Romania mare, nr 1439

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

În viaþa de toate zilele, un testament nou îl anuleazã pe cel vechi. În Biblie, însã, Noul Testament completeazã, în mod fericit, Vechiul Testament.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Nu te teme, Sãptãmîna Luminatã, de oameni întunecatã turmã micã... (2) Motto: „Omul frumos în ziua de azi e cel ce urcã invers pe scarã, înfruntînd nu numai turma care coboarã, dar ºi insultele ei!” (Dan Puric) Ar fi trebuit sã avem parte de Sãptãmîna Luminatã. Din pãcate, am trãit una dintre cele mai întunecate! Pe de-o parte, istoria consemneazã mostruoasa agresiune a grupãrii imperialiste SUA - Marea Britanie – Franþa în sãptãmîna sfîntã. Monstruoasã nu numai prin agresiunea militarã, ci mai ales prin blasfemia de a minþi, de a submina pacea, principiu fundamental al Creºtinismului, dar ºi încrederea ºi legea înþelegerii între naþiuni, reprezentate de ONU - marele pas înainte al lumii contemporane. În plus, în cel mai sfidãtor stil opus oricãrui sens creºtinesc ºi echitabil, imperiile au demonstrat cã pot face ceea ce vor! Sigur, datoritã prezenþei ruse nu s-a petrecut o nouã ocupaþie, precum în Irak, Afganistan sau Libia; iar datoritã înþelepciunii preºedintelui Putin ºi a preºedintelui Rohani nu s-a declanºat un „primul ºi ultimul rãzboi nuclear din istorie”, aºa cum comenta Ion Cristoiu.

Apropo de Ion Cristoiu – într-o perioadã de întuneric, se vãd mult mai bine luminile; jurnalistul Ion Cristoiu a strãlucit cu analizele sale despre acest incident, cu o comparaþie extrem de potrivitã cu perioada generãrii primei conflagraþii mondiale, în 1914. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

În comparaþie cu aceastã insolenþã agresivã ºi cu furturile calificate comise de aºa-ziºii premieri Petre Roman ºi Theodor Stolojan, guvernarea lui Nicolae Vãcãroiu a apãrut pentru noi ca o razã de speranþã. Acest om a fost ºi a rãmas un foarte bun economist, un om serios ºi, pînã la proba contrarie, un om cinstit. Vã rugãm sã ne credeþi cã, datã fiind experienþa noastrã de viaþã ºi unele calitãþi psihice poate mai pregnante decît la alþii, sîntem oameni extrem de greu de indus în eroare. Aºa cã l-am observat ºi l-am analizat pe noul prim-ministru, cu un real spirit critic. El nu s-a bãtut cu pumnii în piept cã ar fi fost vreun dizident, cum, de altfel, nici eu, nici Eugen Barbu, nici Mircea Muºat sau alþii nu ne-am mîncat omenia ºi nu ne-am falsificat biografia.

Aceastã plagã a dizidenþei profitoare a primit zilele trecute o replicã nimicitoare din partea marelui romancier Alexandr Soljeniþîn, laureat al Premiului Nobel ºi autentic patriarh al culturii ruse, care a declarat: „N-am avut niciodatã nimic în comun cu dizidenþii. Opiniile mele au fost întotdeauna radicale, diferite, patriotice”. Cam aºa au fost cei mai mulþi intelectuali români – ºi-au fãcut cu cinste datoria faþã de Þarã, fiecare la locul lui de muncã. Misiunea lui Nicolae Vãcãroiu nu era uºoarã. Trebuia mai întîi sã repare ce au stricat cei doi aventurieri care l-au precedat ºi, concomitent, sã construiascã ceva nou, sã-ºi aplice programul. Neîndoielnic, s-au înregistrat unele succese reale, între care aº aminti: 1) limitarea prãbuºirii economice; 2) o relativã stabilitate a monedei naþionale, în comparaþie cu ceea ce ar fi putut sã fie; 3) cîteva acorduri internaþionale de rãsunet, menite sã scoatã România din izolare. La cele mai multe reuºite ale Guvernului Vãcãroiu ºi-au adus contribuþia senatorii ºi deputaþii Partidului România Mare, dar ºi cei cîþiva oameni ai noºtri prezenþi în eºaloanele III ºi IV ale unor structuri guvernamentale, în special cei care lucreazã în Corpul de Control al primului-ministru. Au existat unele situaþii în Parlament cînd Opoziþia, care se pretinde pro-occidentalã ºi nespus de democraticã, a refuzat sã participe la votarea unor acorduri internaþionale vitale pentru relansarea economiei, boicotînd lucrãrile ºi pãrãsind sala. Noi am rãmas însã pe loc ºi, deºi unele dintre aceste acorduri nu corespundeau întru totul doctrinei politice ºi viziunii noastre economice, le-am votat, pentru simplul motiv cã în luna de graþie octombrie a anului 1992 nu mai era nici mãcar un singur dolar în vistieria Þãrii, or, o economie fãrã lichiditãþi valutare nu are cum sã funcþioneze. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (5 noiembrie 1994, Hotelul Parc, din Bucureºti)

HAIKU-uri * * *

Face duº grãbit Femeia adulterã Apoi dispare * * *

Totul e cu R Rai Rege Razã Ram De la zeul Ra * * *

Tu eºti mai dulce Ca pepenele roºu Furat din piaþã * * *

Nu sîntem singuri Ne guverneazã discret Lumea umbrelor * * *

Ploaie de varã Iapa bea curcubeul ªi fatã un zeu * * *

Copilul orfan Nu primeºte vizite Doar ploaia la geam * * *

Uneori visez Strada copilãriei Un ochean întors CORNELIU VADIM TUDOR

16 februarie 2014

Reþeaua secretã de tuneluri de sub pãmînt care conecteazã mai multe continente

Rãzboi pe Twitter

Din amintirile unui evreu

Paginile 12-13

Pagina 8

Pagina 10

NR. 1439 z ANUL XXIX z VINERI 20 APRILIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 20 aprilie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Partidele cer pomanã de la stat Statul promite 200 de milioane de lei partidelor ºi numai 50 de milioane de lei copiilor amãrîþi, de sãrbãtori Dacã în Biserica Sf. Nicolae Buzeºti ar fi fost o sondã de petrol, pompierii români ar fi stins-o imediat Nicolae Cristache – mai negru ca Idi Amin Întîlnirea din closet dintre Wilhelm Nea Guiþã ºi Oligofrenul de la „Expres” Statul vinde cu 550 de lei kg de pulpe de pui; Ciocciolina le dã mai ieftin... Pisica democraþiei ºi Microbuzul trãdãrii PARTEA I A început oficial campania electoralã! ªtiþi care e propunerea noastrã? Parlamentarii ºi politicienii care vor sã participe la campania electoralã trebuie sã prezinte, mai întîi, un certificat din care sã reiasã cã au luat parte, pentru început, la campania agricolã. Altfel nu se poate: politicã fãrã muncã se cheamã politicianism, adicã ºmecherealã ieftinã.

Nu sîntem de acord nici cu finanþarea de cãtre stat a partidelor politice. Cum vine asta? Toþi veleitarii, toþi carieriºtii, toþi fripturiºtii pitulaþi dupã portretele lui Maniu, Brãtianu ºi Titel Petrescu vor sã huzureascã, sã aibã maºini la scarã, sã dea interviuri pe la strãini, sã colinde lumea prin delegaþii oficiale, sã le preia televiziunea fiecare respiraþie, fiecare inepþie, pentru a fi nu numai bogaþi, dar ºi celebri – iar în vremea asta poporul adevãrat strînge cureaua ºi geme de atîtea poveri. Dacã îi întrebi pe toþi farmazonii ãºtia bãtrîni (dar ºi unii tineri!) ce au fãcut ei pentru þarã în cei doi ani de batjocurã colectivã, te vor privi ca pe un duºman al democraþiilor occidentale, cã ei de la Jefferson ºi Chuchill se trag, cum de nu v-aþi dat seama, te vor ameninþa cu judecata Europei, cu drepturile omului.

Foarte curînd va veni vremea cînd vom analiza public rãul uriaº pe care ciorchinii de pãduchi politicianiºti l-au fãcut României, din decembrie 1989 încoace. În afara Constituþiei ºi a Raportului Har-Cov (la care dacã au lucrat efectiv 30 de parlamentari!), restul ocupanþilor de fotolii moi nu-ºi justificã prin nimic salariile, diurnele, deplasãrile, imunitãþile, petrecerile, orgoliile, facilitãþile etc. Culmea este cã unii dintre cei care vor bani de la stat au acþionat tot timpul pentru demolarea statului! Nu trebuie uitat cã 95 de membri ai Parlamentului au votat contra Constituþiei. Sã mai amintim cã la ultimele ºedinþe a trebuit sã se strige catalogul, ca la ºcoala primarã, pentru a se opri chiulul ãsta stupid? La muncã, orãtãniilor! Apare tot mai limpede un vis al poporului român: sã ia ceea ce este mai bun de la socialism ºi capitalism.

Deocamdatã, noi am luat ce-a fost mai rãu în fiecare... Oricum, absenteismul de la Referendum (peste 5 milioane de cetãþeni n-au votat) ar trebui sã dea de gîndit tuturor acelora care ºi-au pus cloþa pe ouãle politicii: lumea e sãtulã de vorbe, de afiºe, de campanii, de alianþe, de excomunicãri, de sondaje, de interpelãri, de foºti tovarãºi de drum care se sfîºie ca cîinii, de platforme, de promisiuni, de fuziuni, de denunþuri, de mutãri în plic venite din afarã, de recepþii televizate, de conferinþe de presã – într-un cuvînt, de politicã. ªi dacã la votarea Constituþiei nu au prea venit oamenii, deºi era nevoie, vã daþi seama cum vor boicota bieþii români bãtãliile pentru ciolanul afumat cu fasole, adicã alegerile locale ºi cele generale! În vremea asta, ce credeþi cã fãceau ungurii? Pãi ungurii votau cu schimbul, de douã-trei ori, contra Constituþiei. Aflãm asta de la o ºtire ROMPRES, care relateazã incredibilele aventuri ale unor mongolezi din ãºtia, care au boicotat Constituþia României la Bucureºti, dupã care au dat o fugã ºi la Cluj-Napoca. ªi sã nu le rupi urechile? În timp ce o þarã întreagã îi admira la televizor pe pompierii care au stins sondele din Kuweit, Biserica Sf. Nicolae Buzeºti din Capitalã era mistuitã de flãcãri. Ce-i drept, ea nu avea petrol sau alte valori de-astea, numai niºte amãrîte de icoane ferecate cu argint, vechi de vreo douã-trei sute de ani. Sau poate cã, pe baza reciprocitãþii, lãcaºul ar fi trebuit stins de pompierii kuweitieni!

Junele cu obrãjori umflaþi ºi trandafirii de-atîta bunãtãþi, Lucian Cornescu-Ring, supranumit Mister Chiflã, a ajuns de rîsul lumii. Orice ieºire a sa în public e un prilej de distracþie copioasã. Nu ºtim cine i-a alimentat iluzia cã un aºa bãiat diºtept

ca el va ajunge pe tronul lui Mihai Viteazul, dar ºtim cã în România nu s-a mai dat în stambã demult un asemenea saltimbanc. Dupã ce ne-a împuiat capul cu cuptorul în sine al minerilor, cu pîinea care se face din fãinã ºi fãina care se face din mãlai, dupã ce ºi-a rotit felinarele ºi cãtre muierile slabe de minte, pe care le-a minþit în „Zig-Zag” cã are „o viaþã sexualã foarte puternicã”, Bufniþa Albã acordã un interviu ziarului „Dimineaþa”. Unde zice de-a dreptul: „Pe mãsurã ce þara va deveni mai bogatã, ºi cîºtigul meu de om de afaceri va fi mai mare. Scopul meu ca politician este ca þara sã fie bogatã, ca sã pot, ca economist, sã cîºtig bani”.

Cred cã v-aþi lãmurit ce vrea Unchiu’ Zacuscã. În marea lui debilitate, l-a luat gura pe dinainte ºi a spus de ce s-a bãgat în politicã: pentru a face cît mai mulþi bani! ªi cînd te gîndeºti cã acest Ahasverus ºi-a pus în gînd sã candideze la preºedinþia României! Veniþi ºi voi, Sergiu Braunstein, Alexandru Stark, Ticã Brateº, Gelu Voican, Dan Deºliu, Mirciulicã Dinescu, ºi puneþi-vã candidatura, tot nu mai e nici o ruºine în þara asta! Echipa de tulumbagii a familiei Robu e mai numeroasã decît credeam. Pleacã doi ºi vin ºapte-n locul lor. Dupã retragerea din arenã a celor doi nespãlaþi, care se hrãneau parcã numai cu vînturi de maimuþã – Simion Buja ºi Mãdãlin Maticaca –, au scos capetele þuguiate alte lepre. Nimeni n-a auzit de numele lor, nu se ºtie cine sînt, de unde sînt, ce studii au, ce practicã de presã etc. Dar ce mai conteazã? Ei sînt ca picolii sezonieri de pe litoral, nu trebuie sã prezinte cine ºtie ce acte doveditoare, pentru munca lor sînt bineveniþi: deºertarea scrumierelor, strîngerea gunoiului ºi, în zi mare, cîte-o frapierã de gheaþã la conaºul! Cam aºa e ºi cu repetenþii ãºtia mici, de duzinã, care îºi slobozesc chiþãielile de pe buza ºanþului, atunci cînd trece calul de povarã.

Unul e Cojocea Mihai, de la „Cuvîntul” þeposului, altul e Pavel Cristian de la „Flacãra” arionului de legionar, dar s-au mai ivit ºi alþii, tot anonimi, pe la „Zig-Zag”, „Baricada”, „Expres”. Ceea ce ºocheazã la toþi aceºti pui de baltã e formidabila lipsã de imaginaþie: toþi scriu la fel, toþi se nãpustesc cu picioruºele lor nespãlate pe Vadim Tudor ºi susþinãtorii sãi, cãutînd totodatã sã-i picteze pe Tanþa ºi Gicã Robu în culori minunate, de campioni ai justiþiei. Ei nu-ºi dau seama cã, prin ura asta din rãrunchi, nu vor reuºi sã convingã pe nimeni, asta nu mai e presã, e pãruialã de mahala.

Nici o nuanþã, nici o rezervã, micii gãinari ºtiu totul, gãinarii ceva mai mari care le sînt ºefi (Þeposu, Arion, Prostã-Nacu, Cristoiu, Gugui, Nistorescu, Cristache, Ilie Pãunescu) le-au dat o legitimaþie la mînã, le-au pasat ºi-un mini-casetofon furat de pe la ajutoare, aºa cã cine mai e ca ei? Agitîndu-le deasupra capului, ei îºi aleargã maidanul, îºi fac loc prin restaurante, pe la teatre, pe la primãrii, doar presa e a patra putere în stat ºi, dacã urlã bine de tot, poate sã mai urce cîteva locuri! Ce nu ºtiu îngrãºãmintele astea naturale e urmãtorul lucru: foarte curînd, mai curînd decît se poate bãnui, vor rãmîne pe drumuri, pentru cã toate grajdurile unde s-au produs pînã acum vor da faliment. Iar în timp ce ele vor muri de moarte bunã, spre satisfacþia întregului popor pe care încearcã de doi ani sã-l otrãveascã, „România Mare” va trãi. Pentru cã ea este mai mult decît o revistã, mai mult decît un partid – ea este un Ideal. Am pomenit de þiganul Nicolae Cristache, singurul european care a reuºit sã fie mai negru ca Idi Amin. În tot mai proasta revistã „Zig-Zag” el îi atacã pe foºtii comuniºti, pe actualii feseniºti, de fapt, atacã pe toatã lumea, cu aceeaºi furie pe care a avut-o patrupedul flocos Zdreanþã, cînd i s-a bãgat un ou fierbinte în gurã. În concluzie, cere de urgenþã o asanare care „ar

elimina cohortele de impostori ºi profitori în plan politic, social ºi economic”. Cine sînt impostorii aceºtia? Toþi ceilalþi, în afarã de el însuºi. Dar bine, Întunecimea Ta, atunci cînd erai ºeful Secþiei Internaþionale la C.C. al U.T.C. ºi în Biroul Permanent al înaltului forum, ºi politruc mare în B.O.B.-ul de la „Flacãra”, ºi cînd în familia ta de balaoacheºi intrau sute de mii de lei pe an pentru filmele cu ilegaliºti ale nevestei matale, ºi cînd îþi venea mîncarea acasã de pe la casele de comenzi, ºi cînd te îmbãtai prin delegaþii komsomoliste la Moscova, ºi cînd îþi ascuteai plaivazul pe la „Tînãrul Leninist” – cum era oare? Te simþeai bine? De ce vrei sã-þi construieºti o altã biografie? E ca ºi cum ai dori sã ne convingi cã tu nu eºti þiganul negru ca manganul, din Brãiliþa, ci blondul Richard Cleidermann, fãtat direct sub pian de balena albã Mobby Dick! Uº, cioarã, nu þine! ªi cînd te gîndeºti ce rol joacã întîmplarea în destinul colectivitãþilor: dacã în acest an, atunci cînd s-a dus la nevastã-sa aflatã în Canada, bulbucatul negru n-ar fi gãsit-o în pat cu un alt bulbucat, el ar fi rãmas acolo, ne-ar fi scutit de mustãria creierului sãu atrofiat ºi poate cã altfel arãta acum revista „Zig-Zag”... Unele prezentatoare de la Televiziune parcã nu pot vorbi normal: se alintã, cîntã vorbele, cu tonalitaþi ºi inflexiuni pe care le-au auzit ele pe la B.B.C. sau Vocea Americii. Este cazul doamnelor Anca Toader, Elena Voinea ºi Mirela Atanasiu, aceasta din urmã luînd-o încet-încet pe urmele Deliei Budeanu, printr-o mimicã ºi o pendulare imprevizibilã a capului, de-o sã iasã din cadru. Toate acestea se vãd ºi la prezentatoarea emisiunii „Cultura în lume”, Aureliana Ionescu, care, în plus, mai e ºi englezitã nevoie mare: recent, a prezentat numele patriotului român C. MichaelTitus sub forma de... Taitãs, ori omul e din Ploieºti toatã ziua, deºi trãieºte în Anglia. Aceleaºi porniri pot fi urmãrite ºi la Dumitru Graur, care la absolut toate numele strãine (fie ele franþuzeºti, fie nemþeºti sau spaniole) bagã un accent, mai mult americãnesc decît englezesc, adicã un fel de limbã stîlcitã între dinþi, un teh, acolo, ca sã facã impresie. Degeaba nea abonat Rãzvan Theodorovici la antena franþuzeascã, degeaba s-a dus preºedintele Iliescu la ºezãtoarea þãrilor francofone – tot perfidul Albion ne înghite. La fel cum a înghiþit-o ºi pe simpatica Oana Sîrbu, care, la emisiunea duminicalã, a pronunþat numele lui Richard Wagner în chip de...

Riciard, cînd el e toatã ziua Rihard, fiindcã era cam vest-german. În continuare, ungurii scot bogãþiile Ardealului peste graniþã, în þara aia a lor ca o plapumã jerpelitã. Aflãm ºi noi de uluitorul trafic pe care îl face firma „Corvina” din Miercurea Ciuc: aceasta a obþinut, în luna iulie 1991, licenþa de export pentru cantitatea de 4.500 metri cubi de cherestea, ceea ce înseamnã o pãdure întreagã de pe o suprafaþã de 100 de hectare, adicã, mai exact, lemnul a 56.000 de arbori! Totuºi, sã fim umani: dacã am ºti cã toatã cheresteaua asta ar fi pentru coºciugele sinucigaºilor, zãu cã le-am da-o pe gratis! Revista spînzuraþilor de cuiere, „Baricada”, se hîþînã pe mai departe între mitocãnie ºi trãdare de þarã. Mitocãnia e datã de obsesiile sexuale ale Gugumanului bãrbos care are reverele veºnic pãtate de ciorbã de burtã ºi tescovinã.

Dupã formula „pupincurismul în artã”, îºi face loc ºi „mîrleala” femeilor, care ar fi niºte oi creþe bune de dus la ogeac – asta în viziunea de pãlmaº a unui autor obscur, nici nu mai ºtim cum îl cheamã.

Trãdarea de þarã e bifatã în ultimul numãr de un oarecare ins cu un nume imposibil, þineþi-vã bine, Mircea Wilhelm Negoiþã! Sã te cheme Mircea, dar ºi Wilhelm (al II-lea, al III-lea?), dupã care sã-þi guiþe inima sub numele atît de terestru Negoiþã, asta e o performanþã demnã doar de Victor Edgar Gugui! ªi ce ciripeºte Nea Guiþã ãsta? Pur ºi simplu, zice cã evenimentele sîngeroase din 20 martie 1990 de la Tîrgu Mureº s-au datorat unor foºti securiºti români din judeþul Bihor! Deci, nu ungurii sînt de vinã, ci românii care au înscenat totul. Bãi, Wilhelm, ºtii ceva? Du-te pînã la intersecþia ªoselei ªtefan cel Mare cu Str. Polonã ºi vezi cã acolo-i un spital care-i zice „De Urgenþã”. Ei bine, nu intra în el, cã nu te primeºte, depãºeºte-l puþin ºi vezi cã vei da de un closet public. Intrã în prima cabinã ºi stai jos.

Relaxeazã-te, încearcã sã cînþi ceva. Poate o arie din „Voievodul Þiganilor”. În douã ore va veni Cornel Nistorescu sã-þi dea instrucþiuni de la Arpad Göncz, îl vei recunoaºte uºor: poartã la furou o insignã P.A.C. Veþi pleca împreunã fericiþi. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 20 decembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 20 aprilie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Puºcãrie la distanþã Poliþia Românã a sãrbãtorit Naºterea Domnului O altã tragedie americanã Guvernul din exil Circul dezvãluirilor inofensive Continuã programul de guvernare-analfabetizare Tragedia Elenei Udrea: ºi refugiatã, ºi cu banii luaþi! Cine a mai dat colþu’ ªi reginele e mahalagioaice Soacra lui ªtefan cel Mare Recordul de asistenþã la un meci de fotbal din acest sezon s-a înregistrat la meciul de Liga a IV-a dintre reînfiinþatele Steaua Bucureºti ºi Academia Rapid. Peste 35.000 de oameni au asistat, cu nostalgie ºi dezinteres, la un duel care, în vremuri nu prea îndepãrtate, se desfãºura în competiþiile europene. Au fost prezenþi pe Arena Naþionalã ºi cîteva sute de huligani care au stricat aceastã sãrbãtoare a sufletului romantic. Concluzia acestui eveniment rar este cã bandiþii care au condus fotbalul românesc dupã 1989 au îndepãrtat lumea de stadioane prin distrugerea brandurilor tradiþionale.

De aceea în Mãmãliga I meciurile se desfãºoarã într-o tãcere mormîntalã. Iar fotbalul fãrã spectatori e ca nunta fãrã lãutari.

Sau ca Becali fãrã reporteri. Politicienii sînt preocupaþi de bunãstarea infractorilor. Gãinarilor ce au meditat la nemurirea buzunarului altuia în condiþii improprii, li s-a pregãtit un bonus financiar la ieºirea de la facultãþile de profil, iar gulerelor albe, cu mînecile mai lungi decît prevãd standardele europene, li se oferã un pachet all inclusive. Dacã printre beneficiari vor mai fi nemulþumiþi, va fi elaborat un nou proiect de lege, prin care altcineva sã execute pedeapsa în locul lor. Dar banii pentru condiþii naºpa îi vor lua titularii.

Oricum, în penitenciarele româneºti în care se aflã cazaþi politicieni, cel mai nasol o duc gardienii. Pînã nu se va introduce puºcãria la distanþã, democraþia româneascã de cumetrie ºi desfrîu nu se va consolida... Olguþa e convinsã cã România o bate la the popow pe China în privinþa creºterii economice. Iatã unde a dus îndemnul biblic ,,Marº în tramvai!”. Pe toatã perioada sãrbãtoririi Naºterii Domnului, între 6 ºi 9 aprilie (conform adresei Poliþiei Române nr. 468 din 5 aprilie 2018), ne-am simþit în siguranþã, întrucît organele au vegheat ca pruncului sã nu-i lipseascã nimic. Le mulþumim din inimã bravilor poliþiºti, în numele nostru, dar ºi al lui Isus, care, tocmai în aceastã perioadã, a avut niºte probleme cu legea romanã. Dar totul e bine cînd se terminã cu bine, chiar ºi cu o înviere, mai ales cã nu s-a încãlcat nici un articol al Legii 61 din 1991 privind tulburarea ordinii ºi liniºtii publice. Dupã cum ºtiu chiar ºi copiii poliþiºtilor, Naºterea Domnului s-a produs pe 25 Decembrie, de Crãciun, cînd pînã ºi SRI taie porcul. Dar ordinul doamnei Carmen se executã, nu se discutã. Dacã programul de guvernare-îndoctrinare a împins Naºterea mai spre primãvarã, ca sã se bucure ºi pensionarii, nu numai copiii oligofreni ai politicii, e obligatoriu sã se respecte. Altminteri s-ar supãra domnul Liviu. Cît despre Isus, n-are încotro, trebuie sã se adapteze. SRI e deºtept de dã în gropi. Deviza ,,Patria a priori” înseamnã ,,Patria înainte de a experimenta ceva” , nicidecum ,,Patria înainte de toate” (Patria ante omnia). Noroc cã doamna Viorica s-a prins de eroarea greºelii ºi a semnalat-o opiniei publice... Un popã greco-catolic din Londra se dãdea huþa cu trotineta prin bisericã, printre enoriaºi. Sã mai zicã cîrcotaºii de profesie cã cea mai profitabilã instituþie financiarã a lumii nu se modernizeazã! 1.100 de tone de cartofi proveniþi din Egipt, infectaþi cu bacteria numitã putregaiul brun, au fost descoperiþi în Portul Constanþa. ªi-n vremea asta, cartofii româneºti încolþesc prin depozitele producãtorilor, din lipsã de cumpãrãtori! Distrugerea potenþialului agricol al României (am putea hrãni peste 82 de milioane de oameni, conform statisticilor FAO), este una dintre crimele cu premeditare sãvîrºite de politicieni post-decembriºti aflaþi în tractorul puterii. Pentru al doilea an consecutiv ºi la rînd, Real Madrid s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor cu ajutorul arbitrajului. Dacã anul trecut a eliminat Bayern dupã ce marele bandit al fotbalului vecin ºi prieten, maghiarul Victor Kassai, l-a dat afarã anapoda pe Vidal ºi i s-a pus albeaþa pe ochi taman cînd Ronaldo marca douã goluri din ofsaid, anul acesta victima a fost Juventus Torino. Mîna criminalã care a dus fluierul la gurã ca pe-o suzetã, fluierînd un penalty inexistent, în minutul 93, la scorul de 0 la 3, a fost a unui hoþoman englez de sub Podul Londrei. Dubiosul nu vroia sã-ºi supere petarda, fanã înrãitã a Realului imaginar.

Normal cã Buffon, legendarul cãpitan al italienilor, a vãzut roºu în faþa ochilor, pentru cã a protestat vehement împotriva deciziei pãcãliciului, care, în acele momente, i s-a pãrut a fi un animal grotesc, cu un tomberon în loc de inimã. Din pãcate pentru ideea de justiþie, Gigi nu i-a dat ºi o cazma peste felinare. Scenariul armelor chimice, care l-au dus la spînzurãtoare pe Saddam, este reluat în Siria. Trump ºi vasalii sãi europeni menþin starea de rãzboi, deºi pacea era mai aproape ca oricînd. Cum liderul sirian, sprijinit de ruºi, pãrea cã scapã în cîºtigãtor, aliaþii s-au gîndit cã ordinea mondialã e în pericol ºi au bombardat anumite þinte. În realitate, nu e vorba de un rãzboi chimic, ci de unul cinic. În poligonul sirian, marile puteri îºi aratã muºchii. Doar Trump crede cã e vorba de un show. Oamenii normali la cap vãd cum în faþa ochilor orbi se joacã o nouã tragedie americanã.

Scenariul este scris de producãtorii de armament. Regia este colectivã. Actorii principali sînt de la Hollywood. În rolul urîtei este o englezoaicã, Theresa May, iar ciudatul este interpretat de franþuzul Macron. Doar victimele sînt din

Siria. Gigi Becali i-a reproºat aºa-zisului fotbalist Florinel Coman cã aleargã doar 7 km pe meci, cu 2 km mai puþin decît colegii sãi de hîrjonealã, prin scrumul imperiului becalian. ,,Da ce bre, nea Gigi, sîntem la atletism?”, i-a replicat contrariat Mbappe de la Cotul Ciorii. La umbra sînilor în floare, în Costa Rica, s-a format guvernul din exil.

Cele douã martire, care-i rîvnesc scaunul Vasilicãi, stau deocamdatã cu ochii-n soare. ªi cu alte pãrþi ale corpului, mai puþin expuse publicului larg. Cunoscãtorii ºtiu de ce! Ceilalþi membri ai Cabinetului s-au împrãºtiat prin diferite zone ale lumii, din Serbia pînã în Madagascar, ca sã nu-i dibuiascã potera ºi sã le confiºte programul de guvernare-destrãbãlare cu bani publici. Deºi legendele urbane spun cã Iohannis e cam încet, cu ocazia sãrbãtorilor pascale le-a închis gura tuturor, sãrbãtorind pe repede înainte, cu o sãptãmînã mai devreme decît majoritatea românilor. Ultima activitate obºteascã a domnului Daea se numeºte ,,Alege usturoiul!”.

Ai mare grijã, nea Petricã, cã cãþeii e periculoºi pentru strigoi! Marile dezbateri televizate legate de protocoalele s(p)ionului SRI-Procuratura Generalã sînt apã de ploaie.

Scopul lor este de a-i face pe românii pasivi (pensionari, vãduve, orfani, sãraci cu duhul) sã mai uite de foame. Acelaºi teatru ieftin poate fi vizionat ºi pe la ºedinþele organizaþiei de bazã, numitã impropriu Comisia de control SRI. Pînã în anul douãzeci-douãzeci, Viorica-Vasilica vrea sã îndeplineascã toate cerinþele programului de guvernare-analfebetizare. Între timp, inflaþia s-a dus la 5%, în ciuda optimismului ireal ce strãbate ca un laser zidurile Palatului Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu. Treaba-i proastã. ªi, din nenorocire, mai dureazã! Din cauza recesiunii economice, combinatã cu alergia faþã de justiþie, Elena Udrea a cerut ºi a obþinut statutul de refugiat politic în Costa Rica. Mititica! Vegheatã de soþul ei, Damian Crîºmaru, care i-a fost alãturi 66 de ani, s-a stins, la 92 de ani, flacãra inconfundabilei actriþe Carmen Stãnescu. Drum bun printre îngeri! Tot într-acolo a luat-o ºi caricaturistul Mihai Stãnescu. ªi-a desenat singur noriºorul din care curg lacrimi. A apãrut o nouã listã, cu vreo 200 de colaboratori ai Securitãþii. Pentru cititorii mai tineri, care s-au ºters de urdori mai tîrziu, e bine de ºtiut cã Securitatea e mã-sa SRI. Nu s-au lãmurit încã problemele legate de paternitate. Un membru al Mafiei italiene a fost arestat la Piteºti. În mediul de afaceri local pãrea un om cinstit. În abdomenul burþii stomacului unui caºalot exilat pe coasta Spaniei (altul decît arbitrul meciului Real-Juventus) au fost descoperite 29 de kg de plastic. Omul este cel mai mare duºman al planetei, pe care o trateazã cu inconºtienþã ºi nepãsare. Regina Spaniei, Letiþia, n-o înghite pe soacrã-sa, fosta reginã Sofia, ºi nu s-a sfiit sã-ºi arate proasta creºtere în seara de Paºte (catolic). Þinînd cont cã, totuºi, e vorba de o soacrã, popularitatea Letiþiei n-a avut de suferit. Dimpotrivã! Tot soacra îi dãdea bãtãi de cap ºi lui ªtefan cel Mare cînd se întorcea acasã la ore foarte mici ºi gãsea ºi poarta încuiatã, ºi cîinii rãzboiului dezlegaþi. ,,Era o noapte întunecatã precum cerul gurii lui Mike Tyson. Spre Cetatea Neamþului, un cãlãreþ prãpãdit, cu zdrenþele fluturîndu-i în vîntul nemilos, se lãsa dus de cal. Sîngele-i ºiroia din rãnile nenumãrate. Se auzi un blues. Pãsãrile nopþii-l recunoscurã. Era Fãnel. κi plîngea de milã: «- Oh, oh, oh, la, la, la/ Am rãtãcit cãrarea/ M-a luat gaia, m-a luat gaia/ Du-mã, cãluþ, la Mamaia...». Dar calul ori nu vroia sã-l asculte, ori nu prea avea ureche muzicalã, cã-l duse drept la Cetatea Neamþului, unde-i era adãpostitã, într-o nãframã subþire, tînãra-i consoartã, vegheatã cu strãºnicie de scorpia a bãtrînã. Adicã de soacrã-sa lui Fãnel, dacã cititorii neînsuraþi, dar fericiþi, încã nu s-au prins. «-Bine ºi aici!, acceptã decizia calului marele voievod. Cã s-a terminat oricum. Ce-are sã-mi facã zgripþuroaica în plus? N-are ce, cã turcii mi-au pus-o destul de rãu». Domnul îl rugã pe cãluþ sã ciocãneascã elegant, cu potcoava de la piciorul din stînga-spate, în poartã. Se conformã dar fu bruiat de orologiul din turn care vestea anapoda miezul nopþii. «- Tu-le muma-n cur de nepricepuþi, n-au fixat ceasul!», nu se putu stãpîni vodã. «- Pe mine mã-njuri, mã, golane?», se rostogoli din turn vocea dogitã de ºoricioaicã a mamei soacre. «- Nu-s golan, madãr. Sînt eu, ªtefan cel Mare. Fãnel, dupã cum m-alinþi mata cu duioºie». «- Fugi de-aici, ºarlatane, eºti tu cine zici, cum sînt eu duioasã. ªtefan e la luptã, nu umblã noaptea alandala, îmbrãcat ca metrosexualii, sau mai rãu, ca rãposatul meu soþ, Radu cel Frumos. El apãrã þara, ca sã poatã d-alde tine sã ardã gazul de pomanã ºi sã sperie douã femei singure, în creierii nopþii, cu ºiretlicurile lui. Nu cumva eºti din Vaslui? Cã de cînd v-a fãcut Mãruþã celebri pentru sexul vostru surprizã bîntuiþi peste tot. Sã ºtii cã o pãþeºti cu mine, cã-s vãduvã cam demultiºor. Ia pune fã, toanto, felinarul pe el sã-i vãd moaca! Ptiu, Mario, ãsta-i chiar neisprãvitu de gineremiu! La ora asta se vine acasã, obraznicule? ªi-n halul ãsta? Ai fost la curve ºi iar te-a prins vreunul cu nãdragii

în vine?! ªi eu i-am spus proastei de fi-mea sã nu mai ofteze dupã tine, cã nãravul din fire n-are lecuire. Dar ea, nu ºi nu, cã ºtie ea ce face, cã nu eºti chiar aºa cum au scris unii istoria». «- Lasã-l, mamã, i-o fi foame, sãracu!»

«- Foame, hai? Las cã-i dau eu o paparã s-o þinã minte».

«- Mamã, lasã-l, te rog, sã se explice, cine ºtie ce i s-a întîmplat...» «- Sã se explice? Ce sã explice, mã rog?

Poziþia 69, Doamne iartã-mã, cã sîntem în post ºi, oricum, mi-am mai pierdut ºi din elasticitate. Dacã la tine þine vrãjeala, aflã cã la mine nu merge, copilo, cã-s coardã bãtrînã. Du-te imediat la culcare ca sã nu rãceºti, cã ãsta te ia cu papagalul, te zãpãceºte ºi tu eºti în stare sã-l primeºti în iatac ºi sã-i dai puþã. Cã n-ai minte nici cît o pisicã! Cã dacã aveai, m-ascultai pe mine ºi acu erai departe, nu-þi pierdeai nopþile aºteptîndu-l în lacrimi pe golanul ãsta. Gata, la culcare, acum chiar m-ai supãrat. ªtefane, cîntã slow-ri la altã masã cã noi cunoaºtem placa.

Vira!» «- Mamã soacrã, nu-i ce-þi imaginezi mata. Vin de la luptã, oastea mi-i spartã ºi-s singur. Sînt rãnit, sînt la pãmînt, sînt vrac». «- Minþi, neruºinatule! Minþi ca un ºarlatan ce eºti. Vii de la Hîrlãu, de la þiitoare». «- E prima oarã în viaþa ta cînd te înºeli. Chiar vin de la rãzboi ºi-am cam luat-o la muian». «- Nu mã duci, te cunosc bine, naºparliule. Tu nu eºti om de casã, dar olecuþã de bãtaie ºtii, încã nu s-au nãscut turcii care sã þi-o punã.

Recunoaºte cã vii de la Rãreºoaia!» «- Aº fi vrut eu dar, din pãcate, adevãrul istoric e altul. Crede-mã ºi mata o datã-n viaþã». «- Ce sã fac? Sã te cred? Ai impresia cã m-am tîmpit de tot? Nu, ªtefane, sînt neschimbatã».

«- Dacã nu-mi dai drumul înãuntru, îmi dau duhul aici».

«- Pe cît facem prinsoare cã n-ai curaj? Nu-mi faci tu bucuria, te cunosc bine, prefãcutule». «- Sînt rãnit».

«- Ha, ha, ha, dar noi cum sîntem, aud? Crezi cã pentru fata mea e uºor sã te aºtepte pînã în zori, cînd catadicseºti sã te întorci de la chermeze, de la striptis, de la concursuri de <Miss Podgoria>! Cã te-ai bãgat în toate juriile, de nu mai are loc bietul Cãtãlin Botezatu de tine. Eºti rãnit? Cu atît mai bine. Sã vezi ºi tu cum e, sã înveþi ce înseamnã durerea unei mame». «- Mi-e sete! Mor de sete!» «- N-are cum sã nu-þi fie la cît tragi la mãsea. Stai în cramã cîte trei zile ºi pe urmã te vaiþi. Vai! Mã arde! Mor! Am arsuri!

Vrei sã te dregi, þi-e rãu.... Foarte bine. Reparã-te, cautã vreun non-stop prin împrejurimi, cã de cînd eºti domn s-au înmulþit cîrciumile ca ciupercile dupã ploaie».

«- Madãr, poate cã sînt aºa cum zici mata, dar dã-mi drumul în cetate cu vorba bunã, cã eu tot nu mor cum þi se pare þie ºi s-ar putea sã ai necazuri mari cu peftea».

«- M-ameninþi, golanule?! Altceva mai ºtii sã faci? Eºti un zero barat ºi terminã cu ameninþãrile cã n-am auzit sã existe în literatura de specialitate vreun caz de soacrã rezolvatã de ginere. În schimb, în sens invers, sînt o mulþime de exemple. Mai citeºte ºi tu presa! A, scuzã-mã cã te ofensez. N-ai purtãtorul de cuvînt cu tine ºi þi-e fricã sã nu-þi strice vocalele ochii ãia de bagabont». «- Uite ce-i, cotoarbo, dã drumul la poartã cã te iau la pietre, fi-þi-ar clanþa aia a dracului, Doamne iartã-mã, cã sînt ºi Sfînt, printre altele». «- Aha, mã-njuri, þi-ai dat arama pe faþã. Vezi, fã, proasto, ce-mi face turbatu? Adu oala aia cu apã fiartã sã-l opãresc cã nu mai suport. Fac atac de panicã ºi sar pe el de pe zidurile cetãþii, ca la wrestling. Însã fãrã sã-l atenþionez. ªi-l fac pilaf, una-douã».

«- Lasã-l, mamã, e bãiat bun».«- Fugi în odaia ta ºi bagãte pe Facebook cã-þi dau douã peste bot de nu te vezi!

Te-a prostit golanul. Cã dacã m-ascultai ºi erai fatã cuminte, te dãdeam la o facultate particularã ºi nu-þi mai iroseai viaþa fãrã rost, aºteptîndu-l pe necioplitul ãsta.

Dar tu... nu ºi nu, cã-l iubeºti, cã e celebru, cã e os de domn, cã te-a cucerit pe loc, la Bucureºti, cã ai avut sentimentul ãla de deja vu ºi alte romantisme d-astea de doi bani. Piei din ochii mei, proasto, cã te cîrpesc de nu te vezi!» (..) «- Stãpîne - interveni calul, care se plictisise sudînd la þigãri fãrã timbru, din cînepã uºoarã - eu nu mai suport meliþa ãsteia ºi-n cetate e clar cã nu putem intra ca s-o strîngem de gît. Sã fim rezonabili ºi sã ne întoarcem la discotecã. Sã nu creadã turcii cã ei sînt cei mai tari bãieþi de bãieþi din cartierul balcanic». «- Ai dreptate. Gloabo!»

