Romania mare, nr 1435

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

În politicã supravieþuiesc aceia care ºtiu sã dea ordine fãrã sã lase nimic scris.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Putin, proºtii ºi ardelenii Motto: „Acele citite sau auzite sîntem datori sã le ºi judecãm noi înºine” (George Bariþiu) O veste zguduie Europa ºi mai ales România.

Putin a cîºtigat detaºat alegerile. Extraordinar!

De parcã nu se ºtia de mult – de peste 4 ani. Sigur, unii ar fi vrut sã se ºtie altfel – cã existã nu ºtiu ce opozant, de care Putin ºi ai sãi se apãrã arestîndu-l, ostracizîndu-l; cã existã opoziþie de massã, pe care regimul o supune unor presiuni teribile... în fine, ideea pe care doreau sã o impunã era cã Putin avea ºanse mari sã piardã dacã nu ºi-ar fi învins rivalii prin mijloace dictatoriale. Mai mult, cu cîteva sãptãmîni înaintea alegerilor, ruºii, adicã regimul, au comis-o asasinînd un fost agent secret rus refugiat în Marea Britanie. Ah, Putin ãsta!

Nu-i acuz de cretinism pe cei care scriu aberaþiile astea, ei sînt plãtiþi pentru a face acest grotesc spectacol pseudo-ziaristic. Îmi pare rãu cînd vãd cã prostia prinde, chiar ºi la unii români. Sincer, nu mã doare cã ei au o pãrere aiurea despre Putin, ci pentru cã picã în mrejele celor care îi iau de proºti... ºi dovedesc cã au dreptate. Pe de altã parte, asta prinde în general la românii de tip caprã rîioasã cu coada bãþ, fuduli de marea lor înþelegere „occidentalã” - de fapt niºte bieþi alienaþi, dupã minte, dupã vorbã, dupã port. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Pledoarie pentru sãnãtatea Poporului Român Stimaþi colegi, cred cã dacã medicii s-ar purta cu noi, la consultaþii, aºa cum ne purtãm noi cu ei acum, la votarea acestui proiect de lege, pentru înfiinþarea Ordinului Medicilor, am muri pe capete.

Este regretabil cã Parlamentul României amînã „sine die” dezbaterea legii de funcþionare a unui organism necesar în România modernã. Întîmplarea face cã azi noapte citeam „Viaþa lui Ion Brãtianu”, scrisã de fiica lui, Sabina Cantacuzino, ºi tipãritã în 1933 – la un moment dat am gãsit un pasaj foarte interesant legat chiar de medici. E vorba de soþia marelui Carol Davila, care acuzase o anumitã indispoziþie, s-a dus la Spitalul Colþea, unde lucra soþul ei, un asistent al celebrului sãu bãrbat era acolo, femeia i-a cerut niºte chininã, omul i-a dat medicamentul ºi, dupã cîteva minute, coborînd din trãsurã în faþã la Capºa, aceasta s-a prãbuºit ºi a murit. Din distragere de atenþie, din zãpãcealã, asistentul înþelesese stricninã. ªi i-a dat stricnina în loc de chininã. Un caz mãrunt în raport cu Istoria, dar este foarte important pentru a stabili responsabilitatea medicilor. Medicii sînt, dintre toþi profesioniºtii unei Þãri, cei mai aproape de moarte.

Ei se situeazã la hotarul dintre viaþã ºi moarte. Sã fereascã Dumnezeu sã-þi frîngi mîinile pe culoarul unui spital, sau sã te rogi lui Dumnezeu ºi sã îngenunchezi la uºa unui doctor pentru a salva nu viaþa ta, fiindcã viaþa noastrã conteazã mai puþin, dar viaþa unor fiinþe dragi. Am un respect extraordinar faþã de medici. Ce e drept, ei sînt o castã aparte, nu întîmplãtor la ei, ºi nu în altã parte, s-a nãscut aceastã formulã invidia medicorum – invidia medicilor. Ei au darul de a se sfîºia între ei cu o fervoare demnã de o cauzã mai bunã. Nu-i mai puþin adevãrat cã sînt ºi unii oameni imposibili printre ei. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (6 octombrie 1993, plenul Senatului României)

Serviciul fotografic ºi cinematografic al Armatei Române Paginile 12-13

Distihuri În casa cu perdele bleu la geam Noi ne-am simþit ca-n sînul lui Avraam. * * * E luna mai. Zãpada mai stãruie pe munþi Sau poate insomnia îi face-aºa cãrunþi? * * * Nu mai îmi daþi veºti rele, am nervii la pãmînt, Ce-i adevãrul dacã eu însumi nu mai sînt? * * * Apel umanitar la Parlament: Legiferaþi haremul! Dar urgent! * * * Ah, tot mai des ne moare o rudã, un vecin Opriþi epidemia, gãsiþi-i un vaccin! * * * Nu e beþia, oare, un dar dumnezeiesc?

Cel mai bun vin din lume e cel mînãstiresc. * * * Trec rînduri, rînduri muncitorii Sã ia pomeni compensatorii… * * * A stat mereu la cozi acest popor Pînã-l ucise „coada de topor“… * * * Imnu-i manea. Steagul – cearºaf.

Ne facem singuri þara praf… * * * Am fost o þarã-n curs de dezvoltare ªi am ajuns în curs de înecare…

CORNELIU VADIM TUDOR

Cum poþi deveni scriitor Pentru Þarã cu doar o singurã carte Pagina 10

Pagina 14

NR. 1435 z ANUL XXIX z VINERI 23 MARTIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 23 martie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Foamete mare în Ungaria, carnea de sub ºa, ioc! Ilie Pintilie de Ia Piaþa Romanã se va numi Piaþa Stolojanã Anunþ „Dreptatea” pentru femeile însãrcinate Apelul din Piaþa Naþiunii lansat de Doina Cornea, sau Ultima noapte de rãzboi, înainte de noaptea de dragoste cu monstrul de Vadim Tudor Noi amãnunte în afacerea „românescã” „Airbus” O mie de feluri de-a ucide...

PARTEA A II-A În acelaºi numãr din „Expres”, fostul secretar de partid al revistei „Flacãra”, Nistorel Cornescu, îºi trãdeazã iarãºi obsesiile sexuale morbide, publicînd articolul „Baba doarme cu pompierul”. Aici îl face cu ou ºi cu oþet pe venerabilul domn Mitea, care a condus secþia de presã a CC. al P.C.R. în ultimii ani. Dar se rãþoieste ºi la istoricul Ardeleanu, care se pare cã a mistificat istoria P.C.R., ºi înainte, ºi acum. Concluzia! Beat fiind, carte neºtiind, oligofrenul face din Constantin Mitea ºi Ion Ardeleanu un singur personaj: Constantin Ardeleanu, nume inexistent în presã, care revine, de douã ori, în articol. Ca dovadã cã acest Mitrea Cocor habar n-are de meserie, este ºi interviul pe care i l-a luat purceluºei Piggy din Mupets, adicã scapetelui de legionar N.A.M.–P.A.C.! Întreþinîndui iluzia comicã cum cã va deveni preºedintele României, Nistorescu pune niºte întrebãri, ce trãdeazã o sãrãcie de limbaj ºi de imaginaþie incredibilã: ,,Aþi sesizat totuºi o adversitate specialã vis-à-vis de Alianþa Civicã”; „Cred cã e cazul sã clarificaþi lucrurile astea, mai ales vis-à-vis de aceastã chestiune”; „Aveþi o strategie de a clarifica lucrurile esenþiale vis-à-vis de trecutul societãþii româneºti ºi vis-à-vis de schimbãrile pe care le preconizaþi?”. De ce te bîlbîi, fetiþo? Presa de dreapta a publicat un patetic Apel cãtre Naþiune, adresat de curajoasa noastrã compatrioatã Doina Cornea. Din pãcate, multe greºeli de dactilografie au denaturat sensul cîtorva fraze, aºa cã ne vedem nevoiþi sã tipãrim noi textul corect.

Apel cãtre Piaþa Naþiunii: Stimaþi þãrani, ºi voi, dragi gospodine, þara noastrã se aflã la o mãre rãscruce. Vine Referendumul. Comuniºtii v-au întins o capcanã, ca la alegerile din 1946. Îmi amintesc ce s-a întîmplat atunci, eram o copiliþã neºtiutoare. Mã jucam în pãrculeþ cu Simina Mezincescu, jocuri copilãreºti de-ale noastre: eu fãceam cozonãcei ºi cãciuliþe din nisip, iar Simina sãrea cu paraºuta la punct fix, în cîrca Maiestãþii Sale, Regele Mihai, care în vremea asta sãrea capra peste Corneliu Coposu. Vã daþi seama ce dificile probe, totul se fãcea din miºcare. Deodatã, ne pomenim cã niºte copoi comuniºti iau viraje dupã tata, care lipise manifeste pe strãzi, cu urmãtorul conþinut: „Nemszabodag! Elöre! Igo Szo!”.

Atunci a început Maiestatea Sa sã cînte cu multã bãrbãþie: „Iepuraºu fuge, fuge/ ºi copoiu nu-l ajunge/ Hop, hop, hophop-hop-hop!”. Fireºte, Coposu a început sã fugã ºi el dupã copoi, cu regele în cîrcã, de ºi-a muºcat Majestatea Sa augusta limbã ºi-aþi vãzut ce greu vorbeºte ºi acum. Pînã la urmã, au avut loc alegerile ºi aºa au ieºit victorioºi comuniºtii. Acum, dupã 45 de ani, situaþia nu s-a schimbat prea mult. Simina nu mai sare din avion, ci se urcã pe antena de la Bãneasa, ºi de acolo îºi dã drumul. Ultima oarã a fost gãsitã cu greu de taraful compus din Fulgericã, Furtunel, Fraþii Peºte ºi Ghiþã Coadã, cã ºi-a dat drumul chiar în capul lor, are incontinenþã, sãraca, s-au cãþãrat ãia dupã ea pe antenã ºi-au jumulit-o bine, dar, minune!, i s-a îndreptat ochiul cel zbanghiu la loc, acum e ºi mai frumoasã. Din pãcate, nici pe dl. Coposu nu se mai poate conta. Într-o zi s-a dus în vizitã la o ºcoalã, de unde n-a mai putut sã plece – l-au reþinut ca material didactic pe post de schelet. Acum, dragi compatrioþi din Piaþa Naþiunii, care vindeþi zarzavaturi la suprapreþ ºi jucaþi alba-neagra, situaþia e nasoalã. Noi vrem regat, comuniºtii vor republicã, iar naþionaliºtii vor guvernare militarã. ªi în vremea asta, Majestatea Sa dã tîrcoale pe la graniþã. Vrea sã se roage, dar nu la Mînãstirea Curtea de Argeº, ci la monumentul soldatului sovietic. Eu? Îmi apãr cãciuliþa, ºi nevoile, ºi ciuful! Dupã o scurtã detenþie, petrecutã în aceeaºi celulã cu fiara aia de Vadim Tudor, m-am hotãrãt sã nu particip la Referendum: în 8 decembrie ne cãsãtorim.

Cununia religioasã o va oficia Moses Rosen, iar cei doi naºi vor fi Ilie Neacºu ºi Gelu Voican. Veniþi la nuntã, stimaþi compatrioþi, voi îmi daþi forþa, am nevoie de forþã cã m-a deºelat monstrul ala, mã aruncã în sus de trei ori ºi nu mã prinde niciodatã (cã ºi eu sînt ghiduºe, mã ascund repede), viaþa noastrã e plinã de trepidaþii, medicii au descoperit cã trãiesc o a doua pubertate ca Johann Wolfgang Goethe, aºa cã mi-a mijit mustaþa ºi mi-am tras un pantof Gregorio Rizo. Atunci cînd o þarã întreagã va spune la Referendum „NU!”, eu voi spune la bisericã „IGHEN!”, luîndu-l de soþ pe extremistul care mi-a ghicit chichirezul ºi mã dominã. Nu-i vorbã cã ºi eu mã încolãceam ca o ºerpoaicã ºi mã zbãteam, ºi fornãiam/ ºi-n graba mare-am spart un geam/ ºi pentru-o vorbã rea ce-i spui/ el toatã ziulica lui/ mã-nchide-n

geamantan!

Inumanã ura pe care o are televiziunea theodorescianã faþã de „România Mare”! Joi, 28 noiembrie, la festivitãþile prilejuite de dezvelirea unui bust al poetului Octavian Goga, în Municipiul MiercureaCiuc, un reprezentant al Partidului România Mare a depus o coroanã de flori cu panglicã Tricolorã. El nu e altul decît dl. Costin Þugui, unul dintre puþinii intelectuali cinstiþi ºi devotaþi care au luptat la Revoluþie, sub ploaia de gloanþe. Ei bine, în emisiunea de vineri a televiziunii, reporterul Dominic Fuzeºi i-a amintit pe toþi participanþii, inclusiv U.D.M.R.-ul (îl iubesc ãºtia pe Goga ca pe þãranul care le-a pus opinca pe turla Parlamentului!) – numai de „România Mare” n-a ºoptit o vorbuliþã. Ne-a venit inima la loc atunci cînd am vãzut, în final, cã emisiunea de actualitãþi a fost realizatã de cuplul de amurezi Cornelius Nicolaescu ºi Emilia Roºiianu. Batã-vã norocul...

A început sã transpire cîte ceva din misterioasa afacere Airbus. În cursul anului 1990, dl. Peter Eberhardt, reprezentant al celebrei firme americane de avioane Boeing, a fost în vizitã la dl. Petre Roman, pentru a încheia un contract destul de avantajos: trei aparate de zbor ultramoderne, la preþul total de 220 milioane de dolari.

Tînãrul Roman i-a spus sã-1 aºtepte, pentru cã are un drum de scurtã duratã pînã la Paris, se va înapoia ºi totul va fi ochei! Ei bine, n-a fost nici o-chei, nici douã-chei, junele Petre trãgîndu-1 în piept pe tizul sãu Peter, adicã semnînd un contract cu francezii pentru trei avioane Airbus, în valoare de... 275 milioane de dolari! Un calcul elementar ne aratã cã statul român a fost pãgubit dintr-un foc de 55 de milioane de dolari. Am aflat de la un domn deputat cã din aceastã sumã i-ar fi revenit lui Petricã vînãtorul nu mai puþin de 9 milioane de dolari drept comision. ªi ce-a mai auzit Alcibiade, cu urechea aia fudulã? A auzit cã Petre Implementatorul intenþiona sã-i vîndã unui confrate de-al lui, Marc Rich, combinatul MidiaNãvodari cu preþul de 200 de milioane de dolari, cînd obiectivul valoreazã în realitate peste 2 miliarde de dolari.

Poate cã de-aici vine ºi cuvîntul petrodolari...

Tot din sferele puterii înalte, un domn ministru mai slobod la gurã ne-a povestit o scenã de comã: în luna august 1991, cînd dl.

Ion Iliescu se pregãtea sã plece în Israel, copilul sãu de suflet, sã-i zicem Cãpºunel, a fost surprins cãzîndu-i în genunchi ºi implorîndu-l sã-l ia ºi pe el în patria strãbunilor sãi. Milostiv cum îl ºtim, dl. Iliescu l-a luat. Noi înþelegem cã l-a luat, dar nu mai înþelegem de ce l-a mai adus înapoi, trebuia sã-l lase acolo. Sau poate cã nu are cui sã lase cele trei maºini ultra-luxoase Jeep ºi vila pe care o deþine?

Oricum, bunul amic al domnilor Roman ºi Þiriac, omul de afaceri armean Agop Cîrmîzian, a pus mîna acum pe sufrageria de oaspeþi a lui Ceauºescu! În ziarul marii trãdãri naþionale (nu-i dãm numele, se ºtie), un anume Dinu Zamfirescu publicã o corespondenþã din Paris sub titlul „Cine schimonoseºte chipul României”. Aflãm de aici cã o femeie pe nume Veronique Soulé, de la „Libération”, ne face albie de porci: ºi pe dl. Ilie Neacºu de la „Europa” (care i-a dat un interviu), ºi pe dl.

Corneliu Vadim Tudor de la „România Mare” (care nu i-a dat interviu). Într-un limbaj ordinar, duhnind a usturoi de prin fostele hale ale Parisului, aceastã soulemenitã ne îndreptãþeºte sã ne felicitãm pentru instinctul sigur pe care1 avem: veniserã paznicii clãdirii sã ne spunã cã dã tîrcoale o fîþã ca o mîþã miorlãitã, cu ciorapii cãzuþi în vine, ºleampãtã ºi cu dopuri de cearã galbenã în urechi, de scoteai un sfeºnic de lumînãri din ele, dar eram foarte ocupaþi atunci, aºa cã i-am transmis sã ne cam lase în pace, sã facã mai bine o baie la stãvilarul Ciurel. ªi uite cã Veronica Rãsturnica ne þine minte ºi ne face fasciºti, extremiºti etc. Probabil cã nu mai renteazã trotuarul în Place Pigalle... Mai þineþi minte jocul din copilãrie care începea cu întrebarea „Au þiganii bisericã?” Tras puþin de pãr, sau cu o mînuþã sucitã la spate, amicul de joacã nu putea sã strige decît „Auuu!”, de durere, desigur. Numai cã au trecut anii, ºi unii þigani tot nu vor sã aibã bisericã.

Dupã odioasa crimã din Bolintin, chiar în noaptea Învierii ºi chiar în faþa bisericii, o altã baragladinã împuþitã face chisãliþã din viaþa unui om nevinovat. Prima datã murise un tînãr, acum a fost asasinat un bãtrîn, dar nu în afara bisericii, ci chiar înãuntru. Întîmplarea tragicã s-a petrecut într-o bisericã din judeþul Dîmboviþa ºi l-a avut ca „erou” pe Mãlãete Marin, care a pus mîna pe un ciomag ºi a crãpat din senin capul unui nevinovat. Alo, Amnesty International, unguri, nemþi, evrei ºi francezi luptãtori pentru drepturile omului: sãriþi repede, cã þiganii sînt

persecutaþi, dl. rom Mãlãete n-a fost lãsat sã-i omoare ºi pe ceilalþi ºi nici n-a apucat sã dea foc la bisericã, aºa dupã cum s-ar fi cuvenit ! Ce-i pogromul ãsta? Glumim noi, glumim, facem haz de necaz, dar fenomenul infracþional a crescut îngrozitor de mult. Aflãm din buletinele de evenimente ale Poliþiei cã la ora actualã se omoarã în România cu urmãtoarele membre ºi obiecte contondente: par (Muºat Doru a ucis-o pe concubina sa, în jud.

Teleorman); topor (ªerban Ioan, de 82 de ani, ºi-a ucis soþia, în vîrstã de 72 de ani, jud. Arad); scaun (Alexandru Gheorghe a zdrobit capul nevestei sale, în jud. Iaºi); pumni (Dina Ion, de 70 de ani, ºi-a surprins nevasta, Dina Anica, de 64 de ani, în pat cu un concubin, a bãtut-o pînã ce ea a intrat în comã, scenã petrecutã în judeþul iubãreþilor, Iaºi); picioare (Roºca Ion 1-a cãlcat mãrunt, mãrunt, ca la cãluºari, pe Bantas Gheorghe, jud. Neamþ); coasã (þiganul Varga Arghir l-a secerat pe alt þigan, Lingurar Bãniþã, jud. Maramureº); piatrã (pîrîta Agrigoroaiei Aspazia l-a dilit pe Jugariu Mihai, în jud.

Botoºani, scenã repetatã aidoma ºi în jud. Neamþ, unde pe post de David a fost Cataramã Petru, iar pe post de Goliat, Cioineag Constantin); bîtã (lui Mureºan Gheorghe din jud.

Satu Mare i-a fost crãpat capul de cãtre Gliga Marcel); cablul de la aparatul de radio (în acest mod ceva mai rafinat, în acord cu revoluþia tehnico-ºtiinþificã, ºi-a strangulat Boralianu Dumitru, din Fãgãraº, concubina, pe nume Lucaci Eugenia); pistol de semnalizare pentru combaterea rãpitoarelor (supraveghetorul piscicol Pintea Ion din jud. Tulcea s-a îmbãtat ºi, din greºealã, a îndreptat ciudata armã spre capul soþiei...).

Serialul televizat ,,Revoluþia românã în direct” a început sã-ºi dea arama pe faþã ºi s-o cîrmeascã strîmb. În episodul din 22 nov. am aflat, deci, cã revoluþia de la Timiºoara a fost una dintre cele mai civilizate ºi mai paºnice din lume. Da, aºa e, probabil cã soldaþii decapitaþi cu securea ºi arºi de vii au fost uciºi în glumã, iar cele peste 300 de magazine devastate ºi incendiate (cu cinci miliarde de lei pagubã) au fost o iluzie opticã... Nici un cuvînt despre amestecul strãin, despre invazia de unguri ºi ruºi, am visat cu toþii, unde ne trezim aici? Nu ne plac vorbele mari, dar prin noua ºi periculoasa ei minciunã, Televiziunea comite o nouã diversiune împotriva poporului român. Am notat-o ºi peasta. Una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din istoria noastrã: scufundarea unul vas arab în apele Bosforului a dus la moartea rapidã a nu mai puþin de 21.000 de oi importate din România! Bietele vietãþi, sãrmana Mioriþã! Dar, dincolo de aceastã tragedie cumplitã, pe care ar trebui sã o deplîngã toate societãþile de protecþie a animalelor din lumea largã, se înalþã un mare semn de întrebare: parcã era vorba sã nu se mai exporte alimente ºi vietãþi din România; cine are interesul sã ne înfometeze din nou? La Palatul Cotroceni, în.ziua de 30 noiembrie, recepþia oferitã cu prilejul Zilei Naþionale a prilejuit o mai bunã cunoaºtere a combatanþilor: dl.

Corneliu Vadim Tudor s-a împãcat de minune cu trei intelectuali evrei pe care îi preþuieºte sincer (Nina Cassian, deputatul ªtefan Cazimir ºi preºedintele Miºcãrii Ecologiste Române, Toma George Maiorescu), scriitorul de origine maghiarã Hajdu Gyözö s-a pomenit cu insigna Partidului România Mare prinsã în pieptu-i de aramã, pe care a purtat-o cu cinste, dl. Eugen Barbu a schimbat amabilitãþi cu Gelu Voican, iar Tökes Laszlo a purtat o insignã pe care scria „Temesvár”, ceea ce în traducere înseamnã „Români, iertaþi-mã!”.

Felicitãri domnilor Mihai Popa Cherecheanu (procuror-general) ºi Mugurel Florescu (procuror-general adjunct) care, cu prilejul Zilei Naþionale, au fost înaintaþi la gradul de general-maior! Numai Robul Paharului a rãmas pedestraº în gradul de cãprar. À propos: miercuri, 4 decembrie, o nouã tentativã a familiei de procesomani Tanþa ºi Gh. Robu de a-l trage dupã ei în mocirlã pe proprietarul revistei „România Mare”, la acelaºi tribunal din Ploieºti.

A venit iarna, s-a scumpit benzina, lumea e înnebunitã de lipsuri ºi griji – numai cele douã jucãrii stricate, cu cheiþa înþepenitã, repetã aceleaºi miºcãri ridicole, scot sunete stridente, apoi cad pe spate de plãcere ºi bat aerul cu picioruºele. Poate cã n-ar strica un examen psihiatric. Un aforism al lui Emil Cioran: „Dacã ne-am vedea o clipã cu ochii cu care ne vãd alþii, am dispãrea pe loc!”.

Intoleranþa P.A.C.-ulul merge pînã la urã vomitivã: delirînd ca un autopsier beat în ziua lefii, fiul de legionar Nicolae Manolescu-Apolzan îl suduie printre dinþi, în „România literarã”, pe poetul ºi luptãtorul Grigore Vieru. Motivul? Acesta a luat masa cu noi, cei de la „România Mare”, în urmã cu cîteva sãptãmîni. Nu-i vorbã, ºi în vara lui 1989 Manolescu 1-a injuriat pe Vieru, acuzîndu-l cã ar fi de dreapta, ceea ce, în condiþiile de atunci ale Basarabiei, putea sã-l coste pe curajosul poet.

Iatã de ce înclinãm sã credem cã P.A.C. înseamnã prescurtarea devizei politice: „Puºlamalele Atacã Ciolanul!”. Întrucît a avut curajul civic de a critica întrun articol aberanta scumpire a benzinei, marele sportiv care a fost Cornel Dinu (secretar de stat pînã nu demult) a intrat în colimatorul guvernanþilor: se pare cã s-a dat ordin sã nu mai ocupe nici un post de funcþionar public!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 6 decembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 23 martie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Umilirea profesorilor Gina Pistol, ºefa CIA Marionetele cu musDirect pe cocoaºã De ce nu l-a primit Dumnezeu pe Stephen taþã Mortul viu din Vaslui Chelnerul statului de drept Ce Hawking facem cu gunoiul ºovin Uºeriu cu pianul pe scãri Atletul lui Hristos România este pe ultimul loc din Europa la respectul acordat profesorilor de cãtre guvernanþi, pãrinþi ºi elevi.

Lipsa de respect vine ºi din proasta salarizare, profesorii fiind situaþi în grilã puþin deasupra asistaþilor social. Sînt un fel de ultimele gãini din aprozar.

Gina Haspel este prima femeie care conduce CIA. Tipesa e un fel de Viorica-Vasilica cu ADN american. Gurile rele zic cã Gina Pistol Haspel ar fi o mare iubitoare de torturã. Ce-o sã mai tragã de muºchii noºtri! Aþi observat cã Livache lucreazã numai prin interpuºi deoarece i-a ºoptit o pãsãricã umedã cã el ar fi un fel de Machiavelli de Teleorman? ªi cã toate marionetele au mustaþã, dar sînt agenþi acoperiþi ai Serviciului Român de Tragicomedie? De afacerile Teldrum s-au ocupat membrii formaþiei Trio Hoþesc, dar la înaintare a fost bãgat Melcul, cã e mai bine protejat, în faþa justiþiei, de cochilie. La Ministerul Afacerilor Murdare ºi-a trimis otreapa, pe Ciordache. În fruntea Cabinetului a cioplit, pe rînd, cîþiva Pinocchio cu capul de lemn-tãnase. La alegeri i-a scos la înaintare, cu picioarele înainte, pe veºnic pomeniþii din cimitire. Dar ºi pe vii, ºi pe cei care se cred vii i-a obligat sã-ºi radã frîna de muci, ca sã inducã în eroarea greºelii statul paralel. Doar pe Vasilica a trecut-o cu vederea, cã prea îi stãtea bine! Întrebare întrebãtoare: Oare numãrul curvelor ajunse în diferite funcþii depãºeºte numãrul curvelor politice, sau este acelaºi? Facem abstracþie de curvele masculine...

Din lipsã de activitate, Ludovic Orban l-a propus pe Klaus la Cotroceni, iar pe el la Palatul Victoria SocialLiberalismului de Cumetrie. ªi, ca sã îmbine utilul cu plãcutul, le-a ordonat subalternilor de prin judeþe sã dea cu parul în PSD. Dacã nu vor trece de proba asta, nu vor putea sã dea cu jula mai tîrziu, dupã ce vor ajunge la putere.

Tradiþionalul slogan al liberalilor, ,,Drept la þintã”, va fi înlocuit cu mult mai modernul ,,Direct pe cocoaºã!”

Daea nu se mai opreºte din mirare, deºi pe la apus de soare, Moº Ene, asasinul de la gene, vrea sã-l omoare: ,,Vine oaia cu zece kilograme de brînzã, vine cu trei kilograme de lînã. Ce darnicã este!”. Oile e darnice, nea Petricã, nimic de zis, numai cã, dupã cum auzii eu niºte colegi de-ai matale, crescãtori din tatã-n fiu, profitul e mielul. Cã piaþa internã e suprasaturatã, iar exporturile sînt blocate. Aºa cã în loc sã behãi de dimineaþã pînã seara ºi sã ne tot spui cã oaia ne dã lapte, brînzã, fulgi, mãsline ºi consiliere psihologicã, mai bine ai cãuta soluþii pe piaþa externã. Lasã fluieraºul de os, ce cîntã duios, ºi apucã-te de treabã! ªi cînd spun treabã nu mã refer la fluieraºul de fag.

Care, evident, mult zice cu drag...

Cãlãtoria în spaþiu modificã în mod ireversibil ADN-ul uman, a descoperit NASA. Sper cã n-au luat probe de la Petru Daea. El a ieºit doar în spaþiul mioritic. Dupã ce ºi noi am cercetat datele NASA, am ajuns la concluzia cã dupã o asemenea ieºire la iarbã verde, pe Marte sau în Mãrginimea Sibiului, deºtepþii se mai deºteaptã o turã. Numai politicienii rãmîn cum au fost. Specialiºtii de la Ministerul Turismului ºi Prostiei promoveazã fãrã jenã România profundã pe la tîrgurile internaþionale. Ultima ispravã a fost afiºul în care un burtos cu tricoul ridicat deasupra buricului îºi þinea dovleacul în mîini fiindcã uitase drumul cãtre butoiul cu zeamã de varzã. Zadarnic rãsunau manelele în boxa uriaºã agãþatã de peisaj, turistul nu-ºi mai putea ridica dovleacul din cãuºul palmelor. Instantaneul pãrea surprins la o tabãrã de varã a unui partid politic cu ceva dare de mînã. Negreºit cã dupã o asemenea promovare, turiºtii vor da nãvalã. În alte þãri. A dat colþul ºi Stephen Hawking, tipul pe care omenirea umanã îl considera cel mai deºtept om dupã mapamondul lumii globului pãmîntesc (dupã mãndel, ca sã fim corecþi pînã la capãt). Deºi la momentul îmbolnãvirii sale i s-a spus cã mai are vreo trei ani de trãit, a supravieþuit 50 de ani verdictului medicilor. ªi s-ar putea sã ne mai bîntuie multã vreme, întrucît cererea apropiaþilor de a fi primit în audienþã de Dumnezeu i-a fost respinsã.

Rezoluþia a fost foarte succintã: ,,Spuneþi-i domnului Hawking cã nu exist! Sã cînte la altã masã sau, dacã-i este mai la îndemînã, sã treacã în altã dimensiune”.

Un bãrbat din Vaslui (da, ce vã miraþi aºa?), declarat mort în urmã cu doi ani, a pierdut recursul pentru anularea actului de deces întrucît n-a depus cererea la timp. Dacã era mort, i-ar fi fost cam greu s-o depunã, dar fiind destul de foarte viu nu i s-a pãrut important. Instanþa nu s-a lãsat impresionatã de faptul cã mortul vorbea mai bine decît oricare politician din acea zonã crepuscularã ºi s-a uitat la el ca la un decedat mortal. Mãi, mînca-v-aº ochii: ce justiþie e asta? Justiþia nu trebuie sã fie un act birocratic, ci o formã de restabilire a adevãrului. Vã imaginaþi cîte nedreptãþi se fac zilnic sub masca respectãrii legii? Tot sistemul de distribuire a dreptãþii trebuie regîndit.

Absurdul n-are ce cãuta în actul de justiþie, iar un judecãtor n-ar trebui sã aibã posibilitatea de a da o sentinþã nedreaptã

pe considerente administrative. Nimeni n-ar trebui sã cîºtige un proces numai pentru cã celãlalt n-a avut posibilitatea sã se apere, indiferent de motiv. Pînã ºi bãrbaþii din Vaslui au dreptul sã fie vii, în ciuda a ceea ce se spune despre domniile lor. Asta numai dacã nu te împuºcã pe stradã vreun miliþian de rit nou, cum s-a întîmplat deunãzi, numai pentru cã aºa a vãzut el în filmele americane cu proºti. Dacã acel zevzec cu caschetã vroia sã împuºte pe cineva, putea sã-l lase în pace pe acel tînãr teribilist - nepotul fostului ºef al Biroului Rutierã din oraº - ºi sã dea o mînã de ajutor justiþiei vasluiene. Cã, se ºtie, ºi la Vaslui, prostia ºi justiþia merg mînã în mînã. ,,Noi îl numeam pe Dragnea «chelnerul statului de drept».

Venea tot timpul cu cadouri ºi cu porcul”, dezvãluie Victor Ponta aspecte esenþiale ale modului în care a fost elaborat programul de guvernare-înºoricizare. Ceva nu se leagã. Cum naiba venea ,,cu porcul”? Deºi Dragnea pare în stare, nu credem cã venea cu acelaºi porc. Din obiºnuinþã, domnul Ponta minte. Finlanda e þara cu cei mai fericiþi oameni din lume, pe cînd România înoatã pe la jumãtatea clasamentului. Bine, ei îl au la dispoziþie ºi pe Moº Crãciun. Eu zic sã se bucure pînã nu ajung ºi la ei (h)ai noºtri c-or s-o cam rupã-n fericire.

Scandalul Ghiþã nu e altceva decît o rãfuialã între borfaºi. De la ce sau luat? De la bani, cã doar nu de la principii. Toþi cei implicaþi - curve politice, afaceriºti veroºi, procurori primitivi, linge-blide - sînt niºte bagabonþi. Telespectatorii n-ar trebui sã empatizeze cu nici unul dintre ei, ci ar trebui sã le facã o baie de scuipaþi. Uite, pentru a da un bun exemplu de cetãþean responsabil, promit sã-i dãruiesc o pereche de palme primului consumator de ºorici care-mi iese inoportun în calea pixului. Ho cu tata, ce vã-nghesuiþi aºa?! Ghiþã, dã-te la o paiºpe cã aici nu-i licitaþie publicã!

Lasã-l întîi pe puþã verde ãla de Cristoiu, cã vreau sã-l întreb ceva: Maestre, dumneavoastrã chiar sînteþi prost, sau vã prefaceþi?

Ca de obicei, pe 15 martie, fiii ploii din Harghita ºi Covasna s-au ºters cu Constituþia României la sistemul de operare. Posesorii de uitãturã rea au arborat steagul Ungariei la Sfîntu Gheorghe, Miercurea Ciuc ºi prin alte locuri supuse deromânizãrii, ºi au sãrbãtorit alipirea Transilvaniei la Ungaria (la 15 martie 1848) cu un entuziasm demn de o cauzã mai bunã. Pentru trebuºoara asta, debilul stat român i-a mîngîiat pe creºtet cu cîte o amenduþã simbolicã. Periculoase vremuri trãim, dacã orice borfaº, cunoscut consumator de ºaormã cu de toate direct de sub ºaua calului, ne poate umili în vãzul lumii, în casa noastrã. Sã le rãspunzi acestor nerecunoscãtori cu-n scuipat bine þintit între felinare, e prea puþin. Sã-i pui la uscat în bãtaia vîntului, li se fluturã. Sã-i trimiþi la origini, în fundul Asiei, e prea costisitor. ªi atunci ce mai rãmîne? Îi scoatem din Parlament ºi-i mînãm spre pustã, sau ascundem gunoiul ºovin la Kelemen sub fustã? Vorba lui Hamlet de la Topliþa: asta-i întrebarea.

Tibi Uºeriu a cîºtigat pentru a treia oarã consecutiv ºi la rînd Ultramaratonul Arctic. O bagatelã de 617 km, la -30, -50 de grade Celsius. În ºapte zile ºi cîteva ore cazul a fost rezolvat. Dupã ce ai stat zece ani la þuhaus, pentru jaf armat, în Germania, sã ieºi la o plimbare înspre Polul Nord e floare de ger la ureche. Secretul reuºitei este foarte simplu: organizatorii i-au ºoptit, ca din întîmplare, cã dincolo de linia de sosire sînt cîteva magazine de bijuterii.

Cicã nici cîinii zãpezii nu s-au mai putut þine dupã el.

Tot aºa de greu s-a þinut ºi Adi Sfinteº de Iancu de Hunedoara prin „Istoria necenzuratã a românilor”, cã ºi ãsta se ghida dupã principiul gicãpetrescian ,,azi aici, mîine-n Balcani!” ,,Ioan Corvin sau Iancu de Hunedoara, dupã cum îl cunosc cei mai simpatici cetãþeni, a fost un zãpãcit. Fiu al lui Voicu, cneaz român ce primise drept recompensã pentru vitejia sa domeniul Hunedoarei (în 1409) de la Sigismund, regele Ungariei, a luat-o razna de mic. Nãscut din eroare în 1407, a considerat cã, pentru vremurile pe care le trãieºte, cartea nu e necesarã, aºa cã nu s-a mai obosit s-o înveþe. În felul acesta a evitat multe bãtãi de cap ºi a dormit liniºtit pe spada sa. Cã hunedoreanul cu asta s-a ocupat de tînãr: cu bãtaia. Îi frigea urît pe toþi de-l supãrau, dãdea, cum se spune între bãieþii de bani gata, ora exactã, indiferent de meridianul pe care se afla. Setea de aventurã l-a fãcut sã slujeascã mai mulþi stãpîni de naþionalitãþi diferite, dar care-l plãteau boiereºte pentru talentul înnãscut de a-ºi rãpune cu repeziciune duºmanii. I-a servit pe ªtefan Lazarevici, pe Ujlaki, pe episcopul de Zagreb, pe Filip, ducele Milanului, ºi pe regele Sigismund. Întors din peregrinãrile sale cu destulã valutã la teºcherea, Iancu îl împrumutã în repetate rînduri pe Sigismund, ba ºi pe urmaºul acestuia, înfumuratul Albert. Drept zãlog primeºte diverse districte, oraºe ºi sate, printre care Coimiat,

Bodrag, ªoimuº, Buruieni, Nevoieºi ºi Boºar. Dupã moartea fratelui sãu, în luptele cu turcii din 1440, Iancu devine singurul proprietar al acestor þinuturi. Bogat ºi plin de faimã, avanseazã din funcþia de ban al Severinului în cea de comite al Timiºoarei ºi voievod al Transilvaniei (1441). Dupã care, în anul 1446, în urma morþii regelui Vladislav, întîmplatã la Varna, ajunge guvernatorul Ungariei, pe perioada minoratului lui Ladislau Postumul. În 1452 demisioneazã, dar, în compensaþie, primeºte districtul Bistriþa ºi alte danii regale. Aºa se face cã spre sfîrºitul vieþii Iancu avea o avere mai mare decît Bivolaru, Cataramã, ºi alþi eroi celebri ai luptei cu conturile bãncilor româno-turceºti.

