Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Însurãtoarea de tînãr e ca gustarea de dimineaþã, dar te apucã o foame pe la prînz!...
M a r
CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Defãimarea României, o datorie a românilor înstrãinaþi
Românii, umiliþi ºi exploataþi de toate scursurile lumii (1)
Motto: „În vaiete se prãbuºeºte-o lume/ Clãditã pe minciuni”. (Alexandru Vlahuþã) „A mai propune azi un om precum Petre Þuþea drept standard moral înseamnã a fi rãmas prizonierii aceleiaºi mentalitãþi infirme de naþiune frustratã (...) adoratorii unor figuri atît de nocive cum a fost Petre Þuþea”. Da, aºa ceva a scris un român, cel puþin prin naºtere. Numele sãu, care conteazã prea puþin, este Dan Alexe, iar biografia lui seamãnã cu a multor plecaþi din þarã. Amestecã bazaconii despre „crimele comunismului” cu critica oricãrui guvern român ales de popor, nu impus de afarã... Am spus de multe ori cã evreii nãscuþi la noi se manifestã mult mai frumos faþã de România decît românii care ºi-au gãsit „rostul” pe alte meleaguri. Faþã de evrei, cã tot i-am adus în propoziþie, românii sînt mult mai puþin patrioþi, naþionaliºti. Dar au acest handicap ºi faþã de alte naþii – francezi, americani, ruºi, nemþi etc., etc. Istoria noastrã nu e sacrã, precum a altora, ci parcã rostul ei e de a fi fãcutã de doi bani. Mai ales pentru cei plecaþi, la care mimetismul ºi spiritul gregar se manifestã ca un titlu de glorie; sînt „europenizaþi”, au înþeles „lumea civilizatã”, trãiesc „acolo”, au scãpat de „tarele” comunismului. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Partidul România Mare a fost unul dintre iniþiatorii Comisiei Anticorupþie. ªi asta nu pentru cã ne-am fi pus ceva speranþe în ea, ci tocmai pentru a epuiza toate mijloacele posibile ºi de a dovedi populaþiei cã, în pofida celor mai bune intenþii, Parlamentul României nu are aproape nici o putere. La ora actualã ne aflãm într-un unghi mort, din foarte multe puncte de vedere: nu putem demasca jaful ºi tîlhãria la scarã naþionalã, cã imediat sar cu gura unii ºi alþii, ajutaþi ºi de o presã mercenarã, care ne dau peste mînã, care timoreazã Poliþia ºi ne ameninþã cu judecata strãinãtãþii. Iar strãinãtatea, ca un bun samaritean, tocmai îºi rezolvase toate problemele la ea acasã – ºi ºomajul, ºi criminalitatea, ºi prostituþia, ºi propria corupþie la nivel înalt –, aºa cã imediat s-a ocupat ºi de noi, punîndu-ne la colþul încãperii, pe coji de nucã, aºa îl punea Stalin pe tînãrul Hruºciov, care nu jucase kazaciokul prea convingãtor. Fac aceastã introducere pentru a ne freca bine la ochi, cu toþii, pentru a risipi vãlul de ceaþã ºi de patimi mai vechi ºi mai noi, ºi a ne convinge cã noi, parlamentarii acestei Þãri, riscãm sã devenim niºte þinte vii, de batjocurã, ale adevãraþilor rechini. Noi ne ciondãnim aici între noi, practic de 9 luni, iar în vremea asta monstrul jafului s-a ºi nãscut, creºte într-o zi cît alþii într-un an ºi rîde pãcãtosul de noi, frecîndu-ºi palmele jilave. Mã uit uneori la unii dintre colegii mei, mai cu seamã la cei mai în vîrstã, ºi constat cu tristeþe ºi cu un val de duioºie în inimã cã sînt sãraci lipiþi pãmîntului, au aceleaºi costume de haine ºi aceeaºi pereche de pantofi pe care, probabil, nu le-au mai schimbat de ani de zile, pentru cã nu le dã mîna, iar dacã i-a fericit Dumnezeu ºi cu nepoþei, le vine foarte greu sã le cumpere o pãpuºã, fiindcã, vai, am uitat sã vã spun cã privatizaþii noºtri au sãrit biniºor preþul unei pãpuºi peste 25.000 de lei! (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (31 august 1993; discurs rostit în plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului)
t
8
i e
Distihuri * * * Eu nu pricep cum din romani ºi daci Mai nou, se nasc atîþi aurolaci… * * * Intrãm în cimitire ca la muzeu, apoi Ajungem exponate. Vin alþii dupã noi. * * * „Furai doar un sãrut!“ – zise hoþu-n cãtuºi. Dar, dar Sãrutul acela era la Brâncuºi. * * * Pomul vieþii se usucã. Ne cad moarte la picioare Zilele – cireºe negre, ºi pietroase, ºi amare… * * * Mai buni ca virtuozii ºi mai entuziaºti Sînt clopotarii simpli, în sfînta zi de Paºti. * * * Fiecare imbecil solemn Va muri pe limba lui de lemn. * * * Ca un tren fãrã nici o fereastrã A trecut generaþia noastrã. * * * Eu cred în Domnul, merg pe calea Sa Iar steaua mea nicicînd nu va cãdea. * * * Binecuvîntatã zi de primãvarã: Mierlele îmi cîntã la fereastrã iar. * * * Nu-þi face griji, nu plînge, nu te zbate Le rînduieºte Dumnezeu pe toate. CORNELIU VADIM TUDOR
Stonehenge ºi Hiperboreea
,,În Argentina, nimeni nu uitã ºi nu iartã. În România, totul e pe dos...“
Rãzboiul pentru Adevãr
Paginile 12-13
Pagina 10
Pagina 7
NR. 1433 z ANUL XXIX z VINERI 9 MARTIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 2-a – 9 martie 2018
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Cronica Mondenã: ofigofrenul de la „Expres” a fost pãrãsit de nevastã Doamnã Buºulenga, vã rugãm sã vã apãraþi onoarea! Prohodul presei antiromâneºti Ambasadorul Ungariei e cãsãtorit cu o româncã Ce te legeni, Delio,/ Fãrã ploaie, fãrã vînt/ Cu bretonul la pãmînt? O nouã escrocherie internaþionalã a lui Aristide Gunoiu Întãrîtã-i, drace! PARTEA A II-A Rîsul îngraºã, aºa cã ce ne mai trebuie mîncare? Avem emisiunile de învãþãmînt ale Televiziunii! Dupã formulãrile comice cu benzoilpropilamilina, de la Teleºcoalã, vine ºi emisiunea Preuniversitaria sã-ºi dea în petec. Ne referim la un citat pe care profesoara Floriana Panã (altminteri destul de plãcutã ca prezenþã) l-a dat din opera economistului englez Adam Smith. Iauziþi acilea: „Pãmîntul este mama bogãþiei, iar munca este tatãl ei!”. Nu mai conteazã genurile, sexele, acordurile etc. Asta ne aduce aminte de douã secvenþe similare din istoria noastrã : 1) Caragiale a rîs tot timpul de limba germanã, pe motiv cã Luna e de gen masculin, iar Soarele de gen feminin; 2) Politicianul þãrãnist D.R. Ioaniþescu a rostit, pe lîngã formularea „iubiþi rîmniceni sãraþi”, ºi o altã alocuþiune de tot hazul: „Munca ºi igiena socialã sînt cele trei coloane vertebrale prin care respirã creierul unei naþiuni!”. Poate cã n-ar fi lipsit de interes sã precizãm cã D.R. Ioaniþescu a fost bunicul actualei soþii a... ambasadorului Ungariei la Bucureºti! Sã explicãm pe înþelesul tuturor: venerabilul profesor ºi politician a avut doi fii, unul dintre aceºtia a devenit învãþãtor, s-a cãsãtorit pe Calea 13 Septembrie din Bucureºti, prin 1950, iar acolo a vãzut lumina zilei unica sa fiicã, Rodica. Aceasta a absolvit A.S.E.-ul, unde l-a cunoscut pe tînãrul Ernö Rudas, pe atunci un simplu student, fiu al unui diplomat maghiar la Bucureºti. De notat cã d-na Rodica e de o realã frumuseþe (blondã, planturoasã, ochi albaºtri) ºi i-a fãcut doi copii tînãrului Ernö. Sã fie sãnãtoºi! Gazeta spînzuraþilor de cuiere, „Baricada”, face ce face ºi dã dovada marii inculturi a ageamiilor care îºi rup peniþele pe-acolo. Recent, clientul nostru Vãlenaº Liviu a publicat un „Interviu cu dl. episcop Laszlo Tökes”. În slugãrnicia lui faþã de unguri, repetentul i se adreseazã mereu cu formula „domnule episcop”, ceea ce e de tot rîsul. Episcop este o funcþie în ierarhia religioasã, cum este ºi þîrcovnic, ºi patriarh, ºi papã. Nu poþi sã zici domnule þîrcovnic, domnule patriarh, domnule papã! Dar poþi sã-i explici lui Tîndalã? Apropo de unguri, sã mai reþinem cîteva chestiuni, cã ne furnicã palma ºi nu-i bine sã ne abþinem. Acelaºi „domn episcop” umblã cu cãdelniþa iadului prin Germania ciudatului personaj Genscher ºi afirmã cã în România existã condiþii pentru declanºarea unui rãzboi civil ca în Iugoslavia. Pãi valorificã-le, popo, eºti invitatul nostru, dar nu ºtim unde ai sã te ascunzi dupã aia, încotro ai sã fugi cu anteriul în brîu?! Poate crezi cã o sã te ascundã frate-tãu care trãia cu nevastã-ta? Ori Alianþa Civicã sau U.D.M.R.-ul, al cãror preºedinte de onoare eºti? Exclus, fiindcã ºi ele vor fi în mare pericol, o sã batã recordul mondial, deþinut de americani, la ºtafeta 4 x 400 metri garduri! Încercaþi voi sã aprindeþi numai o scînteie, ºi-o sã vã bãgãm pe gurã toate camioanele cu drapele ungureºti, hãrþi false ºi arme pe care le-aþi tot strecurat în România! Vreþi sã vedeþi cum se recruteazã agenþii maghiari dintre cozile de topor româneºti? N-aveþi decît sã citiþi un anunþ fãrã pic de jenã, publicat în revista de ceardaº „22”: „COLEGIUL EUROPEAN recruteazã 10 profesori, absolvenþi în domeniile ºtiinþe politice, sociologie, istorie contemporanã, ºtiinþe economice ºi management. Vi se cere sã aveþi sub 45 de ani, sã aveþi posibilitatea de a petrece 6 luni de zile în Anglia, din februarie pînã în iulie 1993, pentru a fi pregãtiþi în mod specific pentru acest tip de învãþãmînt în cadrul aranjat de noi, ºi sã aveþi o bunã cunoºtinþã a limbii engleze. Dupã aceste 6 luni de pregãtire, veþi reveni în România, unde veþi prepara propriile Dvs. cursuri în româneºte (...) Cererile se pot obþine deocamdatã de la sediul Fundaþiei Söros...”. E limpede, nu? Asta e metoda clasicã de recrutare (vãd cã nici nu s-au ferit de termen!) a spionilor din toatã lumea! Ochii cît sarmaua pe cele douã capre rîioase Gyorgy Sörös ºi Sandra Pralong, ca ºi pe cei care le þin de ºase pe la G.D.S. – aici e cuib de vipere, sã nu ziceþi cã nu v-am spus! Fac ei ºtiinþã cum fac eu pace cu Gelu Voican, pe care miile de muncitoare de la Fabrica de mobilã Pipera îl pîndesc sã-i dea în cap
cu un clitoris de lemn, în greutate de zece chile. Aflãm cã dl. general Caraman (cel mai enigmatic personaj al Securitãþii române, dupã Pacepa!) se intereseazã nu numai de cei de la revista „Europa”, ci ºi de cei de la „România Mare”. Domnia-sa se aflã acum – dupã o viaþã foarte spectaculoasã – în funcþia importantã de ºef al Direcþiei de Informaþii Externe, unde lucraserã înainte generalii Doicaru ºi Pacepa. În clipa în care l-am ciupit puþin, lansînd supoziþia cã ar fi lucrat bine în Franþa cu tînãrul student Petre Roman, amîndoi lucrînd tot atit de bine pentru K.G.B. –, dumnealui a dat ordin subalternilor sã nu se mai citeascã „România Mare”. Nea Caramanlis, noi n-avem nimic cu matale, lasã oamenii în pace, sã citeascã ce vor. Ai ceva de lãmurit cu noi? Vino la o cafea, sîntem persoane civilizate. Dar nu mai fã gesturi de forþã, cã eºti la o vîrstã, îþi creºte tensiunea ºi – vorba actorului Mache Perºa, de la Barul Melody – n-ai voie sã stai cu ea ridicatã la masã... Continuã sã se bãlãngãne pe micul ecran distinsa mitingistã Delia 5B (Balaban, Bãieºu, Bandac, Berceanu, Budeanu). Gurile rele afirmã cã între ea ºi Cap de Cauciuc ar fi avut loc un schimb de replici în versuri: „Ce te legeni, Delio,/ Fãrã ploaie, fãrã vînt/ Cu bretonul la pãmînt?/ De ce nu m-aº legãna/ Dacã golanii mã vrea/ Ziua scade, noaptea creºte/ ªi programul mã tîmpeºte/ Ia, eu fac ce fac demult/ Pe Coposu îl ascult/ Leagãnã-te ºi matale/ Cã ai cauciucul moale/ De-oi cãdea cu scaunu/ Nu se simte, nu, nu, nu!/ Alelei, neicã Rãzvane,/ Eºti un spin de milioane/ Te-am schimba, da’ ne e fricã/ Vine altul ºi ne stricã/ Vrei peruca? Poate gluga?/ Ori butelia lui Iuga?”. Regretabil modul în care dl. Petre Roman nu ºtie sã piardã. Ce-ar vrea el acum? Sã fie prim-ministru la loc? Ori sã devinã preºedintele României? În nr. de marþi, 19 noiembrie, al ziarului „Azi”, domnia-sa pune degetul în pieptul preºedintelui Ion Iliescu, publicînd uluitorul articol „Sã ne lãmurim, dacã mai era nevoie!”. Aici îl acuzã pe dl. Iliescu în mod foarte strãveziu de comunism: „domnul Iliescu nu este de acord cu modul în care noi am propus ruperea definitivã de vechiul sistem”. Acuzaþii nefiresc de dure, de grave. Care vechi sistem, domnule Roman? Cumva acela care te-a crescut în puf, prin tabere internaþionale de copii, cu guvernante, cu petreceri deocheate ºi bani gîrlã – în timp ce sute de mii de copii români fãceau foamea în þara lor? Cumva acela care te-a þinut prin ºcoli înalte ºi te-a expediat pe la burse ºi doctorate prin Franþa, pe bani grei, în vreme ce studenþii români se agãþau cu disperare de bursa de 200 sau 400 de lei ºi îºi treceau þigara unul la altul, ca ocnaºii? Cumva acela pe care l-ai stors ca pe un uger plin de lapte ºi miere, cu toatã liota voastrã de nomazi galiþieni care aþi adus bolºevismul ºi teroarea în România, ºi pe care l-ai slujit ca propagandist de partid la Institutul Medico-Farmaceutic? „Sã ne lãmurim, dacã mai era nevoie!” – zice puiul pistruiat de cãlãu stalinist, cu aroganþa lui care ne îngheaþã. Nu ºtim ce vrei d-ta sã lãmureºti cu dl. Iliescu (fãrã de care erai zero barat), dar ºtim cã vreo cîteva milioane de români vor sã se lãmureascã cu d-ta foarte curînd, pentru catastrofa în care ai adus România! Pînã una-alta, primeºte gluma asta pe care Alcibiade þi-a fãcuto cînd te-au debarcat minerii de la K.G.B.: Nu e pentru cine se pregãteºte, ci pentru cine se minereºte... Adicã te poftim sã nu mai faci gît! Piraþii de presã se ceartã între ei, se furã, se divulgã, se trag de urechi prin procese. Întãrîtã-i, drace! Aflãm din „Caþavencu”, de la escrocul de Ovidiu Nacu, cã mirciulicii (cum le zice el lui Dinescu, Toma ºi Cîrciog) au furat calculatoarele MacIntosh Apple, deturnîndu-le de la „Caþavencu” cãtre „Academia Caþavencu”. Aici sînt douã remarci: 1) Pe Cîrciog nu-1 cheamã Mircea, ci Mihai, iar foarte curînd o sã-1 cheme ºi poliþia; 2) Prostã-Nacu se scapã pe el ca maidanezul Zdreanþã, mãrturisind public cã acele calculatoare au fost dãruite de... Fundaþia Sörös! Hai, cã-i tare! Vedeþi cum se leagã lucrurile? Vedeþi mita, corupþia, recrutarea de agenþi, explicaþia politicii antiromâneºti a caþaveicilor? Escrocheriile internaþionale comise de Aristide Gunoiu nu pot rãmîne mult timp ascunse. I-a înºelat pe români, i-a
stors pe italieni, i-a devalizat pe americani. Iar acum, culmea performanþei, i-a escrocat ºi pe evrei, ceea ce nu-i de ici, de colea. De ce, Aristicã, nu-i respecþi pe cei care þi-au bãgat muiere sub pernã ºi-ai luat-o de nevastã, pe cei care te-au fãcut om ºi la Bucureºti, ºi la New York, de ce eºti terorist arab? Dar, vorbã multã sãrãcia omului. Sã trecem la fapte, cum ar fi zis rabinul din Buhuºi. Avînd noi buni amici ºi prin Israel, am primit de-a lungul anilor cîteva sute de numere din „Revista Mea”. Iar acolo ce citim noi? Acolo noi citim o scrisoare expediatã de dl. Samuel Poenaru, din Kiriat Yam, care a fost tras pe sfoarã de marele umflat cu suma de 20 de dolari. Pentru un evreu mediu, care munceºte din greu pentru a-ºi cîºtiga existenþa, polul de dolari reprezintã o sumã destul de frumuºicã. Dar, sã reproducem scrisoarea, nu înainte de a menþiona cã ea a fost reluatã de numeroase publicaþii ale exilului românesc, printre care ºi „Ecoul României” din S.U.A.: „M-am bucurat cînd am citit în «Revista Mea», al cãrei statornic cititor sînt ºi rãmîn, o informaþie cuprinzînd toate datele, precum ºi procedeul de urmat, pentru procurarea acelui rîvnit de mine volum «Orizonturi Roºii» de Pacepa. Zis ºi fãcut. La 14 iulie 1988 am trimis la «Universul» din New York un CEC de 20 de dolari, cu o scrisoare în care indicam adresa mea, pentru expedierea volumului. Bineînþeles cã leam expediat prin poºtã «recomandat». Dar de atunci tot aºtept, fãrã sã primesc cartea, deºi au trecut aproape 5 luni ºi, cu toate cã, între timp, le-am mai expediat o scrisoare, tot recomandatã, insistînd sã îmi transmitã cartea, sau sã îmi restituie banii. Tot nici un rãspuns, astfel cã singura concluzie este aceea cã am cãzut în capcana unor oameni incorecþi ºi îmi este ºi mai mare necazul cã ei au fost ajutaþi, desigur involuntar, speculîndu-vã buna-credinþã, a dv. Deoarece ºi în revista din 12 februarie aþi mai publicat o informaþie în legãturã cu editarea acelei cãrþi «fantomã», cred cã este bine sã vã aduc la cunoºtinþã cele de mai sus, þinînd seama de informaþia pe care o deþin, cã nu sînt singurul în aceastã situaþie. Cred cã nu-i cazul sã mai cadã ºi alte victime în capcanã. Dacã aveþi vreo idee pentru recuperarea banilor cu care am fost înºelat, v-aº rãmîne foarte îndatorat sã mi-o spuneþi”. „Gazeta Sporturilor” ne anunþã cã s-a înregistrat scorul absolut al fotbalului românesc: în divizia C, o echipã de ciumeþi bate o altã echipã de ciumeþi cu 22–0! Asta înseamnã cã la fiecare 4 minute s-a înscris un gol, ceea ce e cam straniu ºi miroase a aranjament. Îi anunþãm pe cititorii noºtri din þarã ºi din strãinãtate cã, în sfîrºit, revista „România Mare” ºi-a cumpãrat prin forþe proprii un Telefax. Numãrul la care putem fi contactaþi ºi ni se pot trimite materiale este 14.07.66. O întrebare de 10 puncte pe adresa Guvernului: oare cum ºi-o face Plinu la benzinã dl. ministru Golu? Minunatul poet Grigore Vieru acordã un amplu interviu în cotidianul ,,Tineretul liber”. Desprindem cîteva fraze: „Se întîmplã ceva cu noi ºi se întîmplã rãu. ªi, vã spun, în accepþia mea, vrãjmãºia din interiorul þãrii, vrajba dintre români ºi români este, în clipa de faþã, mult mai periculoasã decît duºmanul din afarã. De unde aceastã dorinþã, bolnãvicioasã, de a dãrîma totul? De a demola scriitorii ºi artiºtii cei mai buni ai þãrii? Cum adicã, sã te atingi de Marin Sorescu ºi sã-l umileºti? Eu nu cunosc dedesubturile care au fost la «Ramuri», dar faptul de a fi izgonit Marin Sorescu de la aceastã revistã este un fapt ruºinos. ªi cu Eugen Barbu la fel. Eugen Barbu este unul dintre cei mai mari prozatori români din toate timpurile. El este autorul «Principelui», o foarte mare carte. ªi faptul cã el a fost exclus din Uniunea Scriitorilor este o mare ruºine naþionalã” La ora actualã, de cînd cu ºomajul, toatã România vorbeºte în dialect ardelenesc: „Hai º-om mere!” În „Adevãrul”, Suzana Pleºu acordã un interviu din care reiese cã nu mai putea sã reziste în funcþia de ministru al Culturii. Titlul sãu: „Ajunsesem la limitã”. Da’ noi!... Marele nostru Eminescu e considerat pe nedrept un poet pesimist. El a scris ºi versuri de un umor irezistibil. Reproducem douã strofe, cu menþiunea cã poetul s-a gîndit (cu un spirit de anticipaþie uluitor) la Tipologia Beþivului, ilustratã de personaje ca Gheorghe Robu, Radu Coloman Enescu, Petre Stoica, Ion Bãieºu, C. Nistorescu, Radu Popa, Octavian Stoica, Nicolae Cristache, Mircea Dinescu, V. E. Gugumanu, Constantina Paligora, procurorul Dan Dumitrescu: „Adeseori în noapte vãd umbra lui fatalã/ În mînã cu o halbã, în gurã c-un cîrnat/ În buzunãri cu chifle ºi subsuori o oalã/ ªi rîde... pînã-i beat/ Visarea sa, un ºniþel, gîndirea sa, o bere/ Sã bea etern – acesta e visul sãu ciudat/ ªi-odatã auzi-vom cã-n cruda sa durere/ În bere s-a-necat”. Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 29 noiembrie 1991)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 9 martie 2018
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
S-a întîmplat în Teleorman ªi primãvara ne va lua prin surprindere Sã nu baþi cum bate popa Dictatura haºmanglelii Iar am luat ,,Ursul de aur” Dopajul ºi etajul Metamorfoza preºedintelui Tuta ºi muta Interviu cu un vampaiãr Viscolul nemilos, trimis de opoziþia politicã, a rupt podeaua unui tren ºi l-a umplut cu zãpadã. S-a întîmplat în Teleorman. Surse din interiorul fenomenului ne-au informat cã viscolul, luat puþin în goarnã, cãuta pavianul cu manta, gelada cu coc ºi magotul cu mustaþã. Dar, pentru cã circul se mutase la Bucureºti, nu i-a gãsit. Dezamãgit însã dornic de rãzbunare, a bãtut la toate obloanele judeþului, cãutînd o librãrie pe care s-o spulbere dintr-o suflare. Nici librãrie n-a gãsit. Cît despre ciocãnarul teleormãnean care a descoperit accidentul dovedindu-ºi înalta pregãtire profesionalã, în viitorul apropiat va deveni ministrul Transporturilor. Iar ne-a prins iarna nepregãtiþi! Ne-a lovit fãrã milã, prin surprindere, pe 26 februarie. Mai era un pic ºi scãpam. E altceva cînd te surprinde primãvara. Oricum, a fost cel mai geros început de martie de cînd se fac mãsurãtori ale temperaturii. A fost atît de ger încît au îngheþat ºi unele mãsuri fiscale. Sã vezi inundaþii populare cînd se vor topi banii din buzunare sub soarele inflaþiei! Un poliþist local fãrã nici un Dumnezeu l-a amendat pe un preot, în Lugoj, fiindcã parcase anapoda, undeva, la marginea Iadului ºoferilor. Ideea s-a dovedit foarte proastã de vreme ce popa i-a dat un pumn în muian de l-a lãsat lat. Dacã nu erau colegii poliþistului destul de ageri ca sã-i stãvileascã zelul creºtinesc, popa se apuca sã-i cînte ,,Veºnica pomenire”. Îi rog pe cititorii noºtri din cale afarã de credincioºi ca printre meandrele concretului, chiar dacã sînt pãtrunºi de sinergia faptelor, sã nu facã ce face popa. ªi nici ce zice la mînie. ,,Mai bine urangutan decît orangutan”, este categoric Liviu Pop. Parcã poþi sã-l contrazici! Dar cum o fi mai bine: genunche sau genunchi? Eroare sau greºealã? Ministru sau impostor? ,,Sîntem cel mai vînat partid din istoria modernã a României”, afirmã cu mîndrie purtãtorul de bostan turcesc pe post de umbrelã de la PSD. O fi din cauza faptului cã posedaþi cei mai mulþi iubitori de artã modernã (tablouri ascunse prin cavouri, valutã pitulatã prin aºa-zisele Insule Virgine, nuduri strecurate printre meandrele concretului la ceas de searã, ºobolani încuiaþi pe dinãuntru în Trezoreria statului, lipitori fixate cu super-glue pe Buget...) pe metru pãtrat? O fi pentru cã, din dorinþa de a scãpa doi-trei caraºi cu barbã din nãvodul justiþiei, þineþi România pe loc de doi ani? Cã în loc sã guvernaþi treburile þãrii cu responsabilitate sînteþi într-o permanentã ºi pãguboasã campanie electoralã? O fi cã vã ºtergeþi cu democraþia la sistemul de operare ºi cã aþi înlocuit criteriul valoric din modul de funcþionare a societãþii cu criteriul politic, conform principiului iliescian ,,prost sã fie, dar sã fie e prostul nostru”? ªi peste toate astea mai vine ºi Ciordache, cireaºa de pe mort, sã afirme categoric: am cîºtigat alegerile din 2016 ºi, dacã vrea muºchiul nostru þigãnesc, ,,putem sã introducem ºi dictatura”. Ce sã mai introduceþi, arãtare? Cã dictatura neam-prostiei are toate motoarele turate. A, voi vreþi ca dictatura haºmangleii, ca formã postcomunistã de conducere a României, sã fie înscrisã în Constituþie. Ei bine, asta chiar nu se poate. ªi dacã în lupta pe viaþã ºi pe moarte pe care o duceþi cu Justiþia vor mai cãdea dintre ai voºtri, consideraþi-i jertfe aduse pe altarul corupþiei. Iar zeul la care vã închinaþi cu copitele încruciºate, Banul Nemuncit, îi va lua de-a dreapta sa. Procurorul General Augustin Lazãr citeazã din antici ca sã le explice aventurierilor politici cã nici atunci hoþii de voturi, cu frînã de muci sau fãrã, n-aveau dreptul de a deveni demnitari. Fiindcã, ce chestie!, termenul vine de la cuvîntul demnitate. Ca sã vezi! Dar ce credeþi, se-ncurcã micul Stalin de amãnunte? Oricum, ãla care a scris chestiile alea e mort de multã vreme. Din 2016 nici n-a mai votat. În aceastã luptã pe viaþã ºi pe moarte dintre Justiþie ºi Injustiþie, nu trebuie scãpat din vedere cã în cele douã tabere existã destule otrepe. Cu care democraþia ar trebui sã ºteargã pe jos. Nu invers. Nadejda Sergheeva, o sportivã din Rusia care a pozat cu o bluzã pe care scria ,,Eu nu mã dopez”, a fost depistatã (cu s, nu cu z) pozitiv la Olimpiada coreeanã. Nadejda, Nadejda, cît de bine semeni cu politicienii români ce se pozeazã cu tot felul de zdrenþe pe care scrie cã ei nu furã! Pentru un film în care o femeie încearcã sã-ºi vindece frigiditatea plãtind un papleacã ,,sã se masturbeze în faþa ei”, conform distinsului critic de artã grosolanã Dan Negru în cerul gurii, regizoarea Ilie Pintilie, sau cam aºa ceva, a înºfãcat ,,Ursul de aur”. Cicã e un film de artã ºi mare precizie. Dar ce, despre România nu se spune cã este o þarã liberã? Iar poeþii o considerã chiar frumoasã! La nici 24 de ore dupã ce a fost adus în þarã, Ursul de Aur, vãr primar cu Sorinel Copilul de Alamã, a fost zãrit cãutînd prin tomberoane dupã niscai resturi sufleteºti. Horia Tecãu a cîºtigat, alãturi de Rojer, turneul de la Doha. Ne bucurãm pentru acest bãiat de caracter. Un zvon
manipulator zguduie clasa politicã recalcitrantã scoþîndu-i dopurile din urechi: din 2019, Klaus ar putea deveni preºedintele Comisiei Europene înlocuindu-l pe polonezul Donald Tusk. E ca ºi cum Herghelegiu l-ar înlocui pe Lewandovski. Mã, mare dreptate avea bunicul meu, erou al celui de-al II-lea rãzboi mondial: mutu (altul decît fotbalistul) -ute pãmîntul! Rîdeam noi de el cã vorbeºte cu încetinitorul, cã se deplaseazã prin politicã ºontîc-ºontîc, cã l-a inspirat pe Jules Verne în scrierea capodoperei ,,Doi ani de vacanþã”, dar n-am înþeles cã, dincolo de aparenþe, se desfãºura procesul de metamorfozã. Ar fi frumos sã-l vedem pe Iohannis cum dã tonul concertului european! Pînã atacã primele note, pînã-i face o dedicaþie naºei Angela, s-a ºi furat mireasa. Iar tocmeala cu ruºii e nasoalã. În aceeaºi ordine de idei alambicate, Charlize Theron anunþã omenirea umanã cã s-a lãsat de droguri fiindcã începuse sã se îngraºe. Putin a prezentat noua rachetã ruseascã capabilã sã strãpungã scutul antirachetã american. Aºa cã la Deveselu o sã scoatem la înaintare, împotriva pofticioºilor invadatori, tot oltencele fierbinþi. Iar la hotarele de est vor pune piepturile heroinele noastre Mihaela Rãdulescu, Andreea Marin, Monica Aflat în vîjîialã Bîrlãdeanu ºi Draga Olteanu Matei. prin Bucureºti, Frans Timmermans, prim-vicepreºedintele Comisie Europene, i-a mustrat pe politicienii puterii zicîndu-le de la obraz cã reforma justiþiei e fãcutã în interes propriu ºi personal. ªi pentru atîta lucru ai bãtut drumul? Ce, noi nu ºtiam asta? Bine, a mai zis ºi altele, dar nu l-a mai ascultat nimeni. Ca sã cîºtige un concurs de dansuri populare din buric ºi nebune maniere organizat de bagabontul ãla de Mãruþã, primarul din Bascov (jud. Argeº), protectorul ansamblului din localitate, ºi-a pus subordonaþii sã dea SMS-uri de pe telefoanele de serviciu pînã cînd nota de platã a sãrit de 20.000 de euro. Rãu e sã fii ºi hoþ, ºi prost ... Rele mai sînt socializdele! Euroderutata Ana Gomes o ia de ciuf pe Viorica Dãncilã cu un entuziasm demn de o cauzã mai bunã. ,,Mã mir cã aceastã doamnã vorbeºte. Credeam cã e mutã. În Parlamentul European eu nu am auzit-o sã deschidã gura vreodatã”. Ce-ai, Ano, te mãnîncã windowsul? Dacã te pîrãºte lui Livache, pe unde scoþi furoul? Cã dacã deschide muta gura, ai feºtelit-o! Te ia curentul instant. Ion Iliescu a împlinit 88 de ani (din care 90 de activitate revoluþionarã pe la colþurile istoriei), în timp ce tinerii uciºi în decembrie 1989 au putrezit în cimitir. Dar ticãloºii trãiesc mult fiindcã n-au mustrãri de conºtiinþã. Triunghiul Bermudelor (Dragobete, 1 ºi 8 Martie) a fãcut sã disparã numeroase portofele. ªi nu sînt semne de vindecare. La cotiturã pîndeºte Paºtele. Oare vampaiãrii au probleme de genul feminin? Ia sã vedem ce zice ,,Istoria necenzuratã a românilor”, cã, vorba aia, Adi Sfinteº le ºtie pe toate. ,,Vampaiãrul este un personaj din filmele holiudiene dupã care se dau în vînt toþi copiii americani cu vîrste cuprinse între 5 ºi 95 de ani. Cã animalul ãsta e drãguþ foc, doarme prin cavouri alãturi de Darius Vîlcov ºi iese numai la miezul nopþii pentru o scurtã promenadã sub clar de lunã, încheiatã cu o cinã frugalã, simplã, alcãtuitã cu predilecþie din sîngele a douã-trei tinere a cãror înfãþiºare nu este importantã de vreme ce jugulara este suficient de atrãgãtoare. Bine, bine, sã nu mã înþelegeþi greºit, ºi orice naºparlie sã se apuce sã umble fãrã fular, cã regizorii de la Holiud aleg numai bucãþi una ºi una, nu pun orice tutã sã joace rolul victimei, c-atunci nu se mai uitã la filmul lor nici Vlad Dracul, chit cã este top-starul producþiei. La vampaiãrii ãºtia nu le vii de hac decît dacã-i înþepi la o rãscruce de drumuri politice cu un þãruº frecat îndelung cu usturoi ºi gazolinã de pe Clisura Dunãrii, model «esenþa schimbãrii». Dupã americani, irlandezi ºi alþi fraieri plini de mãlai, vampaiãrii ar avea drept loc de baºtinã Transilvania, unde au auzit ei cã mediul de viaþã ºi moarte le este favorabil. Asta li se trage de la Bram Stoker, cel care a zis cã Vlad Þepeº ar fi un vampaiãr din Transilvania, unde lucra sub numele de cod Dracula. Ipoteza este falsã întrucît în cuprinsul nesfîrºit al Þãrilor Române nu s-a auzit ca un asemenea interesant personaj sã sugã sîngele vreunei tinere, eventual s-o violeze ºi s-o lase moartã dupã o experienþã similarã. Cã o fi din cauza consumului excesiv de usturoi sau a crizei de þãruºi, încã nu o ºtim sigur, cert este cã aºa au stat lucrurile, nedescoperindu-se victime. Iar asocierea domnitorului Vlad Þepeº cu un amãrît de vampaiãr este absolut scandaloasã de vreme ce valahul a fost la vedere, nu într-ascuns, dracul gol. Aºa cã pentru a scoate adevãrul la suprafaþã din hrubele istoriei, unde zãcea ca prostul alãturi de întrebarealozincã «cine a tras în noi dupã 22?», l-am contactat pe
vampaiãrul Dracula, care se juca gingaº cu sula de cusut gumari. Insul, cã altfel n-avem cum sã-i zicem, ne-a rãspuns cu multã amabilitate, rînjind tot timpul, la setul inutil de întrebãri pe care am avut tupeul sã i-l punem. «- Domnule Dracula, cã tovar㺠nu vã pot spune cã s-ar interpreta, sînteþi vampaiãr sau nu?» «- Nu, frumuºelule, sînt popã de þarã.» «- Glumiþi?» «- Sanchi! Nu glumesc deloc, cã-mi lipseºte gena asta. Cã tatãl meu, Vlad Dracul, n-a avut-o pe inventar. ªi încã ceva. Nu-mi mai zice domn, cã-þi rãceºti gura de pomanã. Vorbeºte-mi direct, la pertu, cã io nu-s plin de fasoane ca alþii.» «- O.K.! Dacã pe tactu l-a chemat Dracul, pe tine de ce te cheamã Dracula?» «- Nu mã cheamã Dracula, mã cheamã corupþia din þarã. Dracula mã numesc ºi înseamnã fiul lui Dracu. Cã aºa ne botezau, puºchea pe limbã, pe la 1430. Dacã erai fiul lui Tatu te chema Tatulea, al lui Moise - Moisulea, al lui Napu... ºi aºa mai departe. Asta era toatã ºmecheria cu numele meu.» «- E adevãrat cã vã semnaþi Draculya, cu y grec?» «- Aprob pozitiv.» «- Uai?» «- ªi þie-þi place <Valahia>, crudacule? Vrei sã fii domn, ai? Acu îþi tai capul de nici nu zici cã l-ai avut, deci n-o sã-i simþi lipsa. Mã semnam cu y grec cã era mai în trend, pe ce lume trãieºti? Eºti chior, nu vezi ce se întîmplã în jurul tãu?» «- Cum aþi ajuns vampaiãr?» «- Vrei un rãspuns sincer?» «- Bineînþeles.» «- Habar n-am. S-a întîmplat pur ºi simplu. Acu vreun secol ºi ceva eu îmi dormeam liniºtit somnul de veci într-o gurã de canalizare, cã acolo m-au aruncat boierii mei credincioºi, dupã ce mi-au trimis dovleacul la Istanbul sã se rîzã proºtii de el, adicã toþi viclenii. Cum dormeam eu aºa visîndu-mi calul ce se odihnea, la derutã, în locul prevãzut pentru mine, la biserica Snagov, hop cã apare în librãrii o carte a unuia Stoker, sau ªtecher, n-am reþinut exact numele, cã-mi lipseºte ºi gena memoriei. Dilimanul ãsta zicea cã sug sînge în neºtire, cã sînt rãu de rup lanþul, cã ucid din plãcere ºi cîte ºi mai cîte. Numai calomnii ordinare cã, dacã nu eram mort, mai cã-l dãdeam în judecatã ca sã sfîrºeascã în chinuri, ca orice pîrlit de jurnalist cu coloanã vertebralã, prin puºcãriile democratice. La început nu prea am fãcut caz ºi am stat liniºtit la locul meu, cã era destul de cald ºi bine, dar cînd am vãzut cã treaba se-mpute, mi-am intrat în rol ºi am ajuns mai celebru decît mine.» «- Cum adicã mai celebru decît tine?» «- Adicã mai cunoscut decît Vlad Þepeº, ziaristul lui Peºte. Nu prea te duce mintea. Mã mir cã n-ai scris ºi tu vreun manual alternativ de istorie!» «- Haideþi sã nu ne jignim, cã la o adicã ºi eu pot sã zic destule despre mata. ªi s-ar putea sã nu-þi convinã sã auzi din gura mea cã ai fãcut þara de rîs prin apucãturile tale nedemne de poporul român.» «- Bãi, puiºorule, ai început sã-mi þii predici, ºi la noi, vampaiãrii, astea nu-ºi prea au rostul! Uite care-i mersul: dacã n-ai chef de vorbã sau nu ºtii sã pui întrebãri, scoate banii ºi rade-o, c-au început sã-mi ghiorãie maþele ºi n-aº vrea sã mã spurc cu sînge de medievalist.» «- Stai, balaure, cã glumeam, ce te superi aºa de repede? ªi, mã rog, de cînd sugeþi ºi sîngele bãrbaþilor?» «- De cînd, de necînd, nu e treaba ta ºi la urma urmei ºi eu glumeam, ca sã zic aºa.» «- Sã revenim la subiect. Ce s-a întîmplat dupã apariþia cãrþii?» «- Ce sã se întîmple... Am evoluat permanent. Mi-am intrat în rol, ca sã zic aºa. M-am conformat cerinþelor, am jucat în mai multe filme, am dat cep mai multor tipese strãineze care umblau cu jugulara la vedere, chestii de-astea simple, locuri comune, cum ar zice vreun critic literar mai scorþos.» «- De ce aþi rezolvat numai tipese de afarã? Ce, româncele n-au sînge-n ele?» «- O-ho-ho, piºicherule... ªi încã în ce hal! Dar pe astea nu poþi sã le prinzi la strîmtoare cã duhnesc a usturoi ºi a barba caprei de la o poºtã, parcã s-ar fi nãscut la Tel Aviv.» «- Sînteþi antisemit?» «- Da de unde! Nevastã-mea dintr-o viaþã anterioarã a fost unguroaicã, copiii mi-au fost combinaþii de n elemente luate cîte k, iar victime am fãcut ºi printre þigãnci.» «- Tot într-o viaþã anterioarã?» «- Sigur, cã acu-s mai pretenþios ºi brunetele astea nu se prea amestecã cu apa, ca sã nu se înece sau sã nu-ºi strice tenul, nu-mi mai amintesc exact.» «- De Iunona Raider ce pãrere ai? A fost bunã?» «- A fost bunã, dar cu alþii, cã pe mine nu m-a lãsat regizorul s-o lucrez cum ºtiu eu, la douã ciocane. Cã ea mi-a ºi zis, între douã scene: «Dracula, m-ai dezamãgit total, numai zvonurile sînt de tine, în realitate nu poþi face faþã unei femei adevãrate...». M-am buzat un pic, dar am respins-o cu eleganþã, cã n-avea cine ºtie ce carne pe ea, iar numai pentru sex nu eram dispus sã stau ca prostu la rînd, cã încãrunþeam acolo. Am lãmurit-o pe loc: «Auzi, pãpuºico, cîte de-astea am dat eu cu roatele-n sus, numai Holiudul ºtie, cã-i plin de lunatice cu ochii zgîiþi dupã, pardon de expresie, sulã.» «- Sînteþi cam vulgar.» «- Doamne fereºte! Muºcã-þi limba, ticãlosule! Cum sã fiu bulgar? N-au fost ºi nici n-ai sã auzi vreodatã de vreun vampaiãr în Bulgaria. Cã ãºtia-s vegetarieni ºi nu cred cã i-ar conveni cuiva sã-ºi înfigã colþii într-o bulgãroaicã hrãnitã cu castraveþi ºi gogonele, ori întrun bulgar îndopat cu ardei iuþi»”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi.) CONTELE DE MONTE-CRISTO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 9 martie 2018
Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR
Scrisorile au rostul lor, dar nu scrise în dorul lelii Trãim vremuri cînd, în orice moment, te poþi trezi jignit, înjurat, ameninþat de persoane obscure, care nu pot respira ºi nici sã-ºi facã siesta de grija altora. Fãrã sã le fi vãzut vreodatã în viaþa ta, sau sã fi avut de-a face cu ele, se iau de tine, ca boala de om sãnãtos. Pentru cã aºa vrea muºchiul lor. ªi de astfel de oameni, cu mintea plecatã cu sorcova, care nu vãd decît negru în faþa ochilor, e plinã grãdina Domnului. Dupã care ne mirãm de unde atîta rãutate!... Ce ar fi rîs hîtrul, fermecãtorul Doru Ion Lazãr, auzindu-ne vorbind astfel... Scriem aceste rînduri, nu sã ne disculpãm, pentru cã nu avem de ce; o facem, însã, din jenã, ca rãspuns la scrisoarea primitã cu ceva vreme în urmã, de la doamna Irina Sãvulescu, din Roman-Neamþ. O bãnuim de intenþii bune, pentru a ne sensibiliza în a nu ne uita apropiaþii, prietenii, colaboratorii. Am dedus acest lucru din primele rînduri, chiar dacã ne bãlãcãreºte ca la uºa cortului... Supãrarea domniei-sale este cum de a apãrut, tocmai acum, în revista „România Mare“ (nr. din 26 ianuarie 2017), în cadrul rubricii de faþã, articolul „Poetul cuvintelor line“. Pentru cei care nu au avut posibilitatea sã-l citeascã, le spunem cã acest articol este dedicat lui Doru Ion Lazãr, plecat la cele veºnice la jumãtatea anului trecut, ºi ne-am gîndit sã-l încredinþãm tiparului la începutul acestui an, pe de o parte, sã-ºi mai aducã aminte de el cei care l-au cunoscut, pe de altã parte, pentru a prezenta scuze familiei sale fiindcã nu am putut participa la ceremonia de înmormîntare, din motive întemeiate... Petiþionara ne trage de urechi, prin cuvinte nedemne de limbajul unei doamne care, probabil, este o bunicã pensionarã, de ce nu am scris pînã acum nimic despre el, de parcã am fi avut vreo obligaþie... Din respect pentru numele celui care a fost Doru Ion Lazãr, pe care niciodatã nu-1 vom uita, îi spunem doamnei Irina cã articolul respectiv, de care el a ºtiut, a apãrut prima oarã în 2014, mult mai amplu, în cartea noastrã „Libertatea gîndului de a scrie” (publicisticã, interviuri, note literare, albume, reviste): 1990-2015, un sfert de veac de literaturã (pag.557-559), cu 3 ani înainte de regretabilul sfîrºit al poetului. Simþindu-se bolnav, mai în glumã, mai în serios, el ne-a rugat ca, atunci cînd nu va mai fi printre noi, sã-l publicãm în revista ,,România Mare”... Ceea ce am ºi fãcut, îndeplinindu-i dorinþa... Îi mai spunem petiþionarei cã Doru Ion Lazãr a luat cunoºtinþã de articol, în ultima perioadã a vieþii sale, ºi din pag. 1 a revistei „Amurg sentimental” (nr. 7, din iulie 2017), iar pagina 9 i-am consacrat-o poeziilor lui, însoþite de fotografia sa, pentru cei 75
,,Uºa, geografia unui spaþiu intim“ Aceasta este tema cãrþii semnate de teatrologul George Banu, care, prin recenta sa creaþie, ne aminteºte cã noi toþi avem de parcurs un astfel de spaþiu intim, zi de zi. Lucrarea „La porte, au coeur de l’intime”, apãrutã iniþial la Paris, a beneficiat de traducerea inspiratã a Ancãi Mãniuþiu, fiind publicatã apoi în limba românã, la Editura Nemira, cu titlul uºor metaforic „Uºa, o geografie intimã”. De precizat cã volumul a fost lansat pe 22 octombrie 2017, în cadrul Festivalului Naþional de Teatru, dezvãluind relaþia obsedantã pe care George Banu, românul originar din Buzãu, o are cu arta plasticã în general ºi cu teatrul în special, fapt care, pînã la urmã, îi defineºte personalitatea. George Banu, plecat de la Buzãu, dupã absolvirea liceului, din poziþia de interpret al unui rol în spectacolul cu piesa „Ecaterina Teodoroiu”, al Teatrului popular local, a ajuns la Paris. Astãzi, este profesor emerit de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle-Paris ºi conduce colecþia „Le Temps du théâtre,” la Editura Actes Sud. Este creatorul unor lucrãri de referinþã consacrate scenei contemporane si principalelor sale personalitãþi. Iatã cîteva titluri: „Nocturne”, „Scena modernã”, ,,Mitologii ºi
de ani pe care îi împlinise cu 4 luni înainte, în februarie 2017 (n. 18.02.1942). Revista i-a fost dusã acasã de un prieten comun. ªi-i mai spunem semnatarei scrisorii cã Doru Lazãr a apãrut, consecutiv, numãr de numãr, la calendarul colaboratorilor noºtri, vreme de ani buni, chiar dacã din cauza stãrii grave de sãnãtate el nu a mai putut participa la nici o ºedinþã de cenaclu... Ne îndoim cã altcineva i-a acordat atîta credit, precum noi, ºi dacã a fãcut-o careva, îi aducem prinosul nostru de mulþumire! Doamna Sãvulescu nu are de unde sã ºtie toate acestea, fiindcã nu face parte din anturajul nostru, ºi chiar dacã ar fi ºtiut, ar fi þinut-o tot pe-a dumneaei, cã aºa sînt unii oameni, mai ales dupã ce trec de o anumitã vîrstã, cã de le intrã o idee în cap, o þin pe-a lor, ºi nu le-o poþi scoate din minte nici cu forcepsul. Doru Ion Lazãr ne-a fost prieten, ºi îl vom pãstra în amintirea noastrã aºa cum l-am cunoscut: bun, generos! Nu înþelegem, însã, de ce petiþionara ne-a scris, fãrã sã spunã cine este ºi cu ce i-am greºit noi. Dacã ar fi citit cu atenþie articolul, ar fi vãzut cã este scris din suflet, iar la subsol, este trecut anul cînd a fost scris. Dupã felul cum pune problema, pe dumneaei nu a interesat-o fondul articolului, ci satisfacþia de a ne jigni, în mod repetat, ca mulþi alþi „binevoitori”, probabil, din vreo frustrare personalã... Ne pare rãu ºi regretãm moartea lui Doru Ion Lazãr, a tuturor cunoscuþilor noºtri, fraþi, surori, rude, dar asta nu înseamnã sã ne transformãm în bocitoare sau scriitori de necrologuri. Vorba ceea, morþii cu morþii, viii cu viii! Lui Doru Ion Lazãr, ca ºi în cazul altor colegi din cenaclu, la vremea respectivã, creºtineºte, i-am pãstrat un moment de reculegere ºi l-am evocat aºa cum am crezut de cuviinþã, ºi nu doar în cadrul cenaclului, ci ºi cu alte ocazii. Ar fi bine ca doamna Irina sã-ºi cearã iertare în faþa icoanei, iar dacã vrea sã se bage în seamã, nu are decît, dar nu pe spatele muncii unor oameni... E pãcat pentru memoria unui om credincios, precum a fost dragul nostru coleg, Doru Ion Lazãr. În concluzie, dacã nu-i face plãcere sã ne citeascã pentru cã, zice dumneaei, scriem ca niºte „farisei”, aºa cum se procedeazã în cazul TV, unde, atunci cînd nu-þi place o emisiune, poþi schimba postul butonînd telecomanda, ºi în cazul presei tipãrite, are posibilitatea sã-ºi aleagã publicaþia pe care ºi-o doreºte, cu scrieri care sã vibreze cu gustul sãu... Cã ºi în oraºul Roman, probabil, tarabele sînt pline cu reviste de toate soiurile, ºi are de unde sã aleagã. Fie aceste rînduri un pios omagiu pentru Doru Ion Lazãr, asigurîndu-1, acolo unde este, cã ne rugãm ca Dumnezeu sã-l aibã în grija Sa, iar doamnei Irina îi adresãm rugãmintea sã ne scuteascã, pe viitor, de a ne mai trimite scrisori, pentru cã nu le vom mai lua în seamã. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” miniaturi”, ,,Shakespeare - lumea-i un teatru” etc. Un autor despre care, în momentul de faþã, se poate afirma, fãrã teama de a greºi, cã este unul dintre cei mai mari teatrologi ai lumii, precum ºi unul dintre marii specialiºti ai artelor. Un român cu o carierã impresionantã, care ºi-a dedicat opera criticã regiei moderne ºi figurilor ei exemplare: Brook, Strehler, Grotowski º.a., reuºind sã se impunã la vîrful culturii uneia dintre cele mai civilizate þãri occidentale, Franþa. Suficient sã amintim cã este distins de trei ori cu Premiul pentru cea mai bunã carte de teatru în aceastã þarã, cu Premiul de excelenþã UNITER, Premiul Prometeu 2007. De asemenea, este preºedinte de onoare al Asociaþiei Internaþionale a Criticilor de Teatru, doctor honoris causa al mai multor universitãþi europene, membru de onoare al Academiei Române ºi deþinãtor (2014) al Marelui Premiu al Academiei Franceze. „Uºa, o geografie intimã” nu e o carte oarecare, ci una specialã, încãrcatã de simboluri ºi semnificaþii; ea se constituie într-un admirabil discurs despre rolul uºilor în picturã, în piesele de teatru, un elogiu adus acestui element arhitectural important, cãruia, cel mai adesea, nu-i acordãm atenþia cuvenitã, încît, uneori, pînã sã începi lectura, e aproape imposibil sã-þi imaginezi cã unui obiect aparent neînsemnat i se pot atribui atîtea elemente latente, în corelare cu opera de artã. Aºadar, obiectul intim supus analizei este uºa, care, în viziunea lui George Banu, capãtã numeroase sensuri, fiind nelipsitã, cu precãdere, în literaturã, picturã ºi teatru, fie cã ne referim la Rembrandt ºi la Velazquez, la Strindberg ºi Kafka, ori la Salvador Dali, Hammershoi, Hooch, Munch, Antoni Taulé º.a. „Uºa deschisã ºi uºa închisã – accentueazã autorul – se asociazã precum yin ºi yang, principii complementare, amîndouã necesare, inseparabile. Descoperim însã frecvent uºa întredeschisã, care salveazã indecizia, cãci nu constituie o sintezã liniºtitoare, ci confirmã mai degrabã coabitarea posibilã a contrariilor”.
