Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune
România pitoreascã
Niciodatã nu sîntem singuri! Îngerii pãzitori ºi spiritele îndrumãtoare stau, în permanenþã, în jurul nostru. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
În an centenar, vindem ce a mai rãmas din þarã! Motto: „Trãdarea este abilitatea de a merge în acelaºi sens cu evenimentele”. (Caterina de Medici) Interesantã definiþie, nu? Trãdarea, ca stare de fapt a Occidentului, acum la fel de parºivã în România... ªtiu – mitinguri, Kövesi, Iohannis, corupþie, homosexuali, NATO, UE, pericolul rus, Simona Halep ºi altele sînt subiectele zilei. Mediatizate de întreaga presã, discutate în interminabile dezbateri televizate, pe Internet ºi manifestãri, toate acestea nu au dus ºi nu duc decît la un singur rezultat: o þarã desfiinþatã economic, moral ºi ca importanþã. De fapt, am avut de cîteva ori impresia cã am atins fundul gropii, cã mai jos nu se poate. M-am înºelat... M-am înºelat ºi acum cîteva zile cînd, la fel ca toþi jurnaliºtii, eram orbit de perdelele de fum mai sus menþionate. De fapt, altceva se punea la cale, iar acum s-ar putea sã fie prea tîrziu sã mai putem face ceva. Acest „altceva” se numeºte Fondul Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii. ªi e ceva... mega! De fapt, aceastã chestiune de maximã importanþã, Fondul Suveran de Investiþii, e chiar ideea forþatã a zonei „patriotice” a programului de Guvernare, persuasiv susþinutã chiar de Liviu Dragnea, dar la fel de puternic NEsusþinutã de o explicaþie clarã. De ce nu existã o explicaþie? Pentru cã nu a fost ideea PSD, probabil nici mãcar o idee româneascã. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
129 de ani de la trecerea în Eternitate a lui Mihai Eminescu... Pagina 5
Organizaþia fascistã UDMR – bastard al internaþionalistului Ion Iliescu (1) Lacul Roºu – Parcul Naþional Cheile Bicazului-Hãºmaº Domnule preºedinte, îngãduiþi-mi sã încep a rosti punctul meu de vedere cu o propoziþie dintr-un fax pe care mi l-a trimis vicepreºedintele Asociaþiei Luptãtorilor Revoluþiei din Decembrie 1989, domnul Octavian Luca: „Astãzi, în 1996, prin semnarea Tratatului româno-ungar, se pune piatra de temelie la actul de federalizare a Statului Român. Dupã semnarea acestui tratat, România va fi consideratã un stat multietnic ºi, în consecinþã, federalizarea sa va fi o necesitate pentru pacea ºi stabilitatea Europei” etc. Acesta este, stimate domnule preºedinte ºi onoraþi invitaþi, numai unul dintre punctele de vedere – ºi vã asigur cã sînt foarte numeroase – pe care le-am cunoscut în mod direct, nemijlocit, de la mulþi români. Vin dintr-un lung turneu efectuat în Transilvania – de peste trei sãptãmîni. Am fost pînã la graniþa cu Ungaria, la Oradea, am fost la Stei, fostul oraº Doctor Petru Groza, am fost la Sibiu, am fost în tot judeþul Braºov ºi am fost chiar în inima secuimii, cum se spune, în oraºul reºedinþã al judeþului Harghita, la Miercurea Ciuc, ºi pot sã vã spun cã nu am prea vãzut mulþi ºefi de partid mergînd acolo ºi þinînd Conferinþe de Presã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (29 august 1996, Palatul Cotroceni)
ProstEscu Se spune cã dacã te pui la minte prostului, pierzi întotdeauna. Pentru cã trebuie sã cobori la mintea lui ºi te bate la experienþã. În întunecimea minþii lui, prostul este constant în tot ceea ce face ºi ca sã-i scoþi din întunecimea minþii ceva, indiferent ce, este imposibil. De mai bine de doi ani de zile, de la plecarea dintre noi a lui Corneliu Vadim Tudor, un prost se crede înlocuitorul sãu ºi, ca sã fie sigur cã reuºeºte, ºi-a adus alãturi de el alþi proºti. Care sã-l susþinã. Proºti, proºti, dar în mulþimea lor au adus suficientã panicã ºi haos în rîndurile Partidului România Mare, astfel încît orice om cu mintea întreagã care vine sã construiascã este pus pe fugã. ªi istoria recentã a partidului nu duce lipsã de astfel de exemple. Inexistenþi pînã în 2015, proºtii de acum, pe care nici o lege nu îi recunoaºte, s-au apucat de niºte scaune ºi se þin de ele în timp ce þipã ca disperaþii cã ei vor binele partidului. Ei sînt piedicile la creºterea acestui partid, proºti avizi dupã funcþii imaginare ºi fãrã legãturã cu realitatea. Este simplu pentru orice neavenit, este simplu pentru orice prost, sã spunã cã el este orice doreºte, atîta timp cît nu are nici un fel de legitimitate moralã sau socialã. (continuare în pag. a 2-a) PEREMISTUL DE VEGHE
Privind masca mortuarã a lui Eminescu Sã trec uºor cu palma pe masca mortuarã (eu nu credeam vreodatã s-ajung a o privi) prin fagii Bucovinei sã fie primãvarã un recviem sã curgã din corn în zori de zi Þãrãncilor din Putna le înfloreascã iia sã-i iasã dinainte ca unui voievod cãci pentru noi, românii, acesta e Mesia cu tãlpile în cuie ºi sîngele pe rod Aºa cum stã de singur ca într-un metru antic e ca o stea cãzutã în iarba altui veac iar fruntea îºi frãmîntã portalul ei gigantic ºi buzele a milã supremã se desfac L-a ferecat durerea pe stînca zînei Dochii în raza lumînãrii pomeþii bat în mov ca douã pîini bãtrîne i se afundã ochii în somn îi supureazã fîntînile lui Iov Efigie în aur ºi diamanticale profil ca munþii Lunii purificaþi prin foc plîng spasmele genezei în cearcãnele sale îi muºcã lupii steaua cea fãrã de noroc ªi telegrama Havas întîrzie cu anii peste Scrisoarea III-a sigiliul s-a rãcit de-un secol strigã Eli, oh, lama sabachtani pe el uitarea noastrã de azi l-a-nnebunit Ei îi dezmierd cu palma acest vulcan de cretã un tei afumã cerul pe dealul din Copou pãziþi-i bine masca, e arma lui secretã rãzbunãtor ºi rece, el va veni din nou! CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie publicatã în volumul „Saturnalii“, Editura Albatros, 1983 - carte retrasã de cenzura epocii, din librãrii ºi biblioteci, în 1984, ºi datã la topit)
NR. 1446z ANUL XXIX z VINERI 15 IUNIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 2-a – 15 iunie 2018
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Bestia Brucan nu va mai fi primitã la Dãmãroaia Gil Dobricã prim-ministru Noile aventuri ale lui Ardei Umplut Moº Teacã Theodoru ne racoleazã generalii ºi parlamentarii Un nemþãlãu arogant pãlmuieºte o doctoriþã româncã din Braºov! PARTEA I Hai sã ne mai ºi rîdem, vorba lui Silvio Berlusconi din Dãmãroaia, cã atît ne-a mai rãmas. ªi pentru cã tot vorbirãm de Silviu Brucan – ce credeþi cã a fãcut el zilele trecute? Aceluia care va cîºtiga concursul nostru îi dãruim o maºinã împinsã de Jeana Gheorghiu. Iatã rãspunsurile primite: 1) A trecut de la iudaism la mahomedanism, primind numele Ismailã Al-Sabah Al-Salam cu Soia, ºi-a pus un cearºaf în cap ºi bate mãtãnii la moscheea unde a fost botezat Petre Roman, zis „os de ardelean”; 2) A citit Scrisoarea celor 6 la Grãdina Zoologicã, unde imediat s-au înregistrat mai multe fenomene, cum ar fi împerecherea miciurinistã dintre un cimpanzeu ºi Carmen Dumitrescu (cea cu faþa zbîrcitã ca un cutremur), precum ºi naºterea unui purceluº cu douã capete, unul botezat Stalin, altul botezat Pacepa; 3) S-a deplasat pînã la Cimitirul Ghencea ºi l-au gãsit paznicii a doua zi, îngheþat pe mormîntul lui Ceauºescu, îngînînd ca fetiþa cu chibriturile marºul revoluþionar „Nu mai da, nea Nicu/ Cã nu-s eu Bibicu!”. Aiurea, n-aþi ghicit, slinosul personaj a fãcut altceva: s-a luat în ziarul „Libertatea” de Partidul România Mare! Aºa, din senin. Cicã prin programul de guvernare de centru-dreapta, F.D.S.N.-ul va scãpa de sprijinul penibil (?!) acordat de P.R.M. ºi P.S.M. Tare ne e teamã cã F.D.S.N.-ul, mergînd pe mîna unor diletanþi ticãloºi ca Brucan, va scãpa de toate sprijinurile, în special al muncitorilor. „Bestia Brucan”, vorba unui cunoscut ziarist, iar îºi bagã nasul ãla ca un borcan de miliþian exact unde nu-i fierbe oala cu mîncare cuºer. Bãi, Bruce Willis din Kremlin/ Eºti pungaºul cel mai fin, tango! Se pare cã la un nou domiciliu forþat nu-l vor mai primi nici cei din Dãmãroaia, aºa cã o sã doarmã cu aurolacii pe sub poduri. Dl. Miºu Negriþoiu, marele strateg al Reformei, pe mîna cãruia dl. Ion Iliescu a lãsat soarta României, provine din faimoasa comunã doljeanã Dãbuleni. Neamul Negriþoilor se pierde în negura vremurilor, ei provenind din Africa, din niºte negri mai mari, porecliþi de oltenii hîtri „negriþoi”. Aceastã strãlucitã famelie a dat lãutari vestiþi în Cîmpia Olteanã, care aruncau cu þambalul dupã lupi, în toiul iernii, ºi cîntau prin copaci pe la nunþi, pînã cînd beþivanii tãiau cu fierãstraiele pomii, ºi hartiºtii din Clanul Michael Jackson-Negriþoiu cãdeau cu nasul în oala de potroace. Anii au trecut, junele Miºu a învãþat ºi el sã cînte, ba la drîmbã, ba la dubã, ca sã nu mai vorbim la acel „mugsintezaibãr” de-i zic oltenii zaibãr. Atunci cînd primii cîrlionþi de pe fruntea sa s-au amestecat cu cele douã perechi de sprîncene, Miºu a fost dat la ºcoalã, unde a învãþat numai economie de piaþã capitalistã, sã fie clar. De altfel, el cîntã din solz de peºte cam aºa: „Fir-ar sã fie de viaþã/ Cã-i subþire ca o aþã/ Pe la 4 dimineaþã/ Cînd se duc oltenii la economia de piaþã, zumbalai meºtere!”. Unii zic cã a fost ofiþer de Securitate, dar asta nu ne-ar deranja prea mult, ba chiar ni-l face simpatic. Noi credem cã, dacã tot ne este sortit sã avem un prim-ministru din Dãbuleni, mult mai potrivit ar fi Gil Dobricã, fiindcã a suferit înainte, a fost urmãrit de Securitate, ba chiar a abuzat de corpul sãu ºi hulpava Mihaela de la Televiziune, ceea ce l-a fãcut debil la constituþie. Se zvoneºte cã vreo 40 de ofiþeri din garda de la Cotroceni a d-lui Ion Iliescu s-au îmbolnãvit de trichinozã. Cauza? Au mîncat carne infestatã de la bufetul de incintã al palatului, unde troneazã un privatizat bogat. Bieþii militari sînt internaþi pe la diferite spitale ºi se gîndesc cã dacã la Cotroceni ar fi fost Ceauºescu nenorocirea lor n-ar fi fost posibilã. Avea Demis Roussos un cîntec: „Trichi, trichi, trichi”... Chestia ºtiþi care e? A rãmas nea Ion fãrã gardã? A rãmas! Aflãm din ziarul „Ora” cã tînãrul Costin Mãrculescu, student la Academia de Teatru ºi Film,
are douã certitudini: „cel mai mare poet al românilor este Adrian Pãuneseu; cel mai mare ziarist, tot al românilor, este Corneliu Vadim Tudor”. Bogdaproste, sã fie primit. Dar, sã nu ne îmbãtãm cu apã rece – cel mai mare ziarist nu poate fi senatorul amintit, pentru cã locul e ocupat de Ion Cristoiu, care stã pe tron ºi cu o voce sugrumatã strigã dinãuntru: „Ocupat! Ocupat!”. Ce-a mai fãcut monstrul pitic? Doamne, dar ce n-a mai fãcut?! A trecut o bãtrînã strada, dupã care a întrebat-o, ca orice pionier conºtiincios: „Cum te cheamã, tanti?”. Iar femeia, potrivindu-ºi broboada neagrã, i-a rãspuns: „Ileana Lucaciu, piticuþule, vedea-te-aº mare!”; pe urmã, sãrind într-un picior, înfoiatul Ardei Umplut s-a lansat vijelios în afaceri, aruncînd pe piaþã niºte taxiuri care nu merg cu benzinã, ci cu spermatozoizi de-ai lui. Oricum, revolta Sindicatului ºoferilor profesioniºti e în creºtere, pentru cã lãcomia animalului le stricã unora afacerea, aºa cã sã nu ne mirãm dacã într-o bunã zi acest vierme din mãrul C.C. al U.T.C. va fi gãsit cu un prezervativ ca o glugã pe cap ºi tras în þeapã direct în steagul aflat pe acoperiºul Casei Poporului. Ar fi un spectacol grandios! Cu ce piraterie se mai îndeletniceºte individul ãsta care suge din cadavre cu o poftã paranoicã, folosind un pai de oranjadã? Pe pagina I a revistei „Expres Magazin” este reprodusã în fotocopie o scrisoare autografã a d-lui senator Adrian Moþiu cãtre preºedintele Senatului, dl. Oliviu Gherman. Este vorba de un document de uz intern al Senatului, care, prin niºte borfaºi de aceeaºi teapã ca ºi Cristoiu, a ajuns pe mîna piraþilor de presã. Fireºte, documente similare privind unele decontãri în valutã au mai circulat prin birourile cam vraiºte ale Senatului, cum ar fi o adresã similarã a senatorului U.D.M.R. Frunda Gyorgy – dar Cristoiu nu publicã aºa ceva, el e plãtit sã loveascã în parlamentarii P.U.N.R. ºi P.R.M. În aceeaºi fãcãturã de revistã, unde se înghesuie ca într-un ghiveci cãlugãresc ºi politica, ºi violurile, ºi testiculele pînã la genunchi, ºi denunþurile – mai poate fi întîlnitã o „cronicã” a unui proces în care e implicat dl. Vadim Tudor. Se putea ca reptila dolofanã de Cristoiu sã piardã ocazia de a vîna, de a pîndi, de a amuºina, de a specula orice ar fi în stare sã-i compromitã pe alþii mai importanþi decît el? Exemplificare: noi n-am trimis, niciodatã, vreun reporter la procesele altora, nu ne intereseazã, pe cînd complexatul ãsta numai cu aºa ceva se ocupa, parcã e bîþîit electric cînd aflã cã mai e rost de o turnãtorie, de un divorþ, de un scandal. Ca de obicei, articolul e plin de minciuni: cicã la Curtea Supremã de Justiþie, dl. Vadim Tudor „se retrãsese strategic întrunul din birourile avocaþilor”, dar în final „nu ºi-a mai fãcut apariþia, rãmînînd lîngã xeroxul de la Uniunea Avocaþilor din România”(?!). În realitate, scriitorul amintit nici n-a pãºit pe-acolo, avea treburi mai importante, fiind la Conferinþa de Presã sãptãmînalã a P.R.M. Micul hingher de presã ºcolit de Ardei Umplut, pe nume Ion Þurcanu, mai pomeneºte de „avocatul Popescu - apãrãtorul P.R.M.”, dar ºi aici sînt douã minciuni: partidul n-are nimic comun cu prima nevastã a lui Gh. Robu, deci nu existã nici un „apãrãtor P.R.M.”, cît despre avocatul nostru, el nu se cheamã Popescu, ci Dumitrescu, ceea ce e cu totul altceva. În final, se susþine cã dl. Dan Mirescu l-ar fi lovit pe pozarul de la „Evenimentul zilei”, dar nu este adevãrat: individul a avut un proces de conºtiinþã ºi s-a dat singur cu capul de Crucea de pe Caraiman, spre marea încîntare a mai multor admiratoare ale „României Mari”, care i-au aplicat ºi ele cîteva zeci de poºete ca sãi îndrepte tãrtãcuþa. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 5 martie 1993)
ProstEscu (urmare din pag. 1) Indiferent ce spune instanþa de judecatã, indiferent ce spun juriºtii, avocaþii, judecãtorii ºi procurorii, prostul rãmîne consecvent în prostia lui ºi, prin aceastã posturã la care s-au alãturat ºi alþi oportuniºti, compromite ºi face din ce în ce mai dificlã ºansa acestui partid sã intre în linie dreaptã ºi sã pregãteascã alegerile europarlamentare care urmeazã, precum ºi restul provocãrilor electorale din urmãtorii ani. Cel care nu înþelege cã e timpul sã plece, sã lase partidul în pace, prostEscu, împreunã cu cei care îl susþin, alþi proºti, au încã timp sã se retragã ºi sã îºi vadã de vieþile lor, au încã timp sã dovedeascã faptul cã în mintea lor încã mai existã puþinã raþiune. Pentru cã dacã nu o vor face, se vor convinge singuri, în scurt timp, cã legea nu va fi de parte lor, ºi dacã nu vor face ei acum un pas în spate, sau dacã nu vor fi alãturi de cei care doresc cu adevãrat sã ducã acest partid în Parlamentul European ºi în cel al României, vor pierde. Nu vor avea nimic, absolut nimic, nici o funcþie, nici o ºansã sã revinã alãturi de PRM, toþi cei care acum sînt indeciºi sau prostiþi de Escu. Nimic nu vor avea! Timpul s-a scurs pentru cei care stau deoparte ºi nu fac nimic, pentru cei care sînt împotriva legalitãþii. Timpul celor care vor haos s-a terminat. În PRM acum sînt bineveniþi cei care vor ca acest partid sã fie ceea ce a fost ºi chiar mai mult decît atît. Prostul este invitat sã plece, alãturi de toþi cei pe care el îi minte ºi îi prosteºte. Pentru cã cei care s-au lãsat fraieriþi de un prost ca Escu au încã ºansa sã se alãture actualei echipe sau sã plece de tot. Escule, lasã-ne! Un prost ca tine nu numai cã nu are ce cãuta în PRM, un prost ca tine ar fi o ruºine sã fie în Parlamentul României. TU, ESCULE, eºti o piatrã în pantofi, un ghimpe în picior, nimic mai mult! Pleacã, ºi ia-þi cu tine puii retardaþi pe care i-ai crescut! P.S. Pentru cei care vã simþiþi lezaþi de acest articol, aflaþi cã nu este nimeni de vinã, în afarã de voi, cã nu vreþi sã gîndiþi, sã acceptaþi cã aþi greºit sau cã încã greºiþi. Nu aveþi nici un fel de drept sã compromiteþi un partid ca PRM prin modul infantil în care acþionaþi. Voi, cei care vã simþiþi, sînteþi vinovaþi. Aveþi însã o ºansã sã ieºiþi din aceastã ecuaþie cu fruntea sus, sã plecaþi ºi sã nu ajungeþi sã fiþi excluºi, sau sã fiþi cu adevãrat oameni. Pentru cã, dragilor, România nu are nevoie de jigodii, e plin deja Parlamentul de astfel de exemplare. România are nevoie de oameni, de minþi curate ºi înþelepte, de onoare, de cinste, de dreptate. Or, voi, cei care acum staþi lîngã Escu, cel care a compromis total acest partid, nu sînteþi ceea ce România vrea, ceea ce viitorul acestei þãri doreºte. Voi sînteþi la fel de politicieni ca... aceia care se tot vãd la TV. Sînteþi lipsiþi de orice dorinþã de a face dreptate acestei þãri. Voi, ºi poate ºi alþii, nu aþi fi rezistat nici mãcar o secundã alãturi de Tribun, tocmai pentru cã mirosiþi de la o poºtã a oportunism ºi trãdare. Curînd în PRM o sã domneascã legea. Voi ce aveþi de gînd sã faceþi? ªi ca sã fim ºi mai clari, un individ ca Escu a fost þinut în viaþã de voi, cei care doriþi sã vã daþi mari cu ceva ce nu aveþi, doar ca sã compensaþi, probabil, eºecul vieþii voastre sociale. Aceastã parodie ieftinã trebuie sã se încheie, ºi asta acum. Cineva spunea cã în PRM sînt orgolii. Este amabil. Se ºtie cã prostia este direct proporþionalã cu orgoliul. Pentru a accede în lumea bunã a politicii aveþi nevoie de un minim de materie cenuºie ºi de ceva patriotism. Or, voi, micuþilor, sînteþi doar plastilinã în mîinile unui prost. Pe viitor îi vom numi pe cei care acum pun piedici partidului ºi chiar vom nominaliza ºi prostiile pe care ei le fac, chiar dacã nu conºtientizeazã cã efectiv timpul celor ca Escu s-a cam sfîrºit. Alo, laºule, se aude?! * ProstEscu – un individ prost, cu probleme psihice evidente, care se crede preºedintele unui partid, fãrã ca legea sã îl recunoascã. Nota redacþiei: Acest text este un pamflet ºi trebuie tratat ca atare.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 15 iunie 2018
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Simona Halep, regina Franþei ,,Mitingul”, de Eugen Ionescu Goana dupã aurul românilor Campionii hoþiei Elena, din nou fãrã sutien ªi fãrã costum de baie! Încã o gaurã neagrã Citate celebre rãu de tot Domnul Neagoe Basarab În sfîrºit, Simona Halep a devenit ºi cea mai bunã jucãtoare a lumii! A cîºtigat Roland Garrosul jucînd exemplar, punînd capãt criticilor din presa mondialã, care sugerau cã e un lider de conjuncturã. Pe lîngã laudele aferente, presa naþionalã a fost foarte preocupatã de faptul cã CTP, marþianul de serviciu al PRO TV, a plîns de bucurie ca un aurolac din Gara de Nord în faþa statuii de bronz a lui Lenin. Lacrimi de crocodil chelios. Deºi judecãtorii l-au amînat pe Liviu cu sentinþa, stricîndu-i ploile propagandistice, ,,Mitingul”, piesa lui Eugen Ionescu, s-a jucat la ora fixatã, în faþa unui public neobiºnuit cu actul de culturã politicã stradalã. Veteranilor partidului le lipsea entuziasmul, iar actorii de pe scenã nau reuºit sã le trezeascã simþurile moleºite de cãldurã, de plictisealã, de formalism. Oamenii nu prea înþelegeau de ce au fost chemaþi acolo, de ce trebuie sã protesteze împotriva puterii cîtã vreme pîinea ºi cuþitul corupþiei sînt la ºefii lor. Contra statului paralel cu realitatea? Contra justiþiei oarbe? Aº, efortul e prea mare; sã protesteze Dragnea, cã el e cu feed-back-ul. Cu siguranþã, dacã i-ar fi lãsat acasã ca sã vadã meciul Simonei Halep, sã se îmbete cu ideologia social-democratã ºi sã-ºi batã nevestele (sau viceversa) conform practicilor statutare, Suleyman Prolificul ar fi avut mai mult de cîºtigat. Aºa, blînzii pãstori de prin toate cotloanele spaþiului mioritic s-au simþit precum oile mînate la pãºune, printre PET ºi alte gunoaie deºertate în Piaþa Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu, de domnul Daea. Aºa cã au pãrãsit cu regret oraºul strãmoºului Bucur, ducînd fiecare la casele lor de intoleranþã politicã cîte un protestatar întîrziat de la mitingul anterior, la care ºi-au etalat garderoba alte curve nesatisfãcute de meandrele concretului. Discursurile liderilor de opinie separatã nu se adresau pieþei, ci televiziunilor de manipulare ºi ºtiri, mapamondului, universului interior celor sãraci cu duhul. Mitingul s-a desfãºurat dupã tipicul celui din 21 decembrie 1989, mai puþin agenturile strãine, deºi liderul suprem pãrea convins cã bagabonþii sînt infiltraþi printre activiºtii ce frizau indiferenþa. Ca sã sintetizãm, mareea roºie a adus atîta pustiu de lume la Bucureºti, într-o zi toridã, ca sã-ºi facã un selfie. Poza a ieºit tremuratã. Aparatul vechi, sovietic, ªmena, a fãcut tot ce i-a stat în putinþã ca sã reflecte cît mai fidel cãlãtoria în timp. Nu e vina lui cã tehnologia a evoluat iar administratorii softului au fãcut ºcoala politicã la fãrã frecvenþã. Social-democraþia are nevoie de un refresh, dar pentru asta trebuie sã îngroape în zidul istoriei fantomele trecutului. Cu Dragnea cu tot. Iar Justiþia împotriva cãreia s-au ridicat cu mic cu mare, stîrniþi de oficinile unor gangsteri internaþionali, le-ar putea da o mînã de ajutor nesperatã. Culmea democraþiei: Sã fii dus cu forþa la un miting împotriva abuzurilor! Acþionarii proiectului de exploatare a zãcãmintelor de aur ºi prostie de la Roºia Montanã erau miliardarii John Paulson (16 miliarde de dolari), Thomas Kaplan (1,7), Benny Steinmetz (6) ºi George Sörös (25). Sörös ºi-a vîndut cele 18% din acþiuni (aºa zice el) prin 2010 lui Steinmetz. Cu o micã parte din bani a finanþat ONG-urile organizatoare de proteste gen ,,Salvaþi Roºia Montanã!” întrucît între timp se certase cu nea Benny. Nu Sinulescu, ci Steinmetz. Dupã cum bine ºtiþi, nunta nu a mai avut loc, deºi invitaþiile la jaf fuseserã trimise. Aºa cã Tribunalul din Washington are pe rol un proces în urma cãruia mireasa nãbãdãioasã ar trebui sã plãteascã darul de nuntã: 4,4 miliarde de dolari! ªi-un covor persan pentru naºul mare! Dar ca sã nu-i fie afiºat cearºaful în vãzul ºatrei mondiale, Guvernul României a oprit procedura de clasificare a Roºiei Montanã ca sit inclus în Patrimoniul Cultural UNESCO. Este primul stat din istorie care comite o asemenea fãrãdelege. De ce? Pentru a nu risca plata eventualelor despãgubiri cãtre hoþii enumeraþi mai sus. Care, dupã cum se vede, ne-ar lua biºtarii, conform înþelegerilor de gang, mai vechi sau mai noi încheiate cu politicieni din aceeaºi familie politicã. Familia pungaºilor fãrã frontiere. Nu numai Simona Halep e lider, ci ºi þara noastrã dragã. OLAF-ul zice cã sîntem pe primul loc la fraudarea fondurilor europene. E adevãrat, o zice cam tîrziu... Începe o nouã ediþie a CM de fotbal cu mingea. Tot fãrã România, fiindcã politicienii au vrut sã-i dea o palmã rãsunãtoare Rusiei, þara-gazdã. Bine, i-au ajutat ºi antrenorii, ºi jucãtorii, care, pe mînã cu neamþul Daum, plãnuiau sã treacã Prutul abia pe 22 iunie, deºi competiþia începe pe 14 iunie. Adevãrul e cã atunci cînd se repetã,
istoria devine ironicã, în ciuda faptului cã balonul este, cît de cît, rotund. Aºa cã n-avem încotro ºi ne uitãm cu jind cum se pregãtesc alþii. Uite, mexicanii, o fac în grup. Nouã urmaºi de-ai lui Speedy Gonzales au þinut, în careul de 16 metri pãtraþi, dupã meciul amical cu Scoþia, treizeci de escorte, special antrenate pentru jocurile din deplasare. ªin vremea asta, jucãtorii români, în contra curentului din fotbalul modern, se joacã de-a mama ºi de-a tata în faþa televizorului. Legislativul a hotãrît ca scriitorii pe pereþii închisorilor sã se întoarcã la locul faptei: masa de scris. Deºi societatea de consum ºi haºmanglealã pierde niºte pungaºi profesioniºti, lucrãrile ºtiinþifice vor îmbogãþi balamucul naþional. Trãiascã actul de procreaþie în frunte cu domnul Ciordache! Elena Udrea a fost condamnatã definitiv la bãi de soare fãrã sutien, deºi ultravioletele e periculoase pentru pieptul generos la care a fost legãnat de atîtea ori statul paralel cu Ecuatorul inimii! Dupã cum bine ºtiþi, piesa vestimentarã respectivã i-a fost confiscatã de gardieni, cu ocazia primei cure de umbrã. Ceea ce încalcã flagrant drepturile omului obiºnuit sã priveascã priveliºti prevestitoare de apocalipse financiaroerotice. Vã întrebaþi, poate, ce s-a mai întîmplat prin Vaslui în ultimele zile? Nimic deosebit. Cîteva violuri, vreo douã crime ºi o ploaie cu broaºte. Ca peste tot. Au luat-o razna ºi americanii. Organizatorii concursului Miss America au hotãrît sã renunþe la proba costumului de baie! Cicã ºi ei, ca ºi noi, au început sã aprecieze mai mult femeile deºtepte, nu pe cele frumoase. Ceea ce nu ºtiu americanii e cã femeile deºtepte sînt ºi frumoase. Totuºi, nu este exclus ca, în zilele urmãtoare, organizatorii celebrului tîrg de femei sã ne anunþe cã de fapt s-a renunþat nu la proba costumului de baie, ci la costumul de baie, dar a fost o eroare de comunicare. Motivarea CCR privind mãtrãºirea Cruduþei are 133 de pagini, cu douã mai multe decît au citit locatarii Parlamentului la ªcoala de Corecþie a Vieþii. Dupã ce o va citi cu îngrijorare, interes ºi greutate, preºedintele va da un rãspuns care sã mulþumeascã fiara corupþiei, fiindcã n-are chef de certuri interminabile în pragul concediului de varã. Iacãtã cã s-a înfiinþat ºi Fondul Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii. Va cuprinde 33 de companii de stat ºi va avea un capital social de 9 miliarde de lei. Ce loc bun de furat! Evident cã aceia care îl vor gestiona vor fi persoane multilateral pregãtite, rude apropiate potentaþilor zilei, amante, peºti politici, bãieþi de cartier. Ponta zice cã este cel mai mare jaf din istoria României. ªi, culmea nedreptãþii, se face fãrã el! Ia ghiciþi acilea cine a scos pe burlanul gurii aceastã idee filosofico-pastoralã: ,,E prima oarã cînd aruncãm Siretul pe cîmp”. Nu, nu e Bãsexu, care, dacã ar putea, ar desfiinþa toate apele curgãtoare. Abisala cugetare îi aparþine navigatorului prin valuri de secãricã, Petricã Daea. Dar asta cui aparþine? ,,Mi-am pierdut virginitatea cu un dobitoc”. Nu, n-a spus-o Adrian Nãstase, nici Emil Rengle, cîºtigãtorul concursului ,,Românii e talentaþi ºi pe faþã ºi pe dos”. ªi atunci cine mai rãmîne? Doar vestala Bianca Drãguºanu. Cine-o fi primul vulcanizator din viaþa ei, încã nu se ºtie... La forumul G7 al celor mai dezvoltate þãri ale lumii, Trump a propus reprimirea Rusiei, exclusã dupã anexarea Crimeii. Asta s-ar traduce prin celebra sintagmã cã democraþia nu este (ºi) pentru cãþei. ªi cã americanii, dincolo de teatrul absurd pe care-l joacã de aproape un secol cu ruºii (adversari ºi prieteni ideali, în acelaºi timp), nu dau multe parale pe înþelegerile încheiate cu þãrile de rangul doi. Le þin în joc de glezne cîtã vreme au un interes, dupã care le abandoneazã fãrã nici un regret partenerului de jocuri geo-strategice. Aºa cã n-ar fi rãu ca iubitorii de licurici supradimensionaþi sã-ºi mai tempereze elanul, sã caºte bine ochii ºi sã ducã o politicã externã eficientã, de colaborare militarã, economicã ºi politicã cu toate þãrile lumii. Am ajuns din nou la vorbele lui Ceauºescu, tovarãºi. Bine, ºi el le luase de la Neagoe Basarab, care, tot aºa, avea mania construcþiilor, a bunãstãrii materiale ºi spirituale, a scrisului, a învãþãturilor cãtre fisu. Nu ne credeþi? Citiþi ,,Istoria necenzuratã a românilor” a lui Adi Sfinteº ºi vã lãmuriþi de n-o sã vã mai reveniþi! ,,De la moartea lui Radu cel Mare ºi pînã la urcarea pe tron a lui Mihai Viteazul, Valahia a ajuns de rîsul curcilor. Nu mai puþin de 25 de titulari ai tronului au fost nominalizaþi, din care 23 au cîrmuit efectiv, totalizînd 34 de domnii efemere. Instabilitatea
instituþiei domniei a fost determinata de labilitatea psihicã a marii boierimi care impunea un domnitor numai pentru a avea împotriva cui complota (cea mai pasionatã de fenomen era familia Craioveºtilor). Turcii profitã de situaþie ºi cresc haraciul de la 8.000 la 155.000 de galbeni, iar peºcheºurile faþã de diverºi bãgãtori de seamã cu turban secãtuiesc visteria þãrii. Domnii care s-au perindat pe la putere au fost moi, lipsiþi de coloanã vertebralã, cu excepþia lui Radu de la Afumaþi. Asasinatele erau la modã în întreaga Europã, dar la valahi deveniserã sport naþional. Nu putea un domnitor sã scoatã capul în lume cã imediat se gãsea vreun pasionat care sã i-l taie. Între 1508 ºi 1510 (ianuarie), Valahia l-a avut în frunte pe Mihnea cel Rãu, fiul lui Vlad Þepeº, care, din 1509, s-a asociat cu fiul sãu Mircea. Fire dintr-o bucatã, Mihnea s-a orientat sã-i punã pe boieri cu botul pe labele de la picioare. Faptul în sine i-a supãrat rãu pe fraþii Craioveºti, adevãraþii conducãtori ai þarii încã de pe vremea lui Vlad Cãlugãrul care, dupã ce constatã cã vodã cam taie capete bogate ºi se culcã cu femeile lor, în sensul cã le binecuvînteazã cu hadarînga domneascã, o ºterg la sud de Dunãre, de unde se întorc cu ajutor turcesc. Atît Mihnea, cît ºi fiul sãu fug în Transilvania, la Sibiu. Mihnea e asasinat (12 martie 1521) de rivalii sãi, care la rîndul lor sînt omorîþi pe loc de Mircea, ajutat de orãºeni. Fiindcã nu mai avea nici o preocupare domneascã, Mircea a procreat. Din cei 12 copii - 6 bãieþi ºi 6 fete - doi, Alexandru (în Valahia) ºi Petru ªchiopul (în Moldova) au ajuns domnitori. Craioveºtii îl impun pe Vlad cel Tînãr (1510-1512), cu care concubineazã miºto pînã cînd vodã aflã cã aceºtia vor sã-l schimbe cu Neagoe. Boierii repetã faza cu Mehmet-beg, vin cu oaste, îl înving pe Vlãduþ ºi, fiindcã tot veniserã, îi taie ºi capul sub un pãr (23 ianuarie 1512), de unde ºi expresia «picã parã mãlãiaþã în gura lui nãtãfleaþã». Noul conducãtor, Neagoe Basarab (1512-1521), va domni mai mult, întrucît era exponentul Craioveºtilor. Unele surse aghesmuite îl scot drept fiu al lui Þepeluº cu o sorã a Craioveºtilor, Neaga, iar altele, bine informate, drept fiu nelegitim al aceluiaºi, tot cu Neaga, dar care ar fi fost, de fapt, soþia lui Pîrvu Craiovescu, nicidecum sorã. Noi credem ca adevãrul e undeva la mijlocul Neagãi. Aceasta, rea de muscã, ºi-a triºat soþul cu voievodul. Dar l-a înºelat ºi pe vodã cu propriul soþ ºi, astfel, nici ea nu mai ºtia al cui e copchilul. Cert este cã Neagoe, dupã ce a ocupat mari dregãtorii, ajunge domn. Dupã obiceiul locului, îºi ucide adversarii ºi se închinã pînã la nivelul subsolului, turcilor cu ajutorul cãrora ocupase tronul. N-a avut conflicte decît cu Bogdan al-III-lea, dar s-a astîmpãrat dupã ce fiecare a respins pretendentul sprijinit de celãlalt. Neieºind din vorba rudelor sale, Neagoe a avut timp sã se ocupe de culturã. Cu ajutorul meºterului Manole a ridicat Biserica de la Curtea de Argeº (sfinþitã la 17 august 1517), iar cu ajutorul lui Dumnezeu a înfiinþat multe mînãstiri ortodoxe ºi a adus în þarã racla mitropolitului Nifon, cel ce-ºi scuturase papucii la plecarea din Valahia, din cauza curvãsãrelii de pe lîngã curþile domneºti. Setea de cultura e mai grea decît holera ºi, din acest motiv, Neagoe a scris ºi o carte, «Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie», în care încearcã sã-i explice nevîrstnicului fiu, care stãtea cît îi ziulica de lungã cu cãºtile-n urechi, cum se conduce o þarã de valahi fãrã sã-þi taie nimeni capul. Acum, Neagoe a neglijat aspectul cã Teodosie nu ºtia sã citeascã, dar a murit cu conºtiinþa împãcatã tocmai cînd sã înceapã reforma în învãþãmînt, la 15 septembrie 1521. L-a plîns cu lacrimi de crocodil cãlugãrul Macarie care, cu sponsorizarea lui Neagoe, tipãrise «Evangheliarul» (1512), a treia carte publicatã în zona crepuscularã a istoriei, dupã «Liturghier»(1508) ºi «Octoih» (1510). Nevastã-sa, sîrboaica Elena-Despina, i-a supravieþuit 33 de ani, iar dintre copii, doar Ruxandra, soþia lui Radu de la Afumaþi, ºi Stana, soþia lui ªtefãniþã, au ajuns mai bine în urma îmbîrligãturilor sentimentale ale Mamei Omida. Ceilalþi patru copii au dat colþu’ repede, ispãºind pãcatele tatãlui, care l-a decapitat fãrã milã pe Vlãduþ ºi pe încã vreo 3.000 de boieri ce nu-i sufereau pe Craioveºti nici în filmele documentare”. Promouºãn: Data viitoare faceþi ochii cît cepele ºi bãgaþi la cutia ucrainianã învãþaturile lui Neagoe cãtre Pralicã. Cã el nu prea ºi le-a însuºit, a falsificat niºte sondaje de opinie ºi sa dus la fund. Cã valahii nu sînt proºti, doar se prefac ca sã supravieþuiascã democraþiei originale. CONTELE DE MONTE-CRISTO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 15 iunie 2018
A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR
Povestea Mihai Eminescu Un poet care a citit poeziile lui Eminescu fãrã sã revinã cu lectura asupra lor nu are cum se considera poet, chiar dacã în versurile lui s-ar afla un izvor nebãnuit de frumuseþi... Eminescu, citit în vremurile de-acum ºi recitit chiar sporadic, ne aminteºte cum e poezia sa ºi cîtã strãlucire ascunde sub mantia-i, cîndva plinã de suferinþã. Exemplul Eminescu este la îndemîna oricui vrea sã facã literaturã, ºi acesta trebuie luat ca model chiar dacã nu mai sînt nici timpul ºi nici epoca pe care el le-a trãit la cele mai înalte cote ale creaþiei... Versurile sale te pãtrund prin duioºia ºi profunzimea filosofiei intrinseci ºi te pot determina sã gãseºti drumul propriei tale vieþi literare, cu asupra de mãsurã, în reflecþie ºi meditaþie. De aceea spunem, fãcînd recurs la memorie, cã Eminescu, aidoma Bibliei în viaþa spiritualã, este antemergãtorul nostru în viaþa literarã, ca spirit ºi nemurire a verbului neaoº românesc. ªi nu sînt vorbe sau poveºti de tainã, ci lucruri adevãrate, de care trebuie sã þinem seama cînd vorbim despre el ºi epoca sa, aceea care l-a consacrat în cultura naþionalã ºi universalã. Ori de cîte ori am avut ocazia, noi nu doar cã am citit poeziile lui Eminescu, dar am
P Po o ll e em m ii c c ii
încercat a conversa cu propria noastrã fiinþã, prin limba sa, plinã de sensuri ºi înþelesuri înalte... Pentru cã el, Eminescu, este suferinþa poporului din care s-a nãscut ºi pe care l-a cîntat cu atîta însufleþire de mare Român ºi Patriot. Iar pentru cel care doreºte sã scrie poezie, acesta este un motiv în plus sã fie mîndru de Eminescu, de romantismul versurilor lui, care au deschis drumul cãtre poezia modernã de azi. El a slujit poporul ºi þara, îmbogãþindu-le cu nestematele lui poetice, precum „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie”, „Doina”, „La arme” º.a. Vorbele acestea doresc sã fie pilde nu doar pentru cei care tind cãtre arta poeticã, ci, mai ales, pentru cei care vor sã-ºi desãvîrºeascã gustul pentru citit. De aici, celelalte lucruri vin de la sine... Vin dacã este voinþã, dragoste de Eminescu ºi dorinþa punerii lui în valoare de cãtre noile generaþii de poeþi, artiºti, oameni de rînd. În concluzie, citindu-l ºi recitindu-l pe Eminescu, vom cunoaºte lumea realã a poeziei ca epocã, mesaj, dar mai ales ca voce a unui poet învingãtor în faþa posteritãþii. Faptul cã destinul lui ceresc ni l-a dat nouã, e o altã poveste, despre care fiecare avem dreptul sã vorbim... ªi ea se cheamã „Povestea Mihai Eminescu”. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”
Salonul internaþional de carte – Bookfest 2018 Bookfest, cel mai important salon de carte din România ºi singurul eveniment al industriei editoriale care a cãpãtat o dimensiune internaþionalã marcantã, a reuºit ca, la cea de-a 13-a ediþie a sa, desfãºuratã în perioada 30 mai – 3 iunie, sã le întreacã pe cele precedente. Acest lucru s-a datorat, în mare mãsurã, organizãrii ambientale, prin noile condiþii oferite de noul pavilion, mai bine structurat, care a asigurat, în cele 5 zile de funcþionare, un cadru ideal de îmbinare a utilului cu distracþia, în care un loc aparte a revenit tineretului, ºi mai ales copiilor. Ei au fost vedetele acestei ediþii, care a cuprins sãrbãtoarea de 1 iunie, dedicatã de organizatori literaturii pentru copii. Bucureºtenii ºi numeroºi turiºti aflaþi în capitalã au avut parte de un adevãrat regal cultural, la care au contribuit cu prisosinþã editurile Vremea, RAO, Editura Academiei Române, Paralela 45, Humanitas etc., prin organizarea propriilor standuri, întîlnirile cu cititorii, lansãri de carte ºi sesiuni de autografe. La standul Editurii Vremea a fost creatã o adevãratã emulaþie, fiind organizate 20 de întîlniri a iubitorilor de carte cu autorii noilor volume. Printre lansãrile notabile amintim ,,Chipuri de luminã la Mînãstirea Vãratec”, un dialog al lui Fabian Anton cu Zoe Buºulenga, pe vremea cînd aceasta era deja retrasã din lume, la Mînãstirea Vãratec, sub numele de Maica Benedicta, în care aceasta evocã fascinant figuri celebre ale literaturii române în trecere pe la acest lãcaº de cult: Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Gala Galaction, N. Steinhardt, Noica, George Topârceanu sau Mihail Sadoveanu. De asemenea, scriitorii Aurel Ionescu ºi Stelian Tãnase au fost prezenþi cu lucrãrile ,,Strãzi din Bucureºti” ºi, respectiv, ,,Partida de vînãtoare”, volumul II, dintr-o frescã contemporanã de 5 volume, în varianta roman-foileton. Am constatat cu tristeþe cã evenimentul major al acestui an, Centenarul Marii Uniri a fost palid ilustrat ºi, uneori, chiar cu o tentã criticã (la adresa guvernului), aºa cum a fost cazul unui neica nimeni de la Editura Humanitas, cu prilejul lansãrii cãrþii ,,Jurnalul unui medic militar”, de Raul Dona, ºi a memoriilor unui soldat german în România ocupatã, ,,În spatele frontului. Marele Rãzboi aºa cum l-am vãzut eu, decembrie 1916-iunie 1918”, de Gerhard Velburg (multe amintiri inedite ale autorului, care îºi descoperã umanitatea ultimã într-un sat uitat de pe malul Braþului Borcea, în ,,cîmpia altfel fãrã sfîrºit ºi fãrã relief a Bãrãganului”). Þin sã remarc cã, la aceastã editurã, ca
întotdeauna, pe lîngã atîþia oameni de valoare, sînt indivizi care cautã mereu sã demitizeze evenimente însemnate din istoria þãrii ºi sã le minimizeze importanþa ºi valoarea, la comanda lui Gabriel Liiceanu, acest Gicãcontra din lumea intelectualitãþii româneºti. Prin numãrul mare de vizitatori ºi de cãrþi vîndute iubitorilor de literaturã, se poate afirma cã ediþia a 13-a a Salonului Bookfest, care, anul acesta, a avut ca invitat de onoare Statele Unite ale Americii (la ediþia precedentã - Suedia), a fost un succes, ceea ce doveºte cã setea de culturã a românilor se menþine la cote înalte.