Ale lui erau 28 de cetãþi, 87 de tîrguri ºi oraºe ºi peste 1.000 de sate. În condiþiile astea îºi permitea Iancu, numit cãpitan general al Imperiului, sã întreþinã o puternicã armatã personalã de mercenari, de toate naþiile ºi orientãrile sexuale. Toatã averea ºi toate demnitãþile le-a dobîndit în timpul liber, cã în 90 la sutã din viaþa sa el se bãtea oriunde, oricînd ºi cu oricine. În ultimii 20 de ani ai existenþei sale fãcuse o pasiune colosalã pentru turci, pe care i-a împrãºtiat la Semedria (1437) ori pe Dunãre (1441). În 1442 e distracþie mare. Mai întîi, la Sîntimbru, paºa Mezed îi demonstreazã cã turcii nu sînt chiar figuranþi dupã cum vorbeºte lumea, pentru ca numai dupã patru zile (22 martie), Iancu sã-ºi ia revanºa lîngã Sibiu. Supãrat rãu, îl face praf pe Sehhabedin, beglerbegul Rumeliei, la Porþile de Fier, iar grosul armatei duºmane îl terminã pe Ialomiþa, luînd, aºa cum îi era obiceiul, ºi o pradã uriaºã (2 septembrie). În anul urmãtor întreprinde o expediþie la sudul Dunãrii încununatã de succes. Se încheie o pace absolut avantajoasã pentru Ungaria, pe zece ani, dar pe regele polon Vladislav îl mãnîncã-n ºaua calului ºi hotãrãºte sã-i alunge pe turci din Europa. Socoteala de acasã nu se potriveºte niciodatã cu cea de la rãzboi, aºa cã regele decedã pe cîmpul de luptã, la Varna (1444). În 1448, la Cîmpia Mierlei (sau Kossovopolje), creºtinii conduºi de Iancu o luarã în barbã rãu de tot, fiindcã aliatul lor, albanezul Skandenberg, n-a ajuns la timp cu armata sa. La întoarcere, Iancu e prins de Gheorghe Brancovici, despotul sîrb, ºi eliberat dupã douã luni, dar numai în condiþiile semnãrii unor clauze umilitoare. Iancu nu uitã ºi nu iartã, prin urmare îi confiscã acestuia proprietãþile din Ungaria ºi întreprinde în 1450 o acþiune de pedepsire. Pînã la urmã se împacã (în 1451) în baza principiului cã românii ºi sîrbii s-au avut întotdeauna ca fraþii vitregi. Ultima mare ispravã a hunedoreanului s-a întîmplat la Belgrad, în 1456, cînd a obþinut cea mai importantã victorie împotriva lui Mahomed al II-lea (la 22 iulie). Din nefericire, la numai 49 de ani, pe Ioan Corvin l-a tãiat ceva la burtã ºi, culmea culmilor, nu era un obiect ascuþit, ci era ciuma pe care o cãrau turcii dupã ei pe oriunde aveau ceva de lucru. Aºa se face cã, în tabãra de la Zemun, înghite gutuia marele viteaz. Jelit de toatã Creºtinãtatea, carel privise atîta amar de vreme cu fricã, respect ºi admiraþie, a fost înmormîntat la Alba-Iulia, iar pe piatra funerarã i-au scris, cu dalta: «S-a stins lumina lumii». Miºto, nimic de zis. În urma sa au rãmas cei doi copii, Ladislau ºi Mateiaº. Primul, care avea toate însuºirile tatãlui sãu, a fost ucis din ordinul regelui, ce se temea cã-i ia tronul, la 16 martie 1457, dupã a patra loviturã de secure a cãlãului. În faþa acestei totale lipse de profesionalism mulþimea s-a revoltat, iar regele a fugit la Praga, unde avea sã dea colþul curînd, fiind otrãvit. La tronul Ungariei erau mai mulþi candidaþi, însã Mihai Szilagy, cumnatul lui Iancu, în fruntea a 20.000 de soldaþi, îl impune pe Mateiaº, care n-avea decît 15 ani. Acesta, aflat sechestrat la Praga, îºi rãscumpãrã libertatea cu 60.000 de ducaþi ºi cu promisiunea cã o va lua de soþie pe Caterina, fiica lui Podjebra, pãzitorul sãu. Despre relaþiile lui Iancu cu þãrile române aþi aflat destule din lecþiile trecute. ªtiþi, aºadar, cã-n acea vreme domnii moldavi sau valahi nu cîrîiau în faþa hunedoreanului, care le schimba automat locul de muncã dupã cum i se pãrea lui cã-l ascultã sau nu. Pe unii care se credeau mai ºmecheri decît el îi omora de-a dreptul (cum s-a întîmplat cu Vlad Dracul ºi cu Vladislav al II-lea), iar pe alþii, mai tolomaci, îi pedepsea ºi mai aspru: îi însura cu rudele lui. Totuºi, nu megea cu cruzimea pînã la capãt ºi-i rostuia cu femeile din familia sa, nu cu bãrbaþii, cã ãºtia cam decedau pe nenumãratele cîmpuri de luptã. Cã Iancu, sãracu, era plin de calitãþi, dar avea ºi niºte surori ºi nepoate balcîze de nu se uita la ele nici dracu fãrã sã se înfioare. Dar el a considerat cã sînt bune pentru alde Petru al II-lea ori Alexãndrel, cãrora le dãdea femei de viþã foarte veche, dar le lua la schimb cîte o cetate, cum ar fi, de exemplu, Chilia. Una peste alta, Iancu a fost o personalitate miºto a Evului Mediu, cã altfel nu-l numea Papa de la Roma, Calixt al II-lea, «atletul cel mai puternic-unic-al lui Hristos». Parþial a avut dreptate. Cã nimeni nu-l întrecea pe Iancu la scrima cu umbra, aruncarea suliþei în pieptul turcilor, ori fuga dupã sau de duºman. Greºeala papei a fost cã a folosit termenul «unicul». Asta-i blasfemie! Pãi spuneþi voi, fraþilor, se poate compara atletul Iancu de Hunedoara cu Gabriela Szabo?”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 23 martie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Barza de la geam Ionuþ era elev în clasa a doua ºi în fiecare zi trebuia sã se trezeascã cu noaptea în cap sã meargã la ºcoalã, pentru cã orele începeau la opt dimineaþa. ªi cum era mic ºi firav, profitînd cã e zi de duminicã, pãrinþii au închis uºa de la dormitorul lui ºi au dat televizorul destul de încet, sã nu se audã vreun zgomot care sã-i tulbure somnul. Pãrinþii aveau tare grijã de el, nu voiau sã-i lipseascã nimic ºi nici sã ducã dorul dupã ceva.

Avea masa mereu plinã cu fructe, de la mere din livezile noastre, pînã la portocale, banane, smochine ºi alte fructe exotice. E drept cã era singurul lor copil... ªi cum dormea învãluit de cele mai frumoase vise, cu pãdurile cu frunze de argint, cu Feþi-Frumoºi ºi Ilene Cosînzene, numai ce aude: - Cioc, cioc... Cioc... cioc!... Scoalã-te, Ionuþ.

Pomii au dat în floare, iar gîzele aleargã peste tot, cãci natura s-a trezit la viaþã.

Copilul deschise ochii sã vadã ce se întîmplã ºi, dupã cîteva secunde, cãzu din nou într-un somn adînc, dar pentru scurt timp, întrucît ciocãniturile se repetarã: - Cioc, cioc, cioc!... Bãieþii sînt la minge, Ionuþ... Du-te sã te joci ºi tu cu ei! E frumos afarã, iar soarele e ca un bulgãre de aur pe bolta cerului.

Ionuþ se întoarse pe partea cealaltã, continuînduºi nepãsãtor somnul. ªtia cã nu era vocea mamei sale, fiindcã, de cînd începuse ºcoala, numai mama venea în dormitorul lui ºi-l dezmierda cu vorbe frumoase ºi dulci pînã ce i se duce somnul de pe obrãjori ºi din gînd, ca sã poatã fi pregãtit pentru ºcoalã, cu ghiozdãnelul în spate. ªcoala e la cîþiva paºi de casã, numai bine ca ea sã-l poatã supraveghea de peste gard cu privirea pînã ce intrã în curte.

Voia sã fie liniºtitã cã nu i s-a întîmplat ceva. Dupã terminarea cursurilor, la fel îºi supravegheazã odrasla pînã ce vine acasã, sãrutîndu-1 cu mare dragoste.

Dar, din nou, se aude ceva. Nu-s vorbele ei, ºi nici ale altcuiva din familie.

- Cioc, cioc!... Ionuþ, te cheamã bãieþii la joacã...

Haide, trezeºte-te, cã afarã vremea e tare frumoasã!

Cum trãiau hunedorenii în Evul Mediu (1) Un document de la sfîrºitul Evului Mediu surprinde cu lux de amãnunte viaþa de zi cu zi a hunedorenilor ºi lumea în care aceºtia trãiau. Este vorba de o „Conscripþie urbarialã“ a domeniului Castelului Hunedoara, respectiv un impozant inventar întocmit la 1681-1682, izvor care, prin conþinutul sãu, „sparge“ cliºeele ºi percepþia de pînã acum asupra lumii feudale transilvãnene, integrînd-o în cadrele normalitãþii Occidentului european.

Pe 700 de pagini, grupate sub titlul „Urbarium seu nova connumeratio universorum bonorum ad arcem Vajda Huniadensem pertinentium“, au fost consemnate multiplele aspecte ale vieþii omului medieval trãitor pe aceste meleaguri, astfel încît, prin valoarea istoricã deosebitã a datelor, acesta este considerat ca fiind primul recensãmînt modern din România!

Un „Google Map” timpuriu În epocã, Urbariul de la 1681-1682 evidenþiazã detalii semnificative privind geografia edilitarã a celor douã localitãþi principale – Hunedoara ºi Haþeg. Astfel, documentul descrie numele strãzilor ºi uliþelor, cu precizarea locului fiecãrei case ºi a proprietarilor imobiliari, aspecte de naturã sã ne ajute, pe noi, cei de astãzi, la reconstituirea fizionomiei acestor aºezãri, în veacul al XVII-lea.

Pentru Hunedoara, au fost descrise 11 trasee stradale, ºi anume: Castelului, Uliþa de sub zidurile cetãþii, Surduc, Pieþei, Apei Zlaºtiului, Morii, Grecilor, Uliþa lui Albul, Bisericii Româneºti, Sãracilor, Severinului. La Haþeg, se consemneazã nu mai puþin de 8 strãzi: Pasici,

Copilul, dacã tot vãzu cã este strigat, se ridicã din aºternut ºi, aºa cum era, în pijama, se aºezã pe marginea patului, lãsîndu-ºi picioarele sã se legene. κi puse capul în cãuºul palmelor, întrebîndu-se cine i-a tulburat somnul. ªi cum se gîndea aºa, cu ochii cîrpiþi încã de o brumã de somn, numai ce aude iarãºi aceleaºi ciocãnituri, de data asta parcã mai insistente ca înainte. Ba se auzi chiar ºi un fîlfîit de aripi. Se uitã spre geam, cã de acolo parcã veneau acele zgomote ciudate. Nu reuºi sã vadã mare lucru din cauza draperiilor...

Morocãnos cum era, cã i se stricase somnul, îºi trase papucii în picioare ºi, pîº, pîº, pãºind tiptil, de parcã ar fi vrut sã prindã vreun hoþ, se îndreptã cãtre fereastra buclucaºã. Mai avea de fãcut vreo cîþiva paºi cînd acelaºi zgomot, parcã ºi mai insistent, se repetã.

- Cioc... cioc... cioc!... Ionuþ, te-ai trezit?

Deschide geamul ºi vezi ce primãvarã frumoasã este afarã!

Cu amîndouã mîinile, bãiatul trase perdelele, hotãrît sã afle ce se întîmplã. Mare îi fu mirarea cînd zãri pe pervazul ferestrei o barzã, care se uita la el.

Pasãrea avea un plisc mare ºi ochii plini de lumina caldã ºi îmbietoare a soarelui, dîndu-i de veste cã a venit primãvara. Pentru cã, dupã cum se zice din bãtrîni, primãvara vine odatã cu întoarcerea berzelor din þãrile calde, cele dintîi pãsãri care o aduc pe aripile lor.

Barza, zãrindu-l pe copil la geam, bucuroasã cã ºi-a îndeplinit misiunea, îºi întinsese atît de mult aripile încît acoperise cu ele aproape întreg cerul din faþa lui. Apoi, barza ºi-a luat zborul spre alte case, din alte aºezãri, sã dea de veste copiilor ºi oamenilor cã a venit primãvara.

Un miros de aer curat pãtrunse în camera lui, iar pomii de sub fereastrã, care peste noapte se umpluserã de flori, ºi hãrmãlaia copiilor de la jocul cu mingea îl fãcurã pe Ionuþ sã uite de somn ºi, alergînd într-un suflet la mama lui, strigã: - Mami, mami, a venit primãvara... Îmbracã-mã sã ies afarã la joacã! Nu-mi mai este somn.

Femeia îl privi cu mare drag, spunînd la rîndu-i: - Da, primãvara mea, aºa este! Este primãvarã, cã au venit berzele.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Zãvoi, Fizeºtilor, Iazului, Uliþa Boilor, Pieþei, Prundului, Uliþa din josul pieþei. Organizarea pe strãzi a Hunedoarei ºi Haþegului relevã dezvoltarea unui profil urban al celor douã localitãþi, cãtre sfîrºitul Evului Mediu transilvãnean.

În 1682, Hunedoara avea 13 „homeless” Mai aflãm cã, la 1681-1682, în suburbiile Hunedoarei vieþuia o comunitate nomadã formatã din 38 familii de þigani zlãtari, respectiv 210 oameni, sub autoritatea Bulibaºei „Ferencz Andrei Voievod”. De asemenea, în mica urbe de pe Cerna, se aciuiaserã 13 vagabonzi „care umblã vandra ºi furã”, veniþi din Orãºtie, Blaj, Deva, Geoagiu, ªoimuº, Jeledinþi, dar ºi din Turcia. Pentru pãstrarea ordinii ºi liniºtii civice, cu toþii fuseserã puºi sub supravegherea unor drabanþi, un soi de gardieni ai cetãþii. În pusta din marginea Haþegului, se aºezaserã românii bejeniþi din Bucova, localitate de la graniþa cu Paºalîcul de Timiºoara, de unde fugiserã cu toþii de frica repetatelor raiduri ale turcilor. (va urma) SURSA:ZHD.RO

P Po o ll e em m ii c c ii

,,Bunavestire” – picturã de Murillo (realizatã în perioada 1650-1655).

RESTITUIRI

Bunavestire

Dragã mamã, dragã mamã, Pînza iar mi se destramã.

Sufletul ºi-acum mã doare, Trupul iar, în cingãtoare, Braþul mi se leneveºte, Fusul scapã dintre deºte, Firul rãsucit, din furcã, Mi se-nnoadã ºi se-ncurcã, Acul floarea vrea s-o-nceapã ªi se-ntoarce ºi mã-nþeapã.

Dau s-aleg ºi dau sã cos ªi-mi iese lucrul pe dos.

Ochiul udã în neºtire Borangicul cel subþire.

Gîndurile mi-s amare Ca izvoarele de sare. În tot ce vreau ºi gîndesc Aiurind mã pomenesc.

Mamã dragã, mamã dragã, Parcã-mi creºte-n sîn o fragã.

Am fost vinerea la schit: M-am rugat ºi m-am smerit Ce sã cred ºi ce sã fac, Cu mine ca sã mã-mpac?

Mã simt pe la înnoptat Ca un zarzãr scuturat, Încleºtat în rãdãcinã De-o zvîcnire de rãºinã ªi-uneori sînt ca o cracã, Singurã care se-apleacã, Singurã ce se frãmîntã, Singurã plînge ºi cîntã, Singurã se înconvoaie De un gînd ascuns de ploaie, Ca o pasãre în foi.

Dragã mamã, îmi nãzare Cã din brîu, pe la-nserare, Înviem ºi sîntem doi.

TUDOR ARGHEZI

Lui Ramon Tavernier Te-am cunoscut La clasa de compoziþie A maestrului Leon Klepper, Unde ne-ai atras atenþia Prin sensibilitatea ta creatoare, Delicatã ca o înlãnþuire de magnolii ªi inspiratã din „extazul de seve” Al muzicii din patria lui Debussy ªi Gabriel Fauré.

Dar mi-ai atras atenþia ªi prin cîntecele tale, De o melodicitate rafinatã, Cu armonii de o policromie Încîntãtoare, Ducîndu-mã cu gîndul la semnificaþia Aforismului wagnerian: „Muzica nu poate înceta, Niciodatã, sã fie cea mai înaltã ªi cea mai eliberatoare Dintre arte”...

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 23 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse ÎNSEMNÃRILE UNUI REDACTOR (1)

Prima întîlnire cu Mihail Sadoveanu În iarna anului 1953, pe cînd eram proaspãt redactor la Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã ºi nu împlinisem încã patru ani de muncã editorialã, am primit sarcina de cinste, dar ºi de o deosebitã complexitate, de a rãspunde, din partea editurii, de noua serie de „Opere” Mihail Sadoveanu, apãrutã sub îngrijirea autorului ºi consideratã definitivã. În stabilirea sumarului celor 20 de volume cîte urma sã aibã seria, þineam legãtura cu Constantin Mitru, cumnatul ºi, în acelaºi timp, unul din secretarii maestrului. Toate problemele ivite în timpul definitivãrii sumarului fiecãrui volum în parte – pornind de la lucrãri tipãrite, aºezate în ordinea cronologicã a apariþiilor – erau aduse la cunoºtinþa autorului ºi primeau aprobarea sa prin intermediul acestui priceput îngrijitor de ediþie, al cãrui nume nu figureazã în nici o casetã a volumelor respective, dupã propria sa dorinþã. Trecînd la pregãtirea pentru tipar a textului primului volum, s-au ivit cîteva nelãmuriri legate de forma unor cuvinte, care în ediþiile ulterioare celei din 1904, pe care o luasem de bazã, prezentau unele modificãri. Liniºtit, am pus mîna pe telefon ºi am format numãrul. ªi în loc de glasul plãcut dar plin de nerv al secretarului, a rãsunat în pîlnia aparatului, în birou, în întreaga clãdire de pe Bd. Ana Ipãtescu vocea gravã, de o melodie indescriptibilã, a maestrului. O auzisem de atîtea ori, fie la unele ºedinþe de la Uniunea Scriitorilor, fie la radio, la transmisiile literare sau a festivitãþilor la care participa, ca personalitate de prim rang în conducerea statului. Acum însã... mi se adresa chiar mie. „Cu cine doriþi sã vorbiþi?” Cu cine doream?! Puteam sã-i spun maestrului cã îl cãutam pe secretarul sãu pentru a

PAGINI DIN ISTORIA PÃDURII ROMÂNEªTI

CODRUL FRATE CU ROMÂNUL (4) ADEVÃRATE FORTÃREÞE NATURALE (2) Tot în pãdure, ºi anume în Codrul Cotrocenilor, ºi-a aflat scãpare în 1678 ªerban Cantacuzino, care era urmãrit de voievodul Gheorghe Duca, ce se temea cã acesta umbla sã-i ia locul la domnie. Prevenit de soþia lui Duca, ce-i era „ibovnicã”, ªerban a fugit noaptea, împreunã cu un nepot al sãu „ºi trecînd apa Dîmboviþei, s-a ascuns la Cotroceni, unde atunci era o mare ºi deasã pãdure. A ºezut trei zile ca sã nu-i poatã gãsi urma cei trimiºi în toate pãrþile dupã el gonaci”.

Relevãm, în sfîrºit, rolul pe care 1-a avut Codrul Tigheciului, în lupta de apãrare împotriva tãtarilor, rol pe care-1 subliniazã Dimitrie Cantemir în ,,Descriptio Moldaviae”. El „este cel mai puternic bastion al Moldovei – spune învãþatul domn – contra sciþilor (tãtarilor!) pe care aceºtia de mai multe ori au încercat, dar niciodatã nu l-au putut cuceri. Copacii sînt totuºi atît de deºi, încît nici mãcar un om care merge pe jos nu poate înainta decît pe poteci cunoscute doar celor din partea locului. Odinioarã se aflau acolo mai mult de douãsprezece mii de locuitori, cei mai vajnici oºteni din toatã Moldova; azi, dupã atîtea lupte ºi mãceluri din amîndouã pãrþile, au rãmas de-abia douã mii. Ei au o învoialã cu tãtarii din Bugeac, vecini cu ei, prin care s-au legat sã le dea în fiecare an un anumit numãr de trunchiuri, fiindcã Basarabia duce foarte mare lipsã de pãduri. Aceastã învoialã ei o þin ºi astãzi cu stricteþe, dar dacã tãtarii vor sã încalce condiþiile ºi sã cearã mai mult, ceea ce nu se întîmplã rar, se împotrivesc cu armele ºi adesea ies învingãtori”.

Pãdurile au continuat sã serveascã drept loc de adãpost în vremuri de rãzboi sau de rãzmeriþã chiar ºi în Secolele XVII ºi XVIII. Avem o serie de mãrturii în sensul acesta. La 18 septernbrie 1602, M. Sobieski, voievodul de Lublin, scria din tabãra de pe Prut, lîngã Cernãuþi,

întreba o chestiune asupra cãreia autorul însuºi avea sã hotãrascã? Am bîlbîit ceva, despre o problemã legatã de textul la volumul de ,,Povestiri”. „A, da, a continuat maestrul, e adevãrat cã în textul din 1904 s-au strecurat cîteva greºeli. Cred cã le-ai observat!” Am tãcut, nu ºtiam despre ce „greºeli” e vorba ºi, cu cît Mihail Sadoveanu vorbea mai cald, mai prietenos, mie îmi pierea ºi unda de curaj care mã fãcuse sã nu las receptorul în furcã de la primele sale cuvinte. Poate am explicat ceva, nu ºtiu. Mihail Sadoveanu a intuit, desigur, starea mea. „ªtii ce?, mi-a vorbit el în chipul cel mai natural. Dacã ai vreme, vino pînã aici, sã rezolvãm pe loc. Îþi trimit maºina mea.” Am fost fericit sã constat cã „greºelile” la care se referea maestrul erau doar niºte greºeli de tipar, pe care noi, cei ce ne îngrijeam de noua ediþie, le observasem ºi le corectasem. Mihail Sadoveanu a fost mulþumit. A exprimat dorinþa ca sã veghem pentru ca noua ediþie sã fie lipsitã de asemenea greºeli. Dar în cursul discuþiei m-a pus din nou în încurcãturã.

– Nu te-a supãrat la lecturã - m-a întrebat el cu aceeaºi voce calmã, gravã ºi totuºi deosebit de caldã -, nu þi-au sãrit în ochi anumite cuvinte care se repetã prea des?

Mai ales în „ªoimii”?

Am mãrturisit alarmat cã nu. Gãseam fiecare cuvînt aºezat la locul sãu ºi repetiþiile erau un procedeu care...

– Da, da, m-a întrerupt maestrul, dar în tinereþe am avut perioade cînd întrebuinþam în mod deosebit unele cuvinte. De pildã, în perioada 1904, cînd am scris „ªoimii” ºi alte cãrþi, am folosit prea mult cuvîntul „deodatã”. Semnaleazã-mi unde socoþi cã e de prisos, ca sã-1 schimb sau sã renunþ la el.

Chipul acela, luminat nu numai de ochii albaºtri, nu numai de pãrul alb sau de sprîncenele blonde, ci de bunãtate omeneascã, de aureola geniului, nu a putut fi redat nici de fotografiile, nici de portretele existente ale scriitorului. (va urma) VINICIU GAFIÞA (1926-2005) regelui polon: „Din cauza acestor turburãri – tãtarii în þarã plus soldaþii poloni rãzvrãtiþi –, moldovenii s-au grupat în cete, iar codrii sînt plini de ele”. Cãlãtorul Johann Wilden, trecînd prin Moldova în anul 1611, relata între altele: „Bieþii þãrani pãrãsesc pretutindeni satele ºi se ascund prin codrii cei mari”, pricina fiind teama de tãtari care tocmai în acel an ameninþau Moldova.

Marele vornic muntean spunea în 1658 învãþatului cãlugãr Paul de Alep, cu prilejul popasului acestuia în pãrþile noastre, însoþind pe Patriarhul Macarie: „Þara noastrã n-are castele, drept castele ºi fortãreþe avem aceºti munþi ºi pãduri împotriva cãrora nici un duºman nu poate birui. Dacã ar fi fost altfel, ºi dacã am fi avut cetãþi (în loc de pãduri) pe teritoriul nostru, turcii de mult ne-ar fi scos din el”. ªi tot atît de semnificative sînt ºi aprecierile cãlãtorului englez Robert Bargrave care, strãbãtînd Moldova pe valea Bîrladului, în octombrie 1652, relata cã a mers „vreo 12 ceasuri de-a lungul unei vãi bogate; dealurile erau acoperite pe amîndouã pãrþile cu pãduri mîndre, care sînt refugiul bãºtinaºilor împotriva nãvãlitorilor duºmani ºi i-au apãrat, de fapt, împotriva tãtarilor cînd au nãvãlit de curînd în Moldova”.

Mãrturii interesante despre rolul pãdurii în istoria românilor gãsim ºi în memoriul, din 1697, al lui Nicolo de Porta, funcþionar austriac, care fusese în 1694 ºi în serviciul lui Constantin Duca, domnul Moldovei: „Þara e cuprinsã de pãduri ºi codri mari; între pãduri stau semãnate micile lor tîrguri ºi sate ºi, dacã sînt vreunele în cîmpia goalã, apoi sînt vecine cu vreo pãdure, unde se retrag ºi-ºi îngroapã proviziile, uneltele ºi tot ce au.

Intrînd vreo armatã inamicã, în întunericul din acele pãduri dese, n-are din ce subzista, în pãduri nu se pot miºca decît puþini ºi aceºtia sînt omorîþi de þãrani, care se ascund în ele ºi obligã pe inamic sã se piardã în acele cîmpii. Ei însã – bãºtinaºii – îºi pot purta de grijã, deoarece au în acele pãduri multe mînãstiri care le servesc drept locuri de adãpost la nevoie; în timpul din urmã, principele Þãrii Româneºti ºi predecesorul sãu (adicã Brâncoveanu ºi ªerban Cantacuzino) au înãlþat diferite asemenea mînãstiri, în locuri potrivite, în chip de cetãþi”.

Sfîrºit Acad. CONSTANTIN C. GIURESCU (,,Magazin Istoric”, martie 1975)

MÃRIA SA, ÞÃRANUL

Pictura aceasta se intituleazã, simplu, ,,1907”, ºi aparþine marelui artist Constantin Piliuþã.

Poate cã nimeni altul n-ar fi reuºit mai bine ca el sã surprindã atît de plastic ºi de expresiv tragismul evenimentelor de atunci – ºi asta pentru cã pictorul provine din Nordul Moldovei, de acolo unde ferocitatea arendaºilor strãini de neam ºi þarã i-a adus pe sãrmanii þãrani români la disperarea supremã... Priviþi cîtã simplitate se degajã din epicul lapidar al acestei închipuiri: rãtãcit de pîlcurile de consãteni cu care a pãtruns în conacul boieresc, þãranul desculþ ºi zdrenþuit a dat peste un miracol, peste o bisericã mãruntã ºi ciudatã, care izvorãºte cîntec de heruvimi: un pian! Iar mîinile lui aspre, bãtãtorite de coarnele plugului, mîinile lui cu carnea crãpatã de meridianele foametei, încearcã un pact timid cu Dumnezeu. Încearcã sã cînte, sã scoatã sunete subþiri, tot mai subþiri, în extremitatea dreaptã a claviaturii, acolo unde sporovãiesc lebedele cu glasuri stridente... Afarã, prin fereastra limpede, niºte siluete pãduroase parcã orînduiesc ceva înãuntru, scaunul rãsturnat aratã cã furtuna a trecut. ªi totuºi, pasãrea cumplitã a furtunii ºi-a fãcut cuibul tocmai pe streaºina pianului: e toporul românului, nelipsitul lui topor de la pãdure ºi de la oaste. Doamne, aº da un an de viaþã sã ºtiu doar atît: ce-a fost în sufletul acestui înger sãlbatic, atunci cînd a vãzut cã se poate trãi ºi altfel pe lume, cã viaþa nu înseamnã numai ocarã, ºi sãrãcie, ºi deºertãciune?

CORNELIU VADIM TUDOR, 22 martie 1991

Rondel pentru tatãl meu Ce tare mult tu m-ai iubit ªi mi-ai prezis avîntul! ªi totuºi grav m-ai pãrãsit Cu visul ºi cuvîntul!

Ce tare mult tu m-ai iubit, Dorul meu chemîndu-l... ªi iatã-mã-s azi logodit Cu frigul ºi mormîntul.

De-atîtea ori mi-ai împlinit Dorinþele de-a rîndul... ªi tare mult te-am mai iubit, Destinul meu lãsîndu-l... ªi cine este fericit?

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 23 martie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (65) Ce-am avut ºi am pierdut Pentru a nu uita ce-am avut ºi am pierdut, am sã redau un scurt fragment din cartea lui Radu Theodoru, ,,România ca o pradã”: ,,Dupã 1989, industria româneascã a fost consideratã «un morman de fiare vechi». Poporul român a investit în industria lui naþionalã miliarde de dolari. Mormanul de «fiare vechi» înainte de 1989 era organizat pe 5 platforme industriale, avînd fiecare sateliþii care le personalizau dupã cum urmeazã: Platforma I – 23 August; Platforma II – IMGB (maºini grele); Platforma III – Pipera; Platforma IV – Militari; Platforma V – Bãneasa, Militari.

- Uzinele «23 August » produceau locomotive «Diesel», echipamente complexe de foraj pentru metrou – zisele «cîrtiþe»; motoare pentru navele flotei comerciale ºi de pescuit oceanic, motoare pentru instalaþii petroliere de foraj la mari adîncimi, solicitate pe piaþa mondialã, tancuri, dar ºi armament, cãutat ºi el la export. Privatizate pe bucãþi, au fost devalizate utilaje moderne, tãiate ºi vîndute la fier vechi, iar halele imense, transformate în depozite de mãrfuri ale firmelor strãine.

- Uzina «Republica » producea þevi laminate. A fost privatizatã pe bucãþi.

- Întreprinderea Maºini, Unelte ºi Agregate - Bucureºti, construitã în 1963-1967, dotatã cu utilaje moderne de mare precizie, maºini cu comandã-program, cu citire opticã ºi numericã, exporta 30% din producþie.

- Întreprinderea de cabluri ºi materiale electroizolante (I.C.M.E.), vîndutã la fier vechi.

- Electoaparataj.

- Policolor.

ANTOLOGIE DE PROZÃ SATIRICÃ

Dialog despre divorþ Am discutat odatã cu actorul ºi dramaturgul englez Peter Ustinov. Discuþia a gravitat în jurul modului diferit în care se poartã un dialog despre divorþ din una ºi aceeaºi piesã pe scenele engleze, franceze ºi americane.

Sã presupunem acest dialog interpretat de englezi: George: – Jessie !

Jessie: – M-m-m ...

G: – De mult mã tot pregãtesc sã te întreb ceva în legãturã cu un lucru (de bunã seamã, el se pregãteºte sã punã întrebarea asta de douã acte ºi jumãtate).

J.: – (cu asprime) Spune, George.

G.: – Eu ... Asta ... Nu-mi pot deloc închipui cum ai sã te comporþi faþã de chestia asta.

J.: – Mi se pare cã bãnuiesc ce vrei sã-mi spui.

G.: – Cît e de straniu ...

T.: – Dar acum e prea tîrziu.

G.: – Dupã pãrerea mea, ai dreptate. Whisky?

T.: – Cu plãcere.

G.: – Într-o oarecare mãsurã, bãnuiesc cã vina este a mea ...

J.: – N-are rost sã te autoflagelezi, George.

G.: – ,,And soda?”

J.: – Un strop.

G.: (cu paharul în mînã): – E bine aºa?

J.: – Minunat, dragã George.

G.: – Mi se pare cã niciodatã nu þi-a plãcut whisky-ul cu gheaþã.

J.: – Niciodatã.

G.: – Slavã domnului!

J.: – De ce ?

G.: – Fiindcã nu mai avem absolut deloc gheaþã.

(Lãsîndu-se greu în fotoliu): Absolut deloc.

*** Francezii – observã Ustinov – ar juca astfel aceastã scenã.

George: – Jessie!

Jessie: – Da, iubitule.

G.: – Trebuie sã-þi spun neapãrat ceva. Eu am o amantã.

J.: – Ceea ce-mi spui nu e deloc o noutate.

G.: – Ba da, dragã, întrucît e vorba de o nouã amantã.

J.: – ªi ce se va întîmpla cu Marie?

G.: – Nu ºtiu.

- Întreprinderea de Maºini Grele Bucureºti (I.M.G.B.) producea turbine de 300 Megawaþi, posedînd a treia presã din lume, de 12.000 de tone forþã, dupã URSS ºi SUA. Demolatã.

- Combinatul de Prelucrarea Lemnului - Pipera, producea mobilã în proporþie de 80% pentru export.

- Întreprinderea de Avioane Bucureºti – Bãneasa.

ADIO! - Electrotehnica. Demolatã.

- Electromagnetica, Uzina «Vulcan», Semãnãtoarea.

Au rãmas în amintire. În complexul industrial Bucureºti, au fost anihilate parþial sau distruse 47 de uzine, zeci de unitãþi industriale mici ºi alte zeci de cooperative de producþie. Efectele ºi consecinþele le suportã poporul care le-a creat, obligat în prezent sã munceascã pe meleaguri strãine.

Distrugerea industriei a scos România din competiþia economico-tehnico-ºtiinþificã mondialã, transformînd-o în piaþã de desfacere a mãrfurilor second-hand occidentale, contribuind la depopularea þãrii, la sporirea ºomajului, la dezmembrarea familiilor, în concluzie, la subordonarea þãrii unor forþe strãine“. În România, prioritatea numãrul unu: ALEGERILE, din 4 în 4 ani. ,,Vin ai noºtri, pleacã-i voºtri”, noi rãmînem cu dezamãgirea. ªi bruma de Speranþã a uitat sã se întoarcã din vacanþã... Sã trãieºti bine în vile cu piscine... În prezent, în locul ,,mormanului de fier vechi” din industria socialistã, într-o localitate din România (din respect pentru sãteni n-am s-o numesc), domnul primar, în prezenþa localnicilor, a TV, a Tricolorului, cu mare fast, a tãiat panglica la inaugurarea WC-ul ºcolii, renovat în stil ,,occidental”. Comentariile sînt de prisos. (va urma) LILIANA TETELEA J.: – Biata de ea. Va trebui sã-i gãsim loc la Casa de Mode.

G.: (cu reproº) – Gãseºte-i, dacã vrei. De altfel, tu ai fost întotdeauna din cale-afarã de drãguþã cu ea.

J.: (cu ºi mai mare reproº) – Tu vorbeºti ironic? Tu, care n-ai avut atîta bun-simþ s-o inviþi mãcar o singurã datã acasã?

G.: – Da, draga mea, ai dreptate.

J.: – Dar asta nouã e cu mult mai frumoasã decît mine?

G.: – Cu mult.

J.: – Minunat. Altfel aº fi geloasã.

G.: – Dar încotro te pregãteºti?

J.: – Ne vedem sãptãmîna viitoare.

G.: – Pierre e în Paris?

J.: – Nu ºtiu. Dar este, în schimb, Léon.

G.: – Cine mai e ºi Léon ãsta?

J.: – Vai, dragã, dar nu mã laºi un singur pas sã fac!

*** Americanilor le place mai mult realismul ceþos – explicã Ustinov. De aceea, într-un colþ al scenei mormãie un saxofon, iar în altul plînge un copil.

George: – Jessie, trebuie neapãrat sã vorbesc cu tine.

Jessie: – Eu divorþez.

G.: – Bine, dar nici nu ºtii mãcar ce voiam sã-þi zic.

J.: – O, te rog insistent, nu þipa. Doar sîntem oameni maturi, nu copii.

G.:– Dar ce, eu strig?

J.: – Mama m-a prevenit cã toate se vor sfîrºi astfel.

G.:– Dar ...

J.: – Sã nu ne certãm. Gata, a trecut, amãnuntele nu mã intereseazã.

G.: – Taci!

J.: – Nu urla la mine, George!

G.: – Eu am vrut doar sã spun...

J.: – Orice ar fi, eu sînt convinsã cã avocaþii noºtri vor aranja totul.

G.: – Ce sã aranjeze?

J.: – Sã rãmînem prieteni. Copiii nu trebuie sã ºtie prea multe despre asta.

G.: – Unde mergi?

J.: – În Reno, Mexico-City, Tukson. O sã-þi trimit o ilustratã. Sper sã fii fericit.

G.: - (aºezîndu-se comod în fotoliu) La asta nu m-am gîndit. Poate aºa va fi.

ART BUCHWALDT (S.U.A.) (Traducere de Anatol Ghermanschi)

CIOBURI DE GÎNDURI

Frumoasã

Eºti toatã ca o varã ce doare de frumoasã, Cu ochii tãi ca roua ºi plini de depãrtãri, O veºnicã idee ºi tînãrã mireasã, Reperul meu de aur pe cosmice cãrãri.

Din spice mari de raze þi-am pus pe cap coroanã Cînd nuferi ca zãpada te invocau din zare...

Sã-mi fii etern în sensuri ºi muzã ºi icoanã Cu aripi de luminã spre era viitoare.

Eºti toatã ca o varã ºi sfîntã, ºi cuminte, În suflet eºti seninã precum un lac din dor, Dar umbra ta în flãcãri s-o cînt eu n-am cuvinte, Iar de-aº avea, desigur, aº fi nemuritor.

Eºti toatã ca o varã teribil de frumoasã, Minuni ca tine-n mituri eu nu voi mai cãta, Cuvintele ca pruncii îmi fug mereu de-acasã ªi toate sînt în lacrimi demult pe urma ta.

ILARION BOCA

Cîntecul dintre noi

Între noi nu-i nevoie de cuvinte, cuvintele-s de piatrã ºi-ar durea, ne vorbim de-o eternitate în minte, locuim pe o razã de stea

ªi te-ntreb cine eºti, ºi mã-ntreb cine sînt în aceastã lume nebunã? tu îmi eºti apã, eu sînt pãmînt, de o mie de ani împreunã Cînd intrã îngerii-n sevraj, ne iubim, desenãm pe cer curcubeie, eu sînt roºu, tu eºti oranj, ne zidim în mirare, femeie Între noi nu-i nevoie de cer, noi cerul albastru ne sîntem, ºi iarnã ne sîntem de-i ger, dar tot ce îmi eºti, nu pot spune în cîntec.

ADI SFINTEª, 4 martie 2018

Dor de primãvarã Cu fiecare clipã-mbãtrînim ªi nemilos zãpada se aºterne Pe trupul ce am vrea sã-l nemurim În primãvara lumilor eterne.

De ce e iarnã ºi de ce mi-e frig?

De ce-nnoptãm ºi, fãrã de hodinã, Luminã a lumii, eu mereu te strig?

O, frumuseþe tainicã, divinã!

De ce-mi aplec iar ochii spre pãmînt Rãtãcitor prin nopþile sihastre?

De ce mai uit, o, Doamne, cine sînt În veºnicie trupurile noastre?

Apleacã-te spre suflet, sã-i pãzeºti Lumina ce nu trebuie sã piarã ªi rîzi la vatra vechilor poveºti, Înseninat de dor de primãvarã.

GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

P Po o ll e em m ii c c ii

Pag. a 7-a – 23 martie 2018

Putin, proºtii ºi ardelenii (urmare din ãag. 1) Chestiunea susþinerii uriaºe pe care a obþinut-o Putin ºi la aceste alegeri e simplã ºi uºor de verificat. Pe plan naþional, Putin a redat ruºilor ºi celorlalte popoare ale Federaþiei un bun care pentru ei înseamnã enorm – mîndria naþionalã. A fãcut-o prin prezenþa sa cu totul specialã la toate întîlnirile internaþionale, acolo unde conducãtorul de la Kremlin strãluceºte pe lîngã nevolnicii „aleºi” ai Occidentului, niºte fiinþe destul de diforme moral ºi fizic. Putin este Conducãtor prin fiecare gest al sãu – nu ºtiu dacã asta se datoreazã unei regii, a unei echipe uriaºe, ori poate numai talentului ºi pregãtirii sale, dar rezultatul conteazã; dar, el calcã pe covorul roºu, el vorbeºte, el zîmbeºte sau se încruntã, întotdeauna mimica sa relativ restrînsã fiind extrem de semnificativã ºi importantã pentru naþiunea sa.