1-8 martie este perioada din an în care, conform tradiþiei, românii îºi sãrbãtoresc, cu mai multã grijã ºi preþuire, femeile din viaþa lor: mamele, bunicile, soþiile, logodnicele, fiicele, surorile, colegele. ,,Mama ºi copilul”, de Nicolae Tonitza, este tabloul pe care revista noastrã l-a ales pentru a aduce, ca la fiecare început de primãvarã, un omagiu femeii românce, o eroinã a Istoriei.
Poem pentru Doina Badea Printre cîntãreþii români De muzicã uºoarã, Doina Badea a strãlucit Prin vocea ei de o nobilã calitate, Care ni se înfãþiºa adesea Ca un ,,tunet catifelat” ªi de un dramatism emoþionant, Reliefînd o dureroasã expresie; Dar, cînd talentul ei A scãpat de sub tirania Rãscolitorului ei ,,belcanto”, În arta solistei, Tainic, dar trainic, S-a nãscut un miºcãtor lirism, De parcã Doina Badea Ne-ar fi spus,
În abia ºoptite nuanþe: ,,Iveºte-te, ninsoare, Pe frunþile de crin”... În secþiunile lirice Ale artei sale, Ea parcã înalþã un imn, senin Ca hrisalida luceolei Din ,,Calea Lactee”, Reginei florilor ,,Cu chip de orhidee”... DORU POPOVICI
Cartea lui George Banu poate fi privitã ºi ca un veritabil eseu, structurat în patru pãrþi: 1. Amprente ºi frontiere; 2. În inima spaþiului intim; 3. Melancolia spaþiului intim; 4. Dincolo de spaþiul intim. La rîndul lor, aceste titluri se divizeazã în ºase, nouã, ºapte ºi, respectiv, opt subtitluri, ceea ce înseamnã un total de 30 microeseuri, ilustrînd tot atîtea imagini ce ne poartã prin spaþiile secrete ale teatrului ºi ale picturii, iar autorul, specialist desãvîrºit, încearcã astfel sã desluºeascã pentru noi o galaxie de simboluri subtile ºi surprinzãtoare, care emanã dintr-un obiect aparent banal: uºa! George Banu îºi începe ºi îºi încheie romanul simetric: cu mãrturisiri. Prima, impregnatã de un onirism impur, autodeclarat, ce dã impresia unei oscilaþii perpetue între visurile lui Proust, descrierile minuþioase ale lui Balzac ºi ceþurile din romanele poliþiste ale lui Simenon, toate marcate de teama de a nu gãsi - la întoarcerea acasã - uºa ferecatã. Cea de a doua mãrturisire, oarecum contrapuncticã, seamãnã cu un fel de „revenire pe pãmînt”. „Astãzi - subliniazã autorul - ºtiu cã uºa sau poarta trebuie închisã, nu pentru a mã proteja [...], ci pur ºi simplu pentru a pleca. E timpul sã trag poarta dupã mine. Pentru ca cercul sã se închidã, ºi alþii sã poatã sã o ia de la capãt. Se cheamã «cea din urmã poartã»”. Poarta, ni se sugereazã, este ºi rãmasbun ºi, poate, trecere înspre un anume orizont. Ea este un prag propice metamorfozei contrariilor. Ieºim ºi intrãm! Intrãm ºi ieºim! Întotdeauna ne vom afla în faþa sau în spatele unei uºi/porþi, ceea ce dezvãluie relaþia noastrã cu interiorul sau exteriorul. Dar, spunea Maeterlinck, „lumea nu se opreºte în pragul uºilor”. IOAN STOICA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 9 martie 2018
Polemici Controverse
MAREªALII ROMÂNIEI (2) – Trei dintre fãuritorii României Mari – II. Mareºalul Prezan „Generalul Prezan (...) este un simbol - de muncã, de patriotism, de credinþã neclintitã, de sacrificiu ºi, mai presus de toate, un exemplu de caracter ales, de cinste desãvîrºitã ºi de rarã modestie”. Iatã cuvintele unuia dintre cei mai apropiaþi colaboratori ai generalului Prezan, din timpul primului rãzboi mondial, ºi în acelaºi timp un apropiat ºi statornic prieten al sãu, Ion Antonescu. Constantin Prezan s-a nãscut la 27 ianuarie 1861 ºi a murit la 27 august 1943. A fost absolvent al ªcolii Speciale de Artilerie ºi Geniu din Bucureºti (1883) ºi al ªcolii de Aplicaþii de Artilerie ºi Geniu din Franþa (Fontainebleau, 1886). Subsumat eforturilor generale ale gîndirii militare ale vremii, în vederea satisfacerii unor lucrãri consacrate menþinerii neºtirbite a independenþei statului român, fortificãrii teritoriului naþional ºi pregãtirii întregului potenþial militar al þãrii, Constantin Prezan s-a remarcat încã de tînãr prin activitatea sa ca ºef de sector, în cadrul construcþiei forturilor pentru asigurarea apãrãrii Bucureºtilor. Corect ºi de o înaltã moralitate, lipsit de ambiþii sau fãþãrnicie, sincer cu subordonaþii, dezinteresat pînã la sacrificiu, urmãrind numai preocupãrile sale militare în serviciul oºtirii ºi þãrii – acestea sînt calitãþile celui care, în vara anului 1914, se gãsea la comanda Corpului 4 Armatã Iaºi. În acelaºi an, este mutat, la Statul sãu Major, comandantul escadronului de elevi de la ªcoala de cavalerie din Tîrgoviºte, tînãrul cãpitan Ion Antonescu. Declanºarea primului rãzboi mondial îl gãseºte pe Constantin Prezan ca general de divizie, la comanda Armatei de Nord, participînd la luptele pentru eliberarea Transilvaniei. În aceastã funcþie, ca ºi în cea de comandant al Grupului armatelor de Sud, în timpul luptelor de pe Neajlov ºi Argeº, generalul Prezan face dovada calitãþilor sale eminente de militar ºi om. Dupã retragerea armatei în Moldova, în toamna anului 1916, este numit în fruntea Marelui Cartier General român, avînd misiunea dificilã ºi plinã de rãspundere a refacerii, reorganizãrii, dotãrii ºi instruirii trupelor, copleºite în confruntãrile cu forþele mereu împrospãtate ale Puterilor Centrale. Devotat exclusiv îndeplinirii atribuþiilor ce-i reveneau, cu cadre
PAGINI DIN ISTORIA PÃDURII ROMÂNEªT
CODRUL FRATE CU ROMÂNUL (2) Într-o vale lungã ºi strîmtã (2) Aci, în drum spre casã, pe cînd armata ungureascã se angajase într-o vale lungã ºi strîmtã, cu coastele repezi acoperite de pãdure, ostaºii lui Basarab, care ocupaserã înãlþimile ºi închiseserã cu ºanþuri ºi valuri de pãmînt atît ieºirea, cît ºi intrarea vãii, au început sã prãvãleascã bolovani ºi copaci tãiaþi ºi sã tragã cu sãgeþile în grãmadã. Prãpãdul a þinut patru zile (9-12 noiembrie 1330). A cãzut atunci mulþime nenumãratã din ostaºii lui Carol Robert; s-a pierdut sigiliul regatului; regele însuºi, ca sã scape, ºia schimbat hainele cu unul din credincioºii sãi ºi abia a putut ieºi, aºa, neobservat, din vãlmãºagul acela. O pradã foarte bogatã a cãzut în mîinile ostaºilor munteni. ªtim toate aceste amãnunte dintr-o cronicã ungarã contemporanã, numitã – datoritã miniaturilor care-i împodobesc textul ºi din care douã se referã chiar la luptã - Chronicon Pictum Vindobonense („Cronica pictatã de la Viena”). Cronicarul byzantin Laonic Chalcocondil, povestind rãzboiul lui Baiazid cu Mircea cel Bãtrîn – nu se poate preciza dacã e vorba de rãzboiul din 1394 sau de cel din 1400 - spune cã dupã ce Mircea a pus în siguranþã femeile ºi copiii în munþi, „dupã aceea se þinea ºi dînsul cu armata pe urma lui Baiazid prin pãdurile de stejar ale þãrii, care sînt multe ºi acoperã în toate pãrþile þara, sã nu fie uºor de umblat pentru duºmani ºi nici lesne de cucerit”. O altã mare luptã datã la adãpostul pãdurii a fost aceea a lui Bogdan voievod, tatãl lui ªtefan cel Mare, împotriva polonilor care voiau sã readucã domn în Moldova pe
puþine ºi lipsuri materiale nenumãrate, insuflînd subordonaþilor energie ºi dragoste faþã de armatã ºi þarã, generalul Prezan reuºeºte reînvierea armatei române, pe care, apoi, o conduce în epopeea luptelor sîngeroase din vara anului 1917, de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz. Împotriva dorinþei sale ºi în plinã vigoare, Constantin Prezan este nevoit sã pãrãseascã, în 1918, cadrele active ale armatei, retrãgîndu-se la Suhuleþ-Schineta, proprietatea sa din Moldova. Toamna anului 1918 readuce speranþa eliberãrii þãrii, datoritã începerii ofensivei trupelor Aliate, care rup frontul de la Salonic ºi înainteazã victorioase cãtre Dunãre. Armata românã este din nou mobilizatã ºi, pentru a doua oarã, la comanda Marelui Cartier General este adus generalul Prezan. Între 1918 ºi 1920 reorganizeazã din nou armata, conduce nemijlocit trupele în lupte, iar istoria, aºa cum spunea amintitul sãu colaborator ºi prieten Ion Antonescu, „va stabili cît de mult þara datoreazã acþiunii sale personale, hotarele ei de astãzi – pentru a ocupa ºi organiza noile teritorii bîntuite de anarhie; a apãrat Basarabia; iar la vest, a împlîntat steagul nostru victorios la Budapesta”. Acest devotat ºi credincios ostaº al þãrii, pãrtaº nemijlocit la înfãptuirea visului de veacuri al neamului, sub voinþa cãruia armata românã cucerise singura capitalã duºmanã în care instaurase ordinea ºi liniºtea, sosea la Bucureºti, singur, fãrã nici o primire din partea autoritãþilor civile care ocupau dregãtoriile statului. Era nefiresc pentru acea vreme ca un oºtean cinstit, devotat pînã la sacrificiu faþã de Þarã ºi Neam, sã nu trezeascã instinctele inumane de duºmãnie ºi invidie. ªi dacã în valoarea în sine a generalului nu se putea lovi, a fost atacat Marele Cartier General, instituþia în fruntea cãreia acesta se gãsea. În primãvara anului 1920, ca urmare a pãcii încheiate, armata românã din Ungaria este retrasã pe linia de demarcaþie fixatã. Marele Cartier General român este desfiinþat. El, soldatulMAREªAL, a ºtiut sã rãmînã, ºi atunci, ca ºi azi, simplu ºi modest ºi, din pãcate, nemeritat uitat de semenii lui. (va urma) Cãpitan de rangul I (r), ing. PAUL MALTOPOL (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 29 noiembrie 1991) Alexandru voievod, devotat lor. Ea a avut loc, la 6 septembrie 1450, în Codrul Crasnei, marea pãdure ce se întindea la sud de Vaslui, în preajma localitãþii Crasna. Drumul pe care venea oastea polonã trecea prin aceastã pãdure; aici i-a aºteptat oºtirea lui Bogdan. Iatã ce povesteºte cronica moldoveanã: „Deci cînd au fost la mijlocul pãdurii, fãcut-au nãvalã oastea lui Bogdan vodã la carele leºilor, ci apãrîndu-se, leºii abia au scãpat cu multã pagubã ºi peire. Deci vrînd sã intre ºi cealaltã oaste leºeascã, atuncea s-au ivit toatã oastea lui Bogdan vodã cu multe steaguri ºi buciume ºi fãrã cãlãrime, multã pedestrime. Vãzînd aceasta, leºii s-au tocmit de rãzboi ºi au bãgat în mijloc pe Alexandru vodã (...) ºi s-au bãtut mai înainte de apusul soarelui pînã au înnoptat, perind de amîndouã pãrþile, pînã au nãvãlit ºi gloatele de pedeºtri, cari au fãcut la strîmtoare mare moarte în leºi, tãind cu coasele vinele cailor; unde hatmanii leºeºti, vrînd sã îmbãrbãteze pre ai sãi, ºi-au pus ºi ei capetele, ales Piotru Odrivoz ºi Nicolae Porava ºi Buciaþskii”. Meritã sã fie subliniatã precizarea cronicii privind oastea lui Bogdan vodã: „fãrã cãlãrime, multã pedestrime”. Cãlãrimea nu era de folos în lupta în pãdure; nu se putea miºca uºor, nici desfãºura, iar un atac grupat era imposibil din cauza copacilor. În schimb, pedestrimea, luptînd la adãpost, trãgînd cu arcul, apãratã de trunchiurile copacilor, era redutabilã ºi avea un net avantaj asupra adversarului. La lupta de la Crasna credem cã a luat parte ºi fiul lui Bogdan, tînãrul ªtefan care, dupã ºapte ani avea sã ocupe tronul Moldovei; el îºi va aduce aminte de lupta din tinereþe cu prilejul rãzboiului pe care-l va purta el însuºi cu polonii, în 1497, rãzboi în care va aplica o metodã similarã, devenitã clasicã. (va urma) Acad. CONSTANTIN C. GIURESCU (,,Magazin Istoric”, martie 1975)
Apariþii editoriale
Semnalãm apariþia Almanahului literar 2018, al Editurii ,,Amurg sentimental”, din Bucureºti, care conþine creaþii ale autorilor publicaþi în cadrul editurii ºi revistei omonime, în perioada 20102017, precum ºi ale altor autori de la diverse publicaþii ºi edituri. Un exemplar al acestui volum, dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie – 1918-2018, ne-a fost oferit de cãtre preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”, din Bucureºti, un statornic colaborator al revistei noastre, împreunã cu aceastã dedicaþie: ,,În amintirea ºi respectul memoriei celui care a fost Corneliu Vadim Tudor – o enciclopedie a naþiunii române, exprimîndu-mi regretul cã nu va fi prezent la Centenarul Marii Uniri... ªi nici la sãrbãtorile prilejuite de marele eveniment. Dumnezeu sã-l vegheze în cerurile Lui cu luminã. Ion Machidon, 14 februarie 2018”. Vasile Cerlincã, un vechi ºi loial susþinãtor al fenomenului ,,România Mare”, corespondent activ al revistei noastre ºi membru de frunte al partidului, a publicat recent un volum de AFORISME, parte din ele, culese ºi selectate din repertoriul mondial de maxime ºi cugetãri, iar altele, fiind citate din opera marelui dispãrut al culturii române, Corneliu Vadim Tudor, o personalitate care l-a marcat profund pe autorul prezentului volum. Un exemplar al vastei lucrãri a fost oferit fiicelor Tribunului, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Dãruiesc aceastã carte, din toatã inima, celor douã domniºoare, Lidia ºi Jeni Vadim Tudor, în semn de preþuire ºi respect. Cu mult drag, Vasile Cerlincã. Suceava, februarie 2018”.
Tribunule
ªtii de ce în veci Te vom iubi, Vadim? Cãci þara asta Sfîntã Nu-i numai pentru hoþi, Ci România Mare-i, O þarã pentru toþi.
Noi te iubim, Vadime ªi-acum cã ai plecat Într-o lume în care Tu liniºte-ai aflat. Acolo unde eºti E-o lume mult mai bunã ªi-acolo vei primi O veºnicã cununã. Noi te iubim, Vadime, ªi ºtim c-acolo sus Tu eºti cu Dumnezeu ªi cu Hristos Isus. Cu toate cã noi toþi Nevoie-aveam de tine
Pentru tine-i mai bine-acolo Acolo-i mult mai bine. Te-a iubit Mureºul ºi Oltul ºi te-a iubit ºi Marea ªi Alba te iubeºte ºi Iaºul, Craiova, Timiºoara ªi te-a iubit þãranul ªi-ntreg poporul nostru Ce dupã ce-ai plecat, Nu-ºi mai gãseºte rostul. În scurta ta viaþã, Ai creionat destine, De-aceea te iubim, ªi te-om iubi, Vadime. Cpt. (r) dr. PAVEL MOLDOVAN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 9 martie 2018
Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (63) Enigma ceþii Mereu am privit lumea prin oglinda de cristal, crezînd într-o imagine realã, cînd, de fapt, lumea-i convexã ºi concavã. Lumea se aseamãnã cu un mãr frumos, în interior gãunos. ªi viermele roade, roade, pînã ajunge la coajã. Lumea pare a fi enigma ceþii, fiind foarte greu sã descifrezi mersul vieþii. Inima mi-am îmbrãcat-o într-o armurã care mi-a fost scut în faþa vîntului ce mereu m-a bãtut. Apusul meu se-ntoarce în Rãsãrit mereu, cãutîndu-mi amintirile pe culoare de stele, pentru a spune cuvinte nerostite înainte. Amintirile încep ºi se sfîrºesc în rãdãcinile vieþii, din izvor de vise tainic aprinse, tainic stinse, mereu aprinse ºi mereu stinse în Primãvarã, Varã, Toamnã, Iarnã, în Universul creat dupã un tipar milenar, rotund: Soare, Lunã, Stele, Pãmînt. Toate se rotesc ºi nu greºesc, traseul lor e stabilit fãrã-nceput, fãrã sfîrºit, iar noi trecem încet în viaþa de Apoi. Fiecare avem perioade care ºi-au lãsat amprenta asupra existenþei noastre. Amintirea lor ne urmãreºte tot restul vieþii. Am avut parte de experienþa celui de al II-lea rãzboi mondial, în care s-au comis acte de o rarã violenþã, fãrãdelegi la scarã mare, prima jumãtate a Secolului XX intrînd în istorie drept cea mai sîngeroasã perioadã a tuturor timpurilor: douã pustietoare conflagraþii mondiale, soldate cu zeci de milioane de victime. Acum, cînd lumea se luptã pentru avere ºi putere, cine îºi mai aminteºte de manevrele surprinzãtoare ale armatei române care, în rãzboi, i-a gãsit pe nemþi nepregãtiþi, provocîndu-le pierderi grele? Au fost luaþi prizonieri 56.455 de soldaþi, 14 generali ºi 1.421 de ofiþeri germani. Au fost capturate 222 de avioane de luptã ºi 438 de nave maritime ºi fluviale. Pînã la 25 octombrie 1944, armata românã a curãþat aproape întreg teritoriul României de unitãþile ger-
mano-maghiare. Pe frontul de vest, armata noastrã a pierdut 4.933 de ofiþeri, 4.789 de subofiþeri ºi 158.869 de soldaþi. Acþiunile de vitejie ale Armatei Române au fost citate în repetate rînduri de generalissimul Stalin, iar Regele Mihai I a primit din partea acestuia cea mai mare decoraþie sovieticã, ,,Victoria”, pentru actul curajos din politica României, care a marcat ruptura de Germania hitleristã ºi alierea cu Naþiunile Unite. ªi asta, în momentul în care nu se precizase clar înfrîngerea Germaniei. Întoarcerea armelor de cãtre români – avea sã declare Hitler – a fost o loviturã la fel de grea ca înfrîngerea de la Stalingrad. Paºii istoriei trec prin anotimpuri, ºi fiecare avem de dus, singuri, cîte o cruce, de la Rãsãrit la Asfinþit, pe Cruce cãutîndu-L pe Fratele Ceresc. Dar, Doamne, dacã ne eºti Frate, de ce Te ascunzi atît de departe? De ce, de peste douã mii de ani, n-ai deschis mãcar un minut Poarta din Cer, sã Te arãþi din mister? Poarta Iadului s-a deschis, ºi toþi demonii au nãvãlit pe Pãmînt. Pe unii Fraþi ai Tãi, demonii i-au fãcut atît de rãi... Cele ºapte daruri ale Duhului Sfînt (Înþelepciunea, Înþelegerea, ªtiinþa, Sfatul, Pietatea, Tãria, Frica de Dumnezeu) au fost luate de vînt. Iar Tu, Doamne, Þi-ai ascuns Faþa de la noi ºi ne-ai lãsat pradã demonilor. Unii fraþi, peste mãsurã de bogaþi, în Forumul cel mai înalt din þarã se fac unul pe altul de ocarã, în timp ce fratele cel sãrac se declarã fericit pentru firimiturile rãmase de la masa celui bogat, sperînd mereu în bunãtatea lui Dumnezeu. ,,Cereþi ºi vi se va da, bateþi ºi vi se va deschide!”. Urechile rãmîn, însã, surde, omul sãrac fiind fericit cã, în cele din urmã, cel bogat va ajunge-n Iad, iar el, fiind sãrman, va ajunge-n Rai. Tristã consolare pentru cei ce rabdã de foame, în timp ce aleºii noºtri, cei care ne hotãrãsc soarta, se lãfãiesc. Pãianjenul a þesut în mreajã de mãtase lespezile de piatrã pe care sînt scrise cele 10 Porunci. Observînd pe spatele lui o cruce, omul sãrac rãmase mirat: ,,Iatã, pãianjenul s-a încreºtinat!”. Ce trist, pe Cruce a rãmas doar umbra lui Christ... (va urma) LILIANA TETELEA
Într-un prim impuls, vrea sã meargã în Champagne ºi sã-1 ucidã cu mîna ei pe general. Prietenii soþului, soldaþi aflaþi în permisie, o conving sã renunþe la aceastã idee. Ea trebuie Generalul ordonã un spectacol sinistru (2) sã-i spele onoarea. Metodic, cu rãbdare ºi deloc agresivã, întocmeºte un Cinci membri ai tribunalului, fãrã sã mai analizeze situ- dosar impecabil construit. Bate la toate uºile, inclusiv la cea aþia, fãrã sã înþeleagã ce ºi cum, decid ca 18 oameni din a ministrului André Maginot. Nimic nu o poate opri. Liga companie, aleºi la întîmplare, sã fie fãcuþi responsabili pen- drepturilor omului, apoi Asociaþia foºtilor combatanþi îi vor tru nesupunerea camarazilor, între care cei patru caporali, sprijini demersul. Între timp îºi vede de ºcoalã. Este la fel de Maupas, Girard, Lefoulon, originari din departamentul La iubitã de copii ºi admiratã de pãrinþi. Numele soþului ei va Manche, ºi Lechat, din Ille-etfi scris pe monumentul consacrat Vilaine (Bretania). Aceºtia sînt exemorþilor din comuna lor. Deocutaþi de soldaþi din propria comcamdatã. Oricum, el nu este între panie, cu un ritual de-a dreptul barprimii reabilitaþi. Vor fi alþii. Se bar. Era 17 martie 1915. opune ministrul Instrucþiei Vestea se duce repede, soldaþii ºi Publice, ºi nici Curtea de Casaþie ofiþerii îi scriu lui Blanche cã soþul ei nu-ºi dã verdictul. Blanche este demn de toatã stima ºi o asigurã împrãºtie în tot departamentul cã sînt gata sã depunã mãrturie, scrisoarea de refuz pe care a atunci cînd, ºi dacã, va fi necesar. primit-o. Foºtii combatanþi sînt Blanche nu înþelege încã despre ce indignaþi. Sindicatul învãþãtorilor este vorba. Nici nu ºtie cã soþul ei a din departamentul La Manche fost împuºcat de ai lui. Dupã cîteva înfiinþeazã, în 1922, „Comitetul zile o anunþã preotul, care are inforMaupas” pentru reabilitare. maþii sigure de pe front ºi care îi Théophile ºi Blanche Maupas Dupã ce intrã în vacanþa mare, înmîneazã ºi cîteva obiecte ale soþuBlanche þine conferinþe ici ºi colo, lui, între care fotografiile ei ºi ale fetiþelor, pe care Théophile le-a avut asupra lui. Despre relateazã cazul, aratã documentele, fiind sprijinitã de foºti tragedia martirilor de la Souain va afla apoi toatã þara, pen- combatanþi, care povestesc despre condiþiile vieþii de front. tru cã soldaþii au scris acasã familiilor. Mulþi vin sã o Prima etapã este reînhumarea caporalului, moment care va întãreascã pe Blanche. Îl cunoºteau pe profesor, îl apreciau. sensibiliza opinia publicã. Foºtii combatanþi sînt toþi Erau siguri cã n-ar fi fost în stare de un act de laºitate. ªi prezenþi, pentru a da greutate ºi solemnitate momentului. superiorii ei de la ºcoalã aflã despre caz. O ºansã! În alte Mama ºi cele douã fiice orfane se aflã în cortegiu, urmate de sate din nordul þãrii, alte femei asemenea ei, cu soþi uciºi „în celelalte trei vãduve ale caporalilor împuºcaþi. chip de exemplu”, sînt hulite de compatrioþi, mai ales de cei În 1925 se înalþã o stelã funerarã în comuna Sartilly, din ai cãror fii, soþi ºi fraþi luptau pe front. Respinºi de comuni- La Manche, în memoria celor patru caporali. Dar lupta ei tate sînt ºi copiii lor, care rãmîn într-un fel de carantinã în avea sã mai dureze încã 19 ani. Curtea de justiþie militarã se curtea ºcolii. va pronunþa la 3 martie 1934: „Ordinul de atac dat în 1915 era irealizabil”. Cei patru sînt reabilitaþi. Blanche va mai gãsi Demersuri tenace ºi eficiente puterea sã scrie ,,Le Fusillé” (Împuºcatul), volum publicat în Ceea ce n-a fost nici pe departe cazul lui Blanche. 1934, pentru a face cunoscut calvarul acelor militari, în 1915. Apoi se va liniºti. Va lucra la catedrã cu aceeaºi pasiune Preotul îl cunoºtea pe domnul Maupas. La prima predicã duminicalã, el a cãutat sã o compãtimeascã pe doamna (pînã la pensie, în 1938), se va recãsãtori, în 1939, iar la învãþãtoare ºi sã-ºi îndemne enoriaºii sã se roage pentru Sartilly, o ºcoalã va purta numele acestei tenace ºi nebiruite reabilitarea acestui om, care luptase ºase luni în tranºee. Antigone. În comuna Bréhal, fief-ul primarului-caporal, o În februarie 1916, generalul Réveilhac ºi-a pãrãsit pos- stradã se numeºte ,,Théophile Maupas”. tul. Avea 65 de ani. Mareºalul Joffre scria despre el cã pãrea Sfîrºit la limita forþelor fizice ºi intelectuale. Ce face Blanche? FLORENTINA DOLGHIN
În numele soþului (2)
CIOBURI DE GÎNDURI
Cerc magic... (Cîntece de dincolo de tine) Iubito, iatã, mîine, oricum va fi sã fie Voi fi mai sus de vinã ºi orice îndoialã, Cum e un prunc ce ºtie a doua zi de ºcoalã Cã nu-i sfîrºitul lumii sã spui o poezie. ªi-atîta cît în sensuri... mi-e dat din veac sã-mi fie, Nu voi cerºi din noapte vreun drept de autor, Revendic însã-n lacrimi ºi-un colþ de veºnicie Prin care-alergi frumoaso cu tragicul meu dor. Revendic ºi lumina ºi ochii tãi de ceaþã ªi lumea ca minune, ºi moartea ca o viaþã. ILARION BOCA, 21 februarie 2018
Mãrãºeºti Acolo, lîngã piatra neagrã A monumentului de foc, Se prind în fapt de searã Eroii într-un aprig joc!
Auzi urale nesfîrºite Ce vin în valuri pe Siret ªi zvon de sãbii ascuþite Din vremea marelui Mehmet Acolo, lîngã piatra vie, Pãmîntul oase-a prefãcut ªi stelele stau mãrturie La Statul nostru renãscut. Acolo-n cîmp la Mãrãºeºti Simþim de glorii româneºti! FLORIN IORDACHE
Bate viscolul cu noaptea în fereastrã
Bate viscolul cu noaptea în fereastrã, luna i-a alunecat pe lîngã mîini, de-o sã fie iarnã-n spaima noastrã coace din zãpadã niºte pîini Sã hrãnim, iubito, fiarele pãdurii, le e foame, ºi-au ieºit din minþi, colþii le-au crescut în cerul gurii ºi-ar muºca cu poftã din pãrinþi Sã aducem pacea mondialã nopþilor crescute în þesuturi, cîntã blues-uri cîntãreaþa chealã ºi se-aprind ninsorile pe ruguri
Bate viscolul cu noaptea în fereastrã stalagmitele se sinucid în grup, mîna lor prelungã ºi albastrã îmi aºazã inima în trup. ADI SFINTEª, 16 februarie 2018
Nosce te ipsum
Rãstignit într-o mare de grîu, am înþeles pîinea cea spre fiinþã; Rãstignit în fiinþã, am înþeles
marea de grîu;
În înþeles rãstignit, Crucea mi-a fost înþeles ROMAN FORAI
„ROMÂNIA MARE“
P Po o ll e em m ii c c ii Defãimarea României, o datorie a românilor înstrãinaþi (urmare din pag. 1) De fapt, sînt niºte biete plante puse în vazã, care se bucurã cã nu mai simt furtunile de afarã... dar de fapt trãiesc dezrãdãcinate, doar pentru cã li se pune conservant în apã. Dar, lucrarea este mai complicatã - personajul ãsta, Alexe, la fel ca Macovei, Sabin Gherman ºi alte figuri sinistre, face parte dintr-un curent (ideo)logic pentru care nici o instituþie, administrativã sau spiritualã „nu e þara”. Ei încearcã sã inducã o concluzie: guvernul e împotriva þãrii, parlamentul ºi partidele clasice, biserica naþionalã, tradiþia... ONG-urile finanþate de Sörös sînt þara, manifestaþiile anarhice sînt þara, minoritãþile de toate genurile sînt þara. Majoritatea – care susþine familia tradiþionalã, biserica sau figurile istoriei ºi culturii naþionale – ei bine, aceastã majoritate este „manipulatã, retrogradã, comunistã, imbecilã” etc., etc. La fel cea care voteazã... aºa cum vrea ea, nu cum vrea Occidentul; majoritatea care a votat PSD, precum cea care votase PRM pe vremuri, este retrogradã, este „bunã doar moartã” – da, s-a spus ºi aºa ceva! Vã daþi seama cã în România noastrã – a noastrã! – 120 de copii au fost duºi sã vadã un film cu homo? Cã Muzeul Þãranului Român este loc de difuzare a producþiilor cinematografice care promoveazã homosexualitatea? Pe posturi TV se exprimã liber personaje care vorbesc de autonomie, gen tuciuriul Sabin Gherman, frustraþi ca Lucian Mîndruþã? Religia e terfelitã la scenã deschisã, fapt care nu mai mirã pe nimeni... Sînt mii de preoþi care aduc liniºte ºi bucurie în comunitãþi, în schimb douã – trei excepþii nefericite sînt promovate peste tot, la toate orele de mare audienþã! Ca om de presã vã spun cã nu doar din cauza audienþei... dar ce sã faci dacã se permite existenþa unor televiziuni care primesc bani din surse necunoscute, care nu plãtesc statului taxe, impozite - ºi care sînt tribuna celor mai josnice atacuri antinaþionale. Acum cîteva luni, citeam un articol, bine promovat, care vorbea de „un criminal în fruntea Uniunii Scriitorilor”. Nu, nu era vorba de Nicolae Manolescu – ci de Mihail Sadoveanu. Da, „Ceahlãul literaturii române”, cel care ne-a dat eroii copilãriei ºi ai adolescenþei, cel care ne-a fãcut sã iubim istoria – acesta e „criminalul”. Motivul? Denigrarea, pînã la desfiinþare, a perioadei comuniste. Zilele trecute a sosit un trimis al Europei – a venit sã facã „dreptate”, adicã sã ia de urechi guvernul României. De fapt, olandezul Timmermans a venit cu un scop vechi al Olandei – portul Constanþa. Iar accesul în Schengen ºi alte chestiuni pentru care ne luptãm ca nebunii este definit de întrebarea la care ar trebui sã rãspundã liderii Coaliþiei, una cît se poate de serioasã: va fi România de accord sã cedeze controlul asupra portului Constanþa pentru a-ºi asigura protecþia puternicei Olande ºi a oamenilor sãi, plasaþi în poziþii-cheie ale structurilor europene? Iar asta e valabil peste tot. România nu mai e de capul ei. În nici un domeniu. Þuþea „a participat la spolierea a sute de mii de evrei”, scrie acel zmîngãlici mai sus citat. Contrar obiceiului, voi încheia citînd un ziarist român - ºi el plecat din þarã, dar nu definitiv, ci temporar, nu în Vest, ci în Est, în îndepãrtata China. Închei deci cu acest text concluziv al lui Daniel Tomozei, jurnalist la Radio China, stabilit la Beijing. „Analfabeþii sociali calcã în picioare profesorii universitari, repetenþii morali clameazã ºi lanseazã apeluri pentru lichele. Totul în numele Democraþiei, sistem care îºi aratã limitele în absenþa decenþei ºi mãsurii. Pentru cã în absolut orice ar trebui sã existe o limitã”. Nu închei cu celebrul „Cine þine cu strãinii,/ Mînca-i-ar inima cînii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ ªi neamul nemernicia”. Nu, fiindcã asta vine de la sine, nu de la mine. E Eminescu, adicã România.
