Romania Mare, nr. 1448

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Problema lumii contemporane este cã are prea multe doctrine politice ºi nici o doctrinã moralã.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Inconºtienþa ºi inconºtiinþa unui preºedinte Motto: „Politicianul se gîndeºte la urmãtoarele alegeri, omul de stat la urmãtoarele generaþii”.

OTTO VON BISMARCK Iohannis a zis, cinic, „Bunã dimineaþa!”. Apoi a dat foc casei: „Am luat o decizie importantã ºi vreau sã vã comunic acum, în aceastã dimineaþã frumoasã: sînt ferm hotãrît sã candidez pentru un nou mandat de preºedinte al României”. De fapt, nu exista nici un motiv pentru a presupune contrariul.

Klaus Iohannis a dovedit cã are toate calitãþile unui politician cîºtigãtor: abilitate, tupeu, persuasiune, oportunism, ipocrizie, ambiþie ºi arivism, spontaneitate ºi capacitate de improvizaþie. Lipsesc dintre aceste calitãþi patriotismul, cultura, onestitatea, credinþa, umanismul, talentul, conºtiinþa?... Nu, nu lipsesc, pentru cã acestea din urmã nu sînt calitãþile unui politician cîºtigãtor din ziua de azi, ci al unuia care are toate ºansele sã piardã. Americanii, inventatorii „vieþii ca o competiþie”, ar spune cã sînt caracteristice pentru un „looser”. În stilul de viaþã (politicã ºi nu numai) impus de „lumea civilizatã” important este sã cîºtigi, nu conteazã cum.

Competiþia nu e una sportivã, cinstitã, din paradigma „fair play”; nici un mare partid nu face asta, nici un candidat de prim rang.

Lumea nu-l acceptã!

Sã ne amintim ºi sã ne ruºinãm cã ultimul candidat important, care a avut calitãþile „vetuste” de care aminteam, Corneliu Vadim Tudor, a murit marginalizat politic, asta dupã ce în culmea gloriei o majoritate a electoratului s-a coalizat contra lui pentru cã, vezi Doamne, Vadim era „nebun”. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Chemarea din cealaltã lume – Pact de sinucidere la Mayerling Paginile 12-13

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Poporul Român, ca Isus Christos: rãstignit între informatori ºi agenþi strãini Stimate domnule Ticu Dumitrescu, noi nu trebuie sã ne încrîncenãm aici, pentru cã dacã vom lucra mai voios, vom lucra mai cu spor. Eu am semnat printre primii aceastã moþiune, din mai multe motive: în primul rînd pentru cã de vreo 3-4 ani, mã rog la Dumnezeu sã vinã un prilej sã vadã toatã lumea, clar, cum a stat treaba în Þara asta. Sã se aleagã grîul de neghinã. Dacã se va dovedi cã unii dintre noi au fost ceea ce spune o anumitã parte a presei – informatori –, ducã-se pe pustii, plecãm, ne predãm la prima circã de Poliþie. Dar dacã se va dovedi invers? Eu doresc sã se respecte acest consemn. Din punctul acesta de vedere, cu cea mai curatã inimã am semnat moþiunea. Vreau sã vã asigur cã în Þara aceasta au fost unii artiºti ºi scriitori cãrora nici un organ de represiune nu îndrãznea sã vinã sã le cearã: „Ia dã cu scrisul aici, fã o turnãtorie micã, sã-þi fie þie bine!” Pur ºi simplu, nu îndrãzneau sã vinã, pentru cã-i aruncam pe uºã afarã, dar asta-i altã problemã, se va dovedi foarte curînd. Nu cred însã în eficienþa moþiunii. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (13 decembrie 1993, plenul Senatului României)

Poanta sãptãmînii Cei 11 proºti Motto: „Cînd eºti mort, nu ºtii cã eºti mort. E greu doar pentru ceilalþi. La fel ºi cînd eºti prost“. (PHILIPPE GELUCK) Neavînd nici un fel de funcþie ºi responsabilitate legalã, prostescu, veºnica tînãrã speranþã la titlul de Napoleon a spitalului de boli nervoase din Socola, ºi-a adunat credulii pe lîngã el ºi a pus-o de o cinã tainicã cu mici ºi bere, pentru cã altceva nu poate sã meargã la pachet cu minciunile pe care le debiteazã cu dezinvolturã în fiecare zi.

Au fost 11 apostoli ai prostiei sau doar 11 luzãri? În ciuda avertismentelor celor care încã gîndesc cã în jurul lui prostescu nici mãcar iarba nu creºte, cîþiva dintre cei care se dau patrioþi de conjuncturã, sau care viseazã la funcþii mari peste nimic, au fost sîmbãtã la Organizaþia Sectorului 6. Au folosit fãrã drept infrastructura Partidului România Mare, s-au dedat la un praznic pur muncitoresc - pînã ºi cei din PSD ardeau de ciudã cînd îi vedeau cum basculeazã micii pe gîtlej ºi ling berile alãturi de prostescu - ºi au plecat fericiþi la casele lor.

Unii doar pentru cã au mîncat, alþii doar cã au reuºit sã fugã de furia nevestelor, unul cã ºi-a expus ciorapii albi, total neinspiraþi, iar altul cã a avut ocazia sã mai vadã Bucureºtiul din postura de lider de organizaþie, dat fiind cã zilele de ºef îi sînt numãrate. (continuare în pag. a 15-a) PEREMISTUL DE VEGHE

Cheile Tãtarului – Munþii Bucegi

Lumea se naºte, trãieºte ºi moare...

Aud flori plîngînd, de sensibil ce sînt Nu pot sã tund iarba – se ascunde-n pãmînt.

La televizor nici nu pot sã privesc Sã vãd prãdãtori în ospãþ nebunesc.

Cînd zorii se varsã eu am insomnie La gîndul cã în abatoare-i urgie.

Cã vite ºi pãsãri sînt sacrificate Cu ºocul electric, cuþite zimþate.

E-atîta cruzime în noi ºi-n naturã Din ochi îmi curg lacrimi ºi sînge pe gurã.

Mi-e milã de tot ce e viu ºi mã doare Cã lumea se naºte, trãieºte ºi moare.

Trãim pe-o Planetã de jaf ºi rãzboi Fã, Doamne, ceva, fie-Þi milã de noi.

Existã ºi lumi unde nu este moarte Eu cred cã-n Agartha, pe Venus, pe Marte.

Fii bun ºi ne-acordã acelaºi regim Sã fim ca ºi Tine… Sã nu mai murim…

CORNELIU VADIM TUDOR 22 aprilie 2014

Rudarii din Pãtrãuþi...

Pagina 16 REPERE ISTORICE DIN CAPITALA ÞÃRII

Curtea Veche Pagina 5

NR. 1448 z ANUL XXIX z VINERI 29 IUNIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 29 iunie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Hagi la Internazionale Milano! Pilaf, lupul mãrilor Douã femei Nostradamus a fãcut profeþii fatale: madam Gîscã ºi madam Pisoi despre Doina Cornea Sã vinã pompierii, pe Jeana s-o stingã!

PARTEA I Eminentul om de culturã Romulus Vulpescu, fost ºi viitor senator al României, a prins în cosiþa lui albã ºi în pletele colilii nu mai puþin de 60 de trandafiraºi.

La acest jubileu, petrecut în 5 aprilie a.c., colectivul revistelor naþionale „România Mare” ºi „Politica” îi ureazã multã fericire, corpul lui sã fie vînjos, sã scape de sub teroarea glorioasã a romanului „Arta conversaþiei” scris de soþia sa, iar cãþeluºa Nera-Lou (corciturã de boxeriþã cu dalmaþian) sã nu-i mai mãnînce cãrþile, cã se face prea cultã. La Mulþi Ani, satyr fãrã pereche!

Micul borfaº din Portul Constanþa Ion Hristu ne anunþã prin „Excrementul zilei” cã „se retrage oficial din grupul parlamentar al P.R.M.” ºi aderã la grupul parlamentar liberal, pentru cã, vezi Doamne, aromânii din Constanþa i-au dat mandat, ei fiind toþi liberali. Din pãcate pentru el, acest Hristu îºi dã o importanþã mai mare decît posedã: el nu are de unde sã se mai retragã, fiindcã a fost dat afarã din P.R.M. în urmã cu douã luni, pentru deturnarea a 250.000 de lei ºi alte matrapazlîcuri. Aºa cum reiese ºi din adresa oficialã prin care conducerea acestui partid serios a cerut d-lui Adrian Nãstase sã dispunã ridicarea imunitãþii parlamentare a borfaºului, pentru a fi judecat dupã lege. Acum, infractorul ãsta uºchit bine la cap se piteºte dupã nobila comunitate a aromânilor din Dobrogea, dar nu ºtie cã aromânii sînt oameni cinstiþi, nu au complicitate cu hoþii. În privinþa trecerii lui la liberali, ne doare exact în The Popow: poate sã se ducã ºi la hotentoþi, ºi la aurolaci (aripa tînãrã). Deci chiar ºi la liberali, alãturi de cheliosul tîlhar Halaicu poate sã încapã ºi gãinarul ãsta, numele amîndurora încep cu H. de la HOÞ! Indiferent care va fi soarta echipei Brescia, marele nostru fotbalist Hagi va juca din sezonul viitor la Internazionale Milano. Informaþia ne-a fost livratã în exclusivitate, joi seara, de cãtre vãrul lui Gicã, Þînþarul. Pe mãsurã ce dl. Vadim Tudor cîºtigã toate mascaradele de procese care i-au fost înscenate, se strînge laþul justiþiei în jurul d-lui Ardei Umplut. În mod concret, este vorba despre publicistul american de origine românã Demetrius Kricopol, care ne-a telefonat zilele trecute ºi ne-a spus cã, pentru minciunile debitate de „Evenimentul zilei”, el va da în judecatã neruºinata publicaþie. O sã avem bîlci mare, o sã-i scapere cãlcîiele piticaniei prin toate cotloanele ºi beciurile justiþiei. Sã te fereascã cerul de nemþii obsedaþi sexual! Uite anunþ matrimonial în „Tineretul liber” de sîmbãtã: „Inginer german, 40 de ani, doreºte soþie româncã cu bustul bine dezvoltat”. Care va sã zicã, neamþul e un naturist, preferã lãptãresele. De ce nu s-o însura el cu bustul lui Ilie Pintilie, cã-i de piatrã? În stilul lui echivoc ºi mieros, marele democrat John Raþiu a spus la televiziune cã monumentala Casã a Republicii din Capitalã e urîtã. Bine cã-i frumoasã Doina Bâscã, coane Iancule, ºi nici nu te afli în pericol sã þi-o fure nemþii, cã vorba aia: De bustibus non disputandum...

Dl. Victor Teodoru a intervievat vineri seara la Televiziune parlamentari de toate soiurile: evrei, þigani, ruºi lipoveni, unguri þãrãniºti etc. Numai de Partidul România Mare n-a auzit încã! Ce deziluzie, senatorul P.A.C. de Alba, Emil Negruþiu! Noi îl apãram mereu, iar el declarã în ziarul „Unirea” din Alba Iulia: „Din nefericire pentru þarã, pîrghiile puterii se aflã aproape în totalitate în mîinile foºtilor comuniºti”. Probabil cã asta e o boalã a tuturor acelora care se numesc Emil...

Facem ce facem ºi revenim mereu la Ardei Umplut. El tot la pisici se gîndeºte, a terminat cu gãinile demult. Priviþi titlu de articol: „Încîntãtoarea Carmen Pisoi a fost dezvirginatã în 1992 de Sfînta Maria. Are trei idoli: Mihai Viteazul, Ion Raþiu ºi Viorel Cataramã”. Analfabetul Miron Manega a zbîrcit-o rãu: 1) reiese cã pisoiul cu pricina a pãþit ruºinea (Doamne, iartã-mã !) de la Sfînta Maria, cel

puþin aºa e topica frazei; 2) nivelul de culturã al acestei hartiste e fenomenal, pentru cã nimeni în lume nu-i poate idolatriza, în acelaºi timp, ºi pe Mihai Viteazul, ºi pe Viorel Cataramã, între care face cu ochiul marele zîmbat naþional, care mãcar poate fi fericit – dacã-l dã afarã madam Gâscã, se poate refugia la madam Pisoi, el sã fie fericit, mînca-l-ar tata de bebeluº cu suzeta la gît!

Dar sã vedeþi minune: pe aceeaºi paginã cu dezvirginata Pisoi, poate fi citit un titlu tot atît de mortal: „«Evenimentul zilei» a vorbit cu marinarul Pilaf”, de Cristinel Godinac (un Godac ceva mai mic). Astfel, am putut afla cã doi mateloþi de pe nava „Rodna” sînt în greva foamei, ceea ce aratã marea lor putere de stãpînire: în loc sã-l înfulece pe Pilaf sau pe Godinac, ei mãnîncã rãbdãri prãjite, strîng cureaua ca matrozii sovietici si nici mãcar orez nu mai înghit, ca nu cumva sã se constipe ºi sã capete ochi de chinezi. În realitate, primul ºi ultimul ziarist care a fãcut ceva pentru sutele de marinari aflaþi în apele Mauritaniei a fost dl.

Vadim Tudor: în urmã cu aproape trei sãptãmîni, a primit-o la Senat pe soþia unui marinar, a aflat care e adevãrul, apoi l-a sunat pe telefonul guvernamental pe ministrul Agriculturii, acesta i-a spus cã Guvernul României trebuie sã plãteascã 5,5 milioane de dolari taxã de pescuit, dupã care, seara, s-a vãzut cu dl.

Nicolae Vãcãroiu ºi a insistat ca guvernul sã achite suma respectivã, atît pentru a-i salva pe aceºti români nevinovaþi, cît ºi pentru a aduce în þarã transporturile de peºte necesare populaþiei ºi (sub formã de fãinã de peºte) nutreþurilor pentru animale. Mã rog, discuþia a fost mult mai serioasã ºi mai lungã, important este cã premierul s-a convins de drama acestor oameni. ªi domnia sa avea dreptate, atunci cînd i-a spus senatorului cu pricina: „Trebuie sã fim foarte atenþi cu valuta asta. Ne-au mai fãcut unii figura, telegrafiau disperaþi cã au defecþiuni grave la nave, prin diferite porturi, noi le trimiteam milioane de dolari, iar ei îi fãceau pe din douã cu afaceriºtii acelor ºantiere”. Aºa cã situaþia e mult mai complexã decît i-a relatat-o Pilaf lui Ardei Umplut. Într-un singur domeniu nu putem sã-l contrazicem oe nãpîrstoc: la obsesiile lui sexuale, unde este imbatabil! La cîþiva centimetri de Noul Testament în serial poate fi citit articolul metafizicovoicanic „O franþuzoaicã a acceptat sã-ºi alungeascã clitorisul”. Atîta l-a lungit biata femeie, la sugestia socrilor ei, care sînt negriºmani din Mali, ºi atît a tras de el încît moþul cu pricina a zbîrnîit ca o praºtie în capul lui George Pruteanu, care publicã dedesubt unul dintre nesãratele lui articole, intitulat „Storcãtorul de gazete”. Noi ºtiam cã scrumbia asta afumatã cu mahorcã se ocupa pînã acum cu storsul sticlelor de vodcã, le torsiona mai ceva ca suflul atomic de la Hiroºima, dar uite cã a trecut la gazete.

Parcã mai interesantã era rubrica veche intitulatã „Veto”, pe care o þinea în „Expres” ºi unde el o striga pe nume pe sãraca nevastã-sa, sã-l ducã în cîrcã acasã.

Iatã cine l-a fãcut lichea pe marele Octavian Goga!

Dar, recordul absolut de tembelism al lui Cristoiu este relatarea unei crime, dublatã de portretul-robot al prezumtivului asasin, articol ce poartã incredibilul titlu: „Zeci de mii de cititori au devenit detectivi”.

Aici, gîndirea din creierul uscat cu foenul al lui Cristoiu a atins apogeul prostiei ºi al gustului ieftin, de birt al gãrii: el ar vrea ca un întreg popor sã se hinghereascã singur, sã se vîneze, sã se spioneze ºi apoi sã-i dea lui raportul! Dacã fostul C.C. al P.C.R. visa la „omul de tip nou”, activistului utecist Cristoiu îi curg bale în speranþa cã va forma „piratul de tip nou”, care sã-i aducã lui zeci de milioane de lei pe sãptãmînã!

Aflãm din presã cã, în anumite localitãþi, tinerii cãsãtoriþi vor planta cîte un pom.

Nobil gestul, nimic de zis, dar ce ne facem cu bestiile care secerã copaci falnici, de sute ºi sute de ani? Neau telefonat oameni rãpuºi de durere, care ne-au spus

cã, în Capitalã, pe strãzile Costache Negri, Dr. Pasteur, Dr. Staicovici ºi altele (toate din Cotroceni), niºte nemernici taie în amiaza mare, cu drujba ce nu iartã, plopi, tei ºi fagi, care sînt veritabile monumente ale naturii. Primarul liberal al Sectorul 5, Ion Bîzoi, habar n-are, mintea lui, ca ºi a criminalului de Halaicu, e numai la coþcãrii ºi tîlhãrii. Armeanul regalist Vartan Arachelian tot transpirã în „Cotidianul” publicînd serialul „Un profesor român – Vlaicu Ionescu – revoluþioneazã posteritatea lui Nostradamus”. Curios din fire, pungaºul ãla mic de Alcibiade a luat legãtura cu Lighean Aragazian ºi, astfel, s-a produs urmãtorul dialog: ALCIBIADE: Care sînt previziunile lui Nostradamus legate de România? ARMEANUL: E ceva formidabil, totul e calculat minut cu minut. De pildã, pentru anul 1993 e tulburãtor catrenul: „În Rãsãrit, un bãrbat vînjos/ Va cãlãtori fãrã folos/ ªi o extraterestrã cu cascã/ Un Rege la masã o sã primeascã”. Stiþi cum se traduc aceste simboluri? ALCIBIADE: Pãi, lasã-mã sã ghicesc. Deci, bãrbatul vînjos ar putea fi ori Boris Elþîn, care s-a dus pînã la Vancouver, ori Jeana Gheorghiu, care împinge mereu la maºinile de pe platoul Televiziunii ºi se pregãteºte sã facã o cãlãtorie pînã în cartierul natal al lui Sile Bãsarul. Dar fãrã folos, cã nu el e taicã-sãu, ci Gheorghiu-Dej. Cît despre restul catrenului, îmi vine sã fac ca trenul: femeia cu cascã de cosmonaut nu poate fi decît Doina Cornea, care ºi-a fixat patru antene la cãciuliþã ºi microfon la ploscã, aºa cã poate vorbi zi ºi noapte cu Bîl-Bîl, l-a invitat chiar sã vinã de sãrbãtori, ãla vrea sã zicã ºi el Paºti, dar se bîlbîie numai Pa-Pa-Pa-Pa, aºa cã Ciumãfaia a bãtrînã de Juhasz crede cã-ºi ia la revedere, îi dã ºi ea cu Pa ºi aºa nu se mai vãd ei nici Ne fusese la Pa-Pa-Pa-Paºtele Ca-Ca-Ca-Cailor! milã de paþachina asta de Doina Cornea, i-am luat apãrarea ca sã nu intre iarãºi la pîrnaie, pentru instigarea populaþiei, dar vipera tot viperã-cu-corn (de aici îi ºi vine ei numele Cornea)! Ce credeþi cã publicã ea în inexistenta fiþuicã „Alianþa Civicã”, sponsorizatã de Fundaþia Est-Liberté? Pur ºi simplu atacã Guvernul României pentru decizia de a numi prefecþi români în judeþele Harghita ºi Covasna: „La baza acestor mãsuri administrative (din punct de vedere moral-abuzive) stã, fãrã îndoialã, nemãrturisita ºi reprobabila alianþã încheiatã de instituþia prezidenþialã ºi de partidul de guvernãmînt cu partidele extremiste ºi naþional comuniste (?!) numai cu scopul de a-ºi asigura ponderea decizionali în administraþie, justiþie ºi legislaþie (...). Alianþa Civicã considerã cã aceste mãsuri, fiind discriminatorii din punct de vedere etnic, respectiv politic, sînt profund nedemocratice ºi pot aduce grave prejudicii atît stabilitãþii politice din þarã, cît ºi întregului proces de democratizare, de reformã ºi de integrare europeanã”. Nu-i aºa cã nu vã vine sã credeþi, stimaþi cititori? Deci, un guvern rezultat în urma unor alegeri libere, democratice, supervizate ceas de ceas de puteri strãine – nu are voie sã numeascã prefecþii sau miniºtrii pe care îi crede de cuviinþã! În mintea acestei femei sclerozate, cele douã judeþe trebuie abandonate total la unguri, apoi altele ºi altele, de fapt, întreaga Transilvanie. Abia acum ne înfuriem de-a binelea ºi cerem scoaterea în afara legii nu numai a U.D.M.R.-ului, ci ºi a Alianþei Civice!

Am cere noi ºi încarcerarea lui madam Juhasz, dar cine a mai vãzut scroafã la pîrnaie? Tot lipsit de ruºine este ºi þiganul turcesc Andrei Pleºu, care, întrun dialog cu un alt borfaº dovedit, P.M. Bãcanu, afirmã în „România liberã”: „Jaful patrimoniului la Biblioteca Naþionalã. Nu documentele lipsesc, ci dorinþa de a stîrpi corupþia. Vilele nomenclaturii sunt împînzite de cãrþi de valoare”. Tu vorbeºti, mã banditule cu ifose de filosof? Unde-i incunabulul din 1493, pe care l-a furat directorul pus de tine, Popovici, ºi þi l-a pasat? Unde-s celelalte cãrþi de mare vechime ºi valoare, despre care ºi Poliþia a fãcut un raport? Unde-s trusele de aur ale lui Ceauºescu?

Unde sînt icoanele pe sticlã, tablourile, sculpturile ºi bijuteriile scoase cu aprobarea ta din depozitul de la Posada de Coriolan Babeþi, ºi trecute fraudulos peste graniþã? O sã vinã ea, judecata... (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 9 aprilie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 29 iunie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Statul paralel - un pretext pentru fãrãdelege Încotro, Doamne?

Bombonica de pe coliva PSD-ului Lanþul sãlbãticiunilor A murit Koko! Messi, la 61 de ani Bãsescu, pe alte cãrãri Puterea unei virgule Uimitorul Radu de la Afumaþi Dacã prin peregrinãrile voastre zilnice vã întîlniþi cu statul paralel, sã-i daþi o pereche de palme ºi din partea mea. ªi sã-i spuneþi cã nu existã, cã este o invenþie a hoþomanilor care vor sã scape de pîrnaie ºi care-l urãsc fãrã mãsurã fiindcã nu-i mai lasã sã fure la vedere.

Existã în schimb o clasã politicã mizerã care ar inventa orice pentru a se cocoþa ºi a se menþine în prepeleacul puterii cu scopul ignobil de a-ºi deºerta zoaiele în capul poporului român. Aceºti mizerabili care ne conduc, indiferent de culoarea politicã, fac eforturi mediatice permanente pentru a þine societatea sub control, creînd diversiuni ºi tensiuni ca sã abatã atenþia de la adevãratele probleme. ªi pentru ca în spatele fumigenelor sã-ºi poatã desãvîrºi opera de batjocorire a neamului românesc.

Aceastã maree de gunoaie ne invadeazã existenþa cotidianã, ne sufocã, ne maculeazã sufletul, ne face viaþa urîtã. În jurul nostru se construieºte o altã realitate, paralelã cu civilizaþia, cu bunul simþ, cu normalitatea. Pe frontispiciul bisericii care a fost, este ºi ar trebui sã fie România, au scris ,,Bordel”. În realitate, statul paralel nu existã. E doar un pretext pentru domnia fãrãdelegii. ,,Nu ne putem salva pe rînd, trebuie sã ne salvãm toþi odatã”, au decretat reprezentanþii puterii vremelnice. De cine sã vã salvaþi, mãi, copii ai durerii? Cine vã tulburã somnul parlamentar? Potera? Pãi dacã sînteþi nevinovaþi, de ce vã temeþi? Staþi liniºtiþi, nimeni nu se leagã de oamenii cinstiþi!

Pe 23 iunie a nins în Fãgãraº! Cu încãlzirea globalã nu e de glumit. În noaptea de Sînziene, Viorica ºi-a visat ursitul. κi rodea mustaþa.

Media construirii de autostrãzi în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic este de 7 metri pe an (700 de km în ultimii 28 de ani, care se adaugã celor 100 de km construiþi de Ceauºescu). Adicã sîntem singura þarã de pe mapamondul lumii în care autostrãzile sînt mai mult late decît lungi.

Pe glob existã aproximativ un miliard de arme mortale (fãrã Viorica Docilã, arma mortalã 3, care te face sã decedezi mortal ori de cîte ori deschide gura). Dintre acestea, aproximativ 40% rînjesc fasolea la americani. Care cîºtigã bãnet serios din comerþul cu moarte.

Ultima glumã a statisticienilor români este cã fiecãrui conaþional i-ar reveni cam 20.000 de euro din venitul naþional. Despre datorii nu suflã o vorbã.

86% dintre italieni au o pãrere naºpa despre romi, aºa cã sînt de acord cu ministrul de Interne care ºi-a propus sã-i inventarieze ºi sã-i expulzeze pe aceia care locuiesc ilegal în Cizmã. Haoleu, s-a întors fascismul la locul faptei! Ce aveþi cu ei, mînca-v-aº ochii? Lãsaþi-i acolo sã mãnînce ºi gura lor o bucatã de pîine, cã la noi e jalea de pe lume, au furat politicienii tot...

Canada a legalizat canabisul, Turkmenistanul a interzis poligamia, Arabia Sauditã le-a permis femeilor sã ºofeze! Încotro, Doamne?

O întrebare întrebãtoare nu-mi dã pace la encefalul capului: cum se face cã în Covasna se vorbeºte o limbã românã mult mai corectã decît în Videle? Sã fie de vinã agenturile strãine sau manualele alternative de limba românã?

Liviu Dragnea, marele luptãtor împotriva independenþei Justiþiei, s-a pricopsit cu trei ani ºi ºase luni de þuhaus (în primã instanþã) ºi cu suspendarea suspendãrii vechii condamnãri. E jale în activul de bazã. Cît de curînd vor trebui sã-i citeascã operele ºtiinþifice, ceea ce nu-i vor ierta niciodatã.

Liderii formaþiunii au fãcut zid în jurul ºefului conductei cu bani publici, pe care-l considerã un monument de moralitate ºi competenþã managerialã. Aceastã solidarizare trãdeazã o totalã lipsã de viziune politicã. Este bombonica de pe coliva PSDului. Dupã cum vã spuneam, Mihaelei Buzãrnescu îi place sã i-o tragã Elinei Svitolina. Cãreia-i place sã i-o tragã Simonei Halep. Care i-a dat clanþã Gabrielei Slabatini. Care are o carpetã cu ,,Rãpirea din Serai”, pe care, citez cu emoþie, ,,numai tu, Pandele, o ai!”. Ãsta-i lanþul sãlbãticiunilor.

A murit Koko, celebra gorilã vorbitoare, la nici 46 de ani. Înþelegea 2.000 de cuvinte, ar fi putut fi lejer ºefa guvernului român. CM se consumã pe douã continente (Europa ºi Asia), deºi, dacã ar fi vrut Putin, s-ar fi putut desfãºura în toatã lumea. A fost introdusã tehnica video, care pe ici pe colo mai reparã gafele arbitrilor suferinzi de orbul gãinilor. În rest, pînã acum, strategiile celor mai multe dintre echipe se bazeazã pe datul la oase, pe apãrãri supraaglomerate ºi pe cîte-o sclipire întîmplãtoare a vreunui jucãtor indisciplinat, sãtul sã respecte planul tactic. Marii

jucãtori, împovãraþi de zecile de meciuri prestate la intensitate maximã de-a lungul sezonului, presteazã ca mãgarii în pantã, cu frîna de mînã trasã. Probabil de aceea ziarul „Adevãrul” (sanchi!) a titrat cã, duminicã, 24 iunie, Messi împlineºte 61 de ani! În rest, organizarea pare fãrã cusur. Vorba pãrinþilor noºtri: lucru rusesc!

Dupã cum mãrturiseºte distinsa Adriana Bahmuþeanu, niºte specialiºti în suporturi pentru pãlãrii de pe lîngã IML, îi vor cerceta pe membrii familiei sale cu scopul nobil de a stabili dacã au toatã þigla pe casã. Pãcat de timpul pierdut.

Cu ocazia împlinirii unui numãr neprecizat de ani, Zãvoranca a avut un dialog cu oglinda cãreia i-a spus de la fizionomia obrazului cã e ,,frumoasã, ºmecherã, mafioatã, durã, deºteaptã, versatilã, excentricã, cu suflet de aur” (normal!) ºi cîte ºi mai cîte! ªi pentru toate astea, zilnic, îi dã flori. Sã nu se mire dacã într-o zi oglinzii, care, în general, nu posedã chiloþi, o sã i se parã ceva ciudat în cãutãtura Oanei ºi-o s-o ia la porcãit. Cã are o gurã siliconatã, cît o ºurã.

Traian Bãsexu a renunþat la ºefia PMP, ieºind din politica partinicã în patru labe. Decizia nu este definitivã, zicem noi, întrucît distinsul consumator nu va putea metecãi prea multã vreme departe de mediul de viaþã în care s-a simþit ca viermele-n mãr. Asta este concluzia la care au ajuns ºi cercetãtorii britanici de la Murfatlar dupã ce i-au analizat limbajul corpului care se deplasa spre hogeacul istoriei parazitare pe mai multe cãrãri.

Oare ce-o fi vrut sã spunã cu adevãrat Livache? ,,Le cer iertare românilor din puºcãrie...” sau ,,Le cer iertare românilor, din puºcãrie...” Cum stã treaba (cu virgula) numai Viorica ne poate lãmuri.

Sã sperãm cã în curînd distinsul condamnat le va cere iertare ºi românilor care mor cu zile prin spitalele insalubre, ºi copiilor ce se prãpãdesc de dorul pãrinþilor transformaþi în sclavi pe meleaguri strãine, ºi multor alþi dezmoºteniþi ai sorþii, reþinuþi în puºcãria vieþii de o clasã politicã infectã. ªtiaþi cã aselenizarea a fost transmisã ºi în România, deºi sovieticii ºi cãþeluºii lor din lagãrul comunist n-au fãcut-o? Nu ºtiaþi, aºa-i? Tot eu sã vã spun. Ca ºi ce s-a mai întîmplat prin istoria noastrã, pe vremea cînd românii, de la domnitorul þãrii ºi pînã la ultimul peizan, umblau afumaþi cît era ziulica de lungã.

Cã fãceau turcii niºte focuri de tabãrã de-þi era mai mare dragul. ,,Mãi vericilor, dacã pricepeþi cît de cît cum merg treburile în þara asta, sînteþi de acord cu mãndel cã nimic nu-i nou sub soare de cîteva sute de ani. Cã ºi atunci domnitorii erau mãtrãºiþi de la putere dupã cum aveau chef boierii grupaþi în partide. Diferenþa e nesemnificativã ºi þine doar de titulaturã: atunci se numeau partide boiereºti, acum partide politice. Deci tot boierii avuþi fac cãrþile. În Valahia dinainte ºi dupã domnul Neagoe Basarab, cei mai tari pe felie erau Craioveºtii care nici nu mai þineau socoteala conducãtorilor de þarã cãrora le fãcuserã felul. E firesc, aºadar, ca dupã decesul lui Neagoe, regenþa s-o þinã Elena-Despina, mãmica muciosului Theodosie, ºi Preda Craiovescu, banul Craiovei. Lucrul nu le-a fost pe plac buzoienilor, care nu-i înghiþeau pe olteni nici în poze cã prea erau plini de fiþe. Nemulþumirii lor s-a adãugat cea a pribegilor din Moldova cu care au pus la cale sã-l înlocuiascã pe Theodosie ºi dinastia consumatorilor de praz ºi bancuri cu unul Cãlugãrul Dragomir, cãruia i-au creat un nou look, numindu-l Vlad. Buzoienii înving la Tîrgoviºte, Preda moare ca prostu’ în luptã, dar intervin turcii care rãstoarnã calculele bãtãliei.

Dragomir este, fireºte, executat, iar buzoienii sînt jefuiþi ca-n Simileasca de otomani. Mehmet pofteºte sã rãmînã conducãtorul þãrii, pretextînd cã-i rudã cu Basarabii. Cicã la viaþa lui rãsturnase fete de munteni prin iatac din care pricinã devenise os de valah prin viol. Pe figurantul de Theodosie, ce nu apucase sã citeascã nici prefaþa la cartea scrisã de tac’su, l-a trimis plocon la Stambul sã aibã sultanul de cine se rîde. Mehmet îºi pune oamenii lui în funcþii ºi-ºi freacã palmele de bucurie cã va transforma în paºalîc Valahia. Nu te speria, iubite cetitorule, cã n-a fost pe voia cîinelui de turcaleþ fiindcã noi, românii, am fost ocrotiþi întotdeauna de o stea norocoasã.

Cînd eram bãgaþi în rahat pîn’ la gît, ne-a dat Dumnezeu cîte-un domnitor cu grupa sanguinã AB 4 care a pus mîna pe sabie ºi ne-a scos la suprafaþã. Aºa

se face cã în ianuarie 1522 se ridicã cu voia valahilor, care-i suportau pe turci tot atît cît îi suportã ºi astãzi, un pretendent nou, Radu, de loc din Afumaþi. Cu voia tuturor boierilor. Cã ºi ei erau îndrãgostiþi de turci ca dracu’ de tãmîie. Dupã mai multe lupte încheiate neconvenabil, Radu se retrage în Transilvania de unde revine în iunie ºi-i surclaseazã pe otomani. Prima mãsurã pusã în practicã a fost una de bun simþ: Radu a trimis oamenii sã le taie capetele slujbaºilor otomani ºi, conform algoritmului, a pus valahi în loc. În august, Radu este alungat în Transilvania de Mehmet ºi de boierii Craioveºti carel aduceau pe tron pe Bãdica, vãrul lor. În octombrie, Afumatul revine pentru un mandat constituþional de patru luni cã Mehmet îl trimite iarãºi la plimbare pentru vreo patruzeci de zile. Vodã se intoarce pe tron ca sã aibã de unde pleca întrucît Craioveºtii ºi turcii îl impun pe Vladislav al III-lea, nepotul lui Vladislav al II-lea, cel ucis la Tîrgºor de Iancu de Hunedoara, dacã mai þineþi minte, cã vã ºtiu slabi de memorie. Dar Vladislav al III-lea nu face mulþi purici pe tron cã-i supãrã pe Craioveºti. Aceºtia îl impun, în septembrie 1523, pe Bãdica, ruda lor, care este ucis frumos în ianuarie 1524. În ziua de 19, Bãdica iese sãi întîmpine pe cei 300 de turci care veniserã sã-i aducã steagul confirmãrii domniei. A fost ultima ieºire la aer a lui Bãdica, al cãrui cap a fost trimis la Stambul. În original ºi fãrã trup fiindcã p-ãsta-l înmormîntase, la Mînãstirea Dealu, urmaºul sãu, Radu. Perseverentul domnitor a fost alungat de Vladislav al III-lea din iunie pînã în septembrie, cînd se întoarce, sprijinit pînã ºi de Craioveºti. Nu vã miraþi, nu e o greºealã; oltenii dupã ce au încercat mai multe variante necîºtigãtoare, au considerat cã Radu e cel mai potrivit pentru vremurile îmbîrligate pe care le trãiau. În 1525 turcii îl confirmã pe Radu, dar, din iunie pînã în august, pe tron stã Vladislav al III-lea. Dupã care îl mai supãrã un þîngãu din Mehedinþi pe care Pîrvu Craiovescu l-a lãsat fãrã dinþi. ªi, dupã obiceiul vremii, ºi fãrã cap. În 1526, Radu obþine o victorie importantã: devine rudã cu boierii Craioveºti dupã ce se cãsãtoreºte (a doua oarã) cu Ruxandra, fiica mai micã a lui Neagoe Basarab. Asigurat din partea asta, Vodã are parte de alte belele. ªtefãniþã, domnul Moldovei, jefuieºte Valahia fiindcã ºi el poftise sã i-o punã fiicei lui Neagoe. Ca la orice cutremur, urmeazã replicile ºi astfel distracþia medievalã a continuat în spaþiul carpato-danubiano-pontic cu ºi mai mare însufleþire. ªi cînd te gîndeºti cã, dupã trei ani de lupte grele cu tot soiul de adversari periculoºi, Radu nu putea sã-ºi savureze liniºtit succesul din pricina unui bulan de femeie! Însã, pînã la urmã, ªtefãniþã dã colþu’ iar Radu crede cã în sfîrºit se poate bucura de faptul cã ajunsese domn. Se înºealã, cã Opoziþia nu doarme.

Unelteºte. Drãgan postelnicul ºi Neagoe din Periº, sfãtuiþi de Mehmet-paºa, îl surprind pe Radu fãrã oaste. Acesta fuge spre Oltenia dar la Rîmnicu-Vîlcea este prins de complotiºti ºi ucis împreunã cu fiul sãu într-o bisericã, sub ochii îngroziþi de plãcere ai preotului, mare amator de filme horror. Era 2 ianuarie 1529 cînd s-a comis incredibila crimã, monstruoasã mai ales prin locul unde s-a desfãºurat.