«- Ce-ai zis?» «- Nu vorbeam cu tine, ci cu soacrã-mea».

«- Norocul tãu... cã altfel te trînteam de-þi sãreau ochii ãia bulbucaþi cît eºti de Mare ºi de Sfînt». «- E-n regulã, numai o vorbã sã-i mai spun soacrã-mii ºi-am ºters-o.

Gloabo!!! Se face cã nu mã aude, iapa rîioasã...» «- ªtii ceva, stãpîne? Ia descalecã ºi ia-o tu cãtinel, per pedes, dupã cum ziceau latinii, spre Munþii Vrancei, cã noi doi nu mai sîntem compatibili». «- Ce-ai, mã, te-ai supãrat din senin?» «- Nu cã m-am supãrat, dar avem ºi noi, caii, demnitatea noastrã. ªi nu ne place sã ne-o calce nimeni în copite, ca sã zic aºa. ªi sã ºtii cã la atîta lipsã de afecþiune ºi de recunoºtinþã din partea ta, chiar nu mã aºteptam.

Pînã acum vreo douã ceasuri ziceai cã-s fratele tãu, cã þiam fost alãturi la bine ºi la rãu, cã dacã nu eram iute de picior, te fãceau turcii la beregatã... ºi cîte ºi mai cîte vrãjeli de om aflat la înghesuialã. Chiar mi-a plãcut dedicaþia aia pe care a bãgat-o Vicã Abetovenei, <De la mine din pocal a bãut un om ºi-un cal!>». «ªi acum, ce faci? Te suceºti la 180 de grade ºi compari paracopitatele cu care þi-ai fãcut de atîtea ori treaba cu ciufuta aia de soacrã-ta? A avut dreptate Ureche cînd a scris cã de cîte ori trãgeai la mãsea, pe la ospeþe, lesne omorai fãrã giudeþu. Adicã, dupã cum zice Google translate, fãrã judecatã... »”. Promouºãn: Iubite cetitorule, urmãreºte cu atenþie episodul urmãtor ºi-o sã afli cum ºi-a construit Vrîncioaia ditamai viloiu ºi cui bãgau sula-n coaste, cît era ziulica de lungã, legendarii ei feciori.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 20 aprilie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

De mult n-am mai scris un rînd De mult n-am mai scris un rînd. ªi nu pentru cã nu aº fi avut timp sau vreun alt motiv care sã mã împiedice sã o fac. Pur ºi simplu, am vrut ca, pentru o scurtã vreme, sã fiu un om fãrã griji, sã nu-mi mai programez ziua de lucru, aºa cum am fãcut-o de cînd mã ºtiu. Am dorit sã fiu doar eu cu mine, cu gîndurile mele, fãrã sã mai fiu spionat de foºnetul cuvintelor care încearcã sã-ºi facã loc pe foaia albã. În lumea asta nu toþi oamenii sînt la fel. Sînt diferiþi, ca ºi copacii din pãdure: unii sînt prea înalþi ºi puternici, alþii, mai scorburoºi sau piperniciþi, fiindcã le-au lipsit apa, lumina sau terenul prielnic. În cazul oamenilor, lucrurile nu pot sta altcumva... Unii sînt inteligenþi ºi de o frumuseþe desãvîrºitã, alþii, în schimb, sînt plãpînzi ºi parcã altfel de cum ar trebui sã fie un om, creaþie a lui Dumnezeu. Aluatul din care sînt plãmãdiþi oamenii e atît de diferit, încît, adeseori, nici fraþii nu seamãnã între ei. Viaþa îi alege pe oameni, le dã vigoare sã meargã prin lumea aceasta, dar

Cine iubeºte Braºovul? ...Fie cã s-au nãscut în Braºov, fie cã au trecut prin el sau au rãmas pentru totdeauna aici, toþi l-au iubit, nu ca pe un oraº, ci mult mai mult, ca pe un suflet, un om, o femeie. ªi de ce nu l-ar fi iubit, cînd Braºovul este un amestec tulburãtor de istorie ºi legende, de munþi ºi ape, de modern ºi medieval, de cetãþi ºi ºcoli.

Nicolae lorga i-a dedicat un studiu, Victor Eftimiu mãrturisea cã aici a început sã scrie „Cocoºul negru”, iar Camil Petrescu îl considera unul din cele mai frumoase oraºe pe care le vãzuse, ºi nu numai din þarã.

L-a îndrãgit Octav ªuluþiu, care ºi scrie, de altfel, încã în 1937, cea mai frumoasã carte despre Braºov, ceva între portret ºi monografie, ºi ni-l pãstreazã în inimã, aºa cum a fost în urmã cu aproape o sutã de ani, Sextil Puºcariu (,,Braºovul de altãdatã”).

A iubit mult acest oraº Lucian Blaga, fost elev al Liceului ,,Andrei ªaguna”, ºi înaripatul Ciprian Porumbescu, profesor tînãr ºi entuziast. Mulþi oameni mari, mai tîrziu, au învãþat aici: Maiorescu, Iosif, Goga, Ioan Bogdan, Andrei Oþetea, Eugen Pora, Valeriu Bologa. Aproape treizeci de elevi ai acestei ºcoli de tradiþie au devenit membri ai Academiei Române. „În chiliile de pe Tîrnave - scria Goga - se visau splendorile romane; sub Tîmpa palpitau fiorii renaºterii româneºti“.

Ciudat, dintre cei care au iubit mult Braºovul, L. Blaga a scris poate cele mai frumoase pagini despre el. Citiþi paginile minunate, evocatoare din „Hronicul ºi cîntecul vîrstelor”, ºi nu uitaþi cã, aici, în Braºov, în locuinþa de pe Strada Lacea, a scris Blaga al sãu ,,Anton Pann”, la care þinea atît de mult.

Braºovul apare în literaturã în zeci de cãrþi ºi mii de pagini, dar parcã dragostea adevãratã ºi pãtimaºã pentru el se regãseºte numai în cîteva, puþine ºi, din pãcate, în parte necunoscute chiar braºovenilor. Au fost braºoveni Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Anton Holban. „Oricîte eforturi aº face, Braºovul îmi rãmîne fixat pe retina copilãriei - mãrturiseºte Nina Cassian - cu o acutã concreteþe ºi, totodatã, cu nimbul iluzoriu cu care fantezia mea infantilã l-a învestit, poveºti de burg vechi, în Bîrsa roditoare, o poezie a unui plai inegalabil ºi rãmas pentru mine neegalat”. Nimeni nu uitã niciodatã oraºul copilãriei. Mai ales cînd aici s-a mai petrecut ºi „evenimentul primei patime ºi al primei raniþe de excursie semne bune, de sãnãtate - primele litere scrise ºi citite, primele versuri ºi primele mãsuri muzicale compuse”.

S-au nãscut în ªchei, l-au iubit ºi au scris despre el ºi Junii lui, poeþii ªt. O. Iosif, Maria Baiulescu ºi Ecaterina Pitiº, pictorul Constantin Lecca, revoluþionar paºoptist, Sterie Stinghe, autorul piesei cu personaje ºi atmosferã ºcheianã „Ticuþa”, dar ºi istoricul ºi slavistul Ion Bogdan sau etnograful Ion Muºlea, care-ºi susþine în 1930 la Cluj teza de doctorat cu Istoria junilor braºoveni. Chiar ºi Eminescu a cunoscut aceste locuri pitoreºti, evocînd în poezia „Învia-vor voevozii” tradiþia junilor: „Juni semeþi, cu surle-n frunte ºi cu zumzet de cimpoaie,/ Scuturã din letargie inimile ce se-ndoaie”.

De altfel, dintotdeauna poeþii au fost legaþi de istoria ºi frumuseþea Braºovului: Andrei Mureºianu,

P Po o ll e em m ii c c ii

belºug nu le dã tuturor, cãci nu toþi se pricep la afaceri, la bani ºi la traiul în huzur... Nu zicem cã asta e rãu, dimpotrivã, dar parcã e prea de tot ca unii sã se lãfãie în lux ºi bogãþie, iar alþii, sãrmanii, sã nu aibã dupã ce bea apã...

Astãzi am decis sã scriu din nou, îndemnat ºi de cîntecul cucului, care vesteºte oamenilor din satul meu cã a venit primãvara, cã pomii au înflorit ºi cã se pregãtesc, nu peste mult timp, sã dea roade... Crengile copacilor s-au îmbrãcat în buchete bogate de flori, înmiresmînd aerul ºi înfrumuseþîndu-mi grãdina, peste care Soarele îºi aºeazã cu generozitate ghirlandele de luminã aurie.

Dupã cãderea serii, lumina albã a stelelor ºi Luna, ascunsã dupã vreun colþ de deal sau dupã un petic de nor rãzleþ, mã înduioºeazã ºi mã îndeamnã sã scriu.

Parcã îmi oferã din energia lor sã mã apuc iar de scris, acum cînd, în sfîrºit, am ieºit din iarnã. ªi iatã-mã, deci, întroienit la masa mea de lucru, cu elanul de odinioarã, în ciuda anilor care au trecut, cu bune ºi cu rele, peste mine. ªi scriu privind cu nesaþ la întreaga naturã cum renaºte, dîndu-mi ºi mie din frumuseþile ei alese... Aºa e primãvara, aºa sînt scriitorii!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ Cincinat Pavelescu, Gherghinescu Vania, Vasile Diaconescu. De „Pe Tîmpa” priveºte George Coºbuc, pînã departe, Þara Bîrsei. Sînt evocaþi Coresi, Honterus, Anton Pann. ªi anotimpurile, toamna mai ales: „Van Gogh a colorat pãdurea/ Vino sã vezi delir de galben pur” (Vasile Diaconescu).

Un roman al Braºovului de la sfîrºitul Secolului XIX ºi începutul Secolului XX, plin de sevã ºi culoare, de întîmplãri de demult, dar ºi de zori noi - ,,Corona”, de Adolf Meschendörfer. A iubit mult acest oraº ºi împrejurimile lui istorice profesorul Emil Micu, de la care au rãmas, mãrturii peste timp, „Branul” ºi „Rîºnovul”.

Geo Bogza, în „Cartea Oltului”, îl întrezãreºte de departe, ghicindu-i contururile ºi sufletul, Lucia Demetrius iubea acest oraº, „frumosul oraº dintre munþi”, pentru strãzile lui vechi, biserici, naturã, dar ºi pentru cã soþul ei, Vasile Demetrius, poet ºi romancier, se nãscuse în ªcheii Braºovului.

Academicianul Zaharia Stancu vedea altceva în Braºov. Pentru el, Braºovul rãmîne „Unul din primele oraºe româneºti cu o veche istorie, legat prin fire adînci de letopiseþul neamului ºi în aceeaºi mãsurã de istoria literaturii române, mai precis de începuturile sale. Nu putem uita, scria Z. Stancu, cã aici s-au tipãrit primele cãrþi de limbã româneascã”.

Dar se pare cã nimeni n-a iubit mai mult Braºovul pentru arhitectura sa, medievalã ºi goticã, suplã ºi masivã, cu siluete în amurg ºi curþi interioare neîntrecute – aºa cum a fãcut-o George Cãlinescu. ªi nimeni n-a scris un mai frumos roman despre munþi ºi ski, evocînd cu frenezie Braºovul ºi Postãvarul, ca Mihail Sebastian, în romanul „Accidentul”. „Amintirile copilãriei ºi ale adolescenþei, amintirile anilor de învãþãturã, de melancolii ºi entuziasmuri. Parfumul tulburãtor al amintirilor” – iatã ce este, pentru Eugen Jebeleanu, Braºovul. „Cînd mã gîndesc la acest oraº, Braºov, m-apucã toatã nostalgia adolescenþei”, spunea ºi Lucian Blaga.

A fost oraºul în care doar prin vis spera sã ajungã ºi unde sã stea - ni se încredinþeazã Octav ªuluþiu, un timp, ºi el profesor braºovean. ªi l-a iubit cu toatã dragostea, „ca pe o fiinþã vie”.

Poate ar trebui strînse toate bãtãile de inimã ale celor care au iubit Braºovul. Nu pagini documentare, cãci cu acestea am umple o bibliotecã, ci acele gînduri ºi simþiri, de copilãrie ºi tinereþe din zori ºi amurg, cînd omul vibreazã profund.

Aici a vrut sã fie înmormîntat Nicolae Titulescu, nãscut în Oltenia, dar pentru care Braºovul însemna inima þãrii ºi simbolul Unirii celor trei þãri româneºti.

Braºov – oraº al istoricilor ºi arhitecþilor, poeþilor ºi pictorilor, al muzicienilor îndrãgostiþi de naturã ºi miºcare. Oraº scãldat în lumina, vegetaþia ºi hoinãreala tuturor anotimpurilor.

Un oraº seamãnã cu un om. El este atîta cîte simpatii ºi dragoste inspirã. ªi am putea spune, cîte idei, opere literare, artistice sau istorice plãmãdeºte. Dar pentru aceasta trebuie sã fi iubit mult, nespus de mult, Braºovul!

VIRGIL LUDU

Braºovul, primãvara...

Lui Ionel Tudor Ascultîndu-te tãlmãcind Muzica lui Ceaikovski, Am înþeles mai bine Pictura lui Repin, Cãinþa christicã Din operele lui Tolstoi ªi Dostoievski ªi vigoarea genialelor Compoziþii, din „perioada rusã”, A lui Stravinsky...

Ascultîndu-te dirijînd Piesele create De compozitorii noºtri, Am înþeles esenþa vorbelor: „Dacã dovediþi un lucru Prin faptã, Orice cuvînt E de prisos”...

Cîntecele tale Sînt oglinda sufletului tãu; Ai un „cap limpede Care gîndeºte limpede ªi-ºi exprimã ideile ºi sentimentele Limpede”...

Tu, soþia ta - Care ne-a oferit Atîtea texte inspirate Pentru sute de cîntece De muzicã uºoarã ªi fiul tãu, un atît de dotat pianist, Toþi trei aþi continuat creator Arta, de o luminã torenþialã, A îndrumãtorului vostru, George Grigoriu, cel care „A zîmbit printre lacrimi”, Iertînd unor colegi de breaslã Tot rãul pe care i l-au fãcut; ªi de aceea l-am socotit... „Un neotrubadur Al dragostei, Pe care nu a slujit-o, Ci a oficiat-o”...

DORU POPOVICI

Catifelatã, magnolia

A înflorit iar magnolia, catifelatã, ca pielea obrazului tãu pe care buzele mele, însetate de atîtea ori, tresar la fiecare sãrutare, ca pe o petalã de flori.

Iatã, cerul e mai înalt, ºi, pe porþile-i albastre,

corãbii miºcãtoare de cocori, pãtrund în intimitatea noastrã anunþîndu-ne evenimentul: O Primãvarã purificatoare ne întîmpinã ca o catifelatã magnolie pentru fiecare zîmbet de Soare!

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 20 aprilie 2018

Polemici Controverse RESTITUIRI

Delta Încerc sã strãbat cu amintiri din cãrþi, pe drumul fãrã pulbere, din care prietenul meu, pictorul Avakian, a cules, numai din strãvezie cernealã neagrã, oglindiri de ape legãnate ºi palpitîndul sãlciilor argintii - priveliºti de sine-stãtãtoare în poezia de azi a împãrãþiei de trestii, cuprinzînd tainice comori, pe care le vîneazã pescarii strãvechi – în timp ce o omenire nouã cu izbînzi materiale ale ºtiinþei preschimbã papura ºi stuful în risipire de zãpadã vie, recoltînd o vegetaþie ce creºte în varã de întrece înãlþimea omului, planta din care se fabricã hîrtia, material sublim, pe care se întemeiazã, mai mult decît pe orice marmurã de construcþie, clãdirea gîndului omenesc - opera de civilizaþie – menitã sã strãbatã veacuri. (...)

Cîntecul Dunãrii nu e un vals albastru, ci o vrajã strãbunã în priveliºti necontenit osebite, pe albia uriaºã prin care a curs istoria. L-am întrezãrit ºerpuit la masa Traianã, între munþi, a fost îngînat prin pãrþile Banatului de Severin, cu restriºtea cîntãreþilor Nibelungi din þara cea de neguri – l-am revãzut ca pe o floare orientalã în insula cu o mie de nopþi din Ada Kaleh – l-am ghicit în

„Delta Dunãrii“, graficã de Hrandt Avakian

MARI LUPTÃTORI PENTRU DREPTURILE ªI UNITATEA ROMÂNILOR

Acasã la Vasile Lucaciu (3) În locul drepturilor legitime revendicate, cei 25 de oameni politici ardeleni, printre care Vasile Lucaciu, Ioan Raþiu, Gheorghe Pop de Bãseºti, Iuliu Coroianu, Patriciu Barbu, Nicolae Cristea, Aurel Suciu ºi alþii, au fost condamnaþi la Cluj (în anul 1894). Vasile Lucaciu a primit cea mai grea pedeapsã: 5 ani! Ani de detenþie mai suferise Lucaciu la Satu Mare ºi Seghedin. La Seghedin ºi Vacz au fost cele mai urgisite puºcãrii ale timpului.

Mulþi români au fost întemniþaþi la închisoarea aflatã la confluenþa Tisei cu Mureºul – Seghedin – numitã parcã în semn de insultã la adresa unui corp ceresc „Csillag” (Stea), de la care omul aºteaptã strãlucire, iar nu întunecarea vieþii! Românii de prin satele pe unde a pãstorit Lucaciu, români cam 300 la numãr, din Apa, Medieºul Aurit, Siºeºti, Dãneºti, Bontãieni, Unguraº, Seini, Sîncrai de pe Grui, Racova, Ugocea, Satu Mare ºi Baia Mare, aveau sã-i facã o vizitã la închisoarea zãbrelitã. Printre drugii de fier groºi auzii Vasile Lucaciu pentru prima oarã murmuratã „doina” sa de jale, mierla jeluind jalea românilor nãpãstuiþi, pe versurile nepieritoare ale învãþãtorului bãnãþean Bocu.

Lucaciu declarase în timpul procesului Memorandumului la Cluj: „...noi nu cerºim milã la strãini, ci voim sã fim stãpîni pe soarta noastrã... ideea libertãþii este izvorul bogat al virtuþii care dã direcþie popoarelor... Cele mai frumoase pagini ale istoriei omenirii sînt cele scrise cu sîngele vãrsat pentru libertate”. Care gînditor contemporan nu s-ar mîndri cu astfel de fraze profetice? Iatã-le: „Cea mai frumoasã iubire este iubirea de patrie, ºi cea mai nobilã credinþã este jertfa pentru binele ei”. Emoþionante fraze. În anii 19071909, alãturi de ceilalþi deputaþi români, Lucaciu a contribuit esenþial la demascarea, de la tribuna Parlamentului din Budapesta, a politicii de maghiarizare forþatã promovatã de clasele dominante maghiare. A combãtut legile strîmbe cu caracter economic, social, administrativ, cultural, care nedreptãþeau pe români, dar slujeau politica de oprimare dusã de oligarhia maghiarã împotriva acestora.

A pledat pentru drepturile naþionale ale românilor ºi ale celorlalte naþionalitãþi din Ungaria. Prin discursurile sale percutante, de mare forþã ºi fineþe oratoricã, a trezit conºtiinþa naþionalã a transilvãnenilor la realitate. A fãcut însã distincþia clarã între clasele dominante maghiare, promotoare ale politicii ºovine de deznaþionalizare a

Cetatea Giurgiului pe unde nãvãlea Mihai Viteazul sã þinã piept pãgînitãþii ºi a vîslit cîntecul cu flamuri de baladã în balada Chirei Chiralina spre schelele Brãilei, cînd voinicii cãlcau apa ca sã facã dreptate ºi sã cucereascã libertate. Marele fluviu cãruia i se închinau popoarele dacilor înainte de a cãlca în nãvãliri podul de gheaþã al iernilor vitregite în ºuier de vînt ºi spulber de zãpadã – îºi duce toate avînturile crescute cãtre capãtul de mare, cãtre Deltã – în popasuri la Mãcin sau la Sulina, în cuprinsul acestui album.

Delta, unde, cîndva, pe vremuri de basm, au ancorat corãbieri ce cãutau lîna de aur – comoarã ce va fi fost în þinuturile noastre strãvechi, regãsitã în mãgura munteneascã din acelaºi fel ca ºi Cloºca de Aur, am redescoperit-o abia în vremurile noastre cu tiara de aur a unui pare preot al unui popor pãstoresc. Odãjdia stã dovadã zdrobitã în vîrf, la muzeul de antichitãþi din Capitalã! (...) Înspre cotitura fluviului a ajuns acum douã milenii surghiunitul Ovidiu, din a cãrui neºtearsã amintire avem mãrturisiri cã învãþase graiul barbarilor localnici ºi a alcãtuit chiar versuri în limba uitatelor popoare, pentru care poezia era o tainã sfîntã. Oglinda apelor dunãrene – în veºnicul ei mers – a cules ºi a dus cãtre vitrega Mare Neagrã amintirea nãvãlitorilor ce cu sãgeþi de piatrã zbucneau odatã cu crivãþul în fiecare iarnã în exerciþii de pradã, apoi a depãrtat ºi amintirea ciobanilor, în ºube miþoase, ce îºi perindau anotimpurile între vãraticul Carpaþilor ºi iernatul dobrogean, pãscînd mioriþa. A pãstrat mai apropiatã icoana pescarilor pravoslavnici, izgoniþi de prigoane politice, îndeletnicind o tradiþie de artã împodobitã în ferige de aur pe icoane de lemn. Priveliºtea insulelor plutitoare – Dunãrea aducea jertfã, sã înece în Marea Neagrã plaur cu arbori dezrãdãcinaþi, purtînd în trofeu cîte un mistreþ sau altã sãlbãticiune pãmînteascã smulsã din pustietãþi, unde îºi aveau împãrãþia lebedele ºi pãsãrile de culoarea trandafirului, ce leagã în zbor anual Dunãrea cu Nilul.

ADRIAN MANIU (1966) naþionalitãþilor asuprite, ºi poporul maghiar. Discursul din 9 martie 1908 tocmai aceastã înþelegere despre care aminteam o relevã. Lucaciu ºtie ºi înþelege cu mintea sa luminatã ºi treazã cã „cetãþenii de rasã nemaghiarã îmi sînt fraþi ºi au aceleaºi drepturi la culturã, la dezvoltare naþionalã ca maghiarii”. În acelaºi discurs însã afirmã cu temei ºi tãrie: „naþiunile vreau sã înfloreascã prin frãþietate, nu prin hegemonie, prin deplinã egalitate de drept, nu prin supremaþie de rasã”. Iatã ºi spicuiri dintr-un alt discurs: „Nu mãndoiesc cã vor veni vremuri mai bune, pentru cã eu cunosc poporul maghiar ca pe propriul meu popor român ºi ºtiu bine cã poporul maghiar care gîndeºte corect, care are inima iubitoare, patriotul maghiar nu e de una ºi aceeaºi pãrere, în toate privinþele cu ceea ce Dvs. în jurul chestiunii de naþionalitate exprimaþi”. Unul dintre martorii oculari, care l-au cunoscut bine pe Lucaciu, afirma cã „iubea sãracii de toate naþiile. Cu domnii nu prea se împãca.

Domnii români sau maghiari erau tot o apã ºi-un pãmînt”.

De altfel, într-unul din discursurile de la Pesta, argumenta necesitatea rezolvãrii problemei sociale: ...„noi, luptînd pentru eliberarea naþiunilor subjugate, luptãm ºi pentru dezrobirea claselor exploatate, cã se va schimba întregul sistem”. În sensul acesta, sigur cã Vasile Lucaciu este ºi un vizionar politic. Iar dacã nu am ocoli cuvintele, am spune cã are o gîndire social-politicã înaintatã, vizînd problemele în ansamblu, complex, nuanþat, valorificîndu-le în virtutea militantismului sãu politic.

El vedea rezolvat conceptul de „libertate naþionalã” în rezolvarea raportului dintre „fiinþa umanã” ºi „virtualitatea sa”. Pornind de la alienarea istoricã temporarã, remarcã necesitatea reîntoarcerii în sine a fiinþei umane sau, cum însuºi spune, „participarea fiinþei din principiul sãu”. Vasile Lucaciu îl nuanþeazã pe Marx ºi-1 explicã, întîlnindu-se acolo unde Marx rezolvã problemele libertãþii prin „apropierea realã a esenþei umane de cãtre om ºi prin om”. Putem exemplifica ºi modul fericit cum gînditorul transilvãnean rezolvã raportul „individ-societate”. Citãm: „individul este pentru totalitate, pentru ideal, ºi nu totalul ºi idealul pentru individ”.

Aºadar, Vasile Lucaciu este o minte strãlucitã ºi o prezenþã activã pe frontul social al Ardealului frãmîntat de felurite convulsiuni. Între anii 1912 ºi 1913, lupta intelectualitãþii transilvãnene se dãdea împotriva înfiinþãrii episcopiei de Hajdu-Dorog. 83 de parohii româneºti din nordvestul Transilvaniei urmau sã fie încorporate la aceastã episcopie, în care limba de oficiere urma sa fie maghiarã.

Cei 73.000 de români din cele 83 de parohii urmau sã fie supuºi deznaþionalizãrii ºi prin intermediul bisericii. (va urma) DORIN SALÃJAN

Dunãre, Dunãre, drum fãrã pulbere...

Vorbiþi despre Unire? Voi?

Voi, ipocriþilor, voi sînteþi patrioþi? În voi nu-i loc de nici o Basarabie, La o parte, cîrduri de hoþi!

Voi n-aþi pune mîna pe sabie

Pentru glia înecatã în sînge Sub care dorm strãmoºii, fãrã pernã, Voi n-auziþi Prutul cum plînge, Nu vã pasã cã steagul þãrii e-n bernã!

Voi sînteþi ticãloºi croiþi de-o lege strîmbã, Voi sînteþi apatrizi, bastarzi, leproºi, Voi sînteþi haita putredã, flãmîndã, Neoameni sînteþi, zdrenþe, odioºi...

Vã-nfigeþi colþii adînc în trupul þãrii, Ca lupii nesãtuli înfulecaþi, N-ajunge sã vã spele spuma mãrii, Cu voma urii voastre vã-înecaþi...

Haini sardonici, bestii coprofage, Viermi strecuraþi în visele frumoase, Otrava minþii voastre-n hãu ne trage, De ni se scurge sufletul prin oase Vorbiþi despre Unire? Voi? Voi, saltimbancilor mai negri-n cerul gurii Decît o beznã scursã în noroi, Voi, promotorii vrajbei ºi ai urii?

Aþi izgonit în cele patru zãri Pe toþi românii suferinzi de þarã, Ca sã conduceþi un popor de chiori C-o tehnicã politicã murdarã.

Mãcar n-aveþi o urmã de bun-simþ, Sã staþi ca broaºtele rîioase la cutie; Voi n-aveþi þarã, voi n-aveþi pãrinþi, Voi sînteþi boala ce ucide-o Românie Împrãºtiatã-n mod absurd pe hãrþi De laºitatea altor bolºevici, Voi tot umblaþi cu România-n colþi ªi-i sînteþi cei mai aprigi inamici.

Nu mai vorbiþi despre Unire, voi!

Cã se întorc eroii-n cimitir, ªi vor veni alãturea de noi ªi-o sã vã dãm definitiv la mir. ªi dacã nu ne credeþi pe cuvînt, Am spart în ziduri o fereastrã, Ca sã priviþi cum fraþii de pãmînt Se-ntorc în România noastrã...

ADI SFINTEª, 29 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 20 aprilie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (69) IV. Ce-am avut ºi am pierdut Mi-a rãmas adînc întipãritã în minte scena din zilele fierbinþi ale revoluþiei, cînd Zoe Ceauºescu, þinînd de zgardã cei doi cãþei ai sãi, cu toþii speriaþi – era agresatã ºi huiduitã. Cînd i s-au luat cãþeii, care au fost cãlcaþi în picioare, Zoe aproape a leºinat. Era acuzatã cã are un cîntar de aur pe care îºi porþiona mîncarea cãþeilor ºi i se imputau multe alte aberaþii. Biata de ea a murit, fãrã sã ºtie nici mãcar unde este mormîntul pãrinþilor sãi. Nici o acuzaþie adusã Zoei nu s-a confirmat. În anii care s-au scurs de atunci, de toate nenorocirile trãite de poporul român, tot Ceauºescu a fost considerat vinovat. El ºi ,,moºtenirea comunistã” – o economie echilibratã, o þarã fãrã datorii, cu rezerve valutare consistente. Iar mass-media a avut un rol decisiv în acceptarea de cãtre popor a privaþiunilor care au urmat, sub pretextul tranziþiei. ªi ,,moºtenirea” a revenit ,,îmbogãþiþilor” peste noapte. În aceeaºi perioadã, unele televiziuni, în cãutare de rating, au distrus cultura, promovînd dezmãþul, promiscuitatea, infidelitatea, prostituþia ºi prezentînd pînã la saturaþie ºtiri ºi imagini despre crime, jafuri, sinucideri etc. S-a ajuns atît de departe, încît au fost încurajate ºi promovate tinere fãrã nici o calitate artisticã, inteligenþã

sau talent, care, sub pseudonime de tipul ,,Sexi Brãileanca”, ºi-au pus imaginea la bãtaie pentru o carierã îndoielnicã. Internetul este folosit nu pentru ºtiinþã ºi cunoaºtere, ci pentru pornografie, sex, afaceri dubioase ºi manipularea naivilor. În ºcoli, democraþia a legalizat fumatul, elevii oferind þigãri profesorilor, iar dascãlii le recomandã tinerilor romane porcoase. Se întîmplã lucruri de neimaginat altãdatã în ºcolile româneºti: bãtãi ºi ,,corecþii” pline de cruzime între elevi; profesoarele sînt lovite ºi umilite în clasã, iar profesori pedofili agreseazã copii, pe care pãrinþii îi credeau în siguranþã la cursuri. Uniforma ºcolarã a dispãrut, locul ei fiind luat de îmbrãcãmintea ,,de fiþe”. ªi drogurile înfloresc...

Sume imense sînt plãtite din buzunarul fiecãrui român pentru ,,circul electoral” care se defãºoarã la fiecare 4 ani. Industria a fost pusã pe butuci, agricultura e fãrîmiþatã, locuri de muncã – ioc, românii pleacã din þarã sã fie slugi la strãini.

Tradiþiile din strãbuni sînt uitate, în schimb sînt importate cu mult entuziasm obiceiurile altor popoare: Dragobetele a devenit Valentine’s Day, Cãluºarii sînt înlocuiþi cu Samba, în loc de,,bine”, acum se zice ,,OK”.

Blugii, purtaþi de vãcarii americani, au devenit port naþional. ªi cîte nu s-ar mai putea spune, scoþînd ,,paiul din ochii trecutului”, dar uitînd ,,de bîrna din ochii prezentului”... (va urma) LILIANA TETELEA

era luminatã doar de un proiector cu raze difuze. Dupã primul cuplet, dansãm. Uitîndu-mã spre el cu capul pe umãrul lui, el þinîndu-mi mîinile fierbinþi pe dupã cap.

A încetat sã cînte, am preluat tonul. Dintr-o datã, o rãsuLeonard fãcuse un turneu prin toatã Franþa cu spec- flare de foc îmi dogori ceafa, urmatã de o hemoptizie tacolul ,,Baiadera”. Era grav bolnav, locuia într-un violentã pe spatele meu. Am vrut sã-l scot din scenã în hotel, la Paris, ºi îl îngrijea actriþa Elvira Popescu. Într- paºi de dans. «Nu! Cîntã înainte, sã nu vadã publicul. o searã, actriþa o roagã pe Elena Zamora sã stea cu artis- Mai avem puþin. Iartã-mã!», mi-a ºoptit. S-a tras cortitul, cã avea spectacol. ,,Trebuia sã-i pun ventuze. Avea na. Un doctor aflat în salã i-a dat sã înghitã gheaþã, i febrã, tuse seacã – povesteºte Elena Zamora. Am plecat s-au fãcut niºte injecþii. S-a ridicat, a fost imposibil sã-l cu sufletul greu ºi speranþa cã ne vom reîntîlni. Dupã împiedicãm. Ajuns în scenã, publicul a început sã-l trei zile am primit o telegramã: «Plec în þarã. Mi-ai dat aplaude în delir. Privea fericit, cu un zîmbet în colþul aripi. Vino repede. Te aºtept, Leonard». Cînd am ajuns gurii. Spectacolul se termina cu despãrþirea noastrã, în þarã, Leonard m-a aºteptat la garã cu un buchet imens pãrinþii mei aflînd despre dragostea mea pentru frizer. de garoafe albe ºi roºii. Cum sosise acasã se asociase cu El pleca, eu rãmîneam în scenã plîngîndu-mi durerea, regizorul Sicã Alexandrescu ºi pusese bazele unei com- printr-un cîntec care suna aºa: «Adio, asta-i ultima panii de operetã deschizînd stagiunea la Teatrul Nostru searã. N-am sã te mai vãd niciodatã, adio»… La versul cu opereta «Lampagiul de searã», alãturi de: G.Timicã, «Adio, asta-i ultima searã»… se stingeau luminile ramAl. Ghilbericon, Gheorghe Chamel, Rolland de Jassy, pei, plîngeam în hohote în scenã. Plîngeau artiºtii strînºi I.Niculescu-Brunbã, Anicuºa Cîrje-Vlãdicescu, Marieta la arlechini, maºiniºtii în culise, instrumentiºtii din Deculescu, Tanzi Cutava Barozzi. Într-o searã, pe care orchestrã, în fosã. Publicul aplauda ºi plîngea.

Pornind de la «Lyric», depãºind tramvaiele cu cai de n-o voi uita niciodatã, Leonard a sosit la teatru abia pe Calea Victoriei, urmînd pe Cîmpineanu, în stînga þinîndu-se pe picioare.

Restaurantului «Enescu» spre «Gambrinus», trei bãrA intrat în cabinã, s-a machiat, mi-a transmis vorbã prin cabinierã sã mã îmbrac repede, cãci va începe spec- baþi îl duceau acasã pe Leonard. Dintr-un balcon, de la tacolul mai devreme ºi sã-l iert cã nu trece sã mã salute. «Continental», Dora Steuermann, fata patronului, vede Jucam rolul unei fete care ocupa la teatru loja unui scena ºi urlã: «Ori mã mãrit cu Leonard, ori mã sinuconte cu monoclu, pe care nu-l cunoºtea ºi urma a-i fi cid». Degeaba. Artistul este dus la Sanatoriul «Doctor Antoniu» de la ªosea. Medicul îi prezentat. El avea rolul frizerului interzice sã aparã pe scenã. Era care se rãtãcea, gãsea un monoîn ultima fazã a tuberculozei. Îl clu, ajungea la lojã, fata îl lua vizitam zilnic ºi-mi povestea cu drept contele aºteptat, de aici bucurie cã medicii i-au dat voie pornea hazul. În acea searã, în sã fumeze ºi sã bea. Privea prin scenã, ºi-a spus replicile dupã o fereastra sanatoriului drumul, pe pauzã. Dupã primul act m-a rugat care fuseserã cîndva bãtãi cu sã-mi schimb repede rochiile. flori… Ceruse sã meargã la Îmbrãcatã în rochia de tafta roz, Cîmpulung la tatãl sãu, la aer pe care o pãstrez ºi azi în curat. Credea cã se va însãnãtoºi. amintirea lui, cãci atunci a jucat Am vorbit cu ºeful de tren sã-i cu mine ultima datã, am bãtut la rezerve un compartiment numai uºa cabinei lui ºi nu mi-a rãspuns. lui. Nu m-a lãsat sã plec cu el.

L-am cãutat prin culise, prin Era îngrozitor de slab, iar ochii scenã, pe la maºiniºti, în timp ce lui frumoºi, duºi în fundul capuregizorul striga: «Sus cortina!». lui. Cu un zîmbet amar mi-a Ajung în decorul cu grãdinã în spus: «Îmi pare rãu cã mor acum. faþa casei, mã aºez pe bancã cînDar tu, care rãmîi dupã mine, tretînd o arie. Urma scena cu buie sã duci fãclia operetei mai pãrinþii fericiþi de a-ºi mãrita fata departe. Ai sã-mi juri asta? cu un conte, apoi sosirea invitaþiTrebuie sã dovedeºti cã opereta ilor, logodna. El intra la final, n-a murit! Aºa voi fi liniºtit fãceam un duet, ne cîntam iuacolo!». Acestea au fost ultimele birea: «Lunã, tu, secrete ºtii»… cuvinte.

Intrase palid în scenã, abia se 24 decembrie 1928. Ajun de Leonard, prinþul operetei þinea pe picioare. Cîntãm. Scena Crãciun. Smirnã, tãmîie ºi busu-

Ultima searã pe scenã a lui Leonard – Prinþul operetei

CIOBURI DE GÎNDURI

Patriarhul

Ce mai înseamnã poezia?

Un zbor de fluturi în eter?

Mai bine-n colþ vinzi bere proastã ªi-ajungi distins consilier.

Ce mai înseamnã poezia În lumea asta de idei, Cînd cel mai mic întru virtute E cel mai mare dintre zei?!

Ce mai înseamnã poezia?

Lumina ei ce-þi mai aduce? Þi se cutremurã fiinþa Ca Dumnezeul de pe cruce.

Ce mai înseamnã adevãrul?

Mai sãvîrºeºte el minuni?

Trãim intens apocalipsa ªi vremea tragicei minuni.

La ce atunci, nutrind speranþe Sã nãzuim spre idealuri?

Nu-i oare viaþa ca ºi piatra Ce prostul o aruncã-n valuri?

Ce înþelepþi s-o mai ridice Din mîlurile ancestrale?

Ce drumuri sã avem spre stele Cînd nici spre inimi nu-i vreo cale?

ILARION BOCA

Rugãciunea plopilor Doamne, mai aproape de Tine sînt plopii, Cu frunze de aur în porþi de aer lovesc, Tremur înalt ridicã a lor rugã, Oarecum ruºinaþi cît de mult îndrãznesc.

Doamne, dar deschide-ne nouã!

Cenuºi infernale fiinþa ne-o frînge; În zori ne rugãm cu lacrimi de rouã, În amurg, cu lacrimi de sînge.

ROMAN FORAI ioc ardeau în camera în care focul dogorea în sobã.

Fulgii sãrutau geamul pe dinafarã. Prinþul de poveste care a cîntat cu sufletul 200 de operete, fãrã dublurã, avea junghiuri interecostale, frisoane, transpira des, obosea uºor. În singurãtatea albã de vecernie, în timp ce patefonul psalmodia vocea lui cu aria sa din «Contesa Maritza», sufletul s-a desprins de trup pentru totdeauna.

Gloriei i-a dat osîndã sîngele lui. Otrava tutunului i-a agravat boala. Îmbrãcat în alb, în sicriu, fãrã liliac alb ºi violete de parma, cum ºi-a dorit, a fost dus la Bucureºti. Au plîns zorile, înserãrile ºi toate fanele.

Grigoraº Dinicu ºi lãutarii lui i-au cîntat la cãpãtîi toate operetele, de la ieºirea din bisericã pînã la cimitir.

Fuseserã prieteni. În vremurile bune, Grigoraº îi cînta des la vioarã, iar Leonard îi mulþumea prin aria favoritã din «Contesa Maritza», «Zii-i þigan». A fost condus pe ultimul sãu drum cu onoruri militare de cãtre: Constantin Nottara, Aristide Demetriad, Romald Bulfinski, Vladimir Maximilian, Tony Bulandra ºi alþii.

Din urma celui ce fusese plãtit cu fiºicuri de napoleoni de aur a rãmas un palton rupt, o cãmaºã, un frac ºi o batistã cu sînge. Acesta a fost Leonard – îºi încheie Elena Zamora confesiunea – a trãit pentru teatru ºi prin teatru, ºi lui i-a dãruit totul, chiar ºi viaþa. Era un artist adevãrat. A meritat toate cinstirile lumii”.

Astãzi, o stradã din capitalã sau din þarã, un teatru îi poartã numele. La Galaþi existã Teatrul Muzical ,,Nae Leonard”. Bustul tenorului Nae Leonard, realizat de cãtre sculptorul Oscar Han în 1929, prin colectã publicã organizatã de revista ,,Rampa”, a fost ridicat în parcul Kiseleff din Bucureºti.

