia partea ungurilor, zicînd: „Imediat dupã Revoluþie, România a beneficiat de ºansa unicã, pe care a ratat-o, de a încerca o reconciliere trainicã cu Ungaria”. Cu Ardealul la unguri, bineînþeles, altfel nici nu se putea discuta. În revista antiromâneascã „22” sînt reproduse cuvîntãrile la Colocviul intelectualilor români ºi maghiari, desfãºurat la Budapesta. Discuþiile au fost monopolizate de Mircea Dinescu, care, la un moment dat, a zis cã ei, cei aflaþi acolo, sînt nici mai mult, nici mai puþin decît „intelectuali de primã mînã” (?!).

La Telejurnalul TVR se citeºte o scrisoare de protest a lui Ion Miclea, unul din cei mai mari artiºti fotoreporteri, care ºi-a vãzut lezat „bunul renume” de niºte piraþi de presã. Ambiþios peste mãsurã, dorind sã fie un fel de Eugen Lovinescu, criticul Eugen Simion se aratã ºi el pe micul ecran.

A înfiinþat o fundaþie intitulatã „Societatea de Mîine”, compusã din cîþiva dascãli bãtrîni, care vorbesc discuþii ºi se aflã în treabã. „Societatea de Mîine sã protesteze împotriva vagului terminologic” (?!) - decreteazã Nicolae Manolescu, care, vezi Doamne, n-a putut participa la masa rotundã ºi le-a dat bãtrîneilor anonimi un mesaj ºi un protest al sãu. Impresia generalã este cã toþi aceºti oameni, care ne agaseazã de 4 luni pe toate cãile massmedia, ºi-au zis: „Acum am luat Puterea, hai sã arãtãm noi ce Bismarci zac în noi!”. „Europa liberã” iar ne-a înjurat, pe mine ºi pe Barbu. Seara, la TVR, se transmite Studioul Electoral. Rîd în hohote. Un individ vîrã un microfon sub nãsucul unei doamne, pe stradã, întrebînd-o obraznic ºi agresiv: „Cunoaºteþi formula cã Poporul e stãpîn, iar Guvernul îl slujeºte?”. Femeia, sãraca, s-a speriat. Ce stãpîn viseazã ãsta? Ce vrea de la ea? Rãspunsul doctrinarului vagabond a venit prompt: „Partidul Republican a lansat-o!”. I-auzi brîul! Mai notez o altã performanþã a aceluiaºi Emanuel Valeriu: un servilism dezgustãtor faþã de Ion Þiriac! La ora 9,30, la TVR, se transmite un reportaj despre sosirea pe Aeroportul Otopeni, iar la ora 24 un alt reportaj, avîndu-1 pe Þiriac în posturã de Stalin, sau Dalai Lama, înconjurat de copii cu braþele încãrcate de flori. Ambele reportaje sînt realizate de Victor Teodoru, jurnalist talentat, de bunã seamã, dar uneori fãrã mãsurã. Mai ales cã totul era gîndit de slugarnicul Valeriu, cel care a vrut, astfel, sã-ºi achite datoria faþã de Þiriac, care

Academia Militarã a fost loc de întîlnire pentru diverse comemorãri ºi depuneri de coroane pentru eroii militari. De la asemenea evenimente, Corneliu Vadim Tudor era nelipsit, întotdeauna aducînd un pios omagiu celor care au luptat pentru glia strãmoºeascã.

Congresul al III-lea al Partidului România Mare a fost un bun prilej pentru a demonstra puterea acestei formaþiuni politice. În imagine, Corneliu Vadim Tudor ºi Leonida Lari, flancaþi de doi membri de marcã ai partidului.

1-a salvat prin anii ’70 de un proces jenant cu niºte dolari. ªi uite aºa a trecut ºi ziua asta, printr-o continuã mãcinare a nervilor. Ce tristã e vinerea fãrã „Sãptãmîna”!

7 APRILIE 1990. „Pentru popa ungurescu’/ L-am ucis pe Ceauºescu!” Mã obsedeazã distihul acesta. Cine l-a fãcut? Eu l-am fãcut, deºi e naiv ºi ºchiop, dar exprimã un adevãr gîndit de tot mai mulþi români. În definitiv, orice luptã se poate reduce ºi la opþiunea dintre simboluri. Pe cine îl alegeþi? Pe Baraba sau pe Isus? Pe Tökeº sau pe un român chinuit, care a fãcut ceva pentru þara aceasta? Numai cã, dacã Tökeº se apropie biniºor de Baraba, Ceauºescu e departe de Isus Christos. N-a fost un om educat. Sau, ºi mai rãu, a primit o educaþie greºitã, printre ateii Kominternului. Ce pãcat!

Dacã ar fi crezut în Dumnezeu, multe din greºelile lui n-ar mai fi fost posibile. Ultima ispravã a dubiosului popã unguresc: articolul „Represiunile antietnice pericliteazã alegerile. Tumult în România!”, publicat în ziarul britanic „The Globe and Mail”.

Reproduc un fragment, stãpînindu-mi cu greu revolta: „Ungurii demonstrau paºnic pentru drepturile lor ca minoritate ºi au fost atacaþi de criminali naþionaliºti români. (...) Organizaþii de tipul «Vetrei Româneºti» creeazã o reacþie paranoicã în privinþa Transilvaniei, manipulînd populaþia prin fanatizarea sentimentelor antiungureºti ºi antidemocratice. Cele 3 milioane de membri ai «Vetrei Româneºti» au declarat rãzboi celor 14 minoritãþi naþionale diferite, care reprezintã 5 pînã la 6 milioane de oameni!”. Cum te mai rabdã, drace, bunul Dumnezeu? Deci, noi nici n-am mai avea Popor: 1 din 4 cetãþeni ai României ar fi... minoritar! N-a avut Ceauºescu legãturã cu Dumnezeu, e drept, ºi nici nu ºi-a propus aºa ceva, dar cazul lui Tökeº e mult mai grav, fiindcã el se pretinde faþã bisericeascã, intermediarul dintre Dumnezeu ºi oameni.

