Romania mare, nr 1436

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Dacã s-ar acorda Premiul Nobel pentru Bãºcãlie noi, românii, l-am cîºtiga în fiecare an.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cum aratã România privitã „de sus“ Motto: „Mãi Costicã, mãi Costicã,/ Vinu-i bun, ocaua-i micã,/ ªi-amîndoi ne-am îmbãtat,/ Eu pi muchie, tu pi lat”.

(Pãstorel Teordoreanu) Mult dorita democraþie s-a transformat într-o veritabilã sedimentare. Cei de sus… ºi restul. ªi asta nu pentru cã respectivii „de sus” ar fi acolo prin merite sau calitãþi constructive – ci prin faptul cã, abili, cinici, poate ºi consecvenþi, au ajuns.

Ei fac politica lor, întru menþinere propriului statu quo, iar restul e faþadã, butaforie.

Bunãoarã, Klaus Iohannis ºi Liviu Dragnea. Ce de atacuri, ameninþãri mai mult sau mai puþin voalate, Sus-Kövesi versus Jos-Kövesi, statul paralel pro ºi contra… Din ce în ce mai mult reiese cã asta e pentru public, iar realitatea e cu totul alta.

Klaus Iohannis a fost sãptãmîna trecutã la Bruxelles, unde a surprins pe toatã lumea prin rãspunsul la o întrebare despre scrisoarea trimisã de Viorica Dãncilã Comisiei Europene – prin care se cer explicaþii despre „listele negre”. O scrisoare excelentã, de altfel. Un jurnalist l-a întrebat pe Iohannis: „Domnule Preºedinte, Premierul Viorica Dãncilã a transmis Preºedintelui Comisiei Europene o scrisoare în care solicita lãmuriri cu privire la un document din 2012 pe cauze penale ºi invoca niºte imixtiuni în Justiþie ºi în separaþia puterilor în stat.

Aþi discutat cu domnul Preºedinte Juncker despre acest lucru? V-aþi consultat cu Premierul înainte de a transmite aceastã scrisoare?” (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Cine are dreptul sã rescrie Istoria? (1) Domnule preºedinte, stimaþi colegi, nu aº fi luat cuvîntul acum, dacã un numãr de antevorbitori nu s-ar fi referit la Conferinþa de Presã din aceastã dimineaþã, a primului-ministru Nicolae Vãcãroiu. Întîmplarea face cã am ascultat ºi eu la radio aceastã Conferinþã de Presã. Nu mi s-a pãrut cã s-ar fi proferat vreo jignire sau vreo ameninþare la adresa Parlamentului. Dimpotrivã, cred cã a fost una dintre cele mai izbutite Conferinþe de Presã pe care le-au avut reprezentanþii Puterii în România de 4 ani încoace, a fost foarte ponderatã, la obiect, destul de acidã uneori cu acei aventurieri de presã care, din dorinþa de a-ºi da importanþã, vin ºi aruncã, hodoronc-tronc, niºte întrebãri de o stupiditate care umileºte logica ºi limba românã. Este regretabil cã Partidul Democrat (F.S.N. ), din sînul cãruia a þîºnit în aceastã dupã-amiazã prima sãgeatã în direcþia premierului Vacãroiu, nu a sesizat aici aroganþa cu care domnii Victor Ciorbea ºi Miron Mitrea l-au tratat pe premierul Vacãroiu, pe care, nu mai departe de sîmbãtã, l-au þinut în ºah 6 ore ºi jumãtate, cînd afarã era prãpãdenia lumii, iar un primministru, de regulã, în asemenea stihii, se ocupã cu altceva, nu cu ifosele de vedetã ale unor indivizi, care nu mai sînt pe picioarele lor, ci sînt de la Teatrul Þãndãricã, fac umor pe sfori, mînuiþi de altcineva.

De altfel, într-un ziar de scandal de astãzi, am vãzut un titlu mare, pe pagina întîi, care ne-a edificat, în sfîrºit, asupra a ceea ce s-a întîmplat. Se scria, citez din memorie: „Victor Ciorbea a smuls o halcã a Puterii”. Poftã bunã, domnule Ciorbea, lîngã ciorba dumitale merge ºi o halcã a Puterii. Dar ce ai cu Þara asta, de ce nu o laºi în pace?!

Am sã mã refer, dacã-mi este permis, la o chestiune mai serioasã decît aceasta. Este vorba de acel amendament la Codul Penal, referitor la ziariºti, votat pe fondul unei absenþe motivate a mea din Senat. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (22 noiembrie 1993, plenul Senatului României)

Moartea Neagrã ciuma Paginile 12-13

Intrarea lui Isus în Ierusalim – Sãrbãtoarea Floriilor

Distihuri Toate liftele spurcate, toþi agenþii de 2 lei Ne dau lecþii de moralã ca la ultimii pigmei. * * * Aþi fãcut din librãrie – cîrciumã ºi vã miraþi Fiindcã ni s-a pus ºtampila „þarã de handicapaþi“? * * * Fibra strãveche a acestei naþii Se descompune azi în… fibrilaþii! * * * România-i ca o casã fãrã geamuri, fãrã porþi Care a-ncãput pe mîna unor spãlãtori de morþi. * * * În þara-n care dracii le fac la preoþi clisme Pamfletu-i cel mai tare izvor de exorcisme. * * * Eu am avut pãcate, însã ceva e clar: N-am fost lichea în viaþã, nici hoþ, nici poponar! * * * Pe-un rîu adînc de votcã ºi de cafea amarã Pluteºte un cadavru: boema literarã. * * * „Nimeni nu-i profet în þara lui“ – Zic demolatorii de statui. * * * Trãim pe o Planetã a crimei. Toate mor Fãrã anestezie, în ritm ameþitor. * * * Creºtem la sîn o reptilã: E „societatea“ civilã. * * * Republicã, mãreaþã vatrã Þiganii te fãcurã ºatrã…

CORNELIU VADIM TUDOR

ªarpele

Povestiri cu tîlc Pagina 10

Pagina 4

NR. 1436 z ANUL XXIX z VINERI 30 MARTIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 30 martie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Revista „Expres” produce ºi difuzeazã falsuri grosolane Unde s-au topit cele 3 miliarde de dolari lãsate de Ceauºescu? Hingherii Capitalei comit acte de mare cruzime faþã de cîinii vagabonzi În ziua Referendumului, Doina Cornea a cîntat: „Am pierdut o cãciuliþã, mã bate mãmicaaa!”

Anchetã de opinie printre cei 7 cetãþeni care au cumpãrat cartea lui Ardei Umplut Ungurii cer iertare evreilor Orgia din baracã Dl. CornescuRing va candida la Preºedinþia României! Sã te þii rîs... Balul de Cristal PARTEA I La 13 decembrie, comemorãm 73 de ani de la împuºcarea de cãtre liberali a muncitorilor tipografi. „Ungaria se aflã, fãrã îndoialã, în fruntea þãrilor din Europa de Est”. Facem pariu pe ce vreþi dvs., stimaþi cititori, cã nu veþi ghici cui aparþine aceastã judecatã foarte categoricã. A fost rostitã în Parlamentul de la Budapesta? Au spus-o oare iredentiºtii unguri Tamaº Lantoº (S.U.A.) ºi Szocz Geza (România)? Nu, nici mãcar ei nu pot afirma aºa ceva. ªi atunci? Atunci intervine bãnuþul sunãtor pe care Fundaþia Sörös îl bagã în poºetuþa ziarului „România liberã”, pentru reclamã, chipurile, ºi diversiunea e gata! Aºadar, afirmaþia a apãrut în ziarul marii trãdãri naþionale, doar-doar se va reuºi prostirea opiniei publice din România.

Raþionamentul e simplu: dacã Ungaria e în frunte, hai sã-i facem pe plac sau sã ne îndreptãm cu braþele deschise cãtre ea. Ziarul mincinos uitã însã a ne spune douã lucruri: 1) Cine o fi ales Ungaria în fruntea unor state ca România, Rusia, Iugoslavia, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia ºi Albania? 2) La ce anume o fi ea în frunte? Poate la urmãtoarele capitole: sinucideri, prostituþie, datorii externe de 24 În acelaºi ziar care ºi-a miliarde de dolari... pierdut total busola, fostul absolvent de „ªtefan Gheorghiu”, fotograful oficial al organului C.C. al P.C.R., „Scînteia”, pe nume Eugen Dichiseanu, îºi permite publicarea necontrolatã a unor extrem de grave acuzaþii împotriva contra-amiralului Cico Dumitrescu. Chipurile, acesta din urmã ar fi plãnuit asasinarea în subteran a unor mineri (?!). E limpede cã avem de-a face cu o erupþie sifiliticã unor minþi atinse profund, aºa dupã cum se poate constata ºi în cazul publicaþiilor „Expres” ºi „Caþavencu”.

Aflîndu-se în imposibilitatea de a-ºi vinde otrãvurile publicate, piraþii de presã puºi pe cãpãtuialã încearcã tot felul de condimente mincinoase. De pildã, în „Expres” se afirmã cã circulã prin Bucureºti o scrisoare adresatã de ambasadorul Irakului domnului Corneliu Vadim Tudor, în care diplomatul îi mulþumeºte pentru sprijinul acordat în lupta contra sionismului, face referiri la întîlnirile lor anterioare ºi îl anunþã cã i-a depus bani în bãncile elveþiene! Trebuie sã recunoaºteþi cã marele Erasmus ºi-ar retrage din circulaþie cartea fundamentalã intitulatã „Elogiul nebuniei”, pentru cã suita de minciuni debitate de oligofrenul de la „Expres” întrece orice imaginaþie, indiferent cît de coºmarescã ºi maladivã ar fi. Deºi cei de la „Expres” recunosc cã s-a luat legãtura cu Ambasada Irakului, pentru a se certifica autenticitatea scrisorii, iar diplomaþii de aici au denuntat-o ca pe un fals ºi un trucaj ordinar – totuºi ea s-a publicat. De ce? E simplu, din douã motive: 1) sã mai împroaºte un om cu noroi: 2) sã-ºi vîndã fiþuica, aflatã la limita unui rãsunãtor faliment.

Vidanjorii de presã nu au suflu, culturã ºi talent, oricum n-au avut niciodatã, aºa cã ºi-au pierdut rãbdarea ºi îºi fac nevoile în public. La vedere, fãrã ruºine, doar-doar vor pãcãli niºte fraieri. Unul dintre neisprãviþii care au sosit cãlare pe ciuma postrevolutionarã, pe nume Mãdãlin Maticaca, fost transfug ºi etern analfabet fãrã liceu, a rãmas fidel patronului sãu, dl. Nacu Prostãnacu de la „Caþavencu”. Nu ne legãm de prostia lui, nici de fascinaþia pe care o exercitã madam Tanþa Robu faþã de corpul lui rahitic ºi putred, am încetat de mult sã mai protestãm faþã de prezenþa lui permanentã în Sala Tribunalului de la Ploieºti, unde, dupã ce pleacã cu ºuturi în fund, se aeriseºte încãperea douã ore, cã individul nu se spalã decît de 7 noiembrie ºi Ziua înecaþilor. Ceea ce ne revoltã însã este maniera suficientã în care acest vierme de gutuie

batjocoreºte România: concret, el îºi permite sã scrie recent cã trãim într-o „þarã dezaxatã”. A apãrut aºa ceva? Da, ºi idiotului nu i-a rupt nimeni În urechile? Nu. Hai, cã ne meritãm soarta! aceeaºi revistã mitocãneascã, fãrã precedent în presa românã, un anume Pop Emil Eugen îºi publicã obsesiile sexuale în versuri: „Hai bãieþi, am gonoree, bãieþi/ Hai Don Quihoþi/ Cã n-am chiloþi/ Hai ºi iar hai/ Mãi samurai/ Haideþi în rai”. Se pare cã aici e vorba de viaþa intimã a tinerei moapse Marcu Magdalena, perechea lui Maticaca Mãdãlin, dar de ce trebuie sã aparã aºa ceva?

Stimaþi tipografi, dacã fomiºtii de la „Caþavencu” v-ar da mîine sã publicaþi mizeriile scrise pe pereþii WC-urilor publice, ce-aþi face voi? Le-aþi tipãri, nui aºa? Pãcat, v-am crezut mai cinstiþi ºi mai curaþi.

Mai citiþi o datã prima ºtire a rubricii noastre: la 13 decembrie 1918, în Piaþa Teatrului Naþional, înaintaºii voºtri cãdeau sub gloanþe, luptînd cinstit pentru o viaþã mai bunã. Iar voi – desigur, o parte din voi – vã prostituaþi, acesta e adevãrul!

Rãfuieli politice în Cimitirul Ghencea Militar.

Dupã cum a anunþat presa, mama d-lui Petre Roman a încetat din viaþã în vîrstã de 78 de ani. Cei care au cunoscut-o afirmã cã a fost o femeie interesantã. Apare deci cu atît mai dureroasã o scenã petrecutã în urmã cu 10 zile, la înmormîntarea ei.

Printre numeroasele coroane de flori, a fost ºi una trimisã de familia Nina ºi Ion Iliescu. Un gest frumos, creºtinesc, uman. Iatã însã cã, de la capelã pînã la mormînt, coroana a fost azvîrlitã! Nu se ºtie unde, pur ºi simplu a dispãrut. Cei care ne-au relatat scena ne informeazã cã de ceremonia de doliu s-a Tot din ocupat chiar tînãrul Adrian Severin... sferele înalte ale politicii. Vreþi sã ºtiþi unde s-au topit cele 3 miliarde de dolari rãmase dupã moartea lui Ceauºescu? În multe ºi felurite afaceri, cadouri, escrocherii. Printre acestea se numãrã ºi acþiunea de influenþare prin bani grei a unor personalitãþi americane; însãrcinat cu crearea acestui ,,lobby” a fost operatorul de la Studioul Sahia, pe nume Adrian Sîrbu, pe atunci un fel de ministru al Presei. Într-o primã fazã, se zice cã acesta a dus o valizã cu 300.000 de dolari în S.U.A., prin primãvara lui 1990 – tîrgul s-ar fi încheiat prin d-na Christine Valmy. În acel prim contact, junele Sîrbu a ajuns chiar pînã la ex-preºedintele Ronald Reagan, cu care a fãcut chiar o pozã, pe care o arboreazã astãzi cu mîndrie pe un perete al vilei sale. Un al doilea „contract” avea în vedere suma de 420.000 de dolari, pe care A.S. lar fi dat d-lui Robert Helmick, preºedintele Comitetului Olimpic American, în aceleaºi scopuri, de influenþare a unor factori de decizie.

Chiar un ziar din S.U.A. a scris cã o primã tranºã de 70.000 de dolari a fost recepþionatã. Se pare cã s-a livrat ºi restul. Oricum, scandal a fost, preºedintele C.O.A. fiind atacat vehement (pe multe alte motive) în presa de peste Ocean. Ce facem însã cu scopul propus? Marafeþii s-au dus, dar „lobby” în S.U.A. nu avem, tot ne înjurã senatorul Robert Doll (care în traducere înseamnã Stan Pãpuºã) ºi Lamaº Þanþoº, sau cam aºa ceva. Politicianul care ne-a furnizat ponturile astea crede cã dl. Sîrbu a fãcut „pierdute” pe drum niºte parale, cã tot nu-1 controla nimeni. Aºa se explicã îmbogãþirea lui fabuloasã peste noapte, zestrea lui însumînd acum un post de televiziune, mari procentaje pe la unele publicaþii, cîteva magazine, case ºi maºini, terenuri de construcþie etc.

Vineri, 6 decembrie 1991, redactorul-ºef al revistei „România Mare” a acordat un nou interviu postului britanic de radio B.B.C. – de data aceasta, interlocutoarele care l-au stors ca pe o lãmîie, pe diferite teme (de la unguri, ruºi ºi evrei pînã la nivelul de trai), au fost domniºoarele Diana Goodman ºi

Sue Bonner. Fete drãguþe, dar ce le-au auzit lor urechiuºele... Hai sã ne mai jucãm puþin cu focul ºi sã vã propunem un joc politic: pe ce facem pariu cã dl. Petre Roman îºi va face un partid propriu?

Am auzit cã noua formaþiune politicã se va numi Partidul Unitãþii pentru Democraþie. Conºtient cã F.S.N.-ul e scindat, tînãrul politician mizeazã în alcãtuirea noului partid cam pe 20 la sutã din acesta, pe intelectualii din G.D.S., pe intelectualii care n-au intrat în P.A.C. ºi poate pe cîþiva „revoluþionari” fideli, alãturi de care a fãcut-o latã ºi a avut þara pe mînã atîta timp. Aud cã ideologul „miºcãrii” nu e altul decît... Andrei Pleºu, ceea ce explicã legãturile solide dintre ei ºi menþinerea francmasonului în funcþia de ministru al Culturii, în pofida tuturor evidenþelor.

Cea mai mare ruºine din istoria modernã a României se va numi BALUL DE CRISTAL ºi va avea loc sîmbãtã, 14 decembrie 1991, în saloanele Hotelului Intercontinental.

Polarizatã în jurul doamnelor Christine Valmy ºi Mioara Roman, aºa-zisa „lume bunã” a Bucureºtilor a ºi luat distanþã în mare vitezã faþã de restul þãrii, încercînd sã se constituie într-o nouã protipendadã, într-o nouã nobilime. Concret, este vorba de organizarea unui fel de bal în scopuri filantropice, la care tacîmul costã 25.000 de lei. Asta la suprafaþã, de ochii fraierilor. În realitate, gomoºii ºi aristocraþii pricopsiþi peste noapte vor sã împuºte doi iepuri: întîi de toate sã se distreze ºi sã se ghiftuiascã ei, iar mai apoi sã se acrediteze ideea cã nu mai pot dormi noaptea de grija sãracilor acestei þãri. ªmecherie de douã parale, care numai din creierul de gãinã al unor muieri la menopauzã se putea naºte. Aceste femeiuºti fanate ar trebui sã priceapã cã poporul român n-are nevoie de POMANA lor. Ci de o politicã lucidã naþionalã, cu adevãrat umanistã faþã de necazurile reale ale milioanelor de oameni. Facem baluri de cristal, mîncãm icre negre, bem ºampanie de la gheaþã – iar în vremea asta lumea moare de foame, refuzînd cu demnitate firimiturile care cad de la ospãþul acestor „îmbogãþiþi de rãzboi”. Dar sã prezentãm ºi Comitetul de Onoare al acestei parodii nobiliare, care se constituie într-un pretext de etalare a bijuteriilor ºi toaletelor, dar ºi de bîrfe, afaceri, alianþe, demolãri de inamici politici: madame Christine Valmy (preºedintã), principesa Margareta de Hohenzollern, Mioara Roman, sora ei, Rodica Georgescu, Ludovic Spiess, Lucian Pintilie (cred cã l-au pãcãlit), Lavinia Sîrbu (soþia lui Adrian Sîrbu, cel cu dolarii pierduþi în spaþiu), Ileana Verona, Elisabeta Bãlãceanu Stolnici, Graþiela Ghica, Gabriela Lupescu, Rodica Mandache, Simina Mezincescu, Roxana Bichel, Luminiþa Boca, Dana Barb, Catrinel Pleºu (nevasta monstrului bãrbos) º.a. Plasatã între moftul ridicol ºi proverbul „Þara arde ºi baba se piaptãnã”, petrecerea de sfîrºit de an a acestor cabotini aratã cît de departe sînt unii de tragedia poporului român! În mod normal, ºomerii de la marile uzine bucureºtene „Semãnãtoarea” ºi „23 August” ar trebui sã vinã ºi ei la bairam – nu în smoking, cã n-au aºa ceva – ºi sã vadã pe viu unde sa scurs sudoarea muncii lor ºi de ce-au fost azvîrliþi afarã în brînci... A impresionat neplãcut modul în care televiziunea a prezentat referendumul în cursul zilei de duminicã. Programul de informaþii a început sub auspicii pe cît de proaste, pe atît de dubioase: au fost popularizaþi în chip de personalitãþi politice la vot cei trei tartori care au instigat populaþia sã voteze CONTRA: Radu Cîmpeanu, Ion Raþiu ºi Domokos Geza! Ce politicã face acest inamic declarat al poporului român, pe nume Rãzvan Theodorescu, care numai în aparenþã este handicapat?! Noroc cã populaþia are umor ºi s-a uitat la cei trei agitatori ca la comici vestiþi ai ecranului.

Mai ales la mister Raþiu, îmbrãcat cu papillon ºi... dimie miþoasã þãrãneascã! E ca ºi cum ciobanii ºi-ar pune la stînã cuptor cu microunde ºi antenã parabolicã. Mister Raþiu (care în spatele zîmbetului etern ca un abþibild patroneazã multe ticãloºii) face din nou dovada cã s-a nãscut bãtrîn ºi moare infantil.

Ce farseuri, ce saltimbanci!

Oricum, am auzit despre conducerea evreiascã a televiziunii cã a primit ordin de la Cotroceni sã dea în primire, sã plece învîrtindu-se, de unde a venit. Þara mai vrea sã vadã ºi români pe postul naþional! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 13 decembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 30 martie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Haideþi sã facem Unirea!

Programul de guvernare-criogenizare Întîia vacã a þãrii Planeta infractorilor Duºmanul Basarabiei Facebook - încã una ºi mã duc Surdo-mutul de la PSD Legea salarizãrii infractorilor Fãnel face ochi ºi el S-au împlinit o sutã de ani de cînd Basarabia s-a întors la sînul Patriei-Mamã. Sã ne bucurãm sau sã ne întristãm? Astãzi, România de dincolo de Prut e þinutã în lanþurile slave de proasta calitate a politicienilor de la Bucureºti ºi Chiºinãu. Lipsiþi de sentimente patriotice autentice, pungaºii de la butoanele puterii n-ar miºca un deget în direcþia reunificãrii þãrii dacã nu existã perspectiva certã a unui profit personal. Adevãrul istoric, jertfele a milioane de români ce au înnobilat cu sîngele lor pãmîntul þãrii, construind din oasele lor puntea dintre trecut ºi viitor, nu-i miºcã în nici un fel. Ei sînt europeni, atoateºtiutori ºi atoatefãcãtori, pentru ei dragostea de Patrie e un sentiment desuet. Asta nu-i împiedicã sã taie panglici aniversare, sã se afiºeze evlavioºi pe la toate manifestãrile publice, sã vorbeascã despre evenimentele din 1918 de parcã ar fi fost acolo, iar fãrã ei nici nu s-ar fi fãcut Unirea. Aceºti saltimbanci de circ, maeºtrii kitschului ºi ai prefãcãtoriei, ar trebui sã bage capul la cutie, întrucît nu i-a auzit nimeni pînã acum cã i-ar durea pe undeva de soarta Basarabiei. Ba, dimpotrivã, prin politica lor meschinã, antinaþionalã, au transformat podul de flori de peste Prut în podul de piatrã care s-a dãrîmat ºi-a venit apa tulbure a istoriei ºi l-a luat. Aºadar, ipocriþilor, întoarceþi-vã la furtiºagurile voastre ºi lãsaþi poporul român sã traverseze deºertul! Lãsaþi-l sã ajungã la Prut ºi dincolo de el, ºi dintr-o parte ºi din cealaltã, ºi sã curgã ca un fir de luminã înspre ziua de mîine! Ne-aþi confiscat ziua de astãzi, lãsaþi-ne mãcar ziua de mîine!

Cînd n-ar mai trebui sã aniversãm date din calendar, ci realitãþi palpabile. Prezentul nu este întreg fãrã trecut, iar viitorul este prezentul în formã continuatã. Decît sã sãrbãtorim Unirea, desfãcutã de Cancerul Roºu, mai bine haideþi sã facem Unirea! ªi n-o sã ne fie mai rãu, dupã cum prognozeazã manipulatorii de profesie, sumbrii arhitecþi ai dezastrului, ci mai bine. Fiindcã Naþiunea noastrã ar redeveni un singur suflet. Iar noi am putea privi cu ochii larg deschiºi în oglinda istoriei. De acolo ne zîmbesc urmaºii.

Conform programului de guvernarecriogenizare, pe 23 martie, iglu-ul numit România a fost acoperit de zãpadã. De-atîta încãlzire globalã, la sfîrºitul lui Mãrþiºor, mi-au luat-o dinþii la trap. ªi încã n-a venit aprilie! În ciuda a ceea ce cred unii ºi alþii, fani înrãiþi ai programului de guvernare-mulgãtoare, pe planturoasa care a dat þãrii 100.000 de litri de lapte, dintr-o þîþã, baºca brînzica Fãgãraº din celelalte, o cheamã Sorina. ªi nu e din Teleorman, ci din Ialomiþa, unde vacile din rasa Holstein sînt vrînd-nevrînd mai productive. N-ajung toate la performanþele Sorinei, dar oriºicît. Bine, asta e ºi o vacã de fiþe, fiindcã ta-su, botezat Blitz, era un taur american.

Nu ºtim exact cum este Sorina - aºa, la prima vedere, pare vacã de treabã, nesiliconatã - dar mã-sa a fost o mare bagaboantã. Ce, pentru împerechere, nu putea sã gãseascã un bou de la noi, din cireadã, cã e plinã politica de ei? E adevãrat, Sorina, în loc sã dea lapte, ar fi furat lapte... ,,Tot mai multe femei preferã ºamponul de cai”, titreazã presa de sub chiloþi, entuziastã ca o centuristã ajunsã la mînãstirea de taici. De ce fac chestia asta, nu e prea clar. Fie vor sã intimideze mãgarii, fie vor sã atragã armãsarii. În orice caz, mult prea fericitele posesoare ale ºamponului magic necheazã cu mai mult simþ de rãspundere cînd îºi scriu autobiografia.

A dat colþul Andrei Gheorghe, unul dintre frumoºii nebuni ai marilor trusturi de presã. Ca orice ins lovit de gloria deºartã, a fost gãsit la 12 ore dupã deces. Dupã care, conform dorinþei sale, cît ai zice 13-14, a fost incinerat. Acum e în aer.

Nicolas Sarkozy, fostul preºedinte al Franþei, mult mai cunoscut ca soþ al Carlei Bruni, a fost reþinut de Poliþie fiindcã acuzaþiile lui Gaddafi, preºedintele asasinat al Libiei, cum cã i-ar fi dat 50 de milioane de euro pentru campania electoralã, se pare cã sînt adevãrate.

Acum este cercetat sub control judiciar, dar bagabondul nu recunoaºte nimic. ªpaga primitã de la exoticul preºedinte libian nu l-a împiedicat sã dea cu bombardeaua în acea þarã bogatã în petrol. Ce lichele au condus ºi conduc lumea! Deontologii de profesie se dau cu capul de ecranul televizorului fiindcã Putin a cîºtigat cel de-al patrulea mandat prezidenþial. Pãi cine aþi fi vrut sã cîºtige?

Comunistul de pe locul doi sau ultranaþionalistul Jirinovski de pe trei? Au ales ºi ei rãul cel mai mic. Rãul cel mai mic pentru restul lumii.

România nu a utilizat 1.088.039.134 de euro destinaþi infrastructurii. Cicã la noi nu e gropi. E gropi multe, dar constructorii sînt sabotaþi de guvern fiindcã n-ar mai avea înalþii demnitari în ce sã dea.

Tot peste un miliard de euro n-a fost folosit în domeniul educaþiei. Cît despre cheltuielile neeligibile ºi fraudele cu fonduri europene, acestea se apropie de douã miliarde.

Mare dreptate avea Gabi Luncã: ,,Dã, mamã, cu biciu-n mine/ cã fondurile-s tot la tine!”. Inflaþia are tupeu! A

ajuns la aproape 5% ºi n-are de gînd sã se opreascã. Profitã de incompetenþa guvernului ºi de viclenia de podgorean a lui Mugur Isãrescu. * Într-un singur an avem o creºtere a preþului gazelor naturale de 48% ºi a energiei electrice de 40%. Dupã care, aproape firesc, au luat-o razna ºi celelalte preþuri. Distinºi bandiþi, unde o sã vã ascundeþi cînd vã va cãuta poporul înfometat? Pe Insula Belina? ªtiu eu ce sã zic?! Parcã sînteþi prea vulgari...

Dodon, acel papleacã ales preºedinte al Moldovei cu ajutorul ruºilor din Transnistria, susþine cã românii sînt cei mai mari duºmani ai moldovenilor. Rãu e sã fii prost! Parcã-l vãd pe Putin cã-l întreabã, la miºto (iarãºi): ,,Ia zi, mãi Dodoane, tu ce eºti: român, moldovean sau tolomac?

Cã eu, dupã tatã, pe care-l chema Putinã, sînt englez”.

Dar pe Dodon nu-l poþi trata ca pe oamenii normali. Ar fi prea mult. Dintr-o neostoitã sete de putere, zãludul a devenit cel mai mare duºman al Basarabiei. Atansion!

A apãrut farfuria biodegradabilã pe care, în loc s-o speli, o haleºti. Dacã apar ºi hainele comestibile, sau mãcar biodegradabile, egalitatea dintre sexe n-ar mai fi doar o vorbã-n vînt. Ar ajunge ºi bãrbaþii sã fie egali cu femeile.

Deranj mare pe mapamondul lumii virtuale cã Facebook-ul ºi, probabil, alte reþele de socializare ºi desfrîu ar abuza de datele personale ale posesorilor de conturi, cetãþeni liberi ºi sãraci cu duhul. Care, pe cale de consecinþã, pot fi uºor manipulaþi în folosul electoral al politicienilor sau al unor firme de publicitate subliminalã.

Mã mirã faptul cã existã oameni care mai aveau îndoieli în aceastã privinþã.

Pentru cã ar fi deranjat Congresul Extraordinar ºi Nemaipomenit al PSD, un surdo-mut a fost amendat drastic de orbii din Jandarmerie. ,,Ne aresteazã, ne bate, ne aresteazã, ne bate... Ne ia nevestele, ºi noi trebuie sã tãcem din gurã?!”, se întreabã cu obidã domnul Marean Vanghelie. Cine vã aresteazã, ºtim. Cine vã bate, bãnuim. Dar nu avem nici un indiciu în legãturã cu aceia pe care i-aþi pedepsit sã vã ia nevestele...

Nicoleta Luciu e supãratã cã nu face dragoste ,,aºa de bine” cînd e lunã plinã, din care motiv trage draperiile. Lasã, Nicoleto, cã e bine ºi aºa! Trecem peste afirmaþia geografistei din Miercurea Ciuc cã Luna e o planetã, cã-i lipsitã de importanþã. Cîþi parlamentari cunosc adevãrul? Pentru ei, Teleormanul este un continent. Sînt curios cine se va înfrunta în turul doi al alegerilor prezidenþiale din 2019, dupã ce în 2014 s-au rãfuit Five House cu Mickey Mouse... Aþi observat cîþi români talentaþi au fost alungaþi din þarã în ultimii 28 de ani? ªi-n vremea asta, în spaþiul carpato-danubianonevrotic se prãsesc lichelele politice. Nenorociþilor, prezentaþi-vã la prima secþie de poliþie ºi predaþi-vã!

Tîndalã Tîndãrel lucreazã non-stop la proiectul de lege prin care criminalii, violatorii, pesediºtii, liberalii, liber-schimbiºtii, onaniºtii ºi toþi ceilalþi necãjiþi care au avut lipsa de prevedere de a se lãsa prinºi, ºi care n-au beneficiat de condiþii corespunzãtoare la Sanatoriul cu zãbrele, vor fi despãgubiþi! Actul normativ se va numi Legea unicã a salarizãrii infractorilor. Dar nu în lei, cã li se apleacã, ci în euro. Aºteptãm cu nerãbdare un proiect similar pentru bolnavii chinuiþi prin spitale, pentru profesorii umiliþi prin ºcoli. Vom aºtepta zadarnic, fiindcã de soarta oamenilor cinstiþi nu-i pasã nimãnui. Pe Tîndalã Tîndãrel îl doare la corazonul inimii de infractorii politici. La îngrãmãdealã, legea picã bine întregii tagme banditeºti.

O fi fost o lege d-asta ºi pe vremea lui ªtefan cel Mare? Ia sã vedem ce scrie în ,,Istoria necenzuratã a românilor”, cã lui Adi Sfinteº nu i-a scãpat nimic. Nici lui ªtefan cel Mare, dupã cum veþi vedea... ,,Bãi, aceºtia, aþi auzit de Moldova? Bine, mulþumesc. ªtiu ce vreþi sã spuneþi: cã vã place, cã e o regiune superbã, dar cã, din nenorocire, e locuitã de moldoveni ºi de ruºi. Nu fiþi fraieri ºi nu-i dispreþuiþi dupã faptele actuale cã greºiþi amarnic. Ce dacã ei voteazã acum într-un anume fel? Nu trebuie sã-i condamnãm, atît îi duce mintea. Dar Moldova n-a fost întotdeauna aºa de tãlîmbã, a avut ºi ea vremuri de glorie, care o fãcuserã cunoscutã în toatã Europa, de se crucea toatã ziua Papa cînd auzea de isprãvile lui ªtefan cel Mare, cã despre inegalabilul conducãtor de joc din Secolul al XV-lea vorbim noi aicea. ªtefan era fiul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la o nuntã la Rãuseni de Petru Aron. Se nãscuse, din greºealã, sub stejarul din Borzeºti ºi, de mic copil, îi plãcea sã se joace de-a hoþii de la FPS ºi vardiºtii patrihoþi. Le cam tãia nasurile FPS-iºtilor dar, cum o fãcea mai mult în glumã, le creºteau altele la loc. La fel ca astãzi. Scãpat cu fuga de la Rãuseni, Fãnel ºi-a jurat în barbã, vorba vine, cã n-avea decît vreo douã-trei tuleie, cã o sã rãzbune moartea pãrintelui sãu, obicei de altminteri tradiþional locuitorilor din Vaslui ºi din zonele limitrofe, care împãrtãºeau, cît era ziulica de

lungã, acelaºi set de valori, unice ºi irepetabile, îmbuteliat le peturi de trei litri. Aºa se face cã în aprilie 1457, cu ajutor de la Vlad Þepeº ºi de la alte neamuri deale sale, vreo 6.000 de oameni, acest puºtulache tupeist pãtrunde în Moldova ºi, la Doljeºti (12 aprilie), îl surclaseazã pe Petru Aron care, plin de curaj, fuge în Polonia. Pe cîmpia ce se cheamã Direptate, în prezenþa mitropolitului þãrii, nimeni altul decît Teoctist, noaptea vesel, ziua trist, care s-a reorientat rapid, Fãnel e uns cu alifiile domniei. Nu terminase de împlinit 20 de primãveri, dar era pus pe fapte mari. La început întãreºte relaþiile cu vecinii puternici recunoscînd suzeranitatea regelui polonez, ºi-l urmãreºte necontenit pe Petru Aron care-ºi gãsise adãpost, dupã o scurtã ºedere la leºi, la curtea lui Matei Corvin. Lucru care-l supãrã pe Fãnel destul de mult, de vreme ce considerã necesar sã întreprindã o vizitã de pedepsire în þinuturile secuieºti (1461) ºi sã atace cetatea Chilia (1462) care, deºi se afla pe teritoriul Valahiei, era stãpînitã de unguri. La Chilia se procopseºte Vodã ºi cu rana de la picior, care-i va determina interesantul deces 42 de ani mai tîrziu. În 1465, la miezul nopþii datei de 23 ianuarie, cetatea este cuceritã. Matei Corvin, care era cu vreo patru ani mai puriu decît Fãnel, se hotãrãºte sã facã ºi el o mare brînzã ºi sã cucerescã Moldova. Cu 40.000 de dilimani, Mateiaº intrã, la 19 noiembrie 1467, în þara lui ªtefan, arde ca la mama lor cîteva oraºe ºi sate, comite cruzimi inimaginabile pe care «nu le-au fãptuit niciodatã nici pãgînii turci sau tãtari» (Scrisoarea lui ªtefan cel Mare cãtre regele Poloniei), ºi ajunge la Baia unde, fiindcã era prost ca oaia, se opreºte, deºi era la o zvîrliturã de bãþ de Suºeava. Fãnel, care dusese pînã atunci numai lupte de mîntuialã, sau de hãrþuialã dupã cum le zic unii mai pricepuþi în strategia rãzboiului ºi a ºepticii, hotãrãºte sã-i demonstreze ungurului legea lui Ohm. La 15 decembrie 1467, seara (ãsta era un fix de-al lui), incendiazã oraºul ºi atacã frontal ºi din flancul drept. Lupta a fost mai violentã decît în filmele americane, Fãnel jucînd rolul Terminatorului iar Mateiaº pe-al terminatului. Cã sãracu’ rege maghiar, cu tatã român, garantat sutã la sutã, a fost rãnit la spate de o sãgeatã cu trei vîrfuri, iar la picior de o lance cu dedicaþie. ªi dacã vornicul Crasneº, care urmãrea sã-i ia locul lui Fãnel, executa ordinele acestuia, riga ar fi fost prins. Aºa însã a scãpat cu fuga - vorba vine, cã a fost cãrat pe targã - îngropîndu-ºi tunurile, carele cu pradã ºi provizii prin munþi. A fost un uriaº dezastru pentru Mateiaº care, cu aceastã ocazie, a constatat cã nu toþi conducãtorii moldavi sînt cum îi ºtia el de la propagandiºtii curþii regale ºi, prin urmare, a fãcut ciocul mic pentru multã vreme. Dupã bãtãlie, Fãnel a strigat catalogul, ºi pe absenþii de la orele de caftealã ºi patriotism, adicã pe vornicul Crasneº, pe ªandru de la Dorohoi, pe Lazea Pitic ºi pe alþi vicleni, i-a dat pe mîna cãlãului. Cã avea un cãlãu de nota Q, destoinic nevoie mare, îþi lua gîtul fãrã sã simþi ºi fãrã sã-l mai poþi lipi la loc cu super glue. Enervat la culme de obraznicul de Mateiaº, Vodã întreprinde în anii urmãtori (1468-1469) douã expediþii în Transilvania, provocînd jale cu J mare, ca sã scoatã pagubele produse de vizita nedoritã a lui Mateiaº ºi sã le arate totodatã cã nu fac bine protejîndu-l pe Petru Aron, cã Moldova are stãpîn pentru multã vreme. Dar Fãnel tot nemulþumit era, tot cu ochii beliþi sta, cã nu reuºise încã sã punã laba lui grea pe ucigaºul tatãlui sãu. ªi cum gîndea el aºa în crama de la Hîrlãu, îi dete dracu ºtie cum gîndul cel bun. Ticlui o scrisoare ca din partea marilor boieri pentru Petru, în care-l invitã la un tangou moldav pe tronul de la Suºeava. Tãntãlãul crede, deºi era semnatã ºi de Vlaicu, unchiul domnitorului, sau poate tocmai de aceea, ºi cade în gheara lui Fãnel care ordonã ca, în prezenþa sa, sã fie decapitat. Geaba s-a milogit Petru Aron cã sã-l ierte, cã-i e unchi, cã a greºit, c-o fi, c-o pãþi, cã nu-i ºade bine lui, bãiat tînãr, sã facã o asemenea crimã, neînduplecatul voievod l-a executat scurt ºi cuprinzãtor, luîndu-ºi o imensã piatrã de moarã de pe inimã. Dupã acest fericit eveniment, Vodã a început sã prefigureze cu glas mare viitorul. Cã el era foarte prevãzãtor ºi-i plãcea sã ºtie dinainte ce are de fãcut, nu ca alþi conducãtori, contemporani nouã.

«- Mãi, frate - punctã Vodã în faþa oglinzii veneþiene dacã rezist la presiunea asta interioarã care mã apasã mai gata sã mã sufoce de bucurie, mã apuc serios de treabã. Am sã fac din moldovenii mei de douã parale zimbri autentici. O sã-i învãþ sã-i batã la cap pe turci pînã s-or încurca în gînduri ºi-or mierli-o ca proºtii. O sã le fac Sexi Club, voi acorda ajutoare sociale sub formã de vin, ca sã nu le mai fugã femeile aiurea-n Orient dupã zdrîngã, ºi-o sã le ridic niºte biserici a-ntîia, de s-or mira ºi ei ce mi-a venit ºi ce-i cu norocul ãsta porcesc de-a cãzut din senin pe capetele lor vidate.