ZIARULMETROPOLIS.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 20 aprilie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Basarabia ºi nordul Bucovinei, sub regim sovietic (2) Românii vlãguiþi încercau sã fugã în România Se constata cã „Evreii au o situaþie mai bunã, datoritã faptului cã au devenit un fel de organe auxiliare ale N.K.V.D.-ului, asumîndu-ºi rolul de denunþãtori voluntari”. Starea sufleteascã a întregii populaþii se caracterizeazã „printr-o nemulþumire generalã ºi prin deprimare”. Þãranii erau speriaþi cã li se vor lua pãmînturile, prin înfiinþarea colhozurilor; se adãugau impozitele foarte mari, represiunea religioasã ºi ameninþarea cu trimiterea în minele din Rusia. De aceea, mulþi þãrani încercau sã fugã în România. Un caz de acest fel era consemnat în comuna Suceveni, judeþul Storojineþ: în noaptea de 14/15 noiembrie 1940, locuitorii au trecut frontiera prin pãdure, între Fîntîna Albã ºi Corbeºti.

Aveau cu ei 13 arme militare, cu 1.000 cartuºe. Li s-au adãugat ºi cîþiva locuitori din Prisãcãreni, în total ajungînd la 97, din care 9 femei ºi 19 copii; unul din ei purta un steag tricolor românesc. „La orele 3 dimineaþa, au fost descoperiþi de grãnicerii sovietici, care au deschis foc asupra lor, fãcînd uz ºi de grenade. Vãzîndu-se atacaþi din douã pãrþi, þãranii au tras ºi ei asupra grãnicerilor sovietici ºi au continuat drumul pînã cînd au reuºit sã ajungã pe teritoriul României. Pe cîmpul de luptã au rãmas 9 inºi, majoritatea femei ºi copii. Dintre cei care au trecut frontiera, patru au fost rãniþi”.

Interesantã menþiunea cã nemulþumiþi începeau sã fie chiar ºi unii comuniºti autohtoni ºi „o parte din populaþia evreiascã”, tocmai aceea care-i primise pe sovietici cu entuziasm. Acte de represiune începuserã ºi asupra evreilor bogaþi; la Chiºinãu, negustorii evrei care au încãlcat restricþiile au fost arestaþi ºi, se credea, împuºcaþi. Ca o imagine generalã, se constata cã „starea economicã din Basarabia ºi Bucovina de Nord este dezastruoasã”.

RECURS LA MEMORIE

Zakonul lui Stalin (7) ªi tata a deschis. Putea sã n-o facã? ªi au intrat doi sovietici, plecaþi din cantonament. Unul cu stele multe pe umãr, iar celãlalt cu mai puþine. Cu un aer de victorioºi s-au uitat roatã prin camerã ºi au rãmas cu privirea lucioasã asupra noastrã ºi a mãtuºii. Apoi, cu un zîmbet în colþul gurii au spus: „Aici este foarte frumos. Femeie este ºi fete de asemenea. Ce bine ne vom distra în aceastã noapte!“. Mãtuºa ne traducea, iar tata se fãcea cã nu cunoaºte limba lor. Imediat dã dispoziþii tatei ºi nouã, ca unor supuºi: „Dumneata vei merge în sat ºi vei aduce 3-4 gãini de la gospodari, iar femeile le vor jumuli ºi le vor prãji. Noi vom veni cu pîine, votcã ºi balalaicã. Apoi noaptea va fi excepþionalã“.

Tata s-a fãcut alb la faþã ºi-i tremurau mîinile. Noi, speriate, ne-am tras într-un colþ al bucãtãriei. Priveam unii la alþii ºi cu toþii la „musafiri“. Mãtuºa, în schimb, s-a þinut tare. I-a ascultat ºi le-a rãspuns în ruseºte cã va pregãti cina aºa cum se cuvine pentru ofiþeri. Va fi o searã plãcutã. Ei se umflau în pene. Îi spune apoi tatei, în româneºte, sã plece dupã pãsãri, ieºind odatã cu ei, iar pe stradã, sã intre într-o curte oarecare, dupã pãsãri. Sã se întoarcã cel tîrziu dupã o jumãtate de orã. Tata aºa a fãcut. ªi au plecat toþi trei în noapte, iar mãtuºa, dupã ce s-a asigurat cã nu sînt ruºii pe afarã, ne-a spus: „Fetelor, imediat îmbrãcaþi-vã ºi duceþi-vã unde vã vor duce ochii. Pe Doncuþa o iau cu mine. Pe cînd se vor întoarce, sã nu ne gãseascã aici, cã e vai de noi“. Gata, cu cîtã spaimã am luat pe noi hainele nimeni nu-ºi închipuie. Am lãsat uºa deschisã ºi am plecat. Mãtuºa cu Doncuþa undeva, iar eu cu Mãriuca în podul casei vecine din faþa noastrã. I-am spus acesteia de ce am venit la ea, la acea orã. Repede ne-a pus la podul casei scara. Am urcat ºi ne-am ghemuit în capãtul încãperii. Ea a închis podul, lãsînd uºa, a ascuns în liniºte scara, a stins lumina ºi a rãmas în ascultare. Îi era teamã ºi ei. Trãia singurã. Tãcere… ceva mai tîrziu am auzit voci de bãrbaþi. Sosiserã ruºii ºi tata era singur între ei. Noaptea întreagã am tremurat de fricã ºi de frig. Dacã ne gãseau în pod, ne ºi omorau.

Dimineaþa am revenit cu toþii acasã, inclusiv unchiul de la serviciu, iar tata ne-a povestit ce s-a întîmplat dupã ascunderea noastrã. El, tata, a ajuns înainte de a veni ruºii.

De data aceasta erau patru, nu doi, ca înainte. Purtau în

La capitolul Starea socialã, sinteza menþiona cã administraþia era condusã de „elemente vicioase”, majoritatea evrei; funcþionarii au fost aduºi din Rusia. La 1 noiembrie 1940, s-a început eliberarea documentelor de identitate noi, ocazie cu care un mare numãr de intelectuali, comercianþi, proprietari, industriaºi au fost îndepãrtaþi din Chiºinãu, fixîndu-li-se domiciliul în comune.

Justiþia luase modelul sovietic, judecãtorii fiind asistaþi de muncitori. Personalul didactic era insuficient, cu pregãtire slabã; în plus, putea fi angajat numai dupã ce urma cursuri speciale de doctrinã marxistã ºi pedagogie sovieticã.

Capela de la teologie s-a fãcut dormitor În toamna lui 1940, la Chiºinãu se deschiseserã un institut de agronomie, douã institute pedagogice, mai multe ºcoli cu predare în „limba moldoveneascã” sau în limba rusã. În locul Inspectoratului ªcolar pentru Þinutul Nistru, s-a înfiinþat Comisariatul „narodnic” pentru învãþãmînt, acoperind judeþele Orhei, Lãpuºna, Tighina, Bãlþi, Soroca, studenþilor români basarabeni li s-a recomandat sã-ºi continue studiile la Lwow sau Odesa. „Cultul creºtin nu este interzis, însã a fost supus unor vexaþiuni sistematice. Multe biserici au fost închise.

Mitropolia din Chiºinãu a fost transformatã în Casa Pionierilor. Din capela de la Facultatea de Teologie s-a fãcut dormitor pentru soldaþi. În biserica luteranã s-au dus o parte din obiectele ce se pãstrau în Muzeul Naþional care a fost deteriorat de ultimul cutremur (cel din 9/10 noiembrie 1940)”. Pentru ca biserica sã rãmînã deschisã se cere ca un anumit numãr de enoriaºi sã-ºi ia obligaþia de a plãti impozitele cãtre Stat ºi comunã, de a îngriji de clãdirea bisericii ºi de a plãti clerul. Impozitul bisericii este de 3.000 ruble. Preoþii sînt rãu trataþi, n-au dreptul sã poarte haine preoþeºti. Numai în timpul serviciului religios poartã odãjdii”. braþe pîinea, sticlele de votcã ºi pe umeri balalaicele. Au pus alimentele pe masã, iar instrumentele muzicale pe pat.

Se uitau dupã fripturã… dar… nici mãcar miros nu era. Se aprindea furia în ei ºi au început a-l lua pe tata în focuri, cu ameninþãri ºi înjurãturi. „Unde sînt fetele? Spune imediat. Te împuºc acum ca pe un cîine!“. Tata, înþelegînd tot, dar fãrã a arãta, tremurînd, palid ºi fãrã vlagã se tot scuza în româneºte ºi rareori cîte un cuvînt în ruseºte, cã n-a gãsit gãini, cã nimeni n-a vrut sã îi dea, ba l-a fãcut ºi hoþ, completînd înþelegerea cu limbajul gesturilor, ba l-au podidit ºi lacrimile spunîndu-le cã aici ne-a lãsat ºi nu ne-a mai gãsit, cã nu ºtie unde sîntem. Norocul lui cã ruºii nu erau beþi.

Furioºi, au strîns de pe masã tot ce-au adus, ºi-au pus balalaicele în spinare ºi duºi au fost. Dimineaþa în zori ºi-au luat cu toþii calabalîcul ºi au plecat spre front. Toþi îl ascultam pe tata, acum, bucuroºi cã am scãpat de o mare primejdie, mare de tot, pentru o viaþã. De acum, duminicile, veneau la noi rudele ºi gustam ce aveam ºi ne hrãneam mai mult cu ale noastre renumite cîntece ºi întristarea se risipea, încrederea noastrã creºtea, optimismul era o forþã care ne mîna înainte. Erau atîtea de fãcut pentru a exista…

Am intrat într-o perioadã de liniºte ºi credeam cã va dura, cã ne vom bucura de rezultatul muncii noastre, pe care o fãceam din plãcere, chiar dacã, uneori, era greu de tot. Învãþãtura noastrã a continuat zilnic. Mai aveam puþin timp pînã la examene. La începutul lunii mai, am trãit bucuria sfîrºitului rãzboiului. De Vasilicã nu ºtiam nimic.

Aºteptam veºti, poate, din om în om. Urmãream ziarele care publicau numele eroilor cãzuþi la datorie, ale celor dispãruþi ºi ale prizonierilor. El nu era printre ei ºi aceasta ne dãdea speranþa cã se va întoarce la Simeria. Citeam poeziile lui George Coºbuc „Trei, Doamne ºi toþi trei“, „O scisoare de la Muselin Selo“ sau „Eroii de la Plevna“ a lui Vasile Alecsandri ºi eram cu gîndul la el ºi la Dumnezeu.

Am uitat de legea lui Stalin. Ne vedeam de ale noastre.

Numai cã ea, legea, de fapt cei care aplicau legea, n-au uitat de noi. Aºteptau momentul planificat de ei.

Era prin mijlocul lunii iunie 1945. Examenul integral al Doncuþei în clasa I ºi al meu în clasa a IV-a era planificat. Ea l-a dat ºi l-a luat cu bine, dar al meu a fost împletit cu spaimã. Am dat lucrarea scrisã pentru care am fost bine pregãtitã. Mã întorceam de la ºcoalã. Am coborît din tren ºi, pe cãrarea spre casã, cu cartea în mînã, mai închisã, mai deschisã, repetam poezia „Noapte de varã“, de George Coºbuc. A doua zi trebuia sã mã prezint la exa-

Soþiilor de preoþi, care au solicitat posturi în învãþãmînt, li s-a pus condiþia sau sã divorþeze sau soþii lor sã se lepede de religie. Urmau foarte multe informaþii cu caracter militar: unitãþile sovietice cantonate în Basarabia ºi nordul Bucovinei; numãrul de soldaþi; tipul de armament avut etc. La acest capitol, cea mai interesantã era ºtirea cã în nordul Bucovinei fusese adus ºi un corp mare de armatã aparþinînd N.K.V.D., cantonat în judeþul Storojineþ (la Vijniþa, Vãscãuþi, Orãºeni, Storojineþ). ªi, cea mai alarmantã pentru România, informaþia cã „se fac mari pregãtiri pentru o eventualã trecere a Prutului. Spre Reni s-au transportat poduri plutitoare, bãrci ºi tot felul de material necesar pentru trecerea apelor. Spre gara Româneºti s-au transportat materiale de cale feratã, poduri, bãrci demontate de 6-8 m lungine, alimente, haine ºi cobustibil. De la Bãlþi ºi de la Rãºcani se transportã spre Prut plute, poduri plutitoare, tunuri ºi mitraliere. La Soroca s-a adus material pentru poduri. (...) În judeþul Storojineþ, pe malul Siretului, au fost depozitate bãrci, pontoane, material pentru poduri, odgoane”.

De asemenea, apare ca evident cã numãrul trupelor sovietice cantonate în cele douã provincii rãpite României – aproximativ 1.500.000 militari-, era mult mai mare decît necesarul pentru apãrarea acestora, în condiþiile în care România nu arãta nici o tendinþã ofensivã. Scopul acestei masãri excesive de trupe putea fi o invazie la vest de Prut. De aceea, în contextul pregãtirilor rãzboinice pe faþã ale ruºilor, apare într-o altã luminã apropierea Bucureºtilor de Roma ºi Berlin, în noiembrie 1940, ºi admiterea pe teritoriul României a unor trupe germane: Ion Antonescu nu avea decît aceastã soluþie pentru a bloca tendinþa rãzboinicã a URSS, care nu ar fi riscat, în acel moment, un conflict cu Germania. Prin urmare, înþelegerea lui Ion Antonescu cu Hitler fusese o necesitate pentru România, obligatã sã accepte singura umbrelã protectoare la care putea face apel.

Sfîrºit Dr. PETRE ÞURLEA menul oral. Aºa mergînd pe potecã, aud fluierãturi puternice ºi repetate. Îmi iau privirea de la carte sã vãd cine ºi pentru ce fluierã. Un om din comunã, care ne cunoºtea bine, îmi face semn cu mîna sã mã aplec ºi sã vin la el. Nu ºtiam de ce. Ai mei mã aºteptau acasã de la examen. Dar el insistã. Tocmai era pînã acolo la el un rãzor mai adîncit.

M-am îndoit bine de spate ºi am ajuns la el. Speriat, mi-a spus: „Du-te unde ºtii, numai acasã nu. Cu cîteva ore în urmã, a venit o dubiþã de la Deva ºi i-a ridicat pe ai tãi ºi i-a dus. Acum te aºteaptã pe tine. Pentru asta stã unul acum de pazã“. I-am mulþumit ºi am rãmas ca paralizatã.

Am început sã tremur. Ce sã fac? Era pe înserate. Unde sã mã duc? La cine sã mã adãpostesc? În poarta cui sã bat?

Mi-am ridicat privirea spre Cer… Dupã o clipã mi-am amintit de o familie, cea mai bogatã din comunã. La Moise voi merge. Aveau o fiicã în aceeaºi clasã cu mine, doar cã urma Liceul Regina Maria din Deva. Cu ea mai prinsesem vorbã ceva mai înainte, dar nu insistam sã ne împrietenim. ªtiam cã este bogatã, foarte bine îmbrãcatã, bine hrãnitã, bine vãzutã ºi poate nu ar fi vrut sã se afiºeze cu o refugiatã, doar în uniformã de normalistã.

Am bãtut la poartã. Imediat mi-a deschis mama ei.

I-am spus necazul meu. Cunoºtea deja problema. Mi-a spus sã urc, repede, scara în podul ºurii, cã acolo se afla ºi mãtuºa Domnica. Ea aflase de pãþania tatei ºi s-a ascuns la ei. Aºa fac, ºi o gãsesc speriatã, ghemuitã pe o pãturã în fîn. Urc ºi îi spun cum am ajuns la ea. Mi-a fãcut semn de tãcere. Gospodina lui Moise ne-a adus de mîncare scrob, lapte ºi pîine. Era ºi ea înfricoºatã. Se temea sã nu fie acuzatã de complicitate la nerespectarea Zakonului. Am dormit iepureºte, tot atente la orice miºcare, la orice scîrþîit. Dimineaþa, gazda a urcat scara, ne-a dat o pîine întreagã proaspãtã coaptã în cuptorul ei ºi ne-a spus sã mergem unde ºtim noi, cã la ea nu mai putem sta ascunse.

I-am mulþumit pentru gãzduire ºi hranã ºi am coborît pe scarã, am luat-o prin grãdina ei de porumb înalt ºi ne-am strecurat pînã în margine. Am privit apoi în toate pãrþile, cu atenþie, ºi am trecut fuga în altã holdã, tot de porumb înalt. ªi tot aºa ne-am îndreptat spre Cristur, dar nu am intrat în sat, tot de fricã, ci am rãmas pe malul Cernei, între cele douã comune, pînã seara. Hrana ne-a fost pîinea cea bunã, iar apa o luam din rîul Cerna, limpede, clipocind printre pietre. Mã uitam cum zboarã libelulele cu aripile lor tremurînde ºi multicolore ºi le gãseam fericite.

(va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 20 aprilie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Sãptãmîna Luminatã, de oameni întunecatã (urmare din pag. 1) „E posibil ca marea catastrofã sã se fi declanºat destul de lejer, în maniera unei partide de poker jucate între parteneri pe care istoria nu ezitã azi sã-i priveascã nu altfel decît ca pe niºte personalitãþi de mîna a doua”, aprecia un studiu Larousse din 1968; „Urmãrind prestaþia marilor lideri ai lumii în recenta Crizã sirianã (…) acum sîntem locuitorii unei planete pe care personalitãþi de mîna a doua joacã poker”, scrie Ion Cristoiu, care precizeazã, tragic, cã joacã poker „Cu soarta omenirii, desigur”.

Din pãcate, politicienii s-au fãcut de ruºine, în frunte cu Liviu Dragnea ºi, surprizã, cu Tãriceanu. Slugãrnicia a fost caracterizatã prin... exces de zel!

Penibil, o ruºine – acestea au fost cuvintele folosite în sute de mesaje postate pe pagina de Facebook a lui Tãriceanu, sub declaraþia acestuia de susþinere a agresiunii din Siria. Dar, ºi aici au apãrut luminile – puþine, din pãcate, dar strãlucitoare: mai întîi a strãlucit Adrian Nãstase, cel mai experimentat diplomat român, ºi apoi tînãrul deputat Liviu Pleºoianu, care a dat cu acest prilej proba maturitãþii omului de stat. „Ce înseamnã «comunitate internaþionalã»?

SUA, Marea Britanie ºi Franþa? O nouã «coaliþie a binelui»?!”, a întrebat Adrian Nãstase. „România face parte din ea? A fost consultatã de partenerul strategic?

Existã o bazã de drept internaþional pentru un bombardament de genul celui asupra Belgradului din 1999? Este vorba de o intervenþie umanitarã, pentru a declanºa un nou val de emigranþi sirieni spre Europa? A fost examinatã aceastã chestiune în cadrul Convenþiei pentru interzicerea armelor chimice?” Sigur, la toate aceste întrebãri rãspunsul este NU. Un „Nu” pe care Liviu Pleºoianu îl aruncã în faþã preºedinþilor Parlamentului, Dragnea ºi Tãriceanu: „Îmi exprim deopotrivã nedumerirea, dezaprobarea ºi îngrijorarea cu privire la grabnicele dumneavoastrã declaraþii publice prin care vã prezentaþi suþinerea totalã ºi fãrã rezerve faþã de recenta acþiune militarã realizatã în Siria de SUA, Marea Britanie ºi Franþa”, scrie curajos Pleºoianu, aducînd argumente extrem de bine documentate. Nu m-ar mira sã vãd cum Liviu Dragnea, care s-a remarcat în ultima vreme prin marginalizarea celor curajoºi ºi demni din PSD, sã îl sancþioneze pe Liviu Pleºoianu. Doar este acuzat de oficinele Sistemului cã este „omul ruºilor”, iar Dragnea pare a þine seama de ce spun cei cu care, chipurile, se luptã. Ciudat stil de a se lupta, doar mimînd implicarea, fãcînd glume rãsuflate ºi declaraþii care se bat cap în cap, nesusþinînd comisiile de anchetã propuse ºi eliminînd pe cei care se bat cu adevãrat cu Sistemul!

Lupta cu Sistemul... Un ºir de scandaluri susþinute pe mãrturiile unor persoane greu de acceptat, ca familia Cosma, Elena Udrea, Alina Bica, Sebastian Ghiþã, Horia Georgescu...

Astea sînt armele împotriva Sistemului?!

Pe mafioþii care trãdeazã pe toatã lumea nu se poate construi ceva! Sincer, între George Maior ºi generalul Florian Coldea, chiar nu aº opta pentru cei de mai sus... ªi nu cred cã sînt singurul care se trezeºte pus în faþa unei asemenea

dileme. Doamne, unde am ajuns! La ce alternative!

Tot în aceastã sãptãmînã întunecatã de gesturile oamenilor, un ins plãtit din banii statului s-a gîndit sã spurce cele mai luminoase figuri ale patriotismului românesc. Ioan Aurel Pop, Dan Berindei, Ion Coja sau regretatul Valentin Pãunescu apar pe aceastã listã. Dar, manevra nu a reuºit, ba mai mult, a reieºit adevãrul: lista prezentatã de diversionistul de la CNSAS (acolo lucreazã, pe banii statului!) nu era cu persoane „în contact“ – sau „colaboratori“ – ci cu personalitãþi pe care þara se putea baza pentru acþiuni patriotice. Cu alte cuvinte, ofiþerii DSS selectaserã personalitãþi capabile intelectual ºi moral sã înþeleagã importanþa activitãþii în scopul apãrãrii României împotriva acþiunilor ostile, dar ºi pentru crearea de grupuri de susþinere a þãrii în strãinãtate. Dar care sînt acþiunile pe care le dorea Departamentul Securitãþii Statului? Iatã cîteva exemple, pe care diversionistul le publicã în oficina „22”: „prevenire ºi anihilare a activitãþilor ostile desfãºurate împotriva þãrii noastre de unele grupuri ale emigraþiei reacþionare, atragerea emigraþiei române pe poziþii loiale þãrii noastre, de sprijinire a intereselor RSR în strãinãtate, promovarea ºi susþinerea intereselor politice, economice, tehnicoºtiinþifice ºi culturale ale RSR în strãinãtate, cunoaºterea, prevenirea ºi contracararea acþiunilor de subminare a intereselor statului român, iniþiate ºi duse de cãtre elementele iredentiste maghiare, atragerea pe poziþii loiale þãrii de origine, îndeosebi a saºilor, ºvabilor, germanilor, evreilor ºi grecilor plecaþi din România ºi contracararea acþiunilor ostile ale acestei emigraþii împotriva þãrii noastre, prevenirea, anihilarea ºi contracararea acþiunilor duºmãnoase la adresa þãrii noastre, precum ºi de atragere a emigraþiei pe poziþii loiale României”. Cu alte cuvinte, activitãþi de înalt patriotism – aceasta spre deosebire de ceea ce vedem azi: totul pentru slujirea intereselor SUA, NATO, UE ºi a altor exponenþi ai imperialismului mondial – adicã acel principiu de existenþã internaþionalã care ne-a rezervat rolul de colonie. În finalul Sãptãmînii Luminate a izbucnit o flacãrã, din sufletul unui mare artist: „Uniune Europeanã, am observat apoi cã eºti o curvã perversã, cã vrei sã dereglezi minþile oamenilor, cã nu ai nimic sfînt. Am înþeles apoi cã averile tale, care ne-au atras, sînt de fapt furate chiar de la cei care, ca ºi noi, au crezut cã le aduci fericirea. Nu mai vreau cu tine, Uniune! Ne-ai distrus, ne-ai adus în sapã de lemn, ne-ai fãcut duºmani cu vecinii noºtri, eºti mai perversã decît Satana, sau eºti chiar Satana, stimatã Uniune, care te-ai transformat într-o închisoare din care nu se mai poate ieºi”. Sînt cuvintele marelui patriot Florin Zamfirescu, genialul artist „restructurat” (pensionat) recent de la teatrul Odeon...

Teatrul românesc are nevoie de caraghioºi care sã se prosteascã prin showuri cu bucãtãrealã ºi curve, nu de „monºtri sacri”!

Aºa cum spuneam, am trãit cu tristeþe Sãptãmîna Luminatã, de oameni întunecatã! Dar, pe undeva e bine – iatã, s-au vãzut în întuneric luminile despre care am avut bucuria de a scrie azi.

Rãzboi pe Twitter Voci autorizate sau doar trompete ne iritã auzul sau vederea, în funcþie de sursã, cu dezgroparea securii rãzboiului de cãtre Trump, de inundare a canalelor de lansare a torpilelor mediatice de cãtre „doamna de mucava” a Angliei, ca sã nu mai zicem de pregãtirea pentru predarea necondiþionatã a lui Tony Blair de Normandia, zis ºi Macron, preºedintele-manager general al Franþei. Ei au dovezi, ei au mereu dreptate, ei au submarine, portavioane, avioane ºi rachete inteligente cît cuprinde. Dacã e sã facem o minimã comparaþie, cred cã rachetele lor sînt mult mai inteligente decît ei, raportat la adevãr ºi la bun-simþ. În mod sigur, absolut ºi indubitabil, preºedintele ales al Rusiei, Vladimir Putin, nu se aºtepta la o asemenea reacþie istericã a Occidentului, în ziua de Mãrþiºor, 1 martie 2018, cînd anunþa noutãþile din panoplia cu arme a Mamei Rusia. În mod sigur, atunci cînd a spus cã „e timpul ca Rusia sã fie ascultatã de cãtre partenerii occientali”, se aºtepta, poate, la un telefon, un fax, un mail poate.

Dar nu la un potenþial rãzboi! Sigur îºi dorea sã bea o bere cu cei care îi tot îngrãdesc libertatea de miºcare ºi economia, nicidecum acuze chimice nedovedite. Acum cred cã regretã.

Ne aflãm, aºadar, în faþa unui potenþial rãzboi. Poate chiar mondial, ºi nuclear pe deasupra. În Siria, Assad, aflat la final de luptã cu teroriºtii, pe ultima sutã de metri, s-a gîndit el aºa, ca un ºmeker ce este, cã de ce sã nu dea cu ceva gaze în copiii nevinovaþi din Douma, doar ca sã se distreze? De ce sã nu mã bombadeze SUA pînã cînd cad ucis de propriul popor, precum Gaddafi?, s-o fi gîndit Assad, în timp ce privea ,,Armã Mortalã - V” la TV, film în care preºedintele american declanºeazã un rãzboi dupã ce vede la televizor cîþiva copii spãlaþi pe cap, privind întrebãtor spre camerã, ºi niºte pachete albe aºezate pe jos, poate mult prea albe pentru zona de conflict în care erau teoretic puse, ºi poate mult prea instabile pentru a fi reale. ªi cum viaþa bate de multe ori filmul, s-a trezit Assad din visare ºi a constatat cã Armã Mortalã V nu este film, cã este un caz real, cã toþi cei care au finanþat terorismul în Siria acum îl reneagã, dar nici nu-l pot lãsa sã trãiascã, aºa cã merg direct la sursã ca sã-l distrugã. Nu, nu terorismul. Statul Sirian!

Probabil cã în cancelariile rãzboinice s-a anulat Planul A, cel în care Opoziþia Sirianã extrem de Liberã ºi finanþatã cucereºte Damascul ºi pune þara la picioarele Zeului Profit, ºi au trecut la Planul B, cel în care rachetele mult mai inteligente ca teroristul vor rezolva problema. Motivul? Assad îºi gazeazã poporul cu imagini TV ºi apã distilatã, cã dovezi autentice, în afarã de fumigenele mediatice, nu existã. Dar cum Trump trãieºte pe Twitter, de ce atacul chimic nu ar fi real, dacã existã doar la TV? De ce sã nu moarã tinerii în Douma, dacã Facebook decide cã acesta este adevãrul?, se întreabã, probabil, Theresa May, cum ziceam, doamna de mucava a Angliei.

Lãsînd gluma la o parte ºi privind piesele care, timp de ani de zile, au fost puse pe tabla de ºah, se pare cã totul converge spre un rãzboi. Unul ceva mai serios decît ce am vãzut noi în Libia, Irak, Afganistan ºi chiar în Siria. În ultimii 25 de ani, cu atenþie ºi cu acoperire mediaticã bunã, SUA, direct sau prin NATO, ori prin alte state-satelit, au punctat în fiecare þarã importantã cîte o bazã militarã.

Prin Dreptul Forþei ºi mulþi bani, au cumpãrat cam tot ce era de cumpãrat în lume, mai puþin cîteva state. Dintre ele, enumerãm doar trei: Rusia, Iran ºi China. Cãci pe restul, fie le au la degetul mic, fie nu prezintã interes, întrucît nu au petrol deloc. Timp de ani de zile au încercat sã preia ºi sã cumpere guvernele acestor state, ºi încã nu au reuºit. Rusia, „perla coroanei“, rîvnitã de mari dictatori ai lumii în ultimii 200 de ani, încã nu a cãzut în mîinile liberalismului ºi încã nu a fost fãcutã bucãþi, precum Iugoslavia. China este dificil de cucerit mediatic, acolo lucrurile sînt clare, oblice ºi mai puþin drepte. În fapt, chinezii au acei ochelari de cal: vãd strict doar interesul lor, ca naþiune, ºi nu-i intereseazã deloc ce vor face americanii, englezii sau ruºii, cîtã vreme ei îºi vor vinde tricourile Adibas în teatrele de rãzboi, sau îºi mai întemeiazã cîte un cartier chinezesc în vreo þarã.

Despre Iran nu sînt multe de spus. Ca urmaºi ai perºilor, iranienii se cred imbatabili ºi folosesc cuvinte extrem de mari, poate mult prea mari pentru potenþialul real pe care îl au. În fapt, este de lãudat ceea ce fac iranienii, care încã se luptã cu hegemonia americanã, doar cã nu vor depãºi prea curînd statutul de þintã pentru Israel. Nu au cu ce, nu au suficient spate pentru asta.

Ca sã revenim la tabla de ºah, SUA au deja Rusia încercuitã: la vest, la est ºi la sud. Sistemele antirachetã existã ºi, în caz de rãzboi, ºansele ca o rachetã rãtãcitã a ruºilor sã atingã teritoriul american sînt destul de mici. Mici, în condiþiile unor rachete previzibile. Rusia este mare ca suprafaþã, ºi cam atît. ¾

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 20 aprilie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii ¾ Nu are baze prin lume, exceptînd Siria ºi ceva avioane prin Belarus. Nu aº putea spune cã, în caz de rãzboi, ar avea ºanse de cîºtig. Mai ales cã, în ultmii 20 de ani, a cam dezamagit în privinþa armatei. A avut nevoie de douã intervenþii în Cecenia ca sã rezolve problema. A avut 5 zile de vis în Georgia, dar asta ºi cu con-

cursul larg al generalilor georgieni, total incompetenþi, ºi a lãsat ca Serbia sã fie bombardatã timp de 78 de zile de cãtre NATO, fãrã sã zicã nimic ºi fãrã sã reacþioneze în vreun fel. În afara lacrimilor de crocodil pe care Boris le vãrsa atunci cînd dansa lîngã prietenul lui, Bill. Bill Clinton. De fapt, în acel an, 1999, Rusia a dovedit cã este slabã, cã nu poþi sã te bazezi pe ea ca potenþial aliat, aºa cã, pe lîngã pierderile de imagine, ºi-a pierdut total credibilitatea ca armatã. Dar asta a fost în anii ’90, în perioada de tristã amintire, numitã Boris Elþîn. Cum o sã fie acum, la aproape 20 de ani diferenþã?

Rãzboi cu orice preþ!

Spre deosebire de 1999, Rusia este acum schimbatã.

Poate nu atît de avansatã tehnologic precum þãrile din Vest, dar la capitolul armatã se pare cã au recuperat mult. Poate între timp au realizat cã este bine sã aibã ºi aliaþi în lume, nu doar inamici. Iatã de ce acum, cînd se pregãteºte scoaterea la luminã a securii rãzboiului, situaþia este delicatã, dar nu chiar dezastruoasã. Spre deosebire de declaraþiile liderilor occidentali, realitatea este mult mai simplã. Ei vor sã fie rãzboi, dar departe de ei.

Departe de bunãstarea lor, de viaþa semenilor lor.

Rãzboiul e bun ºi aduce profit doar dacã nu este la tine acasã. Americanilor le este uºor sã atace Irakul, Siria ºi Afganistanul. Le este simplu sã atace Serbia ºi Libia. Ei sînt precum ,,gorila” aia de la uºa clubului, care te opreºte sã intri, iar tu, cel care încerci sã treci de el, eºti doar un tocilar ochelarist pricãjit, ,,un aragaz cu patru ochiuri”, care se sperie ºi de umbra lui. Cam asta este diferenþa între SUA, marea armatã a lumii, a jandarmului, ºi restul þãrilor de pe mapamond, exceptînd însã ...

Rusia.

Oricît de mult îºi doresc americanii rãzboi, ei nu vor sã aibã de-a face cu explozii pe teritoriul lor. Din 1865, cînd s-a încheiat rãzboiul civil, SUA nu au avut parte de prea mult stres. Au fost ceva emoþii în cel de-al II-lea rãzboi mondial, dar nimic altceva. Trupele lor, al cãror eroism a fost evident împotriva lui Hitler ºi a Japoniei, au fãcut istorie, dar, pe de altã aparte, PIB-ul SUA, în 1945, a fost de 50 de ori mai mare decît cel din 1939.

Pentru statul american, perpetuu exportator de democraþie ºi Coca-Cola, rãzboiul este un mod de a-ºi asigura o economie puternicã. ªi cum rãzboi nu poþi avea mereu, au inventat alte mecanisme de dezvoltare, un capitalism marþial, bazat pe discuþii de la om la ºef ºi o piaþã liberã de concurenþã.

Revenind la Rusia, aceasta este singura þarã din lume care, la ora actualã, reprezintã cu adevãrat o piatrã tare, care cu greu poate fi ignoratã de Occident. Capitalismul de tip liberal, pe care lumea îl adoptã acum fãrã sã se gîndeascã, de fapt, cît de bun este, are nevoie în mod permanent de piaþã de desfacere, de profit, de dezvoltare. Or, pentru a-l aduce la un format digerabil ºi profitabil pentru Vest, este nevoie de control la nivel global. Nu poþi sã faci planuri pe termen lung cînd ai cîte o þarã rebelã, precum Rusia sau Iran, care poate sã-þi strice tot ce ai planificat. Ce faci atunci? Dacã prin rãzboi nu o poþi cuceri, cã nu vrei sã îþi murdãreºti mîinile, atunci o faci economic. Îi pui economia în lanþuri, îi distrugi capacitatea de dezvoltare, o demonizezi, ºi faci astfel încît populaþia sã ajungã sã-i urascã pe proprii conducãtori, sã-i dea jos ºi sã-i împuºte, aºa cum au fãcut în 1917. ªi asistãm la acest proces de ceva

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

vreme: chiar dacã, oficial, el este de la „anexarea Crimeii”, începutul a fost chiar a doua zi de la abdicarea lui Boris. ªi aºa cred cã a fost planul pînã la 1 martie 2018, cînd Vladimir Putin, în Raportul cãtre Naþiune, a fãcut greºeala sã declare cã ruºii au niºte rachete de neoprit. Acest mod abrupt al preºedintelui rus de a spune adevãrul a luat total prin surprindere cancelarile occidentale, care se pare cã au cam intrat în panicã. ªi cum femeile sînt primele care se crizeazã, Londra a fost cea dintîi care a reacþionat nervos, urmatã de SUA ºi de þãrile vasale. Cum Putin a fost reales fãrã probleme, au inventat un Assad animalic, care îºi atacã propriul popor cu gaze, ºi au repus Rusia la zid. Fãrã nici un fel de dovadã palpabilã, fãrã nici un fel de aport juridic. Doar PR, doar imagine, doar filme lacrimogene, ºi cam atît. Ba francezul declara cã are dovada clarã cã acolo oamenii au murit gazaþi, fãrã a prezenta însã nimic. Dar cum declara acest lucru la TV, pentru francezii adormiþi, nu mai are nici un fel de relevanþã dacã existã sau nu dovezi. Rãzboiul este necesar pentru Franþa, pentru Anglia, dar mai puþin pentru SUA. De ce oare au reacþionat atît de vehement? De ce ameninþã cu rãzboiul?

De ce vor sã l omoare pe Assad fãrã nici un fel de dovadã?

Rãspunsul este simplu: NEGOCIAZÃ! Ei vor sã aibã partea leului la reconstrucþia Siriei. Sã refaci o þarã din temelii nu este deloc ieftin. Siria dispune de petrol. Siria, ca sã fie refãcutã, necesitã investiþii de 200 miliarde de euro, calculate la nivelul anului 2016. Acum probabil cã suma este mult mai mare. ªi cine are partea leului? Rusia!

Cine nu are parte de nimic? Franþa, Anglia etc.

Disperarea franþuzului de la Elisée vine pe fondul dorinþei de a aduce ceva profit din necazul Siriei.

Anglia, la fel. Reconstrucþia Siriei este o minã de aur pentru orice stat, mai ales cînd este vorba de refacerea de la zero a infrastructurii. Sînt bani de cîºtigat acolo pentru cel puþin 20 de ani. Cum sã nu aibã ºi Franþa o bucãþicã? Cum sã nu aibã ºi Anglia de cîºtigat? SUA au deja o parte de teren petrolifer în Siria, probabil negociat cu Rusia, aºa cã nu sînt foarte dornice de rãzboi. Sã nu uitãm cã Trump a declarat cã se va retrage din Siria pentru cã pierd bani acolo.

Cred cã imediat dupã aceastã declaraþie, Parisul ºi Londra au luat foc ºi ºi-au trimis emisarii sexy la el, în D.C., sã-l convingã cã ei vor sã aibã partea leului, ºi fãrã el nu se poate.

Aºa cã sã facã bine sã se rãzgîndeascã ºi sã ameninþe cu rãzboiul. Pe de altã parte, Rusia ºtie cã totul se negociazã ºi cã, în prezent, asistãm doar la negocierea procentelor. Nimeni nu este nebun acum sã se lupte cu Rusia, mai ales cã este þara care, pe lîngã faptul cã deþine o forþã nuclearã de netãgãduit, este ºi dispusã sã o foloseascã la o adicã, atunci cînd condiþiile o cer. E greu de crezut cã ea va accepta un rãzboi pe propriul teritoriu, aºa cum s-a întîmplat cu Napoleon ºi Hitler.

Nu are sã fie rãzboi, cel puþin nu unul serios. Dar este posibil ca, în urma acestor tensiuni, Rusia sã negocieze eliberarea de sancþiunile care i-au fost impuse ºi revenirea la normal, cel puþin pentru o perioadã, a situaþiei geopolitice. Se vor recunoaºte reciproc sferele de interes, se vor dezvolta pieþele, economiile vor exploda, tensiunile se vor rezolva, ºi lumea va rãsufla uºuratã cã a mai trecut o crizã. Rãzboiul cu Rusia nu este o opþiune pentru nimeni. Nici pentru Franþa, nici pentru Anglia, nici pentru SUA. ªi nici chiar pentru România.

ªi dacã totuºi...?

Am convingerea cã acum, în timp ce presa urlã din toþi bojocii cã vine urgia, la nivel subteran se poartã negocieri aprinse între reprezentanþii þãrilor aflate în conflict. Ce vedem la suprafaþã, acele declaraþii, acele miºcãri de trupe, la intimidare, sînt doar pãrþi ale negocierilor care se poartã. Datã fiind miza, negocierile sînt aprinse. Franþa este cea mai disperatã. Are o armatã de întreþinut, o economie destul de leneºã, iar în Libia nu a fost chiar aºa cum ºi-au dorit. Anglia, la rîndul ei, nu doreºte sã îºi piardã locul de cãþel fruntaº la genunchiul fratelui mai mic, dar mai puternic, aºa cum nici SUA nu

doresc sã iasã ºifonate din acest clinci. Dar dacã, totuºi, nu cad la învoialã? Dacã nebunia îi cuprinde pe toþi ºi le face cadou un cataclism de dimensiune cosmicã? Pînã una-alta, situaþia pe teren este favorabilã Rusiei, aºa cã deocamdatã e puþin probabil sã asistãm la un atac serios în urmãtoarele zile. Pentru a fi în siguranþã, SUA au nevoie de unitãþi de sprijin ºi mãcar de un portavion. Nu se pot baza încã pe Incirlik, Turcia continuînd sã fie supãratã pe Trump pentru aventura din 2016, cînd Erdogan era sã abdice forþat. Dar, din cîte ºtim, secretarul general al NATO merge la Ankara sã negocieze.

Italia nu se va amesteca în bãtãlia bãieþilor mai mari, dar îi va ajuta logistic. Germania nu are nevoie de Siria ca sã fie cea mai puternicã economie din Europa, aºa cã nu se va angaja în luptã, aºa cum a ºi anunþat. Mai ales cã Rusia ºi Germania sînt legate de Nord Stream 1 ºi poate chiar de Nord Stream 2. Aºadar, pentru atac este nevoie ca lucrurile sã fie clare din punct de vedere strategic ºi logistic. Confom celor de la Pentagon, grupul naval ,,Truman” va ajunge în apele Siriei la începutul lunii mai, aºa cã este posibil ca pînã atunci sã nu asistãm la nimic spectaculos.