Uneori, noi, românii, ne întrecem în zburdãlnicii ºi din astã pricinã a pãþit-o ºi Radu de la Afumaþi, un domn adevãrat printre rataþi. Dintre copiii lui din cele douã cãsnicii, cu Voica ºi Ruxandra, doar Radu Ilie a ajuns cineva. Nu ca tatãl sãu, pe care solul regelui Ferdinand de Habsburg îl aprecia ca fiind uimitor, dar a bãut ºi el din cupa cu gust îndoielnic a puterii vremelnice. Cît despre acest Radu de la Afumaþi (1523-1529), valahul ºtie prea puþine din cauza amatorismului istoricilor de budoar, care s-au aplecat cu sîrg mai mult asupra legendelor de ocazie decît asupra faptelor esenþiale ale acestui remarcabil personaj. Cã dacã Radu Afumatul (sã mã ierte nenea Nicu Vãcãroiu, cã-i amintesc de starea lui naturalã) nu poftea domnia la 1522, era jale mare, azi eram turci cu ilic ºi ºalvari ºi ne bãteam între noi pentru moldovencele de peste Milcov care ar fi nãvãlit cãlare pe aracii de fasole cu gîndul rostit prin semne sã facem dracului odatã unirea aia mare, doritã de toatã lumea.Unirea dintre yin ºi yang”. Promouºãn: Pãcat de acest mare viteaz cã a dat colþu’ cînd îi era lumea mai dragã. ªi cînd te gîndeºti cã participase activ la douãzeci de bãtãlii grele ºi nimeni nu reuºise sã-l rãpunã. Dar asta-i viaþa domnitorilor în Valahia, n-avem cu cine ne certa, vãrsãm o lacrimã de crocodil ºi mergem mai departe. În episodul viitor o sã aflaþi istoria neromanþatã a unor conducãtori de þarã care, în vremuri normale, n-ar fi fost angajaþi nici ca vînzãtori la tarabã.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 29 iunie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Literatura pentru copii a devenit un fel de joc de-a baba oarba Dupã cum observãm, sînt tot mai mulþi oameni, pensionari în general, care, pentru a-ºi umple timpul liber, scriu literaturã. ªi nu orice fel de literaturã, ci aceea destinatã copiilor... Numai cã rezultatul strãdaniei lor lasã de dorit. Ceea ce ne face sã credem cã, la viaþa lor, nu au fost nici cititori pasionaþi ºi nici nu au cochetat în vreun fel cu lumea artisticã. Nu este suficient sã scrii versuri înºirînd cuvinte care sã rimeze, spre exemplu, frunzuliþã cu ºopîrliþã, pisicuþã cu broscuþã sau pãpuºã cu mãnuºã. Nu mai vorbim de alte ,,creaþii”, în care abundã fel ºi fel de inadvertenþe, cã te ia durerea de cap. Dar cine sînt cei care scriu o astfel de literaturã? Ce anume îi recomandã? Nimic... Nici studii, nici participare de-a lungul anilor la cercurile de literaturã, unde ar fi avut posibilitatea sã înveþe cîte ceva, sã-ºi cizeleze condeiul ºi sã capete cunoºtinþe aprofundate asupra literaturii. Mulþi dintrei ei, cum au terminat cele opt sau zece clase, s-au calificat, prin cursuri de scurtã duratã, în diverse meserii: cizmari, croitori, tractoriºti, zugravi, fapt pentru care meritã toatã lauda, dar una e una, alta e alta, iar literatura este cu totul altceva... Astfel de pseudoscriitori au împînzit piaþa literarã dupã 1989 ºi, pe lîngã faptul cã nu au pic de talent, se compromit total prin felul caraghios în care se prezintã în faþa micilor cititori. ªi e trist...

Foarte trist cã se întîmplã aºa ceva... Culmea, oamenii aceºtia primesc distincþii ºi premii importante, dau interviuri la radio ºi se laudã copios pe reþelele de socializare... Nimeni nu le spune cã nu este suficient ca un text sã fie fardat în fel ºi fel de culori. ªi dacã nu reuºesc sã genereze emoþie, sã facã spectacol din creaþia lor, înseamnã cã nu au nici har ºi nici intuiþie de scriitor, chiar dacã textele respective stîrnesc rîsul celor mici. Spun aºa ca sã fiu elegant. Norocoase sînt femeile din aceastã categorie de scriitori, spre deosebire de bãr-

DIN ISTORIA BUCUREªTILOR

ªoseaua Kiseleff (2) Cel mai cunoscut ºi preferat muscal era Miºca, pe numele lui întreg Mihail Ivanov, care a ajuns destul de bogat de pe urma acestei meserii.

Mersul tuturor trãsurilor la ªosea se supunea unei reguli anume: la ducere, caii mergeau la trap, pentru a le putea fi apreciate calitãþile, iar la întoarcere, la pas. În general, la ªosea se ajungea ºi se putea continua plimbarea cu trãsura, dar pe alei se instituise mersul pe jos.

Existau soldaþi însãrcinaþi cu supravegherea circulaþiei pe ªosea, dotaþi cu steguleþe pentru a putea menþine ordinea trãsurilor ºi cãlãreþilor, în timp ce aleile erau inundate de domni ºi doamne conversînd, glumind, rîzînd sau flirtînd, totul în pas de plimbare ºi în acordul muzicilor militare.

De-a lungul ªoselei au fost deschise o serie de localuri: Bufetul, Vila Regalã, Princiar, Vila Roza, Sans Souci, Flora, Chateaubriand, Jardin des Fleurs ºi altele, unde, într-o atmosferã plãcutã, cu mîncãruri alese, vin ºi ºampanie, ºi muzicã lãutãreascã, se putea petrece pînã dimineaþa.

O plimbare la ªosea

P Po o ll e em m ii c c ii

baþi. În cazul acestor „scriitoare“, copiii gãsesc, totuºi, o motivaþie ca sã le asculte la întîlnirile organizate, vãzînd în ele imaginea aceea de bunicuþe cochete, hazlii, care se rãsfaþã, acum, la bãtrîneþe, cînd viaþa le e pe drojdie. Dacã n-au avut posibilitatea sã o facã la tinereþe, mãcar acum sã se dea în stambã cu isprãvile lor scriitoriceºti. ªi nu ar fi vreo nenorocire cã în literatura pentru copii se întîmplã asemenea nãzdrãvãnii, cã se tipãresc cãrþi îndoielnice, cu improvizaþii de texte, în multe cazuri, de-a dreptul ridicole. Numai cã aceste produse ,,scriitoriceºti” îi debusoleazã pe cei mici, iar dascãlii sînt puºi în încurcãturã, pentru cã sînt pregãtiþi una sã-i înveþe la ºcoalã ºi alta sã citeascã în astfel de creaþii mediocre. Aceºti scriitori nu înþeleg cã literatura pentru copii trebuie sã fie ca linguriþa de miere pe care pãrinþii le-o pun micuþilor în cana cu lapte, la micul dejun; sã fie scrisã cu grijã ºi, de la o paginã la alta, sã strãluceascã în frumuseþe. Prin urmare, trebuie sã fie gestionatã cu talent ºi sã fie ilustratã cu desene originale, realizate de graficieni pricepuþi, ºi nu copiate de pe Internet. Pentru cã una este o carte destinatã, spre exemplu, copiilor de grãdiniþã, ºi alta e situaþia cînd vine vorba de elevi din clasele primare sau gimnaziale.

De îndatã ce micul cititor a trecut de clasa pregãtitoare, lucrurile se schimbã radical. Putem vorbi de copii cu un alt nivel de percepere a unei opere literare, astfel încît e greu ca aceºtia sã mai fie duºi cu zãhãrelul ºi sã fie siliþi sã citeascã un text care nu mai corespunde nivelului lor de pregãtire.

Iatã de ce îi criticãm pe aceºti scriitori: pentru cã ei nu coºtientizeazã cît rãu fac le fac copiilor în deprinderea gustului pentru citit, în condiþiile în care micuþii sînt nevoiþi sã stea în bãncuþe ore în ºir, cu mînuþele la spate, aºa cum li se porunceºte, ºi sã priveascã la veselia unor astfel de oameni care, fãrã sã fie legitimaþi de vreo brumã de talent, se declarã, cu de la ei putere, „scriitori pentru copii”. Cîtã iresponsabilitate ºi, în acelaºi timp, cîtã mediocritate descoperim la ei!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” Reprezentînd copia fidelã a casei româneºti ce urma a fi prezentatã la Expoziþia Universalã de la Paris în 1889 ºi executatã în stil clasic românesc în 1894, cu pridvoare ºi stîlpi sculptaþi, dupã planurile arhitectului Ion Mincu, în apropierea primului rond, într-o oazã de verdeaþã, Bufetul de la ªosea era unul dintre cele mai apreciate localuri bucureºtene.

O deosebitã atracþie la ªosea o constituiau „bãtãile cu flori”, care aveau loc primãvara, atunci cînd totul prindea din nou viaþã. Cu aceastã ocazie, între Bufet ºi Rondul al doilea defilau care alegorice, echipaje, brecuri ºi trãsuri împodobite de flori ºi trase de cai, gãtiþi ºi ei de sãrbãtoare. Trãsurile erau multe, se încruciºau adesea ºi, spre bucuria tuturor, se arunca ºi dintr-o parte ºi din cealaltã cu flori. Ploua peste tot cu flori multe ºi colorate, mirosind ameþitor, sub un soare luminos, abia renãscut. Peste tot era o risipã de flori, de veselie ºi de frumuseþe, iar privitorii nu ºtiau ce sã admire mai întîi: femeile atît de frumoase ºi elegante, sau florile ce le împodobeau braþele ºi trãsurile.

Pictorul ªtefan Luchian a imortalizat pe pînzã o astfel de „bãtaie de flori” la ªosea.

Iarna, cînd ningea din belºug, caii erau înhãmaþi la sãnii ºi împodobiþi cu zurgãlãi pe spate ºi la gît, iar la urechi li se puneau cozi de vulpe. Pe lîngã acestea, mai erau acoperiþi cu un valtrap mare de plasã de sfoarã împletitã în culori ºi cu chenar din dantelã lucratã din bumbac pescãresc.

Lumea privea cu plãcere la perechile de bucureºteni veseli, înfofoliþi în blãnuri de preþ, la caii ºi vizitiii cu ºube groase ºi cãciuli de blanã, care se întretãiau adesea în clinchete de zurgãlãi, de-a lungul ªoselei.

Acum toate acestea sînt uitate, însã chiar dacã vremea plimbãrilor zilnice la ªosea ºi a bãtãilor cu flori a trecut, ªoseaua Kiseleff a rãmas aceeaºi ªosea îndrãgitã de bucureºteni ºi de care sînt atît de mîndri.

Sfîrºit LELIA ZAMANI

,,Basmul”, tablou realizat de pictorul german Walter Firle (1859-1929)

Lui Dan Bittman De cîte ori îl ascult Pe Dan Bittman cîntînd, Îmi dau seama cã Mult adevãr se aflã-n Cuvintele orpheului moldav - Doinitorul George Enescu –, Care spunea: „Nu existã muzicã uºoarã ªi muzicã grea, Ci....

Doar muzicã bunã ªi muzicã... proastã”.

Cîntecul vibrant, Cu enesciene virtuþi consolatoare, Începe acolo unde începe Patria ªi moare Acolo unde moare Patria...

Dan Bittman a înþeles Sensul acestui aforism ªi de aceea, în estetica sa, Patriotismul ardent ªi lumea Euterpei, Cu nuanþe orphice, Se-ngemãneazã, Ca stelele-n Calea Lactee...

DORU POPOVICI

Sã nu treci prin mintea mea

Sã nu treci prin mintea mea, s-atît de multe locuri interzise!

Regulile de circulaþie sînt stricte; te vei prãbuºi speriatã din vise

Munþii sînt mai înalþi decît zborul, mãrile mai adînci decît sufletul omenesc, cerul e un cerc nesfîrºit prin care ca un soare amar cãlãtoresc Stalagmitele inimii sînt atît de vaste cã nici un gînd nu le-a strãbãtut pe de-a-ntregul.

Ai grijã! Din tine cînd curgi n-arunca tot albastrul în carul funebru Verile sînt atît de aprinse c-o sã-þi ardã de spaimã retina, ºi-n vieþile viitoare surprinse întunericul va sparge de pietre lumina Aºadar, sã nu treci prin mintea mea, fãrã sã ai aripi de înger, ºi cer, sînt atîtea locuri interzise, atîta haos, atîta ger...

ADI SFINTEª, 27 mai 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 29 iunie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii REPERE ISTORICE DIN CAPITALA ÞÃRII

Curtea Veche Curtea Veche apare, în istoria þãrii, întîia aºezare a Bucureºtilor ca oraº, în vremuri cînd întreaga viaþã naþionalã se învîrtea în jurul aºezãrii domneºti. Ea este mai întîi, sub domnia primilor Basarabi, încã de pe la 1315, o întinsã întãriturã de apãrare a lui Alexandru Basarab, cu pãlãnci de jur-împrejur, pe coasta mai înaltã a malului stîng al Dîmboviþei, cam în faþa Dealului Mitropoliei, care multã vreme nu a fost acoperit decît de vii ºi la poalele cãruia se întindea grãdina gospod, în care pãºteau în liniºte caii domneºti.

Mircea cel Bãtrîn este cel dintîi care dã viaþã acestei Curþi. El o întãreºte cu ziduri ºi dureazã întîiul palat domnesc din cuprinsul ei. Acest palat, Mircea îl aºazã pe stîlpi de piatrã ºi-l împodobeºte cu trei cafasuri de priveliºte. Palatul avea trei caturi, sub Duca-Vodã, cu turnuri la cele patru colþuri ºi cu tainiþe boltite. Alãturi de palat, ceva mai în jos de el, tot în cuprinsul Curþii, Mircea zideºte, ori pune numai sã se repare Biserica Domneascã, cu hramul Bunei Vestiri, voind sã arate mãrirea þãrii ºi a Capitalei ei. Aceastã bisericã, restauratã astãzi, vine în linie cu piaþa Sf. Anton, care, dupã spusele din bãtrîni, era locul unde îºi luau pedeapsa hoþii ºi necinstiþii, ca sã fie în vãzul tuturora. Palatul domnesc venea dar în stînga, ceva mai sus de intrarea bisericii, dar din care nu au rãmas decît urme fãrã nici o însemnãtate astãzi. În jurul Curþii Vechi a început ºi s-a întãrit comerþul bucureºtean, pe cele cinci laturi ale sale. Pe malul Dîmboviþei, la poarta de jos a Curþii, s-a înfiripat întîiul tîrg (Tîrgul de jos, hala mare). În stînga ei (Sãrãria, Tîrgul Cucului), s-au oploºit micii negustori ºi industriaºi de neam strãin în începuturi. De pe acolo pornea, aºa cum a rãmas pînã astãzi, Calea Afumaþilor, numitã apoi Podul Tîrgului de afarã, azi Calea Moºilor, care ducea la Tîrgul de afarã (Moºi), gura oraºului pînã aproape de vremurile noastre. În susul dealului (partea Lipscanilor dinspre Piaþa

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Lupoaicei) s-a lãmurit negoþul mai mare, pe lipscãnie ºi braºovenie, al Tîrgului de sus. (...)

Curtea Veche a vãzut vremuri de splendoare sub Duca-Vodã ºi Brâncoveanu, cînd carãtele aurite ºi cu roatele de argint arãtau timpuri de îmbelºugare ºi de veselie. Lux mare a mai vãzut Curtea Veche ºi la începutul Domnitorilor greci. Dar ea a vãzut ºi multe rele abãtîndu-se asupra Bucureºtilor, cu invazii, rãzvrãtiri ºi bãtãlii pînã în inima lor, cu bãjenii, ºi focuri, ºi inundaþii, ºi cutremure. Relele se þin lanþ încã de prin 1660. În 1719 arde mai tot oraºul, cu Curtea Veche dimpreunã, în afarã de ceea ce era boltit. Între 1801 ºi 1821 nenorocirile nu mai au margini – aºa cum o prevestise Matei-Vodã Basarab, care, dupã rãscoala Seimenilor, rostise aceste cuvinte: ,,De acum înainte, dragii mei, sã ºtiþi cu adevãrat cã, pentru faptele lor, vor sã vie mari rãutãþi asupra acestei sãrace de þarã ºi va sã cazã la mare nevoie...”. La venirea lui, Ipsilanti gãseºte Curtea Veche de nelocuit, fiind cãzutã cu totul. El pune atunci sã se clãdeascã Curtea Nouã, cu nume rãmas în popor de Curtea Arsã, pe înãlþimile din Dealul Spirii, mai sus de Mihai-Vodã, pe tãpºanul de sus al Arsenalului de astãzi ºi capãtul Strãzii Cazãrmii. Dar ºi aceasta arde ºi se pãrãduieºte în scurt timp, încît ambele Curþi Domneºti ajung locuri de teamã pe timpul apelpisiþilor ºi apoi al zavergiilor – spaima negustorilor -, încît bucureºteanul vechi, mucalit din fire, spunea în cîntece cã: ,,Pe la Curtea Veche/ Te trãgeau cîinii de-o ureche;/ Pe la Curtea Nouã/ Te trãgeau cîinii de-amîndouã”. ªi dacã în apusul Europei munca înaintaºilor a fost pãzitã de unele împrejurãri fatale omenirii, Bucureºtii noºtri, deºi la zeci de kilometri de Dunãre, au fost vreme îndelungatã oraº de frontierã faþã de Turc. Dar bucureºtenii au fost inimoºi ºi n-au disperat niciodatã, chiar cînd nevoile ºi sãrãcia îi stingeau mai tare. La venirea lui ªerban-Vodã pe tron, ne spune cronicarul, ei au cãzut la aºa mare bucurie, încît ,,beau toþi vin, ºi cei care nu aveau beau apã” – apã din Dîmboviþa lor iubitã!

G.D. SCRABA (text reprodus din revista ,,Neamul Românesc pentru popor”, februarie 1932)

Cum se împãrþea, odinioarã, dreptatea la noi (1) Unul din principiile fundamentale ale organizãrii de stat un secol ºi jumãtate pentru o parte din moºia acelui sat.

Domnul judeca în Divan, la care luau parte mitropodin vremea noastrã este principiul separãrii puterilor. Cel ce administreazã nu are dreptul sã judece, iar judecãtorul nu litul, înalþii ierarhi care se gãseau eventual la curte, prepoate sã legifereze. Cu totul altfel era în Evul Mediu. cum ºi marii dregãtori. Dupã ce se ascultau pãrþile ºi Atunci, una ºi aceeaºi persoanã era ºi administrator, ºi martorii ºi dupã ce se cercetau „diresele”, adicã actele (hrisoave zapise, ispisoace, cãrþi etc.), domjudecãtor, ºi executor. Contrar principiului nul, luînd mai întîi avizul mitropolitului ºi al de astãzi, atunci exista, aºadar, principiul boierilor, pronunþa sentinþa. Pãrþii care pierîntrunirii puterilor în stat. duse nu-i mai rãmînea, aºa cum am spus mai Nu trebuie, prin urmare, sã surprindã înainte, decît sã aºtepte o nouã domnie, penconstatarea cã dreptul de judecatã în tru a putea redeschide procesul. ªi aceastã þãrile româneºti îl aveau, în vechime, toþi redeschidere însã era adeseori îngreunatã, dregãtorii, începînd cu cel mai înalt, deoarece se luase obiceiul, în Moldova, sã se domnul, ºi isprãvind cu cel mai modest, perceapã o taxã însemnatã, numitã la început dregãtorul sãtesc. Îl aveau, de asemenea, zavetcã, iar mai tîrziu, în a doua jumãtate a proprietarii în favoarea cãrora domnul veacului al XVI-lea ºi în veacul al XVII-lea, renunþase, în mod expres, printr-un herîie, pe care cel ce voia sã reia un proces hrisov, la o parte mai mare sau mai micã trebuia s-o plãteascã, în prealabil, vistieriei din dreptul sãu de jurisdicþie; îl aveau, în domneºti. În Þara Româneascã, aceastã taxã sfîrºit, potrivit obiceiului pãmîntului, în se numeºte gloabã ºi ea se întîlneºte în docuanumite cazuri, oricare dintre locuitorii þãrii chemaþi, prin rãvaº domnesc, sã se Constantin C. Giurescu mente mult mai rar decît în Moldova, unde zavesca e amintitã curent încã din timpul lui pronunþe asupra unei pricini.

Alexandru cel Bun (prima menþiune, în Cel mai înalt judecãtor, instanþa supremã, era domnul. El putea judeca orice fel de pri- hrisovul din 13 Aprilie 1415). ªi în Ardeal constatãm cini; avea dreptul sã pronunþe sentinþe capitale, putea de acest mijloc de a împiedica redeschiderea unui proces. asemenea sã confiºte averile. Aceasta nu înseamnã însã Grigore, birãul Bistriþei, dupã ce aºazã hotarele locului cã el era un „despot asiatic”, un „autocrat obiºnuit sã dis- pentru care se certau satele Sîngeorz ºi Ilva, hotãrãºte punã, fãrã nici o consideraþie, de persoana ºi bunurile prin actul din 13 Aprilie 1564, de comun acord cu pãrþile, supuºilor sãi”, aºa cum s-a afirmat de unii istorici. un „legãmînt” de „40 de zloþi pentru acela care se va „Obiceiul pãmîntului” impunea anumite limitãri dreptu- încumeta a strica ori a întoarce”.

Datã fiind întinderea teritoriului supus autoritãþii lui de judecatã al domnului; acesta, de pildã, nu putea dispune de moºiile boiereºti decît în anumite cazuri, bine sale, numãrul locuitorilor ºi mulþimea pricinilor, domnul precizate. Ceea ce înseamnã cã puterea domnului în nu putea judeca întotdeauna în persoanã. De aceea, el materie de judecatã nu era absolutã, nelimitatã. Odatã dãdea prin delegaþie acest drept dregãtorilor sãi. Toþi pronunþatã o sentinþã însã, nu exista împotriva ei nici dregãtorii puteau judeca; limitele jurisdicþiei lor însã drept de apel, nici drept de recurs. Numai sub o nouã variau. Cea mai mare putere o aveau, în Þara Româdomnie, se putea redeschide procesul. De aceea, unele neascã, banul ºi vornicul, în Moldova, vornicul. Aceºtia procese dureazã generaþii întregi, abia strãnepoþii puteau sa pronunþe ºi sentinþe capitale. Miron Costin izbutind sã cîºtige definitiv pricina ridicatã de strãmoºii spune despre banii olteni cã „putere au peste Olt, nu lor. Caracteristic e, în privinþa aceasta, cazul moºnenilor numai a judeca, ce ºi cu moarte pre vinovaþi a cãzni”. Ni din satul Tismana, care se judecã cu mînãstirea timp de s-au pãstrat ºi unele cãrþi de judecatã date de aceºti dregã-

Palatul voievodal Curtea Veche

Arzînd veºnicii Se scurge o razã adîncã din tine Se suie pe vînturi un zeu solitar Cã vine furtuna, abia se mai þine Pe-o ramurã veche, un simplu arþar

Se clatinã ramul, dar nu ºi copacul ªi rîde în noi bucuria de-a ºti Cum trece secunda se duce ºi veacul În trupul de gheaþã arzînd veºnicii GEORGE MILITARU

Nopþile

Mã dor mai tare decît zilele...

Mã trezesc deodatã Într-un adînc sarmatic Printre meduze ºi peºti apocaliptici...

Dorindu-te!

FLORIN IORDACHE tori, cum este, de pildã, cartea din 15 Noiembrie 1469 a lui Neagu, „palatinus... illustris principis Radwl Wayvode transalpinensis”, aºadar, vornicul lui Radu cel Frumos. Judecata banului, în Oltenia, a vornicilor, în restul Þãrii Româneºti ºi în Moldova, nu putea fi refuzatã de nimeni, pãstrîndu-se, bineînþeles, dreptul de apel la domnie, pe cînd ceilalþi mari dregãtori puteau fi recuzaþi.

Dat fiind principiul de organizare al þãrilor noastre, amintit la început, drept de judecatã aveau ºi cîrmuitorii þinuturilor sau judeþelor, adicã pîrcãlabii, precum ºi dregãtorii domneºti din tîrguri ºi oraºe. Chiar ºi conducãtorii aleºi ai tîrgurilor, aºadar ºoltuzii sau judeþii ºi pîrgarii, puteau judeca anumite pricini. La 30 August 1479, ªtefan cel Mare scoate pe locuitorii satului Rãdãuþi, atîrnãtor de „Mitropolia” de acolo, de sub jurisdicþia boierilor sãi, a staroºtilor, a ºoltuzului ºi a pîrgarilor din Suceava, a ºoltuzului ºi a pîrgarilor din Siret, a vornicilor din aceste douã tîrguri ºi a globnicilor din þinutul Sucevei: e un caz tipic de mulþimea dregãtorilor care aveau dreptul sã judece.

Acelaºi drept, dar limitat numai la pricinile mãrunte, îl aveau ºi subalternii marilor dregãtori. Banii de judeþ sau bãniºorii la început, probabil, numai în judeþele oltene, mai tîrziu ºi în stînga Oltului, apoi vornicii mici sau vorniceii, armãºeii ºi ceilalþi subalterni cuprinºi sub denumirea genericã de „slugi ale domniei”, aveau cu toþii dreptul de a judeca anumite pricini. Se poate spune, fãrã exagerare, cã de sus pînã jos þara era împînzitã de judecãtori. Fiecare agent administrativ era, în acelaºi timp, ºi un judecãtor care putea pronunþa pedepse – de obicei amenzi – ºi le ºi putea executa: uºor de închipuit, prin urmare, ce abuzuri prilejuia aceastã situaþie.

Dar, în afarã de dregãtori, aveau drept de judecatã unii proprietari. În semn de favoare, pentru a rãsplãti „slujba dreaptã ºi credincioasã” sau pentru a spori veniturile ctitoriilor lor, domnii hotãrau cã pe moºia cutãrui boier sau a cutãrei mînãstiri, dregãtorii sã nu se mai amestece în ceea ce priveºte judecata; ea rãmînea sã fie împãrþitã numai de proprietarul respectiv ºi – dacã privilegiul nu era total – atunci, pentru unele fapte grave, direct de domnie. (va urma) CONSTANTIN C. GIURESCU (Conferinþã þinutã la Radio, în ziua de 11 decembrie 1936)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 29 iunie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (78) Ce ºtim despre conºtiinþã În lumea care ne înconjoarã, deseori vorbim despre CONªTIINÞÃ. Cînd se comite o faptã reprobabilã, se spune cã autorul acesteia ,,nu are conºtiinþã”.

Iatã care este opinia, în aceastã privinþã, a lui Samael Aun Weor, lector ºi fondator al ,,Miºcãrii Gnostice Universale”: ,,Oamenii confundã Inteligenþa cu Intelectul, iar persoanei foarte inteligente sau foarte intelectuale, îi dau calificativul de foarte conºtientã.

Conºtiinþa la om este, fãrã nici o îndoialã, un gen foarte particular de «pricepere a cunoaºterii interioare», complet independentã de orice activitate mentalã.

Facultatea conºtiinþei ne permite cunoaºterea de noi înºine. Doar noi putem ºti dacã sîntem conºtienþi într-un anumit moment sau nu.

Omul însuºi, ºi nimeni altcineva decît el, poate sã-ºi dea seama pentru o clipã, pentru un moment, cã înaintea acelei clipe, înainte de acel moment, realmente nu era conºtient, avea conºtiinþa foarte adormitã; apoi va uita acea experienþã sau o va pãstra ca pe o amintire.

Conºtiinþa nu este ceva continuu, permanent... În mod normal, conºtiinþa la om doarme profund.

Foarte rare sînt momentele în care conºtiinþa este treazã; omul lucreazã cu conºtiinþa în totalitate adormitã, ºi doar în momente excepþionale se trezeºte.

Viaþa fiinþei umane este o lume de visare, însã ea crede cã este treazã, ºi niciodatã nu ar admite cã viseazã, cã are conºtiinþa adormitã.

Dacã cineva ar ajunge sã se trezeascã, s-ar simþi teribil de ruºinat de sine însuºi, ar înþelege ridiculitatea sa.

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (6)

Constantin Dimitrescu (2) ,,Visul Dochiei” (1877), poem dramatic de Frederic Damé ºi D. Ollãnescu-Ascanio, este prima lucrare care i se reprezintã pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti, în 1878. Trei ani mai tîrziu, la 11 mai 1881, tot la Teatrul Naþional, i se pune în scenã comedia muzicalã într-un act ,,Concina”, pe text de Vasile Alecsandri. Anul 1883 este mai bogat în producþii teatrale, Constantin Dimitrescu compunînd muzica la diverse lucrãri: ,,Patru sãbii”, feerie muzicalã în 16 tablouri, pe textul lui Ludovic Dauº, cu 21 de numere muzicale – arii, coruri, marºuri; ,,Norocul”, feerie muzicalã în 3 pãrþi, 7 tablouri, cu un prolog ºi scene intermediare, pe un libret de dr.

Grigore Pantazi. În 1886 compune muzica la ,,Renegatul”, melopee în 3 acte, pe un libret de Mircea C. Demetriade, prezentatã la 10 ianuarie 1892 la Teatrul Naþional din Bucureºti, în care se înfãþiºeazã publicului o poveste orientalã, cu sclavi, cadîne ºi alte personaje, aria, corul, melodrama ºi dansurile orientale fiind formele de exprimare muzicalã. Urmeazã ,,Cele trei sultane” (1886), melodramã în douã acte, ,,Visul lui Ali Baba” (1894), feerie în douã acte, pe un text de Mircea C. Demetriade, reprezentatã la Teatrul Naþional din Bucureºti, revizuitã ulterior, cu 30 de numere muzicale (arii, coruri, triouri, melodrame, balete, nocturne, fanfare, marºuri, barcarole etc.); ,,Sergentul Cartuº”, operetã în 2 acte, pe libretul lui Ion Apostolescu, cãpitan în retragere, semnalatã de presã (Revista „Aria” – Iaºi, nr. 9-10 din 1895, ºi „România muzicalã” Bucureºti, din 1 sept. 1897) ca fiind terminatã în 1895 ºi prezentatã Teatrului Naþional în 1897. Nu avem cunoºtinþa reprezentãrii acestei lucrãri, ce abordeazã o tematicã axatã pe evenimentele rãzboiului din 1877, ale cãror ecouri au rãmas vii ºi puternic imprimate în conºtiinþa tuturor. În urmãtorii ani mai compune muzica pentru diferite piese de teatru care se reprezentau pe scena Teatrului National din Bucureºti: ,,Burghezul gentilom” (1894), ,,Rãzvan ºi Vidra” (1896), ,,Femeia mãrii” (1896) etc. În 1898 i se pune în scenã la Teatrul National

Aceastã viaþã este teribil de ridicolã, groaznic de tragicã ºi arareori sublimã...

Existã diferite grade de conºtiinþã. În primul rînd, TIMPUL. Cît timp rãmînem conºtienþi? În al doilea rînd, FRECVENÞA. De cîte ori ne-am trezit conºtiinþa? În al trelea rînd: AMPLITUDINEA ºi PROFUNZIMEA. Iluzia de a fi conºtienþi în mod continuu se naºte din memorie ºi din toate procesele gîndirii.

Existã puþine excepþii pe care trebuie sã le cãutãm cu felinarul lui Diogene; acele cazuri rare sînt reprezentate de Oamenii adevãraþi: BUDHA, ISUS, HERMES, QUETZALCOATL º.a.

Aceºti fondatori de religii au avut conºtiinþã continuã, au fost Mari Iluminaþi. În mod normal oamenii nu sînt conºtienþi de ei înºiºi. Iluzia de a fi conºtient în mod continuu se naºte din memorie ºi din toate procesele gîndirii.

Omul care practicã un exerciþiu retrospectiv, pentru a-ºi aminti toatã viaþa, poate într-adevãr sã-ºi reaminteascã, sã-ºi aminteascã de cîte ori s-a cãsãtorit, cîþi copii i s-au nãscut, cine au fost pãrinþii lui, profesorii lui etc., însã acest lucru nu înseamnã a-þi TREZI CONªTIINÞA, aceasta înseamnã, pur ºi simplu, a-þi aminti fapte inconºtiente, ºi aceasta este tot. (...) Dacã dorim sã ne Trezim Conºtiinþa, avem nevoie sã începem prin a examina, prin a studia ºi apoi a elimina toate obstacolele care ni se prezintã pe drum”. (va urma) LILIANA TETELEA opera comicã ,,Nini”, pe un libret de Sycomore, lucrare ce se încadreazã, ca dramaturgie ºi muzicã, mult mai exact în genul operetei ºi pe care noi o prezentãm ca atare. Mai semnalãm, din creaþia muzicalã pentru teatru a lui Constantin Dimitrescu: opera ,,Sanda”, presupusã a fi în douã acte, din manuscris pãstrîndu-se extrem de puþin material ºi neconcludent pentru a se face alte precizãri; ,,Sînziana ºi Pepelea”, feerie muzicalã în 5 acte, pe textul lui Vasile Alecsandri, reprezentatã la Teatrul Naþional la 23 ianuarie 1900, ºi ,,Ocolul pãmîntului”, feerie în 13 tablouri, reprezentatã la Teatrul Naþional în 1899. Aceasta este, în linii mari, creaþia lui Constantin Dimitrescu, realizatã, aºa cum am mai arãtat, în ultimele douã decenii ale Secolului XIX. Sã remarcãm, din muzica pentru teatru, opereta ,,Sergentul Cartuº” ºi opera comicã (opereta) ,,Nini”, pe care le considerãm cele mai închegate ºi mai bine conturate din punct de vedere al structurii lor dramaturgice ºi muzicale, ambele încadrîndu-se destul de bine în factura clasicã a genului. Din punct de vedere al textului literar, cele douã librete au deficienþele lor, fiind destul de naive ºi inconsistente ca sã aibã o oarecare valoare artisticã. Dacã ne referim însã la textul muzical, în ciuda „numãrului mare de elemente eterogene din care este alcãtuit”, cum precizeazã Zeno Vancea, trebuie sã-i recunoaºtem lui Constantin Dimitrescu capacitatea construcþiei, a formei, a unor timide infiltrãri de „caracter naþional” în muzica sa, fapt care-i dã greutate în contextul muzicii româneºti din acea epocã. Teoretic, ideea „caracterului naþional” în muzica româneascã de la sfîrºitul Secolului XIX existã, Caudella avînd chiar o poziþie clarã în aceastã privinþã. Practic, însã, era mai greu de realizat, influenþa muzicii italiene, germane, vieneze ºi chiar franceze fiind adînc resimþitã de compozitorii noºtri, iar elementul folcloric – melodie ºi ritm – destul de relativ definit în acea vreme.

Prin întreaga sa creaþie, Constantin Dimitrescu rãmîne în istoria muzicii româneºti un compozitor de talent, care s-a strãduit, alãturi de George Stephãnescu, Caudella, Ciprian Porumbescu, Iacob Mureºianu ºi ceilalþi compozitori români ai epocii, sã realizeze lucrãri cît mai valoroase pentru închegarea unui repertoriu naþional românesc. A murit la 9 mai 1928, la Bucureºti. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

CIOBURI DE GÎNDURI

Argument

ªi dacã n-ai rãmas cu mine Eu te aºtept cuminte-n garã Unde-am rãmas ca un proscris Sã-mi plîng durerea la chitarã.

Iar de-ai veni, nimic n-aº cere, Deºi atîtea îmi doresc, Eu te-aº lãsa sã-þi zbori trãirea Ca argument cã te iubesc.

Dar aº trãi o aventurã Privindu-te cum vii din ceaþã ªi-mi sparg de suflet colivia Ca demn sã te privesc în faþã.

Apoi, de pleci... a cîta oarã?... ...Îmi plîng tãcerea la chitarã.

ILARION BOCA, 14 iunie 2018

Descãtuºarea Nu sîntem o colonie Sã fim duºi de nas mereu Pe strãinii-n agonie Fãrã nici un Dumnezeu!

Sîntem þarã ca oricare Ne conducem cum vrem noi Avem stimã ºi onoare Pentru-ai noºtri bravi eroi!

Au luptat cu arma-n mînã Pentru þarã ºi-n trecut Ca sã fie iar stãpînã Pînã dincolo de Prut!

Clicile sforãitoare Din Bruxelles ºi New York Au zvîcniri cotropitoare ªi grohãituri de porc!

Vor ca ei sã dirijeze Sã ne ia din nou la rost ªi chiar sã ne „gratuleze“ Cã sîntem un neam mai prost!

N-au dreptate, nici odihnã În zadar ne hãituiesc Noi vrem sã trãim în tihnã Pe pãmîntul românesc.

IOAN PRODAN, Haþeg

Rouã pe grîu

Strãluceºte roua pe grîu, dimineaþa, sub zare, Ca pe niºte trupuri în armuri de smarald îmbrãcate, Tresare cîmpia – inedite mãrgãritare, Comori sub rãdãcinile de la Decebal uitate; E o pace sublimã pe tot întinsul cîmpiei!

Dacã stai nemiºcat în grîne, ca într-o mare de spice, Auzi, prin fluiere de pai, rugãciunile gliei La ceasul cînd zorile albe noaptea vor s-o despice; O, timp al fecunditãþii, tu mergi tot înainte, Dinspre rãdãcini amare spre galbenul spic lucitor, Pînã cînd palma þãranului, grea ºi fierbinte, Va boteza grîul cu sudoarea frunþii, ca din urcior; Atunci, peste roua curatã, scãldatã de noapte, Va curge roua de pe fruntea þãranului, fãrã frîu, ªi va trece cîmpia prin parfumul pîinii coapte, Dinspre Sud, unde se leagãnã-n soare armadele de grîu, Luaþi în palmã, prieteni, spicul plin de mister, Cu sfinþenie sãrutaþi-l cu buzele amîndouã.

Scãpat din presiunea de zãpezi albe ºi ger, Grîul, în varã, e Împãrat cu coroanã de rouã...

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 29 iunie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei 1940 - Rapt, umilinþã ºi speranþã (2) Am fi avut oare ºanse de rezistenþã? Încercînd sã prezinte cauzele pentru care nu s-a ordonat apãrarea þãrii prin luptã, autoritãþile epocii au invocat raportul de forþe favorabil agresorilor ºi celor care i-au sprijinit, precum ºi faptul cã dacã ar fi rezistat, România, „înconjuratã pretutindeni de duºmani, unii foarte puternici, ar fi fost zdrobitã în puþin timp ºi desfiinþatã ca stat”, aºa cum apreciau ministrul Apãrãrii Naþionale ºi ºeful Marelui Stat Major în septembrie 1940. Poate cã aºa ar fi fost. Dar tot atît de adevãrat, atunci ca ºi acum, este ºi faptul cã hotarele propriei þãri nu se discutã, indiferent de tãria inamicului, indiferent de pericolele externe, cã „o þarã nu se dã”, aºa cum se aprecia în ziarul „Facla”, la 8 august 1940. Categoric cã ºansele de rezistenþã erau mici, dacã nu chiar nule, în cazul agresiunii sovietice, cã Germania a fãcut mari presiuni asupra guvernului român pentru a ceda fãrã luptã. Dar ce nu face un stat puternic pentru a-ºi realiza interesele de moment ºi de perspectivã? Dacã interesul imediat al Reich-ului era sã dea satisfacþie Uniunii Sovietice, care-i asigurase spatele în timpul rãzboiului cu Polonia ºi îl asigura în continuare în timpul pregãtirii invaziei aeriene a Angliei, interesul de perspectivã al Germaniei consta în menþinerea pãcii în zona petroliferã româneascã, esenþialã pentru continuarea rãzboiului la parametrii preconizaþi de Hitler. Relevantã în acest sens a fost replica Führer-ului din 28 august 1940: „E limpede cã la primul foc de armã vor înceta toate expediþiile de petrol din România cãtre Germania ºi Italia... Un conflict militar nu poate fi decît nefavorabil Germaniei ºi Italiei ºi de aceea ambele þãri au tot interesul sã facã tot posibilul pentru a evita un astfel de conflict”. O poziþie asemãnãtoare a exprimat ºi Galeazzo Ciano, ministrul de Externe italian: „Singurul lucru la care Führer-ul þine mult este sã se menþinã pacea în aceastã regiune, iar petrolul românesc sã continue sã curgã în rezervoarele lui”.

