Romania mare, nr 1428

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Acum ºtiu de ce-au dispãrut dinozaurii: le-au mîncat ungurii carnea crudã, de sub ºa!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Noul guvern, recunoaºterea clarã a statutului de colonie Motto: „Puterea românilor stã în instituþiile lor.

Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi”.

(Nicolae Bãlcescu) Scriam sãptãmîna trecutã despre Nicolae Ceauºescu. Azi, scriu despre actualitatea polului opus.

Ceauºescu a fost simbolul independenþei totale - sau ce puþin purtãtorul idealului respectiv - cei de azi sînt ienicerii subjugãrii, copiii de suflet ai unui neocolonialism care ne-a „integrat”, precum o meduzã giganticã prada, iar acum ne dizolvã...

Azi se discutã despre PSD, „marele partid”, dar care, aºa cum voi arãta, a ajuns un mare decor de carton, o butaforie.

Concret, sintagma „guvernarea PSD” este lipsitã de acoperire. În sensul cã, de fapt, marele partid NU guverneazã - în adevãratul sens al cuvîntului! - decît... aproape nimic! Ceea ce duce la o singurã concluzie - faptul cã partidul de guvernãmînt nu guverneazã este specific coloniilor. Numai acolo existã aparenþe, butaforii, de genul acesta. Scurtez introducerea ºi trec direct la argumente. Într-un guvern, fie el al unei þãri independente sau al uneia care „ºi-a cedat parþial independenþa”, cum a spus un fost preºedinte despre integrarea României în structurile europene, cel mai important este Ministerul de Finanþe. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dezastre din istoria omenirii rãzboaie ºi invazii Paginile 12-13

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cum a decurs întîlnirea mea cu Papa Benedict al XVI-lea (2) Reproduc doar cîteva dintre obiecþiile majore ale Comisiei Senatoriale: este contrarã directivei comunitare orice interpretare a Decretului Lege care ar putea extinde mãsurile de pedepsire ºi de expulzare chiar ºi la familiile celor aflaþi în culpã – directiva comunitarã referindu-se la adoptarea unor mãsuri, citez, „exclusiv în raport cu comportamentul individual al unei persoane”; de asemenea, orice sancþiune penalã de expulzare „din motive economice”, cauzate de „costurile excesive pentru sistemul social” din Italia contravine legislaþiei comunitare; în fine, citez, „Trebuie respinsã, în mod explicit, orice interpretare a Decretului Lege ca instrument de discriminare naþionalã sau etnicã, incompatibil cu dreptul comunitar”. Numeroase alte amendamente la Decretul Lege al Guvernului Prodi au fost formulate ºi de Comisia pentru Justiþie a Senatului Italiei – ele mi-au fost înmînate, în scris, de cãtre senatorul Guido Ziccone, vicepreºedinte al acestei Comisii. Un moment important l-a constituit întîlnirea mea cu dl.

Umberto Ranieri, preºedintele Comisiei de Politicã Externã, ºi cu doamna Franca Bimbi, preºedinta Comisiei pentru Politici ale Uniunii Europene, ambele din Camera Deputaþilor, întîlnire la care au participat numeroºi deputaþi. Aici, efectiv, am fost supus unui autentic „foc încruciºat” al întrebãrilor, în special pe tema faptului cã în acest an Guvernul României n-a accesat nici un ban de la Comunitatea Europeanã pentru asemenea probleme. O indolenþã condamnabilã, care va primi sancþiunea opiniei publice de la noi. De altfel, acelaºi lucru l-a spus ºi dl.

Jose Manuel Durao Barroso, preºedintele Comisiei Europene. În mod sigur, dacã ar fi venit în România cîteva sute de milioane de euro pentru proiecte ºi programe de socializare, ºcolarizare, creare de locuri de muncã ºi alte necesitãþi de genul acesta, alta ar fi fost situaþia. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Textul a fost citit la Conferinþa de Presã a PRM de vineri, 16 noiembrie 2007)

Castelul Peliºor, Sinaia

Distihuri * * * Din ce în ce mai singur ºi buimac Mã lasã nervii, Doamne, ce sã fac? * * * Îmi iau puterea minþii din zilele ploioase Plãtind un preþ amarnic: durerile de oase… * * * A venit iar toamna. Ce nevolnic sînt Ploaia rece-mi spalã morþii din pãmînt. * * * Mã-ntind în pat ca în coºciug În zori voi arde ca un rug… * * * Ninge bogat. Mã cheamã în alcov Femeia cu un ºal de lînã mov. * * * Mã ung cu mir de mînãstiri Fãcut din nard ºi trandafiri… * * * Trecem prin ziua morþii lui Christos An dupã an, benchetuind voios. * * * Nu-I viu Isus? Îl vãd mereu În pacea din cãminul meu! * * * Stalin ºi poporul rus Ne-au luat ceasul ºi s-au dus… * * * Drum în ceaþã. Eºti aºa frumoasã!

Nu vãd la doi paºi, dar nici nu-mi pasã. * * * Iarnã cu soare-n cimitir.

Sînt fericit. Încã respir.

CORNELIU VADIM TUDOR

Partidul Dansul România Mare, prezent ªarpelui cu la sãrbãtoarea clopoþei Micii Uniri Pagina 16

Pagina 15

NR. 1428 z ANUL XXIX z VINERI 2 FEBRUARIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 2 februarie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Am intrat în Postul Crãciunului Povestea adevãratã a iubirii nebune dintre Johanna Hoffman ºi Ticu Dumitrescu Pe uliþa þigãneascã/ Trece-o ºatrã româneascã Dl. deputat ªtefan Cazimir a intonat marºul revoluþionar „Suflecatã pîn’ la brîu” A luat fiinþã un nou partid politic: UDMRPAC Necrologul revistei Zig-Zag...

Cadavrul lui Lenin la licitaþie!

PARTEA A III-A Titlul lunii octombrie: „Doamna cu chiloþi de tablã” („Adevãrul”). E vorba despre descoperirile fãcute la Vama Giurgiu, unde o româncuþã de-a noastrã s-a îmbrãcat toatã în rulmenþi, iar alta ºi-a pus între pulpiþe o ...bormaºinã, ca s-o vîndã la turci! Doamne, ce rãu au mai ajuns românii, dacã se pot umili atît! Aflãm de la TV cã ºi la Fondul Libertatea (destinat acelora care au avut de suferit de pe urma împuºcãturilor din decembrie 1989) ºi-au fãcut unii partea leului (de fapt a mãgarului): echipa de fotbal F.C. Argeº a dat prime la fotbaliºti aproape 500.000 de lei; O.J.T. Braºov ºi-a însuºit fraudulos 425.000 de lei; însã recordul l-a bãtut Primãria din satul Turulung (jud. Satu Mare) care a atribuit suma de 1.846.000 lei unor þigani, ca sã-ºi facã locuinþe! În ziua de vineri, 1 noiembrie 1991, dl.

Corneliu Vadim Tudor a acordat la sediul redacþiei un interviu ziariºtilor Igor Cerniak ºi Dmitri Sabov, de la cotidianul sovietic „Komsomolskaia Pravda”. De asemenea, dl. Radu Theodoru a fost intervievat de postul de televiziune american „Christian Science Monitor”. Facem prozeliþi. Recent, o publicaþie scria cã România îºi va lua birul înapoi de la turci, prin diverse colaborãri. Dar glumiþa asta am fãcut-o noi primii, în urmã cu o lunã, cînd am scris despre dolarii cîºtigaþi de fotbalistul Rotariu la „Galatasaray”. Am mai scris despre procesele pe care ni le tot intenteazã Gh. Robu cã „Þara arde ºi baba se piaptãnã”?! Hop ºi „Expres”, care dã un titlu mare chiar pe pag. I: „Þara arde ºi procurorii se judecã între ei”. Am lansat noi cuvînlul „nãvleg”, referitor la ex-regele Mihai? Vine ºi R.G. Þeposu ºi îl foloseºte, deºi pînã la noi nu-l auzise în viaþa lui. Am prescurtat numele Harghita-Covasna ºi am scris despre Raportul Harcov? Nimic mai simplu, un cunoscut cotidian îl titreazã pe pag. I. Exemplele sînt de ordinul sutelor. Ce vrem sã zicem prin asta? Faptul cã, deºi sîntem înjuraþi vîrtos, sîntem studiaþi cu lupa ºi copiaþi de aceºti domni. „Refuz sã fiu primulministru al unei þãri unde domneºte corupþia!” – afirma ritos dl. Petre Roman, în urmã cu vreo trei luni. ªi nu mai e prim-ministru, dar nu pentru cã a refuzat domnia-sa, ci pentru cã l-a refuzat þara. Corupþia petrecutã însã sub mandatul lui începe sã iasã la ivealã.

Zilele trecute, am primit din mai multe surse urmãtoarele informaþii: unul dintre cei mai îndrãgiþi miniºtri ai tînãrului Roman ºi-a cumpãrat apartament de 5 camere spaþioase, pe Bd. Victoria Socialismului (950.000 lei banii jos!) ºi, totodatã, a cumpãrat un loc de casã la loc cu verdeaþã, Breaza, unde a început construcþia unei somptuoase vile (nu pe numele lui, cã ºtie legile, ci pe numele unei surori). Totodatã, revista „Totuºi iubirea” mai dezvãluie ºi alte afaceri pe picior mare ale aceluiaºi domn îmbogãþit peste noapte. De unde toþi aceºti bani, # Nu descuraja niciodatã pe cineva care progreseazã, indiferent cît de încet o face. PLATON # Înþelepciunea este singurul ban potrivit în schimbul cãruia ar trebui sã le dãm pe toate. Iar toate bunurile adevãrate se cumpãrã ºi se vînd cu acesta: bãrbãþia, chibzuinþa, justiþia. SOCRATE # Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare cã se bucurã egalii noºtri. ARISTOTEL # Între oameni ºi lei nu existã cale de înþelegere dreaptã, oile ºi lupii nu au aceleaºi simþãminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora. HOMER (Iliada) # Fereºte-te de o proastã reputaþie între semenii tãi.

Faima este primejdioasã; povara ei e uºor de ridicat, chinuitor de suportat ºi greu de lãsat jos. HESIOD # Nu vã ataºaþi decît de oamenii vrednici de stimã; evitaþi mai presus de orice compania celor laºi: nimeni nu îi respectã, nici mãcar semenii lor. ALCEU # Fii atent la ceea ce spun duºmanii, cãci ei cei dintîi îþi descoperã greºelile. ANTISTHENES

domnule fost, actual ºi viitor ministru? D-ta eºti funcþionar public, nu patron la firmã – ori numai din salariu, fie el ºi de 30.000 de lei, nu puteai sã-þi permiþi asemenea cheltuieli exorbitante! În loc sã intre imediat la cercetãri, dl. ministru a fost recuperat de dl. Roman ºi numit tot într-un post de demnitar, cã nu se putea altfel, s-a obiºnuit puºtiul cu gardã personalã, maºinã la scarã ºi protocoale bine stropite cu whisky. ªi-n vremea asta ce face dl. Roman? Pãi, atunci cînd nu trage sforile prin strãinãtate, trage altceva prin Munþii Patriei – trage cu puºca la vînãtori regale. Degeaba a declarat cã n-a fost la nici o vînãtoare cu dl. Ion Þiriac, pentru cã exact în aceste zile se aflau la argãsit (la Gospodãria economicã de vînãtoare de lîngã Uzinele Republica din Bucureºti) pieile a 5 urºi de dimensiuni neobiºnuite, împuºcaþi în jud. Braºov de cãtre cei doi prieteni. Ni se mai spune cã dl. Þiriac a organizat o partidã de vînãtoare în jud.

Bistriþa-Nãsãud, la care a invitat mai mulþi amici din strãinãtate. Recolta? Nu mai puþin de 17 urºi împuºcaþi: unul de cãtre dl. tenisman ºi 10 de cãtre oaspeþii lui. S-ar putea ca ºi dl. Þiriac sã ne dea în judecatã, dar îl anunþãm de pe acum cã dacã are impresia cã Ardealul e abatorul lui, atunci va avea mult de furcã cu noi. Indiferent ce ajutoare a adus sau ce orfelinat vrea sã construiascã. Deci Ceauºescu a fost asasinat ºi pe motivul vînãtorilor ºi ospeþelor pe la cabane, ca sã-i ia locul tandemul RomanÞiriac, care a umplut cu praf de puºcã munþii României ºi a bãgat spaima în bielele vieþuitoare! Vom reveni cu amãnunte. Moºtenirea Pleºu face ravagii, în continuare! Unul dintre cele mai prestigioase Teatre de Balet din Europa, ºi anume acela din Constanþa, îºi are sediul la... baia popularã! În vremea asta, mii de partide, partiduleþe, asociaþii, organizaþii ºi alte forme instituþionalizate de ºmecherealã ºi tãieri de frunze la cîini ocupã cele mai bune edificii din România. Ar fi de dorit sã se declanºeze o acþiune la nivel naþional, pentru a se stabili cu exactitate cine ce sedii ocupã, cui au fost subînchiriate, ce activitãþi se desfãºoarã acolo etc.

Altminteri va fi tot mai rãu. Din dorinþa explicabilã de a-ºi vinde mizeria intitulatã „Flagrant”, un anume Constant Cãlinescu publicã o notiþã sub titlul „Lui C.V. Tudor nu i se mai aduc dolari”. Adicã o anume Josephina din New York (de care poetul cu pricina n-a auzit în viaþa lui!) îi aducea omului cîte un plic cu cîteva sute de dolari la Aeroportul Otopeni. Sau poate o fi vorba de nevasta lui Napoleon, dar aia nu zbura cu avionul, cã avea rãu de mare! Minciuna ºi calomnia sînt atît de josnice încît nici n-ar merita sã fie bãgate în seamã.

E ca ºi cum s-ar spune cã acest Constant Cãlinescu e în realitate George Cãlinescu, sau cã „Flagrant” e organul P.C.U.S. Pentru asemenea afirmaþii nãroade, pe la începutul secolului, cel ultragiat se ducea în mahalaua „Flagrantului” ºi spunea: „Care eºti, mã, Constant?

Artificii din Grecia anticã

# Cei educaþi se deosebesc de cei needucaþi tot atît de mult ca ºi viii de cei morþi. ARISTOTEL # Aceeaºi casã nu rãmîne totdeauna fericitã.

EURIPIDE # Unii stãpînesc cetãþi, dar sînt robiþi de femei.

DEMOCRIT # Frumuseþea-i mai presus decît orice scrisoare de recomandare. ARISTOTEL # Este mai bine sã provoci invidie decît milã. PINDAR # Nu învãþa meºteºugul olarului pe un ulcior cu vin. PLATON # Poporul trebuie sã lupte pentru lege ca ºi pentru zidurile de apãrare ale Patriei. HERACLIT

Ia, dã-þi repede douã palme ca sã nu-þi dau eu!”. Oare chiar atît de muritori de foame au ajuns muncitorii de la tipografia „Coresi”, încît pot publica orice dejecþie, orice produs al unui individ care face dovada cã e constant tembel? Aflu, în ultima clipã, cã acest „Flagrant” þine tot de „Zig-Zag”. Pãcat, domnule Mitu. În felul acesta te îndrepþi cãtre un faliment sigur. Cine te joacã pe degete în halul ãsta? În curînd SRI îºi va deschide o reprezentanþã în SRI-LANKA. Inevitabilul s-a produs: dl. Lucian Cornescu-Ring a apãrut din nou la televizor, cu aerul lui de bebeluº rozariu, încrezãtor în viitorul ªcolii Naþionale de Demagogie. De data asta ne-a anunþat cã e cît pe-acilea sã instaleze cuptorul de pîine în Valea Jiului. În realitate, dl. Cornescu nu le serveºte minerilor pîine, ci gogoºi. Sau, cel mult, le dã cornuri, dupã numele lui de familie, împrumutat pare-se de la unchiul Alexandru Cornescu (fost ºef stalinist la Radioteleviziune ºi „România liberã”), de la soþia lui, Virginia Cornescu (spicheriþã la radio). Aºa cum ºi-a creat un nume de boieri români, simplu, prin alianþã, tot aºa ºi-a creat tînãrul ambiþios Ring un partid politic ºi o platformã televizatã, tot prin alianþã. Nenorocirea vieþii lui este alta: trãdeazã o atît de mare inculturã (nu numai politicã, ci ºi generalã), încît se dã de gol dupã cîteva fraze, degeaba pune la bãtaie alifiile cu care s-a tot uns prin cele strãinãtãþi. Astfel, dupã ce debitase enormitatea populistã „noi sîntem voi, voi sînteþi noi, aceeaºi mînã, acelaºi corp”, mai serile trecute a mai dat pe gurã ceva de-am rîs pînã ne-au durut fãlcile ca la tetanos. I-auziþi acilea: „Eu am un principiu: în clipa în care þara arde, baba nu se piaptãnã!”. Adînci cugetãri, abisale simþiri, ne ºi mirãm cã le-a rostit fãrã sã-1 ajute nimeni (dl.

Buzdugan, dl. Valeriu, dl. Iosipescu-Zambra º.a.).

Imediat, institutul nostru specializat, SIROP, a fãcut un foraj de opinie prin lumea largã, sã vadã ce-i cu principiul ãsta ringoid. Eºantionul a fost compus din 10.000 de babe, 1 moº, 1 ziarist ºi 1 pompier: 1) Ba ne pieptãnãm, dacã aºa ne place nouã, ce vã bãgaþi? (5.000 de babe); 2) Nu ne pieptãnãm, sã ne ia aºa cum sîntem, cine nu ne place, alta mama nu mai face (5.000 de babe); 3) Cum vã arde vouã de pieptãnat, stimate babe, de unde atîta egzuberanþã pe voi, cînd eu n-am 1 leu ºi 78 de bani, ba mi-a cãzut ºi pãrul? (ziaristul cu pricina, ºtiþi care); 4) La care babã s-a gîndit dl. Cornescu? Dacã s-a gîndit la baba mea, iar a dat-o-n barã, fiindcã asta-i moartã de mult. Dacã s-a gîndit la pictorul Corneliu Baba, sã-i fie ruºine (un moº); 5) Ia, eliberaþi Ringul, dom’le Cornescu, unde-i baba aia care se piaptãnã cînd arde casele, sã-i punem un furtun în braþe ca sã stingã pãlãlaia?! (pompierul). Ne pare ºi nouã rãu cã a murit Robert Maxwell în condiþii misterioase. Dar tot atît de rãu ne pare de ceea ce am aflat cu acest prilej: magnatul presei britanice era evreu ºi se pare cã fãcea spionaj în favoarea Mossad-ului ºi Israelului! Hai cã-i tare! Dupã agentul sovietic Kim Filby, acest Maxwell ar fi cea mai mare ghiulea în bordul amiralitãþii britanice!

A apãrut ziarul „Scînteia”, supliment al revistei „Democraþia”, editatã de cunoscutul publicist Eugen Florescu. Lectura e, într-adevãr, palpitantã ºi plinã de neprevãzut. A opta minune a lumii s-a produs: Boris Elþîn a aprobat vînzarea la licitaþie, în Occident, a corpului îmbãlsãmat al lui Lenin! Preþul de la care va porni licitaþia este de 15 milioane de dolari, iar termenul limitã de oferte va fi 31 decembrie 1991. Nu ne mai mirã nimic, s-a vîndut el Gorbaciov de viu la americani, ºi no sã-l vîndã pe Lenin mort?!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 15 noiembrie 1991) # Este mai bine sã dai peste corbi decît peste linguºitori, fiindcã cei dintîi te mãnîncã dupã ce ai murit, iar ceilalþi te mãnîncã de viu. ANTISTHENES # Cînd cineva depãºeºte mãsura, lucrurile cele mai plãcute devin cele mai nesuferite. DEMOCRIT # Minciuna are cîteodatã în ochii mulþimii o putere mai mare ºi mai convingãtoare decît adevãrul.

MENANDRU # Neputinþa de a nu-þi stãpîni niciodatã mînia este o dovadã de bãdãrãnie ºi neruºinare. PLUTARH # Înalþã rugã cãtre zei doar dacã ai muncit. Altfel, te rogi zadarnic. BABRIOS # Fãrãdelegea trebuie stinsã mai repede decît un incendiu. HERACLIT # Vrei sã cunoºti un om? Învesteºte-l cu o mare putere. PITTACOS # Omul este mãsura tuturor lucrurilor. PROTAGORAS

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 2 februarie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Metamorfoza Simonei Halep Cine a mai dat colþu’ Nicolae Ceauºescu, un veac de singurãtate La bloc Guvernul VioricaVasilica Docilã Panglicãrii Ãia hoþi, ãºtia hoþi... Cum se dãdeau þepe în vremea lui Vlad-Vodã Comportarea Simonei de la Melbourne, unde a evoluat ºi accidentatã, meritã un roman. Titlul: ,,Metamorfoza”.

Dintr-o omidã tenace, a devenit, datoritã verii australe, un fluture multicolor. Mare pãcat cã a pierdut finala.

Cîteodatã am impresia cã noi, românii, ne subapreciem.

De fapt, sîntem buni, frumoºi, deºtepþi, altruiºti, nu proºti cum ne considerã politicienii. Care sînt hoþi, ticãloºi, imorali... Utilizarea frecventã a telefonului mobil împiedicã formarea amintirilor. Aºa cã n-o sã aveþi ce le povesti nepoþilor (sau netoþilor, dupã caz). Doar cã viaþa a trecut, dar voi n-aþi observat-o fiindcã vã verificaþi mobilul.

Mãi, copii ai durerii, realitatea virtualã nu existã! Sã nu ziceþi cã nu v-am spus. Senatorul Attila Veresztoy, supranumit ,,Drujba lui Dumnezeu”, a obþinut autonomie teritorialã. Pãdurile au rãsuflat uºurate. Dumnezeu sã-l ierte, cã are de ce! A dat colþu’ ºi Neagu Djuvara. A fost un puºti simpatic, leat cu Basarab I. În vara aceasta ar fi împlinit 102 ani... Vrînd sã se bage în seamã, Liviu Dragnea l-a confundat cu Menumorut. Bine cã nu l-a confundat cu Melcul, din formaþia de dansuri ºi bune maniere ,,Scaieþii Teleormanului”. La 26 ianuarie 2018, Nicolae Ceauºescu ar fi împlinit 100 de ani, dacã nu-l împuºcau niºte ticãloºi în ziua de Crãciun a anului 1989. Mare pãcat. Amintirea acestui mare patriot român creºte cu fiecare zi pe care România a pierdut-o pe ultimul drum al istoriei. Peste tot, din vîrful Munþilor Carpaþi ºi pînã la marea cea mare, primul preºedinte al românilor a lãsat dîre pentru paºii noºtri. Cu adevãrat a schimbat geografia acestei þãri. La recursul inevitabil al istoriei, faptele bune, realizãrile precumpãnesc în faþa iniþiativelor eºuate. N-a reuºit sã creeze omul nou, dar, în anii fãrã Ceauºescu, a apãrut omul-hienã. Aºa cum era firesc pentru un erou din filmele regizorului Sergiu Nicolaescu, Ceauºescu a murit strigînd: ,,Trãiascã România liberã ºi independentã!” Dupã cum lesne se poate observa, aici n-a nimerit-o, þara, în slujba cãreia a fost pînã la uitarea de sine, redevenind colonie. Dupã forþele oculte, iatã cã ºi forþele inculte atacã România. Deocamdatã au pus laba pe guvern.

Care stã sub semnul Servilei ºi Docilei. ªi al ºmecherului de Teodorovici care, în calitate de ministru de Finanþe, va trebui sã dea un ordin prin care sã-ºi anuleze datoriile de 70.000 de euro pe care le are la statul român. Îl va da, nu vã îngrijoraþi, cã la prostii îl duce mintea. Pentru evitarea fisurilor guvernamentale, în Cabinet a fost adus ºi Anton Anton (nu sînt bîlbîit, aºa-l cheamã pe el), cu misiunea dea turna beton. Va avea de lucru, nu glumã... De atîta bine revãrsat din programul de guvernare-manipulare, în fiecare orã, 9 români pãrãsesc þara. Fraþilor, sã nu uitaþi lumina deschisã, cã iar ne ard ãºtia la curent! Cã au maþul gros.

Blondele lui Dragnea au stat în acelaºi bloc. Carmen, la parter, iar Viorica-Vasilica, ca ºefã a guvernului de coafor, la etajul trei. Deasupra lor, plutind între metafizicã ºi clitoris, veghea Demonul cu Mustaþã ºi Dinþii Verzi.

Exact ca-n Stãpînul Verighetelor, Întoarcerea Prostãnacului. Noul logo al educaþiei: sã faci ce zice Popa, nu ce face Popa. Sã treci de la Pop la Popa, iatã ce înseamnã progresul, iatã avantajele unui stat constituþional!

Dupã ce a deschis gura noul ministru al Needucaþiei ºi a tãiat ,,pamblica” gramaticii, logo-ul a fost modificat: ,,Sã nu faci nici ce face Popa, nici ce zice Popa!”.

Ministrului Daea nu i-a mai ajuns mobila, aºa cã a mai adus, în peisajul declaraþiilor sale de dragoste faþã de versanþii munþilor, ºi taurina de carne. Mare piºicher, nea Petricã! Îi place ºi sã behãie, ºi sã mugeascã. Dar nu cred cã mai are voie sã se manifeste în guvern, cã acolo nu e ca la CAP, între brigadieri. Acolo e femei, ºi femeile e simþitoare. Pe lîngã blondele din blocul-minune, s-a întors ºi Servila. Ba au apãrut ºi ceva prospãturi, toate cu preocupãri agricole. Ioana Bran e un fel de Scufiþa Roºie care-i aduce bunicuþului slanã ºi palincã, iar Sorina Pintea are în familie reputaþi specialiºti în traficul cu droguri de cea mai bunã calitate, obþinute, evident, din ierburi naturale. Sexi Brãileanca a refuzat sã facã parte din noul guvern, motivînd cã nu vrea sã compromitã ºi mai mult oraºul de pe malul Dunãrii. În plus, reputaþia personalã ar fi avut de suferit pierderi ireparabile. Primarul din Piatra-Neamþ a tãiat panglica la inaugurarea unui veceu dintr-o instituþie de învãþãmînt. Probabil nu mai putea sã se þinã. ªtiþi de ce nu apar disidenþe morale în partidele româneºti? Pentru cã politica n-are nimic în comun cu moralitatea. În 2017, deficitul bugetar a fost de 24,3 miliarde, adicã 2,88% din PIB. O fi bine? O fi rãu? D-aia or fi ruginit frigiderele? Maimuþele au fost clonate! Nu numai în China, ci ºi pe malul Dîmboviþei. Doamne, apãrã-ne, sã n-ajungã la putere. Sau deja rugãciunile sînt tardive? ªi a fost ºi ziua lui Florin Piersic. Puºtiul a împlinit 82 de ani. În buletin, cã în realitate nu-i dai mai

mult de 16. Consiliul local al comunei Porcova, din România de dincolo de Prut, a votat, pe 23 ianuarie 2018, Unirea cu Þara-Mamã. Exemplul a fost urmat de comuna Opaci. Vedeþi cã se poate?! Avocata lui Adrian Severin a cerut eliberarea acestuia pentru cã, la Academia de dansuri din buric ºi bune maniere, a þinut cursuri de ,,analfebetizare” cu tovarãºii hoþi. Nu cred cã a fost o greºealã de exprimare, blondina a spus adevãrul. Pur ºi simplu, ãsta-i nivelul Bursucului Veninos. Bãluþã, fotbalistul Craiovei, este, citez cu prefãcutã emoþie, ,,disperat dupã haine”. Sã le cumpere ºi sã se îmbrace cu ele. La fel sînt ºi piþipoancele. Cu precizarea cã ele sînt disperate sã se dezbrace. La un concurs de frumuseþe, mai multe cãmile au fost descalificate, deoarece farmecului natural îi adãugaserã niscai botox. Majoritatea semãnau izbitor cu Oana Zãvoranu. Totuºi, dupã cercetãri minuþioase ale juriului, au fost descoperite ºi cîteva concurente cinstite, buzate din naºtere. Concursul s-a desfãºurat la arabi, în acea societate în care femeile mai au de tras pînã cînd or sã atingã standardele de înfrumuseþare permise cãmilelor. De-a dreptul excepþionale sînt progresele fãcute de România în ultimii ani în apãrarea drepturilor japonezilor! La plimbarea premierului Shinzo Abe prin Bucureºti, n-a fost muºcat de nici un cîine vagabond, deºi aceºtia sînt obiºnuiþi cu gustul de japonez.

Pînã ºi Tudose a fost þinut în lanþ. Cercetãtorii britanici din spatele Gãrii de Nord au stabilit cã pãsãrile preferã oamenii frumoºi. Probabil, puicuþele. Gãinile bãtrîne se dau în vînt dupã ãia cu grãunþe. Întrebare întrebãtoare: Aþi observat cã, în fiecare an, pe la mijlocul lui ianuarie, iarna ne ia prin surprindere? Ce-ar fi ca mãcar o datã s-o luãm ºi noi ca din oalã? Kelemen Hunor zice cã el e maghiar, nu cetãþean român de naþionalitate maghiarã. Bine, mã, am înþeles, numai sã nu tragi frîna de mînã în pantã ºi sã nu ragi, c-o sã creadã lumea cã dai ora exactã. Între timp, Kelemen a luat-o la miºto pe Viorica-Vasilica Docilã, insinuînd cã ºefa guvernului ar fi inteligentã. Vorba aia: îi dai nas lui Kelemen, se þine de antren. Cît despre programul de guvernare-înfeudare, bagabontul a plusat; cicã ar fi fãcut la Ministerul Agriculturii, ,,printre douã beri”. În timp ce nea Petricã de la Ministerul Propagandei Mioritice numãrã oi ca sã adoarmã vigilenþa lupilor, Ludovic Orban numãrã premieri. Cînd ajunge la 10.000 ºi n-adoarme, numãrã premiere. Ehei, nu mai e liberalii vigilenþi ca pe vremea lui Antonescu! Lui Crin numai dacã-i spunea Puie Monta sã numere pînã la trei ºi sã respire adînc, cã ºi adormea buºtean. ªi, vorba aia, somnul naþiunii naºte monºtri. Circul mediatic promovat de procurorii de la DNA a fãcut mult rãu ideii de justiþie.

Faptul cã tot mai multe rechizitorii sînt desfiinþate de Înalta Curte aruncã în derizoriu munca profesioniºtilor din domeniu. Anticorupþia nu este un spectacol, iar compromiterea ei de cãtre procurori incompetenþi e un rãu la fel de mare ca acela fãcut de infractorii versaþi. În societatea româneascã, impostura þine loc de adevãr. Codrin ªtefãnescu nu scapã nici o ocazie sã se facã de rîs. Cicã PSD are miniºtri penali, fiindcã aºa vrea muºchii lui. Ai PSD, nu ai fiului ploii. ªtiþi de ce mulþi lideri ai marelui partid social-disperat vor supraaglomera puºcãriile.

Fiindcã, în acest moment nefericit al istoriei, pot sã sfideze.

Cã de furat, puteau ºi pînã acum. Cu ocazia sãrbãtoririi Unirii Principatelor, presa de portjartier a titrat cã românii, dansatori înrãiþi, s-au prins în horã alãturi de Alexandru Ioan Cuza. Mã rog, noi ºtiam cã iubitul prinþ al Unirii nu mai danseazã din 1873, dar ne mai înºelãm ºi noi.

Antrenorul pedofil al lotului de gimnasticã al SUA, Larry Nassar, a primit, în final, 175 de ani de închisoare.

Omul a avut ghinion; dacã ar fi fost judecat în România, ar fi fost decorat de ºeful statului în expectativã cu ordinul ,,Bãrbãþie ºi Credinþã”, în grad de ,,Cavaler de Kurlanda”. Gabriel Sandu, fostul ministru al haºmanglelii, a declarat procurorilor cã furaja lunar pedeleul, din mitã, cu 300.000 de euro, prin intermediul lui Emil Boc. Probabil d-aia îl bãtea ta-su pe Muc cel Mic cu cureaua de la ceas: ca sã nu mai fure. Zadarnic. Derbedeul se înhãitase cu golanii lui Bãsescu. Iar ãºtia, pînã n-au pus þara pe butuci, nu s-au lãsat. Dupã care s-au împrãºtiat care încotro, de la Monte-Carlo ºi pînã la Poarta Albã, unde clocesc viitoarele jafuri. Continuã ping-pongul diplomatic dintre cuplul comic-fantezist Dragnea-Tãriceanu ºi ºmecherii de la UE. Ãia hoþi, ãºtia hoþi, mama lor la toþi! Ia sã vedem cum erau trataþi politrucii în vremea lui Vlad Þepeº, poate ne vin niºte idei la memoria minþii. ,,Dupã ce a atestat Bucureºtii (1459) ºi i-a liniºtit pe cei ce doreau sã-i ocupe scaunul domnesc, Vodã se amuza în pridvorul reºedinþei sale, primind diverºi soli ai otomanilor, de care fãcea miºto cît cuprinde, cã valahul era ºmecher

dupã tatã ºi ºugubeþ dupã mamã. Interesant e cã simþul umorului era apreciat ºi de oaspeþii care se hlizeau la el ca proºtii, fãcîndu-ºi cruce în cerul gurii cu limba (nu ºtiu dacã ºi turcii, dar unele surse insinueazã cã ºi ei), ca atunci cînd asiºti la un show cu Ucigã-l Toaca. Cã ultimul musafir, Catavolinos, era grec, deci viclean nevoie-mare, motiv pentru care îl alesese sultanul ca trimis al sãu... «- ªi zici, mã, grecule, cã n-am plãtit tributul de trei ani? Aºa ai zis? De ce te bagi, bã, unde nu te pricepi? ªi, mai ales, neinformat! Nu l-am plãtit bã, murãturã, deloc ºi nici n-am de gînd sã-l plãtesc vreodatã. Tu ai face bine sã-þi bagi minþile în capul ãla sec, pînã nu-þi introduc eu ceva în altã parte. Uitã-te bine la mine, deschide felinarele: dacã o singurã datã te mai vãd pe aici ºi mai ai curajul sã aduci vorba despre tribut ºi despre copiii valahi pe care vreþi voi sã-i faceþi ieniceri, ai îmbulinat-o, dacã înþelegi ce vreau sã-þi transmit prin neologismele astea. ªi, reþine cã m-am supãrat: cînd te mai întîlnesc prin Valahia, o sã te fac sã înþelegi de ce-mi zice lumea Þepeº. It’s clear? vorba lui Tom Cruise, interpretul meu de limba englezã». Acum nu ºtim ce a fost în capul grecului, dar cert este cã el a perseverat, crezînd cã-l pãcãleºte pe valah. Vlad, apreciindu-i stãruinþa, i-a spus cã da, e de acord sã se întîlneascã cu Hamza-beg la Giurgiu, sã regleze o chestiune de hotar, cã pînã la urmã nici lui nu-i plãcea pe unde impuseserã turcii linia de graniþã. ªmecheri foc, otomanii vroiau sã-l prindã pe Þepeº ºi au venit cu un corp de oaste. Corpul ãsta n-a avut suficient cap, de vreme ce a fost luat prizonier de ostaºii valahului, care a dovedit, încã o datã, cã era mult mai ciumete decît pîrliþii ãºtia ce se credeau deºtepþii pãmîntului ºi se jucau de-a hoþii ºi vardiºtii cu cine nu trebuie. Duºi la Tîrgoviºte, prizonierii au fost trataþi cu tot respectul de care era Vlad în stare. Le-a ridicat niºte þepe frumoase, naturale, sutã la sutã noduroase, în care i-a invitat pe oaspeþii nedoriþi sã se aºeze comod. Pe Hamza-beg ºi pe Catavolinos i-a ridicat în þepe mai înalte, sã ºtie ºi mai marii din ceruri ce mari ºmecheri au fost ei pe pãmînt.

Cã ºi pe lumea ailaltã rangu-i rang, respectat cu religiozitate, n-ai ce dracu sã faci. Dar valahul nu s-a mulþumit cu atîta lucru cã, asemeni lui Anghel Iordãnescu, era greu de satisfãcut. A cucerit Giurgiul ºi a trecut în dreapta Dunãrii unde, de la Rahova ºi pînã la guri, a pustiit totul. Meticulos pînã la manie, a notat toate isprãvile, adicã 23.809 capete retezate ºi 884 de case arse cu proprietarii înãuntru, adicã un fel de all inclusive medieval. În total, 24.693 de duºmani au fost executaþi. Ca sã se dea mare, Vlad i-a trimis o scrisoare (11 ianuarie 1462) lui Mateiaº, regele Ungariei, în care descria amãnunþit activitatea sa în cîmpul muncii cu turcii. Mateiaº se bucura ºi nu prea cã valahul îi cam lua caimacul ºi-l întrecea în glorie deºartã. Drept pentru care se hotãrãºte sã-l aºtepte la cotiturã pe Þepeº. În vremea ãstor evenimente, turcii se îngroziserã atît de tare încît se cãlcau pe coadã care sã treacã mai întîi în Anatolia. Drept urmare, Mehmed al II-lea convoacã o expediþie de punere la punct a cutezãtorului, la care a folosit 25 de trireme ºi 150 de corãbii pentru a asedia Chilia, baºca 250.000 de soldaþi pentru acþiunea terestrã, dupã cum exagereazã cronicarul grec Halcocondil. Þepeº ºi-a împãrþit cei 30.000 de românaºi în douã, a pustiit totul în calea agresorului, cãruia i-a tras-o-n gurã în numeroase lupte de hãrþuialã, pe unde a putut, încã de la trecerea Dunãrii pe la Giurgiu. În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, la Tîrgoviºte, Vlad, împreunã cu 7.000 de ostaºi deghizaþi, a pãtruns în tabãra duºmanã cu gîndul creºtinesc de a-l ucide pe Mehmed El Fatîh (Cuceritorul). Norocul sultanului a fost cã Þepeº nu l-a gãsit în cortul personal, fiindcã marele pantalonagiu îl vizita nocturn pe Radu cel Frumos. În spaima generalã, turcii s-au ucis cu vitejie între ei, un ienicer de origine sîrbã, Constantin Mihailovici, apreciind sîrbeºte, adicã exagerat, cã 100.000 de otomani au întregit armata de drãcuºori a lui Michiduþã. Ajuns la Tîrgoviºte, sultanul, care încã nu dãduse lupta decisivã cu Vlad, hotãrãºte, silit de împrejurãri (lipsa halelei, izbucnirea ciumei), sã-l înscãuneze pe amantul fatal, Radu cel Frumos, ºi sã se întoarcã la Istanbul. Boierii care încã mai erau în viaþã, însã morþi de fricã din pricinã de Vlad Þepeº, trec automat de partea noului domn, care prefera sã fie el tras în þeapã, nu invers. Vlad se retrage peste munþi ºi aºteaptã ajutorul lui Matei Corvin care, aºa cum ºtiþi, nu prea-l avea la inimã ºi aºtepta momentul prielnic sã se lepede de el, deºi ceilalþi granzi europeni nu prea erau de acord. Ba chiar îi dãduserã niºte parale ca sã-l ajute împotriva turcilor. Aºa se face cã Mateiaº se urneºte pînã la urmã cu oºtirea ca sã-l ajute pe valah. Pe drum însã, primi trei scrisori mãsluite de saºi din care reieºea cã Vlad e dispus sã se închine turcilor ºi sã-i ajute sã cucereascã Transilvania. Prin acest fals, saºii îi plãteau lui Þepeº pentru evenimentele din 1459-1460. Mateiaº a fost convins uºor fiindcã, de fapt, asta aºtepta: sã scape de Þepeº ºi sã se justifice în faþa acelora ce-i încredinþaserã banii pe care acesta îi risipise aiurea-n tramvai”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi.)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 2 februarie 2018

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Pãsãri albe cu ochi de argint pe pîrtii de iarbã Pãsãri albe aleargã de peste tot în foºnet de iarbã verde peste inima mea, mîngîiatã de dor de rugãciune ºi cer albastru. ªi cautã de peste tot lumina lunii de caº, întinsã în urletul melancolic al cãþeilor vîntului, ce-mi leagãnã pãdurile de stele cu lupi hãmesiþi de foame. ªi mã zburdãlnicesc de dragostea vinului de coarnã neagrã, scos din scorburi de veveriþe ºi pus în oale de pãmînt, la dogorit pe cãrãri de lunã nouã, spre bucuria inimii mele, în aceste zile, cu brazi doborîþi pe pîrtii de iarnã ºi cu plete rãsfirate de fete morgane. Da! De o noapte ele aleargã pe sãnii de cucutã ºi cîntec de cocoºi, cu panglici de amintiri, de sãrut ºi sînge tînãr, de trandafir cu flori de dulceaþã, iar eu mã dau de-a dura dupã ele. ªi am la mine inele de logodnã pentru crãiesele pãdurii cîntînd pe lîngã mestecenii îmbrãcaþi în pantaloni de var ºi frunze de argint

Polemici

de-o palmã. Le admir din creasta visului meu, frumoase cum sînt, cu cimbriºor la urechi ºi ceafã de lobodã culeasã din coarnele unui cerb lopãtar. Pe toate le doresc sã fie ale mele, cîntec de pãsãri albe de peste tot, ºi vreau sã-mi cînte îngerii, cu glasul lor, o melodie de lume bunã. Beat de veselia ce-o port cu mine, nu ºtiu unde sã-mi îndrept paºii, sã nu mã întristez, mãcar în aceste momente, cînd tot mai multe pãsãri albe îmi dezmiardã fiinþa îngrijoratã de soarta cãprioarelor iernii: nu cumva sã cadã în prãpãstii, cu mãnuºi de ger ºi colþi de raghilã. Mã rog întru mîntuirea durerii, pînã la vindecarea de clipe sihastre, pentru a merge din nou în vãzul ºi veselia acestor pãsãri albe, albe, pe care mã tem sã le ating, sã nu tulbur gîndurile lumii care, pe zi ce trece, se înnoieºte cu izvoare de smirnã ºi turtã dulce. ªi aºa, de la una la alta, în seara asta, beau de fericire, din corn de lunã, aiazmã de prunã ºi vin puterea ursului, trecînd prin jãratic fudulii de porc mistreþ, ºi mã rog sã nu se mai opreascã din alergat tandrele mele pãsãri albe.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

ne-am referit ne indicã faptul cã ea a trãit de-a lungul a trei veacuri, de la sfîrºitul Secolului VII, pînã la începutul Secolului IX. Deci nu poate fi vorba de o populaþie în migraþie, ci de una temeinic aºezatã, ale cãrei ocupaþii de cãpetenie erau agricultura ºi creºterea animalelor domestice. Comunitatea existentã la Izvoru avea o culturã materialã proprie, bine precizatã ºi particularizatã. Ea avea legãturi cu Imperiul byzantin, de la care primea unele bunuri din domeniul culturii materiale ºi spirituale, În marginea de apus a satului Izvoru, din comuna Gogoºari, dar întreþinea relaþii ºi cu populaþiile învecinate. De asemenea, judeþul Ilfov – localitate situatã în cîmpia mãnoasã a Burnasului, trebuie subliniat caracterul nerãzboinic al membrilor ei, caracter la circa 25 km nord-vest de Giurgiu ºi aproximativ 15 km nord demonstrat de lipsa armamentului din morminte. Avînd în de Dunãre – lucrãtorii care scoteau pãmînt pentru o cãrãmidãrie vedere toate acestea, socotim cã ne aflãm în faþa unui nucleu de au descoperit, în anul 1962, oseminte omeneºti ºi vase de lut populaþie româneascã. care fãceau parte dintr-un vechi cimitir.