Tot pe plan naþional, Putin a fãcut ordine în þarã, dupã o perioadã de haos; Putin conduce dupã un plan care asigurã ruºilor cele trebuincioase, material ºi spiritual, în ciuda unor sancþiuni grele, dar care, iatã, se îneacã în propria nimicnicie.

Putin le-a redat ruºilor o parte a þãrii care era de drept a lor – Crimeea – iar rezultatul nu a fost doar un act de reparaþie istoricã, dar ºi un gest care a unit poporul în jurul conducãtorului – mai ales cînd perfida Americã, de unde a pornit lovitura de stat de la Kiev, a trecut la nedreptele sancþiuni.

De aceea nu am uitat de „planul individual” al ruºilor, pentru cã, în mare mãsurã, se confundã cu cel naþional. Sã explic puþin: ruºii sînt un popor mult mai liber pe planul gîndirii decît multe popoare – o dovedeºte întreaga lor creaþie spiritualã, inclusiv cea din timpul URSS, dar ºi numeroasele lor revolte, de la cele din vremurile þarilor, pînã la nesupunerea în faþa regimurilor occidentale atunci cînd emigreazã. Dar, atunci cînd e vorba de Rusia – este singura patrie, singura mamã, singura credinþã între pãmînt ºi Dumnezeu. Mai sus decît Rusia nu este decît Dumnezeu, iar conducãtorul adevãrat trebuie sã ºtie ºi sã se închine acestui altar al Maicii Rusia. Asta a fãcut Putin pentru fiecare rus – i-a demonstrat acea calitate prioritarã ºi inegalabilã – de cel mai bun fiu al Maicii Rusia dintre toþi conducãtorii ruºilor.

Rusia metropolitanã are o societate ultramodernã, cercetarea, educaþia sau domeniul militar sînt de prim rang mondial sau în extremul orient în nordul arctic se trãieºte ca acum un mileniu – dar peste tot existã acelaºi fior unic – Rusia demnã, mîndrã ºi iubitã, al cãrei apãrãtor ºi garant este Putin. De aceea Rusia este cea care l-a votat pe Putin, nu numai ruºii. Ceea ce unii dintre noi nu înþeleg.

Am avut bucuria de a fi invitat sã expun cîteva idei pe teme de spiritualitate la o masã rotundã – undeva, în Munþii Apuseni, adicã în locurile acelea speciale unde bîntuie ºi azi duhul lui Iancu sau cugetul regelui Horea. ªi nu sînt doar forme de stil.

Organizatori ºi participanþi au fost mai mulþi oameni de afaceri, o distinsã faþã bisericeascã, funcþionari din administraþia localã, un cunoscut ofiþer în retragere – toþi fiind personalitãþi pe plan local sau regional. Familiºti, majoritatea fiind tineri, dar maturi în gîndire, animaþi de un real patriotism ºi de dragostea pentru istoria ºi eroii Apusenilor. Într-un moment din afara dezbaterii, a venit vorba de alegerile din Rusia ºi de Putin, de campania anti-Putin de la noi. Surpriza mea a fost sã constat cã toþi erau de acord nu doar cã nu existã nici un motiv ca sã nu fie ales Putin ºi cã îl respectã ca pe un merituos conducãtor – dar ºi cã nu are de ce sã fie considerat un pericol pentru România. Aºa cum spuneam, este judecata unor oameni cu familie, cu grijã pentru propria afacere - ºi mai ales niºte moþi care judecã bine înainte sã se pronunþe, dar mai ales înainte de a se lua dupã vorbele altora. Mãsurat, cîntãrit, apoi împãrþit, ca în Biblie, nu ca în filmele proaste cu scandal ºi bãtaie. Fiecare cu familia, casa ºi cu obiceiurile sale, spun moþii - ºi este de respectat cel care are grijã de ale sale.

Ca un final, luni la prînz, ajungînd în gara Teiuº ºi stînd la o cafea pînã sã vinã trenul, întreb în glumã barmaniþa - ºtiþi ceva, ce s-o fi întîmplat în Rusia? Femeia, aºa la vreo 50 de ani, se uitã cu un soi de uimire la mine – „Dapãi cum, Putin!”.

Adicã nu „a cîºtigat”, nu „am auzit”, pur ºi simplu, ca o normalitate. De fapt, asta e Putin - o normalitate. Anormalul rãmîne de partea cealaltã, nu pe cea a lui Putin, nu pe cea a ardelenilor, pe cea a celor care doresc sã se lase prostiþi.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

DESPRE NOSTALGIA POST-IMPERIALÃ SAU „DESPRE COMPORTAMENTUL TIPIC“ AL PROVOCATORILOR POLITICI (1) (Comentariul Ambasadei Federaþiei Ruse la Bucureºti) Premierul britanic Theresa May, precum se pare, inspiratã de umbra predecesorilor sãi imperiali Curzon ºi Chamberlain, practic pe parcursul unei singure zile ºi un pic, a ºi „anunþat un ultimatum“, ºi a informat „cu privire la sancþiuni“ faþã de Rusia, în legãturã cu tentativa de asasinat, ce continua sã rãmînã un mister, a unui agent al serviciilor secrete britanice ºi fost (înainte de 1999) colonel rus din GRU (Direcþia Generalã de Informaþii) a Rusiei, amnistiat încã în 2010, care nu mai prezintã nimãnui nici un interes, Serghei Skripal, ºi a fiicei sale Iulia (care este cetãþeanã rusã).

De fapt, Moscovei, contrar regulamentului instituit prin Convenþia privind interzicerea armelor chimice din 1993, i s-a cerut sã pledeze imediat vinovatã pentru atacul cu arme chimice ºi sã se pocãiascã. Argumentul deocamdatã principal în favoarea acestui tip de comportament, nespecific pentru gentilomi, a fost formulat de ministrul britanic al Apãrãrii, G. Williamson, care l-a descoperit pe cel „vinovat de infracþiune“ prin intermediul tezei despre „comportamentul tipic pentru Rusia“.

Fãrã a intra în amãnuntele evaluãrii psihanalitice a aptitudinilor ºi abilitãþilor autoritãþilor de la Londra, am dori, în acest context, sã reamintim despre un destul de recent episod al istoriei britanice ºi internaþionale, cînd fostul prim-ministru Tony Blair, în octombrie 2015, a recunoscut, cu un zîmbet nevinovat, cã în 2003 guvernul sãu a autorizat participarea forþelor armate naþionale la intervenþia în Irak „pe baza unor informaþii eronate ale serviciilor secrete“. Ei bine, ºi asemenea „daune colaterale“, de la invazia aceea, ca distrugerea a unui milion de civili nevinovaþi, inclusiv ca urmare a apariþiei pe teritoriul þãrii a aºa-numitului Stat Islamic din Irak ºi Levant (mai bine cunoscut acum sub numele de ISIS sau SI), rãspîndirea activitãþilor criminale a celui din urmã peste întregul Orient Mijlociu, desigur, nu sînt deloc demne de menþionat, din punctul de vedere al politicienilor ºi propagandiºtilor britanici. În acest context, Rusia a luat atitudinea cea mai cumpãtatã ºi constructivã, sugerînd Londrei sã acþioneze în baza punctului 2 al articolului 9 din Convenþia din 1993, care prevede cã, în cazul apariþiei unor episoade similare cu incidentul din Salisbury, statele-membre trebuie sã contribuie „prin schimb de informaþii ºi consultãri” la elucidarea situaþiei care provoacã îndoieli cu privire la posibila nerespectare a Convenþiei, ºi pentru un rãspuns la orice solicitare în acest context, sînt disponibile pînã la 10 zile.

Cu o suspectã determinare partea britanicã a refuzat nu doar propunerea Rusiei de a participa ºi de a contribui la investigarea crimei, dar, de asemenea, de a oferi probe de „arme chimice“, gãsite la locul

infracþiunii. Aici, într-un mod complet discret apare un alt episod din istoria britanicã recentã, cînd, dupã otrãvirea misterioasã a fostului angajat al serviciilor secrete ruse Litvinenko, în 2006, ministru de atunci al Afacerilor Interne al Regatului Unit (atenþie!) Theresa May, bazîndu-se pe principiul „imunitãþii intereselor naþionale“, prevãzut de dreptul britanic, de fapt a clasificat cele mai importante materiale, interzicînd utilizarea lor în cadrul anchetei. Ca urmare, un stimat coroner britanic, la aproape 10 ani ani dupã tragedie, a fost nevoit sã recunoascã faptul cã nici o investigaþie independentã ºi aprofundatã a tuturor circumstanþelor uciderii lui Litvinenko nu a avut loc niciodatã. În acelaºi timp, auzim acuzaþii dure ºi categorice aduse Rusiei în contextul morþii acestui agent al serviciilor speciale britanice.

Tot atît de reprezentativ aratã acea pripitã dorinþã a guvernului May de a transfera cazul la stadiul de „pedeapsã a penalului evident“. La urma urmei, Convenþia menþionatã din 1993 prevede ºi alte opþiuni pentru clarificarea situaþiei. În cazul în care autoritãþile britanice, indiferent de motiv, se simt jenate sã vorbeascã direct cu Rusia, ele ar trebui sã se adreseze Consiliului Executiv OIAC (Organizaþia pentru interzicerea armelor chimice, OPCW), care atunci va acþiona drept un mediator, iar dacã rãspunsul Rusiei nu satisface Londra, aceasta poate solicita convocarea sesiunii extraordinare a Consiliului Executiv ºi, în cazul extrem, o sesiune extraordinarã a Conferinþei statelor participante. Existã, la urma urmei, Convenþia europeanã privind asistenþa juridicã în materie penalã din 1959. Ei, nu!

Theresa May, se pare, nu poate nicidecum rezista tentaþiei de a juca atît rolul procurorului, dar ºi cel de judecãtor, care a emis sentinþa la moarte, ºi concomitent rolul cãlãului.

Procurorul General notoriu din perioada lui Stalin, Vîºinski, care spunea cã mãrturisirea sincerã este regina probelor – pur ºi simplu se odihneºte! Ce investigaþie? Ce dovezi? Verdictul a fost deja pronunþat puneþi capul pe eºafod.

Nu ne îndoim cã, sub presiunea logicii simple ºi a opiniei publice, Londra va scoate la ivealã unele dovezi. Cu toate acestea, încã de la început este clar cã „infractorul a fost numit“, iar pe nimeni nu îi intereseazã faptul cã, încã din 1992, prin Decretul Preºedintelui Rusiei, toate lucrãrile în legãturã cu veninul (Noviciok), în mod presupus, folosit în Salisbury, au fost interzise în þara noastrã; „inventatorii“ au fost cu succes supracumpãraþi de serviciile de informaþii occidentale ºi „lucreazã” tot în aceeaºi Marea Britanie, Statele Unite, Suedia, Cehia etc. Instrucþiuni detaliate cu privire la formula chimicã, proprietãþi ale acestui „Noviciok (Nou venit)“ pot fi uºor gãsite pe internet, iar componentele sale - achiziþionate de pe piaþa liberã. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 23 martie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Necesitatea Unirii – Reunirii Ce poate fi mai dureros pentru o naþiune atunci cînd teritoriul ei este divizat în mai multe bucãþi? O astfel de situaþie se regãseºte în cazul Basarabiei, bucata de pãmînt care este ruptã de la patria-mamã România. Fiind o întîmplare nefericitã în istoria naþiunii române, credem, acuma este momentul potrivit ca aceastã eroare istoricã sã fie reparatã odatã cu aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire – Centenarul Marii Uniri – 27 martie 2018.

Unirea sau, mai bine zis, Reunirea Basarabiei cu România trebuie realizatã întru binele tuturor românilor de bunã-credinþã nu numai pentru a simboliza o necesitate istoricã, dar pentru a exprima o necesitate vitalã în existenþa unui popor care are la bazã aceleaºi origini de limbã vorbitã, tradiþii, culturã. Dacã, în timp, în viaþa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, nelegiuiri, nenorociri, divizãri de teritoriu, la ziua de azi acest þinut la fel continuã sã existe în condiþii pline de incertitudini ºi fãrã nici o perspectivã pentru un viitor cît de cît luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, Basarabia-Moldova este plinã de regrete, scãldatã de durerea poporului înfometat ºi istovit de necazurile vieþii cotidiene.

Realitatea efectivã, conform evenimentelor derulate de pînã acum, a demonstrat în nenumãrate rînduri cã Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantã a societãþii nu este capabilã de a administra þara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfîrºit, sã înfrunte sãrãcia absolutã ºi fãrãdelegile sociale instaurate în cadrul þãrii.

Conform experþilor din domeniu, se considerã cã statul moldovenesc actualmente se regãseºte în faþa unui faliment total în toate domeniile de activitate economicã, socialã ºi politicã, iar prin acþiunile realizate de-a lungul anilor statul s-a dovedit a fi incapabil în a guverna þara pe principii civilizate, transparente ºi democratice. În consecinþã, s-a produs falimentul integral al þãrii ºi ruinarea completã a poporului, astfel, rãmînînd prezente în societate doar sãrãcia, mizeria ºi degradarea socialã. Însã, cel mai dureros, s-a dãrîmat în mod tragic identitatea naþionalã a poporului român din Basarabia. Astfel, fiind la un nivel destul de redus în dezvoltarea socialã, dar, cu mare regret, ºi în dezvoltarea umanã, societatea basarabeanã actualã, credem, nu mai are nici o ºansã de a-ºi revitaliza de sine stãtãtor existenþa pentru un viitor apropiat. Deci, societatea basarabeanã are nevoie de sprijin ºi ajutor enorm. Respectiv, sub aceastã notã, devine prezentã ºi necesitatea istoricã de reîntregire a neamului românesc, dupã modelul Germaniei.

Prin urmare, pentru poporul român din Basarabia reunirea cu România este nespus de necesarã ºi acest

lucru trebuie sã fie perceput în cel mai pozitiv ºi civilizat mod de cãtre oricare cetãþean al societãþii basarabene ºi, în acelaºi timp, al societãþii române. O altã direcþie/cale nu poate exista, indiferent de faptul cã mulþi dintre guvernatori ºi locuitori din ambele pãrþi nu doresc acest lucru. În contextul dat este necesar de menþionat: eroarea grava care s-a produs în 27 august 1991 (aºa cum au demonstrat-o specialiºtii din domeniu, spunînd: odatã cu destrãmarea URSS, R.Moldova nu a trebuit sã-ºi declare independenþa, însã a fost necesar sã declare unirea-reunirea cu România, astfel realizînd procesul real de reîntregire a neamului românesc cu patriamamã) trebuie reparatã acuma, în mod inevitabil, cu atît mai mult cã societatea basarabeanã se regãseºte în mari incertitudini/la capãtul disperãrii, poporul fiind foarte dezorientat ºi nelãmurit în acþiuni. De aceea, pentru a înlãtura erorile trecutului, atunci prezentul trebuie sã fie cît mai activ în rectificarea adevãrului istoric ºi anume: reîntregirea neamului românesc care în prezent este divizat în douã state independente. Pentru ca aceastã Unire/Reunire sã se producã este necesar ca ambele state româneºti, Moldova ºi România, sã se aºeze la masa tratativelor în modul cel mai civilizat ºi uman pentru a gãsi soluþia cea mai potrivitã în a revendica aceastã problemã nespus de importantã ºi necesarã pentru naþiunea românã.

Pentru ca aceastã dorinþã/iniþiativã/acþiune sã fie realizatã în anul 2018 (aºa cum este preconizatã de Sfatul Þãrii 2 – proiect constituit în 27 martie 2016 la Chiºinãu, preºedintele Comitetului de Iniþiativã pentru înfiinþarea „Sfatului Þãrii 2” fiind academicianul Nicolae Dabija), atunci atît Moldova, cît ºi România trebuie sã priveascã acest lucru ca pe unul nespus de prioritar în agenda zilei.

Nemijlocit, posibil ar urma ca ºi în România sã fie constituit un proiect asemãnãtor precum „Sfatul Þãrii 2 – din Chiºinãu”, însã acesta fiind denumit „Sfatul Þãrii 2 – Salvarea Basarabiei”. În modul acesta, România se va prezenta ca un adevãrat salvator în dorinþa de reîntregire a neamului românesc (cu toate cã România întreprinde nenumãrate/multiple acþiuni în ajutorarea societãþii basarabene) ºi, totodatã, în modul acesta va motiva omul basarabean pentru a înþelege mai bine procesele ºi evenimentele istorice ce se produc în societate ºi în afara ei.

Astfel, procesul de reunificare a douã state româneºti, posibil, îºi va lua startul, iar societatea basarabeanã, la fel posibil, va reîncepe procesul de conºtientizare corectã a evenimentelor ce trebuiesc a fi realizate în mod negreºit ºi în direcþia necesarã. ?inînd cont de faptul cã la etapa actualã Basarabia se regãseºte într-o situaþie destul de incertã în a lua deciziile corespunzãtoare (fiind dependentã de mai mulþi factori interni ºi externi), atun-

ci România ar urma sã fie vectorul principal în derularea acþiunii în cauzã, indiferent de faptul care vor fi consecinþele reunirii. Cu atît mai mult, la ziua de azi avînd potenþialul necesar ºi fiind o putere economicã ºi culturalã dezvoltatã în spaþiul european, dar ºi în cel mondial, România prin asemenea metode ar influenþa ºi mai mult poporul basarabean, care este extrem de dezorientat în viaþa personalã ºi socialã. Bineînþeles, România va fi aceea care va suporta toate consecinþele, preluînd în subordinea sa un stat falimentar în toate domeniile de activitate socialã ºi economicã, respectiv, cu imense datorii externe de miliarde de dolari, precum ºi alte probleme de ordin social, moral, politic. Totodatã, este cazul de menþionat: România de-a lungul anilor, dupã 1990prezent, încearcã prin toate metodele posibile sã ajute nespus de mult Moldova (indiferent de faptul cã procesul de reunificare a douã state româneºti este încã prea departe de realitate), investind mijloace financiare enorme în instruirea tineretului studios, oferind burse de studii de mii de locuri în instituþiile de învãþãmînt din România; alocarea de milioane lei româneºti pentru diverse probleme interne ale societãþii basarabene; ajutoare umanitare, cu titlu gratuit, de milioane lei româneºti pentru mii ºi sute de mii tone de produse alimentare (fãinã, zahãr, mãlai, paste fãinoase, conserve de carne/de pate/de legume, dar ºi pãcurã pentru încãlzire etc.); ºi multe altele; ºi, nu în ultimul rînd, oferirea de posibilitãþi reale pentru redobîndirea cetãþeniei române, acþiune de o valoare inestimabilã. Necãtînd la faptul cã ºi România are destule probleme interne de ordin economic ºi social, oricum continuã sã ajute Republica Moldova. Acestea sînt acþiuni demne de apreciere din partea statului român, iar societatea basarabeanã ar urma sã fie mereu recunoscãtoare.

Ca urmare, pe lîngã cele menþionate este necesar ca reîntregirea neamului românesc sã se producã, în cele din urmã, din principii de identitate ºi unitate naþionalã, respectiv, pentru a pune în valoare identitatea, conºtiinþa ºi demnitatea poporului român. Iar cel mai important este ca totalitatea acestor acþiuni sã aparþinã ºi sã se axeze integral pe principiul de recunoaºtere a propriilor origini – neamul românesc. Acest lucru este cel mai prioritar ºi cel mai important în existenþa unui popor, iar toate restul se vor soluþiona de la sine, în timp, dacã va exista culturã, armonie ºi respectul corespunzãtor.

Pentru a realiza cursul respectivelor evenimente istorice, atunci realitatea în cauzã trebuie sã fie acceptatã de orice om de conducere din ambele state româneºti ºi de cãtre orice cetãþean al societãþii basarabene ºi al societãþii române, indiferent de consecinþele care vor urma. Astfel, va fi salvat poporul român basarabean care continuã sã existe într-o sãrãcie ºi degradare socialã halucinantã, plinã de erori, necazuri, incertitudini. Astfel, va fi salvatã ºi protejatã identitatea naþiunii române.

GALINA MARTEA

RECURS LA MEMORIE

despre noi. Le-am povestit. Înduioºaþi, ne învãluiau cu simpatie ºi cu dragoste. Dupã ce au aflat cine sîntem, omul ne-a comunicat la cine ne aflãm în casã; cã el este primarul comunei Chergheº ºi cã îl cheamã Goþ Dionisie Gheorghe. Iar noi i-am spus cã tocmai spre aceastã comunã am fost sfãtuiþi sã plecãm de cãtre gazda noastrã din Cristur. ªi liniºtea ºi bucuria noastrã creºteau, iar gospodarii ne-au asigurat cã putem sta la ei toatã iarna, cã au unde ºi au cu ce sã ne þinã. Aveau douã fetiþe ºcolãriþe ºi cînd am deschis geamantãnaºul meu ºi au vãzut cãrþile de învãþãturã, consideraþia lor a fost mai mare. Chiar ar fi vrut sã ne apropiem de fete, sã citim, sã povestim ºi sã învãþãm împreunã. Cu bucurie am rãspuns la aceastã idee ºi fãceam exerciþii gramaticale. Dormeam cu fiica lor mai micã pe cuptor. Ce cald ºi bine îmi era.

Le plãcea cãmaºa mea de noapte, cusutã încã de bunica mea cu mãrgele, în modele de papagali. O mai am ºi azi.

Zilele treceau în mod plãcut. Seara le cîntam, pe voci, priceasne ºi cîntece patriotice. ªi azi îºi mai aduce aminte, fetiþa lor cea micã, în acest moment mamã ºi bunicã, de acele momente plãcute. Aceastã urmaºã a unor oameni cu suflet mare are o casã unicã, trainicã ºi frumoasã, peste linia feratã, pe strada Bucovinei. Ce potrivire între numele strãzii ºi bucovinenii pe care i-au ocrotit. Ne mai întîlnim, de zile mari, ºi ne amintim de acele vremi apuse.

Primarul Dionisie Goþ era foarte apreciat de sãteni pentru grija pe care o purta faþã de ei ºi faþã de bunul mers al comunei. În acele zile, tata era mai mult pe afarã.

Tãia lemnele cu fierãstrãul de mînã, pe caprã, le despica ºi le clãdea pentru uscat. Pe cele uscate le ducea în casã.

Adãpa animalele, le hrãnea la timp. Mai repara ce se cerea. Nu trebuia sã-i spunã nimeni ce are de fãcut.

Mãriuca o ajuta pe gazdã la torsul fuiorului de cînepã pentru urzeala ºi bãtãtura prosoapelor de bucãtãrie, sau torcea lînã pentru þesut covoare. ªi toate erau bune ºi frumoase ºi se desfãºurau cu spor ºi cu bucurie. Cîtã hranã sufleteascã! Acolo am învãþat mai mult pentru examenele care ne aºteptau în primãvarã. Dar… n-a durat mult. De ce, oare, binele e atît de scurt? Braþul lung al Tãtucului a ajuns pînã la Cergheº.

Dupã mai multe zile au venit la poarta primarului doi jandarmi. Unul în grad mai mare, celãlalt, aghiotant. Au bãtut cu putere în poartã, aºa, ca sã se audã bine ºi sã vinã sãteanul la raport. Uimit ºi chiar supãrat, primarul deschide, întrebîndu-i ce doresc. Încruntaþi, cei în uniformã îi comunicã: „Sîntem informaþi cã primarul comunei ascunde niºte refugiaþi. Dumneavoastrã, în funcþia pe care o aveþi, ar trebui sã cunoaºteþi bine legile noi…“. Indignat, acesta le rãspunde: „Cum cutezaþi voi, mã, sã veniþi la casa mea ºi sã-mi ordonaþi ce am de fãcut? De cînd aceastã îndrãznealã, aceastã necuviinþã? Eu ºtiu ce fac ºi rãspund de faptele mele!“. Dar majorul îl ameninþã: „Dacã pînã mîine, la aceastã orã, îi mai adãposteºti pe aceºtia, pentru care avem ordin sã-i ridicãm, te vom lua ºi pe dumneata împreunã cu ei ºi veþi merge unde le este lor locul“.

Apoi s-au îndepãrtat, cãlcînd aspru pe zãpada îngheþatã, care scîrþîia sub cizmele lor militare, ca o ameninþare… (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Zakonul lui Stalin (3) Printre nucii bãtrîni se zãrea biserica satului. Drumul nostru ducea spre sat, dar la intrarea în el ne-am trezit la o rãscruce. „Oare pe unde s-o luãm cãtre bisericã?“, zicea tata. Am pus jos din mîini ce-am avut ºi ne-am apropiat unii de alþii pentru a ne odihni ºi a ne încãlzi. Stãteam aºa privind în toate pãrþile. Eram înfriguraþi ºi bãtãile din picioare nu ne încãlzeau. Popasul nu ne era de folos. În acest moment am vãzut cã un gospodar, îmbrãcat de sãrbãtoare, a ieºit din curtea unei mari ºi frumoase aºezãri cu o casã impunãtoare ºi se îndrepta spre noi. Ne-am bucurat tare mult. Se apropie de noi ºi ne spune cã nevastã-sa, vãzîndu-ne de la geamul bucãtãriei, l-a trimis la noi: „Du-te, mãi Dionisie, sã vezi ce este cu oamenii aceia.

Cine sînt, de unde vin ºi încotro se duc. Par nedumeriþi ºi înfriguraþi. Dupã cum vãd eu este un tatã cu trei fete.

Cheamã-i la noi“. Era în 6 ianuarie 1945, ora amiezii.

Tata i-a spus omului cu întreruperi, de gîtuirea frigului ºi a emoþiilor. Pe loc ne-a invitat la el ºi ne-a condus în bucãtãria lor mare ºi caldã. Ce putea sã fie mai bine?

Dumnezeu ne-a venit în ajutor. Era Porumbelul de deasupra capului lui Isus din apa Iordanului. Imediat gospodina ne-a luat hainele reci din spate, ne-a dat ciorapi calzi de lînã în picioare, niºte papuci, ºi ne-a pus taburete pe lîngã vatra încinsã cu lemne sãnãtoase. Dupã o mîncare sãnãtoase simþeam cã doresc sã le spunem ceva

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 23 martie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Cele 35 de zile ale lui Napoleon la Moscova (2) Loviturã de teatru ratatã (1) Între timp, cei care fuseserã trimiºi dupã boieri, se înapoiazã cu vestea cã aceºtia au plecat ºi cã Moscova e pustie. Napoleon înãlþã din umeri, spunînd cu un aer de dispreþ: ,,Ruºii nu ºtiu încã ce efect va avea asupra lor ocuparea acestui oraº!”.

O orã mai tîrziu, Murat ºi cavaleria sa nãvãlesc în Moscova, în inima acelui ,,corp gigantic, neatins încã, dar neîsufleþit”, dupã cum spune contele de Ségur în memoriile sale. Neobosit, ca în Italia sau Egipt, dupã cele 60 de bãtãlii la care luase parte, Murat strãbate Moscova fãrã sã se opreascã. Francezii au impresia cã, odatã cu intrarea în oraº, rãzboiul a luat sfîrºit.

Pretutindeni îi întîmpinã însã aceeaºi liniºte de mormînt.

Se înnoptase deja cînd Napoleon intrã în oraº. El se opreºte mai întîi la bariera Dorogomilov, aºteptînd în continuare sã vinã o deputãþie, mãcar de formã, dar absolut necesarã pentru pãstrarea regulilor protocolului.

Lovitura de teatru este însã ratatã. Din motive de securitate, el este sfãtuit sã înnopteze într-un han din acelaºi cartier Dorogomilov, în timp ce generalii sãi ocupã principalele cartiere ale oraºului: Maroseika, Lubianka, Pokrovka sau Znamenka, Nikolskaia ºi Tverskaia.

Deºi obosit, neliniºtit ºi încruntat, Napoleon nu poate sã-ºi înãbuºe bucuria de a se afla în cetatea þarilor.

Scrisoarea pe care i-o adreseazã în aceeaºi searã împãrãtesei Maria Luiza este mãrturie a primelor sale impresii: ,,Oraºul este la fel de mare ca Parisul. Aici sînt o mie ºase sute de biserici ºi peste o mie de palate.

Nobilimea a plecat, negustorii la fel, dar poporul a rãmas. Aceastã frumoasã cucerire este rezultatul bãtãliei pentru Moscova”.

,,Un spectacol înspãimîntãtor” Noaptea fu tristã. La statul major se primesc rapoarte sinistre, care anunþã incendiul oraºului. A doua zi cãtre prînz izbucneºte un mic incendiu în Kitai Gorod, important centru comercial al Moscovei, ce se întinde pînã în Piaþa Roºie. Cãtre orele 17, coloane de fum se ridicã din acelaºi cartier. Cãtre ora 19, o altã coloanã de fum se înalþã în spatele Palatului guvernatorului.

Apoi, între orele 23 ºi miezul nopþii, o explozie formidabilã zguduie cartierul de pe malul Rîului Iauza, la cîþiva kilometri est de Kremlin. Vîntul goneºte acum flãcãrile spre Kremlin, unde se odihneºte elita armatei franceze. Spre norocul acestora, flãcãrile ocolesc Kremlinul. Pe la orele douã dupã miezul nopþii, Kitai Gorod, ca ºi Karetnîi Riad sau Gostinîi Dvor, alte douã importante centre comerciale, sînt deja în flãcãri.

Dis-de-dimineaþã, Mortier, obosit dupã 36 de ore de luptã cu focul, cade rupt de obosealã ºi disperare. Dupã toate datele, în noaptea de 14 spre 15 septembrie luase foc mai întîi palatul Trubeþkoi, apoi imediat dupã aceea luase foc ºi Bursa. Au fost vãzuþi atunci 50-60 de cetãþeni care aþîþau focul cu lãnci unse cu pãcurã. Se dã atunci ordin ca incendiatorii prinºi asupra faptei sã fie judecaþi ºi executaþi fãrã întîrziere. Napoleon îl numeºte pe Mortier guvernator al oraºului ºi apoi, în dupã-amiaza zilei de 15 septembrie, dupã ce se se instaleazã în apartamentele din Kremlin, face o plimbare cãlare prin Moscova.

De departe se zãresc cîteva coloane de fum ce se înalþã cãtre cer. Ofiþerii care-l însoþesc îl asigurã cã nu este nimic grav. Obosit dupã o zi lungã, împãratul se culcã devreme.

În timpul nopþii însã, cerul este luminat de o sinistrã culoare roºie. La ora patru dimineaþa, jumãtate de oraº e deja în flãcãri. Lumina puternicã îl trezeºte pe Napoleon, iar ofiþerii sãi îl anunþã cã un turn al Kremlinului a luat foc. Ei mai precizeazã cã pompele care servesc la stingerea incendiilor sînt ori stricate, ori nu existã, deoarece se pare cã au fost scoase din oraº. În dimineaþa zilei de 16 septembrie, Napoleon urcã în Clopotniþa lui Ivan cel Mare, cea mai înaltã clãdire din Kremlin, de unde poate evalua mai bine amploarea

Napoleon hotãrãºte sã se retragã în Palatul Petrovsk, situat în afara oraºului, unde suveranii ruºi aveau obiceiul de a-ºi petrece noaptea, înainte de a-ºi face intrarea solemnã în vechea capitalã. Ofiþerii îi aduc o pancartã gãsitã la Voronovo, printre ruinele uneia dintre casele guvernatorului Rostopcin. Acesta scrisese: ,,Am înfrumuseþat timp de opt ani acest sat ºi am trãit fericit în sînul familiei mele. Locuitorii acestor pãmînturi, în numãr de 1.720, le-au pãrãsit la apropierea voastrã. Eu am dat foc casei pe care am pãrãsit-o, pentru ca ea sã nu fie mînjitã de prezenþa voastrã. Francezi, eu am abandonat douã case la Moscova, cu mobilier în valoare de o jumãtate de milion de ruble. Aici nu veþi gãsi decît cenuºã”. Napoleon este consternat. Aceastã pancartã este dovada urii profunde a ruºilor faþã de el. În aceste condiþii, va fi foarte greu de încheiat o pace. În 18 septembrie, focul se liniºteºte. Împãratul parcurge strãzile oraºului ºi exclamã: ,,Asta e tot ce a rãmas din Marea Moscovã?”. În aceeaºi searã el îi scrie împãrãtesei Marie Louise: ,,Guvernatorul oraºului ºi ruºii au pus foc în oraº din cauzã cã au fost învinºi (...)

Aceºti mizerabili au distrus chiar ºi pompele de apã”.

În aºteptarea condiþiilor de pace

incendiilor. Chiar dacã acestea se înteþesc, la lumina zilei acest lucru nu este destul de evident. În noaptea de 16 spre 17 septembrie se porneºte un vînt puternic. O imensã trombã de foc se înalþã spre cer, colorîndu-l. Armata francezã abia reuºeºte sã lupte cu flãcãrile. Oripilat, Napoleon exclamã: ,,Asta întrece orice mãsurã; este un rãzboi de exterminare, o tacticã oribilã, fãrã precedent în istoria civilizaþiei... Sã dai foc propriilor oraºe! Un demon îi inspirã pe aceºti oameni...

Sînt niºte barbari... E un spectacol înspãimîntãtor!”.

Apoi, fãcînd aluzie la tactica pãmîntului pîrjolit, instauratã de vechile populaþii din Caucaz ºi Rusia meridionalã, care în felul acesta voiau sã-i descurajeze pe cei care le cãlcau teritoriile, el adaugã: ,,Ce popor! Sînt sciþi, adevãraþi sciþi!”. El i se adreseazã în special lui Caulaincourt, cunoscut pentru simpatia sa faþã de ruºi.

Chiar dacã nu dã crezare zvonurilor cã palatele sînt minate, Murat ºi prinþul Eugène, ca ºi mareºalul Berthier îl implorã sã pãrãseascã locul acela teribil. El ezitã însã, deoarece plecarea sa precipitatã din Kremlin ar putea fi interpretatã ca o fugã, ºi acest lucru ar avea consecinþe regretabile asupra moralului armatei sale. Berthier gãseºte un argument decisiv: ,,Sire, dacã inamicul atacã trupele aflate în afara Moscovei, Majestatea Voastrã nu va avea nici un fel de mijloc de comunicare cu ele”.

Cãtre ora patru dupã-amiazã, Napoleon se îndreaptã spre poarta care dã spre Piaþa Roºie, însoþit de ofiþerii sãi de stat major. Flãcãrile îi împiedicã însã sã iasã pe aici, aºa cã ofiþerii sãi gãsesc o ieºire cãtre cheiul Moscovei.

Fumul gros ºi cenuºa dusã de vînt le încetinesc înaintarea. ,,Aerul era aproape irespirabil, iar scînteile cãdeau ca o ploaie. Pãºeam pe un sol de foc, sub un cer de foc, între douã ziduri de foc”, avea sã descrie aceastã scenã Philippe de Ségur.

Napoleon nu avea cum sã prevadã ocuparea ºi administrarea unui oraº abandonat, care se transformã, încet, încet, în cenuºã. Desigur, soldaþii francezi, ca ºi aliaþii lor vor fi acuzaþi de incendierea Moscovei, ceea ce va exacerba patriotismul fanatic al ruºilor. El se gîndeºte cã trebuie sã facã ceva, dar repede, pentru a-ºi restabili prestigiul. Dar ce anume? Aplecat asupra hãrþii, face calculul cã pentru a ajunge la Sankt Petersburg ar avea nevoie de 15 zile de marº. În plus, forþele ruse masate în direcþia aceasta, cîteva mii de oameni, nu constituie o forþã capabilã sã-l opreascã.

Napoleon îºi cheamã mareºalii pentru a le expune planul sãu de a lãsa sã ardã ceea ce mai rãmãsese din Moscova, dupã care trupele sale se vor putea îndrepta spre Petersburg, unde armata lui Macdonald va putea sã-l ajungã din urmã. Plin de entuziasm exaltat, el se gîndeºte cã va uimi întreaga Europã: ,,Ce glorie, ºi ce va zice lumea cînd va afla cã am cucerit, în trei luni, douã dintre cele mai mari capitale ale Nordului!”.

Mareºalii sãi sînt împotriva acestei noi campanii în ajun de iarnã, cu o armatã diminuatã ºi cu ,,forþele lui Kutuzov în spate”. Ei invocã, de asemenea, oboseala, lipsa hranei, drumul pustiu, dar ºi fanatismul ruºilor.

Napoleon nu mai insistã, ºtiind bine cã armata sa are nevoie de odihnã. Oricum, ºtiind cã armata sa a abandonat vechea capitalã fãrã luptã, Alexandru va fi nevoit sã cearã pacea. Însã Kutuzov îi raporteazã lui Alexandru abia în 16 septembrie pierderea Moscovei: ,,Îndrãznesc sã raportez Majestãþii Voastre Imperiale cã intrarea duºmanului în Moscova nu înseamnã învingerea Rusiei. Marea armatã este distrusã prin fier, foame ºi dezertãri. Ea nu mai are în Moscova decît sfãrîmãturi. Este în mijlocul Rusiei, dar nici un rus nu i s-a supus încã”.

Vestea cã Moscova a fost abandonatã în mîinile francezilor stîrneºte reacþii vii la Curte ºi în saloanele din Sankt Petersburg. Sora împãratului, Ecaterina Pavlovna, care se aflã în acel moment la Iaroslavl, îl implorã sã nu încerce cumva sã încheie pacea cu Napoleon: ,,Moscova este în mîinile lui... e adevãrat; acest lucru este inexplicabil. Dragul meu, nu uita hotãrîrea ta... nici un fel de pace!”. Pe de altã parte, Napoleon îi transmite lui Alexandru un prim mesaj, în care îi face propuneri de pace. Într-un alt mesaj, el îi explicã faptul cã incendiul Moscovei a fost ordonat de guvernatorul Rostopcin ºi cã el însuºi a ordonat împuºcarea a 400 de incendiatori.

Deºi tulburat de aceste informaþii, Alexandru înþelege cã un tratat de pace în acest moment ar fi ruºinos pentru ruºi, ba ar însemna chiar sfîrºitul Rusiei.

Nu, în nici un caz nu va mai exista un nou Tilsit.

Alexandru nu poate uita atmosfera glacialã din capitala Rusiei dupã încheierea acestui tratat, cînd opinia publicã exclamase plinã de indignare: ,,Niciodatã Rusia, sfînta Rusie ortodoxã a lui Petru I ºi a Ecaterinei cea Mare, nu a suferit ceva atît de înjositor. Trãdarea de la Tilsit este execrabilã”. În consecinþã, Alexandru nu-i transmite nici un rãspuns lui Napoleon ºi rosteºte o frazã istoricã: ,,Napoleon, sau eu! Eu, sau el! Am învãþat sã-l cunosc ºi nu mã va mai înºela niciodatã”.