Chiar dacã Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe german, a precizat cã Germania nu face „bluf” atunci cînd sfãtuieºte România sã cedeze, o atitudine fermã din partea guvernului român ar fi determinat, poate, conducerea Reich-ului sã se gîndeascã mai bine înainte de a acorda sprijin necondiþionat Uniunii Sovietice (pe care a ºi atacat-o, de altfel, peste numai un an). În caz de fermitate ºi rezistenþã (cel puþin în plan diplomatic) ar fi existat, poate, o ºansã ºi, în mod sigur, România rãmînea cu onoarea ºi demnitatea celui ce-ºi apãrã fruntariile indiferent de situaþie.

Dacã de „jure” termenul de evacuare ºi nu de cedare, folosit de guvernul român în rãspunsul cãtre guvernul sovietic la 28 iunie 1940, a fost ales cu înþelepciune, de „facto” acest fapt nu a avut nici o importanþã dupã ce trupele sovietice au ajuns la Prut. Chiar dacã la pace nu i s-ar fi recunoscut drepturile istorice asupra provinciilor rãpite, þara rãmînea cu demnitatea celui ce a luptat ºi s-a sacrificat pentru a pãstra ce era al sãu. Aºa, pe bunã dreptate, la 7 august 1940, Liviu Rebreanu, distinsul romancier, care peste puþin timp avea sã vinã cu paºaport în propria þarã, aprecia: „A fost prea ruºinoasã supunerea noastrã, fãrã nici o discuþie, unui simplu ordin ofensator”. În aceeaºi ordine de idei, C.I.C. Brãtianu, preºedintele Partidului Naþional Liberal, constata ºi el, cu regret ºi deziluzie: „Degeaba s-au cheltuit fãrã control sute de miliarde pentru ca la sfîrºit sã ne

RECURS LA MEMORIE

Vine mama! (7) Cu elevii mã împãcam bine. Îi iubeam ºi ei simþeau acest lucru. Diferenþa între mine ºi cei din clasa a VII-a era doar de 7 ani. Numai un vlãjgan repetent, de doi ani, nu respecta ordinea ºi disciplina. Nu voia sã se alinieze în rînd, cînd îi conduceam la masã. Mã provoca. Stãtea în internatul ºcolii ºi nu-i prea plãcea. Încãlca dispoziþiile ºi regulamentul ºcolar. Fãcea pe grozavul. Fiind înalt, era în urma rîndului, tocmai de unde îi supravegheam eu pe toþi. Într-o zi, cînd m-a înfuriat, m-am ridicat pe vîrfurile picioarelor ca sã ajung ºi sã-i dau o palmã. El a rîs jenat, dar eu am continuat, cu severitate, respectarea ordinii. Dupã aceastã întîmplare mi-am analizat atitudinea ºi mi-am dat seama cã am greºit. Mã întrebam

aflãm într-o þarã ruinatã, fãrã a intra în rãzboi ºi fãrã a putea apãra graniþele ei … Am pierdut din sînul patriei noastre mai multe milioane de români, s-a distrus unitatea sufleteascã naþionalã”. ªi toate aceste se petreceau în condiþiile în care poporul ºi armata îºi exprimau cu fermitate hotãrîrea de luptã. Militarii concentraþi în zona de vest a þãrii, releva un document al vremii, declarau cã „nu vor admite nici o cedare teritorialã”, cã dacã se va odona retragerea „vor refuza categoric executare ordinului de retragere ºi vor opune rezistenþã pînã la moarte chiar dacã ordinul de retragere ar fi dat de ofiþerii superiori”. „Mai bine murim cu glorie - declarau ardelenii - decît sã renunþãm de bunãvoie la orice petic de rãmînt românesc”. Sigur, cã atunci cînd inamicul este prea puternic nu i se poate rezista însã realitatea a dovedit deseori cã în istorie raportul de forþe s-a schimbat rapid, cã interesele statelor implicate au produs în multe situaþii modificãri spectaculose în dinamica forþelor.

Umilire ºi umilinþã

toate acestea s-a adãugat ºi modul lamentabil în care a fost organizatã retragerea (fuga) autoritãþilor.

De neacceptat a fost ºi atitudinea unora dintre ostaºii basarabeni, care ºi-au pãrãsit unitãþile deplasîndu-se în localitãþile de origine ocupate de cãtre sovietici. Cãci, indiferent de situaþie ºi de împrejurãri, ei se aflau sub arme ºi sub stare de jurãmînt. Atitudinea celor care au înþeles sã-ºi respecte pînã la capãt datoria faþã de þarã a fost elogiatã de Marele Stat Major, la 8 august 1940, prin ordinul nr. 10.370, în care releva: „Guvernul ºi întreaga þarã apreciazã la adevãrata lui valoare sentimentul de adînc devotament al acestor ostaºi, care s-au despãrþit de familiile lor ºi au rãmas credincioºi jurãmîntului fãcut Tronului ºi Drapelului. În faþa acestui sentiment, care face cinste ºi falã acestor bravi ostaºi, ºefii lor nu pot decît sã rãspundã cu aceeaºi însufleþire. Tuturor acestor ostaºi, care au dovedit un înalt spirit de sacrificiu, Patria le este recunoscãtoare. Ca urmare, toþi basarabenii ºi bucovinenii români rãmaºi în armatã la datorie vor fi consideraþi ca fii sufleteºti ai regimentelor din care fac parte. Adoptarea lor se va face cu un ceremonial deosebit, iar numele lor se va înscrie într-un registru special. Ca un simbol de grija ce li se poartã sa aprobat sã se acorde fiecãrui ostaº suma de lei 20 (douã zeci) pe lunã, peste drepturile ce are“. La rîndu-i, ministrul Apãrãrii Naþionale a cerut ca aceºtia „sã fie îmbrãþiºaþi cu deosebitã cãldurã de toþi ofiþerii, subofiþerii ºi camarazii lor pentru a li se pãstra neºtirbitã credinþa ºi dragostea de þarã, precum ºi speranþa în dreptatea Neamului nostru”.

În afara pierderilor teritoriale propriu-zise, extrem de grav a faptul cã în cazul Basarabiei ºi a pãrþii de nord a Bucovinei dezastrul s-a produs cu multã umilire ºi umilinþã, atît prin pierderile teritoriale ºi umane, cît ºi prin modul în care guvernul român a acceptat ºi a purtat discuþiile cu revizioniºtii. În cazul Basarabiei, s-au petrecut scene umilitoare chiar ºi în rîndurile oºtirii, care avea în dispozitiv forþe suficiente (douã comandamente de armatã, ºapte corpuri de armatã, 17 divizii de infanterie ºi cavalerie, douã brigãzi de munte ºi alte unitãþi) în stare, dacã nu sã reziste forþelor sovietice, cel puþin sã se retragã, cu întregul armament din dotare, ºi sã punã la punct pe cei care atentau la simbolurile ºi valorile naþionale, la demnitatea ostãºeascã. Semnificativã în acest sens este intervenþia (tardivã) a ºefului Marelui Stat Major, care condamna (25 iulie 1940) faptul cã „unii ofiþeri s-au lãsat insultaþi, deazarmaþi ºi chiar degradaþi de bande civile, fãrã sã schiþeze mãcar un gest de reacþiune”, cã „s-au lãsat batjocoriþi în chipul cel mai josnic, fãrã sã gãseascã mijloacele de a-ºi apãra onoarea de ofiþeri români”. În aprecierea generalului Florea Þenescu scuzele cã aceastã atitudine a fost determinatã de dorinþa de „a nu provoca incidente cu trupele sovietice” nu trebuiau luate în consideraþie deoarece „nimeni nu putea da un ordin ca onoarea sã nu fie apãratã”. „Un ofiþer - mai atrãgea atenþia ºeful Marelui Stat Major - nu trebuie sã se lase jignit nici mãcar cu privirea.

Reacþiunea trebuie sã fie mai puternicã cu cît ofensa se materializeazã prin vorbe sau lovire. Armata românã nu se poate lãsa pîngãritã ºi batjocoritã de minoritari”. În aprecierea sa, cauzele acestei atitudini constau ºi în faptul cã „unii din noi am încurajat umilinþa ºi am reprimat personalitatea ºi spiritul de demnitate, mergînd pînã la terorizare”. Considerînd cã „pestigiul armatei române trebuie refãcut neîntîrziat ºi reînãlþat la treapta ce i se cuvine”, ºeful Marelui Sat Major ordona ca cei ce s-au lãsat „grav ofensaþi, fãrã a reacþiona în vreun fel sã fie sancþionaþi cu toatã severitatea ca nedemni de a purta haina ostãºeascã”. Categoric este faptul cã nu peste tot s-au întîmplat asemenea situaþii, cã au existat cazuri în care comandanþii ºi trupele au manifestat fermitate ºi demnitate ostãºeascã, inclusiv intervenþii în forþã, pentru a asigura retragerea trupelor ºi restabilirea ordinii. La

Concomitent cu dezamãgirea profundã faþã de rãºluirea teritorialã a þãrii, a fost exprimatã ºi speranþa reîntregirii. Dupã ce considera cã „miºeleºte, prin surprindere ºi violenþã, ca de tîlhari în miez de codru a fost ucisã România Mare de Hitler ºi Mussolini, de Ribentrop ºi Ciano”, Raoul Bossy, ministrul României la Roma, adãuga: „Dar nu este adevãrat! Ea n-a murit.

Mai falnicã ºi mai mãreaþã ca oricînd ea va Învia ca Mîntuitorul. ªi tot ce s-a petrecut azi nu va fi decît un vis urît. Cãci Dumnezeu e veºnic ºi peste chinuri vremelnice, menite a purifica neamul nostru, ne va da dreptatea care este a Lui ºi pentru care sîngerãm din moºi strãmoºi. Trãiascã România Mare!”. Aceeaºi speranþã o exprimase ºi D. Marmeliuc, care scria în „Universul”: „ªi Christos a înviat dupã Golgotã. E cu neputinþã ca virtuþile ancestrale ale poporului român românesc popor de oºteni viteji prin tradiþie - sã nu dãrîme aceastã Golgotã a unui destin nemeritat. Sã ne pregãtim pentru ceasul cel mare al Învierii, la candela de veghe a credinþei cu care am triumfat peste veacuri”. Convins cã „pãmîntul Moldovei, rãºluit azi va reintra în stãpînirea naþiei româneºti, chiar în cursul generaþiei noastre”, A.C. Cuza cerea, la rîndu-i, compatrioþilor: „Acesta sã fie gîndul stãpîn pe cugetele noastre pînã la înfãptuirea lui definitivã”. Profeþia lui avea sã se împlineascã peste numai un an, prin lupte ºi jertfe vrednice, pentru doar trei ani, însã. Sintetizînd drama ºi speranþa românilor, dupã rãºluirea teritoriului naþional Martha Bibescu întreba cu îngrijorare: „Ce va mai rãmîne din þara asta?”, dupã care rãspundea: „Deocamdatã este un trunchi schilodit” ºi îndemna: „Sã credem în stînjenelul care va apare”.

Sfîrºit Colonel (r) prof. univ. dr. ALESANDRU DUÞU

dacã nu era mai bine sã procedez fãrã agresivitate. ªi din acea clipã eu nu am mai lovit nici un elev în toatã cariera mea de 40 de ani. Sînt alte procedee ºi metode mult mai eficiente. Pentru copiii care perturbau orele, mã duceam în vizitã la domiciliul lor ºi-i sfãtuiam pe pãrinþi sã nu-i batã, ci sã-i supravegheze mai mult ºi sã vinã la ºcoalã sã ia legãtura ºi cu ceilalþi profesori, pentru îndreptarea lor. Sã le controleze zilnic lecþiile. Copilul stã mai mult în mijlocul familiei decît în ºcoalã. ªi atunci cînd se vede urmãrit ºi controlat, de ambele pãrþi, merge pe drumul cel bun. În toamna anului 1948, prin luna noiembrie, ora de educaþie fizicã am þinut-o în sala de gimnasticã, deoarece afarã era vreme ploioasã. Îmi plãceau aceste ore, nu numai cã se refereau la sãnãtatea copiilor, ci ºi pentru cã le aduceau ordine, ritm, disciplinã ºi frumuseþe. La intrare, elevii mã aºteptau în linie orizontalã. La comandã, treceau la alinierea în adîncime, dupã înãlþimea lor. Dupã numãrãtoarea 1, 2 ºi la altã comandã

numãrul 1 rãmînea pe loc, numãrul 2 doi paºi la dreapta.

Astfel deveneau douã rînduri, ºi tot aºa, ajungeau la 4 rînduri, în formaþie de gimnasticã. Eu, în faþa lor, numãram ºi explicam figurile care se aplicau pentru braþe, cap, picioare ºi trunchi. Toate orele de gimnasticã se terminau cu un joc distractiv. Noi ne-am ales jocul „Foc ºi apã“. Doi copii, legaþi bine la ochi, trebuiau sã se caute ºi sã se prindã unul de altul, în spaþiul încercuit de ceilalþi, þinuþi de mînã. Cînd se apropiau, strigam toþi „foc, foc, foc“ ºi cînd se îndepãrtau ziceam „apã, apã, apã“. Veselia, în disciplinã, era mare. Trãiam cu ei jocul ºi mã bucuram. Deodatã, uºa sãlii se deschide ºi intrã la orã inspectorul-ºef Popa Zamfirache ºi directorul ºcolii Petre Lãdaru. În aceastã atmosferã ne-au gãsit. Imediat am comandat poziþia pentru salut. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Speranþa reîntregirii

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 29 iunie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Inconºtienþa ºi inconºtiinþa unui preºedinte (urmare din pag. 1) Da, era nebun sã creadã cã românii vor în fruntea lor un Român patriot, cult, cinstit, un exponent al demnitãþii ºi conºtiinþei naþionale ºi cã „lumea civilizatã” va susþine aºa ceva. Nu, românii ºi stãpînii strãini l-au dorit pe Iliescu, pe Bãsescu, pe Ponta ºi Cioloº, iar în final pe un neamþ, Iohannis. Da, Iohannis a fost ales prima datã de Crin Antonescu ºi Ponta sã le fie fanion anti-Bãsescu pentru cã era… neamþ! Iar apoi românii l-au ales pentru cã e… neamþ! Au renunþat românii la a crede în ei? Da, ºi nu e prima datã – în afara regilor germani, toþi conducãtorii românilor, de la marii voievozi ºi pînã la Ceauºescu, sînt trecuþi prin noroiul micimii „adevãrului istoric”, de fapt, o cireadã de dovezi de rãutate ºi prostie, de concluzii semidocte. Dar asta e altã problemã. De fapt, Iohannis nu e neamþ, în paradigma prusacã. Nu e Bismarck, nu e Friedrich cel Mare, cu atît mai puþin e genialul bavarez Ludwig. Nu, el e urmaºul unor meºteºugari, modeºti, tîrgoveþi de mahala de provincie, care ºi-a dat seama cã poate profita ºi scoate un cîºtig mai bun din marfa de pe tarabã. Marfa era el, profesoraºul care s-a costumat cu banii nevestii, dar care a vãzut cã doi metri ºi privirea de sus, vorba lentã, zîmbetul all inclusive ºi mai ales originea germanã cresc preþul uluitor! Taraba a fost întîi grupusculul politic german, apoi Sibiul, apoi PNL ºi, în fine, România! Uluitor, nu?! Pas cu pas, am zice, dacã Iohannis nu am ºti cã a fost ºi împins „pe culoar”, de la un moment dat încolo. Intervenþia externã care a creat contextul a avut un rol major; Iohannis a venit pe un culoar de pe care valorile fuseserã eliminate total, rãmînînd faþã în faþã cu cvasiimberbul tupeist Ponta.

Acum, Iohannis ºi-a anunþat candidatura imediat dupã condamnarea lui Dragnea ºi dupã ce PSD a fãcut zid în jurul ºefului lor.

Dar ºi dupã ce miºcãri de stradã din ce în ce mai ameninþãtoare ºi haotic negativiste se fac anunþate. Or, aceste miºcãri aveau nevoie de un impuls. De o geacã roºie. Geaca roºie este chiar candidatura lui Iohannis, cea anunþatã în aceste zile. Repet – avea vreun rost electoral sã anunþe acum asta? Nu, evident!

Sîntem prea departe de alegeri, iar candidatura lui era un fapt cert, oricum. Nu, Iohannis, de capul lui sau împins de alþii, face un gest lipsit de conºtienþã ºi de conºtiinþã: PROVOACÃ! Provoacã stînga, dreapta, anarho-protestatari ºi masse manipulabile.

Recent, am publicat un studiu pe baza obser-

vaþiilor unor analiºti: ne aºteaptã dupã colþ…

Kiev-ul! Iar vizita urmaºului lui Nuland, americanul care cita, nu întîmplãtor, din simbolul ardelean Maniu, vizita asta, subliniez, nu a fost un sprijin pentru unitate ºi normalitate, aºa cum greºit transmit unii comentatori. Cum altfel se explicã reluarea în forþã – cu accente de violenþã – a protestelor, radicalizarea din politicã, din societate, în general. Sigur, nu voi pune ºi condamnarea lui Dragnea pe seama vizitei lui Wess Mitchell, nici nu e nevoie. „Rãzboi total pe scena politicã”, titreazã presa, acum, la cîteva zile de la eveniment, iar eu întreb – unde ºi cînd au adus americanii pacea? Iar gestul lui Iohannis mai anunþã deschiderea unei alte „baze militare” – Kövesi. Cu alte cuvinte, dupã ce va mai perpeli ºi incita societatea cu „cititul cel lung” (aºa ar trebui sã rãmînã în istorie incidentul!), Iohannis va lua o decizie la fel de „incitantã” în cazul ºefei DNA. Adicã fie NU o va revoca, fie o va numi consilier la Preºedinþie. Adicã, va deschide o altã „bazã militarã” lîngã el, care va trage rachete una dupã alta în cealaltã parte a politicii ºi societãþii. Ce va însemna asta – evident, o radicalizare excesivã a societãþii, o stare de conflict cu potenþial exploziv imens. Foloseºte „rãzboiul total” unei alternative reale politice? Care, cea cu trîntit pe jos în Parlament, insultat ºi lovit parlamentari sau cea cu plîngeri penale pe „trãdare naþionalã” ºi sãrit în sus în piaþã, la comanda mulþimii? „Rãzboiul total” foloseºte celor cu finanþãri obscure, care abia aºteaptã sã-ºi facã treaba, sã acuze în dreapta ºi stînga, sã arunce mai departe cu pietre în idei „comuniste” sau în „propaganda rusã” – adicã în tot ce înseamnã normalitate, susþinerea tradiþiilor, a relaþiei bune cu toate statele, nu pe bazã de „pericole”, „terorism” ºi „rãzboi informaþional”. Ah, sigur, „rãzboiul total” foloseºte ºi unora alde Sabin Gherman, care abia aºteaptã cã acuze „Miticii” ºi Bucureºtiul - ºi sã continue, „pas cu pas”, campania lui pentru „autonomie”, deocamdatã „fiscalã”, chipurile. În fine, Iohannis este inconºtient ºi lipsit de conºtiinþã pentru cã mediul actual e mai propice scandalului decît oricînd; românii, indiferent de opþiuni, preocupãri ºi activitate, se hrãnesc cu scandal! Or, Iohannis aruncã gaz peste casa în flãcãri. Asta face Iohannis, pe care îl acuz, deschis, de inconºtienþã ºi inconºtiinþã. ªi, din pãcate, nu doar pe el. El doar a zis „Bunã dimineaþa”. Dar sînt destui care pot spune „Noapte bunã”, cu tot atîta inconºtienþã ºi inconºtiinþã.

Alecu era spion Pînã prin anii ’90, þãrãniºtii erau cei despre care se credea cã au tras în 1907, niºte burghezi care ne vindeau þara ºi puneau botniþe la þãrani sã nu mãnînce struguri. Dupã ’90, þãrãniºtii erau martiri, Coposu era regele lor, iar Maniu un sfînt, mort în închisorile comuniste, în 1953, dacã nu mã înºel. Trist, de altfel, de obicei spionii sînt ori uciºi, dacã e rãzboi, ori daþi la schimb. Se pare cã Maniu, preºedintele Partidului Naþional Þãrãnesc, nu a avut noroc, el a fost pînã la urmã închis ºi a murit în închisoare. România l-a plîns, dupã ’90, ºi i-a oferit momente de reculegere ºi recunoaºterea meritelor sale ca om politic.

Nume de strãzi ºi bulevarde au primit numele sãu, iar la Sighetul Marmaþiei avem un întreg monument în memoria celor morþi acolo, inclusiv a lui Maniu.

Iatã însã cã un istoric de prin Constanþa a aflat, de curînd, cã Maniu, acest om care mai avea puþin ºi era sanctificat, a fost la bazã un spion sadea, al SAS BRITANIC, bine plãtit de cãtre englezi, printr-un curier ungur. Ce putem sã mai spunem noi în acest context?

Maniu, oricum o cam fãcuse de oaie, ºi pînã sã aflãm cã era spion englez, el fiind la originea aducerii pe ºest în þarã a lui Carol al II-lea ºi liota lui de amante, cel care a adus dictatura regalã ºi alte mici bucurii acestui neam.

Maniu nu a excelat niciodatã ca politician, a avut doar noroc cã a fost contemporan cu unele avenimente importante ale României, cum au fost Unirea ºi formarea României Mari. În rest, se ºtie cã la originea României Mari au fost brãtienii, acei liberali cãrora le datorãm încã actuala formã a þãrii, ºi mai puþin celor care s-au dovedit mai mult þãrani decît þãrãniºti.

Acum, fãrã sã fiu rãutãcios, doar realist, am convingerea cã peste 50 de ani, sau poate 100, urmaºii noºtri vor afla cã cei care ne conduc acum, sau în ultimii 25 de ani, au fost de fapt spioni ai altor þãri. Eu îl suspectez puternic pe Bãsescu ca fiind al americanilor, pe Iohannis ca fiind dublu, adicã ºi neamþ, ºi american. Pe Dragnea îl vãd la Mossad, ca bucãtar-ºef, iar Tãriceanu, presimt cã este al Elveþiei. Al ruºilor nu ºtiu care este, tocmai pentru faptul cã englezii îi þin ocupaþi pe toþi la Chiºinãu. Sper cã peste 100 de ani, cînd adevãrul are sã iasã la suprafaþã, sã fi nimerit mãcar unul dintre cei enumeraþi, ºi dacã chiar aºa este, la o cotã de 100/1, sã fiu plãtit de cãtre statul român, cu o rentã viagerã bogatã, plãtibilã urmaºilor mei, ca premiu de consolare cã am ghicit cine ne sînt stãpînii de fapt în aceste vremuri.

Mai rîdem, mai glumim, realitatea este însã tristã, Maniu a fost spion englez, bine plãtit, iar noi acum nu ºtim ai cui spioni sînt cei care ne conduc. Maniu, al cãrui nume de cod era ba Alecu, ba Tom, ba Miron, a primit nume de bulevard în Bucureºti, asta în timp ce marele patriot, Corneliu Vadim Tudor, nu beneficiazã nici mãcar de nume de stradã, cea pe care a locuit. Românii sînt patrioþi, nu?

Ridicãm monumente trãdãtorilor, îi pomenim pe cei care ne bombardeazã, dar îi marginalizãm pe cei care au iubit România. Ruºine!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 29 iunie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Fenomenul Tunguska – 30 iunie 1908 Fenomenul Tunguska, sau Explozia de la Tunguska (în spaþiul rus, relatat ca Meteoritul de la Tunguska sau Meteoroidul de la Tunguska) a fost o explozie puternicã, care a avut loc în apropiere de Rîul Podkamennaia Tunguska, în ceea ce este numit acum Þinutul Krasnoiarsk, în Rusia, la ora Greenwich 00:13:35 (ora localã 07:14), în data de 30 iunie 1908 (17 iunie, conform calendarului iulian, timpul local în uz). În dimineaþa zilei de 30 iunie 1908, deasupra Siberiei Centrale a zburat un obiect arzãtor, cu direcþia spre nord, însoþit de sunete similare celui de tunet, zborul sãu fiind observat în multe localitãþi din acea regiune.

Forma corpului a fost descrisã ca fiind rotundã, sfericã sau cilindricã; culoarea - roºie, galben sau alb; fãrã prezenþa unei urme de fum, deºi unii martori oculari au relatat despre o bandã coloratã similarã curcubeului, rãmasã în urma obiectului. La ora localã 7 ºi 14 minute, deasupra ,,bãlþii de sud” din apropierea Rîului Podkamenaia Tunguska, corpul a explodat; puterea exploziei, conform unor aprecieri, fiind de 40-50 megatone în echivalent de trotil.

Explozia se crede cã a fost cauzatã de un meteorit mare sau de un fragment de cometã, la o altitudine de 5–10 km. Diferite studii au dat mai multe estimãri privind dimensiunea ºi natura obiectului, toþi cercetãtorii fiind de acord cã obiectul avea zeci de metri.

Numãrul de articole de specialitate privind explozia de la Tunguska din 1908 poate fi estimat la aproximativ 1.000 (în principal în limba rusã). Mulþi oameni de ºtiinþã au participat la studierea fenomenului de la Tunguska, cei mai renumiþi fiind Leonid Kulik,

Evgheni Krinov, Kirill Florenski, Nikolai Vasiliev ºi Wilhelm Fast.

Deºi meteoritul sau cometa mai degrabã a explodat în aer decît sã loveascã suprafaþa, acest eveniment este menþionat în continuare ca un impact. Estimãrile privind energia exploziei se încadreazã între 5 ºi 30 megatone de TNT (21–130 PJ), aproximativ egalã cu energia bombei termonucleare americane ,,Bravo” testatã pe 1 martie 1954. Energia exloziei a fost de circa 1.000 de ori mai puternicã decît bomba atomicã de la Hiroshima, Japonia, ºi aproximativ o treime din puterea eliberatã de bomba þarului, cea mai mare armã nuclearã detonatã vreodatã. Explozia a scos din rãdãcini peste 80 de milioane copaci, aflaþi pe 2.150 kilometri pãtraþi. Se estimeazã cã unda de ºoc a exploziei ar fi mãsurat 5,0 grade pe scara Richter. O explozie de aceastã amploare este capabilã sã distrugã o zonã metropolitanã mare. Aceastã posibilitate a dus la iniþierea discuþiilor privind strategiile de apãrare anti-

asteroid. Evenimentul de la Tunguska este cel mai mare eveniment de impact asupra scoarþei terestre, în istoria recentã a Pãmîntului.

Dupã cum s-a constatat, explozia ar fi avut loc în aer la o anumitã înãlþime (se apreciazã cam la 5–15 km) ºi cel mai probabil nu a fost într-un singur punct,

de aceea se discutã doar despre proiecþia coordonatelor într-un anumit punct, numit epicentru.

Se relatezã cã încã cu trei zile înainte de eveniment, începînd cu 27 iunie 1908 (stil vechi), în Europa, Rusia europeanã ºi Siberia de Vest puteau fi observate fenomene atmosferice neobiºnuite: nori argintii, amurguri luminoase, halouri solare. Astronomul britanic William Dening scria cã, în noaptea de 30 iunie, cerul deasupra oraºului Bristol era într-atît de luminos, încît stelele practic nu se observau; ºi toatã partea nordicã a cerului avea un ton roºiatic, iar partea esticã era verzuie. *** Bãºtinaºii Tungus ºi ruºii stabiliþi în dealurile din nord-vestul Lacului Baikal au observat o coloanã de luminã albãstruie, la fel de strãlucitoare ca Soarele, deplasîndu-se pe cer. Aceºtia au relatat cã, dupã 10 minute, a apãrut un flash puternic de luminã ºi s-au auzit sunete asemãnãtoare focului de artilerie.

Martorii oculari aflaþi mai aproape de explozie susþin cã sursa sunetului se deplasa de la est la nord. Sunetele au fost însoþite de o undã de ºoc care i-a trîntit pe oameni la pãmînt ºi a spart ferestre aflate la sute de kilometri distanþã. Majoritatea martorilor vorbesc numai despre sunete ºi cutremur, nu ºi despre o explozie. Mãrturiile diferã în ceea ce priveºte secvenþa evenimentelor sau durata lor.

Undele seismice au înconjurat globul terestru de douã ori. La cinci ore dupã impact, o staþie meteorologicã britanicã detecta furtuni deosebit de puternice în Marea Neagrã.

Locuitorii din zona Tunguska au gãsit fragmente dintr-un material neobiºnuit, mai strãlucitor decît lama unui cuþit... (1976, muncitori din Ertea, în timp ce pescuiau pe Rîul Vaºka.)

Dupã 1908, personalul medical se confruntã cu decese datorate unei maladii necunoscute. Autopsii moderne au dovedit cã oamenii au murit din cauza efectelor radioactivitãþii. La fel, animalele din zonã au contactat diferite boli curioase (de exemplu, renilor le apãreau pe piele un fel de plãgi ºi cruste care nu se vindecau).

Comportamentul meteoriþilor în atmosfera Pãmîntului a fost mai puþin

înþeles în timpul primelor decenii ale Secolului al XX-lea. Din cauza aceasta, precum ºi a numãrului mic de date relevante care rezultã ca urmare a secretelor sovietice din timpul rãzboiului rece, au apãrut o mulþime de alte ipoteze pentru evenimentul de la Tunguska, dar nici una nu este acceptatã de comunitatea ºtiinþificã. ªtiinþa nu a fost pînã în prezent capabilã sã explice misteriosul fenomen Tunguska, printre ipotezele luate în considerare fiind antimateria, o gaurã neagrã în miniaturã, un meteorit sau o navã extraterestrã. În primul rînd, cercetãtorii au vizitat locul unde s-a produs dezastrul Tunguska dupã mai mult de zece ani. Din anii ‘20 s-au efectuat periodic studii asupra fenomenului. Martorii au spus cercetãtorilor cã au vãzut un stîlp uriaº de flãcãri în cer ºi cã au simþit un cutremur. Oamenii care locuiau departe de locul catastrofei au susþinut cã au simþit în aer cãldura. În 1930, astrofizicianul Harlow Shapley a descoperit marea problemã, care urma sã-i coste pe cercetãtori multe ore de nesomn: nu exista nici un crater pe locul unde se presupunea cã un corp ceresc ar fi lovit Pãmîntul.

Cercetãtorul a emis ipoteza potrivit cãreia Tunguska nu era meteorit, ci o cometã sau fragmentele unei comete. În 1940, Vladimir Royansky, de la Union College din Schenectady, SUA, a emis supoziþia cã fenomenul Tunguska a fost, de fapt, antimaterie. În 1941, Lincoln La Paz, de la Universitatea Ohio University, din Columbus (SUA), a publicat douã articole despre acest subiect în revista ,,Popular Astronomy” ºi a dat mai multe informaþii în legãturã cu aceastã ipotezã.

Ulterior, el a trimis o scrisoare Academiei de ºtiinþã din Uniunea Sovieticã, sugerînd cã ar trebui cãutaþi izotopi anormali la locul impactului pentru a dovedi prezenþa antimateriei.

Ideea a fost apoi dezvoltatã de trei cercetãtori de seamã americani, printre care s-au numãrat laureaþii Premiului Nobel Willard Libby ºi Clyde Cowan. Libby, creatorul renumitei datãri cu Carbon 14, care a revoluþionat arheologia, a concluzionat cã acel corp spaþial de antimaterie nu a ajuns pe Pãmînt, ci s-a distrus, în urma intrãrii în straturile dense ale atmosferei Pãmîntului. Totuºi, detectoarele cu raze gamma instalate pe primul satelit artificial nu au indicat nici un incident de tipul anihilãrii antimateriei în spaþiul învecinat. În 1973, doi fizicieni de la Universitatea din Texas au presupus cã fenomenul Tunguska a fost, de fapt, o gaurã neagrã în miniaturã, care a trecut prin Pãmînt.

Fizicianul Stephen Hawking a fost de pãrere cã gãurile negre în miniaturã au apãrut dupã Big Bang. Însã, nu existã nici o informaþie despre minigaura neagrã ieºind din Pãmînt într-un alt punct al globului ºi, în consecinþã, provocînd un dezastru similar celui de la Tunguska.

DAN ALEXANDRU

Pag. a 10-a – 29 iunie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Raluca Feher – trimis special în America de Sud

lãbuþe, nu te opreºti. Nu te opreºti, ca sã nu înnebuneºti”. * ,,Test. Sã zicem cã picaþi cu avionul undeva, într-o pustietate, ºi supravieþuiþi printr-o minune. Prima fîntînã se aflã la 100 km. În avion gãsiþi de toate, aºa cã ce luaþi cu voi, spre prima oazã, ca sã supravieþuiþi? Cã dacã veniþi din lumea a treia, dintr-o dictaturã sau din comunism, bãtuþi în cap cum sînteþi, luaþi cu voi urmãtoarele obiecte: apã, cuþit, cremã de protecþie solarã, ghete, chibrituri, baston, lanternã. Ce ne spune asta? Cã noi ãºtia, scãpaþi din lumea a treia, luãm cu noi ºi plecãm mai departe cu lucruri de care n-avem nevoie, ºi vom pieri imediat. Pentru cã nimeni nu ne cautã. Statul român existã doar ca sã ne jupoaie cu impozite, crize economice ºi restricþii de tot felul. Nu sã ne ajute. Va trebui sã ne punem mintea la contribuþie ºi sã ne descurcãm cum putem, Dacã, în schimb, venim dintr-o democraþie consolidatã, vom pune în rucsac: apã, oglindã, artificii, spray, chibrituri, lanternã. Fiindcã ºtim cã statul o sã ne caute, aºa cã punem pe primele locuri semnalizarea – oglinda, artificiile, chibriturile. ªtim cã misiunea de salvare din þara noastrã a ºi plecat sã ne caute”. * ,,Femeia românã. Din Cretacic ºi pînã acum, numai straturi de femei frumoase. Dai cu sapa ºi gãseºti numai femei frumoase. Pãcat cã nu prea le duce mintea ºi se vînd pe bani puþini. Unguroaicele ºi evreicile, niºte ciume, învîrt politica mare, fiindcã au ºtiut sã se mãrite bine”. * ,,Bogota este ca o femeiuºcã urîþicã, dar fermecãtoare. În 2007 a fost Capitala mondialã a cãrþii. Are cel mai coios festival de teatru din America de Sud. S-a înhãitat cu o serie de primari fugiþi de la Bãlãceanca.

Primul, pe nume Mockus, un tip de origine lituanianã, a organizat o searã a femeilor, demonstrînd cã oraºul este sigur, curat ºi prietenos. Sute de mii de muieri ºi-au scos þîþele la plimbare în oraº, la un pãhãrel, o prãjituricã, scãpînd de jugul masculilor ºi lãsîndu-i acasã cu plozii”. * ,,De ce nu sînt gropi în Bogota? Companiile care se ocupã de întreþinerea ºoselelor ºi-au împãrþit oraºul ºi fiecare ºtie istoricul gropilor: unde au apãrut, de ce, cine ºi cînd s-a ocupat de repararea gropilor. Nimic nu le scapã. ªoselele sînt brici, ca-n Germania. ªi oamenii de acolo au altã mentalitate, sînt un soi de nemþi. Bogota e giganticã ºi un ghem imens de drumuri se înºirã-deºirã, în timp ce alte ºosele sînt în plin proces de croºetare. E al treilea megalopolis din America de Sud, sã tot fie 8 milioane de columbieni care au trecutã Bogota pe buletin ca domiciliu. Din ãºtia 8, cred cã 5 milioane sînt poliþiºti. Îi vezi peste tot, cãlare, pe jos, pe motociclete, în camioane.

Bogota a fost un oraº oribil, urît ºi violent. A fost nevoie de doi oameni, Mockus ºi Penalosa, ºi de zeci de operaþii estetice, sã-l transforme într-un loc viu ºi interesant”. * ,,Cum merge comerþul cu cocainã în Columbia La nivelul 0 e þãranul, care cultivã cocaina, dar nu e considerat narco, fiindcã nu transformã planta în pulbere. Þãranul face doar pasta pe care o vinde gherilelor ca pe pîine, în grame.

La nivelul 1 sînt gherilele, care colecteazã pasta. Cu mic, cu mare, þãranii vin sã le vîndã gherilelor pasta. Au din ce trãi o lunã, douã.

La nivelul 2 sînt paramilitarii, care o cumpãrã de la gherile ºi, avînd tehnologie avansatã, o transformã în praf.

La nivelul 3 e armata, pe care n-o cautã nimeni la ouã. Armata trimite nestingheritã cocainã în SUA ºi în Europa, dar nimeni n-are interes sã stînjeneascã acest comerþ, fiindcã sînt mulþi bani la mijloc, ceva de domeniul trilioanelor de dolari ºi de euro. Practic, toatã economia lumii se bazeazã pe comerþul de droguri, dar ºi de armament. Pentru gherile ºi armatã, drogurile sînt totul, însãºi viaþa. De aceea, cînd vreo naþionalã americanã sau canadianã vrea sã facã o afacere în Columbia cu mineritul ºi cu petrolul, sar militarii ºi se iau la harþã: «Ãsta e pãmîntul nostru! Ba e al nostru!» (e vorba de hectarele pe care se cultivã cocaina). ªi corporaþiile pleacã la alþii”.

Vrem, nu vrem, trebuie sã mãrturisim un adevãr care scãrpina la boaºe prin buzunarul pantalonului, în faþa nu prea ne onoreazã: pe mãsurã ce îmbãtrînim, ºi bãrbaþi, unei distinse reporteriþe care îi ceruse un interviu”. * ,,Economia Argentinei... În decembrie 2001, ºi femei, nu mai citim în prostie, ca altãdatã. Rãmîne sã ne mulþumim cu ce am adunat în tinereþe ºi sã ne economia Argentinei s-a prãbuºit, ca ºi la noi, dupã întoarcem la autorii ºi la cãrþile îndrãgite. S-a dus vremea 1989. Politicienii ºmecheri le-au furat banii, bãncile au cînd asistentul de Filozofie Traian Podgoreanu, iertat sã dat faliment, economiile oamenilor au dispãrut ºi fie, ne promitea la seminar cã ne dã 10 pe loc ºi ne moralul li s-a fãcut pulbere. În mod normal, populaþia nu scuteºte sã mai venim la examenul din varã dacã-i a acceptat situaþia ºi a ieºit în stradã, fãcînd ca, în numai demonstrãm cã am înþeles mãcar o paginã din ,,Critica 11 zile, 4 preºedinþi sã-ºi ia locul unul altuia. Peste 10 ani, raþiunii pure”. Acum, îl citim, pentru a nu ºtiu cîta oarã, Argentina a cunoscut o creºtere economicã incredibilã.