Totul este... profit!

Rusia însã se pregãteºte pentru ce e mai rãu. Vasele din Portul Tartus sînt redislocate în teren, apãrarea antiaerianã este în alertã, precum ºi avioanele staþionate acolo. Însã, interesant este faptul cã Rusia, în cazul unui conflict convenþional, care sã dea bine la negocieri, are posibilitatea sã atace þintele navale din Mediterana, cu rachete de croazierã lansate din Marea Caspicã.

Totodatã, dacã din 100 de rachete lansate de cei trei muºchetari, SUA, ANGLIA ºi FRANÞA, ruºii reuºesc sã le doboare 70, este clar cã industria de armament a Rusiei va exploda. În sens pozitiv, evident. Iar dacã le doboarã ºi un F35, cu S400, putem spune cã industria americanã de avioane militare va avea mult de recuperat. Cum am spus, totul se raporteazã la profit!

Evident cã se poate ºi viceversa: dacã Rusia nu doboarã rachete, dacã F35 distruge un S400 sau un Panþîr-S1, probleme vor fi ºi aici. Dacã va pierde vreo fregatã sau vreun submarin, la fel, lucrurile vor fi triste pentru economia Rusiei.

Iatã de ce, înainte de a începe acel conflict convenþional, totul se reduce la bani. Jucãtorii îºi cîntãresc cu atenþie ºansele.

Francezii nu au nimic de pierdut deocamdatã, ºi nici englezii. Poate doar niºte avioane ºi ceva bãrci. Ei nu au o imagine de apãrat, pentru cã sînt în umbra celor doi coloºi: Rusia ºi SUA. Dar cele douã mari puteri, în caz de conflict direct, pun la bãtaie ce au ele mai de preþ în ceea ce priveºte industria de armament. Rusia a scos la înaintare fregatele purtãtoare de rachete inteligente, avioanele SU-35 ºi SU-57, cele mai moderne, ca sã nu mai vorbim de ,,perla coroanei”, S400. Ruºii au ºi cele douã submarine, dintre care unul este numit „gaura neagrã” tocmai pentru marea dificultate de a putea fi depistat. SUA, la rîndul lor, vin cu armamentul deja consacrat pe alte teatre de rãzboi, cu Raptorul ºi F35, precum ºi cu alte surprize, pe care sigur le au în burta vreunui bombardier strategic. Cum ar fi ca renumitele Tomahawk sã fie doborîte de pe cer de antiaeriana rusã, iar un F35 prãbuºit sã fie expus la Moscova, în Piaþa Roºie? Cum ar fi ca un SU-57 al ruºilor sã fie doborît de vreun patriot american? Ar fi dezastru pentru industria de apãrare.

Fie ea rusã, fie americanã. Iatã de ce, pînã a se da ordinul de atac, indiferent de care, cei doi preºedinþi, Putin ºi Trump, se vor gîndi bine înainte. Spre deosebire de cei mici - ºi numesc aici Franþa, Anglia, Iranul, Israelul, chiar ºi China -, Rusia ºi SUA au de apãrat un mecanism generator de profit: industria de armament. ªi cum nimeni nu e sigur de ceea ce poate celãlalt sã facã, sigur vor gãsi o cale sã cadã la pace cumva.

Rãzboiul poate aduce profit, dar nu dacã este la tine acasã. Rusia ºtie bine acest lucru, iar America nu vrea sã-l afle.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 20 aprilie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Din amintirile unui evreu La prima vedere, este riscant sã scrii despre un medic bucureºtean evreu, autorul unor însemnãri în care se lamenteazã din pricina suferinþelor ºi a umilinþelor îndurate în perioada 1937 ºi pînã la 23 august 1944. ªi aceasta pentru cã tocmai ai terminat jurnalul lãsat de un alt medic, ªerban Milcoveanu, un legionar neîmblînzit, care nu poate uita cum, în toamna anului 1939, în urma cedãrii Basarabiei cãtre URSS, evreii comuniºti din aceastã provincie ucideau ºi umileau numeroºi români, civili ºi militari dezarmaþi, în retragere. Peste cîþiva ani, în bãtãliile de la Odessa, Stalingrad ºi de la Cotul Donului, alte sute de mii de ostaºi români piereau. În tot acest timp, protejaþi de autoritãþile noastre, evreii nu erau trimiºi în lagãrele morþii sau pe front, ci puºi sã dea zãpada pe strãzile Capitalei, cot la cot cu ceilalþi bucureºteni. ªi Mihail Sebastian, în memoriile sale, comenteazã... cu un realism zguduitor, momentele cînd se întorcea acasã cu picioarele îngheþate ºi cu bãºici în palme.

Cu toate acestea, strãduindu-ne sã fim obiectivi, credem cã ar fi potrivit un comentariu pe marginea unei cãrþi interesante - ,,Jurnal din vremuri de prigoanã, 1937-1944”, apãrut în anul 1996 la Editura ,,Hasefer”.

Autorul ei este Emil Dorian (1892-1956), un medic ºi un cetãþean onest, participant la bãtãliile de la Mãrãºeºti, dar un scriitor puþin rãsfãþat de muze. Ce-i drept, personajul nostru frecventase Cenaclul ,,Sburãtorul” ºi publicase mai multe cãrþi. Dar critica literarã nu-l copleºise cu laude ºi nici publicul nu-i dãduse vreo dovadã de iubire fierbinte. Cu excepþia, bineînþeles, a cîtorva încurajãri din partea lui Eugen Lovinescu, dar aºa era maestrul: generos cu începãtorii. Aceste aprecieri, nu prea mãgulitoare, vin din partea lui Z. Ornea, situaþie care ne face sã ridicãm sprînceana a mirare, cãci mai rar ca un evreu sã nu-l laude pe alt evreu.

Din fericire, insuccesele în lumea beletristicii l-au ambiþionat pe Emil Dorian sã abordeze genul memorialistic, unde s-a miºcat cu mai mult talent. Motiv pentru acelaºi critic sã-l reevalueze în Prefaþa cãrþii: ,,Autorul ne-a oferit o tulburãtoare scriere de literturã subiectivã,

Emil Dorian cu familia la sfîrºitul anilor ’20: soþia, Paula Fränkel Dorian; fiicele Lelia (în stînga) ºi Marguerite (în dreapta) în care, neabuzînd de patetisme ºi de înflorituri inutile, a consemnat fapte dramatice de viaþã. Suferinþele ºi umilinþele îndurate de populaþia evreiascã de la noi în acei ani de tragism, cînd agresiunea hitleristã fãcea prãpãd în toatã Europa, au gãsit în acest scriitor un cronicar lucid ºi sensibil”. În acele vremuri, cînd discriminãrile rasiale atinseserã paroxismul, ºi lagãrele de concentrare secerau atîtea vieþi nevinovate, orice demers în favoarea evreilor era o dovadã de curaj nebunesc. Prin cele ce a scris în apãrarea alor sãi, Emil Dorian poate fi pus alãturi de alþi scriitori evrei, autorii unor pagini încãrcate de nefericirea de a se fi nãscut copiii lui Israel: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Benjamin Fondane, M. Blecher, Felix Aderca, Isaac Peltz, Mihail Sebastian, Radu Cosaºu ºi mulþi alþii. În încheiere, sã mai reproducem o datã opinia lui Z. Ornea: ,,Cum veþi vedea, jurnalul lui Emil Dorian devine un jurnal de front în care principalele evenimente, petrecute în vreo 6-7 ani, sînt consemnate ºi comentate într-un limbaj viu ºi palpitant, care se citeºte pe nerãsuflate”. Iar

autorul, mai adãugãm ºi noi, demonstrînd un simþ de observaþie dezvoltat ºi capacitatea de a face o analizã finã a sufletului omenesc, etaleazã însuºiri certe de literat.

*** * ,,Iatã o glumã care circulã prin mediile evreieºti: «Doamne, de 5.000 de ani sîntem poporul Tãu ales. E destul, mai alege ºi pe alþii»”. * ,,Am întrebat un evreu care ºtiam cã ºade în cartierul unde s-au produs pogromuri: - Cum ai scãpat?

- Slavã Domnului! S-au dus la vecini...” * ,,Dãdurãm Clujul pe Odessa.” (20 octombrie 1940) * ,,Iatã o imagine seducãtoare: de cînd cu camuflajul sever al oraºului, oamenii au fãcut o descoperire: Luna. Aceastã veche realitate a vieþii rurale a devenit de mare preþ printre citadinii care bîjbîie prin zgura deasã a întunericului. Nopþile cu lunã sînt o mare satisfacþie, o eliberare dintr-un purgatoriu negru, în care sufletele se zbat în cãutarea unei izbãviri prin luminã. Oamenii ies pe strãzi, prin curþi, pe balcoane ºi se îmbatã de lumina lunii pe care nici o ordonanþã nu o poate camufla. Oraºul este alb.” * ,,ªi reflecþia unui comisar: «Nu sînt atîþia evrei cîte motive se gãsesc pentru a-i transporta în Transnistria.»” * ,,Thomas ºi Heinrich Mann erau creºtini, dar se evreiserã prin soþii.” * ,,În primul ºi în cel de-al II-lea rãzboi mondial, elveþienii au fost neutri. Le-a fost indiferent cine învinge, cã tot în picioare cãdeau.” * ,,Elveþianul Henri-Frédéric Amiel ºi francezul Jules Renard ne-au lãsat douã jurnale foarte valoroase. E bine de ºtiut cã e o diferenþã între memorii ºi jurnal.

Memoriile înseamnã sã reconstitui din amintiri o lume, spre a fi învãþãturã ºi model pentru urmaºi. Jurnalul este o scriere la marginea literaturii, în care autorul noteazã tot ce i se întîmplã într-o anumitã perioadã a vieþii ºi într-un anumit loc, zi-de-zi. O viaþã bazatã pe amintiri.

Simplificînd lucrurile, trãire ºi retrãire. Cel care scrie un jurnal nu poate intra în categoria grafomanilor. El este, de obicei, un contemplativ, nu un om de acþiune. Nu scrie decît în mãsura în care trãieºte, fãrã altã nevoie decît aceea a unui intimism de visare ºi singurãtate.

Individul care vrea sã evite contactul cu societatea.” * ,,Document de rãzboi vrednic de a fi notat: pe un evreu polonez l-a prins rãzboiul în România. În acest timp, a primit scrisori de la familia lui din Polonia, sã facã ceva sã-i salveze de la moarte. Omul s-a zbãtut, a dat ºperþ la un ofiþer neamþ ºi a obþinut acordul sã aducã în þarã o singurã persoanã. Mai precis, un copil care putea sã încapã într-un coº de nuiele. Dovedind o mare rezistenþã, copilul a supravieþuit în coº îndurînd foamea ºi frigul dintr-un vagon de marfã. Iatã un eroism care ar merita sã fie consemnat într-un film.” (Eventual, ,,Lista lui Schindler”, partea a doua.) * ,,Bãtrînul vînzãtor de lãmîi. Vînzãtorul de lãmîi ºedea sprijinit de gardul unei clãdiri publice. Purta o hainã zdrenþuitã ºi deasupra buzunarului strãlucea un ºir de decoraþii de veteran. Avea o barbã ca de patriarh ºi niºte ochi ca douã grote de întuneric. Inspectorul de preþuri se opri lîngã el.

- Speculezi, speculezi?, îl întreabã el în timp ce alegea lãmîile în coº.

Bãtrînul dãdu din cap în semn cã nu.

- Ai acte în regulã?

Bãtrînul dãdu din cap în semn cã da ºi trase de la sîn mai multe hîrtii pe care i le înmînã inspectorului. Dupã ce le rãsfoi, inspectorul alese douã lãmîi, plãti ºi plecã.

De felul sãu, bãtrînul era din Transnistria, dar nu era evreu. Acolo încropise o fãbricuþã de covrigi, care îi hrãnea pe el, pe fiica lui ºi pe copiii ei. Dar, într-o searã, un tîlhar îi ieºi în cale ºi îi luã toþi banii. Pe lîngã cîºtigul din ziua aceea, erau ºi banii, capitalul fãrã de care ar fi dat faliment. Zile în ºir, bãtrînul umblã tulburat pe strãzi. Îi venea sã-ºi ia viaþa, dacã n-ar fi fost nepoþeii care îºi aºteptau izbãvirea de la el. Într-o zi, gãsi o hainã spînzuratã într-un gard. În hainã era o legitimaþie de veteran de rãzboi ºi niºte decoraþii. ªi uite aºa, bãtrînul negustor îºi trãia drama sub o altã identitate.” * ,,Acum cîteva sãptãmîni, întorcîndu-mã acasã tîrziu, am fãcut semn unui taxi. S-a oprit ºi m-a luat. Era o

Epigrame de Pãstorel Teodoreanu Nu contrazice

Nu contrazice voia sorþii ªi nu sfida stihiile!

Aºa fu scris: cei morþi cu morþii, Iarã cei vii cu... viile!

Domnilor cîrciumari din þara mea M-a ajuns amarul, Apa ºi veninul: Sã vã fie anul Cum v-o fi ºi vinul.

Domnului Groza Caligula imperator A fãcut din cal senator!

Domnul Groza, mai sinistru, A fãcut din bou - ministru!

Guvernul Iorga Cazul nu-i aºa sinistru, Cãci pãrosul demiurg Doar pe scenã-i prim-ministru, La consiliu-i dramaturg.

Din Craiova pîn’ la Iaºi Din Craiova pîn’ la Iaºi Se resimte lipsa sãrii, Fi’ndcã cei mai mulþi ocnaºi Au ajuns la cîrma þãrii. elegantã maºinã particularã. Cînd am coborît, ºoferul mi-a spus: - ªtii cu ce maºinã ai cãlãtorit? Cu maºina în care a fost asasinat Armand Cãlinescu.” * ,,În Berlinul bombardat de englezi se petrec scene incredibile. Fum, flãcãri ºi cadavre în toate pãrþile.

Jumãtate din oraº este o ruinã. Foamete, suferinþe ºi mizerie. Dar ce e de necrezut e amãnuntul cã se dau cartele de... somn. Cetãþeanul se duce într-o anumitã încãpere, doarme fix 5 ore, dupã care lasã locul altuia. ªi rãzboiul continuã...” * ,,Un soldat rãnit de moarte ajunge în faþa medicului: «Doctore, o fi Patria un lucru sfînt, dar nimic nu e mai sfînt decît viaþa mea! Omoarã-mã! Sfîrºeºte dumneata ce n-a fãcut Patria!...»” * ,,Un tip a fost pus sã împuºte niºte copii într-un camion rãtãcit pe ºoselele basarabene. A refuzat motivînd: «Nu, sînt copii! Asta nu fac. Dacã ar fi fost jidani – bucuros.»” * ,,Vîlvã mare în tot oraºul, provocatã de un «Bilet de papagal» al lui Arghezi, publicat în Ziarul «Informaþia», sub titlul «Baroane». Se referã la ministrul german Killinger, ºi Arghezi a turnat în el cel mai pur venin de încercat pamfletar. A fost, bineînþeles, arestat, dupã ce gazeta s-a vîndut toatã ziua, ceea ce-i îndreptãþeºte pe cei mai mulþi sã socoatã cã totul a fost executat cu acordul guvernului. Marea surprindere de la început s-a transformat într-o fierbere care a cuprins repede toate cercurile.

Baronul ministru a fãcut scandal, ºi de aici au rezultat o serie de frãmîntãri care au corespuns, întîmplãtor sau direct, cu anumite clipe grele pentru regiune.” * ,,Odessa a intrat sub stãpînire româneascã, devenind capitala Transnistriei. «Dãdurãm Clujul pe Odessa», spunea azi un domn unui ofiþer în dreptul Cafenelei «Bavaria». Iar gazetele anunþau: «Trupele române au fost primite de odesseni cu entuziasm», în timp ce pe pagina a doua se putea citi cã «au fost lupte de stradã.»” * ,,Cicã un soldat român dorea sã se urce într-un tramvai aglomerat. Vãzînd un soldat neamþ pe scarã, i s-a adresat: - Camarade, fã-mi ºi mie puþin loc.

- Nicht Kamerad. Protektor!”. (Sau, în limbaj modern, ,,partener strategic”.)

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 20 aprilie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (54) ,,Abatorul Cinci, sau Cruciada copiilor“ (1) Autor: Kurt Vonnegut jr.

Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1969, Statele Unite Editura: Delacorte Press Forma literarã: ficþiune

Rezumat (1) La mulþi ani dupã al II-lea rãzboi mondial, Kurt Vonnegut l-a vizitat pe Bernard V. O’Hare, un vechi camarad de rãzboi, pentru a discuta despre distrugerea oraºului Dresda. Forþele aliate au distrus Dresda cu asemenea furie, încît aceasta arãta precum ruinele lãsate în urmã de o bombã atomicã. Vonnegut ºi alþi prizonieri de rãzboi au supravieþuit mãcelului în Schachthof-fünf, sau Abatorul Cinci, o fortãreaþã de beton, iniþial folositã drept spaþiu pentru sacrificãri de animale. Cei doi s-au întors ulterior la Dresda, fapt care pe lîngã experienþa personalã, i-a permis lui Vonnegut sã scrie „celebra carte despre Dresda”.

Billy Pilgrim, protagonistul, s-a nãscut la Ilium, New York, în 1922.

Fusese înrolat în armatã ca asistentul preotului militar. Dupã ce tatãl sãu a fost ucis accidental la vînãtoare, Billy este rechemat în armatã pentru a ocupa postul de asistent al preotului militar, dupã ce titularul fusese omorît. Însã, preotul este ºi el ucis în Bãtãlia de la Bulge (ultima mare contraofensivã a germanilor, din 1944), lãsîndu-i pe Billy ºi pe încã trei alþi americani pierduþi ºi rãtãcind pe teritoriile germane. Unul dintre ceilalþi americani, Roland Weary, este un artilerist antitanc care fusese toatã viaþa un personaj antipatizat, pe care toþi îl luau peste picior. De mai multe ori Weary îl fereºte pe Billy de focurile inamice, dar acesta este prea epuizat ca sã îºi dea seama cã i-a fost salvatã viaþa. Aceastã atitudine îl supãrã pe Weary care „îl tot salva pe Billy de zile întregi, înjurîndu-l, lovindu-l, pãlmuindu-l, fãcîndu-l sã se miºte”. Weary ºi cu ceilalþi americani, amîndoi foºti cercetaºi, deveneau Cei Trei Muºchetari, în mintea lui Weary. Însã, obsesia lui Weary de a-l menþine în viaþã pe epuizatul ºi aproape inconºtientul Billy creºte, dispreþul cercetaºilor pentru Weary ºi Billy creºte ºi el, astfel cã aceºtia îi abandoneazã pe Billy ºi Weary. Weary este hotãrît sã-l sacrifice pe Billy, dar exact cînd se pregãtea sã-l

Cîteva pagini din Istoria petrolului (2) De la taximetre la carul de asalt (2) Dacã folosirea automobilului apãrea atunci ca o inovaþie, la mai puþin de doi ani, în bãtãlia de la Verdun, devine un mijloc clasic. Dirijarea cãtre front a materialelor de rãzboi, a unitãþilor de întãrire ºi a celor de schimb, intrã acum, la rîndul ei, în legendã: 42 de grupuri de camioane transportã, lunar, din martie pînã în mai 1916, 600.000 tone de materiale, mai mult de 400.000 de soldaþi combatanþi ºi aproape 250.000 de rãniþi. Numai între 22 februarie ºi 7 martie 1916, 22.500 tone de mine ºi muniþii, precum ºi 190.000 de ostaºi sînt astfel transportaþi pe porþiunea de front Bar-le-Duc-Verdun de cãtre 3.900 camioane, constituite în 75 de secþii auto.

La 15 septembrie 1916, în bãtãlia de pe Somme, în ciuda neîncrederii de moment a generalilor faþã de orice inovaþie, petrolul pune în miºcare o armã ineditã. Armata 6 britanicã a generalului Rawlinson aruncã în luptã o maºinã blindatã pe ºenile, care nu este prevãzutã în manualele militare. Cîntãreºte 30 tone, înainteazã cu 4 pînã la 8 km pe orã, folosind un motor de 105 cai putere.

Vehiculul este deservit de o jumãtate de duzinã de oameni; are un blindaj de oþel de 12 mm ºi este dotat cu patru mitraliere ºi un tun de 57 mm. Replicã modernã a carelor de rãzboi ale Antichitãþii, noua maºinã este destinatã sã strãpungã liniile de luptã ºi sã semene teroare, îmbinînd puterea de foc cu lupta din mers. Denumirea sa englezã e semnificativã: tank = rezervor.

loveascã cu cãlcîiul în coloana vertebralã, cei doi sînt descoperiþi de niºte soldaþi germani ºi luaþi ca prizonieri de rãzboi.

Billy ºi Weary sînt percheziþionaþi, deposedaþi de arme ºi de obiectele de valoare ºi duºi la o casã þãrãneascã transformatã în spaþiu de detenþie pentru prizonieri. Ei sînt puºi lîngã alþi 20 de americani. Cu scopuri propagandiste, Billy este fotografiat ºi dat drept exemplu pentru cum îºi pregãtesc aniericanii soldaþii.

Germanii ºi prizonierii se întîlnesc cu alþi prizonieri, cãrora li se alãturã, formînd un fluviu uman. Ajunºi la un depou feroviar, prizonierii sînt împãrþiþi pe grade, soldaþii cu soldaþii, coloneii cu coloneii, ºi aºa mai departe. Billy ºt Weary sînt despãrþiþi, dar mãrturia obsesivã a lui Weary cum cã Billy era responsabil pentru despãrþirea celor trei muºchetari continuã, ajungînd ºi la locul unde este reþinut Billy, generînd un sentiment de urã la adresa acestuia în rîndul colegilor de detenþie. În a noua zi a cãlãtoriei lor, Weary moare din cauza unei cangrene. În cea de-a zecea zi, trenul se opreºte în cele din urmã iar prizonierii sînt aduºi la tabãra de detenþie. Billy este penultimul care pãrãseºte vagonul. Doar un cadavru rãmîne în urma lui.

Oamenii sînt dezechipaþi, fac duº, iar hainele le sînt dezinfectate. Printre ei se aflã ºi Edgar Derby, un om de vîrstã mijlocie al cãrui fiu luptã în teatrul de operaþiuni din Pacific, ºi Paul Lazzaro, un om mãrunt, plin de furuncule.

Amîndoi au fost lîngã Weary cînd acesta a murit; Derby îi þinea capul, iar Lazzaro promisese cã se va rãzbuna pe Billy. Oamenilor le sînt date haine ºi numere de înregistrare, pe care trebuie sã le poarte mereu. Sînt duºi apoi la un adãpost unde erau þinuþi prizonierii englezi încã de la începutul rãzboiului. Spre deosebire de omologii lor americani, englezii se menþinuserã în timpul prizonieratului într-o stare bunã ºi cu o înfãþiºare normalã.

De asemenea, economisiserã cu chibzuinþã raþiile pentru a le da la schimb pentru alte materiale, precum lemnul de foc sau materiale de construcþii pentru a-ºi menþine adãpostul funcþional.

Slãbit ºi halucinînd, Billy este trimis la spitalul de campanie existent în adãpostul englez, care de fapt însemna o grupare de ºase paturi, într-o încãpere separatã. Aici i se administreazã morfinã ºi este vegheat ele Derby, care citeºte ,,The Red Badge of Courage” (Semnul roºu al curajului) pentru a-i trece timpul.

Billy se trezeºte din starea de sedare, fãrã a mai ºti unde se aflã sau în ce an e. Derby ºi Lazzaro dorm în paturile de lîngã el.

Braþul lui Lazzaro fusese rupt pentru cã furase þigãri de la un englez, ºi acum el predicã despre cum se va rãzbuna pentru asta, ca ºi pentru moartea lui Weary, de care îl gãseºte pe Billy vinovat.

(va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Studiatã din 1915, experimentatã pe poligonul militar de la Hatfield la 2 februarie 1916, noua armã trebuia sã intre în acþiune abia dupã construirea unui numãr suficient de maºini, capabile sã provoace o strãpungere a frontului.

Dar, pentru a-l verifica pe teren, comandamentul englez îl angajeazã prematur pe frontul de pe Somme. La Flers, 49 tancuri de tip „Mark I” sprijinã ofensiva; britanicii ocupã zece kilometri de tranºee, pe o adîncime de 2 kilometri.

Efectul surprizei nu dureazã însã mult. Tancurile nu sînt puse la punct; pe de altã parte, sînt prea puþine. „Mark I” va fi construit în 150 exemplare. Urmeazã o serie de variante îmbunãtãþite: 400 de tancuri „Mark IV”, de 28 tone, sînt angajate la Cambrai în noiembrie 1917; tipul „Mark V”, de 35 tone, obþine rezultate strãlucite în ofensiva finalã din 1918. Tancul îºi cucereºte locul pe cîmpul de luptã.

La rîndul lor, francezii, sub impulsul generalului Etienne, studiazã ºi construiesc propriile care de luptã.

Derivînd din tractorul american „Hoit”, tractorul „Schneider” este experimentat pe poligonul de la Vincennes, la 21 februarie 1916, ºi introdus în luptã la Berryau-Bac, la 16 aprilie 1917. Mai tîrziu, un tanc uºor, de 6 pînã la 7 tone, dotat cu un motor de 35 cai putere, avînd doi oameni la bord ºi putînd înainta cu aproape 8 km pe orã, este construit în serie de Uzinele Renault. Înarmate fie cu mitraliere, fie cu un tun de 37 mm, tancurile uºoare sînt grupate în secþii, compuse din 5 maºini, ºi companii, formate din 15 maºini. Acestea îºi fac apariþia la 30 martie 1918, în pãdurea Villers-Cotterets. La începutul ofensivelor din 1918, care-i vor constrînge pe germani la armistiþiu, numãrul tancurilor aliate este de 900; la sfîrºitul conflictului, ajung la 3.400. În acea perioadã, Franþa construieºte 600 pe lunã. Renault vinde licenþa uzinelor italiene Fiat, precum ºi americanilor.

Nostalgie

M-a cuprins, în zori, o nostalgie.

Uscate flori ºi frunze de stejar...

Mi-e dorul ei închis într-o agie, De fur la dragostea de jar!

Respir adînc melancolie, Neºtirea ei m-a frînt de zbor...

Sînt mazilitul fãrã de solie ªi electronul pãrãsit de Bohr!

Mã poartã vîntul tot într-o pustie, S-adulmec din mirosul de metal...

Sînt coala albã de hîrtie ªi al iubirii indice letal! ªi totuºi inima mai bate ªi gîndul mai vibreazã ideal, Cînd o privesc ºi geana i se zbate ªi mã sugrumã-n visul abisal!

FLORIN IORDACHE

E ziua mea

E ziua mea, aceeaºi, ca atare Eu vã invit pe toþi ca sã gustaþi Din miezul pîinii care-n bob tresare, Sã fim mereu prieteni buni ºi fraþi.

A mai trecut un an din veºnicie ªi-am mai îmbãtrînit cîte puþin.

Nu ºtim ce, mîine, va putea sã fie: O nouã carte, un zîmbet, un suspin.

Sorbim lumina vieþii cea curatã ªi nu ºtim zilele cum se petrec.

O-mbrãþiºare caldã, de duratã, Ori rîsul timpului nãvalnic, sec.

La toþi eu vã doresc sã fie bine, Din pîinea rumenitã sã gustaþi.

Ave acelora ce sînt cu mine Alãturi la nevoie, pururi fraþi.

GEORGE MILITARU

În primul rãzboi mondial, germanii nu cred în tancuri.

Eºecul iniþial al lui „Mark I” i-a dezorientat. De aceea, nu recurg la carele de luptã decît prea tîrziu, ºi atunci produc o maºinã prea grea, înarmatã cu un tun prea uºor.

De acum încolo, sorþii sînt hotãrîþi: armatele se motorizeazã. Pe uscat, nici un rãzboi nu va mai putea sã se lipseascã de petrol.

Armatele, în cãutarea aurului negru (1) Dar nu numai pe uscat, ci ºi pe apã, ºi în aer. La începutul conflictului, marea majoritate a navelor folosesc cãrbuni: din tonajul total al flotei comerciale mondiale, doar aproximativ 4% uzeazã de combustibil lichid.

Navele de rãzboi sînt într-o situaþie asemãnãtoare. Doar Anglia – datoritã insistenþelor lui Fischer ºi Churchill – dispune în 1914 de un divizion rapid, alcãtuit din cinci bastimente de linie, ale cãror cazane folosesc þiþei: „Queen Elisabeth”, „Warspite”, „Barham”, „Valiant” ºi „Malaya”. Ministrul Marinei de Rãzboi germane, amiralul von Tirpitz, n-a inclus folosirea petrolului în ambiþiosul sãu program de construcþie a navelor de suprafaþã. Cînd i se vorbeºte de cucerirea Bagdadului, nuºi poate închipui cã Mesopotamia ar putea, într-o bunã zi, sã aprovizioneze flota sa cu carburanþi. Bagdad?, spune el. Un obiectiv romantic! Rezultatul: cele douã cuirasate, „Scharnhorst” ºi „Gneisenau”, ca ºi cele douã cruciºãtoare, „Goeben” ºi „Breslau”, ale cãror atacuri deschid ostilitãþile pe mare, rãmîn mari devoratoare de cãrbune. Pentru a-ºi face plinul cu combustibil în porturi neutre, au nevoie de 24 pînã la 36 de ore. (va urma) RENÉ SEDILLOT

Reþeaua secretã de tuneluri de sub pãmînt care conecteazã mai multe continente (1) Sergheevka este un cãtun uitat de lume din regiunea Moscova. Tot soiul de evenimente stranii se petrec în jurul lacului din apropiere. Se spune cã acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fãrã fund), este conectat cu oceanele, adîncimea lui fiind necunoscutã. Pînã ºi pe hãrþile militare, profunzimea lui nu este clar stabilitã, fiind doar aproximatã între 150 ºi 200 de metri.

Lacul apare menþionat ºi în scrierile poetului rus Alexandr Blok, în care un pãdurar din zona povesteºte cã aceastã apã este legatã prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. Legenda spune cã pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au fãcut descoperiri misterioase ale unor epave de mult dispãrute în vîltoarea oceanelor. În anul 2003, la suprafaþa apei a apãrut, nu se ºtie de unde, o vestã de salvare, cu însemnele marinei militare americane. Dupã cercetãrile realizate de autoritãþile locale, s-a constatat cã vesta aparþinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugãtorul USS Cole. În octombrie 2000, în portul Aden, din Yemen, s-a declanºat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. În urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat dispãrut, iar trupul sãu nu a fost gãsit niciodatã. Dar cum a putut ajunge dupã trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian într-un lãcuºor pierdut din Rusia Centralã, la 4.000 de kilometri distanþã?! Care a fost traseul ei?

Oare legendele lacului fãrã fund sînt reale? Oare existã asemenea cãi subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei? Tunelurile subterane ºi peºterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atenþia atît a oamenilor de ºtiinþã, cît ºi pe a celor pasionaþi de mistere. Poate pentru cã în întuneric se

ascund enigme de nepãtruns sau pentru simplul fapt cã acestea se deschid ºi acced cãtre centrul pãmîntului. Pe aceastã temã s-au scris o mulþime de cãrþi ºi poveºti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au îmbogãþit ºi mai mult imaginaþia oamenilor.

Pornind de la ideea cã Oceanul Indian este legat de Rusia printr-un tunel impresionant, oamenii de ºtiinþã au pornit adevãrate procese de analizã. Aceste tunele existã cu adevãrat ºi se preconizeazã cã au o vechime de mai bine de 30 de milioane de ani.

Tunelurile din adîncuri De mai multe ori speologii sau chiar minerii au atras atenþia asupra existenþei unor tunele ciudate prin subteranul Pãmîntului. Au fost descoperite niºte galerii care au fost create cu o tehnologie uimitoare pentru cã pereþii ascund miraculos procesele naturale.

Aceste tuneluri au fost construite pentru a-i proteja pe antici de ceea ce se întîmplã la suprafaþa planetei.

Toate structurile din subteran au direcþii clare, deci este cert cã anticii au folosit tehnologii impresionante pentru dezvoltarea acestui sistem. Doar cu ajutorul sateliþilor se poate sãpa un tunel de o precizie atît de clarã. Pe lîngã acest fapt, pereþii au avut parte de un tratament special, împotriva umezelii, în acest fel s-au conservat timp de milioane de ani.

Tuneluri similare au fost descoperite peste tot în lume, în Rusia, Germania, pe sub piramidele din Egipt, Ierusalim, ºi multe alte zone. Probabil cã în trecutul îndepãrtat cei care au trãit pe Terra au conectat

aceastã reþea de tuneluri pentru a se proteja fie de schimbãrile prin care trecea Pãmîntul sau împotriva altor civilizaþii ostile.

Tunelurile din Crimeea Peninsula Crimeea este strãpunsã de o reþea complexã de tuneluri, parte dintre ele plecînd din Peºtera de Marmurã sau Poarta de Aur, una dintre cele mai populare cavitãþi din lume. Numele vine ca urmare a faptului cã are formaþiuni din marmurã de calcar. Întrun top al speologilor, este pe locul cinci ca frumuseþe ºi complexitate. Este situatã în muntele Chatyr Doug, la o altitudine de 920 de metri deasupra nivelului mãrii. Dupã coborîrea în peºterã vizitatori sînt întîmpinaþi de o salã imensã, în formã de tub, de aproximativ 100 de metri lungime ºi 28 de metri înãlþime.

Peºtera are patru cavitãþi, jumãtate dintre ele umplute cu blocuri de piatrã, prãbuºite din cauza cutremurelor ºi alunecãrilor de pãmînt. În Caucaz, în defileul de sub Gelendzhik, din timpuri antice a fost descoperitã o minã, sãpatã vertical, cu un diametru de aproximativ cinci metri, ºi o adîncime de 100 m. Caracteristic acestei mine sînt pereþii netezi, care aratã de parcã ar fi topiþi. Oamenii de ºtiinþã au ajuns la concluzia cã ºlefuirea pereþilor a fost fãcutã sub efecte termice ºi mecanice, care au creat un strat extrem de rezistent cu grosimea 1-1,5 mm. Cu ajutorul tehnologiei moderne, crearea unei astfel de structuri este imposibilã. În plus, mina este puternic radioactivã. Dar speologi din Crimeea au gãsit o cavitate mare în partea de sus a muntelui AiPetri ºi tuneluri vechi care conecteazã peninsula Crimeea cu Caucaz. În timpul unei expediþii, ufologii din Caucaz au stabilit cã, sub creasta Uvarov, vizavi de muntele Arus, existã tuneluri vaste, dintre care unul duce spre peninsula Crimeea prin oraºul Krasnodar, Eisk, Rostov-pe-Don, ajungînd pînã în regiunea Volga.

Tunelurile de sub marile piramide din Egipt Cert este cã acestea existã peste tot în lume, fie cã vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sãpate dedesubtul Mexicului. Arheologii ºi oamenii de ºtiinþã au început sã îºi punã tot mai des întrebarea dacã nu cumva aceste reþele subterane au fost cîndva conectate între ele.

Lungimea lor nu a putut fi determinatã precis, pierzîndu-se într-un nesfîrºit labirint în interiorul pãmîntului.

De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul cã ele au fost construite în aceeaºi perioadã. ªi totuºi: cînd ºi cine le-a creat ºi în ce scop? În regiunea Volgograd din Rusia existã un lanþ muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, începînd cu anul 1997, a fost studiat în detaliu de organizaþia „Kosmopoisk” (Cercetaºii Cosmosului). Aici a fost depistata ºi cartografiata o reþea extinsã de tuneluri, cercetatã pe o distanþã de zeci de kilometri.

Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pînã la 20 de metri ºi, pe mãsurã ce se apropie de creastã

muntelui, se lãrgesc tot mai mult, ajungînd pînã la 120 de metri, transformîndu-se sub munte într-o salã imensã. De aici, se ramificã alte trei tuneluri în diferite unghiuri. În Uniunea Sovieticã, la începutul anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de miniºtri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Strîmtoarea Tãtara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin ºi care leagã Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. În condiþiile declanºãrii rãzboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate în Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevãzut cu cale feratã, între insula Sahalin ºi Rusia.

Tunelul fusese trasat ºi construit þinînd cont de geologia dificilã a solului de sub fundul apelor. Pereþii sãi erau foarte netezi, acoperiþi cu un material care semãna a lavã vulcanicã. Toþi cercetãtorii ruºi au fost însã de acord cã acel material nu era unul creat de naturã. În urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia cã asupra pereþilor se acþionase simultan termic ºi mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crustã, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenþã.

Conform afirmaþiilor doctorului Berman, nici mãcar tehnologia modernã nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodatã, ea a amintit despre gãsirea unor obiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neînþeles, instrumente ºi echipamente necunoscute, ºi chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupã abandonarea acestui gigantic ºi ambiþios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care în decursul deceniilor „s-au pierdut”.

Oraº subteran sub Marele Canion Exploratorul G.E. Kincaid, în timpul expediþiei sale în Marele Canion, a fãcut o descoperire uluitoare: un întreg oraº subteran, cu o reþea de tuneluri, în care s-au gãsit dovezi ce indicã faptul cã civilizaþiile antice au migrat în America din Orient prin aceste cãi subpãmîntene. Cercetãtorul a demonstrat, aparent convingãtor, cã populaþia care locuia în aceste caverne misterioase, adînc sãpate în stîncã, era de origine orientalã, posibil din Egipt. În publicaþie se relateazã cã echipa coordonatã de Kincaid a descoperit o camerã gigant, de aproximativ 1.500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, „ca spiþele unei roþi”.

Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1.800 de ani, care duce în direcþia unui întreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul ªarpelui cu Pene din Mexic. Oraºul Teotihuacan a fost construit de o populaþie relativ puþin cunoscutã, care a atins apogeul între anii 100 î.Chr. ºi 750 d.Chr. Templul a fost ridicat între anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, oraºul a fost abandonat pînã la venirea în zonã a populaþiilor aztece, în 1300 d.Chr. Aceºtia din urmã au dat ºi denumirea de Teotihuacan, care semnifica „locul unde oamenii devin zei”.

Tunelurile din Europa În zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei ºi Slovaciei, se întind Carpaþii Beskizi. La graniþa dintre Polonia ºi Slovacia, se aflã cea mai înaltã culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1.725 m. În folclorul celor douã popoare existã multe

legende legate de acest vîrf. Se spune cã locuitorii zonei pãstreazã secretã existenþa unui tunel sub munte. În urmã cu cîþiva ani, într-un ziar local polonez, a apãrut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski.

El a povestit cã, în anii ’60, tatãl sãu i-a dezvãluit taina munþilor. Au plecat împreunã din sat cãtre „regina Babia” ºi, ajungînd la o înãlþime de aproximativ 600 de metri, tatãl lui s-a oprit ºi i-a spus cã acolo va vedea o altã lume, va afla un secret care este transmis din generaþie în generaþie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stîncã ºi dedesubtul ei Stanislaw a vãzut un puþ cu o deschidere largã, ce ducea cãtre miezul pãmîntului. „Pereþii erau netezi ºi lucioºi, de parcã ar fi fost acoperiþi cu sticlã. Tata a aruncat o frînghie ºi am început coborîrea. În interior, în mod straniu, aerul era uscat.

Am coborît cîþiva metri pînã am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat cãlãtoria prin tunelul uºor înclinat cãtre interiorul pãmîntului, pînã la o salã spaþioasã, cu o formã ovalã. De acolo plecau mai multe tuneluri, în toate direcþiile. Tata mi-a spus cã, urmînd traseul lor, de aici se poate ajunge în alte þãri ºi chiar pe alte continente.

Tunelurile din stînga duc în Germania ºi mai departe, în Anglia, pînã în America, iar cele din dreapta se întind prin Rusia ºi apoi prin China ºi Japonia, tot pînã în America, unde se înnoadã iarãºi cu tunelul din stînga”. „Multe dintre ele s-au prãbuºit, altele nici mãcar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucrãm la o hartã prin care sã reprezentãm reþeaua. Însã, deocamdatã totul este aproximativ, deoarece nu avem informaþii

Oraºele subterane de la Cappadocia, Turcia În regiunea Cappadocia din centrul Turciei se gãsesc un numãr însemnat de oraºe subterane, tuneluri cu pasaje ascunse, camere secrete, temple antice pe o întindere de peste 100 de kilometri pãtraþi. Spre exemplu, oraºul subtern Derinkuyu este proiectat pe unsprezece nivele de adîncime, are peste 600 de intrãri ºi putea gãzdui mii de oameni. Este cu adevãrat un oraº subteran, cu zone de dormit, grajduri pentru ani-

Peºterile Longyou sînt situate în provincia Zhejiang din China ºi cuprind o lume vastã, impresionantã ºi unicã, fiind considerate în China „a noua minune a lumii antice”. Grotele dateazã de cel puþin 2.000 de ani ºi reprezintã una dintre cele mai mari excavaþii din cele mai vechi timpuri. Oamenii de ºtiinþã din întreaga lume în domeniul arheologie, arhitecturii, ingineriei sau geologiei nu au absolut nici o idee cum au fost construite, de cãtre cine ºi de ce.

