Romania mare, nr 1431

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Tableta de înþelepciune Ce este, oare, botezul fiecãrui copil decît creºtinarea, perpetuã, a unui popor?

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cine, oare, ne tot înnebuneºte Tribunii? (1)

Ca Caþavencu sau ca Codruþa Motto: „Dupã lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iatã visul nostru realizat!” (I.L. Caragiale) Ce simplu era pe vremuri – pesediºtii ºtiau cã îl vor vota pe Iliescu, apoi pe Adrian Nãstase, naþionaliºtii, pe Vadim, lipitura de ultimã orã era la bulibãºeala „istoricã”. Adicã acolo unde existau doar fumuri din trecut, care acopereau marele gol din prezent; dar se mergea pe cartea promisiunilor - ºi chiar au reuºit de cîteva ori. Ce a urmat?

Dezastru! S-a învãþat lumea? Nu! ªi, ca în copilãrie, de ale cãrei slãbiciuni nu mai scãpãm, exemplul rãu se prinde cel mai repede. Aºa cã au preluat ºi pesedeii meteahna, iar acum, în anul premergãtor alegerilor, marele partid nu are soluþia!

Iar lipsa de soluþie se resimte nu numai la preºedinte, ci coboarã spre baza aparatului de stat.

Ne-am pricopsit cu Iohannis prezident; investiþii germane, Merkel prin berãriile bucureºtene, nemþi cu covrigi în coadã - ºi alte promisiuni de gen, toate dovedite false! În schimb, avem un arogant, lemnos de scîrþîie la scoarþa cerebralã, cãruia îi plãtim cãlãtoriile de lux ºi reºedinþele ºi mai de lux! Un „penal” care face de rîs parlamentul ºi guvernul, numindu-l „penal” ºi provocînd revolte! Iar în loc sã aducã banii nemþilor în România, neamþul nostru ne ia banii... sã-i dea americanilor! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

NR. 1431

Onoratã Adunare, fraþi români,

Castelul Pogany – Hunedoara

În aceste momente dramatice pentru Neamul Românesc, morþii noºtri, scumpii noºtri morþi sînt mai vii decît ne închipuim ºi noi cuvine-se a lua tãrie de la ei pentru izbînda cauzei naþionale. Iar acela împrejurul cãruia ne adunãm în aceastã dimineaþã de septembrie, nu este un nume oarecare risipit pe-o cruce nu este un medalion comun din galeria Neamului, ci este bradul cel mai înalt al Munþilor Apuseni ºi Rege al Moþilor, Avram Iancu!

Mulþi au fost glorioºi în Istoria Þãrii noastre, mulþi au fost bravi ºi neclintiþi în hotãrîrea lor de a merge cu Poporul, de a nu rãtãci – dar nici unul n-a fost atît de strãlucitor ºi de tragic, în straiele lui albe de mire, precum ciobanul Mioriþei, aºa cum a fost Avram Iancu. Era frumos, era de o staturã impunãtoare, avea cugetul limpede ºi inima creºtinã, fãrã a face cuiva vreo nedreptate, dupã cum au ºi lãsat mãrturie contemporanii. Aduc un pios omagiu pãrintelui sãu, Alexandru Iancu, care era gornic al pãdurilor, judeþ domnesc ºi, mai presus de toate, un veritabil conducãtor al norodului.

Fiul sãu, Avrãmuþ, s-a nãscut în Vidra de Sus în anul 1824, anul în care murea unul dintre marii poeþi ºi luptãtori pentru libertate ai lumii întregi, Lordul Byron. Ce erau Þãrile Române, ce era Transilvania la 1824? Abia luaserã sfîrºit, de 10 ani, rãzboaiele napoleoniene. Austria ieºise mai puternicã decît sperase, iar trufia grofilor nu mai cunoºtea margini. Sã nu uitãm cã trecuserã abia 40 de ani de la Epopeea lui Horea, cu tãierile sale colosale de pãduri, cu redutele ºi fortãreþele de rãzboi þãrãnesc, dar ºi cu o trãdare imperialã rãsunãtoare. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (14 septembrie 1991, Þebea; la presiunile lui Ion Iliescu ºi Petre Roman, aflaþi ºi ei la festivitãþi, acest discurs n-a putut fi rostit; dupã mai puþin de douã sãptãmîni, Guvernul Roman a fost rãsturnat de populaþia înfuriatã)

Distihuri Ce milã mi-e de voi, bieþi impostori, Ce vã numiþi: liber-cugetãtori! * * * Pãmînt de la mormîntul sfînt Pîn’ la mormînt am sã te cînt! * * * Totul se suportã, doar o spaimã doare: Apãrã-ne, Doamne, de-un cutremur mare! * * * Toþi patriarhii biblici nimic nu au de spus Decît sã pregãteascã venirea lui Isus… * * * Ascult în lacrimi Appassionata.

Mi-e dor de mama. Îl visez pe tata. * * * Nu te-ndoi de Dumnezeu, aºteaptã, ªi El va da la toþi rãsplata dreaptã. * * * Mi-e rãu afarã, mi-e urît în casã Pînã ºi clipa asta-i mincinoasã. * * * Moartea e lucidã, viaþa e confuzã Renunþãm la lumea care ne refuzã. * * * Vorbeºte-n somn fãrã motiv, Stiloul meu cel guraliv… * * * Ca ocnele de sare lent albim.

Se surpã spaþiul peste timp. Murim.

CORNELIU VADIM TUDOR

Femei celebre cu origini româneºti

Cine nu citeºte degeaba trãieºte ºi cine nu citeazã degeaba citeºte

Paginile 12-13

Pagina 10

ANUL XXIX

VINERI 23 FEBRUARIE 2018

Sindromul Landmesser

Pagina 7

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 23 februarie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Birul pe benzinã Arbitrul Curcã a fost bãtut cu umbrela în cap Pe vremea cînd fugea Dimitrie Cantemir în Uniunea Sovieticã Daniela Gãmulescu sau „Ah, cît eºti de bobocicã!” Restaurantul Bucureºti din Viena e þinut de... 2 unguri! Horoscopul lui Alcibiade A înviat moarta!

Au fost mobilizaþi 25.000 de militari la strîngerea recoltei.

PARTEA A III-A În palpitanta publicaþie „Poliþia Românã”, colegul Mihai Rãºicã publicã articolul de senzaþie „Moarta de la groapã se întoarce”. Fãrã nici un comentariu, vom reproduce povestea pe care o tînãrã infractoare de la ªcoala Specialã de Muncã ºi Reeducare prin Muncã i-a relatat-o. Dacã e adevãrat ceea ce veþi citi mai la vale, înseamnã cã România este þara tuturor posibilitãþilor ºi cã un film turnat dupã o asemenea istorioarã (care poate fi de groazã, dar ºi de rîs!) e în stare sã ia premiul pentru scenariu. Dar, sã dãm cuvîntul stimatei golãnci: „...Domnule, eu sînt aici a doua oarã... Pentru profanare de morminte... Acum mi-au dat maximum de pedeapsã... «Moarta», despre care zice fetele (pãstrez expresiile de limbã ale interlocutoarei mele), nu e moartã, trãieºte ºi-mi aduce pachete din care haleºte ºi ele... Pãi treaba-i cam aºa... Eu ºi cu încã o fatã mã adunasem cu un fel de popã, cã nu era popã pã d’adevãratelea.

Fãcuse doi ani de ºcoalã de popi ºi-l dãduse afarã cã-i plãcea sã bea ºi sã se þinã de gagici. Eu, împreunã cu ei, am dat mai multe lovituri. El ochea cîte un mort proaspãt, pe unde mai cînta la cîte o slujbã, ºi ne spunea nouã. Da numa morþi barosani, cu gãlbeneala pe ei (adicã, aur – n.n.!). Cã aºa e omu’, cînd îºi aduce mortu’ la groapã, ce zice, sã aibã ºi pã lumea cialaltã... Cîteodatã ne dam ºi noi pe lîngã o înmormîntare ºi ocheam. Dupã ce bãgau mortul în cavou, þineam aproape ºi, cînd venea seara, intram în cimitir, deschideam cavourile, dãdeam la o parte capacu de la sicriu ºi-l lãsam pe defunct sã meargã la Dumnezeu fãrã inele, cercei, lanþuri de aur. Cîteodatã luam pantofii, hainele, rochiile... Pã unii i-am lãsat în pielea goalã, aºa cum i-a fãcut mã-sa (rîde, dar mie îmi îngheaþã zîmbetul pe buze; o îndemn sã continue). Ei, într-o zi ne-a cãzut o fatã mare. Dom’le, ce jale mare a fost la înmormîntare, ce plînsete. Singurã la pãrinþi, frumoasã foc! ªi rudele au îmbrãcat-o ca pe-o mireasã: cu rochie lungã, cu pantofi cum nu s-au mai vãzut, i-au pus cercei, inele, cruce cu lanþ de aur la gît. «Întîmplãtor», datoritã prietenului nostru «popa», am fost ºi noi pe-acolo... Mamã ce-au mai plîns-o, ce-au mai strigat rudele. Au pus-o într-un cavou frumos. Eu cu prietena mea am fost între cei care au dus-o la cimitir. Cînd s-a lãsat seara am dat lovitura: am deschis cu o rangã uºa cavoului, am intrat, am ridicat capacul sicriului. Dacã ne-a fost fricã? Pãi nu, cã aveam ceva experienþã... Da’ staþi sã vedeþi... Deci ridicãm noi capacul coºciugului ºi începem sã luãm la lucrat moarta, îi luãm inelul, mare, frumos, cu lucrãturã finã, lanþul de la gît, cerceii din urechi. Dupã aia pantofii din picioare.

Colega zice: hai s-o dezbrãcãm de rochie cã e miºto.

Io am fost de acord, da’ sã vezi chestie, cînd ridicãm moarta dîn coºciug ca sã tragem rochia de pe ea, începe sã miºte. (O privesc neîncrezãtor ºi interlocutoarea mea þine sã fie convingãtoare).

Dom’le, asta mi-e sfinta cruce! A început sã dea uºor din mîini ºi din picioare. Cînd am vãzut asta am luat-o la fugã! Vreo trei zile am stat ascunse.

Dupã aia, într-o searã, vine «popa» ºi zice : «Bã, fetelor, v-a dat la ziar moarta!» ºi ne aratã un ziar.

Ce credeþi cã scria acolo? Pãi cam aºa: «Mulþumiri celor care mi-au salvat viaþa. Indiferent cine ar fi, recunoºtinþa mea... Le ofer recompensã». Am citit cu atenþie, ne cam dãdea inima ghes, da’ nici proaste nu eram, cã dacã scoteam capu’, gata, punea potera mîna pe noi. (O întreb: totuºi, cum v-a prins Poliþia?). Ne-au prins dom’le pe bune, au fost deºtepþi... Dupã vreo sãptãmînã, cînd ni s-a cam golit punga, am ieºit din ascunzãtoare. Ne-am dus la tîrg, la oraº, sã vindem o parte din ce adunasem, cã mai aveam aur ºi de la alþi morþi. Ne-am fîþîit prin lume ºi pînã la urmã am dat de un amator care a cumpãrat de la noi inelul, lanþul ºi cerceii moartei... V-am zis cã poliþia nu stãtea nici ea cu mînile în sîn, da’ a mai fost ºi întîmplarea, pentru cã... Omul ãla care a cumpãrat de la noi a tras la hotelul din oraº. A doua zi se îmbatã ºi niºte hoþi îi furã tot ce avea prin buzunare: banii, actele ºi aurul cumpãrat de la noi. Merge la poliþie ºi reclamã.

Poliþiºtii îi cer sã spunã de la cine a cumpãrat, cum arãtau «sculele». ªi ãsta spune, ne descrie pe noi, descrie inelul, lanþul, cerceii... ªi ce se gîndesc poliþiºtii, mã, da dacã alea care le-a vîndut auru’, lau luat de la moartã? Se duce un cãpitan la moartã acasã ºi zice: ce-a avut moarta pe ea? (Întreb ºi eu: de unde ºtii toate astea? Îmi rãspunde seninã, zîmbind chiar: de la cercetãri, unde io, dacã am fost corectã, ºi poliþiºtii au fost domni cu mine!) «Rudele moartei» n-au vrut sã spunã la început. Ziceau: dom’le, nu vrem sã facem vreun rãu celor care neau înviat fata. Da pînã la urmã «rudele moartei» au spus, ºi poliþiºtii, deºi n-au arãtat-o, s-au mirat pentru cã ceea ce reclama omu’ ãla cã i se furase erau exact obiectele pe care le cumpãrase de la noi...

Mã, ºi se pun poliþiºtii pe treabã sã ne caute, da’ aºa pe ºest, sã nu ghicim nimic. Dom’le, ºi au fost deºtepþi cã nu neam prins. Ce-am zis noi: dac-a trecut o zi, douã, o sãptãmînã ºi nu ne-a cãlcat nimeni pe coadã, am ieºit iar la tîrg. Nimerim o zi de Drãgaicã... Lume peste lume. Toþi vindeau, toþi cumpãrau. Într-un colþ de tîrg, doi þigani, dã aia care fac inele ºi cercei. Ne ducem noi la ei ºi cu ferealã le zicem dacã vor sã cumpere aur. Aia ne ascultã ºi ne spune cã vor, da sã vadã marfa. Le arãtãm ceva, cã nu eram proaste sã þinem totu’ la

Un florilegiu din cugetãrile lui J.W. Goethe

Activitatea cu orice preþ, oricare ar fi ea, duce la faliment.

La multe lucruri tac chitic, fiindcã nu-mi place sã induc oamenii în eroare.

Sînt convins cã Biblia va deveni tot mai frumoasã, pe mãsurã ce o vom înþelege mai bine.

Nu întrebãm niciodatã ce drept avem la guvernare - guvernãm. Dacã poporul are sau nu dreptul sã ne înlãture, nu ne sinchisim, dar avem grijã sã nu cadã în ispita sã o facã.

La un curcubeu care persistã un sfert de orã pe cer nu se mai uitã nimeni.

Un ins mãrginit, dar cinstit, vede adesea perfect de limpede hoþia coþcarilor celor mai abili.

Cînd oamenii devin rãi de tot, nu mai iau parte la viaþã decît bucurîndu-se de rãul altora.

Nu recunoaºtem decît pe cel care ne este de folos.

Cînd aud vorbindu-se de idei liberale, mã mir mereu cum oamenii se lasã îmbãtaþi de vorbe goale: o idee nu trebuie sã fie liberalã! Sã fie puternicã, pãtrunzãtoare, bine închegatã, pentru a împlini sarcina divinã de a fi creatoare.

Bãrtrînul pierde unul dintre cele mai mari drepturi ale omului: nu mai este judecat de egalii sãi.

Cine greºeºte prima butonierã nu va încheia nasturii cum trebuie.

Dacã n-ai citit ziarele cîteva luni ºi le citeºti dupã aceea la un loc, îþi dai seama cîtã vreme se iroseºte cu aceste hîrtii.

Datoria: cînd iubeºti ceea ce singur îþi porunceºti.

„ROMÂNIA MARE“

noi. ªi aurarii zice: «noi cumpãrãm, vã dãm ºi valutã, da nu mai aveþi ceva?». Pãi asta ne-a fost!

Cum sã nu vrem valutã? I-am luat cu noi la casa unde stãteam ºi le-am arãtat ce þineam ascuns. Le sticlea ochii, le plãcea. ªi nouã ne lãsa gura apã dupã verziºori. Au luat auru’, au bãgat mîna la chimir ºi cînd sã scoatã dolarii au scos ...cãtuºele.

Erau poliþiºti... A urmat procesu, condamnarea...

Acu’ din cînd în cînd, vine moarta pe la mine ºi, pentru c-am adus-o la viaþã, mi-aduce pachete...

Este cã-i haioasã povestea?” În ziarul „Azi” este tipãritã o anchetã de opinie printre studenþi referitoare la publicaþiile citite prin facultãþi. La capitolul „Concluzii” putem citi ceva mãgulitor: „La Facultatea de litere cel mai citit ziar este «România Mare». De ce? Pentru cã «spune adevãrul despre Transilvania», afirmã Alice C., Cãtãlina Vlãdescu, Radu Mehedinþi”. Iatã de ce nu mai înþelegem lipsa de colegialitate cu care cei de la „Azi” puncteazã cu de la ei putere rãspunsul unei studente de la istorie: „Condamn o anumitã parte a presei care utilizeazã un limbaj care depãºeºte limita bunului-simþ (e vorba de «România Mare» - cred cã v-aþi dat seama – n.r.;), frizînd oribilul”. De ce „crezi cã v-aþi dat seama” cã ar fi vorba despre revista noastrã, stimate colega de la „Azi”, din moment ce interlocutoarea studentã n-a dat nici un nume? Printre semnatarele anchetei le remarcãm pe domniºoarele Þuchel ºi Szlavik, poate cã ele taxeazã din oficiu revista noastrã drept oribilã. Vedeþi de ce n-are ursul coadã? Cum îl criticãm pe Petre Brucan Bãcanu Roman Neulander, autointitulat „Lider Naþional”, cum sîntem atacaþi! Nu vom ridica mãnuºa aruncatã în mod stupid de ziarul „Azi”, avem buni prieteni acolo ºi ºtim cã sînt victime ale servituþilor de partid. Dar le-am trimite pe fãtucile setoase de popularitate ºi de senzaþii tari la acele publicaþii care cu adevãrat frizeazã oribilul: iatã „Baricada”, unde chiar în ultimul numãr a apãrut o paginã întreagã cu titlul imposibil „Curentul Golanilor faþã în faþã cu pupincurismul în artã”; iatã „Caþavencu”, unde din nou s-a publicat zilele trecute abjectul articol intitulat „Bula Galului”; iatã „Expres”, unde C. Nistorescu bate cîmpii cu bãºici la limbã, într-un limbaj de om nebun; iatã „România liberã”, „Dreptatea”, „Cuvîntul”, „Flagrant” ºi alte publicaþii antinaþionale, unde uneori limbajul atinge cotele canalizãrii! Aºteptãm scuze din partea conducerii ziarului „Azi”. A apãrut nr. 5 al Revistei Adolescenþilor, „Salut”. Atractiva publicaþie ne-a fost adusã vineri la redacþie chiar de cãtre directorul ei, actorul George Mihãiþã. Am aflat de la el cã tînãra ºi frumoasa elevã din Bucureºti, Levana Zigmund, a fost foarte mîhnitã cînd a citit la Sãptãmîna pe scurt cã trofeul Miss Adolescenþa a fost cucerit de Doina Cornea. Aºa e, Levãnþica, ai dreptate sã fii supãratã, dar sã ºtii cã a fost vorba de o greºealã de tipar: cunoscuta luptãtoare a cîºtigat titlul de Miss Ateroscleroza...

ULTIMA ORÃ. Aflãm din surse autorizate cã nu mai puþin de 25.000 de militari ai Armatei Române au fost mobilizaþi pentru strîngerea ºi depozitarea recoltei! Mãsura e foarte bunã ºi o salutãm ca atare. Am ruga totuºi sã vã aduceþi aminte cã Ceauºescu a fost judecat ºi pentru aºa ceva, deºi n-avea altã soluþie. Încet-încet, o sã ajungeþi toþi la vorba lui ãl bãtrîn...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 22 noiembrie 1991) Omul corect se crede, întotdeauna, mai însemnat ºi mai puternic decît este.

Rãul radical: fiecare doreºte sã fie ceea ce ar putea fi, iar ceilalþi nimic, ba nici sã nu existe.

Viaþa multor oameni constã în trãncãneli, minciuni ale zilei ºi intrigi de moment.

O continuã stare de înarmare în scop defensiv n-o poate suporta nici un stat.

Cine are noþiuni clare poate porunci.

Forþa unei limbi nu stã în respingerea elementului strãin, ci în asimilarea lui.

Cu erorile epocii e greu sã te împaci. Dacã te împotriveºti lor, rãmîi singur. Dacã te supui, nu te alegi nici cu cinste, nici cu bucurie.

Trei specii de nebuni: bãrbaþii din orgoliu, fetele din dragoste, femeile din gelozie.

Pretutindeni nu înveþi decît de la cel pe care îl iubeºti.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 23 februarie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Cum procreeazã Elena Udrea Dumnezeu plînge într-un colþ de cer Uciderea bãtrînilor Ne pleacã scriitorii Festivalul inculpaþilor Titanicul fiscal Bãrbatul care alãpteazã Americii îi e foame Efectul încãlzirii globale asupra examenului de Bacalaureat A doua poveºtire cu Þepeº Atansion, presa a intrat în travaliu! Elena Udrea, proaspãt exmatriculatã de la mãnãstirea de taici, e însãrcinatã cu gemeni. Întrebarea întrebãtoare, care nu lasã omenirea sã se concentreze pe încãlzirea globalã de la brîu în jos, e dacã gemenii i-au fost colegi de facultate neortodoxã sau e cunoºtinþe ocazionale?!

La Olimpiada de Iarnã, o patinatoare miloasã a cumpãrat doi cãþeluºi dintr-un restaurant sud-coreean înainte de a deveni preparate tradiþionale. Diferenþa dintre restaurantele asiatice ºi cele româneºti este cã la ei latrã cãþeii, iar la noi nota de platã. Nevasta lui Iliescu are o pensie de 2.143 de lei, nu de peste 12.000 cum minþeau prietenii canibalilor americani. În aceeaºi ordine de idei, marele bolºevic nu este implicat într-un proces de retrocedare a unui teren în jurul Bucureºtilor.

Fostul preºedinte n-are nici un fel de proces. Nici mãcar de conºtiinþã.

Ashley Arnold, o studentã din Idaho (SUA), a picat un examen la Universitatea Southern New Hampshire, deoarece profesoara sa a susþinut cã ,,Australia nu este o þarã”! E foarte probabil ca profa sã fi fost colegã cu doctorii în ºtiinþe aleatorii care populeazã mediul universitar din spaþiul mioritic. În goana inumanã dupã ochiul dracului, bisericile au fost transformate în cîrciumi. Se vînd, la preþuri de bar de noapte, vin ºi þuicã. Enoriaºele sînt mulþumite, popii sînt fericiþi, economia neagrã prosperã. Numai Dumnezeu plînge într-un colþ de cer...

Curva bãtrînã din fruntea FMI, Christine Lagarde, se plînge cã ,,bãtrînii trãiesc prea mult”, fiind o problemã pentru economia globalã. ,,Trebuie fãcut ceva!” Adicã ea ar fi dispusã sã le dea în cap, sã-i mai rãreascã. Deºi nici ciumãfaia nu-i vreo purisancã. FMI a fost întotdeauna o instituþie distructivã, care, pînã acum, se mulþumea sã punã la pãmînt anumite þãri (România, Argentina º.a.). Iatã cã a trecut la stadiul urmãtor: distrugerea generaþiilor. Cioclul anumitor popoare tinde sã devinã cioclul omenirii. Cît despre ciocãnitoarea hidoasã din frunte carului mortuar, îi sugerãm sã-i pupe pe gurã pe toþi bãtrînii care stau cu capul în gîrlã. ªtim cã nu o deranjeazã fiindcã, în tinereþea-i revoluþionarã, cînd punea gura la pãmînt, scotea petrol, fiind folositã multã vreme ca instalaþie de foraj. Parlamentarii cinstiþi ºi integri au hotãrît cã toþi condamnaþii pot ocupa funcþii publice pînã la ultima judecatã. Judecata de apoi.

Vasilica se mirã cã premierii pot fi cercetaþi penal. ªi noi ne mirãm cã la noi ajunge sã croºeteze pe scaunul pe care a stat Nicolae Iorga orice prelucrãtoare prin aºchiere, dar nu mai spunem nimãnui.

Cîrlanul Capiu ºi Crocodilul de Teleorman se acuzã cît e ziulica de lungã cã au încãlcat codul de onoare al Mafiei roºii. Se acuzã de turnãtorii la DNA ºi minciuni publice. Niciunul nu vrea sã fie condamnat de oamenii de onoare, de pãpuºarii care le întorc cheiþele. Cã de condamnãrile justiþiei îi doare la bascã. Lucrãrile ºtiinþifice sînt aproape gata. Mai trebuie sã le scrie.

Tot mai mulþi dintre viitorii scriitori de penitenciar au ºters-o peste graniþe în cãutarea inspiraþiei. Din Patagonia pînã în Himalaya ºi din Costa Rica pînã în Madagascar dai nas în nas cu geniile neînþelese de justiþie. Deºi arta postcomunistã pierde enorm prin acest exod, sã nu ne împotrivim destinului sorþii! Poate astfel scãpãm de pungaºi.

Ca sã-ºi mulþumeascã clientela, Guvernul va înlocui Ordonanþa 600 cu Ordonanþa 666.

Inflaþia a depãºit 4,3% ºi n-are de gînd sã se opreascã. Ho, fã, nebuno! Tu te iei dupã Vîlcov? ªi Laura Codruþa Kövesi ne dã dreptate: România este sub asediul mafiei politice.

Vezi cã se poate. Dacã ai recunoaºte cã existã ºi în justiþie o mafie, am putea sã petrecem împreunã viitorul Valentine Day’s. Cã p-ãsta l-ai petrecut cu jurnaliºtii. Care, în loc sã-þi aducã inimioare, te-au

luat la ºtangã cu întrebãrile lor. Dar, ca o vajnicã martirã, le-ai fãcut faþã. Cînd le-ai spus-o p-aia cu ,,festivalul inculpaþilor”, cei mai mulþi ºi-au dat ochii peste cap ºi au rupt-o la sãnãtoasa spre instituþiile de manipulare ºi desfrîu. Bravo, Codruþa, dar ai grijã cã mai e unii mafioþi care vor sã-þi mãnînce puþa. E pur ºi simplu obsedaþi de baschetbaliste. Sfatul nostru creºtinesc este sã le dai dosare la tot cartierul crimei organizate, ca s-o citãm pe nemuritoarea Alina Rãducãnoiu, heroina vremurilor în care mafia copilãrea dupã blocuri.

Marea revoluþie fiscalã se dovedeºte a fi o adevãratã loviturã de stat în mizerie. Profesorii, medicii, bolnavii autentici, poliþiºtii, miliþienii, tinerele mame ºi alþi dezmoºteniþi ai sorþii plîng cu lacrimi de copii nedreptãþiþi cînd citesc fluturaºii de salarii ori bagã cardul în bancomat. Numai curvele politice rîd. Lor le-a crescut libidoul. Ceilalþi sînt victime colaterale ale naufragiului economic.

Degeaba încearcã playboyul de la Finanþe sã astupe gãurile bugetare cu ºomoioage de cîrpã înmuiate în motorinã, Titanicul pesedist se duce la fund ca un bolovan. Cu toþi cãlãtorii de la clasa a doua încuiaþi pe dinãuntru.

Supravieþuiesc doar fugarii peste graniþele þãrii. Niciodatã, în vreme de pace, n-au fugit atîþia români din þara lor. Niciodatã n-a fost corupþia mai înfiorãtoare. Niciodatã n-a fost deznãdejdea mai mare! Fiindcã timpul nu mai are rãbdare (dosarele de la DNA dau în clocot, revoluþia fiscalã se dovedeºte a fi un Caritas economic, inflaþia creºte, problemele de erecþie se înmulþesc), bulibaºa de la partidul social-disperat a convocat un congres extraordinar ºi nemaipomenit, în luna martie. Culmea coincidenþei, taman în luna în care astrele din spatele norilor i-au prezis o garderobã nouã. Omul, e un fel de a spune, vrea sã le arate mult prea supuºilor baroni cã încã e jupînul, cã a fãcut tot ce i-a stat în putere sã protejeze hoþia din România, dar forþele externe i-au temperat entuziasmul. Cã a fost cel mai bun organizator de orgii bugetare în care încã mai fumegã sîngele poporului român. ªi cã, cu el în frunte, partidul va avea victorii multe. Nu-nvie mortul, e-n zadar, copile! Parcã þi-a spus-o ºi colecþionarul ãla de bostani turceºti care, fiindcã în dovleacotecã nu mai avea loc, ºi-a aºezat ultima achiziþie pe trunchi, ca pe-o umbrelã. În felul ãsta nu-i cade mãtreaþa-n gît.

La frageda vîrstã de 40 de ani, gîscanul belgian Tomas a dat colþul. Auzise cã reforma Vîlcov va fi implementatã ºi în Þãrile de Jos (dacã existã þãri mai jos decît România!).

Conform modificãrilor din Ierbarul Fiscal, doar gîsculiþele urmau sã beneficieze de sporuri ºi deduceri fiscale. Sã nu-l plîngem, el a scãpat.

La 36 de ani, Roger Federer a redevenit numãrul 1 dupã aproape ºase ani. Nu numai cã e cel mai bãtrîn lider mondial din istorie, dar e ºi cel mai bun.

Evident, dupã Ilie Nãstase al nostru. În schimb, în clasamentul pe neveste ºi amante e pe ultimul loc.

Nu posedã decît una. Una ºi bunã. Spre deosebire de Ilie care, ultima datã, a posedat una ºi nebunã. Mai nebunã chiar decît domnia-sa. Ca sã se califice în turul urmãtor, la Roma, Steaua trebuie sã joace ca romanii. Dacã joacã ca dacii, e jale! Cîteodatã am impresia cã Iohannis a stat în exil mai mult decît regele Mihai. Proaspãt întors din Tenerife, preºedintele globe-trotter a mîrîit prin gard la penalii care ne conduc (cu care, de altminteri, coabiteazã de minune), dupã care s-a dus sã facã ski ºi nãnicã.

Americanii se dau bengoºi cã, în urma unor tratamente hormonale, au creat bãrbatul care alãpteazã, fãrã ca acesta sã-ºi schimbe sexul. Fugiþi, bã, d-acilea! La noi, în spaþiul carpato-danubianoerotic, e o chestie fumatã de cel puþin un an. La þîþa lui Dragnea au supt Grindeanu, Tudose, iar SPP (Serviciul de Pazã al Papagalilor) susþine cã nici doamna Docilã n-ar fi tocmai strãinã. Atenþie mare!

Dupã cîte spun bãnãþeanul ºi brãileanul pe la colþurile istoriei, laptele e radioactiv. Iar consumul excesiv poate provoca boli grave: tîngîtitã, ºparlitã, tuse mãgãreascã, buba mînzului...

Scamatorul PNL Daniel Zamfir e convins cã ,,dreptatea e dreaptã”. ªi noi care credeam cã dreptatea e nedreaptã! Partea de tribut militar a României se ridicã la 9,3 miliarde de euro. Deocamdatã. În schimbul paralelor, vom primi rachete Patriot (costã peste 4 miliarde de euro), alte rachete cu razã medie de acþiune, pentru Revelion (2,1 miliarde), niºte curvete (sau corvete, n-am înþeles exact), care ne fac la buzunar de de cel puþin 1,6 miliarde de euro, transportoare ºi maºini de luptã (încã 500 de milioane), plus alte mãrunþiºuri costisitoare. ªi ãstai doar începutul: Americii îi e foame! Chiar ºi curvetele alea olandeze sînt controlate de yankei.

Aceastã cursã a înarmãrii copiilor retardaþi din sudestul centrului Europei nu e decît ilustrarea ideii filosofice ,,s-a întîlnit hoþul cu prostul!” Numai cã prostul vrea partea lui. D-aia nu-i pasã cã spitalele picã pe pacienþi, ºcolile pe copii, autostrãzile pe ele însele. Nu, lui îi place sã fie bãgat în seamã. Hoþia celor mari îl fascineazã. Ar vrea sã treacã ºi el de la golãnii la acte banditeºti. Sau, cel puþin, sã le fie tovar㺠de drum celor care jefuiesc fãrã scrupule bruma de avere ce i-a mai rãmas poporului român.

Problema e cã poporul e complice la cel mai mare jaf organizat din istorie. Stã liniºtit în ciomag, în faþa televizorului, ºi aºteaptã ca, la apus de soare, ratingul de þarã sã-l omoare. Cã-i mai ortoman ºi mai blegoman.

Senatorul Leon Dãnãilã ar vrea sã legalizeze marijuana. Asta-i dovada clarã cã anturajul îi stricã pînã ºi pe neurochirurgi.

Din cauza încãlzirii globale, examenul de Bacalaureat a început încã din februarie. Uite unde duce reducerea stratului de oxigen din capul miniºtrilor Needucaþiei! Oare pe vremea lui Vlad Þepeº lumea era la fel de nebunã? Ia sã deschidem Istoria Necenzuratã a Românilor, a cronicarului Adi Sfinteº, ºi sã ne lãmurim, cã dupã povestirile germane nu ne putem lua. ,,Într-o dimineaþã, Vodã mergea a lehamite prin loboda ce creºtea nestingheritã prin toatã Valahia, cã locuitorii nici n-o bãgau în seamã. Se vede treaba cã Tranziþia de niciunde cãtre nicãieri era tare departe, cã valahii se hrãneau, între repetatele jointuri pe bazã de vin de buturugã ºi rachiu din orice, numai cu fripturi în sînge. Cã, ziceau ei: «- Nu ºtii cînd vine Vodã sã te tragã în þeapã , aºa cã mãcar sã ne gãseascã graºi, sãtui, obligatoriu satisfãcuþi din punct de vedere gastronomic. C-altfel se supãrã ºi nu ºtii cum reacþioneazã, pezevenghiul!

Cã înainte de a te ridica în bãtaia soarelui, are ºi alte talente ascunse în preludiu ºi toate-s pe bazã de consum excesiv de carbohidraþi ºi de sare pe rãni». Cînd ajunse la un izvor cu apã rece undeºi stingea el de regulã cumplita arºiþã ce-l cuprindea dupã numeroasele bãtãlii cu budanele de ºoricioaicã, ce-i vãzurã ochii? O mulþime de electorat stãtea cu nordul spre cer ºi leorbãia apã direct de la sursã. Amãrîþii n-aveau cu ce bea apã, cã dupã ce nu se punea problema, situaþia era alta decît în zilele noastre. Þepeº se gîndi sã le dea un pic de avans, sã rîdã de proºti, dar avea greþuri mari ºi o lãsã pe altãdatã. Se aºezã la rînd, pe marginea rîului, scoase o cupã de aur ºi sorbi liniºtit cinci-ºase litri de apã. Lãsã cupa alãturi, pe un brusture, ºi-i capacitã pe amãrãºteni: «- Fraierilor, cu chestia asta o sã bea apã tot poporul care trece pe aici. Sã nu vã mai vãd cu nordu-n sus, cã mi-aduceþi aminte de fratele meu cel frumos, dupã pãrerea greºitã a sultanului, ºi m-apucã pandaliile. Chiaro?» «- Îhî», sunã plãcutul rãspuns al valahilor. Cupa din aur masiv deveni un punct de atracþie pentru turiºti, dar nici unul n-a avut tupeul s-o ºmangleascã.

Dupã un timp, într-o dimineaþã cenuºie ca un politician travestit, un demnitar cu vederi foarte largi observã cã vasul de aur lipseºte de la locul sãu. Mai sã plesneascã de bucurie, grãi cãtre oglinda apei: «- Cîrpealã! Nu mai e Þepeº domn în Valahia. Probabil a ajuns pe tron Radu cel Frumos. Trai, nineacã...». ªi distinsul om politic îºi pipãi rana imaginarã de la gît ºi se aplecã sã bea apã din rîu, doar-doar o trece pe acolo domnitorul-jucãtor” ...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 23 februarie 2018

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Încã un pas, sub steaua lui Euterpe Foarte curînd, revista ºi editura „Amurg sentimental”, împreunã cu cenaclul ce poartã acelaºi nume, va ajunge la cel de-al 23-lea an de existenþã, în peisajul literar, de cînd a luat fiinþã (25 martie 1995). La vremea respectivã, viaþa culturalã nici vorbã sã fi fost privilegiatã... Atunci, ca ºi acum, în acest sens, nu s-a schimbat mai nimic, situaþia fiind aceeaºi, iar lucrurile par a fi trase la indigo... Sã reziºti pentru ca sã-þi realizezi proiectele pe care þi le-ai propus - nu aveai altã cale decît sã gãseºti singur soluþia care sã te scoatã din impas, dacã nu aveai relaþii în instituþiile statului sau vreun mahãr în rîndul oamenilor politici care sã-þi întindã o mînã de ajutor... Fãrã a da apã la moarã unei discuþii inutile pe marginea acestui subiect, spunem cã noi nu am fost în nici un fel privilegiaþi, pentru cã nu am fãcut parte din vreun partid politic. Am fost nevoiþi sã ne descurcãm, cum am putut, pe cont propriu... Pe cei care vor sã cunoascã adevãrul, îi asigurãm de sinceritatea noastrã ºi le spunem cã nu ne-a fost uºor. Cine a avut activitãþi similare, ca ale noastre, ºtiu despre ce este vorba. Mai uºor ne-ar fi fost dacã aveam o simigerie decît sã editãm o revistã de literaturã, în aceastã perioadã postdecembristã, cînd oamenii nu se mai îngrãmãdesc sã cumpere cãrþi ºi sã citeascã. Aceastã plãcere a rãmas doar unora ca noi, niºte entuziaºti, care cocheteazã cu scrisul. Cititorii sînt tot mai puþini, nu o spunem noi, vorbesc datele statistice, ºi anume cã de la un an la altul, vînzãrile de carte au scãzut vertiginos ºi, în felul acesta, ºi tirajele s-au subþiat considerabil... Nu vom analiza noi, aici, toate aceste lucruri, sînt alþii îndrituiþi sã o facã ºi care au pregãtirea necesarã... Este trist cã se întîmplã aºa ceva: cãrþile printate pe suport de hîrtie nu prea mai au cãutare, iar scãderea numãrului iubitorilor de carte este una din cauzele care ar trebui sã ne dea de gîndit, ca societate. ªi totuºi, cu forþe reunite, ale noastre ºi ale celor care ni sau alãturat în asemenea demersuri, am reuºit pînã în prezent sã ne menþinem în aceastã aprigã luptã literarã ... ªi nu am fi reuºit dacã nu veneau lîngã noi iubitori de literaturã, cu preocupãri comune cu ale noastre, mulþi, cu har de scriitori adevãraþi... Dintre cei din primul val, unii

Maeºtri români în arta tapiseriei O datã cu obiectele de artã, artistul creeazã nevoia pentru acestea. Mai bine zis, produce resurecþia ei.

Fiindcã, latent ºi parcã dintotdeauna, în public existã nãscînd o infinitate de nevoi întru frumos. Altfel spus, cel mai original dintre plasticieni nu-i niciodatã absolut original. În public, somnolînd de veacuri, aºteaptã sã se impunã nevoia cãreia, de fapt, artiºtii îi ies în întîmpinare. Creatorul stimuleazã gustul public ºi e, în egalã mãsurã, controlat de gustul public. Artiºtii nu-ºi dau seama în ce fel sînt ei controlaþi de nevoia spiritualã generalã, de acea dorinþã care, rareori exprimatã ca atare, îndreaptã anume categorii de public spre anumiþi artiºti.