Acum, se construieºte pe Creangã, dar tot în draci, se cãlãtoreºte mai rîdem pe ici, pe în prostie. Se trãieºte colo ºi mai descopernumai cu grija zilei de im cîte un cuvînt sau azi. Iar noi ne prãbuºim vreo expresie care ne în continuare... Dar scãpase, dovadã clarã Argentina n-a uitat anii a genialitãþii maestruaceia dezastruoºi, cînd lui. Dar vedeþi cum e se murea de foame ºi viaþa croitã? Nu cu oamenii se bãteau cu mult timp în urmã, gaborii. Numai românii mi-a cãzut în mînã o dorm, dormir-ar somcarte cu totul spenul de pe urmã, încecialã, ,,America dezpînd chiar de azi!”. golitã de la brîu în jos”, de Raluca ,,În Cartierul Boca, unde s-a nãscut MaraFeher, o scriitoare dona (4,200 kg), dacã nu mai tînãrã, dar atît de Cartierul La Boca, din Buenos Aires, unde s-a nãscut laºi bacºiº la o terasã, originalã, ,,o rockerMaradona, un simbol de necontestat al Argentinei ospãtarii te þin minte ºi te iþã a scrisului”, cum a dau pe mîna unui tîlhar încondeiat-o, cu simpatie, critica literarã. Dar ºi o finã cunoscãtoare a Limbii care-þi pune pistolul la tîmplã ºi-þi cere portofelul. Aºa-þi treRomâne literare, în ciuda vîrstei. Entuziasmat de stilul buie, ce mama dracului cauþi în cel mai periculos cartier etalat de Ralucuþa, i-am citit cartea pe nerãsuflate, deºi din Buenos Aires, ºi de ce te chitroseºti la mãrunþiº?!”. are peste 900 de pagini. La puþinã vreme, normaaal, am Cap. 2: Columbia mai citit-o o datã, de parcã ne fusese predatã la ºcoalã.

De fapt, am parcurs-o cu pixul în mînã, subliniind acele ,,Þarã de domni. Columbia e o þarã de domni, vã pasaje care strãluceau ca picãturile de rouã în iarbã, spun. Un cerºetor, deghizat într-un mizer Charlot, învîrte mostre ale limbajului colocvial ºi ale umorului la mare un baston. Nu vrea bani, doar sã-i iau ceva de mîncare. trecere printre scriitorii din noua generaþie. Dar mai ales E dispus sã vinã cu mine la un ATM, sã scot cash”. fãcînd un inventar al trimiterilor subtile ºi al comparaþi ,,À la orden. Toatã lumea e surîzãtoare ºi gentilã, ilor, pe care norocoasa peregrinã prin America de Sud le poate din educaþie, poate din complexe. «Sîntem mai face între þãrile vizitate ºi nenorocirile lãsate în România mult decît un popor de traficanþi ºi curve.» Aici, toatã anilor 2010-2011. Cum tuturor ne place sã împãrþim lumea se strãduieºte sã arate cã aºa e.

- Si, senora, à la orden. Sîntem niºte gente muy bucuriile cu alþii, i-am împrumutat cartea unui vecin.

Dar, bagabontu’ mi-a restituit-o cu întîrziere ºi cu amable, se autocaracterizeazã chelnerii ºi vînzãtorii, paginile rupte, aºa cã m-am enervat ºi am mai citit-o o recepþionerii ºi taximetriºtii. Da, frãþioare, sînteþi!”. datã. Iar consecinþa a fost cã deja am trimis spre publi ,,De ce Columbia este muci?... «Pentru cã am dat care trei recenzii asupra cãrþii, însoþite de numeroase totul americanilor: petrol, gaze, totul. À la orden.

Trebuie sã ne ridicãm din genunchi ºi sã investim în citate, iar o alta aºteaptã pe þeavã, aproape gata. tehnologie. Trãiascã Bolivar! Revoluþia continuã în Cap. 1: Buenos Aires Candelaria»”. ,,Centrul Gabriel Garcia Marquez. Pe terasa ,,Taxiul se ia din stradã cu o fluturare de mînã, jucatã elegant din încheieturã. Poþi sã stai ºi cu mîna ridi- Centrului Gabriel Garcia Marquez, lumea se înghesuie la catã, ca atunci cînd îþi curge sînge din nas. Dar cel mai o bere. În librãria-gigant, scriitorii se întîlnesc cu pubsimplu e sã miºti palma, ca ºi cum bate o minge imagi- licul. Trei oameni în sacou rãspund serioºi întrebãrilor narã de baschet, ºi îndatã va trage lîngã tine un puse de domniþe curioase, care, parcã-parcã, ar vrea sã taximetru. Maºinile sînt negre, colate cu pãtrãþele gal- facã dragoste cu ei. Iote, dom’ le, cã la ãºtia nu numai bene. Dacã aº fi ministrul Turismului argentinian, aº fotbaliºtii sînt sexi!”. * Hamsterii din România. ,,Sîntem o þarã de hamsteri pune taxiurile pe lista atracþiilor turistice ale Buenos care iubesc sã alerge în gol pe rotiþã, pentru cã alergarea Airesului. În fiecare maºinã gãseºti, la patru ace, un domn în costum; cînd e foarte cald, e în cãmaºã, de multe este uitare, ºi uitarea este binecuvîntare. Nimeni nu vrea ori cu cravatã. Întotdeauna parfumat ºi cu pãrul atent tras sã coboare de pe rotiþã, pentru cã ar trebui sã se confrunte cu goliciunea unei vieþi fãrã scop. Aºa cã dai din peste tîmple”.

Dar mai sînt ºi excepþii. ,,Ajunul de Crãciun în Buenos Aires, sãrbãtorit cu sarmale, ouã umplute ºi salatã de vinete. Hruºcã, cu ochii lui spãlãciþi, ca ai unui merlucius fiert, lãlãie un colind. Bem vin roºu, argentinian, bere caramel, ºi ne simþim bine - Dana, ia mai spune-ne o datã cum a fost cu taximetristul!

Dana nu se lasã rugatã ºi acceptã veselã invitaþia: - Mã sui în taxi ºi mã uit la ºofer. Mã uit pe geam ºi cu coada ochiului vãd cã e într-un sacou negru, cu pãrul lung, ºi nu-mi fac griji. Cînd sã cobor, îi dau banii nu înainte sã deschid uºa, cã no, dacã e ceva, sã sar. Dar omul îmi spune: aº vrea o pãrere. Eu îi spun: despre ce? ªi el îmi aratã o... pe care o freca în poalã, giganticã.

Doamne, Dumnezeule, cã n-am mai vãzut aºa ceva în viaþa mea, ºi am sãrit din maºinã, am luat-o la fugã.

Noroc cã era ºi portarul acolo, mã ºtia, ºi nu avea ce sãmi facã nimenea...”. ,,Miguel bãuse atît de mult – ºi bere, ºi vin, ºi alte alea – cã nu mai ºtia pe ce lume se aflã. Se simþea mai Bogota, unul dintre cele mai moderne oraºe ale lumii rãu decît tîmpitul acela de parlamentar român, care se

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 29 iunie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (63) „Farsa Secolului XX“ Autor: Arthur R. Butz Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1975, Marea Britanie Editura: Historical Review Press Forma literarã: non-ficþiune

Rezumat „Farsa” din titlu se referã la „izbucnirea criminalã a Germaniei în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, ºi mai ales la anumite controverse specifice Holocaustului. În prefaþã, Arthur R. Butz îºi declarã preventiv poziþia în faþa posibilelor îndoieli faþã de calificarea sa în domeniu: „Dacã un savant, indiferent de specialitatea sa, îºi dã seama cã respectiva comunitate ºtiinþificã se complace, din varii motive, într-o minciunã monstruoasã, atunci este de datoria sa sã denunþe aceastã minciunã, indiferent de calificarea pe care o are”. Butz îºi defineºte scopurile specifice încã de la început: „Subiectul acestei cãrþi este de a pune întrebarea dacã germanii au încercat sã extermine evreii din Europa, sau nu. Nu sîntem preocupaþi de a trata în detaliu problema generalã a presupuselor brutalitãþi de toate felurile sau de a prezenta imaginea completã a funcþionãrii lagãrelor germane”. Mai mult, „teza acestei cãrþi este cã povestea exterminãrii evreilor în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial este o farsã propagandistã”.

De asemenea, sînt ridicate întrebãri ºi în legãturã cu „procesele crimelor de rãzboi”, care „distrugeau orice precedent prin orizontul lor ºi prin pretenþiile explicite ale puterilor victorioase de a gãsi orice fel de jurisdicþie legalã prin respectarea legalitãþii sau înþelegerilor inexistente la vremea cînd se presupune cã ar fi fost încãlcate de puterile Axei”. Aceastã „încãlcare a convenþiilor de onoare europene care fuseserã respectate timp de secole” a fost mai departe agravatã de abuzuri judiciare: judecãtorii vorbeau deja înaintea procesului despre vina evidentã a acuzaþilor.

Unul dintre argumentele de bazã contestã ideea cã în acea perioadã ar fi fost exterminaþi 6 milioane de evrei.

De asemenea, sînt atacate statisticile demografice referitoare la populaþia evreiascã. „În Almanahul Lumii (în original – World Almanac) din 1948 (p. 249) se estimeazã pentru 1938 [sic], 15.688.259, în timp ce Almanahul Lumii din 1949 (p. 204) preia noi date de la Comitetul Evreiesc American adunate în perioada 1947-1948: 16.643.120 în 1939 ºi 11.226.600 în 1947”. Acest ultim numãr este imediat contestat prin apelul la articolul din ,,New York Times” din 1948, al expertului militar Hanson Baldwin, care susþinea ideea unei populaþii evreieºti

EVENIMENTE NEELUCIDATE

Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (7) Confuzie realã sau premeditatã? (3) Mult timp Stanton, ca om politic ºi ministru de rãzboi „incoruptibil”, s-a bucurat de o bunã reputaþie. În ultimele decenii, istoricii americani au încercat sã stabileascã cît de îndreptãþit era renumele lui. Cele mai recente studii au spulberat multe din cele scrise de panegiriºtii lui Stanton. Acum, din paginile cãrþilor ne apare frecvent ca un ins perfid, necruþãtor, un ambiþios care nu se dãdea înlãturi de a se folosi de orice mijloace, care se pricepea sã punã cu abilitate piedici adversarului ºi este puþin probabil cã avea vreo afecþiune pentru Lincoln, deºi, în aparenþã, se strãduia sã demonstreze acest lucru.

Era o fire autoritarã, ce nu admitea obiecþii. Prin urmare, o mulþime de ipoteze, ºi nici o dovadã incontestabilã.

Multe aspecte din comportarea lui Stanton pot fi explicate ºi prin faptul cã el a încercat sã ascundã faþã de public existenþa celor douã conspiraþii ale lui Booth: prima, urmãrind numai rãpirea preºedintelui, ºi a doua avînd drept scop asasinarea lui Lincoln. Ministrul de rãzboi se temea cã acuzaþii se vor referi numai la organizarea primei conspiraþii ºi vor reuºi, astfel, sã evite condamnarea la moarte. Acesta era rezultatul descurajator al încercãrilor întreprinse, pe parcursul a peste 90 de ani, de a elucida Crima. ªi doar cu puþin înainte de împlinirea unui secol de la asasinarea lui Lincoln, au apãrut fapte noi. De data aceasta, dupã cît se pare, sînt probele cele mai autentice, „din prima mînã”.

numãrînd între 15 ºi 18 milioane de persoane. Îndoiala faþã de aceste cifre considerate eronate este întãritã, Butz referindu-se la statisticile populaþiei evreieºti din America, realizate de cãtre Biroul Statistic Evreiesc, identificat drept subordonat ori Conferinþei Americane a Evreilor, ori Sinagogii Americane: 1.770.647 în 1937 ºi 5.300.000 în 1959. Pe de altã parte, autorul prezintã douã estimãri „conservatoare” ale creºterii populaþiei evreieºti în Statele Unite, care amîndouã aproximau o creºtere între 1 milion ºi 1,5 milioane, mai mult decît cele ale Biroului Evreiesc de Statisticã.

Pentru a contrazice „mitologia exterminãrii” ca explicaþie pentru scãderea populaþiei evreieºti, Butz îºi construieºte un argument al deportãrilor ºi al morþilor cauzate de boli ºi foamete. Înainte de rãzboi, „guvernul german folosise toate mijloacele pentru a încuraja emigrarea populaþiei evreieºti din Germania, astfel cã cei mai mulþi dintre evrei plecaserã deja înaintea izbucnirii rãzboiului”. Dificultatea de a gãsi þãri pregãtite pentru a prelua populaþiile de emigranþi evrei fusese rezolvatã de miºcãrile cãtre Est ale armatei germane. În toamna anului 1941, începuse un program de deportare a evreilor europeni, dintre care cei mai mulþi din spaþiul german, cãtre Est. A fost doar parþial pus în practicã. ,,...sigur, nu a fost vorba de un numãr nici mãcar apropiat de cel de ºase milioane. Excluzînd evreii polonezi ºi români, în jur de 750.000 de evrei fuseserã deportaþi, în mod special în Ucraina, Bielorusia ºi Letonia, însã nu toþi evreii polonezi cãzuserã sub dominaþia germanã. Pe lîngã cei care reuºiserã sã fugã înainte sau dupã ocuparea germanã, mai multe sute de mii sau probabil aproape un milion fuseserã deportaþi din Polonia de cãtre ruºi în 1940 ºi împrãºtiaþi în toatã Uniunea Sovieticã. Predominant, evreii polonezi prinºi de cãtre germani fuseserã îngrãmãdiþi în ghetouri în Polonia de est (la graniþele din 1939)”.

Ce s-a întîmplat cu toþi aceºti oameni nu poate fi stabilit decît în linii foarte generale, pentru cã toate teritoriile în care evreii fuseserã deportaþi deveneau teritorii sovietice dupã rãzboi, ºi pentru cã puterile victorioase au orchestrat multe distrugeri de date. Cu toate acestea, sînt dovezi suficiente pentru a ne permite sã vedem aproximativ ce s-a întîmplat. Cu toate cã este foarte verosimil ca

Surprinzãtoarele mesaje cifrate (1) ...Într-o bunã zi, E. Neff, din New Jersey, de profesie chimist ºi istoric amator, a intrat la un anticariat din Philadelphia ºi a cumpãrat, cu o jumãtate de dolar, un volum legat care conþinea numerele revistei „Colburn’s United Services Magazine” din a doua jumãtate a anului 1864. Dupã cîteva luni, aceastã colecþie a revistei, cumpãratã întîmplãtor, a slujit drept fundament al probei, complet neaºteptate, cã Stanton a organizat asasinarea lui Lincoln, cã Laffayette Baker a fost otrãvit, din ordinul aceluiaºi ministru de rãzboi, pentru a se pãstra secretul conspiraþiei.

Cum s-a fãcut aceastã descoperire? Rãsfoind într-o bunã zi aceste reviste vechi, Neff a observat un mare numãr de cifre ºi litere, scrise cu creionul pe marginile din stînga. Cu ajutorul unor specialiºti în domeniul codurilor, Neff reuºi sã afle cã aceste însemnãri reprezintã douã mesaje cifrate. Cifrul se dovedi a fi destul de complicat ºi, ce e mai important, se schimba de la o paginã la alta. Primul mesaj, din paginile 181, 183, 185-211 ºi datat 2 mai 1868, spune: „Sînt tot timpul urmãrit.

Aceºtia sînt profesioniºti. Nu voi reuºi sã-i pãcãlesc. În noua Romã au fost odatã ca niciodatã trei: Iuda, Brutus ºi spionul. Fiecare dintre ei îºi zicea cã dupã moartea lui Avraam va deveni rege. Nu aveau încredere unul în celãlalt. Dar (aºa) se apropiau ei de acea zi, aºteptînd momentul hotãrîtor cînd unul dintre fiii lui Brutus, cu pistolul în mînã, se va putea strecura în spatele acestui om sortit pieirii, sã-i tragã un glonþ în cap ºi sã-i arunce hãt departe leºul neajutorat. Cînd cel cãzut era pe patul morþii, a venit Iuda cu semne de preþuire faþã de cel pe care îl ura; ºi cînd, în sfîrºit, l-a vãzut murind, a spus: «El aparþine acum istoriei, iar naþiunea acum îmi aparþine

mulþi dintre ei sã fi pierit în condiþiile haotice care însoþeau retragerea germanã, este ºtiut faptul cã un mare numãr de evrei, predominant de naþionalitate polonezã, au fost absorbiþi în Uniunea Sovieticã, iar restul deportaþilor se stabiliserã în Palestina, în Statele Unite sau Europa.

Bolile, în special tifosul, infestaserã lagãrele de concentrare germane încã de la începutul rãzboiului. O epidemie de tifos la tabãra Belsen, de exemplu, este invocatã ca fiind cea mai importantã cauzã a deceselor, determinatã, la rîndul ei, de „pierderea totalã a controlului” cãtre sfîrºitul rãzboiului ºi de o „politicã deliberatã”. Butz sugereazã cã scenele cu „numeroase cadavre neînhumate” se repetau ºi în alte lagãre germane din aceleaºi motive. Epidemia îi prinsese pe responsabilii de la Auschwitz cu insuficiente dispozitive de incinerare. („Era o politicã a germanilor atunci, de a incinera trupurile prizonierilor care decedau”.) Epidemiile erau de asemenea „rãspîndite ºi în ghetouri”, potrivit germanilor, din cauza „lipsei de disciplinã din partea evreilor”.

Printre numeroasele tipuri de lagãre germane, doar 13 erau „lagãre de concentrare” ºi doar ºase erau „presupuse” a fi „lagãre de exterminare”. Doar douã lagãre, Auschwitz ºi Lublin, intrau în ambele categorii mai sus menþionate. Numãrul de deþinuþi din întreg sistemul german de lagãre era de „224.000 în august 1943 ºi 524.000 un an mai tîrziu”.

Butz se concentreazã pe Auschwitz datoritã notorietãþii pe care a cãpãtat-o, susþinînd cã, de fapt, era doar un grup de lagãre învecinate, care constituiau un obiectiv industrial uriaº, care includea procese de hidrogenare ºi o fabricã de cauciuc sintetic „Buna”, care folosea atît personal liber cît ºi prizonieri. Birkenau era un lagãr satelit foarte important, avînd cel mai mare numãr de deportaþi ºi prizonieri. Capacitãþile de deþinuþi ale acestor douã lagãre erau de 20.000, respectiv 35.000 (între 30 ºi 60% femei), fiind cel mai mare complex de lagãre din sistemul german. Pe lîngã discutarea activitãþilor ºi funcþionãrii acestor lagãre, Butz examineazã ideea cum cã la Birkenau „se desfãºura un program de exterminãri în masã a evreilor prin folosirea de camere de gazare, evreii fiind transportaþi la Auschwitz pentru acest scop”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA

mie». Dar, vai, soarta hotãrîse ca Iuda sã cadã treptat în dizgraþie, iar împreunã cu el a fost doborît ºi Brutus. Iar dacã cineva o sã vrea sã afle ce s-a întîmplat cu spionul, vã pot spune cu certitudine cã acela am fost eu”. Apoi urma semnãtura: „Laffayette C. Baker”.

Cel de al doilea mesaj, notat pe paginile 106-120, 126, 127 ºi 245, a fost cifrat cu mult mai simplu decît primul: „La 10 aprilie ºaizeci ºi cinci am aflat pentru prima oarã cã planul se realizeazã. Eckert stabileºte toate legãturile, acþiunea va avea loc pe paisprezece. Nu ºtiam numele asasinului, dar cunoºteam cea mai mare parte a tuturor celorlalte lucruri cînd am discutat despre asta cu E.S. Acesta ºi-a exprimat în acelaºi timp mirarea ºi neîncrederea. Apoi a spus: «Participi ºi dumneata la aceastã acþiune. Sã aºteptãm ºi sã vedem ce va ieºi din toate astea ºi atunci o sã ºtim mai bine cum trebuie sã procedãm în cazul de faþã». Mi-am dat curînd seama ce are el în vedere spunînd cã sînt participant la aceastã acþiune cînd mi s-a arãtat a doua zi un document care, dupã cum ºtiam, era falsificat, dar bine falsificat. Din acest document rezulta cã mi se încredinþase conducerea conspiraþiei avînd ca scop rãpirea preºedintelui, cu vicepreºedintele în calitate de instigator. Aºa am devenit participant la aceastã acþiune, deºi nu aveam o asemenea intenþie”. (Ultima parte a textului poate fi descifratã ºi altfel: „Din acest document rezulta cã mi se încredinþase conducerea conspiraþiei avînd ca scop rãpirea preºedintelui cu vicepreºedintele; în calitate de instigator, am devenit participant la aceastã acþiune, deºi nu aveam o asemenea intenþie“. Este o descifrare mai puþin plauzibilã, fiind lipsitã de logicã.) (va urma) E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)

Chemarea din cealaltã lume – Pact de sinucidere la Mayerling Contele Hoyos a plecat imediat cu trãsura pînã Moºtenitorul tronului Imperiului AustroUngar a plecat de la Viena pentru a merge la la prima garã, a oprit un tren expres ºi a ajuns la Viena la palat pe la 10 dimineaþa. Neavînd curacastelul de vînãtoare imperial, Mayerling. jul sã-i mãrturiseascã adevãrul împãratuBaroneasa Marie Vetsera, în vîrstã de 17 lui Franz Joseph, contele i-a spus ani, a venit fãrã a fi fost anunþatã. Este împãrãtesei Elisabeta cã Marie s-a posibil ca moartea celor doi din acea otrãvit ºi se pare cã ºi prinþul noapte sã fi fost rezultatul unui pact moºtenitor la fel. de sinucidere.

Transmisã apoi împãratului, „Sã nu laºi pe nimeni sã intre aceasta a fost prima minciunã în camera mea, nici chiar pe într-o încercare zadarnicã de a împãrat“, i-a spus arhiducele ascunde publicului adevãrul ºi Rudolf valetului sãu înainte de a de a salva monarhia de un scanse închide în dormitor cu puþin dal îngrozitor. Joi, 31 ianuarie, înainte de ora 2, miercuri, 30 într-un chenar negru, un titlu ianuarie 1889. Servitorul a prede ziar ce ocupa toatã lãþimea supus cã moºtenitorul tronului primei pagini anunþa cã prinþul Imperiului Austro-Ungar nu moºtenitor a murit la vîrsta de 30 dorea decît sã rãmînã singur cu Arhiducele de ani. noua ºi voluptuoasa lui amantã, Rudolph Întîi s-a spus cã a fost un atac baroneasa Marie Vetsera, în vîrstã de cerebral, apoi un infarct, ºi în final o 17 ani. ranã provocatã accidental de o armã. Abia Cei doi sosiserã luni dupã-amiazã la castelul Mayerling de lîngã Viena. Prinþul moºte- a doua zi s-a dat în vileag cã Rudolf se sinucisese. nitor venise aici cu scopul declarat de a se destinde Despre Marie Vetsera nu s-a spus nimic. la vînãtoare cu prietenul sãu, contele Hoyos, ºi O dorinþã morbidã cumnatul sãu, prinþul de Coburg. Marie, de a cãrei prezenþã ceilalþi oaspeþi ai castelului nu ºtiau, fuseChipeºul prinþ nu dusese niciodatã lipsã de comse adusã în mare secret din capitalã pentru un panie femininã – nici înainte ºi nici dupã cãsãtoria interludiu romantic. în 1881, la 23 de ani, cu prinþesa ªtefania, fiica La 6 ºi jumãtate dimineaþa, valetul a fost trezit regelui Belgiei. Tînãra de 16 ani, serioasã, urîþicã, din somn de cãtre stãpînul sãu, care i-a spus cã pe care i-o alesese tatãl sãu, era departe de a fi pe vrea sã ia micul dejun peste o orã, dupã care s-a gustul lui Rudolf. Doi ani mai tîrziu s-a nãscut sinîntors în dormitor. Dupã ce a bãtut în uºã, dar nu gurul lor copil, o fiicã, ce nu putea moºteni tronul. i s-a rãspuns, valetul s-a speriat ºi s-a adresat conªtefania, care se pare cã se molipsise de sifilis de telui Hoyos ºi prinþului de Coburg. Cînd aceºtia au la soþul ei, nu putea sã mai aibã copii. Cei doi trãporuncit sã se spargã uºa, valetul a divulgat secre- iau în apartamente separate ºi pãstrau aparenþele tul: arhiducele Rudolf nu era singur în odaie, era cerute de eticheta de la Curte. Pierzîndu-se în bãucu Marie Vetsera. turã, droguri ºi aventuri cu femei de moravuri uºoare, prinþul moºtenitor a ajuns curînd la o doO scenã de groazã rinþã morbidã de moarte.

Printre tinerele femei de care Rudolf se simþea Cu o secure, valetul a fãcut o spãrturã în uºã ºi au vãzut o scenã de groazã. Arhiducele ºi Marie atras era ºi Mitzi Caspar. Dar cînd Rudolf i-a sugezãceau morþi pe pat, complet îmbrãcaþi. Tînãra rat sã încheie cu el un pact de sinucidere, Mitzi femeie avea în mînã un trandafir; iubitul ei stãtea întîi a rîs, iar apoi a refuzat categoric cînd ºi-a dat în capul oaselor, aplecat spre o noptierã pe care se seama cã era vorba de ceva serios. Prinþul moºtenafla o oglindã. Dupã ce o împuºcase în cap pe itor, vizibil tulburat, a gãsit o complice mai naivã Marie, Rudolf se folosise de oglindã pentru a þinti în octombrie 1888. spre el. Sîngele lor, amestecat pe cearºafuri, încã Inelul prevestitor nu se uscase de tot.

Baroneasa Marie Vetsera era o frumuseþe brunetã de origine greacã ºi cehã-austriacã, cu ochi adînci ascunºi de pleoape grele ºi o gurã micã, dar senzualã. Nu era un secret cã avusese deja cîþiva amanþi.

Baroneasa i-a fost prezentatã lui Rudolf la curse pe 7 octombrie de prinþul de Wales, care cunoºtea nenumãrate femei tinere. O sãptãmînã mai tîrziu, la sfatul contesei Wallersee-Larisch, la o premierã, ea a luat loc într-o lojã învecinatã cu cea a prinþului. Pînã la sfîrºitul lunii, cei doi avuseserã deja prima întîlnire.

Nu peste mult timp, contesa o conducea pe Marie în apartamentul prinþului moºtenitor, ambele doamne ascunzîndu-ºi chipurile în ºaluri cu pene pentru a nu fi recunoscute. Într-o zi, pe cînd aºtepta în biroul lui Rudolf, Marie se surprinse privind þintã un revolver aflat pe masã lîngã un craniu. Luase în mînã craniul sã-l priveascã mai îndeaproape, cînd a intrat Rudolf.

Vãzînd îngrijorarea din ochii lui, i-a spus cã nu îi era fricã de moarte. La mijlocul lui noiembrie, prinþul îi dãrui un inel de fier gravat cu literele ILVBIDT; iniþialele de la „In Liebe Vereint Bis In Den Tod“ („Prin dragoste uniþi în moarte“). Ea a pus inelul pe un lanþ ºi îl purta la gît, dar ascuns în

corsajul rochiilor. Marie îi scria fostei sale guvernante: „Dacã aº putea sã îmi dau viaþa ca sã îl fac fericit, aº fi bucuroasã sã o fac, pentru cã nu pun preþ pe viaþa mea“. De fapt chiar adãuga cã fãcuserã un pact. „Dupã cîteva ore fericite într-un loc neºtiut de nimeni, vom pãºi împreunã în moarte“.

Trãdare în familia imperialã?

Aventura prinþului moºtenitor cu seducãtoarea baroneasã s-a consumat, dacã ar fi sã dãm crezare celor scrise de Marie guvernantei sale, abia la 13 ianuarie 1889. Încîntatã, tînãra a comandat imediat pentru Rudolf un port-þigaret de aur, gravat cu memorabila datã ºi cuvintele „recunoºtinþã destinului“.

Rudolf fusese foarte ocupat în ultimele douã sãptãmîni, dar oricît de tîrziu se termina o recepþie, aproape în fiecare dimineaþã se trezea devreme ca sã meargã la vînãtoare în împrejurimi.

A gãsit timp ºi sã editeze al doilea volum din istoria ilustratã a Monarhiei Dualiste ºi sã corespondeze cu prieteni unguri care se opuneau preponderenþei austriece a imperiului.

Se vorbise în trecut ca Rudolf sã devinã regele unei Ungarii separate, iar împãratul supraveghea atent activitãþile potenþial subversive ale fiului sãu.

La 26 ianuarie a avut loc o întîlnire furtunoasã între cei doi.

Se pare cã spiritele s-au încins cînd Franz Joseph i-a reproºat fiului sãu viaþa destrãbãlatã pe care o ducea. Sau poate cã împãratul voia doar sã se intereseze de cãsãtoria nereuºitã cu ªtefania: aflase cã fiul sãu sondeazã terenul la Vatican pentru a obþine o anulare.

E posibil sã se fi gîndit cu adevãrat sã se recãsãtoreascã cu o aventurierã ca Maria Vetsera?

Maria Vetsera Inevitabil, s-a ajuns la politicã ºi la cochetãrile periculoase ale fiului sãu cu separatiºtii unguri. O doamnã de onoare a ªtefaniei care l-a vãzut pe Rudolf în acea zi a spus cã era îngrozitor de abãtut ºi complet pierdut, iar mîna îi tremura vizibil. Un servitor i-a spus cã la sfîrºitul întîlnirii împãratul îi strigase furios: „Nu eºti demn sã-mi urmezi la tron!“

Întîlnirea fatalã de la Mayerling Totuºi, la sfîrºitul sãptãmînii, sîmbãtã, Rudolf a fost prezent la dineul de la palat în onoarea zilei de naºtere a împãratului german ºi duminicã la recepþia de la ambasada Germaniei. Într-un moment tensionat ºi penibil la aceastã recepþie, Marie Vetsera i-a fost prezentatã prinþesei moºtenitoare ªtefania.

Crizele Stephaniei din cauza permanentei lui Ea a surprins asistenþa lãsînd sã treacã ceva familiei în Boemia. Atîta vreme cît Franz Joseph timp pînã cînd a fãcut cuvenita reverenþã. Dupã era împãratul Austro-Ungariei, numele ei nu mai infidelitãþi erau prezente, zi de zi, în viaþa de cuplu. recepþie, Rudolf s-a dus la Mitzi Caspar ºi a rãmas avea sã aparã vreodatã tipãrit pe teritoriul imperi- În cele din urmã, cei doi au plecat fiecare pe drumul lui. În ultimii ani, prinþul moºtenitor Rudolf a cu ea pînã la 3 dimineaþa. I-a spus cã în ziua aceea ului. avut o legãturã stabilã cu Mizzi Kaspar, o call-girl se va duce la vînãtoare, pentru ultima oarã. Cînd În nici un caz adevãrul de lux din Viena, ºi Stephanie a ºtiut de acestã ºi-a luat rãmas bun, i-a fãcut semnul crucii pe Explicaþiile oficiale pentru moartea lui Rudolf relaþie, dar un divorþ nu a fost posibil din cauza frunte.

Mai tîrziu, în cursul dimineþii de luni, 28 ian- s-au schimbat – de la atac cerebral la infarct, apoi religiei catolice.

O datã cu sinuciderea prinþului Rudolf, în 30 la rãnire accidentalã provocatã de o armã ºi în uarie, douã trãsuri au plecat din Viena pe acelaºi final sinucidere într-un „acces acut de ne- ianuarie 1889, ºi viaþa Stephaniei s-a schimbat. drum, dar la interval de o jumãtate de orã.

Ca vãduvã a prinþului moºtenitor, nu mai avea bunie“ – Franz Joseph a rãmas neclintit În prima se afla Marie Vetsera, iar în a nici un drept ºi ea a fost ignoratã. La Hofburg, împotriva publicãrii întregii poveºti în doua, Rudolf, urmat discret de un curtea imperialã vienezã, ea a trãit 11 ani cu presa din imperiul sãu. „Orice e mai detaºament al poliþiei secrete. amintirile neplãcute ºi nedorite ale tragediei de la bun decît adevãrul“, a spus el.

Trãsura prinþului a încetinit Mayerling, dupã care s-a întîmplat ceva care cînd a ajuns în pãdure, iar Rudolf A treia victimã nimeni nu a crezut. a sãrit afarã ºi s-a ascuns printre Stephanie a început sã lupte ca sã îºi capete de la Mayerling copaci. Cînd trãsura lui s-a independenþa. În spatele ei stãtea un bãrbat ºi Ultimele cuvinte ale prinþu- anume contele ungur Graf Elemér Lónyay. întors spre Viena, poliþiºtii au lui Rudolf scrise în scrisoarea de Împotriva rezistenþei familiei, ea a luptat ca sã se pornit dupã ea. Rudolf a mers adio adresatã soþiei sale, cu cîte- poatã cãsãtori cu acesta. prin pãdure pînã la un han va ore înainte de a se sinucide, închis pe timpul iernii, unde îl Condiþiile impuse de familie au fost ca ea sã au fost acestea: „Iubitã Stepha- pãrãseascã Viena pentru totdeauna, sã renunþe la aºteptau Marie Vetsera ºi trãnie, te dezleg de prezenþa mea ºi titlu ºi sã rupã orice contact cu fiica ei. Scandalul sura. Amuzîndu-se cã i-au pãcãlit de plaga existenþei mele”. pe poliþiºti, cei doi s-au îndreptat cel mai mare a avut loc însã cîþiva ani mai tîrziu, La puþin timp dupã ce a scris cînd împãratul Leopold, tatãl ei, a refuzat sã îi dea spre Mayerling, unde au ajuns pe Franz Joseph aceste rînduri, prinþul Rudolf s-a fiicei lui partea din averea mamei ei care i se cuveînserat. împuºcat.

Lîngã el a fost gãsitã ºi tînãra nea de drept ºi ºi-a lãsat întreaga avere unei funMarþi dimineaþa au sosit oaspeþii de de 17 ani, Marie Vetsera. vînãtoare ai prinþului, dar ei nu ºtiau de daþii particulare, pentru ca aceasta sã nu poatã sã În urma lui a rãmas o fiicã, Elisabeta, ºi soþia primeascã nimic. prezenþa baronesei. Rudolf, prefãcîndu-se rãcit, s-a scuzat ºi nu a mers la vînãtoare în acea zi. acestuia, prinþesa moºtenitoare Stephanie, de 24 de În consecinþã, Stephanie ºi-a luat cel mai bun Prinþul moºtenitor a luat cina cu prietenii sãi, care ani. În timp ce Rudolf, dupã sfîrºitul monarhiei a avocat de la vremea aceea din Franþa (cel care s-au retras pe la 9 seara. Curînd dupã aceea, a cîºtigat popularitate, Stephanie a fost prezentatã ajuns mai tîrziu preºedinte de stat – Raymond apãrut Marie Vetsera ºi a cerut sã i se serveascã într-o luminã negativã ºi anume ca o soþie geloasã, Poincaré) ºi ºi-a cerut prin proces partea ei de imediat cina. Au petrecut aparent fericiþi pînã superficialã, care nu a putut sã îi ofere soþului ei moºtenire. Toate ziarele europene ºi mass-media echilibrul de care acesta avea nevoie. Cu toate au susþinut-o, dar pentru regalitatea europeanã ea miercuri în zori, iar apoi s-au retras în dormitor. acestea, trecînd peste prima impresie, soþia prinþudevenise o persoanã imposibilã.

Motivul lui a fost o femeie cu un destin Stephanie a acþionat foarte tragic, o femeie care, cu mult curajos pentru vremea aceea, Prinþul moºtenitor a lãsat mai multe scrisori de curaj, a reuºit un nou început. rupînd toate convenþiile ºi riscînd adio - mamei sale, soþiei sale, lui Mitzi Caspar, Stephanie s-a nãscut în mai sã fie bãgatã cu forþa la azilul de valetului sãu. În nici una nu a motivat în vreun fel 1864 la Brüssel, ca fiicã a regelui nebuni, aºa cum a pãþit din pãcate pactul de sinucidere. „Acum te-ai eliberat de Leopold al II-lea. Ea l-a întîlnit sora ei, Louise von Coburg. prezenþa mea chinuitoare“, îi scrie ªtefaniei. pe Rudolf cu puþin timp înaintea Prinþesa Louise, sora ei, a fost, „Privesc moartea în faþã cu seninãtate, cãci este logodnei. Prinþul nu a fost îndrãîncã din 1875, o prietenã apropisingura cale prin care pot sã îmi salvez reputaþia.“ gostit de tînãra de 16 ani, pentru atã a cumnatului ei, prinþul A cerut sã fie înmormîntat alãturi de amanta sa cã aceastã cãsãtorie a fost o moºtenitor Rudolf al Austriei. la mînãstirea Heiligenkreuz din apropiere. Lui decizie luatã strict din raþiune. În memoriile ei, care au Franz Joseph, Rudolf nu i-a scris nimic. Poate cã Viitorul împãrat al Austriei apãrut în 1926, în Germania, ea îl împãratul nu avea nevoie de nici o explicaþie. Toate trebuia sã se cãsãtoreascã cu o descrie pe prinþul Rudolf ca pe motivele tragediei îi fuseserã dezvãluite cu doar tînãrã catolicã de neam împãun bãrbat deosebit de frumos: „el patru zile în urmã, în ultima ºi amara întîlnire dinrãtesc ºi cum nu multe persoane a fost mai mult decît frumos, el a tre tatã ºi fiu. din acea vreme se încadrau în fost seducãtor. De mãrime aceste cerinþe, alegerea a fost, în Marie, înmormîntatã pe ascuns mijlocie ºi foarte bine profinal, Stephanie. La logodnã, porþionat, deºi pãrea delicat era Împãratul nu a aflat adevãrata cauzã a morþii Rudolf a fost însoþit de iubita lui Mormîntul Mariei Vetsera foarte puternic. Pe el se vedea cã fiului sãu decît joi dimineaþa, pe 31 ianuarie. Dupã de atunci ºi toþi au ºtiu asta, este de rasã purã, era sensibil, primul ºoc, a luat douã decizii prompte ºi irevoca- numai mireasa nu. sentimental, dar îºi schimba dispoziþia de la un bile, în ciuda oricãror obiecþii clericale, Rudolf va Stephanie a fost primitã în Viena destul de rece, fi înmormîntat creºtineºte. De cadavrul Mariei a fost imediat criticatã de Curte pentru înfãþiºarea moment la altul, de la amabilitate la furie, ca mai Vetsera trebuia sã se scape cît mai curînd posibil; sa de atunci „neavantajoasã” ºi a fost pe loc urîtã ºi apoi sã devinã cel mai încîntãtor ºi adorabil”, scria aceasta vorbind deschis despre foºtii monarhi ai numele trebuia sã disparã pentru totdeauna împrerespinsã. Cu toate cã cei doi parteneri s-au strãduit Europei. unã cu trupul. În final, Stephanie a cîºtigat: a reuºit sã se cãsãPentru a nu da de bãnuit cã la Mayerling mai la început sã aibã o relaþie armonioasã, cãsãtoria a murise ºi altcineva în afarã de Rudolf, la castelul de ajuns o catastrofã. Stephanie nu a reuºit sã toreascã cu omul pe care l-a iubit ºi cu care a fost vînãtoare nu s-a trimis un dric, ci doi unchi de-ai depãºeascã depresiile ºi mai ales „abaterile” lui fericitã aproape 50 de ani, ºi-a recîºtigat o parte din Mariei s-au dus cu trãsura tîrziu în aceeaºi dupã- Rudolf. La toate acestea s-a mai adãugat ºi faptul avere, ceea ce i-a dat posibilitatea sã ducã o viaþã cã ea nu a reuºit sã nascã decît o fetiþã ºi nu pe mult luxoasã în castelul Oroszvar (astãzi în Slovacia). amiazã sã ia cadavrul.