Aºa vor avea la ce s-or chiombi ºi ei, duminicã de duminicã, din cîrciumile aºezate strategic vizavi de Casele Domnului. Cã numai prin asemenea manevre subtile îi pot apropia cît de cît de bisericã. Cã-i ºtiu eu pe bãrbaþii moldavi: blegi, blegi, dar oricît i-aº sfãtui ºi îndruma spre cele sfinte, lor tot la ºnaps ºi striptis le e gîndul. Cã doar seamãnã cu mine»”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi!)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 30 martie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

ªarpele Toatã viaþa m-am temut de ºerpi. De fiecare datã cînd mã gîndesc la ei, mã trec fiori pe ºira spinãrii. ªi acum, cînd am o vîrstã, mã sperii de ei, pentru cã-i ºtiu veninoºi. Te pot muºca atunci cînd nu te aºtepþi: din iarbã, din aºternut. Prima oarã am fost muºcat de ºarpele-perceptor, care venise sã-i ia mamei þoalele de pe pat, fiindcã, biata de ea, nu avea cu ce-ºi plãti datoriile la stat. Pentru douã oiþe, o vãcuþã ºi niºte haturi de pãmînt sterpe, mai tot timpul îmburuienite ºi pline de mãrãciniºuri.

Atunci mi-am luat þoala pe care dormeam ºi am luat-o la fugã spre grãdinã. Cred cã nu aveam mai mult de patru-cinci ani. În sat nu era gospodãrie colectivã. Fiecare þãran îºi muncea pãmîntul, de pe care toamna nu aduna aproape nimic: doar cîteva boabe, pe care le arunca din nou sub brazde odatã cu sosirea primãverii. ªi m-a prins acel ºarpe din urmã - avea picioarele lungi, pantaloni la dungã, iar pantofii erau lustruiþi, de mã uitam în ei ca în oglindã. Noi nu am avut oglindã în casã, ca sã vedem cum arãtam, decît foarte tîrziu. Pînã atunci, ne uitam unii în ochii altora... ªi m-a prins ºarpele acela lung, de doi metri, cu paºii lui iuþi. Eu eram desculþ, sprinten, dar el fãcea, cu picioarele lui lungi, un pas, cît eu zece. Mi-a luat zdreanþa aceea din mînã ºi m-a tras de urechi cu atîta putere, încît vreo douã zile nici cã am putut pune capul pe-o parte, pe perna fãcutã de mama dintr-un braþ de vreascuri, legate ca un snop mic de grîu, pe care-l acoperea cu o bucatã de cîrpã, sã nu mã zgîrie pe faþã. ªi auzeam cum prin somn umblau ºerpii, visam cã mã adulmecã ºi cã mi se încolãcesc pe trup în iernile friguroase sau în verile secetoase... ªerpii umblau ºi pe uliþe, iar oamenii se temeau de ei, fugeau unde vedeau cu ochii de îndatã cã primeau veste cã vreun ºarpe-stãpîn a intrat în sat...

Cum trãiau hunedorenii în Evul Mediu (2) Meniuri de lux cu sturioni Din perspectiva obligaþiilor fiscale, documentul aratã cã, la Haþeg, „întreg tîrgul era dator sã dea cai pentru coborîrea caºilor de la munte, sã cãrãuºeascã moruni de la Dunãre, pe banii cetãþii”. Dincolo de înfiriparea unor relaþii comerciale cu þinuturile dunãrene, negoþul cu sturioni scoate în evidenþã gustul elitei locale pentru luxul culinar, apetenþa pentru fineþuri, mizilicuri ºi trufandale. De remarcat cã, printre mãrunþii slujbaºi ai castelului, se aflau: un învãþãtor, un predicator, un grãdinar neamþ, un cioban ºef al fermei, un vier, un paharnic responsabil cu crama, 13 mercenari, un hingher, un crainic cu toba, doi antreprenori tocmiþi sã construiascã un baraj la mina de fier Limpert. Mai toþi, în simbrie, pe lîngã bani ºi produse naturale, li se plãtea cu mãji (1 majã – 50 sau 100 de kilograme) fier.

Taxa de „crîºmã seacã” O sursã importantã de venit, în oricare colþ din Europa, o constituia cîrciumãritul. Sub monopolul castelanului de la Hunedoara, dar ºi sub impunerea unei dãri de „crîºmã seacã” (2 dinari la fiecare cupã de vin), cîrciumarii erau liberi sã-ºi valorifice bãutura proprie. Dacã în Hunedoara birturile se înmulþiserã precum „ciupercile dupã ploaie”, în schimb, Haþegul dispunea de o crîºmã, în Uliþa Boilor, spre oborul de vite, care aducea un venit anual de 387,15 florini aur.

Femeile uºoare erau impozitate la greu Funcþionarii comitelui au fost atenþi ºi la evaluarea veniturilor produse de „acele femei libere”, care, în unele cazuri, acostau clienþii turmentaþi ºi „chercheliþi” spre a le oferi, contra cost, graþiile.

Documentul nu consemneazã însã numele ºi numãrul prostituatelor ale cãror venituri au fost evaluate în vederea impozitãrii. Iatã un aspect

Pe mine m-a prins cînd eram de-o ºchioapã, pentru cã i-am smuls din mîini þoala pe care trebuia sã mã culc. Era început de primãvarã, vîntul încã era rece, iar mama nu avea cu ce sã ne aprindã focul în sobã. Lemnele, atîtea cîte le-a avut, se terminaserã prea repede, cã iarna nu a vrut sã þinã cu noi: vîntul nu încetase o clipã, rãsucind vãlãtuci mari de fulgi de nea dinspre Trotuº, ºi vuia aºa de nãprasnic, de ziceai cã sînt urletele haitelor de lupi... ªi iatã cã am crescut mare. Da, am crescut mare, cã Dumnezeu a þinut cu mine. ªi m-a þinut sãnãtos, numai cã de ºerpi nu am avut scãpare, m-au urmãrit peste tot, vînîndu-mã fãrã încetare; pentru orice greºealã, cît de micã, am plãtit cu cîte o muºcãturã zdravãnã. Elev fiind în clasa întîi, fãrã sã vreau, am dat peste gãleata cu apã, vãrsîndu-i conþinutul pe duºumea. Tot holul îl inundasem.

Cum la ora aceea nu eram prezenþi decît eu ºi alþi doi copii, domnul învãþãtor a ºtiut cã eu fãcusem acea boacãnã. N-am aflat nici azi cine a fost acel ºerpiºor de om care mã turnase la domnul... ªi totuºi, domnul învãþãtor nu m-a certat pentru pozna mea, nu mi-a scãzut nota la purtare; a venit pînã la banca mea ºi m-a mîngîiat pe cap, rugîndumã sã fiu mai atent. Aºa s-a comportat domnul cu mine, pentru cã nu avea într-însul sînge de ºarpe. ªi chiar dacã am fost atent la tot ce am fãcut în viaþã, din cînd în cînd, din senin, m-am trezit cu cîte un ºarpe gata sã mã muºte. Mi-e sufletul plin de rãnile pe care mi le-au fãcut, unele mai adînci ºi mai dureroase decît altele. Am cunoscut de-a lungul vieþii grãmezi de ºerpi, încolãciþi între ei ca dracii, întinºi pe buturugi, cu burþile la soare: unii mici, dar al naibii de vicleni, alþii mari, pregãtiþi sã te înºface dintr-o singurã muºcãturã, dar ca acum, în zilele de azi, n-am vãzut ºerpi aºa de veninoºi, ºi atît de mulþi. ªi, oricît m-aº feri de ei, mã gãsesc chiar ºi în gaurã de ºarpe.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

al toleranþei, într-o lume conservatoare de tip protestant.

Emancipare socialã: iobag-libertin-nobil (1) Mai mult decît oriunde, datele furnizate de Urbariul hunedorean aduc în luminã efortul de emancipare socialã a unor locuitori. Potrivit Constituþiei transilvãnene din 1653, „manumisiunea” reprezenta actul juridic de eliberare a omului din starea ºerbiei. Aºa cum o atestã Conscripþia de la 1681-1682, mai bine de 500 iobagi domeniali fuseserã mîntuiþi din iobãgie, în decursul timpului, prin acordarea lor ºi urmaºilor a unor „cãrþi de eliberare ºi scutire”, aceºtia primind statutul de „libertini”. Spre pildã, o „carte de eliberare”, transcrisã în urbariu, vãdeºte cã principele Gabriel Bethlen îl eliberase, la 1620, pe Toma ªoimuºeanul din Haþeg, pentru „serviciile credincioase efectuate la curtea princiarã”. În mod normal, eliberarea din iobãgie preceda înnobilarea celui în cauzã.

Diplomele nobiliare ºi scrisorile de blazon copiate în recensãmîntul hunedorean mãrturisesc existenþa unei mici nobilimi locale, propãºitã pe baza meritelor militare. Aflaþi sub flamura oºtirii princiare, aceºti hunedoreni îºi dovediserã curajul ºi vitejia în luptele cu turcii, fapte care le aduseserã înnobilarea. Ilustrativ este cazul clanului familial Grecul din Hunedoara, ridicat la nemeºug (rang de nobil mic ºi mijlociu în Transilvania) de principii transilvãneni. Aceºti „luptãtori cãlãri”, aidoma cavalerilor occidentali, fuseserã recompensaþi de Mihai Apafi I cu titlu ºi blazon.

Desenul de pe scutul heraldic al acestora – un braþ purtînd în mînã o sabie, avînd capul unui turc înfipt în vîrful tãiºului – relevã merite militare incontestabile. La rîndul lor, „fraþii Ioan ºi Petru Pop din Haþeg” primeau titlu nobiliar, „pentru serviciile militare în bãtãliile turceºti”. De notat cã, între coborîtorii direcþi ai familiei Pop de Haþeg se numãrã Densuºienii. (va urma) SURSA:ZHD.RO

P Po o ll e em m ii c c ii

Mînãstirea Prislop, din judeþul Hunedoara, unul din cele mai importante aºezãminte religioase ortodoxe din Transilvania, în al cãrei cimitir se aflã mormîntul Pãrintelui Arsenie Boca.

Lui Adrian Enescu Compozitorii de muzicã uºoarã Ne atrag atenþia Prin generarea de melodii Deosebit de cantabile, Cu enesciene virtuþi consolatoare...

Dar, uneori, în aceastã împãrãþie A melodiilor, Întîlnim ºi compozitori multilaterali, Cu o armonie de o admirabilã Policromie ªi cu o orchestraþie picturalã, Limpidã, ca Hrisalida luceolei din „Calea Lactee”...

Un astfel de creator Îmi apare Adrian Enescu, Artistul autentic, Care-i convins cã...

Mult adevãr se aflã în

Aforismul lui Tudor Arghezi, Dupã care: „Arta e Umbra vieþii trãite, E umbrã ascunsã În frumuseþi Grãite“... ªi, de aceea, Adrian Enescu „A venit pe lume, Avînd un contract Semnat cu ETERNITATEA“!

DORU POPOVICI

Printre ruine Te port cu mine peste tot, ºi nu ºtiu sã uit, nu ºtiu, te privesc cu ochi de lup, eºti prada ce mã sfîºie de viu

Inima o trag fluturii gri, le miroase orizontul a cenuºã, scîrþîie cerul prãbuºindu-se dincolo de ultima uºã Prin care au evadat nopþile condamnate la locul de muncã Nu trage perdeaua de fum! nu-i timpul, nu încã...

Traversez cîmpul de maci sîngerînd dinspre mine spre tine, se prãbuºesc curcubeiele-n suflet, printre ruine ADI SFINTEª, 7 martie 2018

Pag. a 5-a – 30 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Sã-i iubim pe visãtori Adeseori poetul, prin firea sa visãtoare, cînd vorbeºte poate sã parã un exagerat dacã nu cumva un mincinos. Fireºte cã este numai o aparenþã, cãci gîndirea în mituri prolifereazã în jurul ei o dulce mitomanie, cum magnetul, în jurul sãu, invizibilele linii de forþã ce atrag pilitura de fier pe orbita sa.

Vorba domnului Shakespeare, care zicea undeva cã poetul, contemplînd un mãr, îl scrie mirîndu-se cã ceilalþi nu vãd mãreþia leopardului.

De altfel, blînda mitomanie descinsã de-a dreptul din mit este întrucîtva ceea ce am putea numi psihologia mitului.

Fantezia, ce altceva este dînsa, decît o încredinþare, o totalã lipsã de suspiciune, o absolutã lipsã de sentiment al concurenþei, deci al invidiei. În cazul poeziei, lipsa de invidie, absenþa instinctului de concurenþã are o adevãratã naturã creativã. De ce? Pentru cã firea genuinã a gîndirii poetice naºte lucruri, naºte obiecte, naºte ouã siderale ºi albe. Aici, sub aceastã boltã stelarã, se ciocneºte, în cinstea învierii cuvîntului, cu ouã albe, nefierte. Gãlbenuºul ºi albuºul se scurg în cuvînt pînã cînd el ia fãptura lui Fãt-Frumos.

Sã-i iubim pe visãtori! Mi-aduc aminte cã derbedeul sacru de Panait Istrati, într-una din cãrþile lui lãbãrþate ºi de nobil suflet, prin gura personajului sãu autobiografic Adrian Zografi, într-o tînjire a acestuia sub canicula ºi lenea izbãvi-

toare a unui Nil tinzînd spre Alexandria, gîndea sau visa cam aºa: ,,Ei, ºi, ce dacã mi s-a dus viaþa pe apa sîmbetei ºi n-am apucat sã compun mãcar un ºir de versuri. N-am decît sã mã gîndesc la Iliada ºi sã visez cã am scris-o eu. Ce liniºte, ce fericire, ce echilibru!”. (Citez din memorie.)

Dacã mintea mea n-ar fi edificat piramidele din Egipt, dacã ochii mei n-ar fi pictat pînzele lui Van Gogh ºi dacã cea mai bunã ºi mai misterioasã elegie a lui Rilke n-ar fi fost scrisã de mine într-o noapte de sîmbãtã, cu tîmpla sub pernã ºi secret, ºi apoi atribuitã lui, ce credeþi, domniile voastre, cã aceste minunãþii ar exista într-adevãr?

Nu, nu se poate sã vezi zîne, dacã nu eºti zînatic!

***

Stare de spirit Îndrãgostit de poezie pînã la gelozia zburãtoarei faþã de aer, nu credeam vreodatã cã aº putea sã mã numesc Adam ºi din coasta mea sã se întrupeze un poet din pricinã cã am muºcat dintr-un mãr negru carnea lui albã rãnindu-l.

NICHITA STÃNESCU (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

nu suferiserã jugul strãin în 1775 ºi trecuserã graniþa impusã de aranjamentele sultanului cu împãratul Austriei, întemeind „noul Udeºti”. Avea o dorinþã arzãtoare: sã scrie o istorie a poporului nostru pe înþelesul copiilor. În 1960, lucrarea era gata ºi o prezenta editurii. Dar, cu tot stilul cald, încãrcat de poezie, cu care autorul În 1960 am trecut sã lucrez în cadrul Editurii evoca anumite momente sau prezenta anumite personaTineretului, avînd responsabilitatea redacþiei de lite- litãþi, ansamblul suferea. Dupã prima discuþie redacþioraturã pentru copii. Cu totul întîmplãtor, într-o discuþie, nalã, autorul ºi-a recunoscut cinstit nereuºita ºi a s-a pomenit despre o lucrare a lui Camil Petrescu, desti- declarat cã renunþã sã mai publice lucrarea. Chiar ºi-a natã acestor mai mici cititori, de lectura cãrora ne îngri- retras manuscrisul. Dar fãrã ºtirea sa, am pãstrat o copie jeam ºi noi. Am cerut lãmuriri. Povestea era destul de în redacþie. Acele pagini, de o frumuseþe deosebitã, veche ºi cam încurcatã. Se ºtie cã a existat o bunã cola- suflul patriotic ce prezidase la alcãtuirea întregii lucrãri borare a Editurii Tineretului cu autorul ºi care încãlzea expunerea, transmiþîndutrilogiei „Un om între oameni”, încã din se cititorului, nu trebuiau pierdute. perioada elaborãrii acestui roman. I s-a Pãrerea aceasta a redacþiei a fost propus scriitorului sã se gîndeascã ºi la o împãrtãºitã întru totul de conducerea edilucrare pentru copii. Se pare cã însuºi turii. Mi-am luat sarcina sã obþin din Camil Petrescu avea în proiect o asemenea partea autorului o revenire asupra hotãrîrii lucrare. Cert este cã, în 1956, editura era în sale iniþiale. Am profitat de slãbiciunea posesia manuscrisului, o parodie blîndã, scriitorului pentru locurile ºi oamenii de amuzantã, de epopee eroic-comicã. Totul pe meleagurile Sucevei. M-am invitat în a fost bine pînã cînd textul a fost lecturat sihãstria sa, apartamentul de pe Strada de un funcþionar de la fosta Centralã a Doamnei, din Bucureºti, unde primea Cãrþii de pe atunci. Fãcînd anumite extrem de puþinã lume. Am admirat sincer analogii rizibile între personajele sau situvrafurile de cãrþi din camera de lucru, aþiile din lucrare ºi situaþia politicã interadunate ca material documentar pentru naþionalã a vremii, acel sinistru funcþionar scrierea lucrãrii „Istoria patriei povestitã îºi arãta, într-o simplã notã de nici o paginã copiilor”. Pe un colþ de masã tronau teanCamil Petrescu dactilografiatã, opoziþia sa faþã de publicuri de manuscrise. Cerînd un pahar cu apã, carea lucrãrii lui Camil Petrescu. Iar piatra aruncatã de el am profitat de lipsa gazdei ºi am aruncat o privire prin n-a putut fi scoasã de toþi înþelepþii acelui for, sau a celor- acele hîrtii. Erau diferite variante ale „istoriei”. Momente. lalte. Lucrarea pãrea hãrãzitã arhivei ºi poate istoriei lite- Portrete. Din întîmplare, ochii mi-au cãzut pe un dosar pe rare. Împreunã cu conducerea de atunci a editurii am relu- care era consemnat conþinutul: ,,Povestiri eroice”. Dintrat discuþiile pentru a putea programa tipãrirea lucrãrii. Un odatã am întrevãzut soluþia. Deºi am auzit paºii gazdei sprijin deosebit am primit din partea soþiei scriitorului, înapoindu-se, nu m-am mai ferit. Scriitorul a rãmas o clipã care ne-a pus la dispoziþie unele caiete cu însemnãri ale în uºã, surprins de îndrãzneala ºi lipsa mea de politeþe. A autorului, în care Camil Petrescu îºi fixa personajele, le ridicat mult sprîncenele, încruntînd fruntea, cum avea obicaracteriza, combina variante ale acþiunii, descria unele ceiul cînd ceva nu-i era pe plac. momente ale viitoarei cãrþi, urmãrind sã atragã, sã amuze, Liniºtit, am bãut întreg paharul de apã rece, scoasã sã educe pe micul cititor. Se putea astfel urmãri întregul probabil atunci din frigider ºi am spus: proces de elaborare, care nu avea nimic de-a face cu – Pe cine vreþi sã pedepsiþi? Pe noi, editura, sau pe intenþiile rãuvoitoare pe care i le atribuia obtuzitatea unui cititori, þinînd lucrarea aici, închisã ºi nelãsînd-o sã nechemat, ajuns într-un post oarecum important în ierar- ajungã la copii? hia funcþionãrimii editoriale. Astfel, în 1964 a putut Fãrã sã vreau atinsesem cel mai sensibil punct al apãrea „Papuciada” lui Camil Petrescu, singura sa lucrare sufletului scriitorului. Deºi socoteam cã îl cunosc, abia adresatã, în mod declarat, cititorilor copii. în timpul discuþiei ce a urmat mi-am dat seama de preþuirea pe care Eusebiu Camilar o acorda publicului cititor. Îl diviniza ºi, în acelaºi timp, se temea de el. Iar pe copii, dacã ar fi putut, i-ar fi îmbrãþiºat în stradã, în librãrii, în biblioteci sau oriunde îi întîlnea.

De atunci, în toate discuþiile pe care le-am mai purDe Eusebiu Camilar m-am apropiat fãrã sfialã, de la tat în cadrul redacþiei cu acest autor, am pornit de la preprima întîlnire editorialã, poate ºi unde mai pãstram supusele dorinþe ale cititorului. Era ca un „sezam”. Nu-i amîndoi în vorbire accentul ºi moliciunile graiului din norrefuza nimic. Orice împotrivire era anulatã de la bun dul Moldovei, unde ºi el, ºi eu am vãzut lumina zilei ºi am început. copilãrit. Avea o deosebitã plãcere sã povesteascã despre Sfîrºit obiceiurile din satul natal, despre dîrzenia oamenilor care VINICIU GAFIÞA (1926-2005)

ÎNSEMNÃRILE UNUI REDACTOR (2)

Odiseea unei cãrþi de Camil Petrescu

O slãbiciune a lui Eusebiu Camilar

Ultima zi a lui martie era, în urmã cu 85 de ani, ºi prima din viaþa lui Nichita Stãnescu, unul dintre cei mai strãluciþi scriitori pe care i-a avut limba românã, denumitã de el însuºi ,,dumnezeiesc de frumoasã”.

Nichita Stãnescu în vagonul poeziei pe un pãmînt numit România

Motto: Trenule fãrã de fricã, Unde-l duci tu pe Stãnicã…

Unde-l duci de-l ocoleºti Din Craiova la Ploieºti…

Din Ploieºti la Baia Mare, La nunta fãr’de scãpare!

-„Numai creierul meu este din Nord, trupul meu este totului tot din Sud” Am zis!... Ce-am scris, am scris!

Eu nu sînt Profetul ªi nici Procuratorul Iudeei…

Eu sînt Poetul!

Hello, tinere, ce te uiþi aºa la mine?

De ce vrei sã vezi ce nu se vede ªi sã auzi ce nu se aude?

Aici la Comarnic am avut o iubitã! ªi aici la Sinaia am avut cea mai frumoasã iubitã!

Doamne, ce ne mai sãrutam, ce ne mai sãrutam Ca doi îngeri pe Vîrful cu Dor... ca douã pãsãri cãlãtoare!

Aici la Braºov, iubita mea m-a dus la ªcoala lui Anton Pann...

Cînd am vãzut catedra lui Pann am strigat: „Deºteaptã-te, Române!”

Doamne, ce ne-am mai sãrutat, ce ne-am mai sãrutat!

Ding-dang, ding-dang… clopotele iubirii! ªi aici, la Sighiºoara, am avut o iubitã sãsoaicã!

Cea mai frumoasã sãsoaicã!

Aici la Blaj am cãlcat dupã urmele paºilor tînãrului Eminescu… zeul zeilor de pe vîrfurile Carpaþilor! „Numai creierul meu este din Nord, trupul meu este totului tot din Sud” Aici în Ardeal „m-am mutat în lup” ªi de singurãtate am devenit steag-lup!

Steagul dacilor liberi de la „maica Putna”…

Hello, închinaþi-vã limbii române!

Ca sã aveþi pe un pãmînt numit România Iubitele voastre! „Numai creierul meu este din Nord, trupul meu este totului tot din Sud” FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 30 martie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (66) Lumea de dincolo rãmîne un mister În deºertul din sufletul meu am sãdit un trandafir. Din parfum respir amintiri, joc de umbre ºi lumini, nestemate la care mã voi închina ºi dincolo de moarte. Modelez din lut clipele de fericire ºi þes, din flori de cireº, zãpezi în care am sculptat speranþã, dar ea s-a topit pe Planeta Albastrã, fiind rãpusã de o neîndurãtoare coasã.

Anii trec, anotimpurile se succed, numai frãmîntãrile ºi zbuciumul stau pe loc. Toate ºi-au gãsit adãpost în fiinþa mea de cînd El a plecat. Din milioane de perechi, noi ne-am despãrþit pe veci, deºi era scrisã în zodia mea dorinþa de a se proiecta zilnic în viaþa mea. Acum, în gîndurile mele curge Calea Lactee... Ce pot însemna eu în ploaia de stele? Încerc sã ies din labirintul în care m-am rãtãcit, dar e în zadar. Singurã cu gîndul meu, parcã nu mai sînt eu.

Stau însã la sfat cu gîndul, el înþelegînd cine sînt

Prietenii mei Prietenii mei cei mai buni Sînt versurile pe care le scriu.

Nu e meritul meu Ci ajutorul lui Dumnezeu Ca în ele sã-nfloreascã Pacea ºi iubirea noastrã.

Fãcînd Semnul Divin ªi bînd din izvorul de Apã Vie Ce curge din Sfînta Liturghie, Cu prietenii mei cãlãtoresc În întregul Univers,

ANTOLOGIE DE PROZÃ SATIRICÃ

Hîrtie cãtre forul superior Ne-a chemat directorul ºi ne-a spus: – Vã felicit, tovarãºi. Tocmai am fost anunþat de la centralã cã ni s-au repartizat cîteva apartamente într-un bloc nou. Vã rog sã alcãtuiþi urgent o situaþie cuprinzînd ºi tabelul nominal al angajaþilor care trebuie sã primeascã locuinþã ºi aduceþi-mi-o la semnat. Vã rog sã reþineþi faptul cã aceastã hîrtie merge sus, la centru, ºi trebuie alcãtuitã aºa cum se cuvine, cu oarecare nivel: maleabil, cuminte, diplomatic.

Am croit imediat ciorna adresei ºi i-am dat-o directorului. Acesta a citit-o ºi a strîmbat din nas: – În general e bine, e acceptabil, dar mi se pare cã aþi uitat de faptul cã hîrtia merge sus. Renunþaþi, vã rog, la acest ton categoric, inutil.

Am renunþat la tonul categoric.

– Minunat, spuse directorul, aþi lucrat perfect. Dar acum a apãrut o anume imprecizie, aº putea zice chiar, un ton amorf. Nu prea rezultã cu claritate dacã avem sau nu nevoie de aceste locuinþe. Mai multã precizie, mai mult spirit tranºant. N-aº vrea ca acolo, sus, sã fim consideraþi niºte neisprãviþi.

Am adãugat mai multã precizie ºi mai mult spirit tranºant. Directorul ne-a strîns mîinile îndelung: – Bravo, buni bãieþi. Aþi cuprins aproape totul. Hîrtia e aproape gata. A mai rãmas sã adãugãm niþicã diplomaþie.

Zîmbi subþire: Noi, desigur, nu elaborãm propriu-zis o notã diplomaticã dar trebuie sã avem în vedere faptul cã centrul nu are numai grija noastrã ºi trebuie sã rezulte cã înþelegem condiþiile ce stau înaintea noastrã.

Am mai lucrat ceva asupra situaþiei. Aceasta a devenit spumoasã ºi preþioasã ca o odã medievalã.

– Perfect, zise directorul. Situaþia e minunatã, dar chiar n-aþi gãsit ºi voi o hîrtie mai ca lumea, pentru ca la centru sã se vadã respectul nostru?

Am cãutat, ce-i drept, o sãptãmînã, dar am gãsit. O hîrtie splendidã, netedã, cu o uºoarã nuanþã albãstruie ºi cu un elegant filigran.

Directorul privi multã vreme situaþia, o ridicã la luminã aºa ca sã i se vadã dantela filigranului ºi – în fine – dãdu din cap: – Dar dacã cei de la centru nu au o astfel de hîrtie? Nu vor zice cã vrem sã facem pe grozavii? Hai sã fim mai modeºti. Sã cãutãm o hîrtie mai proastã... Însã n-am mai apucat sã fim modeºti: în legãturã cu extinderea întreprinderii noastre, am fost preluaþi de o altã centralã.

TODOR DIMOW (Bulgaria)

Imens tablou ,,pictat” de Creator.

Poposim pe Pãmînt, pe Ape, În Lunã, stele, Soare ºi în Grãdina nemuritoare.

Urcãm apoi pe Scarã, În Primãvarã, Încãrcaþi cu flori de cireº, Ca sã nu dãm greº, Trecem prin Curcubeu - oglinda lui Dumnezeu În fiecare anotimp Ca sã ningem în colind.

Un prieten drag mie, Peruºul din colivie, Binecuvîntat de Dumnezeu cu grai Este o picãturã din Rai. ªi un stol de porumbei Sînt prietenii mei.

Zilnic vin la geam pentru hranã ªi-mi ciugulesc boabe din palmã.

Darul lor?

Porumbeii-n zbor Par o cruce Care aminte îmi aduce Sã mã închin Semnului divin Ce-mi va da încrederea Fãrã de care Cum aº urca zidul vieþii, oare?

La uºã rar cineva bate Dar nu mã tem de singurãtate: Dumnezeu este în toate. (va urma) LILIANA TETELEA

Þestoasa Nu pentru asta sînt prieten cu el, dar faptele sînt fapte: amicul meu, Tomas, este redactor la o revistã umoristicã.

Din aceastã cauzã, e drept, a devenit prima victimã a noii mele povestiri umoristice. Încã uºor obosit dupã munca de creaþie, am alergat acasã la el ºi, din prag, am început sã citesc: – „Pe neobservate i-am aruncat în casã, prietenului meu, o broascã þestoasã. Cînd plecasem de acasã o luasem în servietã. Cu ochiºorii ei inteligenþi privi de cîteva ori împrejur ºi apoi se îndreptã cu hotãrîre sub divan...”.

Abia îmi terminasem fraza ºi amicului meu i se deºteptã instinctul de autoapãrare: – Ascultã, numai nu te supãra pe mine, n-aº vrea sã te supãr ºi n-aº vrea nici sã jonglez cu fraze stereotipe ºi banale despre tipic ºi netipic în literaturã, dar tu crezi întradevãr cã e normal ca oamenii, aºa, tam-nesam sã-ºi arunce unii altora broaºte þestoase?

- Nu, nu cred, l-am liniºtit eu cu blîndeþe, dar am scris toate astea tocmai pentru a reda o situaþie neobiºnuitã. Înþelegi, umorul pretinde neapãrat o oarecare întorsãturã surprinzãtoare, elemente ieºite din comun, neobiºnuite.

- Obiºnuite, neobiºnuite, se strîmbã amicul, nevrînd sã ne ciorovãim, dar de ce ai ales neapãrat þestoasa ?

- Pentru cã un hipopotam n-ar fi încãput în servietã!

O atît de înþeleaptã cugetare 1-a determinat sã capituleze.

Dar nu pentru mult timp. Dupã cîteva momente mi-a strigat: – Dar recunoaºte, asta sunã totuºi neconvingãtor! ªi, în afarã de asta, alegoria e din cale-afarã de transparentã ...

– Care alegorie?, l-am întrerupt eu.

Izbucni în rîs: - ªtim, ºtim, taci. Dar þin sã te previn cã toatã chestia asta e cusutã cu aþã albã. Mai ales personificarea.

- Personificarea? Care?

- Nu fã pe prostul, se nãpusti el asupra mea, doar tu însuþi ai citit: „Cu ochiºorii ei inteligenþi privi de cîteva ori împrejur ºi apoi se îndreptã cu hotãrîre sub divan”...

- Aha, am rãsuflat eu uºurat, ºi-n asta vezi tu o alegorie? S-ar putea ca aceastã chestie sã nu fie tipicã, dar þestoasele, dacã se aflã într-o încãpere, se comportã exact aºa. O ºtiu din tratatul lui Brehm.

– N-are a face, se înroºi el, toatã treaba nu e convingãtoare. Eu încã n-am auzit ca, undeva, cineva sã-i arunce altcuiva în camerã o þestoasã.

Cu vorbele astea, amicul meu plecã la bucãtãrie sã facã o cafea. Dar înainte de a ieºi mi-a aruncat peste umãr: – Nerealistã ... Fãrã legãturã cu viaþa ...

Exact în momentul urmãtor eu am scos þestoasa din servietã. La repezealã, cu ochiºorii ei inteligenþi privi de cîteva ori împrejur ºi apoi se îndreptã cu hotãrîre sub divan.

MIROSLAV KOSTKA (Cehia)

CIOBURI DE GÎNDURI

Axion pe marginea clipei (Consãtenilor mei plecaþi în mituri)

Cum am pierdut lumina din Luminã Din viaþa mea agonisindu-mi vinã?

Cum am umblat prin ceaþa rãtãcirii...

Cum, Doamne al rãbdãrii ºi-al iubirii?

Cum am dorit sã am ce alþii lasã Cînd din luminã mi-am fãcut mireasã?

Cum, Doamne, am dat roua dimineþii, Pe amãgirea grea a vieþii?

O, cîte-am dat din fiecare clipã Fãcînd cu mine tragicã risipã!

Trãind calvarul risipirii mele Mã vãd întreg în colbul vechi de stele.

Dar tot mai simt mirosul ploilor de varã: Cum sã nu plîng, Pãrinte? ªi cum sã nu mã doarã?!

Ce mi-a rãmas spre mîine din ce aveam odatã?

Un rug ce-mi arde-n suflet, tãcerea vinovatã.

Atît din toatã vraja comorilor de ieri, Pãrinte al supremei ºi tristei mîngîieri.

ILARION BOCA, 3 mai 2016, Tecuci

Apariþii editoriale

,,Unirea ºi naþiunea românã – Oameni de seamã sub sceptrul cãrora s-a fãcut Unirea ºi România Mare” se intituleazã carteapoem, semnatã de Comandor (r) Aristicã Bardan, care, prin creaþia sa, aduce un omagiu Armatei române, ,,vectorul principal în realizarea Unirii ºi a României Mari, pe vatra Daciei strãbune, de la Nistru, Tisa, Dunãre ºi mare”. Dedicaþia autorului: ,,Familiei Vadim Tudor – Cu mult respect ºi consideraþie faþã de scriitorul ºi omul politic Corneliu Vadim Tudor, ofer prezenta carte familiei, întru cinstirea memoriei marelui dispãrut. Am avut stimã faþã de acest mare Om cult, patriot ºi iubitor de þarã. Urez fiicelor sale sã ducã mai departe ideile ilustrului lor tatã.

Sãnãtate ºi succese familiei, sub toate aspectele. Cdr. (r) Aristicã Bardan”.

Scriitorul Radu F. Gurãu este autorul volumului ,,Orele copilãriei Poem în douãzeci ºi patru de cînturi”, apãrut la Editura ,,Amurg sentimental”, din Bucureºti.

Un exemplar al cãrþii ne-a parvenit la redacþie, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Domniºoarei Lidia Vadim Tudor – Dumnezeu sã vã ocroteascã ºi sã vã dea putere sã þineþi vie flacãra Tribunului în sufletele noastre. Cu stimã, Radu F. Gurãu.

Bucureºti, 20 octombrie 2017”.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 30 martie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Cum aratã România privitã „de sus” (urmare din pag. 1) ªi, ce sã vezi, Iohannis nu sare cu „penalii”, cu „minciuni”, cu chestii obiºnuite pentru noi, ºi formuleazã un rãspuns… cu totul altfel. „Acasã nu ne-am consultat, dar am vãzut acea scrisoare ºi nu conþine elementele pe care le-aþi menþionat.

Este o scrisoare prin care se cer clarificãri, nu se face nici o acuzaþie acolo. ªi, din acest punct de vedere, scrisoarea nu este greºitã. (…) L-am rugat (pe Juncker) sã dea în lucru la o echipã care se apleacã cu toatã seriozitatea ºi în toatã profunzimea asupra chestiunii ºi sã ne lãmureascã. Personal, nu cred cã este vorba de o imixtiune în actul de justiþie, dar nu vreau sã dau eu rãspunsul în locul Comisiei. I-am rugat, de asemenea, sã trateze chestiunea exhaustiv ºi sã vinã cu niºte rãspunsuri pertinente pentru întregul demers, fiindcã, pînã la urmã, de aici rezultã o creºtere a credibilitãþii MCV la noi acasã sau o scãdere a încrederii în acest mechanism“. Sublinierile ne aparþin.

Reiese cã Iohannis nu preia mesajul lansat de zona #REZIST sau a portavocilor tradiþional anti-PSD, ci poziþia lui este de recunoaºtere a necesitãþii lãmuririi unor chestiuni. Foarte frumos, nu-i aºa? În fond, demersul lui Dãncilã era de susþinut, este vorba, pînã la urmã, de o imixtiune a Comisiei Europene în treburile Justiþiei române.

Ca o parantezã, deunãzi, preferatul lui Klaus Iohannis, ziaristul macovist „domnu Pantazi”, definea demersul Vioricãi Dãncilã cam aºa: „scrisoarea ineptã pentru JeanClaude Juncker, îngrijorãtoare prin mesajul anti-european inabil ascuns printre rînduri, fumigenele, fake-news-urile cu «liste negre» aruncate deliberat de coaliþia PSD-ALDE”. În schimb, pentru preºedintele Iohannis „este o scrisoare prin care se cer clarificãri, nu se face nici o acuzaþie acolo”. Care sã fie motivul acestei totale deosebiri de atitudine?

Iohannis s-a lãmurit demult asupra a douã aspecte – coaliþia în frunte cu PSD este mult prea puternicã pentru ca preºedintele, cu tot „sistemul” sãu, sã mai aibã timp sã-l mai doboare pînã la alegeri. În acelaºi timp, Iohannis s-a convins cã nu se poate baza pe o construcþie rezultatã din actuala opoziþie, care sã-l sprijine decisiv în 2019, pentru orice mare plan ar avea – fie intern, fie extern. De partea cealaltã, PSD – sau PSDragnea, cum se mai spune – nu dã semnale cã ar putea (nici mãcar cã ar dori) sã prezinte un candidat care sã aibã ºanse în faþa lui Iohannis. Iar varianta Tãriceanu pare sã fie la fel de departe de acceptare – la fel ca în 2014, PSD vrea un candidat „propriu”… asta de parcã ar mai fi condus acum de pesediºti veritabili! Pe scurt, principalii jucãtori s-au lãmurit cã PSD este un partid prea puternic pentru Iohannis, iar Iohannis, un adversar prea puternic pentru Liviu Dragnea. O analogie cu situaþia de pe plan mondial ne aratã cã superputerile, SUA ºi Rusia, nu se înfruntã direct, ci doar formal. De fapt, asistãm, prin atitudinea lui Iohannis la Bruxelles, la devoalarea unei nedeclarate susþineri reciproce Dragnea – Iohannis în probleme majore.

Concret, efectul cel mai probabil al „scrisorii”, coroborat cu solicitarea de „lãmuriri exhaustive”, este încetarea mai rapidã a MCV. Or, ridicarea MCV ar fi un atu mare pentru PSD… dar ºi pentru Iohannis, care ar scãpa ºi de pîrghiile de presiune ale talibanilor gen Macovei & Co, reducînd totodatã ºi ºansele unor contracandidaþi radicali, gen Laura Kövesi. De

fapt, ridicarea MCV s-ar putea traduce prin „mai încet cu justiþia paraditoare” ºi cu talibanismul haºtag. Ajuns în cea mai înaltã poziþie, primarul care punea mîna pe case a devenit un politician cu obiective mãreþe – fie un nou mandat, fie o importantã funcþie europeanã. Pragmatic ºi abil, Iohannis ºtie cã are nevoie de sprijin intern, cel extern fiind asigurat de Germania ºi alþii. Din România, însã, singurul sprijin care conteazã poate veni numai de la PSD, restul sînt buni de scandal în stradã, la televizor sau chiar în Parlament – dar la alegeri sînt… nimic. Iohannis mizeazã pe ceva solid, nu pe gogomãnii. Într-o eventualã bãtãlie pentru Europa, sprijinul (discret) al progresistsocialiºtilor ar fi nepreþuit, alãturi de lobbyul popular german. Pe plan intern, absenþa unui contracandidat puternic de la PSD rezolvã problema noului mandat.

Ce avantaj ar avea PSD din combinaþia cu Iohannis? Greºit - corect este… ce avantaj ar avea Liviu Dragnea? Primo - cãderea MCV ar însemna posibilitatea unei introduceri a unor reglementãri care sã-i uºureze lui Dragnea situaþia judiciarã.