Puþini creatori se gîndesc la asta ºi, dintre esteticieni, abia cîþiva. La nivelul unui gen artistic însã, chestiunile sînt mai clare. E suficient sã ne întrebãm de ce tapiseria s-a resimþit atît de puþin de revoluþiile artistice ale Secolului al XX-lea. E o realitate cã, exceptînd o seamã de avangardiºti, de plasticieni care au încercat sã trateze tapiseria ca obiect tridimensional ºi sã realizeze în materiale textile ceea ce alþii au izbutit slujindu-se de varii materiale (carton, ciment, oþel, aluminiu, fibre de sticlã etc.), masa mare a creatorilor de tapiserii a pãstrat ºi a rafinat tehnicile ºi, evident, nãzuinþele tradiþionale. În arta tapiseriei, tradiþia s-a manifestat mai autoritar ºi, la urma urmei, mai stimulator decît în multe arte.

Schimbãri s-au produs, dar numai acolo unde se puteau petrece fãrã sã afecteze tehnicile ºi, fapt deosebit de important, elementele de relaþie cu publicul. Altfel spus, tradiþia a operat ferm în creaþia de tapiserie, pentru cã publicul beneficiar þine la tradiþie. Faptul nu cere o argumentaþie sofisticatã. O tapiserie e ºi o considerabilã investiþie. De aceea, de regulã, creatorii de tapiserii lucreazã pe comenzi. Foarte puþini dintre ei fac expoziþii

Polemici nu mai sînt printre noi. Le aducem un pios omagiu ºi recunoºtinþa noastrã. Exemple sînt destule, dar nu vom numi pe careva anume, pentru a nu-i omite pe cei care chiar au crezut în proiectele ºi idealurile noastre. Ne vom referi, la modul general, doar la cei care au dorit sã fie prezenþi, cu lucrãrile lor, într-o culegere, metaforic intitulatã, „Zbor de primãvarã” - 2018, editatã sub auspiciile Centenarului Marii Uniri (1918-2018). Dorim ca prin gestul nostru tipografic sã constribuim ºi noi, ca români, ca iubitori de þarã ºi de Tricolor, la comemorarea celor care s-au jertfit pentru ca þara noastrã sã fie astãzi ceea ce este: România Mare! Ne-am fi dorit ca aceastã sãrbãtoare sã-i fi avut pe toþi românii acasã la ei, în România strãmoºeascã, uniþi, ºi cu o stare materialã bunã, stãpîni pe zestrea þãrii lor. Din pãcate, acest lucru nu este posibil. ªi nici nu ar avea cum sã fie, cu niºte oameni politici, unii cu condamnãri, alþii cu dosarele în pronunþare pe masa judecãtorilor, care s-au tot perindat dintr-un partid într-altul ºi pe care, farã îndoialã, îi vom vedea la tribunã, la Alba-Iulia, cã se adreseazã poporului, pronunþîndu-se despre însemnãtatea acestui mare act istoric.

Doamne, ce ruºine sã-i auzim vorbind despre naþiune, moralitate, demnitate, bunãstare, tocmai pe ei, cei care în aceºti ultimi 28 de ani au reuºit sã-i învrãjbeascã pe români, generînd urã între semeni ºi instabilitate naþionalã... Autorii cuprinºi în sumarul acestei culegeri, prin creaþiile lor, ne aratã cã îºi iubesc limba, datinile, obiceiurile ºi cã sînt români. ªi sînt oameni simpli, cu activitate literarã interesantã, fiecare avînd propria biografie, constînd în apariþii cu creaþii proprii în reviste ºi volume personale. Nu le vom face o analizã criticã, fiecare îºi are meritul lui în peisajul nostru literar... ªi sînt scriitori, pictori, oameni din toate categoriile sociale, mai puþin din cea a baronilor sau a politicienilor care, în opinia noastrã, poartã cea mai mare vinã pentru dezastrul din þara aceasta, cîndva, frumoasã, bogatã, iar astãzi, ajunsã în faliment.

Iatã cã în martie, anul acesta, se împlinesc 23 de ani de cînd „Amurgul sentimental” ºi-a luat zborul pentru a urca pe ogorul culturii noastre. Dacã am rezistat, se datoreazã tuturor celor care ne-au fost colaboratori, prieteni, iar noi ne-am bizuit pe sprijinul lor binevenit, pentru a ne putea continua activitatea... Dacã am reuºit, este meritul tuturor, cu laudatio!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” – precum pictorii, bunãoarã –, aºteptînd sã se iveascã un cumpãrãtor. ªi dacã le fac, asta se întîmplã la tinereþe, cînd e necesar sã rãzbatã din cercul condiþiei de debutant. În expoziþiile vîrstnicilor, în retrospective, aproape cã nu apar deloc lucrãri din aºa-zisa „colecþie a autorului”. Tinerii prezintã, de obicei, lucrãri în expoziþii colective, în trienalele ºi quadrienalele artelor decorative. Tot aici sînt prezentate unele piese cu caracter inovator. De regulã, în selecþiile de autor apar lucrãri ce se încadreazã, îndeobºte, prin tehnica þesutului ºi prin materiale, în tradiþia genului, consolidînd-o. Dacã în picturã ºi sculpturã se cunosc nume ce ilustreazã condiþia celui ce experimenteazã continuu, în tapiserie, experimentele sînt citate împreunã cu momentul care le-a favorizat. Destinul unui creator de tapiserii are nenumãrate condiþionãri specifice, de care pictorii ºi graficienii sînt eliberaþi. Din care cauzã, dintre absolvenþii secþiilor de arte decorative de la Institutele de artã puþini reuºesc sã activeze toatã viaþa în genul pentru care s-au pregãtit. Adeseori, pictori sau graficieni – ºi cîteodatã ºi decoratori – obþin comenzi pentru tapiserii.

Dintotdeauna s-au executat cartoane (de transpus în tapiserii) dupã picturi vestite. De-a lungul vremurilor, pictorii au conceput imagini special pentru a fi prelucrate în atelierele de tapiserie. Ne referim, aºadar, la artiºti români ce s-au afirmat în chip definitoriu ca autori de tapiserii, care, în timp, au impus o operã ºi un stil.

Realizãri remarcabile semneazã Cornelia Ionescu, Daniela Gruºevschi, Berta Mrazek Benkö, Ana Lupaº, Maria Ciupe, Ileana Dãscãlescu, Aurelia Ghiaþã, Craþiela Stoichiþã, Ileana Teodorini Dan, Dumitru Constantina, Sanda Bucur, Aspazia Burduja, Filaret Oloier, Geta Brãtescu.

Nu putem încheia, fãrã a aminti numele lui Mimi Podeanu (1927 – 1975), o artistã care, în scurta ºi dramatica ei trecere prin viaþã, a clasicizat un tip de simþire ºi o mãiestrie ce vor rãmîne întotdeauna de referinþã.

TUDOR OCTAVIAN (Text preluat din Almanahul ,,Flacãra” 1990)

„Tradiþii“, tapiserie de Mimi Podeanu

Lui Marcel Dragomir

Mi-ai interpretat, Cu o puternicã forþã emoþionalã, „Monodia” din compoziþia „Omagiu lui Þuculescu”, Sugerîndu-mi acel fabulos ªi fantastic din opera Sublimului pictor, Prea puþin înþeles În dramatica lui viaþã, Dar omagiat În eternitate, Unde, prin picturile sale, Ne apare „ca o redescoperire postumã, Înãlþatã la dimensiune De mit”... Þi-am admirat talentul De minunat clarinetist, Pentru care „Muzica trebuie cuprinsã Numai prin iubire”...

Prin cîntecele tale - ,,Sã pãstrãm Pãmîntul teafãr”, ,,Un albastru infinit”, ,,O iubire imposibilã”, ,,Sã mori de dragoste rãnitã”... – Ai intrat în istoria cîntecului românesc, Vibrant ºi conceput pe înþelesul tuturor, Încît, de cîte ori le reascult, Îmi vine a „melodia” pe cuvintele: „A nins cu mîngîiere Pe oriºice Obraz”...

O... Marcel Dragomir...

Tu mi-ai înseninat viaþa, Cînd împreunã am muncit Cu o totalã dãruire-n Radiodifuziune, Încît, nu o datã, în clipele Cînd urîciunile mã-nconjurau, Tu, prin cîntecele tale, Mã fãceai sã-nþeleg cã „La porþile albastre Ale lumii Euterpei, Se-aude Dumnezeu”...

DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Polemici

Pag. a 5-a – 23 februarie 2018

Controverse

Doi români, precursori ai aviaþiei mondiale: Traian Vuia si Aurel Vlaicu Sfîrºitul Secolului al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea, se caracterizeazã prin nemaiîntîlnita expansiune a omului în toate sensurile ºi direcþiile. Pãmîntul ºi mãrile sînt strãbãtute ºi explorate cu aviditate, ºi omului nu-i mai rãmîne decît sã-ºi împlineascã un vis milenar: învingerea gravitaþiei ºi cucerirea vãzduhului. Vechile mituri ale lui Icar, ideile geniale ale lui Leonardo da Vinci, poeticele anticipãri ale lui Rostand sau cele ºtiinþifico-fantastice ale lui Jules Verne încep sã se materializeze.

Otto Lillenthal, „pãrintele aviaþiei moderne” sau „omul pasãre”, reuºeºte la sfîrºitul Secolului al XIX-lea sã se ridice ºi sã conducã în zbor un planor, aparat mai greu decît aerul.

Dar marele pas – la zborul cu motor – încã nu era fãcut. I-a fost dat sã-1 înfãptuiascã românul Traian Vuia, fiu de þãran, nãscut în comuna Bujor. A urmat cursurile ºcolare în comuna natalã ºi apoi liceul din Lugoj. Deºi vãdea aplicaþii deosebite pentru tehnicã, situaþia materialã nu ia putut permite sã urmeze Politehnica. Se înscrie la Drept, simultan cîºtigîndu-ºi ºi existenþa. Terminã Facultatea de Drept din Budapesta cu înalta distincþie „Magna cum laude” ºi se întoarce la Lugoj, pentru a-ºi exercita profesiunea de avocat. Dar visurile ºi aspiraþiile lui erau altele. Din fragedã copilãrie marea lui pasiune era zborul. Pentru a-i pãtrunde tainele, în paralel cu avocatura, el urmeazã studii de matematicã superioarã, de mecanicã, aprofundînd toate problemele legate de idealul sãu. Imagineazã ºi schiþeazã un automobil cu aripi pentru zbor, dar pentru a-ºi valorifica invenþia este nevoit sã plece în centrul aeronauticii de pe-atunci – de altfel în faºã – Parisul. În 1903, înainteazã Academiei de ªtiinþe din Paris memoriul „Proiect de aeroplan automobil”, pe care specialiºtii îl claseazã cu urmãtoarea rezoluþie: „Realizarea ºi rezolvarea problemei zborului cu un aparat mai greu decît aerul sînt himerice”. Departe de a fi descurajat de acest eºec, Vuia îºi construieºte singur, din fonduri proprii, întreg aparatul. El realizeazã formula monoplanã, adoptatã apoi de toþi constructorii, ºi creeazã, primul din lume, roþi pneumatice pentru trenul de aterizare. Motorul inventat ºi construit pentru aparatul „Vuia I” funcþiona cu anhidridã carbonicã, fiind, de asemenea, original.

Dupã lungi aºteptãri, prilejuite de timpul nefavorabil, zborul de experiment a avut loc în dupã-amiaza zilei de 18 martie 1906, la Montesson, lîngã Paris. Aparatul condus de Vuia s-a desprins de la pãmînt ºi, spre uimirea celor prezenþi, a zburat. Astfel cã românul Vuia este primul din lume care, prin propriile mijloace de zbor, la prima încercare, în fazã experimentalã, s-a ridicat în aer. În ,,Histoire de l’Aéronautique”, apãrutã în 1932, Charles Dolfus ºi Henri Bouché scriu: „Dl. Traian Vuia a construit la Paris, în 1905, o maºinã bine executatã ºi mult mai logicã, în schema în care este dispusã, decît majoritatea relizãrilor acelei epoci.

Aparatul Vuia a fost cel dintîi montat pe roþi pneumatice”. Folosind multe din realizãrile lui Vuia, Santos Dumont reuºeºte, la 13 septembrie 1906, zborul care îl va încorona pe nedrept ca primul om care a realizat zborul mecanic. În lucrarea sa „Histoire de l’Aviation”, Dl. René Chambe, pomenind despre realizarea lui Dumont scrie: „Vuia a fãcut totuºi mai mult. Dar Vuia e un necunoscut, în timp ce Santos este celebru” ... Traian Vuia, lipsit de mijloace de materializare a proiectelor sale, deºi studia cu ardoare problema zborurilor verticale ºi principiile cazanelor cu aburi, se reîntoarce în þarã, unde moare în 1950. Abia în 1956, cînd s-au sãrbãtorit la Paris 50 de ani de la naºterea aviaþiei moderne, românului Vuia i s-a conferit – post mortem – recunoaºterea faptului cã el a fost primul om care a reuºit sã zboare exclusiv cu mijloace proprii de la bordul avionului.

Un destin asemãnãtor, dar poate mai tragic, l-a avut ºi celãlalt zburãtor român din acea vreme, frãmîntatul ºi nefericitul Aurel Vlaicu.

Se gãsesc multe lucruri comune, destule analogii în vieþile celor doi. Amîndoi fii de þãrani, amîndoi urmeazã cursurile universitare în strãinãtate, încheiate cu rezultate strãlucite. ªi unul, ºi celãlalt sînt obsedaþi de ideea zborului încã din copilãrie, ºi-ºi realizeazã tîrziu ambiþiile cu mijloace proprii. Amîndoi sînt pionieri în acest domeniu virgin, amîndoi sînt vizionari, trãind ºi gîndind mult înaintea epocii în care au trãit. Aviaþia de azi nu se poate concepe fãrã strãdaniile lor.

Aurel Vlaicu s-a nãscut la Binþinþi (astãzi Aurel Vlaicu, jud. Alba) în anul 1882, pe valea Mureºului.

Urmeazã ºcoala în satul natal ºi liceul la Orãºtie ºi Sibiu, unde-ºi ia ºi Bacalaureatul. Cu numeroase sacrificii din partea pãrinþilor sãi, þãrani, el urmeazã ªcoala Politehnicã la Budapesta ºi München. Terminîndu-ºi stagiul militar – fãcut la marinã?! – Vlaicu obþine un angajament la Fabrica de Automobile „Oppel”, din Rüsselsheim (Germania). Aici, ca ºi în copilãrie, apoi, ºi în timpul stagiului militar sau al studiilor pelitehnice, întreaga lui activitate se va concentra asupra marelui sãu vis: zborul mecanic. Înzestrat cu un deosebit talent de costructor ºi cu reale calitãþi de inventator, el s-a dovedit de copil un mic inventator, confecþionînd jucãrii mecanice ºi electrice. Atelierul lui mic, de care nu se despãrþea niciodatã, l-a urmat pretutindeni în peregrinãrile lui. La fabrica „Oppel” aduce diverse îmbunãtãþiri procesului de producþie ºi obþine un brevet internaþional pentru un patent în legãturã cu diafragma amplificatoare a plãcilor de gramofon. Refuzînd sã accepte condiþiile nefavorabile impuse de directorul fabricii „Oppel”, Vlaicu se întoarce în 1908 la Binþinþi.

Aici construieºte primul sãu „aparat de zbor fãrã motor” – „Vlaicu 1909”. Zborurile ºi le-a realizat, tras fiind de flãcãii din sat ºi apoi de cîþiva cai. Chemat la Bucureºti, cu ajutorul prietenului sãu Octavian Goga, Vlaicu reuºeºte sã-ºi comande un motor la Paris ºi sã-ºi construiascã aparatul sãu cu motor – „Vlaicu I”. Învaþã singur pilotajul ºi, peste puþin timp, se prezintã la douã concursuri internaþionale, organizate la Cotroceni ºi Bãneasa, pe care le cîºtigã.

Dupã aceste succese, ajutat de prietenii sãi inimoºi ºi de ministrul Învãþãmîntului, Spiru Haret, Vlaicu reuºeºte în 1911 sã termine construcþia noului sãu aparat, ,,Vlaicu II”. În felul acesta, România a fost a treia þarã din lume (dupã S.U.A. ºi Franþa) care a avut un avion original inventat, construit ºi pilotat de unul din fiii ei.

Faima lui Vlaicu creºte necontenit. La 29 august 1911, el zboarã la serbãrile ASTREI, la Blaj, în faþa a 30.000 de români entuziasmaþi ºi uluiþi. Face zboruri demonstrative la Sibiu, Braºov ºi Iaºi, fiind ovaþionat pretutindeni ºi tratat cu cele mai înalte onoruri. Numele lui era de-acum un simbol al luptei poporului român pentru libertate, un simbol al nãzuinþei neamului românesc spre înãlþare ºi înflorire.

O culme a carierei sale o constituit-o participarea la concursul internaþional al aviaþiei de la Aspern, lîngã Viena. Acolo, într-o selectã participare de 43 de concurenþi din 8 þãri, Vlaicu, pentru Europa un ilustru necunoscut, se prezintã ca o veritabilã surprizã, fiind, alãturi de asul aviaþiei franceze – Rolland Garros –, printre animatorii întrecerii. De fapt, împreunã îºi disputã locurile I la majoritatea probelor, unele fiind cîºtigate de Vlaicu.

Presa internaþionalã a elogiat comportarea tînãrului român. Ziarul vienez ,,Neue Freie Presse” scrie: „Tînãrul ºi extraordinar de talentatul român Vlaicu, care nu e un simplu pilot, ci ºi un constructor genial, ce zboarã cu aparatul propriu, a aterizat la cîþiva centimetri mai departe de Garros”. Acolo, la Viena, în faþa a 200.000 de spectatori ºi sub privirile unui juriu lipsit de indulgenþã, modestul fiu de þãran de pe Mureº s-a dovedit egal sau mai bun decît cei mai faimoºi zburãtori din Europa. Cu tipul sãu de avion – ,,Vlaicu II” – uzat ºi folosit la maximum, el a fost recunoscut ca unul din inventatorii maºinii de zburat cei mai talentaþi, curajoºi ºi competenþi.

Dupã întoarcerea de la Viena, Vlaicu îºi continuã triumfalele turnee prin oraºele þãrii ºi aºteaptã terminarea noului sãu aparat – ,,Vlaicu III” – aflat în construcþie.

Cu noi eºti Cînd privim pe bolta-naltã ªi pe firmament la tine Te vedem în strãlucirea-þi, Onorabile Vadime.

Noi nu te-am uitat vreodatã Strãlucind ca un luceafãr, Luminînd în lumea toatã.

Nu ai fost burghez, ci nobil Iar în zilele-þi puþine, Pe pãmîntul nostru negru Cãlcai maiestuos, Vadime.

Tu, Tribunul neamului Pe mulþi fãceai de ruºine, Iar prin adevãr, un ceas Ai fãcut pe hoþi ruine.

Acum tu acolo, sus Mai continui sã scrii slova Roagã-L grabnic pe Isus Sã ne dea-napoi Moldova Cãci în România Mare Ne-au cãzut mulþimi eroii Pentru scump pãmîntul þãrii, Mult rãmas peste hotare.

Cpt.(r) dr. PAVEL MOLDOVAN, 29 noiembrie 2017

CIOBURI DE GÎNDURI

Luptã

Nu merge pe cãrarea ce duce spre niciunde, Cã nu cunoaºte trepte spre vis ºi idealuri; Ascultã liturghia ce tremurã în valuri ªi plînsul ce rãzbate din veºnic negre unde.

Ascultã ºoapta stinsã a aripii ce suie În mici spirale crezu-i de viaþã tot mai sus, ªi mergi încet, dar sigur, pe calea lui Iisus În care nu-i pierzare nici rãtãcire nu e.

Ascultã toatã firea cum freamãtã sub soare Cã iatã, firul ierbii de sens nu se desparte, Cã-n toate e o luptã pe viaþã ºi pe moarte ªi-n toate-i ca rãsplatã un strop de sãrbãtoare.

De ce sã mergi pe-o cale ce duce spre niciunde?

De-þi strigi în gol durerea, durerea-þi va rãspunde... În veci înstrãinarea în sensuri sã n-o sameni, Ci-mbrãþiºînd lumina, aleargã cãtre oameni.

ILARION BOCA, 6 februarie 2018 Cu inima fremãtînd de dorinþe ºi cu voinþa încordatã la maximum, Vlaicu încearcã realizarea celui mai mare vis al sãu: trecerea Carpaþilor. Încercarea eroicã ºi temerarã trebuia sã fie fãcutã cu ocazia unor serbãri care urmau sã se desfãºoare în acel an la Orãºtie, lîngã satul sãu natal. Vlaicu dorea sã porneascã din Bucureºti ºi, trecînd Carpaþii, sã aterizeze în mijlocul alor sãi, care-l aºteptau ca pe un zeu.

Fatalul zbor a avut loc în ziua de 13 septembrie 1913.

Dincolo de Cîmpina s-a petrecut drama, a cãrei cauzã nu se cunoaºte nici pînã azi. Avionul s-a prãbuºit, îngropînd sub resturile lui pe cutezãtorul sãu pilot. În scurta lui viaþã, Aurel Vlaicu s-a identificat întratîta cu zborul, încît numele lui va rãmîne sinonim cu acela al tendinþei spre culmi, al avîntului spre înãlþimi.

Vuia ºi Vlaicu, cei doi zburãtori români, ºi-au înscris numele alãturi de acelea ale lui Santos, Dumont, Blériot, Farman, al fraþilor Wright – pionierii aviaþiei mondiale. Împreunã cu românii Ion Paulat – unul din inventatorii hidroavionului, ºi Henri Coandã – promotorul zborului cu reacþie, Vlaicu ºi Vuia ºi-au adus o contribuþie de seamã la întregirea tezaurului de aur al ºtiinþei ºi tehnicii aviatice.

Astãzi, cînd se asalteazã cosmosul ºi aselenizarea e deja un fapt care þine de trecut, numele lor trebuie pomenite cu veneraþie ºi respect. Fãrã strãdaniile ºi sacrificiile lor, uluitoarele realizãri de astãzi n-ar fi fost posibile.

DORIN ALMêAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 23 februarie 2018

Atitudini Balsamuri spirituale (61) Încoronarea ºi ungerea lui Napoleon, de cãtre Papã (2) Motto: „Un tron nu este decît o scîndurã garnisitã cu catifea”. (NAPOLEON) Apariþia purtãtorului crucii, cãlare pe mãgar ºi purtînd pe cap o pãlãrie foarte ciudatã, în trei colþuri, a provocat ilaritate în mulþime, auzindu-se tot felul de glume deocheate.

- Iatã catîrca papei, pe ea o pupã lumea.

Rîsetele se pornirã... S-au potolit la apariþia caretei Papei, îmbrãcatã în catifea albã, dominatã de tiara pontificalã ºi trasã de opt cai suri. Papa era îmbrãcat cu o sfitã largã ºi grea, din postav þesut cu fire de aur. Pãtruns în bazilicã, se aºezã pe un tron ce fusese amenajat în stranã, „în aºteptarea unui pontif care reflecteazã profund la cele cereºti ºi pentru fericirea celor de pe pãmînt”.

La Tuileries, nu fãrã dificultãþi, principalii actori ai ceremoniei au îmbrãcat costume bizare. Înainte de a se duce la Notre-Dame, protagoniºtii solemnitãþii sînt introduºi în apartamentul Josefinei, unde rãmîn cu gura cãscatã în faþa împãrãtesei, strãlucind de diamante ºi coafatã cu sute de bucle, dupã moda din timpul lui Ludovic al XIV-lea. Pare foarte tînãrã. Era ora unsprezece. Tunul bubuie, anunþînd plecarea împãratului ºi a împãrãtesei la Tuileries. Înaintînd prin ceaþã, faimoasa caretã, strãlucind de aur, era trasã de opt cai ºargi, acoperiþi cu valtrapuri bogate.

Pe trãsura imperialã - ca ºi pe cea a Papei, se afla o coroanã de aur þinutã de patru vulturi cu aripile desfãcute. Trãsura, remarcabilã prin eleganþã, bogãþie ºi picturile cu care era împodobitã, este greu de descris. ªapte mii de cavaleriºti, în þinutã elegantã, amestecaþi cu grupuri de muzicanþi, defilînd între douã rînduri de infanteriºti, apoi strãlucirea ºi numãrul trãsurilor, prezenþa a peste cinci mii de oameni – sînt, toate acestea, doar o idee incompletã a cortegiului.

Polemici La arhiepiscopie, împãratul ºi împãrãteasa se îmbracã în „mare þinutã”: cele douã mantii de catifea purpurie, ascunzînd, în parte, roba lungã - în stil antic, din satin alb brodat cu aur - a lui Napoleon ºi rochia de brocart, cu fir de argint, a Josefinei. În cele din urmã, prin lunga galerie, cortegiul se îndreaptã spre bazilicã. Cele trei surori ale lui Napoleon þineau mantia Josefinei. Urmau mareºalii desemnaþi sã poarte însemnele imperiale, toþi îmbrãcaþi în catifea albastrã, în satin alb ºi împodobiþi cu panaºuri foºnitoare. Foºtii camarazi ai lui Napoleon ºi-au împãrþit sceptrul de argint aurit, mîna justiþiei, încrustatã cu perle, ºi „globul lumii”, de asemenea din argint aurit. În clipa cînd împãratul apãru în naos, întreaga asistenþã a strigat: „Trãiascã împãratul!”. Statura micã a Napoleon se ascundea sub mantia enormã de herminã. O coroanã simplã de lauri îi încingea fruntea. Orchestrele cîntarã pe tot parcursul ceremoniei.

S-a fãcut amiazã. Ceremonia începu în strana în care erau aºezate cele douã scãunele de rugãciune, al împãratului ºi al împãrãtesei. Are loc depunerea jurãmîntului religios: împãratul jurã în faþa lui Dumnezeu ºi a îngerilor sãi sã apere legea, dreptatea ºi pacea bisericii. Cînd Papa l-a uns de trei ori, pe cap ºi pe mîini, dupã privirea lui se vedea cã este nerãbdãtor sã ºteargã uleiul cu care a fost uns.

Dupã ce a binecuvîntat însemnele imperiale - sabia, globul imperial, sceptrul, mîna justiþiei, colierul -, Pius al VII-lea sfinþi cele douã inele, cele douã mantii ºi cele douã coroane.

Clipa solemnã a sosit. Toate privirile se îndreaptã spre perna de catifea purpurie. Napoleon întinse mîna, luã coroana de aur, care scînteia, întoarse cu dezinvolturã spatele Papei, privind mulþimea care îºi þinea respiraþia, ºi îºi puse singur coroana pe cap.

Cel mai uluitor destin al istoriei îºi urmeazã drumul: fostul cadet Napoleon Buonaparte, generalul Bonaparte; consulul pe viaþã al republicii a devenit Napoleon I. (va urma) LILIANA TETELEA

MÃRTURISIRI DE SCRIITOR

„Bucuria cãrþii tipãrite“ Scrisul nu este un chin, nu-i nici o continuã sãrbãtoare. E un act fundamental de existenþã, un exerciþiu de rãbdare ºi, din cînd în cînd, scrisul este o imensã bucurie a spiritului. Scriu totdeauna dimineaþa, numai în preajma cãrþilor mele ºi, dacã se poate, fãrã prea mare agitaþie în jur. Nu mã claustrez în biroul meu, îmi place ca spaþiul în care lucrez sã fie deschis, cãrþile sã respire în voie ºi eu odatã cu ele. Scriu relativ repede (dupã ce am depãºit momentul dificil al debutului), fãrã un plan îndelung chibzuit. Scenariul cãrþii sau al eseului se configureazã pe mãsurã ce înaintez în analizã. Îmi place sã fie ordine în jurul meu, cu excepþia cãrþilor pe care tocmai le consult: ele pot sta oriunde. Nu-mi place sã ascult muzicã în timp ce scriu, dar scriu uneori o carte cu/pe motiv muzical. ,,Dimineaþa poeþilor” este scrisã în compania lui Vivaldi.

Scrisul este, în fapt, o prelungire a lecturii. Citesc, de regulã, dupã amiazã ºi seara, întins pe canapea. Sînt douã feluri de cãrþi: unele legate de subiectul (tema) ce mã preocupã, altele care nu au nici o legãturã cu obligaþiile mele critice imediate. În categoria din urmã intrã cãrþile de filozofie, scrierile clasicilor etc. Cînd sînt descurajat ºi critica literarã mi se pare o zãdãrnicie, citesc pe Thibaudet. Spiritul lui robust este contagios. Mã odihnesc cu Thibaudet. Barthes mã provoacã, el este mereu împotriva cursului firesc al lucrurilor, ca ºi Cãlinescu. Lectura din ei este ca alcoolul: stimuleazã circulaþia ideilor...

Scriu pe foi dictando (deprindere de tinereþe), cu peniþã clasicã (greu de procurat azi), beau cafea preparatã de mine, nu fumez ºi nu-mi place sã vorbesc despre proiectele mele literare. Ce-ar mai fi? Mai este bucuria cãrþii tipãrite. Cîteva zile mã simt, cu adevãrat, fericit dupã ce-mi apare o carte. Apoi emoþia dispare, reintru în normal, citesc, scriu, mã duc în provincie sã-mi vãd mama ºi surorile, merg, uneori, la întîlnirile cu cititorii mei (de regulã, profesori de românã), îmi þin cursurile la Facultate (12 ore pe sãptãmînã), din nou citesc ºi mã pregãtesc, din nou, sã scriu. Nu spun cã mor dacã nu scriu, dar pot spune cã scrisul a devenit o dimensiune esenþialã a existenþei mele. Plãcere, sau datorie? N-aº putea rãspunde.

Scrisul este un act care-mi ordoneazã viaþa, în orice caz.

EUGEN SIMION (1986)

MARI GRAFICIENI ROMÂNI

Florin Pucã sau Negativul tãcerii Florin Pucã (24 aprilie 1932 – 23 februarie 1990) a fost o figurã aparte a boemei artistice româneºti, un desenator genial, ale cãrui creaþii, de o fineþe a desenului rar întîlnitã, emanau o forþã imaginativã incredibilã.

Desenele sale au ilustrat cãrþile multor scriitori români, precum Gheorghe Pituþ, Nichita Stãnescu, Mircea Micu, Petre Stoica, Ion Bãieºu, Leonid Dimov, Mircea Ivãnescu º.a.

Atelierul lui Florin Pucã nu-ºi aflã sediul pe pãmînt. De dorul de a-l cunoaºte, multã vreme l-am vizitat doar în desemne. Pucã, de fapt, nici nu existã. Existã doar douã aripi scotocind cosmosul în cãutarea unui trup. Cineva, destãinuind o amintire, zice-se cã l-ar fi zãrit desenînd în chip de pasãre viile toate de pe planetã, neuitînd sã lase-n rãspîntii loc de mese umbroase – pentru bunã-ntîlnire ºi popas.

Florin Pucã îºi poartã atelierul imaginar în spinare, ca un apostol al singurãtãþii, al cãrei fiu ºi este de drept. În zilele lui bune, bãnuitor cã vãzduhul prea se pãstreazã virgin, ºi înduioºat ca un Dumnezeu pãmîntean de propria-i silnicie, Pucã se apleacã peste ferestrele cerului ºi, privind nesfîrºitele latifundii ale singurãtãþii, îºi

Rondelul averilor ilicite

Pentru averi se luptã mulþi În sfîºieri de fiarã cruntã! ªi interlopi ºi foºti desculþi, Pentru averi ºi fraþi se-nfruntã! ªi elitiºti, dar ºi inculþi În lungi discursuri se avîntã...

Pentru averi se luptã mulþi...

De ilicite, Þara-i suptã!

Nu meritã sã-i mai asculþi, În Parlament se iau la trîntã!

Avocãþei ce se pretind culþi, La ilicite se avîntã Cu interlopii cei mai crunþi!

FLORIN IORDACHE

Nu-i nimeni în zid

Nu-i nimeni în zid sã ºteargã cu guma dinlãuntrul, bãtãile de ciocan pneumatic ale inimii oarbe, aº putea prin tencuialã sã intru, sã simt întunericul cum mã soarbe Cineva ar fi trebuit sã dea sonorul mai tare, sã fie acolo, sã pãºeascã încet, pînã se sparg în difuzoare sentimentele lipite de suflet cu aracet Uneori se aude o umbrã cum calcã ºovãitor zgîrîind cu ghearele ascuþite aorta, Nu-i nimeni în zid, de prea mult dor a fugit din sine escorta Unde a fugit, nu se ºtie precis, în sînge cresc fantomatice tundre, ce-a fost sã se scrie, s-a scris; nu-i nimeni în zid îngropatelor umbre...

ADI SFINTEª, 6 februarie 2018

Una din rarele fotografii în care apare graficianul Florin Pucã (cel cu barbã).

Alãturi de el, trei importanþi oameni de culturã: scriitorii Gheorghe Pituþ, Ion Lãncrãnjan ºi filozoful Petre Þuþea. trage mãºtile de pe chip ºi le aruncã, provocator ºi cu gesturi tragice, în negurile veºnice.

Mãºtile-i sînt desemne þesute din carne ºi sînge, petrecute prin vis ºi clãdite în marea de amar a lacrimilor lumii. El n-a pîndit niciodatã umanitatea – ci doar a aºteptat-o.

Pucã e un adunãtor de umbre, din teama cã lumina prea descompune total. El umanizeazã deºertul cosmic, astfel cã imaginea omului, fie el spînzurat de o razã de soare, e un semn suveran al fiinþãrii.

Pucã e pregãtit oricînd sã te invite-n vãzduh, într-un imens album cu amintiri, în care visele se transcriu de la sine. Un desemn de al lui e un alfabet straniu, care ne dezleagã de sentimentul fricii. Lîngã el, vistieriile morþii adorm, fiindcã dincolo, în camera vieþii, se preparã hazul enorm ºi ritualul de alungat spaimele; acolo artistul exorcizeazã ºi întrerupe, prin dilatãrile grozave ale burlescului, funcþia însãºi a morþii.

Pucã e un ,,orator” sui generis. Muþenia lui e un negativ al Tãcerii. Blindat în singurate ca într-o etuvã, claustrarea lui desãvîrºeºte medalia de nepreþuit a acelor rare ºi enigmatice prezenþe care salveazã sufletul nostru pregãtit de pieire.

Nimeni nu l-a vãzut desenînd. Peste grafica lui adie pudicitatea arhaicã a Altamirei – vîrstã egalã cu însãºi originea desemnului. Naivitatea lui e un rãsfãþ îndelung ºlefuit, precum cel al Oratorului care a îngãduit pãcatul ca pe o oglindã a perfecþiunii.

GHEORGHE ISTRATE (Text apãrut în Almanahul revistei literare ,,Viaþa Româneascã”, ediþia 1984)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 23 februarie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Ca Caþavencu sau ca Codruþa Sindromul Landmesser (urmare din pag. 1) Stau ºi mã gîndesc, într-un exerciþiu de maximã sinceritate – pînã unde va coborî nivelul, ºtacheta valorii în þara noastrã? Fac parte dintre cei care au citit ceva istorie, memorialisticã, publicistica vremurilor trecute; nici partidele de pe vremuri nu erau mai breze, erau aceleaºi nenorocite ghemuri de interese, mãcinate de lupte interne ºi trãdãri, se jumulea statul, proprietatea strãinã devenise dominantã, corupþie, pile, în fine... Dar existau personalitãþi, acele pete de culoare care pãstreazã pînã azi tablouri plãcute ale epocilor trecute. Caragiale nu a scris din imaginaþie - ºi nici cu rãutate!

Burghezia, politicienii de rang inferior erau caraghioºi în demagogia ºi incultura lor, ca omologii lor actuali – dar Caragiale nu încondeiazã vîrfurile politicii. De ce? Pentru cã, în ciuda defectelor lor, erau chiar niºte personalitãþi! Culturã, prestanþã, erau „lideri”, aºa cum spunem acum folosind, leneºi, expresii de împrumut.

Rãmîn stupefiat cînd vãd cã ne îndreptãm cãtre o situaþie de necrezut: grupãrile anti-PSD au douã variante prezidenþiabile – neamþul lemnos ºi, mai nou, prinþesa cãtuºelor, Laura Kövesi.

Sincer, nu ºtiu care variantã e mai ridicolã sau mai periculoasã. Dar pot sã spun, cu aceeaºi maximã sinceritate, cã mi-e teamã cã au ºanse de succes! Da, ºtiu, e comod sã stai în faþa calculatorului ºi sã comentezi, cu leneºã superioritate, „e o tîmpenie, nu o voteazã nici 10%”; da, aºa au zis unii ºi cînd a ieºit Bãsescu, dar ºi Iohannis... Ba chiar în 2000, politicienii nu înþelegeau de ce e lumea atît de supãratã ºi l-a votat pe Vadim! ªi, în fond, dacã tot l-am votat pe unul care ne-a lãsat fãrã flotã ºi fãrã bun-simþ, apoi pe unul care ne-a luat banii ºi vindea copii, de ce sã nu o votãm pe una care ne bagã la pîrnaie? Cel puþin mîncãm gratis ºi ne odihnim!

De fapt, de ce e românul supãrat?

Recurgem la sondaje, gãsim acolo PSD, Dragnea, pericolul rus, adicã motive de ºuete TV, nu de viaþã realã. Asta e problema - lumea pe care o simþim nu mai e cea realã, ci cea impusã prin vãz ºi auz, cele douã simþuri dominante. Raþiunea nostrã e amputatã, nu mai þine de real, nu mai pipãim, nu mai mirosim, nu mai gustãm – ci am înlocuit aceste simþuri ale realitãþii cu secvenþele trimise sau induse.

Concluzia mea este cã oamenii nu mai ºtiu de ce sînt supãraþi, nici de ce sînt mulþumiþi. În capul lor e un haos, mocirla poftelor ºi orgoliilor stîrnite, manipu-

late... La nivelul gîndirii, trãim în mocirlã, ca niºte porci, deci sã lãsãm filosofia, nu avem nevoie de mãrgãritare.

Porci, da... Conu Liviu se confruntã cu reacþiunea, ce va ieºi? Se vede cã nimic! Cum are cineva curaj sã iasã din rînd, chiar pentru a realiza cîte ceva din gargara electoralã, cum e decapitat! Cei care tac sînt isteþi, nu inteligenþi – pentru cã inteligenþa a devenit incompatibilã cu statutul de demnitar sau de persoanã politicã importantã. Politicianul trebuie sã fie abil, sã reziste ºi în mocirla gîndirii poporului, sã nu fie nici reactiv la alde Conu Liviu, nici sã iasã din rînd... Asta ne aºteaptã în 2019 din partea PSD, nu vã faceþi iluzii! Visaþi cumva la Cãlin Tãriceanu sau la tînãrul Liviu Pleºoianu?

Visaþi... cît veþi mai putea. Cã de realizat, oricum nu se va întîmpla! Întrebarea care vine simplu ºi direct este dacã România poate fi consideratã o þarã condamnatã? Spuneam cã pe timpuri era mai simplu, aveai cîte o variantã. De fapt, acum e mai simplu – n-ai nici una! ªi atunci, nu cumva rãspunsul este în altã parte, acolo unde nu cãutãm?