Ce mincinos! Ce japiþã! Ungurii lui omoarã la români, ºi tot ei sar cu gura, de la un capãt la altul al Globului! În continuare, ne înjurã „Europa liberã”. Non-stop. Zi ºi noapte. Ne acuzã cã am fi fost colaboraþioniºti, cã n-am fi avut ruºine. Ei, care au colaborat cu un descreierat ºi duºman al românilor, ca acest Tökeº, au avut mare ruºine, ce-i drept! Se minte în presã ºi pe toate undele, ca la Balamuc! Al. Stark se trezeºte vorbind la „Teleenciclopedia” cã Muzeul Satului urma sã fie mutat la periferia Bucureºtilor „chiar în ultimele zile ale anului 1989” (?!). „Act de un rar barbarism” - braveazã „patriotul” Stark. Ca unul care s-a interesat tot timpul de soarta acestui tezaur gîndit de Dimitrie Gusti ºi fãurit de Victor Ion Popa, Constantin Brãiloiu, Gh.Focºa ºi H.H. Stahl, pot sã declar, cu mîna pe inimã, cã n-a fost vorba, nici mãcar o clipã, sã se mute Muzeul în altã parte. Ar fi fost ºi foarte greu, din punct de vedere tehnic.

Ridicolul în care se plaseazã Stark e total: între 22 decembrie ºi 31 decembrie 1989 erau 10 zile, cine e atît de idiot sã creadã cã, într-un rãstimp atît de scurt, pe vreme de iarnã, la cumpãna dintre ani, s-ar fi încumetat cineva sã ia în spinare sute de case,

mori, biserici, acareturi, garduri, fîntîni ºi sã le mute, unde?! Televiziunea infuzeazã masiv minciunã ºi inculturã în auzul milioanelor de români.

Dupã emisiunea „Teleenciclopedia”, odinioarã glorioasã (ilustratã muzical de Tarantela pianisticã a lui Nicolae Kirculescu), este prezentat un documentar consacrat Mareºalului Ion Antonescu. „Fostul ºef de promoþie de la Saint Cyr”... - afirmã un sfertodoct. Adevãrul e cã Antonescu n-a învãþat niciodatã la Saint Cyr. Un crainic mã face sã ºi rîd: vorbeºte despre marea bãtãlie de tancuri de la Kursk-Otel (?!), ceea ce e de tot hazul, nu mi-ar fi trecut prin cap cã din Orei se poate naºte un fel de Hotel de provincie. Necazurile presei sînt tot mai mari: „Dreptatea”, „România liberã”, „Dimineaþa”, „România muncitoare” sînt returnate cu maldãrele la Oficiul Poºtal din Galaþi. Care o fi explicaþia? Primele douã sînt Anti-Iliescu, ultimele douã sînt Pro-Iliescu. Nu vãd logica. Ori, poate, lumea s-a sãturat de politica asta sectantã, ºi de-o culoare, ºi de alta? Numai revistuþa noastrã nu poate sã aparã. N-avem de nici unele, nici mãcar o cãmãruþã, drept sediu. Alþii au pus mîna pe cele mai somptuoase vile, ba chiar pe niºte palate, cum e G.D.S.-ul, cu fiþuica lui toxicã, „22”. Noul ºef al Gospodãriei de Partid, Mihai Cuþuhan, ne presarã în cale niºte opreliºti inimaginabile. Am o altã strîngere de inimã în faþa micului ecran: e prezentat primul numãr al revistei „Neamul Românesc”. Ce bine, totuºi, cã am optat pentru o altã denumire.

Corneliu Vadim Tudor ºi prinþesa lui, Lidioara, împreunã cu doi simpatizanþi PRM. Dar unii au crezut cã e vorba de gazeta noastrã, aºa cã am primit telefoane de felicitare de la unele cunoºtinþe din Brãila. Le-am explicat cã, dacã ar fi fost mai cu bãgare de seamã, ar fi vãzut cã e vorba de organul F.S.N. din judeþul Iaºi.

8 APRILIE 1990. Duminica Floriilor. Intrarea lui Isus în Ierusalim, pe o mãgãriþã albã, urmatã de puiul ei. La televizor, urmãresc cu emoþie slujba de la Biserica Silvestru. Într-o casã din vecinãtate, pe cînd eram tînãr ºi drept ca o spadã, am trãit o iarnã de dragoste furtunoasã, în ianuarie-februarie 1973, cu o doamnã frumoasã, cu ochii verzi, bucle negre ºi ondulate, cu o piele de marmurã fierbinte ºi niºte nuri ca eroinele lui Boticelli sau Rubens. Ce timpuri lipsite de griji! Aº putea sã mã încumet sã scriu o replicã la „Ars amandi” a lui Ovidiu, fiindcã aº avea ce povesti. „Imens convoi de lebede-n lagunã/Aºa-mi apare tinereþea mea...“. Bine cã am avut starea sufleteascã sã scriu „Recviem pentru toate iubirile apuse”. Dar, isprãveºte odatã cu ispitele carnale! Asta e partea sãlbaticã din mine, conform Zodiei Sãgetãtorului. Nici mãcar într-o zi de înãlþare sufleteascã nu mã pot împiedica sã gîndesc rãu. Îmi gãsesc refugiul ºi alinarea în Biblie.