Multã vreme s-a crezut cã leagãnul de formare al poporului Împreunã cu un colectiv de cercetãtori de la Muzeul de român trebuie cãutat numai „la munte”, unde localnicii ar fi gãsit Istorie din Giurgiu, am întreprins, între anii 1963 ºi 1974, adãpost în faþa populaþiilor migratoare. Cu peste 60 ani în urmã, sãparea sistematicã ºi integralã a necropolei, identificînd 442 de acad. C.C. Giurescu a atras atenþia asupra rolului proteguitor pe morminte, dintre care 342 de înhumaþie ºi care l-au avut ºi imensele pãduri de la ºes, 100 de incineraþie, cu un bogat material Piesã descoperitã în necropola precum ºi în cîmpie, unde populaþia documentar. româneascã a putut gãsi adãpost. de la Izvoru Necropola de la Izvoru constituie – Necropola de la Izvoru confirmã arheofapt deosebit de important – ceea ce arhelogic justeþea acestei teze, prin sesizarea ologii numesc un complex închis, adicã unei populaþii româneºti în mãnoasa nederanjat de nimeni pînã azi, ceea ce cîmpie a Burnasului, populaþie care, penoferã posibilitatea cunoaºterii culturii tru a se pune la adãpost de atacurile materiale a acestei populaþii în toatã commigratoare, a cãutat apãrare într-o zonã plexitatea ei. feritã natural de asemenea primejdii.

O primã concluzie care se impune din Un alt argument care pledeazã în cercetãrile fãcute pînã acum este cã, favoarea ideii privind originea românã a indiferent de ritul de înmormîntare care a acestei comunitãþi îl constituie ritualul fost folosit – înhumaþie sau incineraþie, creºtin de înmormîntare. Se ºtie cã, spre oamenii ale cãror oseminte au fost gãsite deosebire de alte populaþii din zonele aici au aparþinut unei singure comunitãþi social-economice. O învecinate, poporul român nu a fost creºtinat la o anume datã, ci dovedeºte inventarul material, comun ambelor categorii de a primit noua religie ca pe un atribut al lumii romane. Canoanele morminte, ca ºi faptul cã, în timp, înhumaþia s-a generalizat. acestei religii impun o anume direcþie de orientare a Din materialul documentar descoperit în necropolã, îndeosemormintelor ºi, în ele, ale corpurilor defuncþilor. Or, din acest bi obiecte de uz personal, un interes deosebit îl au cataramele, punct de vedere, necropola de la Izvoru oferã cîteva elemente podoabele (cercei, inele, mãrgele, brãþãri), uneltele, precum ºi – deosebit de concludente. Mai ales prin comparaþie cu practicile conform practicilor vremii – ofrandele care trebuiau sã-i de cult caracteristice altor populaþii care aveau un rol important însoþeascã, pe cealaltã lume, pe cei decedaþi. ªi dacã semnifiîn acea vreme (Sec. VIII) în regiunea dunãreano-balcanicã: caþia unora dintre obiecte – cum ar fi, de pildã, tuburile de os cu avarii, în Pannonia, ºi bulgarii, la sudul Dunãrii. Cimitirele, ºi ac de fier, sau cuþitele de fier, aºezate sub podul palmei stîngi – se lasã, mãcar pentru moment, mai greu descifratã, marea lor ale unora, ºi ale altora – amîndouã, populaþii „pãgîne” – sînt majoritate sînt relevante pentru stadiul economic ºi social atins binecunoscute. Morþii acestor populaþii de cãlãreþi ºi cuceritori de membrii comunitãþii respective. Astfel, socotim cã prezenþa erau îngropaþi împreunã cu armele ºi caii lor. În nici unul din (în trei morminte) a secerilor de fier, ca ºi faptul cã printre cele 442 de morminte de la Izvoru nu este întîlnit acest rit. În ofrande au fost identificate cereale zdrobite, indicã agricultura schimb, constatãm cã marea majoritate a scheletelor de aici sînt drept principalã îndeletnicire. Alãturi de ea, un loc însemnat 1-a orientate cu capul spre apus ºi picioarele spre rãsãrit (unele abareprezentat creºterea animalelor ºi a pãsãrilor domestice, între teri, adicã înhumarea cu capul spre nord-vest, uneori nord, sînt infime ca numãr), ritual specific credinþei creºtine. La aceastã ofrande fiind descoperite schelete de pãsãri ºi chiar ouã.

O semnificaþie deosebitã o capãtã prezenþa, printre ofrande, a constatare se mai adaugã încã un element. Este vorba de unor resturi de zgurã, rezultatã din reducerea minereului de fier, prezenþa, în patru morminte diferite, a unor monede romane prezenþã ce ne atestã practicarea unor meºteºuguri. De altfel, imperiale de bronz (în unele cazuri aºezate în pumn, învelite în podoabele – cerceii, de argint sau de bronz, cu toarta de formã pînzã) – practicã legatã nu numai de ritualul creºtin, ci ºi de o ovalã, împodobiþi cu bobiþe dispuse în ciorchine – relevã, la rîn- tradiþie proprie romanitãþii. Existenþa, încã din Secolul VI, a dul lor, existenþa unor meºteºugari. Dacã unele dintre aceste biju- unei basilici romane la Celei, localitate aflatã în apropiere, a terii sînt de provenienþã byzantinã, vãdind legãturi ale colecti- cãrei influenþã s-a menþinut vreme îndelungatã asupra zonelor vitãþii cu Imperiul byzantin, altele sînt, cu certitudine, opera unor din împrejurimi, precum ºi faptul cã Izvoru este situat într-o localnici, mãrturie a prelucrãrii creatoare a unora dintre modele. regiune care a fost denumitã chiar de cãtre slavi Vlaºca, adicã Materialul arheologic descoperit în necropolã prezintã un Þara Românilor, întãreºte concluzia cã aici – la Izvoru – ºi-a deosebit interes ºi pentru datarea acesteia. Analiza comparatã a desfãºurat activitatea în Secolele VII-IX o populaþie diverselor obiecte de podoabã sau de uz personal conduce la româneascã. De altfel, o serie de alte descoperiri, din rîndul concluzia cã necropola dateazã de la sfîrºitul Secolului VII pînã cãrora vom aminti pe cele de la Sultana, de pe apa Mostiºtei (jud. Ialomiþa), de la Frãþeºti – Giurgiu ºi cea de la Obîrºiala începutul Secolului IX. Studiul materialului arheologic identificat sugereazã ºi cîte- Veche, din Oltenia – deci pe o arie foarte largã – prezintã va indicii privind viaþa comunitãþii care a locuit cîndva pe aces- numeroase similitudini cu cele de la Izvoru, constituind, astfel, te meleaguri. Mai întîi, ea ne apare ca fiind numeroasã, cele 442 dovezi concrete, obiective ºi hotãrîtoare ale dezvoltãrii noastre de morminte dezvelite atestînd o intensã locuire. Altã caracte- neîntrerupte pe întreg pãmîntul românesc. risticã este stabilitatea ei. Documentele arheologice la care BUCUR MITREA

DESCOPERIREA ARHEOLOGICÃ DE LA IZVORU, GIURGIU

Continuitate româneascã în Cîmpia Dunãrii

Creaþii de Anton ªuteu Anton ªuteu fostul discipol al Conservatorului ,,Ciprian Porumbescu”, din Bucureºti, ºi mult admirat de regretatul maestru, Anatol Vieru – a fost un artist de formaþie neorenascentistã. În primul rînd, îi reliefez talentul de compozitor, cu o bogatã inventivitate melodicã, iar în acest context evidenþiez lucrãrile lui mai vechi, în care ne atrage atenþia o cantabilitate modalã, diatonicã, încadratã în forme clasice, foarte bine conturate. De altfel, în aceastã privinþã, este cazul a menþiona ºi perfecþionarea sa în ,,Cetatea eternã”, la clasele celor mai profunzi creatori italieni din partea a doua a veacului XX. Viziunea lui componisticã este aceea a unui rafinat armonist, care utilizeazã, cu mult farmec, combinaþii de o policromie miºcãtoare. Ritmica utilizatã nu este incisivã, în schimb, instrumentaþia, în piesele sale, meritã a fi pusã într-un con de luminã, deoarece se impune datoritã unei luxuriante fantezii a autorului!

Neoclasicismul sãu cu accente neoromantice - în acest sens am numit o expresivã temã cu variaþiuni pentru pian - cedeazã în faþa unui post-expresionism ,,sui-generis”, într-un mult inspirat Cvintet, cu care Anton ªuteu a obþinut succese internaþionale; o nuanþã post-enescianã poate fi remarcatã în altã realizare cameralã, mãiestrit conceputã - am numit piesa ,,Acasã la...”, de o discretã eufonie nostalgicã...

Anton ªuteu este ºi generatorul unor interludii semi-simfonice, unde obþine o foarte personalã îmbinare, între un anume specific de muzicã uºoarã ºi un anume specific de artã sonorã post-impresionistã. În acest caz, se poate vorbi de un lirism fremãtãtor, care îndeamnã pe meloman la o meditaþie plinã de o confesionalã limpiditate. Dar Anton ªuteu a obþinut o imensã popularitate ºi prin cîntecele lui de muzicã uºoarã propriu-zisã; talentul sãu - accentuez din nou! - de autentic melodist a fost mult apreciat ºi în þãri cu o veche tradiþie culturalã, datoritã unei muzici de o nobleþe încîntãtoare.

La toate aceste izbînzi profesionale mai adãugãm ºi muzicile lui de film de asemenea, apreciate.

Puþini ºtiu cã Anton ªuteu a dat la ivealã ºi multe opere de graficã, lãudate de specialiºti deosebit de exigenþi, în care harul sãu atrage simpatiile publicului, chiar de la un prim contact. Iatã suficiente considerente pentru a-1 socoti pe polivalentul creator - Anton ªuteu - un artist rãscolitor, ce ni se înfãþiºeazã asemenea unui ,,Benvenuto Cellini”, pe fond daco-roman, pentru care lumea frumosului liber este singura ambianþã în care se simte, cu adevãrat, în largul sãu. Uneori, reascultîndu-i muzica inspiratã ºi niciodatã cu speculaþii cu scop în sine, gîndurile îmi aleargã la un poem al tulburãtorului poet, Radu Gyr: ,,Toamna, gemînd pe ape despletite,/ Trozneºte, lung, din bîrne, ca o plutã/ Oltul, vîlvoi. Dar seara ca un schit e,/ ªi munþii i-aduc smirnã ne-nceputã”...

DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 2 februarie 2018

Polemici Controverse PORTRETE POLITICE DIN ANII INTERBELICI (1)

Nicolae Titulescu Aproape 15 ani el a fost conducãtorul necontestat al politicii externe a României. Era una din mîndriile noastre. ªi, în adevãr, dupã moartea din 1922 a lui Take Ionescu, numai trei nume erau binecunoscute în strãinãtate: George Enescu, N. Iorga ºi mai ales Titulescu.

Cariera lui politicã începe în Camera din 1913, sub guvernul Maiorescu-Take lonescu, cînd e ales pentru prima oarã. În guvern, el a intrat prima oarã la Iaºi, în 1917, ca ministru de Finanþe. Sarcinã tristã ºi ingratã.

Cînd puterea germanã ocupantã veni, prin guvernul Marghiloman, la Iaºi, Take Ionescu, Titulescu ºi cu un numãr de vreo sutã de devotaþi amici politici, plecarã spre Apus, din ordinul lui Mackensen. În drum, trenul se opri cîteva minute ºi la Ploieºti. Comandatura nemþeascã a avut grijã sã dea ordin ca o adunãturã de partizani marghilomaniºti sã iasã pe peron ºi sã huiduiascã trenul.

Ajuns la Paris, Titulescu fãcu parte din acel „Comitet Naþional”, alcãtuit acolo sub preºedinþia lui Take Ionescu, pentru a întreþine cît mai cald cu putinþã relaþiunile cu aliaþii în a cãror victorie – cu toate înfrîngerile neîncetate din acel an – cei refugiaþi credeau cu toatã tãria. Alcãtuirea aceasta era cu atît mai necesarã cu cît, dupã înfrîngerea noastrã, România oficialã fusese nevoitã a semna cu Germania pacea separatã de la Buftea, foarte rãu judecatã în Apus. În 1920, se formeazã guvernul Averescu-Take Ionescu. Într-însul, în guvernul oamenilor bãtrîni, Titulescu acceptã Ministerul de Finanþe.

Noul vistiernic, convins de necesitatea unei largi reforme a impozitelor, munceºte îndelung la noua lege financiarã a statului. Se transportase la Paris, în Hotel Chatham. Transportase acolo o cantitate enormã de cãrþi financiare ºi se închidea cîte 5-6 zile în casã lucrînd. Se inspira ºi din noua lege a impozitelor pe venit, foarte complicatã, ce se votase în Franþa în 1920.

Nimeni, absolut nimeni, nici chiar grijulia lui soþie nu putea înfrînge placarda atîrnatã de el la uºã: „Nimeni nu poate bate la uºã, sub nici un pretext!”. ªi în aceste zile el nu ieºea nici un sfert de orã. Cînd s-a întors în þarã, lucrarea era terminatã. Preconiza sistemul „cedular” cu „cedula” complicatã pentru fiecare impozit.

Expunerea de motive era o lucrare magistralã, reforma lui financiarã era adînc studiatã ºi reprezenta – oricît contesta el – un pas important spre impozitul pe capital, aºa de mult detestat de clasa capitalistã.

Repede s-au coalizat contra reformei toate forþele politice. Guvernul cade ºi, cu el, toatã concepþia lui.

Vintilã Brãtianu, noul ministru de Finanþe, adversar politic, reia reforma, modificîndu-i însã mai ales aspectele ei anticapitaliste. Titulescu, însîngerat de intrigile politicii interne, îºi îndreaptã aspiraþiunile spre cîmpul mai senin al problemelor internaþionale.

O largã scenã a lumii fãcutã parcã pentru el Cariera lui diplomaticã începe în ianuarie 1922. Cu douã zile înainte de cãderea guvernului, el îi cere stãruitor lui Take Ionescu (care era încã ºeful politic al lui Titulescu, dar încetase de a-i fi prieten personal), prin intermediul unui amic comun, sã fie numit ministru plenipotenþiar al României la Londra. Ultimul act al guvernului a fost acesta. El s-a fãcut cu o repeziciune neobiºnuitã ºi n-a întîmpinat din partea generozitãþii niciodatã dezminþitã a ºefului nici o opunere. Take Ionescu a zîmbit trist ºi a semnat!

Numirea lui la Londra a coincis cu începuturile Ligii Naþiunilor. ªi de abia trimis în capitala Angliei, s-a ºi pus chestiunea reprezentãrii noastre la Geneva.

Numele lui era pe toate buzele, cãci inteligenþa ºi talentul sãu, ca ºi uºurinþa cu care se exprima în limba francezã, erau titluri suficiente. ªi de atunci scena vieþii lui a fost strãinãtatea.

La Londra, vioiciunea lui nervoasã, dar simpaticã – deºi contrasta cu firea englezã – îi cuceri repede multe simpatii. El învãþase foarte bine limba þãrii, iar inteligenþa lui latinã îºi asimilã fãrã întîrziere elementele politicii anglo-saxone.

S-a întîmplat ca debutul sãu în diplomaþie sã coincidã cu ascensiunea areopagului internaþional de la Geneva. Dacã e adevãratã cugetarea unui filozof, potrivit cãreia coincidenþele îi fac adesea pe oamenii mari, apoi Titulescu s-ar fi putut felicita cã a îmbrãþiºat cariera diplomaticã tocmai cînd Liga Naþiunilor era în ascensiune. Prima ºedinþã inauguralã, istorica ei reuniune plenarã, se þinu la 15 noiembrie 1920, în sumbra ºi banala salã cafenie de conferinþe religioase, zisã a Reformaþiunii. Genevezii, hipnotizaþi de marele eveniment, umpluserã strãzile învecinate, curioºi sã vadã atîþi bãrbaþi celebri sosiþi din toate colþurile pãmîntului.

Soseau lorzii Balfour ºi Robert Cecil, grave figuri anglo-saxone, celebrul Nansen, înalt ºi uscat, sosea Léon Bourgeois ºi istoricul Hanotaux, ilustrul pianist Paderevsky, cu cilindru ºi plete roºcovane, Huysmans al Belgiei, Branting al Suediei, Venizelos, Tittoni, Beneº, Motta ºi atîþia alþii. În ochii tuturor se citea surîsul speranþei. Nu era unul, nici cel mai sceptic, care în acel moment sã nu nãdãjduiascã sfîrºitul marilor greºeli politice, al marilor egoisme. Pînã ºi scepticul Paderevsky, care avea obiceiul sã spunã cã „politica e un pian ale cãrui clape sînt toate negre”, chiar ºi el era în acea zi radios.

Titulescu simþi îndatã cã aceastã largã scenã a lumii era fãcutã parcã pentru el. La a doua sesiune a Ligii, România a fost reprezentatã prin el.

La Geneva, Titulescu deveni copilul rãsfãþat al Ligii. Exuberanþa lui originalã, talentul, larga lui dãrnicie, care îmbrãca toate formele amabilitãþii, fãcurã din el o figurã popularã. Chiar sumbrul ºi zgîrcitul vistiernic Vintilã Brãtianu, care nu iubea pe nimeni, avea pentru el o realã slãbiciune, ºi n-a fost credit bugetar pe care sã i-l fi refuzat.

De la 1922 pînã la 1936, cu cîteva intermitenþe, el a fost delegatul nostru permanent în areopagul Genevei.

Dupã cum se ºtie, pactul wilsonian al Ligii instituia douã organe de cãpetenie: Adunarea Plenarã, din care fãceau parte toþi reprezentanþii þãrilor, ºi Consiliul Societãþii Naþiunilor, din care fãceau parte cele patru mari puteri privilegiate, plus 6 membri aleºi pe rînd în fiecare an dintre membrii celorlalte þãri. În ceea ce priveºte Adunarea Plenarã a Ligii, se introdusese tradiþia ca la fiecare început de septembrie preºedinþia dezbaterilor sã fie oferitã altei naþiuni, pentru ca toate sã primeascã pe rînd aceastã onoare. Rîndul nostru a venit în 1930, cînd Titulescu a fost ales cu 46 voturi din 50 votanþi. În anul urmãtor Titulescu avu ideea sã-ºi punã iar candidatura. Cu acea ocazie, în septembrie 1931, Titulescu, urcîndu-se în scaunul prezidenþial, a rostit o alocuþiune de mulþumire. Ea era un imn de slavã pentru idealul Naþiunilor, ºi cuvintele lui inspirate au cucerit aplauzele adunãrii.

Nu era uºor sã joci un rol ºi sã cucereºti un nume în acest haotic tumult. Dar Titulescu l-a cucerit. Strãinii spuneau cã acest „charmeur” are o „urîþenie seducãtoare”. Iar la tribunã, originalitatea ºi îndrãzneala cu care uneori îºi formula dialectica plãceau enorm de mult. Iar J. Paul-Boncour, strãlucitul reprezentant al Franþei, a putut scrie în memoriile sale: „Titulescu, timp de 12 ani, a umplut Geneva de amabilitãþile ca ºi de furiile sale, de talentul ca ºi de nervii sãi”. *** Cînd l-am vãzut ultima oarã, era într-un hotel din Monte Carlo. Trãia acolo pãrãsit ºi bolnav. Cît timp era în vîrful piramidei, nimeni n-a avut mai mulþi adulatori, nimeni n-a avut mai mulþi „amici”. Nimeni din þarã nu-l mai vizita. Nimeni nu mai îndrãznea nici mãcar sã-i scrie o vorbã. Cînd am plecat, mi-a întins o mînã fierbinte ºi umedã.

– Mã duc. Nu mã mai vezi... De mine va scrie oare cineva cum a scris pana ta de Take? ªi, adevãrat cã nu l-am mai vãzut... decît sub forma unui sicriu. Un sicriu de mahon, în subsolul luxos al poleitei biserici ruseºti Sf. Mihail, din Cannes. Între ziduri de marmurã albã, strãlucind de curãþenie, acest sicriu, aºezat pe un covor românesc, stã înfãºurat în tricolorul de mãtase. Peste el se vede marele cordon roºu ºi placa Legiunii de onoare. Cîteva flori, mereu împrospãtate, îi þin de urît. Un strop de afecþiune fidelã care mai întîrzie.

CONSTANTIN XENI (1877-1963)

Nicolae Titulescu, la Viena, în 1933. În fotografie apare ºi scriitorul Lucian Blaga (al doilea din stînga, rîndul de sus).

ACTUALITATEA CLASICILOR

România – Naþiunea jertfitã În Munþii Carpaþi ºi în cîmpiile mari ce se întind în partea dinspre miazãzi a acestor munþi ºi în partea dinspre miazãnoapte a Dunãrii, locuieºte un popor care nu seamãnã deloc cu celelalte popoare vecine. E înconjurat de naþiuni slave ºi, cu toate acestea, vorbeºte o limbã nãscutã din latineºte, ca ºi limba francezã ori italianã; el însuºi îºi zice român ºi susþine cã se trage din colonii stabiliþi în Þarã pe vremea Imperiului Roman.

Popoare din Apus, care de atîta vreme, departe de barbarie, cultivaþi artele ºi pacea, pãstraþi pururea o amintire recunoscãtoare naþiunilor de la Rãsãrit care, cu toate cã au fost aºezate la marginea Europei, v-au pãzit de poporul tãtãrãsc, de armatele turcilor ºi ale ruºilor, nu uitaþi cît sînteþi datori Ungariei, Poloniei ºi nenorocitei Românii. Popoarele acestea au oprit adesea pe barbari ºi i-au obosit; chiar cînd s-a întîmplat de au fost învinse, tot v-au slujit, cãci au zãpãcit pe vrãjmaºii lui Dumnezeu. Cum sã-i zic României?

Naþiunea jertfitã. Cel puþin Ungaria ºi Polonia ºi-au avut gloria suferinþei lor, numele lor a rãsunat peste tot pãmîntul. Popoarele de la Dunãrea de Jos abia au deºteptat puþin interesul Europei. Opt milioane de oameni care vorbeau aceeaºi limbã, de aceeaºi rasã, una din naþiunile mari ale lumii, treceau nebãgaþi în seamã! De ce? Aceasta e nenorocirea lor: bãtuþi de o mare furtunoasã de o sutã de popoare deosebite, schimbînd mereu stãpînii, oboseau luarea aminte, tulburau privirile cu mobilitatea lor aparentã. Din ameþeala aceasta te uiþi la istoria lor ca ºi cãlãtorul, care, stînd jos pe marginea Dunãrii ºi uitîndu-se la mersul ei furtunos, ar vrea sã-ºi aþinteascã ochii sã prindã, sã numere valul care se urcã mereu peste val; pe urmã, descurajat ºi-ar întoarce ochii plîngîndu-se de munca-i zadarnicã. Valul se schimbã necontenit, fundul fluviului nu se schimbã. România lui Traian a rãmas pînã acum credincioasã sieºi, neclintitã în genul ei primitiv. Poporul acesta, nãscut ca sã sufere, a fost înzestrat de Fire cu douã lucruri care nu te lasã sã pieri: rãbdarea ºi mlãdierea, care te fac sã te ridici ori de cîte ori te îndoieºti. Nu-l puneþi în cumpãnã cu monumentele romane, cu cãile veºnice care îi brãzdeazã pãmîntul. Mai bine s-ar potrivi cu rezistenþa puternicã ºi mlãdioasã a digurilor olandeze, de care se izbesc ºi se sparg valurile oceanului; ar fi în stare sã ia cu el diguri de granit. Fondul acestei rezistenþe nu e primirea rãului, fanatismul trist de pe celãlalt mal al Dunãrii, ci un principiu viu: iubirea trecutului, legãtura drãgãstoasã de Patria nenorocitã, pe care o iubeºti cu atît mai mult cu cît e mai nenorocitã.

JULES MICHELET (1798-1874)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 2 februarie 2018

Atitudini Polemici trîndãvia ta, au uitat de fricã, iar tu îþi faci de cap cu nu ºtim ce pisicã? De mîine, treci la popîndãi, pe cîmp, cã prea te-ai dovedit a fi un tîmp!”.

Culmea e cã nici azi motanul, deºi motan sadea, nu ºtie cã-n loc de coadã, poartã o tinichea.

CONTRAFABULE

Scrisoarea Odatã, demult, pe vremea cînd ºobolanii nu întreceau, la numãr, oamenii, iar pisicile nu erau þinute, ca acum, pe sofa, sau plimbate – auzi dumneata? – în lese, ca niºte prinþese, s-au adunat la sfat, cu mic, cu mare, numitele rozãtoare.

– Motanul, vorbi cu gravitate Gherlanul, ne face zile fripte. Stã cu privirile înfipte la gaura ce dã spre cãmarã – sãri-ar ochii sã-i sarã! – ºi cum încearcã vreunul dintre noi sã treacã, tîlharul de îndatã îl înºfacã. Ar trebui sã facem ceva; eu, unul, nu mai pot rãbda!

– Ce-ar fi dacã ne-am duce, cînd Roadeslanã-ºi toarce somnul dulce, ºi i-am lega un clopoþel de gît, ca la viþei?, propuse un guzgan mai rotofei. Îl lãudã Gherlanul, încîntat: – Bravo, bãiete, am notat! Chiar din clipa de faþã, ai de la mine ucaz sã rezolvi acest caz. La noapte, cînd motanul spurcat se-ntoarce din sabat, te strecori frumuºel, ºi-i legi de gît un clopoþel. Iar noi, de mîine, vom fi avertizaþi la oriºice miºcare, ºi ne luãm mãsuri de apãrare.

– Dar dacã ticãlosul, în loc sã doarmã, se preface?

– E musai sã încerci, n-avem ce face...

– Nu mã puteþi trimite cu de-a sila!

– Ba te vei duce!... ªi Dumnezeu, cu mila...

Sãri ca ars guzganul rotofei: – A, nu! Eu dau idei! Nu sînt dispus sã mã încaier cu-o astfel de jivinã, fiindcã mi-e scîrbã, secret adrenalinã!

Sfatul ºobolanilor continuã aprins, pînã ce punctul critic fu, în sfîrºit, atins. Motanul – se preciza în unanimitate – era, pentru toþi, o calamitate. Trebuia, deci, procedat într-un fel, ca sã scape de el. Ideea cu clopoþelul ieºi din discuþie.

Analizatã cu minuþie, se dovedi, cel puþin din douã motive, inaptã: unul, nu era suficient de coaptã ºi, doi, reînvia – ca metodã – faima lui Mickey Mouse, un personaj, cîndva, la modã, negat de neamul Rattus-rattus („Mickey a fost un hiatus!”) ºi scos definitiv din istorie („Un ºoarece nu poate reprezenta o perioadã de glorie – a motivat, ritos, Gherlanul. ªoareci avem ºi astãzi cu toptanul!”). ªi pentru ca rãul sã fie, din rãdãcinã, tãiat, Disney a fost citat ca principal vinovat.

Dupã care – s-a subliniat, în consens – cã invenþia lui e lipsitã de sens ºi cã nu face, practic, doi bani, de vreme ce i-a ignorat pe ºobolani.

– Sã revenim la chestiune. Vreau sã aud ce mi se mai propune!, se schimonosi Gherlanul la faþã, pus vizibil pe harþã.

- De ce, adicã – sugerã un alt guzgan, stînd gînditor pe noadã – nu i-am lega motanului o tinichea de coadã?

Sfatul ºobolanilor amuþi deodatã. Ideea era, într-adevãr, ºireatã. Gherlanul clipi din ochi, satisfãcut: „Ei, da, acum ºtiu ce-avem de fãcut!”. Socoti, în continuare: „Motanul are ºi el deasupra un motan mai mare... Care, probabil, îl apreciazã. (ªi ce, parcã asta conteazã?...) Însã alþii, mai mici, încearcã, fireºte, sã-l sape. (Atenþie, ideea nu trebuie sã-mi scape!). Aici, e-o pîine bunã de mîncat, aºa cã, pentru cei ce vor pe-acest spurcat sã-l mãtrãºeascã, tinicheaua noastrã va fi manã cereascã!”. Ticluirã pe îndelete o scrisoare – semnatã citeþ „Un grup de rozãtoare” – din care reieºea cã Roadeslanã primeºte, de la ºobolani, plocoane, cã umblã toatã ziua pe burlane, cã întreþine o legãturã amoroasã cu o pisicã de la altã casã ºi cã n-ar fi exclus – se sugera – etcetera, etcetera...

Se înþelege cã motanul primi, la rîndu-i, o depeºã: „Ce, casa în care-ai fost repartizat e creºã? ªobolanii, profitînd de

Þara mea, unde eºti?

Ascult doina ºi plîng Lacrimi amare.

Unde eºti mamã þarã?

Te rog, mamã, revino. ªi adu-þi toþi copiii acasã.

Pe cei pieriþi pentru neam, Pe Horia, Iancu, Tudor, Pe Ciprian Porumbescu, Pe Paulescu, pe Enescu, Pe Mihai, pe ªtefan ºi Mircea, Pe Cuza ºi Nicolae.

Vino, mamã, murim. ªi nu ne mai regãsim.

Ce zi e astãzi?

Judecata din urmã Din pricini încã neelucidate, Lupul (care, de obicei, îºi face singur dreptate) se adresã Maimuþei, jude în exerciþiu, cu o pîrã, sub motiv cã Vulpea îl furã.

– Cum asta, cînd s-a întîmplat?, întrebã judele iritat, crezînd cã reclamantului îi arde de glumã.

Dar Lupul ºtia una ºi bunã: – Deunãzi, pe înserat, adusesem niscaiva vînat, ca sã am ce mînca la cinã, ºi dumneaei – halal vecinã – mi-a ºterpelit uite-aºa o bucatã! ªi desenã, în vãzduh, o roatã. Maimuþa îºi frecã îndelung scãfîrlia („Minte de stinge, scîrnãvia“), apoi încercã sã aplaneze conflictul în faºã: – ªi ce, cu halca aia, pîrîta se îngraºã?

– Sã-mi dea vînatul înapoi, cã iese tãrãboi!, ameninþã Lupul, gata sã sarã din fabulã. Iar tu s-o pedepseºti pe mizerabilã!

– Nu înainte de a stabili care-i delictul – amînã Maimuþa, cu prudenþã, verdictul. Cã susnumita furã, e lucru ºtiut, dar cine-a mai vãzut un lup prãdat de vulpe? ªi, culmea, tocmai þie sã þi se întîmple... Ai ºi dovezi la cele relatate?

– Întîi sã dovedeascã ea cã n-am dreptate! În timp ce Maimuþa se pregãtea sã-i explice cã trebuie respectate anumite principii juridice, Vulpea dãdu nãvalã, umflatã parcã de vînt, cu o falcã în cer ºi una în pãmînt.

- Jude, la noi în pãdure se furã ca în codru!, strigã ea alarmatã. Te-anunþ cã asearã am fost din nou prãdatã!

– Þî! Þî! Ce soartã crudã!, o cãinã Maimuþa, abþinîndu-se sã nu rîdã. Cunoºti fãptaºul, nu-i aºa?

- Sigur cã da! Lupul e, cine sã fie altul? ªade mereu la pîndã-mpeliþatul, iar cînd aduc, din sat, vreo gãinã, hop ºi el în vizuinã!

Lupul îºi arãtã de-ndatã colþii: – Mã treci pe mine-n rînd cu hoþii?!

– Ei, asta-i bunã!, ripostã Vulpea calmã. Parcã un singur lup e sur de blanã... ªi adãugã, deturnînd cu abilitate pîra: Adevãrul e cã se furã, ce mai tura-vura!

Maimuþa înþelese cã treaba se complicã („ªi asta minte, vasãzicã...”), îºi suflã cu nãdejde nasul, tuºi de douã ori, sãºi dreagã glasul, apoi aruncã Vulpii, într-o doarã: – Adineaori, Lupul te-a fãcut de ocarã...

– E o calomnie! Vulpi avem, în pãdure, o mie!, strigã Lupul întãrîtat la culme. Ce, eu m-am referit la cineva anume?... Halal jude, n-am ce zice, nici legea nu vrea s-o aplice!

– Aºa-i!, interveni Vulpea, complice.

Ascultîndu-i, Maimuþa crezu cã viseazã: – În definitiv, pîra voastrã pe cine vizeazã?

– Pe tine, dacã te intereseazã!, rînji Lupul sfidãtor.

– Ticãloºilor!, articulã Maimuþa, simþindu-ºi fruntea nãclãitã de broboane. Eu nu mãnînc decît banane!

– Se-aude cã te-ai nãrãvit la carne..,. insinuã Vulpea, cu perfidie. Ba, cicã faci cu nu ºtiu cine cîrdãºie...

Pîra celor doi, cu adãugirile de rigoare, avu urmãri radicale: Maimuþa a fost destituitã, cu forme legale, o comisie îi cercetã din nou dosarul, în locul ei fiind numit Mãgarul. De asemenea, morala lui La Fontaine a fost ºi ea schimbatã; Maimuþa ºi-a primit pedeapsa meritatã, pentru abuz nepermis de carne, nu Lupul ºi Vulpea, care-au mîncat banane... Cît priveºte pricina iniþialã, ea a fost scoasã definitiv din fabulã.

MANOLE AUNEANU (1935-1993)

Unde eºti, Moº Ion Roatã? ªi tu, bade Gheorghe?

Copiii sã se-ntoarcã De departe la pãrinþi.

Sã ne luãm þara înapoi.

Doamne, nu-i lãsa sã ne crucifice!

Sîntem prea blînzi ºi prea iertãtori.

Doamne, dã-ne þara înapoi!

Dunãre, Dunãre Adunã Oltul ºi Tisa ºi Mureºul ªi leagã-le de Carpaþi ºi de Prut.

Ridicã-te, neam românesc, Pentru copii, pentru viitor!

Piere o istorie milenarã.

Mai sîntem oare popor?

GEORGE BÂRZÃNESCU

Semn

Ninge sfînt,

fulgii mari, solii divine, ruga brazilor în biserici de zãpadã, ruga inimii curgînd, caldã inima-mi rugînd înspre Ceruri; dinspre Ceruri ninge sfînt.

ROMAN FORAI

CIOBURI DE GÎNDURI

Psalmi de luminã

Mã-ndemni Khayyam cu foc sã scriu Pentru un nou ºi demn tezaur, Arzînd în candela-mi de aur Sublimul pînã nu-i tîrziu.

Mã chemi la sfat de tainã-n dor Sub cer cu stele cãzãtoare, S-adun din magica vîltoare Mãrgãritare care dor.

Mã-ndemni Khayyam sã scriu pe vînt, Pe frunze veºtede de toamnã, Dar scrisul meu ce mai înseamnã?

Povara unui biet cuvînt...

Azi n-am pus cupele pe masã, Nici elixirul rubiniu...

Nu vreau de ele sã mai ºtiu ªi de iubire nu-mi mai pasã.

Nu-mi pasã de-s Titan sau mic, De viitor ºi de durere...

Aº bea o cupã de tãcere Cu tine-n marele nimic.

Apoi, la focul unui dor Sub luna ce de-un ram se-aninã S-ascult cum stelele în cor Îmi cîntã psalmii de luminã.

ILARION BOCA, 17 ianuarie 2018

Balsamuri spirituale (58) Amintiri din ,,Epoca de Aur” Pentru a cunoaºte mai bine cîte ceva din capacitatea economicã ºi tehnicã a României din ,,epoca de tristã amintire”, inclusiv în materie de specialiºti ºi muncitori de înaltã calificare, fapt care îi permitea efectuarea unor construcþii importante în diverse þãri din lume, cu beneficii substanþiale în plan intern, o sã redau cîteva întîmplãri povestite de inginerul M.C., un bun cunoscut al meu, în cartea sa, ,,Sculpturi în ape”.

Iatã ce relateazã autorul: ,,Fusesem în Iran, în Liban, dar nu credeam cã eu, fost deþinut politic, fãrã sã fiu membru de partid, aº putea pleca peste hotare cu toatã familia. S-a constituit GARK («Grupul algeriano-român pentru Ksob»): 51% Sonagther, 49% Romenergo.

Aceasta reprezenta în strãinãtate antrepriza «Hidroconstrucþia». În cei 4 ani cît a durat temerara construcþie, cel puþin 5 ambasadori (din Franþa, Spania, Italia etc.), cînd veneau la cockteilurile Ambasadei Române, se interesau cum merge treaba. Lucrarea, pe cei 4 ani, s-a fãcut cu o echipã mixtã de cca. 100 de români ºi 1.000 de algerieni. Pentru realizarea lucrãrilor era nevoie de niºte palplanºe metalice (grinzi de mare lungime). Întîmplãtor, dupã terminarea lucrãrilor la Porþile de Fier, «Hidroconstrucþia» avea asemenea palplanºe. Cîntãreau cîteva sute de tone. Au fost încãrcate în 3 vapoare. Echipa iniþialã a cuprins 5 ingineri, 10 maiºtri, 20 de lucrãtori calificaþi, betoniºti, fierari, dulgheri, sondori º.a. Pe scurt, într-un an de zile, am devenit firmã cunoscutã de Banca de Comerþ Exterior a Algeriei. Pe ºantier era construitã colonia provizorie. Oamenii noºtri, cînd au ajuns pe ºantier, ºi-au pus fîºul în cui ºi au îmbrãcat salopeta. În 3 ani, au fost turnaþi peste 60.000 de metri cubi de beton. (...) În 1971, ISPH a obþinut un contract în Iran, pentru proiectarea barajului SAVEH, care mai tîrziu a fost executat tot cu colaborarea românilor.

La acea datã, Iranul era condus de Reza Schah Pahlavi Aryamer, care îºi dorea modernizarea þãrii. Echipa românã a stat mai mult la Hotelul «ªun Abass Kabir», unde cazarea era mai ieftinã. În plus, aveam inclus ºi mic-dejun, destul de consistent, astfel cã la prînz luam doar o gustare, iar seara mîncam în camerã salam de Sibiu adus de acasã, batog, brînzã etc. În acea perioadã, se sãrbãtoreau 2.500 de ani ai Imperiului Persan, astfel cã, timp de 3 zile, totul a fost gratuit, inclusv mîncarea, locuitorii întinzînd la porþi mese bogate, cu tot felul de bunãtãþi”.