Pag. a 7-a – 9 martie 2018
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Rãzboiul pentru Adevãr Imediat dupã Revoluþie, România a fost atacatã informaþional, pe diverse nivele, pornind de la banalul „nu ne vindem þara” ºi ajungînd, acum, în prezentul pre-apocaliptic al rãzboiului fierbinte cu Rusia. Pentru a distruge România, a fost nevoie de puþin timp ºi ceva presã favorabilã. Opinia publicã a fost încãtuºatã în propria teamã, iar responsabilitatea ei a fost transferatã unor grupuri bine definite, intelectuale, irigate financiar de cãtre cei interesaþi. Este simplu ºi eficient, dat fiind faptul cã, în prezent, România nu mai este un stat, conform Constituþiei, ci doar o þarã teleghidatã de la distanþã de cãtre personaje care nici nu vor exista vreodatã oficial, ºi asta pentru cã ele sînt cele care scriu istoria de fapt. Democraþia româneascã, în aceºti 28 de ani de existenþã, a reuºit sã distrugã prin lovituri precise însãºi identitatea noastrã, ca români. Prin cîþiva formatori de opinie ºi cîteva trusturi de presã, au reuºit sã dizolve naþiunea românã ºi sã ne alunge de pe aceste meleaguri. Rãzboiul pe care românii îl poartã de ani de zile este dus împotriva Bunului-Simþ, sentiment care, pe zi ce trece, devine tot mai de nerecunoscut, tot mai marginalizat ºi total în dezacord cu linia trasatã de cãtre cei care luptã ca þara asta sã fie din ce în ce mai furatã, mai minþitã ºi distrusã psihic, cã material încã mai e de luat. Dacã la începutul anilor ’90 mesajele care erau redate cu obstinaþie ºi care au dus la distrugerea totalã a industriei, educaþiei, sãnãtãþii ºi agriculturii aveau la bazã neajunsurile comunismului, în prezent, sperietoarea rãzboiului este capul de afiº al presei româneºti, în colaborare cu stãpînirea justiþiei ºi a instituþiilor de forþã, fãrã de care nu se poate sã ocupi o þarã pe timp de pace. Lãsînd la o parte Justiþia, care nu este independentã ºi nici nu are sã fie vreodatã, mergem la alerta de rãzboi cald pe care presa noastrã extrem de liberã de responsabilitãþi o fluturã zilnic, mãrind presiunea pe instituþiile statului pentru a cumpãra armament în neºtire ºi a cheltui bani, foarte mulþi bani, pe ceva ce este evident cã nu ne este de nici un folos, indiferent dacã va fi pace sau rãzboi. Poate cã românul va înþelege cu adevãrat cît de mult îl costã achiziþiile militare de amploare pe care guvernanþii le fac, atunci cînd va ºtii cã ele se regãsesc în toate creºterile de taxe, impozite, accize ºi alte instrumente de torturã fiscalã pe care le simþim din ce în ce mai acut pe pielea noastrã. Sînt mulþi cei care se întreabã de ce noi, românii, am distrus industria de apãrare a þãrii, existentã pînã în anii ’90, de ce nu achiziþionãm armament în sistem offset, aºa cum fac alte þãri, gen Turcia ºi Polonia, de ce luãm rachete ºi avioane vechi, ºi cum de mai plutesc fregatele luate de la BAE Systems acum zece ani. Românul se întreabã ce vom face cu cele trei submarine cînd Pandele, zis ºi Delfinul, stã la mal din 1994, fãrã baterii, din ce bani ºi ce taxe vom mai achita ca sã ne luam coverte, bãrci de salvare ºi alte jucãrii vechi, dar foarte scumpe pentru o þarã depãºitã total de tehnologie, ale cãrei resurse se încãpãþîneazã sã nu se mai termine. Românul se mai întreabã ce va face el dacã totuºi dorinþa presei se va împlini ºi are sã fie rãzboi cu Rusia. Pentru cã sperietoarea deceniului II al mileniului XXI este Rusia, pe ea a cãzut mãgãreaþa acum ºi pînã nu explodeazã mãmãliga, se pare cã aºa are sã fie. Dacã e sã ne raportãm la Bun-Simþ, un rãzboi cu Rusia va fi total, devastator ºi cam fãrã învingãtor. Noi, în acest rãzboi, sã zicem cã vom participa cu rachetele cumpãrate din SUA, Germania ºi Israel. Avem blindatele moºtenite în ’89, dar ºi cele din Elveþia, apãrarea antiaerianã constã în... nimic acum, dar vom avea Patriot de la americani. Muniþia, în cazul în care vom fi atacaþi, se va consuma în cîteva zile, urmînd sã primim alta, ºi aºa mai departe. La un cost de 1,5 milioane dolari/rachetã, o sã avem de dat o grãmadã de bani pentru rãzboi, sute de ani dupã...
victorie. Cã nu avem cum noi, NATO, sã nu îi batem pe ruºi, mai ales cã avem o armatã antirusã de mare angajament pe... Facebook. Devastator are sã fie! Sã revenim, aºadar, la rãzboiul care va ajunge pe Prut sau pe Nistru, depinde acum, sau, cum zicea Bãsescu, la Gurile Dunãrii, cã Rusia asta îºi doreºte, sã ajungã sã pescuiascã morun la Sulina, nu sã aibã Bosfor sub control, aºa cum orice putere militarã realã doreºte. ªi pentru ca reþeta dezinformãrii sã fie completã, se va pune la punct o flotã a Mãrii Negre, care sã ne apere de ruºii cotropitori, asta în timp ce Turcia, cel mai capabil stat militar ºi membru NATO, coopereazã cu Rusia în Siria, achiziþioneazã armament rusesc, ºi Putin ºi Erdogan stau la taclale ore în ºir la telefon. Noi, românii, însã, care sîntem mai deºtepti decît toatã planeta la un loc, ne vom rãzboii cu ruºii de unii singuri, pentru un motiv pe care sigur îl vorm scorni în viitor, ºi îi vom învinge la masa verde, pentru cã pe teren îi putem bate doar prin neprezentare. În timp ce Occidentul îºi creºte colaborarea economicã cu Rusia, noi ne înarmãm ºi îi aºteptãm sã ne atace. OMV deþine 15% din cel mai important zãcãmînt rusesc de gaze naturale, Germania ºi-a dat ok-ul pentru Nord Stream II, prin Turcia va trece Souh Stream, iar Franþa face eforturi sã recupereze terenul pierdut cu Rusia. Dar ei sînt, de fapt, proºtii! Nu ºtiu, de fapt, ce îi aºteaptã, pentru cã noi, românii, am ales sã ne înarmãm ca sã le þinem piept cîteva ore pe litoral, la o bere. Am ales din anii ’90 sã ne cedãm pieþele de desfacere din fostul spaþiu sovietic în favoarea italienilor ºi a altor state occidentale prietene. Noi am ales sã rupem punþile economice cu Rusia ºi China, ºi sã ne dãm viteji pe Facebook, în timp ce þãrile partenere din UE îºi dezvoltã permanent relaþiile cu aceste state. Este de rîs, dacã nu ar fi de plîns. Este cea mai mare bãtaie de joc pe care þara asta ºi-o asumã ºi nu face nimic, nu pentru cã nu ar ºtii care este, de fapt, adevãrul, ci pentru cã cei care ne conduc au toate pîrghiile în mînã: presa, justiþia ºi serviciile. Sã revenim la rãzboi. Putin a anunþat ce fel de arme deþine Rusia. Existã un mit apropo de Rusia ºi de sistemele ei militare, care se aplicã ºi la americani. Dacã au fãcut public ce au, nici sã nu ne gîndim ce au de fapt ºi nu cunoaºtem noi. Pentru analiºtii militari, anunþul cã Rusia deþine rachete propulsate cu un motor nuclear este de departe cel mai important anunþ de la inventarea bombei atomice încoace. Astfel de rachetã, dacã este cu adevãrat operaþionalã, descalificã din start orice sistem de apãrare antiaerianã, inclusiv sperietoarea noastrã de la Deveselu. O rachetã care practic are o razã de acþiune nelimitatã, care poate face orice în teren, ºi care se poate lansa cu o aºa vitezã, aduce în altã zonã de discuþii un potenþial rãzboi. ªi Statele Unite ºtiu bine asta. Ca ºi întreaga Europã. Atunci de ce ne tot înarmãm noi, românii? Pentru cã industria americanã de armament trebuie sã vîndã. Pentru cã, în general, industria de armament trebuie sã supravieþuiascã. ªi dacã nu este posibil un rãzboi, atunci sã speriem lumea cã are sã fie ºi, între timp, sã facem zeci ºi zeci de exerciþii militare cu nume pompoase, ca sã consumãm muniþie ºi ca sã ne refacem stocurile. Pînã în 1990, România avea capacitatea de a produce în þarã cam tot ce însemna armament convenþional. Nu de înaltã tehnologie, dar aproape. Acum nu mai avem nimic. Industria de apãrare a fost lãsatã la vatrã, pentru cã un rãzboi nu se cîºtigã de fapt pe cîmpul de luptã, ci la cît de mulþi bani se obþin de pe urma lui. Adevãraþii cîºtigãtori ai oricãrui rãzboi din aceastã lume sînt, de fapt, cei care îl finanþeazã, nu cei care îºi varsã sîngele. Aºa a fost mereu ºi aºa are sã fie încã mulþi ani dupã ce noi, cei de acum, vom fi oale ºi ulcele.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 8-a – 9 martie 2018
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Basarabia iarãºi ºi iarãºi… Basarabia – strãvechi pãmînt românesc, la marginea cãruia stau ºi acum de strajã vechile cetãþi ale lui ªtefan cel Mare ºi Sfînt, de pe apa Nistrului. Ruptã din trupul Moldovei în 1812 ºi transformatã în gubernie ruseascã, Basarabia se întindea pe o suprafaþã de 45.630 kmp, iar populaþia ei era în proporþie de 86 la sutã româneascã! Cu toate acestea, limba românã a fost scoasã din programele de învãþãmînt de la toate ºcolile ºi înlocuitã cu limba rusã, pe care o vorbeau doar 6,5 la sutã dintre locuitorii sãi! Aºa a început teribilul proces de deznaþionalizare a românilor basarabeni! Dupã 60 de ani de rusificare, în 1871, statisticile ruse consemnau reducerea elementului românesc din Basarabia la numai 66 la sutã. Aceasta era situaþia Basarabiei la începutul Primului Rãzboi Mondial, în 1914. În contextul istoric al vremii, determinat de desfãºurarea rãzboiului, în urma prãbuºirii imperiului austro-ungar ºi de victoria revoluþiei bolºevice din Rusia, lupta pentru unitatea naþionalã a tuturor românilor a intrat într-o fazã finalã, antrenînd toate forþele sociale, atît cele din Þarã, cît ºi cele din provinciile aflate sub stãpînire strãinã. Conºtiinþa naþionalã a românilor basarabeni ºi voinþa lor de a se uni cu România au fost stimulate chiar de urmãrile revoluþiei ruse, din februarie 1917. Reprezentanþii Partidului Naþional Moldovenesc, participanþi la Congresul Naþionalitãþilor din Rusia (8-14 septembrie 1917), au fãcut precizãri referitoare la faptul cã nu existã o „naþiune moldoveneascã”, ci doar o singurã naþiune românã. La 20 octombrie 1917 s-a desfãºurat, la Chiºinãu, Congresul soldaþilor moldoveni, care a adoptat zece rezoluþii, între care: declararea autonomiei teritoriale ºi politice, oprirea colonizãrii strãinilor, înfiinþarea Sfatului Þãrii pentru ocîrmuirea Basarabiei, respectarea drepturilor tuturor noroadelor mici din Basarabia etc. La 21 noiembrie 1917, într-o atmosfertã deosebit de solemnã, la Chiºinãu s-au deschis lucrãrile Sfatului Þãrii. Deasupra mesei prezidiului era arborat drapelul Tricolor: roºu, galben ºi albastru, ce dusese sfinþit mai întãi de episcopul Basarabiei, Gavril. La început au fost intonate imnurile „Deºteaptã-te, române” ºi „Pe-al nostru steag e scris unire”, urmate de ropote nesfîrºite de aplauze ºi de urale: Uraaa!.. Trãiascã Republica Moldoveneascã!.. Luînd cuvîntul Ioan Pelivan, reperezentantul Partidului Naþional Moldovenesc, a spus, între altele: „Astãzi este ziua cea mai însemnatã în
istoria poporului moldovenesc. Acest popor a fost condamnat sã piarã, dar astãzi el renaºte; a fost inmormîntat, dar azi a înviat. În anul 1812 noi am fost rupþi din trupul Moldovei ºi anexaþi la statul rus. În trecutul poporului nostru întotdeauna s-a întîmplat astfel: cînd se luptau între ei doi bandiþi – Rusul ºi Turcul – niciunul din ei nu suferea ce suferea nenorocitul nostru popor moldovenesc. Aºa s-a întîmplat ºi în 1812, cînd Basarabia a fost ruptã de la trupul României ca sã fie cedatã þarului rus”. Ca urmare a hotãrîrilor congresului, la 4 decembrie 1917 ºi-a început lucrãrile Sfatul Þãrii. Bazîndu-se pe Declaraþia drepturilor popoarelor din Rusia, Sfatul a adoptat, la rîndul sãu, Declaraþia Solemnã, în care se stipula cã: „Se declarã de azi înainte Republica Democraticã Moldoveneascã”. În 24 ianuarie 1918, a urmat cea de a doua Declarþie Solemnã a Sfatului Þãrii: „Se proclamã independenþa Republicii Democratice Moldoveneºti, rupîndu-se orice legãturã de dependenþã cu Rusia. Acest act istoric s-a fãcut cu votul unanim al deputaþilor din Sfatul Þãrii ºi cu asentimentul entuziast al întregului popor din Republica Moldoveneascã”. Cu acest prilej, Comitetul Central al Studenþilor Români din Basarabia a adresat o Chemare cãtre întregul tineret basarabean, în care se spunea: „Basarabia noastrã este o þarã româneascã tocmai ca ºi celelalte þãri de peste Prut, locuite de fraþii noºtri(…). Noi socotim cã mîntuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor noºtri într-o singurã þarã. Noi de la strãini nu mai aºteptãm nimic, toatã nãdejdea ne-o punem în viaþa la un loc cu fraþii noºtri români (…). Noi vrem o Românie a tuturor românilor”!(Ziarul ,,România nouã” nr.8/1918, Chiºinãu). Telegrame, moþiuni, declaraþii au fost adoptate pe întregul cuprins al Basarabiei ºi în România. Astfel, în Chemarea scriitorilor din România, Transilvania ºi Bucovina, adresatã locuitorilor din Basarabia, în 31 ianuarie 1918, se spunea: „A venit, fraþilor, vremea ca neamul nostru sã nu mai cunoascã hotar pentru dragostea lui, pentru limba noastrã cea dulce. Cultura, limba, ºcoala noastrã de acum trebuie sã se uneascã pe veci ºi nedespãrþiþi vrem sã rãmînem pînã la sfîrºitul sfîrºitului”. La 27 martie 1918, Sfatul Þãrii, dînd glas opiniei exprimate de populaþia Basarabiei, a adoptat hotãrîrea de unire a Republicii Moldoveneºti cu România:
RECURS LA MEMORIE
De la Rozica lui Pãpãlicã ne-am mutat la familia vecinã, Trif Jiga ºi Mariþa. Aveau nevoie de ajutorul nostru, dar ºi noi de al dînºilor. În casa lor þineam cu grijã rechizitele primite de la tipografie. Mariþa mi-a dat o valijoarã ca sã am în ce purta manualele de la colegul Leontin. Intram în iarnã. Întreprinderea de drumuri ºi poduri sa închis. Tata ºi Mãriuca lucrau în gospodãria nouã, iar eu ºi Doncuþa am trecut la învãþãturã. Se apropiau sãrbãtorile de iarnã. Le-am petrecut frumos în familia Trif. Nu am fost nici noi mai prejos. I-am bucurat ºi i-am încîntat cu datinile, obiceiurile ºi cu frumoasele colinde cîntate, pe voci, de noi ºi pe sub geamurile cristurenilor, celor care ne-au fost atît de apropiaþi ºi mult generoºi cu noi. Se bucurau, invitîndu-ne de la geam la masa lor îmbelºugatã cu bunãtãþi. Încã n-am uitat sarmalele lor fierte în oale de lut, în gura cuptorului, din care nu lipseau sîngeretele ºi slãnina afumatã. Pentru ele se fãcea mãmãliguþã ardeleneascã „pripitã“ foarte gustoasã, dulce, din porumb sãnãtos. Noi i-am învãþat cum sã facã mãmãliga noastrã îndesatã, tãiatã cu aþa. Urmau plãcintele cu mac, nucã, dar ºi cu brînzã din belºug. În aceeaºi atmosferã am petrecut ºi Anul Nou 1945. Eram îngrijoraþi pentru Vasilicã, dar ºi pentru mama.
Refugiul (19) În þarã s-au mobilizat toate forþele, nu numai cele militare, ci ºi cele ale cetãþenilor sub lozinca: „Totul pentru front. Totul pentru victorie“. Germanii au început retragerea, dar nu oricum, ci distrugînd cu urã poduri, drumuri ºi gãri. Zburau avioanele ras cu pãmîntul ºi trãgeau în tot ce credeau cã ar fi în folosul Armatei Române. În gara din Simeria au lansat bombe asupra unui tren cu multe vagoane încãrcate cu muniþie, care toatã noaptea a explodat, înspãimîntînd oamenii ºi lãsînd nori de fum deasupra localitãþii. Se zvonea cã trag ºi în oameni, Într-o zi mã întorceam din Deva peste deal. Aud dintr-o datã avioane zburînd aproape de pãmînt ºi foarte repede, cã de-abia am putut sã mã ascund sub un boschet de arbuºti. Ar fi tras cu mitraliera în mine. Din toate pãrþile erau încolþiþi nemþii ºi atacaþi de Armate Românã sprijiniþi de Armata Sovieticã. Frontul înainta spre Transilvania ºi românii se avîntau în luptã pentru eliberarea Ardealului de Nord de sub cizma horthystã. Bãtãlii grele s-au dat în comuna Pãuliº pe Mureº, unde trupele române, cu mari jertfe, au respins încercarea germanilor de a pãtrunde în podiºul Transilvaniei. Sovieticii înaintau ºi ei spre vest, lovind în acelaºi duºman comun, forþele horthysto-hitleriste. La 25 octombrie 1944, întreg Ardealul a fost eliberat. Bucuria românilor era mare. Luptele au continuat pe teritoriul Ungariei ºi apoi mai departe, spre Cehoslovacia. Pe acest spaþiu de luptã se gãsea ºi Vasilicã al nostru, dar noi încã nu ºtiam nimic de el.
Zakonul lui Stalin (1) Dupã 23 august 1944, Armata Românã ºi-a întors forþele împotriva celor germane ºi maghiare, luptînd cot la cot cu Armata Roºie pentru eliberarea Ardealului de Nord, rupt de la sînul Patriei în 30 august 1940. A continuat apoi lupta pe teritoriile Ungariei ºi Germaniei pînã la terminarea rãzboiului în mai 1945. România a devenit aliata Uniunii Sovietice ºi a trecut la mari schimbãri interne în toate domeniile de activitate. Scopul schimbãrilor era construirea socialismului ºi a comu-
„Republica Democraticã Moldoveneascã (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut ºi Nistru, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã de Rusia acum o sutã ºi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric ºi dreptului de neam, pe baza principiilor cã noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor, de azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama sa, România”(Ziarul „România nouã”, nr.12/1918, Chiºinãu). Rezultatul votului: 68,8 la sutã – pentru, 2,3 la sutã – contra, 22,4 la sutã – abþineri. Hotãrîrea a fost adusã la cunoºtinþa primului ministru al României, Alexandru Marghiloman, invitat la Chiºinãu. În scurta sa alocuþiune acesta a declarat: „În numele poporului român cu mîndrie iau act de declaraþia domniilor voastre pentru unire ºi declar cã Basarabia este de acum înainte pe vecie cu România unitã ºi nedespãrþitã…Am luat act de declaraþia dumneavoastrã ºi în numele Guvernului român declar cã o primesc…”. (I. Nistor, Istoria Basarabiei, ediþia a II-a, Chiºinãu, 1923). Au trecut de atunci doar douã decenii pînã la tragicele evenimente din 1940, care au dus la dezmembrarea României. Basarabia a fost din nou ruptã „de la sînul mamei sale”, nu de þarismul rus, ci de stalinismul roºu, sovietic, ce s-a dovedit la fel de rapace. Nenorociri ºi mai mari s-au abãtut peste românii basarabeni, supuºi unei aprige prigoane naþionale, politice, culturale, sociale ºi religioase, urmãrindu-se deznaþionalizarea lor totalã. Însã ei au rezistat. Tradiþiile, obiceiurile, credinþa lor puternicã în Dumnezeu ºi limba maternã, româneascã, erau prea puternice în fiinþa lor, în istorie ºi în glia lor strãmoºeascã, pentru a putea fi alungate de niºte legi venite de la stãpînii din Moscova. Teribilul proces de deznaþionalizare, de rusificare forþatã nu putea sã rãmînã fãrã urmãri. Cu toate cã au rãmas majoritari, românii basarabeni au cunoscut un puternic recul numeric, rãmînînd acum doar 64,4 la sutã din populaþia republicii. Cu toate acestea ei nu-ºi pierd nãdejdea cã ziua eliberãrii lor depline de sub stpînirea moscovitã nu mai poate fi departe. Semnele acesteia sînt tot mai evidente. Fiindcã deasupra principalelor instituþii ale statului fluturã drapelul tricolor, acelaºi cu cel românesc; din 1990, data de 31 august „Limba noastrã cea românã” a devenit sãrboarea naþionalã românilor de dincolo de Prut; poezia lui Alexei Mateevici „Limba noastrã” este imnul de stat al Republicii Moldova; gardul de sîrmã ghimpatã de pe Prut a dispãrut. Trebuie sã disparã ºi vãmile, pentru ca Prutul sã nu mai curgã „printre þãri române” ºi sã nu i se mai audã ,,plîngerea-n Carpaþi…”! ILIE ªANDRU nismului. Þara a trecut sub conducerea Partidului Comunist Român, care a acþionat în folosul oamenilor muncii. Pentru schimbãrile apãrute se impuneau legi noi, instituþii noi, dar ºi oameni noi. ªi s-au gãsit nu numai în þarã, ci ºi mulþi veniþi de la Moscova, odatã cu tancurile sovietice. Aceºtia au fost bine instruiþi ºi bine pregãtiþi, gata pentru aplicarea hotãrîtã ºi de neclintit a noilor dispoziþii, la îndeplinirea lor fãrã ºovãire. Una din aceste prevederi era ºi cea cuprinsã în Zakonul lui Stalin. Aºa îi spuneau oamenii pe atunci. Ordinul zicea cã toþi românii nãscuþi în Bucovina de Nord, în Þinutul Herþa ºi în Basarabia (teritorii ocupate de Unuinea Sovieticã în iunie 1940) sînt cetãþeni sovietici ºi, prin urmare, ei trebuie ridicaþi din România ºi duºi în URSS. Dar aceºtia nu s-au nãscut în Uniunea Sovieticã, în URSS. ªi apoi oare unde ar fi fost duºi? Acasã? Nici o garanþie. Din iunie 1940 ºi pînã în iunie 1941, timp în care aceste teritorii au fost ocupate, familii întregi, fãrã nici o vinã, cu copii în braþe, au fost ridicate noaptea, urcate în dube ºi duse în Siberia, sau în minele lor de tot felul, dar mai cu seamã în cele de cãrbuni din Dombas. Aici a fost dus ºi fratele tatei, Artimon Ropcean. S-a întors, pe moarte, umflat. A lucrat în apã pînã la genunchi. A decedat imediat. De aceea nu ne-am dat duºi, ci am cãutat sã ne ferim de vînãtoarea lor, la care eram supuºi. Am trãit momente de spaimã, de groazã, de teroare, de frig, de boalã ºi de epuizare. În aceste momente de grele încercãri, am avut sprijinul, înþelegerea ºi ajutorul familiilor la care am fost repartizaþi, ºi nu numai… Cinste, onoare ºi recunoºtinþã, pentru vecie, tuturor românilor civili ºi jandarmi care ne-au orientat la timp, ne-au apãrat, ne-au adãpostit, ne-au ocrotit, ne-au îmbrãcat ºi ne-au hrãnit în acele vremuri cumplite. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 9-a – 9 martie 2018
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Rãzboaiele Napoleoniene – Campania din Rusia (1812) (1) Invazia francezã a Imperiului Rus a fost un conflict militar din cadrul rãzboaielor napoleoniene, care a opus Imperiul Rus, pe de o parte, Franþei ºi aliaþilor sãi, pe de altã parte. Conflagraþia s-a derulat între 24 iunie ºi 12 decembrie 1812, cuprinzînd operaþiuni militare pe mai multe teatre: teatrul principal, de la Rîul Neman pînã la Moscova, precum ºi douã teatre secundare, pe flancurile celui principal: unul în nord, între Dvina ºi Neman, ºi altul în sud, în zona Volîniei. Anii 1811 ºi 1812 aduc schimbãri majore în geopolitica europeanã, marcatã cu precãdere de înrãutãþirea relaþiilor dintre Franþa ºi Imperiul Rus, în special din cauza nerespectãrii de cãtre þar a acordurilor Tratatului de la Tilsit ºi a Sistemului continental impus de Napoleon I. Acest lucru a dus la concentrarea treptatã de forþe la graniþa dintre Rusia ºi Ducatul Varºoviei, un satelit al Imperiului Francez, fapt ce permite la rîndul sãu, în contextul rãzboiului peninsular, forþelor britanice ºi celor portugheze sã declanºeze o nouã contraofensivã în Spania la începutul anului 1812. Din cauza aceasta, resursele francezilor din peninsulã vor fi întinse la maximum. De asemenea, Imperiul Rus încheie un tratat de pace cu Imperiul Otoman, fapt ce îi permite sã aducã mai multe trupe la graniþa de vest. Napoleon încearcã sã împiedice escaladarea conflictului prin metode paºnice, însã ruºii cer ca Împãratul sã îºi retragã trupele în spatele Oderului pentru ca aceºtia sã se aºeze la masa negocierilor. Deoarece aceasta nu era o alternativã viabilã pentru francezi, aceºtia trec Rîul Neman în Rusia pe data de 24 iunie, cu gîndul de a obþine o victorie rapidã. Însã aceasta le este refuzatã de cãtre cele douã armate ruse, care se retrag treptat înainte de a face joncþiunea la Smolensk. Aici are loc o bãtãlie indecisã, a doua zi armata rusã retrãgîndu-se la ordinele lui Barclay de Tolly. Întrucît comandantul rus a refuzat sã continue lupta la Smolensk, þarul îl înlocuieºte cu Mihail Kutuzov, care decide sã opreascã înaintarea lui Napoleon la 125 km vest de Moscova, lîngã localitatea Borodino. În bãtãlia care a urmat, francezii elibereazã drumul cãtre capitala Rusiei, însã cu preþul unor pierderi enorme de ambele pãrþi. Deºi Napoleon reuºeºte în cele din urmã sã cucereascã Moscova, forþele sale trebuie sã evacueze oraºul deoarece acesta arde din temelii, lãsînd soldaþii fãrã posibilitãþi de încartiruire. În consecinþã, împãratul ordonã retragerea generalã cãtre Neman, armata francezã fiind constant urmãritã de cãtre cea rusã, refãcutã între timp la baza de la Tarutino. Sute de mii de soldaþi din La Grande Armée cad prizonieri în mîinile cazacilor sau devin victime ale cumplitei ierni ruseºti, care nu cruþã nici armata rusã. Dupã ce Napoleon izbuteºte sã scape din încercuirea ruºilor în bãtãlia de la Berezina, ultimele unitãþi decimate din ariergarda francezã traverseazã Rîul Neman pe 12 decembrie, punînd astfel capãt campaniei din 1812. În anul care a urmat, o nouã coaliþie se formeazã împotriva Imperiului Francez, alcãtuitã din Imperiul Rus, Suedia, Marea Britanie ºi foºtii aliaþi, Imperiul Austriac ºi Regatul Prusiei. Profitînd de pierderile uriaºe suferite de Marea Armatã (în special la nivelul cavaleriei), dar ºi de superioritatea numericã de care dispuneau, membrii coaliþiei, dupã o campanie care a durat doi ani, reuºesc sã ajungã la porþile Parisului ºi sã forþeze abdicarea lui Napoleon. Uriaºul impact pe care l-a avut acest rãzboi în coºtiinþa rusã poate fi recunoscut dupã romanul ,,Rãzboi ºi pace”, al lui Lev Tolstoi, ºi ,,Uvertura 1812”, a lui Ceaikovski, dar ºi dupã folosirea în scopuri propagandistice a denumirii de Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei, dat luptei împotriva invaziei germane a URSS din 1941-1945. Pînã în 1941, invazia lui Napoleon era cunoscutã în Rusia ca Rãzboiul Patriotic (în limba rusã, Otecestvennaia Voina), iar termenul de Rãzboiul Patriotic din 1812 a fost folosit pentru a-l deosebi de Marele Rãzboi Patriotic – campania de pe frontul de Rãsãrit, din cel de-al II-lea rãzboi mondial. În Rusia, invazia napoleonianã mai este denumitã cîteodatã ºi Rãzboiul din 1812, ceea ce poate crea confuzie cu Rãzboiul din 1812, dintre Regatul Unit ºi Statele Unite ale Americii.
detaºate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg, mai erau 95.000 de polonezi, 90.000 de germani (24.000 bavarezi, 20.000 saxoni, 20.000 prusaci, 17.000 westfalieni, cîteva mii din Confederaþia Rinului), 25.000 de italieni, 12.000 de elveþieni, 4.800 de spanioli, 3.500 de croaþi ºi 2.000 de portughezi. De asemenea, mai erau contingente de olandezi ºi belgieni. Practic, fiecare naþionalitate din marele Imperiu napoleonian avea reprezentanþi în acestã armatã. În conformitate cu cele mai noi estimãri, armata rusã era mai puþin numeroasã decît cea francezã la începutul atacului. Aproximativ 280.000 de soldaþi ruºi erau mobilizaþi la frontiera polonezã (þarul Alexandru plãnuise sã invadeze satelitul Franþei, Marele Ducat al Varºoviei). Totalul efectivelor armatei ruse se cifra la aproximativ 500.000 de soldaþi în ajunul rãzboiului (existã estimãri mai prudente, de 350.000 de soldaþi, sau mai hazardate, de 710.000 de oameni, o cifrã de mijloc fiind mai probabilã). Forþele ruse erau împãrþite între trei armate principale: ,,Armata I de vest”, sub comanda generalului Mihail Barclay de Tolly, cu aproximativ 159.800 de oameni, ,,Armata a II-a de vest”, comandatã de generalul Piotr Ivanovici Bagration, cu aproximativ 62.000 de oameni, ºi ,,Armata a III-a de vest”, comandatã de generalul Alexandr Tormasov, cu aproximativ 58.200 de soldaþi. Existau douã armate de rezervã de 65.000, respectiv 47.000 de oameni, care sprijineau cele trei armate principale. În faþa atacului principal napoleonian erau amplasaþi apoximativ 392.000 de combatanþi. În plus, ca urmare a semnãrii unor tratate de pace, Sankt Petersburg-ul avea asiguratã securitatea, ceea ce mai elibera pe cei aproximativ 100.000 de sodaþi aflaþi în zonã. S-au fãcut eforturi uriaºe pentru mobilizarea tuturor rezervelor disponibile ºi, pînã în septembrie, efectivele ruseºti ajunseserã pînã la aproximativ 900.000 de soldaþi, în afara unitãþilor neregulate de cazaci, care numãrau între 70.000 ºi 80.000 de soldaþi.
Invazia
Napoleon a intrat într-un oraº din care fuseserã evacuate toate rezervele de alimente ºi combustibili, la ordinul guvernatorului Fiodor Rostopcin. Bazîndu-se pe regulile clasice ale rãzboiului, conform cãrora ocuparea capitalei inamicului echivala cu victoria (deºi trebuie spus cã, în acele vremuri, Moscova era numai capitala economicã a Rusiei, curtea imperialã ºi guvernul avîndu-ºi sediile la Sankt Petersburg), Napoleon s-a aºteptat ca þarul Alexandru I sã cearã pacea, dar nici un comandat rus nu se gîndea la capitulare, ci numai la victorie. Între 14 ºi 18 septembrie (stil nou), Moscova a fost incendiatã. Oraºul, ale cãrui clãdiri erau construite în principal din lemn, a fost distrus aproape în întregime, lãsîndu-i pe francezi, practic, fãrã posibilitãþi de încartiruire. Se presupune cã incendierea oraºului a fost opera sabotorilor ruºi. În aceste condiþii, înainte de a pãrãsi oraºul rãvãºit de incendii,
În 24 iunie 1812, La Grande Armée, cu un efectiv de 691.501 oameni, pînã la acea datã, cea mai mare armatã mobilizatã vreodatã din istoria europeanã, a traversat Rîul Neman ºi s-a îndreptat cãtre Moscova. În plus, 80.000 de membri ai gãrzii naþionale au fost mobilizaþi pentru apãrarea frontierei imperiale a Marelui Ducat al Varºoviei. Cu aceºtia din urmã, numãrul total al forþelor franceze aflate la graniþa Rusiei se ridica la 771.500 de oameni. Acestã concentrare de trupe a secãtuit toate resursele imperiului, þinînd seama cã mai erau 300.000 de soldaþi francezi implicaþi în luptele din Peninsula Ibericã ºi alþi 200.000 în cele din Germania ºi Italia. Din totalul de 691.501 soldaþi, 450.000 erau francezi, restul fiind aliaþi ai francezilor. În plus faþã de ce corpurile
Marºul cãtre Moscova Invazia a început pe 23 iunie 1812. Napoleon ºi-a trimis la Sankt Petersburg oferta finalã de pace, cu puþin timp înaintea declanºãrii atacului. Nu a primit nici un rãspuns, aºa cã a fost dat ordinul de ocupare a Poloniei Ruseºti. Francezii au întîmpinat la început o rezistenþa slabã ºi au avansat rapid în teritoriul inamic. Barclay, comandatul suprem rus, a refuzat sã lupte, în ciuda cererilor lui Bagration. Bagration a încercat de cîteva ori sã opreascã înaintarea francezã cu linii de apãrare puternice, dar avansarea rapidã a francezilor nu i-a lãsat timp generalului rus sã-ºi organizeze defensiva, obligîndu-l sã se retragã de fiecare datã. În timpul retragerilor, ruºii au folosit tactica pãmîntului pîrjolit, acþiunile lor din 1812 fiind un exemplu clasic folosit în manualele de tacticã militarã. Presiunea politicã exercitatã asupra lui Barclay pentru a angaja armata într-o mare bãtãlie hotãrîtoare ºi poziþiile critice ale generalilor sãi au dus la înlocuirea lui cu mult mai popularul Mihail Kutuzov. În ciuda retoricii sale rãzboinice, Kutuzov a continuat sã acþioneze ca predecesorul sãu, dînduºi seama cã înfruntarea forþelor franceze într-o bãtãlie în cîmp deschis ar fi dus la sacrificarea fãrã rost a numeroºi soldaþi. El a reuºit pînã la urmã sã stabileascã o poziþie defensivã puternicã la Borodino, dupã o luptã indecisã în zona Smolenskului, 16 – 18 august. Bãtãlia de la Borodino, din 7 septembrie, a fost cea mai sîngeroasã luptã a rãzboaielor napoleoniene ºi una dintre cele mai sîngeroase ale istoriei mondiale. Ruºii nu au reuºit sã aducã pe cîmpul de luptã decît jumãtate din efectivele de care dispuneau ºi, la 8 septembrie, au fost nevoiþi sã se retragã, lãsînd liber drumul cãtre Moscova. Kutuzov a ordonat evacuarea capitalei. Dupã acest moment, ruºii au reuºit sã mobilizeze un mare numãr de trupe de rezervã, ceea ce a dus totalul trupelor ruse la aproximativ 904.000 de soldaþi, cu aproximativ 100.000 de oameni în imediata apropiere a Moscovei, rãmãºiþele armatelor înfrînte la Borodino ºi unele întãriri.
Ocuparea Moscovei
Napoleon a dat ordinul ca toate clãdirile rãmase neatinse, inclusiv Kremlinul, sã fie incendiate. În plus, soldaþii Marii Armate, nemulþumiþi de condiþiile generale ºi fãrã perspectiva victoriei, au început sã jefuiascã tot ce mai rãmãsese valoros în oraº. În decursul agonizantei retrageri din Rusia, cele mai multe obiecte jefuite au fost abandonate. Napoleon avea sã remarce mai tîrziu cã, dacã ar fi plecat cu douã sãptãmîni mai devreme din Moscova, ar fi reuºit sã distrugã armata lui Kutuzov, încartiruitã în apropiere de Tarutino. O asemenea miºcare nu ar fi înfrînt Rusia, dar ar fi împrãºtiat singura armatã capabilã sã se opunã, în acel moment, francezilor.
Retragerea Napoleon a fost silit sã se retragã din oraºul aflat în ruine, fãrã sã fi reuºit sã obþinã capitularea ruºilor, în timp ce atacurile inamicilor nu-i dãdeau pace. În timpul bãtãliei de la Maloiaroslaveþ, Kutuzov a reuºit sã forþeze armata francezã sã foloseascã acelaºi drum pîrjolit al Smolenskului, pe care sosiserã din vest. Continuînd sã blocheze flancul sudic pentru a-i împiedica pe francezi sã aleagã alt drum, Kutuzov a împînzit zona cu subunitãþi de partizani, care tãiau toate posibilitãþile de aprovizionare ale armatei napoleoniene ºi atacau toate subunitãþile rãtãcite. Cavaleria uºoarã rusã, inclusiv cavaleriºti cazaci, excelau în asemenea acþiuni de partizani. Aprovizionarea armatei franceze a devenit imposibilã, iar lipsa de iarbã a slãbit puþinii cai rãmaºi în viaþã, care au fost, în cele din urmã, mãcelãriþi pentru hrana soldaþilor înfometaþi. Fãrã cai, cavaleria francezã a încetat sã existe, iar cavaleriºtii au fost nevoiþi sã continue marºul pedestru. În plus, lipsa cailor a dus la abandonarea tunurilor ºi cãruþelor, lãsînd armata fãrã sprijinul artileriei ºi fãrã convoaie de aprovizionare. Deºi în 1813 armata a fost capabilã sã refacã parcul de tunuri, abandonarea cãruþelor a creat o uriaºã problemã logisticã pentru restul rãzboiului. Foametea ºi bolile au fãcut numeroase victime, iar rata dezertãrilor a crescut alarmant. Cei mai mulþi dezertori au fost prinºi de þãrani, care iau ucis fãrã nici o formalitate. Traversarea rîului a adus o altã înfrîngere importantã la Berezina. Atunci cînd Kutuzov a hotãrît cã momentul este potrivit pentru o bãtãlie decisivã, a atacat ºi a zdrobit acea parte a armatei care nu reuºise sã traverseze încã podul peste rîu. La începutul lunii decembrie 1812, Napoleon a aflat cã, în þarã, generalul Claude François de Malet a încercat sã dea o loviturã de stat. El a abandonat armata ºi s-a reîntors în grabã în Franþa, lãsîndu-l la comandã pe mareºalul Joachim Murat. Acesta a pãrãsit armata pentru a-ºi salva la rîndul lui domnia în regatul Neapolelui, lãsîndu-l la comandã pe Eugène de Beauharnais. În sãptãmînile care au urmat, resturile Marii Armate au fost atacate fãrã încetare, iar, pe 14 decembrie 1812, ultimii soldaþi francezi au fost alungaþi de pe teritoriul rus. Numai aproximativ 22.000 de soldaþi dintre cei care începuserã campania au mai supravieþuit. Pierderile ruºilor în cele cîtva bãtãlii directe au fost comparabile cu cele ale francezilor, dar pierderile de vieþi ale civililor în zonele devastate de rãzboi au fost mult mai mari decît pierderile suferite de armatã. În total, spre deosebire de estimãri mai vechi, care dãdeau cifre de ordinul a cîtorva milioane de morþi, se pare cã au murit aproximativ un milion de oameni, împãrþiþi în mod egal între cele douã pãrþi beligerante. Pierderile militare s-au cifrat la aproximativ 300.000 de francezi, 70.000 de polonezi, 50.000 de italieni, 80.000 de germani ºi, probabil, 450.000 de ruºi. Francezii au mai pierdut aproximativ 200.000 de cai ºi peste 1.000 de piese de artilerie.