Nu cumva sistemul nostru e dovedit greºit prin chiar aceastã lipsã de variante (bune)? Bãsescu de douã ori, Iohannis, poate Laura Kövesi... Mã îngrozesc ce putere are ºeful statului prin servicii, ºi prin numirea ºefilor procurorilor... Un amic, care de multe ori mi se pare cã are idei mai ciudate, mã bate la cap cu monarhia. Acum ani de zile, nici nu voiam sã aud de aºa ceva! Acum, cînd sînt gata sã înclin steagul în faþa nulitãþii periculoase, mã gîndesc cã nu prea are ce sã fie mai rãu. Da, aud de „camarilã”, cheltuielile Casei Regale, de Radu Duda, de diverse obiecþii. ªi atunci repet – Bãsescu, Iohannis, Kövesi... Bine, hai, nu Kövesi, poftim – Dragnea! Sincer, unde ajungem? Serviciile ºi procuratura pe mîna unuia dintre ei?... Scuze, dar l-aþi vãzut pe Mãlin Bot? Pe tembelul care bate bãtrîni? Pe Macovei? Îi vreþi europarlamentari, deputaþi, consilieri prezidenþiali?... Nu? Ba da, o sã-i vedeþi!

Vreþi un parlament plin cu ciudaþi mai ceva decît Chichirãu ºi somnambulul rufos, care dorm pe bãnci ºi fac manifestaþii în salã? Sau un guvern format integral din þurcane de Teleoman? Ce spuneaþi de Radu Duda?

Pe scurt, acesta e mesajul unui român cãruia începe sã-i fie uneori groazã, nu doar cotidiana lehamite, de ceea ce sînt în stare sã creadã ºi, ulterior, sã aleagã unii români. Cã de fãcut, fac alþii, Doamne fereºte de comunism!

ADUCEÞI MONUMENTUL MARII UNIRI LA ARAD! În anul 2010, la solicitarea Asociaþiei pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri de la 1918, din Arad, asociaþie condusã de distinsul prof.univ.dr. Aurel Ardelean (fost senator P.R.M. Arad), Ministerul Culturii a aprobat ºi a finanþat execuþia acestui monument. Cu peste 3 milioane de euro, sumã achitatã integral ºi în avans, sculptorul Florian Codre a executat aceastã lucrare în China! Cu peripeþii, acest monument dedicat MARII UNIRI a ajuns la Constanþa ºi mai apoi la Bucureºti, unde zace în condiþii improprii, în atelierul

I se spune germanul care l-a înfruntat pe Hitler. Fotografia în care August Landmesser sfideazã trendul Germaniei fasciste a fãcut înconjurul lumii, acum cîþiva ani. I se recunoaºte acum, la mulþi, foarte mulþi ani, meritul de a fi avut curajul sã nu execute salutul nazist. Un gest care la acea vreme a trecut neobservat, fiind probabil tratat de cãtre cenzura germanã, dacã a ajuns acolo, ca un gest izolat al unui muncitor navalist. Acum, la peste 80 de ani distanþã, cînd Germania lui Hitler este istorie, cei care privesc fotografia, în cel mai bun caz aprobã ºi merg mai departe.

A fost demult, Hitler a murit oricum, fie în 1945, fie prin Argentina. Evreii au acum propriul lor stat, iar Holocaustul este o amintire tristã, dar doar o amintire în fond. Dacã e sã facem o paralelã în arc peste timp, la ce a fost atunci, transpus în aceste zile fierbinþi pe care le trãim aici, în România, ar fi ca ºi cum ai arde în Piaþa Universitãþii drapelul unei þãri puternice ºi oarecum prietene. E ca ºi cum mergi la protestele celor care rezistã încã ºi, în mijlocul lor, strigi ceva legat de actualul preºedinte, sau, ºi mai rãu, ceva pozitiv despre Rusia. Ai fi linºat pe loc, pentru cã acum Jandarmii nu mai au voie nici mãcar sã priveascã urît la manifestanþi, darãmite sã le ºi interzicã linºajul public prin forþa contondentã a pregãtirii lor de... jandarmi. În România anilor 2018, la 29 de ani de la Revoluþie, libertatea cîºtigatã cu multe semne de întrebare ºi mult sînge în 1989 este din cînd în cînd torpilatã de cãtre cei care nu vor sã se alinieze la trendul impus de diverse þãri, sau persoane influente, doar cã, la fel ca ºi atunci, pe 13 iunie 1936, pe ºantierul naval Blohm, din Hamburg, sistemul îi lãsa în pace, atîta vreme cît erau doar cazuri izolate. România s-a aliniat cuminte în spatele celor care o duc la disoluþie ºi nimeni, absolut nimeni, nu o poate abate de la acest drum. Sîntem praf la capitolul reacþie, dar avem o inerþie constantã în ceea ce priveºte ieºirea din zona de confort. ªi cred cã ãsta este, de fapt, modul în care acest neam a rezistat timpului, atîta amar de vreme. Sã fim slugi, sã fim obedienþi, sã fim receptivi la cei puternici, pentru cã în codru nu ne mai putem ascunde, aºa cum nici de luptã nu se mai pune problema. ªi întrun caz, ºi în altul am avut grijã sã ne sabotãm noi.

Acum, la zeci de ani distanþã, August Landmesser a intrat în istorie ca germanul care l-a sfidat pe Hitler. El a avut curajul de a protesta paºnic, de a nu fi de acord cu regimul, sau poate nu-i plãceau cei care-i vorbeau atunci de la tribunã. Nu ºtim ce a fost în mintea lui, dar ºtim cã iubea ºi cã s-a cãsãtorit cu o evreicã ºi a luptat pentru ea, pentru familia lui, pînã la sacrificiul suprem.

Acum, în aceste vremuri, cine are curajul sã se lupte paºnic cu un Sistem vîndut total, care nu mai reprezintã în nici un fel interesele României? Pentru cã acum, dragi români, nu mai este vorba de corupþie, de furt, de politicieni necinstiþi, de justiþie dominatã de incertitudini sau de Servicii puse pe cãpãtuialã. Nu! Acum miza e ceva mai sus. De furat s-a tot furat, se furã ºi se va fura. E clar cã voi, cei care sînteþi încã în acest spaþiu, aþi devenit mult prea preocupaþi de traiul de zi cu zi pentru a vã mai gîndi cã acum miza este însãºi existenþa naþiunii române, a acestui popor minunat pe alocuri, dar extrem de rãu cu el însuºi în realitate. ªtacheta a fost ridicatã la cel mai înalt nivel ºi este evident cã este foarte puþin pînã cînd o altã revoluþie de catifea va avea loc în Europa. Vom fi atît de dominaþi de fricã, încît nu doar cã vom aproba deschis desfãºurarea ei, dar vom fi uºuraþi cã am scãpat de un stres care ne tot apasã de vreo 100 de ani.

Revenind la August Landmesser, Germania a avut poate mii ca el. Sînt curios, peste 70, 100 de ani, dacã România o sã mai reziste în istorie, cine va fi considerat eroul acestor ani ºi cine va arãta cu degetul spre cei care atunci vor fi în dizgraþie.

sculptorului Codre, de peste 2 ani! Se tot fac adrese la Guvernul României (care se tot schimbã, precum manechinele la o prezentare de modã), se tot solicitã aducerea acestui Monument Simbol la Arad, dar toate demersurile se lovesc de o surzenie suspectã ºi de o rea voinþã pe zona politicã. Se ºtie cã Municipiul Arad este condus de primarul Gheorghe Falcã (finul fostului preºedinte Traian Bãsescu), un primar care nu înþelege cã a tot critica guvernul (primarul este de la PNL!), în orice condiþii, este echivalentul unei sinucideri. La Arad e un rãzboi total între Falcã, reprezentînd puterea localã, ºi senatorul Mihai Fifor (Ministrul Apãrãrii Naþionale) ºi deputatul Dorel Cãprar (preºedinte PSD Arad), cei care reprezintã opoziþia localã, dar reprezintã (la Bucureºti) PUTEREA CENTRALÃ. Aradul se confruntã cu grave probleme ce vizeazã încãlzirea arãdenilor în

sistem centralizat, care, pe lîngã costuri uriaºe, riscã sã rãmînã ºi fãrã aceastã cãldurã, dar ºi probleme legate de virusul gripal, care a produs deja o victimã în Spitalul Judeþean de Urgenþã din Arad. ªi problemele pot fi enumerate pe o listã foarte lungã. Inabilitatea autoritãþilor locale, indolenþa, nepãsarea sau rãzbunarea autoritãþilor centrale riscã sã-i lase pe arãdeni ºi Aradul fãrã un minim confort, departe de ceea ce reprezintã standardele unei lumi civilizate în Uniunea Europeanã. Riscãm, însã, ºi ca Aradul, în acest an CENTENAR al Marii Uniri, sã rãmînã ºi fãrã acest monument dorit ºi solicitat încã de Marii Corifei ai Unirii – Vasile Goldiº, ªtefan Cicio-Pop sau Ioan Suciu. Noi, cei din PRM Arad, cerem seriozitate ºi dovada unui spirit patriotic: Aduceþi Monumentul Marii Uniri la Arad!

GEORGE CURÞ, PRM Arad

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 23 februarie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Evadarea Basarabiei, în martie 1918, din Imperiul rus, devenit imperiul roºu, sovietic, o adevãratã închisoare a popoarelor, a fost consideratã drept o sfidare obraznicã a drepturilor ,,celui mai mare“. Motiv pentru care rãzbunarea acestuia a constituit o componentã politicã de-a lungul anilor interbelici. Iar setea de rãzbunare era camuflatã cu grijã în spatele unor lozinci ,,revoluþionare“, de esenþã marxist-leninistã, despre ,,aspiraþiile de libertate, progresiste ale poporului moldovenesc de a se elibera de sub asuprirea statului monarhic românesc“.

Poporul moldovenesc dorea, vezi doamne, ,,reunirea cu patria sovieticã“. Astfel, ziua de 28 iunie 1940, cînd tancurile sovietice au trecut peste frontiera de stat a României, a devenit punctul culminant al acelei rãzbunãri, un ,,spectacol“ dureros, oferit în numele ,,frãþiei proletare“, de cãtre ,,marele stat socialist“, cãruia aveau apoi sã-i cadã victime Polonia ºi republicile baltice: Estonia, Letonia ºi Lituania.

Urmãrile dramatice ºi dureroase nu au întîrziat sã vinã: trunchierea teritoriului ,,eliberat“, teroarea, deportãrile, foametea, migraþia etc. Acesta este contextul istoric real al ,,cireºarului“ în prima ediþie: anul 1940.

Astãzi se cunoaºte, cu lux de amãnunte, descendenþa tragicului eveniment din tranzacþia nelegitimã, odioasã, dintre URSS ºi Germania hitleristã, denumitã ,,Pactul Ribbentrop-Molotov“. Însã parcã persistã o dozã de nesinceritate cînd se vorbeºte despre 28 iunie 1940 numai în limitele respectivului pact.

Este falsã ideea care ar vrea sã ne convingã cã abia conþinutul documentelor secrete încheiate între Stalin ºi Hitler ar dezvãlui esenþa imperialã a actului din 28 iunie.

Sînt prea multe elemente care ne determinã sã facem asemenea aprecieri. Ele ne sînt oferite de istoria relaþiilor româno-sovietice de dupã 1918, pînã în pragul izbucnirii celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi chiar pînã la actul banditesc din iunie 1940. La acestea ne vom referi, pe scurt, pentru ca cititorii sã înþeleagã cum s-a ajuns la nefasta zi de vineri, 28 iunie 1940.

Evoluþia relaþiilor dintre România ºi URSS în perioada 1918-1940 a cunoscut momente diferite. O primã etapã a acestor relaþii o constituie perioada 1918-1924.

Adicã, de la ruperea relaþiilor diplomatice dintre cele douã þãri ºi pînã la Conferinþa de la Viena, din 1924. În timpul conferinþei (28 martie - 2 aprilie) sovieticii au insistat pe organizarea unui referendum în rîndul populaþiei din Basarabia, idee respinsã categoric de delegaþia românã, motivînd cã statele limitrofe cu URSS, al cãror teritoriu fãcuse parte din vechiul imperiu þarist (Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda) s-au format cu asentimentul guvernului sovietic, fãrã a se recurge la referendum. Conferinþa s-a încheiat fãrã vreun rezultat pozitiv. Eºecul conferinþei a tensionat ºi mai mult relaþiile româno-sovietice. Totuºi, pentru îmbunãtãþirea acestor relaþii, la Conferinþa de la Geneva (10 aprilie - 19 mai 1922) delegaþia românã a propus ca statele europene sã

se abþinã de la orice acþiune menitã sã încalce statu-quoul teritorial ºi politic existent. Propunerea a fost respinsã însã de Rusia. În general, istoriografia sovieticã a prezentat mereu denaturat adevãrul, arãtînd cu degetul numai spre România, singura vinovatã pentru relaþiile încordate dintre cele douã þãri, datoritã participãrii sale la ,,agresiunea“ antisovieticã. Existã însã destule dovezi care atestã neparticiparea României la campania de înãbuºire a revoluþiei sovietice. Între acestea se înscrie ºi declaraþia lui Henri Cambon, ministrul Franþei la Bucureºti în acea perioadã, care mãrturiseºte: ,,Am tatonat guvernul român în vederea unui acord care, lãsînd Poloniei toatã libertatea de miºcare, ar invita România sã se extindã de-a lungul Mãrii Negre. Guverul român a respins aceastã ofertã, arãtînd cã nu cautã aventuri dincolo de frontierele sale“. Acelaºi lucru reiese clar ºi din declaraþia lui V.I. Lenin, care, la 6 februarie 1921, spunea: ,,Dar au mai rãmas unele state, ca România, care nu au încercat sã lupte contra Rusiei“.

Unele evenimente petrecute dupã 1922 s-au înscris, din pãcate, în aceastã politicã antiromâneascã dusã de Rusia sovieticã, de instabilitate între Prut ºi Nistru. Între acestea ºi rebeliunea antiromâneascã de la Tatarbunar, din septembrie 1924, precum ºi crearea RASS Moldoveneºti din stînga Nistrului, în octombrie 1924 etc.

Cu toate acestea, datoritã eforturilor de îmbunãtãþire a relaþiilor de bunã vecinãtate, ambele þãri au consimþit sã semneze, în 1929, Protocolul de la Moscova (aderarea la Pactul Briand-Kellogg). Sovieticii au þinut însã, sã precizeze ºi cu aceastã ocazie, cã ,,renunþarea la rãzboi nu poate însemna renunþarea la drepturile asupra teritoriului ocupat de români“.

Totuºi, dupã 1929 a început o perioadã de îmbunãtãþire a relaþiilor dintre URSS ºi România.

Promotorii acestor noi relaþii au fost cei doi miniºtri de externe: N. Titulescu ºi M. Litvinov. Punctul culminant al acestei perioade l-a constituit reluarea relaþiilor diplomatice dintre cele douã þãri, în 9 iunie 1934. Dar aceastã ,,topire a gheþii“ n-a þinut mult, din pãcate, deoarece în URSS lucrurile au evoluat înspre o dictaturã stalinistã brutalã, în care s-a înscris ºi înlocuirea lui M. Litvinov cu V. Molotov.

Dupã aceastã schimbare, în relaþiile cu România au început sã se audã, tot mai des, pretenþiile asupra Basarabiei, tonul lor devenind din ce în ce mai ameninþãtor ºi mai grosolan. Înrãutãþirea bruscã a relaþiilor dintre cele douã þãri a survenit imediat dupã sesiunea Sovietului Suprem al URSS, din 3-10 august 1939, cînd Molotov a amintit cã în partea de sud a þãrii existã probleme nerezolvate, care vor fi însã rezolvate în conformitate cu interesele vitale ale Uniunii Sovietice. În martie 1940, acelaºi Molotov a abordat deschis problema Basarabiei, respectiv încorporarea acesteia la URSS. Apariþia pretenþiilor faþã de Bucovina de nord, în nota ultimativã înaintatã României, în seara zilei de 26 iunie

1940, i-a luat prin suprindere ºi pe nemþi. De asemenea, în relaþiile diplomatice dintre România ºi URSS nu se gãseºte nici un document prin care URSS sã fi avut vreodatã pretenþii asupra Bucovinei de nord. În cercurile neoficiale, mai ales în Ucraina, ideea a fost însã vehiculatã. Ea era întreþinutã mai ales de comuniºtii bucovineni, ca ºi de cei din Basarabia, care doreau desprinderea acestor teritorii din trupul României ºi încorporarea lor la URSS, respectiv la Ucraina sovieticã.

Se pune totuºi întrebarea: de ce România a acceptat sã cedeze aceste provincii istorice ale sale fãrã a încerca sã se opunã, chiar cu forþa armelor, pentru pãstrarea integritãþii sale teritoriale? Rãspunsul s-ar pãrea sã fie unul singur: Armata Românã nu era pregãtitã pentru a face faþã celor 24 de divizii sovietice, sprijinite de brigãzi de blindate, care au fost concentrate spre Nistru.

Dar situaþia trebuie analizatã ºi în contextul internaþional al momentului. Se ºtie cã România se bucura de garanþiile oferite de Anglia ºi Franþa în ce priveºte integritatea sa teritorialã. Din pãcate, înainte de 26 iunie 1940, respectiv înainte de ultimatumul sovietic, aceste garanþii nu mai aveau nici o valabilitate. La acea datã, Franþa capitulase deja, la 22 iunie 1940, în faþa Germaniei hitleriste, în timp ce Anglia, rãmasã singurã, fãcea eforturi disperate pentru a face faþã unei iminente invazii a armatei hitleriste. Nici din partea aliaþilor sãi din Mica Antantã România nu putea spera la vreun ajutor: Cehoslovacia era deja ocupatã de armata germanã ºi desfiinþatã ca stat, iar Iugoslavia se afla ºi ea în faþa pericolului de a fi ocupatã de nemþi. Singurul ajutor la care ar mai fi putut spera era cel din partea Germaniei.

Aceasta însã era preocupatã de evenimentele de pe frontul din vestul Europei, dorind sã încheie cît mai grabnic socotelile cu Franþa, dar ºi cu Anglia. Acesta a fost ºi motivul pentru care, în mod cu totul neaºteptat, s-a încheiat tratatul din august 1939, dintre Germania ºi URSS. Astfel aceasta din urmã a putut pregãti în liniºte agresiunea asupra României, iar ocuparea militarã a Basarabiei ºi Bucovinei de nord s-a putut elabora dupã toate regulile de rãzboi.

La 19 iunie 1940, la ora 6 dimineaþa, principalele unitãþi militare sovietice destinate a lua parte la aceastã operaþiune, fãcînd parte din Frontul de Sud, au sosit la locul dinainte stabilit, ocupînd poziþii de luptã la frontiera de stat a României. Au trebuit sã mai aºtepte însã aproape zece zile pentru a începe operaþiunile militare.

Trupele sovietice au trecut Nistrul în 28 iunie, ora 14, dupã ce, încã din 27 iunie s-a început o puternicã campanie propagandisticã împotriva României. Au fost difuzate peste 60.000 de foi volate ºi 25.000 de portrete ale lui Stalin, Molotov, Voroºilor º.a.

Aºadar, totul a fost pregãtit din timp ºi în mod minuþios pentru ca aceastã agresiune sã reuºeascã, aºa cum a fost pusã la cale de agresorii sovietici. Ea a avut drept rezultat dezmembrarea teritorialã a României, prin ruperea din trupul sãu a celor douã provincii istorice: Basarabia ºi Bucovina de nord.

ILIE ªANDRU (Din volumul „Basarabia iarãºi ºi iarãºi…“)

RECURS LA MEMORIE

de o corespondenþã între un tatã plecat pe front cu copilul lui de acasã ºi ni le-a citit în acel moment.

Unchiul Vasile intervine imediat cu niºte cîntece din repertoriul corului, pe care le cunoºteam ºi noi ºi ne-am luat toþi dupã el ºi am cîntat ºi ne-am mîngîiat durerea.

De altfel, nu puteam rãmîne în aceastã stare, cînd, de acum, trebuia organizat timpul pentru a ne acomoda acestei noi situaþii.

Eu mi-am continuat munca la tipografie, iar tata s-a dus la cosit lucernã pe la unii ºi pe la alþii. Mãriuca ºi Doncuþa pe unde apucau. Era timpul treieratului ºi batoza trecea de la un gospodar la altul. Acolo se gãsea posibilitatea de a lucra pentru hranã ºi ceva bani. Au plecat amîndouã la treierat, la un om bogat din marginea comunei Sîntandrei. Greblau ºi ele paiele aruncate de batozã. Locul de muncã era încãrcat de praf ºi pentru bronºita Doncuþei nu era bine. N-am mai lãsat-o, dar nu-i plãcea sã stea acasã fãrã noi.

Am socotit atunci cã a sosit momentul sã întrerup munca la tipografie ºi sã mã ocup de pregãtirea ei pentru examenul de admitere la o ºcoalã normalã, unde îmi voi continua ºi eu învãþãtura.

Colectivul din tipografie mi-a înþeles situaþia ºi ca o amintire ºi un sprijin, doamna Zöldy ºi domnul Budoi mi-au fãcut un cadou neaºteptat pentru mine, un pachet

cu rechizite ºcolare: caiete cu linii, cu pãtrãþele, maculatoare, vocabulare, toate copertate, avînd foi multe, creioane, radiere, sugativã, foi albe pentru corespondenþã, plicuri ºi tot ce-i trebuie unei eleve la ºcoalã. A fost o surptizã ºi o mare bucurie pentru mine ºi le-am mulþumit tuturor pentru felul cum s-au purte cu mine, promiþîndu-le cã nu-i voi uita niciodatã. Au fost pãrinþi, fraþi ºi surori pentru mine. M-au rugat sã-i caut ºi în viitor, ceea ce am ºi fãcut.

Dupã puþin timp, tata a gãsit serviciu la Întreprinderea de drumuri ºi poduri, condusã de nemþi. Se construia ºi se asfalta drumul naþional Deva-Simeria-Orãºtie. Eu continuam, cu severitate, pregãtirea Doncuþei pentru admitere în clasa I. Aºezate pe o pãturã în curtea gazdei, pînã la data examenului am parcurs toatã materia ºi am înscris-o la ªcoala normalã de bãieþi din Deva, unde trebuia sã urmez eu clasa a IV-a, dar admiterea se þinea în clãdirea Liceului Decebal. La scris a luat notã bunã. În ziua probei orale am plecat mai de timpuriu din Cristur, peste deal, tot repetînd cunoºtinþele de gramaticã. Cunoºtea bine analiza morfologicã, dar n-am insistat la memorarea pãrþilor de vorbire în ordinea lor. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Adevãrul despre 28 iunie 1940

Refugiul (17) Au cãlãtorit tot cu un tren, cu vagoane de marfã, în direcþia Orºova-Caransebeº-Lugoj-Deva-Simeria.

Sosirea tatei ºi a surorilor a fost pregãtitã ca o sãrbãtoare. Unchiul Vasile i-a aºteptat în gara Simeria ºi imediat au urcat în trenul de Hunedoara. În halta Bîrca Micã au fost aºteptaþi de un anume gospodar care i-a adus la casa unde locuiam noi, cu înþelegerea aceleiaºi Rozica a lui Pãpãlicã. De acum eram împreunã, în aceeaºi curte.

Dupã ce s-au liniºtit, primul lucru pe care voiam sã-l ºtiu era unde-i mama.

Aºezaþi toþi pe iarba verde ºi fragedã din curtea Rozicãi, ascultam cu atenþie mare, urmãrind drumul lor din Cosmin pînã în Cristur. ªi ochii tatei cãpãtau aceeaºi umezealã a durerilor adînci. Plîngea Mãriuca, plîngea ºi Doncuþa, repetînd: „Numai sã n-o omoare ruºii“. ªi toþi cei prezenþi am plîns, cuprinºi de o nemãsuratã întristare dupã mama. Dar tata mai trãia durerea ºi îngriorarea de pãrinte. ªtia ce-i rãzboiul, iar Vasilicã plecase pe front.

Pãstra în buzunarul hainei, lîngã acte, niºte versuri din anii 1942-1943 care circulau printre oameni. Era vorba

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 23 februarie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia celor trei împãraþi (1) Bãtãlia de la Austerlitz, cunoscutã ºi ca Bãtãlia celor trei împãraþi, a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon. Aceastã victorie a determinat destrãmarea celei de-a Treia Coaliþii formatã împotriva Imperiului Francez. Pe 2 decembrie 1805 (20 noiembrie pe stil vechi), o armatã francezã condusã de împãratul Napoleon I a înfrînt decisiv armata ruso-austriacã, comandatã de þarul Alexandru I, dupã aproape nouã ore de luptã înverºunatã. Bãtãlia a avut loc lîngã dealul Pracký kopec, la Austerlitz, azi Slavkov u Brna, la aproape 20 km (12 mile) est de Brno, în Moravia.

Bãtãlia este adeseori consideratã o capodoperã tacticã.

La 26 decembrie 1805, Austria ºi Franþa au semnat Tratatul de la Pressburg, care a îndepãrtat-o pe prima din rãzboi, a întãrit tratatele iniþiale de la Campo Formio ºi Lunéville, a obligat Austria sã cedeze pãmînturi aliaþilor germani ai lui Napoleon ºi a impus o indemnizaþie de 40 de milioane de franci asupra Habsburgilor învinºi.

Trupelor ruse li s-a permis sã se retragã în þara natalã.

Victoria de la Austerlitz a permis de asemenea crearea Confederaþiei Rinului, compusã dintr-o multitudine de state germane, intenþionatã sã fie o zonã-tampon între Franþa ºi restul Europei. În 1806, Sfîntul Imperiu Roman a încetat sã mai existe, atunci cînd Împãratul Roman Francisc al II-lea a ales sã pãstreze numai Francisc I al Austriei drept singurul sãu titlu oficial. Totuºi, aceste realizãri nu au adus o pace durabilã pe continent. Îngrijorãrile prusacilor cu privire la influenþa crescîndã a Franþei în Europa Centralã au declanºat Rãzboiul celei de-a Patra Coaliþii, în 1806.

Europa era rãvãºitã încã de la începutul rãzboaielor revoluþionare franceze, în 1792. Dupã cinci ani, Republica Francezã a înfrînt Prima Coaliþie, în 1797. O a doua Coaliþie a fost formatã în 1798, dar ºi aceasta a fost învinsã în 1801, lãsînd Marea Britanie drept singurul oponent al noului Consulat Francez. În martie 1802, Franþa ºi Marea Britanie au fost de acord sã punã capãt ostilitãþilor, prin Tratatul de la Amiens. Pentru prima datã în ultimii zece ani, pacea domnea în toatã Europa. Cu toate acestea, au persistat multe probleme între cele douã pãrþi, fãcînd implementarea tratatului din ce în ce mai dificilã. Guvernul britanic a refuzat sã predea mare parte din cuceririle coloniale pe care le fãcuse începînd cu 1793. Napoleon era furios din cauza faptului cã trupele britanice nu evacuaserã Insula Malta. Tensiunea situaþiei s-a accentuat ºi mai mult atunci cînd Napoleon a trimis o forþã expediþionarã sã zdrobeascã Revoluþia haitianã. În mai 1803, Marea Britanie a declarat rãzboi Franþei.

*** În decembrie 1804, o înþelegere anglo-suedezã a condus la crearea celei de-a treia Coaliþii. Primul-ministru britanic William Pitt s-a implicat, în anii 1804 ºi 1805, în numeroase activitãþi diplomatice, cu scopul de a crea o nouã coaliþie împotriva Franþei. Suspiciunile mutuale dintre britanici ºi ruºi au scãzut din cauza mai multor greºeli politice franceze ºi, pînã în aprilie 1805, cele douã semnaserã un tratat de alianþã. Fiind înfrîntã recent de douã ori de Franþa ºi dornicã de rãzbunare, Austria s-a alãturat, de asemenea, coaliþiei, cîteva luni mai tîrziu.

Anterior formãrii celei de-a treia coaliþii, Napoleon constituise Armata Angliei, o forþã de invazie menitã sã loveascã Insulele Britanice, în jurul a ºase tabere, la Boulogne, în nordul Franþei. Deºi nu au pãºit niciodatã pe pãmînt britanic, trupele lui Napoleon au primit un antrenament atent ºi valoros în cazul demarãrii vreunei operaþiuni militare. Plictiseala s-a instalat ocazional

printre trupe, dar Napoleon a fãcut multe vizite ºi a organizat parade pompoase pentru a le ridica moralul.

Oamenii de la Boulogne au format nucleul a ceea ce Napoleon va numi mai tîrziu La Grande Armée (Marea Armatã). La început, aceastã armatã francezã avea aproximativ 200.000 de oameni, organizaþi în ºapte cor-

puri, care erau mari unitãþi terestre conþinînd între 36 ºi 40 de tunuri fiecare ºi capabile de acþiuni independente pînã ce alte corpuri puteau sosi în ajutor. Un singur corp (situat într-o puternicã poziþie defensivã) putea supravieþui cel puþin o zi fãrã suport, oferindu-i Marii Armate nenumãrate opþiuni strategice ºi tactice, în fiecare campanie. Deasupra acestor forþe, Napoleon a creat o rezervã de cavalerie de 22.000 de oameni, organizatã în douã divizii de cuirasieri, douã divizii cãlãri de dragoni ºi douã divizii de dragoni ºi cavalerie uºoarã pedestre, toate sprijinite de 24 de piese de artilerie. Pînã în 1805, La Grande Armée crescuse pînã la o forþã de 350.000, bine echipatã, bine antrenatã ºi condusã de ofiþeri competenþi.

Armata rusã din 1805 avea multe caracteristici de organizare ,,Ancien Régime”: nu exista o formaþie permanentã deasupra nivelului de regiment, ofiþerii majori erau recrutaþi din cercuri aristrocratice (iar funcþiile erau vîndute în general la preþuri mari); ºi soldatul rus, conform obiceiurilor din Secolul al XVIII-lea, era adeseori bãtut ºi pedepsit, cu scopul instaurãrii disciplinei. În plus, mulþi ofiþeri inferiori erau slab antrenaþi ºi aveau dificultãþi în a-ºi organiza soldaþii astfel încît sã execute uneori complexele manevre necesare într-o bãtãlie. Cu toate acestea, ruºii stãteau bine la capitolul artilerie, manevratã de soldaþi care adeseori se luptau din greu pentru a evita ca piesele lor sã cadã în mîinile inamicilor.

Sistemul de aprovizionare al armatei imperiale ruse depindea în principal de populaþia localã ºi de aliaþii lor austrieci. ªaptezeci la sutã dintre proviziile ruºilor erau furnizate de cãtre Austria. În lipsa unui sistem de aprovizionare stabil ºi organizat ºi din cauza supraîntinderii liniilor de aprovizionare, soldaþilor ruºi le-a fost dificil sã se menþinã într-o stare bunã de sãnãtate ºi apþi de luptã.

Arhiducele Carol, fratele împãratului austriac, începuse sã reformeze armata austriacã în 1801, reducînd puterea Hofkriegsrat-ului, consiliul militar-politic responsabil cu luarea deciziilor în cadrul forþelor armate austriece. Carol era cel mai bun comandant de cîmp al Austriei, însã nu era popular ºi la Curtea imperialã, pierzîndu-ºi mult din influenþã atunci cînd, împotriva sfatului sãu, Austria a decis sã declare rãzboi Franþei.

Karl Mack a devenit noul comandant principal al armatei austriece, instituind reforme în privinþa infanteriei în ajunul rãzboiului, care prevedeau ca un regiment sã fie compus din patru batalioane a cîte patru companii, în detrimentul vechilor trei batalioane de cîte ºase companii. Schimbarea subitã nu a fost însoþitã ºi de antrenamentul corespunzãtor al ofiþerilor, astfel, aceste noi unitãþi nu erau conduse la fel de bine ca înainte.

Cavaleria austriacã era privitã drept cea mai bunã din Europa, dar

detaºarea multor unitãþi de cavalerie la variate formaþii de infanterie i-a slãbit forþa de impact în comparaþie cu echivalenta sa francezã masatã. În august 1805, Napoleon, împãrat al francezilor din mai anul precedent, ºi-a mutat armata de la Canalul Mînecii la Rin pentru a se confrunta cu noile ameninþãri austriece ºi ruseºti. La 25 septembrie, dupã un marº forþat, ºi în mare secret, 200.000 de trupe franceze au început sã traverseze Rinul pe un front de 260 km (160 de mile). Mack strînsese cea mai mare parte din armata austriacã la fortãreaþa Ulm, din Bavaria. Napoleon spera sã îºi balanseze forþele spre nord ºi sã execute o miºcare de rotaþie care sã îi aducã pe francezi în spatele austriecilor. Manevra Ulm a fost bine executatã ºi, pe 20 octombrie, Mack ºi 23.000 de trupe austriece s-au predat la Ulm, ridicînd numãrul total de prizonieri austrieci al campaniei la 60.000. Deºi victoria spectaculoasã a fost umbritã de înfrîngrea flotei franco-spaniole în Bãtãlia de la Trafalgar, în ziua urmãtoare, succesul francezilor pe pãmînt a continuat cu cãderea Vienei în noiembrie, împreunã cu 100.000 de muschete, 500 de tunuri ºi podurile rãmase intacte de-a lungul Dunãrii. Între timp, sosirea tîrzie a trupelor ruse sub comanda lui Kutuzov l-a împiedicat sã salveze armatele de cîmp austriece, astfel cã ruºii s-au retras înspre nord-est pentru a aºtepta întãriri ºi pentru a se reuni cu unitãþile austriece care au supravieþuit. Francezii i-au urmãrit, însã curînd s-au gãsit într-o poziþie strategicã dezavantajoasã: intenþiile prusacilor erau necunoscute ºi puteau fi ostile, armatele rusã ºi austriacã erau acum unite ºi, pentru a întãri frustrarea, liniile de comunicare ale lui Napoleon erau foarte lungi ºi necesitau garnizoane puternice pentru a le þine deschise. Napoleon a conºtientizat cã singura modalitate de a capitaliza succesul de la Ulm era sã îi forþeze pe aliaþi într-o bãtãlie ºi sã îi învingã. Spre norocul sãu, þarul rus era dornic de luptã.

*** Napoleon dispunea de aproximativ 65.000 de oameni ºi 157 de tunuri pentru bãtãlia iminentã, însã aproape 7.000 de trupe sub comanda lui Davout erau încã mult spre sud, în direcþia Vienei. Aliaþii aveau în jur de 73.000 de soldaþi (ºaptezeci la sutã dintre ei fiind ruºi) ºi 318 tunuri.

Partea nordicã a cîmpului de luptã era dominatã de Dealul Santon, înalt de 210 metri (700 de picioare), ºi de Dealul Zuran, înalt de 260 de metri (850 de picioare), ambele fiind amplasate lîngã vitalul drum Olmutz-Brno, care mergea de-a lungul unei axe vest-est. La vest de aceste douã dealuri se afla satul Bellowitz, iar între ele pîrîul Bosenitz, care curgea spre sud pentru a se uni cu pîrîul Goldbach, ultimul traversînd satele Kobelnitz, Sokolnitz ºi Telnitz. Piesa centralã a întregii zone erau înãlþimile Pratzen, un deal uºor înclinat de aproape 1112 metri (35-40 de picioare) înãlþime. Un consilier a notat faptul cã Napoleon le-a spus în mod repetat mareºalilor sãi: ,,Domnilor, examinaþi acest teren cu atenþie, va fi un cîmp de luptã; veþi avea rolul de a vã juca pe el”.

Un consiliu aliat s-a întrunit, la 1 decembrie, pentru a discuta propunerile de desfãºurare a bãtãliei. Strategii aliaþi aveau în minte douã idei fundamentale: stabilirea contactului cu inamicul ºi asigurarea flancului sudic care ducea spre Viena. Deºi þarul ºi anturajul sãu apropiat au insistat în declanºarea unei bãtãlii, împãratul Francisc al Austriei era mult mai prudent ºi era sprijinit de Kutuzov, principalul comandant rus. Cu toate acestea, presiunea de a lupta, exercitatã de nobilii ruºi ºi de comandanþii austrieci, a fost prea puternicã, iar aliaþii au adoptat planul ºefului de Stat Major austriac Franz von Weyrother. Acesta implica un atac principal împotriva flancului drept al francezilor, pe care aliaþii l-au observat cã era slab pãzit, ºi atacuri diversioniste împotriva flancului stîng francez. Aliaþii ºi-au dispus majoritatea trupelor în patru coloane, care vor ataca în dreapta francezilor. Garda Imperialã Rusã era þinutã în rezervã, în timp ce trupele ruse, sub comanda lui Bagration, pãzeau dreapta aliaþilor.

Cu cîteva zile înainte de bãtãlia propriu-zisã, Napoleon le dãduse impresia aliaþilor cã armata sa era într-o stare slabã ºi cã dorea o pace negociatã. În realitate, el spera cã ei vor ataca ºi, pentru a-i încuraja sã facã acest lucru, ºi-a slãbit în mod intenþionat flancul drept. (va urma) DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 23 februarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cine nu citeºte degeaba trãieºte ºi cine nu citeazã degeaba citeºte O întîmplare cu Iancu Brezeanu... În cei peste 50 de ani de carierã, desfãºuratã pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti, Iancu Brezeanu (18691940) a interpretat un numãr impresionant de roluri. El a promovat un teatru comic de facturã realistã, cu nuanþe tragice. Poate de aceea a fost actorul preferat al lui Caragiale, care i-a încredinþat multe roluri, de la Cetãþeanul turmentat ºi Ipingescu, la Ion, din drama ,,Nãpasta” În egalã mãsurã, Iancu Brezeanu a fost ºi un mare consumator de vin ºi a rãmas eroul multor întîmplãri petrecute în cîrciumile bucureºtene. Iatã o întîmplare.

Iancu Brezeanu bea de douã zile la ,,Elisée”, pe Calea Victoriei, colþ cu Strada Cîmpineanu. Deodatã, intrã în cîrciumã Lucia Sturdza-Bulandra, neagrã de supãrare. O datã cã iubitul ei soþ, Toni Bulandra, fugise cu mai tînãra actriþã Tanþi Cutava, ºi al doilea cã tocmai fusese fluieratã în ,,Tosca”.

- Ce mai faci, domnule Brezeanu?, ºi-a salutat ea colegul.

- Ce sã fac, madam Bulandra? Eu cu plosca, tu cu ,,Tosca” ºi Toni cu tava.

Varia... * Nu mã mir cã am nasul mare. Mã mir cã am nas” (G.K. Chesterton, 1908-1938, scriitor britanic). * ,,Cine dintre noi ºtie cã aceastã moarte – pe care unii o denumesc cel mai îngrozitor lucru dintre toate cele mai îngrozitoare, iar alþii o denumesc singurul liman al pãtimirilor din aceastã viaþã, bunul cel mai presus al firii – nu este decît singurul sprijin al libertãþii noastre, cea mai la îndemînã ºi mai grabnicã bucurie a tuturor bucuriilor noastre” (Michel de Montaigne, 1533-1592, filozof francez). * ,,Aºa cum eºecul este un remediu care te face sã te îndrepþi cãtre cele religioase, tot aºa succesul este un leac pentru beteºugurile trupeºti ºi sufleteºti” (F. Werfel, 1890-1945, scriitor austriac). * ,,Eram atît de sãrac, încît nu aveam nici buzunare.