Citesc, rînd pe rînd, toate referirile celor 4 Evanghelii la intrarea Mîntuitorului în Ierusalim.

Matei scrie, la Capitolul 21, cã atunci cînd a intrat în Templul Domnului, Isus „a rãsturnat mesele schimbãtorilor de bani ºi scaunele celor ce vindeau porumbei”, reproºîndu-le cã au fãcut din Casa Domnului „o peºterã de tîlhari”. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 10 noiembrie 2017

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE Scenariu negru din partea analiºtilor: „Companiile cu venituri sub un milion de euro vor anula majoritatea contractelor de muncã“ Analiºtii lanseazã un avertisment dur. Companiile cu venituri sub un milion de euro vor anula majoritatea contractelor de muncã încheiate cu personalul, în condiþiile în care impozitul pe cifra de afaceri este de 1% ºi salariul minim brut pe economie creºte la 1.900 lei, a declarat Iancu Guda, preºedintele Asociaþiei Analiºtilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) ºi lector la Institutul Bancar Român (IBR).

Potrivit unui studiu de impact privind efectul pe care noile reglementãri fiscale îl vor avea asupra mediului de afaceri, impozitul de 1% aplicat cifrei de afaceri pentru toate companiile cu venituri sub 1 milion de euro, precum ºi majorarea salariului minim la 1.900 lei vor avea un impact direct asupra a 90% dintre companiile active în România. „Firmele cu venituri între 0-500.000 euro, care înregistreazã zero angajaþi, vor fi influenþate pozitiv, deoarece acestea plãtesc astãzi un impozit de 3% din cifra de afaceri, care urmeazã sã fie redus la 1% prin noile reglementãri. 104.097 de firme se regãsesc în aceastã situaþie. Considerînd noile reglementãri fiscale propuse, aceste companii vor plãti un impozit pe cifra de afaceri de trei ori mai mic, scãderea estimatã (bazatã pe veniturile înregistrate în anul 2016) fiind de la 342 milioane lei (aferent impozitului actual) la 114 milioane lei (estimãrile privind impozitul nou)“, aratã Guda.

El susþine cã firmele cu cel puþin un angajat nu vor fi afectate de noua mãsurã, deoarece acestea plãtesc ºi în momentul de faþã un impozit de 1% pe cifra de afaceri. În aceastã situaþie se regãsesc 291.937 de firme, care vor înregistra o sarcinã fiscalã similarã celei din anul 2016, singura diferenþã fiind în funcþie de nivelul veniturilor înregistrat în viitor.

Potrivit acestuia, firmele cu venituri între 500.000 ºi 1.000.000 de euro plãtesc în condiþiile actuale un impozit de 16% aplicat profitului brut. „Astfel, trecerea la impozitul de 1% pe cifra de afaceri va avea un impact diferenþiat în funcþie de profitabilitatea acestora. Firmele care înregistreazã pierderi vor înregistra costuri fiscale mai mari, deoarece în momentul de faþã acestea nu plãtesc impozit pe profit.

Un numãr de 2.177 de companii se regãsesc în aceastã situaþie ºi vor plãti un impozit suplimentar de 68 milioane lei începînd cu anul 2018. Firmele care înregistreazã o margine a profitului brut între 0% — 6,25% vor înregistra costuri fiscale mai mari, deoarece impozitul de 16% aplicat profitului brut este inferior impozitului de 1% aplicat cifrei de afaceri. Un numãr de 8.239 de companii se regãsesc în aceastã situaþie, acestea înregistrînd costuri fiscale în creºtere de la 110 milioane lei (aferente activitãþii desfãºurate în anul 2016) la 260 milioane lei (aferente estimãrilor pe acelaºi venit ºi profit brut, dar considerînd noul nivel de impozit)“, a spus preºedintele AAFBR În plus, acesta precizeazã cã firmele care înregistreazã o margine a profitului brut peste 6,25% vor înregistra costuri fiscale mai mici, deoarece impozitul de 16% aplicat profitului brut este superior impozitului de 1% aplicat cifrei de afaceri. Un numãr total de 9.247 companii se regãsesc în aceastã situaþie (4.853 înregistrînd un profit brut între 6,25% — 15% ºi 4.394 un profit brut peste 15%). Aceste companii vor plãti un impozit estimat de 292 milioane lei, comparativ cu 915 milioane lei în momentul de faþã. „Astfel, din totalul celor 415.698 companii cu venituri sub 1 milion de euro, aproximativ 70% vor plãti un

Ce se va întîmpla cu preþurile Preþurile în industrie, servicii ºi vînzare cu amãnuntul vor creºte moderat, precum ºi activitatea din aceste domenii, în perioada octombrie – decembrie 2017, se aratã într-un studiu privind tendinþele economice publicat de Institutul Naþional de Statisticã (INS). În cadrul anchetei de conjuncturã din luna octombrie 2017, managerii din industria prelucrãtoare preconizeazã pentru urmãtoarele trei luni o creºtere moderatã a volumului producþiei (sold conjunctural +8%). Pentru activitatea de fabricare a produselor farmaceutice de bazã ºi a preparatelor farmaceutice se estimeazã tendinþã de creºtere accentuatã (sold conjunctural +50%), în timp ce, pentru activitatea de fabricare a bãuturilor se va înregistra tendinþã de scãdere (sold conjunctural -24%). Pentru preþurile produselor industriale se prognozeazã creºtere moderatã în urmãtoarele trei luni (sold conjunctural +13%). Referitor la numãrul de salariaþi se estimeazã relativã stabilitate, soldul conjunctural fiind de +4% pe total industrie prelucrãtoare.