Secundo, Dragnea nu pare dispus sã trimitã un campion în bãtãlia prezidenþialã, cel puþin nu acum; deci, un al doilea mandat Iohannis ar putea fi un rãgaz necesar, ar putea oferi ºi prilej de stopare a unor ambiþii (justificate, de altfel) din propriul partid. În fine, un al doilea mandat al lui Iohannis va fi probabil mult mai calm, acesta neavînd acelaºi gen de personalitate ca Bãsescu; Iohannis va cãuta sprijin pentru un viitor internaþional, nu va dori scandal pe plan intern. Din aceste considerente, cred cã nimeni nu-ºi doreºte mai mult decît Liviu Dragnea un al doilea mandat Klaus Iohannis. De aceea, cred cã martie 2018, momentul Iohannis de la Bruxelles, este o dovadã clarã cã Dragnea ºi Iohannis vor merge într-un tandem relativ discret - iar formula „primarul de Grivco” trebuie schimbatã în „candidatul exhaustiv de la Bruxelles” – valabilã ºi pentru Bucureºti - ºi pentru preºedinþia Europei.

Concluzia – la vîrf s-au instalat douã personaje extrem de asemãnãtoare, plecate de jos, ajunse sus prin lovirea pe la spate a celor care i-au ridicat, dornice de înavuþire, cinice, arogante ºi fãþarnice. Politicieni veritabili, se poate spune – acum avem cu adevãrat la vîrf politicieni europeni ºi capitaliºti veritabili – acum vedem ce înseamnã asta!

Ca un P.S. - mai încape ºi interesul naþional pe lîngã ei? Din vorbe, da! Ca un al doilea post scriptum – recent, ºeful Institutului Wiesel de la Bucureºti a cerut scoaterea din emisiunea omagialã de timbre „Fãuritori ai Marii Uniri” a patriarhului Miron Cristea ºi a lui Alexandru Vaida Voievod. Adicã a Marii Uniri spirituale - ºi a Marii Uniri formale, oficializate prin acte europene. Asta reprezintã cei doi eroi ai Naþiunii, prin activitatea lor, prin împlinirile lor. A luat poziþie tranºantã marele artist ºi patriot Florin Zamfirescu: „Trãiascã alianþa dintre poporul român ºi torþionarii sãi grijulii!”, a scris Zamfirescu.

Iar Iohannis ºi Dragnea au zis… nimic!

Despre asta e vorba – ei au treaba lor, nu au nevoie de problemele altora, nici mãcar ale Naþiunii sau istoriei, pe care le privesc de acolo, de sus – uitînd un adevãr atît de plastic expus de Thomas Mann – „Ce-i sus ajunge curînd jos, iar ce-i jos sus, dacã în asemenea situaþie se mai poate în genere vorbi de sus ºi jos”.

DESPRE NOSTALGIA POST-IMPERIALÃ SAU „DESPRE COMPORTAMENTUL TIPIC“ AL PROVOCATORILOR POLITICI (2) (Comentariul Ambasadei Federaþiei Ruse la Bucureºti) Cine a avut nevoie de aceastã provocare politicã ºi cine, dupã cum spuneau romanii antici, „va beneficia“ (CUI PRODEST)? Nu avem nici o îndoialã cã, deloc din întîmplare, aceastã farsã, tragicã, pentru victimele sale, ºi o înscenare, conform metodelor sale, este jucatã de premierul britanic ºi de serviciile sale de informaþii, literalmente în acelaºi timp cu publicarea la Bruxelles a proiectului UE a „contractului despre Brexit“. Condiþiile acestuia, inclusiv necesitatea unei compensaþii de miliarde din partea Londrei pentru „obligaþiile sale neîndeplinite“ sînt, cel puþin, foarte neplãcute pentru guvernul conservator al Marii Britanii.

Cît de valoros apare argumentul autoritãþilor britanice ºi al mass-media cã atentatul la familia Skripal a fost special conceput de Moscova în ajunul Cupei Mondiale FIFA. Mulþi ani la rînd, politicienii de la Londra ºi „rechinii mass-media“ nu îºi pot ascunde disconfortul extrem ºi setea nestinsã de rãzbunare pentru decizia FIFA de a oferi dreptul de a gãzdui Mondialele 2018 - Rusiei ºi cele din 2022 - Qatarului. Þara noastrã a cîºtigat acest drept într-o luptã echitabilã, iar Anglia, în ciuda faptului cã a fost condamnatã pentru folosirea mai multor metode de corupþie, a pierdut. Dar, se pare, a decis sã „recupereze“ în terenul provocãrilor politice.

Din nou, apare întrebarea „cine va beneficia“ - CUI PRODEST? Londra, care încearcã sã se rãzbune, sau cel puþin sã strice, sã otrãveascã atmosfera festivitãþii dedicate fotbalului la nivel mondial, sau Moscova, care depune toate eforturile posibile pentru ca milioanele de fani din întreaga lume sã se poatã bucura de jocul celor mai buni dintre favoriþii lor?!

Un alt „argument final“, care, cicã, ar fi incriminator pentru Kremlin ºi personal pentru preºedintele Putin: atacul brutal asupra familiei Skripal a fost planificat ºi realizat în mod deliberat, în ajunul alegerilor prezidenþiale din Rusia, în mod presupus, pentru a demonstra „puterea brutalã ºi determinarea de a-i pedepsi pe trãdãtori, indiferent de locul unde s-ar afla“. Sîntem chiar forþaþi sã menþionãm cã, pe gentilomii de la Londra, de data aceasta, i-a lãsat atît logica elementarã, cît, de asemenea, ºi sensul tradiþional britanic al umorului.

Constatãm încã un eºec al strategilor-analiºti britanici, asemãnãtor cu cel în cazul „armelor chimice ale lui Saddam Hussein“. Dacã ei au vrut sã-l discrediteze pe actualul preºedinte rus, apoi practic vor ajunge sã sporeascã gradul sãu de autoritate, deja puternic în þarã.

Folosind expresia preferatã de cãtre serviciile de informaþie occidentale pentru a revela agresivitatea Rusiei, sîntem „profund convinºi“ cã Londra ºi mai multe alte capitale occidentale încã nu ºi-au revenit din ºocul cauzat de lansarea de cãtre Putin a informaþiilor senzaþionale cu privire la dezvoltarea de cãtre oamenii de ºtiinþã ºi inginerii ruºi a celor mai moderne tipuri de rachete, care transformã de fapt arsenalele NATO ºi, în special, sistemul american de apãrare antirachetã în niºte relativ inofensive obiecte muzeale. Într-o oarecare mãsurã ei pot fi înþeleºi: realizãrile ruseºti sînt cu adevãrat impresionante, pentru cã ulterior a fost demonstrat ºi un video-documentar, dovadã a existenþei acestui „armament al viitorului“, care a fost deja transferat pentru dotarea forþelor armate. În concluzie, rãmîne doar sã atragem atenþia cititorilor noºtri ºi a politicienilor occidentali la partea cel puþin tot atît de substanþialã a adresãrii lui Vladimir Putin cãtre Adunarea Federalã a Rusiei din 1 martie 2018. Aceasta afirma fãrã echivoc atît cã încercãrile explicite din partea Occidentului de a negocia cu noi de pe „poziþia de forþã“ sînt respinse de Moscova, ºi, de asemenea, Rusia este dispusã necondiþionat de a se angaja într-un dialog egal pe întreaga gamã de probleme globale, de la terorismul internaþional ºi reducerea armelor strategice ofensive, la securitatea informaticã ºi la protecþia mediului.

Cine are urechi sã audã, cine are ochi sã vadã!

Sfîrºit

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 30 martie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Într-o veche enciclopedie ruseascã se scria cã atunci cînd ruºii au ajuns cu cuceririle pe Bug, la vest de rîu locuiau românii. Cînd ruºii au cucerit ºi teritoriul dintre Bug ºi Nistru, românii n-au mai fost pomeniþi. În rãzboiul ruso-turc, care începe în 1806, ruºii au ocupat þãrile române, iar dupã încheierea Tratatului de Pace din 1812, au ocupat teritoriul dintre Nistru ºi Prut, care va lua numele de Basarabia. De data aceasta, ruºii nu mai puteau sã spunã cã Moldova a fost un strãvechi pãmînt rusesc, cãci exista Tratatul dintre þarul Petru cel Mare ºi Dimitrie Cantemir, prin care se descriau hotarele Moldovei: la nord Rîul Ceremuº ºi, dupã aceea, pe malul Nistrului, pînã la vãrsare, în Marea Neagrã. Ca sã justifice cumva o stãpînire ruseascã asupra Basarabiei, s-a nãscut legenda cã o astfel de stãpînire a aparþinut cnezatului de Halici, din Secolul al XII-lea, pînã în primele decenii ale Secolului al XIII-lea. Ruºii au susþinut aceastã idee, sprijinindu-se pe niºte documente care nu au nici o valoare. Istoricii români au negat o stãpînire ruseascã asupra Moldovei, la începutul Evului Mediu.

Dupã rãzboi, cînd noi am intrat în sfera de influenþã ruseascã – deºi, aºa cum recunoaºte, în memoriile sale, generalul Sãnãtescu, artizanul cel mai important al loviturii de stat de la 23 august 1944, a fost vorba, în realitate, de o stãpînire sovieticã efectivã asupra României – teoria potrivit cãreia Haliciul a stãpînit Moldova a fost reînviatã, aceasta regãsindu-se în Istoria URSS-ului.

Cînd s-a iniþiat realizarea unei Istorii a României, sub egida Academiei, în volumul al II-lea, care a apãrut în 1962, s-a introdus un subcapitol intitulat „Dominaþia Haliciului asupra Moldovei“ (paginile 100-103), semnatari fiind ciracii lui Roller: Barbu Câmpina ºi Eugen Stãnescu. Cei doi autori au fost de pãrere cã stãpînirea Moldovei de cãtre cnezatul de Halici a constituit „un factor pozitiv în dezvoltarea societãþii din aceastã parte a þãrii“ (pag. 103).

Profesorul de istorie Alexandru Boldur, de origine basarabeanã, a redactat un memoriu, în care arãta cã teoria privind dominaþia Haliciului asupra Moldovei nu are nici un fundament documentar. Boldur i-a trimis memoriul lui Alexandru Gonþa, tot un basarabean, cercetãtor la Institutul de Istorie al Academiei. Prudenþã justificatã.

Dacã l-ar fi trimis pe adresa Institutului, memoriul ar fi

fost înmormîntat, astfel cã lumea n-ar fi aflat de existenþa lui. Gonþa ºi-a dat seama cã memoriul trebuie trimis la Secþia de propagandã a C.C. La Institut, secþia de istorie medie era condusã de oamenii Moscovei. Memoriul lui Boldur a venit de la C.C., cu recomandarea sã se organizeze o comisie care sã discute conþinutul acestuia.

Directorul Institutului de Istorie era Andrei Oþetea, care nu se ocupase cu istoria medie româneascã, aºa cã, în aceastã privinþã, avea mînã liberã ªtefan ªtefãnescu (secretarul Organizaþiei de bazã pe Institut), considerat drept marele specialist al istoriei medii româneºti, cu studii la Moscova, ºi care-l þinea bine în frîu pe Damaschin Mioc, ºeful sectorului de istorie medie. ªtefãnescu a format o comisie din oameni aleºi pe sprînceanã, care sã susþinã cele afirmate în Tratatul de istorie. El apãra cu dinþii tratatul, deoarece în cuprinsul lui sînt expuse tezele lui Barbu Câmpina, al cãror adept era. Prin urmare, ªtefãnescu nu dorea ca aceastã Biblie barbistã sã fie criticatã. Împreunã cu ciracii lui Câmpina, el nu vroia sã se schimbe nimic din tratat ºi, în felul acesta, avea sã aparã ºi ediþia a II-a, ºi a III-a. Iar odatã cu ediþiile, veneau ºi banii, ºi, mai ales, gloria. ªtefãnescu i-a dat telefon lui Alexandru Boldur, om la 79 de ani, ºi, în chip injurios, l-a întrebat: ,,În fond, ce doreºti, sã ajungi preºedintele Academiei?”. Apoi, a alcãtuit o comisie, din care fãcea parte un anume Bezviconi, rus din Basarabia, cu multe bube-n cap, motiv pentru care nici el n-ar fi avut curajul sã-l înfrunte pe ªtefãnescu, cerîndu-i sã aducã documente care sã ateste cã Moldova s-a aflat sub stãpînirea Haliciului. A avut loc o consfãtuire cu cei aleºi în comisie, la Bezviconi acasã. Au fost invitaþi M. Dan, de la Cluj, ºi Emil Lazea, cercetãtor la Institutul de Istorie, cu studii în URSS ºi însurat cu o rusoaicã. Apoi, a mai fost invitat sã facã parte din comisie Demeny Laioº, un ungur însurat cu o rusoaicã, dat afarã din Armatã, pentru spionaj.

Damaschim Mioc nu putea sã lipseascã, el fiind omul de casã al lui ªtefãnescu. A fost prezent ºi Mihai Berza, specialist în istoria medievalã vest-europeanã, care era dispus sã facã orice fel de concesie, numai sã rãmînã ºef de sector la istorie medie universalã. Printre invitaþi s-a numãrat ºi ªtefan Pascu, de la Cluj, care dãdea serios din coate, sã urce în ierarhie. La Institut a fost adus ungurul

Banyai, debarcat de undeva, de sus, astfel încît nu ºi-ar fi permis sã-l contrazicã pe tov. ªtefãnescu, mai ales cã problema discutatã nu-l interesa, el nefiind specialist în istorie. În dimineaþa zilei în care a avut loc ºedinþa, ªtefãnescu a fost foarte activ. A stat de vorbã cu fiecare participant, asigurîndu-se cã toþi vor fi de acord cu el ºi cu Mioc. Dupã aceastã prelucrare temeinicã, comisia a fost unanimã în a-l combate pe naþionalistul Alexandru Boldur.

Autorii acestei manevre ticãloase nu s-au gîndit cît rãu fac. Chiar dacã se poate dovedi cã afirmaþiile din tratat sînt niºte falsuri, pentru ruºi, asta nu conteazã. Din moment ce apare, în România, o confirmare a faptului cã Moldova s-a aflat sub stãpînirea Haliciului, ºi aceasta, chiar sub egida Academiei, ruºii o vor folosi ca document care susþine teza lor. Aºa cum s-a întîmplat ºi cu aºa-zisa „Diplomã bârlãdeanã“. Deºi s-a dovedit cã este un fals, istoricii ruºi citeazã aceastã diplomã, despre care autorul ei pretindea cã a fost întocmitã de Panko Rostislavici, la 1134.

Avînd cã argument stãpînirea halicieanã, ruºii, în frunte cu Marele Ghid al proletariatului internaþional, au ocupat, în 1940, Basarabia ºi Bucovina, teritoriu despre care marele Patriarh al Rusiei spunea, cu puþini ani în urmã, cã este un strãvechi pãmînt rusesc. Aºa au spus ruºii ºi despre Insulele Kurile, pe care Stalin le-a ocupat în 1945, deºi nici un picior de rus n-a cãlcat vreodatã pe acolo. Este adevãrat cã Stalin nu intenþiona sã se mulþumeascã numai cu Basarabia. El vroia toatã România, cãci era convins cã, fãrã petrolul românesc, tancurile germane nu se vor putea deplasa. De aceea, la graniþa cu România se organiza Armata a 11-a, care avea mai multe tancuri decît oricare dintre armatele plasate între Nistru ºi Leningrad. Spionii noºtri militari ºtiau de concentrarea unor forþe mari ruseºti, însã nemþii au crezut cã e vorba doar de o sperieturã. În cele din urmã, s-a dovedit cã ,,sperietura” era formatã din 11 divizii. Dintr-o loviturã, Stalin vroia ca armatele lui sã ocupe zona petrolierã din România. S-a grãbit, însã, ºi, potrivit opiniei lui Victor Suvorov, aceasta a fost singura greºealã politicã pe care a fãcut-o Stalin. Vom vedea care sînt documentele pe care s-a sprijinit susþinerea, de cãtre ruºi, a existenþei unei stãpîniri a Haliciului asupra Moldovei. (va urma) MANOLE NEAGOE

RECURS LA MEMORIE

parcurs, dar mai riscant pentru situaþia noastrã. Drumul Mariþei era numai prin pustiu, cu mare ocoliº pînã la Chergheº. Dar cãlãtorului îi stã bine cu drumul ºi noi mergeam unde ducea drumul. Îi vedeam pe sãteni mergînd la bisericã, iar pe alþii dupã treburi prin curþile lor. Eram în putere. Aveam energie ºi pãºeam sãnãtos pe cale, tot grãmãjoarã, nu ca la dus, în ºir indian.

Strãbãteam alt cîmp cu holdele aparþinînd comunei urmãtoare. ªi tot aºa pînã zãrim gospodãriile. La intrarea în aceastã aºezare, scria pe o tablã mare Comuna Popeºti.

Ne-am oprit puþin sã ne hrãnim. Era dupã prînz. Vremea s-a mai încãlzit. Mai întrebam pe cîte un sãtean dacã mai este mult pînã la Cristur. „Ehe, mai aveþi, mai aveþi!“ Strãbãteam comuna liniºtiþi. Treceau pe lîngã noi, mai repede, bãieþi ºi fete, în straie de sãrbãtoare în mare veselie. Unde mergeau? Am aflat bine ceva mai tîrziu.

Prin mijlocul comunei se gãsea Cãminul Cultural.

Suflete, de toate vîrstele, cu mare voioºie, se prindeau în horã ºi tropãiau înnegrind zãpada cu încãlþãrile lor.

Noi priveam totul cu coada ochiului. Ce-am mai fi jucat ºi noi! Dar… Deodatã am zãrit la marginea privitorilor o patrulã de jandarmi. Se vede cã unde este multã lume trebuiau sã fie ºi ei prezenþi. Tata ne spune sã mergem tot aºa, ca pînã acum, ca sã nu batem la ochi.

Dar ce folos? Ei ne-au ochit, au lãsat hora ºi s-au luat dupã noi. Un impuls fierbinte mi-a strãbãtut pieptul.

Auzim o comandã scurtã ºi rece de oprire. Ne-am apropiat de tata. Au cerut actele pentru control. Tata scoate cu mîinile tremurînde de fricã ºi de emoþii documentele, printre care ºi „Buletinul nominal de evacuare“, în care eram trecute ºi noi, cele trei fiice. Le cerceteazã cu atenþie ºi ne întreabã de unde venim ºi încotro ne ducem. Le-am spus. Ofiþerul imediat a dat ordin subalternului sã ne ducã sub escortã pînã la postul de poliþie urmãtor, care se afla în comuna Almaºul Mic. A explicat soldatului cine sîntem ºi sub ce lege ne aflãm. Ofiþerul s-a întors la horã, iar pe noi militarul ne-a luat din urmã, cu arma pe umãr. Aºa am mers în tremur cu faþa în pãmînt. Dupã un timp, Mãriuca îi spune soldatului: „De

ce mergeþi în urma noastrã? De ce ne duceþi ca pe niºte hoþi? Ce rãu am fãcut noi? Am furat ceva? Am omorît pe cineva? Veniþi în rînd cu noi!“. ºi soldatul a înþeles ºi, fãrã sã vorbeascã, a trecut alãturi de noi ºi ne-a predat postului din Almaºul Mic. Sub escorta unui tînãr jandarm n-am mai fost duºi din urmã. Ba, mai mult, chiar a intrat în vorbã cu noi. Din intonaþia discuþiilor am înþeles o toleranþã, o compasiune la adresa noastrã. Aºa, cu toþii, înaintam pe ºoseaua ce leagã oraºul Hunedoara de Cristur. Se însera ºi frigul adus de vînt ne ameninþa din faþã. Tocmai mergeam spre rãsãrit de unde venea crivãþul. Tata i-a spus soldatului cã ar vrea sã poposim la o gazdã în Cristur. Acesta a înþeles, s-a oprit ºi ne-a zis: „Eu nu vã mai escortez ºi nu vã mai predau postului din Cristur. Dar sã nu mai mergeþi pe acest drum principal, ci luaþi-o pe calea feratã“. Tocmai pe acolo ºoseaua era paralelã cu linia trenurilor. I-am mulþumit cum nu se putea mai frumos. El s-a întors la postul lui, iar tata a exclamat: „Un militar cu suflet mare de român“. Se vede cã erau cunoscute nu numai legea blestematã, ci ºi ajutoarele tacite printre mulþi jandarmi. ªtiau cã sîntem nevinovaþi, cã n-am pãcãtuit cu nimic. singura vinã a noastrã era cã ne-am declarat români.

Era deja searã. Din loc în loc mai pîlpîia cîte un bec orb pe calea feratã, dar noi ne orientam mai mult dupã albul zãpezii. Ca sã ajungem la linia de fier trebuia sã trecem printr-un mare ºanþ ºi apoi sã urcãm terasamentul spre linie. ªtiam cã zãpada, în ºanþ, e mare, pentru cã o depozita vîntul acolo. Dar ce era de fãcut? Tata iar cu ciomagul lui încerca direcþia, mãsura zãpada ºi ne fãcea o uºoarã cãrare, ca sã-l urmãm cu mai puþin efort. Încet, cu precauþie, ne ajutam þinîndu-ne de mîini, fãrã a cãlca greºit, din repezealã, ºi a ne accidenta. ªi am ajuns… de aici, de pe o traversã pe alta ºi chiar printre pietrele ascuþite, dintre ele, pãºeam mai cu nãdejde, mai cu putere. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

A stãpînit Haliciul Moldova? (1)

Zakonul lui Stalin (4) ªi a intrat apoi primarul în casã, omul cel bun ºi generos, cum era, cu îngrijorarea pe faþa lui, acum schimbatã, palidã ºi cãzutã. A rãmas un pic pe gînduri, apoi ne-a comunicat cele spuse de jandarmi. În încãpere s-a aºternut o muþenie de nedescris. Priveam unii la alþii cu ochii mari ºi cu umerii ridicaþi pînã la urechi. Apoi a spart tãcerea: „Ce rãu îmi pare dupã dumneavoastrã! Mi se rupe inima pentru necazurile prin care treceþi. Se vede cã ordinul lui Stalin este bine însuºit ºi aplicat de cei care-ºi doresc, repede, cît mai multe stele pe umeri“.

Tata le-a zis atunci cã nu le vom face greutãþi ºi cã sîntem atît de mulþumiþi pentru primirea lor generoasã, pentru grija faþã de noi ºi ajutorul pe care ni l-au dat în cele mai grele timpuri: „Aici am avut posibilitatea sã mai poposim ºi sã ne hrãnim pentru cine ºtie cîtã vreme, de acum înainte. Mîine dimineaþã noi vom pleca spre alte comune… undeva… vom vedea. Doar vã rugãm sã ne spuneþi pe ce drum s-o luãm ºi prin ce comune vom trece, pînã la Cristur, ca sã nu ne mai întoarcem prin cîmpul ºi prin pãdurea pe care le-am strãbãtut pînã aici“. Neam luat lucrurile ºi pachetul substanþial de hranã pentru drum, pus de gospodina primarului. Cu inima zdrobitã ºi cu ochii împãienjeniþi de lacrimi am ieºit din ograda lor cu despãrþire dureroasã. Fetiþele lor nu înþelegeau de ce trebuie sã plecãm ºi tot repetau: „De ce plecaþi, de ce nu staþi la noi? Spune-le, tatã, sã stea aici, hai!“. Primarul ne-a condus ºi ne-a arãtat drumul, direcþia spre Cîrjit, apoi Popeºti. Ne-am mai privit, fluturînd batistele umezite. Zãpada era bãtãtoritã de sãnii ºi de paºii oamenilor. Ne era mai uºor de mers. ªi… iar la drum… În acea zi era tot o sãrbãtoare, poate o duminicã. Am traversat un cîmp ºi am ajuns în comuna Cîrjiþ. Din explicaþiile primarului am înþeles cã vom trece dintr-o comunã în alta. Ne-a orientat, pe un drum mai uºor de

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 30 martie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Cele 35 de zile ale lui Napoleon la Moscova (3) Vreau pacea numaidecît!

Aºteptînd noutãþi din partea þarului, Napoleon pare calm ºi încearcã sã restabileascã ordinea în Moscova. El se ocupã de treburile de stat ca ºi cum ar fi la Tuileries, trece trupe în revistã, viziteazã spitale, depozite ºi magazine. În mijlocul ruinelor se ridicã chiar ºi un teatru, în care sînt invitaþi actori de la Paris. Tarquino, un tenor italian, este invitat la Kremlin de douã ori pentru a-i cînta împãratului cîteva din ariile sale favorite.

O perioadã, toatã lumea se autoiluzioneazã, vãzînd vremea deosebit de caldã, ce se prelungeºte încã. Napoleon exclamã: ,,Toamna de aici e chiar mai blîndã decît la Paris sau la Fontainbleau. Caulaincourt s-a amuzat sã ne spunã poveºti despre iarna ruseascã, numai bune de speriat copiii”. În plus, un alt motiv de satisfacþie este faptul cã ºtafetele îi aduc la timp mesajele de la Paris. Napoleon pare sã-ºi guverneze imperiul aproape la fel de bine de la Moscova, ca ºi de la Paris.

La început de octombrie însã, Napoleon începe sã devinã neliniºtit. De mai bine de douã sãptãmîni nu are nici un fel de veºti de la Alexandru. Pentru a gãsi o soluþie la toate problemele, el dicteazã un memorandum detaliat, în care prezintã cele trei soluþii pe care le are în vedere. Prima, aceea de a înainta spre Kaluga, adicã exact în direcþia din care Kutuzov primeºte întãriri din provinciile meridionale. Cea de a doua, de a se retrage pe drumul spre Smolensk, pune probleme, deoarece Vitebsk, ca ºi Smolensk sînt zone sãrace în comparaþie cu cele din Prusia Orientalã. În sfîrºit, cea de-a treia posibilitate este de a concentra grosul forþelor sale spre Velikie Luki.

Aceastã miºcare ar putea fi luatã drept o ofensivã ºi nu o retragere, deci i se pare a fi cea mai atrãgãtoare. În 3 octombrie, dupã o noapte extrem de agitatã, Napoleon îi cere lui Caulaincourt sã-i înmîneze un mesaj þarului. Caulaincourt declarã cã o asemenea misiune este inutilã, întrucît Alexandru va refuza sã-l primeascã. Napoleon îi cere apoi sã meargã cu o propunere de pace la cartierul general al lui Kutuzov.

Caulaincourt refuzã din nou, subliniind cã este mult mai înþelept sã fie evitat orice fel de demers, întrucît acest lucru ar fi interpretat ca un semn de slãbiciune.,,Bine, rãspunde Napoleon, îl voi trimite pe Lauriston”.

Fostul ambasador la Moscova îi expune împãratului aproape aceleaºi argumente ca ºi Caulaincourt, dar acceptã totuºi sã meargã sã-l vadã pe Kutuzov. ,,Vreau pacea, o vreau numaidecît”, repetã Napoleon.

Lauriston ajunge la avanposturile ruºilor în seara de 4 octombrie. A doua zi, în jurul orei 10 dimineaþa este condus în cortul lui Kutuzov. Dupã ce-i prezintã mareºalului prima scrisoare de intenþii, el anunþã cã Napoleon i-a încredinþat o a doua scrisoare, adresatã þarului ºi pe care ar trebui sã o înmîneze personal.

Kutuzov îi rãspunde cã nu dispune de autoritatea necesarã pentru a-i acorda liberã trecere cãtre Sankt Petersburg. Lauriston nu-ºi pierde cumpãtul. Chiar dacã, spune el, nu va putea înmîna personal þarului scrisoarea lui Napoleon, ar fi de dorit ca aceasta sã fie trimisã printr-un curier care, pentru a-ºi putea scurta drumul, ar avea liberã trecere la traversarea liniilor franceze.

Kutuzov îi mulþumeºte, dar adaugã faptul cã ruºii îºi cunosc foarte bine þara, deci ºi drumul pe care trebuie sãl urmeze. Apropiindu-se de fereastrã, el remarcã, totodatã, cã ploaia nu înceteazã ºi, deci, ar fi inuman ca o ºtafetã sã plece pe o aºa vreme execrabilã. Laurison se apropie încet de scopul misiunii sale. Nu crede oare mareºalul cã ar fi timpul, atît pentru ruºi, cît ºi pentru francezi sã încheie acest rãzboi? ,,Sã terminãm rãzboiul, se mirã Kutuzov?

Dar rãzboiul nu a început încã”. Dupã cîteva momente de tãcere, el adaugã: ,,Posteritatea mã va blama dacã eu voi fi cel care va conduce orice gen de conciliere, pentru cã aºa este spiritul actual al naþiunii mele... Ruºii îi considerã pe francezi ca ºi pe tãtarii lui Gingis Han”. ,,Existã totuºi o diferenþã”, protesteazã Lauriston. ,,Poporul rus nu vede aceastã diferenþã”, îi rãspunde Kutuzov. În cîteva cuvinte, fãrã a ridica vocea, el îi comunicã interlocutorului sãu cã este perfect informat despre dificultãþile pe care le întîmpinã zilnic francezii, despre eºecul din Spania, ca ºi despre nemulþumirea generalã crescîndã în Europa. Dupã mai bine de o jumãtate de

orã, Lauriston înþelege cã aceastã întrevedere nu poate schimba nimic ºi cere permisiunea de a se retrage. El obþine doar un scurt armistiþiu pînã la întoarcerea aghiotantului cu rãspunsul þarului. În ziua urmãtoare, Lauriston este deja la Moscova ºi se prezintã imediat la Kremlin. Raportul lui îi dã lui Napoleon iluzia cã pacea se apropie. Timpul trece, însã nici un rãspuns nu parvine din capitala rusã. Încredinþîndu-se încã o datã cã þarul nu are de gînd sã înceapã tratativele de pace, Napoleon îºi pune din nou

obsedanta întrebare: Ce-i de fãcut? El i-a trimis deja lui Alexandru trei scrisori. Rãspunsul acestuia întîrzie, dar este clar cã nu poate fi vorba de nici un fel de tratative.

Aceastã a treia tentativã îl iritã ºi-l tulburã, deoarece este obiºnuit sã i se cearã pacea, nu sã o cearã el însuºi.

Napoleon nu se poate hotãrî nici sã plece, dar nici sã rãmînã: ,,Retragerea ar putea sã parã mai degrabã o fugã, declarã el. Acest lucru ar avea repercusiuni în Europa...

Nu trebuie niciodatã sã baþi în retragere ºi sã-þi recunoºti astfel propriile greºeli”. În acelaºi timp, el cautã o justificare pentru cazul în care ar pãrãsi capitala: ,,Moscova nu este de fapt o poziþie militarã, ci una politicã”.

Un exod tardiv În 13 octombrie, oraºul se trezeºte acoperit de un strat subþire de zãpadã, care, de altfel, se topeºte foarte repede. Odatã cu primii fulgi de zãpadã, Napoleon începe sã-ºi piardã iluziile. Fãrã a o recunoaºte, el ia aceastã primã manifestare a iernii ruseºti ca pe un avertisment. Nopþi întregi, împãratul umblã cu paºi mari încolo ºi încoace, pradã unei vii agitaþii. El se gîndeºte la evacuarea ulterioarã a oraºului, revine apoi asupra deciziei, dar dã totuºi ordin ca rãniþii ºi bolnavii sã fie transportaþi în Mojaisk. În circa 20 de zile, armata sa ar trebui sã fie deja în cartierul de iarnã. Cu toatã fervoarea pregãtirilor, el nu uitã sã ordone sã fie coborîtã crucea auritã de pe Clopotniþa lui Ivan cel Mare, pentru a o monta ulterior pe Domul Invalizilor în Franþa (din nefericire, în timpul retragerii, aceastã relicvã, ce constituia un adevãrat obiect de veneraþie pentru moscoviþi, s-a pierdut).

Atacul neaºteptat al ruºilor, în dupã-amiaza zilei de 18 octombrie, asupra armatei conduse de Murat ºi faptul cã un cazac trage asupra acestuia, îl fac pe Napoleon sã se decidã. De pace nici nu mai poate fi vorba. În aceste condiþii, în zorii zilei de 19 octombrie, primii soldaþi francezi încep sã pãrãseascã oraºul, pentru ca, în 22 octombrie, la apusul soarelui, toþi cei 100.000 de combatanþi, francezi ºi aliaþi, sã abandoneze oraºul martir. Retrãgîndu-se, soldaþii nu reuºesc sã ºteargã socotelile fãcute pe zidurile Catedralei Uspenski: ,,S-au strîns 288 de kilograme de aur ºi 5.200 de kilograme de argint”.

Decizia lui Napoleon este de a se retrage spre Kaluga ºi Smolensk, chiar dacã trebuie sã facã un lung ocol, pentru a putea apoi sã se aprovizioneze într-un teritoriu nepustiit. El vrea sã atingã astfel cît mai repede frontiera cu Polonia. În momentul în care pãrãseºte Moscova, exclamã: ,,Sã mergem spre Kaluga, ºi vai de cei pe care-i voi întîlni în calea mea!”. În Moscova mai rãmîn circa 8.000 de militari ai generalului Mortier, care a primit deja indicaþii speciale.

Cîndva împãratul declarase: ,,Eu nu fac niciodatã lucruri inutile”. Însã tocmai acum, dupã o lunã de ºedere într-o

Moscovã pustiitã, el îi dã lui Mortier ordinul barbar ºi de-a dreptul inutil de a arunca în aer principalele edificii publice, Kremlinul ºi, mai ales, Catedrala Vasili Blajenîi, pe care el o numeºte ,,la Mosquée”. Acesta este rãspunsul sãu la tãcerea lui Alexandru. 183.000 de butoaie cu praf de puºcã sînt puse în toate încãperile palatului þarului. Fitilele sînt aprinse ºi francezii pleacã. Destinul face, însã, ca acest loc sacru sã fie ocrotit. În timp ce Napoleon înainteazã spre Kaluga, începe o ploaie torenþialã, ºi flãcãrile se sting... Aceeaºi ploaie teribilã desfundã drumurile ºi-l sileºte sã se opreascã. Abia cu greu mai pot fi scoase tunurile împotmolite în noroi.

Napoleon nu putea sã aleagã ceva mai prostesc ºi mai pãgubitor pentru armata sa: sã rãmînã în Moscova pînã în octombrie, permiþînd soldaþilor sãi sã jefuiascã oraºul, pentru ca dupã aceea sã pãrãseascã garnizoana aproape la întîmplare, sã se apropie, apoi, de Kutuzov, dar fãrã a trece la ofensivã, dupã care sã coteascã spre dreapta, spre Maloiaroslaveþ, ºi sã se întoarcã spre Mojaisk, pe drumul pustiit al Smolenskului. În 26 octombrie, cînd începe fatala miºcare a retragerii armatei lui Napoleon, moralul trupelor este la pãmînt. Dupã ce lasã în urmã Mojaisk-ul, la doar cîteva verste de oraº, îi ajunge iarna din urmã. Oamenii încep sã moarã, unii de obosealã, alþii de foame ºi frig. Se aud sinistre urlete de lupi. Ca sã poatã trece prin mlaºtini, artileriºtii sînt nevoiþi sã descalece ºi sã se înhame singuri la tunuri, pentru a le putea salva. Efectivele armatei franceze, care au scãzut acum, la început de noiembrie, la aproximativ 55.000 de combatanþi, nu sînt însã suficiente pentru a angaja, fãrã riscuri, o bãtãlie. În 6 noiembrie, prima furtunã de zãpadã surprinde armata francezã. Termometrele coboarã deja la -12 grade, iar ruºii înconjoarã coloanele înfometate, ce par a se scurge cãtre Smolensk, pe drumul pierzaniei.

Napoleon fuge mai departe, lãsînd în voia sorþii porþiuni zdrobite din trupele sale. Armata sa, sau mai bine zis fantoma ei, strãbate automat distanþele. Cei care cad nu se mai pot ridica ºi rãmîn pe loc. Abia apucã sã închidã ochii, cã fraþii lor de arme le scot cizmele, îmbrãcãmintea ºi preiau puþinele provizii pe care muribunzii au reuºit sã le conserve. Spectacolul este halucinant, ºi aceastã viziune de coºmar îi va bîntui nopþi întregi pe cei care reuºesc sã supravieþuiascã.

Restul campaniei nu este decît o agonie. Rãmãºiþele Marii Armate sînt atacate fãrã încetare, iar ultimii soldaþi francezi sînt alungaþi de pe teritoriul rus. Cînd trece din nou Niemenul, la 31 decembrie, ceea ce fusese odatã La Grande Armée nu mai are decît aproximativ 20.000 de oameni.

Contele de Ségur avea sã scrie cu amãrãciune: ,,Ce oameni! Ce ºef! Ce soartã! Sînt tot aceia care, cu 13 ani în urmã, încercaserã sã ispiteascã Orientul prin Egipt, zdrobindu-se de porþile lui. De-atunci ei au cucerit Europa. ªi iatã-i revenind din Nord, înfãþiºîndu-se din nou acestei Asii ºi zdrobindu-se din nou la porþile ei!

Cine i-a împins în acestã viaþã rãtãcitoare ºi aventuroasã? Nu erau barbari plecaþi în cãutarea unor clime mai bune, a unor locuinþe mai comode, a unor bogãþii mai mari; dimpotrivã, aveau toate aceste bunuri, se bucurau de toate aceste plãceri, dar le-au pãrãsit, ca sã trãiascã fãrã adãpost, fãrã pîine, sã cadã, în fiecare zi ºi pe rînd, morþi sau mutilaþi. Ce nevoie i-a îndemnat sã facã asta? Ce altceva, dacã nu încrederea într-un ºef pînã atunci infailibil, ambiþia de a isprãvi o mare operã începutã glorios, beþia victoriei ºi mai ales acea nepotolitã pasiune de glorie, acest instrument puternic care-l împinge pe om la moarte, pentru a cãuta nemurirea!”.

Napoleon însuºi avea sã declare despre aceastã campanie dezastruoasã: ,,Rãzboiul ãsta cu Rusia a fost o afacere proastã. M-am înºelat nu numai asupra scopului acestuia sau a oportunitãþii politice, dar chiar ºi asupra modului de a-l purta. Am ajuns la Moscova ºi am crezut cã voi semna pacea, dar am rãmas acolo prea mult. Am crezut cã voi obþine într-un an ceea ce ar fi trebuit sã execut în douã campanii...”. ªi ca ºi cînd nu-ºi putea imagina cã ceasul imperiului sãu sunase deja, el adãugã: ,,Am fãcut o mare greºealã, dar voi avea mijloace sã o repar”.

Viitorul apropiat avea sã-i distrugã ºi aceastã ultimã iluzie. Doi ani mai tîrziu, sub presiunea întregii Europe coalizate împotriva lui, Napoleon este obligat sã abdice.

Sfîrºit HISTORIA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 30 martie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Vechi calendare Povestiri cu tîlc ºi almanahuri literare (3) Firul vieþii (Prelucrare dupã Fraþii Grimm)

Rãsfoind ,,Biblia hazlie”

Dupã cum am mai informat într-un articol precedent, ,,Biblia hazlie”, apãrutã la Paris în 1857, sub semnãtura publicistului francez Léo Taxil, stã sub influenþa ideilor iluministe anticlericale ºi antimonarhice. La noi, cartea a început sã circule prin 1962, în plinã epocã ateistã, cînd a fost tradusã la Editura Politicã. Dupã ce, în tinereþe, publicase mai multe lucrãri anticlericale, prin 1895 Léo Taxil ,,s-a pocãit” pe neaºteptate, recunoscînd cã, pînã atunci, cãzuse în ghearele diavolului care-l ispitise sã scrie numai bazaconii. ªi, pe bunã dreptate, cãpeteniile Bisericii catolice i-au lãudat schimbarea de macaz ºi l-au luat sub aripa lor. Însuºi Papa l-a primit în audienþã ºi ia acordat supremul privilegiu de a-i sãruta papucul pontifical. Dar, peste numai 12 ani, Léo Taxil ºi-a dat arama pe faþã ºi, în ticãloºia lui, a recunoscut cã, pînã atunci, doar se prefãcuse ºi cã, în realitate, nu dã 2 bani nici pe Vechiul, nici pe Noul Testament. (La fel cum, mai tîrziu, avea sã procedeze ºi N.D. Cocea al nostru, care, aflat pe patul de moarte, l-a lãsat pe Gala Galaction sã creadã cã îi reuºise convertirea la cele sfinte, dar, de fapt, el rãmãsese acelaºi necredincios statornic.)

