Romania mare, nr. 1420

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Am întîlnit oameni care nu deschideau gura de leneºi ce erau, dar treceau drept profunzi.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Vadim, singurul preºedinte al timpului nostru Motto: „Oamenii de geniu sînt meteori care trebuie sã ardã pentru a ilumina epoca lor”.

(Napoleon) O întrebare rãmîne, îºi face loc prin butaforia pe care o numim istoria ultimilor 28 de ani – ce sar fi întîmplat dacã Vadim Tudor ar fi ajuns preºedinte în fatidicul an 2000? Sub imperiul discursurilor euro-atlantiste s-a realizat atunci o coalizare la nivel naþional, toate forþele „pro-Occidentale” s-au adunat pentru a-l aduce la putere pe Ion Iliescu, nu cumva sã vinã „extremistul”!

Rezultatul a fost cel pe care-l ºtim: între 2000 ºi 2004, coaliþia antinaþionalã transpartinicã a dat pe nimic petrolul românesc, cel mai important combinat siderurgic, cea mai mare rafinãrie (proces început în mandatul CDR, sub supravegherea CIA via Pacepa), cele mai puternice bãnci româneºti, societãþi de asigurãri.

Unele procese ale jafului naþional au fost începute, altele chiar finalizate în perioada 2000 – 2004. Acum, la 17 ani distanþã de momentul crucial 2000, fac apel la maxima sinceritate – existã vreun român (indiferent de apartenenþã politicã sau etnie) care sã creadã cã sub Vadim Tudor s-ar fi petrecut aceastã înstrãinare a bogãþiilor statului?

Nu, nu existã – iar acesta e adevãratul vot pentru Preºedintele de suflet al românilor, Corneliu Vadim Tudor!

Anii au trecut ºi, rînd pe rînd, lideri politici care au deþinut puterea s-au dovedit la fel de valabili în toate cele precum castelele de nisip. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (3) În canonada jenantã pusã la cale împotriva mea se minte, din zori ºi pînã noaptea, cã, vezi Doamne, comunitatea internaþionalã ar fi extrem de îngrijoratã din pricina ascensiunii mele ºi cã România s-ar putea scufunda în Mare, ca Atlantida, ori cã mai are puþin ºi va cãdea de pe Glob. Hai sã fim serioºi!

Tratamentul dur la care e supusã Þara noastrã nu mi se datoreazã mie, care mi-am afirmat, în repetate rînduri, ataºamentul categoric la valorile civilizaþiei occidentale ºi la idealul de integrare euro-atlanticã.

Voi sînteþi cei care au terfelit imaginea Þãrii, voi sînteþi cei care au transformat România într-o placã turnantã a criminalitãþii ºi într-un exportator de violenþã. Eu nu fac altceva decît sã mã lupt pentru stoparea degradãrii umilitoare, iar ultimul Raport al Comisiei Europene, care aratã cã România e una dintre cele mai corupte Þãri, confirmã justeþea luptei mele. Toatã avalanºa asta de citate din presa strãinã nu pãcãleºte pe nimeni, fiindcã textele sînt comandate, scrise ºi plãtite de aici, de la Bucureºti.

Occidentul nu va trata cu hoþii, care au jefuit fondurile comunitare, ci cu oamenii integri, ca mine, care cînd spun o vorbã, apãi aºa va fi! Aºa dupã cum s-a vãzut, nici o Þarã ºi nici o oficialitate occidentalã n-au formulat nici cea mai micã obiecþie la adresa triumfului PRM, totul nu e decît o diversiune ºi o ploaie de fumigene pentru înspãimîntarea populaþiei.

Vrãjmaºii Þãrii mã rãstignesc, dar ei uitã un lucru: oamenii simpatizeazã cu victima! Astãzi, a fost dat publicitãþii un sondaj IMAS, care mã crediteazã pe mine cu 56%, iar pe contracandidatul meu cu 44%, iar diferenþa va creºte. Eu nu numai cã nu sînt izolat pe plan extern, dar îmi face plãcere sã vã anunþ cã ieri, 5 decembrie, am primit, printr-un emisar special, una dintre cele mai importante distincþii internaþionale: Medalia de Aur ºi Diploma „Omul Anului 2000”, decernate de Institutul Biografic American din New York. Port la gît aceastã medalie cu eºarfã de mãtase mov, iar diploma o am aici, alãturi. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 6 decembrie 2000 (Mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

Trezeºte-te, Amazoanele – femeile române! rãzboinice Pagina 7

Paginile 12-13

1 Decembrie – Ziua naþionalã a României

Imnul României Mari I. Români din largul zãrii Iubiþii noºtri fraþi Bat clopotele þãrii Sub steag sã v-adunaþi Ce stea de foc rãsare În cer ºi pe pãmînt?

E România Mare E dreptul nostru sfînt!

Refren: Ajutã, Doamne, România Mare Sã-ºi ia în pace vechile hotare Prea multe lacrimi, Doamne, am vãrsat Prea mult am pãtimit ºi-am îndurat Nu meritam aceastã rãstignire Aproape jumãtatea unui veac Ne-am risipit în urã ºi iubire Popor frumos, ºi mîndru, ºi sãrac.

Coda: Vom fi ce-am fost odinioarã ªi mult mai mult ne-om înãlþa Pentru a noastrã scumpã þarã Putem muri ºi învia Sus inima, sus inima Trãiascã Patria!

II. La orice temelie E sînge de români În cartea veche scrie Sã fim la noi stãpîni Aceasta ne e þara ªi cui nu-i place-n ea Nu-i vom rãbda ocara – Sã plece unde-o vrea!

Refren: Ajutã, Doamne, România Mare Sã-ºi punã-n stemã aurul din soare Ne-am sãturat de vrajbã ºi nevoi Întoarce faþa blîndã cãtre noi Adunã, Doamne, neamul Tãu la cinã Sfinþeºte-ne ºtergarul din bãtrîni La trîmbiþele Tale or sã vinã Treizeci de milioane de români!

Coda: Credinþa, Munca ºi Unirea Ne þin de douã mii de ani Sã ne primeascã omenirea Aºa cum sîntem: suverani!

Sus inima, sus inima Trãiascã Patria!

CORNELIU VADIM TUDOR, 1991 Muzica: Paul Pãunescu

NR. 1420 z ANUL XXVIII z VINERI 1 DECEMBRIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 1 decembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Un butoi cu pulbere în stomacul Europei Mare scandal la „Caþavencu” Istorioara zilei: cînd a sãrit Simina Moþopina cu paraºuta drept pe o motocicletã De la Anton Pann citire... Coana Mojica Lovinescu PARTEA I Noul ministru al Justiþiei, dl. Mircea Ionescu Quintus, liberal din tatã-n fiu, este ºi un apreciat epigramist. Am primit la redacþie un catren al domniei-sale, intitulat „Românul e nãscut poet”, desprins din volumul „Haz de necaz” (colecþia „Gînd prahovean”, 1943, cu o prefaþã de Radu D. Rosetti): „Iþic Kohen, o comoarã/ Om de toatã omenia/ A compus o poezioarã/ ªi-a cerut cetãþenia!”. Desigur, dl. Quintus nu se referea la viitorul sãu coleg de parlament, dl. Toma George Maiorescu (Majer), care pe atunci fãcea parte din organizaþia sionistã ,,Haºamer Haþoir” ºi care dupã numai cîþiva ani n-a scris o poezioarã, ci cîteva sute de imnuri închinate Armatei Roºii ºi lui Stalin. Apropo: ce uºor îi vine dlui T.G.M. sã condamne astãzi extremismul, ba la televiziune, ba la lecþiile de botanicã ale „partidului” pe care îl conduce! Dar cînd sute de mii de români mureau la Canal, la Gherla, la Aiud sau la Piteºti, cum se numea activitatea politico-literarã pe care o depunea el la picioarele de bronz ale cãlãului universal, Stalin? Nu cumva extremism? Dar dl. T.G.M. poate fi ºi foarte comic cînd vrea. Într-o alocuþiune „pe viaþã ºi pe moarte” rostitã la televizor „în faþa naþiunii”, dl. ExMajer afirmã, cu pãrul rãvãºit, cã „România nu trebuie sã fie butoiul de pulbere din stomacul Europei”. Dacã eram în locul celor de la TV, aº fi ilustrat imediat aceastã gogomãnie cu un filmuleþ de desene animate, în care ºoricelul Jerry îi bagã motanului Tom dinamitã în burticã, ãla face PAC ºi pe urmã începe urmãrirea, care se opreºte invariabil în niºte tufiºuri ecologiste. Ne întrebãm cu îngrijorare: ce-ar fi fãcut revistele „Cuvîntul”. „Baricada”, „Caþavencu” ºi „Expres Magazin” dacã n-ar fi existat „România Mare”? Despre ce-ar fi scris ele, cum s-ar fi vîndut? Nu e sãptãmînã de la Dumnezeu ca miºcarea de amatori de la terfeloagele respective sã nu ne consacre cîte douã, trei, patru pagini.

Asta în timp ce noi îi tratãm cu dispreþ, apucîndu-i cu cele trei degete ale iniþialelor C.V.T. ca pe niºte coropiºniþe cãzute în drojdie de ºliboviþã ºi rãmase cu picioruºele pãroase în sus. Ce-i cu voi, bãieþaºi? Adevãrul este cã atunci cînd porþi porecle în loc de nume (Þeposu, Gugui, Modorcea, Buja. Maticaca º.a.) eºti capabil de toate ticãloºiile, te zbaþi sã-þi faci o reputaþie, dar nu te asimileazã lumea. Asta e, sînteþi prea mici pentru un rãzboi atît de mare. Încercaþi altceva, se cautã niºte frînari pe la Depoul Bãlãceanca... Desigur, P.A.C. înseamnã Partidul Alianþei Civice, dar poate însemna ºi Puciºtii Atacã Cotrocenii. Aflãm din ziare numele celor douã mîini drepte ale d-lui Nicolac Manolescu-Apolzan: Dorin Tudoran (reprezentantul P.A.C. în S.U.A.) ºi Mihnea Berindei (reprezentantul P.A.C. în Franþa).

Primul e un þigan fãrã talent, care l-a muºcat pe telexistul Szöke de la Agerpres direct de buca stîngã, în timpul unui meci de fotbal între ziariºti, dupã care l-a cãlcat în picioare pe Iulian Neacºu pe culoarul revistei „Luceafãrul” (fiind ajutat de Mirciulicã Cap de

Artificii

- e xpresii m emorabile ale u nor p ersonalitãþi r omâneºti -

Ori sã fie voia Mãriei Tale, ori sã nu fie, noi nu ne vom lãsa casele sã le ia tãtarii.

(MIRON COSTIN) Îi voi scurta de-o palmã pe cîþi sînt boieri divaniþi ºi îi voi umple apoi cu paie ºi-i voi trimite plocon din partea Þãrii la Curþile Împãrãteºti, unde or sã fie, negreºit, puºi la muzeu; cãci acolo e locul lor, lîngã fiarele sãlbatice. (TUDOR VLADIMIRESCU) Românii nu vor cerºi libertatea de la unguri, ei sînt destul de tari sã ºi-o stoarcã prin luptã. (AVRAM IANCU) Îmi iubesc Þara prea mult, ca sã mã grãbesc sã fac greºeli care sã o tîrascã în prãpastie. (BARBU CATARGIU) Eu nu voi permite ca uliþa sã ne facã legi!

(TITU MAIORESCU)

Bibilicã) ºi apoi s-a cãrãbãnit în S.U.A., unde a spãlat atît de bine vasele într-o cîrciumã, încît a devenit agent federal. Al doilea e un þap logodit, cu þãcãlie ºi ochelari de Troþky, care va rãmîne pe vecie în analele trãdãtorilor României, fiind iniþiatorul ºi primul semnatar al ruºinoasei Declaraþii de la Budapesta, prin care se cere autonomia Transilvaniei. ªi cu asemenea cai morþi vrea P.A.C. sã se prezinte la alegeri? Îi sugerãm sã se prezinte la alegerile din Ungaria, are mai multe ºanse... Veselie mare în ziarul „Cotidianul”, patronat de zgîrciul domnului Raþiu-Papillon. Armeanul comunist care a supt la þîþucã de legionar, Lighean Aragazian, ne prezintã fotografia veche a unei tinere cu cascã ºi ochelari, cãlãrind o motocieletã cu numãr de concurs 11. Mai aflãm cã fãtuca a luat nenumãrate premii la motociclism, la sãrituri cu paraºuta, la hipism ºi ski. Aceastã admirabilã bãieþoaicã, care dacã-þi scapã o cazma zici cã te-a atins Pîrvu Mutu cînd arunca mistria, nu e alta decît fosta iubitã a lui Bîl-Bîl întîiul, pe nume Simina Mezincescu.

Ceea ce uitã primul armean al þãrii sã ne spunã este urmãtorul lucru: cum au ajuns cei doi amorezi aºa de loviþi la cutiuþã, ea fiind chioambã ºi regele fiind surdomut, avînd adicã o diodã în nas care face prizã directã cu vibratorul din ureche?! Astãzi sîntem în mãsurã sã spulberãm aceste taine bine pãstrate în arhivele regale. Ne întoarcem prin tunelul timpului, în decembrie 1947. La aerodromul de la Bãneasa era o animaþie de nedescris.

Tînãrul David Frost venise cu „Cartea Recordurilor” pentru a înregistra o performanþã unicã în istoria sportului mondial: o fãtucã din Carpaþi, Mezina Simincescu, avea sã sarã cu paraºuta, din avionul pe care i l-au dãruit ruºii regelui Mihai, drept în ataºul unei motociclete aflate în mers. Emoþia era mare. Mii de bucureºteni s-au adunat la acest miting aviatic mai periculos decît zidul morþii. O echipã de ºoc a Partidului Comunist Român a încercat în zadar sã boicoteze acest miting, rãspîndind manifeste cu caracter duºmãnos cum ar fi : „Mihai ºi cu Simina/ Consumã motorina”. Martori oculari ne spun cã agitatorii comuniºti erau conduºi de Silviu Brucan, Toma George Maiorescu, Nina Cassian, Domokos Geza, Octavian Paler, precum ºi de cuplul Lenuþa and Nicu. Ei au fost risipiþi repede de o ploaie acidã, care a cãzut numai ºi numai pe ei, fãcîndu-i ciuciulete, dupã care au început sã plîngã ca niºte nenorociþi. Avionul condus de tînãrul rege era încã la pãmînt. Încercase sã se ridice de paiºpe ori, dar legionarii îi blocaserã sistemul de ridicare, adicã inversaserã biela cu manivela ºi roseserã cu dinþii curelele de transmisie. Noroc cã inventatorul Gh. Cazacov se afla în zonã, avînd o Roatã cu cãluºei, aºa cã a reparat defecþiunea ºi a înlocuit cureaua ruptã cu cureaua de la pantaloni. Mihai ºi-a pus atunci aparatele audiovizuale în ureche, s-a urcat în carlingã, a verificat elicea dacã se-nvîrte, apoi s-a ridicat în vãzduhul patriei ca o libelulã. Reprezentanþii Armatei Roºii chiuiau de bucurie, beau basamac ºi azvîrleau cu ºepcile în sus, aparatul lor luase înãlþime, au dat o nouã loviturã

Mor pentru Naþiune! (HOREA) Eu voi fi totdeauna cu Þara, pentru Þarã, fãrã altã þintã decît voinþa naþionalã ºi marile interese ale României. (AL.I. CUZA) Ce sînt aceste braþe ale Rusiei noi o ºtim, o ºtim într-atît încît ne întrebãm cînd sînt ele mai periculoase: atunci cînd ne strîng cu urã, sau atunci cînd ne strîng cu drag? (P.P. CARP) În faþa voinþei Naþiunii, regele va trebui sã se plece – sau sã plece. (NICOLAE FILIPESCU) N-au sã fie destule blesteme ca sã pedepseascã în vecii vecilor crima ce o pregãtiþi azi împotriva românismului. (CONSTANTIN STERE) E bun Alecu Constantinescu-Porcu, dar cu o condiþie: din cînd în cînd sã-l plezneºti peste rît! (AL. DJUVARA) Þarã de secãturi, Þarã minorã, cãzutã ruºinos la examenul de capacitate în faþa Europei. Þara în care un Morþun e ministru de Interne, un aºa-zis Porcu e stîlp de partid, cu conducãtori simpli hoþi de drumul mare, tre-

capitalismului în descompunere! În spatele suveranului se afla o mogîldeaþã, de care aproape toatã lumea uitase: era ea, Simina, care cu paraºutã cu tot cîntãrea 27 de kile, nu pleca nici liftul cu ea, trebuia sã sarã de trei ori în sus ca sã provoace legea gravitaþiei. În timpul acesta, pe cîmpia de la Bãneasa fãceau ture de nebuni cu motocicleta tinerii Radu Coposu ºi Corneliu Cîmpeanu, aºteptînd ca nãzdrãvana amantã a regelui sã se arunce în haos. Dar, nenorocire! În timp ce Simina dorea sã-ºi ia la revedere de la augustul ei iubit, sãrutindu-1 cu patimã pe cap, gît, claviculã, apendicitã ºi alte forme de relief, fiindcã stãteau foarte înghesuiþi, paraºuta s-a agãþat de staþia de emisierecepþie pe care Mihãiþã o avea în ureche. Iar atunci cînd ea s-a aruncat, l-a tras pe el dupã ea, în hãu, nici nu ºtia ce sã mai facã, sãraca codanã, ar fi vrut sã se întoarcã, sã-l punã la loc pe tronul avionului, dar ºi avionul ãsta fiind marfã ruseascã era nãbãdãios, a luat brusc înãlþime, fiind mai uºor, ºi s-a îndepãrtat de corpurile lor; unii zic cã l-au vãzut pe mareºalul Uniunii Sovietice, Rodion Malinovski, cã îl teleghida de la circiuma „Brotãcel”, fiind ajutat în aceastã faptã mîrºavã de Walter Roman ºi de copilul lui în vîrstã de cîteva sãptãmîni, aflat pe oliþã. Întreaga asistenþã de la Bãneasa se uita îngrozitã cum cei doi îndrãgostiþi se nãpustesc ca niºte bolizi spre pãmînt. În vremea asta, Coposu ºi Cîmpeanu alergau de nebuni cu motocicleta, cînd la stînga, cînd la dreapta, ca sã-i prindã în ataº. Totul se desfãºura fulgerãtor. Regele începuse sã plîngã ºi striga: „Mutter! Mutter!”, ceea ce în limba germanã e un cuvînt tehnic pentru încurajarea soldaþilor la atac. Din fericire, Simina îºi pãstra sîngele rece. Totuºi, paraºuta nu se deschidea! Trebuia ca regele sã-ºi arunce aparatul auditiv. Simina strigã la el, dar neavîndu-1 în ureche, Mihai nu putea auzi nimic. Aºa cã, graþie unui efort supraomenesc, ea s-a cãþãrat pe umerii lui ºi i-a fixat aparatul în ureche cu gura, ceea ce i-a determinat pe bucureºtenii invidioºi sã strige: „Alo! Alo! Perverºilor, nici în aer nu vã potoliþi! Bã, Miºule, tactu Carol o fãcea mai pe ascunselea! ªi tu, Simina, ai întrecut-o pe Lupeasca, nebunatico, ce cauþi cu gura la trompeta omului, chiar vrei sã-l surzeºti de tot?! E frumos ce faci tu, Simino? Mai bine deschide paraºuta aia cã o se veniþi deamboulea!”. În sfîrºit, juna sportivã a reuºit sã-i bage regelui maºinãria aia în ureche ºi sã-i strige: „Majestate, vã rog sã aruncaþi aparatul, cã nu merge paraºuta!”. Numai cã regele plîngea ca un cocoºat, strigînd pe limba lui: „U.R.S.S./Bastionul pãcii e!”. Pînã la urmã Simina a vãzut cã nu se înþelege cu nebunul, care era ca o cîrpã, aºa cã a fãcut ea totul ºi, în final, cu numai cinci metri înainte de pãmînt, paraºuta s-a deschis. Toatã lumea a respirat uºuratã! Necazul a fost cã cei doi n-au reuºit sã nimereascã ataºul motocicletei, ci au cãzut în capul lui Coposu ºi Cîmpeanu, pe care i-au cãpiat bine, de nu ºi-au revenit nici azi. Atunci au profitat bandiþii ãia de comuniºti în frunte cu Petru Groza ºi s-au prezentat la rege cu o hîrtie. „Majestate, vã rugãm sã semnaþi!”.

Regele, trîntit sub motocicleta care încã mergea în cerc ºi îl tîra prin nãmeþi, a întrebat: „Ce-i asta, Petre?”. La care Groza a minþit cu neruºinare: „Aþi fost ales preºedinte al Clubului de Paraºuting”. ªi bietul om a semnat. Din pãcate, era chiar actul de abdicare (pardon, depunerea mandatului). Aºa cu Simina. Sã ne mai mirãm cã de Crãciunul anului 1990 a încercat sã-1 recupereze pe Mihai de la aeroport ºi au fãcut curse nebuneºti într-un ARO, pe strãzile Bucureºtilor? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 1 noiembrie 1991)

buia sã ajungã la marginea prãpastiei. (OCTAVIAN GOGA) Bine-aþi venit, fraþi ardeleni! De 1.000 de ani vã aºteptãm, ºi aþi venit ca sã nu ne mai despãrþim niciodatã! (IONEL I.C. BRÃTIANU) În Þara aceasta în care toatã lumea se grãbeºte sã spunã DA, Brãtienii ºtiu sã spunã NU. (ELIZA BRÃTIANU) Aceasta nu mai este Camerã, este un adevãrat bordel! (C. ARGETOIANU) Voi fi cuminte dacã sînt rege, dar voi mai avea dreptul sã mã joc, nu-i aºa? (MIHAI DE HOHENZOLLELRN) Þara nu merge pentru cã n-are cap.

(Patriarhul MIRON CRISTEA) N-avem nici un program, sîntem un guvern de bunãvoinþã. (N. IORGA) Legiunea este singura miºcare româneascã împotriva cãreia Caragiale nu poate face nimic. (CONSTANTIN NOICA) Eu Þara pe mîna ruºilor n-o dau!

(MAREªALUL ANTONESCU)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 1 decembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Dictatura infractorilor Vocaþie de slugã Varanul ºi Arogantul cu Bot Maºini contrafãcute Sex la Beciul Domnesc Igor Dodon ºi celãlalt avorton Elogiul corupþiei Aceºti beldigani care ne conduc Atacuri repetate asupra bazei NATO de la Deveselu Sexul lui Dumnezeu O tragedie moldoveneascã (2) Dacã le analizezi starea civilã a primilor oameni în stat, aproape toþi au relaþii neprincipiale cu Justiþia.

Care, perversa, îi ameninþã cu cãtuºele, îi deposedeazã sãlbatic de cãsuþele dobîndite prin mijloace neortodoxe (ba chiar ne(o)protestante) sau, în cel mai fericit caz, le-o trage cu suspendare de nu mai ºtiu oamenii cum sã penduleze între metafizicã ºi clitoris, ca sã citãm dintr-un celebru filosof de bordel. Aºa cã sã nu ne mai mirãm cã legile justiþiei sînt o mizã atît de mare. Trãim în plinã dictaturã a infractorilor cu cãmaºa apretatã. Dincolo de gargara pe care o fac ca sã nu mai tuºeascã proºtii, politrucii cu mîna lungã joacã pe aceeaºi carte, sînt toþi o apã ºi un pãmînt, indiferent cã se aflã în tabãra Puterii sau a Opoziþiei. Nu le pasã de principiile democratice, singura lor grijã este cum ar putea sã fure fãrã sã fie pedepsiþi. Cã de prins, e foarte simplu, numai sã fie lãsaþi justiþiarii sã o facã. Tocmai asta-i problema, infractorii ºi-ar dori sã fie dibuitã, din cînd în cînd, ca sã mai astîmpere foamea de dreptate a mulþimii, doar concurenþa, iar lor, pentru cã se sacrificã pe altarul binelui comun, jefuind sistematic, cu metode moderne, Bugetul, sã le fie ridicate statui în faþa Parlamentului Ruºinii Naþionale. Dacã nu fiecãruia în parte, mãcar una simbolicã, în grup infracþional organizat, de pe care sã decoleze ciorile dupã ce au tras apa . Ca sã plãteascã taxa de protecþie americanilor (sub forma mascatã a apãrãrii þãrii de ruºi, deºi cîteva rachete Patriot sînt inutile dacã ursul rusesc vrea sã punã din nou laba pe România), umilii reprezentanþi ai Opoziþiei l-au asigurat în forul legislativ pe Bozoncea, de la Palatul Victoriei Socialismului de Cumetrie, cã ei e de acord, cã e bãieþi buni, cã ar putea pupa sisteme de operare strãine pînã le picã buzele... În schimb, scorpionii roºii ar fi vrut sã-l vaccineze în somn. Ce atitudine nedemnã! Aceºti infractori care ne conduc au luat banii de la gura copiilor, a bolnavilor din spitale ºi a tuturor oamenilor necãjiþi, ca sã-i îndese în buzunarele negustorilor de armament din SUA. Între aceste rîme dezarticulate ºi boierii lingãi care pupau poala sultanului numai ca ei sã-ºi sporeascã moºiile prin exploatarea la sînge a omului de rînd, nu-i nici o diferenþã. Aceleaºi slugi hoaþe, umile cu strãinii, nemiloase cu românii. Pentru exerciþiul bugetar 20142020, România poate atrage de la UE 30.725.192.684 de euro. Dupã trei ani a atras 6,856 miliarde ºi a contribuit la bugetul UE cu 7,5 miliarde de euro. Adicã sîntem ºi integraþi, ºi cu banii luaþi! Dezastrul ar putea fi mai mare decît cel din precedentul exerciþiu bugetar (2007-2013) cînd, la fel, mai mult am dat decît am luat, iar cursa de atragere a fondurilor europene, fixatã pe la 20 de miliarde de euro, s-a oprit la jumãtate. La aceastã risipã bugetarã, de care sã zicem cã nu UE ar fi de vinã (deºi propune constant reguli diferite pentru cãþeii uniunii suprastatale), se mai adaugã ºi imensa taxã de protecþie plãtitã americanilor pentru bombardele second hand, ºi astfel se defineºte imaginea dezastrului financiar, economic ºi social. România a intrat într-o horã în care nu cunoaºte paºii. Se uitã la unii, se uitã la alþii, încearcã sã-i imite, dar mai rãu se încurcã. Cred cã am fi dus-o mai bine dacã aveam grijã de bunurile noastre, dacã n-am fi cedat suveranitatea ºi dacã am fi promovat o politicã a pãcii ºi cooperãrii economice cu toate statele lumii, începînd cu vecinii. Ne cumpãrãm armament greu, dar avem opincile rupte în picioare. De ce toate astea? Sîntem sãraci? Nici vorbã. Sîntem proºti. Pãi numai proºtii îºi aleg conducãtori care nu-ºi iubesc þara. De aici pleacã toate relele ce au îmbolnãvit sufletul românesc. La Tîrgul de Carte ,,Gaudeamus” au fost zãriþi prin ochiul privirii ºi cîþiva scriitori în libertate. ªi nu oricare, ci taman corifeii, ãia care au trecut de stadiul ,,cu executare”. Un fan înfocat, cãruia actuala putere nu i-a dat un os de ros ca sã filosofeze pe marginea nemuririi sufletului de pedelist, a þinut sã se filmeze cu ei. Marii scriitori pe pereþii istoriei de gang au cam fãcut botic. Totuºi, Dan Voiculescu a pãrut mai abordabil ºi a intrat în jocul dilimanului care-i fãcea o altfel de publicitate decît era obiºnuit de pupãtorii de profesie, la ultima sa capodoperã: ,,Hîrtia igienicã trandafirie, manual de întrebuinþare în spaþiul concentraþionar”. În schimb, celãlalt profesor doctor docent în furtulogie, Adrian Nãstase, a încercat sã contraatace cu un concert de coarde penale, interpretat la vremea lui, la fluier cu guºã, ºi de instrumentistul Mãlineanu. Aºa se face cã Tîrgul de Carte s-a transformat în Circul de Carte, Varanul a redevenit maimuþã, iar Arogantul cu Bot se trãgeau de puþã (N-am gãsit altã rimã, dar ºi dacã gãseam tot p-asta o foloseam). În ultimul an, pe piaþa auto româneascã au fost aduse peste 70.000 de autoturisme periculoase.

Dintre acestea, 25.000 suferiserã daune totale în þãrile de origine (îndeosebi în Germania), dar au fost reparate în ateliere româneºti ºi vîndute la preþuri exorbitante. Acest lucru a fost posibil întrucît la mama lor acasã este interzisã repararea autoturismelor grav avariate. Dar cum ºmecheria s-a nãscut în România, afacerile necurate merg ca unse. Nu v-o mai spun p-aia cu kilometrajul dat înapoi la 80% din cazuri, cã o ºtie toatã lumea, de la ãl cu barba surã pînã la cel cu þîþa-n gurã. Sau invers. A trecut Black Friday, cea mai mare pãcãlealã pe care o iau românii, cu excepþia alegerilor de orice fel, ori a concursurilor pe post. Dar aºa sîntem noi, dacã nu sîntem pãcãliþi, nu ne simþim bine. Prezentãm ameþeli, greþuri, vãrsãturi, ne creºte colesterolul, intrãm în depresie, vorbim prostii... Cînd a fost la pescuit cu Livache, premierul Grindeanu nu ºtia în ce judeþ se aflã. Asta nu pentru cã nu se pricepe la geografie, ci pentru cã în perioada în care a fost mascota guvernului Dragnea I, na ºtiut pe ce lume se aflã. La Arestul Central din Bucureºti, pe care iniþiaþii l-au numit Beciul Domnesc, o distinsã condamnatã pentru viol (9,6 ani) întreþinea relaþii sexuale cu ºeful Biroului de Drepturi ºi Evidenþã. Nu e clar dacã-l siluia ºi pe vardist, sau pur ºi simplu îºi mai omora timpul, locul fiind destul de plicticos. Sã sperãm cã distinsa paraºutã va fi eliberatã din cauza condiþiilor grele de detenþie ºi va putea sã ia o pauzã din cîmpul muncii cu sistemul de operare. Cît despre ºeful iubãreþ, trebuie decorat de urgenþã pentru cã a îmbunãtãþit condiþiile de detenþie. Cã nu-i de colea sã te sacrifici pentru imaginea României în lumea interlopã!

Dodon ne ia iar de mînerul burþii. Zice cã românii n-au ce cãuta în Basarabia, adicã în þara lor, decît cu buletinul. Cicã deja bîntuie pe acolo unul Bãsescu care nu a putut fi prins ºi returnat dincoace de Prut fiindcã umblã pe mai multe cãrãri. Bãi, Igore, eºti prost.

Informat. Bãsescu nu e de-al nostru. Se trage din Timur Lenk (Diavolul ªchiop). Numai cã la el defectul de fabricaþie e în altã parte, mai precis în zona crepuscularã a dovleacului. Nu ne referim la faptul cã se uitã cu un ochi la fãinã ºi cu unul la damigeanã, lui îi stã bine aºa, ci la alte accesorii care-i lipsesc: omenia, bunul-simþ, sinceritatea, patriotismul curat. Vezi cît de bine îþi seamãnã, Dodoane? Parcã aþi fi Bulã ºi Bulache (totuºi, din respect pentru funcþia prezidenþialã, cu b, nu cu p).

Ia fii atent acilea, Bulache: Poºta francezã a emis un timbru cu harta României Mari. Înþelegi dumneata cum vine problema noastrã? Proiectul România Centenarã, lansat de Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale pe 12 septembrie 2017, a realizat un clip de promovare a unitãþii naþionale, în care rolul principal îl are modelul de culoare Tyga Lilly Nefertiti. Bunã de trîntã, nimic de zis! Îmbrãcatã în iia româneascã, tipesa o arde aiurea prin Londra. Bã, voi chiar v-aþi tîmpit de tot?

Cauza naþionalã nu trebuie sã fie subiect de tabloid. Sau vã credeþi vizionari, mari deschizãtori de drumuri? Nu sînteþi, mãi, vizionari! Sînteþi niºte papagali pe care i-a prostit foamea de glorie deºartã. ªi nu vã pasã cã, din cauza incompetenþei voastre, România pare o paparudã cãzutã pe hornul istoriei. Sînt atîtea românce superbe! De ce trebuia sã atîrnaþi iia româneascã de þîþele unei negrese? Care e simbolistica? Cã vã puteþi bate joc de orice simbol naþional fãrã sã daþi socotealã? Sîntem noi negri ºi nu ºtiam? Poate în cerul gurii, cã, în rest, ne-am scãldat în lapte de pasãre. Sã fie clar: n-are nimeni nimic cu oamenii de culoare, sã fie sãnãtoºi ºi frumoºi precum miezul nopþii. Noi cu proºtii ne luptãm. Deºi, vorba lui Schiller, ,,cu prostia, înºiºi zeii se luptã în zadar”.

Din România dispar trei hectare de pãdure pe orã. Au mai rãmas 6,9 milioane de hectare. Le rezolvã putregaiurile de la butoane ºi p-astea cît de curînd. A dat colþu’ ºi Stela Popescu, legenda teatrului de revistã.

A fost gãsitã la 12 ore dupã decesul survenit în urma unui infarct. Pare ultima glumã a celei care fãcea reclamã ,,Farmaciei Inimii”. Pe Internet circulã un text atribuit scamatorului Nipulicea în care acesta explicã doct de ce acei asemeni lui trebuie sã susþinã corupþia: ,,cã ne-a fãcut oameni”. Te înºeli, Sulicã! Corupþia a fãcut din oameni - neoameni. Chiar dacã ai avut un moment de sinceritate ºi ai spus ce gîndesc toþi viermii de pe trupul þãrii, nu te poþi numi om cîtã vreme faci elogiul corupþiei. Pare aproape incredibil ca un individ, fie ºi din josnica clasã a politicienilor de gang, sã fie atît de sincer ºi sã recunoascã brutal cã, în lumea lor, hoþia este principala virtute. România încã mai primeºte bani de pe urma politicii odiosului dictator, asasinat în 1989 de niºte democraþi ºi mai odioºi. În sacul fãrã fund al statului au mai fost rãsturnaþi 31 de milioane de dolari,

datorii de la alte þãri. Încã ar mai fi de recuperat peste o jumãtate de miliard de dolari. De nu i-ar fura ºi p-ãºtia liber-mugetãtorii! Încã o datã se adevereºte cã democraþiile consumã ce au produs dictaturile. Aþi observat cã primii oameni din stat sînt niºte beldigani?

Iohannis ºi Tudose schimbã becurile de pe stîlpii de înaltã tensiune cocoºîndu-se, iar Tãriceanu e cît cele cinci neveste vesele de pe Dîmboviþa puse una peste alta! Numai Dragnea a cam intrat la apã, dar e din cauza poziþiei geo-strategice a judeþului Teleorman. ªi cînd te gîndeºti cã Iliescu abia ajungea cu fruntea la buricul istoriei, iar Bãsescu se trãgea de urechi ca sã se ridice de pe scaunul prezidenþial! Cît despre Boc, Dumnezeu cu mila! Fãcea baie în paharul de whisky al Matrozului Chior, printre cuburile de gheaþã asemãnãtoare aisbergurilor, iar cînd nu reuºea sã se agaþe de marginile paharului ca sã nu-l soarbã hãul din gîtlejul prezidenþial, mînca bãtaie cu cureaua de la ceas pînã rãmînea lat în savonierã. Marele noroc al lui Boc a fost cã de cele mai multe ori ceasul prezidenþial era amanetat la Non Stopul din colþul strãzii. O altã poznã a firii, Victor Ciorbea, Acuzatorul Poporului, afirmã cã se înþelege de minune cu ceilalþi factori de stres public în urma unor ,,discuþii orale”. Probabil discuþiile scrise sînt pierdere de vreme. Petre Daea (e imposibil sã nu-l ºtiþi!) îl acuzã pe Bogdan Chiriþoiu, de la Oficiul Concurenþei Neloiale, cã se dã bengos, citez cu evlavie, ,,ca pãunul între gãini”. E tare filosoful de strungã aºezat în pataºca guvernului ca oaia între mãgari. Sau invers, nu mai ºtim exact, cã ne-a bulversat ºi pe noi preþul ouãlor. Oaia strategicã a lui Daea a atacat baza militarã de la Deveselu. Surprinºi de violenþa ofensivei, yankeii negociazã capitularea. Pãi de ce credeþi cã a venit Rex Tillerson în graba mare? Numai pentru rahatul ãla de patru miliarde de dolari? Vax albina. Mãi copii, geopolitica e treabã grea, ehei, de-aº avea timp sã vã povestesc, v-aþi cruci. Chiar ºi ateii! Biserica lutheranã suedezã din Uppsala (6 milioane de adepþi) le cere pastorilor sã nu mai foloseascã genul masculin cînd se referã la Dumnezeu, cã treaba nu-i sigurã! Parcã, totuºi, Isus spunea: ,,Tatãl Meu”! ªi dacã nici El nu ºtia cine e ta-su, atunci cine? Da, lumea a luat-o pe arãturã.

Dar tot cam aºa era ºi în tragica Moldovã dintre 1432 ºi 1457, dupã cum a început sã vã povesteascã cronicarul Adi Sfinteº, care a traversat istoria rîzînd, deºi nici lui nu-i prea venea a rîde: ,,Dupã cîteva lupte de rutinã cu un alt frate, Petru, cu care ajunge pînã la urmã sã împartã puterea, împotriva lui ªtefan al II-lea vine, cu ajutor polon, Roman al II-lea, fiul lui Iliaº, care-l prinde ºi la 13 iulie 1447 îi pune cîteva întrebãri esenþiale despre sensul vieþii însã numai dupã ce îl scurteazã de cap, cã i se pãrea inutil ºi dizgraþios de vreme ce pe acolo lãtrase gîndul care-i determinase decizia de orbire a tatãlui sãu. În continuare, Moldova va avea parte tot de doi domni, de Petru al II-lea ºi Roman al II-lea care, neuitînd pilda înaintaºilor, se vor bate ca chiorii, ajutaþi de toþi nespãlaþii din jur. Roman, care-l decapitase cu atîta mãiestrie pe unchiul sãu, care, la rîndul sãu, îi scosese ochii fratelui, care frate îi aruncase mama în fîntînã, n-are o soartã mai bunã fiind otrãvit cu mãiestrie de boieri. Iar Petru este alungat de un alt fiu al lui Iliaº, pe nume Alexãndrel, care domneºte un an ºi el. Profitînd de luptele interne interminabile, generalul ungur Csupor, care comanda armata trimisã de Iancu lui Petru, preia puterea pe o perioadã de douã luni sub denumirea popular-miºtocãreascã de Ciubãr. VodãAlexãndrel a fost alungat de un alt fiu nelegitim al lui Alex, Bogdan al II-lea (1449-1451), tatãl lui Fane Barosanu, care va fi la rîndul sãu prins ºi decapitat de un alt frate, Petru Aron, la o nuntã la Rãuseni. ªtefan, care mai avea pînã va ajunge «cel Mare», se þine de poala mã-sii apucînd calea pribegiei. Pînã în 1455, între Petru Aron ºi Alexãndrel (sprijinit de boieri ºi de Ioan Corvin pe-a cãrui nepoatã o luase de nevastã) au loc mai multe schimbãri de ºtafetã, Moldova continuînd sã fie teatrul sîngeros al luptelor pentru putere vremelnicã. Dar, la 26 august 1455, în Cetatea Albã, Alexãndrel, deºi era tînãr ºi pãrea destul de sãnãtos la trup, moare în mod misterios iar Petru Aron va prelua toatã puterea pînã în 1457, cînd fiul celui ucis de el la Rãuseni, adicã ªtefan cel Mare, îl va alunga, îl va urmãri peste tot, îl va prinde ºi, firesc la moldoveni, îl va ucide cu mult calm ºi deosebitã satisfacþie. Petru Aron fusese din aceeaºi fãinã cu Alexãndrel. Se umilea la toatã lumea, fiind un nevolnic care va face Moldova cîrpa de ºters a tuturor puterilor din jur. Culmea absurdului ºi a slugãrniciei a atins-o în 1455 cînd a fost de acord sã plãteascã, pentru prima datã, haraciul anual de douã mii de zloþi ungureºti sultanului Mehmed al II-lea, deºi acesta nu venise cu oaste ci trimisese, la vrãjealã, un sol. Dar, din fericire, roata zimþatã a istoriei se învîrte ºi, dupã hahalerele care au transformat Moldova într-un imens cimitir de oase domneºti, vine în fruntea þãrii Fane Barosanu, cel care, dupã vorba colegului meu din clasele primare, Grigore Ureche, «era degrabã vãrsãtoriu de sînge nevinovatu». Sanchi! Sîngele boieresc era vinovatu ºi istoria i-a dat dreptate lui Fane...”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 1 decembrie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Modelul Vadim Tudor trebuie urmat Cum sã nu te superi cînd auzi fel ºi fel de vorbe cu sãmînþã de gîlceavã la adresa Tribunului? Cum sã nu te întristezi, cînd ºtii cîte lucruri minunate a fãcut el pentru þara asta ºi cît de mult s-a zbãtut pentru ea?.... Oamenii de bine, care cunosc realitatea, nici nu-i bagã în seamã ºi nici nu vor auzi de trãncãnelile lor....