Le cususe suberba vanitate a vieþii” (Stefan Roll, 19031974, scriitor român).

Constantin Brâncoveanu... Învinuit de tuci cã ar fi fãcut jocul ruºilor ºi al austriecilor, Constantin Brâncoveanu (1688-1714) ar fi spus: ,,Nu caut sã fac jocul nimãnui. Ci doar sã-mi salvez, sã-mi menþin fiinþa mea româneascã. Dar, bãtuþi de soartã, de potrivnici, cum sînt românii, ei nu pot dãinui decît bãtuþi de vînturi ºi miºcaþi încolo ºi încoace, asemeni trestiilor care, prin elasticitatea lor, nu se lasã biruite ºi, chiar aplecate fiind, nu se frîng. Ba se înalþã cu fruntea sus de îndatã ce urgia trece”.

Oamenii tãcuþi sînt o comoarã...

Iatã douã definiþii pentru acelaºi lucru: ,,Vorba e de argint, tãcerea e de aur” (folclor). ªi: ,,Vorba e timp, tãcerea – eternitate” (T. Carlyle, 1795-1881, filozof britanic).

Citînd din Fãnuº Neagu (1932-2011) ,,Jurnal cu faþa ascunsã” * ,,Cicã un român a fost gãzduit, o noapte, în casa unui ungur din Budapesta. «Mulþumesc, a zis el la plecare, m-am simþit ca acasã». «E firesc, a zis ungurul, arãtînd spre bibliotecã. Toate cãrþile sînt legate în piele de valah». Sînt convins cã glumea”. (Dar dacã nu glumea? – n.m.) * ,,Dragomir Mireasã nu vrea sã se însoare cu Veturia.

- O lãptucã fragedã, dar a fost umblatã, se justificã el.

Atît de micã, ºi umblatã de alþii?

- Cu vremea, pe toate le umblã alþii, îi rãspund eu...

- Da, sigur, aºa e. Dar e o chestie sã fii primul...”.

Arºavir Acterian (1907-1997) ,,Jurnalul lui Nastratin”... ,,6 februarie 1985. A murit ºi Salvador Dali, acest

caraghios de geniu, care a fãcut tot ce i-a trãsnit prin minte, ca sã-ºi uimeascã admiratorii ºi sã-ºi satisfacã vanitatea de artist senzaþional, mai precis, de senzaþie. Se zice cã n-a fost lipsit de talent, spirit paradoxal ºi de o mare nãstruºnicie. Se pare cã, datoritã clovneriilor lui, ca sã zicem artistice, a fãcut o avere colosalã. Altfel, era muncitor, stãruitor, ingenios în mai tot ce fãcea”.

De amicitiae... ,,Frank avea 20 de ani ºi Ted 18. Ei erau prieteni foarte buni, încã din copilãrie. Curînd, au început sã-ºi facã planuri de viitor. Dar, pe neaºteptate, a izbucnit rãzboiul, ºi cei doi au plecat sã-ºi apere þara. Spre bucuria lor, au nimerit în acelaºi batalion de puºcaºi. În scurt timp, batalionul a pornit la atac, sub focul nimicitor al inamicului. Ted s-a întors între camarazi, dar Frank nu.

De aceea, Ted s-a înfãþiºat colonelului: - Cer permisiunea sã merg sã-mi gãsesc prietenul.

- Nu se poate, e prea periculos. ªi aºa am pierdut destui oameni.

Totuºi, la lãsarea nopþii, Ted a plecat. ªi l-a gãsit pe Frank. Era rãnit de moarte. L-a luat în spate, dar un glonte l-a nimerit ºi pe el. Pierzînd mult sînge, cei doi prieteni s-au întors cu greu în tabãrã.

- A meritat sã mori pentru a salva un mort?!, s-a rãstit colonelul.

- Da, a ºoptit cu ultimele puteri Ted. Cãci, înainte de a muri, Frank mi-a spus: «ªtiam cã ai sã vii, prietene...»”

(Bruno Ferrero, 1943-2006, scriitor ºi om politic italian - ,,Cîntecul unui greier”).

,,Hora lui Popa Tache”...

Puþinã lume îºi mai aduce aminte, azi, de scriitorul ºi ziaristul N.T. Orãºanu, prieten cu Nenea Iancu ºi neînfricat degustãtor de vinuri. Între alte isprãvi de-ale sale, vã oferim poezia ,,Hora lui Popa Tache”, un vestit agent electoral. Poezia a fost pusã pe note la cîrciuma ,,ªapte Nuci”, aflatã sub Dealul Mitropoliei, cam pe la sfîrºitul Secolului al XIX-lea. ,,Popa Tache, un-te duci,/ Numa-n halat ºi-n papuci?/ Mã duc, taicã-n mahalale/ Ca s-adun la haimanale,/ Zidãraºi ºi dulgheraºi,/ Cã sînt buni de ciomãgaºi./ Popa Tache cîntã/ Rezemat de bîtã,/ Bãtãuºii-i þine/ Isonul pe vine./ Pe la Zece Mese/ Pãruieli mai dese,/ Pe la ªapte Nuci/ Bãtãi cu mãciuci,/ Junele Misir/ Suge din clondir,/ Petre Grãdiºteanu/ Îi trage cu borcanu,/ Beizadea Miticã/ Gãsi oala micã,/ Cã-i strîmtã la gurã,/ Rea la-nghiþiturã...” etc., etc.

O amintire cu Nichifor Crainic...

Dintre cei care i-au fost tovarãºi de suferinþã în închisorile comuniste, unii au pretins cã Nichifor Crainic (1889-1972) ar fi fost un mare mîncãu ºi cã pentru o porþie în plus de terci ar fi fost în stare sã-ºi vîndã tovarãºii de suferinþã. Odatã, la Aiud, un gardian l-a pus la încercare: - Dacã scrii pe hîrtie cã nu existã Dumnezeu, îþi umplu gamela. ªi Nichifor a scris: ,,Nu, existã Dumnezeu”.

Gardianul n-a vãzut virgula ºi i-a umplut gamela.

Douã poveºti cu arte marþiale... * Odatã, un bãieþel de 10 ani s-a hotãrît sã înveþe judo, chiar dacã nu avea braþul stîng. El a început sã ia lecþii cu un bãtrîn maestru japonez. Un an de zile, maestrul l-a pus sã repete mereu aceeaºi miºcare.

- Sensei, l-a întrebat bãiatul, n-ar trebui sã mai învãþ ºi altceva?

- Aceastã miºcare trebuie învãþatã foarte bine, cãci e singura care te va apãra vreodatã.

Curînd, bãiatul a fost înscris la concursuri ºi n-a mai avut rivali. Dar a venit ºi ziua cînd a trebuit sã înfrunte un mare campion. ªi au luptat o reprizã, douã, mai multe.

Dar campionul, poate plictisit, a lãsat garda jos ºi a fost pus la pãmînt.

- Sensei, cum am reuºit sã cîºtig?, l-a întrebat bãiatul pe mastru.

- Ai cîºtigat cu douã arme: mai întîi, ai folosit foarte bine cea mai grea miºcare din judo. ªi al doilea, singura figurã prin care adversarul putea sã se apere era sã te

NOTE SBURÃTORISTE (2) Aripile poeziei ºi banul... (2) Se putea numi fericit cine n-a trecut prin purgatoriul acestor umiluente aºteptãri la S.S.R., pentru acele cîteva sute de lei, ºi n-am vãzut aici pe un Dan Botta, pe un Eliade, pe un Noica sau Cioran – în fine, mulþi cãrora un tare orgoliu sau un fond sunãtor din altã parte le îngãduiau o „þinutã”.

Ceilalþi toþi eram cliºee perindate pe sub ochii tainic dispreþuitori ai lui Gheorghe, portarul ardelean care ºtia sã fie cu noi trist sau vesel, dupã circumstanþã – ºi-a mãturat mult scrum al tinerei poezii.

Dupã încasare – eram în cartierul Berthelot, zona invalizilor de rãzboi –, fãceam vreun popas la bodega colþ cu gãrdiciul ce ducea la Liceul Sf. Sava. Acelaºi caldarîm înclinat spre bãtrînul liceu, aceeaºi firmã dauritã-n fund, pe marile porþi – ca pe vremea cînd, într-a IV-a B, cu Eugen Ionescu, ne citeam primele încercãri lirice despre salcîmii înfloriþi. Aceastã magicã poartã, al cãrei loc îl vor fi bãtãtorit Bãlceºti, Alexandreºti, Heliazi – mai spunea ea ceva? Înfrînþi chiar pe tãrîmul primelor visãri, unde sufletul nu ne încãpea în toatã Strada Haºdeu nici dacã ajungea la vîrful uriaºelor stindarde de castani ce adiau simfonii desperante dupã vacanþele de Paºti.

Apoi, ochi strãlucitori de efectul halbelor, goana dupã alþi poli, pe garanþia fluctuantã a talentului arãtat în Claviaturi, Cleºtare, Puncte vernale, Arce ale lui Noe – ºi fuga de declasare...

*** Uºa suferinþelor era mai ales a noastrã, a provincialilor. Bucureºtenii gãseau mai uºor calea spre o gazetãrie – oricum fructuoasã, cel puþin, dacã ºi umilitoare – sau spre profesoratul comod. Norocoºi linguºiþi în limbile moderne, precum Edgar Papu ºi Eugen Ionescu, n-aveau a se plînge. Premiantul de la Sava, umanistul Fântâneru – cãzut mai tîrziu în demenþã teologicã –, fiind greoi la cuvînt, nu s-a realizat ca profesor: alt provincial învins. Genial în felul lui Edgar Poe sã fi fost, n-ai fi putut trãi din venitul unui volum de versuri – trebuia pe lîngã asta sã fii ºi un practic, sã-þi pui alte resurse culturale în slujba celor mulþi, ca doctorul Voiculescu, Adrian Maniu, „gîndiriºti” care gãseau ce face cu ortodoxia, folclorul ºi estetica byzantinã la Radio. A fi poet care sã miºte inimile, sã zguduie spiritele – nu-i era de ajuns lui Arghezi. Aceasta era o faþetã, liricã sã zicem, a „personalitãþii” lui, ºi ei îi erau inerente alãturãrile altor faþete: de romancier, de pamfletar literar, cronicar dramatic (Iorga – se ºtie – îl preþuia doar sub acest titlu...), gazetar politic ºi ortodox, tot atîtea domenii în care sã se încarneze „temperamentul” autorului, gîndirea lui, viziunea lui debordînd peste vers.

Cînd ne gîndim cã Edgar Poe ºi-a scris poveºtile pentru bani, cã Baudelaire a compus „saloanele” pentru a fi „cineva” într-un Paris care nici el nu s-a mulþumit vreodatã doar cu fructul viu al versului, ºi cã Proust fãcea pe cronicarul de mode ºi nunþi, ºi baluri aristocratice, nu ne putem mira, dar nici sã ne întristãm ºi de ubiqua, eterna declasare a poetului, trãind doar sub condiþia de a fi bun la toate. Totuºi, ei au ilustrat ºi aceste domenii! „Faþetele” acestea adunate de criticii literari, oameni mai solizi decît poeþii, dau de obicei totalul unei personalitãþi polimorfe, cu atît – zic ei – mai puternicã, mai impresionantã... (va urma) SIMION STOLNICU (1905-1966) apuce de braþul stîng. Astfel, slãbiciunea ta a devenit puterea ta. * Altãdatã, tot aºa, un alt tînãr s-a dus la un maestru sã-l înveþe karate. ªi maestrul l-a pus, la bucãtãrie, sã... cureþe cartofi. ªi tînãrul, toatã ziua, curãþa la cartofi. ªi asta n-ar fi nimic, dar, din cînd în cînd, maestrul venea pe furiº ºi jap!, îi ardea cîte un ciomag pe spinare. În cîteva sãptãmîni, tînãrul era numai dungi pe spinare, pe braþe ºi pe picioare.

- Pãi, bine, sensei, d-aia te plãtesc eu, sã mã loveºti cu ciomagul, în loc sã mã înveþi karate? Asta e bãtaie de joc!...

- Tinere, n-ai înþeles: prima lecþie de karate este sã-þi ascuþi simþurile numai prin miºcarea aerului. Învaþã bine aceastã lecþie, ºi pe urmã trecem la altele mai grele.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 23 februarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (46) „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ Autor: Ken Kesey Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1962, Statele Unite Editura: Viking Press Forma literarã: roman

Rezumat ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci” (One Flew over the Cuckoo’s Nest) este povestit din perspectiva lui Bromden, un american indian înalt ºi solid numit „The Chief”, care este internat într-un spital de boli mintale. El pretinde a fi mut, ca reacþie la mediul care îl înconjoarã, dar sosirea lui Randle Patrick McMurphy, un guraliv puºcãriaº-artist, care se prefãcuse cã este nebun pentru a fi trimis la spitalul de boli mintale ºi nu la o tabãrã de muncã în folosul comunitãþii, îi dã lui Bromden încredere ºi îl ajutã sã se revolte împotriva abuzivei ºi obtuzei domniºoarã Ratched.

Cunoscutã pacienþilor sub porecla de Big Nurse, ea conduce o foarte strict controlatã secþie a spitalului, în care pacienþii sedaþi intensiv îi respectã inconºtient ordinele, fãrã comentarii, ºi în care chiar ºi gardienii iau poziþia de drepþi, „gata de a reprima chiar ºi cea mai mãruntã insurecþie”. McMurphy perturbã mediul eficient ºi ordonat al lui Big Nurse cu buna sa dispoziþie, în scopul de a devasta stricta ei secþie. Autoritatea înfricoºãtoare a asistentei Ratched îl dezgustã pe McMurphy, care se prezintã într-un orbitor contrast faþã de ceilalþi pacienþi. Ei „de mult au renunþat la tentativa de a se emancipa. Blegi, docili, s-au predat în totalitate autoritãþii ei neînfrînate”.

Rebelul, hazliul ºi nestãpînitul McMurphy este un luptãtor care iubeºte viaþa ºi plãcerile, un scandalagiu ºi un împãtimit al jocurilor, ºi care zguduie rigid structurata lume prezidatã de Ratched. Împotriva tuturor regulilor spitalului, el iniþiazã jocuri de noroc printre pacienþi ºi aduce pe ascuns femei ºi bãuturi în spital. Vãzîndu-l pe acesta sfidînd-o deschis pe Big Nurse, ceilalþi pacienþi ies treptat din inactivitatea lor temãtoare ºi învaþã sã îºi exprime bucuria, furia sau alte emoþii care au fost mult timp reprimate. Asemenea comportamente devin periculoase pentru McMurphy, el fiind trimis acolo de cãtre stat, ºi nu voluntar aºa cum era în cazul celor mai mulþi dintre pacienþi, astfel cã în funcþie de comportamentul sãu se va decide perioada cît va sta. Cu cît mai mare va fi rebeliunea împotriva atmosferei de represiune create de Big Nurse, cu atît mai mare devenea pericolul ca el sã fie forþat sã stea în spital pentru o perioadã mai îndelungatã.

De la furtul de þigãri din dulapul asistentelor pînã la furtul unei bãrci pentru o partidã de pescuit a pacienþilor, McMurphy demonstreazã nepãsare faþã de regulile care au dominat pentru mult timp vieþile celorlalþi internaþi.

Vitalitatea ºi entuziasmul sãu schimbã în mod decisiv atmosfera spitalului. Escapadele sale au uneori consecinþe dramatice care iau naºtere din libertatea nou gãsitã a internaþilor. Un om se îneacã în bazinul terapeutic dupã ce îºi prinde degetele în grila de pe fundul bazinului, iar tînãrul Billy Rabbit îºi ia viaþa dupã ce asistenta Ratched îl ameninþã cã îi va spune mamei sale cã a fãcut sex cu o prostituatã, pe care McMurphy o adusese în salon. Chiar McMurphy însuºi trebuie în cele din urmã sã se recunoascã învins în faþa represiunii din spitalul de boli mintale, dupã ce o criticã pe Big Nurse, acuzînd-o de tratamentul brutal

DOSARELE ISTORIEI

TOTUL SE PLÃTEªTE (2) Zece ani mai tîrziu În 1945, Nürnbergul nu mai reprezenta decît cincisprezece milioane de metri cubi de sfãrîmãturi. În tot oraºul abia se pot numãra o sutã de imobile scãpate de bombardamente; toate monumentele ºi bisericile au suferit avarii grave. ªi cu toate acestea, tocmai aici va bate ceasul ca naziºtii sã se aplece asupra trecutului lor criminal, aici va fi proclamat, în cursul unui proces tot aºa de memorabil pe cît a fost de gigantic, sfîrºitul celui de-al III-lea Reich, zdrobit din punct de vedere militar, ºters de pe harta politicã a lumii ºi somat sã ia loc, prin conducãtorii lui, pe banca acuzaþilor.

ºi de moartea lui Billy. La douã sãptãmîni dupã acestea, McMurphy dispare din salon pentru o sãptãmînã. La întoarcere, ceilalþi pacienþi refuzã sã îl accepte pe acest om schimbat ºi susþin cã el este un impostor, care „aratã ca un manechin de la acele magazine...”. O lobotomie pune capãt la tot ceea ce îl fãcea pe McMurphy sã fie uman, el devenind astfel exemplul perfect pentru ceea ce se întîmplã unui om care supãrã sistemul. Incapabili de a suporta imaginea prietenului lor lipsit de vitalitatea ºi nonconformismul obiºnuite, pacienþii decid sã îi ofere un sfîrºit demn. The Chief îl sufocã cu o pernã, apoi evadeazã din spital.

Istoricul cenzurii Romanul a fost frecvent cenzurat ºi atacat ca fiind rasist, obscen ºi imoral din cauza limbajului vulgar sau a ideii de subminare a autoritãþii. Pacienþii albi se referã la gardienii de culoare folosind cuvinte rasiste precum „cioroi”, „negrotei” sau „sclavi”, iar asistentei japoneze de la o altã secþie i se spune „Jap”. Numeroase obscenitãþi populeazã pestriþul limbaj al lui McMurphy. Mai tîrziu, o descrie pe asistenta Ratched ca avînd „douã balcoane” dar ºi ca pe o „cãþea, ºi o hrãpãreaþã, ºi o castratoare”.

Considerîndu-se cã textul lui conþine „limbaj obscen ºi mizerabil”, romanul a fost contestat în 1971 la Creeley, Colorado, unde pãrinþii de la districtul ºcolar public au cerut ca acesta sã fie eliminat de pe lista de lecturi opþionale la un curs de Culturã Americanã, împreunã cu ,,Never Promised You a Rose Garden” ºi ,,Love Story”. În 1974, cinci locuitori din Strongsville, Ohio, au dat în judecatã consiliul educaþional pentru a obþine excluderea cãrþilor ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci” ºi ,,Manchild in the Promised Land” de la cursuri.

Etichetîndu-le pe ambele drept „materiale pornografice”, ei au acuzat cã cele douã lucrãri „glorificã activitãþile criminale, au tendinþa de a corupe tinerii ºi conþin descrieri de bestialitate, violenþã bizarã, torturã, dezmembrare, moarte ºi excrecþie umanã”. În 1975, cartea a fost eliminatã din bibliotecile ºcolare din Randolph, New York, ºi Alton, Oklahoma, iar oficialii din educaþie din Westport, Massachusetts, au exclus romanul dintr-o listã de lecturi obligatorii în 1977. În 1978, romanul a fost interzis de la liceul St. Anthony Freemont, Idaho, iar contractul profesorului care l-a propus nu a mai fost prelungit, dupã ce pãrinþii s-au plîns de limbajul conþinut de roman.

Inspectorul nu a citit cartea, dar a confiscat toate exemplarele de la elevi fãrã a încerca sã determine dacã ea are vreo valoare literarã sau educaþionalã. Profesorul a susþinut cã trimisese o listã de lecturi cu condiþia ca lecturi alternative sã fie oferite acelor elevi care nu doresc sã citeascã o anumitã carte. Profesorul a colaborat cu Uniunea Americanã pentru Libertãþi Civile pentru a depune o plîngere la Curtea de District din America, a Districtului Idaho, susþinînd cã drepturile sale ºi ale studenþilor prevãzute în Primul Amendament ºi în Amendamentul Paisprezece, au fost încãlcate. Nu s-a ajuns pînã la deliberãri însã în procesul Fogerty v. Atchley. Romanul a fost de asemenea contestat în 1982 de cãtre pãrinþii elevilor de la Liceul Merrimack, New Hampshire, unde a fost interzis, dar într-un alt caz, din 1986, la liceul Aberdeen, Washington, consiliul director al ºcolii a votat pentru menþinerea lui în programa ºcolarã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA Printre personajele considerate ca fiind complici activi ai nazismului, primul care a cãzut în plasa Serviciilor Speciale ale Aliaþilor a fost ex-cancelarul von Papen. „Subþiratic, elegant, cu gîtul strîns într-un guler scrobit, cu chipul ascuþit, de vulpe (cum va spune acuzatorul de la Nürnberg ca sã-l insulte), cu ochii albaºtri, pãrul lins, pe un cap de dolicocefal blond, tipul desãvîrºit al arianului, fiul unui ofiþer de ulani...”, aºa avea sã-l descrie mai tîrziu jurnalistul Pieroni.

Era într-o vineri, 2 mai 1969. Franz von Papen, ex-cancelarul Reich-ului, murise în vila lui din Obersasbach, din provincia Baden, în apropiere de Pãdurea Neagrã. Nu se mai arãtase în public din 1963. Trãia izolat în casa lui, numai cu cele douã fiice ale sale. Nu i se cunoºtea decît o pasiune: caii, cu toate cã odinioarã fusese un obiºnuit al locurilor pe care aristocraþia de atunci, lipsitã de griji, avea obiceiul sã le frecventeze (cazinouri cu terenuri de golf).

Cu tot spiritul sãu viclean, cu toatã firea lui de diplomat

Eroica

– La 85 de ani de la înnãbuºirea în sînge a grevelor de la Atelierele Griviþa, de cãtre guvernul þãrãnist, condus de Alexandru Vaida Voievod – Cãdeau ºi-atunci zãpezi cu fulgi rãzleþi Peste acoperiºuri de ateliere, Doar cã, din curte, de dupã nãmeþi, Scuipau cu foc puºti ºi mitraliere; ªi-atunci februarie se-alina, cu dor, De primãvara ce venea, zurlie, Însã, în loc de gingaº mãrþiºor, Þara venea cu moarte ºi stihie; De ce sã cearã muncitorii-n zori Dreptul la muncã liberã, la pîine?

De-aceea au statut de muncitori: De nu mãnîncã azi, mãnîncã mîine!

Aºa a vrut Guvernul sã le dea: În loc de pîine – puºti, ºi-un pic de moarte, Un mizilic, un glonþ, o acadea, ªi umbra morþii ce-aºtepta deoparte!

Tot Cartierul Griviþa e-n fum, Printre zãbrele – garduri ruginite Neveste ºi copii plîngeau în drum De vieþile pierdute, urgisite; A mai sunat sirena doar odat’, Ultim ecou – chiar ultim, dar sinistru – Pe baricade, ultimul soldat Îi raporteazã primului-ministru Cã norma-ndeplinit-o la-mpuºcat, Cînd i-a pus jos, cu ochii în cãtare, Dar, Doamne, mi se pare un pãcat, L-am împuºcat în piept pe tata-mare!

Aºa s-a scris Istoria, pe scut, Ca sã rãmînã, pentru noi, mai treazã, ªi azi, cînd tot ce-a fost e cunoscut, Griviþa Roºie mai sîngereazã!

O citadelã de eroi – eroi, Ce-a fost Armata-a doua pentru Þarã, Democraþia a dat-o la gunoi, Azi, CFR-ul trage ca sã moarã!

Iar noi ne facem cã nu ºtim nimic Din saga luptelor muncitoreºti, Ce invizibil, ºi atît de mic E astãzi embrionul stãrii româneºti!

N-avem nici Griviþa, ºi nici semnal De luptã, ca o dragoste perenã, ªi nici un Roaitã – chiar un tip banal, Nu ne mai scoalã dimineaþa c-o sirenã…

GEO CIOLCAN (aproape o a doua naturã), rãmãsese un blazat, un nobil de fapt ºi de vocaþie.

Se nãscuse la 29 octombrie 1879 dintr-o familie aristocraticã din Westfalia, de obîrºie foarte înaltã ºi cu adînci tradiþii catolice. De foarte tînãr îmbrãþiºase cariera militarã ºi intrase în corpul Cadeþilor Prusiei.

Primul rãzboi mondial îl surprinsese pe vremea cînd era ataºat militar german în Statele Unite ºi în Mexic. Dar lucrurile nu merseserã prea bine pentru el, pentru cã fusese expulzat ca persona non grata, în urma unei întunecate poveºti de spionaj. Aceastã încheiere brutalã a carierei lui diplomatice 1-a împins spre politicã, în care a reuºit aºa de bine, încît a fost ales deputat al partidului politic de Centru.

De aceea îl gãsim în Parlament din 1920 pînã în 1928, apoi din 1930 pînã în 1932. (va urma) Traducere de VIDU BIDILEANU ºi AL. POPESCU TELEGA

Femei celebre cu origini româneºti * Ana de Noailles (n.

15 noiembrie 1876, Paris – d. 30 aprilie 1933, Paris).

Ana de Noailles, nãscutã prinþesa Brâncoveanu, este prima femeie comandor al Legiunii de Onoare, membrã a Academiei Române, Franceze ºi Belgiene.

Poetã francezã de origine românã ºi vedetã a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului 20, Ana a fost fashionicon-ul Europei în Belle Epoque, admiratã ºi adoratã de Proust, Cocteau, Colette, Rodin, Valery, Gide.

Ana de Noailles a fost modelul personajului Gaspard de Reveillon din romanul „Jean Santeuil” al lui Marcel Proust, ºi s-a considerat cea mai mare poetã francezã ºi reginã literarã neîncoronatã a Franþei.

La slujba de înmormîntare a prinþesei, þinutã la Biserica ortodoxã din Paris, au participat cei mai importanþi politicieni ºi literaþi ai epocii ei. * Elvira Popescu (n. 10 mai 1894, Bucureºti – d. 11 decembrie 1993, Paris) Elvira Popescu a fost actriþã româncã de teatru ºi film, jucînd alãturi de Jean Marais, Alain Delon ºi Claudia Cardinale, precum ºi directoare de scenã, cu o carierã strãlucitã în Franþa.

Elvira Popescu, devenitã prin cãsãtorie contesã De Foy, a absolvit Conservatorul de Artã Dramaticã din Bucureºti, a fost angajatã la Teatrul Naþional ºi a întemeiat Teatrul Mic ºi Excelsior, alãturi de actorii Ion Manolescu ºi Ion Iancovescu. Louis Verneuil, care a scris special pentru ea numeroase piese de teatru, a jucat un rol decisiv în viaþa ºi cariera actriþei, pe care a ºi angajat-o, în 1923, la Teatrul De la Michodière din Paris, deþi ea nu stãpînea bine limba francezã. Aproape instantaneu, „L’accent d’Elvira Popescu” a devenit proverbial. Critica a elogiat-o, ceea ce este foarte rar întîlnit în Franþa, supranumindu-o „Reine du Boulevard”, „Notre Dame du Théâtre”, „Monstre Sacré” etc.

Cariera teatralã a Elvirei Popescu a durat 65 de ani, dar repertoriul pieselor cu ea a fost relativ restrîns, pentru cã toate þineau afiºele cu anii, actriþa fiind foarte solicitatã de public. În afarã de piesele lui Louis Verneuil, a jucat în creaþiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Unele piese în care a fost protagonistã au depãºit 2.000 de spectacole, ceea ce rãmîne o performanþã rareori egalatã de alþi actori sau actriþe. A jucat în filmele „La Présidente”, „Ils étaient neuf célibataires”, „Austerlitz”, „Plein Soleil” etc.

Elvira Popescu a condus ºi o companie teatralã, fiind co-directoare, alãturi de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris ºi Théâtre Marigny. A fost distinsã cu premiul „Molière” pentru cea mai bunã actriþã, decernat de asociaþia actorilor francezi, ºi de douã ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte distincþii ale statului francez.

Elvira Popescu a încetat din viaþã la venerabila vîrstã de 99 de ani, în Paris, ºi este înmormîntatã întrun cavou din marmurã pe o alee lãturalnicã, aproape de ieºirea din Cimitirul Père-Lachaise. * Pola Illery (n. 15 octombrie 1908, Corabia – d. 15 februarie 2012, SUA) Nãscutã Paula Iliescu, românca a plecat din Corabia ºi a ajuns star de film mut în Paris, fiind totodatã muza lui Rene Claire în „Sous les toits de Paris”.

A fost fascinatã de teatru din copilãrie, iar numele ei de scenã, Pola Illery, este inspirat de cel al vampei filmelor mute, Pola Negri. În Paris, Paula a fost distribuitã în pelicula „Captain Fracasse”. S-a mutat în SUA la începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, unde a fost sorã medicalã voluntarã pentru Crucea Roºie, ºi a obþinut cetãþenia în 1946. Un an mai tîrziu s-a cãsãtorit cu Daniel Alpert, iar din cãsnicia care a durat 54 de ani, pînã la moartea lui din 1999, au rezultat patru copii. În 1954, Paula Iliescu s-a mutat în Pennsylvania, unde a murit în 2012, în oraºul Scranton. Trecerea ei în nefiinþã nu a trecut neobservatã. „The Telegraph” ia dedicat un necrolog în care precizeazã cã „emana sexualitate ºi farmec, deºi avea înãlþimea sub 1,5 metri”. * Alice Cocea (n. 28 iulie 1899, Sinaia – d.

2 iulie 1970, Franþa) A fost actriþã francezã de teatru ºi film, de origine românã. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureºti, dar studiile dramatice le-a absolvit în Paris, în 1917, unde se ºi stabilise.

A debutat în cinematografie în 1917, dar a preferat sã urmeze o carierã teatralã. În anii ’30, cînd tabloidele nu erau „en vogue”, Alice Cocea, mondenã absolutã a Parisului interbelic, fãcea vîlvã cu extravaganþa, poveºtile de iubire, scandalurile personale ºi preferinþa ei pentru lux copleºitor. În perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost directoarea teatrului „Théâtre des Ambassadeurs” (1940-1944). Dupã retragerea de pe scena parizianã sa dedicat pasiunii pentru picturã ºi a mai avut cîteva prezenþe pe marile ecrane, în anii ’60, în roluri minore.

Alice este sora avocatului, scriitorului ºi temutului pamfletar N.D. Cocea ºi mãtuºa marii actriþe Dina Cocea. * Nadia Gray (n. 23 noiembrie 1923, Bucureºti – d. 13 iunie 1994, New York) Nãscutã Nadia KujnirHerescu, în Bucureºti, într-o familie românorusã, ea a debutat pe scena de la Majestic la 15 ani ºi a ajuns mai tîrziu actriþã la Hollywood.

A pãrãsit România pentru Paris, spre sfîrºitul anilor ’40, pentru a scãpa de regimul comunist. Filmul de debut al Nadiei a fost „L’Inconnu d’un soir”, în 1949. Probabil cã cel mai cunoscut rol al ei este în celebrul film al lui Federico Fellini „La Dolce Vita”, din 1960.

Nadia, de care a fost îndrãgostit scriitorul Ionel Teodoreanu, s-a mãritat la 16 ani cu Constantin Cantacuzino (din 1946, pînã la moartea lui, în 1958).

Ulterior s-a recãsãtorit cu tatãl actriþei Linda Gray din „Dallas”, cu care a pornit spre California, în anii ’60.

Românca nu a trecut neobservatã la Hollywood, ajungînd sã joace în filme alãturi de Audrey Hepburn ºi Frank Sinatra. În 1967, a renunþat la cinematografie ºi s-a cãsãtorit a treia oarã cu Herbert Silverman, un avocat din New York, iar cãsnicia a durat pînã la moartea ei, în 1994, la vîrsta de 70 de ani. Celebra publicaþie „New York Times“ i-a scris epitaful.

* Lola Bobescu (n. 9 august 1919, Craiova – d. 4 septembrie 2003, Belgia) „Diva cu vioara”, Lola Violeta Ana-Maria Bobescu a fost violonistã ºi profesoarã de vioarã originarã din România. Cea despre care maestrul Yehudi Menuhin spunea cã e „cea mai mare violonistã a Secolului XX” este fiica marelui compozitor ºi dirijor Aurel Bobescu ºi ºi-a început studiile muzicale la vîrsta de 5 ani. Solistã-concertistã timp de peste 60 de ani, Lola Bobescu este unul dintre violoniºtii români cu cea mai solidã carierã artisticã. Stabilitã în Belgia, a fondat ºi a condus formaþiile Solistes de Bruxellesactuala L’Orchestre de Wallonie din Liège – ºi Cvartetul de coarde L’Arte del Suono din Bruxelles.

Lola Bobescu a avut ºi activitate pedagogicã, fiind profesoarã de vioarã la Conservatorul din Liège (1962-1974) ºi la Conservatorul regal din Bruxelles.

A colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, a concertat în recitaluri de muzicã de camerã, adesea acompaniatã de pianistul Jacques Genty, dar a revenit în România cu regularitate, apãrînd în concerte cu orchestrele Filarmonicii ºi Radio din Bucureºti, precum ºi în provincie. Incredibil de talentatã ºi elegantã, Lola Bobescu a înregistrat discuri la casele Electrecord, Decca, Columbia, Nippon Program, Arcophon etc. * Ana Cumpãnaº (n.

1889 – d. 25 aprilie 1947) „Femeia în roºu”, care l-a predat FBI-ului în 1934 pe inamicul public nr. 1 al SUA, John Dillinger, era o prostituatã româncã, nãscutã în Comloºu Mare, Banat, cunoscutã ºi sub numele Anna Sage. În 1909, ea s-a mutat în America, dupã cãsãtoria cu Michael Chiolak, iar în 1911 a dat naºtere unui bãiat, Steve Chiolak. Cãsãtoria s-a destrãmat, Ana a început sã lucreze ca prostituatã ºi a devenit mai tîrziu proprietara unor bordeluri în Chicago ºi Gary.

S-a recãsãtorit cu avocatul Alexandru Suciu ºi a revenit temporar în România, pentru a-ºi vizita mama.

Ulterior, autoritãþile din SUA au catalogat-o drept „femeie uºoarã” ºi au început procedurile pentru a o deporta. În 1934, John Dillinger a început sã frecventeze bordelurile Anei, care era apropiatã de iubita lui de atunci, Polly Hamilton. Dupã ce a aflat cine era gangsterul, Ana s-a hotãrît sã îl denunþe, cu gîndul de a obþine cetãþenie permanentã în America.

Astfel, pe 22 iulie 1934, gangsterul a fost împuºcat în faþa tearului Biograph din Chicago, dupã ce Ana Cumpãnaº anunþase autoritãþile cã îl va însoþi acolo ºi cã va fi îmbrãcatã în roºu. Ea a ales, totuºi, sã poarte o rochie oranj în seara respectivã ºi se zvoneºte cã s-ar fi rãzgîndit vizavi de a-l preda pe faimosul criminal.

Dupã moartea lui Dillinger, Ana a primit de la autoritãþi o recompensã de 5.000 $ (jumãtate din suma promisã) ºi a fost mutatã în Detroit, apoi în California, iar în 1936 a fost deportatã în România, în ciuda eforturilor ei de a împiedica acest demers.

Un an mai tîrziu, Ana s-a îmbolnãvit ºi a murit în þara natalã, iar între timp numele ei a devenit un adevarat simbol în America, unde era cunoscutã drept „Femeia în roºu”. Referitor la cazul Anei Cumpãnaº, se spunea cã gangsterul John Dillinger a fost ucis de propria slãbiciune pentru femei.

* Florica Sas (n. 6 august 1841, Aiud – d. 11 martie 1916, Anglia) Cunoscutã ca Lady Florence Baker, Florica a fost exploratoare de origine transilvãneanã. A devenit Lady la curtea Reginei Victoria ºi e cunoscutã la nivel mondial drept una din primele femei-explorator din lume. A fost a doua soþie a cunoscutului explorator britanic Sir Samuel White Baker, pe care l-a însoþit în toate cãlãtoriile sale spre izvoarele Nilului, pînã la lacul Albert din Africa.

Florica era fostã roabã crescutã într-un harem ºi a fost cumpãratã de soþul sãu. Avea reputaþie controversatã în societatea britanicã ultra-rasistã, în secolul XIX, dar succesul expediþiilor, renumele lui Samuel Baker, rolul jucat de ea în expediþii ºi buna educaþie i-au deschis în cele din urmã uºile saloanelor „highlife”. Doar regina Victoria a refuzat pînã la capãt sã o primeasca oficial. * Alexandra Bellow (n.

30 august 1935, Bucureºti) Românca Alexandra Ionescu Tulcea, nãscutã Alexandra Bagdasar, în Bucureºti, a fost matematicianã, specialistã în sisteme dinamice ºi teorie ergodicã.

A devenit a patra soþie a lui Saul Bellow, scriitor laureat cu Premiul Nobel în 1976, deºi diferenþa dintre ei este de aproape 20 de ani. I-a stat alãturi din 1974 pînã în 1984, iar Saul Bellow s-a recãsãtorit, în 1989, pentru a cincea oarã, cu Janis Freedman, o studentã a lui, cu care a rãmas pînã la decesul lui din 2005.

Alexandra, la rîndul ei, s-a recãsãtorit cu matematicianul Alberto P. Calderon în 1989, alãturi de care a fost împlinitã atît pe plan personal, cît ºi profesional.

Românca este fiica profesorului dr. Dumitru Bagdasar – creatorul neurochirurgiei româneºti – ºi a Floricãi Bagdasar, fostã Ciumetti, specialistã în psihiatrie infantilã. Florica Bagdasar a fost ministru al sãnãtãþii, în perioada 1946-1948, urmînd în acest post soþului ei, decedat în 1946.

Alexandra Bellow ºi-a încheiat studiile de matematicã în 1957 ºi a rãmas în SUA cu primul ei soþ, matematicianul Ionescu-Tulcea, cu care a fost cãsãtoritã în perioada 1956 – 1969, devenind profesoarã de matematici la Nordwestern University din Evonston, Illinois.

Imediat dupã cutremurul din 1977, ea ºi Saul Bellow au revenit în România ºi au rãmas în Bucureºti pînã dupã moartea ºi incinerarea Floricãi Bagdasar.