La Moscova, Napoleon dã impresia cã a încheiat rãzboiul ºi cã aºteaptã doar condiþiile de pace ale lui Alexandru. (va urma) HISTORIA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 23 martie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Vechi calendare Cum poþi deveni scriitor cu doar o singurã carte ºi almanahuri literare (2)

S-a întîmplat cã am citit, una dupã alta, douã cãrþi de cãlãtorie, fãcutã de doi peregrini fãrã voie, în acelaºi spaþiu geografic (Rusia lui Lenin, de la sfîrºitul primului rãzboi mondial, ºi URSS, din perioada anilor ‘50). Ei sînt memorialiºti mai puþin cunoscuþi – aromânul Constantin Constante ºi armeanul Levon Harutiunian –, dar cetãþeni români de cea mai nobilã viþã. Despre Constantin Constante (1877-1964) ºi cartea sa, ,,Colindînd prin Rusia sovieticã. Note ºi impresii de cãlãtorie, 1916-1918”, redactatã într-un stil surprinzãtor de limpede ºi de concis, ne-am exprimat pãrerea într-un articol anterior, aºa cã nu mai revenim. În schimb, despre Levon Harutiunian (1913-1997), autorul lucrãrii ,,Siberia dus-întors”, apãrutã în anul 2014, la Editura ,,Meteor”, nu ºtim decît puþine lucruri, expuse în Cuvîntul-înainte, semnat de prozatorul Bedros Horasangian. În galeria de scriitori armeni de la noi, de ieri ºi de azi, avînd-o ca port-drapel pe Jeni Acterian, strãlucesc ºi alte nume de referinþã, dar despre Levon Harutiunian ºi cartea sa de numai 156 de pagini, mãrturisim cã nu mai auziserãm. Însã, dupã ce am citit-o ºi am revãzut intervenþia lui Bedros Horasangian, lucrurile ni s-au luminat dintr-odatã. Dacã-i aºa, sã-i dãm cuvîntul prefaþatorului: ,,Levon Harutiunian a trãit ºi a murit fãrã sã aibã nici o legãturã cu literatura. Aºa i-a fost scris.

Pînã într-o bunã zi, cînd este arestat de autoritãþile sovietice de ocupaþie din România. Urmeazã marea fracturã a vieþii lui Levon Harutiunian: este trimis în Siberia.

Va scãpa totuºi cu viaþã. Va trãi apoi în România, în Liban, în Statele Unite. Atît. Dupã 1990, la solicitarea noastrã, va depune mãrturie. A ieºit o carte. Autorul nu mai este printre noi. Cartea prinde viaþã acum. Levon Harutiunian se dovedeºte un excelent memorialist.

«Siberia dus-întors» este o dovadã ºi un avertisment.

Dramele consumate în Secolul XX încã îºi mai aratã colþii. Reeditarea acestei mãrturii tragice se vrea un omagiu adus celor 33 de armeni din România duºi de autoritãþile sovietice la Moscova ºi condamnaþi la ani grei de detenþie în Siberia. Memoria lui Levon Harutiunian îi aduce printre noi”. Simplificînd puþin povestea cãrþii, magicianul Bedros Horasangian a reuºit sã facã scriitor dintr-un fost vecin pe care nu-l cunoscuse prea bine, dar auzise cã petrecuse ani mulþi în Gulagul sovietic. Levon Harutiunian trãia la acel moment în SUA, dupã un exil în Liban. Dupã 1989, Bedros Horasangian i-a scris ºi l-a rugat sã aºtearnã pe hîrtie aventura sa prin puºcãriile prietenilor de la Rãsãrit.

Fostul deþinut politic s-a prins în joc, ºi zecile de pagini cu amintiri din puºcãrie au început sã curgã prin poºtã.

Aºadar, avem în faþã o lungã scrisoare, devenitã suportul unor memorii scrise cu mînã sigurã, ca de scriitor cu greutate. * ,,Dragã Bedros, þi-am primit rîndurile ºi îþi mulþumesc pentru amabilitatea de a-mi rãspunde...”, aºa îºi începe Levon Harutiunian confesiunea despre viaþa ºi samavolniciile îndurate în închisorile ºi lagãrele de concentrare presãrate de-a lungul ºi de-a latul URSS. Autorul s-a nãscut la Tbilisi, Georgia, într-o familie implicatã în miºcarea revoluþionarã armeanã. În 1923, întreaga familie se mutã la Bucureºti. Dupã studiile liceale, Levon Harutiunian se înscrie la Facultatea de ªtiinþe ºi activeazã în rîndurile Asociaþiei Studenþilor Armeni din România. Are primele contacte cu legionarii, pe care îi detestã pentru violenþa lor fãrã logicã. Începe cel de-al II-lea rãzboi mondial ºi este mobilizat în Regimentul 7 Artilerie Antiaerianã, dizlocat lîngã Ploieºti. Ocuparea þãrii de cãtre sovietici, în septembrie 1944, aduce mare jale printre români: soldaþii te opreau pe stradã, ,,Davai ceas!” sau ,,Davai denghi!” (banii), ºi dacã îi supãrai cu ceva, imediat scoteau pistolul. Ziarele erau pline cu anunþuri mortuare. Toatã lumea ºtia cine sînt ,,autorii necunoscuþi” ai crimelor, dar autoritãþile tãceau. În cele din urmã, cenzura a interzis publicarea acestor anunþuri. La teatru ºi la cinema, oameni fãrã

minimum de educaþie se purtau îngrozitor. În restaurante, tacîmurile ajunseserã sã fie legate de masã cu lãnþiºoare. În aprilie 1945, Levon Harutiunian a fost arestat de ruºi, ,,pentru uneltire împotriva puterii sovietice” ºi, împreunã cu alþi 40 de armeni, dus în Siberia, dupã ce trecuserã prin Focºani, Iaºi, Chiºinãu, Odessa, Moscova. El s-a reîntors în Bucureºti abia în 1956. Alþii, niciodatã... * Ca atîþia cãlãtori prin locuri strãine, ºi Levon Harutiunian este mirat de ceea ce vede ºi, dupã aproape o jumãtate de secol, noteazã tot. Astfel, la Închisoarea ,,Lefortovo”, de lîngã Moscova, aflã cã la ruºi existã obiceiul ca la întîlnirea dintre tatã ºi fiu sã se înjure reciproc, cu pomenirea ambelor mame. De la aceastã închisoare, prizonierii armeni sînt urcaþi în tren ºi duºi departe, în lagãrul de la Novosibirsk, pe malul stîng al Fluviului Obi, din Siberia.

Deþinuþii din acest lagãr sînt supuºi la chinuri inimaginabile prin înfometare, frig, bãtãi ºi muncã silnicã. Levon Harutiunian supravieþuieºte printr-o minune. Pe aici miºunã o faunã variatã de indivizi drogaþi cu diferite substanþe chimice aduse din Asia, hoþi de toate felurile, prostituate pline de boli, turnãtori, dezertori. De aici, prizonierii noºtri sînt duºi mai departe, spre Vladivostok, la tãiat pãduri. În toate gãrile se vãd kipitok-urile, cazanele acelea uriaºe în care fierbe apa pentru ceai. În taiga, cînd e ger cumplit, se aud maºinile aflate ºi la 10 km depãrtare. În toate lagãrele ºi închisorile prin care a trecut Levon Harutiunian circulau tot felul de poveºti. Iatã una dintre ele. Doi deþinuþi evadeazã din lagãr, dar gardienii prind de veste ºi începe o urmãrire pe viaþã ºi pe moarte. Evadaþii nimeresc într-o fundãturã, n-au nici o scãpare ºi, ca sã nu cadã în mîinile gardienilor, hotãrãsc sã se împuºte unul pe altul, cãci sinuciderea e un pãcat îngrozitor. * În sfîrºit, Levon Harutiunian este eliberat din lagãr, dupã 11 ani de detenþie. Se urcã în tren ºi parcurge drumul îndãrãt, spre casã, pe ruta Vladivostok-KrasnoiarskSverdlovsk-Moscova-Chiºinãu. În tren, aude o altã poveste teribilã, de la un prizonier neamþ. Zice-se cã, pînã sã înceapã rãzboiul, un soldat sovietic era încãrcãtor-descãrcãtor într-o garã ºi fura sistematic alimente din vagoane, pe care le ducea iubitei sale. Dar, pe bunã dreptate, mama s-a revoltat: de ce sã ducã alimentele acelei strãine, cînd le avea la dispoziþie pe sora ºi pe bunica sa.

Acum, totul mergea bine, fiindcã bãiatul nu mai avea drumuri de fãcut. Locuiau toþi 3 într-o camerã. Ziua, bãiatul îºi fãcea treaba cu sora, iar noaptea, cu bunicuþa, care ºtia sã nu rãmînã gravidã ºi, în plus, avînd experienþã, era mai bunã la pat. Pentru prizonierii germani, tînãrul reprezenta standardul moral al populaþiei siberiene. * În general, Levon Harutiunian vorbeºte frumos despre prizonierii basarabeni, cum ar fi: Pan Halipa, cel care a participat la unirea Basarabiei cu România, în martie 1918, ºi ministru în 7 guverne; preotul ºi poetul Vasile Þepordei ºi alþi naþionaliºti neînfricaþi. * Dintre cei 40 de prizonieri armeni, doar 3 au fost daþi jos din tren la Bucureºti. Restul au fost trimiºi înapoi în URSS, ca apatrizi, fiindcã România nu-i primea.

Printre ei s-a numãrat ºi Levon Harutiunian. Prin urmare, paºol na Sibiri! Grupul a ajuns înapoi la Moscova, într-un tren de marfã, ºi internat în lagãrul de la Bîkova. Din fericire, acolo, viaþa era una mai bunã. Dar, peste puþinã vreme, lucrurile s-au clarificat, ºi toþi prizonierii armeni au fost reprimiþi în România. Dupã 11 ani petrecuþi în închisorile sovietice, Levon Harutiunian s-a întors, în sfîrºit, acasã ºi a început lungul proces de adaptare la noile condiþii din þarã. Trecuse prin mai multe închisori de pe teritoriul URSS, ca sã ajungã într-una mai mare.

Securitatea din Calea Rahovei 39 l-a luat în primire ºi l-a pus sã semneze o declaraþie prin care se angaja sã nu spunã nimãnui adevãrul despre închisorile sovietice. Era în anul 1956. Sosirea acasã: masã festivã, musafiri, speranþe. Cu greu gãseºte un loc de muncã, ºi numai ca muncitor necalificat. Securitatea era pe urmele sale. Mai

În aceeaºi tipãriturã, Veronica Micle publica poezia ,,Mater dolorosa”, iar Roman Ranetti, altã poezie, intitulatã ,,Adio”. Ca ºi azi, calendarul se încheia cu un supliment masiv de reclame ale diferitelor magazine ºi întreprinderi din Bucureºti.

Dintre alte vechi calendare româneºti meritã sã reþinem ºi ,,Calendariu editat de Societatea pentru cultura ºi literatura românã în Bucovina” – Cernãuþi 18741885 ºi ,,Almanahul Societãþii academice literare România Junã” – Viena 1883-1888.

Un foarte interesant ,,Calendar literar ºi artistic” a fost cel apãrut în 1909 la Editura Librãriei „Socec”, în care însã – curios lucru – nu se spunea nimic cu privire la înfiinþarea „Societãþii Scriitorilor Români”, care avusese loc la 23 aprilie 1908. La rubrica „Miºcarea literarã” erau trecute în revistã cãrþile publicate la editurile „Socec”, „Minerva” ºi „Librãria Naþionalã”. De exemplu, la Editura „Socec” apãruserã: ,,O istorie de demult”, de M. Sadoveanu, ,,Cîntarea cîntãrilor”, de Corneliu Moldovanu, ,,Pe cîmpul Bãrãganului”, de Sandu Aldea, ,,Impresii”, de Ilarie Chendi, ,,Rãsplata”, de N. Dunãreanu, ,,Chipuri ºi suflete”, de Al. Cazaban.

La Editura „Minerva” era prezent Mihail Sadoveanu, cu nuvela-roman ,,Duduia Margareta”. „Viaþa literarã” a Calendarului nota cã printre liricii „mai mult sau mai puþin formaþi” figurau: Al. Vlahuþã, Cincinat Pavelescu, ªt.O. Iosif, P. Cerna, D. Anghel, I. Minulescu ºi Mihai Codreanu. Mihail Dragomirescu, care semna cronica respectivã, susþinea cã cei mai mulþi paºi în poezie îi fãcuse Corneliu Moldovanu – cu poezia filozoficã, ºi I. Minulescu, prin muzicalitate. În acest calendar, Cincinat Pavelescu publica, între altele, poezia ,,Toamna”, reluatã abia tîrziu, în 1972, în volumul ,,Restitutio”, Editura Minerva: „Uite toamna cum se stinge/ Umbra plopilor tresare/ ªi amanþii pe cãrare/ Plîng sub frunza care ninge//. Slabã, tristã ‘ngãlbenitã/ între vis ºi adevãr/ Trece toamna despletitã/ ªi cu frunze moarte-n pãr//. Pe cînd umbra cade mutã/ Tu, ce-þi porþi alãturi Doamna,/ Lasã vorba, taci ºi-ascultã/ cît de dulce moare toamna”.

Ne vom opri mai mult la ,,Almanahul scriitorilor de la noi”, apãrut la Editura Librãriei Naþionale „S. Bornemisa”, la Orãºtie, Tipografia nouã „I. Mata” 1912, care, cum se arãta în prefaþã, urmãrea sã prezinte publicului românesc de pretutindeni „mãnunchiul scriitorilor români în viaþã din Transilvania, Banat sau cel puþin originari din aceste þinuturi”. Fiecãrui scriitor prezentat i se schiþa, în primul rînd, o scurtã biografie. Almanahul începea cu Andrei Bîrºeanu, cãruia i se publica o poemã, ºi continua cu Ion Agârbiceanu, (cu povestirea ,,Luminiþa”). (va urma) Consemnãri de AL. RAICU (1979) greu era cu foºtii prieteni ºi cunoscuþi, care, pentru a supravieþui, erau în stare de cele mai ticãloase delaþiuni. În aceste condiþii, Levon Harutiunian face o cerere de emigrare la Beirut, împreunã cu soþia ºi cu fiica. La puþinã vreme, pãrãsesc Libanul ºi se stabilesc în SUA, pînã la sfîrºitul zilelor.

Levon Harutiunian – un scriitor care nu era ºi nici navea de gînd sã ajungã scriitor. Atunci cum de a scris aceastã carte ºi, poate, altele? Simplu. Imediat dupã 1989, s-a dezlãnþuit ºi la noi campania pentru demascarea sistemului concentraþionar sovietic. (De parcã americanii se comportaserã ca niºte sfinþi prin Coreea, Vietnam sau Afganistan.) Era moda rãscolirii prin arhivele de la Moscova ºi de prin alte þãri din fostul lagãr socialist, ºi a scoaterii la luminã a atîtor adevãruri crude despre perioada 1944-1989, þinute bine sub obroc. În aceastã situaþie, Bedros Horasangian ºi-a adus aminte cã fostul sãu vecin, Levon Harutiunian, de pe Strada Zmeului, situatã între Fãinari ºi ªtefan cel Mare, fusese 11 ani deþinut politic în URSS. ªi, deºi nu-l cunoºtea personal, ºi-a luat îndrãzneala sã-i scrie, rugîndu-l sã aºtearnã pe hîrtie ceea ce-a mai pãstrat din amintirile acelor vremuri crunte. Iar Levon Harutiunian, pensionar în California ºi, probabil, neavînd ce face, a luat condeiul ºi a început sã scrie. ªi aºa, numai dintr-o singurã carte, s-a nãscut un scriitor cu o memorie prodigioasã, dupã cum existã poeþi numai cu o singurã poezie.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 23 martie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (50) „Autobiografia lui Benjamin Franklin“ Autor: Benjamin Franklin Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1791, Franþa Editura: Buisson Forma literarã: memorii

Rezumat ,,Autobiografia lui Benjamin Franklin” (The Autobiography of Benjamin Franklin) este o sincerã ºi uneori pestriþã cronicã a unui om care a trãit viaþa din plin. Franklin a început sã îºi scrie memoriile pentru fiul sãu, William Franklin, de care însã mai tîrziu s-a înstrãinat. Autobiografia relateazã copilãria autorului, într-o familie sãracã în care era cel mai mic dintre cei 17 copii ai unui fabricant de sãpun ºi lumînãri, ucenicia sa la o tiparniþã, precum ºi postul sãu de agent al coloniei Pennsylvania, în Anglia, în 1757.

El oferã detalii despre chinurile ºi strãdaniile sale constante de a-ºi îmbunãtãþi educaþia, explicîndu-ºi pasiunea pentru progres atît pentru sine, cît ºi pentru cei din jur.

Autobiografia se încheie cînd Franklin devine cu adevãrat o figurã publicã ºi nu numai, la nivel internaþional. În ciuda accentului pus asupra progresului ºi îmbunãtãþirii morale prezente în Autobiografie, Franklin aratã deseori cã este capabil sã ºi greºeascã, precum orice om obiºnuit. El recunoaºte: „Pasiunea greu de controlat din tinereþe m-a îndreptat frecvent spre aventuri cu femei de condiþie joasã care mi s-au ivit în cale, pe care le-am frecventat, lucru care m-a costat scump, aducîndu-mi mari neajunsuri, pe lîngã riscul continuu la care îmi supuneam sãnãtatea”. De asemenea, recunoaºte cã a fost deseori victima unor pasionate accese de slãbiciune ºi cã nu ºi-a respectat mereu principiile, schimbîndu-ºi însã „opiniile pe care le credeam corecte, dar despre care constatam exact opusul”.

Etnii, neamuri, popoare (2) Congresul S.U.A. a adoptat limba englezã ca limbã oficialã a statului cu o majoritate de... un singur vot! (în dauna celeilalte propuneri: limba oficialã, germana). Or, pentru a se crea o psihologie unificatoare a viitoarei naþiuni nord-americane, trebuiau estompate, ºterse simþãmintele naþionale, din acest amalgam etnic. Cum? ªi atunci s-a inventat, dogmatizat ºi practicat ostentativ rasismul. Rasa albilor ºi rasa negrilor. Asta trebuia sã conteze, ºi numai aceasta. Lucrul nu a reuºit. ªi astãzi, fiecare american, cetãþean corect ºi devotat statului sãu, este în strãfundul sufletului, prin relaþia cu ceilalþi, în primul rînd, italo-american, franco-american, latinoamerican etc. Acelaºi fals demers unificativ ºi anulator al etniei l-a practicat ºi hitlerismul. Norvegieni, suedezi, danezi, olandezi ºi, în primul rînd, bineînþeles, germani, ei bine, toþi aceºtia constituiau o rasã superioarã, arianã, în faþa cãrora „personalitatea” etnicã a componenþilor trebuia sã disparã. Lucrul nu a reuºit.

Dar... sã nu uitãm componenta esenþialã religioasã ºi anume creºtinã - a problemei. Biblia este o biblie a... neamurilor! Mîntuitorul subliniazã de fiecare datã neamul personajelor biblice de care aminteºte. Parte din lucrarea lui pãmînteascã s-a desfãºurat în... Galileea neamurilor. Se spun în Biblie lucruri inutile, neimportante, nesemnificative, fãrã trimitere spre veºnicie? Greu de acceptat. De fapt, o omenire a etniilor e cea creatã de Fãcãtorul a toate. Unitate în diversitate. Un singur Creator a unei lumi atît de diverse. A nega, a încerca sã desfiinþezi realitatea neamurilor e o atitudine profund anticreºtinã. Nu întîmplãtor bolºevicii, în numele „internaþionalismului proletar”, naziºtii, în numele refuzului unei religii de origine semitã, au combãtut vehement sau

Într-un episod, Franklin povesteºte despre plecarea sa neplãcutã din Boston, din 1723, scriind cã îi lãsase pe oameni cu impresia cã ar fi plecat din cauza unui incident erotic. Într-un alt episod, Franklin îºi aminteºte incidentul care a cauzat despãrþirea de prietenul sãu pe nume James Ralph, care ºi-a lãsat în urmã soþia ºi copilul ºi a plecat spre Anglia împreunã cu Franklin pentru a-ºi gãsi de lucru. Ralph a început o aventurã cu o englezoaicã tînãrã, dna T., cu care a avut un copil.

Nereuºind sã-ºi gãseascã un loc la catedrã la Londra, Ralph a plecat sã predea la o ºcoalã ruralã, rugîndu-l pe Franklin sã aibã grijã de dna T. Franklin i-a împrumutat acesteia bani ºi a ajutat-o de cele mai multe ori cînd ea a avut nevoie. Într-una din vizite, Franklin „ºi-a permis familiaritãþi” pe care doamna le-a respins ºi i le-a comunicat ulterior lui Ralph.

Scrierile lui Franklin prezintã o faþã foarte umanã a unei personalitãþi istorice binecunoscute. ,,Autobiografia lui Benjamin Franklin” este una dintre cel mai des expurgate cãrþi publicate vreodatã în America, fiind cenzuratã încã de la prima ei publicare. În 1789, Franklin a trimis cîte un manuscris prietenilor lui, Benjamin Vaughn ºi Guillaume le Veillard, primarul oraºului Passy, din Franþa, cerîndu-le sfatul. Dupã moartea lui Franklin în 1790, în Franþa a apãrut o ediþie piratatã a cãrþii. Cu scopul de a publica o versiune mai „acceptabilã”, nepotul lui Franklin, William Temple Franklin, a editat versiunea în limba francezã, pe care a publicat-o în 1818 ca parte a Operelor Complete. În aceastã ediþie erau fãcute 1.200 de modificãri în frazare faþã de original, cu scopul de a moderniza limbajul, actualizîndu-l la standardele Secolului al XIX-lea. Totuºi, schimbãrile au atenuat multe dintre tonurile lui Franklin, schimbînd deseori ºi înþelesul frazelor. În 1886, Houghton Mifflin a publicat o ediþie a Autobiografiei, care includea ºi povestea incidentului cu James Ralph, eliminînd însã pasajele care vorbeau despre avansurile pe care Franklin le fãcuse d-nei T. În schimb, editorul a inserat o altã explicaþie pentru relaþia viclean creºtinismul. Mai voalat, prin nobilele idealuri ale libertãþii de conºtiinþã, de credinþã religioasã º.a.m.d., acelaºi lucru l-au fãcut (ºi-l fac) nord-americanii, prin marele asalt al sectelor, în cea mai mare parte, înfiinþate în lumea anglo-saxonã. Am putea vorbi de convergenþa sistemelor în problemele existenþiale majore. În privinþa neamurilor, a etniilor, limba românã are o mare profunzime de a exprima fenomenele. Neamul, derivat din noþiunea restrînsã de legãturã de rudenie, subînþelege o legãturã, o comuniune „de sînge”.

Strãmoºi comuni, trãsãturi ereditare de fire, de temperament ºi chiar de fizionomie. Or, aceste caracteristici se extind în exprimarea româneascã - neam, neamuri - ºi asupra noþiunii mult mai ample de neam, în sensul major, etnic. Vorbim curent de NEAMUL ROMÂNESC. Deci de o comunitate de 20 de milioane de oameni (ºi de multe zeci de milioane în cazul altor neamuri). Piatra de temelie a acestui mod de a percepe categoria de NEAM o constituie STRÃMOªII COMUNI. „...Daaa, asta ce mai e? Un artificiu literar bombastic, nici o legãturã cu realitatea... Adicã, dacã am face arborele genealogic al lui Costicã din Timiºoara ºi al lui Gicã din Medgidia am da de un strã-strã-strãbunic comun acum en’ ºpe mii dã ani?...”, vor spune scepticii, cu siguranþa ºi suficienþa ignoranþei, a lipsei de logicã ºi a pripelii sentenþioase (lumea lui Caragiale, nu?).

Lucrurile sînt mai complexe (nu mai complicate!). Omul e „zoon polytikon”, fiinþa socialã. ªi o manifestare a acestei însuºiri o constituie faptul cã... nu trãieºte singur!

El trãieºte în comunitãþi mai mari sau mai mici. În metropole uriaºe (New York, Londra, Shanghai), în aºezãri mai modeste (Focºani, Caracal, Turda) ºi (atenþie!) în mici comunitãþi stabile sau nomade. De cîþiva zeci de indivizi: cãtunul, ºatra.

tensionatã dintre cei doi vechi prieteni: „Între timp, diferite împrejurãri au dus la o rãcire a relaþiilor”. În 1888, Editura Ginn & Company a exclus întregul episod. Houghton Mifflin a menþinut episodul în forma sa expurgatã în ediþia sa din 1892, dar editorul, Julian Abernethy, profesor la Middlebury College, a înlocuit explicaþia cu alta: „Între timp, o altã problemã a fãcut ca relaþia sã se rãceascã.” Editorii au justificat aceste schimbãri, pe lîngã multe altele care au fost fãcute în aproape o duzinã de ediþii, prin ideea cã textul va ajunge ºi în mîinile elevilor de liceu, care trebuie protejaþi.

Franklin a mai scris ºi alte cãrþi pestriþe care i-au cîºtigat aprecierea colegilor sãi, dar care nu se regãsesc prea des în listele de lecturi. De exemplu, în „Sfaturi pentru un tînãr în alegerea unei partenere”, Franklin sugereazã cã mai multã plãcere se va obþine cu o femeie mai în vîrstã, întrucît „dupã ceea ce se gãseºte sub corset, este imposibil sã spui dintre douã femei care este mai în vîrstã, ºi care mai tînãrã”, iar „ele [femeile mai în vîrstã] sînt atît de recunoscãtoare”. În „Polly Baker’s Speech”, lucrare apãrutã în revista ,,Gentleman’s Magazine”, în 1747, el se deghizeazã într-un personaj feminin din New England, care se apãrã într-un proces, din nou, pentru cã are un nou copil ilegitim. Franklin este de asemenea ironic în „Cãtre Academia Regalã din Bruxelles”, în care parodiazã rapoartele ºtiinþifice în care se spune cã aditivii chimici din alimente pot ameliora acele „gaze din intestine”, ºi foloseºte deseori un cuvînt neacademic pentru a le descrie.

Dupã cum observa ºi judecãtorul Clarke în cazul Roth v. United States (1957), operele lui Franklin, „pe care juraþii le pot vedea cu uºurinþã drept «obscene», potrivit instrucþiunilor judecãtorului în cazul pentru care se pleda la barã”, ar fi cauzat de asemenea acuzarea unei persoane, dacã aceasta ar fi expediat cartea prin poºtã în 1957, ºi „ar fi adus-o în faþa unor pedepse prevãzute de statutul federal despre obscenitate”. Judecãtorul a mai comentat faptul cã Thomas Jefferson a apreciat pozitiv lucrarea „Polly Baker’s Speech” ºi cã James Madison nu numai cã i-a lãudat umorul lui Franklin, dar a ºi scris niºte anecdote în stilul lui Rabelais. Faptul cã Franklin este cunoscut în popor drept „Pãrintele Poºtei” se dovedeºte a fi o ironie, întrucît propriile sale opere, cu referirile sale umoristice cu tentã sexualã, ar fi fost considerate prea obscene pentru a fi expediate prin poºtã, potrivit statutelor federale, care se aplicau în asemenea cazuri pînã cu puþin timp înainte de acea datã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA Primele ºi cele mai vechi astfel de comunitãþi erau foarte restrînse. Cîteva familii asociate. Ca numãr de aparþinãtori, destul de apropiat de haita de lupi, de turma de mistreþi. Cel mult 40-50 de indivizi în cadrul a 7-8 familii patriarhale (la un loc bunicii, copiii ºi nepoþii).

Dar... acest tip de aºezãri umane mai dãinuie ºi astãzi, ºi nu numai la noi. E vorba de salba de cãtune (4-5 gospodãrii) izolate, aflate la cîþiva kilometri de „vatra satului” (a comunei, aºezare compactã ºi mai densã, cu zeci sau sute de familii, cu sute sau mii de locuitori). Dar în circa 60-90 de ani (2-3 generaþii), toþi locuitorii unui astfel de cãtun devin rude apropiate (de regulã, relaþiile dintre un cãtun ºi „vatra satului” sînt destul de reci ºi suspicioase). Or, cãsãtoriile co-sangvine (s-a observat asta empiric ºi s-a confirmat de ºtiinþa modernã) produc deseori fenomene de degenerescenþã în rîndul urmaºilor. ªi atunci trebuie cãutaþi parteneri de viaþã ºi procreere în afara cãtunului. Dar cînd intervine aceastã problemã, deja unele caracteristici ereditare comune s-au constituit, s-au stabilizat ºi s-au accentuat. Nu e nici un secret cã urmaºii, copiii, seamãnã cu pãrinþii lor (de obicei, fetele cu taþii ºi bãieþii cu mamele). ªi anumite trãsãturi ereditare se transmit - logic - ºi peste cel puþin o generaþie. Existã o expresie sugestivã în popor: „ãsta micu’ s-a aruncat în neamul lui bunicã-su”. O mare eroare ar fi sã considerãm cã un astfel de cãtun produce „clone” identice sub toate aspectele. Nici vorbã de aºa ceva. E vorba de un ansamblu de trãsãturi ereditare esenþiale comune, care nu anuleazã individualitãþile. De menþionat cã partenerii de cãsãtorie, de procreere, nu sînt aleºi la întîmplare. Cel mai adesea, ei trebuie sã aibã însuºiri compatibile ºi complementare cu cele ale comunitãþii de adopþie. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Serviciul fotografic ºi cinematografic al Armatei Române

Dacã singurele imagini ale Marii Uniri de la Alba Iulia le datorãm unui singur om, fotograful Samoilã Mârza, fãrã Serviciul Fotografic ºi Cinematografic al Armatei Române, Marele Rãzboi nu ar fi avut chip. Toate filmãrile ºi fotografiile pãstrate în Arhivele Naþionale, la Muzeul Naþional Militar, la Arhiva Naþionalã de Film sînt opera nepreþuitã a celor cîþiva fotografi, cameramani care

au activat în vremea Primului Rãzboi Mondial în Armata Românã.

Lucrãrile reprezentative de Istorie a României apãrute sub egida Academiei Române, Istoria Militarã a Poporului Român, România în anii Primul Rãzboi Mondial publicate la Editura Militarã, singurele istorii oficiale, nu au consemnat rolul Serviciului Fotografic ºi Cinematografic al Armatei Române (SFCAR), concentrîndu-se pe alte aspecte de ordin evenimenþial ºi ideologic.

Inclusiv lucrãrile de istorie a cinematografiei româneºti au abordat tangenþial activitatea acestui serviciu, tratîndu-l, aºa cum era firesc, drept un episod al istoriei cinematografiei naþionale.

La fel de adevãrat este ºi faptul cã istoricii s-au lovit de lipsa unei arhive dedicate exclusiv Serviciului Fotografic ºi Cinematografic, de pierderea sau distrugerea unor dovezi ale activitãþii acestuia din anul 1917, fapt care a îngreunat cercetarea temei ºi a condus la utilizarea unor informaþii contradictorii. Un bun exemplu în acest sens este biografia celui care a fost primul conducãtor al SFCAR. Despre Ion Oliva, ºeful acestui serviciu, nici acum nu se ºtiu foarte multe date. Unii spun cã era ofiþer francez de origine românã, alþii cã era ofiþer român, paradoxal nici fotografii prea multe ale acestuia nu se cunosc.

Oliva era, de fapt, bucureºtean, pãrinþii se numeau Ion ºi Aglaia ºi familia îºi avea domiciliul în Capitalã, pe str. Sculpturii nr. 12.

La data de 2 ianuarie 1917 – într-un moment dramatic pentru þarã, la scurt timp dupã ocuparea Bucureºtilor de trupele Puterilor Centrale ºi dupã retragerea în Moldova a Armatei Române, a comandamentelor, guvenului ºi familiei regale – Ion Oliva înainta un memoriu cãtre Marele Cartier General în care expunea, foarte clar, obiectivele serviciului pe care îl conducea ºi metodele ce trebuiau folosite pentru finalitãþile propuse. Alãturi de fotografi se aflau ºi operatori de film, precum Constantin Ivanovici – care îºi adusese propriile aparate. În revista bucureºteanã „Scena”, din 25 August 1918, într-un articol intitulat „Filmele Româneºti de rãzboi” îi era adus un meritat omagiu

acestui priceput ºi curajos cineast: „(...) În tot timpul rãzboiului au avut loc reprezentaþii serale organizate de serviciul cinematografic al armatei. S-au proiectat între altele ºi vederi interesante luate pe frontul român de singurul operator român, d.

Ivanovici.

Voi insista asupra filmului «Marile lupte de pe frontul Român», film care cuprinde scene extraordinare care denotã o îndrãznealã rarã din partea operatorului. Scene luate din aeroplan precum ºi vederea tranºeelor inamice au uimit marele public.

Tot acestui îndrãzneþ operator îi mai datorãm ºi filmele: Vizita M. S. Regelui pe front, Inspecþia gen. Berthelot, precum ºi «Unirea Basarabiei». Un amãnunt interesant: D. Ivanovici a fãcut serviciul militar ca voluntar”.

Dupã încheierea ostilitãþilor, Serviciul Fotocinematografic a contribuit la documentarea diversor momente istorice importante precum ceremoniile ocazionate de inaugurarea Mormîntului Soldatului Necunoscut la Parcul Carol. Deoarece românul ºi-a cîºtigat, pe moment, meritatul succes, nu este de mirare cã la scurt timp dupã publicare, subiectul se dovedeºte atractiv pentru ecranizare, astfel cã un ofiþer ilustru, în 1926, comandantul Serviciului Foto-Cinematografic al Armatei, cãpitanul Alexandru Dumitrescu (uneori numele îi era conotat Demetrescu), a publicat un manual de spe-

cialitate, „Arta ºi tehnica foto-cinematograficã”. Pe lîngã detaliate descrieri ale aparaturii ºi metodelor de lucru, el a elaborat ºi o schiþã de scenariu pornind de la romanul lui Liviu Rebreanu „Pãdurea spînzuraþilor”, spre a da lectorilor un exemplu despre felul cum trebuie pregãtit un film. În al Doilea Rãzboi Mondial acest organism a fost foarte activ ºi a adunat o documentaþie de mare valoare pentru istoria naþionalã. În vremea regimului comunist ºi-a continuat existenþa ºi a produs o suitã de pelicule documentare sau de propagandã asigurînd ºi materialul pentru programul de televiziune Ora Armatei. În ultimele decenii, dar ºi mai recent în contextul Centenarului Marelui Rãzboi au început sã aparã preocupãri pentru a aduce în lumina rampei istoria serviciului prin organizarea unor conferinþe dedicate subiectului ori prin publicarea unor lucrãri sau studii în care se regãsesc informaþii dedicate acestuia. Cu toate acestea, nu au fost valorificate documentele aflate în arhivele din strãinãtate lipsind informaþii valoroase privind istoria acestui serviciu.

Începuturile. Contribuþia francezã Intrarea României în Marele Rãzboi a adus în actualitate ºi necesitatea înfiinþãrii unui serviciu care sã imortalizeze acþiunea Armatei Române ºi sã ofere viitorimii o valoroasã sursã pentru cunoaºterea istoriei, dar ºi un material care sã fie utilizat în scop didactic pentru elevii din ºcolile militare. Încã

din august 1916, oficialii armatei au primit oferte din þarã: Compania lui Leon Popescu, ºi din strãinãtate: The Sport&General Press Agency din Londra, The Film Bureau, pentru a trimite oameni ºi aparaturã care sã fotografieze ºi sã filmeze Armata Românã. Aceste solicitãri au fost declinate deoarece, din septembrie 1916, s-a cerut ajutor aliaþilor francezi pentru trimiterea unei misiuni militare franceze care sã ofere consultanþã ºi sã reorganizeze Armata Românã dupã model francez, avînd la bazã uriaºa experienþã dobînditã de armata francezã în cei doi ani de rãzboi. Întrucît arhivele româneºti nu conþin documente directe despre înfiinþarea SFCAR ºi a rolului Misiunii Militare Franceze în acest proces, ne putem baza pe documentul din arhivele franceze citat de Laurent Veray, pe mãrturiile lui Constantin Ivanovici ºi Tudor Posmantir, operatori cinematografici pe frontul românesc, care atestã faptul cã Serviciul Fotografic ºi Cinematografic al Armatei Române a fost creat cu sprijin francez, dupã modelul existent în armata francezã.

Omul potrivit la locul potrivit: Ioan Oliva Cel care a primit sarcina sã se ocupe de înfiinþarea serviciului a fost arhitectul român Ioan Oliva. Cel mai probabil el se afla încã în Franþa în toamna anului 1916. Deducem acest fapt potrivit informaþiei cã în 1915 nu se prezentase la concentrare; credem cã era în Paris, unde îºi finaliza studiile.

Avansãm ºi ipoteza cã, în momentul intrãrii României în rãzboi, pentru a-ºi clarifica situaþia militarã, Oliva l-a contactat pe ataºatul militar român Rudeanu, care l-a mandatat sã se consulte cu partea francezã în vederea organizãrii SFCAR ºi apoi sã plece în þarã. Probabil, formaþia de arhitect, necesarã pentru a evalua pagubele obiectivelor distruse de germani ºi a indica tot ce trebuie fotografiat ºi filmat, faptul cã vorbea foarte bine limba francezã, putînd comunica cu membrii Misiunii Militare Franceze, ºi nevoia de a

avea un coordonator pentru acest serviciu i-au determinat pe oficialii români sã-l numeascã la conducere. În luna noiembrie 1916, Oliva se afla deja în România: venise cu un grup de membri ai misiunii franceze, printre care ºi soldatul George Grassi.

Acesta lucra pentru Gaumont Paris ºi ajunsese în România ca sã regleze afacerile Gaumont aici ºi, probabil, sã contribuie, în numele armatei franceze, la constituirea SFCAR. Grassi a adus cu el douã aparate de filmat Gaumont ºi 5.500 de metri de peliculã Kodak. De asemenea, au mai fost aduse ºi cîteva aparate de fotografiat care au fost utilizate pentru fotografierea din avion. Grassi a mobilizat ºi funcþionarii Gaumont Bucureºti în sprijinul României, unii dintre ei devenind parte activã a SFCAR. La începutul anului 1917, cînd serviciul a început sã funcþioneze, inclusiv partea de cinematografie, Grassi a plecat din România în Rusia ºi de aici la Paris. În primãvara anului 1917, pe 24 martie/9 aprilie, SFCAR a realizat o înþelegere cu generalul Berthelot, ºeful Misiunii Militare Franceze în România, prin care trebuiau trimise în Franþa negativele filmãrilor de pe frontul român, iar odatã copiate de francezi acestea trebuiau aduse înapoi. Ioan Oliva începe sã corespondeze cu Parisul – în data de 24 iunie/7 iulie 1917 mulþumea, de pildã, omologului sãu francez pentru ,,felicitãrile adresate în ce priveºte serviciul cinematografic ºi în legãturã cu aceasta eu sunt foarte miºcat” . SFCAR a trimis la Paris, în 1917-1918, ºi o parte dintre fotografiile realizate ºi 1.806 metri de peliculã negativã de film, iar unele dintre filmãrile operatorilor români – „Iarna pe front”, „Vizita regelui Ferdinand pe front”, „Vizita în România a ministrului Albert Thomas”, „Generalul Berthelot pe frontul român” – au fost difuzate în cinematografele din Paris.

O altã laturã a colaborãrii româno-franceze a fost pe linia acordãrii permisiunii operatorului Pathé News din Rusia, franco-irlandezul George Ercole, de a filma armata rusã ºi pe cea românã timp de cîteva luni pe frontul român din Moldova în anul 1917.

Ercole, o veritabilã celebritate printre cameramanii de rãzboi, a filmat în vremea Primului Rãzboi Mondial în Rusia. În Moldova el a realizat 10 reportaje, însumînd 2.000 de metri de peliculã – printre ele, unul intitulat „Cu viteaza armatã românã”, scene din acesta fiind utilizate ºi de SFCAR.