Sculptate în siltstone solid, fiecare grotã coboarã în jur de 30 de metri sub pãmînt ºi conþine camere de piatrã, poduri, jgheaburi ºi piscine. Existã piloni construiþi uniform de-a lungul peºterii care sã susþinã tavanul, iar pereþii ºi coloanele de piatrã sînt forate într-o serie de linii paralele perfecte.

Misterele din România

male, fîntîni, rezervoare de apã, gropi pentru gãtit, puþuri de aerisire, camere comunale, bãi, ºi morminte. ªi Derinkuyu nu este singur. Mai mult de patruzeci de oraºe complet subterane au fost descoperite în Cappadocia.

Grota Margate, Anglia Oraºul Margate din Anglia are o grotã misterioasã acoperitã cu mai mult de 4,6 milioane de scoici, rãspîndite pe un mozaic de peste 600 de metri pãtraþi.

Grota a fost descoperitã din întîmplare în anul 1835 de cãtre directorul ºcolii locale, James Newlove.

Hypogeum, Malta Hypogeum de la Hal Saflieni din Malta face parte din Patrimoniul Mondial al UNESCO, fiind considerat cel mai vechi templu preistoric subteran din lume. complete ºi nu au fost studiate Africa, India ºi Australia“, declarã P. Mirosnicenko, unul dintre cercetãtorii LSP. Potrivit afirmaþiilor sale, se crede cã aceste tuneluri au fost create de civilizaþii strãvechi sau de alte civilizaþii necunoscute pentru a se putea refugia în caz de catastrofe naturale. În mod ciclic, planeta noastrã este lovitã de fel de fel de calamitãþi naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, erupþii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, aºa cum s-a întîmplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cînd, în urma impactului cu un asteroid, au dispãrut dinozaurii ºi majoritatea vieþuitoarelor planetei.

Oamenii din Epoca de piatrã au creat o reþea subteranã de tuneluri care traverseazã întreaga Europã, din Scoþia pînã în Turcia. Arheologul german Heinrich Kusch a declarat cã au fost descoperite dovezi ale acestui tunel în sute de aºezãri neolitice de pe tot continentul. În cartea sa, „Secretele porþii subterane cãtre o lume anticã“ (Secrets of the underground door to an ancient world), arheologul spune cã reþeaua iniþialã de tuneluri trebuia sã fie enormã, din moment ce anumite porþiuni s-au pãstrat intacte dupã 12.000 de ani. „Doar în Bavaria (Germania) am gãsit 700 de metri de galerii. În Styria (Austria) am gãsit 350 de metri. Iar în Europa am gãsit mii de metri, din Scoþia pînã la Marea Mediteranã“, a explicat Kusch.

Arheologul a precizat cã tunelurile au o grosime de doar 70 de centimetri, „suficient cît sã se zvîrcoleascã o persoanã, dar nimic mai mult“, spune arheologul.

Pe anumite porþiuni, tunelul este mai lat ºi prezintã camere de depozitare sau locuri de stat jos. „Galeriile nu comunicã între ele, dar, luate împreunã, ar putea forma o uriaºã reþea subteranã“, spune Kusch.

Unii experþi considerã cã aceste tuneluri i-ar fi protejat pe oamenii preistorici de prãdãtori, în timp ce alþii sînt de pãrere cã galeriile erau folosite precum autostrãzile moderne.

Peºterile Longyou, China

Structura este învãluitã în mister, de la descoperirea unor cranii alungite pînã la poveºtile despre fenomene paranormale. Dar caracteristicile care au atras atenþia experþilor din întreaga lume constau în proprietãþile acustice unice gãsite în camerele subterane ale Hypogeum. Unii experþi cred cã hypogeum a fost iniþial folosit ca un sanctuar, de cãtre un oracol al vremii.

Peºterile de sub Nottingham Sub strãzile din Nottingam, Anglia, existã aproape 500 de peºteri artificiale tãiate în gresie naturalã.

De-a lungul secolelor, au fost folosite în mai multe scopuri, inclusiv temniþe, pivniþe de bere, gropi comune, tãbãcãrii, malþ-cuptoare, case, adãposturi antiaeriene, mine de nisip ºi închisori. Ce e mai faimos sînt legendele, care spun cã aici îºi ascundea prãzile celebrul Robin Hood. Din pãcate, reamenajarea oraºului Nottingham de la sfîrºitul Secolului al XIX-lea încoace a însemnat dispariþia multora dintre aceste peºteri.

O legendã susþine cã Munþii Carpaþi sînt strãbãtuþi de tuneluri subterane atît de lungi încît ating ºi sute de kilometri. Nimeni nu poate spune dacã au fost fãcute de mîna omului sau de forþa naturii. Iar asemenea tuneluri ar exista ºi în Bucegi. Se vorbeºte ºi despre faptul cã pe Vîrful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, aºa cum au mai fost ºi pe alte creste ale munþilor, în Retezat ºi Ceahlãu.

Acesta este supranumit „triunghiul de aur” al Daciei datoritã energiilor impresionant de mari care se presupune cã se regãsesc în cele trei puncte.

Singura explicaþie pe care au dat-o unii dintre specialiºtii care s-au încumetat sã explice într-un fel legendele ºi misterele legate de Bucegi este aceea cã nivelul radiaþiilor foarte mari de pe crestele Bucegilor s-ar datora faptului cã aici a fost un mare sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului român. Primele cercetãri cu privire la Munþii Bucegi s-au efectuat abia în anul 1927, în partea esticã a masivului, pe Valea Ialomiþei, într-o zonã cunoscutã sub numele de „ªapte izvoare”. Aici s-a fãcut o analizã a apei ºi spre stupoarea cercetãtorilor, s-a constatat cã apa din acest izvor are zero bacterii. Acest fapt este unic în lume.

Alte cercetãri au fost realizate în anii 80. Specialiºtii au constatat cã izvorul se „alimenteazã” dintr-un lac subteran imens. Se spune cã, din aceastã zona, a „celor ºapte izvoare”, venea în fiecare zi mãreþul Zamolxe pentru a bea apã… „Secretul din Bucegi” a fost descoperit de un departament ultrasecret al fostei Securitãþi, înfiinþat de Nicolae Ceauºescu în 1968, ca urmare a unor fenomene neobiºnuite sesizate pe teritoriul României – „Departamentul Zero”. Departamentul a fost preluat ºi dupã 1990 de Serviciul Român de Informaþii. Specialiºtii acestei structuri au descoperit „secretul din Bucegi”.

A fost cea mai importantã misiune a Departamentului Zero (DZ) – cercetarea extrasenzorialã a Munþilor Bucegi, rapoartele indicînd zone energetice deosebite precum ºi existenþa unei galerii subterane imense ce uneºte mai multe peºteri din Carpaþi. Mai mult, în apropierea Vîrfului Omu a fost identificat cel mai important Centru energetic natural al Planetei, denumit ºi „Cardines Mundi”. Dupã verificarea rapoartelor Departamentului Zero, a urmat o ºedinþãfulger a Consiliului Suprem de Apãrare al Þãrii (CSAT), în care s-a decis inventarierea arhivei din Sala Proiecþiilor, clasificarea informaþiilor ºi continuarea cercetãrilor sub acoperire deplinã. La începutul anilor ’90, informaþiile au transpirat, zona fiind pusã sub observaþia sateliþilor SUA ºi URSS, datoritã numeroaselor fenomene ciudate raportate în perimetrul Bucegilor. (va urma) CUNOASTELUMEA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 20 aprilie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei O epurare necesarã?

A avut loc, în buza primãverii, un congres. Asta ne mai trebuia, cã – vorba lui Moromete – încolo, le fãcusem pe toate. ªi s-a strîns, oameni buni, lumea bunã a PSD din toatã þara: mii de oameni s-au mobilizat, cu mic, cu mare, la chemarea marelui lider ot Teleorman.

Asta ne-a plãcut. Ce nu ne-a plãcut, însã, a fost scopul. ªi anume, de a fi eliminaþi posibilii adversari care ar fi putut sã mai aibã un cuvînt de spus în partid. Aceºtia nici nu au fost lãsaþi sã vorbeascã. Ecaterina Andronescu, Nicolae Bãnicioiu, personalitãþi cunoscute ºi cu coloanã vertebralã dreaptã, au fost umiliþi. De ce? Pentru cã funcþia de preºedinte executiv, pe care aceºtia o vizau, fusese amanetatã de Viorica Dãncilã, actualul premier, aflat în graþiile conducãtorului. La fel a pãþit ºi guralivul Codrin ªtefãnescu, care ºi el a fost coborît din locul pe care îl ocupa, cã prea era independent: spunea, pe la TV ºi-n diverse cercuri, vrute ºi nevrute despre omul cu privirea aprigã, Liviu Dragnea. La fel ºi Bãdãlãu, care îºi închipuia cã e ceva de capul lui. Pãi nu e.

O aºa epurare era necesarã, ºi dom’ Livache s-a grãbit s-o facã. Pãi, nu este dumnealui omul cu mînã forte, care ºtie ºi poate sã învîrtã iþele pesediste? Tot el ia eliminat cît ai zice peºte pe Zgonea, vestitul ,,nepot al lui Iorga”, care se credea pe cai mari, apoi pe Victor Ponta care, orice s-ar spune, a avut o guvernare oricum mai bunã decît aceasta, care a schimbat atîþia premieri.

La drept vorbind, pînã la faimosul Congres, noua putere cu greu s-ar putea zice c-a avut niscai realizãri. Numai vorbe meºteºugite ºi împãnate cu mari promisiuni. Legea Salarizãrii a ieºit cu mari nemulþumiri, Legea Pensiilor la fel va fi, deºi se tot discutã metode ºi procedee, de nu mai înþelege nimeni nimic. Postul România TV, poate ºi din lipsã de subiecte, ne-a împuiat capul cu nesfîrºitele ºi aprigele dezbateri pe aceastã temã. Nu e zi de la Dumnezeu sã nu fim asaltaþi cu ,,ultimele decizii” referitoare la pensii. Dar de ce nu s-au dat acei amãrîþi de 5% de la 1 ianuarie – asta nu ni se spune. ªi, aºa cum se întîmplã la salarii, unii pensionari vor avea venituri uriaºe, iar alþii, pur ºi simplu, vor muri de foame. E posibil ca un parlamentar sã primeascã pentru 4 ani de man-

Degetul lui Toader sau criza parlamentarismului românesc (1) Mi-a rãmas întipãritã în minte o întîmplare de acum cîþiva ani din Parlamentul României. Agenda de lucru era încãrcatã ºi legile se votau pe bandã rulantã cu o vitezã incredibilã. Parlamentarii puterii erau cu ochii aþintiþi nu asupra textelor legilor votate, ci asupra poziþiei degetului mare al liderului de grup parlamentar.

Acesta, ca un împãrat roman care decidea dacã un gladiator învins va fi omorît sau nu printr-o simplã miºcare a degetului de la mînã, arãta tot aºa dacã o lege va fi adoptatã sau nu. Oboseala sau neatenþia l-au fãcut pe deputatul PNL Mircea Toader sã greºeascã poziþia degetului ºi sã fie adoptatã o lege care trebuia respinsã, astfel cã atunci cînd ºi-au dat seama de greºealã au reluat votul. Aºa a intrat incidentul în gura presei, care l-a tratat ca pe un lucru amuzant, comic. Ar fi comic dacã n-ar fi tragic! Pentru cã acest incident aratã cã legile sînt adoptate sau respinse funcþie de opinia ºi interesul unui grup foarte mic de persoane, restul parlamentarilor fiind doar o masã de manevrã. Evident cã aceastã situaþie este cunoscutã de toatã lumea ca fiind ceva normal. La una din alegerile prezidenþiale un candidat îl arãta cu degetul pe celãlalt cã nu-ºi poate stãpînii proprii membri de partid, deci cum poate pretinde sã conducã o þarã! Adicã ºeful de partid trebuie sã fie un tiran, din cuvîntul lui nu are voie nimeni sã iasã. Asta înseamnã cã ºi acei parlamentari care au ceva în cap, nu numai pleavã ºi puzderii, sînt înglobaþi în masa executanþilor docili. Dacã vreunul nu mai rezistã umilinþei ºi are altã opinie decît a liderului este dat afarã din partid, evident prin votul unanim al colegilor obedienþi ºefului.

Noi, alegãtorii, trãim cu iluzia cã am votat niºte persoane care în Parlament îºi vor încinge creierii ca sã gãseascã cele mai bune rezolvãri în favoarea þãrii ºi a poporului. Ei, odatã ajunºi acolo, nu-ºi urmãresc decît interesele personale ºi degetul lui Toader. Desigur cã asta îi predispune la somn. Aºa apar legi antinaþionale,

dat mai mult decît un om care s-a trudit o viaþã întreagã pentru a-ºi asigura o biatã pensie la bãtrîneþe? Asta e dreptate, doamnã Olguþa Vasilescu? Asta e justiþie, domnule Liviu Dragnea?

Ne-am luat cu vorba ºi uitam o observaþie importantã: atmosfera din sala în care s-a þinut rãsunãtorul Congres. Aceleaºi aplauze, urale etc. ca în vremea comunismului. Cînd ºeful suprem a întrebat: ,,Vreþi sã vã conduc în continuare?”, un strigãt unanim a spintecat aerul ºi a cutremurat zidurile: ,,Daaa!”. Au urmat, desigur, aplauzele – revoltãtor de false. Atunci, sã nu le dai dreptate celor care-i acuzã pe pesediºti de apucãturi comuniste?

Domnule Dragnea, e cazul sã vã aduceþi aminte cum au fost daþi jos, înaintea dvs., domnii Iliescu, Nãstase ºi Geoanã. Cã pe Ponta aþi avut grijã sã-l dãrîmaþi dvs. De ce a fost nevoie, pentru a schimba niºte potenþiali adversari, sã adunaþi atîþia membri ai partidului, ca la o galã a învingãtorului dinainte cunoscut? Ce-ar fi sã-i mai lãsaþi pe subalterni sã ºi lucreze efectiv? Aþi fãcut curãþenie în PSD, sperînd sã nu mai miºte nimeni în front. Aºadar, puteþi începe, în sfîrºit, sã vã ,,faceþi treaba”, cu adevãrat, aºa cum îi place ºi doamnei Kövesi sã declare, ori de cîte ori are ocazia, despre activitatea oamenilor din DNA, inclusiv a unitãþii ,,de elitã” de la Ploieºti, care mereu, da’ mereu, ,,ºi-au fãcut ºi îºi vor face treaba”...

GEORGE MILITARU

Dupã ideea cu despãgubirea puºcãriaºilor defavorizaþi de condiþiile de trai din închisori, încolþitã în mintea guvernanþilor, cred cã în curînd, la „mititica”, se va intra doar prin concurs. Nu este exclus ca într-un viitor apropiat sã ne aºteptãm ºi la serbãri, cu acordare de diplome ºi premii, sub genericul „Stima noastrã ºi mîndria”. Þara absurdului! Toatã lumea se plînge de puºcãriile din România... Soluþia e simplã: desfiinþaþi-le ºi lãsaþi doar puºcãriile de lux, în care sã fie „cazaþi” infractorii mãrunþi, ca sã evitãm sancþiunile stãpînilor de la Bruxelles. Pentru cei mari, singura pedeapsã trebuie sã fie nu închisoarea cu suspendare - fiindcã oricum astfel

de specimene nu pot fi reeducate, ci recuperarea prejudiciilor! Cu vîrf ºi îndesat!

S-a dat aviz de anchetare a „emanaþilor” revoluþiei, motiv de indignare pentru Petre Roman, care afirmã cã în timpul evenimentelor din decembrie ’89 el era un nimeni, toatã vina revenindu-le capilor armatei. Se pare cã „pulovãrul fãrã gît” are amnezie... Îi reamintesc eu: pe 21 decembrie 1989, în Piaþa Romanã, pe lîngã lozinci anticomuniste s-a scandat ºi „Iliescu”, „Roman”. Se pare cã nu erai chiar un nimeni, stimabile! ªi... a propos: în seara de 21 decembrie 1989, la ora 21 (o spun în premierã!), la un post de radio occidental a fost emisã o ºtire: „Din surse neoficiale, vã informãm cã în noaptea zilei de 25 decembrie guvernul Ceauºescu va fi silit sã demisioneze”. Pe 25 decembrie Ceauºescu era executat; coincidenþã!? Poate acum, „emanaþii” mascaradei decembriste se vor îndura sã ne spunã ºi nouã adevãrul despre aºa-zisa revoluþie; noi îl intuim, dar vrem o recunoaºtere oficialã!

Mai mulþi „luptãtori” pentru drepturile pensionarilor se fîþîie pe la televiziuni („ºi dã-i, ºi luptã, ºi luptã, ºi dãi, neicusorule...”) argumentînd cã „pensia este un drept patrimonial”. Mãi bãieþi, cred cã aveþi probleme cu semantica, dacã nu, chiar cu logica. Dreptul patrimonial face trimitere la drept de moºtenire, iar pensia, hai sã fim serioºi (!), nu este un bun moºtenit. Pensia, stimabililor, este un drept contractual ºi dacã sînt prea subtil, vã explic mai pe înþelesul vostru dar, pentru acest fapt, trebuie sã ne întoarcem la epoca socialistã, sau comunistã - mama lor de comuniºti, se pare cã erau mai inteligenþi ºi mai logici decît caricaturile care ne conduc azi destinul! Aºadar, în epoca socialistã orice angajat încheia un contract cu statul prin care, în schimbul prestaþiei profesionale, statul se obliga sã-i ofere un salariu ºi, implicit, o pensie; în concluzie, pensia este un drept contractual, nicidecum patrimonial. Cã aceastã cloacã politicianistã care se perindã la guvernare de aproape trei decenii, incapabilã ºi iresponsabilã, a pãpat aceºti bani ºi acum dã din colþ în colþ, invocînd fel de fel de justificãri, e altã poveste. Normal ar fi ca aceºti formatori de opinie sã prezinte adevãrul; poate aºa vor înþelege ministreii ºi ministresele, care se joacã cu banii românilor, invocînd colapsul sistemului de pensii.

SINEL TUDOSIE

antiromâneºti, urmarea unor înþelegeri subterane ale liderilor de partid. Aºa este permisã defriºarea masivã ºi legalã a pãdurilor României de cãtre concernul austriac.

Nu ºtiu cum se întocmesc listele cu candidaþi ale partidelor. În afarã de obedienþa faþã de ºef, ºpaga la partid ºi probabil la ºef, nu cred cã mai conteazã alte calitãþi. În fond, parlamentarii nu trebuie sã gîndeascã, sã analizeze, sã posede un anumit grad de culturã, sã-ºi cunoascã istoria neamului, sã fie patrioþi. Pretenþia faþã de ei este minimã: numele, prenumele, data naºterii ºi, eventual, locul. Atît apare în CV-urile lor, atîta trebuie sã ºtie alegãtorii! Ei n-au tatã, n-au mamã, cît despre bunici, ce sã mai vorbim! Rezultatul pentru þarã este catastrofal. Partea proastã este cã toate partidele sînt fãcute dupã acelaºi calapod. Deci rotirea la putere nu aduce nimic bun pentru þarã, doar pentru indivizi care ajung la ciolan este bunã. Din aceastã cauzã, România nu poate ieºi din mocirla în care se zbate. Nu poate accesa fonduri europene din cauza corupþiei. Dacã s-ar fi dorit cu adevãrat sã se absoarbã fonduri europene, s-ar fi preluat modelul polonez. Despre el se vorbeºte, dar nimeni nu face nimic pentru a-l aplica, pentru cã ar jena firmele actuale de consultanþã, care sigur au o susþinere politicã ascunsã. Dacã totuºi se mai acceseazã cîte ceva fonduri europene, ele merg pe proiecte inutile. În campaniile electorale sînt promiºi sute de kilometri de autostrãzi, iar la final situaþia este ca la început. Cei de la Dacia se roagã de mult sã se facã autostrada de pe Valea Oltului, guvernul promite ºi atît.

Parcã ar dori relocarea fabricii în altã þarã, aºa cum au anunþat cei de la Renault. Întrebarea este dacã se mai poate face ceva. Cu aceastã clasã politicã, nu! Dacã se întãreºte clasa mijlocie ºi apar patrioþi din rîndurile ei care doresc sã facã ceva pentru þarã, fãrã sã se aºtepte la recompense materiale personale, atunci da! Pentru asta ar fi nevoie de un partid nou, construit pe alte baze. Va fi greu, pentru cã toate partidele se vor arunca asupra lui pentru a-l bloca. Cum vor putea observa alegãtorii cã acest nou partid este diferit de restul? În primul rînd, prin

modestia campaniei elctorale. Afiºul lor ar trebui sã fie o foaie A4, cu o pozã micã a candidatului în colþul din dreapta ºi text concis despre ce vor sã facã, totul albnegru. Fãrã lozinci ºi generalitãþi, cu specificarea cã nu se primesc sponsorizãri nici mãcar din partea candidaþilor. Cîteva iniþiative legislative vor fi anunþate.

Astfel la capitolul „Sã slavãm ce se mai poate salva“ prin oprirea defriºãrii pãdurilor (cei disponibilizaþi vor fi angajaþi prin grija guvernului), oprirea proiectelor minere care prevãd minerit suprafaþã (rãmîn exploatãrile existente), oprirea proiectelor miniere care prevãd utilizarea cianurilor (rãmîn exploatãrile existente), interzicerea exploatãrii gazelor de ºist, stoparea proietului amplasãrii de microhidrocentrale pe rîurile de munte, alocarea de fonduri pentru temperarea viiturilor în zonele lor de origine, oprirea vînzãrii restului de acþiuni deþinute de stat.

La capitolul „Reducerea corupþiei“ se va prevedea ca forme de licitaþii sã fie doar cele deschise ºi cele electronice. Baza trebuie sã fie caietul de sarcini bine întocmit cu ceea ce se cere sau ceea ce se face.

Interzicerea creditãrii executanþilor prin acordarea de avansuri la lucrãri. O firmã recunoscutã în domeniu obþine credite de la bãnci dacã a cîºtigat o lucrare.

Capitolul „Cultivarea dragostei de þarã ºi neam a tineretului“ trebuie sã implice tipãrirea unor manuale de istorie care sã puncteze momentele astrale ale poprului român ºi sã urmãreascã firul roºu al supravieþuirii noastre. Introducerea obligativitãþii ca odatã pe lunã fiecare clasã sã participe la vizitarea unor locuri istorice, muzee, mînãstiri sau locuri pitoreºti din þarã. Repunerea educaþiei fizice la locul cuvenit conform principiului mens sana in corpor sano ºi reluarea întrecerilor sportive. Organizarea unor tabere de instruire militarã de o lunã douã pentru toþi tineri care au ajuns la majorat. Stabilirea obligativitãþii administraþiilor locale de a identifica analfabeþii ºi organizarea ºcolarizãrii lor. (va urma) IOAN ISPAS

Gînduri printre... rînduri

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 20 aprilie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei din curtea Spitalului vechi au dispãrut: un drum de circulaþie (atît al maºinilor, cît ºi al pacienþilor, dar cel mai necesar al menajerelor din unitate, pentru transportul gunoiului cãtre pubele), douã trotuare, 5 bãnci noi de lemn, copaci, o parcare cu 15 locuri, o clãdire de uzinã, un suport din cãrãmidã - de 2 m înãlþime, 1,60 m lãþime, 1 m grosime - pentru o icoanã mare a Sf. Stelian (din curtea bisericii de spital), o parte din gardul curþii înjumãtãþite a bisericuþei, precum ºi jumãtate din teritoriul curþii de bisericã, toate ruinate la început, apoi pustiite de ºantierul asociaþiei dornice dupã avantajele ºi dupã ºefia unui spital-chiriaº, ºi nu dupã o viaþã sau o sãnãtate spiritualã din curtea spitalului-gazdã. Mormîntul dr.Pesamosca, aflat în curtea din spatele Spitalului sãu de o viaþã, de muncã, de rugã ºi de moarte - Marie Curie - 1, este în prezent, din august 2017, ameninþat cu mutarea, din cauza unui ºantier devastator, pentru ridicarea unui bloc spitalicesc cu 8 niveluri. Unii au treabã pe acel loc, prin pledoarii televizate, mediatizîndu-ºi galopant campania de promovare ºi de strîngere de fonduri pentru fantomatica zidire, iar somnul savantului Pesamosca îi încurcã, împiedicîndu-le, parcã, termenii grabnici... impuºi de o nerãbdare dubioasã, pentru a ajunge cît mai repede la dovada reuºitelor lor difuzate recent, precum ºi la gloria ,,palatului virtual“. Atenþie mare! Din filmuleþul asociaþiei respective de prezentare online a ,,palatului medical“, lipsesc bisericuþa spitalului actual ºi curtea ei, aferentã, cu mormîntul academicianului profesor doctor... Celui renumit internaþional, poreclit într-o epocã atee, de pãrinþii minipacienþilor sãi, Îngerul Copiilor Români, care a dãruit dublu timpul vieþii sale, al familiei ºi al profesiei numai pacienþilor (mutîndu-se de acasã, pentru a fi, non-stop, în spital), dedicîndu-ºi sãnãtatea ºi priceperea menirii sale de apostol medical (prin medicina ºtiinþificã, prin metodele sale salvatoare, prin tehnica degetelor sale chirurgicale, prin pedagogia sa universitarã, prin ortodoxia medicinii sale pastorale)... i se rãspunde, în al ºaptelea an al adormirii sale, cu neodihnã, cu dezonoare, cu ameninþarea mutãrii sale din mormînt (criteriile de deshumare ºi de reînhumare sînt stabilite în Regulamentul cimitirelor umane civile, capitolul III, articolul 26) ºi cu „translaþia“ de tip ceauºist a bisericii sale postdecembriste. Este moral? Obiectivul, emisiunilor radio-TV în cauzã este ascuns de zidurile Spitalului

vechi, de ochii lumii ºi ai strãzii, deci de ochii opiniei publice. Locul unde se desfãºoarã acþiunile cu pricina, din spatele clãdirilor actuale ale Spitalului Marie Curie, este devastat de un ºantier imoral pentru memoria dr.

Pesamosca. Medicul ºade în mormîntul lui de acolo, mormînt peste care trece o þeavã de gaze, din noiembrie 2017, mormînt care, de 5 luni încoace, din cauza ºantierului, este strãjuit la capete, în dreptul crucii ºi în dreptul picioarelor, de doi stîlpi susþinãtori ai þevii de gaze... Pe partea stîngã, cum privim mormîntul dinspre cruce, este flancat de un gard colþuros, adicã profesorul este pus la gard, lipit de mormînt, inexistent înainte ºi dupã înmormîntarea din 3 septembrie 2011, cînd primarul Capitalei, prof.dr. Sorin Oprescu afirma, în faþa ziariºtilor prezenþi: ,,Ce sã vã spun mai mult, a fost cel mai mare chirurg român, în viaþã!“. Deci, mormîntul Pesamoscian a devenit un abracadabrant postament al unor stîlpi solizi de susþinere a þevilor ºi al unei þevi de gaze (oxigen), þeavã ce brãzdeazã lespedea ºi crucea de marmurã albã.

Sfidãtor! Jignitor! Umilitor!

Conform canoanelor (juridice ºi de disciplinã) ortodoxe ale Departamentului Cimitire-Monumente-Servicii funerare din cadrul Administraþiei eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureºtilor, prin Regulamentul pentru organizarea ºi funcþionarea cimitirelor parohiale ºi mînãstireºti din cuprinsul eparhiilor B.O.R., existã specificatã o distanþã standard a spaþiului ce trebuie sã înconjoare un mormînt fãþã de elementele vecine lui, atît în adîncul pãmîntului, cît ºi la suprafaþã.

Nu se vede, cu ochiul liber, determinarea acelui spaþiu, de jur împrejur, avînd în vedere cã de o parte ºi de alta a mormîntului sînt depozitate teancuri de pavimente, mormane de bare metalice cilindrice, stive de dale de piatrã, maldãre de lemne, moloz, o movilã de pãmînt, betoniere parcate etc. În cimitirele umane civile, regulamentele impun (capitol II, articol 8), între mormintele individuale, un interval aerisit sau un ,,gol“ de 0,30 m de alee pentru acces ºi pentru îngrijirea-cosmetizarea mormîntului respectiv. Dacã aºa ceva se întîmplã firesc la un oarecare mort (un mort de rînd), cum sã nu fie respectate dimensiunile corespunzãtoare, la o personalitate medicalacademicã de talia profesorului Pesamosca, dintr-un cimitir confesional, dupã canoanele cultului deþinãtor? (va urma) DAN ÞÃPLIGÃ-DÃNEÞ, Profesor-teolog pastoral ortodox (ex-pacient al acad. prof. dr. Alexandru Pesamosca, operat de acesta în 1961)

gelos ajunsese la pîrnaie, cã o prinsese pe nevastã-sa cu un angajat mai tînãr ºi o mierlise. Ei bine, intelectualii ãºtia se adaptau foarte, foarte, foarte greu la viaþa din puºcãrie!

Cei mai mulþi înnebuneau sotto, nici nu dura mult.

Era de ajuns cã erau bãgaþi cu borfaºii de rînd, ei, care aveau ºi cîte douã facultãþi. Iar nenorociþii ãºtia, mai ales sãrãciile care în viaþa lor nu îºi ridicaserã ochii în faþa unui ºmecher adevãrat, se spãrgeau în figuri în faþa lor ºi îi terorizau pe bieþii oameni, care nu erau deloc pregãtiþi pentru o astfel de viaþã, în care nu conteazã decît sã fii mai tare ºi mai versat ca ãia de lîngã tine, dacã vrei sã supravieþuieºti. Dacã auzeau rataþii ãºtia cã unul are facultate, aveau o boalã pe el de ziceai cã sãracul le-a violat ºi omorît copiii. Îi punea sã spele WC-ul cu periuþa de dinþi, sã cureþe cu limba dupã ce îºi fãceau ei nevoile, sã le sugã degetele de la picioare: - Ai facultate?

- Da. - Aa, eºti d’ãla de þi-a plãcut cartea, javra dracului, hã? Lasã, sã vezi ce-þi iese þie facultatea pe nas aici!

- Dar ce am fãcut?

- Eºti deºtept ºi noi sîntem proºti, hã? Ia ºi linge, cã te sparg la meclã, cu facultatea ta cu tot!

Aºa îi þineau sub teroare ºi în bãtãi tot timpul, îi puneau numai la patul trei, cel de sus, unde se strîngeau toate mirosurile de jos. Le fãceau toate porcãriile în mîncare, îi þineau într-o umilinþã totalã, aºa cã normal cã o luau repejor razna. Îi vedeai cã au intrat în camerã bine mersi, siguri pe ei ºi bãrbaþi ca lumea, iar peste douã sãptãmîni erau deja cealapadii. Am observat asta peste tot pe unde am fost prin puºcãrii, cã oamenii cu ºcoalã stãteau foarte rãu cu moralul, erau mult prea sensibili ºi cedau prea uºor nervos. Am avut trei cazuri de tipi cu facultate picaþi la suferinþã, care s-au spînzurat repede, n-au rezistat nici o lunã. Nu aveau ei nici o treabã cu ºmecheria, mulþi erau directori ºi nu citeau ce semnau, intrau cu infracþiuni economice. Oricum, n-am auzit nici

eu ºi nici Cezar de vreun intelectual care sã scape zdravãn la cap.

Mai ales cã dupã ce îi chinuiau în ultimul grad de umilinþã toate scursurile de deþinuþi, cã doar de aia s-o ºi zice cã rãzbunarea este arma prostului, îi preluau cu teroarea ºi alte lichele, gardienii. útia ºi mai javre, puneau botul la vrãjeala ºi limbile prãduitorilor ºi îi pedepseau pe tipii mai citiþi pentru toate faptele comise pe camere. Chiar dacã unele erau la mintea cocoºului cã nu aveau cum sã le facã ei. Pentru simplul motiv cã nici nu erau acolo cînd s-au comis. Dar ce mai conta, dacã þãranul ãla cu patru clase dat afarã pînã ºi din Miliþie de prost ce era putea sã-i arate unui doctor sau profesor cã el e Dumnezeul lui! Aºa cã toatã ziua îi auzeai ºi pe ãºtia pe coridor cum îi nenoroceau pe nefericiþii ãia cu ºcoalã: - E vreo unu’ cu facultate la voi în camerã?

- Eu sînt, sã trãiþi!

- Tu eºti, bãi pungaºule? Ia sã-þi dau eu zece zile de izolare, aºa, de bun venit, poate-þi mai iese cartea din cap, pezevenghi ce eºti! ªi îl mai lua ºi la pulane, în timp ce restul gloatei rîdea de se prãpãdea, cã aveau ºi ei boalã pe cei mai învãþaþi, dar ºi sã-i facã plãcere la gabor.

Cezar e cu atît mai mult de apreciat cu cît, deºi nu avea ºcoalã, nu era deloc cult ºi nici mãcar nu ºtiu dacã vreodatã în viaþa lui citise o carte, nu a existat sã-i dea mãcar o palmã la un intelectual. Ce-i drept, nici nu se bãga prea mult în seamã cu ei, se uita ca la niºte ciudãþenii.

Dar cel puþin avea grijã sã nu-i batã toþi fraierii. Cred cã îi era foarte milã de ei, nu-i venea sã creadã la Talan cã sînt pe lumea asta oameni atît de slabi încît acceptã sã înghitã orice, decît sã se batã. Mai ales el, pentru care bãtaia era singura raþiune de a trãi, nu-ºi putea închipui viaþa fãrã bãtãi. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Bunul sacru din Spitalul de copii Marie Curie sau mitul omului-spital, acad. prof. univ. dr. Alexandru Pesamosca, este în pericol! (1) Motto: ,,Douã lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouã ºi crescîndã admiraþie: cerul înstelat de deasupra mea ºi Legea moralã din mine“. (Immanuel Kant finalul textului se aflã scris pe mormîntul filozofului german ºi pe cel al acad. prof. dr. Alexandru Pesamosca, din Spitalul Budimex - Bucureºti) În emisiunea Digi 24 – Jurnalul de searã, din 31 ianuarie 2018, în emisiunea TVR 1 – Perfect imperfect, din 5 februarie 2018 ºi în emisiunea Radio România Actualitãþi – Serviciul de Noapte, din 16 februarie 2018, o asociaþie oarecare se lãuda cã, ea, în luna martie 2018, va începe ridicarea unui ,,faimos privat spital de copii“ bucureºtean, Marie Curie –2 (Nou). ªi asta, dupã ce, din vara anului 2017, au început lucrãrile de,,curãþare“ a curþii Spitalului Marie Curie - 1(Vechi). Despre aceste lucrãri de ,,curãþare“ dãrîmãtoare, purãtorii de cuvînt ai asociaþiei de sãnãtate nu amintesc în emisiuni. Este straniu cum de s-a întîmplat, abia acum, dupã 28 de ani de la evenimentele decembriste, sã i se aprobe, unei asociaþii necunoscute (înfiinþatã doar de cinci ani), o iniþiativã demolatoare, spre binele „în perspectivã“ al unor diagnostice!!! De menþionat faptul cã managerii-feminini ai asociaþiei nu au studii medicale ºi nici nu cunosc istoricul locului, cu date despre prof.dr.Pesamosca, ctitorul spitalului, înmormîntat pe locul unde dînsele ridicã noul ºantier, noua construcþie...

Asociaþia „filantropicã“, în poziþia de firmã mijlocitoare între donaþiile milostivilor ºi Programul naþional de Oncologie („Preºedintele Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate a declarat cã instituþia pe care o conduce, alãturi de Ministerul Sãnãtãþii, continuã dezvoltarea programului naþional de oncologie. Pe lîngã acest obiectiv, deruleazã contracte de cost-volum, cost-volum-rezultat ºi asigurarea tratamentelor de ultimã generaþie...“/ Ziarul Lumina/ 9 februarie 2018), se simte îndreptãþitã ca investiþiile primite sã le distribuie, într-un mod discreþionar... În spatele vechiului spital de copii Marie Curie, nu e un spaþiu arid, ci se mai pãstreazã încã mormîntul, cu cruce, de marmurã albã al celebrului academician prof. dr. ortoped pediatru Alexandru Pesamosca ºi bisericuþa de cãrãmidã, proiectatã de medic în 1984, apoi ctitoritã de el în 1996, cu hramul Sf.Stelian. Dupã „curãþenia locului de temelie“, pînã în octombrie-noiembrie 2017,

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (84) „AI FACULTATE, ÎN MÃ-TA!“ Prãduitorii, de care musteau puºcãriile ºi care erau victimele sigure ale lui Cezar, tot se aflau pînã la urmã.

Oricît de protejaþi ar fi fost de gardieni ºi oricît de pe ascuns ar fi sifonat ei. La pîrnaie se ºtie totul, pentru cã în lipsa altei preocupãri fiecare îºi omoarã timpul ºuºotind ºi încercînd sã afle cît mai multe informaþii. Aºa cã se descoperea care dau cu stropeala ºi nu aveau deloc viaþã bunã. Erau marginalizaþi, umiliþi, þinuþi mereu în tensiune, bãtuþi crunt cînd se putea, plus cã se ducea ºi vorba pe curse, în toate puºcãriile din þarã, sã fie primit aºa cum se cuvine: - Vedeþi cã o sã vinã sifonul ãla la voi, aveþi grijã cum vorbiþi faþã de el! ªi atunci începea vînãtoarea, toþi îi aºteptau sã-i ardã, mergeau închis în faþa lor, pînã era loc sã le poceascã mecla.

Uneori, ca sã-i scape de bãtãi, gardienii îi bãgau pe izolare pînã ce se mai potoleau spiritele.

Chiar dacã acolo nu aveau acelaºi regim ca noi, care eram bãgaþi pentru exterminare, mîncam doar la douã zile. ªi atunci de pe jos. Numai seara dãdeau la manivelã ºi îþi coborau un pat ruginit din perete. Însã nu prãduitorii giniþi ºi pedepsiþi dupã legea nescrisã a puºcãriaºilor o duceau cel mai greu la suferinþã.

Cei mai disperaþi erau intelectualii. Am avut odatã pe camerã un doctor stomatolog care din gelozie o omorîse pe nevastã-sa, cã a prins-o cu unul în casã. În nici douã sãptãmîni se dilise cu totul la cãpãþînã, era cilibidiu pe bune, tremura tot timpul ºi nu te mai puteai înþelege cu el.

La fel s-a dereglat la mansardã, în doar cîteva zile, unul care fusese director ºmecher, de fabricã. ªi ãsta tot de

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 20 aprilie 2018

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE Rata anualã a inflaþiei, la maximul ultimilor 5 ani Rata anualã a inflaþiei a urcat la 5% în martie 2018, de la 4,7% în luna precedentã, pe fondul scumpirii mãrfurilor nealimentare cu 6,57%, a celor alimentare cu 4,01% ºi a serviciilor cu 2,9%, aratã ultimele date ale Institutului Naþional de Statisticã (INS). O ratã mai mare a inflaþiei anuale a fost consemnatã în luna iunie 2013, cînd preþurile de consum au atins nivelul de 5,37%. În martie comparativ cu februarie, preþurile de consum au urcat cu 0,3%, în condiþiile în care mãrfurile alimentare s-au scumpit cu 0,48%, cele nealimentare cu 0,15% ºi serviciile cu 0,30%. „Rata medie a inflaþiei în ultimele 12 luni (aprilie 2017 – martie 2018) faþã de precedentele 12 luni (aprilie 2016 – martie 2017), calculatã pe baza IPC, este 2,5%. Determinatã pe baza indicelui armonizat al preþurilor de consum (IAPC), rata medie este 1,9%”, susþine INS. BNR se aºteaptã ca la finalul acestui an, România sã atingã o inflaþie de 3,5% în condiþiile în care în 2016 aceasta era pe minus. Accelerarea ratei anuale a inflaþiei în primele trei trimestre ale anului 2018, spun oficialii Bãncii Centrale, este determinatã de acele componente ale coºului de consum exogene sferei de acþiune a politicii monetare.

Epuizarea acestui puseu inflaþionist are ca efect reintrarea indicatorului în intervalul þintei începînd cu ultimul trimestru din 2018.