Experienþa acestei vizite este descrisã în romanul „Iarna decanului”, apãrut în 1982. Alexandra mai apare în cartea „Jerusalem and Back” (1976), dar ºi în romanul „Ravelstein” (2001), scris dupã 15 ani de la divorþ, în care Bellow o atacã dur pe fosta lui soþie ºi pe Mircea Eliade, pe care îl cunoscuse prin intermediul Alexandrei. * Marta Bibescu (n. 28 ianuarie 1889, Bucureºti – d. 28 noiembrie 1973, Paris) Romancierã, poetã, om politic ºi memorialistã francezã de origine românã, Marta Bibescu este fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris ºi ministru de Externe, ºi a Smarandei (Emma) Mavrocordat. Marta s-a cãsãtorit cu prinþul George Valentin Bibescu, vãr primar cu Ana

de Noailles. A fost consideratã cea mai inteligentã femeie din Franþa, iar frumuseþea ei i-a cucerit pe prinþul Wilhelm, moºtenitorul tronului Germaniei, ºi pe regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei. În plus, casa Dior, a cãrei reclamã vie Marta fusese ani la rînd, realiza pentru ea haine speciale, mai ales tunici somptuoase, lungi pînã la pãmînt.

Marta Bibescu ºi-a publicat prima carte, „Les Huit Paradis”, în Franþa, în 1908. Premiat în scurt timp de Academia Francezã, acest volum a deschis seria unei opere impresionante, semnate, parþial, sub pseudonimul Lucile Decaux. Românca este de asemenea autoarea unui jurnal politic.

Din 1916, Marta Bibescu a condus un spital pentru rãniþi din Bucureºti, iar din 1955 a devenit membrã a Academiei Regale de limbã ºi literaturã francezã din Bruxelles, în fotoliul ocupat iniþial de contesa Ana de Noailles. Cumnatul Martei, prinþul Antoine Bibescu, a fost prieten în copilãrie cu Marcel Proust, pe care Marta l-a întîlnit de foarte multe ori. Aceste întîlniri sînt evocate în volumul „Au bal avec M. Proust” (1928).

Marta Bibescu a murit la Paris, iar în porþiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise se gãseºte cavoul familiei Bibescu, în care este înmormîntatã ºi Ana de Noailles. * Hariclea Darclée (n. 10 iunie 1860, Brãila – d. 12 ianuarie 1939, Bucureºti) Soprana despre care Charles Gounod a spus cã „are în gît o privighetoare” este una dintre personalitãþile cele mai importante ale României, nãscutã Hariclea Haricli. În februarie 1881, Darclée s-a cãsãtorit cu locotenentul de artilerie Iorgu Hartulary. În acelaºi an a debutat într-un recital de canto din Brãila, apoi a plecat la Paris unde a fost remarcatã de Charles Gounod, care i-a oferit rolul Margaretei în opera „Faust”, cu care a debutat pe scena Operei, în 1888.

La Scala din Milano, scena consacrãrii ei mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, fiind aplaudatã chiar de Giuseppe Verdi. Între 1893 ºi 1910 a cunoscut faima pe marile scene ale lumii, revenind deseori la Scala din Milano. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, cînd Puccini i-a ofeit rolul Floriei Tosca.

Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cîntat alãturi de tenorul Emilio de Marchi ºi baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire).

Hariclea Darclée a susþinut crearea Operei Române din Bucureºti în 1921, iar fiul ei, Ion HartularyDarclée, a devenit dirijor ºi compozitor. Din pãcate, nu au fost pãstrate înregistrãri pe discuri cu vocea Haricleei Darclée. În ultimii ani ai vieþii, artista atît de apreciatã de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani ºi Puccini, care apãruse de nenumãrate ori sub bagheta lui Toscanini, a trãit în þarã în anonimat ºi a murit sãracã, în Bucureºti, fiind înmormîntatã la cimitirul Bellu.

Hariclea Darclée a avut în repertoriu 58 de roluri din 56 de opere compuse de 31 de compozitori. Din cele 56 de opere, 12 au fost interpretate în premierã absolutã ºi 16 în premiere locale foarte importante.

45% din repertoriul ei reprezintã opere originale, ceea ce atestã poziþia singularã pe care o ocupã Hariclea Darclée în istoria teatrului liric universal. Festivalul „Hariclea Darclée”, iniþiat de soprana Mariana Nicolesco, îi omagiazã post-mortem strãlucirea. * Alma Gluck (1884 – 1938) A fost sopranã americanã de origine românã, una dintre cele mai faimoase cîntãreþe din lume la apogeul carierei sale (1910). A fost cãsãtoritã cu violonistul Efrem Zimbalist, cu care a avut doi copii, ºi a trãit în SUA de la o vîrstã fragedã. A cunoscut succesul la Metropolitan Opera din New York ºi a ajuns foarte cunoscutã în SUA, devenind prima cîntãreaþã de muzicã clasicã care a vîndut 1 milion de copii ale înregistrãrii „Carry Me Back to Old Virginny”, la casa de discuri Victor Talking Machine Co.

* Floria Capsali (1900 – 1982) A fost balerinã ºi maestrã de balet din România. A deschis o ºcoalã particularã de dans, unde s-au format marii balerini români. Din 1938, a fost maestrã de balet la Opera Naþionalã Bucureºti, apoi directorul Operei Române. A organizat Liceul de Coregrafie din Bucureºti, unde s-au format ºi continuã sã se formeze generaþii întregi de dansatori. În 1998, printr-un ordin al ministrului Andrei Marga, Liceul de Coregrafie din Bucureºti ºi-a schimbat denumirea în Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”. * Vera Atkins (1908 – 2000) A fost cea mai importantã femeie-spion din al Doilea Rãzboi Mondial.

Jan Fleming, ºi el spion, autorul celebrului „James Bond”, a cunoscut-o bine pe românca nãscutã în Iaºi ºi chiar s-a inspirat din personalitatea ei pentru a contura figura lui Moneypenny, ºefa superagentului 007. Vera Atkins a fost personajul-cheie al Serviciului Operaþii Speciale britanic, SOE, iar numele ei real era Maria Vera Rosenberg.

S-a retras dupã mai bine de zece ani „din serviciu activ”, în 1947, într-un sat din Anglia. Numele ei a rãmas necunoscut pînã în 2000, cînd a murit. * Sylvia Sydney (1910 – 1999) Concurenta elegantei Grace Kelly, muza lui Hitchcock ºi fiica unei croitorese din Bacãu, Sylvia Sydney, al cãrei nume real era Sophia Kosow, a fost actriþã de film ºi teatru, devenitã celebrã la Hollywood în anii ’30. A jucat alãturi de celebrii Spencer Tracy, Henry Fonda, Joel McCrea, Fredric March, George Raft ºi Cary Grant. În 1952, a interpretat rolul Fantine în „Les Misérables”, pentru care a fost apreciatã de critici ºi care i-a deschis multe uºi în lumea cinematografiei. În 1973 a primit o nominalizare la Oscar pentru rolul secundar din „Summer Wishes, Winter Dreams”, iar în 1982 a primit premiul „George Eastman”, pentru întreaga carierã. A fost cãsãtoritã de trei ori ºi murit din cauza cancerului la gît, în New York. * Irene Ghica „Errol Flynn s-a logodit cu o prinþesã adolescentã”, titra publicaþia The Milwakee Sentinel, secolul trecut.

Actorul australian era un playboy cu iz hollywoodian, iar ea era o prinþesã ingenuã, care la 17 ani fusese cuceritã de ºarmul ºi siguranþa de sine ale lui Errol Flynn, atunci în vîrstã de 40 de ani. Prinþesa Irene Ghica era româncã ºi consideratã „exoticã”, toatã lumea fiind de pãrere cã relaþia lor va dura.

Cei doi s-au cunoscut la Paris ºi au petrecut împreunã vacanþe luxoase pe Coasta de Azur, înconjuraþi de prieteni bogaþi ºi excentrici. Într-un interviu, Errol Flynn a declarat: „n-ai cum sã nu te îndrãgosteºti de aceastã tînãrã româncã, bogatã ºi independentã, cu cei mai frumoºi ochi albaºtri din lume”. Între timp, Irene spunea: „Îmi place cã Errol ºtie sã îºi þinã gura cînd vreau liniºte”.

Totul s-a încheiat prost pentru prinþesa noastrã, dupã ce s-a aflat cã actorul ducea viaþã dublã. În timp ce era cu Irene, el îi ceruse mîna lui Patrice Wymore, cu care s-a ºi cãsãtorit. Irene Ghica s-a întors la Paris, unde a locuit cu mama ei.

Adevarul.ro

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 23 februarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Viorica Dãncilã, audiatã de CNCD Premierul Viorica Dãncilã a fost audiatã de CNCD dupã ce, la o emisiune TV, i-a numit „autiºti” pe europarlamentarii români care dezinformeazã, ea urmînd sã plece la Bruxelles, în prima sa vizitã externã în aceastã calitate, unde se va întîlni cu liderii europeni.

Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii a decis sã se autosesizeze cu privire la declaraþia doamnei prim-ministru Dãncilã Viorica Vasilica, din cadrul interviului acordat la televiziunea Antena 3, în seara zilei de 15 februarie 2018, care a avut urmãtorul conþinut: „Aceºti oameni cred cã sînt autiºti ºi nu vãd ºi nu aud ceea ce este vizibil pentru toþi cei de bunã credinþa”. „Consiliul urmeazã sã organizeze audierea doamnei prim-ministru în data de 20 februarie. În speþã, va fi citat la audieri ºi moderatorul emisiunii respective, domnul Mihai Gîdea. În urma îndeplinirii procedurii legale, C.N.C.D. va analiza declaraþia în speþã ºi comportamentul moderatorului, din perspectiva sãvîrºirii unei posibile fapte de discriminare, prin încãlcarea dreptului la demnitate umanã a persoanelor cu autism”, a transmis CNCD. Dupã audieri, Viorica Dãncilã s-a deplasat la Bruxelles, în prima sa vizitã externã, unde se va întîlni cu liderii europeni. „Marþi ºi miercuri voi fi la Bruxelles, am sã mã întîlnesc cu preºedintele Comisiei Europene, domnul Juncker, cu preºedintele Consiliului, domnul Tusk, preºedintele Parlamentului European, domnul Tajani, ºi, bineînþeles, voi avea o întîlnire cu comisarul român pe politici regionale, doamna Corina Creþu. Aºa cum am susþinut (…), vreau sã cresc dimensiunea europeanã a guvernãrii ºi cred cã acesta este primul pas. Vreau o relaþie mult mai bunã cu liderii instituþiilor europene, pentru cã ne aºteaptã o perioadã importantã pentru Uniunea Europeanã, ne aºteaptã o perioadã importantã pentru România, Preºedinþia Uniunii Europene, ºi cred cã este foarte bine ca sã putem sã fim ºi noi la masa discuþiilor atunci cînd se vorbeºte despre viitorul Europei, atunci cînd se creioneazã politicile importante la nivel european ºi mã refer la politica de coeziune ºi la politica agricolã comunã atît de importantã pentru România”, a declarat Viorica Dãncilã, joi, la Antena 3.

De altfel, ºi predecesorii Vioricãi Dãncilã, Sorin Grindeanu ºi Mihai Tudose, au ales sã meargã prima oarã tot la Bruxelles, la începutul mandatelor lor, pentru a se întîlni cu liderii europeni.

(R.C.)

Festivalul lui Kövesi despre festivalul inculpaþilor Procurorul-ºef al DNA Laura Codruþa Kövesi a denunþat un „festival disperat al inculpaþilor”, în urma acuzaþiilor din ultimele zile, susþinînd, în cea mai purã retoricã politicã, cã este un atac care vizeazã „îngenuncherea statului român” ºi „umilirea societãþii”, „umilirea cetãþenilor”. „Nu se falsificã probe în DNA, pentru oricine încalcã legea se iau mãsurile legale. Nu cred cã acest atac este întîmplãtor. Asistãm la un festival disperat al inculpaþilor, în care persoane trimise în judecatã, condamnate, spun neadevãruri, pãrþi de adevãr. Nu e vorba de Kövesi sau procurorul-ºef al DNA. DNA nu este un om, este o instituþie ºi cred în acest lucru. Acest atac nu este despre Kövesi, ci despre procurorii care ºiau fãcut treaba în ultimii ani ºi vizeazã îngenuncherea statului român, umilirea societãþii. De ce sîntem atacaþi?

Cã ne-am fãcut treaba. Justiþia este într-un asalt de peste un an de zile. Dacã ne uitãm cine atacã, vedem inculpaþi condamnaþi, trimiºi în judecatã, oameni care au bani, resurse, posibilitãþi ºi doresc decredibilizarea actului de justiþie. Azi, se pare cã nu e atît de grav dacã eºti acuzat sau condamnat”, a susþinut Laura Codruþa Kövesi într-o conferinþã-maraton, de aproape douã ore, la sediul DNA. Kövesi a anunþat cã a cerut DNA Ploieºti „un raport scris” privind stadiul dosareor vizîndu-i pe membrii familiei Cosma ºi aspectele presupus nelegale, care a fost trimis ºi procurorului general. ªefa DNA a amintit cã Vlad Cosma ºi Mircea Cosma au fost condamnaþi în primã instanþã, cã au invocat în faþa judecãtorilor cereri ºi excepþii, inclusiv cu privire la legalitatea administrãrii probelor, care au fost respinse. Dupã condamnarea în primã instanþã, membrii familiei Cosma vizaþi de anchetã au încercat sã obþinã un act care sã-i ajute la reducerea pedepsei, potrivit acesteia.

Conform ºefei DNA, fostul deputat Vlad Cosma s-a prezentat la DNA din proprie iniþiativã ºi a fãcut denunþuri. „Vlad Cosma a fãcut mai multe denunþuri la DNA. A venit din proprie inþiativã ºi a fãcut denunþuri.

Nu a fost cãutat de procurori. Nu pot sã vã confirma în cîte dosare a primit identitate protejatã”, a declarat Laura Codruþa Kövesi. Întrebat dacã ar fi cazul sã solicite demisia procurorului-ºef al DNA Ploieºti, Lucian Onea, aºa cum s-a întîmplat în cazul lui Mircea Negulescu, Codruþa Kövesi a spus cã nu are toate elementele pentru a face acest lucru: „DNA nu înseamnã Negulescu. În acest moment, nu am toate elementele pentru a îi cere lui Onea sã plece din DNA sau sã demisioneze pentru cã apar înregistrãri în care spune «da, bine»”. Chestionatã totodatã despre plîngerea liderului PSD, Liviu Dragnea, care a reclamat cã nu i se respectã dreptul la apãrare pentru cã DNA refuzã sã îi punã la dispoziþie dosarul în format electronic, Kövesi a spus cã îºi rezervã dreptul de a nu comenta declaraþiile inculpaþilor. „Îmi rezerv dreptul de a nu comenta declaraþiile inculpaþilor. Are dreptul sã cearã o copie dupã dosar.

Tariful e stabilit printr-un ordin scris. Noi respectãm drepturile omului”, a afirmat Kövesi. „N-am nici un motiv sã-mi dau demisia”, a anunþat Laura Codruþa Kövesi, rãspunzînd unei alte întrebãri.

IOANA RADU

CCR a salvat parlamentarii aflaþi în conflict de interese între 2007 ºi 2013 CCR a decis cã sînt constituþionale modificãrile la Legea ANI, care prevãd ca interdicþiile aplicate senatorilor ºi deputaþilor aflaþi în conflict de interese între 2007 - 2013 sã înceteze. CCR spune cã legea nu afecteazã hotãrîrile judecãtoreºti, în aceste cazuri de conflict de interese fiind date doar decizii ANI. În vechea formã a legii, demnitarii gãsiþi în conflict de interese aveau interdicþia de a ocupa funcþii publice timp de trei ani. PNL a contestat articolul 251, care prevede cã „interdicþiile aplicate persoanelor care au avut calitatea de senator ºi/sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013, în temeiul art. 25, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de Agenþia Naþionalã de Integritate ºi care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în exercitarea oricãruia dintre mandatele de senator ºi/sau deputat în perioada 2007-2013, pînã la intrarea în vigoare a Legii nr.219/2013 pentru modificarea ºi completarea Legii nr.

96/2006 privind Statutul deputaþilor ºi al senatorilor, înceteazã de drept“. Curtea Constituþionalã a respins ca neîntemeiatã, cu majoritate de voturi, obiecþia de neconstituþionalitate ºi a decis cã dispoziþiile legii criticate sînt constituþionale. Curtea motiveazã cã legea vizeazã exclusiv materia extrapenalã a conflictului de interese, neavînd nici o incidenþã asupra hotãrîrilor judecãtoreºti pronunþate în materie penalã cu privire la infracþiunea de conflict de interese prevãzutã de Codul penal. „Curtea a statuat cã legea criticatã reglementeazã aspecte cu privire la efectele rapoartelor de evaluare ale Agenþiei Naþionale de Integritate (acte administrative) în domeniul de conflictelor de interese, drept pentru care se adoptã ca lege organicã, în conformitate cu art. 117 alin.

(3) din Constituþie. Analizînd parcursul legislativ al legii criticate, Curtea a constatat cã aceasta a fost adoptatã ca lege organicã atît de Camera Deputaþilor, ca primã Camerã sesizatã, cît ºi de Senat, în calitate de Camerã decizionalã. Prin urmare, au fost respectate prevederile constituþionale ale art. 75 alin. (1) teza întîi din Constituþie referitoare la ordinea sesizãrii Camerelor ºi art. 117 alin. (3) referitoare la natura legii. De altfel, atît Legea nr. 144/2007, cît ºi Legea nr. 176/2010 au fost adoptate ca legi organice, în aceeaºi ordine a sesizãrii Camerelor Parlamentului, ceea ce denotã consecvenþa legiuitorului sub aspectul procedurilor parlamentare“, aratã Curtea Constituþionalã. CCR a stabilit cã încetarea de drept a interdicþiei aplicate unui deputat sau senator pe o perioadã de 3 ani de a mai ocupa o funcþie publicã nu anuleazã interdicþia astfel aplicatã, ci doar înlãturã efectele acesteia pentru viitor. „Interdicþiile ale cãror efecte juridice, în mod obiectiv, s-au consumat în timp rãmîn valabile, subiectele de drept neputînd invoca legea criticatã pentru situaþii trecute. Ca atare, legea examinatã se referã numai la acele interdicþii ale cãror efecte juridice continuã sã se producã, urmînd ca acestea sã înceteze de drept, prin voinþa legiuitorului, de la data intrãrii în vigoare a legii“, mai spune CCR. Decizia este definitivã ºi va fi transmisã preºedintelui. Parlamentul a adoptat, la iniþiativa deputatului PSD Florin Iordache, modificarea Legii ANI, care prevede cã interdicþiile aplicate senatorilor ºi deputaþilor descoperiþi de Agenþia Naþionalã de Integritate în conflict de interese în perioada 2007 - 2013 înceteazã de drept. „Interdicþiile aplicate

deputaþilor ºi senatorilor în temeiul art. 25 pe baza rapoartelor de evaluare, întocmite de Agenþia Naþionalã de Integritate ºi care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în perioada 2007 – 2013, pînã la intrarea în vigoare a legii nr.

219/2013 pentru modificarea ºi completarea legii nr.

96/2013 privind statutul deputaþilor ºi al senatorilor, înceteazã de drept”, se aratã în iniþiativa legislativã înregistratã la Parlament de Florin Iordache pe 21 noiembrie 2017 ºi intratã în dezbatere în procedurã de urgenþã. În sesizarea depusã în decembrie la CCR, PNL reclama încãlcarea reglementãrilor legale privind normele de tehnicã legislativã, a competenþei Camerelor, precum ºi principiul neretroactivitãþii legii civile. Liberalii mai aratã cã dispoziþiile art. I ºi ale art. II sînt neconstituþionale pentru cã încalcã principiul colaborãrii loiale între autoritãþile ºi instituþiile publice din România ataºat dispoziþiilor art. 1 alin. (5) din Constituþie. „De asemenea, încãlcarea cu bunã ºtiinþã a Deciziei CCR nr. 619/2016 reprezintã o sfidare a Curþii Constituþionale, autoritate publicã autonomã de rang constituþional, fundamentalã pentru asigurarea respectãrii Constituþiei ºi o altã încãlcare a principiului colaborãrii loiale”, susþinea PNL. NEWS.RO

Lipsa medicilor, pericol pentru pacienþi Nu mai este un secret pentru nimeni cã este deficit major de medici în spitale, iar mii de oameni merg zeci de kilometri pentru a fi consultaþi de un specialist.

Practic, nimic neobiºnuit pentru România. Spitalul din Ploieºti, acolo unde ajung mai toþi cei care sînt victime ale accidentelor de pe DN1, funcþioneazã la cota de avarie. Adicã ar mai avea nevoie de 100 de doctori.

Aproape 200 de posturi de medici, asistente ºi infirmiere sînt vacante ºi au fost scoase la concurs în zadar.

Din aceastã cauzã, cadrele medicale ajung sã se ocupe în medie de 300 de cazuri urgente pe zi. Dar ce te faci cînd nu existã medici suficienþi nici la Urgenþe. ªi aºa, un medic ajunge sã munceascã în fiecare zi cît trei.

Activitatea de la Unitatea de Primiri Urgenþe a spitalului se desfãºoarã 24 de ore cu cel mult 2 medici de gardã, de cîþiva ani. În mod normal, cinci medici ar trebui sã acopere o linie de gardã. „Presiunea pentru fiecare dintre noi este foarte mare. Sîntem obosiþi de ani de zile pentru cã trebuie sã acoperim gãrzile aºa cîþi sîntem“, spune Odette Panã, medic-ºef UPU.

Deficit de 16 medici la Urgenþã Spitalul Judeþean de Urgenþã din Ploieºti are peste 2.000 de paturi ºi este situat pe DN1, unde accidentele se þin lanþ. Zilnic, în Unitatea de Primire a Urgenþelor din Ploieºti ajung cel puþin 300 de bolnavi. Sînt zile în care sînt externaþi 5 oameni, dar alþi 10 sînt internaþi, iar în unele secþii pacienþii stau ºi cîte doi în pat. „Sîntem încadraþi opt medici de medicinã de urgenþã, avînd un deficit de alþi 16 medici specialiºti. Sînt trei linii de gardã care se acoperã foarte greu în aceste condiþii. Sîntem obosiþi de ani de zile ºi ne strãduim ca toatã aceastã situaþie sã nu afecteze actul medical“, spune medicul Panã.

„Este epuizant“ Totuºi, asta înseamnã pentru bolnavi minute bune, dacã nu cumva ore de aºteptare. „De multe ori venim ºi aºteptãm prea mult aici, pe holuri. E lipsã de medici profesioniºti. Nu pot face faþã. Poþi sã aºtepþi 15 minute, o orã, o orã ºi jumãtate, pentru cã este foarte mare aglomeraþie“, spune unul dintre pacienþii aflaþi pe holurile spitalului.

Managerii au scos la concurs posturile libere de nenumãrate ori. Dar nimeni nu s-a grãbit sã le ocupe. „Este gîndit ca aceastã activitate sã se desfãºoare în ture.

Numai cã în lipsa acestor doctori nu se poate organiza serviciul în ture ºi permanenþa este asiguratã prin clasicele linii de gardã. ªi este epuizant. Un timp aºa de mare de lucru, încontinuu fãrã pauze, este extenuant“, este de pãrere Marius Nicolescu, directorul spitalului.

Conducerea unitãþii medicale spune cã a încercat sã þinã medicii aproape, însã fãrã succes.

Ar mai fi nevoie ºi de 100 de cadre medii. Deficit mare este ºi la Anestezie – Terapie Intensivã, dar ºi la Cardiologie, Hematologie ºi Psihiatrie. „Noi nu facem excepþii. Avem un numãr semnificativ de posturi neacoperite“, continuã directorul. La Spitalul Judeþean de Urgenþã Ploieºti e nevoie ºi de bani pentru renovare.

Doar secþiile de cardiologie ºi de ortopedie au fost refãcute recent. Celelalte aºteaptã finanþare de zeci de ani.

ANDREEA TUDORICA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 23 februarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Revoluþia fiscalã mãreºte facturile la întreþinere Prezentate ca o veritabilã „revoluþie“, modificãrile la Codul fiscal, intrate în vigoare la 1 ianuarie 2018, au început deja sã aibã noi efecte dezastruoase. În ultimele zile s-au vãzut consecinþele mãsurilor fiscale adoptate recent, printre care cea mai gravã este scãderea salariilor cu sute de lei. Mai nou, a scãzut indemnizaþia pentru creºterea copiilor, iar la APIA au scãzut salariile chiar ºi cu 1.000 lei. Încã din toamna anului trecut, analiºtii economici au avertizat asupra acestor efecte negative, anunþînd cã efectele negative ale „revoluþiei fiscale“ se vor propaga în majoritatea domeniilor economice. Din pãcate, aceste previziuni pesimiste au început sã fie deja confirmate, la circa un an de la intrarea în vigoare a modificãrilor legislaþiei fiscale.

va fi de 5,17 lei, iar la apartamentele de 90 mp, de 15,5 lei. Din pãcate, eram pe minus ºi nu ºtiu dacã reuºeam sã ne menþinem pe piaþã. ªi atunci exista riscul sã ajungem în incapacitate de platã“. Aceastã societate administreazã circa 65% din blocurile din oraº. În prezent, 180 din cei 220 de angajaþi au salariul minim pe economie. În aceastã situaþie, economistul conf. univ. Dan Chirleºtean susþine: „Ceea ce guvernanþii noºtri considerã cã merge bine la nivel macroeconomic funcþioneazã al dracului de prost la nivel microeconomic. Cu siguranþã, cred cã nici ei nu ºi-au închipuit cã ceea ce prognozau prin aceastã revoluþie fiscalã va duce la un haos pe care nu o sã-l poatã gestiona“.

Scad indemnizaþiile pentru creºterea copiilor „Revoluþia fiscalã“ se bazeazã pe faptul cã, teoretic, angajatorii vor creºte salariile brute ale angajaþilor pentru ca aceºtia sã-ºi poatã achita CAS-ul. Dar, în absenþa unui cadru legal clar, aceastã creºtere va depinde doar de bunãvoinþa angajatorului. Asta nu se opreºte aici: dacã angajatorul nu mãreºte salariul brut al angajatului, acesta nu va avea doar venituri mai scãzute, ci, în cazul în care are ºi copii, ºi indemnizaþia de creºtere a copiilor va fi mai micã. În aceastã privinþã, consultantul fiscal Valentina Saygo a explicat pentru ziariºti: „Un angajat cu un salariu net de 2.500 lei ar urma sã primeascã o indemnizaþie pentru creºterea copilului în cuantum de 2.125 lei. În cazul în care firma la care lucreazã nu a transferat contribuþiile în sarcina acestuia, angajatul va primi o indemnizaþie redusã cu 351 lei. Clar, va avea o indemnizaþie mai micã, dacã a rãmas cu acelaºi brut, sper cã vom veni cu corecþii în aceastã zonã, pentru cã nu este un tratament echitabil contribuþie vs indemnizaþie“.

„Revoluþia“ facturilor Pusã la cale abrupt, fãrã consultare publicã ºi fãrã niºte studii de impact, „revoluþia fiscalã“ a început sã-ºi arate efectele negative care se manifestã deja, la un nivel mai larg. Un asemenea efect loveºte direct în buzunarele unor locatari care au de plãtit facturi la întreþinere. Primii care s-au sesizat în aceastã privinþã sînt preºedinþii unor asociaþii de locatari din Iaºi. Acolo, societatea care se ocupã de administrarea blocurilor a anunþat creºterea taxelor cu aproape 25%, ca sã aibã bani pentru majorarea salariilor celor 200 de angajaþi. În funcþie de dimensiunea apartamentelor, oamenii vor plãti cu 16 lei mai mult pe lunã. Ciprian Chiriþã, directorul Termo Service Iaºi, a calculat cã „la apartamentele cu 30 mp creºterea

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (85) „HAI, GURA MARE, SÃ TE SCUIP!” Nu era loc de intervenþii când ajungeai la suferinþã, indiferent dacã nimereai la ºcoala de corecþie, la minori sau la puºcãria mare. Dacã erai bãiat deºtept ºi capabil, trebuia sã te descurci ºi sã te afirmi faþã de ceilalþi doar de unul singur. Altfel, erai mîncat de viu dacã încercai sã te bagi în seamã cu veteranii, sã spui cã eºti al nu ºtiu cui sau cã tu îl cunoºti pe nu ºtiu care ºmecher, sperînd cã astfel te lasã hienele în pace.

Acum, ce-i drept, se tot poartã fraierismele astea. Cã nu mai poþi da cuiva o palmã cã urlã ca din gurã de ºarpe la telefon cã e cumãtrul, nepotul sau vãrul la tot felul de interlopi ºi în cîteva minute apar zeci de maºini pline de þigani înarmaþi pînã în dinþi. Pãi atunci, dacã nu erai drãcos, te încãlecau bandiþii ãia mai mari imediat. Te mai ºi rupeau cu bãtaia dacã o încercai pe intervenþie cã ºtii pe unul sau pe altul. Ziceau aºa, cu perversitate: – Aaa, scuzã-ne fata noastrã, nu am ºtiut cã eºti nepotul lui Cezar, al lui Dan Mutu sau ce nume mai scotea ãla la disperare sã impresioneze ºi sã scape de caftealã. Dar sãrea din lac în puþ.

– Pãi uite cum facem, dacã tot eºti nepotul ãluia, ia tu de aici niºte picioare în gurã pînã vine ãla, cã o lãmurim noi atunci cu el.

Creºte inflaþia Specialiºtii Bãncii Naþionale a României (BNR) au anunþat, cu mai puþin de o sãptãmînã în urmã, cã inflaþia anualã în ianuarie 2018 a fost de 4,3%, cu un punct procentual mai mare decît nivelul indicelui de inflaþie din decembrie 2018, cînd a fost de 3,3%. Asta înseamnã cã toþi cei care s-au bucurat pentru o creºtere salarialã de cîþiva lei vor pierde cu mult mai mulþi bani din cauza scumpirii mãrfurilor de bazã. În aceastã privinþã, cele mai mari creºteri de preþuri s-au înregistrat la mãrfurile nealimentare (+6,23%), în timp ce, de la un an la altul, alimentele s-au scumpit cu 3,8%. În acelaºi timp, raportat la nivelul din ianuarie 2017, preþul serviciilor a crescut cu doar 0,9%.

Estimãrile BNR sînt confirmate ºi de Institutul Naþional de Statisticã. Concret, specialiºtii INS au anunþat cã, în ianuarie 2018, rata anualã a inflaþiei a urcat la 4,3%, un veritabil record al ultimilor 5 ani. În acest context, senatorul Florin Cîþu a anunþat, pe contul sãu de Facebook: „În doar 12 luni, PSD a dus rata inflaþiei de la -0,5% la 4,3%. Vã tot spun de jumãtate de an cã poate ajunge la 6% în 2018. Din pãcate, se pare cã ºi eu am subestimat dezastrul în care ne-a aruncat PSD. În acest ritm, pînã la sfîrºitul anului, rata inflaþiei ar putea ajunge la 10%. Doar în anii ’90 am mai vãzut o astfel de inflaþie galopantã“.

Promisiuni electorale În toate ieºirile publice, reprezentanþii Ministerului Muncii afirmã cã doar 3% din angajaþii din sistemul bugetar vor înregistra pierderi salariale. În schimb, sindicatele au calculat cã aceste pierderi vor fi înregistrate de cel puþin 25% din angajaþii de la stat. Ionuþ Miºa, fost ministru al Finanþelor, calculase anul trecut cã, dupã ce vor fi transferate contribuþiile sociale, angajaþii ar urma sã cîºtige cu circa 3 lei mai mult. Avem astãzi un exemplu concret. Acest calcul pare a fi însã deosebit de optimist. Reprezentanþii Agenþiei de Plãþi ºi Intervenþie pentru Agriculturã (APIA) afirmã cã un angajat al instituþiei a primit, pentru luna ianuarie, cu circa o mie de lei mai puþin decît în decembrie. Transferul contribuþiilor le-a adus angajaþilor APIA din Dolj salarii mai mici chiar ºi cu 1.300 lei. Este vorba despre unii dintre ºefii de birouri. În cazul consilierilor superiori, salariile au scãzut cu 300 lei faþã de anul trecut. În aceste condiþii, angajaþii APIA Dolj spun cã vor depune contestaþii la centrul judeþean ºi sînt hotãrîþi sã dea Guvernul în judecatã. De asemenea, o altã nemulþumire este legatã de Legea 153. Dupã ce aceasta a intrat în vigoare, salariaþii din teritoriu sînt plãtiþi dupã o altã grilã faþã de cei din aparatul central, ceea ce, în opinia sindicaliºtilor, este o discriminare.

Programul politic al PSD, pe baza cãruia principalul partid de guvernãmînt a cîºtigat ultimele alegeri, are ºi un capitol special, intitulat „Echitate“, în care se promiteau cîte în Lunã ºi în stele. Spre exemplu, se menþiona cã „nivelul salariului minim brut în România, în urmãtorii 4 ani, va fi de 2.000 lei în 2018, 2.200 lei în 2019 ºi 2.400 lei în 2020. Pentru cei cu studii superioare, salariul minim va fi de 2.300 lei în 2018, 2.640 lei în 2019 ºi 3.000 lei în 2020“. Asta a fost însã doar în teorie.

Practic, cei 2.000 lei promiºi în ceea ce priveºte salariul minim pentru 2018 s-au redus la 1.900 lei – ºi nici aceia siguri. Tot în programul sãu electoral, PSD mai promitea: „Începînd cu 1 august 2017, vom pune în aplicare douã mãsuri înscrise în Programul de Convergenþã transmis la UE, ºi anume: a) asigurarea plãþii de cãtre angajator a contribuþiei pentru pensii ºi sãnãtate la nivelul salariului minim pentru toþi salariaþii, inclusiv pentru cei cu timp parþial de lucru ºi cei cu plata în acord, în scopul protejãrii ºi acestor categorii de salariaþi prin prisma drepturilor de pensii ºi de ocrotire a sãnãtãþii“. În aceastã privinþã, lucrurile s-au petrecut exact ca în bancul sovietic despre bicicleta care nu a fost primitã cadou, ci a fost furatã: contrar promisiunilor electorale, plata contribuþiei pentru pensii ºi sãnãtate a fost trecutã exact la angajat.

VASILE SURCEL

ªi te bãteau ca pe preº. În schimb, dacã îþi vedeai de necazul tãu, nu erai fraier ºi nici nu te spãrgeai aiurea în bãºinele, nu se exista sã te ia careva cu japca în puºcãrie. ªi chiar dacã o încerca vreo perversitate d’asta cu pedeapsã mare, sãreau imediat bãieþii de oraº: – Ce-ai mã cu copilu’, zdreanþa dracului? Dacã eºti ºmecher cu adevãrat, bate-te atunci cu mine!

Cea mai amarã viaþã o aveau, însã, de departe ãºtia care îºi babardiserã copiii, nu îi scãpa nici dracu’ de teroarea puºcãriaºilor. Erau maltrataþi în ultimul hal, peste tot unde se duceau. Cam de tratamentul ãsta se bucurau, de altfel, toþi violatorii.

Aºa, era unul care babardise o babã de 82 de ani ºi murise biata femeie. L-a rupt Cezar cu bãtaia, i-a dat de nici nu ºtiu cum a mai supravieþuit ãla. Dupã ce ºi-a mai revenit cît de cît, sã o poatã lua temeinic din nou, l-am preluat la rînd. Toþi care l-am prins l-am cãsãpit, stãtea numai în umilinþe, în tensiune, toþi îi dãdeau omorul ºi alarme în neºtire. Dormea pe jos, nu ieºea niciodatã de sub paturi ºi toþi îi dãdeau la picioare în gurã cît cuprinde, de nu îi mai rãmãsese nici un dinte. útia aveau viaþã grea de tot la pîrnaie, mulþi dintre ei nu mai suportau ºi pînã la urmã se omorau, decît sã îndure atîtea. ªi mai bine fãceau.

Cea mai mare bucurie pentru deþinuþi era însã atunci cînd ajungea un miliþian cu ei la bulãu. Chiar dacã astfel de sãrbãtori se întîmplau mai rar, ce-i drept, ele meritau toatã aºteptarea. Cã atunci toatã camera unde pica gaborul avea activitate într-o veselie, nu mai era nimeni

stresat, cã aveau de acum înainte fraier de serviciu. Cãci la pîrnaie, unul de fusese miliþian înainte ºi ajungea coleg cu infractorii, stãtea numai la colþ. Nu avea pat. Nu avea voie sã stea culcat nici mãcar pe jos, doar pe vine, zi ºi noapte. Nu avea voie sã mãnînce la masã cu restul.

Toþi ceilalþi puºcãriaºi care fuseserã þinuþi de fraieri se rãzbunau acum pe el, îºi fãceau pantofii dîndu-i ºuturi în cur. Treaba lui era sã stea într-un colþ al camerei, lîngã WC-ul turcesc, ºi cînd i se fãcea semn deschidea gura sã îl scuipe pînã ºi primarii direct în gît. Unii, ce-i drept, erau niscai mai civilizaþi ºi îi adresau totuºi cîteva cuvinte: „Hai, gura mare, sã te scuip!”. Aºa cã era plin de flegme mereu, era scuipãtoarea camerei. Culmea este însã cã pentru foºtii gabori nu se bãgau nici mãcar gardienii, îi lãsau pradã la toate hachiþele noastre. Cã ºi ãºtia cam aveau boalã pe ei, cã doar fuseserã cu toþii daþi afarã din Miliþie ºi acum se rãzbunau lãsîndu-i pe deþinuþi sã-ºi facã de cap cu miliþienii ajunºi la bulãu, se uitau ºi ei pe vizetã ºi rîdeau.

Erau trei rînduri de paturi ºi doar douã-trei spãlãtoare. Dacã erai fraier, nu mai apucai sã te speli niciodatã, stãteai ultimul ºi la WC, era durere. Insã dacã erai ºmecher te bãgai direct în faþã ºi te spãlai în voie, cît aveai chef. Era o ierarhie bine stabilitã acolo. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

APIA: salarii scãzute cu 1.000 lei

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 23 februarie 2018

ANTREPRENORIAT Sîntem la un pas sã pierdem din nou bani europeni Risc - Proasta gestionare a absorbþiei fondurilor europene 2014-2020 va avea consecinþe usturãtoare în acest an. Mai exact, în timp ce oficialii europeni calculeazã împãrþirea banilor pe alþi ºapte ani, absorbþia slabã ne pune în situaþia de fi aproape sã pierdem miliarde de euro.

Ordonatorii de credite, autoritãþi centrale ºi locale, sînt chemaþi la raport în aceastã lunã, de Guvern, pentru a explica situaþia absorbþiei fondurilor europene contractate. Asta în condiþiile în care însuºi premierul Viorica Dãncilã a recunoscut, sãptãmîna trecutã, cã pentru 2018, dacã nu trimitem la decontat cãtre Comisia Europeanã facturi de minimum 1,73 de milioane de euro, existã risc major de dezangajare. „Am cerut ministerelor implicate ca, în termen de douã sãptãmîni, sã-mi prezinte soluþiile identificate astfel încît, la data de 31 decembrie 2018, România sã nu piardã nici un euro din fondurile europene care îi sînt alocate“, a declarat ºeful Executivului. Comisarul european Corina Creþu a confirmat progresele României în direcþia creºterii absorbþiei europene, exprimîndu-ºi, totodatã, încrederea cã Executivul va avea în atenþie toate problemele restante ºi va veni rapid cu cele mai bune soluþii pentru a accelera absorbþia de fonduri europene. „Am convenit sã gãsim împreunã un plan de acþiune ºi sã primim propuneri de accelerare a fondurilor europene pînã la 23 februarie.