Evaluãri istorice Victoria ruºilor împotriva francezilor în 1812 a fost o loviturã uriaºã datã ambiþiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofala înfrîngere a puterii navale franceze în bãtãlia de la Trafalgar din 1805, campania din Rusia a fost un punct de turnurã al rãzboaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmã la înfrîngerea definitivã a lui Napoleon ºi la exilul lui în Insula Elba. Pentru Rusia, termenul ,,Rãzboi patriotic” a devenit un simbol care a întãrit identitatea naþionalã ºi care avea sã aibã un efect uriaº asupra patriotismului rus în Secolul al XIX-lea. Rezultatul indirect al miºcãrii patriotice a ruºilor a fost o uriaºã dorinþã de modernizare a þãrii, ceea ce va duce la o serie de revoluþii, începînd cu Revolta Decembriºtilor ºi încheind cu Revoluþia din Februarie 1917. Napoleon nu a fost înfrînt definitiv în Rusia. În anul urmãtor, împãratul a strîns o armatã de aproximativ 400.000 de francezi, sprijiniþi de un sfert de milion de alþi aliaþi, cu care a contrabalansat puterea Germaniei. Numai în Bãtãlia Naþiunilor (16-19 octombrie 1813), Napoleon a fost înfrînt în mod hotãrîtor. Campania din Rusia a demonstrat cã Napoleon nu este invincibil. Dupã aceastã înfrîngere ºi întãrîtaþi de naþionaliºtii prusaci ºi de ruºi, naþionaliºtii germani s-au revoltat în toatã Confederaþia Rinului ºi Prusia. Campania naþionaliºtilor germani nu ar fi avut acelaºi efect fãrã înfrîngerea francezilor din Rusia. (va urma)
DAN ALEXANDRU
Pag. a 10-a – 9 martie 2018
„ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ,,În Argentina, nimeni nu uitã ºi nu iartã. În România, totul e pe dos...“ Cu mulþi ani în urmã, Radiodifuziunea Românã avea siliconatã ºi cu rochia despicatã pînã la gãoazã a blocat în soldã mai mulþi corespondenþi în strãinãtate. Dintre circulaþia împãrþind autografe în stînga ºi-n dreapta, toþi, îmi mai aduc aminte doar de francezul Georges dupã moda americanã. Trãim vremuri cumplite ºi ne Dascal ºi italianul Angelo Chiari. Aveam pe atunci, prefacem cã nu vedem în jurul nostru oameni mici ºi acasã, un difuzor agãþat în perete, care prindea un singur foarte mici...” program, ºi, în fiecare searã la ora 8, cînd începea * ,,Sîntem pe Bulevardul Corientes. Zece paºi mai Buletinul de ºtiri, cei doi ,,intrau în undã”. Parcã-i aud: încolo, o altã librãrie, alt mãcel. Þipete ca la carne în ,,Bonsoir, chers auditeurs. Ici Georges Dascal, qui vous ‘87. Ce se dã aici? Jules Verne ºi literaturã sud-ameriparle de Paris”. ªi: ,,Buona sera, gentili ascoltatori. Vi canã: Sabato, Allende, Borges ºi Vargas Llosa. O altã parla da Roma Angelo Chiari, corrispondente della scenã: un domn cîntã la chitarã, ºi îndrãgostiþii se þin în Radiodiffusione Romena”. Cu siguranþã cã ºi astãzi mai braþe, cãci dragostea ºi cãrþile se pupã bine.” existã asemenea corespondenþi-radio, dar sînt ani de zile * ,,- Cine, mã, Bãsescu? Un labagiu ºi un pîrþar de cînd nu mai deschid aparatul, din cauza publicitãþii nenorocit. Marele pîrþar ºaºiu. Din cauza lui am fugit barbare, care se dã ºi acolo, parcã mai mult ca la din þarã...” televizor. * ,,Dacã, ani de zile, ne-am lãsat prostiþi de propaDar, chiar ºi aºa, indiferent pe cine ar trimite bãieþii ganda americanã, care ne speria cã Medellin e un loc de din Strada General Berthelot sã realizeze corespondenþe pierzanie, astãzi, nu e greu sã înþelegi cum a ajuns acest din strãinãtate, n-au cum sã rivalizeze cu jurnalele de oraº mai dihai ca Zürich-ul elveþian.” cãlãtorie din librãrii. Cele mai multe, scrise cu talent, * ,,Cavoul lui Pablo Escobar este al doilea cel mai luciditate ºi curaj în redarea adevãrului pe care cenzura vizitat loc din America de Sud, dupã cel al Evitei de la Radio ºi TV are grijã sã-l ascundã, nu cumva sã se Perón.” supere ,,partenerul stra* ,,Manelele mitotegic” ºi sã ne lase din canilor, ajunºi la gheare. Aºa cum stau luBuenos Aires, îmi strãcrurile cu liderul nordpungeau creierul exact coreean Kim Jong-Un. ca gîndul cã Iliescu nu Americanii ºi trepãva face niciodatã puºduºii lor de la Bucureºti cãrie.” nu-l scot din ,,asasin la * ,,«Mînca-te-ar mînscarã planetarã, dement, tuirea, frate!»... – pãrinun odios care ºi-a tele Cleopa.” înfometat poporul” etc. * ,,Trãim o viaþã Dar n-am auzit nicãieri goalã, inutilã. ªi, adevreo declaraþie de-a seori, avem momente împricinatului, o pãrere de lucidate, cînd ne cît de timidã, un piuit, întrebãm: unde se duc dacã tot ce se spune Ateneul Grand Splendid, din Buenos Aires, a vieþile goale ºi inutile? despre el ºi þara lui este Exact ca Adrian Pãuadevãrat. Audiatur et devenit, dintr-un teatru mãreþ, una dintre cele mai nescu într-o poezie: altera pars, aºa ar fi de spectaculoase librãrii din lume. «Viaþa noastrã unde e? bun-simþ. Tinereþea, ce-aþi fãcut cu ea?».” Dar sã revenim la jurnalele de cãlãtorie. Unul dintre * ,,Prezidenta Cristina Fernandez de Kirchner e sinele se numeºte ,,America dezgolitã de la brîu în jos” ºi gura fiinþã care nu vede erecþia uriaºã a inflaþiei în a apãrut în anul 2015 la Editura ,,Trei”, sub semnãtura Argentina, cã, deh, s-a operat la buze ºi la pomeþi, dar la braºovencei Raluca Feher, nume important din noua ochi nu s-a operat.” generaþie de scriitori. Avînd privilegiul de a fi cutreierat, * ,,Dupã moda localã, mi-am luat ºi eu orã la psitimp de un an de zile, prin America de Sud, tînãra scriitoare – care etaleazã o manierã artisticã originalã, baza- holog. Sesiune de nudism sufletesc.” * ,,Guvernul ºi aparatul birocratic din România sînt tã pe un limbaj satirico-umoristic savuros – ne aratã ce cele mai mari curve de pe planetã.” e frumos ºi urît în acea parte a lumii. Dar nici nu se * ,,Hal de Limbã Româneascã! Cuvinte aºa-zise noi: jeneazã sã compare realitãþile de acolo cu cele din bacon, baic, banking, job, taiming, targhet... România ultimului deceniu. ªi rezultatul confruntãrii Americanizare pe faþã, aºa cum în Transilvania se face este dezastruos pentru noi. Aproape toatã America de maghiarizare pe faþã. Cuvinte de plastic, parcã aduse din Sud s-a trezit din letargie ºi refuzã sã se mai lase China cu containerul, odatã cu trandafirii ºi ºlapii multijecmãnitã de yankei. Acum, uriaºele lor resurse naturale colori.” sînt folosite doar la propria dezvoltare. Brazilia este þara * ,,Nu uita cã, în caz de pericol, în România nu te cu cel mai mare avînt economic ºi social din America de Sud. Argentina a scãpat de dictatura strãinã, ºi acum ajutã nimeni. Rolul Statului este doar sã te jupoaie ºi sã populaþia trãieºte dupã regulile epicureice. În Chile, þara nu-þi întindã nici mãcar un degeþel sau o bucãþicã de cu cele mai grozave autostrãzi, duduie economia, ºi umãr. Totdeauna Statul Român ne-a dresat cu bãþul ºi, la corupþia s-a redus considerabil. La fel ºi Columbia. o adicã, ne-a arãtat dosul. Prin urmare, a trebuit sã ne descurcãm singuri. Dupã 1990, s-a schimbat ceva în Numai la noi nu se întrevede nici cea mai micã intenþie mentalitatea cu care Statul îºi trateazã supuºii? Nici de ieºire din înfundãtura în care ne-am bãgat singuri... vorbã! Salvarea, dacã mai existã, e numai în noi.” * ,,Diplomaþie este atunci cînd spui o minciunã în Înfometarea ca tehnicã de marketing. scopuri nobile”. Iatã viitorul României... * ,,În Argentina înveþi de mic sã agiþi pumnul. * ,,Sînt din ce în ce mai convinsã cã mica noastrã Dialog în faþa Congresului: - Cîþi ani ai, puºtiule? insulã de latinitate s-a desprins cîndva dintr-un conti- 7 ani, nene! nent plin de puturoºi, corupþi ºi flecari ºi a navigat - E-he, eºti bãiat mare! Ia þine piatra asta ºi azvîrle-o departe de pãmîntul din care provenim de fapt. America în capul poliþistului de colo. Hai sã vãd dacã de Sud a Europei ar trebui sã-ºi facã reclamã în þara noastrã. Nu are rost sã zbori 13 ore peste ocean, în nimereºti!... În 2001, în Argentina au murit sute de oameni penColumbia sau în Brazilia. Repeziþi-vã colea, pînã-n România, sã vedeþi mostre de hoþie ºi desfrîu birocratic, tru ca vinovaþii sã fie pedepsiþi, cã devalizaserã bãncile, iar oamenii sã-ºi primeascã banii înapoi. În Argentina, cum nu mai gãseºti nicãierea.” nimeni nu uitã ºi nu iartã. În România, totul e pe dos: * ,,- Ca sã te cred, trebuie sã te juri pe ceva... - Da?... Bine: sã moarã Iliescu în puºcãrie!, na...” nimeni nu mai ºtie nimic ºi nimeni nu iese în stradã. * ,,Ehe, dragul bunicului, am apucat ºi eu vremurile Vara e prea cald ºi iarna zãpada e cît gardul... Românii acelea cînd lumea te aclama pe Calea Victoriei cã toc- au stat o jumãtate de secol sub comuniºti. Unii zic cã a mai ai atins Polul Sud sau cã ai descoperit penicilina. fost bine. Alþii cã a fost rãu. Dar toatã lumea a uitat Acum, lumea s-a pus cu susul în jos: o dizeuzã botoasã, totul. A uitat ºi a îngropat.”
NOTE SBURÃTORISTE (4) Aripile poeziei ºi banul... (4) Un poet ortodox ca Sandu Tudor ºtia sã scrie „sermoane”, ca director la ,,Credinþa”, ºi era în lumea lui spiritualã ºi într-un domeniu, ºi într-altul – dar ºi Parale sociale îi erau mai favorabile dupã cît se vedea cînd trecea intangibil, cu barbeþii îngrijiþi peste gulerul de lutru – în timp ce noi ne bãteam pe masa cu un pol, la „automatul” Herdan.
*** S-a spus cã Macedonski n-a reuºit sã înalþe simbolul oraºului Mecca, din poemul ,,Noaptea de Decembrie”, peste nivelul unui ideal pãmîntesc, meschin: poetul trãda în poem ce rîvnise ºi ce nu semãna deloc cu atingerea unei culmi spirituale. Oricum, nivelul boemei noastre, cu zece decenii mai tîrziu, era altul: puþini erau sã nu creadã aievea în ascensiuni spirituale, puþini vroiau altceva decît sã aibã norocul de a clãdi o operã durabilã, care sã lase urme în spiritele contemporane. Grija pîinii, hãrþuiala materialã, nu le puneam pe primul plan, în nici un caz – deºi goana dupã un pol ne deprima încet-încet, ºi era tot ce putea fi mai patetic în viaþa noastrã de toate zilele. S-ar zice cã tocmai acest dezinteres pentru viaþã, pentru a ne înarma, ne caracteriza pe noi – începãtorii, boemii de ieri, ºi nu pe scriitorii formaþi, despre ale cãror abilitãþi economice circulau zvonuri uluitoare: cazul Arghezi, poetul „genial” cu chip de „mãlãer” – cum ziceau unii sburãtoriºti. Lovinescu m-a învãþat odatã la un ceai, desigur, cu gînduri filantropice. Erau de faþã Bebs ºi Cela Delavrancea, ºi nu ºtiu ce poet. Abundenþa sandwichurilor ºi fisticurilor, precum ºi conversaþia mondenã, cu care un imberb neintrodus ca mine nu era obiºnuit, mi-a fãcut cea mai jenantã searã din viaþã. Am spus nu ºtiu ce obrãznicie ce va fi deconcertat pe maestru, care mi-a rãspuns cu un uºor aer moqueur: – Nu iei, batã-te sã te batã! Portretul lui din tinereþe ne strãjuia din perete – imagine fericitã, de om care avea sã triumfe... Doamna Lovinescu avea o amabilitate rece, ºi în general discuþiile au fost fade, ºi mã duc cu gîndul la limbajul saloanelor pe care îl satirizeazã Puºkin, în ,,Evgheni Oneghin”... Sfîrºit SIMION STOLNICU (1905-1966)
* ,,Prins cu laba în geanta bãtrînei, Armando se simþea mizerabil, ca un dandy prins cu ciorapii în slip, sã parã mai dotat cînd iese pe plajã.” * ,,Aºa-zisa revoltã popularã a fost alibiul care i-a permis lui Gorbaciov sã-ºi acopere lovitura de stat prin care a fost mazilit Ceauºescu. Au început, prima datã, la Iaºi, era pe la începutul lui decembrie 1989. Oraºul a fost bine ales: oraº de graniþã, avea studenþi, avea muncitori. Ruºii s-au aºteptat ca exemplul polonezilor, cehilor ºi bulgarilor sã-i inspire pe români ºi sã iasã ºi ei în stradã. Dar canci!, þi-ai gãsit. Românii ºedeau în casã. Atunci, au bãgat o chestie colosalã. Mii de telefoane în tot oraºul: nea Ghiþã, bãi Vasile, Ioane! Veniþi, bã, la magazin, cã s-au bãgat portocale ºi gãini. Da, ºi mezeluri. Dar au ieºit puþini. Nu s-au trezit din nesimþirea lor nici cînd au intrat peste comuniºti, în sediile lor luxoase, ºi au descoperit ce bine trãiau ãia. Sictiriþi, ruºii s-au urcat în Lãzile ºi în Volgile lor ºi au mutat circul la Timiºoara, unde, cu ajutorul þiganilor ºi al armatei, în sfîrºit, au scos lumea în stradã, dar nu sã protesteze, ci sã jefuiascã magazinele care aveau vitrinele sparte”. * ,,Cristina Fernandez de Kirchner, preºedinta Argentinei, cum îi place sã i se spunã, sfidînd gramatica, ºi-a dorit prea mult sã semene cu rãposata Evita Perón, predecesoarea ei (care îºi doarme somnul de veci în celebrul Cimitir «Recoleta», cavoul 26). ªi s-a pricopsit cu un cancer. Pentru variaþie, a decis totuºi sã fie la tiroidã, nu la ovare... Vai, sãrmana!, i-a sãrit populaþia în ajutor, era ºi timpul. Pe ecranele televizoarelor, 13 medici, 4 vraci ºi 5 manichiuriºti îºi dau cu pãrerea. «ªi unde o s-o opereze?» «Cum unde?, la gît...» «Doare?» «Nu mai mult decît cele 76 de operaþii estetice suportate pînã acum».” * ,,Punctul slab al tuturor dictaturilor este birocraþia excesivã. Cine nu se gãseºte în dosare nu existã.” PAUL SUDITU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 9 martie 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (48) ,,Grupul“ Autor: Mary McCarthy Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1963, Statele Unite Editura: Harcourt, Brace &World Forma literarã: roman
Rezumat Romanul ,,Grupul” (The Group) relateazã povestea a opt femei, absolvente din promoþia 1933 a colegiului Vassar, care formeazã o „gaºcã” încã din timpul studenþiei. ªase dintre ele provin din familii înstãrite de pe Coasta de Est, una dintre celelalte douã este fiica unui bogat întreprinzãtor, iar cealaltã are origini în clasa de mijloc, dintr-o familie de pe Coasta de Vest. Toate cele opt viseazã sã aibã cariere înfloritoare, sã îºi lase amprenta asupra lumii în care trãiesc ºi sã aibã un destin total diferit de cel al mamelor lor. Influenþate de gîndirea progresistã ce era întîlnitã la colegiul Vassar, tinerele fete abordeazã viaþa cu un entuziasm ºi cu aºteptãrile oamenilor care se bucurã de o educaþie privilegiatã. Comic ºi ironic pe alocuri, romanul debuteazã la o sãptãmînã dupã ceremonia de absolvire, grupul adunîndu-se pentru a sãrbãtori prima nuntã a uneia dintre membre, Kay Strong, care trãise încã dinainte cu Harald. Celelalte membre ale grupului, cu porecle ca „Pokey”, „Lakey” ºi „Priss”, sau cu nume ca Dottie, Libby, Polly ºi Helena, evalueazã împreunã succesul posibil al mariajului, dezvãluind-ºi cu aceastã ocazie personalitãþile superficiale ºi valorile asemenea. În cei zece ani care urmeazã, grupul se întreþine cu politicã „troþkistã”, participã la boema lume a teatrului, implicîndu-se în numeroase poveºti de dragoste, cunoscînd soþi sau iubiþi abuzivi. Lakey îºi petrece cîþiva ani în Europa, mai tîrziu venind acasã împreunã cu iubita ei lesbianã, baroneasa, al cãrei comportament îi lasã pe ceilalþi sã se întrebe: „Dacã Lakey va începe sã le dispreþuiascã pe celelalte doar pentru cã nu sînt lesbiene?”.
DOSARELE ISTORIEI
TOTUL SE PLÃTEªTE (4) Alte capturi de preþ (4) Impozantul mareºal al Reichului a dat peste destule necazuri în cursul ultimelor sãptãmîni, mai ales de cînd Führerul 1-a acuzat de trãdare pentru cã a încercat sã punã mîna pe putere. Dar acum este aci, în albul sãu Mercedes blindat. Jeepul american se opreºte la vreo cincizeci de metri de marele automobil. Göring coboarã greoi, copleºit de propria-i greutate, dar ºi de obosealã. Generalul Stack se apropie ºi salutã politicos pe mareºalul care-i rãspunde de la înãlþimea voluminoasei lui staturi. Cei doi oameni se privesc o clipã în ochi, apoi, instinctiv, fãrã sã se ºtie care a fãcut primul gest, îºi strîng mîinile, fapt care mai tîrziu a provocat furia lui Eisenhower. Din partea englezilor, Lordul Woolton, ministrul Reconstrucþiei, va declara la tribuna Camerei Lorzilor: „Rãzboiul nu este o întrecere distractivã, care se încheie cu o strîngere de mînã”. Dupã aceste politeþuri care, din cauza dezaprobãrii generale, se vor transforma într-un adevãrat coºmar pentru generalul Stack, cei doi bãrbaþi se îndreaptã spre generalul maior Dahlquist. Între timp, ºeful Serviciului de Informaþii al armatei a 7-a a ºi pornit la drum ca sã se ocupe personal de acest caz. În felul acesta a fost prins peºtele cel mare. Am vãzut cã von Papen a fost capturat într-o vilã din Rühr (aparþinea ginerelui sãu, contele Max von Stockhausen); Göring s-a predat de bunã voie; al treilea care va cãdea în mîinile anglo-americanilor va fi Hans Frank... Sîntem în ziua de 6 mai. Douã mii de prizonieri au fost regrupaþi într-un lagãr improvizat în apropiere de Berchtesgaden. Aceºtia sînt oamenii care se aºteptau ca Hitler sã soseascã dintr-un moment în altul, ca sã organizeze cea din urmã rezistenþã: spre marea lor dezamãgire, trupele aliate înlocuiserã pe Führer... În seara zilei de 6, o scurtã comunicare telefonicã pune pe goanã pe cãpitanul Broadhead, ºeful adminis-
Romanul ,,Grupul” a fost interzis în Irlanda la 21 ianuarie 1964. Un ordin de prohibiþie a fost publicat în Iris Oifigiuil, „singura sursã oficialã prin care librarii [ºi cititorii] erau puºi la curent cu noile ordine prohibitive”, ºi în care erau enumerate toate elementele puse pe lista neagrã de cãtre Consiliul Cenzorilor din Irlanda. Potrivit Legii Cenzurii Publicaþiilor din 1928, „notificãrile din Iris Oifigiuil constituie dovada suficientã în Curþile de primã instanþã, pentru caracterul respectivei publicaþii”, în ciuda faptului cã este ºtiut chiar ºi de cãtre judecãtori, unii fiind citaþi în vastul studiu al lui Adams despre cenzura irlandezã, cã „aceastã gazetã (Iris Oifigiuil) nu este o publicaþie pe care librarii sînt obligaþi sã o citeascã”.
Consiliul de Cenzori din Irlanda a considerat cartea „obscenã” ºi „indecentã”, în principal din cauza descrierilor sexuale implicite, menþiunilor despre „homosexualitate” ºi „promiscuitate”. Opera literarã a fost interzisã oficial în Irlanda pînã la introducerea unei noi Legi a Cenzurii Publicaþiilor în 1967, care a redus durata unui ordin prohibitiv la 12 ani, astfel cã ,,The Group” a fost printre cele 5000 de titluri excluse din lista de publicaþii interzise. În martie 1964, autoritatea vamalã din Noua Zeelandã a inclus romanul pe lista sa de „publicaþii restricþionate sau interzise”, la categoria a IV-a, a „publicaþiilor care, dacã vor fi importate, trebuie reþinute ºi confiscate pînã la luarea unei decizii”. Asociaþia de distribuitori de carte din Noua Zeelandã, precum ºi Asociaþia Bibliotecilor ºi-au exprimat prompt ºi ferm nemulþumirea faþã de mãsurile de cenzurã. Pe 20 mai 1964, într-o scrisoare cãtre Ministerul Justiþiei, Asociaþia Bibliotecilor din Noua Zeelandã amintea oficialilor cã romanul circula liber de luni de zile deja, ºi solicita înaintarea acestuia cãtre Tribunalul Publicaþiilor Indecente pentru o decizie, ºi nu cãtre Oficiul Vamal. Mai multe editoriale din diferite ziare au ironizat explicaþia departamentului vãmilor din Wellington, care ar fi afirmat cã întîrzierea înaintãrii cãrþii spre examinare s-ar fi datorat faptului cã nu erau exemplare disponibile, deºi era ºtiut cã romanul se putea gãsi uºor în Noua Zeelandã. Aflaþi în faþa unui scandal public, oficialii vamali au emis o decizie la 24 iunie 1964, potrivit cãreia cartea nu va mai fi înaintatã spre examinare ºi nici reþinutã în vãmi. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA
traþiei militare aliate: unul din prizonieri a încercat sã se sinucidã. Este vorba de Hans Frank, gauleiterul Poloniei. ªi-a tãiat venele cu o lamã de bãrbierit, dar a fost descoperit la timp. A pierdut mult sînge, iar tendoanele de la pumnul stîng au fost atît de scurtate, cã nu va mai putea folosi mîna. Cu toate acestea medicii au putut sã-1 salveze ºi în acest fel i se stabileºte ºi identitatea. Schacht, creierul economic al celui de-al III-lea Reich, meºterul redresãrii financiare a Germaniei dupã inflaþie, inventatorul bonurilor MEFO ºi al multor alte mãsuri, va fi descoperit într-un convoi de prizonieri de rang înalt, provenind din vestitul lagãr de la Flossenburg ºi îndrumat spre Austria. Americanii vor lua în subsistenþã pe Hjalmar Schacht, odatã cu industriaºul Fritz Thyssen, cu amiralul Horthy, cu Leon Blum, Eduard Daladier ºi o întreagã serie de oameni celebri din Europa. SS-iºtii care primiserã consemnul de a nu-i preda vii aliaþilor, din fericire au ºovãit ºi, pînã la urmã, i-au lãsat în viaþã. Pe lîngã alþii, printre prizonieri se aflã ºi Schuschnigg, ultimul cancelar austriac. În împrejurimile Berchtesgaden-ului este descoperit ºi Robert Ley, ºeful Frontului Muncii, dispreþuit chiar de naziºti. Se fãcuse celebru prin discursurile lui sforãitoare, fãrã noimã, pronunþate cu un glas care trãda darul beþiei. „Führer, spusese într-o zi, într-o izbucnire de pominã, vã anunþ cu bucurie venirea lunii mai”. Poate cã în mod confuz îºi amintea de 21 mai 1935, datã la care Hitler rostise faimosul sãu discurs în privinþa pãcii, care dãduse naºtere atîtor speranþe zadarnice în lumea întreagã ºi mai ales în Germania. Denunþat americanilor de oameni care l-au recunoscut în localitatea în care se ascunsese, Ley este înhãþat de un pluton din Airborne Division Nr. 106, care îl surprinde ghemuit într-un fotoliu, tremurînd de spaimã, cu privirea rãtãcitã, abrutizat ca un cerºetor beat. Ley se jurã pe toþi sfinþii cã nu este persoana cãutatã de ei, cã se numeºte Ernst Distelmayer, cã este un cetãþean oarecare, cã nu are nimic de-a face cu ministrul Muncii, omul de paie care a fost pus în fruntea organizaþiei „Oameni-lupi”, spaima Germaniei ajunsã la ananghie.
Cu toate protestele lui, este confruntat cu un vechi funcþionar al partidului, care îl recunoaºte fãrã ºovãire. Trãdat de douã ori, cel care primise musafiri aºa de însemnaþi ca ducii de Windsor, de exemplu, va trebui sã plece capul, învins. De altfel, foºtii naziºti încep sã se denunþe unii pe alþii, care mai de care, tîrîþi parcã de sentimentul absurd cã, cu cît treburile vor merge mai rãu, cu atît mai bine va fi pentru ei, din punct de vedere individual. Pentru a cîºtiga bunãvoinþa noilor stãpîni, nimeni nu ºovãie sã sacrifice pe cei de ieri, care nu meritã sã fie menajaþi. Omul de pe stradã colaboreazã în mod activ cu anchetatorii. La procesul de la Nürnberg se va asista la comedia umilitoare a tuturor acelora care, încercînd cu disperare sã se salveze, vor arunca propriile lor fapte rele în sarcina altora. Se vor preface cã nu ºtiu, cã nu au participat ºi cã sînt victimele intrigilor urzite împotriva lor. Numai un singur om, ºi desigur nu dintre cei mai buni, va avea îndrãzneala sã rãmînã el însuºi pînã la capãt: Julius Streicher. De-a lungul procesului, cel mai sinistru personaj din al III-lea Reich, inventatorul acuzaþiilor celor mai josnice ºi mai neruºinate împotriva evreilor, va pãstra o atitudine de indiferenþã desãvîrºitã. Uneori, cînd va auzi nume de evrei rostite dupã citirea depoziþiilor, sau cînd va scruta cu atenþie chipurile judecãtorilor, ca ºi cum ar fi vrut sã gãseascã în ele urmele semitismului lor, ochii lui vor arunca fulgere. Va tresãlta pe scaunul sãu, cu un zîmbet de triumf, cînd, printre numele juraþilor, i se va pãrea cã aude pe acelea de Shapir, Meyer, Adlersohn, care îi bîntuiserã nopþile ºi nebunia. Tot Streicher va fi singurul care îºi va asculta condamnarea la moarte cu un rîs sardonic, singurul care, urcînd pe eºafod, va da cu cotul cãlãului ºi care va muri strigînd ,,Heil Hitler!”. În sala de audienþe, va privi cu nepãsare filmele masacrelor colective ºi schingiuirile sãvîrºite de SS-iºti, considerînd, s-ar putea spune, ceva cu desãvîrºire natural ca milioane de persoane sã moarã într-un fel atît de barbar, de violent ºi expeditiv. (va urma) Traducere de VIDU BIDILEANU ºi AL. POPESCU TELEGA
Romanul se încheie cu înmormîntarea lui Kay, despre care se spune cã ºi-ar fi pierdut echilibrul ºi ar fi cãzut de la etajul 20 al clãdirii Clubului Vassar, din New York, la cîteva sãptãmîni dupã ce Statele Unite intraserã în cel de-al II-lea rãzboi mondial. Doamna Davison, o mai veche absolventã a colegiului, care se afla pe hol în timpul incidentului, respinge sugestiile cum cã ar fi fost vorba despre o sinucidere. Ea susþine cã tînãra Kay pãrea a fi în toane bune, ºi cã „îºi lãsase o þigarã aprinsã pe marginea scrumierei de lîngã ea. Nici o tînãrã care are de gînd sã se sinucidã nu o va face în timp ce fumeazã o þigarã”. Referirile la situaþii sexuale ºi descrierile aventurilor membrelor grupului au stîrnit critici, odatã ce romanul a fost publicat. Mai tîrziu, un anume pasaj a fost numit „dezgustãtor” în Raportul Comisiei Prezidenþiale împotriva Obscenitãþii ºi a Pornografiei din 1970.