Ultimii ei ani au fost umbriþi însã de cel de-al Cu faþa spãlatã de sîngele coagulat ºi complet aºteptatul moºtenitor al tronului. Mai tîrziu, II-lea Rãzboi Mondial, în 1944, cînd în castelul ei sStephanie a fãcut afirmaþia cã Rudolf a îmbolîmbrãcat cu pãlãrie ºi palton, cadavrul a fost dus în poziþie verticalã de la castel pînã la trãsurã ºi nãvit-o cu o boalã venericã, din cauza cãreia a a instalat SS-ul, care a scormonit în arhivã ºi a confiscat scrisorile prinþului Rudolf. aºezat acolo între cei doi unchi. O coadã de mãturã devenit infertilã. În 1945, cînd Armata Roºie s-a pusã sub rochie i-a menþinut spatele drept apropiat, cei din SS s-au retras ºi au pe parcursul scurtei distanþe pînã la mînãluat cu ei ºi scrieri istorice valoroase. stirea Heiligenkreuz, unde urma sã fie Într-o singurã sãptãmînã, Armata înmormîntatã fãrã Rudolf.

Roºie a devastat castelul de la Cînd s-a sfîrºit înmormîntarea secretã, Oroszvar, încît, dupã spusele unui ofiþerul însãrcinat a trimis o telegramã servitor, bietei Stephanie nu i-a mai codificatã la Viena: „S-a fãcut“. Nu a fost rãmas nici mãcar o pereche de pantofi. emis vreun certificat de deces; doar peste În cele din urmã ea a ajuns într-un cîteva sãptãmîni s-a consemnat în registrul lagãr la Pannonhalma, unde puþin mai de decese al parohiei. tîrziu a murit la 81 de ani, sãracã. A Scãpînd cumva vigilenþei cenzorului reuºit sã îi supravieþuiascã prinþului imperial, un ziar provincial a scris cã Rudolf 56 de ani. baroneasa Vetsera a murit subit la Veneþia DESCOPERA.RO ºi a fost înmormîntatã într-un cimitir al Castelul Mayerling

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 29 iunie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (8) Motto: „Discordia este marele rãu al speciei umane, iar toleranþa, singurul leac“. (Voltaire) O þarã întreagã condamnã comportamentul Laurei Codruþa Kövesi ºi a altor procurori de la DNA, numai preºedintele þãrii laudã activitatea acestei instituþii, devenitã stat în stat, ºi pe conducãtorul ei. Pe de altã parte, se aratã intrigat de decizia ministrului Justiþiei de a o revoca din funcþie pe ºefa DNA. Mai mult, Klaus Iohannis a refuzat sã dea curs acestei decizii, ignorînd voinþa cetãþenilor acestei þãri ºi, în acelaºi timp, contracarîndu-ºi ºansa de a cîºtiga alegerile prezidenþiale. De altfel, Klaus Iohannis a anunþat, cu puþin timp în urmã, cã nu va mai candida la viitoarele alegeri prezidenþiale. În sfîrºit, o decizie înþeleaptã, dacã nu cumva este vorba de un truc.

Analizîndu-ºi, probabil, prestaþia din cadrul primului mandat, Klaus Iohannis a înþeles cã ºansa revenirii la Cotroceni este nulã. Dar pînã la expirarea actualului mandat, preºedintele Iohannis a decis sã lupte cu Guvernul ºi Parlamentul, continuînd sã facã tot mai mult rãu þãrii.

Preºedintele Iohannis o acuzã pe doamna Dãncilã, prim-ministru al României, cã refuzã colaborarea cu domnia sa, cerîndu-i public sã-ºi prezinte demisia. În acest sens citeazã din Jurãmîntul premierului la preluarea acestei funcþii, afirmînd cã ºi-a încãlcat angajamentul asumat, de a respecta colaborarea în mod loial. Nici cã se putea o ipocrizie mai mare din partea preºedintelui. De îndatã ce s-a instalat la Cotroceni, a aruncat noþiunea de colaborare la coº ºi a declanºat o luptã acerbã împotriva Cabinetelor PSD+ALDE. De ce nu citeazã ºi din propriul Jurãmînt?

Preºedintele Iohannis înþelege prin colaborarea dintre Palatul Cotroceni ºi Palatul Victoria subordonarea

Cum acþiona mafia lemnului Procurorii DIICOT se iau la trîntã cu mafia lemnului.

Austriecii de la Holzindustrie Schweighofer sub bãnuiþi cã ar fi pus la cale un circuit prin care lemnul tãiat ilegal din pãdurile noastre era albit pentru a putea fi vîndut.

Investigaþie de amploare a procurorilor antimafia de la DIICOT Compania austriacã Schweighofer Holzindustrie, cunoscutã drept cel mai mare procesator de lemn din Europa, este suspectatã cã ar fi la originea defriºãrilor ilegale din þara noastrã. În cele patru fabrici din România, Holzindustrie Schweighofer proceseazã în fiecare an peste 2,5 milioane de metri cubi de lemn.

Lemnul procesat este exportat apoi în 70 de þãri.

Concret, procurorii spun cã, din 2011 pînã acum, Schweighofer ar fi cumpãrat lemn tãiat fãrã avize sau cu acte false ºi l-ar fi exportat. Prejudiciul estimat se ridicã la peste 25 milioane de euro.

Acþiunea anchetatorilor a fost declanºatã cînd procurorii DIICOT ºi structuri din poliþie au descins la sediul central al companiei, dar ºi alte 23 de adrese din cinci judeþe ale þãrii – Braºov, Alba, Suceava, Hunedoara ºi Bihor. Au fost vizate fabricile companiei din Sebeº ºi Rãdãuþi, dar ºi patru instituþii publice, care ar fi închis ochii la nereguli.

Grup infracþional organizat Anchetatorii vorbesc despre un grup infracþional organizat specializat în deturnare a licitaþiilor publice, evaziune fiscalã, concurenþã neloialã ºi tãiere fãrã drept de arbori. „Începînd cu anul 2011 ºi pînã în prezent, mai multe persoane au constituit un grup infracþional organizat, membrii grupului acþionînd în vederea deturnãrii licitaþiilor publice organizate la nivelul unor direcþii silvice pentru a-ºi asigura volume suplimentare considerabile de masã lemoasã în vederea procesãrii, în fabrici specializate în tãierea ºi rindeluirea lemnului“, aratã procurorii DIICOT. În acelaºi scop, spun anchetatorii, unii agenþi economici au fost înlãturaþi de la licitaþiile de masã lemnoasã ºi dupã caz, impuºi alþii. Totodatã, în urma cercetãrilor, s-a stabilit cã o parte din cantitatea de masã lemnoasã recepþionatã nu a fost evidenþiatã în documente contabile, existînd indicii cã lemnul provenea din defriºãri ilegale. La aceste infracþiuni, membrii grupãrii ar fi beneficiat ºi de sprijinul unor funcþionari publici.

Guvernului, condus de doamna Dãncilã, ordinelor domniei sale. Ce ar spune Klaus Werner Iohannis, dacã actualul premier ar sugera Parlamentului sã-l suspende din funcþia de preºedinte, pentru lipsa de colaborare ºi de loialitate? Prin activitatea sa ostilã actualei Puteri, prin sprijinirea fãþiºã a Opoziþiei neputincioase, prin încurajarea celor care vor sã înlocuiascã statul de drept cu statul paralel, Klaus Iohannis a dovedit cã nu este în mãsurã sã îndeplineascã înalta funcþie de preºedinte al României. Se pare cã nu-i singurul preºedinte inapt pentru o astfel de demnitate. În SUA, fostul director al FBI, James Comey, declara într-un interviu acordat postului de televiziune ,,ABC” cã preºedintele Trump ,,minte constant ºi, foarte probabil, a obstrucþionat Justiþia. Nu cred în poveºtile potrivit cãrora ar avea o deficienþã mintalã sau s-ar afla în primele faze ale demenþei. Donald Trump este inapt moral sã conducã Statele Unite”. * România se prãbuºeºte sub ochii ºi sub neputinþa noastrã, deºi mulþi pretind cã îºi iubesc þara ca pe ochii din cap. Dar nu numai noi ne nãruim, ca popor ºi ca þarã.

Babilonia ºi debandada domnesc, deopotrivã, de la un capãt la altul al Planetei. Fenomenele climatice tot mai agresive, cutremurele devastatoare, crizele economice care însoþesc capitalismul ca o umbrã, lipsa tot mai acutã a resurselor, polarizarea socialã, fãcînd sã creascã numãrul bogaþilor în progresie aritmeticã iar al sãracilor în salturi geometrice, politicianismul venal ajuns la cele mai înalte cote de irascibilitate ºi de corupþie, atîtea ºi atîtea alte racile împing lumea zi de zi spre neantul în care au dispãrut, de-a lungul timpului, nenumãrate civilizaþii.

Un prim semn în aceastã direcþie îl constituie inflamarea bruscã a relaþiilor diplomatice. Recenta decizie de expulzare a unui mare numãr de diplomaþi ruºi, adoptatã de Marea Britanie, SUA ºi de 22 de þãri membre ale Uniunii Europene, printre care ºi România – precum ºi reacþia Federaþiei Ruse, de a rãspunde printr-un gest sim-

ilar, vin sã afecteze ºi mai puternic relaþiile dintre state. Nar fi exclus ca aceastã decizie sã constituie preludiul unui nou rãzboi rece. În acest tablou politic atît de sumbru se înscrie, de cîþiva ani, reluarea cursei înarmãrilor, la parametri deosebit de îngrijorãtori. Rãmîi stupefiat cînd auzi cã, în pofida deficitelor bugetare, pe care le înregistreazã mai toate statele lumii, unele dintre ele ºi-au permis sã aloce în 2016 nu mai puþin de 1.524 de miliarde de euro pentru supradotarea arsenalelor militare.

Potrivit calculelor unor specialiºti, publicate de Stockholm International Peace Research Institute, o asemenea sumã ar fi suficientã pentru construirea a 100.000 de kilometri de autostradã. Cu cele 552 de miliarde de euro, reprezentînd 36% din totalul cheltuielilor militare ale lumii, SUA ocupã primul loc în nefasta cursã a înarmãrilor. Urmeazã China, cu 194 de miliarde de euro, dar care îºi va suplimenta, în acest an, cu 8% bugetul destinat înarmãrii. În mod suprinzãtor, Rusia alocã în 2018 doar 4% din totalul cheltuielilor militare pe plan mondial.

Este greu de crezut cã Putin nu are bani pentru aºa ceva.

Arabia Sauditã, la cuþite cu Iranul, cheltuieºte pentru înarmare 58 de miliarde de euro, India ºi Franþa, cîte 51 de miliarde de euro. Lumea se înarmeazã pînã-n dinþi, omenirea se pregãteºte de cel de-al III-lea rãzboi mondial. În ce mã priveºte, împãrtãºesc întru totul opinia oamenilor politici ºi analiºtilor militari, care susþin cã un nou mãcel la scarã mondialã nu va avea loc, fiindcã la sfîrºitul confruntãrii, cu armele existente astãzi, morþii ar trebui sã se îngroape singuri. Nimeni nu ar mai supravieþui. Dacã ar fi sã dãm crezare spuselor, desigur ironice, ale lui Nicolae Iorga, la sfîrºitul lumii ar mai rãmîne totuºi un reporter.

Mã întreb, însã, cine ar mai citi relatãrile sale despre Terra, transformatã în pustiu? Este o curatã nebunie cã statele lumii, îndeosebi cele mari, cheltuiesc atît de mult pentru înarmare ºi atît de puþin pentru eradicarea sãrãciei. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Reprezentanþii Holzindustrie Schweighofer au anunþat cã societatea coopereazã cu autoritãþile ºi „oferã tot sprijinul“ în ancheta DIICOT.

instituþiile menþionate expres, printre care se aflã Ministerul Justiþiei ºi Ministerul Public. Nicãieri nu avem însã stipulatã expres necesitatea SRI de a semna un protocol secret cu Ministerul Dezvoltãrii Regionale. De aceea, solicit acestor instituþii sã facã public acest document, pentru a vedea dacã domnul Dragnea a încãlcat sau nu legea în momentul în care a semnat acest protocol. În acelaºi timp, solicit instituþiilor mass-media care au arãtat un interes major faþã de subiectul protocoalelor sã arate acelaºi interes ºi faþã de protocolul secret semnat de Liviu Dragnea”, încheie parlamentarul USR. IOANA RADU

A rãmas fãrã certificat FSC Organizaþia internaþionalã FSC (The Forest Stewardship Council), o autoritate în domeniu, a anunþat, anul trecut, cã retrage definitiv certificarea pentru lemnul procesat de compania austriacã. Certificatul este solicitat de cumpãrãtorii internaþionali atunci cînd achiziþioneazã lemn. Decizia vine dupã ce mai multe ONG-uri au atras atenþia cã Schweighofer proceseazã lemn tãiat ilegal din pãdurile României. Certificatul FSC atestã cã lemnul vîndut este obþinut prin tãieri responsabile. Ca urmarea a deciziei FSC, mai mulþi retaileri de mobilier din România, dar ºi din alte state europene, ar fi rupt contractele cu Schweighofer.

ADRIAN ALBU

Dragnea, cãutat la protocol: „SRI sã-l facã public“ Deputatul USR Daniel Stanciu Viziteu, membru în comisia de control a SRI, afirmã cã existã un protocol semnat de serviciu cu Ministerul Dezvoltãrii, care poartã semnãtura lui Liviu Dragnea. În acest context, parlamentarul cere SRI ºi ministerului sã-l facã public. „Salut decizia anumitor instituþii de a desecretiza protocoalele semnate de Serviciul Român de Informaþii cu structuri ºi instituþii din statul român. Astfel de documente sînt de interes public ºi este obligatoriu ca toþi cetãþenii români sã cunoascã arhitectura instituþionalã a statului român. În acelaºi timp, solicit Serviciului Român de Informaþii ºi Ministerului Dezvoltãrii Regionale sã facã public ºi protocolul semnat între aceste douã instituþii, pe care se aflã chiar semnãtura domnului Dragnea”, afirmã deputatul.

Viziteu aminteºte cã „articolul 14 din legea de organizare a SRI menþioneazã faptul cã serviciul colaboreazã cu Serviciul de Informaþii Externe, Serviciul de Protecþie ºi Pazã, Ministerul Apãrãrii Naþionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiþiei, Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei ºi Finanþelor, Direcþia Generalã ºi Vãmilor precum ºi cu celelalte organe ale administraþiei publice”.

Legea de funcþionare a SRI stabileºte cã aceste colaborãri au ca scop „îndeplinirea atribuþiilor ce îi revin” prin lege. „Conform acestor prevederi legale, SRI era obligat sã colaboreze instituþional în primul rînd cu

Ce mai lipsea: „O grevã prezidenþialã“ Deputatul USR Cristian Ghinea îl îndeamnã pe preºedintele Klaus Iohannis sã intre în grevã prezidenþialã. Afirmaþia a fost fãcutã la RFI în contextul deciziei CCR care îl obligã pe preºedinte sã semneze revocarea Laurei Codruþa Kövesi. În opinia lui Ghinea, „preºedintele Klaus Iohannis trebuie sã cearã clarificãri. Este o situaþie obscurã, cea cu judecãtorul constituþional care ºi-a terminat mandatul, care are de facto douã mandate, împotriva Constituþiei pe care ar trebui sã o apere. Preºedintele Iohannis trebuie sã aºtepte o decizie de la Comisia de la Veneþia ºi cred cã are obligaþia moralã de a nu semna el însuºi un asemenea decret”. „Eu am dat un sfat: ar trebui sã ne uitãm la istoria noastrã, unde avem exemple eroice de rezistenþã în faþa unor guverne imorale ºi ilegitime, mã refer la greva regalã. O grevã prezidenþialã este ceea ce avem nevoie acum, pentru ca preºedintele Iohannis sã reprezinte garanþia moralã cã statul român nu este complet luat ostatic de cãtre borfaºi”, a mai spus Ghinea. Întrebat dacã acest lucru nu ar însemna ca preºedintele sã încalce Constituþia, Cristian Ghinea a rãspuns: „Asta ar însemna, legal vorbind, cã preºedintele refuzã sã punã în aplicare o decizie care trece dincolo de a-i stabili niºte limite. Deciziile CCR ar trebui sã stabileascã niºte limite în care actorii politici se pot miºca. Aceastã decizie a CCR îi impune preºedintelui sã facã ceva. Eu nu spun cã preºedintele trebuie sã încalce Constituþia, spun cã preºedintele poate refuza moral aceastã obligaþie care transcende Constituþia. Pur ºi simplu, nu face nimic, ãsta este sfatul pe care i-l dau ºi dacã PSD chiar are curaj sã dea ochii cu poporul român, mergem la referendumul de suspendare”.

COTIDIANUL.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 29 iunie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teoria lui Isãrescu despre românii care ºi-au luat case Este declaraþia fãcutã de Mugur Isãrescu, Guvernatorul Bãncii Naþionale. În plus, susþine acesta, Banca Naþionalã a României (BNR) vrea sã promoveze, prin Raportul asupra stabilitãþii financiare, o discuþie serioasã despre creditul ipotecar, nu una de tipul „alba-neagra”, cu lozinci care fac referire la descurajarea creditãrii de cãtre banca centralã, a spus guvernatorul BNR, Mugur Isãrescu, în cadrul conferinþei pentru lansarea Raportului asupra stabilitãþii financiare.

Isãrescu a spus cã raportul din acest an evidenþiazã ºi riscul de nerambursare a creditelor, iar acest risc poate fi atenuat de gãsirea unui echilibru între aspiraþii ºi riscuri. „Se spune cã oamenii care ºi-au luat case au devenit robii bãncilor. Nu au devenit robii bãncilor. Ei au devenit prizonierii unei aspiraþii pe care doreau sã ºi-o îndeplineascã, de a-ºi face o casã. De a-ºi face o casã rapid, fãrã sã aºtepte 20-30 de ani, dotatã de la început, pe care s-o plãteascã în 20-30 de ani”, a spus Isãrescu.

El consider cã tinerii care îºi iau un credit ipotecar trebuie sã fie conºtienþi de riscurile asumate. „A cumpãra în tinereþe o casã, ºi încã una mobilatã, este un lucru extrem de serios. Prin acest raport, vrem sã promovãm o dis-

cuþie serioasã despre creditul ipotecar.

Nu o discuþie de tipul «alba-neagra»: Banca Naþionalã descurajeazã sau omoarã creditul. Pãi, asta vrem sã promovãm? Cu lozinci din acestea care nu spun mai nimic?”, a spus Isãrescu.

BNR vrea sã gãseascã o formulã de echilibru Guvernatorul a subliniat cã banca centralã vrea sã gãseascã o formulã de echilibru între aspiraþia pozitivã de lua o casã ºi riscurile asumate. Isãrescu a subliniat cã raportul are scopul de a identifica vulnerabilitãþile-cheie ale sistemului financiar, care pot amplifica ºocurile interne ºi internaþionale, în contextul în care epoca dobînzilor scãzute s-a terminat. „Ne aflãm la începutul unui nou ciclu de evoluþie financiarã. S-a terminat perioada dobînzilor foarte scãzute sau negative. Aºteptãm sã vedem ce va hotãrî ºi Banca Centralã Europeanã (BCE)”, a spus Isãrescu.

Guvernatorul considerã cã dobînzile în România sînt încã scãzute, deºi au crescut în ultima perioadã, iar o îmbunãtãþire a performanþei sectorului bancar ajutã economia.

MARA RÃDUCANU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (93) BÃTAIA CU COCO ANGHEL Cezar era cine era, Coco Anghel crescuse ºi el ca lumea în oraº, dar nu avuseserã nici o altercaþie. Asta pînã ce odatã, pe terasã la Lido, au avut o discuþie mai bãrbãteascã. Cam cu ºase luni înainte de bãtaia propriuzisã. Tot Cezar a fost cel care a cãutat primul harþã. S-au vãzut pe acolo, Cezar tot moºmondea, ºi nu ºtiu cum a apãrut ºi un cuþit mic, în miniaturã, în mîinile lui. I l-a luat Coco, l-a rupt ºi l-a aruncat în celebra piscinã cu valuri de la Lido.

- Cezare, te respect foarte mult.

- Foarte bine.

- Te voi respecta mereu, dar nu vreau sã ajungem la alte nenorociri, cã nu e frumos.

- Du-te bãi, în pizda mã-tii, cu respectul tãu cu tot!

Dar asta a fost totul, nu a degenerat episodul ãsta.

Cezar era beat bine, Coco mai cu capul pe umeri, a aplanat scandalul. Apoi, peste cîteva luni, eram cu Coco, Puiu Þarpafoi ºi alþi bãieþi la cîrciuma Parc Herãstrãu ºi am plecat la bar la Hotel Dorobanþi. Devenise printre cele mai ºmechere localuri, era ºi free shop la etajul unu, cam cel mai bun hotel din Bucureºti. Cînta de nu se poate, numai muzicã bunã, ca afarã, Petrache Pechea la saxofon, ºi ne-am strîns mai mulþi la masã. Venise ºi Emil Bãluº, în total vreo 12 bãieþi. Cezar era deja acolo ºi era pulbere, dar tot bea. Iar de la un moment dat a început sã se tot ia de Coco, îl þinea numai în bîzã: - Bãi þãrane, ce pizda mã-tii cauþi tu din Berceni la ºmecheri, în Dorobanþi?

- Cezare, te rog eu mult sã mã laºi în pace.

- Da de ce sã te las, bãi Coco, þi s-o fi suit ºi þie ciumegãreala la cap ºi ai devenit sensibil?

- Nu Cezare, dar vorbesc ºi eu cu oamenii ãºtia.

Cam voia sã îl umileascã Cezar. Coco îl tot ruga sã-l lase în pace, de cîteva ori la rînd s-a repetat faza asta.

Talanu’ îl provoca tot mai pe faþã, auzise cã s-a ridicat Coco ºi nu prea îi convenea sã îi ia cineva locul. Chiar dacã asta era doar în capul lui, cãci Coco nu cred cã voia asta, cã era ºi altã generaþie, nu se exista comparaþie. Dar lui Cezar i se pusese pata asta ºi o tot cãuta. Era beat mangã, de-abia se þinea pe picioare, pe cînd Coco era treaz, cã nu bea deloc pe atunci. Încerca sã o ia în glumã, îl lua în braþe, îi tot rãspundea rîzînd:

Poanta sãptãmînii Cei 11 proºti (urmare din pag. 1) În ciuda sentimentelor contradictorii pe care prostescu le induce oricãrui om care are mintea la el, ºi aici nu putem sã nu ne amintim reacþia Tribunului ori de cîte ori îi evalua prostia, prin expresia „tu mã omori, Popescule!“, trebuie sã recunoaºtem cã cest individ are o putere de seducþie destul de mare pentru cei care ori sînt prea proºti ca sã vadã dincolo de minciunile lui, ori sînt orbiþi de funcþii ºi de promisiuni, situaþie în care, evident, se aplicã prima variantã. Ne bucurãm însã cã, încet, încet, linia conservatoare a naivilor se subþiazã pe zi ce trece, iar prostul care îºi tîrãºte vînturile prin Sectorul 6 rãmîne din ce în ce mai singur, ca ºi cei care l-au urmat, de altfel.

Pentru cei care ºi-au deschis mintea mai tîrziu, aflaþi cã prostescu nu a fost niciodatã recunoscut de cãtre vreo instanþã de judecatã ca fiind „preºedinte interimar” al PRM, aºa cum el vã tot minte. Nici acum doi ani, nici acum un an, nici acum ºi nici în urmãtorii zeci de mii de ani. Noi, cei care ºtim ºi încercãm sã deschidem minþile altora, îl înþelegem pe idiot cã are o sarcinã familialã de rezolvat, ºi anume sã îºi punã fiica pe locul 1 la europarlamentare, aºa cum se

- Gata, Cezare, tu eºti cel mai bun, hai sã mai dau un rînd.

- Nu bã, nici un rînd, tu te baþi cu mine cã þi s-a suit ciumegãreala la cap ºi þi-o scot eu imediat.

Pînã la urmã, vãzînd cã nu mai e loc de întors, a luat-o ºi Coco în serios ºi l-a avertizat: - Cezare, nu e frumos sã ne batem între noi, cã tu eºti mai mare, dar sã ºtii cã pierzi cu mine.

- Du-te, bãi, cã asta nu se poate!

Am încercat sã-l potolesc ºi eu, l-am rugat din suflet: - Mãi omule, te rog eu mult nu te bate acum.

- Ba eu vreau sã îl bat pe Coco.

- Bine, Ioane, îl baþi, dar dacã vrei musai las-o barem pe mîine, cã acum eºti beat criþã.

- Ba nu am nici pe dracu!

- Þi se pare þie cã eºti zmeu, dar nu-i aºa, cã de-abia te þii pe picioare, ºtiu ºi eu cum e sã fii beat.

- Nu ºtii bãi, tu nimic, du-te-n pizda mã-tii, cã eu mã bat!

- Bine, dar crede-mã cã o sã-þi parã rãu.

Au încercat ºi restul bãieþilor, dar ce sã te înþelegi cu nebunul, cã i se puseserã deja piticii pe creier. ªi atunci s-a stabilit: - Domne, Dan Mutu merge singur cu noi sã fie martor, sã vadã ce ºi cum, sã fie bãtaia pe bune.

Au mai venit ºi o grãmadã de puºti de la alte mese sã se chiompãneascã. Se strînseserã buluc pe acolo, dar le-a dat Coco cîteva picioare în gurã, de-au rupt-o toþi la fugã.

Am ieºit doar noi trei. Eram aproape de Casa Scriitorilor, pe strãduþa aia care dã în bulevardul mare, în Magheru. Cezar avea o gecuþã ºi mi-a dat-o mie sã i-o þin.

A rãmas în pulover. Coco avea o hainã, mi-a dat-o ºi el.

Fãcuse lupte la Dinamo, fusese chiar campion mondial la tineret, ºtia toate meºteºugurile alea. Era ºi mai tînãr, ºi nebãut, stãtea spirt cu condiþia fizicã, aºa cã l-a luat ºi i-a fãcut o chestie de aia de la lupte ºi l-a dat peste cap pe Talan. S-a suit cu genunchii peste mîinile lui ºi a început sã-l loveascã cu cotul numai peste frunte, n-a vrut sã-i dea în faþã, sã-l poceascã. A fost bãiat salon la faza asta, dar îi tot cãra cîþiva pumni buni în frunte. Îmi pãrea rãu de Cezar ºi i-am zis lui Coco sã nu mai dea. El se încinsese, aºa cã m-am bãgat sã-l þin de mîini, dar de la spate, atent sã nu-mi facã ºi mie o cravaºã d’asta. Pînã la urmã i-a dat drumul. Cezar s-a ridicat imediat, tot bolborosea ceva: - Las cã vorbim noi mîine, pe trezie.

- Tu ai vrut-o, ce sã-þi fac.

tot laudã peste tot. Noi înþelegem cã viaþa lui anostã îl îndeamnã la acþiune ºi perversitate, la dezinformare ºi prostire a celor naivi. Este poate de înþeles. Noi, iarãºi noi, îl sfãtuim sã îºi ia lîngã el apostolii care au fost sîmbãtã la Organizaþia Sectorului 6, ºi sã îºi facã un nou partid.

Este nevoie doar de 3 persoane ca sã fie preºedinte plin peste partidul lui, aºa cã putem spune cã cu 11 persoane poate chiar sã împartã funcþii ºi sã-ºi creeze noi filiale. Noi, iarãºi noi, îi sugerãm chiar ºi numele partidului pe care sã-l înfiinþeze: Partidul ProCredul din România, pentru cã cei care-l urmeazã poate cã au fost doar creduli ºi nu proºti, de-a binelea, aºa cum îi suspectãm.

Rîdem, glumim, dar realitatea este dureroasã pentru cei care nu pot sã desluºeascã adevãrul, chiar ºi atunci cînd este scris negru pe alb de cãtre o instanþã de judecatã. Este trist, este rãu, este grav!

Ce vreþi voi, de fapt, mãi bãieþi? Ce vã mînã pe voi în luptã, ce vã face sã luptaþi?

Trãim într-o þarã liberã, de ce nu vã faceþi voi un partid ºi lãsaþi pe cei serioºi în pace? Ne îndoim sincer cã sînteþi plãtiþi sã faceþi rãu celorlalþi, aºa cum unii ºi mai naivi ca voi o fac. Nu sînteþi nici acoperiþi, pentru cã acolo trebuie sã daþi dovadã de o minimã formã de inteligenþã. Cine sînteþi, cine vã credeþi voi, sã puneþi la îndoialã, sã sabotaþi partidul înfiinþat de Corneliu Vadim Tudor? Rupeþi, mãi, rîndurile, plecaþi ºi nu vã mai întoarceþi!

ªi-a luat haina ºi a plecat, cã stãtea chiar peste drum.

Coco zicea cã nu trebuia sã mã bag, am mai vorbit, nu s-a întîmplat nimic. L-am condus pînã pe Magheru, neam strîns mîinile ºi ne-am despãrþit.

- Bãi, Dãnuþe, ºtii cã îmi pare ºi mie rãu, cã þineam la Cezar ºi îl respectam mult de tot.

- ªtiu, Coco, dar asta e, a cãutat-o, ºtii cã are bãuturã proastã.

Cam de atunci a început Cezar sã o dea urît în bãuturã.

Pînã în anii ãia, ºi-a mai luat doar o datã bãtaie. Dar una zdravãnã. Culmea, tocmai de la niºte þigani, pe care de obicei îi cãpãcea direct, de cum îi vedea prin preajmã, nu îl interesa pe el cine sau ai cui erau. útia i-au fãcut manevrã perversã, l-au chemat la un botez, la un boxer, Adam, care a murit ºi el prin Grecia. Au aºteptat sã se îmbete, îl tot linguºeau ºi îi aduceau navetã dupã navetã. Ãla a turnat zdravãn în el, ºi cînd au considerat ei cã e loc sã-l ardã, au sãrit pe el ºi l-au tocat. L-au bãtut de credeau cã nu mai iese cu lunile prin oraº, dar a doua zi la prima orã s-a dus Talanu’ singur dupã ei, i-a prins încã în petrecere, îngheþaserã toþi cînd l-au vãzut pe picioare, dar pînã la urmã nu a mai ieºit iureº.

Nu erau pe atunci sportivi prin oraº. Nu se afiºau, îºi vedeau de treaba lor. Oricum, ºmecheri adevãraþi nu erau prea mulþi recunoscuþi în tot oraºul. Dar era ºi greu sã ai renumele ãsta. Trebuia sã ai ani de bãtãi ºi de oraº în spate, palmares adevãrat, nu glumã, nu prea mergea sã te afirmi repede. Mulþi au încercat ºi le-a ieºit ºmecheria pe nas. Ieºeau ºi ei la cîteva mese, bãteau pe te miri cine prin cartierul lor ºi pe urmã veneau ºi ziceau: - Gata, de mîine ies ºi eu în oraº, mã fac ºmecher.

- Stai, mã bãieþicã în banca ta, cã nu e aºa simplu!

Degeaba însã. Iar a doua zi îi vedeai cu capul cît vagonul ºi cu coada între picioare. Ei voiau sã se batã, aveau dorinþa asta, poate aveau ºi forþã, dar nu erau copþi. Însã, mulþi erau mulþumiþi ºi aºa, cã se lãudau pe urmã la tot cartierul lor: - Bãi, eu m-am bãtut cu Cezar!

- ªi mai eºti viu!

- Mi-a dat la greu, dar am dus-o!

- Eºti tare, omule!

Asta chiar dacã nu stãtuserã pe picioare nici juma de minut, dar erau la rîndul lor apreciaþi pînã ºi pentru atît, cã încã se puteau miºca singuri. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 29 iunie 2018

Poveºti din viaþa romilor Rudarii din Pãtrãuþi, romii care ºi-au pierdut identitatea ºi tradiþiile seculare Comunitatea de romi din Pãtrãuþi nu este de tip tradiþional ºi nu este sãracã. Locuinþele sînt aerisite, au curþi ºi garduri bine delimitate, parcelele fiind de 3-5 ari, ceea ce permite unora dintre romi sã creascã ºi animale.

Distanþa pînã în centrul comunei reprezintã o barierã naturalã în calea interacþiunii comunitãþii de romi cu populaþia majoritarã, dar ºi cu autoritãþile locale, pe care aceºtia le acuzã cã se intereseazã de ei doar în preajma campaniilor electorale. Comunitatea romilor numãrã în prezent aproximativ 1.500 de membri, aproape toþi penticostali, adicã 2/3 din populaþia comunei. La ultimul recensãmînt, însã, trei sferturi ºi-au negat etnia ºi s-au declarat români. În prezent, au ajuns la 1.500 de oameni în mai puþin de 150 de ani, primele 4 familii de romi venind în aceastã aºezare dupã 1850. Aceasta ar fi descrierea geograficã ºi istoricã a satului Pãtrãuþi. Un cartier întreg de romi se întinde la poala pãdurii comunei, în care pãºesc pe la poarta unei vile albe ºi somptuoase, locuinþa de vacanþã a unor romi plecaþi în „state”. Este însã o excepþie, pe marginea uliþei întinzîndu-se case modeste ºi curãþele, dar ºi „bordeie” fãrã geamuri la ferestre, improvizate cu polietilenã, sã nu intre frigul prea tare. E singura comunitate fãrã credincioºi ortodocºi, fãrã cîrciumã, fãrã chioºcuri cu bãuturi alcoolice ºi þigãri. Aici trãiesc þigani fãrã stabor, þigani care nu-ºi furã fetele unii altora. Þigani care cîntã la vioarã nu „Mama mea e florãreasã“, ci „‘Naintea ta Isus iubit“ (cu un singur i, cum scriu penticostalii). Pentru cã, la Pãtrãuþi, 99% din populaþie aparþine cultului penticostal. ªi, nu în ultimul rînd, Pãtrãuþi e, fãrã doar ºi poate, satul cu cei mai mulþi copii pe cap de locuitor. Cînd religia penticostalã (care dezaprobã contracepþia) se uneºte cu filonul þigãnesc (acela de a face mulþi copii), atunci se întîmplã o explozie demograficã. Media e de 7-8 copii de familie. Romii din Pãtrãuþi trãiesc din cîºtiguri sezoniere, colectarea fierului vechi, din ajutorul social ºi alocaþiile pentru copii. Vara ºi toamna, dacã sezonul este rodnic, mai merg în pãdure, dupã bureþi, lemne sau fructe. Mulþi dintre ei au fost lãutari, alþii au lucrat în fabricile sucevene, astãzi închise, alþii ºi-au cãutat norocul în strãinãtate. Unii sînt parchetari, alþii muncesc în construcþii, alþii se întorc mai sãraci decît au plecat, dar n-ar recunoaºte unul cã poate fi vorba ºi de cerºetorie. Drumurile le-au fost balastate, li s-a introdus iluminat public ºi becurile ard continuu, au reþea de telefonie, li s-a reparat podeþul. 450 de milioane de lei se plãtesc lunar ca ajutor social pentru 280 de romi asistaþi de stat conform Legii 416. „Mãi, mînca-þi-aº n-avem, mã, nici mãcar pensie! Aici, n-a muncit nimeni pe carte de muncã. ªi-atuncea de unde? Sã ni se dea de muncã!

Nu e muncã sã muncim!“ A rãmas obicei de pe vremea bãtrînilor ca în fiecare joi, pînã-n prînzul cel mic, bãrbaþii din Pãtrãuþi sã se adune la „bursa lãutarilor“. Aºa stãteau moºii lor, la rãscrucea din mijlocul satului, ºi aºteptau sã-i tocmeascã românii la nunþi ºi la cumetrii. Acum, oamenii din Pãtrãuþi nu mai aºteaptã nimic. O datã, cã nu mai sînt nunþi cum erau cîndva, ºi a doua cã s-au pocãit.

S-au convertit aproape toþi la religia penticostalã ºi au lãsat definitiv lãutãria. Bat ºi acum la þambale ºi la viori, dar în numele Domnului. ªi nu e uºor sã treci de la „Pe deasupra casei mele/ trece-un stol de rîndunele/ dar nu-i stol de rîndunele/ alea-s dragostele mele, care m-am iubit cu ele“, la „Evanghelia/ Schimbã inima/ Va schimba ºi viaþa mea“. Am gãsit în cartierul romilor pãtrãuþeni o locuinþã în care trãiesc laolaltã 23 de oameni, dintre care jumãtate sînt copii. Ai lui Darie, sînt consideraþi dintre cei sãraci ºi asta se vede de cum le intri în curte.

Ferestrele fãrã geamuri, curtea plinã de resturi de materiale. „Pînea pasãre rarã frace. Mãliga ºi loboda ºi leuºteanu sînt la putere. ªi ce se mai nimereºte: urzici, barabule, fasule. Mãnîncã cini ari ºî, dacã ari mai mult, dã ºi la cãnãjît”, spun ei. ªi rîd, fac cu ochiul ºmechereºte ºi recunosc cã cei mai mulþi bani în casã vin de pe urma

copiilor, beneficiari de alocaþii ºi indemnizaþii Aºa vine vorba ºi de cei aproximativ 200 dintre ai lor care au plecat la Londra. Au plecat mai ales cei cu mulþi copii. Dacã ai 10-12 copii ºi primeºti alocaþie de la statul englez pentru toþi, poþi sã trãieºti liniºtit ºi sã mai pui ºi sub saltea.