S-a ajuns aici pentru cã deficitele bugetare ºi comerciale au crescut continuu în ultimii ani. România cheltuie mai mult decît încaseazã ºi în 2016 ºi 2017 a consemnat deficite bugetare foarte aproape de nivelul maxim admis de UE, de 3%. Ca niciodatã, execuþia bugetarã în primele douã luni ale anului a arãtat un deficit de aproape 0,6% din PIB. În anii anteriori, în ianuarie ºi februarie, România avea excedent. Deficitul balanþei comerciale (exporturi minus importuri) a crescut cu 31,6% în primele douã luni, comparativ cu perioada similarã din 2017, la peste 1,657 miliarde euro.

Creºterea inflaþiei aratã cã în piaþã sînt prea mulþi bani ºi prea puþine investiþii. Banca Centralã a luat la începutul anului douã decizii de mãrire a dobînzii de politicã monetarã, ducînd-o la 2,25%, pentru a stãvili creºterea preþurilor.

Rata dobînzii de referinþã este rata medie a dobînzii la care BNR atrage depozite de pe piaþa interbancarã în cursul unei luni. Aceasta se foloseºte ca reper în cazul contractelor care prevãd ajustarea dobînzii. Mãsurile luate de cãtre BNR duc, teoretic, la creºterea dobînzilor plãtite de bãnci la depozitele populaþiei, dar ºi la cea a dobînzilor la creditele acordate de bãnci. Astfel, cererea de credite din partea populaþiei ar putea sã se tempereze ºi în felul acesta consumul, principalul motor de creºtere economicã din ultimii ani, sã urce într-un ritm mai scãzut. De altfel, consumul alimentat de diversele politici fiscale ale ultimele guverne (tehnocrat ºi PSD) a supraîncãlzit economia, în condiþiile unor investiþii aflate la niveluri infime (2,3% din PIB în 2017), iar creºterea aceasta este nesustenabilã, pe termen lung.

O inflaþie de 5% va duce la creºterea presiunii angajaþilor pe patroni pentru mãrirea salariilor, inclusiv din

România, în faþa unei uriaºe oportunitãþi economice: reshoring, noul nume al jocului global Dupã intrarea Chinei în World Trade Organisation, exportul de produse chinezeºti pe pieþele globale a fost, din punct de vedere al preþului, un motiv de bucurie pentru consumatori, însã companiile producãtoare din Europa au intrat într-o competiþie pe care, din punct de vedere al costului de producþie, nu aveau cum sã o cîºtige. De altfel, aºa spune ºi expresia „anything you can do, China can do cheaper”. Situaþia, însã, s-a schimbat. Cel mai mare cost al unei companii producãtoare este cel cu forþa de muncã, iar salariile în China au ajuns la nivelul Europei de Est. În 2007, salariul mediu anual în Shenzen era de 4800 de dolari. În 2017 crescuse pînã la 11200 de dolari, în timp ce în Beijing era de 11.800 de dolari, iar în Shanghai 13.600 de dolari. Statisticile ne aratã cã, din punct de vedere al salariului mediu, China a depãºit un numãr semnificativ de þãri europene, cum sînt Slovacia, Polonia, Croaþia, Lituania, Ungaria, România, Bulgaria sau Serbia. În acelaºi timp, din perspectiva salariului minim, China a depãºit Bulgaria ºi va depãºi în curînd þãri ca România, Ungaria, Lituania, Letonia, Slovacia sau Cehia, în condiþiile în care autoritãþile din China au anunþat noi valuri de creºteri, urmãtorul urmînd sã fie implementat chiar pe 1 aprilie 2018. „Total landing cost” este o mãsurã-cheie pentru dezvoltarea strategiei de „sursare” a producþiei. Pe lîngã costul cu forþa de muncã, care a crescut semnificativ în China,

partea bugetarilor. Piaþa din România din acest moment este într-o crizã din cauza lipsei de forþã de muncã. Mulþi pleacã afarã sau nu vor sã se angajeze, avînd alte surse de venit. Astfel, costurile celor care plãtesc salarii vor creºte, veniturile angajaþilor vor fi ºi mai mari, iar banii se vor îndrepta spre consum. Rezultatul final va fi un salt ºi mai mare al preþurilor. În aceastã situaþie, BNR, ca sã mai opreascã tãvãlugul creºterii preþurilor, va fi nevoitã sã umble din nou la dobînda de politicã monetarã. Mai mult, moneda naþionalã îºi va continua deprecierea pentru cã exporturile nu fac faþã importurilor. Vor creºte de asemenea ºi dobînzile la care se împrumutã statul, persoanele fizice ºi companiile. Creºterea dobînzilor ºi a inflaþiei afecteazã venitul disponibil, indicele care ia în calcul bunãstarea unei persoane. Pentru firme, creºterea dobînzilor înseamnã costuri mai mari, iar acestea se vor vedea imediat în preþuri, dacã piaþa mai suportã acest lucru, sau în marje de profit mai mici. Dacã se vãd în marje de profit mai mici, înseamnã venituri la buget din impozit pe profit mai puþini, deficit bugetar mai mare ºi scãderea ºi mai mult a investiþiilor.

COSMIN PAM MATEI

Armament vîndut de România în zonele fierbinþi din Orient România a exportat din 2013 pînã acum produse militare în valoare de peste 100 milioane euro în Arabia Sauditã, Iordania, Emiratele Arabe Unite ºi Turcia, state considerate principalii furnizori de arme cãtre zonele de conflict din Siria ºi Yemen. În 2017, valoarea exporturilor de armament în Orientul Mijlociu s-a ridicat la aproape 30 milioane de euro, conform datelor desprinse dintr-un raport al Departamentului pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Þara noastrã a fost inclusã recent într-un plan mai mare de 1,2 miliarde euro, prin care þãrile din Europa Centralã ºi de Est au vîndut armament în Orientul Mijlociu ºi Turcia, care apoi mergea mai departe în zonele de rãzboi, conform Asociaþiei de Investigaþii Media din Balcani (BIRN) ºi Consorþiului Internaþional „Proiectul pentru Relatãri despre Crima Organizatã ºi Corupþie“ (OCCRP).

)

POLITICÃ

lunete pentru arme de vînãtoare, piese de schimb pentru elicopter militar de transport, 9 elicoptere militare de atac (revizie ºi inspecþie în regim de perfecþionare activã), componente optice pentru echipamente militare. În Irak au fost trimise 20.000 de puºti de asalt, 265 de bucãþi aruncãtoare grenade antitanc calibru 40 mm, lovituri calibru 73 mm (cu fragmentare). Valoarea totalã a exporturilor s-a ridicat la 8,9 milioane euro. Licenþele au fost emise în conformitate cu Rezoluþia Consiliului de Securitate ONU pentru utilizare de cãtre guvernul din Irak. În Liban au fost exportate produse militare în valoare de 1,5 milioane euro: echipamente ºi componente pentru elicopter militar de transport (regim de perfecþionare activã), piese de schimb pentru elicopter militar de transport, piese de schimb pentru elicopter militar de transport (regim de perfecþionare activã). În Turcia, stat aflat de asemenea pe lista furnizorilor de armament în zonele de conflict, România a vîndut produse ºi licenþe în valoare de aproape un milion de euro: componente de luptã calibru 300 mm, focos de proximitate pentru rachete, componentã de luptã calibru 122 mm (modificatã) (perfecþionare activã), un produs pentru vehicul militar, exploziv militar, bandã explozivã, componente optice pentru echipamente formare de imagini ºi contraacþiune, profile extrudate din aliaj de aluminiu.

România, exportator important

În Afganistan s-au vîndut în 2017 lovituri antitanc, calibru 74 mm (cu fragmentare), în valoare de 4,3 milioane euro. ANCEX susþine cã licenþele au fost emise în conformitate cu Rezoluþia Consiliului de Securitate ONU pentru utilizarea produselor. În Arabia Sauditã, stat considerat de BIRN ºi OCCRP furnizor de arme pentru Siria ºi Yemen, România a vîndut produse militare în valoare de 13,9 milioane euro: aruncãtoare calibru 40 mm cu aparat de ochire (702 bucãþi), lovituri antitanc calibru 40 mm, lovituri calibru 73 mm, lovituri calibru 130 mm (cu proiectil exploziv ºi focos), muniþie pentru arme de calibru mic, bombã fumigenã calibru 81 mm. În Emiratele Arabe Unite au fost trimise produse militare în valoare de 2,29 milioane euro:

În Raportul BIRN ºi OCCRP se spune cã, înainte de 2012, Arabia Sauditã, Iordania, Turcia ºi EAU nu au cumpãrat nici o armã de la statele din Europa Centralã ºi de Est. Armele ºi muniþiile din Europa au fost identificate ºi prin analiza a peste 50 de clipuri video ºi a nenumãrate fotografii postate pe social media de cãtre armata sirianã liberã ºi de cãtre luptãtori din diverse grupuri islamiste, Ansar al-Sham, Jabhat al-Nusra sau Stat Islamic, facþiuni care luptã cu preºedintele sirian Bashar al-Assad ºi cu forþele sunnite din Yemen. Prin analiza marcajelor de pe unele dintre arme s-a constatat cã avem de-a face cu cantitãþi semnificative ce au ieºit de pe liniile de producþie în 2015.

România este unul dintre exportatorii importanþi de armament din lume, dar ºi un importator fervent. În primele douã luni ale acestui an, þara noastrã a vîndut mãrfuri în valoare de 10,88 miliarde euro ºi a importat de 12,53 miliarde euro, au transmis reprezentanþii Institutului Naþional de Statisticã. În perioada 1.01-28.02 2018, ponderi importante în structura exporturilor ºi importurilor sînt deþinute de grupele de produse: maºini ºi echipamente de transport (48,7% la export ºi 37,1% la import) ºi alte produse manufacturate (32,0% la export ºi, respectiv, 30,7% la import). În raport cu mãrimea populaþiei României, exportul de bunuri ºi servicii la finele anului 2017 era de 3.130 euro/locuitor, nivel situat la doar circa un sfert din media Uniunii Europene (11.600 euro/locuitor), respectiv chiar mai puþin în comparaþie cu statele dezvoltate din UE (12.937 euro/locuitor). Comparativ cu statele membre UE, România se situa pe ultimul loc la acest indicator, fiind devansatã ºi de Bulgaria (3.846 euro/locuitor), ceea ce face dificilã recuperarea decalajelor în aceastã privinþã.

COTIDIANUL.RO

calculul include ºi costurile de transport, care reprezintã un dezavantaj major al Chinei în competiþia cu Europa.

Aceste calcule au potenþialul de a inversa offshoring-ul din perioada 1980-2000, cînd China era principala destinaþie pentru întreprinderile de producþie ºi de a amplifica reshoring-ul, fenomen în continuã creºtere în ultimii ani. În 2014, Bloomberg spunea cã „Nike, other U.S. companies, move some manufacturing out of China”, iar fenomenul a continuat. Un studiu fãcut în 2014 de PricewaterhouseCoopers pe 384 de companii europene a arãtat cã aproape 60% din ele au mutat în þara de origine o parte din activitãþile de producþie, 44 fiind din Italia ºi multe altele din Irlanda, Germania ºi Spania. În plus, conform Financial Times, Consiliul de Afaceri Chinezo-Englez a spus în 2017 cã mutarea activitãþilor de producþie ale companiilor englezeºti din China în Marea Britanie „este un lucru despre care business-urile discutã”.

Economia Chinei este a doua din lume, a ajuns la o valoare de 11 trilioane de dolari, adicã 14,8% din economia mondialã, faþã de 2% în 1990. Cînd procesul de reshoring se va amplifica, România trebuie sã fie la primire, cu un climat bun pentru investiþii, pregãtitã sã ofere mai mult decît þãrile est europene cu care se aflã în competiþia atragerii de investitori. Conform raportului Manufacturing Risk Index 2018 publicat de Cushman & Wakefield, Lituania se aflã pe locul 2 în topul celor mai atractive locaþii pentru activitãþile de producþie, fiind singura þarã europeanã din Top 5, în care se mai aflã China, Malaysia, Taiwan ºi Canada. În acest raport România se aflã pe 16, depãºitã, pe lîngã Lituania, de Ungaria, Cehia ºi Slovacia.

Comparînd România cu Polonia, Bulgaria, Ungaria, Lituania, Letonia, Slovacia sau Cehia, putem identifica trei direcþii principale de acþiune: dezvoltarea infrastructurii rutiere, dezvoltarea infrastructurii de afaceri ºi crearea unui regim fiscal predictibil ºi atrãgãtor pentru investitori.

Din punct de vedere al infrastructurii rutiere, România este pe ultimele locuri în Europa ºi este depãºitã de majoritatea þãrilor est europene cu care se aflã în competiþie directã. În prezent, în România sînt 748 km de autostradã, în timp ce reþeaua de autostrãzi din Austria are 1.720 km, iar cea din Slovenia 529 km la o suprafaþã de zece ori mai micã decît a României. În Polonia sînt 1.705 km de autostradã, în Croaþia 1.313,8 km, iar în Bulgaria 786. Nu în ultimul rînd, Cehia are 1.250 km de autostradã, Ungaria 1.191 km, iar Slovacia 464 km, la o suprafaþã de aproape cinci ori mai micã decît cea a României. Pentru a rãmîne competitivã, România trebuie sã investeascã în infrastructura rutierã ºi sã conecteze estul ºi sudul þãrii de vestul Europei printr-o reþea de autostrãzi sau drumuri express.

Nici din punct de vedere al infrastructurii de afaceri, România nu exceleazã. Dacã în þara noastrã gãsim 77 de parcuri industriale, Ungaria are peste 220, ceea ce sugereazã cã dezvoltarea acestora trebuie sã fie prioritatea autoritãþilor locale. Deºi, la taxarea profitului, România este pe locul 24 în UE, este depãºitã de Bulgaria (10%), Ungaria (15%, urmînd sã fie redus la 9%), Cehia (15%) ºi Lituania (15%). Pentru a deveni atractivã, România trebuie sã se prezinte în faþa investitorilor cu un regim fiscal gîndit pe termen lung, predictibil ºi atractiv.

LUCIAN POPA

Principalele þãri

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 20 aprilie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Prins între Rusia ºi FBI, Trump alege rãzboiul Donald Trump a anunþat pe Twitter începutul unei posibile confruntãri ruso-americane. „Rusia spune cã va doborî orice rachetã lansatã spre Siria. Pregãteºte-te, Rusia, pentru cã ele vor veni, noi, frumoase ºi „inteligente“! Nu ar trebui sã fiþi parteneri cu Animalul care îºi omoarã poporul cu gaze ºi se bucurã fãcînd asta“. „Relaþiile noastre cu Rusia sînt în acest moment în situaþia cea mai rea de pînã acum, inclusiv comparativ cu Rãzboiul Rece. Nu existã motive pentru aceastã situaþie. Rusia are nevoie sã o ajutãm economic, un lucru pe care l-am face uºor, ºi avem nevoie sã coopereze toate naþiunile. Sã oprim cursa înarmãrii?“.

Trump ºi-a anulat un turneu în America Latina, iar ºeful Pentagonului, James Mattis, ºi-a anulat o deplasare în California – semnale cã lovitura militarã se apropie.

Armele chimice par sã „repare“ greºelile comise de diplomaþiile occidentale care au permis reafirmarea puterii ruse. Un atentat cu gaz toxic pe teritoriu britanic ºi unul în Siria, puse pe seama Rusiei, respectiv a complicitãþii Rusiei, rãstoarnã paradigma relaþiei Vest-Est instalatã dupã venirea la putere a lui Donald Trump. Preºedintele SUA nu mai poate decide decît amploarea atacului – daca va renunþa, riscã sã parã un bufon.

Rusia: navele SUA vor fi atacate Trump a reacþionat la o declaraþie a ambasadorului rus în Liban. „Dacã va veni o loviturã din partea americanilor… rachetele vor fi doborîte ºi vor fi doborîte ºi platformele de pe care au fost lansate“, a declarat ambasadorul Alexander Zasypkin pentru televiziunea libanezã al-Manar, patronatã de organizaþia proiranianã Hezbollah.

Diplomatul rus a arãtat cã perspectiva unei confruntãri „trebuie înlãturatã ºi de aceea avem nevoie de negocieri“.

Ulterior, purtãtoarea de cuvînt a diplomaþiei ruse a adãugat: „În Siria se aflã un numãr mare de ruºi, iar Rusia va face totul pentru a-ºi proteja oamenii din Siria“.

USS Truman, în drum spre Siria Cum varianta unui atac militar este foarte probabilã, Eurocontrol, agenþia UE pentru controlul traficului aerian, a emis o notificare de 72 de ore privind potenþiale perturbãri ale comunicaþiilor radio în estul Mediteranei, din cauza lansãrii unor rachete asupra Siriei. Situaþia din apropierea coastelor Siriei este deja extrem de tensionatã.

Rusia a acuzat cã SUA au adus aici distrugãtorul USS Donald Cook, echipat cu rachete Tomahawk, fãrã sã notifice partea rusã. Mai mult, SUA au trimis spre estul Mediteranei grupul de luptã al portavionului USS Harry Truman. Analiºtii aratã cã portavionul, aflat acum pe coasta esticã a SUA, va avea nevoie de cel puþin zece zile pentru a ajunge la destinaþie, iar o loviturã puternicã asupra Siriei nu va putea avea loc decît dupã 22 aprilie.

Paralizie la ONU Declaraþia ambasadorului rus ºi reacþia preºedintelui Trump au venit la scurt timp dupã ce Rusia s-a opus în Consiliul de Securitate ONU lansãrii unei anchete privind presupusul atac chimic din Siria ce a avut loc sîmbãtã, 7 aprilie. China s-a abþinut la votul din CS ONU. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii aratã cã 500 de oameni sînt internaþi în urma presupusului atac chimic de la periferia esticã a Damascului. Moscova susþine cã Statele Unite vor sã foloseascã acest presupus atac drept pretext pentru acþiuni

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (10) Hai sã nu fim ipocriþi ºi hazardaþi! ªtim cã avem o armatã de aproximativ 75.000 de oameni (cu civili, cu tot), locul 43 într-un top al puterii avute la nivel mondial, între 126 de state. O parte din acest efectiv luptã (cîteodatã mai ºi moare) pe teritorii strãine, riscîndu-ºi viaþa pentru cauze care au degenerat de la începutul conflictului ºi pînã în prezent, deturnînd scopul iniþial. Cum sã ne închipuim cã noi, Armata Românã, poate constitui chiar vîrful de lance al Alianþei, capabilã sã întoarcã lumea pe dos, impunînduse cu forþa armelor, pe întinderea atîtor fuse orare? Iatã, spre exemplificare, cum apreciazã generalul Constantin Degeratu, fost ºef al Statului Major General al Armatei, actualmente responsabil cu apãrarea României în Coaliþia Naþionalã pentru Modernizarea României (CNMR), starea actualã a Armatei Române, într-un interviu acordat unei publicaþii bucureºtene: „Dincolo de o împrejurare esenþialã favorabilã – aceea de a fi parte a Alianþei Nord-

împotriva regimului lui Bahar al-Assad. „Vrem sã sperãm cã toate pãrþile se vor feri sã facã un asemenea pas, care în primul rînd nu ar fi provocat de ceva real ºi, în al doilea rînd, ar destabiliza ºi aºa fragila situaþie din regiune“, a spus purtãtorul de cuvînt al Kremlinului, cu referire la posibila intervenþie militarã a SUA ºi a aliaþilor.

Începutul rãzboiului cu Iranul Statele Unite se consultã cu aliaþii în vederea unui posibil rãspuns militar împotriva regimului Assad, transmit agenþiile internaþionale de presã. „Cãutãm un rãspuns coordonat, oricare ar fi acesta“, a spus purtãtoarea de cuvînt a Departamentului de Stat. Preºedintele francez Emmanuel Macron a declarat cã Franþa, Marea Britanie ºi Statele Unite vor anunþa în urmãtoarele zile strategia de rãspuns.

Aflat la Paris, prinþul moºtenitor saudit Mohammed bin Salman a declarat cã þara sa „este gata sã coopereze cu aliaþii, dacã va fi necesar un rãspuns militar în Siria“. O poziþie similarã pare sã aibã ºi Israelul; un înalt oficial guvernamental a declarat cã premierul Benjamin Netanyahu considerã cã SUA vor lovi Siria. Sînt reacþii ce aratã limpede cã rãzboiul început în 2011 în Siria nu are a face doar cu jihadismul din regiune, ci mai ales cu împiedicarea formãrii unei axe ºiite Teheran-Bagdad-Damasc-Beirut, prin îndepãrtarea regimului Assad, limitarea expansiunii ruse ºi crearea unui „NATO sunnit“ dominat de Arabia Sauditã, în colaborare cu Israelul ºi coordonat cu Washingtonul.

Adevãrata bãtãlie se duce la Washington Rãsturnãrile de plan de la Washington aratã cã în Statele Unite se duce un rãzboi mai crîncen decît cel din Siria, cu desfãºurãri de forþe mai spectaculoase decît cele ale portavioanelor din Mediterana.

Pe 29 martie, preºedintele Trump anunþa: „Vreau sã ne retragem. Vreau sã aducem acasã trupele din Siria“. ªi-a surprins atunci chiar ºi cei mai apropiaþi colaboratori, pentru a nu mai vorbi de cercurile radicale din Pentagon ºi Departamentul de Stat. Ulterior, pe 3 aprilie, Trump a lãsat sã se întrevadã tactica sa: „Arabia Sauditã este interesatã de decizia asta, iar eu am spus: «Dacã vreþi sã stãm, poate ar trebui sã plãtiþi»“. Pe 9 aprilie, John Bolton preia funcþia de consilier pentru Securitate al preºedintelui, urmînd ca în curînd Mike Pompeo, fost ºef CIA, sã devinã secretar de stat; este cea mai rãzboinicã echipã de la Washington din epoca modernã, scrie presa americanã. Întîmplãtor sau nu, cu douã zile înainte de sosirea lui Bolton la Casa Albã, se produce presupusul atac cu arme chimice din Siria, într-o zonã în care rebelii anti-Assad ajunseserã deja la un acord de retragere cu Damascul. Ca ºi în cazul spionului rus otrãvit în Marea Britanie, probele sînt vagi. Brusc, preºedintele Trump renunþã la retragere ºi avertizeazã cã va urma chiar un conflict cu Rusia. Imediat ce adoptã acest discurs, Trump devine mult mai curajos cu Robert Mueller, procurorul FBI care paralizeazã administraþia SUA prin anchetarea implicãrii Rusiei în alegerile din 2016. Odatã ce a devenit agresiv cu Rusia ºi a considerat cã nu mai poate fi constrîns de FBI, Trump declarã, pe 10 aprilie, cã are autoritatea de a-l demite pe Mueller.

Lindsey Graham, cei care au speculat imediat presupusul atac chimic pentru a spune cã Trump l-a „încurajat“ pe Assad cu anunþul retragerii ºi cã întreaga aviaþie sirianã trebuie distrusã. Partida neoconservatoare Bolton-McCainGraham este cîºtigãtoare de etapã. Trump obþine în schimb o relaxare a laþului strîns de FBI în jurul administraþiei sale.

Preºedintele SUA a moºtenit un rãzboi, iar noua sa echipã, impusã de circumstanþele create de procurori, l-a convins sã dea moºtenirii o ºansã, sã înceapã îngrãdirea Iranului ºi a acþiunilor ruse în Orientul Mijlociu.

CÃLIN MARCHIEVICI

Adrian Nãstase, superb: lecþie de înaltã diplomaþie ºi atitudine în conflictul din Siria Acum puþin timp, Adrian Nãstase a publicat pe blogul personal un comentariu care vizeazã agresiunea occidentalã din Siria. „Despre lumea în care trãim“ se intituleazã comentariu – ºi este destinat oamenilor care judecã, pe care îi evidenþiazã în „Lumea globalizatã în care trãim se bazeazã tot mai mult pe existenþa «guºterilor» – indivizi care înghit pe nemestecate tot ce li se oferã ca informaþie“. „Aveau nevoie ruºii de încã un scandal cu «chimice»?“, întreabã, logic, Nãstase. „Doar dacã sînt masochiºti. Aveau nevoie trupele lui Assad de bombiþe chimice (au avut efect doar asupra a vreo 40 de persoane), în condiþiile în care cuceriserã deja localitatea respectivã? Doar dacã sînt idioþi.

Poate cã sînt. Sau dacã voiau sã le creeze o problemã ruºilor“. Spectacolul, oricum, a fost jenant, considerã cel mai titrat diplomat român. „Au fost bombardate cîteva zone dupã ce li s-a spus ruºilor sã nu fie prin preajmã“ – iar motivul real, în opinia lui Nãstase, este acela cã „preºedintele Trump avea nevoie, pentru raþiuni interne, sã arate o încordare a muºchilor cu ruºii“. „Francezii ar vrea sã revinã într-o zonã care a fost colonia lor dupã primul rãzboi mondial“ – au anunþat cã sînt gata sã lanseze un nou proiect de pace în zonã, aduce aminte, ironic, fostul premier român.

Foarte intersantã este ºi analiza privind intenþiile Regatului Unit în Orient, fãcînd referire la istoria lungã ºi tumultuoasã a prezenþei Imperiului britanic în Orient – dar ºi a combinaþiilor statelor imperialiste. „Britanicii se luptã, în continuare, pentru «valorile ºi principiile occidentale», în Orientul Mijlociu, pe baza «regretatului» Acord SykesPicot, din 1916, de împãrþire a zonei, cu francezii“.

O lecþie de atitudine oferã renumitul om politic ºi în legãturã cu un subiect tabu: arogarea reprezentãrii „comunitãþii internaþionale“ de cîteva state.

Nãstase ºi Putin

Presa americanã de main stream exultã. SUA au trimis militari în Siria pentru a ajuta la înfrîngerea grupãrii jihadiste Stat Islamic, nu pentru a îndepãrta regimul Assad, însã presa americanã insistã acum doar pe atrocitãþile comise de regim, chiar ºi în lipsa probelor concludente, pentru a justifica o intervenþie în virtutea „dreptului de a proteja“ civilii. La fel exultã ºi senatorii John McCain ºi

„Premierul britanic a subliniat: «comunitatea internaþionalã nu poate tolera utilizarea armelor chimice…» De acord. Dar ce înseamnã «comunitate internaþionalã»? SUA, Marea Britanie ºi Franþa? O nouã «coaliþie a binelui»?“ ªi acum urmeazã cîteva întrebãri-cheie, pe care orice diplomat ar trebui sã le ia ca temã de meditaþie profesionalã – iar oamenii care gîndesc, nu „guºterii“, sã le ia ca bazã de discuþie. „O nouã «coaliþie a binelui»? România face parte din ea? A fost consultatã de partenerul strategic?

Existã o bazã de drept internaþional pentru un bombardament de genul celui asupra Belgradului din 1999? Este vorba de o intervenþie umanitarã, pentru a declanºa un nou val de emigranþi sirieni spre Europa? A fost examinatã aceastã chestiune în cadrul Convenþiei pentru interzicerea armelor chimice?“.

Atlantice – Armata Românã de astãzi este mult mai subdimensionatã faþã de amploarea pericolului militar care se profileazã, indubitabil, la frontierele þãrii noastre”. ªi, pentru a o desfiinþa, continuã, într-un ton de adevãrat prohod: „Armata Românã nu este organizatã ºi nu este înzestratã corespunzãtor naturii complexe a acestui pericol; nu poate fi instruitã corespunzãtor; nu beneficiazã de o conducere politicã ºi administrativã la nivelul gravitãþii situaþiei; nu dispune de o doctrinã corespunzãtoare ºi limpede ºi nu este motivatã corespunzãtor, în raport cu tipul de acþiune cerut de misiune: viaþa militarilor pentru libertatea naþiunii”. Întrebare poate veni ºi din partea unui þãran din comuna Deveselu: Atunci, de ce dracu mai stricãm 2% din PIB cînd purceaua-i moartã-n cazarmã? Ha? Þara noastrã, conducãtorii ei, n-au manifestat niciodatã grandomanie ºi aroganþã, în raport cu vecinii noºtri, ºi nu au rîvnit la cuceriri de meleaguri dincolo de frontierele sale istorice!

Dovadã a acestei atitudini pacifiste, generatoare de atmosferã neviciatã, între România ºi alte state, indiferent de mãrimea ºi de regimul politic al acestora, stau Constituþiile þãrii noastre, începînd cu Constituþia regalistã, din martie

1923, care, la art. 122, Titlul V – Despre puterea armatã – consemna: „Se va înfiinþa un Consiliu superior al apãrãrii þãrii, care se va îngriji, în mod permanent, de mãsurile necesare pentru organizarea apãrãrii þãrii”, ignorînd total, dupã cum s-a vãzut, ideea de acþiune a armatei, în afara luptei pentru apãrarea teritoriului naþional. ªi mai clare erau prevederile Constituþiei României, din august 1965, cu modificãrile ulterioare; „Relaþiile externe ale RSR se bazeazã pe principiile respectãrii suveranitãþii ºi independenþei naþionale, egalitãþii în drepturi ºi avantajul reciproc, neamestecului în treburile interne”. Abordînd acest demers, România nu doar cã nu s-a „amestecat în treburile interne” ale vreunui stat, dar, printr-o activitate diplomaticã foarte realistã, elasticã ºi personalizatã, þara noastrã a contribuit substanþial la destinderea încordãrii internaþionale, netezind calea spre configurarea de relaþii normale, acolo unde fitilul butoiului cu pulbere era aproape aprins: Israel-Þãrile Arabe, Uniunea Sovieticã-Iugoslavia, China-Uniunea Sovieticã... (va urma) GEO CIOLCAN

Daþi rãzboiului o ºansã

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 20 aprilie 2018

Universalitatea bunelor maniere (54) În familie, cu partenerul (3) Factorul material este unul dintre cele mai importante cînd se stabileºte o relaþie de cuplu. Aici poate exista o diversitate de situaþii, deoarece convieþuirea nu înseamnã împãrþirea banilor în mod egal. În cazul cuplurilor în care partenerii manevreazã conturi curente diferite, nu sînt multe de spus. Însã în multe cãmine, bugetul este comun, indiferent care dintre cele douã salarii sau cîºtiguri este mai mare. ªi aici intervine problema pe care dorim sã o abordãm. Dacã la domiciliul conjugal sau acolo unde convieþuiþi cu partenera/partenerul aceasta este modalitatea aleasã ºi, presupunînd cã dvs. sînteþi cel/cea care aduce banii în casã, nimic nu vã dã dreptul sã îi amintiþi soþiei sau soþului, logodnicei sau logodnicului cine conduce în casã. Unii se cred îndreptãþiþi, fiind cei care cîºtigã banii cu care trãieºte respectiva familie sau respectivul cuplu, sã îi aminteascã celuilalt cine hotãrãºte ce se cumpãrã sau cîþi bani se cheltuiesc în concediu. ªi nu pentru a face economii, ceea ce ar fi lãudabil, ci doar pentru a se mîndri cã acea casã supravieþuieºte datoritã muncii sale. Ar fi mai potrivit ca acest tip de persoane sã trãiascã singure, deoarece ele nu sînt apte pentru a-ºi împãrþi viaþa cu cineva. Dacã cheltuielile sînt comune, nu conteazã cine administreazã venitul, deoarece va reprezenta proprietatea amîndurora. Iar dacã dvs. nu sînteþi dispus la aceasta, nu cã nu aþi fi bun pentru a trãi în cuplu, trebuie mãcar sã lãmuriþi problema de la început.

Fiecare dintre cei doi membri ai cuplului are nevoie de un spaþiu vital minim. Chiar dacã a forma un cuplu înseamnã a împãrþi, aceastã concepþie nu implicã faptul ca absolut toate momentele sã fie trãite împreunã ºi nici ca toate lucrurile materiale sã se împartã. Astfel, cele douã persoane care trãiesc în cuplu au nevoie de un spaþiu pentru a-ºi þine lucrurile, un loc în care sã petreacã un timp în singurãtate, pentru a lucra, a citi, a studia sau a se dedica oricãrei alte activitãþi. Dacã locul unde convieþuiesc nu are decît o baie, în ea va trebui sã se caute un spaþiu pentru amîndoi. Dulapul în care sînt þinute lucrurile trebuie sã fie împãrþit în mod egal, la fel ca mobilierul destinat cãrþilor sau ca separeul unde se þin pantofii sau hainele. Spunem toate acestea, pentru cã existã persoane egoiste ºi obiºnuite sã uite cã acea casã unde locuiesc nu este numai a lor ºi au pretenþia sã o foloseascã în exclusivitate, fãrã a þine seama cã partenerul de viaþã are ºi el haine, pantofi, cãrþi ºi periuþã de dinþi. Fiþi corect la împãrþire; la fel cum am amintit înainte, cu toþii avem nevoie de un spaþiu vital.

Pe lîngã tot ce am spus mai sus, trebuie sã fim cooperanþi, sã ne ascultãm partenerul, sã încercãm sã nu ne certãm etc. Pentru a duce la capãt planuri care într-o anumitã mãsurã îl afecteazã pe celãlalt, trebuie sã-i cerem pãrerea. Nu înseamnã cã dacã acþionezi liber este practic incorect, dar nu este o politicã corectã pentru a convieþui cu altã persoanã. Este foarte posibil ca membrii cuplului sã aibã prieteni comuni, dar ºi prieteni proprii, în afara cuplului. Este posibil ca aceste prietenii, pe care fiecare

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (65) „7 April” 2001 – Sîmbãta lui Lazãr La Schit, am ascultat slujba afarã. Nu întotdeauna afarã mã pot concentra perfect. Dintr-odatã, parcã l-am simþit pe Florin lîngã mine, aproape, ºi mã aflam cu el în armonie. Mã simþeam fericitã. În starea asta de beatitudine, de împlinire totalã, m-am reîntors acasã.

Doamne, e „7 April”! Ziua în care Florian, inspirat, mi-a dedicat una din poeziile sale cu acest titlu. Ne-am cunoscut în Casa Domnului, la spovedanie. Eu, care mã trezisem devreme, eram înscrisã la poziþia 2 de pe listã.

El, care venise mai tîrziu, era al 49-lea. Parcã am vorbit ceva, dar de cunoscut, ne-am cunoscut pe 1 august 1999, dupã 4 luni. El mi-a dedicat poezia încã din „7 April”. Ce frumos! Acum, nici n-aº vrea sã se mai întoarcã în viaþa mea, dacã a avut tãria sã plece. Mã rog lui Dumnezeu sã-l lumineze, sã-l întãreascã în sãnãtate. Dacã eram împreunã, în orice situaþie, de soþi, amici, cuplu, de iubiþi pãcãtoºi, ne-am fi bucurat ºi sãrbãtoream acest eveniment.

Dar, „Sã nu plîng cã l-am pierdut, ci sã mulþumesc Domnului cã...” l-am cunoscut.

le-a legat individual sau care fãceau parte din viaþa lor de dinainte de a deveni un cuplu, sã ajungã sã fie amici comuni într-un fel. Sã dãm un exemplu. Dacã sînteþi bãrbatul din cuplu ºi doriþi sã chemaþi prietenii ºi colegii de serviciu sã ia masa la dvs. acasã, nu o puteþi face fãrã sã cereþi opinia prietenei. Cu siguranþã ºtiþi cã este o femeie deschisã ºi sociabilã ºi cã, în plus, îi place sã primeascã lume în casã ºi sã aibã viaþã socialã. Totuºi, este posibil ca, dacã vã prezentaþi acasã la masã cu invitaþii ºi nu aþi anunþat-o din timp, sã se supere pe dvs. ºi sã nu aibã ce le oferi invitaþilor. Trebuie sã þineþi seama de pãrerea partenerei dvs. asupra acelor lucruri care o pot include într-o anumitã mãsurã. Bineînþeles cã nici dvs. nu v-ar plãcea sã ajungeþi acasã dupã o zi grea de muncã, sã vã puneþi halatul ºi papucii, sã deschideþi televizorul pentru a vã bucura de un moment de relaxare, iar soþia, fãrã sã fi discutat în prealabil, sã se prezinte cu un grup de prieteni la cinã. Într-un fel, vã veþi simþi invadat în intimitate ºi se poate chiar sã vã enervaþi, pentru cã este una dintre acele zile cînd nu vreþi sã fiþi acasã pentru nimeni.

Sã continuãm exemplele. Închipuiþi-vã cã într-o duminicã vã sculaþi din pat la mijlocul zilei, dupã o noapte de chef, ºi, ajungînd în sufragerie, credeþi cã încã visaþi, deoarece nu sînteþi în stare sã recunoaºteþi nici o mobilã care se aflã acolo, culoarea pereþilor s-a schimbat ca prin minune, iar fotoliul favorit, acela care s-a adaptat corpului dvs. datoritã folosirii, a dispãrut din camerã.

Dupã spaima iniþialã, o chemaþi pe soþie pentru a o întreba dacã ºtie ceva despre ceea ce s-ar fi putut întîmpla în sufragerie. Ea imediat vã explicã cã nu trebuie sã vã speriaþi, pentru cã în ziua precedentã, sãtulã de imaginea cãminului, a decis, pe cont propriu ºi pe riscul ei, sã schimbe decorarea încãperii. ªi ce schimbare radicalã! ªi chiar dacã sînteþi o persoanã calmã ºi tolerantã, oricine va înþelege enervarea justificatã, ºi asta nu din cauza schimbãrii, care probabil cã a fost favorabilã, ci pentru cã soþiei dvs. nu i-a trecut prin cap sã vã cearã pãrerea în legãturã cu planurile sale. Cu acest exemplu încercãm sã vã spunem, dragi cititori, cã schimbãrile pe care vreþi sã le faceþi în casa dvs. se fac cu consultarea partenerului.

Amintiþi-vã cã acea casã nu e numai a dvs.

Opiniile trebuie sã fie împãrtãºite nu numai cînd este vorba de invitaþii sau de schimbãri de mobilier. Vã prezentãm cîteva din problemele în legãturã cu care trebuie sã þineþi seama de punctul de vedere al partenerului: * Privitul televizorului. Nu monopolizaþi telecomanda. * Concediile se stabilesc împreunã. Nu vã obligaþi soþia sã meargã la o staþiune de pe litoral, în special dacã este alergicã la apa de mare. * ªcoala copiilor, orele de englezã sau cele de muzicã au nevoie de aprobarea amîndurora. * În momentul cumpãrãrii unei maºini sau a unei case este absolut necesar sã þineþi cont de pãrerea soþiei/soþului, logodnicei/logodnicului. * Dacã renunþaþi la slujbã, consultaþi-vã mai întîi cu partenerul dvs.. Este posibil ca o schimbare a locului de muncã sã afecteze economia familiei. * Dacã trebuie sã plecaþi într-o cãlãtorie de afaceri sau cu altã ocazie, nu trebuie ca soþia dvs. sã afle acest lucru abia cînd vã va vedea ieºind cu valiza pe uºã. * Dacã doriþi sã cumpãraþi un lucru ºi aveþi nevoie de o parte importantã din salariul dvs., cereþi-i pãrerea celuilalt, ca nu cumva în acea lunã sã nu ajungã banii pen-

Existã, cu adevãrat, undeva, pe planeta Terra, vreun cuplu care sã nu se certe? Din pãcate, cearta se transformã într-o artã ºi un element indispensabil în orice relaþie, ea nu presupune numai o problemã sau o dovadã cã existã diversitate de opinii, ci cã rezultatul poate fi uneori constructiv. Dar nu este bine ca cearta sã se transforme întro obiºnuinþã ºi sã distrugã relaþia.

Originea certurilor în cuplu poate fi gãsitã în diferite cauze. Una din motivaþiile fundamentale ale discuþiei este încercarea inevitabilã de a-1 face pe partenerul nostru sã gîndeascã la fel ca noi ºi sã ne dea dreptate, chiar dacã nu o meritãm. Deþinerea dreptãþii se transformã într-o problemã de orgoliu aproape întotdeauna greu de pierdut, ceva care ne satisface eul. De multe ori cearta are loc din cauzã cã nu luãm în seamã, din timp, cererile partenerului nostru, cã nu-1 ascultãm cu atenþie. Capacitatea de a asculta cu atenþie este cheia bunei înþelegeri ºi, totodatã, evitã neînþelegerile ºi discuþiile inutile. Uneori nu acordãm atenþie suficientã, nu ascultãm, cu scuza cã ºtim dinainte sau intuim ceea ce celãlalt are sã ne spunã. În acest sens, excesul de încredere influenþeazã negativ. Ascultaþi-vã partenerul: chiar dacã nu vã vine sã credeþi, vã poate surprinde în orice moment.