Istoricul cenzurii
Stonehenge ºi Hiperboreea Stonehenge este, cu siguranþã, construcþia preistoricã cea mai impresionantã ºi mai cunoscutã din toatã Europa. Acest vestigiu unic se aflã în sudul Angliei, lîngã Salisbury, nu departe de drumul de la Londra la Bristol. Chiar în starea în care se aflã, ruinele încã ne uimesc. Ansamblul de monoliþi are o formã circularã. Treizeci de blocuri de piatrã, cu o înãlþime de patru metri ºi o lãþime de 1,25 metri pînã la 2,50 metri, formînd un cerc cu un diametru de 88 de metri. În interiorul cercului se aflã un alt cerc alcãtuit din patruzeci ºi nouã de blocuri de piatrã, mai mici, dar avînd o
înãlþime de 1,50 pînã la 1,80 metri. Blocurile verticale din cercul exterior erau legate unele de celelalte prin lintouri uriaºe din piatrã. Cinci blocuri enorme, dispuse în formã de potcoavã ºi alcãtuite din douã blocuri verticale legate între ele de un lintou, se ridicau în interiorul celor douã cercuri precedente. ªi mai în centru, de asemenea în formã de potcoavã, un alt rînd de blocuri mai mici înconjurau piatra de altar orizontalã, punctul central al întregului ansamblu. În afara cercului mare, la o distanþã de treizeci de metri, se ridica un bloc de piatrã izolat, numit „piatra astronomicã, pentru cã era plasat într-un loc unde se spune cã acum patru mii de ani, un observator care stãtea lîngã piatra de altar putea vedea rãsãritul soarelui în zorii zilelor solstiþiului de varã. Un ºanþ circular cu un diametru de o sutã paisprezece metri înconjura ansamblul ºi, la o distanþã oarecare de acest ºanþ, un alt ºir de blocuri de piatrã delimita o pistã latã de o sutã ºase metri ºi cu o circumferinþã de 2,7 kilometri. Aceste blocuri de piatrã impresionante au provocat de bunã seamã uimirea ºi admiraþia oamenilor. Autorii englezi din Evul Mediu evocã Stonehenge în repetate rînduri, relatînd numeroasele povestiri fantastice care s-au þesut în jurul blocurilor de piatrã. Geraldus Cambrensis scria în Secolul al XII-lea: „Cîndva, în Irlanda era o adunãturã de pietre, ce purta denumirea de Dansul Uriaºilor, întrucît se pare cã uriaºii au adus aceste blocuri din cele mai îndepãrtate zone ale Africii, apoi le-au înfipt în cîmpia Killarney, nu departe de Castel Naas, lumea admirînd atît imensitatea, cît ºi situarea armonioasã a acestor blocuri. Conform unei tradiþii engleze, regele Aurelius Ambrosius ar fi pus sã fie aduse pietroaiele din Irlanda în Marea Britanie, cu ajutorul vrãjitorului Merlin“. Tot în Secolul al XII-lea, Geoffroy de Monmouth reproduce o tradiþie asemãnãtoare. În 1575, Camden considerã cã Stonehenge este un monument funerar. În 1620, Inigo Jones considerã cã este un templu roman, iar John Aubrey, în 1665, un sanctuar al druizilor. În 1724, Stukeley a afirmat cel dintîi cã intrarea în Stonehenge este orientatã dupã soare ºi imaginaþia sa bogatã vede în acest monument opera preoþilor egipteni fugari. Multe alte explicaþii au fost date ansamblului, ºi Barclay, în 1895, a adunat tot ce s-a scris pînã atunci pe aceastã temã. Faptul cã ansamblul de blocuri de piatrã ar putea avea caracter religios n-a fost adus niciodatã în dis-
cuþie. ªi, fãrã îndoialã, importanþa sanctuarului de la Stonehenge a fost excepþionalã pentru cã, dacã blocurile, în majoritate, sînt din gresie extrasã din carierele alãturate, alte blocuri nu pot decît sã provinã din Munþii Prescellys aflaþi la o distanþã de trei sute de kilometri. Acestea sînt diabaze, adicã pietre albastre, cu o greutate atît de mare încît transportul lor pe o distanþã atît de mare reprezintã o enigmã din punct de vedere tehnic. Gowland scrie despre acest subiect: „Multe blocuri de piatrã nu sînt de aici, dar acest fapt nu este cu nimic surprinzãtor pentru cã este posibil sã fi fost aduse de gheþari. Astãzi se considerã cã blocurile au fost aduse de apã sau, mai simplu, cã provin dintr-o carierã învecinatã care a dispãrut. Vechimea acestui sanctuar este, în opinia unora, de o mie, în opinia altora, de la o mie cinci sute la patru mii de ani. Ultima variantã pare cea mai probabilã. Montelius a stabilit cã blocurile gigantice n-au putut fi prelucrate decît cu ajutorul uneltelor de piatrã, dintre care au fost gãsite cîteva exemplare în nenumãratele morminte descoperite în împrejurimile Stonehenge ºi care sînt, cu siguranþã, contemporane cu sanctuarul. Intemperiile n-au cruþat templul Stonehenge. Unul dintre cele mai mari blocuri s-a prãbuºit cu puþin înainte de anul 1574, iar un altul, în 1620. Un al patrulea bloc s-a prãbuºit pe 3 ianuarie 1797 ºi un altul, pe 31 decembrie 1900. Blocul cunoscut sub denumirea de „long stone“ a cãzut pe 2 noiembrie 1911. Dar, în ciuda acestor degradãri succesive, ne putem face o idee despre ce a însemnat monumentul iniþial. Specialiºtii nu au cãzut de acord în ce priveºte scopul monumentului. Iniþial, s-a considerat cã este consacrat cultului soarelui. Cercetãrile ºtiinþifice modeme, cele ale lui Fergusson în 1872, ale lui Petrie în 1880, au dus la aceeaºi concluzie. Dar Lockyer, în 1906, a combãtut cu ardoare aceastã ipotezã, afir-
mînd cã Stonehenge a fost doar un observator preistoric. Ipotezã poate exageratã, dar Spengler, în 1937, a cãzut în extrema opusã, subliniind cã „nici o fiinþã raþionalã“ n-ar spune cã Stonehenge este observator. De fapt, aceastã construcþie trebuie sã fi avut o legãturã cu anticul cult al soarelui. ªi în zilele noastre, pe 21 iunie, ziua solstiþiului de varã, o sãrbãtoare popularã, care dateazã din negura timpurilor, mai are loc la Stonehenge. Lockyer consemneazã acest fapt: „Conform unui obicei antic, populaþia din Salisbury ºi din localitãþile învecinate se adunã în acest loc în ziua solstiþiului de varã unde asistã la rãsãritul soarelui“. Kierkebusch este de pãrere cã „obiceiul conform cãruia populaþia din zonã pleacã în pelerinaj la Stonehenge în ziua solstiþiului, ca sã celebreze aici o sãrbãtoare“, aduce „un argument decisiv în sprijinul ipotezei unui templu religios“. Or, la popoarele antice, observãrile astronomice ºi ceremoniile religioase erau unul ºi acelaºi lucru. Doar preoþii studiau cerul, acest demers fiind în sine unul religios. Schuchhardt preferã cuvîntul „sanctuar“ în
loc de „templu“ ºi, fãrã îndoialã, are dreptate în sens restrîns. De altfel, „observator“ nu este nici el un termen exhaustiv. Dar aceste nuanþe sînt convenabile doar în lucrãrile ºtiinþifice. Schuchhardt nu neagã faptul cã Stonehenge a servit atît cultului, cît ºi studiului astrului solar. El considerã însã cã, în ziua solstiþiului, era contemplat nu rãsãritul, ci apusul soarelui, contrar cutumelor de la aproape toate popoarele cunoscute. Deoarece estimeazã cã Stonehenge a fost mai ales un loc consacrat cultului cuvintelor, de unde ºi simbolul reprezentat de apus. Schuchhardt îºi argumenteazã ipoteza pe existenþa a patru sute optzeci ºi trei de butoaie din epoca bronzului, amplasate pe cel puþin o milã în jurul Stonehenge-ului care, prin urmare, este un templu „închinat strãmoºilor“. Existenþa drumeagului circular evocat mai sus pare sã confirme aceastã tezã, dacã este adevãrat, aºa cum crede Schuchhardt, cã drumul era folosit pentru organizarea curselor de care. Nu aflãm din Iliada cã Ahile a organizat curse în memoria lui Patrocle? Nu ne-ar uimi ca aºa sã se fi întîmplat ºi la Stonehenge. În realitate, ipoteza lui Schuchhardt - un sanctuar închinat strãmoºilor - ºi cea admisã în general, de sanctuar dedicat zeului solar Borvon, unde, la fiecare solstiþiu, poporul se aduna ca sã asiste, sub conducerea preotului ºi cu ajutorul „pietrei astronomice“, la apusul soarelui, nu se exclud una pe cealaltã. Este posibil ca Stonehenge sã fie un sanctuar închinat atît soarelui, cît ºi comemorãrii morþilor. Schuchhardt a fãcut de altfel o constatare surprinzãtoare: existã asemãnãri destul de precise între arhitectura Stonehenge-ului, tipul mormîntului circular, ºi cea a celebrei clãdiri circulare de la Micene, mai recentã cu trei sau patru sute de ani. Pe de altã parte, dacã admitem cã Stonehenge a fost, spre deosebire de multe alte construcþii preistorice, un sanctuar celtic închinat soarelui, atunci putem face paralele istorice extrem de interesante. Putem citi în scrierile lui Diodor care citeazã un text al Hecateei din Abdera: „În faþa þãrii celþilor, existã, în nord, la micã distanþã, o insulã cel puþin la fel de mare ca Sicilia. Locuitorii ei se numesc hiperboreeni pentru cã sînt feriþi de vîntul nordic... Pe aceastã insulã, se aflã o pãdure sacrã de toatã frumuseþea, închinatã soarelui, ºi un templu ciudat de formã rotundã... La fiecare nouãsprezece ani, atunci cînd soarele ºi luna ajung unul în dreptul celuilalt, Apollo apare pe insulã... Regii insulei, care au pînã ºi garda sãbiilor din lemn sacru, vin din Boreea ºi se numesc, prin urmare, boreeni“. Diodor face o referire clarã la Marea Britanie. Nilson semnala acest lucru încã din 1866. Cît despre templul de formã rotundã, este cu atît mai probabil sã fie vorba de Stonehenge, cu cît sanctuarul închinat lui Borvon, zeul solar al celþilor, pare sã fi fost altarul întregului popor celt. Este mai mult decît probabil ca, în zilele de mare sãrbãtoare, celþii din Galia sã traverseze Marea Mînecii în pelerinaj spre Stonehenge. În ce priveºte denumirea de „hiperboreeni“, nu încape îndoialã cã are urmãtoarea origine: atunci cînd negustorii din Masilia, adicã Marsilia, strãbãteau Rhonul ca sã ajungã, via Marea Mînecii, spre
Faptul cã, la origini, mitul hiperboreenilor s-a nãs- astfel. Pe de altã parte, inscripþiile comerciale din Cornouailles sau spre insulele Casiteride, patria preþiosului cositor, au observat cã Mistralul, vîntul cut din relaþiile comerciale ale Antichitãþii cu þãrile Egiptul primitiv menþioneazã cositorul ca un produs nordic care-i afecta, se îmblînzea pe mãsurã ce se nordice a fost intuit deja de Welcker acum un secol. ce venea exclusiv din Vest ºi care a fost uneori depoapropiau de Marea Mînecii. Mai mult, pe coasta El a afirmat cã toate povestirile care vorbeau despre zitat în porturile egiptene pentru a fi expediat mai meridionalã a Angliei, vîntul se oprea, clima fiind popoarele „de dincolo de vîntul nordic“ i se par a departe, în Orient, spre Arabia ºi þãrile indiene. deosebit de blîndã, mai ales în avea legãturã cu importul de Plinius consemneazã cã India nu avea resurse din apropierea insulei Wight ºi a ambrã. Nu s-a înºelat, cu excepþia acest minereu ºi cã fãcea rost de el schimbîndu-l pe oraºului Boumemouth. Coasta sudobiectului importurilor care nu era perle ºi pietre preþioase! Schuchhardt a descoperit cã occidentalã a Angliei, situatã pe chihlimbarul, ci cositorul care era prima apariþie a bronzului, e drept un bronz încã paralela cincizeci ºi unu, cunoºtea extrem de cãutat în þinutul hiper- impur, dateazã din anul 2500 î.Chr. - ºi este vorba ierni mult mai blînde decît oraºul boreenilor. Savantul suedez despre bronzul din care a fost fabricatã statuia Marsilia, situat pe paralela patruzeci Nilson a recunoscut în 1866 cã faraonului egiptean Pepi. Prin urmare, chiar cu foarte ºi trei, vegetaþia fiind aici subtropiinsula menþionatã în Hecateea nu mult timp În urmã, Egiptul ºi Europa occidentalã calã. Este menþionatã, aºadar, exisputea fi decît actuala Anglie. aveau relaþii comerciale via Spania, iar Insulele tenþa acestui popor favorizat care, Crusius afirmã cã legenda hiper- Britanice au fost dintot- deauna marele furnizor de „dincolo de vîntul nordic“ - de unde boreenilor a fost relatatã de mari- cositor al þãrilor mediteraneene ale Antichitãþii. numele de „hiperboreeni“ - se bucuÎn zilele noastre, numeroºi oameni de ºtiinþã din narii din Argos ºi Corint la ra de o climã excepþionalã. Nu treîntoarcerea din cãlãtoriile comer- toate domeniile admit fãrã tãgadã cã mitul hiperbuie cãutatã în altã parte originea ciale în „vestul extrem“. Deºi boreenilor ºi scrierile referitoare la Stonehenge au legendei hiperboreenilor care a dat insulele britanice au jucat un rol legãturi strînse cu schimburile comerciale. Geograful naºtere la numeroase divagaþii. important în comerþul mediter- Sieglin, istoricul specialist în preistorie Schuchhardt Diodor consemneazã pe de altã anean începînd cu anul 2000 ºi filologul Philipp sînt de acord în aceastã privinþã. parte vizita lui Apollo la hiperînainte de Hristos, Crusius se Chiar ºi eu, într-o lucrare precedentã apãrutã în 1928, boreeni, la fiecare nouãsprezece ani. înºalã, cãci toate povestirile despre am arãtat greºeala pe care a fãcut-o Cezar cînd a afirReuter are dreptate cînd comparã hiperboreeni sînt ulterioare cãlã- mat cã locuitorii de pe coastele galeze nu auziserã de aceastã indicaþie cu ciclul lunar care toriilor întreprinse de negustorii Insulele Britanice. Galezii refuzau pur ºi simplu sã dureazã într-adevãr nouãsprezece din Masilia spre Anglia, via Gaiia. dezvãluie unui strãin informaþii despre relaþiile lor CARL SCHUCHHARDT ani ºi adaugã: „Putem admite cã Aici se impune o observaþie: s- comerciale. Traficul pe Marea Mînecii între celþii de indicaþia datã de Diodor despre anul a încercat deseori sã se descopere în scrierile lui pe insulã ºi cei de pe continent a fost probabil foarte lung lunar al hiperboreenilor... se raporteazã la o Hesiod ºi Homer ce se ºtia pe timpurile lor despre intens, fapt ce ne este dovedit de multe indicii. observaþie astronomicã notatã de Pytheas în lucrarea insulele britanice. Or, se pare cã descrierile fãcute de Teza lui Schuchhardt, care identificã þara hipersa «Okeanos»“. Homer þinutului cimerienilor ºi izvoarelor oceanului boreenilor cu sudul Angliei, este astfel verificatã. ªi Dar lucrurile nu se opresc aici: se bazeazã pe ce se ºtia atunci despre insulele britan- Nilson are dreptate cînd afirmã cã „templul magnific“ Existã un alt text referitor la un templu ridicat de ice, deºi erau doar niºte noþiuni neclare. Homer auzise evocat de Hecateea seamãnã cu sanctuarul de la hiperboreeni în cinstea zeului soarelui ºi care constã vorbindu-se despre cositor care este menþionat de Stonehenge, pentru cã, spune el, „este imposibil sã într-o descriere frumoasã ºi poeticã a unei ceremonii ºase ori în Iliada, de fiecare datã ca un metal extrem inventezi cu o asemenea exactitate“. religioase, fãcutã de Elien înþeleptul. Ea vorbeºte de de preþios. Cositorul antic a apãrut în Mediterana Montelius a insistat asupra impresiei profunde pe lebedele cîntãtoare (Cygnus musicus) ºi de legãtura începînd cu anul 2000 î.Hr. Era folosit la fabricarea care o lasã ruinele de la Stonehenge asupra turiºtilor. dintre ele ºi sanctuarul de la Stonehenge. Lebãda care bronzului, care era foarte cãutat, ºi provenea în spe- Legãturile care unesc sanctuarul de legendele ºi cîntã este o excepþie a faunei din insulele britanice ºi cial din þãrile Europei occidentale, din Britanra (unde miturile sacre ale Greciei antice nu fac decît sã sporedin þãrile europene riverane nordului Atlanticului. În zãcãmintele au fost ascã atractivitatea acestor sudul Europei, ºi mai ales în Grecia, nu existã decît epuizate foarte repede), pietre venerabile. lebãda obiºnuitã, mutã (Cygnus olor). Prin urmare, din Irlanda ºi insulele briSã afirmãm cã Elada aceastã povestire se referã într-adevãr la Anglia: clasicã a avut fie ºi numai tanice, în special din „Lebedele se rotesc împrejurul templului, Cornouailles, unde cosio vagã noþiune despre mãturîndu-l am putea spune cu aripile lor. Apoi se torul era încã din Evul existenþa Angliei, ar fi fost lasã în curtea templului care este foarte mare ºi fru- Mediu o sursã de avuþie. considerat altãdatã drept o moasã. Cînd pelerinii intoneazã imnurile uzuale, iar impertinenþã. Mult timp sOdinioarã se credea cã cîntãreþii din þitere dau glas coardelor, cerul este minereul utilizat în Antia crezut, în mod eronat, cã acoperit de nori de lebede care, cînd se lasã împreju- chitate de þãrile mediterafenicienii au avut relaþii rul sanctuarului, îi acompaniazã pe cîntãreþi cu cînte- neene venea din Orientul regulate pe mãrile nordice cele lor. Pãsãrile, care seamãnã cu niºte copii de cor Apropiat, ceea ce este ºi vestice ale Europei ºi cã, înaripaþi, celebreazã astfel toatã ziua, prin cîntecele absolut greºit. Quiring prin urmare, ajunseserã lor, divinitatea“. pînã în Marea Britanie. subliniazã cã nu exista nici Desigur, nu trebuie sã citim povestirea poeticã o minã de cositor în Asia Dar se considera cã grecii adliteram, dar din ea reiese totuºi cã un templu mis- Micã sau în Caucaz, iar din epoca lui Homer nu GEOFFROY DE MONMOUTH terios închinat zeului soarelui Borvon se înãlþa într-un zãcãmintele din Persia nu auziserã de þãrile Europei þinut unde mai existau lebede nordice. Pe de altã erau cunoscute pe vremea lui Herodot. Desigur, pai- occidentale. Prin urmare, am revenit asupra tuturor parte, grecii transformau toate numele strãine sau cel etele de aur ºi cositor au fost descoperite devreme pe acestor erori. Dupã ce în 1804, Voss a afirmat ca unele puþin le asimilau cuvintelor cunoscute: Borvon le cursurile de apã din Spania, fiind exploatate încã de la pasaje din Odiseea au avut drept model Marea amintea de Boreo, drept pentru care au tras concluzia, începutul mileniului al treilea înainte de Hristos, poate Britanie, s-a descoperit cã Pytheas, în secolul al IV-lea cam repede, ce e drept, cã regii din Marea Britanie chiar mai înainte de aceastã datã, în sudul Spaniei. Dar î.Hr., nu a fost deloc „inventatorul“ Angliei, dupã cum veneau din Boreea pentru cã trãiau „dincolo de vîntul producþia spaniolã nu a fost suficientã. Artizanii pro- Cezar nu a fost strãlucitorul sãu secund. nordic“. Din 1790, Wernsdorf a presupus cã povestir- ducãtori de bronz au pornit în cãutarea unor zãcãminte În realitate, cu peste o mie de ani înainte de ile despre hiperboreeni, cultul soarelui ºi lebedele lor mai bogate, pornind astfel pe mare. Din anul 2000 Homer, Insulele Britanice jucau deja un rol în cîntãtoare nu fãceau decît sã preia tradiþii celtice î.Hr., au descoperit bogatele zãcãminte din Britania ºi Mediterana orientalã ºi aceste relaþii, care constau în istorice vechi, cu mult anterioare povestirii despre pe cele din insulele britanice care, prin urmare, au furnizarea de importante materii prime, au continuat Hecateea. Poetul Alceu, care a trãit în jurul anului devenit sursele lor cele mai importante. Pentru lumea fãrã întrerupere în timpul Antichitãþii istorice, deºi nu 600 înainte de Hristos, adicã puþin dupã întemeierea mediteraneanã din Antichitate, Spania a fost prin existã decît puþine mãrturii scrise în literaturã. Dintre Marsiliei, ne-a lãsat un fragment dintr-un poem în excelenþã þara bronzului. Metalul prelucrat în toate monumentele preistorice în care se poate discare Apollo pleacã de la hiperboreeni ºi se întoarce în Peninsula Ibericã gãsea clienþi nu doar în Egipt încã tinge jocul acestor influenþe reciproce, Stonehenge sanctuarul sãu de la Delphi, pe carul tras de lebede: dinainte de epoca dinasticã, dar ºi în întregul Orient este de departe cel mai important ºi mai interesant. A „Cînd s-a nãscut Apollo, Zeus i-a dat lira ºi l-a trimis Apropiat. Bronzul spaniol a avut o contribuþie impor- fost un sanctuar consacrat soarelui ºi cultului morþilor la Delphi într- un car tras de lebede. Locuitorii din tantã la însufleþirea schimburilor mediteraneene, ºi a servit atît ceremoniilor religioase, cît ºi Delphi au intonat imnul închinat lui Apollo ºi corul transportul fiind asigurat mult timp de cretani. cercetãrilor astronomice. fecioarelor care se strînseserã în jurul trepiedului l-a Arheologii englezi au descoperit cã zãcãmintele de Mai întîi în 1900, apoi în 1921, s-a încercat sã se implorat pe zeu sã se întoarcã de la hiperboreeni. cositor din Cornouailles au fost gãsite ºi exploatate la opreascã degradarea progresivã a venerabilei conOriginea nordicã a legendei este evidentã ºi din începutul mileniului doi î.Hr. strucþii. Blocurile prãbuºite au fost ridicate, iar altele alte detalii. Nu se spunea despre hiperboreeni cã, dupã Putem afirma, prin urmare, fãrã riscul de a greºi cã care se clãtinau au fost consolidate. Cele care au mai ce trãiau mult timp fericiþi, îºi puneau singuri capãt acest minereu din þãrile Europei occidentale a ajuns în rãmas în picioare astãzi beneficiazã de aceeaºi proexistenþei aruncîndu-se în mare de pe stînci? Acest Mediterana via Spania, în jurul anului 2000 î.Hr. tecþie ca monumentele istorice. obicei existã, conform unor vechi tradiþii germanice. Referirile lui Homer la þãrile cositorului se lãmuresc ERICH VON DÄNIKEN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 14-a – 9 martie 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei ,,Celãlant era mai bun?!“ Motto: ,,Limba noastrã-i o comoarã”. (Al. Mateevici) Ce blestem s-a abãtut asupra acestei þãri ca, la Ministerul Educaþiei, de pildã, sã ajungã, în aceºti ultimi ani, niºte miniºtri mai mult sau mai puþin agramaþi!? Dupã Liviu Pop, care pronunþa senin ,,genunche”, a aterizat în fruntea ministerului domnul Valentin Popa, care zice ,,pamblicã” ºi ,,celãlant”. Culmea, acest domn din Bucovina e rector la Universitatea ,,ªtefan cel Mare”, din Suceava, ºi a fost susþinut puternic chiar de ºeful PSD, Liviu Dragnea. Acum, aflãm cã sînt alãturi de el ºi mulþi alþi rectori din þarã. Dar oare cum se face de ajung în funcþii grele, de mare responsabilitate, astfel de falºi intelectuali, care mai au în CV-ul lor ºi doctorate? De ce, dintre atîþia oameni capabili, noi îi aºezãm în scaune ministeriale pe unii certaþi cu Limba Românã, ºi care, vorba lui Creangã, se mirã ºi ei cum de-au ajuns acolo? Ecaterina Andronescu ce cusur avea? La Învãþãmînt, domeniu care e la pãmînt, au mai fost un Funeriu, care susþinea cã substantivul ,,coleg” este de genul neutru. Bine, dar tipul era doct în alt domeniu, de vreme ce a demonstrat, cu teoria pixelului albastru, viteza de deplasare a palmei lui Bãsescu asupra obrazului acelui copil din Ploieºti. Au mai existat ºi alþi miniºtri ai Învãþãmîntului, la fel de bine instruiþi... Cristian Adomniþei, cel care nu ºtia exact cîte stele sînt pe drapelul Uniunii Europene, Mihail Hãrdãu, cu nume atît de semnificativ, ºi încã atîþia alþii, ale cãror nume nu ni le mai amintim, de ,,buni” ce au fost... Domnul de la Suceava, vechea capitalã a lui ªtefan cel Mare, e bun: ne-a dovedit cã ºtie sã taie ,,pamblici”. Zadarnic a încercat Codrin ªtefãnescu sã cîrîie din rînd, cã liderul cu mustaþã de la PSD a rãmas neclintit în alegerea sa. ªi uite-aºa, ne îmbogãþim tabloul miniºtrilor de la Educaþiei cu un alt nume, care riscã sã se transforme în renume, dar în sensul rãu al cuvîntului. Altfel, sîntem siguri cã învãþãmîntul se va dezvolta în continuare, spre
Scrisoarea sãptãmînii Stimatã redacþie, Nu am scris de mult timp revistei mele dragi, „România Mare“, iar durerile ºi problemele vieþii s-au adunat în inima mea zi de zi. Acum îmi descarc sufletul prin aceste rînduri, pe care le scriu cu lacrimi în ochi. Zilnic apar noutãþi ºi veºti proaste din partea celor care ne conduc. Ei îºi spun politicieni, ºefi conducãtori, greii partidului. Eu le spun gunoaie politice (nu la toþi). Rãspund de ceea ce spun ºi scriu, deoarece nu sînt singurul, ca mine o spun milioane de români. Sînt un pensionar, acum de 68 de ani, care a muncit 42 de ani într-o fabricã de mobilã, iar pensia mea (dupã multe mãriri din toþi anii de dinainte de alegeri) este acum de 903 lei. Aceastã pensie mãritã se duce lunar pe mîncare, medicamente, curent, gaz, apã, telefon, taxe ºi impozite. Sînt nevoit lunar sã fac economie la mîncare, sã renunþ la o serie de medicamente (atît eu, cît ºi soþia) pentru a nu rãmîne datori cu vreo facturã neplãtitã. Ca mine sînt mii de suceveni, o serie din ei mai necãjiþi ca mine, cu o pensie mai micã. Întreb aceste gunoaie politice care au în piept un bolovan, nu o inimã, de ce îºi bat joc de viaþa noastrã, cînd mai avem cîþiva ani de trãit?! Am 68 de ani, fac parte din generaþia care a construit ºi modernizat aceastã þarã. De ce vã bateþi joc de noi, voi, care aveþi norocul ºi soarta ca, prin minciunã ºi promisiuni, sã ajungeþi în funcþii înalte? Întreb pe aceºti conducãtori plini de bani, cu averi multe, cînd stau la masã ºi chefuiesc se gîndesc cã existã familii atît de sãrace, care au pe masã doar o bucãþicã de pîine uscatã ºi o canã cu lapte, în cel mai bun caz? Întreb aceºti conducãtori incapabili care ne fac viaþa grea: de ce numai copiii voºtri sã aibã un trai fericit, iar ai noºtri sã sufere, sã nu ducã ºi ei o viaþã frumoasã? Copiii voºtri pleacã în strãinãtate la studii, în excursii pentru a se distra, iar copiii noºtri pleacã la muncã, devenind sclavii tuturor, din cauza voastrã, pentru cã nu sînteþi în stare sã oferiþi locuri de muncã în aceastã þarã, unde sînt atîtea lucruri de fãcut. Ruºine obrazului, dacã mai aveþi obraz! Ruºine! Cu o lunã în urmã am fãcut un sondaj printre oamenii din diferite cartiere ale Sucevei. Am vrut sã mã conving ºi sã aflu dacã mai sînt suceveni nemulþumiþi la fel ca mine. Pe parcursul cîtorva zile am vorbit aproximativ cu 100 de persoane, bãrbaþi, femei, tineri. Am pus urmãtoarea întrebare: „Sînteþi mulþumiþi de viaþa pe care v-o oferã cei care
Potrivit, probabil, principiului „perseverare diabolicum“, senatorii patriei au mai meºterit o mãreaþã pravilã, dedicatã binelui public ºi fericirii naþiei: dupã ce au decis cã n-are rost (dacã nu cumva e de-a dreptul contraindicat) sã arborãm drapelul naþional pe strãzi, de 1 Decembrie, aleºii au decis, deunãzi, cã se poate intra cu drujba ºi cu toporul în pãdurile virgine ºi în ariile protejate. Proiectul a fost iniþiat de mai mulþi parlamentari PSD, ALDE ºi UDMR, fiind adoptat cu largã ºi generoasã majoritate de voturi. Iniþiatorii (bravo, bravo!) au avut în
vedere, printre alte obiective majore, sãnãtatea oamenilor ºi a animalelor. (Înduioºãtor. Ni s-au umplut ochii de lacrimi de recunoºtinþã.) Iatã, aºadar, una din noile prevederi ale Legii nr. 51/2006 a serviciilor de utilitãþi publice, ediþie revãzutã ºi adãugitã: „Scoaterea definitivã ºi ocuparea temporarã a terenurilor din fondul naþional necesare realizãrii, dezvoltãrii, întreþinerii ºi modernizãrii sistemelor de utilitãþi publice în vederea asigurãrii securitãþii ºi sãnãtãþii oamenilor ºi animalelor este permisã inclusiv pentru suprafeþele cuprinse în zona de protecþie strictã, zona de protecþie integralã ºi zona de conservare durabilã a ariilor naturale protejate, rezervaþii naturale, precum ºi pentru suprafeþele incluse în Catalogul naþional al pãdurilor virgine ºi quasivirgine din România ori care întrunesc criteriile ºi indicatorii pentru includerea în Catalog“. Ocuparea fondului forestier urmeazã sã aibã loc cu titlu gratuit, dacã este proprietate publicã, ºi la înþelegere cu proprietarul, dacã este proprietate privatã. Ca un fãcut, senatorii au adoptat aceastã nobilã decizie exact în ziua în care Polonia a fost condamnatã de Curtea de Justiþie a UE pentru încãlcarea legislaþiei europene privind protejarea siturilor naturale, prin ordonarea de defriºãri în pãdurea Bialowieza, una dintre ultimele pãduri virgine din Europa. (Încã din noiembrie 2017, justiþia europeanã ameninþase Polonia cu o penalizare de cel puþin 10.000 de euro pe zi dacã nu va înceta „imediat“ defriºãrile, notau, la vremea respectivã, agenþiile de presã). La noi, însã (ca la nimeni, în general), lucrurile stau cu totul altfel: iniþiatorii au explicat cum cã noua prevedere era (absolut) necesarã pentru „sprijinirea comunitãþilor locale cu asigurarea unor servicii comunitare la nivelul Secolului XXI“. Desigur, în rest, comunitãþile locale au de toate (ºcoli cu buda în fundul curþii, hîrtoape prin care sînt hurducaþi morþii pînã la cimitir, sate fãrã „buleftricã“ etc. ºi etc.) Aºteptãm cu încredere alte ºi alte trãsnãi din partea legislativului iubit! ILEANA SANDU
vã conduc?“. Din 100 de persoane, nu am gãsit mãcar una sã spunã DA. Toþi au spus NU. Acesta-i adevãrul, vocea strãzii, nu ceea ce minþiþi voi la televizor, conducãtorilor neputincioºi. Am dorit sã mai pun o întrebare, dar m-am abþinut. Aceasta era: „Voi cu cine aþi votat?“. Sînt sigur cã 70% din ei au votat cu cei care ne conduc. Atunci m-am întrebat: oare cine sînt mai vinovaþi: cei care ne conduc sau cei care i-au votat ºi i-au trimis sã ne conducã? Rãspunsul la aceastã întrebare l-a dat, cu ani în urmã, o celebrã deputatã, care a spus: „Ciocu’ mic, acum noi conducem!“. Multe am pe suflet, multe aº putea scrie despre cei care-mi fac viaþa grea, dar nu meritã sã-i mai pomenesc, sã-i bag în seamã. La televizor îi urmãresc tot mai rar, iar cînd îi vãd îi înjur ºi îi blestem pentru tot ceea ce spun ºi ce fac. ªi cînd mã gîndesc cã sînt creºtin, cã ar trebui sã iert, sã fiu mai bun, dar eu sînt tot mai rãu ºi îi urãsc din ce în ce mai tare pe cei care-mi fac viaþa grea ºi-ºi bat joc de mine. Ei m-au fãcut sã fiu rãu, sã urãsc, sã înjur. Iartã-mã, Doamne! Trãiesc cu speranþa, chiar dacã am aceastã vîrstã, cã voi ajunge sã prind acea „Zi a Judecãþii, ziua sfîntã a Libertãþii“, cînd toþi cei care ºi-au bãtut joc de acest popor vor plãti. Sînt sigur cã vor plãti toþi cei care au vîndut aceastã þarã frumoasã ºi bogatã. În viaþã totul se plãteºte. Dacã nu veþi plãti voi, vor plãti copiii voºtri, urmaºii voºtri. „ªi crezi tu, omule, cã vei scãpa de judecata lui Dumnezeu“, spune Apostolul Pavel. Iar patriotul Vadim Tudor spunea ºi el: „Nu aºa se conduce lumea, bãi, aceºtia! Nu sfidîndu-L pe Dumnezeu, ci rugîndu-L, înduplecîndu-L, trãind în smerenie ºi umilinþã“. Luaþi aminte la aceste vorbe. Nimic nu aþi învãþat de la Vadim, politicianul cinstit ºi drept, apãrãtorul românilor, apãrãtorul þãrii, cel care vã urechia ºi vã strica afacerile necurate. Este o mare onoare ºi plãcere cînd scriu ºi-l pomenesc pe Omul pe care-l port în sufletul meu, îl plîng mereu, îi duc dorul ºi nu-l voi uita niciodatã. Numele Vadim este gravat în inima mea cu litere de aur. Mã consider un bun român, chiar un naþionalist, nu mi-aº permite niciodatã sã-i critic, sã-i înjur pe românii mei adevãraþi. Dar cei care ne conduc de ani de zile (mai bine zis ne jefuiesc) nu sînt românii mei, sînt duºmanii mei, duºmanii þãrii. Ei, care ne-au demolat fabricile, au vîndut pãmîntul þãrii strãinilor, ei pot fi numiþi români?! Nu poþi fi numit român cînd tu, conducãtorule, îþi baþi joc de români, vinzi þara ca tu sã fii fericit ºi bogat. De aceea eu le spun acelor politicieni, acelor conducãtori, gunoaie politice, nu români. Regret acum, la vîrsta mea, cã nu mai
sînt în putere, dar fac apel la tineri: nu staþi nepãsãtori, luptaþi pentru viitorul vostru, nu vã lãsaþi batjocoriþi de aceºti conducãtori care vã umilesc pe voi, pe pãrinþii voºtri, pe bunicii voºtri. Puterea este în mîinile voastre, nu în ale politicienilor. Au trecut 28 de ani de minciunã, au trecut ani din viaþa voastrã, ºi nu se întrevede nici un viitor mai bun. Nu vã lãsaþi cumpãraþi de partide mari, gen PSD ºi PNL, pentru cã se folosesc de voi. Ei au nevoie de voi doar în perioada alegerilor, pentru a-ºi atinge scopurile. Sînteþi tineri, faceþi ceva pentru aceastã þarã, pentru voi, fiþi patrioþi, nu fiþi complici ai celor care au distrus ºi distrug þara. În legãturã cu Partidul România Mare, felicit filialele care au fost prezente la sãrbãtoarea Micii Uniri. Am rãmas impresionat de Filiala PRM Prahova, unde a fost prezentã ºi Lidia Vadim Tudor. Felicitãri! Am aflat cã prezenþa ei a fost remarcatã de toþi participanþii ºi mai ales de mass-media, iar domniºoara Lidia a acordat un interviu presei aflate la eveniment. M-am bucurat mult ºi pentru celelalte filiale PRM ºi mi-am spus: Partidul România Mare trãieºte, este iubit de românii adevãraþi. Sînt sigur cã de acolo, de sus, dintr-o stea, tãticul tãu drag, domniºoarã Lidia, îºi doreºte ca tu sã duci steagul partidului mai departe în locul lui. Nu te lãsa, fii o luptãtoare, ca tãticul tãu, ºi împlineºte dorinþa lui ºi a noastrã, a adevãraþilor naþionaliºti, care te iubim ºi sîntem alãturi de tine. Cu puterea de muncã a voastrã, a tinerilor, ºi cu experienþa celor mai în vîrstã Partidul România Mare poate creºte din nou. Un partid naþionalist este dorit în aceste timpuri grele de tot mai mulþi români. Nu o spun numai eu, o spune vocea strãzii. Un preºedinte de partid nu trebuie sã aibã experienþã ºi vechime în partid. Un preºedinte de partid trebuie sã aibã în piept o inimã de conducãtor, pe care o poate oferi oamenilor ºi þãrii. Tu, Lidia, moºteneºti aceastã inimã de la tãticul tãu, luptã ºi vei învinge. Mi-aº dori ca pe prima paginã a revistei, sus, sã apar în fiecare numãr ºi fotografia Lidiei Vadim Tudor, aºa cum a apãrut în nr. 1400. Vã mulþumesc. Eu mã consider un luptãtor ºi îmi doresc ca tinerii sã aibã un cuvînt de spus în þara asta a nimãnui. Cu stimã ºi respect, VASILE CERLINCÃ, preºedintele organizaþiei municipale PRM Suceava
fericirea naþiei române, care va avea viitorul asigurat. Las’ cã nici ceilanþi miniºtri nu sînt, mulþi dintre ei, mai breji. Cã, la noi, în democraþia asta strîmbã ºi hîdã, nu merge aplicat proverbul ,,omul potrivit la locul potrivit”. De exemplu, la ape ºi pãduri, a fost numit un subinginermecanic, dac-am înþeles bine. Sigur, poate cã aceºti oameni sînt niºte extraordinari manageri. Nu ºtii niciodatã de unde sare iepurele... Cît despre cum au ajuns doctori atîþia politicieni – e uºor de bãnuit, dacã ne gîndim cã unul ca Gabriel Oprea era un fel de ºef al fabricii de diplome cãpãtate prin mari (ne)merite. Nu zice nimeni cã orice ministru trebuie sã ºtie limba românã la perfecþie. Dar mãcar la nivel mediu ori minimal, da. Iar la Educaþie, cu atît mai mult. Sã nu uitãm cuvintele pline de înþelepciune ºi de bun-simþ ale lui Caragiale, care afirma odatã: ,,Mãi, copii, limba înainte de toate! Fãrã tradiþia limbii, nu mai este culturã ºi, fãrã culturã, s-a dus poporul acesta la care þinem cu toþii atît de mult”. Sã sperãm cã domnul ministru de la Educaþie va infirma pãrerile rãuvoitorilor ºi cã Liviu Dragnea a avut ochi bun. Cã doar nasc ºi în Moldova oameni, vorba cronicarului. Mi-e sã nu ajungem sã-l regretãm pe predecesorul ministrului actual, ºi sã zicem cã celãlant (sic!), adicã Liviu Pop, era mai nimerit. GEORGE MILITARU
Din ciclul „România fascinantã“ Liber cu drujba, în pãdurile virgine!
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 9 martie 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei ARTA RÃZBOIULUI SUBLIMINAL Motto: „Pentru a lichida popoare, se începe prin a le altera, prin a le ºterge memoria. Le distrugi cãrþile, cultura, istoria ºi altcineva le scrie alte cãrþi, le dã altã culturã, le inventeazã altã istorie…” (Milan Huble, istoric ceh) Adevãrat dar… insuficient explicat. Cea mai eficientã metodã de a distruge un popor este rãzboiul subliminal: un rãzboi dur, care nu necesitã tehnica, dotãrile ºi costurile rãzboiului convenþional, ºi nici riscurile unui rãzboi economic; un rãzboi subteran, mizerabil ºi perfid, de distrugere psihicã, prin convertirea conºtiinþei, modelarea caracterului ºi, nu în ultimul rînd, prin intoxicarea masivã a mentalului colectiv ºi, aºa cum afirmã istoricul ceh, prin ºtergerea memoriei. Scopul sãu este de ºtergere a identitãþii naþionale (tradiþiilor ºi valorilor strãmoºeºti, a istoriei ºi culturii, a limbii), transformînd poporul într-o masã amorfã, de indivizi docili, lipsiþi de puterea de a reacþiona, uºor manevrabili… cetãþenii perfecþi pentru noua ordine mondialã. Despre o nouã ordine mondialã vorbeau, printre alþii, Adam Weisshaupt, liderul Ordinului Perfectibililor – Illuminati (Adam – primul om biblic; weiss – înþelepciune; haupt – lider… deloc întîmplãtor, nu?), ordin înfiinþat la… 1 mai 1776 (!) care afirma cã e nevoie de „O nouã ordine mondialã unde diferitele state sînt legate între ele de o cauzã comunã”; R.C.Kalergi (fondatorul Uniunii Europene): „Omul viitorului va fi de rasã mixtã. Rasele ºi clasele sociale de astãzi vor dispãrea treptat…”; George Bush (9 septembrie 2001). Rãzboiul subliminal se poartã cu ajutorul aºanumiþilor oameni-cîrtiþã, oameni pe care îi întîlnim în toate posturile importante din instituþiile statului, cu funcþii de conducere, dar, de regulã în eºalonul secund - un fel de eminenþe cenuºii din spatele cortinei; în mass-media, ca formatori de opinie, cu un impact deosebit asupra mentalului colectiv, dar ºi în spaþiul public (la o cafenea, într-un tren sau oriunde altundeva, unde existã posibilitatea de… socializare); aºa-ziºii oameni de bine, „îmbibaþi” peste mãsurã de ideile occidentale (din convingere sau prin prisma unei remuneraþii dolofane), gata oricînd sã-þi demonstreze în ce þarã nenorocitã trãieºti, ºi ce popor imbecil este poporul din care faci parte. Metoda nu este nouã, e destul de veche, de sute, chiar de mii de ani, dacã ne amintim de generalul chinez Sun Tzu (Secolul V î.Chr.) ºi celebra lui strategie „arta rãzboiului… înfrîngerea inamicului fãrã luptã”. Diferã doar modul de aplicare ºi, într-o epocã a tehnologiei computerizate, cînd informaþia circulã cu o vitezã ameþitoare
Fãrãdelegile companiilor de la Transporturi (2) Plãþi nelegale la CNAIR La Compania Naþionalã de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (CNAIR SA) au fost efectuate plãþi nelegale aferente Contractului de servicii de consultanþã pentru proiectarea ºi supervizarea execuþiei lucrãrilor de reabilitare a 10 poduri în zona Dobrogea, încheiat între CNAIR SA ºi Louis Berger Group, Inc., în sumã de 0,026 milioane euro, reprezentînd remuneraþia acordatã expertului în securitatea ºi sãnãtatea muncii, pentru perioada februarie 2011 – februarie 2012, în condiþiile în care în Anexa C la Contractul de consultanþã ºi în Caietul de sarcini aceastã funcþie nu a fost inclusã/solicitatã, ºi în sumã de 0,001 milioane euro, reprezentînd diferenþa de ajustare a plãþilor contractuale ca urmare a folosirii incorecte a indicelui de ajustare folosit ca referinþã. Au fost efectuate angajamente legale în sumã de 9,8 milioane euro, peste limita fondurilor aprobate pentru realizarea obiectivului de investiþii „Reabilitarea a 10 poduri
Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (87) AM SÎNGE ÎN INSTALAÞIE SÃ MÃ BAT CU EL! Pe izolare chiar cã era un iad ºi pentru cei mai obiºnuiþi cu viaþa grea din puºcãrie. Erai terminat de foame, de frig, cu nervii la pãmînt, ºi tocmai atunci începeau ºi plutonierii sã-þi facã zile fripte, chiar te provocau sã-þi pui capãt disperãrii. ªi mie îmi ziceau plutonierii, cînd vedeau cã sînt aproape la cãpãtui puterilor: - Bãi, Mutule, nu vrei un cuþit sã te rezolvi? - Ia dã mã un cuþit, sã vezi cum te tai pe tine, în paºtele mã-tii! Aºa cã nu m-am mutilat niciodatã, cã ºtiam cã aºa nu fac decît sã le dau satisfacþie. Cã era cea mai mare bucurie pentru ei sã te vadã cã cedezi psihic. Lui Cezar nici mãcar nu îi
ºi totodatã, dacã un popor mai are ºi ºansa unor conducãtori imbecili („Utilizaþi creaturile cele mai ticãloase ºi mai abjecte” – Sun Tzu, Arta rãzboiului), un astfel de rãzboi are succesul garantat sutã la sutã. S-a purtat ºi în epoca socialistã (socialistã, nu comunistã; România nu a fost niciodatã stat comunist, aºa cum tot încearcã denigratorii sã ne convingã), cînd „statul la coadã” devenise sport naþional, o adevãratã „olimpiadã naþionalã”- cu acelaºi gen de „cîrtiþe” infiltrate la cozi, a cãror misiune era de a-l denigra pe Ceauºescu, inclusiv sistemul din România, ºi totodatã de a preamãri avantajele capitalismului occidental; scopul lor: intoxicarea cetãþenilor, cultivarea unui climat de urã împotriva conducãtorului statului (vinovat de toate relele posibile), ºi crearea unei fronde anticeauºiste (despre viitoarea distrugere moralã ºi materialã a þãrii nu se discuta, ºi nu bãnuia nimeni nimic!). Rezultatul a fost peste aºteptãri: „tiranul” care avusese curajul de a se împotrivi ocultei mondiale, fiindcã deºi adept al comunismului, milita pentru naþionalism, a fost executat în ziua de Crãciun… dublã victorie: satanizarea poporului român ºi distrugerea unui cult ancestral - cultul Soarelui, despre care specialiºtii noºtri nu suflã o vorbã. Ceea ce a urmat se ºtie: distrugerea sistematicã a þãrii, atît economic, cît ºi moral. În acest context, nu e de mirare sã constaþi cã tot mai mulþi români îºi denigreazã poporul ºi þara în care s-au nãscut, cã îºi reneagã propriul trecut, cã se cultivã cu asiduitate ura ºi conflictele între generaþii sau între pãturile sociale. Este rezultatul acestui nenorocit rãzboi subliminal care acþioneazã subtil asupra mentalului. Primii paºi s-au concretizat prin atacuri imagologice menite sã distrugã imaginea poporului român, stigmatizarea lui ºi implicit a României: falsificarea ºi distorsionarea genezei identitare, promovatã de secole prin cultivarea falsei teorii a latinizãrii poporului geto-dac, fenomen care a condus la mult promovata „etnogeneza limbii ºi poporului român“. Cea de-a doua cale, substituirea identitarã, un atac mizerabil la identitatea Poporului Român, am trãit-o cu toþii, la începutul anilor ’90, cînd numele de þigan purtat de o minoritate etnicã a fost înlocuit cu cel de rrom, chiar prin încãlcarea prevederilor constituþionale: „Statul recunoaºte ºi garanteazã persoanelor aparþinînd minoritãþilor naþionale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea ºi la exprimarea identitãþii lor etnice, culturale, lingvistice ºi religioase.” (Constituþia României, art.6.1). În cazul substituirii identitare constatãm un dublu efect: a) Pe de-o parte, fenomenul de substituire identitarã, înlocuirea termenului de „þigan” cu cel de „rrom” avînd drept urmare crearea confuziei român = rrom (þigan); astfel nu ne mai mirã cã francezii, „fraþii noºtri de ginte latinã”, ne etichetau
„þiganii Europei”, iar interpreta americanã de muzicã uºoarã, Cyndi Lauper, invitatã la festivalul „Cerbul de aur”, coborînd din avion, se arãta încîntatã fiindcã ajunsese în „þara þiganilor”... b) Pe de altã parte, constatãm o distorsiune voitã a realitãþii ancestrale, termenul de rrom („specialiºtii” noºtri nu ne spun) nu are nimic în comun cu etnia þigãneascã, fiind o coruptelã a numelui ancestral al strãmoºilor noºtri - rami, prescurtare de la ramani = adoratori ai Soarelui: Ram=Regele oamenilor. „Încã din timpurile foarte depãrtate, triburile pastorale pelasge (geþii carpatici – nota S.T.), în migraþiunea lor de la Carpaþi spre sud, ocupaserã ºi regiunile de miazãnoapte ale Africei”, afirmã marele nostru istoric ºi enciclopedist Nicolae Densuºianu. „Aceste grupe de pãstori, avute ºi rãzboinice, transportaserã cu dînsele în Africa cele dintîi elemente ale civilizaþiunii preistorice... „Aceºti locuitori primitivi ai Egipetului se numeau Romi...”. Concludent, nu? Dar, sã urmãrim mai departe informaþiile istoricului nostru: „Regii cei vechi ai Egiptului au fost, dupã cum spuneau preoþii egipteni, din neam de pirami, un cuvînt care, dupã cum scrie Herodot, înseamnã în limba greceascã om onest ºi generos... De la pi-romi, ori mai bine zis pi-rami, derivã numele piramidelor.” În acest context e uºor de concluzionat cã piramidele sînt opera acestor popoare migrate din spaþiul carpatic în urmã cu ºapte-opt milenii; reputatul arheolog Champollion le considerã anterioare mileniului V î.Chr., iar scriitorul copt Masudi (957 î.Chr.) afirma: „Surid, unul din regii Egiptului dinainte de potop, a zidit cele douã mari piramide. El a poruncit, de asemenea, preoþilor sã depunã înãuntru suma înþelepciunii lor ºi a cunoºtinþelor ce aveau în felurite arte ºi ºtiinþe ale aritmeticii ºi geometriei, ca sã rãmînã mãrturie spre binele celor ce vor putea cumva sã le înþeleagã.” Numele Surid în mod cert nu este de origine egipteanã: în limbaj popular, Soarelui i se mai spune ºi Sura, iar în sanscritã, limba arienilor vedici, Soare se traduce prin Suurya; aºadar Suri.d(eus) = zeul Soare nu este altceva decît o altã identitate a regelui pelasg (get) Saturn, care în tradiþiile vechi se identificã cu Soarele; în unele tradiþii egiptene fiind cunoscut sub numele de Manis, Menes, apelaþii derivate din pelasgicul Cerus Manes, Cerul Mare sau Tatãl Ceresc, aºa cum era divinizat Saturn/ Zamolxe, în spaþiul carpatic. Iar piramidele (piramidion), dupã cum afirmã ºi Nicolae Densuºianu „…nu ne prezintã decît forma tradiþionalã, însã mai luxoasã, a movilelor funerare pelasge”, movile construite de „oamenii oneºti ºi generoºi” (Pi-Rami) migraþi din spaþiul carpatic începînd cu sfîrºitul mileniului VII î.Chr., construite pentru zeul atotputernic: D(eus).Ion.
importante/strategice în judeþul Constanþa“. Deºi achiziþiile ºi atribuirea contractelor au fost realizate avînd la bazã „no objection“-ul bãncii finanþatoare, acestea au fost efectuate fãrã a se þine cont de existenþa fondurilor alocate prin bugetul proiectului. Au fost efectuate plãþi fãrã respectarea obligaþiei de a angaja ºi utiliza bugetul proiectului numai în limita prevederilor ºi destinaþiilor aprobate (0,3 milioane euro), în condiþiile în care pentru serviciile de consultanþã, Partea B-1, conform prevederilor Acordului de împrumut ºi Acordului de împrumut subsidiar, nu au fost alocate fonduri aferente contribuþiei locale (5,8 milioane euro), iar pentru lucrãrile privind reabilitarea celor 10 poduri dobrogene nu au fost suplimentate fondurile aferente contribuþiei locale. Nu au fost repartizate costurile de consultanþã ºi supervizare pe fiecare dintre cele 10 poduri reabilitate aferente proiectului finanþat din fondurile BERD, avînd în vedere cã valoarea fiecãrui obiectiv de investiþie reprezintã valoarea tuturor cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelui obiectiv de investiþie. Nu au fost respectate prevederile legale referitoare la inventarierea anualã a patrimoniului entitãþii, în sensul cã în perioada 2012-2016 nu au fost inventariate: materialele depozitate pe ºantierul de la podul Agigea, care au fost achiz-
iþionate în avans de cãtre constructorul Bilfinger Berger Baugesellschaft MBH Wien, Sucursala Bucureºti, în valoare de 0,03 milioane euro; materialele rezultate în urma dezmembrãrii, pe parcursul realizãrii obiectivului de investiþii „Reabilitarea a 10 poduri importante/strategice în zona Dobrogea“. De asemenea, nu a fost înregistrat în evidenþa contabilã avansul acordat Constructorului pentru achiziþionarea materialelor ce au fost depozitate pe ºantier ºi nu a fost asiguratã o evidenþã clarã ºi exactã a repartizãrii plãþilor pe categorii de valutã din împrumutul BERD, respectiv pe euro ºi lei. Nu au fost respectate principiile de economicitate, eficienþã ºi eficacitate în utilizarea fondurilor publice provenite din fondurile împrumutului BERD, prin derularea ineficientã a contractelor, întrucît nu s-a realizat în integralitate obiectivul de investiþii „Reabilitarea a 10 poduri importante/strategice în zona Dobrogea“, la data auditului nefiind reabilitate decît 3 poduri din cele 10, precum ºi prin efectuarea de angajamente legale ºi plãþi peste limita fondurilor aprobate.