(va urma) LILIANA TETELEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 2 februarie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Noul guvern, recunoaºterea clarã a statutului de colonie (urmare din pag. 1) De acest minister depind toate proiectele celorlalte domenii, mai ales într-o guvernare implicatã, cum scrie la carte cã ar trebui sã fie una de tip socialist sau social-democrat. Spre deosebire de ceilalþi miniºtri, cel de Finanþe lucreazã cu cifre exacte, nu cu promisiuni ºi metafore, cu impresii date oamenilor prin apariþii TV. „Ori ai bani, ori n-ai”, asta e legea care conduce totul în acest domeniu. Or, acum, la Finanþe a fost instalat un personaj care s-a remarcat prin prezenþa în show-uri TV, un fel de vedetã politicã, nicidecum un funcþionar sobru, care sã stea aplecat peste cifre. Atunci cînd a mai ocupat acest post nu era la prima orã la program, în schimb seara era la TV. Un ministru de Finanþe mai mult vedetã TV! Poate vã amintiþi ºi subiectul cu care a fãcut pe atunci rating: ineptul „impozit pe bacºiº”! Da, ãsta-i omul! Trebuie spus cã, în ciuda impresiei generale, Teodorovici nici mãcar nu este finanþist, ci a terminat Comerþul ºi are un masterat în Relaþii Internaþionale ºi Integrare Europeanã la „noul ªtefan Gheorghiu”, adicã SNSPA. Adicã... vax! A condus din 2000 pînã în 2009 programele SAPARD ºi ISPA, apoi fonduri structurale, adicã zonele de maxim insucces ale României pe plan european (accesarea dezastruoasã de fonduri prin SAPARD ºi structurale). În plus, Teodorovici s-a remarcat printr-un anume „gicã-contrism”, fiind ba în tabãra PontaGrindeanu, ba în cea a lui Dragnea, pentru ca apoi sã dea peste cap, prin vot, cel puþin un proiect fiscal major al guvernului PSD. Mai mult, a fost poate cel mai critic demnitar la adresa politicii Ministerului de Finanþe, poate dupã Raluca Turcan, cu diferenþa cã distinsa liberalã nu este... pesedistã! Cu alte cuvinte, PSD a trimis la cel mai important minister un tip inteligent, fãrã îndoialã, dar pentru emisiuni TV - ºi nici mãcar acolo nu va fi controlabil, nu se ºtie cînd va evolua contra liniei ºi ideilor partidului! În concluzie, PSD nu guverneazã Ministerul de Finanþe, cel mai important portofoliu al guvernului!

Ah, sigur, voi fi criticat cã nu am scris despre diploma de la Academia SRI a lui Teodorovici... Am ºi eu senzibilitãþile mele, vorba filmului...

Mergînd mai departe, cel mai important domeniu pe plan internaþional este energia. Ei bine, nici aici PSD nu guverneazã... ci ALDE! Vorbim de o perioadã în care energia este subiect de interese ºi confruntãri internaþionale majore, de investiþii colosale, ce sã mai - de politicã de prim rang! Or, PSD, partidul care pretinde cã are guvernarea, nu are ministerul-cheie al interesului major internaþional! Cum vine asta? Simplu - se confirmã statutul de colonie! ªi nu numai prin acest aspect.

Ministerul Energiei are o mare problemã NuclearElectrica. O instituþie peste care PSD a numit un tînãr, un puºti, de fapt, cu trecut dubios, fost angajat al Chevron, ºi unde cãrþile le fac americanii care controleazã Fondul Proprietatea. Or, mereu bolnavul ex-ministru ALDE Toma Petcu nu s-a amestecat acolo, e de presupus cã nici distinsul profesor Anton Anton nu va face vreun gest, ci se va concentra pe zona pe care o cunoaºte cel mai bine (el ºi fostul sãu coleg de Institut, Cãlin Tãricenu), ºi anume hidrocentralele, a cãror mentenanþã a îmbogãþit cîteva firme apropiate liderului liberal.

Dar, trecînd peste aceste detalii, un fapt este clar PSD nu guverneazã peste principalul domeniu strategic, energia!

Ca membri UE ºi NATO am remarcat de mult cã libertatea diplomaticã se rezumã la a spune DA la vest - ºi NU la est. De aceea un Minister al Afacerilor Externe care sã redobîndeascã o anume independenþã a deciziei, a politicii externe, era imperios necesarã. Mai ales pentru PSD, care este martelat de „parteneri” euro ºi atlantici, cei care susþin pe faþã demersurile „statului paralel”, adicã ale mecanismului care se ocupã de discreditarea ºi chiar distrugerea liderilor PSD. Dar PSD a lãsat ºi diplomaþia din mînã, ba chiar în mîna unui personaj care a condus serviciile externe la propunerea

lui Traian Bãsescu! De exemplu, aº pune o întrebare-cheie - a rezolvat ceva Meleºcanu în privinþa fraudei reclamate dupã alegerile din 2009, de la ambasadele din Occident, mai ales de la Paris? Nu? Eu unul nici nu mã aºteptam, dar PSD se aºtepta, probabil, de aceea l-au ºi numit la MAE pe Meleºcanu! Bref, PSD nu guverneazã nici relaþiile internaþionale, mai mult, au acceptat prezenþa acolo a unui personaj cel puþin demn de luat la întrebãri, dacã nu cumva chiar trecut pe linie septicã.

MAI - de o importanþã covîrºitoare în ecuaþia internã, acest domeniu a fost lãsat pe mîna fermecãtoarei (la propriu, iertat fie-mi elogiul) Carmen Dan... din pãcate o persoanã care nu se poate impune în faþa complicatului sistem poliþienesc.

Carmen Dan este fãcutã praf de liderul sindical al MAI, Dumitru Coarnã - ºi asta nu o singurã datã, ci la fiecare apariþie a abilului poliþist, dacã nu prin cuvinte, atunci prin schemele dispreþuitoare, mai evidente decît orice, atunci cînd vine vorba de Carmen Dan. Carmen Dan nu a fost în stare sã elucideze misterul microfonului din propria locuinþã, fapt care aratã impotenþa informativã a PSD în poliþie. Cu alte cuvinte, prin Carmen Dan PSD nu guverneazã poliþia, ci numeºte diverse pile în calitate de funcþionari inutili, numiþi prefecþi.

Ministerul Justiþiei, care a cãpãtat o importanþã maximã în rãzboiul cu „Statul paralel”, este condus de excelentul orator Tudorel Toader, susþinut de ALDE. Practic, ministerul care ar trebui sã asigure liniºtea Cabinetului, prin excluderea imixtiunii „statului paralel” din actul guvernãrii, este condus de un ministru care a demonstrat cã face NUMAI ce considerã el, fãrã legãturã cu ideile ºi solicitãrile PSD, ba uneori nu face nici mãcar ceea ce a zis. Cã are sau nu dreptate sã procedeze aºa, discutãm altãdatã, deocamdatã sã consemnãm cã PSD nu guverneazã nici Ministerul Justiþiei.

Hai sã spunem, în finalul listei, cã PSD guverneazã Agricultura. Da, Petre Daea e un profesionist - ºi e ºi un pesedist serios... dar Agricultura?!

Pãi în momentul de faþã paradigma agriculturii româneºti se întinde între „Dumnezeu a dat vreme bunã” ºi reþeaua Megaimage, care dominã desfacerea internã agro-alimentarã! Megaimage ºi celelalte reþele de supermarket-uri au umplut piaþa cu produse alimentare strãine, falimentînd producãtorii români, cumpãraþi pe nimic de strãini! ªi atunci, ce guverneazã Daea ºi PSD? Cam atît despre ministerele-cheie; prin prisma gestionãrii acestora, PSD guverneazã în proporþie de... sã fim generoºi, sã spunem 10%?... Ah, sigur, cineva ar putea sã-mi spunã cã mã înºel, cã PSD guverneazã douã ministere-cheie - Munca ºi Apãrarea! Din pãcate, astea nu sînt ministere, ci pietre de moarã! Munca este ministerul promisiunilor imens de greu de onorat ºi al bãtãliei cu vocalii ºi tupeiºtii lideri sindicali, deci un minister al cheltuielilor enorme ºi al nemulþumirilor sociale (nici nu ºtiu ce se fãcea PSD fãrã un reprezentant cu spontaneitatea, tupeul, abilitatea ºi charisma „peremistei” Oana Vasilescu!). Iar Apãrarea? Este piatra de moarã a cheltuielilor IMPUSE prin parteneriatul strategic, este ministerul Tributului. Mare fericire pentru PSD! În rest, ministerele sînt pur ºi simplu obligaþii faþã de liderii judeþeni, în frunte cu marele Minister al Dezvoltãrii Regionale. Toate ministerele au mai întîi obligaþia respectãrii politicii impuse de ºeful de la judeþ, de organizaþie, nu reflectã, prioritar, un program de guvernare! PSD nu guverneazã prin miniºtrii sãi, ci liderii judeþeni fac politici de interes local.

Pe scurt, despre asta e vorba - guvernarea PSD e o vorbã goalã, PSD nu guverneazã mai nimic.

Sigur, se cîºtigã din asta la diverse nivele, sigur, existã niºte comunicatori care povestesc frumos iar PSD, per ansamblu, se descurcã mai bine ca rivalii politici, dar nu guverneazã, doar se descurcã!

Aºa cum îi stã în normalitate celui mai mare partid... al unei colonii.

Trãdarea celor fãrã chip Revoluþia nu a fost fãcutã de ei, aºa cum nici crimele din timpul evenimentelor din decembrie 1989 nu au fost fãcute de ei. Ei doar au trãdat, au fost pasivi în ceea ce ºtiau cã va urma a fi o relaþie profitabilã, atît. Au trãdat comunismul la acel moment, l-au trãdat pe Ceaºescu ºi cam atît. Nu ºi pe cei care erau acolo, în linia 1,5 ºi 2 a partidului comunist.

Teoretic, ºi la acel moment chiar aºa pãrea, ei au fãcut un bine. Apoi s-au pus pe cãpãtuialã. ªi cînd au ajuns la concluzia cã sînt destul de bogaþi, au mai trãdat o datã.

Pentru oricine ºtie evoluþia României în ultimii 30 de ani, începînd de prin 1988, este evident cã cel mai important serviciu de informaþii al þãrii, indiferent ce titulaturã a avut ºi are, a trãdat. A supravieþuit prin trãdare, el ca structurã ºi compoziþie, el ca element de siguranþã al membrilor sãi, cã nu mai putem spune termenul „naþionalã”. Spun „el ca Serviciu”, pentru cã dacã e sã comparãm ce scrie în Legea Siguranþei Naþionale, cu legea de funcþionare ºi cu realitatea din teren, este evident pentru oricine cã cineva din aceastã ecuaþie nu ºi-a fãcut datoria.

Distrugerea pe de-a-ntregul a unei industrii, eradicarea în totalitate a celui mai banal simþãmînt românesc, extirparea unei mari pãrþi din populaþia României, prin alungarea a peste 4 milioane de români peste hotare de sãrãcia lucie în care trãiau, sunt rodul unei pasivitãþi agresive a unor elemente de siguranþã naþionalã, coroborat cu lãsarea la dispoziþia unor politicieni de moralitate îndoielnicã a României. Este imposibil, realmente imposibil, dacã nu cumva total ineficient, ca gradele mari din SISTEM sã nu cunoascã, sã nu ºtie, sã nu aibã la îndemînã tot ce înseamnã activitatea celor care au condus România. Este foarte puþin probabil ca toþi cei care au condus ºi conduc SRI, dar nu numai ei, sã nu cunoascã în amãnunt unde politicienii îºi ascund banii furaþi, cum au procedat ºi cum au încercat sã se ascundã de ochii lumii, cã de justiþie ºtim cum au fãcut-o.

Lãsînd la o parte fumigenele dezinformãrii care acoperã minþile românilor zi de zi, la o privire atentã a ce au însemnat pentru noi, românii, ultimii 27 de ani, observãm doar ruinã. Chiar dacã în umbra Palatului Parlamentului existã bunãstare, la cîþiva kilometri ºi mult dincolo de ea sãrãcia îºi vede de treabã, dislocînd cu putere minþile celor atinºi de ea, alãturi de morala îndoielnicã în care toþi cei nedreptãþiþi se zbat pentru supravieþuire. Cum am ajuns aici ºi cum putem sã ne ridicãm pentru a vedea dincolo de orizont, dincolo de generaþia noastrã? Sîntem o colonie a celor puternici, aºa cum am fost multe sute de ani, ºi acest lucru s-a desfãºurat sub atenta observaþie a celor fãrã chip, dar care, la un moment dat, au avut în mîini destinul naþiunii. Pe mãsurã ce dispar în morminte cei care au trãdat în ’89, cei care rãmân îºi doresc sã afle adevãrul despre ce a fost ºi care a fost motivul pentru care am ajuns aici, fãrã sã conºtientizeze nici mãcar o clipã cã adevãrul este chiar sub nasul lor, la îndemînã, doar cã este atît de trist, cã nu-l recunosc ºi nu-l vor accepta niciodatã ca un fapt, alegînd întotdeauna o minciunã care oferã confort minþilor tot mai odihnite ale societãþii.

Trãdarea a fost, este ºi probabil are sã fie una din temele de bazã ale naþiunii române. Am trãdat noi, ca naþiune, am fost trãdaþi noi, ca popor. Dar cel mai important este cã am ajuns sã ne trãdam noi pe noi, doar pentru cã rãmînem agãþaþi de speranþa cã totul se va rezolva de la sine, cã numai noi, românii, avem dreptate, în timp ce alþii se înºalã.

Proiecþia hîdã a celor care apar la TV ºi mint cu neruºinare cã încã sîntem un stat naþional, independent, este aplaudatã la scenã deschisã de o naþiune orbitã de propria mîndrie, fãrã a pune la îndoialã nici mãcar o secundã cã, de fapt, cei care ne vorbesc amabil ºi fals nu sînt decît uneltele trãdãrii celor fãrã chip.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 2 februarie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Refugiul (14) S-au oprit din lucru ºi ne-au poftit pe niºte taburete.

Dupã ce au aflat cine sîntem ºi ce ajutor, în muncã, le cerem, au devenit impresionaþi ºi miºcaþi. I-au spus unchiului cã eu pot sã încep chiar din acel moment ºi cã vor gãsi, pentru vîrsta ºi pregãtirea mea pe timpul vacanþei, ce sã-mi dea de lucru. Unchiul s-a retras ºi eu am rãmas bucuroasã lîngã aceºti minunaþi oameni. Acolo am fãcut cunoºtinþã cu alte muncitoare care m-au primit cu simpatie în mijlocul lor. Printre acestea era ºi o tînãrã, o voinicuþã hotãrîtã pe sine, independentã, foarte harnicã ºi deosebit de serioasã, pe nume Floarea din Vãrniaga. Plecase dintr-o familie înstãritã ºi de vazã, în acea comunã. Mai avea doi fraþi, foarte buni la învãþãturã, care s-au înscris la medicinã. Ea era mai mare. Fratele ei a ajuns medic radiolog în Deva, unul dintre cei mai buni, asemenea dr. Caba – tatãl.

Aceastã tînãrã n-a mai vrut sã stea la þarã ºi s-a angajat la tipografie. Ne-am împrietenit ºi ca sã nu mai fac naveta pe jos de la Cristur, dimineaþa, de la ora ºase ºi jumãtate, ma invitat sã stau în gazdã cu ea, la o bãtrînicã de pe strada Ion Creangã. Am acceptat ºi în felul acesta i-am mai luat mãtuºii din grijile pentru mine, de care era încãrcatã pe tot drumul cãlãtoriei din Cernãuþi la Simeria. Deja aveam un salariu. Fiind în vreme de rãzboi cumplit, se cerea ºi o activitate suplimentarã. Orele acestea erau plãtite bine ºi eu am putut sã-mi cumpãr o bluzã frumoasã de mãtase ºi o pereche de pantofi. Iar la sfîrºit de sãptãmînã, cînd mergeam acasã la mãtuºa, le duceam ce ºtiam cã le place.

Activitatea în tipografie nu era grea. Ajutam colegele, duceam, spre cãruciorul din curtea Prefecturii baloturile mari de hîrtie pentru ziar. Împachetam ziarele tipãrite ºi le pregãteam pentru difuzare. Numãram colile de hîrtie, albe, stivuiam cãrþile, caietele ºi alte tipãrituri pentru a fi legate ºi trimise unde trebuia. Multe am învãþat în acest loc de muncã.

Se tipãrea ziarul judeþean „Zori Noi“, al cãrui director era profesorul de limba românã Sturzu, cunoscut ca un om cu mare talent în domeniul literelor ºi mare colecþionar de obiecte unice, de valoare. Din publicaþiile lui aflam despre starea frontului din Moldova, de pierderile suferite în rîndul armatei noastre ºi de durerea ºi întristarea pe care o trãia poporul român.

Nu peste mult timp au început ºi alarmele în Deva.

Am primit instrucþiuni cum sã procedãm în aceste momente. Eram deja obiºnuitã cu þipãtul ascuþit ºi rapid al sirenei. Lãsam imediat totul baltã ºi fugeam spre adãpostul, anume construit sub conul muntos al cetãþii, sau urcam tot în fugã pe strada Aurel Vlaicu, pînã în pãdure.

Sãrea inima din piept ºi nu mai aveam putere. Numai bine ajungeam, cã ºi avioanele americane se auzeau. Aveau altã tcticã de zbor, faþã de cele germane. Strãbãteau aerul la înãlþime mare ºi aruncau bombe mii ºi mii, din belºug, cã doar tot vor distruge ele ceva. De multe ori avioanele nu veneau dupã alarmã ºi noi ne întorceam cu liniºte la auzul încetãrii sunetului sirenei mai prelung. Activitatea continua în tipografie. Eu nu mã ascundeam în adãpostul de sub cetate. Îmi era teamã de o prãbuºire ºi de o strivire. În lunea Rusaliilor iar alarmã ºi iar fuga la pãdure.

Auzind ºi vãzînd multele avioane, împreunã cu colegele din tipografie, ne-am aºezat în marginea pãdurii, cu faþa în sus, ca sã le vedem ºi sã le urmãrim pe unde aruncã bombele. Dupã ce au trecut pe deasupra noastrã, ºtiind cã am scãpat de moarte, le urmãream cu atenþie. A urmat o ploaie de bombe deasupra Simeriei ºi a Triajului. Dar cum le-au slobozit aºa, bombele au cãzut, poate mînate de curenþii de aer, nu pe aceste obiective, ci dupã ele. Mulþi muncitori ºi elevi practicanþi, din Triaj, care n-au apucat sã ajungã prea departe ºi s-au ascuns în boscheþii de rãchite au fost seceraþi de schijele bombelor. Pe imaºul de la intrarea în satul Tîmpa, Simeria – Triaj, se mai vãd ºi azi gropile pline de ierburi ºi de scaieþi. ªi Simeria ºi Triajul au scãpat de distrugeri ale liniilor ferate ºi activitatea a continuat. Cu multã jale ºi lacrimi au fost înmormîntaþi, prin comunele lor, cei uciºi în acest bombarda-

Prin Librãriile Americane (23) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri important lucru pe care ei l-au fãcut a fost sã garanteze Administraþia româneascã oricui libera iniþiativã privatã în afaceri ºi comerþ. Taxele din Transnistria (1941-1945) colectate de la þãrani erau rezonabile. Populaþia avea în amintirile unui rus (2) posibilitatea sã utilizeze calea feratã pentru orice dorea Nota 2: Probabil cã dacã nu-l întreba pe ofiþer cît îl costã ar fi primit documetele pe gratis. Se observã gestul de bun-simþ al ofiþerului care în timp ce se uita spre tavan se întreba sã-i cearã ceva sau nu, sau cît sã-i cearã ca sã nu le dezechilibreze bugetele. Împreunã cu prietenii închiriazã, fãrã mari probleme, un apartament cu ºase camere, iar de la depozitul primãriei primesc mobilã veche, în cea mai mare parte gratis apoi îºi cautã de lucru. Igor se angajeazã la Uzina Electricã pe post de inginer cu 1.000 de mãrci pe lunã, iar Saºa ca supraveghetor la un magazin cu 400 de mãrci pe lunã. Autorul mai întîlneºte în Odessa ºi alþi prieteni din Caucazul de Nord, intraþi ilegal în Transnistria plãtind mitã la graniþã. Toþi aveau de lucru, unii ºi-au deschis magazine, alþii lucrau la fabrica de dulciuri, unii deschizînd restaurante.

Nota 3: Cã ruºii cãutau sã intre în Transnistria pe cãi ilegale este o dovadã cã era un loc rîvnit.

Lipsa ºomajului ºi faptul cã toþi îºi gãseau de lucru este o dovadã în plus cã economia Transnistriei funcþiona bine pe timpul administraþiei româneºti. Dacã nemþii s-ar fi inspirat de la români cum sã administreze teritoriile cucerite probabil cã ar fi cîºtigat rãzboiul.

Dispreþul lor însã pentru ceilalþi nu le permitea sã abordeze constructiv administraþia teritorilor cucerite.

Iatã cîteva din constatãrile lui Vladimir Petrov, pag.

398 „... Românii au început imediat ce le-a fost încredinþat acest teritoriu sã-l organizeze cu o perspectivã de lungã duratã. Liniile ferate au fost rapid reparate.

Reconstrucþia a început cu clãdirile din Odessa care puteau fi reparate în vederea utilizãrii lor. Uzina electricã distrusã a fost repusã în funcþiune, transportul în comun de asemenea, sute de magazine au fost deschise, la fel ºi fabricile de bunuri de consum. Spre deosebire de germani, care priveau teritoriul ocupat ca o zonã de jefuit, iar pe ruºi ca un popor desemnat sã fie sclavii rasei germane, românii imediat au introdus o organizare complet diferitã în Transnistria. În primul rînd ºi poate cel mai

sã transporte. Asta nu însemna cã românii nu au exploatat þara (....); dar în acelaºi timp ei au dat un grad mare de libertate ruºilor, care nu sperau sã o ducã atît de bine în condiþii de rãzboi, un bine necunoscut sub regimul sovietic dinaintea rãzboiului. Multe ºcoli au fost deschise în Odessa (sub germani ºcolile foarte rar erau deschise), chiar ºi universitatea funcþiona, ceea ce sub germani era de neimaginat. Patru ziare în rusã erau publicate în oraº, ºi multe periodice de asemenea apãreau. În fiecare zi erau reprezentaþii la magnificul Palat al Operei.

Multe teatre ºi cinematografe functionau”. Pieþele oraºului erau pline cu produse la preþuri accesibile, comparativ mai ales cu restul Rusiei. Se gãseau articole second hand ºi de contrabandã din România, dar toate erau accesibile ca preþ. Pe strãzile principale se gãseau numeroase restaurante de bunã calitate ºi patiserii. „Hotelurile funcþionau nu numai pentru români, dar ºi pentru ruºi la fel, ceea ce în afara graniþelor Transnistriei eu niciodatã n-am vãzut nici un hotel care sã nu fie exclusiv pentru germani.” Referitor cum era perceputã ocupaþia româneascã în Transnistria, Vladimir Petrov noteazã; “Ei (românii - n.m) nu arãtau ca niºte cuceritori.

Cei mai mulþi dintre civilii români erau din Basarabia ºi ºtiau ruseºte, ei nu au pierdut contactul cu adevãrata culturã rusã ºi-i tratau pe intelectualii ruºi cu mult respect”.

Autorul este uimit de puterea banului, ceva neobiºnuit în Uniunea Sovieticã sau în zona de ocupaþie germanã. Nu era greu sã faci afaceri cu românii, orice decizie sau privilegiu se putea obþine oferind oficialului potrivit „atenþia“ cuvenitã. Pe de altã parte, autorul considera cã pentru ruºi, în condiþii de rãzboi, posibilitatea de a obþine ceva plãtind o mitã a fost indiscutabil un avantaj. El povesteºte ºi o glumã care circula prin tîrg.

Niºte hoþi au pãtruns într-un depozit al armatei, au furat niºte paraºute, au tãiat pînza de mãtase ºi au încercat s-o vînd în piaþã. Ei au fost prinºi ºi un tribunal militar i-a condamnat pe doi dintre ei la moarte. Prietenii lor au adunat cam 5.000 de mãrci pe care i-au dat unui procuror

ment. La unul din elevii practicanþi, strivit de o bombã pe acea pãºune, am participat la înmormîntarea lui în Bîrca Mare. Venea ºi el din Cernãuþi, de la ªcoala profesionalã CFR. Un adolescent cuminte, disciplinat ºi frumos educat, a fugit de moartea de acasã, dar ea, moartea, s-a þinut de el aici, în refugiu.

Unchiul Vasile mereu a þinut legãtura cu mecanicii de locomotivã care circulau în toatã þara, pentru a afla de frate-sãu Mihai, de tatãl meu. Nici o veste. Într-o duminicã primesc eu un bilet, transmis din om în om, semnat de fratele meu Vasilicã. Staþionînd în Simeria ceva timp, trenul militar care mergea pe front, ºi vãzînd el refugiaþi bucovineni, în straiele lor populare, s-a gîndit cã ar fi bine sã lase o veste. Cine ºtie, poate nu se mai întoarce din rãzboi ºi sã ºtim cîndva ºi noi de el. Am plîns mult atunci ºi l-am înºtiinþat pe celãlat frate, Lazãr de la Brad, de acest bilet, de acest anunþ.

Treceau zilele, sãptãmînile ºi chiar lunile. Munca mea în tipografie continua. Doamna Zöldy mã privea ca pe o fiicã a ei ºi îmi explica din cunoºtinþele ei despre munca pe care o prestam în tipografie. În pauza de masã, cei din tipografie mã rugau sã le cînt. ªi eu le ziceam, le alegeam, dupã trãirile mele interioare. Îmi auzeau doinele ºi melodiile pe versuri patriotice, redate din suflet, care îi emoþionau ºi pe ei. În zilele de duminicã eram cu mãtuºa ºi cu unchiul în Cristur, dar ºi cu familia Iftodi la masa de prînz. Paºtele l-am pregãtit dupã tradiþia noastrã din Cosmin. Mãtuºa ºtia sã facã ouã încondeiate de se minunau cristurenii cînd le vedeau la biserica din deal, în coºul bogat încãrcat cu toate bunãtãþile: anafora în primul rînd tãiatã în formã de cruce apoi ouãle colorate ºi în modele cu cearã, dar ºi albe, caºul prospãt, ceapa verde, ºuncã, slãninuþã, ambele de acasã încã, apoi cîrnatul afumat ºi alte bunãtãþi. De aceastã sãrbãtoare erau invitaþi ºi acei cosmineni care au fost gãzduiþi în Simeria, rude ºi coriºti din Cosmin.

(va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 militar ºi a doua zi cei doi erau liberi.

Plimbîndu-se prin Odessa, Vladimir Petrov vede un birou care recruta voluntari pentru armata generalului Vlasov, intrã ºi acolo se întîlneºte cu un cunoscut, fostul ºef al poliþiei din oraºul sãu. De la el aflã cã nu prea se înghesuiau ruºii sã se angajeze. „Viaþa era bunã în Odessa“, îi spune acesta ºi numai cei care au motive sã disparã repede, hoþi, criminali, bandiþi sau refugiaþii homeless se angajeazã în aceastã armatã.

Autorul îºi deschide ºi el, împreunã cu prietenii, un magazin de bijuterii, aduse din Polonia, unde erau mai ieftine. Totul merge bine pînã în martie 1944, cînd situaþia se schimbã dramatic, magazinele ºi restaurantele se închid unul dupã altul, odatã cu ofensiva sovieticã. Dupã ce Tiraspolul a cãzut în mîna sovieticilor, a fost tãiatã legãtura feroviarã cu România. Autorul împreunã cu prietenii sãi încearcã sã fugã din calea sovieticilor. „În faþa Comandaturii române, a secþiilor de poliþie ºi altor instituþii au avut loc scene dramatice, oameni disperaþi cã nu li se permite sã se refugieze în România îºi tãiau venele în stradã în mijlocul mulþimii sau se sinucideau. Era dat un singur rãspuns celor care doreau sã fugã din faþa sovieticilor: România este o þarã micã, nu putem sã vã luãm pe toþi.” Vladimir Petrov ºi prietenii sãi reuºesc sã pãrãseascã Odessa cu ajutorul veriºoarei sale cãsãtorite cu un etnic german. Îmbarcîndu-se într-o noapte în ultimul vas ce transporta etnicii germani, acosteazã la Ackerman (Cetatea Albaã) ºi cu trenul ajunge la Bucureºti. Aici închiriazã o camerã mare la un hotel de lîngã Gara de Nord ºi dupã o scurtã odihnã începe sã viziteze oraºul pe jos ºi „nu ne vine sã credem ochilor.

O priveliºte minunatã, strãzi curate, opulenþa de produse în vitrinele largi, oameni bine îmbrãcaþi pe strãzi, toate acestea era ceva nou ºi nimic din toate acestea nu am vãzut nici în Polonia, nici în Odessa ºi nici în Rusia dinainte de rãzboi (pag.409)“.

Doamnele au fost atît de impresionate de ceea ce au gãsit la Bucureºti, încît au refuzat sã plece mai departe spre vest cu toate insistenþele lui Vladimir Petrov, care le spunea cã tot ce vãd va dispãrea odatã cu sosirea sovieticilor. Argumentul forte a fost însã primul bombardament al americanilor asupra Bucureºtiului, þinta fiind Gara de Nord. Cînd au ieºit din adãpost, în jur erau numai ruine. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 2 februarie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Bãtãlia de la Poltava 27 iunie 1709

itã întãriri. Lewenhaupt s-a dus spre sud ºi a fost atacat, în timp ce trecea un rîu, în bãtãlia de la Lesnaia. Forþele Petru cel Mare a jucat un rol esenþial în istoria Rusiei sale au rãspuns atacului ruºilor, dar au constatat cu surºi în transformarea ei în mare putere, însã þelurile care au prindere cã armata rusã a luptat cu dîrzenie. dictat politica Þarului – creºterea puterii militare, dez- Lewenhaupt, vãzînd cã este pe cale sã piardã, s-a hotãrît voltarea economiei, extinderea cãtre mare – erau impuse sã i se alãture din nou lui Carol fãrã întîrziere, astfel cã de înseºi istoria ºi poziþia geograficã a Rusiei. Bãtãlia de a abandonat tunurile, vitele ºi mare parte din provizii, la Poltava a reprezentat victoria ceea ce i-a împins pe soldaþii sãi decisivã a þarului Petru I al la revoltã. Furînd tot alcoolul, Rusiei în faþa regelui Carol al soldaþii s-au îmbãtat, iar XII-lea al Suediei, într-una dinLewenhaupt a fost obligat sã-ºi tre cele mai celebre bãtãlii ale abandoneze 1.000 de oameni beþi Marelui Rãzboi al Nordului. Ea în pãdure. Cînd acesta a ajuns, în este consideratã a fi începutul cele din urmã, iarna, la Carol ºi la declinului Suediei ca mare grosul trupelor, îi mai rãmãseserã putere europeanã, locul ei ca doar 6.000 de soldaþi fãrã putere dominantã a Europei de provizii. Mazepa ezita ºi a conNord fiind luat de Rusia. vocat consiliul starºînelor pentru Aceastã bãtãlie a marcat ºi a hotãrî ce urmeazã sã facã. sfîrºitul ambiþiilor de indepenConsiliul a aprobat negocierile denþã ale ucrainenilor. cu Carol. El a plecat cu ultimele Carol al XII-lea a fost în Petru cel Mare rezerve de cazaci din Baturîn ºi fruntea armate suedeze în vics-a îndreptat spre Rîul Desna, ca toriile de la Copenhaga ºi de la sã negocieze cu Carol. Cînd a aflat aceasta, Petru I l-a Narva din 1700, cînd a scos temporar atît Danemarca, cît trimis pe Aleksandr Menºikov la Baturîn ºi a distrus ºi Rusia din rãzboi. El însã nu a reuºit sã tranºeze soar- oraºul fãrã milã. Au urmat multe alte represiuni în întreg ta conflictului ºi a durat ºase ani pînã sã-l învingã pe Hatmanatul Cãzãcesc, însoþite de rãspîndirea zvonului ultimul combatant rãmas în luptã, Augustus al II-lea al cã Mazepa a dezertat la suedezi pentru a supune Ucraina Saxoniei ºi Poloniei.

Poloniei, pentru a uni biserica ortodoxã cu Roma ºi a În acest timp, Petru I al Rusiei ºi-a reclãdit armata îndepãrta ortodoxia din Ucraina. Starºînelor li s-au triîntr-o formã modernã, bazatã în principal pe infanteria mis decrete ale þarului prin care a fost chematã la pregãtitã sã utilizeze corect tactici liniare ºi arme de foc Hluhiv. Acolo, Mazepa a fost dat jos din funcþia de hatmoderne. Apoi, el a obþinut o mare victorie de imagine, man ºi înlocuit cu polcovnicul de la Starodub, Ivan fondînd oraºul Sankt Petersburg pe teritoriu suedez, în Skoropadski.

Ingria.

Primãvara urmãtoare, Carol ºi-a reluat înaintarea, Într-o tentativã de a pune capãt rãzboiului, Carol a dar armata sa pierduse douã treimi din oameni - morþi de ordonat un ultim atac asupra centrului Rusiei, cu o posi- foame, degerãturi ºi alte vitregii ale iernii. Vremea bilã ocupare a Moscovei din baza de campanie din umedã a dus la epuizarea proviziilor de praf de puºcã; Polonia. Armata suedezã de circa 44.000 de oameni a tunurile nu puteau nici ele sã fie folosite, întrucît nu plecat din Saxonia la 22 august 1707 ºi s-a deplasat încet aveau muniþie. Prima acþiune a lui Carol a fost asedierea cãtre est. Cînd a ajuns la Rîul Vistula, a aºteptat ca aces- Cetãþii Poltava, de pe Rîul Vorskla, din Ucraina. Petru ta sã îngheþe ºi l-a traversat abia la 30 decembrie, dupã organizase deja o forþã redutabilã care sã o apere ºi a care a continuat sã înainteze prin Mazuria ostilã, sosit rapid. La 27 iunie, Carol a primit vestea cã un cucerind Hrodna, la 28 ianuarie 1708, dupã ce ruºii numãr mare de kalmîci i se vor alãtura lui Petru ºi vor abandonaserã oraºul fãrã luptã. La acel moment, ruºii întrerupe liniile de aprovizionare ale armatei suedeze. încercau sã opreascã o mare revoltã a cazacilor de la Cazacii Zaporijieni, care i se opuneau la început lui Don, cunoscutã sub numele de rãscoala lui Bulavin. Mazepa, au hotãrît sã-i þinã partea acestuia ºi lui Carol.

Revolta a fost înãbuºitã cu concursul forþelor Forþele moscovite, cu ajutorul starºînei cazace Halahan, Hatmanatului Cãzãcesc, în frunte cu Ivan Mazepa. care dezvãluise intenþiile lui Mazepa, au atacat prevenSuedezii au continuat sã se deplaseze cãtre zona din tiv ºi au distrus Siciul, împiedicîndu-i pe suedezi sã mai jurul Smarhonului ºi Minskului, înainte ca armata sã fie primeascã întãriri. încartiruitã pentru iarnã. În vestul Poloniei rãmãseserã Bãtãlia 8.000 de dragoni, în frunte cu generalul von Krassow.

Armata suedezã, care suferise de pe urma diferitelor Cînd a început lupta, Carol avea circa 14.000 de boli epidemice în timpul iernii, a plecat la începutul lui oameni, în vreme ce Petru se afla în fruntea a 45.000. iunie 1708, îndreptîndu-se spre Smolensk. Primãvara, Deºi Carol avusese ºi în trecut de-a face cu situaþii de generalul Lewenhaupt, din Curlanda, primise ordine sã inferioritate numericã, experienþa sa nu putea fi folositã strîngã provizii ºi sã vinã cu armata sa, de circa 12.000 de aceastã datã în bãtãlie, întrucît el fusese rãnit în timde oameni, sã se alãture armatei lui Carol, deºi el nu a pul asediului din 17 iunie, cînd a fost nimerit în picior, plecat din Mitau decît la sfîrºitul lui iunie ºi nu s-a putut într-o micã ciocnire din timpul unei inspecþii a avanposîntîlni cu forþele lui Carol decît la 11 octombrie.

La un moment dat, ei se aflau la doar 130 de kilometri distanþã unul de altul, dar Carol a renunþat, deoarece avea nevoie de provizii, ºi s-a întors spre sud în Ucraina, în cãutarea de grîne ºi de vreme mai blîndã. Conform cronicilor ruseºti, forþele ucrainene, conduse de hatmanul cazac Ivan Mazepa, purtau de ceva vreme tratative cu Carol, iar în acel moment, Mazepa s-a aliat oficial cu suedezii, pentru a obþine independenþa faþã de Rusia. Nu existã însã documente sau alte probe directe care sã ateste negocieri preliminare între Mazepa ºi Carol. Mazepa i-a trimis însã pe mare parte din cazacii sãi în Belarus ºi în Ucraina de pe malul drept pentru a opri forþele poloneze, iar hotãrîrea lui Carol de a se îndrepta spre Ucraina era, conform lui Hruºevski, neaºteptatã pentru Mazepa. El plãnuia ca forþele lui Carol sã înainturilor suedeze de pe malurile Rîului Vorskla. El a treteze spre Moscova, iar dupã aceea el sã declanºeze pro- buit sã predea comanda trupelor mareºalului Carl pria revoltã în Ucraina.

Gustav Rehnskiöld ºi generalului Adam Ludwig În timp ce forþele lui Carol se îndreptau înspre Lewenhaupt, doi militari cu personalitãþi divergente.

Ucraina, Petru ºi-a trimis rezervele din Moscova sã le Schimbarea comandanþilor nu a fost comunicatã comanintercepteze la Starodub ºi i-a cerut lui Mazepa sã-i trim- danþilor subordonaþi cînd se punea la cale lupta. De

asemenea, ruºii au reuºit sã-i slãbeascã pe cazacii care se hotãrîserã sã li se alãture suedezilor. Armata rusã a ocupat ºi a distrus Siciul Zaporijian cu ajutorul lui Galagan, un fost ofiþer cazac. Restul cazacilor ºi-au mutat centrul, mai jos, pe Nipru, pentru urmãtorii 19 ani.

Bãtãlia a început înaintea zorilor zilei de 28 iunie (dupã calendarul suedez), la ora 3,45 a.m. Suedezii au înaintat cãtre liniile ruseºti întãrite. Bãtãlia a debutat într-o manierã tradiþionalã, suedezii, mai bine pregãtiþi, presînd redutele ruseºti, cucerind cîteva dintre ele în primele 15 minute. Suedezii pãreau în avantaj, dar acesta a fost anulat rapid. Pînã în zori (pe la 4,30 a.m.), vremea a devenit neobiºnuit de caldã ºi umedã, soarele care rãsãrea fiind acoperit de fumul tunurilor ºi al muschetelor. Pedestraºii suedezi, conduºi de generalul Lewenhaupt, au încercat sã-i atace pe ruºi în tabãra lor fortificatã de la nord de Poltava. Dar înaintarea suedezã s-a oprit rapid, în parte, deoarece pedestraºilor li s-a dat ordin sã se retragã ºi sã se reorganizeze. În plus, un detaºament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul de ansamblu ºi a rãmas izolat în redutele defensive ruseºti cînd o coloanã de circa 4.000 de soldaþi ruºi a reocupat poziþiile întãrite, încercuindu-l pe Roos ºi pe cei 2.600 de oameni ai sãi la orele 6,15 a.m. Cu peste 1.000 de morþi ºi rãniþi, ºi în penurie de muniþie, Roos a fost obligat sã se predea la 9,30 a.m.

La 8,30 a.m., grosul armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabãra fortificatã ruseascã, dar a aºteptat revenirea lui Roos, fãrã sã aibã cunoºtinþã de înfrîngerea lui. Pe mãsurã ce trecea timpul, pedestraºii ruºi, în frunte cu Petru însuºi, au ieºit din tabãra întãritã ºi au format douã linii în faþa suedezilor, fiind susþinuþi de focuri de tun din interiorul taberei. La 9,45, Lewenhaupt a ordonat liniei suedeze sã înainteze: 4.000 de pedestraºi suedezi contra 20.000 de pedestraºi ruºi.

Primii au înaintat, ºi ruºii au deschis focul, tunurile creînd un infern de proiectile. Cînd suedezii au ajuns la 100 de metri de linia adversarilor, ruºii au tras cu muschetele. Cînd s-au apropiat la 30 de metri de linia rusã, suedezii au lansat o salvã ºi au ºarjat cu muschetele ºi suliþaºii, împingîndu-i încet pe ruºi cãtre tabãra lor, în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe punctul de a obþine o victorie ºi aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz; aceasta era, însã, dezorganizatã. Linia rusã era mai lungã decît cea suedezã, iar flancul drept rusesc, condus de Menºikov, a flancat pedestraºii suedezi. Mai multe regimente au fost înconjurate, într-o bãtãlie în stilul celei de la Cannae, cavaleria ruseascã a lui Bauer ocolind armata suedezã, pentru a-i ataca ariergarda.