Respectarea modului de gîndire ºi schimbul de opinii asupra lucrurilor sînt fundamentale, constituie o datorie pentru partener. A fi partener nu presupune - nici nu se impune - sã gîndim ca celãlalt, nici sã ne comportãm ca el, nici sã avem aceleaºi reacþii. Respectul constã în a-1 accepta pe celãlalt aºa cum este, fãrã a ne transforma întro clonã a lui, în a ne manifesta liber cînd nu gîndim la fel cu privire la o problemã în discuþie. Iar în cazul în care începe temuta ceartã, acþionaþi cu moderaþie ºi fiþi înþelegãtor. Existã cupluri care, atunci cînd se ceartã, cred cã tonul vocii lor le conferã cuvintelor mai multã putere.

Nimic mai departe de realitate. Aºa cum s-a mai comentat în celãlalt capitol, ridicarea tonului este cel mai rãu lucru pe care îl puteþi face dacã doriþi sã ajungeþi la o înþelegere. Þipetele, pe lîngã faptul cã vã pun într-o posturã foarte proastã, în ceea ce priveºte educaþia, nu numai cã nu vã dau mai multã dreptate, ci vã fac sã pierdeþi autoritatea ºi credibilitatea. Ridicarea tonului, chiar dacã uneori este inevitabilã, nu se justificã niciodatã. Este o lipsã evidentã de respect, un atentat la bunele maniere. În afarã de daunele pe care le puteþi cauza partenerului dvs. la care þipaþi ºi de situaþia violentã ºi neplãcutã care se produce, nu ajutã la nimic. Vecinii nu trebuie sã afle ceea ce se întîmplã înãuntrul casei dvs.. Nu le faceþi cunoscute problemele din cauza obiºnuinþei de a þipa! Nu este nici potrivit, nici elegant. Liniºtea ºi consideraþia vã vor face cuvintele ºi mai credibile, lucru pe care nu-1 veþi cãpãta þipînd. Puteþi obþine mult mai mult decît vã imaginaþi, cu educaþie ºi bune maniere. Sã n-aveþi nici o îndoialã. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Eu ºtiu cã am sã plîng astãzi. Caut poeziile pe care mi le-a dedicat Florin. Le voi citi ºi voi plînge, ca o prea pãcãtoasã ce sînt, pînã voi auzi glasul Domnului tunînd: „Plecaþi de la Mine, pãcãtoºilor, nu vã cunoaºteþi pe voi înºivã!”

Unde eºti, Florine, unde te-ai ascuns? Ce mai fac sufletul ºi inima ta? Tu, în general eºti bine, cum o duci cu sãnãtatea? Chiar dacã mã doare cã nu eºti aproape, îþi mulþumesc pentru clipele pe care mi le-ai dãruit. Sper ca Bunul Dumnezeu sã mã întãreascã sã rezist, sã ne lumineze calea la amîndoi, sã mã ierte dacã eu þi-am greºit þie sau pãrinþilor tãi. Dacã ei nu m-au vrut, crezîndu-mã o fatã fãrã Dumnezeu, eu nu te caut, nu insist ºi nu doresc sã greºesc ºi în faþa lor, rãpindu-te. În speranþa cã te-ai maturizat, cã ai serviciu ºi împliniri profesionale ºi poate ºi în iubire, cred cã iei singur deciziile. În ceea ce priveºte persoana mea, simt cã ai decis. Doamne, ai grijã de sufletul robului Tãu Florin ºi de mine pãcãtoasa!

Rãscumpãrã-mã, Doamne, învaþã-mã sã te iubesc total!

Luminã! Chemarea sufletului pereche în cãmara ta e un pãcat. Iartã-mã, Doamne! „Aºa vrea poate Dumnezeu Aºa mi-e datul sorþii...”

Cel ce ne iartã pãcatele ne ºi iubeºte ºi nu ne pãrãseºte niciodatã, nici peste moarte! Unul singur ne mîngîie, ne alinã suferinþele toate ºi nu ne trãdeazã: Domnul cel Atotputernic, pînã la ultima suflare. Isuse, Fiul lui Dumnezeu, vino în cãmara sufletului meu, nu mã lãsa

bîntuitã de himere, dupã clipele de încercare pe care trebuie sã le ispãºesc. Plîng sincer ºi mã întãresc, Doamne!

Lazãre, tu cel înviat de Mîntuitorul a 4-a zi din morþi, simt cum astãzi, în ziua învierii tale, m-ai ajutat ºi pe mine sã regãsesc calea cãtre Isus. Mã rãtãceam în întuneric, în ce a fost, în ce-ar fi putut fi cu Florin împreunã. ªi Lazãr, dupã învierea sa din morþi a mai trãit încã 30 de ani de viaþã pe pãmînt!...

P.S. Pe 12 martie a.c., a murit Doly, cãþeluºa mea, singura fiinþã de pe acest pãmînt, care emana în orice clipã, din zi sau noapte, flãmîndã sau însetatã, iubire sincerã pentru mine. Era toatã, parcã fãcutã numai din pãrticele de iubire asamblate într-un tot – un ghem de blãniþã alb cu negru, aproape fãrã codiþã. Dar, Doamne, ochiºorii ei vii, atît de veseli ºi credincioºi i-oi mai putea vreodatã întîlni în viaþa mea? A murit în chinuri, otrãvitã de un suflet nemilos, hain. Trebuia sã o fi þinut în casa noastrã, nu în vecini la curte. ªi ce dacã rodea mobila ºi fãcea stricãciuni ºi miros? Cu nimic nu plecãm din lumea asta în cealaltã. Am trãdat-o pe fiinþa credincioasã, fãrã apãrare, necuvîntãtoare ºi neajutoratã. Nu i-am fãcut nici o fotografie adoratei mele. Oricît de rãu mi-era, ea mã însenina, gudurîndu-se la picioarele mele ºi privindu-mã cu dragoste în ochi. Mi-a sfãrîmat inima! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

tru mîncare sau pentru facturile casei. Consecinþele vor fi grave, dacã nu o faceþi. Bineînþeles cã avem în vedere ºi cazul în care în cãminul dvs. conjugal existã o împãrþire a obligaþiilor ºi responsabilitãþilor care stabileºte ca fiecare sã se ocupe de anumite probleme. Dacã aveþi permisiunea expresã a jumãtãþii dvs. de a vã ocupa personal de una dintre aceste probleme, daþi-i bãtaie, nu aveþi motive sã nu le duceþi la îndeplinire.

Cum sã evitaþi cearta

„ROMÂNIA MARE“

Asasinul decorat cu Steaua de Bronz (2) Luni, pînã la lãsarea întunericului, tot nimic. Seara trece fãrã nici un indiciu. Buick-ul lui Gallo a dispãrut pur ºi simplu în vastul peisaj american. În cele din urmã, am nevoie de cîteva ore de somn. Înainte de miezul nopþii, mã îndrept spre casã ºi adorm în camera mea.

Apelul telefonic de la FOGHORN mã trezeºte din somnul profund. Apuc receptorul telefonului STU III, iar înainte de a-1 comuta pe linia securizatã, agentul îmi spune: – Maºina a fost localizatã, domnule.

– Vin acum...

Dumnezeu sã le dea sãnãtate poliþiºtilor din capitalã.

Un poliþist vigilent care îºi fãcea rondul a zãrit Buick-ul negru, model ‘86, al lui Gallo într-o parcare a Regency Congress Inn. Cunosc locul. E un motel amãrît ºi plin de purici dintr-un district foarte sãrac, cu populaþie predominant afro-americanã din nordul capitalei. E amplasat pe New York Avenue, una dintre arterele principale de intrare în Washington D.C. dinspre suburbiile nordice.

E timpul sã chem cavaleria. Poliþia din Washington aduce deja întãriri, procedãm ºi noi la fel. La Foggy Bottom, mã urc într-o maºinã guvernamentalã, mai iau cu mine o echipã într-o maºinã Crown Vie ºi ne îndreptãm cu toþii la faþa locului cu sirenele pornite. Scott Tripp, agentul ASAIC din echipa de pazã ºi securitate a secretarului de stat Shultz, se întîlneºte cu mine la motel.

El e omul numãrul doi în ceea ce noi numim Divizia.

Pentru noi, a-1 proteja pe SECSTATE (secretarul de stat) e ceea ce înseamnã pentru Serviciul Secret a-l pãzi

Spargerea de la I.M.F. (2) În cadrul ipotezei cã unul dintre salariaþi, profitînd de neatenþia lui Codin, ar fi obþinut mulajul cheilor, s-au efectuat multiple ºi complexe verificãri, dar fãrã succes.

Ancheta noastrã ajunsese la un punct mort. N-am demobilizat însã, pentru cã, în primul rînd, era în joc bunul obºtesc, onoarea Miliþiei ºi a noastrã, a fiecãruia din grupul de anchetatori. Pericolul social al infracþiunii, prin modul de operare, ºi importantul prejudiciu cauzat avutului obºtesc ne-au obligat sã desfãºurãm complexe activitãþi de investigaþie ºi în mediul infractorilor, axîndu-ne mai mult atenþia asupra celor care fãceau cheltuieli nejustificate. Scontam astfel sã obþinem rezolvarea cazului pornind de la infractor la infracþiune, deºi o acþiune în sens invers ar fi oferit, în mod teoretic, ºansa de a fi rezolvatã mai repede. Dar atît timp cît locul faptei nu ne prezenta prea multe elemente, nu aveam încotro, trebuia sã alegem calea aceasta lungã ºi complicatã.

Acþiunile întreprinse împreunã cu colegii Sterian Nicolae, Leonard Gruia, Ion Alexe ºi Ion Vãduva s-au prelungit zile, sãptãmîni ºi apoi luni întregi, fãrã sã obþinem date certe. În decursul numeroaselor nopþi cînd am analizat cum ºi-au justificat salariaþii petrecerea timpului în ziua premergãtoare furtului, am depistat totuºi cîteva indicii.

Astfel, Codin nu justifica, în întregime, folosirea timpului din seara respectivã. Intuiþia îmi spunea cã el nu este strãin de faptele petrecute. Codin rãmînea, deci, suspectul

Preludiu la marea încleºtare (2) La poalele munþilor, aproape în centrul uriaºului, indestructibilului ºi nepãtrunsului labirint de oþel ºi beton, pe marginea ºoselei ce ducea la Roma se gãsea un oraº multisecular; acel oraº se numea Cassino. Avea 25.000 de locuitori ºi era cunoscut în special pentru ziua sa de tîrg, care, în timp de pace, atrãgea þãranii ce coborau din satele învecinate, sau care veneau în cãruþe din Cîmpia Siri.

Ofiþerii lui Kesselring aveau convingerea cã, mult timp, tîrgul din Cassino nu va mai avea loc. Un referat al Statului major al Corpului blindat german 14 enumera obstacolele care se opuneau regimentelor aliate în Cassino: stînci înconjurate de mine, pentru adãpostirea artileriei, cuiburi de mitraliere ºi aruncãtoare de flãcãri; defileuri ºi prãpãstii pline de mortiere, protejate de reþele de sîrmã ghimpatã ºi tot felul de capcane; piramide de beton, traverse de linie feratã, bucãþi de ºinã minate, tunuri îngropate pe malul Rîului Rapido, sub povîrniºurile ºi spinãrile vãilor; labirinte de obstacole acoperite de beton.

Fermele fuseserã transformate ºi ele în bastioane, redute, cazemate. ªi chiar în oraº, casele deveniserã fortãreþe, iar pivniþele fuseserã transformate în cuiburi de mitralierã.

La porþile oraºului (1) Fãrã îndoialã, Kesselring avea dreptate. Tot ce se întîmplase în ultimele trei luni nu însemna nimic. Cortina de-abia se ridica. Adevãrata luptã nu începuse încã.

Sosi iarna; zãpada începu sã cadã cu mai multã intensitate, ceaþa se fãcu mai deasã, munþii mai de nepãtruns, adãposturile soldaþilor mai precare. Torentele de apã se

Pag. a 19-a – 20 aprilie 2018

Confesiunile unui agent de contraterorism (46) pe preºedinte. Nu existã vreo datorie mai înaltã în cadrul serviciului DSS. Pînã cînd ajungem la faþa locului, Poliþia Metropolitanã a adus deja o echipã SWAT de intervenþie. Zona e izolatã. Gallo e un chimist ºomer ºi ne facem griji cã ar putea avea explozibil cu el. Poliþia opreºte traficul ºi elibereazã zona. Foarte silenþios, Departamentul Metropolitan al Poliþiei evacueazã toatã lumea din motel. Confirmãm cã Gallo se aflã acolo.

Scott ºi cu mine ne întîlnim cu ºeful echipei de poliþiºti ºi discutãm opþiunile. Nu vrem ca evenimentul sã se transforme într-un asediu. Decidem cã a-1 aºtepta sã iasã nu e o opþiune prea bunã. Ar putea sã fie bine înarmat. Odatã ce se trezeºte ºi ne vede aici, afarã, ar putea începe sã tragã. Mai bine îl luãm prin surprindere.

Decidem sã trimitem înãuntru o echipã SWAT. Echipa de intervenþie se aliniazã lîngã uºa camerei de motel. Scott ºi cu mine ne aflãm în apropiere, privind scena din spatele unei maºini de intervenþie. Avem armele scoase din teacã. Noi vom fi întãririle echipei SWAT în caz cã lucrurile iau o întorsãturã urîtã.

Echipa de intervenþie se îndreaptã spre uºã. Folosind un berbece, poliþiºtii izbesc uºa în timp ce strigã:

Memoriile unui celebru criminalist român (14) numãrul unu. Pe lîngã aceste date au mai fost relevate ºi alte aspecte, din care se desprindea o atitudine de neglijenþã în serviciu. Cum celelalte „probe” aveau mai mult o valoare subiectivã, fiind în principal rodul intuiþiei ºi, ca atare, nu puteau fi luate în considerare, am insistat asupra neglijenþei, care ne oferea temeiuri legale pentru a proceda la arestarea casierului. Profitînd de aceastã situaþie, la cercetãri ne-am concentrat asupra învinuirii directe, ascuzîndu-1 pe Codin de furtul banilor aflaþi în gestiunea sa. Cu toatã tactica ºi combativitatea noastrã, casierul a negat cu tãrie cã ar fi avut un amestec în acest caz.

Reþinîndu-i-se în sarcinã aspectele de neglijenþã, s-a hotãrît trimiterea lui în judecatã. Deci afacerea rãmãsese, practic, nerezolvatã... Viitorul avea sã ne rezerve, însã, destule surprize.

La proces, loviturã de teatru! Instanþa îl absolvã pe casier de orice rãspundere ºi hotãrãºte punerea lui în libertate... În apãrarea acuzatului, alãturi de alþi maeºtri ai baroului, pleda ºi avocatul Doru C., fratele casierului. Cu o vehemenþã rar întîlnitã, depãºindu-ºi atribuþiile de apãrãtor, acesta ne-a acuzat în plinã instanþã de incapacitate profe-

POVEªTI ADEVÃRATE

MONTE CASSINO (2) revãrsau pe versantele Munþilor Abruzzi, rîurile ieºirã din matcã, iar noroiul invada ºoselele ºi fundul vãilor.

Pe frontul din Munþii Abruzzi, noaptea de marþi 24 ianuarie 1944 era friguroasã. Oraºul Cassino era învãluit în flãcãri. O ploaie de obuze cãdea neîncetat asupra posturilor înaintate ale aliaþilor. În acea noapte, primii soldaþi aliaþi – o companie de avangardã a Regimentului 135 infanterie american, condus de colonelul Ward, soseau la porþile oraºului Cassino. Gãsirã tranºeele inundate iar dincolo de ele reþele de sîrmã ghimpatã ºi nenumãrate cîmpuri de mine; aflarã case în ruinã ºi, în ele, ascunse între dãrîmãturi, mitralierele apãrãtorilor, grupurile de luptã ale Regimentului 132 infanterie german, aparþinînd Diviziei 44 a generalului Franck.

Sub pomii desfrunziþi ai cîmpului împroºcat de salve de artilerie, mulþi americani, care nu cunoscuserã încã focul, gãsirã ºi altceva: o moarte rapidã ºi brutalã. Înfrîngerea Regimentului 135 a fost sîngeroasã ºi totalã. În zorii zilei, supravieþuitorii descoperirã deasupra capetelor, dominînd cîmpul de bãtãlie, care pãrea un furnicar rãvãºit, stînca impasibilã, culmea înaltã de 519 metri, acoperitã cu arbori, a Muntelui Cassino. În acei zori de zi cenuºii, pe culmea stîncoasã, se iveau încet din ceaþa deasã, aburite de ploaie, tristele ºi imensele ziduri ale mînãstirii construite în anul 529 de cãtre cãlugãrul Benito de Nursia.

– Poliþia! Poliþia! În cîteva secunde, uºa ieftinã se face bucãþi. Acum vine cel mai vulnerabil moment: intrarea pe uºã. Dacã Gallo ne aºteaptã înãuntru, poate sã ucidã întreaga echipã dacã membrii ei se blocheazã în uºã. Acesta e motivul pentru care uºile sînt denumite Pîlniile Fatale.

Bãieþii din echipa SWAT se strecoarã înãuntru.

Auzim strigãte ºi zgomotele unei încãierãri. Dupã care se descarcã o puºcã. Scott ºi cu mine ne uitãm unul la altul ºi, fãrã un cuvînt, alergãm prin parcare, cu armele în mîini. Ajungem la intrare, ne oprim afarã, apoi ne avîntãm prin uºã.

Am ajuns prea tîrziu. Edward Louis Gallo stã întins pe pat cu cãtuºe la mîini, cu faþa la saltea. Nu pare sã fie rãnit, doar enervat. Ne înjurã. Mã uit la Mike Brooks, unul dintre membrii echipei SWAT, ºi întreb: – Ce s-a întîmplat?

Mike clatinã din cap ºi rãspunde: – Descãrcare accidentalã. Unul dintre bãieþii noºtri a fãcut o miºcare greºitã. A avut degetul pe trãgaciul Uzi-ului.

– Aproape cã mi-au zburat naibii creierii!, þipã Gallo din pat.

Slavã Domnului cã nu e nimeni rãnit. Ce i-am fi spus lui Rose Gallo dacã i-am fi ucis accidental fiul?

Un poliþist din capitalã intrã pe uºã ºi ne anunþã: – A venit presa. Situaþia din trafic trebuie sã fi atras atenþia ziariºtilor. (va urma) FRED BURTON sionalã ºi de abuz. Nefiind, chipurile, în stare sã-i descoperim pe adevãraþii fãptaºi ai furtului, pentru a ieºi din aceastã situaþie l-am scos þap ispãºitor pe fratele sãu, casierul, învinuindu-1 ad-hoc de neglijenþã. Cu un retorism ieftin ºi cãznit, avocatul Doru C. a evocat cazul celebru al „acarului Pãun”, pus sã plãteascã oalele sparte de alþii ºi a cerut în final ca miliþia sã-ºi facã datoria descoperind infractorii ºi nu acuzînd pe nedrept niºte oameni nevinovaþi...

Blamul primit, „palma” moralã ce ne-a fost datã ºi care agrava insuccesul nostru, ne-a copleºit în aºa mãsurã încît timp de luni de zile nu ne-am putut redresa. Cazul în care nu se întrezãrea nici un succes ajunsese sã ne obsedeze, sã ne sîcîie, fapt care avea influenþe negative asupra întregii noastre activitãþi.

Deseori îmi aminteam de atitudinea dubioasã a casierului, de felul în care i se transforma fizionomia în timpul cercetãrilor. În sinea mea se statornicea convingerea cã tipul este ºi rãmîne suspect; atît intuiþia mea, cît ºi a colegilor Alexe ºi Sterian îl desemnau drept vinovat. În sprijinul acestor convingeri veneau amãnunte rezultate din observaþie (starea psihicã se reflectã pe muºchii feþei), ca ºi datele materiale (nejustificarea timpului în ziua premergãtoare furtului). Dar cum sã convingi un complet de judecatã cu aceste probe vagi ºi mult prea subiective de vinovãþia unui acuzat care fusese deja absolvit de rãspundere într-un proces anterior? (va urma) DUMITRU CEACANICA Se scurseserã multe zile ºi nopþi. Pe soare sau în ceaþa umedã din ianuarie, sub valurile de zãpadã sau ploaie, oamenii au suferit ºi au pierit cu miile, pentru cucerirea unui cot de rîu, în luptele date într-o porumbiºte presãratã cu capcane mortale, în faþa unui vad apãrat de focurile celor mai buni trãgãtori germani din Cassino.

Oricum ar fi fost timpul ºi în orice moment al zilei, un muget sinistru strãpungea aerul ºi, însoþit de un fluierat ascuþit, îngheþa sîngele combatanþilor aliaþi, ai cãror nervi erau supuºi la grele încercãri. Þîºnind din liniile germane, vuietul plîngãreþ se ridica, scurgîndu-se cu o încetinealã exasperantã pe deasupra cîmpului de luptã, pentru a exploda apoi în liniile aliate.

Nebelwerfer-urile constituiau o armã simplã dar cu o mare forþã ucigãtoare, un fel de tunuri mici cuibãrite pe stîncile ºi coastele abrupte ale muntelui, care aruncau cîte 6 lovituri deodatã.

Mai erau ºi minele; niciodatã, de la Tobruk ºi El Alamein, soldaþii aliaþi n-au trebuit sã le înfrunte într-un numãr aºa de mare. Erau prin toate pãrþile, distrugînd, ciopîrþind, mutilînd, implacabil ºi neîncetat. De-a lungul a kilometri întregi, saturau pãmîntul; le gãseai pe micile povîrniºuri ale vãilor, în jurul gospodãriilor izolate ºi în vilele cu aspectul cel mai inofensiv, montate pe reþele complicate de detonatoare cu efect întîrziat; cercuri largi de mine T, împotriva tancurilor ºi a altor vehicule de luptã, mine mici S, din fier sau din lemn, contra infanteriei; ultimele erau cele mai teribile, pentru cã nu puteau fi detectate cu detectori electromagnetici. (va urma) JACQUES ROBICHON

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 20 aprilie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (43) Despre Sfîntul Mucenic Uar (2) ªi i s-a pãrut cã Mucenicul s-a întors ºi i-a zis: - De ce, femeie blîndã, nu ai mare bucurie, ci stai ºi plîngi, ºi te tînguieºti, ºi tristeþea îþi macinã mãruntaiele? Nu vezi ce cinstiri ºi ce slavã a dobîndit fiul tãu? Nu vezi cã harul lui Dumnezeu strãluceºte în jurul lui? De ce nu pãrãseºti aceastã stare îndureratã în care te afli ºi nu te bucuri, ca o mamã, pentru binele pe care vezi limpede cã i s-a întîmplat?

Sã vinã dacã vrei, mai aproape de tine, ºi sã vadã ochii tãi ºi sã se sature de slava lui, ca sã vezi ºi sã-þi dai seama cã nu te comporþi cum se cuvine. ªi întorcîndu-se cãtre copil, îi spuse: - Vino mai aproape de mama ta, ca sã vadã bine cît de mulþumit eºti acum ºi în felul acesta sã se mîngîie, sãrmana, ºi sã înceteze sã te mai plîngã.

Copilul însã nu numai cã nu s-a apropiat de ea, dar s-a dus mai aproape de Mucenic ºi l-a îmbrãþiºat ºi l-a rugat sã n-o lase pe mama lui sã se apropie de el, nici sã meargã lîngã ea, fiindcã nu voia asta. ªi întorcîndu-se cãtre mama sa, i-a zis: - Mergi cu bine, mãicuþã... mergi cu binecuvîntarea Domnului... stai liniºtitã acasã... ºi înceteazã sã mai plîngi ºi sã te mai tînguieºti... cãci, dupã cum vezi, ar fi nechibzuit sã schimb aceastã viaþã a mea cu moartea, ºi chinurile vieþii cu bucuria neþãrmuritã, ºi cele trecãtoare cu cele veºnice...

Acestea i le-a spus copilul sãu. Iar mama lui, cînd a auzit, l-a rugat pe Mucenic s-o ia ºi pe ea lîngã ei ºi sã se veseleascã ºi ea de mãreaþa lor bucurie. Mucenicul a povãþuit-o sã urmeze, cu ºi mai multã rîvnã, calea sa cea bunã, care la sfîrºit o va duce la mîntuire. ªi dupã ce a liniºtit-o, la urmã a dispãrut, împreunã cu copilul, din faþa ei.

Atunci femeia s-a trezit îndatã, ºi a mulþumit fierbinte lui Dumnezeu ºi Sfîntului Mucenic, care a învrednicit-o sã aibã aceastã descoperire. Apoi a luat trupul fiului sãu ºi l-a pus alã-

Carte de cãpãtîi (44) Preacuviosul nostru Pãrinte Efrem ªirul Rugaþi-vã unul pentru altul ºi ajutaþi-vã unii pe alþii, cã aºa-i creºtineºte! Aºa ne-a învãþat Tatãl Ceresc, prin Iisus Hristos, ºi respectaþi-i poruncile!

Stãpîne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru cel ce ai fãcut cerul ºi pãmîntul, marea ºi toate cîte sînt întru dînsele, miluieºte-mã ºi mã iartã ºi pe mine ticãlosul, pãcãtosul ºi nevrednicul robul Tãu.

Doamne, Dumnezeul meu izbãveºte-mã de poftele trupului ºi de necuratele gînduri. Doamne, Dumnezeul meu, scoate-mã din cursele diavolului, cautã spre mine ºi mã miluieºte cã neputincios sînt cu sufletul ºi trupul. Doamne, Tu toate le ºtii, Tu ºtii pãcatele mele, deci, cum ºtii, rogu-mã, de mã izbãveºte de ele. Doamne Dumnezeul meu, dã-mi îngeri buni care sã mã ajute ºi sã mã povãþuiascã. Doamne, Dumnezeul meu, nici un bine nu am fãcut înaintea Ta, ci-mi dã dupã darul Tãu ca sã pun început bun ºi mã îndrepteazã la calea mîntuirii. Pomeneºte, Doamne, pe tot sufletul creºtinesc, cel asuprit ºi întristat care cheamã numele Tãu cel înfricoºat ºi sfînt. Pomeneºte, Doamne, pe cei ce sînt în pustietãþi ºi prin munþi, prin peºteri ºi în crãpãturile pãmîntului.

Pomeneºte, Doamne, pe cei care cãlãtoresc prin aer, pe apã ºi pe pãmînt ºi pe cei bolnavi, pe cei ce pãtimesc ºi pe cei robiþi.

Pomeneºte, Doamne, ºi pe pãrintele meu cel duhovnicesc (N) ºi toþi fraþii cei întru Hristos ºi rînduieºte cele de folos pentru sufletele lor Pomeneºte, Doamne, ºi pe pãrinþii mei cei trupeºti (N) ºi pe fraþii mei (N) ºi rînduieºte cele spre folos pentru sufletele lor. Pomeneºte, Doamne, ºi pe cei care ne-au chivernisit ºi ne-au învãþat pe noi poruncile Tale. Pomeneºte, Doamne, pe cei care ne urãsc ºi pe cei care ne iubesc pe noi ºi cei care ne-au poruncit nouã nevrednicilor sã ne rugãm pentru dînºii. Pomeneºte, Doamne, pe cei care ne-au slujit ºi pe cei care ne slujesc nouã pentru numele Tãu cel Sfînt.

Pomeneºte, Doamne, pe toþi cei mai dinainte rãposaþi pãrinþii ºi fraþii noºtri, rudeniile ºi prietenii ºi pe tot sufletul creºtinesc, ºi le fa odihnã unde cerceteazã lumina feþei Tale.

Pomeneºte-mã, Doamne, ºi pe mine ticãlosul robul Tãu (N) ºi-mi iartã orice am greºit cu cuvîntul, cu lucrul ºi cu gîndul. ªi mã izbãveºte de toatã neºtiinþa, uitarea, de lenevirea ºi de împietritã nesimþire. Doamne, eu ca un om am greºit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurãtor mã iartã ºi mã miluieºte.

Doamne, vezi neputinþa sufletului meu ºi-mi trimite darul Tãu în ajutorul meu, ca sã se proslãveascã numele Tãu cel Sfînt. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie numele nevrednicului robului Tãu în cartea vieþii ºi-mi dãruieºte sfîrºit bun.

Doamne, roureazã în inima mea roua darului Tãu ºi mã

turi de locul unde se aflau sfintele moaºte ale Mucenicului ºi a fãcut toatã noaptea priveghere de mulþumire, împreunã cu toþi cei ce se aflau acolo. ªi dimineaþa s-a sãvîrºit iarãºi Sfînta Liturghie, ºi zile multe de atunci. ªi celor ce au participat la ele ºi au psalmodiat arãtînd compãtimire, le-a pus masã îmbelºugatã. Iar la urmã a împãrþit tot ce avea sãracilor, ºi ea purta niºte haine sãrãcãcioase, ºi zi ºi noapte slujea ºi se îngrijea de mormîntul Sfîntului Mucenic. ªi prin post ºi rugãciune ºi-a curãþit atît de mult sufletul, încît în fiecare zi de praznic îi apãrea Sfîntul Mucenic împreunã cu copilul sãu, înveºmîntaþi ca prima oarã, ºi îi þinea tovãrãºie ºi o mîngîiau. A trãit în felul acesta ºapte ani ºi mai tîrziu a adormit întru Domnul.

Mare este folosul adus de cele patruzeci de Liturghii ºi de sfintele pomeniri (1) Întîmplarea vrednicã de luat aminte care urmeazã, al cãrui limbaj l-am schimbat puþin, o povesteºte un ascet înzestrat cu mare discernãmînt, Daniil Katunakiotul, într-o epistolã de-a lui cãtre Alexandru Moraitidis. Iatã ce spune: O cunoºtinþã de-a lui, familist virtuos din Izmir, care se numea Dimitrie, dîndu-ºi seama cã i se apropie sfîrºitul, l-a chemat pe fiul sãu, Gheorghe, singurul evlavios, cãci ceilalþi trei copii ºi soþia lui trãiau într-ale lumii, ºi i-a descoperit cele ce urmeazã, pe care credinciosul sãu fiu i le-a vãdit pãrintelui Daniil. „Cînd tatãl meu a ajuns la sfîrºitul acestei vieþi ºi a cunoscut ziua morþii sale, în ziua aceea a chemat un preot cucernic, numit Dimitrie, om foarte simplu ºi virtuos, cãruia i-a zis cu multã evlavie: - Eu, pãrinte duhovnic, astãzi voi muri, ºi te rog sã mã cãlãuzeºti ºi sã-mi spui ce trebuie sã sãvîrºesc în aceste clipe? (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) pomeneºte, cînd vei veni întru împãrãþia Ta, cã binecuvîntat eºti în vecii vecilor. Amin. Închinu-mã Þie, prea Sfîntã Treime, care eºti o fiinþã de viaþã fãcãtoare ºi nedespãrþitã: Pãrinte, Fiule ºi Duhule Sfinte; cred întru Tine ºi Te mãrturisesc ºi Te slãvesc; mulþumescu-Þi ºi Te laud; cinstescu-Te ºi Te preaînalþ ºi Te rog: miluieºte-mã pe mine, nevrednicul robul Tãu, pentru numele Tãu. (de 3 ori). Închinu-mã Þie, Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, care ai arãtat nouã lumina cea adevãratã cu naºterea ta, împãrãteasa cerului ºi a pãmîntului, nãdejdea celor fãrã de nãdejde, ajutãtoarea pãcãtoºilor. Tu mã acoperã ºi mã apãrã de toate nevoile ºi împrejurãrile sufleteºti ºi trupeºti. ªi-mi fii folositoare cu prea puternicele tale rugãciuni, rogu-mã. (o închinãciune) Preasfîntã Stãpînã de Dumnezeu Nãscãtoare, primeºte aceastã puþinã rugãciune ºi o du Fiului tãu ºi Dumnezeului nostru, ca sã mîntuiascã ºi sã lumineze, pentru tine, sufletele noastre (o închinãciune).

Toate puterile cereºti: Scaunele, Domniile, începãtoriile, Stãpîniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii ºi îngerii, rugaþi-vã lui Dumnezeu pentru mine pãcãtosul, sã mã mîntuiesc, cu umilinþã cad înaintea voastrã ºi mã rog vouã. (o închinãciune) Sfinte ºi mare proorocule Ioan, înaintemergãtorule ºi Botezãtorul Domnului, cel ce ai pãtimit pentru Hristos ºi ai luat îndrãznealã pentru Stãpînul, roagã-te pentru mine, pãcãtosul, ca sã mã mîntuiesc, pentru rugãciunile tale. (o închinãciune) Sfinþilor ai lui Dumnezeu: apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, pustnicilor, temãtorilor de Dumnezeu, drepþilor, locuitorilor în pustie, cãlugãrilor, patriarhilor ºi toþi sfinþii care aþi pãtimit pentru Hristos ºi aþi cîºtigat îndrãznealã cãtre Stãpînul, rugaþi-vã pentru mine, pãcãtosul, ca sã mã mîntuiesc cu rugãciunile voastre. (o închinãciune) Sfinte Ioane Gurã de Aur, cu Vasile cel Mare, cu Grigore de Dumnezeu cuvîntãtorul ºi cu fãcãtorul de minuni Nicolae, cu toþi sfinþii începãtorii preoþiei, ajutaþi-mi ºi miluiþi-mã cu rugãciunile ºi ajutorul vostru. (o închinãciune) Toate sfintele femei: mironosiþe, muceniþe, temãtoare de Dumnezeu ºi fecioare, care aþi slujit cum se cade, rugaþi pe Dumnezeu pentru mine, pãcãtosul. (o închinãciune) Cea nebiruitã ºi dumnezeiascã putere a cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei cruci a Domnului, nu mã lãsa pe mine, pãcãtosul, ci cu puterea ta mã acoperã de toatã ispita cea trupeascã ºi sufleteascã. (o închinãciune) Rugaþi-vã cum puteþi, cum ºtiþi ºi cît puteþi ºi Tatãl Ceresc primeºte rugãciunea fiecãruia, îl încearcã pentru cãinþã ºi-l rãsplãteºte cum numai El ºtie sã o facã, luminînd calea fiecãruia dupã meritele lui sufleteºti. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Ce frumoasã-i þara mea Ce frumoasã-i þara mea Luminoasã ca o stea, O iubesc cu venerare E cea mai frumoasã floare...

Ce frumoasã-i þara mea, Un contur de catifea, E grãdina Maicii Sfinte Mai sus de orice cuvinte...

Te iubesc, mãicuþã bunã, Þara mea ca o cununã, Tu eºti floarea florilor În lumina zorilor...

Neamul te binecuvîntã: Sã dãinuieºti, þarã sfîntã!

Mamã pentru veºnicie Sã ne trãieºti, Românie!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sonet

Din nou coboarã-te-ntre noi, Isuse Cãci iarãºi turma Ta e rãtãcitã, ªi iar se-ntinde noaptea cea cumplitã A vechii uri, de Tine-atunci rãpuse.

De-abia se mai zãreºte ca prin sitã, A mîntuirii stea. Dar cît de sus e!

Se depãrteazã parcã… cine spuse Cã stingerea ni-i singura ursitã?...

O, vino, iubitorule de oameni, În sufletul bãtrînei lumi sã sameni Din nou credinþa cea mîntuitoare…

Cunoaºte-L vom? Pleca-vom fruntea, oare Cînd întinzîndu-ºi mîinile amîndouã Asuprã-ne, va zice: „Pace vouã!“?

AL. VLAHUÞÃ (1858-1919)

Pildã creºtinã Sfaturi * Nu accepta niciodatã sfatul cuiva, care nu a avut problemele tale! * Iubeºti viaþa? Atunci nu risipi timpul din care este fãcutã! * Nu-þi lãsa vorbirea sã meargã mai departe ca gîndirea! * Nu te lãuda cã vei rezista încercãrilor prin care nu ai trecut! * Încearcã întotdeauna sã-þi recunoºti greºelile ºi sã înveþi din ele. * Cu cît stau mai multe obstacole în calea unor realizãri, poþi sã ºtii cã acestea sînt indicatoarele spre un mare succes. * Cine vrea sã facã toate pe placul tuturor, va pierde în curînd sensul drumului drept. * Nu te îngrijora cu privire la ce nu înþelegi din Biblie; fii îngrijorat pentru ce înþelegi ºi nu împlineºti! * Nu spune DA cînd Dumnezeu spune NU ºi nu spune NU cînd Dumnezeu spune DA, pentru cã riºti sã plãteºti scump preþul alegerii tale!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 20 aprilie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Vestigiile unui fost port sumerian, cu o vechime de 4.000 de ani, descoperite în deºert, pe teritoriul Irakului În prezent, la Abu Tbeirah, în sudul Irakului, domneºte deºertul. Dar cu 4.000 de ani în urmã, acolo se afla un înfloritor port, unde veneau ºi de unde plecau numeroase ambarcaþiuni. Un port înfiinþat de cãtre sumerieni, cei care au dezvoltat una dintre cele mai timpurii civilizaþii cunoscute azi. Sumerienii erau navigatori de seamã. Corãbiile lor ajungeau pînã în Valea Indusului ºi în nordul Africii. Existã ºi ipoteze, bazate pe unele artefacte descoperite de cãtre arheologi, potrivit cãrora navigatorii sumerieni ar fi ajuns, cu milenii în urmã, chiar ºi în Lumea Nouã.

Sãpãturile efectuate în locul unde s-a aflat, cu patru milenii în urmã, portul sumerian, au fost realizate de cãtre arheologi de la Universitatea La Sapienza din Italia. Iniþial, nimeni nu se aºtepta sã descopere un fost port în plin deºert.

Totul a pornit de la observarea unor cãrãmizi antice în interiorul unei viziuni de vulpe. Au fost descoperite, dupã aceea, structuri uriaºe de cãrãmidã, construite în preajma fostelor docuri, precum ºi un bazin artificial imens. Acest bazin avea capacitatea a nouã bazine olimpice de înot ºi se crede cã rolul sãu era de pre-

venire a revãrsãrilor de ape ºi de acumulare a apei pentru irigaþii. La excavaþii, au fost descoperite vase de alabastru de provenienþã localã, precum ºi fragmente de colier provenite tocmai din Valea Indusului, dovadã a schimburilor de mãrfuri practicate între cele douã mari civilizaþii din vechime, situate la mare distanþã.

Conducãtorii cercetãrilor arheologice au afirmat cã vestigiile de la Abu Tbeirah reprezintã cel mai vechi port scos la ivealã pe teritoriul irakian. Cu 4.000 de ani în urmã, portul de la Abu Tbeirah constituia un oraºsatelit al capitalei sumeriene, Ur. În Mesopotamia, sumerienii au pus bazele unei înfloritoare civilizaþii, în urmã cu aproximativ 7.000 de ani. Ei au dezvoltat un complex sistem de scriere, o arhitecturã spectaculoasã, o artã remarcabilã.

Deþineau cunoºtinþe avansate de matematicã ºi astronomie. Pînã la descoperirea Tãbliþelor de la Tãrtãria (jud. Alba, România) se considera cã sumerienii ar fi fost inventatorii primei scrieri din lume.

Numai cã, fiind realizate în jurul anului 5300 î.Chr., aceste artefacte descoperite pe teritoriul þãrii noastre sînt mai vechi decît primele mostre de scriere sumerianã.

Unele elemente asemãnãtoare pe care le prezintã civilizaþia sumerianã cu civilizaþia dezvoltatã cu mii de ani în urmã zona Dunãrii de Jos conduc fie cãtre ipoteza unor schimburi culturale ºi comerciale, fie cãtre ipoteza cã sumerienii ar fi migrat în Mesopotamia din zona Dunãrii – avînd în vedere apariþia bruscã, într-o formã dezvoltatã, a civilizaþiei dintre Tigru ºi Eufrat.

Portul vechi de la Abu Tbeirah a decãzut ºi a fost pãrãsit, se pare, din cauza modificãrilor climatice, concretizate printr-o secetã extremã.

Acum, arheologii cautã, în acel perimetru, rãmãºiþele unor ambarcaþiuni antice.

TOMI TOHÃNEANU

În Munþii Ural a fost descoperitã o geoglifã uriaºã, similarã cu celebrele Linii de la Nazca

descoperitã iniþial de cercetãtorul Alexander Shestakov, cu ajutorul unor capturi realizate de satelit.

Nu se cunoaºte cu exactitate cine, de ce ºi mai ales cum a realizat structura de piatrã. Cei mai mulþi cercetãtori ruºi cred cã a fost creatã de o culturã necunoscutã, care a trãit în Munþii Ural în urmã cu mii de ani.