E vai de viaþa femeilor din sat care pierd sarcini sau care nu pot avea copii. O femeie în capot strigã de peste gard, „Unde sã plec eu decît cu doi copii?“. Un bãrbat pînã-n 30 de ani îºi îmbãrbãteazã nevasta: „N-avem decît trei pînã acum, dar e tînãrã femeia. Mai face ea“. Exodul spre Anglia a început în urmã cu 10 ani. Un englez de 50 de ani, Arthur, s-a împrietenit la Londra cu unul din Pãtrãuþi. Romul l-a adus pe englez în România, sã vadã ºi el. În scurta lui ºedere, englezul s-a dat în vorbã cu o þigancã, Varºavia. ªi, din una în alta, a luat-o de nevastã ºi-a dus-o la Londra. Varºavia i-a dãruit patru copii, dar, pentru cã i-a fost urît de una singurã între strãini, a început sã-ºi cheme neamurile pe acolo. I-a mers mintea, a început s-o rupã în englezã, apoi sã înveþe birocraþia ºi hîrþogãraia dobîndirii actelor de ºedere ºi pentru alocaþia copiilor. Chestiunea asta, spune gura satului, a devenit pentru ea o afacere: în ultimii ani, cînd numãrul emigranþilor din Pãtrãuþi a crescut, Geanina ar fi început sã perceapã sume foarte mari de familie pentru a-i trece în legalitate. Aºa se face cã Varºavia are azi în sat douã case mari, cu camere multe, cum le place la romi. Case mari ºi pustii. La începutul anului ãsta, Varºavia s-a despãrþit de Arthur, englezul care i-a fãcut rostul în viaþã. I-a lãsat lui doi copii ºi a luat ea doi. S-a mãritat imediat cu un rom din sat, Marcel, pripãºit prin Londra dupã 11 ani de puºcãrie. Spre deosebire de Arthur, care era un om cît un dulap ºi nu prea frumos la chip, Marcel e un ãla oacheº ºi arãtos ºi-i place sã-ºi ducã femeia prin restaurante. „Atîta greºealã a fãcut el cã s-a þinut de niºte ºmecherii mai demult ºi a cãzut 11 ani la necaz. Puºcãrie“.Toate astea ni le-a povestit, din ºaua bicicletei, nea Mircea, un bãtrîn de 78 de ani. Nea Mirciulicã ºtie toate încrengãturile astea, fiindcã Marcel îi e nepot. De invidie, nea Mircea le cam poartã sîmbetele ãstora care au plecat la Londra: „Ãia care s-a dus acolo ia cîte 50 de euro pe zi pe cîrca copiilor.

1.500 de euro pe lunã“. ªi el, dupã 30 de ani de muncã la IUPS, nu ia decît 1.200 de lei pensie.

Unde e dreptatea? Ce primãvarã e la Pãtrãuþi! ªi copiii ies de la ºcoalã ºi roiesc pe ºoseaua principalã. Þiganii tineri aleargã spre cîmpuri, care cu Logan-urile, care cu cãruþele. Rup bicele pe niºte cai numa’ spume ºi e o zarvã ruralã cum nu s-a mai pomenit. Se strigã peste garduri pe numele lor biblice: David, Solomon, Ruben, Rahan, Estera. Luis, Armando. Cum de s-a lipit credinþa atît de puternic în Pãtrãuþi? Dumitru este fiul celui care a sãdit sãmînþa neoprotestantã în sat. Ca un istoric al locului îºi începe povestea sacadat, pentru claritate: „Tata!

Anul 1962“. În anul acela, tatãl sãu, pe nume tot Dumitru, zis Miþicã, s-a rupt de credinþa strãbunã. Fusese pînã atunci cizmar ºi pãlimar la popa din Pãtrãuþi. Miticã s-a pomenit o datã cu Biblia popii în mînã ºi, cu cîtã carte ºtia el, a început sã silabiseascã din ea. Popa l-a vãzut ºi i-a spus: „Îþi las Biblia sã citeºti acasã din ea dacã-i faci preotesei o pereche de papuci“. Miticã a fãcut papucii ºi a luat Biblia. Citind-o, i s-a pãrut cã nu prea e cum spune popa în bisericã: nu scrie cã trebuie sã aprinzi lumînãri, nici de pomeni nu zice nimic, nu scrie cã trebuie sã-i bagi popii cîte o gãinã în traistã cînd vine cu botezul. „ªi din cauza asta, s-au dezbinat amîndoi. Popa l-a alungat pe

tata“, spune fiul. Aºa a apãrut primul pocãit din Pãtrãuþi.

Dumitru senior a început sã creadã în religia lui proprie, din ce a înþeles citind Biblia. Pe religia asta a numit-o el „creºtinism“. Apoi a rãspîndit „creºtinismul“ printre romii din sat. Peste cîþiva ani, a întîlnit prin alte locuri niºte penticostali. ªi-a dat seamã cã gîndeau la fel ºi de-atunci s-a numit penticostal. Un alt pastor, Dudi, n-a fãcut seminarul. E recunoscut cu „punerea mîinilor pe cap“. Adicã, binecuvîntare de la înaintaºi. Cînd a început sã tragã sã moarã, Dumitru zis Miþicã i-a pus mîinile pe cap ºi l-a lãsat mai mare peste pocãiþi. Þiganii-s circumspecþi la început ºi prietenoºi mai apoi. Cînd îi întrebi la ce poartã stã predicatorul, îþi rãspund: „Da’ ce-ai cu omu’?“. Vechea teamã a þiganilor cã ai putea veni cu potera sã ridici pe unul de-al lor. Apoi te þii ºir cu ei pe uliþele satului, vorbesc toþi o datã.. Trecem cu alaiul pe lîngã o poartã în care stã proptitã o fatã cu pielea albã. Un rom informat explicã cu voce tare: „Nu e þigancã. A venit tocmai de la Sebeº, Alba. L-a cunoscut pe Cudri, un þigan... vrednic. A fãcut-o ãla din papagal ºi a adus-o aici.

Acum se cãieºte toatã viaþa ei, sãraca. Aoleou, nu l-ar mai lua nici pentru o cãruþã de bani. Acum i-a vãzut defectele.

De cîþiva ani buni, de cînd l-a luat, a dat naºtere la numai doi. Fata stã în poartã ºi se uitã la noi, cum îi analizãm toatã viaþa. Romii din Pãtrãuþi au umplut YouTube-ul cu clipuri de la botezurile lor. Se boteazã în gîrlã. Intrã în apã în halat alb, pastorul ridicã mînã ºi-l întreabã pe „împricinat“: „Pã credinþa ta?“. ªi pocãitul plînge de pãcãtos ce e ºi aprobã: „Pã credinþa mea!“. Pãstorul îl scufundã în apa sãlcie ºi rece, halatul se lipeºte de mãdulare pocãitului, care iese din apa botezului dîrdîind.

Nea Mircea nu merge la „adunare“ cu ai lui. „Nu sînt de nici un fel de religie. Pocãiþii noºtri - mai hoþi ca ãilanþi!“.

Apoi îi pare rãu de ce a spus ºi face fraza din nou: „Nu e toþi hoþi, sãracii. Care are cãsuþã micã, te bagã în casã, se dã ei jos din pat ºi te pune pe tine în pat“. De ce nu s-a pocãit ºi el? Îmi place prea mult þuica“. κi imagineazã cum o fi cînd o coborî Christos din cer a doua oarã ºi o începe sã meargã pe uliþã, prin Pãtrãuþi, sã aleagã grîul de neghinã, oile de capre, neprihãniþii de pãcãtoºi. „ªtie pocãitul precis cã-l ia Dumnezeu la el? Nu ºtie, nene, nimeni, nimic“. La origine þigani lingurari sau rudari, nimeni nu mai cunoaºte limba ºi nu-ºi mai aminteºte de tradiþiile pierdute în timp. În anii intensei dezvoltãri industriale de la Suceava, aceºtia au fost obligaþi sã se angajeze la marile uzine. Dupã Revoluþie, printre primii care au fost ori s-au înscris de bunãvoie pe listele de disponibilizaþi au fost romii… „Þigani, nu romi!“ Dacã intri în vorbã cu ei, riºti sã petreci ore în ºir. Unii nici mãcar nu vor sã le spui romi, ci þigani. Dar majoritatea nu-ºi recunosc originea ºi s-au declarat români la ultimul recensãmînt. În timp au fost asimilaþi fie de alte neamuri, fie de români. Romii rudari sau lingurari sînt de departe neamul cel mai asimilat dintre neamurile romilor, dacã ne raportãm la neamurile romilor care au o meserie specificã: cãldãrari, spoitori, argintari..., situaþia multor comunitãþi de romi din România ne trimite cu gîndul la Evul Mediu. Asistãm în acest caz la un abandon al autoritãþilor locale vizavi de cetãþenii lor, dar în acelaºi timp ºi la un fel de automarginalizare a cetãþenilor în raport cu standardele minime de viaþã: acces la infrastructurã, educaþie, sãnãtate. De fapt, în aceste cazuri funcþioneazã perfect etichetarea socialã care i-a fãcut pe romi sã accepte sã fie trataþi ca niºte cetãþeni de mîna a doua, unii dintre ei ajungînd chiar sã se comporte în felul ãsta. Un aspect important este cã cea mai mare sãrãcie în cazul acestor comunitãþi nu e neapãrat sãrãcia materialã (care existã ºi trebuie luatã în seamã), ci sãracia spiritualã, acea stare care îl face pe om sã se comporte ca ºi cînd nimic nu mai poate fi schimbat în bine ºi nici un fel de efort nu ar putea sã contribuie la îmbunãtãþirea situaþiei la nivel individual sau comunitar. Practic, în acest tip de comunitãþi trebuie sã existe o intervenþie din afarã, care sã conceapã în parteneriat cu autoritãþile ºi cu reprezentanþii comunitãþii programe/proiecte menite sã diminueze starea de sãrãcie (materialã ºi spiritualã) existentã.

LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 29 iunie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII ªi dacã nu e „ciuma roºie“, ci frustrarea unei generaþii?

Cel mai mare guvern antisistem din Europa a fost adus la putere în principal de tinerii alegãtori italieni. „Confruntîndu-se cu lipsa perspectivelor unui loc de muncã în ultimul deceniu, ei au votat în masã pentru douã partide populiste, Miºcarea de 5 Stele ºi Liga”, scrie „The Wall Street Journal“ sub titlul „Forþa din spatele mareei populiste: tinerii frustraþi”. Rezultatul scoate în evidenþã o prãpastie între generaþii; cei în vîrstã, care îºi sprijinã copiii adulþi, au votat în continuare cu partidele tradiþionale, scrie cotidianul financiar american. Tinerii nu mai împãrtãºesc însã aceastã viziune. În Spania, 40% dintre alegãtorii sub 35 de ani tind sã voteze cu partidul antisistem Podemos. În Grecia, 41% dintre cei cu vîrste între 18 ºi 24 de ani au votat cu stînga radicalã, Syriza, la alegerile din 2015. Circa 30% dintre italienii cu vîrste între 20 ºi 34 de ani nu muncesc, nu studiazã, nu sînt într-un program de pregãtire. Grecia se aflã pe locul secund, cu 29%, iar Spania are 12% dintre tineri în aceastã situaþie.

Mulþi dintre aceºti tineri rãmîn sã locuiascã împreunã cu pãrinþii, ale cãror salarii sau chiar pensii sînt mai generoase decît ce pot obþine ei pe piaþa muncii. În aceste þãri, angajaþii mai în vîrstã au încã contracte pe perioada nedeterminatã, sigure ºi cu toate beneficiile sociale asigurate. În schimb, 61% dintre tinerii italieni cu vîrste de pînã la 25 de

Riscul terorist în Europa, în creºtere!

Numãrul militanþilor care se întorc în Europa dupã ce au luptat pentru reþeaua teroristã Stat Islamic este în scãdere, dar riscul producerii unor atentate în Uniunea Europeanã este în creºtere, aratã un raport prezentat de Europol. Depistarea persoanelor care s-au radicalizat este grija principalã a organizaþiilor occidentale de combatere a terorismului, chiar dacã multe încercãri nu s-au materializat, a declarat Manuel Navarrete, directorul Centrului Europol de Combatere a Terorismului. „Cea mai mare ameninþare este revenirea persoanelor care au plecat sã lupte în favoarea Statului Islamic chiar dacã numãrul acestora este destul de scãzut”, a declarat acesta referindu-se la cei care au cãlãtorit în Siria ºi Irak pentru a lupta alãturi de militanþii de acolo. În ultimii ani, atacurile inspirate de organizaþia Stat Islamic s-au bazat pe metoda „lupului singuratic”, care nu foloseºte mai mult armament decît un cuþit sau probabil o maºinã. Majoritatea atacurilor au rezultat în mai puþine decese, dar sînt mai greu de oprit de cãtre poliþie. „Chiar dacã au avut loc mai multe atacuri, acestea nu au fost atît de sofisticate”, a declarat Navarrete.

Numãrul atacurilor ºi planurilor de atac din Europa s-a dublat Numãrul atacurilor ºi planurilor de atac din Europa s-a dublat anul trecut, ajungînd la 205. În total, 62 de persoane au fost ucise în atacuri teroriste, aratã raportul anual Europol. Dintre cei aproximativ 5.000 de europeni radicalizaþi care au plecat sã lupte pentru reþeaua Stat Islamic, aproximativ 1.500 s-au întors, 1.000 au fost uciºi, iar despre soarta celorlalþi nu se cunoaºte nimic. Majoritatea europenilor care au plecat erau din Marea Britanie, Franþa, Germania ºi Belgia. Mulþi dintre militanþi au fost arestaþi. Unii dintre ei au plecat în Malaysia, Insulele Filipine sau Libia. Despre alþii se crede cã stau ascunºi în þãri terþe, cum ar fi Turcia. Mãsurile luate, cum ar fi controale mai stricte la graniþe ºi supravegherea acestor persoane, i-au convins sã nu se mai întoarcã în Uniunea Europeanã. În anul 2017, 700 de persoane au fost arestate pe teritoriul european pentru activitãþi islamiste.

MARA RÃDUCANU

Decizie surprinzãtoare a SUA. Ce acuzaþii sînt aduse Ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a anunþat cã SUA se retrag din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC). În plus, acesta acuzã consiliul de o atitudine negativã faþã de Israel ºi cã nu îi trage la rãspundere pe cei care nu respectã drepturile omului, anunþã CNN. Decizia vine la o zi dupã ce Biroul Înaltului Comisar ONU a criticat politica SUA de a separa copiii de pãrinþii lor migranþi la graniþa cu Mexicul.

ani au contracte pe termen scurt. În anul 2000, doar 25% din aceastã categorie de tineri aveau contracte pe termen scurt.

Peste 50% dintre grecii cu vîrste între 25 ºi 34 de ani locuiesc împreunã cu pãrinþii. În Italia sînt în aceastã situaþie circa 50% dintre cei din grupul de vîrstã amintit, iar în Spania circa 40%. În schimb, media UE este de 27%, iar în Germania locuiesc cu pãrinþii circa 20%.

Organizaþia Mondialã a Muncii a avertizat încã din perioada de apogeu a crizei economice cã aceºti tineri riscã sã fie pierduþi pentru economie, neputîndu-ºi dezvolta abilitãþi profesionale ºi spirit inovator. Sociologii pun pe seama acestui fenomen ºi scãderea natalitãþii în statele amintite. „Miºcarea de 5 Stele este ultima noastrã speranþã. Dacã ei nu reuºesc, cred cã nu o sã mai votez vreodatã”, spune Carlo Gaetani, un tînãr italian de 33 de ani, care în urmã cu zece ani vota cu partidele tradiþionale de centru-stînga. S-a simþit trãdat de guvernele acestea, scrie „The Wall Street Journal“, ºi-a vãzut prietenii luptînd din greu pentru o micã slujbã, în timp ce oportunitãþile de afaceri sînt limitate, pentru cã, de obicei, contractele cu sectorul public se acordã în funcþie de relaþii.

Masa criticã a revoluþiilor Tinerii ºomeri, cei care nu îºi pot întemeia familii ºi tinerii cu studii frustraþi de condiþia socialã ºi materialã sînt categoriile care formeazã masa criticã a revoltelor sociale. Tinerii care nu au reuºit sã vadã decît aspectele

Care au fost acuzaþiile aduse Vorbind de la Departamentul de Stat, alãturi de Secretarul de Stat, Mike Pompeo, Haley a susþinut decizia, menþionînd cã cererile de reformã ale americanilor nu au fost ascultate. „Cei care încalcã drepturile omului continuã sã fie membri ºi sã fie aleºi în consiliu.

Cele mai inumane regimuri din lume continuã sã scape fãrã sancþiuni, iar consiliul continuã sã gãseascã þapi ispãºitori în þãri cu un palmares pozitiv în domeniul drepturilor omului pentru a distrage atenþia de la cei care încalcã drepturile ºi fac parte din consiliu”, a declarat Haley.

Vicepreºedintele Mike Pence a afirmat pe Twitter: „Astãzi SUA au luat atitudine faþã de cei care nu respectã drepturile omului prin retragerea din UNHRC. Prin protejarea celor care nu respectã drepturile omului ºi implicarea în campanii de denigrare împotriva þãrilor democratice, UNHRC se face de rîs, îºi face membrii de rîs ºi misiunea sa. Timp de mai mulþi ani, UNHRC a fost implicat în mai multe abuzuri anti-americane ºi anti-Israel, iar zilele participãrii SUA s-au încheiat”. „Secretarul General ar fi preferat ca SUA sã rãmînã în Consiliu. Arhitectura Consiliului joacã un rol foarte important în promovarea ºi protejarea drepturilor omului la nivel global”, a declarat Stephane Dujarric, purtãtorul de cuvînt al Secretarului General al ONU, Antonio Guterres.

(R.C.)

Prim-ministrul unei þãri UE s-a umilit în faþa lui Putin Premierul Bulgariei, Boiko Borisov, a oferit scena unei cãinþe totale în faþa Rusiei, pentru acþiunile din ultimii ani ale þãrii sale, în speranþa cã Vladimir Putin va decide sã trimitã în continuare gaz în þara vecinã. Venit la Moscova la o sãptãmînã dupã preºedintele bulgar Rumen Radev, Borisov a încercat sã îl înduplece pe Putin sã lase ca gazoductul Turkish Stream (capacitate 16 miliarde metri cubi anual), aproape gata, sã aibã o extensie cãtre Bulgaria, poate ºi mai departe, prin tranzit. Aparent, Bulgaria a hotãrît cã viitorul sãu în energie stã alãturi de mai marele vecin din Est, ºi nu alãturi de UE. În urmã cu patru ani, la insistenþele SUA ºi UE, Bulgaria decidea sã stopeze proiectul de gazoduct South Stream, care urmãrea sã aducã gazul dinspre Rusia spre Sudul Europei, pe sub Marea Neagrã, via Bulgaria. Ruºii aduseserã ºi þevile necesare pentru construcþia gazoductului, plusaserã cu un contract pentru o nouã centralã nuclearã, la Belene, unde se construise ºi un oraº pentru cercetãtorii în domeniul nuclear, dar totul a încetat peste noapte.

Vãzînd cã, dupã atîþia ani, UE încã nu a pus Bulgaria pe harta energeticã a Europei, Sofia a întors ºi ea foaia.

Borisov ºi-a pus cenuºã în cap ºi a recunoscut o parte din vinã pentru retragerea într-un mod unilateral a Bulgariei din proiectul South Stream ºi chiar i-a spus lui Putin: „Cel mare trebuie sã ierte“. Putin însã a rãspuns cã abordarea problemelor de pe poziþia mic ºi mare nu este bunã, pentru cã de la cel mare, de regulã, se aºteaptã sã plãteascã

negative ale sistemului actual vor asigura bazinul electoral al partidelor populiste. Rareori statele est-europene fac obiectul unor asemenea analize. O explicaþie a fost datã în 2011, la apogeul crizei economice ºi al mãsurilor de austeritate, de un analist citat de Bloomberg: potenþialul de revoltã în aceste societãþi este limitat, cîtã vreme generaþii întregi de cetãþeni au stat la coadã chiar ºi pentru hîrtie igienicã. Anii însã trec ºi generaþiile se schimbã, un motiv pentru ca etichetarea electoralã ca „ciuma roºie”, „comuniºti” sau „corupþi” ar trebui înlocuitã cu o analizã atenta a „frustrãrii” ºi „optimismului social”, pentru a preveni nu manifestaþiile în apãrarea „valorilor europene” ºi a „statului de drept”, ci cele mai grave proteste – cele împotriva sãrãciei ºi umilinþei.

Cît despre statele ce sînt oferite ca model economic ºi social, performanþele lor se datoreazã în parte împrumuturilor mari pe care statele neperformante ºi criticate le fac pentru a cumpãra produse fabricate de cãtre statele ce se recomandã drept campioni ai dezvoltãrii. Germania, spre exemplu, ca ºi Satele Unite, are acest avantaj aparent injust. Partenerii comerciali ai Germaniei se împrumutã pentru a cumpãra produse germane, în timp ce SUA deþin dolarul, moneda tranzacþiilor internaþionale ºi a rezervelor valutare, care joacã rolul unui card de credit practic nelimitat. Sînt scheme de dezvoltare diferite, dar care conduc la acelaºi rezultat – cînd robinetul creditului se închide, începe haosul.

CÃLIN MARCHIEVICI nota de platã. ªi pentru cã „Moscova nu crede în lacrimi“, Putin a stabilit ºi preþul iertãrii: 800 milioane euro. „Gazprom a pierdut 800 milioane euro prin renunþarea la South Stream. Vor trebui stabilite garanþii de stat, în particular, garanþii financiare, care sã poatã fi executate“, a anunþat sec preºedintele rus. Într-o scenã umilitoare pentru un premier dintr-un stat UE, Borisov a arãtat cã þara sa este gata sã reia toate discuþiile cu Moscova ºi sã se punã la dispoziþia „fratelui mai mare“, cu scopul de a se face uitate greºelile trecutului.

Bulgaria ar vrea atît gaz din Rusia, cît ºi tranzitul pentru Turkish Stream, care ar putea aduce anual 400 milioane euro la bugetul de stat. Aparent, acest lucru nu este suficient pentru Moscova. Putin i-a reamintit Bulgariei care este diferenþa între cele douã þãri, spunînd cã doar LukOil (a doua mare companie de petrol a Rusiei) a investit la vecini 3 miliarde dolari, adicã un sfert din bugetul anual al Bulgariei. Putin a mai respins într-un mod ºi mai categoric cererea lui Borisov ca 15 miliarde metri cubi din gazele tranzitate prin Turkish Stream sã fie aduse la viitorul nod regional de distribuire a gazelor de la Varna.

El a avertizat cã Bulgaria va putea fi numai þarã de tranzit în direcþia Serbiei ºi Ungariei. În aceste condiþii, realizarea nodului regional la care urmau sã fie aduse gaze din Rusia, Azerbaidjan ºi România rãmîne incertã.

Nu a fost semnat nici un document ºi despre realizarea proiectului nuclear Belene. Bulgaria a fost condamnatã sã plãteascã cele douã reactoare produse în Rusia, dar nu este dispusã sã realizeze singurã centrala atomoelectricã pe malul Dunãrii. Putin a dat asigurãri cã Rusia va participa, dar nu va investi în acest proiect.

MIHAI SOARE

Proiect crucial pentru procedura de BREXIT Un proiect de lege considerat crucial pentru desfãºurarea procedurii de Brexit a fost adoptat de Parlamentul britanic dupã ce mai mulþi parlamentari conservatori proeuropeni au decis în ultimul moment sã susþinã poziþia Guvernului Theresa May, informeazã agenþia Reuters. Premierul britanic a comunicat dupã aprobarea proiectului de lege cã acest lucru este un pas crucial privind procedura de Brexit, adãugînd cã în urmãtoarele sãptãmîni vor fi publicate mai multe detalii despre propunerile britanice privind viitoarele relaþii cu UE.

Cînd ar trebui Marea Britanie sã pãrãseascã UE Teoretic, Marea Britanie ar urma sã pãrãseascã Uniunea Europeanã pe 29 martie 2019. Pentru respectarea acestui termen, documentele pe tema Brexit trebuie finalizate pînã în octombrie 2018, astfel încît sã poatã fi ratificate în timp util. May trebuie sã treacã prin Parlament alte cîteva proiecte de lege privind Brexit, iar votul strîns ar putea fi un indiciu pentru modul în care se vor desfãºura dezbaterile privind Brexit în cadrul Legislativului britanic.

COTIDIANUL.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 29 iunie 2018

Universalitatea bunelor maniere (63)

gurat de un titlu academic sau universitar, ci de anii de experienþã ºi de practica zilnicã. Trebuie sã facem paºi mici care, în final, ne vor situa acolo unde vrem sã ajungem.

O filozofie universalã susþine cã timpul aºazã pe fiecare om la locul lui. De aceea, chiar dacã nu vã îndeletniciþi cu ceea ce vã place sau pur ºi simplu sînteþi stãpînit de o evidentã lipsã de motivaþie, nu uitaþi cã acolo pe unde treceþi veþi fi amintit pentru activitãþile dvs..

„Sînt un profesionist”

Sfaturi practice pentru a fi un profesionist

Chiar dacã modul de a ne exprima, atît cel oficial, cît ºi cel familiar, trebuie sã urmeze o serie de norme, în realitate nu întotdeauna se întîmplã aºa. Moda afecteazã ºi ea limbajul, de aceea, în funcþie de epocã, utilizãm anumite formule sau expresii care în practicã îºi pierd sensul. Unul dintre aceºti termeni este cel folosit referindu-ne la atitudinea noastrã despre funcþia pe care o deþinem: „sîntem profesioniºti”. Ar fi bine sã analizãm semnificaþia ºi importanþa acestui cuvînt. A fi un profesionist înseamnã cã exercitarea unei anumite profesii se face cu capacitate, excelenþã ºi responsabilitate. Însã se întîmplã frecvent ca anumite persoane sã se foloseascã de aceastã formulare pentru a califica modul lor de a face ceva, care nu întotdeauna este cel potrivit. Þinînd cont cã nu întotdeauna ne ocupãm de lucrul pentru care ne-am pregãtit sau de cel care ne-ar plãcea, termenul „profesionist” are un dublu sens. Pentru a triumfa în sfera muncii ºi odatã cu ea în propria viaþã, trebuie sã ne transformãm în profesioniºtii lucrului pe care îl facem fãrã a conta dacã este acela pentru care ne-am pregãtit. Þinînd cont cã întotdeauna este mai bine sã spuneþi „sînt un profesionist în ceea ce fac” decît „fac ca sã fac ceva sau pentru cã nu am posibilitatea de a ocupa alt post”. Multe dintre eºecurile profesionale sînt justificate prin faptul cã nu ne ocupãm de ceea ce ne place. Profesionalismul nu este asi-

* Ghidaþi-vã dupã maxima cã ceea ce faceþi este cel mai important lucru pentru dvs. în acel moment, chiar dacã aspiraþiile de viitor sînt altele. Timpul vã va oferi oportunitãþi noi, dar, pînã apar, trebuie sã încercaþi sã fiþi cel mai bun. * Fiþi organizat. Sã lãsaþi pe mîine ceea ce foarte bine aþi fi putut face azi este o tacticã greºitã. * Încercaþi sã atingeþi un înalt grad de implicare în munca pe care o realizaþi, faceþi ca restul oamenilor sã vã aprecieze, de la lucrãtorii de rînd pînã la ºefii sau responsabilii dvs. Nu deveniþi o parte din mobilier. * Niciodatã sã nu vã ghidaþi dupã comportamentul celorlalþi. „Cum ceilalþi nu-ºi fac datoria, nici eu nu mi-o fac” nu este o scuzã valabilã în nici o situaþie. * Gîndiþi-vã cã ceea ce faceþi este important, indiferent ce ar fi, pentru cã este realizat ºi face parte din viaþa dvs.

Memoriile unui celebru criminalist român (22) Furtul de la restaurant (4) Declaraþia casierei a fost analizatã în cadrul micului nostru colectiv. ªi s-a ajuns la concluzia cã aceastã vizitã a lui Popa, cu douã luni înaintea furtului, nu trebuia consideratã drept o simplã întîmplare.

Unul dintre ofiþeri a intervenit: – Dacã necunoscutul care a chemat-o pe casierã la telefon n-a fost altul decît cel de-al doilea ospãtar, Gherase?

– În aceastã situaþie, a observat celãlalt ofiþer, telefonul i-a facilitat lui Popa posibilitatea sã ia cheia din sertarul întredeschis ºi sã realizeze un mulaj. În final, toþi am considerat ipoteza verosimilã. Nu mult dupã convorbirea telefonicã, Popa pãrãsise localul.

Imaginaþia noastrã l-a condus pe tînãrul ospãtar la un prieten, care i-ar fi confecþionat cheia falsã, cu ajutorul cãreia, douã luni mai tîrziu, cînd considera cã vizita lui fusese uitatã, operase, împreunã cu complicele sãu Gherase, cu prilejul chefului „inopinat”.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (74) Vineri, 1 iunie 2001, ora 16.00 (1) Sînt încã la bãtrîni. Da, e adevãrat, e o tensiune grea în atmosferã. Apãsãtoare, stresantã, dar las totul în voia Maicii Domnului, care mã cãlãuzeºte. Am obosit. Azi, cînd am ajuns aici, la bãtrîni, foc ºi pîrjol. Foc!!! Mã hotãrîsem sã plec ºi aveam deja bagajul fãcut! „...dar îndrãzniþi, eu am biruit lumea”.

Bãtrîna Elena era supãratã tare, cã am plecat... ºi am lãsat-o singurã atîta timp. De fapt, am lãsat-o cu bãrbatul ei, Petre. Nu era singurã pe lume. Nu era singurã în casa ei.

Adineauri a venit o altã femeie pentru angajare în locul meu. O cheamã Corina. Moºii ãºtia sînt mereu nemulþumiþi ºi doresc sã schimbe persoanele angajate pentru ajutor ca pe ciorapi. Cînd am ajuns la ei astãzi, pe la ora 10,30-11,00, mi-au îndrugat o poveste, cum cã din casã le-a dispãrut suma de 250.000 de lei, pe care îi puseserã deoparte sã mi-i dea mie, dupã o lunã de muncã. De ce doar atît? Ne învoisem de la început cu suma de 1 milion. Despre ce sumã vorbesc acum? Tac ºi ascult sideratã. Sînt niºte bãtrîni neajutoraþi, dar cu mari pretenþii. Nu cred sã aibã posibilitãþi financiare, dar pretind servicii ireproºabile, zi ºi noapte, pentru o sumã infimã. Domnul Petre dã mereu anununþuri la Mica Publicitate sã caute o fatã în casã mai bunã decît mine. Sunã telefonul ca la Gara de Nord. Eu le

Adaptarea la mediu Cînd vã angajaþi la un nou loc de muncã, chiar dacã veþi ocupa o funcþie de conducere, þineþi cont cã, în principiu, sînteþi doar un strãin. Veþi avea nevoie de puþin timp pentru a cîºtiga acceptarea celorlalþi. În acest sens trebuie sã ºtiþi cã abilitatea de a observa ºi cea de a asculta vã vor ajuta

mult. Nu încercaþi sã vã impuneþi propriile voastre norme, cu atît mai mult dacã echipa din care veþi face parte are deja o modalitate de a acþiona.

Primul obiectiv va fi sã cîºtigaþi încrederea ºi acceptarea colegilor dvs., deoarece atmosfera plãcutã la serviciu este fundamentalã pentru obþinerea bunelor rezultate. Respectaþi obiceiurile colegilor ºi ascultaþi ceea ce au de spus. Nu faceþi greºeala de a deveni „prietenul tuturor”, pur ºi simplu încercaþi sã inspiraþi încredere ca persoanã ºi ca profesionist. Este vorba ca atmosfera sã fie plãcutã, nu sã legaþi prietenii.

A fi independent este bine, dar depinde de situaþie. Cînd sînteþi nou într-un serviciu, nu încercaþi sã renunþaþi la ajutorul celorlalþi. Cereþi sfaturi, puneþi întrebãri în legãturã cu lucrul asupra cãruia aveþi nelãmuriri ºi încercaþi sã demonstraþi cã intenþia dvs. este de a învãþa ºi de a vã aduce contribuþia. Cu siguranþã cã noii dvs. colegi au ce sã vã înveþe, precum ºi dvs. îi puteþi învãþa ceva pe ei.

Sã critici este întotdeauna simplu, dar mai complicat este sã ºtii sã recunoºti meritele celorlalþi. Fiecare om are propriile sale calitãþi ºi puncte slabe. Învãþaþi sã apreciaþi ceea ce fiecare ºtie sã facã mai bine ºi nu subestimaþi niciodatã profesionalismul colegilor dvs.

Serviciul este locul unde ne petrecem o mare parte din viaþa noastrã. Fiþi tolerant ºi respectaþi regulile de convieþuire stabilite. Astfel veþi reuºi sã evitaþi crearea unei atmosfere incomode ºi neplãcute. Obiectivul este ca rezultatele obþinute sã fie cît mai bune, iar sfaturile expuse mai sus vã vor ajuta ca munca sã fie mai uºoarã. Pãstraþi o atitudine pozitivã, fiþi amabil ºi purtaþi-vã cu tot personalul în acelaºi fel, indiferent de postul pe care îl ocupã. Faceþi-vã respectat ºi respectaþi-i pe ceilalþi.

(va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Dar la casa de fier se putea ajunge ºi cu ocazia frecventelor deplasãri pe culoar ale clienþilor.

Este adevãrat cã noile presupuneri nu aveau încã o bazã solidã. Cãpãtau totuºi o verosimilitate crescîndã, ele coroborîndu-se cu primele suspiciuni. Ezitãrile noastre însã continuau. Zilele se scurgeau, iar presupuºii autori trãiau liniºtiþi. Pur ºi simplu, nu îndrãzneam sã luãm decizia arestãrii lor. Unul dintre noi a fãcut propunerea sã sondãm terenul din apropierea coþetului, unde se presupunea cã fuseserã îngropaþi banii. Nu puteam însã accepta o asemenea acþiune, ea presupunînd un mare risc... Un eventual rezultat negativ i-ar fi avantajat pe suspecþi, oferindu-le posibilitatea sã tragã concluzia cã nu ne aflãm în posesia unor probe ºi stimulînd astfel rezistenþa lor în viitoarea anchetã.

Prelungirea acalmiei era chinuitoare, atît pentru noi, cît ºi, probabil, pentru cei doi ospãtari, care aparent se integraserã perfect în activitatea lor ºi munceau cu optimismul oamenilor cinstiþi. Conºtienþi fiind cã investigaþiile nu ne vor oferi noi date ºi cã în acelaºi timp nu puteau fi suspectaþi alþi infractori, am hortãrît, în cele din urmã, sã-i anchetãm simultan pe cei doi, numai pe baza indiciilor ºi a intuiþiei noastre.

Dupã douã zile, ancheta nu ajunsese la nici un rezultat.

Cei doi colegi, de teama insuccesului, încercau sã-mi schimbe hotãrîrea de a-i menþine în anchetã pe bãnuiþi.

Toate încercãrile lor n-au avut, însã, puterea sã mã convingã. Am hotãrît ca, în cea de-a doua noapte, sã le

îngãdui sã doarmã acasã. Dupã ce au plecat, am luat mãsuri pentru izolarea celor doi reþinuþi ºi l-am înºtiinþat pe ºeful arestului cã nici în acea noapte nu voi pleca acasã. În eventualitatea cã vreunul din cei doi ar intenþiona sã facã mãrturisiri, puteam fi gãsit în birou. În tot timpul nopþii, am meditat la cãile de a scoate ancheta din impas. Eram convins cã infractorii se gîndeau ºi ei la modalitatea cea mai potrivitã de a face pentru noi cauza irezolvabilã. Rãmãsesem singur, în liniºtea nopþii, departe de preocupãrile zilnice ºi de animaþia de pe culoarele vastei clãdiri, tocmai pentru a mã putea concentra. Niciodatã nu fusesem adeptul tezei cã anchetatorul ar avea toate atuurile prin aceea cã adversarul sãu a suferit de la bun început un ºoc psihic, fiind privat de libertate; în realitate, în timp ce arestatul, prin forþa împrejurãrilor, se gîndeºte permanent la situaþia sa ºi, deci, la modalitatea de a obþine libertatea, anchetatorul, deºi liber, dispune de mult mai puþin timp pentru a se concentra asupra cazului respectiv. Permanent este sustras: telefoane în interes de serviciu, întreruperi inerente în procesul muncii, apoi solicitãrile din partea familiei etc. îl obligã sã-ºi transfere adesea gîndurile de la caz. În final, fãrã sã-ºi dea seama, realizeazã doar o cunoaºtere incompletã a dosarului, în timp ce învinuitul privat de libertate nu este sustras de nimeni ºi de nimic ºi are deplina posibilitate de a gîndi profund ºi analitic...

deschid femeilor. Ele pun condiþii, se mirã de ce li se pretinde, cã trebuie sã doarmã în pat cu doamna Elena, care este imobilizatã de 7 ani, s-o îngrijeascã, s-o cureþe, s-o hrãneascã, sã facã curat ºi de mîncare, sã nu plece o clipã din casã, nici ziua, nici noaptea. Femeile astea vin, vãd, ascultã ºi pleacã. Nici una nu vrea sã se angajeze pe atît de puþini bani. În primele 3 sãptãmîni, eu n-am ieºit nici 5 minute afarã din aceastã casã, n-am mai vãzut cerul. Doar, acum, în ultima sãptãmînã, am avut ºi eu pretenþia de a mai ieºi. M-am preocupat de toate sã le pun la punct ºi, în special, de doamna Elena, o femeie bolnavã, care nu s-a mai ridicat de atîþea ani din pat. Am reuºit, prin masaj, reflexoterapie, hranã proaspãtã, aer, deschizînd ferestrele, ºi mai ales, cu rugãciuni cãtre Bunul Dumnezeu ºi toþi sfinþii din preajma Lui, s-o duc la baie. Da, am pus-o pe un scãunel de bucãtãrie în cadã ºi am spãlat-o ca pe un bebeluº. A renãscut bãtrîna. Reuºim împreunã sã mergem de fiecare datã la toaletã. E fericitã, e vioaie, îmi este recunoscãtoare. E deºteaptã. E o femeie delicatã ºi cu bun-simþ. A avut multe responsabilitãþi. Mã iubeºte ºi-mi spune cã nimeni nu a fãcut pentru ea ce fac eu. Totuºi, nu-l înþeleg pe domnul Petre, dar îl iert. Mã doare capul. Mi-e somn ºi sînt nemîncatã. Mi-e tare rãu ºi de la ciclu. Tot tacîmul. ªi nu numai asta. Ieri, m-am învoit, m-am dus acasã. A fost ziua mea de naºtere. Nu m-a mai sunat nimeni. Nimeni nu ºi-a mai amintit de mine. Am împlinit 30 de ani. Da, am ajuns la vîrsta eroinei lui Balzac, din cartea pe care n-am reuºit sã o citesc pînã la sfîrºit. Afarã e urît, e frig ºi plouã. Ieri a fost o temperaturã de 31 de grade C. Tocmai de Ziua Copiilor s-a stricat vremea. Ziua mea de naºtere a fost frumoasã, chiar dacã am fost uitatã de prieteni. Un pic prea cald,

dogoare mare, ca ºi dragostea mea, „sufocantã”. Adineauri m-a sunat Viorel, un personaj agasant, care mã terorizeazã cu telefoanele. Nu înþeleg prea bine ce vrea de la mine, dacã îmi cere numãrul de telefon al Roxanei. Mîine trebuie sã mã duc în vizitã la domnul Vasile, pe la ora 15.00. Vine ºi un nepot al lui, Dan, care ar vrea sã mã cunoascã. Mariana s-a împãcat cu Francesco, ce bine cã m-a ascultat ºi nu se mai despart. Nu îngãdui, Doamne, ca dupã o cãsnicie de 30 de ani, sã se despartã aceastã pereche !