Mulþi dintre denigratorii sãi o fac pentru a se auzi pe ei, cã de ascultat, ºi aºa nu-i ascultã nimeni... Cînd trãia, n-au avut curaj sã stea faþã în faþã cu el, sã poarte un dialog, ºi nu cã acesta nu i-ar fi acceptat, dar ei ºtiau bine cã nu-i puteau face faþã culturii lui uriaºe. Cã orice îi puteai reproºa lui Vadim, dar sã nu recunoºti cã avea o culturã enciclopedicã, ar fi fost o glumã de prost gust... La el, argumentele erau literã de lege atunci cînd îºi înfrunta partenerul de dialog. Acum, dacã e plecat la ceruri, se mai gãsesc sã-l critice pînã ºi unii care s-au aflat în anturajul sãu, uitînd cã el i-a sprijinit de au ajuns în posturi publice-cheie, iar aceia dintre ei care azi sînt pensionari, beneficiazã, tot datoritã lui, de venituri substanþiale... Iatã încã un motiv de a ne pune pieziº vorbelor rãutãcioase ale acestor „neica nimeni”, cum le-ar fi zis Tribunul. Nu avem cum sã ne batem cu morile de vînt, aºa cum nici Vadim Tudor nu a reuºit sã-i îngenuncheze la vremea sa pe nevolnici. ªtim, însã, cã Tribunul îºi are locul lui în pantheonul culturii naþionale, pentru tot ceea ce a construit ºi a lãsat drept moºtenire spiritualã acestui neam. Faptele lui sînt cele care-i apãrã memoria, fãrã a mai avea nevoie de avocaþi, în faþa defãimãtorilor lui, care se laudã cã merg la bisericã ºi cã sînt credincioºi. Realitatea îi demascã a fi altceva decît ceea ce spun. Pentru cã felul lor ºmecheresc îi dã în vileag...

Culmea e cã mulþi dintre cei care-l criticã acum pe Tribun nici mãcar nu au avut de-a face, în vreun fel, cu el.

Tribunul Corneliu Vadim Tudor nu ar fi fost în stare sã omoare o muscã... Din cîte l-am cunoscut pînã în 1989, nu era aºa cum, cu rea credinþã, susþin unii - un om respingãtor. Din contrã, era foarte sensibil, fermecãtor, uimitor de blajin cînd se afla în faþa unei persoane suferinde. Pentru el, Dumnezeu a fost totul, ca ºi pãmîntul þãrii pe care avea sã vadã lumina zilei... Cuvintele Þarã, Patrie, Eminescu, Bãlcescu fãceau parte din munca lui zilnicã, însemnînd, de dimineaþa pînã seara, ºi de seara pînã dimineaþa, lecturã, cercetare ºi creaþie. Dar cine sã înþeleagã acest lucru, ce buimac de om, dacã aceºti detractori nici mãcar nu i-au citit cãrþile ºi se rezumã doar la a-l critica pentru cîteva poezii dedicate cuplului ceauºist, pe care el ºi le-a asumat? ªi nu vedem de ce nu ar fi fãcut-o: Ceauºescu era preºedintele nostru ºi ne-a reprezentat þara cu succes în toatã lumea. Asta nu l-a oprit, însã, pe Vadim, sã atragã atenþia conducãtorilor de atunci despre unele decizii greºite care vizau simboluri culturale ºi religioase nepreþuite pentru naþiunea românã. E lucru bine ºtiut cã, atunci, fiecare locuitor al patriei, inclusiv cei din sfera culturii, trebuiau sã se raporteze la ideologia acelor vremuri... Dar oare, astãzi, lucrurile stau altcumva?... Dupã cum vedem, cam tot ãia de-ai lui

Polemici

Hopa Miticã, din vechiul regim, cad în picioare pentru un oscior mai gras, servind o orînduire pãguboasã, aºa cum este capitalismul, azi, la noi. Oare ºtiu denigratorii lui Vadim cã, din cîte ne aducem aminte, el fost interzis, o vreme, sã mai aparã în presã?

Pentru cã s-a luat cu mai-marii puterii care au decis scoaterea din librãrii a „Operelor” lui Mihai Eminescu, apãrute la Editura Academiei Române, în 1985, ce urmau a fi date la topit pentru articolele politice care nu au fost pe placul strãinilor. Oare ºtiu cei care îl criticã azi pe Tribun cã, în antologii de poezii patriotice, precum „Imnele Muncii, antologie de poezie româneascã” (Editura Minerva, 1974, ediþie îngrijitã de Haralambie Grãmescu, cu o prefaþã semnatã de G.G. Ursu), Tribunul nu este inclus? ªi în nici vreo altã antologie de felul acesteia... Cei care publicau aici erau abonaþii permanenþi, ºi nimeni nu-i sesizeazã, nu-i criticã ºi nu-i aratã cu degetul. Ne întrebãm: de ce este criticat numai Tribunul? „Da, da - ar zice cîrcotaºii - dar el a apãrut în «Omagiul» închinat lui Nicolae Ceauºescu”... De acord, dar oare numai el este în acea carte-omagiu, care azi se vinde pe sute de euro ºi, de cum apare, imediat dispare din anticariat? Ne întrebãm ºi noi: de ce pentru unii mumã, ºi pentru alþii ciumã?... Dacã nu s-ar fi fãcut front comun în a-l discredita ºi marginaliza pe Tribun din viaþa politicã, viitorul lui, ca om politic, ar fi fost cu totul altul.

Ar fi devenit, poate, preºedintele României, dacã nu era sabotat ºi furat ca în codru de aliaþii lui Ion Iliescu. Credem cã soarta þãrii, cu el în fruntea statului, azi, ar fi fost alta. Am fi avut un statut demn, de români adevãraþi, cinstiþi ºi corecþi, pentru cã el le-ar fi venit de hac hoþilor, reuºind poate sã croiascã un drum nou în viaþa politicã a þãrii, cãtre lumea civilizatã occidentalã, fãrã corupþi ºi condamnaþi penal.

Corneliu Vadim Tudor va rãmîne în posteritate cu coloana vertebralã dreaptã ºi cu mîinile curate, nepãtate de microbul furãciunilor din coaja de pîine luatã de la gura sãracilor pentru a-ºi face averi personale, aºa cum au procedat mai toþi oamenii politici pe care i-am ales în decursul celor 28 de ani scurºi de la revoluþia din 1989... Dacã o fi fost revoluþie, cum se spune, cãci asupra acelor triste evenimente pentru români planeazã încã multe semne de întrebare. Pînã acum nimeni nu a spus clar ce s-a întîmplat atunci, pentru a se lãmuri poporul...

Corneliu Vadim Tudor va fi veºnic comemorat ca o figurã emblematicã pentru români, un exemplu de patriot ºi de om politic ancorat în realitãþile þãrii, criticînd, în stilul lui, de pamfletar de geniu, mediocritatea din lumea politicã, în paginile revistei „România Mare”, fondatã împreunã cu mentorul sãu, marele scriitor Eugen Barbu, ºi ale ziarului „Tricolorul”. Douã publicaþii de demnitate naþionalã, ale românilor de pretutindeni, ale acelora care încã mai cred în izbînda poporului lor... Dumnezeu sã-l odihneascã în pace, iar generaþiile tinere sã ia aminte la pildele sale, cãci fãrã patrioþi de talia lui, România nu va avea nici trecut, dar mai ales viitor. ªi dacã nu vom avea oameni politici care sã iubeascã poporul, aºa cum a fãcut-o cel cãruia i-am consacrat rîndurile de faþã, ne vom trezi într-o lume fãrã repere morale, istorice, culturale, ºi fãrã speranþã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental”

UN STUDIU DESPRE TRADIÞIILE POPULARE legat de cultura ºi tradiþia noastrã. La origine pescar din

Sãrbãtoarea Sfîntului Andrei În universul fascinant, dar restrîns al folcloristicii, acad. Sabina Ispas (n. 1941) este o personalitate de prim rang. Cercetãtoare la Institutul de Etnografie ºi Folclor, ea a elaborat în nume propriu sau a coordonat realizarea unui numãr impresionant de lucrãri ºtiinþifice. Din bogata ei bibliografie am ales volumul ,,Rosturi ºi moravuri de odinioarã”, apãrut în anul 2012, la Editura Etnologicã. Din volumul acesta, care trateazã multe subiecte interesante, am ales sã-l comentãm pe cel intitulat ,,Sãrbãtoarea Sfîntului Andrei”.

Potrivit definiþiei acad.

Sabina Ispas, sãrbãtoarea este o formã socialã a vieþii religioase, care reglementeazã existenþa umanã în societãþile tradiþionale. Cuvîntul vine din latinescul servatoria, un derivat de la servo, are = a servi, dar ºi a pãstra, a respecta, a conserva. Cam prin Secolul al IV-lea d.Chr., au început sã fie respectate cele 12 praznice împãrãteºti, strîns legate de viaþa lui Christos, Maica-Domnului ºi celelalte evenimente din istoria Bisericii creºtine. Dar persecuþiile religioase din secolele urmãtoare au fãcut sã creascã numãrul zilelor în care se comemora moartea martirilor întru Christos. Printre aceºtia, cei mai însemnaþi sînt Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, care îºi au originea în Roma (Sec. IV). Însã Sfîntul Andrei (al cãrui nume înseamnã ,,Cel chemat dintre Apostoli”) este mai apropiat de români, fiind

Betsaida, Galileea, Sfîntul Andrei a fost ucenicul Sfîntului Ioan Botezãtorul ºi lui i-a revenit îndatorirea sã propovãduiascã învãþãtura creºtinã în Sciþia. Îndeplinindu-ºi misiunea, el a mers pe traseul Bitinia-Byzanþia-TraciaMacedonia, ajungînd pînã în þinuturile Dobrogei. Pentru credinþa sa în Christos ºi contribuþia la rãspîndirea credinþei creºtine, el a fost rãstignit în localitatea Patras, lîngã Corint. Crucea pe care a fost rãstignit avea forma de ,,X” ºi astãzi este cunoscutã sub numele de ,,Crucea Sfîntului Andrei”. (Acest simbol se gãseºte pe drapelul naþional al Scoþiei ºi ar putea confirma teoria cum cã, dupã cucerirea Daciei, Traian ar fi ordonat transferul a peste 200.000 de daci în Marea Britanie, fãrã putinþa de a se mai întoarce vreodatã acasã. Acei daci ar fi lãsat în amintire, pe insula britanicã, crucea Sfîntului Andrei, prazul oltenesc ºi numele de Tudor.)

Aproape toþi cei 70 de ucenici ai lui Christos au devenit Apostoli ºi au avut parte de o moarte martiricã.

De aceea, ei sînt primii comemoraþi în comunitãþile restrînse pe care le-au slujit.

Printre ei, Sfîntul Andrei, comemorat pe 30 noiembrie ºi la ortodocºi, ºi la catolici. Fiindcã i-a creºtinat pe români cam în acelaºi timp cu formarea lor ca popor, Sf. Andrei a devenit patronul lor, dovadã denumirile de Indreiu ºi Undrea, care s-au dat, în vechime, lunii decembrie.

Ultima zi a lui Brumar, luna noiembrie, marcheazã luna decembrie, luna lui Andrei, cel care i-a iniþiat pe vechii locuitori ai Dobrogei în tainele sfîntului botez.

Marinei Voica Nu se poate cînta ºi urî În acelaºi timp; Prin artã ºi literaturã Se apropie popoarele; Prin sensul sublim al aforismului Care spune cã Mîntuitorul, Domnul nostru, Isus Christos, A înlocuit „Legea Talionului” - Legea rãzbunãrii Cu „Legea iubirii”, Prin aceastã semnificaþie, Purificatoare de suflete, Popoarele pot trãi Într-o permanentã ºi mult doritã Bunãînvoire christicã.

De aceea m-am apropiat De toate neamurile pãmîntului, Lãsînd la o parte urîciunile Istoriei...

I-am preþuit pe ruºi, Din rîndul cãrora Au apãrut creatori de geniu, Ca Rubliov, Musorgski, Ceaikovski, Tolstoi ºi Dostoievski, ªi poate de aceea M-am apropiat ºi de arta Marinei Voica, Artistã care ºi-a iubit ªi-ºi iubeºte Patria - Rusia plinã de melanholie... Dar care a omagiat, Prin melodiile ei, Tãlmãcite cu o ardentã dãruire, ªi sufletul românesc, Conºtientã fiind cã „Arta înseamnã Bucuria de a fi tu însuþi, De a trãi ºi de a aparþine Societãþii”, Iar „Muzica este Poezia sufletului ªi sufletul poeziei”...

Prin interpretãrile ei, Închinate nemuritorului Sentiment al dragostei, Marina Voica „A sporit omenia ªi armonia Dintre noi”...

DORU POPOVICI

De-a lungul timpului, românii au creat numeroase tradiþii legate de Sf. Andrei, cum ar fi aceea care se întîmplã în noaptea de Sîntandrei, sau ,,Cap de iarnã”, cum ar fi: - fetele vor sã-ºi afle ursitul; - oamenii poartã usturoi asupra lor, ca sã se protejeze de rãutãþile demonilor; - pun la înmugurit crenguþe de copaci, cu care, în noaptea de Anul Nou, pleacã la colindat; - pun grîu la încolþit. Grîul simbolizeazã ,,Trupul lui Christos” ºi din el se fac colivã ºi pîine ritualicã; - principala caracteristicã a nopþii de Sf. Andrei este ,,Noaptea strigoilor”.

De aceea, trebuie sã folosim usturoiul în scop profilactic, pentru a ne pãzi de atacurile diabolicului. Aºa cã toatã familia mãnîncã usturoi ºi, totodatã, se dã cu usturoi prin casã, pe la animale ºi prin toatã gospodãria. Se face cruce cu usturoiul. De asemenea, e bine de ºtiut cã, dacã intrãm într-un cimitir, e necesar sã avem la noi un cãþel de usturoi împotriva strigoilor. (Pentru cine nu ºtie, strigoii sînt de douã feluri: strigoii vii, care trãiesc printre oameni ºi deþin calitãþi deosebite: inteligenþã, voinþã, prefãcãtorie, plãcerea de a minþi, viclenie, darul manipulãrii. Ei sînt purtãtorii unui pãcat strãmoºesc de neiertat, sau ai unor trãsãturi care îi apropie de unele animale. Ceilalþi strigoi sînt strigoii morþi, care provin din strigoii vii ºi au fost ,,destrigoiþi”, sau ,,dreºi” la naºtere, în timpul vieþii sau dupã moarte.)

Mulþi apostoli ºi sfinþi au autoritate asupra animalelor, cãrora le conferã puteri rãscumpãrãtoare, mesagere, pedepsitoare. Aºa este cazul cu Apostolii Andrei, Petru ºi Filip, cunoscuþi, în credinþele populare, drept ,,Patronii lupilor”.

Lupii îi ucid pe unii oameni, iar altora, le ucid animalele din gospodãrie, ca o pedeapsã cã au greºit grav ºi nu au fost pedepsiþi. În cultura noastrã popularã, lupul apare ca un animal înþelept, credincios, tenace, care-i ucide numai pe pãcãtoºi. Adeseori, el însoþeºte sufletul mortului spre locul de odihnã. ªi tot el îl împacã pe om cu celelalte animale.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 1 decembrie 2017

Polemici Controverse de ,,a uni într-un unic mãnunchi toþi românii subjugaþi de Austro-Ungaria, care se gãsesc în þãrile aliate, astfel încît sã fie organizaþi în legiuni ºi de a face propaganda necesarã pentru realizarea unitãþii noastre naþionale”.

Ca rãspuns, preºedintele Consiliului de Miniºtri al Italiei, V.E. Orlando, într-o scrisoare adresatã profesorului S. Mîndrescu arãta: „Îmi face plãcere sã vã exprim simpatia vie ,,În ziua de 1 decembrie, oraºul (Bucureºti) s-a deºteptat a guvernului italian faþã de activitatea pe care acest onorabil împodobit cu covoare de flamuri. Mulþimea umplea strãzile... comitet îºi propune sã o desfãºoare în favoarea propriilor Steaua cea bunã începuse sã strãluceascã. La aceeaºi orã se conaþionali, supuºi austro-ungari. Cu cele mai bune urãri adunau la Alba Iulia, oraº din Transilvania, o sutã de mii de pentru triumful idealurilor comune de dreptate ºi libertate a delegaþi români de dincolo de munte, care hotãrau unirea lor popoarelor”.

Ideea organizãrii unei legiuni româneºti cîºtiga zi de zi tot cu þara de drept a neamului lor ºi, totodatã, trimiterea unei delegaþii la Bucureºti... Poporul român... se prindea de mîini mai mulþi aderenþi printre prizonierii români din Italia, al ºi, dincolo de acea solemnitate, mi se pãrea cã-l vãd dansînd cãror numãr se ridica în acel moment la peste 20.000. În dansul sãu naþional numit horã, unindu-se într-o roatã imen- august 1918 a avut loc organizarea legiunii de voluntari sã în jurul Carpaþilor”. În aceste cuvinte emoþionante relata români în Italia. În decretul pentru constituirea acesteia, emis scriitorul ºi diplomatul spaniol Ramon de Basterra marele de Ministerul de Rãzboi italian, se preciza: „În urma eveniment petrecut la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, cînd a hotãrîrilor luate de guvernul regal pentru a satisface dorinþa fost proclamatã solemn Unirea Transilvaniei ºi Banatului cu exprimatã de Comitetul de acþiune român din Italia ºi care concretizeazã aspiraþiile românilor aflãtori aici, precum ºi România, ,,pentru toate veacurile”. ale prizonierilor austroLupta multisecularã a ungari de naþionalitate poporului român pentru românã, se va constitui o desãvîrºirea unitãþii naþional«legiune românã» destinatã statale, pentru dobîndirea sã opereze alãturi de trupele dreptului sãu sacru de a fi italiene pe frontul nostru”. stãpîn în vatra strãmoºeascã Formarea legiunii române, ºi-a gãsit împlinirea la prin concentrarea prizoniesfîrºitul dramaticei încleºtãri rilor în tabãra de la Avezzano mondiale din anii 1914-1918. (provincia Aquila), a început Cauza dreaptã pentru care prin organizarea regimenromânii au intrat în vîltoarea telor 1, 2 ºi 3, care purtau primului rãzboi mondial a numele simbolic: „Horea”, atras ºi unit sub acelaºi steag „Cloºca” ºi „Criºan”. Regide luptã întreaga suflare mentele române au luptat în româneascã, imprimînd rãzcadrul armatei italiene, din boiului un puternic caracter Românii adunaþi în faþa porþii din Alba Iulia luna iunie 1918, distingîndupopular ºi naþional. au jucat Hora Unirii se în marile bãtãlii de la În marea luptã a poporului român pentru reîntregirea patriei, un aport deosebit au Nervese, Ponte della Priulo ºi Asiago.

O contribuþie de seamã la realizarea idealului naþional au avut românii aflaþi peste hotare. Dintre aceºtia fãceau parte: românii nevoiþi sã-ºi pãrãseascã pãmîntul strãmoºesc din avut-o ºi cei peste 120.000 de prizonieri români din pricina condiþiilor sociale ºi naþionale imprimate de stãpîni- Transilvania, Banat ºi Bucovina, aflaþi în Rusia. Se gãsea rile strãine care au dominat în anumite epoci unele pãrþi ale printre ei Nicola Ursu din Cîmpeni (strãnepot al lui Horea), în teritoriului naþional; românii constrînºi de vicisitudinile isto- fruntea a 400 de soldaþi din Munþii Apuseni, dornici a se înroriei sã lupte sub steagul Puterilor Centrale ºi ajunºi, ulterior, la în armata românã de eliberare a Transilvaniei; erau printre prizonieri ai þãrilor din tabãra Antantei; românii surprinºi în ei ºi redactorii ,,Tribunei” de la Sibiu, absolvenþi ai ºcolii norstrãinãtate de declanºarea ostilitãþilor militare; românii aflaþi male de învãþãtori ºi alþii. Încã din luna august 1916, 40.000 de prizonieri români au sau plecaþi ulterior cu misiuni oficiale peste hotare.

Activitatea acestor români aflaþi peste hotare în slujba ide- cerut înrolarea în armata românã ºi participarea pe front penalului secular al poporului român s-a manifestat, în principal, tru cauza reîntregirii þãrii. La începutul lui decembrie 1916, pe urmãtoarele planuri: participarea lor în cadrul unitãþilor autoritãþile ruse ºi-au dat asentimentul sã se organizeze o militare de voluntari pentru frontul românesc, ca ºi pentru alte tabãrã a prizonierilor români la Darniþa, lîngã Kiev. fronturi ale puterilor aliate; ajutorul material acordat statului Prãbuºirea þarismului ºi victoria revoluþiei burghezoromân; informarea cercurilor politice ºi a marelui public din democratice din Rusia, din februarie 1917, a avut urmãri þãrile aliate ºi neutre asupra justeþei cauzei româneºti; deza- favorabile pentru acþiunea românilor, de a se constitui într-un vuarea tratatului de pace impus României de Puterile corp de voluntari pentru frontul românesc. La 10 aprilie, în Centrale în mai 1918 ºi argumentarea cã aceastã pace impusã adunarea Corpului de voluntari de la Darniþa a fost adoptatã prin forþã nu a despãrþit România de aliaþii sãi fireºti. o proclamaþie-manifest cãtre guvernul provizoriu din Rusia ºi Incontestabil, cea mai înaltã formã a sprijinului românilor guvernele tuturor þãrilor aliate ºi neutre pentru a le aduce la de peste hotare la triumful cauzei unitãþii naþionale a fost par- cunoºtinþã decizia românilor din Austro-Ungaria de a lupta ticiparea lor în cadrul unitãþilor militare de voluntari pentru pentru eliberarea teritoriilor româneºti stãpînite de imperiul frontul românesc, ca ºi pentru alte fronturi unde au desfãºurat dualist ºi reunirea lor cu þara. În Proclamaþia de la Darniþa se lupte împotriva Puterilor Centrale. Conform datelor statistice, sublinia: „Noi, care în limbã, în culturã, în structura socialã la izbucnirea primului rãzboi mondial, în 1914, numai din ºi în întreaga noastrã fiinþã etnicã ºi politicã, formãm un trup Transilvania autoritãþile austro-ungare au mobilizat 484.373 unic ºi nedespãrþit cu toate celelalte pãrþi constitutive ale de români, cifrã care reprezenta 52,2 la sutã din totalul sol- naþiunii române, cerem cu voinþã nestrãmutatã încorporarea daþilor transilvãneni ºi 5,3 la sutã din totalul efectivelor noastrã la România liberã, pentru a forma împreunã cu ea un armatei austro-ungare. Siliþi sã lupte împotriva nãzuinþelor lor singur stat naþional românesc, pe care-l vom zidi pe bazele fireºti, o parte din aceºti soldaþi au preferat sã devinã pri- celei mai înalte democraþii”. zonieri.

Adunarea de la Darniþa a deschis calea participãrii foºtilor În contextul internaþional cunoscut, românii ajunºi pri- prizonieri români la luptele pentru apãrarea ºi reîntregirea zonieri în Italia ºi-au exprimat de la început hotãrîrea de a se patriei. Primul detaºament, cu un efectiv de 1.500 de soldaþi înrola în luptã pentru eliberarea provinciilor româneºti ºi ofiþeri, a sosit la Iaºi la 8 iunie 1917, fiind primit sãrbãasuprite de Imperiul austro-ungar, considerînd destrãmarea toreºte în faþa statuii domnitorului Unirii, Alexandru Ioan dublei monarhii ca un fapt de justeþe ºi dreptate istoricã. În Cuza. În vara anului 1917, voluntarii români transilvãneni ºi memoriul trimis guvernelor italian ºi francez, în primele zile bucovineni s-au acoperit de glorie în bãtãliile de la Mãrãºti, ale intrãrii României în rãzboi, în august 1916, erau expuse Mãrãºeºti ºi Oituz. principiile luptei lor: „Lupta pentru libertate a poporului Noile condiþii politice ºi militare create în primãvara anuromân din Austro-Ungaria e un fapt, o realitate. Ea a fost ºi lui 1917, prin intrarea S.U.A. în primul rãzboi mondial, au dat va dãinui atît timp cit vor mai trãi români. Aceastã luptã e un impuls considerabil miºcãrii naþionale a românilor din rezultatul vieþii însãºi, al conºtiinþei ºi demnitãþii umane. Ea America ºi Canada. Românii din America au sesizat impornu poate fi fãcutã sã disparã prin tratate, concesiuni ori alte tanþa covîrºitoare a implicãrii þãrii lor adoptive în marea conforme abstracte, ci numai prin realizarea fãrã rezervã a flagraþie, atît sub aspectul amplificãrii raportului de forþe libertãþii naþionale”. militare în favoarea României ºi a aliaþilor ei, cît ºi în ce La 19 iunie 1918 s-a constituit la Roma Comitetul de acþi- priveºte contribuþia directã pe care America o aducea, pe cãi une al românilor din Transilvania, Banat ºi Bucovina, prezi- politice ºi militare, la înfãptuirea dezideratului naþional româdat de profesorul Simion Mîndrescu. În documentul adoptat nesc”, ca ºi al altor popoare oprimate. de adunarea constitutivã se arãta cã scopul acestui Comitet de (va urma) acþiune al românilor din Transilvania, Banat ºi Bucovina este MIRCEA MUªAT, ION ARDELEANU

ÎN SLUJBA MARII CAUZE A ROMÂNILOR

FÃURIREA STATULUI NAÞIONAL UNITAR (1)

CIOBURI DE GÎNDURI

L a p rimãvarã

Pe turla unui munte coboarã ceþuri grele, Se urmãresc ca-n lupte pe cerul toamnei norii, ªi în zadar privirea mai vrea un cer cu stele...

M-a pãrãsit speranþa odatã cu cocorii.

Mi-am aþintit privirea ca-ntr-o adîncã tainã În dansul unor flãcãri de tinere fecioare, Dar frigul mã pãtrunde, Khayyam mai dã-mi o hainã ªi ia ºi tu o cupã cu magicã licoare.

E-un rubiniu, desigur, în care-o-ntreagã varã Lumina unei stele visînd s-a prefãcut În lacrima aceasta ºi dulce ºi amarã Ce unei vieþi trecute îi este azi tribut.

Sã cugetãm bãtrîne la cîte-au fost în lume În glorie de-o clipã pe-a timpului hotar: Stau tronuri rãsturnate, uitate-s multe nume, ªi-n colb e clocotirea trãirii în zadar.

Cetãþi durate-n piatrã, femei ca o visare Ce-au fulgerat privirea cu cel mai viu fior, Sînt colb demult ºi ele, în cea mai grea uitare ªi nu mai sînt în sensuri nici lacrimã, nici dor.

Popoare-ntregi ce-odatã sclipeau ca stele-n unde Prin mare-nþelepciune ºi-o dreaptã legiuire, S-au dus precum nisipul din palme tremurînde ªi nimeni nu mai ºtie de sacra lor trãire.

Priveºte focu-n vatrã cu ochii minþii tale, El spune o poveste ce nu-i deºertãciune: E focul firii noastre ºi scop suprem ºi cale, Khayyam sã nu ne pierdem în falsã raþiune.

Ce-i aparenþa-n lume de nu-i subordonare?

Ce-i floarea minunatã de nu-i ºi-un vas de lut?

Iar de n-ar fi esenþa înscrisã-n vechi tipare N-am fi avut sub stele sfîrºit ºi început.

E focul firii noastre ºi scop suprem ºi cale, În lupte-s din vecie pe cerul nostru norii, Khayyam ridicã-þi cupa, în noi nu-i timp de jale, La primãvarã, frate, se-ntorc din nou cocorii.

ILARION BOCA, 16 noiembrie 2017

S-a mai stins o stea a teatrului românesc... Îndrãgita actriþã Stela Popescu a murit joi, 23 noiembrie a.c., la vîrsta de 81 de ani, la capãtul unei cariere artistice de aproape 6 decenii. Ea a slujit cu dãruire scena româneascã, jucînd în mii de spectacole la Teatrul de Revistã ,,Constantin Tãnase” din Bucureºti ºi la Teatrul de Comedie. Din 1963 a început o lungã colaborare cu Radiodifuziunea Românã, urmatã, mai tîrziu, de cea cu Televiziunea Românã. Începînd din 2015, a jucat constant pe scena Teatrului care îi poartã numele. A fost înmormîntatã duminicã, 25 noiembrie a.c., la Cimitirul Cernica, alãturi de soþul ei, textierul Mihai Maximilian, decedat în urmã cu 17 ani.

Dumnezeu s-o ierte!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 1 decembrie 2017

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (49) În memoria regretatului CORNELIU VADIM TUDOR SPERANÞA ÎN ARMA LUMINII - crucea În þara noastrã - Grãdina Maicii Domnului –, sub vãlul Sãu albastru bãtea o inimã generoasã, palpitînd pentru fiecare bucatã de pãmînt.

TUDOR, nume predestinat, pentru ca pãmîntul þãrii sã fie apãrat.

Avînd în inimã ARMA LUMINII, sufletul sãu fiind mesager din Soare, a-ntins peste þarã arc de curcubeu, rãstignind sunetul banilor de argint, cînd Iuda chema la o Cinã ce Tainã.

Noi sîntem oglinda timpului trecut în care se reflectã tot ce-am sãvîrºit. ªi, dacã sîntem buni sau rãi, iartã-ne, Doamne, sîntem fiii Tãi, unind clipa lumii prin viu grai cu eternitatea Pomului din Rai. În iureºul vieþii, în goana nebunã, speranþa noastrã e în ARMA LUMINII. (va urma) LILIANA TETELEA

Versailles, un complex arhitectural unic Mã aflam la Paris de vreo zece zile ºi treburile mã luaserã aºa de repede încît numai propunerea stãruitoare a unui prieten m-a determinat sã-mi consacru o dupã-amiazã întreagã pentru a face o preumblare prin grãdinile celui mai celebru palat al Europei.

Cel mai celebru, cãci însãºi Maria Theresa ºi însuºi Petru cel Mare l-au luat drept model ca sã-ºi construiascã reºedinþele imperiale; cu gîndul – neascuns – de a-l întrece, ceea ce însã n-au reuºit; dar de la ei ne-au rãmas faimoasele (ºi frumoasele) Schönbrunn ºi, respectiv, Petrodvoreþul Petersburgului de odinioarã. Din Gara St. Lazare, trenul ne duce în mai puþin de o jumãtate de ceas direct în Place d’Armes, din faþa grilajului în fier forjat artistic al Palatului Versailles. În acest timp, prietenul meu îmi aminteºte cîteva elemente ºi momente ale istoriei oraºului ºi palatului; aºa aflu cã, la moartea lui Ludovic al XIV-lea, localitatea numãra 30.000 de locuitori, iar palatul avea deja înfãþiºarea ºi configuraþia foarte apropiate de ceea ce putem noi vizita astãzi. Mai aflu cã aici a fost declanºatã Revoluþia francezã de la 1789, cã în anul 1870 la Versailles prusacii îºi instaleazã cartierul general, imperiul german fiind proclamat în faimoasa Galerie des glaces (Sala Oglinzilor). Un an mai tîrziu, guvernul francez se instaleazã la Versailles pentru a rezista comunarzilor, iar în 1875 tot aici se instituia cea de-a treia Republicã francezã. În sfîrºit, amicul Henri îmi reaminteºte un fapt cunoscut de toatã lumea, ºi anume cã la Versailles, în anul 1919, Omenirea s-a întrunit pentru a face prima pace mondialã. Înarmat cu aceste informaþii - sumare ºi fugare, dar semnificative pentru istoria bogatã a palatului -, pãtrund cu emoþie în curtea de marmorã, trecînd pe lîngã statuia ecvestrã a celui care contribuise cel mai mult la înfãþiºarea actualã a palatului ºi la prestigiul istoric, arhitectural ºi politic al Versailles-ului, Regele Soare însuºi.

Cunoscut sub acest nume încã din 1038, Versailles devine mai întîi o aºezare ruralã, trecutã apoi, peste vreo 4 veacuri, prin focul ºi sabia „rãzboiului de o sutã de ani”, pentru ca în Secolul al XVI-lea sã devinã domeniul nobiliar al familiei florentine Gondi; aceasta construieºte pe ruinele unei fortãreþe medievale un castel, unde regele Ludovic al XIII-lea obiºnuia sã vinã la vînãtoare. În anul 1624, regele însuºi hotãreºte reconstruirea ºi lãrgirea castelului, cumpãrînd, de altfel, de la familia Gondi, cîþiva ani mai tîrziu, întregul domeniu. Cu tot efortul monarhului, la mijlocul secolului, Versailles rãmînea un simplu castel, cu puþine case în juru-i. Amploarea ºi strãlucirea palatului de mai tîrziu aveau sã vinã abia sub Ludovic al XIV-lea.

Astfel, începînd cu 1661, dupã instalarea pe tronul Franþei a Regelui Soare, palatul ºi zona înconjurãtoare încep

Îngerul pãzitor

Patria, ca un brad semeþ, împodobit cu talanþii primiþi în dar de fiii sãi de la unul Dumnezeu în vîrf scînteiazã Luceafãrul, aºa cum se cuvine cînd vrem sã dãm de ºtire despre noi înºine; din razele lui se revarsã rîu de argint ºi fire de aur pînã sub pãmînt curgînd, ce vrea sã zicã moºii ºi strãmoºii noºtri de neam strãlucit; de ramuri atîrnã mulþime de globuri viu colorate, despre care ºtim a fi marii bãrbaþi întregi la trup ºi la minte, rotunzi în cuvînt ºi în faptã, cãci sfera este matricea desãvîrºirii celor vãzute; mai mult decît toate acestea sînt mere ºi nuci poleite, ºi dulciuri ciorchine îngreunînd viguroasele ramuri, spre care rîvnesc migratorii cei fãrã de Patrie, hoþii de Patrii, blestemat fie numele lor.

De aceea, bradului cel frumos i s-a dat suflet, un suflet al lui, care-i îmbracã toatã cetina, verdele ei viu ºi nepieritor într-un nimb, cum numai unul Dumnezeu venit pe pãmînt κi cercuieºte mãrirea; de-acum Patria intrã în rîndul sfinþilor, ºi sfîntã se va chema, pînã va ajunge înaintea Marelui Judeþ. ªi vãzînd Dumnezeu cã o Patrie nu trebuie sã fie singurã, i s-a dat ei înger, Arhanghelul temut ce fulgerã împrejurul trupului ei sabia de flãcãri neistovite, de-acum pãzind-o ºi mai mult decît a fost, cãci diamantele se nasc sub apãsãri nemãsurate!

ROMAN FORAI (Poem dedicat nemuritorului Corneliu Vadim Tudor) a se metamorfoza în marele Versailles de astãzi. Crearea grãdinilor este încredinþatã lui André Le Nôtre, care imagineazã aranjamente florale ºi o arhitecturã peisagerã de mare rafinament artistic ºi natural, combinate cu elemente de artã decorativã ºi sculpturalã, precum ºi splendide bazine cu apã din care þiºnesc fîntîni arteziene, concepute într-o armonie perfectã cu natura înconjurãtoare. Vrînd iniþial sã facã „tabula rasa” din vechiul palat, Regele Soare se rãzgîndeºte pe parcurs ºi, din acel moment, se putea vorbi de un „Château Vieux” si de un „Château Neuf”.

Se înþelege cã acesta din urmã îl va reprezenta perfect pe cel care s-a autointitulat încã din tinereþe - cu emfazã, dar în cuvinte admirabile - „Roi Soleil”. Dupã 20 de ani de amenajãri, construcþii ºi valorificãri ale vechilor palate, precum ºi lãrgiri de spaþii pe verticalã ºi orizontalã, Ludovic al XIVlea hotãrãºte, în anul 1682, mutarea definitivã a Curþii la Versailles, ºi toþi urmaºii îi vor continua voinþa timp de mai bine de un secol, pînã la Revoluþia francezã.

Apartamentele regale primesc o iconografie inspiratã din mitul lui Apollon, încãperile fiind consacrate divinitãþilor Olimpului care au dat numele planetelor Marte, Jupiter, Saturn, Venus, toate încadrînd Soarele, care „s-a nimerit” sã fie reprezentat tocmai în camera regelui... Ceea ce fusese Le Nôtre pentru grãdinile palatului devin acum nu mai puþin celebrii Mansart ºi Le Brun; acesta din urmã decoreazã interioarele, în special Marea Galerie, imaginînd un adevãrat poem epic gloriei regelui. Cu toate amenajãrile ºi extinderile realizate, cu toatã arta din mobilier ºi de pe pereþi, precum ºi cea din decoraþiunile interioare, Regele Soare nu-ºi poate realiza „le grand projet”, adicã renunþarea la vechiul palat ºi înlocuirea lui cu o construcþie care sã se armonizeze perfect cu noul palat. Regele moare în 1715 - dupã ce aproape întreaga sa viaþã fusese rege -, ºi aceastã misiune revine deci succesorilor. Astfel, Ludovic al XV-lea, respectînd în cea mai mare parte voinþa predecesorului sãu, aduce noi elemente arhitecturale ºi artistice palatului, între care Salonul lui Hercule ºi Opera regalã constituie contribuþii originale, exprimînd gustul rafinat, evoluat al regelui. Opera va fi inauguratã abia în anul 1770 ºi va rãmîne pînã în zilele noastre o capodoperã arhitecturalã a genului.

Marele Versailles nu va primi modificãri esenþiale nici sub Ludovic al XVI-lea, nici sub Bonaparte, cu toate cã fiecare avea sã-ºi punã - mai mult sau mai puþin - amprenta personalitãþii ºi gustului personal, aºa cum se va întîmpla cu remobilarea de cãtre Napoleon a Marelui Trianon. În anul 1837, Versailles devine muzeu naþional. Celelalte douã „palate” - Marele ºi Micul Trianon -, fãrã sã aibã istoria bogatã a Versailles-ului, dupã cum nu se pot bucura nici de strãlucirea ºi monumentalitatea acestuia, constituie, totuºi, bijuterii aie arhitecturii unei epoci în care se construia - se pare - mai mult pentru... posteritate.

CONSTANTIN CHIFANE-DRÃGUªANI

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (7) Prima victimã (2) Dar sã citãm, mai bine, tot din rîndurile unui gazetar de la ,,Adevãrul” despre asasinarea lui Duca. Tudor Teodorescu-Braniºte, vorbind despre unul dintre fãptuitorii crimei, arãta cã individul cu mintea înfierbîntatã de gogomãniile puse în circulaþie de ziarele de dreapta „nu ºtie cã Duca e cel mai sãrac dintre oamenii politici români. Cã Duca locuieºte într-un apartament de trei odãi, vag ºi submediocru mobilat. Cã Duca, dupã treizeci de ani de viaþã publicã, n-are decît douã perechi de ghete.

Cã Duca a renunþat la toate plãcerile vieþii, chiar ºi la acele mici luxuri pe care ºi le permit cei mai sãraci dintre noi. Cã lui Duca i se pot aduce toate acuzaþiile din lume, în afarã de acuzaþia de necinste”. Duca nu putea fi imaginat decît chiar de o minte bolnavã „lãfãindu-se în bogãþie, cu casa de bani plinã”, ºi ziaristul continuã: „Un om sãrac, un om cinstit, prin excelenþã cinstit, un om de mare talent, un om civilizat a cãzut sub gloanþe. În buzunarul lui s-au gãsit optzeci de lei. Acasã la el, sãrãcie.

Acesta este «preþul vînzãrii». A cîºtigat naþionalismul ceva prin rãpunerea lui Duca? Nimic. A pierit un om de merit, într-o þarã în care oamenii de merit sînt atît de puþini. Atunci? A cîºtigat totuºi cineva. A cîºtigat cine vrea o Românie slabã, o Românie cît mai lipsitã de oameni ºi cît mai tulburatã de curente, o Românie asupra cãreia sã se poatã întinde, fãrã nici o împotrivire din parte-ne, mîna Berlinului agresiv. Duca e prima victimã a acestei opere de nimicire a României de azi”.

Iar regele, urmãrit de gîndul dictaturii, din care nu fãcuse niciodatã un secret ºi pe care în cele din urmã avea sã-l ºi vadã împlinit, continua cu sistemã dezbinarea forþelor politice ale þãrii, tocmai în anii cînd împotriva României, dupã cum puteau dovedi organele române de contrainformaþii, s-au produs peste 40.000 de acte de spionaj.