,,Blestemul Svetlanei” – o carte document Este vorba despre povestea trãitã de fiica lui I.V. Stalin, bazatã pe documente ºi admirabil redatã de scriitoarea francezã de origine polonezã Beata de Robien. Autoarea reconstituie destinul, deloc plãcut, al unicei fiice a lui Stalin, o femeie pentru care viaþa a însemnat în primul rînd cãutarea de sine ºi fuga de umbra tatãlui, unul din liderii Uniunii Sovietice ºi dictator necruþãtor al Secolului XX. Romanul are la bazã o varietate deosebitã de surse: memorii, documente declasificate ale unor Servicii Secrete, documente ºi fotografii de arhivã pãstrate în Rusia ºi Polonia, mãrturii ºi scrieri ale fiicei lui Stalin, ale rudelor ºi prietenilor sãi, corespondenþã ineditã, o bogatã istoriografie despre perioada comunistã. Autoarea le valorificã într-o naraþiune ce depãºeºte graniþele biografice, fãcînd din Svetlana o eroinã a unui roman amplu, complex – o saga de familie, roman istoric, politic, psihologic ºi de dragoste. Personalitate plinã de contraste, de lumini ºi umbre, Svetlana este copila care îºi admirã tatãl, feritã de lumea realã, între zidurile Kremlinului, tînãra rãzvrãtitã, trãind iubiri complicate ºi încercînd sã scape de tutela familiei, femeia maturã care îºi asumã schimbarea numelui, pãrãsirea URSS ºi abandonarea propriilor copii, denunþarea comunismului ºi supravieþuirea în aºa-zisa lume liberã. Închei aceastã scurtã prezentare cu mãrturisirea eroinei Svetlana - ,,Oriunde voi merge, voi fi întotdeauna prizoniera politicã a tatãlui meu” – lãsînd cititorul interesat sã tragã propria concluzie. ANTON VOICU
Casa memorialã Mihai Eminescu de la Ipoteºti
Lui Mihai Pocorschi Un meloman Venit dintr-o þarã îndepãrtatã, Petrecînd minunate zile În Patria lui Eminescu, Brâncuºi ºi Enescu – „Trio-ul de aur al Apolinicului creaþiei noastre,, -, Dupã ce a ascultat Muzicã de Mihai Pocorschi, Mi-a spus, Decît etern umanul Plin de seninãtate-n Sentiment al dragostei... Sufletul sãu, Acest compozitor Sensibil la arta sonorã: Convins este – Am ascultat cîntecele Cã frumoasele cîntece Acestui neotrubadur De dragoste român, Vibreazã-n armonie Deosebit de înzestrat... Cu christicele precepte, Deºi nu cunosc Veºnice Limba voastrã, Precum muzica Atît de cantabilã, ªi poezia din Mi se pare cã România... Melodiile lui Nu pot tãlmãci DORU POPOVICI
Eveniment editorial
Vasile Cerlincã, vechiul ºi inimosul nostru colaborator, este autorul unei noi lucrãri, publicatã de curînd, sub titlul ,,Poezii populare” (volumul III). În aceastã carte se regãsesc creaþiile în versuri ale unui om pentru care ,,poezia începe mereu acolo unde existã ºi sentimente” ºi în ale cãrui scrieri sentimentul Patriei se aflã mereu alãturi de sentimentul iubirii. Un exemplar al acestui volum a fost oferit redacþiei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Celor douã domniºoare, Lidia ºi Jeni, pe care le port în sufletul meu, împreunã cu tãticul lor, Corneliu Vadim Tudor, ºi cu mãmica lor, doamna Doina, o familie pe care o preþuiesc ºi o îndrãgesc. Din toatã inima mea, cu drag, Vasile Cerlincã. Iunie 2018, Suceava”.
Dor de Eminescu De la un timp iar ne apucã dorul, Se coc cireºele în cireºar ªi se aprinde lacom iar izvorul De marele Luceafãr legendar, De cel ce-a pus lumina temelie Zidirii marii ziceri româneºti, Izvorul care naºte poezie ªi îþi aratã drumul unde eºti. De la un timp o lacrimã se lasã Din doina sa curgînd peste Carpaþi Ca sã ne spunã cã sîntem acasã, Alãturi, peste timpuri, pururi fraþi. Slãviþi pe împãratul Poeziei, El n-a pierit, este cu noi mereu Stãpînul în cetatea armoniei, Rob al cuvîntului în Empireu. GEORGE MILITARU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 15 iunie 2018
La 15 iunie se împlinesc 129 de ani de la trecerea în Eternitate a lui Mihai Eminescu... Fie-i numele binecuvîntat! BIBLIOTECA NAÞIONALÃ
Eminescu în timp La fiecare l5 iunie, Eminescu adaugã încã un an existenþei lui de-a pururi. Crescînd, el se dezvoltã ºi se schimbã, fiindcã acesta este destinul unui mare poet. Fondul concepþiilor lui nu rãmîne imobil, nu se poate reduce la un singur cuvînt sau o frazã, care l-ar putea reprezenta, chiar dacã opera lui ar fi pierdutã pentru noi. Adîncimea poeticã este ilimitatã ºi inepuizabilã ºi, de aceea, opera marilor poeþi cãlãtoreºte în timp, trezind mereu un alt fel al interesului, un interes nou. Existã douã moduri ale istoricitãþii literare: legãtura operei cu timpul ei, al aceleiaºi opere cu timpul nostru. Poetul reprezintã timpul sãu, stãrile, luptele, nãzuinþele acestuia, dar totodatã el poate da un rãspuns timpului de azi. Mesajul poetic nu se istoveºte o datã cu vremea care l-a provocat; din adîncimea lui se lãmuresc tot alte ºi alte înþelesuri, adresãri noi, prinse de epocile succesive, bucuroase sã le rãspundã. Aºa s-a întîmplat cu toþi marii poeþi ai lumii, figuri în veºnicã schimbare, în palingenezie neîncetatã. Iatã-l pe Rabelais. Dupã o sutã ºi mai bine de ani de la apariþia cãrþii lui, înþelesul acesteia este aproape pierdut pentru clasicii francezi. La Bruyère (,,Des ouvrages de l’esprit”) scrie: „Rabelais este de neînþeles; cartea lui este, orice s-ar zice, o enigmã inexplicabilã, o himerã cu chipul unei femei frumoase ºi cu picioarele ºi coada unui ºarpe sau ale altui animal încã mai diform; o unire monstruoasã a unei morale fine ºi ingenioase ºi a unei conrupþii impure”. Se vede bine cã reprezentantul clasicismului francez îl judecã cu criteriile civilizaþiei de curte, cu metrul convenienþelor ºi al bunului gust. Dupã aproape alte douã sute de ani, romantismul îl vede altfel pe Rabelais. Victor Hugo (în ,,William Shakespeare”, I, II, II) îl aseamãnã pe Rabelais cu Luther, recunoaºte în el pe titanul care rãstoarnã teocraþiile: „În timp ce Luther reforma, Rabelais batjocorea. Cine ºi-a atins mai bine scopul? Rabelais batjocoreºte pe cãlugãr, pe episcop, pe Papã... Papalitatea murea de indigestie, Rabelais îi face o farsã. Farsã de titan. Veselia pantagruelicã nu este mai micã decît voioºia jupiterianã... Cine a citit pe Rabelais are în faþa ochilor aceastã confruntare severã, masca teocraþiei privitã fix de masca comediei”. Este interpretarea romantismului democrat ºi libertar. Sîntem departe de incomprehensiunea clasicilor. Balzac îl va numi pe Rabelais „cel mai mare spirit al epocii moderne”. Critica modernã explicã uneori condiþiile de apariþie a marilor poeþi ºi a operelor lor. Mai puþin tratatã este problema receptãrii lor succesive sau simultane, dar din diferite puncte de vedere, din unghiul unor tendinþe variind dupã clase sociale, curente literare etc. S-ar putea întreprinde, în acest spirit, o cercetare interesantã asupra recep-
tãrii lui Eminescu. Maiorescu oferea contemporanilor interpretarea lui idealistã: „Cu melancolie impersonalã [Eminescu] îºi cãuta refugiul într-o lume mai potrivitã cu el, în lumea cugetãrii ºi a poeziei. De aci Luceafãrul cu versurile de la sfîrºit”. Dobrogeanu-Gherea doreºte sã înfãþiºeze „însemnãtatea ºi înþelesul social al operei lui Eminescu”. „Pricina de frunte a curentului decepþionist în literatura noastrã este pãcãtoºenia civilizaþiei burgheze introdusã la noi dupã l848 – scrie Gherea. Sãrãcirea þãranilor, corupþia claselor mai luminate, alergarea dupã bani, lipsa de idealuri, intrigile, nimicirea caracterelor sînt atîtea ºi atîtea lucruri pe care nu s-au aºteptat bãtrînii liberari sã le vadã, ca urmare a întemeierii civilizaþiei burgheze apusene la noi... A fost dar de ce sã se deznãdãjduiascã un poet cu inima simþitoare, în care aceste ticãloºii loveau ca ciocanele în ilãu”. Este cunoscutã concluzia pe care o scoate Vlahuþã: „Eminescu a fost toatã viaþa lui adevãratul tip al proletarului intelectual în civilizaþia noastrã burghezã”. Perpessicius a dat în volumul al III-lea al ediþiei sale critice o serie de extrase din critica eminescianã, care ar putea oferi prima temelie a unui studiu asupra receptãrii lui Eminescu în timp. Continui a spicui din acest material. Ion Slavici a scris în 1909: „[Eminescu] a cuprins întreaga viaþã sufleteascã a poporului român”. Caracterizarea revine la Iorga, care vede în poet „expresia integralã a sufletului românesc”. Este interpretarea naþionalã, ba poate chiar naþionalistã, care se substituie, dupã 1900, înþelegerii sociale anterioare a lui Gherea ºi Vlahuþã. În l931 întîmpin o încercare de corectare a caracterizãrii, devenitã tradiþionalã, asupra aºa-zisului „pesimism” al lui Eminescu. Este a lui O. Densuºianu, care scrie: „Ce putem crede mai în acord cu întreaga manifestaþie a sufletului
Aducînd cîntãri mulþime Aducînd cîntãri mulþime ªi mai bune ºi mai rele, Mã întreb cu îndoialã Cine cautã la ele? Catã cei ce noaptea, ziua, κi muncesc sãrmana minte, Plebea multe ºtiutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau acei care-ºi pun osul Carul statului de-l miºcã? Ah! prea ºtii mai dinainte Tot ce-i doare ºi ce-i piºcã. Eu nu pot sã le dau lefuri, Nici onori, nici pensiune. Nu-s în stare nici sã judec Merite pentru naþiune. Toþi acei ce-n astã lume Vor ceva... mã lasã-n pace.
eminescian? Incontestabil cã aducea anumite porniri de privire întunecatã a vieþii, de decepþionism, însã nu suveran, nu doborîtor, pentru cã nu trebuie sã uitãm: Eminescu avea ºi un fond însetat de luminã”. Nu voi aminti aci propria mea interpretare de acum aproape treizeci de ani, decît pentru cã astãzi aº modifica-o, cum am fãcut-o de altfel în studii ulterioare. Scriam în ,,Poezia lui Eminescu”, 1930: „Subita rãsturnare de perspectivã [produsã de Eminescu] a eliberat în sufletul nostru o provizie de forþe subiective, puternice ºi proaspete. Ceea ce s-a numit deci îndatã dupã moartea poetului «rãul eminescian» era mai degrabã o crizã de creºtere”. Simþeam de pe atunci nevoia sã mã despart de decepþionism, de pesimism, scriind: „Din poezia lui Eminescu s-a rãspîndit astfel o contagiune necesarã, în lipsa cãreia tînãrul de altã datã ar fi rãmas ºcolarul neºtiutor din ajun, dar pe care bãrbatul de mai tîrziu a trebuit s-o întreacã”. Imaginea lui Eminescu a evoluat puternic prin studiul ºi publicarea postumelor, în lucrãrile lui G. Cãlinescu ºi Perpessicius. A ieºit la ivealã un Eminescu titanic, revoluþionar, cioplitor al unor blocuri uriaºe, din care poeziile publicate în timpul vieþii înfãþiºeazã numai cîteva aspecte. Asistãm astãzi la transformarea cea mai profundã a imaginii eminesciene din cîte s-au succedat din momentul în care s-a produs prima ei întipãrire. (...) Epoca de azi vede vede în cel mai mare poet al poporului nostru pe luptãtorul pentru dreptate, pe poetul patriot, pe pictorul naturii ºi pe cîntãreþul tradiþiilor naþionale, pe poetul care urmãreºte în creaþia sa adevãrul, mintea cea mai bogatã ºi mai adîncã a epocii sale, stãpîn pe vastele perspective ale gîndirii ºi ale culturii, în contact neîntrerupt cu toate sursele inspiraþiei populare, unul dintre ziditorii hotãrîtori ai inteligenþei ºi sensibilitãþii româneºti din Secolul al XIX-lea. Altãdatã era prezentat un Eminescu întors cãtre trecut. Astãzi atrage atenþia chipul poetului orientat cãtre lumea ce vine, mesajul sãu adresat viitorimii. Bucãþi rãmase neobservate de critica ºi filologia eminescianã anterioarã dobîndesc astãzi însemnãtate deosebitã, ca de pildã aceastã poezie, în care scînteiazã noua imagine a lui Eminescu, trimiþînd chemarea sa cãtre noi: Eu nu voi nimic, nimica, Decît pace, pace, pace. ªi de-or trece pe-aste ºiruri Ochii cei cuminþi de fatã Sau a junelui privire De visare îngreatã, De vor trece într-o viaþã Doruri multe-indefinite: Or privi sub flori albastre Aste pagine citite ªi dureri scînteietoare ªi tablouri înfocate Vor pãtrunde tremurînde Aste suflete curate. Da, la voi se-ndreaptã cartea-mi, La voi, inimi cu aripe. Ah! lãsaþi ca sã vã ducã Pe-altã lume-n douã clipe. TUDOR VIANU
Mihai Eminescu Pe ,,axa” munþilor Carpaþi Un ,,polux” al creºtinãtãþii Tu eºti un geniu între fraþi, Un far aprins latinitãþii.
ªi te-ai nãscut în pieptul þãrii Pãmînt iubit, dar sfîrtecat, Iar de aici la þãrmul mãrii L-ai preaslãvit ºi l-ai cîntat. Ai fost miracol de bãrbat, Cum nu se întîlneºte-n cale, Cel Bun ºi Sfînt te-a botezat Cu bogãþii spirituale. Cu viziunea creatoare Erai pe cînd nu te ºtiam, Dînd o perenã întrupare ªi conºtiinþei unui neam. În matcã þi-ai lãsat amprente, Iubirea pentr-un vechi popor, Ce-ascund înalte sentimente De patriot ºi luptãtor. Cu pana ta ºi prin cuvînt, Doar pentru cei la creier teferi, Vei trage brazde de pãmînt Sub care-or încolþi Luceferi. ªi cu asupra de mãsurã Þi-ai apãrat pios credinþa Cîntînd frumosul din naturã, Dar ºi necazul, suferinþa. În versuri, harul tãu firesc O zestre lasã tuturor, Sã înþelegem cum gîndesc Cei geniali în viaþa lor. Averea ta e în biblioteci, Mai mîndri ºi mai iertãtori am fi Cînd toþi acei cuprinºi de inimi reci În clipe grele nu te-or izgoni. Cu-nfrigurare-ntîmpinãm A nepieirii tale mumã ªi-n faþa-i veºnic ne-nchinãm La strãlucirea Ei postumã. Iar spiritului tãu, cinstire, În veci noi îi vom fi vasali, Clãdind tradiþii cu jertfire Sã devenim universali. Latina limbã, deci, româna, În veci ea ne-a þinut uniþi, Bijuterie-a fost pe mîna Poeþilor cei nemuriþi. SORIN COTLARCIUC, Suceava
Maternitate
Mama ne scãlda în frumuseþe, cu lacrimile ei ne miruia, ºi ne arãta lumii ca pe ºapte lumini; Mama se scãlda în frumuseþe! cînd se arãta lumii, lumea întreba de unde atîta frumuseþe? de la cele ºapte lumini, zicea. ROMAN FORAI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 15 iunie 2018
Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (76) Ce ºtim despre flori? Parfumul unei flori este un balsam pentru suflet. La bucurie ºi la necaz, florile ne sînt prieteni statornici. Mîncãm, bem, cîntãm, dansãm, ne îndrãgostim de ele. Ne cununãm ºi ne botezãm cu flori. Nu cutezãm sã murim fãrã flori. Ne-am rugat cu crinul, ne-am adîncit în gînduri cu lotusul, ne desfãtãm cu trandafirul ºi crizantema. ªi, sã nu uitãm florile de cîmp. Cînd sîntem coborîþi în pulbere, ele se aºtern mîhnite pe mormînt. Oricît de supãrãtor ar fi, nu putem ascunde cã, în ciuda armoniei cu florile, sîntem lupi în blanã de miel. Florile sînt atît de nefericite. Singura floare cu aripi e fluturele, care poate sã zboare. Celelalte flori sînt fãrã apãrare. Vãzînd florile din ghivece, descoperim iubirea de sine a omului. De ce sã se ia plantele din locul lor ºi sã fie puse sã creascã în împrejurãri strãine? Nu e totuna cu a pune pãsãrile sã cînte ºi sã se însoþeascã închise în colivii? Cine ºtie dacã orhideea nu se simte înãbuºitã de cãldura serelor ºi nu leºinã de dor, fãrã nãdejde, dupã o sclipire a propriului cer sudic? Cînd florile încep sã se veºtejeascã, par sã zicã: ,,Rãmîi cu bine, primãvarã! Noi mergem spre veºnicie”. Iatã ce spunea Nichita Stãnescu: ,,O, florile, lapte binemirositor al Maicii Domnului, ºi stabilirea nemiºcãrii-n nemiºcat!”. ªi tot el ne dezvãluie misterul parfumului de tei. ,,Cum este perceput mirosul teiului de cãtre înºiºi teii? Ce semnificaþie, ce rost are el? E un
GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (5)
Gherase Dendrino Creaþia româneascã de muzicã uºoarã cunoaºte în Gherase Dendrino unul dintre cei mai strãluciþi reprezentanþi. Mai bine de patru decenii, compozitorul român s-a strãduit, în compoziþie ºi interpretare, sã aducã un plus de calitate acestui gen muzical. De la romanþã la operetã, de la cîntecul de dans la revistã, de la pianist în cinematograful mut la actor de film, de la corepetitor în teatrul de revistã pînã la prim-dirijor în teatrul de operetã... iatã planurile activitãþii lui Gherase Dendrino. S-a nãscut la 3 septembrie 1901 în Turnu Mãgurele ºi a studiat muzica la Conservatorul din Bucureºti (19201927) cu D. G. Kiriac (teoria), Alfonso Castaldi (armonia), Dimitrie Dinicu (violoncelul). Atras de revistã ºi, în general, avînd o mare pasiune pentru muzica uºoarã, Gherase Dendrino se îndreaptã cãtre Teatrul „Cãrãbuº” din Bucureºti, unde este angajat corepetitor, apoi dirijor. Mai bine de zece ani (1932-1946) a condus orchestra acestui teatru de revistã, dupã care a preluat bagheta la Teatrul de operetã „Alhambra” (1946-1949), la Teatrul de estradã (19491950) ºi, din 1950, a devenit prim-dirijor al Teatrului de stat de operetã din Bucureºti. Iatã deci o activitate neîntreruptã de peste 30 de ani, perioadã în care Gherase Dendrino a condus nenumãrate spectacole, de la revistã ºi comedie muzicalã la operetã, cu aceeaºi pasiune ºi cu dãruirea cu care s-a manifestat ºi în compoziþie. Debutul sãu muzical s-a petrecut în anul 1931, cînd Teatrul ,,Cãrãbuº” i-a lansat o serie de piese de muzicã uºoarã. Acest gen de compoziþie îl va cultiva toatã viaþa, unele lucrãri ale lui Gherase Dendrino fiind de o necontestatã valoare, la vremea lor, adevãrate ºlagãre: Mai spune-mi cã nu m-ai uitat (1934), În vals ne-am întîlnit (1936), Vor trece anii (1936), Drum bun (1937), Sã nu te superi dacã plîng (1939), Sã nu ne despãrþim (1941), Îmbãtrinesc ºi tot mi-e dor de tine (1944), Cine mi-e drag mã aºteaptã (1947), Cale lungã, dram de fier (1948), Zori de zi (1949), Tinereþe (1949), Cînd trandafirii înfloresc (1950), Mai spune-mi o datã te iubesc (1955), Cînta o mandolinã (1963), Tangoul de demult (1967) etc. Multe din aceste piese au fost lansate în diverse spectacole de revistã, a cãror muzicã a compus-o de-a lungul anilor, la teatrele din Bucureºti ºi din provincie.
imn, e un semn, e un ritual, un limbaj infinit nuanþat? (Nu percepeau, vechii indieni, divinitãþile, prin miros? Iar jertfele aduse de vechii evrei nu erau consemnate în Biblie ca fiind «de un miros plãcut Domnului»?) Brusc, am înþeles epitetul eminescian adãugat teiului: tei sfînt. Deodatã am priceput adîncimea percepþiei eminesciene asupra teiului. Da, tei sfînt, tei sfînt, teiul poetic, neelucidabil, tulburãtor”.
Ramuri de tei Doamne, nu Te vãd, nu Te ating Dar simt prin Sfînt Cuvînt Nemãrginita Ta iubire În Icoanã, în Vin ºi-n Pîine. Trupul cutremurîndu-se, de Tine flãmînd, Trece neliniºtit în Gînd Atunci cînd primind Preasfîntul Tãu Trup ºi Sînge Pe duºmanii sufletului îi învinge, Cãci prin nenumãrate suferinþe Pentru noi Te-ai rãstignit pe Cruce. Rege al Cerului ºi al Pãmîntului, Nu sînt vrednic sã Te primesc În inima mea, Dar Te rog, Doamne, Pãstreazã-mã pururi în Iubirea Ta. Iartã-i, Doamne, pe semenii mei ªi-n inimi vor înflori RAMURI DE TEI! (va urma) LILIANA TETELEA Fiind dirijor de operetã ºi îndrãgind-o, Gherase Dendrino a compus muzica la douã dintre cele mai bune operete româneºti moderne; lucrãrile sale, alãturi de acelea ale lui Filaret Barbu, Nicolae Kirculescu, Florin Comiºel º.a. marcheazã o nouã etapã în dezvoltarea acestui gen în þara noastrã, dînd operetei româneºti un impuls pe linia unui conþinut nou, cu puternice momente dramatice ºi cu totul alte semnificaþii. Opereta Lãsaþi-mã sã cînt (1954) a reprezentat cel mai evident succes al compozitorului, iar Lysistrata (1960) l-a consacrat ca unul dintre cei mai valoroºi compozitori de operetã din þara noastrã. Muzica, inspiratã ºi coloratã (arii, cuplele, duete, cvartete ºi ansambluri corale de mare forþã expresivã), libretele bine construite au fãcut ca aceste douã operete sã înregistreze un impresionant numãr de spectacole, nu numai în Bucureºti, ci ºi în teatrele muzicale din þarã ºi din strãinãtate. O operetã radiofonicã pentru copii - Poveste pe strune ºi pe clape (1953) - îi dã prilej lui Gherase Dendrino sã pãtrundã în lumea basmelor (libretul de N. Stroe ºi Aurel Felea) ºi sã lanseze cu acest prilej cîteva cuplete ºi arii de mare circulaþie: Cîntecul tobei (,,I-auzi toba cum mai bate...”), Cîntecul armonicii (,,O armonicã la drum...”), Cîntecul viorii, al fluieraºului etc. Gherase Dendrino a compus muzica la filmele Afacerea Protar ºi Pe rãspunderea mea, interpretînd ca actor rolul isteþului valet din filmul Visul unei nopþi de iarnã. Muzica lui Gherase Dendrino se caracterizeazã printr-o mare inventivitate melodicã, purtînd amprenta unui lirism nostalgic, sincer, ºi pe alocuri învãluit de tristeþe. Cele mai multe piese ale lui de muzicã uºoarã ºi chiar marile arii de operete ne conving de acest caracter, gingãºia ºi sentimentalismul pronunþat fiind prezente în tot ce a creat compozitorul Gherase Dendrino. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN
D o r i n þ ã
În umbra lui
Arcadele verii scînteiazã în zori Ca roua de lacrimi ce danseazã pe grîne, Se înalþã cîmpia pe umeri de Sori Sã ne-aducã cinstire Poeziei Române. Trece prin aer amintirea celestã Ca o rodie coaptã, pe o tavã de Stea, Îi simþim umbra cînd lumina atestã Fiorul de raze din care clipa va bea.
E aproape de þãrmuri precum ea de trup, ªi-n cuvintele noastre sãdeºte oleandri, Din trecerea prin Þarã, peste Veac tot irump Luceferi de steme, nepãmînteºti ºi tandri. Acum, iarãºi vine: pe nuferi, pe ape, Sã mai numere-n ºoaptã plopii uitaþi. Întindeþi doar mîna ºi deschideþi pleoape ªi priviþi-i în umbrã ochii-ncercãnaþi! Acum, iarãºi vine, la peste-un Secol de Dor, Sã deschidã ferestre-n fîntînile Þãrii. Sorbiþi-i apa din românescul izvor ªi troieniþi-i teii la marginea Mãrii, ªi-aprindeþi arcadele verii pe cer! În umbra lui Eminescu, nepieritoare, Silabele Limbii Române niciodatã nu pier, Legãnîndu-ne Þara între Carpaþi ºi Mare! GEO CIOLCAN
CIOBURI DE GÎNDURI
Meditaþie
ªi dacã astãzi n-am gîndit la tine, ªi dacã, totuºi, n-am iubit deplin, Tu, gînd mi-ai fost ºi candelã de bine Arzînd în rugãciune pe cerul meu senin.
ªi dacã-n clipa mea sînt jefuit de rost, Eu, totuºi, urc prin viscole în mituri, Cã-n veºnicie dupã tine am mai fost Cum îngerii coboarã cu psalmi de foc în schituri. Îþi cîntã vîntul tandru cîntãri uitate-n iarbã ªi-o stea din ochi îmi cade cu taina ei în barbã. ILARION BOCA, 31 mai 2018
Þãranii
Dezmoºteniþi, de cînd se ºtiu pe lume, Au Sorii taþi ºi þarinile mume. Neclintiþi din calea hoardelor barbare, Au înãlþat cetãþi ºi-au locuit ponoare. De cînd se ºtiu sub cerul românesc, Sînt miez de foc la toate ce rodesc! Eroi jertfiþi, apãrãtori de glie, Ne sînt Arhiva Naþionalã, vie! Au cîntece ºi jocuri, cum alþii-n lume n-au Habar nu au de Troia ºi nici de Menelau! Iar de-noptezi pe vifor, îþi dau din sãrãcie ªi pîinea lor cu sare ºi-un strop de omenie! Dar de te-mpinge Naiba sã-l furi pe Nea Pãcalã, Nu te mai scapã nimeni de par ºi ciomãgealã! FLORIN IORDACHE
La strãini sã fiu atent Sã nu facã rele-n þarã!
M-a fãcut mama român Ardelean fãrã pereche În Ardeal sã fiu stãpîn ªi sã nu dorm pe-o ureche!
Banii sã rãmîn-aici Iar românii sã prospere Sã scãpãm þara de clici ªi-alte trusturi voiajere!