pãsa de greutãþile astea, el era de departe cel mai bine adaptat la toatã nenorocirea din pîrnaie. De aia, ca ºefi de camere, încercam sã-i ajutãm ºi pe ceilalþi bãieþi cînd vedeam cã nu mai rezistã, însã la multe penitenciare din þarã ºefii de camere erau prãduitori. Dar dacã îi prindea Cezar, îi dezmembra. El unul mereu þinea cu oamenii din camerã, încerca sã îi apere ºi de abuzurile la gardieni, dar ºi de alþi deþinuþi de pe alte camere. Nu se exista pe atunci moda sã se facã repartizarea la puºcãrie dupã gãºti, sã stea grupaþi pe camere ºuþii cu ºuþii, ºpringarii cu ºpringarii, sau prietenii între ei. Nu erau clanuri, aºa cã dacã se auzea cã venea Cezar în orice puºcãrie din þarã, toþi cei de acolo ºtiau cã s-a cam terminat cu ºmecheria lor. ªi asta pentru cã era celebru cã bate pe oricine. Totuºi, se gãseau ºi mulþi care erau dornici de afirmare, o cam cãutau cu el, cã atunci se purta faza asta. κi fãceau calculele cã e mai bine dacã îl bat pe ãla care e þinut de cel mai ºmecher ºi astfel urcã direct în top, decît sã o ia pe rînd ºi sã batã alþi 20 de ºmecheraºi. Era cel mai rapid ºi
sigur mijloc de a urca în ierarhia ciumegãriei, sã se cocoþeze ei astfel direct în vîrful ºmecheriei. Astfel cã mulþi chiar spuneau la alþi deþinuþi: - Uite, eu am sînge în instalaþie sã mã bat cu Cezar! Asta cînd nu era Talanu’ pe acolo. Dar se aflau toate provocãrile ºi laudele astea imediat. Mulþi ziceau cã-1 bat pe Cezar, dar cînd venea Talanu’ la ei în pîrnaie, uitau de toatã ºmecheria lor ºi tãceau mîlc. Totuºi, îi ajungeau la ureche imediat toate vorbele spuse despre el, cã erau pline pîrnãile de îmbîrligãtori care numai asta aºteptau. Plus cã mulþi voiau sã-l vadã ºi ei odatã pe Cezar la o bãtaie, sã aibã ce povesti pe urmã toatã viaþa lor. ªi chiar cã aveau ce, cã se ducea dupã ei ºi îi punea la respect pe loc: - Ce ai vorbit bãi tu de mine? - Am zis ºi eu aºa... - Atunci hai sã te bat ºi eu aºa, sã-þi mai scot ciumegãreala din cap! (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)
SINEL TUDOSIE
(va urma) COSMIN PAM MATEI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 16-a – 9 martie 2018
ANTREPRENORIAT Declaraþia 600, în dezbatere publicã Proiectul Declaraþiei 600 a fost lansat joi, 1 martie 2018, în dezbatere publicã. Premierul Viorica Vasilica Dãncilã a anunþat în ºedinþa de Guvern principalele prevederi ale proiectului, printre care depunerea unei singure declaraþii ºi calculul plãþilor CAS ºi CASS la venitul estimat pentru anul în curs, nu pentru veniturile din anul trecut. „Contribuabilii depun o singurã declaraþie în loc de ºapte declaraþii. Plãþile pentru impozitul pe venit, CAS ºi CASS în cursul anului se fac la venitul estimat pentru anul curent, ºi nu la venitul realizat în anul precedent. Existã un singur termen de platã, respectiv pînã la data de 31 martie a anului urmãtor celui în care se realizeazã venitul, în loc de cinci termene de platã. A fost eliminatã obligaþia de a efectua plãþi anticipate, ceea ce conduce la eliminarea dobînzilor ºi penalitãþilor pentru neplata la aceste termene. Contribuabilul poate alege sã efectueze plãþi oricînd în cursul anului, care vor putea conduce la posibilitatea utilizãrii resurselor financiare în cursul anului în funcþie de necesitãþile proprii ale contribuabilului. Se acordã bonificaþie, adicã se reduce suma de platã, pentru efectuarea plãþilor înainte de limitã. Contribuabilii nu se vor mai deplasa la organul fiscal, dacã vor depune declaraþia unicã în spaþiu privat virtual. (...) Încadrarea ca plãtitor de CAS sau CASS se face în funcþie de venitul estimat pentru anul curent, independent de venitul realizat în anul precedent. Calitatea de asigurat se dobîndeºte de la data depunerii declaraþiei, ºi nu de la data efectuãrii plãþii, ca în prezent”, a precizat Viorica Dãncilã. Premierul a mai spus cã persoanele cu venituri mici sau fãrã venituri sînt asigurate în sistemul de sãnãtate timp de 12 luni dacã plãtesc CASS la nivelul a ºase salarii minime brute, 1.900 de lei, faþã de nivelul a 12 salarii, cît plãtesc în prezent. LOREDANA VOICULESCU
I-am întrebat pe cei care recruteazã pentru companiile IT din România ºi Europa de ce e atît de greu sã gãseºti oameni talentaþi „Aproape nimeni nu aplicã direct pentru un anume job, aºa cã trebuie sã-mi petrec aproape tot timpul cãutînd candidaþi potriviþi ºi trimiþînd mesaje pe LinkedIn… iar din puþinii care aplicã, aproape toþi au aºteptãri nerealiste”, mi-a spus un prieten care se chinuie sã recruteze developeri pentru un startup românesc. Lucreazã cu tehnologii de ultimã generaþie, au o prezenþã bunã pe reþelele de socializare, au job ads plasate pe LinkedIn ºi platformele locale, dar degeaba - aproape nimeni nu îi gãseºte. Ne-am întrebat de ce ºi dacã e o
Surprizele din factura de gaze naturale (2) În momentul în care legea va admite un tarif binomial la consumatorul final – care poartã în literatura de specialitate denumirea de abonament –, tarifele reglementate de transport ºi distribuþie vor trebui diminuate, deoarece o parte din acele cheltuieli se vor regãsi în costul abonamentului. „Cu alte cuvinte, nu se poate sã se menþinã tarifele de transport ºi distribuþie existente ºi sã se mai adauge un tarif suplimentar – cu denumirea de abonament. În lipsa oricãror explicaþii din ofertã, acest abonament reprezintã un adaos comercial mascat al furnizorului, care încarcã în mod anormal factura de gaze naturale la clientul casnic“, a mai declarat Chisãliþã.
Cum aratã factura cu „abonament“ În oferta E.ON se aratã cã preþul de furnizare este fix ºi garantat pentru 12 luni, facturile sînt detaliate, fãrã costuri percepute în avans ºi existã acces gratuit, de pe telefon, tabletã sau PC la contul personal E.ON Myline – istoric facturi ºi plãþi, transmitere index contor, facturã electronicã, actualizare convenþie de consum. Preþul de furnizare gaze naturale este 0,094 lei/kWh (94 lei/MWh), abonamentul la gaze naturale – 0,2 lei/zi/loc de consum, tariful reglementat de transport – 0,00945 lei/kWh (9,45 lei/MWh), iar tariful reglementat de distribuþie este în
ECONOMIE
POLITICÃ
problemã specificã pieþei româneºti ºi/sau startup-urilor. Ca sã ne facem o idee mai bunã despre problemã, ne-am hotãrît sã analizãm cum merge procesul de recrutare al altor companii de IT din Europa. Pentru sondajul nostru, am discutat cu „recruiteri” de la companii cu brand-uri cunoscute, dar ºi de la startup-uri din Berlin, Dublin ºi Bucureºti. Ce am aflat ne-a surprins: 1. Platformele de job-uri sînt folosite de cãtre aproape toate companiile, dar cei mai buni candidaþi nu vin întotdeauna de acolo Imagineazã-þi cã eºti în cãutarea unui job în software în Bucureºti, poate unul care îþi pune în valoare toate limbajele de progamare ºi tool-urile pe care le-ai învãþat. E o misiune aproape imposibilã sã filtrezi printre cele aproape 2.000 de job-uri (doar pe LinkedIn) ca sã le gãseºti pe cele mai interesante pentru tine, astfel cã mulþi se dau bãtuþi ºi preferã sã afle de job-uri din alte locuri. Din acest motiv, cea mai bunã opþiune pentru cei ce recruteazã e contactul direct pe LinkedIn sau alte platforme al persoanelor cu profile interesante, în speranþa cã sînt interesate de alte oportunitãþi, un proces dificil în care e greu sã-þi pãstrezi motivaþia. 2. Recomandãrile directe sînt cea mai bunã sursã de talent Aproape toþi „recruiterii” cu care am vorbit, de la companii mari pînã la startup-uri la început de drum, spun cã cei mai bun candidaþi le-au venit din recomandãri date de colegi. Recomandãrile funcþioneazã cel mai bine atunci cînd vorbim de job-uri ce necesitã candidaþi extrem de specializaþi. Ele aduc oameni greu de contactat mult mai aproape, ceva ce nu poate fi spus de metodele tradiþionale de recrutare. Dat fiind cã majoritatea oamenilor trãiesc într-o „bulã”, þinîndu-ºi aproape oamenii care le împart ideile ºi pasiunile, e foarte probabil ca eu ca specialist sã mai cunosc alþi oameni cu aptitudini similare mie, ºi sã-mi doresc sã-i am colegi. Cu toate acestea, chiar dacã majoritatea companiilor stimuleazã monetar recomandãrile, ele nu se pot întotdeauna baza pe ele, mai ales dacã vorbim de companii relativ mici. 3. Unii candidaþi pur ºi simplu nu sînt motivaþi sã aibã un job competitiv * Oameni de vînzãri foarte bine pregãtiþi * Programatori extrem de calificaþi, cu o pasiune pentru probleme greu de rezolvat * Un mediu de lucru dinamic ºi competitiv * Echipã internaþionalã Toate cele de mai sus sunã interesant pentru o bunã parte din noi, dar trebuie sã ne dãm seama cã sînt suficienþi oameni care nu ar aplica la job-uri ce se prezintã astfel. De ce ar evita unii candidaþi foarte buni job-uri cu descrieri precum cele de mai sus? S-ar putea ca ei sã fi avut o experienþã negativã, sau chiar un burn-out, la un loc de muncã cu un mediu de lucru dinamic ºi competitiv, iar ei pot asocia orice astfel de descriere cu un job solicitant ºi/sau un mediu de lucru toxic. O echipã internaþionalã poate sã însemne meetin-
g-uri multe, foarte devreme dimineaþa sau seara tîrziu, pe lîngã nevoia de a face faþã unor diferenþe culturale. De asemenea, e posibil ca prezentarea relativ elitistã sã nu îi facã sã rezoneze cu job-ul din motive de fricã (de interviu, de posibilã respingere, de colegi ºi locul de muncã etc.), aºa cã nu aplicã la job ºi nu rãspund la mesajul de pe LinkedIn, chiar dacã le sunã interesant job-ul ºi ar avea competenþele necesare. Sã fie o metodã de pre-selecþie bunã? Poate, dar în acelaºi timp e posibil ca „recruiterii” sã piardã candidaþi de altfel foarte buni în acest mod. 4. Unele companii de IT nu sînt percepute ca atare Punctul acesta ne-a surprins cel mai mult la sondajul nostru - existã unele companii de IT despre care potenþialii candidaþi nu înþeleg cã au ca focus IT-ul, chiar ºi unele cu un brand relativ puternic. Sînt Uber ºi Taxify companii de taxi sau companii de IT, cu mulþi ingineri talentaþi? În mod cert sînt ambele, dar unii nu cred cã job-urile la astfel de companii pot fi interesante - o prezumþie absolut greºitã. 5. Aºteptãrile sînt nerealiste de ambele pãrþi În 2020 aproape jumãtate (46%) din forþa de muncã a SUA va fi formatã din mileniali (Lynch, 2008). Haideþi sã dãm cãrþile pe faþã - în carierã, noi, milenialii, generaþia nãscutã între începutul anilor ‘80 ºi mijlocul anilor ‘90, sîntem greu de mulþumit ºi cîteodatã ne e greu sã ne hotãrîm asupra direcþiei în care vrem sã mergem. Asta pentru cã noi nu ne mulþumim cu orice fel de job, vrem sã avem o misiune, vrem ca job-ul nostru sã însemne ceva ºi vrem ca el sã ne ofere oportunitãþi de creºtere. Pe scurt, noi vrem sã ne simþim la fel de bine la lucru ca ºi în timpul liber. Milenialii sînt mult mai puþin ataºaþi de job-urile lor decît generaþiile anterioare, iar 60% dintre ei spun cã ar fi deschiºi la oportunitãþi noi. Majoritatea milenialilor au aºteptãri mai mari cînd vine vorba de beneficiile oferite de companiile din IT, în special la capitolul salarii, dar nu numai. Asigurarea privatã, petrecerile sponsorizate de companie ºi trainingurile la fiecare cîteva luni sînt luate ca atare de mulþi candidaþi în cãutare de job-uri. În acelaºi timp, multe companii au aºteptãri nerealiste la rîndul lor în legãturã cu viitorii lor angajaþi. Foarte multor tineri, veniþi direct din bãncile universitãþii, li se cere experienþã cu diverse tooluri ºi metodologii pe care ei nu au unde sã le înveþe, ºi asta îi frustreazã enorm, fãcîndu-i sã priveascã spre alternative cum ar fi freelancing-ul sau antreprenoriatul. În concluzie, nu cred cã problemele „recruiterului” prezentat de noi la începutul articolului sînt specifice pieþei româneºti sau startup-urilor. Ele sînt suma mai multor factori, majoritatea avînd de a face cu prezentarea ºi marketing-ul job-ului în sine. Ca „recruiter”, dacã vreþi sã atrageþi mai uºor milenialii ºi viitorii angajaþi din generaþia Z, ascultaþi cu mare atenþie care sînt durerile acestora ºi încercaþi sã faceþi job-ul, de la prezentare pînã la beneficii, mai atrãgãtor pentru ei. Altfel, veþi pierde în faþa competitorilor care sînt dispuºi sã se reinventeze. Recrutaþi sau vã cãutaþi un job? Care sînt experienþele dumneavoastrã legate de cele de mai sus? ALVIN STÃNESCU
funcþie de aria de distribuþie ºi de categoria de consum. Preþul de furnizare include ºi serviciul de înmagazinare subteranã. Tarifele reglementate de transport ºi de distribuþie ale gazelor naturale sînt stabilite prin ordine ºi decizii ale Autoritãþii Naþionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) ºi pot fi modificate pe parcursul derulãrii contractului. Abonamentul zilnic este fix pentru 12 luni ºi asigurã un preþ de furnizare gaze naturale garantat, indiferent de fluctuaþiile preþului gazelor naturale pe piaþa eligibilã. Preþurile nu conþin TVA ºi accizã, se spune în oferta E.ON.
Piaþa liberã, mai ieftinã
Cele mai mici tarife Din luna aprilie a anului trecut, piaþa gazelor pentru consumatorii casnici a fost liberalizatã pe segmentul preþurilor de achiziþie. Astfel, orice furnizor de gaze are posibilitatea de a-ºi achiziþiona marfa la cel mai bun tarif pe care îl poate gãsi în piaþã ºi consumatorii casnici au devenit, dintr-o datã, foarte tentanþi pentru zeci de companii care furnizeazã gaze naturale. Plecarea de la un furnizor la altul poate aduce o reducere de pînã la 10% a tarifului, conform datelor centralizate de Comparatorul de Tarife pus la dispoziþie de ANRE. Cele mai mici tarife în Bucureºti vin de la Energy Gas Provider, ENGIE ºi Tehnologica Radion, companie care este cunoscutã mai ales în domeniul construcþiilor civile. Francezii de la ENGIE dominã la tarife tot sudul þãrii. În nord, bãtãlia pe tarifele cele mai scãzute se dã între E.ON, Tehnologica Radion ºi WIEE.
În urmã cu o lunã, ANRE a majorat preþul reglementat al gazelor pentru populaþie, recunoscînd furnizorilor un preþ mai mare de achiziþie a preþurilor din piaþã. Însã în piaþã furnizorii au în ofertele preþuri mai mici decît cele recunoscute de ANRE. Comparînd preþul mediu al gazelor naturale pe judeþ cu preþurile reglementate pe judeþe, se desprinde faptul cã în marea majoritate a judeþelor preþurile pentru consumatorii care au achiziþionat gaze din piaþa liberã este aproape în toate judeþele, inferior preþului reglementat (preþ care are ca scop protejarea consumatorilor prin menþinerea unui preþ scãzut). Consumatorii noncasnici, cei care au achiziþionat gaze de la Bursa Românã de Mãrfuri, nu pot sã achiziþioneze gaze la preþuri reglementate, dar au un comportament de consum similar cu consumatorii casnici, ceea ce ne permite sã facem o comparaþie între cele douã categorii. Astfel, piaþa liberã este mai ieftinã cu 12-14% decît cea reglementatã în Alba, cu 16-19% în Bacãu, cu 10-15% în Botoºani, cu 2% în Bucureºti, cu 8% în Buzãu, cu 3-10% în Cãlãraºi, cu 11-13% în Caransebeº, cu 9-10% în Cluj, cu 14-15% în Harghita, cu 10-12% în Hunedoara, cu 3-9% în Iaºi, cu 4% în Ilfov, cu 38% în Maramureº, cu 5-11% în Neamþ, cu 7% în Ploieºti, cu 12-13% în Sãlaj, cu 10-22% în Satu Mare, cu 9-11% în Suceava, cu 5-12% în Timiºoara, cu 3-4% în Tulcea ºi cu 2% în Vaslui. Sfîrºit COTIDIANUL.RO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 9 martie 2018
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII CE: Faceþi tot ce vã cerem ºi puteþi scãpa de MCV
ceea ce vã cerem, puteþi scãpa de umbra Monicãi Macovei“, pare sã fi transmis Timmermans.
„Dacã faceþi tot ceea ce vã cerem, puteþi scãpa de MCV. Nu existã nici un termen limitã pentru a renunþa la mecanism, acest lucru nu se întîmplã de la sine, românii trebuie sã implementeze recomandãrile CE“, este mesajul pentru România transmis de vicepreºedintele Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans. Timmermans a fãcut declaraþia pe 27 februarie, la o conferinþã de presã dedicatã situaþiei din Polonia, dupã un Consiliu de Afaceri Generale de la Bruxelles, în care a fost dezbãtutã situaþia reformei justiþiei.
Spre deosebire de Ungaria sau Cehia, Polonia este prea mare pentru ca Bruxellesul sã ducã un rãzboi deschis ºi de uzurã cu Varºovia, dupã cum scria recent agenþia americanã Bloomberg. Polonia este a cincea cea mai mare þarã din UE, piaþã de desfacere majorã, tampon între Rusia ºi Vest, este simbolul integrãrii europene a fostului lagãr socialist. Este motivul pentru care, deºi „a vrut ca Polonia sã arate steagul alb în disputa privind justiþia, UE s-a mulþumit cu o Carte Albã“, dupã cum
Compromis UE-Polonia
România, un front secundar Mesajul pentru România, dat pe un ton autoritar, a fost unul secundar, pe un front secundar, pentru o þarã secundarã. De ce? În primul rînd, reforma justiþiei din România este una timidã în raport cu cea din Polonia, unde ministrul Justiþiei este ºi procuror general, a primit prerogativa de a numi ºi destitui judecãtori ai instanþelor superioare, iar guvernul a reformat ºi Tribunalul Constituþional. În al doilea rînd, Polonia nu are corsetul numit MCV ºi nici instituþii cu puterea DNA-ului din România. ?eful instituþiei omoloage din Polonia, Biroul Central Anticorupþie, este subordonat premierului, este numit ºi poate fi demis de premier, dupã consultarea preºedintelui ºi a comisiei pentru controlul serviciilor secrete din Parlament. Cu cît ne îndreptãm spre Est, corsetul devine ºi mai strîmt – în Ucraina, UE ºi SUA cer ca, pe lîngã o procuraturã anticorupþie deja existentã, sã fie înfiinþat ºi un tribunal special anticorupþie. Este uºor sã ne imaginãm ce soartã ar fi avut ºefa DNA dacã statutul sãu ar fi fost cel al omologului din Polonia. Însã Polonia nu are aceastã cãmaºã de forþã, iar singura pîrghie de presiune a UE a fost „opþiunea nuclearã“, Articolul 7 al Tratatului UE privind suspendarea dreptului de vot al þãrii în Consiliul UE, o decizie ce necesitã unanimitatea þãrilor membre ºi care, dacã se obþine aceastã unanimitate, ar duce la o divizare Est-Vest ºi mai puternicã, deloc doritã de Bruxelles. În cazul României, MCV-ul pentru care a militat Monica Macovei este suficient. „Dacã faceþi tot
China poate schimba faþa economiei româneºti. Sistemul feroviar european „noul Drum al Mãtãsii“ Blake Horsley, directorul de dezvoltare al P3, al doilea cel mai mare proprietar de spaþii de depozitare din România, a declarat pentru cã nu se aºteaptã sã vadã în România jucãtori de talia Amazon sau Alibaba în urmãtoarele 12-18 luni, deoarece, momentan, piaþa localã poate fi deservitã de centre majore de distribuþie pe care aceºti retaileri le au în regiune. Totuºi, lucrurile ar putea lua o altã direcþie în funcþie de ruta feroviarã gînditã de China. „Lucrurile s-ar putea schimba dacã ruta feroviarã din China va trece pe aici. Se discutã despre o posibilã rutã
2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (4) Clar, uman, dezinteresat! Cît de mãgulitoare ºi pacifiste erau aceste prevederi, într-un început aproape romantic al NATO! Lansat în perioada de înflorire a Rãzboiului Rece între cei doi protagoniºti: SUA ºi URSS, cînd rãnile profunde ale ultimului rãzboi mondial nu erau vindecate, acest proiect pãrea puþin credibil (în formularea oficialã), chiar ºi pentru iniþiatori. Cã, uneori, de la teorie la practicã este o prãpastie insurmontabilã, ne-a dovedit, cu prisosinþã, ºi evoluþia Alianþei de-a lungul timpului, perioadã jalonatã de douã repere: angajamentul declarativ, pe de o parte, ºi unele acþiuni beligerante, pe de altã parte. Pentru a fi mai operativi, vã propun un singur exemplu de metamorfozã letalã a misiunii iniþiale a NATO, fenomen petrecut lîngã noi, în fosta Iugoslavie. Deoarece, în contextul scrierii de faþã, nu analizãm situaþia complexã a dezmembrãrii acestei þãri, scop ce ar deturna vectorul acestui material, sã staþionãm doar pe realitatea durã a intervenþiei Alianþei, în contrast cu prin-
dupã alegerile parlamentare din luna aprilie, guvernul Viktor Orban va cãdea de acord cu Bruxellesul asupra unui mecanism permanent pentru primirea imigranþilor ºi va propune o reformã a sistemului european de azil. Cu alte cuvinte, rezoluþia parlamentului maghiar ce asigurã Polonia de sprijinul Ungariei nu ar fi decît o dovadã de romantism politic, iar poziþia durã faþã de imigranþi a lui Orban nu ar fi decît o stratagemã electoralã pentru asigurarea unui nou mandat, ulterior acesta urmînd sã-ºi abandoneze aliaþii în schimbului accesului la banii europeni. Cel puþin în cazul Ungariei, condiþionarea accesului la banii europeni de respectarea „valorilor europene“ ºi de acceptarea imigranþilor pare sã funcþioneze. Polonia nu pare sã gãseascã sprijin nici în Cehia premierului eurosceptic Andrej Babis. Secretarul de Stat pentru afaceri Europene din Cehia a declarat, potrivit „Suddeutsche Zeitung“: „Sîntem de acord cu analiza CE, în Polonia avem o problemã“.
Epitaf pentru þãrile estice
UE va cîºtiga lupta de pe frontul polonez. Publicaþia polonezã „Krytyka Polityczna“ atrage atenþia asupra unei informaþii ce vine din Ungaria, þarã care a promis cã se va opune activãrii Articolului 7 împotriva Poloniei:
Ameninþarea occidentalã a condiþionãrii miliardelor venite din fondurile europene de urmarea fãrã crîcnire a liniei politice impuse la Bruxelles ºi Berlin a avut efectul scontat. „Nu vom face rabat în ce priveºte statul de drept“, a spus pentru aceeaºi publicaþie ministrul de stat de la Berlin pentru Afaceri Europene, Michael Roth. „Nu am fi comentat pe marginea legilor justiþiei din Polonia dacã ar fi fost doar un aspect al politicii interne“, a mai spus germanul, sugerînd cã justiþia din statele estice nu mai este o chestiune suveranã. Roth este însã plin de compasiune. „În Vest, oamenii subestimeazã deseori transformãrile sociale ºi economice uriaºe ce au avut loc în Europa Centralã ºi de Est dupã 1989. Din 2010, 600.000 de tineri unguri au plecat din þarã. Din aceste þãri au plecat milioane de oameni, în special tineri valoroºi ºi cu mentalitate europeanã. Este o pierdere dureroasã pentru vecinii noºtri, pe care nu trebuie sã o uitãm“, a spus Roth într-un alt interviu pentru „Tagesspiegel“. Pentru moment, „dacã facem tot ceea ce ni se cere ºi scãpãm de MCV“, se pare cã vom ajunge la acceptarea unei justiþii nereformabile ºi a acestui „epitaf“ din „Tagesspiegel“ pus peste o ruinã economicã ºi socialã. CÃLIN MARCHIEVICI
prin Turcia ºi Bulgaria. Aceasta va avea un impact asupra pieþei logistice europene. Nu este clarã încã ruta finalã“, spune Blake Horsley. Sistemul feroviar european face parte din ceea ce guvernul chinez numeºte „noul Drum al Mãtãsii”, un important proiect politic prin care se urmãreºte creºterea comerþului ºi a investiþiilor. Din cauza diferitelor ecartamente feroviare, doar un singur tren nu poate parcurge întreaga distanþã, iar containerele trebuie încãrcate în alte garnituri feroviare în diferite puncte. În cadrul Forumului de Tehnologii ºi Servicii Railway PRO, un eveniment organizat în România în aprilie anul trecut, s-a discutat despre faptul cã în cadrul rutei TransCaspice de Transport International (TMTM) este propusã o legãturã de transport între Iran ºi Europa prin Astara, la
graniþa dintre Iran ºi Azerbaidjan. Pentru transportul de marfa, TMTM propune ruta China-Portul Batumi (Georgia)-Portul Constanþa (România)-Europa ºi, din Iran, ruta este direcþionata cãtre Astara-Portul BatumiPortul Constanþa. Retailerul american Amazon este prezent deja pe piaþa româneascã de 12 ani printr-un centru de dezvoltare ºi tehnologie la Iaºi, unde a angajat 400 de persoane. Pînã la sfîrºitul anului trecut, compania a investit peste 40 de milioane de euro în România în dezvoltarea de noi tehnologii. La începutul acestui an, Amazon a lansat o campanie de angajãri pentru noul sãu sediu din Bucureºti. În total, compania are deja peste 1.000 de angajaþi în România, însã nu este prezentã pe piaþa localã cu un centru de depozitare. ROMANAIBREAKINGNEWS.RO
cipiile enunþate în propriul Statut, intervenþia asupra Serbiei avînd consecinþe politice ºi socio-umane care au minat profund credibilitatea ºi misiunile „de pace” ale NATO. Ducînd lipsã de înþelegere ºi rãbdare, de o elasticitate a actului de comandã, întru gãsirea unor soluþii paºnice, pentru rezolvarea unei lupte intestine, avînd rãdãcini ºi interacþiuni complexe în secolele dinaintea noastrã, magnetizate ºi de spectrul unor lupte inegale, percepute ca o aventurã în jungla tropicalã, forþele eterogene ale Alianþei s-au nãpustit cu aviaþia ºi au bombardat obiective sîrbeºti, în numele implementãrii... pãcii în regiune! Numai cã, aºa cum s-a întîmplat dintotdeauna în orice fazã a unui rãzboi, arma morþii nu ºi-a ales cu precizie þintele (armata sîrbã), rachetele de croazierã, lansate de pe nave ºi din avioane cu însemnele armatelor SUA, Germaniei ºi Franþei, lovind, „din eroare”, multe obiective civile: locuinþe, autobuze de cãlãtori, convoaie de refugiaþi, biserici. Culmea, în aceste atacuri haotice sînt uciºi ºi cei care formau misiunea de apãrare a NATO, etnicii albanezi! În mai 1999, cinci bombe NATO lovesc ambasada Chinei la Belgrad, ceea ce ar fi putut declanºa un conflict diplomatic. Privind tot acest conglomerat de „antrenamente” de rãzboi, nu pe simulatoare, ci pe þinte vii, nu este prea greu de imaginat cu ce
ochi se uitã popoarele care au avut de suferit la „binefacerea” pogorîtã pe pãmînt din pîntecele pãsãrilor cu aripi de oþel (parantezã: nici pînã azi nu s-a stins definitiv conflictul din Kosovo, care are rãdãcini în Evul Mediu, amplificate de luptele cu turcii de la Kosovopolje – Cîmpia mierlei – 1389). Din conþinutul documentelor studiate, se observã concepþia ºi strategia acestei organizaþii politicomilitare, în special prin mutarea geograficã a graniþei Alianþei spre Estul Europei, piloni de bazã fiind unele state desprinse din „Lagãrul socialist”, precum România ºi Polonia, la care se adaugã unele þãri, foste componente ale defunctei URSS: Estonia, Letonia ºi Lituania. În acest moment al evoluþiei forþelor antagoniste de pe glob, se reliefeazã ºi mai pregnant paradoxul sesizat de mai mulþi analiºti politici ºi militari, anume cã, prin desfiinþarea Tratatului de la Varºovia (cu efect din 31 martie 1991), ºi dezmembrarea Uniunii Sovietice, sarcina NATO s-a modificat radical, balanþa înclinîndu-se vizibil în favoarea acestei Alianþe, care are în fruntea ei Statele Unite ale Americii. (va urma) GEO CIOLCAN
scrie Politico. Pe scurt, guvernul condus de Mateusz Morawiecki a reuºit sã cîºtige timp în aceasta luptã cu Bruxellesul, promiþînd cã pînã la 23 martie va trimite rãspunsuri detaliate la solicitarea UE de a renunþa la legile justiþiei. Preºedintele CSM-ului din Polonia, judecãtorul Grzegorz Borkowski, estimeazã cã guvernul polonez nu va fi înfrînt prin „knock out“ de UE, ci se va ajunge la un compromis (cum ar fi eliminarea mai multor judecãtori constituþionali prin controversata lege care modificã vîrstele de pensionare), compromis care aproape va aneantiza reformele guvernului polonez.
Ungaria, veriga slabã
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 9 martie 2018
Universalitatea bunelor maniere (48) Folosirea corectã a ºervetului ªervetul nu este un ornament întîmplãtor la masã, precum florile sau sfeºnicele. Nu cã am presupune cã dvs. nu folosiþi ºervete, dar este adevãrat cã, în multe ocazii, anumiþi comeseni nu îl folosesc cum ar trebui, aºa cum cer bunele maniere. ªerveþelul nu trebuie lãsat pe masã, în locul pe care dvs. îl gãsiþi atunci cînd vã aºezaþi. În primul rînd, trebuie sã îl despãturiþi o datã, nu de tot, cu scopul de a nu fi la vederea celoralþi. Odatã dezdoit, locul indicat pentru a-1 aºeza sînt genunchii. Nu este manierat sã agãþaþi ºervetul la gîtul cãmãºii, pe post de bavetã, nici sã îl înnodaþi în jurul gîtului. În privinþa frecvenþei, trebuie sã îl folosiþi, cel puþin, ori de cîte ori terminaþi de mîncat ceva. De asemenea, trebuie sã vã ºtergeþi dupã ce beþi. La sfîrºitul mesei lãsaþi ºervetul îndoit pe masã. Astfel, în afara faptului cã aþi îndeplinit funcþia igienicã pentru care e fãcut, veþi anunþa personalul de serviciu cã aþi terminat de mîncat. Într-un restaurant de lux sau la un banchet de galã, niciodatã nu vor fi oferite comesenilor ºerveþele de hîrtie.
Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (6) Masacrul de la Nanjing (2) Un reporter japonez scria cã vãzuse 100 de chinezi care tîrau în tãcere trupuri neînsufleþite scoase dintr-un „munte” de cadavre ºi le aruncau în Yangtze. Unii erau „încã vii ºi gemeau slab, iar membrele le zvîcneau”. Cînd cei 100 ºi-au terminat sarcina, japonezii i-au înºiruit ºi iau mitraliat. Aceºtia pãreau mereu în cãutare de noi metode de a ucide - oamenii erau fripþi ºi îngropaþi de vii, le erau scoase organele interne, erau atîrnaþi de limbã în cîrlige de fier, erau îngropaþi pînã la mijloc, apoi asupra lor erau asmuþiþi cîini care îi sfîrtecau de vii -, cele mai multe pãrînd sã aibã în principal scopul de a-i amuza. Adeseori, crimele erau fotografiate ºi transformate în cãrþi poºtale, pe care soldaþii le trimiteau rudelor de acasã. Zeci de mii de copii au fost omorîþi. Un chirurg american pe nume Robert Wilson le scria alor sãi: „Au strãpuns cu baionetele un bãieþel, pe care l-au omorît,
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (59) ANUL 2001 4 ianuarie 2001, noaptea (2) E ora 3 noaptea. Mã doare în gît ºi am picioarele îngheþate. Unde e pîinea pe care o cîºtig? Unde-i încrederea pe care trebuia s-o primesc de la mama? κi cunoaºte mama copilul ei, neputinþele ºi suferinþele lui? Cum îºi cresc alþi pãrinþi copiii? Cum reuºesc alþii? S-ar consola ei, cum face mama mea, gîndind cum gîndeºte? „E greu, tu eºti mai specialã, poate mai complicatã, poate prea sensibilã faþã de alþii. Ai alte trãiri. Te consumi altfel decît cei mai puþin simþitori. Trebuie sã depãºim ºi faza asta. Sîntem cu tine, mamã. Încercãm sã facem totul ca sã-þi fie mai uºor”. Nu e destul! Sînt vorbe. ªi cînd mai arunci ºi cuvîntul „sacrificiu” l-ai zdrobit pe copilul dependent de tine! Sinuciderea! Vai, dar e pãcat. E un gest nebunesc ºi distrugãtor pentru mamã! Cum sã facã fata ei aºa ceva, cînd atîta iubire îi dãruie ºi se „sacrificã”! Dar sã bîntui prin lume fãrã nici un rost, ca o frunzã uscatã, fãrã viaþã, desprinsã din copac, sau sã trãiesc în izolarea asta cutremurãtoare, doar în plîns ºi în urlet, cui poate folosi, mamã? Am avut ºi mi-ai dat de toate, în afarã de unele lucruri, cele mai importante: prietenie, sinceritate, încredere, curaj! Am simþit întotdeauna între noi o prãpastie, în care tu sãpai inconºtient, ºi acum privim
Sînt un mijloc foarte util pentru mesele zilnice de acasã, pentru cã nu trebuie sã fie spãlate, ºi pot fi înlocuite în orice clipã cu altele curate. Dar dacã sînteþi invitat la masã într-un restaurant sau la cineva acasã cu o anumitã ocazie, nu este potrivit ca lîngã cristalurile fine ºi pe o faþã de masã de olandã sã fie aºezate ºerveþele de hîrtie. Ar strica toatã strãlucirea evenimentului.
Norma universalã stabileºte cã pîinea se aºazã în stînga farfuriei, ceea ce corespunde unui mod de aºezare logic. Pîinea se rupe cu mîna dreaptã, pentru care trebuie sã vã ajutaþi cu cea stîngã. Totuºi, obiceiul în acest sens se tot schimbã. Aºadar, pe zi ce trece este tot mai obiºnuit ca pîinea sã fie tãiatã, aºezatã în coºuleþe sau tãvi, care se situeazã în centrul mesei ºi corespund grupului de meseni cel mai apropiat. Motivul este cã aceºtia au nevoie sã se serveascã cu pîine mai mult de o singurã datã în timpul mesei, evitîndu-se astfel confuzia. Dar, puºi în cea mai complicatã situaþie, sã ºtiþi cã pîinea care vã aparþine de drept este cea care se aflã în stînga dvs., în orice caz, ºi, presupunînd cã într-un anumit loc obiceiul poate fi invers, va fi de ajuns sã faceþi uz de calitãþile dvs. de observator înaintea mesei. Astfel, dacã în vreun restaurant sau în vreo casã unde aþi fost invitat la masã pîinea este aºezatã în dreapta, norma va afecta toate tacîmurile. De aceea, în loc sã întindeþi mîna la porþia aflatã cel mai aproape, uitaþi-vã la restul farfuriilor ºi veþi afla în cîteva secunde care este pîinea dvs.