„Cuvîntul liber“ La 11 noiembrie 1933, în articolul „Ura!”, în deschiderea unei serii noi, a treia, din ,,Cuvîntul liber”, publicaþie apãrutã tot în familia ,,Adevãrului”, se scrie: „Te cunosc, brav cetãþean al þãrii mele. Eºti aºa cum te-a prins creionul ascuþit al lui Anestin. Cu umbrela într-o mînã, cu pãlãria în alta, strigi «ura!», fãrã sã ºtii de ce, fãrã sã te întrebi pentru cine. Eºti om de treabã. Dar eºti gãgãuþã. O frazã mai ºmecherã, o atitudine mai abilã, un gest mai meºteºugit, ºi eºti «gata»! Te emoþionezi, te entuziasmezi, plîngi ºi strigi «ura!». Iar seara, cînd emoþia a trecut, cînd entuziasmul s-a topit, într-un colþ de cîrciumã, la o þuicã, ori acasã la d-ta, între consoartã ºi copii te întrebi nedumerit: «Ce fuse asta, nene?». ªi, necãjit pe d-ta însuþi, îþi închizi necazul ºi revolta în sacra, în majestuoasa înjurãturã româneascã. Pentru d-ta, scump cetãþean al þãrii mele, apare astãzi «Cuvîntul liber», ca sã-þi spunã în faþã adevãrul crud ºi ca sã te întrebe: De ce strigi «ura!», cetãþene?”.

Publicaþia se voia un „controlor al vieþii publice româneºti”. În continuitatea tradiþiei ziarelor ,,Adevãrul” ºi ,,Dimineaþa” de a lua partea cauzelor nedreptãþite, în 1934 revista ,,Cuvîntul liber” seria cã muncitorii de la Griviþa s-au adunat în sala Locomotiva ºi cã, între alþii, muncitorul Nicolae Bora a spus: „Sã ni se facã dreptate; sã nu mai fim veºnic priviþi ca rebeli, sã se înþeleagã odatã cã sîntem numai disperaþi de mizerie”. În ‘35, cãtre cititorul tînãr: „Sînt ceasuri cînd nu-þi mai este îngãduitã ºovãirea. Cînd oamenii se numãrã între ei. Cînd unul în plus conteazã foarte mult. Poate cã tu, în oraºul de provincie sau în mahalaua capitalei, eºti, fãrã sã ºtii, acel unul în plus. Între cele douã drumuri, între ticãloºie ºi onestitate, alege...”. În acelaºi an: „Cînd celor de la Doftana li se refuzã cereri juste, Coroiu a putut trãi la Botoºani ca într-un hotel de lux, iar escrocul Vasilescu-Cantalup ºi-a putut îngãdui luxul de a lua masa la «Leul ºi cîrnatul»”. Coroiu era un bandit notoriu, iar escrocul Vasilescu, în treacãt fie zis, îºi gãsise porecla dupã ce fusese surprins de magistratul anchetator pe cînd se înfrupta dintr-un cantalup, în timp ce se afla în detenþie; îºi procura cantalupii iarna, la preþuri exorbitante. În timpul discuþiilor pentru alcãtuirea unui front popular împotriva dreptei, ,,Cuvîntul liber” scria: „Dreapta nu gãseºte ecou în massele populare! Exact. O ºtim tot atît de bine ca ºi cei care o spun. Am scris-o de zeci de ori. Dar, în atîtea þãri, dreapta n-a luat puterea cu concursul masselor, ci împotriva acestor masse”. Era un avertisment! ªi încã de atunci, la mijlocul zbuciumatului deceniu al patrulea. Tudor Teodorescu-Braniºte, redactorul-ºef al acestei serii din ,,Cuvîntul liber”, avea motive întemeiate sã spunã cã publicaþia „nu putea fi decît ceea ce a fost: o publicaþie de luptã împotriva anarhiei de dreapta. Am avut o singurã dorinþã: sã concentrez în jurul acestei publicaþii toate elementele de stînga din publicistica zilei, indiferent de nuanþã, indiferent de generaþii”. (va urma) DUMITRU ELIADE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 1 decembrie 2017

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Vadim, singurul preºedinte al timpului nostru (urmare din pag. 1) Românii l-au adulat pe Ion Iliescu, azi e un bãtrîn uitat, cu dosar cãtre puºcãrie, dar mai ales cãlcat în picioare de propriul partid - prin opþiunile politice ºi oamenii pe care-i propulseazã în frunte; Adrian Nãstase, marele euro-atlantist, omul care ne-a bãgat în NATO, primul ºef de guvern român care era primit oricînd în toate cancelariile europene, cel mai puternic premier postdecembrist etc. etc – a fãcut de douã ori puºcãrie, e fãcut albie de porci de diverºi impostori ori de cîte ori apare în public; Victor Ponta, liderul noii generaþii, renegat de propriul partid, martor la DNA, povestitor de penibile istorii cu porci fripþi ºi ºpriþuri prin viile unor ºmecheri transfugi…

Iar lista ar putea continua… Aºtia sînt liderii care au urmat momentului în care s-a decis ca un patriot sã NU conducã România! Sã mai vorbim de figurile care au ajuns sã aibã pe mînã destinele marilor domenii ale statului?

Roberta Anastase, Elena Udrea, Bogdan Olteanu, acum Tudose cel fãrã ºcoalã e premier, Liviu Pop la învãþãmînt, Cioloº a ajuns premier, iar sasul greu cuvîntãtor ºi samsar de copii ºi case e preºedinte! Dumnezeule, toate astea nu sînt întîmplãri, ci parte a unei pedepse divine, a unui blestem! ªi chiar unul meritat, fiindcã dupã ce am ucis fizic un patriot creator de þarã în 1989, am ucis electoral ºansa de a avea în fruntea þãrii un patriot creator de spirit naþional, în 2000!

Fac din nou apel la sinceritate – poate spune cineva, din orice partid, cã existã acum vreun politician reprezentativ în care au încredere cã ar conduce bine þara, în folosul românilor? Pot spune pesediºtii asta despre Liviu Dragnea? Mãi bãieþi, hai sã nu privim în jos dacã spunem da… Pot liberalii sã spunã da, Orban e soluþia?... Pãi mai întîi sã lase paharul jos, apoi sã-i cearã voie Codruþei. Ori poate îl doresc românii din nou pe Bãsescu? Nu, rãspunsul e un NU general, o respingere fãrã echivoc a ideii cã existã cineva, actualmente, pe al cãrui umãr onest ºi puternic sã se sprijine România. În acelaºi timp, în mintea oricãrui român singurul despre care existã convingerea fermã cã þinea cu þara ºi nu ar fi dat un pas înapoi în faþa mafiei sau a strãinilor puºi pe jaf – ei bine, în mintea românului ajuns la saturaþie existã un singur nume – Vadim! ªi acum momentul de maximã sinceritate: indiferent de opþiunea politicã sau de locul din care îºi cîºtigã banii, românul recunoaºte cã în þara lui strãinii au decizia. Cei mai mulþi spun cã asta e rãu, sînt ºi unii care spun cã e bine – dar, per ansamblu, românii recunosc cã România este o colonie! Desigur, serbãm Centenarul… dar e Centenarul unei amintiri – realitatea prezentului e o Românie care nu mai e mare nici teritorial, în sfintele fruntarii, nici spiritual, în mîndra tradiþie creatoare - ºi nici independentã! Ce înseamnã asta – simplu, e rezultatul opþiunii din 2000! Da, privind înapoi cu acea singularã clipã de maximã sinceritate, aº vrea sã-l cunosc pe românul care ar

spune cã ar fi existat un alt preºedinte, în afara lui Vadim, care sã pãstreze România independentã, sã nu o transforme în colonie!

Sigur, aparent istoria consemneazã date – Iliescu, preºedinte de la, pînã la, Constantinescu, Bãsescu, Hans Klemm sau, mã rog, ceva pe acolo… Dar, din fericire, istoria o scriu ºi cei care trec dincolo de butaforie, aºa cum scriam la început; dincolo de cartonul statisticilor existã o cronicã a spiritului, în care visele ºi speranþele unei naþiuni iau chipul eroilor. Aceastã cronicã veºnicã uitã numele celor care conduceau principatele în vremea lui Tudor sau Bãlcescu, cine guverna în timpul lui Avram Iancu sau Horea… Or, dacã este sã judecãm în acea clipã de sinceritate, ce erou am avut în perioada noastrã de istorie? Provoc pe oricine sã spunã alt nume în afara lui Vadim. Cu bune, cu nebune, cu ºarje ºi cu derapaje, este eroul timpului nostru, fãrã parafrazã la Lermontov.

Sigur, una dintre prioritãþile stãpînilor unei colonii este sã scoatã din mintea populaþiei colonizate respectul pentru valori; membrii coloniei opteazã pentru nicuºori, rîd la bãlãcãrelile inculte de import american, cred cã a pierde ziua la cumpãrãturi înseamnã emancipare - ºi, bineînþeles, susþinerea contranaturii este prima directivã a evoluþiei.

Unde ºi-ar gãsi loc Vadim în asemenea context? Nu, nu asta e întrebarea, ci cum credeþi cã toate aceste mutaþii ar fi avut loc cu Vadim preºedinte? Sigur cã nu ar fi avut loc - ºi sigur cã Vadim era singurul sub care nu ar avut loc!

Românii participanþi ºi victime pe fronturi demente din Orient, Gitenstein proprietar peste valorile economice româneºti, amabasadori care comandã în þara noastrã, stare de conflict cu estul, cãlcarea în picioare a bisericii, creºterea exponenþialã a traficului ºi consumului de droguri, ziariºti la puºcãrie ºi mafioþi liberi, stat paralel… ºi cîte altele!...

E de înþeles de ce Occidentul euro-atlantic nu l-a dorit pe Vadim! E de înþeles de ce i s-a dorit dispariþia! ªi, poate cã fizic, s-a ºi pus umãrul la asta… Dar e o altã poveste!

Povestea pe care nu reuºesc sã o opreascã e chiar Vadim. În concepþiile metafizice ale filosofilor greci, atît de iubiþi de Vadim, o persoanã despre care se vorbeºte, care influenþeazã viaþa societãþii, nu a murit. Nãscut pe 28 noiembrie, Vadim ºi-a cîºtigat nemurirea prin viaþã; ºi-a cîºtigat titlul unic de speranþã, de „Drept între români” - ºi este ºi va rãmîne Preºedintele de Suflet al românilor - speranþã a dreptãþii naþionale precum „Tepeº-doamne”, precum eroii altor timpuri - precum spiritul demnitãþii româneºti, substanþa spiritualã din care a fost creat Vadim.

Corneliu Vadim Tudor este unica poveste contemporanã care va istorisi viitorului frumos despre noi, cei urîþiþi de vremurile pe care le trãim. Da, poate cã alþii vor rãmîne preºedinþi în arhive prãfuite, dar în amintirea vie ºi în respectul românilor - Vadim va rãmîne singurul preºedinte al timpului nostru!

Generalul Eremia Grigorescu simbol al vitejiei românilor (4)

României de cãtre Puterile Centrale, Eremia Grigorescu a primit pentru scurtã vreme comanda Armatei de Nord (din care mai rãmãseserã doar trei mari unitãþi), care, la rîndul ei, a fost trecutã, la sfîrºitul lunii decembrie 1916, în subordinea Armatei a II-a comandatã de generalul Alexandru Averescu, sub numele de Grupul Oituz-Vrancea. În fruntea acestui grup, generalul Grigorescu a reuºit sã respingã încã o datã atacurile inamicului în perioada 22 decembrie 1916-18 ianuarie 1917, generalul fãcînd din nou dovada unor calitãþi deosebite ºi reale însuºiri de vitejie în încleºtarea cu inamicul. În ianuarie 1917, generalul Grigorescu a fost numit comandantul Corpului IV Armatã, nou creat în procesul de reorganizare a armatei desfãºurat în Moldova în primele ºase luni ale anului 1917. (va urma) General mr. (r) conf. univ. dr. ILIE GORJAN

Faptele de vitejie ale generalului Eremia Grigorescu au fost apreciate de generalul Constantin Prezan, care, reliefînd contribuþia lui Grigorescu la obþinerea victoriei de la Oituz, scria: „Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Diviziei 15 Infanterie, de cînd a intrat sub comanda Armatei de Nord, s-a distins susþinînd zilnic lupte îndîrjite în valea Oituzului. Prin dispoziþiuni judicioase date în ordinele de operaþiuni, prin energia ºi curajul personal a indus ofiþerilor ºi trupei de sub comanda sa o desãvîrºitã încredere în victorie, punîndu-i astfel în mãsurã de a susþine dese ºi impetuoase atacuri ºi contraatacuri cu rezultate strãlucite în contra unui inamic mult superior ca numãr“. Dupã retragerea armatei române în Moldova, în urma ocupãrii

Trezeºte-te, române!

Aniversãm 99 de ani de la naºterea României Mari, datã la care visul multor români s-a transformat în realitate. Îmi amintesc cã în ºcoala generalã, nu mai reþin dacã în clasa a III-a sau a IV-a, era o poveste strîns legatã de Unire ºi de strigãtul acelui copil, „trãiascã România dodoloaþã!”. A fost un moment de o mare însemnãtate, acel 1 decembrie din 1918, a fost ceva ce ne dorim sã reiterãm, dat fiind faptul cã acum sîntem ceva mai mici ca atunci, dar totuºi destul de mari ca sã contãm.

Acum, însã, la 99 de ani de la acel moment, cum ne-au prins vremurile?

Sîntem mai dezbinaþi ca oricînd, traversãm, noi, ca naþiune, o stare de crizã profundã. Nu ne mai recunoaºtem valorile care ne-au adus împreuna pe toþi, în ultimii 160 de ani, nu ne mai recunoaºtem trecutul, unii cã au dubii, alþii cã efectiv nu ºtiu pe ce lume se aflã, educaþia avînd mari lipsuri, banii înlocuind, încet, încet, materia cenuºie necesarã dezvoltãrii unei naþiuni.

Personal, am un mare regret, cã cei care au iubit cu ardoare aceastã þarã, cei contemporani cu noi, ºi mã refer aici la Corneliu Vadim Tudor, dar ºi la Adrian Pãunescu, nu au apucat sã trãiascã centenarul Marii Uniri. Nu a fost sã fie. Dar, cu ºanse mari de reuºitã, se calificã sã fie prezent cel care în 1991 a ratat ºansa istoricã de a reitera o a doua Mare Unire, fãcînd o greºealã imensã, din punctul meu de vedere, ºi anume recunoscînd independenþa unui stat moldovenesc care întotdeauna a fãcut parte din neamul românesc, în loc sã facã ceea ce orice patriot ar fi fãcut, anexarea acelui teritoriu ºi readucerea lui în graniþele României. Din pãcate, însã, pe lîngã marile erori pe care Ion Iliescu le-a fãcut, ºi asta se înscrie în manualul marilor gafe pe care acest „cinstit ºi sãrac” preºedinte le-a fãcut, cred cã istoria ar trebui aici sã consemneze cã termenul de sãrac este necesar sã se refere la „cu duhul”, nu material. Pentru cã a fost un eºec ºi o mare catastrofã pentru România.

România, în 1991, nu trebuia sã recunoascã independenþa Republicii Moldova. Nu era nevoie de un asemenea gest. La acel moment, URSS era într-o crizã profundã ºi nu avea puterea unei intervenþii gen 1968, ca sã nu mai spun 1956. Ei aveau probleme mult prea mari ca sã-i intereseze ce se întîmpla între Nistru ºi Prut. România avea tot dreptul din lume sã cearã anexarea. Tratatul Libentropp – Molotov era nul încã de la 21 iunie 1941, cînd Germania a încãlcat acel Tratat ºi a atacat URSS. Ce a fãcut conducerea de la Bucureºti? De ce nu a profitat de acel VID de putere din Rãsãrit, ca sã revendice tot ce era de revendicat – Basarabia, Bucovina de Nord, Buceagul ? Noi nu aveam atunci, ºi nici acum, nevoie de Transnistria, noi ne vrem teritoriul înapoi, cel luat cu japca în 1940! De ce, domnule Iliescu, nu ai fãcut nimic?

Bucureºtiul a ratat un moment important, nu a reuºit sã profite de o breºã istoricã, pe care cine ºtie cînd o sã o mai vadã deschisã. Politicienii de atunci au ratat acea ºansã ºi acum se vede mai bine ca oricînd cã condiþiile de readucere a acelui teritoriu în graniþele României sînt vitrege. Conform unui studiu realizat în Republica Moldova, cei de dincolo de Prut, la ora actualã, nu prea sînt entuziasmaþi sã se uneascã ºi cred cã ºi o mare parte dintre români au ceva reþineri. ªi pe mãsurã ce trece timpul, breºa se închide din ce în ce mai mult.

Pe 1 decembrie 2017 se vor face 99 de ani de cînd sîntem mai mulþi. În acest timp, voci tinere nu mai recunosc Trianonul ºi deja sînt o serie de þãri care nu mai þin cont de acel act semnat în 1920. Aºa cum ºtim, pe 4 iunie 1920 se încheia, la Trianon, Tratatul de pace între Puterile Aliate ºi Asociate ºi Ungaria. Recunoaºterea pe plan internaþional a Unirii Transilvaniei, Banatului, Criºanei ºi Maramureºului cu România, a Slovaciei ºi Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croaþiei, Sloveniei ºi pãrþii de vest a Banatului cu Serbia. În prezent, Cehoslovacia nu mai existã, Iugoslavia nu mai existã ºi nici mãcar URSS nu mai existã. Ucraina deþine, în mod abuziv, teritorii româneºtei, nu Rusia, aºa cum mulþi încã îºi dau cu pãrerea, iar o parte covîrºitoare din Republica Moldova este teritoriu românesc, ºi asta pentru cã Iliescu a fugit repede sã recunoascã independenþa acestui stat, iar alþi politicieni, în frunte cu Constantinescu, au semnat ºi au recunoscut cã teritoriile româneºti din Ucraina sînt... uncrainiene. Greºit!

Pe 1 decembrie 2017, în buchetul frumos de trandafiri al României se mai adaugã un trandafir. 99 e un numãr impar, plin de rezonanþã pozitivã ºi foarte viu. La Budapesta se discutã despre boicotarea evenimentelor centenare de anul viitor, pe care satul ãsta fãrã cîini, numit România, doreºte sã le desfãºoare la aniversarea a 100de ani. În tot acest timp, noi, românii patrioþi de conjuncturã, mulþi dintre noi, sîntem dezbinaþi ºi privim drapelul cu oarecare reþinere. Îi privim pe cei care defileazã cu el pe stradã ca pe niºte ciudaþi, dacã nu cumva sînt microbiºti. Cei care merg pe stradã în portul popular riscã sã fie arestaþi dacã nu dovedesc cã sînt þãrani. Dacã ne povestim istoria, riscãm sã fim amendaþi, în cel mai bun caz. Dacã sîntem patrioþi, riscãm sã rãmînem extrem de singuri. În apropierea centenarului Marii Uniri, sîntem împietriþi în contemplarea a ceea ce a fost ºi incapabili sã ducem mai departe sacrificiul celor care au murit ca noi sã fim ceea ce sîntem. Politicienii care au greºit sînt liberi de orice reþinere moralã, cã de penal nu mai vorbim.

Iliescu, Constantinescu, Bãsescu au fost poate ultimii preºedinþi care ar fi putut sã miºte ceva în direcþia renaºterii României.

Iohannis, acest tablou de admirat în vacanþe, nu este preºedinte, este doar un guvernator tãcut, care îºi duce la îndeplinire mandatul primit în 2014. Îmi doresc ca istoria sã consemneze cã perioada fanariotã a revenit în România, oficial, în noiembrie 2014, la adãpostul unor alegeri libere ºi al Serviciilor.

Pe 1 decembrie, România este mai bãtrînã cu un an. Sã sperãm cã va fi ºi mai înþeleaptã ºi va face cumva ca toþi cei care o batjocoresc sã fie cumva marginalizaþi ºi poate cã începe sã-i aprecieze la adevãrata valoare pe cei care o iubesc. Pentru cã dacã nu va face aºa, riscã sã revinã doar un subiect de schimb între imperii.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 1 decembrie 2017

Viat , a cres , t i n ã Flori de sînziene Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (24) De ce stãruieºti în pãcat? (2) Iatã însã cã dupã un timp s-a îmbolnãvit grav. ªi în boala lui a cerut ajutorul lui Dumnezeu.

Atunci a vãzut din nou - acum nu în vis, ci în extaz cã stãtea într-un altar de judecatã. În acest altar, pe tron a vãzut stînd un împãrat înfricoºãtor, îmbrãcat în veºmînt arhieresc ºi totodatã împãrãtesc. La dreapta ºi la stînga lui ºedeau niºte bãrbaþi evlavioºi, în vreme ce el stãtea mai jos ºi îi privea. În dreapta împãratului erau niºte fameni frumoºi. ªi la stînga lui un altul, mai smerit ºi mai zîmbitor. În spatele împãratului era o groapã atît de adîncã ºi întunecoasã, încît chiar numai vãzînd-o te cuprindea fricã mare.

Deci în vreme ce Ioan stãtea acolo înfricoºat, îi zice împãratul: - Oare ºtii tu, tinere, cine sînt eu?

- ªtiu, Stãpîne, a rãspuns Ioan. Eºti Fiul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu, care S-a întrupat pentru noi, dupã cum e scris în Scripturi.

- Dacã, dupã cum spui, mã cunoºti din Scripturi, îi cunoºti, desigur, ºi pe cei care stau aici, împreunã cu mine.

Dar cum ai uitat ameninþarea aceea a împãratului Constantin? Sau nu cumva nu ºtii despre ce lucru îþi vorbesc?

- ªtiu, Stãpîne, cãci ceva din frica pe care am încercat-o atunci a rãmas încã în mine.

- Dacã simþi încã în tine frica aceea, atunci de ce stãruieºti în pãcat? Aflã deci acum cã de fapt te-ai înºelat.

Nu a fost împãratul Constantin cel care te-a fãcut sã încerci acele chinuri înfricoºãtoare. Eu am fost ºi atunci.

Acestea le-a spus împãratul. ªi îndatã, printr-un semn, le-a poruncit celor prezenþi sã-l arunce pe Ioan în groapa aflatã în spate.

Acela, în timp ce îl tîrau fãrã milã, plîngea amarnic ºi cerea ajutorul Maicii Domnului. Deodatã, i s-a pãrut cã o vede ºi pe Aceea, undeva acolo, între ei, ºi apoi a auzit vocea împãratului zicînd: - Lãsaþi-l sã plece, datoritã Mamei Mele, care m-a rugat! În punctul acesta, vedenia a dispãrut, îngrozit, Ioan ºi-a venit în fire, a alergat la un monah evlavios ºi i-a povestit vedenia ciudatã pe care a avut-o. ªi monahul i-a zis:

Carte de cãpãtîi (25) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

La Biserica „Sfîntul Gheorghe” care adãposteºte mîna Sfîntului Nicolae mare ocrotitor al familiei ºi al celor sãraci, se sãvîrºeºte ritualul celor 33 de lumînãrele, 9 vineri la rînd, pentru îndeplinirea unei dorinþe, iar în cea de-a 10-a vineri se dã un acatist de mulþumire ºi se împarte sãracilor mîncare de post. Cele 33 de lumînãrele plus rugãciunea care trebuie cititã se pot procura din incinta bisericii, ca ºi tãviþa cu nisip în care se aºazã acestea în semnul crucii. Cei care au sãvîrºit aceste ritualuri spun cã li s-au îndeplinit dorinþele.

Biserica „Scaune” situatã pe str. Scaune (în spatele Spitalului „Colþea”) unde se aflã Icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului. Acatistele se citesc îngenuncheaþi la altar, cu mîna pe interiorul uºii altarului, unde se aflã o icoanã a Maicii Domnului.

Rugãciune la Icoana Maicii Domnului, Grabnicã ajutãtoare „Prea Binecuvîntatã Stãpînã Pururea Fecioarã, Nãscãtoare de Dumnezeu, ceea ce ai nãscut pe Dumnezeu, Cuvîntul mai presus de fire pentru mîntuirea noastrã ºi te-ai arãtat ca o mare a darurilor Dumnezeieºti ºi rîu pururea curgãtor al minunilor ºi reverºi bunãtãþi celor ce cu credinþã aleargã cãtre Tine!

Cãzînd înaintea chipului Tãu cel minunat, ne rugãm Þie Prea Bunã Maicã a iubitorului de oameni, Stãpînã! Revarsã asupra noastrã milele Tale cele bogate ºi grãbeºte a împlini rugãminþile noastre pe care le aducem þie, Grabnicã ajutãtoare, care ne sînt spre folos, mîngîiere ºi mîntuire, pentru fiecare rînduindu-le.

Cerceteazã cu harul Tãu, Prea Milostivã Stãpînã, pe robii Tãi (numele celor pentru care ne rugãm) ºi dãruieºte celor înviforaþi liniºte, celor legaþi slobozire ºi pe toþi mîngîie, care sînt întristaþi de felurite necazuri!

Izbãveºte, Prea Milostivã Stãpînã, toate oraºele ºi satele de foamete, de boli, de cutremure, de potop, de foc, de sabie ºi de orice altã nenorocire sau pedeapsã vremelnicã sau veºnicã, îndepãrtînd, prin îndrãzneala Ta de Maicã, toatã mînia lui Dumnezeu!

- Slãveºte-L pe Dumnezeu, fiule, cã te-a învrednicit sã iei o asemenea învãþãturã. Trezeºte-te, deci, frate, ca sã nu pãþeºti ºi tu la fel ca acela despre care am sã-þi povestesc.

Cãci o descoperire asemãnãtoare cu a ta a vãzut ºi un altul.

L-a vãzut în vis pe un om pe nume Gheorghe, care era maimare la vistieria împãratului, cum este legat ºi dus cu forþa într-o rîpã înfricoºãtoare, unde urma sã fie aruncat. Atunci, cineva a apãrut acolo ºi cu blîndeþe i-a împiedicat pe cei care îl duceau cãtre rîpã sã-l arunce înãuntru. I-a rugat, desigur, sã-l lase liber pentru douãzeci de zile ºi le-a garantat cã se va îndrepta. Aceia, prin aceastã chezãºie, l-au eliberat pe Gheorghe. Acel om, imediat ce a avut acest vis ºi a înþeles semnificaþia lui, a alergat sã i-l vãdeascã lui Gheorghe, cu care era prieten. Acela a auzit cele spuse, dar le-a considerat prostii, ºi a rãmas neîndreptat. Au trecut douãzeci de zile ºi - vai ºi amar! - Gheorghe a plecat pe neaºteptate din viaþa aceasta, mergînd cu adevãrat, ºi de acum definitiv, ca sã plãteascã datoria, dupã cum a promis.

Acestea le-a povestit monahul, completînd cele spuse de Ioan. Iar acela, auzindu-le ºi avînd încã vii în minte cele pe care le-a vãzut, a mãrturisit fãrã ruºine toate pãcatele lui ºi ºi-a schimbat viaþa spre bine.

A trãit în virtute mulþi ani de atunci. ªi cînd a adormit în somnul cel de veci, s-a dus în lãcaºurile Domnului.

Minunãþiile celei de-a Doua Veniri a Domnului (1) Într-un þinut de lîngã Constantinopol, numit Avid, în anul 1607 locuia un creºtin ortodox evlavios, împreunã cu virtuoasa ºi iubitoare de Dumnezeu soþie a lui, Sofiana.

Odatã Sofiana s-a îmbolnãvit ºi a rãmas la pat douãzeci de zile, fãrã sã-ºi poatã ridica nici mãcar capul, în ziua de 3 august pe la apus ºi-a întins mîna spre cer ºi pãrea cã-ºi dã sufletul. Atunci toate rudele sale au pregãtit cele necesare înmormîntãrii, fãrã sã fie mîngîiate de cineva. Au constatat însã cã regiunea de sub sînul ei stîng era caldã, încît au mai lãsat-o pînã ce avea sã moarã definitiv. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Slobozeºte pe robii Tãi (numele) de slãbãnogire sufleteascã, de tulburarea patimilor ºi a cãderilor în pãcat, ca fãrã împiedicare, vieþuind în veacul acesta, întru toatã buna cinstire a Ta, sã ne învrednicim de veºnicele bunãtãþi prin harul ºi iubirea de oameni ale Fiului Tãu ºi Dumnezeul nostru, Cãruia se cuvine toatã slava, cinstea ºi închinãciunea, împreunã cu Cel fãrã de început al Sãu Pãrinte ºi cu Prea Sfîntul Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin!” „Cãtre Nãscãtoarea de Dumnezeu sã alergãm toþi cei ce sîntem în necazuri - nenorociri, nevoi - ºi sã cãdem înaintea sfintei sale icoane cu credinþã zicînd din adîncul sufletului: Auzi grabnic rugãciunea noastrã, Fecioarã, ceea ce te-ai numit «Grabnic ajutãtoare» - cãci pe Tine, noi, robii Tãi, te avem întru nevoi gata ajutãtoare. Amin!“ Pentru cei ce au un mare necaz sau o mare ispitã sau încercare în viaþã este bine sã se facã urmãtorul lucru: sã se spovedeascã la un duhovnic ºi sã ia dezlegare pentru a citi „Acatistul Maicii Domnului - Grabnicã Ajutãtoare” 40 de zile la rînd. Dacã nu poate sã posteascã 40 de zile la rînd, atunci se va posti mãcar luni, miercuri ºi vineri ºi sã se roage toþi ai casei ºi, de asemenea, sã-l citeascã toþi ai casei (sau mãcar unul singur sã-l citeascã zilnic!).

Biserica „Sfîntul Spiridon Nou”, situatã pe Magistralã, în apropiere de Mitropolie, unde se gãsesc pãrticele din moaºtele Sfîntului Spiridon al Trimitundei (sãrbãtorit la 12 decembrie).

Biserica „Doamnei” din Calea Victoriei nr. 28 (în apropiere de intersecþia cu Strada Doamnei), cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” adãposteºte singurul lucru rãmas neatins în urma unui incendiu: Icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului. Tot felul de probleme ale oamenilor îºi gãsesc rezolvarea cînd aceºtia se roagã cu credinþã sincerã ºi puternicã ºi ating aceastã icoanã: de la tãmãduiri de boli trupeºti ºi sufleteºti, la realizarea unor dorinþe, reuºita unor acþiuni sau rezolvarea unor situaþii de familie sau de viaþã. De asemenea, preotul paroh, pãrintele Toader Crîºmaru, preot cu mare har, face slujbe speciale de dezlegare, dar ºi ritualuri creºtine consacrate: trece cu Sfintele Daruri peste cei bolnavi, iar la sfîrºitul slujbelor duminicale îºi „dezbracã” veºmintele peste cei bolnavi ºi multe altele.

Dezbrãcarea veºmintelor preotului peste cel bolnav închipuieºte dezbrãcarea creºtinului de boli ºi de neputinþe. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Flori de sînziene pe trupuri de zãpadã Rîndunele zvelte se aºeazã-n nori, Plîng pe drum copacii cu ochii în ranã, Lacrimi zãvorîte se usucã-n zãri...

Flori de sînziene pe rîuri de searã, Lebede albastre înfloresc în noapte, Se topesc copiii pe doruri de mamã, Trupuri de zãpadã se ascun în moarte...

Flori de sînziene pe maluri rãnite Se hrãnesc cocorii cu manã cereascã, Mînjii albi se înalþã spre ceruri mãiestre, Ochi de zîne triste stau sã înfloreascã...

Flori de sînziene pe strune de soare, Foi de azur din mare se întorc în cer, Ploi de fum amare se preling cu jale, Flori de sînziene pline de mister...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Suferinþa

Vestit cu rîuri de-ncãrcat azur Iisus venea pe valuri de cîmpie Foºnind de secoli zarea sîngerie κi revãrsase apele-mprejur

Supt ca un ram ºi obosit de cale Cu chipul pal ca luna cînd se stinge, Doar florile tãlpilor goale ªi florile se fac de sînge.

Din faþã-i cade flacãrã de soare Pe haina sfîºiatã pe picioare...

Acum ºi toiagu-i lumineazã De pare ca un pai de razã.

El intrã, dar cetatea nu-l aude, Îl vãd doar pruncii, cu ochi miraþi de teamã. ªi pe fîntîna sufletelor crude Rãmîne chipul Lui ca pe-o nãframã. ...ªi-ardea-n ferestre chipul lui durut, Dar porþile-i stau mute sub zãvoare ªi-atît de slab trecea cã s-a pãrut Cã drumul alb îi curge sub picioare.

EMIL GIURGIUCA (1906-1992)

Pildã creºtinã Sfaturi * Nu alerga atît de repede prin viaþã, încît sã uiþi nu numai pe unde ai fost, ci ºi încotro te îndrepþi. Dar nu merge prea încet prin viaþã, încît sã nu mai ajungi la þintã. * Nu-þi fie fricã sã-þi asumi riscuri.

Numai aºa te cãleºti în lupta vieþii. * Fii atent cum îþi foloseºti timpul ºi vorbele. Nici unele din ele nu mai pot fi recuperate. * Nu-þi fie fricã sã înveþi tot timpul, chiar ºi din greºeli. Cunoaºterea este o comoarã, pe care totdeauna o poþi purta cu tine ºi poþi sã dai din ea ºi altora fãrã teama cã vei suferi o pagubã. * Fii bucuros cînd necazurile au ajuns la culme, orice þi s-ar întîmpla, nu poate sã-þi fie decît mai bine! * Fã-þi timp pentru Dumnezeu, este singura investiþie durabilã a vieþii. * Dacã vrei sã-þi învingi o slãbiciune, nu o hrãni! * Considerã întristãrile ca umbrele binecuvîntãrii ce urmeazã sã vinã. * Nu te teme de ziua de mîine. Dumnezeu este prezent.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 1 decembrie 2017

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Povestea coifului princiar geto-dacic din argint descoperit la Porþile de Fier (1) Coiful princiar geto-dac din argint declarat ca fiind descoperit la Porþile de Fier (Mehedinþi), aflat acum în SUA, expus la Muzeul de Istoria Artelor din Detroit, este cel despre care se ºtie foarte puþin, comparativ cu celelalte coifuri ale aºa numitei Frãþii Getice. Acesta a apãrut prin anul 1913, spunîndu-se cã tezaurul geto – dacic de care aparþine a fost descoperit în zona „Cataractelor” de la Porþile de Fier, cu puþin timp înainte de începutul primului rãzboi mondial. Tezaurul ar fi fost gãsit în apã, pe stîncile de la Porþile de Fier, de cãtre un marinar naufragiat în zonã, ceea ce este foarte puþin probabil, cunoscîndu-se viteza ºi adîncimea apei mãreþului fluviu în zona respectivã. Numãrul pieselor din tezaur este necunoscut, dar

cîteva din ele au ajuns în colecþia particularã a lui Franz Trau din Viena ºi la Muzeul Porþilor de Fier din Turnu Severin. De aici, tot pe bucãþi, tezaurul a fost achiziþionat de diverºi colecþionari, ajungînd în final ºi în muzee din SUA – coiful la Muzeul de Istoria Artelor din Detroit, iar vasul dublu-tronconic din argint (Cupa Marii Uitãri; Paharul Sharabhei, tip „Agighiol”) la Metropolitan Museum din New York. La muzeul din Detroit se mai aflã ºi un vas de tip arribalos, ornamentat cu motive specifice geto–dacice, fiind posibil sã facã ºi el parte din tezaurul coifului de la Porþile de Fier. Acest coif din argint a fost multã vreme aproape necunoscut în România, fotografia lui fiind publicatã destul de tîrziu, abia în anul 1963. În anul 1969, el va fi încadrat temporal de marele istoric ºi arheolog Dumitru Berciu, în celebrul sãu studiu despre arta traco-geticã, fiind datat în Secolul IV î.Chr. Dupã anii 1990 s-a încercat repatrierea sa, dar fãrã un rezultat concret. Ulterior, ca urmare a descoperirii din anii 1980 a tezaurul princiar getic de la Peretu – Pirum (jud.

Teleorman) în care este prezentã ºi o variantã a aceluiaºi tip de coif de argint, specialiºtii au început sã vorbeascã despre un atelier în care au fost confecþionate ambele coifuri. Vulturul cu peºtele în cioc ºi iepurele (sau pui de mistreþ) în ghiare se aflã ºi pe vasul situlã descoperit la Agighiol. Acelaºi element emblematic este figurat ºi pe cupele de argint de tip situlã din tezaurul de la Porþile de Fier, între care ºi pe piesa aflatã la Muzeul Metropolitan din New York, dar ºi pe cele descoperite la Agighiol (România) ºi Rogozen (Bulgaria). Mai apare Þapul Pan, cu Pomul Vieþii în coroana coarnelor, terminate cu capete

Enigmatica Piramidã din Hellinikon (Grecia) – un monument mai vechi decît piramidele egiptene Rostim cuvîntul „piramide” ºi ne gîndim la Egiptul Antic. Dacã ne vom gîndi la cele mai vechi piramide ale lumii, de obicei tot Egiptul ne vine în minte. În aceste condiþii, cine ºi-ar imagina cã în Grecia se aflã o piramidã mai veche decît monumentele asemãnãtoare din Egipt?

Asta, desigur, dacã varianta oficialã a vîrstei piramidelor egiptene este corectã! Marea Piramidã din Egipt, spun arheologii, a fost finalizatã în jurul anului 2550 î.Chr., în vreme ce piramida lui Zoser (cea mai veche din Egipt) pe la 2620 î.Ch. Ei bine, în Grecia existã, aratã cercetãrile, o piramidã mai veche cu cel puþin 100 de ani. Este vorba despre monumentul cunoscut sub numele de „piramida din Hellinikon”. Piramide existã în Africa ºi Europa, dar ºi în America sau Asia (chiar ºi în India, unde predominã monumentele cu un alt specific). Piramida din Hellinikon (aflatã în apropiere de Argos), mult mai puþin cunoscutã ºi mai micã decît piramidele egiptene, a fost datatã în mod diferit, de-a lungul timpului, de cãtre cercetãtorii care au dorit sã afle care este vechimea sa. Interesant este cã

de pãsãri. Motivul apotropaic al ochilor hipnotici de pe faþa coifului de la Porþile de Fier este acelaºi cu cel menþionat ºi în cazul celorlalte coifurile geto-dacice de paradã ºi ritual ale Frãþiei Getice.

Ca o tainã a acestui tezaur putem menþiona posibila legãturã a acestuia cu Tezaurul princiar getic de la Craiova. Acestui tezaur i se spune „de la Craiova”, dar, de fapt, nu se ºtie cu exactitate unde ºi de cãtre cine a fost descoperit, dupã cum nu se ºtie cu certitudine nici din ce piese ºi cîte piese era compus. Obiectele din acest tezaur ce se aflã în prezent la Muzeul de Istorie al României sînt aproximativ 60 aplice ºi butoni de harnaºament din argint. Aceste podoabe antice au fost restituite în anul 1926 statului român de cãtre Germania, ca urmare a hotãrîrii Comisiei de despãgubiri de la Paris, cãreia îi revenea sarcina aplicãrii unora din condiþiile Tratatului de pace de la Versailles. În împrejurãri legate de evenimentele din primul rãzboi mondial, acest tezaur ajunsese în posesia Muzeului din Berlin. Este posibil ca el sã fi conþinut mai multe aplice decît cele care s-au întors în þarã. În studiul publicat în 1927 asupra pieselor acestui tezaur în „Prähistorische Zeitschrift“ (Revista de preistorie), savantul german Hubert Schmidt cataloga 77 piese întregi (aplice ºi butoni) ºi 13 fragmente de diverse obiecte.

Tezaurul – afirma respectivul autor – fusese cumpãrat de la un negustor de antichitãþi din Craiova cu puþin înainte sau, mai degrabã, în cursul primului rãzboi mondial.

Desigur cã aceste piese fuseserã gãsite într-un mormînt princiar getic; dar cum au dovedit-o descoperirile ulterioare de la Bãiceni, Agighiol, Peretu mormintele princiare de acest gen conþineau un inventar mai bogat: de regulã, coiful principelui, o serie de fiale (cupe), paharerytonuri, podoabe de îmbrãcãminte ºi piese de harnaºament (aplice). În cazul „tezaurului de la Craiova” nu ieºiserã la ivealã decît aplicele. Unde erau oare coiful, rytonul (sau rytonurile), cupele ºi fialele ce trebuiau în mod firesc sã se gãseascã laolaltã cu aplicele? O serie de informaþii vin sã întregeascã tabloul acestui tezaur. Posibil ca rytonul de la Metropolitan Museum ºi coiful de la Detroit sã fi fost descoperite deodatã ºi împreunã: o dovedeºte chiar faptul cã „amîndouã piesele prezintã aceleaºi urme de lovituri de tîrnãcop!” De ce au fost prezentate ca descoperiri izolate ºi de ce au fost valorificate separat? Explicaþia este

studiile mai recente i-au atribuit monumentului o vechime mai mare. Este un vestigiu despre care a scris geograful ºi cãlãtorul grec Pausanias (Secolul II d.Chr.), ce a trãit în epoca împãratului Hadrian. Vechea „piramidã a Greciei” este extrem de interesantã. Motivele sînt multiple. În lumina cercetãrilor recente care au arãtat cã, genetic, vechii egipteni aveau caracteristici comune cu locuitorii din Anatolia ºi Europa de est, s-ar putea lansa ipoteza cã arta construirii piramidelor sã fi apãrut, iniþial, pe continentul european ºi sã fi fost dezvoltatã ulterior în Egipt. În 1938, pe baza metodelor de datare ale acelor vremuri, se pretindea cã Piramida din Hellinikon ar fi fost ridicatã în intervalul 300-400 î.Chr. În 1991, o altã echipã ºtiinþificã, condusã de cãtre dr. I. Lyritzis de la Academia din Atena, a ajuns la un alt rezultat, complet diferit. A reieºit cã

Sfatul medicului

De ce oasele femeilor sînt mai afectate decît ale bãrbaþilor Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul DR. TAREK NAZER echipei Manchester United.