Departe de noi intenþia de a-i accepta rãtãcirea de liber-cugetãtor a rãzvrãtitului Léo Taxil, a cãrui carte devenise sursã bibliograficã ºi pentru Marx, cînd numise religia drept ,,Opiul popoarelor”. Pãcatul lor sã fie, ºi al lui Voltaire, din care tot citeazã amîndoi, de parcã n-ar fi ºtiut cã marele scriitor iluminist se convertise pe patul de moarte!

Aºa stînd lucrurile, ne-am încumetat sã reproducem cîte ceva din ,,Biblia hazlie”, întrucît ni s-a pãrut cã unele informaþii de acolo conþin o importantã valoare istoricã ºi pentru cei bine-credincioºi, ºi pentru rãtãciþi. * Cele 7 vaci grase ºi cele 7 vaci slabe, precum ºi cele 7 spice pline ºi cele 7 spice seci, visate de faraonul Egiptului ºi tãlmãcite de paharnicul Iosif, simbolizeazã 7 ani de belºug ºi 7 ani de sãrãcie. ,,Dar, spune Léo Taxil, aºa ceva era imposibil, deoarece agricultura Egiptului se baza pe revãrsãrile anuale ale Nilului”. * Drumul fãcut de Moise, în fruntea poporului sãu, din Egipt ºi pînã la Ierihon, cu traversarea Mãrii Roºii, mãsoarã aproape 1.000 km. ,,Unui olog, susþine autorul amintit, nu i-ar fi trebuit nici 3 luni pentru a-l strãbate, cu toate popasurile fãcute. Evreii, însã, au pierdut 40 de ani... În total, peste 3 milioane de evrei au traversat Marea Roºie sub comanda unui singur om. Greu de crezut...”. * Moise înseamnã ,,Cel scos din apã”. El s-a însurat cu frumoasa Sefora ºi a avut un fiu, Ghersom. * Mana Cereascã pe care Dumnezeu le-a dat-o evreilor lui Moise seamãnã cu sãmînþa de coriandru. Este albã ºi are gust de turtã cu miere. Dar planta aceasta se gãseºte ºi în alte zone, precum Calabria, Turcia, Persia, ºi se foloseºte ca un purgativ. ,,Sã dai poporului tãu purgativ, timp de 40 de ani, e prea de tot”. * Iatã o pereche de poveste: Ruth, nora exemplarã, ºi Noemi, soacra bunã. * Povestea lui Samson a apãrut dupã poveºtile din mitologia greacã. De aceea Samson ºi Dalila copiazã aventurile lui Hercule ºi Omfala. ,,Samson a fost un tîmpit ºi un zevzec. Cu toate acestea, a intrat în calendarul creºtin-ortodox, în timp ce bravul ºi virtuosul Hercule, nu. Pãi, ce treabã e asta?”. * Dupã moartea lui Moise, survenitã la vîrsta de 120 de ani, în þara Moabului, unde nimeni nu ºtie unde îi este mormîntul, conducãtor al evreilor a devenit Joshua, fiul lui Nun. * Moise avea un frate, Aaron, care, la rîndul sãu, avea un fiu, Eliazar. (ªi Arghezi a avut un fiu Eliazar, fãcut cu profesoara Constanþa Zissu. El s-a nãscut în 1905 ºi a murit în 1969 – n.m.) * Moise s-a cãþãrat pe Muntele Sinai (2.637 m), unde s-a întîlnit cu Dumnezeu, care i-a dat tablele cu cele 10 Porunci. Acestea aveau sã devinã, mai tîrziu, temelia credinþei religioase a poporului evreu. Dumnezeu i-a dictat lui Moise ºi legile civile. Acelea erau table de piatrã, scrise cu degetul de Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu i-a spus lui Moise: ,,Tu nu poþi sã vezi faþa Mea, cãci nu se poate om care sã Mã vadã ºi sã rãmînã viu”. ªi mai departe: ,,Tu Mã poþi vedea din spate, dar faþa Mea nu poate sã o vadã nimeni”.

Se zice cã, dupã ce a fãcut Lumea cu toate cele, Dumnezeu a bãgat de seamã cã era mare dezordine între vieþuitoare, fiindcã nu ºtiau cît le era hãrãzit sã trãiascã.

Aºa cã le-a chemat la El ºi le-a întrebat: - Tu, mãgarule, ai fi mulþumit sã trãieºti 30 de ani?

- E prea mult, Doamne. Sã îndur atîta amar de vreme ºi muncile grele, ºi foamea, ºi bãtãile stãpînului?... FieÞi milã, rogu-Te, ºi mai scurteazã-mi din viaþã.

Astfel, mãgarul a fost ascultat ºi s-a ales doar cu 18 ani.

A urmat cîinele.

- Vrei sã-þi dau cei 30 de ani refuzaþi de mãgar?

- Nici vorbã, Doamne! Gîndeºte-Te cît trebuie sã alerg dupã hranã ºi sã latru la hoþi. Or sã-mi cadã dinþii ºi n-o sã mai am cu ce sã mai muºc, sã mã apãr. M-aº mulþumi cu 12 ani.

Dumnezeu a chemat mai apoi maimuþa.

- Cred cã n-ai sã faci pe nebuna ºi ai sã accepþi cei 30 de ani refuzaþi de mãgar ºi de cîine.

- Dar ce, Doamne, m-ai vãzut mai proastã? Nu-mi convine sã trãiesc atîþia ani la Grãdina Zoologicã ºi sã mã strîmb la oameni, ca sã-i fac sã rîdã. ªi dacã or fi mulþumiþi, mi-or arunca, printre gratii, vreun mãr acru.

Dacã, nu... Uite, dã-mi numai 10 ani.

A venit ºi rîndul omului.

- Vrei sã-þi dau 30 de ani?

- E prea puþin, a strîmbat omul din nas. La 30 de ani, de-abia dacã apuc sã-mi fac o casã. Cînd sã mã mai bucur de viaþã?

- Atunci sã-þi adaug cei 18 ani de la mãgar. Fac 48 de ani.

- Tot nu-i de ajuns.

- Nici cei 12 ani ai cîinelui?

- Nici!

- Atunci, hai sã mai punem 10 ani scurtaþi din viaþa maimuþei, ºi cu asta basta!

Aºa cã omul, nemaiobþinînd nimic, se mulþumi sã trãiascã 70 de ani. Pentru om, primii 30 de ani reprezintã perioada bãrbãþiei sale, cînd munceºte cu plãcere ºi se bucurã de toate. Aceasta este Vîrsta de Aur. Dar ea trece foarte repede. Urmeazã cei 18 ani, care-i aduc greutãþile una dupã alta, iar puterile încep sã-i scadã. Munceºte pentru alþii ºi are parte de puþine bucurii. Ultimii 12 ani sînt cei mai grei, cãci înseamnã bãtrîneþea deplinã. În faþã s-au împuþinat ºi în spate se tot adunã. Omului i-au cãzut dinþii ºi pãrul, putere nu mai are deloc ºi abia dacã mai vede. Stã într-un ungher ºi molfãie o bucatã de pîine. ªi asta n-ar fi nimic, dar, pînã sã vinã sfîrºitul izbãvitor, se prosteºte, dã în mitea copiilor ºi face tot felul de trãsnãi, cã, adesea, cei din jurul sãu stau în loc ºi se crucesc.

De aceea, tot mai bine e sã te duci cînd nu eºti atît de bãtrîn. Vedeþi? Are ºi moartea chichirezul ei: nu mai îmbãtrîneºti.

La Judecata de Apoi (Din stilul ºi lumea lui Ion Creangã) ,,Cicã moº Haralambie s-a dus la Dumnezeu sã-L ia la trei pãzeºte.

- Ce cauþi aici, fiule?, l-a întrebat Dumnezeu. Ai puso de mãmãligã, ca de atîtea ori în viaþã, ºi te-a fugãrit femeia?

- Nu m-a fugãrit femeia, Doamne, a rãspuns moºul.

Am venit sã Te întreb de ce mi-ai dat, în tinereþe, de toate ºi prea multe, ºi acum mi le iei, una cîte una. Ba-mi iei puterile ºi nu mai sînt bãrbat ca odinioarã, ba-mi iei vederile ºi nu mai pot drãmãlui ce-i frumos, ba-mi iei picioarele ºi nu mai pot sãri pîrleazul, ba-mi iei auzul ºi nu mai pot auzi cîntecele, ba-mi iei bucuriile ºi nu mã mai pot veseli. Iar eu aºa viaþã nu mai pot sã duc. Lasãmi mãcar ceva, Doamne, sã mã amãgesc ºi s-o duc de azi pe mîine!

- Apoi, iaca, omule, þi-am luat puterile, dar þi-am dat, în schimb, durerea de ºale ºi junghiurile. Þi-am luat vederea, dar þi-am dat, în schimb, pocãielile ºi orbul gãinilor.Þi-am luat picioarele, dar þi-am dat, în schimb, tusea ºi tremuriciul. Þi-am luat auzul, dar þi-am dat, în schimb, vîjîiturile în urechi. Þi-am luat bucuriile, dar þiam dat, în schimb, mîhnirile. Þi-am luat cu o mînã, dar þi-am dat cu alta. Atunci, ce mai vrei? Ori n-ai înþeles cã paharul ista nu poate trece?

- Am înþeles ºi am rãsînþeles. Nu mai vreau nimic.

Doamne, cã, de-amu, totuna: mããã... duc”.

PAUL SUDITU

Despre Octavian Goga, într-o notã, se aratã cã dupã ce a studiat la Sibiu, Braºov ºi la Universitatea din Budapesta, acesta a fãcut cãlãtorii de documentare mai lungi în Germania, Italia, Franþa, Englitera ºi cã, la acel moment, era secretar literar al „Asociaþiei pentru literaturã românã ºi cultura poporului român din Sibiu”. În acelaºi almanah, G. Coºbuc publica poezia ,,Moartea lui Gelu”, iar Liviu Rebreanu, poestirea intitulatã ,,Prostii”. Dintre celelalte semnãturi, se mai puteau reþine cele ale lui Ilarie Chendi, ªt.O. Iosif, Petre Dulfu, Ion Scurtu, Zaharia Bîrsan, Onisifor Ghibu ºi Aron Cotruº. Începînd cu acelaºi an, 1912, apãrea, însã, ,,Almanahul Societãþii Scriitorilor Români”, societate care, cum se ºtie, luase fiinþã la 23 aprilie 1908.

Almanahul apãrea la Editura revistei ,,Flacãra” ºi era tipãrit nu la Bucureºti, ci la Craiova, la „Institutul de arte grafice Samitca”. În „precuvîntare”, se recunoaºte cã, faþã de alte calendare, acesta ieºea în librãrii destul de tîrziu. Ca urmare, lipseau partea calendaristicã, precum ºi notiþele bio-bibliografice pentru scriitori. „Începînd tipãrirea acestor almanahuri – continua prefaþa –, legãm prezentul de trecut, pãstrînd tradiþia marilor noºtri premergãtori: Mihail Kogãlniceanu, Gh. Asaki, Ioan Heliade Rãdulescu, care prin astfel de cãrþi au sãdit în sufletul românesc dragostea pentru literatura natalã”. În fruntea almanahului, figura discursul ministrului C.C. Arion, rostit cu prilejul dezvelirii statuii lui M. Kogãlniceanu la Iaºi, dupã care I. Agârbiceanu publica nuvela ,,Domniºoara Lãurica”. D. Anghel (cãruia i se publica o fotografie purtînd pãlãrie) dã fragmentul de prozã ,,Hipparc ºi Didona”, Zaharia Bîrsan, douã sonete, iar I.A. Bassarabescu, schiþa ,,Dupã Rache”. Sumarul cuprindea fotografii inedite: I.Al. Brãtescu-Voineºti stînd pe o canapea cu o mînã la tîmplã iar cealaltã în buzunar (dupã care urma predoslovia la ,,Întuneric ºi luminã”) sau o alta în grup: ªt.O. Iosif, O. Goga, Victor Eftimiu ºi Ilarie Chendi. În acelaºi sumar figurau poezie ºi prozã semnate de G. Coºbuc, Zaharia Bîrsan, N.N. Beldiman, D. Anghel, Al. Cazaban, Chiru Nanov, N. Davidescu, I. Diamandy (fost preºedinte al SSR care, împreunã cu André Breton, Alfred Bonnet ºi Zevales, înfiinþase, la Paris, primul cerc al studenþimii socialiste) – apoi Ion Dragoslav, Victor Eftimiu, Emil Gîrleanu, Octavian Goga, Constantin Hodoº, Eugen Lovinescu, P. Locusteanu, S. Mehedinþi, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, Natalia Negru, Elena Farago, Cincinat Pavelescu, Vasile Pop, Liviu Rebreanu (cu un fragment din volumul ,,Frãmîntãri”, purtînd un motto : „Doamnei Fany R”), Radu Rosetti º.a. De asemenea, Mihail Sadoveanu semna un fragment dintr-o serie de schiþe ºi impresii din Delta Dunãrii, sub titlul ,,În satul Sarichioi”.

Dupã un an, ,,Almanahul Societãþii Scriitorilor Români” apãrea tot la Institutul de arte grafice „Flacãra”, dar era tipãrit la Bucureºti, în tipografia din Str. Cîmpineanu nr. 40. De data aceasta, el cuprindea la început sãrbãtorile ºi tîrgurile, iar, pentru fiecare lunã a anului, note ºi date biografice referitoare la diferite personalitãþi ale culturii româneºti. Se publica, de asemenea, o fotografie înfãþiºînd comitetul SSR: N. Davidescu, D. Karnabat, M. Sadoveanu, T. Arghezi, Caton Theodorian, M. Dragomirescu, I.Al. Brãtescu-Voineºti, P. Locusteanu, Emil Gîrleanu, Cincinat Pavelescu ºi Corneliu Moldovan. Cuprinsul oferea poezii ºi proze semnate, între alþii, de Caton Theodorian, V. Demetrius, P. Locusteanu, D. Karnabat º.a.

Criticul Mihail Dragomirescu publica un studiu despre opera lui Caragiale – despre care schiþau cîte un „portret” ºi Corneliu Moldovanu, ºi Victor Eftimiu. Iatã doar cîteva rînduri scrise de acesta din urmã, pe care ulterior, din cîte ºtiu, nu le-a mai reluat în cãrþile lui de amintiri: „Caragiale a fost un paradox. Mai mult ca oricine altul, el dezminte faimosul «stilul e omul». Cîtã deosebire între scriitor ºi om! Pe de o parte, un stil lipsit de orice înflorire, iar pe de altã parte, o grãdinã bogatã.

Un cer de iarnã, limpede, oþelit e stilul sãu, iar omul a fost un uragan cu strãfulgerãri pe culmile marilor fantastici”. În acelaºi almanah, mai semnau: Al.T. Stamatiad, E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu, C. Rîuleþ, P. Locusteanu, I. Dragoslav, Constanþa Hodoº º.a. Dintre numeroasele fotografii publicate, una îl reprezenta pe B.P. Haºdeu pe patul de moarte, iar alta, castelul lui Haºdeu, de la Cîmpina.

Sfîrºit Consemnãri de AL. RAICU (1979)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 30 martie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (51) ,,Originea speciilor“ (1) Autor: Charles Darwin Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1859, Anglia Forma literarã: text ºtiinþific

Rezumat Naturalistul britanic Charles Darwin ºi-a publicat lucrarea de pionierat ,,Originea speciilor” (On the Origin of Species) la 22 de ani dupã ce a scris-o, ca reacþie la competiþia cu alþi oameni de ºtiinþã care se pregãteau sã publice idei asemãnãtoare. În aceastã carte, Darwin descrie în linii generale observaþiile sale din timpul cãlãtoriei de lucru în jurul Americii de Sud, la bordul navei ,,Beagle”, între anii 1831 ºi 1836.

Darwin credea în „variaþie” – ºi anume cã generaþiile de organisme se schimbã în timp, ºi acelea care s-au adaptat cel mai bine schimbãrilor climatice sau de altã naturã sînt cele care au ºanse sã supravieþuiascã ºi sã se înmulþeascã. Darwin afirma cã aceste schimbãri au avut loc prin selecþie naturalã, controlatã chiar de respectivele organisme, pe parcursul a milioane de ani. „Originea speciilor“ descrie aceste concepte generale împreunã cu exemple de evoluþie la porumbei ºi furnici, precum ºi discuþii despre embriologie ºi morfologie.

Deºi teoriile sale se bazau pe observaþii ºi mãsurãtori clare, Darwin înþelegea cît erau de contrare ideilor despre crearea ºi structura naturii, din vremea sa. Încercînd sã evite criticile, Darwin recunoºtea: „Nimic nu poate fi mai greu la început, decît a crede cã cele mai complexe organe ºi instincte s-au desãvîrºit... prin acumulare de mici modificãri, fiecare fiind bunã pentru posesorul individual”.

Cei mai mulþi dintre cititorii lui Darwin ºtiau cã Dumnezeu crease lumea potrivit unui plan divin, punîndu-i pe oameni drept conducãtorii de pe pãmînt ai naturii. Ideile lui Darwin zguduiau aceste credinþe tradiþionale, biblice, ºi introduceau un grad de nesiguranþã mult mai mare referitoare la originile umanitãþii. Impresiile populare despre darwinism, însã, au fost diferite de scrierile sale reale. În ºtiinþa socialã, conceptul darwinist de „descendenþã cu variaþie” prin selecþie naturalã a fost transformat ºi rezumat prin expresia „supravieþuirea celui mai puternic”, expresie prin care explica relaþiile dintre clase sociale. Pentru aºa-numiþii darwiniºti sociali, oamenii mai bogaþi ºi mai puternici meritau sã deþinã aceste avantaje pentru cã sînt „cei mai puternici indivizi ai speciei”. Mai mult, orice ajutor dat celor dezavantajaþi deve-

Etnii, neamuri, popoare (3) Ne apropiem destul de mult de esenþa problemei. Micile comunitãþi ancestrale (originare am putea spune) cuprindeau 50-60 de indivizi, grupaþi în cîteva familii patriarhale (cele trei generaþii: bunici, fii, nepoþi). ªi aici, dupã cîteva generaþii, se ajungea la o înrudire prea apropiatã între toþi membrii comunitãþii. Dar... cu aceasta se constituiserã, se accentuaserã ºi se stabilizaserã anumite trãsãturi ereditare esenþiale: fire, temperament ºi chiar fizionomie. Pe cale amiabilã sau violentã, se procurau parteneri de viaþã ºi procreere din alte „cãtune” sau „ºatre”. Un ecou tîrziu al acestor situaþii îl constituie legendara „rãpire a sabinelor” de cãtre romani.

Dar, adoptarea acestor parteneri de viaþã ºi procreare nu era întîmplãtoare.

Erau selectaþi parteneri cu însuºiri compatibile cu ale „peþitorilor”. Fapt foarte important: într-o astfel de comunitate selecþia era (ºi este) foarte durã. Locuind într-un oraº mare, eu pot sã am relaþii

nea un act împotriva naturii, prelungind în mod inutil viaþa ºi caracteristicile „celor slabi”. Darwiniºtii sociali au distorsionat ideile lui Darwin, folosind termenul de evoluþie, ºi au adãugat opinia cã evoluþia întotdeauna tinde cãtre progres.

Darwin nu avusese niciodatã intenþia sã dea aceastã orientare prin scrierile sale despre studiul naturii. Era mai mult interesat de mutaþiile care apãreau de-a lungul generaþiilor de organisme, fie cã aveau ca rezultat progresul sau nu. Mai mult, Darwin nu ºi-a dorit niciodatã ca prin aceste idei sã exploreze domeniul comportamentului uman ºi al organizãrii sociale. Discutînd ideile sale legate de fiinþa umanã, el se concentra asupra dezvoltãrii organelor ºi a sistemelor din corpul uman, iar nu a celor din societate.

Darwin era membru al unei miºcãri ºtiinþifice care tindea cãtre fundamentarea cercetãrii pe date empirice. A fost contemporan cu alþi oameni de ºtiinþã precum John William Draper, autorul cãrþii ,,Istoria conflictului dintre religie ºi ºtiinþã”, în care punea la îndoialã modelele de cercetare ºtiinþificã bazate pe religie. Deºi Darwin era atent sã nu atace religia în mod direct, aºa cum o fãcea Draper, argumentele sale potolite ºi mãsurate nu includeau nici o menþiune despre vreo putere divinã care conduce universul.

Istoricul cenzurii (1) Istoricii ºtiinþei considerã cã unul dintre motivele pentru care Darwin a amînat publicarea lucrãrii sale atît de mult era teama ca ideile sale sã nu fie prea radicale pentru vremea respectivã ºi ca receptarea lor sã nu fie deosebit de ostilã. Considerîndu-se pe sine un om de ºtiinþã, refuza sã comenteze implicaþiile lãrgite ale ideilor sale. Spre sfîrºitul vieþii, dupã publicarea a numeroase lucrãri în care îºi reitera credinþa în ideea de selecþie naturalã, Darwin a continuat sã gîndeascã numai în termenii avansului ºtiinþei ºi spera ca exemplul sãu mãrunt sã îi cîºtige pe oameni de partea ideilor sale. ,,Originea speciilor prin selecþie naturalã sau pãstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenþã” a fost publicatã la 24 noiembrie 1859, într-o ediþie de doar 1.250 de exemplare, de cãtre John Murray, care nu anticipa ca o asemenea carte sã stîrneascã un mare interes. Prima ediþie s-a epuizat în prima zi de la publicare ºi o a doua ediþie, de 3.000 de exemplare, la scurt timp mai tîrziu. Cartea a apãrut în ºase ediþii pînã în 1872. O ediþie americanã a apãrut în mai 1860, fiind receptatã printr-o controversã tumultuoasã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

amicale, indiferente sau ostile cu vecinul meu X, din bloc. Ne vedem întîmplãtor o datã sau de douã ori pe sãptãmînã. Nimic nu ne obligã sã ne vedem mai des sau sã nu ne ignorãm total: meserii diferite, cercuri de prieteni diferite, locuri de muncã în puncte diferite ale oraºului, orare diferite etc. Or, în mica comunitate originarã, convieþuirea presupune contacte permanente, obligate zi de zi, dacã nu ceas de ceas. În aceste condiþii, într-o comunitate cu indivizi agresivi, brutali ºi pãtimaºi, un „accident genetic”, adicã un om blînd, paºnic, un om „altfel” sfîrºea prin a fi exclus din comunitate. Vecinul mai agresiv îi ocupa parte din parcela lui de pãmînt, îi lua capra sau oaia. El nu-ºi putea gãsi o partenerã de viaþã sau ºi-o pierde. Ajunge „prostul satului”, marginalul aºezãrii, fãrã urmaºi (accidentul genetic dispare din comunitate) sau va pleca în pribegie. Simetric invers: într-o micã comunitate de oameni paºnici, „aºezaþi”, un individ violent, zurbagiu, va fi respins de aceasta. Oricît de zurbagiu ºi agresiv ar fi, nu poþi „sã-þi pui în cap tot satul”. El va ajunge marginalul „cãtunului”, „nebunul satului” ºi adesea va trebui „sã-ºi ia cîmpii”. Accidentul

genetic e astfel anulat ºi nu va avea urmãri (urmaºi, dacã vreþi). Însuºirile ereditare esenþiale ale unei astfel de comunitãþi se perpetueazã, se accentueazã ºi se transmit astfel, peste generaþii, urmaºilor. ªi... ce legãturã are povestea asta cu neamul cel mare, cu comunitatea naþionalã de milioane de oameni?

Privind lucrurile în perspectiva istoriei, a timpului istoric, legãtura e directã ºi foarte strînsã. Existã douã întrebãri esenþiale cu privire la toate fenomenele care ne înconjoarã. De ce (Din ce cauzã? Din voia cui?) se petrece un fenomen (oricare fenomen) ºi cum se petrece el (Prin ce conjuncturi materiale, fizice)?

Radu Ailoaiei a fost trãznit pe vreme de furtunã, în timp ce era la cosit pe cîmp. De ce s-a întîmplat aceasta, din voia cui? La aceastã întrebare, academicianul savant ºi bãbuþa analfabetã din „Cucuieþii din Deal”, dacã sînt oameni întregi ºi creºtini, vor da acelaºi rãspuns: din voia Celui de Sus. Cum s-a întîmplat aceasta (prin ce conjuncturi materiale, fizice)? Aici, probabil, bãbuþa va ridica din umeri, dar omul de ºtiinþã ne va

Starea de veghe

De cînd trãim mereu pe-acest pãmînt De-a fost cu bucurie sau durere, De parcã am fãcut un legãmînt Am fost mereu în stare de veghere; În permanenþã, bravi ºi ne-nfricaþi, Am locuit în starea de alarmã, Veghind pe creasta Munþilor Carpaþi Hotarul Þãrii ce trãia o dramã; De-aiurea hoarde nãvãleau spre noi Poftind la mierea brazdelor mãnoase, Sãlbatici ºi crescuþi pentru rãzboi Treceau prin foc cîmpiile ºi case; Rãpeau fete frumoase ºi cuminþi În nebunia lor, cu legi barbare, Lãsînd în urmã jale, ºi pãrinþi, Rîuri de lacrimi stinse la hotare; De-a lungul vremii, au venit, puhoi Din cele patru puncte cardinale, Mai de departe sau de lîngã noi, Crezînd cã nu le vom putea sta-n cale; Cu domnitori ºi voievozi, prin veac, Am dobîndit izbîndã ºi putere, Starea de veghe n-a fost ca un leac Ci doar credinþa cã nimic nu piere Din ce-a rodit pãmîntul românesc Prin secoli de-nãlþare sufleteascã.

La noi, sub veghe, ierburile cresc, ªi vara, cerul poate sã-nfloreascã; Dac-am vegheat prin anii de restriºti Pãstrîndu-ne neîntinat idealul, Astãzi, românii par a fi mai triºti, Nu mai vibreazã-odatã cu Ardealul; Încremeniþi într-un discurs banal, Cu certuri ºi scandaluri intestine, Uitãm sã mai veghem ºi la Ardeal, Cuvîntul patriot - e de ruºine!

Ajuns-am santinele, vagi, în post, Tot aºteptînd ceva de la ursitã, Vegherea, astãzi, nu mai are rost, Starea de veghe este adormitã!

Indiferenþa-i starea de moment, O letargie parcã ne-nconjoarã, Nu ne trezeºte vreun eveniment ªi nici mîndria pentru-a noastrã Þarã!

Anul o sutã a sosit, e aici, Istoria e doar la mii de leghe.

Români – de la cei mari, la cei mai mici, Reaprindeþi candela Stãrii de Veghe!

GEO CIOLCAN explica: acumulãri de energie electricã negativã în nori, acumulãri de energie electricã în pãmînt ºi... un scurt-circuit prin Radu, scurt-circuit care i-a fost fatal. De multe ori cãdem în capcana logicã, ºi explicaþia referitoare la „cum s-a întîmplat acest fenomen” anuleazã întrebarea ºi rãspunsul la „de ce s-a întîmplat aceasta”. Avem falsa impresie cã ni s-a dat rãspunsul la ambele probleme. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Moartea Neagrã - ciuma (1) Probabil cã acesta a fost cel mai mare dezastru din istoria consemnatã a speciei umane, care a ucis, dupã cîte se pare, 75 de milioane de oameni, mulþi dintre contemporani crezînd cã asistã la sfîrºitul umanitãþii. Numele sãu înfiorãtor - „Moartea Neagrã” - provenea de la petele negre care apãreau pe trupurile victimelor, produse de hemoragiile subcutanate. În prezent, este un fapt general acceptat cã epidemia era un amestec înspãimîntãtor de ciumã bubonicã, pulmonarã ºi septicemicã, deºi unii experþi au sugerat cã în realitate a fost vorba de o infecþie viralã, complet diferitã.

Epidemiile de ciumã care au fãcut ravagii în Europa dupã cea a lui Iustinian s-au domolit în Secolul al VIII-lea, iar la începutul Secolului al XIV-lea continentul se apropia de sfîrºitul unei lungi perioade de prosperitate. Marea foamete dintre anii 1315 ºi 1319 a fost urmatã de o altã foamete în 1345, cînd ºase luni în care a plouat aproape neîncetat au fãcut imposibilã semãnarea culturilor în anumite regiuni. În urmãtorii doi ani au murit mulþi oameni, iar mulþi dintre cei care au supravieþuit au rãmas slãbiþi ºi bolnãvicioºi. Pentru cei care pretindeau cã înþeleg astfel de fenomene, existau semne prevestitoare ale dezastrelor - stele cãzãtoare, o coloanã de foc ce stãruia deasupra palatului papei din Avignon ºi un cutremur violent care a fãcut sã rãsune clopotele catedralei San Marco din Veneþia.

Deºi oamenii nu ºtiau la acea vreme, mai semnificativ era faptul cã niºte rozãtoare asemãnãtoare cu veveriþele, numite marmote, începuserã sã-ºi pãrãseascã habitatul aflat departe, în Asia Centralã, lîngã lacul Issyk Kul, aducînd cu ele purici care purtau bacilul ciumei, ºi, cînd au intrat în contact cu ºobolanii negri, puricii au migrat cãtre noile gazde.

ªobolanii cãlãtoreau mult, de obicei în calele vaselor care transportau grîne, iar un purice putea supravieþui sãptãmîni întregi în baloturile de lînã sau pînzeturi, chiar ºi dupã plecarea ºobolanilor. Pe uscat, rozãtoarele convieþuiau nas în nas cu oamenii. Prin anii 1330 au început sã aparã cazuri de ciumã. În 1334, molima a lovit China, unde a ucis probabil pînã la 5 milioane de oameni. Apoi, pe cînd îºi croia încet drum spre vest, de-a lungul rutelor comerciale, în Europa au început sã soseascã veºti privitoare la o epidemie de ciumã de o virulenþã fãrã precedent. India, stepa eurasiaticã, Mesopotamia, Siria ºi Armenia au fost afectate, iar în 1346 boala ajunsese în Anatolia. Numai în Crimeea se spune cã ar fi murit 85.000 de persoane, iar tãtarii au gãsit niºte þapi ispãºitori aflaþi la îndemînã - negustorii creºtini care dominau comerþul dintre est ºi vest, la care rîvneau sã aibã ºi ei acces. În 1346, i-au alungat pe genovezi pînã la centrul lor comercial fortificat din Caffa (în prezent, oraºul Feodosia), de la Marea Neagrã, ºi

ºi-au ridicat tabãra alãturi, dar pe cînd se pregãteau sã bombardeze oraºul pînã cînd ar fi capitulat, ciuma a fãcut ravagii în rîndurile lor ºi au fost siliþi sã abandoneze asediul. Totuºi, înainte de a pleca, au catapultat cîþiva morþi în oraº. Genovezii au aruncat cadavrele în mare, dar în curînd ciuma s-a

dezlãnþuit în Caffa, iar forþele apãrãtorilor au slãbit atît de mult, încît în anul urmãtor au fost nevoiþi sã-ºi ia galerele ºi sã porneascã spre Italia. În mod tradiþional, s-a considerat cã ei au fost cei care au adus ciuma în Europa, dar, fãrã îndoialã, boala a sosit ºi pe alte rute. În octombrie 1347, o duzinã de galere genoveze au acostat în portul Messina din Sicilia, aducînd mãtãsuri ºi mirodenii din Orient. Nu se ºtie dacã veneau din Crimeea sau din alte pãrþi, dar, conform unui cronicar, marinarii erau „bolnavi pînã în mãduva oaselor”. Cînd locuitorii portului au început sã se îmbolnãveascã ºi sã moarã, cei care erau încã sãnãtoºi au dus corãbiile purtãtoare de ciumã înapoi în larg, dar era deja prea tîrziu.

Molima pusese stãpînire pe oraº. Cei din Messina i-au rugat pe vecinii lor din Catania, oraºul alãturat, sã le împrumute moaºtele Sfintei Agata din catedralã. Arhiepiscopul a fost de acord, dar locuitorii Cataniei „au smuls cheile paracliserului ºi l-au certat cu violenþã pe patriarh, spunînd cã preferau sã moarã decît sã permitã ca relicvele sã fie duse la Messina”. Aºa cã el a trebuit sã se mulþumeascã sã le înmoaie în agheasma pe care a dus-o apoi în oraºul afectat. La cîteva zile dupã ce s-a întors în Catania, a fost secerat de Moartea Neagrã. În ianuarie 1348, un cronicar a consemnat cã trei galere din Orient acostaserã la Genova „pline de bolnavi”.

Localnicii le-au alungat cu „sãgeþi aprinse ºi diverse maºini de rãzboi”, aºa cã ºi-au continuat drumul spre vest, cãutînd refugiu de-a lungul coastei Mediteranei, ducînd ciuma în porturile Franþei ºi Spaniei. Boala se rãspîndea ºi pe uscat, iar pînã în primãvarã ajunsese sã cuprindã partea continentalã a Italiei. În curînd, cimitirele Italiei s-au umplut, aºa cã s-au sãpat ºanþuri imense în care erau îngrãmãdiþi sute de morþi „ca mãrfurile în corãbii, erau acoperiþi cu oleacã de þãrînã, pînã se ajungea la marginea de sus a gropii”. Un cetãþean din Siena pe nume Agnolo cel Gras ºi-a îngropat cu propriile mîini cei cinci copii, jelind: „N-am gãsit pe nimeni sã-mi îngroape morþii nici pentru bani, nici de dragul prieteniei... Pe unii þãrîna abia de-i acoperea, iar cîinii îi tîrau cu dinþii afarã din groapã”. La acea vreme, Italia avea trei dintre cele mai mari patru oraºe ale Europei - Genova, Veneþia ºi Florenþa. În ultimele douã, epidemia s-a dezlãnþuit timp de patru luni ºi a ucis, probabil, 65.000 de persoane, cu mult peste jumãtate din populaþie. În Veneþia, mãsurile de precauþie impuse de doge ºi de consiliu au dus la crearea cuvîntului „carantinã”, din italienescul quarantena, ce înseamnã „patruzeci de zile”. Atît

trebuiau sã aºtepte cãlãtorii veniþi din Orient înainte de a li se permite sã intre în oraº, dar asta nu a oprit epidemia, care secera cîte 600 de cetãþeni în fiecare zi în perioada sa de vîrf. Mai-marii oraºului au decretat cã aceºtia aveau sã fie îngropaþi pe o insulã din lagunã, actuala Udo di Venezia. La Milano s-au luat mãsuri directe ºi practice: toþi locatarii unei case contaminate, fie cã erau bolnavi sau sãnãtoºi, erau zidiþi înãuntru ºi lãsaþi sã moarã acolo. Aceastã metodã nemiloasã a fãcut ca la Milano sã se înregistreze un procent mai scãzut de decese decît în oricare alt mare oraº al Italiei.

Conform relatãrii unui contemporan, ciuma a pãtruns în Franþa prin portul Marsilia, adusã de una dintre galerele izgonite din Italia, în Paris erau mai mulþi doctori decît în oricare alt oraº european, dar asta nu a ferit de moarte aproximativ 50.000 de persoane, un sfert dintre locuitorii capitalei. La Avignon, medicul papei, Gui de Chauliac, spunea: „Ciuma îi fãcea de ruºine pe doctori, care nu puteau sã aducã nici o alinare, mai ales întrucît, temîndu-se sã nu se molipseascã, ºovãiau sã-i viziteze pe bolnavi. Chiar dacã îi vizitau, nu izbuteau sã facã nimic”. Moartea Neagrã nu aducea un sfîrºit demn victimelor sale. Dupã cum spunea un cronicar francez: „Toate materiile care se scurgeau din corpul lor emanau o duhoare insuportabilã: sudoarea, excrementele, saliva, respiraþia erau covîrºitor de fetide, iar urina era tulbure, vîscoasã, neagrã sau roºie”. În Avignon, se pare cã au murit jumãtate dintre locuitori, iar suveranul pontif a trebuit sã sfinþeascã apele Ronului, astfel încît cadavrele sã poatã fi azvîrlite în el. Se spunea cã mulþi preoþi din Paris „s-au retras de teamã” ºi ºi-au lãsat enoriaºii sã se descurce cum puteau. Pe de altã parte, cãlugãriþele de la spitalul Hotel-Dieu de Paris i-au îngrijit pe bolnavi cu mult curaj, adeseori plãtind cu viaþa pentru devotamentul lor. Pretutindeni, cãlãtorii gãseau cîmpuri necultivate, vite rãtãcind pierdute, case pustii ºi pivniþe deschise. Cînd boala a lovit oraºul Tournai, consiliul orãºenesc a interzis raporturile sexuale extraconjugale, înjuratul, jocurile de zaruri ºi munca în ziua Domnului. Nu se ºtie sigur dacã asta a oprit boala, dar i-a convins pe cei care fabricau zaruri sã-ºi diversifice oferta producînd ºi obiecte de cult.

Se spune adeseori cã epidemia a fost adusã în Anglia de un marinar german bolnav, care a acostat la Melcombe Regis, în Dorset, dar se prea poate sã fi sosit ºi la Bristol sau la Southampton. Se spune cã în Bristol ar fi murit 4.000 dintre cei 10.000 de locuitori, iar la Winchester a pierit jumãtate din populaþie. Anglia de Est a fost deosebit de grav afectatã, pierzîndu-ºi probabil jumãtate dintre locuitori; populaþia oraºului Norwich nu a revenit la numãrul atins înainte de Moartea Neagrã decît în jurul anului 1700. În Kent, bãtrînul ºi ramolitul episcop de Rochester a supravieþuit, dar nu mai rãmãsese aproape nimeni în subordinea sa, întrucît

patru preoþi, cinci scutieri, zece slujitori, ºapte tineri clerici ºi ºase paji au murit cu toþii. În oraº nu mai era nimeni sã îngroape morþii, aºa cã „bãrbaþii ºi femeile îºi purtau pe umeri propriii copii pînã la bisericã ºi acolo îi aruncau într-o groapã comunã”.

Un cãlugãr din Rochester se plîngea cã majoritatea oamenilor deveniserã „ºi mai depravaþi, mai înclinaþi spre tot soiul de vicii, mai dornici sã se dedea la ticãloºii ºi pãcãtoºenii”. Înainte sã soseascã Moartea Neagrã, Marea Britanie avusese o populaþie de aproximativ 4 milioane de locuitori.

Probabil cã boala a ucis aproape 1,5 milioane. Au dispãrut sate întregi, precum Tilgarsley din comitatul Oxfordshire ºi Ambion din Leicestershire, ºi se spune cã 15 sate din Lincolnshire ar fi încetat sã existe, fie în perioada în care a izbucnit molima, fie în cele douã decenii care au urmat. Seniorul feudei din Noseley, din comitatul Leicestershire, a dat foc satului cînd Moartea Neagrã ºi-a fãcut apariþia pentru prima datã, mãsurã care se pare cã a împiedicat boala sã ajungã la castelul sãu.

Ciuma s-a rãspîndit departe, pînã la Moscova, ºi se spune cã ar fi fost adusã în Norvegia pe un vasfantomã care a fost purtat de valuri pînã în apropiere de Bergen, încãrcat cu baloturi de lînã ºi cu întregul echipaj decedat. Unele regiuni au reuºit sã scape de ravagiile cele mai cumplite ale bolii, de exemplu Polonia, care a instituit un sistem de carantinã la graniþe, dar pretutindeni cei bogaþi ºi puternici aveau ºanse maxime de supravieþuire. Singurul monarh european aflat la putere care a decedat a fost Alfonso al XI-lea al Spaniei, în Vinerea Mare din anul 1350, în timp ce asedia Gibraltarul. Regele Eduard al III-lea al Angliei ºi-a pierdut fiica, pe prinþesa Ioana; atît soþia, cît ºi fiica cea micã ºi nepoata regelui Petru al Aragonului au murit; împãratul Bizanþului ºi-a pierdut un fiu, regele Franþei, soþia ºi cumnata, iar regelui Suediei i-au murit doi fraþi.