Cruetz ºi cavaleria au încercat sã cîºtige timp de retragere pentru infanterie. Suedezii nu mai aveau în acel moment corpuri de armatã organizate pentru a se opune ruºilor. Mici grupuri de pedestraºi au reuºit sã rupã încercuirea ºi sã fugã spre sud, în vreme ce restul acestor forþe au fost copleºite. Vãzînd înfrîngerea armatei sale, Carol, care urmãrea bãtãlia de pe un deal, stînd pe o targã, a ordonat retragerea la orele 11,00. Pînã la prînz, bãtãlia se terminase, cavaleria ruseascã a mãturat soldaþii izolaþi de pe cîmp ºi s-a întors la propriile linii. Carol ºi-a adunat restul trupelor ºi carele de provizii ºi s-a retras spre sud în aceeaºi zi, abandonînd asediul Poltavei. Rehnskiöld a cãzut prizonier.

Lewenhaupt i-a condus pe suedezii rãmaºi, împreunã cu o parte din forþele cazacilor, la Nipru, dar a fost urmãrit de cavaleria regulatã ruseascã ºi de 3.000 de kalmîci.

Aproape întreaga armatã suedezã rãmasã, în jur de cîteva mii de oameni, a capitulat la Perevolocina la 30 iunie 1709 (S.V.)/1 iulie 1709 (calendarul suedez)/11 iulie 1709 (S.N.).

Prizonierii au fost puºi sã munceascã la construirea noii cetãþi Sankt Petersburg. Carol ºi Mazepa au fost lãsaþi sã plece cu circa 1.500 de oameni la cetatea Bender, controlatã de Imperiul Otoman, aflatã la graniþa cu Moldova. Carol a stat cinci ani în exil înainte de a reuºi sã revinã în Suedia.

Succesul obþinut de Petru cel Mare împotriva Suediei, în bãtãlia de la Poltava, a fost primul pas în cucerirea teriitoriilor de la Marea Balticã (ce va transforma Rusia în putere navalã) ºi, mai mult, a dus la creºterea statutului Rusiei în ochii þãrilor occidentale ºi nordice, care devin conºtiente cã, de atunci înainte, vor avea mai multe motive sã se teamã de noua putere europeanã decît de imperiul, în declin, al Suediei.

DAN ALEXANDRU

Pag. a 10-a – 2 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Mateiu Caragiale. Între realitate ºi automistificare Motto: ,,Unii scriitori se ascund foarte bine sub o mascã. Alþii nu ºi-o mai dau jos niciodatã. Ca Mateiu Caragiale, care nu ºi-a scos-o nici la moarte, pe 17 ianuarie 1936. Arãta la fel de preþios chiar ºi pe catafalc”.

(Al. Rosetti) Încã din adolescenþã, Mateiu Caragiale începuse sã pluteascã în lumea himerelor ºi se considera deja scriitor. În plus, îºi descoperise o ascendenþã nobiliarã iluzorie, motiv de persiflãri nemiloase din partea cinicului sãu pãrinte. ªi un important pas în aceastã direcþie l-a fãcut în 1923, cînd, la cãsãtoria sa cu Maria Sion, s-a declarat, chiar ºi fãrã documente palpabile, Caragiale. Aceastã nouã situaþie îi dãdea o identitate ilustrã în epocã, alta decît banalul Constantinescu, nume moºtenit de la maicã-sa, Maria Constantinescu, fiindcã Nenea Iancu nu dorise sã-l recunoascã, dovadã cã nu accepta oficializarea legãturii sale mai vechi cu ea. În anii maturitãþii, Mateiu îºi tapetase biroul cu portretul pãrintelui, spre a dovedi ascendenþa care putea sã-i aducã unele înlesniri ºi avantaje materiale. ªi dacã, uneori, þinuta sa vestimentarã trãda o jenã de ordin financiar, aceasta nu-l împiedica sã se afiºeze cu veleitãþi aristocratice, caracterizate printrun mare stil de societate, rãcealã, aroganþã ºi maniere fãrã cusur. Pe fondul acestei atitudini, cultiva relaþii în înalta societate bucureºteanã ºi nutrea aspiraþii nobiliare materializate prin demnitãþi publice, titluri ºi decoraþii. În însemnãrile redactate în franþuzeºte ºi intitulate ,,Éphémérides” – mai mult niºte crochiuri neliterare ºi puþin cunoscute astãzi – Mateiu Caragiale alcãtuieºte un tablou al societãþii româneºti de la începutul Secolului XX. De fapt, este vorba de un inventar, o cronicã a evenimentelor mondene din high-life, o specie de fapt-divers mai deosebit – cãsãtorii ºi decese, avansãri ºi destituiri, bîrfe ºi scandaluri de presã. De asemenea, cu puþinã ostenealã, se poate alcãtui o listã cu persoanele care (vorbã sã fie) ºi-ar fi slujit patria cu abnegaþie ºi au binemeritat rãsplata prin ordine ºi medalii de toate felurile. La fel cum, odinioarã, alte generaþii primeau (sau, dupã caz, îºi cumpãrau) ranguri boiereºti sau titluri nobiliare. Spre dezolarea lui Mateiu, care, abia mai tîrziu, avea sã primeascã ºi el mai multe decoraþii româneºti ºi strãine: ,,Bene-Merenti”, ,,Coroana României”, ,,Bãrbãþie ºi credinþã”, ,,Trandafirul Alb” (din partea Finlandei), ,,Legiunea de Onoare” (Franþa). Ca ºi pãrintele sãu, în altã epocã, ºi Mateiu bãtea la uºa mai-marilor zilei (Take Ionescu, Nicolae Titulescu º.a.) pentru diferite demnitãþi: un loc în Parlament, la vreo legaþie sau poate o prefecturã de judeþ. Dar totul a fost în zadar, cãci mai sus de ºef de cabinet nu putuse sã urce. Ce-i drept, era membru al unor cluburi de vazã, lua cina în marile restaurante ºi era vãzut în compania nababului excentric Bogdan-Piteºti, de la care împrumuta bani mulþi, însã aspiraþiile lui n-au ajuns prea departe. Pentru simplul motiv cã nu fãcuse parte din cercul care punea în circulaþie decoraþiile ºi demnitãþile de tot felul ºi care stabilea cine sã le primeascã. Sau, cum recunoºtea chiar el, cu amãrãciune, nu avusese norocul sã moºteneascã milioanele din leagãn.

Aºa stînd lucrurile, istoriografia þine la dispoziþie un bogat material documentar, pãstrat în Biblioteca Centralã de Stat ºi care conþine mai multe invitaþii, meniuri, cãrþi de vizitã, fotografii ºi bilete de intrare la diferite manifestãri mondene – datate ºi semnate de Mateiu Caragiale cu mîna lui. Sã mai reþinem cã glacialul personaj nu refuza nici o invitaþie la care, ºi dupã cãsãtoria sa din 1923, participa mai mult singur, din cauza nefericitei împrejurãri cã se cãsãtorise cu o femeie mult mai în vîrstã decît el.

1. Iatã, de pildã, un meniu datat 11 decembrie 1913 ºi purtînd semnãtura maestrului chiar pe copertã. Festinul copios a avut loc la ,,Palace”-Hotel: ,,Tzuica et Mastica, Zakouski, Oeufs mollets à la d’Orléans, Sterlets du Danube à la Parisienne, Médaillons de Ris de Veau à l’Archiduc, Asperges sauce Mousseline, Canard sauvage de la Bresse rôti sur Canapés, Salade Francillon, Fromage, Bombe Impériale, Gaufrettes, Fruits, Café-Liqueurs”. Deci, o mulþime de bunãtãþi la un loc: cegã, fripturã de viþel, raþã sãlbaticã, sparanghel în sos-cremã, preparate din ouã, brînzeturi, îngheþatã

(bomba!), lichior, iar vinurile veneau la urmã: Château Carbonnieux Monopole, Château Pontet Canet 1904, Musigny 1903, ºampanie. * Mesele de dupã rãzboi s-au arãtat ceva mai sãrace.

La masa datã în cinstea scriitorului italian Filippo Marinetti (12 mai 1930), s-au oferit: ,,Apéritifs – Hors d’oeuvres, Esturgeons sauce hollandaise, Asperges, Chou-Fleur sauce polonaise, Petit porc rôti Boulanger, Poussin à la broche, Salades de saison, Fromages assortis, Pommes, Oranges, Bannanes, Parfait, Café”. Mai precis: nisetru, sparanghel ºi conopidã, purcel de lapte ºi pui la frigare etc. Însã vinurile erau indigene: ,,Vieux Dragashani, Bordeau Dragashani, Eau de Borsec, Sifon, Champagne”. * La dineul oferit scriitoarei franceze Colette a participat ºi Mateiu, invitat de Liviu Rebreanu. Atunci s-au servit: ,,Caviar frais, Crème de Céleris, Fillet de morun (sic!) Meunier, Agneau Rôti, Pommes en Balon, Salade Verte, Parfait Ananas, Corbeilles de fruits”, iar ca bãuturi: ,,Tzuica-mastica, Garfield superior, Bourgogne Stirbey, Borvis de Borsec, Champagne”. * Mult mai abundent fusese banchetul prilejuit de aniversarea a 10 ani de la apariþia revistei ,,Gîndirea” (20 decembrie 1930). Aici, meniul, cu semnãtura invitatului, era în româneºte, cãci ºi revista urma linia tradiþionalistã: ,,Þuicã ºi masticã, pateuri cu carne, filet de ºalãu Niçoise, pui fripþi la frigare, cartofi pai, castraveþi ºi gogoºari”. Cum se vede, invitatul nu se menaja ºi pãstra, ca sã zicem aºa, documentul.

2. Dar, ca ºi tatãl sãu, Mateiu Caragiale a fost un împãtimit meloman. Cînd vreun concert sã dãdea la Palat, pe invitaþie se specifica: frac, decoraþii. Concertul din 21 ianuarie 1925 a avut urmãtorul program: ,,Quartet de Fauré No 2 – D-nii Al. Alexandrescu, Nottara, Popovici, Coca; Melodii – D.na Lia Toma; Balada Nocturna – Mazurca, Studii de Chopin, D.na Delavrancea-Lahovary; Melodii, dl. C. Stroescu, acompaniat de Al. Alexandrescu”. (ªi aceastã invitaþie era în franþuzeºte.) * Dar Mateiu era ºi el om ºi avea slãbiciuni. Cum ar fi aceea cã o urmãrea cu stãruinþã pe soprana Eliza Bãycoianu. Pe 10 ianuarie 1932, ea a cîntat în englezã ºi francezã arii de Purcell ºi de Lully (dupã programul ºi biletul ataºat). Dupã doar 3 sãptãmîni, scriitorul asista la concertul patronat de doamnele din Societatea Ortodoxã, în folosul Bisericii Sf. Vasile, cu ,,binevoitorul concurs al d.nei Eliza Bãycoianu (se putea?) ºi al d.nei Sabina Nicolaescu”.

De bunã seamã cã Maria Caragiale nu viola sertarele soþului, care-ºi pãstra liniºtit prada. Altfel, n-am mai fi avut, astãzi, ce comenta.

3. Dar omul de lume, Mateiu, frecventa ºi cluburile.

Cum ar fi celebrul ,,Jockey-Club”, care-l invita la cursele de cai, dar mai ales la ,,Derby”, unde damele îºi etalau toaletele, iar domnii, fumurile. Se pare cã Mateiu nu paria, cãci i s-ar fi gãsit buletinele respective.

4. O altã slãbiciune a personajului nostru erau lecturile de la Biblioteca Academiei, mai ales publicaþii ºi scriitori francezi.

5. Spre surpriza multora, se pare cã Mateiu era ºi un bun gospodar. Dovadã cheltuielile ºi bilanþurile ieºirilor sale în lume. Un astfel de tabel de ,,Consommations personelles (ou offertes)” fusese gîndit pe trimestre ºi pe ani, dupã cum urmeazã: ,,1933: 802 lei; 1931: 9882; 1930: 9454 etc.”. Dar, pe mãsurã ce trec anii, cheltuielile scad, trãdînd jena financiarã a lui Mateiu, chiar dacã moºia de la Fundulea aducea un venit substanþial. Care, însã, nu intra în buzunarele sale decît într-o micã mãsurã. În schimb, nu se uita la bani cînd era vorba de îmbrãcãminte: între anii 1928 ºi 1934, garderoba sa se completase cu tot ce-ºi putea dori un gentleman.

6. Cum nu prea existã mãrturii despre viaþa domestricã a lui Mateiu, nu ºtim dacã locatarii din Str. Robert de Flers nr. 9 primeau musafiri (jour fixe). Dar ne putem face o idee contabilizînd telegramele ºi cãrþile de vizitã pe care le-a primit Marica în trista împrejurare a morþii neaºteptate a soþului sãu. Peste 26 de cãrþi de vizitã ºi numeroase bilete, scrisori ºi telegrame de la per-

Scriitorul ºi criticul literar Barbu Cioculescu, autorul mai multor scrieri în care a evocat personalitatea lui Mateiu Caragiale. De altfel, pentru ediþia ,,Opere de Mateiu I. Caragiale”, în 1995 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. soane proeminente, dovadã cã defunctul se bucura de trecere în înalta societate.

Iatã cîteva nume de rezonanþã: d.na ºi dl Constantin Argetoianu, d.na ºi dl I. Nonna Otescu, fam. Em. Slãtineanu, fam. Paul Prodan, fam. Robert Bossy, fam. N. Filitti, C. Bãicoianu, Dr. Eliza ªtefãnescu, Maria General Schina, Nadia Cernovodeanu, Noémi Rosetti ºi mulþi alþii, care ne duc cu gîndul la ,,Efemeride”. Iatã, spre exemplu, o scrisoare de la o persoanã neidentificatã: ,,Chère Tante Marica, Nous sommes consternés d’apprendre la mort prématurée de Matei, alors que rien ne pouvait faire prévoir une issue fatale; cela montre, hélas, la fragilité de la vie humaine (...) Lasã-mã sã-þi spun cît de mult luãm parte la durerea ta. Matei ne arãtase totdeauna multã simpatie, ºi aceasta era împãrtãºitã...”.

Un model de mesaj aristocratic pentru trista împrejurare este ºi telegrama trimisã de Paul Zarifopol: ,,Iau parte, din toatã inima, la nenorocirea ce v-a lovit”.

Chiar ºi înmormîntarea a respectat regula omului de societate, mai presus decît activitãþile lui lumeºti, prin stirpe ºi mediu: vãduva s-a împotrivit þinerii de discursuri, ºi Alexandru Rosetti, editorul lui Mateiu, a trebuit sã-ºi apere cu energie foile din mînã, pe care Marica voia sã i le smulgã. Totuºi, pînã la urmã, ºi chiar acolo, scriitorii l-au recuperat. ,,Dacã omeneºte Mateiu Caragiale nu a fost un om fericit, a fost, în orice caz, satisfãcut, trãind aºa cum singur îºi menise, în aura de tainã prin care, mai apoi, carii timpului au sãpat galerii”. (Barbu Cioculescu) PAUL SUDITU (Prelucrare dupã un articol mai amplu, intitulat ,,Omul de societate”, care a apãrut în revista ,,Manuscriptum” nr. 58/1985, sub semnãtura criticului ºi istoricului literar Barbu Cioculescu)

Printre gratii de colivie

Pasãrea privea, fãrã sã asculte, cu ochii sticloºi cãutîndu-ºi o pradã, ghearele scrijeleau liniile întrerupte de îngerii cãzuþi în Intifadã Orizontul mã striga asurzitor: „Vino pasãre cu aripile înnodate!

Nu-þi mai e dor? Sau ultimul zbor þi-a îngheþat ninsorile disperate?”

Ne aud frunzele. Copacii uitãrii tresar, singuratice case pãsãrii mele, urmele lor prin avatar ºterg cerul sugrumat de zãbrele Se va porni negreºit dinspre suflet o iarnã trasã-n neant de stihie, se întind aripile sfîºiind aerul printre gratii de colivie.

ADI SFINTEª, 13 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 2 februarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (43) „Sã ucizi o pasãre cîntãtoare“ Autor: (Nelle) Harper Lee Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1960, Statele Unite Editura: Lippincott and Company Forma literarã: roman

Rezumat Unicul roman al lui Harper Lee, ,,Sã ucizi o pasãre cîntãtoare” (,,To Kill a Mockingbird”), a atins un nerv al societãþii americane cînd a fost pentru prima datã publicat, devenind bestseller, precum ºi un succes de criticã (primind Premiul Pulitzer în 1961). Autoarea susþinea cã povestea despre pãrtinirile rasiale în micul ºi adormitul oraº ficþional Maycomb, Alabama, este purã imaginaþie, dar reporterii care i-au vizitat oraºul natal Monroeville, Alabama, la aniversarea a 30 de ani de la publicarea cãrþii, au descoperit similaritãþi remarcabile cu romanul, atît în trãsãturi, cît ºi în decor. În esenþã, relele rasiale detaliate în roman par a fi inspirate de viaþa realã a autoarei.

Romanul este povestit din perspectiva unei femei pe nume Jean Louise Finch, sau Scout, pentru prieteni, care relateazã evenimentele dintr-o perioadã de trei ani, începînd cu cea de a „ºasea ei varã”. Împreunã cu fratele ei Jem, cu patru ani mai mare ca ea, ºi cu vizitatorul estival Dill, modelat dupã un tovar㺠de joacã din viaþa realã, care urma sã devinã scriitorul Truman Capote, Scout creeazã o serie de proiecte pentru a-l face pe misteriosul lor vecin, Arthur „Boo” Radley, sã iasã din casa sa. Primele capitole detaliazã confortabilul mediu al copilãriei de care Scout se bucurã, mergînd la ºcoalã, bãtîndu-se cu bãieþi ºi împãrtãºind încrederea tatãlui ei, avocatul Atticus Finch.

Lumea confortabilã ºi sigurã a lui Scout este distrusã cînd tatãl ei ia neinspirata decizie de a-l apãra pe muncitorul de culoare Tom Robinson, acuzat cã ar fi violat-o pe femeia albã Mayella Ewell. Locuitorii orãºelului îºi doreau ca Tom sã moarã, dar Atticus credea cã acesta este nevinovat, stabilind cã braþul stîng slãbit al lui Tom nu ar fi putut sã cauzeze rãnile de pe partea dreaptã a feþei lui Mayella.

Pe mãsurã ce amãrãciunea cuprinde orãºelul, Atticus trebuie sã îºi apere clientul nu numai la tribunal, ci ºi în faþa unor mulþimi care vor sã îl linºeze.

Atticus reuºeºte sã dovedeascã faptul cã Tom este incapabil din punct de vedere fizic de a comite o asemenea crimã; cu toate acestea, juraþii delibereazã verdictul de vinovãþie, în ciuda faptului cã s-a descoperit cã Mayella îi fãcuse avansuri sexuale lui Tom, care refuzase însã, temîndu-se pentru viaþa lui. Mai mult, locuitorii orãºelului sînt furioºi cã Tom îºi exprimã mila în faþa unei femei albe.

Atticus are în plan sã facã apel la aceastã decizie, dar Tom este împuºcat mortal în timp ce încearcã sã scape din închisoare. Ultimele capitole ale romanului conþin încercarea lui Bob Ewell de a se rãzbuna pe Atticus, pentru apãrarea lui Tom, ºi ieºirea lui Boo Radley din casã, pentru a-i salva pe Jem ºi Scout de cuþitul lui Ewell.

Istoricul cenzurii În ciuda vînzãrilor anuale foarte bune ºi a includerii în numeroase liste de lecturi în multe licee din Statele Unite, romanul ,,Sã ucizi o pasãre cîntãtoare” a fost

Dezinformarea - de la Calul Troian la Internet (7) Motto: ,,Discreditaþi tot ceea ce merge bine în þarã! Implicaþi conducãtorii în acþiuni ilegale! Subminaþi-le reputaþia, supuneþi-i dispreþului! Rãspîndiþi discordia între cetãþeni! Întãrîtaþi-i pe tineri contra bãtrînilor! Ridiculizaþi tradiþiile!”

(Sun Tzu - ,,Arta rãzboiului”)

Manipularea prin Televiziune Dacã imaginea este ambianþa naturalã a dezinformatorului, televiziunea este paradisul lui, dar un paradis înconjurat cu ziduri, de unde nu existã nici o cale de a-l izgoni. Televiziunea prezintã, efectiv, o întreagã serie de facilitãþi care devin, foarte uºor, constrîngeri. ªtirile din lumea întreagã sosesc rapid, iar directorii de programe au impus regula de a plasa pe primul loc în jurnalul de actualitãþi ultima ,,informaþie-bombã” ºi, prin însãºi aceastã prioritate, sã-i confere o importanþã pe care sã nu o deþinã, neapãrat, în sine. Un eveniment are loc la orele 19,30: va apãrea în deschiderea telejurnalului de la orele 20; are loc la orele 23; s-ar putea sã nu se vorbeascã despre el nici mãcar mîine. Aceastã deformare este multiplicatã de proliferarea telejurnalelor; acum 20 de ani, în Franþa, jurnalul de actualitãþi de la orele 20 pãrea sã fie de ajuns; acum, se transmit trei dimineaþa, o ediþie principalã la orele 13, o alta la orele 20 ºi o ediþie medie în jurul miezului nopþii.

Scurtimea intervenþiilor împiedicã în mod firesc orice aprofundare a informaþiei. Iatã duratele maximale ale intervenþiilor-tip: comentariu de specialist – 50 de secunde; eveniment extern – 75 de secunde; reportaj – 120 de secunde.

Presupun cã am avut un aer comic cînd, novice fiind într-ale interviurilor la

televiziune, mi s-a cerut sã vorbesc despre romanul meu, ,,Montajul”, în doar un minut. Am refuzat. Greºeam.

Jacques Merlino povesteºte cã se dusese sã-l intervieveze pe cel mai mare scriitor de limbã sîrbã, care în acel moment era ºi preºedintele Republicii Iugoslave, Dobriþa Ciosici. I-a pus trei întrebãri.

Cele trei rãspunsuri au totalizat 15 minute. A ieºit ,,un interviu reuºit”, dar ,,cvasineexploatabil la televiziune”. Iar Jacques Merlino, un om care nu umblã cu ocoliºuri, recunoaºte: ,,Orice gînd care are nevoie de peste un minut ca sã se dezvolte este exclus” într-un telejurnal. Ajutor, Socrate! Sãriþi, Spinoza, Bergson, Schopenhauer!

Dar audimatul (indice pentru mãsurarea audienþei posturilor de televiziune) e implacabil, iar reacþiile publicului sînt urmãrite minut cu minut.

Omul cu telecomanda e cel ce trebuie împuºcat, sau mai bine zis capturat – deci, captivat. ,,Trebuie sã schimbãm subiectul înainte ca telespectatorul sã schimbe canalul” este devizia producãtorilor din zilele noastre. Or, telespectatorul va schimba canalul dacã, în afara marilor confruntãri politice, se vede obligat sã suporte orice dezbatere asemãnãtoare cu un raþionament.

Emoþia, sentimentalã sau senzualã, e singura capabilã de a-i reþine cît de cît atenþia. Numai posturile pornografice îºi pot permite sã-ºi desfãºoare programele cu încetinealã. Jacques Merlino îºi aminteºte o comandã primitã prin interfon la orele 11 dimineaþa, pentru o emisiune care urma sã se transmitã la orele 13: ,,Ia spune-mi, Jacques, n-ai putea sã ne faci o explicaþie a Coranului în 50 de secunde?”. În televiziune se creeazã un vîrtej de informaþii, care interzice orice dialec-

frecvent contestat de cãtre pãrinþi sau organizaþii care criticau ori limbajul, ori felul în care era prezentatã problematica rasialã. Comitetul pentru Libertate Intelectualã al Asociaþiei Americane a Bibliotecilor pune romanul pe o listã cu zece dintre cãrþile cel mai des cenzurate în zilele noastre. În 1977, districtul ºcolar Eden Valley, Minnesota, a interzis temporar cartea, din cauza cuvintelor „la naiba” ºi „prostituatã” care apãreau în text, iar pãrinþii din inspectoratul ºcolar Vernon-Verona-Sherill, New York, au atacat romanul în 1980, numindu-l „o carte mizerabilã, depravatã”. Pãrinþii din comunitatea de culoare din Waren Township, Indiana, au susþinut cã, prin pasajele care portretizeazã comportamentul servil al negrilor Tom, Calpurnia ºi alþii, precum ºi frecventa folosire a cuvîntului „cioroi”, se promoveazã rasismul instituþionalizat ºi este împeidicat procesul de integrare. În ciuda eforturilor lor vehemente, încercarea de a cenzura cartea a eºuat. În consecinþã, trei pãrinþi de culoare au demisionat, în semn de protest, din consiliul consultativ pentru relaþii sociale al oraºului.

Romanul a fost de asemenea contestat în 1984, la ºcolile din Waukegan, Illinois, din cauza cuvîntului „cioroi”, iar în 1985, la liceul Park Hill, Missouri, pãrinþii au susþinut cã romanul conþine limbaj ofensator ºi rasial. Cea mai recentã încercare de interzicere a romanului a avut loc în 1985, la inspectoratul ºcolar Casa Grande, Arizona, unde pãrinþii de culoare au susþinut cã romanul nu este potrivit pentru primele clase de liceu. Oficialii ºcolii au schimbat statutul romanului, punîndu-l pe o listã de lecturi opþionale. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

ticã. ,,Jocurile sînt deja fãcute, opinia publicã, încãlzitã pînã la incandescenþã, oricît de bun ºi cinstit ar fi reporterul, nu mai poate decît sã caute imagini care corespund informaþiilor deja difuzate”, scrie domnul Merlino. Aceastã caracteristicã ar putea fi cea mai periculoasã dintre toate. Contradicþia nu este telegenicã. Acumularea, da.

Or, reporterii de televiziune sînt bine plãtiþi ºi þin la situaþia lor: deci, nu au nici un interes sã culeagã imagini care nu le vor plãcea autoritãþilor pentru cã nu se înscriu în curentul general admis.

Anumite subiecte nu sînt populare, ºi dacã, de exemplu, ajutorul umanitar acordat unei þãri X este acaparat de profitori, sau dacã se instaleazã mortiere în curþile spitalelor din þara Y în scopuri provocatoare, televiziunea nu va arãta decît împãrþiri idilice de saci cu orez sau revoltãtoare bombardamente asupra bolnavilor din paturi. În rest, oricît de bine plãtiþi ar fi, reporterii nu-ºi primesc banii ca sã moarã la datorie, ºi e firesc sã-ºi ia

La Putna

În memoria bãtãliei de la Podul Înalt - 10 Ianuarie 1475 Motto: „La fiecare început de an,/ Creºtini, veniþi la Podul Înalt!/ Acolo unde Sfîntul ªtefan/ A spulberat ca pleava otomanul asalt!“ Veniþi, români, la Putna…

Nu-i margine de Þarã!

Viteji v-aºteaptã-ntr-una Cu lumînãri de cearã.

mãsuri de prevedere pentru a nu suferi represalii: în consecinþã, îºi interzic singuri anumite anchete, în special cele referitoare la organizaþiile cele mai agresive.

Piaþa imaginilor este o facilitate care se transformã în catastrofã. Agenþia WTN vinde imagini tuturor televiziunilor din lume. Dacã oferã imagini obiective, realiste, acestea par terne: nu se cumpãrã decît senzaþionalul, deci dihotomicul, care este transmis imediat prin satelit. O echipã care se deplaseazã la faþa locului ºi realizeazã un reportaj mai conform cu realitatea nu are nici o ºansã de a difuza faptele pe care le-a vãzut: ,,se ºtie de mult cã e aproape imposibil sã se mai corecteze o informaþie deformatã”. Ceea ce se aplicã dezminþirii verbale este ºi mai valabil pentru dezminþirea care s-ar dori adusã unei imagini ancorate deja în subconºtientul spectatorului. (va urma) VLADIMIR VOLKOFF

Acolo se vegheazã Coroana Þãrii-ntregi!

V-aºteaptã sfînta razã Din cronici ºi din legi!

Veniþi smeriþi la Putna…

Cînd clopotele sunã.

Luceafãrul ºi Luna Pe ªtefan îl cununã.

Veniþi, români, tot rîuri De pelerini în zori.

Veþi înþelege cînturi Din cripte, reci fiori.

FLORIN IORDACHE

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (1) Toate rãzboaiele sînt dezastruoase pentru cei implicaþi, dar sã-þi riºti viaþa ºi sã-þi verºi sîngele sînt lucruri care fac parte din meseria de soldat.

Aceastã povestire se axeazã pe conflictele în care cel mai mult au suferit civilii.

Romanii Romanii aveau o civilizaþie extraordinar de sofisticatã, dar deveneau duºmani brutali faþã de oricine ar fi îndrãznit sã-i sfideze. Istoricul roman Tacit cita un ºef de trib scoþian care se plîngea cã romanii „jefuiesc, ucid ºi violeazã ºi spun cã asta e dominaþie romanã.

Lasã în urmã pustiu ºi spun cã au fãcut pace”. Iar Agricola, socrul lui Tacit, aproape i-a anihilat pe ordovicii din centrul Þãrii Galilor. Acestea nu erau exemple izolate. La un an dupã ce i-au învins pe macedoneni în 168 î.Hr., armatele romane s-au nãpustit asupra Balcanilor, înrobind 150.000 de oameni. Douã

formulat ºi ultima pretenþie - Cartagina trebuia sã fie abandonatã, iar populaþia sa, mutatã în alt loc, spre interiorul continentului. Chiar lipsiþi de arme, vase de rãzboi sau aliaþi, cartaginezii au decis cã trebuiau sã opunã rezistenþã. Templele au fost transformate în ateliere; femeile ºi-au tãiat pãrul, pentru a fi rãsucit ºi transformat în corzi de arc. Cînd romanii au atacat zidurile oraºului, au fost respinºi, aºa cã au instituit o blocadã în jurul Cartaginei, pe uscat ºi pe mare, provocînd suferinþe teribile. Timp de trei ani, apãrãtorii oraºului i-au sfidat pe romani, pînã cînd în sfîrºit, în 146 î.Hr., invadatorii au spart zidurile ºi au cucerit oraºul stradã cu stradã. Probabil cã 200.000 de oameni au fost uciºi, iar cei 50.000 de supravieþuitori au fost înrobiþi.

Apoi, romanii au ars Cartagina din temelii ºi au împrãºtiat sare pe locul unde se ridicase oraºul, pentru a se asigura cã nimic nu va mai creºte vreodatã acolo.

Dar, dupã faptã, ºi rãsplatã. În 455 d.Hr., chiar din Cartagina reconstruitã au apãrut vandalii care au prãdat Roma. Douãzeci de ani mai tîrziu, Imperiul Roman de Apus nu mai exista.

Attila

decenii mai tîrziu, în 146 î.Hr., dupã ce i-au învins pe ahei, au ars din temelii strãvechiul oraº Corint ºi i-au vîndut ca sclavi pe locuitorii sãi.

Aproximativ în aceeaºi perioadã, în Peninsula Ibericã, în timpul unui „rãzboi crîncen” ce a durat 20 de ani, 20.000 de vaccei din regiunea Salamanca au fost masacraþi dupã ce s-au predat. Celtiberii, un alt trib spaniol, au luptat atît de sãlbatic, încît la un moment dat un general roman a trebuit sã încheie un pact prin care le recunoºtea independenþa, dar în 133 ei s-au predat în cele din urmã. Au fost vînduþi ca sclavi, iar capitala lor a fost fãcutã una cu pãmîntul. Lusitanii, care locuiau pe teritoriul actualei Portugalii, au învins o armatã romanã, dar au fost convinºi sã încheie pace, cu promisiunea cã vor fi mutaþi într-o regiune cu pãmînt fertil. Cînd au venit neînarmaþi pentru a-ºi revendica noul teritoriu, au fost trecuþi prin sabie. În acelaºi an în care devastau Corintul, romanii au sãvîrºit probabil cel mai mare dintre actele lor de distrugere. Începînd cu anul 153 î.Hr., Cato cel Bãtrîn avea sã-ºi încheie fiecare discurs din Senat, indiferent de subiectul sãu, cu îndemnul: „Cartagina trebuie distrusã”. Cato era „cenzorul” care se ocupa de moralitatea Romei. Datoria lui era sã ia mãsuri împotriva bucuriilor vieþii, cum ar fi purtarea hainelor de bunã calitate ºi organizarea unor petreceri mari. De asemenea, trebuia sã se asigure cã femeile nu se îmbogãþeau. În secolul anterior, romanii avuseserã parte de o sperieturã teribilã din pricina marelui general cartaginez Hannibal, care îºi condusese armata într-o cãlãtorie epopeicã din nordul Africii, prin Spania, trecînd Alpii ºi coborînd apoi pînã în Italia, repurtînd victorii chiar lîngã porþile Romei, înainte de a fi nevoit sã se retragã în cele din urmã, cînd a fost forþat sã accepte un pact umilitor. Ca fost ambasador în acest oraº, Cato fusese uluit de frumuseþea ºi grandoarea lui ºi ajunsese la concluzia cã lumea nu era îndeajuns de mare încît Roma ºi Cartagina sã poatã coexista. Aºadar, Roma i-a sprijinit constant pe vecinii Cartaginei, numizii, cînd aceºtia îi rãpeau teritorii ºi, în general, îi dãdeau numai bãtãi de cap. În cele din urmã, în 151, disperaþi, cartaginezii au adunat o armatã pentru a lupta împotriva celor care îi tot chinuiau. Oripilaþi, romanii ºi-au ridicat braþele spre cer, declarînd cã tratatul fusese încãlcat. Cartaginezii au încercat cu disperare sã repare lucrurile, executîndu-i chiar pe generalii care le conduseserã armatele. Au predat ostatici ºi apoi toate armele. Doar atunci romanii au

Cu trei ani înainte ca vandalii sã prade Roma, locuitorii sãi se aºteptaserã sã aibã parte de o soartã asemãnãtoare din pricina unui barbar îngrozitor, hunul Attila, care a devenit cunoscut sub numele de „Biciul lui Dumnezeu”, fiindcã mulþi îl considerau a fi mijlocitorul uman prin care Atotputernicul îºi aplica pedepsele. În 434, Attila ºi fratele sãu, Bleda, au moºtenit un imperiu care se întindea de la Alpi pînã la Marea Balticã, înspre nord, ºi pînã la Marea Caspicã, spre est.

Aceºtia manifestau un dispreþ nedisimulat atît faþã de Imperiul Roman de Apus, cît ºi faþã de cel de Rãsãrit.

Chiar ºi atunci cînd au fost de acord sã se întîlneascã cu ambasadori veniþi din Constantinopol, n-au vrut sã descalece de pe cai. În 441, s-au plîns cã Imperiul Roman de Rãsãrit nu plãtise tributul promis ºi au iniþiat o invazie, distrugînd o serie de oraºe importante, printre care ºi Belgrad. În 443, ºi-au reluat atacul, fãcînd una cu pãmîntul Sofia, Plovdiv ºi Nis (aflat în prezent în Serbia), locul naºterii lui Constantin cel Mare. Imperiul Roman de Rãsãrit a trebuit sã-i mituiascã, oferindu-le un tribut ºi mai mare. În jurul anului

445, Attila ºi-a asasinat fratele, apoi a condus singur. A atacat din nou Imperiul Roman de Rãsãrit în 447, devastînd Peninsula Balcanicã ºi distrugînd Marcianopol, cel mai mare oraº din Tracia, înainte de a se îndrepta spre sud, pãtrunzînd în Grecia ºi cucerind peste 100 de cetãþi, dupã cum a consemnat cronicarul eclaziastic Kallinikos. El scria cã mãcelul a fost de asemenea proporþii încît „morþii nu mai puteau fi numãraþi. Cãci, vai, ei au pus stãpînire pe biserici ºi mînãstiri ºi au ucis nenumãraþi cãlugãri ºi cãlugãriþe”.

Un filosof ºi istoric de neam gotic pe nume Priscus l-a însoþit pe ambasadorul trimis de împãratul Imperiului Roman de Rãsãrit în tabãra lui Attila, în 448. L-au gãsit pe marele rege ºezînd pe un jilþ din lemn. Purta straie simple ºi bea dintr-o cupã de lemn, în timp ce oaspeþii lui aveau pocale din argint ºi aur. Au savurat „o masã îmbelºugatã, servitã pe un taler din argint... dar Attila nu mînca decît carne pe o farfurie simplã din lemn”. Priscus spune cã era scund, oacheº, cu pieptul lat, cu capul mare, ochii afundaþi în orbite, nasul lãtãreþ ºi barba rarã. Avea pasul semeþ ºi o atitudine trufaºã, ca ºi cînd s-ar fi considerat stãpînul tuturor, iar uneori îºi rotea ochii, privind fioros ºi bucurîndu-se de groaza pe care o insufla.

Doi ani mai tîrziu, un scandal de palat iscat la Roma a acþionat în avantajul lui Attila. Cînd avea 16 ani, Honoria, sora împãratului Imperiului Roman de Apus, Valentinian al III-lea, avusese o aventurã cu ºambelanul ºi rãmãsese însãrcinatã. A fost expediatã la Constantinopol ºi sortitã sã-ºi petreacã urmãtorii 12 ani în post ºi rugãciune. Acum, plictisindu-se de moarte, ea a izbutit sã-i trimitã pe furiº inelul ei lui Attila ºi i-a cerut sã pretindã ca ea sã-i fie datã în cãsãtorie. Hunul avea deja o sumedenie de neveste, dar a fost de acord sã-i facã pe plac ºi a cerut sã i se dea ca zestre jumãtate din Imperiul Roman de Apus. Romanii au mãritat-o degrabã pe Honoria cu „un mire necunoscut ºi neînsemnat, înainte de a o întemniþa pe vecie”, dupã cum s-a exprimat Edward Gibbon, dar Attila nu a renunþat la pretenþia lui. În 451, hunii au invadat Galia, prãdînd oraºe precum Reims ºi Besanþon pe mãsurã ce înaintau. Conform relatãrii cronicarului Gregoire de Tours, Attila a devastat „toatã þara”. La Metz, „au dat foc oraºului ºi au ucis oamenii cu muchia sãbiei ºi i-au dat morþii pe preoþii Domnului în faþa sfintelor altare”.

La Troyes, se presupune cã Attila l-ar fi întîlnit pe Sfîntul Loup, care era episcop de peste 50 de ani. „Cine eºti?”, l-a întrebat episcopul. „Sînt biciul lui Dumnezeu”, i-a rãspuns Attila. Episcopul a ripostat, curajos: „Dacã eºti cu adevãrat biciul lui Dumnezeu, fã numai ce-þi dã voie Dumnezeu sã faci”. Gregoire spune cã, „miºcat de aceste vorbe ºi de sfinþenia episcopului”, Attila nu s-a mai atins de oraºul Troyes, dar cînd episcopul Servais de Tongres (din Belgia zilelor noastre) l-a implorat pe Dumnezeu sã-i þinã pe huni la distanþã, se pare cã Dumnezeu i-a rãspuns cã ei nu numai cã aveau sã ajungã în dioceza lui, ci, mai mult, aveau „sã o distrugã ca un mare uragan”. În cele din urmã, dupã ce hunii au fãcut distrugeri imense, romanii ºi vizigoþii au reuºit sã-i înfrîngã la Châlons. Pe cînd se retrãgeau, aliaþii lui Attila, thuringienii, i-au mãcelãrit pe ostatici ºi pe prizonieri; trupurile a 200 de fecioare au fost legate de cai sãlbatici ºi sfîrtecate sau zdrobite sub roþile cãruþelor, apoi au fost lãsate pe drumuri spre a fi mîncate de cîini ºi vulturi. În anul urmãtor, Attila a invadat Italia ºi a devastat Padova, care a fost transformatã în „mormane de bolovani ºi cenuºã”, apoi Verona, Brescia, Bergamo ºi Aquileia, pe atunci unul dintre cele mai bogate oraºe de la malul Adriaticii. Ultimul oraº a fost distrus în asemenea mãsurã, încît „generaþia urmãtoare abia dacã i-a mai putut gãsi ruinele”. Oamenii care fugeau din calea hunilor au cãutat refugiu în lagunele Mãrii Adriatice ºi au pus bazele oraºului ce avea sã devinã mai tîrziu Veneþia. Întrucît faptul cã Roma avea sã fie urmãtorul oraº vizat pãrea o certitudine, Papa Leon cel Mare s-a dus sã se întîlneascã cu Attila. Se pare cã Leon a fost extrem de convingãtor ºi a primit o mînã de ajutor de la Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, despre care se spune cã ar fi apãrut lîngã el ºi l-ar fi ameninþat pe Attila cã va muri pe loc dacã va ataca oraºul. Fie din cauza forþei acestei apariþii, fie din cauza fricii pe care i-a insuflat-o epidemia de malarie care fãcea ravagii în Italia, Attila a fãcut cale întoarsã. În 453, pe cînd hunii puneau la cale un alt atac asupra Imperiului Roman de Rãsãrit, Attila ºi-a mai luat o soþie, o frumoasã fecioarã din neamul goþilor pe nume Ildico. Dupã festivitãþile nupþiale, s-a dus sã se culce „doborît de vin ºi de somn”. În dimineaþa urmãtoare, curtenii s-au gîndit cã era mai bine sã nu-l

trezeascã prea devreme, dar pe mãsurã ce trecea timpul, dupã cum scria în Secolul al Vl-lea istoricul Iordanes, „servitorii regelui au bãnuit ceva necurat ºi, dupã ce au fãcut multã zarvã, au spart uºile”. L-au gãsit pe Attila plin de sînge, „fãrã nici o ranã, în timp ce fata plîngea cu chipul plecat sub vãlul sãu”. Marele rege barbar murise, dupã cîte se pare, din pricina unei rupturi arteriale. Hunii au silit un grup de prizonieri sã-i îngroape trupul în secret în timpul nopþii. Apoi aceºtia au fost mãcelãriþi, astfel încît locul în care se aflã mormîntul sã rãmînã necunoscut.