Organismul femeilor este supus, de-a lungul vieþii, unei serii de modificãri hormonale, ceea ce face ca oasele lor sã fie, în timp, mai afectate decît ale bãrbaþilor. „De exemplu, un bãrbat în vîrstã de 55 de ani primeºte un tratament diferit pentru probleme ale sistemului osos decît o femeie de aceeaºi vîrstã ºi cu aceleaºi probleme. Femeile, de regulã, la aceastã vîrstã, sînt la menopauzã ºi în cazul lor responsabilã de fragilitatea osoasã este o problemã metabolicã. Menopauza le «furã» mineralele din oase. Coloana aratã prãbuºitã, topitã.

De fapt, toate oasele aratã cam aºa la o femeie de aceastã vîrstã afectatã de osteoporozã, dar coloana vertebralã este cea mai afectatã. În plus, de-a lungul vieþii, naºterile ºi sarcinile contribuie la demineralizarea organismului. Nu doar oasele femeilor sînt afectate dupã sarcinã, naºtere ºi alãptare, ci ºi dinþii ºi pãrul. De aceea, testele efectuate femeilor gravide, pînã în luna a treia de sarcinã, dau posibilitatea instituirii unui tratament ce previne apariþia unor astfel de probleme”, explicã dr. Tarek Nazer, de la Clinica Masaya. www.consultatieortopedie.ro simplã: posesorul lor din Viena, aflînd de retrocedarea aplicelor de la Berlin ºi temîndu-se de eventuala cerere a României de a-i fi restituite obiectele înstrãinate în timpul primului rãzboi mondial, a preferat sã scape într-un mod cît mai profitabil de aceste achiziþii. Aºa cã le-a creat fiecãreia cîte o origine cu totul nouã, vînzîndu-le apoi separat. Îi revine prof. univ. Dumitru Berciu meritul de a fi sesizat pentru prima datã legãtura dintre tezaurul „de la Craiova”, rytonul de la Metropolitan Museum ºi coiful de la Detroit. Tot lui i se datoreazã dovedirea originii geto–dacice a acestor piese, considerate anterior dovezi ale artei scitice. Pornind pe firul acestei ipoteze, întregul tezaur (inclusiv coiful ºi rytonul) s-a aflat cîndva, înainte de rãzboi, în mîna unui anticar-colecþionar din Craiova. (va urma) Conf. univ. dr. GEORGE V. GRIGORE „Piramida Greciei” ar fi fost construitã în jurul anului 3000 î.Chr. Printr-un alt studiu, realizat de cãtre specialiºti de la Universitatea din Edinburgh ºi Academia Atenei, s-a ajuns la concluzia cã monumentul aflat aproape de Argos ar fi fost construit în jurul anului 2720 înainte de Christos.

Datele care au condus cãtre acest rezultat au fost procesate, potrivit ancient-code.com, de cãtre laboratorul de arheometrie din cadrul Institutului de cercetare Demokritos, precum ºi de cãtre laboratorul de datare nuclearã din cadrul departamentului de fizicã al Universitãþii Edinburgh. În situaþia în care nu existã nici o greºealã, misterioasa piramidã construitã din blocuri de calcar la Hellinikon este mai veche decît piramidele Egiptului.

Dacã ne luãm dupã unii dintre autorii antici, înainte de venirea vechilor eleni, teritoriul Greciei era stãpînit de cãtre pelasgi (cei „nãscuþi din glia neagrã”) – consideraþi, de cãtre unii istorici, strãmoºii tracilor ºi poporul strãvechi de la a cãrui denumire provin cuvintele „valah” ºi „Valahia”. În condiþiile în care piramida din Hellinikon este veche de circa 4.700 de ani, nu cumva aceºti pelasgi, locuitorii cei mai vechi ai Greciei, sînt constructorii sãi?

Viitorul ne va oferi, poate, un rãspuns precis la întrebare sau mai multe informaþii certe despre misterioasa piramidã din Grecia. (cunoastelumea.ro)

Pag. a 10-a – 1 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Eternul ºi fascinantul Pablo Escobar Ani la rînd, propaganda americanã s-a dat cu curul de fãcut cã îl cautã, dar nu pot sã punã mîna pe el. Cu greu pãmînt sã facã din Pablo Escobar, un mediocru narco- poliþia l-a dibuit ºi l-a împuºcat pe un acoperiº. Dar tot traficant, ditamai asasinul la scarã planetarã. Mai ceva ca n-a fost sigurã cã a ciuruit pe cine trebuia. A trebuit sã-i Hitler, Stalin ºi Pol Pot laolaltã. Tot nu se ºtie cît bãnet ducã adeneul la americani ºi sã-l cerceteze ãia”. * ,,În Columbia nu se prea vorbeºte despre Pablito, au bãgat americanii în cãrþi, filme la Hollywood ºi emidar existã douã tabere antagoniste: cei siuni de televiziune, simfonii, opere ºi care au luat bani de la el ºi acum îl jelesc balete în care eroul principal lua la miºto de mama focului, ºi cei care ºi-au luat întreaga Americã, ºi trebuia lichidat. Se omorul de la el ºi acum îi joacã pe morajunsese într-acolo cã bãieþii yankey nu mînt. Dar mai e ºi categoria celor care mai mîncau ºi nu mai dormeau cînd cred cã Pablito nu e mort ºi joacã tabinet apãrea el la televizior. Pînã ºi copiii îl cu Elvis ºi cu Ceauºescu în Cuba”. ºtiau de fricã: ,,Treci în pat, cã acuºi vine * ,,Unii spun cã, pe cînd era copil, Escobar ºi te papã!”. Pînã la urmã, Pablito a fost întrebat ce vrea sã se facã, lucrurile au ieºit cum a vrut CIA, ºi nu iar el a rãspuns cã vrea sã ajungã milinumai naþiunea americanã, dar ºi toatã onar... Pe cînd era la liceu, a început afacplaneta, duse de nas, au rãsuflat uºurate erile cu pietre de mormînt: le fura, le rãdea cînd, în decembrie 1993, monstrul a fost inscripþiile ºi le vindea din nou. S-a dus în ucis la Bogota. ,,Felicitãri cã aþi reuºit Ecuador, unde a urmat o ºcoalã profesiosã-l împuºcaþi pe cel mai mare criminal nalã de prelucrare a cocainei. «Hooo-pa!, din istorie!...” – aºa zicea diploma pe care ºi-a zis el vãzînd ce uºor se fac banii mulþi. poliþia columbianã a primit-o din partea Pablo Escobar Aici e de mine!». A importat sistemul în americanilor, care aveau toate motivele sã-l urascã pe eroul de astãzi al Columbiei, ºi veþi vedea Columbia ºi la numai 26 de ani ºedea deja pe un purcoi de milioane de coco. ªi-a fãcut prima casã, de fapt, ditamai la vale de ce.

De atunci, a trecut aproape un sfert de secol ºi, cum mai blocul de 6 etaje, de culoare albã, ca un omagiu adus e ºi firesc, apele s-au aºezat în matca lor. Drept urmare, cocainei: piscinã, heliodrom ºi teren de fotbal, unde planeta întreagã va primi, cu uºurare, reabilitarea lui venea Valderama ºi trãgea o miuþã cu prietenii Regelui.

Escobar. Aºa cum este cazul ºi cu Ceauºescu al nostru. La primul etaj locuiau gãrzile, apoi omul ºi etajul: Cu acea ocazie, columbienii vor sãrbãtori evenimentul Regele, nevasta, mãmiþica ºi cei 2 copii. Au rãmas în cu muzici, cocainã ºi baloare colorate, iar Federaþia de urma lui peste 500 de imobile plasate în Columbia ºi în Fotbal de la Bogota va organiza un meci amical cu toatã America de Sud. Dar, pînã acum, nu le-a recuperat Brazilia chiar pe noul Stadion ,,Pablo Escobar”. Tot aºa, nimeni, fiindcã autoritãþile furã din altã parte. Exact ca la nici bucureºtenii nu vor aºtepta prea mult ºi vor ieºi la noi”. * ,,Mergem mai departe ºi întîlnim o troiþã fãcãtoare promenadã pe Bulevardul ,,Ceauºescu”, la bere, mici ºi de minuni, care are legenda ei. Cicã, odatã, o mamaie manele.

Se va ajunge în aceastã situaþie ºi datoritã scriitoarei sãracã s-a oprit la troiþã ºi a cerut Fecioarei s-o ajute cu Raluca Feher, care a stat o vreme în Columbia, s-a ceva mangoþi pentru copilaºii flãmînzi de acasã. În documentat la sînge ºi ne-a dãruit o carte - ,,America spatele muierii tropãia nerãbdãtor un narcoman, care dezgolitã de la brîu în jos” – în care ni-l prezintã pe eter- voia sã-ºi spunã ºi el pãsul. Dar cum bãtrîna nu mai ternul ºi fascinantul Pablo Escobar într-o nouã luminã, ade- mina cu rugãminþile, el a scos dintr-o geantã 300 de milivãrata luminã, dupã cum insistã dumneaei. Minte oane de pessos ºi i-a dat, cerîndu-i s-o taie cît mai repede Ralucuþa (pãcatul ei sã fie!), minþim ºi noi, iar Pablito sã de acolo, fiindcã ºi el se grãbea. «Minune!», a strigat femeia, plecînd de la troiþã cu milioanele în braþe. Dar la rãmînã unde e acum. Ia ascultaþi colea. * ,,De la bun început, e bine sã se ºtie cã, la vremea aceeaºi troiþã veneau ºi asasinii plãtiþi, care legaserã lui, Pablo Escobar era vãr bun cu Nicu Ghearã, celebrul icoana Maicii Domnului de mitraliere ºi se rugau sã interlop român pe care poliþia noastrã se dãdea de ceasul nimereascã duºmanii de la prima apãsare pe trãgaci, iar morþii cã nu poate sã-l gãbjeascã, în timp ce haimanaua ei sã nu fie nimeriþi. Sãraca Sîntã Fecioarã! Este exact ca þinea afiºul la Ibiza, Saint Tropez sau pe Coasta de la noi, cînd la ea vin ºi sãracii, dar ºi Elena Udrea ºi Cocoº, sã se roage sã le dea condamnãri neapãrat cu susAzur”. * ,,Escobar era deputat în Parlamentul de la Bogota ºi pendare, ºi sã nu se atingã nimeni de miliardele lor puse þinea evidenþa drogurilor chiar în biroul parlamentar, la adãpost. (Dar ce te faci dacã nãmolul ãla de cocostîrci într-un sertar, împreunã cu documentele parlamentare. a trecut demult Atlanticul, la americani, care, amuºinînd Dar îºi iubea þara. Închipuiþi-vã cã s-a oferit sã achite, bogãþiile de pe aici, nu ne mai lasã din gheare? Ce ziceþi din banii sãi, datoria externã a Columbiei, în schimbul de povestea asta?)”. * ,,Tocmai patriotismul l-a dat gata pe Escobar, cum imunitãþii sale. Dar ministrul Finanþelor a simþit mirosul de cocainã al banilor lui Escobar ºi a dispus o investi- am mai spus. Partea nostimã e cã, dacã l-ar fi lãsat sã gaþie. Enervat de situaþie, împricinatul i-a luat ministru- achite datoria Columbiei ºi ºi-ar fi cîºtigat imunitatea, ar lui mustaþa ºi viaþa. Tot cam pe atunci, a început ºi fi fãcut-o cu banii americanilor, cãci ei erau primii clienþi marele caft dintre cartelul din Medellin ºi cartelul din ai lui Escobar. Sã mori de rîs: americanii ar fi plãtit datoria externã a Columbiei cãtre SUA!”. * ,,Traficul de cocainã al lui Escobar cãtre SUA se fãcea cu submarinele ruseºti, 30 de tone pe turã, ºi cu vreo 300 de avioane. Dupã moartea narcotraficantului, toate submarinele ºi avioanele s-au pierdut, adicã au fost furate de autoritãþi plãtite sã le strîngã ºi sã le vîndã, aducînd bani la buget. Curat Contul «Libertatea». Uribe, fostul preºedinte ºi erou naþional, fiindcã a eliberat þara de gherile, are ºi el cocainã pe reverele hainei. Era ºeful Autoritãþii Aeronautice în perioada cînd 300 de avioane plecau doldora cu prafuri în State”. * ,,Prin anii ‘80, Escobar a promis cîte 1 milion de dolari pe cap de poliþist care îi ºedea în cale. Cine i-a spart puºculiþa? Chiar poliþiºtii care, pentru banii ãia, au început sã se împuºte între ei. Cînd rata mortalitãþii scãdea, cartelul Medellin mai punea cîte o bombã la vreo secþie de poliþie, revigorînd afacerea. Dar americanii Pablito, împreunã cu familia s-au ºucãrit rãu cã poliþia columbianã se prefãcea cã nuCali, iar la mijloc au nimerit ºi cîteva sute de oameni l prinde pe bandit. «Amice, i-a spus preºedintele Columbiei lui Pablo. Vezi cã ãºtia vor sã te extrãdãm. nevinovaþi”. * ,,Cînd ºi-a dat seama cã a sãrit prea sus calul cu Alege: pîrnaie la ei, sau la noi?». ªi Pablo ºi-a construit crimele sale, Escobar s-a predat ºi a stat 1 an la puºcãrie: închisoarea: piscinã, plasme, teren de fotbal, duduiþe, piscinã, curve, cablu, cocainã, tot tacîmul. Americanii droguri. Dar bãiatul fuma doar marihuana, nu trãgea s-au ºucãrit ºi le-au cerut columbienilor sã înceteze cu cocainã. Un an de zile s-a prefãcut Escobar cã e pricaterinca asta de justiþie ºi sã-l predea lor. Aºa-zisa zonier, pînã cînd americanii ºi-au dat seama cã sînt luaþi justiþie columbianã era cam cum e acum justiþia românã. în tãrbacã. Aºa cã au zis rãspicat: «Extrãdare, sau ne Pablito a aflat cã americanii îi cer capul pe tipsie ºi cu un ºucãrim rãu de tot!». ªi atunci bãieþelul a evadat. Vorba mãr în gurã, ºi a evadat. Ani la rînd, autoritãþile s-au pre- vine! A ieºit pe uºã, s-a urcat în avion ºi a tãiat-o în

Germania. Dar ãia erau ocupaþi cu unificarea ºi cu valurile de RDG-iºti, aºa cã i-au zis: «Pablito, nu te vrem!».

Supãrat, evadatul s-a întors acasã, unde a stat o vreme ascuns. Dar l-au prins vorbind la telefon cu fiica lui, dintr-un mall. Avea 44 de ani ºi se îngrãºase enorm. Dar tot a reuºit sã le scape gaborilor printre degete. În legãturã cu moartea lui Pablo Escobar pot fi luate în discuþie 3 versiuni: 1. A venit poliþia, ºi fugarul, gras, abia a putut sã fugã pe acoperiº. Pac-pac!, l-au nimerit ºi a cãzut pe mozaicul din curte.

2. A fost ucis de PEPE (un cockteil de poliþiºti, militari, Servicii Secrete, cartelul Cali – plãtit de americani).

PEPE l-au prins pe un nepot de-al lui Pablo, l-au torturat ºi au aflat unde s-a ascuns duºmanul, care a fost prins ºi împuºcat. Cînd a venit poliþia, el deja cînta cu Dan Spãtaru pe lumea cealaltã.

3. Poliþia doar l-a rãnit la un picior ºi în abdomen, dar el a scos un pistol ºi a terminat treaba cu un glonte în cap. Toatã Columbia a rãsuflat uºuratã. L-au îngropat în Bogota”. * ,,Loteria columbianã. Cum dai de o casã pãrãsitã, o magherniþã, te apuci ºi îi spargi pereþii. Unu, doi, trei. La al patrulea, jackpot: 200 de milioane! Pe urmã, citeºti în presã: în orãºelul cutare, un amãrît a gãsit nu ºtiu cîte sute de milioane într-un bordei. Fusese casa unui narcoman care, între timp, a dispãrut, uitînd de lovele. Alta.

Cicã 4 soldaþi au gãsit o spinare de dolãrei în junglã. ªi,

Pablo Escobar ºi soþia lui, Maria Victoria Henao proºti din fire, au început sã cheltuie aiurea. «Mã, bãieþi, de unde aveþi voi atîta bãnet?», i-a întrebat cineva cu o privire neprietenoasã. Deºtepþi, 2 dintre ei au ºters-o în State. Ãilalþi au înfundat puºcãria pentru însuºire de bunuri necuvenite. De unde ºi morala: Dumnzeueu îþi bagã în traistã, dar nu-þi face vînt peste graniþã... Sã vorbim în ºoaptã despre Escobar, cãci n-a sosit vremea reabilitãrii lui. Poate peste 3-4 ani. Cam cum e ºi cu Ceauºescu al nostru...”.

PAUL SUDITU

Mi se pare cã atunci am cunoscut iubirea

Mi se pare cã ºi eu am cunoscut iubirea; venea de nicãieri, ca o apã curgea, pînã cînd a fluierat în bisericã oglinda întoarsã spre amurg de cucuvea

Dintr-odatã m-am simþit mai înalt ºi am început sã vãd reinventînd culorile; curgeau prin sînge înserãri surprinse de caracatiþe oarbe cãutîndu-ºi plecãrile Inima devenise un nor pe cerul teribil de albastru, se umpluse de ea golul din jur; nu mai eram eu, era o mirare strivitã pe treptele divine înmuiate-n sperjur Se-ntindea ca un viscol de petale magia, mîna mi-a fost strînsã-n cãtuºe de vînt, mi-a tremurat de spaimã sufletul lipit de inima ei cu pãmînt De atîta soare am început sã mã cred pasãre ºi zburam mai aproape de cer ca oricînd. „Mi se pare cã atunci am cunoscut iubirea”, zise îngerul meu lãcrimînd...

ADI SFINTEª, 14 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 1 decembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (35) „ÎNTÎLNIRE ÎN SAMARRA“ Autor: John O’Hara Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1934, Statele Unite Edituri: Harcourt, Brace Publishing Forma literarã: roman

REZUMAT „Întîlnire în Samarra“, primul roman al lui O’Hara dupã nuvelele sale de succes, relateazã trei zile în timpul prohibiþiei, din viaþa clubului local, într-un oraº imaginar, Gibbsville, Pennsylvania. Personajele sînt preocupate cu aviditate numai de bani, sex ºi statut social, discutînd încontinuu despre ce cluburi, ºcoli sau colegii sau alte asociaþii conferã un înalt statut social.

Principala intrigã este legatã de dezintegrarea moralã ºi socialã a lui Julian English, fiul unei femei cu stare ºi al unui respectat medic care este ºeful personalului de la Spitalul Gibbsville. Înstãrit încã de mic copil ºi astfel atrãgãtor pentru femei, Julian este cãsãtorit acum cu Caroline Walker, în aparenþã soþia idealã, dar mariajul lor este zguduit de obiceiurile lui Julian de a bea ºi de a umbla cu alte femei. Fiind ºeful în aparenþã prosper al unei reprezentanþe Caddilac, se dovedeºte cã Julian a administrat fondurile greºit, fiind nevoit sã împrumute 20.000 de dolari de la recent înstãritul Harry Keilly, membru ºi el în country club. Purtîndu-i ranchiunã pentru cã se simte dator, ºi întãrîtat de alcool, Julian îi aruncã în faþã lui Harry bãutura din pahar ºi îi învineþeºte astfel un ochi lovindu-l cu un cub de gheaþã.

Respins cînd încearcã sã îºi cearã iertare, a doua zi, Julian se îmbatã mai tare ºi se sinucide stînd în maºinã într-un garaj, cu motorul pornit. Cei care îl gãsesc sînt uluiþi, nebãnuind cã Julian era mai nefericit decît ei.

Deºi nu sînt descrieri sexuale explicite, se fac totuºi niºte referiri sexuale, ºi în întreg romanul apar remarci ofensatoare de naturã etnicã. Un personaj îºi pãcãleºte soþia spunîndu-i cã în ziar ar fi scris cã „puritanul“ Mervyn Schwartz ar fi fost „împuºcat într-un bordel noaptea trecutã“. Apoi o tachineazã spunînd cã are de gînd sã îl ducã pe fiul lor de ºase ani ºi jumãtate „la femei în seara asta“, ºi se laudã: „cînd eram eu de vîrsta

PAGINI ANTOLOGICE

Moartea Reginei Elisabeta (2) În locul Germaniei idealiste, sentimentale ºi culte din tinereþea ei, se ridica acum o Germanie materialistã, de negustori, de bancheri brutali, hrãpãreþi, cuceritori de tîrguri comerciale ºi de þãri de exploatat, iar alãturi de ei creºtea tot mai vînjos puterea unei muncitorimi minunat organizate sub drapelul însîngerat al social-democraþiei, care reclama drepturile foamei, ale dezmoºtenirii ºi ale mizeriei.

Iar aici, în România, instinctul ei îi spunea cã se petrec mari prefaceri, pentru care sufletul ei nu era pregãtit, pe care mintea ei nu le pricepea. Vedea numai lãmurit cã România zilelor ei dispãrea, cã alta nouã se înãlþa pe ruinele ei, o Românie a altor oameni ºi a altor credinþe. În lumea aceasta i se pãrea cã este o rãmãºiþã fãrã rost a vremurilor duse. Mîndria ei suferea de aceastã supravieþuire. Simþul ei estetic era jignit de acest anacronism. Sufletul ei o îndemna sã plece mai repede dintr-o lume în care nu mai avea ce cãuta. Singurul ei dor era deci sã moarã, sã moarã cît mai repede. Pe de altã parte, simþãmintele ei creºtineºti, credinþa ei într-o viaþã viitoare ºi în fericirile ei o fãceau sã priveascã moartea fãrã teamã, cu o seninãtate împinsã aproape pînã la voluptate. Ai fi zis cã nici nu mai trãieºte printre vii, cã pe jumãtate s-a rupt de viaþa pãmînteascã. Nu-i mai plãcea sã stea decît la Curtea de Argeº, sã rãmînã ceasuri întregi lîngã mormîntul regelui, pe lespezile înseºi sub care ºtia cã în curînd va odihni ºi ea. Cu vreo douã sãptãmîni înainte de-a muri am fost în audienþa la dînsa. M-a izbit insistenþa cu care mi-a vorbit de moarte, de nerãbdarea cu care aºtepta trecerea ei în lumea cea de veci, iar cînd, în ajunul morþii, doctorii se cãzneau sã o smulgã din ghearele ei, ea spunea

Încã de la publicare, romanul a stîrnit critici din partea celor care considerau cã el conþine „o imensã vulgaritate... o vulgaritate de nesuportat, care a pãtruns în multe dintre romanele aºa-zis moderne, romane pe care cei nu prea sensibili, ºi cei cu lecturi din literatura mai veche trebuie sã le suprime...“. Pe lîngã presiunile slabe

ºi sporadice din partea Societãþii Watch and Ward din Boston asupra librarilor din Boston, de a nu mai comercializa cartea din cauza limbajului pe care îl conþine, romanul a fost disponibil ºi a circulat liber timp de ºapte ani de la publicare. În 1941, Departamentul Poºtelor a declarat cã romanul nu poate fi expediat prin poºtã. Apoi a fost adusã o înºtiinþare ºi editorului lui O’Hara, la sesizarea Societãþii pentru Suprimarea Viciului din New York, care criticase „remarcile defãimãtoare la adresa anumitor grupuri etnice precum ºi limbajul vulgar“. Astfel, era interzisã expedierea de exemplare ale romanului prin poºtã, iar în eventualitatea în care ar fi fost gãsite, urmau a fi confiscate.

Pînã la mijlocul anilor ‘50, cartea a avut acelaºi statut din partea autoritãþilor poºtale.

Romanul a atras atenþia ºi Organizaþiei Naþionale pentru Literaturã Decentã, organizaþie care avea ca scop identificarea literaturii „obscene“ ºi sfãtuirea membrilor împotriva lecturii unor astfel de publicaþii. În 1953, membrii ONLD au considerat cã romanul era „de neacceptat“, incluzîndu-l împreunã cu o altã carte de O’Hara, „Ten North Frederick“, pe lista lor neagrã. Lista a fost apoi trimisã librãriilor partenere, care au fost de acord sã excludã titlurile respective din oferta lor de vînzãri. Asemenea liste negre ale ONLD au dus la presiuni semnificative între librari, dar nu ºi la mãsuri legale împotriva cãrþii. Însã, organizaþia oferea librãriilor partenere un certificat pe care îl puteau expune: „Acest magazin s-a conformat în mod satisfãcãtor la cerinþele comitetului local (al ONLD) ºi a exclus de la vînzare toate titlurile identificate drept «inacceptabile» de cãtre Organizaþia naþionalã pentru Literaturã Decentã pe parcursul acestei luni“. Ca urmare, cartea a fost scoasã din vînzare la St. Cloud, Minnesota; Port Huron ºi St. Claire County, Michigan; ºi la Detroit, Michigan.

Vînzãrile au fost limitate ºi în alte localitãþi, pînã la desfiinþarea organizaþiei la sfîrºitul anilor 1950. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

necontenit: ,,De ce nu mã lãsaþi sã mor, nu vedeþi cã pe lumea aceasta nu mai am nici loc, nici rost!?...”. ªi astfel, soarta va fi voit ca prima reginã, ca ºi primul rege al României, sã fi murit deopotrivã de singuri în splendoarea fastului lor regal. El, pãrãsit de o þarã unde prin munca rãbdãtoare a unei jumãtãþi de veac îºi închipuise cã pusese stãpînire. Ea, strãinã într-o þarã ºi într-o lume de care nimic n-o mai lega.

Cu toate acestea, am fi nedrepþi faþã de memoria reginei Elisabeta dacã am judeca-o, regina, numai dupã sentimentele ei germane, ºi dacã am judeca femeia, numai dupã manifestãrile ultimilor ei ani. Ca reginã, Elisabeta de Wied ºi-a îndeplinit datoriile cãtre patria ei adoptivã, iar în politicã nu s-a amestecat niciodatã. Fie din nepricepere, fie din nepãsare, fie de teama soþului ei, cãruia nu-i plãcea sã împartã cu nimeni puterea. Puþin importã. Fapt este cã prin atitudinea ei rezervatã a scutit Coroana românã de spectacolul pe care atîtea Curþi le-au oferit, ºi anume a lipsei de unitate de vedere, a ciocnirii de influenþe contradictorii în sînul însuºi al Palatului Regal.

O singurã datã în 45 de ani influenþa ei s-a exercitat, altfel, în chipul cel mai funest, cînd a voit sã-l însoare pe principele Ferdinand cu domniºoara Vãcãrescu.

Proiectul era absurd, în contradicþie vãditã cu rostul însuºi la noi al unei dinastii strãine. Adevãrul este cã a fost atunci victima unei adevãrate bande de ºarlatani, în fruntea cãreia se afla secretarul ei elveþian numit Scheffer, care, abuzînd de starea bolnãvicioasã a reginei, prin spiritism ºi alte mijloace, au convins-o cã unirea dintre moºtenitorul tronului ºi descendenta uneia din cele mai vechi familii boiereºti din þarã corespundea dorinþei întregului popor. Suverana a plãtit de altminteri scump aceastã unicã incursiune în domeniul politicii, enunþarea însãºi a unui atare proiect a stîrnit în toate cercurile ºi în toate partidele o furtunã de protestãri.

Cãsãtoria a fost împiedicatã, ºi regele, cumplit în asemenea împrejurãri, a trimis-o la Neuwied, ca printr-un exil de mai mult de 2 ani sã se pocãiascã de greºeala ei ºi de încurcãturile pe care le pricinuise. În schimb, de toate atribuþiunile fireºti ale unei regine s-a ocupat nu numai dintr-un simþãmînt de datorie, dar cu inimã ºi cu pasiune. Operele de binefacere nu au avut o protectoare mai devotatã, nu a fost suferinþã omeneascã

spre care sã nu se încline compãtimirea ºi sprijinul ei.

Nobilimea scãpãtatã, surorile de caritate, spitalurile, orfanii, vãduvele, infirmii, tuberculoºii, orbii, peste toþi s-a întins cu o regalã dãrnicie nesfîrºita ei caritate. Faþã de rãniþi ºi-a fãcut datoria la 1877 mai presus de orice laudã, a reuºit chiar sã-ºi asigure în popor o realã popularitate, care fãcea din porecla ,,Mama Regina” mai mult decît un nume izvorît din retorica oficialã sau din linguºirea curtenilor. Dorinþa ei de alinare a durerilor pe care le vedea în jur împingea sufletul ei nobil sã nu cunoascã nici hotare, nici mãsurã. Era în stare sã dea tot ce avea ºi ce nu avea, nu o datã oameni fãrã scrupule au abuzat de acest exces de bunãtate pentru a-i exploata fãrã ruºine naivitatea ºi generozitatea. ,,Vatra Luminoasã”, spre pildã, a degenerat într-un scandal public; pentru orbii ei se împrumutase pe poliþe în toate colþurile Europei, iar regele Carol a trebuit sã plãteascã datorii nebãnuite, de zeci de mii de lei, ºi statul sã intervinã spre a salva fiinþa ºi prestigiul compromis al azilului.

S-a zis cã îi plãceau reginei Elisabeta mai mult durerea ºi diformitatea decît fericirea ºi frumuseþea. E drept, parcã resimþea o voluptate sã-i mîngîie pe cei pe care soarta îi lipsise de binefacerile ºi de podoabele lumii acesteia. Parcã sufletul ei, lovit în tinereþe de o nevindecatã durere - pierderea singurei ei copile -, se simþea mai aproape de omenirea suferindã decît de cei puternici ºi de cei norocoºi. Dacã în întunericul vieþii unui biet cocoºat respins de toþi putea sã aducã o razã de luminã, ce ar fi putut aduce ea, spre pildã, în existenþa plinã de strãlucire a unei femei frumoase ºi sãrbãtorite? Înmormîntarea ei s-a fãcut dupã acelaºi protocol ca al regelui Carol. Poporul a plîns-o puþin, cîþiva pamfletari au avut chiar suprema lipsã de eleganþã moralã de a nu-i respecta nici sicriul. Corpul ei a fost aºezat la Curtea de Argeº lîngã cel al regelui, sub lespedea unde petrecuse atîtea ceasuri dusã pe gînduri, în rugãciuni ºi în plînsete. Între coºciugul ei ºi al regelui, într-o cutiuþã, pe vremuri pirogravatã de regina Maria, au fost aºezate ºi osemintele fiicei lor. Mormîntul a împreunat deci pentru vecie bãrbatul, soþia ºi singurul lor copil. (va urma) I.G. DUCA

lui Teddy, dãdusem deja gata patru fete“. Cînd o tînãrã respinge avansurile sexuale ale lui Julian, el simte impulsul sã o facã în toate felurile.

Pe tot parcursul romanului, personajele beau frecvent cantitãþi semnificative de alcool, fiind deseori bete. Mafia din oraº este de origine italianã, chiar ºi elevi care au abandonat ºcoala au cariere importante în închisori.

Antisemitismul este ºi mai pronunþat. Un personaj se trezeºte în dimineaþa de Crãciun ºi se gîndeºte cu dispreþ la doamna Bromberg de vizavi, se simte pentru cîteva clipe vinovat, dar îºi aminteºte repede cã „evreii nu respectã Crãciunul, decît cînd vor sã scoatã bani de la creºtini, aºa cã nu trebuie sã-i tratezi pe evrei în ziua de Crãciun altfel decît în orice altã zi“.

Este de pãrere cã dacã pe aceeaºi stradã cu ei locuieºte ºi familia Bromberg, asta „dãuneazã valorii cartierului pe piaþa imobiliarã“, ºi îºi exprimã îngrijorarea cã s-ar mai putea muta ºi alþii ca ei. „Curînd va fi o întreagã colonie de evrei în cartier, ºi copiii familiei Flieger ºi toþi ceilalþi copii drãguþi vor creºte ajungînd sã vorbeascã cu accent evreiesc“. La audierea privind moartea lui Julian, cînd medicul legist Moskowitz stabileºte cã este vorba de sinucidere, tatãl lui Julian vede verdictul ca pe o rãzbunare faþã de excluderea lui Moskowitz în urmã cu ceva timp de la o cinã la clubul pentru Societatea medicalã localã ºi se gîndeºte: „Sã-l lãsãm ºi pe micul jidov impostor Moskowitz sã se rãzbune ºi el“.

ISTORICUL CENZURII

Amazoanele – femeile rãzboinice

Istoricii afirma cã au existat cu adevãrat amazoane, femei rãzboinice, dar ce putem spune despre Amazoanele – femeile rãzboinice ºi vremurile lor? Erau amazoanele acele femei rãzboinice pline de cruzime care îºi omorau bãieþii ºi urau bãrbaþii? Are oare acest mit vreo substanþã? Amazoanele – femeile rãzboinice – erau oare acele arcaºe legendare care îºi tãiau sînul pentru a þinti mai bine, aºa cum spune marele geograf grec (anii 64 î.Chr. – 21 d.Chr.)? Sau erau aceleaºi cãlãreþe rãzboinice dornice de sînge descrise de Herodot în Secolul al V-lea d.Chr.? Au fost amazoanele reale? Au fost mai mult decît un mit?

Exista multe teorii în aceastã privinþã.

Din nefericire, nu existã prea multe izvoare scrise sau dovezi arheologice despre Amazoanele – femeile rãzboinice. S-au scris multe cãrþi, au apãrut multe filme ºi documentare de-a lungul timpului, profitînd de lipsa de cunoºtinþe ºi de aviditatea publicului larg pentru subiecte incitante.

Se pare cã toatã aceastã legendã despre femei care rãpesc bãrbaþi din alte triburi ºi pãstreazã doar fetele la naºtere a ieºit din imaginaþia unei societãþi greceºti dominatã de bãrbaþi la acea vreme. Însã simpla idee cã amazoanele – femeilerãzboinice erau soldaþi redutabili ºi femei în acelaºi timp este foarte probabilã. Triburile germanice aveau femei rãzboinice ºi familiile mongole acompaniau armatele lui Genghis Khan, aºadar prezenþa femeilor în rãzboaie era de mult atestatã pe cîmpul de luptã.

Ultimele sãpãturi în zona vechii Sarmaþii au indicat cã stepele contrazic relatãrile istorice ale lui Herodot. Poate i se pãrea ceva de nedescris, aproape supranatural, ca femeile sã fie prezente în luptã la acea vreme. În stepele dintre Rusia ºi Kazakhstan au fost gãsite schelete de femei rãzboinice înmormîntate cu arme.

Un lucru foarte ciudat este cã au fost gãsiþi copii, însã aceºtia erau înmormîntaþi alãturi de barbaþi, ceea ce contrazice spusele lui Herodot.

Nu exista o societate sclavagistã în acest sens.

Specialiºtii au concluzionat în urma sãpãturilor arheologice ºi a analizelor cã societatea era condusã de femei ca ºi conducãtori politici, preotese ºi rãzboinici în aceastã lume nomadã.

Asta nu înseamnã cã societatea respectivã condusã de femei era una care ocupa teritorii ºi purta rãzboaie. Femeile îndeplineau aceleaºi funcþii primare, însã purtau ºi rãzboaie pentru a-ºi apãra þinuturile.

Nici alte idei plasate de Strabon nu-ºi gãsesc amprenta istoricã. Herodot povesteºte despre amazoanele care au fost prinse de greci ºi au ucis echipajele navelor care le transportau. Neºtiind sã navigheze, au ajuns pe coastele Sciþiei. Aici au ajuns sã facã copii cu sciþii (popor iranian), însã

refuzînd sã se supunã societãþii lor patriarhale, le-au cerut bãrbaþilor sã pãrãseascã patria lor natalã. ªi astfel a apãrut Sarmaþia (în Ucraina de astãzi). Însã acesta poate fi doar mitul fondator al unui popor.

Alþi istoriografi plasau Amazoanele – femeile rãzboinice în Anatolia sau Libia. Amazoanele sînt legate de multe personaje istorice din perioada Imperiului Romana ºi antichitãþii tîrzii. Se crede cã amazoanele au fondat oraºe ºi temple precum Smyrna, Sinope, Cyme, Gryne, Ephesus, Pitania.

De asemenea, se presupune cã ele au inventat cavaleria.

voltare ale acestor culturi. Dacã ne gîndim puþin, o astfel de femeie, crescutã pe cal ºi învãþatã sã mînuiascã de micã arcul, putea fi la fel de letalã ca un bãrbat.

Arheologii au gãsit schelete îngropate cu arcuri ºi sãgeþi, suliþe ºi cai. La început s-a presupus cã toþi cei înmormîntaþi cu arme în acea regiune trebuiau sã fie bãrbaþirãzboinici. Dar testele ADN ºi alte analize bioarheologice ºtiinþifice au descoperit cã o treime din femeile sciþilor erau îngropate cu arme ºi purtau rãni de rãzboi la fel ca bãrbaþii. Femeile erau de asemenea îngropate cu cuþite, pumnale ºi unelte. Este incredibil cît de mult ne apropiem de imaginea descrisã în Antichitate.

Amazoanele fumau iarbã ºi beau o poþiune puternicã din lapte de iapã fermentat numita kumis, pe care o foloseau în ritualuri în jurul focului.

Nu avem nici o dovadã cã la aceste adunãri sau în societate, bãrbaþii erau excluºi sau lipseau cu desãvîrºire din peisaj. Herodot ne povesteºte despre cum culegeau flori, frunze ºi seminþe, pe care le aruncau în foc. Fumul le inducea o transã ºi începeau sã cînte ºi sã joace. Probabil vorbeºte

Miturile amazoanelor rãzboinice În general, existã diferite versiuni ale legendei amazoanelor. Unele afirmã cã o datã pe an vizitau un trib vecin ºi pãstrau doar copiii de sex feminin. Altele spun cã Amazoanele – femeile rãzboinice luau în timpul raidurilor prizonieri. În Iliada, numele amzoanelor este Antianeirai („cele care luptã ca bãrbaþii”).

Amazoanele apar în arta greacã din perioada arhaicã în conexiune cu alte legende celebre. Ele au invadat Lycia ºi au fost înfrînte de marele erou Bellerophon. Regina Myrine a condus amazoanele spre victorie împotriva Libiei. Una dintre muncile lui Hercule a fost sã obþinã centura reginei-amazoane Hippolya. A fost însoþit de prietenul sau Tezeu, care a luat-o cu el pe prinþesa Antiope, sora Hippolytei.

Se zice cã amazoanele au întreprins o expediþie împotriva insulei Leuke, la gura Dunãrii, unde cenuºa lui Ahile a fost depozitatã de Thetis.

Pompei spune cã a întîlnit amazoane în armata lui Mithridates.

Se aude despre ele chiar ºi în vremea lui Alexandru cel Mare, cînd se vorbeºte despre regina amazoanelor, Thalestris.

Scriitorul roman Virigil, apoi Iordanes în istoria sa despre geþi vorbeºte despre armata acestora, care cucerise în trecut Armenia, Siria ºi toatã Asia Minor, þinînd aceste teritorii pentru o sutã de ani. Tot el menþioneazã cã amazoanele au luptat cu Hercule ºi în rãzboiul troian.

Dovezi istorice, morminte ºi nomazi Au fost descoperite în ultmii ani numeroase kurgane, movile folosite drept morminte de cãtre nomazi. Toate aceste triburi erau centrate în jurul creºterii cailor, ajungînd astfel sã parcurgã distanþe imense de la Marea Neagrã pînã la stepele îndepãrtate ale Mongoliei. Aceºtia trãiau în triburi mici, tocmai de aceea trebuiau sã fie în stare sã se apere de invadatori.

Domesticirea calului, urmatã de cãlãrie ºi perfecþionarea arcului scit, care era mai mic, dar mai puternic, au constituit principalele elemente de dez-

despre cînepã. Cunoaºtem cu siguranþã aceste metode, iar arheologii gãsesc dovezile în morminte.

Tot Herodot ne descrie o tehnicã prin care construiau un fel de clãdire destinatã saunei, probabil în timpul iernii în stepe. Un fel de cort, probabil asemãnãtor cu cel al indienilor nativamericani, unde duceau cînepa.

Femeilor amazoane le plãceau foarte mult tatuajele În picturile scite ºi trace care ne-au mai rãmas existã tatuaje foarte frumoase ºi detaliate ale femeilor. Istoricii Greciei antice povestesc despre tehnica ºi practica tatuajelor la triburile din Eurasia. Toþi sclavii care proveneau din zona Mãrii Negre erau tatuaþi. Se gîndeau însã la tatuaje ca la un soi de pedeapsã. Cine ºi-ar fi marcat corpul în mod conºtient?

datoritã bravurii ºi luptelor din rãzboiul grecopersan. În Bãtãlia de la Salamis, Artemisia era membrã a forþelor invadatoare ale regelui persan Xerxes.