Rolul puricilor în transmiterea bolii încã nu era cunoscut, iar cea mai popularã teorie, aºa cum fusese ºi în Atena, cu 1.700 de ani înainte, afirma cã boala era rãspînditã de o miasma. O altã idee spunea cã „un spirit eteric” ieºea din ochii victimei - privirile puteau fi ucigãtoare, la propriu. În Viena, ciuma a fost vãzutã zburînd prin aer în chip de flacãrã albastrã, în timp ce în Lituania a apãrut cînd o fecioarã misterioasã a fluturat o eºarfã roºie la fereastrã. Filip al VI-lea al Franþei a cerut Facultãþii de Medicinã din cadrul Universitãþii din Paris sã gãseascã o explicaþie. Academicienii au pus Moartea Neagrã pe seama unei triple conjuncþii a planetelor Saturn, Jupiter ºi Marte în cel de-al patruzecilea grad al Vãrsãtorului, la 20 martie 1345, dar au fost destul de modeºti ca sã recunoascã faptul cã unele lucruri erau „de nepãtruns chiar ºi pentru cele mai învãþate minþi”. Ignoranþa nu i-a împiedicat pe doctori sã ofere tot felul de sfaturi pentru prevenirea bolii. Unii recomandau ca miasma sã fie þinutã la distanþã prin arderea unor esenþe de lemn parfumate, cum ar fi lemnul de ienupãr, prin umplerea casei cu plante cu miros plãcut ºi stropirea podelelor cu oþet ºi apã de trandafiri. Bãile fierbinþi trebuiau evitate, întrucît deschideau porii, lãsînd sã pãtrundã infecþia. Dacã cineva trebuia neapãrat sã iasã din casã, se putea pregãti cel mai

bine luînd cu sine un amestec de piper, lemn de santal, trandafiri ºi camfor, care trebuia modelat în formã de mãr cu ajutorul unei paste din gumã arabicã. Se credea cã mirosurile neplãcute ar fi eficiente împotriva contaminãrii, aºa cã oamenii se ghemuiau deasupra latrinelor pentru a inhala duhoarea. Cît despre dietã, unii medici încurajau consumul de fructe ºi legume proaspete, pe cînd alþii erau împotriva lui. Unii susþineau salata, alþii o combãteau. Unii recomandau insistent vînãta, alþii o interziceau. În ce priveºte tratamentul, dupã opinia unor medici, era bine sã aplici pe buboane o cataplasmã fãcutã din rãºinã, rãdãcinã de crini albi ºi excremente umane, însã alþi doctori nu aveau încredere decît în lãsarea de sînge. În Europa, teribila epidemie nu a dispãrut decît în anul 1351, cînd deja secerase probabil o treime din populaþia continentului. Biserica a fost foarte grav afectatã. Unii preoþi dãduserã dovadã de o dãruire plinã de curaj, dar mulþi alþii ºi-au abandonat parohiile ºi, dacã ciuma era judecata Domnului, enoriaºii se întrebau de ce preoþii nu-i avertizaserã, nu le spuseserã cã Atotputernicul era atît de mînios ºi cã era pe cale sã îi pedepseascã atît de cumplit.

Cînd episcopul de Bath ºi Wells a încercat sã oficieze o slujbã de mulþumire la Yeovil, oraº în care ciuma secerase aproximativ jumãtate dintre locuitori, o gloatã furibundã a atacat biserica. Fusese compromisã ºi fascinaþia respectuoasã faþã de preot, fiindcã Biserica fusese nevoitã sã gãseascã soluþii

alternative pentru a primi spovedania muribunzilor.

Episcopul de Bath ºi Wells le-a spus oamenilor: „Dacã moartea se apropie ºi nu pot gãsi un preot care sã vinã la cãpãtîiul lor, atunci trebuie sã se spovedeascã unul altuia”, adãugînd cã, in extremis, ar putea sã se spovedeascã „pînã ºi unei femei”.

Statutul respectat al celor bogaþi ºi puternici a fost afectat, de asemenea, fiindcã aceºtia fugiserã, iar boala a înclinat balanþa puterii economice în favoarea muncitorilor, care puteau sã profite adeseori de valoarea pe care le-o conferea numãrul insuficient pentru a fi mai bine plãtiþi ºi a lucra în condiþii mai bune. Regii Franþei ºi Angliei au încercat sã împiedice acest efect nedorit, introducînd mãsura îngheþãrii salariilor. Cu toate acestea, sãracii care au supravieþuit au preluat teascurile de struguri sau morile care fuseserã abandonate, au prãdat casele pãrãsite sau chiar s-au mutat în ele ºi, pentru prima oarã, s-au bucurat de confortul de a dormi în paturi ºi de a mînca din farfurii de argint.

Epidemii de ciumã ulterioare (1) Dupã Moartea Neagrã, ciuma bubonicã avea sã se reîntoarcã în Europa de ºase ori în urmãtoarele ºase decenii, reducînd populaþia continentului aproape la jumãtate. În prima jumãtate a Secolului al XVII-lea, epidemiile au mai izbucnit de cîteva ori. Cea din 1603, primul an de domnie al regelui Iacob, a omorît 34.000 de oameni în Londra - mai mult de a ºaptea parte din populaþie -, în timp ce oraºul York ºi-a pierdut aproape o treime dintre locuitori. Apoi, cînd fiul lui Iacob, Carol I, a urmat la tron în 1625, o altã epidemie a ucis 40.000 dintre

locuitorii Londrei. Era începutul dezastruos al unei domnii dezastruoase ce avea sã se sfîrºeascã atunci cînd regele a devenit primul monarh din istoria Marii Britanii care a fost decapitat în public. Patru ani mai tîrziu, Milano a încercat din nou sã combatã epidemia de ciumã, de astã datã fãrã succes, ºi 60.000 de oameni au murit - aproape jumãtate din populaþia oraºului. Alte mii de persoane au pierit în nordul Italiei. Aceastã epidemie de ciumã a constituit fundalul celebrului roman „Logodnicii“, scris de Alessandro Manzoni. Apoi a sosit ultima mare epidemie din Marea Britanie. Aºa cum Boccaccio fusese cronicarul Morþii Negre în Florenþa, tot astfel memorialistul Samuel Pepys a lãsat posteritãþii o descriere de neuitat a Marii Ciume din Londra.

Boala lovise Olanda în 1663, iar guvernul din Londra încercase din rãsputeri sã þinã molima la distanþã, dar la 7 iunie 1665, „cea mai cãlduroasã zi pe care mi-a fost dat sã o trãiesc”, Pepys a vãzut cã unele case erau marcate cu o cruce roºie ºi inscripþionate cu ruga: „Domnul sã aibã milã de noi”. Regele Carol al II-lea ºi curtenii sãi au plecat în curînd din oraº, dar lordul primar a rãmas, punînd sã i se construiascã o cuºcã din sticlã din care putea primi audienþe ºi conduce oraºul. Pepys a decis cã era timpul „sã-mi rînduiesc toate lucrurile ºi avuþia, dacã va fi voia Domnului sã mã cheme”. ªi-a trimis de acasã soþia ºi servitoarele ºi ºi-a fãcut testamentul, conºtient de faptul cã „nu poþi fi sigur cã vei mai trãi mãcar douã zile”, în iulie, cioclii treceau încontinuu pe strãzi, cãrînd cadavrele. La un moment dat, autoritãþile au deschis toate canalele, în speranþa cã duhoarea ar putea alunga boala, dar cît a durat luna august, aceasta s-a rãspîndit tot mai mult, nemiloasã. Londra se transforma într-un oraºfantomã. Septembrie a fost cea mai grea lunã.

Acum, Pepys scria cã numai „cei mai sãrmani nenorociþi” mai puteau fi vãzuþi ieºind din casã ºi cã, dacã strãbãtea de la un capãt la celãlalt strada Lombard, odinioarã una dintre cele mai aglomerate din oraº, nu întîlnea mai mult de 20 de oameni. Pe strãzi creºtea iarbã ºi toate discuþiile erau „despre cutare mort sau despre altul care era bolnav ºi despre cîþi cãzuserã bolnavi acolo ºi cîþi dincolo”. Întrucît sicrierii ajunseserã sã nu mai facã faþã cererii, tot mai mulþi oameni erau îngropaþi doar într-un giulgiu. Cînd n-au mai fost nici giulgiuri, morþii erau aruncaþi goi în gropi comune, adeseori acoperite cu var nestins. Surorile medicale îi jefuiau sau îi lãsau sã flãmînzeascã pe bolnavii de care ar fi trebuit sã aibã grijã, iar spiþerii erau acuzaþi cã ºi-ar fi sugrumat pacienþii pentru a le putea rãscoli casele. „Ciuma”, scria Pepys, „ne-a fãcut sã fim mai rãi decît cîinii unul cu altul”. Încercãrile autoritãþilor de a institui carantina asupra caselor s-au confruntat cu o opoziþie tot mai mare, uneori chiar violentã, ºi a fost nevoie sã se renunþe la ele, în timp ce abundenþei de zgomote ºi strigãte din Londra pãreau sã-i fi luat locul dangãtul nesfîrºit al clopotelor de bisericã, scîrþîitul de roþi al carelor ce strîngeau cadavre ºi strigãtele de „scoateþi morþii afarã”, întrerupte de sudãlmile ºi blestemele brutelor care le conduceau. Morþii ºi, uneori, cei aproape morþi erau aruncaþi în care, fiind jefuiþi de orice obiect de valoare sau - dupã cum se zvonea - agresaþi sexual. (va urma) JOHN WITHINGTON

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 30 martie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Preºedintele ºi Albã ca Zãpada Una dintre marile probleme ale societãþii româneºti este Justiþia, iar în cadrul acesteia, Direcþia Naþionalã Anticorupþie ocupã un loc esenþial. La conducerea DNA se aflã zeiþa dreptãþii, doamna Kövesi, vajnica luptãtoare împotriva hoþilor din România ºi a fãrãdelegilor de tot felul. Mulþi o acuzã pe drãguþa Codruþa de pãrtinire, mai ales faþã de ,,apostolul Justiþiei” de la Ploieºti, vestitul procuror Negulescu, zis ºi Portocalã, un personaj care a instrumentat multe dosare controversate. ªef peste ,,secþia de elitã” de la Ploieºti este procurorul Onea, bun prieten cu dom’ Negulescu.

Doamna Kövesi, cu DNA-ul ei cu tot, se pare cã n-ar fi þinut balanþa corect ºi cã i-a arestat pe mulþi pe nedrept.

Tot mai multe voci se ridicã, deci, împotriva doamnei, care se dezvinovãþeºte ca o martirã: ,,Noi sîntem DNA ºi nu ne lãsãm”. Într-o conferinþã de presã, dumneaei se apãrã eroic ºi neagã toate acuzaþiile. Numai cã gurile rele spun cã minte cu neruºinare.

Acum, vine ºi ãl mai mare om din stat ºi, fãrã ezitare, în stilu-i molcom, fãrã mãcar sã fi citit acuzaþiile ce i se

Neliniºtea unui popor ºi a unei minoritãþi, care se vor mai mult decît sînt Libertatea de miºcare îngãduitã între anumite limite a þãrilor ex-comuniste dupã 1989 a fost înþeleasã de cãtre unguri ca un prilej de refacere, mãcar în parte, a mult visatei Ungarii Mari, proiect rãmas în suspans timp de 172 de ani, în urma înfrîngerii suferite la Mohacs din 1526 ºi transformarea acesteia în paºalîc turcesc. La aceºtia se mai adaugã alþi 168 de ani, din 1699, cît timp teritoriul acesteia s-a aflat sub austrieci pînã la înfãptuirea dualismului austro-ungar din 1867, cînd, din supusã a Austriei, Ungaria a devenit relativ egalã acesteia. Preþ de trei secole ºi jumãtate i-a chinuit pe unguri ideea cã nu pot exploata în voie ºi cu duritatea cunoscutã popoarele pe care le-au subjugat, începînd din Secolul XI, acþiunilor lor belicoase de tip hoardã, cãzîndu-le victime în primul rînd populaþiile paºnice, sedentare, care în evoluþia lor se aflau, din punct de vedere al civilizaþiei, cu cîþiva paºi înainte, cum a fost ºi cazul românilor transilvãneni. Au reuºit acest pas la 1867, cînd, prin împãrþirea în douã a Imperiului Habsburgic, devenit austro-ungar, Ungaria ºi-a recîºtigat dominaþia exclusivã asupra acelei pãrþi din imperiu care, cu circa 340 de ani în urmã, o pierduse, adicã la 1526. În consecinþã, evenimentele de la 1848-1849, pe care le-au sãrbãtorit zilele acestea, la 15 martie, cu atîta pompã, cînd s-au rãsculat împotriva Austriei, nu au nici pe departe semnificaþia revoluþionarã pe care o reclamã, ci începutul luptei unui cotropitor împotriva altui cotropitor. Ei n-au fãcut aceasta pentru a se elibera, ci pentru a deveni ei înºiºi exploatatori de popoare prin recuperarea propriului imperiu. Pentru cã prima mãsurã dupã dualismul de la 1867 a fost anexarea Transilvaniei ºi a Slovaciei la Ungaria, ca parte constitutivã a acesteia ºi cîºtigarea supremaþiei asupra Croaþiei, a unei importante pãrþi din Dalmaþia, Slovenia, Serbia de Nord ºi Ucrainei Subcarpatice. Lãcomia cu care s-au aruncat asupra acestor naþiuni pentru ºtergerea identitãþii lor, prin mãsuri draconice de asimilare forþatã ºi exploatare diabolicã, nu i-au dus însã departe. La 1918, odatã cu dezmembrarea tuturor imperiilor, Transleithania (denumirea pãrþii ungureºti a imperiului austro-ungar), s-a destrãmat ca o ceapã degeratã, istoria lãsînd Ungariei, ceea ce i s-a cuvenit, atît demographic, cît ºi teritorial. Adicã, 8 milioane de unguri ºi 93.000 kmp suprafaþã, aspect consfinþit în Tratatul de Pace de la Trianon. O soartã similarã a avut-o ºi Austria, de o mie de ori mai importantã, prin Casa de Habsburgi, pentru destinul multisecular al Europei Centrale. Aceasta s-a ales cu o suprafaþã de numai 83.000 kmp ºi 9 milioane de locuitori. Matematic, într-adevãr puþin, faþã de Austro-Ungaria imperialã, care numãra 667.000 kmp ºi 50 milioane de locuitori. Fãcînd un mic calcul între ceea ce deþineau ca imperii ºi ceea ce li se cuvenea ca arii de întindere a propriilor naþii, rezultã cã ºi austriecii, ºi ungurii s-au întins mult mai mult decît îi þinea plapuma, subjugînd popoarele vecine. Imperiul lor, într-adevãr de carton, se întindea în procent de 74 la sutã pe suprafaþa altor popoare, iar ponderea maghiarilor

aduc ºefei DNA, declarã ritos: ,,DNA ºi conducerea DNA fac o treabã foarte bunã”. S-a vãzut, de la o poºtã, cã preºedintele o apãrã pe imaculata doamnã, care ne-a spus rãspicat: ,,Nu am nici un motiv sã-mi dau demisia, am respectat legea în tot ceea ce am fãcut”. Pãi, dom’ prezident, noi v-am apreciat de la început, dar acum de ce nu cãutaþi calea dreptãþii? ªi de ce nu respectaþi vechea maximã: Sine ira et studio? De ce vã situaþi pe o poziþie total eronatã, numindu-i ,,penali” pe toþi cei care s-au aflat într-o procedurã de cercetare? Cîþi dintre oamenii aceºtia s-au dovedit, totuºi, a fi nevinovaþi la instanþele superioare ori la CEDO? Ce aveþi dvs. cu aceastã sintagmã? Vã e atît de drag acest verdict necruþãtor ºi neavenit, încît nu vã puteþi debarasa de el? Pentru dvs., orice persoanã care are un dosar, fie el ºi fabricat, cum se întîmplã în secþia de ,,elitã” din oraºul aurului negru, este neapãrat penalã, chiar dacã, ulterior, inculpatul se dovedeºte curat ca lacrima? Uitaþi cã ºi asupra domniei-voastre a planat anatema asta, fiind implicat într-un dosar privind integritatea, în perioada în care eraþi primar al Sibiului.

Conferinþa de presã pe care aþi þinut-o recent a fost o dovadã clarã de penibilitate. ªi asta nu o spunem doar noi. V-aþi bãtut joc de ziariºtii care tratau lucrurile cu seri-

ozitate ºi erau dorinici de a smulge ºi o altã reacþie în afara zîmbetului/rînjetului dvs. sarcastic ºi aproape sfidãtor. Ba nu rãspundeaþi la întrebãri, ba rãpundeaþi în doi peri. Sau eraþi obosit dupã vacanþa din Tenerife?

Nu aºa se apãrã Justiþia: sfidînd opinia publicã, pe cei ce v-au votat ori nu v-au votat. Un preºedinte nu se preocupã mai mult de plimbãri, ºi nu judecã faptele doar dupã convingerile personale, ignorînd dovezi de netãgãduit, cum ar fi stenogramele discuþiilor înfierbîntate ale procurorilor din divizia de ,,elitã” de la Ploieºti, pe care, dupã cum ni se pare nouã, nici mãcar nu le-aþi citit. Cum puteþi sã prostiþi în aºa hal poporul, stimate dom’ preºedinte? ªtim cã prea puþin vã pasã de situaþia grea din þarã, de traiul oamenilor sãraci, deºi mulþi dintre aceºtia au avut încredere în dvs. ºi v-au votat. E timpul sã daþi jos masca ipocriziei ºi sã vã aplecaþi urechea la pãsurile norodului. Mai ales cã sîntem în anul Centenarului Marii Uniri ºi n-am vrea ca acesta sã devinã anul marii dezbinãri. Am aºternut pe hîrtie aceste gînduri cu inima sfîºiatã de durere, pentru cã mie îmi pasã ce se întîmplã în þara mea.

GEORGE MILITARU

ºi a austriecilor în populaþia imperiului era într-o netã inferioritate, de doar 34 la sutã.

Adicã imperialiºti în toatã regula. Problemele acestea ale aducerii fiecãruia la realitate, prin aplicarea principiului naþionalitãþilor, stipulat de cãtre preºedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson (19131921), au fost perfectate prin Tratatele de Pace de la Paris: cel cu Austria, la Saint-Germain, în 1919, iar cu Ungaria, la Trianon, în 1920. Deºi soarta istoriei a fost crudã cu ambele imperii, în opinia lor, Austria pierzînd mult mai mult prin ceea ce a investit în civilizaþia Europei, sîntem convinºi cã despre Tratatul de la SaintGermain, unde noi, românii, am recîºtigat Bucovina, n-a auzit nimeni, în afara specialiºtilor în istorie. Pentru cã austriecii l-au recunoscut, ºi-au vãzut ºi îºi vãd de treburile lor, pe cînd despre Tratatul de la Trianon, ºtiu ºi copiii de la grãdiniþã, pentru cã el a fost mereu adus în actualitate de cãtre partea maghiarã, fiind contestat încã din ziua semnãrii ºi pînã astãzi.

Mergînd pe firul acestei contestãri, ungurii continuã sã reclame fãrã încetare revendicãri teritoriale serioase de la toate þãrile din jur, ºi îndeosebi de la noi, Transilvania fiind cea mai importantã provincie a imperiului lor, atît ca populaþie, cît ºi ca suprafaþã (101.000 kmp), dar ºi ca resurse. Pentru cã despre modificarea de graniþe nu se mai poate vorbi într-o Europã Unitã, subminarea din interior a þãrilor cu populaþie maghiarã ºi secuiascã, prin enclavizare autonomistã, constituie direcþia lor de acþiune. Aproape toate þãrile vecine au simþit acest val iredentist, cele mai afectate fiind Slovacia, cu 10,6 la sutã maghiari, România (6,6 la sutã), Serbia (3,9 la sutã), dar ºi Ucraina, Austria ºi Croaþia. Dacã în toate statele au fost luate mãsuri de temperare a zelului revendicator, ºi remarcãm aici poziþia fermã a Slovaciei, România, datoritã ambiguitãþii ºi laºitãþii clasei noastre politice, a lãsat cale liberã acþiunilor iredentiste care s-au concretizat în cedãri nepermise, ce au afectat grav autoritatea statalã, pe parcursul celor 27 de ani de coabitare cu UDMR, pe scena politicã româneascã, ºi care au culminat cu marºurile ºi manifestãrile iniþiate, de cîþiva ani încoace, de 10 ºi 15 martie, cu mitingul pentru autonomie teritorialã a maghiarilor ºi secuilor, care se desfãºoarã de fiecare datã la Tîrgu-Mureº. În fapt, o demonstraþie de forþã pentru destabilizarea ºi dezmembrarea þãrii, pentru intimidarea românilor. O situaþie fãrã precedent, care putea fi evitatã din capul locului dacã în decursul acestor peste douã decenii de democraþie am fi avut la cîrma þãrii o clasã politicã cît de cît responsabilã, care sã „rumege“ tot ceea ce întreprinde ºi care dacã n-a fost înzestratã cu destule haruri manageriale ºi gospodãreºti, pentru a ne îmbunãtãþi traiul zilnic, mãcar spirit patriotic sã fi avut.

Puteau, în felul acesta, sã punã capãt din vreme cerinþelor exagerate ºi nesãbuite ale liderilor minoritãþii maghiare, cunoscutã, de altfel, din capul locului, pentru intenþiile ºi tendinþele autonomiste ºi separatiste. Ignoranþa acestora, dublatã de inconºtienþa unei importante pãrþi a intelectualitãþii dîmboviþene, dar ºi transilvãnene, care, ironizîndu-ne, nu concepeau „Transilvania ca pe o bucatã de zahãr pe care ungurii sã o vîre în buzunar“, cît ºi atitudinea total nepatrioticã a unor publicaþii ºi posturi de televiziune româneºti, au fãcut din þara noastrã un cîmp larg de disputã deºãnþatã, cu privire la prezentul ºi viitorul României. Adevãrul este cã, oricît de mult ne

place sã invocãm articolul 1 din Constituþie care spune cã România este un stat unitar, suveran ºi independent, primele care îl ignorã sînt chiar autoritãþile statului, care prin atitudinea ºi comportamentul lor de „no combat“, lasã cîmp liber oricãror manifestãri împotriva acestor sfinte valori. Acest mediu al indiferenþei i-a încurajat pe iredentiºti sã formuleze puncte de vedere contrarii, care cu sprijin extern s-au concretizat în manifestãri antiromâneºti de anvergurã, ca acelea de la 10 ºi 15 martie, în care „calul lor de bãtaie“ este România, dar ºi românii, care se „opun în calea fericirii lor“, neagreîndule autonomia etnicã. Pentru cã autoritãþile române nu ºiau fãcut temele atunci cînd trebuia, lãsînd rãul sã se extindã peste mãsurã, de altfel ca ºi în domeniul corupþiei, al criminalitãþii ºi evaziunii fiscale, acum sînt puse în faþa unor situaþii-limitã, care nu pot fi tratate cu jumãtãþi de mãsurã. Dacã þinem într-adevãr la principiile constituþionale, autoritatea statului, puternic afectatã la nivelul întregii þãri prin aceste tendinþe autonomiste, se cere restabilitã de urgenþã, prin aplicarea severã ºi unitarã a legii pe întreg teritoriul þãrii. Aceasta înseamnã mãsuri inclusiv în zona secuimii, de unde a fost exclusã în baza trocului fãcut cu UDMR, ºi de celelalte formaþiuni maghiare. Adicã, voturi ºi susþinere politicã în schimbul golirii autoritãþii statale de conþinutul românesc. O adevãratã trãdare de þarã pentru care iresponsabilii ar trebui sã plãteascã cu propria libertate. Din pãcate, acest trend al concesiilor continuã ºi astãzi. Am putea spune chiar, astãzi mai mult ca oricînd, avîndu-se în vedere uºurinþa cu care proiecte legislative de naturã revendicativã ale UDMR ajung în dezbaterea Parlamentului mult mai repede decît cele care privesc interesul naþional, buna funcþionare a instituþiilor statului, dezvoltarea ºi prosperitatea þãrii. Aºa este cazul înfiinþãrii Liceului Teologic Romano-Catolic de la Tîrgu-Mureº, pentru care s-a adoptat o lege specialã, doveditã apoi neconstituþionalã.

Cu minoritãþile sînt probleme peste tot, dar niciunde ca în România, cu minoritatea maghiarã care, iatã, nu-ºi mai încape în piele, iar manifestaþiile ameninþãtoare, din fiecare început de primãvarã, sînt o dovadã a unei obrãznicii fãrã margini. Pentru a le aduce aminte cã ar fi cazul sã se potoleascã, amintim doar o parte din discursul lui Vladimir Putin, ajuns pentru a patra orã preºedintele Rusiei, la Duma de Stat pe aceastã temã: „Poporul rus nu admite nici un afront al unei minoritãþi; acestea trebuie sã respecte Rusia, limba rusã, pe ruºi ºi legile, fãrã sã cearã favoruri speciale sub pretextul cã sînt discriminaþi. Cine face astfel este invitat sã pãrãseascã imediat Rusia! Nu Rusia are nevoie de minoritãþi, ci ele au nevoie ca Rusia sã-i primeascã, sã le ofere adãpost, locuri de muncã ºi hranã. În Rusia trãiesc în primul rînd ruºii“!

Fãrã a-l imita întru totul pe preºedintele Marii Rusii, întrebãm noi: pe cînd un mesaj asemãnãtor ºi lãmuritor în aceastã direcþie din partea preºedintelui Iohannis, „a primului-ministru“ Liviu Dragnea, a preºedintelui Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, ºi mai ales, pe cînd mãsuri eficiente pentru restabilirea autoritãþii instituþiilor statului în zonã? A sosit momentul sã stabilim, odatã pentru totdeauna, dacã România se conduce de la Budapesta, via Tökes Laszlo, Izsak Balazs, Kelemen Hunor, Marko Bela, sau dacã soarele mai rãsare încã de la Bucureºti pentru toþi românii!

IOAN CIªMAª

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 30 martie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Noile pensii speciale pentru primari pregãtite de PNL ºi PSD sfideazã CCR (2) Cioloº a pus o piedicã (2) De fapt, Olar a vrut sã scrie în lege 25% din salariul minim brut, nu 0, 25%. Întrebat ce pensie specialã va avea un primar dacã proiectul sãu de lege ar fi adoptat, deputatul liberal a rãspuns: „Nu m-am dus cu o majorare foarte mare. 400 ºi ceva de lei pe mandat ºi nu mai mult de trei mandate. Ar veni cam 1.400 de lei pe trei mandate“ , a rãspuns Olar, ceea ce are logicã. 25% din 1.900 de lei înseamnã 475 de lei lunar pentru un primar cu un singur mandat ºi 1.425 de lei pentru un primar cu trei mandate. Aleºii locali care au avut peste trei mandate rãmîn cu plafonul de 1.425 de lei. Aºadar, una a gîndit Olar, alta a scris. Dar nu doar cu matematica stã prost deputatul liberal. Întrebat de jurnaliºti dacã proiectul sãu respectã deciziile CCR din urmã cu doi ani, Corneliu Olar a rãspuns: „Ne-am referit puþin ºi la decizia CCR. A fost un proiect de lege care se referea numai la primari. Era discriminatoriu. Cînd vorbim de aleºi locali, intrã primarul, viceprimarul, preºedinþi de Consilii Judeþene ºi vicepreºedinþi “. CCR a spus fix invers.

Proiectul de lege referitor „numai la primari“, despre care a vorbit Olar e, de fapt, cel din 2016, care era identic cu proiectul sãu: le acorda pensii speciale primarilor, viceprimarilor, preºedinþilor ºi vicepreºedinþilor de Consilii Judeþene. Curtea a statuat atunci cã este discrimanatoriu, dar nu pentru cã se aplica doar primarilor, ci pentru cã nu li se aplica tuturor aleºilor locali, adicã ºi consilierilor locali ºi judeþeni. Cînd jurnaliºtii i-au amintit cã în categoria aleºilor locali intrã, potrivit CCR, ºi consilierii, Corneliu Olar a rãspuns: „Consilierul nu este în executiv. El este plãtit doar pentru o ºedinþã“. Un rãspuns care dovedeºte cã n-a citit decizia CCR din urmã cu doi ani. Curtea a decis atunci cã pensiile speciale pot fi constituþionale numai dacã se aplicã tuturor aleºilor locali, deci ºi consilierilor. Totuºi, dacã statul ar oferi tuturor acestor categorii pensii speciale, bugetul ar exploda.

„Nu susþin proiectul, dar îl votez“ Legea iniþiatã de Corneliu Olar ºi susþinutã de restul partidelor, mai puþin de USR, ar putea aduce unul dintre cele mai penibile momente din istoria recentã. La presiunea conducerii PNL, Corneliu Olar, iniþiatorul legii, îºi va retrage semnãtura de pe proiect, însã îl va vota cînd va ajunge în plen. „Sînt solidar cu foºtii primari din România. Iniþiativa nu este retrasã în totalitate. Eu îmi retrag doar semnãtura, proiectul rãmîne în Parlament. În plen, eu voi vota «pentru», am dreptul la opþiune personalã. Nu mã lasã sufletul sã fiu împotriva aleºilor locali“, a spus Olar. Deci ca iniþiator nu-ºi susþine propriul proiect, dar ca deputat îl voteazã. Proiectul, chiar ºi lipsit de semnãtura iniþiatorului, poate ajunge în plen, dacã PSD, UDMR ºi PMP îl susþin în continuare, ºi sînt toate ºansele sã-l susþinã, din moment ce anul viitor aduce douã rînduri de alegeri, iar primarii vor fi principalii mobilizatori la urne. Odatã ce a fost înregistrat, proiectul de lege a intrat deja în procedurã parlamentarã

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (81) La marginea patului Cînd intrai în puºcãrie era obligatorie o perioadã de carantinã de 21 de zile. Pentru noi, cei din Bucureºti, Rahova era penitenciarul de tranzit ºi de acolo te trimiteau în diferite zone ale þãrii. De-abia aici, dupã ce veneai de pe cursã, intrai în programul normal.

Dimineaþa te sculai pe la ºase. Aveai o sonerie pe hol, care cînd zbîrnîia o datã, sãreai ºi de pe cãcãstoare! Mai era ºi ºeful de camerã, care þipa ºi el: - Bãi, toatã lumea se scoalã! Vã faceþi paturile ºi pe urmã aºteptaþi cuminþi schimbul la gardieni.

Se deschidea uºa ºi fiecare ºef dãdea raportul, cam în genul ãsta: - Sã trãiþi tovarãºu’ plutonier, camera 43, cu un efectiv de 27 de deþinuþi, prezenþi toþi.

Sau, în funcþie de caz, precizai ºi „lipsã motivaþi, duºi la tribunal sau sanitar“. Dacã erau însã nemotivaþi,

ºi, de aici înainte, ori va fi respins, ori adoptat, ori uitat în sertare, în cazul în care partidele decid sã se spele pe mîini. Întrebat dacã îºi asumã proiectul semnat de mai mulþi parlamentari PSD, Liviu Dragnea a rãspuns: „Cînd o sã-l vãd, o sã spun un punct de vedere.

Deocamdatã nu ºtiu“. Singurul partid care s-a poziþionat ferm împotriva primarilor a fost USR, partid care nu are nici un primar, din moment ce n-a participat la alegerile locale. „Nu existã nici un argument pentru care aceste pensii speciale ar trebui sã existe“, a spus deputatul USR Cristian Seidler. ªansa primarilor: conjunctura politicã Aleºii locali au, totuºi, ºanse mari sã primeascã pensii speciale. Spre deosebire de 2016, avem un Guvern politic, susþinut de PSD, partid care a semnat proiectul „a doua pensie pentru primari“. ALDE guverneazã cu social-democraþii, deci nu se va opune. PNL, PMP ºi UDMR susþin ºi ele proiectul, deci nu-l vor contesta la CCR în caz cã va fi adoptat. USR e singurul care se opune, dar nu are suficienþi parlamentari pentru a sesiza Curtea. Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, care, de asemenea, mai poate sesiza CCR, tocmai a fost „îmblînzit“ de PSD cu un proiect de lege prin care i se oferã ºi lui pensie specialã. Ultima verigã în lanþul procedural rãmîne Klaus Iohannis, care, la anul, are nevoie de mobilizarea primarilor PNL pentru a cîºtiga alegerilor prezidenþiale. De altfel, Iohannis a promulgat ºi legea prin care parlamentarii ºi-au dat pensii speciale fãrã sã o trimitã la CCR, deci e greu de crezut cã le va pune beþe în roate primarilor, mai ales cã ºi el a condus o primãrie.

Sfîrºit SEBASTIAN ZACHMANN

Bãsescu aleargã dupã o nouã funcþie importantã Fostul ºef al statului, Traian Bãsescu, ºi-a fãcut un adevãrat scop în viaþã, sã vîneze funcþii. Neobositul politician are planuri mari cu partidul sãu de buzunar atît în România, cît ºi peste Prut, în Republica Moldova.

Dupã ce a fost ministru, deputat, primar al Bucureºtilor, lider al defunctului PD, preºedinte al þãrii ºi acum senator ºi preºedinte al PMP, Bãsescu stã cu ochii pe Europa ºi pe Rusia. Deºi ºi-a tot anunþat retragerea din fruntea PMP, fostul ºef al statului nu vrea deloc sã lase locul altora, mai tineri.

Senatorul a amînat desemnarea unui „urmaº politic“ în fruntea Miºcãrii Populare de mai bine de un an de zile.

Neavînd în propria ogradã politicã nici un înlocuitor care sã se ridice la nivelul pretenþiilor sale, Bãsescu a decis sã sufle în focul competiþiei interne, astfel încît sã-i rãsarã vreun lider de pe undeva. ªi astfel, s-a decis organizarea de conferinþe judeþene pentru toate organizaþiile din þarã ale PMP, necesare desemnãrii de noi preºedinþi. În timp ce public se vehiculeazã ideea cã e nevoie de atît rãstimp pentru a se demonstra democraþia din interiorul formaþiunii, în realitate, existã judeþe în care în continuare PMP aproape cã nu existã. Fie nu are decît o organizaþie judeþeanã ºi atît, fie existã doar niºte tentative de sedii cu cîþiva zeci de membri. În ciuda acestui aspect, Traian Bãsescu nu cedeazã ºi se viseazã iar pe cai mari. însemna cã evadaserã ºi atunci începea nebunia. La un apel obiºnuit, însã, toþi stãteam cu faþa la perete, pe hol, cã te scoteau din camerã, nu aveai voie sã priveºti pe nimeni, în nici o parte. Te numãrau cînd intrai în camerã, ca sã vadã cã este efectivul complet. Pe urmã, aºteptai masa. În camerã eram, în cea mai bunã situaþie, doar între 24 ºi 30 de deþinuþi, cazaþi în paturi suprapuse pe trei rînduri.

Dimineaþa îþi dãdea un ceai penal, adicã o apã încãlzitã, dar fãrã zahãr. Era total neîndulcitã, cã zahãrul îl furau ei. Plus ciricul, porþia zilnicã de 125 de grame de pîine. Dar completam, cãci dacã erai cãutat ºi mai ºtiut primeai pachete. Aaa, baºca pachetele luate de la alþii, dacã erai ciumeg. Cã atunci te descurcai, cã acolo era legea junglei, doar care era cel mai tare supravieþuia.

Dupã aia trebuia sã stai la marginea patului. Nu aveai voie sã te întinzi pe pat, stãteai pe fund la marginea lui ore întregi, cã altfel îþi fãceau raport ºi îþi luai zece zile de izolare d’aia grea. Stãteai aºa ca prostul pînã venea masa de la unu. Vorbeai, povesteai, zi de zi aceleaºi treburi. Îþi dãdeau ciorbã ºi turtoi, cã ciric nu mai primeai

Cu „berbecele“ în porþile PE Apropierea congresului PMP de la începutul acestei veri va certifica parcursul politic al lui Traian Bãsescu pentru viitor. Fostul ºef al statului se pare cã va rãmîne în continuare la cîrma Miºcãrii Populare, pentru cã nu are nici un alt politician de rezervã care sã-i ducã mai departe „zestrea“ politicã. Colegii din PMP ai lui Bãsescu spun cã Eugen Tomac mai are multe de învãþat pînã sã îi ia locul lui Bãsescu, iar Valeriu Steriu trage alãturi de cei de la PSD mai mult decît alãturi de actualul partid în care este înregimentat. Drept urmare, fostul ºef al statului va fi ºi dupã congresul din varã preºedintele micuþei formaþiuni politice. Potrivit unor surse din PMP, senatorul îºi doreºte sã îºi menþinã partidul în primplanul politicii. Din acest motiv, acesta cere mãsurãtori constante ale intenþiei de vot a românilor vizavi de PMP. Potrivit sondajelor realizate la comanda lui Bãsescu, formaþiunea sa a rãmas blocatã între 5-6 % din preferinþele electoratului, în ciuda cutremurelor de pe scena politicã, ale cãror efecte se vãd decontate de cãtre PSD în favoarea ALDE ºi a PNL. Mulþumit cu procentul de simpatie care catapulteazã PMP peste pragul electoral al oricãrui tur de scrutin, Bãsescu ºi-a fixat ca principal obiectiv de viitor sã intre în Parlamentul European. Deja planul sãu este bine pus la punct ºi vizeazã cîºtigarea a cel puþin douã mandate de europarlamentar.

EBA, din nou subiect de miºto politic La ultimele alegeri europarlamentare din 2014, PMP a obþinut douã mandate de eurodeputaþi cu un procent de 6,2% din voturi. Siegfried Mureºan ºi Cristian Preda sînt cei doi parlamentari PMP din forul european. Potrivit calculelor actuale, Mureºan va fi pãstrat pentru o nouã candidaturã, nu ºi Preda. „Dacã Bãsescu va fi cap de listã aºa cum se zvoneºte la noi în partid, sigur intrãm din nou în PE ºi vom avea cel puþin douã mandate ca ºi pînã acum“, ne-au precizat doi parlamentari ai PMP, sub protecþia anonimatului din cauza solicitãrilor repetate ale lui Bãsescu privind pãstrarea disciplinei în partid. Mai în glumã, mai în serios, potrivit acestora, Traian Bãsescu ar face cea mai frumoasã figurã politicã în PE dacã o va pune pe lista pentru europarlamentare, pe cel de-al doilea loc eligibil, pe fiica sa Elena, fost eurodeputat. „Ea ºtie cel mai bine sã se descurce prin clãdirile de la Bruxelles ºi Strasbourg… E un ghid bun, cã doar a fost europarlamentar“, glumesc parlamentarii PMP. Pe vremea cînd activa în forul european, presa spunea cã EBA îºi angajase un consilier doar ca sã-i fie îndrumãtor prin cele douã instituþii astfel încît sã nu se piardã pe coridoare.

Dã atacul ºi pe flancul de est Pînã la congresul partidului din varã ºi pînã la alegerile europarlamentare din mai anul viitor, Traian Bãsescu ºi Eugen Tomac joacã tare pe „flancul“ din Republica Moldova. Pe fondul beþelor puse în roate în privinþa pãstrãrii cetãþeniei moldoveneºti, fostul ºef al statului ºi-a cimentat ºi mai bine poziþia peste Prut.

Partidul sãu se pregãteºte în forþã pentru alegerile parlamentare din aceastã toamnã de la Chiºinãu. Formaþiunea politicã a acestuia se bucurã de sprijinul majoritãþii moldovenilor prounirii cu România.

LAURENÞIU DUMITRESCU toatã ziua, era doar dimineaþa. Turtoiul era din mãmãligã amestecatã cu tãrîþe, era sub formã dreptunghiularã, era coajã pe deasupra tot. Ca o cãrãmidã de chirpici era. Mai primeai ºi ciorbã de fasole, dar dacã gãseai trei boabe în gamelã, atunci chiar cã erai norocos. Sau alte bunãtãþi ca leºinatele alea de ciorbã de varzã sau de legume. Barem era o zeamã caldã, în fine.