Ginghis Han Ginghis Han a avut de înfruntat multe greutãþi pînã sã ajungã la putere. Nãscut cu numele Temugin în 1162, în Mongolia, lîngã lacul Baikal, se spune cã ar fi venit pe lume strîngînd în pumn un cheag de sînge. Cînd Temugin avea nouã ani, tatãl sãu a fost otrãvit, iar bãiatul a rãmas sãrac, supravieþuind cu rãdãcini ºi peºti, în locul dietei obiºnuite a nomazilor, compusã din carne de oaie ºi lapte de iapã. A fost prins de cei din banda care îi ucisese tatãl ºi silit sã poarte un colac de lemn în jurul gîtului, dar într-o noapte, pe cînd aceºtia petreceau, Temugin a doborît un paznic ºi a fugit. Nici dupã ce a crescut nu i-a mers mai bine. La un moment dat, membrii unii clan rival i-au violat soþia, dar Temugin a împrumutat o armatã de la un prieten puternic de-al tatãlui sãu ºi i-a pus pe fugã. Un alt clan a avut nesãbuinþa de a-i prãda proprietatea în timp ce el plecase sã se lupte cu tãtarii.

Temugin i-a exterminat pe cei de viþã nobilã ºi i-a luat pe oamenii simpli sã-i fie soldaþi sau servitori. Apoi, i-a înfrînt pe tãtari ºi i-a mãcelãrit pe toþi cei care depãºeau înãlþimea osiei carului. Pînã în 1206, se afirmase ca stãpîn necontestat al stepelor, unind triburile nomade ale mongolilor într-un stat organizat ºi luîndu-ºi titlul de Ginghis Han - „Conducãtorul Lumii”. În curînd, o mare parte din lume avea sã tremure la auzul acestui nume.

Mai întîi, ambiþiile sale s-au îndreptat spre China. În 1213, el a reuºit sã pãtrundã dincolo de Marele Zid ºi a trimis trei armate sã cucereascã nordul þãrii. Acestea au cotropit 28 de oraºe, printre care ºi Beijingul. Se crede cã pînã în anul 1300 China a pierdut probabil 40 de milioane de locuitori, deºi nu se ºtie cu siguranþã cîte victime pot fi puse în mod direct pe seama invadatorilor. Urmãtorul care s-a confruntat cu mînia lui Ginghis a fost Imperiul Horezm-ºah, care cuprindea Asia Centralã ºi Iranul. O caravanã de negustori aflaþi sub protecþia sa merseserã acolo. Cînd au ajuns în oraºul Otrar, au fost jefuiþi ºi mãcelãriþi de guvernator, Inaljuk Kair-Han. Ginghis a trimis solie la împãrat, ºahul Mohamed, cerînd executarea guvernatorului. În schimb, ºahul a poruncit ca ºeful solilor sã fie decapitat, iar celorlalþi sã le fie retezate bãrbile. Revoltat, Ginghis a atacat ºi a pus pe fugã armatele ºahului, cucerind oraºul Otrar dupã un asediu de cinci luni, i-a ucis pe Inaljuk ºi toþi acoliþii sãi, apoi a prãdat oraºul ºi l-a ras din temelii. A urmat Buhara. Cînd a intrat în oraº, Ginghis a urcat treptele celei mai mari moschei ºi a anunþat: „Fînul e tãiat, daþi-l cailor sã-l mãnînce” - un îndemn ca soldaþii sãi sã înceapã jaful. Locuitorii au fost supuºi unor infamii mai rele decît moartea”, apoi oraºul a fost fãcut una cu pãmîntul. Samarkand ºi Balch s-au predat, dar, chiar ºi în aceste condiþii, soldaþii lui Ginghis le-au prãdat ºi i-au mãcelãrit pe locuitori.

Apoi, el l-a trimis pe Tule, mezinul sãu, în fruntea unei armate de 70.000 de soldaþi, pentru a devasta regiunea Khorasan ºi a trimis douã mici unitãþi de soldaþi pentru a-l prinde pe ºahul Mohamed, care se refugiase la Niºapur (aflat în prezent în Iran). ªahul a reuºit sã scape, deºi a murit nu dupã mult timp de pleurezie, dar Tule a cucerit oraºul dupã un asediu ce a durat patru zile. Mongolii au ridicat piramide din craniile bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor pe care i-au ucis.

Pe atunci, se spunea cã Merv era unul dintre cele mai mari oraºe ale lumii, iar populaþia sa crescuse mult din pricina refugiaþilor care fugiserã din calea fioroºilor nãvãlitori. Istoricul persan Ala’iddin Ata-Malik Juvaini scria cã, dupã ce au cucerit oraºul, mongolii au hotãrît

sã-i ucidã pe toþi locuitorii, cu excepþia meºteºugarilor pricepuþi. Fiecãrui soldat i s-a dat sarcina de a executa peste 300 de oameni. Unii spun cã acolo au murit probabil un milion de persoane. Mongolii au plecat apoi mai departe, devastînd Lahore, Peshawar ºi Melikpur. În Afganistan, oraºul Herat ºi-a deschis porþile ºi a fost cruþat, dar dupã un timp orãºenii au avut nesãbuinþa sã-l demitã pe comandantul numit de Tule.

Furios, Ginghis a trimis o armatã de 80.000 de soldaþi, care a asediat oraºul timp de ºase luni. Cînd acesta a fost cucerit, incendiile ºi crimele au þinut o sãptãmînã.

Se spune cã au pierit 1,6 milioane de oameni. Aceste fapte l-au determinat pe cronicarul englez Matthew Paris, contemporan cu evenimentele, sã-i numeascã pe mongoli „un neam detestabil al lui Satan care nãvãleau ca niºte demoni”.

Ginghis a murit la 18 august 1227 în palatul sãu itinerant.

Cucerise teritorii ce se întindeau de la Beijing pînã la Marea Caspicã.

Spre deosebire de politicienii din zilele noastre, nu trebuia sã-ºi facã griji în ce priveºte „moºtenirea” pe care o lãsa în urmã. Pe baza analizelor cromozomiale, se estimeazã cã aproximativ unul din 12 oameni din teritoriile cucerite de el îi este urmaº direct. Deºi a fost indignat atunci cînd propria-i soþie a fost violatã, Ginghis nu avea nimic împotriva violurilor în principiu. El spunea: „Cea mai mare bucurie pe care o poate cunoaºte un bãrbat este sã-ºi biruiascã duºmanii ºi sã-i adune pe toþi în faþa lui. Sã le cãlãreascã bidiviii ºi sã le ia tot ce au. Sã vadã chipurile celor dragi lor scãldate în lacrimi ºi sã le strîngã în braþe soþiile ºi fiicele”. Mongolii violau adeseori femeile inamicilor învinºi, iar cele mai frumoase erau rezervate chiar marelui han.

Timur Lenk Numele lui Timur Lenk este derivat dintr-o poreclã dispreþuitoare - „Timur cel ªchiop” - pe care i-o dãduserã duºmanii sãi persani dupã ce fusese rãnit la piciorul drept în timpul unei bãtãlii. Nu greºim dacã ne imaginãm cã mulþi au ajuns sã-ºi regrete impertinenþa mai tîrziu, cînd pãmînturile lor au intrat în rîndurile numeroaselor teritorii pe care le-a cucerit ºi pustiit, de la Damasc ºi pînã la Delhi. Timur Lenk avea sã poarte în total 35 de campanii ºi sã adune 27 de coroane.

Nãscut în 1336, intr-un sat aflat la aproximativ 80 de kilometri depãrtare de Samarkand, era fiul unei cãpetenii din unul dintre triburile mongole care se stabiliserã în Transoxania (aflatã în prezent în Uzbekistan) în urma campaniilor duse de Ginghis Han. Timur Lenk a avut de-a face cu rãzboiul pentru prima oarã cînd avea 12 ani ºi un trib numit „geþi” l-a împins spre deºert alãturi de numai 60 de cãlãreþi. Se spune cã fugarii ar fi fost surprinºi de 1.000 dintre inamici, pe care i-ar fi respins printr-o reacþie extrem de sîngeroasã, dar riposta a redus suita lui Timur Lenk la numai ºapte bãrbaþi ºi patru cai ºi, în cele din urmã, el a fost luat prizonier. A scãpat trecînd înot fluviul Oxus (Amudaria) ºi a trãit luni întregi ca proscris înainte de a se întoarce la ai sãi. Apoi a reuºit sã-i înfrîngã pe geþi.

Probabil nu e de mirare cã Timur Lenk avea pãr alb încã din copilãrie.

La maturitate, era foarte înalt, cu capul mare. Cînd avea 23 de ani, Ilias Khoja, guvernatorul Transoxaniei, l-a numit în fruntea dregãtorilor sãi. Trei ani mai tîrziu, cu ajutorul cumnatului sãu, emirul Husein, el l-a atacat pe Ilias ºi i-a cucerit teritoriile. Apoi s-a întors împotriva lui Husein, care a fost asasinat. Dupã aceea, Timur Lenk s-a autoproclamat cel care a fãcut sã renascã Imperiul Mongol. Dupã ce a purtat rãzboaie împotriva lituanienilor ºi a ruºilor, armatele sale au ocupat Moscova. În 1383, ºi-a început campania de cucerire a Persiei, iar în urmãtorii 11 ani,

armatele sale au cotropit teritorii imense, printre care se numãrau Irakul, Azerbaidjanul, Armenia ºi Georgia din zilele noastre. Ca un avertisment pentru duºmanii sãi, Timur Lenk stãtea într-un cort stacojiu. Dacã oraºele pe care le cucerise îndrãzneau sã se revolte, reacþia lui era nemiloasã: acestea erau distruse, locuitorii lor erau mãcelãriþi, iar din craniile lor erau clãdite movile înalte. În 1398, Timur Lenk, pe atunci în vîrstã de 62 de ani, a iniþiat una dintre cele mai cunoscute campanii ale sale. El a invadat India, nemulþumit cã liderii musulmani din Delhi erau prea indulgenþi faþã de supuºii lor hinduºi. Dupã ce a trecut Indul, la 24 septembrie, a semãnat moartea pe unde a trecut, pe mãsurã ce înainta spre oraº. Aºteptînd sã-l înfrunte pe împãrat, sultanul Nasir-u-Din Mehmud, lîngã Delhi, pe Timur Lenk a început sã-l supere faptul cã armata lui adunase peste 100.000 de prizonieri „necredincioºi”. Le-a poruncit oamenilor lui sã-i execute, fiindcã, dupã spusele lui, „aceºti prizonieri nu ar putea fi lãsaþi în urmã cu bagajele ºi ar fi cu totul împotriva regulilor rãzboiului ca aceºti pãgîni ºi duºmani ai Islamului sã fie eliberaþi”.

Prin urmare, „nu era altceva de fãcut decît sã fie trecuþi cu toþii prin sabie”. Orice soldat care nu ºi-ar fi ucis prizonierii ar fi fost el însuºi omorît. Nu e de mirare cã „Maulana Nasiru-d din Umar, sfetnic ºi învãþat care toatã viaþa lui nu ucisese nici mãcar o vrabie... a ucis acum cu sabia cincisprezece pãgîni hinduºi, care erau prizonierii sãi”. Timur Lenk a cîºtigat bãtãlia, apoi a transformat oraºul Delhi în ruine. Unii spun cã numãrul celor uciºi ar fi depãºit un milion. Apãrãtorii lui Timur Lenk pretind cã el nu a intenþionat sã distrugã oraºul, dar cã ºi-a scãpat soldaþii de sub control; detractorii spun cã le-a permis oamenilor sãi sã facã tot ce pofteau. Însuºi Timur Lenk spunea: „Deºi eram dornic sã-i cruþ, nu am reuºit sã o fac, fiindcã a fost voia lui Dumnezeu ca aceastã nenorocire sã se abatã asupra oraºului”. Delhi nu avea sã-ºi mai revinã timp de mai bine de un secol. În timp ce era în India, Timur Lenk a primit veºti cã sultanul mameluc al Egiptului ºi sultanul otoman Baiazid I avuseserã îndrãzneala de a cotropi teritorii stãpînite de vasalii sãi. Indignat, a distrus oraºul fortificat Suvas de la marginile Anatoliei ºi a poruncit ca garnizoana formatã din 4.000 de armeni sã fie îngropatã de vie. În 1399, a cucerit Alepul ºi s-a angajat într-o dezbatere eruditã alãturi de cîþiva savanþi luaþi prizonieri, în timp ce soldaþii îºi fãceau de cap. Dupã cum spune Gibbon, pe strãzile oraºului „se revãrsau rîuri de sînge ºi rãsunau strigãtele mamelor ºi ale copiilor ºi þipetele fecioarelor violate”. Fiecãrui soldat i s-a cerut sã vinã cu cel puþin douã capete de om retezate, care aveau sã fie adunate apoi sub formã de piramidã. În 1401, el i-a convins pe cetãþenii Damascului sã-i permitã intrarea în oraº sub stindardul pãcii. Odatã intrat, a cerut o mare cantitate de aur, apoi a ars oraºul din temelii, ucigîndu-i toþi locuitorii, cu excepþia meºteºugarilor, pe care i-a deportat la Samarkand. Întorcîndu-se la Alep, l-a incendiat. Apoi, a cucerit Bagdadul, masacrîndu-i locuitorii, distrugîndu-i monumentele ºi ridicînd o piramidã din 90.000 de capete în mijlocul ruinelor.

Din pricina acestor atrocitãþi, Timur Lenk a fost denunþat în mod public ca duºman al Islamului, dar asta nu l-a oprit. A cucerit apoi strãvechiul oraº Smirna (în prezent, Izmir), dupã ce cavalerii creºtini de Rodos îl apãraserã cu îndîrjire: „Toatã suflarea a fost trecutã prin sabie”. La începutul anului 1405, pe cînd avea aproape 70 de ani, a pornit sã invadeze China, cu o armatã de 200.000 de soldaþi, plãnuind sã repunã acolo în drepturi Imperiul Mongol. Dupã ce au strãbãtut cãlare o distanþã de aproape 500 de kilometri, în februarie, ºi-au ridicat tabãra lîngã Otrar, dar Timur Lenk s-a îmbolnãvit de friguri ºi a murit. Trupul sãu a fost îmbãlsãmat ºi aºezat într-un sicriu de abanos, apoi depus într-un mormînt somptuos din Samarkand, care s-a pãstrat pînã în zilele noastre, în mijlocul unor minunãþii arhitecturale împodobite cu mozaicuri ridicate în timpul domniei sale. Se spune cã, de-a lungul vieþii sale, ar fi distrus sau prãdat 1.000 de oraºe. (va urma) JOHN WITHINGTON

Pag. a 14-a – 2 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Gardieni de nãdejde ai sãnãtãþii (3) Oamenii – capitalul cel mai preþios al Spitalului Prof. Dr. Constantin Angelescu În mod frecvent, pe întreg parcursul zilei, sîntem vizitaþi de asistente: Mihaela, Adriana, Nicoleta, Elena ºi celelalte colege, al cãror nume, o spun cu regret, nu le-am aflat, dar pe care le rog sã considere cã nu este vorba despre vreo omisiune cu bunã ºtiinþã. Pentru toate am aceeaºi stimã ºi consideraþie, fiindcã n-am vãzut pe nimeni, din întregul colectiv, sã facã notã disonantã. Asistentele veneau întotdeauna cu treburi: pentru cei care aveau nevoie de injecþii, de perfuzii, pentru controlul tensiunii, ori ca sã se convingã cã bolnavii n-au uitat pe noptiere medicamentele prescrise.

Tinere, dar toate stãpînind în mod ireproºabil profesiunea pe care ºi-au ales-o, asistentele sînt, în acelaºi timp, extrem de comunicative, ceea ce mã îndreptãþeºte sã cred cã o asemenea calitate, de a se apropia prin dialog de bolnavi, este la fel de importantã ca practica medicalã. Ascultîndule cît de amabil rãspund întrebãrilor adresate de bolnavi, îmi revine în minte imaginea din urmã cu cîteva luni a unei asistente mult prea temperamentalã, de la un alt spital din Capitalã. Rugatã de un bolnav sã-l ajute sã coboare din pat, i-a rãspuns arþãgos, spunîndu-i cã pentru aºa ceva ar trebui

Cum este batjocorit sistematic Cazinoul din Constanþa, ajuns pe lista celor mai periclitate monumente din Europa (2) Final previzibil (2) „Problema Cazinoului dureazã pentru cã nu s-a dorit, în mod real, rezolvarea ei“, este de pãrere avocatul Stelian Cristian Ion, activist de mediu, deputat USR de Constanþa.

El îºi exprimã convingerea cã dacã s-ar fi respectat cu stricteþe toþi paºii, Cazinoul ar fi fost acum renovat.

Rãspuns evaziv: „Transpunem directivele europene“ „Transpunem directivele europene“ - acesta este rãspunsul oferit de Compania Naþionalã de Investiþii la întrebãrile privind mecanismele care o împiedicã sã ducã un proiect major la bun sfîrºit. Directivele europene se aplicã însã diferit, de la stat la stat. „Nu preþul cel mai mic trebuie sã fie criteriul suprem, ci calitatea lucrãrilor ºi experienþa contractorului“, au arãtat specialiºtii prezenþi miercuri, 17 ianuarie, la dezbaterea þinutã la Muzeul de Istorie Naþionalã ºi Arheologie de la Constanþa. Cazinoul a fost inclus zilele trecute pe lista „Celor mai periclitate 12 monumente din Europa“, întocmitã de Europa Nostra. Organizaþia este condusã de Placido Domingo ºi este lider european în protejarea patrimoniului cultural. Dacã ajunge pe lista scurtã de 7 monumente cele mai periclitate din Europa, Cazinoul va fi expertizat în cursul anului de o echipã internaþionalã, formatã din cei mai buni specialiºti ai Europei, care va constata exact starea monumentului. „Este un lucru bun pentru cã oferã, în 2018 - Anul European al Patrimoniului Cultural, o vizibilitate pe plan internaþional a situaþiei Cazinoului, monument de patrimoniu care este reprezentativ pentru România, nu doar pentru Constanþa“, a declarat ªtefan Bîlici, directorul Institutului Naþional al Patrimoniului. Lista scurtã va fi cunoscutã la 15 martie. Cea care a reuºit promovarea situaþiei Cazinoului pe plan internaþional este Asociaþia ARCHÉ, organizaþie nonguvernamentalã care a creat „Castle Break“ (prima iniþiativã de redescoperire prin turism cultural a castelelor ºi conacelor mai puþin cunoscute din România) ºi „Monumente Uitate“ (proiect cultural privind expunerea castelelor ºi conacelor de pe actualul teritoriu al României). ARCHÉ vrea sã închege comunitatea pasionatã de Cazinoul din Constanþa, pentru a da viaþã unui superb edificiu care trebuie sã trãiascã nu doar în trecut, ci zi de zi.

Moderatorul discuþiei de la Constanþa, gãzduite de Muzeul de Istorie Naþionalã ºi Arheologie Constanþa, a fost arhitectul Eugen Pãnescu - cel care a realizat PUG pentru arealul 2 Mai-Vama Veche. Pãnescu a mãrturisit cã nu i s-a mai întîmplat sã vadã atîta lume interesatã de soarta unui edificiu, care sã cearã rãspunsuri cu atîta patos în dezbatere „semn cã vã pasã“, a rostit arhitectul. Sorin Belu, activist Baricada Verde, a cerut responsabilitate din partea Primãriei Constanþa, care trebuie sã fie prima interesatã de starea Cazinoului. „Aºa cum constãnþenii sînt amendaþi cu plata de 500% a imobilelor neîngrijite, pentru Cazino cine trebuie sã plãteascã? Primarul ar trebui, din banii lui, nu ai constãnþenilor“, a subliniat Belu. El a afirmat cã societatea civilã ar fi

sã-ºi angajeze o infirmierã. Am coborît din pat, mi-am luat bastonul ºi l-am ajutat pe bãtrîn. Dupã cîtva timp, aveam sã aflu cã asistenta cu pricina a plecat în Italia, angajîndu-se într-un spital din Torino. Nu ºtiu dacã s-a dus numai cu diploma, nu ºi cu nãravul. O asemenea atitudine n-am întîlnit la Spitalul dr. Angelescu.

Aprecierile de faþã la adresa celor care lucreazã în cadrul Spitalului dr. Constantin Angelescu sînt, desigur, rezultatul unor percepþii formulate pe parcursul unei ºederi de scurtã duratã în aceastã instituþie medicalã. Nu ezit sã cred, însã, cã meritele întregului personal, de la doamna Ines Voiculescu, doctor în medicinã, medic primar de medicinã internã, avînd competenþã în domeniul ecografiei, ºi pînã la infirmiera Mariana, gata în orice clipã sã conducã bolnavul spre vreun cabinet, sînt, desigur, mult mai mari ºi mai profunde. Constatãrile personale, dar ºi supoziþiile mã determinã sã afirm cã oamenii care lucreazã în Spitalul dr.

Angelescu constituie capitalul cel mai de preþ al acestei unitãþi medicale.

Am pãrãsit spitalul mai încrezãtor, mai optimist. Dar o ºtire recepþionatã a doua zi m-a mîhnit profund. O secþie a unui spital din Bucureºti se închidea din cauza lipsei de bani. Cu alte cuvinte, sãrãcia continuã sã dea tîrcoale sistemului nostru de sãnãtate. Orice societate care închide o ºcoalã, un spital, un azil de bãtrîni ori o bisericã îºi taie singurã craca de sub picioare, condamnînd, în mod inadmisibil, oamenii la moarte. ,,Viaþa noastrã - afirma Seneca, filozof, scriitor ºi om de stat roman - este legatã de a tuturor.

Nu poate fi fericit cineva care se uitã numai la dînsul ºi care aduce toate lacrimile spre interesul lui. Trebuie sã trãieºti ºi pentru altul, dacã vrei sã trãieºti pentru tine”. Iar romancierul ºi dramaturgul francez Alexandre Dumas-fiul spunea cã ,,viaþa este ultima obiºnuinþã pe care trebuie sã o pierdem, pentru cã este prima pe care am cãpãtat-o”. Într-adevãr, singurul bun de preþ al omului este viaþa, pe care unii ºtiu s-o apere, în timp ce alþii se joacã cu ea sau îºi bat joc de acest dar divin. ªi în cazul primilor, ºi în cazul celorlalþi, medicul se luptã, din rãsputerile sale, fizice ºi intelectuale, pentru viaþa oamenilor, chiar dacã aceasta este, cum spunea Titu Maiorescu, doar un provizorat, un nimic în raport cu eternitatea. Aºa este, dar trebuie sã admitem cã dacã omul devotat ºi pasionat pentru munca pe care o înfãptuieºte ar trãi de douã ori mai mult decît vîrsta medie la care a ajuns astãzi, viaþa pe Pãmînt ar fi mult mai bogatã, mai agreabilã ºi derobatã de atîtea ºi atîtea greutãþi, neplãceri, amãrãciuni ºi suferinþe. Poate cã în viitor, nu mîine, dar nici peste secole, datoritã progreselor uimitoare pe care le înregistreazã biologia, chimia, fizica, ºtiinþa în general, dar mai ales în contextul evoluþiei fulminante pe care a cãpãtat-o cercetarea medicalã în privinþa procedeelor de explorare a funcþiilor organismului, acest deziderat va deveni o realitate incontestabilã. Medicul, care astãzi este cel mai respectat dintre pãmînteni, va deveni mîine un Dumnezeu terestru pentru omenire.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

dispusã sã ajute fizic la protejarea Cazinoului, pentru a îl pãstra în stare acceptabilã, pînã la consolidarea lui.

Sfîrºit SÎNZIANA IONESCU

Confruntaþi cu un rãzboi hibrid, surd ºi nimicitor: Sîntem români (cu toþii) ºi punctum!

Cãderea Guvernului Tudose a salvat Casa Regalã. Principesa Margareta rãmîne în Palatul Elisabeta Dupã cãderea Guvernului Tudose, ostil Casei Regale, Principesa Margareta negociazã cu RAAPPS prelungirea termenului pînã la care poate rãmîne la Palatul Elisabeta.

Termenul legal expirã în data de 5 februarie 2018. Între timp, Parlamentul va adopta legea iniþiatã de PSD-ALDE privind statutul Casei Regale, care i-ar oferi Principesei Margareta dreptul legal de a rãmîne în continuare în reºedinþa oficialã din centrul Capitalei. În urmã cu 10 zile, Principesa Margareta anunþa cã va pãrãsi Palatul Elisabeta, în condiþiile în care Guvernul condus de Mihai Tudose, prin RAAPPS, nu i-a fãcut nici o ofertã de chirie pentru a rãmîne în continuare în reºedinþa din centrul Capitalei. Chiar dacã a fost confiscat de comuniºti, din punct de vedere juridic, Palatul Elisabeta aparþine statului, iar fostul premier Mihai Tudose a criticat dur Casa Regalã pentru cã a cerut sã locuiascã în clãdire ºi dupã moartea Regelui Mihai. Familia Regalã era prinsã ºi în conflictul dintre Mihai Tudose ºi Liviu Dragnea, în condiþiile în care liderul PSD i-a promis Principesei Margareta cã va da o lege privind statutul Casei Regale, iar premierul a refuzat categoric orice discuþie.

Cãderea Guvernului Tudose a schimbat radical datele problemei. Avocatul Casei Regale, Andrew Popper, spune cã familia regalã nu va pãrãsi Palatul Elisabeta pînã cînd legea promisã de Liviu Dragnea ºi Cãlin Popescu Tãriceanu nu va intra în vigoare. „Avînd în vedere aspectele procedurale din Senat ºi din Camerã, legea nu va fi aprobatã pînã pe 5 februarie. Putem sã spunem cã, în ultimele zile, am gãsit foarte multã bunãvoinþã din partea Guvernului de a gãsi o soluþie intermediarã în care familia regalã va putea rãmîne aici dupã aceastã datã, în aºteptarea aprobãrii acestei legi“, a declarat Andrew Popper, avocatul Casei Regale.

Data de 5 februarie marcheazã douã luni de la moartea Regelui Mihai, termenul legal în care familia regalã mai poate locui în Palatul Elisabeta. Potrivit unor surse politice, majoritatea PSD-ALDE va adopta legea privind statutul Casei Regale la începutul lunii februarie, imediat dupã începerea sesiunii parlamentare. Familia regalã va plãti chirie pînã la adoptarea legii? „Este posibil. Dar nu pot sã vã spun concret despre ce e vorba pentru cã discuþiile sînt încã în curs“, a rãspuns Andrew Popper. Proiectul legislativ depus de Dragnea ºi Tãriceanu propune recunoaºterea poziþiei de ºef al Casei Regale a României pentru Principesa Margareta, asimilatã protocolar cu rangul unui fost ºef de stat. Legea i-ar oferi Principesei Margareta temeiul legal sã locuiascã în continuare în Palatul Elisabeta. „Imaginea asta cã au primit Palatul Elisabeta ºi cã este un mare cadou din partea Guvernului este eronatã. În primul rînd, cã era o proprietate privatã a familiei regale. Statul are o obligaþie moralã“, a conchis avocatul Casei Regale.

SEBASTIAN ZACHMANN

Cînd vedeþi ofensiva nãucitoare a atîtor „guri de foc“ împotriva României, dinlãuntrul ºi din afara sa, precum ºi campania furibundã pentru autonomia teritorialã pe criterii etnice a aºa-zisului Þinut Secuiesc, þineþi cont de cîteva informaþii semnificative în acest sens.

Guvernul Viktor Orbán le asigurã maghiarilor din Transilvania indemnizaþie de naºtere pentru copii ºi stimuleazã natalitatea în rîndul minoritãþii maghiare din România, printr-o politicã demograficã consecventã. Statul ungar a construit anul trecut zeci de grãdiniþe în Transilvania, finanþeazã construcþia unui spital la Oradea ºi alocã fonduri pentru proiecte în agriculturã, însumînd 1,7 milioane de euro. Mai mult decît oricînd, organizaþiilor maghiare din România li s-au alocat în acest an, de la Budapesta, suma record de peste 100 de milioane de euro. În plus, peste 4,6 milioane de euro este suma cu care este finanþatã presa de limbã maghiarã din România de cãtre guvernarea Orbán. Sînt alte sute de milioane de euro alocate neoficial cãtre Transilvania ºi neºtiute public, pentru achiziþionarea prin firme controlate din Budapesta de proprietãþi, terenuri ºi bunuri imobiliare, precum ºi pentru susþinerea propagandei separatiste, secesioniste, revizioniste sau susþinerea cultelor religioase. Este o campanie cotropitoare într-un rãzboi permanent surd, ascuns, dar nimicitor. Viktor Orbán a cumpãrat ºi concordia tuturor partidelor maghiare din România, contribuind decisiv la semnarea declaraþiei comune a celor trei partide maghiare care pretind acum în solidar, între altele, autonomia teritorialã a Þinutului Secuiesc.

Este o politicã naþionalistã de admirat, din care putem trage multe învãþãminte ca þarã… Mã cutremur, însã, vãzînd circãria politicã din România, lipsa de viziune ºi proiecte concrete în privinþa intereselor româneºti pe termen lung, desconsiderarea ºi lipsa de strategii pentru diaspora, incapacitatea statului de a face faþã acestor asalturi ostile din afara ºi din interiorul sãu, iar consecinþele grave le vom vedea ºi suporta cu toþii pe neaºteptate. Mai mult, constat pe zi ce trece o diluare ºi o ºubrezire a vocilor ºi instituþiilor credibile, menite a susþine ºi legitima o contraofensivã româneascã în acest tãvãlug cotropitor ºi permanent rãzboi hibrid de tip modern. Nu cred însã cã, nãuciþi de probleme ºi permanente dezamãgiri politice, românilor le-a pierit spiritul combativ, naþionalismul luminat ºi patriotismul. Iubirea de þarã ºi naþiune nu se vor stinge niciodatã, fiindcã ne-au cãlãuzit ºi ne-au fãcut sã dãinuim pînã azi ºi sper cã ne vor binecuvînta creºtineºte ca popor ºi naþiune de-a pururi! În apãrarea valorilor noaste strãmoºeºti, compunem cu toþii o singurã patrie, iar în acest sens consider relevant Testamentul în versuri al poetului iluminist Ienãchiþã Vãcãrescu: „Urmaºilor mei Vãcãreºti!/Las vouã moºtenire/Creºterea limbii româneºti!/ªi-a patriei cinstire“. Susþinea ºi Mihai Eminescu: „Sîntem români ºi punctum!“. Trebuie sã ne redescoperim imunitatea, unitatea naþionalã ºi solidaritatea româneascã!

MARIUS PAªCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 2 februarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Dansul ªarpelui cu clopoþei

Rea lege, rea tocmealã!

În acest an, care marcheazã Centenarul Marii Uniri, eveniment de importanþã istoricã pentru noi, românii, se constatã o intensificare a presiunii exercitate de iredentiºtii unguri în privinþa revendicãrii Transilvaniei. ªi aceasta, în condiþiile în care se ºtie cã Ungaria este singurul stat care nu recunoaºte Tratatul de la Trianon, ce a statabilit ca Transilvania sã revinã României. Amintesc cã atunci, în urmã cu 100 de ani, s-a spus cã a trecut vremea celor 3 imperii (habsburgic, otoman ºi þarist) care au rîvnit la teritorii aparþinînd României. Cu toate acestea, se mai gãsesc ºi azi pescuitori în ape tulburi, care doresc cu orice chip sã agite spiritele ºi sã tulbure pacea în Europa ºi în lume, o pace destul de fragilã, dacã avem în vedere situaþia din Siria, raporturile politice Coreea de NordSUA ºi încã vreo cîteva conflicte latente. ªi într-un astfel de context, popa Laszlo Tökeº, care se considerã vîrful de lance al spargerii României, ºi-a iþit iarãºi capul, ca un ºarpe veninos, ºi a început sã-ºi agite clopoþeii din coadã, în ritm de ceardaº. Profitînd de tãcerea ºi indiferenþa celor aflaþi la conducerii þãrii, el declarã, fãrã nici o jenã, cã anul 2018 trebuie sã fie ,,anul autodeterminãrii maghiare”, fiindcã ungurii ,,nu se pot simþi acasã în patria lor”.

Ce mai, acest individ odios, cumpãrat cu 30 de arginþi mînjiþi de sîngele morþilor de la Timiºoara, ne anunþã cu multã seninãtate cã el ºi ai lui se vor þine neabãtut de programul de rupere a Transilvaniei de România, pe care l-au început odatã cu lovitura de stat din decembrie 1989, la care au dat o mînã de ajutor ºi hoardele maghiare, ceva sîrbi, ruºi º.a. Revista ,,România Mare”, de peste un sfert de veac, a tot atras atenþia – sã nu uitãm poziþia fermã a fondatorului partidului cu acelaºi nume, marele patriot, jurnalist, poet ºi pamfletar de excepþie, Corneliu Vadim Tudor – cã iredentiºtii unguri vor cu orice preþ Ardealul. Cei din fruntea þãrii s-au lãsat manipulaþi (mai cu seamã Traian Bãsescu, bun amic cu Viktor Orban), dînd apã la moarã duºmanilor României, stat unitar; ºi nu doar celor din afarã, cît mai ales celor din interiorul þãrii.

Noi am sîngerat, am suferit, dar am dus mai departe steagul demnitãþii naþionale. L-am ascuns în inimã ºi nimeni nu va putea vreodatã sã ni-l smulgã.

România, cu pãmîntul ei înnobilat de oasele ºi sîngele strãmoºilor noºtri, meritã mai mult respect, mai multã iubire. ªi asta ne-o cere Istoria neamului nostru, care s-a format ºi dãinuie aici, la Curbura Carpaþilor, de mai bine de douã mii de ani, un popor care nu a avut altã credinþã decît aceea a lui Christos.

Aºadar, acum, în faþa ofensivei neorevizionismului ungar, acum, cînd ne pregãtim sã aniversãm 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, se impune, mai mult ca oricînd, sã strîngem rîndurile, sã ne adunãm forþele, ca sã-i demascãm hotãrît, cu argumente, pe cei care încearcã sã foloseascã slãbiciunile unora, ºi sã dovedim cã sîntem capabili sã contracarãm orice încercare ce ar putea sã atingã unitatea neamului românesc, a României Mari.

În România de azi, în aceastã prelungitã, penibilã realitate postdecembristã, mai ales de cînd guvernarea social-democrataldeistã a pus mîna, cu o mare lãcomie, pe puterea amãgitoare, pe la noi toate merg de-ndoaselea. Cu toate cã pînã ºi un ministru al Finanþelor spunea, mai deunãzi, cã nu sînt destui bani pentru mãriri de salarii, o spun chiar ºi reprezentanþi ai Uniunii Europene, habarnistul ministru al Muncii, Lia Olguþa Vasilescu, mãreºte salariile bugetarilor, ridicã salariul minim garantat la 1.900 de lei. Bineînþeles, din considerente electorale ºi populiste! Gura nu doare! În acest timp, privaþii, cei care, într-adevãr, produc, îºi achitã dãrile cãtre stat, apãsaþi de toate grijile, de toate piedicile, de cei mari puse, unii nu mai pot reuºi sã adauge mãcar un leu la salariile propriilor truditori. Firmele lor se prãbuºesc, falimenteazã, statul român refuzînd, categoric, sã le întindã o mînã. Situaþie paradoxalã, de-a dreptul penibilã!

Ei, cei care, aºa cum aminteam, aduc bani la bugetul þãrii, sînt tot mai apãsaþi, tot mai descurajaþi. Culmea, tocmai ei, cei care produc! O spunea, mai luna trecutã, chiar ºi reprezentanta Uniunii Europene în România, Angela Cristea. Referindu-se la acest paradoxal aspect, ea afirma cã, în România, privaþii sînt cei care produc, asigurã locuri de muncã, salarii, au proiecte de viitor, ºi nu bugetarii puterii politice, care mai mult consumã, putere care-i spoliazã pe producãtorii reali în aceastã „originalã“ democraþie postdecembristã.

De la aceste adevãruri plecînd, de banii þãrii mai mult fiind vorba, ne vom opri doar la cîteva aspecte ale unei realitãþi româneºti, tot mai apãsãtoare, tot mai dezamãgitoare, dupã decembrie 1989, pentru cetãþeanul român, din ce în ce mai apãsat, tot mai sãrac. Habarnistul ministru Olguþa, încîntatã, parcã, de atîtea eºecuri într-un timp destul de scurt, scoate legea aceea, uluitoare prin stupiditatea ei, conform cãreia primarii, viceprimarii, preºedinþii, vicepreºedinþii de consilii judeþene, funcþionari publici (majoritatea PSD-ALDE), deci oameni cu puteri trecãtoare, deocamdatã aflaþi în scaune înalte, primesc salarii mãrite, dintr-un foc, cu peste 30%. „Nici o problemã!“, spune Olguþa. Credeþi cã dã ea banii aceºtia, din buzunarul propriu sau din bugetul statului? Nici vorbã. Sînt bani din bugetele locale! Deci, bani din taxele, din impozitele locale pe care noi le dãm. Aºadar, din buzunarul nostru, al tuturor, ºi el, din ce în ce mai gol. Consecinþa? Creºterea taxelor ºi a impozitelor locale!

Cã aºa-i pe la noi! ªi sã te mai miri cã peste trei milioane de români, cãrora le-a ajuns, dupã 1990, cuþitul la os, au pãrãsit þara, ºi-au luat lumea în cap, cum se spune, au plecat cît ºi unde au vãzut cu ochii, împinºi de nevoi, sã-ºi cîºtige o pîine, chiar amarã, uneori, sã munceascã asemenea unor robi, sã-i îmbogãþeascã pe alþii. Ei, milioanele de români, au produs, în þãrile de adopþie (conform unei statistici, într-o scurtã perioadã), deci pentru stãpînul strãin, 83 de miliarde de euro! În acest timp, în România se petrec lucruri de-a dreptul ciudate. Se anunþã ºi se cautã, cum s-a întîmplat, amatori pentru 500 de locuri de muncã, create într-un judeþ. Se prezintã puþini doritori, sînt ocupate doar 75! „Nu-s locuri de muncã, zic unii, pentru nasurile lor“. Cu puþinã ºcoalã, cu doar cîteva clase, fãrã minima culturã uneori, fãrã vreo meserie, cam toþi se vor la o muncã… de birou. Dacã s-ar putea sã nu miºte un pai, dar bani sã ia, cît mai mulþi. Aºa gîndesc unii români de azi. Nu ce lasã în urma lor. Pe vremuri, studenþii, tinerii au muncit, voluntari, pe ºantierele Salva - Viºeu ºi Agnita -

ANTON VOICU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (82) Exterminare pe izolator Era sãrbãtoare cînd se auzea cã vine Talanu’ într-o puºcãrie. Pînã ºi la bucãtãrie se dãdea ordin sã se facã mîncarea mai bunã cînd venea Cezar, cã se ºtia cã de atunci înainte va fi mai bine pentru toatã lumea. Gardienii scãpau de stresul cu scandalurile dintre deþinuþi, ãºtia erau fericiþi cã avea cine sã se bage pentru ei cînd se fãceau abuzuri.

Oricum, erau trataþi ºi ei mai omeneºte.

Nu se poate spune cã a avut vreun rival de marcã sau barem de bãgat în seamã, care sã-i fi fãcut cu adevãrat belele. Cezar, prin toate pîrnãile prin care a trecut, a fost recunoscut de tãtucã, pînã ºi cãpãþînarii cei mai înrãiþi îl numeau tot „Regele puºcãriilor“. De-a lungul anilor s-a mai bãtut ºi prin puºcãrii, mai se gãseau cîte unii inconºtienþi care mai cîrteau pe la spatele lui, dar întotdeauna i-a distrus din prima. Nu a reuºit nici unul sã-i punã vreodatã nici mãcar cea mai micã problemã. Nu existã vreun puºcãriaº care sã se poatã lãuda nu cã l-a bãtut pe Cezar, ci cã barem a rezistat cîteva minute în faþa lui. De aia bãtãile astea de prin puºcãrii nici mãcar nu le punea la palmares, dãdea doar din mînã a lehamite.