Regina Boudicca Cînd soþul ei, Prasutagus, a murit, Boudicca a devenit regina tribului de iceni din Britania.

Pentru cîteva luni, între 60-61, ea i-a condus pe iceni într-o mare revoltã împotriva romanilor ca rãspuns pentru tratamentul dat ei ºi fetelor ei. A incendiat trei oraºe romane majore, Londinium (Londra), Verulamium (Sf. Albans), ºi Camulodunum (Colchester). În final, guvernatorul militar roman Suetonius Paullinus a reuºit cu greu sã înnãbuºe revolta.

Au fost descoperite truse de tatuaj în mormintele sciþilor, iar unele trupuri îngheþate descoperite ne aratã detalii extraordinare. Pielea putea fi jurnalul lor, descriind cãlãtoria. Puteau fi rolul unei iniþieri sau puteau reprezenta o experienþã specialã, fie în realitate sau în vis. Acele animale fantastice ºi desene geometrice puteau fi doar de decor.

Insula Amazoanelor A existat într-adevãr o insulã a amazoanelor.

Singura insulã din sudul coastelor Mãrii Negre, numitã acum Insula Giresum. Dar a apãrut prima oarã în varianta Argonauþilor, unde aceºtia gãsesc pe insulã ruinele unor temple ºi altare. Aici se credea cã amazoanele sacrificau cai înainte de a merge la rãzboi. E foarte interesant, pentru cã grecii gãseau ruine asociate cu amazoanele încã din Epoca de Bronz. Recent, arheologii turci au gãsit ruinele templului menþionat de Argonauþi. Astfel, mitul devine din nou realitate.

Au existat ºi poveºti conform cãrora amazoanele castrau bãieþii, îi abandonau sau îi ucideau. Însã asta exista doar în fantezia grecilor.

Aºa au apãrut poveºtile în care ele atacau alte triburi sau luau bãrbaþi prizonieri. Însã nu se cunoaºte faptul cã, la popoarele nomade, era un obicei de a trimite copiii sã fie crescuþi de alt trib pentru a întãri relaþiile ºi a încheia noi alianþe. În

Regina Zenobia Zenobia a devenit reginã a Palmiriei, în Siria de azi, în al treilea secol. Ea a pretins cã este urmaºa Cleopatrei. A început ca regentã pentru fiul ei, dar apoi a pretins tronul, împotrivindu-se romanilor ºi a pornit în luptã împotriva lor. A fost pînã la urmã înfrîntã de Aurelian ºi probabil fãcutã prizonierã.

Regina Samsi (Shamsi) a Arabiei În 732 î.Chr, Samsi s-a revoltat împotriva regelui asirian Tiglath Pileser III (745-727 î.Chr.). Ea a refuzat tributul ºi a ajutat probabil Damascul într-o luptã fãrã succes împotriva Asiriei.

Regele asirian i-a capturat oraºele, forþînd-o sã fugã în deºert. Suferind, ea sa predat ºi a fost obligatã sã plãteascã tribut regelui. Deºi un ofiþer al regelui era staþionat la curtea ei, i s-a permis sã conducã în continuare. 17 ani mai tîrziu, îi trimitea tribut regelui Sargon al II-lea.

Surorile Trung Dupã douã secole de stãpînire chinezã, vietnamezii s-au ridicat sub conducerea a doua surori, Trung Trac ºi Trung Nhi. Ele au adunat o armatã de 80.000 de oameni. Au antrenat 36 de femei sã fie generali ºi au împins chinezii din Vietnam în anul 40. Trung Trac a fost numitã apoi conducãtor ºi s-a numit „Trung Vuong” ori „Regina Trung”. Au continuat sã lupte împotriva chinezilor trei ani, dar, pînã la urmã, fãrã succes, s-au sinucis.

Regina K’abel Se crede cã a fost cea mai mare reginã a epocii tîrzii mayaºe. Ea a condus din 672 pînã în 692. A fost guvernator militar al regatului Wak ºi a purtat titlul de Rãzboinic Suprem, autoritate mai mare decît a regelui, soþul ei, K’inich Bahlam. lumea anticã tumultuoasã ºi plinã de lupte, acesta era un obicei foarte folositor.

Filip cel Mare a fost crescut de un aliat al tatãlui sãu. Era de asemenea un obicei comun chiar ºi în Evul Mediu în Europa.

Amazoanele i-au ajutat pe troieni împotriva grecilor în rãzboiul troian. Cercetãri arheologice recente sugereazã cã amazoanele erau femei rãzboinice importante, puternice, care proveneau din stepe.

Regina Tomyris Tomyris a devenit reginã în Massegetai dupã moartea soþului ei, Cyrus al Persiei. I-a vrut regatul ºi s-a oferit sã se însoare cu ea pentru el, însã ea a refuzat. Aºadar, s-au luptat pentru el.

Cyrus a pãcãlit armatele conduse de fiul ei, care a fost luat prizonier ºi s-a sinucis. Apoi, armata lui Tomyris a atacat ºi a învins, ucigîndu-l pe regele Cyrus.

Regina Artemisia Artemisia, regina din Halicarnassus – pãmîntul natal al lui Homer, ºi-a cîºtigat renumele

purtînd doar steaguri, au impresionat prin curajul lor, cîºtigînd astfel încrederea regelui. Acesta a luat decizia de a le include într-un corp de elitã al armatei, iar încrederea sa avea sã fie rãsplãtitã prin victoria obþinutã în lupta pentru cucerirea regatului Ouidah. Amazoanele din Dahomey au jucat un rol important în aceastã victorie-cheie, prin care regele obþinea un oraº pe coasta Atlanticului. Accesul direct la ocean i-a permis regelui sã cîºtige mulþi bani din comerþul cu sclavi.

Succesorii lui Agadja au dus mai departe obiceiul folosirii amazoanelor în luptã, sporind cu timpul numãrul acestora. În jurul anului 1830, gardienii palatului au început sã fie transformaþi într-o forþã armatã. Decizia a fost luatã de Regele Guézo în scopul întãririi forþelor sale, deoarece regatul intra în numeroase conflicte cu adversari ce deþineau armate mai numeroase. În timpul domniei lui Guézo, numãrul amazoanelor a crescut de la 600 la 6.000.

Femeile-soldat din Dahomey au fost supranumite „amazoane“ de cãtre primii europeni care au pãtruns în regiune, iar aceste trupe de elitã ale regatului îºi meritau cu prisosinþã supranumele. În limba fon, cea vorbitã de locuitorii din

Dahomey, regatul amazoanelor Regatul Dahomey a fost întemeiat în Secolul al XVII-lea în zona în care astãzi se gãseºte statul Benin, mãrginit la vest de Togo ºi la est de Nigeria. Femeile rãzboinice cunoscute astãzi drept „amazoanele din Dahomey“ se trag dintrun grup ce avea ca ocupaþie de bazã vînãtoarea de elefanþi: gbeto. Acesta a fost fondat în timpul domniei regelui Wegbaja, în primul secol de existenþã al regatului Dahomey. În secolul al XVIII-lea, aceste femei începuserã sã joace rolul de gãrzi ale palatului regal, avînd totodatã misiunea de aplicare a edictelor emise de rege, însã nu beneficiau de un antrenament special. În Dahomey, nici un bãrbat (cu excepþia eunucilor) nu avea voie sã pãtrundã în palatul regal dupã asfinþit, prezenþa acestora în clãdirea regalã fiind redusã chiar ºi în timpul zilei. Eunucii ºi femeile jucau rolul de paznici ai palatului.

Sub conducerea regelui Agadja, care a domnit între 1708 ºi 1740, numeroase femei au fost încorporate în armata regalã, pentru ca aceasta sã parã mai numeroasã, intimidînd astfel adversarii. În ciuda faptului cã ele nu erau dotate cu arme,

Dahomey, amazoanele purtau numele de mino, însemnînd „mamele noastre“.

Amazoanele din Dahomey erau antrenate de mici cu un singur scop: sã devinã luptãtoare de elitã. Încã din primii ani de viaþã, acestea erau antrenate sã mînuiascã arme, sã fie puternice, rapide ºi sã reziste la durere. Printre metodele folosite pentru cãlirea trupului se numãrau sãriturile peste ziduri din ramuri de acacia acoperite cu spini sau expediþiile de duratã lungã prin junglã, fãrã nici un fel de provizii. În luptã, amazoanele din Dahomey erau lipsite de fricã ºi de milã, aruncîndu-se cu furie asupra inamicilor. Bãrbaþii din armatele regatelor învecinate le considerau inamici de temut.

Amazoanele au fãcut parte din armata statului Dahomey timp de mai bine de 150 de ani, reprezentînd un sfert din forþele armate. În perioada de apogeu, în jurul anului 1850, armata amazoanelor numãra 6.000 de femei-soldat.

Principalele arme folosite de cãtre amazoane erau muschetele ºi macetele, la care se adãuga un brici folosit pentru decapitarea victimelor (în acea vreme, cutuma din regiune era ca rãzboinicii sã se întoarcã acasã cu capetele ºi organele genitale ale adversarilor). (mythologica.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 1 decembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (10) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU Controversele s-au amplificat atunci cînd Oana Schmidt Hãinealã, în calitate de preºedinte al CSM, a emis o hotãrîre prin care stabilea cã un judecãtor ar trebui sã se abþinã de a mai judeca dosare de corupþie, în situaþia în care DNA a început urmãrirea penalã împotriva sa ori faþã de un apropiat al sãu. Ce se urmãrea prin aceastã hotãrîre? Nimic altceva decît îndepãrtarea judecãtorilor care nu erau de acord cu rechizitoriile incorecte. Asociaþia Magistraþilor din România s-a ridicat vehement împotriva hotãrîrii, calificînd-o drept ,,cel mai grav atentat la independenþa judecãtorului”.

Obiºnuit doar sã acuze, nu sã ºi recepþioneze criticile venite din partea societãþii, CSM a emis, de asemenea, un comunicat scandalos, prin care afirma cã ,,atacurile din mass-media, îndreptate împotriva membrilor sãi încalcã normele democratice ºi principiile statului de drept”, solicitînd reprezentanþilor Puterii sã instituie un mecanism de responsabilizare, prin care sã se închidã gura presei. Nici mãcar Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie nu s-a dovedit un model pentru celelalte instanþe. Aºa cum remarca Angela Nicolae, fosta ºefã a Direcþiei de Relaþii Internaþionale, din cadrul Parchetului ÎCCJ, ,,cea mai înaltã instanþã a Justiþiei a devenit un pluton de execuþie”. Nu este singura voce din Justiþie care o acuzã pe Livia Stanciu, fosta preºedintã a ÎCCJ, de dictaturã tipic

Plãtim pentru cã nu ºtim adevãrul despre Revoluþie (1) Statul român are de achitat 2.363.200 euro. Dacã la aceastã sumã adãugãm ºi cele 780.000 euro pe care România le are de plãtit în dosarul „Anamaria Loredana Orãºanu contra României“, obþinem daune totale de 3.143.200 euro, doar de pe urma dosarelor Revoluþiei.

Iatã cum s-a ajuns aici.

22 decembrie 1989: imediat dupã fuga soþilor Ceauºescu, în toatã þara coborîse liniºtea, nicãieri nu se mai trãgea, iar forþele militare se retrãseserã spre cazãrmi.

Trei decenii tîrîº-grãpiº Dar, brusc, în jurul orei 14,00, pe micile ecrane a apãrut gen. (r) Nicolae Militaru, care a început sã urle isteric: „Opriþi mãcelul, vã ordon sã opriþi mãcelul!“. La scurt timp dupã el, a apãrut ºi Ion Iliescu, cel care a vorbit ºi el despre „teroriºi super-instruiþi, care trag din orice poziþie“. Iar rezultatele au fost cumplite. Anchetele ulterioare au stabilit cã în cursul evenimentelor din decembrie 1989 au murit, în total, 1.104 persoane. Din acestea, 162 au murit pînã pe 22 decembrie 1989, înainte de fuga soþilor Ceauºescu, iar 902 au fost ucise în zilele urmãtoare, dupã ce Militaru ºi Iliescu au declanºat isteria rãzboiului cu „teroriºtii“. Tot atunci s-a înregistrat ºi un numãr total de 3.352 de rãniþi. Din aceºtia, 1.107 au fost victimele represiunii ceauºiste, iar restul de 2.245 de rãniþi au fost înregistraþi pînã la sfîrºitul Revoluþiei.

Apoi, în anii imediat urmãtori, majoritatea decidenþilor politici ºi militari ai fostului regim comunist au ajuns pe mîna justiþiei. Iar unii dintre aceºtia au ajuns chiar ºi la puºcãrie. Victimele, supravieþuitori ai acelor evenimente ori urmaºi ai celor care au murit, au luat ºi ele calea justiþiei, cerînd sã li se facã dreptate. O dreptate pe care o cautã chiar ºi acum, dupã aproape trei decenii.

53 de persoane, cel mai recent dosar De curînd, CEDO a condamnat România la plata a 780.000 euro în favoarea a 53 de persoane care au reclamat la instanþa internaþionalã tergiversarea anchetelor într-o serie de dosare privitoare la evenimentele din decembrie 1989. Este vorba despre dosarul „Anamaria Loredana Orãºanu ºi alþii împotriva României“, în care au fost conexate 75 de plîngeri ale victimelor Revoluþiei din 1989. În majoritatea cazurilor este vorba despre rude ale celor uciºi la Revoluþie, dar sînt ºi trei cazuri de rãniþi. Aceasta este ultima verigã dintr-un lung lanþ de hotãrîri similare, în urma cãrora þara noastrã plãteºte

comunistã. Dupã ce a hãrþuit-o ºi a þinut-o la închisoare pe doamna Rarinca, refuzînd sã-i restituie o sumã minorã de bani, Livia Stanciu l-a trimis dupã gratii, pentru doi ani, pe Mircia Gutãu, ales primar al Municipiului Rîmnicu Vîlcea în mai multe rînduri, sãvîrºind o gravã eroare, sancþionatã de CEDO. Conform Legii lustraþiei, fostele procuroare comuniste, Monica Macovei ºi Livia Stanciu, ar fi trebuit sã se retragã din Justiþie. Dar starurile vechiului regim, ajutate de Traian Bãsescu ºi Klaus Iohannis, ocupã ºi astãzi posturi înalte ºi bine remunerate. Parchetul General ºi-a desfãºurat activitatea într-un anonimat ireproºabil, iar cînd a încercat sã facã un pas înainte a intrat ca Eremia cu oiºtea-n gard. Totuºi, douã dintre recentele ,,realizãri” ale procurorului general, August Lazãr, se impun a fi menþionate: clasarea Dosarului legat de fraudarea alegerilor prezidenþiale din 2009 ºi refuzul de a furniza Comisiei Parlamentare de anchetã date despre scrutinul amintit. În schimb, Direcþia Naþionalã Anticorupþie, care produce atîtea frisoane în rîndul acelora care-i trec pragul, a zãngãnit fãrã încetare cãtuºele, deºi ea însãºi se aflã într-o continuã stare de agitaþie ºi de suspiciuni. Strãduindu-se sã introducã o disciplinã de fier în activitatea DNA, Laura Codruþa Kövesi s-a aflat, de-a lungul anilor, în conflict cu unii procurori din subordine, care-i încãlcau oridinele ºi deciziile ori refuzau sã se angajeze în întocmirea unor dosare controversate.

Un scandal prelungit s-a iscat între DNA ºi DIICOT, cele douã instituþii întocmindu-ºi dosare una alteia. Din acest duel juridic a cîºtigat Laura Codruþa Kövesi, care a eliminat-o pe Alina Bica de la conducerea DIICOT ºi a trimis-o pe banca acuzãrii. Controverse puternice au intervenit chiar în sînul DNA. În aprilie 2013, cînd premierul Victor Ponta, girînd, ca interimar, ºi Ministerul Justiþiei, a propus ca Laura Codruþa Kövesi sã fie numitã ºefã la DNA, în locul demisionarului Daniel Morar, 97 din cei 124 de procurori, care lucrau în cadrul acestei

structuri, au organizat o miºcare de protest, nemulþumiþi cã nominalizarea unei singure persoane se face în urma unor jocuri politice, prin eliminarea CSM din procedurã. În urmã cu cîteva sãptãmîni, în interiorul DNA s-a aprins o altã gîlceavã devastatoare. Noul conflict dintre Kövesi ºi subalternii sãi a survenit dupã o ºedinþã de analizã, în cadrul cãreia procurorii au fost zdravãn muºtruluiþi de ºefa lor, într-un limbaj cînd ,,colorat”, cînd presãrat cu avertismente ºi ameninþãri la adresa celor care îºi permit sã nu respecte ordinele, ori ,,sã stea cu fundul pe dosare”, fãrã sã aducã la DNA mãcar un ministru – doi. Neputînd sã digere un asemenea ,,mesaj”, unii procurori l-au înregistrat, iar la scurt timp, cîteva pasaje din discursul ºefei DNA au fost difuzate de diverse posturi de televiziune. Negînd autenticitatea înregistrãrilor, aºa cum neagã tot ceea ce i se imputã, Laura Codruþa Kövesi a reacþionat ºi mai dur. A aprobat cererile a trei procurori, care doreau sã pãrãseascã DNA, ºi i-a mazilit pe procurorii Mihaela Iorga Moraru ºi Doru Þuluº.

Conflictul este departe de a se stinge, chiar dacã procurorul general Augustin Lazãr afirma, cu naivitatea unui preºcolar, cã în DNA nu este nici un scandal.

Acuzatã de unii cã nu ºtie prea multã carte, de alþii, de plagiat ºi de politizarea Justiþiei, Laura Codruþa Kövesi are meritul de a fi regizat cu pasiune ºi talent spectacolul ,,inculpaþilor în cãtuºe”, pe care europenii, pervertiþi de atîta democraþie, îl resping cu vehemenþã. * Douã semnale externe ar putea sã redreseze balanþa Justiþiei noastre: Mecanismul de Cooperare ºi Verificare (MCV) ºi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (CEDO). Dar verdictele MCV, deosebit de dure, care þin România de ani ºi ani în afara Spaþiului Schengen, pornesc de la activitatea atît de contestatã din domeniul Justiþiei ºi de la rezultatele nesatisfãcãtoare ale luptei împotriva corupþiei. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

peste 3 milioane euro doar pentru tergiversarea dosarelor Revoluþiei.

întregii populaþii“. În plus, procurorii au mai afirmat cã, „pe fondul lipsei de cooperare ºi coordonare, militari ºi civili au mers din proprie iniþiativã în anumite imobile ºi au verificat acoperiºurile unor clãdiri, fãrã a anunþa celorlalte forþe aflate în zonã, ceea ce a creat derutã ºi reprezentãri greºite, cu consecinþa deschiderii focului concentrat ºi producerii a numeroase victime“. De asemenea, pe fondul acelor condiþii speciale, „au existat situaþii în care s-au executat focuri de armã între militari din aceeaºi unitate sau între unitãþi militare“. De fapt, toate aceste explicaþii penibile au fost o pãlãvrãgealã inutilã, menitã sã dea greutate unei decizii despre care era clar cã va nemulþumi foarte multã lume: clasarea dosarului Revoluþiei. Sau, dupã cum au zis procurorii: „Cauza a fost clasatã ºi pentru infracþiunea de ucidere din culpã, reþinîndu-se cã faptele nu sînt prevãzute de legea penalã, dar ºi pentru lovire sau alte violenþe ºi instigare la infracþiunea de lovire sau alte violenþe, reþinîndu-se, dupã caz, cã fapta nu existã sau nu este prevãzutã de legea penalã, respectiv cã s-a împlinit termenul de prescripþie a rãspunderii penale“.

„Crime împotriva umanitãþii“ Ani la rînd, dosarul Revoluþiei s-a aflat pe masa procurorilor militari, care l-au dat de colo pînã colo, aºteptînd fatidicul an 2012, cînd, indiferent de gravitatea faptelor, inclusiv crimele, ar fi urmat sã fie prescrise, conform legilor penale obiºnuite. În timp, un numãr mare dintre victimele Revoluþiei ºi urmaºi ai acestora s-au înscris în Asociaþia 21 Decembrie 1989, condusã de Teodor Mãrieº. Acesta a fost cel care, ani la rînd, s-a zbãtut pentru ca dosarul Revoluþiei sã nu ajungã în acest „punct terminus“: a adunat în jurul sãu o bunã parte a celor care luptau în justiþie pentru drepturile lor, s-a rãzboit cu inerþia ºefilor din Parchetul General, a fãcut greva foamei în mai multe rînduri, s-a adresat instituþiilor internaþionale. ªi, pas cu pas, a început sã obþinã rezultate. Una dintre primele victorii a fost cea din septembrie 2004, cînd a obþinut la CEDO încadrarea crimelor Revoluþiei în categoria „crime împotriva umanitãþii“, care sînt imprescriptibile. Despre sine, Mãrieº afirmã acum: ,,Eu am doar un singur merit: am menþinut dosarul Revoluþiei în viaþã“.

Revoluþia „clasatã“ Iniþial, au existat o puzderie de dosare privitoare la evenimentele locale din decembrie 1989. În decembrie 2004, toate acele dosare au fost reunite într-un megadosar numit generic dosarul Revoluþiei. Însã, indiferent cum s-au numit, dosarele Revoluþiei s-au tîrît prin justiþie vreme de aproape 25 de ani. Asta, pînã pe 23 octombrie 2015, cînd au fost blocate complet: pe vremea în care Tiberiu Niþu deþinea funcþia de procuror general, anchetatorii Secþiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General au decis „clasarea Revoluþiei“.

Printr-un comunicat de presã, aceºtia ºi-au explicat astfel decizia: „Dacã pînã la momentul în care fostul preºedinte Nicolae Ceauºescu a pãrãsit sediul CC al PCR forþele de ordine au acþionat în baza ordinelor ºi mãsurilor dispuse de factorii politici ºi militari contra manifestanþilor care demonstrau pentru înlãturarea regimului comunist, libertate ºi democraþie, dupã acest moment, în condiþiile în care euforia generalã privind victoria Revoluþiei a fost urmatã în scurt timp de o stare de teamã privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauºescu la conducerea þãrii, cu ajutorul unor forþe fidele, nu a mai existat o acþiune a organelor statului împotriva manifestanþilor, ci o acþiune comunã îndreptatã, conform percepþiei create, împotriva unor elemente contrarevoluþionare, care acþionau împotriva voinþei

Promisiuni tardive Anul trecut, pe 20 septembrie, Augustin Lazãr, procurorul general al României, s-a lãudat cã, în foarte scurt timp, Parchetul General va finaliza cercetarea în douã dosare deosebit de importante: dosarul Revoluþiei ºi dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. „Cu prioritate se desfãºoarã activitãþile în cadrul dosarului Mineriadei ºi în continuare s-a efectuat, de asemenea, o echipã investigativã care se ocupã de dosarul Revoluþiei, pentru ca ºi el sã fie clarificat într-un termen rezonabil.

Vasãzicã, aºa cum am scris în proiectul managerial, vor fi anchete efective ºi nu existã nici un motiv ca aceste dosare sã nu fie soluþionate într-un termen rezonabil de acum înainte. ªi este clar cã ele sînt întîrziate, pentru acest motiv noi am primit ºi condamnãri la CEDO. România a fost condamnatã pentru acest fapt, însã, aºa cum se prezintã în acest moment situaþia, eu sînt optimist cã pînã spre sfîrºitul anului cel puþin unul dintre dosare va ajunge în stadiul spre finalizare ºi în prima jumãtate a anului urmãtor ºi un al doilea dosar mare dintre cele care sînt avute în vedere va ajunge spre stadiul de finalizare“, a declarat Augustin Lazãr. Este drept cã, dupã 26 de ani, dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 a ajuns, tîrîºgrãpiº, pe masa judecãtorilor. În schimb, dosarul Revoluþiei… încã nu! Iar pînã la niºte sentinþe definitive, în ambele, mai este o cale extrem de lungã. (va urma) VASILE SURCEL

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 1 decembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Mircea Coºea - ºtiinþã ºi artã în slujba doctrinei economice a interesului naþional Pe Mircea Coºea îl vedem frecvent la televizor. Spune lucruri adevãrate despre economie ºi le explicã foarte frumos. Dînsul este însã ºi un maestru al condeiului, nu numai al cuvîntului. Astãzi putem sã spunem cã este lider al doctrinei economice a apãrãrii interesului naþional al României. În cãrþile pe care le-a scris a reuºit sã demonstreze cu argumente ºtiinþifice ºi cu fapte reale de ce în România nu sînt aplicabile ipotezele doctrinelor clasice sau care au fost erorile diferitelor guvernãri de dupã 1989. Înþelegem din creaþia profesorului Mircea Coºea de ce capitaliºtii noºtri nu sînt la fel ca aceia din alte þãri: ai noºtri s-au îmbogãþit în principal în relaþia cu statul, în timp ce în alte þãri au cîºtigat în competiþia de pe piaþã. La noi baza relaþiilor comerciale este cumetria, iar la alþii contractul. Mecanismele moderne coexistã în România cu structuri arhaice destul de puternice. Titlul uneia dintre cãrþile domniei-sale a fost elocvent în ceea ce priveºte existenþa mecanismelor pre-capitaliste în România de astãzi: „Viaþa în economia mioriticã. Studii ºi eseuri economice”. În ultima carte pe care a adus-o recent în faþa cititorilor, intitulatã „România în zodia cocoºului de foc. Studii ºi eseuri economice”, profesorul Mircea Coºea ridicã la un nivel greu de atins corelaþia dintre ºtiinþa economicã ºi arta cuvîntului. Este o nouã paginã din istoria economicã a României însoþitã de comentarii ºi explicaþii. Las cititorilor plãcerea sã savureze fiecare paginã, fiecare rînd, fiecare idee din aceastã carte. Prezint în continuare unul dintre eseurile care probeazã suficient, dupã pãrerea mea, calificativele propuse pentru creaþia profesorului Mircea Coºea.

Titlul este edificator „Avem piloþi, dar nu avem avion. Sau poate avem o dronã”. Ideea eseului porneºte de la o afirmaþie a domnului Ponta privind existenþa a doi piloþi la comanda avionului care simbolizeazã economia naþionalã. Din acest motiv avionul riscã sã se prãbuºeascã.

Profesorul Mircea Coºea merge mai departe ºi spune cã avionul respectiv nu are ºanse nici sã se ridice de la sol. Înþelegem astfel dintr-un limbaj pe bazã de simboluri cã economia naþionalã nu a avut nici un fel de evoluþie pozitivã care sã o ducã la un nivel înalt de la care sã rezulte riscul de a se prãbuºi. Nu, economia României a rãmas la sol, adicã la nivelul zero din perspectiva standardelor moderne, respectiv capacitatea de a satisface nevoile curente ºi de dezvoltare ale þãrii. Tot la sol rãmîne ºi avionul-motiv literar din acest eseu. Pentru a dovedi de ce nu se ridicã de la sol avionul-simbol, autorul aduce argumente din ºtiinþa economicã, dar sub forma unor motive literare bazate pe tehnologia din aviaþie. Titlul mai sugereazã ideea cã prea multe persoane doresc atribuþii de conducere peste o economie care nu mai are circuitele funcþionale în interiorul þãrii.

Finalul eseului exprimã deosebit de concentrat în manierã artisticã o criticã veche formulatã de cãtre toþi patrioþii de dupã 1990: „conducerea economiei României din afara þãrii”. Mircea Coºea utilizeazã ca simbol literar un aparat din tehnologia aeronauticã, drona, pentru a persifla aceastã realitate contra-productivã din România. Ar putea sã simbolizeze altceva mai bine comanda externã decît drona? Substratul textului ºi al simbolului utilizat poate fi mult mai profund. Cei care comandã economia naþionalã a României de la distanþã nu cunosc realitatea pentru cã nu sînt în interiorul aparatului, iar el nu este dotat atît de bine pentru a permite comunicaþiile din noua generaþie. Un alt sens al metaforei ar putea fi acela cã erorile de pilotaj, inclusiv riscurile prãbuºirii aparatului, dacã totuºi acesta ar reuºi sã se ridice de la sol, nu îi vor afecta în nici o mãsurã pe cei care sînt la butoane. Da, cei care comandã economia României de la distanþã (din afara þãrii) fac un simplu exerciþiu pentru a testa ipoteze teoretice valabile probabil pentru alte meleaguri ºi pentru alte comunitãþi. În final vã recomand sã citiþi tot ceea ce scrie profesorul Mircea Coºea, inclusiv ultima carte, „ România în zodia cocoºului de foc. Studii ºi eseuri economice”, realizatã la Editura Fundaþiei România de Mîine. Veþi savura problemele economice reale ale României într-un limbaj pe care sã-l înþelegem toþi, iar stilul de redactare este o adevãratã artã literarã.

Conf.univ.dr. AURELIAN VIRGIL BÃLUÞÃ Universitatea Spiru Haret

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (74) Bãtãile, un stil de viaþã Cînd l-am cunoscut eu pe Cezar, avea deja vreo trei mandate executate. Cred cã vreo ºapte ani de puºcãrie pînã atunci, fãrã a mai pune la socotealã ºi ºcoala de corecþie, dar numai pentru scandal ºi bãtãi. Pe urmã a tot intrat, tot pentru bãtãi, dar ºi pentru furturi din buzunare.

Nu ciordea el, doar lua în primire ºi la o adicã mai intervenea, dacã era nevoie, îi mai dãdea cîte un pumn la unul ºi atunci, dacã îl prindea, îl bãga ºi pe tîlhãrie, cã se considera infracþiune comisã cu violenþã. Uite aºa a tot picat la suferinþã, pînã ce a strîns în total vreo 24 de ani. Era însã deja consacrat, îl cunoºtea toatã lumea, tot oraºul, cel puþin pe la Casa de Culturã mai mereu bumbãcea cîte unul care voia sã se afirme, sã urce în vîrful piramidei.

Cezar era foarte complex la bãtaie, dãdea ca o moarã stricatã ºi cu pumnii, cu piciorul, chiar ºi cu cãpãþîna.

Explozia preþurilor la alimente Explozia preþurilor la alimente nu este cauzatã de creºterea preþurilor la utilitãþile energetice, considerã deputatul independent Remus Borza. „Preþul energiei electrice este reglementat pentru populaþie, pînã la 31 decembrie, într-o proporþie de 10%. Restul de 90% din coºul casnic se achiziþioneazã din piaþa concurenþialã. Sînt doi furnizori care livreazã energie la preþ reglementat de ANRE în acest coº – Nuclearelectrica ºi Hidroelectrica – la un preþ ponderat de 135 de lei/MWh. Sigur cã celor cca.

8 milioane de consumatori casnici nu li se factureazã la 136 lei megawattul, ci la 500 lei, pentru cã intervin taxe de cogenerare, de transport, furnizare, distribuþie, certificate verzi, accize, TVA etc. În orice caz, la populaþie, preþul energiei nu a explodat. Au fost, însã, douã creºteri – una la 1 iulie cu 8% ºi încã una, la 1 octombrie, de 5%. Per total, putem vorbi de o creºtere de 13%. Un kilowatt este 0,41 lei. O familie consumã în jur de 100 KWh/lunã. Asta înseamnã 41 lei. 13% în plus înseamnã 5 lei. Majoritatea celor 8 milioane de consumatori casnici pot face faþã unei facturi de electricitate mãrite cu 5 lei, cîtã vreme cel mai prost pachet de þigãri costã 15 lei. Într-o economie de piaþã, toate utilitãþile trebuie plãtite la preþul pieþei. Înþeleg sã subvenþionãm preþul utilitãþilor pentru acei cetãþeni care, într-adevãr, nu au suficiente venituri. Mã refer la acei consumatori vulnerabili care sînt definiþi încã din 2012 prin legea energiei.

Manifest empatie pentru cetãþenii defavorizaþi ºi sînt de acord sã îi susþinem cu o subvenþie doar pe cei cu risc de excluziune socialã, nu pe toþi consumatorii casnici din România. Dintr-un studiu fãcut de ANRE rezultã cã 80% din consumul anual casnic de energie este facturat cãtre doar 20% din cei aproape 8 milioane de consumatori casnici.

Concluzia este simplã. Cine are bani consumã mult.

Cei cu venituri mai mici consumã mult mai puþin.

Sînt peste 4 milioane de consumatori casnici care au un consum sub 40 KWh/lunã, asta înseamnã o facturã de 16 lei/lunã. 13% în plus înseamnã 2 lei/lunã.

Oricum, preþul la energie furnizat populaþiei este mult mai mic în România decît în alte þãri din Europa. Aici avem un preþ de 13 eurocenþi cu taxe incluse faþã de 22 eurocenþi în Spania ºi Portugalia, 24 eurocenþi în Italia sau 30 eurocenþi în Germania.

Copiii români sînt cei mai sãraci din Europa Anul trecut, 49,2% din copiii români erau expuºi riscului de sãrãcie ºi excluziune socialã, fiind cel mai ridicat procent din þãrile UE, potrivit unui studiu Eurostat. Asta înseamnã cã 1,880 de milioane de copii nu au parte de o viaþã decentã.

Mai grav de atît, procentul este aproape dublu faþã de media europeanã, de 26,4%. În ultimii ºase ani, în perioada 2010-2016, procentul de copii sãraci a crescut în România, în timp ce în majoritatea þãrilor Uniunii Europene, copiii au parte de condiþii de viaþã tot mai bune. Aºa se face cã în Polonia, 1,648 de milioane de copii sînt într-o situaþie asemãnãtoare, în condiþiile în care populaþia acestei þãri este de circa 38 de milioane

Culmea este cã dãdea foarte bine cu capul, deºi de obicei doar ãºtia mici se descurcã cu genul ãsta de loviturã.

Arma lui de bazã erau însã pumnii, ambii, cã lovea excelent ºi cu stînga, dar ºi cu dreapta. De exemplu, eu mã specializasem doar în croºee de dreapta, stînga o foloseam doar ca sã mã sui în tramvai, cum se spune, însã el, cînd se pornea, dãdea de ziceai cã e moriºcã, nu mai ºtiai care e stînga ºi care e dreapta, într-un asemenea hal dãdea.

Bãtãile erau un stil de viaþã pentru el, i se nimerea mereu un scandal, chiar dacã nu le cãuta el ºi nu era pus pe harþã, nu se lua de oameni nevinovaþi pe stradã. Dar dacã i se ivea prilejul de o bãtaie ca lumea, marja imediat. ªi scandaluri tot ieºeau, nu era asta problema, aºa cã dacã voiai sã îþi încerci forþele ºi ciumegãria, aveai cu cine. Însã te înjoseai ca ºmecher dacã te luai de unul amãrît.

Pe atunci erau probleme mari cu luatul gagicilor dintr-un cartier. Cã, sã zicem, dacã venea în Floreasca un tip din Tei dupã o fatã de-a noastrã se lãsa urît. Bãieþii din cartier erau violenþi, se zicea cã era ruºine sã iasã cu unul din alt cartier, ar fi sãrit imediat pe ãla sã-l

Aceeaºi intoxicare opereazã ºi în piaþa de gaze cu referire la explozia preþului gazului livrat populaþiei. De la INS, aflãm cã, în 2017, preþul la gaze livrat populaþiei a „explodat” cu 1,41%. O gospodãrie are un consum mediu lunar de 70 mc gaze. Un metru cub costã 1,3 lei, asta înseamnã o facturã lunarã de 91 de lei. Majorarea de 1,41% înseamnã 1,2 lei în plus pe lunã. Ar fi cazul sã abandonãm demagogia ºi populismul.

Mai nou, preþul la alimentele de bazã a crescut ca urmare a „exploziei” preþului la utilitãþile energetice: energie, gaze, carburanþi. Într-adevãr, de la 1 octombrie, s-a reintrodus supraacciza pe carburanþi.

Asta înseamnã 32 de bani în plus la litru de motorinã sau benzinã. Cîrcotaºii de serviciu au fãcut ºi din acciza asta o catastrofã naþionalã, omiþînd cã în toate þãrile din Europa se practicã o astfel de accizã. ªi în România am avut acciza la carburant vreo 15 ani pînã la 1 ianuarie 2017. Chiar ºi reintroducînd supraacciza, ponderea taxelor în preþul carburantului la pompã în România este 50% în condiþiile în care media europeanã este de 60%. Astãzi, preþul carburantului în România este de 1,1 euro/litru faþã de o medie europeanã de 1,3 euro/litru. O sã mai demontez un mit care circulã în industria transportatorilor, ºi anume cã motorina ar fi mai ieftinã la unguri sau austrieci. În aceastã sãptãmînã, 1 litru motorinã în România este 1,124 euro, în Ungaria 1,175 euro, în Austria 1,132 euro.

Dublarea preþului la ouã sau creºterea cu 50% a preþului la unt, precum ºi majorarea semnificativã a preþului la alte alimente nu este consecinþa creºterii preþului la utilitãþile energetice. Ponderea energiei ºi a carburanþilor în cost produs este maxim 3-4%. Cã doar nu ne imaginãm cã gãina sau vaca mãnîncã energie sau bea petrol. Nici creºterea preþului energiei pentru consumatorii industriali nu justificã explozia preþurilor la alimente. Preþul mediu al unui megawatt, pe primele 10 luni, tranzacþionat pe PCCB sau PC-OTC, este de 166 lei faþã de 157 lei pe primele 10 luni din 2016, adicã a crescut cu 6%.

Producãtorii, distribuitorii ºi comercianþii de bunuri profitã de orice pretext pentru a-ºi majora preþurile. Asta aratã doar lãcomie în a-ºi maximiza profiturile ºi dispreþ faþã de consumator. Ei sînt principalii vinovaþi de escaladarea preþurilor la alimente ºi bunuri de larg consum”, afirmã deputatul într-un comunicat de presã.

(R.C.) de persoane, dublu faþã de cea a României. Mai mult, în ultimii ºase ani, în aceastã þarã s-a redus sãrãcia în rîndul copiilor cu 6,6%. În toate þãrile UE, un numãr de 24.816 milioane de copii sub 18 ani erau consideraþi sãraci, în 2016. În ultimii ºase ani procentul copiilor aflaþi într-o situaþie economicã precarã a scãzut cu aproape un punct procentual, de la 27,5% în 2010, la 26,4% în 2016. Situaþia s-a redresat considerabil în Letonia, unde procentul minorilor care duc o existenã precarã s-a redus aproape la jumãtate, de la 42,2% în 2010, la 24,7% în 2016. ªi în Ungaria nivelul de trai al copiilor a crescut cu 5,1%, în Bulgaria cu 4,2%, iar în Lituania cu 3,4%. ªi în Grecia a crescut numãrul copiilor expuºi riscului de sãrãcie, de la 28,7% în 2010, la 37,5% în 2016. Cipru a înregistrat o creºtere de 7,8%, urmatã de Suedia cu 5,4% ºi Italia, cu 1,1%.

GIULIA ANGHEL

cãpãceascã. Le mai þineam ºedinþe, le mai spuneam cã bãiatul trebuie respectat, atît timp cît se poartã cum se cade. Aaa, dacã vorbeºte urît sau e obraznic, puteau sã-l poceascã în voie, dar atît timp cît se purta bine ºi fata îl plãcea, însemna cã nu e japcã, ºi atunci ce rost aveau omorurile astea? Apãruserã brichetele de unicã folosinþã, era luxul suprem pentru orice ºmecheraº, astea sau pixurile strãine. Erau ãºtia mai micii care se apucaserã de fumat, cu pãrinþi bine poziþionaþi, le furau brichetele sã se laude afarã ºi cei mai mari le confiscau ei. Ne bãgam mereu, ºi eu, dar ºi Cezar. Mai le dãdeam cîte o castanã la gãligani, un ºut în cur, un capac dupã ceafã fãceam dreptate, interveneam de obicei.

Nu era atunci loc sã fii bãiat de bani gata, putea sã fie oricine, cã tot ºi-o lua urît dacã nu se comporta bine cãci nu se înjosea nici un ºmecher sã-i bage în seamã cã au familiile bani sau funcþii. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Pag. a 16-a – 1 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Refugiul (8) Ajunºi acasã, le-am gãsit pe mama ºi pe cele douã surori, Maria ºi Domnica, îngrijorate, agitate ºi tot într-o fugã. Scoteau din ladã îmbrãcãmintea de iarnã: cojoace, sumane, bundiþe, tulpane de lînã, ciorapi, pentru cã nu se terminase iarna încã ºi cine ºtie prin ce zone reci am fi ajuns, dar ºi ceva de varã. Unele lucruri le puneau în geamantane, altele la o parte pentru a fi împachetate în baloturi strîns legate. Lada de zestre a mamei, cu haine de valoare: cãmãºi cu altiþe, încã de la pãrinþii ei, broboade de borangic, cãmãºi cu mãrgele, valuri de pînzã ºi alte obiecte, era pusã la vedere.

Afarã era frig ºi umed. Cãdeau fulgi mari ºi grei de apã, înãlbind doar acoperiºurile ºi pomii. Pe jos era numai o fleºcãialã.