Sediile serviciului: un vagon de tren, liceul din Bîrlad, ªcoala de Infanterie din Iaºi Primul document important în crearea serviciului a fost ordinul nr. 1041 din 29 noiembrie 1916, prin care se înfiinþa Serviciul Fotografic al Armatei pe lîngã Biroul de Informaþii al Marelui Cartier General, prin comasarea secþiilor fotografice de la Batalionul de Specialitãþi. În cadrul acestuia urma

sã funcþioneze ºi o secþiune cinematograficã.

Despre Serviciul Cinematografic nu se putea vorbi decît la nivel de intenþie, întrucît nu fuseserã încã identificaþi cei care urmau sã filmeze, iar situaþia de pe front era foarte dificilã. La o sãptãmînã dupã emiterea ordinului, trupele germane intrau deja în Capitalã. Aºadar, chiar dacã în acte SFCAR se naºte în noiembrie 1916, în realitate a devenit funcþional în integralitatea sa abia în ianuarie 1917, în Moldova.

Iniþial, sediul SFCAR a fost într-un vagon din trenul Marelui Stat Major, apoi, în timpul retragerii, pentru o scurtã perioadã, a fost utilizat liceul din Bîrlad. Aici sînt developate ºi primele fotografii realizate în timpul retragerii, acestea reprezentînd ºi singura contribuþie importantã a serviciului în Campania din 1916. Urmãtorul pas a fost trimiterea la Iaºi a unui membru al echipei ca sã gãseascã un spaþiu potrivit.

Clãdirea aleasã a fost sediul ªcolii de Infanterie, unde au fost rezervate douã sãli mari – una pentru laboratorul de developat ºi montat filme ºi fotografii ºi una pentru birouri. La început, dotarea

bil din lipsã de experienþã, pe peliculã nu s-a imprimat nimic.

Cel mai important vector al propagandei de rãzboi Cît priveºte maniera de lucru din interiorul SFCAR, membrii serviciului – fotografii în special – erau acreditaþi pe lîngã diverse unitãþi ale armatei, inclusiv la marina militarã, care îi foloseau unde ºi cum credeau de cuviinþã. Misiunile erau încredinþate ºi transmise direct ºefului SFCAR de cãtre Cartierul General ºi repartizate subordonaþilor.

Numai cei doi operatori cinematografici aveau un regim aparte: lor li se telefona direct de la Marele Cartier sau le erau trimise maºini pentru a-i duce la obiectivul care trebuia filmat, dupã cum mãrturiseºte Tudor Posmantir. De cele mai multe ori, Oliva ºi Ivanovici mergeau împreunã în misiuni: Oliva fotografia ºi Ivanovici filma. În calitatea sa de ºef al serviciului, Oliva avea privilegiul de a fi mai mereu în preajma familiei regale, fotografiind activitãþile reginei, regelui, ceremoniile oficiale.

Toate lucrãrile executate erau aduse la sediul din Iaºi, unde erau developate ºi apoi înregistrate ºi arhivate. Mai mult: totul – inclusiv filmãrile – era obligatoriu trecut prin furcile caudine ale cenzurii.

Unele fotografii considerate de mare impact erau multiplicate ºi transmise cãtre unitãþile militare, altele cãtre ziare ºi populaþie, servind propagandei oficiale. De altfel, SFCAR, alãturi de presã, a devenit cel mai important vector al propagandei de rãzboi. În 1917, serviciul a avut ºi iniþiativa de a organiza, în 20 aprilie, prima proiecþie a imaginilor luate de pe frontul românesc, iar ulterior de a improviza cinematografe în diferite sãli în oraºele din Moldova. Aceastã iniþiativã nu a fost întîmplãtoare dacã ne raportãm la un document din 16 iulie 1917, cu instrucþiuni pentru SFCAR, care vorbeºte inclusiv de misiunea propagandisticã a acestuia.

Cu ce am rãmas

SFCAR conþinea cîteva aparate de fotografiat, cel mult 10 bucãþi, utilizate inclusiv pentru fotografiere aerianã, camerele de proiecþie Gaumont aduse de Grassi, serviciul cinematografic completîndu-ºi dotarea cu aparatura adusã de la Brãila de cãtre cineastul Tudor Posmantir: un laborator de developare-montaj peliculã, douã camere de filmat Parvo produse de Andre Debrie, achiziþionate în 1913, ºi un aparat de proiecþie german.

Potrivit unui raport al lui Ion Oliva, din 2 ianuarie 1917, serviciul avea la vremea respectivã cinci secþii: de fotografie, de developat ºi înregistrat cliºee, de multiplicare ºi control al copiilor executate, de arhive ºi secþiunea cinematograficã.

Reamintim ºi cã principala misiune a SFCAR era de a fotografia ºi de a filma evenimentele de pe frontul din Moldova. Personalul numãra între 10-15 oameni, care erau fotografi, personal auxiliar, operatori cinematografici (Constantin Ivanovici la Armata a II-a ºi Tudor Posmantir la Armata I-a). Unii dintre fotografi au fost folosiþi ºi instruiþi ºi pentru a realiza fotografii din avion, de aceea, la ªcoala militarã de pilotaj de la Botoºani, o parte a cursanþilor erau instruiþi în tehnica fotografiei aeriene. În ceea ce priveºte filmãrile din avion, un singur operator român, Ivanovici, mãrturiseºte cã a filmat din avion, dar, proba-

În cei trei ani de funcþionare în timpul rãzboiului, de la SFCAR au rãmas 208 cliºee din campania anului 1916, 5.000 de cliºee de fotografii realizate între ianuarie 1917 mai 1918, 7.079 metri de film, iar pînã la sfîrºitul anului 1919, materialul filmat a totalizat 20.000 de metri de peliculã. Au fost filmate pe teritoriul României de cãtre SFCAR în jur de 53 de reportaje de rãzboi, iar 35 au fost realizate de cãtre Serviciul cinematografic al armatei germane, operatori ai Gaumont, Pathé. Au fost filmate 9 reportaje în 1916, 38 în 1917, 23 în 1918, 18 în 1919.

Dupã rãzboi, serviciul a continuat sã funcþioneze ºi sã realizeze alte filmãri cu rezonanþã istoricã, precum filmarea, în 1922, a încoronãrii ca suverani ai României Mari a Regelui Ferdinand I ºi a Reginei Maria. Multe dintre fotografiile ºi filmele realizate de SFCAR au supravieþuit, fiind ºi astãzi în patrimoniul statului român.

DORIN STÃNESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 23 martie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Pentru Þarã În vîltoarea prozaicã a vieþii noastre cotidiene, a democraþiei post-decembriste, protestele au un rol important. Un protest poate fi numit personal, al fiecãruia, dupã cum simte ºi îl taie capul, ºi mai existã altul, colectiv, al unei mulþimi de oameni. De la un timp, protestele se îndreaptã împotriva actualei puteri pesediste, în speþã împotriva lui Liviu Dragnea, care este ºi preºedinte al Camerei Deputaþilor. Dar de ce ies oamenii în stradã, chiar în condiþii improprii, cu ger ºi zãpadã, de pildã? Rãspunsul e simplu. Pentru cã simt nedreptatea, pentru cã s-au sãturat de promisiuni deºarte.

Cum se împacã afirmaþia laudativã cum cã avem cea mai mare creºtere economicã din Europa - cu actuala explozie a preþurilor? Dorim sã subliniem faptul cã ºi mãrirea salariilor nu s-a simþit în buzunare. Zadarnic ne bucurãm la început ºi ne facem iluzii, noi tot greu o ducem, veniturile abia ne ajung pentru hranã ºi plata taxelor, din ce în ce mai multe ºi mai mari. Ne referim aici la marea majoritate a populaþiei active, dar ºi la sãracii pensionari, aceºtia din urmã fiind primii care se grãbesc sã-ºi achite datoriile cãtre stat.

Am observat cã un anume post de televiziune, în fiecare searã, abordeazã problema spinoasã a pensiilor. Se fac calcule peste calcule, se propun fel de fel de soluþii. Iese un talmeº-balmeº de nu mai înþelegi nimic. Ar trebui aici sã fie reparate multe nedreptãþi evidente, care învolbureazã sufletele. Am sã mã refer la un caz concret ºi simplu. Cum e posibil ca un profesor absolvent de Universitate, cu gradul I, cu gradaþie de merit etc., sã aibã o pensie mai micã decît unul care are la bazã Institutul pedagogic ºi doar gradul II, iar, în plus, a ieºit la pensie ceva mai devreme? ªi exemplele se pot înmulþi.

Legat de situaþia pensionarilor, propunem, totodatã, sã nu se mai dea acele cupoane de cãlãtorie pe tren, deoarece mulþi beneficiari nu le folosesc, mai ales din motive de boalã. În schimbul acestor hîrtii, sã li se dea bãtrînilor bani, pentru ca aceºtia sã-i foloseascã dupã cum doresc. Întorcîndu-ne la proteste/mitinguri, ne-a impresionat cerbicia celor care au participat în ziua de 20 ianuarie a.c., în preajma aniversãrii Micii Uniri, realizatã sub domnia lui Cuza. Au fost mici incidente, inerente, de altfel, dar lumea a manifestat paºnic. Am reþinut insistenta strigare ,,PSD – Ciuma roºie!”, care ne-a înduioºat pînã la lacrimi. Nu ºtim dacã apelativul ,,hoþii”, adresat tot celor de la putere, a fost mai prejos. Cuvîntul acesta, însã, ar trebui lansat multora.

Cãci, în România, sã recunoaºtem, s-a furat în draci, astfel cã þara agonizeazã, invadatã de ruine. N-am observat dacã

Progresul nostru social este haotic ºi formal!

Dacã cetãþenii unui stat ºi instituþiile acestuia formeazã corpusul social sau complexul motor viu prin care societatea îºi urmeazã destinul, politica promovatã de aleºii mari ºi mici constituie subtilul sãu combustibil. Un combustibil biosocial capabil sã motiveze celulele ºi organele sistemului (indivizi, familii, instituþii, asociaþii, organizaþii) ºi sã antreneze în chip eficient imensele sale energii (idei, aspiraþii, finanþe, resursele solului ºi subsolului) sau, dimpotrivã, prin necinstea, impostura ºi neînzestrarea aleºilor, elementele active ale uriaºului angrenaj conºtient de sine sã fie atît de dezgustate, încît fatalmente sã contribuie la decelerarea maºinii sociale. ªi astfel apar inevitabilele probleme pentru cei mulþi: disponibilizãri, inflaþie, scumpirea produselor ºi serviciilor, pe scurt, sãrãcia generalizatã devine lucie!

Dintr-o atare stare de lucruri eminamente contraproductivã pentru prezentul ºi viitorul unei þãri (bunãoarã, nãucitorul caz al României postdecembriste), cu necesitate rezultã polarizarea socialã ºi prãpastia ce neîncetat se adînceºte între cei doi poli: de o parte sfidarea ºi mizeria moral-spiritualã a tîlharilor cu ºtaif, de cealaltã parte rãbdarea ºi umilinþa maselor de înºelaþi.

Prin urmare, progresul indiscutabil al unei societãþi omogene este asigurat de rodnica împletire dintre valoarea individualã a conduºilor ºi cea a conducãtorilor. Da, avea dreptate Henri Bergson cînd deplîngea faptul cã nici în cele mai avansate democraþii apusene nu existã criterii viabile de selecþie a valorilor, motiv pentru care în lume nu lipsesc erorile de guvernare generate de corupþie ºi/sau imposturã.

Atîta doar cã în societãþile înzestrate cu substanþiala democraþie a triadei legalitate–responsabilitate–corectitudine, iar nu cu democraþia de faþadã a nelegiuiþilor puºi pe cãpãtuialã, sistemul imunitar al corpusului social permite þinerea sub control a corupþiei ºi eliminarea imposturii la nivel guvernamental.

Iatã unul dintre multele paradoxuri prin care România postdecembristã a ajuns þara tuturor posibilitãþilor nelegiuite: toþi românii doresc ca ea sã fie înþeleaptã ºi prosperã, însã ei continuã sã fie complicii marilor pungaºi ºi demagogi la urne ºi în sondajele de opinie dintre campaniile electorale, astfel cã în cei aproape 30 de ani de catastrofalã democraþie iliesciano-originalã, partidul Social Democrat (PSD) n-a coborît niciodatã sub 40 la sutã în preferinþele electoratului sãu fidel pînã la scrîntealã ºi mintos pînã la aiurealã.

Dar cu toate cã PSD (sub acest nume sau sub cele înaintemergãtoare) a fost în fruntea mesei cu bucate politice cam toatã perioada postdecembristã, cã doar adevãrata putere pe aceste meleaguri este în labele parlamentarilor cu gîndire de turmã ºi nãravuri mafiote, totuºi, nu numai cã nu ºi-a recunoscut niciodatã vina pentru grosul dezastrului naþional (economic, financiar, social-biologic, educaþional, cultural-identitar) din cei circa 20 de ani de cîrmuire efectivã, ci are îndrãzneala sã-i facã vinovaþi pe adversarii politici dinãuntrul ºi din afara României (primii pentru…moºtenirea grea, ceilalþi pentru statutul de colonie subdezvoltatã), iar de ceva vreme, mai exact de la împerecherea politicã cu ALDE, ºi-a fãcut un obicei sã arate cu degetul spre fantoma statului paralel. Cicã din vina ãstuia (cine naiba o fi, cã nimeni nu l-a disecat vreodatã) ei nu pot sã-ºi înfãptuiascã „la virgulã” faimoasa aberaþie vîlcovianã (ºi nu numai), motiv pentru care au fost nevoiþi ca, într-un singur an, sã realizeze performanþa planetarã de

a-ºi dãrîma primul guvern prin moþiune de cenzurã, apoi de a-l mazili pe cel de-al doilea ca sã-ºi poatã pune speranþele gãºcãreºti în mãtãhãloasa improvizaþie ginocentristã (27 de miniºtri, trei vicepremieri ºi Dumnezeu ºtie cîþi secretari de stat), plinã ochi cu femei necuºere (mã rog, dacã-i bal, atunci bal sã fie), cu agramaþi de soi ales ºi cu penali ºcoliþi temeinic.

Chiar aºa, cine nu-i lasã pe cîrmuitorii noºtri fãrã har ºi demnitate sã-ºi facã fãcutele, cînd legile sînt întocmite sau la iuþealã schimbate dupã cum vor muºchii lor de ºnapani îmbãtrîniþi în rele (de pildã, preºedintelui României i-au mai tãiat din puþina putere ce-o deþinea) ºi cînd un ipochimen de teapa lui Codrin ªtefãnescu, secretar general adjunct al pesediºtilor, nu s-a jenat sã afirme cã în Cabinetul Dãncilã vor intra ºi oameni care au probleme cu justiþia, „întrucît ne permitem acest lucru”?!… Darius Vîlcov, de pildã, este doldora de pãcate ºi cu o condamnare definitivã la opt ani de închisoare, însã noul premier l-a fãcut pe acesta consilierul ei de tainã ºi nici pomenealã sã renunþe la preþioasele lui servicii (sic!), iar el nici gînd sã-ºi dea demisia dupã ce presa le-a adus amîndurora la cunoºtinþã cã în acest mod încalcã legea.

La urma urmei, Vîlcov face ceea ce ºtie mai bine, adicã intrã din nou în conflict cu legea, ºi, potrivit eticii pesediste, el nu este mai nelegiuit nici ca Dragnea, nici ca alþi mulþi lideri pesediºti, precum vicepremierul Paul Stãnescu, ºi nici ca fîrtaþii de coaliþie, via Cãlin Popescu-Tãriceanu.

Colac peste pupãzã, pe motiv cã Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA) este abuzivã ºi fabricã probe împotriva unor „nevinovaþi” ca Sebastian Ghiþã sau familia Cosma din Prahova, coaliþia pesedisto-aldistã cautã cu disperare în aceste zile sã punã instituþia cu botul pe labe (a se citi „s-o controleze”) sau mãcar sã se descotoroseascã de incomoda Laura Codruþa Kövesi. La fel ca altãdatã, dintr-o atare cruciadã a rãufãcãtorilor cu ºtaif nu putea sã lipseascã Dan Voiculescu, proaspãtul dezîntemniþat, el punînd la dispoziþia „cruciaþilor fãrã obraz” nu doar nocivele sale Antene dimpreunã cu gîzii lor, ci chiar deplasîndu-ºi hoitul pînã la Belgrad pentru a stabili împreunã cu Ghiþã, licheaua fugitã din þarã, strategia atacului fabricat în laboratoarele duºmanilor de moarte ai justiþiei româneºti, deºi zecile de milioane ºutite de aceºtia n-au fost ºi poate cã nu vor fi niciodatã recuperate.

Cum în tot rãul este ºi un bine, coaliþia pesedisto-aldistã nu poate decît sã se bucure cã prin aceastã tevaturã a izbutit sã abatã niþel atenþia cetãþenilor de la gravele probleme cu care se confruntã: lanþul scumpirilor, ciuntirile salariale prin fãcãtura fiscalã, povara datoriei externe, inflaþia, raporturile glaciale cu Uniunea Europeanã etc.

GEORGE PETROVAI

Vasãzicã, prin afirmarea individualã ºi colectivã a cîrmuitorilor ºi cîrmuiþilor, am în vedere nu neaparat producerea ºi descoperirea geniilor autohtone (neîntrerupta hemoragie de inteligenþã româneascã este o probã convingãtoare în acest sens), ci trendul ascendent al unei medii naþionale, gãzduitã într-un cadru legislativ proteguitor, fundamentatã pe conºtiinþa lucrului bine fãcut ºi hrãnitã cu mulþumirea unui popor educat pe bune.

Mã grãbesc sã adaug cã nu-i nimeni atît de naiv încît sã creadã cã þãri avansate precum Japonia, Danemarca, Norvegia, Elveþia, Suedia sau Statele Unite, þãri care-ºi edificã o civilizaþie postindustrialã, au scãpat cu totul de frãmîntãri sociale. Cum nimic din ce-i omenesc nu cunoaºte perfecþiunea, ci doar strãduinþa de-a se apropia de ea, neliniºtea sau frãmîntarea socialã este inerentã condiþiei umane supusã pãcatului ºi prin aceasta esenþial tragicã.

E drept cã, absorbiþi ºi astfel, cu sau fãrã voie, ajunºi în captivitatea rentabilului sistem tridimensional lege egalã pentru toþi – conºtiinþã neºovãitoare – educaþie temeinicã, cetãþenii þãrilor mai sus amintite, graþie unor sisteme de protecþie pe mãsurã, nu se mai confruntã cu dezumanizantul spectru al sãrãciei decît într-o proporþie cu totul ºi cu totul nesemnificativã.

Dar cu toate cã respectivele societãþi dinamice ºi echilibrate i-au venit de hac sãrãciei prin neobosita perfecþionare a mecanismelor de rafinare socialã, nici vorbã ca ele sã se deparaziteze de egoism, trufie, ipocrizie, cruzime ºi competiþie acerbã. Din contrã, la toate astea au mai adãugat pãcatul sodomiei (legalizarea împerecherilor împotriva firii) ºi cel al sfidãtoarei necredinþe în Dumnezeul biblic, cutremurãtoare regrese morale-spirituale la care, mai devreme sau mai tîrziu, duce îmbuibarea. Nu tot aºa s-au petrecut lucrurile în perioada de decãdere a Imperiului Roman, cînd, printre depravaþii ºi plictisiþii sãi cetãþeni, era la modã necredinþa în zeii înaintaºilor (asta a permis vijelioasa pãtrundere a veneticilor zei Mithra, Isis, Serapis etc.) ºi primejdioasa încredere acordatã spusei „Dupã noi, potopul”?

Mãcar dacã semenii noºtri putrezi de bogaþi ar crede cu sinceritate ºi tãrie în religia (sic!) umanismului fãrã frontiere ºi bariere sociale…

Prin necesarã comparaþie cu alte naþiuni, avem trista evidenþã cã la noi progresul material este al naibii de formal (ni se spune în statisticile oficiale cã sîntem fruntaºii creºterii economice, deºi realitatea ne demonstreazã cã sîntem codaºii Europei) ºi cã regresul moral-spiritual este catastrofal. Da, cãci ne tîrîm existenþele în sistemul tridimensional necinste generalizatã – minciunã oficializatã – vulgaritate instituþionalizatã, unde aleºii furã cu legea-n mînã, îi mint cu neobrãzare pe alegãtorii tot mai apatici ºi fac tot ce le stã în putinþã ca neamul prost sã fie pe cai mari.

Iatã de ce România postdecembristã este þara celor mai stupefiante posibilitãþi pentru penalii cu funcþii decizionale în stat, care (culmea nesimþirii!) continuã sã rãmînã înscãunaþi, nu contenesc sã arate cu degetele pãtate de megafãrãdelegi spre fantoma statului paralel ºi dau asalt dupã asalt pentru aservirea politicã a justiþiei. De pildã, dubiosul ipochimen ªerban Nicolae doreºte nici mai mult, nici mai puþin decît demantelarea actualului DNA ºi reînfiinþarea sa pe baze pesedisto-aldiste, nesinchisindu-se cîtuºi de puþin de afirmaþia lui Augustin Zegrean, fostul preºedinte al Curþii Constituþionale, cum cã peste 70 la sutã dintre legile noastre sînt proaste ºi trebuie schimbate.

Nenicilor penali, necalificaþi ºi cu obraz de toval, asta-i atribuþia voastrã ºi pentru asta sînteþi plãtiþi regeºte în comparaþie cu parlamentarii suedezi, cãrora li se pun la dispoziþie de cãtre stat doar garsoniere ºi nu au nici pe departe cheltuielile voastre de forfetare, nici maºini ºparlamentare, nici secretare ºi nici angajaþi în teritoriu. În schimb sînt controlaþi la centimã de cãtre alegãtorii lor!

Tot ce se poate ca unii dintre magistraþi sã dea dovadã de rea credinþã, lucru greu de dovedit atunci cînd obiectul muncii lor (legile fãcute de hoþi pentru hoþi) sînt aberante.

Dar sigur este, nevrednici ºparlamentari postdecembriºti, cã voi cam toþi aþi dat ºi continuaþi sã daþi dovadã atît de rea credinþã, cît ºi de crasã nepricepere!

ZIARUL NATIUNEA.RO

s-a strigat ºi ,,Jos Guvernul!”. O asemenea lozincã ar fi fost de tot hazul, deoarece pesediºtii, în frunte cu Liviu Dragnea, abia îºi dãrîmaserã propriul Cabinet. Avem acum, însã, un nou Executiv, condus, în premierã, de o doamnã inteligentã ºi utilã: Viorica Dãncilã ot Rio del Videle.

Au trecut ºi 15 ianuarie, ziua domnului spiritualitãþii româneºti, Mihai Eminescu, ºi 24 Ianuarie, ziua unirii Principatelor, dar ºi 26 ianuarie, cînd fostul conducãtor al þãrii, Nicolae Ceauºescu, ar fi împlinit 100 de ani. A fost ºi a trecut o revoluþie, ori loviturã de stat, ce-o fi fost, dar þara nu aratã deloc bine. Iar poporul strigã dupã dreptate, libertate ºi o viaþã mai bunã. Unii regretã epoca socialistã, ºi asta, dupã pãrerea mea, nu e bine.

Visãm la o nouã primãvarã. Nu pentru voi, cei care v-aþi îmbogãþit pe spinarea noastrã, ci pentru noi, cei mulþi, sãraci ºi obidiþi. Pentru Þarã.

GEORGE MILITARU

Tîlharii protesteazã-n cor cînd legea-i are în vizor

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 23 martie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei România îngenunchiatã de cãmãtari…

Cã sîntem vînduþi, cã ne-au amanetat pînã ºi aerul pe care îl respirãm, este un fapt! Unde s-au mai pomenit însã dobînzi de 4 000 sau 7 000 la sutã sau chiar mai mult?!… În ce colþ de Iad s-a mai întîmplat asemenea Înºelãtorie în masã, Tîlhãrie la drumul mare, Escrocherie plãsmuitã de ªarlatani, cu concursul larg al Bãncii Naþionale ºi al gãºtilor mafiote de partid?!… (Potlogarii nu au partid, la noi, ei scot numai panglici pe nas cînd ademenesc oamenii, aruncîndu-i în plasa cãmãtarilor!).

Dramele românilor ajunºi sclavi, aruncaþi pe drumuri de cãmãtari, sînt inimaginabile! Un guvernator etern, Mugur Isãrescu, îmbogãþit peste noapte, din munca sa cinstitã!…, a legiferat Tîlhãria, pentru cã Tîlhãrie este sã-þi iei consilieri la BNR, care sã-ºi deschidã propriile afaceri cãmãtãreºti, spoliind oamenii!, trecînd peste orice conflict de interese… (S-a autosesizat cineva?!…

Nimeni! Se doarme…). …Nu aº vrea sã mã cobor sub anumite limite, dar, în acelaºi timp, trebuie sã-i întreb pe unii, în modul cel mai deschis… Aþi uitat, Nesimþiþilor, de ce s-a pornit rãscoala de la 1907?… Luaþi manualele de istorie, deschideþi-le ºi citiþi din nou despre spolierea poporului român, despre lãcomia cãmãtarilor evrei (Atenþie! Nu sînt antisemit!), lãcomie care n-a mai putut fi suportatã… Aºa vreþi sã se ajungã ºi azi?

Nu v-aþi îmbuibat de ajuns, furîndu-i pe alþii? Nu aþi aruncat din casele lor, pe drumuri, destui români? Nu ºiau pus capãt zilelor, în faþa metodelor voastre mafiote, destui oameni? Opriþi-vã cît mai e timp! …Un senator liberal, Daniel Zamfir, a propus un proiect de lege privind plafonarea dobînzilor. Propunerea sa este un lucru normal, în concordanþã cu legile europene. Toate þãrile dezvoltate, Franþa, Marea Britanie etc., care au respect faþã de propriii cetãþeni, au prevãzute aceste legi. Numai la noi, Tîlhãria, Jecmãnirea românilor sînt consfinþite de guvernanþi ºi de structurile antinaþionale ale BNR! …În loc sã fie susþinut de PNL, senatorul Daniel Zamfir este boicotat chiar de ºeful sãu de partid, Ludovic Orban, aceastã figurã sinistrã a liberalilor! (Dacã mai

Fãrãdelegile companiilor de la Transporturi (4) Erori La Registrul Auto Român, Curtea de Conturi a constatat cã nu au fost calculate ºi virate integral la bugetul de stat vãrsãminte din profitul net al anului 2016, în cuantum de 4.977 mii lei, ca urmare a constituirii, în mod eronat, a unui provizion de 5.530 mii lei, ce reprezintã obligaþii fiscale plus accesorii, stabilite printr-un act administrativ fiscal, dar achitate pe parcursul anului 2016. Astfel, la finele anului 2016, prin majorarea cheltuielilor cu aceste provizioane s-a diminuat profitul ºi, implicit, vãrsãmîntul din profitul net al anului 2016 datorat bugetului de stat. În timpul controlului s-a corectat operaþiunea eronatã, s-au recalculat obligaþiile ºi s-a virat în contul bugetului de stat suma de 4.977 mii lei.

Prin punerea la dispoziþia Ministerului Transporturilor a unor autovehicule aparþinînd Regiei Autonome Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã ((AACR), s-a constatat plata nelegalã ºi nejustificatã a sumei de 51 mii lei, reprezentînd

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (88) Mai rãu ca pe tigri Cezar a colindat cu mult timp înaintea mea pîrnãile, de cînd era minor. Încã de atunci s-a ridicat, de mic i s-a dus vestea de bãtãuº. Fãcuse peste trei ani ºi el ªcoala de Corecþie. A intrat la 14 ani ºi opt luni ºi s-a eliberat la 18 ani. Ajunsese tot dupã o bãtaie, de-al dracu ce era, ºi toatã ºcoala a þinut-o numai în scandaluri, era cel mai recalcitrant puºti ce ajunsese vreodatã pe acolo. Aºa cã se învãþase de mic cu programul de la puºcãrie, de oricare ar fi fost vorba.

Cãci erau douã. Unul pentru cei care ieºeau la muncã, unde erau în special primarii ºi unii dintre recidiviºti. Dar

înainte aveam o cît de micã simpatie faþã de el, privindu-l ridiculizat de dl. Antonescu, rãmîn perplex astãzi, constatînd gravele abateri morale ale acestui Orban care a orbit de tot!… A propos, omul ºi-a mai luat un consilier, dar nu specialist în relaþii umane, ci… în culturism!).

Trebuie sã li se facã dreptate românilor!

1. Plafonarea, nu numai a dobînzile viitoarelor credite, dar ºi dobînzile creditelor luate anterior, iar toþi cei care au permis Jaful cetãþenilor români sã fie traºi la rãspundere!; 2. Românii jefuiþi – prin cîrdãºia Bãncii Naþionale! sã fie despãgubiþi, acordîndu-li-se chiar daune morale pentru Teroarea la care au fost supuºi; 3. Se vor confisca averile tuturor Mafioþilor care au închis ochii la dramele românilor, permiþînd Jaful, indiferent dacã averile respective sînt sau nu pe numele lor!

Pentru cã nu medalii de onoare meritã aceºti Infractori, ci supravegherea în celule de maximã securitate, spre binele propriei þãri!

GEORGE ALEXANDER

tul de a-ºi majora singuri lefurile, însã au rãmas restanþi la capitolul „pensii speciale“. Pe de altã parte, PSD ºi PNL, partidele cu cei mai mulþi primari din þarã, încearcã sã-i motiveze pe aleºii locali în perspectiva anului politic urmãtor, cînd sînt programate douã rînduri de alegeri: europarlamentare ºi prezidenþiale. Numai cã, în graba de a le face pe plac primarilor, parlamentarii au sfidat douã decizii ale CCR prin care pensiile speciale pentru aleºii locali au fost declarate neconstituþionale. Iar asta în contextul în care majoritatea PSD-ALDE din Parlament susþine cu insistenþã cã deciziile Curþii Constituþionale trebuie respectate.

Cioloº a pus o piedicã (1)

Toate partidele, cu excepþia USR, au scris, pe genunchi, o nouã lege care le oferã pensii speciale aleºilor locali, deºi CCR a respins un proiect legislativ identic. În loc de explicaþii, PSD a fugit de rãspundere, iar PNL s-a umplut de ridicol: iniþiatorul legi a greºit modul de calcul, astfel încît, dacã legea ar fi promulgatã în forma actualã, edilii ºi-ar putea cumpãra din pensia specialã cel mult un meniu al zilei la o cantinã de cartier. PSD, PNL, PMP ºi UDMR au venit cu un nou proiect de lege care prevede pensii speciale pentru primari, viceprimari, preºedinþi de Consilii Judeþene ºi secunzii lor, invocînd faptul cã „nivelul redus al pensiilor pentru limitã de vîrstã genereazã profunde inechitãþi între pensiile primite de aceºtia ºi pensiile primite de unii subordonaþi ai acestora“.

Pe de o parte, proiectul a fost iniþiat la presiunea liderilor din teritoriu, care sînt nemulþumiþi de faptul cã senatorii ºi deputaþii ºi-au dat singuri pensii speciale, însã au uitat de aleºii din þarã. Parlamentarii le-au oferit primarilor drep-

Sã dãm puþin timpul înapoi. În prima parte a anului 2016, majoritatea PSD din Parlament a adoptat un proiect de lege prin care le oferea primarilor, viceprimarilor, preºedinþilor ºi vicepreºedinþilor de Consilii Judeþene pensii nesimþite: un ales local cu trei mandate ar fi ajuns la o pensie specialã de peste 3.000 de lei, în timp ce un primar cu doar un sigur mandat ar fi depãºit 1.000 de lei.

La aceste sume s-ar fi adãugat ºi pensia normalã, calculatã, ca pentru orice persoanã, în baza contributivitãþii. În 2016, Guvernul Cioloº, tehnocrat, deci fãrã sã fie profund dependent de aleºii locali, a contestat legea PSD la CCR, iar magistraþii au declarat-o neconstituþionalã în douã rînduri. Proiectul iniþiat acum de PSD, PNL, PMP ºi UDMR este aproape identic cu cel iniþiat în urmã cu doi ani de PNL. Diferã doar modul de calcul al pensiilor speciale, care dezvãluie, de fapt, cã legea a fost scrisã în grabã, pe genunchi. „Calculul indemnizaþiei se acordã în limita a trei mandate ºi se calculeazã ca produs al numãrului de mandate cu 0,25 din salariul de bazã minim brut garantat în platã“, se aratã în proiectul actual, iniþiat de liberalul Corneliu Olar, fost primar. Salariul minim brut este 1.900 de lei. 0,25% din 1.900 înseamnã 4,75 lei (patru lei ºi 75 de bani!). O sumã ridicolã, dar aceasta este pensia specialã pe care un primar cu un singur mandate ar trebui sã o încaseze lunar conform proiectului scris de Olar. Un ales local cu trei mandate ar încasa în plus la pensie 14, 25 lei, cam cît un meniu al zilei la o cantinã de cartier. 1.425 de lei va fi pensia specialã pentru un primar cu cel puþin trei mandate dacã legea va intra în vigoare. (va urma) SEBASTIAN ZACHMANN

cheltuieli generate de folosinþa, în mod gratuit, atît a personalului, cît ºi a autovehiculelor pentru efectuarea serviciului de permanenþã auto. În perioada ianuarie-septembrie 2014, Regia a încasat de la administraþiile aeroportuare din România sume restante aferente anului 2013, reprezentînd tarife de securitate aeronauticã, în cuantum estimat la 343 mii lei.

La Societatea Comercialã Electrificare CFR SA, Curtea de Conturi a constatat cã în contul activelor fixe nu au fost evidenþiate, ca bunuri aparþinînd domeniului public al statului, investiþii în sumã de 129.976 mii lei, finalizate, recepþionate ºi date în folosinþã, avînd ca sursã de finanþare fonduri alocate de la bugetul de stat. Rezultatele inventarierii efectuate în anul 2016 nu au fost valorificate, astfel cã: nu a fost înregistrat în evidenþa contabilã a societãþii plusul de inventar în sumã de 233.405 mii lei, reprezentînd mijloace fixe reabilitate, mijloace fixe primite în transfer, clãdiri reabilitate, valoare cu care trebuia majorat soldul bunurilor aparþinînd domeniului public al statului; nu a fost actualizat „Contractul de închiriere a instalaþiilor de electrificare ale infrastructurii feroviare publice“, încheiat între societate ºi CNCF CFR SA în anul 2006, în funcþie de valoarea ce se impunea ajustatã cu ocazia inventarierii; la finele anului 2016, la Sucursala Constanþa nu au fost

scãzute din evidenþele tehnico-operative ºi contabile bunuri aparþinînd domeniului public al statului, reprezentînd mijloace fixe casate, mijloace fixe transferate, mijloace fixe trecute în privat, mijloace fixe trecute la public neinteroperabil, în valoare de 19.662 mii lei, bunuri închiriate de la CNCF CFR SA în baza „Contractului de închiriere a instalaþiilor de electrificare ale infrastructurii feroviare publice“, încheiat în anul 2006.

La Societatea Naþionalã Aeroportul Internaþional Timiºoara „Traian Vuia“ SA, au existat erori de evidenþiere a unor bunuri, servicii sau activitãþi, precum: gardul perimetral al aeroportului, pe care este instalat ºi funcþioneazã sistemul de supraveghere exterioarã, nu a fost evidenþiat în contabilitate, deoarece nu s-a clarificat provenienþa acestuia. În timpul controlului a fost numitã o comisie de specialitate ºi s-a procedat la evaluarea ºi înregistrarea bunului ca plus de inventar cu o valoare de 1.846 mii lei; în soldul contului „Decontãri din operaþii în curs de clarificare“ a fost menþinutã suma de 69 mii lei, ce reprezintã contravaloarea reparaþiei unei aeronave, fãrã a exista o analizã în acest sens ºi o aprobare a conducãtorului entitãþi etc.

Sfîrºit COSMIN PAM MATEI

de obicei doar cei cu pedepse mai mici, pentru fapte fãcute fãrã violenþã. Pe recidiviºtii înrãiþi îi bãga la producþia bugetarã, munceau pe interior, în ateliere. Se fãceau palmare, curele, genþi de damã, mãºti de sudurã. Toþi cei cu pedepsele de la 10 la 25 de ani lucrau la interior. Era boierie sã fi ajuns la muncã afarã, cã îþi mai clãteai ºi tu ochii, vedeai ºi lumea de pe stradã. Dar, mai ales, lucrai în aer liber, ceea ce era cel mai important. Cã în regimul ãsta penitenciar de pe vremea lui Ceauºescu cea mai mare problemã era lipsa aerului. Pe Rahova am stat la 74, camera de periculoºi, adicã cei care erau recalcitranþi, sãriserã la cadre, i-au desfigurat pe alþi deþinuþi prin somn, toþi nebunii. Aici te sufocai pur ºi simplu, respirai cu porþia.

Pe fiºa fiecãrui deþinut era trecut: „normal, periculos, f.p., f.f.p“. Cînd ne duceau la tribunale, o fãceau numai cu lanþuri la picioare, cã aveam pe fiºã „f.f.p.“, adicã foarte, foarte periculos, prin faptã. Aveau niºte manºoane tot de fier, þi le aºezau pe o nicovalã ºi îþi

puneau nituri. Lanþul avea vreo ºapte-opt zale din fier gros cît degetul mare de la mînã. Trebuia sã îþi pui cîrpe, ziare, ceva, cã altfel îþi lua carnea cu totul, te zdrelea pînã þi se vedea osul însîngerat cînd umblai.

O datã, cînd m-a vãzut sãraca mama la tribunal a leºinat, cã eu îmi legasem lanþul cu cureaua ºi îl þineam aºa, ca la urs, sã pot merge cît de cît. Zãngãneau lanþurile, lumea se uita speriatã cînd coboram din dube, cã nici tigrii ãia de la Circul de stat nu erau þinuþi aºa cum eram noi plimbaþi. Ãia stãteau ei în cuºcã, dar barem se puteau miºca, erau oricum mai liberi ca noi. Plus cã eram în permanenþã înconjuraþi de cel puþin 20 de miliþieni, aºa cã unde dracu’ sã fugi? (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Noile pensii speciale pentru primari pregãtite de PNL ºi PSD sfideazã CCR (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 23 martie 2018

ANTREPRENORIAT Autoritãþile române ascund de consumatori problemele descoperite la produsele de pe rafturi Jucãtorii de pe piaþã au profitat de lipsa unor standarde adoptate la nivel european ºi de pasivitatea unor instituþii de control pentru a plasa pe pieþele din România ºi din Estul Europei produse mai proaste calitativ. „Argumentul frecvent utilizat privind diferenþele de gust ale consumatorilor nu stau în picioare”, spun experþii.

Este oficial. Comisia Europeanã (CE) a lansat „Centrul de cunoºtinþe pentru creºterea calitãþii alimentelor ºi combaterea fraudei alimentare“. Mai exact, o reþea formatã din experþi europeni ºi independenþi, va oferi sprijin autoritãþilor naþionale, prin facilitarea accesului la informaþii ºi prin schimbul de date ºtiinþifice în domeniu.