Potrivit estimãrilor din luna octombrie 2017, în activitatea de construcþii se va înregistra pentru urmãtoarele trei luni o scãdere a volumului producþiei (sold conjunctural 24%). Managerii estimeazã, de asemenea, scãdere a numãrului de salariaþi (sold conjunctural -17%). În ceea ce priveºte preþurile lucrãrilor de construcþii se preconizeazã o creºtere a acestora (sold conjunctural +16%). În sectorul comerþ cu amãnuntul managerii au estimat pentru urmãtoarele trei luni o tendinþã de creºtere moderatã a activitãþii economice (sold conjunctural +7%). Volumul comenzilor adresate furnizorilor de mãrfuri de cãtre unitãþile comerciale va înregistra o creºtere moderatã (sold conjunctural +7%).

Angajatorii prognozeazã pentru urmãtoarele trei luni o creºtere moderatã a numãrului de salariaþi (sold conjunctural +11%). Pentru urmãtoarea perioadã, managerii societãþilor comerciale estimeazã o creºtere a preþurilor de vînzare cu amãnuntul (sold conjunctural +31%).

Conform estimãrilor din luna octombrie 2017, cererea de servicii (cifra de afaceri) va cunoaºte o creºtere moderatã în urmãtoarele trei luni (sold conjunctural +13%). În sectorul de servicii se estimeazã o creºtere moderatã a numãrului de salariaþi (sold conjunctural +9%). Conform opiniei managerilor, preþurile de vînzare sau de facturare ale prestaþiilor vor avea o tendinþã de creºtere moderatã (sold conjunctural +7%).

CRISTIAN CREÞU

)

POLITICÃ

impozit identic cu cel actual, 27% vor înregistra un impozit inferior ºi doar 3% vor plãti un impozit mai mare. Mai exact, impozitul total plãtit de toate companiile care înregistreazã o cifrã de afaceri sub 1 milion de euro urmeazã sã scadã de la 2,476 miliarde lei (aferent activitãþii desfãºurate în anul 2016) la 1,845 miliarde lei (conform estimãrilor realizate în baza noului impozit), impactul bugetar negativ asupra încasãrilor impozitului asupra acestor companii fiind de 631 milioane lei“, conform oficialului AAFBR. În schimb, spune el, cota unicã de impozitare a cifrei de afaceri cu 1% pentru toate companiile care înregistreazã venituri sub pragul de 1 milion de euro poate reprezenta o pierdere a motivãrii fiscale privind politica de angajare pentru companiile care înregistrau un singur angajat. „Astfel, în baza Codului fiscal valabil în momentul de faþã, companiile cu venituri sub 500.000 de euro plãtesc impozit pe cifra de afaceri în valoare de 1% dacã au cel puþin un angajat. Existã 112.153 de companii în aceastã situaþie, care prefera sa înregistreze un angajat (probabil, de cele mai multe ori, acesta fiind acþionarul companiei plãtit la nivelul salariului minim pe economie), deoarece costurile suplimentare cu cei 112.153 angajaþi (211 milioane lei estimate la nivelul salariului minim pe economie actual) sînt acoperite de impozitul inferior de 1% comparativ cu 3% dacã nu ar avea nici un angajat (optimizarea fiscalã fiind de la 481 milioane lei la 160 milioane lei, deci 321 milioane lei taxe mai mici). În noul context, în care impozitul pe cifra de afaceri este de 1% pentru toate companiile cu venituri sub 1 milioane de euro (indiferent de numãrul de angajaþi) ºi salariul minim brut pe economie creºte la 1.900 lei, probabil aceste companii vor anula majoritatea contractelor de muncã cu personalul respectiv“, se atrage atenþia în studiul realizat de Iancu Guda.

ALEXANDRA-MARIA CIOROIANU

Fluxurile de capital din Asia în Europa sînt în plinã expansiune ºi se îndreaptã ºi cãtre Europa de Est (2) În timp ce apetitul puternic pentru birouri a rãmas relativ neschimbat, reprezentînd 52% din totalul investiþiilor asiatice în Europa în ultimele 12 luni, interesul pentru activele comerciale a scãzut drastic (2% în ultimele 12 luni, faþã de 41% în 2007). În acelaºi timp, investiþiile din Asia în logisticã în Europa au crescut substanþial ºi au reprezentat 18% în ultimele 12 luni, faþã de 3% în 2007.

Aceastã nouã distribuire de la retail la logisticã reflectã creºterea comerþului electronic ºi necesitatea inerentã pentru centre de distribuþie.

Vînãtoarea de randamente ridicate conduce la diversificare, în special spre tipul de activ care genereazã fluxuri de venit, în ton cu tendinþele demografice globale. Investitorii asiatici îºi plaseazã capitalul din ce în ce mai mult în segmentul locuinþelor multifamiliale ºi cele destinate pensionarilor, în special în Marea Britanie, potrivit cercetãtorilor Savills. Ei cautã din ce în ce mai mult active de prim rang, cum ar fi clãdirile de birouri plasate în locaþiile centrale ale capitalelor europene sau oraºe secundare ori portofolii logistice mari.