Am coborît ºi bagajele noastre din cãruþã ca sã alegem din ele pe cele de drum lung. Unde oare?... În România...

Mama luase hotãrîrea sã plecãm cu toþii, cu cei patru copii pe care-i avea acasã. Cel mare, Vasilicã, se dusese voluntar pe front, ofiþer TR. Nu mai ºtiam nimic de el.

Timpul trecea, noaptea era pe noi ºi atîta mai aveam de fãcut... ºi toate cu grabã. Pe cît era mama de hotãrîtã de aceastã plecare, cum nu fusese în iunie 1940, cînd ne ocupau sovieticii, pe atît tata rãmînea tot pe gînduri ºi tot cugeta, cum nu fãcuse în iunie 1940, cînd era sã lase totul baltã ºi sã urmeze militarii români în retragere. Îl impresionase starea jalnicã a soldaþilor, deprimarea lor.

Acum stãtea mai mult pe afarã cu vietãþile gospodãriei. Parcã de ele ar fi întrebat ce sã facã.

Vãzîndu-l mama cum se codeºte ºi nu ia nici o mãsurã într-un moment aºa de important pentru familie, îl ia mai aspru: „Du-te, mãi omule, la Primãrie sã vezi ce fac ºi ceilalþi gospodari. Cere ºi tu cele trebuitoare plecãrii ºi sã ne urnim odatã. Nu auzi cum bat tunurile tot mai aproape ºi nu vezi avioanele zburînd deasupra satului?“... Dar tata parcã nu o auzea. El nu se da dus. Cînd îl vedeai prin curte, cînd prin grãdinã, cînd în grajd, cînd în ºurã de unde le da animalelor mai din belºug mîncare ºi mîngîindu-le. Se frãmînta pînã la topire. „Cum sã plec? Unde sã mã duc? Cui sã las gospodãria, cu ºurã nouã ºi o casã nouã pornitã la construcþie? Dar toatã

truda noastrã ºi a pãrinþilor noºtri?!“. Dar mama îl urmãrea ºi nu-l slãbea: „Ce vor face copchiii aiºtia cu ºcoala începutã? Ce se va întîmpla cu ei? Care va fi viitorul lor? Colhozul? Dar noi? Ai uitat cã eram puºi pe listã pentru Siberia? Dumnezeu, Armata Românã ºi Antonescu ne-au salvat în iunie 1941. Nu mai eram pe lume. Porneºte odatã!“.

Dar tata era tot tãcut ºi îngrijorat. „Cu ce sã încep, Doamne? Ajutã-ne ºi acum, cum ne-ai ajutat în 1941“.

Cînd ne vedea pe noi tot fuga la ales hainele ºi încãlþãrile pentru drum, s-a dus, cîine-cîineºte, la primãrie ca sã vadã, chiar, ce fac oamenii din sat ºi sã scoatã ºi el actele de plecare. Ajuns acolo, aflã cã cei mai buni gospodari ºi-au ridicat documentele ºi sînt hotãrîþi sã plece.

Spuneau cã îºi lasã gospodãriile unor cunoºtinþe sau neamurilor, care rãmîn pe loc. Prin comunã era multã forfotã. Umblau cãruþele, unele încãrcate, altele goale, ducînd la unul ºi la altul din ceea ce au agonisit o viaþã. Întristaþi ºi grãbiþi, ei nu mai aveau timp de discuþii ºi de lãmurit ºi pe alþii. Era momentul cînd fiecare trebuia sã ia hotãrîrea pe cont propriu. Ajutorul pe care îl dãdea primãria – statul – era transportul gratuit pe CFR. Pînã la garã, fiecare îl fãcea cu cãruþa sau pe jos.

Aceastã stare a oamenilor l-a hotãrît pe tata sã plece.

Imediat a scos hîrtia de la oficialitãþi, cãci îl cuprinsese un fel de tremur, de remuºcare, de ceea ce a gîndit ºi a fãcut pînã în acea clipã. Intrã ºi-i spune primarului gîndul sãu ºi imediat primeºte ºi documentul: „Ministerul Internelor. Buletin nominal de evacuare (cupon pentru transport) nr. 1087. 1. Numele ºi prenumele Ropcean Mihai; 2. Etatea 48. Profesia – agricultor. 3. Domiciliul – Plaiul Cosminului. Persoane ce-l însoþesc. Alexandra 46 ani, Maria – 22 ani, Leontina – 18 ani, Domnica – 12 ani; Cantitatea de bagaje – 300 kg; Locul de evacuare – Strehaia, Mehedinþi; Data cînd se face evacuarea – 27 martie; Mijlocul de transport prin care se evacueazã – cu trenul; Locul de adunare pentru îmbarcare – Valea Cosminului. Semnãtura ºi sigiliul delegatului pentru evacuare. Semnãtura evacuatului“.

Pe Lazãr, fiul cel mic, nu-l trecuse în Buletin. Pentru el fãcuse o înþelegere cu fratele Lazãr, secretarul Liceului „Aron Pumnul“ din Cernãuþi. Odatã hotãrîrea luatã, tata a trecut pe alt macaz. Greul venea însã de acum încolo. Face un drum la Cernãuþi pentru a cunoaºte data plecãrii trenului, care transporta arhiva, labora-

Prin Librãriile Americane (17) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri mai rãmas 30. În ianuarie 1944 a fost trimis acasã. Tatãl Amintirile familiei Brown lui mai avea încã gaterul. A fost declaratã industrie de din Viºeul de Sus (2) Guvernatorul Ardealului de Nord intenþiona sã preia toate afacerile de la evrei. Tatãl sãu reuºeºte sã cedeze formal afacerea unei alte companii, al cãrei angajat a devenit, conducînd în continuare afacerea. El a fugit din nou, auzind cã ungurii vor sã-l trimitã la un detaºament de muncã. Dupã o sãptãmînã a primit un mesaj de la tatãl lui în care-i spunea cã este mai bine sã vinã înapoi, în caz contrar va fi închisã întreaga familie. S-a întors ºi a fost imediat trimis în Rusia, în haine civile, cu bandã galbenã pe braþ, la muncã forþatã. A cãlãtorit în vagoane de marfã pînã la Gomel, apoi 40-50 de kilometri pe zi, în marº, pînã în zona frontului. Iarna fãceau drumuri prin zãpadã ca sã poatã trece cãruþele, caii ºi trãsurile. Cînd ruºii au rupt frontul, în ianuarie 1943, de douã-trei ori au fost încercuiþi. Era împreunã cu alþi doi bãieþi, din care unul basarabean care ºtia ruseºte. Au reuºit sã convingã o familie sã-i ascundã în pivniþã, cu intenþia sã se lase prinºi de ruºi. Dupã douã zile au trebuit sã plece pentru cã nemþii umblau din casã în casã ºi împuºcau orice ungur sau muncitor evreu care încerca sã treacã la ruºi. Au început sã se retragã pe un frig de – 40 grade Celsius. Referitor la comportamentul faþã de evrei, ungurii se purtau mai rãu decît nemþii. „Ungurii ne foloseau pentru exerciþii de tragere, ca ºi cum am fi fost pãsãri“ (pag. 273). Primãvara a fost o epidemie de tifos. S-a organizat un spital la Doroshit. A avut noroc, deºi a fost ºi el bolnav, n-a ajuns acolo. Ungurii au dat foc spitalului, plin cu tineri evrei bolnavi, pentru a opri rãspîndirea tifosului în armatã.

Nota 3: De cîtã cruzime dau dovadã aceºti unguri care se distreazã trãgînd în tinerii evrei ca la vînãtoare, sau care dau foc la un spital plin cu bolnavi de tifos. Nam întîlnit asemenea cazuri în Transnistria de sub administraþia româneascã. Compania lui de muncã forþatã a avut 220 de tineri evrei, iar dupã retragere au

rãzboi ºi mulþi tineri evrei lucrau acolo. În martie, Germania a ocupat Ungaria ºi lucrurile au mers tot mai rãu. În mai, ºeful poliþiei a venit la ei acasã. S-a scuzat foarte mult, dar le-a spus cã trebuie sã plece la ghetoul din Bistriþa. A fost foarte ambil, a stat patru ore, ca mama lui sã poatã pregãti mîncare de drum. I-a lãsat sã ia un cal ºi o trãsurã. În iunie a fost trimis împreunã cu întreaga familie, în vagoane de marfã, la Auschwitz. De acolo a fost trimis sã construiascã barãci. Este salvat de americani. Dupã ce se pune pe picioare, ajunge în Austria, în oraºul Wels. Aflã cã americanii vor pãrãsi zona ºi o vor ceda ruºilor. Nu-ºi face probleme, crezînd cã ruºii se vor comporta ca ºi americanii, dar aceºtia cînd au sosit au desfiinþat lagãrul ºi i-au lãsat sã plece fãrã alimente ºi fãrã cazare. Pînã la urmã ajunge la Viºeu.

Gaterul era complet distrus. Ungurii cãutînd dupã aur, au spart pereþii clãdirilor. S-a dus la Bucureºti sã caute compania cu care fãcuserã înþelegere pãrinþii sãi, ca sã le cearã niºte bani împrumut. Cu aceºti bani ºi-a reconstruit gaterul, apoi ºi-a plãtit datoria cu cherestea.

Nota 4: Salvarea afacerii familiei Brown a venit nu de la Budapesta, ci de la Bucureºti, unde a gãsit pe cineva dispus sã-i ajute. În mai 1946, s-a cãsãtorit cu Libby.

Nu mai trãia nimeni din familia lui, iar din familia lui Libby numai o sorã mai trãia. Lidia Brown s-a nãscut în Viºeul de Sus, în anul 1926. Mai avea trei fraþi ºi o sorã.

Tatãl ei, rabin, era proprietarul hotelului, restaurantului local ºi managerul unui depozit de autobuze. Evreii erau sãraci, puþine familii aveau afaceri, restul erau cizmari, croitori, tîmplari, muncitori forestieri sau lucrãtori la gater. La ºapte ani merge la ºcoalã. A luat ºi lecþii de maghiarã. Cînd în 1940 ungurii au ocupat Ardealul de Nord, s-a simþit foarte norocoasã de venirea lor.

Nota 5: De ce s-o fi bucurat familia Lidiei de invazia ungurilor? Aveau un hotel ºi un restaurant. Tatãl ei era

toarele ºi biblioteca Liceului „Aron Pumnul“, delegat fiind frate-sãu Lazãr, secretarul acestei instituþii. Îl mai roagã o datã sã îl ia cu familia lui ºi pe Lazãr cel mic.

Acceptã nepotul ºi-i subliniazã sã fie în garã pe data de 25 martie, la ora 17. Se întoarce tata cu o bucurie umbritã de acele vremuri dureroase ºi îi spune mamei vestea.

Bucuroasã, ea trece la pregãtirea fiului pentru un drum mai lung. „- Unde, mãi, omule? – La Bard, undeva în Transilvania, la un liceu“ – i-a zis tata.

Un copil din cei patru era salvat. Rãmîneam noi trei fete: Mãriuca, Doncuþa ºi eu. Trebuia întreprins ceva ºi pentru noi. Îl cautã tata pe un alt frate al sãu, Vasile, solistul de la tenor I, care era muncitor la „Haiþ“ (Heizung = cuptor, încãlzire) la CFR Cernãuþi. Nu avea copii, pentru cã soþia sa nici nu voia sã audã de ei. Nu-i dorea ºi nici nu-i iubea pe ai altora. Aveau o casã mare, nouã, trãiau foarte bine ºi erau fãloºi. Mãtuºa nu purta altã grijã decît aceea de a-l îngriji ºi ocroti ca pe un copil. În casa lor, de Sãrbãtori, sau de unele evenimente – zile de naºtere – se desfãºurau petreceri cu invitaþi ºi se cînta din repertoriul corului. Totuºi, tata încercã sã-l înduplece în aceste vremuri de bejenie, ca sã mã ia. „Mãi Vasile, ºtiu cã voi vã refugiaþi, n-aþi putea s-o luaþi ºi pe Lenuþa cu voi? N-o sã vã facã greutãþi. E o fatã cuminte ºi muncitoare. Pînã va merge la o ºcoalã o sã lucreze pe undeva, pe la oameni. ªi Lazur l-a luat pe Lãzuricã, în trenul plin cu cãrþile liceului. Ne va fi ºi nouã, celor care am rãmas, sã plecãm mai liniºtiþi. Vorbeºte ºi cu Domnica ta“. Unchiul a sta puþin pe gînduri ºi i-a zis: „Mãi Mihai, dacã-i pînã acolo, eu aº lua-o, dar nu ºtiu ce va spune Domnica. Voi sta de vorbã cu ea“.

Tata s-a entuziasmat ºi vine mai voiniceºte acasã. Îi spune mamei. Aceasta a ridicat din sprîncene, aplecînd capul într-o parte. O cunoºtea bine pe Domnica. Dar ceo fi o fi. Se ºi apucã la pregãtit pentru mine. În dimineaþa zilei de 25 martie, pune cuptorul în funcþie, coace pîine ºi colaci, taie din orãtãnii ºi încheie cu dulciurile. Dupã-masã, Lazãr cel mic era aºteptat în gara mare de secretarul Liceului „Aron Pumnul“. La ora 17 era plecarea. În casã se aºterne o atmosferã de durere, întristare, de despãrþire, pentru cine ºtie cînd, dar se lucreazã. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 rabin ºi managerul unui depozit de autobuze. O duceau bine sub administraþia româneascã! Curînd entuziasmul le-a mai scãzut. În 1941 li se retrage autorizaþia pentru hotel. Armata maghiarã a folosit hotelul ca depozit de uniforme. Restaurantul l-au pãstrat pînã în 1944. În mai 1944 familia ei este deportatã. Ajunge la Auschwitz, unde a stat opt sãptãmîni în condiþii îngrozitoare, înainte de a fi trimisã la muncã. O roagã pe o fatã din Viºeu, care era secretarã la grupul lor de barãci, sã o punã pe lista pentru muncã. Este trimisã în oraºul Reichenbach.

Urmeazã o vizitã medicalã, fãcutã de o doctoriþã prizonierã rusoaicã, apoi hrãnite ºi adãpostite într-o baracã cu paturi mici ºi drãguþe, cu saltele cu paie, douã pãturi ºi pernã. Nu le venea sã creadã. A lucrat la o fabricã a companiei Telefunken, care producea emiþãtoare ºi receptoare de radio. Cînd inginerii erau mulþumiþi de rezultatele muncii, primea bonus o canã de zahãr. A lucrat aici pînã la sfîrºitul lui februarie 1945. Cînd erau bombardamente se ascundeau sub mesele de lucru. Sora ei ºi trei veriºori erau împreunã în 8 mai 1945, cînd au fost eliberaþi de ruºi. Erau în lagãrul de la Parsnitz unde fãceau tranºee ºi obstacole antitanc. Stãteau pe marginea drumului, cînd apare o cãruþã cu un rus care vorbea idiº. I-a întrebat ce fac acolo ºi ce crime de rãzboi au fãcut. Apoi a apãrut un tînãr ofiþer rus, care n-a zis nimic, în schimb a scos o sticlã de parfum ºi a început sã le stropeascã pe fete. Omul care vorbea idiº l-a întrebat apoi pe veriºorul mai mare dacã fetele n-ar vrea sã petreacã noaptea cu ei. El i-a rãspuns cã sînt subnutrite ºi bolnave, la care cel care vorbea idiº le-a spus sã plece repede acasã. Celor din lagãr ruºii le-au spus cã au la dispoziþie trei zile în care pot sã ia ce vor din casele nemþilor. Au mers ºi au cãutat haine curate ºi încãlþãminte. S-a întors la Viºeu unde a gãsit totul distrus. Dintr-o comunitate de 7.000 de evrei s-au mai întors doar 200. A cãutat aurul ascuns de tatãl ei ºi a gãsit cutia cu 2 kg de aur. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 1 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Comisia Europeanã sesizeazã Consiliul UE în cazul României Comisia Europeanã a constatat cã România nu a adoptat mãsuri active pentru a corecta devierea semnificativã de la obiectivele bugetare pe termen mediu, astfel cã va cere Consiliului UE sã recomande din nou Bucureºtiului mãsuri pentru corectarea deficitului bugetar excesiv. „În cazul României, Comisia Europeanã a stabilit cã nu a fost adoptatã nici o acþiune efectivã ca reacþie la recomandarea fãcutã de Consiliul Uniunii Europene în iunie”. În acest context, Comisia Europeanã „propune Consiliului UE sã adopte o recomandare revizuitã adresatã României pentru a corecta devierea semnificativã de la modul de ajustare a parcursului spre atingerea obiectivelor bugetare de termen mediu”, se aratã într-un comunicat postat miercuri pe site-ul Executivului UE. „În iunie 2017, Consiliul UE a emis o recomandare adresatã României în sensul unei ajustãri structurale anuale de 0,5% din PIB, în cadrul Procedurii Devierii Semnificative. În contextul evoluþiilor apãrute între timp ºi al lipsei de acþiuni efective din partea României pentru a-ºi corecta devierea semnificativã, Comisia Europeanã propune acum o nouã recomandare, privind o ajustare structuralã anualã de cel puþin 0,8% din PIB în 2018”, precizeazã instituþia. În conformitate cu Articolul 121 al Tratatului de funcþionare UE, statele membre trebuie sã aplice mãsuri financiare solide pe termen mediu prin coordonarea politicilor economice ºi prin monitorizare multilateralã, în scopul evitãrii apariþiei deficitului bugetar excesiv.

PAUL DUMITRESCU

Greenpeace cere anchetã dupã creºterea radioactivitãþii în Europa Organizaþia ecologistã Greenpeace solicitã lansarea unei investigaþii privind o posibilã încercare de ascundere a unui accident nuclear, în contextul depistãrii unor concentraþii mari de particule radioactive în Europa, dar Rusia a negat acuzaþiile cã ar fi la originea incidentului.

Un nor de particule radioactive depistat în Europa în ultimele sãptãmîni indicã producerea unui accident nuclear în Rusia sau în Kazahstan spre sfîrºitul lunii septembrie, conform Institutului francez pentru Securitate Nuclearã (IRSN).

Cum au ajuns Iranul ºi Arabia Sauditã la un rãzboi rece Criza declanºatã de demisia prim-ministrului libanez Saad Hariri este ultimul eveniment adãugat rivalitãþii crescînde dintre cele douã puteri regionale din Orientul Mijlociu - Arabia Sauditã ºi Iranul - care se confruntã prin interpuºi în Liban, Yemen, Irak ºi Siria.

Arabia Sauditã, campioana wahhabismului, doctrina riguroasã a Islamului, ºi Republica Islamicã Iran, ºiitã, au întrerupt relaþiile diplomatice în 2016 ºi, în lupta lor pentru influenþã, au sprijinit tabere rivale în Liban, Irak, Siria ºi Yemen. Începînd cu 4 noiembrie, tensiunea dintre cele douã þãri a fost reaprinsã de demisia primuluiministru libanez Saad Hariri, care din Riad a acuzat Iranul cã influenþeazã Beirutul prin intermediul miºcãrii Hezbollah, sprijinitã de Teheran. Lucrurile au degenerat ºi mai mult dupã ce prinþul moºtenitor saudit Mohammed bin Salmane a acuzat Iranul cã a atacat Arabia Sauditã, învinuind Teheranul pentru un atac cu rachetã al rebelilor houthi din Yemen, ce a fost din fericire interceptatã de apãrarea Riadului. Teheranul a negat orice implicare ºi le-a cerut saudiþilor sã nu se joace cu focul ºi sã se fereascã de „puterea“ iranianã, scrie „Le Figaro“.

De unde vine rivalitatea Iran-Arabia Sauditã Dincolo de antagonismul istoric dintre persani ºi arabi, rivalitatea dintre Riad ºi Teheran a fost exacerbatã în 1979 de revoluþia iranianã ºi apariþia Republicii Islamice, care a transmis un mesaj revoluþionar de emancipare popularã ºi anti-american, perceput ca o ameninþare de monarhia conservatoare sauditã aliatã cu

Autoritãþile ruse au negat cã ar fi la originea incidentului atomic, deºi Agenþia meteorologicã rusã a confirmat depistarea unor particule radioactive în concentraþii de sute de ori mai mari decît limitele admise. În acest context, organizaþia ecologistã Greenpeace a cerut iniþierea unei investigaþii internaþionale privind o posibilã încercare de ascundere a unui accident nuclear, informeazã site-ul cotidianului „The Guardian“. În multe zone din Europa au fost depistate concentraþii mari de ruteniu-106. Zona suspectã este Argaiaº, situatã în sudul Rusiei, unde concentraþiile de particule radioactive au fost de 986 ori peste limitele normale. În zona Argaiaº se aflã uzina de procesare a uraniului Maiak. „Contaminarea cu izotopi de ruteniu-106 nu are legãturã cu activitãþile din zona Maiak”, se aratã într-un comunicat al companiei.

Filiala rusã a organizaþiei Greenpeace a cerut Administraþiei pentru energie atomicã de la Moscova (Rosatom) lansarea unei „anchete detaliate”, urmînd sã sesizeze Parchetul General rus.

Rosatom a respins informaþiile privind producerea vreunui incident nuclear în Rusia. „Rosatom confirmã categoric cã nu au existat accidente neraportate sau care ar fi trebuit raportate pe teritoriul Rusiei”, informeazã un comunicat oficia (cotidianul.ro)

Rusia ºi China aºteaptã sfîrºitul fãrã strãlucire al lui Merkel Dupã eºecul negocierilor pentru formarea unei coaliþii, Angela Merkel spune cã doreºte în continuare sã rãmînã cancelar, însã mergînd pe o cale care îi sperie mult pe susþinãtorii sãi din Germania ºi din lume – alegerile anticipate. „Calea cãtre formarea guvernului se dovedeºte mai grea decît ne-am aºteptat“, a spus Merkel la postul ARD. Merkel este „scepticã“ în privinþa unui guvern minoritar (CDU deþine 246 de mandate din totalul de 709 din Bundestag) ºi a declarat cã „alegerile anticipate ar fi calea mai bunã“. Într-un interviu pentru ZDF, Merkel a subliniat cã Germania are nevoie de un guvern stabil, „nu de un guvern care trebuie sã gãseascã o majoritate pentru fiecare decizie“.

Pînã ºi Partidul Social Democrat, care a înregistrat cel mai slab rezultat electoral începînd din anii 1920, pare sã prefere anticipatele. Preºedintele Martin Schulz a respins ideea unei noi coaliþii cu Merkel din postura de vioarã a doua ºi a spus cã „nu se teme de noi alegeri“. În Statele Unite. Riadul a fost unul dintre principalii finanþatori ai lui Saddam Hussein în timpul rãzboiului dintre Irak ºi Iran (1980-1988). Odatã cu slãbirea Irakului dupã Rãzboiul din Golf (1991), Arabia Sauditã ºi Iranul devin „cele douã puteri regionale principale“ care se luptã pentru supremaþie geostrategicã, spune Clément Therme, cercetãtor la Institutul Internaþional pentru Studii Strategice (IISS). Riadul considerã influenþa regionalã crescîndã a Iranului – odatã cu rãzboaiele din Irak ºi Siria ºi continuarea programului balistic drept o ameninþare la adresa securitãþii proprii. Pentru Iran, care s-a vãzut înconjurat de baze americane ºi ameninþat de arsenalele vecinilor sãi, dezvoltarea programului de rachete este pur defensiv.

Ce factori favorizeazã tensiunile „Prima cauzã a tensiunilor actuale este legatã de confruntarea prin interpuºi dintre Iran ºi Arabia Sauditã“, a declarat Therme, dînd ca exemplu teatrele de rãzboi din Irak, Siria ºi Yemen. Pentru Max Abrahms, profesor la Universitatea de Nord-Vest din Boston ºi specialist în problemele de securitate internaþionalã, „rivalitatea saudito-iranianã a devenit ºi mai accentuatã“ odatã cu slãbirea recentã a grupãrii jihadiste Statul Islamic în Irak ºi Siria. Aceastã competiþie „a devenit principiul organizator al alianþelor în Orientul Mijlociu, reamintind de Rãzboiul Rece care a împãrþit þãrile în douã tabere“, a subliniat Therme. Acesta mai spune cã „venirea lui Donald Trump la preºedinþia Statelor Unite a eliberat energiile anti-iraniene din Peninsula Arabicã“, deoarece Washingtonul a preluat cauza (...) „aliatului saudit“ ºi în defavoarea Iranului. O atitudine americanã tranºantã în faþa Iranului, alta faþã de abordarea administraþiei lui Barack Obama (2009-2017), marcatã de semnarea unui acord istoric privind nucleul iranian, a accentuat aceastã luptã.

plus, 51% din germani se pronunþã pentru anticipate, potrivit unui sondaj publicat de ZDF, faþã de 43% care se opun unui nou scrutin.

Angela Merkel fiind aparent resemnatã cu eºecul negocierilor cu liberalii ºi ecologiºtii, mingea a trecut în terenul preºedintelui Frank-Walter Steinmeier, care preferã totuºi forþarea unei coaliþii ºi a început propriile negocieri cu partidele. „Mã aºtept ca toate pãrþile sã conºtientizeze responsabilitãþile pe care le au, iar acest lucru nu înseamnã revenirea la urne“, a precizat Steinmeier, care a avut marþi consultãri cu ecologiºtii, iar în zilele urmãtoare va discuta cu social-democraþii ºi cu liberalii, cei consideraþi „vinovaþi“ pentru impasul politic. Din SUA ºi pînã în Polonia, perspectiva anticipatelor este privitã cu teamã. Anticipatele pot aduce ºi mai multe mandate extremiºtilor din Alternativa pentru Germania, pentru a nu mai vorbi despre o înfrîngere a lui Merkel ºi apariþia unui nou lider. „Cînd Germania strãnutã, Polonia face febrã“ ºi „este greu de crezut cã Putin nu va profita de aceastã situaþie în Ucraina, iar China nu va profita în investiþiile-cheie în infrastructurã“, scrie portalul polonez prooccidental Onet.

Ziarul elveþian „Le Temps“ considerã însã cã Merkel se apropie de un sfîrºit fãrã strãlucire ºi cã surprizele din Germania sînt binevenite. „Angela Merkel a fost prezentatã ca singura figurã credibilã a lumii occidentale, dupã ºocurile Brexit ºi Trump, însã ea este ºi simbolul imobilismului european: rigoare financiarã, uneori în exces, reticenþã la construcþii politice noi ºi dorind mereu sã nu bruscheze“.

Lider al Bãtrînului Continent, Germania pare pregãtitã pentru o conducere mai hotãrîtã, mai inspiratã ºi mai puþin uzatã, scrie „Le Temps“.

CÃLIN MARCHIEVICI

Ce rol joacã clivajul dintre ºiiþi ºi sunniþi Aceste tensiuni religioase între cele douã ramuri principale ale Islamului – sunniþi - ºiiþi - „au apãrut ca un parametru important al rivalitãþii Iran-Arabia Sauditã“, dupã invazia SUA din Irak în 2003, care a adus ºiiþii la putere în Bagdad, „dar mai ales dupã primãvara arabã din 2011“ observã Clement Therme. „Statele arabe au devenit vulnerabile, iar Iranul a fost atunci definit ca principala ameninþare la adresa stabilitãþii regionale“, a adãugat el, referindu-se la sprijinul ferm al Teheranului faþã de cererile marilor minoritãþi ºiite de pe teritoriul monarhiilor din Golf.

Cum poate evolua criza „Arabia Saudita va încerca sã foloseascã cel mai recent incident, cel a rachetei trase de Houthi din Yemen, pentru a cîºtiga sprijin pentru impunerea unor sancþiuni suplimentare Iranului pe motiv de continuare a programului de rachete“, a declarat Graham Griffiths, analist la o companie de consultanþã privind controlul riscului. Dar „izbucnirea unui conflict regional mai larg este puþin probabilã“, spune el. „Riscul de escaladare pare sã fie atenuat de teama unui rãzboi“, considerã, de asemenea, Clement Therme, reamintind cã „Iranul are experienþa dureroasã“ a rãzboiului cu Irakul. În ceea ce priveºte Arabia Sauditã, aceasta „este împotmolitã în Yemen“, unde s-a angajat din martie 2015 în fruntea unei coaliþii militare pentru a opri avansarea rebelilor Houthi. Pentru Eurasia Group, firmã de consultanþã pe riscul politic, „retorica sauditã nu reflectã neapãrat interesul pentru rãzboi“. Dar argumentul „naþionalist“ împotriva Iranului ar putea fi manipulat de cãtre prinþul moºtenitor în bãtãlia internã care zguduie regatul ultra-conservator pentru consolidarea puterii.

VIORICA MARIN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 1 decembrie 2017

Eticheta masculinã (1) Bãrbatul, pentru a se îmbrãca de etichetã, are patru posibilitãþi de bazã: jacheta de ceremonie, smochingul, fracul ºi spenþerul. Fiecare dintre aceste costume de etichetã are caracteristici ºi utilizãri diferite. Sã începem cu smochingul.

Smochingul este compus din jachetã ºi pantalon, cel mai adesea de culoare neagrã, chiar dacã este permis sã alegeþi ºi alte culori închise, precum albastrul sau bordoul.

Cîteodatã, chiar dacã în cazuri rare, bãrbatul poate purta ºi smoching alb. Jacheta poate fi cu un rînd sau douã rînduri de nasturi ºi va avea gulerul confecþionat din mãtase.

Pantalonul, fãrã manºetã, poate avea la cusãturi aceeaºi aplicaþie de mãtase ca ºi gulerul jachetei. Culoarea pantalonului la smoching trebuie sã fie la fel ca a jachetei, cu excepþia smochingului alb, mai potrivit vara, care va fi compus din jachetã albã ºi pantalon negru. Nu existã un smoching alb complet, iar dacã vreo firmã sau vreun designer îl confecþioneazã, el nu este elegant.

Smochingul poate fi însoþit de o fîºie de mãtase sau de satin care înconjoarã talia, peste pantalon ºi în partea de jos a cãmãºii. Acesta este unul dintre detaliile ce face mai elegantã alura domnilor care poartã smoching. Dacã

O afacere foarte ciudatã (11) Vorbind despre Prinþesã, tonul conversaþiei s-a schimbat. Aproape simþeam cã Regina ºi-ar fi dorit ca timpul sã poatã fi dat înapoi. „Am încercat de multe ori sã o ajut pe Diana. I-am scris foarte multe scrisori, Paul”. În acel moment, am putut vedea o imagine cu noi doi, în sufragerie, citind corespondenþa cãlduroasã de la palatul Buckingham sau de la castelul Windsor. „ªtiu.

Am vãzut acele scrisori, iar Prinþesa v-a rãspuns de fiecare datã. Dar problema era cã dumneavoastrã vorbeaþi în alb ºi negru, pe cînd prinþesa vorbea în culori”.

Sugeram cã erau din generaþii diferite ºi cã vorbeau limbi diferite.

Pentru prima oarã în viaþa mea, am vrut s-o îmbrãþiºez pe Reginã, dar, desigur, nu era Prinþesa ºi era imposibil. Am stat acolo, ascultînd-o ºi gîndindu-mã cã, dacã Marea Britanie ar fi vãzut cît de deschisã ºi de caldã era faþã de Prinþesã, nu ar mai fi existat nici o controversã privind distanþarea sa în primele zile de dupã moartea Prinþesei. Mi-am amintit de biletul lãsat de Prinþesã: „Abia aºtept sã-mi îmbrãþiºez soacra”.

Vedeam îngrijorarea sincerã a soacrei, nu a unei suverane distante; cineva care voia sincer sã ajute, iar „ªefa” ºtia asta. Din acest motiv, nu i-a vãzut niciodatã drept duºmani pe Reginã ºi pe Ducele de Edinburgh.

Regina ºtia asta, dar a adãugat „Gesturile mele fie nu au fost binevenite, fie au fost greºit înþelese”. Iar frustrarea sa tristã era evidentã - „tot ce încercam era sã ajut”.

Cînd întîlnirea se apropia de final, Regina mi-a mai spus ceva. Privind peste ochelarii sãi, mi-a spus: „Ai grijã, Paul. Nimeni nu a fost mai apropiat decît tine unui membru al familiei mele. În þara asta lucreazã niºte forþe Loyola Guzman studia la Universitatea „San Andres“ din La Paz. Într-una din zile poliþia dãdu buzna în locuinþa ei. Ceea ce o preocupa însã în mod deosebit pe Loyola era gãsirea unei modalitãþi de a-i anunþa pe partizani despre arestarea ei. Poliþia lucra foarte prudent: a reþinut-o timp de douãzeci de zile fãrã sã sufle o vorbuliþã despre arestarea ei! În tot acest timp, neºtiind nimic despre cele întîmplate, partizanii continuau sã transmitã date pe adresa ei. În felul acesta au ajuns în mîinile poliþiei un mare numãr de date foarte preþioase.

Presa a publicat cîteva rînduri despre arestarea Loyolei Guzman mult mai tîrziu, în momentul cînd aceasta „s-a sinucis“, sãrind de la etajul al treilea al clãdirii poliþiei!

Ziua de 8 octombrie 1967 era din cale-afarã de cãlduroasã. Detaºamentele de cercetaºi semnalarã deplasarea partizanilor lui Guevara de-a lungul îngustei vãi Yuro. La orele treisprezece ºi treizeci de minute, grupul de rangers a primit ordinul de atac. Ei au coborît cu grijã pe firul vãii, cînd, deodatã, s-au trezit primiþi cu foc puternic de arme automate. Grupul lui Guevara încerca sã facã tot posibilul pentru a ieºi din încercuire. Atacatorii dispuneau de o superioritate numericã de necontestat ºi, în plus, erau avantajaþi de teren. Încercarea partizanilor se dovedi zadarnicã, toate ieºirile din vale fuseserã blocate.

Che Guevara a luptat în fruntea curajoºilor sãi oameni pînã la ultima picãturã de energie. A fost rãnit mai întîi la picior apoi o rafalã puternicã de mitralierã i-a smuls arma din mînã. Magazia Mauserului lui era goalã, pistolul nu mai putea fi folosit ºi, în plus, nu se mai putea ridica în picioare. Lupta din Valea Yuro a durat pînã în asfinþit. În aºezarea Higuerras, în casele joase, de lut se aprinseserã cîteva luminãri ºi lãmpi cu carbid în momentul cînd pe o uliþã a satului ºi-a fãcut apariþia un grup de

Universalitatea bunelor maniere (36) nu purtaþi eºarfã, alternativa poate fi vesta, întotdeauna de aceeaºi culoare ºi din acelaºi material precum jacheta ºi pantalonul. Cãmaºa trebuie sã fie albã, de culoarea fildeºului sau de un bej foarte deschis ºi, în general, în tonuri pale care sã tindã spre alb; poate avea broderie pe lîngã nasturi, tiv sau butoni. La cãmaºã trebuie folosit papionul, de preferat negru, iar în cazul smochingului bleumarin sau bordo, de exemplu, va putea fi de culoarea acestuia. ªosetele vor fi fine, de mãtase sau in, ºi întotdeauna negre. Pantofii, de asemenea negri, cu ºireturi sau catarame, pot fi de piele lucioasã sau de lac. Smochingul poate fi însoþit de mãnuºi negre sau de culoarea fildeºului.

Smochingul este indicat pentru a merge la festivitãþi nocturne. Nu este potrivit sã fie purtat la evenimente care au loc în timpul zilei, cînd va trebui sã optaþi pentru una dintre celelalte posibilitãþi.

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (14) despre care noi nu ºtim”. M-a fixat cu privirea ºi ºi-a subliniat cuvintele. „Înþelegi?”

Imediat dupã finalul procesului meu, cînd am vorbit pentru prima oarã în detaliu despre acea întîlnire cu Regina, s-a speculat ºi s-a rîs mult pe seama tonului ºi înþelesului acelui mesaj „Ai grijã” din partea Maiestãþii Sale. Ce voia sã spunã? ªtiu doar ce am auzit. Nu era nici cuantificat, nici spus pe un ton melodramatic. Am plecat ºi am acceptat ce mi s-a spus, aºa cum fusese intenþionat: ca pe un sfat de a fi vigilent, în opinia mea, îmi spunea sã am grijã faþã de oricine, nimeni nu înþelegea mai mult decît Regina poziþia în care mã aflam ºi apropierea pe care o împãrtãºisem cu Prinþesa.

Referirea la „puterile care lucreazã în þara asta fãrã ca noi sã ºtim” mi-a apãrut de multe ori în minte în anii ce au urmat ºi, da, ºi eu am fost îngrijorat. Regina se putea referi la baza de putere a baronilor din presã ºi a editorialiºtilor care pot doborî indivizi de pe piedestaluri. Se putea referi la ceea ce se numeºte „Sistem”, o reþea nedefinitã ºi invizibilã de cercuri sociale interconectate ale celor mari ºi buni. Se putea referi la serviciul naþional de informaþii, MI5, deoarece, fãrã îndoialã, deºi Regina se poate sã nu ºtie despre munca sa secretã ºi despre practicile mai întunecate, e conºtientã de puterea pe care acesta o deþine. Ca ºi Casa Regalã, serviciile de informaþii au undã verde sã acþioneze într-un mod care sã fie cel mai bun pentru interesul monarhiei.

O versiune asupra morþii lui Che Guevara (5) rangers escortînd doi indivizi. Se îndreptau cu toþii spre clãdirea ºcolii. Pe unul dintre ei soldaþii mai mult îl tîrau decît îl sprijineau. Era Che Guevara, comandantul detaºamentului de partizani. Cel de-al doilea era colaboratorul sãu apropiat, Simon Cuba, fost pînã nu demult unul dintre cei mai buni vînãtori de munte ai armatei boliviene. În ciuda faptului cã cei doi arestaþi aveau mîinile legate la spate, soldaþii nu-i slãbeau din ochi, þinînd automatele îndreptate permanent asupra lor.

Arestaþii au fost închiºi provizoriu în clãdirea ºcolii, fiecare într-o altã clasã.

Satul s-a animat pe neaºteptate. Þãranii se strînserã în faþa ºcolii cerînd sã li se dea voie sã intre înãuntru. În acest timp, soldaþii bolivieni încercuirã satul: comandantul lor se temea cã tovarãºii lui Guevara vor încerca sã-i elibereze pe cei doi din detenþie. Într-una din clase, în faþa unei sticle cu whisky, stãteau locotenentul major Perez, sergentul Bernardino Huanca ºi sublocotenentul Mario Teran. Împreunã cu ei se gãsea ºi bãiatul unui þãran din sat, Pablo Fuentes pe nume. Maiorul Miguel Ayorca plecase sã se culce.

A doua zi dis de dimineaþã, unul dintre rangerºii îi duse lui Guevara micul dejun. Mai tîrziu el a relatat urmãtoarele: „Ostaticul ºchiopãta, dar, cu toate acestea, se plimba prin clasã de ici-colo. Am avut sentimentul cã dorea sã stea de vorbã cu cineva. Într-adevãr, aºa era.

Puþin mai tîrziu mi-a ceruit sã-i fie permis sã stea de vorbã cu învãþãtorul din sat“.

A doua opþiune, pe care bãrbatul o are pentru a se îmbrãca de etichetã, este jacheta de ceremonie, numitã popular „pinguin”. Culoarea acestei jachete trebuie sã fie, de asemenea, închisã, neagrã sau gri-cenuºiu.

Ansamblul va fi compus din pantalon, vestã ºi jachetã, mai lungã la spate ºi tãiatã, formînd douã cozi.

Materialul cel mai potrivit este lîna de vigonie.

Denumirea popularã de „pinguin” vine de la croiala jachetei. Ca un amãnunt ciudat, jacheta îºi are originea în croiala britanicã pe care domnii o foloseau pentru costumul de cãlãrie.

Culorile albã, bej ºi cea a fildeºului sînt potrivite pentru cãmaºã. Se poate alege între cravatã ºi papion.

Papionul trebuie sã fie negru sau gri, iar în prezent sînt admise ºi alte game de culori, ca albastrul sau galbenul, dar sã nu fie þipãtoare. Pantalonul, în acelaºi ton ca jacheta, gri sau negru, va avea dungi, în stil diplomatic, fine ºi verticale. Trebuie sã aibã o croialã clasicã. Pantofii, ca ºi în cazul smochingului, vor fi negri, de piele sau de lac, cu catarame sau ºireturi. ªosetele vor fi fine ºi negre.

Opþional se pot folosi mãnuºi. Jacheta de ceremonie poate fi purtatã la festivitãþile care au loc în timpul zilei. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO Tot ceea ce ºtiu e cã, în patru ani de la avertismentul Reginei, am fost arestat ºi trimis în judecatã pentru o infracþiune pe care nu am comis-o, într-un caz care nu prea stãtea în picioare. În tot acest timp, curenþii de sub suprafaþa cazului erau referitori la secretele Prinþesei.

Cine le avea? Unde erau?