Mãsurile au fost luate dupã scandalul dublului standard al produselor pe care diverºi producãtori le aruncã pe pieþele din estul ºi vestul Europei. Reamintim cã în ultimele luni în mai multe þãri printre care ºi România s-au efectuat controale oficiale din care a reieºit cã producãtorii aprovizioneazã pieþe diferite cu produse cu etichete identice, dar cu alte compoziþii, cantitãþi sau proprietãþi organoleptice diferite. „Noi am cerut înfiinþarea unui registru european unic al produselor în care sã figureze toate articolele aflate pe piaþã, cu tot cu caracteristicile lor. Astfel autoritãþile de control din toate þãrile membre au o referinþã la care se pot raporta. Iar la descoperirea unor diferenþe de calitate produsul ar trebui

Cum cheltuieºte statul banii pe firme-fantomã Un raport al Curþii de Conturi a scos la ivealã alte ilegalitãþi ale unor companii de stat. Bani cheltuiþi pe societãþi în alte þãri, salarii ºi indemnizaþii mari acordate pe simpatie unor angajaþi, cheltuieli de exploatare nejustificate. ªi asta, în timp ce politicienii dau din colþ în colþ cã nu mai sînt bani la buget ºi pun biruri asupra contribuabililor sãraci, dar bun-platnici.

Smart SA, companie care este controlatã de statul român, prin Transelectrica, a efectuat cheltuieli fãrã bazã legalã, în sumã de 215 mii lei, pentru înfiinþarea unei societãþi în Tanzania, pentru care nu s-a fãcut dovada cã este înregistratã ºi funcþioneazã în condiþiile legii.

Ilegalitãþi cu o societate din Tanzania În legãturã cu aceeaºi societate, firma a desfãºurat activitãþi neprevãzute în Statut, acordînd nelegal împrumuturi în sumã de 150 mii euro, respectiv de 383 mii de dolari, ºi nu au fost dispuse mãsuri de recuperare, cu toate cã termenul de restituire, de 12 luni, stabilit prin contract, a expirat, se aratã într-un raport al Curþii de Conturi. Societatea a înregistrat cheltuieli în sumã de 69 mii lei, care nu au legãturã cu obiectul de activitate ºi care nu sînt efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile, precum ºi cheltuieli de deplasare în Tanzania ºi Egipt, în sumã de 145 mii lei, fiind aprobatã ºi decontatã suma de 390 dolari/noapte, în cazul cheltuielilor cu cazarea, sumã mult mai mare decît cea prevãzutã în HG nr. 518/1995, de 100 dolari/noapte (plafon de cazare/noapte prevãzut pentru Tanzania ºi Egipt).

De altfel, Smart SA a fost acuzatã de acþionarul majoritar, Transelectrica, cã a înfiinþat ºi finanþat ilegal o societate în Tanzania, un parteneriat de tip joint-venture cu politicianul ºi afaceristul local Richard Atufigwege Kasesela. AGA Smart SA a aprobat în luna iulie 2015, la solicitarea conducerii executive a companiei, înfiinþarea unei societãþi mixte în Tanzania, limitînd în acelaºi timp la strictul necesar resursele alocate. În aceastã primã etapã, implicarea Smart SA în Tanzania a fost conceputã de acþionari ca o identificare a eventualelor oportunitãþi de business ºi de realizare a unui plan de afaceri fezabil.

AGA Smart nu a aprobat niciodatã nici un fel de investiþii în Tanzania, iar conducerea Smart SA nu a solicitat niciodatã AGA vreo aprobare în acest sens, toate informãrile ºi notele prezentate de cãtre CA al Smart SA referindu-se la participarea Smart SA (prin societatea mixtã), în asociere cu firme din Tanzania, la prestarea de lucrãri/servicii în legãturã cu infrastructura energeticã de pe teritoriul Tanzaniei. AGA Smart SA a decis limitarea la 20.000 euro a implicãrii financiare la Smart Tanzania Company. Totuºi, ceva s-a întîmplat. „În data de

ECONOMIE

obligatoriu scos de pe piaþã“, a explicat Sorin Mierlea, preºedintele InfoCons. Specialistul mai spune cã ºi pasivitatea autoritãþilor a dus la proliferarea acestui fenomen. „Instituþiile cu atribuþii de control în domeniu sînt pasive ºi nu fac publice rezultatele controalelor. România este printre puþinele þãri care nu comunicã public, cu subiect ºi predicat, cînd se descoperã o problemã cu un anumit produs. Sînt instituþii publice ca Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor sau Autoritatea Naþionalã Sanitarã Veterinarã ºi pentru Siguranþa Alimentelor care sînt în slujba cetãþeanului. Acesta trebuie informat.

Numai aºa se asigurã calitatea la raft. Practic, nerespectînd standardele unice adoptate, producãtorii se autoexclud de pe piaþã“, a conchis Sorin Mierlea.

Parlamentul European demonteazã argumentele producãtorilor Situaþia regãsitã în prezent pe piaþa europeanã este descrisã de un raport al Parlamentului European sub semnãtura raportoarei Olga Sehnalová. Conform documentului, atunci cînd sînt chestionate despre dublul standard companiile susþin cã au adaptat produsele pentru gusturile fiecãrei pieþe, dar argumentul nu stã în picioare în faþa experþilor. „Studiul a pus sub semnul întrebãrii ºi pertinenþa argumentului frecvent utilizat privind diferenþele de gust ºi preferinþele diferite faþã de preþ în þãri diferite, deoarece preþurile produselor în cauzã erau aproape identice, iar potrivit comisiei atestate pentru evaluarea senzorialã, caracteristicile gustative nu corespundeau pieþei pentru care se presupune cã produsele au fost adaptate“, se aratã în document. De exemplu, controlul european a stabilit cã în Cehia o treime din 24 de produse verificate erau diferite faþã de cele 8.10.2015, CA al Smart SA a decis, în mod nelegal, cu depãºirea atribuþiilor, acordarea unei susþineri financiare – capital de lucru, în valoare de 500.000 euro, cãtre Smart Tanzania Company. Mai mult, domnul Constantin Iacov (fostul director Smart SA) a semnat nelegal un contract de împrumut prin care Smart SA se obliga sã aloce Smart Tanzania Company suma de 500.000 euro pentru 12 luni, plus protocolul de cooperare între Smart SA ºi Smart Tanzania Company, prin care Smart SA ºi-a asumat obligaþia de a finanþa, prin acordarea unui contract de împrumut pentru susþinerea economico-financiarã a Smart Tanzania Company“, se spune în comunicatul Transelectrica. Reprezentanþii Transelectrica au spus cã acþionarii Smart SA nu au primit nicio informare privind cheltuielile Smart SA pentru înfiinþarea societãþii mixte.

Excepþie fac însã cheltuielile necesare pentru darea de datã certã, traducere, legalizare, supralegalizare de 3.981,64 lei, cu TVA (contract semnat de cãtre Smart SA cu SC Expert For You SRL); onorariul avocaþilor Dimoso and Company Advacates din Zanzibar (17.000 USD); cuantumul capitalului social minim al societãþii ce urma a fi înfiinþatã în Tanzania, 4.000 dolari. „În privinþa folosirii banilor acordaþi ca împrumut, nu avem informaþii cu privire la destinaþia acestora, cu excepþia obligaþiei Smart Tanzania Company Ltd, conform contractului de mandat al domnului Constantin Iacov, prin care Smart Tanzania s-a obligat sã plãteascã domnului Iacov 36.000 dolari în avans pînã pe 19.02.2016. Nu cunoaºtem dacã aceastã sumã a fost plãtitã“, spun reprezentanþii Translectrica. Proiectele din Tanzania au fost prezentate presei într-o luminã favorabilã exclusiv de cãtre Constantin Iacov, director general al Smart SA pînã în data de 11 februarie 2016. Reprezentanþii Transelectrica SA nu au primit pînã în prezent de la conducerea Smart SA materiale din care sã rezulte un plan detaliat de acþiune al societãþii Smart SA sau al celei mixte, o fundamentare a oportunitãþilor concrete de afaceri în care acestea se pot angaja imediat ori o analizã a fezabilitãþii proiectelor respective, informaþii strict necesare adoptãrii unor decizii de alocare a oricãror resurse suplimentare pentru implicarea Smart SA în realizarea unor proiecte concrete din Tanzania prin intermediul societãþii mixte.

Salarii ºi indemnizaþii sporite unor angajaþi Curtea de Conturi a mai descoperit la Smart SA cã nu au fost respectate prevederile legale privind acordarea unor drepturi de naturã salarialã în sumã de 206 mii lei, la care se adaugã obligaþiile entitãþii la bugetul consolidat al statului, în sumã totalã de 47 mii lei. Între 9.06.2015 ºi 31.01.2017, în baza deciziei directorului general, pentru ºase salariaþi (din care douã persoane angajate cu contracte individuale de muncã în cadrul sucursalelor Sibiu ºi Timiºoara), au fost întocmite acte adiþionale la contractul

POLITICÃ

din Germania. ªi diferenþele sînt notabile. De exemplu, unul dintre ingredientele principale ale unui produs comercializat în Republica Cehã era carne de pasãre separatã mecanic, însã acelaºi produs comercializat în Germania conþinea carne de porc. În România, nouã din cele 29 de probe analizate au prezentat diferenþe clare. Printre altele, din analizele efectuate de Institutului de Igienã ºi Sãnãtate Publicã Veterinarã a rezultat cã pentru parizerul de porc valoarea declaratã de cãtre producãtor pe etichetã era de 279 kcal/100 de grame, în schimb valoarea obþinutã în România se situa la 259,09 kcal/100 g, iar cea pentru Uniunea Europeanã la 274,32 kcal/100 g. Totodatã, în cazul bacon-ului cuburi, valoarea declaratã pe etichetã era de 233 kcal/100 g, în timp ce valoarea din România ajungea la 278,55 kcal/100 g, iar cea pentru UE la 192,14 kcal/100 g. Schemele au fost identificate Conform raportului redactat de Olga Sehnalová, practicile considerate incorecte merg în mai multe direcþii. În primul rînd, au fost identificaþi producãtori de alimente ºi bãuturi, dar ºi de detergenþi sau bunuri de igienã personalã care plaseazã pe diverse pieþe produse de calitãþi diferite, dar cu acelaºi ambalaj. Apoi, existã producãtori care „plaseazã produse de diferite greutãþi pe piaþã, dar cu acelaºi aspect ºi cu ambalaj similar sau cu diferenþe care nu pot fi distinse de consumator“, aratã documentul. În fine, mai sînt producãtorii care denatureazã în timp reþeta produselor. Concret, la lansarea pe piaþã, produsele au o calitate ºi în timp aceasta se modificã deliberat. „La lansare produsele au calitate superioarã (de exemplu o cantitate mai mare de carne). (…)

Clienþii adoptã produsul ºi, dupã o anumitã perioadã, se produce o «schimbare de reþetã» fãrã o schimbare evidentã a ambalajului produsului“, se aratã în document.

VALENTIN BOLOCAN individual de muncã (stabilind ca loc de muncã o direcþie neprevãzutã în Regulamentul de organizare ºi funcþionare al SC SMART SA) ºi s-au acordat salarii/sporuri aferente unor activitãþi a cãror desfãºurare nu a fost aprobatã ºi pentru care nu s-a fãcut dovada fiºei postului. Au fost acordate nelegal drepturi de naturã salarialã, în sumã de 139 mii lei, directorului general ºi membrilor neexecutivi ai CA, reprezentînd: indemnizaþii pentru directorul general peste nivelul celei legale prevãzute pentru membrii executivi; indemnizaþii lunare, acordate membrilor neexecutivi ai CA al societãþii (cinci membri), peste nivelul celei legale; indemnizaþie acordatã directorului general adjunct pentru calitatea de membru în CA; remuneraþii acordate secretarului CA ºi al AGA, ca urmare a majorãrii, în mod nelegal, a salariului lunar al directorului general (secretarul CA ºi al AGA avînd dreptul la 10% din remuneraþia lunarã a directorului general).

Cheltuieli de exploatare nejustificate Au fost majorate nejustificat cheltuielile de exploatare cu suma estimatã de 521 mii lei, reprezentînd comisioane ºi onorarii pentru servicii de consultanþã în domeniul imobiliar neprestate (174 mii lei), precum ºi chirii (347 mii lei) pentru spaþii angajate peste nivelul aprobat de CA. Au fost utilizate ineficient fondurile bãneºti în sumã de 10.596 mii lei, prin achiziþia de bunuri la preþuri supraevaluate, astfel: 8.412 mii lei, prin achiziþia de produse (întrerupãtoare) la preþuri mai mari decît cele existente pe piaþã (în unele cazuri, de peste 3,5 ori mai mari faþã de preþul de achiziþie plãtit furnizorului de la care au fost achiziþionate) ºi fãrã a calcula ºi încasa, de la furnizor, penalitãþi de întîrziere în valoare estimatã la 173 mii lei; 2.031 mii lei, prin: achiziþia de echipamente de natura mijloacelor fixe (truse portabile, echipamente de mãsurare ºi control), la preþuri supraevaluate, în unele cazuri de peste 2,3 ori mai mari faþã de preþul de achiziþie plãtit furnizorului; achiziþia de echipamente identice, în aceleaºi condiþii, de la acelaºi furnizor, la preþuri diferite (în unele cazuri, cu 40% mai mari); nerespectarea clauzelor contractuale de cãtre furnizor, pentru care nu au fost calculate ºi solicitate penalitãþi de întîrziere în sumã estimatã de 50 mii lei etc. S-au mai efectuat plãþi în sumã de 53 mii lei pentru cheltuieli fãrã bazã legalã, prin înregistrarea pe cheltuieli de protocol a unor cheltuieli (cu achiziþia de vinuri, cosmetice, set cadouri) efectuate în alte scopuri decît cele aferente realizãrii obiectului de activitate prevãzut în Statut.

Societatea nu a luat mãsurile legale pentru recuperarea contravalorii unor bunuri în valoare de 17 mii lei, evidenþiate în gestiunea unor persoane care nu mai sînt salariaþii societãþii ºi care n-au fost predate la plecarea lor din entitate. Acþionarii SMART sînt Transelectrica (70%) ºi statul român prin Ministerul Economiei, Comerþului ºi Relaþiilor cu Mediul de Afaceri (30%).

COSMIN PAM MATEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 23 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Marea Britanie suspendã toate contactele bilaterale la nivel înalt cu Rusia Premierul britanic Theresa May a anunþat, în cadrul mãsurilor de rãspuns faþã de otrãvirea fostului spion rus Sergei Skripal ºi a fiicei sale pe teritoriul Marii Britanii, cã Londra suspendã toate contactele bilaterale la nivel înalt cu Rusia. În plus, 23 de diplomaþi ruºi vor fi expulzaþi.

Theresa May a anunþat o serie de mãsuri de represalii împotriva Rusiei, dupã ce Moscova a refuzat sã explice cum un agent neurotoxic rusesc a fost folosit împotriva unui fost dublu agent rus, fostul colonel GRU Serghei Skripal, la Salisbury ºi a fiicei sale Iulia pe teritorul Marii Britanii. Printre acestea, expulzarea a 23 de diplomaþi ruºi, prezentaþi ca „ofiþeri de informaþii nedeclaraþi” ºi îngheþarea oricãror contacte bilaterale cu Rusia. Premierul britanic nu a exclus expulzarea ºi altor diplomaþi în viitor.

Diplomaþii ruºi au la dispoziþie o sãptãmînã pentru a pãrãsi teritoriul Regatului Unit. Este vorba de cel mai mare numãr de diplomaþi ruºi expulzaþi de Marea Britanie în ultimele trei decenii. Numãrul diplomaþilor ruºi acreditaþi în Marea Britanie era pînã acum de 59. Ambasada Rusiei la Londra a condamnat, miercuri, decizia Marii Britanii de a expulza 23 de diplomaþi ruºi pe motiv cã Moscova este „vinovatã“ de otrãvirea fostului agent dublu rus Serghei Skripal la Salisbury, estimînd cã mãsura pãrþii britanice constituie un „act ostil“ care este „total inacceptabil, nejustificat ºi obtuz“. „Întreaga responsabilitate pentru deteriorarea relaþiilor dintre Rusia ºi Regatul Unit îi revine actualei conduceri politice britanice“, a menþionat ambasada rusã la Londra într-o declaraþie. Ministerul de Externe britanic l-a convocat pe ambasadorul rus Aleksandr Iakoveno pentru a-l informa cã 23 de diplomaþi ruºi sînt declaraþi persona non grata, menþioneazã declaraþia citatã. Rusia a avertizat cã nu va ezita sã rãspundã dacã Londra va expulza diplomaþii ruºi. Purtãtorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat cã Rusia nu are nici o legãturã cu otrãvirea fostului spion Serghei Skripal ºi cã nu se teme de riscul izolãrii internaþionale în urma acuzaþiilor formulate de Marea Britanie.

Londra îºi avertizeazã cetãþenii care vor sã se ducã în Rusia cu privire la riscul unor reacþii ostile „antibritanice” Ministerul britanic de Externe i-a avertizat miercuri pe britanici care vor sã se ducã în Rusia cu privire la riscul unor reacþii ostile, în urma unei intensificãri a ten-

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (6) America zgîndãrã, Rusia se zbîrleºte (1) Pentru a nu induce impresia cã pledãm pro domo, forþînd, la temã – un parti pris, iatã ce scria fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, referindu-se la mobilul ºi motivarea intervenþiilor militare ale Americii în diferite zone de pe glob: „Statele Unite au fost unul dintre cei mai zgomotoºi critici ai internaþionalismului subversiv practicat de Uniunea Sovieticã. Cu toate acestea, nu au acceptat niciodatã pe deplin sã aplice la propriul lor comportament principiul neamestecului. Este adevãrat, la începutul existenþei republicii, Pãrinþii Fondatori au dovedit cã înþelegeau ºi respectau principiile echilibrului european. Înclinîndu-se, cînd de partea Angliei, cînd de cea a Franþei, în general plasîndu-se în opoziþie cu tabãra care pãrea în ascensiune, dar fãrã a se angaja pe deplin în vreo parte, ei puneau în aplicare preceptul lui Alexander Hamilton: «cele mai reci calcule de interese» le impuneau americanilor sã-ºi moduleze sprijinul pentru puterile europene fãrã a se lega de nimeni”.

Lãsînd la o parte aceste aprecieri, expuse în urmã cu 17 ani, astãzi constatãm, tot mai pregnant, influenþa pragmatismului în manifestarea Statelor Unite pe plan mondial. Strategia militarã a Pentagonului identificã, în mod real, ca inamici Rusia ºi China, incluzînd în acest capitol Iranul ºi Coreea de Nord. În virtutea acestui comandament, alocînd un buget uriaº la apãrare, de ºapte sute de miliarde de dolari, SUA forþeazã orice precept al jurisdicþiei internaþionale, speculînd ºi unele lacune în domeniu, pentru a organiza ºi executa multe experimente militare, în special în afara teritoriului naþional (cele mai multe ºi mai ample, cuprinse in cadrul NATO, în zonele centrale ºi est–europene ).

Viktor Orban, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni: A venit din nou vremea cînd trebuie sã ne apãrãm împreunã libertatea ºi cultura milenarã

siunilor între cele douã þãri, dupã otrãvirea unui fost agent dublu rus în Anglia, relateazã AFP. „Din cauza tensiunilor politice sporite între Regatul Unit ºi Rusia, trebuie sã fiþi conºtienþi de posibilitatea unor sentimente antibritanice ºi hãrþuire în acest moment”, scrie ministerul, care ºi-a schimbat miercuri sfaturile de cãlãtorie pe site. „Sînteþi sfãtuiþi sã rãmîneþi vigilenþi, sã evitaþi orice manifestaþie ºi sã evitaþi sã comentaþi în mod public ultimele evoluþii politice”, recomandã Foreign Office. ONU ºi NATO, sesizate La cererea Regatului Unit, organul executiv al ONU va fi „informat” de otrãvirea fostului spion rus Serghei Skripal, pe 4 martie, în oraºul Salisbury. O reuniune de urgenþã a Consiliului de Securitate privind otrãvirea fostului spion rus Serghei Skripal în Marea Britanie va avea loc, a declarat preºedinþia olandezã în exerciþiu a celui mai înalt organism al ONU. Guvernul britanic a informat ºi Consiliul Nord-Atlantic în privinþa otrãvirii fostului spion rus Serghei Skripal în oraºul englez Salisbury, potrivit unui comunicat al NATO. „Marea Britanie a confirmat folosirea unui agent neurotoxic de nivel militar, de tipul celui dezvoltat de Rusia, ºi a informat aliaþii cã este foarte probabil ca Rusia sã fie responsabilã. Marea Britanie a mai confirmat cã a fost un atac nesãbuit asupra Marii Britanii, care a pus în pericol vieþile unor civili nevinovaþi. Aliaþii ºi-au exprimat profunda îngrijorare faþã de prima folosire a unui agent neurotoxic pe teritoriul Alianþei de la întemeierea NATO. Aliaþii ºi-au exprimat solidaritatea cu Marea Britanie, ºiau oferit sprijinul pentru desfãºurarea investigaþiei ºi au cerut Rusiei sã rãspundã la întrebãrile Marii Britanii, inclusiv sã ofere informaþii complete despre programul Novichok, privind dezvoltarea unor agenþi neurotoxici, cãtre Organizaþia pentru Interzicerea Armelor Chimice.

Aliaþii au convenit cã atacul a reprezentat o încãlcare clarã a normelor ºi acordurilor internaþionale”, se aratã în comunicatul Alianþei Nord-Atlantice. NATO a reiterat faptul cã este nepermisã dezvoltarea, folosirea ºi transferarea armelor chimice, în baza Convenþiei privind Armele Chimice, semnatã în 1997. Liderii Uniunii Europene vor discuta sãptãmîna viitoare despre otrãvirea fostului agent dublu rus Serghei Skripal în Marea Britanie, a declarat preºedintele Consiliului European, Donald Tusk, aflat într-o vizitã oficialã în Finlanda, relateazã Reuters. „Îmi exprim solidaritatea deplinã cu premierul britanic Theresa May în faþa acestui atac brutal, inspirat, cel mai probabil, de Moscova“, a declarat Donald Tusk într-o conferinþã de presã la Helsinki, precum ºi într-o postare pe contul sãu de Twitter. „Sînt gata sã includ aceastã problemã pe agenda summitului Consiliului European de sãptãmîna viitoare“, a adãugat el.

VIORICA MARIN

Premierul ungar Viktor Orbán le-a adresat o scrisoare maghiarilor, cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, în care a subliniat necesitatea solidaritãþii ºi a apãrãrii libertãþii ºi a culturii maghiare milenare. „Astãzi a venit din nou vremea cînd trebuie sã ne apãrãm împreunã libertatea ºi cultura milenarã, deoarece noi, maghiarii, nici astãzi nu ne dorim altceva decît sã putem sãrbãtori împreunã eroii ºi sã clãdim o lume în care putem folosi limba noastrã în mod liber ºi putem spune cu mîndrie cã, aidoma strãmoºilor noºtri, ºi noi vrem sã trãim în Bazinul Carpatic sub semnul tricolorului care simbolizeazã forþã, fidelitate ºi speranþã în viitor”, afirmã Orban. El a rememorat evenimentele din 15 martie 1848, despre care afirmã cã vesteau solidaritatea naþiunii maghiare ºi dorinþa ei de libertate. „Acele clipe, care nici dupã secole nu-ºi pierd din perfecþiunea ºi claritatea lor, reprezintã fenomene luminoase rare pe cerul istoriei. În ziua de 15 martie 1848 toate simbolurile – începînd cu prima cocardã, continuînd cu poezia intitulatã Cîntul naþiunii (Nemzeti dal), scrisã de poetul Petõfi Sándor ºi încheind cu cele Douãsprezece puncte prin care tineretul revoluþionar ºi-a exprimat revendicãrile – vesteau solidaritatea naþiunii maghiare ºi dorinþa ei de libertate. Iar de atunci, strãlucirea acestei zile ne marcheazã viaþa, precum a luminat ºi cele mai sumbre decenii în care pãrþile naþiunii erau despãrþite ºi sufereau sub diferite dictaturi”, a spus Viktor Orbán. Potrivit premierului ungar, aceastã zi a oferit speranþã maghiarilor atunci cînd au pãstrat, în aºteptarea unei noi primãveri, drapelele naþionale roºu-alb-verde în pivniþe, poduri, sub fîn sau printre mormane de cãrãmizi ºi au demonstrat cã nu existã imposibilul, dacã sînt solidari ºi luptã umãr la umãr pentru obiectivele comune. „Daþi-mi voie sã vã salut respectuos pe Dumneavostrã cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la declanºarea Revoluþiei începute în 1848 ºi sã vã urez ca versurile „Trãiascã libertatea maghiarã!

Trãiascã patria!” sã rãsune încã timp de sute de ani de la Berehove la Novi Sad ºi de la Dunajska Streda la Miercurea Ciuc”, spune Viktor Orbán în mesajul sãu.

NEWS.RO

Constatînd astfel de manifestãri din partea SUA, majoritatea proiectate ºi realizate în cadranul generos, numit NATO, analiºtii politici ºi cei militari admit cã, poate, cea mai dramaticã transformare a conceperii relaþiilor internaþionale contemporane a fost acceptarea generalã a propunerii ca anumite principii universale sã fie aplicate în mod limitat, fie de cãtre Naþiunile Unite, fie, în situaþii percepute ca extreme, de un grup de state, situaþii ce au creat cale liberã unor intervenþii militare, în avangarda acestora poziþionîndu-se Statele Unite ale Americii.

Coroborate cu anumite declaraþii belicoase din partea unor oameni de stat americani sau ai unor reprezentanþi ai Pentagonului, aceste acþiuni pot influenþa negativ relaþiile cu Rusia,contribuind la apariþia unei noi formule a Rãzboiului Rece. Iatã cîteva repere din acest amalgam de factori ºi acþiuni, care vin sã demonstreze temerile expuse mai sus: * dislocarea a 5.000 de militari americani, însoþiþi de tehnicã grea, în cîteva þãri din flancul estic al Alianþei, printre care ºi România; * acordarea unui ajutor Ucrainei, în valoare de 300 milioane dolari, ºi 50 de milioane convertiþi în arme letale; * alocarea a 70 de miliarde dolari pentru construcþia ºi intrarea în dotarea aviaþiei militare a unui nou avion de vînãtoare ºi a unui bombardier; * recrutarea, numai într-un an, pentru Forþele Terestre, a circa 60.000 de tineri americani; * multiplicarea scutului terestru antirachetã, precum cel de la Deveselu, cu patru nave echipate cu rachete; * formarea Trilateralei România – Polonia – Turcia, pentru coordonarea securitãþii în regiune; * desfãºurarea de manevre militare puternice în apele maritime, limitrofe statului rus; * instalarea de sisteme globale antirachetã, în þãri precum: Danemarca (insula Groenlanda), Marea Britanie, Norvegia, Turcia, Spania... În acest timp, oficialii Alianþei produc emoþii generale, inducînd în conºtiinþa statelor europene sperietoarea cu fantoma rãzboinicã a Rusiei. „Rusia încearcã sã-ºi restabileascã sfera de influenþã în apropierea frontierelor sale ºi acest lucru este inacceptabil”, a declarat, la

Washington, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o întîlnire cu experþi, în cadrul Consiliului Atlantic. Plecînd de la aceste considerente, Stoltenberg a subliniat importanþa consolidãrii flancului estic al NATO; „Asta înseamnã cã pe teritoriul european vor fi mai multe trupe ºi arme americane”. Ca ecou internaþional la aceste lamentãri, reacþionînd la strigãtul de alarmã al „ºefului”, statele din Europa Centralã ºi de Est ºi-au majorat bugetele proprii de apãrare cu 13%, aºezînd încã o piatrã la temelia noii construcþii a Rãzboiului Rece, concomitent cu diminuarea bugetelor pentru nevoile sociale ale popoarelor acestora.

Deºi, teoretic, am putea sta bine, privind prin prisma unor documente bilaterale, parafate între Rusia ºi NATO, culminînd cu Actul fondator asupra relaþiilor mutuale, cooperãrii ºi securitãþii între NATO ºi Federaþia Rusã, semnat la Paris, la 27 mai 1997, starea de fapt este tensionatã, putînd deveni, de la o scînteie, explozivã. Pentru cã Rusia reacþioneazã. Recent, Federaþia Rusã a dat publicitãþii o doctrinã militarã revizuitã, în care, Alianþa NordAtlanticã este consideratã o ameninþare la adresa securitãþii Rusiei, reflectînd, astfel, relaþiile deteriorate dintre Moscova ºi Occident.

Noua doctrinã, aprobatã de Preºedintele Putin, reclamã întãrirea capacitãþilor defensive ale NATO în apropierea graniþelor Rusiei ºi mãsurile luate de aceastã organizaþie pentru implementarea unui sistem de apãrare antirachetã în Europa Centralã ºi de Est, Moscova fiind preocupatã de instalarea acestui sistem terestru în România, în 2015, ºi în Polonia, pînã în anul 2018. Îngrijorarea Rusiei vine ºi în contextul protestului Kremlinului în privinþa deciziei Alianþei de a disloca trupe în statele membre, de la propria-i graniþã. O altã motivaþie care a determinat revizuirea doctrinei militare ruse a fost ºi decizia recentã, a Ucrainei, de a renunþa la statutul de stat nealiniat, în vederea unei posibile aderãri la NATO. (va urma) GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 23 martie 2018

Universalitatea bunelor maniere (50) Cafeaua Odatã terminatã o masã neoficialã sau una de afaceri, vine momentul cafelei, care este obligatoriu. Cafeaua se bea dupã mîncare, ca încheiere finalã a mesei, la fel ca ºi lichiorurile ºi bãuturile alcoolice. Bãutul unei cafele dupã masã, transformat în obicei, are la bazã un motiv oarecum contradictoriu. Cafeaua, fiind compusã parþial din cofeinã, este o bãuturã stimulatoare, care anuleazã senzaþia de somnolenþã pe care o provoacã o masã copioasã. Pe de altã parte, bãutul cafelei este asociat cu o stare de relaxare, de asemenea specificã momentelor de dupã masã.

Cel mai adesea se bea simplã, cu puþin lapte sau cu o cantitate considerabilã de lapte, aceasta din urmã fiind cunoscutã cu numele de cafea cu lapte. Dar existã o infinitate de feluri de a prepara cafeaua, precum espresso, decofeinizatã, cu friºcã, în stil american, cappuccino, cafea turceascã, greceascã etc. Fiecare comesean o va bea aºa cum va dori, atîta timp cît specialitatea pe care o cere face parte din oferta restaurantului sau a locului unde ne aflãm.

Cafeaua nu trebuie servitã la masã înainte de a se fi strîns tacîmurile tuturor comesenilor. Adicã, nu este suficient faptul cã toþi invitaþii au terminat de mîncat, ci trebuie sã se aºtepte ca masa sã fie strînsã în întregime. Întrun loc public, cafeaua se va bea la aceeaºi masã unde s-a mîncat. Acest obicei este diferit dacã este vorba de o casã particularã, unde amfitrionul vã poate invita în altã încãpere pentru a o bea.

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (8) Masacrul de la Nanjing (4) Generalul Matsui a ajuns în oraº la 17 decembrie, pretinzînd cã nu ºtia ce se întîmplase pînã în acel moment. Într-o declaraþie fãcutã presei, el a spus: „Mã gîndesc cu profundã emoþie, cu compãtimire la cei un milion de oameni nevinovaþi”. De asemenea, a declarat pentru „The New York Times“: „În prezent, armata japonezã este, probabil, cea mai indisciplinatã din lume”. În timpul unor ceremonii funerare ale japonezilor uciºi, Matsui i-a mustrat public pe 300 dintre ofiþerii sãi. Un corespondent de rãzboi japonez spunea: „Niciodatã un superior nu ºi-a mai certat ofiþerii cu atîta asprime”. Cu toate acestea, în douã zile, el s-a mutat în cartierul general al prinþului Asaka, aflat lîngã oraº, ºi a pãrut incapabil sã opreascã atrocitãþile. În 1948, Matsui a fost spînzurat pentru crime împotriva umanitãþii. El îi mãrturisise confesorului sãu budist cã, atunci cînd i-a comunicat lui Asaka faptul cã

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (61) Duminicã, 18 februarie 2001 (2) Preotul Bisericii e ca un pãstor, cum e ciobanul cu oile pe cîmp. Pãstorul e mereu între oiþele sale ºi împreunã cresc ºi vieþuiesc. Dumnezeu e pastorul întregii lumi ºi îndrumãtor pentru fiecare în parte.

A face Voia Sa, dupã marea ºi multa milã a Sa, înseamnã cã tu, ca om, fiinþã cu raþiune ºi judecatã, sã devii luminat, om drept pe Calea Adevãrului.

Sîntem atît de mici faþã de Dumnezeu Care-le pe toate le-a fãcut ºi le-a orînduit perfect. Facem, creem ºi noi frumuseþi ºi minuni, dar pe ce duratã? E veºnic ce facem?

Nu! Numai Dumnezeu a creat durabilitatea, viaþa ºi veºnicia!

Nu existã singurãtate, ne spune Mîntuitorul. Eu sînt cu voi. Iar cine se simte singur M-a pierdut ºi trebuie sã Mã caute din nou, sã nu renunþe, pentru cã Eu sînt cu el mereu, dar el, omul, nu e cu Mine, ºi de aceea se simte singur ºi slab. „Eu sînt Viaþa, Calea ºi Adevãrul!”

P.S. 1 Mama poetului meu adorat, Nichita Stãnescu, a împlinit, pe 16 februarie, 92 de ani.

P.S. 2 L-am visat pe Mîntuitorul Isus Christos!

În oricare dintre aceste douã situaþii, corect este ca numãrul ceºtilor sã coincidã cu cel al comesenilor ºi sã se aducã la masã acelaºi numãr de linguriþe, zaharniþa, un vas cu lapte cald ºi altul cu lapte de temperatura camerei. Dupã aceea, personalul de serviciu va trece pe la fiecare invitat cu cafeaua proaspãt fãcutã, dîndu-se, astfel, posibilitatea de a se alege felul de lapte sau de a indica, dupã preferinþã, cafeaua decofeinizatã, simplã etc. Restaurantele care nu sînt specializate în prepararea cafelei nu au obligaþia de a dispune de toate tipurile de cafea pe care le-am menþionat. În orice caz, dacã sînteþi un împãtimit al cafelei irlandeze, de exemplu, nu ezitaþi sã o cereþi, este posibil sã v-o poatã prepara. Persoanele care nu sînt obiºnuite sã bea cafea sau cãrora pur ºi simplu ea nu le place, pot sã cearã o infuzie, cum ar fi ceaiul negru sau ceaiul de muºeþel. Împreunã cu cafeaua se servesc dulciuri, fursecuri, prãjituri etc., care, în mod normal, sînt prevãzute în meniu ºi care nu au nici o legãturã cu ceea ce s-a mîncat înainte la desert. Dacã meniul include acest tip de dulciuri, se vor servi în porþii, pe o tavã, chiar dacã meseanul nu le cere, ºi va depinde de fiecare dacã le gustã sau nu.

Imediat dupã ce se serveºte cafeaua, vine momentul lichiorurilor, al bãuturilor tari, al þigãrilor. O masã bunã se va încheia cu savurarea unei bãuturi, cum ar fi un coniac, un anason, o afinatã etc. Acesta este momentul cînd fumãtorii îºi aprind un trabuc, care, de asemenea, va fi inclus în meniu.

Este posibil ca unul dintre comeseni, la sfîrºitul mesei, în loc sã bea o ceaºcã de cafea, sã doreascã o infuzie. Ceai negru, de tei, de muºeþel etc., alegerea va depinde de gustul consumatorului. Printre posibilele infuzii, se evidenþiazã ceaiul negru. Ceaiul este un arbust ce provine din Orientul Îndepãrtat. Despre originile ceaiului existã o întreagã legendã. Chinezii atribuie invenþia acestei bãu-

turi atotºtiutorului Chi-Nung, care a descoperit planta în anul 2700 î.Chr. Cu toate acestea, legenda leagã descoperirea ceaiului de India.

Biblia chinezã din Secolul al III-lea î.Chr. explicã faptul cã ritualul stabileºte sã se bea ºapte ceºcuþe de infuzie: prima trebuie sã fie pentru ca gustul sã ajungã în gurã ºi în gît; a doua, pentru a uºura singurãtatea; a treia, pentru a aprinde sentimentul bucuriei; a patra este un elixir pentru tristeþe; a cincea este cea care purificã corpul; a ºasea îl transformã pe cel care o bea într-un geniu nemuritor; a ºaptea, ºi ultima, îl învaþã pe cel care o bea senzaþia de a zbura. Indiferent de legende, nu existã nici o îndoialã cã primii care au transformat ceaiul într-un obicei au fost chinezii.

Este important de ºtiut, de asemenea, cã englezii au procurat planta de ceai în expediþiile lor din China ºi au transformat-o într-un simbol al claselor sociale distinse.

Zilnic, la aceeaºi orã, de regulã, cinci dupã-amiaza, aristocraþii englezi se aºezau la masã pentru a se bucura de „ora ceaiului”. Ca un detaliu interesant putem sã amintim cã termenul spaniol te (ceai) ºi cel anglo-saxon tee provin din cuvinte chinezeºti diferite.

Pregãtirea specialã a ceaiului este responsabilã pentru faptul cã naturala culoare verde a frunzelor este transformatã într-un maro roºiatic, care devine mai închis la culoare în funcþie de timpul de fermentare; influenþeazã, de asemenea, ºi procesul de prãjire, care îi atribuie infuziei aroma ºi gustul de fructe, de malþ sau de flori. Planta de ceai are în compoziþie un procent de cofeinã, care înseamnã, cu aproximaþie, cam trei la sutã din frunzele uscate; un procent minim, în jur de unu la sutã, de teobrominã ºi, al treilea procent, chiar mai mic, de teofilinã.

Pe lîngã legende, mai mult sau mai puþin fidele realitãþii, adevãrul este cã ritualul ceaiului a supravieþuit generaþiilor ºi continuã sã fie un obicei bine încetãþenit în þãrile lumii. Sã descoperim cum se serveºte. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

era indignat de ceea ce se întîmplase la Nanjing, prinþul a rîs, dar el nu a menþionat acest lucru la proces. Cînd a avut loc masacrul, se spune cã ofiþeri japonezi aflaþi în alte pãrþi ar fi plîns de ruºine, dar mulþi japonezi au susþinut cu tãrie în continuare cã nu a avut loc nici un masacru ºi cã toate victimele erau din rîndurile personalului militar. Printre aceºtia se numãra ºi Asaka, ce susþinea cã nu primise nici o plîngere cu privire la comportamentul trupelor sale. Conform tratatului semnat de generalul Douglas MacArthur ºi împãratul Hirohito la sfîrºitul rãzboiului, toþi membrii familiei regale erau feriþi de urmãrirea în justiþie pentru crimele de rãzboi.

Deºi japonezii au dovedit prea puþin cã s-ar cãi pentru atrocitãþile comise la Najing, ei ºtiau sã recunoascã un dezastru în materie de relaþii publice. Pe cînd lumea întreagã vuia de indignare, japonezii sperau sã atenueze apetenþa soldaþilor pentru violuri înfiinþînd un sistem de bordeluri militare în care femeile din þãrile cucerite aveau sã fie silite sã lucreze ca sclave sexuale, sau „femei consolatoare”, cum le numeau cu delicateþe rãpitorii lor. Primul a fost inaugurat în 1938 chiar la Nanjing, iar pînã la sfîrºitul rãzboiului, mii de femei din Coreea, China, Taiwan, Filipine ºi Indonezia fuseserã forþate sã lucreze în aceste bordeluri. Cînd scandalul a ieºit la ivealã, japonezii au pretins cã bordelurile fuseserã administrate de întreprinzã-

tori privaþi, dar documentele oficiale au demonstrat cã ele fuseserã înfiinþate de autoritãþi. Multe femei s-au sinucis, iar dupã rãzboi, multe supravieþuitoare erau prea ruºinate pentru a rupe tãcerea.