Felul doi îþi dãdea mult timp, de fapt mai mereu, spanac. Dar nu îl mai spãlau la pîrnaie. Aºa cã îþi scîrþîiau dinþii dacã îl mîncai, cã era cu nisip, cu noroi, pietricele, ca sã nu mai vorbim de viermi sau gîndaci. Cã deºertau cîte o remorcã pe jos ºi puneau puþin furtunul pe el, asta era toatã spãlarea, dupã care îl bãgau la fiert. Deci nu îl mîncam niciodatã, îl dãdeam la moldoveni sau la ãºtia care nu erau cãutaþi, cã de ei era cel mai greu. Se fãcea ora douã, dupã care iarãºi povestiri la marginea patului. Pur ºi simplu turbai, cã nu aveai cu ce sã-þi umpli timpul. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 30 martie 2018

ANTREPRENORIAT Punctul nevralgic al economiei româneºti Potenþialul de creºtere economicã pe termen mediu este afectat de stoparea, începînd din 2012, a unor fonduri pentru investiþii publice, fapt care a dus la o diminuare permanentã a capacitãþii de a absorbi fonduri europene, mare parte nerambursabile. Existã un indicator care aratã aceastã stare de fapt, iar perspectivele nu aratã deloc roz pentru economia româneascã. Este vorba de formarea brutã de capital fix ca pondere în PIB. În 2010, acesta era de 26%. A urcat la 27% în 2011 ºi 2012, dupã care a început declinul: 25% în 2013, 24% în 2014, 23% în 2016, 22% în 2017 ºi pentru 2018 ºi 2019 se întrevede un nivel similar, de 22%. Formarea brutã de capital fix reprezintã valoarea bunurilor durabile (destinate altor scopuri decît cele militare), achiziþionate de unitãþile producãtoare rezidenþe cu scopul de a fi utilizate timp de cel puþin un an în procesul de producþie, precum ºi valoarea serviciilor încorporate în bunurile de capital fix.

Aceasta este de naturã sã consolideze încrederea într-o creºtere robustã ºi durabilã. Dacã scade ponderea în PIB, încrederea se diminueazã. „Ca pondere în PIB, formarea brutã de capital fix este pe un trend uºor descendent, fapt ce afecteazã potenþialul de creºtere economicã pe termen mediu”, susþine consilierul prezindenþial Cosmin Marinescu. Datele aratã cã, în volum fizic, adicã independent de preþurile practivate, România nu a reuºit la valoarea din 2007, de dinainte de declanºarea crizei economice. Din contrã, se îndepãrteazã tot mai mult.

Pentru cã România joacã de cîþiva ani pe sîrma deficitului bugetar, investiþiile sînt primele afectate. Mai

FMI: Politicile fiscale ºi monetare trebuie înãsprite, lupta împotriva corupþiei sã continue Delegaþia Fondului Monetar Internaþional (FMI) ºi-a încheiat misiunea anualã în România, prezentînd un set de concluzii preliminare din care reiese cã „politicile fiscale ºi monetare trebuie înãsprite, iar lupta împotriva corupþiei trebuie sã continue”, a anunþat ºeful delegaþiei, Jaewoo Lee. „Economia româneascã este în creºtere, ºomajul a scãzut la un nivel record, iar sectorul financiar se îmbunãtãþeºte. Dar fãrã modificãri de politici, creºterea va deveni din ce în ce mai fragilã. (…) Toate acestea merg mînã în mînã cu lupta împotriva corupþiei”, a spus Jaewoo Lee, într-o conferinþã de presã. „Continuarea deficitelor fiscale considerabile ºi cheltuielile de investiþii scãzute ar reduce spaþiul pentru a sprijini economia în eventualele crize economice viitoare ºi riscã sã slãbeascã potenþialul de creºtere al României”. De aceea, „menþinerea unei convergenþe incluzive spre standarde de viaþã avansate ale Uniunii Europene necesitã un cadru de politici previzibil, cu orientare pe termen mediu, susþinut de un guvern eficient ºi de o guvernare puternicã. Acum este cel mai bun moment pentru a acþiona pe toate aceste fronturi, cu politicile monetare ºi fiscale care acþioneazã la unison”, a spus oficialul.

Potrivit FMI, creºterea economicã de 7 la sutã în 2017 (cea mai mare din UE) a fost alimentatã de consumul intern, pe fondul expansiunii fiscale ºi al creºterii salariului minim. O atitudine acomodativã a politicii monetare ºi îmbunãtãþirea economiei UE, de asemenea, a ajutat. Însã creºterea este de aºteptat sã decelereze de la nivelul înalt de anul trecut, din cauza mai multor factori: un impuls fiscal în scãdere, investiþii publice reduse, progresul lent al reformelor structurale ºi înãsprirea condiþiilor financiare. Noi prognozãm o creºtere a PIB-ului de aproximativ 5 la sutã în 2018 ºi o încetinire a creºterii spre 3 la sutã pe termen mediu”.

FMI aratã cã „un amestec prudent de consolidare fiscalã ºi înãsprirea politicilor monetare ar evita supraîncãlzirea, reducînd, în acelaºi timp, deficitele bugetare ºi externe. Politica monetarã trebuie în continuare sã fie una de restrîngere, sã þinã în frîu aºteptãrile inflaþioniste, avînd în vedere presiunea de preþurile la energie la nivel mondial. O înãsprire monetarã recentã a fost un început bun ºi am încurajat BNR sã continue sã creascã rata dobînzii de politicã monetarã, gestionînd totodatã lichiditatea pentru a alinia ratele de piaþã ºi cu

ECONOMIE

POLITICÃ

exact, orice þarã membrã a UE trebuie sã aibã un deficit de maxim 3%, adicã sã nu cheltuie mai mult decît încaseazã peste acel nivel. Pentru cã au existat foarte multe decizii de mãrire de salarii, pensii, ajutoare, subvenþii, s-a mers cu deficitul pînã spre acel 3%, în ciuda creºterilor economice consemnate an de an. ªi de aici se explicã ritmul de melc în ceea ce priveºte construcþia de autostrãzi ºi de lucrãri publice, pentru cã acestea intrã la cheltuieli. Practic nu mai e loc de ele, în condiþiile în care salariile ºi pensiile devin tot mai consistente. Mai exact, în 2012 ponderea acestora în veniturile fiscale a fost de 65%. A urcat spre 67% în 2014 ºi a sãrit la 70% în 2016 ºi la 77% în 2017. Deci, 77% din ce încaseazã statul merge la salarii ºi pensii. Nivelul se apropie de 80-81% consemnat în 2009 ºi 2010, ani cînd s-au consemnat scãderi drastice de venituri la buget din cauza crizei economice. Situaþia este îngrijorãtoare, susþine analistul economic Bogdan Glãvan. „Dar, relax baby, relax, vorba unui ministru, guvernul nu poate da faliment, fiindcã la o adicã vã confiscã banii sau vã taie salariile”, comenteazã acesta foarte acid. De altfel, în 2017, cheltuielile pentru investiþii, care includ cheltuielile de capital, precum ºi pe cele aferente programelor de dezvoltare finanþate din surse interne ºi externe, au fost de 26,7 miliarde lei, respectiv 3,2% din PIB. Comparativ, în 2016, acestea au fost de 29,5 miliarde de lei, respectiv 3,9% din PIB. Cu alte cuvinte, creºtere economicã nu s-a tradus într-o sporire a acestor cheltuieli, cele care produc în timp bunãstare. În schimb, am avut cheltuieli mult mai ridicate. De exemplu, cheltuielile de personal au crescut în 2017 cu 22,0% faþã de anul precedent, fiind determinate de majorãrile salariale acordate în a doua parte a anului 2016, respectiv aplicarea, începînd cu luna august 2016,

a prevederilor O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea ºi completarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr.

57/2015 privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum ºi unele mãsuri fiscal-bugetare ºi pentru modificarea ºi completarea unor acte normative, precum ºi de creºterile salariale acordate în 2017, respectiv creºterea cu 15% a salariilor din sãnãtate ºi din educaþie de la 1 ianuarie 2017, a personalului plãtit din fonduri publice din instituþiile ºi autoritãþile publice ale administraþiei publice locale care beneficiazã de majorarea cu 20% începînd cu 1 februarie 2017, majorarea salariului de bazã minim brut pe þarã garantat în platã de la 1.250 lei la 1.450 lei din 1 februarie 2017, majorarea cu 30% a salariilor personalului din bibliotecile naþionale ºi muzee naþionale începînd cu iunie 2017, majorarea cu 15% a soldelor de funcþie ale personalului militar începînd cu iunie 2017, majorarea cu 10% a salariilor de funcþie ale poliþiºtilor începînd cu 1 octombrie 2017, precum ºi aplicarea începînd cu 1 iulie 2017 a prevederilor din Legeacadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice.

Cheltuielile cu bunuri ºi servicii ºi subvenþii au scãzut faþã de anul 2016 cu 0,7%, respectiv cu 6,1%. Cheltuielile cu asistenþa socialã au crescut faþã de anul precedent cu 13,1%, fiind influenþate, în principal, de majorarea cu 5,25% a punctului de pensie de la 1 ianuarie 2017, ajungînd la 917,5 lei, ºi cu 9% de la 1 iulie 2017 a punctului de pensie, ajungînd la 1.000 lei, precum ºi mãsurile ce au fost aprobate în timpul anului 2016 care au contribuit la sporirea cheltuielilor sociale; majorarea ºi modificarea modalitãþii de stabilire a indemnizaþiei lunare pentru creºterea copilului ºi stimulentul de inserþie.

COSMIN PAM MATEI

cea de politicã monetarã. Atitudinea aceasta ar reduce povara asupra politicii monetare ºi ar contribui la îmbunãtãþirea echilibrului dintre consum ºi investiþii”. În opinia delegaþiei FMI, deficitele mari acumulate în perioadele de creºtere economicã tind sã provoace dezechilibre interne ºi externe, avînd ca rezultat acumularea de datorii excesive ºi forþînd o ajustare mai puternicã (ºi pro-ciclicã) în eventualitatea unei recesiuni.

Astfel cã „deficitul bugetar ar trebui sã fie redus sub un nivel ciclic neutru pe termen scurt ºi în continuare la 1,5 la sutã din PIB pînã în 2020, contribuind la o revenire uºoarã la obiectivul pe termen mediu din România bugetar (MTO), în conformitate cu angajamentele asumate faþã de UE”.

Delegaþia FMI considerã, totodatã, cã ar trebui sã se realizeze „o revizuire completã a sistemului de taxe ºi impozite”, care ar aduce multiple modificãri sistemul fiscal în ultimii ani. „Eficienþa colectãrii fiscale ar putea fi îmbunãtãþitã, inclusiv prin raþionalizarea scutirilor ºi reformarea administraþiei fiscale, în special pentru TVA”, a menþionat Jaewoo Lee. În continuare, „absorbþia efectivã a fondurilor UE, în special pentru proiectele mari de investiþii, ar ajuta la rezolvarea decalajelor mari de infrastructurã din România, creînd în acelaºi timp ºi spaþiu pentru alte cheltuieli esenþiale. Managementul îmbunãtãþit, mai ales la ministerele de resort, este esenþialã pentru a asigura o absorbþie ridicatã”, a mai spus oficialul FMI. Referindu-se la responsabilitatea fiscal-bugetarã, reprezentantul FMI a þinut sã precizeze cã România are o lege foarte bunã în acest sens, dar chiar ºi aºa nu au fost respectate normele fiscale. „O mai bunã aplicare a legislaþiei privind responsabilitatea ar creºte disciplina fiscalã ºi previzibilitatea ºi ar putea începe prin integrarea mai bunã a activitãþii Consiliului Fiscal în procesul bugetar”.

Reformele structurale ar trebui sã fie reactivate, mai aratã delegaþia FMI. „Îmbunãtãþirea ºi performanþa financiarã a multor întreprinderi de stat necesitã un angajament reînnoit de guvernanþã corporativã puternicã. În acest context, Legea 111 ar trebui sã fie pãstratã ºi orice slãbire a legislaþiei existente privind guvernanþa corporativã ar trebui sã fie evitatã, iar restructurarea ºi privatizarea întreprinderilor de stat ar trebui reluate”.

Referindu-se la sectorul bancar, oficialul FMI a arãtat cã unele „riscuri potenþiale noi la adresa stabilitãþii financiare” decurg din „expunerea ridicatã a bãncilor la datoria suveranã a statului român (titlurile de stat) ºi din sectorul imobiliar, din finanþarea bãncilor în valutã (FX), precum ºi din creºterea rapidã a creditelor financiare nebancare”. În consecinþã, FMI deruleazã un program de monitorizare a sectorului financiar cu urmãtoarele recomandãri:

– limitarea serviciului datoriei creditelor ipotecare (DSTI), care ar diminua riscurile de expunerea bãncilor la sectorul imobiliar („limita DSTI poate stimula rezistenþa debitorilor ºi ar trebui sã fie impusã tuturor ipotecilor, inclusiv celor realizate în cadrul Programul Prima Casã”, iar strategia Guvernului de a reduce treptat programul Prima Casã „este binevenitã”); – suprataxele de capital trebuie calibrate cu atenþie, pentru cã ar putea creºte rezistenþa împotriva pierderilor potenþiale din expunerile suverane („sistemul bancar românesc este vulnerabil la pierderi de evaluare în cazul unor creºteri accentuate ale ratelor dobînzilor”); – riscurile de lichiditate au nevoie de o gestionare mai proactivã; – continuarea practicilor de supraveghere ºi menþinerea cadrului de gestionare a crizelor („procesele de sprijin de supraveghere a bãncilor ar trebui dezvoltate în continuare, ºi cadrul de asistenþã de urgenþã în lichiditãþi sã fie finalizate ºi puse în aplicare”); – banca centralã ar trebui sã stabileascã facilitãþi de lichiditate pentru Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar („o supraveghere mai mare a creditorilor financiari nebancari ar reduce arbitrajul de reglementare, ar diminua riscurile de creditare ºi ar reduce riscul reputaþional al sistemului financiar”).

O altã remarcã a oficialului FMI este aceea cã „iniþiativele legislative care afecteazã sistemul financiar ar trebui sã fie evitate”. Mai multe tipuri de iniþiative recente dacã ar fi puse în practicã, „ar reduce cantitatea de credit oferit pentru economia realã ºi ar încetini rezoluþia creditelor neperformante, afectînd astfel în mod negativ stabilitatea financiarã”. Acestea „includ propunerile pentru plafonarea ratelor dobînzilor pentru împrumuturile acordate populaþiei ºi preþurile la care persoanele fizice recupereazã datoriile dobîndite de terþi”, a mai menþionat Jaewoo Lee. Delegaþia FMI a vizitat România în perioada 6-16 martie 2018 pentru a desfãºura discuþiile prevãzute în Articolul IV din statutul instituþiei financiare internaþionale ºi pentru consultarea cu autoritãþile centrale. „Echipa este recunoscãtoare autoritãþilor ºi altor omologi pentru ospitalitatea lor caldã ºi un dialog constructiv”, a spus Jaewoo Lee, la încheierea conferinþei de presã.

FMI precizeazã, în documentul de prezentare a concluziilor sale dupã vizita în România, urmãtoarele: „Autoritãþile au aprobat publicarea acestei declaraþii, punctele de vedere exprimate în aceastã declaraþie sînt cele ale personalului FMI ºi nu reprezintã punctul de vedere al Comitetului Executiv al FMI. Pe baza concluziilor preliminare ale acestei misiuni, personalul va pregãti un raport. Acest lucru – sub rezerva aprobãrii de cãtre conducere – va fi prezentat Comitetului Executiv al FMI pentru discuþii ºi decizii”.

EUGENIA SOLOMON

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 30 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Polonia: rãzboi între guvern, magistraþi ºi Bruxelles Disputa dintre Polonia ºi UE pe marginea reformei justiþiei rãmîne în continuare nedecisã. Pe 20 martie a expirat termenul-limitã pînã la care Varºovia trebuia sã ofere explicaþii pentru legile justiþiei ºi sã propunã modificãri în spiritul recomandãrilor de la Bruxelles.

Guvernul polonez a publicat o Carte Albã, în care îºi apãrã legile cu pricina. „Am cãzut de acord cã aceastã Carte Albã nu este rãspunsul la recomandãrile Comisiei“, a spus vicepreºedintele Frans Timmermans. „Dacã ideea reformãrii justiþiei este înþeleasã ca dreptul de a o pune sub control politic, atunci avem o problemã“, a adãugat olandezul.

Guvernul polonez susþine cã nu intenþioneazã sã þinã cont de sfaturile Bruxellesului ºi cã are dreptul suveran de a reda executivului dreptul de a demite ºi numi magistraþi. „Legile justiþiei ridicã standardele performanþei justiþiei“, a precizat guvernul polonez, într-o scrisoare trimisã CE. Comisia cautã sã constrîngã Polonia prin douã mijloace: activarea articolului 7 din Tratatul UE, care ar suspenda dreptul de vot al Poloniei, ºi condiþionarea accesului la fondurile UE de respectarea „valorilor UE“. Ministrul adjunct de Externe, Konrad Szymanski, a declarat însã cã, graþie eforturilor diplomatice, în Consiliul UE nu existã încã majoritatea de patru cincimi necesarã pentru a începe procedura de aplicare a Articolului 7. Imediat ce argumentele poloneze pentru reforma justiþiei au fost respinse la Bruxelles, ministrul polonez de Externe, Jacek Czaputowicz, a declarat în parlamentul de la Varºovia cã „UE traverseazã o crizã axiologicã, instituþionalã ºi de securitate“, cã executivul UE nu este un superguvern, cã Parlamentul European nu este un superparlament ºi cã statele europene nu se supun legii în acelaºi fel, cã CE nu este un gardian al tratatelor, ci un instrument în mîna unor state. Vorbind despre posibilitatea activãrii Articolului 7 din Tratatul UE, Czaputowicz a repetat cã reforma justiþiei nu încalcã principiile democratice, ba chiar le întãreºte, ºi cã Partidul Lege ºi Justiþie are mandatul pentru schimbarea legilor justiþiei ºi îl va duce la îndeplinire.

Ministrul a mulþumit pentru solidaritatea arãtatã de Ungaria, þara din Grupul de la Visegrad care a repetat cã se va opune aplicãrii Articolului 7 împotriva Poloniei, decizie finalã care necesitã unanimitatea statelor membre. În paralel cu acþiunile guvernului de la Varºovia, un grup de 25 de judecãtori polonezi efectueazã o vizitã la Bruxelles în perioada 20 – 23 martie, tocmai pentru a arãta cum Cartea Albã trimisã de guvernanþii conservatori manipuleazã realitãþile din justiþie ºi cum sînt violate principiile statului de drept. Printre judecãtori se aflã ºi preºedintele Consiliului Naþional al Magistraturii, insti-

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (7) America zgîndãrã, Rusia se zbîrleºte (2) În ciuda acestor modificãri, doctrina militarã a Rusiei are coordonatele uneia de naturã defensivã, recurgerea la acþiuni militare este prevãzutã numai dupã epuizarea tuturor opþiunilor non-militare, de rezolvare a unui conflict. Totuºi, noua doctrinã prevede cã Rusia îºi rezervã dreptul de a-ºi folosi arsenalul nuclear, în cazul unei agresiuni împotriva þãrii sale ºi a aliaþilor sãi. În acest context, preºedintele Vladimir Putin a specificat cã, în anul 2021, forþele strategice nucleare terestre trebuie echipate cu rachete balistice intercontinentale, moderne (numai anul trecut acestea au fost echipate cu peste 50 de astfel de rachete). Concomitent, se are în plan ºi modernizarea flotei de bombardamente strategice ºi de submarine nucleare, de asemenea protecþia intereselor Rusiei în zonele arctice.

Dorind sã spulbere unele suspiciuni pe plan mondial, în special în cadrul sistemului NATO, preºedintele Putin, cu prilejul unei întîlniri cu liderii militari ruºi, a reiterat cã Federaþia Rusã va continua sã-ºi apere interesele ºi suveranitatea, dar, în acelaºi timp, va opta pentru consolidarea stabilitãþii internaþionale, prin asigurarea unui nivel de securitate egal pentru toate statele.

Cu o armatã de peste 850.000 de militari ºi cu o înzestrare pe mãsurã (armã cu microunde, avioane MIG31 B, portavioane ultramoderne, proiectate sã transporte 80-90 de aeronave, dotarea Flotei Mãrii Negre cu ºase submarine, construirea unei baze militare în Arctica etc.,

tuþie în care parlamentarii au cîºtigat o influenþã mult mai mare decît sub anterioarele legi ale justiþiei. Judecãtorii se vor întîlni cu vicepreºedintele CE, olandezul Frans Timmermans, ºi cu comisarul pentru Justiþie, Vera Jurova.

CÃLIN MARCHIEVICI

Polonia vrea compensaþii pentru distrugerile din al II-lea rãzboi mondial

Proiect ruso-german atacat de SUA Departamentul de Stat al SUA, condus acum de fostul director CIA Mike Pompeo, a lansat un nou atac împotriva celui mai important proiect energetic ruso-german, gazoductul submarin Nord Stream 2, care ar submina securitatea energeticã ºi stabilitatea Europei, dupã cum a declarat purtãtoarea de cuvînt Heather Nauert.

Aceasta a mai declarat cã gazoductul, care va transporta gaze naturale din Rusia cãtre Germania, ocolind Polonia, Ucraina ºi statele din zonã, va oferi Rusiei „un nou instrument pentru a pune presiune pe þãrile europene“, în special Ucraina. „Am vãzut asta – ce a fãcut Rusia în trecut, cînd au oprit livrarea de gaze în mijlocul iernii, lipsind de cãldurã unele familii (…) ºi credem cã acest lucru este pur ºi simplu greºit“, a declarat Nauert.

Diplomaþia SUA a reluat acest atac dupã ce, pe 15 martie, un grup de 39 de senatori a trimis o scrisoare cãtre Departamentul Trezoreriei, cel care poate impune sancþiuni companiilor implicate în Nord Stream 2. 39 de senatori dintr-un total de o sutã nu pot fi ignoraþi de nici o administraþie americanã, motiv pentru care, pe lîngã impunerea tarifelor vamale pentru oþel ºi aluminiu ce lovesc marile economii din UE, gazoductul ruso-german va fi un nou front al disputei Berlin-Washington. Fostul ministru german al Economiei a ameninþat SUA cu contramãsuri, dacã vor penaliza firmele partenere Nord Stream 2. Noul guvern de la Berlin pare însã mai dispus la concesii: este gata sã investeascã în construirea de la zero a infrastructurii pentru gaze naturale lichefiate, pentru a da Washingtonului ceea ce doreºte – o piaþã pentru exportul de GNL care sã transforme SUA, în scurt timp, în cel mai mare exportator din lume, detronînd Qatarul.

Investiþia Berlinului ar fi însã uriaºã, susþine publicaþia Oil Price, iar preþul GNL aduse de peste Ocean ar fi sensibil mai mare decît al gazelor ce pot fi pompate acum din Rusia. Însã construirea unor terminale GNL dedicate SUA, stoparea extinderii pieþei de desfacere a gazelor ruse ºi menþinerea pe cît posibil a relevanþei geoeconomice a Ucrainei aliate cu SUA ar putea fi moneda de schimb pentru exceptarea UE de la noile taxe vamale americane ºi pãsuirea mult discutatelor datorii pe care Germania le are la bugetul NATO. COTIDIANUL.RO

Polonia vrea sã obþinã în acest an despãgubiri pentru distrugerile suferite în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, a anunþat ministrul polonez de Externe, Jacek Czaputowicz. „Vom vorbi despre necesitatea de a despãgubi polonezii pentru pierderile suferite în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Vom cãuta modalitãþi juridice, politice ºi financiare pentru a obþine compensaþiile datorate”, a spus Czaputowicz în cadrul unui discurs în Parlament în care ºi-a prezentat obiectivele pentru anul 2018.

Polonia intenþioneazã sã cearã Germaniei despãgubiri în valoare de 690 de miliarde de euro pentru distrugerile din perioada nazistã. În replicã, mai mulþi juriºti din Parlamentul german susþin cã Varºovia nu are dreptul sã solicite despãgubiri.

Parlamentarul britanic de origine polonezã Daniel Kawczynski a declarat cã Germania ar trebui sã ofere compensaþii în valoare de sute de miliarde de euro pentru Polonia ºi Marea Britanie. „Cred cã avem datoria ºi responsabilitatea sã ajutãm Polonia sã obþinã reparaþii de rãzboi din partea Germaniei. La sfîrºitul rãzboiului, Varºovia era complet distrusã ºi ºase milioane de oameni au murit. Aproape fiecare persoanã din Polonia a fost afectatã de brutalitatea naziºtilor. Planul Marshall a ajutat multe þãri, dar Polonia a avut interdicþie din partea lui Stalin sã primeascã bani. Generaþia mea este ultima care mai poate face ceva în legãturã cu acest lucru – acum ori niciodatã. Cum a fost Marea Britanie despãgubitã de Germania pentru distrugerile provocate în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial? Întotdeauna pãrem în genunchi în faþa germanilor. Marea Britanie nu a primit niciodatã compensaþii din partea Germaniei. ªi totuºi, Germania cere ºi aºteaptã ca Marea Britanie sã îºi îndeplineascã obligaþiile faþã de Uniunea Europeanã”, a spus Kawczynski.

Tensiunile dintre Polonia ºi Germania s-au accentuat dupã ce preºedintele polonez Andrzej Duda a promulgat, la 6 februarie, o lege privind Holocaustul, care prevede incriminarea oricãrei persoane care acuzã Polonia de complicitate la crimele comise de naziºti în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Cei care se referã la lãgãrele naziste de concentrare din Polonia ca fiind poloneze riscã pînã la trei ani de închisoare.

CONSTANTIN DUÞU

etc.), Federaþia Rusã rãmîne o putere armatã modernã, de neignorat, inclusiv (sau poate mai degrabã) de cãtre România. Apropo de þara noastrã, poziþionatã în coasta Federaþiei Ruse (tocmai de aceea, preferatã de America, în eºafodajul construit pentru contracararea unei eventuale agresiuni de la Est), veºtile nu sînt dintre cele favorabile. Iatã cum este perceputã România, în perspectiva în care SUA atacã Federaþia Rusã, scenariu în viziunea generalului Victor Esin, fostul comandant al Statului Major al Forþelor de Rachete Strategice ruseºti, expus într-o conferinþã de presã, la sediul central al Agenþiei Interfax – declaraþie generatã de instalarea bazei militare americane de la Deveselu: „Mi se pare cã ar fi o reacþie prognozatã, cea de a include aceastã bazã pe lista obiectivelor posibile de a fi atacate în primul rînd în cazul unei agresiuni americane împotriva Rusiei (...). Orice sistem este în stare sã atace obiectivele sistemelor antirachetã americane, nu doar «TOPOL». Dar eu nu vãd necesitatea de a lovi baza din România cu «TOPOL». Pentru aceasta existã ºi alte mijloace care sînt în stare sã o facã. Planificarea raþionalã înseamnã cã pentru fiecare þintã se prevede acel mijloc de ofensivã care aste cel mai eficient.”

Mai mult decît atît, la conferinþa anualã cu presa, de la finele anului trecut, Vladimir Putin, referindu-se la posibilitatea retragerii SUA din Tratatul privind rachetele cu razã medie de acþiune (INF), se întreabã: „Cum? Prin scutul antirachetã de la Deveselu, ai cãrui interceptori pot fi uºor convertiþi în rachete ofensive cu razã medie de acþiune?”. În consecinþã, ca antidot la sistemul global antirachetã american, Rusia preconizeazã neutralizarea acestuia cu ajutorul unui aparat hipersonic, botezat, deocam-

datã, „Obiectivul 4202”. Acest aparat „va permite neutralizarea potenþialului de luptã al sistemului american de apãrare antirachetã la nivel mondial ºi, practic, îl va face sã fie lipsit de sens”, cum calificã specialiºtii ruºi aceastã invenþie.

Puse faþã-n faþã, cele douã strategii militare, care proclamã operaþiunea de apãrare ca formã de luptã eminamente preconizatã, induc pãrerea cã, atît SUA, împreunã cu Blocul lor Militar, cît ºi Federaþia Rusã, sînt pregãtite pentru o pace durabilã. Desigur, nu poþi construi o pace durabilã pe plan mondial, chiar pe segmente reduse, ca zonã geograficã, fãrã a scãpa de influenþa producãtorilor de armament ºi tehnicã de luptã, a cãror viziune – pur lucrativã – nu este încorsetatã de trãiri emoþionale...

Ca o confirmare a acestei paradigme, raportul Military Balance, al Institutului Internaþional de Studii Strategice (Internaþional Institute for Strategic Studies – IISS), face o analizã a curbei înarmãrilor, evidenþiind diminuarea acesteia, în unele state, în antitezã cu economia altor þãri, grevate de amplificarea ponderii cheltuielilor militare în bugetele naþionale. Conform studiului amintit, percepþia cã tehnologia Vestului este pe primul loc începe sã piardã teren, în favoarea statelor din alte zone, echilibrînd balanþa. Documentul relevã faptul cã puterea militarã a Secolului XXI nu se rezumã doar la avioane, tancuri, nave, ci la varii tehnologii, cum ar fi: securitatea ciberneticã, armele cibernetice, apariþia dronelor. În acest sens, Rusia ºi China deruleazã programe de modernizare a armatelor lor, fiind deosebit de active în dezvoltarea ºi dislocarea de capabilitãþi militare avansate. (va urma) GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 30 martie 2018

Universalitatea bunelor maniere (51) Cum se serveºte ceaiul Tradiþional, ceaiul se bea simplu, cu zahãr, cu lãmîie sau cu lapte. Este de preferat sã cumpãraþi ceaiul în pachete mai mari ºi sã evitaþi plicurile de ceai pe care le comercializeazã diferitele mãrci în toatã lumea ºi care prezintã mai puþinã calitate. Un alt component principal al ceaiului este taninul, o substanþã astringentã, responsabilã de gustul sãu amar.

Este bine sã serviþi ceaiul din ceainicul în care a fost opãrit. Se extinde urîtul obicei, în special în localurile publice, precum restaurantele sau cafenelele, care nu sînt specializate în infuzii, de a se aduce la masa persoanei care a cerut un ceai - un pahar cu apã fierbinte care conþine înãuntru pliculeþul cu ceai.

Este de înþeles sã nu se prepare un ceainic pentru o singurã persoanã, aflîndu-ne într-o cafenea la ora micului dejun, de exemplu. De asemenea, nu ar fi decent sã împartã ceainicul douã persoane de la mese diferite, chiar dacã au aceleaºi gusturi pentru bãuturã. În aceste cazuri, este bine ca, în cazul în care se va servi ceai pentru o singurã persoanã, sã se foloseascã un ceainic mic, din oþel inoxidabil, avînd capacitatea unei ceºti. Este o variantã salvatoare, atît pentru propria casã, cît ºi pentru localurile publice.

Lîngã ceainic se vor servi la masã atîtea ceºti cîte persoane vor bea ceai. Ceºtile vor fi însoþite de linguriþele corespunzãtoare.

Atunci cînd se opteazã pentru prepararea ceaiului cu lapte, este bine sã se punã în ceaºcã mai întîi laptele, fãrã sã fie fierbinte sau rece. Dacã facem operaþiunea invers ºi adãugãm laptele peste ceaiul fierbinte, el îºi va pierde proteinele. Acesta este unul din lucrurile de care puþinã lume þine cont atunci cînd serveºte ceaiul. De fapt, se obiºnuieºte ca atunci cînd un client cere ceai cu lapte întrun local public, acesta sã fie servit într-o canã, separat.

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (9) Masacrul de la Nanjing (5) Cînd rãzboiul s-a întors împotriva lor, japonezii n-au fãcut decît sã devinã ºi mai brutali. Pe cînd americanii avansau spre insula Tinian, ei au omorît 5.000 de muncitori coreeni. Cînd au cucerit provincia Bataan, cel puþin 5.000 de filipinezi au murit în „marºul morþii”. Oricine se împiedica sau era prea slãbit ca sã mai meargã era strãpuns cu baionetele sau omorît în bãtaie pe loc.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (62) Duminicã, 4 martie 2001 Se împlinesc 24 de ani de la devastatorul cutremur din 1977. Apãrã-ne, Doamne!

Florin a avut tentativa de a mã vedea, venind la slujba de la Biserica noastrã. Mi-a spus ºi nea Vasile ºi pãrinþii cã l-au vãzut. Însã, eu m-am aflat la Biserica Ceauº Radu, la pãrintele cãlugãr ªtefan. Pe sub uºã, la reîntoarcere, am gãsit un mãrþiºor... nesemnat. Frumos, chiar dacã l-am primit cu întîrziere de cîteva zile.

M-a sunat domnul Leonard. M-a încurajat. Imediat ce se instaleazã mai bine primãvara, îmi voi birui depresia, revenid la cote normale, ºi voi avea forþã sã recuperez ce am pierdut.

Am vorbit cu pãrintele ªtefan sã-i dau locul meu de pe lista de spovedanie lui tata, sã se spovedeascã el mai întîi.

Eu, nevrednica pãcãtoasã, o sã mai aºtept. În mîinile Tale mã las, Doamne!

Luni spre marþi, 5-6 martie 2001 Mi-a gãsit mama, cu multe eforturi ºi strãduinþe, un serviciu, la un Azil-spital din zona casei. Munca mea e splendidã. Îi susþin moral pe bãtrînii pãrãsiþi de familii. Au hranã ºi îngrijire medicalã, dar cineva trebuie sã se ocupe

O parte importantã a consumatorilor de ceai îl beau cu lãmîie, în special vara, deoarece rezultã un amestec foarte rãcoritor. Dacã dvs. sînteþi responsabil cu servitul ceaiului, nu uitaþi sã aduceþi la masã o farfurioarã micã cu felii de lãmîie. Ultimul detaliu de care trebuie sã vã amintiþi este zahãrul. Majoritatea persoanelor îndulcesc ceaiul cu zahãr. În sfîrºit, dacã sînteþi amfitrioana unei invitaþii la ceaiul de la ora cinci sau de la oricare altã orã, însoþiþi ceaiul cu fursecuri, prãjituri etc. În acest caz, este recomandabil sã se serveascã dulciurile pe o tavã, tãiate în porþii. Este ora ceaiului, nu a prînzului. În orice caz, existã alte forme alternative de a bea ceai, care variazã de la o þarã la alta. Aºadar, modul originar de preparare a evoluat ºi, în prezent, ceaiul se aromatizeazã ºi prezintã cu gust de iasomie, vanilie, portocale, mango, kiwi etc.

Savurarea unui banchet rafinat nu este însã gratuitã.

Asta înseamnã o cheltuialã pentru buzunarul nostru, care depinde de calitatea localului unde ni s-a oferit masa, de categoria sa, de numãrul de „stele” pe care îl posedã etc. În orice caz, ieftin sau scump, dupã ce mîncaþi, mai puþin în cazul în care aþi fost invitat, trebuie sã achitaþi nota de platã. Într-un restaurant de lux, care se respectã, chelnerul sau persoana care se ocupã cu aceasta nu vã va aduce niciodatã nota de platã la masã, doar dacã nu aþi cerut-o expres. Nu numai dvs., client sau comesean, sînteþi subiect al „bunelor maniere”, cei care vã servesc trebuie, de asemenea, sã le dovedeascã. Aºadar, dacã vi se aduce nota de platã înainte de a o cere, senzaþia pe care acest lucru o lasã este cã sînt nerãbdãtori sã vã vadã plecat, fie pentru cã tot localul este ocupat, fie cã ar considera cã dvs., dupã ce aþi mîncat, nu mai aveþi ce face acolo. De bunã seamã, trebuie sã ºtiþi cã, excepþie fãcînd poate localurile de o calitate îndoielnicã, nu vi se va aduce nota la masã decît în momentul în care o veþi cere.

Se poate întîmpla, de asemenea, sã fiþi amfitrionul unei mese care s-a desfãºurat într-un local public ºi sã doriþi sã suportaþi cheltuiala pentru toþi invitaþii. În acest caz, puteþi proceda în douã feluri: unul dintre ele va fi sã vã puneþi de acord cu responsabilul restaurantului, înainte de ziua cînd va avea loc masa, confirmînd cã dvs. veþi plãti ºi cã personalul de serviciu, prin urmare, nu trebuie

sã cearã nimãnui nimic. Mai mult chiar, dacã doriþi ca invitaþia sã fie o surprizã, personalul de serviciu, anunþat dinainte, va aºtepta achitarea notei pînã în momentul cînd vã veþi ridica de la masã ºi vã veþi apropia de casã sau de locul din local care vi se va indica. În acest fel, toþi vor înþelege cã nu trebuie sã contribuie.

Nu este frumos ca într-un local cu un anumit prestigiu sã vi se cearã sã plãtiþi cash. Logic este sã fie prevãzute toate formele de platã posibile, prin cãrþi de credit de tip Visa, iar în cazul clienþilor fideli se poate întîmpla chiar ca valoarea prînzurilor sau a cinelor sã fie adunatã pe o notã de platã ºi sã fie achitatã lunar, sau cum se va stabili între client ºi restaurant.

Dupã ce am explicat felul în care puteþi plãti, trebuie sã ne referim, inevitabil, la acele persoane care, dupã ce au reþinut o masã în cel mai bun restaurant, au invitat un numãr semnificativ de comeseni ºi au cerut cele mai bune vinuri, se plîng cît de mult li se cere pentru toate acestea.

Se poate întîmpla ca în anumite cazuri sã consideraþi excesivã nota de platã, inclusiv puteþi sã aveþi sentimentul cã aþi fost furat. În acest caz, nu ezitaþi sã vã consultaþi cu personalul restaurantului asupra preþului fiecãrui fel de mîncare, bãuturã sau desert inclus în nota de platã. Existã însã persoane care se plîng din obiºnuinþã de cît de mult li se cere.

Nu existã o atitudine mai ruºinoasã decît a celui care, primind nota de platã, începe sã se uite la fiecare preþ ºi sã calculeze o datã, ºi încã o datã totalul. În afarã de faptul cã de acest tip de clienþi fug toþi angajaþii sau ºefii restaurantelor, nu este admisã plîngerea de dragul plîngerii, pentru cã meniurile restaurantelor includ, în mod normal, preþurile fiecãrui produs. Uneori, acele persoane cer dupã masã tot felul de bãuturi fine ºi þigãri, ajungînd sã piardã noþiunea a ceea ce datoreazã.

Nu trebuie sã uitaþi cã nota de platã este o sumã ce trebuie achitatã nu numai în restaurante sau în localurile unde mîncaþi. De asemenea, sînteþi obligat sã plãtiþi ºi nota de platã a hotelului unde vã cazaþi, a cumpãrãturilor de la supermarket sau de la orice alt magazin, nota taximetristului, a spãlãtoriei, a ºcolii copiilor etc. În orice caz, ca normã generalã, dacã vreþi sã demonstraþi cã sînteþi educat în bunele maniere, plãtiþi cu sfinþenie ºi, atunci cînd trebuie, achitaþi-vã cu regularitate facturile. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Japonezii obiºnuiau sã-i lege pe pacienþi de paturile de spital, iar apoi sã incendieze clãdirea. Pe cînd americanii se apropiau de Manila, japonezii au ucis probabil 100.000 de oameni. În plus, au existat prizonieri disecaþi pe cînd erau încã vii ºi conºtienþi, dupã ce fuseserã infectaþi în mod deliberat cu ciumã. În total, se estimeazã cã, de-a lungul anilor 1930 ºi 1940, japonezii s-au fãcut vinovaþi de moartea a aproximativ 20 de milioane de asiatici.

Unii ºi-au cerut iertare pentru ceea ce fãcuserã. Un tînãr ofiþer a spus cã soldaþii japonezi „s-au transformat în demoni criminali”, iar un soldat a mãrturisit: „Am decapitat oameni, i-am înfometat pînã la moarte, le-am dat foc ºi i-am îngropat de vii... în total, au fost peste 200... Am fost un adevãrat diavol”. Cu toate acestea, chiar ºi în prezent, Japonia manifestã reticenþã cînd este vorba sã-ºi recunoascã crimele. În anul 2005, în mod cu totul

neobiºnuit, prim-ministrul Junichiro Koizumi ºi-a cerut iertare pentru suferinþele pe care japonezii le-au pricinuit în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, dar pînã atunci atît China, cît ºi Coreea de Sud renunþaserã sã participe la întîlniri la nivel înalt din cauza vizitei regulate a prim-ministrului la sanctuarul Yasukuni din Tokio, unde sînt înmormîntaþi 14 criminali de rãzboi. În anul urmãtor, 45 de foºti sclavi întrebuinþaþi la munca forþatã ºi familiile lor au încercat sã atace în justiþie atît statul japonez, cît ºi companii precum Mitsubishi Materials. Avocaþii angajaþi de firma Mitsubishi au pus la îndoialã faptul cã japonezii ar fi invadat cu adevãrat China, iar instanþa din Japonia a respins cazul. În 2007, succesorul lui Koizumi, Shinzo Abe, a negat cã Japonia ar fi forþat femei sã se prostitueze.