Grupul LKK Health Products a achiziþionat „Walkie Talkie“, o clãdire de birouri reprezentativã de pe strada Fenchurch din Londra, pentru suma de 1,45 miliarde de euro (1,28 miliarde de lire). Cei mai activi investitori Fondurile suverane de investiþii au dominat fluxul de capital din Singapore în trecut ºi continuã sã facã acest lucru ºi în prezent“, declarã Oliver Watt, directorul departamentului de investiþii transfrontaliere la Savills.

Astãzi, cea mai mare parte a fluxului de capital asiatic care intrã pe piaþa imobiliarã europeanã continuã sã vinã de la SWF (Sovereign Wealth Fund), dar din ce în ce mai mult din partea companiilor imobiliare ºi, de asemenea, din partea investitorilor privaþi, în special din China. Banii asiatici sînt acum distribuiþi aproape uniform între Singapore, Hong Kong, Coreea ºi China. Investitorii din Honk Kong vizeazã în principal þara lor suveranã în trecut,

Marea Britanie, în timp ce investitorii coreeni ºi cei din Singapore se concentreazã în principal pe Europa continentalã. Pînã în prezent, nu existã nici o dovadã de încetinire a activitãþii din partea investitorilor chinezi, deºi li s-au impus norme recente mai stricte privind investiþiile transfrontaliere. De ce piaþa imobiliarã europeanã devine un magnet pentru investitorii asiatici? Primul ºi cel mai important motiv este de a prinde ciclul proprietãþilor. Sentimentul de afaceri este unul pozitiv, iar rata ºomajului este în declin în Europa. Extinderea afacerilor continuã sã fie motorul care genereazã cerere pentru birouri, în timp ce ratele de neocupare a clãdirilor birouri sînt în scãdere pe toate pieþele europene. În al doilea rînd, randamentele în Europa sînt comparativ mai atractive pentru investitorii asiatici. În plus, diversificarea portofoliului este o strategie de echilibrare a riscului ºi de optimizare a profitului. În ultimul rînd, alegerea lui Trump la preºedinþia americanã a jucat, de asemenea, un rol pozitiv în transformarea Europei într-o arena preferatã pentru investiþiile strãine asiatice. „Ne aºteptãm ca apetitul investitorilor asiatici pentru piaþa europeanã sã continue sã creascã în 2018, datoritã unor evoluþii pozitive ale pieþei imobiliare, a cãutãrii randamentelor mai mari ºi a nevoii de diversificare a investiþiilor“, a declarat Lydia Brissy, European Research Director la Savills. Potrivit Savills, în ciuda noilor reglementãri financiare restrictive, activitatea investiþionalã chinezã în Europa nu îºi va pierde avîntul. Cu toate acestea, va fi gînditã strategic ºi va fi în concordanþã cu iniþiativele politice cheie ale guvernului, cum ar fi One Belt One Road, bazatã pe conectivitatea ºi cooperarea între þãrile euroasiatice. În timp ce Hong Kong îºi menþine independenþa judiciarã strictã faþã de continent, va juca din ce în ce mai mult rolul de intermediar financiar global al Chinei.

Sfîrºit ELENA DEACU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 10 noiembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia de la Cotul Donului În bãtãlia de la Cotul Donului au fost pierduþi 150.000 de soldaþi români, adicã aproximativ jumãtate din combatanþii noºtri angajaþi pe front, în doar douã luni de lupte.

Cotul Donului a fost cel mai mare dezastru suferit vreodatã de trupele române - ºi totuºi rãmîne complet absent din conºtiinþa publicã. N-a fost niciodatã reflectat substanþial în film sau în literaturã, pentru suta de mii de români evaporaþi pe veºnicie la Cotul Donului, suferinþa a cãzut, din pãcate, exact la mijloc între tabere politice ºi epoci.

Bãtãlia de la Stalingrad a fost un punct de cotiturã în evoluþia celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi este consideratã cea mai sîngeroasã ºi mai mare bãtãlie din istoria omenirii. Ea a fost marcatã de brutalitate ºi de lipsã de grijã pentru populaþia civilã, atitudini manifestate de ambele pãrþi angrenate în conflict.

Bãtãlia include campania de bombardamente a oraºului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul U.R.S.S., atacul terestru german asupra oraºului, luptele din interiorul oraºului însuºi ºi contraofensiva sovieticã care, în cele din urmã, a încercuit ºi distrus forþele germane ºi ale celorlalþi aliaþi din cadrul Axei din oraº ºi de la perifieriile acestuia. Numãrul total al pierderilor este estimat la aproximativ 3 milioane.

Lipsa datelor exacte este datoratã refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile, din cauza temerilor cã sacrificiile ar fi pãrut prea mari ºi ar fi demobilizat eforturile de rãzboi. Forþele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de Rãsãrit ºi nu ºi-au mai revenit niciodatã de pe urma acestei înfrîngeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberãrii patriei, luptã care a dus în cele din urmã la victoria din 1945 asupra Germaniei naziste.

La începutul lunii august 1942, Grupul de Armate ,,A” a trecut Donul pe la Rostov ºi a început înaintarea spre Caucaz. Grupul de Armate ,,B” a iniþiat atacul spre Stalingrad. Noul plan ducea la o lungire considerabilã a frontului la aripa lui de sud. În consecinþã, Mareºalul Ion Antonescu este solicitat ºi pune la dispoziþia comandamentului suprem german douã armate române: Armata 3 Românã (general Petre Dumitrescu) cu 11 divizii, grupate în patru corpuri de armatã, ºi Armata 4 Românã (generalul Constantinescu Claps) cu patru divizii, grupate în 2 corpuri de armatã. Ambele armate sînt puse sub ordinele Grupului de Armate ,,B” ºi, pînã la 15 octombrie 1942, au ajuns pe front. Armata a 3-a a preluat, de la trupe italiene ºi germane, un sector de front în lungime de 110 km pe braþul de nord al Cotului Donului, la vest de Stalingrad. Armata a 4-a a fost dispusã într-un sector excesiv de larg pentru forþele de care dispunea (peste 200 km), la sud de Stalingrad, în Stepa Kalmucã, pe un teren uscat, nisipos ºi sãrac, dispozitiv sprijinit pe o linie de lacuri de stepã.