Sã fiu ager permanent Sã n-accept nici o povarã
Deºi le-acordãm respect Pentru ce-au fãcut în þarã
Ne cam tulburã-un aspect Vrînd sã ducã totu-afarã! Nu-i corect ºi nici pe plac Cã ghicind azi ºmecheria Vrem ca toate ce se fac Sã rãmînã-n România! IOAN PRODAN, Haþeg
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 7-a – 15 iunie 2018
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Cititorul intuieºte cã aceºti paraºutiºti au fost aduºi din URSS, iar ultimele locuri de muncã ale acestora au fost în RSS Moldoveneascã. Acest lucru înseamnã cã în 1941, cînd Ion Antonescu a ordonat trecerea Prutului, numiþii funcþionari poligloþi „s-au retras” în URSS, iar dupã o oarecare pregãtire au fost „aruncaþi” în Basarabia pentru a îndeplini misiunile speciale sovietice împotriva Statului Român. Care ar putea fi atitudinea autoritãþilor române faþã de spionii Moscovei? Cred cã în cazul dat, nu mai conteazã de ce naþionalitate sînt ei! Probabil, cã ºi în cazul dat, Conducãtorul Statului a întreprins mãsurile cuvenite, grupa de spionaj menþionatã o parte a dispãrut fãrã urmã chiar la marginea pãdurii în apropierea satului Bravicea, raionul Orhei (doi dintre aceºtia au fost prinºi de premilitarii din localitate ºi transmiºi organelor justiþiei-vezi în culegere), unde a fost paraºutatã în noaptea de 24 spre 25 septembrie 1941 dintr-un avion sovietic venit din localitatea Pocrovsk, regiunea Dnepropetrovsk, fapt confirmat prin scrisoarea secretã a secretarului CC al PC(b) din Moldova N.Salogor din 27.06.1946, adresatã ministrului KGB a RSSM, Mordoveþ. Am prezentat doar un singur exemplu, din miile de cazuri atestate prin documentele aflate în fondurile arhivistice ale principalelor arhive din Republica Moldova, care confirmã complicitatea multor reprezentanþi ai minoritãþii evreieºti din Basarabia la „lupta în ilegalitate” împotriva statului român. Din astfel de motive ºi nu numai, cei arestaþi erau trimiºi în lagãre de muncã. Unii istorici, care încã se mai aflã în slujba caracatiþei roºii, încearcã sã punã semnul egalitãþii între lagãrele de muncã sau ghetourile din Basarabia ºi Transnistria ºi lagãrele de concentrare naziste din Germania, Polonia etc., dar nu prea reuºesc, fiindcã ar fi o aberaþie sã faci asemenea comparaþii! În anii 19411944 în Basarabia ºi Transnistria nu au existat lagãre de exterminare, nu a existat holocaust, iar despre politica statului ºi în special a conducãtorului sãu, Mareºalul
Antonescu, în acele circumstanþe ne vorbesc documentele incluse în prezenta culegere. Cititorul este invitat sã tragã concluziile. Despre viaþa ºi activitatea Mareºalului au fost scrise multe articole, monografii, amintiri, albume ºi culegeri. Un merit deosebit în cercetarea ºi restabilirea adevãrului despre România în cel de-al doilea Rãzboi Mondial, despre rolul important a lui Ion Antonescu în viaþa social-politicã ºi culturalã a Þãrii, în alungarea bolºevismului din teritoriile ocupate de URSS ºi reîntregirea Patriei, îl are istoricul cu renume european prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu. Cãrþile Domniei Sale, constituie o contribuþie semnificativã pentru ºtiinþa istoricã ºi pentru apropierea zilei cînd Mareºalul va fi reabilitat deplin; cînd de pe numele lui va fi ºtearsã pecetea de „fascist ºi antisemit”, pusã de bolºevicii lui Stalin ºi cercurilor sioniste internaþionale. Atunci vom exclama fãrã reþinere: Alinierea la Mareºal! Conduºi de aceste idei nobile de restabilire adevãrului istoric ºi orientîndu-ne la scopurile distinsului istoric, pe care le realizeazã cu atîta profesionalism ºi perseverenþã am hotãrît împreunã cu domnul Anatol Petrencu, cunoscut istoric ºi om politic din Republica Moldova, sã pregãtim prezenta culegere, care ar servi la înãlþarea postamentului de nemurire a eroului naþional, marele patriot Ion Antonescu. Existã un gol, lipsesc cîteva piese din întreg tabloul activitãþii Mareºalului - Basarabia ºi Transnistria. Vin cu dorinþa de a umple acest gol aducînd în faþa cititorului documente de arhivã, incontestabile argumente ale adevãrului. Este vorba de inspecþiile fãcute de Conducãtorul statului în Basarabia ºi Transnistria, dispoziþiile acestuia, mãsurile luate de autoritãþile româneºti în diferite situaþii, atitudinea lui faþã de românii basarabeni ºi transnistreni, faþã de minoritãþile naþionale. Pe parcursul a doi ani de zile, autorii au studiat ºi colectat documentele incluse în prezenta culegere, care cuprinde 189 de documente în majoritate scrise în limba românã, ºi
numai cîteva în limba rusã (traducerea ne aparþine). Pentru ca cititorul sã simtã mai bine epoca, a fost pãstratã ºi ortografia originalã a documentelor. Cu regret, se pot întîlni ºi unele greºeli ortografice, schimonosiri de nume sau localitãþi, fapt care confirmã, cã nu s-a intervenit în textul original. Peste 90% din documentele propuse vãd lumina tiparului pentru prima datã. Materialele ce se referã la diferite aspecte ale vieþii publice ºi militare. Printre acestea: lupta autoritãþilor împotriva ideologiei comuniste ºi a pornografiei, rãspînditã cu atîta zel prin oraºele ºi tîrgurile Basarabiei ºi Transnistriei; deciziile privind copiii, pentru ca aceºtia sã fie curaþi, hrãniþi, sãnãtoºi ºi toþi ca unul sã frecventeze ºcoala, lupta împotriva ºperþarilor, a criminalitãþii ºi a tîlhãriilor, grija faþã de pãmînt ºi plantaþii, deosebita atenþie ºi rolul important al Bisericii ortodoxe în educaþia spiritualã a societãþii româneºti, combaterea sectelor religioase, necesitatea trecerii industriei ºi comerþului în mîinile românilor etc. Înainte de a fi executat, Ion Antonescu s-a adresat soþiei sale cu o scrisoare în care, printre altele se spune: „Nimeni în aceastã þarã nu a servit poporul de jos cu atîta dragoste, pasiune, dezinteres cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncã pînã la banul nostru; de la suflet pînã la viaþa noastrã, fãrã a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui pãtimaºã de azi nu ne înjoseºte ºi nu ne atinge. Judecata lui de mîine va fi dreaptã ºi ne va înãlþa. Sînt pregãtit sã mor, dupã cum am fost pregãtit sã sufãr. Dupã cum ºi viaþa mea, toatã viaþa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar; a ta, de asemenea, a fost înãlþãtoare! Împrejurãrile ºi oamenii nu ne-au îngãduit sã facem binele pe care împreunã am dorit cu atîta pasiune sã-l facem þãrii noastre! Suprema voinþã a decis altfel. Am fost un învins, au fost ºi alþii... mulþi alþii. Dupã dreapta judecatã, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune ºi pe noi!”. Timpul a sosit! Sã-l aºezãm deci în rîndul celor mai valoroºi Bãrbaþi ai Neamului Românesc. Acolo-i este locul! Sfîrºit ALEXANDRU MORARU, Chiºinãu
RECURS LA MEMORIE
nam de învãþat, chiar ºi noaptea, numai sã-i dovedesc recunoºtinþa mea. Am primit de la secretariat planºe mari de carton alb, creioane colorate, tuº negru, liniare, creioane negre ºi radierã. Sãptãmînal îi predam cîte o planºã. Nu-ºi arãta mulþumirea, bucuria pentru ele, deºi le aprecia ca fiind foarte bune. În puþin timp sala de materiale didactice sa îmbogãþit cu ce era strict necesar. La o orã de biologie, din luna februarie 1948, o aºteptam în cea mai mare liniºte ºi ordine. A intrat în aceeaºi þinutã severã, asprã, crispatã. De fapt, n-am vãzut-o niciodatã sã zîmbeascã. ªi tot aºa, cu privirea peste noi, elevele, undeva… a pus catalogul pe masã, l-a deschis, apoi, la întîmplare, dar chiar la pagina numelui meu. Mia spus sã ies la tablã ºi sã-i prezint lecþia „Ochiul“ în secþiune, explicat ºi desenat. Am trecut la tablã, am luat cretele colorate în mîna stîngã ºi cu dreapta desenam ºi expuneam teoria în aºa fel încît sã nu acopãr tabla cu prezenþa mea, ca sã fie vãzut de profesoarã ºi de colege. În clasã, o tãcere totalã. Toate priveau la tablã. Am lucrat cu calm ºi stãpînã pe cunoºtinþe. Cînd am terminat, am pus cretele pe marginea tablei, m-am retras la capãtul ei ºi aºteptam. Un mic tremur lãuntric aveam, dar bine stãpînit. ªtiam eu ce ºtiam. Atunci doamna directoare sa uitat la desen, apoi la mine ºi mi-a spus: „Ai sã fii o învãþãtoare bunã. Treci la loc. Nota 8“. Tonul era apãsat pe „nota opt“. Am ascultat-o, m-am îndreptat spre banca întîi, unde îmi era locul, fãrã sã schiþez mîhnirea. În clasã era tot tãcere. Am surprins doar unele colege privindu-se, cu înþeles, cã eram nedreptãþitã. Dacã m-ar fi chemat Tincãu ºi aº fi fost nepoata ºefului Baroului de Avocaþi din Oradea, alta ar fi fost nota. Or, eu eram o refugiatã din Cernãuþi, sãracã ºi cu pãmînt cît sub tãlpi. Eram o „comunistã“ venitã din rãsãrit. Aºa eram socotiþi aici, în Oradea, de unii cetãþeni, în timp ce sovieticii ne numeau „fasciºti, hitleriºti, naþionaliºti, chiaburi“, pentru care au ºi scos Zakonul lui Stalin. În acea clipã apãsãtoare trãitã de mine intens, tocmai în prag de a deveni învãþãtoare, mi-am spus, în sinea mea, cã, în profesiunea mea, eu nu voi face o astfel de nedreptate, o ranã sîngerîndã pe sufletul vreunui copil,
poate pentru o viaþã, ci o laudã pentru nota zece ºi o încurajare pentru ceilalþi cu posibilitãþi mai slabe. „Dreptatea fãrã putere e neputincioasã ºi orice putere fãrã dreptate e tiranicã“. (Pascal) „Sã rãspundem la urã cu iubire; la bine cu mîngîiere, la nedreptate cu iertare“. (Ion Antonescu) „Cel ce rabdã pentru sine o singurã nedreptate fãrã a protesta, cu toate puterile sale, e deja un sclav“. (A. Olãnescu) Pe care maximã s-o aleg? Mã regãsesc în toate trei. Mã cãlãuzeºte, oare, concepþia sãrãciei cinstite?! Fiecare suferã, fie cã voieºte, fie cã nu. Suferinþele m-au învãþat sã tac. Pentru absolventele ºcolii noastre, din anii anteriori, în perioada pregãtirii lor pentru examenul de diplomã, li se crea un regim alimentar mai substanþial. De acum ºi noi, cele dintr-a VIII-a, vom avea un regim mai bun: pîine cu puþin unt ºi acea cafea cu lapte, mult rîvnitã de toate elevele ºcolii, care dimineaþa ne sãturam bine cu supã de chimen, în care se puneau crutoane de pîine prãjitã. Era gustoasã mîncarea, dar dupã cîteva ore simþeam o arsurã în gît. Însã înþelegeam totul. Eram dupã un mare rãzboi ºi alimentele erau cele aduse de pãrinþi. La începutul lunii martie 1948, Secþia de Învãþãmînt Oradea, într-o ºedinþã, a hotãrît ca, la cercul pedagogic din aceastã primãvarã, sã prezinte o lecþie-model, la clasele I-IV, un viitor absolvent de ºcoalã normalã, un viitor învãþãtor, în faþa colegilor lui, a tuturor institutorilor din oraº ºi în faþa inspectorilor. Au fost solicitaþi mai mulþi elevi de la cele trei ºcoli normale. Nu s-a angajat nici unul. Cînd au ajuns în clasa noastrã, colegele au pus privirea în jos. Era momentul sã-ºi dovedeascã pregãtirea practicã în faþa tuturor. Dar tãcere. Puteam sã stau ºi eu cu privirea plecatã? Nu. Era momentul sã arãt în faþa celor prezenþi cã stãpînesc metodele de predare ºi am curajul sã dovedesc acest lucru. M-am ridicat ºi-am spus cã voi preda eu lecþia. ªi ochii colegelor s-au ridicat de la pãmînt. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008
Pentru Onoare ºi Demnitate Alinierea la Mareºal! (3)
Vine mama! (5) În decembrie 1947, ziua 30, ne gãseam, cîteva colege, în faþa Catedralei Ortodoxe. Tocmai ieºisem de la slujbã, cînd am auzit, prin megafoane, o voce care anunþa cã Regele Mihai a abdicat ºi cã a pãrãsit þara cu un tren, avînd mai multe vagoane, în care transporta obiecte de mare valoare ale statului. Se mai anunþa cã Adunarea Deputaþilor a adoptat Legea nr. 363 prin care se proclama Republica Popularã Românã. Deci gata cu regatul. Am privit una la alta, fãrã a comenta anunþul. Puteam spune ceva?! Vacanþa de Crãciun ºi de Anul Nou am petrecut-o în ºcoalã împreunã cu Doncuþa ºi cu celelalte eleve refugiate. Ne-a fost cald ºi bine. Am avut timp sã citesc lecturile cerute pentru diplomã. Biblioteca ºcolii a fost deschisã. Am definitivat apoi hãrþile de pe caietul de geografie ºi am mai desenat la biologie, în culori, cîteva planºe cu pãrþi ale corpului omenesc, în secþiune: ochiul, urechea, inima, rinichiul. Dupã aceastã odihnã activã din timpul liber, am trecut la învãþãturã zi de zi. Munca de pregãtire, de instruire, de studiu era pe primul plan. Urmau obligaþiile ori îndatoririle faþã de ºcoalã. La acestea lucram ºi noaptea. La biologie o aveam profesoarã chiar pe doamna directoare, Adriana Ciorogaru. O aºteptam la ore cu mari emoþii. Încã de pe coridor îi recunoºteam paºii apãsaþi, ca o ameninþare. Tot ce scria în manual trebuia cunoscut. Parcã ne-ar fi pregãtit pentru studiul medicinei. Nu era nimic rãu, de fapt, în aceastã cerinþã. Mie îmi plãcea acest studiu, mai ales cã era completat cu desene colorate. Chiar ne cerea un caiet special pentru biologie cu desene ale diferitelor pãrþi ale corpului omenesc, folosindu-se explicaþiile prin sãgeþi. Ni le controla, cînd s-a uitat la caietul meu lucrat cu pasiune, mi-a cerut sã-i fac planºe mari pentru material didactic la acest obiect, pe care ºcoala nu-l avea. Lucram cu bucurie dupã ce termi-
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 8-a – 15 iunie 2018
P Po o ll e em m ii c c ii
În an centenar, vindem ce a mai rãmas din þarã! (urmare din pag. 1) Mai mult, ca din întîmplare, neclara propunere a trezit interesul lui George Friedman, „magicianul” de la grupul Stratfor, venit la Bucureºti pentru a discuta (ºi) aceastã chestiune cu Liviu Dragnea – asta în timp ce Iohannis savura momentele celebrei vizite la Casa Albã. De ce vine de obicei Friedman? Pãi sã mai facã presiuni pentru ca România sã mai cumpere arme. Pentru mine, la vremea respectivã, a fost un semnal de alarmã! Dar, chiar ºi pe mine, perdelele de fum m-au orbit ºi… am uitat. Dar apare „celebra” vizitã bruscã în Israel, urmatã de „celebra” decizie a lui Dragnea de a muta ambasada la Ierusalim - ºi cu prietenia teribilã între ºeful PSD ºi premierul Netanyahu. Mãi, sã fie… Tot legat de acest Fond, iatã un foarte interesant pasaj scris de cunoscutul jurnalist Bogdan Tiberiu Iacob, pe apreciatul sãu site „Inpolitics”: „Conform unor surse bine informate din mediile guvernamentale, s-a creat o falie serioasã între premierul Grindeanu ºi anumite grupãri din spatele sãu, de o parte, ºi tandemul Liviu Dragnea-Tãriceanu, de cealaltã”. Ultimii doi ar cam avea în cap o strategie, spun susele jurnalistului: „Punerea fondului (Suveran) la dispoziþia Israelului, în schimbul unui lobby politic pe termen lung, statul menþionat fiind cunoscut pentru posibilitãþile sale în domeniu. De altfel, se vehiculeazã informaþii cã însãºi ideea fondului i-a fi fost livratã lui Dragnea de cãtre israelieni pe parcursul numeroaselor sale contacte cu Þara Sfîntã”. De fapt, Dragnea ar urma drumul deschis de Tãriceanu, a cãrui creaþie, Fondul Proprietatea, a ajuns pe mîna strãinilor – atît ca acþionariat, cît ºi ca manageriat. Iar implicaþiile sînt multiple – vezi blocarea construirii reactoarelor 3 ºi 4 de la Cernavodã. Ei bine, dupã un an ºi jumãtate de tãcere sau fraze incoerente în privinþa FSDI, deodatã legea e aruncatã în Parlament. PSD ºi Guvernul nu au mai aºteptat formula Eurostat (institutul de statisticã de pe lîngã CE), aºa cum spuneau la început - între timp ne-am pus de-a curmeziºul cu UE! Legea a trecut urgent prin Senat, apoi a ajuns în Camera Decizionalã. „Azi, 6 iunie 2018, Camera Deputaþilor va vota un proiect de lege prin care se va comite cel mai mare furt din averea statului român din istorie – peste 10 miliarde de euro!”, dezvãluia fostul premier Victor Ponta - un avertisment pentru „toþi deputaþii care azi se vor lãsa folosiþi de cãtre un grup infracþional transnaþional”. Iar explicaþia fostului premier este cît se poate de gravã: „Prin înfiinþarea Fondului Suveran, tot ceea ce mai deþine Statul Român în companiile publice va trece în mod netransparent în mîini private din afara þãrii”. Da, concret, este vorba de acþiunile Statului Român la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Aeroportul Otopeni, Portul Constanþa, Salrom, Transgaz, Romgaz, Transelectrica, Electrica, Oil Terminal, Antibiotice Iaºi etc. – „în valoare de peste 10 miliarde de Euro”, conform lui Ponta. „Acest Fond NU mai trebuie sã respecte legile în vigoare privind administrarea societãþilor cu capital de stat, nu mai este supus controlului Guvernului sau Curþii de Conturi, poate vinde acþiuni ºi active fãrã sã respecte Legea Privatizarii ºi nu va face listãri la bursã”, afirmã Ponta. Practic, toate companiile Statului Român vor fi administrate privat - pînã cînd vor fi vîndute bucatã cu bucatã în afarã unor grupãri din Israel ºi Rusia, dezvãluia Ponta. Mã rog, chestia cu Rusia cred cã e un truc prin care sã deºtepte reacþia publicã - nu cred cã are loc Rusia în colonia americanã de pe Dîmboviþa. Israel – da! SUA – da! CIA – da, da, da! De fapt, chestiunea trece dincolo de politicã, iar precedentul „Proprietatea” mã face sã fiu sigur cã lipsa de explicaþii ºi „discreþia” cu care a fost trecut acest proiect uriaº prin Parlament îi dã dreptate ºi lui Iohannis cu… „înþelegeri cu niºte evrei”. De fapt, vînzînd þara, Dragnea ºi compania merg în acelaºi sens cu evenimentele, vorba Caterinei de Medici. Culmea, în aplauzele poporului! Închei spunînd pentru a nu ºtiu cîta oarã cã… din pãcate nu mai avem un Vadim, a cãrui voce sã condamne, cu credibilitate, aceste nemernicii, aceste pericole pentru þarã. Dar, e ºi un semnal cã noi, care mai avem fiecare o fãrîmã de Vadim în suflet, trebuie sã facem ceva pentru ca þara sã nu fie fãcutã praf de strãini ºi de români fãrã suflet. Vreþi mitinguri? Da, faceþi, sînt spectaculoase – dar pe cine ºi ce susþineþi? Pe nimeni… care distruge tot, lãsînd doar nimicul!
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Cratoscogenia DEMOCRAÞÍE s.f. Formã de organizare ºi conducere politicã a societãþii în care puterea supremã este exercitatã de popor. (Gen. -iei, var. democraþiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere). Cratoscogenie – forma actualã de organizare politicã a societãþii, nerecunoscutã oficial, în care puterea supremã este exercitatã de familiile conducãtoare, prin intermediul organismelor financiare oficiale ºi al politicienilor. (Krátos – putere/ oikogéneia – familie). *** Spaþiul public este strãbãtut din cînd în cînd de ºtiri mai mult sau mai puþin credibile privind trecutul, prezentul ºi viitorul lumii noastre, fie cã sîntem români sau doar cetãþeni vremelnici ai acestui pãmînt. Vin spre noi informaþii puþin credibile, dar pline de adevãr privind evoluþia socialã a acestei planete, de guverne conduse din umbrã de familii puternice, de cei aflaþi deasupra tuturor, îmbrãcaþi cu ºorþuleþe colorate sau doar în mantii pline de mister. În funcþie de sursã, diferã doar numãrul acestora, fie cã sînt 5, fie cã sînt doar 4, ele sînt cam mereu aceleaºi, aºa cã nu le vom enumera. Mulþi însã se îndoiesc de un astfel de scenariu, nu pot crede, privind de la mintea lor puþinã sau poate prea multã, cã miliarde de oameni pot fi conduse de o mînã de oameni. Pare imposibil ºi, raportat la un minim bunsimþ, chiar este. Dar lucrurile nu stau aºa. Nu doar cã este foarte posibil ca teoria conspiraþiei, aºa cum presa o noteazã ori de cîte ori este cazul, sã fie exact aºa cum ne este prezentatã de sursele neconvenþionale de informaþii, dar realitatea de zi cu zi, de aici, din România, dar ºi din aproape întreaga lume, tinde sã valideze ºi sã acorde veridicitate acestei teorii. De fapt, democraþia a devenit cea mai confortabilã formã de dictaturã, culmea minciunii ºi a iluziei cã tu, ca popor, ai voie sã decizi în ceea ce priveºte propria ta soartã. Cei de sus de tot, cei care au acces la toate resursele acestei lumi, fie ele materiale, dar în special spirituale, au ajuns la un nivel atît de fin de manipulare, încît este imposibil pentru mulþi dintre noi sã o sesizeze. Pentru cei care încã au rezerve ºi cred cã existã democraþie autenticã ºi cã pãrerea lor conteazã, îi sfãtuiesc sã facã un simplu exerciþiu de imaginaþie, ºi anume sã îºi punã în gînd cã au extrem de mulþi bani, cã sînt foarte, foarte, foarte bogaþi. Ce ar face? Sã presupunem cã sîntem în anii 1700, puþin înainte de Revoluþia Francezã. Sã presupunem cã faci parte din aristocraþia englezã ºi observi cum o familie prietenã de peste canal este dusã la eºafod. Ce faci atunci, tu, om foarte bogat ºi influent? Te gîndeºti cã nu ai vrea sã pãþeºti la fel. Nici tu ºi nici urmaºii tãi. Observi ºi notezi cã ce ai vãzut acolo nu e cazul sã se întîmple ºi cu familia ta. Îþi iei mãsuri ca mulþimea care a devastat Bastilia sã nu atenteze ºi la viitorul familiei tale, al bogãþiei ºi puterii tale. Atunci, tu, om deºtept, mergi ºi vorbeºti ºi cu alte familii care sînt la fel
ca tine, bogate ºi nedoritoare sã-ºi piardã statutul. Traversezi oceanul, mai treci o mare, cãlãtoreºti în est ºi vest, îi strîngi pe toþi la aceeaºi masã. ªi atunci, la început de Secol XIX, undeva într-un castel, la o masã rotundã, poate nu chiar ca aceea a regelui Arthur, tu ºi celelalte familii decideþi cã e timpul sã faceþi ceva astfel încît niciodatã cineva de rangul tãu sã mai pãþeascã ceva, aºa cum Revoluþia Francezã a reuºit. Acolo, în acel loc, în acel timp, s-a pus la punct ºi s-a decis traseul societãþii pentru urmãtorii zeci, poate chiar sute de ani. Acolo, la întîlnirea aceea de tainã, au decis cã, pentru a supravieþui, este nevoie de control, este nevoie de a cultiva frica, este nevoie de sãrãcie, ºi, cu timpul, de iluzia libertãþii. Ce a urmat, cu rãzboaie ºi revoluþii, cu milioane de oameni morþi ºi monumente impresionante care sã ne aminteascã în fiecare zi cã moartea pîndeºte la fiecare pas, au fost doar punctele trasate de acei cavaleri, iar dispariþia altor familii de la începutul Secolului XX a reprezentat doar reglarea de conturi între familii sau lecþii dure de loialitate faþã de cei care nu erau convinºi sã urmeze acest drum. Acum, cînd tehnologia a îngenuncheat spiritul, iar puterea de a controla este extrem de la îndemînã, cei cinci, sau ºase, sau patru sau cîþi mai sînt, vor sã extindã acest control ºi în locuri mai puþin accesibile, fãrã însã sã coopteze noi membri în lumea lor de nemuritori, ca dovadã cã încã lumea nu este condusã de un singur om, un guvern unic sau poate un cancelar cu puteri extinse. Istoria le-a arãtat celor 5, sau cîþi sînt, cã o mulþime scãpatã de sub control poate rãsturna poziþia lor de conducãtori ºi, prin urmare, nu vor lãsa sub nici o formã sã le scape din mînã aceastã lume, fie ea civilizatã sau în devenire. ªi din acest motiv, resursele lor nelimitate, gestionate de diverºi directori sau politicieni de care se pot debarasa oricînd, au drept obiectiv, pe lîngã creºterea averii lor ºi supravieþuirea veºnicã a sîngelui lor albastru, cultivarea iluziei cã lumea trãieºte liber, într-un matrix în care se simt liberi cu adevãrat doar cei ale cãror simþuri s-au tocit atît de mult încît doar cele primare mai reuºesc sã rãzbatã. Sînt multe poveºti ºi multe cãrþi care întãresc cele spuse de mine acum. Dar cea mai mare dovadã cã adevãrul este acesta îl reprezintã realitatea în care trãim. Aceastã permanentã ameninþare, stare de teamã, de fricã, cultivatã cu atenþie ºi responsabilitate de cãtre cei care ne sînt livraþi la TV, Radio, pe Internet etc., de factorii de opinie impuºi, de politicienii pe care noi îi votãm, de guvernanþii pe care tot noi, teoretic, îi punem acolo. Democraþia este cel mai bun mod de a aduce libertatea unui popor, dar poate doar cea atenianã, de acum mai mult de douã milenii, dar ºi cea elveþianã, ca sã vorbim de prezent. Ce cunoaºtem noi în România, în Europa ºi dincolo de ocean nu mai este democraþie, este doar iluzia pe care vechile familii, ºi unele mai noi, o proiecteazã la nivelul societãþii. Democraþia a murit de mult ºi a lãsat locul Cratoscogeniei.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 9-a – 15 iunie 2018
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE
Asediul Leningradului (2) ,,Troia a cãzut, Roma a cãzut, Leningradul nu a cãzut” Doi ani ºi jumãtate ºi un milion de victime: acesta este bilanþul unuia dintre cele mai brutale asedii din timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Victima: Leningradul, vechea capitalã imperialã a Rusiei, considerat unul dintre cele mai frumoase oraºe ale Europei de Est. Asediul a început în data de 8 septembrie 1941, ziua în care armata germanã încheie manevrele de încercuire completã a oraºului. În rãzboiul sãu fulger direcþionat cãtre Moscova, pe care o voia cuceritã, Hitler a luat decizia de a ocoli Leningradul, preferînd sã-l asedieze, pentru a-l distruge prin epuizare, decît sã iroseascã resurse importante printr-un atac direct.
Frigul ºi foamea, inamici mai teribili decît germanii Astfel, cu germanii la porþile oraºului, cei mai mari inamici ai Leningradului au devenit frigul ºi foamea. Pînã la sfîrºitul lui septembrie, resursele de gaz ºi cãrbune erau pe sfîrºite, ceea ce însemna cã – exact în pra-
gul iernii ruseºti – oraºul era lipsit de cãldurã. Mai mult, pe mãsurã ce se apropia iarna, conductele de apã îngheþau ºi se spãrgeau, lãsîndu-i pe oameni ºi fãrã apã potabilã. Aprovizionarea cu mîncare a avut ºi ea de suferit. Pînã în noiembrie, raþia individualã ajungea deja la 1/3 din necesarul zilnic pentru un adult. Populaþia de cîini, pisici, cai, ºobolani ºi chiar ciori se împuþina zi de zi, animalele ajungînd pe mesele norocoºilor care reuºeau sã le prindã. Au apãrut chiar ºi zvonuri privind cazuri de canibalism. Atît de mare era disperarea oamenilor. Încet, din lipsa hranei ºi a cãldurii, oamenii au început sã moarã: 11.000 în noiembrie; apoi, în decembrie, 53.000. Iar numãrul victimelor va continua sã creascã. Însã din cauza terenurilor îngheþate, oamenii nici nu puteau sã-ºi îngroape morþii. Cadavrele se adunau, aºadar, pe strãzile oraºului, în parcuri ºi în alte zone deschise. La aceste chinuri zilnice ale localnicilor se adãugau atacurile germanilor, care bombardau în fiecare zi Leningradul. La venirea iernii, cu toate greutãþile ei, cetãþenii au avut totuºi o speranþã: Lacul Ladoga, din estul oraºului, a îngheþat complet ºi a creat posibilitatea transportului pe gheaþã de alimente ºi alte provizii. Drumul a fost folosit, de asemenea, ca rutã de evacuare pentru cei care au dorit sã plece. Cei rãmaºi au primit raþii de mîncare ceva mai mari, iar situaþia oraºului s-a stabilizat. Oamenii au continuat sã moarã, în numãr mare chiar, dar nici dupã aproape 900 de zile, Leningradul nu a cedat. Apoi, în ianuarie 1944, Armata Roºie a reuºit sã-i împingã pe nemþi dincolo de graniþele oraºului. Alexander Werth a fost corespondent de rãzboi pentru ,,London Sunday Times” ºi ,,BBC” ºi a însoþit Armata Roºie în ofensiva împotriva germanilor, dupã 1943. Dupã ridicarea asediului, a intervievat mai mulþi locuitori din Leningrad. Mãrturiile adunate de Werth sînt cutremurãtoare. Anna Andreievna - manager Astoria Hotel: „Astoria aratã ca un hotel acum, dar trebuia sã-l fi vãzut în timpul foametei. A fost transformat în spital – un adevãrat iad. Aduceau aici tot soiul de oameni, majoritatea intelectuali, care mureau de foame. Le dãdeau tablete de vitamine, încercau sã-i mai întremeze un pic. Dar mulþi dintre ei erau prea bolnavi ºi mureau aproape în momentul în care ajungeau aici. ªtiu ce înseamnã sã-þi fie foame. Eram atît de slãbitã încît abia
puteam sã merg. Trebuia sã folosesc un baston pentru sprijin. Casa mea e doar la 1,5 km distanþã, în cartierul Sadovaia... Trebuia sã mã opresc ºi, dupã cîþiva zeci de paºi, eram nevoitã sã stau jos. Îmi lua mai bine de o orã sã ajung acasã. Nu ºtiþi cum a fost. Trebuia sã treci peste cadavre pe stãzi, pe scãri. Pur ºi simplu nu te mai gîndeai la nimic. Nu avea rost sã-ºi faci griji. Se întîmplau lucruri teribile. Unii oameni înnebuneau de foame. Iar practica de a-i ascunde pe morþi, undeva, în casã ºi a le folosi cartela de raþie era foarte întîlnitã. Erau atît de mulþi oameni care mureau, încît autoritãþile nu puteau þine pasul cu toate decesele... Trebuia sã mã fi vãzut în februarie 1942! O, doamne, arãtam de-a dreptul ciudat! Slãbisem de la 70 de kilograme la 40, în doar patru luni. Acum am ajuns la 62 – mã simt chiar grãsuþã...”. Personalul Institutului de Arhitecturã: „Am continuat sã lucrãm la un proiect în iarna 19411942... A fost o binecuvîntare pentru noi, arhitecþii. A fost cel mai bun medicament care ni se putea da în timpul foametei. Efectul moral era cã un om înfometat ºtie cã are o muncã folositoare de fãcut. Nu încape nici o îndoialã: un muncitor rezistã mai bine greutãþilor decît un intelectual. Mulþi dintre oamenii noºtri au încetat sã se mai bãrbiereascã – primul semn cã un bãrbat se prãbuºeºte. Mulþi dintre ei îºi reveneau cînd li se dãdea de muncã. Dar, în general, bãrbaþii se prãbuºeau mai repede decît femeile, iar, la început, rata mortalitãþii era mai ridicatã în rîndul bãrbaþilor. Cu toate acestea, cei care au supravieþuit celei mai grele perioade a foametei au supravieþuit pînã la sfîrºit. Foametea avea efecte ciudate asupra oamenilor. Femeile erau atît de doborîte fizic încît nu mai aveau menstruaþie... Au murit atît de mulþi oameni încît a trebuit sã-i îngropãm fãrã sicrie. Oamenii aveau deja sentimentele tocite ºi nici nu prea mai plîngeau la înmormîntãri... Totul se desfãºura într-o tãcere totalã, nimeni nu-ºi arãta sentimentele. Cînd lucrurile au început sã se îmbunãtãþeascã, primul semn a fost cã femeile au început sã-ºi punã ruj pe feþele palide, slãbite. Da, am trãit în iad, dar trebuia sã fi fost acolo în ziua în care blocada a fost spartã – pe strãzi, oamenii plîngeau de bucurie, iar strãinii se îmbrãþiºau! Acum, viaþa e aproape normalã. Încã sînt bombardamente, desigur, iar oamenii încã mor, dar viaþa a devenit valoroasã din nou”. Maiorul Lozak, ofiþer în Armata Roºie: „În acele zile, se vedea pe faþa unui om ceva care îþi spunea cã va muri în urmãtoarele 24 de ore... Am trãit la Leningrad toatã viaþa, la fel ºi pãrinþii mei. Ei sînt oameni bãtrîni, iar în acele luni de foamete le dãdeam jumãtate din raþia mea de ofiþer, altfel ar fi murit. Ca ofiþer de stat major primeam, evident, mai puþin decît oamenii de pe front: 250 g pe zi, în loc de 350. O sã-mi amintesc întotdeauna cum mergeam în fiecare zi de la casa mea [...] la locul de muncã în centrul oraºului, pe o distanþã de 2-3 kilometri. Mergeam puþin, apoi mã aºezam sã mã odihnesc. De multe ori vedeam cîte un om prãbuºindu-se în zãpadã. Nu aveam ce sã fac. Pur ºi simplu mergeai mai departe. Apoi, la întoarcere, vedeam o formã umanã acoperitã de zãpadã în locul în care, dimineaþã, vãzusem pe cineva cãzînd“. Nu-þi fãceai griji; la ce folosea? scria Werth. Oamenii nu se spãlau cu sãptãmînile; nu existau bãi în case ºi nici gaze. Dar oamenilor li se cerea mãcar sã se radã. Iar în timpul acelei ierni nu cred cã am vãzut vreodatã pe cineva zîmbind. A fost înspãimîntãtor. Exista însã un soi de disciplinã interioarã care-i împingea pe oameni sã continue. Un nou cod de maniere a fost dezvoltat de oamenii înfometaþi. Evitau, cu atenþie, sã vorbeascã despre mîn-
care. Îmi aduc aminte cã am petrecut o searã înfometatã împreunã cu un bãiat de la radio. Aproape cã m-a înebunit: a vorbit toatã seara despre Kant ºi Hegel. ªi totuºi, nu ne-am pierdut spiritul. Bãtãlia Moscovei ne-a dat încrederea cã totul va fi bine în final. Cu toate acestea, a fost o schimbare majorã, o uºurare, cînd a venit luna februarie, iar drumul gheþii a început sã funcþioneze cum trebuie”.
*** Asediul a continuat pînã în ianuarie 1944. Încercuirea a fost ruptã în urma ofensivei cunoscutã sub numele de Operaþiunea Iscra (Scînteia) – un atac la scarã mare a Fronturilor Leningrad ºi Volhov. Ofensiva a fost declanºatã pe 12 ianuarie 1943. Dupã lupte cumplite, Armata Roºie a strãpuns cercul fortificaþiilor germane la sud de Lacul Ladoga ºi, pe 18 ianuarie 1943, fronturile Leningrad ºi Volhov au fãcut joncþiunea, deschizînd un coridor terestru spre oraºul încã asediat. În ianuarie 1944, o ofensivã sovieticã i-au alungat pe asediatorii germani din suburbiile de sud ale Leningradului, eliberîndu-l. În vara aceluiaºi an, finlandezii au fost împinºi pe celãlat mal al Golfului Vîborg ºi al Rîului Vuoksi. Numãrul total al pierderilor de vieþi omeneºti nu este cunoscut cu exactitate. Dupã rãzboi, guvernul sovietic a raportat moartea a 670.000 de oameni, din 1941 pînã la eliberarea din 1944, cei mai mulþi pierind din cauza foamei sau a frigului. Estimãri independente oferã cifre mult mai mari, de la 700.000 la 1.500.000 de oameni. Cele mai multe victime ale asediului au fost înmormîntate în Cimitirul Piskarevskoe.