Mi-e dor de Tine Doamne, de rugãciune ºi Bisericã, de slujbã ºi luminã, de pace sufleteascã ºi liniºte în mulþumire divinã. Fie voia Ta, Doamne, fie voia Ta! Eu mã rog, mã rog Dumnezeule care eºti ºi al meu, ca sã fii mereu cu mine, sã fac voia Ta mereu. Mã simt obositã. Ajutã-mã Doamne!

S-a fãcut liniºte în casã, dar tristeþea persistã. Din nou telefon de la acel Viorel. Ce-i cu omul ãsta? Mi-a spus cã m-a sunat la garsonierã. Bãnuiesc cã ºi ieri m-a cãutat. Mulþi m-au cãutat unde nu mã aflam.

Trecut-au anii... ªi ce-am fãcut în acest timp? Am împlinit voia Ta, Doamne?, Sfintele Porunci? Nu. O Doamne, Doamne al Luminii, lumineazã-mã! Ieri, de ziua mea, am fost la Biserica Sf.Dumitru Basarabov. Racla era deschisã pentru mine, pãcãtoasa, sã mã ajute Sfîntul. Sã-mi devinã mijlocitor în iertarea pãcatelor mele, sã pot iubi mai mult pe Fiul lui Dumnezeu, pe Maica lui, Maria, pe semenii mei, sã fiu puternicã ºi sã pot fi de folos celor neajutoraþi.

Sã fac doar fapte bune, în lumina lui Isus Christos.

(va urma) DUMITRU CEACANICA

(va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (55) Valsul Pakistanez (2) La un moment dat, ne oprim la o intersecþie, iar eu mã uit pe geam pentru a vedea un subofiþer pakistanez cu un chip uscãþiv. Mã aflu la doar cîþiva metri de el, separat doar de un geam fumuriu ºi cîþiva centimetri de aluminiu.

Acesta pune degetul pe trãgaciul carabinei sale de asalt ºi se uitã lung la maºina noastrã. Cît de uºor i-ar fi sã ne ucidã pe toþi chiar acum! Securitatea noastrã e zero. Ne aflãm în mijlocul unui oraº plin de ostilitate faþã de noi, americanii.

Dacã ar avea loc un atac, nu am avea nici o ºansã.

Starea mea de încordare e maximã. Însã tot ceea ce pot sã fac e sã mã þin bine în scaun ºi sã îmi pãstrez capul pe umeri. Dacã vin dupã noi, cel puþin le vom opune rezistenþã. Am cincisprezece gloanþe ºi voi avea grijã ca fiecare dintre ele sã conteze. În jur existã foarte puþini oameni, ceea ce e un semn bun. Dacã s-ar fi desfãºurat proteste ºi revolte, membrii în viaþã ai guvernului ar fi putut avea reacþii exagerate.

Aceºtia sînt deja paranoici la ideea cã cineva ar putea sã orchestreze o loviturã de stat. Pune mulþimi de oameni pe stradã ºi soldaþi înarmaþi la fiecare colþ, ºi nu poate sã iasã nimic bun din situaþia asta. Întrebaþi-i doar pe britanici dupã masacrul din Boston.

Ajungem la Baza Forþelor Aeriene din Chaklala ºi trecem iarãºi prin mãsurile de securitate. Sîntem duºi la sediul Forþelor Aeriene pakistaneze ºi strecuraþi într-o camerã de conferinþe plinã de ofiþeri ºi de agenþi ISI pakistanezi. Un ofiþer de spionaj îmbrãcat în uniformã de general se încruntã la noi dintr-un colþ îndepãrtat al camerei. Agenþii secreþi pot sã detecteze mereu alþi agenþi secreþi în acest gen de situaþie. Ochii acestui individ îmi spun: „Vedem tot ºi vã urmãrim”.

Am înþeles. E posibil sã ne confruntãm cu unele probleme de încredere.

Brad ºi cu mine sîntem prezentaþi tuturor celor aflaþi în camerã. Majoritatea conducãtorilor militari care au

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (6) Chiar dacã pedepsele din prima sãptãmînã au fost crunte, ele n-au însemnat nimic în comparaþie cu ceea ce a urmat mai tîrziu. De cum ne-am „oþelit”, au început sã ne alerge în fiecare zi cîte opt kilometri, faþã de patru sau cinci kilometri de mai înainte. În cele din urmã am reuºit sã alergãm mai mult de opt kilometri, iar cei care nu rezistau erau bãtuþi la sînge cu patul armei. În timpul „jocului” nu ne mai bãteam cu pumnii, ci cu bîte cu noduri, ºi nu exista printre noi nici unul care sã nu fi avut faþa numai o umflãturã. Mai ales în jurul gurii.

La sfîrºitul primei luni, cîþiva dintre bãieþi au început sã cedeze cu adevãrat. Dureri continue, înjosiri continue, presiuni continue... Toate astea nu se puteau suporta la infinit. Cele douã luni care mai rãmãseserã din instrucþia de bazã mi se pãreau cît un întreg secol. Eram convins cã nu vor rezista toþi. ªi am avut dreptate. ªase inºi din cei din grupa noastrã iniþialã au dezertat. Au sãrit peste gardul de sîrmã ghimpatã, dar au fost prinºi foarte repede. Unul dintre ei a mai rãmas în libertate cîteva zile, întrucît se ascunsese în munþi, hrãnindu-se cu legumele pe care le fura în timpul nopþii de prin gospodãriile þãranilor. În cele din urmã l-au prins la Hongo, foarte aproape de casa pãrinteascã. Pentru a se convinge cã el este dezertorul cãutat, poliþiºtii l-au dus la familia lui. Ce ruºine! Dupã aceea l-au pus în cãtuºe ºi l-au adus înapoi.

Dezertorii militari din toate categoriile erau trimiºi în taberele de pedepsire ale armatei. Aici erau la discreþia milei sau nemilei brutalilor poliþiºti militari. Se spunea cã acestea erau locuri de unde se pleca spre moarte, fãrã ca cei ajunºi acolo sã-ºi poatã dovedi dreptatea.

Conducerea militarã inventa fel de fel de pricini care sã justifice moartea, ºi erau rare, foarte rare cazurile cînd acestea erau cercetate ºi dovedite.

Timpul trecea îngrozitor de încet, iar cei care nu s-au înconvoiat sub aceste poveri ucigãtoare au devenit cu

Pag. a 19-a – 29 iunie 2018

rãmas au venit sã ne întîmpine ºi sã ne asculte în aceastã primã ºedinþã informativã. Coloneii ºi generalii din Forþele Aeriene aflaþi în apropiere par sã fie nervoºi ºi abãtuþi. Nu mã mir. PAK-1 fusese cel mai important avion al lor. Acum, cã s-a prãbuºit, trebuie sã dea socotealã cu capul - la propriu. Pakistanezii nu tolereazã prea bine eºecurile.

Un colonel pakistanez cu faþa rotundã ºi ochii uºor umflaþi se prezintã ºi îmi strînge mîna. Cu mustaþa sa mare, stufoasã, îmi aminteºte de Cheech Marin, din filmele Cheech & Chong de la începutul anilor ’80.

- Bine aþi venit în Pakistan ºi vã mulþumesc de vizitã, ne spune el. Dupã felul cum priveºte ºi dupã limbajul sãu corporal, nu cred cã e bucuros cã ne aflãm aici. Se întoarce cãtre colonelul Sowada ºi spune: - Orice aveþi nevoie, vã rog sã-mi spuneþi. Mã aflu aici pentru a mã asigura cã echipa voastrã are parte de o cooperare deplinã.

- Vã mulþumim, domnule colonel, apreciem ajutorul dvs., rãspunde Sowada cu diplomaþie.

- Domnilor, vã rugãm sã luaþi loc pe scaune. Vã vom oferi un raport complet.

Cheech pãºeºte pe podiumul din faþa încãperii ºi ne surprinde cu primele sale cuvinte: - Am rezolvat deja misterul. ªtim cum s-a prãbuºit PAK-1.

Are un talent pentru dramã, trebuie sã recunosc asta.

O scurtã pauzã urmeazã dupã declaraþia sa de deschidere. Îmi oferã timp sã gîndesc. Ne-a luat douãzeci ºi patru de ore sã ajungem din Statele Unite în Pakistan. S-a întîmplat ceva în acest interval? Dacã da, de ce nu a ºtiut Mel despre asta seara trecutã?

Cheech întinde mîna în spatele podiumului ºi scoate o bucatã de metal boþitã. O ridicã ºi anunþã: - Aceasta e o bucatã din fuzelajul avionului PAK-1.

Observaþi gaura din ea? O aratã cu degetul ºi face iarãºi o pauzã. Aceasta dovedeºte cã o rachetã a lovit C-130.

Aceasta este gaura de intrare.

Tãcere. Crede cineva asta? Arunc o privire în camerã.

Pakistanezii aratã fioroºi ºi serioºi. Agentul secret ISI din spatele încãperii mã sãgeteazã cu privirile. Ãsta chiar e un individ ostil. Mã întreb ce problemã are cu americanii.

Cheech continuã sã þinã în mînã bucata de fuzelaj pentru ca toatã lumea sã o vadã. Partea dinspre exterior mai are încã ceva din vopseaua avionului PAK-1.

- A fost o rachetã lansatã de la sol în aer, probabil trasã de pe umãr. Acest lucru s-a mai întîmplat o datã acum ºapte ani ºi atunci aproape cã a doborît PAK-1.

Din fericire, acea rachetã nu ºi-a nimerit þinta.

Colonelul Sowada nu pare impresionat. El ºi cu Brad mã privesc, aºteptîndu-se sã rãspund. Trebuie sã fiu un lider în acest moment ºi trebuie sã îmi amintesc de toate avertismentele primite. Fii atent! Aceasta e o situaþie problematicã. Diplomaþia e de importanþã crucialã.

- Prin urmare, am rezolvat misterul, adaugã Cheech.

Printre rînduri, citesc mesajul sãu: de aceea voi, americanii, nu aveþi nevoie sã vã aflaþi aici. Mulþumesc cã aþi venit. Aºa cã, la revedere.

Mã simt revoltat. Explicaþia e lipsitã de sens. Mã ridic ºi spun: - În nici un caz acea gaurã nu a fost cauzatã de o rachetã.

Cheech rãspunde rece: - Ah, da? Ce anume vã face sã credeþi acest lucru?

E atît de evident, cã nu prea ºtiu cum sã expun problema la modul politicos.

Am început sã-i explic colonelului pakistanez cît mai pe înþelesul lui: - Dacã vã uitaþi la modul în care a fost produsã gaura în acea bucatã de fuzelaj, veþi vedea cã, oricare ar fi fost obiectul care a trecut prin ea, penetrarea a fost realizatã din interior cãtre exterior. Gaura a fost cauzatã de ceva care a ieºit din avion, ºi nu de ceva care a intrat.

- Cum ºtiþi acest lucru?, întreabã Cheech, din ce în ce mai roºu.

E furios sau jenat? Nu sînt sigur, dar în acest punct nu mai conteazã. Îmi iau creionul ºi strãpung cu el o foaie de hîrtie din carneþelul meu. Þin amîndouã obiectele sus, la vedere, ºi împing creionul prin hîrtie.

- Vedeþi cum marginile sfîºiate ale hîrtiei ies în afara gãurii pe care tocmai am produs-o ? Ele urmeazã direcþia creionului. Uitaþi-vã la acea bucatã de metal. Vedeþi toate bucãþile care ies contorsionate din gaurã? Ele sînt îndoite în sens invers unei lovituri de rachetã. Ceva a ieºit din C-130 prin acea gaurã. (va urma) FRED BURTON

timpul foarte rezistenþi – fizic ºi sufleteºte. Într-un fel, ne-am pregãtit pentru pietrele de moarã ale urmãtoarelor douã luni. ªi cu asta am parcurs o treime din întreaga perioadã. „Þi-au mai rãmas douã luni – îmi ziceam în gînd –, ai sã reuºeºti tu sã treci ºi peste asta, Kuvahara...”

Dupã cîteva sãptãmîni petrecute la baza Hiro, am crescut din punctul de vedere al bagajului de cunoºtinþe ºi eram din cale-afarã de mulþumit cã reuºisem sã suport mult mai bine decît majoritatea celorlalþi colegi toate rigorile. În privinþa gimnasticii istovitoare ºi a alergãrilor, care nu mai conteneau, eram unul dintre primii. M-am remarcat ºi în continuare la zborul cu planorul, precum ºi la cursurile teoretice. Mulþi dintre camarazii mei aflaserã despre titlul de campion pe care-l cucerisem, cu toate cã n-am suflat o vorbuliþã despre aºa ceva. Cred cã faptul acesta mi-a ridicat prestigiul în faþa lor.

Starea mea psihicã ºi fizicã era în continuã creºtere cînd, pe neaºteptate, a venit ºocul care m-a dat gata. Într-o searã, cînd îmi fãceam ghetele, m-am dus pînã la toaletã. Era încuiatã. ªarpele fãcea din cînd în cînd cîte o astfel de „glumã”. Întrucît aveam nevoie urgentã, am spart uºa ºi am intrat; înãuntru era întuneric dar, intrînd, m-am lovit de cineva.

– Cine-i... Iertaþi-mã..., am îngînat.

Nici un rãspuns. Dar în faþa mea se afla cineva, stãtea ca un smintit ºi se bãlãngãnea dintr-o parte în cealaltã.

Am rãsucit întrerupãtorul, iar lumina îmi descoperi corpul unul om atîrnînd de grindã. ªi care încã se legãna din cauza atingerii mele...

Era Mijagama, un camarad cu care stãtusem de multe ori de vorbã...

A doua zi am gãsit o scrisoare, pe care el o adresase pãrinþilor. Îi ruga sã-1 ierte cã i-a fãcut de ocarã ºi pentru cã „am murit mai înainte de a-mi fi venit timpul pentru a muri”. Ultimele lui cuvinte au fost: „Vã aºtept în ceruri...”.

Asta a însemnat o adevãratã loviturã de trãsnet pentru grupa noastrã. Sinuciderea lui Mijagama avu un efect psihologic dezastruos: ne-au pãrãsit puterile ºi bruma de speranþã care mai pîlpîia în noi. „La ce bun sã mai rezist?

Dupã instrucþia de bazã vor veni alte ºi alte pedepse, mult mai mari... ªi? ªi-apoi voi muri pentru împãrat, care nici n-o sã ºtie cã am murit pentru el, care n-o sã audã niciodatã de numele meu...”

Greutãþile la instrucþie au crescut, eu însã, mai mult decît ceilalþi, mã temeam de noapte cînd, fãrã sã vreau, mã gîndeam la Mijagama. De cîteva ori, noaptea m-am trezit lac de sudoare ºi am rãmas încremenit pe patul aspru de cazarmã.

Apoi, chipul lui Mijagama a început sã pãleascã.

Asta însã numai pentru cã se hotãrîserã sã-l urmeze ºi alþii. Mai întîi a fost Watanabe, cel din baraca noastrã.

L-au urmat doi recruþi, care veniserã la Hiro cu puþin înaintea noastrã, apoi unul care venise imediat dupã noi.

Se spînzuraserã cu funia, se strãpunseserã cu baioneta, iar unul a sãrit pe fereastrã. În timpul instrucþiei de la Hiro, s-au sinucis nouã oameni...

Sinuciderea? Da, era o soluþie. Poate durea ea mai tare decît atunci cînd erai bãtut la sînge cu patul armei?

Sau cînd eºti biciuit? Tãiatul venelor ar fi fost cea mai recomandabilã soluþie. Asta n-ar fi însemnat nimic în comparaþie cu pedepsele cele mai paºnice, cu care eram obiºnuiþi de-acuma.

Dar nu puteam sã-1 dezonorez pe tata, familia mea, numele Kuvahara. Mai erau încã douã sãptãmîni din instrucþia de bazã. Venise primãvara ºi în timp ce alergam în jurul aeroportului eram inundaþi de razele soarelui. Mi se pãrea cã aº fi putut alerga veºnic... Cã nu mã mai putea opri nimeni...

A mai trecut o sãptãmînã. Pedepsele erau din ce în ce mat bestiale, dar cei mai dotaþi dintre noi am rezistat. Se apropia sfîrºitul perioadei de instrucþie, iar prietenia noastrã se întãrise.

Tratamentul barbar la care eram supuºi a început sã se mai îndulceascã puþin spre sfirºit: comandanþii voiau sã arãtãm bine cînd vom pleca în permisie. Ba, în ultimele zile, subofiþerii au fost chiar umani. Porcul, pe care mulþi juraserã cã-1 vor ucide, îl invitase pe un bãiat din cea mai bunã baracã, la el acasã, la cinã.

Ciudatã întorsãturã... Individul de care aveam cea mai mare teamã, individul care purta rãspunderea pentru sinuciderea a nouã recruþi, ne invita la el în chip de oaspeþi de seamã!

Doamna lui era o gazdã surprinzãtor de drãguþã, iar Naguci-Porcul discuta vesel ºi jovial, presãrînd pe ici pe colo cîte o glumã. Pînã a venit rîndul discuþiilor despre pedepse. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 29 iunie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (52) Cîteva cuvinte despre pocãinþã Sfîntul Efrem (fragmente) (4) Pocãinþa n-are nevoie de laude, nici de dovezi, ci are nevoie de spovedanie. Sã fii cumpãtat în tot ce faci. Nici prea complicat, nici prea simplu; cãci ºi una ºi cealaltã îl osîndesc pe omul care le deþine. Sã nu fii în bisericã prea aplecat, ºi nici în piaþã prea posomorît, ci menþine o mãsurã moderatã în comportare. Nu fi acasã rãuvoitor ºi în piaþã smerit. Nu fi plin de tristeþe, ca unul îndurerat, ºi nici sã te acuze cã te veseleºti prea mult, ci pe toate sã le faci cu cuvioºenie ºi rînduialã, cum a spus Apostolul... Împrumutã-I mai întîi lui Dumnezeu cît te afli în lumea aceasta, ºi þi se va rãsplãti în lumea aceasta însutit, iar în lumea cealaltã þi se va da viaþa veºnicã. Oferã-I Acestuia cele ce nu sînt ale tale, ca sã þi le dea pe ale Lui. Viaþa aceasta este amãgitoare, iubiþi creºtini, pentru cã le ia pe toate de la cel care le are. Se chinuie în aceastã viaþã, se trudeºte pentru ea; însã cel care este indiferent faþã de viaþã, trãieºte fãrã prefãcãtorie, pãrãsind toate lucrurile pe care le avea aici.

Cãci lumea aceasta le pãstreazã pe cele stricãcioase, întrucît se bazeazã pe moarte.

De ce nu te cuminþeºti, omule, ci distrugi armonia lucrurilor acestei vieþi? De ce nu te împotriveºti zãdãrniciei ºi nu lucrezi pocãinþa, în loc de a te supune stãpînirii banilor? Zãdãrnicia este moºtenitoare a lucrurilor omeneºti, cãci a ei este risipirea minþii. Lãcomia, slava deºartã ºi iubirea de plãceri au nãscut copil, risipirea minþii, ºi acesta o iubeºte foarte mult pe mama sa.

Biruieºte uneltirile diavolului ºi pãzeºte iubirea cãtre Stãpîn! Lasã lucrurile zãdãrniciei ºi fã-te plãcut în faþa Dumnezeu, pentru ca tu sã devii moºtenitor al lucrurilor tale în cealaltã viaþã...

Dacã prin pocãinþã arãþi milostivire cãtre sãraci, nu-þi fie teamã, ai pocãinþa ca mijlocitoare recunoscãtoare, care îi va aduce aminte lui Dumnezeu de purtarea ta. Aceasta îþi va fi de folos ca dovadã, prin ea vei lua cu dobîndã cele pe care le-ai dãruit; te va apãra ca un secretar priceput, luptîndu-se pentru bunãstarea ta; îþi va purta de grijã ca o chezaºã, pentru ca sã primeºti cele de folos. Dobînzile nu se vor compara cu capitalul, pentru cã-þi vor oferi desfãtãri veºnice. ªtiu cã vei nesocoti capitalul; cãci nimeni nu e atît de lipsit de minte încît sã aprindã lampa pentru a avea luminã cînd în jurul lui este soare; nimeni nu este atît de lipsit de judecatã încît sã ia dintr-un lac îndepãrtat apã care nu poate fi folositã, pe cînd izvorul este aproape de el.

Nimeni dintre oamenii înþelepþi nu va face aºa, adicã sã

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (4) PRIMA CAUZÃ: Pãcatele pãrinþilor ºi înaintaºilor noºtri în linie directã pînã la al patrulea neam, conform Ieºirii Cap.20 vers. 5, cînd Dumnezeu a spus cã pedepseºte pînã la al patrulea neam pe copii pentru pãcatele pãrinþilor. Deci, pãcatele pãrinþilor se pot transmite pînã la al patrulea neam. În momentul cînd pãrintele a pãcãtuit foarte greu ºi nu ºi-a ispãºit pãcatul sãu prin spovedanie - pocãinþã sincerã înaintea lui Dumnezeu în aceastã viaþã pãmînteascã, impuritãþile se transmit asupra descendenþilor. Descendenþii se nasc cu pãcatele pãrinþilor, cu caracterele lor bune sau rele, cu înclinaþiile lor bune sau rele. Spre exemplu: un pãrinte care este beþiv, copilul sau nepotul lui moºteneºte gena de beþiv a tatãlui sãu. Sau, dacã pãrinþii sînt curvari, copii se nasc cu genele pãrinþilor ºi cu înclinaþia spre pãcatul curviei, sau dacã pãrinþii sînt hoþi, copiii se nasc cu gena hoþiei, cu înclinaþia spre a fura etc.

Observãm cã unii copii nu se pot cãsãtori, sau alþii nu pot naºte copii, sau alþii care se nasc cu boli incurabile tot datoritã pãcatelor pãrinþilor. Existã unii oameni care contestã ºi chiar se revoltã împotriva Divinitãþii cã „de ce sã sufere copilul, mai bine sufãr eu“. Aici sînt tainele lui Dumnezeu de nepãtruns. Fiinþa umanã este judecatã în cadrul arborelui sãu genealogic. Deci este judecatã ca persoanã pînã la un anumit punct, dupã care intervine judecata în neamul sãu, care este luat ca un întreg în ansamblu ca o unitate personalã în diversitatea neamului.

O persoanã dintr-un arbore genealogic, dintr-o familie a fãcut mai mult pentru suflet, alta deloc, ºi toate sînt judecate pe lîngã faptele personale ºi în cadrul arborelui genealogic. Pot face bine sau rãu descendenþilor sau semenilor cu care au avut contact în viaþã, direct sau indirect. Cãci bucuria este mai mare atunci cînd se mîn-

lase ogoarele cu grîu abundent ºi sã se aºeze lîngã grãmezi de buruieni...

Acum mã adresez þie, celui ce respingi pocãinþa, ºi-þi spun cã înfãptuirea acesteia are loc în Bisericã. ªtiu cã zici cã dupã Botez nu existã pocãinþã. Ce spui? Dumnezeu ne-a dat nouã harul înfierii prin botez ºi nu ne va oferi harul iertãrii pãcatelor? Cel ce a dãruit un lucru mare nu-ºi va arãta milostenie faþã de un lucru mic? Cel care le-a dat morþilor învierea nu va da bolnavilor vindecarea?

Cel care a dãruit luminã ochilor celor orbi nu-i va ºterge cînd lãcrimeazã? Cel ce a curãþat rãnile nu se va îngriji de cei care au cãpãtat rîie? Cel ce a dãruit înfierea nu-l va primi pe fiul sãu, care-ºi mãrturiseºte pãcatul?...

N-o sã mã convingi, ereticule, vrînd sã osîndeºti milostenia lui Dumnezeu. Eu am izvorul ºi n-am nevoie de uscãciunea ta. Avîndu-L pe Hristos, vãd limpede lipsa ta de pioºenie. Hristos a murit pentru noi, ºi nu va mijloci pentru noi? A primit sã Se rãstigneascã pentru noi, ºi va refuza sã-ªi arate milostivirea? Dacã ne-a iubit atît de mult, încît a fost pãlmuit pentru noi, ne va lãsa sã suferim de foame? Dacã cineva se gãseºte la ananghie ºi vrea sã-ºi rãscumpere fiul sau pe robul sãu ºi i se propune sã dea rãscumpãrare, altfel fiul sau robul va fi omorît, nu va prefera rãscumpãrarea? Hristos a sãvîrºit lucruri suprafireºti, ºi nu-i va oferi celui aflat la ananghie un lucru neînsemnat?

Nu i-a respins pe cei lipsiþi de evlavie, ºi va refuza sã-i primeascã pe cei care se pocãiesc? I-a mîngîiat pe cãlcãtorii de Lege, ºi îºi va întoarce faþa de la cei care se întorc?

S-a milostivit de cei care L-au hulit, ºi nu va arãta milostenie celor care Îl cinstesc?

Aºadar existã pocãinþã, omule! Cãci nimic nu este cu neputinþã la Dumnezeu. Nu existã pocãinþã pentru cei care exploateazã pocãinþa. Cel care stãruieºte în pãcat cu nãdejdea pocãinþei nu are pocãinþã; ºi pentru acei oameni s-a spus cã pocãinþa nu are putere, pentru cã ei cred cã Dumnezeu îºi aflã plãcerea în cei batjocoritori. Cel care-L nesocoteºte pe Dumnezeu pentru a se face plãcut lui Dumnezeu nu are pocãinþã. Cel ce ºtie cã rãul este distrugãtor ºi nu se depãrteazã de el nu va fi iertat dupã moarte, fiindcã a slujit rãutãþii. În vremea judecãþii nu existã pocãinþã, cãci Judecãtorul nu vine atunci pentru a ierta, ci pentru a judeca faptele sãvîrºite...

(Din volumul al V-lea al Sfîntului Efrem ªirul, editura „Grãdina Maicii Domnului”, Salonic, 1994). (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) tuieºte tot neamul, toatã familia, dacã este posibil, nu numai o persoanã din arborele genealogic. Existã legea compensãrii în acel neam. Ce mai putem face pentru igienizarea arborelui nostru genealogic, pentru iertarea pãcatelor înaintaºilor noºtri? * Sã-i pomenim la liturghii cu parastase cît mai des pe an pe toþi cei adormiþi din neamul nostru, pãrinþi, bunici, strãbunici, dupã tatã ºi dupã mamã în linie directã pînã la al patrulea neam. * Sã dãm de pomanã alimente, îmbrãcãminte, bani etc. ºi sã pomenim numele lor. Adicã, milostenia o facem în numele lui Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor ºi pomenim numele celor morþi ai noºtri. Sã citim Acatistul pentru cei adormiþi. Pe pãrinþii ºi bunicii care sînt în viaþã sã-i obligãm sã-ºi facã acest „duº duhovnicesc“ în baia spovedaniei. Deci sã-i obligãm cît mai urgent, atîta timp cît mai sînt lucizi ºi conºtientizeazã gravitatea pãcatelor vieþii lor, sã se spovedeascã la un duhovnic bun. Chiar dacã nu mai apucã sã facã fapte bune de pocãinþã, spovedania odatã fãcutã este cheia dezlegãrii pãcatelor.

Dezlegarea se face numai aici pe pãmînt. Dincolo nu mai are cine sã ne-o facã.

A DOUA CAUZà care genereazã necazurile ºi suferinþele din viaþa noastrã, este însãºi viaþa noastrã dezordonatã, adicã pãcatele noastre, pentru care Dumnezeu îngãduie sã suferim noi aici pe pãmînt.

Remediul acestei cauze este „duºul spiritual“ - spovedania, ºi cãinþa din toatã inima pentru pãcatele pe care le-am fãcut. De asemenea, facerea de fapte bune: milostenia - cît ne este cu putinþã, rugãciunea în fiecare zi, postul cît mai sever, mersul regulat la bisericã etc.

Este foarte important sã conºtientizãm cã am fãcut pãcate foarte multe ºi Dumnezeu ne îngãduie sã suferim aici. Sã nu acuzãm pe nimeni ci pe noi înºine sã ne facem vinovaþi în aceste suferinþe. (va urma)

E nuntã-n univers Cu dorul roºu întins pe tîmple Se-aºazã luna printre nopþi, De dor îºi dã cu jar pe buze ªi-ºi pune raze prin meri copþi…

E nuntã acum în univers, Iar sînt peþite mii de stele Ce dãnþuie ca niºte iele Pe diademe efemere…

La nuntã soarele e nun ªi nunã, una dintre stele…

Iar mirele e mare astru, Mireasa mîndrã printre perle…

Doar luna e neîmpeþitã ªi singurã, neîmplinitã…

De-atîta dor ce-ºi þese-n dar ªi-a pus iar razele pe jar…

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Evharistia lacrimilor

Binecuvîntatã fie împãrãþia tristeþii! sînt eu, preasfinþitul, vai inimii mele bolnavã de dorul sfinþietãþii; în pustiu, acolo ºezum ºi plînsum fãrã mîngîiere, în lacrimariu adunînd suferinþã; binecuvîntatã eºti, împãrãþie a lacrimilor, acum, aici, in eternum.

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Timpul Ai cugetat vreodatã asupra timpului? El este extrem de rigid. Nimeni nu poate sã-l influenþeze. O orã este o orã. ªi totuºi, ea ni se pare uneori cã se lungeºte într-o plictisealã aproape nesfîrºitã sau cã zboarã într-o vitezã care îþi taie respiraþia.

Noi toþi sîntem supuºi timpului ºi uitãm uºor cã avem o responsabilitate: Ce facem cu timpul care ne stã la dispoziþie? Îl folosim? ªi pentru ce?

Cînd sîntem tineri, ni se pare cã am avea o provizie imensã de timp pentru viaþa noastrã.

Atunci, pericolul este mare, ca sã risipim timpul. Cît de repede, de exemplu, „navigãm“ douã, trei ore pe internet!

De-abia cu trecerea vieþii, mulþi constatã ce limitatã este „provizia de timp“ ºi recunosc cã adesea ar fi putut sã o foloseascã mai bine.

Cînd mor subit oameni în jurul nostru, constatãm cu grozãvie cã viaþa noastrã se poate sfîrºi mai repede decît gîndim.

Dumnezeu, care este veºnic, a creat timpul. Înaintea Lui trebuie sã ne justificãm cum folosim timpul nostru: pentru Dumnezeu sau pentru noi.

Dacã te întorci la Dumnezeu cînd eºti încã tînãr ºi îi încredinþezi Lui conducerea vieþii tale, vei afla cã Domnul Isus îi dã timpului vieþii tale un sens bun: ca ºi creºtin poþi trãi cu Salvatorul tãu ºi primeºti de la El activitãþi pline de sens, pentru care meritã sã trãieºti!

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 29 iunie 2018

MOZAIC

Baobabii, uriaºii din Africa, au început sã se usuce într-un ritm alarmant Timp de secole s-au înãlþat peste savanã ca niºte giganþi veniþi dintr-o altã lume, dar timpul domniei lor pare sã apunã. Vorbim despre unii dintre cei mai vechi ºi mai mari baobabi din Africa, care s-au uscat extrem de brusc. Motivul exact al acestor dispariþii nu este pe deplin înþeles, însã o echipã internaþionalã de oameni de ºtiinþã, din care face parte ºi cercetãtorul român Adrian Pãtruþ, de la Universitatea Babeº-Bolyai, din Cluj, cerceteazã acest lucru ºi sperã sã obþinã un rãspuns cît mai curînd. „Este cu siguranþã ºocant ºi dramatic sã experimentãm în timpul vieþii noastre moartea atîtor copaci cu vîrstã milenarã. 9 dintre cei 13 cei mai vechi arbori de acest tip investigaþi au murit în ultimii 12 ani”, a expli-

cat, pentru „The Guardian“, chimistul Adrian Pãtruþ de la Universitatea Babeº-Bolyai din România. În timp ce cauza morþii rãmîne neclarã, cercetãtorii „bãnuiesc cã dispariþia baobabilor poate fi asociatã, cel puþin parþial, cu modificãri semnificative ale condiþiilor climatice care afecteazã în special Africa de Sud”. Între 2005 ºi 2017, cercetãtorii au analizat ºi datat toþi baobabii africani foarte mari ºi potenþial vechi din Africa, peste 60 de exemplare în total. Toþi aceºti arbori se aflã în sudul continentului, în þãri precum Zimbabwe, Namibia, Africa de Sud, Botswana ºi Zambia. Scopul studiului a fost acela de a afla modalitatea prin care aceºti arbori devin atît de mari. Cercetãtorii au folosit radiocarbon pentru a analiza probele prelevate din diferite pãrþi ale trunchiului fiecãrui copac. Aceºtia au descoperit cã trunchiul baobabului creºte de la mai multe tulpini de bazã. Dintre cei 10 arbori listaþi de autorii studiului, 4 au murit complet, ceea ce înseamnã cã toate tulpinile lor multiple au început sã moarã împreunã, în timp ce ceilalþi 5 arbori au suferit moartea doar a uneia sau a mai multor pãrþi din aceste tulpini multiple.

Baobabii sînt plante foarte ciudate. Au o circumferinþã de 9-10 metri, ajung la înãlþimi de 18-25 de metri, iar trunchiul lor conþine rezerve mari de apã ºi substanþe nutritive. În partea de sus, trunchiul acestui arbore se ramificã în ramuri netede ºi foarte groase. Diametrul coroanei ajunge la 38-40 de metri.

CUNOASTELUMEA.RO

Existã un loc, în lume, în care plouã cu… pietre semipreþioase

solului, cristale verzui cu aspect atrãgãtor. Plãcerea de a le culege a fost ºi mai mare, dupã ce au aflat cã sînt mici bucãþi de peridot (clasificat printre pietrele semipreþioase). Zilele trecute, o utilizatoare Twitter posta cîteva imagini realizate de cãtre prietenii sãi din Hawaii, care i-au relatat cã fragmentele de olivinã, mai mici sau mai mari, erau vizibile peste tot, în locul în care-ºi au reºedinþa. Dupã distrugerile ºi stresul provocat de cãtre erupþie, „ploaia de pietre semipreþioase” a reprezentat o modestã compensaþie, oferitã hawaiienilor de cãtre Naturã.

Violentele erupþii ale vulcanului din Hawaii au proiectat cantitãþi considerabile de materie incandescentã în atmosferã, la înãlþimi ameþitoare. Acolo, în vãzduh, temperatura silicaþilor a scãzut cu repeziciune, astfel cã a survenit fenomenul de solidificare. Laolaltã cu alte materii de provenienþã vulcanicã, fragmentele de olivinã („diamante hawaiiene”) proaspãt formate au cãzut pe sol sub forma unei ploi (demnã de lumea visului sau de cea a poveºtilor).

Spre deosebire de alte planete, pe Pãmînt fenomenele de acest fel sînt destul de rare. Ca sã ai ºansa de a vedea pe sol efectele unei ploi de pietre semipreþioase ºi de a culege fragmentele de peridot provenite din adîncurile Pãmîntului, dar care au fãcut cunoºtinþã ºi cu tãriile vãzduhului, trebuie, în mod cert, sã locuieºti lîngã un vecin furios ºi imprevizibil, precum vulcanul Kilauea.

TOMI TOHÃNEANU

Cu ani în urmã, a fost dat publicitãþii un material ºtiinþific prin care era formulatã o ipotezã conform cãreia în sistemul nostru solar existã planete unde au loc ploi în care locul picãturilor de apã e þinut de cãtre… pietrele preþioase. Se vorbea, pe atunci, despre posibilele ploi de diamante de pe Jupiter ºi Saturn. Recent, s-a confirmat cã fenomenul existã, într-adevãr, producîndu-se pe planetele Saturn ºi Uranus. Cine ar fi crezut cã un fenomen asemãnãtor a avut loc, de curînd, ºi undeva pe Terra?!

Nu demult, atenþia publicului a fost captatã de cãtre puternicele erupþii ale vulcanului Kilauea, din Hawaii.

Kilauea este nu doar cel mai activ vulcan din Insulele

Hawaii, ci ºi cel mai activ de pe planetã, în momentul de faþã. În afarã de distrugerile ºi temerile pe care le-a iscat, vulcanul Kilauea le-a oferit oamenilor care locuiesc în vecinãtatea sa ºi cadouri sub formã de pietre semipreþioase.

Pe lîngã scurgerile de lavã ºi cenuºa vulcanicã ce a þîºnit din crater, ajungînd pînã la o altitudine de 9.000 de metri, înspãimîntãtoarea erupþie a determinat ºi formarea unor minunate cristale de olivinã, care au cãzut pe pãmînt, în repetate rînduri, ca o ploaie cu picãturi rare, preþioase. Olivina este o substanþã care are în componenþã, în mici cantitãþi, fier, siliciu sau magneziu. Ca substanþã mineralã, ea este încadratã printre silicaþi.

Ajunsã la suprafaþã în urma erupþiilor vulcanice, olivina poate fi observatã, mai adesea, sub forma unor mici pete de culoare (verde) în rocile vulcanice, cum ar fi bazaltul.

Mai rar observabilã este olivina ce a luat forma unor cristale mari ºi cu aspect clar, pe care bijutierii o numesc peridot ºi are formula chimicã Mg2SiO4 sau Fe2SiO4.

Peridotul este o piatrã semipreþioasã ce are o duritate cuprinsã între 6,5 ºi 7. În urma erupþiilor vulcanului Kilauea, locuitorii din zonele învecinate au avut surpriza sã observe, la nivelul

Valea Gheizerelor din Peninsula Kamceatka, Rusia – un loc unic în lume Valea gheizerelor se aflã în Peninsula Kamceatka, Rusia, ºi este a doua cea mai mare din lume dupã Yellowstone. Aici gãsim aproximativ 90 de gheizere ºi multe izvoare termale, însã accesul în zonã este unul

MOZAIC Sfatul medicului

Crampe musculare Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Oricine se confruntã, cel puþin o datã în viaþã, cu crampe musculare. Deºi nu sînt motiv de îngrijorare, este bine sã ºtim ce le favorizeazã apariþia.

Crampele sau spasmele musculare sînt contracþii bruºte, involuntare, ale unui muºchi sau grup de muºchi; apar însoþite de durere insuportabilã ºi imposibilitatea de a folosi muºchiul respectiv. Atît muºchii netezi, cît ºi muºchii scheletici pot fi afectaþi de aceste tipuri de crampe.

Care sînt cauzele crampelor musculare?

Suprasolicitarea unui muºchi, deshidratarea, statul într-o poziþie incomodã pentru o perioadã prelungitã de timp, obosealã, compresia nervoasã sau circulaþia sangvinã inadecvatã sînt posibile cauze ale crampelor musculare. Exerciþiile fizice intense ºi forma fizicã necorespunzãtoare pot fi un alt factor declanºator al crampelor musculare. Lipsa de minerale ºi o dietã sãracã în potasiu, calciu sau magneziu pot contribui la apariþia crampelor la nivelul picioarelor. Alcoolismul, perioadele menstruale, anumite afecþiuni endocrine ºi sarcina pot, de asemenea, sã determine apariþia crampelor musculare.