O mare dificultate pentru dispozitivul Armatei 3 Române era prezenþa pe malul de sud al Donului a trei capete de pod ruseºti, din care cel de la Deviatkin era foarte mare ºi foarte periculos. De la intrarea în dispozitiv, generalul Petre Dumitrescu a cerut aprobarea de a elimina aceste capete de pod, punîndu-se la dispoziþie aviaþia, tancurile ºi artileria grea necesare.

Comandamentul german nu a aprobat aceastã operaþie ºi nici un atac cu forþe mai mari de un batalion. Din ordinele aceluiasi comandament, Armata a 3-a Românã ºi-a plasat toate forþele în linia întîi, rãmînînd fãrã nici o rezervã, pe un front care era de douã ori mai lung decît puteau acoperi, în mod normal, trupele române.

Primise, în schimb, promisiunea cã i se vor asigura rezerve germane. Din capul locului, cele douã armate române au fost puse într-o stare de inferioritate faþã de un inamic înzestrat cu puternice ºi moderne mijloace de luptã. Ele erau lipsite de armament antitanc pe mãsura tancurilor ruseºti. Cel aflat în dotare era la nivelul primului rãzboi mondial, iar infanteria nu dispunea decît de sticle cu benzinã ºi ºomoioage de paie, mijloace improvizate cu efecte minime. Armamentul antitanc al trupelor române era de tip vechi, calibre 3747 mm, cu muniþie care nu strãpungea blindajul tancurilor sovietice. Artileria grea era foarte puþinã, iar cererile cãtre germani nu au fost onorate. În sectorul Armatei 4, fîºiile diviziilor erau mari (25-40 km), în rezervã existau doar cîteva escadroane de cavalerie la nivelul diviziei, iar la regimente doar cîte 4-5 oameni.

Corpul 6 armatã dispunea doar de 4 tunuri antitanc de 88 mm. La 19 noiembrie, cînd începea ofensiva sovieticã, Armata 3 avea 152.492 de militari, iar Armata 4

doar 75.580. Inamicul avea în faþã trupe considerabile.

Faþã de cele trei armate româno-germane, ruºii aveau 11 armate, cu un total de 80-86 divizii de trãgãtori, 19 brigãzi de infanterie, 51 brigãzi blindate, 7 divizii de cavalerie ºi 4 flote aeriene. În ziua de 19 noiembrie, ruºii au trecut la o ofensivã de mari proporþii la vest ºi sud de Stalingrad. În sectorul Armatei a 3-a românã, ofensiva rusã a început din douã capete de pod, la centrul ºi în flancul drept al armatei, cu forþe mult superioare în tancuri ºi cavalerie.

Tanchiºti ruºi luaþi prizonieri Frontul a fost rupt pe douã direcþii, între care au fost încercuite trei divizii române (Grupul Lascãr, diviziile 5, 6 ºi 15 infanterie). Pînã în seara de 19 noiembrie, pe lîngã cele trei divizii încercuite, diviziile 9 ºi 14 fuseserã distruse, iar divizia 1 cavalerie intrase în sectorul Armatei 6 germane. Pînã la 25 noiembrie, Grupul Lascãr, deºi a încercat sa se salveze, nu a putut fi ajutat nici pe calea aerului, nici prin atacuri terestre, ºi a fost lichidat. Începînd cu 20 noiembrie, inamicul a dezlãnþuit o ofensivã puternicã ºi în sectorul Armatei a 4-a române, la sud de Stalingrad. Ruºii au reuºit sã rupã frontul între diviziile 1 ºi 20 infanterie, au împins-o pe aceasta din urmã spre nord ºi au prins-o în încercuire alãturi de Armata a 6-a germanã, au distrus divizia 2 infanterie ºi au aruncat de pe poziþie toate trupele armatei. La 22 noiembrie, cele douã ofensive sovietice au închis cleºtele, încercuind Armata a 6-a germanã. Corpul 1 al Armatei române (diviziile 7, 9, 11 infanterie), cu o redusã capacitate operativã, la 19/20 decembrie, a fost trimis sã limiteze efectele ofensivei sovietice de la 16 decembrie în sectorul Armatei 8 italiene, dar la 21 decembrie 1942 majoritatea forþelor lui au fost încercuite. De asemenea, Corpul 7 armatã a fost puternic lovit la începutul lunii decembrie 1942. Înfrîngerea de la Cotul Donului a dus la încordarea relaþiilor româno-germane ºi acuzaþii la adresa militarilor români care nu au vrut sã lupte ºi s-au fãcut vinovaþi de crearea unei situaþii tragice pentru Armata a 6-a germanã. În realitate, românii au luptat ca la Mãrãºeºti, au suportat bombardamentele de artilerie de o duritate extremã, au primit atacul unei mari mase de tancuri, care au trecut peste ei, românii neavînd armamentul necesar pentru a riposta. Mareºalul Manstein aducea grave acuzaþii românilor. În rãspunsul Mareºalului Ion Antonescu la scrisoarea-memoriu a lui Erich von Manstein, ºeful armatei române face dovada clasicã de ceea ce înseamnã mîndria ºi demnitatea unui comandant dãruit, obligat sã suporte învinuiri nedrepte, care atingeau onoarea unei armate loiale, sacrificatã din vina comandamentului german. Mareºalul român ,,trimisese repetate avertismente OKW-ului asupra comportãrii trupelor sovietice..., ceruse întãrirea frontului defensiv prin armament ºi muniþie, dovedise ineficienþa rezistenþei liniare, slabe peste tot, statice, fãrã rezerve ºi fãrã posibilitatea de intervenþie a comandamentului. Nu se luase nici o mãsurã”. Mareºalul Manstein este obligat sã recunoascã partea de vinã a

comandamentului german ºi ,,serviciile aduse cauzei comune de cãtre România”.