*** Asediul ºi-a pus amprenta asupra psihicului leningrãdenilor pentru cel puþin încã o generaþie dupã rãzboi. Leningradul s-a mîndrit întotdeauna cu marea sa tradiþie culturalã ºi ºtiinþificã. Eroismul ºi devotamentul leningrãdenilor au atins cote uriaºe. Este amintit cazul unuia dintre asistenþii marelui botanist sovietic Nikolai Vavilov, care a murit de foame, în ciuda faptului cã avea acces la o bancã de seminþe cuprinzînd peste 200.000 de soiuri, cele mai multe comestibile. Iar hotãrîrea cu care orãºenii au preferat sã îngheþe de frig decît sã ardã cãrþile, de o valoare inestimabilã, ale bibliotecilor sau sã dea pradã focului mobila veche de mai bine de 200 de ani este o dovadã în plus a acestui eroism. Condiþiile de viaþã din oraº au fost cumplite, iar foametea a fost tot timpul o ameninþare pentru leningrãdenii asediaþi. Pe de altã parte, Leningradul a rezistat unui asediu de aproape 3 ani, iar locuitorii sãi au fost foarte mîndri, amintind cã ,,Troia a cãzut, Roma a cãzut, Leningradul nu a cãzut”. Asediul Leningradului a fost comemorat la sfîrºitul deceniului al ºaselea prin plantarea unei perdele de pomi de-a lungul fostei linii a frontului. Încã mai pot fi vãzute pe zidurile oraºului înscrisuri care anunþã locuitorii pe care parte a strãzii sã meargã, pentru a evita obuzele germane. Dmitri ªostakovici a compus ,,Simfonia a VII-a Leningrad”, pãrþi importante fiind scrise în timpul blocadei. Dupã cum afirmã Solomon Volkov, a cãrui mãrturie este puternic contestatã, ªostakovici ar fi spus: ,,[simfonia] nu este despre Leningradul sub asediu, este despre Leningradul pe care l-a distrus Stalin ºi pe care Hitler aproape cã l-a terminat”. În anul 2003, scriitoarea americanã Elise Blackwell a publicat romanul ,,Hunger” (Foamea), o dramatizare foarte bine primitã a evenimentelor din timpul asediului. Cîntãreþul american Billy Joel a scris cîntecul ,,Leningrad”, care se referã la blocadã. Ghizii care însoþesc turiºtii veniþi sã viziteze Peterhoful, aflat în vecinãtatea Sankt Petersburgului, amintesc cã este încã periculos sã te aventurezi în grãdinile palatului pe timp de furtunã, deoarece fulgerele sînt atrase de schijele obuzelor germane, înfipte în trunchiurile copacilor. Regizorul Andrei Tarkovski a inclus nenumãrate scene ºi aluzii la asediul Leningradului, în filmul autobiografic ,,Oglinda”. Scriitoarea britanicã Helen Dunmore a scris un roman premiat, ,,The Siege” (Asediul) despre Blocada Leningradului. Autoarea urmãreºte evenimentele cele mai importante ale asediului ºi descrie modul în care au fost afectate vieþilor celor care nu au fost direct implicaþi în lupte. În 1981, Daniil Granin ºi Ales Adamovici au publicat ,,Cartea Blocadei”, bazatã pe sute de interviuri ºi de jurnale ale unor leningrãdeni prinºi în capcana asediului. Volumul a fost cenzurat de autoritãþile sovietice, din cauza prezentãrii suferinþelor umane, ceea ce era în contrast cu imaginea oficialã a eroismului locuitorilor. Sfîrºit DAN ALEXANDRU
Pag. a 10-a – 15 iunie 2018
„ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... 7. – Artista de la Teatrul Curþii imperiale, numita Bognár, a existat într-adevãr, ºi Eminescu a cunoscut-o. În «Adevãrul literar» din 6 mai 1923, dl. I. Nandriº, priDeºi nu prea cunoscut în zilele noastre, numele Atîta doarã cã e scris ºi-n «Adevãrul literar» cã «au fost eten bun cu rãposatul Ion Grãmadã, se îndoieºte de exisbucovineanului Vasile Gherasim (1892-1933), cercetã- foarte bine primiþi de Cuza». Naþionalist înflãcãrat, cum tenþa acestei artiste. D-lui, împreunã cu Grãmadã, a avut tor ºi istoric literar, filozof ºi prozator, s-a bucurat de îl ºtim, tînãrul Eminescu va fi fost cuprins de adîncã prilejul de a vorbi cu o altã artistã, Auguste Baudiusnotorietate mai ales în primele decenii ale Secolului XX. emoþie cînd l-a vãzut pe acela care a realizat Unirea Wilbrand (nu Bandius-Wildbrand) despre care se spune S-a remarcat ºi ca un eminescolog de primã mînã, care, Principatelor. Cît de mult îl pasiona pe tînãrul poet soar- cã l-ar fi cunoscut pe Eminescu. Aceastã Baudius însã prin studiile sale, a contribuit la cunoaºterea unor aspete ta Þãrilor Române o dovedeºte ºi faptul cã dînsul l-a viz- «nu-ºi aduce aminte deloc» de poetul nostru. Cã s-au din viaþa ºi opera marelui poet. Reproducem, mai jos, itat pe comerciantul B.Gh. Popovici, de pe Fleichmark, cunoscut este foarte probabil. ªi încheie d. Nandriº acesarticolul sãu, ,,Convorbire cu Samuil Isopescu: lîngã biserica greceascã, pentru a cere lãmuriri cu privire te importante destãinuiri: «Ar fi interesant de constatat Eminescu la Viena”, articol cuprins în volumul omagial la acela care era sortit sã fie domnul ºi, mai tîrziu, regele dacã sînt douã femei de care s-a amorezat Eminescu, ,,Ei l-au vãzut pe Eminescu”, apãrut în anul 1989 la României. Prinþul Carol, în drum spre Bucureºti, s-a amîndouã artiste de la Burghtheater, sau poate e una ºi aceeaºi, cunoscutã de prietenii lui sub diferite nume». oprit la Viena, ºi nu ºtim ce l-a cãlãuzit la acest comerEditura ,,Dacia” din Cluj-Napoca. Sînt douã artiste. Dl. Isopescu dã lãmuriri exacte în legãciant român care l-a gãzduit în casa sa. Lãmuriri mai turã cu relaþiile ce ar fi existat între Eminescu ºi între *** precise nu ne poate da nici d. Isopescu. «Bognár, marea tragedianã de la Burghtheater». Iatã ce ,,Într-a doua duminicã de dupã Paºtele 4. – Interesant e, mai mult pentru noi, aflu de la dl. Isopescu: «Eminescu locuia la mine, pe anului acestuia am fost la Suceava. Cum în bucovinenii, ºi faptul cã la cursurile savan- Landstrasse – Adamsgasse nr. 5, etaj II; era, cum zice «Adevãrul literar» (din 15 aprilie 1923) tului filolog romanist Mussafia, la care neamþul, <Bettgeher>-ul meu, adicã mã învoisem cu dînapãruserã unele contribuþii preþioase mergeau, pe lîngã Eminescu – cum zice sul sã doarmã într-o odaie cu mine, nu într-un pat, cum pentru cunoaºterea vieþii de student, în d. Isopescu -, «mai toþi susnumiþii», se citesc în <Adevãrul literar>. Cîteodatã mergea la artista Viena, a lui M. Eminescu, date pubducea aproape regulat ºi actualul mit- Bognár. Þin minte ca astãzi cã Eminescu primea, din cînd licitãþii de d. Avocat dr. Samuil ropolit al Bucovinei, dr. Vladimir în cînd, un bilet de vizitã pe care era tipãrit: <Bognár, Isopescu, m-am dus la D-lui sã capãt Repta. Cãci, la 1870/71, cînd izbuc- Hofschauspielerin>. ªi jos, în colþ, era indicatã ziua în oarecari lãmuriri mai precise asupra nise rãzboiul franco-german, dînsul care avea sã aibã loc jour-ul, ºi ora cînd trebuia sã se celor apãrute în revista de la pãrãsise Universitatea din Bonn, la adune lumea în locuinþa artistei, de pe Strada Bucureºti. D. Leca Morariu relevase care-ºi urma studiile, ºi venise la Landstrasse-Hauptstrasse. La aceste jour-uri veneau tot cã multe dintre chestiunile în artiViena, unde gãsi un numãr destul de felul de artiºti». Cum a fost introdus ºi Eminescu printre colul citat sînt prinse de autorul anonmare de studenþi români. aceºtia, în casa artistei, nu ne poate lãmuri nici dl. im în aºa fel «încît, uneori, abia stai sã 5. - «Citeam – zice d. Isopescu – Isopescu. D-lui însã afirmã cã dînsa îl iubea, cãci le lãmureºti înþelesul». împreunã cu Eminescu, din Schopen- Eminescu era bãiat frumos ºi vorbea o limbã nemþeascã ªi printre primele vorbe, cu cari m-a hauer, Rousseau; apoi Buchner Kraft und interesantã. ªi mai rectificã dl. Isopescu afirmaþiile streStoff. Din literatura ºi filozofia indicatã îmi curate în «Adevãrul literar»: «La ea nu mergea Stefanelli, primit d. Isopescu, au fost: «Aºa-i cã sînt citea dînsul <Sakuntala>, eposuri strãvechi ºi cã nici nu o cunoºtea pe Bognár (vezi <Adevãrul literar>, foarte multe greºeli în articolul din <Adevãrul <Vedele> inde: toate în traducere germanã». în care se spune tocmai contrariul). Cã Eminescu ar fi literar>? Îmi pare cã cei de la redacþia revistei au vrut sã ºtie mai bine lucrurile decît mine însumi, care le- Eminescu fãcea excerpte ºi memoriza avut oarecari sentimente de iubire am împãrtãºit lor». ªi d-lui a luat revista în mînã ºi a pãrþi mai însemnate. Dînsul a ajuns sã pentru aceastã Bognár, despre care controlat rostul fiecãrui cuvînt din cele ce i se atribuiserã spuie: «Idealul meu e Nirvana». Iar auzisem cã era foarte frumoasã, nu dl. Isopescu, combãtîndu-i aceastã d-sale. Astfel, am precizat urmãtoarele: aº putea sã spun. Cãci Eminescu nu 1. - Conveneau la cafeneaua (nu restaurantul) concepþie pesimistã, zicea: «Pentru vorbea nimic despre ceea ce-l privea «Troidl», de pe Wollzeile, foarte mulþi români din mine e actio, nu Nirvana». E bine sã numai pe dînsul; ºi, în schimb, nu Viena. Erau printre ei ºi Tancu din Nãsãud, Vasile plasãm aici lãmurirea foarte preþioasã cerea nici de la noi sã-i destãinuim ce Bumbac din Suceava, «chiar atuncea domol ºi potolit», pe care ne-o dã dl. Isopescu despre numai pe noi personal ne interesa». Nastasi din Siretele Bucovinei, mai tîrziu la Braºov, felul cum citea Eminescu. Iatã ce ne Atîta a spus dl. dr. Isopescu. Vasile Burlã, student mai vechi – se pregãtea pentru spune d-lui: «Eu împrumutam cãrþi de Tot în «Adevãrul literar» (27 mai examenele din filologie – mai tîrziu profesor ºi renumit la Biblioteca Universitãþii; fiind stu1923), dl. I. Pop-Florentin, în artifilolog la Iaºi. Era Matei Lupu. Acest Matei Lupu a fost dent ordinar, o puteam face. Împrucolul «Cincantenarul <României avocat ºi apoi cãlugãr la Mînãstirea Dragomirnei din mutam cãrþi ºi pentru Eminescu, pe June>», ne dã cele mai precise lãmuriri asupra faptului cã Baudius Bucovina. Mai era ºi regretatul Onisim Þurcan, pe care dînsul le cetea acasã, în timpul zilei, cînd eu eram prin oraº sau la ºi Bognár au fost douã artiste la atuncea purtînd titlul onorific, acordat de colegii sãi, de cursuri. Iar noaptea, sau ceteam teatrul curþii imperiale din Viena. D«mitropolitul cel mare al plãieºilor». ªi ne spune d-l dr. împreunã, sau îmi povestea din cele lui le-a vãzut cu ochii sãi pe amînIsopescu cã, de cîte ori conveneau acolo, Eminescu cetite ziua. Mergeam însã, împreunã douã ºi ne spune cã pe la 1868 o rãmînea la «masa bãtrînilor» (V. Grigoroviþã ºi alþii), cu Eminescu, la Biblioteca Curþii socotea pe Baudius «nu frumoasã, unde se discutau evenimentele din Ardeal ºi celelalte Imperiale, unde nu se puteau împrudar într-adevãr figurã bizarã». Iar Þãri Române, iar tinerii îºi alegeau alte mese unde discu- muta cãrþi acasã. Pe cît ºtiu, numai în despre Friederike Bognár, dl. Poptau «de ale lor». D. Isopescu mai aminteºte de o foto- aceastã bibliotecã publicã cetea dînFlorentin ne spune cã era de origine grafie fãcutã în atelierul Lövy de pe Marianhilfestrasse, sul. ªi ceteam mai cu seamã cãrþi care Auguste Baudius-Wilbrandt ungarã. «Ea zguduia sufletele», încît vis-à-vis de Gartenbaumgesellschaft, pe atunci. Se nu se puteau afla în alte biblioteci lumea zicea: «Friederika Bognár nu fotografiaserã în grup d. Isopescu, publice. Iatã-l deci pe Eminescu care rosteºte cuvinte, ci lacrimi». Este deci uºor de înþeles cã Eminescu, Stefanelli. Cu pãrere de þinea sã ceteascã în tihnã ºi nu se printre cei mulþi adoratori ai marii artiste se afla ºi rãu, pînã acum, n-am putut-o afla, ºi ducea pe la bibliotecile publice Eminescu al nostru. Sufletul lui impresionabil se putea nici d. Isopescu nu mi-a putut da vreo (Slavici, <Omagiu lui Eminescu>, cîºtiga uºor prin mãreþia artei, precum o ºtim aceasta de îndrumare cum s-ar putea descoperi 1909), ducîndu-se totuºi la Biblioteca mai înainte, cînd elevul Eminescu s-a luat pe urmele unor aceastã preþioasã fotografie. Curþii Imperiale, unde cetea foarte «paseri cãlãtoare», venite la Cernãuþi în numele artei. 2. – La 1870, d. Isopescu locuia mult». («Adevãrul literar», 15 apr. Putem spune, cu siguranþã, cã, în timpul cînd «într-o odãiþã, la un evreu spaniol», 1923) Eminescu o cunoºtea pe artista Fr. Bognár ºi avea intrare doctor în medicinã, cu numele 6. – Studenþii români ºi mulþi din- chiar în saloanele ei, dînsa nu mai era la Burghtheater. Camondo, iar V. Burlã «într-o odãiþã tre ceilalþi domni din colonia românã Este cunoscut cã la 1870, dînsa se retrage din acest din Viena primeau ºi citeau foi vis-à-vis peste tindã». «Într-o zi vine teatru, pe motivul cã nu-i acordau roluri de eroine mai în româneºti ce veneau din Bucureºti ºi Eminescu la noi – terminase tocmai vîrstã, ci era silitã sã joace tot în roluri tinere. În cei 12 Iaºi. Eminescu spunea adesea: «Ce atunci nuvela <Sãrmanul Dionis> - ºi ani, cît a fost artistã la Burghtheater, Bognár a creat limbã stricatã e la Bucureºti! În pe tema acestei lucrãri începuse a se gazete, româneºti, mai nimic. roluri ca Gretchen, Esther, Agnes Bernauer, Kriemhilda certa cu Burlã. Nu-mi aduc bine aminte Singurele cuvinte: ba, da, tu, eu sînt º.a.; probabil cã Eminescu a vãzut-o jucînd ºi în astfel de care anume a fost cauza acestei certe: o româneºti; de altfel, numai vorbe roluri. Cert e cã, dupã 1870, Bognár apãrea pe scenã anumitã idee sau întreaga scriere. franþuzeºti, bulgãreºti, greceºti, numai ca oaspe, ºi anume în roluri eroice ca Sapho, Vãzînd cã aceastã polemicã devine turceºti ºi Dumnezeu mai ºtie cîte Iudita, Maria Stuart, Doborah º.a. Ca atare, Eminescu, înverºunatã, le-am zis: <Haideþi la alte soiuri; ei, pripãºiþii ºi înstrãinaþii, desigur, a vãzut-o. cafenea, la Troidl>. ªi ne-am dus; ei Despre cealaltã artistã, Auguste Baudius-Wilbrand, ne schilodesc biata limbã strãînsã, tot drumul, nu s-au putut potoli». ºtim cã era cu aproape 5 ani mai tînãrã decît Bognár (era moºeascã!». Îl recunoaºtem pe Emi3. – Eminescu, împreunã cu alþi nãscutã la 1 iunie 1845) ºi cã, în acea vreme, adicã de la nescu care ne-a dat limba literarã Friederike Bognár colegi de la Universitatea din Viena, româneascã, în stare sã exprime, pe 1871-78, era artistã la Burghtheater-ul din Viena. printre care Nastasi, Burlã ºi alþii, s-a înþelesul tuturor, cele mai profunde Dovezile pe care ni le aduce dl. I. Nandriº (sonetul «An. dus, de anul 1870, - nu 1869 cum greºit ne spune gînduri. Tot pe atunci a încercat sã traducã în aceastã Baudius» ºi spusele rãposatului dr. Sterie N. Ciurcu) ar «Adevãrul literar» - la Döbling pentru a-i aduce limbã din poeziile lui Heine. Cãci, îi spune prietenului fi în mãsurã sã ne întãreascã pãrerea cã Eminescu a «poclon» lui Al. I. Cuza, fost domnitor al Principatelor sãu Isopescu: «Am tradus ceva din Heine» (nu «poeziile cunoscut-o ºi pe aceastã artistã, rivala, în ale artei, a Române Unite. Ce fel de impresie a fãcut asupra lui lui Heine», cum iarãºi greºit ne informeazã «Adevãrul Friederikei Bognár”. Eminescu aceastã vizitã, nu ne poate spune d. Isopescu. literar», art.cit.). PAUL SUDITU
Amintiri despre Eminescu
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 15 iunie 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (61) „Eu sînt momeala“ (1) Autor: Robert Cormier Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1977, Statele Unite Editura: Pantheon Books Forma literarã: roman
Rezumat (1) Douã componente diferite sînt alternate pe parcursul romanului: o aventurã narativã ºi o serie de transcrieri ale unor interviuri înregistrate; acestea constituie structura ºi construiesc acþiunea romanului ,,Eu sînt momeala” (,,I Am the Cheese”). Prima componentã îl prezintã pe Adam Farmer cãlãtorind cu bicicleta sa de modã veche, din Monument, Massachusetts, spre Rutterberg, Vermont, pentru a-ºi vizita tatãl aflat în spital. Aceastã aventurã are un scop precis, iar lui Adam îi este teamã. Înregistrãrile interviurilor dintre Adam ºi Brint, recunoscut drept psihiatru, dar fiind de fapt o identitate dublatã a lui Adam ºi suspectatã de acesta, dezvãluie o încercare de a-l ajuta pe Adam sã-ºi recapete memoria; aceste înregistrãri sînt susþinute de mãrturiile narative ale evenimentelor trecute, care completeazã spaþiile goale ale memoriei bãiatului. Aceste componente se întrepãtrund treptat, tensiunea crescînd, indiciile ºi dovezile fiind asociate pentru a se dezvãlui ce i se întîmpla de fapt lui Adam Farmer. Adam Farmer este, de fapt, Paul Delmonte. El nu ºtie însã acest lucru. Doar începînd cu vîrsta de 14 ani aflã, cînd tatãl lui îi spune adevãrul (cititorul nu aflã toate acestea decît pe la mijlocul romanului). Pe timpul cînd Adam/Paul era copil, tatãl sãu, un fervent reporter de investigaþie, descoperise niºte documente în arhivele din Albany, New York, care ar fi fost iremediabil compromiþãtoare atît pentru unii oficiali ai statului, cît ºi pentru unii oficiali federali. Corupþia evidentã descoperitã arãta legãturile de afaceri ilicite existente între guvern ºi Mafie. Dupã depunerea unei mãrturii strict secrete la Washington, sub promisiunea unei identitãþi acoperite, reporterul se întoarce acasã pentru a-ºi relua viaþa în normalitate. Aceastã normalitate este zdruncinatã de douã tentative de asasinat la adresa sa. Un anume „domn Grey” îºi face apariþia în viaþa lor. Agent al Departamentului American de Reidentificare precursor al programului de protejare a martorilor acesta le oferã membrilor familiei Delmonte noi identitãþi ºi noi trecuturi, noi condiþii de viaþã, ba chiar ºi un articol în ziar despre moartea lor într-un accident de maºinã. El îi ajutã sã îºi gãseascã un loc nou, unde sã
EVENIMENTE NEELUCIDATE
Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (5) Confuzie realã sau premeditatã? (1) Asasinarea lui Lincoln provocase panicã în cercurile guvernamentale. Andrew Johnson, a doua personalitate în stat dupã preºedinte, se sustrase îndatoririi de a conduce acþiunile autoritãþilor în noaptea de 14 spre 15 aprilie. Cel care îi urma în ierarhie - secretarul de stat Seward - era grav rãnit. În aceste ore ºi zile, ºef al puterii executive se dovedi a fi, efectiv, ministrul de rãzboi Stanton. El începuse sã dea ordine încã în timp ce se afla la cãpãtîiul muribundului Lincoln. Lui Stanton i se subordonau armata ºi Serviciul de Spionaj, poliþia secretã ºi cenzura militarã. El exercita ºi controlul asupra comunicaþiilor telegrafice. O. Eisenschiml ºi alþi cercetãtori care au mers pe drumul deschis de el au studiat toate telegramele expediate de ministrul de rãzboi în orele ºi zilele ce au urmat focului de pistol de la Teatrul „Ford”. Prima depeºã a fost scrisã de Stanton nu mai devreme de ora 1 ºi 30 de minute, adicã la mai bine de trei ore de la asasinat, iar transmiterea ei din Washington s-a fãcut la orele 2 ºi 15 minute. Era o întîrziere de mare însemnãtate, din cauza cãreia importanta ºtire nu a mai apãrut în ziarele de dimineaþã.
înceapã o viaþã nouã. Domnul Grey rãmîne în legãturã cu ei, vizitîndu-i acasã o datã sau de douã ori pe lunã ºi purtînd discuþii cu David Farmer (Delmonte) într-o încãpere din subsol. Dar acesta este trecutul. Acum, Adam se aflã pe bicicletã pedalînd în drum spre Rutterberg, Vermont. Nu spune despre aceastã cãlãtorie nimãnui. Este temãtor fiindcã este în firea sa sã fie astfel, dar aceastã temere se va dovedi izbitor de întemeiatã. Amintindu-ºi de cum cînta tatãl sãu, Adam încearcã sã îi imite felul voios în care cînta ,,The Farmer in the Dell”, pentru a-ºi face curaj. Cu toate acestea, îl înspãimîntã un cîine care se ia dupã el, ºi apoi trei indivizi, într-o cantinã. Deºi aceºtia îl ameninþã, reuºeºte totuºi sã scape de ei pentru ceva timp. Ei însã îl urmãresc cu maºina, depãºindu-l de mai multe ori în batjocurã, trecînd apoi în spate, din ce în ce mai aproape de bicicleta lui, trîntindu-l în cele din urmã într-un ºanþ. Adam este salvat ºi dus tocmai pînã la Hookset, Vermont. Acolo bicicleta îi este furatã de cãtre Junior Varney, dar reuºeºte sã o recupereze dupã o încãierare. Alte douã incidente provoacã uimire ºi suspans. Adam încearcã sã îi telefoneze celei mai bune prietene ale sale, Amy Hertz. Sunînd de douã ori la numãrul acesteia, de fiecare datã îi rãspunde un necunoscut, spunîndu-i cã numãrul îi aparþine deja de trei ani. Operatorul de la informaþii îi spune apoi cã nu existã nici un om cu numele Hertz în Monument, Massachusetts. Ajuns la Belton Falls, Adam se îndreaptã cãtre Motelul Rest-AWhile, unde stãtuse cu un an înainte împreunã cu pãrinþii lui, dar constatã cã a fost desfiinþat. Un om de la benzinãria de peste drum îi spune apoi cã motelul fusese desfiinþat de „cel puþin doi-trei ani”. Ajuns în cele din urmã la spitalul din Rutterberg, Adam este întîmpinat de un doctor care îl invitã sã intre. Împreunã trec pe lîngã Whipper, Dobbie ºi Lewis, cei trei scandalagii de la cantinã; aude mîrîitul cîinelui cel mare ºi îl cautã cu privirea pe Junior Varney. Adam este dus în camera lui, unde începe sã cînte The Farmer in the Dell. Nu rãspunde la numele „Paul” ºi nu îºi mai aminteºte nici celãlalt nume al sãu. Dar ºtie totuºi cine e: „eu sînt momeala”, spune el. Apoi rãmîne singur. Interogatoriile se desfãºoarã de asemenea în prezent, într-un centru de detenþie. Acestea îi dezvãluie, filã cu
filã, lui Adam, porþiuni din memoria sa. Aceste conversaþii îl ajutã pe Adam sã îºi aminteascã trecutul, începînd de la cãlãtoria secretã pe cînd avea patru ani, trecîndu-se apoi la dezvãluirea primelor indicii în faþa nedumeririlor ºi suspiciunilor sale, ajungîndu-se la schimbul de identitate ºi la situaþia în care se aflã familia sa. Adam se mai aratã nedumerit cu privire la locul unde se aflã - nu prea seamãnã a spital - îndoieli avînd ºi în legãturã cu identitatea adevãratã a lui Brint. Acesta pare totuºi ceva mai mult sau mãcar altceva decît un psihiatru; întrebãrile sale par sã aibã rostul sã adune informaþii dincolo de elementele personale ale vieþii lui Adam, menite sã afle lucruri foarte exacte sau chiar secrete. Uneori el pare a fi „un prãdãtor, un duºman...”. În ciuda stãrii de sedare în care se aflã în permanenþã, Adam îl suspecteazã pe Brint ºi se împotriveºte anchetelor acestuia, menþinîndu-ºi un strop de voinþã personalã conºtientã. Domnul Grey (Gri), întotdeauna îmbrãcat în gri, e un personaj important al trecutului. Nu numai cã îi protejeazã pe cei din familia Delmont gãsindu-le un nou domiciliu ºi o nouã identitate, ci îi ºi supravegheazã în permanenþã. Mai mult, el controleazã deciziile ºi viaþa familiei. „Avertismentele” lui sînt cele care pregãtesc scena pentru decesul familiei Farmer. Domnul Grey sunase, spunîndu-le cã era posibil ca noile lor identitãþi sã fi fost descoperite ºi cã trebuiau sã pãrãseascã oraºul pentru cîteva zile, cît timp oamenii lui urmau sã verifice elementele ce pãreau suspecte. Familia Farmer îºi ia acest concediu forþat, oprind în prima noapte la Motelul Rest-A-While, bucurîndu-se unul de celãlalt ºi de faptul cã se vedeau scãpaþi. A doua zi, David Farmer observã o maºinã care îi urmãreºte. Cînd se opresc pentru a admira peisajul ºi pentru a îºi dezmorþi picioarele, o maºinã goneºte spre ei ºi îi doboarã. Adam îºi aduce aminte. Cu încetinitorul, îºi aminteºte cum zbura, rãsucindu-se ºi contorsionîndu-se în aer. κi aminteºte cum o vãzuse pe mama lui murind instantaneu. κi aminteºte o voce care spunea cã tatãl lui reuºise sã scape, dar cã „îl vor prinde - ei nu rateazã niciodatã”. κi aminteºte niºte oameni venind spre el, ivindu-se deasupra lui: „Pantaloni gri. El e”. Auzea vocea din nou: „Repede. Scoate-o pe ea. Bãiatul. Verificã-l. Poate fi util. Hai, repede, repede”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA
În telegrama lui Stanton, expediatã cu atîta întîrziere, era omis cel mai important amãnunt - numele asasinului, deºi acesta a fost recunoscut imediat, chiar la Teatrul „Ford”. Numele lui Booth a apãrut pentru întîia oarã în depeºa expediatã la douã ore dupã cea dintîi. Totuºi, este absolut sigur cã ministrul de rãzboi reuºise sã afle cu mult mai devreme cã asasinul este Booth. Dar ºi mai inexplicabil este cazul lui Herold. Unul dintre detectivi, Roch, stabilise, încã în noaptea de 14 aprilie, cã Herold era complicele lui Booth. Ministrul de rãzboi însã, în telegramele ºi declaraþiile sale oficiale din 20 aprilie, îl numea în mai multe feluri, dar de fiecare datã greºit: Harold, Harrold, Heerod, Harod ºi Herrod, îngreunînd urmãrirea. În reþeaua deasã a pichetelor de pazã, creatã treptat de comandamentul militar în jurul Washingtonului, exista o „fereastrã”. Tocmai drumul acesta trebuia sã-l aleagã Booth, ºi chiar l-a ales. În noaptea de 21 spre 22 aprilie, maiorul O’Beirn a dat, întîmplãtor, de urma lui Booth ºi Herold, care traversau Fluviul Potomac dinspre Maryland spre Virginia. Maiorul expedie o telegrama la Washington, prin care cerea aprobarea de a continua urmãrirea pe teritoriul acestui stat, dar nu primi nici un rãspuns. De data aceasta putea exista un singur motiv: se degaja cîmpul de acþiune pentru persoanele cãrora ministrul de rãzboi le încredinþase urmãrirea lui Booth. Printre acestea se afla, în primul rînd, ºeful contraspionajului, colonelul Baker. În ziua de 15 aprilie, acesta fusese
chemat urgent de Stanton la Washington. Trebuie avut în vedere cã, pe 20 aprilie, ministrul de rãzboi anunþase o recompensã de 50.000 de dolari pentru prinderea lui Booth ºi de cîte 25.000 de dolari pentru Herold ºi John Surratt. Poate se avea în vedere înlãturarea unui alt concurent de a pune mîna pe bani. Pe vremea cînd Baker (care, adesea, era numit, „Fouché al Americii”) se apucase de treabã, într-o zi un detaºament militar aproape cã s-a întîlnit faþã-n faþã cu fugarii. Detaºamentul era comandat de locotenentul D. Dana, fratele ministrului adjunct de rãzboi. Numai inexplicabilele gafe ale locotenentului Dana le-au permis criminalilor sã scape ºi de aceastã datã. În noaptea de 25 spre 26 aprilie, ºopronul de la ferma lui Garrett, în care se ascundeau Booth ºi Herold, a fost înconjurat de un detaºament militar, aflat sub comanda locotenentului Edward Doggerty ºi a agenþilor secreþi locotenent-colonelul Everton Conger ºi locotenentul Luther Baker, vãrul ºefului Serviciului Secret. Booth refuza sã se predea, însã Herold se grãbi sã iasã din hambar ºi a fost imediat înºfãcat de soldaþi. Actorul continua sã se ambiþioneze ºi ºopronul a fost incendiat. Deodatã se auzi o împuºcãturã: Booth fusese rãnit mortal. Soldaþii sparserã uºa ºi îl scoaserã din ºopronul cuprins de flãcãri... (va urma) E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)
10 jafuri colosale din istoria lumii Majoritatea oamenilor au avut, probabil, mãcar o datã sau de douã ori în viaþã, fantezii despre cum ar da o loviturã de milioane, care sã îi îmbogãþeascã. În cele mai multe dintre cazuri, asemenea gînduri nu se materializeazã. Mai jos existã însã cîteva exemple în care unii oameni chiar au dat curs unor astfel de gînduri îndrãzneþe. Este discutabil dacã avem de-a face cu cele mai mari, în sensul valorii însuºite, dar cu siguranþã este vorba despre cele mai epice ºi spectaculoase jafuri din istorie, unele cu adevãrat ingenioase. Iar de remarcat la toate cele zece situaþii prezentate este faptul cã nimeni nu a fost ucis în cadrul comiterii infracþiunilor.
Lufthansa (1978): 5,8 milioane de dolari, în aeroportul Kennedy Jaful Lufthansa din 1978 a fost planificat de Jimmy Burke, un asociat al faimoasei famiglii mafiote Lucchese, împreunã cu mai mulþi acoliþi ai sãi. Totul a început atunci cînd agentul de pariuri Martin Krugman i-a vorbit lui Henry Hill, prieten cu Jimmy Burke, despre o sumã de milioane de dolari imposibil de urmãrit. Aceºti bani intrau în SUA lunar pe calea aerului ºi reprezentau moneda schimbatã de militarii ºi turiºtii americani aflaþi în Germania de Vest (fosta RFG) ºi stocatã într-un seif din placaj, gãzduit de aeroportul Kennedy. Informaþia provenea de la Louis Werner, care lucra la aeroport ºi îi datora lui Krugman 20.000 de dolari în urma plasãrii unor pariuri. Pe 11 decembrie, la ora 03:12, un gardian al aeroportului Kennedy, denumit Kelly Whalen, era lovit în cap cu un pistol, în întunericul nopþii, ºi dezarmat, fãrã a-ºi pierde însã cunoºtinþa. Doi bãrbaþi cu mãºti pe faþã i-au ordonat sã dezactiveze alarma silenþioasã ºi, dupã îndeplinirea sarcinii, l-au încãtuºat ºi i-au acoperit gura. Whalen a putut vedea atunci o serie de alþi indivizi, toþi înarmaþi cu puºti sau pistoale, cum au intrat în terminalul de depozitare. Unul dintre aceºtia i-a luat portofelul din buzunar ºi i-a spus cã „acum ºtim unde locuieºte familia ta ºi sîntem gata oricînd sã îi facem o vizitã”. Gardianul a dat atunci din cap în semn cã va coopera cu tîlharii. Dupã aceasta, hoþii au folosit o cheie specialã primitã de la informatorul Werner ºi au strãbãtut un labirint de coridoare spre locul unde alþi angajaþi aveau sã se afle. I-au pus pe toþi aceºtia sub ameninþarea armelor ºi l-au forþat pe John Murray, agentul senior al depozitului, sã îl apeleze pe Rudi Eirich pe intercom. Hoþii ºtiau cã acesta din urmã era singurul angajat care ºtia în acea searã combinaþia potrivitã pentru deschiderea seifului cu uºi duble. Astfel, Eirich a fost ademenit în cantinã, acolo unde a fost aºteptat de bandiþi ºi dus cu forþa la seif. Mai tîrziu, el avea sã le spunã autoritãþilor cã infractorii cunoºteau foarte bine toate sistemele interne de siguranþã ºi erau foarte bine informaþi cu referire la procedura deschiderii silenþioase a uºilor seifului. Odatã pãtrunºi în camera mult doritã, bãrbaþii mascaþi au început sã rãscoleascã haotic printre toate mãrfurile depozitate, pînã ce au descoperit locul unde erau pãstraþi banii, în pachete. Aproximativ 40 astfel de pachete au fost luate de tîlhari, care le-au ºi încãrcat apoi într-o dubã, în timp ce Eirich era, la rîndul sãu, imobilizat alãturi de restul colegilor sãi, care primiserã acelaºi tratament. Unul dintre hoþii însãrcinaþi cu distribuirea prãzii în vehicule a intrat la un moment dat în terminal, entuziasmat ºi fãrã mascã, anunþînd zgomotos cã banii sînt gata de drum. Ceilalþi l-au zorit sã îºi acopere faþa, dar angajaþii au apucat sã observe pentru cîteva clipe cum arãta. Înainte sã plece, pistolarii le-au indicat angajaþilor sã nu alerteze forþele de ordine de la apropiata secþie Port Authority înainte de ora 04:30. Atunci cînd au plecat hoþii, era ora 04:16. Într-adevãr, pînã la ora indicatã, nu a fost efectuat nici un apel de la terminal ºi angajaþii s-au supus ordinelor deoarece au înþeles cã, dacã poliþia avea sã îi prindã pe bandiþi, ei sau rudele lor aveau sã sufere sau chiar sã fie uciºi. Tot jaful a durat numai 64 de minute, a revendicat o pradã de cinci milioane de dolari în bani
lichizi ºi 875.000 de dolari în bijuterii ºi a reprezentat, la acea datã, cea mai mare spargere întreprinsã vreodatã pe teritoriu american.
Dunbar Armored (1997): 18,9 milioane de dolari furaþi din interior Jaful de la Dunbar Armored este cel mai mare furt de lichiditãþi petrecut în SUA. A avut loc în 1997, în cadrul amenajamentului Dunbar Armored din Los Angeles, California. Hoþii au plecat cu aproape 19 milioane de dolari. Spargerea a fost pusã la cale de Allen Pace, care a lucrat pentru Dunbar ca inspector regional de siguranþã. Aflîndu-se în exerciþiul funcþiunii, Pace a avut destul timp sã fotografieze ºi sã examineze depozitul de maºini blindate al companiei americane. A recrutat cinci prieteni din copilãrie ºi vineri noaptea, pe 13 septembrie 1997, ºi-a folosit cheia pentru a intra în instituþie. Omul urmãrise ºi cronometrase din timp camerele de supraveghere ºi a înþeles cum pot fi evitate. Odatã aflaþi înãuntru, spãgãtorii s-au ascuns în cantina pentru personal, unde au asaltat toþi gardienii, unul cîte unul. Pace ºtia cã în nopþile de vineri seiful era deschis din pricina sumelor mari de bani mutaþi. Dupã ce i-au doborît pe paznici, în numai 30 de minute jefuitorii au încãrcat milioane
au crezut cã vor fura trei milioane de lire sterline în bani lichizi. Totuºi, atunci cînd au pãtruns în depozit, au descoperit zece tone de lingouri de aur, în valoare de 26 de milioane de lire sterline. Banda a cãpãtat acces la aceastã minã de aur cu ajutorul unui gardian, Anthony Black, cumnat al arhitectului operaþiunii Brian Robinson. Scotland Yard a descoperit rapid conexiunea de familie, iar Black a mãrturisit cã i-a ajutat pe spãrgãtori, oferindu-le cheia uºii principale precum ºi detalii privitoare la mãsurile de siguranþã ale locului. Judecaþi la tribunalul Old Bailey, Robinson ºi liderul grupului Michael McAvoy au fost condamnaþi fiecare la cîte 25 de ani de închisoare pentru jaf armat. Black a primit ºase ani, din care a ispãºit numai trei. Anterior condamnãrii, McAvoy i-a încredinþat o parte din prada lui unui asociat, John Perry. Perry l-a recrutat pe Kenneth Noye (care avea legãturi cu un negustor de aur acreditat din Bristol) pentru a legitimiza aurul. Noye a topit lingourile ºi le-a remodelat pentru vînzare. Totuºi, transferul brusc de mari sume de bani printr-o bancã din Bristol a atras atenþia Trezoreriei care a informat poliþia. Noye a fost pus sub supraveghere, iar în 1985 a ucis un ofiþer care se afla în grãdina sa. La procesul rezultat, juriul l-a gãsit nevinovat pe temeiuri de legitimã apãrare. În 1986, Noye a fost gãsit vinovat de conspirare la manevrarea aurului de la Brinks Mat, amendat cu 700.000 de lire sterline ºi condamnat la 14 ani de închisoare. Trei tone din aurul furat nu au mai fost niciodatã recuperate. Se crede, de aceea, cã toþi cei care poartã bijuterii de aur cumpãrate din Regatul Unit dupã 1983, poartã probabil aurul furat de la Brinks Mat.
Banca Nordicã (2004): 50 de milioane de dolari „autofuraþi“
de dolari într-un vehicul care îi aºtepta. Pace ºtia exact care saci conþineau cele mai mari bancnote, precum ºi pe cei cu bancnote neconsecutive. De asemenea, ºtia unde se aflau dispozitivele de înregistrare ale camerelor ºi le-a luat ºi pe acestea. Poliþia a înþeles imediat cã lovitura a fost datã de un om din interior ºi l-a examinat cu atenþie pe Pace, fãrã a gãsi totuºi ceva. Gaºca s-a strãduit din rãsputeri sã îºi ascundã noua bogãþie, spãlînd banii prin afaceri imobiliare ºi diverse alte artificii economice. Totuºi, unul dintre membrii gãºtii, Eugene Lamar Hill, a comis o eroare atunci cînd i-a oferit unui asociat neºtiutor un teanc de bani înfãºurat cu o panglicã originalã. Asociatul s-a dus direct la poliþie ºi Hill a fost arestat. Bãrbatul a dat la scurt timp în vileag ºi numele acoliþilor sãi. Allen Pace a fost arestat ºi condamnat la 24 de ani de închisoare. Doar o micã parte din bani a fost recuperatã. Aproximativ zece milioane de dolari sînt încã dispãruþi.
Depozitul Brinks Mat (1983): lingouri de 45 de milioane de dolari Jaful Brinks Mat a avut loc pe 26 noiembrie 1983, atunci cînd ºase spãrgãtori au pãtruns în depozitul Brinks Mat, din aeroportul britanic Heathrow. Hoþii
Jaful Bãncii Nordului a fost un mare furt de bani de la sediul Bãncii Nordice, din Belfast, Irlanda de Nord. Organizatã într-un grup numeros ºi prolific, o gaºcã de tîlhari a furat, pe 20 decembrie 2004, aproape 50 de milioane de dolari în lire sterline. Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria Regatului Unit. Atît poliþia, cît ºi guvernele irlandez ºi britanic au aruncat responsabilitatea în cîrca organizaþiei Provisional IRA (Armata Republicanã Irlandezã), care a dezminþit vehement orice acuze. În noaptea de
sîmbãtã, 19 decembrie 2004, grupuri de oameni înarmaþi au fãcut cîte o vizitã la domiciliile a doi oficiali ai Bãncii Nordice, ambii locuind chiar lîngã Belfast. Deghizaþi în poliþiºti, bãrbaþii au pãtruns în casele oamenilor, þinînd sub ameninþarea armei familiile celor doi bancheri. Unele dintre rudele acestora au fost apoi rãpite ºi sechestrate, iar oficialilor li s-a cerut sã îºi continue normal activitatea la sediul bãncii cu adresa în Donegall Square. Au fãcut acest lucru, au rãmas la lucru dupã închidere ºi pe înserat au permis accesul în bancã al unor membri din bandã. Tîlharii au pãtruns în zona de gestionare ºi stocare a banilor. Aici se afla o cantitate neobiºnuit de mare de bani, pregãtiþi pentru alimentarea bancomatelor în vederea apropierii agitatului sezon al sãrbãtorilor de Crãciun. Banii au fost transferaþi în unul sau mai multe vehicule, iar grupul a dispãrut. Membri rãpiþi ai familiilor celor doi oficiali ai Bãncii Nordului au fost eliberaþi.
Banco Central, din Brazilia (2005): 70 de milioane de dolari prin tunel În weekendul 6-7 august 2005, o gaºcã de spãrgãtori, suspectatã cã ar fi ori Grupul celor Tatuaþi, ori Primeiro Comando da Capital, a sãpat un tunel spre Banco Central din Fortaleza. Au extras de acolo cinci containere pline cu bancnote de cîte 50 de reali, cu o valoare estimatã de 70 de milioane de dolari. Tîlharii au reuºit sã ocoleascã sau sã activeze sistemele de alarmã ºi senzorii bãncii, rãmînînd nedescoperiþi pînã în dimineaþa zilei de luni, 8 august, atunci cînd s-a redeschis banca. Banco Central este o instituþie bancarã naþionalã însãrcinatã cu gestionarea rezervei monetare. Banii din seif urmau sã fie examinaþi pentru a se decide recircularea sau distrugerea lor. Bancnotele nu fuseserã numãrate secvenþial, devenind astfel aproape imposibil de urmãrit. Cu trei luni înaintea jafului, gaºca de hoþi a închiriat o proprietate vacantã în centrul oraºului ºi a sãpat un tunel de 78 de metri pe sub douã strãzi din oraº, cãtre un punct aflat chiar sub bancã. Orientaþi, indivizii au renovat locul într-un sediu de firmã, arborînd la intrare un semn din care reieºea cã acolo se afla o companie peisagistã, cu vînzare de iarbã naturalã, iarbã artificialã ºi plante. Desigur cã, interogaþi mai tîrziu, vecinii, care au estimat cã grupul era format din 6-10 inºi, au vãzut cum cantitãþi mari de pãmînt erau transportate cu o dubã zilnic de la firmã, dar au interpretat acest lucru ca pe o activitate fireascã a acelui gen de afacere. Tunelul, avînd o formã pãtratã, cu latura de aproximativ 70 de centimetri ºi aflîndu-se la patru metri pe sub suprafaþa pãmîntului, a fost bine construit: întãrit cu lemn ºi
plastic, avînd propriile sisteme de iluminat ºi de aer condiþionat. În ultimul weekend, membrii gãºtii au forat prin 1,1 metri de beton ranforsat cu oþel pentru a intra în seiful bãncii. Bancnotele furate cîntãreau circa 3.500 de kilograme ºi ar fi necesitat o perioadã de timp ºi un efort considerabile pentru a fi mutate. Pe 22 octombrie, a fost descoperit cadavrul presupusului cap al operaþiunii, Luis Fernando Ribeiro, de 26 de ani, pe un drum izolat de lîngã Camaducaia, la 320 km de Rio de Janeiro. Bãrbatul a fost împuºcat în mod repetat ºi avea urme de la cãtuºe pe încheieturi. Alþi cinci bãrbaþi au fost arestaþi pe 28 septembrie, avînd în posesie 5,4 milioane de dolari din banii furaþi ºi recunoscînd cã au ajutat la sãparea tunelului. Pînã acum, autoritãþile au recuperat aproximativ ºapte milioane de dolari, dar restul de 63 de milioane a rãmas nedetectat.
Marele Jaf din Tren (1963): 80 de milioane de dolari furaþi fãrã arme Este denumirea datã jefuirii, cu o pradã de, pe atunci, 2,3 milioane de lire sterline, în data de 8 august 1963, a unui tren pe Podul Feroviar Bridego, din Ledburn, lîngã Mentmore, Buckinghamshire, Anglia. Trenul poºtal de Corespondenþã a Casei Regale, cãlãtorind din Glasgow spre Londra, a fost oprit de semnale luminoase. Atunci, o bandã formatã din 15 indivizi, conduºi de un anume Bruce Reynolds, a pãtruns în tren ºi a furat 2,3 milioane de lire sterline în bancnote folosite de una, cinci ºi zece lire sterline - echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari în 2009. Deºi nici o armã de foc nu a fost folositã în timpul jafului, mecanicul trenului, Jack Mills, a fost lovit în cap cu o barã de fier, fãrã a suferi mai mult de cîteva vînãtãi. Treisprezece dintre membrii grupãrii au fost prinºi, dupã ce poliþiºtii i-au identificat în urma recoltãrii de amprente lãsate în urmã, la ascunzãtoarea lor de la ferma Leatherslade, lîngã Oakley,
Bukinghamshire. Hoþii au fost judecaþi, condamnaþi ºi închiºi. Unul dintre deþinuþi a evadat dupã 15 luni de detenþie stabilindu-se în Melbourne, Australia, ºi mutîndu-se mai tîrziu în Rio de Janeiro, Brazilia, odatã ce poliþia i-a dibuit locaþia. Alt condamnat a evadat ºi el ºi a fugit undeva lîngã Montreal, Canada, pe Muntele Riguad. A trãit aici liniºtit, un timp, înainte sã comitã o greºealã ºi sã fie reperat de Scotland Yard.