Cînd s-a dus la puºcãria de la Galaþi, comandant era unul poreclit „Haº“, adicã moarte, în limbajul de puºcãriaºi.

Cã „H“ se numea pedeapsa pentru condamnarea la moarte,

Botorca, la ridicarea orãºelului studenþesc din Cluj-Napoca! În þara asta, România noastrã, în care, de la un an la altul, se înmulþesc zilele libere, sãrbãtorile legale, cu o populaþie îmbãtrînitã, adevãrul este cã se munceºte ºi se produce tot mai puþin, iar plata nemuncii, cum se spune, este la ea acasã. Iar cei care refuzã, pur ºi simplu, sã lucreze, ºi-i loc destul, paradoxal, în România, s-au obiºnuit sã întindã mîna la pomeni. Fireºte, e mai comod sã nu faci nimic pentru aceastã þarã, dar ajutorul social, indemnizaþiile sã vinã. Calculele unora sînt cît se poate de simple, dar, pe deplin profitabile: de ce sã mã duc, îºi spun aceºtia, sã muncesc, sã mã scol dimineaþa devreme, cînd se crapã de ziuã, sã plec la muncã, din moment ce pot sã stau în pat, cînd pot primi, stînd acasã, fãrã sã fac nimic, pentru înãlþarea acestei þãri, ajutorul social? Banii, repetãm, sînt din buzunarul celor care azi mai muncesc pentru aceastã Românie, pe care unii ar dori-o corabie împinsã spre stînci.

Ce sã mai spui cînd, prin unele locuri este întîlnit, într-o singurã familie, chiar al treilea rînd de ºomeri?! Ce poþi sã mai spui, cînd, într-o mare comunã, undeva prin Oltenia, 300 de localnici, dintr-o mie, beneficiazã de acel ajutor social ca… handicapaþi? Cine (ºi, mai ales, în schimbul cãror substanþiale atenþii!) le-au dat acte false, ilegale? Se întîmpla, cumva, aºa ceva, înainte de decembrie 1989? Nu! Nu munceai, nu mîncai!

Locuri de muncã erau destule, dupã capacitatea, dupã pregãtirea ºi putinþa fiecãruia. Aºa ar fi corect în cazul celor care azi refuzã, uneori în serie, un loc de muncã.

Oricum am lua azi lucrurile, privite comparativ, înainte de evenimentele (tot mai mulþi români folosesc sintagma „loviturã de stat“) din decembrie 1989, erau ºi lucruri rele, care, indiscutabil, trebuiau eliminate, dar ºi bune, pentru cetãþean, o protecþie socialã a românului, care ar fi trebuit pãstrate, nu dare de pãmînt. Un singur exemplu? Un copil învãþa dupã posibilitãþile lui intelectuale, dupã capacitatea lui. Urma o ºcoalã de meserii, un liceu, o ºcoalã medie postlicealã, o facultate. Dupã absolvire primea o diplomã, un atestat, pe baza cãrora îi era repartizat, în sensul acelei reale protecþii sociale, un loc de muncã. ªi primea un salariu sigur, garantat. Apoi, într-un an, o locuinþã! De pensiile bãtrînilor, nu mari, bineînþeles, nu cuteza nimeni sã se atingã. Oare în România de azi, în domeniul protecþiei sociale a omului, vom mai întîlni aºa ceva? Niciodatã!

Aºa clama, recent, chiar un deputat.

Nu demult, la radio ºi la televiziune, ministrul Muncii, Lia Olguþa Vasilescu, trîmbiþa, cu goarna de partid, cã Guvernul pregãteºte un proiect de lege, aºteptat de români, lege conform cãreia cei care, de acum încolo, refuzã un loc de muncã, pierd ajutorul social sau indemnizaþia. În sfîrºit, o idee bunã ºi o lege necesarã în aceastã Românie! Odatã ºi odatã trebuie sã se termine cu pomenile, cu plata nemuncii! Beneficiari sã fie doar cei care meritã! Cum vine asta, sã iei bani, sub forma unui ajutor social, ºi sã nu faci, sã nu dai þãrii nimic?

Se ºtie, ºi încã prea bine, cã, prin lege, pentru acel ajutor social primit prin dãrnicia statului, a guvernanþilor cu gînduri la viitoare voturi la alegeri, trebuie prestate niºte ore de muncã în beneficiul colectivitãþii din care beneficiarii fac parte. Vã întreb: de cîte ori i-aþi vãzut pe unii zdrahoni-pomanagii de prin Valea Rece punînd mîna pe mãturã, pe sapã, sã plãteascã pentru acei bani, fãrã sã miºte un ac?

Deocamdatã, legi, nu-i vorbã, avem, dar, din pãcate, nu se aplicã. Nu recurge românul, în astfel de situaþii, la acea zicalã modificatã, dupã decembrie 1989: „Rea lege, rea tocmealã!“?

de-abia pe urmã s-a trecut, prin decret, Ia „MSV“, adicã muncã silnicã pe viaþã. Numai cã aici, la „MSV“, erau mulþi bãgaþi pentru subminarea economiei naþionale, semnaserã ca directorii ºi-ºi luaserã leapºa de la Miliþie. Deci nu aveau nici cea mai micã legãturã cu ºmecheria, nu se temea nimeni de ei, ba chiar erau victime, cãzuserã ca proºtii. Cãpãþînarii adevãraþi erau criminalii, care fãcuserã moarte de om, le luaserã cãpãþîna. Cînd a ajuns Cezar acolo, comandantul îi prinsese pe unii, un grup mai mare de recalcitranþi pe care dãduse sã-i bage la izolare. Cezar tocmai venise ºi el ºi era trecut pe fiºã tot cu propunere pentru izolare, împreunã cu alþi doi bucureºteni ajunºi odatã cu el de pe cursã. ªi izolarea era foarte grea pe atunci. Te bãgau la teu.

Care era un belciug, cu lanþuri la mîini, pe care le treceau prin ãla dintre picioare ºi stãteai aºa ghemuit, pe vine, ca un teu, zece zile. O zi mîncai, una nu, asta era regula. Rîdea plutonierul de tine cã, atunci cînd se apropia ora mesei ºi simþeam ºi noi mirosul de la mîncarea care se ducea pe camere, el urla vesel nevoie mare: - Pungaºilor, astãzi trece acceleratul, e plin cu mîncare, da’ nu face staþie la niºte dobitoci ca voi!

Bineînþeles cã avea grijã sã înfulece numai prin faþa vizetei, sã-l vedem. Tot felul de mîncãruri frumos mirositoare, cînd nouã ne ghiorãiau maþele ºi eram leºinaþi de foame de abia mai puteam sã-l blestemãm cu ultimele puteri, cã ne ploua în gurã: - Sã-þi stea ºniþelul în gît!

- Doar ºniþelul, cã am ºi niºte chifteluþe cu sos marinat, ºi niºte ceafã fãcutã la grãtar?

LAZÃR LÃDARIU Cînd era ziua de mîncat, iar nu era bine: - Pungaºilor, uite cã aveþi noroc orb, cã astãzi trece personalul ºi face haltã ºi la voi.

- Pãi asta este mîncare?

- Asta a mai rãmas, cã nu au vrut-o porcii.

Cãci fiind ultimii, ce ajungea la noi numai mîncare nu mai era, fie ea ºi aºa infectã, cum era la puºcãrie. De asemenea, plutonierii erau adevãraþi maeºtri în a-þi transforma viaþa într-un iad. Deºi nu îi punea nimeni ºi o astfel de pedeapsã nu era prevãzutã în regulamentul închisorii, aºa strîmb cum era el, gradaþii cu diagonalã nu ratau niciodatã ocazia sã îþi arunce cîteva gãleþi cu apã rece pe jos. Dupã care îþi luau ºi pantofii ca sã nu ai ºireturi ºi îþi dãdeau niºte cipici subþiri ca foaia de hîrtie. Celula era fãcutã din mortar cu sare, curgea apã de sus în continuu, se fãcea condens ºi se vãrsa picãturã cu picãturã. Iar pãtura aia jegoasã pe care þi-o dãdeau se fãcea leoarcã în nici cinci minute, o storceai ºi o puneai iarãºi pe tine, cã dîrdîiai de frig, iar se uda, numai aºa o þineam într-un tremurat. Izolatorul avea cam trei metri pe trei, era un chin. Geamurile þi le bãteau în scînduri, sã nu vezi nimic, dacã e zi sau noapte.

Acolo era direct exterminare, nu mai era nici mãcar puºcãrie, mai ales dacã dãdeai într-un gradat, cum am dat ºi eu. Sau în deþinuþi, dacã îi bãteai prea rãu ºi îi desfigurai, cum o fãcea mereu Cezar cînd dãdea peste vreun prãduitor.

(va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 2 februarie 2018

Partidul România Mare, prezent la sãrbãtoarea Micii Uniri Partidul România Mare, prin reprezentaþii sãi la nivel naþional, a sãrbãtorit aniversarea a 158 ani de la Unirea Principatelor Române. Au participat la festivitãþi urmãtorii membri ai organizaþiei centrale: Victor Teodor Iovici, preºedintele partidului; Nicuºor Stan, vicepreºedintele partidului, preºedintele Filialei Bucureºti; Radu Geonea, secretarul general adjunct; Vlad George Alangiu, preºedintele OTRM; Dinu Zbora, preºedintele OTRM Bucureºti; Elena Mihãlþeanu, membrã a Comisiei Centrale de Arbitraj; Constantin A.Z. Ciurel, membru al Comisiei Centrale de Arbitraj; Marieta Ungureanu, membrã a Comisiei Centrale de Control Economic.

Cu aceastã ocazie s-au depus coroane de flori la monumentele reprezentîndu-l pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De asemenea, majoritatea filialelor judeþene ºi a organizaþiilor orãºeneºti ºi municipale ale partidului au participat la festivitãþile locale organizate cu ocazia sãrbãtoririi Unirii Principatelor Române ºi au depus coroane de flori la monumentele dedicate acestei sãrbãtori.

Cu aceastã ocazie, Partidul România Mare a formulat urmãtorul

Filiala PRM Bucureºti

APEL Partidul România Mare solicitã Guvernului României, Cosiliului General al Municipiului Bucureºti ºi Primarului General, ca împreunã sã gãseascã în cel mai scurt timp soluþia necesarã consolidãrii ºi restaurãrii clãdirii din Bucureºti în care s-a fãcut Unirea dintre Moldova ºi Þara Româneascã, care aºa cum se vede în imaginile ataºate se aflã într-o stare avansatã de degradare. Este o clãdire de patrimoniu istoric ºi arhitectural aflatã în Centrul Istoric al Municipiului Bucureºti. Cu o investiþie minimã faþã de importanþa istoricã a acestei clãdiri, trebuie trecut de îndatã la consolidarea ºi restaurarea sa, asfel ca aceastã acþiune sã se finalizeze pînã cel tîrziu la finalul anului 2020, cînd România va sãrbãtori 160 de ani de la Unirea Principatelor Române. Sã redãm românilor Hotelul Unirii Principatelor, hotelul Concordia! * * *

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE LA CRAIOVA Cu ocazia împlinirii a 158 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova ºi Þara Româneascã, în ziua de 24 ianuarie 2018, la festivitãþile organizate în Municipiul Craiova a participat ºi delegaþia Filialei judeþene PRM Gorj, formatã din membrii PRM: Dumitru Stoian, Gheorghe Barbu, Daniel Stoian, Mihai Scîrlete, Sorin Ionescu, Emilian Tãiatu, Ion Mogoº, Mihaela Ivanovici, Rozeta Mãceºanu, Costel Balmau, Constantin Jianu, Ana-Maria Pirciu, Mihaela Dãbuleanu, Petriºor Ivanovici, Iulian Gavrilã, Persida Bîrlan, Petre Albu, Tudor Mite, Florin Finca, Mihaela Pãunescu, Minel Stancu, Marin Enea, Dumitru Zamfir, Aurora Stancu, Alexandru Ivanovici ºi Ion Ivãnescu, condusã de preºedintele filialei, domnul ec. dr.

Ion Dãbuleanu. Delegaþia a depus jerbe ºi buchete de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în semn de pios omagiu ºi profund respect faþã de cei care au realizat marele act istoric de la 24 ianuarie 1859, faþã de eroii ºi înaintaºii noºtri care s-au jertfit pentru unirea românilor din cele douã principate, pentru un nou viitor al României ºi pentru binele tuturor fiilor patriei noastre.

Unirea, la Ploieºti

Filiala PRM Prahova

Filiala PRM Vrancea

La manifestãrile oficiale din Ploieºti, dedicate Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859, delegaþia Partidului România Mare – Filiala Prahova a fost onoratã sã aibã în mijlocul sãu pe domniºoara Lidia Vadim Tudor, preºedinta Consiliului Naþional al PRM, fiica fondatorului PRM, Corneliu Vadim Tudor, a cãrei prezenþã a fost remarcatã de toþi participanþii ºi de mass-media. Ca prim semn al cinstirii aduse Unirii, la sediul PRM din centrul Municipiului Ploieºti s-a afiºat articolul lui George Coºbuc, „Unirea Principatelor“, publicat în 1899 în revista „Albina“, la împlinirea a 40 de ani de la Unire, ilustrat cu imaginile marilor personalitãþi care au contribuit la realizarea Unirii: Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Ralet, Constantin Negri, Atanasie Panu, Mihail Kogãlniceanu, arhimandritul Neofit Seriban, Manolache Constantin-Iepureanu, Dimiktrie Kraeti, Petru Mavrojeni, Dimitrie Cozadini, Constantin Hurmuzachi, Dimitrie A. Sturdza.

Delegaþia PRM Prahova, compusã din peste 30 de persoane, condusã de domniºoara Lidia Vadim Tudor ºi de preºedintele Filialei PRM Prahova, dl. George Cãtãlin Naftan, a depus buchete de flori la statuia domnitorului Al.I. Cuza din incinta Muzeului de Istorie din Ploieºti, unde în fiecare an românii din Prahova sãrbãtoresc Unirea Principatelor Române de la 1859.

Alocuþiunile au fost susþinute atît din partea oficialitãþilor locale: primarul Municipiului Ploieºti, preºedintele Consiliului Judeþean Prahova, cît ºi din partea Guvernului, prin doamna vice-premier Graþiela Gavrilescu, la care s-a adãugat mesajul doamnei Carmen Daniela Dan, ministrul de Interne, transmis de doamna prefect Ioana Mãdãlina Lupea. Au mai fost prezenþi: dl. Teodor Meleºcanu, ministrul de Externe, în calitate de parlamentar prahovean, precum ºi alþi parlamentari prahoveni, dar ºi doi invitaþi speciali, primari a douã capitale de raion din Republica Moldova, din care unul a arãtat cã aspiraþiile de reunire s-au manifestat ºi materializat în ultimii ani ºi într-o serie de iniþiative guvernamentale româneºti. De altfel, toate alocuþiunile menþionate au subliniat importanþa atitudinii de unitate a majoritãþii locuitorilor, elitelor ºi politicienilor vremii în înfãptuirea Unirii, prin alegerea aceluiaºi domnitor în cele douã Principate Române: în Moldova, la 5 ianuarie, ºi în Þara Româneascã, la 24 ianuarie 1859.

La încheierea ceremoniei, domniºoara Lidia Vadim Tudor a acordat un interviu presei aflate la eveniment.

Partidul România Mare este intrat în conºtiinþa publicã drept reper ferm ºi continuu al afirmãrii ºi apãrãrii identitãþii naþionale, exprimatã prin limba românã ºi prin teritoriul a cãrui reîntregire în naturalele hotare naþional-istorice ale României Mari trebuie sã fie punctul de cãpãtîi al Proiectului de Þarã al românilor. Desigur cã acest deziderat nu este monopolul ideologic-doctrinar al PRM, de aceea salutãm ºi sprijinim iniþiativele oricãror forþe politice, sociale, individuale, interne sau externe, care urmãresc sã contribuie la reîntregirea României Mari.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu! Cãci ne dorim o Românie Mare în vechile Hotare!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 2 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Angajaþii depãºesc timpul legal de lucru în majoritatea þãrilor din UE, inclusiv România Un angajat cu normã întreagã din UE a lucrat în medie anul trecut 40,3 ore într-o sãptãmînã obiºnuitã de lucru, bãrbaþii muncind în medie 41 de ore, faþã de 39,3 ore în cazul femeilor, aratã datele publicate joi de Oficiul European de Statisticã (Eurostat). Cele mai multe ore pe sãptãmînã - 42 - muncesc angajaþii din sectorul minier ºi cei care lucreazã în cariere (de piatrã, marmurã, nisip), iar cele mai puþine - 38,1 - cei din domeniul educaþiei. Cea mai lungã sãptãmînã de muncã este în Marea Britanie, iar cea mai scurtã în Danemarca (singura þarã din UE unde se lucreazã sub 38 de ore pe sãptãmînã). În medie, un angajat cu normã întreagã din Marea Britanie lucreazã cele mai multe ore pe sãptãmînã din UE (42,3 ore). Urmeazã Cipru (41,7 ore), Austria (41,4 ore), Grecia (41,2 ore), Polonia ºi Portugalia (ambele cu 41,1 ore), Bulgaria (41 ore), Slovenia (40,8 ore), România, Cehia ºi Slovacia (toate cu 40,7 ore). La polul opus se aflã

Cursa înarmãrii în Polonia ºi Ungaria Armatele celor douã state au demarat unele dintre cele mai ample programe de înarmare de la ieºirea din Pactul de la Varºovia. Pe lîngã politica sa tradiþionalã de descurajare a Rusiei, Varºovia vede armata ca pe un instrument în serviciul ambiþiilor sale geopolitice în Europa ºi ca pe un pivot al relaþiei sale privilegiate cu Statele Unite. Din aceastã cauzã s-a angajat într-un amplu proces de modernizare a forþelor sale armate. Ca majoritatea þãrilor din Europa Centralã, Polonia a redus în mod semnificativ cheltuielile militare în anii care au urmat sfîrºitului dominaþiei sovietice, bazîndu-se pe protecþia oferitã de SUA ºi NATO. Totuºi, în comparaþie cu alte þãri vecine, în special Cehia, Slovacia ºi Ungaria, care au înregistrat scãderi mai mari, Polonia a menþinut totuºi o capacitate semnificativã a forþelor sale armate, iar acest lucru i-a permis o repoziþionare rapidã. În cazul celorlalte trei þãri din grupul de la Viºegrád, cãderea nu a fost opritã ºi a provocat o pierdere aproape ireversibilã a abilitãþilor de apãrare, care încã mai are consecinþe asupra capacitãþii acestor state de a implementa modernizarea necesarã a forþelor lor armate.

Spre deosebire de multe þãri NATO, întãrirea forþelor armate poloneze a fost planificatã înainte de 2014 ºi de anexarea ilegalã a Crimeei de cãtre Rusia. În 2012 a fost prezentat „Planul de modernizare tehnicã a forþelor armate poloneze 2013-2022“, ce a detaliat necesitatea ca cele trei armate - terestrã, aerianã ºi maritimã - sã facã achiziþii de echipamente militare moderne pentru a scãpa de dependenþa de echipamentul sovietic care devenise inadecvat, costisitor ºi incompatibil cu cel al forþelor aliate. Deteriorarea semnificativã a securitãþii la frontiera de est a NATO ºi creºterea ameninþãrii din partea Rusiei au dat un impuls acestor proiecte.

55 de miliarde de dolari pentru armament Dar acest proces are loc pe o perioadã de timp destul de lungã deoarece orice achiziþie de echipamente militare,

Trump, pregãtit sã fie interogat în ancheta rusã Preºedintele american Donald Trump a dat asigurãri cã este pregãtit sã fie interogat sub jurãmînt de cãtre procurorul special însãrcinat cu ancheta rusã, care îi ameninþã preºedinþia, relateazã AFP. „Mi-ar plãcea cu adevãrat sã o fac”, a declarat Trump, într-o discuþie cu un grup de jurnaliºti, la Casa Albã, cu cîteva ore înainte sã plece la Forumul Economic Mondial de la Davos, în Elveþia. „Aº face-o sub jurãmînt, absolut”, a adãugat el, reafirmînd cã nu existã, în opinia sa, „nici o complicitate”. Amestecul Rusiei în alegeri - sub formã de piraterie informaticã sau difuzare de ºtiri false - nu este pus la îndoialã de serviciile de informaþii, însã procurorul special Robert Mueller ancheteazã o eventualã complicitate între echipa lui Trump ºi Moscova.

Procurorul special, care a fost directorul FBI din 2001 în 2013, a inculpat recent apropiaþi ai lui Trump, între care generalul Michael Flynn, care a fost consilierul sãu pe probleme de securitate naþionalã. Acesta din urmã a pledat

Danemarca (37,8 ore), Italia (38,8 ore), Olanda ºi Franþa (ambele cu 39 ore), Finlanda ºi Irlanda (ambele cu 39,1 ore). Potrivit legislaþiei muncii, timpul legal de lucru este de 8 ore pe zi ºi 40 de ore pe sãptãmînã.

Experiment ratat în Suedia. De ce nu poate fi redusã ziua de lucru În ultimii ani, angajatorii au încercat sã reducã ziua de lucru ºi au fãcut mai multe experimente în acest sens. Cel mai cunoscut este cel din Suedia, unde s-a derulat un studiu pentru scurtarea la ºase ore a zilei de lucru.

Rezultatele preliminare ale studiului derulat timp de doi ani de oraºul suedez Göteborg, unde îºi are sediul constructorul auto Volvo, aratã însã cã pentru un program de lucru de ºase ore pe zi costurile sînt mai mari decît beneficiile, informeazã Bloomberg.

Experimentul derulat la un cãmin de bãtrîni aratã cã pentru a scurtã programul zilnic de lucru, de la opt la ºase ore, al celor 68 de asistente care lucreazã la acest cãmin, municipalitatea a fost nevoitã sã angajeze alte 17 persoane, ceea ce a însemnat un cost suplimentar de 12 milioane de coroane (2,2 milioane de dolari). de la furnizori americani sau europeni, respectã reguli precise ºi extrem de sensibile ºi termene de livrare care se întind pe mai mulþi ani. Astfel, începînd din 2013, au fost semnate doar contracte de 4 miliarde de dolari, în timp ce bugetul anual de apãrare polonez s-a ridicat în anul 2017 la aproximativ 9,3 miliarde de euro. Efectele acestui proces de modernizare vor fi resimþite în jurul anului 2021, cînd vor avea loc primele livrãri ºi se vor încheia complet pînã în 2030. Se aºteaptã ca în urmãtorii 15 ani, o sumã totalã de 55 miliarde dolari sã fie cheltuitã pentru modernizarea forþelor armate, ºi alocarea a 2,5% din PIB bugetului apãrãrii. Reînarmarea Poloniei este încã în fazã incipientã ºi a declanºat deja o concurenþã acerbã între marile grupuri industriale de apãrare din SUA, Marea Britanie, Geroania ºi Franþa care doresc sã profite de banii pe care Polonia a promis sã-i aloce pentru cumpãrarea de armament. Varºovia negociazã cu acestea achiziþionarea de avioane ºi elicoptere de luptã, tancuri, rachete de croazierã, submarine.

Poznan, noul cartider general al trupelor SUA din Europa de Est Relaþia dintre Polonia ºi Statele Unite depãºeºte cu mult interesele industriale. Prioritatea acordatã achiziþionãrii de sisteme americane este precursorul necesar, dar nu exclusiv, pentru decizia de a avea trupe americane care sã participe la eforturile de descurajare a Rusiei. Pentru Statele Unite, Polonia este un „elev bun“, pentru cã Varºovia a alocat peste 2% din PIB-ul pentru apãrare. Datoritã poziþiei sale geografice, Polonia este plasatã ideal pentru a servi ca bazã pentru consolidarea flancului de est al NATO ºi gãzduieºte încã de la începutul anului noul mini-cartier general logistic al trupelor americane prezente în Europa Est. Acest cartier general a fost mutat din Germania, unde sînt staþionate majoritatea forþelor americane din Europa, la Poznan, oraº din vestul þãrii. Acest comandament este responsabil pentru coordonarea a aproximativ 5.700 de soldaþi americani în cadrul Operaþiunii Atlantic Resolve. Aceºti militari nu se aflã doar pe teritoriul polonez, ci se antreneazã cu forþele armate ale tuturor þãrilor NATO din Europa centralã ºi de Est. vinovat de faptul cã a minþit FBI-ul ºi a acceptat sã coopereze cu justiþia. În afarã de complicitatea cu Moscova, Mueller încearcã, de asemenea, sã stabileascã dacã preºedintele american s-a fãcut vinovat de obstrucþionarea justiþiei. Investigaþiile se concentreazã în special asupra condiþiilor în care el l-a destituit, în mai, pe directorul FBI James Comey. Potrivit acestuia din urmã, care a depus mãrturie sub jurãmînt în Senat, preºedintele i-a cerut personal, într-o întîlnire în Biroul Oval, sã îngroape ancheta cu privire la Flynt. La începutul lui ianuarie, Trump a apreciat ca „improbabil” sã se întîlneascã cu procurorul special.

„Douã sau trei sãptãmîni” Întrebat despre calendarul unei asemenea audieri, el a evocat, în termeni vagi, un posibil termen în „douã sau trei sãptãmîni”. Trump a fost întrebat dacã crede cã procurorul va fi drept cu el. „Vom vedea (...). Sper”, a spus el, dupã care a subliniat din nou cã nu are sã-ºi reproºeze nimic. „Nu a existat cea mai micã complicitate. Nu a existat cea mai micã obstrucþionare”, a adãugat el. Ty Cobb, avocatul Casei Albe, a pãrut însã sã dea dovadã de mult mai multã

Studiul aratã totuºi cã angajaþii au fost mai sãnãtoºi, ceea ce a redus absenþele din motive medicale, iar îngrijirea acordatã pacienþilor s-a îmbunãtãþit, dar, cu toate acestea, municipalitatea din Göteborg nu va face din ziua de lucru de ºase ore un program permanent.„În mod clar apar costuri mai mari. Este mult prea scump sã introduci la nivel general un program de lucru mai scurt într-un interval de timp rezonabil“, a declarat Daniel Bernmar, un politician local responsabil de programele de asistenþã care vizeazã persoanele în vîrstã. Experimentul din Göteborg este doar ultimul dintr-o serie de programe-pilot vizînd scurtarea programului de lucru derulate în Suedia, þarã consideratã reprezentativã pentru sintagma „statul bunãstãrii“ (welfare state). Deºi datele istorice aratã cã lungimea medie a unei zile de lucru a scãzut în Suedia în ultimul secol, în prezent nu existã planuri pentru a introduce la nivel naþional o zi de lucru de ºase ore. Cu toate acestea, Daniel Bernmar a declarat cã ar dori sã fie efectuate mai multe studii cu privire la beneficiile pe termen lung pentru societate care ar apãrea în urmã scurtãrii zilei de lucru. Un argument pro este cã un program de lucru mai scurt ar permite prelungirea duratei vieþii profesionale. (inCont.ro)

Nouã forþã de apãrare teritorialã de 50.000 de oameni În paralel, noul guvern polonez a decis sã creeze o „forþã de apãrare teritorialã“ de 50.000 de oameni care se va adauga celor 100.000 de militari activi. Aceastã nouã forþã de apãrare urmeazã sã fie operaþionalã în decurs de trei ani, pînã la începutul anului 2020, ºi ar urma sã fie echipatã numai cu echipamente poloneze ºi va avea drept scop doar apãrarea comunitãþilor locale, dar va fi sub comanda Ministerului polonez al Apãrãrii. Polonia este doar la începutul consolidãrii ºi modernizãrii armatei sale ºi poate deja sã pretindã cã este într-o poziþie de forþã politicã în ceea ce priveºte angajamentele faþã de NATO ºi Statele Unite.

Budapesta, mai mulþi bani pentru armament ªi armata ungarã a început o modernizare istoricã, dupã cum scrie presa maghiarã. În acest context, bugetul planificat pentru acest an, în valoare de 428 de miliarde de forinþi (aproximativ 1,4 miliarde euro), reprezintã un pas important, a declarat ministrul ungar al Apãrãrii. Istvan Simicsko a subliniat cã 30% din suma respectivã va fi folositã pentru dezvoltare ºi modernizare, aproximatv 40% pentru creºteri salariale, iar restul de aproximativ 30% va fi destinat pentru funcþionare ºi mentenanþã.

Printre þintele modernizãrii, ministrul a amintit crearea capacitãþii de transport aerian a armatei ungare, ceea ce presupune dotarea cu avioane pentru transportul militarilor. În acest sens, Budapesta ºi-a propus sã achiziþioneze douã avioane Airbust A319. Oficialul maghiar s-a referit ºi la dezvoltarea „capacitãþii de distrugere de blindate“.

Budapesta va aloca mai multe miliarde de forinþi ºi pentru achiziþionarea unor mijloace de artilerie, muniþie ºi radare militare. Prioritarã este anul acesta ºi modernizarea cazãrmilor, mai cu seama din bazele militare de la Hodmezovasarhely, Tata ºi Szolnok. Ungaria a crescut, din ianuarie, indemnizaþia militarilor cu 5%.

VIORICA MARIN prudenþã, mai ales cu privire la mãrturia sub jurãmînt. „Dacã trebuie sã notãm cã domnul Trump s-a exprimat în pripã, înainte sã plece la Davos, el este hotãrît sã continue sã coopereze deplin cu serviciile procurorului special ºi este pregãtit sã discute cu domnul Mueller”, a declarat el, citat de CNN. Secretarul Justiþiei Jeff Sessions a fost interogat sãptãmîna trecutã de serviciile lui Mueller în aceastã anchetã. Aceasta este prima audiere cunoscutã a unui membru a Guvernului Trump în cadrul acestor investigaþii ultrasensibile. Într-o audiere publicã, în Senat, în iunie 2017, Sessions a catalogat drept o äminciunã detestabilã” ideea potrivit cãreia ar fi putut sã se afle în complicitate cu Guvernul rus. Însã el a provocat totodatã frustrarea senatorilor din Comisia pentru Informaþii, refugiindu-se adesea în spatele prerogativei care-i permite sã pãstreze confidenþialitatea discuþiilor sale cu preºedintele. Un apropiat loial al lui Donald Trump, Jeff Sessions, s-a recuzat în ancheta cu privire la Rusia, care continuã sã afecteze preºedinþia. Însã unii îl suspecteazã cã a continuat în culise sã tragã sfori, recomandînd concedierea în mai 2017, de cãtre Trump, a directorului FBI James Comey.

(News.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 2 februarie 2018

Universalitatea bunelor maniere (43) Personalul de serviciu (2) Vã poate deranja, ºi multora li se întîmplã sã se simtã astfel, spre exemplu, faptul cã, de fiecare datã cînd paharul vi se goleºte, se aflã o persoanã în apropiere care îl umple la loc. E posibil ca dvs. sã beþi multã apã ºi sã aveþi senzaþia cã persoana de serviciu s-a transformat în umbra dvs. Nu este nevoie sã vã enervaþi. La fel, nu trebuie sã credeþi cã este vorba de o pisãloagã sau de un pisãlog care nu are altceva mai bun de fãcut. Aceasta este exact munca pe care trebuie sã o îndeplineascã. Dar dacã vã deranjeazã, în loc sã vã iritaþi, spuneþi-i sã nu se mai ocupe de paharul dvs., cã îl veþi anunþa cînd veþi avea nevoie de ceva. De asemenea, îi puteþi cere sã lase o canã cu apã lîngã tacîmul dvs., dacã ceea ce beþi este apã. Sînt douã posibile soluþii mult mai civilizate decît enervarea pe cineva care îºi îndeplineºte munca. În ceea ce priveºte personalul de serviciu al unui restaurant, adicã echipa de ospãtari, bucãtari, picolo, ospãtarul-ºef etc., acesta trebuie sã îndeplineascã, de asemenea, unele condiþii. Pe de o parte, toþi membrii acestei echipe, care presteazã un serviciu publicului, în acest caz în faþa unui grup de meseni, trebuie sã poarte uniformã, care poate fi compusã dintr-o cãmaºã albã, pantalon ºi vestã închisã la culoare, ºi cravatã sau papion. Trebuie ca responsabilul, ºeful de salã sau ospãtarulºef sã se deosebeascã într-un fel în ceea ce priveºte uniforma, respectînd hainele de bazã. Aºadar, un mod de a ieºi în evidenþã poate fi ca peste acelaºi pantalon ºi aceeaºi cãmaºã sã poarte o tunicã. De asemenea, poate fi îmbrãcat ºi într-un costum total diferit de restul personalului, depinzînd de politica de marketing a restaurantului; în mod normal, bucãtarul nu este obligat sã se îmbrace diferit, avînd în vedere cã este singurul membru care nu vede clienþii, nici mãcar nu merge în salon sau în separeurile unde se servesc mîncãrurile. De aceea, va fi de ajuns ca vestimentaþia sa sã includã un ºorþ ºi o bonetã care sã împiedice ca pãrul sãu sã ajungã în vreo farfurie.

Femeile care au pãrul lung trebuie întotdeauna sã îl poarte strîns, dar mai ales atunci cînd servesc, avînd în vedere cã s-ar putea întîmpla situaþia neplãcutã ca un mesean sã gãseascã un fir de pãr în supã. Aceastã regulã este mai mult o normã de igienã, dar, fiind îndeplinitã, va fi o dovadã de educaþie, pe care responsabilul cu masa o aratã faþã de invitaþii sau clienþii sãi.

Bineînþeles, toate aceste persoane care fac parte din personalul de serviciu, atît al unei case particulare, cît ºi al unei instituþii publice, vor trebui sã ºtie foarte bine în

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (54) Miercuri, 4 octombrie 2000 Sînt zdrobitã. Fizic ºi psihic. M-a dus tata la Maia la tratament de întãrire. M-am „ridicat” pe 2 octombrie, de ziua lui, cînd a împlinit 65 de ani. Pentru cã mamei i s-a arãtat Buni în vis, am fãcut ce ne-a transmis: ne-am dus în Parcul Herãstrãu ºi am mîncat mici, ca pe vremurile trecute. Seara am fost invitatã la Roxana. M-a servit cu peºte ºi mãmãliguþã. Cred cã îmi revin la viaþã mîncînd.

Dar Florinuþ, bietul de el? Cum pot bãga eu în gura mea ceva bun, întãritor ºi nu ºtiu ce face el, dacã mai trãieºte?!

Realizãri ºi rãsplata lor! Bune pentru viaþã.

Nerealizãri înseamnã nevoia efortului! Succesul este împlinirea visului dorit. Dar trebuie sã ne supunem legilor acestui Univers: cauze ºi efecte.

9 octombrie 2000 Pãrinþii amîndoi mã însoþesc la Bisericã, sã nu cad, sã nu mã prãbuºesc. Minunea Domnului! Dupã 4 luni de absenþã, îl vãd pe Florin viu, în carne ºi oase, la slujbã!

Nu conta cã pãrea indiferent, rece. Se fãcea cã nu mã vede. El, Florinuº era viu! Mã rugam plîngînd ºi rîzînd, cu lacrimi fierbinþi. Dacã a putut sã ajungã la Bisericã, Doamne, e salvat! Mulþumesc, Dumnezeului Mare cã mi-a ascultat rugãciunile.

ce constã munca lor ºi scopul pentru care ocupã postul.

Nu este admis ca, primind totuºi un tratament educat din partea comesenilor sau a clienþilor, sã arate reticenþã faþã de posibilele cereri ale acestora, pentru simplul fapt cã trebuie sã îi serveascã. În acest caz, nu este exclus sã devinã obiectul unor critici sau plîngeri din partea superiorului lor. În fine, personalul de serviciu meritã sã fie tratat cu respect ºi politeþe ºi nu trebuie pus într-o situaþie de inferioritate faþã de dvs., chiar dacã sînteþi director de firmã sau aveþi afaceri de milioane.

Folosirea tacîmurilor (1) Odatã aºezaþi la masã ºi mîncarea servitã, e posibil sã vã confruntaþi cu una dintre sarcinile cele mai complicate ale artei de a mînca: mînuirea tacîmurilor.

Regulile asupra modului corect de folosire a tacîmurilor au apãrut în Franþa ºi, de atunci, s-au rãspîndit în toatã lumea. Aºezarea tacîmurilor nu este atît de complicatã, ajunge sã þinem cont de douã reguli iniþiale, care ne ajutã sã le înþelegem pe celelalte. Prima regulã se referã la faptul cã în stînga noastrã ºi în stînga farfuriei se aºeazã furculiþa, fie cã este una, fie cã sînt douã, dacã meniul include carne ºi peºte. În ultima situaþie, furculiþa pentru carne se va afla mai aproape de farfurie, iar cea de mai departe va fi pentru peºte. Tot în stînga se gãseºte ºi ºerveþelul, deºi acesta se poate pune ºi pe farfurie. A doua regulã cere ca în dreapta sã fie aºezate cuþitul sau cuþitele ºi lingura.

Dacã participaþi la un prînz sau la o cinã specialã, puteþi rãmîne uimit sau confuz la vederea unui cuþit fãrã zimþi, plat ºi diferit de cuþitul convenþional. Este vorba de paletã, care se foloseºte la mîncatul peºtelui ºi este aºezatã între cuþitul de carne ºi lingurã. Dacã existã o lingurã, o furculiþã sau un cuþit de dimensiuni mici în dreapta farfuriei, dar ceva mai departe de restul, sã ºtiþi cã este vorba despre tacîmurile pentru desert, care se aºazã încruciºate între ele. Deºi este posibil ca serviciul privat sau restaurantul sã aibã ordin sã aducã aceste tacîmuri înainte sau împreunã cu desertul.

Specifice pentru primul fel sînt cuþitele care nu au tãiº, avînd în vedere cã sînt potrivite pentru mîncãruri care nu sînt greu de tãiat, precum ouãle umplute, verdeþurile etc. În ceea ce priveºte furculiþele, nu se deosebesc ca dimensiune cele pentru primul ºi pentru al doilea fel de mîncare, deºi sînt diferite ca formã. Va trebui sã faceþi diferenþa dintre diferitele tipuri de linguri: una de dimensiune mare, lingura de supã, alta intermediarã, pentru desert, ºi o a treia, cea mai micã, linguriþa de cafea.

Dacã restaurantul sau amfitrionii mesei, la care dvs. asistaþi, nu au aºezat toate tacîmurile care vor fi necesare, vor trebui sã le serveascã împreunã cu felul specific care le cere. Dacã meniul include numai douã feluri de mîncare, nu permiteþi ca ospãtarul sau majordomul sã vã ofere doar cîteva tacîmuri pentru toatã masa.

Trebuie sã le schimbe, cel puþin cu acelaºi tip.

Luni, 30 octombrie 2000 Care durere este mai acutã, cea fizicã sau cea psihicã? Cînd ai psihicul sãnãtos, durerea fizicã o poþi ameliora. Mintea ta o stãpîneºte. Pe cînd durerea psihicã, corpul bine dezvoltat ºi sãnãtos nu þi-o poate alina.

Putem încerca la ajutorul lui Dumnezeu. Ca sã ajungi la Domnul trebuie sã ieºi din lume, sã fugi de cele lumeºti, sã te refugiezi în rugãciune totalã, stopînd zgomotul ºi influenþele exterioare. Am cap, am trup. Sînt sãnãtoase.

Sînt mutilatã sufleteºte!

1 noiembrie 2000 Am 29 de ani. Mã aflu singurã în „Casa Niei”, adicã, în garsoniera de lîngã Cinema Patria, la etajul 6, de pe Magheru nr. 16-18. De ieri searã. Încerc sã mã instalez cît mai comod pentru adevãrata mea independenþã, cum m-a sfãtuit psiholoaga mea, Dana, ºi nu numai ea, ca sã nu mã mai cert cu pãrinþii ºi sã-mi vãd de viaþa mea.

Am primit o scrisoare de la Florinel. E în armatã.

Seara m-a sunat. Vocea lui era caldã. Doar vorba mea a fost tîmpitã. Am devenit suspicioasã ºi, în loc sã scap de fricã, mã afund mai mult în ea. M-am dus sã le spun a lor mei de scrisoarea primitã. Mama era rãu bolnavã. E dependentã de mine. E ºocatã cã voi sta singurã. I s-au fãcut injecþii ca sã-ºi revinã. Tata mi-a oferit crizanteme portocalii superbe.

Pãrinþii îmi induc neputinþa de a mã descurca în independenþa faþã de ei. Cã sînt cheltuieli, cã nu vor face faþã... Dana mi-a spus sã nu-mi fac griji, cã îmi aduce ea o coajã de pîine. Mama spune cã viaþa nu se duce doar

Odatã asimilate aceste norme, este posibil sã vã aparã îndoieli în legãturã cu ce tacîmuri sã utilizaþi în fiecare caz. Bunul-simþ, chiar dacã este cel mai slab dintre simþuri, vã va ghida pentru a evita orice confuzie.