Apoi, generalul Arthur Hauffe, în raportul întocmit asupra operaþiilor din sectorul Armatei a 3-a Române, aprecia cã ,,de la 19 la 27 noiembrie, trupele române sau luptat cu vitejie ºi au consimþit sacrificii eroice”, iar generalul Hans Doerr, fost ºef al detaºamentului de legãturã cu Armata 4 Românã în timpul acestei bãtãlii, scria: ,,Prãbuºirea frontului român în Cotul Donului ºi în Stepa Kalmucã este vina conducerii supreme germane, care în nemãrginita ei îngîmfare dãdea aliaþilor misiuni la care nu puteau face faþã”.

Bilanþul pierderilor de la Stalingrad este grav: din cele 14 divizii române participante, 4 divizii de infanterie ºi o divizie de cavalerie au fost încercuite, 4 divizii de infanterie ºi divizia blindatã au suferit pierderi grele, iar 4 divizii au rãmas în aceeaºi formã combativã. Armatele 3 ºi 4 române, care avuseserã, la 19 noiembrie 1942, un efectiv de 228.072 de oameni, mai numãrau, la 7 ianuarie 1943, doar 73.062 de militari valizi. Factorii dezastrului de la Stalingrad pot fi consideraþi: presiunea germanã privind angajarea forþelor ,,oricum ºi oriunde”, folosirea abuzivã a trupelor române ºi despãrþirea trupelor de comandamentele organice; folosirea artileriei grele, a aviatiei etc. doar în folosul trupelor ºi sectoarelor germane, fãrã a þine cont de nevoile sectoarelor româneºti; atribuirea cãtre trupele române a unor misiuni care le depãºeau capacitatea tacticã ºi operativã; comportamentul inadecvat faþã de militarii români ºi nerespectarea regulilor elementare ale unui rãzboi de coaliþie.

Dupã bãtãlia Stalingradului, Armata a 3-a românã a mai rãmas pe front cu doar 4 divizii de infanterie de la aripa ei stîngã. Armata a 4-a românã a fost repoziþionatã pe un aliniament mai retras, dupã ce a pierdut Corpul 6 de armatã ºi a fost întãritã cu Corpul de cavalerie (Diviziile 5 ºi 6 de Cavalerie). Ea a luat parte la operaþiunile Grupului de Armate Hoth, între 12 ºi 23 decembrie, în scopul salvãrii trupelor încercuite la Stalingrad. Dar respectivul grup, epuizat de grelele pierderi suferite, a fost puternic atacat de sovietici ºi desfiinþat dupã trei zile de lupte îndîrjite. Armata a 4-a ºi-a pierdut, astfel, orice valoare operativã. Pe frontul Armatei a 3-a române ºi al Armatei a 8-a italiene, la 16 decembrie 1942, ruºii au reluat ofensiva pe Cotul Donului, înaintînd vertiginos spre vest. Armata a 3-a românã a fost scoasã definitiv din luptã. Astfel, rãmãºiþele celor douã armate române au fost trimise în þarã pentru refacere ºi reorganizare. Înfrîngerea germanilor la Stalingrad a avut urmãri incalculabile în Germania, în þãrile Axei ºi în lumea întreagã. Generalul Kurt Zeitzler, ºeful Marelui StatMajor în timpul bãtãliei de la Stalingrad, a reuºit, în sfîrºit, sã-i smulgã lui Hitler ordinul de retragere pentru Grupul A, care se aventurase în Caucaz. Pe Don, Armata a 2-a ungarã a suferit o înfrîngere dezastruoasã, pierzînd 140.000 de oameni. Armatele sovietice au

înaintat peste 300 km în ºase sãptãmîni ºi au cucerit oraºele Kursk ºi Harkov.

Dupã înfrîngerea de pe Volga, Germania a intrat într-o perioadã de profundã crizã. Pentru a completa pierderile suferite la Stalingrad, guvernul nazist a fost silit sã promulge, la 7 februarie 1943, legea mobilizãrii generale a populaþiei.

Goebbels scria în revista ,,Das Reich”: „Germania va putea sã reziste la atacurile ruºilor numai în cazul cînd va reuºi sã mobilizeze ultimele sale resurse”, dar colosul sovietic nu mai putea fi oprit. Bãtãlia de la Stalingrad a avut o importanþã enormã – practicã, psihologicã ºi simbolicã – pentru evoluþia ulterioarã a rãzboiului, pentru cã a reprezentat prima înfrîngere strategicã a germanilor ºi sfîrºitul înaintãrii germane.

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 10 noiembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (33) Enigma Planetei Sirius (2) Invizibilã aºadar cu ochiul liber, Sirius B a fost descoperitã în 1862 de cãtre astronomul american Alvin Clark. Sau nu? În 1950, antropologii francezi Marcel Griaule ºi Germaine Dieterlen au publicat rezultatele investigaþiei lor, ce a durat 20 de ani, asupra culturii cosmologice a tribului Dogon. Puþini au dat atenþiei descoperirilor acestora, pînã în 1975, cînd a apãrut cartea lui Temple.