Depozitul Securitas (2006): 92,5 milioane de dolari Jefuirea depozitului Securitas, din Anglia, a avut loc la primele ore ale zilei de 22 februarie 2006, între 01:00 ºi 02:15, în cadrul unei operaþiuni ce a condus la subtilizarea celei mai mari sume de bani lichizi din întreaga istorie a crimei organizate britanice. Cel puþin ºase bãrbaþi au rãpit ºi ameninþat familia directorului, au sechestrat 14 membri ai personalului ºi au furat aproximativ 92,5 milioane de dolari în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichiditãþilor, din Vale Road, Tonbridge, Kent. Dupã ce directorul Securitas a fost oprit ºi rãpit, în timp ce conducea pe ºosea, de indivizi costumaþi în poliþiºti, iar soþia ºi fiul sãu au fost ridicaþi de acasã într-o manierã asemãnãtoare, cu toþii au fost conduºi la o fermã pãrãsitã ºi, sub ameninþarea pistolului, bãrbatul responsabil de depozit a fost „rugat” sã coopereze. Apoi, într-o dubã albã, atît agresorii, cît ºi victimele s-au deplasat la sediul Securitas, unde 14 indivizi din staff fuseserã legaþi de spãrgãtorii înarmaþi cu pistoale si purtînd cagule. Jaful s-a încheiat în jurul orei 02:15, dar încã o orã a mai trecut înainte ca toþi cei imobilizaþi sã alerteze autoritãþile. Toþi cei ameninþaþi în cadrul acestei operaþiuni au scãpat nevãtãmaþi.
Depozitul de valori Knightsbridge (1987): 130 milioane de dolari Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge a avut loc pe 12 iulie 1987 în Knightsbridge, parte a burgului londonez City of Westminister, din Anglia. Doi bãrbaþi au intrat în acea zi în depozitul britanic, avînd intenþia declaratã de a închiria o cutie de valori. Dupã ce au fost conduºi în seif, au scos pistoalele pe care le ascundeau în haine ºi i-au deposedat atît pe directorul instituþiei, cît ºi pe gardieni de orice autoritate ºi de orice posibilitate de reacþie. Apoi, hoþii au atîrnat pe uºa de la intrarea în clãdire un semn prin care explicau închiderea temporarã a Centrului de Depozitare Sigurã, permiþînd în acelaºi timp accesul în interior al mai multor complici. Au spart multe cutii de valori ºi au plecat cu o pradã în valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari, care se echivaleazã cu aproximativ 130-150 de milioane de dolari astãzi. La o orã dupã ce spãrgãtorii au plecat, unul dintre gardieni a reuºit sã îºi scoatã cãtuºele ºi sã declanºeze alarma. Poliþiºtii veniþi la faþa locului au recuperat o amprentã care i-a condus la identificarea italianului Valerio Viccei. Dupã o perioadã de supraveghere, Viccei ºi cîþiva din acoliþii sãi au fost arestaþi în timpul unei serii de raiduri coordonate pe 12 august 1987 ºi condamnaþi pentru sãvîrºirea demonstratã a jafului. Mai tîrziu, Viccei a publicat o carte despre întreaga acþiune.
excepþie. Deºi se pare cã nu erau înarmaþi, imediat ce „poliþiºtii” au fost lãsaþi sã intre în muzeu, i-au atacat pe cei doi paznici, încãtuºîndu-i, legîndu-i cu bandã adezivã ºi plasîndu-i în subsolul clãdirii. În urmãtoarele mai puþin de 90 de minute care au urmat, bandiþii au urcat în Camera Olandezã de la etajul al doilea al muzeului ºi au furat trei picturi semnate Rembrandt; între acestea s-a numãrat ºi singurul peisaj marin realizat vreodatã de pictor, una dintre cele cîteva lucrãri pe care hoþii le-au tãiat sãlbatic pentru a le scoate din ramã, lãsînd în urmã margini de pînzã sfîºiatã în rame goale. Din aceeaºi salã, a mai fost sustrasã lucrarea „Concertul”, de Vermeer, precum ºi un pocal chinezesc din bronz. Se pare cã s-a atentat ºi la o a patra picturã a lui Rembrandt, dar fãrã succes. Din Galeria Scurtã, tîlharii au smuls de pe pereþi cinci schiþe ale lui Degas, precum ºi vulturul de bronz din vîrful unui steag napoleonean. Conform unor surse, 12 tablouri au fost furate în total, însumînd o valoare estimativã de 300 de milioane de dolari. Altele avanseazã cifre precum 13 (tablouri) ºi 500 (de milioane de dolari). Oricum ar fi, paguba a fost uriaºã, ridicînd acest jaf în rîndul celor mai mari din istorie. Autorii faptei nu au fost niciodatã depistaþi, întrucît au distrus casetele cu înregistrãrile din muzeu ºi nu au lãsat amprente, iar operele furate au rãmas definitiv pierdute. În prezent, o recompensã de cinci milioane
de dolari este oferitã pentru informaþii privitoare la recuperarea în condiþie bunã a tablourilor.
Banca Centralã din Irak (2003): Saddam a furat un miliard de dolari În data de 18 martie 2003, cu o zi înaintea declanºãrii bombardamentelor Statelor Unite asupra Baghdadului, aproape un miliard de dolari au fost furaþi, în mai multe rînduri, din Banca Centralã a Irak-ului. Acþiunea este consideratã, pe bunã dreptate, cel mai mare jaf din istorie. Mai tîrziu, trupele militare SUA au descoperit, ascunºi în pereþii din palatul lui Saddam Hussein, circa 650 de milioane de dolari. Se considerã cã aceastã sumã reprezintã cea mai importantã parte a banilor furaþi, fãrã a se cunoaºte date concrete ºi despre restul prãzii. Diyaa Habib al-Khayoun, director general al bãncii de stat al-Rafidain, susþine cã 250 de milioane de dolari ºi 18 milioane de dinari irakieni, acum lipsiþi de valoare, au fost de asemenea furaþi în aceeaºi zi din Banca Centralã, dar de jefuitori profesioniºti, fãrã vreo legãturã cu Saddam. Tot în martie 2003, un bilet scris de
mînã a venit în atenþie, semnat de Saddam Hussein, prin
Muzeul Boston (1990): tablouri în valoare care se ordona retragerea a 920 de milioane de dolari ºi oferirea acestor lichiditãþi lui Quasay, fiul prºedintelui de 300/500 de milioane de dolari La cîteva ore dupã ce festivitãþile de ziua Sfîntului Patrick s-au încheiat în Boston, pe 18 martie 1990, doi bãrbaþi îmbrãcaþi în poliþiºti au bãtut la uºa intrãrii de serviciu a Muzeului Isabella Stewart Gardner, în jurul orei 01:24. Politica instituþiei a fost dintotdeauna aceea de a nu deschide pentru nimic în lume uºile pe timp de noapte, dar gardienii au fãcut tocmai atunci o
irakian. Oficiali ai Bãncii Centrale au afirmat cã Quasay a putut fi vãzut participînd la încãrcarea acestor bani, grupaþi în cutii pline cu bancnote de cîte o sutã de dolari, în camioane, pe parcursul unei operaþiuni de cinci ore. Fiul lui Saddam a fost mai tîrziu ucis într-un schimb de focuri cu soldaþii americani. ALEXANDRU SAFTA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 14-a – 15 iunie 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (6) Motto: Discordia este marele rãu al speciei umane, iar toleranþa, singurul leac. (Voltaire) Dacã preºedintele României ignorã legea, atunci Guvernul, la propunerea ministrului Justiþiei, aºa cum s-a întîmplat în cazul de faþã, poate sesiza Curtea Constituþionalã. La rîndul sãu, Laura Codruþa Kövesi respinge toate acuzaþiile, invocînd neadevãruri flagrante ºi refuzînd sã se retragã din fruntea DNA, întrucît se bucurã de sprijinul, deloc dezinteresat, al preºedintelui Iohannis, al procurorului general, al Secþiei de procurori a CSM, al PNL ºi altor partide opoziþie, al liderilor de la Bruxelles ºi al unor ambasadori strãini, aflaþi în misiune la Bucureºti, îndeosebi al diplomaþilor din SUA, Marea Britanie, Olanda ºi Suedia, pentru serviciile aduse de ºefa DNA unor societãþi ale acestor þãri, implicate în afaceri în România. Semnificativã în aceastã privinþã este încurajarea Laurei Codruþa Kövesi de cãtre ambasadorul SUA, domnul Klem, care, ori de cîte ori simte cã norii negri se adunã deasupra DNA, Excelenþa-sa este în preajma Laurei Codruþa Kövesi, cu umbrela pe care se pregãteºte s-o deschidã în orice clipã. În aceastã privinþã, interviul acordat postului italian de televiziune ,,Canale 5”, de cãtre ziaristul american Steve Bannon, fost consilier al preºedintelui Donald Trump, este deosebit de edificator: ,,Ceea ce ne preocupã pentru moment, spunea Bannon, este constatarea cã mulþi dintre aliaþii noºtri – NATO, UE – sînt niºte protectorate. ªtiu cã nu place multora, însã sînt niºte protectorate ale Statelor Unite, la fel cum sînt Coreea de Sud ºi Japonia, dar SUA nu îºi mai pot permite aºa ceva (...) Logica politicã ne spune cã protecþia se acordã în schimbul controlului. Te protejez, dar îmi cedezi controlul asupra statului, asupra Justiþiei, asupra politicii externe, asupra Serviciilor Secrete, asupra economiei, asupra capitalurilor, asupra resurselor. Protecþia necesitã consum de resurse, costuri, ºi am nevoie de control asupra statului ºi asupra economiei pentru a-mi recupera aceste costuri”. Bannon pre-
3.500 în fiecare an: prea puþini ca sã conteze, prea mulþi ca sã fie ignoraþi Dacã destinul tãu ar fi fost sã te naºti într-o familie foarte sãracã, era o probabilitate ridicatã sã ajungi într-un orfelinat. Ai fi crescut cumva, fãrã pãrinþi, fãrã familie, fãrã iubire. Ai fi fost mutat dintr-un loc într-altul, fãrã sã ºtii de ce ºi fãrã sã te întrebe cineva dacã vrei sau nu. Îngrijitorii s-ar fi schimbat, alþii, mereu alþii, ºi nu ai fi înþeles de ce. Copiii pe care apucai sã þi-i faci prieteni ar fi fost duºi, din timp în timp, în alte locuri ºi nu ar mai fi revenit vreodatã. Fãrã sã-þi iei rãmas bun de la ei. Dacã te îmbolnãveai, nu ar fi venit nimeni sã te întrebe ce faci, cum te simþi, sau de ce ai nevoie. Asta, ca sã nu mai vorbim de mîngîieri, de îmbrãþiºãri, sau de afecþiune. Cine sã þi le ofere? Dacã þi-era dat sã creºti într-un orfelinat, ajungeai la 18 ani, adult în acte, fãrã nimeni care sã te ajute în vreun fel. ªansele sã faci ºcoalã dupã 18 ani sînt foarte mici, pentru cã þi-a fost cumplit de greu sã faci faþã vieþii aºa cum era ea, gri ºi lipsitã de afecþiune. Nimeni nu þi-ar fi spus, pînã la 18 ani, cã-i e dor de tine. Pentru cã nu contai, nu erai important pentru nimeni ºi nici nu-þi ducea nimeni dorul vreodatã. Iar de iubire - ce sã mai vorbim. E ceva ce, în capul tãu, þine doar de filme ºi de cei norocoºi, care cresc în familie, cu pãrinþi, fraþi ºi bunici. Nu e cazul tãu. Cronologic, eºti adult. Mental, nu ai fost niciodatã copil. Tînjeºti dupã pãrinþii pe care nu i-ai avut niciodatã ºi ai da orice sã aparþii unei familii - dar ºtii cã asta nu se va întîmpla. Cînd faci 18 ani, sau cînd termini ºcoala, eºti scos din sistem ºi dat afarã, în stradã. Pentru cã eºti adult ºi, tehnic, trebuie sã te descurci singur de acum încolo. Ai o pãturã ºi-o pernã în braþe ºi niºte mãrunþiº în buzunar. Eºti pe stradã, e frig ºi nu ºtii încotro s-o apuci. N-ai idee ce sã faci. Nu ºtii unde o sã dormi la noapte ºi nici ce-o sã mãnînci - ºi deja þi s-a fãcut foame. Încerci sã te apropii de niºte oameni, sã-i întrebi ceva, dar se uitã la tine ciudat ºi îþi fac semn sã-i laºi în pace. Fie cã eºti fatã sau bãiat, ai crescut cu o foame de afecþiune ºi de atenþie - pentru cã nu le-ai avut vreodatã. Greu înþelegi ce înseamnã afecþiunea, unde se terminã ºi unde începe altceva, mult mai periculos. Vrei cu disperare sã aparþii unui grup, sã fii acceptat. Aºa cã eºti carne de tun pentru proxeneþi, pentru lumea interlopã. ªi ei ºtiu de unde sã-ºi racoleze victimele. Eºti victima perfectã: nimeni nu-þi simte lipsa, nimeni nu te cautã dacã nu eºti. Aºa cã te bucuri cã ai un acoperiº deasupra capului, cã primeºti de mîncare
ciza cã toate cele 27 de þãri membre ale Uniunii Europe, deci ºi România, sînt protectorate ale SUA. Recunoscînd acest lucru, autorul interviului afirma, referitor la þara noastrã: ,,Este adevãrat cã presa din România a fãcut publice unele implicãri ale Ambasadei SUA la Bucureºti în viaþa politicã a þãrii, ca ºi implicãri ale unor reprezentanþi ai Serviciilor Secrete americane în activitatea Serviciilor Secrete ºi a Justiþiei din România. Nu dispunem, însã, de suficiente dovezi care sã arate cã statul român este controlat de cel american”. Avem însã noi destule dovezi, greu de contestat, care aratã cã economia României este controlatã de cãtre corporaþii multinaþionale, care extrag din þara noastrã mai mult de jumãtate din avuþia creatã de poporul român. * În ultimii 28 de ani, multinaþionalele care sug seva economiei noastre, ca lipitorile, au investit în România 5 miliarde de euro ºi au cîºtigat 90 de miliarde de euro. Conform unui comunicat al Institutului Naþional de Statisticã, multinaþionalele controleazã 88% din grupurile de întreprinderi care funcþioneazã în þara noastrã. La rîndul sãu, Banca Naþionalã informeazã cã din totalul investiþiilor strãine directe în România, multinaþionalele din Olanda, o þarã cît o strachinã, vorba regretatei poetese Leonida Lari, deþin 24,3%, cele din Germania 13,2%, cele din Austria 11,9%, cele din Franþa 6,9%, în timp ce corporaþiile multinaþionale din SUA, numai 1,9%. Aceste date ne-ar putea conduce la ideea cã SUA îºi exercitã componenta de control a protectoratului prin intermediul multinaþionalelor, indiferent în ce þãri sînt înregistrate acestea. Acum, domnule Bannon, înþelegem pe deplin de ce noi nu putem reforma economia, Justiþia ºi alte domenii. Nu avem binecuvîntarea de peste Ocean, de la marele controlor. * For suprem al þãrii, avînd menirea sã elaboreze legi în spiritul Constituþiei, care sã apere interesele statului ºi ale oamenilor sãi, libertãþile ºi drepturile cetãþeneºti, actualul Parlament uitã uneori de acest rol, membrii Senatului ºi cei ai Camerei Deputaþilor preferînd sã se angajeze în dispute sterile, care nu fac decît sã întreþinã vrajba între partide, deschizînd ºi aici larg porþile în faþa haosului. Pe de altã parte, parlamentarii se lasã dominaþi de alte instituþii, ca sã nu spunem cãlcaþi în pcioare. Unii procurori ignorã, ba chiar sfideazã hotãrîrile forului suprem legislativ al þãrii.
Campioanã în aceastã privinþã este, fãrã îndoialã, Laura Codruþa Kövesi. Oare cum ar reacþiona ºefa DNA, dacã unii suspecþi de acte de corupþie ar refuza sã se prezinte în faþa procurorilor? Cu siguranþã cã haosul ar fi pe piscuri înalte. Destui poiticieni îi acuzã pe actualii parlamentari de lipsã de maturitate. Remarca este întru totul adevãratã. Seduse de ideea primenirii celor douã Camere, partidele au propus mulþi tineri drept candidaþi la ultimele alegeri parlamentare, unii dintre cei aleºi mulþumindu-se sã joace roluri de figuranþi. Existã azi în Parlamentul României vreun tînãr capabil sã stea în fotoliul pe care l-a ocupat odinioarã Take Ionescu? Deputat la 26 de ani, ministru la 33 de ani, Take Ionescu dispunea de o temeinicã pregãtire juridicã ºi de o vastã culturã generalã, prin care uimea Parisul încã de la vîrsta studenþiei. Cunoºtea la perfecþie limbile francezã ºi englezã, ºi destul de bine germana ºi italiana, putînd sã citeascã în original operele lui Goethe, Schiller, Heine, Leopardi, Manzoni, Pirandello ºi ale altor mari scriitori. Om politic de vazã, în accepþiune occidentalã, excelent orator, a fost unul dintre puþinii politicieni ai lumii care au prevãzut consecinþele primului rãzboi mondial. Scriitorul G. Panu spunea despre Take Ionescu: ,,Acest tînãr e plin de viitor. Acest deputat al Craiovei este pentru Parlamentul român o adevãratã podoabã”, iar regele Carol I îl caracteriza drept omul cel mai inteligent din timpul domniei sale. Dincolo de toate acestea, trebuie spus cã Take Ionescu era deputat într-o vreme cînd din Parlamentul României fãceau parte mari personalitãþi politice, precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Bogdan Duicã, Dimitrie Gusti, Brãtienii, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Al. Vaida Voievod, N. Lupu, Virgil Madgearu, I.G. Duca, C.C. Giurãscu, G. Tãtãrãscu ºi mulþi alþii. Oare vom mai avea vreodatã vreun Parlament atît de doct, precum cel din perioada interbelicã, sau vreunul ca acela în care intervenþiile lui Vadim, Pãunescu, Gionea, Ioan Alexandru ori Sergiu Nicolaescu erau ascultate cu sfinþenie? Este greu de spus, în condiþiile în care, astãzi, mediocritatea ºi-a fãcut loc, în prea mare mãsurã, în Senat ºi în Camera Deputaþilor.
ºi cã eºti acceptat într-un grup. Orice grup ar fi acesta. Comunici greu, ai vocabular sãrac. Ai probleme de comportament ºi de atitudine, eºti instabil emoþional ºi labil psihic. Nu ai încredere în tine ºi eºti credul. Pentru cã toatã viaþa ai depins de un sistem de protecþie specialã, eºti dependent de serviciile sociale ºi nici nu ai perspective de viitor - cine sã te fi învãþat ce naiba înseamnã asta? Bani nu ai, deloc. Nu ai nici un fel de relaþii cu familia ta, oricare o fi fost ea. Eºti respins de societate, ca un corp strãin. Anual, aproximativ 3.500 de tineri adulþi sînt scoºi, extirpaþi din orfelinate, sau din alte forme de protecþie a statului. Prea puþini ca sã conteze, prea mulþi ca sã fie ignoraþi. Lipsesc serviciile sociale de integrare a tinerilor ºi lipsesc formele de sprijin concret pentru ei: nu au parte de locuinþe sociale ºi nici de ajutor pentru angajarea în muncã. Pentru cã problema tinerilor care ies din sistemul public de protecþie socialã a rãmas ºi s-a cronicizat, în lipsa finanþãrii ºi a politicilor publice care sã le abordeze complexitãþile, a fost extins, tot mai mult, pragul pînã la care tinerii adulþi pot rãmîne în protecþia statului: s-a ajuns la pragul maxim de 26 de ani, acum. Dacã un tînãr instituþionalizat face ºcoalã vocaþionalã, masterat, sau facultate, atunci poate rãmîne în sistem pînã la acest prag. A fost crescut succesiv acest prag, pentru cã dupã aceea vine potopul pentru ei: sînt expuºi total ºi lipsiþi de orice formã de sprijin. De regulã, dupã puþin timp, revin în sistemul de protecþie specialã, fie ca beneficiari ai adãposturilor de noapte, fie ca beneficari ai prestaþiilor ºi ajutoarelor sociale. De multe ori, fac copii care ajung, la rîndul lor, sã îngroaºe numãrul copiilor aflaþi în protecþia statului. ªi cercul vicios continuã aºa, din nou ºi din nou. Tinerii care ies din instituþii sînt unul dintre cele mai problematice ºi vulnerabile grupuri sociale ºi sînt foarte puþine soluþii practice, care sã le ofere o ºansã realã. Vulnerabilitatea lor creºte, odatã ce ies din sistemul de protecþie, gradul de eºec în integrarea lor socialã e foarte ridicat, iar cancerul acesta începe de la cultura sistemului public de finanþare a formelor de protecþie socialã, care nu e diversificat, nu e customizat nici pentru aceastã categorie socialã de o ºubrezime extremã ºi nu are capacitatea sã le ofere tinerilor soluþii viabile de integrare. Odatã ce stima de sine le e atît de scãzutã, odatã ce încrederea în ei înºiºi e dezintegratã, pur ºi simplu nu îºi gãsesc curajul, resursele ºi forþa necesare sã facã faþã vieþii independente. Cei mai mulþi suferã de „complexul de origine”, de lipsa apartenenþei - nu le e clar de unde vin, cui aparþin ºi, implicit, au o ruºine profundã cauzatã de acest complex de apartenenþã. Tinerii ies în lumea largã total nepregãtiþi ºi cu mari dificultãþi de integrare. Pentru un tînãr obiºnuit, sprijinul
oferit de familie nu se opreºte la împlinirea vîrstei de 18 ani. Pentru ei, însã, nu e nimeni care sã-i ajute. Sînt absolut singuri. Ajung în conflict cu societatea ºi cu sistemul din cauza cãruia sînt cei care sînt. Tinerii din familii obiºnuite cresc învãþînd cum sã ia decizii, îºi observã pãrinþii, bunicii, prietenii de familie, învaþã de la ei. Un tînãr obiºnuit ºtie cum sã-ºi proiecteze imaginea viitorului propriu. ªi-l imagineazã efectiv. Pentru tinerii crescuþi în instituþii, nimic din acestea nu existã.
(va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
Soluþii? Într-un Centru de Tranzit din Baia Mare locuiesc 19 tineri ieºiþi din sistem, pentru o perioadã medie de doi ani de zile. Centrul a fost preluat de Serviciul Public de Asistenþã Socialã din municipiu ºi are o ratã de succes foarte bunã. Tinerii au parte de consiliere psihologicã ºi socialã, sînt ghidaþi sã-ºi gãseascã un loc de muncã ºi încurajaþi sã-l menþinã. Un numãr redus de angajaþi, asistenþi sociali ºi psiholog, reuºesc sã le ofere ghidarea ºi încurajarea de care au atîta nevoie. Problemele acestor tineri sînt, în primul rînd, legate de locuire. E nevoie ca de aer de un program naþional de locuinþe sociale destinate celor aproximativ 3.500 de tineri care ies din sistemul public de protecþie socialã în fiecare an. Aceste locuinþe sociale sã fie administrate de serviciile publice de asistenþã socialã, sau de direcþiile de protecþie a copilului, iar tinerii sã beneficieze de ele atîta timp cît nu au posibilitatea sã-ºi închirieze ei înºiºi o locuinþã ºi atîta timp cît nu au loc de muncã. Dacã ar exista în fiecare municipiu reºedinþã de judeþ ºi în fiecare sector al Capitalei mãcar un astfel de Centru de Tranzit, deja 1.000 din cei 3.500 de tineri ar avea unde sta. Alþii pot fi asistaþi prin plata chiriei pe o perioadã determinatã, de aproximativ doi ani, prin achitarea procentualã a cheltuielilor de întreþinere, prin suplimentarea resurselor de hranã, igienã, îmbrãcãminte, încãlþãminte sau medicamente, pentru o perioadã de timp, dotarea locuinþelor lor cu mobilier ºi electrocasnice, plata cheltuielilor de transport pentru naveta la locul de muncã, sau prin crearea unor condiþii de trai decente, în cazul în care îºi gãsesc ei înºiºi locuinþe. E necesarã o lege pentru încurajarea integrãrii tinerilor care ies din protecþia publicã, prin crearea de locuinþe sociale, dezvoltarea de centre de tranzit ºi alocarea unui fond de integrare socialã, care sã acopere cheltuieli de strictã necesitate pentru o perioadã limitatã de timp. Doar astfel ar putea ºi ei spera la o viaþã normalã. Cã oricum, copilãrie nu au avut. ªTEFAN DÃRÃBUª
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 15 iunie 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Pentru un pumn de ludovici Dreptul de a ne apãra valorile, cele româneºti autentice, se erodeazã pe zi ce treece. La umbra fricii noastre de a ne afirma, de a ne declara români, îºi iau avînt cei care ne doresc rãul, cei care doresc sã ne dezbine, cei care profitã de nesiguranþa noastrã. Politicienii, cei care sînt aleºi ºi care au jurat sã apere România, sînt cei mai mari trãdãtori ai acestui neam. Lãsînd la o parte acele organe de presã, cunoscute vouã, dar finanþate de alþii, pentru ca voi sã vã rupeþi de credinþã ºi de România, cei din Parlament, preºedinþii de partide au ales sã fie de partea celor care plãtesc mai bine ºi mai puþin de partea celor care i-au votat. Dar ce se întîmplã atunci cînd cineva, om de rînd sau poate chiar politician, se opune curentului impus în partid? Ce se întîmplã atunci cînd binele încearcã sã-ºi facã loc ºi sã îndrepte, puþin cîte puþin, din rãul aflat în plinã expansiune? Majoritatea filmelor, dacã nu chiar toate, se terminã mereu cînd Binele învinge. Le privim ºi îi apreciem pe cei care, acolo, în film, se pun împotriva curentului. ªi ei, chiar dacã au de pãtimit, ajung sã învingã la final. Dar cînd se întîmplã acest lucru în viaþa de zi cu zi, cînd cel care decide sã apere valorile societãþii, ale naþiunii în care s-a nãscut, este poate chiar un vecin al tãu? Ce se întîmplã atunci?
Imaginea incompetenþei crunte, într-o analizã Factual Factual a analizat afirmaþia preºedintelui Klaus Iohannis despre promisiunile guvernanþilor de-a lungul anilor despre autostrãzi ºi numãrul de kilometri construiþi. „Dacã am aduna promisiunile de kilometri de autostradã fãcute de toþi guvernanþii în ultimii, hai sã zicem, 20 de ani, am avea autostrãzi cît China. Evident cã nu avem. Nici mãcar 800 de km de autostrãzi nu avem. Noroc cã pînã aici vine una (autostrada BucureºtiPiteºti - n.r.)”, a spus preºedintele Klaus Iohannis. Analiza Factual a urmãrit promisiunile guvernanþilor privind proiectele de autostradã din anii ’90 pînã acum în raport cu numãrul de kilometri realizaþi. Din anii ’90, dupã guvernul Roman ºi pînã în 2004, România a avut 8 prim-miniºtri: Theodor Stolojan (1991-1992), Nicolae Vãcãroiu (1992-1996), Victor Ciorbea (1996-1998), Gavril Dejeu (1998), Radu Vasile (1998-1999), Alexandru Athanasiu (1999), Mugur Isãrescu (1999-2000), Adrian Nãstase (2000-2004). Au fost tot 8 miniºtri ai Transporturilor în acest interval: Burada în 1990, Doru Panã în 1991, Traian Bãsescu cu trei mandate în 1991, 1996 ºi 1998 de cîte aproximativ doi ani, Paul Teodoru, Aurel Novac, Anton Ionescu, Anca Boagiu, Miron Mitrea. În toatã aceastã perioadã nu a fost discutatã sau construitã nici o autostradã, se aratã în analiza Factual. Abia începînd cu 2001, apar ºi primele propuneri de modernizare a drumurilor naþionale. Conform programului de guvernare din decembrie 2000 pentru perioada 2001-2004 (guvernul Nãstase), se prevedea cã în acest cadru se vor avea în vedere, printre altele, ºi Autostrada
Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (91) NU SE ABÞINEA Sà NU MAI DEA Cei mai ºmecheri din oraº erau pe atunci în Floreasca. De asemenea, în Tei erau foarte mulþi þigani periculoºi. Ãia erau cam singurii care scoteau ºuriele ºi îþi fãceau buzunare prin burtã. În Obor însã era plin de pungaºi de buzunare, iar în Colentina se gãseau mereu bãieþi puºi pe scandal. Urma Herãstrãu ºi Aviatorilor, cam astea erau cele mai tari zone pe vremea aia. Dar, dacã erai ºmecher de oraº, mergeai fãrã nici o problemã în orice cartier, aºa umblam peste tot, nu aveam greþuri. Ne vedeam de ºpriþul nostru, ne salutam cu bãºtinaºii ºi asta era, nu se bãga nimeni pe tine dacã îi lãsai ºi tu în pace. Sau dacã þi se pãrea cã se
De curînd, nu a trecut o lunã, în presa din Satu Mare a apãrut un material în care un consilier judeþean, ales pe listele unui partid legal constituit în România, ºi care se laudã cã îi apãrã pe români, dar nu prea o face în realitate, a atras atenþia cã nu este firesc, nu este normal, cã monumentele care reprezintã valori autentic româneºti nu se bucurã de acelaºi tratament precum monumentele unei minoritãþi naþionale. Pe scurt, consilierul în cauzã avertiza ºi propunea Consiliului Municipal Satu Mare sã se ia mãsuri astfel încît ºi monumentele româneºti sã fie iluminate pe timp de noapte, precum cele aparþinînd minoritãþii. Este adevãrat cã, trãind în aceeaºi þarã, avînd aceleaºi valori, legi ºi chiar, pe alocuri, tradiþii ºi istorie, acele monumente reprezintã întreaga Românie, prin urmare considerãm ca fiind frumos, elegant ºi util sã fie tratate egal, discriminarea, fie ea pozitivã sau negativã, neavînd loc pe aceste meleaguri, mai ales cînd e vorba de simboluri sensibile ale naþiunii. Cum am spus, acel consilier judeþean, un om ale cãrui valori nu pot fi puse la îndoialã, aºa cum nici intenþiile sale nu nasc nici un fel de semne de întrebare, a ales sã spunã cã aºa ceva nu este normal, cã discriminarea, fie ea ºi în artã, nu îºi are locul într-un oraº precum Satu Mare, într-o þarã precum România ºi într-o Uniune Europeanã care ne doreºte cît mai toleranþi ºi iubitori de pace. A ales sã vorbeascã deschis despre o problemã pur administrativã, dacã nu chiar tehnicã, ºi
chiar dacã iniþiativa lui a avut succes, în sensul cã problema a fost remediatã în cadrul unei întîlniri a Consiliului Judeþean, aºa cum aflãm din presa localã, nu a intuit faptul cã valorile lui româneºti vor fi puse la îndoialã chiar de cãtre colegii sãi de partid, care au propus imediat ca el, consilier judeþean ales democratic, sã fie exclus din partidul pe listele cãruia a fost ales. Partid românesc. Cum oare sã poþi interpreta acest gest al acelui partid? Cum sã poþi sã încurajezi un român sã apere valorile româneºti, cînd imediat ce o face este pus la zid ºi executat? Este corect? Este normal? Vã las pe voi, cei care citiþi, sã judecaþi modul în care Partidul Naþional Liberal, prin al sãu preºedinte, Ludovic Orban, înþelege sã apere valorile unui român, Adrian Cozma pe numele sãu, care a avut curajul sã afirme public cã nu este firesc ca monumentele în care sînt prezentate simboluri româneºti sã nu fie iluminate noaptea, aºa cum sînt cele care simbolizeazã valori ale unei minoritãþi naþionale, reprezentate în Parlamentul României de cãtre UDRM. Pentru mine, Adrian Cozma este un român, este un erou! Într-o þarã care se autodizolvã în propria fricã, oameni, POLITICIENI precum Adrian Cozma sînt pe cît de rari, pe atît de valoroºi, iar ei nu au cum sã disparã. Indiferent ce decizie a luat PNL pentru viitorul acestui patriot, în mod sigur, are sã fie apreciat de cãtre cei care încã gîndesc româneºte! TANO
Bucureºti – Ploieºti – Braºov, Autostrada Bucureºti – Constanþ a ºi Autostrada Nãdlac – Timiºoara – Arad. „Aºadar, a fost nevoie sã treacã 14 ani pentru deschiderea primei porþiuni de aºa-zisã autostradã în România. 2004 a fost anul în care românii au început sã circule pe un drum mai degrabã de mare vitezã, decît propriu-zis autostradã: Bucureºti – Fundulea – Lehliu – Drajna, aproximativ 97 de km”, aratã autorii analizei. În programul de guvernare din perioada 2005-2008 (guvernul Cãlin Popescu Tãriceanu) publicat în decembrie 2004, în capitolul Politici rutiere, guvernul promitea: * autostrada Nãdlac – Deva – Sibiu – Piteºti – Bucureºti – Constanþa pe coridorul IV-paneuropean * autostrada Bucureºti – Focºani – Albiþa pe coridorul IX-paneuropean; * finalizarea lucrãrilor începute: la autostrada Bucureºti – Braºov – Tg. Mureº – Cluj-Napoca – Oradea – Borº ºi autostrada Bucureºti – Constanþa; În realitate, la sfîrºit de 2008 erau un total de 260 km din care 96 km construiþi în perioada comunistã. În perioada guvernãrii Emil Boc au fost realizaþi 234 km, deºi autoritãþile îºi propuneau finalizarea a aproximativ 1.300 km, plus alte finanþãri ºi studii de fezabilitate, observã autorii studiului. „Guvernul PSD condus de Victor Viorel Ponta promitea în programul de guvernare 2013-2016 douã mari tronsoane de autostrãzi: Bucureºti – Braºov ºi Sibiu – Rîmnicu Vîlcea. Mai mult, se aminteºte în document cã în 2013, România avea puþin peste 500 km de autostradã în operare ºi 250 km în construcþie. De aceea, pe lîngã cele douã mari proiecte de mai sus, guvernul Ponta îºi propunea finalizarea autostrãzii Nãdlac – Bucureºti, Transilvania, Bucureºti – Braºov, Bucureºti – Ploieºti – Focºani – Paºcani, Tîrgu Mureº – Ungheni, Bucureºti – Alexandria – Craiova –
Timiºoara”, relevã analiza Factual, adãugînd cã în perioada 2013 – 2015 au fost însã realizaþi în total 206 km. În timpul Guvernului Cioloº, în 2016, conform datelor CNADNR, nu s-a construit nici un km de autostradã. „Pe de altã parte, vizavi de promisiuni, guvernul Cioloº a promis doar «deblocarea ºi finanþarea prin fonduri structurale a marilor proiecte de infrastructurã de transport»“. Planul de guvernare – 2017 -2020, guvernele Grindeanu ºi Tudose au propus: * Finalizarea Lugoj – Deva, Sibiu – Piteºti, centurã Bucureºti, Constanþa – Vama Veche; * Finalizarea Autostrãzii Transilvania; * Autostrada Est Vest (Montana): Tg. Mureº – Tg. Neamþ – Iaºi – Ungheni ºi Cîmpia Turzii – Tg. Mureº; * Autostradã Piteºti – Craiova ºi Bucureºti – Giurgiu. La sfîrºit de 2017, se finalizaserã 15 km din Lugoj – Deva ºi 8 km din tronsonul Cluj – Mihãieºti. Un total de 23 km. Guvernul Viorica Dãncilã a mai adãugat diferite tronsoane ale unor bucãþi de autostradã, precum Ploieºti – Comarnic. În mare, este vorba de aceleaºi propuneri ca în programul precedent, observã Factual. Actualul ministru al Transporturilor a declarat într-un interviu la TVR în martie anul acesta „pot fi daþi în folosinþã 60 de km de autostradã.” În diferitele guvernãri din 1990 ºi pînã astãzi au fost 23 de miniºtri ai Transporturilor. La ora actualã, România are (conform CNADNR) 748 km de autostradã. Concluzia analizei Factual este cã afirmaþiile lui Klaus Iohannis sînt adevãrate. Guvernanþii au promis în programele de guvernare din ultimii 20 de ani sute de kilometri de autostradã. Din pãcate, au fost realizaþi doar 748 km. China, pe de altã parte, în august 2017, avea peste 130.000 de km, LOREDANA VOICULESCU
uitã unul urît pe tine sau cã te-a vorbit în spate, îi spuneai cã vrei sã te baþi cu el, parte în parte. Dacã îl bãteai, puteai rãmâne prieten, dacã el zicea: - Gata, domne, ai fost mai tare! - Bine, hai sã bem un vin împreunã! ªi nu era loc de nici o ranchiunã. Cînd însã el þinea duºmãnie ºi îl vedeai cã are de gînd sã meargã închis ºi sã o dea atunci cînd va putea la perversitãþi, sã te facã pe la spate, îi spuneai tot tu: - Bãi bãiatule, dacã vrei sã ne mai batem o datã, nici o problemã, mã anunþi tu cînd, unde, ce ºi cum. Oricum bãtaia era numai din pumni, rar de tot cînd se mai auzea de cîte unul cã a dat cu cuþitul. ªi atunci se dãdea în cur, nu pe faþã, ca acum, sau sã-þi ia gîtul. Cãci, de obicei, doar ãºtia de îºi luau bãtaie la greu ºi voiau sã scape mai dãdeau cu briceagul, la disperare. Cam la fel se întîmpla ºi în puºcãrie. Cînd se auzea cã unul a scos vorbe urîte despre tine ºi dãdeai de el
pe acelaºi penitenciar, îl scoteai pe interval. Eu unul, de exemplu, am fost un gentleman în bãtaie. Cînd cãdeau jos în cruce, mereu din prima loviturã, nu mai dãdeam pe urmã în ei, nu-i luam la picioare, nu sãream pe ei. Mã gîndeam cã sînt ca ºi morþi minutele alea, întinºi pe jos ºi fãrã nici un fel de apãrare, ce sã mai dau ºi eu în ei, cã erau niºte obiecte. Mã rãcorisem oricum din primul pumn pe care îl dãdeam ºi atunci îi lãsam în plata Domnului sã îºi revinã, cel mult mã asiguram cã nu au murit ºi pe urmã plecam. Trebuia sã fii prea sadic, sã-i mai baþi ºi atunci. Aºa cum era Cezar la bãtãi. Da, era sadic la bãtaie, nu se putea abþine sã nu mai dea, era ca un pitbull, dãdea pînã nu mai putea el de durerea de la piciorul cu care le scotea dinþii din gurã. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 16-a – 15 iunie 2018
Poveºti din viaþa romilor Ghetoul de romi cãldãrari Hancea – Vereºti - De vorbã cu Bulibaºa Gheorghe Stãnescu ºi cu mediatorul ºcolar Viorel Stãnescu Comunitatea de romi din Vereºti, condusã de bulibaºa Gheorghe Stãnescu, este de tip tradiþional, de cãldãrari, în mare parte adepþi ai religiei penticostale. Nu se considerã þigani, ci romi, ºi încearcã sã se delimiteze de alte neamuri existente în zonã. „Þigani [...], sã vorbim de cãldãrari, sã vorbim de etnia romã. Cu toþii ne confundã,
þigani sînt lingurarii, [...] noi sîntem cãldãrari. Noi sîntem o comunitate de cãldãrari, care muncim cinstit, nu ne confundãm cu ceilalþi, sînt oameni care furã, care fac rãu, n-am vrea sã ne aflãm în aceeaºi oalã“, spune mediatorul ºcolar Viorel Stãnescu. Deºi distanþa faþã de primãrie ºi faþã de comunitatea majoritarã este micã, segregarea spaþialã a comunitãþii de romi este vizibilã. Toþi romii, cu cîteva excepþii, se aflã pe o uliþã cu prelungiri laterale, uliþã ce începe din apropierea centrului comunei. Conform declaraþiilor bulibaºei, se înþeleg bine cu românii din sat, nu au fost semnalate cazuri de discriminare: „colaborarea cu românii o avem destul de bine cã ne mai spun nouã þigani, asta-i altã treabã! Poate c-aºa au prins ei, n-o spun cu rãutate...”. Au fost invocate problemele conectãrii la reþeaua electricã (deºi au luminã, nu sînt conectaþi legal, ci au înþelegeri cu vecinii) ºi a fîntînilor, care însã a fost rezolvatã printr-un proiect al Fundaþiei Sörös. În jur de 230 de familii fac parte din aceastã comunitate aparent bine închegatã, care totalizeazã cam 500 de suflete. Cele mai multe dintre familii nu au locuinþe gigantice, dar nici nu stau în case din chirpici. Casele au, majoritatea, trei camere ºi sînt construite din cãrãmidã veche sau BCA. Prea puþini dintre ei au avut vreodatã un loc de muncã stabil, cei mai mulþi au lucrat pe ºantier în comunism, Gheorghe Gheorghiu-Dej fiind cel care a „poruncit” sedentarizarea lor la începutul anilor ’60. „Meseria nu mai este brãþarã de aur“, spune cu tristeþe bulubaºa Gheorghe Stãnescu (65 de ani), unul dintre ultimii romi cãldãrari, meseriaº în aramã sau cupru din Hancea. Puþini mai sînt interesaþi sã cumpere acum obiectele din aramã sau cupru confecþionate de el, preferîndu-le pe cele din magazine. Ani la rînd, romii din ºatra lui Gheorghe au fãcut cazane de þuicã, tigãi, cãldãri, grãtare, pe care le-au vîndut în toatã þara, în peregrinãri care þineau vara întreagã. Se aºezau cîteva sãptãmîni în fiecare sat mai înstãrit, luau comenzi ºi nu plecau pînã nu umpleau gospodãriile de cazane de þuicã ºi gãleþi din aluminiu sau cupru sau pînã nu le reparau pe cele fãcute în anii trecuþi. Cãlãtoreau prin þarã, folosind cãruþe cu cai ori mãgari, în care îºi urcau familia, cortul ºi uneltele de lucru. κi aºezau corturile în anumite locuri, la intrarea ºi ieºirea din sate, de obicei în jurul fîntînilor. În unele sate aveau oamenii lor, care le puneau la dispoziþie suprafaþa de teren necesarã, pentru ºatrã. „Am învãþat meseria asta de la pãrinþi, din moºistrãmoºi, unul de la altul. Noi sîntem romi cãldãrari sau pletoºi, cum ni se spunea mai demult. Plecam cîte patrucinci corturi, le puneam la marginea satului ºi acolo fãceam cãldare de fabricat þuicã, oale. Asta era meseria noastrã, ai noºtri nu fãceau puºcãrie, nu furau, nu fãceau rãu“, spune Gheorghe Stãnescu.