Am asigurat-o, încã o datã, pe doamna prim-ministru de tot sprijinul meu ºi al Comisiei, la fel ca în ultimii ani, cînd am ajutat România, sã foloseascã la maximum banii europeni“, a declarat oficialul european. „Transmit un semnal autoritãþilor locale ºi Ministerului Fondurilor Europene, apreciez eforturile depuse, dar existã în continuare pericolul de a fi pierduþi bani. Dincolo de vorbe, cel mai important este cã trebuie sã vedem rezultate concrete în teren“, a atras atenþia Corina Creþu. În 2017, þara noastrã a avut de îndeplinit 34 de condiþionalitãþi ºi a finalizat acreditarea autoritãþilor de management. În prezent, bugetul total pentru apelurile lansate este de 21,7 miliarde de euro, ceea ce reprezintã 79% din suma alocatã, spune comunicatul Executivului.

Tot anul trecut, România a solicitat Comisiei Europene suma de 1,24 miliarde de euro, iar rambursãrile au fost de 1,09 miliarde euro. Din totalul fondurilor post aderare, þara noastrã a absorbit 45,6 miliarde de euro, ºi a cotizat la CE, în ultimii 11 ani, 30,4 miliarde de euro. Corina Creþu a mai amintit de beneficiile aduse economiei de fondurile europene. „Mai mult de 60% din investiþiile publice care s-au realizat în România în ultimii zece ani s-au realizat pe fonduri europene.

Programele europene au reprezentat ºi reprezintã în continuare o sursã principalã de investiþii, de creare de locuri

Pensionarii cu cotizare sub 10 ani vor fi trecuþi la asistaþi social Proiectul noii legi a pensiilor (þinut la mare secret de guvernanþi) îi va exclude din rîndul pensionarilor pe cei care nu au un stagiu minim de cotizare de 10 ani, adicã cei cu pensia minimã, aceºtia urmînd sã aibã statut de asistat social, reglementat printr-o legislaþie proprie.

Informaþia a fost confirmatã de ministrul Muncii, Lia Olguþa Vasilescu, duminicã searã (11 februarie 2018), la Antena 3. „În primul rînd, vom scoate din rîndul pensionarilor pe cei care nu au cotizat 10 ani, nu au un stagiu minim de cotizare de 10 ani. Adicã cei cu pensia minimã. Culmea este cã cei cu pensia minimã i-au prins din urmã pe foarte mulþi care au cotizat 15 - 20 de ani ºi care sînt tot pe la suma de 500-600 de lei. Ei vor avea un fel de statut de asistat social ºi vor fi într-o legislaþie proprie. Pentru ei, anul acesta, de la 1 iulie, pensia creºte la 640 de lei. Dar atenþie: nici o altã pensie din România, inclusiv pentru ceilalþi care au cotizat peste 10 ani, nu va coborî sub acest cuantum de 640 de lei. Într-o parte, vor rãmîne pensionarii care vor creºte pe punctul de pensie prognozat sã fie 1.775 de lei pînã în anul 2020, iar în partea cealaltã, nu se va mai creºte pe punctul de pensie, ci, atunci cînd statul va considera cã este necesar sã mãreascã aceste indemnizaþii minime, vor fi fãcute creºteri, dar clar nu în acelaºi ritm cu cei care au cotizat”, a explicat ministrul Muncii.

CUVANTULLIBER.RO

ECONOMIE

de muncã, de susþinere a întreprinderilor mici ºi mijlocii, de recuperare a decalajelor de dezvoltare. De aceea, sînt convinsã cã România are tot dreptul ºi este îndreptãþitã de a avea un buget cel puþin egal ca pînã acum ºi, sigur, este important sã arãtãm pînã în mai, cînd Comisia va depune draftul de buget cãtre Parlamentul European pentru perioada 2020-2027, cã România poate sã foloseascã aceºti bani europeni, pentru cã, nu vã ascund, nu este un secret pentru nimeni aceastã politicã de coeziune, ca ºi agricultura, se aflã sub o mare presiune, mai ales dupã ieºirea Marii Britanii“, a subliniat Creþu.

Inclusiv Guvernatorul BNR, Mugur Isãrescu, a militat pentru o absorbþie cît mai mare a banilor europeni care ajutã finanþarea deficitului de cont curent ºi a investiþiilor. „Potrivit estimãrilor Fondului Monetar Internaþional, efectul cumulat al atragerii de fonduri europene structurale ºi de investiþii asupra creºterii PIB pentru perioada 2007-2016 s-a situat între 1,2 pp ºi 1,6 pp din PIB, iar o ratã de absorbþie a acestor fonduri de 95% în actualul cadru financiar multianual ar conduce la o ratã de creºtete a PIB potenþial în 2022 mai ridicatã cu aproximativ 1,7 puncte procentuale - adicã un PIB potenþial în jurul valorii de 5% anual“, a explicat Isãrescu. Din perspectivã macroeconomicã, atragerea fondurilor europene reprezintã o formulã dezirabilã pentru finanþarea deficitului de cont curent, influenþînd astfel stabilitatea întregii economii, a sistemului financiar bancar, a cursului de schimb, a adãugat guvernatorul BNR. SONIA VÎNTU

Anul trecut, în România, au fost depistaþi peste 500 de strãini care munceau la negru!

Potrivit bilanþului Inspectoratului General pentru Imigrãri (IGI), anul trecut au fost depuse 4.820 de cereri de azil, mai multe cu 161 la sutã decît în 2016, ca urmare a trecerilor frauduloase a frontierei, în special în zona de vest a þãrii.

502 cetãþeni strãini, îndepãrtaþi sub escortã „3.643 de solicitanþi au beneficiat de cazare în centrele IGI, cei mai mulþi provenind din Irak, Siria, Afganistan, Pakistan ºi Iran, iar cele mai multe cereri au fost depuse la centrele din Timiºoara ºi Bucureºti.

De asemenea, au fost organizate peste 7.500 de acþiuni ºi controale, în urma cãrora au fost depistaþi 3.580 de strãini cu ºedere ilegalã pe teritoriul þãrii, cu 36,72 la sutã mai mulþi decît în 2016. În plus, au fost emise 1.568 de decizii de returnare, prin care s-a stabilit obligaþia de returnare sau termenul pentru plecarea voluntarã de pe teritoriul României, iar pentru 1.076 de persoane a fost

Guvernul nu a gãsit încã o soluþie pentru situaþia mamelor afectate de revoluþia fiscalã Guvernul nu a prezentat încã o soluþie pentru a cîrpi situaþia angajatelor care vor deveni mame ºi persoanele aflate în concediu medical afectate de revoluþia fiscalã.

Purtãtorul de cuvînt al Executivului a precizat cã nici nu s-a discutat despre acest lucru. „Nu a fost pe ordinea de zi a ºedinþei de Guvern un astfel de subiect”, a declarat Nelu Barbu, purtãtor de cuvînt al Guvernului. Ministrul Finanþelor, Eugen Teodorovici, a spus cã la nivelul Ministerului Finanþelor s-au discutat soluþiile care ar putea rezolva aceste situaþii. Indemnizaþia aferentã concediului medical pre ºi post natal de 126 de zile, pe care o mamã sau viitoare mamã le poate lua înainte sau dupã naºtere, ar putea scãdea simþitor ca urmare a creºterii contribuþiilor sociale, au afirmat specialiºti în fiscalitate. „Indemnizaþia aferentã concediului medical pre ºi post natal scade sau ar putea sã scadã din urmãtoarele considerente: în primul rînd cota de contribuþie de asigurãri sociale în cuantum de 10,5% pînã în decembrie anul trecut, din ianuarie 2018 a crescut la 25%. Deci este un procent mai mare care se datoreazã transferului contribuþiei de asigurãri sociale de la angajator la angajat”, a spus Claudia Sofianu, partener, liderul Diviziei de impozit pe venit ºi contribuþii sociale, EY România. Un alt motiv al scãderii indemnizaþiei va fi, potrivit specialistului, baza de calcul faþã de care se aplicã aceastã contribuþie. „Baza

POLITICÃ

aplicatã mãsura de nepermitere a intrãrii în þarã pentru diferite perioade de timp, cu 50 la sutã mai multe decît în anul precedent.

Totodatã, 502 cetãþeni strãini au fost îndepãrtaþi sub escortã, aceºtia provenind din state precum Pakistan, Irak, Turcia, Republica Moldova ºi Kosovo, cu 15,40 la sutã mai mulþi decît în 2016. Dintre aceºtia, 61 au fost îndepãrtaþi prin organizarea misiunilor de escortare pînã în þara de origine, iar 101 migranþi au optat pentru programul de repatriere voluntarã umanitarã asistatã ºi au pãrãsit þara noastrã la o datã stabilitã de comun acord cu Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie.

Reîntregirea familiei, principalul scop al venirii în România În ceea ce priveºte ºederea sau rezidenþa pe teritoriul României, la 31 decembrie 2017 se aflau în evidenþa IGI aproape 113.000 de persoane, din care 63.212 din state terþe, cei mai mulþi din Moldova, Turcia ºi Israel, ºi 49.697 din state ale Uniunii Europene, cei mai mulþi din Italia, Germania, Grecia ºi Franþa. Principalele scopuri pentru care strãinii ºi-au stabilit reºedinþa pe teritoriul României sînt conexe dreptului la unitatea familiei (reîntregirea familiei, membri de familie a cetãþenilor români, UE sau SEE), educaþie, angajare în muncã sau stabilire permanentã pe teritoriul þãrii noastre. În ceea ce priveºte admisia în România, au fost primite 16.103 de solicitãri de vizã depuse la misiunile diplomatice din strãinãtate, cu 9 la sutã mai multe decît în 2016, fiind avizate favorabil 11.535 de cereri de vizã, dintre care 7.348 de lungã ºedere pentru strãini din Moldova, Turcia, Israel, China ºi alte state ºi 4.187 de scurtã ºedere pentru strãini din China, Iordania, Siria, Irak, India.

4.871 de avize de angajare sau detaºare De asemenea, au fost emise 27.449 de permise de ºedere temporarã ºi 3.302 pe termen lung pentru strãini din state terþe ºi au fost eliberate 13.731 certificate de înregistrare ºi cãrþi de rezidenþã pentru cetãþeni ai Uniunii Europene ºi Spaþiul Economic European.

Tot anul trecut, au fost eliberate 4.871 de avize de angajare sau detaºare, pentru lucrãtori permanenþi, detaºaþi, înalt calificaþi, ICT, sezonieri ºi transfrontalieri, cei mai mulþi fiind din state precum Vietnam, Turcia, China, Serbia ºi Sri Lanka. În urma celor 994 de acþiuni ºi controale, la 1.559 de societãþi comerciale, care au vizat combaterea muncii nedeclarate, au fost depistaþi 515 strãini care desfãºurau activitãþi lucrative fãrã forme legale, cu 300 la sutã mai mulþi decît în 2016 ºi au fost aplicate 589 de amenzi, în valoare de peste 2.800.000 de lei (314 sancþiuni strãinilor depistaþi - 10.650 lei, ºi 275 sancþiuni angajatorilor 2.753.600 lei)”, se aratã în raportul IGI. LUCREÞIA POP de calcul la care se aplicã aceastã cotã de contribuþie este crescutã pentru cã salariul mediu brut pe economie a crescut ºi el, ajungînd de la 3.131 de lei la 4.162 de lei”, a adãugat specialistul. Sofianu a menþionat cã este vorba de o indemnizaþie de concediu medical care înlocuieºte venitul salarial pe care mama îl obþine în mod normal ºi cã nu este afectatã indemnizaþia de creºtere a copilului care este plãtitã de cãtre stat. S-a modificat calculul pentru contribuþia la pensii a celor aflaþi în concediu medical. Recent, Guvernul a introdus un nou mod de calcul al contribuþiei la pensii pentru persoanele aflate în concediu medical, astfel încît sã nu mai existe situaþia prin care contribuþia la pensie este mai mare decît indemnizaþia pentru concediu medical. Modificarea, care intrã în vigoare din aceastã lunã, stabileºte cã pe perioada în care ºomerii beneficiazã de concedii medicale ºi de indemnizaþii de asigurãri sociale de sãnãtate, cu excepþia cazurilor de accident de muncã sau boalã profesionalã, baza lunarã de calcul al contribuþiei de asigurãri sociale datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat este suma reprezentînd indemnizaþia de asigurãri sociale de sãnãtate de care beneficiazã conform prevederilor legale.

Pînã în prezent, Codul Fiscal stabilea cã, pe perioada în care ºomerii beneficiazã de concedii medicale ºi de indemnizaþii de asigurãri sociale de sãnãtate, cu excepþia cazurilor de accident de muncã sau boalã profesionalã, baza lunarã de calcul al contribuþiei de asigurãri sociale datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat este suma reprezentînd 35% din cîºtigul salarial mediu brut.

ELENA DEACU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 23 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Christine Lagarde: „Bãtrînii trãiesc prea mult ºi reprezintã un risc pentru economia globalã, trebuie fãcut ceva“ Îmbãtrînirea populaþiei este o provocare cunoscutã. ªi Fondul Monetar Internaþional îi acordã o analizã amplã în fiecare întîlnire trimestrialã. Ceea ce atrage atenþia este agresivitatea ºi cruzimea cu care pune în relief problema. Fondul reclamã, între alte mãsuri, ca beneficiile sã fie reduse ºi vîrsta de pensionare sã fie prelungitã din cauza „riscului de a trãi mai mult decît era de aºteptat”. De asemenea, propune soluþii de piaþã pentru a reduce acest „risc”. În ceea ce îi priveºte pe economiºtii FMI, spaniolul José Vinals îl numeºte „risc de longevitate”. „Dacã longevitatea creºte cu trei ani peste ceea ce este prevãzut, pînã în 2050, costul îmbãtrînirii – care deja este enorm pentru Guverne, întreprinderi, societãþi de asigurãri ºi particulari – va creºte cu 50% în economiile avansate, luînd ca referinþã PIB-ul din 2010.

Pentru þãrile emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. În termeni absoluþi, costul prevãzut va creºte cu zeci de miliarde de dolari la scarã globalã. Acest lucru pune în pericol viabilitatea finanþelor publice, prin declanºarea nivelurilor datoriei publice într-o proporþie similarã. În paralel, este un risc pentru solvabilitatea entitãþilor private”. Dupã cum a explicat Vinals la conferinþa de presã în care a prezentat raportul, „a trãi mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporaþii ºi guverne. De aceea, trebuie sã ne îngrijorãm acum pentru riscurile longevitãþii, astfel încat costurile sã nu ne sufoce pe viitor“, a spus Vinals, ºeful Departamentului Pieþe de Capital. În 1750, speranþa de viaþã în þãrile Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900 a crescut, ajungînd la 80 de ani în 2010. La scarã globalã, a trecut de la 48 în anii 1950 la 70 de ani în ultimul an de referinþã. Dar ceea ce schimbã calculele, conform FMI, este speranþa de viaþã cînd au împlinit 60 de ani. Naþiunile Unite prevãd cã pentru 2050 speranþa de viaþã, plecînd de la aceastã vîrsta, 60 de ani, va creºte cu 26 de ani în economiile avansate ºi cu 22 de ani în þãrile în curs de dezvoltare. Trãind mai mult populaþia, va trebui sã se plãteascã mai multe pensii ºi prestãri la siguranþa socialã. În acest caz, pune ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui sã-ºi multiplice contribuþiile de mai multe ori pentru a putea face faþã acestor datorii suplimentare”, spune el. „Recunoaºterea ºi atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (2) Nu este nici un secret, indiferent de ce opþiune politicã ne guverneazã preocupãrile, faptul cã fosta Uniune Sovieticã a ocupat primul loc în rîndul naþiunilor, la capitolul jertfe umane ºi pagube materiale, pricinuite de rãzboi: peste 20.000.000 de oameni decedaþi sau dispãruþi; au fost distruse 1.710 oraºe, peste 70.000 de sate ºi comune, 32.000 de întreprinderi industriale, 98.000 de colhozuri, 1.876 de sovhozuri, 65.000 km de cale feratã, paguba totalã, materialã, cifrîndu-se la imensa sumã de douã trilioane ºase sute de miliarde de ruble. ªi celelalte naþiuni din coaliþie au avut pierderi importante: Marea Britanie a pierdut aproape 375.000 de vieþi omeneºti, pentru prima oarã cunoscînd ravagiile rãzboiului pe propriul sãu teritoriu; SUA au pierdut 400.000 de oameni, în campaniile din Europa ºi din Asia, efortul economic al acestei þãri fiind considerabil. ªi alte state europene au avut pierderi totale, în vieþi omeneºti, destul de însemnate, ca sã nu poatã fi uitate: Polonia – 6.000.000, Cehoslovacia – 300.000, Iugoslavia – 1.700.000, Franþa – 600.000, Bulgaria – 32.000. România, prinsã în cleºtele rãzboiului, pe ambele fronturi – est ºi vest, a înregistrat pierderi umane de peste 300.000 de vieþi, mormintele ostaºilor noºtri jalonînd mersul rãzboiului din iunie 1941 (Nistru), pînã în mai 1945 (Cehoslovacia, munþii Tatra )...

Premise tot mai sumbre (1) Moºtenirea lãsatã de ultimii ani, privind pacea pe glob, dintre care, 2015, declarat – culmea ironiei! – de

Christine Lagarde, directoarea FMI, vrea ca reuniunea din primãvarã de la Washington sã serveascã pentru a privi înainte. În acest context, cere Guvernelor sã admitã cã îmbãtrînirea le poate crea probleme serioase în viitor ºi cã este un risc. Pentru a neutraliza efectele, recomandã combinarea creºterii vîrstei de pensionare cu alte mãsuri. Pentru prelungirea vîrstei de pensionare, propune ca aceasta sã fie legatã de speranþa de viaþã, astfel ca numãrul de ani în care pensionarul încaseazã pensia sã nu creascã. Dar asta nu e de ajuns. FMI crede cã trebuie luate ºi alte mãsuri, ºi între ele, reducerea pensiilor, creºterea cotizaþiilor ºi posibilitatea ca Statele membre sã angajeze asiguratori privaþi pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care trãiesc mai mult decît se aºtepta”.

Economiºtii FMI prevãd ca proprii cetãþeni sã-ºi creascã economiile prin planuri de pensii, recomandã chiar sã fie obligaþi sã contracteze utilizarea ipotecilor inverse, pentru care casa în proprietate este livratã Bãncii în momentul decesului, în schimbul primirii pînã la acea datã a unui venit lunar pentru aceasta. Fondul solicitã þãrilor, de asemenea, o mai mare transparenþã atunci cînd raporteazã tendinþa de îmbãtrînire ºi modul în care se pregãtesc sã finanþeze pensionarea.

FMI conchide, reamintind cã toate aceste reforme „vor dura ani ca sã dea roade”, iar orice întîrziere în acest proces va face dificilã confruntarea cu aceastã provocare aºa cum ar trebui. „A acorda atenþie îmbãtrînirii populaþiei ºi riscului de longevitate suplimentarã face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili încrederea în viabilitatea bilanþurilor sectorului public ºi privat”.

KAREN SMITH

Ce este o crizã socialã-economicã? Dicþionarul Explicativ al Limbii Române explicã: e o „fazã primejdioasã ºi hotãrîtoare în viaþa socialã, constînd într-o manifestare violentã a contradicþiilor economice, politice, sociale”. În criza capitalistã, intensitatea confruntãrii conflictelor existente ajunge la maximum. Criza aduce stagnare, recul, perturbarea vieþii economice. Criza are trei variante-faze: ciclicã, structuralã, sistemicã. Actuala crizã, declanºatã în 2008 în SUA, este structuralã, cu semne de glisare în una de sistem .

Crizele ciclice au loc periodic, o datã cam la 10 ani.

Recesiunile, relativ scurte, acþioneazã mecanismele de auto-reglare. Cînd auto-reglarea este eficientã, reuºitã, criza ciclicã apare ca un moment dialectic evolutiv.

În cazurile în care mecanismele de auto-reglare existente, epuizate fiind, nu dau rezultat pozitiv, criza structuralã capitalistã dezvãluie contradicþii de nivel mai profund. Soluþionarea acestora este posibilã doar printr-o restructurare considerabilã, majorã a sistemului. Spre exemplu, criza structuralã a capitalismului din 1870 a fost rezolvatã de dezvoltarea corporatismului (a capitalismului corporatist), cea din perioada 1929-1939 a dus la un nou model de capitalism redistributiv – sub influenþa exemplului Socialismului din Uniunea Sovieticã!

Criza structuralã din anii ’70 ai Secolului XX a fost soluþionatã prin globalizarea capitalistã. Unii autori considerã globalizarea capitalistã lucrãturã în favoarea capitaliºtilor supranaþionali.

Maiºtrii-reparatori ai capitalismului, cu tragere de inimã minimalã, au fãcut ameliorãri sociale pînã la un punct, în þãrile bogate ale capitalismului cu antecedente coloniale. Însã, precum menþiona profesorul universitar american, Noam Chomski: „Ideea conducerii de cãtre popor este consideratã un pericol mortal pentru Marele Capital”.

Reparatorii capitalismului nu pot asigura popoarelor nivelul protecþiei sociale atins în sistemul socialist (garantarea prin lege a locului de muncã, plata serviciilor comunale foarte micã, asistenþa medicalã gratuitã, învãþãmînt gratuit, acces neîmprejumuit la arte ºi culturã). De ce? În situaþia în care majoritatea populaþiei a majoritãþii þãrilor lumii are problemã principalã supravieþuirea fiinþei, SUA ºi Imperiul UE iau mereu mãsuri în aºa fel ca povara crizei sã fie aruncatã exclusiv pe umerii sãracilor. Bogaþii ies din crizã mai bogaþi, de fiecare datã, iar sãracii – mai sãraci. Crizele capitaliste periodice ºi cele structurale sînt de mare folos bãncilor, întregii clase capitaliste supranaþionale. Aceste crize sînt aºteptate de bogaþi ca manã cereascã.

Actuala Mare Crizã globalã a capitalismului este marcatã distinctiv de patru procese grave: 1. Instalarea unei crescînde inegalitãþi clasiale ºi sociale, pe linia nord-sud, vest-est ºi în interiorul þãrilor capitaliste dezvoltate; 2. Apariþia ºi înãlþarea clasei capitaliste transnaþionale, care încearcã sã se poziþioneze ca o clasã dominantã globalã; 3. Constituirea organizaþionalã a unui aparat transnaþional cu putere stat (din materialul organizaþiilor ºi reþelelor supranaþionale ºi transnaþionale); 4. Pãtrunderea în toate þãrile, în toate sferele, a suprastructurilor capitalismului global.

Mama crizelor capitalismului este contradicþia antagonistã, ireconciliabilã între caracterul social al producþiei ºi însuºirea privatã a rezultatelor muncii.

VITALIE PASTUH-CUBOLTEANU

Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite, „Anul Internaþional al Luminii”, se constituie din gestionarea mai multor focare ºi fronturi ale rãzboiului, la zi, povarã amplificatã de volumul imens al cheltuielilor militare, coroborate cu numeroasele pierderi umane ºi distrugeri materiale.

Dacã am trece în revistã punctele fierbinþi de pe glob, acolo unde ºuierã gloanþele, explodeazã proiectile ºi rachete, ºi unde, în mod tragic, mor oameni (mare parte dintre ei neavînd nici o tangenþã cu aceste lupte), am fixa, în mod univoc, doar niºte repere, niºte limite artificiale, unde Zeul Marte ºi-a bãgat coada. Prin demersul de faþã dorim sã pãtrundem dincolo de rezultatele efectelor, dincolo de partea vizibilã a dramei, în ceea ce am putea denumi partea subiectivã a problemei, cu pionul ei principal – reîmpãrþirea ºi stãpînirea sferelor de influenþã, cele vechi, ºi cele apãrute ca urmare a noilor schimbãri geopolitice, la scarã mondialã.

La peste ºapte decenii de la încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, taberele nu s-au împãcat cu „distribuirea” pãcii, apele ideilor revanºarde nu s-au limpezit pentru totdeauna. Rãzboiul, ca fenomen social-istoric complex, ca „o continuare cu mijloace violente a politicii statului ºi claselor respective”, cum se specificã într-un dicþionar, este depãºit acum prin diversificarea ºi polarizarea forþelor implicate. Încadrîndu-se în coordonatele realitãþii contemporane ºi speculînd statu-quo-ul instalat dupã anul 1945, pînã la stabilirea unui tipar de rãzboi convenþional, actuala confruntare, asimetricã, poartã numele de rãzboi hibrid.

Alãturi de rãzboiul de insurgenþã ºi de cel terorist, rãzboiul hibrid a luat prin surprindere Europa, dar ºi

Alianþa euro-atlanticã, preocupatã, în principal, cu acoperirea cu forþe militare a numeroaselor focare de pe glob. Exemplificat prin ceea ce s-a petrecut în Ucraina, rãzboiul hibrid a generat, în afara dezordinii de la frontiera celor douã state, Rusia ºi Ucraina, o emoþie generalã, materializatã prin luarea unor poziþii (uneori diametral opuse) de cãtre diferite organisme ºi personalitãþi europene, ºi de pe alte continente. Rãzboaiele civile din fosta Iugoslavie ºi din Giorgia, din ultimul deceniu al secolului trecut, cel nord-irlandez, cele din Angola, Algeria, Cambodgia, Sri Lanka, Guatemala, rãzboaiele de gherilã din Columbia ºi Peru, ca sã nu mai amintim de Irak ºi Iran – au fost (ºi unele mai sînt) tot atîtea puncte de tensiune pe harta lumii, percepute de milioane de oameni în suferinþã.

Colac peste pupãzã, ameninþarea Statului Islamic, entitate care a ocupat ºi gestioneazã teritorii din Siria, Irak ºi Pakistan, inflameazã spiritele de frondã ale unor cohorte de indivizi ale cãror politici de forþã ºi de ameninþare sînt centrate pe un filon religios. Aceastã grupare teroristã, devenitã ºi mai îngrijorãtoare prin atragerea unor luptãtori din Europa ºi din SUA (peste 4000), avînd, la ora actualã, mai mult de 20.000 de luptãtori strãini, nu pare a da înapoi, cu toatã reacþia colectivã a forþelor internaþionale, coagulate împotriva sa.

Exodul populaþiei siriene (milioane de sirieni au ajuns în Liban, Iordania ºi Turcia, sau au trecut Mediterana, spre Europa, la care se adaugã alte milioane de refugiaþi) a generat o nouã crizã – criza refugiaþilor – cu urmãri imprevizibile, deºi detectabile, pe termen mediu ºi lung. (va urma) GEO CIOLCAN

Mama Crizei mondiale a capitalismului

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 23 februarie 2018

Universalitatea bunelor maniere (46) Tipuri de pahare (2) Cupele nu trebuie servite niciodatã atît de pline, încît lichidul sã dea pe dinafarã. În general, trebuie umplute pînã la jumãtate sau un pic mai mult, excepþie fãcînd cupa pentru coniac, care este de dimensiuni mari ºi trebuie umplutã o optime. Singurul pahar care se poate servi aproape plin, este cel de apã.

Forma de servire este aproape identicã, indiferent de bãuturã. Sticlele trebuie susþinute de la jumãtatea lungimii lor, nici de gît, nici de bazã ºi nici nu trebuie sã atingã marginea paharului sau a cupei.

Nu putem uita un obiect care dã un accent de distincþie ºi eleganþã mesei dumneavoastrã ºi care poate fi inclus în acest capitol dedicat bãuturilor: frapiera. Masa nu va fi completã dacã aceastã frapierã nu conþine în interior sticlele care se vor servi în timpul mesei.

Exceptînd vinul alb ºi ºampania, care trebuie servite reci (în acest caz frapiera va trebui sã conþinã cuburi mici de gheaþã), restul sticlelor se vor introduce în acest recipient, unde îºi vor menþine mai bine aroma.

Sã trecem la enumerarea paharelor care trebuie folosite la orice ocazie:

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (4) Rãzboiul de 30 de Ani (3) În 1648, cînd rãzboiul s-a terminat, distrugerile erau aproape incredibile. Se spune cã numai în Bavaria au fost nimicite 900 de sate ºi 80.000 de familii, iar Boemia ºi-a pierdut trei sferturi dintre locuitori. În oraºe precum Wiirttemberg ºi Chemnitz s-au înregistrat pierderi de vieþi omeneºti ºi mai mari, întrucît se pare cã au murit cinci ºesimi dintre locuitori. în Nassau, un general suedez a declarat: „N-aº fi crezut cã o regiune poate fi atît de sãrãcitã, dacã n-aº fi vãzut-o cu ochii mei”. Totalul pierderilor de vieþi omeneºti este dificil de evaluat, dar, conform unei estimãri, populaþia Sfîntului Imperiu Roman a scãzut de la aproximativ 21 de milioane, cît era în 1618, la numai 13 milioane în 1648.

Cucerirea Chinei de cãtre manciurieni În timp ce Rãzboiul de 30 de Ani fãcea ravagii în Europa, China era devastatã de un conflict la fel de distrugãtor. În al doilea deceniu al Secolului al XVII-lea, Dinastia Ming pierduse controlul asupra celei mai mari

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (57) 14 decembrie 2000 În vis m-am întîlnit cu Florin, la Liceul Zoia. Era frumuºel îmbrãcat ºi mã iubea, þinîndu-mã de mînã, petrecînd la o serbare. Eram liniºtitã ºi înþeleaptã, cum aº vrea sã fiu în realitate. M-am trezit ºi m-am rugat Domului, culcîndu-mã din nou sã-l mai visez pe Florinelul meu încã o datã. ªi Dumnezeu mi l-a dat. În aceeaºi armonie mi l-a dat, doar puþin mai altfel îmbrãcat. Ieri, am primit acel telefon care m-a supãrat foarte tare. În vis, Dumnezeu m-a recompensat. Iubirea, dacã existã, existã, cu veºti bune sau rele. Trebuie sã fim iertãtori. Cînd nu o facem, Dumnezeu plînge. El ne vrea puternici ºi fericiþi. Eu, dacã nu pot fi în realitate, sînt în visele mele de noapte. Mulþumesc, Doamne!

Doamne, a plecat dintre noi, acum cîteva zile, Clara, soþia lui Eugenel. Cînd eram micã, îi spuneam Cali.

Dumnezeu s-o aibã în pazã. Multe sfaturi bune mi-a dat Clari. Doamne, n-am s-o mai vãd în viaþa asta niciodatã!

Doar în moarte dispar toate contradicþiile pentru care suferim.

1. Paharul de apã. Este cel cu dimensiunea cea mai mare ºi singurul care trebuie sã se afle pe masã în permanenþã atunci cînd mesenii iau loc. Locul corect este în faþa farfuriei ºi un pic spre dreapta. Este primul pahar care se serveºte ºi ultimul care se îndepãrteazã, trebuind sã rãmînã pe masã pînã cînd toþi participanþii la prînz sau la cinã s-au ridicat de la locurile lor.

2. Paharul de vin roºu. Paharul potrivit pentru vinul roºu este al doilea ca dimensiune, ceva mai mic decît cel de apã, ºi e aºezat în dreapta acestuia. Eleganþa nu împiedicã sã fie pus pe masã înainte ca ea sã înceapã, atunci cînd meniul conþine un fel de mîncare cu carne. Acest pahar va fi folosit atunci cînd se serveºte felul de mîncare pe care trebuie sã îl însoþeascã ºi va fi luat de la masã odatã terminatã mîncarea ºi înainte ca desertul sã fie adus.

3. Paharul de vin alb. Mai mic ca dimensiune decît cel de vin roºu, este al treilea din perspectiva meseanului, situat la acelaºi nivel cu cel pentru vin roºu ºi în dreapta celui de apã, ca punct de referinþã. Din motive de spaþiu ºi pentru a evita confuziile, paharul de vin alb poate fi adus în timpul mesei, cu puþin înainte de a se servi peºtele sau fructele de mare, pentru care este destinat. Cu toate acestea, dacã numãrul de comeseni nu este prea mare, iar masa are o suprafaþã impunãtoare, este normal sã se afle pe masã înainte ca invitaþii sã se aºeze.

Obligatoriu trebuie sã fie luat de pe masã dupã ultimul fel de mîncare ºi înainte de desert.

4. Cupa de ºampanie. Aºa cum am explicat mai înainte, ºampania, care acum cîþiva ani era folositã exclusiv pentru a ciocni în momentele speciale sau la

sfîrºitul petrecerii, în cazul nostru la sfîrºitul banchetului, încet-încet a fost introdusã în meniu pentru a însoþi preparatele cu fructe de mare, dulciurile ºi deserturile, în general. Aºadar, cupa va trebui sã fie adusã la masã în momentul în care va fi folositã. Trebuie aºezatã spre centrul mesei, exact în faþa paharului de apã ºi a celui de vin roºu. În ceea ce priveºte formele, cupele de ºampanie sînt, în general, de douã feluri: 1) cu gura un pic mai largã ºi cu înãlþime mai micã ºi 2) cu o formã mai prelungã ºi mai strîmtã, îngustatã la gurã, ca un flaut.

Ultima variantã este cea mai potrivitã.

5. Paharul de coniac sau brandy. Este singurul care, în nici un caz, nu va fi adus în timpul mesei. Are piciorul cel mai mic, astfel încît sã poatã fi cuprins aproape în întregime cu mîna ºi susþinut de la bazã. Se serveºte dupã desert acelor persoane care doresc un coniac, ºi însoþeºte cafeaua.

Pînã acum am vorbit despre forma, dimensiunea ºi poziþia paharelor. Dar dupã masã, invitaþii pot renunþa la coniac sau ºampanie ºi pot prefera orice tip de lichior.

Paharele de cristal prezintã forme ºi modele foarte variate pentru whisky, vodcã, rom, gin ºi pentru nesfîrºitul ºir de bãuturi tari existente. Sã le menþionãm pe toate ar fi imposibil, dar vã vom orienta cãtre regulile de bazã care trebuie respectate. Atunci cînd aceste bãuturi sînt servite singure, paharele sau cupele ar trebui sã aibã o înãlþime micã. În cazul în care sînt diluate cu apã sau cu suc de portocale, lãmîie sau cola, se folosesc pahare înalte. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

pãrþi din sud-estul þãrii ºi un conducãtor manciurian pe nume Nurhaci a început o luptã crîncenã pentru a-ºi fãuri propriul regat, care avea sã ia în cele din urmã locul Dinastiei Ming, sub forma Dinastiei Qing. Cînd a cucerit oraºul Tsingho, Nurhaci a mãcelãrit 20.000 de oameni. La Yangzu, Dodo, fiul lui, le-a dat mînã liberã oamenilor sãi timp de cinci zile, în care au ucis 80.000 de bãrbaþi, femei ºi copii. Reputaþia manciurienilor ajusese atît de cumplitã, încît au avut loc o serie de sinucideri în grup. Cînd soþia unui funcþionar Ming a aflat cã aceºtia îl capturaserã pe soþul ei, s-a sinucis împreunã cu 42 de rude ºi servitori. Soþul ei a trecut de partea inamicilor ºi a supravieþuit.

La scurt timp dupã aceea, un bãrbat pe nume Li Zeching s-a fãcut remarcat. Dupã ce iniþial fusese hoþ, a reuºit sã atragã în cele din urmã jumãtate de milion de acoliþi. În jurul anului 1640, a cucerit oraºul Honan, unde a sãvîrºit „crime odioase”. Doi ani mai tîrziu, în timp ce asedia oraºul Kaifeng, despre care se spunea pe atunci cã ar fi cea mai puternicã cetate a Chinei, guvernatorul a distrus digurile, astfel încît Fluviul Galben a inundat tabãra lui Li, înecîndu-i mulþi soldaþi. Totuºi, dupã cum se ºtie, apele fluviului sînt cît se poate de imprevizibile, iar torentul a scãpat brusc de sub control, mãturînd în calea sa zidurile oraºului ºi inundîndu-l. Mii de oameni s-au înecat, iar mulþi dintre cei care au încercat sã scape au fost doborîþi de rebeli. Mult mai mulþi aveau sã piarã mai tîrziu din cauza foametei ºi a bolilor. În total, se spune cã au murit jumãtate dintre locuitori, iar Kaifeng

nu ºi-a recãpãtat niciodatã importanþa din trecut. Acum, fostul bandit devenise stãpînul unei treimi din teritoriul Chinei, aºa cã s-a auto-proclamat împãratul Yongchang. În 1644, pe cînd se apropia de Beijing, ultimul împãrat al Dinastiei Ming s-a spînzurat înainte ca oraºul sã capituleze. Dar victoria lui Li a fost de scurtã duratã, întrucît restul armatelor Dinastiei Ming s-au unit cu cele manciuriene pentru a-l învinge ºi a-l ucide.

Pe cînd noul împãrat manciurian încerca sã preia puterea, anarhia domnea pretutindeni. În Sichuan, un rebel s-a autoproclamat Si Wang, rege al Vestului.

Vrînd sã treacã drept ocrotitor al artelor, el a invitat 30.000 de literaþi în capitalã pentru a lucra în slujba lui, apoi a pus sã fie mãcelãriþi. Cînd un curtean nu i-a rostit corect complicatul titlu nobiliar, Si s-a înfuriat ºi a pus sã fie omorîþi 3.000 de oameni. Cea mai mare atrocitate comisã de el a fost masacrul de la Chengdu, despre care se spune cã ar fi curmat vieþile a 600.000 de oameni. El a distrus oraºe ºi a doborît pãduri întregi, iar cînd a aflat cã o armatã de manciurieni era pe urmele lui, le-a poruncit acoliþilor sãi sã ucidã 400.000 de vivandiere. Cînd manciurienii i-au atacat, Si s-a numãrat printre primele victime, fiind doborît de o sãgeatã. Manciurienii au cucerit rapid regiunea Sichuan, prãdînd oraºul Canton. Cînd dinastia manciurianã a cîºtigat în cele din j urmã rãzboiul, se estimeazã cã în jur de 25 de milioane de oameni pieriserã deja în China, probabil o ºesime din populaþie. (va urma) JOHN WITHINGTON

19 decembrie 2000

sfîntã, pe care tu o considerai „nebunã, dar care s-ar fi îndreptat”, „vindecîndu-se”, mi-a transmis mie, ereditar, boala ei! Unde eºti ºi de ce fugi de mine? Am pãrãsit-o pe mama! I-am vorbit urît. Mi-ai bãgat pãrinþii în mocirlã, acum vrei sã mã îneci ºi pe mine, prin tãcerea ºi absenþa ta? Prin sentinþa ce mi-ai dat-o ultima oarã, prin telefon?