Sfîrºit JOHN WITHINGTON

ºi de sufletul lor. Sînt descurajatã cã în prima lunã sînt angajatã voluntar, fãrã nici o platã. M-a ironizat jignitor un doctor tînãr ºi încrezut. M-am simþit foarte prost.

- Ce, eºti tîmpitã sau disperatã sã lucrezi o lunã fãrã bani? Vezi-þi de treaba ta, carã-te! O fatã ca tine ce cautã în mizeria asta? Ce cauþi, vrei sã te pricopseºti de la bãtrînii ãºtia cu ceva avere, cu bijuterii de familie pentru anumite servicii, sau cu vreo casã? Mãi, fato, tu eºti interesatã, nu o faci pe gratis! Pe cine ai pus ochii, hai spune!

Nu sînt tîmpitã ºi nu sînt interesatã! Din tot ce a spus doctorul ãsta, un singur lucru este adevãrat. Sînt disperatã! Vreau sã fiu de folos altora ºi îmi este necesarã munca. Dar atît de mult m-au demoralizat cuvintele acestui om ºi ce gîndeºte despre mine, umilindu-mã, cã am devenit alergicã doar ºi la ideea de a mã mai duce la munca asta.

Ieri a venit în vizitã domnul Gavriliu. Vine ºi astãzi la o orã cînd eu trebuia sã fiu la Azil, dar nu i-am spus de serviciul ãsta, cã nu mai vreau sã mã duc. Mi-am lãsat acolo ºi o Biblie, o Carte de Rugãciuni, tratate de psihologie socialã, fiºele personale de observaþii, pentru fiecare pacient, halatul alb ºi papucii noi, cumpãraþi de mama.

Nici nu o sã mã mai duc sã mi le iau. Aºa cã, îl aºtept pe domnul Gavriliu. Tata va scoate dobînda de la banii din bancã sã mã pregãtesc cu daruri pentru Ziua Femeii, sã dau ceva mai consistent ºi la Bisericã, sã cumpãr ºi un cadou pentru pãrinþi, cã pe 20 martie împlinesc 36 de ani de cãsãtorie. Mama s-a supãrat. Tata a fost de acord cu decizia mea. Mi-a promis cã va cãuta el, în continuare, un alt serviciu. Dupã 8 luni de boalã ºi izolare în casã, încep

sã mã simt bine. Mulþumesc lui Dumnezeu cã ai mei trãiesc ºi mã susþin, cã nu am obligaþii grele cãrora sã nu le pot face faþã, serviciu, soþ, copii. ªi mã pot ruga oricînd ºi oricît, continuu. Nu mã deranjeazã nimeni. Slavã Þie Doamne! Dã-ne la toþi întãrire, rãbdare, biruinþã, curaj, gînd bun, liniºte sufleteascã, armonie, calm, dragoste, înþelegere ºi mîntuire, ca în luminã sã vieþuim, noi, robii tãi! Rãscumpãrã-ne, Doamne, în vecii vecilor. Amin.

Nota de platã

Marþi, 6 martie 2001 (1) La 30 de ani, cînd Mîntuitorul a început sã predice, se considera cã la aceastã vîrstã ai devenit matur ºi poþi sã-þi spui cuvîntul în public.

Destinul meu este înscris în Capitolul Aºteptare ºi Rãbdare. Trebuia sã vinã domnul Gavriliu, dar nu vine, îmi dã telefon cã nu poate veni, cã i-a sosit un frate de la Tecuci. Mã roagã sã-l aºtept sã nu plec de acasã „zilele” astea cã va veni, nu ºtie sã-mi spunã cînd.

Mã duc la pãrintele ªtefan sã mã înscriu pe lista de spovedanie. Aºtept de la ora 8.30 la 16.00, asistînd ºi la Liturghie, ºi neavînd posibilitatea cîteva secunde sã stabilim un lucru atît de simplu: numele meu pe lista lui la o anumitã datã ºi orã.

Vreau s-o vãd pe Zizi, psiholoaga. Tata a uitat sã-mi dea banii. Nu am nici mãcar bani pentru un trandafir frumos sã i-l duc. Deci, nu mã pot duce. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (42) Matricea ameninþãrii (7) Agenþii Marshal formeazã un perimetru în jurul sãu.

Unul dintre ei se plaseazã în spatele scaunului lui Victor, puþin în lateralã. κi încruciºeazã braþele ºi se încruntã.

Aratã ca un hipiot masiv.

Victor se cautã în buzunarul cãmãºii. Miºcarea îi face pe toþi sã se încordeze. Scoate o cutie cu þigãri, din care extrage una.

- Ce doreºti?, întreabã el. Vocea sa e joasã, cu accent ºi ostilã.

- Am nevoie de informaþii legate de niºte asociaþi deai tãi.

Victor pufneºte sfidãtor: - Asociaþi.

Gãseºte o brichetã în buzunarul hainei ºi apasã pe cremene pînã obþine o flacãrã. κi aprinde þigara ºi mã priveºte.

- Asociaþi, repet eu, din Columbia.

O expresie de teamã i se întipãreºte pasager pe chip. ªio reprimã repede. Faþa sa devine mai durã, iar pînã în clipa în care deschide gura pentru a-mi rãspunde aratã cît se poate de feroce. Mi se face dintr-odatã dor de Ahmed. Cel puþin el arãta inofensiv – ce-i drept, fãrã arma sa de asalt.

- Cine?, mîrîie el.

Memoriile unui celebru criminalist român (10) Pe urmele unui evadat periculos (5) Omul cu pachetul îºi fãcu apariþia. Sosise momentul culminant! Inima îmi bãtea sã-mi spargã coºul pieptului... Din fluxul circulaþiei se desprinse o maºinã, care opri chiar la locul stabilit, lîngã omul cu pachetul.

Portiera se deschise brusc ºi cineva din maºinã apucã pachetul, dar, odatã cu el, îl trase în interior ºi pe aducãtorul acestuia. În timp ce portiera se închisese cu zgomot ºi maºina se pregãtea sã demareze, eu ºi reuºisem sã trec peste obstacole ºi, cu pistolul în mînã, m-am aºezat în faþa ei. Intervenþia mea se petrecea la numai trei metri de postul agentului, care, vãzîndu-mã în aceastã posturã ºi crezînd cã e vorba de un atac banditesc în plinã stradã, începu sã fluiere dînd alarma.

Cu arma îndreptatã spre cei din maºinã, am deschis cu un gest hotãrît uºa, l-am scos afarã pe cel ce adusese pachetul ºi i-am luat eu locul, þinînd sub ameninþarea pistolului pe evadatul pe care, în sfîrºit, îl prinsesem!

Ne gãseam într-o maºinã veche, un taxi particular, condus de un ºofer bãtrîn ºi surd pe deasupra, cum

Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (8) Saltul trecerii economiei, în anii 19451989, de la stadiul agrar-industrial înapoiat, la cel industrial-agrar dezvoltat (5) Una din caracteristicile cele mai importante ale procesului de dezvoltare ºi modernizare a structurii economiilor naþionale, pe baza industrializãrii accelerate, o reprezintã promovarea pe scarã tot mai largã a realizãrilor ºtiinþei ºi tehnologiei, ale progresului tehnic contemporan, în toate ramurile ºi domeniile de activitate. Însemnãtatea specialã a acestei cerinþe se desprinde multilateral din experienþa ºi realizãrile þãrilor dezvoltate, industrializate, care demonstreazã cã, în epoca revoluþiei tehnico-ºtiinþifice care se desfãºoarã pe plan mondial, ºtiinþa ºi creaþia tehnicã originalã reprezintã factorul primordial care stã la temelia tuturor mutaþiilor esenþiale din viaþa economicã ºi socialã, a progresului societãþii umane în general. Ele modificã radical condiþiile producþiei ºi deschid posibilitãþi nelimitate de sporire

Pag. a 19-a – 30 martie 2018

Îi dau niºte nume.

- Oameni rãi. Foarte rãi. Ar fi mai bine sã stai departe de ei.

- Care e rolul lor în cadrul cartelului?

El clatinã din cap, expirã fumul din plãmîni înspre mine ºi spune: - Sînt ucigaºi.

- Asasini?

- Orice este nevoie sã fie.

Mã gîndesc pentru o clipã la ce spune. Asta e o veste proastã. S-ar putea sã am de-a face cu procentul valid în acest caz.

- Zi-mi mai multe despre ei.

Victor îmi adreseazã un rînjet rãutãcios care ar fi putut speria copiii.

- Bombe. Le plac bombele.

- De care? Scrisori-bombã? Grenade?

Victor clatinã din cap.

– Nu, nu, nu. Specialitatea lor sînt bombele montate în maºini. Sînt foarte pricepuþi ºi minuþioºi. κi ucid þintele.

Aceasta e o informaþie de importanþã vitalã. Vom lua mãsuri de precauþie în cazul ambasadorului, pentru a minimaliza ameninþarea. Îi pun niºte întrebãri suplimentare ºi îl rog sã-mi dea detalii. Victor dã rãspunsuri scurte, dintr-o bucatã. Dupã 45 de minute, am terminat interviul. Fãrã un alt cuvînt, Victor se ridicã ºi pleacã în grabã din încãpere. Cei trei agenþi de pazã U.S. Marshal deghizaþi în hipioþi îl urmeazã îndeaproape. Rãmîn cu Bob. - Ai aflat ce voiai?, întreabã el.

- Da. Deºi nu sînt veºti bune.

- Îmi pare rãu sã aud asta.

- Apreciez ajutorul, îi spun lui Bob. El ridicã din umeri.

- Nici o problemã. Tu ai avut grijã de colegii mei în New York.

- M-au impresionat. Oameni foarte buni.

- Au spus acelaºi lucru despre tine.

Dau din cap la auzul complimentului profesional.

- Deci ce e cu Victor?, întreb.

Bob face un pas înainte ºi pune o mînã pe spãtarul scaunului gol din faþa mea.

– Ce vrei sã spui?

– Îþi cam dã fiori. Nu prea mã aºtept la un rãspuns, însã simt nevoia sã spun lucrul ãsta. Întreaga întîlnire ma fãcut sã mã simt contaminat ºi murdar.

Bob se apleacã spre mine. κi coboarã vocea ºi spune: - Victor a trãdat trei membri ai cartelului columbian.

Acesta e motivul pentru care a fost inclus în programul de protecþie a martorilor. Astfel se explicã toatã discreþia ºi locaþia ciudatã a întîlnirii.

Bob se apropie ºi mai mult. Acum e doar la cîteva zeci de centimetri de mine: - Cartelul a pus o recompensã de un milion de dolari pe capul sãu.

- Înseamnã cã îl vor mort, nu glumã. E clar cã Victor le-a copt-o cîtorva oameni puternici din Columbia.

- Fãrã îndoialã. E, de asemenea, un asasin. (va urma) FRED BURTON

aveam sã aflu mai tirziu. Tremuram atît eu cît ºi infractorul, ce mai! Fãceam eforturi sã nu bage de seamã.

Omeneºte, trebuie sã recunosc cã emoþia plãcutã a succesului se contopea cu teama. I-am spus ºoferului sã porneascã în vitezã spre sediul Miliþiei Capitalei. Maºina s-a pus în miºcare, urmãritã de privirile stupefiate ale martorilor acestei scene. Ne apropiam de Ministerul Justiþiei. Matei se afla pe bancheta din spate, în partea stîngã a maºinii, în stînga mea, respectiv spre axul strãzii. Cu toate cã nu ne mai vãzusem vreodatã, el mã apelã pe nume, fapt care – de ce sã n-o recunosc – m-a flatat; aflase probabil despre afirmarea mea profesionalã ºi ºtia cã eu eram cel însãrcinat cu urmãrirea sa; îmi spuse cã e surprins de comportarea mea: un poliþist atît de celebru sã se comporte ca un începãtor! Ce nevoie aveam sã-l ameninþ în continuare cu pistolul, dupã ce îl arestasem? Mi-am dat seama cã intenþioneazã sã-mi zgîndãre vanitatea cu cine ºtie ce gînd ascuns ºi m-am gîndit cã ar fi mai bine sã-i pun totuºi cãtuºele, pentru mai multã siguranþã. Zis ºi fãcut: am depus pistolul pe canapea, lingã mine, ºi am vrut sã scot din buzunarul drept al hainei cãtuºele cu care sã-i imobilizez mîinile.

Fãceam gestul acesta liniºtit, pentru cã îmi dãdusem seama (dupã o percheziþie corporalã „fulger”) cã n-avea armã, probabil cã întregul sãu arsenal se afla la gazda de unde avea sã aibã loc plecarea în munþi.

Din acel moment aveam sã greºesc, aºa cum n-aº fi crezut cã voi putea greºi vreodatã. În loc sã fac gesturi

autonome, independente unul de altul (depunerea pistolului, scoaterea cãtuºelor etc.), aºa cum s-ar fi cuvenit sã fie dinamica unui ofiþer de poliþie exersat, am cãzut în cursa „sinergetismului”, adicã am fãcut o serie de miºcãri asociate la care a participat ºi... privirea! Puteam scoate cãtuºele din buzunar fãrã sã-mi întorc ºi capul în acea direcþie, dar am privit spre buzunar, simultan cu scotocirea lui. Infractorul, care nu mã slãbea din ochi ºi care-mi pîndea cea mai micã miºcare, a sesizat imediat greºeala mea ºi, într-o fracþiune de secundã, a deschis portiera maºinii ºi a plonjat afarã, în stradã, deºi mergeam cu o vitezã de 50 km pe orã, asumîndu-ºi riscul de a fi cãlcat de autovehiculele care circulau din sens opus. În primul moment, am rãmas stupefiat. Matei dispãruse din maºinã!

Evadatul nostru... „evada” pentru a doua oarã, dupã ce depusesem atîtea strãdanii sã-l gãsim! Dar instantaneu mi-am revenit din uluire ºi am sãrit ºi eu din maºina în mers. Zãream tãlpile fugarului atunci cînd, plonjînd la rîndu-mi, aproape am reuºit sã i le ating cu vîrful degetelor.

Ne aflam cam în dreptul Ciºmigiuîui. Se auzea scrîºnetul frînelor autovehiculelor care se opreau brusc, în timp ce maºina noastrã, cu ºoferul care nu auzise nimic, îºi continua drumul, cu portiera deschisã ºi cu pistolul ºi cãtuºele rãmase pe bancheta din spate. Ne-am prãbuºit unul lîngã altul, într-o aterizare durã. Contactul cu caldarîmul, dar mai ales cu linia de tramvai, n-a rãmas fãrã urmãri... (va urma) DUMITRU CEACANICA

a avuþiei materiale, de creºtere a forþelor de producþie ale societãþii, de lãrgire a orizontului cunoaºterii ºi vieþii spirituale a popoarelor. În concordanþã cu rolul ºi funcþiile ºtiinþei ºi tehnologiei, din actuala epocã, ºi cu necesitatea imperioasã a dezvoltãrii ºi modernizãrii structurii economiei, Statul Român - începînd din 1948, dupã reorganizarea Academiei Române pe principii noi ºi, în mod deosebit, dupã 1965, cînd s-a înfiinþat Consiliul Naþional pentru ªtiinþã ºi Tehnologie, ca organ central de coordonare a cercetãrii ºtiinþifice ºi dezvoltãrii tehnologice la scara întregii þãri -, a înfãptuit un ansamblu unitar de mãsuri.

Dintre acestea, pe primul loc s-a situat efortul pentru crearea unei reþele naþionale largi de cercetare ºtiinþificã, inginerie tehnologicã ºi proiectare de investiþii, corelatã strîns cu schimbãrile structurale ºi calitative din economie ºi viaþã socialã avute în vedere. Ca urmare, în România, în 1989, existau ºi desfãºurau activitate un numãr de 343 unitãþi de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã, la care se adãugau cele 44 instituþii de învãþãmînt superior cu activitate de cercetare importantã, 11 unitãþi de cercetare de interes special pentru tehnica militarã ºi peste 1.500 de secþii ºi sectoare de cercetare ºi proiectare în întreprinderile industriale, comparativ cu doar 51 de unitãþi de cercetare cîte erau în 1938.

Edificarea sistemului instituþional naþional al unitãþilor de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologiei a fost însoþitã ºi completatã de mãsurile adecvate

pentru formarea ºi mãrirea considerabilã a potenþialului ºtiinþific ºi tehnic uman, în ritmul ºi în structura de specialitate necesare. Înfiinþarea de universitãþi, instituþii de învãþãmînt superior, facultãþi ºi secþii noi - cerute de dezvoltarea ºi de organizarea pe baze tehnice moderne atît a ramurilor, subramurilor ºi domeniilor nou create, cît ºi a celor tradiþionale ale economiei româneºti - a asigurat nu numai pregãtirea cadrelor de cercetare ºi proiectare necesare pentru toate domeniile economico-soclale, dar ºi creºterea impresionantã a numãrului acestora care, în 1989, era de peste 270.000, faþã de doar 5.000 în 1938 (de 54 ori mai mare). De relevat ºi faptul cã cercetãtorii ºi specialiºtii nou-formaþi în cei aproape 45 de ani, prin pregãtirea ºi capacitatea lor creativã, concurau cu cele mai valoroase cadre de cercetare ºi oameni de ºtiinþã, în domeniile lor de profil, din toate celelalte þãri ale lumii.

Urmãrind desfãºurarea activitãþilor ºtiinþifice ºi tehnologice româneºti la cote cît mai înalte, Statul Român a asigurat, concomitent ºi constant, mijloacele financiare necesare acestora. În 1989, efortul bãnesc al Statului Român pentru dezvoltarea activitãþilor de cercetare ºtiinþificã ºi de promovare a progresului tehnic în economie ºi viaþã socialã a reprezentat o pondere de 2,92% din Produsul Intern Brut al þãrii - acesta înscriindu-se, ca mãrime relativã, în nivelul cheltuielilor, în domeniu, ale þãrilor dezvoltate din Europa, ca ºi din celelalte state de pe glob. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 30 martie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (40) Despre virtuosul Pãrinte Averchie Pãrintele Averchie era sincer, cinstit, lipsit de rãutate, israelit adevãrat cum altul nu se mai aflã. S-a nãscut în insula Naxos în ianuarie 1852. Numele lui lumesc era Constantin ºi a devenit monah în anul 1898, la Schitul Nou din Sfîntul Munte. în toatã viaþa lui prea- cumpãtatã, lipsa celor materiale a fost desãvîrºitã, cãci fericitul nu dobîndise nimic din lumea aceasta, nici mãcar o chilie statornicã, ci numai cîte ceva provizoriu, precum vechiul nevoitor al lipsei celor materiale, Sfîntul Maxim Kavsokalivitul. Stãtea mereu într-o peºterã mare, a cãrei intrare o închidea cu crengi ºi iarbã... Aceasta era locuinþa lui ºi desigur ºi iarna, cînd zãpada ºi frigul sînt foarte mari aici în Athos. Nu-ºi mînca pîinea degeaba, cum spune zicala, ci împletea coºuri din paie sau din ramuri ºi le ducea la mînãstiri sau oriunde se cereau ºi strîngea pesmeþi ºi în aceste lipsuri ºi strîmtorime trãia. Uneori îl rãsplãteau cu bani ºi el îi dãdea milostenie ºi n-a cumpãrat niciodatã nimic din aceºtia.

De privegheri ºi praznice mergea totdeauna la biserica Schitului, cu toþi pãrinþii, ºi stãtea în partea din spate a pronaosului, urmãrind slujba cu evlavie. Odatã, cînd era priveghere ºi, dupã obicei, se afla ºi el acolo, în ceasul în care ritualul oarecum se liniºteºte ºi pãrinþii psalmodiazã canoanele, l-au vãzut pe Pãrintele Averchie cum pleacã din locul sãu ºi merge cu rîvnã în naos, fãrã sã existe vreun motiv, ºi înainteazã cu interes pînã la altar, unde a ºi intrat, prin uºile împãrãteºti, ºi s-a apropiat de Sfînta Masã. Atunci l-au vãzut bãtînd metanie cuiva, dar nu ºtiau cui, ºi rãspunzînd bucuros: „Da, Prea Sfinþite, vãd. Monahul Averchie.

Mulþumesc, mulþumesc”. Apoi a pus din nou metanie ºi a ieºit din altar ºi s-a întors la locul sãu din pronaos, unde avea obiceiul sã stea. Cei care l-au observat au crezut cã s-a dus sã-i spunã ceva preotului care slujea, dar acela, care se afla aproape ºi a vãzut cu claritate scena, l-a crezut pe Pãrinte uºuratic, pentru cã ºi altã datã l-a deranjat datoritã naivitãþii lui. În ceasul acela nu i-a spus nimic, dar a doua zi, cînd s-a întîlnit cu el, l-a întrebat: - Ce-ai pãþit ieri în bisericã, pãrinte Averchie, ºi cu cine vorbeai în altar?

Mirat, pãrintele cel simplu a rãspuns cu naivitate: - Bine, dar tu nu l-ai vãzut pe pãrintele Ioan, arhiereul, care a stat atîta vreme la uºile împãrãteºti ºi mã striga sã merg lîngã el? M-a întrebat cum mã cheamã ºi i-am rãspuns ºi acesta a scris numele pe lespedea de acolo ºi mi l-a arãtat ºi l-am citit ºi eu.

Cînd pãrinþii ceilalþi au auzit acestea, întrebau toþi cu interes ºi cuviosul pãrinte le-a explicat îndeamãnunt descoperirea, ºi printre alþii ºi tînãrului pe atunci pãrinte

Carte de cãpãtîi (41) CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (9) De asemenea, atunci cînd rostim „Mã lepãd de satana“ e bine sã fie o promisiune fãcutã lui Dumnezeu ºi nouã din suflet ºi nu una formalã, prin care cu adevãrat sã renunþãm la orice comportament ºi gîndire satanicã, ca astfel sã putem sã „Ne unim cu Hristos“ înainte de naºtere sã daþi la bisericã liturghie pentru naºtere uºoarã ºi daruri pentru Sfîntul Altar (pîine, vin, ulei).

Anafura mucegãitã se îngroapã în cimitir sau în curtea bisericii, la loc curat. Obiectele strãine pe care le gãsim în curtea sau casa noastrã (ghemotoace de pãr, broaºte etc.) nu se iau cu mîna, ci cu o bucatã de lemn sau un fãraº, mai apoi se stropesc cu aghiasmã de 3 ori în semnul sfintei cruci spunînd: „Sã vie Dumnezeu ºi sã se risipeascã vrãjmaºul de aici, în numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin“ ºi îl luãm ºi îl îngropãm în pãmînt. Pentru a avea protecþie toatã ziua daþi-vã cu aghiasmã micã pe mîini, pe faþã. Pentru vite ºi pãsãri se face de cãtre preot aghiasmã specialã, nu se foloseºte aghiasma noastrã.

Cînd þii post negru, trebuie sã-þi dai de pomanã mîncarea pe care tu ai fi mîncat-o în acea zi (dar numai mîncare de post) unui sãrac, sau poþi da un ban spunîndu-i: „roagã-te pentru mine (numele de botez al tãu), iar rugãciunea sãracului se urcã drept la Dumnezeu cerînd iertare pentru cel ce l-a milostivit.

Sã nu împãrþi mîncare de dulce în zilele de post pentru cã spurcãciune este în faþa lui Dumnezeu ºi nu este primitã.

Teofilact, pe care îl iubea îndeosebi. Acest israelit simplu ºi lipsit de rãutate credea cã toþi au vãzut ceea ce vãzuse el, de aceea se mira cã îl întreabã toþi. Dar lespedea despre care vorbea pãrintele nu era cartea obºteascã a bisericii, pe care sînt pomenite numele ctitorilor, ci cartea vieþii, în care Stãpînul nostru iubitor de oameni îi scrie pe cei curaþi la inimã, care se învrednicesc sã-L vadã pe Dumnezeu ºi cele ale Sale. O, mãreaþã simplitate, care tãlmãceºti lucrurile mai presus de fire celor ce prin nemãsuratã smerenie nu cunosc viclenia ºi prefãcãtoria!

Altãdatã iarãºi le-a spus pãrinþilor care veneau mereu la el cã a vãzut dumnezeiescul har acoperind biserica, ca un nor luminos, ºi s-a lãsat peste pãrinþii care psalmodiau.

Pãrinþii care-1 cunoºteau ziceau ºi acestea, cã le-a descoperit, cã atunci cînd se uita la feþele lor cunoºtea cine este vrednic sã se împãrtãºeascã ºi cine nu. Þinînd cu rîvnã acea trãire severã pînã la adînci bãtrîneþi, la urmã s-a îmbolnãvit puþin ºi neputînd sã se îngrijeascã singur l-a luat pãrintele Teofilact în chilia lui, cãci ºi Bãtrînul sãu, pãrintele Spetsieris, avea mare evlavie cãtre el. Acolo, bolnav fiind, a mai trãit cam douãsprezece zile ºi a adormit la 8 mai 1934, în zi de luni ºi în ceasul al nouãlea bizantin. Înainte de a pleca din viaþã, l-a chemat aproape de el pe tînãrul monah Neofit, ca sã-i dea binecuvîntarea lui pentru ultima oarã ºi i-a spus imediat dupã aceea pãrintelui Teofilact: „sã slujeascã la Schit”. Într-adevãr, mai tîrziu s-a fãcut cum a profeþit pãrintele, cãci Domnul descoperã celor blînzi cãile Sale.

Cînd pãrintele Averchie a adormit, pãrintele Ioachim Spetsieris era dus la Atena ºi cînd s-a întors s-a întristat cã nu a luat binecuvîntare de la acesta ºi a început sã-i facã cele patruzeci de Liturghii, dupã obicei. Credea însã în virtutea ºi îndrãzneala pãrintelui ºi l-a rugat sã-l înºtiinþeze despre starea lui de acolo. Dupã cum povestea mai tîrziu, l-a vãzut în vis pe fericitul pãrinte odihnind în mare slavã, într-un palat prealuminos, într-o grãdinã frumoasã, plinã de roade.

L-a întrebat atunci cu uimire pãrintele Ioachim ale cui sînt acele lucruri ºi cum de se aflã acolo, ºi acela i-a rãspuns cu mare bucurie: „Sînt ale mele, pãrinte Ioachim, mi le-a dãruit Tatãl ceresc pentru multa mea bunãtate ºi iubire de oameni”.

Dupã aceea, pãrintele Ioachim i-a scris pãrintelui Filotheu Zervakos la mînãstirea Loggovarda din insula Paros, de unde provenea ºi unde s-a nevoit pãrintele Averchie, înainte de a veni în Athos, pentru a le face cunoscut primilor sãi dascãli duhovniceºti cã într-adevãr le-a fãcut cinste prin viaþa lui virtuoasã ºi prin trãirea sa. (Monahul Iosif B.) (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Pentru durerile de cap: Se poate da pe frunte cu aghiasma mare pe care o ai de la Boboteazã.

Pentru izbãvirea de beþie: se va spovedi total (din copilãrie); se va face tot posibilul ca cel stãpînit de patima bãuturii sã pãrãseascã locul ºi prietenii de pahar, sã se dea cît mai multe acatiste la cît mai multe biserici pentru aceastã problemã; sã se citeascã 40 de zile „ACATISTUL MAICII DOMNULUI «POTIRUL NESECAT»“ ºi sã se poarte asupra sa icoana izbãvitoare de beþie ºi Maica Domnului va fi alãturi de cel care vrea sã se îndrepte sau pe care vrem sã-l îndreptãm.

Un alt mare duhovnic a fost pãrintele Cleopa, care prin sfaturile sale a ajutat ºi îndrumat pe cei ce i-au solicitat ajutorul.

Iatã cîteva reguli ce trebuie respectate de credincioºii care merg la bisericã (dupã pãrintele Cleopa): Sã ierþi pe toatã lumea.

De fiecare datã cînd mergi la bisericã sã duci ceva mic din casa ta (lumînare, bãnuþ, vin).

La bisericã sã mergi mai de dimineaþã, ca sã poþi asculta Evanghelia învierii ºi Doxologia ºi sã te poþi ruga în liniºte.

Mereu, în bisericã, bãrbaþii trebuie sã stea la dreapta, iar femeile la stînga. Bãtrînii în faþã, cei cãrunþi în spate ºi tinerii în spatele lor.

Sã nu vorbeºti în bisericã sau cel mult sã vorbeºti în ºoaptã.

Dacã mergi la bisericã, sã nu pleci pînã nu se terminã slujba, altfel eºti asemãnat cu Iuda, care a plecat de la Cina cea de tainã pentru a-L vinde pe Iisus.

Icoanele din bisericã nu trebuie sãrutate pe faþã. Dacã sfinþii sînt pictaþi în întregime, trebuie sãrutate picioarele, iar dacã sînt pictaþi pînã la jumãtate, trebuie sãrutatã partea de jos a icoanei.

Strãmoºii

Protopãrinþi, pãrinþi, Bunici ºi strãbunici, Noi sîntem trup Din lutul trupurilor voastre!

Iar lutul pururi e duhovnicesc, Cãci din þãrînã se preface-n Cer ªi înþelepþii astãzi tãlmãcesc Vigoarea inimilor voastre ca de fier…

Curajul vostru a clãdit o þarã, Prin sînge aþi þinut credinþa vie – Biserica lui Dumnezeu ca pe-o comoarã ªi veºnic mãrturia voastrã este vie…

Vã mulþumim, strãmoºii noºtri dragi, Prin voi privim spre viitorul sfînt, Îngenunchind acum pe foi de fagi, Fãgãduim credinþã pe pãmînt!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Glasul Domnului Te cheamã Glasul Domnului Te cheamã, ªi îþi spune rãspicat: Vino astãzi cu grãbire, La cruce, sã fii iertat.

Vino azi pe cale-ngustã, Acum, cît mai este har, Astãzi poþi primi iertare, ªi mîntuire în dar. În dar, fãrã nici o platã, Am plãtit chiar Eu, Isus, Pe Golgota însîngeratã, Între tîlhari am fost pus.

Vino-n braþele-Mi deschise, Sã te iau la pieptul Meu, Spune-Mi tot ce te apasã, Eu sînt Dumnezeul tãu.

Astãzi rãsunã chemarea, Mîine nu e ziua ta, Acum încã se mai poate, Vino, nu mai amîna.

ICA DRÃGOI

Pildã creºtinã Cãmila ºi punga cu aur Un arab creºtin a cumpãrat de la un turc o cãmilã.

Cînd scoaserã ºaua de pe cãmilã, copiii arabului gãsirã sub ea o pungã cu aur. Se bucurarã ºi ziserã tatãlui: - Iatã ce-am gãsit: de acuma sîntem bogaþi.

Tatãl le rãspunse: - Aþi cumpãrat ºi aceastã pungã de la turc?

- Nu...

- Atunci ea nu este a noastrã, ci a turcului.

Mergeþi, aºadar, ºi duceþi-i-o, cãci aºa-i cinstit ºi frumos...

Copiii ascultarã ºi duserã turcului punga cu aur.

Turcul le mulþumi, zicîndu-le: - Cu adevãrat mare este Dumnezeul cãruia vã închinaþi voi. ªi dãdu fiecãruia cîte un dar.

Dupã ce preotul dã binecuvîntarea de Sfînta Liturghie, nimeni nu trebuie sã se mai închine la icoane sau sã ducã daruri la altar, cã e mare pãcat.

Cînd darurile sînt sfinþite, creºtinii trebuie sã stea în genunchi cînd se cîntã „Pe Tine Te lãudãm, pe Tine bine Te cuvîntãm...“. Cei care au dezlegare ºi vor sã se împãrtãºeascã cu Preacuratele Taine trebuie sã-ºi cearã iertare de la toþi, de la cei mai bãtrîni pînã la cei mai tineri. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Mîna lui Sabazios – neobiºnuitul obiect de provenienþã tracicã, descoperit la sud de Dunãre Recent, un muzeu de la sud de Dunãre, din Bulgaria – teritoriu locuit în vechime de cãtre rudele noastre din marea familie tracã – a expus pentru prima datã un artefact mai puþin obiºnuit, ce are legãturã cu credinþele religioase pre-creºtine, ale strãbunilor noºtri. Este vorba despre o piesã ce poate fi numitã „mîna lui Sabazios”. Zeul Sabazios era venerat, iniþial, de cãtre traci, dar ºi de cãtre frigieni – aceia fiind succesori ai tracilor care se stabiliserã în Anatolia, în vechime. Pe cînd se aflau, încã, în Peninsula Balcanicã, strãmoºii frigienilor purtau numele de brigi.

Ulterior, Sabazios a ajuns sã fie venerat pe un teritoriu enorm, care depãºea cu mult hotarele lumii tracice: în provinciile romane, în Grecia, în apusul Europei, în Asia Micã ºi chiar în Orientul Apropiat. La frigieni, zeul era numit Saba. La evrei, Sabaoth era unul dintre numele zeului unic, ulterior acesta fiind preluat ºi de cãtre religia creºtinã (Savaot, „Domnul oºtirilor cereºti”), fiind menþionat în cãrþile de cult.

Artefactul prezentat ºi expus de curînd, în premierã, se aflã în Muzeul Regional de Istorie din Gabrovo, Bulgaria. Cuceririle romane au avut ca efect expansiunea formidabilã a cultului acestui zeu traco-frigian, cult care s-ar putea sã fie extrem de vechi, datînd chiar din epoca în care strãmoºii noºtri traci tocmai se desprinseserã din puternicul trunchi indo-european (din care s-au desprins ºi alte popoare ce vorbeau limbi asemãnãtoare, cum ar fi celto-galii sau neamurile latine).

Din motive necunoscute, „mîna lui Sabazios”, artefact confecþionat din bronz de cãtre meºterii traci, nu a fost expusã pînã acum, pentru publicul larg, de cãtre muzeul bulgar, în ciuda faptului cã se aflã acolo de multã vreme.

O misterioasã anomalie de sub America de Sud ºi Africa schimbã radical cîmpul magnetic al Pãmîntului Cîmpul magnetic al Pãmîntului slãbeºte din ce în ce mai mult, iar una dintre cauze este datã ºi de o anomalie misterioasã de sub continentele african ºi sud-american.

Anomalia care îi îngrijoreazã pe savanþi în acest moment este Anomalia Sud-Atlanticã, o zonã foarte vastã care se întinde din Chile pînã în Zimbabwe. Aici, cîmpul magnetic este atît de slab încît este periculos pentru sateliþii Terrei sã treacã prin el, pentru cã nivelul ridicat de radiaþii cosmice din aceastã zonã poate distruge electronicele. „ªtim de mai mult timp cã acest cîmp magnetic se schimbã, dar nu aveam date care sã arate atît de neobiºnuit doar pentru o anumitã regiune de pe glob.

Deºi se întinde pe o arie de mii de kilometri, graniþele ei sînt clare”, a precizat Vincent Hare, unul dintre membrii echipei de cercetare de la Universitatea Rochester din New York. Cel mai probabil, potrivit aceloraºi cercetãtori de la Universitatea Rochester, slãbirea cîmpului magnetic al Pãmîntului în aceastã parte a lumii a început în urmã cu 160 de ani ºi este cauzatã de un rezervor vast de rocã densã care se aflã la aproximativ 2.900 de kilometri sub continentul african. Regiunea, care se aflã între fierul lichid din miezul intern al Terrei ºi regiunea mai rigidã din manta, „deranjeazã” fierul care ajutã la generarea

Pag. a 21-a – 30 martie 2018

MOZAIC Acum, artefactul de bronz este una dintre piesele de maximã importanþã expuse în muzeu. Piesa a fost descoperitã cu totul întîmplãtor. Nu arheologii sînt cei care au scos-o la ivealã, ci un plugar ce îºi ara ogorul aflat în satul Gradniþa din regiunea Gabrovo.

Neobiºnuitul obiect pãrea cã a rãsãrit, ca prin minune, din pãmînt, spre uimirea descoperitorului sãu.

Mîna lui Sabazios are degetul mare, degetul arãtãtor ºi cel mijlociu într-o poziþie verticalã, în vreme ce inelarul ºi degetul mic sînt îndoite. Poziþia degetelor te face sã te gîndeºti la un gest de binecuvîntare – cum se practicã în creºtinism (într-o formã diferitã) ºi aminteºte, totodatã, de mudrele indiene, practicate în yoga ºi Ayurveda. Obiectul de bronz este bogat decorat, cu motive florale, cosmice ºi zoomorfe.

Descoperirea unui asemenea obiect este un eveniment ce se petrece foarte rar, afirmã specialiºtii muzeului bulgar, care au precizat cã artefactul era întrebuinþat în ritualurile religioase, atît la traci, cît ºi la frigieni. Rãspîndirea cultului zeului Sabazios pe continentul european s-a realizat datoritã tracilor, despre care Herodot afirma cã erau „cei mai numeroºi dupã inzi”. Asemenea artefacte au mai fost descoperite, pînã acum, ºi în Italia, Marea Britanie, Elveþia ºi chiar în Rusia, fapt ce atestã cît de puternic era cultul zeului traco-frigian Sabazios înainte de adoptarea religiei creºtine (care, de altfel, a fost puternic influenþatã de cãtre credinþele mai vechi ale popoarelor care au adoptat-o de bunã voie sau prin constrîngere).

Artefactele ce reprezintã mîna lui Sabazios descoperite pînã acum au unele caracteristici comune: sînt confecþionate din bronz ºi au o lungime de aproximativ 12 cm. A fost descoperitã, însã, ºi o piesã confecþionatã dintr-un material exotic: fildeºul. Cît priveºte cultul zeului Sabazios, existã cercetãtori care afirmã cã acesta ar fi exercitat o puternicã influenþã asupra mai tinerei religii creºtine. La traci, Sabazios era un zeu teluric, dar ºi solar.

A fost considerat un zeu al reînvierii. Între Secolele I î.Hr ºi I d.Hr., cultul lui Sabazios s-a rãspîndit de-a lungul ºi de-a latul teritoriilor stãpînite de cãtre Imperiul Roman.

TOMI TOHÃNEANU cîmpului magnetic. „Acum ºtim cã acest comportament neobiºnuit a avut loc cel puþin de cîteva ori în ultimii 160 de ani ºi face parte dintr-un model mai mare pe termen lung. Cu toate acestea, este pur ºi simplu prea devreme sã spunem cu certitudine dacã acest comportament va duce la o inversare completã a polilor”, a spus Vincent Hare.

RADU UNGUREANU

MOZAIC Sfatul medicului

Necroza asepticã de cap femural Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER Necroza asepticã a capului femural reprezintã lipsa aportului sangvin la nivelul articulaþiei ºoldului, ceea ce duce la distrugerea articulaþiei cu impotenþã funcþionalã ºi durere. Atunci cînd suferã cineva de necrozã de cap femural, simptomatologia este asemãnãtoare cu artroza ºoldului (coxartroza), dar apare mai frecvent la adultul tînãr: 35-50 ani. Cele mai frecvente cauze de apariþie a necrozei de cap femural pot fi: trauma, tratamentul cu steroizi, dislipidemiile, consumul exagerat de alcool etc.

Primul simptom care apare în cazul de necrozã asepticã a capului femural este durerea în zona inghinalã mai intensã la efort, urcatul scãrilor etc.

Durerea poate iradia posterior. Cu toate cã aceastã afecþiune este destul de frecventã, numeroase dezbateri asupra tratametului au existat pînã de curînd, cînd Societatea Americanã de Ortopedie a stabilit cã singurele tratamente care dau rezultate sînt decompresia chirurgicalã pentru formele incipiente ºi artroplastia totalã de ºold în cazurile avansate (coxartroza).