Este destul de neplãcut sã vã gãsiþi în situaþia de a vã cere scuze celui aflat alãturi pentru cã i-aþi luat pîinea, cu atît mai mult dacã persoana pe care o aveþi în dreapta sau în stînga nu este cineva apropiat. În cazul în care pîinea este servitã într-un coº comun unui numãr redus de comeseni, încercaþi sã nu atingeþi mai multe bucãþi înainte de a alege una. Nimãnui nu-i va plãcea sã mãnînce pîinea pe care dvs. aþi pus mîna. Ultimul nostru sfat se referã la folosirea pîinii pentru a vã ajuta sã mîncaþi unul din felurile de mîncare din meniu. Dacã aveþi dificultãþi în a înþepa mîncarea cu furculiþa ºi vã aflaþi în situaþia în care nu vi s-a adus cuþit, puteþi sã vã folosiþi de pîine pentru a apropia mîncarea de furculiþã. Trebuie sã þineþi cont de faptul cã în anumite þãri nu existã obiceiul de a însoþi mîncarea cu pîine, iar dacã dvs. sînteþi invitat la masã într-unul dintre restaurantele tipice din aceste þãri, va trebui sã vã conformaþi normei. Ceea ce niciodatã nu trebuie sã faceþi este sã vã jucaþi cu „bãrcuþele” în supã sau în alt preparat care nu este solid ºi trebuie mîncat cu lingura. De asemenea, nu este elegant sã înmuiaþi pîinea în sosul unui preparat, oricît de bun ar fi el. În aceastã situaþie, nu vã rãmîne altceva de fãcut decît sã vã controlaþi pofta în faþa uleiului unei salate sau a brînzei Roquefort care însoþeºte un antricot, poftã care, pe bunã dreptate, este justificatã. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO
iar în aceastã dimineaþã am petrecut o orã ºi jumãtate pansînd un alt bãieþel de 8 ani care avea cinci rãni fãcute de baionetã, printre care o ranã deschisã la abdomen”. O fetiþã de 8 ani ºi-a vãzut bunicii, pãrinþii ºi surorile mai mari uciºi sub ochii ei. A fost strãpunsã de trei ori cu baioneta ºi abandonatã, întrucît japonezii crezuserã cã murise, dar a reuºit sã supravieþuiascã. Un alt om care n-ar fi trebuit sã mai trãiascã a fost ucenicul unui cizmar, Tang Shunsan, în vîrstã de 25 de ani. Dupã sosirea japonezilor, se ascunsese zile la rînd, dar, în cele din urmã, învins de curiozitate, s-a aventurat afarã. Japonezii l-au reperat ºi l-au forþat sã se alãture altor sute de chinezi pe care îi mînau pe stradã spre o groapã abia sãpatã, unde se aflau deja vreo 60 de cadavre. Tang s-a gîndit sã sarã în ea, dar apoi a vãzut cîinii militari ai japonezilor care mîncau cadavre. Japonezii le-au ordonat sã se alinieze rînduri-rînduri în faþa gropii, iar Tang a ajuns chiar la marginea ei. În timp ce un soldat stãtea de pazã cu o mitralierã, ceilalþi au început sã-i decapiteze sistematic pe prizonieri. Unii dintre japonezi rîdeau, alþii fãceau fotografii. Un soldat a încercat sã ia deoparte o femeie însãrcinatã ca sã o violeze. Ea a început sã se apere, zgîriindu-1, aºa cã el a ucis-o, înjunghiind-o în abdomen cu baioneta. Pe cînd haosul devenea tot mai mare, trupul unui bãrbat care tocmai fusese decapitat s-a prãbuºit peste Tang ºi l-a rãsturnat în groapã. Nimeni nu a
pãrut sã observe, aºa cã el a stat ascuns sub cadavre. Pentru a grãbi lucrurile, japonezii au trecut de la decapitãri la tãierea beregatelor ºi, în curînd, zeci de cadavre au cãzut în groapã. Apoi soldaþii au plecat, cu excepþia unuia, care tot îºi înfigea baioneta în trupuri pentru a se asigura cã nimeni nu mai rãmãsese în viaþã. Tang a fost rãnit de cinci ori, dar a reuºit sã nu þipe. Mai tîrziu, doi chinezi l-au gãsit ºi l-au tras afarã. Era singurul supravieþuitor. Dupã spusele unui corespondent de rãzboi japonez, cumplitele evenimente de la Nanjing nu au fost o practicã deviantã, ci conduita obiºnuitã a armatei invadatoare. El scria cã ofiþerii le promiteau soldaþilor „cã vor avea trei zile în care pot face tot ce poftesc“ ca recompensã pentru cucerirea unui oraº. În Nanjing, cele trei zile au devenit ºase sãptãmîni. Dupã cum povestea sec un soldat japonez care fusese pãrtaº la aceste atrocitãþi: „Am trimis camioanele pentru cãrbuni pe strãzile oraºului ºi prin sate sã aducã multe femei. Apoi, fiecare dintre ele a fost datã unui grup de 15 sau 20 de soldaþi ca sã abuzeze de ea ºi sã o violeze”. Unele victime aveau mai puþin de 10 ani, altele, 80. Odatã ce soldaþii terminau cu ele, femeile încercau sã fugã: „Apoi, noi, bum! Le împuºcam în spate”. Unii ofiþeri ºi-au avertizat soldaþii sã scape de cadavrele victimelor dupã aceea. (va urma) JOHN WITHINGTON
strãine una la alta, aflîndu-ne pe douã maluri. Între noi, apa învolburatã. Pînã ºi cerul, sus, ne desparte. S-a rupt în douã. Pe crãpãturã gol. Sîntem douã fiinþe, fiicã ºi mamã, despãrþite de o imensã durere. Iubire, milã, iertare, toate s-au risipit. Tot respectul pentru iubirea ta pînã la 10 – 13 ani ai mei, apoi, am simþit exagerarea ta ºi întunericul ce s-a aºternut între noi. ªi cît te mirai! „De ce aºa ceva se întîmplã în viaþa noastrã?” Eu mã simþeam în cãtuºe. Ce bine cã l-am întîlnit atunci pe Dumnezeu sã mã salveze! Tu cum reziºti ºi cum vei rezista pe mai departe, fãrã copilul tãu? Mamã, scapã-mã de tot rãul ce-l simt ºi de judecata mea nedreaptã ºi nepermisã! Iartã-mã, mama mea!!!
tablete tot de la Maia cumpãrate. Mi-a luat sînge în 6 eprubete ºi laboranta se mira foarte tare cã sîngele meu e leneº ºi nu curge mai repede. M-a învineþit ca ºi cum m-a bãtut cu parul. Cine era asistenta ºefã? Abia la despãrþire ne-am dat seama cã ne-am cunoscut în urmã cu 10-11 ani. Eu am recunoscut-o: Cristina. Fusesem la ea acasã, pentru un studiu de psihologie. O persoanã plãcutã ºi frumoasã. Pentru doctorul Sorin simt o repulsie fizicã. A apãrut în casa noastrã sã mã ajute în tulburãrile ºi suferinþele mele, dar a greºit profesional. A minþit! A spus cã-i psiholog ºi el e neurolog cercetãtor. Mai are un frate geamãn. Amîndoi se ocupã cu studii despre cap. N-am nimic cu el. E deºtept. Fizic, îmi repugnã. M-a cîºtigat descoperindu-l cã stãpîneºte învãþãtura creºtinã ºi este credincios. Ai ce sã vorbeºti cu el. Dar, pãcat. L-am cunoscut într-un moment de inconfort major, cînd nu sînt în stare sã-i vãd nici pe cei mai apropiaþi, darmite sã cunosc un strãin ºi sã-mi dezvãlui inconforturile. Unele lucruri le-a înþeles cum funcþioneazã la mine, dar în multe privinþe m-am încãpãþînat sã i le spun. I-am lãsat libertatea sã mã descopere singur. E cercetãtor pe creierul uman! Sîntem ca ºoarecele ºi pisica. Citesc ºi eu tratate, ºi eu studiez! Mi-e ciudã cã nu sînt în formã bunã ºi mã aflu în confuzie ºi delãsare. Mi-e greu ºi sã susþin o discuþie. Mi-e lehamite. Sînt în indisponibilitate! Cînd îmi este rãu, nu pot comunica cu nimeni. Sau dacã se întîmplã sã-mi fie agreabilã persoana, pot sãri de la starea orizontalã pe verticalã ºi sã zbor, uitînd de inconfort. Devenind alt om. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
„Aceasta este pîinea mea?”
Noaptea de 17 – 18 ianuarie 2001 (1) Am avut un vis religios. Bisericã, preoþi, dorinþã de spovedanie. În alai, preoþi ºi credincioºi, pãºeam prin oraº în grup mare. Era o searã în amurg roºu, cu cer roz. Mã aflam cu mama în mulþime, la acea procesiune stradalã. Nervi am ºi în vis. Am smucit-o pe mama de-o mînã sã mã urmeze pe drumul ales de mine. Am strigat cã preotul cu icoana trebuie sã se afle în faþã. Mama a fost împotriva mea. Am vãzut pe cer scrise cuvintele: „Mamã, scapã-ne pe noi de tot rãul!” Apoi, a tunat de 3 ori ºi a început sã plouã torenþial, cu cerul senin. Lumea se bucura ºi striga „Ura!”. Doar eu am izbucnit în lacrimi ºi am strigat, cu mîinile întinse spre cer, de 3 ori: „Slavã lui Dumnezeu!” M-am trezit brusc scãldatã în lacrimi, la ora 3 dimineaþa. La ora 12.00, prin doctorul Sorin, am fost cu tata la Spital pentru analize. Sînt foarte multe de fãcut. ªi au costat ºi mulþi bani. De douã zile beau ceai de plante de la Maia ºi mã simt ceva mai bine. Iau ºi calciu ºi magneziu,
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (39) Matricea ameninþãrii (4) Ajung la biroul de securitate de la intrare ºi gãsesc un iranian îmbrãcat în culori þipãtoare care mã aºteaptã. Îmi strînge mîna, iar eu îl conduc printr-un hol cãtre o camerã de interviu securizatã. Cînd ne aºezãm pe scaune, îi ofer un pahar cu apã. - Nu, mulþumesc, spune el într-o englezã stîlcitã. Are un uºor accent sudic. Sunã ciudat, un fel de combinaþie între Ayatollahul Khomeini ºi Rhett Butler. - Despre ce aþi dori sã vorbiþi?, întreb. - Am informaþii care ar putea salva viaþa preºedintelui Reagan. Acum mi-a atras atenþia. - Urmeazã sã-l omoare cineva? - Da. Existã un complot de asasinare a preºedintelui. - Cum de ºtiþi acest lucru? - Am prieteni, îmi spune el secretos. - Cînd urmeazã sã se întîmple acest lucru? El îmi ignorã întrebarea:
Memoriile unui celebru criminalist român (47) Pe urmele unui evadat periculos (2) Dupã meticuloase cercetãri am ajuns sã stabilim o schemã completã a relaþiilor lui din liceu ºi facultate. Cel mai bun prieten al sãu din acea perioadã fusese un anume Bãlan. Faptul era extrem de preþios pentru noi. O astfel de legãturã de prietenie nu se ºterge cu timpul, exista posibilitatea ca ea sã dureze ºi atunci... Eram entuziasmaþi de obþinerea acestui indiciu, dar parcã ne lipsea curajul sã ne angajãm pe acestã pistã. Ea ar fi însemnat (pentru noi) totul ori nimic, ºi atunci de teama celei de a doua alternative, nu îndrãzneam sã declanºãm verificãrile de rigoare. De teama eºecului ce ne-ar fi putut spulbera plãcutul vis în care ne complãceam, ne mulþumeam cu puþin: cu faptul cã ºtiam (teoretic) cã de cazul Bãlan se leagã rezolvarea problemei noastre. Am hotãrît sã acþionãm energic ºi, fie ce-o fi! Rezultatul a fost, într-adevãr, neaºteptat. Nici unul dintre noi nu ne-am fi putut gîndi la o asemenea ipotezã, pentru cã ea depãºea chiar ºi imaginaþia unui autor de romane poliþiste. „Clientul” nostru Bãlan, elementul de legãturã în cazul care ne preocupa, era el însuºi un infractor primejdios, urmãrit de patru ani de zile pentru grave delicte; atît de Direcþia Generalã a Miliþiei, cît ºi de o alã unitate centralã a Ministerului de Interne, fãrã ca noi sã fi avut cunoºtinþã de aceastã situaþie. Acþiunea de urmãrire a lui Bãlan, care dura de atîta vreme, fusese apreciatã drept fãrã ºanse, întrucît în tot acest rãstimp nu
Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (5) Saltul trecerii economiei în anii 1945-1989, de la stadiul agrar-industrial înapoiat, la cel industrial-agrar dezvoltat (2) Evoluþia realitãþilor þãrii ºi practica pozitivã a statelor dezvoltate ale lumii confirmã, de asemenea, cã numai industrializarea acceleratã asigurã, efectiv, modificarea structurilor sociale, creºterea nivelului de trai al întregii populaþii, ridicarea gradului de culturã ºi de civilizaþie al naþiunii la nivelul posibilitãþilor oferite de ºtiinþa ºi tehnica contemporanã. Punînd la baza progresului ºi modernizãrii structurii economice a þãrii industrializarea, Statul Român - încã din primii ani de dupã a doua conflagraþie mondialã, cu deosebire din 1948, cînd a avut loc naþionalizarea principalelor mijloace de producþie ºi s-a trecut la reconstruirea ºi dezvoltarea economicã a Patriei cu ajutorul programelor ºi planurilor anuale ºi cincinale - a asigurat industriei naþionale rolul conducãtor, hotãrîtor, în edifi-
Pag. a 19-a – 9 martie 2018
- Agenþi iranieni sprijinã operaþiunea. - Vreþi sã spuneþi cã Iranul ajutã la planificarea unui atentat împotriva preºedintelui Statelor Unite? - Da, exact. - Povestiþi-mi despre plan. - Am auzit de programul de recompensare a justiþiei, spune iranianul în timp ce se joacã cu cravata. Aha, despre asta era vorba. - Da, spun eu pe un ton degajat. - Cît aþi plãti pentru acest gen de informaþie? Vrea bani. Totuºi, trebuie sã examinãm ameninþarea. Poate cã individul se încadreazã în acel procent valoros. Îmi scot stiloul ºi încep sã lucrez la un profil complet al noului nostru prieten iranian. El se dovedeºte a fi un om de afaceri din Florida, care întreþine legãturi cu întreaga comunitate a imigranþilor de origine iranianã din America. La prima vedere, informaþiile par în regulã. E posibil sã spunã adevãrul. Dacã e aºa, poate cã va primi în final niºte bani. În urmãtoarele sãptãmîni, Gleason mã pune sã verific puþinele informaþii oferite de iranian. Ne verificãm propriile surse. Mã întîlnesc cu cei de la FBI ºi CIA. Iranianul nu e unul dintre nebunii ºi indivizii dornici de atenþie care ne viziteazã mereu. Baza de date de la FOGHORN nu relevã nici un istoric infracþional. Aduc în joc Serviciul Secret. Cei de acolo demareazã propria investigaþie ºi vor
sã se întîlneascã cu informatorul nostru iranian. Acesta refuzã. Spune cã nu are încredere decît în mine. În cele din urmã, îl conving sã se întîlneascã cu mine ºi cu un agent al Serviciului Secret, pe care i-1 prezint ca pe un coleg din cadrul serviciului DSS. Pe parcursul întrevederii, iranianul pare sincer, iar ameninþarea plauzibilã. El oferã un indiciu potrivit cãruia existã o conexiune între autorii complotului ºi serviciul de spionaj iranian din Viena. Serviciul Secret îl pune pe iranian sub supraveghere. În acelaºi timp, îi analizãm informaþiile ºi verificãm pista de la Viena. Nu ajungem la nici un rezultat. E într-adevãr sincer? Nu îmi pot da seama, însã trebuie sã luãm ameninþarea în serios, indiferent cît de mult timp ne ocupã. Mã mai întîlnesc de douã ori cu iranianul. De fiecare datã, el mai oferã un indiciu, o altã pistã pentru mine. Cînd îl rog sã accepte un test cu poligraful, iniþial se împotriveºte. Ulterior, se rãzgîndeºte. Vine la noi, îl conectãm la aparat ºi îi punem întrebãri. Rezultatele sînt neconcludente. În Lumea întunecatã, totul are nuanþe de ambiguitate, în special informaþiile care intrã în matricea noastrã de ameninþãri. Ignorarea acestor indicii vitale comportã un mare risc. (va urma) FRED BURTON
se putuse obþine nici o informaþie. Situaþia de fapt complica lucrurile: dacã douã direcþii din minister îl cãutau pe Bãlan de patru ani fãrã succes, cum am fi putut sã-l gãsim noi ? ªi totuºi trebuia gãsit, pentru cã el reprezenta veriga de legãturã care sã ne ducã la „evadatul” nostru! Analizînd temeinic noua situaþie, am ajuns la concluzia cã n-am putea rezolva sarcina noastrã principalã, referitoare la prinderea evadatului Matei, fãrã ca în prealabil sã nu dãm de urma lui Bãlan. Dacã ceilalþi, care-l cãutau de patru ani, nu-l gãsiserã, s-ar putea ca noi sã avem aceastã ºansã! (Totdeauna am fost convins de faptul cã, înainte ca lucrurile sã se clarifice, trebuie sã se încurce de tot!) De aceea am abandonat orice acþiune directã ce l-ar fi vizat pe evadatul Matei ºi ne-am concentrat toate eforturile în legãturã cu identificarea lui Bãlan. Ca urmare a diverselor investigaþii întreprinse ºi a datelor pe care leam obþinut de la celelalte organe de miliþie cu care cooperam, am intrat în iposesia a douã informaþii, aparent neînsemnate. Astfel, am aflat cã Bãlan nu scãpa niciodatã prilejul de a participa în zilele de duminicã la oficierea slujbei religioase din biserici; al doilea amãnunt se referea la faptul sã, în urmã cu 25 de ani, fusese student al Academiei Comerciale. Lupta cu necunoscutul trebuia sã înceapã deci cu aceste douã timide indicii. Ne-am dus la Institut ºi am luat legãtura cu decanul facultãþii pe care o frecventase Bãlan în urmã cu un sfert de veac. Decanul n-a fost în mãsurã sã ne ofere decît o fotografie care-l reprezenta pe acesta ca student, la vîrsta de l9 ani (cu chicã ºi lavalierã), pentru cã fusese eliminat încã din anul doi de studii, datoritã concepþiilor ºi atitudinii sale profasciste. Avînd aceastã fotografie, care înfãþiºa un tînãr de l9 ani, am încercat sã-l cãutãm pe omul nostru, fiind nevoiþi sã ni-l imaginãm cum arãta acum, la 44 de ani. Singurul
indiciu îl constituia o anumitã particularitate a sprîncenelor. Ne agãþãm de acest „fir de pãr”, conºtienþi cã ne jucam astfel singura noastrã ºansã. Tentativa pãrea tuturor îndrãzneaþã, unii dintre colegi nu se sfiau sã ne acuze de lipsã de modestie. Lucrurile pãreau chiar aºa, întrucît, pînã atunci, numai antropologul criminalist francez Alphonse Bertillors putuse identifica un infractor dupã imaginea oferita de un „portret robot” sau de o fotografie veche... Infatuaþi sau nu, asta era situaþia! Nu aveam la îndemînã un alt element concret decît fotografia de adolescent a lui Bãlan. Pe noptierele noastre, acasã, pe mesele de lucru, la serviciu ºi în portvizite, fotografia aceasta era mereu prezentã. Înainte de a ne culca, pînã în clipa cînd ne fura somnul, o mai studiam o datã, dornici de a remarca cele mai mici amãnunte din trãsãturile care ne deveniserã acum atît de familiare de parcã Bãlan ne-ar fi fost rudã apropiatã... Stimulaþi de împrejurarea favorabilã cã acþiunea noastrã de urmãrire putea fi limitatã numai la zilele de duminicã ºi (eram convinºi) doar la perimetrul Capitalei, am început o activitate organizatã de vizitare a tuturor bisericilor din Bucureºti în orele de slujbã. În fiecare duminicã le luam la rînd, dupã un plan bine stabilit, neomiþînd nici o bisericã. Dacã mania religioasã a „clientului” nostru era realã, aºa cum ni se indicase, nu era exclusã posibilitatea de a-l depista cîndva. La acest gînd fremãtam de emoþie, dar eram în acelaºi timp ºi îngrijoraþi, pentru cã realizam enormitatea scandalului public provocat de arestarea unui „credincios” în chiar timpul slujbei religioase. Mai ales în eventualitatea (foarte probabilã de altfel) în care aceastã prindere ºi arestare s-ar solda ºi cu schimb de focuri... (va urma) DUMITRU CEACANICA
carea unei economii multilateral dezvoltate, echilibrate ºi eficiente, ca factor determinant al suveranitãþii ºi independenþei României. Acest obiectiv a fost înfãptuit prin accelerarea ritmului de creºtere a producþiei, prin extinderea, diversificarea ºi crearea de ramuri ºi subramuri noi, cerute de mutaþiile economico-sociale urmãrite, ºi prin întãrirea neîntreruptã a poziþiei industriei româneºti în economia naþionalã în ansamblu. Urmare a politicii promovate, susþinutã ºi înfãptuitã de cãtre Poporul Român, producþia industrialã a þãrii a ajuns sã fie în 1989 de 44 ori mai mare decît în 1950 ºi de 65 de ori faþã de 1938. Dezvoltatã într-o viziune a viitorului, producþia pe ramuri, în acelaºi an, 1989, comparativ cu cea din 1938, era mai mare, în ordine descrescîndã: de 379 ori în industria chimicã; de 282 ori în industria construcþiilor de maºini ºi prelucrarea metalelor; de 225 ori în industria extracþiei mineralelor nemetalifere ºi produse din substanþe abrazive; de 169 ori în industria materialelor de construcþii; de 132 ori în industria confecþiilor; de 115 ori în industria sticlei, porþelanului ºi faianþei; de 72 ori în industria metalurgiei feroase; de 50 ori în industria celulozei ºi hîrtiei (inclusiv exploatarea stufului); de 41 ori în industria textilã; de 39 ori în industria metalurgiei neferoase (inclusiv extracþia minereurilor neferoase) ºi în industria pielãriei, blãnãriei ºi încãlþãmintei etc.
Dezvoltarea acceleratã ºi lãrgirea considerabilã a structurii industriei naþionale, în cadrul cãreia ramurile cu rol decisiv în progresul economiei au ocupat locul central, au determinat, prin impactul lor complex ºi profund, schimbãri importante în nivelul tehnic ºi calitativ al întregului sistem de producþie al þãrii, în ritmul ºi structura producþiei materiale lãrgite, în mãrimea ºi în compoziþia potenþialului de creºtere ale productivitãþii sociale a muncii ºi Produsului Intern Brut, în extinderea, diversificarea ºi sporirea eficienþei cooperãrii României cu un numãr crescînd de state. În 1989 þara noastrã întreþinea legãturi economice cu majoritatea þarilor de pe glob, comparativ cu 1938, cînd numãrul acestora era extrem de limitat, din cauza structurii restrînse a producþiei ºi limitelor avuþiei României. Simultan ºi, totodatã, succesiv cu industrializarea, Statul Român, þinînd seama de faptul cã în condiþiile epocii contemporane una dintre schimbãrile fundamentale, proprii procesului de dezvoltare ºi modernizare a structurii economiilor naþionale, este, în toate cazurile, stabilirea unei noi relaþii între industrie ºi agriculturã, în sensul transformãrii acesteia din urmã îi a doua ramurã de bazã, avansatã, a sistemului economic naþional, a reconsiderat locul ºi rolul ei în progresul economic ºi social al României. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 9 martie 2018
Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (37) Povestirea unei femei care s-a întors din cealaltã viaþã (3) Deodatã toate s-au schimbat ºi eu zburam undeva. Duhoarea s-a pierdut, a pierit ºi durerea îngrozitoare ºi, pe neaºteptate, am vãzut biserica din locurile mele natale. Uºile s-au deschis ºi a ieºit preotul îmbrãcat în veºminte albe. Stãtea cu capul plecat ºi o voce m-a întrebat: - Cine este acesta? - Preotul nostru. - Tu ziceai cã e pomanagiu, dar el e pãstor adevãrat. Aflã cã chiar dacã este mic în grad, preot obiºnuit, Mã slujeºte pe Mine. ªi aflã ºi alt lucru: dacã acesta nu-þi va citi rugãciunea de spovedanie, Eu nu te voi ierta! Atunci am început sã mã rog: - Doamne, întoarce-mã pe pãmînt, am un copil mic. Domnul a rãspuns: - ªtiu cã ai un fiu ºi îmi pare rãu pentru el. - Îmi pare rãu pentru el, am repetat eu. Atunci Acela a spus: - Mie îmi pare rãu pentru voi toþi, de trei ori îmi pare rãu. De la toþi aºtept sã vã treziþi din visul pãcatului, sã vã pocãiþi ºi sã vã reveniþi. Aici a apãrut din nou Maica lui Dumnezeu, pe care mai devreme am numit-o „femeie”, ºi am îndrãznit sã o întreb: - Aici la voi existã rai? Drept rãspuns, dupã aceste vorbe m-am aflat iarãºi în iad. Acum era mai rãu ca prima datã. Diavolii alergau în jurul meu ºi îmi arãtau pãcatele strigînd: „Tu ne-ai slujit nouã cît ai fost pe pãmînt”. Au început sã-mi citeascã pãcatele; toate faptele îmi erau scrise cu litere mari ºi am simþit o fricã groaznicã. Din gurã le ieºeau flãcãri de foc. Diavolii mã loveau în cap. Cãdeau peste mine ºi mã ardeau cu limbi de foc. În jurul meu se auzea jale mare ºi plînsetele multor oameni. Cînd focul s-a înteþit, vedeam totul în jur. Sufletele aveau chipuri înfiorãtoare: erau schilodite, cu gîturile întinse ºi ochii scoºi; mã întrebau dacã sînt „tovarãºã” a lor (pare cã erau comuniste) ºi dacã voi trãi împreunã cu ele. „La fel ca tine am fãcut ºi noi, ziceau, cînd eram pe pãmînt, nu am vrut
Carte de cãpãtîi (38) CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (6) Al doilea moment cînd trebuie sã aprinzi al doilea mãnunchi de lumînãri este dupã ce ai vãzut preotul cã iese cu Sfînta Evanghelie în mînã venind din sfîntul altar prin uºile din mijloc (uºile împãrãteºti). În aceste momente stai în genunchi. Te ridici repede, aprinzi ºi cel de al doilea mãnunchi la icoane ºi te rogi la fel, apoi te întorci pentru citirea Sfintei Evanghelii. Al treilea mãnunchi se aprinde cînd preoþii ies cu sfintele daruri ºi tu cu toatã lumea stînd în genunchi te rogi pentru iertarea pãcatelor tale ºi celor ai tãi. Acest moment înseamnã trecerea Mîntuitorului spre patima sa cu crucea în spate, pe drumul Golgotei (Via Dolorosa) spre a se jertfi din nou, acum pe Sfîntul Altar pentru iertarea pãcatelor credincioºilor care au venit, la bisericã. Deci, dupã ce au trecut preoþii cu Sfintele Daruri, te duci repede ºi aprinzi lumînãrile, ultimele pe care le ai, pentru cã imediat se va spune Crezul, iar dupã aceasta urmeazã momentul de invocare a Sfîntului Duh peste darurile puse înainte pe sfîntul altar ºi peste credincioºii ce se aflã în bisericã, moment în care ºi tu stînd în genunchi te rogi ca sã þi se ierte pãcatele, sã þi se primeascã rugãciunea, sã scoatã Dumnezeu din muncile iadului copiii avortaþi ºi spui acum ºi orice altã dorinþã pe care o ai sau înlãturarea necazului pe care-1 ai la serviciu, în familie etc. Sã te rogi cu mare credinþã, cãci acum Mîntuitorul Iisus, jertfindu-se pe Sfîntul Altar, arãta razele sale Tatãlui Ceresc ºi se roagã din nou pentru ca prin jertfa sa sã se ierte pãcatele credincioºilor ºi sã li se împlineascã rugãciunile. Mare este acest moment al slujbei cînd preotul miluieºte pe credincioºii care au participat la slujbã! Tu te duci la uºa din stînga a Sfîntului Altar, acolo unde dimineaþa ai dus pomelnicul, prescurile ºi vinul ºi rogi pe preot sã-þi dea partea care a fost scoasã de dimineaþã pentru tine. Aceastã pãrticicã se ia dupã ajunarea (post desãvîrºit) zilei de vineri; cînd trebuie neapãrat sã posteºti - post ce face
sã-L cunoaºtem pe Dumnezeu. Îl huleam ºi sãvîrºeam toate relele, pãcãtuiam ºi eram mîndre ºi nu ne-am pocãit niciodatã. Cei care au pãcãtuit, dar mai tîrziu s-au pocãit, au mers la bisericã, s-au rugat la Dumnezeu, i-au miluit pe sãraci ºi i-au ajutat pe cei ce se gãseau în nevoi sînt acolo sus”. (însemnare: adicã în rai, cuvînt pe care cei de aici nu voiau nici sã-l rosteascã) Eu m-am înfricoºat rãu de aceste cuvinte ºi mi se pãrea cã mã aflu aici în iad de o viaþã întreagã, iar aceºtia îmi spuneau cã voi trãi împreunã cu ei o veºnicie. Dupã aceea a apãrut din nou Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu ºi s-a fãcut luminã. Diavolii au luat-o la fugã ºi sufletele care se chinuiau în iad au început sã strige ºi sã implore milã: „Împãrãteasã Cereascã, nu ne lãsa aici”; sau ziceau: „Ardem, Nãscãtoare de Dumnezeu, ºi nu existã picãturã de apã”. Ea plîngea ºi spunea printre lacrimi: „Cît aþi trãit pe pãmînt n-aþi vrut sã mã cunoaºteþi ºi nu v-aþi pocãit de pãcate înaintea Fiului meu ºi Dumnezeului vostru, ºi eu acum nu vã pot ajuta, nu pot trece peste voia Fiului meu ºi Acela nu poate cãlca voia Tatãlui Sãu. Îi ajut doar pe aceia pentru care se roagã rudele lor ºi Sfînta Bisericã”. Apoi noi am început sã urcãm, ºi de jos se auzeau þipete puternice: „Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne lãsa!”. S-a fãcut iarãºi întuneric ºi eu mã aflam pe aceeaºi lespede. Încruciºîndu-ºi mîinile la piept, Maica Domnului ºi-a înãlþat privirea cãtre cer ºi a început sã se roage zicînd: „Ce sã fac cu aceastã femeie, unde sã o aºez?” O voce a rãspuns: „Întoarce-o pe pãmînt prin pãrul ei!”. Atunci Preacurata Fecioarã a plecat în tãcere ºi i s-a deschis o uºã, dar eu nu vedeam nimic în spatele uºii. Dupã aceea s-a întors þinînd în mîini pãrul meu ºi de undeva au apãrut 12 trãsuri fãrã roþi; se miºcau încet ºi eu le urmam. Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu mi-a dat pãrul meu, dar eu nu am priceput cã m-a atins. Am auzit-o doar spunînd cã a douãsprezecea trãsurã nu are podea. Mi-era teamã sã stau în ea, dar Maica Domnului m-a împins ºi m-a trimis pe pãmînt. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) parte din canonul pentru iertarea pãcatelor avortului fãcut, fãrã de care nu poþi cãpãta iertarea de la Dumnezeu ºi nu poþi scoate pruncii din munci. În ziua de vineri se þine post ºi rugãciune cu arderea a 9 lumînãri puse în semnul sfintei cruci - în 4 timpi - ºi 40 de mãtãnii (în 4 timpi). La 12 noaptea, cînd ai fãcut ultima rugãciune ºi au ars complet cele 9 lumînãri, iei acea pãrticicã cu mare sfinþenie, apoi 3 guri de aghiasmã ºi apoi 3 bucãþi de anafurã ºi te culci cu rugãciunea în gînd. Deci, canonul pentru copiii avortaþi este: * 14 liturghii cu participarea la slujbã, aºa cum am arãtat mai sus; * 14 zile de vineri cu ajunarea completã cu aprinderea acasã a 9 lumînãri (în 4 timpi) ºi 40 de mãtãnii (în 4 timpi). În cele 14 vineri de post dai la un sãrac milostenie mîncarea de post pe care tu ai fi mîncat-o sau bani atît cît poþi ºi spui sãracului numele tãu de botez ºi sã se roage pentru tine. Vinerea nu se dã de pomanã mîncare de dulce, nu este primitã ºi spurcãciune este în faþa Domnului. Dacã ai mai multe avorturi înmulþeºte numãrul copiilor avortaþi cu 14 liturghii ºi 14 ajunãri de vineri. Numai aºa poþi scoate copiii din muncile iadului, ei sînt nevinovaþi, dar fiind nebotezaþi ºi spãlaþi prin botez de pãcatul strãmoºesc nu s-au fãcut îngeri, ci se duc în iad. Copiii avortaþi nebotezaþi ajungînd în iad plîng ºi se roagã în cor lui Dumnezeu aºa: „Doamne, dã necazuri ºi supãrãri ºi chinuri în lume pãrinþilor noºtri ca sã ne scoatã de aici, cãci noi sîntem nevinovaþi ºi pentru trai bun ne-ai lãsat sã venim ºi noi pe lume sã ne bucurãm ºi noi cu vederea frumuseþilor pe care Tu te-ai gãtit pe pãmînt pentru bucuria ºi viaþa oamenilor”. Dacã pãrinþii nu fac nimic pentru aceºti copii, nu fac canonul arãtat, ei plîng ºi se roagã astfel: „Doamne, dã moarte pãrinþilor noºtri ca sã scãpãm noi din acest loc ºi sã vinã ei aici, cãci noi sîntem nevinovaþi”. ªi pentru plînsul ºi rugãmintea acestor nevinovaþi Dumnezeu se îndurã de ei, mai ales cînd pãrinþii trãiesc în pãcate, fãrã grija rãscumpãrãrii din iad a acestor copilaºi, ºi ia viaþa acestor pãrinþi. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)
Sfîntul Ioan Botezãtorul În pustia Iordanului Stã chiar Sfîntul Domnului, Înaintemergãtorul, E Ioan Botezãtorul!
El striga cu glasul mare Sã se-ntoarcã fiecare, Cu aleasã pocãinþã, La Dumnezeu - prin credinþã.... Se purta-n pãr de cãmilã, De pãcat nu avea milã, Ioan boteza-n Iordan, Nãdejdea cît un ocean... Eu botez spre pocãinþã, În Hristos e biruinþã... El boteazã cu Duh Sfînt, Mîntuirea pe pãmînt! Cãci Ioan Botezãtorul Prezise sfînt viitorul: Prin Botez întru Iisus Viaþa este fãr’ de-apus... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Vreau mai mult din Tine!
Te caut, Dumnezeule, ºi-ncerc sã Te gãsesc. sã Te cunosc mai mult aº vrea, sã Îþi pot vedea chipul mãreþ. ºi caut în Sfîntul Tãu cuvînt vocea Ta. ºi îmi ºopteºti iubirea-Þi minunatã, mi-ai lãsat scris sã cunosc a Ta iubire toatã, cum ai trãit la fel ca mine, c-ai rîs ºi-ai plîns ca orice om… cum Te-ai jertfit în dragostea-Þi eternã ca eu sã nu mai mor… ci sã exist cu Tine-n veºnicii, cînd viaþa-mi pe pãmînt se va sfîrºi. eu vreau… doresc mai mult din Tine, ºi-Þi caut chipu-n formele din nori, ºi-Þi vãd surîsul în strãlucirea stelelor… cãldurã ºi-acceptare zace-n tot ce ai creat, dar în om ai pus ceva mai minunat decît în munþi, dealuri ºi vãi… ape, furnici sau frunze moi… ai pus în cei din jur ºi-n mine o dragoste ce doar din Tine vine… cînd ai suflat în om viaþã, ai suflat ºi dragostea-Þi mãreaþã. ROXANA NEGRU
Pildã creºtinã
Ce te costã? Un mare înþelept din vechime întrebã într-o zi pe un împãrat, care fãrã vinã ºi fãrã pricinã era necontenit rãu: - Ce te costã sã fii bun ºi milostiv? La o asemenea întrebare, împãratul neavînd ce rãspunde, s-a ruºinat, ºi de mînie, a dat poruncã sã se taie capul înþeleptului. Atunci înþeleptul, surîzînd, i-a zis: - Iatã o rãutate care are temei, ºi de aceea o primesc cu plãcere. Împãratul îl întrebã: - Cum asta? - Foarte bine - rãspunse înþeleptul - aceastã rãutate dovedeºte cã am dreptate cînd spun cã eºti rãu fãrã vinã ºi fãrã pricinã. Împãratul a cãzut pe gînduri ºi, vãzînd cã înþeleptul are dreptate, l-a iertat de pedeapsã, iar el s-a fãcut de atunci bun ºi iertãtor.
„ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
Pag. a 21-a – 9 martie 2018
MOZAIC
Magnifica diademã princiarã geto-dacicã de aur de la Buneºti – Avereºti Buneºti-Avereºti este o comunã moldavã din partea de nord a judeþului Vaslui, la 17 km distanþã de Huºi ºi la 65 km distanþã de Municipiul Vaslui. Dovadã a vechimii locuirii acestor meleaguri stã cetatea geto-dacicã de la Buneºti-Avereºti, aflatã la punctul numit „Dealul Bobului”, situatã la sud-est de satul Buneºti ºi la o depãrtare de circa 1 km de acesta. Aºezarea este de tip davã ºi a fost fortificatã cu un val de pãmînt ºi un ºanþ în faþã, datatã fiind în perioada Secolelor IV-II î.Hr. Au fost descoperite aici numeroase locuinþe, precum ºi gropi menajere. În acestea s-a descoperit un foarte bogat inventar constînd în ceramicã, unelte din fier, arme ºi obiecte de podoabã, douã tezaure, precum ºi o diademã princiarã din aur. Suprafaþa ei este de cca. 10-12 ha. Sãpãturile arheologice sistematice au început în anul 1973, dar existenþa ei a fost cunoscutã cu un deceniu înainte, prin descoperirea de fragmente ceramice dacice ºi a unei monede de argint de tip Huºi – Vovrieºti. În urma semnalãrii existenþei acestei vetre de locuire strãmoºeascã au fost chemaþi muzeografi vasluieni, profesori de la Institutul de Istorie ºi Arheologie „A.D. Xenopol” din Iaºi, specialiºti de la Ministerul Culturii, care au hotãrît înfiinþarea unui ºantier arheologic. Potrivit Legii patrimoniului din anul 1974, ºantierul arheologic a fost transformat în monument naþional, clasificat în Categoria A: „…de valoare naþionalã excepþionalã, reprezentativ pe plan universal pentru civilizaþia României”. De fapt, este singurul ºantier arheologic de acest gen din judeþul Vaslui ºi printre
puþinele din Moldova. Principala descoperire fãcutã aici este reprezentatã de magnifica diademã princiarã getodacicã de aur, unicã în zona de sud-est a Europei, în greutate de 765 de grame. Ea a fost descoperitã în anul 1978, în contextul sãpãturilor arheologice de la cetatea geto-dacicã situatã la sud-est de comuna Buneºti-Avereºti, depusã izolat, într-o groapã, în zona nordicã a cetãþii. Pe butonii afrontaþi ai acesteia apar flori, iar la capete diadema este împodobitã cu feline ce þin în gurã un cerc. În cetatea ºi aºezarea geto-dacã de la Buneºti – Avereºti, din 1978 ºi pînã în 1992, au fost descoperite peste 1.000 de obiecte din aur, argint, bronz etc., datate în perioada Secolelor IV – II î.Hr. Multe dintre aceste obiecte se aflã acum expuse la Muzeul Naþional de Istorie a României din Bucureºti, dar ºi la muzeele din Iaºi ºi Vaslui. Din 1992, datoritã lipsei finanþãrilor, sãpãturile arheologice au fost restrînse, iar din 1996 au fost stopate total. Astãzi, cetatea de la Buneºti – Avereºti este ascunsã de naturã, iar vegetaþia creºte în voie peste valoroasele urme ale trecutului. Diadema princiarã geto-dacicã de aur descoperitã aici îºi aruncã sclipirile misterioase spre amintirea unor vremuri în care statul geto-dacic avea putere ºi reprezentare. Acum sîntem într-o tranziþie perpetuã spre globalizare, spre un vid istoric nemaiîntîlnit, pentru cã „Un stat fãrã culturã ºi istorie proprie nu poate exista”. Conf. univ. dr. GEORGE V. GRIGORE
Pietrele sculptate de la Quiriguá
„Stelã E” (în limbajul arheologilor), despre care s-a afirmat cã ar fi cel mai înalt monument de acest fel din întreaga Lume Nouã. De asemenea, atrage atenþia ºi un uriaº bloc de piatrã, lung de 4 metri ºi înalt de 2 metri, a cãrui suprafaþã superioarã este sculptatã în întregime, fiind înfãþiºat un balaur bizar, cu douã capete, care constituie o reprezentare a unui „concept cosmologic” mayaº. Cea mai mare ºi mai misterioasã piatrã cu reprezentãri zoomorfe este numitã „Zoomorph P”, care conþine o scenã interpretatã ca o evocare a momentului în care a fost creat primul om. Pe latura opusã este reprezentat Itzamna, un zeu creator din religia maya. Din motive neelucidate, în Secolul IX d.Hr. oraºul-stat Quiriguá a intrat în declin. Ultima piatrã purtãtoare de glife mayaºe, dintre cele gãsite în acest sit arheologic, dateazã din anul 810.
În departamentul Izabal, aflat în sud-estul Guatemalei, se aflã fascinantele vestigii mayaºe de la Quiriguá. Acolo, la Quiriguá, au fost descoperite pietre enorme, acoperite în mare parte cu hieroglife mayaºe ºi imagini ce reprezintã creaturi fantastice – care populau imaginarul enigmaticului popor din Mesoamerica. Blocurile de piatrã (monoliþii) sînt de douã tipuri: stele ºi pietre cu reprezentãri zoomorfe. Se considerã cã ele au fost sculptate de cãtre bãºtinaºi între Secolele V ºi IX d.Hr. Majoritatea monoliþilor au fost ciopliþi, însã, în perioada 746-805, era noastrã. Dupã 1970 au fost descifratã scrierea hieroglificã a mayaºilor, astfel cã istoricii au intrat în posesia unui mare volum de informaþii privind istoria, societatea, cultura ºi religia mayaºã. În vechime, conducãtorii de la Quiriguá controlau schimburile comerciale ºi transporturile efectuate de-a lungul rîului Motagua. Taxele strînse în oraºul-stat Quiriguá erau trimise la Copán. La rîndul lor, liderii mayaºi de la Copán erau subordonaþi celor din Tikal. În anul 738 d.Hr., K’ak’ Tiliw Chan Yopaat, regele din Quiriguá, s-a rãsculat contra stãpînirii din Copán. Probabil, motivul „revoluþiei” a fost reprezentat de cãtre birurile împovãrãtoare. Cert este cã din confruntãrile crîncene care au urmat, revoltaþii au ieºit victorioºi, astfel cã regele de la Copán a fost capturat ºi suprimat în vãzul tuturor, în piaþa mare a cetãþii Quiriguá. În acest fel locuitorii din Quiriguá ºi-au obþinut independenþa. În perioada de pace ºi prosperitate ce a urmat, meºterii de la Quiriguá au cioplit în piatrã monumente impresionante. Un aspect remarcabil este cã, în ciuda complexitãþii ºi esteticii lor aparte, monoliþii din Quiriguá, formaþi din gresie, au fost ciopliþi fãrã ca la dispoziþia meºterilor pietrari sã se afle unelte de metal. Munca meºterilor trebuie sã fi fost enormã, de vreme ce pentru a dãltui în stîncã forme de mare fineþe ºi complexitate nu aveau la dispoziþie decît unelte confecþionate din roci încã ºi mai tari, cum ar fi obsidianul. Unul dintre monumentele care atrag atenþia este aºa-numita
Urmele unei misterioase civilizaþii pre-incaºe, veche de 3.000 de ani Într-un þinut montan, la o altitudine de peste 3.300 de metri deasupra nivelului mãrii ºi la o distanþã de 20 km de oraºul Cajamarca din Peru se aflã un apeduct vechi de circa 3.500 de ani. Acest apeduct, precum ºi alte structuri de piatrã din preajma sa au fost construite de cãtre o misterioasã civilizaþie pre-incaºã, în preajma anului 1500, înainte de Hristos. La Cumbe Mayo (sau Humpi Mayo), cuvinte ce se traduc prin „rîu subþire”, se aflã unele dintre cele mai vechi structuri construite de cãtre om în America de Sud, ce s-au pãstrat pînã astãzi. Apeductul a fost construit cu iscusinþã, fãrã a pierde din vedere nici un moment înclinaþia terenului ºi a fost menit sã colecteze apa din zonele înalte, conducînd-o cãtre aºezãrile umane ºi terenurile cultivabile din zonele aride aflate mai jos. Deoarece se confruntau cu o mare lipsã de apã, oamenii care vieþuiau în acele locuri mai înaintea incaºilor preþuiau fiecare picãturã din acest lichid al vieþii, aºa cã nu au fãcut economie de efort pentru a construi apeductul Cumbe Mayo. În afarã de apeductul sãpat cu migalã în stînca vulcanicã, de la misterioasa civilizaþie pre-incaºã au mai rãmas ºi o serie de petroglife ce pot fi observate pe stînci, dar ºi în interiorul unor peºteri. La o examinare amãnunþitã, aceste petroglife ar putea oferi o oarecare perspectivã asupra culturii care a construit apeductul ºi celelalte structuri, în urmã cu peste trei milenii. Mai sus de Cumbe Mayo, se aflã Los Frailones sau „Cãlugãrii de Piatrã”. Los Frailones sînt formaþiuni vulcanice masive erodate ce au forma unor coloane, dintre care unele se înalþã pînã la aproape 20 de metri. Unele dintre coloane
MOZAIC Sfatul medicului
Cum sã previi cãzãturile pe gheaþã? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.