Confuzia pune stãpînire pe mine în singurãtatea mea dramaticã. A sta izolat, a nu avea cu cine sã vorbeºti, sã împarþi viaþa, înseamnã Moarte lentã, dar sigurã! M-am rupt de lumea toatã. Este incredibil ce pot trãi! Mã învîrt în cercul meu strîmt, mãcinîndu-mi „talanþii”, primiþi în dar de la Domnul. Ce-mi mai place din viaþã? De ce nu pot fi nimãnui de folos? Ce ar putea sã mã salveze, sã mã ridice din negurã? Sînt înconjuratã de cãrþi sfinte, de cãrþi cu poezii. Citesc ºi mã rog ºi nu mã ajutã. De ce nu mã salvez, de ce nu mã ridic? Nu mai am încredere în mine, nu mai am credinþã nici cît bobul de muºtar? Am ajuns în deznãdejde?! Fãrã nici o speranþã!

Doamne, ajutã-mã, ridicã-mã, scoate-mã la luminã!

Nu mai ºtiu ce-i cu mine. Nu mai ºtiu cine sînt! Te iubesc Doamne, Dumnezeule nostru ºi Sfînt, dã-mi un semn. Dã-mi puþinã putere, puþinã claritate, vino în ajutorul meu. Vreau sã fiu puternicã, sã lupt, sã fiu curajoasã, sã am pace în suflet. „Cereþi ºi vi se va da. Bateþi ºi vi se va deschide!”

Dar, dacã nu merit, dã-mi Doamne ce merit. N-am avut rãbdare, dar am dobîndit-o. Te-am pãrãsit, dar am revenit, Doamne, mã poþi ierta? Vino în viaþa mea risipitã!

Danã, prietenã, unde eºti, cu coaja aceea de pîine, tu, care m-ai fãcut sã visez la minunata independenþã faþã de pãrinþii mei, buni rãi, cum sînt, ºi sã renunþ la mama mea

20 decembrie 2000 Pentru cã mã trezesc fericitã, visîndu-l pe Florin, cum împreunã cu mama ºi tata, alergam cu o maºinã, fiind urmãriþi de tatãl lui, ºi am scãpat, ºi Dumnezeu ne-a ajutat de sîntem teferi. Mã mobilizez ºi cobor din bloc în furnicarul lumii. În vecini, la Librãria M.Sadoveanu, particip la lansarea volumului „Meserie mizerabilã, sufletul” a lui Adrian Pãunescu. Lume aleasã: Fãnuº Neagu, Pruteanu, ªeicaru, Tudor Gheorghe ºi domnul Florescu. Cumpãr cãrþi. Iau ºi autograful poetului pe volumul lui. Toate clipele zilei i le-am dedicat lui Florinel ºi Bunului Dumnezeu, sã-l lumineze, sã-l fereascã de dureri ºi suferinþe.

Ninge mãrunt. Ninge aºezat. Vom avea un Crãciun cu zãpadã, aºa cum e frumos ºi pur. Slavã Tie, Doamne! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (37) Matricea ameninþãrii (2) Cu geamurile sale fumurii ºi dimensiunile uriaºe, maºina aratã ca un vlãstar mutant al unei camionete pick-up de fermã sau al unei maºini de familie tip wagon. E puternicã ºi poate gãzdui ºase agenþi înarmaþi cu Uzi ºi puºti, pe lîngã protejatul lor. Modelul Suburban va reprezenta o þintã dificilã pentru orice echipã de atac. Îl purtãm pe libian în zig-zag prin capitalã, protejîndu-1 cu ajutorul unui grup de agenþi DSS ºi FBI. Fiecare agenþie vrea sã-1 interogheze, însã nu sîntem încã siguri cît ºtie. S-a confirmat cã a fãcut parte din corpul diplomatic libian. Avînd în vedere mãsura în care ambasadele libiene sprijinã operaþiunile teroriste, abia aºtept sã vorbesc cu acest individ ºi sã vãd ce ne poate spune.

Dupã cîteva zile petrecute în Washington D.C., îl conducem pe dezertorul nostru într-o micã încãpere de motel din Winchester, Virginia. Pare agitat ºi stingherit. ªi eu aº fi la fel în locul lui, þinînd cont de situaþia în care se aflã.

Nu e un interogatoriu, motiv pentru care nu îmi apropii genunchii de ai dezertorului. În schimb, ocup un scaun la masa la care e aºezat în timp ce el se ridicã pe

Memoriile unui celebru criminalist român (45) Afacerea de la Ministerul Agriculturii (2) Primele cercetãri, luate în comun de organele pompierilor ºi ale administraþiei, au dus la concluzia cã infractorii, dispunînd de chei potrivite, au devalizat casa de bani, furînd o sumã însemnatã, apoi au folosit material inflamabil, provocînd incendiul, în scopul evident de a distruge orice urme.

Am primit însãrcinarea de a prelua afacerea. Înainte de a elabora mai multe ipoteze de lucru, doream sã interoghez pe casiera Vera. Vroiam, în special, sã aflu dacã ea þinea totdeauna cheile asupra ei sau dacã, prin natura atribuþiunilor de serviciu, ar fi putut oferi vreunui coleg – din neglijenþã – posibilitatea realizãrii unor noi exemplare prin mulaj.

Casiera a fost trezitã din somn. Cheile orginale se aflau asupra ei. Deoarece vîrsta de 56 de ani ºi profilul moral o îndreptãþeau la o anumitã consideraþie din partea noastrã, ne gîndeam cã ea ne va putea ajuta, în timpul anchetei, prin furnizarea anumitor date.

Pentru început au fost reþinute douã ipoteze. Prima: autorul fãcea parte din rîndul salariaþilor ºi, avînd lipsã

Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (3) În vederea creãrii unor condiþii mai favorabile pentru desfacerea produselor fabricate în þarã ºi asigurarea unei balanþe externe active, la 7 mai 1934, printr-o decizie ministerialã s-a dispus ca importul din þãrile cu o balanþã deficitarã sã nu se mai poatã face decît numai în compensaþie. De asemenea, din þãrile cu care România avea acorduri de contingente, schimbul în compensaþie nu se putea face decît pentru mãrfurile ce figurau în acele acorduri. Întregul produs în devize, rezultat din export, trebuia depus la Banca Naþionalã Românã, care era obligatã sã-l atribuie, pentru 80%, plãþii importului efectuat, iar restul de 20% urma sã fie reþinut pentru nevoile sale.

Pentru lichidarea datoriilor externe ºi limitarea controlului strãin, care afecta suveranitatea ºi independenþa þãrii, ca ºi pentru acoperirea cheltuielilor sporite ale Statului, Guvernul a mãrit an de an prevederile capitalului de venituri ale bugetelor, de la 20,452 miliarde de lei în exerciþiul 1934/1935, la 27,523 miliarde de lei în exerciþiul 1937/1938, atît pe seama economiilor, cît ºi a unor resurse noi. Concomitent, începînd cu anul 1935, potrivit hotãrîrii Parlamentului, s-a renunþat la bugetele de expediente (improvizate) practicate în timpul crizei,

Pag. a 19-a – 23 februarie 2018

jumãtate sã-mi strîngã mîna. Dupã o prezentare scurtã, nu mai pierd vremea ºi trec direct la subiect.

– Primãvara trecutã, avem motive sã credem cã serviciul de spionaj al þãrii dvs. a încercat sã ucidã doi dintre diplomaþii noºtri. Unul în Sudan ºi altul în Yemen.

Ce îmi puteþi spune despre cele douã operaþiuni?

El mediteazã un moment, înainte de a rãspunde într-o englezã aproape perfectã: – Nu am auzit nimic despre aºa ceva.

Pare sincer, de parcã ar dori sã ne ajute.

- Dar despre atacul cu bombã de la clubul de noapte din Berlinul de Vest, din aprilie? Îmi puteþi spune cine a orchestrat atacul?

- Nu. Nu ºtiu. Face o pauzã timp de o clipã, dupã care adaugã: Trebuie sã înþelegeþi cã nu am fost implicat în operaþiuni de spionaj. Haiat amn al Jamahiriya e un departament foarte secret. Birourile noastre nu comunicã între ele.

- Vreþi sã spuneþi cã sînt compartimentate?

- Da. Cred cã vã referiþi la Jamahiriya în calitate de ESO, aºa e?

- Corect. The External Security Organization (ESO) e serviciul de spionaj libian.

- Are douã ramuri. Securitatea Internã ºi Securitatea Externã. Biroul de Legãturi Externe conduce operaþiuni ºi lucreazã cu alte organizaþii.

Omul e evident foarte inteligent ºi bine educat. Cred cã spune adevãrul.

- Ce fel de organizaþii?

- Aþi putea sã le spuneþi teroriste. Grupul lui Abu Nidal, PLO, Brigada Roºie a Italiei.

- Hezbollah?

El se uitã lung la mine.

- Nu ºtiu.

Schimb subiectul.

- Aveþi cunoºtinþã de vreun plan împotriva unor þinte americane?

El clatinã din cap.

– Nu. Au fost multe, în special dupã ce þara dvs. a pornit rãzboiul dintre Libia ºi Egipt, acum patru ani.

Acesta e un lucru pe care tocmai îl aflasem în timpul explorãrilor mele prin arhivã. În februarie 1983, Egiptul era pe cale sã atace Libia dupã ce se pãrea cã Muammar Khadafi se pregãtea sã invadeze Sudanul. Administraþia Reagan i-a promis Egiptului susþinere aerianã în caz de rãzboi. Am redislocat cîteva nave de realimentare a avioanelor ºi niºte avioane radar AWACS de avertizare timpurie în aºteptarea luptei. Nu s-a mai întîmplat nimic, iar administraþia a anunþat ulterior cã mobilizarea de resurse aeriene ºi navale a împiedicat atacul libian.

Avioanele americane au fost retrase dupã o lunã.

- Ce ne puteþi spune despre Khadafi ?

- E un regim opresiv, bazat pe teamã. Ce altceva pot spune? (va urma) FRED BURTON

în gestiune, a încercat sã distrugã arhiva ºi anumite forme contabile; a doua, la fel de verosimilã: autorii erau din afara instituþiei. Ultima ipotezã putea fi susþinutã, în mod paradoxal, chiar de raþionamentul care a dus la elaborarea celei dintîi. Mai precis, se putea presupune cã vinovaþii urmãreau sã ne dezorienteze, împingîndu-ne pe urmele unor presupuºi gestionari necinstiþi.

Cercetarea broaºtei a demonstrat cã necunoscutul autor a folosit cheile originale, întrucît la microscop nu s-a evidenþiat nici o striaþie provocatã de o eventualã cheie strãinã. Pornind de la aceastã constatare, am fost tentaþi sã acordãm mai multã atenþie primei ipoteze, aceasta fiind legatã chiar de casiera Vera. Este adevãrat, nu ne prea „incita” o astfel de suspectã, despre care era greu de presupus cã, la vîrsta ºi cu beteºugurile ei, s-ar fi putut deplasa rapid, în timp de noapte, între domiciliu, minister ºi înapoi.

Deoarece verificãrile efectuate în rîndul recidiviºtilor nu ne ofereau alte piste, am hotãrît ºi realizarea unei expertize contabile privind gestiunea casierei. Rezultatul a constituit o surprizã: s-a constatat cã Vera nu decontase, o perioadã îndelungatã, o serie de avansuri faþã de casieria centralã. S-a putut deci presupune cã Vera începuse seria hoþiilor cu o deturnare de fonduri, apoi a practicat sustrageri periodice ºi, în fine, cînd lipsa nu mai putea fi acoperitã, a înscenat furtul, însuºindu-ºi, cu acest prilej, alte sume de bani foarte importante. Ea se baza probabil pe faptul cã, odatã incendiate evidenþele contabile, n-ar putea fi descoperitã.

Un alt element de suspiciune, valorificat în înlãnþuire logicã cu celelalte indicii, a apãrut dupã efectuarea unor comparaþii între impresiunile ei digitale ºi cele relevate pe uºa ºi corpul casei de bani. În adevãr, în afara amprentelor ei nu fuseserã detectate impresiuni strãine.

Or, în ipoteza cã un alt infractor ar fi procedat, din prudenþã, la ºtergerea urmelor sale, ar fi trebuit sã le distrugã cu acest prilej ºi pe acelea ale casierei. Aºadar, alibiul invocat de V., în sensul cã urmele digitale fuseserã lãsate în exerciþiul atribuþiunilor de serviciu, nu-l mai putea folosi în apãrare. ªi astfel, afacerea de la Ministerul Agriculturii se apropria de deznodãmînt...

Pe baza indiciilor, s-a trecut la reþinerea casierei.

Cercetãrile complete ne-au confirmat supoziþiile: autoarea furtului începuse acþiunea de sustragere a banilor; fãrã prealabile artificii contabile menite sã acopere o delapidare. Casiera viciatã, care cheltuia bãnii pe chefuri cu bãrbaþi, sconta ca într-o zi sã punã banii la loc.

Sumele sustrase luînd însã proporþii alarmante, Vera a considerat cã singurul mijloc de scãpare era regizarea unui furt de facturã. Cît despre catastrofalele urmãri ale incendiului declanºat în localul instituþiei, acestea o lãsau indiferentã. Trebuie sã adaug cã pe parcursul investigaþiilor se acþionase greºit, o scurtã perioadã de timp anchetatorii suspectînd acte de sabotaj. (...) (va urma) DUMITRU CEACANICA

acestea fiind adaptate mai mult situaþiei reale a economiei.

Datoritã mãsurilor luate, pe fondul ºi în contextul aplicãrii legilor de încurajare a industriei naþionale, exerciþiul bugetar 1935-1936 s-a încheiat cu un excedent de 189 milioane de lei, iar exerciþiul bugetar 1936-1937, cu un excedent de 1,047 miliarde lei. De remarcat ºi faptul cã, în urma legilor ºi mãsurilor promovate, în tezaurul Statului a intrat o cantitate de aur egalã cu 3.446 kg în 1934, cu 4.469 kg în 1935 ºi cu 5.000 kg în 1936.

Valoarea totalã a aurului intrat în tezaurul þãrii, în perioada menþionatã, s-a ridicat la suma de 11,161 miliarde de lei. În acelaºi interval de timp, 1934-1936, România ºi-a mãrit tezaurul cu 40.000 kg de argint.

Rezultatele politicii economice a Statului Român în anii 1934-1938, axate cu precãdere pe refacerea ºi încurajarea industriei naþionale, ca temelie a dezvoltãrii ºi îmbunãtãþirii structurii economiei, nu au întîrziat sã devinã evidente. La nivelul þãrii, ele s-au concretizat în creºterea sensibilã a producþiei globale ºi a Produsului Intern Brut, însoþitã de unele mutaþii în raporturile dintre ramuri ºi pe plan social. În anul 1938, volumul valoric al producþiei în preþuri curente era cu aproape 69% mai mare faþã de 1932, iar P.I.B., cu aproximativ 60%.

Valoarea producþiei globale a industriei ºi meseriilor a crescut în 1938 cu aproape 82%, iar a agriculturii ºi pãdurilor cu circa 70%. În 1938, numai în ramura industriei prelucrãtoare existau 3.769 întreprinderi industriale ce posedau împreunã un capital investit de 50,069 miliarde lei, utilizau o forþã motrice de 746.789 C.P. ºi un

numãr de 289.100 salariaþi. În acelaºi an, numãrul uneltelor ºi maºinilor agricole (pluguri, grape, rariþe, semãnãtori, maºini de recoltat) cu tracþiune animalã, din România, se ridica la aproape 5,1 milioane.

Creºterea pe ansamblu a economiei naþionale a fost însoþitã de îmbunãtãþirea comerþului exterior ºi a balanþei comerciale. Importul produselor a crescut de la 450.000 de tone, în valoare de 12 miliarde lei, în 1932, la 821.000 de tone, în valoare de 19 miliarde lei, în 1938.

Exportul de produse în aceastã perioadã a evoluat de la 9,1 milioane tone, în valoare de 16,7 miliarde lei, la 7,5 milioane tone, în valoare de 21,1 miliarde lei.

Concomitent s-au produs o serie de modificãri pozitive în structura comerþului exterior, atît în privinþa exportului, cît mai ales în privinþa importului, legate nemijlocit de dezvoltarea industrialã a þãrii. Acestea s-au concretizat, cu deosebire, în deplasarea importului de la semifabricate ºi produse gata fabricate spre importuri importante de materii prime ºi utilaj industrial ºi în creºterea exportului de mãrfuri provenite din regnul mineral. De relevat cã schimbãrile produse în creºterea simþitoare a producþiei ºi a PIB-ului României, ca ºi în volumul ºi în structura comerþului exterior al þãrii, în perioada respectivã, au fost determinate, cu precãdere, de dezvoltarea industriei ºi de sporirea ponderii acesteia în producþia materialã totalã a industriei ºi agriculturii, ca ºi în Produsul Intern Brut total creat în economia naþionalã. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 23 februarie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (35) Ce se întîmplã dupã despãrþirea sufletului de trup? (5) Pãrintele a zis iarãºi: - Pentru cã ai venit sã mã înveþi pe mine, pãcãtosul, spune-mi te rog ºi aceasta: dacã un om care este pãcãtos îl învaþã pe altul ºi îl scoate din pãcate ºi-i aratã calea bunã, are vreo rãsplatã? Îngerul a rãspuns: - Cel ce-1 învaþã pe altul ºi-l scoate din pãcate ºi-i aratã calea bunã, s-a izbãvit pe sine ºi sufletul celuilalt îl va scoate din iad. Astfel ºi cine învaþã pe altul la rele, nu-l distruge doar pe acela, dar îºi predã ºi sufletul sãu diavolului. Nu existã aºadar mai mare pãcat ca atunci cînd cineva îndeamnã pe aproapele sãu la fapte rele ºi nu existã faptã mai bunã ca atunci cînd cineva povãþuieºte pe aproapele sãu la fapte bune.

Terminînd aceste cuvinte, îngerul ºi-a plecat capul în faþa Pãrintelui ºi a spus: - Binecuvînteazã ºi iartã-mã, sfinþite Pãrinte.

Atunci Pãrintele a cãzut la pãmînt ºi s-a închinat îngerului, zicînd: - Mergi cu pace, înfãþiºeazã-te Sfintei Treimi ºi mijloceºte ºi pentru mine. ªi dupã ce îngerul a plecat spre ceruri, Avva Macarie I-a mulþumit lui Dumnezeu ºi s-a dus în chilia lui, unde a povestit toate acestea unui frate credincios care se nevoia ca ºi el, slãvindu-L ºi binecuvîntîndu-L pe Dumnezeu în veci. Amin.

Povestirea unei femei care s-a întors din cealaltã viaþã (1) Eram atee ºi îl huleam groaznic ºi deseori pe Dumnezeu.

Trãiam în ruºine ºi preacurvie, ºi eram ca moartã pe pãmînt, însã Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lãsat sã pier, ci m-a cãlãuzit spre pocãinþã. În anul 1962 m-am îmbolnãvit de cancer ºi am stat bolnavã trei ani. Nu stãteam întinsã, lucram mult ºi mergeam la

Carte de cãpãtîi (36) CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (4) Doamne, învîrtoºatu-s-a inima mea, iar ochii mei ºi urechile mele am închis, ca nu cumva sã vãd sau sã aud ºi cu inima sã înþeleg fapta de care s-au cutremurat toþi sfinþii ºi oºtirile îngereºti. Ci rãsãri, Doamne, în sufletul meu, mlãdiþa sfîntã a Dragostei Tale, ºi vindecã sufletul meu pustiit ºi însetat de pocãinþã. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Strãluceºte-mi mie raza pocãinþei ºi acoperã-mã cu aripile smereniei Tale, Preacuratã Nãscãtoare de Dumnezeu, pe mine cel ce am rupt peceþile iubirii cu voia mea cea pãtimaºã, ºi mã izbãveºte, Stãpînã, de Judecata ce va sã fie.

Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Dumnezeu a suflat suflare de viaþã ºi-n pîntece de mamã suflet viu s-a fãcut. Iar eu am suflat suflare de moarte ºi am stins lumînarea abia aprinsã a vieþii celei nevinovate; martorii înlãcrimaþi ai nebuniei mele sînteþi ºi sprijinitori în neputinþa cea cumplitã, îngeri, arhangheli ºi toate puterile cereºti; vouã înalþ ruga mea, mijlociþi la Judecãtorul nemitarnic sã mã miluiascã pe mine, pãcãtosul. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Nu am îmbrãcãminte sã intru în cãmara de nuntã ºi fricã îmi e sã fiu zvîrlit afarã în întunericul cel veºnic. Ci primiþi plîngerea mea, sfinþilor, patriarhilor, împãraþilor ºi proorocilor, apostolilor ºi arhiereilor, ºi toþi aleºii lui Hristos ºi rugaþi-vã pentru mine sã scap din gheena nedragostei.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Uleiul din candelã l-am vãrsat, iar Mirele se apropie ºi nu am cu ce sã-L întîmpin. Iar eu cãtre voi strig, sfinþilor, mucenicilor, pustnicilor, preacuvioºilor ºi toþi sfinþii care vã rugaþi lui Dumnezeu pentru toatã lumea, grãbiþi cãtre, mine ºi cereþi Domnului milã sã izbãveascã sufletul meu în ceasul morþii. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Împãrãteasa cerurilor, nãdejdea ºi mîngîierea tuturor marginilor pãmîntului, picurã mie o picãturã din roua dumnezeiascã a Dragostei Tale, mîntuieºte-mã din prãpastia patimilor în care am cãzut ca ºi pe oaia cea pierdutã ºi mijloceºte la Fiul tãu ca sã fie milostiv cînd voi sta fãrã cuvînt de apãrare înaintea scaunului judecãþii. Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim pe tine, Nãscãtoare de Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi nevinovatã ºi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eºti mai cinstitã decît heruvimii ºi mai mãritã, fãrã de asemãnare decît serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvîntul ai nãscut. Pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim.

doctori, nãdãjduind cã voi gãsi vindecare. În ultimele ºase luni slãbisem de tot, încît nici apã nu mai puteam sã beau. Îndatã ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital ºi, pentru cã eram foarte energicã, au chemat un profesor de la Moscova ºi au hotãrît sã-mi facã operaþie. Dar imediat dupã ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieºit din trup ºi stãtea între doi medici ºi eu, cu fricã ºi groazã, priveam ce mi se întîmplã, întregul stomac ºi intestinele îmi erau mîncate de cancer.

Stãteam ºi mã gîndeam, de ce sîntem douã? Nici nu-mi trecea prin minte cã existã suflet. Comuniºtii ne-au îndopat ºi ne-au învãþat cã nu existã suflet ºi Dumnezeu, cã acestea sînt nãscocirile preoþilor, ca sã înºele poporul ºi sã-l facã sã-i fie fricã de ceva ce nu existã. Vãzui cã stau în picioare ºi totodatã mã vãzui pe masa de operaþie. Îmi scoseserã afarã toate mãruntaiele ºi cãutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse ºi stricate, nimic nu mai era sãnãtos. Atunci medicii au zis: „Aceastã femeie nu mai avea cu ce sã trãiascã”.

Le vedeam pe toate cu fricã ºi groazã ºi iarãºi mã gîndeam: „Cum ºi de unde sîntem douã? Stau în picioare ºi totodatã sînt întinsã pe masã”. Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele ºi stomacul ºi au zis cã trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practicã, ºi l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alãturi de ei ºi mã gîndeam cu nedumerire de ce sîntem douã. Acolo m-au lãsat întinsã, dezbrãcatã, acoperitã pînã la piept cu un cearceaf. Dupã aceea am vãzut cã venise fratele meu împreunã cu fiul meu cel mai mic. Avea ºase ani ºi îl chema Andruºka (Andrei).

A început sã plîngã ºi sã zicã: „Mamã, mamã, de ce-ai murit? Sînt încã mic, cum o sã trãiesc fãrã tine? N-am nici tatã ºi acum ai murit ºi tu!”. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Rugãciune „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, din buze necurate îndrãznesc a Te chema pe Tine, Viaþa cea adevãratã, ºi cãzînd înaintea Ta, mã rog Þie cu lacrimi de umilinþã: Doamne, greºit-am la cer ºi înaintea Ta, vãrsînd sînge nevinovat. Jertfit-am idolilor lumii pe pruncul trimis de Tine cu dumnezeiascã iconomie, ci Tu, ca un îndurat, nu mã lepãda pînã la sfîrºit ºi mã scoate din puterea întunericului. Cel ce însuþi m-ai chemat din pustiul patimilor, bîntuit de toatã voia împotrivitoare, miluieºte-mã pe mine, cel care ºi acum, în cel din urmã ceas, sînt lipsit de pocãinþã ºi slãbãnogit cu totul. Sãdeºte în mine începãtura învierii Tale, dãruindu-mi libertatea cea desãvîrºitã de a cunoaºte ºi împlini voia Ta. Fãcutu-m-am ucigaº de prunc ºi pasãre rãpitoare ca darul mîntuitor, milostiv fii mie, pãcãtosului, ºi curãþeºte fãrãdelegile mele cele multe ca nisipul mãrii. Nimiceºte cu Duhul gurii Tale toatã lucrarea vrãjmaºului care s-a pornit asupra mea ºi veninul neiubirii. Fã din trupul meu templu al Duhului Sfînt, iar din sufletul meu - fecioarã înþeleaptã a împãrãþiei Tale. Ajutã-mã sã îmbrãþiºez Calea Crucii, ca sã pot împlini, cu puterea Jertfei Tale, menirea mîntuitoare a vieþii mele ºi a pruncului nenãscut. Fã mie spre pocãinþã ºi lepãdare de sine strigãtul lui mut. Primeºte duhul umilit ce se închinã Þie ca pe o jertfã spre mîngîierea lui ºi însenineaz-o icoana suferinþei celui nevinovat. Dãruieºte-mi, Milostive, har de a înãlþa pe lemnul Crucii Tale amintirea pruncului lepãdat, ca sã-mi fie prin Tine izvor vindecãtor a toatã patima ºi muºcãtura celui viclean. Dã-mi sã pot naºte sãmînþa duhovniceascã zãmislitã prin dragoste ºi teamã de Dumnezeu într-un pîntece sufletesc. Cel ce cu adîncã ºi nemãsuratã milostivire ai aºteptat pocãinþa ºi lacrimile mele, ajutã-mã ca ziua ºi noaptea sã am înainte Icoana Iubirii Tale.

Cel ce eºti Luminã mai presus de luminã, risipeºte vãlul întunericului cu Cuvintele Vieþii Veºnice. Întãreºte-mã sã rabd toate necazurile ºi ispitele ce vin asupra mea ºi sã mã întorc spre fapta cea bunã, ca fiul risipitor. Ajutã-mã sã-mi sfîrºesc în umilinþã ºi pace viaþa pãmînteascã, împãrtãºindu- mã la vremea cuvenitã cu Preascump Trupul ºi Sîngele Tãu.

Aºa, Doamne împãrate, facã-se ºi în mine voia Ta, ca sã se preamãreascã în viaþa mea Numele Tãu, împreunã cu al Tatãlui ºi al Sfîntului Duh, singurul Dumnezeu adevãrat, în Treime închinat ºi preaslãvit, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin“ (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Parafarazîndu-l pe Domnul Minulescu Pe scara sufletului meu M-am întîlnit ºi eu cu Dumnezeu...

Eu încercam sfios s-ajung la El, Dar El de mînã mã þinea de fel...

Pe scara sufletului meu, În fiecare treaptã este Dumnezeu, Cînd vreau sã urc îmi este Camarad, Iar cînd cobor mã þine sã nu cad...

Pe scara sufletului meu De-a pururi este Dumnezeu, ªi-atunci cînd pot ºi cînd nu pot – Pe braþe El ridicã Tot...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Semn de întrebare

Sîntem prizonierii propriei noastre vieþi ªi nu cunoaºtem Calea, deºi o predicãm; Nu ne-mbãtãm de vin, dar trãim ca beþi Cerem pe Înaltul pe care-L lepãdãm.

Sã ne-nþelegem viaþa este lucru mare!

Cãci Adevãrul Lumii e strîns într-o cununã…

Tot ce trãim în viaþã poate fi eroare, Iar adevãrul nostru poate fi minciunã.

Ape de amar bem în zile bune…

Orice întîmplare dã trepte ºi testãri; Ziua bunã-i rãul cu bucurii nebune, De nu cunoaºtem Cartea, pierim în cugetãri.

Ne sîntem captivi nouã prin necredinþa noastrã; Omul a fost dat sã-nveþe sã discearnã!

Clipa roz de viaþã e de fapt albastrã, Iarã primãvara este mai mult toamnã.

Depresie e-un vultur menit a te opri, Cînd gãsit-ai drumul care mult te spalã În timpul cel puþin ce-a murdãrit A FI, Þinîndu-te departe de-a curãþirii ºcoalã.

FRICA þi-e duºmanul!… ªi nu viaþa grea, Ce a fost sã-þi fie pentru-a fi etern…

Nu sluji deci fricii ºi luptã-te cu ea ªi alungã rãul în chipul cel mai ferm!

Fiecare pas este încã-o treaptã Spre Împãrãþia la care-ai fost chemat.

Supune-te mustrãrii, cãci Judecata-i dreaptã ªi nu te clãtina cînd ºtii ce-ai semãnat.

ADINA-CRISTINELA GHINESCU

Pildã creºtinã Cele trei cuvinte Odatã, un cãlugãr pios, care dorea sã-ºi îmbunãtãþeascã necontenit viaþa duhovniceascã, cãzu în adîncã rugãciune ºi ceru lui Dumnezeu sã-i dea cuvînt de poruncã: - Doamne, spune-mi ce trebuie sã fac, pentru a-Þi împlini mai desãvîrºit Voia?

Avu atunci cãlugãrul o vedenie în vis, aºa.

Vãzu pe peretele chiliei lui în luminã de aur aceste trei cuvinte: „Crede, împlineºte, foloseºte“.

A doua zi, cãlugãrul stãtu la cugetare asupra acestor trei cuvinte prin care Dumnezeu îi rãspundea la chemare. Dar nu putea înþelege totul. Atunci, în altã noapte, glasul lui Dumnezeu se fãcu auzit duhului cãlugãrului.

Zise aºa: „Crede tot ceea ce þi-am fãcut cunoscut, împlineºte toate poruncile ce þi-am dat ºi foloseºte toate mijloacele de sfinþire pe care leam statornicit pentru mîntuirea ta“. ªi de-atunci, cãlugãrul acela duse o viaþã întru totul plãcutã lui Dumnezeu.

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Tezaurul princiar getic de la Peretu (2) În comparaþie cu alte descoperiri arheologice de acest gen, în care fie cã descoperitorii au încercat sã valorifice pe cont propriu piesele gãsite, fie cã cercetarea competentã la faþa locului a întîrziat sau pur ºi simplu nu s-a fãcut, tezaurul princiar de la Peretu reprezintã un caz fericit. Obiectele gãsite în toamna anului 1970, cu prilejul lucrãrilor agricole, au putut fi recuperate în întregime ºi, ceea ce e la fel de important, foarte puþin deteriorate. Apoi, pentru cã sãpãturile ºtiinþifice efectuate de cãtre arheologul Emil Moscalu, de la Muzeul de Istorie al R.S. România, au îngãduit cercetarea amãnunþitã a tumulului princiar, s-au putut face precizãri importante cu privire la ritualul funerar al strãmoºilor noºtri.

Este un mormînt de înhumaþie – unul din destul de rarele lãcaºuri de acest fel; din reconstituirea lui, pe care o putem revedea la Muzeul de Istorie al României, ne dãm seama cum arãtau asemenea construcþii, precum ºi ofrandele care-l însoþeau pe cel decedat: un car cu patru roþi ºi obiºnuitele victime rituale – un cal, un bovideu, cîþiva cîini: deci, carul de transport sau de luptã ºi animalele specifice unei gospodãri.

De o importanþã excepþionalã sînt piesele de armurã, vasele ºi podoabele vestimentare sau de harnaºament – fãurite din argint parþial aurit, cu deosebitã migalã ºi cu desãvîrºitã mãiestrie artisticã: în primul rînd un coif getic, un vas-ryton în formã de cap feminin (formã asemãnãtoare cu acel cap feminin aflat în partea superioarã a uneia dintre cnemidele din tezaurul getic princiar de la Agighiol, dar ºi cu capul aflat pe cnemida geticã descoperitã la Golyamata Movila – Bulgaria) purtînd la gît un colier de perle, sugerînd forma amforetelor; un alt ryton (vas ritualic) asemãnãtor unei cãni înalte cu gît îngust ºi gura lãrgitã; mai multe fiale (cupe, castroane) de tip greco-persan (de ce nu getic?), una din acestea avînd o decoraþie radialã în „limbi de pisicã”, sita unei strecurãtori de argint, diferite aplice de harnaºament etc.

Nu vom insista asupra coifului, asemãnãtor în mare mãsurã celor de la Bãiceni ºi Agighiol, ºi reflectînd deci unitatea de culturã materialã ºi spiritualã a geto-dacilor.

Cele mai importante piese, sub raportul semnificaþiei lor artistice, sînt cele douã rytonuri. Amîndouã vasele tip rhyton prezintã o particularitate specificã: umplute, ele nu pot fi aºezate în nici o poziþie, pentru cã nu au o

Peºtera Reed Flute ºi formaþiunile unice create de naturã în interiorul acesteia Peºtera Flautului de Stuf este o peºterã naturalã sculptatã în munþii de calcar carstic ºi una dintre cele mai renumite atracþii din regiunea Guilin din China, de peste 1.200 de ani. Este cunoscutã ºi sub numele de „Palatul Artelor Naturale”, asta datoritã formaþiunilor ce se gãsesc în interiorul sãu, adevãrate opere de artã create de naturã. Peisajul creat de peºterã este unul enigmatic ºi unic în lume. Este renumitã pentru formaþiunile carstice în diverse forme, iar numele sãu – Reed Flute, Lu Di Yan, provine de la stuful ce creºte în afara peºterii ºi care, în trecut, era utilizat de cãtre localnici pentru a produce diferite instrumente muzicale.

Peºtera de 240 de metri este cãptuºitã cu stalagmite, stalactite, piloni de piatrã sau formaþiuni de rocã cu forme unice. Peºtera este luminatã artificial cu numeroase luminiþe colorate, care fac sã se reflecte în lacurile subterane straniile structuri ale acestei lumi subpãmîntene. În interior, existã mai mult de 70 de inscripþii scrise cu cernealã, care pot fi datate din anul 792 d.Hr.,

Pag. a 21-a – 23 februarie 2018

MOZAIC suprafaþã de sprijin! Îndeosebi rytonul în formã de canã, o canã curioasã cu fundul bombat, este imposibil de aºezat în poziþie verticalã, fiind un exemplar singular în arta antichitãþii. Uºoare similitudini pot fi constatate doar cu un ryton în formã de con de pin, identificat în tezaurul de la Vraþa, din Bulgaria.

Dar dincolo de remarcabila sa valoare artisticã, tezaurul descoperit la Peretu aduce informaþii importante despre societatea geto-dacã din Cîmpia Dunãrii în Secolul IV î.Hr. Cãci, aºa cum o aratã unele aplice de argint ºi mai ales rytonul în formã de cap feminin, el dateazã din prima jumãtate a Secolul IV î.Hr., ceva mai tîrziu decît cel de la Agighiol (care era din primul sfert al aceluiaºi secol), dar anterior tezaurului de la Vraþa, de asemenea de facturã geticã, deoarece geþii – cum se ºtie – se întindeau pe ambele maluri ale fluviului Dunãrea. Pentru aceastã datare pledeazã existenþa, în complexul funerar de la Vraþa, a unui vas-ryton de lut, în formã de cap feminin, foarte asemãnãtor cu piesa de la Peretu.

Aºadar, tezaurul de la Peretu a aparþinut unui principe care a trãit pînã cãtre anul 350 î.Hr. Nu-i ºtim, din pãcate, nici numele, nici faptele. Tezaurul de la Peretu ne dezvãluie totuºi existenþa în Secolul IV î.Hr. a unei puternice formaþiuni sociale geto-dacice în cîmpia teleormãneanã. În a doua jumãtate a veacului, aceastã formaþiune – poate o uniune tribalã, poate un regat de tipul celui condus de Dromihete – a continuat sã se dezvolte, ajungînd sã se înfrunte, în timpul unui urmaº al celui înmormîntat la Peretu, cu puternicul rege Alexandru al Macedoniei, cel care, doar peste cîþiva ani, va încerca temerara acþiune de cucerire a lumii cunoscute atunci.

O acþiune actualã de reconstituire a mormîntului de la Peretu (Teleorman) pe locaþia iniþialã sau în apropierea sa, într-un loc mai accesibil ce poate deveni muzeu, asemãnãtor modelelor mormintelor tumulare din Bulgaria, va creºte interesul turistic în zonã ºi va contribui la mediatizarea adevãratei istorii a strãmoºilor noºtri geto-daci. Pentru realizarea sa identicã poate fi folositã reconstituirea acestuia aflatã la Muzeul de Istorie a României, dar ºi studiile apãrute în urma sãpãturilor ºtiinþifice de cercetare efectuate în anul descoperirii. Prin aceste noi locaþii turistice se va atrage un numãr mai mare de vizitatori, dornici de a cunoaºte istoria noastrã anticã, istorie valoroasã ºi încã nevalorificatã.

Sfîºit Conf. univ. dr. GEORGE V. GRIGORE de pe timpul dinastiei Tang. Aceste inscripþii ne vorbesc despre cît de fascinaþi erau de acest loc chinezii încã din cele mai vechi timpuri. Peºtera a fost aproape uitatã timp de o mie de ani, înainte de a fi redescoperitã în anii 1940 de cãtre un grup de refugiaþi care fugeau de trupele japoneze. Peºtera Flautului de Stuf este acum marcatã pe aproape toate itinerariile de cãlãtorie.

Cunoastelumea.ro

MOZAIC Sfatul medicului

Sindromul de tunel tarsian Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Sindromul de tunel tarsian, sau nevralgia tibialã posterioarã, reprezintã prezenþa durerii la nivelul gleznei, piciorului ºi degetelor de la picioare, cauzatã de comprimarea sau leziunile nervului care inerveazã cãlcîiul ºi talpa (nervul tibial posterior). Nervul tibial posterior are traiect de-a lungul pãrþii posterioare a gambei, trece printr-un canal fibros localizat în apropierea cãlcîiului ºi ajunge la nivelul tãlpii. Atunci cînd þesuturile din jurul acestui nerv se inflameazã, presiunea creºte ºi apare durerea.

Care sînt cauzele?

Cauzele sindromului de tunel tarsian pot fi multiple.

Putem enumera: traumatismele, suprasolicitarea, poliartrita reumatoidã, fibroza, diabetul zaharat ºi, nu în ultimul rînd, obezitatea sau alcoolismul.

Cum se manifestã?

Cel mai frecvent simptom al sindromului de tunel tarsian este durerea, care are caracter de arsurã sau furnicãturã. Aceasta poate sã aparã cînd persoana stã în picioare, cînd merge sau cînd poartã un anumit tip de încãlþãminte. Durerea este localizatã în jurul gleznei ºi iradiazã cãtre degete; se agraveazã de obicei în timpul mersului ºi se amelioreazã în repaus. Uneori, durerea este prezentã ºi în repaus.

Cum se pune diagnosticul?