Tratamentul necrozei de cap femural cu bifosfonaþi, terapia cu unde de ºoc nu sînt concludente în ameliorarea acestei afecþiuni decît în unele cazuri.

Se recomandã tratamente combinate de infiltraþii locale cu celule stem sau PRP împreunã cu fizioterapie ºi hiperbarã pentru cazurile de necrozã femuralã grad 1,2, iar în cazurile avansate tratamentul este personalizat dupã caz. www.consultatieortopedie.ro

Cel mai vechi ceas astronomic funcþional din lume

desfãºurat în perioada 1787-1791, ceasului i s-au adãugat noi figurine, reprezentîndu-i pe cei 12 Apostoli ai lui Iisus. În anul 1945, turnul orologiului din Praga s-a aflat sub tirul trupelor naziste aflate în retragere, fiind sever deteriorat. Ceasul a fost repus în funcþiune în anul 1948.

Atunci cînd se modificã ora, deasupra cadranului ceasului pot fi observate, în miºcare, cele 12 figurine care îi reprezintã pe Apostoli. Simultan, se pun în miºcare ºi alte figurine care împodobesc dispozitivul. Una dintre figurile mobile poartã o clepsidrã în mînã, fiind simbolul

Este unul dintre cele mai vestite ceasuri medievale din lume ºi se aflã în Europa. În ordinea construirii, a fost cel de-al treilea ceas astronomic din lume. Însã, acest ceas astronomic este cel mai vechi din lume, dacã ne referim strict la orologiile medievale aflate în stare de funcþionare ºi în prezent.

Strãvechiul ceas astronomic poate fi admirat în Praga, capitala Cehiei, ºi a fost construit cu mai mult de 600 de ani în urmã. Reprezintã o minune a mecanicii ºi tehnologiei medievale, fiind amplasat într-un turn ce face parte din clãdirea primãriei. Cele mai vechi pãrþi ale orologiului – ceasul ºi cadranul astronomic, dateazã din anul 1410, fiind construite de cãtre ceasornicarul Mikulás de Kadan ºi de cãtre învãþatul Jan Sindel, profesor de matematicã ºi astronomie la Universitatea Carolinã (cea mai veche universitate din Europa centralã, întemeiatã în primãvara anului 1348).

Cea mai veche menþiune relativã la acest orologiu – emblematic pentru capitala Cehiei, dateazã din octombrie 1410. La circa 80 de ani de la punerea sa în funcþiune, i-a fost adãugat un nou cadran, avînd rol de calendar, turnul fiind împodobit cu sculpturi. Dupã 1552, ceasul s-a defectat în mai multe rînduri. La finele Secolului XVIII, edilii oraºului plãnuiau înlocuirea vechiului orologiu, care se defectase. Din fericire, planul nu a fost dus la bun sfîrºit, astfel cã-l putem admira ºi astãzi. Dupã o reparaþie ºi reastaurare majorã, ce s-a

firescului sfîrºit al vieþii oricãrei fãpturi. O altã figurinã ce se poate pune în miºcare þine în mînã o oglindã, fiind o reprezentare a Vanitãþii. Sînt reprezentate, de asemenea, Zgîrcenia ºi Invidia. Alte figuri, cum ar fi cele ale Astronomului, Filosofului sau Cronicarului sînt imobile.

Cadranul astronomic este una dintre cele mai vechi componente ale orologiului din Praga, reprezentînd, prin concepþie, un element de unicitate. Acest dispozitiv ilustreazã în mod minunat concepþiile despre Cosmos ale oamenilor din Evul mediu. Desigur, Pãmîntul este reprezentat în centrul Universului. Din cadran face parte ºi un cerc zodiacal.

CUNOASTELUMEA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 30 martie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Cine are dreptul sã rescrie Istoria? (1) (urmare din pag. 1) O fac, în primul rînd, în calitate de ziarist ºi, în al doilea rînd, în calitate, mult mai efemerã, de senator. Eu, personal, mã pronunþ împotriva oricãrei ameninþãri cu puºcãria a ziariºtilor. Aºa ceva ar fi o barbarie. Un ziarist este, în felul lui, sau ar trebui sã fie, un artist. Artiºtii nu se închid, nu se pun în colivie. De fapt, ar fi ideal ca ziariºtii sã se supunã legilor statului în aceeaºi mãsurã ca ºi ceilalþi cetãþeni. Nu trebuie pedepse nici mai mari, nici mai mici. Dupã o maturã chibzuinþã, am ajuns, totuºi, la concluzia cã ne trebuie o Lege a Presei, care sã reglementeze raporturile ziariºtilor cu societatea. Cine se teme de o Lege a Presei nimereºte din lac în puþ, pentru cã ajunge pe mîna Codului Penal, care, iatã, ajutat ºi de unii dintre colegii noºtri, a devenit mult mai nemilos. Aºa cum existã o Lege a Siguranþei Naþionale, una a Asistenþei Sanitare, poate fi foarte bunã ºi o Lege a Presei. Noi nu avem nimic împotrivã. Am fost chestionat sever de unii colegi ai mei, cu care am mîncat pîinea mai dulce sau mai amarã a presei române de mai bine de 20 de ani. Ei m-au întrebat, cu durere în glas, ce am pãzit noi aici, eu, Adrian Pãunescu ºi alþi oameni care sînt ziariºti la origine ºi vor rãmîne ziariºti ºi dupã ce politica acestei Þãri va ajunge pe mîini mai inspirate. Acei colegi mi-au spus cã nu este posibil ca Senatul sã-i terorizeze pe ziariºti. Eu nu cred cã Senatul îi terorizeazã pe ziariºti, dar un lucru e cert: unii ziariºti terorizeazã nu numai Senatul, ci Þara întreagã; ºi mã refer în special la minciunile deliberate ºi la inducerea de panicã în populaþie. În privinþa minciunilor pot sã vã spun ceva, care mã doare, este aºa, ca o pietricicã în pantoful meu drept, mã doare cã „Evenimentul zilei” ºi „România liberã” au reprodus trunchiat ºi deformat o afirmaþie fãcutã de mine la Conferinþa de Presã a Partidului România Mare de vinerea trecutã, acum 4 zile. Atunci am spus cã existã numai douã posibilitãþi de a schimba în rãu sau în bine situaþia din România: 1) Alegerile anticipate, în urma cãrora sã se termine cu aventurierii ºi cu jumãtãþile de mãsurã. 2) Rãsturnarea prin forþã a Guvernului Vãcãroiu, lucru cu care noi NU VOM FI NICIODATà DE ACORD. Aºa am spus! ªi reproduc ce-am spus, pentru cã sînt, într-adevãr, afirmaþii grave, care nu se fac întotdeauna. Iatã însã cã ziarele amintite au relatat numai un sfert din declaraþia mea – adicã sã reiasã cã mã pronunþ PENTRU rãsturnarea prin forþã a Guvernului Vãcãroiu: mi se pare o monstruozitate. Ziarele din Bucureºti, în marea lor majoritate, îºi acrediteazã, în cele douã Camere ale Parlamentului, niºte oameni care n-au nimic comun nici cu presa, nici cu bunul-simþ, nici cu legislaþia acestei Þãri, niºte oameni care intrã cu cãciulile ºi cu ºepcile pe cap, stau în fundul sãlii ºi beau cafea ºi Pepsi, iar dupã aia se duc repede sã mai agaþe pe vreunul dintre senatori sau deputaþi cu vreo eventualã greºealã. Iar dacã n-a fost o greºealã vizibilã, sã-l APESE ei neapãrat, ca sã le iasã pasienþa. Aceasta nu este presã. Între 1862, cînd Cuza a deschis primul Parlament al României, ºi 1938, cînd Carol al II-lea a dat lovitura de stat ºi a desfiinþat Parlamentul, ziarele ºi revistele îºi delegau la Senat ºi în Camerã „crema” ziariºtilor, ce aveau ele mai bun, mai cinstit, mai reprezentativ. Acum însã, totul e pe dos!

Am sã fac referire la o boalã care începe sã þinã sub stãpînire mass-media româneascã ºi s-ar putea sã aibã efecte dezastruoase asupra psihicului acestui popor. Nu fac un secret din a vã spune cã sînt de acord cu absolut toatã lumea din aceastã salã, cã se trãieºte greu în România, cã ne-a blestemat Dumnezeu cu o iarnã timpurie, cum la Pontul Euxin n-a mai fost probabil de

sute de ani, nu este un secret cã s-au fãcut greºeli de cãtre guvernãrile anterioare, dar ºi de actuala guvernare. Asta este situaþia, pãrerea partidului nostru, a altor partide din aºa-zisa coaliþie guvernamentalã este cã fãgaºul ar fi trebuit sãpat altfel în ianuarie-februarie 1990.

Dar am moºtenit acest fãgaº. Însã de aici ºi pînã la a induce panica în populaþie este o cale lungã. În copilãria mea, þin minte cã mi se spunea o snoavã orientalã. Era vorba de niºte þãrani ai Orientului, care s-au întîlnit cu personificarea ciumei ºi au întrebat-o unde se duce, iar ciuma a rãspuns: „La Bagdad” – „Ce vrei sã faci la Bagdad?” – „Vreau sã omor 5.000 de oameni”. Dupã douã sãptãmîni s-a întors ciuma, dar victimele erau 100.000. ªi oamenii au întrebat-o: „Bine, ai spus cã omori numai 5.000 de oameni, de ce au murit 100.000?” La care ciuma a rãspuns: „Restul au murit de fricã!” Este de-a dreptul scandalos sã deschizi aceleaºi ziare „România liberã” ºi „Evenimentul zilei” – blestemul societãþii româneºti – ºi sã vezi cã se prãbuºesc blocurile peste mii de oameni; ºi, de fapt, dacã iei ºtirea la bani mãrunþi, vezi cã a cãzut o tencuialã nefericitã dintr-un balcon, cum se întîmplã ºi la Londra, cum se poate întîmpla ºi la Veneþia ºi pe orice meridian al lumii. Este inadmisibil sã vezi cã din toate relele societãþii româneºti aceste ziare aratã, exclusiv, cã la noi copiii mãnîncã griº cu pãianjeni, cã dacã nu mîine, în mod sigur, poimîine, vom muri cu toþii de holerã, cã SIDA este printre noi în chip de reginã a morþii º.a.m.d. În perioada grea a statului român, 1940-1944, Mareºalul Antonescu a dat o lege împotriva panicii ºi a defetismului în populaþie. Era un poet, poate nu cel mai talentat dintre poeþii României acestui veac, dar în orice caz o personalitate, care se numea Eugen Jebeleanu, ºi care este autorul versurilor de pe un faimos afiº presãrat cu cruci: „Cine limbã lungã are/ Cinci ani va sãpa la sare”. De ce se spunea aºa? Pentru cã sub camuflaj, sub teroarea bombelor, cu o Românie ciopîrþitã ºi cu atîtea lipsuri materiale, mai veneau ºi anumite publicaþii, ºi anumiþi indivizi plãtiþi sã inducã starea de panicã în populaþie. Era un haos generalizat. * * * Martor îmi este Dumnezeu ºi martori îmi sînteþi dvs. cã nu escaladez eu discuþia. Eu eram foarte liniºtit, îmi vedeam de munca mea de secretariat la prezidiu (Amuzament în salã), însã am fost provocat de Vasile Vetiºanu, care a acuzat intoleranþa într-un mod foarte intolerant.

Adicã vorbim despre intoleranþã ºi, deodatã, devenim noi foarte intoleranþi! Aºa cum a început domnul profesor Vetiºanu intervenþia sa a fost cu totul minunat, a spus cã s-a dus la comunitãþile româneºti din Caucaz ºi chiar cugetam, în fuga gîndului, care nu poate fi controlatã, cîtã vreme au aºteptat românii de acolo, risipiþi de viscolul Istoriei, sã vadã c-a venit pe la ei un profesor, un scriitor ºi un senator în acelaºi timp – iatã, atîþia cumularzi în persoana fericitã a venerabilului domn Vetiºanu! Din pãcate, domnia-sa nu ne-a relatat experienþa pe care a avut-o pe meleagurile ruseºti, pentru cã ar fi fost cu totul deosebit dacã ne-ar fi împãrtãºit aceastã experienþã, pe noi asta ne-ar fi interesat. Ne întoarcem la aceleaºi discuþii pe care le-am avut acum un an. Pentru cã ºi în noiembrie 1992 erau acuzaþii de genul acesta, pe atunci se striga „criminalilor”, „bolºevicilor”, acum ne-am mai ºlefuit, acum numai în anumite publicaþii se aruncã asemenea trasoare fumegînde în pieptul nostru, însã fondul problemei rãmîne acelaºi, în continuare noi sîntem acuzaþi cã nu vrem aia, cã nu vrem ailaltã, cã nu sîntem pentru democraþie, cã sîntem intoleranþi ºi

toate minunile lumii. Încerc o stare de regret cã unii dintre noi dorim sã rezolvãm Istoria României în cîteva minute, de la acest microfon.

Putem judeca noi posteritatea lui Nicolae Ceauºescu astãzi? Pot fi judecaþi 25 de ani de Istorie în 25 de minute, domnilor? Cine îºi asumã aceastã rãspundere? Cum se poate spune acum cã Ceauºescu a asasinat un popor? Era atît de asasinat acest Popor Român cã, iatã, s-a ridicat din groapã, trãieºte ºi acum, dar trãieºte de vreo 10 ori mai prost decît înainte. Pãi, dacã Ceauºescu a asasinat poporul, atunci forþele politice de astãzi ce rãspundere au faþã de acest popor pe care l-au bãgat, ca pe Greuceanu, pînã la gît în pãmînt?

Aº vrea sã fiu bine înþeles ºi vorbesc ºi cu presa ticãloºitã, care ºtie bine cã de furia mea n-o sã scape, pentru cã minte acest popor. Îl minte ºi eu nu permit nimãnui sã mintã poporul pe care îl iubesc! Eu nu iau apãrarea lui Ceauºescu, nu iau apãrarea nici unei personalitãþi controversate din Istoria acestei Þãri, dar nu ne putem hazarda sã dãm noi verdicte pentru o Istorie atît de tumultuoasã. Adeseori, vin corespondenþi strãini de presã la mine ºi mã întreabã care au fost meritele acelei guvernãri ºi pãcatele sale. ªi le rãspund cît pot de cinstit cã au fost, într-adevãr, ºi merite, ºi pãcate. Nu vreau sã insist asupra pãcatelor; au fost multe ºi dureroase. ªi în Orient puterea, cezarismul asiatic, corupe. Cînd conduci 25 de ani ºi ai o foarte palidã rezistenþã – a agita o cãciuliþã undeva, la Cluj, pe Dealul Feleacului, nu înseamnã sã faci rezistenþã împotriva unui sistem –, cînd conduci 25 de ani un popor, ajungi la un moment dat sã te înalþi la cer, ajungi sã nu mai fii ce-ai fost tu. ªi, într-adevãr, ultimii 7 ani din viaþa lui Ceauºescu au fost catastrofali. Dar nu se poate sã citim azi în aceeaºi presã pe care-o incriminez, chiar în presa de azi-dimineaþã, cã august 1968 a fost o cacealma ºi o operetã, ºi cã, de fapt, era o altã formã a stalinismului. N-a fost, domnilor, aºa ceva, a fost un gest de demnitate al unui popor!

(Domnul Adrian Pãunescu din salã:... Al unui popor întreg.) Putem sã rescriem noi Istoria, domnilor þãrãniºti?! Vreau sã vã aduc aminte cã, atunci cînd a luat Ceauºescu Puterea în Þara asta, voi eraþi afarã din puºcãrii. Dacã unii dintre noi au scris pentru Ceauºescu, au scris pe urmãtoarele coordonate: v-a scos pe voi afarã din puºcãrie, fie el, fie predecesorul sãu; a þinut piept la ruºi, cît a putut ºi el, cu limitele lui de þãran amãrît, de pe malul Oltului; a reuºit sã construiascã ceva, ceea ce Viorel Roman, profesorul din Germania, spunea cã se cheamã „dictaturã de dezvoltare”. Pe el nu-l mai acuzã nimeni de „ceauºism”? Pe comentatorii strãini, de pe alte meridiane ale lumii, care gãsesc unele merite în aceastã „dictaturã de dezvoltare”, nu-i acuzã nimeni? Ne acuzaþi pe noi, în continuare. Eu cred cã este prea mult. Doamna Matilda Þeþu a spus cã formãm o familie. Haideþi sã formãm o familie. S-a gãsit primul unchi, în persoana domnului Valentin Gabrielescu. Posteritatea lui Antonescu a fost catastrofalã 45 de ani. ªi iatã cã acum el a început sã aibã statuie în fiecare oraº al Þãrii. Nu fac o paralelã între Antonescu ºi Ceauºescu.

Fiecare era omul epocii sale. Antonescu a fost un colos, cel mai mare oºtean român al secolului XX. Dar haideþi sã nu-i acuzãm acum pe cei care au scris despre Ceauºescu, pentru cã lui nu mai aveþi ce sã-i faceþi, vã loviþi adversarii prin ricoºeu.

Constat cu mare surprindere cã, pe poarta mare a politicii României, care începe sã-ºi creeze o clasã politicã nouã, þãrãniºtii îl reintroduc El pe Ceauºescu, dar aºa cum le convine. Faimosul constituþionalist francez Boutmy întemeiase, dupã catastrofa de la Sédan a francezilor, din 1870, o înaltã Academie de ªtiinþe Politice, ºi marii oameni ai Franþei – Clemenceau, Poincare ºi ceilalþi – acolo fuseserã formaþi. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 30 martie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

„Raporturile moºtenitorului cu românii din imperiu erau relativ bune ºi multã vreme s-au fãcut speculaþii pe marginea idilei sale platonice cu fiica notarului comunal din Cincin, Melania Ionescu, pe care o cunoscuse la Sinaia. Nu ºtiu cît de realã a fost idila, dar este cert cã românca, înzestratã cu o frumuseþe neobiºnuitã, a cusut timp de 6 luni o cuverturã superbã, din dantelã de Irlanda, pe care i-a dãruit-o prinþului. Acesta, la rîndul sãu, i-a trimis din Viena o fotografie de familie, cu autograful sãu ºi cel al soþiei sale, portret încadrat de stema habsburgicã, în aur ºi topaze. La scurt timp, tînãra ardeleancã avea sã fie rãpusã de o boalã necruþãtoare”. „Suprafaþa de contact” a populaþiei majoritare din Transilvania cu cel desemnat sã devinã urmãtorul împãrat nu se rezuma, însã, la andrelele unei copile, ci era cu mult mai întinsã. Intra în joc aristocraþia româneascã a Ardealului, care unduise, pînã atunci, ca un fluviu subteran, dar, în condiþiile reformelor europene ale începutului de veac XX, ieºise la suprafaþã ºi dobora orice rezistenþã: „O altã speranþã a românilor, mai întemeiatã ºi mai gravã, era constituitã din bunele relaþii ale Arhiducelui cu cîþiva fruntaºi din Ardeal ºi Banat, între care Episcopul de Caransebeº, Miron Cristea, canonicul din Blaj, Augustin Bunea (cu ambii s-a întreþinut în Palatul Belvedere), Alexandru Vaida-Voevod (un intim al anturajului Curþii) ºi, mai cu seamã, Aurel C. Popovici, ideologul federalismului austro-ungar”. Din pãcate, prinþul moºtenitor avea sã fie asasinat, la Sarajevo, în anul 1914, ºi speranþele românilor într-o reformare din interior a imperiului s-au nãruit. De-a dreptul ºocant este ceea ce s-a petrecut cu numai o searã înaintea fatidicei zile.

Paragrafele care urmeazã provin dintr-o carte giratã de un om de ºtiinþã, dr. Margot Hund-Toller, care îi scrie prefaþa: „Însã cel mai tulburãtor caz rãmîne cel al episcopului Joseph de Lanyl, care a prevãzut cu o noapte înainte tragicul eveniment. Este vorba de noaptea de 27 iunie 1914, cînd Monseniorul Joseph de Lanyl – care fusese tutorele arhiducelui Ferdinand – a avut un coºmar îngrozitor. El a visat un birou pe care se afla o scrisoare. În vis, dupã ce a deschis scrisoarea ºi a început s-o citeascã, i-a apãrut în faþa ochilor arhiducele Ferdinand, care se afla în maºinã alãturi de soþia sa. La un moment dat, din mulþimea aflatã la marginea ºoselei, s-au desprins doi bãrbaþi, care au scos pistoalele ºi au început sã tragã în cuplul princiar. Imaginea a dispãrut brusc ºi pe foaia de hîrtie a apãrut urmãtorul text: «Eminenþã, eu ºi soþia mea am fost victimele unui atentat politic la Sarajevo ºi am murit. Te rugãm sã te rogi pentru noi. Sarajevo, 28 iunie 1914, ora 4 a.m.». A doua zi, episcopul Joseph de Lanyl a primit cumplita veste a asasinatului, iar în cîteva sãptãmîni toatã Europa era în rãzboi.

Este limpede acum cã visul este una din modalitãþile prin care conºtiinþa poate sã penetreze barierele spaþio-temporale ºi cã, prin vis, putem asista la evenimente care urmeazã sã se întîmple cu mult timp înainte ca acestea sã aibã loc”.

Aºa dupã cum scria un gînditor din Secolul III d.

Chr., rãmas anonim: „Un vis neinterpretat e ca o scrisoare necititã”. Rînduielile statelor ºi imperiilor erau strîmbe, devenise limpede cã nu se mai putea continua aºa, ceva trebuia sã se întîmple. Dar cine putea sã vadã, cu claritate, în bezna viitorului? Aurel C. Popovici îºi legase viaþa de o variantã care s-a dovedit a fi perdantã: Statele Unite ale Austriei Mari.

La Bucureºti, socialiºtii din Sud-Estul Europei, întruniþi în Sala Dacia (Hanul lui Manuc), la 22 iunie 1915, adoptau o Moþiune pentru întemeierea…

Republicii Federative Balcanice – au semnat pentru ciudãþenia asta 7 delegaþi ai Partidului SocialistDemocrat din România, 5 delegaþi din Bulgaria ºi 1 delegat din Grecia. Astãzi, toate aceste formule statale ºi geo-politice ne apar fanteziste, dar, de bunã seamã, au jucat un rol în epocã, fiindcã doar în raport cu excentricitatea lor a putut sã iasã în relief idealul sãnãtos al singurei variante durabile: România Mare.

Dacã în România Micã nu exista nici un fel de „problemã naþionalã” (dimpotrivã, mulþi aveau sã-ºi gãseascã aici terenul prielnic pentru eliberarea propriilor patrii, ºi mã refer la bulgari, sîrbi, albanezi, dar ºi la germenii sionismului), în Transilvania lucrurile se deteriorau de la un an la altul. Ungurii

reprezintã cel mai tipic exemplu al unei populaþii migratoare care, sosind tîrziu la „masa civilizaþiei”, au gãsit toate locurile ocupate ºi au început sã facã miºcãri bezmetice, sã împingã cu coatele, sã disloce.

Iatã de ce ei au avut, în permanenþã, certuri cu absolut toþi vecinii lor: românii, slavii de rãsãrit, slavii de sud, austriecii. Fiind complet izolaþi în aceastã zonã a Europei, singurele lor posibile rubedenii gãsindu-se tocmai în Peninsula Scandinavã (finlandezii), ungurii nu prea aveau cu cine sã comunice, ºi atunci au cãzut pradã unui complex al limbii ºi al identitãþii, din care

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (9) au încercat sã iasã prin înmulþirea artificialã, printrun spor demografic care, cu trecerea timpului, s-a dovedit cã nu rezistã. Dar, ce cîºtigau prin asimilarea forþatã a minoritãþilor, pierdeau prin numãrul mare de sinucideri, explicate de psihiatri tocmai prin inadaptare ºi incapacitate de a comunica, nenorociri care, asociate cu un consum exagerat de alcooluri tari, duc, obligatoriu, la depresii grave. Mã încumet sã afirm cã, cel puþin de la înfrîngerea revoluþiei ungare din 1848, aºadar de mai bine de 150 de ani, ungurii suferã de complexul „Tristã Duminicã” – acel cîntec sfîºietor, care a provocat, în urmã cu cîteva decenii, un val de sinucideri în þara vecinã.

Nicolae Minovici este acela care – cel puþin în România – a atras atenþia, pentru prima oarã, asupra frecvenþei înalte a sinuciderilor la unguri: „O perspectivã ineditã asupra componenþei alogene a Bucureºtilor a oferit doctorul Nicolae Minovici în 1904. În «Studiu asupra spînzurãrii», sinuciderile clasificate dupã naþionalitate au dus la urmãtorul rezultat: primii erau ungurii, cu 48 de cazuri (39 bãrbaþi ºi 9 femei), urmaþi în ordine, de români, cu 33 de cazuri (19 bãrbaþi ºi 14 femei), români transilvãneni, cu 18 cazuri (14 ºi 4), israeliþi, cu 19 cazuri (17 ºi 2), germani, cu 7 cazuri (6 ºi 1), ruºi ºi albanezi, cu cîte un caz, bulgari, cu 2 cazuri (1 ºi 1), italieni, cu 2 cazuri, ºi þigani, cu 3 cazuri. În studiu se mai aflã ºi 3 necunoscuþi”. De la „Maghiarul e un adversar foarte comic” (Eminescu) ºi pînã la „Ungurii urlã de dureri închipuite” (Goga), trufia levenþilor ºi a honvezilor a cunoscut o curbã din ce în ce mai periculoasã.

Nicolae Bãlcescu i-a pus un excelent diagnostic lui Lajos Kossuth, ºi de acest sindrom n-aveau sã scape nici ceilalþi politicieni unguri: „Kossuth a fãcut, pur ºi simplu, dovada cã un demagog nu poate fi niciodatã bãrbat de Stat”. Ungurii n-au înþeles nimic din lecþiile dure ale Secolului XIX, încercînd sã recupereze timpul pierdut abia în Secolul XX, ceea ce i-a fãcut nu numai anacronici, ci ºi rãtãciþi pe contra-sensul Istoriei. („E prea tîrziu!” – le-a rãspuns preºedintele SUA, Woodrow Wilson, reprezentanþilor Austro-Ungariei, care încercau, disperaþi, sã mai salveze ceva din ºandramaua prãbuºitã în 1918). În perioada 1886–1900, instanþele de judecatã ungureºti au condamnat nu mai puþin de 353 de ziariºti români pentru… atentat la siguranþa Statului! Pedepsele acestor ziariºti însumau 131 de ani, 10 luni ºi 21 de zile închisoare, precum ºi 92.791 de coroane austroungare amendã. Rapid, din comici ce erau, ungurii devin tragi-comici, apoi de-a dreptul odioºi.

Metamorfozã care nu scapã lumii progresiste. Astfel, la Congresul Mondial al Pãcii, de la München (septembrie 1907), din pricina prezenþei ungurilor au refuzat sã participe Lev Tolstoi („Contele Apponyi nu recunoaºte, în Ungaria, nemaghiarilor nici mãcar statutul de oameni”) ºi Björnsterne Björnson („Nu vreau sã stau alãturi de mincinosul propovãduitor al pãcii, Apponyi!”). Proteste vehemente, mai cu seamã contra închiderii memorandiºtilor, au formulat ºi Giossué Carducci (laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã, în 1907), Menotti Garibaldi (fiul lui Giuseppe Garibaldi), Émile Zola, Louis Leger ºi multe alte personalitãþi. La izbucnirea rãzboiului, în 1914, Apponyi profitã de situaþia tulbure ºi închide,

dintr-un foc, nu mai puþin de 1.600 de ºcoli confesionale româneºti! Au mai existat diverse forme de asimilare: „Mai era ºi un alt sistem de maghiarizare.

Copii români orfani erau împãrþiþi, spre îngrijire, exclusiv la familii maghiare. În Ardeal erau, la sfîrºitul rãzboiului întîi mondial, cam 30.000 de «orfani» români distribuiþi în familii maghiare. Se practica, în acest fel (se subliniazã într-un studiu realizat de Vasile Goldiº, la 26 ianuarie 1919 – nota mea, C.V.T.), «un adevãrat negoþ de sclavi, un sistem modern de furt de oameni». La 17 februarie 1891, secretarul general al Societãþii EMKE, un anume Jozsef Sándor, trimite Guvernului de la Budapesta un memoriu, care dezvãluie strategia maghiarizãrii forþate, combinatã cu politica paºilor mãrunþi; a se observa perpetuarea acestor tactici ºi în ziua de azi, dupã mai bine de 110 ani de atunci: „Trebuie sporite insuliþele cu populaþie maghiarã din Transilvania pînã ce fluviul etnic maghiar din pusta ungarã va întîlni fluviul secuilor, iar apoi, puþin cîte puþin, poporul secuiesc va trebui dirijat din cîmpiile Transilvaniei ºi Munþii Bihorului, cãtre Vest, pînã se va realiza o masã etnicã nu numai compactã, dar ºi unitã cu pusta ungarã”. Aceasta era doar una dintre expresiile cunoscutului „Plan de colonizare”, elaborat la 1870 de Beksics Guzstav ºi ªtefan Bethlen, urmãrind crearea unei punþi de sate maghiare care sã lege secuimea, din zona Harghita–Covasna, de oraºele Aiud, Turda, Cluj, Zalãu. Acest „coridor” n-a putut fi înjghebat nici pînã azi, din simplul motiv cã era artificial ºi încerca sã falsifice atît raporturile demografice existente, cît ºi Geografia. Într-o lucrare a mea de tinereþe am reprodus ºi am comentat o Anexã a cãrþii lui Vasile Stoica, intitulatã Suferinþele din Ardeal (tipãritã la Bucureºti, în 1916).

Reproduc acel mãnunchi de isprãvi de-ale autoritãþilor ºi justiþiei ungureºti, sãvîrºite în intervalul iunie 1897 – aprilie 1913: „1897, 8 iunie – Dr. N. Nilvan ºi Vasile Dragoº din ªomcuta Mare sînt osîndiþi la cîte 1.300 coroane amendã pentru cã au cîntat româneºte imnul împãrãtesc «Gott erhalte!».

5 octombrie – V. Morar, preot în Ciufud (Comitatul Alba de Jos) e osîndit în Cluj la 18 luni temniþã ºi 600 coroane amendã, Simon Crãciun, învãþãtor, la 1 an temniþã ºi 400 coroane amendã, iar Ion Simu, student la teologie, la 6 luni temniþã ºi 200 coroane amendã, pentru cã au cîntat «Deºteaptã-te, Române!» ºi «Doina lui Lucaciu».

1898, 13 decembrie – Dr. Vasile Lucaciu e condamnat sã plãteascã 553, 94 coroane cheltuieli pentru cã jandarmii i-au pãzit casa.

1899, 20 ianuarie – Dimitrie Placu din Curtici (Comitatul Arad) e condamnat la 3 luni temniþã ºi 100 coroane amendã, fiindcã a strigat: «Jos ungurii!», iar Petru Drãgoi ºi Ilie ªtefãnicã la cîte 8 zile temniþã, pentru cã au cîntat «Doina lui Lucaciu».

1900, 10 februarie – 24 flãcãi din Sãliºte sînt pedepsiþi la cîte 12 zile temniþã ºi cîte 10 coroane amendã pentru cã au pus o coroanã de flori pe mormîntul lui Iancu. Curtea de Apel a ridicat pedeapsa la cîte 2 luni temniþã.

1902, iulie – în Balinþ (Comitatul Caraº-Severin) întru întîmpinarea protopopului care venea sã sfinþeascã biserica nouã, au ieºit cãlãreþii, avînd cîteva steguleþe Tricolore. Jandarmii i-au arestat aproape pe toþi. A început apoi o goanã nebunã dupã Tricolor printre oameni. Fãrã pic de sfialã, au intrat în bisericã înarmaþi ºi cu pãlãrii în cap, apoi pe uºa împãrãteascã, chiar ºi în altar, scotocind ºi rãsturnînd totul.

1903, 15 mai – preotul Iosif Stupineanu din Bîrcea Mare (Comitatul Hunedoara) e osîndit în Deva la 3 luni temniþã ºi 100 coroane amendã, pentru cã a spus copiilor din satul sãu românesc sã-l salute numai în româneºte ºi astfel a fãcut «agitaþie împotriva limbii maghiare».

1904, Duminica Paºtilor – în Lãpuºnic (Comitatul Hunedoara) faurul Ion Gavrilã a dus la bisericã o lumînare cu panglicuþã Tricolorã, care fu confiscatã. Îndatã dupã liturghie au sosit la casa lui jandarmii ºi notarul, care îi rãscolirã toatã casa, cãutînd dupã vreo altã panglicuþã Tricolorã, îl bãturã ºi îl deterã pe mîna judecãtoriei“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 30 martie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (51) Prinþul-impostor Otrefief (2) Conducînd o micã armatã de cazaci ºi polonezi, prinþul-impostor a intrat în Rusia în 1604 împotriva mult mai numeroasei forþe armate a lui Godunov.

Demonstrînd curaj ºi calitãþi de lider, ca ºi nebãnuite abilitãþi strategice, faima lui s-a rãspîndit atît de iute, încît mulþi dintre oamenii lui Godunov au început, în curînd, sã dezerteze din armatã.

Disperat, Godunov s-a sinucis prin otrãvire, ºi Otrefief a intrat triumfãtor în Moscova, fiind încoronat cum se cuvine ca þarul Dimitri al Rusiei - unul dintre puþinii impostori regali din istorie care a reuºit sã ajungã pînã în vîrf. Dar nu a durat prea mult. Era destul de greu chiar ºi pentru adevãraþii þari sã supravieþuiascã, darãmite pentru cei falºi.

Otrefief a început bine ºi se pãrea cã are adevãrate calitãþi de conducãtor, dar a fãcut greºeala de a da prea multã atenþie supuºilor sãi din clasele inferioare ºi de a asculta nemulþumirile acestora. Cum boierii oricum bombãneau în tãcere, cea de-a doua greºealã a lui Otrefief a fost sã aducã onoruri risipitoare polonezilor care îl ajutaserã în cauza sa. Detestînd influenþa polonezã la curtea lor regalã, nobilii ruºi, conduºi de contele ªiski, au lansat o contrarevoluþie.

Palatul a fost asediat ºi Otrefief a murit. ªi-a meritat banii, dacã þinem cont cît de departe a ajuns.

Pace prin alcool În 1981, cînd USRR era încã o putere mondialã, organizaþia „Pace prin alcool” (sloganul sãu: „Bãuturã, nu joacã”) cu sediul la Liverpool, a lansat o alternativã la forþa armatã nuclearã. Într-o scrisoare deschisã trimisã tutoror membrilor parlamentari ºi întregii prese, organizaþia sugera saturarea poziþiilor ruse cu „suficientã vodcã astfel încît sã se asigure cã toþi militarii, de toate gradele, se vor îmbãta complet”. Aceastã „armã chimicã” ar putea fi livratã „sub forma unei sticle individuale, cu ajutorul unor paraºute mici, oferind astfel de lucru aviaþiei militare britanice”; deºi „ar exista o problemã tehnicã în stabilirea aromelor potrivite pentru trupele ruseºti”, arma ar avea „avantajul de a nu se deteriora în timp”. Mai mult de atît, „dacã va veni într-adevãr ziua cînd sãbiile vor trebui transformate în fier de plug, atunci stocurile de vodcã ar putea fi

folosite drept combustibil pentru tractoare”. Deºi Ministerul de Externe a considerat ideea „intoxicantã”, ºi atît ,,Sunday Times” („singura sugestie militarã raþionalã pe care am auzit-o vreodatã”) cît ºi ,,Spectator” s-au declarat în favoarea ei, reprezentanþii Campaniei pentru Dezarmare Nuclearã au fost extrem de mîniaþi. Totuºi, parlamentarul Sir Philip Goodhart a observat cum, în Petrograd, slãbiciunea ruºilor faþã de vodcã aproape cã a distrus Revoluþia din 1917. Marinarii de la baza navalã Kronstadt au pãtruns prin forþã în Palatul de Iarnã, unde au descoperit cantitãþi imense de vodcã în pivniþe ºi s-au îmbãtat pînã ºi-au pierdut cunoºtinþa.

Gardienii revoluþionari trimiºi sã-i trezeascã din beþie au ajuns în aceeaºi stare, ºi aºa mai departe, pînã cînd se pãrea cã bolºevicii nu mai dispun de soldaþi în stare sã opereze. În timp, bucuria celor ameþiþi de alcool le-a fost spulberatã de cîteva persoane treze, care au avut ideea sã inunde pivniþele cu apã ºi, astfel, revoluþia a fost salvatã. Cel puþin aºa se povesteºte.

Mai multe voci de la mijlocul anilor ‘80 sugereazã cã propunerea asociaþiei „Pace prin alcool” ar fi putut funcþiona. ,,Soldaþii sovietici au dat tancuri în schimbul vodcii”, era titlul unui articol din ziarul ,,Times” (5 august 1985), care descria modul cum soldaþii sovietici aflaþi în manevre în Cehoslovacia ºi-au vîndut tancul unui patron de bar pentru douã lãzi de vodcã. Cînd militarii au fost gãsiþi dormind douã zile mai tîrziu, din tanc mai rãmãsese doar carcasa restul fusese vîndut, în piese, pentru o nimica toatã. ªi mai trist a fost articolul (,,Times”, 9 iulie 1986) conform cãruia, dupã dezastrul nuclear de la Cernobîl, mii de de cetãþeni ruºi din regiune au crezut cã dacã vor consuma cantitãþi foarte mari de vodcã vor fi protejaþi împotriva radiaþiilor. În ceea ce-1 priveºte pe Mihail Gorbaciov - autor al perestroikãi - soarta lui a fost mai mult ca sigur pecetluitã de lipsa de popularitate pe care ºi-a atras-o încercînd sã reducã, pe plan naþional, consumul de vodcã.

Cursul oficial al vînzãrilor de alcool în 1985 a condus la o asemenea creºtere a producþiei ilegale, încît, pînã în 1988, zahãrul devenise practic imposibil de obþinut aproape în toatã fosta Uniune Sovieticã. Preºedintele Reagan a crezut cã el singur i-a rupt spatele ursului rusesc, dar oficialitãþile de la asociaþia „Pace prin alcool” ºtiu mai bine! (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Elevul sincer 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 - Ionescule, ia sã ne spui tu nouã cine a luat Troia!

- Nu ºtiu, dom’ profesor...

(Finalul dialogului se poate gãsi pe linia 9, dezlegînd careul.)

ORIZONTAL: 1) Peninsulã despãrþitã de Europa prin Strîmtoarea Bosfor (2 cuv.) – Cutie!; 2) Cal uriaº de lemn, construit de aheeni dupã sfatul lui Ulise (2 cuv.); 3) Legendã – Ventilare; 4) Colindat – 1.100 la romani; 5) Doamna din port – Þãran de la munte; 6) Adunaþi în timpul vieþii – Doamna de la ceas!; 7) Inimã de mamã! – Plantã care trãieºte în afara prezenþei oxigenului; 8) Lumea Banatului – Drepte centrale! – Joule ºi Coulomb; 9) ...; 10) Prefix cu sensul de ,,jumãtate” – Campionat Mondial – Document; 11) Materie primã pentru un troian! – Cea de faþã.

VERTICAL: 1) Arma ariciului – Laþ pentru prinderea vitelor – Scuze!; 2) Unchiul din America – Melodie cu rezonanþe orientale; 3) Epopee homericã de o valoare mare, istoricã – Prost; 4) Afarã din teren – Soþia ziditã – Fãcutã de oaie; 5) 1.050 la romani – Cadou de logodnã; 6) Pantaloni rustici – A prinde, a lua; 7) Operã – Acum!; 8) Vas de sînge – Gurã de porc; 9) Serveºte! – Prefixul noului – Þara de Sus; 10) Malul mãrii – Josnic; 11) A se sufoca – Durere puternicã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,COPIL ISTEÞ” 1) GATITA – CAP; 2) SATENA – BAMA; 3) CLER – STOP – R; 4) BUNICA ARE; 5) VE – AMAR – ARO; 6) ENE – A – IR – IM; 7) N – MAMA MARE; 8) ED – M – U – UI – A; 9) TOT PARUL ALB; 10) IA – ODIN – LAI; 11) ARGINTIU – CL.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.