Dar, sincer sã fiu, nu pot indica la ce se referea Prinþesa. De multe ori m-am pedepsit singur pentru cã nu am întrebat-o atunci ce voia sã spunã. Nimeni nu e mai conºtient decît mine în ceea ce priveºte cunoºtinþele închise în capul meu. Cînd a ales sã-mi împãrtãºeascã anumite informaþii, Prinþesa s-a asigurat cã aveam cunoºtinþe despre istorie. Eram martorul independent al istoriei, în acelaºi mod în care am fost martorul ei în privinþa scrisorilor pe care le scria sau pe care le primea, a hîrtiilor de divorþ ºi a testamentului pe care îl fãcuse.

Mi-a împãrtãºit ºi teama cã era urmãritã în mod constant. E naiv sã crezi cã Prinþesa, dupã ce s-a mãritat cu Prinþul Charles, nu a avut telefoanele ascultate sau cã relaþiile pe care ºi le fãcea nu erau verificate. E o rutinã urmãrirea membrilor guvernului sau ai Casei Regale. Ea ºtia asta. Aºa cã, în acest sens, „puterile” lucraserã discret în toþi anii pe care mi-i petrecusem la Highgrove ºi KP. M-a fãcut sã conºtientizez permanent asta ºi necesitatea de a fi vigilent. Dacã Prinþesei nu-i plãcea ceva la viaþa de la KP, era vorba despre sentimentul continuu de a fi ascultatã sau privitã. Era unul dintre motivele pentru care a refuzat protecþia Poliþiei. Nu avea încredere în poliþiºti ca organe ale statului. De fapt, avea o suspiciune profundã în legãturã cu orice avea de-a face cu statul. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“) Jorge Torrico-Vincenthy era ziarist militar. În aceastã calitate el a fost primul care a stat apoi de vorbã cu Julia Cortez, învãþãtoarea din localitate, în vîrstã de douãzeci ºi doi de ani. Ea a fost ultima persoanã civilã cu care Che Guevara a discutat înaintea morþii sale.

Julia Cortez: „Cînd am intrat în clasã am observat un bãrbat cu pãrul lung, în dezordine. Era îmbrãcat în haine murdare ºi boþite. Nu mã simþeam prea bine în clasa aceea. El s-a apropiat de mine, privindu-mã cu ochi pãtrunzãtori ºi m-a întrebat dacã eu sînt învãþãtoarea din sat. Dupã ce i-am rãspuns afirmativ, m-a întrebat cîþi copii merg la ºcoalã, dacã învaþã bine ºi dacã primesc gustare la ora zece. Mi-a povestit apoi despre Cuba, despre faptul cã acolo au fost construite ºcoli noi pentru copiii þãranilor. Eu i-am spus cã Bolivia este o þarã sãracã, dar mi-a replicat imediat: «Dar domnii din guvern ºi generalii din statul major se plimbã în Mercedesuri luxoase!» Am schimbat vorba. Am întrebat dacã era ºi el printre cei care ocupaserã aºezarea Higuerras în luna septembrie. El ºi-a miºcat cu greu buzele ºi a rãspuns: „Þãranii din Higuerras sînt niºte laºi.

Ne-au trãdat. Din cauza lor i-am pierdut pe trei dintre cei mai buni luptãtori ai noºtri“. În ziua de 9 octombrie, la ora zece, la marginea satului a aterizat un elicopter militar pilotat de maiorul Nino de Guzman. Din el au descins cîþiva ofiþeri superiori ai armatei boliviene, în frunte cu comandantul suprem al armatei, generalul Alfredo Ovando Candia. Ceilalþi erau David Lafuente Soto ºi Gonzales, emigrant cubanez aflat în slujba centralei americane C.I.A. Cu un alt elicopter au venit generalul Ioaquin Zenteno ºi viceamiralul Horacio Ugarteche (va urma) (Text reprodus din almanahul „Luceafãrul“, 1982)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (26) Întîlnirea de la berãrie (2) Baza forþelor aeriene este unul dintre acele locuri care au ajuns sã simbolizeze ocupaþia americanã din Germania de Vest. Mii de americani din cadrul aviaþiei ºi aviatori sînt staþionaþi în acest aeroport al fostului Luftwaffe, iar în weekenduri ei inundã oraºul pentru a umple berãriile cu voci americane. Localnicii au ajuns sã accepte, dacã nu chiar sã se bucure de compania cuceritorilor lor transformaþi în aliaþi. În aceastã searã, am o întîlnire într-o berãrie localã.

E un loc mic ºi slab luminat, însã se spune cã mîncarea e excelentã, iar berea, din belºug ºi ieftinã. Asta înseamnã cã este locul perfect pentru o discuþie între doi agenþi.

Mã îndrept spre berãrie, trecînd pe lîngã un vultur Luftwaffe imens pictat pe o laturã a clãdirii. De ce nu s-a obosit nimeni sã acopere cu vopsea acel simbol dintro erã întunecatã a trecutului Germaniei e un lucru care mã intrigã. Vopseaua e cojitã pe alocuri, însã de la distanþã, ea pare încã aproape proaspãtã, de parcã am fi în anul 1943, iar o formaþie localã de avioane de contraatac Nachtjäger Geschwader aºteaptã sã decoleze de pe pistã ºi sã intercepteze un raid britanic de bombardiere. O epocã diferitã, un rãzboi diferit. Cine ar fi ºtiut cã victoria din 1945 urma sã punã bazele haosului cu care ne

Dezastre din istoria omenirii – uraganele (6) Myanmar (2) În ceea ce mai rãmãsese din satul de pescari Uomiou, o femeie de 77 de ani care îºi pierduse toþi copiii ºi nepoþii striga: „Murim de foame!”. Alãturi de alþi 20 de oameni, se adãpostea în singura clãdire care rãmãsese în picioare.

Vasele americane încãrcate cu provizii au aºteptat în zadar în apropiere de litoral permisiunea de a acosta, înainte de a decide sã plece fãrã tragere de inimã, iar Robert Gates, secretarul american al Apãrãrii, a acuzat regimul de „neglijenþã criminalã”. Între timp, la trei sãptãmîni dupã dezastru, organizaþia Medecins sans Frontieres încã mai descoperea sate în care oamenii practic nu fuseserã ajutaþi deloc. Shelter Box, o organizaþie caritabilã care adusese pe calea aerului corturi, truse pentru purificarea apei ºi plase de protecþie împotriva þînþarilor, nu a primit permisiunea de a-ºi trimite experþii în deltã odatã cu aceste produse. Cel mai mare furnizor de ajutoare de urgenþã, Programul

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (7) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (4) 3) O naþiune conºtientã trebuie sã înþeleagã cã, peste principii ºi teorii, ceea ce trebuie sã domine în primul rînd este interesul faþã de viitorul Þãrii, interes care trebuie asigurat cu orice mijloace ºi cu oricîte sacrificii. În domeniul economic, ca ºi în orice alt domeniu, acest interes rãmîne în funcþie de dreptatea ce ºi-o ºtie face, apãrîndu-se ºi cucerind drepturile ce sînt uzurpate.

Realizarea acestei exigenþe presupune, însã, descifrarea faptului cã liberalismul economic, cu toate consecinþele sale, este pentru îndrumarea ºi organizarea economiei româneºti în interesul naþiunii, o primejdie evidentã, ºi el nu poate duce decît - cum se vede cã a dus ºi duce ºi în prezent -, la o aservire economicã înlãuntru ºi în afarã.

Cu ajutorul sãu, statul nu numai cã a ajuns sã nu poatã avea o neatîrnare economicã, singura indicatã pentru nevoile sale, ci s-a expus a pierde ºi neatîrnarea politicã, cîºtigatã cu multe jertfe, aºa cum s-a întîmplat ºi dupã evenimentele din decembrie 1989.

Pag. a 19-a – 1 decembrie 2017

confruntãm în prezent: un rãzboi rece între superputeri, suprapus la o luptã tot mai încleºtatã între creºtinãtate ºi islamismul radical ?

Ajung la uºa berãriei ºi mã strecor înãuntru. Localul este zgomotos, cu numeroase grupuri de aviatori adunaþi în jurul meselor. În spate, într-un colþ întunecat, zãresc persoana de contact. Are aproximativ vîrsta mea, douãzeci ºi opt de ani, ºi pare complet nelalocul lui printre profilurile militare care discutã la celelalte mese.

Pãrul sãu blond este lung ºi stufos. Poartã o mustaþã pleoºtitã, prost îngrijitã. Poartã o hainã de catifea reiatã ºi o cravatã coloratã strident care nu se potriveºte cu cãmaºa. Aratã ca o combinaþie între Frank Serpico ºi sergent Schultz.

Mã strecor în scaunul din faþa lui ºi salut: - Bunã seara.

- Bunã seara, vine rãspunsul. Vocea e gravã, însã engleza sa e atît de bunã, încît cu greu pot sã detectez vreun accent.

Observ cã are un dosar legat în piele pe masa din faþa sa. Mã întreb ce e înãuntru. El vede cã mã uit la dosar. În mod reflex, îºi pune protector un braþ peste el.

- Mulþumesc cã ai venit la întîlnire, agent Burton.

- Ne confruntãm cu acelaºi duºman. Sîntem aliaþi.

Mãcar atît pot sã fac.

- Aliaþi, da, spune germanul, spre deosebire de francezi.

Se lasã pe spate în scaunul sãu ºi aºteaptã reacþia mea. Aºteaptã sã facem front comun.

Nu pot decît sã fiu de acord cu el.

- Ei îºi traseazã drumul propriu.

- ªi au fost muºcaþi de fundul lor arogant. Din nou.

Asta e adevãrat. În septembrie, un grup radical intitulat Facþiunea Revoluþionarã Armatã Libanezã (LARF) a lansat o serie de cinci atacuri cu bombã în Paris în care au ucis sau rãnit aproape 200 de persoane. În loc sã se rãzbune, noi credem cã guvernul francez a negociat un fel de armistiþiu cu LARF. - Crezi cã vor avea curajul sã-1 condamne pe Abdallah?, mã întreabã germanul.

- Sper cã da. El a ucis doi diplomaþi. Georges Abdallah este sufletul facþiunii LARF. A fost prins ºi condamnat de un tribunal francez la patru ani de închisoare pentru delicte cu arme ºi explozibil. În doar cîteva zile, francezii îl vor judeca pentru uciderea locotenent-colonelului Charles Ray, ataºatul militar american la Paris, ºi a unui diplomat israelian. Ambii au fost împuºcaþi în 1982 de cãtre Abdallah ºi oamenii sãi.

Explozia bombelor din Paris a coincis cu ºtirile legate de judecarea lui Abdallah pentru omucidere.

- Îþi voi spune ceva în aceastã privinþã, începe germanul. Se apleacã peste masã ºi începe sã spunã ceva cu voce foarte joasã.

- Hamadi a vorbit, zice el.

Vestea e uluitoare. Aproape cad de pe scaun.

- El ºi fraþii sãi ocupã poziþii importante în cadrul Hezbollah. Fratele sãu, Abdul Hadi, este ºeful securitãþii.

- Eºti sigur?

- Da. El ne-a mai spus totodatã cã Hezbollah se aflã în spatele atacurilor cu bombã de la Paris. Agenþii lor au cooperat cu niºte iranieni care lucrau în afara ambasadei din Paris. (va urma) FRED BURTON

Alimentar Mondial al Organizaþiei Naþiunilor Unite, s-a plîns cã nu a putut sã livreze decît aproximativ o cincime din ajutorul care ar fi fost necesar ºi cã nu i s-a permis sã-ºi trimitã elicopterele decît la o lunã dupã ce trecuse ciclonul, în tot acest timp, ploaia torenþialã a continuat sã cadã asupra supravieþuitorilor care se înghesuiau în clãdirile rãmase fãrã acoperiºuri, în timp ce sute de cadavre încã mai pluteau în apele rãmase dupã inundaþii.

Totuºi, propaganda juntei militare nu ºi-a pierdut din elan: armata din Myanmar ºi-a lipit etichete cu propria siglã pe coletele de alimente donate de Thailanda, în timp ce presa aflatã sub controlul guvernului întreþinea iluzia cã ajutoarele ar fi ajuns la toþi cei care aveau nevoie de ele. Întrucît reacþia oficialã a fost dezamãgitoare, oamenii au încercat sã ofere ajutor, îndreptîndu-se spre zonele afectate, dar generalii nu au privit cu ochi buni aceste iniþiative independente. Cel mai celebru actor de comedie din Myanmar, Zarganar, a fost arestat pentru implicarea sa. În acelaºi timp, grupurile care militau pentru drepturile omului au acuzat autoritãþile pentru evacuarea supravieþuitorilor din adãposturile temporare ºi pentru faptul cã i-au trimis înapoi spre satele lor devastate. Unei tinere care a încercat sã pãtrundã într-o tabãrã de refugiaþi i s-a spus cã nu era pe lista supravieþuitorilor ºi a fost trimisã înapoi. „Nu ºtiu unde sã merg”, a spus ea.

Unii s-au refugiat la cãlugãrii budiºti, care fuseserã atacaþi foarte violent de regim în anul precedent. Mulþi dintre ei fuseserã uciºi de furtunã, dar cei care au supravieþuit au înfiinþat clinici improvizate. O femeie de 45 de ani, care-i pierduse pe toþi cei opt membri ai familiei sale ºi nu avea nici un ban pentru a-ºi procura de mîncare, se gîndea sã se sinucidã. Apoi a aflat despre existenþa unei clinici la 10 kilometri în amonte ºi a reuºit sã ajungã acolo cu barca. „Nu ºtiu unde este oficiul guvernamental”, a spus ea, „aºa cã am venit la cãlugãri”.

Agenþia meteorologicã indianã susþinea cã transmisese autoritãþilor birmaneze o avertizare clarã cu privire la furtunã cu 48 de ore înainte ca aceasta sã loveascã.

Generalii au insistat cã „rapoartele meteorologice au fost emise din timp”, dar oamenii s-au plîns cã buletinele nu spuneau clar cît de devastatoare avea sã fie furtuna, nici nu acordau vreun sfat referitor la ce era de fãcut.

Conform cifrelor oficiale, fãcute publice la o lunã dupã dezastru, ciclonul omorîse cel puþin 78.000 de persoane ºi alte 56.000 erau dispãrute. Cu toate acestea, un lucru decursese conform planurilor. Junta militarã a obþinut 93% din voturi în favoarea noii sale constituþii.

Sfîrºit JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

4) În sprijinul organizãrii ºi îndrumãrii economiei româneºti, pentru dezvoltarea ºi consolidarea politicã ºi istoricã a neamului, Statul trebuie sã recurgã - fãrã rezerve -, la doctrina naþionalismului economic, doctrinã bazatã pe ideea primatului naþional, a dreptãþii sociale ºi a solidaritãþii de viitor. În relaþiile de schimb cu strãinãtatea, aceastã doctrinã impune, împotriva liberului schimb, metode de apãrare prin mãsuri restrictive, propovãduind valabilitatea protecþionismului ca sistem normal în faþa tendinþelor de expansiune ºi acaparare a bogãþiilor naþionale. Protecþionismul opreºte invadarea pieþelor naþionale cu produse strãine ºi asigurã, în mãsura necesarã, valorificarea muncii ºi producþiei în interesul ridicãrii economice a þãrii. Barierele vamale sînt ziduri de apãrare atît în faþa duºmanului din afarã, cît ºi pentru liniºtea dinlãuntru, în vederea dezvoltãrii producþiei ºi a forþelor proprii.

5) Ducînd o politicã economicã de asigurare a neatîrnãrii faþã de strãinãtate, Statul trebuie sã înlesneascã - prin politica economicã internã, paralelã politicii economice externe -, dezvoltarea proporþionalã ºi organicã a tuturor forþelor economice în raport cu bogãþiile naturale ºi nevoile de viaþã ale populaþiei. Atît în producþie, cît ºi în circulaþie, repartiþie ºi consum, el trebuie sã înlesneascã un echilibru, împiedicînd dezvoltarea nefireascã a unor ramuri împotriva altora, a unor sectoare în detrimentul celorlalte, asigurînd normala funcþionare a întregului proces economic, intervenind cu mãsuri directe în tendinþele de acaparare ºi exploatare a unora în paguba celorlalþi. El este chemat, cu deosebire, sã intervinã cu mãsuri de apãrare împotriva strãinilor amestecaþi în viaþa noastrã economicã ºi care, înlãuntrul procesului economic, au acaparat funcþi-

ile cele mai rentabile, uzurpînd drepturile de stãpînire ale românilor ºi exploatînd prin speculã munca naþionalã.

6) Paradoxul unei þãri muncitoare ºi înzestrate cu însemnate bogãþii naturale, dar totuºi aºa de sãracã, cu o viaþã atît de umilã a satelor ºi cu o sfidãtoare risipã ºi scumpete la oraºe, se explicã prin rãsturnarea ºi acapararea procesului de schimb, stãpînit de elementele strãine, cu puteri de monopol. Pornind de la aceastã stare de lucruri, Statul trebuie sã caute, cu toate sacrificiile, sã redea în mîna românilor locurile uzurpate. El trebuie sã ducã o politicã, tot mai stãruitoare, pentru crearea unei clase mijlocii româneºti, care, cu înlesniri directe, însufleþitã de o eticã nouã a muncii ºi a conºtiinþei, sã ajungã a asigura temelia atît de necesarã în procesul de valorificare a economiei naþionale.

7) Pentru dezvoltarea cît mai fireascã ºi mai largã a vieþii sale economice, Statul trebuie sã încurajeze, prin toate mijloacele, procesul de industrializare a þãrii. În favoarea acestui comandament primordial al vremii pledeazã, pe de o parte, contribuþia continuã mai ridicatã a industriei, faþã de toate celelalte ramuri ale economiei, în care se înscrie ºi agricultura, la producerea ºi la mãrirea venitului naþional (a PIB) al Þãrii, iar pe de altã parte, efectele ei pozitive complexe asupra vieþii sociale ºi culturale ale Poporului Român. Combãtînd teoria la modã atunci ca ºi acum -, conform cãreia idealul de a face din România o naþiune industrialã este „o vanitate funestã”, naþionalismul economic românesc formuleazã ºi cere rãspunsuri riguroase la urmãtoarele întrebãri: Este bine ca Statul Român sã devinã un Stat industrial, sau sã rãmînã un stat agricol? Viitorul Poporului Român este asigurat prin protecþia industriei, sau prin protecþia agriculturii? (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 20-a – 1 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (3) (urmare din pag. 1) Dacã aº fi fost aºa cum încearcã sã mã picteze unii, n-aº fi primit, doar în acest an, douã prestigioase distincþii: Medalia de Aur „Omul Anului 2000” ºi Medalia de Aur a Academiei Mondiale de Medicinã „Albert Schweitzer”, pentru acþiuni umanitare.

Doamnelor ºi domnilor, acesta este ultimul meu mesaj cãtre Poporul Român în actuala campanie electoralã. Aºa dupã cum vedeþi, unul dintre scopurile diversiunii a fost atins: în loc sã mã ocup de prezentarea programului meu prezidenþial ºi de prioritãþile social-economice ale PRM, a trebuit sã demontez, punct cu punct, acuzaþiile aberante care mi s-au adus. Acelora care se întreabã de ce nu a avut loc nici o dezbatere publicã între mine ºi contracandidatul meu, aºa cum se întîmplã în toatã lumea civilizatã, le voi rãspunde cã acesta evitã, mai pe româneºte fuge de un asemenea dialog, procedeu care nu îi face cinste. Este regretabil cã dl.

Ion Iliescu nu acceptã un dialog, în direct, absolut necesar pentru ca populaþia sã poatã compara cele douã oferte electorale – dar el a intervenit, brutal, ºi în dreptul meu legal de a-mi împãrþi spaþiul de antenã acordat de Legea Electoralã pe postul public de Televiziune: iniþial, eu am intenþionat sã vorbesc astãzi 30 de minute ºi mîine 30 de minute, pentru a fi sigur cã mã vor recepþiona mai multe categorii de cetãþeni. Iatã cã n-a fost posibil ºi PDSR-ul a dictat ºi a bãtut cu pumnul în masã. De altfel, ºtiu cã s-a instaurat o stare de nemulþumire ºi nervozitate faþã de aroganþa la care au revenit liderii acestui partid. Nu mai departe decît acum 4 ani, PDSR-ul a pierdut alegerile într-o manierã catastrofalã, iar ieºirea din scenã a d-lui Ion Iliescu pãrea a fi definitivã. Îi reamintesc acestuia cã populaþia era atît de scîrbitã ºi revoltatã, încît ar fi fost în stare sã voteze cu oricine, ºi cu Petrache Lupu, numai sã scape de el. Ion Iliescu a avut Þara pe mînã timp de 7 ani, dar a condus-o din ce în ce mai rãu, pînã a fãcut posibilã explozia socialã din noiembrie 1996. Încã ne sînt proaspete în memorie declaraþiile unor lideri, care susþineau cã „Dumnezeu e PDSR-ist” ºi cã ei vor conduce Þarã pînã în anul 2050. Sã mai vorbim de miliardele de dolari prãduite în primii 2 ani postdecembriºti? Sã mai vorbim de ruinarea economiei naþionale? Sã mai vorbim de reþelele de tip mafiot patronate de Regimul Iliescu? Am zeci de documente, dintre care aleg unul singur, din lipsã de timp: traficul de armament ºi þigãri efectuat de aeronava IL-18 pe Aeroportul Otopeni, în anii 1995 ºi 1996, avion înmatriculat E.R. 75929. În perioada iunie-decembrie 1995 au fost 16 transporturi, iar în perioada ianuarie-noiembrie 1996 au fost 22 de transporturi.

Reþineþi, e vorba de un singur avion, cel implicat, mai tîrziu, ºi în Afacerea Þigareta II. În realitate, aºa dupã cum îmi mãrturisea cãpitanul Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, în timpul Regimului Iliescu au fost desfãºurate mai multe sute de asemenea „operaþiuni speciale”. Noi nu sîntem împotriva comerþului, fie el ºi cu arme, dar în ce buzunare sau conturi au intrat sutele de milioane de dolari cîºtigate ºi de ce nu s-au plãtit taxele vamale? La fel de scandaloasã a fost contrabanda cu petrol ºi benzinã, de care a scris ºi presa internaþionalã. La fel de revoltãtoare au fost activitãþile de tip mafiot ale directorului SPP de atunci, Dumitru Iliescu, cu maºini, cu arme ºi muniþie, cu alte bunuri ºi valori, toate în afara Legii. Atunci cînd am ridicat acest caz infracþional în faþa Senatului României, urmarea a fost cã dl. Ion Iliescu, în loc sã se debaraseze de infractor, mi-a ridicat mie imunitatea parlamentarã. Un caz similar s-a petrecut în privinþa generalului Victor Marcu, prim-adjunct al directorului SRI: acesta l-a informat pe ºeful Statului despre ilegalitãþile lui Virgil Mãgureanu, dar, ce paradox inimaginabil, a doua zi a fost dat afarã chiar generalul care îndrãznise sã sesizeze abuzurile ºi actele ilegale! De fapt, una dintre problemele d-lui Ion Iliescu este aceasta: n-a avut „mînã bunã” la oameni, s-a înconjurat, aproape

sistematic, de indivizi dubioºi ºi puºi pe cãpãtuialã, ca Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Mihai Bujor Sion, Dumitru Iliescu ºi alþii ca ei. „Spune-mi cu cine te-nsoþeºti, ca sã-þi spun cine eºti!” – sunã o zicalã româneascã. Ne amintim, cu toþii, scena ridicolã în care un comando de 40 de parlamentari PDSR l-a însoþit pe deputatul Gabriel Bivolaru la Parchetul General, ca un fel de „trupã de ºoc” ºi de intimidare a Justiþiei. Am aflat ºi ce se ascundea în spatele acestei demonstraþii fãrã precedent, fiindcã nicãieri actul de justiþie nu se exercitã sub presiunea strãzii: acest Gabriel Bivolaru îºi cumpãrase, în 1996, locul de deputat, ducînd cîte o valizã cu cîte 1 miliard de lei acasã la doi dintre fruntaºii PDSR-ului. Exemplele sînt mai numeroase ºi toate aratã cã PDSR-ul a pierdut atunci alegerile fiindcã era perceput de populaþie drept cel mai corupt partid. În vara anului 1997, PDSR-ul s-a spart în douã, aºa dupã cum se ºtie, pe fondul Afacerii Costea – personaj care a pompat milioane de dolari ºi într-o parte, ºi în alta. Dar, numi propun sã fac un proces PDSR-ului, deºi lumea se întreabã de unde a avut acest partid acum, în campania electoralã, atîtea zeci de milioane de dolari, în timp ce noi n-avem bani de afiºe sau de bannere. ªi lumea se mai întreabã cum au reuºit sã ia trenul corupþiei, din mers, ºi cei nou-veniþi la pupitrul de comandã: de pildã, un primar PDSR de sector a cîºtigat, în numai 6 luni, din iunie 2000 pînã acum, 6 miliarde de lei, iar un viceprimar a cîºtigat 2 miliarde de lei, ambii din atribuirea unor lucrãri de construcþii cãtre propriile lor firme, evident, fãrã licitaþie. Aroganþa de care vorbeam s-a propagat cu viteza fulgerului. Am sã vã dau un singur exemplu: vineri, 1 Decembrie, un alai PDSR-ist s-a prezentat la Teatrul Naþional din Cluj-Napoca ºi a încercat sã intre, cu forþa, în Loja Centralã, pentru a urmãri spectacolul dat de Primãrie în cinstea Zilei Naþionale. Un funcþionar obºtesc, pe nume Ionuþ Þene, le-a spus nãvãlitorilor cã Loja cu pricina e rezervatã primarului Gh. Funar ºi oaspeþilor de la Bucureºti ºi Chiºinãu. „ªi ce dacã?

Noi am cîºtigat alegerile!” – a rãspuns vicepreºedintele Filialei Judeþene PDSR, un anume Apahideanu, dupã care, nici una, nici douã, i-a tras bietului om, o persoanã delicatã, poet cu mai multe cãrþi publicate, trei palme rãsunãtoare. Chiar aºa, domnilor? Aþi ajuns sã bateþi lumea numai pentru cã nu face sluj în faþa voastrã? Iar vã purtaþi de parcã aþi avut nu 37%, ci 87%?

Se vede treaba cã din operele complete ale ºefului vostru n-aþi reþinut decît mîna vîrîtã în beregata unui ziarist ºi faimoasa întrebare: „De ce urli, mã, animalule?” La ce oare trebuie sã se mai aºtepte cetãþenii României de la niºte oameni care sînt puºi pe rãfuialã ºi reglãri de conturi, pe inocularea unei psihoze cã vine tãvãlugul ºi PDSR-izeazã Þara?

Domnule Iliescu, am sã vã pun acum, în lipsã, cîteva dintre întrebãrile pe care vi le-aº fi adresat dacã aþi fi avut bãrbãþia sã vã confruntaþi cu mine.

Motivul invocat de dvs., cum cã eu aº fi agresiv ºi v-aº jigni, nu rezistã, fiindcã am mai participat împreunã, în turneul electoral preliminar, la mai multe emisiuni de Televiziune, ºi la TVR, ºi la TVR Internaþional, ºi la ANTENA 1, unde nu numai cã nu v-am deranjat cu nimic, dar chiar v-am luat apãrarea în faþa violenþei unor contracandidaþi.

Acum, aþi adoptat o poziþie de tip apartheid. Dvs. aþi prins din zbor acest cliºeu, al aºa-zisului meu extremism, care nu se poate proba prin nimic concret, ºi faceþi caz cã Occidentul vã apreciazã echilibrul ºi echidistanþa. Sã admitem cã ar fi aºa. Atunci cum vã explicaþi, totuºi, eºecurile numeroase pe care le-aþi avut ºi pe plan extern, timp de 7 ani? În afarã de invocarea obsesivã a Pactului de la Montcloa, din Spania, ºi de cîteva ºabloane despre strategii ºi parteneriate, ce mai ºtiþi dvs. în materie de politicã? ªi, în general, ce termen de funcþionare poate avea „limba de lemn” pe care o utilizaþi, de 50 de ani încoace? Iatã începutul unui articol din cunoscuta publicaþie britanicã „The Independent”, nr. din 27 noiembrie a.c., care n-a fost popularizat

de presa de la Bucureºti, citez: „Vechiul aliat al fostului dictator comunist al României, Nicolae Ceauºescu, pãrea cã va recîºtiga puterea seara trecutã, miºcare care ar putea îngropa candidatura României la Uniunea Europeanã ºi NATO. (...) Dl. Iliescu, 70 de ani, activeazã în politicã din perioada stalinistã a anilor ’50”.

Chiar astãzi, 7 decembrie, la Postul de Radio „Vocea Americii”, politologul Vladimir Tismãneanu a avertizat cã aceia care îl vor vota acum pe Ion Iliescu, peste 1 an de zile vor regreta. Apropo, cînd aþi devenit dvs., din admirator al stalinismului biruitor, un aºa de înfocat adept al capitalismului ºi Occidentului? Am aici o fotocopie a articolului scris de dvs. la Moscova ºi publicat în ziarul „Scînteia”, la 28 august 1951, citez: „Pentru orice student român este o cinste ºi o fericire sã studieze în Uniunea Sovieticã, în þara ºtiinþei, tehnicii ºi culturii celei mai avansate din lume. (...) Noi avem foarte multe de învãþat ºi din faptul cã ne aflãm într-o asemenea þarã ca Uniunea Sovieticã, în mijlocul unor asemenea oameni ca oamenii sovietici. (...) Avem de învãþat nespus de mult din felul de a trãi ºi a gîndi al omului sovietic, al acestui om de o mare înãlþime moralã, cult, modest”. ªi acum, paragraful de senzaþie: „Cu toþii simþim prietenia, îndrumarea ºi ajutorul tovarãºilor noºtri sovietici, ne bucurãm împreunã de succesele construcþiei noastre paºnice ºi simþim aceeaºi revoltã contra canibalilor americani care sãvîrºesc bestialitãþi de nedescris împotriva eroicului popor coreean ºi care pregãtesc un nou rãzboi mondial. De la oamenii sovietici avem de învãþat ce înseamnã adevãratul patriotism” – am încheiat citatul. Semneazã, Ion Iliescu, Student Anul III la Institutul Energetic Molotov, Moscova. Aºadar, în tinereþea dvs. stalinistã îi înfieraþi pe americani ca fiind niºte canibali ºi niºte bestii, pe cînd omul sovietic, ehei, era un model de patriotism, de omenie, de o mare înãlþime moralã. În vremea aceea, ce se întîmpla în România, din pricina oamenilor sovietici care erau idolii dvs.? Pãi, ce sã se întîmple: 300.000 de oameni, floarea culturii, ºtiinþei, religiei ºi oºtirii române erau exterminaþi la Canal ºi în Lagãre de cãtre trupele de ocupaþie sovietice. În acelaºi timp, zeci de mii de militari români ºi sute de mii de civili din Basarabia ºi Bucovina îngheþau sub viscolele nãpraznice ale Siberiei, de le-au putrezit oasele la capãtul lumii, tot din pricina „marii înãlþimi morale a omului sovietic”. La tragedia lor de a muri de frig, de foame ºi de bãtãi în Uniunea Sovieticã, dvs. rãspundeaþi cu „Fericirea de a studia în URSS”, fericire, totuºi, întunecatã de norii negri ai canibalilor americani, care erau gata-gata sã provoace atunci, dupã 1951, cel de-al III-lea rãzboi mondial. Nobile ºi înãlþãtoare pagini aþi mai scris la vîrsta de 21 de ani, d-le Ion Iliescu! Aºa cã nu-i de mirare cã în iulie 1956, aºa dupã cum aratã presa vremii, aþi fost cooptat în Biroul Politic al CC al UTM ºi cariera dvs. a început! Nu vreau sã vã scriu eu biografia ºi nici nu vã reproºez pãcatele tinereþilor, deºi cine a pactizat atunci cu duºmanul Þãrii sale e poate mai vinovat decît acesta în faþa Istoriei. Totuºi, cum v-aþi dat biografia la întors, cum aþi devenit, din duºman al americanilor mîncãtori de oameni, nu-i aºa, pro-american?! O asemenea metamorfozã ciudatã nu s-a mai vãzut decît la gîndacul lui Kafka! În realitate, d-le Iliescu, dvs. n-aþi fãcut altceva decît sã vã aranjaþi ploile ºi viaþa de aºa manierã, încît sã conduceþi tot timpul, indiferent de regimul politic. Nãscut sã fiþi ºef, acum nu concepeþi o altã ipostazã decît aceea de a reveni în fruntea Statului Român, deºi nu mai sînteþi la vîrsta la care puteþi desfãºura o activitate energicã pentru Þarã, de vreme ce nici acum 10 ani n-aþi fãcut mare lucru. Printre întrebãrile pe care aº fi vrut sã vi le pun, d-le Iliescu, este ºi una referitoare la asasinarea fostului dvs. ºef ºi tovar㺠de drum, Nicolae Ceauºescu. Ani de zile aþi negat cã aþi fi avut vreun amestec, dar aºa ceva e ridicol, fiindcã nu miºca nimic în structurile noii puteri fãrã ºtirea ºi acordul dvs. Am aici o copie dupã actul prin care, la 24 decembrie 1989, în calitate de preºedinte al CFSN, dvs. aþi instituit Tribunalul Militar Excepþional, a cãrui sentinþã de condamnare la moarte, dupã cum a mãrturisit ºi Silviu Brucan, era deja stabilitã. Unde intervine ilegalitatea? (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 1 decembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (102) L-am vizitat împreunã cu Soby Cseh. Alãturi de noi, o prietenã, Nora, care cunoºtea familia asta ºi m-a þinut la curent cu naºterea puilor. Am nimerit cu greu. Era o curte þãrãneascã obiºnuitã, numai cîteva cuºti pentru cîini ºi o bãtãturã cimentatã o fãceau sã difere oarecum de celelalte. Crescãtorul dãduse majoritatea puilor. Îi mai rãmãseserã numai doi: unul frumos ºi dolofan, cãruia îi spunea Boby, ºi altul pricãjit, slab ca un þîr, pe care mi-l hãrãzise mie. Nu-mi plãcea deloc. Crescãtorul îl tot scotea din cuºcã, puiºorul venea spre mine, împleticindu-se pe picioruºele lui de ied plãpînd, de 2 luni, dar eu îl împingeam cu bombeul, uºor, ºi spuneam cã-l vreau pe celãlalt. Hãlmãgeanu nu voia sã-l dea, zicea cã are nepoþi ºi s-au ataºat de el. Aºa cã iar îl scotea din ascunzãtoare pe puiul ca o aschimodie, care avea mai multe pete negre decît era normal, acesta înainta timid pe cimentul stropit cu apã, ºi uite tot aºa a tot fãcut el vreo 2-3 drumuri, uitîndu-se la mine cu jind ºi spunîndu-mi parcã: „Ia-mã, tãticule, pe mine, nu mã lãsa aici, cã io mor, ai sã vezi ce copil credincios am sã-þi fiu ºi ce bucurii o sã-þi fac, jãratic o sã mãnînc, ca-n basme, hai, ia-mã, nu fii aºa de rãu, ai bãtut atîta cale pînã aici, nu te întoarce acasã cu mîna goalã, fie-þi milã de un suflet neprihãnit, cã io nu mai am pe nimeni, decît pe tine, vara am sã-þi ling tãlpile, sã te rãcoresc, iarna am sã mã strecor lîngã coapsa ta, sã-þi þin de cald, ca o sobiþã vie, ºi nici mizerie multã n-o sã fac, doar la început, ca orice prichindel, hai, uitã-te la mine, înmoaie-þi inima de piatrã, noi sîntem fãcuþi unul pentru altul, ia-mã în braþe ºi o sã te fac fericit, pînã cînd voi închide ochii!“. Zãu cã aºa mi-a vorbit! Sau, mã rog, un astfel de fluid circula între noi. ªi atunci, l-am luat în braþe. Dar, ghinion!

Crescãtorul îmi cerea 2.500 de lei, iar eu n-aveam decît 2.100. Ne-am tîrguit noi puþin, am tot numãrat, iar m-am scotocit prin buzunare, în vremea asta puiul a trecut ba în braþele Norei, ba în ale lui Soby, care ºi-a întors ºi el buzunarele pe dos, dar n-avea o para chioarã, ca de obicei. Nea Hãlmãgeanu ºi-a dat seama cã sîntem niºte pîrliþi de artiºti, aºa cã n-a mai insistat, am fãcut tîrgul.

Eram în 15 august 1985. Puiºorul avea pedigree, se nãscuse în 15 iunie, acelaºi an, din tatã belgian ºi mamã unguroaicã (na, cã mi-am bãgat agentul

Pe oriunde mergea, de-a lungul ºi de-a latul þãrii, Corneliu Vadim Tudor nu uita sã depunã coroane de flori la monumentele care-i ieºeau în cale, astfel aducînd un omagiu ºi un prinos de recunoºtinþã în memoria eroilor neamului.

Scoþia, 1995. Soþii Corneliu Vadim Tudor ºi Doina Vadim Tudor, împreunã cu micuþa Lidia au fãcut o vizitã în aceastã frumoasã þarã. în casã!). Practic, atunci s-a schimbat viaþa mea.

Dupã cîteva zile, nu mai puteam trãi fãrã el.

Aveam sã-i spun Zar, dar numele i-1 alesesem încã de pe cînd era în pîntec la maicã-sa, cuþoaica, îmi imaginam cã avea puncte albe ºi negre ca un zar. În 1986 l-am dus la Mare. Am fãcut greºeala sã-l bag în valuri ºi, aºa cum era încins, a lipãit ceva apã sãratã. Nu vã spun cã era sã-mi moarã? O sãptãmînã a agonizat, se stingea ca o lumînare ºi mã gîndeam, frîngîndu-mi mîinile, unde sã-l îngrop, sub care falezã de nisip - noroc cu un medic veterinar, tãtar din Mangalia, eminent practician, care mi l-a readus la viaþã. Astãzi, nu pot concepe viaþa mea fãrã Zar. Nu l-aº da pentru tot aurul din lume. Aici se vede idealismul unui om, în faptul cã are fiinþe dragi, sau principii, pe care nu le poate tîrgui fiindcã ele nu au preþ. Rînd pe rînd, am cules de pe strãzi, de sub roþile maºinilor, ºi alþi cîini, de fapt niºte corcituri jerpelite, dar înnobilate de dragoste, prin care am descoperit universul lumii animale cu ºi mai multã putere. Apoi, m-am apropiat de cai, fãpturi fabuloase, ca niºte zeitãþi pogorîte din Lunã. Rînd pe rînd, am redescoperit toate animalele ºi le-am fãcut un loc în inima mea. Unii se comparã cu mari personalitãþi culturale sau faimoºi comandanþi de oºti; eu mã mulþumesc cu mai puþin, mi-ar plãcea sã cred cã sînt o reîncarnare miniaturalã a lui Tata Noe, care a existat cu adevãrat, iar Arca pe care Dumnezeu 1-a învãþat s-o facã ºi care, la retragerea apelor Potopului, s-a oprit pe vîrful Muntelui Ararat, era un batiscaf, sau un submarin. Acum, de pildã, înainte de a face duº, am grijã sã scot afarã din cadã, cu palma fãcutã cãuº, toate furnicile ºi gîzele care se mai rãtãcesc printr-o locuinþã, le iau cu grijã ºi le depun pe linoleum. De ce? Pentru un simplu motiv: nu vreau sã intre moartea în casa mea! ªi, din aproape în aproape, am reuºit sã scriu ºi un volum de versuri intitulat „Elegii pentru vietãþi“.

Deocamdatã, n-am unde sã-l public, dar sper cã blestemul acesta nu va þine o veºnicie. Nu ºtiu de ce mã gîndesc în dimineaþa asta la moarte. Poate pentru cã ninge peste florile de cireº, în toiul primãverii, ceea ce a dat peste cap rînduiala firii.

Las perdeaua albã sã cadã la loc. Lumina zilei scade ºi mai mult, parcã ar fi ceas de înserare, nu dimineaþã. Mã aºez la birou. Aprind veioza mea simplã, de metal lãcuit în albastru. Iau din sertar, la întîmplare, un document rar, pe care nici eu nu ºtiu de ce l-am fiºat. E o scrisoare pe care tînãrul Mozart i-o adresa severului sãu tatã, la 6 aprilie 1781 (deci tot într-un aprilie, „întunecatul april“): „Cum moartea este adevãratul scop final

al vieþii noastre, m-am familiarizat pe parcursul anilor cu aceastã amicã a omului, astfel încît imaginea ei nu mã mai sperie, ci din contrã, mã consoleazã ºi mã calmeazã. Mulþumesc Domnului de a-mi fi acordat înþelepciunea de a o cunoaºte drept «cheia» adevãratei noastre fericiri.

Amadeus“. Dupã 10 ani avea sã se ducã la „amica“ lui dragã, lãsînd în urmã o operã care pare a fi supraomeneascã. Nu pot uita cã tot el a spus „Aparþin cerului...“. În esenþã, cam aceleaºi lucruri le-au spus ºi Eminescu în „Odã în metru antic“ ºi Esenin, în versurile „Binecuvîntat sã fie, deci/ Cã trãiesc ºi cã mã-ndrept spre moarte!“.