Pentru a putea stabili diagnosticul, medicul ortoped efectueazã un examen clinic atent, prin care manipuleazã piciorul afectat în diferite poziþii. Investigaþiile imagistice ºi testele electrodiagnostice confirmã diagnosticul clinic ºi ajutã la planificarea tratamentului.

Care este tratamentul?

Tratamentul sindromului de tunel tarsian urmãreºte ameliorarea durerii ºi tratarea cauzei care l-a produs.

Tratamentul poate fi medical, conservator sau chirurgical. Tratamentul conservator este alcãtuit din medicaþie antiinflamatorie ºi kinetoterapie sau fizioterapie.

Durerea poate fi amelioratã ºi prin infiltraþii locale în aria dureroasã.

Atunci cînd celelalte metode terapeutice nu amelioreazã durerea, poate fi necesarã intervenþia chirurgicalã pentru eliberarea nervului de sub presiune. www.consultatieortopedie.ro

Poliþiºtii chinezi îi spioneazã pe cetãþeni cu ajutorul unor ochelari cu funcþie de recunoaºtere facialã Poliþiºtii chinezi sînt echipaþi cu niºte ochelari speciali care pot fi folosiþi ca dispozitive de recunoaºtere a feþei. Cu ajutorul acestora pot scana pasagerii ajunºi pe principalul aeroport din Beijing, pentru a preîntîmpina infiltrarea în Beijing a potenþialilor teroriºti sau infractorii periculoºi. Pînã în prezent, poliþia a prins ºapte persoane acuzate de omoruri ºi alte 26 care au folosit cãrþi de identitate false pe timpul cãlãtoriei, noteazã cei de la „People’s Daily“, citaþi de presa occidentalã. „Wall Street Journal“ mai informeazã faptul cã LLVision Technology Co. din Beijing este firma care a dezvoltat dispozitivele ºi cã în bazele sale de date sînt înmagazinate peste 10.000 de persoane potenþial periculoase, cu antecedente penale. Cãutarea unei persoane dureazã doar 100 de milisecunde. În plus, în afarã de a fi portabil, o altã diferenþã între aceste dispozitive ºi sistemele tipice de recunoaºtere facialã este cã baza de date utilizatã pentru compararea imaginilor este conþinutã într-un dispozitiv de mînã ºi nu pe un server aflat într-un

birou ºi pe care dispozitivul ar trebui sã-l acceseze prin satelit sau internet.

Evident, existã preocupãri privind confidenþialitatea în legãturã cu aceastã tehnologie ºi nu toþi cred cã poliþia ar trebui sã o foloseascã. William Nee a declarat pentru „Wall Street Journal“: „Potenþialul de a oferi ofiþerilor de poliþie individuali tehnologie de recunoaºtere a feþei în ochelari de soare ar putea duce la un control al populaþiei mult mai strict, la un Big Brother care este tot timpul cu ochii pe cetãþenii de bunã credinþã”.

Luna trecutã, rapoartele au arãtat faptul cã Beijingul foloseºþe recunoaºterea facialã cu precãdere în regiunea Xinjiang, dominatã de musulmani, o miºcare care a atras critici din partea mai multor grupuri pentru drepturile omului. China lucreazã de asemenea la construirea unei baze de date de recunoaºtere a feþei, care va conþine informaþii despre toþi cei 1,3 miliarde de cetãþeni ai sãi.

RADU UNGUREANU

Pag. a 22-a – 23 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Cine, oare, ne tot înnebuneºte Tribunii? (1) (urmare din pag. 1) În larma copoilor cu care erau hãituiþi prin pãduri rãsculaþii români, în bãltirea sîngelui nevinovat care se vãrsa din belºug la rãspîntiile execuþiilor sumare, în scrîºnetul roþii cu care cãlãul ungur Grancsa Rakoczy frîngea oasele Horii, pe Dealul Furcilor – aºa lua ºfîrºit Secolul XVIII, care a însemnat o piatrã de hotar pe drumul trezirii conºtiinþei naþionale a românilor. Ceea ce pentru alþii fusese Secolul Luminilor, pentru nãpãstuiþii noºtri de români însemnase o luptã tenace, îndîrjitã, pentru ieºirea din starea de îndobitocire ºi umilinþã în care îi aruncaserã beneficiarii acelei criminale formule rasiste „unio trio nationum”. Anii 1700 începuserã cu legenda lui Pintea Viteazul ºi se încheiaserã cu martirajul biblic al lui Horea. Iar la mijloc, între cei doi, stãtea pe cruce pe la miezul veacului dumnealui Ioan-Inochentie Micu-Klein, mucenic al creºtinismului ºi al dreptãþii naþionale, care din episcop ºi baron al Imperiului Austriac, a lãsat totul baltã în dorul Þãrii sale. S-a dus la Viena ºi la Roma, pentru a cîºtiga drepturi româneºti, ºi a murit sãrac lipit pãmîntului, nu înainte de a-ºi vinde ºi crucea de aur de la gît pentru a avea bani de corespondenþã ºi, mai apoi, de îngropãciune.

Astfel de oameni au trãit în Ardealul nostru strãbun ºi de la astfel de oameni ºi-a tras izvoarele de putere cel care avea sã devinã un izbãvitor al poporului. Pentru cã Avram Iancu era pãtruns de patimile milioanelor de români ºi cunoºtea mai bine ca oricare altul cã nu prin memorii, ºi suplice, ºi rugãminþi va rãsãri soarele pentru populaþia majoritarã a Ardealului, ci numai smulgînd lancea lui Horea! Altminteri, spiþa românilor era pe cale de dispariþie. Altminteri, ne înghiþeau vrãjmaºii noºtri de moarte, care ne maghiarizau pînã ºi numele pe crucile din cimitire. De aceastã primejdie n-a fost ferit nici Iancu, pe vremea cînd era copil – atît în ºcoala de la Zlatna, cît ºi în liceul catolic din Cluj, unde calificativele sale ºcolare erau de eminens: numele lui apare în certificate sub forma Abrahamus Jank. Bine cã n-a þinut mult ºi bine cã încã din prima tinereþe, pe cînd studia la Facultatea de Drept, Iancu ºi-a afirmat dispreþul pentru aceste tentative de dezrãdãcinare a sufletelor româneºti. Pentru cã omul era providenþial, avea încã de timpuriu conºtiinþa misiunii sale istorice. Iar românii sãi dragi l-au simþit de la început, era de-al lor, ridicat dintre ei, ºi dupã toate

ºcolile domneºti prin care trecuse ei îl chemaserã înapoi, pentru a-l lua drept luminã cãlãuzitoare. ªi era nevoie de o astfel de luminã, fiindcã secolul se apropia de rãscrucea cea mare în mai toate Þãrile bãtrînului continent.

Cum era Iancu, ce fel de om se înfãþiºa el, cum se explicã magnetismul ieºit din comun cu care polariza privirile ºi credinþele românilor? Sã mai rãsfoim o paginã de memorialisticã ºi sã ne oprim la tabloul zugrãvit de un contemporan al sãu, marele ziarist care a fost George Bariþ: ,,Iancu nicidecum nu a vînat popularitate, nu el a alergat dupã popor, ci acesta era fermecat de personalitatea lui, el alerga la Iancu. Da, Iancu nu a fost orator în sensul modern parlamentar, el nu ºtia ce sînt sofismele; vorbea foarte rar cãtre mulþime; încã pare cã-l vedem acum înaintea ochilor, cã de cîte ori lua cuvîntul, în faþa lui Iancu jucau razele unei inspiraþiuni misterioase, de care nici el nu-ºi putea da seama, prin urmare în momente ca acelea era peste putinþã ca sã nu rãpeascã cu sine pe ascultãtori. Iancu – continuã Bariþ – era ºi unul din junii cei mai frumoºi ai timpului sãu, de staturã întocmai cum se vede reprodus în publicaþiunea «Românii din Munþii Apuseni – Moþii», iarã cînd îl irita cineva, devenea teribil!” Însufleþitã Adunare, nu este nici timpul ºi nici locul sã mai zãbovim asupra fazelor Revoluþiei Române de la 1848. Voi, cei de aici, o ºtiþi mai bine decît istoricii ºi artiºtii, pentru simplul motiv cã trãiþi printre sfintele sale relicve, iar înaintaºii voºtri direcþi au fãptuit-o. Nu mã îndoiesc cã printre voi se aflã bãtrîni care au avut cinstea de a-i apuca în viaþã pe alþi bãtrîni, care îl vãzuserã pe Iancu viu, cutreierînd potecile munþilor cu fluiera lui de jale. Aici, în inima Transilvaniei noastre, lanþul generaþiilor este fãrã întrerupere, din tatã în fiu, de mii ºi mii de ani. Pentru cã noi sîntem iarba, ºi sarea, ºi cuminþenia pãmîntului, noi sîntem Alfa ºi Omega, noi am fost descãlecãtorii Ardealului din vremuri imemoriabile, de cînd umblau pe pãmînt Dumnezeu ºi Sfîntul Petru pentru a-ºi gãsi loc de mînãstire într-o poianã fermecatã. Astfel, supravieþuitori ai marelui rãzboi þãrãnesc de la 1784 au luat parte, neîndoielnic, ºi pe Cîmpia Libertãþii din Blajul anului 1848, acolo unde sosiserã români din toate unghiurile zãrii, de la tînãrul Alexandru Ioan Cuza pînã la fraþii Iancu ºi Vasile Alecsandri, de la Alecu Russo pînã la Simion

COPIII PRIETENILOR MEI (1)

Motto: „Rari sînt copiii care seamãnã cu pãrinþii lor. Cei mai mulþi sînt inferiori, puþini sînt superiori“. HOMER („Odiseea“)

Un caz relativ asemãnãtor – deºi de o facturã ceva mai culturalizatã – se petrece cu un alt ex-prieten al meu. Mi-a fost coleg de birou, la un ziar central, în tinereþe. La ora aceea nu ºtiam cã fusese ofiþer de Contrainformaþii, printre marinari. Înainte de a lucra în presa scrisã, realizase niºte emisiuni bune la Radio, sub genericul „Pãrinþi ºi copii“ (aºa se intitula o lucrare a lui Turgheniev). Copil fiind, ascultam cu emoþie emisiunea respectivã, cu urechea lipitã de difuzorul din perete, fiind încîntat ºi de micile scenete, ºi de muzica genericului, „ciupitã“ la coarde. Amicul meu nu avea studii, dar era un bun ziarist. Motiv pentru care a fost decorat, în repetate rînduri, de regimul socialist (aºadar, scutit de impozite!), ba chiar a fost „uns“ ca secretar P.C.R. pe întreaga redacþie a ziarului. Cînd l-am vãzut prima oarã pe bãiatul lui? Cred cã în vara lui 1972, cînd, firav ºi limfatic, venea pe la ziar ºi plîngea la orice ridicare de voce a tatãlui. „Copilul tãu are o mare fragilitate psihicã“ – þin minte cã i-a spus valorosul gazetar care e Ion Pavelescu. Plîngea din orice.

Era bãtut din orice. Toate scandalurile conjugale – generate de o gelozie patologicã a „matrozului“ – cãpãtau, în mintea copilului, proporþii dramatice. Ce

ironie a soartei, tocmai realizatorul emisiunii „Pãrinþi ºi copii“ sã nu gãseascã cheiþa fermecatã cãtre inima propriului copil, sã-l traumatizeze, sã-l transforme într-un handicapat social! Îmi amintesc cã, odatã, prin 1975, aflîndu-mã în vizitã la familia colegului meu, puºtiul s-a îndrãgostit de domniºoara cu care eram (o brunetã înaltã, cu ochi de azur) ºi a început sã-i trimitã bileþele de dragoste, pe sub masã, ceea ce ne-a amuzat pe toþi. „Precoce bãiat!“ – miam zis atunci. Apoi, am uitat. M-am luat cu treburi.

M-am luat, de fapt, cu viaþa. Arareori, m-am mai vãzut cu amicul meu, am mai fost la munte împreunã, de Anul Nou, a mai venit ºi el pe la mine peacasã, elogiindu-mã în faþa pãrinþilor mei, cãrora le citea poezii din cartea mea de debut ºi mã compara ba cu Labiº, ba cu Eminescu. Pe urmã, nu ne-am mai vãzut deloc. ªi în privinþa lui, evenimentele din decembrie 1989 au constituit o cotiturã radicalã.

Parcã nu mai era el. Parcã Dracula îl înlocuise, definitiv, pe Vlad Þepeº ºi nu mai apãrea în lume decît cu figura cea rea, de vampir. Îi fãcusem numai bine prietenului meu, pentru ca, brusc, sã constat cã mã atacã. ªi, de parcã loviturile lui nu erau de ajuns, l-a întãrîtat ºi pe fiu-sãu, sã mã izbeascã ºi el. În acelaºi ziar, pe culoarele cãruia îl scãpasem, de atîtea ori, de cureaua lui ta-su, ºtergîndu-i lacrimile ºi mucii. M-am fãcut bãiat mare, ar fi zis regretatul Nicuþã Tãnase. Nu mai intru în amãnunte, nu mai

Bãrnuþiu, Gheorghe Magheru ºi Avram Iancu. ªi tot astfel, supravieþuitori ai anului de foc 1848 au fost participanþi sau martori direcþi la Miºcarea Memorandistã, cum se cuvine sã-l socotim ºi pe tribunul Axente Sever, care s-a stins din viaþã pe þãrmul noului secol, la anul 1901, ca un emisar al zbuciumatelor fapte de eroism de odinioarã. ªi nu mai încape îndoialã cã cei mai longevivi pãrtaºi la anul 1848 au apucat sã vadã minunea cea mare de la 1918, aºa dupã cum unii dintre tinerii de atunci au avut de la Dumnezeu viaþã lungã ºi trãiesc ºi astãzi printre noi, cu pletele ºi bãrbile colilii.

Lucrarea firii n-are odihnã, verigile generaþiilor se leagã între ele, oamenii se nasc, trãiesc ºi mor, într-o primenire naturalã ca a florilor ºi copacilor, numai Patria rãmîne eternã, cu rîurile ºi pãºunile sale, cu dealurile ºi cãldãrile munþilor sãi, cu bolta înstelatã care se arcuieºte deasupra cimitirelor sãteºti ºi a bisericuþelor noastre fãrã prihanã. O astfel de Patrie a slujit Avram Iancu, bunul, ºi frumosul, ºi atît de dãruitul Crãiºor al Moþilor. Va rãmîne pentru istorici o enigmã modul în care acest foarte tînãr avocat a izbutit sã devinã un general formidabil, aidoma lui Napoleon Bonaparte, la numai 24 de ani. Puþinã lume ºtie cã generalissimul austriac Radetzky (cãruia Strauss îi închinase un marº nemuritor) i-a trimis lui Iancu al nostru o scrisoare prin care îl invita sã scrie cîteva rînduri cu mînã proprie ºi sã semneze, pentru ca aceste mãrturii sã fie trecute într-un album, alãturi de semnãturile celor mai vestiþi generali austrieci. Pentru cã junele slujitor al dreptului s-a priceput de minune sã instruiascã oºtile de þãrani în decurs de numai o lunã de zile, sã le disciplineze, ºi în fruntea lor, pe calul sãu de culoarea porumbului, sã zdrobeascã în cîteva rînduri batalioanele de soldaþi profesioniºti ale ungurilor. ªi ele trebuiau zdrobite, de bunã seamã, pentru cã terorizau populaþia ºi practicau acel gen de crimã sadicã, bestialã, cu care ungurii ne-au mai „fericit” ºi în perioadele 1914-1918, 1940-1944 ºi, iatã, 1989-1990. Însuºi Avram Iancu noteazã într-un raport al sãu despre rãzbunarea ungureascã sãvîrºitã în iulie 1849 în comuna Mãriºel): „N-a fost de ajuns cã au omorît fãrã milã bãtrîni, femei ºi prunci nevinovaþi, dar mai puneau ºi pe pruncii sugãtori lãsaþi cu viaþã la piepturile reci ale mamelor omorîte, pentru ca în modul acesta sã-i omoare mai încet. Multe din aceste fiinþe nevinovate au mai fost aflate în viaþã dupã trei zile, cei mai mulþi au suferit o moarte plinã de torturi”. Aºa dupã cum aprecia ºi vizionarul Nicolae Bãlcescu, conducãtorii ungurilor erau „proºti ºi ciocoi”. (va urma) reproduc acuzaþiile scelerate pe care mi le aduc, la 4 mîini, cei doi ziariºti. Dar, dacã tot s-au jurat sã mã distrugã, nu înþeleg de ce nu se cupleazã ei cu celãlalt cuplu, aºa încît sã fie 4. Vã daþi seama cum ar arãta o campanie dusã de 2 taþi ºi 2 plozi împotriva fostului lor amic, ca un fel de linºaj banditesc, în haitã, la o rãscruce întunecatã de drumeaguri de þarã?! Abia acum mi-am dat eu seama cît de mult mã urau, în sufletele lor, cei doi taþi. Eram tînãr, eram plin de succes, studiasem la Viena, femeile frumoase îmi fãceau o curte asiduã – iar ei, pe lîngã mine, se tîrau ca niºte ºopîrle cu solzi noroioºi, nu-i bãga nimeni în seamã, orice bãrbierit în oglindã, de dimineaþã, le arãta ce povarã este urîþenia fizicã, sau întunecimea unui ochi rãu. Abia acum, deci, viaþa îmi aratã ce falºi prieteni am avut în tinereþe, ce anturaj nenorocit. Iatã-i cum s-au developat, în comportamentul odraslelor pe care le-au procreat! Pentru cã ele, aceste odrasle, nu fac altceva decît sã scrie – chinuit, cu hîrtoape, fãrã talent – ceea ce auzeau în casã la adresa mea.

De ce mã urîþi atît de crîncen, dragii mei? Pentru cã n-am putut fi ca voi? Pentru cã mi-a dat Dumnezeu un alt destin? Sã nu-mi spuneþi cã dezavuaþi ceea ce scriam eu, înainte de 1989, pentru cã nu vã crede nimeni: voi înºivã scriaþi la fel, dar cu mai puþin har. ªi atunci? Atunci sã vã dea Dumnezeu dupã sufletul vostru. Asta-i tot ce pot sã vã mai spun ºi e ultima oarã cînd vã mai acord vreo atenþie.

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR („România Mare“, nr. din 17 octombrie 1997)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 23 februarie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

La 1874, Bucureºtii erau îngroziþi de prãbuºirea, pe macadamul din faþa Cafenelei Capºa (unii zic cã puþin mai încolo, lîngã Palatul Domnesc, viitorul Palat Regal), a tinerei ºi frumoasei soþii a generalului doctor Carol Davila, cãreia asistentul acestuia, de la Spitalul Colþea, îi dãduse, din greºealã, în loc de chininã – stricninã; dupã 13 ani, pe acelaºi trotuar se tîrau „Eroii de la Plevna”, în zdrenþe, compãtimiþi de Vasile Alecsandri. Împotriva turcilor se acumulase o tot mai mare cantitate de urã. Sã ne mai lase în pace aceia care ne împuie capul cu „tradiþionalele relaþii de prietenie româno-turce”, ºablon care, poate, o fi valabil la tãierea panglicii vreunei bãnci mixte, sau în fotbal, dar nu pe tãrîmul ferm al Istoriei. Încercaþi sã vã imaginaþi cum s-ar fi scris Istoria Românilor dacã n-ar fi fost în vecinãtate Imperiul Otoman! Am fi creat o civilizaþie comparabilã cu cea a Franþei. Blaise Pascal umbla, în ultimii ani ai scurtei sale vieþi, „încins cu o centurã de fier bãtutã în cuie, cu vîrfurile întoarse înãuntru, apãsînd-o în trupul lui firav ori de cîte ori vreun îndemn natural sau vreo pornire de vanitate ar fi putut sã-l tulbure, abãtîndu-l de la «puritatea» moralei creºtine”. O astfel de centurã ne-au pus nouã turcii, vreme de 500 de ani. Sînt greu de suportat pînã ºi coloniºtii geniali (ca englezii, spaniolii, francezii), darmite cei cu o culturã modestã – la ora aceea, desigur, fiindcã, în Secolul XX, Turcia a fãcut eforturi apreciabile în direcþia modernizãrii.

La 1877, în fiecare dorobanþ zãcea un Constantin Brâncoveanu. Aveam de plãtit ºi de rãzbunat multe „dureri înãbuºite”, cum le-ar fi spus Mihail Sadoveanu. Nu numai tragedii omeneºti, ci ºi pierderi teritoriale, avînd în vedere cã turcii se aflau la originea raptului Bucovinei (1775) ºi a raptului Basarabiei (1812). Dar, Istoria lucreazã cu alte metode decît cele previzibile. Cine ar fi bãnuit, de pildã, cã monarhia atotputernicã a Franþei va fi aruncatã în aer de datoria externã foarte mare, pe care Parisul o acumulase, cu un deceniu în urmã, pentru susþinerea revoluþiei americane de la 1776, de eliberare de sub tutela englezilor? Românii au o locuþiune ºi pentru asta: „Unde dai ºi unde crapã!”. La fel se pot urmãri „ºrapnelele” revoluþiei ruse, care s-a bazat pe ajutorul acordat de Germania, „inventatoarea” lui Lenin. Este o pîine de mîncat în studierea cauzalitãþii-surprizã, în Istorie. La sfîrºitul Rãzboiului de Independenþã, România avea sã redobîndeascã o provincie, de la comunitatea internaþionalã, dar nu Bucovina, nu Basarabia, ci Dobrogea – neîndoielnic, pãmînt românesc.

La Histria, dar ºi în alte locuri, s-a înregistrat prima sintezã greco-romanã, cu mult înainte de Byzanþ. Aici, pe pãmîntul secetos al Dobrogei, a propovãduit Evanghelia Apostolul Andrei („Doamne, este aici un bãieþaº care are 5 pîini ºi 2 peºti”). Prezenþa lui în Scithya Minor nu e pomenitã de Biblie, ci de Origen (185–254), acesta ºtiind-o de la tatãl sãu, Panten, care mai apucase în viaþã oameni ce au cunoscut ucenici ai Apostolului Andrei. Numai cã þãranii români n-aveau de unde sã ºtie de Origen – ei perpetuau, din tatã-n fiu, o tradiþie strãbunã, care le spunea cã acolo, nu departe de Braþul Ostrov al Dunãrii, se gãseºte Peºtera Sfîntului Andrei, iar la o micã distanþã este Izvorul Tãmãduirii, destupat cu o loviturã de toiag de acelaºi discipol al lui Isus; oamenii simpli nu nãscocesc pe teme atît de grave, un sîmbure de adevãr existã, perpetuat la gura sobei – acest televizor al Evului Mediu. Nu voi înceta, niciodatã, sã mã minunez de reflectarea ºi perpetuarea transfiguratã, în folclorul românesc, a simbolurilor din Noul Testament: Bethleem (Casa Pîinii, în traducere) devine, la þãranii noºtri, Viflaim, iar Isus e un pruncuþ mititel, înfãºeþel, pe care ploaia Îl ninge, dar nu-L atinge, în vreme ce Magii merg dupã razã, pe Christos sã-L vazã. De 2.000 de ani, românii au crescut cu aceste „salbe de galbeni” în suflet, care au poleit iernile grele cu lumini magice ºi au fãcut viaþa mai frumoasã. Ce ne-am fi fãcut, oare, fãrã Evanghelie? Tot în Dobrogea murise Ovidiu, fiind

îngropat la una dintre cele 4 porþi ale Tomisului. Întreaga provincie Scithya Minor, devenitã, ulterior, Dobrogea, era (ºi este!) fabuloasã, fiind comparabilã cu ceea ce este California pentru americani. Acea victorie diplomaticã a României la Congresul de la Berlin, care n-ar fi fost posibilã fãrã victoria militarã din rãzboi, reprezintã un moment crucial pentru întreaga noastrã existenþã. Iatã mãcar unul dintre motivele pentru care Domnitorul (ºi, mai apoi, Regele) Carol I binemeritã recunoºtinþã de la gene-

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (4) raþiile de români, fiindcã a fost un întregitor de þarã. În acest caz nu se potrivea deloc vorba maliþioasã a lui Petre Carp: „Regele Carol este un om onest, dar mediocru”. (A nu se uita cã, atunci cînd a avut interes sã loveascã în liberali, Petre Carp a spus cã Independenþa n-au obþinut-o aceºtia, ci „Regele ºi dorobanþul”, formulã intratã în folclor.) Acel prusac auster putea fi orice, dar mediocru în nici un caz. ªi, în definitiv, mediocru în raport cu cine? Mai degrabã se poate spune cã filo-germanul Carp îl copia pe Bismarck, care, referindu-se la tînãrul Wilhelm al II-lea, zicea cã toþi Hohenzollernii sînt nerecunoscãtori ºi proºti – dar „Cancelarul de Fier”, înlãturat de la Putere, avea motivele sale personale sã fie maliþios. Regele Carol I, prin bunica lui, Marea Ducesã Stefania de Baden, se înrudea cu Napoleon Bonaparte. Bine, mulþi au pretins, ºi încã mai pretind, cã sînt urmaºi ai lui Bonaparte. În România cel mai uºor lucru e sã-þi inventezi înaintaºi iluºtri ºi sã profiþi de pe urma lor. Unul dintre închipuiþi a fost George Bibescu, nepot al Domnitorului Gh. Bibescu ºi soþ al Marthei Bibescu.

Aceasta din urmã relateazã o scenã petrecutã acasã la Mareºalul Göring: „Ceva mai departe, pe o masã, într-o cutie lungã de piele uzatã, se odihneºte «Napoleons Schwert» (Sabia lui Napoleon).

– «Ce?», exclamã Georges, ºi Göring confirmã cã e sabia de la Waterloo.

Ne aplecãm cu toþii asupra cutiei în care doarme spada marelui delincvent în materie de triumfuri, cum îl numea Chateaubriand, marele dãtãtor de rãu exemplu, cel pe care-l iubesc pentru cã a fost cît pe-aci sã «facã Europa», iar cei de dupã dînsul, care au mai încercat, au eºuat lamentabil. Din partea lui Georges spada se alege, însã, cu o cãutãturã extrem de inchizitorialã. Îmi murmurã la ureche: – Asta n-a fost niciodatã sabia lui Grand-Papa, ar fi avut vulturul ºi cifrul lui. E cel mult a vreunuia dintre generalii lui. Vreun anticar le-o fi vîndut gogoaºa…

Indignarea lui mã distreazã. Göring nu ºtie cã-ºi aratã trofeul strãnepotului lui Napoleon. Vreau sã mã conving. Zãbovesc puþin din «urmãrire», pentru a-l lãsa sã se mai depãrteze, apoi – revenind cîþiva paºi – fac semn interpretului ºi-l întreb pe Herr Schmidt dacã poate deschide cutia cu spada spre a-mi permite sã vãd inscripþia ºi citesc: «Spada a fost gãsitã în trãsura împãratului la Waterloo». Deci în trãsura capturatã de ofiþerii lui Wellington. Tot ea a furnizat ºi ustensilele de cãlãtorie, obiectele de toaletã din aur pe care le-am vãzut la Ashley House din Londra. Spada a fost dãruitã de Wellington lui Blücher, cel care a sosit înaintea lui Grouchy, iar Blücher a fãcut-o cadou corpului cadeþilor, Kadetten Korp, din Potsdam. Revoluþia germanã a fãcut tabula rasa din corpul de cadeþi, iar spada fãrã corp ºi-a aflat, în fine, stãpînul cînd naþional-socialismul biruitor, punînd mîna pe ea, a oferit-o lui Göring.

Totul se explicã. Spada prizonierã ºi-a gãsit un nou temnicer”. Pretenþia asta se baza pe o legendã, „ajustatã”, elegant, ºi de talentul literar al Marthei Bibescu, dupã cum demonstreazã Ghislain de

Diesbach: „De la întoarcerea ei în România, Martha îºi împarte viaþa între Posada, unde a amenajat dependinþele pentru a înlocui casa arsã în 1915, ºi Mogoºoaia, unde lucrãrile de restaurare continuã; e ocupatã, de asemenea, cu adãugarea unui alt monument ridicat pentru gloria familiei Bibescu: introducerea ei la Memoriile prinþesei de Chimay, bunica lui George. În ilustra familie de Chimay, al cãrei prim prinþ a scandalizat societatea cãsãtorindu-se cu Téresa de Cabarrus, divorþatã de domnul de Fontenay, apoi de Tallien, membru al Convenþiei, o altã legãturã din familie surprinsese la fel de mult: a celui de-al doilea prinþ cu o tînãrã vãduvã, contesã de Brigode, nãscutã Pellapra, care îi adusese ca dotã castelul de la Ménars, de lîngã Blois. Tînãra femeie era încîntãtoare, dar avea atît copii gemeni, cît ºi o mamã a cãrei reputaþie dãuna propriei ei reputaþii. Se ºoptea cã aceastã doamnã, de vîrstã înaintatã, fusese una dintre amantele lui Napoleon. (…) Tot contemplînd obiectele moºtenite de doamna Pellapra, tabachera împãratului, batista lui, un ceas cu cifru, un diamant lãsat prin testament ºi adus de la Sf. Elena, prinþesa Valentine ajunsese sã se convingã cã mama ei era fiica lui Napoleon ºi nu a acelui nesuferit domn Pellapra. Astfel se nãscuse o legendã, favorizatã de caracterul de rãzvrãtitã al prinþesei Valentine ºi întreþinutã prin echivoc. Cuiva care s-ar fi mirat de aceastã origine, Valentine îi rãspunsese într-o zi cu un aer cu totul imperial: «Dumnezeule, bunica era atît de frumoasã, iar împãratul cãlãtorea mult…». Dacã e de necontestat cã doamna Pellapra, nãscutã Leroy, a fost una dintre amantele lui Napoleon, nimic nu dovedeºte cã fiica ei este nãscutã din dragostea lor. Din contrã, totul îndreptãþeºte convingerea cã fetiþa, nãscutã la Lyon la 11 noiembrie 1806 ºi botezatã la 14 noiembrie, cum dovedesc registrele stãrii civile ºi cele ale bisericii SaintPolycarpe, este fructul legãturii – cu adevãrat nepotrivite – dintre Leu Henry Pellapra, bancher la Lyon, ºi Françoise-Marie Leroy, cãsãtoriþi cu cincisprezece luni mai înainte, la 17 august 1805. Pentru ca fetiþa nãscutã la 11 noiembrie 1806 sã fie fiica lui Napoleon, ar fi trebuit ca împãratul sã fi trecut pe la Lyon cu vreo nouã luni înainte de aceastã datã sau ca tînãra femeie sã se fi dus la Paris. Se ºtie cu certitudine despre împãrat, ca ºi despre doamnã, cã nu au putut sã se întîlneascã atunci ºi cã legãtura lor este ulterioarã naºterii Emiliei. Pentru a contesta aceasta ºi a acredita teza originii imperiale, Martha Bibescu nu se jeneazã sã jongleze cu datele ºi sã dea data naºterii strãbunicii soþului ei la 11 noiembrie 1808, cu alte cuvinte cu 2 ani mai tîrziu decît era în realitate, dar cu 3 ani mai devreme decît pretinde cea interesatã, în Memoriile ei, unde se declarã contemporanã cu Regele Romei. Frédéric Masson, specialist în familia Bonaparte, se lasã pãcãlit ºi, în prefaþa lui la carte, va da drept adevãratã data de 11 noiembrie 1808, contrazisã de starea civilã din Lyon ºi de Almanahul de Gotha. Celebrul istoric este bãtrîn, aproape de sfîrºit – va muri în 1923 – ºi, cucerit de aceastã tînãrã femeie savantã ºi frumoasã, nu putea sã o ºicaneze cu o nepotrivire neînsemnatã de date!

Pentru Martha, amatoare de glorie ºi pasionatã de istorie, mai ales dacã o scrie ea însãºi, prilejul este prea bun pentru a-l pierde. Cu cocarda de la Austerlitz, cu flaconul de sãruri ºi cu brãþara datã de împãrat la întoarcerea lui de pe Insula Elba ºi, în sfîrºit, cu diamantul de la Sf. Elena, Martha posedã destule dovezi concludente pentru a se convinge – ºi a convinge ºi pe alþii! – cã sîngele Bonaparþilor curge în venele soþului ºi ale fiicei ei, înainte de a iriga posteritatea sa. Fascinatã de mitul napoleonic, va scrie destul de ridicol, contemplîndu-ºi nepotul, George Ghika: «Acest omuleþ a fost folosit de Napoleon ca sã ajungã pînã la mine!». Nu înceteazã deci sã aminteascã aceastã frumoasã poveste de dragoste, multiplicînd aluziile în cãrþile ei, în corespondenþã, în conversaþie, amestecînd de fiecare datã sîngele lui Bonaparte cu cenuºa fenixului Mavrocordaþilor pentru a-ºi cimenta propria ei legendã”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 23 februarie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (46) Minciunile lui Mussolini (2) ªi, într-o întîlnire ce a avut loc la Roma, la data de 10 martie 1940, cu ministrul de Externe german, Joachim von Ribbentrop, Mussolini a afirmat cã „aproape toþi civilii italieni fuseserã sacrificaþi pentru producerea de armament” cînd, de fapt, nu se fãcea nimic pentru a întãri puterea armatei. ªtiind ce vorbã-goalã era Mussolini în realitate, germanii, pentru a-i furniza echipamentul necesar marinei ºi a-l împinge în rãzboi ca aliat al lor, i-au jucat, în schimb, o farsã. La începutul anului 1940, Hitler îl informa pe „Il Duce” cã Germania este pregãtitã sã atace în vest cu peste 200 de divizii complet echipate ºi cã intenþioneazã sã cîºtige rãzboiul în acea varã.

Mussolini, cãruia îi plãcea la nebunie sã vadã numai partea roz a lucrurilor, l-a crezut pe Führer, a intrat în rãzboi ºi, astfel, cinci ani mai tîrziu, s-a trezit atîrnat de o lustrã, cu o frînghie în jurul gîtului, strangulat de partizani italieni înfuriaþi care, o datã rãzboiul pierdut, se sãturaserã de minciunile lui.

,,Profesorii”, o echipã de fotbal fictivã (1) Iritat de mediatizarea acordatã echipelor americane de fotbal din provincie, Morris Newburger din New York, agent de schimb ºi totodatã fan al fotbalului, s-a hotãrît, în 1941, sã inventeze o echipã proprie de fotbal, „Profesorii din cîmpie”. Dupã ce a telefonat la redacþia ziarului ,,New York Herald Tribune”, oferind detalii despre modul cum „Profesorii” tocmai cîºtigaserã un meci împotriva echipei de la Beacon Institute cu scorul de 20-0, a descoperit cã anunþul lui a fost atît de bine primit, încît s-a gîndit sã contacteze ºi redacþia publicaþiei ,,New York Times”, agenþiile de presã United Press ºi Associated Press, peste tot prezentînd aceeaºi informaþie. Astfel încurajat, a creat o listã cu date fictive la care echipa lui avea

programate meciuri, dupã care a nãscocit articole axate pe progresele înregistrate de „Profesori” sub semnãtura unui jurnalist fictiv, a cãrui rubricã era intitulatã: „Din pupitrul lui Jerry Croyden”. Antrenatã de Ralph Hoblitzel zis „Grãbitul” ºi folosind faimoasa strategie în W, lansatã de acesta, echipa (din care fãcea parte ºi un anume Morris Newburger pe post de înaintaº) înregistra succes dupã succes. Starul echipei era un viguros metis chinezo-american, Johnny Cheung, avînd porecla „Cometa celestã”.

Povestind cum Cheung obiºnuia sã consume castroane întregi de orez la mijlocul fiecãrui meci, „Croyden” îi anticipa acestui jucãtor viitorul mãreþ, sutã la sutã american, cu atîta convingere, încît adevãraþii redactori sportivi au devenit interesaþi de subiect. S-a ajuns pînã în punctul în care Herb Allen, de la ,,New York Post”, a publicat un reportaj despre Cheung, un bãrbat pe care nu îl întîlnise niciodatã ºi care nu exista (cinicii pot afirma cã, în orice caz, aceasta este o practicã standard a tabloidelor).

Dar cînd „Profesorii” erau pe picior de a intra în campionatul naþional, farsa s-a destrãmat. Conform unei versiuni, minciuna a fost expusã de Caswell Adams, de la ,,New York Herald Tribune”, care a aflat adevãrul de la un prieten ce lucra pentru o companie telefonicã ºi care îl auzise pe Newburger recunoscîndu-ºi farsa în timpul unei convorbiri personale.

Adams a publicat noutatea la 14 noiembrie 1941; revista ,,Time” l-a ameninþat atunci pe Newburger cã e pe cale sã-l expunã. Aparent, el i-a implorat pe cei de la ,,Time” sã nu publice nimic pînã la sfîrºitul sezonului fotbalistic, dar a fost refuzat. Aºadar, într-un ultim articol al rubricii ,,Din pupitrul lui Jerry Croyden”, fanii sportivi au aflat cã ºase ,,Profesori”, inclusiv Johhny Cheung, au fost declaraþi necorespunzãtori pentru echipã, dupã ce nu au fost în stare sã treacã de examenele de la mijlocul sezonului, obligîndu-l pe antrenorul Hoblitzel ,,Grãbitul” sã anuleze restul meciurilor din acel an. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Soacra melomanã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 Doi vecini se întîlnesc lîngã lift: - Spune-mi, vecine, de ce o laºi pe soacra ta sã cînte la pian? N-are nici ureche muzicalã ºi nici talent. Ne chinuie pe toþi. (Finalul dialogului se poate afla pe liniile 3 ºi 9 din careu).

ORIZONTAL: 1) Locul unei soacre... în bucãtãrie – În vise! 2) Apãsate la pian – Neamul oilor. 3) ...

4) Particulã de viitor – Adrian Pãunescu – Toc gol!

5) Rãmase dupã seceratul grîului – Voce medie!

6) Pãtrat funciar – Pusã în lanþuri – Un dinte mai lat.

7 Notã de comandã – „Dragele“ soacrelor. 8) Piesã de rãzboi – Bunã de bãut – Ionel Teodoreanu. 9) ... 10) A se alãtura unei idei – Monedã. 11) Se gãseºte greu (fem.)

– Bãrbatul Sofiei.

VERTICAL: 1) Compact Disc – Matelot. 2) Pian – Marginea terenului sportiv – 3) Cursã auto – Hatîr.

4) Prezentã la cursuri – Sorã cu Mara – Mãsurã ciupitã.

5) Local în aer liber – Cîntec în iarbã. 6) Bun ºi el la ceva – Deosebit de bogat. 7) Întreg – Ferite de boli. 8) Bogãþie – Tîrgul cel mic. 9) În direcþia aceea – Trenuleþ de munte. 10) Poftã de joc – Ramurã de activitate. 11) Prinþ arab – Ceremonial – Prinse în horã!

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „Primele numere naturale“: 1) COLOS – TIPIC. 2) UZANTA – MARI. 3) N – DUREA – TEN. 4) UZO – ER – ARAC. 5) NOIMI – EMULI. 6) AR – A – EX – PAL. 7) ESTOMPAT – A. 8) SAT – PILE – A. 9) U – AVARI – ABA. 10) TATIC – CURAT. 11) APE – ITALICA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.