„Oamenii cãutau obiectele noastre“ Tatãl sãu, Ristea Stãnescu, a fost bulibaºã la rîndul sãu în Hancea (pînã în 1989, cînd a murit) ºi avea grijã ca membrii comunitãþii pe care o conducea sã aibã de muncã. Romii cãldãrari erau toleraþi în satele pe lîngã care îºi aºezau corturile, dar bulibaºa anunþa autoritãþile, pentru mai multã siguranþã. „Tatãl meu avea 20 de corturi, le dãdea la oameni de lucru pe unde gãsea. El avea grijã sã vorbeascã cu ºeful de post, la primãrie. Nimeni nu fãcea vreun rãu, puneam corturile la marginea satului. Oamenii cãutau obiectele noastre, nu era ca acum, cu fabricile astea. Atunci totul se fãcea manual, fãceam la oameni linguri, furculiþe. Nu era inox, le fãceam din aluminiu, iar cãldãrile le fãceam din aramã, dar ºi din tablã de fier. Oamenii ne dãdeau în schimb gãini, porci, ce aveau prin bãtãturã“, povesteºte Gheorghe Stãnescu. Mama bulibaºei, Elena Stãnescu (93 ani), este una dintre supravieþuitoarele Holocaustului romilor. κi aminteºte foarte multe lucruri din lagãrul transnistrean, de-atunci cînd, împreunã cu pãrinþii ºi fraþii sãi, a ajuns în valea Bugului, unde au rãmas trei ani. Ordinul lui Antonescu a fost sã fie luaþi doar þiganii nomazi, pentru cã fãceau probleme, dar în cele din urmã i-au ridicat pe toþi. Dacã se îmbolnãveau, erau trataþi doar cu leacurile bãbeºti ale þigãncilor mai în vîrstã. Mulþi au murit cu diagnosticul tifos exantematic. Morþii nu erau ridicaþi, intrau în putrefacþie ºi-i îmbolnãveau pe alþii. La un moment dat, au sãpat o groapã comunã la vreo sutã de metri de lagãrul împrejmuit cu sîrmã ghimpatã. Acolo, miliþienii numiþi de romi ciolovec aruncau ºi oameni care încã nu-ºi dãduserã ultima suflare. La începutul anului 1942, aveau apã ºi o raþie de 500 de grame de mãmãligã fiartã cei care munceau, adicã soþii ºi nevestele lor voinice. Lucrau la colhoz - un fel de C.A.P. mai dur, mai brut -, mereu peste opt ore. Dar raþia nu ajungea pentru familiile lor numeroase. Unii mergeau la furat în satele vecine, ca sã hrãneascã copiii, dar cel mai apropiat era la 12 km distanþã ºi erau nevoiþi sã fugã seara, ca sã se întoarcã pînã dimineaþa la muncã. N-a durat prea mult ºi tot au ajuns sã moarã pe capete. Au supravieþuit doi ani în scorburi subterane. Din fericire, nu ploua în ele, dar se strecura apã ºi atunci locuiau într-un soi de nãmol. Mereu separaþi pe etnii, ursarii cu ursarii, dar uneori familiile din acelaºi clan despãrþite. În timp s-au gãsit unii pe alþii. Mulþi þigani au fost nevoiþi sã-ºi taie copilul ca sã-ºi hrãneascã celelalte odrasle. „Eu m-am cutremurat ºi am plîns cînd am auzit asta. Atunci cînd unul dintre copii murea, au fost nevoiþi sã taie carne din fesele, fundul ºi pulpele sale ºi s-o punã pe foc ca sã-ºi hrãneascã ceilalþi copii. Eu m-am însurat la 20 de ani, cam bãtrîn, cã ai noºtri se însoarã pe la 12-14 ani, ºi în 1977 am venit la Hancea“, îºi aminteºte Gheorghe. Comuniºtii nu le-au pus piedici ºi, la fel ca în vremurile trecute, romii plecau în fiecare primãvarã, dupã ce petreceau sãrbãtorile pascale acasã. Mergeau în diverse colþuri ale þãrii, pentru o pîine: „Ne permiteau comuniºtii, plecam din sat în sat, umblam toatã þara, stam într-un loc o sãptãmînã sau douã, cît era de lucru, dupã aia plecam în altã parte. Ne duceam mai întîi la Miliþie sã anunþãm, nu erau probleme, îl cunoºteau pe ãl bãtrîn, cã doar era bulibaºa. Munceam, ºi pe urmã, toamna, pe la Sfîntul Nicolae, ne trãgeam tot aici, la Hancea“. Un episod de care îºi aminteºte cu durere este acela cînd li s-a confiscat aurul de cãtre comuniºti. Fiind nomazi, singura lor avere era aurul, pe care îl purtau cu ei în permanenþã, ascuns în lãzile-scaun ale cãruþelor, chiar în bastoanele pe care le purtau bãrbaþii cei mai în vîrstã. „Uneori obiºnuiau sã-l lase temporar într-un anumit loc, prin satele unde au trecut. Acel loc era o groapã, lîngã un anumit punct, chiar la margine de drum, unde a fost cortul. Peste acel loc unde îngropau galbenii fãceau focul cît stãteau acolo, devenea o vatrã bine arsã, cu cenuºã ºi cãrbuni în jurul ei, fãrã sã bãnuiascã cineva cã acolo au îngropat o parte din galbenii de aur, pe care-l luau la întoarcere“, spune Viorel Stãnescu. Statul comunist a confiscat mari cantitãþi de galbeni de aur în perioada 1945-1989, aºa cã, periodic, organele de Miliþie ºi Securitate ridicau cantitãþi importante de aur de la þiganii cãldãrari din Bosanci, Vereºti ºi Chiliºeni. „În 1960 neau pus comuniºtii la punct. Mai tîrziu, Ceauºescu ne-a luat aurul, dar ne-a lãsat casa ºi pãmîntul. Am dat atunci
1,9 kilograme ºi tata l-a trecut pe numele meu. Am stat arestat, ne-au pîrît, nu puteai sã spui cã nu ai aur. Dupã Revoluþie, statul nu ne-a mai dat aurul, ni l-a plãtit, am luat vreo 300 milioane de lei vechi“, spune Gheorghe Stãnescu. Pentru galbenii confiscaþi, cãldãrarii au primit o dovadã, un înscris, astfel cã, dupã evenimentele din 1989, în baza acestor acte le-a fost înapoiat aurul.
„Erau timpuri...“ Dupã 1990, lucrurile s-au schimbat profund ºi în lumea cãldãrarilor. Chiar dacã puþini dintre ei încearcã sã ducã tradiþia mai departe, rezistã tot mai greu, fiindcã mãrfurile lor nu mai au cãutare pe piaþã. „Erau timpuri cînd era cãutatã meseria asta, dar acum nu se mai cautã, au ieºit inoxurile astea pe la magazine. Fãceam cazane mari, de 200-300 de kg, la oameni, la gostaturi, la cooperative. Meseria asta se pierde cu timpul“, spune Gheorghe Stãnescu. Are patru copii ºi ºase nepoþi care, la fel ca el, mînuiesc foarte bine uneltele ºi scot din mîinile lor obiecte de bunã calitate. „Nu ºtiu ce viitor or avea copii mei, nu ºtiu ce vine de mîine încolo, cã din an în an se schimbã treaba, dar totuºi au învãþat meseria asta“, încheie bãrbatul. Bulibaºa Gheorghe spune cã în þigãnia de la Hancea nu prea se mai þine de mult stabor ºi cã legile cãrora toþi trebuie sã li se supunã romii sînt cele ale statului român. „Ca bulibaºã, mã implic între ei. Numai asearã au venit la mine niºte oameni de pe aici, sã-mi spunã cã se certau vreo doi, cîteva case mai încolo. M-am dus acolo ºi i-am împãcat. Dar tribunal nu mai existã decît extrem de rar. Legilor þãrii trebuie sã li se supunã ºi þiganii“, zice, hotãrît, Gheorghe Stãnescu. Din cauzã cã mare parte dintre þigani - chiar ºi dintre cei mai înstãriþi erau analfabeþi, s-a inaugurat la ªcoala Vereºti din comunã un program „A doua ºansã”. Totuºi, nici ºcoala multã nu-i pe placul þiganilor. „Bãieþii fac opt clase, iar fetele, din pãcate, nu terminã gimnaziul. Cã dupã mãritiº - fie el ºi fãrã acte sau slujbã la bisericã - nu le mai lasã soacrele sã umble de nebune, pe la ºcoli... N-are þara asta destui ingineri care n-au ce munci? La facultate îs româncele cu fuste scurte...“, mediteazã liderul þiganilor. Þiganii bogaþi n-au voie sã se cãsãtoreascã cu fete sãrace. ªi nici cu românce. Vorba bulibaºei Gheorghe, „cã i-a plãcut o româncã ºi s-a dus dupã ea o datã, de douã ori, e treaba bãrbatului. Nu-l ºtie nimeni. Dar mai mult, nu!“.
Ferdinand de la Iveºti mai spune cã þiganii îºi þin obiceiurile, dar merg ºi în pas cu vremurile noi. „Bãrbaþii nu mai poartã mustaþã ºi nici pãlãrie, cum purtau pãrinþii noºtri. Femeile au ºi mînecã scurtã, ceea ce era ruºinos, pe vremea mamelor nostre. Plus cã ele au cam renunþat la banii pe care îi purtau în pãr. Dar unele lucruri se pãstreazã. Cînd mergem la mare, spre exemplu, þiganca face baie cu fustele pe ea“, spune bulibaºa. Dar cu cãsãtoriile astea între copii, cum e dom’le? „Nu existã. Pãi ce, sã spunem cã ne întîlnim doi oameni, dãm drumul la muzicã tare ºi spunem aºa, cã atunci cînd or fi mari copiii noºti (cît de mari, oare? - n.r.) o sã le facem cunoºtinþã unul cu altul. Ce-am fãcut rãu? Am încãlcat vreo lege? Nam supãrat pe nimeni. Noi, þiganii, trãim aici aºa, ca toþi oamenii“, mai spune bulibaºa. Viitorii miri sînt sortiþi unul altuia de mici. O mireasã poate costa ºi o sutã de milioane de lei vechi. Deºi, de regulã, nu se cãsãtoresc ºi religios, familiile de romi rãmîn unite pînã la moarte LUCIAN DIMITRIU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 15 iunie 2018
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Rãzboiul cu terorismul, inventat de SUA ºi folosit de Rusia La scurt timp dupã tirurile de rachete lansate pe 10 mai de aviaþia israelianã asupra facilitãþilor militare iraniene din Siria, Israelul ºi Iranul negociau în secret, în Iordania, scrie cotidianul israelian „Maariv“. Întîlnirile au avut loc într-un mare hotel din Amman. Delegaþia israelianã ar fi fost formatã din mai mulþi ofiþeri superiori ºi adjunctul ºefului Mossadului, iar delegaþia iranianã a fost condusã de ambasadorul Teheranului în Iordania. Potrivit „Maariv“, la Amman a fost prefigurat un acord pentru retragerea trupelor iraniene ºi ale Hezbollahului din sudul Siriei, iar regimul de la Damasc se transformã în garant al neimplicãrii militare a Iranului la graniþele Israelului. O altã prevedere negociatã se referã la stoparea fluxului de jihadiºti din taberele de refugiaþi din Iordania în Siria. Odatã îndeplinite aceste condiþii, Israelul s-ar putea angaja sã nu intervinã în Siria.
Negocieri secrete Israel-Iran Aceeaºi informaþie a fost publicatã ºi de siteul saudit Elaph, de altfel primul care a relatat despre discuþiile indirecte purtate de Iran ºi Israel, prin intermediari iordanieni ce treceau din camerã în camerã într-un hotel din Amman, în timp ce oficialii celor douã pãrþi erau pãziþi de presonal de securitate iranian ºi al Mossadului. Potrivit Elaph, partea iranianã a acceptat repede sã nu intervinã în confruntãrile din preajma Înãlþimilor Golan ºi nici la frontiera dintre Israel ºi Iordania, fapt care i-a surprins pe oficialii israelieni. Aceste negocieri, neconfirmate oficial nici în Iran, nici în Israel, pot explica siguranþa cu care premierul Benjamin Netanyahu a declarat, la începutul acestei sãptãmîni, cã nu va tolera prezenþa iranianã de-a lungul frontierei din Golan ºi nu numai. „Credem cã nu este loc
Italia: Criza suveranitãþii limitate prin pacte nescrise
pentru o prezenþã militarã iranianã nicãieri în Siria”, a spus Netanyahu. Pasul înapoi fãcut de Iran în Siria este pus de o parte a presei internaþionale pe seama fermitãþii administraþiei Trump, care s-a retras din acordul nuclear cu Iranul, ameninþînd sã sancþioneze pînã ºi companiile aliaþilor europeni care vor mai face afaceri cu Iranul ºi a transmis ºi un adevãrat ultimatum Teheranului, cerîndu-i, practic, abandonarea politicii din utimele decenii. Publicaþii precum „Washington Post“ au ridiculizat însã ultimatumum secretarului de Stat Mike Pompeo, considerîndu-l în cel mai bun caz unul de uz politic intern în SUA.
Trump i-a deschis lui Putin uºa Orientului Mijlociu O interpretare diferitã a evoluþiilor din Orientul Mijlociu vine de la Robert Fisk, editorialist la cotidianul britanic „The Independent“. „În Orientul Mijlociu, Putin are multe motive sã-i mulþumeascã lui Trump”, scrie Fisk, pentru care Rusia a devenit „interocutorul valabil” în regiune, preluînd un rol jucat vreme de decenii de SUA. Pînã de curînd, cînd forþele israeliene bombardau Libanul sau Gaza, cei care fãceau apel la reþinere erau oficiaii americani, însã acum acest lucru este fãcut de Rusia. Mai mult, Putin încearcã sã devinã prietenul tuturor.
Rusia, „prietenul tuturor” Paºii înapoi fãcuþi de Iran, de regimul Assad, dar ºi de premierul Netanyahu vin dupã ce Vladimir Putin i-a transmis lui Assad, la Soci, cã este necesarã „retragerea tuturor forþelor strãine” din Siria, fãrã a explica dacã este vorba despre cele americane sau ºi despre aliaþii iranieni ai regimului. Putin este la fel de derutant în momentul în care îl laudã pe Assad cã a salvat Siria, pentru ca apoi sã spunã despre ministrul israelian de Externe, nãscut în fosta RSS Moldoveneascã, cã este „strãlucitor” ºi cã a ”un guvern care sã apere interesele cetãþenilor”, scrie „La Repubblica“. „Nu vrem sã fim servitorii nimãnui ºi Italia nu este o colonie”, a spus Salvini.
Votul popular nu este respectat Italia pare sã fie þara care le-a trãit pe toate în epoca postbelicã: peste douã decenii de terorism politic de extremã stînga ºi extremã dreapta (cu asasinarea premierului Aldo Moro, comemoratã de curînd), mafia ºi asasinarea judecãtorilor Borsellino ºi Falcone, oparaþiunea Mani Pulite ºi prãbuºirea a ceea ce avea sã fie cunoscut ca Prima Republicã, în 1992, cu dispariþia partidelor tradiþionale. Actuala crizã politicã este însã consideratã de analiºtii italieni ceva nemaivãzut ºi extrem de periculos. Motivul: spre deosebire de cele precedente, cu origini de multe ori în afara politicii, actuala crizã este una pur politicã, venitã în urma unui larg vot democratic care obligã sistemul sã legitimeze forþele politice antisistem.
Premier de la FMI Preºedintele Italiei, Sergio Mattarella, refuzã sã cedeze în faþa forþelor populiste antisistem. Pentru cã s-a opus numirii unui ministru al Economiei octogenar, un eurosceptic convins, premierul desemnat, Giuseppe Conte, un om de paie agreat de coaliþia majoritarã din parlament (Liga ºi Miºcarea de 5 Stele), a renunþat la formarea guvernului. „Numirea ministrului Economiei este mereu un mesaj imediat de încredere sau de alarmã pentru actorii financiari ºi economici”, iar numirea ministrului eurosceptic ar susþine ”o linie ce duce la ieºirea inevitabilã a Italiei din zona euro”, ºi-a argumentat preºedintele decizia. Mandatul a trecut la omul desemnat de preºedinte, Carlo Cottorelli, de data aceasta un tehnocrat ºi, mai mult, unul care a criticat într-un articol recent programul populiºtilor ºi care a fost înalt funcþionar FMI. Misiunea guvernului tehnocrat va fi aceea de a organiza alegeri cel tîrziu în 2019. Dacã guvernul nu va avea susþinere parlamentarã ºi va fi trîntit, atunci alegerile anticipate pot avea loc în luna august. Luigi di Maio, ºeful celui mai mare partid parlamentar, Miºcarea de 5 Stele, aratã cã decizia preºedintelui este ”de neînþeles”. „Sã spunem limpede cã este inutil sã mergi la vot, pentru cã guvernele sînt fãcute, de fapt, de agenþiile de rating ºi de lobby. Mereu aceleaºi”, a spus di Maio, care îl acuzã pe preºedinte de „înaltã trãdare” ºi a cerut iniþierea procedurii de destituire a lui Mattarella. Salvini, liderul Ligii (Nordului), vrea ca Italia sã aibã
Una dintre afirmaþiile recurente la posturile de televiziune ce susþin partidele cîºtigãtoare este „votul popular nu a fost respectat”, iar replica taberei adverse este cã numirea lui Paolo Savona la Economie nu a fost supusã votului. O disputã asemãnãtoare cu cea din România ultimilor ani. Altã marotã a taberei populiste cîºtigãtoare este cã preºedintele este vinovat de înaltã trãdare. Replica argumentatã a partidelor tradiþionale este cã Mattarella are prerogativa numirii miniºtrilor ºi a influenþãrii formãrii guvernului. Mai mult, în caz de crizã sistemicã, spre care Italia se îndreaptã cu paºi repezi, preºedintele poate fi parte activã în politicã. Istoria constituþiei din 1947 oferã mai multe asemenea exemple, legate, de regulã, de numirea miniºtrilor Justiþiei. Preºedintele Scalfaro s-a opus propunerii lui Silvio Berlsuconi din 1994, preºedintele Ciampi a fãcut-o din nou, tot impotriva lui Berlusconi. Recent, în 2014, propunerea pentru Justiþie a guvernului Renzi a fost refuzatã de preºedintele Napolitano. Apoi, pentru a fi decredibilizate, partidele populiste care au cîºigat votul a 18 milioane de italieni sînt atacate pentru linia anti-ºtiinþificã ºi retrogradã, cîtã vreme susþin tacit campaniile antivaccin.
Reflexe condiþionate: comuniºtii de ieri ºi „barbarii” de azi Indiferent de disputa mediaticã, lansatã ºi din afara Italiei, de „Financial Times“ sau „The Economist“, care vorbesc despre „barbarii” populiºti care asediazã Roma, criza rãmîne. Ea nu este o crizã provocatã doar de populiºtii lui di Maio ºi Salvini ºi nici de mãsurile de austeritate ale guvernului tehnocrat al bancherului ºi fostului comisar european Mario Monti, în 2011-2013. Este o crizã a unui sistem politic conceput imediat dupã al II-lea Rãzboi Mondial pentru a nu permite venirea la putere a Partidului Comunist Italian, care a cîºtigat vreme de decenii 30% sau mai mult din voturi ºi o fãcea pentru cã se deosebea de celelalte partide comuniste, pentru cã fusese fondat de intelectuali precum Antonio Gramsci ºi Palmiro Togliatti ºi atrãgea mereu intelectuali. Tabãra pro-occidentalã a replicat la ascensiunea taberei procomuniste „inventînd” inclusiv apariþii ale Fecioarei
fost un „mare rus”. Apoi, premierul Netanyahu a fost mereu bine primit la Kremlin, chiar ºi cînd îi bombarda pe aliaþii sirieni ºi iranieni ai Rusiei, dupã cum „sultanul” Erdogan a gãsit cale de înþelegere cu Putin dupã doborîrea de cãtre aviaþia turcã a unui avion militar rus. Putin îi primeºte la Moscova ºi pe înalþii oficiali saudiþi, ºi pe cei din Qatar, în ciuda conflictului fãþiº dintre cele douã monarhii. Iar de fiecare datã, Rusia nu aminteºte nici despre flirtul lui Assad cu Vestul, chiar înaintea izbucnirii rãzboiului din Siria, ºi nici despre poziþia similarã a Egiptului. Putin a obþinut un compromis între Iran ºi Israel. „Israelul putea lovi Iranul dacã dorea, însã fãrã rãzboi în Siria, fãrã zone de interdicþie aerianã israeliene sau americane ºi, mai ales, fãrã ca Israeul sã ajungã la un rãzboi cu Iranul. Iranul nu vrea rãzboi cu Israelul, dupã cum Israelul ºtie cã nu poate cîºtiga un rãzboi cu Iranul. Dacã înainte Departamentul de Stat era cel care fãcea apel la reþinere, acum îl face Rusia”, scrie Robert Fisk.
Trump fie nu ºtie, fie nu înþelege Rusia a ºtiut sã speculeze retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul, s-a apropiat ºi mai mult de Iran ºi chiar de Europa ºi se apropie chiar de intrarea într-un rãzboi comercial cu dolarul american, alãturi de puterile europene. „Putin nu-ºi face probleme din cauza morþii mercenarilor ruºi în Siria; acþiunea lor este menitã sã testeze implicarea SUA în Siria. Dupã cum nici America nu va plînge pentru mercenarii ei kurzi din Siria, pe care nu îi protejeazã în faþa Turciei. Putin nu va striga pentru drepturile omului în Gaza împotriva Israelului, cîtã vreme avioanele lui au distrus spitale în Siria. Putin se referã doar la „rãzboiul împotriva terorismului” ºi la faptul cã este aliatul tuturor. Copiii fac gãlãgie cu jucãriile lor, dar þarul are cheia grãdiniþei. Trãsnitul de la Casa Albã fie nu ºtie asta, fie nu-i pasã, fie nu înþelege”, scrie Fisk. CÃLIN MARCHIEVICI Maria în Sudul sãrac, care le spunea oamenilor sã nu voteze cu PCI. În 1979, jurnalistul italian Alberto Ronchey a numit aceastã caracteristicã a politicii italiene drept Factorul K – practic, interzicerea ajungerii la guvernare a unui partid din cauza legãturii sale cu URSS, într-o þarã aliatã a Americii. Astfel, începînd din 1946 ºi pînã la la cutremurul numit Mani Pulite, Italia a fost condusã doar de creºtin-democraþii de dreapta (cu excepþia guvernului socialist al lui Betino Craxi, care a sfîrºit cu un scandal uriaº ºi exilul premierului peste Mediterana, în Africa). În acest timp, stînga a primit, pentru asigurarea liniºtii sociale, în compensaþie posturi în linia a doua a administraþiei. Un sistem democratic olog care a favorizat corupþia, însã care a asigurat loialitatea faþã de blocul occidental.
Pactul de loialitate cu pieþele financiare ºi cu Vestul Acum, situaþia din Italia este diferitã, pentru cã partidele care reprezintã un inamic pentru sistem nu intenþioneazã nici sã înþeleagã ºi nici sã accepte ideea cã trebuie sã se retragã în plan secund, tocmai pentru a apãra Italia de un atac precum cel al URSS în timpul Rãzboiul Rece. Preºedintele Italiei încearcã sã provoace un gest reflex al electoratului, spunînd cã acceptarea unui anumit ministru ar însemna un act de trãdare faþã de aliaþi (în cazul de faþã Vestul ºi „pieþele financiare”) ºi cã lipsa de loialitate faþã de un pact nescris poate atrage consecinþe grave. Însã generaþiile s-au schimbat, iar constituþia ºi sistemul italian au fost concepute pentru a respinge „factorul comunism”, mai puþin „factorul populism”, de unde îngrijorarea din cancelariile vestice ºi a pieþelor financiare. Chiar ºi în perioada Rãzboiului Rece, în Italia s-a vorbit deseori despre „suveranitate limitatã”, despre „democraþie blocatã” ºi despre forþe ostile schimbãrii, reprezentate de dreapta eternizatã la putere. Politica „Factorului K” a fost una dintre cauzele prãbuºirii Primei Republici Italiene. Iar dacã electoratul din România se întreabã cum au ajuns la putere o mulþime de neaveniþi, ar trebui sã aibã în vedere cã, în urma acestei democraþii oloage ºi a „suveranitãþii limitate“, puterea din Italia a fost monopolizatã de un cîntãreþ dintr-un bar devenit mare afacerist protejat de guvernãrile loiale aliaþilor ºi al cãrui scop nu a fost în primul rînd sã ridice þara, ci sã-ºi protejeze afacerile. COTIDIANUL.RO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 15 iunie 2018
Universalitatea bunelor maniere (61) Interviul, proba de foc ce trebuie trecutã La începutul Secolului al XXI-lea, accesul la un loc de muncã nu este o temã uºoarã. Oferta depãºeºte cererea pe piaþa muncii în aproape toate þãrile, ºi acest decalaj atrage dupã sine un înalt nivel de competitivitate. Menþinerea într-un loc de muncã deja presupune un efort ºi o perfecþionare zilnicã, dar ºi mai complicatã este obþinerea lui. De aceea, interviul, care trebuie trecut pentru a fi angajat într-o firmã, se transformã într-o probã de foc, un examen pe care trebuie nu numai sã-l trecem, ci la care trebuie sã fim remarcaþi. În momentul în care ne aflãm în faþa celui care ne poate fi viitorul ºef sau viitorul director, iar în multe cazuri, din pãcate, în faþa unui simplu selecþioner de resurse umane, trebuie sã þinem seama de o mulþime de factori. Un element important, care va condiþiona în mare parte starea dvs. de spirit la un interviu pentru un post, va fi dacã sînteþi ºomer sau dacã doriþi sã vã
Memoriile unui celebru criminalist român (20) Furtul de la restaurant (2) În timp ce un ospãtar întocmea ultimele note de platã, iar alþii pregãteau borderourile pentru depunerea banilor, casiera se antrenase în discuþie, la un pahar de vin, cu cei doi care, în drumul lor, se opriserã acolo pentru „o haltã de ajustare”... În cele din urmã, ºi ceilalþi colegi li se alãturaserã ºi se încinsese un chef pe cinste. De bunã seamã, petrecerile întîmplãtoare sînt cele mai reuºite... În cursul cercetãrilor care au urmat s-au efectuat exigente verificãri ale celor 9 persoane vizate, inclusiv femeia de serviciu. S-au întreprins percheziþii domiciliare, extinse ºi la adresele rudelor celor nouã, dar fãrã rezultat. S-au obþinut, totodatã, ºi antecedentele penale ale celor în cauzã. Patru dintre ei suferiserã condamnãri pentru diferite infracþiuni – neglijenþã, delapidare, furturi simple etc. Dupã zile ºi nopþi de cercetãri, cazul continuã sã rãmînã învãluit în mister. Investigatorii prevedeau cã vor întîmpina serioase dificultãþi în elucidarea acestei afaceri care, în prima zi, pãruse simplã. În ciuda eforturilor, ei nu putuserã elabora o ipotezã preferenþialã. Se spresupunea, în egalã mãsurã, cã afacerea era opera celor din „familie” (în special a casieriþei – fãrã complici) sau a infractorilor din afara „familiei”...
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (72) 25 mai 2001 ªtiu ºi cunosc oameni de seama mea care reuºesc în viaþã prin josnicie, prin lipsã de sinceritate, minciunã grosolanã ºi chiar neiubire. Ca om ce sînt, de cîte ori am încercat sã mã strecor în succes prin aceste deziderate, mi-a ieºit prost. Am fost descoperitã ºi mi-au fost mari ºi decepþia, ºi suferinþa. Nu mã pot lãuda nici cu cealaltã faþã a medaliei, cã dacã am procedat cinstit, lucrurile au stat altfel. Dar, asta e o altã problemã a mea. Mã refer la rãul care aduce rãu, care se reîntorce de unde el s-a produs. Cînd cineva cultivã sentimente de urã, de invidie, de rãutate, poate nu imediat, în alt timp, în altã conjuncturã, toate i se întorc, ca un bumerang. Rãul, ca ºi binele, sînt energii astrale ºi se propagã în Univers, precum tunetul ºi fulgerul. A opta pentru rãu ºi a cere binele este una din cele mai mari erori ale omului. Nu avem cum cere altceva nici lui Dumnezeu decît ceea ce oferim. Nu avem cum sã primim altceva decît ceea ce meritãm! Nu existã ºansa de a gãsi luminã cînd sufletul îþi este îmbibat de întuneric. Întunericul din noi nu poate genera lumina. Aºadar, ca de atîtea ori, îmi propun sã fiu un om de cuvînt, un om adevãrat sã mã cunosc cît mai bine, sã ating înþelepciunea ºi sã gãsesc calea spre împlinire. O minte înþe-
îmbunãtãþiþi situaþia. În primul caz, vã vor trãda mai mult emoþiile. Nu trebuie sã uitaþi cã intervievatorul este o persoanã obiºnuitã, ca dvs., iar atitudinea sa rece ºi serioasã este o strategie profesionalã. Amintiþi-vã cã întotdeauna este mai uºor sã cãutaþi un nou loc de muncã avînd deja un serviciu, deoarece inactivitatea profesionalã poate fi interpretatã ca incapacitate a candidatului. Imaginea valoreazã mai mult decît o mie de cuvinte, fapt pentru care va trebui sã aveþi grijã cu minuþiozitate de vestimentaþie. Primele secunde ale interviului sînt vitale. Privirea, comportarea manieratã ºi senzaþia de siguranþã vor fi elemente în favoarea dvs. Femeile ar fi bine sã îmbrace un costum cu jachetã, fie cu fustã, fie cu pantalon. Dacã vã hotãrîþi la fustã, lungimea acesteia va trebui sã fie sub genunchi. Pantofii ºi geanta vor trebui sã fie corect asortate, iar pãrul perfect aranjat. Chiar dacã sînteþi o femeie naturalã, încercaþi sã lãsaþi de o parte convingerile personale, deoarece scopul machiajului nu este întotdeauna de a ascunde imperfecþiunile, ci de a conferi femeii o imagine mai distinsã. Îngrijitul mînilor este, de asemenea, obligatoriu, dacã se doreºte crearea unei bune impresii. Puteþi alege sã vã vopsiþi unghiile sau sã le lãsaþi naturale, dar niciodatã sã nu aveþi oja cojitã de pe unghii, cãci nu existã amãnunt mai dezgustãtor la o femeie. Cu privire la sexul masculin,
bãrbatul va trebui sã se prezinte la aceastã întîlnire în costum cu cravatã, perfect îngrijit ºi ras. Aveþi în vedere cã un interviu pentru un loc de muncã trebuie pregãtit de o manierã inteligentã ºi ordonatã. Fiþi gata sã rãspundeþi la întrebãrile despre serviciile precedente, deoarece acestea nu vor lipsi pe parcursul interviului. Chiar dacã sînteþi o persoanã stãpînã pe sine ºi cu mari capacitãþi de comunicare, este recomandat sã nu lãsaþi nici cel mai mic detaliu la voia întîmplãrii. Gîndiþi-vã ce anume aºteaptã interlocutorul de la dvs. ºi dacã aveþi toate însuºirile pe care le cere postul la care aspiraþi. Dacã rãspunsul la acestã întrebare este afirmativ, vã aflaþi într-o situaþie privilegiatã. Fiþi sincer, priviþi în ochi persoana care vã intervieveazã ºi nu uitaþi niciodatã cã interviul este un schimb de servicii ºi de interese. Patronul îl cautã pe cel mai profesionist dintre candidaþi, iar dvs. sînteþi în situaþia de a-i satisface cererea. Fiþi onest. O minciunã este uºor de descoperit ºi, dacã exageraþi în prezentarea aptitudinilor dvs., iar postul vã aparþine, în scurt timp acest lucru va ieºi la ivealã. Dar nu se recomandã sã fiþi prea tãcut ºi sã rãspundeþi doar la întrebãrile angajatorului. A avea idei este una dintre aptitudinile cele mai apreciate în zilele noastre. Desigur, puteþi menþiona teme despre care nu aþi fost întrebat, dar nu amãnunte din viaþa privatã, oricît de destins ar fi tonul discuþiei. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO
În acest stadiu, m-am alãturat ºi eu colegilor mei Dumitru Butaru, Ion Alexe ºi Nicolae Sterian în anchetarea cazului. Eram bucuros cã voi lucra cu aceºti oameni, care aveau o remarcabilã vechime în meseria pe care o îndrãgearn ºi eu. Butaru se afirmase ca excelent investigator; Alexe – un foarte bun anchetator, inteligent, perseverent ºi conºtiincios, iar celãlalt, Sterian, remarcat ºi stimat de toþi pentru sensibilitatea ºi valoarea lui spiritualã, excepþional psiholog, cu fler ºi mult tact în anchetã. Primul lucru pe care l-am fãcut a fost acela de a întreprinde un studiu traseologic al broaºtei. Striaþiile depistate arãtau cã s-a folosit o cheie falsã. Dar nici aceastã constatare materialã nu ne orienta cu privire la rolul adevãrat al casierei, deoarece mai întîlniserãm cazuri în care casierul, cu complicitatea infractorilor din afarã, folosise o cheie-copie tocmai în ideea de a ne deruta. Aºadar, expertiza nu confirma ºi nici nu infirma – prin ea însãºi – versiunea cã autorii trebuiau cãutaþi în afara unitãþii ºi cã acþionaserã fãrã complicitatea casierei. Am procedat la o nouã analizã a desfãºurãrii evenimentelor ºi, aruncînd o privire retrospectivã, am fãcut ceea ce s-ar putea denumi, în termeni militari, o tentativã de repliere. Consultînd micul ºi valorosul colectiv, format din ofiþeri buni psihologi, am hotãrît sã ne valorificãm valoarea suspiciunilor ºi, drept urmare, fiecare din noi ne-am expus pãrerea în scris, pentru a nu ne influenþa reciproc ºi pentru ca nici un subordonat sã nu fie tentat, fie ºi numai din simplã deferenþã, sã se ralieze pãrerii superiorilor.
Or, toate cele trei rãspunsuri învederau ca suspecþi pe ospãtarii oaspeþi, care fãcuserã acea, cum spuneau ei, „haltã de ajustare”... „Diagnosticul” nostru, sugerat de logicã ºi de evaluare psihologicã a comportamentului celor nouã în anchetã, era susþinut de coincidenþa cã infracþiunea se sãvîrºise tocmai în noaptea cînd ospãtarii Popa ºi Gherase întreprinseserã neaºteptata lor vizitã de amiciþie, urmatã de petrecere. Acest punct de vedere s-a nãscut la noi dintr-o analizã colectivã. Dar cum sã verificãm temeinicia acestei ipoteze? Cum sã procedãm, practic, mai departe? Ar fi fost greºit sã sperãm cã autorii vor face imprudenþa de a se lansa în cheltuieli care sã depãºeascã limitele corespunzãtoare poziþiei lor ºi deci sã atragã atenþia miliþiei. Reflectînd la gãsirea unei forme de verificare, n-am exclus, însã, nici posibilitatea ca cei doi sã se fi arãtat „mînã spartã” în perioada anterioarã furtului (chiar petrecerea din seara faptei putea fi o dovadã în acest sens). Aºadar, tocmai faptul cã ei se vor abþine, dupã furt, de la chefuri exagerate, ar fi putut deveni un indiciu! Exigente investigaþii asupra vieþii particulare a celor doi au scos în evidenþã, într-adevãr, o subitã transformare, începînd chiar din ziua de dupã comiterea furtului. Soþiile lor ne-au declarat cã, începînd din luna aprilie, bãrbaþii lor nu mai pierdeau nopþile; se consacrau vieþii de familie, renunþaserã la beþii. Aceastã ,,cotiturã” o determinase pe una din soþii sã-ºi retragã acþiunea de divorþ... (va urma) DUMITRU CEACANICA
leaptã ºi un suflet curãþit fac casã bunã într-un trup sãnãtos. Aduc bucuria! ªi nu e vorba aici de puterea inteligenþei fiecãrui om, ci de morala ºi iubirea sa. Cãrþile religioase asta ne ºi învaþã. Sã înlãturãm din noi gîndurile care ne distrug, cãci nu distrugem pe cei pe care îi invidiem cu acestea, ci pe noi! Eu m-am luptat cu îndoiala, cu frica ºi m-am îndepãrtat de Dumnezeu. Prin credinþã curatã am încercat sã scap de stihiile care mã bîntuiau. Nu pot sã urãsc, nu pot sã duºmãnesc nici pe cel pe care l-am pãrãsit, nici pe cel care m-a pãrãsit. ªi, totuºi, învãþînd iubirea, buna comportare ºi mila de semenii mei, nu am reuºit sã mã ajut singurã! Ceva mi s-a opus, nereuºind sã-mi duc un vis atît de simplu la îndeplinire. Sã nu am aceastã menire pe lume? Deznãdãjduiesc ºi nu înþeleg sensul existenþei mele. Am înþeles cã prin durere ºi suferinþã pot ajunge la adevãr, la Mîntuitorul nostru Isus, pe calea Lui. Mã conformez ºi mã supun în genunchi. Postesc ºi mã rog continuu. Vreau sã fiu fericitã! P.S. I-am scris lui Florin o scrisoare ºi l-am rugat sã nu mã mai caute ºi sã nu mai facã nimic din ceea ce face!