Faptul cã japonezii au negat masacrul ºi violurile petrecute la Nanjing ar fi fost întîmpinat cu mai puþin scepticism dacã soldaþii lor s-ar fi comportat mai frumos prin alte pãrþi. Din nefericire, nu au fãcut-o. Dupã ce au cucerit Singapore, au ucis 60 de surori medicale australiene ºi au decapitat 5.000 de civili chinezi. În Java, mii de olandezi au murit în lagãrele lor de concentrare.

16.000 de prizonieri din rîndurile Aliaþilor au fost puºi sã munceascã pînã cînd au murit la calea feratã ce unea Birmania ºi Thailanda. Cînd un vas comercial britanic s-a scufundat în Oceanul Indian, echipajul cruciºãtorului greu japonez Tome i-a salvat pe 69 dintre ei, apoi le-a tãiat beregatele pe rînd ºi i-a aruncat înapoi în mare. Iar japonezii pãreau sã fie mîndri de brutalitatea lor. În Manciuria ocupatã, au silit copiii din ºcoli sã priveascã buletine de ºtiri care prezentau filmãri cu oameni spintecaþi în douã sau prizonieri sfîrtecaþi în bucãþi de cîini, în timp ce camera se apropia ºi stãruia îndelung asupra ochilor îngroziþi ai victimelor. (va urma) JOHN WITHINGTON

Joi, 22 februarie 2001 – noaptea

Slavã lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-a dat pînã acum: viaþã, creºtere, maturizare ºi minte întreagã, tot ce înseamnã persoana mea, ocrotitã de cei din jurul meu pe acest pãmînt. Iubirea unei cãsnicii se întreþine cu ordine în toate, cu aºezare la locul potrivit a perechii în cauzã.

Pentru cã nu poþi da naºtere copiilor, fãrã sã fii mai întîi pregãtit, avînd condiþiile necesare de a da viaþã ºi a te responsabiliza cu trup ºi suflet.

A avea dreptul (!) înseamnã a produce! Eu, deocamdatã, nu produc nimic. Biblia ne vorbeºte de limite ºi mãsurã în toate. Nu le am. Sînt slabã, port slãbiciunile „vrutului” meu fãrã a avea merite. Mi-am fãcut-o cu mîna mea. Am renunþat sã mã mai duc sã-mi susþin licenþa, cu tema „Violul”, notatã cu nota 10, ºi cu un referat excelent, fãcut de profesorul meu C. Enãchescu. Nu mã puteam ridica pe verticalã, nu mi-am putut învinge inconfortul pentru a birui. Ce a fost? Drumul început cu eforturi, parcurs cu griji, emoþii ºi cheltuieli financiare din partea a lor mei, l-am ratat. Sînt mereu aproape de Dumnezeu. Sînt în stare, zi ºi noapte, în fiecare clipã a vieþii, sã stau doar în lãcaºul sfînt, fãrã întrerupere. Îl iubesc pe Dumnezeu, cu credinþã sincerã ºi, totuºi, nu sînt ce vreau sã fiu ºi nu mi se îndeplineºte nici o dorinþã.

Doamne, recupereazã-mã ºi nu mã pãrãsi! Doar Tu mi-ai mai rãmas, singura bucurie a mea. Facã-se Voia Ta! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Ritualul ceaiului

Bãrbaþii rãmîn pînã la adînci bãtrîneþi copii notorii! Ei simt nevoia de a fi mereu atraºi de ceva nou ºi frumos, sã le facã plãcere, sã se simtã bine. Femeia e motorul vieþii, ea este creatoare, ea naºte ºi-i întreþine viaþa bãrbatului, dãruindu-i continuitatea pe acest pãmînt. Baza cãsãtoriei este iubirea, credinþa ºi trãirea armoniei reale, înfruntînd încercãrile divine, care ne sînt date pentru întãrirea ºi curãþenia pãcatelor. Dumnezeu mi-a dat multe haruri. Poate cã pe mine nu m-a hãrãzit ºi cu darul cãsãtoriei. Trebuie sã înþeleg ºi încercarea asta ºi sã mã supun Voinþei Sale.

Despre uniunea prin cãsãtorie mi-ar plãcea sã scriu o lucrare cîndva.

Sîmbãtã, 24 februarie 2001 - Întîia ºi a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezãtorul Mi-am dorit ºi încã mai sper sã port Crucea Cãsãtoriei. Mã închin ºi mã rog continuu, nu numai în zilele de sãrbãtoare, ºi nu uit sã închei cu cuvintele: Facãse Voia Ta, Doamne! Pentru cã poate eu sînt vinovatã de structura mea fizicã ºi psihicã ºi nu pot duce Crucea pe care mi-o doresc, iar din acest motiv Dumnezeu nu mi-o dã. Sigur cã am pãcãtuit mult urmãrindu-mi þelul lumesc.

Poate m-am vîndut ºi Satanei, cã atîtea mi se întîmplã ºi atîtea suferinþe ºi tristeþi duc în singurãtatea mea. ªtiu din toate cã Bunul Dumnezeu mã iubeºte în continuare ºi îmi va da ceea ce doar El socoteºte cã merit în aceastã viaþã.

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (41) Matricea ameninþãrii (6) Chiar înainte de ora 10, ajung la adresa furnizatã de Bob. Se dovedeºte a fi un teren de construcþii înconjurat de un gard cu plasã din sîrmã. Merg pe lîngã gard pînã cînd gãsesc o gaurã prin care mã pot strecura. E un loc de acces îngust, însã mã descurc. Pãºesc la parterul a ceea ce pare sã fie o viitoare clãdire de birouri. Acum abia dacã e un schelet alcãtuit din piloni de oþel. Etajele sînt neterminate. Nu existã pereþi exteriori sau interiori.

Pe mãsurã ce urc o scarã construitã într-un colþ, sînt întîmpinat de zeci de porumbei care au gãsit un adãpost aici.

Ajung la etajul patru, iar braþul meu se îndreaptã inconºtient spre revolverul Model 19, prins în teaca de la umãr. Cu mîna strînsã pe mîner, mã depãrtez de casa scãrilor ºi ajung într-un labirint de fire ºi cabluri, stive de cãrãmizi, placaje ºi unelte. În faþã, existã o camerã deja încadratã ºi placatã cu pereþi din rigips. E singura terminatã în întreaga clãdire. Mã apropii în tãcere, cu miºcãri scurte, line, pînã ajung la uºã. Trãgînd cu ochiul înãuntru, vãd doar douã scaune. Camera e nefinisatã; peretele exterior încã nu e construit. Cineva ar putea fi aruncat din clãdire de pe acea parte a camerei.

Memoriile unui celebru criminalist român (9) Pe urmele unui evadat periculos (4) La sfîrºitul acelei zile fericite, pe la miezul nopþii mã despãrþeam de Andrei în faþa blocului în care locuiam, satisfãcuþi de cele întîmplate.

Greutãþi mai aveau sã aparã însã în zilele urmãtoare.

Misiunea noastrã principalã nu putea fi dusã la bun sfîrºit fãrã ajutorul activ al „prizonierului” nostru. Va fi de acord acesta sã coopereze cinstit? Dacã ne va juca vreo festã, trimiþîndu-ne pe o pistã falsã?

Aveam informaþii cã evadatul Matei se ascunde undeva prin nordul þãrii. Oare Bãlan avea sã fie sincer cu noi? Dar mai ales mã preocupa gîndul cã s-ar putea ca a doua zi sã nu-l mai gãsim pe omul nostru în arest. Întradevãr, acest motiv de îngrijorare era justificat, întrucît ofiþerii interesaþi, din cadrul altei direcþii a ministerului, care îl cãutau de ani de zile, aflînd de arestarea lui Bãlan ar fi putut sã ni-l ia, considerîndu-l „clientul” lor, ºi pe bunã dreptate. Faptul acesta ne-ar fi lipsit de posibilitatea de a-l folosi în continuare pentru clarificarea afacerii noastre. Andrei încerca sã mã convingã cã pentru

Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (7) Saltul trecerii economiei în anii 1945-1989, de la stadiul agrar-industrial înapoiat, la cel industrial-agrar dezvoltat (4) Semnificative în sensul celor arãtate sînt datele care atestã cã, în 1989, necesitãþile de mijloace tehnice (de maºini, utilaje, instalaþii, tehnologii) ale tuturor ramurilor economiei României erau satisfãcute în proporþie de 95% de cãtre industria naþionalã, nou creatã în cei aproape 45 de ani anteriori, faþã de doar 5% cît putea sã asigure industria româneascã existentã în 1938, deºi ordinul de mãrime al nevoilor ramurilor economice în cele douã momente diferite de dezvoltare ale þãrii era radical invers.

Asimilarea cu precãdere de noi ramuri ºi dezvoltarea mai accentuatã a producþiei industriale de mijloace de producþie, la acea perioadã, a stat, în acelaºi timp, la baza creºterii producþiei industriale de bunuri de consum, necesare întregii populaþii de la oraºe ºi sate, care, în 1989, faþã de 1938, era de 32 de ori mai mare, asigurînd, prin volumul, structura ºi costurile reduse ale acestora,

Pag. a 19-a – 23 martie 2018

Îmi verific ceasul. Ora 10. Începe spectacolul. Mã aºez pe unul dintre scaune ºi îl poziþionez în aºa fel încît spatele meu e cãtre deschiderea în afarã. Supraveghez ieºirea. Un cîrd de porumbei se aºazã în curînd din zbor pe grinda exterioarã. Cîþiva se aventureazã înãuntru.

Nici mãcar nu par sã mã observe. Iar dacã mã observã, nu pare sã le pese.

Zgomotele de paºi dinspre casa scãrilor îmi atrag atenþia. Aud un mers tîrºîit în afara camerei. Fiecare nerv intrã în stare de alertã. Mîna mea e pregãtitã sã scoatã revolverul S&W într-o fracþiune de secundã. O unealtã cade, urmatã de o înjurãturã în surdinã. Dupã un moment, un individ cu aspect neîngrijit intrã pe uºã. E îmbrãcat cu o jachetã militarã care a vãzut zile mai bune la viaþa ei. E jerpelitã ºi acoperitã de pete. Blugii ºi ghetele sale nu aratã mai bine.

– Burton?, întreabã vagabondul.

Dau din cap.

– Eu sînt Bob. Tipul rînjeºte la reacþia mea de uimire.

Mã ridic ºi îi strîng mîna. E nebãrbierit, iar mirosul de sãpun e doar o amintire strãveche pentru el. E o deghizare excelentã. În mod clar, e un profesionist.

Mã aºez înapoi pe scaun. El se depãrteazã de uºã ºi întreabã: - Ai vreun pistol?

- Desigur. Douã.

- Nici o problemã. E în regulã.

- Da, sînt unul dintre tipii cu pãlãrie albã. Chicotim amîndoi, iar el adaugã: - Te-am verificat eu însumi.

- Ai încredere, însã verificã, rãspund eu. Asta e una dintre pietrele de temelie ale profesiei noastre.

Se uitã la ceas.

- Vor ajunge aici în douã minute.

Cu o precizie de ceasornic, dupã o sutã douãzeci de secunde Victor intrã pe uºã, însoþit de alþi trei agenþi U.S. Marshals, toþi arãtînd ca niºte refugiaþi de la Woodstock.

Cine urmeazã? Jimi Hendrix?

Victor se aºazã pe un scaun, iar eu am o reacþie instantanee de respingere. Garderoba sa aratã ca o încruciºare între Miami Vice ºi Saturday Night Fever. E un pseudo-macho, cu o înfãþiºare de traficant-care-seîntîlneºte-cu-narcomanul-de-vreo-patruzeci-de-aniamator-de-discotecã. Poartã o hainã sport albã ºi o cãmaºã cu nasturi pe care Victor se pare cã a uitat sã-i încheie. Aceastã omisiune dezvãluie un piept pãros ºi un lanþ gros de aur în jurul gîtului. Mã întreb dacã l-a cumpãrat din salariu. Unde se duce cineva gãtit aºa? La Centrul Comercial al Traficanþilor de Droguri?

Are un pãr lung, negru, pe care l-a strîns într-o coadã asprã de cal. I se bãlãngãne peste guler ca o pãlãrie destrãmatã din piele de raton. Serveºte la evidenþierea cercelului de diamant atîrnat de lobul urechii stîngi. Ochii sãi negri se fixeazã asupra mea. Simt un fior în timp ce individul mã mãsoarã din cap pînã în picioare. Tipul ãsta emanã energie negativã. Energie foarte negativã. κi încruciºeazã gleznele ºi vãd cã poartã o pereche de pantofi din piele albicioasã de rechin. Din cei care se încalþã uºor, fãrã ºireturi. E clar cã individul nu are de gînd sã loveascã pe nimeni cu picioarele. (va urma) FRED BURTON

colegii din direcþia specialã rezolvarea cazului n-ar prezenta urgenþã. Cum au putut aºtepta patru ani – spunea el – ar mai putea aºtepta cîtva timp pînã ce ne vom fi îndeplinit noi misiunea, cã doar nouã ni se datora prinderea lui!

Dupã deliberãri aprinse, am hotãrît ca Bãlan sã figureze în evidenþele arestului sub un pseudonim, pentru a se pãstra astfel, cu rigurozitate, secretul arestãrii sale pînã la reîntoarcerea noastrã din provincie. N-am zãbovit prea mult în acea deplasare, pe de o parte fiindcã ne temeam sã nu-l pierdem pe arestatul conspirat, iar pe de altã parte pentru cã intrasem în posesia a douã preþioase informaþii privitoare la evadatul Matei. Era vorba de niºte complici – legãturile acestuia – care urmau sã-i procure echipamentul adecvat pentru adãpostirea sa în munþi pe timp de iarnã. În dimineaþa cînd prezenþa lui Andrei îmi era mai necesarã ca oricînd, ajutorul meu dispãruse fãrã urmã. Îl aºteptam înfrigurat, dar el nu-ºi fãcea apariþia, Fusesem trezit din somn de un telefon al unui colaborator care mã înºtiinþa cã, în acea dimineaþã, în jurul orei 8-8,30, Matei avea sã se întîlneascã pe Bulevardul 6 Martie, în apropierea Liceului Lazãr, cu omul sãu de încredere, care-i va înmîna pachetul cu haine de iarnã, în timp ce o maºinã se va opri lîngã el pentru cîteva minute. Îl cunoºteam pe aducãtorul pachetului ºi speram cã nu îmi va zãdãrnici reuºita acþiunii.

Minutele treceau necruþãtor ºi Andrei tot nu apãruse!

Nu mai aveam decît 30 de minute ºi trebuia sã mã

îmbrac, sã chem ºoferul, sã-l caut pe Andrei, sã fiu punctual la întîlnire. Colegul meu era de negãsit; plecase de acasã mai devreme, ori poate dormise în altã parte. Cum nu izbuteam sã dau nici de ºofer, enervarea mea ajunsese la culme. Am reuºit sã plec de acasã abia cu zece minute înainte de întîlnire. Cînd am oprit un taximetru, mi-am dat seama cã nu aveam bani la mine. Îmi uitasem portofelul acasã, culmea ghinionului! Noroc cã nu-mi uitasem ºi pistolul... În drum spre locul de întîlnire mi-am fãcut planul de a acþiona de unul singur. Era riscant, desigur, dar naveam încotro, aºa se prezenta situaþia. Nu puteam pierde aceastã ºansã, era singura ocazie de a-l prinde pe omul dupã care alergasem luni de zile. ªtiam cã acesta e înarmat ºi cã, în disperare de cauzã, nu se va da în lãturi sã facã uz de pistol. Totuºi, n-aveam de ales. Înainte, deci!

Am lãsat taximetrul în spatele Teatrului Municipal Lucia Sturza Bulandra ºi m-am instalat în uºa unei ceasornicãrii din vecinãtate. Aºa cum învîrteam lanþul cheilor, puteam fi luat drept patronul prãvãliei. Din acest post de observaþie aveam o suficientã vizibilitate spre porþiunea din bulevard unde urma sã-ºi facã apariþia maºina. Locul ales pentru întîlnire era în apropierea intersecþiei dirijate de un agent de circulaþie. Pe mãsurã ce se scurgeau secundele, emoþia mea creºtea.

Bulevardul ºi strãzile vecine erau animate. Zgomotele erau amplificate de intensa circulaþie a tramvaielor. (va urma) DUMITRU CEACANICA

premizele unui nivel continuu mai ridicat de bunãstare Poporului Român.

O corelaþie ºi, totodatã, o componentã esenþialã, pe care o implicã obiectiv ºi tot mai necesar dezvoltarea ºi modernizarea structurii însãºi a industriei fiecãrei economii naþionale, în epoca actualã, se concretizeazã în construirea ºi dezvoltarea cu prioritate a ramurilor ºi domeniilor ei mari purtãtoare de progres tehnic contemporan. Necesitatea asigurãrii acestei exigenþe, de importanþã capitalã, rezidã în rolul decisiv pe care ramurile ºi domeniile respective îl au în crearea ºi în schimbarea calitativã a bazei tehnico-materiale a producþiei materiale în întreaga economie ºi în valorificarea cu eficienþã superioarã a resurselor naturale proprii, concomitent cu dezvoltarea ºi diversificarea producþiei bunurilor materiale de consum, necesare întregii populaþii, fiecãrui stat.

Corespunzãtor cu politica Statului Român, fundamentatã pe nevoile specifice ºi pe consecinþele neajunsurilor grave existente în domeniu, ale economiei româneºti la începutul perioadei analizate, creºterile cele mai importante, înregistrate în etape ºi în ritmuri diferite, au avut loc, în primul rînd, în construcþia de maºini ºi prelucrarea metalelor. În structura de producþie a acestora au fost create, pentru prima datã în România, ºi s-au dezvoltat, cu precãdere, subramurile: maºini-unelte pentru prelucrat metale prin aºchiere ºi prin alte procedee de desprindere a metalului (din care: strunguri, maºini orizontale de alezat ºi frezat, maºini de rectificat, maºini de danturat); maºini, utilaje ºi instalaþii pentru explorare

geologicã ºi pentru forajul ºi exploatarea sondelor; maºini, utilaje ºi instalaþii tehnologice pentru lucrãri miniere, ramura metalurgicã, prelucrarea þiþeiului, industria chimicã, industria stufului, celulozei ºi hîrtiei, industria materialelor de construcþii ºi refractare; tractoare, maºini ºi utilaje agricole; locomotive electrice ºi diesel pentru linii magistrale; autoturisme, autobuze, troleibuze ºi autocamioane; aeronave; nave ºi utilaje navale; utilaje pentru centrale atomoelectrice etc.

La cele relevate mai înainte s-au adãugat subramurile absolut noi în þara noastrã, din structura de producþie a ramurilor de avangardã ale electrotehnicii ºi electronicii, mecanicii fine ºi opticii, mijloacelor de automatizare, motoarelor ºi generatoarelor electrice º.a. În industria chimiei, sprijinitã de cercetarea ºtiinþificã proprie, s-au creat ºi s-au dezvoltat producþiile de: sintezã finã, de mic tonaj, de fibre ºi fire chimice; produse macro-moleculare de bazã; îngrãºãminte chimice ºi antidãunãtori; materiale plastice, rãºini sintetice ºi produse prelucrate; medicamente noi pentru uz uman, veterinar ºi biostimulatori. Un loc distinct în dezvoltarea ºi modernizarea structurii acestei ramuri l-au ocupat crearea ºi dezvoltarea industriei petrochimice, cu impact complex atît asupra creºterii gradului de valorificare a resurselor de materii prime, cît ºi asupra diversificãrii producþiei pentru consumul intern ºi pentru export. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 23 martie 2018

Viat , a cres , t i n ã Chemare sfîntã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (39) Nefericito, ºi tu vrei sã vii aici?

Cînd eram încã în lume, dar începusem deja sã tai orice legãturã cu aceasta, am încetat sã merg în vizite în anumite case, în afarã de vreo douã-trei familii evlavioase, pe care le vizitam din cînd în cînd. Una din ele era formatã dintr-o mamã bãtrînã, o fatã vãduvã ºi o nepoatã, într-o zi, în vreme ce beam ceai ºi discutam, vãduva mi-a povestit urmãtoarele: - Cu cîþiva ani în urmã, pe cînd îmi pierdusem soþul, eram groaznic de tristã. Viaþa îºi pierduse pentru mine orice interes ºi gîndul sinuciderii îmi bîntuia mintea din ce în ce mai des. Nicicînd nu voi uita ajunul Paºtelui acelui an tragic pentru mine. Cu purtarea de grijã a mamei, toate erau pregãtite pentru marea sãrbãtoare; ºi casa mea luase înfãþiºare sãrbãtoreascã. Numai cã în sufletul meu nu era Paºte! Dimpotrivã. Acolo stãpînea întunericul nesuferit al dezamãgirii. Însã mama, care cunoºtea apãsãtoarea mea stare sufleteascã, nu mã lãsa sã mã depãrtez de ea nici un pas fãrã sã mã urmãreascã. ªi eu atunci am ales sã duc la bun sfîrºit cugetul meu, de a-mi pune capãt zilelor, în noaptea de Paºti. Mama mea mergea mereu la bisericã foarte devreme.

Astfel, n-o sã fie nimeni acasã, mã gîndeam - în afarã de fetiþa mea - ca sã mã împiedice. I-am spus aºadar mamei cã eu voi întîrzia puþin, fiindcã mã doare capul. „Bine, atunci întinde-te - m-a sfãtuit ea - ºi cînd îþi va trece durerea de cap vom merge împreunã la bisericã”.

Pentru a evita discuþia cu ea m-am întins. ªi farã sã-mi dau seama cum, am adormit. ªi deodatã am avut un vis ciudat. Mã aflam într-o pivniþã întunecoasã ºi înfricoºãtoare. În depãrtare vedeam flãcãri uriaºe. ªi din adîncimile acestei pivniþe, îngrozitã, înspãimîntãtoare, cu o sfoarã de gît, alerga spre locul în care mã aflam o veche colegã de-a mea. „Olga, Olga, ce faci?”, am strigat. „Nefericito, ºi tu vrei sã vii aici?”, mi-a zis ea. ªi îndatã a rãsunat dangãtul blînd al clopotului cel mare al bisericii.

Am deschis ochii plinã de fricã ºi groazã. Am vãzut cã mã aflam în camera mea. ªi m-am liniºtit. În acelaºi moment a intrat ºi mama.

- Te-ai trezit, fata mea? Þi-a trecut durerea de cap?

- Mi-a trecut, mi-a trecut; sã mergem împreunã la bisericã.

S-a bucurat ºi a zis: - Slavã Þie, Doamne. Mã îngrijoram c-o sã rãmîi fãrã utrenie în asemenea zi!

Dupã slujbã, cînd împreunã cu mama mea am dat sãrutul de înviere, spunînd: „Hristos a înviat!”, am început sã vorbim duhovniceºte. ªi atunci eu i-am povestit totul. Despre colega mea nu ºtiam nimic: nici ce i s-a întîmplat, nici cînd.

Treptat am aflat adresa bunicului sãu, care trãia la Sibirsk.

I-am scris. L-am întrebat ce face Olga. Ne-a rãspuns întristat cã în urmã cu un an nepoata lui s-a sinucis. Atunci am înþeles semnificaþia visului.

Carte de cãpãtîi (40) CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (8) În ziua de astãzi, din cauza traiului greu ºi a sãrãciei, tinerii preferã sã trãiascã fãrã a fi cununaþi în faþa lui Dumnezeu, nedîndu-ºi seama de consecinþele acestui pãcat: dupã un anumit timp intervin neînþelegeri ºi despãrþirea, au parte de necazuri, boli, nu au spor în casã, copiii nãscuþi din astfel de legãturi sînt bolnãvicioºi sau chiar nu trãiesc, sînt condamnaþi toatã viaþa la grele încercãri datoritã nelegiuirii pãrinþilor lor.

Cei neuniþi în faþa lui Dumnezeu trãiesc în desfrîu, nu le sînt primite rugãciunile ºi pomenile, nu se pot atinge de cele sfinte, nu pot lua sfînta anafurã ºi aghiasmã, nu pot face sfeºtanie în casã, nu pot primi niciodatã Sfînta împãrtãºanie, iar cei care mãnîncã la masa acestora cad în pãcatul necurãþiei. Cu cît trec mai mulþi ani, cu atît mai multe sînt piedicile care þi se pun cînd iei hotãrîrea sã te cãsãtoreºti cu adevãrat: n-ai bani, n-ai naºi, nu te înþelegi cu pãrinþii etc. Înainte de nuntã cu o sãptãmînã mirii trebuie sã þinã post, sã se spovedeascã ºi împãrtãºeascã. În timpul cãsãtoriei, relaþiile sexuale sînt oprite: de sãrbãtori, în zilele de post, miercurea ºi vinerea, precum ºi sîmbãta spre duminicã (copiii concepuþi atunci sînt infirmi fizic sau psihic). Postul pentru duminica se þine de sîmbãta de la ora 14.

Pentru tinerii cãsãtoriþi, înainte de a lua Sfînta împãrtãºanie se þin 3 zile de post înainte ºi 3 dupã împãrtãºanie. Pentru cei mai vîrstnici se þin cîte 7 zile.

Bãrbatul care doreºte sã se cãsãtoreascã cu o fatã o respectã

Pe aceastã roabã a Lui, Domnul a însãnãtoºit-o prin acel vis. Eu nu dau importanþã viselor. însã uneori se întîmplã ºi visuri cu semnificaþie specialã.

(Din cartea Stareþul Varsanufie scrisã de Meletie, mitropolitul de Nicopole)

Rãspunsuri ale Sfîntului Grigorie Dialogul Petru: Ce poate fi de folos sufletelor oamenilor dupã ce aceºtia mor?

Grigorie: Dacã pãcatele noastre nu sînt de neiertat, dupã ce murim, sufletului nostru îi poate fi de folos o proscomidie ºi o Sfîntã Liturghie care se face pentru el. De aceea, deseori multe suflete au apãrut ºi au cerut un asemenea lucru. Dar acelaºi lucru este valabil ºi pentru cei vii. ªi am auzit odatã cã se spunea despre un prizonier pe care-1 aruncaserã în temniþã legat în lanþuri cã soþia lui obiºnuia sã facã pentru el Sfinte Liturghii regulat. Acest prizonier a fost cîndva eliberat. ªi i-a povestit soþiei sale cã în anumite zile lanþurile i se dezlegau în chip nevãzut. ªi s-a dovedit cã zilele acelea erau cele în care soþia sa punea sã se facã Liturghie ºi sfîntã proscomidie.

De asemenea, un marinar care trãieºte ºi în ziua de azi mi-a povestit o minune care i s-a întîmplat. A cãlãtorit, mi-a spus, odatã la Roma, împreunã cu episcopul Panormului, Agaton. El se afla într-o barcã trasã de corabie. Deodatã, sfoara cu care era legatã barca de corabie s-a rupt ºi, împreunã cu barca, a fost luat de vîrtej ºi s-au pierdut în valurile mãrii.

Aºadar episcopul ºi-a continuat cãlãtoria cu corabia ºi a ajuns în insula Oustiva. ªi dupã ce au trecut trei zile de cînd barca ºi marinarul n-au mai apãrut, a poruncit sã se facã Liturghie ºi pomenire împreunã, cum se obiºnuieºte pentru cei morþi.

Dupã un timp a cãlãtorit în Italia; ºi în oraºul Porto, pe neaºteptate, s-a întîlnit cu marinarul. S-a bucurat deci episcopul de acest lucru ºi l-a întrebat cum de a reuºit sã scape de o primejdie atît de mare pentru sufletul lui: Sfînta Liturghie ºi pomenirea. ªi acest lucru s-a petrecut vreme de patru ani.

Odatã s-a întîmplat cã el a izbutit sã evadeze ºi sã ajungã acasã, la rudele sale. ªi pãrinþii sãi l-au vãzut, nu ca pe un fost prizonier, ci ca pe un mort înviat. ªi, cutremuraþi de emoþie, l-au mîngîiat ºi s-au bucurat, spunîndu-i toate vorbele frumoase care pot fi spuse unui om într-o asemenea împrejurare.

I-au spus aºadar cã i-au fãcut ºi pomeniri la Arãtarea Domnului ºi la Paºti ºi în fiecare zi de Rusalii. Iar el cînd a auzit acestea ºi-a adus aminte ºi le-a jurat cã în fiecare din aceste zile i-a apãrut înainte un om înveºmîntat în alb, care îi dezlega lanþurile. ªi dupã ce treceau acele zile se afla din nou în lanþuri. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) ºi nu-i propune sã se culce împreunã înainte de cãsãtorie, aºa cum este „la modã” în zilele noastre. Dacã eºti cãsãtoritã sã nu te culci cu soþul tãu în acelaºi pat în zilele de post, cãci chiar dacã nu pãcãtuieºti cu el, înaintea lui Dumnezeu este spurcãciune ºi aceasta pentru cã trupul bãrbatului este mai neputincios ºi se socoteºte cã-l ispiteºti, diavolul lucrînd cu ispita pentru ca tu sã pierzi ce ai cîºtigat prin post.

Femeia nu are voie sã se uneascã cu bãrbatul ei noaptea ºi apoi a doua zi sã intre într-o bisericã, pentru cã nu este curatã. Dacã pãcãtuieºte din neputinþa soþului de a se înfrîna, ea trebuie sã facã în aºa fel încît sã fie pînã la 12 noaptea ºi sã se roage lui Dumnezeu astfel: „Doamne, nu-i socoti soþului meu (N) pãcatul acesta“. ªi Dumnezeu este bun ºi nu-i socoteºte acest pãcat, femeia putînd a doua zi sã se roage pentru ea, soþ ºi copii la bisericã. Femeia nu are voie sã boteze sau sã cunune în vremea ei de necurãþie (zilele de menstruaþie), la fel sã nu intre în sfînta bisericã. Dacã boteazã ºi a fost necuratã, copilul va avea toatã viaþa un miros greu în casa lui ºi va mirosi urît, orice va face.

Dupã naºtere sau avort femeia trebuie sã-ºi facã dezlegarea de 8 zile (numai acasã) ºi apoi cea de 40 de zile la bisericã. Cu aghiasma fãcutã de preot la 8 zile femeia - mamã se unge pe piept, înainte de a-i da sã sugã ºi îºi dã pe mîini înainte sã gãteascã. Este mare pãcat ca femeia sã se fereascã de sarcinã prin orice metode ºtiinþifice sau empirice. Copilul nãscut trebuie botezat la 8 zile. Naºii (pãrinþii sufleteºti) trebuie aleºi dintre oameni virtuoºi, pentru cã cel botezat va prelua caracterul naºului. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Trec zile ºi nopþi peste þarã ªi duhuri vrãjmaºe strecoarã, În inimi tîrîte prea jos, Coroane de spini spre Hristos.

Trec zile ºi nopþi peste lume ªi duhuri strãine anume Aratã noroiul drept perle ªi pãsãri de pradã prin mierle.

Trec zile în zori peste sfinþi ªi-n lacrimi curate – fierbinþi, Ne cheamã duios la credinþã, În inimi mai multã cãinþã...

Trec clipe ºi ani peste noi, Cu soare, furtuni ºi cu ploi, Iar Domnul cel Mare ne spune acum: Fugiþi de pãcat ºi luaþi un nou drum!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Nu mai plînge, suflete Nu mai plînge, suflete Cãci Domnul te iubeºte!

Te încrede în îndurarea Sa Chiar dacã nu-þi vorbeºte!

ªi dacã flacãra azi arde Sã încingã jugul vieþii tale.

Tu mergi spre Domnul înainte!

Chiar dacã lacrimi curg pe cale.

Eºti necãjit ºi-þi vezi viaþa Departe de a fi împlinitã…

Dar cînd vei trece încercarea El o va face fericitã!

Tu cheamã-I astãzi îndurarea ªi-n zori de zi ºi-n miez de noapte!

Nu îngãdui ca întristarea S-adoarmã ale tale pleoape! Înalþã altarul rugãciunii Chiar dacã-n suflet porþi durere!

El va veni la ceasul Lui ªi-þi va aduce mîngîiere.

ALINA TROPOTEI

Pildã creºtinã Harul lui Dumnezeu Era odinioarã, într-o mînãstire, un cãlugãr foarte smerit, cu o viaþã prea curatã, închinatã lui Dumnezeu. El era cercetat de mulþi credincioºi, care-l întrebau despre lucrurile credinþei. Într-o zi, el zise unuia din aceºti credincioºi: - O, fratele meu, sînt cel mai mare dintre pãcãtoºi…

Acela, cuprins de uimire, întrebã: - Cum poþi spune aºa, cînd pe toate drumurile sînt atîþia mincinoºi, stricaþi, tîlhari ºi ucigaºi?

Atunci cãlugãrul cel credincios ºi înþelept îi rãspunse: - Ceea ce fac eu se datoreazã harului lui Dumnezeu. Sînt încredinþat cã dacã Dumnezeu mi-ar lua îndãrãt acest har, aº fi mai rãu ca aceºti tîlhari – ºi, dimpotrivã, dacã Dumnezeu ar coborî harul lui asupra acelora, desigur cã ei ar fi cu mult mai credincioºi ca mine…

La vorbele acestea, credinciosul tãcu, minunîndu-se de smerenia acelui cãlugãr.

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Acesta este Bonsaiul vechi de 391 de ani care a supravieþuit exploziei nucleare de la Hiroshima

Plantat în 1625, bonsaiul vechi de 391 de ani este considerat de mulþi o adevãratã minune a lumii moderne, asta ºi datoritã faptului cã a reuºit sã supravieþuiascã bombei atomice de la Hiroshima.

Copacul a aparþinut familiei Yamaki, care locuia în 1945 la doar 4 km distanþã de locul în care forþele americane au lansat bomba care a ucis peste 140.000 de oameni. Radiaþiile nu au afectat micul pin alb care înfloreºte în fiecare an, în prezent fiind îngrijit ºi expus la U.S. National Arboretum din Washington, SUA. Copacul este considerat în prezent un simbol al prieteniei celor douã popoare, iar povestea sa impresionantã a devenit viralã pe internet.

Un laborator spaþial chinez, cu o greutate de 8 tone, se va prãbuºi în Europa…

Experþii avertizeazã cã un laborator spaþial chinez de 8 tone se va prãbuºi probabil în Europa la începutul lunii aprilie, dar încã nu se ºtie exact momentul ºi locul în care se va întîmpla acest lucru.

În deºertul Arabiei Saudite au fost descoperite sculpturi misterioase, reprezentînd 12 cãmile în mãrime naturalã În nordul Arabiei Saudite, într-un loc arid, prea puþin ospitalier, au fost descoperite cîteva sculpturi neobiºnuite, reprezentînd cãmile. Animalele sînt înfãþiºate în mãrimea lor naturalã ºi au, se pare, o vechime respectabilã, de aproximativ douã milenii.

Anticele opere de artã se aflã în provincia Al Jawf, din nord-estul Arabiei Saudite, nu departe de Iordania.

Dacã opera aparþine arabilor din vechime, ea a fost realizatã, foarte probabil, sub influenþa civilizaþiei parþilor (iranieni). De ce au realizat artiºtii din vechime aceste statui într-un asemenea mediu ostil ºi îndepãrtat de oraºele acelor timpuri rãmîne o întrebare fãrã rãspuns.

Sculpturile realizate pe suprafeþele unor stînci nu sînt o raritate în multe dintre zonele Orientului Apropiat, cum ar fi Mesopotamia. Numai în deºertul Negev sînt sute, majoritatea fiind încã nedatate. Însã nicãieri în Peninsula Arabicã nu au fost observate, pînã acum, asemenea sculpturi în care sã fie reprezentate cãmile în mãrime naturalã.

Pag. a 21-a – 23 martie 2018

MOZAIC Tiangong-1 este un laborator satelit care conþine cantitãþi mari de hidrazinã, o substanþã toxicã ºi inflamabilã care poate provoca tot felul de probleme de sãnãtate oamenilor – inclusiv otrãvirea sîngelui, a rinichilor, a plãmînilor, a sistemului nervos central. De asemenea, poate produce arsuri grave pe piele. Corporaþia aerospaþialã americanã (AAC) prezice prima sãptãmînã din aprilie pentru reintrare ºi prãbuºirea unora dintre piese, în timp ce Agenþia Spaþialã Europeanã (ESA) crede cã primele bucãþi din laborator vor cãdea pe Pãmînt undeva în jurul datei de 19 aprilie.

Deºi nu este clar cît de mult din acesta se va dezintegra în atmosferã, AAC prevede cã unele dintre bucãþi vor supravieþui ºi se vor împrãºtia pe cîteva sute de kilometri. ESA estimeazã cã reintrarea în atmosferã va avea loc oriunde, adicã în Spania, Franþa, Portugalia sau Grecia. Zonele din afara acestor latitudini pot fi excluse.

O stabilire exactã a locului unde aceste deºeuri cosmice vor cãdea nu este încã posibilã. Laboratorul spaþial a

pierdut legãtura cu Agenþia Spaþialã Chinezã dupã ce a fost lansat în 2011, iar de atunci a început sã „alunece” spre Pãmînt. Deºi nu este primul satelit de acest gen care intrã necontrolat prin atmosfera Pãmîntului, preocuparea este cã acesta este deosebit de mare ºi plin de substanþe toxice.

Jonathan McDowell, un astrofizician de la Universitatea Harvard, pare foarte îngrijorat de acest satelit ºi probabilitatea ca acesta sã cadã într-o zonã populatã: „La fiecare cîþiva ani se întîmplã aºa ceva, dar Tiangong-1 este mare ºi toxic, aºa cã trebuie sã stãm cu ochii pe el”, a declarat acesta pentru „The Guardian“.

RADU UNGUREANU La faþa locului nu a fost gãsit nici mãcar un artefact (unealtã) care sã fi fost folosit la cioplirea în stîncã a impresionantelor reliefuri. Nici urmã de ciocane sau dãlþi! Din pãcate, unele dintre sculpturi au fost deteriorate ºi accesul la acestea nu este facil, situîndu-se pe un teren aflat în proprietate privatã. Foarte ciudat este cã pe acele meleaguri, în zona de amplasare a operelor de artã anticã, n-a fost descoperitã nici o urmã de locuire datînd din vechime. De ce s-au ostenit sculptorii cu o asemenea muncã într-un loc neospitalier, prea puþin umblat? S-a avansat ipoteza cã operele ar fi avut o încãrcãturã misticã, în Arabia pre-islamicã de acum 2.000 de ani. De asemenea, s-a mai spus cã sculpturile reprezentau un semn de hotar între triburi ori cã acolo s-ar fi aflat, în vechime, un loc de popas. La faþa locului au fost identificate 12 sculpturi reprezentînd cãmile, unele aflate azi într-o severã stare de degradare, din pricina eroziunii.

Toate par sã fi fost lucrate admirabil, cu mare grijã pentru proporþii ºi detalii. Sînt reprezentate, în acelaºi mod, ºi douã ecvidee neidentificate (animale din familia calului). Iese în evidenþã o scenã în care un dromader se aflã faþã în faþã cu un mãgar. Acesta din urmã este un animal pe care vechii locuitori ai Orientului Mijlociu nu îl reprezentau mai deloc în arta lor.