Primele feluri prezintã mai puþine dificultãþi. Dacã este vorba de supe, consommé-uri sau diverse sosuri, lingura este singura posibilitate. Dacã primele sînt verdeþurile sau salatele, trebuie sã folosiþi furculiþa, ajutîndu-vã, din cînd în cînd, de cuþit.

Al doilea fel poate da naºtere la mai multe dubii.

Dacã este o mîncare cu carne sau peºte, furculiþa ºi cuþitul vor fi cele pe care va trebui sã le folosiþi, dar în unele cazuri va fi mai bine sã utilizaþi paleta pentru peºte.

Ouãle, fie umplute, prãjite sau omletã, trebuie tãiate cu furculiþa. La fel se întîmplã ºi cu cartofii, mai puþin în cazurile cînd sînt fierþi în coajã ºi este indicatã folosirea cuþitului.

Deserturile pot presupune, de asemenea, dificultãþi.

Amintiþi-vã cã toate dulciurile, tartele, prãjiturile etc. trebuie tãiate numai cu furculiþa, dacã nu cumva sînt tari, caz în care le veþi putea mînca ajutîndu-vã de cuþit. În ceea ce priveºte fructele, este recomandat de cãtre normele de comportament la masã sã fie cojite cu ajutorul furculiþei ºi al cuþitului, dacã este vorba de fructe cu coajã. Cu toate acestea, proprietãþile vitaminizante ale cojilor unor fructe sînt luate în seamã din ce în ce mai mult, fapt pentru care comeseanul va putea sã le mãnînce fãrã sã le cojeascã. În aceastã situaþie, fructul respectiv va trebui servit spãlat în mod corespunzãtor.

Fructele tropicale, precum kiwi, cherimoya sau kaki, se mãnîncã cu linguriþa. Fructele de dimensiuni mai mici, cum ar fi cireºele, murele, strugurii etc., pot fi mîncate direct cu mîna.

Odatã cunoscute regulile de bazã ale folosirii tacîmurilor, trebuie sã þineþi cont cã existã un adevãrat cod al bunelor maniere care aduce eleganþã ºi uºureazã chiar munca ospãtarului sau a amfitrionului banchetului. Este un semn de bunã educaþie ca, atunci cînd aþi terminat de mîncat, sã aºezaþi tacîmurile pe farfurie, încruciºate, cu dinþii furculiþei în jos, ceea ce înseamnã cã aþi terminat de mîncat ºi, în mod educat, o indicaþi chelnerului.

Felul de a folosi aceste ustensile, care ni se servesc pentru a mînca, este, de asemenea, revelator. Sînt persoane care apucã furculiþa de parcã s-ar duce sã omoare pe cineva; mai bine vã pãstraþi þinuta ºi disimulaþi, chiar dacã vã este foarte foame, decît sã duceþi o luptã înverºunatã cu curcanul. Utilizaþi tacîmurile înclinate, formînd un mic unghi faþã de corp ºi farfurie, cu degetul mare, cu indicatorul ºi cel mijlociu. Încercaþi ca restul degetelor sã nu fie ridicate, nici în poziþie rigidã, de parcã le-ar enerva cã îºi pierd întîietatea.

Este necesar sã ne lãmurim în ceea ce priveºte mînuirea cuþitului ºi a furculiþei în funcþie de continentul pe care ne aflãm. Existã douã stiluri diferite ºi, chiar dacã este vorba de nuanþe, ne putem face de rîs dacã nu þinem cont de ele. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO cu atît. Mã omoarã cu facturile a douã case. Nu vreau sãi judec. Dana mi-a spus cã au greºit cu raþiunea lor, cu educaþia lor asupra mea. Cã mama e vinovatã de inconforturile mele, cã de la ea le moºtenesc. Cã o educaþie ºi un ajutor nu se reduc numai la cîteva întrebãri, dacã am mîncat, ce doresc sã-mi prepare? Vine de pe drumurile ei, obositã, cã ea munceºte, are noroc de serviciu. Eu nu am. Se apucã de curãþenie în casã, spalã, calcã, face mîncare ºi nu ºtiu cu ce se mai ocupã. Numai de mine nu.

Seara, stã la televizor, ascultã ºtirile, sã se informeze.

Adoarme cu ele în gînd. Eu sufãr. Pentru mine nu gãseºte soluþii în nimic. Se mai plînge cã o doare capul, cînd eu îi mãrturisesc pustiul din sufletul meu. Dana, ca specialistã, mi-a spus: „Pleacã! Dacã nu faci ce-þi spun nu mai avem ce vorbi!”. Trebuia sã ne despãrþim odatã!

Jertfele pãrinþilor trebuie sã mã sprijine sã mã ridic.

Ajutã-mã, Doamne, sã te iubesc mai mult, milostiveºtete de roaba ºi pãcãtoasa Ta! Este adevãrat cã nu i-am ascultat pe pãrinþii mei. Mau crescut, m-au adus pînã aici, nu am fost fericitã.

Pãrinþii au datoria sã-i facã pe copiii lor fericiþi!

2 noiembrie 2000 Tata l-a visat pe Florin. Venise din armatã ºi l-a întrebat ce simte pentru mine. Florinuþ i-a rãspuns cã mã iubeºte ºi, pentru el, noi toþi, sîntem familia lui.

Mulþumesc, Doamne! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (34) B.I.C.E. (Bani, Ideologie, Compromis, Ego) (4) Ahmed a fãcut parte din celula teroristã responsabilã pentru deturnarea zborului TWA 847 ºi pentru criza ostaticilor care i-a urmat. Noaptea trecutã, el a coborît din avion ºi s-a plimbat în tihnã prin terminalul ,,Dulles” de parcã ar fi fost un alt imigrant obosit care venea în America pentru a lua viaþa de la capãt.

Bineînþeles, nu a ieºit niciodatã din terminal, nu în calitate de om liber. Agenþii DSS s-au nãpustit asupra lui ca niºte vulturi asupra unui cîine de prerie. Nu avea unde sã se ascundã ºi ºtia asta. Nu a opus nici o rezistenþã în timp ce era introdus într-o maºinã guvernamentalã ºi condus pînã la refugiu.

– Ahmed, încep eu.

Ochii sãi se feresc de ai mei. Observ cã privirea îi e fixatã asupra balconului ºi mã întreb dacã a ascultat aceleaºi povestiri pe care le-am auzit eu despre interogarea unui terorist cunoscut. CIA a prins acel individ periculos în New York cu cîteva luni în urmã. Atunci cînd nu a vrut sã coopereze, agenþii secreþi l-au atîrnat cu capul în jos peste balcon, aparent ca sã poatã arunca o privire mai de-aproape asupra strãzii, aflatã la vreo treizeci de etaje mai jos. Dupã aceea, tipul a cîntat ca Michael Jackson, dar cu vitezã superioarã.

Noi procedãm într-o manierã diferitã aici, însã nu îi voi spune asta lui Ahmed. Nu încã.

- Ar putea fi mai rãu, Ahmed, îi spun.

El pare surprins, de parcã aº fi intrat în capul lui.

Poate se gîndea la sirieni ºi la cum îºi interogheazã ei prizonierii libanezi. În general, sirienii încep prin a dezbrãca complet deþinutul ºi a-l lega de un scaun, dupã care îi forþeazã pe gît un furtun de grãdinã. De aici încolo devine mai puþin plãcut. Gîndiþi-vã la curentul electric.

- Dã-mi voie sã-þi citesc drepturile pe care le ai.

Ochii lui Ahmed se mãresc. Nu sînt sigur dacã e suprins sau pur ºi simplu nu înþelege ce-i spun.

Memoriile unui celebru criminalist român (2) ,,Marele furt, sãvîrºit de micul infractor” (2) În cele din urmã, investigaþiile au confirmat valabilitatea primei ipoteze, iar pentru o verificare suplimentarã a fost interogatã ºi concubina infractorului, care a declarat cã înmînarea banilor ar fi avut loc la o datã ulterioarã marelui furt pe care-l anchetam. Deci, toate bune...

Cu toate insistenþele noastre, n-a fost însã posibil sã aflãm numele necunoscutului ºi a trebuit sã ne mulþumim doar cu semnalmente despre autenticitatea cãrora nu ne puteam pronunþa. Totodatã martora a susþinut cã odatã cu înmînarea banilor, strãinul nu i-a dat nici o altã explicaþie în afara aceleia cã ajutorul a fost trimis din Italia.

La percheziþia domiciliarã au fost gãsite fotografii, scrisori ºi vederi din conþinutul cãrora rezulta cã Lepãdatu era cunoscut la Roma ca... om de afaceri ºi filantrop; fãcuse donaþii pentru un azil de bãtrîni ºi pentru un institut de cercetãri! Aºadar, se pãrea cã în jurul lui laþul se strîngea tot mai mult. În continuarea anchetei, reþinînd ºi ipoteza unei descrieri sincere a semnalmentelor necunoscutului, am încercat sã exploatãm acest portret, ascultînd-o ºi pe casierã. Mai precis, am rugat-o sã-ºi reaminteascã fizionomia persoanelor pe care le-a remarcat în imediata ei apropiere cîteva secunde înaintea comiterii furtului. În timp ce fãcea eforturi pentru a reconstitui secvenþele critice, colega ei încerca sã-i aminteascã despre prezenþa unui bãrbat blond din apropierea ghiºeului. Ea a evidenþiat ºi un aspect aparent minor, ºi anume cã bãrbatul necunoscut pusese mîna pe capul unui copil.

– Care copil? – am întrebat noi.

– Acela care admira reclamele colorate din vecinãtatea rafturilor.

Despre acest fapt nu avuseserãm cunoºtinþã. O pistã nouã se deschidea în faþa noastrã! Am aflat, deci, cã la ora ºi secundele critice, la faþa locului se afla ºi un copil!

Casiera ºi colega ei îºi amintiserã ºi expresia folositã de bãiat:

Pag. a 19-a – 2 februarie 2018

– Ai dreptul sã pãstrezi tãcerea. Tot ceea ce spui va fi folosit împotriva ta. Ai dreptul la un avocat. Înþelegi?

Cred cu fermitate în sistemul nostru legal. Cred în justiþie. ªi totuºi, faptul de a-i citi unui gunoi uman precum Ahmed „drepturile Miranda“ îmi întoarce stomacul pe dos.

Prizonierul meu se uitã la Ibrahim, apoi la mine.

- Înþeleg.

- Bine. Spune-mi despre tine. Ce ºtii despre americanii þinuþi ostatici în Liban? Nimic nu e mai eficient ca a trece direct la subiect.

Ahmed începe sã transpire în pulovãrul sãu pe gît. La început nu îmi rãspunde, preferînd în schimb sã arunce din nou priviri furiºe cãtre balcon.

– Ahmed. Ce ºtii despre ostaticii americani?

Acum sînt exact în faþa lui. Nasul meu e la cîþiva centimetri de al lui. Genunchii noºtri se ating. Sîntem instruiþi sã procedãm astfel, de vreme ce acest comportament îl face pe deþinut sã nu se simtã în largul sãu.

El îºi fereºte ochii.

– Care dintre ei?

Rãspuns bun. Asta înseamnã cã ºtie ceva.

– Care dintre ei? spun eu. Cei despre care ºtii.

Nu rãspunde. Tremurã acum. Aratã jalnic ºi pierdut.

E amuzant cît de fioros pãrea în fotografiile din dosarul sãu cînd þinea un AK-47 în dreptul pieptului. Acum, cu pãrul cîrlionþat pieptãnat cu cãrare pe mijloc, cu trupul sãu slãbãnog ºi cu blugii lui scorþoºi, pare pierdut ºi neputincios. Nu vreau sã-mi fie milã de el, nu dupã tot ceea ce a fãcut, însã o parte din mine nu poate simþi nimic altceva. O micã parte.

- ªtiu despre ostatici, spune el cu glas moale. Îl studiez îndelung ºi mã întreb dacã e pe cale sã plîngã.

- Despre care ostatici, Ahmed?, întreb.

Sînt destul de aproape de el pentru a-i simþi mirosul.

Sãpunul ar fi de mare ajutor. Încerc sã nu respir.

- Cei coborîþi din avion, mãrturiseºte el.

Atunci cînd zborul TWA 847 a fost deturnat, avionul era programat sã zboare între Atena ºi Roma. Teroriºtii, care s-au intitulat Organisation for the Oppressed on Earth – Organizaþia pentru Oprimaþii Pãmîntului – un nume mai degrabã caraghios pentru Hezbollah, a ordonat pilotului sã se îndrepte cãtre Beirut. Dupã ce a aterizat pe Aeroportul Internaþional din Beirut, aproape

douãzeci de pasageri au fost eliberaþi în schimbul combustibilului. Avionul a zburat apoi în Alger, unde li s-a dat drumul altor douãzeci de pasageri. Dupã o staþionare scurtã, avionul a zburat înapoi cãtre Beirut, unde teroriºtii l-au executat pe scafandrul Seabee (membru al unuia dintre batalioanele de construcþie din Marina Statelor Unite, care ridicã baze aviatice ºi alte clãdiri la þãrm – n.a.), Robert Stethem, un puºti din Maryland, ºi lau aruncat pe pistã.

Aeroportul Internaþional din Beirut se aflã în mijlocul cartierului ºiit ºi îi lipsesc chiar ºi cele mai elementare mãsuri de securitate, cum ar fi un gard de marcare a perimetrului. Orice poate veni ºi pleca de pe piste, aspect care a constituit un mare avantaj pentru teroriºti.

Ei au început sã scoatã pasagerii din avion ºi sã-i ascundã în diverse locuri din Beirut. ªapte americani, toþi cu nume de rezonanþã evreiascã, au fost primii dispãruþi în mahalalele ºiite. Dupã care teroriºtii au forþat piloþii sã zboare înapoi în Alger. Tot acest du-te-vino între Liban ºi Algeria a servit la punerea pe jar a massmediei. Totul s-a transformat într-o adevãratã dramã internaþionalã, rulatã zi ºi noapte pe numeroase canale de ºtiri. Hezbollah a savurat fiecare clipã. Gruparea e o curvã media. În cele din urmã, avionul a revenit la Beirut.

Teroriºtii au scos afarã restul pasagerilor ºi i-au închis în diverse locuri din oraº. În acest punct al dramei, teroriºtii aveau încã patruzeci de ostatici. Nabih Berri, un ºef de rãzboi local care controla Miliþia Amal, s-a ales cu pasagerii, iar oamenii lui au fost cei care i-au pãzit în locaþiile sigure împrãºtiate prin Beirut. La momentul respectiv, Berri activa ºi pe post de ministru de Justiþie al Libanului.

De ce a deturnat Hezbollahul zborul 847?

Rãzbunarea ºi avantajul strategic au fost principalele lor motivaþii. În lista lor de cereri, teroriºtii au insistat ca tentativa de asasinare de pe 8 martie 1985 a ºeicului Fadlallah sã fie condamnatã de comunitatea internaþionalã. Deturnarea a fost rãspunsul imediat al Hezbollahului la acest atentat. În acelaºi timp, teroriºtii au cerut ca Israelul sã elibereze 700 de prizonieri ºiiþi capturaþi în Libanul de Sud. (va urma) FRED BURTON

– Tanti, pot sã mã uit la poze?

Din acel moment nu-l mai vãzuse nimeni, mai ales cã nici capul nu-i ajungea pînã la nivelul ghiºeului! Aºadar, plecase neobservat. Cum micul personaj fusese singurul care se învîrtise la ora H mai aproape de bani, ne-am format o nouã ipotezã. Pentru noi putea fi suspectat ºi un eventual hoþ „în miniaturã”, cunoscînd cã în evidenþa judiciarã figurau mai mulþi copii ai familiilor dezorganizate, care nu demult pãrãsiserã unitãþile de reeducare.

Am obþinut descrierea cît mai fidelã a copilului ºi, drept urmare, fãrã un prealabil studiu al cartotecilor criminalistice, ne-am putut fixa, cu ajutorul memoriei lui Horãscu, asupra minorului Radu.

Cum pãrinþii micului suspect erau recidiviºti, prezenþa nejustificatã a acestuia la locul faptei nu mai putea fi pusã pe seama unei simple coincidenþe. Iatã de ce, direct de la agenþie, am pornit în goanã cu maºina la locuinþa cu pricina. Succes deplin! În urma descinderii ºi a cercetãrilor ulterioare a fost recuperatã o bunã parte din banii furaþi; restul fusese dãruit de micul Radu unor rude... În carnetul meu am notat: „marele furt sãvîrºit de micul infractor...”.

s-ar fi aflat în afara mediului salariaþilor. Constatarea cã pentru acest produs al infracþiunii nu exista o piaþã de desfacere a determinat colectivul de anchetã sã reþinã ºi ipoteza unei acþiuni de sabotaj economic.

A doua zi am fost invitat, împreunã cu Adrian Horãscu, sã participãm la o ºedinþã chiar în clãdirea întreprinderii, în sala unde se sãvîrºise infracþiunea.

Fuseserã convocaþi toþi salariaþii ºi aºezaþi într-o formaþie asemãnãtoare celei de front, în rînd cîte trei. Doi ofiþeri din conducerea direcþiei noastre ºi directorul Întreprinderii au luat cuvîntul, încheind cu un apel adresat oamenilor cinstiþi de a-ºi da concursul pentru demascarea hoþului. Se fãcea apel ºi la conºtiinþa fãptaºului necunoscut, sã procedeze singur la restabilirea situaþiei prin abandonarea ácelor în incinta fabricii.

La începutul adunãrii m-am plasat în spatele vorbitorilor care stãteau în picioare în mijlocul salonului. L-am anunþat pe colegul meu cã în timpul cuvîntãrilor voi încerca sã trec în revistã fizionomia, privirea ºi mimica tuturor, deºi mãrturisesc sincer cã nu întrezãream un succes. Mizam totuºi pe o cît de micã posibilitate de a depista un suspect – din atîþia salariaþi prezenþi! – observînd o eventualã tresãrire, cît de slabã, a omului ºocat ori timorat. Privirea îmi aluneca peste chipurile oamenilor aidoma razelor unui reflector. Horãscu era pregãtit ca, la cel mai mic semn, sã-l scoatã din salã, în liniºte ºi neobservat, pe cel vizat de mine.

Dupã cîteva minute, parcã un fluid magnetic m-a fixat asupra unui tînãr din rîndul trei, al cãrui os hioid – mãrul lui Adam, cum i se mai spune – sãlta de fiecare datã cînd privirile noastre se întîlneau. Curioasã sincronizare între dansul hioidului ºi impactul privirilor noastre!

Cu toatã fragilitatea supoziþiilor mele, mi-am permis sã verific; în fond, dacã tînãrul se va dovedi nevinovat, nu va avea nimic de suferit, iar eu, în schimb, voi cîºtiga o fãrîmã de experienþã în plus.

Conform înþelegerii, colegul meu s-a dus prin spatele „frontului” ºi, împreunã cu tînãrul vizat, pe care-l trãsese de mînecã, s-au strecurat odatã cu mine pînã în curtea întreprinderii, fãrã a fi observaþi de cãtre cei care rãmãseserã în salã. (va urma) DUMITRU CEACANICA

,,Afacerea numãrul unu” (1) Unul dintre cazurile din acea vreme a fost considerat de noi, pe atunci, drept „afacerea numãrul unu”, cu adevãrat prioritarã, pentru motivele pe care le voi arãta mai jos.

Cum s-au întîmplat lucrurile? Locotenent-colonelul Nicolae Bogdan, adjunct al comandantului Miliþiei Capitalei, primise însãrcinarea sã acorde toatã atenþia acþiunii pentru identificarea ºi prinderea infractorilor în cazul furtului cutiei cu ace pentru maºini de cusut „Singer”, spargere sãvîrºitã în incinta Fabricii de confecþii Bucureºti. Conducerea ministerului nostru urmãrea cu mult interes mersul cercetãrilor, cunoscînd cã, pe o anumitã duratã de timp, fabrica, miile ei de muncitori nu-ºi mai puteau continua activitatea fãrã aceastã rezervã de ace importatã încã dinainte de rãzboi.

Or, în acea perioadã, repetarea unei asemenea operaþii de import fiind imposibilã, valoarea pagubelor generate de furt lua proporþii remarcabile. În urma primelor cercetãri, au fost relevate unele aspecte care îndreptãþeau eliminarea ipotezei cã autorul

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 2 februarie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (32) Ce se întîmplã dupã despãrþirea sufletului de trup? (2) ªi îngerul a rãspuns: - Ascultã, sfinþite Pãrinte. Precum în lumea de aici oamenii dorm de seara ºi pînã dimineaþa ºi în ziua cealaltã se trezesc ºi, pe oamenii pe care îi ºtiau ieri, îi cunosc ºi îi salutã ºi discutã ºi de multe ori stau ºi se distreazã împreunã ºi întreabã unul de altul, aºa se întîmplã ºi în lumea cealaltã.

Se cunosc unul cu celãlalt ºi umblã împreunã ºi discutã. Aºa cum merge cineva la piaþã ºi acolo vede bogaþi ºi sãraci ºi întreabã cine este acesta ºi cine este acela ºi întrebînd aflã cine sînt ºi aceia pe care nu i-a vãzut niciodatã, la fel se petrece ºi acolo. Asta, bineînþeles, se întîmplã doar celor drepþi. Însã pãcãtoºii sînt lipsiþi ºi de acest lucru.

Atunci Pãrintele spuse: - Spune-mi, te rog, ce se întîmplã dupã despãrþirea sufletului de trup? ªi de ce se sãvîrºesc pomenirile morþilor? Îngerul a rãspuns zicînd: - Ascultã, sfinþite Pãrinte. Dupã despãrþirea sufletului de trup, el este luat de Sfinþii îngeri, ºi acest lucru se întîmplã dupã trei zile, ºi îl duc în cer pentru a se închina Domnului nostru Iisus Hristos. De la pãmînt pînã la cer existã o scarã înaltã ºi la fiecare treaptã se aflã o legiune de diavoli, care se numeºte vamã. Sufletul întîlneºte duhurile viclene, care aduc manuscrisele (catalogul în care sînt scrise faptele lui), le aratã îngerilor ºi le spun: „În ziua cutare ºi pe data de... ale lunii acest suflet a sãvîrºit fapta aceasta”. A furat, sau s-a desfrînat, sau a fãptuit adulter, sau a zis minciuni, sau a povãþuit vreun om la fapte rele; orice rãu a sãvîrºit este arãtat îngerilor. Atunci îngerii vãdesc dacã acel suflet a fãcut vreo faptã bunã, sau a dat milostenie, sau s-a rugat, sau a þinut post ori

Carte de cãpãtîi (33) PÃCATUL AVORTULUI Este mare ºi foarte greu de iertat, deci aceastã rugãciune se va rosti neîncetat cît trãim: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul ºi Cuvîntul lui Dumnezeu Celui viu, milostiv fii mie ticãloasei ºi netrebnicei ºi scoate de la întuneric la luminã sufletele nebotezate nãscute fãrã termen care zac în întuneric ºi pe care eu netrebnica ºi pãcãtoasa le-am osîndit.

Ultimele descoperiri ale ºtiinþei au rãsturnat ceea ce noi ºtiam ºi voiam sã credem: cã un copil nenãscut este numai o bucatã de carne, fãrã suflet. Astfel, la 18 zile începe sã se facã simþitã bãtaia inimii ºi intrã în funcþiune sistemul circulator; la 5 sãptãmîni se vãd clar nasul, obrajii ºi degetele fãtului; la 6 sãptãmîni începe sã funcþioneze sistemul nervos, se distinge clar scheletul ºi încep sã funcþioneze rinichii, stomacul, ficatul; la 7 sãptãmîni micuþul are toate organele interne ºi externe complet conturate ºi undele encefalice se fac simþite; la 10 sãptãmîni copilul are toate caracteristicile pe care le vedem dupã naºterea sa; la trei luni reuºeºte sã-ºi întoarcã capul, sã-ºi schimbe expresia feþei, sã-ºi sugã degetul, are amprente.

Prin întreruperea vieþii unui fãt ne opunem planului lui Dumnezeu, cãci nu ºtim cum anume poate influenþa acest copil viaþa noastrã ºi viaþa omenirii, nu ºtim ce geniu sau sfînt ucidem ºi nici ce repercusiuni poate avea acest fapt asupra noastrã. În general, avorturile nu duc la nimic bun. Mamele care practicã avorturile îºi fac singure rãu prin faptul cã uterul lor se subþiazã, uneori ajungîndu-se chiar la perforarea lui, se pot îmbolnãvi de diverse boli (flegmon, tromboflebite), fertilitatea se reduce simþitor ºi chiar se poate instala sterilitatea. Chiar dacã ulterior au loc naºteri, procentul copiilor nãscuþi prematur sau morþi este mare la femeile care au fãcut avorturi, de asemenea ºi a copiilor cu probleme. Se ajunge ºi pe plan familial la zdruncinãri ale cãsniciilor ºi chiar la divorþuri din aceste cauze, cãlcînd în picioare Crucea ºi Evanghelia pe care ai jurat la Sfînta Cununie. ªi cei ce ajutã ºi sînt de acord cu avortul îºi au partea lor de vinã, cãci în faþa lui Dumnezeu avortul este crimã cu premeditare. Vine o vreme cînd fiecare dintre noi vom da socotealã pentru darul cel mai de preþ pe care l-am primit: viaþa. Vine o vreme cînd va trebui sã o înapoiem cel puþin aºa cum am primit-o, dacã nu putem s-o îmbunãtãþim.

Vom reda în cele ce unneazã „Canonul de pocãinþã cãtre Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortaþi”, rugãciune ce se citeºte în faþa icoanei ºi a lumînãrii sau candelei aprinse, dupã ce aþi tãmîiat ºi aþi spus toate rugãciunile începãtoare din cartea de rugãciune: Tatãl nostru, Crezul, Psalmul 50 al lui David, precum ºi Rugãciunea inimii de cel

altceva bun a fãptuit. ªi îngerii ºi diavolii cîntãresc faptele. ªi dacã se va gãsi vreo faptã bunã mai mult decît pãcatele, îngerii iau sufletul ºi urcã pe treapta urmãtoare. Iar diavolii scrîºnesc din dinþi ca fiarele sãlbatice ºi se grãbesc sã smulgã acel suflet din mîinile îngerilor. ªi sufletul se ghemuie ºi se înspãimîntã ºi se strãduieºte sã se ascundã în braþele îngerilor. ªi se face mare ceartã ºi gãlãgie pînã ce acel suflet sãrman este eliberat din ghearele diavolilor. ªi urcã din nou spre altã treaptã ºi acolo gãsesc altã vamã, ºi mai sãlbaticã ºi puternicã. ªi aici se întîmplã iarãºi mare ºi negrãitã luptã, ca sã se dovedeascã cine va lua acel sãrman suflet. ªi diavolii, urlînd, cerceteazã sufletul ºi îl asupresc, zicînd: „Unde te duci? Nu eºti tu cel care te-ai desfrînat ºi ai pãtat Sfîntul Botez? Nu eºti tu cel care ai murdãrit Schima îngereascã? Unde te duci acum? Întoarce-te! Întoarce-te în iadul cel întunecat! Întoarce-te în focul cel din afarã! Întoarce-te la viermele cel neadormit!” Atunci, dacã sufletul acela este osîndit, diavolii îl iau înapoi ºi-l duc în pîntecele pãmîntului, în loc întunecat ºi îndurerat, ºi vai de el. Vai ºi amar de ceasul în care s-a nãscut acel om! ªi cine va povesti, sfinþite Pãrinte, ce pãtimesc sufletele osîndite în locul acela?

Iar dacã sufletul va fi gãsit curat ºi lipsit de pãcat, urcã cu bucurie la cer ºi îl aºteaptã îngerii cu fãclii ºi tãmîieri.

Dupã aceea merg la tronul Stãpînului ºi se închinã Domnului ºi Dumnezeului nostru Iisus Hristos ºi atunci vede corurile Sfinþilor Apostoli, Sfinþilor Mucenici, Sfinþilor Pãrinþi, ale celor nouã legiuni ale Sfinþilor îngeri, acea strãlucire nemãrginitã ºi ascultã psalmodieri îngereºti negrãit de frumoase. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) puþin 7 ori cu închinãciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul”; „Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu miluieºte-mã pe mine pãcãtosul” (de cel puþin 3 ori, de fiecare datã cu închinãciune); „ Sfinte (al cãrui nume porþi) roagã-te pentru mine, pãcãtosul” (cel puþin o datã, cu închinãciune); Sfinte (aici cheamã numele sfîntului al cãrui hram poartã biserica la care mergi) roagãte pentru mine pãcãtosul (cel puþin o datã cu închinãciune); Sfinþilor (aici cheamã numele sfinþilor care îþi sînt mai apropiaþi sau la care ai mai multã evlavie) rugaþi-vã pentru mine pãcãtosul (cel puþin o datã, cu închinãciune).

CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (1) Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Rãstignitu-Te-ai pe Cruce de bunãvoie, Hristoase, ca sã mãntuieºti pe cei cãzuþi de bunãvoie în întunericul pãcatelor.

Mãrturisesc cã eu însumi Te-am rãstignit ºi pruncul pe care Tu mi l-ai trimis cu nemãrginitã dragoste, cu nemãrginitã nepãsare ºi urã eu morþii l-am dat. Vrednic sînt de osîndã.

Ard de viu în focul conºtiinþei ºi nu am unde sã fug de la faþa mîniei Tale, Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi rodul cel viu l-am sfãrîmat. Auzi-mã, Doamne, nu mã lepãda pe mine dupã dreptate, ci mã acoperã ºi mã îndreaptã pe mine, cel cu totul neputincios ºi strîmb ºi fãrã glas întru apãrarea mea.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Omule împietrit ºi întunecat de noroiul pãcatelor, nu zãbovi în somnul adînc al conºtiinþei, ci vãzînd sabia atîrnatã deasupra capului tãu, trezeºte-te ca sã plîngi faptele tale cu amar. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Maica lui Dumnezeu Preacuratã, întinde-mi mîna mie celui sãrac de toatã bunãtatea ºi mã oblojeºte pe mine cel greu vãtãmat de puroiul rãnilor nenumãrate ce-mi brãzdeazã sufletul, inima ºi cugetul. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Loveºte piatra inimii mele cu toiagul milostivirii Tale, Doamne, ca sã izvorascã apa pocãinþei în pustiul învãpãiat al rãutãþii ºi necredinþei mele ºi sã încolþeascã în sufletul meu tot gîndul bine plãcut þie. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Strãin ºi împovãrat umblu pe pãmînt ºi însemnat de stigmatul pãcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sîngele pruncului tãu cum strigã cãtre Domnul ºi te trezeºte ºi te pocãieºte de faptele tale cele rele.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Recunoºtinþã strãmoºilor noºtri, înfãptuitorii Unirii Principatelor Protopãrinþi, pãrinþi Bunici ºi strãbunici, Noi sîntem trup Din lutul trupurilor voastre!

Iar lutul pururi e duhovnicesc, Cãci din þãrînã se preface-n Cer, ªi înþelepþii astãzi tãlmãcesc, Vigoarea inimilor voastre ca de fier…

Curajul vostru a clãdit o þarã, Prin sînge aþi þinut credinþa vie – Biserica lui Dumnezeu ca pe-o comoarã, ªi veºnic mãrturia voastrã este vie…

Vã mulþumim, strãmoºii noºtri dragi, Prin voi privim spre viitorul sfînt, Îngenunchind acum pe foi de fagi, Fãgãduim credinþã pe pãmînt!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Þi-aducem slavã

Þi-aducem slavã ºi-nchinare, Al adorãrii sfînt prinos, Sfînt Dumnezeu ºi Tatãl nostru ªi-al Domnului Isus Hristos!

Te lãudãm, Pãrinte veºnic, Cã-n Fiul Te-ai descoperit Plin de iubire ºi-ndurare, Neprihãnit ºi minunat.

Te adorãm prin Cel ce jertfã De bunãvoie S-a adus ªi-n ascultare pîn‘ la moarte, Smerit, în totul S-a supus.

Prin Duhul Tãu de înfiere, Noi „Ava (Tatã)!“ toþi strigãm ªi cu Isus, uniþi de Tine, În veci noi toþi Te adorãm!

Deplinã slavã, ceresc Tatã, Îþi înãlþãm smeriþi, cîntînd; Cu ceru-n sfîntã armonie, Ne închinãm în veci. Amin!

(Autor anonim)

Pildã creºtinã Întrebãri ºi rãspunsuri * Ce este greu? A te cunoaºte pe tine. ªi ce este uºor? A da sfaturi altora. * Ce folos poate sã aducã învãþãtura, cînd este pusã acolo unde nu trebuie? Ea este ca o lampã aºezatã într-un loc acoperit de întuneric. * Cine are cel mai mult? Cel ce doreºte cel mai puþin. * De ce aºtepþi, ca alþii sã te înþeleagã?

Cautã sã înþelegi tu pe alþii. * De ce oamenii lumii îmbrãþiºeazã cu aviditate orice filozofie care îl exclude pe Dumnezeu? Pentru cã firea pervertitã urãºte prezenþa unui Suveran, care condamnã pãcatul ºi oferã calea Sa de salvare. * Iubeºti viaþa? Atunci nu mai risipi timpul din care este fãcutã. * De ce trebuie sã ne rugãm? Fiindcã nici o zi nu este completã fãrã a vorbi cu Dumnezeu. * Ce efect are bîrfa? Ea rupe relaþiile dintre prieteni.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 2 februarie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Un britanic de numai 15 ani s-a dat drept directorul CIA ºi a obþinut acces la informaþii secrete ale SUA Britanicul Kane Gamble a reuºit, în mod surprinzãtor, pe cînd avea doar 15 ani, sã capete acces la informaþiile secrete gestionate de cãtre puternicele structuri de informaþii americane, în legãturã cu operaþiunile din Iran ºi Afganistan, dupã ce a pretins – nici mai mult, nici mai puþin – cã este însuºi directorul CIA. La vremea realizãrii acþiunilor sale, care s-au succedat pe durata cîtorva luni, pînã în prima parte a anului 2016, ingeniosul adolescent locuia laolaltã cu mama sa în Leicestershire. În modestul sãu dormitor, Kane Gamble a ticluit un plan, prin aplicarea cãruia a reuºit, conform sursei menþionate, sã acceseze conturile de serviciu ale unora dintre cei mai de seamã lideri ai spionajului american. În acþiunile sale, Gamble a reuºit sã îi convingã pe operatorii unuia dintre giganþii mondiali ai internetului cã este nimeni altul decît John O. Brennan – directorul de la acel moment al CIA, dar ºi pe funcþionarii din cadrul FBI, cã este însuºi directorul adjunct al acestei prestigioase structuri, Mark F. Giuliano. Astfel, adolescentul a reuºit, în cele din urmã, ceea ce pãrea imposibil: sã acceseze computere ºi baze de date, care conþineau informaþii secrete la care aveau acces doar

Dinozaurul înzestrat cu cel mai frumos penaj Astãzi, nu mai este un secret cã unii dintre dinozauri erau înzestraþi cu pene. Acum avem dovada cã penajul unora dintre ei rivaliza, ca aspect, cu acela al unora dintre cele mai frumoase pãsãri cîntãtoare din prezent (urmaºii mai mici ºi mai bine adaptaþi la mediu ai reptilelor de odinioarã).

O creaturã cu aspect de pasãre ce a a trãit în Jurassic poate fi consideratã drept dinozaurul cu cel mai frumos penaj, dintre cei cunoscuþi pînã acum. Dinozaurul la

care ne referim a vieþuit în urmã cu 161 de milioane de ani, fiind un animal de pradã de mici dimensiuni, care avea gîtul ºi pieptul împodobite cu numeroase pene multicolore. A fost descoperit în China, iar numele de Caihong, ce i-a fost atribuit, are semnificaþia de „curcubeu”. Fosilele la care facem referire, aflate într-o stare foarte bunã, au fost scoase la ivealã în nord-estul Chinei.

Se pare cã penajul multicolor existent la nivelul gîtului micului dinozaur (ce nu era mai mare decît un corb)

Secretul de pe insula Svalbard „Observatorul Artic” de pe insula norvegianã Svalbard, situatã între Groenlanda ºi Polul Nord este una dintre cele mai îndepãrtate ºi izolate staþii ºtiinþifice de pe Terra. Izolarea insulei de civilizaþie oferã acesteia cel mai curat cer din lume, lucru ce permite efectuarea de cercetãri astronomice, meteorologice sau climatice.

SvalSat este o staþie de sol prin satelit deschisã în 1997, ºi administratã de Kongsberg Satellite Services (KSAT). Din cei 120 de angajaþi ai KSAT, 22 sînt staþionaþi în Longyearbyen ºi lucreazã la SvalSat. KSAT nu este legat de un anumit operator de sateliþi, iar unele dintre antene comunicã cu mai mulþi sateliþi, reducînd astfel costurile în comparaþie cu staþiile de sol dedicate.

Pentru un satelit tipic, datele sînt livrate clientului final în cel mult 30 de minute dupã descãrcare. Clienþii includ Organizaþia Europeanã pentru Exploatarea Sateliþilor

agenþiile guvernamentale ºi serviciile de informaþii.

Tînãrul nu s-a oprit la accesarea unor informaþii cu caracter secret, ci a pus la dispoziþia publicului felurite date despre victimele sale sus puse, pe care, simultan, le-a supus unui tir agasant de mesaje ºi apeluri, fãcîndule, multã vreme, zile negre. În acelaºi timp, a preluat controlul asupra iPad-urilor, computerelor ºi receptoarelor TV deþinute de cãtre aceºtia. În anul 2015, Gamble a întemeiat o grupare numitã CWA (Crackas With Attitude). Interogat, recent, de cãtre autoritãþi, tînãrul a susþinut cã acþiunile sale din trecut au fost motivate de cãtre „corupþia” ºi „sîngele rece” care ar fi caracterizat guvernul american (cel aflat în exerciþiu la data acþiunilor pe care le-a întreprins).

Deºi, în aparenþã, acþiunile de sustragere de informaþii ºi de atac în mediul on-line pe care le-a efectuat Gamble, laolaltã cu grupul sãu, ar putea fi considerate operaþiuni specifice hakerilor, în realitate acestea au fãcut apel la aºa numita „inginerie socialã”, în vederea obþinerii accesului la conturile de e-mail, precum ºi la informaþiile stocate în computere, în telefoanele mobile, în bazele de date ale serviciilor secrete.

Informaþiile dobîndite de la victimele sale, ce deþineau poziþii de vîrf în ierarhia unor structuri care lucreazã cu informaþii secrete, au fost date publicitãþii prin intermediul unor platforme precum Wikileaks ºi Twitter. În momenul de faþã, Gamble are vîrsta de 18 ani ºi pledeazã vinovat, în faþa instanþei, în ceea ce priveºte 10 dintre delictele de a cãror sãvîrºire a fost acuzat.

TOMI TOHÃNEANU avea un rol în selecþia partenerilor de reproducere, precum coada pãunilor din timpurile noastre.

Noua descoperire, efectuatã în Provincia Hebei, sugereazã cã lumea dinozaurilor era cu mult mai bogatã în culoare decît se credea, în trecut. Prezenþa penajului bogat ºi viu colorat a fost dedusã în urma descoperirii, la nivelul þesuturilor fosilizate, a unor foste structuri celulare responsabile de pigmentare, vizibile doar cu ajutorul unor microscoape puternice. Dupã forma acestor structuri a putut fi dedusã culoarea penajului de care dispunea creatura din vechime.

Cu toate cã micul dinozaur avea restul corpului acoperit cu un penaj închis la culoare, penele dispuse în jurul gîtului aveau un colorit intens, menit sã atragã atenþia, sã îl ajute pe individ sã îºi gãseascã perechea.

Caihong era un dinozaur biped, cu un cap similar cu al unui Velociraptor ºi maxilare înzestrate cu dinþi ascuþiþi, puternici. Se hrãnea, probabil, cu mamifere ºi reptile (ºopîrle), ambele de mici dimensiuni. Tranziþia de la micii dinozauri cu pene cãtre pãsãri a avut loc aproape de finalul Jurassicului.

Paleontologul Xing Xu de la Academia Chinezã de ªtiinþe susþine cã dinozaurul Caihong prezintã puternice asemãnãri cu pãsãrile timpurii precum Archaeopteryx (creaturã care a vieþuit în urmã cu 150 de milioane de ani). Membrele superioare ale ambelor specii erau configurate ca aripi. Nu este exclusã posibilitatea ca dinozaurul Caihong sã fi avut, deja, ºi posibilitatea de a se deplasa în zbor, precum pãsãrile, ce îi sînt, probabil, descendenþi. Aºa cum se precizeazã în Nature Communications, numele complet al speciei este Caihong juji. (cunoastelumea.ro) Meteorologici (EUMETSAT), Administraþia Naþionalã Aeronauticã ºi Spaþialã (NASA), Agenþia Spaþialã Europeanã (ESA) ºi Administraþia Naþionalã Oceanicã ºi Atmosfericã (NOAA).