Vorbind despre o stea secretã numitã de ei po, dupã numele celei mai mici seminþe pe care o cunosc, preoþii tribului Dogon o descriu ºi o deseneazã în nisip, aceasta pãrînd sã constituie cunoºtinþele lor strãvechi despre Sirius B. Ei ºtiu despre orbita excentricã a acestei stele - o datã la 50 de ani - ºi spun cã este compusã dintr-un material special, sagala („puternic”), care nu se gãseºte pe Pãmînt, dar care este mai greu decît orice alt metal terestru. Ei mai povestesc ºi despre un al treilea soare, invizibil, în acelaºi sistem, emme ya („Soarele femeilor”), care orbiteazã Sirius A tot o datã la 50 de ani ºi în aceeaºi direcþie ca Sirius B, dar în unghi drept faþã de aceasta. De asemenea, ei vorbesc de aterizarea pe Pãmînt, într-o „arcã”, în „ziua peºtelui”, a lui Nommo, o fiinþã cu coadã de peºte, din sistemul Sirius. Aþi început sã vã daþi seama despre ce este vorba?

Urmãrind istoria tribului Dogon, vizitat de cãlãtori îndepãrtaþi, ºi cosmologia acestuia de aproape douã mii de ani, Temple a tras concluzia cã miturile tribului Dogon sînt aceleaºi cu cele povestite în fragmentele ce au supravieþuit din ,,Istoria babilonianã” a lui Berossus, scriere a

unui preot caldeean din jurul anului 300 î. Chr. Berossus povesteºte cum Annedoti („cei respingãtori”) au apãrut din Mare pentru a-i educa pe anticii sumerieni, conduºi de o fiinþã numitã Oannes, al cãrei „întreg trup era precum cel al unui peºte... ºi care avea sub capul de peºte un alt cap ºi, de asemenea, picioare dedesubt, pe jumãtate unite cu coada de peºte”.

Ei bine, poate aºa a fost. Teza lui Temple, conform cãreia folclorul tribului Dogon sugereazã intervenþia extraterestrã în afacerile omenirii cu mult timp în urmã, a fost combãtutã de sceptici precum astronomul Carl Sagan ºi autorul Ronald Story, care pretind cã tribul Dogon a aflat despre Sirius B (la fel ca ºi despre lunile lui Jupiter ºi inelele lui Saturn) de la ºcolile locale franceze, cu mult înainte ca Griaule ºi Dieterlen sã înceapã o arhivare a credinþelor acestui trib, în 1931. Avînd deja un sistem mitic plin de imaginaþie, membrii tribului au absorbit pur ºi simplu aceste noi informaþii ºi, cînd au sosit antropologii, le-au oferit ceea ce pãrea dovada cã deþin cunoºtinþe despre Sirius B cu mult înainte de descoperirea fãcutã de Alvin Clark în 1862. Nu a fost vorba de o farsã deliberatã, ci doar de obiºnuitul spirit creativ, de dorinþa ca visele sã devinã realitate ºi de combinarea exuberanþei mitice cu faptele istorice.

Cazul rãmîne unul dintre acelea în care crezi ceea ce þi se potriveºte. Descrierea lui Oannes („sub capul de peºte, un alt cap”) sugereazã groaza combinatã cu veneraþie a unui om primitiv ce s-a întîlnit cu o fiinþã supranaturalã, îmbrãcatã cu un costum spaþial, de astronaut - ce ziceþi? (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Planete

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Cea mai apropiatã planetã de Soare – Garanþie; 2) Publicaþie o datã la 12 luni – Cel mai strãlucit astru de pe cer; 3) Uzat – Ãstuia nu-i dã mîna – La revedere!; 4) Cap ºi coadã de tapir! – Cîþiva – Mãmãligã nefiartã; 5) Specie de struþ – Leoarcã – Zi din calendar; 6) Zeitate egipteanã – Urme, dîre de murdãrie; 7) Puls mediu! – Casã de vacanþã; 8) Sentimental – Fructul pãcatului; 2) Armã în pace! – Schimbarea culorii unei substanþe; 10) Monarh slav – Nu este bolnav; 11) Perspectivã – Data curentã.

VERTICAL: 1) Planeta roºiaticã – Cea mai depãrtatã planetã faþã de Soare; 2) Imenºi – Pãtratul de pe ogor; 3) Neam de slav – Reduceri de greutãþi; 4) Cap de cãmilã! – Vestã popularã; 5) Planetã la limita vizibilitãþii cu ochiul liber – Rãsare Soarele!; 6) Gol absolut – Zadarnic; 7) Drumul apelor – Planeta noastrã, singura locuitã în acest sistem solar; 8) Frig nãpraznic – Depozit de alimente; 9) Unitate astronomicã – Cocoþatã; 10) Cea mai mare planetã a sistemului nostru solar – Culoare veselã; 11) A condimenta – Ieºiþi în alegeri.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,ORBUL FÃRÃ BANI” 1) LA – UDA – BRE; 2) PARA – ETIRAT; 3) NU MAI VAD UN; 4) ETA – AI – EMIR; 5) UA – ACAR – ATA; 6) RARI – OF – AB; 7) A – RA – MIAR – L; 8) BAN PRIN CASA; 9) ODAI – SILING; 10) LEU – CETATUI; 11) ISTORIE – ARI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.