Azi-noapte, am vãzut la televizor un documentar despre Paºte realizat la Ierusalim. Voi apuca oare vreodatã sã vizitez Cetatea Sfîntã? Mã vor lãsa evreii sã strãbat, cu pasul, cu palmele, cu ochii ºi cu nãrile, spaþiul sacru unde ºi-a petrecut Isus ultimele zile de viaþã? Filmul propriu-zis m-a impresionat. Femeia care I-a ºters faþa lui Isus pe drumul Golgotei a purtat de atunci numele Veronica, întrucît chipul Lui suferind ºi asudat s-a întipãrit pe þesãturã, iar în greceºte „vera-icon“ înseamnã „imagine adevãratã“. Oh, Doamne, vine Paºtele ºi eu tot ºomer sînt! Ce viaþã de cîine am ºi eu! Îmi iau inima-n dinþi ºi îi dau telefon ministrului Justiþiei, Teofil Pop. Îmi rãspunde deosebit de amabil. Îi cer sprijin pentru urgentarea actelor necesare înfiinþãrii revistei. Nici acum n-am scãpat de birocraþie, dar ce era mai greu a trecut. Adicã Legea. Iar Legea ne dã voie ºi nouã sã întemeiem o publicaþie. Au voie doi scriitori ca Barbu ºi ca mine sã facã o gazetã, sau presa a fost privatizatã ºi ocupatã numai de ageamii ºi tembeli, animaþi doar de pofta cîºtigurilor bãneºti?

Ah, Brucane, ºi tu, Pleºule, cum aþi desfiinþat voi o publicaþie naþionalã, cum o sã mai mãtur eu

„Cei patru magnifici“ s-ar putea intitula aceastã fotografie. Iatã cine sînt aceºtia: Corneliu Vadim Tudor, flancat în stînga de Marian Brutaru, iar în dreapta de Laurian Taifas ºi Dan Popescu, cei trei fiind desemnaþi de SPP sã-l însoþeascã pe Tribun. ograda þãrii cu voi! Adevãrul e cã evreii ºi þiganii, adicã brucanii ºi pleºii, au început sã ne cam sufoce, în þara noastrã, ºi asta nu se poate tolera.

Apare iar în scenã Dumitru Dincã! La mitingul de duminicã, desfãºurat în Piaþa Unirii, el s-a adresat mulþimii astfel: „Domnul Doru Braia, român cu dublã cetãþenie, care a venit sã ne înveþe democraþia, a fost expulzat de Guvernul român la fel cum a fost expulzat în Secolul al XIX-lea Nicolae Bãlcescu, la Palermo, în Sicilia“ (?!). N-aº fi aflat toate astea, dacã n-ar fi apãrut în „Dimineaþa“ de azi. Comparaþia e mortalã: cine-i Doru Braia ºi cine-i Nicolae Bãlcescu?!

Care Bãlcescu n-a fost expulzat de nimeni în Sicilia, s-a dus acolo de bunãvoie, încetînd din viaþã la Hotelul Trinaclia. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 1 decembrie 2017

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE Mãsurile Guvernului, în viziunea Consiliului fiscal Modificãrile propuse ale Codului fiscal ar genera în 2018 o pierdere de venituri la nivelul bugetului consolidat de 5,2 miliarde lei (0,6% din PIB), considerã Consiliul fiscal într-o opinie asupra proiectului de Ordonanþã de urgenþã pentru modificarea ºi completarea Legii nr.

227/2015 privind Codul fiscal, dînd aviz negativ acestuia.

Consiliul fiscal nu poate certifica, în lipsa unei construcþii bugetare complete, respectarea þintelor bugetare asumate prin Strategia Fiscal-Bugetarã ºi, în esenþã, nedepãºirea nivelului de 3% din PIB al deficitului bugetului general consolidat în 2018 (în fapt, deficitul bugetar efectiv ar trebui sã scadã semnificativ în anii urmãtori pentru a respecta angajamentele asumate de România la nivel european, în special cele legate de Compactul fiscal).

Cum aratã propunerile legislative Numãrul contribuþiilor sociale este redus de la 6 la 3, din care douã sînt trecute exclusiv în sarcina angajatului (contribuþia de asigurãri sociale – CAS ºi cea de asigurãri sociale de sãnãtate – CASS, de 25% ºi, respectiv, 10%), în sarcina angajatorului rãmînînd doar nou creata contribuþie asiguratorie pentru muncã (CAM) de 2,25%. Comparativ cu situaþia curentã, în care nivelul agregat al contribuþiilor sociale pentru condiþii normale de muncã este de 39,25% (din care 16,5% în sarcina angajatului ºi 22,75% în sarcina angajatorului), nivelul agregat al contribuþiilor sociale propus în actul normativ este de 37,25%. În cazul CAS, dispare obligativitatea plãþii CAS pentru persoanele care realizeazã venituri lunare din activitãþi independente inferioare nivelului salariului minim ºi, de asemenea, pentru cele care realizeazã deja venituri din salarii ori asimilate salariului pentru care sînt asigurate în sistemul public.

Noua cotã a CAS de 25% se stabileºte la un venit ales de contribuabil, cel puþin egal cu salariul minim brut pe þarã, independent de nivelul venitului realizat, comparativ cu situaþia curentã în care nivelul minim era reprezentat de 35% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurãri sociale (BASS). În cazul CASS dispare obligativitatea plãþii CASS pentru persoanele care realizeazã venituri lunare din activitãþi independente inferioare nivelului salariului minim ºi, de asemenea, pentru cele care realizeazã deja venituri din salarii ori asimilate salariului pentru care sînt asigurate în sistemul public. Baza de calcul a noii CASS de 10% este limitatã la salariul minim pe economie. Cota de impozitare scade de la 16% la 10%. Creºte substanþial cuantumul deducerilor personale acordate în sumã fixã (de la un interval de 300-800 de lei în prezent, în funcþie de numãrul persoanelor aflate în întreþinere, la unul de 510-1.310 de lei; nivelul salariul brut în funcþie de care acestea se acordã este rescalat: nivelul salarial pînã la care deducerile personale se acordã în sumã fixã creºte de la 1.500 la 1.950 lei (în linie cu creºterea

Siderurgia, cenuºãreasa economiei româneºti Creºterea economicã semnificativã din ultimii ani nu se vede în sectoarele grele ale României acolo unde criza este la ordinea zilei. În timp ce consumul creºte continuu, pe fondul importurilor masive ºi majorãrilor salariale, industria metalurgicã ºi siderurgicã, altãdatã una dintre ramurilecheie ale economiei, reuºeºte cu greu sã îºi facã rost de comenzi. Potrivit unei analize KeysFin, cifra de afaceri din industria grea a atins, în 2016, cel mai scãzut nivel din ultimii 4 ani, de 33,5 miliarde de lei, în condiþiile în care comerþul cu produse metalurgice ºi siderurgice abia a trecut de nivelul de 6 miliarde de lei. Spre comparaþie, în 2013, afacerile din sector depãºeau 34 miliarde de lei, iar comerþul cu produse de profil era de peste 6,65 miliarde de lei.

Scãderea afacerilor trebuie pusã în legãturã directã cu dispariþia a peste 100 de companii din piaþã în ultimii 3 ani ºi cu scãderea numãrului de angajaþi de specialitate cu aproape 1.000 în intervalul 2013-2016. În 2014, în economia româneascã activau 7.694 de firme în industria grea, dintre care 948 în sectorul de comerþ specific, în timp ce, doi ani mai tîrziu, statisticile Ministerului Finanþelor ºi Registrului Comerþului marcau existenþa a 7.592 de firme, dintre care 798 în sectorul de comerþ. Statistica aratã, totodatã, cã, dacã în 2013 sectorul metalurgic ºi siderurgic angaja 6.287 de salariaþi, în 2016 se mai regãseau numai 5.400 angajaþi.

Cum s-a ajuns în aceastã situaþie „Sectorul metalurgic este un indicator sensibil al evoluþiei economiei reale. Scãderea cererii la export, deciziile strategice luate de marii jucãtori din domeniu, care deþin sau au avut unitãþi în România, absenþa unei cereri susþinute de pe piaþa localã ºi, nu în ultimul rînd, importurile, a fãcut ca acest domeniu sã îºi reducã semnificativ activitatea. Iar scãderea semnificativã a proiectelor de infrastructurã

salariului minim de la 1.450 la 1.900 lei), iar nivelul salarial pînã la care acestea se acordã în mod degresiv creºte de la 3.000 la 3.600 de lei (în linie cu creºterea de 20% a salariului brut necesarã pentru a fi evitatã reducerea salariului net în condiþiile trecerii contribuþiilor din sarcina angajatului în sarcina angajatorului). În privinþa impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, se majoreazã limita de încadrare în sistemul de impunere al microîntreprinderilor (care implicã un impozit de 1% asupra cifrei de afaceri pentru firmele cu unul sau mai mulþi salariaþi, respectiv de 3% pentru firmele fãrã angajaþi) de la 500.000 la 1.000.000 euro cifrã de afaceri anualã, concomitent cu eliminarea posibilitãþii de a opta între acest sistem ºi impozitarea profitului pentru firmele cu un capital social mai mare de 45.000 de lei. De asemenea, se eliminã excepþia cu privire la impozitarea cifrei de afaceri a firmelor care realizeazã venituri din consultanþã ºi management.

Riscurile vãzute de Consiliu În opinia Consiliului fiscal, riscurile aferente evaluãrii de impact a mãsurilor sînt „neobiºnuit de mari” – ipoteza de lucru este cã angajatorii din sectorul privat vor majora salariile cu cel puþin 20% peste nivelul care ar fi prevalat în lipsa promovãrii pachetului legislativ ºi care ar fi consemnat oricum o creºtere semnificativã a salariului brut relativ la anul curent. „Este lesne de imaginat o situaþie în care, în lipsa unei obligaþii explicite în acest sens, angajatorul alege sã nu majoreze salariul brut al angajatului într-un cuantum suficient pentru a evita un impact la nivelul salariului net avut în vedere pentru anul viitor înainte de promovarea actului normativ în chestiune – el poate de exemplu alege sã majoreze salariul brut în 2018 cu doar 19,9%, asigurînd astfel neutralitatea mãsurilor propuse la nivelul salariului net în raport cu anul 2017, fãrã însã a mai opera creºterile salariale pe care le-ar fi implicat scenariul de bazã, ori, chiar dacã improbabil, poate majora salariul brut într-un cuantum insuficient pentru a evita o reducere a salariului net. Ultima evoluþie apare drept improbabilã în condiþiile unei pieþe a muncii tensionate, însã nu este în nici un caz imposibilã, mai ales în condiþiile în care gradul de tensionare a pieþei muncii este diferit atît la nivel de ramuri, cît ºi în profil teritorial. În esenþã, o creºtere a salariului brut inferioarã cu un punct procentual celei presupuse de ipoteza calculului de impact al MFP ar genera o pierdere de venituri mai mare cu circa 0,1% din PIB decît cea estimatã.

Reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10% concomitent cu mutarea contribuþiilor sociale în sarcina angajatului (cu un rest de 2,25% la angajator sub forma contribuþiei asiguratorii pentru muncã) ºi reducerea nivelului agregat al acestora cu 2 pp nu contribuie decît de o manierã absolut marginalã la reducerea poverii fiscale asupra muncii salariate, cel puþin la nivelul salariului publice ºi creºterea preþurilor materiilor prime s-au adãugat acestui cumul de provocãri. Dacã în anii 2000, metalurgia, de la aluminiul primar ºi aliajele de aluminiu la laminatele finite pline din oþel la cald, þevile din oþel, tablele ºi benzile din oþel laminate la rece, sîrmele zincate ºi electrozi de sudurã, marca creºteri de producþie de peste 10%, criza din intervalul 2009-2013 a dus la închiderea definitivã a multor combinate. Iar rezultatele se vãd ºi astãzi”, spun analiºtii de la KeysFin. În prezent, potrivit analizei KeysFin, metalurgia româneascã s-a concentrat în jurul zonelor cu potential economic, precum Bucureºti-Ilfov. Cele mai multe firme sînt înregistrate în zona de Nord-Vest (1.485 de companii, dintre care 1.394 implicate în activitãþi de producþie ºi 91 implicate în comerþ Centru (1189/63) ºi Bucureºti-Ilfov (1053/216). La polul opus se situeazã zona de Nord-Est (719/64) ºi Sud-Vest (597/48).

Topul firmelor Industria metalurgicã ºi siderurgicã se aflã, de ani de zile, în mîinile investitorilor strãini. Arcelor Mittal Galaþi este, în continuare, cel mai important jucãtor din piaþã, avînd cea mai mare cifrã de afaceri dintre toate firmele active. Compania este subsidiara celui mai mare grup siderurgic din lume, unde omul de afaceri indiano-britanic Lakshmi Mittal deþine cel mai important pachet de acþiuni.

Combinatul gãlãþean a raportat în 2016 afaceri de 3,47 miliarde de lei. În topul firmelor urmeazã Alro SA (2,14 miliarde lei), controlat de rusul Vitali Matsitki, Silcotub SA (1,23 miliarde de lei), firmã deþinutã de Tenaris din Luxemburg, TMK-Artrom SA (761,9 milioane de lei), controlat de rusul Dimitri Pumpianski ºi Alum SA (556 milioane de lei), firmã cu acelaºi proprietar ca ºi Alro.

Topul este completat, în ordinea cifrei de afaceri, de ArcelorMitall Hunedoara, Bamesa Oþel SA, TMK – Reºiþa SA ºi Faist Mekatronic SRL. În ceea ce priveºte comerþul cu produse metalurgice ºi siderurgice, analiza KeysFin claseazã pe primul loc în topul cifrei de afaceri compania

)

POLITICÃ

mediu (neafectat de majorãrile de deduceri fiscale), în condiþiile în care salariul brut ar creºte cu 19,9% astfel încît salariul net sã rãmînã nemodificat faþã de scenariul de bazã (ori faþã de nivelul iniþial); modificarea survine însã în ceea ce priveºte compoziþia veniturilor din impozitarea muncii, crescînd puternic ponderea celor din contribuþii sociale în defavoarea celor din impozitul pe venit. Pentru a plãti un anumit salariu net, costul salarial la nivelul angajatorului scade marginal (cu 0,12%) comparativ cu varianta iniþialã, iar povara fiscalã, definitã ca suma contribuþiilor sociale ºi impozitului pe venit datorate raportate la costul salarial al angajatorului, rãmîne virtual nemodificatã (aceasta se reduce de la 42,86% la 42,79%). Avînd în vedere cele de mai sus, pierderea de venituri la nivelul bugetului consolidat comparativ cu scenariul de bazã provine practic în întregime din efectul combinat al reducerii impozitului pe venit de la 16% la 10% pentru celelalte venituri decît cele de naturã salarialã (pensii, activitãþi agricole, dobînzi, cîºtiguri de capital etc.), cu un impact de circa – 1,4 miliarde lei, majorarea deducerilor personale, cu un impact de -866 milioane lei, modificãrile ce survin la nivelul contribuþiilor sociale datorate de persoanele cu venituri independente (-642 milioane lei), modificãrile regimului de impunere a microîntreprinderilor (-214 milioane lei) ºi , în fine, din transferurile mai mari cãtre pilonul II pe care majorarea salariului brut le genereazã (în condiþiile în care cota transferatã este presupusã a rãmîne la un nivel efectiv de 5,85% în 2018, aceste transferuri ar creºte cu circa 2 miliarde lei).

Elementele menþionate mai sus sînt relevante ºi din perspectiva unei alte surse de risc care apare ca urmare a modificãrilor propuse ale Codului fiscal. Astfel, în opinia Consiliului fiscal, exceptarea de la obligativitatea plãþii CAS ºi CASS a persoanelor ce obþin venituri din activitãþi independente în condiþiile în care acestea obþin ºi venituri salariale ori de naturã salarialã pentru care sînt asigurate în sistemul public creeazã o oportunitate de arbitraj fiscal cu potenþiale consecinþe semnificative. În condiþiile în care povara fiscalã la nivelul muncii salariate rãmîne practic nemodificatã, un regim fiscal mult mai favorabil la nivelul activitãþilor independente ºi microîntreprinderilor (concret, în acest din urmã caz, este relevantã eliminarea restricþiilor referitoare la aplicabilitatea acestui regim entitãþilor care realizeazã venituri din consultanþã ºi management), încurajeazã sub-declararea veniturilor salariale. În plus, Consiliul fiscal apreciazã ca fiind inechitabil ca salariaþii sã plãteascã CAS si CASS la tot venitul realizat, în timp ce în cazul veniturilor exclusiv din activitãþi independente baza de impozitare sã fie limitatã la nivelul salariului minim indiferent de nivelul venitului (impozitarea fiind astfel profund regresivã – la venituri mari impozitarea fiind mult mai micã decît la venituri mici), mai ales în condiþiile în care pachetul de servicii publice de sãnãtate este acelaºi indiferent de sursa de venit”, mai aratã Consiliul.

CRISTIAN CREÞU Mairon Galaþi, cu un business de 819,2 milioane de lei în 2016. Rottco Consult SRL, A-KEMI SRL, Baurom Construct, Damila SRL ºi Miras International SRL se aflau pe urmãtoarele locuri, cu afaceri între 170 milioane de lei ºi 357 milioane de lei.

Un munte de insolvenþe Situaþia dificilã din acest sector este reliefatã ºi de statistica insolvenþelor. În ultimii trei ani luaþi în calcul în statisticã (2014-2016), 1.258 de firme ºi-au declarat insolvenþa, în condiþiile în care drumul banilor în industrie a continuat sã fie unul plin de provocãri. Durata medie de încasare în comerþul cu produse metalurgice era, anul trecut, de 116 zile, în creºtere puternicã faþã de 2014 (88 zile), în timp ce durata medie de platã se situa la nivelul de 145 zile (faþã de 141 în 2014). În sectorul producþiei metalurgice, plãþile se fãceau, anul trecut, în medie la 187 de zile, iar încasãrile la 93 de zile, cifre mai bune decît intervalul de referinþã. „Lipsa de lichiditate din piaþã, alãturi de modul de finanþare bazat prea mult pe creditul furnizor influenþeazã evoluþia business-ului din acest sector”, spun analiºtii de la KeysFin. Potrivit acestora, în condiþiile în care principalii jucãtori din piaþã, firmele strãine, ºi-au redus semnificativ investiþiile în România preferînd alte destinaþii strategice, ºansa dezvoltãrii industriei stã în reînnodarea lanþurilor economice din trecut, iar un rol major în acest demers trebuie sãl joace investiþiile statului, care sã permitã funcþionarea ºi dezvoltarea companiilor româneºti. „În condiþiile în care sectorul privat este grevat de blocajul financiar ºi oferta neperformantã de creditare, metalurgia româneascã are nevoie de un program susþinut de programe investiþionale ºi facilitãþi fiscale menite a relansa acest important motor economic. Este o situaþie similarã cu cea din sectorul chimic, un alt domeniu în care România oferea, în trecut, un plus valoare, iar în prezent este la mîna importurilor”, spun analiºtii de la KeysFin. COSMIN PAM MATEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 1 decembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

La mulþi ani, România!

La 1 decembrie 2017 se împlinesc 99 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Criºanei ºi Maramureºului cu România.

România întregitã s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democraticã, prin adunãri cu caracter reprezentativ: unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu þara-mamã.

4/17 ianuarie 1918 - Apare, la Paris, primul numãr din publicaþia sãptãmînalã ,,La Roumanie”, care avea drept scop sprijinirea, în emigraþie, în plan publicistic ºi diplomatic, a revendicãrilor româneºti.

23 ianuarie/5 februarie 1918 - Ultimatum adresat României de Puterile Centrale, prin care era somatã ca, în termen de patru zile, sã-ºi facã cunoscute intenþiile în vederea încheierii pãcii.

24 ianuarie/6 februarie 1918 - Chiºinãu. Sfatul Þãrii, întrunit în ºedinþã solemnã, voteazã, în unanimitate, independenþa Republicii Democratice Moldoveneºti. Consiliul Director se dizolvã, puterea executivã fiind încredinþatã unui Consiliu de Miniºtri, sub preºedinþia lui Daniel Ciugureanu. ,,(…) Ne proclamãm, în unire cu voinþa poporului, Republicã Democraticã Moldoveneascã slobodã, de sine stãtãtoare ºi neatîrnatã, avînd ea singurã dreptul de a-ºi hotãrî soarta în viitor” - se spune în proclamaþia Sfatului Þãrii.

26 ianuarie/8 februarie 1918 - Guvernul I.I.C. Brãtianu Take Ionescu demisioneazã, deoarece considerã inacceptabilã încheierea unei pãci separate. Aliaþii sfãtuiesc România sã tãrãgãneze tratativele.

28 ianuarie/10 februarie 1918 - România acceptã începerea tratativelor de pace cu Puterile Centrale.

29 ianuarie/11 februarie 1918 - Se formeazã un nou guvern, în frunte cu generalul Alexandru Averescu, avînd ca principal obiectiv tergiversarea, pe cît posibil, a încheierii pãcii cu Puterile Centrale ºi crearea unor premise favorabile obþinerii unei pãci onorabile.

11/24 februarie 1918 - Plenipotenþiarii Puterilor Centrale impun primului-ministru, generalul Alexandru Averescu, trei condiþii principale ale încheierii pãcii: cedarea întregului teritoriu al Dobrogei, pînã la Dunãre, importante rectificãri de frontierã în zona Porþilor de Fier, în Valea Jiului ºi între Vatra Dornei ºi Cîmpulung Moldovenesc, precum ºi grele concesiuni economice.

18 februarie/3 martie 1918 - Inaugurarea, la Chiºinãu, a Universitãþii Populare Moldoveneºti, sub preºedinþia lui Pan Halippa, care s-a ocupat de organizarea de conferinþe, de întîlniri cu oameni de culturã, de þinerea de prelegeri, consacrate în special studierii istoriei românilor din Basarabia.

20 februarie/5 martie 1918 - Se semneazã, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România ºi Puterile Centrale, pe baza cãruia încep la Bucureºti, la 9/22 martie, tratativele în vederea încheierii pãcii, pe urmãtoarele baze: cedarea Dobrogei pînã la Dunãre, Puterile Centrale urmînd sã amenajeze un drum comercial între România ºi Constanþa; rectificãri de frontierã în favoarea Austro-Ungariei; impunerea unor grele condiþii economice etc.

27 februarie/12 martie 1918 - Plecarea misiunii franceze din România.

3/ 16 martie 1918 - Bãlþi. Adunarea generalã a zemstvei din districtul Bãlþi adoptã, în unanimitate, o moþiune în care se spune: ,,Proclamãm astãzi, în mod solemn (…) în faþa lui Dumnezeu ºi a întregii lumi, cã cerem unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cãrei regim constituþional ºi sub ocrotirea legilor ei (…) vedem siguranþa existenþei noastre naþionale ºi a propãºirii economice”.

5/18 martie 1918 - Demisia guvernului condus de generalul Alexandru Averescu. Regele Ferdinand îl însãrcineazã pe Alexandru Marghiloman cu formarea unui nou guvern, cu speranþa cã ºeful conservatorilor, graþie încrederii pe care o inspira Puterilor Centrale, va putea încheia o pace în condiþii mai uºoare.

9/22 martie 1918 - Încep tratativele de pace de la Cotroceni între România ºi Puterile Centrale.

27 martie/9 aprilie 1918 - La Chiºinãu, Sfatul Þãrii, întrunit în ºedinþã solemnã, voteazã unirea Basarabiei cu ÞaraMamã, România (86 voturi pentru, 3 împotrivã, 36 abþineri ºi 13 absenþi). Dupã anunþarea rezultatului votului de cãtre Ion Inculeþ, preºedintele Sfatului Þãrii, primul-ministru Alexandru Marghiloman, aflat la Chiºinãu, împreunã cu alþi reprezentanþi ai guvernului român, este invitat la tribuna de la care declarã: ,,În numele poporului român ºi al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte ºi în veci! Trãiascã România Mare!”.

9/22 aprilie 1918 - Decret regal de ratificare a Hotãrîrii de unire a Basarabiei cu România, semnat de Ferdinand I, regele României, ºi contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preºedintele Consiliului de Miniºtri.

17/30 aprilie 1918 - Înfiinþarea, la Paris, a ,,Comitetului naþional al românilor din Transilvania ºi Bucovina”, sub preºedinþia lui Traian Vuia, iar mai apoi a dr. Ion Cantacuzino; a militat pentru dobîndirea independenþei Transilvaniei ºi unirea acesteia cu România.

24 aprilie/7 mai 1918 - Semnarea Tratatului de pace de la Bucureºti ºi a anexelor sale dintre România, pe de o parte, ºi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altã parte.

România era nevoitã sã cedeze Dobrogea, care urma sã fie

anexatã de Bulgaria, sã accepte rectificãri de frontierã în Carpaþi, în favoarea Austro-Ungariei (prin care se cedau teritorii însumînd 5.600 km2, cu o populaþie de 724.957 de locuitori), sã demobilizeze armata, menþinîndu-se numai patru divizii cu efective complete ºi 8 divizii cu efective de pace (20.000 de infanteriºti, 3.200 de cavaleriºti ºi 9.000 de artileriºti) ºi sã încheie convenþii economice (agricolã, a petrolului, a pãdurilor etc.), prin care, în fapt, se instituia monopolul Germaniei asupra principalelor bogãþii ale þãrii. Regele Ferdinand I refuzã, în ciuda presiunilor Puterilor Centrale, sã sancþioneze Tratatul.

22 iunie/5 iulie 1918 - Se înfiinþeazã, la Washington, din iniþiativa lui Vasile Stoica, Liga naþionalã românã, cu scopul de a face propagandã în jurul problemei româneºti; la 13 septembrie, fuzioneazã cu Comitetul naþional român.

6/19 iulie 1918 - Se constituie în Italia, la Cittaducale, ,,Comitetul de acþiune al românilor din Transilvania, Banat ºi Bucovina”, sub conducerea profesorului Simion Mîndrescu, cu scopul de a-i organiza pe prizonierii români din armata austro-ungarã în legiuni care sã participe la luptã alãturi de armata italianã.

12 /25 august 1918 - Se constituie, la Chiºinãu, Partidul Þãrãnesc din Basarabia, avînd în program: împãrþirea pãmîntului la þãrani, vot universal, îmbunãtãþirea situaþiei muncitorilor. Preºedinþi: Pantelimon Halippa (1918-1921), Ion Inculeþ (1921-1923).

24 august/6 septembrie 1918 - Se creeazã, la Paris, Consiliul Naþional Român Provizoriu, care, în 20 septembrie / 3 octombrie, a proclamat formarea Consiliului Naþional al Unitãþii Române, organ reprezentativ, avînd în conducere pe Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu ºi Ioan Th. Florescu (vicepreºedinþi). Consiliul este recunoscut, la 29 septembrie/12 octombrie de guvernul francez, la 23 octombrie/5 noiembrie de guvernul S.U.A., la 29 octombrie/11 noiembrie de guvernul englez, iar la 9/22 noiembrie de cel italian, drept exponent al intereselor poporului român.

2/15 septembrie 1918 - Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonilor, sîrbilor, croaþilor ºi rutenilor voteazã o moþiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei ºi eliberarea tuturor popoarelor asuprite.

29 septembrie/12 octombrie 1918 - Comitetul Executiv al Partidului Naþional Român din Transilvania, întrunit la Oradea, adoptã în unanimitate o declaraþie, redactatã de Vasile Goldiº, privind hotãrîrea naþiunii române din Transilvania de a se aºeza ,,printre naþiunile libere”, în temeiul dreptului ca fiecare naþiune sã dispunã liber de soarta sa. Se revendicã recunoaºterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei. Se constituie un ,,Comitet de acþiune”, cu sediul la Arad, avîndu-l în frunte pe Vasile Goldiº.

5/18 octombrie 1918 - Declaraþia de independenþã a Transilvaniei, adoptatã în ºedinþa de la Oradea, este cititã în Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida-Voevod.

11/24 octombrie 1918 - Cernãuþi. Apare primul numãr al gazetei ,,Glasul Bucovinei”, editatã de un grup de români bucovineni, în frunte cu profesorul universitar Sextil Puºcariu.

14/27 octombrie 1918 - Deputaþii români bucovineni din Parlamentul vienez, foºtii deputaþi din Dieta Bucovinei, primarii români din localitãþile Þãrii de Sus a Moldovei, împreunã cu alþi reprezentanþi ai provinciei istorice, s-au întrunit în Sala Mare a Palatului Naþional din Cernãuþi ºi au hotãrît constituirea Adunãrii Constituante. Adunarea alege un Consiliu Naþional condus de Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Doru Popovici ºi Sextil Puºcariu - vicepreºedinþi, Vasile Bodnãrescu, Radu Sbierea ºi Laurent Tomoioagã - secretari.

17/30 octombrie 1918 - Constituirea, la Budapesta, a Consiliului Naþional Român Central (din 21 octombrie, cu sediul la Arad), ca organ de conducere al românilor, format din ºase reprezentanþi ai P.N.R ºi ºase social-democraþi.

18/31 octombrie 1918 - Proclamarea Cãtre Naþiunea Românã, în care se aduce la cunoºtinþã opiniei publice constituirea Consiliului Naþional Român Central ca unicul for de conducere al românilor transilvãneni, precum ºi principiile sale de acþiune.

25 octombrie/7 noiembrie 1918 - Consiliul Naþional Român Central hotãrãºte înfiinþarea de gãrzi naþionale ºi de gãrzi civile sãteºti pe întreg teritoriul locuit de români în

Transilvania ºi Ungaria, pentru ,,pãstrarea liniºtii ºi averii fiecãruia”.

31 octombrie/13 noiembrie 1918 - Consiliul Naþional din Basarabia adoptã o ,,lege fundamentalã asupra puterilor Þãrii Bucovinei”, prin care îºi asumã întreaga putere de stat.

5/18 noiembrie 1918 - Manifest cãtre popoarele lumii, prin care Consiliul Naþional Român Central afirmã în faþa opiniei publice mondiale dorinþa românilor transilvãneni de a se uni cu România.

7/20 noiembrie 1918 - Manifest al Marelui Sfat Naþional din Transilvania privind convocarea la 18 noiembrie/1 decembrie a Marii Adunãri Naþionale la Alba Iulia.

9/22 noiembrie 1918 - Consiliul Naþional Român Central din Transilvania cere, ultimativ, guvernului maghiar sã-i recunoascã puterea deplinã asupra teritoriului Transilvaniei.

15/28 noiembrie 1918 - Congresul Bucovinei hotãrãºte în unanimitate ,,Unirea necondiþionatã ºi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pînã la Ceremuº, Colacin ºi Nistru, cu Regatul României”.

1 decembrie 1918 - Are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Naþionalã, cu participarea a 1.228 de delegaþi (deputaþi) aleºi. Gheorghe Pop de Bãseºti, preºedintele Partidului Naþional Român, declarã Adunarea Naþionalã de la Alba Iulia ,,constituitã ºi deschisã”. Vasile Goldiº rosteºte cuvîntarea solemnã, încheiatã cu un proiect de rezoluþie, care începe cu cuvintele: ,,Adunarea Naþionalã a tuturor românilor din Transilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, adunaþi prin reprezentanþii lor îndreptãþiþi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decreteazã unirea acelor români ºi a tuturor teritoriilor locuite de dînºii cu România”. Proiectul de rezoluþie este adoptat cu ovaþii prelungite. Pentru cîrmuirea Transilvaniei, Adunarea Naþionalã procedeazã la alegerea unei adunãri legislative numitã Marele Sfat Naþional, compus din 250 de membri; acesta, la rîndu-i, va numi un guvern provizoriu - Consiliul Dirigent. Dupã adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanþi la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, adunaþi pe Cîmpul lui Horea, aprobã cu aclamaþii entuziaste hotãrîrea de unire necondiþionatã ºi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de fãurire a statului naþional unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Þara Româneascã, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 ºi a Bucovinei în noiembrie 1918. Suprafaþa României Mari: 295.049 km pãtraþi, cu o populaþie de 16.500.000 de locuitori.

2 decembrie 1918 - Întrunirea Marelui Sfat Naþional în sala Tribunalului din Alba Iulia, care hotãrãºte constituirea unui Consiliu Dirigent format din 15 membri ºi avînd preºedinte pe Iuliu Maniu pentru administrarea Transilvaniei.

Marele Sfat Naþional ºi Consiliul Dirigent îºi stabilesc sediul la Sibiu.

11/24 decembrie 1918 - Regele Ferdinand emite Decretullege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

18/31 decembrie 1918 - Decret-lege privind unirea Bucovinei cu România.

26 decembrie 1918/8 ianuarie 1919 - Are loc, la Mediaº, Adunarea naþionalã a saºilor, care se declarã de acord cu actul politic înfãptuit la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la Alba Iulia.

28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919 - O delegaþie sãseascã transmite Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea saºilor la actul unirii Transilvaniei cu România.

29 decembrie 1918/11 ianuarie 1919 - Decret-lege prin care se stabileºte cã locuitorii României, majori, fãrã deosebire de religie, se vor bucura de toate drepturile cetãþeneºti ºi vor putea sã le exercite dacã vor face dovadã cã sînt nãscuþi în þarã ºi sînt sau n-au fost supuºi unui stat strãin.

28 iunie 1919 - Se semneazã, la Versailles, Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate ºi Germania. Privitor la România, Tratatul prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor, privilegiilor de orice naturã asupra cablului Constanþa-Istanbul, ce intrã în posesia României. Germania era obligatã sã renunþe la Tratatul de la Bucureºti din 24 aprilie / 7 mai 1918. În problema Dunãrii, Tratatul prevedea menþinerea Comisiei Europene a Dunãrii ºi înfiinþarea, pentru traseul Brãila - Delta Dunãrii pînã la Marea Neagrã, a unei Comisii Internaþionale a Dunãrii.

Tratatul a fost ratificat de România la 14 septembrie 1920.

10 septembrie 1919 - Se semneazã, la Saint-Germain-enLaye, Tratatul de pace între Puterile Aliate ºi Austria, prin care Austria capãtã configuraþia teritorialã de azi. Se recunoºtea pe plan internaþional unirea Bucovinei cu România ºi crearea statelor cehoslovac ºi iugoslav.

10 decembrie 1919 - România semneazã Tratatele de pace cu Austria ºi Bulgaria, precum ºi Tratatul minoritãþilor, care pentru România prevede obligaþia de a acorda ,,tuturor locuitorilor, fãrã deosebire de naºtere, de naþionalitate, de limbã, de rasã sau de religie, deplina ºi întreaga ocrotire a vieþii ºi libertãþii lor”.

29 decembrie 1919 - Parlamentul României voteazã legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Criºanei, Maramureºului, Banatului, Bucovinei ºi Basarabiei cu România.

4 iunie 1920 - Se încheie, la Trianon, Tratatul de pace între Puterile Aliate ºi Asociate ºi Ungaria. Recunoaºterea pe plan internaþional a Unirii Transilvaniei, Banatului, Criºanei ºi Maramureºului cu România, a Slovaciei ºi Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croaþiei, Sloveniei ºi pãrþii de vest a Banatului cu Serbia etc. (intrã în vigoare la 25 iulie 1921).

(Material preluat din „Dilema Veche“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 1 decembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (36) ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE Dezvãluirile Mariei Monk, ,,un pachet de minciuni” (2) Dupã ce romanul a devenit best-seller, Maria a fugit cu un preot pe nume Slocum care, dînduºi seama cã drepturile de autor asupra cãrþii se îndreptau în folosul pastorului bisericii reformate germane, a dat în judecatã Editura Harpers pentru a cãpãta ºi el o parte din cîºtiguri. Dar în cadrul procesului, adevãrul a ieºit la suprafaþã: romanul ,,Îngrozitoarele dezvãluiri” era un pachet de minciuni. Mama Mariei a mãrturisit sub jurãmînt cã fiica ei era mitomanã de la vîrsta de 7 ani, cînd suferise un accident la cap.

Maria nu reuºise sã-ºi pãstreze nici una din slujbele obþinute, pentru cã era înclinatã patologic sã mintã ºi, dupã o perioadã petrecutã în casele de corecþie, se dedicase prostituþiei. Tatãl copilului era probabil un poliþist din Montreal. Cît îl priveºte pe Hoyt, acesta exagerase invenþiile Mariei cu mituri europene obscene, josnice, care se refereau la mînãstiri ºi torturi. Farsa fiind dezvãluitã, Slocum a pierdut procesul, iar pastorul s-a spãlat pe mîini de Maria.

Liniºtitã, Maria s-a trezit slujitoare a unei mînãstiri din Philadelphia, aºa cum descrie în cea de-a doua sa carte, ,,Alte dezvãluiri ale Mariei Monk”. Pãcãlind-o, Hoyt a plecat la Londra ºi a cîºtigat o avere din vînzarea drepturilor de autor asupra ambelor volume. Între timp, Maria a dat în patima bãuturii ºi a devenit una dintre prostituatele sãrace de pe Bowery, dupã care, prinsã pentru furt, a ajuns în închisoare, unde a murit la vîrsta de 32 de ani. În ceea ce priveºte ,,Îngrozitoarele dezvãluiri”, pînã în prezent cartea s-a vîndut în 300.000 de

De Ziua Naþionalã - Poeþii Unirii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 exemplare ºi este consideratã ºi astãzi o relatare bazatã pe fapte adevãrate de cãtre unii protestanþi naivi, duºmani declaraþi ai catolicilor.

Povestea Monstrului din Loch Ness (1) „Micul Nessie” sã fie o farsã? Eu însumi scoþian, cum pot sã spun aºa ceva? Mã întreb dacã Sfîntul Adamnan s-a înºelat cînd, în lucrarea sa din Secolul al XVII-lea, ,,Viaþa Sf. Columba”, descrie cum, în anul 565 î.Chr., Columba amintea de existenþa unui monstru ce rãsãrise din Lacul Ness „cu un rãget puternic ºi gura larg deschisã”. Sau cînd, un mileniu mai tîrziu, cronicarul care, relatînd despre moartea ultimului dragon din Scoþia dupã o „luptã straºnicã”, adãuga: „Nimeni nu a reuºit încã sã ucidã monstrul din Loch Ness, ce a fost vãzut de curînd”. (va urma) STUART GORDON

7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) A scris ,,Balada Unirii” (Tudor) – Blaga Lucian; 2) ,,La ...”, poezie închinatã zilei de 1 Decembrie de regretatul om politic, scriitor ºi patriot român Corneliu Vadim Tudor; 3) ,,O, sfîntã zi de ...!”, cunoscute versuri tematice, de ªt.O. Iosif (pl.); 4) Specie de urs – Ion Stan; 5) Suprafaþã - ,,La Alba Iulia ca... / Vom flutura iar Tricolorul/ ªi graniþele vechi ºi drepte / Le hotãrãºte azi Poporul!” (,,La Alba Iulia” - Valeriu Bora); 6) ,,Trãiascã pururi fala strãbunã/ Marea Unire ºi spiritul sãu!/ Trãiascã Þara în Libertate/ ºi steagul sacru în ... culori” (,,Transilvania, 1 Decembrie 1918” – Corneliu Vadim Tudor) – Florica Oprea; 7) Ministerul Afacerilor Externe – Din Valahia! – Liga centralã!; 8) 1918 – Blaj, Alba Iulia, Iaºi etc., acolo unde s-au pus bazele Marilor Uniri Naþionale; 9) ,,... e zi de sãrbãtoare/ ºi datoare eºti sã joci,/ Tara mea cu jale multã,/ jefuitã de escroci!” (,,Bucurã-te, Þarã!” – Vasile Militaru) – Ilie Tudor – Nicolae Iorga; 10) Poet român, autorul versurilor tematice ,,Alba Iulia” (Vasile).

VERTICAL: 1) Ana Marin - ,,ªi nu vrem noi, românii, fruntea/ în veci la nimeni s-o plecãm./ ªi din moºie nici-o ..., o unghie n-o sã lãsãm” (,,Voinþa Neamului” – Andrei Bârseanu); 2) Ies la ivealã – Localitate în Filipine; 3) Hotarele care au dispãrut odatã cu Marile Uniri – 1 Decembrie; 4) Premiu Internaþional pentru Literaturã – Olga Ioana Cosma; 5) ,,European Amateur Boxing Association” (siglã) – Iar (înv.); 6) Specie de moluºte gasteropode - ... Sadoveanu, marele scriitor român cu o activitate publicisticã deosebitã în favoarea Marii Uniri; 7) Prima zi din decembrie, cînd Poporul Român sãrbãtoreºte Ziua Marii Uniri de la 1918 – Acestea (reg.); 8) Autorul poeziei ,,Cîmpul Libertãþii” (ªt.O.); 9) Exclamaþie la frig – Inediþi – Nichifor Crainic; 10) Ca douã picãturi de apã – Plantã cerealierã.

Dicþionar: AHI, ANAO, ZUA PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,CEFERIªTII” 1) APA – IAC – L; 2) EMU – STRIVI; 3) PAI A INTRAT; 4) REGN – A – GA; 5) UNT – ANGRO; 6) NI – S – E – ONU; 7) CU TOT CU – N; 8) DARAB – RASI; 9) A – ITARI – EC; 10) LOCOMOTIVA; 11) AR – RABATAT.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.