RADU UNGUREANU

Cînd auzim despre desene uriaºe trasate pe pãmînt, al cãror contur îl putem observa doar din înaltul ceru-

Au apãrut primele dovezi ale existenþei unor tuburi uriaºe de plasmã care plutesc deasupra Pãmîntului

lui, cu siguranþã ne gîndim în primul rînd la liniile Nazca din Peru. Însã astfel de semnãturi ale populaþiilor strãvechi par a fi mult mai rãspîndite decît am crede noi. Pot fi întîlnite ºi în Orientul Mijlociu, în Australia, dar ºi în Munþii Urali. În apropiere de lacul Zjuratkul, din Munþii Ural, nordul Kazakstanului, existã o geoglifã formatã din pietre, care ilustreazã un elan sau un cerb. Bineînþeles, silueta capãtã formã doar dacã este privitã de la înãlþime, iar oamenii de ºtiinþa estimeazã cã aceastã figurinã realizatã de om ar putea fi mai veche cu cîteva mii de ani decît Liniile Nazca din Peru. Întreaga structurã giganticã de piatrã se întinde pe o distanþã de aproximativ 275 de metri, dimensiunea fiind echivalentã cu douã terenuri de fotbal american, ºi a fost

Încã din 2015, astronomii au descoperit primele dovezi care atestã existenþa unor structuri tubulare din plasmã în straturile magnetosferei Pãmîntului, deºi prezenþa lor era speculatã de mai mult timp. „Încã de acum 60 de ani, oamenii de ºtiinþã au început sã vorbeascã despre existenþa acestor structuri, însã acum avem ºi primele dovezi care aratã faptul cã nu se înºelau. Am mãsurat poziþia acestor structuri ºi am aflat cã ele se aflã la o altitudine de aproximativ

Sfatul medicului

13 motive pentru care trebuie sã faci miºcare zilnic Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat DR. TAREK NAZER cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Miºcarea este esenþialã pentru orice persoanã.

Iatã care sînt beneficiile miºcãrii zilnice.

1. Miºcarea, executatã constant, chiar la intensitate micã, reduce cu 40% riscul de a face cancer.

2. Miºcarea reduce tensiune arterialã ºi o regleazã cu siguranþã, fãrã sã exagerãm, ºi reduce riscul apariþiei maladiilor cardiovasculare ºi al infarctului de miocard.

3. Miºcarea reduce la jumãtate riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

4. Miºcarea reduce colesterolul ºi scade cu 50% riscul de a face diabet.

5. Activitatea fizicã este un adjuvant preþios în lupta împotriva obezitãþii.

6. Miºcarea diminueazã riscul instalãrii depresiilor.

7. Efectuarea de exerciþii fizice scade considerabil riscul apariþiei osteoporozei.

8. Miºcarea susþine ºi dezvoltã forþa muscularã (ºi nu se ºtie cînd îþi trebuie).

9. Miºcarea atenueazã durerile de spate, prin tonifierea muºchilor.

10. Miºcarea amelioreazã funcþia respiratorie.

11. Miºcarea îmbunãtãþeºte capacitatea de coordonare ºi stimuleazã reacþiile reflexe.

12. Miºcarea fizicã te relaxeazã ºi diminueazã efectele stresului.

13. Miºcarea funcþioneazã ca „medicament“ împotriva insomniilor, respectiv induce somn. În afarã de miºcarea zilnicã este foarte importantã ºi dieta adecvatã. www.consultatieortopedie.ro 600 de kilometri deasupra solului, în ionosfera superioarã, ºi se pare cã ele urcã pînã în plasmasferã.

Descoperirea acestor structuri este importantã, deoarece ele pot afecta sistemele de navigaþie civile ºi militare prin satelit. În consecinþã, trebuie sã le înþelegem”, a declarat Cleo Loi de la CAASTRO (ARC Centre of Excellence for All-sky Astrophysics) ºi School of Physics din cadrul University of Sydney.

Studiul cercetãtorilor a fost publicat în revista „Geophysical Research Letters“ ºi a fãcut obiectul tezei de doctorat a dr. Cleo Loi. În fotografie puteþi urmãri o prezentare a structurilor din plasmã aflate în magnetosfera Pãmîntului. Regiunea din jurul Pãmîntului în care se manifestã cîmpul magnetic terestru, denumitã magnetosferã, conþine plasmã creatã prin ionizarea atmosferei de cãtre radiaþia solarã. Ionosfera reprezintã regiunea interioarã a magnetosferei, iar deasupra acesteia se afla „plasmasfera”. Aceste regiuni ale magnetosferei conþin o varietate de structuri din plasmã, inclusiv unele sub formã de tuburi.

Descoperirea a fost fãcutã folosind Murchison Widefield Array, un telescop radio din deºertul australian, iar pentru munca sa, Loi a primi ºi premiul Bok 2015 al Societãþii Astronomice din Australia.

CUNOASTELUMEA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 20 aprilie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Nu te teme, turmã micã... (2) (urmare din pag. 1) Nu trebuie sã fii economist pentru a înþelege cã astãzi nu mai e cale de întoarcere ºi cã România trebuie sã meargã înainte, pe drumul reformei economice, fiindcã altminteri riscã sã fie izolatã din nou, ca în ultimii 5 ani ai regimului lui Nicolae Ceauºescu, or, o situaþie autarhicã ne-ar fi fatalã tuturor. Aici, lucrurile sînt clare pentru toatã lumea ºi cei care ne acuzã pe noi cã am fi împotriva privatizãrii, a modernizãrii, a democratizãrii societãþii româneºti – o fac pe risc propriu ºi îºi pierd orice credibilitate. De altfel, cele mai multe atacuri ne vin tocmai din tabãra unor foºti secretari PCR, activiºti UTC ºi propagandiºti, care în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-au dat de 3 ori peste cap, au nãpîrlit ºi au devenit monarhiºti înfocaþi, oferindu-ne una dintre explicaþiile cele mai plauzibile ale cãderii regimului comunist – promovase prea multe lichele! Revenind la economie, important este însã ce fel de concesii sîntem dispuºi sã facem ºi dacã va fi mai bine pentru populaþie. Încã mã menþin la pãrerea, exprimatã ºi la Congresul partidului nostru, cã într-o societate anarhicã nu poate prinde viaþã o reformã de acest tip, care se întoarce împotriva cetãþenilor. Mai pe înþelesul tuturor, nu pot fi desfãcute ambele ºuruburi deodatã – ºi politic, ºi economic – fiindcã atunci se dezmembreazã toatã maºinãria. Un exemplu concludent este privatizarea aceasta forþatã, care n-are sorþi de izbîndã. Mai ales în Þãri puternic dezvoltate, ca Franþa ºi Anglia, paºii în direcþia privatizãrii se fac cu multã prudenþã, ba chiar se înregistreazã unii paºi în direcþie opusã.

Dar, nu o dizertaþie economicã vreau sã vã þin aici, nici n-aº fi capabil de aºa ceva, în raport cu redutabilii specialiºti pe care îi avem. Tot ceea ce vreau este sã vã arãt efectele în plan social ale unor mãsuri economice. De fapt, ale absenþei unor mãsuri economice. Auzind ce elogii i-am adus premierului Nicolae Vãcãroiu, unii dintre dvs. v-aþi putea întreba, pe bunã dreptate: atunci de ce ne-aþi mai chemat, de ce mai puneþi problema menþinerii sau retragerii sprijinului parlamentar acordat Guvernului?

Trebuie sã spun, cu mîna pe inimã, cã eu þin la Nicolae Vãcãroiu, pe care îl consider un om sacrificat. Necazul este cã el nu conduce întotdeauna Guvernul, mai sînt ºi alþii, care îi dau peste mînã. O veritabilã frînã în calea unor intenþii lãudabile ale premierului are douã segmente: în primul rînd, Fondul Proprietãþii de Stat, care lucreazã uneori în paralel, ba chiar împotriva Guvernului Vãcãroiu, ºi, în al doilea rînd, însuºi partidul de guvemãmînt.

Cum s-ar zice, o frînã de mînã ºi una de picior, ºi, dacã ne referim la Vasile Vãcaru, avem de-a face chiar cu un picior în ghipsul tradiþional. (Rîsete) Ca sã nu mai vorbim de politica în profil teritorial, de unii prefecþi prost pregãtiþi sau de-a dreptul infractori, ori de unii primari ai Opoziþiei, care ºi-au fãcut un titlu de glorie din a paraliza orice acþiune notabilã a Puterii executive, pentru a demonstra cã ei nu trateazã cu nimeni ºi cã, mai devreme sau mai tîrziu, tot se va alege praful. Aici avem de-a face cu un alt aspect al aºa-zisei noastre democraþii originale, care ar merita o abordare specialã. Regretabile au fost ºi unele acþiuni ale reprezentanþilor P.D.S.R. ºi Guvernului, care au fãcut presiuni asupra primarilor noºtri din Topoloveni ºi din comuna Dersca, ºi, pentru cã aceºtia n-au cedat ºi n-au trecut la „Te slãvim, partid iubit pãrinte”, li s-au înscenat niºte farse ºi au fost destituiþi. Am fãcut repetate apeluri verbale ºi în scris sã ni se spunã ºi nouã unde au greºit aceºti oameni, pentru cã, dacã au încãlcat legile, nu trebuie sã-i dea afarã Guvernul, îi vom da noi, fiindcã n-avem nevoie de oameni necinstiþi în bãtãtura noastrã, dar uite cã n-am primit nici un fel de rãspuns. În aceste condiþii, normal cã primarul din Dersca a dat în judecatã Prefectura judeþului Botoºani ºi a cîºtigat procesul. (Vii aplauze) ªi atunci, ce fel de alianþe avem noi, domnilor? De ce nu vã þineþi cerberii în zgardã, de ce-i asmuþiþi împotriva noastrã, care v-am ajutat zi de zi sã vã menþineþi la guvernare? Cîtã dreptate avea Camil Petrescu atunci cînd scria: „Marea înþelepciune e sã-þi alegi prietenii care nu te vor sili la compromisuri”.

Doamnelor ºi domnilor, aºa dupã cum am mãrturisit chiar în Comunicatul prin care Comitetul

Director v-a convocat la Bucureºti, noi nu ne vom dezice de 2 ani de cooperare fructuoasã cu Guvernul Vãcãroiu, pentru cã, altminteri, am anula toate eforturile pe care le-am depus. Din pãcate, sau mai exact din fericire, viaþa merge înainte. Uneori, pleacã omul de acasã la serviciu ºi ajunge la stadion, sau la Balul Parteneriatului pentru Pace. Aºa ºi cu alianþele politice. Care alianþe, de fapt, în ceea ce ne priveºte, nici nu existã. Începînd cu primãvara acestui an, atît eu, cît ºi alþi membri ai Comitetului Director am ridicat problema încheierii unui Protocol scris între P.R.M. ºi P.D.S.R., eventual ºi cu participarea celorlalte partide din arcul aºa-zis guvernamental. În repetate rînduri, de la lunã la lunã, pînã vinerea trecutã, cînd ne-am întîlnit din nou la Palatul Victoria, am spus partenerilor noºtri de dialog cã nicãieri în lume nu s-au mai parafat acorduri politice doar pe baza unor întîlniri la o cafea ºi la o bãuturã rãcoritoare (contribuþia P.D.S.R.) – ºi pe baza unei lupte acerbe, la tribuna Parlamentului ºi în cele douã reviste ale noastre (contribuþia P.R.M.). Vorba aia: unii cu foloasele, alþii cu ponoasele. ªi mãcar de-am fi solicitat vreun folos, dar mãrturie pot depune mulþi oameni din aceastã salã, ca ºi poziþiile exprimate la Conferinþele de Presã ale noastre: noi n-am cerut niciodatã nimic, timp de 2 ani. În urmã cu aproape 3 luni, apreciind cã Þara a intrat într-o nouã etapã a dezvoltãrii sale ºi cã un partid nu-ºi poate asuma de unul singur rãspunderea uriaºã a guvernãrii pe o Mare în furtunã, care ne poate duce pe toþi la naufragiu, am formulat cererea perfect îndreptãþitã a antrenãrii noastre la guvernare. Ea s-a produs înainte de includerea celor 2 membri P.U.N.R. în Guvern, aºa cã orice speculaþie pe aceastã temã n-are nici un suport real. Ca semn cã n-am solicitat participarea la guvernare de dragul Puterii, ori pentru a rezolva situaþia unor membri marcanþi ai partidului nostru, este faptul cã n-am cerut vreun minister sau vreun departament anume.

Tot ceea ce am vrut noi a fost sã consfinþim printrun act politic o alianþã care funcþiona într-o singurã direcþie ºi, totodatã, sã fim ºi noi de faþã atunci cînd se iau decizii fundamentale pentru prezentul ºi viitorul Þãrii. Mai ales cã unele proiecte de lege sau ordonanþe guvernamentale nãscute în laboratoarele Executivului ne-au prins pe picior greºit în Parlament, acolo unde eram chemaþi sã le votãm la repezealã, fãrã însã a ºti despre ce este vorba. Un singur exemplu, din foarte multe: impozitul aplicat pe cîini, de care am aflat abia în Senat; l-am rugat pe ministrul Finanþelor sã renunþe la aberaþia aceasta, i-am telefonat în pauzã primului-ministru sã retragã textul de lege, fiindcã ne facem de rîsul lumii, întrucît impozitul este, de fapt, o taxã pe singurãtatea bãtrînilor, amîndoi mi-au promis cã vor anula acest proiect ºi, cu toate astea, a doua zi l-au introdus din nou ºi s-a votat. Numai cã avem ºi noi mîndria noastrã, n-am fost ºi nu vom fi niciodatã remorca altui partid ºi nici o rotiþã din ceea ce, îndeobºte, se numeºte „maºina de vot”. Ei, bine, toate demersurile noastre în aceastã direcþie au fost tratate cu superioritate, ba chiar cu o dozã de aroganþã din partea unor lideri P.D.S.R., care ne-a lãsat un gust amar.

Nu ni s-a rãspuns la nici una dintre adresele oficiale pe care le-am înaintat Executivului, pentru rezolvarea unor probleme de viaþã ºi de moarte ale unor colectivitãþi de oameni, nu ni s-a rãspuns la nici o interpelare, ori, dacã s-a rãspuns, s-a procedat superficial – de pildã, un consilier al ministrului Justiþiei ºi-a permis sã-mi trimitã un rãspuns la o interpelare prin care ceream scoaterea în afara legii a Fundaþiei Sörös, dar rãspunsul era stupid ºi preciza cã, atîta timp cît Fundaþia Sörös funcþioneazã legal, ea nu poate fi scoasã în afara legii – l-am întrebat pe dl. ministru Chiuzbaian cine a putut sã-mi dea un asemenea rãspuns paradoxal ºi tautologic, iar el mi-a spus cã habar n-are despre ce e vorba, el n-a semnat nici o adresã de acest gen. Sã deducem din asta cã existã o dublare a Puterii în stat? Am încercat, dincolo de limitele rãbdãrii ºi mîndriei mele, sã abordez aceste chestiuni, ºi multe altele, cu domnii Oliviu Gherman, Adrian Nãstase, Ioan Solcanu, Nicolae Vãcãroiu, Octav Cozmîncã, Florin Georgescu ºi cu alþi demnitari. În mod inexplicabil, toate diligentele noastre s-au izbit de un zid opac, de

fapt, de niºte rãspunsuri sibilinice, care nu angajau nici un termen precis, nici o voinþã concretã de a ieºi din inerþia asta. Era clar cã avem de-a face cu o tentativã de a cîºtiga timp, de a ne „pasa” elegant, de a ne convoca numai atunci cînd Puterea era la ananghie. În vremea asta, presa reacþionarã, atît din Þarã, cît ºi din exterior, era (ºi mai este încã) plinã de tot felul de denunþuri, din care reiese ce avantaje ar avea Partidul România Mare din cooperarea cu Arcul Guvernamental. Care sînt acele avantaje?

Ne-a bãgat P.D.S.R.-ul în Parlament? Ne-a creat vreo facilitate? Noi nici acum n-avem un sediu central, pentru cã o unitate COMTURIST refuzã de vreo 6 luni sã-l elibereze, batjocorindu-l chiar pe primul-ministru, ca dovadã cã aceastã întîlnire a noastrã se desfãºoarã nu la partid, cum era normal, ci într-un hotel. Referitor la aceastã presã, care otrãveºte zi de zi viaþa României, îi ia în braþe pe adevãraþii borfaºi ºi inventeazã infracþiuni acolo unde nu existã, rãmîn valabile aforismele pe care douã spirite ilustre ale culturii germane, care scriau împreunã epigrame în metru antic la Weimar, le-au rostit în urmã cu circa 200 de ani: „Este îngrozitor cînd proºtii îºi bat joc de un om superior”, afirma Goethe, ºi „Cu prostia înºiºi zeii se luptã în zadar”, afirma Schiller. Totuºi, sã nu stricãm orzul pe gîºte, de unde atîta culturã la specimenele astea?

Nu acesta este însã aspectul cel mai grav.

Problema cu adevãrat dramaticã este aceea a semnelor tot mai evidente de slãbiciune a Guvernului. În iunie 1994, solicitat din nou pentru a ajuta la salvarea Guvernului, l-am întrebat pe primul-ministru ce se întîmplã cu adevãrat, de ce nu se pot controla preþurile, de ce nu se limiteazã efectele nocive ale economiei subterane, ce are de gînd cu inflaþia asta, care depãºeºte sistematic ritmul indexãrilor la salarii ºi pensii. „Domnilor – ne-a rãspuns premierul – situaþia se va stabiliza, ba chiar la prima jumãtate a lunii octombrie se va înregistra o creºtere a nivelului de trai cu 10-15%” – am încheiat citatul. Asta ne-a spus domnia-sa, aºa am spus ºi noi opiniei publice.

Rezultatul? Îl vedeþi ºi dvs., acum, cînd am depãºit cu mult termenul preconizat de premier. Nu numai cã nivelul de trai n-a crescut, dar puterea de cumpãrare s-a prãbuºit ºi mai mult, iar preþurile la pîine ºi la carne au explodat din nou. Adevãrul este cã societatea româneascã aratã la ora de faþã ca o hainã cu buzunarele rupte, dacã îi permiteþi aceastã metaforã unui fiu de croitor: indiferent cîþi bani s-ar strînge din impozite, indiferent ce împrumuturi ºi credite am cãpãta din strãinãtate, atîta timp cît marii gangsteri sîntîn libertate ºi mecanismele Mafiei funcþioneazã perfect, nu-i de mirare cã se va scurge în permanenþã vlaga acestei Þãri. Iar, o datã ajunºi aici, daþi-mi voie sã pun punctul pe i ºi sã declar, cu toatã responsabilitatea, cã Puterea actualã este extrem de slabã ºi anchilozatã în faþa valului infracþional. Mereu se invocã limita competenþelor ºi separaþia puterilor în stat, dar lumea a început sã caute de mîncare prin gunoaie ºi sã moarã cu legea în braþe, întrucît hoþii, speculanþii ºi criminalii se plimbã teferi ºi impozanþi, avînd chiar neruºinarea sã-i vîneze, Ei, pe oamenii legii. Este strigãtor la cer sã vezi cele mai palpabile probe cã Petre Roman, Adrian Severin, Traian Bãsescu, Triþã Fãniþã, Constantin Tutunaru, Crin Halaicu ºi alþii ca ei au furat ca-n codru, dar iatã cã tot ei au gura mare, ºi fluturã niºte chitanþe mincinoase, ºi mituiesc niºte judecãtori necinstiþi, pentru a cãpãta legitimitate ºi a-i da tot ei în judecatã pe cei care i-au demascat.

Unde se mai petrece aºa ceva în lume? La care Televiziune Naþionalã din lume puºcãriaºii dau Ei comunicate împotriva miniºtrilor, a senatorilor, a deputaþilor ºi a altor temerari care încã se mai zbat sã opreascã avalanºa tîlhãriilor? Ce exemplu dãm noi tinerei generaþii, care vede un asemenea spectacol degradant ºi ajunge la concluzia cã asta nu-i Þara lui ªtefan cel Mare, ci þara lui Mafoamea ºi a lui Rîmaru? În ritmul acesta, al unei paralizii infantile, nu-i de mirare cã au trecut 3 luni de cînd un psihopat pe nume Raymond Luca, deputat al acestui partid cu termenul de garanþie expirat, PL ’93, a ultragiat grav Guvernul României, dar nu i s-a întîmplat nimic, a devenit chiar un fel de erou al Opoziþiei.

Numai cã el ne-a insultat ºi pe noi, de vreme ce acest guvern de, citez, „borfaºi, tîmpiþi ºi escroci” e sprijinit de partidul nostru. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 20 aprilie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

„Þarului îi plãcu rãspunsul popei ºi-l lãudã pentru aceasta, apoi îl rugã sã-i puie Evanghelia pe cap ºi sã-l binecuvînteze; dupã aceea, sãrutîndu-i mîinile, îi dãrui 50 de galbeni ºi se întoarse iarãºi pe jos la Cernãuþi. Vreascul cu care s-a apãrat Alexandru de cîini se pãstreazã ºi acuma în biserica din Horecea, ca un odor sfînt. Parohul însã nu se bucurã multã vreme de cei 50 de galbeni, cãci, întorcîndu-se ceva mai tîrziu cooperatorul acasã ºi auzind de darul cel bogat al necunoscutului magnat rusesc, ceru parohului sã-i dea ºi lui jumãtate din bani, cãci doar el fusese cel ce-l înºtiinþase ºi-i dãruise calul, ca sã vinã mai repede. Tot aºa de bine putea sã facã ºi el singur rugãciunea în bisericã ºi sã capete cei 50 de galbeni.

Parohul însã se împotrivi. De aceea chiar a doua zi se duse cooperatorul plin de mînie la Cernãuþi ca sã întrebe, la conacul Þarului, cine a fost acel magnat necunoscut, ºi, auzind cã însuºi Împãratul Alexandru, merse ºi la acesta, cerînd sã-i dea audienþã, ca sã-i povesteascã nedreptatea ce i-o fãcuse parohul cel lacom. Se zice cã Alexandru nu l-a silit pe paroh sã-ºi împartã bacºiºul, ci i-a dãruit ºi cooperatorului 25 de galbeni. Înainte de a pleca din Cernãuþi, se arãtã Þarul Alexandru foarte darnic faþã de toþi. Dãrui mai fiecãruia din suita Împãratului Francisc I inele scumpe ºi bani. Fiecare ofiþer ce stãtuse de gardã la conacul Þarului primi cîte un inel, iar cei doi dirigenþi ai orchestrei cîte o tabacherã de aur în preþ de 40 de galbeni. Muzicanþilor li se împãrþirã 50 de galbeni. Dupã 7 zile se sparse Congresul Sfintei Alianþe ºi Þarul Alexandru se întoarse peste NouaSuliþã înapoi în Rusia; Împãratul Francisc însã plecã din Cernãuþi la 13 octombrie spre Liov. Cernãuþii cei murdari, care îmbrãcaserã pentru scurtã vreme haina de sãrbãtoare, ca sã primeascã între zidurile lor alaiul celor doi Împãraþi ce au hotãrît lucruri însemnate pentru Istoria Universalã, pãreau, dupã strãlucirea de o clipã, încã mai pustii ca înainte, cu uliþele lor strîmte ºi noroioase, cu mizeriile ºi cu numeroºii evrei ce i-au schimbat încet caracterul de orãºel moldovenesc într-un oraº modern, care aproape nu aminteºte cu nimic de locuitorii sãi bãºtinaºi”. E plãcut sã te apropii de Istorie în felul acesta! Þarul Alexandru I apãrîndu-se de cîinii românilor cu un bãþ! Asta sunã la fel ca istorisirile þãranilor nãsãudeni, din cele douã regimente de graniþã înfiinþate de Maria Thereza (15 aprilie 1762, Regimentul I de la Orlat ºi Regimentul II de la Nãsãud, „miliþia naþionalã”), care, încã pe la 1860, se lãudau cã i-au dat un pumn lui Bonaparte la Arcole, de-a cãzut generalul frîncilor în mlaºtinã pînã la brîu; de cãzut, micul caporal a cãzut (dupã cum i-a dictat el însuºi lui Las Cases, sã scrie, la Sfînta Elena), dar nu ºtiu dacã din pumnii românilor noºtri. Napoleon devenise o preocupare vie pentru români. În amintirile sale despre Þãrile Române, soþia (nemþoaicã) unui diplomat francez, Reinhard, povesteºte despre îngrijorarea care îl frãmînta pe Domnitorul Constantin Ipsilanti, la 1806, cu privire la împãrat, dacã acesta are, cumva, ceva împotriva lui. Altã secvenþã, petrecutã dupã cca o jumãtate de veac, se desprinde din însemnãrile lui Vasile Alecsandri: „Napoleon (Napoleon al III-lea – nota mea, C.V.T.) sunã un timbru de argint. ªambelanul de serviciu intrã ºi primi ordin de a trimite sã cheme la Tiuilleri pe contele Walewski (fiul natural al lui Napoleon I, fãcut cu Maria Walewska – nota mea, C.V.T.). Pe urmã, Maiestatea Sa, aºezîndu-se lîngã biurou, mã întrebã dacã cunoºteam armia austriacã etc. În sfîrºit, împãratul se informã despre rãmãºiþele arheologice ale romanilor în þãrile noastre, precum: monumente, medalii, inscripþii, urme de lagãre (tabere militare – nota mea, C.V.T.) etc. ºi, aducînd conversaþia asupra limbii noastre, mã invitã sã scriu o frazã româneascã pe o coalã de hîrtie, pentru ca sã o poatã judeca dupã latinitatea ei.

– Iatã, Sire, am zis, douã versuri dintr-un cîntec popular pãstrat în România de pe timpul unchiului Maiestãþii Voastre, Napoleon I – ºi am scris: Bunãparte nu-i departe Vine sã ne dea dreptate!

Împãratul cunoºtea acest cîntec, cãci la 1855 rãposatul Ioan Voinescu, unul din exilaþii de la 1848, luîndu-l de la mine îl comunicase, împreunã cu traducerea lui, bibliotecarului Împãrãtesei Eugenia. Maiestatea Sa pãrea a se interesa mult de acel glas depãrtat, din fundul Carpaþilor, care celebra legenda napoleonianã”. (Aº mai remarca faptul cã, la noi, numele de botez Eugenia s-a rãspîndit ca urmare a popularitãþii nevestei lui Napoleon al IIIlea, un om providenþial pentru români, fãrã de care ar fi fost greu de conceput Unirea Principatelor.)

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (12) Pentru istorici constituie o preocupare vie felul în care se nasc legendele. Înclin sã cred cã niºte miraculoase enzime ale naturii umane lucreazã, în timp, la nevoia de idoli, la zeificarea unor oameni cãrora li se iartã totul, fãurindu-li-se medalioane glorioase. Posteritatea joacã, de multe ori, rolul celei de-a doua mame pentru un om de valoare, retuºîndu-i defectele, profilîndu-l pe cerul Umanitãþii aºa cum, în realitate, el nu fusese niciodatã. Istoria nu-l reþine pe Napoleon trecînd Alpii pe un mãgãruº (aºa cum s-a întîmplat, de fapt) – îl reþine într-o atitudine marþialã, cãlare pe un armãsar focos, dupã cum l-a pictat Louis David. Deopotrivã comandant de oºti ºi reporter de rãzboi, Napoleon ºi-a creionat, cel dintîi, propria legendã, prin comunicatele de front pe care le dicta el însuºi ºi care aveau un efect copleºitor asupra unei Franþe avide de veºti bune ºi de glorie militarã. Eu cred cã numai la francezi se putea naºte un asemenea fenomen, cum este epopeea napoleonianã, fiindcã, de cel puþin 400 de ani, în aproape toate domeniile, numai Parisul consacrã valorile, în virtutea unui destin unic al acestui oraº. La mai puþin de 20 de ani de la moartea lui, micul caporal Bonnie (cum îl numeau englezii, prescurtare de la Bonaparte) este dezgropat ºi strãmutat în inima Parisului. Acel eveniment are darul sã emoþioneze ºi astãzi. Haideþi sã deschidem o parantezã ºi sã închidem ochii, teleportîndu-ne acolo, pe Insula Sfînta Elena, în acea noapte de octombrie a anului 1840. Iatã ce scrie un martor ocular, Emmanuel Las Cases, fiul memorialistului, care, fiind foarte bãtrîn ºi bolnav, rãmãsese la Paris: „Miercuri 14 octombrie Astãzi este, ca sã zic aºa, ultima zi pe care o petrec la Sfînta Elena. Ziua de mîine ar trebui consacratã ceremoniei ºi în ziua urmãtoare fregata ar urma s-o ia din loc. În timpul zilei am fost la Longwood ºi la mormînt. Mi-am luat de la aceste locuri sacre pentru mine un rãmas-bun pentru vecie.

Noaptea aceasta era cea fixatã pentru lucrãrile de exhumare a rãmãºiþelor lui Napoleon. Se presupunea cã vor fi lungi ºi dificile. Lucrãrile au început noaptea, cu scopul ca a doua zi sã putem aduce sicriul în mîinile Alteþei Sale Regale, prinþul de Joinville. Momentul plecãrii sosise; mai mulþi dintre însoþitorii noºtri ne-o luaserã deja înainte. La ora zece ºi jumãtate seara am pãrãsit oraºul. Domnul abate Coquereau ºi domnii doctor Guillard, Marchand, Arthur Bertrand, de Chabot ºi cu mine, am urcat mai greu muntele. Cînd am ajuns pe piscurile din Rupert’s Valley, frigul devenise destul de puternic. Din cînd în cînd sufeream efectele unei ploi mãrunte, dar mai ales ale ceþii extrem de groase.

Rãsãrise luna ºi norii groºi alunecau cu rapiditate pe dinaintea ei, cînd ascunzînd-o, cînd lãsînd-o sã aparã din nou. Natura pãrea cã vrea sã ne copleºeascã cu o aurã de mister în armonie cu sarcinile pioase pe care le aveam de îndeplinit în aceastã tristã localitate. Deodatã, în depãrtare, în fundul vãii, strãbãtînd stratul gros de atmosferã, am crezut cã distingem luminã. Erau felinarele care îi

luminau pe muncitori. Am pãrãsit atunci marele drum pentru a lua calea care cobora de-a lungul flancurilor muntelui. Posturile de militari, comandate de domnul locotenent Braney, erau plasate din loc în loc încã de la apusul soarelui. Le-am strãbãtut. La miezul nopþii am ajuns la mormînt.

Joi, 15 octombrie Comisarii celor douã naþiuni au introdus în incintã diverse persoane care trebuiau sã fie martori pentru ceea ce se petrecea. Domnul conte de Chabot, cavaler al ordinului regal al Legiunii de Onoare, secretar de ambasadã, comisar al Majestãþii Sale, regele Franþei, pentru a prezida în numele Franþei, exhumarea ºi transportarea rãmãºiþelor omeneºti ale Împãratului Napoleon, înmormîntat pe Insula Sfînta Elena, ºi aducerea lor prin Anglia în Franþa, conform hotãrîrii celor douã guverne.

Domnul baron de Las Cases, membru al Camerei Deputaþilor, consilier de stat, domnul baron Gourgaud, general-locotenent, aghiotantul regelui; domnul Marchand, unul dintre executorii testamentari ai Împãratului, domnul conte Bertrand, general locotenent, însoþit de domnul Arthur Bertrand, fiul sãu; domnul abate Coquereau, canonic pe fregata la Belle-Poule, ºi doi copii din cor, domnii SaintDenis, Noverraz, Archambault, Pierron, foºti servitori ai Împãratului; domnul Guyet, cãpitan de corvetã, comandantul corvetei Favorite; domnul Charner, cãpitan de corvetã, comandant secund pe fregata Belle-Poule; domnul Doret, cãpitan de corvetã, comandantul bricului Oreste, domnul doctor Guillard, chirurg maior pe fregata Belle-Poule, urmat de domnul Leroux, instalator. Domnul cãpitan Alexander, ofiþer delegat de Excelenþa Sa guvernatorul din Sfînta Elena, onorabilul judecãtor W. Wilde, membru al consiliului; onorabilul colonel Hodgson, membru al consiliului; domnul maior W. H. Seale, secretar colonial al guvernului la Sfînta Elena ºi locotenent-colonelul de miliþie, domnul Littlehales, locotenent în marina regalã, comandantul goeletei Dolpin, reprezentantul marinei; domnul Darling, care supraveghease lucrãrile de la mormîntul Împãratului. La 12 ºi un sfert noaptea, lucrãrile au început. Lucrãtorii erau soldaþi englezi. Ei au ridicat cu grijã plantele care se gãseau la picioarele gropii. Prinþul de Joinville a cerut acest lucru. S-a acþionat ºi au cãzut succesiv grilajul lateral din est ºi cele douã grilaje care se gãseau la extremitãþi.

Domnea cea mai profundã liniºte, nu se auzea din cînd în cînd decît vocea cãpitanului Alexander, care dãdea ordine scurte. Miºcãrile acestor oameni, cu hãrnicie la lumina felinarelor, pe ceaþã, lucrînd în mijlocul criptelor, le dãdeau aparenþa unor umbre care se agitau. Zgomotul ciocanelor pe grilele de fier, þipetele frecvent repetate ale numeroaselor santinele plasate prin munþii înconjurãtori, totul dãdea un aer lugubru acestei scene. Dupã ridicarea grilelor, domnul conte de Chabot, comisarul regelui, a luat mãsura exterioarã a gropii. S-a procedat atunci la dislocarea pietrelor care o mãrgineau. Ele erau sudate împreunã prin crampoane. Au fost despãrþite cu efort. S-au ridicat apoi cele trei dale negre care se gãseau la picioare, urmate de cele care se gãseau la cap ºi la mijloc. Dupã ridicarea acestor pietre s-a zãrit pãmîntul. Pe acestea se vedea o mare fisurã ºi în mijloc o spãrturã destul de mare, ceea ce ne-a fãcut sã credem cã vom gãsi sicriul distrus. Acest pãmînt era umed. A fost scos pînã la adîncimea de circa cinci picioare. Am remarcat cã umiditatea n-a crescut. Lucrul a continuat mereu în aceeaºi liniºte.

Oamenii se ridicau la intervale scurte, activitatea era foarte durã. Dupã ce a fost scos pãmîntul, ne-am gîndit mai întîi cã era vorba despre dala care acoperea groapa. Francezii, care asistaserã la înhumarea lui Napoleon, vãzuserã aceastã dalã, dar nimic în plus. Existau în insulã mai multe persoane care fuseserã martore la aceste din urmã lucrãri ºi care participaserã la ele. Acestea s-au prezentat la cererea cãpitanului Alexander“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 20 aprilie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (53) Legenda Papei Ioan, o farsã istoricã În Evul Mediu, multã lume credea (unii mai cred ºi astãzi) cã, în Secolul al IX-lea, o femeie pe nume Ioana ºi-a ascuns sexul cu o atît de mare îndemînare, încît a devenit Papa Ioan al VIII-lea.

Domnind timp de douãzeci ºi cinci de luni, între 855 ºi 858 d. Chr., se spune cã ea i-a urmat lui Leon al IV-lea ºi 1-a precedat pe Benedict al III-lea, ºi cã demascarea ei a avut loc doar pentru ca rãmãsese însãrcinatã. Ascunzînd aceastã stare fiziologicã pînã în ultimul moment, a dat naºtere unui copil în timpul unei procesiuni cãtre Lateran, de unde va fi tîrîtã în afara Romei de cãtre mulþimea înfuriatã ºi omorîtã cu lovituri de pietre. O altã versiune susþine cã aceastã predecesoare deghizatã a lui James Barry a murit la naºtere, cã a fost îngropatã chiar în locul în care ºi-a dat sufletul ºi cã, mai tîrziu, procesiunile papale evitau strada pe care acest eveniment ºocant ºi criminal avusese loc.

De fapt, aºa cum se întîmplã atît de des, adevãrul este altul. Doar cîteva sãptãmîni au trecut de la moartea lui Leon al IV-lea (847-855) pînã la urcarea pe tronul papal a lui Benedict al III-lea (855-858). Povestea se pare cã a fost inventatã de cãtre un cãlugãr dominican francez din Secolul al XIII-lea, Stephen de Bourbon, care a datat alegerea Ioanei în jurul anului 1100. E foarte probabil ca el sã fi auzit legendele despre influenþa exercitatã de un senator roman din Secolul al X-lea, Marozia, ºi de mama acestuia, la fel de puternicã, Teodora. Legenda fiind înfrumuseþatã de cãlugãri cãlãtori, pînã la începutul Secolului al XIV-lea toatã lumea credea cã Ioana fusese o englezoaicã nãscutã la Mainz, în Germania, care se îndrãgostise de un cãlugãr benedictin englez ºi care se deghizase în bãrbat pentru a-l urma pe iubitul ei la Atena. Acolo, ea devenise atît de învãþatã, încît, mutîndu-se la Roma în timp ce îºi pãstra deghizajul masculin,

obþinuse mai întîi titlul de cardinal ºi, apoi, pe cel de Papã.

Legenda a fost crezutã în multe pãrþi ale lumii, chiar ºi la sfîrºitul Secolului al XVII-lea.

Protestanþii o foloseau pentru a ataca Roma în timpul Reformei, ºi doar în 1647 a fost pusã cu adevãrat sub semnul întrebãrii de cãtre un calvinist sceptic, David Blondel. Povestea nu poate fi redusã complet la nivel de farsã, ci mai mult la cel de imaginaþie bogatã. Oamenii doreau sã creadã în aceastã legendã ºi, de aceea, au considerat-o adevãratã.

ÎNGERI PÃZITORI

Patul Celest (1) Þinut minte în relaþie cu Lady Hamilton, amanta Lordului-amiral Nelson - un erou al marinei engleze, acest pat înviorãtor a fost inventat de „doctor Graham”. Personajul era un scoþian sumbru care, în Londra anului 1780, organiza „Templul sãnãtãþii”, o instituþie cu virtute dubioasã, amplasatã atît în cartierul Pall Mall, cît ºi în Adelphi. Valeþi în uniforme aºteptînd rãbdãtori la uºa de la intrare îi ademeneau pe trecãtori în interiorul bogat în atmosferã eroticã. Geamuri colorate aveau vedere la canapele îmbrãcate în satin; puterea înviorãtoare a Patului Celest (cunoscut ºi sub numele de Patul Electromagnetic) era susþinutã de o gamã largã de alte remedii-fantomã, precum „bãi de pãmînt” ºi „balsamul divin”. Ajutat de încîntãtoarea Emma Lyon, mai tîrziu devenitã Lady Hamilton, bunul doctor Graham îi ademenea pe bogaþii hedoniºti sã-ºi cheltuiascã banii pe aceste remedii. „Ca sã petreci o singurã noapte în pat, te costã nu mai mult de o sutã de lire - scrie „Trojan”, un editorialist al vremii ce folosea acest pseudonim -, dar mai existã ºi alte paturi electromagnetice pentru care tarifele sînt doar jumãtate din aceastã sumã. Doctorul spune cã a cheltuit în jur de ºaizeci de mii de lire pentru construcþia Patului Celest ºi cã orice femeie care va dormi în el are garanþia cã va da naºtere unui copil frumos”. (va urma) STUART GORDON

FEROVIARÃ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Drumurile trenurilor (2 cuv.); 2) Fãrã chef de muncã – Cel ce picteazã sfinþi; 3) Celebru actor român dintr-un cuplu artistic de neuitat alãturi de regretata Stela Popescu – Intrare în tren!; 4) Fixatã exact în centru – Fetiºcanã; 5) Înveninare – Uºier!; 6) Uriaº, deosebit de mare; 7) Atac decisiv – Prefix pentru 3; 8) Chemare – A nu fi sãrac; 9) Oxid de carbon – Unitãþi tehnice – Sigla feroviarã; 10) Masã de cult – Piatrã acrã; 11) Legendarul ceferist, celebru printr-o sirenã – Potrivire poeticã.

VERTICAL: 1) Avertizare sonorã la trenuri – Director la CFR; 2) Pus la curent – Zeu al Soarelui la greci; 3) Unitate de masã – Oraº în Bulgaria – În atac!; 4) Identicã – Sistem de munþi în Asia; 5) Cota apelor – Banul popii; 6) Oraº în judeþul Dîmboviþa – Corp vegetal la alge; 7) Prãjituri alungite - ,,Pe direcþia” la CFR; 8) Gros la mijloc! – Venituri regulate – Liviu Rebreanu; 9) Prefix de împotrivire – A imita broaºtele; 10) Îngrãdituri la ciobani – Scos la trenurile vechi; 11) Emil Racoviþã – ªold la animale – A înfrumuseþa.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,ANIMALE DOMESTICE” 1) CATIRI – OAIE; 2) ASANARE – CAL; 3) BINE – ATROCE; 4) ANILINA – LA; 5) L – NAS – LIOTA; 6) IM – RIDAT – AR; 7) NAP – SAT – C – C; 8) EGAL – C – IAPA; 9) ATOT – SPION; 10) TRATATE – NR; 11) RIT – BERBECI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.