Astã-noapte am avut un vis cu Florin. Se fãcea cã mã aflam cu el în pat ºi ne-a surprins tata, care de la înãlþimea lui, stînd în picioare, ne-a fãcut moralã, dar, la sfîrºit a conchis: „În fond, sînteþi oameni maturi, ºtiþi mai bine ce aveþi de fãcut”. Sunase telefonul ºi am ridicat. Pe fir era poetul Adrian Pãunescu, care mi s-a adresat cu „domniþã Amelia”, ceea ce mi-a plãcut tare mult, dar convorbirea a încheiat-o cu „doamnã Amelia”, ceea ce mi-a displãcut total. E un vis simplu. Uºor de explicat. Nu-l mai analizez psihologic. Nu am timp.
26 mai 2001 Am scos-o pe bãtrînica Elena, pe balcon, la soare. I-am citit dintr-o carte de învãþãturã sfîntã pe care ºi-a ales-o ea. E bucuroasã ºi fericitã cu mine. Sfîntul Teofan Zãvorîtul ne învaþã sã-l citim ºi sã ne rugãm. Dar, între timp, sã scriem, analizîndu-ne sentimentele, cum fac ºi eu de atîta timp.
Luni, 28 mai 2001 Mîine trebuie sã mã duc cu mama la Asistenþii Maternali pentru un angajament, dacã e posibil. Acasã la bãtrîni a venit o studentã de la ASE, Laura, care vrea sã se angajeze, pentru cã nu are unde locui. Vai, Doamne! Trebuie neapãrat sã ajung ºi la Cimitirul Bellu cã au început lucrãrile comandate de mine ºi sã vãd ce fac acei lucrãtori. Mama nu vrea sã se ducã la cimitir, cã o îngrozeºte, ºi tata e ocupat. Pe mãsurã ce mã apropii de împlinirea celor 30 de ani, nu ºtiu de ce mã simt furioasã. Am mînie în suflet. Sînt singurã, Doamne, iartã-mã! Ajutã-mã! Strig, Te caut, auzi-mã pe mine pãcãtoasa! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (53) În Pakistan (2) Ne întoarcem ºi intrãm în Galaxy. În timp ce ne gãsim scaunele, mintea mi-e bîntuitã de comentariul de mai înainte al lui Brad. Ce se întîmplã dacã indienii au prãbuºit avionul? Doamne, sper sã fi fost doar un accident tragic. Însã o astfel de explicaþie ar fi prea simplã, prea întîmplãtoare, avînd în vedere cã la bord se aflau 31 de þinte de mare valoare. În sufletul meu, ºtiu cã situaþia se va înrãutãþi. Uriaºul C-5 decoleazã ºi se îndreaptã cãtre est. Zborul e lung ºi rece, iar eu mã bucur cã am pãstrat la îndemînã geaca Barbour Beaufort. Mã ghemuiesc în ea ºi încerc sã adorm. Dupã ce vom ajunge în Pakistan, somnul va fi un lux. Dupã aproape jumãtate de zi, ajungem în sfîrºit la baza Forþelor Aeriene din Chaklala – Islamabad. Ajungem în þarã în toiul nopþii, iar avionul C-5 se opreºte într-un colþ îndepãrtat al aeroportului. Galaxy e înconjurat repede de un grup mixt de soldaþi ai Forþelor Speciale pakistaneze ºi ai trupelor de securitate ale Forþelor Aeriene americane. Cînd coborîm din avion, îi gãsim pe cei de la CIA aºteptîndu-ne în dube cu geamuri fumurii. Maºinile ne duc în vitezã în oraº, unde vedem soldaþi pakistanezi înarmaþi cu carabine de asalt stînd de pazã la fiecare colþ de stradã. Capitala e practic blocatã. Dubele ne duc la Holiday Inn. Iatã-ne într-un oraº aflat în pragul rãzboiului, iar noi vom sta la o destinaþie de vacanþã. Ironia situaþiei mã face sã rîd. Dupã cincisprezece minute, ofiþerul de legãturã RSO de la ambasadã apare într-un vehicul blindat ºi ne ia cu
KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (4) A doua zi dimineaþã am crezut cã nu mã mai pot ridica. De durere am cãzut într-un soi de convulsii, nefiind în stare nici mãcar sã mã miºc. În sfîrºit, am reuºit sã mã rostogolesc ºi sã mã menþin cîtuºi de puþin pe picioare. Dupã ce ne-am adunat, am vãzut în jurul meu numai feþe pline de vînãtãi, umflate ºi sparte. – Ei, cum e? Merge greu, nu?, întrebã Porcul. Ei, ºiacum sã facem niþicã alergare, neputincioºilor! Sînteþi ca niºte babe, dar nu-i nimic, vã desþepenesc eu! Subofiþerii stãteau deoparte, ei nu trebuiau sã alerge împreunã cu noi. Dupã primul kilometru, plutonul a început sã se fãrîmiþeze. Ajungînd la marginea aeroportului, l-am vãzut pe unul dintre ai noºtri prãbuºindu-se. Iar Porcul n-a gãsit altceva mai bun de fãcut decît sã-l îmblãteascã zdravãn cu un baston de bambus. Asta n-a ajutat însã la nimic. Bãiatul îºi pierduse cunoºtinþa. Dupã aceea, plutonierul-major a trecut de-a lungul rîndurilor noastre, lovindu-ne peste cap ºi urîlnd: – Aºa atacã un vînãtor? Apoi au început sã leºine unul cîte unul pînã am mai rãmas teferi doar cinci inºi. Abia atunci a dat Porcul repaus, zicînd: – Aþi fãcut o alergãturicã frumuºicã înainte de micul dejun, nu-i aºa? Adevãrul este cã starea de înþepenire îmi dispãruse ca prin farmec. Subofiþerii au început apoi sã foloseascã biciul, mai ales atunci cînd careva nu rezista aºa-numitei „oþeliri corporale”. Dupã numai cîteva zile am învãþat o mulþime de pedepse noi. Într-o searã, plutonierul-major ne-a dus la capãtul puterilor, întrucît nu reuºiserãm sã ne aducem aminte cele cinci puncte principale ale jurãmîntului faþã de împãrat. Asta se pedepsea cel mai drastic. Jurãmîntul imperial pentru soldaþi ºi marinari fusese dat în anul 1882 de împãratul Meidji, ºi era considerat drept sfînt. Este un document de cîteva pagini pe care fiecare soldat trebuie sã-l înveþe pe dinafarã. Prezint punctele principale, într-o versiune prescurtatã: 1. Soldatul ºi marinarul trebuie sã considere ca principala sa datorie credinþa. O unitate militarã sau de marinã nefermã în credinþã nu este, în caz de pericol, decît o pleavã. Îndepliniþi-vã cu credinþã datoria ºi sã aveþi totdeauna în minte cã credinþa voastrã cîntãreºte mai mult
Pag. a 19-a – 15 iunie 2018
el. L-am mai întîlnit pe Mel Harrison ºi înainte, în Washington D.C. E un om bun, dintr-o bucatã, care a avut o carierã foarte neobiºnuitã. A servit pe post de economist în Londra pe durata unui mandat diplomatic. Pe durata altuia, a petrecut ºase luni la colegiul de rãzboi al NATO studiind istoria ºi tacticile militare. E înalt ºi subþire, cu o fire studioasã ºi o minte deschisã, mulþumitã în parte carierei sale atipice. În aceastã searã e foarte tãcut. Nu spune prea multe pînã cînd ajungem la el acasã, unde ne aºteaptã cina. În timp ce mîncãm, aruncã o bombã: – Fred, trebuia sã fiu ºi eu în avionul ãla. Nici mãcar nu se poate uita la noi în timp ce rosteºte acele cuvinte. În schimb, priveºte lung pe fereastrã. Ambasadorul Arnold Raphel a fost prietenul sãu. În acel moment, devin conºtient de costul uman. Pînã acum, abordasem aceastã problemã din perspectivã geopoliticã, cu toate implicaþiile sale. Vãzînd amãrãciunea lui Mel, simt ºi eu adevãrul dureros al acestei tragedii. Treizeci ºi una de familii au rãmas fãrã un membru drag în aceastã searã. Doi dintre oamenii noºtri sînt morþi. Pe lîngã sentimentul de vinovãþie al supravieþuitorului, Mel îl jeleºte pe prietenul sãu pierdut. – Trebuia sã fiu ºi eu în avionul ãla, repetã Mel aproape ºoptit. - Ce s-a întîmplat?, întreb eu. - Ambasadorul Raphel s-a decis în ultima clipã cã vrea sã meargã el. A considerat cã era o ocazie de a vorbi cu preºedintele Zia despre un atac asupra unei cãlugãriþe americane. Dorea asigurãri în privinþa faptului cã cei vinovaþi vor fi pedepsiþi. Vestea asta e nouã, atît pentru Brad, cît ºi pentru mine. – Stai, vrei sã spui cã ambasadorul Raphel nu era planificat sã fie în acel avion? – Corect. A urcat în ultima clipã. Brad spune: – Ei bine, în acest caz putem scoate din calcul ºansa ca incidentul sã fi fost un atac împotriva ambasadorului. Mel e de acord.
Rãsuflu uºurat. Acesta a fost primul lucru pe care ni s-a spus sã-l investigãm. Putem sã-l dãm deoparte. – Mel, spune-ne ce ºtii despre prãbuºire, îi cer eu. Ofiþerul RSO se apucã sã spunã întreaga poveste. Preºedintele Zia, ºefii de personal, ºeful ISI ºi alte personalitãþi politice au plecat de la Islamabad la Bahawalpur pentru a participa la o defilare militarã prilejuitã de achiziþionarea modelului de tanc Ml Abrams. Guvernul Statelor Unite tocmai încheiase o afacere cu Zia în care vindea Pakistanului cîteva dintre aceste maºini de luptã formidabile, iar conducãtorii politici au dorit sã le vadã mai de aproape. Defilarea fusese planificatã cu cîteva sãptãmîni în avans. Avionul C-130 al preºedintelui Zia a decolat din Chaklala în dimineaþa zilei de 17 august. A zburat la Bahawalpur fãrã nici un incident. Personalitãþile politice au urmãrit defilarea militarã ºi s-au întors la aeroport în acea dupã-amiazã. Avionul C-130 a rulat pe pistã ºi a decolat dupã ce echipajul a efectuat verificãrile de rutinã dinaintea zborului. La cinci minute dupã decolare, avionul s-a prãbuºit. Nu a supravieþuit nimeni. Impactul a fost catastrofal. Nu au rãmas decît bucãþi din avion. – Mîine dimineaþã, veþi primi o introducere ºi un raport complet din partea Forþelor Aeriene pakistaneze. Dupã care veþi zbura la locul prãbuºirii, spune Mel. Am multe întrebãri, însã Mel pare epuizat. Probabil cã nu a dormit de cînd s-a produs accidentul. – Au existat ameninþãri anterioare la adresa preºedintelui Zia?, întreb. - Nici una pe care sã o fi interceptat. - Nici un avertisment cum cã ar fi fost desfãºuratã o operaþiune? - Nu. Nu ne-am aºteptat deloc la aºa ceva. Dacã e vorba de un sabotaj, acesta a fost fãcut în manierã foarte silenþioasã. (va urma) FRED BURTON
decît un munte, în timp ce moartea este mai uºoarã ca o panã. 2. Soldatul trebuie sã respecte ordinele superiorilor ca ºi cînd acestea ar veni de la însuºi împãratul. 3. Soldatul ºi marinarul trebuie sã cultive curajul care în þara noastrã a fost la loc de cinste încã din timpurile strãvechi. 4. Ordinea ºi integritatea reprezintã îndatoriri ale omului, dar soldatul ºi marinarul nu pot rãmîne în afara lor, în rîndurile armatei, nici mãcar o zi. 5. Soldatul ºi marinarul trebuie sã-ºi atingã scopul prin simplitate... Aceste ordine poartã numele de „Marele drum al cerului ºi pãmîntului, legea generalã a omenirii”. ªi existã oameni cunoscuþi care au sfîrºit prin a se sinucide cînd ºi-au dat seama cã au mers împotriva acestei legi... În noaptea aceea, pentru cã nu reuºiserãm sã o învãþãm pe dinafarã, am fost aliniaþi în faþa barãcii ºi fiecare a fost izbit, pe rînd, cu capul de ea. Unuia, i-a fost zdrobit nasul, altul a rãmas fãrã cîþiva dinþi. – Fazanilor!, ne spuse mai tîrziu Porcul. Astãzi a fost o zi plinã... încã cîteva asemenea zile ºi o sã fac oameni din voi... O singurã sãptãmînã, care însã mi-a schimbat întreaga viaþã – imaginea mea despre om, despre bine ºi rãu, despre ce este bine ºi ce este greºit. ªocul iniþial a adus cu el uluialã ºi o stare permanentã de groazã. Era pur ºi simplu imposibil sã nu te temi de superiori. Am început sã ne purtãm ca niºte ºobolani care primiserã un ºoc electric. Practic, nu-þi puteai afla o singurã clipã de liniºte, ne aflam în permanenþã în aºteptarea altui ºi altui ºoc. Unii recruþi, între care ºi eu, îºi chemau în somn mama. Este foarte ciudat, dar încã nu auzisem vreun recrut care sã-ºi fi strigat tatãl. El e capul familiei ºi tocmai dragostea lui sobrã ºi abstractã este cea care îl ajutã sã inoculeze fiului spiritul rãzboinic. Recrutul însã, de cîte ori cautã sã evadeze sau sã gãseascã mîngîiere, se gîndeºte la mama. Necunoscãtorii într-ale sufletului japonez pot fi surprinºi de unele din faptele noastre brutale, pe de o parte, ºi sentimentele, pe de alta. Pentru strãini, noi sîntem oameni cu feþe imobile, pe care numai arareori se pot citi niºte sentimente. Da, este adevãrat, ne-am construit o anume faþadã, dar avem aceleaºi sentimente, doar cã forma lor de manifestare este alta. Occidentalul, americanul în special, se poate compara, dupã pãrerea mea, cu un vas în care se fierbe apa, fãrã a avea însã ºi un capac deasupra, astfel încît aburii dispar treptat, fãrã nici o dificultate. Contrar lui, japonezul este o oalã sub presiune. Fierbe ºi el, vaporii
sînt aceiaºi, dar ei se concentreazã fãrã a se manifesta în vreun fel. Cînd însã ºi-au gãsit drumul, explozia-i ca ºi fãcutã. Din asta se poate lesne înþelege de ce japonezul poate fi într-o clipã un model de calm cumpãtat sau de politeþe rece, pentru ca îndatã sã se arunce la pãmînt întro crizã de isterie – ºi astfel sã-ºi atace cu fanatism, furibund, duºmanul. Subofiþerii ºi-au concentrat toate eforturile pentru a înãbuºi orice manifestare a sentimentelor noastre, dacã ele nu se refereau la þarã ºi la împãrat. Toate sentimentele ne erau canalizate spre interesele supreme, cãrora le erau subordonate toate interesele personale. A te vãita de boalã sau a plînge dupã mama erau nu numai slãbiciuni, dar ºi o dovadã cã nu eram încã devotaþi pe deplin Marii Cauze. Cã încã nu ne-am însuºit învãþãtura fundamentalã potrivit cãreia ca indivizi ne putem lipsi de noi înºine ºi cã sacrificiul nostru nu înseamnã o pierdere dacã el este pus în slujba realizãrii Marii Cauze. – Sã fie posibil ca voi, mucoºilor, sã aveþi în curînd cinstea de a lupta pentru veneratul nostru împãrat?, întreabã Porcul. Eu mã aflu aici pentru a face oameni din voi! E clar? Voi face om din fiecare fazan, chiar de-ar fi sã vã ucid pe toþi! M-apucã groaza cînd mã gîndesc cã împãratul cinsteºte asemenea caricaturi ca voi... ªi continuã: – Vã dau un sfat prietenesc, încãlþaþilor! Vã aflaþi cu toþii aici pentru un singur-singurel motiv: acela de a sluji Japonia ºi pe împãrat. Vã propun sã uitaþi cu totul de trecut, de astãzi el nu mai existã! ªtergeþi-l, daþi cu buretele peste el! De azi înainte sã nu uitaþi cã sînteþi pregãtiþi pentru a muri fãrã sã crîcniþi! Niciodatã, nicãieri sã nu uitaþi cã sînteþi detaºamentul de care Japonia are cea mai mare nevoie! ªi apoi, foarte paºnic: – Am sã fac din voi bãieþi pregãtiþi pentru examenele cele mai grele. E clar?!, întrebã el, fãcînd un semn sublocotenentului cãruia i se spunea ªarpele. Aduceþi paletele. Majoritatea dintre noi am fost aduºi atunci în stare de inconºtienþã, dar nimeni n-a scos nici un cuvînt. Cu toate cã eram, în general, niºte iepuri tineri, se aflau printre noi ºi cîþiva recruþi de la patruzeci de ani pînã la ºaizeci. Mai în vîrstã, bogaþi, oameni importanþi – tot una. Sublocotenentul, care, dacã ar fi fost civil, s-ar fi plecat smerit în faþa te miri cãruia dintre recruþi, sau care n-ar fi îndrãznit sã-1 priveascã în faþã, se purta, domnea acum asupra noastrã, ca un tiran. El putea sã ne calce în picioare sau sã ne batã pînã la sînge, indiferent pe care dintre noi, fãrã a fi pedepsit pentru asta. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 15 iunie 2018
Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (50) Cîteva cuvinte despre pocãinþã Sfîntul Efrem (fragmente) (2) Pocãinþa este jertfelnicul lui Dumnezeu; cãci prin ea se ispãºesc cei care pãcãtuiesc, ºi cel ce oferã jertfa nu trebuie sã cheltuiascã nimic, ca sã ne dãm seama cît de mare este diferenþa dintre Lege ºi Evanghelie. Deseori, datoritã cheltuielii, unii care þineau Legea evitau sã-ºi mãrturiseascã pãcatele, ºi astfel se faceau pricinã de rãutate sau zgîrcenie. Hristos însã, prin venirea Lui, a desfiinþat ºi aceasta, oferind pocãinþa ca pe o aducere de jertfa necheltuitoare... Sã ne pocãim aºadar toþi cei care am pãcãtuit, pentru a-l birui pe diavol. Sã ne pocãim cu stãruinþã, spre a face cele plãcute lui Dumnezeu. Pocãinþa este de multe feluri, ºi de aceea aduce înaintea lui Dumnezeu multe lucruri plãcute. Aduce doxologia ºi spovedania. Aduce înfrînarea ºi dorinþa de nevoire. Aduce înaintea lui Dumnezeu milostenia, în diferite forme. Hristos aºadar le-a spus celor ce fac milostenie cã, „de vreme ce faceþi pentru unul din aceºtia mai mici, pentru Mine o faceþi“. Cum adicã? El n-a fost prezent, ºi atunci cum de I-au fãcut bine? N-a vorbit cu ei, ºi atunci cum a mîncat împreunã cu ei? Proorocul spune cã Dumnezeu umple cu prezenþa Lui cerul ºi pãmîntul. Deci a fost prezent pretutindeni ºi s-a bucurat de slãvire. Cum adicã? N-a fost prezent ºi la cei care au sãvîrºit rele? Da, a fost prezent, ca sã cerceteze faptele, nu ca sã arate cã I-a plãcut pãcatul; cãci ceea ce este plãcut lui Dumnezeu se aratã Sfinþilor; iar ameninþarea Sa se aratã cãlcãtorilor de lege... Cum adicã? Drepþii Îl vãd cînd fac binele? Evanghelia te va învãþa, spunîndu-þi: „De Mã iubeºte cineva, el va pãzi cuvîntul Meu, ºi Tatãl Meu îl va iubi ºi Noi vom veni la el ºi ne vom face locaº la el“. Cum se va face acest lucru? Aºadar cînd îi primeºti pe strãini din iubire pentru Hristos, îl vezi pe Hristos, cînd îi mîngîi pe bolnavi din iubire pentru El, pe El îl vezi, cînd faci orice faptã bunã din iubire pentru El, Se aflã în faþa ochilor tãi. Dumnezeu, zice, este iubire. Dacã ai iubire, îl vezi pe Cel ce Se aflã înlãuntrul tãu... Însã în ce fel îl vezi? Ascultã iarãºi: te bucuri cînd faci binele, simþi fericire cînd faptuieºti iubirea, te uºurezi cu totul în ascultare. Iubirea aºadar este bucurie ºi veselie; ea este ajutorul tãu în multe fapte bune. Îl observi pe Dumnezeu care te ajutã; cãci nimeni nu-L nesocoteºte pe Cel ce lucreazã împreunã cu el... Aºadar Sfinþii îl vãd pe Dumnezeu în diferite feluri, ºi I se fac plãcuþi de asemenea în mai multe feluri, datoritã diferitelor fapte bune ºi bucurii. Toate faptele bune îi sînt
SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (2) * Este un pãcat cutremurãtor ca fiul sã-ºi ridice mîna la tatãl sau mama sa. Acea mînã nu-i va putrezi. * Pãrinþii sã nu-ºi blesteme copiii indiferent de greºeala pe care au fãcut-o, deoarece odatã blestemaþi de cãtre pãrinþi, acei copii vor avea mari necazuri, greutãþi ºi eºecuri în viaþã. * Sã nu mergem niciodatã la vrãjitori, indiferent de necazul pe care îl avem, ci sã alergãm la biserici ºi mînãstiri, deoarece acolo este prezenþa lui Dumnezeu. La vrãjitori este prezenþa diavolului, care ia mascã cucernicã ºi credincioasã. * Sã ne ferim a înjura, a pomeni numele satanei, deoarece atunci cînd pomenim numele diavolului, energia maleficã, negativã, intrã în noi, ne hrãnim cu putoarea insuportabilã a energiei numelui, înmagazinãm în fiinþa noastrã negativul prin excelenþã. * Este foarte bine sã avem pomelnice cu numele tuturor membrilor familiei la cît mai multe mînãstiri ºi biserici, mai ales acolo unde se face slujbã zilnic. Astfel vom avea un ajutor concret în lupta inevitabilã din aceastã viaþã pãmînteascã. * Sã evitãm lecturarea revistelor ºi ziarelor pornografice sau vizionarea filmelor pornografice, deoarece efectul psihologic negativ al acestora este maxim ºi poate avea urmãri foarte grave asupra fiinþei noastre mai tîrziu. Acele imagini ne vor teroriza continuu ºi ne vor întuneca. * Niciodatã sã nu ne mîndrim cu ceea ce avem mai bun în noi (inteligenþã, frumuseþe, iniþiativã, realizãri etc.) dimpotrivã, tot timpul sã spunem cã nu noi sîntem merituoºii, ci Bunul Dumnezeu care ajutã sã le înfãptuim. Pãcatul mîndriei este cel mai mare pãcat. Iar virtutea smereniei este cea mai mare virtute. * Scopul vieþii noastre este dobîndirea mîntuirii, de aceea trebuie sã punem foarte mare accent pe partea spiritualã a fiinþei noastre ºi nu pe cea materialã. Deci, domi-
plãcute lui Dumnezeu, dar mai mult decît toate Se bucurã de pocãinþã; pentru cã ºi Evanghelia spune cã Dumnezeu Se bucurã mai mult de un pãcãtos care se pocãieºte decît de nouãzeci ºi nouã de drepþi. Pocãinþa înalþã praznic la Dumnezeu. îngerii se mîngîie, cãci pocãinþa îi invitã la masã. Toate legiunile cereºti sînt fericite, fiindcã pocãinþa omului le aduce bucurie. Nu se jertfesc pentru ei viþei, nici oi, dar pocãinþa oamenilor pãcãtoºi e motiv de mare fericire. Pocãinþa îi jertfeºte pe cei care au pãcãtuit, dar apoi iarãºi îi aduce la viaþã. Îi omoarã, dar apoi iarãºi îi învie din morþi. În ce fel? Ascultã! Îi ia pe pãcãtoºi ºi îi face drepþi. Ieri erau morþi, astãzi trãiesc pentru Dumnezeu prin mijlocirea pocãinþei. Cei ce ieri erau vrãjmaºi astãzi au devenit prieteni ai Iui Dumnezeu. Cei ce ieri erau cãlcãtori de lege, astãzi au devenit Sfinþi. Mare cuptor este pocãinþa, iubiþi creºtini. Înghite aramã ºi o preschimbã în aur. Înghite plumb ºi îl preschimbã în argint. O, ce mare cîºtig aduce în faþa lui Dumnezeu pocãinþa! Ce mare palat se zideºte prin lucrarea ei!... Ascultã! Te pocãieºti pentru vrãjitorie? Îndepãrteazã toate urmele ei! Sã nu pãrãseºti cele vãdite ocupîndu-te cu cele ascunse. Ai pãrãsit omorurile? Stãpîneºte-þi ºi limba: sã nu insulte, sã nu înjure, sã nu mintã. Te pocãieºti de idolatrie? Fereºte-te de ghicitori, de prezicãtori, de cititorii în diferite lucruri! Acestea sînt forme de idolatrie. Te pocãieºti pentru desfrînare? Osîndeºte-o cu totul; cãci din aceasta izvorãºte toatã destrãbãlarea. Pãzeºte-te de rîs, de glume, de vorbe neruºinate, de îmbuibarea pîntecelui. Pentru cã acestea reprezintã calea care conduce la desfrîu. Te pocãieºti pentru nedreptate? Depãrteaz-o cu totul de la tine; cãci din ea înmugureºte toatã urîciunea iubirii de arginþi. Te pocãieºti cã þi-ai cãlcat jurãmîntul? Depãrteazã-te cu totul de minciunã ºi de furt; cãci minciuna este prãpastia ºi pragul cãlcãrii jurãmîntului. Te pocãieºti pentru rãutate? Fereºte-te de mînie, de urã, de invidie. Impotriveºte-te laºitãþii ºi oricãrui viciu! Te pocãieºti pentru smintealã? Fereºte-te nu numai de teatre, dar ºi de rîsul acasã ºi pretutindeni, ºi depãrteazã-te de orice plãcere lumeascã; cãci aceste lucruri ne silesc sã ne întoarcem la smintealã. Te pocãieºti pentru erezie? Nu te apropia de eretici! Te pocãieºti pentru necredinþã? Fereºte-te de orice adunare lumeascã! Te pocãieºti pentru certuri? Obiºnuieºte-þi limba sã rãspundã cu blîndeþe... (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)
nanta vieþii noastre trebuie sã fie spiritualul cu tot ceea ce implicã el. * Acasã sã ne retragem într-o camerã, sã aprindem candela sau o lumînare ºi sã ne rugãm Bunului Dumnezeu sã ne lumineze ºi sã ne arate calea pe care trebuie sã mergem, deoarece de foarte multe ori în viaþã noi mergem pe cãi greºite ºi întunecoase din cauza mîndriei ºi a pãcatelor noastre. * Niciodatã sã nu socotim cã vom face fapte bune la bãtrîneþe pentru cã ceea ce facem ºi ceea ce adunãm la tinereþe aceea avem la bãtrîneþe. La bãtrîneþe este mai greu ºi chiar imposibil ca omul sã se mai modeleze sã se mai îndrepte. * Orice lucru bun pe care îl începem, sã îl începem cu binecuvîntarea lui Dumnezeu, adicã sã ne rugãm lui înainte de a-l începe ºi dupã ce l-am terminat sã-I mulþumim cã ne-a ajutat. * Cînd este omul bolnav sã cheme mai întîi preoþii sã-l spovedeascã, sã-l împãrtãºeascã ºi sã-i facã Sf. Maslu, dupã aceea sã meargã la doctor. Fiecare boalã trupeascã este urmarea unor boli sufleteºti: adicã a unor pãcate, de aceea sã aplicãm mai întîi terapia spiritualã ºi dupã aceea terapia medicamentoasã. * Sf. Cruce sã o facem tot timpul, sã o purtãm la noi ºi sã o avem în casele noastre, deoarece este cea mai puternicã armã împotriva diavolului. * Sã nu urîm pe nimeni indiferent ce ne face, ci sã-l compãtimim ºi sã ne rugãm pentru el. În familie comportamentul pãrinþilor faþã de copii este cel mai influent. Adicã degeaba spui copilului „sã fii cuminte sã nu înjuri“ cînd tu ca pãrinte înjuri. Sau îi spui copilului „îngenuncheazã în faþa icoanei ºi te roagã“ dacã tu ca pãrinte nu îngenunchezi cu el ºi nu te rogi, copilul te copiazã practic prin ceea ce faci nu prin ceea ce spui, sau este de-a dreptul satanic cînd tu ca pãrinte îl înveþi pe copil sã fure, sã mintã, sã fumeze, sã nu se roage, sã nu meargã la bisericã sã înjure, sã bea alcool etc., mai bine nu l-ai fi nãscut pe acest pãmînt. (va urma)
Sã nu ne prindã diavolul oftînd Sã nu ne prindã diavolul oftînd. Sã-i dãm lui Dumnezeu ce se cuvine cît pe pãmînt din mila Lui ne þine ºi cît e timp sã-l mai slãvim cîntînd.
Cu El sã-ncepem ziua care vine ºi sã sfîrºim cu slava Lui în gînd. Sã nu ne prindã diavolul oftînd. Sã-i dãm lui Dumnezeu ce se cuvine. ªi-n noaptea vieþii, cine ºtie cînd la numãratul dintre rãu ºi bine sã cãutãm în talgerele pline lumina Lui ºi ’naltul Lui veºmînt Sã nu ne prindã diavolul oftînd. DINU IANCULESCU
Þara de peste veac Spre þara lui Lerui-Ler Nu e zbor nici drum de fier, Numai lamurã de gînd, Numai suflet tremurînd ªi vîslaº un înger. Spre þara de peste veac Nesfîrºire fãrã leac, Vãmile vãzduhului, Sãbiile Duhului Pururea de strajã. Sus! Pe sparte frunþi de zei, ªovãielnici paºi ai mei! Piscuri de-ntrebãri – momîi ªi genuni de zare! În þara lui Lerui-Ler Nãzuiesc un colþ de cer. De-oi gãsi, de n-oi gãsi Nimeni nu poate ºti – Singur Lerui-Ler. NICHIFOR CRAINIC (1889-1972)
Pildã creºtinã Munca zilnicã Doamna Popescu considerã munca zilnicã lipsitã de sens. Ea cunoaºte doar munca ei de zi cu zi: aceleaºi datorii zilnice - cumpãrãturi ºi gãtit, curãþenie ºi spãlat. An de an, aceleaºi activitãþi, doar poate cu cîteva întreruperi ºi schimbãri. Dar vãzut în întregime, i se pare cã viaþa nu-i acordã nimic deosebit. Încet, dar sigur, ea devine sãtulã de rutina monotonã. Situaþia domnului Popescu nu este cu mult diferitã: se trezeºte dimineaþa, ia micul dejun, merge la serviciu, lucreazã la banda rulantã, ia masa de prînz, merge înapoi la muncã, pleacã spre casã, ia cina, se uitã la televizor, doarme... O zi se aseamãnã cu cealaltã aproape în întregime. ªi el s-a sãturat. Nu mai vede nici un sens în toate aceste activitãþi. Atît la doamna Popescu, cît ºi la domnul Popescu, urmãrile nefavorabile nu întîrzie sã aparã: nemulþumire, indispoziþie, indiferenþã, plictisealã, apatie, deznãdejde, gînduri de sinucidere. ªi nicãieri o razã de luminã! Nici o razã de luminã care sã le lumineze viaþa! Dar viaþa trebuie sã aibã un sens, altfel nu are rost sã trãieºti mai departe! Are pînã la urmã viaþa un sens? Da, are! Isus Hristos este conþinutul unei vieþi pline de sens! Îl cunoºti?
„ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
Pag. a 21-a – 15 iunie 2018
MOZAIC
Cahokia – Misterul strãvechiului oraº precolumbian întemeiat pe þãrmul fluviului Mississippi de cãtre un trib demult dispãrut Cu aproximativ un mileniu înainte de a ajunge Columb în teritoriile din Lumea Nouã, pe meleagurile în care se aflã astãzi oraºul St. Louis din Missouri a fost întemeiatã o aºezare amerindianã care într-o perioadã foarte scurtã de timp avea sã devinã cel mai mare oraº aflat la nord de teritoriul pe care astãzi îl numim Mexic. Este vorba despre oraºul Cahokia, a cãrui perioadã de maximã dezvoltare a fost cuprinsã între Secolele X ºi XII d.Hr. La apogeu, aºezarea amerindianã avea o suprafaþã de peste 16 kilometri pãtraþi, mai mult decît majoritatea
oraºelor mari din Europa acelor vremuri – printre care ºi Londra. Populaþia oraºului Cahokia a fost de 10-20.000 de locuitori. În oraº au existat cel puþin 120 de movile artificiale, deasupra cãrora erau construite clãdiri, unele de mari dimensiuni. Oraºul Cahokia, o adevãratã metropolã a vremurilor sale, a fost construit dupã anul 500 d.Hr., de cãtre mississippieni – o populaþie amerindianã care a ocupat un teritoriu vast aflat în sud-estul SUA, de la rîul Mississippi ºi pînã la Oceanul Atlantic. Din pãcate, aceºti oameni nu creaserã un sistem de scriere, astfel cã nu ºtim, în prezent, cum îºi numeau ei oraºul. În Secolul XVII, oraºului înte-
Povestea curioasã a copacilor în care „cresc“ capre Oriunde te-ai uita, vezi numai capre care „atîrnã” pe copaci, rumegînd absente, ca niºte pãsãri supradimensionate. Nu este o imagine desprinsã din filme absurde, ci un peisaj obiºnuit din Maroc. Fãrã îndoialã, caprele sînt niºte cãþãrãtoare redutabile. Se ºtie cã aceste animale escaladeazã pante abrupte, aproape verticale, în cãutarea hranei. Ei bine, caprele din
meiat în vechime i-a fost atribuit numele de Cahokia, de cãtre exploratorii francezi. Numele a fost împrumutat de la un trib ce locuia pe atunci în zona în care se aflã vestigiile vechii aºezãri. La apogeul sãu, Cahokia era cel mai mare centru urban situat la nord de marile aºezãri urbane din Mesoamerica. Doar acestea din urmã îl depãºeau, ca dimensiuni. De fapt, la momentul sãu de maximã dezvoltare, Cahokia era mai mare ºi faþã de aºezãrile urbane existente în SUA pînã în jurul anului 1780, perioadã în care s-a remarcat Philadelphia, prin populaþia sa numeroasã. Se pare cã, în vechime, pe cea mai largã dintre movilele aflate în perimetrul oraºului se afla o clãdire despre care arheologii spun cã ar fi putut avea o lungime de peste 30 de metri ºi o înãlþime de aproximativ 15 metri. Apogeul demografic a fost atins, în Cahokia, în jurul anului 1100. Ulterior, populaþia a intrat în declin, iar oraºul a fost pãrãsit în jurul anului 1350. Motivele pãrãsirii sale au fost multã vreme misterioase pentru istorici. S-a afirmat cã aºezarea ar fi fost pãrãsitã din cauza penuriei de hranã, a modificãrilor climatice, a unor epidemii sau a rãzboaielor. Una dintre ipotezele cele mai plauzibile este cã motivul principal pentru care oraºul Cahokia a fost pãrãsit au fost inundaþiile. Analiza sedimentelor colectate din zonã aratã cã între anii 1100 ºi 1400 au avut loc cel puþin douã revãrsãri cumplite de ape. Este chiar perioada în care populaþia oraºului Cahokia a intrat în declin accelerat, dupã cum au arãtat sãpãturile arheologice. Apele fluviului Mississippi au crescut, se pare, cu pînã la 10 metri faþã de nivelul lor obiºnuit, iar aceste inundaþii catastrofale i-ar fi putut lãsa pe mississippienii din Cahokia fãrã hranã, fiindu-le nimicite cîmpurile cultivate. În condiþiile în care potopul nu a fost un eveniment singular, e posibil ca locuitorii aºezãrii sã fi decis sã abandoneze tot ceea ce construiserã pînã atunci, îndreptîndu-se cãtre alte meleaguri, unde au fost asimilaþi de cãtre alte populaþii. CUNOASTELUMEA.RO miez foarte tare. Acest miez este înconjurat de o parte cãrnoasã, cea pe care o consumã caprele. În miez se aflã una sau douã seminþe mici, bogate în ulei. Deci, pentru a ajunge la partea preþioasã a fructului, trebuie eliminatã partea cãrnoasã. Aceasta era cea mai dificilã parte a procesului de extracþie a uleiului. Aºadar, pentru a-ºi uºura munca, localnicii au decis sã încredinþeze aceastã misiune caprelor. Aºa au ajuns caprele sã facã parte din industria producãtoare de ulei. În trecut, bãºtinaºii le permiteau caprelor sã mãnînce fructul, deoarece miezul tare trecea nevãtãmat prin sistemul digestiv al animalelor. Localnicii adunau apoi excrementele caprelor, iar seminþele erau presate pentru a obþine ulei, care este folosit în industria alimentarã ºi în cea cosmeticã. Acum, datoritã metodelor moderne, aceste proceduri sînt învechite. Prin urmare, caprele harnice, care ºi-au fãcut datoria cu vîrf ºi îndesat, au fost „scoase la pensie”. INCREDIBILIA.RO
Cel mai bãtrîn arbore din Europa, a cãrui vîrstã a fost stabilitã prin mijloace ºtiinþifice Maroc se urcã în copaci din acelaºi motiv – pentru hrana foarte greu accesibilã în acest þinut secetos. ªi, deºi pare bizar, prin acest comportament, caprele au contribuit la agricultura practicatã de triburile bãºtinaºe. Caprele sînt atrase de fructele arborelui de argan, care se coc în fiecare an în luna iunie. Arborele de argan creºte pînã la o înãlþime de 8 – 10 metri ºi trãieºte pînã la 200 de ani. Copacii sînt þepoºi ºi au trunchiurile noduroase. Însã caprele, care se urcã în ei de secole, au învãþat sã se adapteze acestei sarcini. Caprele din aceastã regiune au picioarele dotate cu cîte douã degete, acoperite de copite. Aceste degete sînt flexibile, iar tãlpile picioarelor sînt moi ºi mobile. Aceste trãsãturi ajutã animalele sã se agaþe de scoarþa copacilor ºi sã-ºi pãstreze echilibrul. Caprele mai au douã degete vestigiale, situate mai sus pe picior, numite „pinteni”. Astfel de pinteni se gãsesc la multe specii, inclusiv la cîini ºi pisici. Însã pintenii caprelor sînt mult mai tari ºi le ajutã sã se caþere pe crengi sau sã coboare stîncile abrupte. Fructul de argan este o sursã preþioasã de ulei ºi are o importanþã economicã mare pentru triburile berbere din Maroc. Fructul are o dimensiune de 2-4 centimetri ºi are un
În Italia, la sud de Napoli, se aflã Parcul Naþional Pollino. Acele meleaguri fermecãtoare au fost colindate, nu odatã, de cãtre botaniºtii aflaþi în cãutare de arbori care au o vîrstã matusalemicã. ªi se ºtie bine: cine cautã gãseºte! Parco Nazionale del Pollino este, potrivit atlasobscura.com, cel mai mare parc naþional din Italia. În ciuda faptului cã se aflã în una dintre regiunile foarte bine populate ale lumii, zona parcului Pollino ºi-a pãstrat aspectul sãlbatic, datoritã mãsurilor de protecþie instituite. Acest parc naþional, cu flora sa neafectatã de cãtre activitãþile umane, a fost locul perfect pentru efectuarea unor cercetãri privind procesul de îmbãtrînire a copacilor ºi procesul de evoluþie a zonelor împãdurite.