Care sînt simptomele crampelor musculare?

Cel mai întîlnit simptom este durerea bruscã ºi intensã, urmatã de contractura muscularã, care poate dura de la cîteva secunde pînã la cîteva ore ºi în cazuri foarte grave poate dura ºi zile.

Care este tratamentul?

De obicei crampele dispar dupã cîteva minute ºi nu necesitã tratament medicamentos. Pentru tratamentul acestor crampe se recomandã sã se opreascã activitatea care a generat apariþia lor, întinderea muºchiului afectat, masajul muºchiului care poate atenua din durerea crampei, hidratarea corespunzãtoare ºi o dietã bogatã în potasiu, magneziu, calciu ºi sodiu. În cazul în care inflamaþia muºchiului persistã, se pot administra medicamente antiinflamatoare. www.consultatieortopedie.ro foarte dificil; nu se poate ajunge cu maºina, cel mai bun mijloc de a vizita regiunea fiind cu ajutorul elicopterului. Gheizerele din Kamceatka au fost descoperite de cãtre un om de ºtiinþã local, Tatiana Ustinova, în 1941.

A publicat concluziile sale paisprezece ani mai tîrziu, dar zona a fost exploratã puþin pînã în anul 1972. Un studiu sistematic a fost realizat la mijlocul anilor 1970, ºi un sistem automat de monitorizare a fost introdus în 1990. Peste treizeci de gheizere au un nume. Printre acestea este ºi un gheizer uriaº (Velikan), capabil sã producã un jet de apã de pînã la 40 de metri înãlþime. Din 1980, zona a fost promovatã ca unul dintre magneþii turistici din Kamceatka ºi Orientul Îndepãrtat Rus. Turiºtii strãini au fost permiºi în vale din 1991. Aproximativ 3.000 de turiºti au vizitat acest loc, anual.

La 3 iunie 2007, o masivã scurgere de noroi a inundat douã treimi din vale. Oleg Mitvol, de la serviciu rusesc de Supraveghere a Resurselor Naturale, a spus: „Am asistat la un eveniment natural unic, dar consecinþele unei astfel de catastrofe naturale sînt ireversibile”.

World Heritage Site ºi-a exprimat, de asemenea, profunda îngrijorare faþã de problemã: „Aceastã veste este una tragicã pentru omenire, în care ne-am pierdut unul dintre cele mai mari minuni naturale ale lumii”. Pe 5 iunie 2007, a fost raportat cã un lac termal se formase deasupra vãii. Alunecarea de teren a avut loc în timp ce se filma documentarul Wild Rusia, ceea ce face ca acesta sã dispunã de imagini de dinainte ºi de dupã dezastru.

Gradul de schimbare permanentã nu este încã clar, dar este mai mic decît s-a crezut iniþial. Din 9 iunie 2007, apele s-au retras parþial, expunînd unele dintre caracteristicile scufundate. Velikan (uriaº) Geyser, nu a fost îngropat ºi a fost recent observat ca fiind activ.

RADU UNGUREANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 29 iunie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei Poporul Român, ca Isus Christos: rãstignit între informatori ºi agenþi strãini (urmare din pag. 1) De fapt, eu nu cred în eficienþa nici unei moþiuni, inclusiv moþiunea de cenzurã de vineri, care va avea aceeaºi soartã, cum va avea ºi aceastã moþiune privind informatorii Securitãþii. Adicã, plecãm aºa, cu pînzele sus, sperãm cã va fi bine, cã se vor afla niºte adevãruri, în absenþa cãrora activitatea noastrã este pãguboasã, dar îmi e teamã cã ne vom dovedi, din nou, neputinþa. Nu vrem sã privim realitatea în faþã, cã Senatul României ºi, proporþional, Camera Deputaþilor, în afarã de faptul cã au dat niºte legi de care Þara are nevoie – în anumite chestiuni vitale sînt neputincioase.

Fac o micã parantezã: azi am discutat în Biroul Permanent al Senatului despre situaþia locativã a colegilor noºtri din Camerã ºi din Senat. Eu am adus discuþia, nu este vorba de mine, eu sînt bucureºtean, am unde sã stau, dar este grav ce se întîmplã cu colegii noºtri. Se roagã pe la tot felul de case de oaspeþi, prin Floreasca, pe la Triumf, pe la Hotelul Bucureºti, uneori sînt legitimaþi, mai nou am înþeles cã la Triumf au fost legitimaþi într-un stil pompieristic, care a început sã nu facã cinste Poliþiei Române.

Eu îi sfãtuiesc pe unii ºefi ai Poliþiei sã se opreascã la timp, gata, au fãcut demonstraþia de forþã – pe aici nu se trece –, dar sã nu confunde senatorii acestei Þãri cu niºte copii din Tabãra de la Nãvodari, cã pe urmã au de-a face cu noi! Sã lase oamenii sã respire, sînt cetãþeni liberi într-o Þarã liberã. La casele acestea de oaspeþi, unde un senator e cunoscut ºi ar trebui sã fie salutat – el este îmbrîncit, legitimat, i se smulge legitimaþia din mîini, i se cere carnetul de note vãzut de pãrinþi acasã... Nu se poate aºa ceva! Eu am propus sã luãm un hotel în Bucureºti. Am propus sã luãm chiar Hotelul Bucureºti. (Rumoare în salã) (Din salã: E hotelul deputaþilor!)

Nu ºtiu, dar de 1 an de zile ridic problema asta ºi, vã asigur, o ridic pur ºi simplu din idealism ºi din spirit de colegialitate. N-avem puterea sã luãm nimic de la escrocii ãºtia, care în numele marii privatizãri au cîºtigat miliarde de lei de pe spinarea acestei Þãri ºi au vîndut Athénée Palace, încep sã vîndã ºi Hotelul Bucureºti! Parlamentul României nu poate sã aibã un hotel al sãu? Asta înseamnã cã nu avem nici o forþã în statul acesta.

Revin la subiect – cel mai dureros denunþ din Istoria umanitãþii a fost vînzarea lui Isus. Vã amintiþi cu toþii acea tragicã frazã: „Adevãr zic vouã, unul dintre voi mã va vinde.” Acela a fost primul denunþ, iar autorul, fãptuitorul sãu, a avut, zic eu, remuºcarea de a se sinucide. Noi nu cerem, Doamne fereºte, colegilor sãi din epoca modernã un asemenea deznodãmînt, pentru cã, la urma urmei, nici Isus nu ªi l-a condamnat pe denunþãtor. ªtia ce va face, nu l-a condamnat, ºi dacã vã aduceþi bine aminte, Lev Tolstoi, în cãrticica lui „Cum am devenit creºtin” spune cã cea mai importantã frazã din Noul Testament pentru el este: „Sã nu te împotriveºti rãului cu rãu”. În clipa aceea a avut o mare iluminare acest profund scriitor al Creºtinãtãþii. Dar, mã rog, noi traversãm aceastã perioadã foarte delicatã ºi trebuie sã ºtim pe ce stãm. Nu-i mai puþin adevãrat cã era o glumã în tinereþea noastrã, circula prin facultãþi, care spunea aºa: „Cine nu recunoaºte cã ºi-a turnat colegii mãcar o singurã datã, înseamnã cã-i mai toarnã ºi acum”. (Rumoare, rîsete în salã) În aceastã ordine de idei vreau sã vã spun cã, dacã se va vota aceastã lege ºi se vor publica listele de informatori, tare-mi este teamã cã jumãtate dintre semnatarii listelor din ambele Camere se va încãierã cu cealaltã jumãtate. Eu nu acuz pe nimeni, dar, din diverse motive, din diverse susceptibilitãþi, din diverse pãcãleli pe care unii maeºtri în arta dezinformãrii le pot introduce în scenariul popularizãrii acestor liste, se pot naºte cu adevãrat niºte drame. Hai sã vã dau o singurã speþã: cine stabileºte ce autoritate moralã supremã poate preciza care este graniþa, sã spunem, dintre a-þi ajuta Patria în cazuri de primejdie, ºi

turnãtoria ieftinã? Sã vã dau exemplul faimosului scriitor britanic Somerset Maugham. A fost toatã viaþa lui un agent al Intelligence Service-ului. Pînã la 91 de ani. Era un ambasador itinerant, cutreiera lumea ºi aducea servicii Þãrii sale. Poate fi acuzat un om ca Somerset Maugham de colaboraþionism, de zdrobirea destinelor? Probabil a distrus niºte destine, considerate inamice ale Þãrii pe care o reprezenta. Hai sã vã dau un alt exemplu: cunosc un caz al unui om, revoltat de tratamentul pe care un torþionar al Securitãþii din anii ’50-’60 îl aplica scriitorilor, artiºtilor, pe care îi dezbrãca în pielea goalã ºi însãºi umilinþa asta îi paraliza, îi fãcea de o paloare cadavericã; omul a aflat aºa ceva ºi l-a denunþat superiorilor sãi, pentru cã practica aceleaºi nenorocite metode ºi în anii ’70-’75. Un om ca acesta poate fi considerat, EL, informator al Securitãþii, cînd a scos din prizã, din circulaþie un torþionar? Un cãlãu, cãruia nu merita sã-i rãspunzi nici mãcar la salut? Sã vã mai dau un exemplu: un ziarist care a fost dovedit, cu acte în regulã ºi cu chitanþe de bani (pentru cã a lua bani este speþa cea mai joasã a colaboraþionismului, în clipa în care ai ºi beneficiat de pe urma unei abjecþii morale), a fost dovedit cã a fost un informator de rînd al Securitãþii, dupã 2-3 sãptãmîni de acalmie, de liniºte, de spaimã, aº putea spune, i-a revenit glasul ºi a început el sã acuze ºi sã spunã cã, de fapt, el a denunþat teroriºti ºi a dejucat nu ºtiu ce fantasmagorice planuri, cum numai Gelu Voican Voiculescu mai poate inventa. În ce categorie îl includem, domnule Ticu Dumitrescu, pe acest personaj? Care e instanþa ce va stabili cã asta-i graniþa dintre oameni care au adus servicii Þãrii, ºi oameni care au beneficiat de pe urma turnãtoriilor, au fãcut carierã, au avut un confort mai mare decît al altora, ºi toate celelalte?! Trãim, din pãcate (ºi cu asta cred cã veþi fi de acord), în epoca ºi în Þara lui „Cine þipã mai tare”. (Rîsete în salã) Sã zicem cã se vor da publicitãþii aceste liste. Ce credeþi cã se va rezolva cu asta? Automat, se vor coagula iarãºi grupurile de interese, financiare ºi partinice, ºi vor spune: „Turnãtorii noºtri sînt buni ºi patrioþi, turnãtorii voºtri sînt criminali, haideþi sã-i ostracizãm” – cum bine zicea acest titan al gîndirii antice, domnul Ion Aurel Stoica! (Rîsete în salã) Noi trebuie sã fim foarte precauþi cu aºa ceva. Poate cã ar fi bine sã cumpãrãm de la americani un detector de minciuni. (Discuþii în salã) E bine aºa? ªi sã trecem prin faþa lui. Ar fi o idee. Acum vedeþi dvs., noi venim cu diverse propuneri sã ieºim din imobilismul care a caracterizat tipul de activitãþi desfãºurate de Senat pînã acum. Pentru cã, din pãcate, cam totul se poate falsifica în lume, la ora actualã. De la bani pînã la statui de Constantin Brâncuºi se falsificã tot. De ce nu s-ar falsifica nu un dosar întreg, domnule Ticu Dumitrescu, ci o filã rãzleþitã din dosar?! Sã spunem cã dosarul se publicã ºi e curat ca lacrima, ba chiar reiese cã omul a fost persecutat. Dar vine cineva dupã trei zile ºi zice: „Alo, foaia asta a cãzut la Berevoieºti, a cãzut la Piteºti, a cãzut nu ºtiu unde, ia uite ce-a fãcut ãsta. A spînzurat pe nu ºtiu cine de limbã, i-a furat banii!” A existat un caz, într-adevãr foarte grav, îl ºtiu de la regretatul Eugen Barbu. A fost un scriitor în anii ’50, iar nu dau nume, dar unii dintre dvs., care efectiv aþi pãtimit la Canal, probabil cã aþi auzit, un scriitor care a minþit-o pe soþia unui deþinut politic cã el poate sã-i ducã acestuia pachet, poate sã-i ducã bani, poate sã-i ducã mîncare la Canal ºi la stufãriº. Femeia, de bunã-credinþã, i-a dat ce avea ºi ea prin casã, a vîndut amintiri de familie, argintãrie, linguriþe, haine, i-a fãcut omului primul pachet. Dupã 6 luni, intermediarul iar s-a dus, ºi tot aºa, timp de 3-4 ani, pînã cînd, la un moment dat, femeia, exasperatã, l-a întrebat: „Domnule, dar a început sã se mai îmblînzeascã puþin regimul politic, vreau sã-l vãd!” (Rumoare în salã) Individul, care de fapt nu avusese nici o tan-

genþã cu bietul deþinut politic, consumase totul cu damele pe la Capºa: ºi banii, ºi bãuturile, ºi þigãrile.

A vãzut atunci cã a dat de greu, a inventat dispariþia acelui om ºi i-a spus femeii cã a murit, dupã care i-a adus oasele de la cimitir. Este o poveste fantasmagoricã, nu vã vine sã credeþi, parcã e din Shakespeare, dar este absolut realã, pentru cã de multe ori viaþa întrece literatura. I-a adus o bocceluþã cu oasele unui alt nefericit ºi i le-a dat.

Femeia a plîns, a fãcut parastase, dupã datinile ortodoxe, s-a recãsãtorit. Ei, bine, domnilor, prin ’64, ca în opera lui Albert Camus, dacã þineþi minte o piesã celebrã „Neînþelegerea”, s-a pomenit cu omul la uºã: trãia! Ea era sã facã infarct, vã daþi seama, o scenã apocalipticã. Mã rog, pe urmã intervine imaginaþia scriitoriceascã, nu ºtiu ce s-a întîmplat, însã Eugen Barbu plãnuia ca din oasele acelea sã facã fãinã ºi din fãinã sã facã pîine, pe care s-o dea ticãlosului, sã i-o serveascã la masã. Asemenea lucruri, într-adevãr, sînt de o gravitate excepþionalã ºi, la urma urmei, pentru curãþenia moralã a Istoriei acestei Þãri, este bine ca toatã lumea sã le ºtie. Nu e mai puþin adevãrat, domnilor, cã imediat dupã evenimentele din 1989, unele persoane publice au avut grijã sã se ducã în anumite sectoare unde ºtiau ele cã se aflã dosarele ºi, sub presiuni, ºi la cacealma, ºi cu o anumitã dozã de ºantaj, mergînd pe specularea culpabilitãþii unor organe ale fostei Securitãþi, sã-ºi ia dosarele. Nu vã fac un secret cã ºtiu douã cazuri: Gelu Voican Voiculescu ºi Aristide Buhoiu. ªi le-au luat, bine-mersi, dupã care ºi le-au reformulat ºi le-au împãrþit cum au vrut ei.

(Discuþii în salã) L-aº ruga pe domnul Ticu Dumitrescu... Iertaþi-mã cã vã întrerup, domnule Ticu Dumitrescu, dar am acest prost obicei. (Rîsete) L-aº ruga sã ia notã de urmãtoarea mea dorinþã: eu am semnat aceastã moþiune în Camera Deputaþilor, care, de fapt, e un examen pentru noi toþi. Repet, nare valoare, dar în felul acesta ne-am verificat unii pe alþii, sã vedem: ne e teamã sã semnãm, sau nu ne e teamã? În ceea ce ne priveºte, nu ne-a fost teamã.

Existã o formulare care mie nu-mi sunã bine ºi poate, de comun acord cu toþi din aceastã salã, o vom lua din nou la studiu ºi o vom rescrie altfel.

Este vorba de „toate persoanele care, în perioada ’45-’89, au lucrat cu bunã-ºtiinþã ca informatori ai Securitãþii, ori ai altor Servicii strãine”. ªi cu cei care lucreazã cu Servicii strãine dupã ’90, cum rãmîne, domnule Ticu?

(Din salã: E treaba lor!)

Nu merge aºa, asta-i treaba noastrã, a tuturor!

Domnilor, dar au trecut 4 ani de la evenimentele din Decembrie. Lumea vehiculeazã idei, mai mult sau mai puþin apte de a fi verificate, despre implicarea unor persoane publice în angrenajul spionajului internaþional. Cã e treaba S.R.I.-ului, cã e treaba Comisiei de Control al S.R.I.-ului, cã e treaba noastrã, ca expresie a voinþei politice pe care trebuie s-o declanºãm, vrem sã ºtim ºi noi dacã cineva are interesul sã-i apere pe agenþii strãini. Pentru cã, uitaþi, s-a întîmplat un caz în 1990, cu un om care era la Putere atunci, iarãºi nu vreau sã dau nume, ºi care, pur ºi simplu, mi-a oprit ziarul. Eram în tipografie cu un articol în care demascam amestecul sovietic în decembrie 1989, pe baza unor informaþii concrete, la care, pe alte cãi, a ajuns ºi domnul Sergiu Nicolaescu, a ajuns ºi domnul Valentin Gabrielescu, au ajuns ºi alþi oameni, care nu puteau sã facã abstracþie de faptul cã nu se poate petrece nimic la Bucureºti fãrã sã ºtie Uniunea Sovieticã. Am scris asta pe pagina întîi, s-a aflat imediat, s-a oprit rotativa la tipografie ºi am fost chemat la o anumitã instituþie importantã a Statului ºi mi s-a spus direct: „Orice referire la Uniunea Sovieticã trebuie s-o scoþi afarã!” Eram la al 12-lea numãr al nefericitei mele gazete ºi mã aflam în situaþia s-o omor. În clipa aia am scos aceste referiri la amestecul sovietic. ªtiþi ce oameni m-au dãdãcit la Guvern, atunci? Secretarul de Stat Adrian Sârbu ºi ministrul de Externe Adrian Nãstase! ªi oameni ca aceºtia sînt în continuare în viaþa publicã a României. Deranjeazã oare pe cineva, adicã semnatarii moþiunii, dacã vom solicita sã figureze în acelaºi corp de principii ºi dorinþa noastrã de a afla dacã mai sînt ºi colaboratori cu alte servicii?

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 29 iunie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Mai întîlnim Casa de Transporturi Kohn ºi Mittler, Atelierele de Manufacturi Solomon Hechterfiul, ca ºi firmele L. Stark, G. Breyer, Iosua Abramovici, Eugeniu Behles, Nicolas Feher, Adolf Solomon, Jacques Gold, Robert Lauzer, Rosenfeld ºi Witzling, Oscar Mahler, O. Kohn, Hans Herzog, Simon Abramovici, H. L. Kirsch, B. ºi A. David º.a.m.d. În fine, la 1 septembrie 1912 are loc la Sala Eforie premiera filmului „Independenþa României”, care va fi prezentat apoi, itinerant, în mai multe oraºe din Transilvania, dar ºi la Viena ºi Budapesta. Era, sã nu uitãm, cu numai 2 ani înainte de izbucnirea rãzboiului! În arsenalul pregãtirii psihologice de luptã intrase, triumfal, ºi copilul teribil al celor 7 arte: filmul! În general, în ceea ce numim „Vechiul Regat” se nãºtea ºi se amplifica o stare de spirit extrem de ostilã duºmanilor românismului. Bucureºtenii se inflamau din orice: o datã numai ce-i vedeai þinînduse de coama (sau, mai degrabã, de coada) calului lui Mihai Viteazul ºi mitingul (fandacsia) era gata! În anul 1884 s-a întîmplat o ciocnire între studenþii români ºi studenþii unguri, la Cluj; nu era nici prima ºi nu avea sã fie nici ultima. Fiind mai numeroºi, ungurii îi biruirã pe români, pe care i-au ºi alungat din Universitate. Neobrãzarea turanicã pusese în funcþiune ºi o întreagã maºinãrie de injurii, ameninþãri, represalii. Între noi fie vorba, nu existã înjurãturi mai oribile decît acelea în ruseºte ºi ungureºte, unele depãºind pragul demonicului ºi blasfemiei la adresa tuturor celor sfinte; în unele cazuri, poþi afla dintr-o înjurãturã frecventã mai multe trãsãturi de caracter ale unei colectivitãþi decît afli din studii întregi de psihologie socialã. La noi, Caragiale avea un mod foarte colorat de a sudui un ucenic tipograf, cu o sudalmã cosmicã („Bãtu-te-ar stelele de bou!”), iar Eminescu nu ºtia decît o singurã înjurãturã, învãþatã de la tatãl lui („Neamul nevoii”).

Nu cred cã exagerez dacã afirm cã þiganii ne-au degradat limba ºi expresia defulãrilor nervoase. ªi din pricina limbajului, ardelenii au acuzat, ºi încã mai acuzã, „greco-byzantino-þigãnimea” din Sudul þãrii.

Dar, pentru cã am amintit de Caragiale, e momentul sã ne întrebãm: a cui e þara asta, a lui Hyperion, sau a lui Miticã? Eu cred cã cele douã personaje tutelare ale literaturii clasice româneºti (în fond, ale mentalitãþii sociale) îºi împart, în mod egal, rolurile, adicã jumãtate de zi sîntem gravi, jumãtate de zi sîntem zeflemiºti. Totuºi, cine era acest Miticã, de unde l-a luat Caragiale? Era un personaj inventat, sau unul rupt din viaþa de toate zilele a Capitalei? Rãspunsul îl gãsim în cartea Bohema de altãdatã de D. Karnabatt: „În dosul barului berãriei cu firma «Caragiale» (peste drum de fostul Teatru Naþional, pe fosta Uliþã Germanã, actualmente Str. Câmpineanu, unde se dãdea cu sania Bãlcescu-copil – nota mea, C.V.T.) era o odãiþã misterioasã, necunoscutã de majoritatea clientelei, abia bãnuitã chiar de clienþii fideli ºi iniþiaþi în tainele localului, – o odãiþã rezervatã mandarinilor, amicilor personali ai Maestrului, care-ºi înscrisese numele glorios pe firma berãriei. Erau cîþiva numai, se furiºau repede prin spaþiul principal care despãrþea ºirul meselor, pentru a rãmîne ceasuri întregi în acea odãiþã, nevãzuþi, neºtiuþi de restul muritorilor. Caragiale avea, între alþii, doi prieteni buni, intimi, în a cãror prietenie se complãcea pururea. Unul era scriitor ca ºi el. Se numea Delavrancea, ºi era una din personalitãþile cele mai reliefate ºi cunoscute ale epocii. Celãlalt era militar, un maior, Miticã Lambru, mai tîrziu Generalul Lambru, apoi membru cu vazã în Partidul Liberal ºi parlamentar al aceluiaºi partid. Conu’ Miticã Lambru, pe vremea aceea, era maior în Regimentul «6 Mihai Viteazul», iar cel care scrie aceste rînduri era simplu soldat cu termen redus în batalionul comandat de maiorul Lambru ºi redactor la ziarul liberal «Secolul», ziarul vechilor cadre ale partidului.

Pe atunci soldatul cu termen redus fãcea un stagiu numai de 6 luni ºi instrucþie numai dimineaþa la cazarmã, astfel cã, dupã amiazã, cel care evocã acea vreme scria la gazetã, iar seara îºi bea halba cu bere în tovãrãºia bohemilor epocei la berãria «Caragiale».

Conu’ Miticã Lambru era un bãrbat frumos, inteligent, bon-vivant, spiritual, ºi, deºi simplu

maior, era una din figurile cele mai cunoscute ºi simpatizate ale Bucureºtilor, o adevãratã figurã a Capitalei. Înalt, subþire, cu o faþã finã, cu trãsãturi delicate, încadrat într-o timpurie bãrbuþã albã ca zãpada, excelent militar, sever, dar drept, de o rarã bunãtate sub armura unei discipline germanice. În afarã de cazarmã se complãcea într’un cerc de civili de distincþie, oameni politici, scriitori ºi ziariºti, într-o prietenie frãþeascã pentru Caragiale. Scãpãrãrile de spirit, actele lui anecdotice, ieºirile lui cavalereºti,

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (21) butadele lui Conu’ Miticã Lambru erau celebre, populare, intraserã în legendã. Mai tîrziu a fost general, apoi deputat. La izbucnirea rãzboiului în 1916–1918, a renunþat la mandatul parlamentar, a reintrat în armatã, comandînd o unitate, s-a distins prin cîteva ingenioase lovituri strategice, intrate de asemenea în legendã, ca ºi prin bravura lui. În partea a doua a campaniei, Conu’ Miticã Lambru ºi-a reluat locul în Parlamentul de la Iaºi, din care a revenit ºi a rãmas în aceeaºi calitate în Parlamentul din Bucureºti. Era un excelent tovar㺠de pahar, vesel, vioi, spiritual, ºtiind sã judece cu înþelepciune paharul, sã extragã din el toatã puterea de iluzie ºi optimism, care înveºmîntã tristeþea ºi urîþenia lumii ºi a oamenilor, într’o atmosferã de magie. Baudelaire a spus cã, dacã ar fi lipsit vinul din aceastã lume, ar fi lipsit ceva din inteligenþa omeneascã. („Cine bea vin, bea geniu” – aºa sunã, cu exactitate, maxima lui Baudelaire – nota mea, C.V.T.) ªi Conu’ Miticã Lambru era un om foarte inteligent, ºi þinea sã fie foarte inteligent. Oaspete nelipsit în odaia de din dos a berãriei «Caragiale» mai era ºi Victor Ionescu, fratele lui Take Ionescu. În ciuda divergenþelor politice, era prieten bun, nedespãrþit al lui Delavrancea, deci prieten al lui Caragiale. Era fratele lui Take Ionescu, fost ofiþer de cavalerie, intrat în politicã, fiind deputat, bineînþeles, cînd partidul era la putere. El nu avea acea strãlucire de talent a fratelui sãu, dar distincþia purtãrii lui în lume ºi în relaþiile cu oamenii, amabilitatea ºi modul curtenitor de a fi, voia bunã pe care o rãspîndea în jurul lui, îl fãceau simpatic, mai cu seamã fiind foarte sociabil prin firea lui, trãsãturã de caracter care-l asemuia cu fratele lui mai mare întru toate. Nu ºtiu dacã omul acesta atît de binevoitor a scris ceva vreodatã, dar ºtiu cã avea o mare ºi sincerã pasiune pentru presã ºi ziariºti. Fãrã a fi un om prea bogat, a întemeiat ziarul «Acþiunea» care, deºi înfãþiºa ideile ºi lupta unui partid politic, era susþinut cu sacrificii din propria-i pungã, cu propriile-i mijloace. În aceastã modestã uzinã a gazetãriei, ºi-au oþelit, ca debutanþi, penele lor de ziariºti eminenþi confraþii de astãzi Romulus Seiºeanu ºi Mihai Mora. Victor Ionescu avea nu numai o mare dragoste frãþeascã pentru Take Ionescu, nu numai cuvenita admiraþie, ci un adevãrat cult. Totuºi, se spune cã, uneori, dupã un pahar, ori mai multe, în amurgul melancolic al chefului, Victor suspina pe portativul elegiac al regretului: – De nu ar fi fost Take!... Take mi-a rãpit situaþia ce mi se cuvenea! (Legenda biblicã a lui Essau ºi Iacov, în variantã româneascã – nota mea, C.V.T.) Dar acelaºi Victor era în stare sã facã moarte de om pentru fratele lui, Take Ionescu! Victor Ionescu a fost în timpul rãzboiului ministru al þãrii la Lisabona (de fapt, a fost trimis în „misiune specialã”, în perioada 25 august 1917 – 6 martie 1918 – nota mea, C.V.T.) ºi a murit departe de þarã, la Nisa, unde a fost înmormîntat. Spre ziuã, cînd berãria «Caragiale» trãgea obloanele, Caragiale, Delavrancea ºi Victor Ionescu se duceau undeva sã ia o cafea”.

Sã-i fi „stricat” Take Ionescu situaþia fratelui sãu mai mic? Mai degrabã s-ar putea spune cã i-a salvat-o, într-un moment dificil. Într-o carte rarã, legatã elegant, în marochin maro ºi verde, am vãzut cum au stat lucrurile, pe fondul unei situaþii disperate, prin

care trec cei mai mulþi tineri, aproape obligatoriu, datoritã teribilismului sau nesãbuinþei: „Ion C. Brãtianu, care auzise de venirea în þarã a lui Take Ionescu, dorea sã-l cucereascã repede. Cu minunatul sãu simþ de oameni ºi cu acea cuceritoare simpatie cãrora puþini au putut rezista, el cãuta prilej de a-l cunoaºte. Fãcea, cum îi ziceau contemporanii, vînãtoarea de talente. El vroia sã contrabalanseze prestigiul atîtor talente de seamã ce numãra Partidul Conservator ºi cum vedea un tînãr de valoare, alerga dupã el. Întîmplarea face sã-l întîlneascã pe stradã, o lunã dupã sosirea lui în þarã. Spre marea surprindere a lui Take Ionescu, atotputernicul prim-ministru îl abordã surîzînd, cu vorbele urmãtoare: – Tinere, am auzit de succesele d-tale. Mã bucur ºi te felicit. Dã-mi voie însã sã-þi spun cã atunci cînd cineva are inteligenþa, ºtiinþa ºi talentul d-tale trebuie cu ele sã slujeascã ºi þara. D-ta ai datoria sã faci politicã. Nu mã ocoli. Vino într-o zi sã vorbim. Take Ionescu abia învinse emoþia acelei surprize, îngãimînd cîteva formule de mulþumire. Ajuns acasã – casa pãrinþilor, care îi era încã deschisã – istorisi întîmplarea. Dar în loc de o explozie de bucurie, cum se aºtepta, vãzu pe Conu Ghiþã ascunzîndu-ºi cu gravitate orice expansiune, ca în faþa unui lucru care nu se putea întîmpla altfel, iar coana Frosa, cu ochii ficºi, urmãrind o idee.

– Sã ºtii, Take, dacã-i aºa, cã numai tu poþi sã scapi pe Victor!

Fratele sãu mai mic tocmai fusese dat afarã din ºcoala militarã, fiindcã la o vizitã medicalã trãsese o palmã doctorului Râmniceanu, profesor universitar ºi amic devotat al lui Ion Brãtianu. Toate sforþãrile de iertare ale mamei sale, care se pricepea sã se miºte, rãmãseserã zadarnice. Ministrul de rãzboi, care era tocmai I. Brãtianu, era neînduplecat. Take Ionescu refuzã categoric sã intervinã. Dar mama dibace se ruga de el în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã.

– Dacã Brãtianu þine în adevãr la tine, e imposibil sã-þi refuze primul serviciu pe care i-l ceri. Al doilea da, dar primul nu þi-l va refuza. Ai ocazie ºi tu sã te convingi dacã în adevãr þine la tine.

Cînd oare sufletul lui Take Ionescu a rezistat în faþa putinþei de a face bine? ªi iatã-l în þinuta de rigoare a vremei – redingotã ºi joben – urcînd treptele Ministerului de Rãzboi. Brãtianu îl primi imediat. Cu perspicacitatea lui sigurã, el simþi de la uºã cã nu politica l-a putut aduce pe Take Ionescu la Minister ºi îl întîmpinã zîmbind: – Îmi închipui de ce ai venit. Te-a trimes d-na Ghiþã Ion pentru Victoraº al ei.

– Da, rãspunse jenat solicitatorul. Recunosc, domnule ministru, gravitatea faptei, dar s-a comis o ilegalitate ºi de aceea viu. Conform regulamentului, fratele meu trebuia trimis disciplinar un an la trupã ºi acolo, dacã nu reuºea la examen, tot putea sã intre în ºcoala de cavalerie de la Ypres. Aºa, însã, i s-a zdrobit toatã cariera.

– Ilegalitate? Aºa? Ia sã ascultãm ºi pe militari. Se prezentã îndatã secretarul general, care la întrebarea ministrului, pe care îl ºtia ostil acestei cereri, rãspunse cu hotãrîre cã se opun categoric articolele 47, 75, 89, 100 ºi 105!

– Ei, bine, pînã mîine, domnule colonel, sã nu se mai opunã nici un articol, îl întrerupse brusc glasul primului-ministru. A doua zi nici un articol nu s-a mai opus ºi coana Frosa ieºi victorioasã. Aceastã amintire rãmase vie în sufletul lui Take Ionescu. Cine ignoreazã aceste mici întîmplãri ale vieþii nu-ºi dã seama de valoare imponderabilelor în politicã. Ion Brãtianu, acest mare artist al politicii, nu le ignora”.

Ungaria – omul bolnav al Europei – intrase în faza finalã a descompunerii. În Bucureºti, studenþii români abia atîta aºteptau! Imediat ce s-a aflat de prigonirea fraþilor de peste munþi, s-a organizat un miting de protest, s-a adoptat o moþiune ºi s-a redactat o adresã, cu sute de semnãturi. Conþinutul suna aºa: „Fraþilor noºtri Studenþi Români din Cluj, ºtirea laºului atentat îndreptat împotriva voastrã de cãtre sugrumãtorii Neamului Românesc a umplut de amãrãciune ºi de indignare inima tinerimii universitare din Bucureºti. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 29 iunie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (62) Reclamantul din Tichborne (1) În ianuarie 1867, într-o camerã întunecatã a unui hotel din Paris, Henriette Félicité, vãduva moºtenitoare Lady Tichborne, bunica singurului copil ce stãpînea proprietatea Hampshire, din Anglia - aparþinînd familiei încã din Secolul al XI-lea - era disperatã sã creadã cã bãrbatul din faþa ei este fiul sãu de mult pierdut. Viaþa ei fusese una nefericitã, umbritã de o cumplitã tragedie. În urmã cu 40 de ani se cãsãtorise cu James, fratele celui de-al zecelea baronet. Locuind în Paris, cei doi au dat naºtere la patru copii Roger în 1829, apoi douã fiice care muriserã încã din copilãrie, ºi Alfred, care murise recent la vîrsta de 27 de ani. Roger, emoþional ºi încãpãþînat, fusese mereu preferatul ei.

Henriette îl iubea nebuneºte, atît de obsesiv încît, în 1845, soþul ei, cu pretextul unei înmormîntãri în familie la care avea obligaþia sã participe, plecase cu Roger în Anglia, dupã care l-a trimis la Stonyhurst, faimoasa ºcoala catolicã cu internat. Dupã patru ani, James îi asigurase un post în cadrul gãrzii Al ªaselea Dragon. Totul a decurs foarte bine pînã în 1852, cînd tînãrul bãrbat s-a îndrãgostit de Katherine Doughty, veriºoara sa primarã de 18 ani. Tatãl acesteia, Sir Edward Doughty, al unsprezecelea baronet de Tichborne, le ordonase celor doi tineri sã nu se mai vadã deloc timp de 3 ani. Dacã dupã aceastã despãrþire tot mai doreau sã se cãsãtoreascã, atunci va apela la Bisericã, pentru a se lua o hotãrîre în privinþa lor. Demisionînd din postul sãu, Roger îi trimisese veriºoarei lui o scrisoare prin intermediul unui prieten, Vincent

Gosport, dupã care plecã, pe mare, în America de Sud. De la Rio de Janeiro porni spre New York pe un mic vas comercial britanic, cu numele ,,Bella”. Pierdutã în apele oceanului, singurele rãmãºiþe ale navei gãsite vreodatã au constat în jurnalul de bord, pescuit la o distanþã de aproximativ 16 km de þãrm. Declarat mort în 1855, Roger avea sã fie urmat, în curînd, de tatãl ºi fratele sãu. Rãmasã acum singurã, Henriette a refuzat sã creadã cã iubitul ei fiu trecuse în nefiinþã. Agãþîndu-se de ultima fãrîmã de speranþã, a publicat anunþuri în ziarele din America de Sud ºi Australia... ªi, în final, îl întîlnise pe cel care pretindea cã este Roger!

De fapt, numele lui era Arthur Orton (18341898), cunoscut ºi ca Thomas Castro, un trîndav din cartierul de est al Londrei, care ajunsese sã lucreze într-o mãcelãrie din Wagga Wagga, din mijlocul Australiei. În aceastã localitate ruralã extrem de retrasã, vãzuse anunþul Henriettei.

Deºi aproape analfabet, îi scrisese afirmînd cã el este Roger. Rãspunsul „mamei” îl încurajase atît de mult, încît în 1866, reuºind sã strîngã aproape 20.000 de lire sterline pe baza marilor „speranþe” - perspective de moºtenire - a pornit cu vaporul, împreunã cu soþia ºi fiica sa aflatã încã în pruncie, spre Anglia ºi s-a aventurat în Hampshire pentru a-ºi confirma revendicarea.

Dar aici nimeni nu l-a crezut. „Dacã sînteþi întradevãr Sir Roger, atunci v-aþi schimbat dintr-un cal de curse într-un cal de cãruþã!”, îl luã peste picior fierarul satului, evidenþiind cã Sir Roger, cîntãrind mai puþin de 57 kg, avea o faþã lungã, palidã ºi pãr drept, brunet. Orton, care avea pãr ondulat ºi o faþã mare, rotundã, cîntãrea 153 kg. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Parlamentarii au bani...!

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 - De ce au parlamentarii salarii aºa de mari?

- ...

(Continuarea rãspunsului se poate gãsi pe liniile 3/, 6/ ºi 9/, dezlegînd careul.)

ORIZONTAL: 1) Creduli – Prost; 2) Grup gãlãgios – Deasupra, peste; 3) ...; 4) Mãsurã la local! – Eºti în posesie – A urca; 5) Dunã! – Primele vorbe! – Primele la masã!; 6) ...; 7) Maºinã de rãzboi – Bunã de ceva; 8) Mic, dar înþeapã – Fãcuþi scrum – Rece la borcan!; 9) ...; 10) Unitã în luptã – De aici e ,,vãzutã” Craiova de scriitorul Marin Sorescu.

VERTICAL: 1) Nãtîng – A bãtãtori; 2) Indicã ordinea în ºir – Micuþ de astupat; 3) Mama mînjilor – În carnet! – 3,14 (matem.); 4) Ne dã struguri – E o guralivã; 5) Navã în bisericã – Gurã de rîmã; 6) A avea habar – Apãsatã la calculator; 7) Raitã – Pîine rotundã ºi platã; 8) Contrar – Acute! – Sec, sec!; 9) Darãmite – Realizare de excepþie; 10) Împãrat roman – Bolta cu stele.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,SIMONA HALEP – REGINA TENISULUI MONDIAL” 1) ROLAND GARROS; 2) SIMONA HALEP; 3) WTA – MAROC – PA; 4) IARBA – CEHI – N; 5) LP – ODAI – EROI; 6) LEAL – PARTIDA; 7) INS – AA – OANA; 8) AK – SR – MB – ATL; 9) MOSCOVA – M – AI; 10) S – LU – ELINA – D; 11) SAMANTA – NAE; 12) CAMPIOANELOR. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.