DR. TAREK NAZER
Sezonul rece aduce dupã sine apariþia unui strat de gheaþã ºi de zãpadã, iar mersul pe jos devine o adevãratã aventurã. Cãzãturile pe gheaþã sînt foarte frecvente în aceastã perioadã a anului, de aceea este important sã ºtiþi cum sã vã protejaþi sau sã reduceþi riscurile. Cele mai frecvente probleme care apar în timpul cãzãturilor sînt entorsele, luxaþiile, leziuni ale cartilajelor, muºchilor ºi tendoanelor, iar în cazuri mai grave traumatisme craniocerebrale sau fracturi. Entorsa este o afecþiune traumaticã ce se produce prin rãsucirea ligamentelor unei articulaþii în urma unui traumatism sau a unei miºcãri greºite. Reprezintã o leziune de þesut moale, tendoane ºi ligamente care suferã o întindere sau chiar o rupturã. Luxaþia reprezintã întinderea sau ruperea ligamentelor asociate cu deplasarea capetelor osoase afarã din cavitatea articularã. Fractura reprezintã ruptura unui os sau a unui cartilaj osos. Sistemul osos susþine forma corpului ºi ajutã la buna desfãºurare a activitãþilor zilnice. Oasele trebuie sã fie puternice, astfel încît sã suporte loviturile uºoare, însã cînd un os este supus unui traumatism mai puternic, el cedeazã ºi se fractureazã. Sfaturi care vã pot proteja împotriva cãzãturilor: Purtaþi încãlþãminte adecvatã timpului de afarã; sã fie cu talpã de cauciuc care nu alunecã, deasupra gleznei, ºi confortabilã, astfel încît sã vã protejeze în acelaºi timp ºi de degerãturi. Lãsaþi mîinile libere, protejate de o pereche de mãnuºi, deoarece în cazul în care vã dezechilibraþi în timpul mersului, mîinile vã ajutã sã vã recãpãtaþi echilibrul ºi, în acelaºi timp, au ºi rol de amortizor într-o eventualã cãzãturã. Dar nu trebuie sã vã sprijiniþi direct în mîini deoarece se poate produce fracturã de radius. Nu mergeþi prea repede cînd e zãpadã, deoarece mersul rapid scade concentraþia asupra paºilor. Evitaþi sã cãraþi obiecte sau lucruri grele în timpul mersului. Puteþi sã folosiþi un baston pentru sprijin cînd este multã gheaþã pe jos. Dacã nu reuºiþi sã evitaþi o cãzãturã, mãcar puteþi încerca sã vã protejaþi capul ºi spatele, puteþi sã vã folosiþi de mîini sau de obiecte din jurul vostru pentru a vã amortiza cãderea. Dupã o cãzãturã este recomandat sã nu vã mai sprijiniþi pe membrul afectat, sã îl imobilizaþi printr-o atelã provizorie, puteþi aplica comprese reci ºi sã vã prezentaþi la medic. www.consultatieortopedie.ro au fost sculptate de cãtre vînt ºi de cãtre ploi, luînd forme bizare, ce te fac sã te gîndeºti la diferite creaturi fantastice, vãzute în filme sau descrise în cãrþi. Complexul de la Cumbe Mayo este un loc în care pot fi studiate tehnologiile hidraulice de acum 3.500 de ani, utilizate de cãtre enigmaticii înaintaºi ai incaºilor. La numeroasele mistere legate de originea ºi civilizaþia celor care au construit sistemul hidraulic (de colectare a apei), se adaugã ºi întrebãri legate de modul în care a fost sãpat în piatrã apeductul, date fiind tehnologiile rudimentare existente în acel timp ºi loc. Se pare cã în acest scop s-au folosit, în confruntarea cu stînca, unelte (ciocane, dãlþi) de obsidian – rocã vulcanicã deosebit de rezistentã, numitã „aurul negru al Epocii Pietrei”. Apeductul Cumbe Mayo are o lungime impresionantã, de circa 9 kilometri, ºi dirija apele colectate cãtre un bazin de mari dimensiuni. În vecinãtatea apeductului se pot observa trepte sculptate în stîncã, precum ºi o piatrã parþial acoperitã cu inscripþii, care servea, se pare, drept altar pentru practicarea religiei bãºtinaºilor pre-incaºi. Nu este cunoscut rostul semnelor sãpate în stîncã; totuºi, unele simboluri sînt prezente ºi la alte vechi civilizaþii, inclusiv dintre cele aflate la mare distanþã. TOMI TOHÃNEANU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 22-a – 9 martie 2018
Pentru împrospãtarea memoriei
Românii, umiliþi ºi exploataþi de toate scursurile lumii (1) (urmare din pag. 1) Vã rog sã mã credeþi cã, sociolog ºi ziarist fiind, am un ochi ceva mai bine format în a observa permanenta strîmtorare a multora dintre colegii noºtri parlamentari, care nu au toþi ºansa sã conducã reviste productive sau firme româno-strãine, ºi trãiesc, efectiv, de la o leafã la alta. În acest registru pur colegial vin astãzi ºi vã întreb, domnilor senatori ºi deputaþi, atît din Opoziþie, cît ºi din coaliþia aºa-zis guvernamentalã: de ce vã certaþi, fraþilor? Cine v-a învrãjbit aºa? Putem oare sã continuãm în felul acesta, în atmosfera asta irespirabilã, în care o singurã scînteie poate sã aprindã butoiul cu pulbere? La începutul lunii iunie publicam un editorial în revista partidului nostru, „Politica”, intitulat „Lunga varã fierbinte”. Nici nu-mi dãdeam seama cît de actualã va fi formularea asta, din foarte multe puncte de vedere. Pe mine, cel puþin, Dumnezeu m-a încercat în acest august funerar cu o pierdere grea, ireparabilã, prin trecerea în
veºnicie a iubitului meu pãrinte. ªi astfel am trãit momente de supunere ºi umilinþã, fiindcã în faþa brazdei de pãmînt negru nu mai eram nimic – nici ziarist, nici senator, nici ºef de partid, ci, aºa dupã cum scrie pe urnele sinucigaºilor din Toledo, „Hic jacet cinis, pulvis et nihil” – „Aici se aflã cenuºã, pulbere ºi nimic”. Parafrazîndu-i pe Marx ºi Engels, cu dubla lor alienare, Eugen Ionescu al nostru – pe care l-am considerat întotdeauna cel mai mare dramaturg al lumii dupã Shakespeare – a scris o frazã memorabilã: „O sã murim cu toþii, asta e singura alienare serioasã!” ªi tot o încercare grea, pe care nutresc speranþa cã Cel de Sus o va resorbi cu milostivenie, este suferinþa marelui nostru scriitor Eugen Barbu, care zace acum pe un pat de spital, pe jumãtate paralizat, în urma unei puternice hemoragii cerebrale. De ce spun toate astea acum? L-am auzit pe dl. Adrian Nãstase afirmînd cã, în conformitate cu Regulamentul, un vorbitor care se îndepãrteazã de la tematica ordinii de zi poate fi între-
România, ca o cãprioarã sfîºiatã de lupi... (2) Cine oare va mai cicatriza rãnile pãmîntului românesc, provocate de devastarea sãlbaticã a unor livezi aflate pe rod de sute de ani? Dar spulberarea ºeptelului? Nu vreau sã alertez pe nimeni, dar doresc sã aduc aminte tuturor ceea ce, în 1980, spunea Edward Gierek, fostul lider comunist polonez: „Noi pãºeam pe covoare de flori ºi nu bãnuiam cã dedesubt fierbe vulcanul”. În acest sens, partidul nostru a propus 10 corective majore la Programul Vãcãroiu. Acum, noi ne aflãm în situaþia ca din douã rele sã alegem cel mai mic rãu. Dacã nu vom da girul nostru Guvernului, ne vom îndrepta, automat, spre o crizã guvernamentalã, care va duce la o crizã parlamentarã ºi, evident, la alegeri anticipate. Iar dacã cineva îºi face iluzii cã lumea va mai ieºi din casã pentru noi alegeri, se înºealã amarnic. Aºadar, haideþi sã nu înfuriem populaþia, ºi aºa exasperatã, sã nu periclitãm ideile de democraþie ºi pluripartitism ºi sã îngãduim Guvernului sã lucreze. Uitaþi-vã bine în analele Istoriei ºi veþi constata cã Puterea conþine în ea germenii guvernãrii de dreapta ºi nu cred cã în situaþii cruciale, de crizã, poate conduce cineva fãrã mãsuri antipopulare. Aici ºi Opoziþia are partea ei de vinã: atunci cînd preºedintele Ion Iliescu i-a propus sã participe la un Guvern multicolor, a refuzat. Dar nici nu lasã Guvernul Vãcãroiu sã lucreze, mereu îi dã peste mînã. Aº vrea sã închei cu o frazã antologicã a dascãlului naþional Nicolae Iorga, care e valabilã ºi astãzi, dupã 70 de ani, ºi va mai fi valabilã probabil încã 70 de ani. Citez din memorie: „Cîntã unii prohodul Þãrii, dar o Þarã de patru ori milenarã nu piere, staþi liniºtiþi”. Aºa este, doamnelor ºi domnilor, dar prea trag lupii de ea ca de o cãprioarã rãnitã, în prãpãdul iernii! Iatã de ce fac din nou un vibrant apel la concordie naþionalã! (Aplauze)
* * * Doamnelor ºi domnilor, Onorat prezidiu, Eu sînt foarte mulþumit pentru cã Adrian Nãstase are multã rãbdare, este un om cu un spirit subþire ºi a avut tactul sã ne pacifice. Aºa cã, dacã vã aºteptaþi la o filipicã din partea mea, n-o s-o rostesc, însã sînt puþin mîhnit cã la repetatele noastre apeluri de concordie, de împãcare, sîntem trataþi cu dispreþ ºi cu critici care nu-ºi mai au locul dupã 3 ani de furtunã social-politicã în România. Observ de 3 ore, în aceastã ºedinþã vãzutã, probabil, de o mare parte a Poporului Român, cã se încearcã „plãtirea unor poliþe politice”. S-ar putea ca ºi eu sã fi greºit, pentru cã am riscat pentru un spirit sã rãnesc un om, pe domnul Petre Roman, ºi el a venit cu aceastã telegramã a lui Nicolae Titulescu cãtre Walter Roman ºi vreau sã-l asigur cã respect dragostea pe care o poartã memoriei tatãlui sãu. ªi e bine sã nu amestecãm familiile în problemele de polemicã sau de politicã. (Aplauze) Automat, dacã domnul Horia Rusu, sau domnul Dinu Patriciu, sau domnul de la P.N.Þ.C.D. – sã mã ierte cã nu-i cunosc numele – dacã ei mã criticã pe mine, sau pe Adrian Pãunescu,
sau pe Mircea Muºat, sau pe Dan Marþian, automat jignesc sute de mii sau milioane de oameni. Noi suportãm polemica. Eu sînt plin de sãgeþi în spate, sã mã ajute Dumnezeu, sã-mi dea putere, sînt un polemist ºi un luptãtor. ªi, sper cã aþi observat, nu mi-am pierdut umorul. Aº vrea, în aceeaºi tonalitate, faþã de care cred cã nu aveþi nimic împotrivã, sã vã spun un singur amãnunt: domnul Radu Vasile, membru de frunte al P.N.Þ.C.D., a primit din partea mea, în urmã cu douã sãptãmîni, un document foarte important, care priveºte istoria modernã a Partidului Naþional Þãrãnesc. Am fãcut asta din camaraderie ºi din respect pentru anii grei de temniþã pe care aceºti oameni, într-adevãr, i-au suportat ºi ºi-au zdrobit destinele. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, încã o datã vã spunem: noi, generaþia tînãrã, nu eram nãscuþi atunci! Dacã nici noi nu urîm bolºevismul, dacã nici noi n-am urît ce-a fãcut Armata Sovieticã de ocupaþie, atunci nu ºtiu cine-o mai face... În ce cuvinte sã vã spunem cã ne doare inima cã vi s-au ruinat vieþile? Acel document este un dosar al membrilor de frunte ai Partidului Naþional Þãrãnesc din strãinãtate, din toatã lumea, adeziunile lor autografe. Sînt cîteva sute de adeziuni. În turbulenþa vieþii noastre social-politice, acel dosar a ajuns, cu cîteva luni în urmã, la mine, probabil un trãdãtor, care a dezertat de la dvs., sau cine ºtie ce jefuitori or fi fost, au venit cu niºte documente. Ca ºef de gazetã, mai cumpãr anumite documente, cum fac toþi ziariºtii. Am vãzut despre ce era vorba. ªi-am cumpãnit: ce sã fac cu el? Dacã-l dãdeam publicitãþii, ce rezolvam cu asta? Din contrã, vã fãceam o mare propagandã: arãtam difuziunea ºi aderenþa ideilor voastre la diaspora româneascã. ªi am considerat necesar ca, în pofida unor disensiuni ale noastre, a unor diferenþe de platformã ºi a unor polemici, sã înaintez oamenilor din conducerea þãrãniºtilor acest document, pentru cã face parte din patrimoniul lor. Am sã vã mai dau un singur exemplu: domnul Ticu Dumitrescu. Acest om are mulþi inamici, pe care ºi i-a fãcut, uneori, singur, pentru cã are un temperament tot atît de vulcanic ca ºi noi, care mai vorbim la microfon. Acum douã-trei luni, am primit un document zdrobitor împotriva lui, la revista „România Mare”, pe care-o conduc. Cineva îl acuza cã a fost legionar, cã a fãcut crime cu mitraliera în mînã. Dar eu ºtiam un lucru: eu ºtiam cã el e nãscut în 1928, deci nu putea, la 12 ani, sã fie legionar. Prin forþa lucrurilor, biologic, nu putea. Aºa cã am pus o apostilã cãtre secretariatul meu, care mi-a înaintat documentul, ºi-am scris: „Sã vã fie ruºine cã veniþi cu asemenea prostii la mine”. Astea-s chestii mãrunte, care nu se vãd în exterior. Dar, ce-am vrut sã vã spun? Vreau sã atrag atenþia domnilor de la P.A.C. cã, dincolo de aparenþele noastre politice, vom rãmîne tot cu ceea ce facem pentru Þara asta. Dacã reuºim sã scriem un studiu de Istorie ca lumea, dacã reuºim sã facem un studiu de economie – cu astea rãmînem. Intervenþiile politice vin ºi trec. A fost la sfîrºitul secolului trecut un dis-
rupt. Asta cam aºa e, desigur, nu putem vorbi cîte în lunã ºi-n stele, dar vreau sã vã spun cã mai importantã decît orice ordine de zi este condiþia noastrã de oameni ºi parlamentari – adicã cine sîntem, ce vrem sã facem pentru Þara aceasta, cum ne percepe populaþia?! Spre dezamãgirea unora, eu, unul, nu voi polemiza astãzi cu nimeni. Cine a urcat astãzi Dealul Mitropoliei în speranþa cã va asista la un Bîlci al deºertãciunilor, sau la un turnir, se poate duce liniºtit acasã, mai ales cã peste puþin timp se va transmite un meci la televizor. Inima mea este încã în doliu ºi vreau sã scutesc populaþia de un scandal ce poate degenera în ridicol. Dacã cineva îºi va imagina cã se va termina vreodatã cu corupþia nu numai în România, ci în întreaga lume, se înºealã amarnic. Am auzit unele voci care spuneau cã flagelul corupþiei se datoreazã comunismului ºi vechilor structuri. Nimic mai fals, domnilor. Desigur, comunismul a avut proprii sãi jefuitori, pe vremea cînd se cumpãrau cu bonuri de mînã, prin anii ’50, pentru sume de 200-300 de lei, tablouri de Nicolae Grigorescu, Theodor Aman ºi ªtefan Luchian. (va urma) curs parlamentar extraordinar, de 36 de ore, al lui Nicolae Blaremberg, în Parlamentul României, probabil cel mai lung discurs din Istoria politicã a Umanitãþii. Ei, bine, nu a rãmas acela în Istoria României. A rãmas un alt discurs, care n-avea decît douã cuvinte, rostit de Avram Iancu: „No, hai!”... (Aplauze) Ar trebui sã mai ºtie ceva cei de la P.A.C., care ne mai acuzã pe noi, uneori, cã sîntem la „remorca Guvernului, sau a F.D.S.N.-ului”. Nu ºtiu dacã aþi observat, dar putem fi acuzaþi de foarte multe pãcate, de unul singur nu putem fi acuzaþi însã: de lipsã de demnitate. O coloanã vertebralã avem! Nu m-a cumpãrat nimeni, niciodatã, ºi Nicolae Vãcãroiu ºtie bine cum ne-am dus peste el, „ca iarna pe casã”, ºi i-am spus: „Domnule, dacã ai nevoie de cele 22 de voturi de aur, sau de lemn, ale noastre, cum sînt, dacã ai nevoie de un sprijin logistic, eu nu pot sã vin în faþa electoratului nostru sã sprijine un program unde sînt mãsuri antipopulare, care intrã în flagrantã contradicþie cu propriul nostru program!” Acum, haideþi sã stãm strîmb ºi sã judecãm drept: majoritatea partidelor din acest Parlament au o doctrinã. Doctrina majorã de la care se revendicã Partidul România Mare este Doctrina Naþionalã. Nu-i o ruºine. Au fost oameni cu mult mai importanþi decît noi, care au îmbrãþiºat doctrina ºi au fundamentat-o, în frunte cu Nicolae Iorga. Liberalismul este o doctrinã. Þãrãnismul este o doctrinã. Corporatismul, social-democraþia ºi altele sînt doctrine. (Domnul Adrian Nãstase: Domnule senator, dacã puteþi sã puneþi o concluzie...) Imediat! Termin! În douã ore termin. Staþi numai puþin... (Animaþie în salã) Un minut... Un minut. Voi face, cum se spune, „nod la aþã”. Fedesenismul sau fesenismul – nu sînt doctrine. Asta este o problemã, dar nu-i mai puþin adevãrat cã i-a votat majoritatea populaþiei acestei Þãri. Ei conduc Þara la ora actualã. Noi sîntem în Opoziþie. Am eu vreun om în Guvern? Are Partidul România Mare mãcar un uºier la Guvern? N-avem aºa ceva! Totuºi, trebuie sã ne dãm mîna ºi sã vedem cum putem sã ajutãm nu atît Guvernul, sã ajutãm Þara sã iasã din impas! Vreau sã vã aduc aminte, domnilor de la P.A.C., cã mi-aþi spus cã ºi noi am fost la Putere. Nu, Partidul România Mare n-a fost niciodatã la Putere, dar probabil cã va fi! (Rumoare, aplauze) Domnului care ne-a acuzat cã sîntem partid extremist, vreau sã-i zic atîta: sã dea Dumnezeu sã fie în România, pe care toþi o dorim mare ºi prosperã, extremiºti cum sînt eu, sau cum e Iuliu Furo, sau profesorul Mircea Muºat, sau Eugen Barbu. (Animaþie) Ce-i aia extremism? Noi avem, domnilor, un deputat maghiar – pe domnul Furo. Sã-mi arate colegii de la U.D.M.R., printre ei, un deputat român! ªi atunci? (Deputatul Baranyi strigã din salã: Nu-l recunoaºtem, nu mai e maghiar!) Nu-l mai consideraþi maghiar? I-aþi retras calitatea de maghiar pentru cã face politicã româneascã? (Comentarii în salã) Nu fiþi rãi! Nu fiþi rãi! Cu rãutatea ºi cu ura nu construim nimic! (Aplauze) Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (9 martie 1993, plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 9 martie 2018
CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice
Mersul înainte al societãþii româneºti a fost accelerat ºi de emanciparea femeii. Semnalul fusese dat, în Europa, de Revoluþia Francezã, în timpul cãreia acelaºi conte-ziarist Mirabeau a rostit o frazã memorabilã: „Atîta vreme cît femeile nu se vor amesteca ºi ele, nu va exista o adevãratã revoluþie”. Nu cu mulþi ani dupã el, mai exact la 1807, englezul Robert Southey mergea cu aprecierile mai departe: „Femeile au o foarte vãditã înclinaþie spre revoltã; ele se tem mai puþin de rigorile legii – în parte din ignoranþã, în parte deoarece se bizuie pe privilegiile sexului lor – ºi acesta este motivul pentru care violenþa ºi sãlbãticia le aºeazã întotdeauna în primele rînduri ale tulburãrilor politice”. Istoricul francez Stephane Michaud face o scurtã sintezã a implicãrii femeilor în evenimentele sîngeroase de la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea: „Revolta femeilor din Vendée, rãsculate alãturi de soþii lor, protestînd împotriva politicii de descreºtinare practicatã de Convenþie, asasinarea lui Marat de cãtre Charlotte Corday ar putea intra ºi ele în aceastã categorie”. În România, mitul femeii revluþionare avea rãdãcini adînci. Sã ne gîndim la Ecaterina Varga, la Ana Ipãtescu, la Maria Rosetti. Personal, eu cred cã femeile au nervii mai tari decît bãrbaþii ºi asta se poate demonstra citind, cu atenþie, Biblia – nu plîng, oare, în Biblie, bãrbaþii mai mult decît femeile? Asta nu se poate contesta. Interiorizarea reprezentantelor „sexului frumos” e o axiomã. Femeile s-au frãmîntat, întotdeauna, mai mult decît bãrbaþii – de altfel, este explicabil sã-þi faci mai multe griji pe lîngã vatrã, ca femeie care þine toatã gospodãria în spate, decît în tranºee, ca bãrbat. Generaþia de femei imediat urmãtoare a fost ºi mai violentã. În numeroasele discuþii pe care Arhiepiscopul Catolic al Bucureºtilor, elveþianul de naþionalitate germanã Raymund Netzhammer, le-a purtat cu ocupanþii germani, aceºtia le acuzau pe „femeile aþîþãtoare la rãzboi”: Regina Maria, Eliza Brãtianu, Alexandrina Cantacuzino, Zoe Râmniceanu. Politica, uneori, se face mai bine în pat ºi în bucãtãrie decît în cabinetele special amenajate pentru asta. Aceste românce, ºi multe altele, ºi-au împins bãrbaþii de la spate, pe drumul cel bun. O menþiune specialã pentru Regina Maria, care era pe jumãtate englezoaicã ºi pe jumãtate rusoaicã, vorbind la Curte franþuzeºte: iatã Tripla Alianþã în persoanã! Pentru frumuseþile feminine ale acestor meleaguri s-au mai ºi omorît bãrbaþii! Nu-l împuºcase oare, mortal, în duel, la 1864, tînãrul boier Iancu Racoviþã pe întemeietorul socialismului ºtiinþific, Ferdinand Lasalle, din cauzã cã acesta avusese o aventurã prelungitã cu soþia sa, Sofia? Nu s-a sinucis nepotul lui Maurice Barrès, pe nume Charles Demange, pentru poeta noastrã Ana de Noailles? Pentru frumoasele românce fãcuserã pasiuni un Paolo Veronese (care a imortalizat-o pe fiica domnitorului valah Mircea Ciobanul, într-o picturã), un Timuº Hmielniþki (însurat cu o fiicã a domnitorului moldovean Vasile Lupu), un Petru cel Mare (îndrãgostit, o vreme, de Casandra, fata preaiubitã a lui Dimitrie Cantemir) º.a. La capitolul „muze” trebuie sã consemnez ºi prezenþa Mariei Bengescu, care locuia la Paris, pe Quai Voltaire, femeie enigmaticã ºi paseistã, cãreia i-a fãcut bustul, în bronz, însuºi Rodin. Aº putea adãuga repetatele îndrãgostiri ale lui Marcel Proust de tot felul de românce faimoase care îi ieºeau în cale. Marea loviturã avea sã o dea, însã, Martha Bibescu, amanta mai multor celebritãþi europene, începînd cu fiul Împãratului Wilhelm al IIlea (moºtenitor al tronului) ºi terminînd cu maiorul Thomson, viitorul Lord Cardington. Emanciparea de care vorbeam prinde contur, mai ales, pe tãrîmul rodnic al culturii. Româncele îºi deschid saloane, ca la Paris. Umblã ºi pe la studii, în strãinãtate, îmbrãþiºînd profesii liberale. Publicã volume de versuri, concerteazã în faþa publicului, sperînd, fiecare, sã devinã cel puþin o Clara Wieck – aceea care, copil fiind, cînta la pian în faþa olimpianului Goethe pentru ca, mai tîrziu, sã se mãrite cu Robert Schumann. În jurul Reginei Elisabeta (prietenã cu Clara Wieck, de altfel, suverana învãþînd de la ea sã cînte la pian, în Petersburg!) se încheagã o atmosferã plãcutã, propice înaltelor aspiraþii umane. Modelul era acela instaurat la curþile nobiliare ale Europei (Paris, Viena, Weimar). Regina Elisabeta a fost încurajatã de Vasile
Alecsandri sã scrie ºi sã publice versuri, atunci cînd bardul de la Mirceºti i-a spus „Noi”: „Eu m-am roºit ca un bujor ºi suflarea mi s-a oprit în piept. Mã gîndeam: El e un poet mare ºi-mi zice «Noi»”. Pentru a pãtrunde, mai bine, în atmosfera epocii voi prezenta modul în care salonul literar-muzical putea sã influenþeze politica: „Încãlcîndu-ºi principiul de a nu interveni pe lîngã Rege în chestiuni politice, Elisabeta îi va cere acestuia sã-i acorde (lui Alecsandri) postul de ministru plenipotenþiar la Legaþia româneascã de la Paris, ºtiind cã starea financiarã a poetului nu este
Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (6) dintre cele mai bune. Datoritã capitalului pe care Alecsandri îl reprezenta în lumea literelor, Regele cultiva aceastã relaþie, acordîndu-i poetului o pensie însemnatã dupã retragere ºi invitîndu-l sã-ºi petreacã vacanþele la Sinaia, la Castelul Peleº, în mai multe rînduri. Alecsandri va aprecia aceste cinstiri ºi, la rugãmintea Regelui, va scrie versurile pentru Imnul Naþional”. Titlul imnului era, sã nu uitãm, „Trãiascã Regele!” Prea puþin cunoscutã astãzi, poate ºi pentru faptul cã a fost „ecranatã” (eclipsatã) de personalitatea mult mai expresivã ºi mai dinamicã a „succesoarei” sale, Regina Maria – soþia lui Carol I ar trebui studiatã cu ceva mai multã atenþie. ªi ea îºi dorea o Românie Mare, ºi chiar s-a exprimat în sensul acesta, într-un mod ingenios: „Un moment însemnat în ceea ce priveºte legãtura Românilor ardeleni cu Þara liberã a fost prilejuit de expoziþia anului 1906. Atunci, sute ºi mii de ardeleni au venit în Þarã ºi aproape cã nu a existat româncã meºterã care sã nu fi cusut cîte ceva pentru expoziþia din Parcul Carol. Fruntaºii ardeleni a fost primiþi atunci de Carmen Sylva la Sinaia. Cu aceastã ocazie a fãcut regina urmãtoarea declaraþie: «Cea mai frumoasã zi în viaþa mea a fost cînd trei mii de ardeleni au venit sã joace hora în lunca din faþa Castelului Peleº. Moise nu a intrat în Canaan, dar l-a vãzut; aºa a vãzut Regele Carol, soþul meu, Transilvania». ªi a continuat astfel: «M-a întrebat cineva odatã, un strein, de ce am ridicat Castelul Peleº atît de aproape de graniþã? Eu i-am rãspuns: De unde ºtii d-ta cã va fi totdeauna graniþã?!». Regina s-a întreþinut apoi îndelung cu cei prezenþi asupra miºcãrii literare ardelene ºi, mai cu seamã, asupra revistei «Luceafãrul», care închinase ultimul sãu numãr Regelui României. Cuvintele poetei Carmen Sylva au fost adevãrate mesagii de încurajare ºi de speranþã pe seama Românilor ardeleni, care au contat mult în luptele ce au dus la ziua de 1 Decembrie 1918”. Regina-poetã intrase, în ultimii ani de viaþã, într-o crizã misticã, vorbind cu Arhanghelii din cer, îndeosebi cu Arhanghelul Rafael, care – zicea ea – i se înfãþiºa sub chipul unei fiinþe luminoase, care îi insufla tot ceea ce spunea ea mai inteligent. Suporta din ce în ce mai greu moartea soþului ei. De-asta se ºi mutase la Curtea de Argeº, pentru a fi aproape de mormîntul lui. Cred cã n-ar fi lipsit de interes un film de epocã, despre aceastã interesantã pereche germanã, care poate cã nu s-ar fi împreunat niciodatã dacã atunci, în primãvara lui 1866, Napoleon al III-lea nu l-ar fi respins pe Filip de Flandra (deja votat de Parlamentul de la Bucureºti, ca Domnitor!), pe motiv cã el nu va accepta pe tronul României un Bourbon sau un Orléans. Am sã dau la o parte vãlul de fum ºi ceaþã care s-a aºternut peste acea zi din toamna anului 1914, pentru a vedea cum a murit Regele Carol I: „Sîmbãtã, 10 octombrie 1914. De la Mînãstirea Doamnelor Engleze (situatã în Bucureºti, în actuala ºcoalã de pe Str. Pitar Moº – nota mea, C.V.T.) a venit la palatul episcopal rectorul lor spiritual, Josef D’Ester, ºi a povestit cã regele îl anunþase: portretul lui cu ramã mare cãzuse din cui azi dimineaþã, în camera sa. Bãtrînul domn reverend era foarte trist, cãci de mulþi ani regele, cînd se afla la reºedinþa sa din Bucureºti, era de faþã, ca sã zicem aºa, în fiecare duminicã, la slujba ºi la predica sa, iar el trãise întot-
deauna cu speranþa cã odatã va putea sã-ºi pregãteascã regescul prieten pentru cel din urmã ceas, prin împãrtãºirea cu sfintele taine. Iar acum iubitul rege moare de moarte subitã! (…) Joi, 22 octombrie 1914. Cu ocazia vizitei mele la dl. Knechtel, acesta povesteºte urmãtoarele despre moartea Regelui Carol: seara mai jucase cãrþi cu regina. Cam pe la ora 3 dimineaþa, se plînsese de dureri, aºa cã regina îi fãcuse un masaj. Apoi a adormit ºi nu s-a mai trezit. Multã vreme îl lãsaserã pe rege sã stea culcat, crezîndu-se cã doarme. Avea ochii închiºi, astfel cã nu au mai trebuit sã fie închiºi dupã moarte. (…) Joi, 10 februarie 1916. Despre ministrul (Titu) Maiorescu, regina mi-a spus cã acest credincios devotat regelui o roagã stãruitor sã aºtearnã pe hîrtie cîte ceva despre ultima zi, ultimele ore ºi clipe din viaþa regelui. Ea mãrturisea, însã, cã aºa ceva îi era imposibil, fiindcã aceastã moarte era prea sfîntã pentru ea, ca sã poatã sã o atingã mãcar cu pana. Regina a povestit, apoi, cum în seara morþii regelui mai împãrþiserã un pic de pîine cu miere, cum se îngrijeau ºi se consolau reciproc în suferinþa lor ºi cum regele se culcase cu sentimentul mîngîietor cã durerile i se mai alinaserã. Din acel somn nu se mai trezise, iar atenþia reginei asupra morþii sale fusese trezitã doar printr’un uºor horcãit. La întrebarea ei speriatã «Karl, cum te simþi?» – n-a mai urmat nici un rãspuns”. În fine, mai aflãm cã, dupã eºecul suferit în Consiliul de Coroanã (care se poate bãnui cã i-a grãbit sfîrºitul), Regele Carol dorea sã abdice ºi sã se stabileascã, împreunã cu Elisabeta, în Elveþia. La 1 martie 1916, Alexandru TzigaraSamurcaº, prieten cu Arhiepiscopul Catolic al Capitalei, îl anunþã pe acesta cã bãtrîna reginã „este doborîtã de o pneumonie gravã ºi descurajantã”, pentru ca, în primele ore ale dimineþii urmãtoare, 2 martie, sã se rãspîndeascã „vestea despre decesul Reginei Elisabeta”. I-a supravieþuit soþului mai puþin de 2 ani. Ultima dorinþã era legatã tot de George Enescu al ei, pe care îl cãlãuzise de mic copil: ºi anume, atunci cînd a fost îngropatã în Biserica Mînãstirii Curtea de Argeº, alãturi de bãrbatul sãu, i s-a cîntat un cvartet de Haydn, pe care îl transpusese pentru orchestrã compozitorul român („Ultimul meu cvartet”, spunea ea). Fac un salt peste ani: în Jurnalul sãu, Carol al II-lea noteazã impresiile de la dejunul pe care l-a luat, la Lisabona, în ziua de 8 decembrie 1949, cu George Enescu. Pentru pitorescul descrierii, voi reproduce o scenã petrecutã la Curte: „Enescu pãrea cã s-a ridicat în urma recepþiei ce i s-a fãcut, era plin de vervã ºi povestea anecdote din trecut, cari meritã sã le însemnez. Tatãl lui Huberman l-a adus, cînd era bãieþaº, sã cînte în faþa Reginei Elisabeta; doamna de onoare, Olga Bengescu, voind sã spuie o vorbã amabilã, îi zice cã bãiatul are talent, la care bãtrînul se rãsteºte la ea ºi, foarte înþepat, rãspunde: «Sie Holzkopf es ist nicht Talent es ist Genius!» («Mãi, cap de lemn, el nu este un talent, este un geniu!»)”. ªi, fiindcã tot vorbim de emancipare, sã menþionãm o întîmplare ieºitã din tiparele vremii: în iarna dintre 1881 ºi 1882, Regina Elisabeta suferã de otitã ºi, pentru a se doftorici mai bine, îºi taie pãrul; ea este întîia reginã din Europa care adoptã moda pãrului scurt, întîmplare care a fãcut, la vremea ei, la fel de multã vîlvã ca ºi curajul lui George Sand de a purta pantaloni bãrbãteºti. Acesta sã fi fost imboldul pentru care Titu Maiorescu i-a fãcut avansuri, singurul bãrbat român, de altfel, pe care l-a dus mintea la aºa ceva? Gurile rele spun cã Elisabeta ar fi fost o admiratoare a poetei Sapho din Lesbos, dar cine mai ºtie care era adevãrul? Atunci cînd Carol I a alungat-o de la Curte, dar ºi din þarã, Elisabeta s-a refugiat, timp de 2 ani, în Occident ºi se pare cã a avut o relaþie extra-conjugalã cu un cunoscut scriitor francez (martori oculari îºi aduc aminte cã, dimineaþa, li se aducea micul dejun în camerã la hotel, deci dormiserã împreunã). Numele lui: Pierre Loti (pseudonim al lui Julien Viaud), fost ofiþer de marinã, ales membru al Academiei Franceze. Era mai tînãr cu 7 ani ca Regina Elisabeta ºi i-a supravieþuit tot 7 ani (1850–1923). (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 9 martie 2018
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (48) Karl Naundorff, pretinsul Dauphin (2) Fãcîndu-ºi publicã revendicarea dupã încetarea revoluþiei, amintirile vagi ale lui Naundorff despre anii pierduþi nu i-au susþinut deloc cauza, dar el ºi-a continuat parada ca „Dauphin cel regãsit” mai întîi în Italia, apoi în Anglia. În 1812, s-a stabilit la Berlin ca ceasornicar, o meserie aparent moºtenitã de la Ludovic, „tatãl” lui. Cãsãtorit, la scurt timp lãrgindu-ºi considerabil familia, pînã în 1824 revendicarea lui a atras atenþia, dar scrisorile cãtre „sora” sa, Marie Thérèse, ºi „veriºorul” sãu, moºtenitorul de Berry - descendent al dinastiei Bourbon, au rãmas fãrã rãspuns. Arestat ºi încarcerat pentru atribuirea de identitate falsã în Brandenburg, dupã ce a fost eliberat, a conceput o altã scrisoare, de asemenea rãmasã fãrã rãspuns, de aceastã datã cãtre regele Carol al X-lea. Aºadar, în 1833, „Le Dauphin” a plecat la Paris, convingînd multe persoane proeminente cã rosteºte adevãrul. Printre aceste persoane se numãra Madame de Rambaud, guvernanta lui Dauphin, în timp ce Madame Simon, soþia cizmarului, l-a recunoscut imediat. Acestea au observat cã trãsãturile lui se asemãnau cu cele ale lui Ludovic Carol: o aluniþã pe coapsã, o cicatrice pe buza superioarã, dinþi proeminenþi ºi urme triunghiulare lãsate de vaccinãri. El putea descrie Templul cu mare precizie ºi cunoºtea multe detalii nepublicate despre dinastia Bourbonilor. Se fãceau presiuni tot mai puternice asupra Mariei Thérèse de a-l primi în audienþã. Trimis pentru a-l inspecta, vicontele de Rochefoucauld a remarcat ºi el asemãnãrile frapante cu adevãratul moºtenitor, dar Marie Thérèse tot a refuzat sã-l întîlneascã, spunînd cã n-ar avea nici un rost, din moment ce fratele ei era mort.
În 1836, aflat în imposibilitatea de a intra în relaþie cu prinþesa, Naundorff emite o citaþie din partea tribunalului civil pentru Marie Thérèse, soþul ei ºi fostul rege, Carol. Douã zile mai tîrziu, este deportat în Anglia, unde ºi-a petrecut aproape tot restul vieþii. Inventînd un nou exploziv pe care englezii nu au vrut sã-l achiziþioneze, Karl s-a dus la olandezi, ºi aici a rãmas în ultimele sale luni de viaþã, fiind înmormîntat în oraºul Delft. „Aici se odihneºte Ludovic al XVII-lea” - sînt cuvintele cu care începe inscripþia de pe piatra lui funerarã. Totuºi, bãtãlia nu se terminase. Primind numele de Bourbon, urmaºii lui, deveniþi cetãþeni olandezi, au continuat sã susþinã revendicarea tatãlui, în 1950, adicã peste mai mult de un secol, aceºtia deshumîndu-i trupul pentru a cãuta indicii anatomice care sã vinã în sprijinul certificatului de deces din 1795, dezbãtut de Curtea de Apel din Franþa. Poate cã era, într-adevãr, Ludovic Carol; dar poate cã nu era. Nu s-a dovedit niciodatã cã Le Dauphin a scãpat din Templu, dar nici cã Naundorff nu era cine pretindea cã este.
Isaac Newton, un ºarlatan? (1) Din pãcate pentru cei care îl considerã pe ,,descoperitorul” legii gravitaþiei exemplul raþiunii ºi probitãþii ºtiinþifice, rãspunsul este pozitiv. Cercetãrile amãnunþite ale monumentalei sale lucrãri ,,Principia” (publicatã în trei ediþii: 1687, 1713, 1726) demonstreazã, fãrã urmã de îndoialã, cã toate corecturile din calculele sale au fost fãcute a posteriori; aceasta înseamnã cã: ºtiind care va fi rezultatul, el a modificat datele pentru a se potrivi cu predicþiile sale. Aºadar, în calculul efectuat asupra vitezei sunetului, Newton a corectat raportul dintre densitatea aerului ºi a apei de la 1:850 în prima ediþie, la 1:870 în a doua. (va urma) STUART GORDON
ÎNGERI PÃZITORI
Aviaticã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 11 Pilotul unui avion o întreabã pe stewardesã: - Motorul din stînga merge? - Da! - Dar cel din dreapta? - Mergeee! ...! (Continuarea rãspunsului se regãseºte pe liniile 4 ºi 8 ale careului) ORIZONTAL: 1) Bazin cu peºte – Majoritarã pe Terra; 2) A da în boalã – Picã din cer; 3) Navã de lux – La comanda aeronavelor; 4) ...; 5) 99 la romani – În cãtare!; 6) Ursã pe cer – Doamna din deal! – Albã ca zãpada; 7) Ieºirea din navã! – Motorul din dreapta – În scut – Culte!; 8) ...; 9) A porni aeronava în zbor – Uºier!; 10) Aripa din stînga! – Vîrsta de aur; 11) Plasã – La conducerea avionului. VERTICAL: 1) Se roteºte în faþa avionului – Cadou; 2) Vechiul polonez – Accident aviatic; 3) Grupul care însoþeºte avionul – Douã din zece!; 4) Merge cu mia! – Zgomote la aplauze; 5) Primele la timonã! – Reuni! – A adera la o pãrere; 6) Liniºte – Picior de lemn; 7) E singur pe lume – Armele ariciului – Puse în temã!; 8) Mic vas ceramic – A scãdea din greutate; 9) Macedonean de pe la noi – La aterizarea avionului; 10) Teren viran! – Cele de la releu! – Tuns scurt!; 11) Unul bolnav cu capul – Pãturã de iarnã. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PEISAJ DE IARNÔ 1) IANUARIE – GP; 2) NEA – NAT – FEL; 3) DR – TUTELARA; 4) RAFALE – UU – N; 5) ETERN – SARAT; 6) A – LIOTA – ACE; 7) FAUR – AIA – LO; 9) ACT – MIE – SAM; 10) PREMIA – RUSA; 11) TA – CINTARIT.
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.