MOZAIC Sfatul medicului
Luxaþia de umãr Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul DR. TAREK NAZER echipei Manchester United. Luxaþia de umãr este una dintre cele mai întîlnite luxaþii în ortopedie; apare de obicei în urma unui traumatism care duce la deplasarea capului humeral afarã din cavitatea glenoidã. Cele mai frecvente luxaþii sînt cele antero-interne ºi cele mai rare, cele posterioare, care pot fi omise uºor pe radiografia de faþã a umãrului.
Simptome Primul simptom este durerea vie, urmatã de imposibilitatea de a miºca umãrul, edem local, deformarea umãrului. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, ºi al celui radiologic efectuat în cel puþin douã incidenþe, faþã ºi axial. Cele mai frecvente leziuni asociate sînt cele osoase, nervoase ºi ale coafei rotatorie.
Tratamentul Luxaþia de umãr este o urgenþã ortopedicã ºi trebuie efectuatã reducerea luxaþiei cît se poate de repede; uneori este necesarã sedarea pacientului sau chiar anestezia generalã pentru a reuºi reducerea luxaþiei. În unele cazuri, mai ales în cele care sînt mai vechi de 6 ore, reducerea închisã devine imposibilã ºi atunci medicul va fi nevoit sã efectueze reducerea deschisã a umãrului. Dupã reducerea umãrului este recomandatã imobilizarea în ortezã timp de 14-21 de zile. Dupã aceastã perioadã, este recomandatã efectuarea unui RMN pentru a identifica leziunile asociate ale umãrului ºi începerea unui program de recuperare medicalã. Nu este recomandat de a încerca manevra de reducere decît de cãtre un medic ortoped sau o persoanã calificatã pentru acest lucru; miºcãrile greºite în reducere pot duce la fracturi ºi leziuni nervoase serioase. www.consultatieortopedie.ro Într-un loc înalt, stîncos, oamenii de ºtiinþã au observat un arbore ce pãrea foarte bãtrîn, mai vîrstnic decît toþi copacii din jur. La prima vedere, era extrem de greu de stabilit vîrsta arborelui. La o examinare superficialã, a reieºit cã miezul sãu lemnos începuse deja sã se dezintegreze. Dornici sã îi afle vîrsta realã, specialiºtii au folosit datarea cu carbon ºi metoda numãrãrii inelelor de creºtere existente la nivelul bãtrînei rãdãcini a copacului. Rezultatul? Primul inel de creºtere al arborelui s-a format în anul… 789 d.Hr. Este, aºadar, un arbore care a rãsãrit în urmã cu mai mult de 1.200 de ani, în epoca de glorie a împãratului Carol cel Mare (742-814) – supranumit „pãrintele Europei”. Acestui arbore ce aparþine speciei Pinus heldreichii (specia fiind numitã, popular, „Pinul lui Heldreich” sau „Pin bosniac”) i-a fost acordat numele de Italus. În prezent, pinul Italus este cel mai vîrstnic arbore din Europa a cãrui vîrstã a putut fi stabilitã cu precizie, prin mijloacele oferite de cãtre ºtiinþa modernã. Mulþi arbori pot trãi mii de ani, iar motivul pentru care copacii cu vîrste admirabile sînt rari ºi pot fi gãsiþi, de obicei, doar în zone izolate, slab populate, este foarte uºor de înþeles. Nu departe de Italus, bãtrînul pin ancorat în stînca durã, prin rãdãcinile sale strãvechi, specialiºtii au descoperit încã un arbore a cãrui vîrstã depãºeºte 1.000 de ani. Cu toate cã foarte multe dintre ramurile lui Italus sînt uscate, unele pãrþi ale coroanei sînt, totuºi, în creºtere, astfel cã arborele ar mai putea trãi ani buni de acum încolo. TOMI TOHÃNEANU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 22-a – 15 iunie 2018
Pentru împrospãtarea memoriei Organizaþia fascistã UDMR – bastard al internaþionalistului Ion Iliescu (1) (urmare din pag. 1) Este uºor sã vinã astãzi un antevorbitor sã se pronunþe despre boala mentalã sau dezechilibrul unora care se agaþã de anumite formulãri, dar fãrã sã aducã niºte exemple concrete privindu-i pe adevãraþii aþîþãtori la vrajbã interetnicã. Eu am venit aici, domnule preºedinte Ion Iliescu, însoþit de doi oameni: un cetãþean român de origine maghiarã, domnul deputat Iuliu Furo, care înþelege sã fie loial statului naþional unitar român, ºi un cetãþean român de origine românã, care este, de fapt Recomandarea 1.201 pe douã picioare – de fapt, într-o mînã ºi-un picior, pentru cã bietul de el are mîna stîngã ºi piciorul stîng paralizate, în urma linºajului cãruia i-a fost victimã în martie 1990 – domnul Mihãilã Cofariu, om pe care chiar dvs., la cîteva zile, aþi avut generozitatea ºi omenia de a-l vizita pe patul de spital.Am venit cu aceºti oameni pentru a spune mãcar unul dintre ei care este atmosfera de acolo, din Ardeal. Pentru cine facem noi acest Tratat, domnule Ion Iliescu ºi domnule Teodor Meleºcanu? Îl facem pentru un exerciþiu democratic al nostru ºi pentru a primi o cununiþã de la Puterile europene, sau îl facem pentru a avea valabilitate ºi duratã? Dacã nu pe 10 ani, mãcar pe un lustru de timp, cum spuneau romanii – pe 5 ani. Dacã el nu are un fundament la populaþia românã ºi chiar la etnia maghiarã, fireºte, pentru cã ei sînt tot cetãþeni ai acestei Þãri ºi ne preocupã ºi grijile, ºi problemele lor, dacã nu are o aderenþã, dacã ei nu se regãsesc în acest Tratat, mai bine sã nu-l faci. Nu am venit, cum s-au grãbit unii sã spunã, cu un spirit de animozitate sau de harþã; departe de mine gîndul. Încã din capul locului vreau sã vã spun cã Partidul România Mare mi-a dat mandat, în urma unor îndelungate convorbiri ºi consultãri pe care le-am avut noi între noi, sã sprijin încheierea unui tratat – dacã nu de prietenie, mãcar de bunã vecinãtate cu Ungaria. Dar cu ce preþ ºi în ce condiþii? Am impresia, domnule Ion Iliescu, cã de cînd nu ne-am vãzut, multã vreme a trecut! De un an ºi mai bine eu nu am fost invitat la Palatul Cotroceni. Nu m-am supãrat. Acum s-a reparat aceastã greºealã protocolarã – fireºte, funcþionãreascã – ºi am fost invitat. Puþin aflat în exterior, pot sã vã spun, cu un
ochi obiectiv, cã vi se întinde o foarte periculoasã capcanã electoralã. Ieri l-am vãzut pe distinsul dvs. colaborator mai tînãr, Adrian Nãstase, la televizor, într-o emisiune electoralã – cum bine ar fi dacã ni s-ar consacra ºi nouã, celorlalþi candidaþi la Preºedinþia României – l-am vãzut spunînd, asociind de numele domniei-voastre o serie de succese reale ale diplomaþiei româneºti, printre care ºi iminenþa semnãrii unui Tratat foarte important, dacã am reþinut bine ceea ce spunea domnul Adrian Nãstase: Tratatul cu Ungaria. Tocmai aceasta cred cã este capcana care vi se pregãteºte. Cine îºi asumã responsabilitatea semnãrii Tratatului în condiþiile acestea ºi cine dã girul instituþiei prezidenþiale va avea o reacþie de la populaþie (în special de la cele 6 milioane de români din Transilvania) devastatoare. Pe dvs. nu vã va vota nici O.S.C.E., nu vã va vota nici minoritatea maghiarã, nici U.D.M.R. Vã vor vota românii din Transilvania. Dvs. veþi fi pus în faþa – de fapt „pe douã coloane”, cum spunem noi, gazetarii – pe douã coloane vi se vor pune declaraþiile anterioare. Avem declaraþiile dvs. Iatã-le, le am aici, am venit foarte bine documentat ºi cu cea mai mare bunã intenþie. Nu a venit nimeni sã torpileze negocierile româno-maghiare. Dimpotrivã, toatã lumea doreºte sã fie pace, dar în ce condiþii? Dvs. aþi declarat ziarului „Magyar Hirlap”, dacã pronunþ eu corect, nu mai departe decît în 19 martie 1996, deci anul acesta: „Tratatul de bazã ar putea fi semnat ºi mîine, a adãugat preºedintele Iliescu, dacã partea ungarã ar renunþa la introducerea în Tratat a Recomandãrii 1.201”. ªi eu sînt perfect de acord. Atunci aþi fost adevãratul ºef de stat al acestei Þãri ºi aþi plecat urechea, totuºi, la geamãtul populaþiei, care ºtie ce experienþe tragice am avut noi, de-a lungul cel puþin al acestui secol, cu politicienii maghiari. Cum veþi explica dvs. electoratului propriu aceastã schimbare de 180 de grade? Nu se poate explica! Eu vã spun cu toatã simpatia – acum chiar încerc sã fiu în locul dvs. ºi al domnului Dumitru Ceauºu ºi al domnului Teodor Meleºcanu, deºi îmi este mult mai greu, ºi în locul dvs., deºi îmi este destul de uºor – eu vã spun: veþi fi boicotat de oamenii care au crezut atunci în dvs.! ªtiþi sub ce incidenþã veþi cãdea? Aºa cum se trateazã global, de pildã, problema comunismului de cãtre unii. Spun unii, pe bunã dreptate, cei
Cînd Mafia devine Inchiziþie (6)
Doamnelor ºi domnilor senatori, de ce nu vreþi sã recunoaºteþi cã aproape toatã munca noastrã e batjocoritã ºi n-are prea mare eficienþã? Este vreunul dintre dvs. mulþumit cu rezultatele pragmatice ale interpelãrilor ºi declaraþiilor noastre? Fireºte cã nu e. ªtiþi unde se vede uriaºa neputinþã a clasei politice, ºi, în general, a întregii societãþi româneºti? În adevãrul tragic cã nimeni, nici noi, dar nici Occidentul de la care tot aºteptãm minuni, n-am reuºit sã-l salvãm pe sãrmanul nostru frate Ilie Ilaºcu, care se zbuciumã ca un vultur în colivie, arestuit de o mînã de tîlhari de codru. Iar Unirea cu Basarabia, în loc sã se apropie, mai mult se îndepãrteazã, pe zi ce trece. Fiindcã, sãrãcie la sãrãcie ºi nesiguranþã la nesiguranþã nu vor trage niciodatã. N-avem putere, oameni buni, asta e drama noastrã. Populaþia trãieºte din ce în ce mai prost. Chiar la ora la care domnii Drãgulin ºi Chiuzbaian au programat „Opera de 3 parale”, în cea mai mare parte a Capitalei României nu curge apa potabilã ºi menajerã, ceea ce e o bãtaie de joc la adresa milioanelor de bucureºteni, dar pe primarul-general multimiliardar Crin Halaicu nu l-a mai chemat nimeni la explicaþii, timp de 4 ani. Þara a ajuns dependentã de credite externe ca de droguri! Nimic nu merge cum trebuie, nimic nu se încheagã. Patrimoniul Naþional e jefuit ºi criminalitatea bancarã provoacã ameþeli ºi dureri de cap oamenilor mulþi ºi simpli, care îºi drãmuiesc la sînge suta de mii de lei, dar vãd cu ochii lor cum întorc unii cu lopata sute de miliarde, fãrã a pãþi nimic.
Aº dori sã adresez cîteva cuvinte ºi Opoziþiei, în mod special: pentru dvs. ce este important, sã vã rãzbunaþi pe mine ºi sã vã rãcoriþi, sau sã aflaþi adevãrul despre jaful colosal sãvîrºit în România? În urmã cu cîteva zile, un coleg din PDSR (Liviu Maior – nota ed.) mi-a telefonat acasã ºi mi-a spus, citez: „M-au oprit oamenii din judeþul meu ºi mi-au spus: «Sã nu care cumva sã votezi împotriva lui Vadim, fiindcã te blestemãm!»” În concluzie, eu sînt pregãtit sufleteºte pentru orice variantã. Dacã veþi vota pentru ridicarea imunitãþii mele parlamentare, vã veþi face pãrtaºi la un proces politic ºi la violarea sistematicã, în grup, a Constituþiei României, creînd un precedent extrem de periculos. Ce-i drept, în orice rãu e ºi un bine, pentru cã mã veþi aduce la nivelul primãverii anului 1992, pe cînd nu aveam imunitate, ceea ce înseamnã cã mã veþi întineri cu 4 ani. Dacã veþi vota împotriva acestei mascarade de prost-gust, veþi dovedi Þãrii întregi cã nu vã joacã nimeni pe degete, cã sînteþi oameni politici ºi cã aveþi discernãmîntul de a nu confunda polemicile de presã cu acþiunea politicã. Aici, principiul dominoului va funcþiona în mod neaºteptat: votînd pentru ridicarea imunitãþii mele, PDSR-ul îi va aduce un prejudiciu imens lui Ion Iliescu, iar Opoziþia îmi va face mie un bine la fel de imens, deºi ambele intenþioneazã contrariul. În orice caz, existã o imunitate pe care nu mi-o poate ridica decît moartea: eu sînt imun la fricã ºi nu cred în idolii trecãtori ai puterii ºi ai deºertãciunilor, ci numai în Dumnezeu. Iar Dumnezeu, în aceste clipe, ne vede pe toþi ºi ne judecã, de asta puteþi fi
care au fãcut puºcãrie în anii ’50-’60: comunismul global a fost o ciumã, o otravã. Este greu sã mai vinã sã mai spunã cineva cã dupã ’65 a fost, de fapt, altceva. În perspectiva cosmicã a Istoriei, comunismul rãmîne cu anatema Poporului. Aºa ºi cu vechea Securitate. Erau diferenþe categorice între Securitatea lui Pantiuºa ºi a celor paraºutaþi de desantul sovietic – ºi Securitatea care, dupã anii 70, a blocat niºte acþiuni de sabotaj economic. În perspectiva timpului, se vor judeca global toate aceste chestiuni. Aºa cã, dacã dvs. vã schimbaþi opinia faþã de Recomandarea 1 201, veþi pierde foarte mult. Noi nu semnãm un tratat bilateral cu orice Þarã, ci cu o Þarã-Problemã a Europei. Daþi voie s-o spunã asta un om care a studiat Istoria chiar la Viena, în Capitala defunctului Imperiu Austro-Ungar. Cineva spunea înaintea mea cã nu sînt probleme cu Ungaria. Ar fi minunat sã fie aºa. Ar fi utopic sã fie aºa. Dar cu o Þarã cu care am avut trei rãzboaie în acest veac –primul rãzboi mondial, rãzboiul din 1919, ºtiþi bine în ce condiþii, ºi, ulterior, rãzboiul dintre ’44 ºi ’45 – cu o Þarã ca aceasta nu se poate, organic, sã nu ai niºte reminiscenþe, chiar dacã tu, spirit latin ºi conciliant, ai vrea sã nu existe aºa ceva. Departe de mine gîndul de a vã þine dvs. un expozeu politic, dar acum 20 de ani am luat un interviu politologului american Seyom Brown, exact în perioada în care am avut onoarea sã iau un interviu ºi unui personaj care vã place nespus de mult ºi pe care îl citaþi, domnul Alvin Toffler. Nu Toffler, dar Brown mi-a spus ceva foarte important – mi-a zis cã în Statele Unite ale Americii existã un institut de studiere a fiecãrei miºcãri a Japoniei. Deºi aveau tratate de prietenie, ei îi studiau, pentru cã le era teamã de reacþii dupã evenimentele tragice din august ’45. Nu zic sã facem ºi noi aºa cu Ungaria, dar uitaþi-vã cu cîtã prudenþã activã, acesta este termenul, se poartã Israelul cu Þãrile din zonã! Dacã vrem sã avem integritate teritorialã, dacã vrem sã nu ne doarã capul, trebuie sã manifestãm aceastã prudenþã activã. Nici o Þarã nu a reuºit mai bine decît Ungaria sã creeze ºi sã întreþinã atîtea tensiuni simultane cu atîtea Þãri din zonã. Cu Slovacia are tensiuni, cu Slovenia are tensiuni, cu Ucraina are tensiuni, cu România are tensiuni. Oare de ce? Nu mã refer, repet, la minoritatea maghiarã, nu mã refer la etnie, nu mã refer la naþiunea maghiarã. Are calitãþile ei cu totul ºi cu totul remarcabile. Ca dovadã cã ºi noi avem mii de membri în teritoriu de aceastã etnie, chiar candidaþii pentru un fotoliu în Senat sau în Camera Deputaþilor. (va urma)
siguri. Atît prietenilor, cît ºi duºmanilor mei, eu am puterea de a le ura sãnãtate ºi fericire. Rãstigniþi-mã, dacã vreþi, dar o sã vã fie mai greu fãrã mine! Cei care l-au lichidat pe Lucreþiu Pãtrãºcanu pentru „vina” de a declara cã înainte de a fi comunist, el e român, l-au pîndit 3 zile ºi 3 nopþi prin vizeta celulei, aºteptînd sã adoarmã ºi sã-l împuºte în somn; abia dupã aceastã îndelungatã pîndã, fostul ministru al Justiþiei a fost ucis, dar înainte le strigase de mai multe ori: „Hai, terminaþi odatã cu porcãria asta!” În ceea ce mã priveºte, dupã ce am fost pîndit ºi vînat timp de 6 ani, voi rosti ceva cu mult mai simplu. E fraza istoricã pe care a rostit-o Mirabeau, preºedintele Adunãrii Constituante pe timpul Revoluþiei Franceze, la 1791: „Sîntem aici prin voinþa Naþiunii ºi nu vom pleca decît între baionete!” Notã: În timpul lucrãrilor au atacat în haitã, cu cele mai abjecte acuzaþii, urmãtorii: Nicolae Manolescu, Vasile Vãcaru, Tãnase Tãvalã, Szabó Károly, Sabin Ivan, Radu Ciontea, Paul Ioan Popescu, Adrian Popescu-Necºeºti, Nistor Bãdiceanu ºi Ion Predescu. Culmea neruºinãrii patronate de PDSR a fost urmãtoarea: rezultatul votului ºi ridicarea imunitãþii unui lider al românilor au fost anunþate, de la microfon, de un membru al organizaþiei teroriste ºi antiromâneºti UDMR! Fãrã comentarii. Noaptea tîrziu, la ieºirea din Sala Omnia, parlamentarii trãdãtori de Þarã au fost fluieraþi ºi huiduiþi copios de mulþimea prezentã în piaþã. Între timp, au încetat din viaþã numeroºi dintre cei care l-au prigonit atunci pe preºedintele PRM. Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (22 aprilie 1996, plenul Senatului României)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 15 iunie 2018
CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice
Un „dosar” pitoresc al perverºilor ºi pederaºtilor face istoricul Dan Horia Mazilu, patrulînd cu prudenþã pe fîºia ce desparte dereglarea hormonalã de contaminarea „turcirii”, prin violuri în copilãrie sau calcule politice: „S-ar putea – spunea cineva – ca societãþile tradiþionale, cum era ºi lumea medievalã româneascã, sã nu fi cunoscut perversiunile sexuale. Vrea sã spunã o astfel de presupunere cã într-o asemenea «lume» nu se puteau configura «minoritãþile sexuale», care sã-i grupeze pe adepþii unor obiceiuri «prespre fire» (ipotezã care îmi aparþine) ºi cã astfel de devieri, atunci cînd se semnalau, reprezentau cazuri izolate ºi afiºau niºte nãravuri importate. Biserica, supraveghetorul moral al lumii româneºti, condamna cu vehemenþã astfel de apucãturi. Le cunoºtea, le inventaria în penitenþiale ºi în pravile («spurcata sodomie» [«pãcate sodomleneºti» – clasificã pravila copiatã în Codex Neagoeanus], «culcuºi în pãcat, bãrbat cu bãrbat» era numitã, de pildã, pederastia) ºi le expedia în zona sancþionabilã a nefirescului sexual. Legiuirile civile (ce considerau cu multã atenþie canoanele bisericeºti), la fel, sancþionau drastic («certau») devierile sexuale, mai cu seamã homosexualitatea («Sodomleanii nu se ceartã numai cu moarte, ce ºi dupã moarte trupurile lor le bagã în foc de le ard»), dovedind, tot aºa, o foarte bunã cunoaºtere a chestiunii (pedofilia: «Cela ce va face silã vreunui copil, poate acela sã-l ucidã de tot…»; lesbianismul, calificat sau «simplu»: «Oricare muiare va meºteºugi de va merge la altã muiare, ca un bãrbat, cu meºteºuguri ca acealea (…) ºi frecîndu-se eale acolo de va arunca sãmînþa una la alaltã, ce sã zice de vor face acel lucru desãvîrºit sã se stîmpere de poftã, atunce pre amîndoao le omoarã; iar de nu vor face lucrul deplin, atunce se vor certa mai iuºor, dupã voia judecãtoriului. De se vor afla frecîndu-se doao mueri una pre alta, însã fãrã nice un meºteºug, pînã cînd se vor slobozi amîndoao, ºi acela se vor certa dupã voia judecãtoriului»; opresc aici înºirarea care conþine ºi alte varietãþi de «sodomii»). Pe palierul care ne intereseazã, cel al elitelor sociale (ºi pentru care informaþia din izvoarele obiºnuite este drãmuitã cu multã parcimonie, nelãsîndu-ne sã privim dincolo de uºa iatacului domnesc ori în alte locuri sau încãperi tainice, spre a vedea dacã legiuitorul – care incrimineazã violent aºa-zisa «sodomie familialã»: «Cela ce se va împreuna singur cu muiarea lui într-alt chip, iar nu cumu-i obiceiul muerilor, aceluia rãspunsul lui iaste de ispravã sã-i facã moarte…» – ºi-ar fi putut gãsi «clienþi» ºi în aceste odãi), explicaþia transportãrii – în circumstanþe felurite, ce nu lasã la o parte convertirile religioase – unor moravuri sexuale neobiºnuite, din zona unde acestea erau în uz (Turcocraþia, în speþã), pare valabilã. Cîteva situaþii în care se spune direct (sau putem bãnui) cã este vorba de deprinderi homosexuale (sau mãcar heterosexuale) existã ºi nu era nevoie de stagii mai mult sau mai puþin îndelungate în Stanbulul sultanilor (ca în cazul lui Iliaº Rareº ori, mai înainte, în cel al lui Radu cel Frumos, despre care s-a insinuat cã ar fi agreat amorul cu «parte bãrbãteascã»; mai mult s-a spus, «psihanalizat» fiind Vlad Þepeº [ostatic, ca ºi fratele sãu Radu – cei doi se aflau, în 1442, la Adrianopol, la Curtea lui Murad al II-lea; Radu avea patru sau cinci ani; ulterior, cei doi fraþi vor fi expediaþi la cetatea Nimfeion din Anatolia –, la Înalta Poartã, garantînd supunerea tatãlui lor, Vlad Dracul], cã obiceiul aceluia de a pedepsi în chip specific ar reprezenta tot o «amintire» a raporturilor la care fusese supus între turci) ca sã fie explicate. Cronicarii noºtri apeleazã, în asemenea situaþii, poate din precauþie, poate din alte pricini, la vorba în doi peri. Într-o þarã în fierbere, vodã Alexandru Iliaº, domn nepriceput, îºi consumã timpul cu un «partener» ce venea din Peninsula Balcanicã. Insinuarea (ºi ea poate sã conþinã ºi o aluzie, strãvezie pentru cei informaþi, la nãravurile insului) negativã – strecuratã de acel meºter al vorbei subþiri care a fost Miron Costin – nu lipseºte: «Ce cîrpiia boierii cum putea trebile þãrîi, iar domniia mai multu îºi petrecea cu Batiºte Veveli». O ºedere lungã – duratele raportate
diferã – la turci («au petrecut viaþa lui la turci ca la 40 de ani» – Letopiseþul Cantacuzinesc) i-a consolidat viitorului Mihnea al III-lea Radu convingerile ortodoxe (era de pãrere diaconul Paul de Alep: «El a stat mai bine de douãzeci ºi cinci de ani în seraiul sultanului, printre turci, ºi totuºi nimeni nu l-a putut ademeni ca sã-l abatã de la legea sa»), dar i-a clãtinat moralitatea (cronicarul se ocupa doar de un domn ºi zvonul era utilizabil, cãci acest voievod trebuia înscris între «negativi») ºi deprinderile sexuale: «[…] ºi slujind lîngã Poarta turceascã la Chinan-paºa
Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (19) (cãruia zic unii sã-i fie fost giuvan, fiind frumuºãl), iar mai vîrtos Valedélii au slujit (cã zic unii sã-i fi cãutat de treabã cîteodatã)». Pasajul (izbînda este a celui ce a scris Istoriile domnilor Þãrîi Româneºti) este plin de otravã ºi afirmaþiile directe nici nu sînt necesare. Acestea însã nu lipsesc. Sub oblãduirea lui Vasile Lupu, de pildã, un excesiv evident, dar cu nãravuri sexuale «fireºti», Curtea Moldovei – ofteazã acru Miron Costin – adãpostea destrãbãlarea (care ºi ea va atrage pedeapsa) homosexualã (cu «trimiteri» chiar cãtre pedofilie): «[…] iarã oamenii de casa lui, nepoþii, ca mai mare sile fãcea, luîndu bãieþii oamenilor în silã la curvie, care toate fapte mai pe urmã s-au arãtat cu mare osîndã asupra casei lui Vasilie vodã». Dupã cum nu lipseºte nici numele, mai cu seamã atunci cînd voievodul cu pricina trebuia fixat (cu toatã ironia groasã de trebuinþã) într-un inventar al oprobriului (sã remarcãm, totuºi, homosexualitatea «impurã» a insului): «ªtefãniþã-vodã [ªtefãniþã Lupu – nota mea, D.H.M.] […] fiind tînãr dãzmierdat, fãcea lucruri copilãreºti, sau, sã zic mai bine, nebuneºti; nu cãuta trebile domniei, ci curviile, ºi parte bãrbãteascã, ºi femeiascã. Cã coconii moldovenilor cei frumoºi atîta s-au împrumutat de la el, cît nu ºtiu fi-sã-vor mai plãtit de acea datorie» (Istoriile domnilor Þãrii Rumâneºti). Cronicarii din veacurile al XVI-lea ºi al XVII-lea erau de acord cã trecerea la mahomedanism (vom relua acest subiect ceva mai jos în cartea noastrã) a lui Iliaº Rareº – acelaºi care îi comanda, la Tîrgoviºte, lui Dimitrie Liubavici, un Apostol pentru Moldova; cartea s-a tipãrit în 1547, poartã în mijlocul frontispiciului capul de bour ºi are titulaturile lui Iliaº voievod ºi a mamei sale, Elena Brancovici –, veritabilã «întunecare a minþii», «au venit din desfrînate fapte a curviei». S-ar putea ca «libertatea» islamicã în materie de sexualitate (descrisã ºi de Cantemir în Sistema religiei muhammedane), pe care Iliaº, chezaº al tatãlui sãu la Înalta Poartã, o cunoscuse la Istanbul, sã fi avut o oarecare capacitate de înrîurire. Sub influenþa nefastã a mentorului sãu într-ale «introducerii în Islam», un anume Hadîr, personaj – crede cãlugãrul Eftimie – «pervers prin moravuri ºi mai pervers cu sufletul», Iliaº, atent ºi la sugestiile demonilor, s-a apucat «de toate faptele necuviincioase», între care cele de ordin sexual primeazã. Încropirea unui mic harem, costisitor, evident – reclamã acelaºi Eftimie – a fost primul þel al viitorului «Mahmed» – «A trimis sã cumpere cu multe mii de aspri ºi ducaþi de aur curve necurate turcoaice ºi le-au adus la dînsul…» –, dar, cu toate cã insinuãrile trimit cãtre o vãditã gravitate («slobozenie mahmeteneascã»), sexualitatea nedomolitã a lui Iliaº Rareº s-a încadrat, se pare, întrun heterosexualism curat islamic (este pãrerea lui Grigore Ureche): «Cã avîndu lîngã sine sfétnici tineri turci, cu care zioa petrecea ºi sã dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind din obicéele creºtineºti s-au depãrtat. În vedére sã arãta creºtinu, iar noaptea în slobezie mahmeteneascã sã dideasã»”. Reamintesc cã, în Biblie, Dumnezeu îi omoarã nu numai pe sodomiºti ºi preacurvari, ci ºi pe întemeietorul (oare?) masturbãrii, Onan, care era nepot al legendarului Iosif.
Cã viitorul rege Carol al II-lea era un degenerat, nici un om raþional nu poate contesta. Ieºirile lui necontrolate, violenþele (o datã i-a aruncat primei sale neveste, Zizi Lambrino, cu un ceas deºteptãtor în cap, altãdatã i-a propus mamei sale sã-l declare mort, fiindcã îºi va înscena el un accident, asta, ca sã nu mai vorbesc despre sãlbãticia cu care se purta cu fiul sãu, Mihai, dar ºi cu prostituatele, însã ºi cu adversarii, pe unii ucigîndu-i cu sînge rece) – toate acestea, ºi încã foarte multe altele, confirmã cã personajul era scelerat, capabil de fapte anormale. Drojdia sîngelui vechi ºi amestecat al atîtor spiþe (Hohenzollern, Romanov, Hanovra, Bourbon, Saxa-Coburg º.a.) începea sã dea în clocot. Ce-i drept, nici familia lui nu era ceea ce se cheamã „o pereche model”: foarte curînd dupã cãsãtorie, Ferdinand a fost respins de Maria, ruptura fiind totalã dupã boala gravã pe care prinþul moºtenitor a avut-o în 1897. Fiecare cu viaþa lui, cu deosebire ea, care era o femeie extrem de temperamentalã ºi a înºirat bãrbaþii ca mãrgelele pe aþã, deºi doar 3 i-au marcat existenþa în mod adînc, fiind „bãrbaþii vieþii ei”: Barbu ªtirbey, Waldorf Astor ºi Joseph Boyle. Nici acum n-aº bãga mîna în foc cã orgia sexualã de la Coþofeneºti (1917), urmãritã, pe fereastrã, de niºte soldaþi, ar fi doar o fabulaþie a adversarilor politici! În Memoriile sale, Constantin Argetoianu face o „disecþie” fãrã anestezie a vieþii amorale de la Curte: „Progenitura noastrã regalã se împãrþea în trei categorii: într-un prim grup – Carol ºi Elisabeta – copii incontestabili ai Regelui Ferdinand; în a doua – Marioara ºi Nicolae, dubioºi – ºi, singurã în felul ei, Ileana, iarãºi fãrã nici o îndoialã fiica lui Barbu Stirbey. (…) Anecdota cu frageda Elisabeta, chemînd-o pe mica Ileana la fereastrã cu cuvintele: «Vino iute, sã-l vezi pe tatãl tãu!» – sã-l vadã pe prinþul Barbu coborînd din automobil – a fãcut, pe vremuri, înconjurul Bucureºtilor”. Ar fi fost ºi nefiresc sã se cãlugãreascã cineva într-o societate româneascã înfierbîntatã de atîtea aluviuni greco-turco-byzantine! Un alt vacarm în epocã l-a declanºat Procesul Caion, mai explicit acuzarea lui Caragiale cã ar fi plagiat piesa „Nãpasta” ba dupã un autor rus, ba dupã un autor ungur, care nici mãcar nu exista; apãrarea, în instanþã, a fost asiguratã, în mod strãlucit, de amicul marelui scriitor, Delavrancea. În amintirile sale, Stelian Popescu relateazã scena întîlnirii cu Caragiale, care era, încã, destul de afectat de „blestematul” Caion. Pentru uzul biografilor lui Nenea Iancu, voi reda acest episod, foarte puþin cunoscut: „Curînd, clientela a început sã vinã la mine, mai ales datoritã afacerilor senzaþionale ce trecuserã pe la cabinetul meu, dar ºi marea publicitate ce-mi fãcuserã ziarele din Sãrindar. Mi-amintesc cum într-o zi, pe cînd eram singur în cabinetul de la tribunal, a intrat un cetãþean voinic, cu ochelari, bine îmbrãcat, ºi-mi spuse: – Vreau sã vorbesc cu domnul judecãtor de instrucþie Stelian Popescu. – Eu sînt, ce doriþi? – Chiar dumneata eºti Stelian Popescu? – Da, eu sînt judecãtorul Stelian Popescu, dumneata ce doreºti? În loc de rãspuns, mã priveºte îndelungat ºi apoi se învîrteºte în jurul meu, mãsurîndu-mã din cap pînã în picioare, pînã ce m-am enervat ºi, crezînd cã am de-a face cu un nebun sau un beþiv, îi strig: – Ce vrei omule, spune, de ce ai venit la mine? Nu-mi rãspunde, dar continuã sã se învîrtã în juru-mi, privindu-mã fix. – Hai, domnule, spune mai repede ce vrei, cã de nu, te dau afarã, nu am timp de pierdut, am strigat la el, în culmea enervãrii. κi scoate ochelarii ºi se aºeazã pe scaunul din faþa mea, spunînd: – Deci dumneata eºti judecãtorul cel fioros, care schingiuieºte ºi omoarã oamenii, tortureazã inculpaþii? Dumneata ai bãgat groaza în evreii de la «Adevãrul», care te înjurã zilnic? Am venit ºi eu sã te vãd, dar nu cred cã eºti chiar aºa de fioros cum spun ei!“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 15 iunie 2018
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (60) ,,Baronul roºu” (3) Deºi s-a grãbit sã-i plãteascã vãduvei doctorului Willing cei 30.000 de dolari, Reavis era conºtient cã aceasta încã mai putea nãrui planul. El avea nevoie de o „moºtenitoare a familiei Peralta”, care sã aducã mai multe argumente în favoarea pretenþiilor ridicate. Cu rãbdarea ce-l caracteriza, a cãutat îndelung o orfanã mexicanã sau spaniolã, care sã nu-ºi cunoascã deloc originea. A gãsit-o atunci pe Carmelita, o metisã de 14 ani, servitoare a unui fermier pe nume John Slaughter, din Munþii Arizonei de est. Înarmat cu documente, bani gheaþã ºi arborele genealogic, el i-a dovedit lui Slaughter cã aceastã tînãrã, care nu avea mãcar o pereche de încãlþãri, era, de fapt, ultimul descendent în viaþã al familiei Peralta, aºadar moºtenitoare a pãmînturilor primite de înaintaºii ei de la guvern. Da, Reavis era deþinãtorul legal al averii, dar se simþea obligat sã împartã totul cu aceastã fatã, sã devinã tutorele ei ºi, la timpul cuvenit, sã se cãsãtoreascã cu ea. Cu buzunarul atîrnînd sub greutatea monedelor, domnul Slaughter nu a ridicat nici o obiecþie, bucuros sã scape de slujnicã. Era oricum uºor sã gãseascã o înlocuitoare. În California, Reavis a devenit tutorele ei legal, apoi le-a rugat pe mãicuþele de la o mînãstire sã se ocupe de educaþia fetei în conformitate cu rangul social pe care avea sã-l deþinã în viitor. Cu o nouã garderobã ºi stimulatã de cãlãtoriile prin America, Carmelia a înflorit. Se pare cã Reavis chiar s-a îndrãgostit de ea. Oricum, imediat ce a împlinit 16 ani, a devenit soþia lui Reavis. În cadrul ceremoniei din Phoenix, Carmelita primi numele de Sofia Loreta Micaela („nume tradiþionale din neamul Peralta”) în timp ce Reavis adoptase ºi el un nou stil, ca ºi o nouã titulaturã: „baron de Arizonac, Caballero de los Colorados”. Între timp, banii curgeau cu gãleata. Armate de avocaþi studiau sau contestau revendicarea lui, iar companii ºi mici fermieri
continuau sã plãteascã arendele sau contravaloarea actelor de cesiune, în timp ce oamenii de afaceri se întreceau pentru a-l convinge pe „baronul roºu” sã investeascã în proiectele lor. Cu un venit de 300.000 de dolari pe an ºi cu doi fii gemeni dãruiþi de Carmelita-Sofia, în 1890 porneºte în marele sãu tur al Europei. Cãlãtorind într-o trãsurã trasã de patru cai, Carmelita ºi Don Jayme, împreunã cu cei doi gemeni (îmbrãcaþi în catifea purpurie) au creat o adevãratã senzaþie în capitalele europene. La Madrid, gemenii s-au jucat cu Alfonso, infantele Spaniei. Viaþa era darnicã - chiar foarte darnicã! Pînã în acest moment, Reavis deþinea un palat în Mexico City, o vilã în Washington ºi un conac în St. Louis. Iahturile de lux ºi trenurile personale îl plimbau dintr-o parte în alta. În cele din urmã, obþinuse tot ce visase, între timp, însã, la Florence, Arizona, scepticul jurnalist Tom Weedon investiga de ani de zile revendicarea lui Reavis - încã nesoluþionatã - prin intermediul mai multor articole în care îi îndemna pe cititorii lui sã nu renunþe la drepturile lor de proprietate funciarã. Homer H. McNeil, de la ziarul ,,Gazette”, din Phoenix, s-a alãturat colegului sãu de breaslã în aceastã campanie ºi, cînd a devenit cunoscut faptul cã McNeil însuºi cumpãrase actul de cesiune, imediat ºi-a retras oferta, implorîndu-i pe cititorii lui sã înþeleagã cã, la rîndul lui, se numãra printre cei pãcãliþi. Aceasta se întîmpla în 1884. McNeil ºi Weedon au continuat lupta, sprijinindu-i pe cetãþenii locali hotãrîþi sã-i reziste lui Reavis. Chiar ºi în acest caz, McNeil ºi-a pierdut credibilitatea pentru totdeauna. Reavis mergea mai departe, vesel, pe drumul sãu. De-abia în 1890 inspectorul-general Royal A. Johnson a completat raportul final. Punînd la îndoialã autenticitatea documentelor Peralta ºi evidenþiind mai multe neconcordanþe istorice, el a sfãtuit guvernul american sã-i respingã cererea de intrare în posesia pãmînturilor. (va urma) STUART GORDON
Î N G E R I P Ã Z I T O R I
ªah pe... verticale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 11 ORIZONTAL: 1) Asigurã uºile – Scaun pe cai; 2) A sta în poartã la fotbal – A se liniºti; 3) Silicat natural de magneziu, folosit în industria farmaceuticã – Formaþiune politicã; 4) Deschise la culoare – ªir la matematicã; 5) Unul care nu a reuºit în viaþã – Nete! – Satu Mare; 6) Anexate – Lichid vital; 7) Cãzute din tei! – Vapori de apã; 8) Nicolae alintat – Cale de parcurs – Intrare în oraº!; 9) Celebru sat istoric în Ardeal – Amicul lui Stan – Moºul cu somnul; 10) Rod lemnul – Mascul în cireadã; 11) Le merge mintea - Frecvente. VERTICAL: 1) Plasaþi pe margini; 2) Supus la o presiune – Huligan; 3) Însuºire – Petre de la parter!; 4) Armã primitivã – Birlici – Direcþie oblicã; 5) Taman în frunte – A se odihni – Început de drum!; 6) Deasupra – Viciate; 7) Potrivitã pentru ºniþele, fripturã etc.; 8) Þicnit – Luate din lume – Intrat la apã; 9) Nu-s acestea – Unitate funciarã – Epoci; 10) Nota 3 la muzicã – Iscoadã; 11) Femeie de serviciu – Învinsul de la ºah. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,CRAIOVA” 1) BANIE – TESIT; 2) OLTENIA – ORE; 3) TI – ROM – TRIA; 4) ACRIT – ONEST; 5) NEA – IAR – SIR; 6) I – CT – PARC – U; 7) CC – IVASIUC; 8) AUT – ARES – AS; 9) GAURA – CARI; 10) JIU – ARA – ION; 11) ORNA - ESCALA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.