Este clar cã necunoscutul artist avea un simþ estetic dezvoltat ºi cã era suficient de înzestrat, ca îndemînare, pentru a reproduce cu acurateþe elementele realitãþii exterioare. Cu toate cã admirabilele sculpturi sînt datate la aproximativ 2000 de ani – printr-o simplã comparare a lor cu reliefurile de la Petra (Iordania) – nu ar fi exclus sã fie, de fapt, cu mult mai vechi!

Eisriesenwelt – cea mai mare peºterã de gheaþã din lume Eisriesenwelt, în traducere „Uriaºul de Gheaþã”, este o peºterã de gheaþã naturalã situatã în regiunea Werfen, Austria, la aproximativ 40 km sud de Salzburg. Este cea mai mare peºterã de gheaþã din lume, întinzîndu-se pe o distanþã de 42 km.

MOZAIC Sfatul medicului

Ultrasonoterapia ce este ºi cînd este indicatã în afecþiunile ortopedice?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER Terapia cu ultrasunete reprezintã aplicarea terapeuticã a cîmpului electric de înaltã frecvenþã asupra organismului uman, iar modul de acþiune este dependent de proprietãþile fizice ale acestuia. Ultrasunetele pot fi folosite în cîmp continuu, producîndu-se un efect de micromasaj în profunzimea þesuturilor pe care se aplicã sau prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri.

Este o bandã de oscilaþii mecanice, cu duratã de aplicabilitate între 2 ºi 5 minute pe zona afectatã, avînd ca efecte principale diminuarea durerii, miorelaxarea ºi efect antiinflamator.

Indicaþiile principale sînt reprezentate de: Artrozele cu diferite localizãri (spondilozã, gonartrozã, coxartrozã), suferinþe ale þesuturilor moi (mialgii, tendinite, epicondilite), afecþiuni ortropedicotraumatice (accelerarea calusurilor fracturilor, contuzii, entorse, luxaþii sau hematoame). În acelaºi timp, se pot trata ºi afecþiuni din alte sfere medicale, precum boli neurologice, dermatologice sau ginecologice.

Contraindicaþiile constau în modificãri tegumentare, tulburãri de sensibilitate, tulburãri de coagulabilitate sangvinã, fragilitate capilarã, tumori; apar stãri febrile, fenomene inflamatorii acute, tulburãri de ritm, ICC, suferinþe venoase ale membrelor. Nu se aplicã pe zonele unor organe ºi þesuturi: creier, mãduva spinãrii, ficat, splinã, uter gravid, glande sexuale, plãmîni, cord, vase mari, zone de creºtere la copii. www.consultatieortopedie.ro

Peºtera a fost creatã de rîul Salzach, a cãrui apã curgea direct prin munte acum aproape 100 de milioane de ani. În ciuda dimensiunilor impresionante, zona pe care turiºtii au voie sã o viziteze este de mai puþin de 1 km. Preþul unui bilet este în jur de 20 de euro de persoanã ºi se poate vizita doar pînã la orele 16,00. Un tur întreg al zonei accesibile turiºtilor dureazã în medie 75 de minute.

Peºtera Eisriesenwelt a fost descoperitã de cãtre Anton Posselt, om de ºtiinþã originar din Salzburg, în anul 1879. Înainte de descoperirea sa, locul era cunoscut doar de localnici care, crezînd cã este o intrare în iad, nu se încumetau sã se apropie de acest loc îngheþat.

Ulterior, peºtera a fost datã uitãrii pînã cînd Alexander von Mörk, un speolog de la Salzburg, s-a încumetat sã exploreze descoperirea lui Posselt. Rãmas plãcut surprins de ceea ce a vãzut, a început sã organizeze, începînd cu anul 1912, mai multe expediþii în peºterã. În 1920, o cabinã pentru exploratori a fost construitã în apropiere ºi au apãrut ºi primele trasee montane marcate. Astãzi, peºtera Eisriesenwelt este vizitatã de aproximativ 200.000 de turiºti în fiecare an.

CUNOASTELUMEA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 23 martie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Pledoarie pentru sãnãtatea Poporului Român

þinut la pãstrare o sãptãmînã, douã, împreunã cu alþi dovediþi, de genul acesta, care se ocupau cu aºa ceva. A fost internat nu din raþiuni politice, dar pur ºi simplu putea periclita relaþiile diplomatice ale unui stat. Nu cred cã ar trebui sã începem o variantã balcanicã a maccarthysmului american din anii ’50, a vînãtorii de vrãjitoare. Aºa ceva nu va duce la nimic bun.

Distinsul nostru coleg, care nu e numai ministrul Sãnãtãþii, dar este ºi membru al Senatului, profesorul Iulian Mincu, a fost acuzat ani de zile cã el este autorul faimosului Program de alimentaþie raþionalã. Un document scos la ivealã recent ºi pe care eu l-am publicat chiar ieri, aratã cã acel ordin a fost dat în 1975 de fostul ministru al Sãnãtãþii, profesorul Theodor Burghele, eminent chirurg, o somitate internaþionalã. Iar acela l-a dat nu din capul lui, ci pe baza unor diagrame ºi punctaje ale Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii. Cã la noi s-a aplicat eronat, cã era ºi criza alimentarã pe care n-o justificã nimeni ºi a fost cu adevãrat reprobabilã în ultimii ani, asta-i altceva, dar putem noi sã transferãm vina pe umerii unui om care nu are absolut nici o rãspundere? Tare îmi este teamã cã unii dintre colegii noºtri, în special din Opoziþie, nu se mai pot clarifica azi cu torþionari de-ai lor, care au fost morþi ºi sînt în continuare morþi pentru vecie, cum ar zice Raymond Chandler, mã refer la Al. Nicolski, la Ana Pauker ºi la alþii. ªi atunci ei se rãfuiesc cu personaje vii! Lui Burghele n-are nimeni ce sã-i spunã, pentru cã-i pe lumea cealaltã, aºa cã ne luãm de Mincu! Nu are nici o legãturã! ªi situaþia asta se poate regãsi ºi în alte domenii.

Aceastã tacticã seamãnã, pe undeva, cu întîmplarea unui personaj care vine cherchelit acasã, într-o stare de euforie bachicã, pierde cheia în faþa blocului, dar el n-o cautã unde a pierdut-o, cã era întuneric, o cautã sub un felinar, unde era luminã!

Aºa facem ºi noi. Nu ne mai putem lãmuri cu cei care ne-au fãcut viaþa amarã, fiindcã mulþi au murit, ne rãfuim cu oameni care n-au nici o responsabilitate, dar stau la luminã, pentru cã toatã ziuabunã ziua ne întîlnim cu ei.

Acestea fiind spuse, îi rog pe colegii mei sã fim ceva mai operativi, toate sondajele de opinie din Þara aceasta, autentice, pe eºantioane solide, au arãtat cã populaþia este iritatã de certurile care sînt în Parlament, lumea nu vrea sã batem apa în piuã, vrea sã-i dãm legi, sã-i oferim cadrul juridic în baza cãruia sã poatã înainta aceastã societate româneascã, pe care cu toþii o iubim ºi dorim s-o slujim. Ar fi regretabil sã pierdem ºi aceastã zi, fãrã a dãrui oºtirii medicilor din România, dar în primul rînd pacienþilor ºi populaþiei româneºti, acest foarte necesar, vital, Ordin al Medicilor.

Românii, umiliþi ºi exploataþi de toate scursurile lumii (3)

Nietzsche. Pentru cã Nietzsche scrie cã „binele suprem e lupta pentru Putere” – aºa cã a declarat ºi dl. Constantinescu cã Opoziþia e gata sã guverneze cu orice risc. Eu apreciez cã Opoziþia putea sã depunã o moþiune de cenzurã ºi fãrã sprijinul unui personaj de operetã, ca acest Gheorghe Floricã. Pînã atunci, însã, sã revenim la uneltele ºi îndatoririle noastre – acelea de a da legi bune Þãrii – ºi sã cãutãm împreunã cele mai bune soluþii pentru o ridicare rapidã a nivelului de trai al populaþiei. Pentru cã nimic nu favorizeazã hoþia mai mult decît o fac nevoia, sãrãcia, disperarea omului cã n-are ce pune copiilor pe masã. Cît despre unii rechini, staþi liniºtiþi, o voce de departe, care vine din cunoaºterea Istoriei, îmi spune cã periodic se produce în viaþa tuturor popoarelor iubite de Dumnezeu cîte-o furtunã purificatoare, cînd canaliile vor da înapoi ºi ceea ce n-au furat. Iar Poporul Român este un Popor iubit de Dumnezeu, averea aceasta nu ne-o poate fura nimeni! (Aplauze însufleþite, strigãte de „Bravo”) Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (31 august 1993; discurs rostit în plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului)

(urmare din pag. 1) Îmi vin în minte acum „Memorialele” lui Vasile Pârvan. Istoricii prezenþi în salã ºtiu cã el fãcea distincþie între preoþii jertfei ºi preoþii hranei. Citez din memorie, de fapt, parafrazez ce zicea Pârvan: Cine, pe frontul de luptã, va putea sã-l scoatã din tabietul lui pe acel medic care, în canonada cea mai teribilã, cu obuze cãzute la doi paºi, cu trupuri sfîrtecate, îºi soarbe cafeluþa în liniºte, ºi îºi fumeazã þigara lui aromatã?! Sînt ºi astfel de cazuri, au fost ºi vor mai fi, dar nu cred cã aºa ceva caracterizeazã tradiþiile cu adevãrat eminente ale medicilor din România.

Din pãcate, noi am început sã ne purtãm faþã de acest Ordin al Medicilor de parcã ar fi vorba de un Ordin al Pacienþilor, care poate fi amînat la nesfîrºit, de care e nevoie sau nu e nevoie. Eu vã spun cã este imperios necesar ºi propun sã votãm, dacã e cazul, sã trecem chiar astãzi la aprobarea proiectului de lege. Dezbateri generale, din cîte îmi aduc aminte, au mai fost, ce sã mai dezbatem? Tot generalitãþi? Nu ajunge cã nu sînt geamuri în spitale? Cã se hrãnesc bolnavii cu castraveþi ºi cu ceai? ªi ceaiul, vai de capul lui, apã de ploaie?! Nu ajunge cã medicii sînt, poate, cei mai prost plãtiþi intelectuali din România?! La cea mai mare responsabilitate posibilã, faþã de viaþa omului, medicul are cel mai mic salariu. Aºa ceva, de fapt, este o jignire ºi faþã de anii de studiu pe care i-au petrecut, dar ºi faþã de fibra biologicã a Poporului Român. Acest Ordin este foarte necesar, totodatã, ºi pentru a stãvili fenomenul în continuã creºtere, aluvionar aº spune, al ºarlatanilor. România a început sã fie invadatã de douã categorii de ºarlatani mari (sînt ºi altele mai mici). Mai întîi, falºii profeþi, care se duc prin tîrguri, pe la Moºi, pe la rãscruci ºi pe unde se aflã un pîlc de gurã-cascã, ei profeþesc ba sfîrºitul lumii, ba anunþã cã s-a nãscut iar un pui cu douã capete ºi ºase picioare, ºi e musai, trebuie sã cadã niºte blocuri prin apropiere, sã vinã sfîrºitul lumii, ºi astfel se ia în derîdere numele Domnului. A doua categorie de ºarlatani o reprezintã aºa-numiþii vindecãtori, de care România n-a fost strãinã nici înainte – sã ne aducem aminte „Istoria Bucureºtilor” a lui Ionescu-Gion, unde aflãm cã tot în mahalaua Colþei era o babã care îi trata pe bolnavi dîndu-le sã înghitã... excremente de cîine. Este un fapt atestat istoric, este consemnat în documente, este redat chiar în manuale strãine, pentru cã nimeni nu-ºi putea imagina cum un popor care a dat valori mari umanitãþii poate sã aibã în inima sa, în centrul

De aici pleacã tot rãul societãþii româneºti, ºi martor îmi este bunul Dumnezeu cã noi am întins mereu mîna spre cooperare. Sã reflectãm cu toþii la înþelepciunea Mîntuitorului nostru, care spunea cã „Orice împãrãþie dezbinatã împotriva ei însãºi este pustiitã, ºi orice cetate sau casã dezbinatã nu poate dãinui!”. Aºa dupã cum s-au desfãºurat ºedinþele noastre în aceste douã zile, tare îmi este teamã cã ne vom lupta pe mai departe cu morile de vînt. În ceea ce mã priveºte, eu, unul, nu am timp de pierdut. Într-o Þarã în care un hotel cu 200 de camere se vinde pe un autobuz vechi, adus de un pungaº strãin, într-o Þarã în care toþi nemernicii periferiilor orientale sau occidentale aduc produse alimentare stricate, care au fãcut viermi, într-o Þarã în care existã pensionari C.A.P. cu incredibila pensie de 10 lei pe lunã, pe cînd escrocii bãºtinaºi sau strãini dau lovituri de milioane de dolari peste noapte, într-o Þarã în care au început sã ne moarã vietãþile de sete ºi foame ºi eu cad în genunchi pe la toþi sfinþii sã dea o prioritate salvãrii pãsãrilor ºi ºeptelului, fiindcã acestea sînt pierderi ireparabile ºi ne bate Dumnezeu, ei, bine, într-o Þarã în care omul simplu are o uriaºã can-

Capitalei, cu mult dupã Secolul Luminilor, o asemenea experienþã grotescã. S-au cam înmulþit aceºti ºarlatani, care cîºtigã fabulos, au mii de pacienþi pe lunã ºi exploateazã speranþa de viaþã ºi credinþa în vindecare a omului simplu. Sînt indivizi care cîºtigã cîteva milioane uºor pe zi, în timp ce un medic, vai de capul lui, a ajuns la coada vacii într-o societate pe care a edificat-o ºi el, a contribuit la starea de sãnãtate în general bunã a acestui popor, ce-i drept, pe un fond genetic remarcabil.

Am sã mã refer la luarea de cuvînt a colegului Constantin Ticu Dumitrescu, cu referire directã la doctorul Constantin Gorgos. Nu mã leagã nici o prietenie de doctorul Gorgos ºi, în general, cred cã nimeni nu se poate lãuda cã poate fi prieten cu adevãrat cu un medic. Medicul are universul lui, are lumea lui, are „pãsãrelele” lui, dacã pot sã spun aºa ceva; este o lume închisã. Dar îl cunosc pe dl.

Gorgos ca profesionist, îl cunosc mulþi colegi ziariºti, care, prin meandrele acestei vieþi au intrat, de voie, de nevoie, în contact cu domnia-sa. Eu îl apreciez ca pe un bun profesionist. Nu cred cã s-a fãcut vinovat de trimiterea în lagãre sau în spitale de psihiatrie, în mod forþat, a unor oameni nevinovaþi. Vreau sã-i amintesc domnului Ticu Dumitrescu cã unii chiar erau bolnavi. Exista ºi mai existã ºi acum, ºi vine toatã ziua-bunã ziua, la recepþii ºi la ambasade, un personaj – sã zicem cãl cheamã Popescu. El fãcea picturi naive, executate dupã fotografii, la tot felul de ºefi de stat (Mao Tze Dun, Pompidou, nu mai vorbesc de Brejnev).

Pictorul le trimitea la ambasade, normal cã acel corp diplomatic era extaziat: „Iatã-l pe ºeful statului nostru Kim Ir Sen, ce iubit este aici, la Gurile Dunãrii!”. Omul beneficia de toate onorurile, i s-a dat ºi o casã, cum cred cã n-are nimeni din Senatul României, la kilometrul 0 al oraºului, în buricul tîrgului, aº putea spune. Numai cã el era dezechilibrat mintal, avea un sifilis vechi, care, periodic, intra în erupþie, aºa, ca un mic Vezuviu, ºi specimenul fãcea foarte urît, era din cale-afarã de agresiv. Dar uneori erau vizite importante, de ºefi de state. Aºa cum a fost în 1979, practic, Municipiul Bucureºti a fost închis, cînd au venit Menahem Beghin ºi preºedintele Egiptului, Anwar El Sadat. Orice sistem de securitate, din orice Þarã, în primul rînd din Statele Unite ale Americii, sau din Franþa, sau din Germania, în asemenea cazuri evitã scandalurile, evitã sã se nãpusteascã cineva în faþa vreunei maºini, evitã sã se ajungã în situaþia de a se arunca un „Cocteil Mironov”, era sã zic, un „Cocteil Molotov”. (Rîsete, murmure în salã) Acel om a fost

titate de bun-simþ ºi o zînã bunã din inima lui îi ºopteºte cã nu se poate, cã acest coºmar trebuie sã ia sfîrºit odatã ºi odatã – eu îmi voi duce în mod solitar propriul Rãzboi împotriva corupþiei, jafului ºi ruinãrii naþionale. Poate cã niciodatã nu s-a adeverit mai bine ceea ce spunea un om de spirit: „Dacã vrei sã îngropi o problemã, atunci mai înfiinþeazã o comisie!” Îmi pare rãu, dar Comisia Anticorupþie n-a putut lãmuri mare lucru, în schimb a adîncit ºi mai tare prãpastia care existã între cele douã tabere politice. Pãstrînd proporþiile, e ca ºi cum o Comisie de Pace, în loc sã facã Pace, se scindeazã ºi contribuie la escaladarea rãzboiului. Este limpede cã, în forma actualã, comisia nu mai poate lucra. Am vrut sã fim ºi noi o datã Vlad Þepeº sau James Bond, dar a ieºit un film grotesc. Ce-i drept, a avut grijã ºi Televiziunea sã prezinte în mod profund necinstit aceste dezbateri, în vreme ce Radio Bucureºti s-a comportat într-o manierã strãlucitã, pentru care meritã toatã preþuirea noastrã. (Aplauze) Presa de ieri-dimineaþã m-a lãmurit cã dl.

Emil Constantinescu, despre care dl. Romul Vonica afirmã cã s-a amestecat în lucrãrile Comisiei, îl citeºte pe filosoful german Friedrich

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 23 martie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Desperat, nebun, cu capul gol alerga cu contraotrava dupã cupeul care ducea cu iuþeala fulgerului, în chinurile morþii, produse de efectele stricninei, pe cea mai bunã mamã, pe cea mai devotatã soþie, pe cea mai vrednicã româncã, pe Mãicuþa orfanelor. Ajunsã la magazinul Popovici, din apropierea Palatului Regal, avu puterea sã scoboare… fãcu doi paºi ºi se prãbuºi pe pardosealã în agonie, fãrã a-ºi mai revedea copilaºii iubiþi, fãrã a mai spune un cuvînt soþului desperat. Cu groaza trãznetului, nenorocita veste se rãspîndi în Capitalã. În Azil nu se auzeau decît gemete, vaiete. Lacrimile ne împietriserã. Nu era de crezut o greºalã atît de nesocotitã. Profesori, institutoare, copii, oameni de serviciu, toþi îºi frîngeau mîinile, toþi umblau zãpãciþi, toþi cãtau spre cer ºi întrebau: Doamne! Cum Te-ai îndurat sã ne rãpeºti îngerul nostru bun, îngerul pãzitor al atîtor copii!

Domnul Davila, desperat, îºi pierduse puterea de muncã, slãbi… era de nerecunoscut. Patru copilaºi rãmaºi fãrã mamã! ªi Azilul, Veniaminul lor, rãmas fãrã stîlpul sprijinitor. Ce dezorientare! Întristatul pãrinte abia mai putea vorbi. Cãutînd o consolare, din cînd în cînd, dupã ora de rugãciune, ne repeta: «Fetelor, a murit mama voastrã. A murit norocul meu!»”. Nu ni se mai spune ce s-a întîmplat cu farmacistul care, totuºi, a comis un „omor prin imprudenþã”; dacã aºa ceva s-ar fi întîmplat astãzi, ne putem lesne închipui cum ar fi þinut capul de afiº al emisiunilor TV! Era, sã nu uitãm, anul 1874. De ce, oare, un Mihai Eminescu, cel nespus de sensibil la moartea unor oameni importanþi (închinase panegirice în versuri lui Aron Pumnul, lui Barbu Dimitrie ªtirbey), nu a lãsat nici mãcar un singur rînd despre o moarte atît de uluitoare, care a ºocat lumea româneascã? Rãspunsul nu poate fi decît acesta: poetul se afla, atunci, la studii la Berlin, ca secretar al medicului-diplomat Nicolae Kretzulescu. Avea sã moarã, la rãscrucea veacurilor – mai precis la 19 septembrie 1888, ºi Iulia Hasdeu, unicul copil al savantului pe care, pesemne, l-au ajuns blestemele unor contemporani, fiindcã era el genial, dar era ºi nemilos, în multe privinþe. ªocul morþii acestui copil eminent a fost grozav. Prin stingerea din viaþã a Iuliei Hasdeu, la 1888, românii parcã fãceau o repetiþie generalã pentru moartea, la 1889, a lui Mihai Eminescu. Fata avea tuberculozã la ambii plãmîni, încã din copilãrie. În loc sã se joace, sã respire aer curat, sã înfloreascã – aceastã copilã fusese biciuitã de ambiþia pãrintelui ei de a o face savantã, sau, cine ºtie, poate de propria ei ambiþie de a avea un nume înainte de prematura moarte! Cavoul ei, elaborat într-o manierã cabalisticã de cãtre pãrintele îndurerat, poate fi vãzut lîngã aleea centralã a Cimitirului Bellu, între intrare ºi capelã, pe mîna stîngã. Copil fiind, mama mã ducea, de mînã, ºi-mi arãta, printr-un fel de cristal al criptei, craniul Iuliei Hasdeu. Sã ridicãm cortina care s-a lãsat pe acel „sfîrºit de veac în Bucureºti” (cum ar fi zis Ion Marin Sadoveanu), ºi sã vedem cum a avut loc ºi acea tragedie: „Într-o searã, izbucneºte o nouã hemoragie.

Mama, în lipsa lui Hasdeu, trimite repede dupã doctorul Kalinderu. Acesta nu era acasã, ci la vînãtoare.

Spre searã, însã, întorcîndu-se, aºa cum ºade bine unui ins care la medicinã face vînãtoare ºi la vînãtoare face medicinã, apare ºi Kalinderu, în chiar costumul respectiv, cu tolba goalã. Hasdeu tocmai se întorsese din oraº ºi, cînd îl vede aºa candriu, în atmosfera atît de sumbrã din acest altar al durerii, puþin s-a oprit sã nu-l dea afarã, mai ales cã întreaga lui atitudine, ºi cînd era treaz, era a unui profesionist diletant. Îndureratul cãrturar a avut ºi convingerea aceasta, fireºte, cruda lui încredere de a-l crede pe Kalinderu vinovat într-o mare mãsurã. (…) Cu sau fãrã venirea lui, ceasurile încep sã fie numãrate. Nu e nimic de salvat. Mama iese în balconul pe care trandafirii agãþãtori îºi seamãnã zgura, urlã înnebunitã cãtre bisericã ºi ceruri, cãtre prietenele care stau mute; îºi frînge mîinile. (…) E 29 septembrie.

Vîntul se zbate afarã, de turle, de cruci, de stîlpi, plînge în foi de sãlcii peste morminte. Respiraþiile Iuliei se rãresc. Fantoma morþii pãºeºte lîngã dînsa, ºi-ºi întoarce aceste respiraþii asuprã-ºi, una cîte una, tot mai rare… Ultima! Ceasul arãta 1,30. Lilicuþa

tatii se lasã în braþele fantomei ºi trece «dincolo», în «imnul solemn al îngerilor, care-i celebreazã sosirea»”. Interesant de ºtiut cã Iulia Hasdeu a fost studenta lui Sully Prudhomme (primul laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã), care scria, entuziasmat, cã ea a adus cinste Patriei sale. Tot de tuberculozã se stinsese din viaþã, cu 5 ani înainte, Ciprian Porumbescu, autor al celui mai frumos imn compus vreodatã în România, „Crai Nou”, care se alãturã tulburãtoarelor „Cîntec de 1 Mai”, „Tricolorul”, „Pe-al nostru steag” ºi „Balada” pentru vioarã.

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (8) Cîte comori muzicale ne-compuse au fost îngropate odatã cu acest geniu, în vîrstã de numai 30 de ani!

Mai muriserã ºi alþii, în acel deceniu greu, al 9-lea, din Secolul al XIX-lea: C. A. Rosetti (despre care am mai fãcut vorbire), George Bariþiu, Carol Davila, Grigore Alexandrescu, Ion Creangã, Veronica Micle… „Dumnezeu lucreazã în compensaþie” – aºa cã în acelaºi deceniu se nãºteau alþi lampadofori, alþi purtãtori de fãclie, primul an (1880) marcînd venirea pe lume a lui Tudor Arghezi ºi Mihail Sadoveanu, dupã care au prins curaj, parcã, ºi au scos capul alþi copii geniali – George Enescu, Octavian Goga, Vasile Pârvan, Liviu Rebreanu, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic… Are balta peºte! Interesant e felul în care românii acelor vremuri îºi boteazã copiii, aproape în exclusivitate cu nume creºtine: copilul Mihai din Botoºani, dupã numele Arhanghelului Mihail, dar ºi dupã cel al lui Mihai Viteazul; copilul Constantin, din Hobiþa, dupã numele Împãratului Constantin cel Mare, dar ºi dupã cel al lui Constantin Brâncoveanu; avem ºi doi „bazilei”, dupã numele Sfîntului Vasile cel Mare (de la care ne-a rãmas uniforma albã, cu Cruce Roºie pe braþ, a cadrelor medicale), dar ºi dupã cel al lui Vasile Alecsandri, mã refer la Vasile Pârvan ºi Vasile Voiculescu; întîlnim ºi patru urmaºi ai Sfîntului Gheorghe, cu numele uºor citadinizat, George Coºbuc, George Enescu, George Murnu ºi George Bacovia (Vasiliu); dar, cei mai mulþi extrag din Biblie ºi din cronicile vechi numele de plugar Ion: Ion I. C. Brãtianu, Ion Theodorescu (viitorul poet Tudor Arghezi), Ion Dobre (viitorul poet Nichifor Crainic), Ion Antonescu, Ion Pillat, Ion Petrovici, Ion Agârbiceanu, Ion Andreescu, Ion Þuculescu, Ion Hartulary-Darclée, Ion Vinea, Ion Jalea, Ioan Bogdan, Ion Minulescu, Ion Dragalina, Ion Bianu, Ioan Cantacuzino, Ion Moþa, Ion Mincu º.a. Nu se dezminte obiceiul românilor din Ardeal ºi Banat de a-ºi boteza pruncii, de predilecþie, cu nume latineºti, pentru a nu fi maghiarizate: a se vedea cazurile lui Sextil Puºcariu, Caius, Tiberiu ºi Cornelia Brediceanu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Lucian Blaga ºi fratele sãu, Tit-Liviu, dar ºi Octavian Goga, Liviu Rebreanu, ªtefan Octavian Iosif, Septimiu Albini, Ovid Densuºianu, Iuliu Maniu ºi fratele sãu Cassiu, Iuliu Hossu, Iuliu Haþieganu º.a.

Generaþiile se întrepãtrundeau, dupã o lege tainicã a vieþii, care merge înainte, ºi selecteazã, ºi îºi urmãreºte un drum numai de ea ºtiut, cu tenacitatea pe care o are un spãrgãtor de gheaþã în negura Nordului. Românii prinseserã gustul grãdinilor de varã ºi al teatrului. Nu ºtiu în ce mãsurã french-cancan-ul lui Jacques Offenbach dusese la prãbuºirea Imperiului lui Napoleon al III-lea, dar ºtiu cã dupã „baia de sînge” de la Plevna românii s-au dezlãnþuit, nãpustindu-se în vîltoarea petrecerilor. Astãzi, acele vremuri ne apar lipsite de griji, în pacea lor înflorind, liniºtite, artele ºi ºtiinþele. Din cînd în cînd, ne mai vizita þara cîte un monarh, ca Franz Joseph ºi Nicolae al II-lea, sau cîte un mare artist, ca Richard Strauss, Eleonora Duse, Sarah Bernard. Începeam sã contãm în Europa. Deveneam un reper din ce în ce mai important pe harta bãtrînului continent. Noua diplomaþie românã, care se înfiripa cu repeziciune, umplea

golurile existente din pricina unei relative izolãri geografice. Românii prindeau sã aibã acces la toate marile curþi ale Europei. Începutul fusese fãcut de Petru Cercel, care se bucurase de preþuirea suveranilor Franþei ºi Angliei. Nu poate fi neglijat Nicolaus Olahus, regent al Ungariei ºi partener de epistole al lui Erasmus din Rotterdam. Au urmat ºi alþii, dintre care iese în relief Horea, care avusese prilejul sã fie primit, de 3 ori, de Împãratul Iosif al II-lea – ce-i drept, pe un teren pregãtit de vizitele monarhului în Ardeal, într-una dintre acestea fiul Mariei Thereza primind nu mai puþin de 19.000 de jalbe din partea românilor nãpãstuiþi, cu care el se strãduia sã vorbeascã româneºte; dupã trecerea lui prin Sibiu, cel mai mare hotel (han) din Hermanstadt a primit numele „Împãratul Romanilor”, care se pãstreazã pînã astãzi, deºi puþinã lume ºtie cã despre el, Iosif al II-lea, este vorba. Era acel principe popular (poate ºi puþin populist), care, dupã cum scrie Edouard Herriot în Viaþa lui Beethoven, „se culca pe un pat din frunze de porumb, înfãºurat într-o piele de cerb, ca sã sublinieze oroarea lui faþã de lux!” A murit tînãr, în februarie 1790, de o febrã pe care a contractat-o în mlaºtinile Dunãrii de Jos. Nu peste mult timp, tînãrul Gh. Asachi îl vede din mulþime, la Palatul Schönbrunn, din Viena, pe Napoleon Bonaparte, pentru ca numai dupã cîþiva ani, Costache Negruzzi, copil, sã se bucure de simpatia lui Puºkin, exilat de Alexandru I în Basarabia. (A se observa cã Basarabia începe sã devinã loc de surghiun ºi pentru ruºi, ºi pentru români – Þarul Alexandru I îl izola pe Puºkin în Basarabia, iar, dupã cca 120 de ani, Mareºalul Antonescu îi izola pe legionari tot acolo, dîndu-le prilejul sã se reabiliteze.) Dar acestea erau „succese” sporadice, întîmplãtoare. Începînd cu anii ’80 ai Secolului al XIX-lea, românii nu au trebuit sã se mai suie pe trepte sau pe garduri pentru a zãri, ocazional, un om ilustru – acum totul intrase în normalitate ºi unde te duceai, unde te-ntorceai, dãdeai peste conaþionali ai noºtri. Nu numai din România Micã, ci ºi din Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia. Giaccomo Puccini compune, special, pentru o româncã de-a noastrã: Haricleea Darclée. Elena Vãcãrescu se întreþine cu Friedrich Nietzsche, în Italia (în bezna minþii lui, filosoful fãcea pe portarul de hotel), însã devine ºi muzã pentru marii artiºti francezi. Dar nu e singura muzã dintre românce, fiindcã iatã ce se întîmplã în Parisul anului 1891, cu o româncã fierbinte, care l-a inspirat pînã ºi pe un homosexual ca Oscar Wilde (membru simbolic al reþelei internaþionale ,,Homintern”, de care vorbea W. H. Auden, cu un excelent joc de cuvinte, derivat din ,,Komintern”): ,,Imaginea Salomeei nu l-a pãrãsit aproape deloc pe Oscar în timpul celor douã vizite la Paris din anul 1891. O vedea pretutindeni, nu doar în picturi, ci ºi în chipurile femeilor de pe stradã. Obiºnuia sã stea nemiºcat în faþa vitrinelor cu bijuterii, imaginîndu-ºi pietrele ºi podoabele expuse acolo acoperind trupul ei gol, sau legãnîndu-se lasciv o datã cu ea, în dans. Într-o searã, cînd Oscar s-a dus cu Stuart Merill la Moulin Rouge, dramaturgul a fost fascinat de o acrobatã româncã. Femeia dansa în mîini. ªi-a dorit pe loc s-o distribuie în «Salomeea», dansînd exact aºa. I-a scris, la repezealã, un bileþel în acest sens pe o carte de vizitã, pe care ea l-a ignorat, socotind, fãrã îndoialã, cã era doar o momealã cu care vreun bãtrîn libidinos încerca sã-i dea întîlnire”. Bãnãþeanul Aurel C. Popovici se face remarcat de prinþul moºtenitor al Coroanei Habsburgice, Franz Ferdinand, cãruia îi este secretar ºi principal sfetnic. În zilele ºi serile lungi, în care am înghiþit kilograme de praf studiind colecþiile de periodice de la Biblioteca Academiei Române (acesta era drogul generaþiei noastre!), am gãsit informaþii inedite despre idila arhiducelui Franz Ferdinand cu o româncã, Melania Ionescu, fiica notarului comunal din Cincin. Într-un studiu publicat în anul 198631, am descris astfel acea relaþie: „Arhiducele era un om cu însuºiri remarcabile, crescut de iezuiþi, spirit deosebit de cultivat ºi independent. Din acest ultim motiv, ca ºi din pricina cãsãtoriei sale cu o domniºoarã de onoare, Sofia Chotek, bãtrînul sãu unchi, Franz Joseph, nu l-a apreciat niciodatã din cale-afarã“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 16 martie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (50) Escrocherii cu simboluri turistice (2) Descrierea modului în care escrocul a reuºit sã vîndã orologiile din pieþele publice o sã vã ajute la formarea unei imagini generale asupra metodelor sale. Aºteptînd sub un astfel de orologiu pînã se oprea un trecãtor care îºi potrivea de la ceasul de mînã, Osmun Solun îi ieºea în întîmpinare ºi îi cerea 2,50 lire turceºti. Întrebat de cãtre victimã care este motivul pentru care ar plãti, acesta îi explica: pentru cã el este proprietarul orologiului. În mijlocul discuþiei controversate ce, evident, urma, apãrea un complice al lui Osmun, care, de asemenea, îºi potrivea ceasul de mînã ºi îi plãtea lui Osmun 2,50 lire, moment în care ºi strãinul proceda aidoma. Una dintre victime era un negustor din Anatolia care, ajungînd sã poarte o discuþie cu turcul la o ceaºcã de cafea, 1-a întrebat cît costã toatã afacerea. O avere, a spus Solun, care, de aceastã datã, a reuºit sã-i vîndã anatolianului douã orologii din Piaþa Beyazit pentru echivalentul a o sutã de lire sterline. Osmun ºi-a atribuit succesul (dacã poþi numi „succes” douãzeci ºi cinci de ani petrecuþi în închisorile turceºti) abilitãþii sale de a evalua rapid credulitatea unei persoane. El afirma cã „atîta vreme cît existã oameni cu mintea goalã ºi buzunarele pline, cei ca mine vor avea mereu succes”. Eliberat din închisoare cu ocazia unei amnistii generale de la începutul anilor ‘60 ºi hotãrîndu-se sã devinã cetãþean cinstit, a fost ajutat în ambiþia lui de cãtre ziarele locale, ale cãror articole (ºi vînzãri) prinseserã viaþã în urma mediatizãrii isprãvilor lui Osmun. Editorii de presã au decis sã contribuie la îmbunãtãþirea sorþii lui ºi i-au cumpãrat un magazin. În cele din urmã, Solun s-a statornicit, fãrã îndoialã, recompensînd

cadoul primit, prin sfaturi ocazionale despre cum sã împiedici tocmai acele activitãþi în care, altãdatã, el era un adevãrat expert.

ÎNGERI PÃZITORI

Prinþul-impostor Otrefief (1) Anna Anderson ºi alþi ºarlatani ce au pretins cã sînt membrii supravieþuitori ai familiei imperiale ruseºti omorîtã de cãtre bolºevici în 1918 nu sînt, nici pe departe, primii din istoria Rusiei care s-au dat drept personaje de spiþã regalã. Într-adevãr, de-a lungul secolelor au existat atît de mulþi impostori, încît nu e de mirare cã, la începutul anului 1917, revoluþionarii bolºevici se temeau de apariþia altor pretendenþi care sã susþinã cã sînt þarul Nicolae al II-lea sau fiul acestuia, Alexei.

Dintre toþi, cel mai încununat de succes a fost un cãlugãr pe nume Otrefief, dublura virtualã a lui Dimitri, fiul mai mic al lui Ivan cel Groaznic.

La moartea lui Ivan, fiul sãu mai mare, Feodor, cu o sãnãtate ºubredã, i-a urmat la tron, dar a murit la scurt timp. Boris Godunov, odinioarã unul dintre cei mai apropiaþi locotenenþi ai lui Ivan ºi soþul surorii acestuia, ºi-a deschis drumul cãtre tron prin uciderea lui Dimitri. La început, domnia lui a fost una simpatizatã de popor ºi încununatã de glorie. Cîºtigînd sprijinul boierilor în 1597, a început sã fie interesat de cucerirea ºi colonizarea Siberiei ºi a fondat Universitatea din Moscova. Dar cînd foametea ºi ciuma s-au instalat în Rusia spre sfîrºitul domniei lui, popularitatea sa a intrat în declin. În acest moment ºi-a început Otrefief impostura. Datoritã extraordinarei sale asemãnãri cu prinþul asasinat, nu a întîmpinat greutãþi în a convinge, în special pe tot mai numeroºii duºmani ai lui Boris, cã el este adevãratul Dimitri ºi cã scãpase de tentativa de asasinat prin înlocuirea sa cu un alt tînãr. (va urma) STUART GORDON

Copil

isteþ

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 - Mãmico, de ce þi-au ieºit fire albe în pãr?

- De supãrare; n-ai fost cuminte.

- Înseamnã cã tu ai supãrat-o tare rãu pe mama ta, fiindcã...

(Finalul dialogului se poate afla pe liniile 4 ºi 9) ORIZONTAL: 1) Ornatã, împodobtã – Ne poartã pãrul!

2) Una cu pãrul castaniu – Fruct verzui comestibil al unei plante leguminoase; 3) Lumea popilor – Oprire din mers; 4) ...; 5) Vest ºi Est – Gustul înfrîngerii – Maºinã din Maroc!; 6) Moºul cu somnul – Crema leliþei – În timp!; 7) Bunica (2 cuv.); 8) Ediþie scurtã! – Într-un cuib!; 9) ...; 10) Din ziare!

– Zeu scandinav – Alb cu negru; 11) Pãr cenuºiu – Intrare în clasã!

VERTICAL: 1) Sulf ºi carbon – Perla Italiei; 2) Pãrul ca lãmîia – Numai; 3) Necredincios – Puse în temã!; 4) O figurã ºtearsã – Afluent al Mureºului; 5) Plantã topitã – Preot musulman – Acid organic; 6) Geantã de piele – Pãr de culoarea unui metal scump; 7) Meleag – A face totul; 8) ªarpe tropical – Cunoscut interpret de muzicã uºoarã român; 9) Ne face iezi – Ban la Teheran; 10) Inimã de mamã! – Lac nord-american – Baltã mare; 11) Colorat pe capul femeilor – Insul din Roma!

– Descurcãreþ.

ION IVÃNESCU

Dezlegarea careului ,,IMOBILIARÔ 1) LUP – MASINA; 2) CAMIN – RELAS; 3) ACOPERIS; 4) TORT – LIBRAR; 5) UR – ATAC – I – E; 6) RASTAV – CASA; 7) IT – ETAJE – IS; 8) OM – U – ETAPE; 9) OR – PARTER – Z; 10) FIARTA – RASA; 11) TEMEI – BECI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.