De asemenea, staþia citeºte ºi distribuie date de la satelitul japonez de cercetare solar Hinode. Instalaþia a înregistrat o creºtere mare a numãrului de clienþi dupã 2004, cînd sistemul de cablu submarin Svalbard a

Sfatul medicului

Kinetoterapia în timpul sarcinii Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Kinetoterapia prenatalã este foarte importantã pentru organismul viitoarei mame, deoarece presupune efectuarea unor exerciþii speciale, care au rolul de a îmbunãtãþii starea fizicã ºi psihicã a gravidei. Oferã atît mamei, cît ºi bebeluºului toate ºansele la un start în viaþã cît mai sãnãtos.

Numãrul femeilor care au dureri de genunchi sau de spate în timpul sarcinii este situat undeva la 7080%. Acestea au diverse cauze pentru care acuzã dureri, dar majoritatea se datoreazã schimbãrilor apãrute în timpul sarcinii, precum creºterea hormonalã, schimbarea centrului greutãþii corpului ºi kilogramele în plus acumulate în perioada sarcinii.

Terapia fizicã este o procedurã care amelioreazã durerile, îmbunãtãþeºte postura, creºte forþa muscularã ºi rezistenþa fizicã.

Kinetoterapia prenatalã are un rol de pregãtire, prevenþie ºi menþinere, în care se urmãreºte antrenarea corpului pentru a putea face faþã transformãrilor fizice, presiunii psihice ºi pregãtirii pentru naºtere. În plus, exerciþiul fizic creºte forþa muscularã, în special în zona genunchilor, ºoldurilor, spatelui ºi abdomenului.

Antrenarea musculaturii duce la stimularea metabolismului ºi creºterea rezistenþei la efort.

Pe lîngã ameliorarea durerilor de spate prin corectarea posturii vicioase, kinetoterapia contribuie la menþinerea greutãþii optime, îmbunãtãþeºte circulaþia sangvinã ºi previne apariþia varicelor, îmbunãtãþeºte respiraþia ºi musculatura, de asemenea previne constipaþia.

Kinetoterapia are efect antiinflamator, antialgic ºi sedativ. Orice metodã de relaxare ºi tonifiere corporalã ºi mentalã este binevenitã în aceastã perioadã, cãci relaxarea mamei înseamnã relaxarea fãtului ºi buna pregãtire a lui pentru naºtere. Femeile gravide care doresc sã urmeze exerciþii fizice în timpul sarcinii sînt încurajate sã evite activitãþile de mare altitudine, scufundãrile ºi activitãþile care prezintã riscuri de traume abdominale sau care implicã susceptibilitatea la cãdere.

Cere sfatul medicului tãu înainte de a începe orice activitate prenatalã, cît ºi postnatalã. Kinetoterapia este contraindicatã dacã eºti obositã, sau dacã nu te simþi bine.

Bea multe lichide înainte ºi dupã ºedinþele de miºcare.

Este esenþial ca mama sã se opreascã din miºcare imediat ce apar dureri abdominale, contracþii uterine, crampe etc. www.consultatieortopedie.ro început sã furnizeze o conexiune la Internet prin fibrã.

Concesiile pentru descãrcare se elibereazã numai sateliþilor civili, dar unele date au fost utilizate indirect de cãtre forþele armate. Existã un dezacord cu privire la faptul dacã aceasta constituie o încãlcare a Tratatului de la Svalbard.

Toþi sateliþii care folosesc SvalSat au nevoie de o aprobare de la Autoritatea Norvegianã de Telecomunicaþii din Norvegia. O astfel de aprobare este acordatã doar sateliþilor care ar respecta tratatul ºi exclude în mod explicit sateliþii militari. Cu toate acestea, nu se împiedicã vînzarea de informaþii cãtre organizaþiilor militare. Guvernatorul oraºului Svalbard inspecteazã staþia de douã ori pe an. Aceasta include verificarea jurnalelor, dar nu informaþia realã transferatã. Toþi angajaþii SvalSat au nevoie de o autorizaþie de securitate de la NATO ºi forþele armate norvegiene pentru a lucra aici. (cunoastelumea.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 2 februarie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei Cum a decurs întîlnirea mea cu Papa Benedict al XVI-lea (2) (urmare din pag. 1) În continuare, am pledat pentru drepturile românilor aflaþi la muncã în Italia ºi în faþa domnilor Giuseppe Palumbo (preºedintele Grupului Parlamentar de Prietenie Italia-România, aºadar omologul meu) ºi, respectiv, Pino Pisicchio (preºedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaþilor). }in sã remarc, în mod special, elogiile pe care cel din urmã le-a adus civilizaþiei româneºti, el fiind un bun cunoscãtor al operelor lui Mircea Eliade ºi Constantin Brâncuºi, dar ºi al þãrii noastre, pe care a vizitat-o, în tinereþe, de mai multe ori, pãstrînd amintiri extrem de plãcute. O întîlnire care nu fãcea parte din programul oficial al vizitei, dar a fost cu atît mai surprinzãtoare ºi mai agreabilã: cea cu celebrul procuror justiþiar Antonio di Pietro, cel care a lansat campania Anti-Mafie, de larg rãsunet internaþional, numitã „Mîini Curate” – în prezent, el este deputat ºi ministru al Lucrãrilor Publice (al Infrastructurilor), fiind preºedinte al partidului „Italia Valorilor”. Trebuie sã precizez cã, fiind membru al Guvernului – Antonio di Pietro e un susþinãtor al Decretului Lege, dar, dupã ce a trecut faza emoþionalã, el mi-a promis cã va reflecta mai bine ºi acestui act normativ i se vor aduce îmbunãtãþiri. În cursul serii de miercuri, am onorat invitaþia lui Giuseppe Fiorone, senator ºi ministru al Învãþãmîntului, participînd la dineul oferit de acesta în onoarea Comisiei de Culturã a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, din care ºi eu am fãcut parte, în anii 2001 ºi 2002. Am fost tratat ca un oaspete de seamã, care avea cea mai înaltã funcþie în viaþa parlamentarã a continentului, dintre toþi cei prezenþi. Cu aceastã ocazie, am avut plãcerea sã mã reîntîlnesc cu vechiul meu amic ºi coleg, nedezminþit prieten al Poporului Român, Luis Maria de Puig, fost preºedinte al Comisiei de Culturã a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei. La orele 22,30, ministrul Învãþãmîntului s-a ridicat de la masã, m-a salutat cu cãldurã ºi a prezentat scuze, fiindcã trebuia sã plece la Parlament pentru a dezbate ºi a vota Bugetul pe anul 2008. Fiindcã în Parlamentele lumii civilizate se munceºte, uneori, pînã noaptea tîrziu, la modul cel mai serios. În nici un Parlament de pe bãtrînul continent n-o sã vedem un ospãtar care ºi-a cumpãrat funcþia de senator, sau o dansatoare la barã ºi femeie de moravuri uºoare (ca sã nu-i zic altfel), care, prin diferite favoruri de alcov, ºi-a plãtit funcþiile de deputatã ºi membrã a Parlamentului European. Aceste anomalii penibile numai la noi se pot întîmpla, aici, pe malurile Dîmboviþei, în care s-a deversat toatã drojdia fanariotã de la Porþile Orientului. Nu mai scãpãm o datã de bãºcãlie, de zeflemea, de lipsa de seriozitate, de calitatea umanã foarte proastã a acelora care ocupã cele mai importante dregãtorii! Le-am spus oficialilor italieni cã, dacã n-ar fi existat imensa fraudã electoralã din decembrie 2000 ºi eu aº fi devenit preºedintele României, nu s-ar fi ajuns aici ºi n-am fi trãit ziua în care sã se punã semnul de egalitate între aºa-ziºii romi ºi români, iar conaþionalii noºtri n-ar fi fost trataþi acum ca „infractorii de serviciu” ai Europei. În primul rînd cã eu nu aº fi îngãduit jaful economic îngrozitor, care a dus la desfiinþarea a milioane de locuri de muncã, astfel încît românii au fost nevoiþi sã-ºi ia lumea în cap, pentru a cîºtiga o bucatã de pîine. Nu ni s-ar fi depopulat þara ºi nu ne-am fi confruntat cu acest foarte alarmant „gol demografic”. Pentru situaþia dramaticã în care am ajuns noi acum, cînd numele României este tîrît în mocirla celor mai dezgustãtoare scandaluri, sînt vinovate toate regimurile instalate la Putere dupã decembrie 1989, care au fãcut posibile jaful ºi anarhia. Acesta este „momentul adevãrului” ºi cineva trebuie sã plãteascã pentru criza teribilã pe care o trãim în raport cu noi înºine ºi cu comunitatea internaþionalã. ªi vã asigur eu cã ora scadenþei se apropie.

Dar, sã revin la vizita-fulger pe care am fãcut-o în Italia. Am primit mai multe plachete ºi medalii ale Parlamentului italian, unele de argint, altele suflate cu aur, pe care le voi expune, public, odatã. În seara zilei de miercuri, la sediul Ambasadei noastre din Roma, eu m-am aflat în mijlocul reprezentanþilor Asociaþiilor Româneºti, cãrora le-am ascultat doleanþele ºi propunerile pentru rezolvarea crizei existente ºi evitarea altor situaþii de acest gen. Fiindcã, hai sã fim realiºti, dacã se va mai petrece o singurã crimã, sau un singur viol, ori

un singur act de tîlhãrie care sã aibã ca protagonist un individ provenit din România, atunci nu ne vor mai spãla toate apele Dunãrii ºi Tibrului. Am sã expun, telegrafic, ceea ce mi-au spus românii aflaþi la muncã în Italia, dintre care vreau sã-i menþionez pe: Romulus Popescu (de la Milano), Eugen Terteleac (de la Roma), pastorul Gh. Pomohaci, de la Biserica Penticostalã din Roma, dr. Constantin Cîlþea, cu soþia, familia Bouriþã, Diana Harja, Elena Stuparu, Mihaela Giurgea, Geta Lupu, Simona Farcaº, cãrora li s-a alãturat Giancarlo Germani, preºedintele Partidului Identitatea Româneascã. Am aflat, cu acest prilej, cã se pîndea mai demult momentul pentru declanºarea unei prigoane antiromâneºti. În primul rînd, din motive economice, avînd în vedere cã dupã aderarea la moneda unicã euro, Italia are probleme social-economice din ce în ce mai mari. De asemenea, se doreºte ca, prin alungarea românilor, sã se creeze locuri de muncã pentru italienii ceva mai sãraci din Sud (Mezzogiorno). Majoritatea românilor lucreazã ca niºte sclavi pe plantaþii, munca ,,la negru” fiind o plagã toleratã de autoritãþile italiene.

Aºa cum au fost tolerate, ani de zile, ºatrele þiganilor nomazi, veritabile focare de infecþie, din mai multe puncte de vedere. Românii sînt pe primul loc în ceea ce priveºte accidentele mortale de muncã. De pildã, cca.

30 de români au murit în astfel de accidente, în 2007, ºi anul încã nu s-a încheiat. Cele mai multe accidente mortale de muncã se petrec în Roma (zona Lazio): nu mai puþin de 17,5% dintre cei care au murit în anul 2006 în astfel de nenorociri au fost români. Unii sînt atît de sãraci, încît nu-ºi pot permite sã trimitã în þarã trupurile neînsufleþite ale tovarãºilor de muncã, ºi nici rudele din România nu au bani – de exemplu, o româncã tînãrã, de 30 de ani, a murit la Napoli, dar cadavrul ei zace, de 3 luni, la morga unui spital.

Parcã e o scenã dintr-un film de groazã! Unii avocaþi din Italia au gãsit, în aceastã nefericire, „gãina cu ouã de aur”, în sensul cã aflã identitatea victimelor, se duc la familiile lor din România, cãrora le dau o foarte micã sumã de bani, pentru a le cumpãra tãcerea, dupã care se întorc în Italia, dau în judecatã Statul fiindcã nu a fost asiguratã protecþia celor dispãruþi, cîºtigã procesele ºi, fireºte, primesc ºi banii aferenþi. Acesta e numai unul dintre motivele pentru care tot mai mulþi români vor sã se întoarcã acasã, dar nu au informaþii despre locurile de muncã existente, nivelul de salarizare, condiþiile angajatorilor etc. L-am cãutat, la telefon, chiar atunci, în toiul întîlnirii, pe ministrul Muncii, Paul Pãcuraru, dar acesta, fiind, probabil, la ºedinþa comunã ºi stupidã a guvernelor României ºi Ungariei, desfãºuratã la Sibiu, n-a fost de gãsit. Dacã eu, vicepreºedintele Senatului României, aflat în misiune oficialã peste hotare, nu pot sã-l gãsesc pe ministrul Muncii, e lesne de înþeles cã românii simpli, din þarã sau din strãinãtate, au toate cãile de acces blocate.

Deosebit de periculoase mi se par accesele de xenofobie ale unora dintre italieni. Fiindcã nici cu ãºtia numi e ruºine, nu sînt niºte mieluºei, iar Poliþia comite abuzuri scandaloase. Au început sã aparã în presa din peninsulã anunþuri pentru tot felul de angajãri, în care se specificã, în mod expres: „Nu români!”. Foarte tristã este situaþia unor copii de români, care se aflã alãturi de pãrinþii lor ºi sînt agresaþi – deocamdatã verbal –, insultaþi, ameninþaþi, somaþi sã plece la ei acasã etc.

Aici, autoritãþile italiene au o mare responsabilitate ºi vinovãþie, fiindcã nu iau mãsuri împotriva recrudescenþei manifestãrilor cu caracter extremist, care unora le pot aduce aminte cã fascismul s-a nãscut în Italia, sub Mussolini – ºi e mare pãcat cã se dã ocazia pentru astfel de raþionamente ºi „execuþii morale” sumare, care nu sînt în interesul nimãnui. În toate întîlnirile mele cu parlamentarii ºi miniºtrii din Roma le-am spus acestora cã în România sînt înregistrate peste 10.000 de firme italiene ºi cã acestea cîºtigã bani mulþi la noi în þarã; unde s-ar ajunge dacã s-ar dezlega, în ambele þãri, „cîinii intoleranþei”? Nu e bine deloc ce se întîmplã.

Noi, oamenii politici, precum ºi oamenii Legii, ca ºi cei care lucreazã în mass-media ºi care, din pãcate, au dat tonul isteriei din Italia, avem datoria sã nu inflamãm spiritele ºi sã cãutãm soluþiile cele mai paºnice ºi mai raþionale. Pentru mine a reprezentat un ºoc ceea ce mi-a relatat pastorul Pomohaci, ºi anume faptul cã la închisoarea Regina Coelli, din Roma, sînt întemniþaþi

250 de conaþionali ai noºtri, cãrora nu li s-a stabilit încã nici o vinovãþie, dar despre care ºefii puºcãriei spun: „Lasã-i aici, cã sînt români!” În curînd, le va fi ruºine unor italieni pentru aceastã rãtãcire jenantã!

Iatã de ce misiunea mea a fost una dificilã: în primul rînd, pentru cã mi-a revenit, mie, sarcina sã repar ceea ce, de-a lungul timpului, au stricat alþii. În al doilea rînd, fiindcã încã nu se înþelege suficient de bine ce diversiune periculoasã reprezintã utilizarea termenului inventat, de „romi”, pentru „þigani”, întrucît iatã ce confuzii aberante se creeazã, într-o lume din ce în ce mai grãbitã ºi dispusã sã punã ºtampile, etichete.

Slavã Domnului cã eu nutresc o simpatie realã faþã de þigani, pe care îi cunosc încã din copilãrie. Dar atunci cînd numele þãrii mele e fãcut praf ºi pulbere de unii primitivi din aceastã etnie, mã vãd nevoit sã o spun, rãspicat, cã românii nu sînt þigani ºi cã þiganii nu sînt români. Într-o recentã carte a mea am scris, pãstrînd proporþiile, cã Beethoven n-ar fi putut fi chinez, iar Confucius n-ar fi putut fi german. Fireºte, aºa-ziºii romi nu sînt infractori fiindcã sînt þigani, dar nu ne putem preface cã nu vedem faptul cã, proporþional, þiganii dau cel mai mare procent de oameni certaþi cu Legea. Merg mai departe ºi vreau sã fiu corect pînã la capãt, afirmînd cã nici mãcar nu e vina lor, ci a tuturor acelor factori europeni care, de sute de ani, n-au fãcut mare lucru pentru educarea, socializarea ºi creºtinarea acestor semeni ai noºtri atît de amãrîþi. Mã bucur cã, în ultimele zile, ºi alþi oameni politici din România au ajuns la vorba mea, ºi anume cã þiganii sînt, acum, o problemã a întregii Europe. Ar fi revoltãtor de nedrept sã fie pus la stîlpul infamiei Poporul Român numai fiindcã e bun ºi tolerant, el primindu-i ºi pe þiganii respinºi, sau alungaþi de alþii. E de la sine înþeles cã procesul integrãrii ºi civilizãrii þiganilor – dintre care unii sînt nomazi ºi încã trãiesc în orînduirea gentilicã – necesitã timp ºi fonduri, fiind un proces de duratã, poate pentru cîteva generaþii de acum încolo, dar de undeva trebuie început acest drum, care e absolut necesar, fiind în interesul tuturor. Nu vreau sã insist acum asupra implicãrii Serviciilor Secrete strãine în crearea ºi amplificarea tensiunilor dintre România ºi Italia – douã þãri latine surori, membre ale Uniunii Europene.

Istoria ne învaþã cã nimic nu e întîmplãtor ºi, în asemenea crize majore, adevãrul e cu totul altul decît ceea ce se vede la suprafaþã.

Aºa cã daþi-mi voie sã apreciez vizita mea la Roma, reproducînd genericul publicat, ieri, pe pagina I a ziarului „Azi”: „Vadim, misiune îndeplinitã”. Eu cred cã ziarul are dreptate sau, cum spunea Iulius Cezar: „Veni, vidi, vici” – „Am venit, am vãzut, am învins”. În condiþiile date, nu se putea face mai mult. Rog doar sã se observe cã eu am fost singurul politician care a avut curajul sã se ducã acolo, în „bîrlogul lupului” ºi în pragul iernii. Nu a fost deloc uºor. De ce n-au venit, la Roma, ºi alþi membri ai Grupului Parlamentar de Prietenie România-Italia? De laºi ce sînt! Rînd pe rînd, de la o zi la alta, ceilalþi membri ai delegaþiei iniþiale au dat bir cu fugiþii, aruncîndu-ºi, unii altora, prosopul, ca la box. Ruºine, de o mie de ori ruºine, mai ales cã Parlamentul cumpãrase biletele de avion, tur-retur, cu bani mulþi. Cer, public, imputarea acestor sume urmãtorilor parlamentari, care au fugit care încotro, ca potîrnichiile, avînd, acum, ocazia sã constate cît de mult au pierdut ºi ei, ºi partidele din care fac parte: Mircea Grosaru, aºa-zisul reprezentant al minoritãþii italiene în Parlament (personaj care n-are nici o legãturã cu italienii, ocupînd, abuziv, locul cuvenit altuia); Relu Fenechiu (PNL); Damian Florea (PC); Viorel Arcaº (PSD). Þin sã mulþumesc domnului Radu Horumba, însãrcinatul cu afaceri ad-interim al României în Italia, care m-a ajutat ºi m-a însoþit pretutindeni. În încheiere, permiteþi-mi sã anunþ apariþia unui nou volum scris de mine: „Parfumuri ºi Culori”, carte subintitulatã „Aforisme, Meditaþii, Cugetãri”. Lucrarea a vãzut lumina tiparului la Editura Fundaþiei „România Mare” ºi beneficiazã de prefaþa prof. univ. dr. Gh. Buzatu, de postfaþa prof. univ. dr. Mihai Ungheanu ºi de coperta ºi grafica lui Eugen Mihãescu, membru de onoare al Academiei Române. Lansarea cãrþii va avea loc marþi, 20 noiembrie 2007, la Librãria „Mihail Sadoveanu”, din Bucureºti, unde îmi lansez volumele, prin tradiþie, de 28 de ani, mai precis din 1979, de cînd m-am întors din studenþia mea vienezã. Adresez presei ºi tuturor celor prezenþi invitaþia de a participa la acest eveniment – singurul cadou pe care mi-l fac în apropierea zilei mele de naºtere, 28 noiembrie.

Sfîrºit

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 2 februarie 2018

CARTEA DE AUR

În anul în care sãrbãtorim Centenarul Marii Uniri de la 1918, se cuvine sã aducem în atenþia dvs. o carte-document scrisã de Corneliu Vadim Tudor. Aceasta reprezintã Teza de Doctorat, la care a muncit ºi s-a documentat timp de 10 ani ºi pentru care a primit titlul de Doctor în Istorie, în anul 2003. Fiica acestuia, prin aceastã lucrare valoroasã, dar ºi prin întreaga revistã „România Mare“ aduce un omagiu celui care a fost un valoros ziarist, sociolog, pamfletar. Vã invitãm la un regal de prozã inegalabil.

Lumea româneascã la cumpãna secolelor XIX ºi XX (1) Aspecte istoriografice Faptul cã Istoria e o boalã e demonstrat, cum nu se poate mai bine, de titlul ºtiinþific „Doctor în Istorie”. În cazul de faþã, pacienþii sînt Þãrile ºi Popoarele. Nu ºtiu cum se face, dar statele cu geografie mai puþinã au istorie mai multã: Grecia, Italia, Anglia, Franþa, Olanda, Israel, Vatican. La polul opus, imensitãþi precum Australia, Canada, Brazilia, Algeria, Libia, Mongolia, Kazahstan. Unde se plaseazã România în acest tablou? Fireºte cã în prima categorie, cu menþiunea cã, cel puþin de la anul 1600 încoace, noi am fost o þarã cu geometrie variabilã, unitatea statalã fiind fãcutã ºi desfãcutã de mai multe ori. Parafrazînd un splendid ºi atît de trist verset din Evanghelia lui Ioan, am putea spune: fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu Poporul Român, încît a fãcut douã state româneºti! Harta Republicii Moldova seamãnã, izbitor, cu mustaþa pe oalã a lui Stalin. Este ceva funerar în destinul românilor, poate ºi pentru faptul cã Dunãrea izvorãºte din Munþii Pãdurea Neagrã ºi se varsã în Marea Neagrã. Rãmîne de vãzut cît la sutã se datoreazã duºmanilor noºtri externi ºi cît la sutã e vina noastrã, ca popor care se macinã ºi se dezbinã cu o patimã pe care n-o prea întîlnim la alþii. Românii sînt „o rasã occidentalã cu obiceiuri orientale”, scria Dumitru Drãghicescu în lucrarea sa fundamentalã. Iar Grigore Pãucescu nota ceva ºi mai paradoxal: „Sîntem o minune pe lume, sîntem un popor fãrã moravuri, fãrã religie ºi fãrã legi”. Se poate spune ºi aºa, cu o precizare necesarã: nu e aºa! Noi, românii, nu ºtim sã ne preþuim profeþii ºi cea mai bunã (rea) dovadã este cã nimeni n-a luat în calcul faptul cã cel mai vechi ºi mai important istoric al strãmoºilor noºtri a fost Ovidiu care, în cele douã cãrþi scrise în timpul exilului la Tomis, Tristele ºi Ponticele, a lãsat mãrturii extraordinare despre daci, limba lor, obiceiurile ºi portul lor, clima ºi geografia zonei. Probabil vor mai trebui sã treacã 2.000 de ani pentru a-l descoperi pe Ovidiu – repet, nu numai întîiul mare poet al poporului nostru, ci ºi primul mare istoric.

Paradoxal, dar cu fiecare om mare care se naºte, moare o epocã. N-avem decît sã ne gîndim la iluºtrii comandanþi de oºti, care, prin ivirea lor pe lume, marcau sfîrºitul unei epoci, iar, prin moartea lor, dãdeau semnalul naºterii altei epoci. Poate tocmai de aceea ei au avut destine ieºite din comun, pentru cã, în peregrinãrile sale prin vãmile cosmice, sufletul fiecãruia dintre ei s-a întrupat într-un corp unitar la confluenþa unor etape istorice furtunoase. Ce-ar fi fost, bunãoarã, Napoleon Bonaparte fãrã Revoluþia Francezã? N-ar fi auzit nimeni de el. Aº îndrãzni chiar sã spun cã Revoluþia fãrã Bonaparte poate fi imaginatã – la urma urmei, intrarea lui în scenã are loc în 1793, la asediul Toulonului, deci tîrziu – dar Bonaparte fãrã Revoluþie e de neconceput; el s-a priceput, de minune, sã preia, din mers, cele douã simboluri revoluþionare, IMNUL ºi DRAPELUL – imnul era „Marseilleza” cãpitanului Rouget de Lisle, care vorbea de „cei cu sînge impur” (mai tîrziu, în Secolul XX, s-au gãsit unii sã acuze Imnul Franþei de… rasism!), iar drapelul reprezenta o combinaþie ingenioasã între culorile Parisului insurgent, roºu ºi albastru, ºi albul Casei de Bourbon, la ora la care regele încã mai era un partener de discuþie, pînã cînd Mirabeau i-a interzis sã mai deschidã gura în Adunarea Constituantã. (Documente ieºite la luminã mai tîrziu au dovedit cã ziaristul ºi contele Mirabeau ar fi fost, totuºi, omul regelui. Nu ºtiu care e adevãrul, dar un lucru este cert: au fost ghilotinaþi amîn-

doi!) „Cutremurele istorice” au, ºi ele, profitorii lor – ca sã nu-i numesc, de-a dreptul, profanatori de cadavre. În ºcoli, tineretul învaþã mai uºor ºi cu mai multã plãcere biografia unui om mare decît succesiunea evenimentelor care a fãcut posibilã tocmai apariþia unui om mare. Copiii de italieni sînt, de pildã, mai impresionaþi de faimoasa cãmaºã roºie a lui Garibaldi (cu care acesta a ºi fost îngropat, la rugãmintea lui), decît de procesul anevoios al unificãrii statelor ºi provinciilor din peninsulã. „N-a fost un accident cã un fierar radical din Romagna italianã ºi-a numit fiul Benito Mussolini, dupã preºedintele anticlerical al Mexicului, Benito Juarez”.

Acel Mussolini, cu care – dupã opinia savantului american Jacob Bronowski – seamãnã capetele tuturor statuilor din Insula Paºtelui... La fel, adolescenþii germani par mai atraºi de tinereþea zbuciumatã a lui Bismarck – neobosit bãutor de bere, duelgiu ºi amorez, dar ºi duios iubitor de cîini – decît de maºina de rãzboi germanã care, tot perfecþionîndu-se, a ajuns, pînã la urmã, la forma devastatoare pe care a avut-o în perioada 1933–1945 ºi s-a autodistrus. Aºa cum ºi omenirea s-ar putea distruge, în curînd, din cauza experimentelor genetice, cu mult mai periculoase decît arsenalul nuclear – dar asta e o altã problemã.

Amãnuntele ºi picanteriile apropie pînã ºi cele mai îndepãrtate perioade istorice ºi ne satisfac orgoliul propriu, care ne ºopteºte cã, dacã lui Martin Luther îi plãcea la nebunie sã mãnînce nuci, ori lui Schiller sã înfulece mere coapte, sau Goethe a bãut o datã nu mai puþin de 17 pahare de ºampanie (spre uimirea ducelui de Weimar, Karl August, care de-abia l-a potolit), atunci ºi noi sîntem pe-aproape, nu ne trebuie prea mult pentru a deveni egalii lor. Existã o alchimie a anecdoticii ºi a fenomenelor, a minorului ºi a majorului, care, dacã e dozatã bine, duce la acea stare de spirit necesarã forajului în timp, înapoi în timp, adînc în timp, pînã la zãcãmintele adevãrului. „Istoricul, în esenþã, doreºte mai multe documente decît are nevoie” – scria, în 1909, romancierul american Henry James. Atunci cînd scapã de tirania documentelor ºi de tentaþia de a spune cît mai mult, dacã se poate TOTUL, apare riscul de a fi prea personal ºi de a ºterge conturul dintre istorie ºi ficþiune.

Aºa a fãcut, de exemplu, Curzio Malaparte, care a fabulat cã dictatorul croat Ante Pavelici þinea, la vedere, un coº plin de un fel de moluºte, sau raci, sau fructe de mare – dar, de fapt, erau… ochii scoºi ai duºmanilor (?!), minciunã pe care s-au gãsit unii s-o creadã. Am vizitat, nu cu mulþi ani în urmã, Muzeul figurilor de cearã, din Londra; cel mai mult m-a impresionat tînãra Maria Grosholtz (viitoarea Madame Tussaud), care fusese trimisã de maestrul ei într-ale modelãrii sã caute noaptea, cu felinarul în mînã, printre cadavrele ghilotinaþilor, azvîrlite din furgoanele Teroarei, capul Mariei Antoaneta.

Teroare care ghilotinase, în mod oficial, în 14 luni, nu mai puþin de 17.000 de oameni, printre care pe savantul Lavoisier ºi pe poetul Andreas Chénier.

Scena de care amintesc e redatã, ca atare, în toatã grandoarea ei macabrã. Am privit la acel cap din wax nu ca la un cap de reginã vînatã ºi arestatã la Varennes, din imprudenþa de a-ºi fi scos zulufii pe fereastra caleºtii – am privit ca la un cap de pãpuºã, comoara cea mai de preþ a Împãrãtesei Maria Thereza, moartã cu mai puþin de 15 ani înainte. Era, acolo, capul prinþesei pe care Mozart-copil spunea cã, atunci cînd va fi mare, o va lua de nevastã.

Apunea o lume: murise Maria Thereza în 1780, murise fiul ei, Iosif al II-lea, în 1790, murise Mozart, în 1791, murise Maria Antoaneta în 1793 – fireºte, nu

pentru cã ar fi spus despre rãsculaþii de la 14 iulie „N-au pîine? Atunci sã mãnînce cozonac!” (în realitate, cuvintele fuseserã rostite, într-o cu totul altã împrejurare ºi cu o altã frazare, de Jean-Jacques Rousseau); mult mai probabil este cã la mijloc fusese ºi spiritul de rãzbunare al lui Robespierre, care nu uitase cum, în adolescenþã, pregãtise un discurs de „Bun Venit” al perechii regale în orãºelul sãu, Arras, dar suveranii au poruncit sã se dea bice cailor ºi n-au oprit nici o clipã; or, la marii orgolioºi, aºa ceva e o crimã imprescriptibilã. Într-o lucrare surprinzãtoare, prin inedit ºi varietate, Nicolae Iorga enumerã cîteva cazuri care plaseazã Istoria sub spotul de luminã misterioasã al fenomenelor paranormale: „Cînd a ajuns Maria Antoaneta la Paris, trecînd prin oraºele frumoase care-i stãteau în cale, a fost întîmpinatã de la început de un eveniment fatal, a cãrui amintire n-a putut s-o pãrãseascã niciodatã ºi care a apãsat necontenit asupra ei. Exact acelaºi lucru care s-a întîmplat ºi altor oameni, în aceleaºi împrejurãri, ºi oamenii aceºtia au isprãvit tot aºa. Aceasta face parte din lucrurile inexplicabile ale naturii ºi ale istoriei! ªi, anume, a fost o petrecere popularã, mare, la Paris, cum era obiceiul atunci, ºi s-a îngrãmãdit atîta lume, încît scîndurile pe care se sprijineau au cãzut ºi a pierit o mulþime de oameni cu prilejul nunþii lui Ludovic al XVI-lea. În cutare scrisoare ea se aratã deznãdãjduitã de acest groaznic accident, care era de naturã s-o impresioneze aºa de adînc, la vîrsta ei ºi cu sensibilitatea ei – ºi era o vreme de mare sensibilitate, care mergea pînã la sensiblerie; de o parte eticheta ºi de alta un fel de încercare naivã de a ieºi cu totul din domeniul etichetei. Exact acelaºi lucru s-a întîmplat la încoronarea lui Nicolae al II-lea: pe cîmpul de la Moscova (în anul 1894 – nota mea, C.V.T.) s-au prãbuºit tribunele ºi au murit atîþia spectatori, mult mai mulþi, pentru cã era îngrãmãdealã mai mare decît atunci, la Paris. În pivniþele casei Ipatiev a fost împuºcat Nicolae al II-lea, cu Þarina ºi întreaga familie”. Nimic nou sub soare – zice Ecleziastul. Cea mai senzaþionalã întîmplare pe tema fenomenelor paranormale tot din Biblie ne parvine: „ºedinþa de spiritism” în care Împãratul Saul a chemat spiritul Profetului Samuel, prin intermediul unei vrãjitoare. Aceia care se îndeletnicesc cu spiritismul nu citesc Biblia, fiindcã, dacã ar citi-o, ºi-ar face din acest capitol un „îndreptar”, un „manual”, de incontestabilã sorginte istoricã. Dumnezeu intervine rar în evenimentele istorice, dar cînd o face, totul se desfãºoarã ºi se ordoneazã altfel, uluind generaþii întregi: „Pe vremea aceea, filistenii ºi-au strîns taberele ºi au fãcut o oºtire ca sã porneascã cu rãzboi împotriva lui Israel. Achiº i-a zis lui David: «Sã ºtii cã vei veni cu mine la oºtire, tu ºi oamenii tãi». David i-a rãspuns lui Achiº: «Ei bine, vei vedea ce va face robul tãu». ªi Achiº i-a zis lui David: «De aceea te voi pune pãzitorul capului meu în tot timpul». Samuel murise. Tot Israelul îl plînsese ºi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepãrtase din þarã pe cei ce chemau morþii ºi pe cei ce ghiceau. Filistenii s-au strîns ºi au venit de au tãbãrît la Sunem. Saul a strîns tot Israelul ºi au tãbãrît la Ghilboa. La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de fricã ºi un tremur puternic i-a apucat inima.

Saul L-a întrebat pe Domnul ºi Domnul nu i-a rãspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.

Atunci Saul le-a zis slujitorilor lui: «Cãutaþi-mi o femeie care sã cheme morþii, ca sã mã duc s-o întreb».

Slujitorii lui i-au zis: «Iatã cã în En-Dor este o femeie care cheamã morþii». Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine ºi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: «Spune-mi viitorul chemînd un mort ºi scoalã-mi pe cine-þi voi spune».

Femeia i-a rãspuns: «ªtii ce a fãcut Saul, cum a nimicit din þarã pe cei ce cheamã morþii ºi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce, dar, întinzi o cursã vieþii mele, ca sã mã omori?» Saul i-a jurat pe Domnul ºi i-a zis: «Viu este Domnul, cã nu þi se va întîmpla nici un rãu pentru aceasta». Femeia a zis: «Pe cine vrei sã-þi scol?» ªi el a rãspuns: «Scoalã-mi pe Samuel». (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 2 februarie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (43) Mormîntul lui Arthur (2) Scheletele au dispãrut ca prin farmec, dar crucea a rãmas în circulaþie secole de-a rîndul. În 1607, anticarul William Camden a publicat o fotografie a acesteia, în care numele Arthur era scris Arturius. În 1962, arheologul doctor Ralegh Radford, începînd o operaþiune de excavaþii la locul mormîntului, a dovedit cã, într-adevãr, cãlugãrii ajunseserã cu sãpãturile la 5 metri. De ce ar fi fãcut acest lucru dacã n-ar fi existat nici o fãrîmã de adevãr în toatã povestea sau dacã ei n-ar fi crezut în ea?

Astãzi se vehiculeazã ideea cã aceºti cãlugãri au fost niºte ºarlatani. Lingvistul James Hudson, de la Oxford, pretinde cã stilul latinesc din inscripþie dovedeºte cã aceastã cruce este un fals din Secolul al XII-lea, la fel de îndepãrtat de latina Secolului al VI-lea, ca ºi engleza modernã, de engleza arhaicã a lui Shakespeare. Mai mult decît atît, dar oasele lui Arthur nu au fost singurele oase faimoase gãsite, atît de convenabil, dupã incendiu.

Cãlugãrii au pretins cã ar fi deshumat ºi moaºtele Sfîntului Patrick, ale cãrturarului Gildas, din Secolul al V-lea, ºi chiar pe cele ale arhiepiscopului Dunstan - care, de altfel, se odihneºte în pace la Canterbury de peste douã secole. Probabil ei au descoperit un mormînt anonim ºi au inventat restul. În orice caz, publicul s-a îndrãgostit de aceastã poveste, iar Glastonbury a devenit, în scurt timp, cea mai bogatã mînãstire din Anglia.

Un escroc carismatic (1) Sosind într-o zi toridã de iulie a anului 1950 în orãºelul somnoros Wetumka, Oklahoma, Bam J. Morrison, un escroc carismatic, ºi-a dat seama imediat cã gãsise locul perfect pentru a-ºi pune în aplicare farsa clasicã, a „celui care anunþã venirea circului”. Pãºind hotãrît în redacþia

ziarului local, a pretins cã promoveazã dinainte Circul Unit al lui Bohn, care va ajunge în oraº în mai puþin de trei sãptãmîni, la 24 iulie. Cînd consiliul orãºenesc, încîntat, a întocmit o ºedinþã de urgenþã a camerei locale de comerþ, Morrison i-a avertizat pe membrii acesteia sã facã rezerve cît mai mari de bunuri. În curînd, oraºul Wetumka era invadat de sute de oameni din oraºe foarte depãrtate, toþi doritori sã se bucure de circul ambulant - care, pretindea Morrison, va cumpãra de bunãvoie toate mãrfurile de la negustorii din Wetumka! Oricine achiziþiona spaþiu publicitar pe panourile circului ambulant sau de-o parte ºi de alta a vîrfului cortului-scenã va putea sã-i vîndã circului toate produsele sau serviciile sale! Lumea întreagã din comunitate avea ºansa de a obþine niºte profituri fabuloase!

Fiecare promisiune de-a lui fiind crezutã, acest pungaº sociabil ºi cu limba auritã s-a stabilit în orãºel ca musafir de onoare. Proprietarul micuþului hotel ,,Meadows” a cumpãrat saltele noi; mãcelarul a fãcut stoc de crenvurºti, iar brutarul a cumpãrat o fãinã mai scumpã pentru a produce umplutura necesarã crenvurºtilor; proprietarul magazinului de nutreþuri a comandat un munte de fîn pentru animalele circului; între timp, ca recompensã pentru închirierea unui vast spaþiu publicitar, proprietarul restaurantului local, Louis Charlton, a primit un contract de exclusivitate, prin care asigura hrana întregului personal al circului. Dupã douã sãptãmîni, portofelul lui Morrison era burduºit cu banii locuitorilor, moment în care a devenit conºtient cã trebuie sã plece. Anunþînd cã este nevoit sã se întoarcã la circ pentru a face ultimele pregãtiri de promovare, el a pãrãsit orãºelul chiar în timp ce proprietarul ziarului local, publicînd reclame de pagini întregi prin care anunþa sosirea iminentã a Circului Unit al lui Bohn, angaja tineri cercetaºi sã distribuie mii de foi volante în întreaga regiune. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Un buchet de flori 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Plantã cu inflorescenþã compusã din flori mici, galbene, dispuse într-un cerc, ºi din flori marginale, lungi ºi albe. 2) Plantã din familia rozaceelor, cu flori albe parfumate – Munþi în America de Sud. 3) Floare din dreapta! – Carte! – De mare importanþã. 4) Cenuºiu – Tizi. 5) Plantã cu flori galbene aurii, numitã ºi usturoiþã – Dumneata – Negaþie. 6) Stînjenelul din dreapta! – Pieptar fãrã mîneci. 7) Cere o repetare – Luna numitã ºi „Florar“ – În azalee! 8) Apare trandafirul – Narcisa din dreapta! – Pãr auriu. 9) Flori albe sau galbene, fin mirositoare.

10) Ban din Teheran – Arbust cu flori roºii, roz sau albe.

11) Ocolitã – Zeul vînturilor.

VERTICAL: 1) Mici plante cu flori mici albe, frumos mirositoare 2) Sprinteni la minte – Ultimele în florar! – Ion Voicu. 3) Centru în Berlin! – Pictor român care a pictat „Tãtãroaicã în albastru“ (Iosif) – Fluiere în scarã.

4) Garanþie – Vasul din colþ! – Sãriturã. 5) Florin Piersic, de exemplu! – Copac cu flori albe trandafirii. 6) Nota doi la muzicã – Primele lalele! – Nivel de trai. 7) Sufragiu – Insulã în Arhipelagul Baleare. 8) A deþine un secret – Numai în acest fel. 9) Prefix de împotrivire – Florile lui Luigi Ionescu.

10) Floare albã, roz, violetã sau albastrã, plãcut mirositoare – Nucleu de neon! 11) Arbust cu flori albe sau în diferite nuanþe, violet sau albastru-violet, plãcut mirositoare – Cadou de logodnã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,MERSUL LA TEATRU” 1) ATRAS – CEAUN; 2) DRAMATURGIE; 3) IAPA – RL – A – B; 4) AI INCEPUT TU; 5) AD – INAR – AN; 6) PN – ANA – MUT; 7) I – OSC – OA – IL; 8) SA TE IMBRACI; 9) CC – ANALITIC; 10) ORARA – ITA – I; 11) TEMATIC – SET.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.